[1]
SCHITE
,
(Traduceri şi originale)
1 AŞI •
EDITURA LIBHĂRlEI ŞOOALELOH FR ATU ŞARAGA
" 'f:'''1s:e7(1..]'I,i .: Ij',.�lH )··tIT
[2]
r .
�
tb·
C(0f
.::.
TIPOGRAFIA H. GOLDNER Str. PRD1ARIE[ NO.17
[3]
RESBUNARE
de Carmen 8V1vu
OAPTE senină cu stele. Din VaI se ri­
dică încet recoare. Oitul urlă între
dOI pereţ'Ciljalţl de stîncă, sorbind în
valurile luî şivoaiele spumoase ce se
prăvălesc de prin ponoarele munţilor.
La gura unuia dintre şi voae se arată o mo­
gîndeată neagră, umbra unul om Înalt, par'că
şi mal înalt p'în Întuneric. De o dată se iveşte
. şi luna şi îneacă valea cu lumina ei albăstrie
şi curată, întunecând şi mal mult umbrele în
care s'a ascuns tainicul drumeţ. Lumina se ri­
dică să domnească peste odihna satelor, peste
somnu1 pădurilor care resnflă încet, şi'n recea­
rea umedă a livezilor adie mirosul de maldăr
cosit.
Trecetorul necunoscut se 3 bate de pe potecă
si trece 'nlăturt printr'o li vede unde se odih­
nesc nişte vaci. Vre-un .hoţ de vite, �u mal
încape vorbă.
E un om drept ca bradul, vînjos şi uşurel
la mers, îmbrăcat cu un mintean sur. In brîul
[4]
4
• lu,t de curea, poartă arme; e încălţat eu cisme
cu carîmb peste iţariî albî de aba. Pălăria de
ptslă, în care a 'nfipt ofioare de câmp, aco­
pere nişte plete lungi şi ascunde fruntea cur­
mată cu o dungă dreaptă şi doue sprincene
stufoase sub cari scînteiază nişte lumini ca je­
raticul. Să fure orl sa omoare? Ce-o fi vrend ?
Maî întâiu îşI resuceşte mustaţa cu dejtele
lung-I şi nervoase; apoi scoate din brîu un eu­
ţit şi o frînghie.
Fără sgomot, Încet-încet, s'a apropiat de-o
vacă. DintiI lut strălucesc cu un zimbetfiol'os
şi nasul i' se coroiază ca ciocul vulturulut.
"Tot pot scoate eă o pereche de opinci din
pielea ta", şopteşte omul. Leagă bine picioa­
rele vitel şi 'ncepe să croiască o bucată lată
'n patru colţuri de pe coastele vil . .. O mugi­
tură din adînc se pierde dîntre dealuri: omul
nicî n'o aude parcă. Vita se cutremură şi se
sbuciumă sub lucrarea tăiuşului ascfl'W: omul
jupoaie partea de piele ce şi-a ales .��i apoi o
taie pe din doue. ti,
Singele tîşneşte şi se scurge pe iarbă. Omul
îşI ia frînghia, merge de spală cele doue petece
de curea crudă în şipotul de-aproape, le face
sul una peste alta, le vîră'n brîu şi pîere iar
în întunerec.
Luna îşI urmează cărarea el ştiută, aruncând
pe "de-a.supra stîncilor sălbatice' privirl adînel
către on. Valurile creţe şi spumoase sclipesc
si alearg-ă la vale în recoroasa lor clocoteală.
jme nu �stiu nimic; nimic ll'm1 văzut, n'au auzit
nimic v�lurile repezî şi spumoase.
[5]
5
Acuma omul nostru a ajuns la pragulcoliber
sale; rîdică clanta. In nâuntru, în loc de pat,
e o Iavită de lemn rezemată de zid. Nevasta
tînără' nu doarme. A aprins făclia de la Paştl
şi cu mâinile le piept, cu ochii ţin'tă, se În­
chină.
Sînge pe mâinile lui bărbatu-său ! Dău.n
ţipăt, Omul Începe să riză.
"N'aI teamă Ancuţo! Mi-am tăiat numa o
păreche de opinct din vaca a albă. Lasă că'}
am eu grije şi de pielea lUI !"
Şi zicând astea, stinge feştila cu vîrful dejte­
Iur şi se trînteşte Îmbrăcat pe lavită. Obosit
cum este, adoarme 'ridată.
După doue trei ceasurl, luna se acopere� ce­
rul se 'ncareă de nor!... De-odată porneşte
un vînt puternic, urlă pe întinsul tăcut, bate
din toate părţile coliba, îl. sgudue bîrnele În­
velişulut şi cereevelile de la ferestruici, restoarnă
nişte ghiveciur'i de florf din tinda de-afară şi
deşteaptă copilul care doarme 'n copaia lUI a­
tîrnată de frînghii în tavan.
Lîngă vatră, în tindă, sare din somn drept
în picioare o fată tînără. Se repede şi 'ncepe să
sufle în tăciunii stinşi ca să aprinză lumina.
Ohipul el luminat de flacăra roşietică a tă­
eiunilor aminteste trăsurile omuluî de-adineaori: .
nasul tot coroiat, ochii' îndrăciţt Infundaţt.vfrun­
tea plină de voinţă îndârătnică, şi părul negru
ca funinginea şi lăsat pe spate În plete neregu­
late care'} cad pînă in jos de genunchI.
Când voinica asta sălbatică se ridică drept
în picioare, atinge cu mîna 'n tavan.
[6]
6
-Ascultă ... tresare ... A ţipat copilul.
Ancuto nu vrei lapte pentru micuţ? întreabă
" . "
ea pe cumnată-sa p'în uşe. '
"Da, Sando; da nu s'o fi năcrit de furtună?"
Sanda g'ustă Iaptele=-nu era stricat-c-şi'I puse
la foc. Pe- urmă deLe oblonul de la ferestruică
într'o parte să "vază ce'I afară.
Sub cerul plumburiu, vîntul gonea vîrtejurl .
de ţerină. în care s 'amesteca mirosuri petrun-
zetoare de ierburî si flori de munte. O tăcere .
apot o snintecătură orbitoare pe cerul negru .
ş'apot. după o re suflare glasul uriaş al trăs­
netului.
Fata 'şi făcu cruce; închise oblonul şi trase
crăticioara de la foc. Turnâ dintr'o uleică 'n
alta laptele prea 'ncins ... Nerăbdarea îl Încrunta
sprîncenele îmbinate.
Copilul plîngea tot mai tare; dal� răpăiala
grindineI şi duduiturile tunetelor îf.�copereaii
glasul slab. �,;ţ;
Când Sanda trecii in odaia de-liilătur'l' cu
lapte 'ncropit, găsi făcliuta de Paşti aprinsă.
Copilul nu se putea împăca-sînul mamiî era
sleit.
"Doamne! de ce m'oiu fi speriat eu aşa tare
alaltăiert ? Oe lapte aveam 1 ee lapte bun ! ... Şi
utte-acuma l ". Malca Domnulu'i, ce f'tllgere!"
Fata rîdicâ din umed cu dispreţ. -
),Ce eşti aşa fricoasă, Ancuţo ?:,
Bărbatul se sculă 'ntro rină :
,.Lasă că ţi··a plătit el spauna ta! mormăi
el printre din ţî.
"A plătit'o ; da' nu'mi capăt eu laptele înapoi.
,
i
"
,1
I
i
,1
,
I
,1
I
[7]
7
Incă . de-acu 'ncolo o să'mî fie şi mal frică ...
Doamne, cum tună!"
Şi mama şi copilul erau cu perul balan ca
fuiorul, şi arnândot cu ochit ca vioreaua. Fiind
că tremura biata femee din toate încheieturile,
cumnată-sa, Sanda, luâ pe copil în braţe şi'l
dete să bea. Pe urmă, ridicând ochi'! spre fra­
te-seu, îl vezu mâinile mânjite cu sânge.
,�L-aI repus, Dragomire?" întreabă ea scurt.
Omul zîmbi si zise intorcendu-se cătră ne-
vastă-sa Ancuţs. : .
"Incailea, Sanda, nu'I fricoasă ca tine.
"Da, . fireşte, urmă Sanda, nu mi-e frică. Numa,
dacă J -af repus, ar fi mal bine de tine să trecî
muntele dincolo ... Să. puiu şaua pe cal?
"Aş! repus!... i-am cîupit numa o ţîră din
vaca a mai frumoasă" să '1 înţarce şi ea cum
a 'ntărcat Ancuţa când cu focul pătululut.
"Aoleu! oftă nevasta clătinând din cap ... Da
el. .• ce-o să ne facă ... !
"Om vedea... Şi dacă '1 vorba, ce ne-o face,
i-om plăti cu vîrf şi 'ndesat", zise fata.
Copilul adormise în braţele VOInice ale San­
dil. Ea îl puse Ia loc în copaie, apoî mângâiâ
binişor pe cumnată-sa Ancuţa ca să-o liniş­
. teasoă si trecu dincolo în tindă Ia vatră.
AcI î'nvell focul sub spuză şi se trînti la cul­
cuşul el, unde pe dată adormI. adînc. Afară
furtuna se depărta mereu şi, la lumina luniî,
sclipeau frunzele şi firele udede iarbă ca nişte
pietre nestimate.
De ce jupuise Dragomir vaca lUI Pîrvu, În-
[8]
8
văţătorul, de vie? Pentru că Pîrvu dăduse foc
pătululuî lUI Dragomir: Dar Pîrvu de ce fă­
cuse asta � De ce? Pentru că era ceartă şi
goană veche între cele doue neamurt ale lor.
Din moşî strămoşt se povestea în sat fel de fel
de rele ce 'ŞI făcuseră unii altora, şi din când în
când urma mereu Între ei alte grozăviI noue.
De aceea biata Ancuţa trăia tot cu frica 'n sîn.
Noaptea aceea, nu putuse închide ochiî de
groaza închipuitelor urmărf a acesteî din urmă
resbunărl.
A doua-zi dimineaţa, Pîrvu învăţătorul, după
ce'I trecuse fumulţuicil de cu seară, Intrâ în
clasă. Era o odăiţă foarte strîmtă pentru iarnă,
şi vara era aproape goală. Ast-fel, acuma, găsI
în clasă d'abia câţi-va copil betegr, copil cart
nu's bunî de nimica la muncă.
ln văţătorul se purta îmbrăcat ţerăneşte, deşl
trăise câţrva ani în şcoli la Craiova, "�de chiar
fusese de mal multe orI premiu 'ntăil�ji' la exa­
men. Era înalt cât un mal; ochiI :tJienuşii şi
aprinşî ca nişte scîuteî ; părul tuns .soldăţeşte ;
şi când era vorba de ţinut o cuvîntare, apot
nu '1 întrecea nimenea. Din pricina talentulul
lUI oratorle îşI câştigase o mulţime de admira­
torî printre săteni.
i,Me rog, vorbeşte din carte, u'aî ce'] face 1" zi­
ceau oamenii, cari se uitau la el cu tot respectul.
In ziua aceea se sculase cu arţag, de aceea
copiit tremurau ca varga aşteptându'I Între­
bările.
"lTlorico! striga dascălul.
O fiinţă piperuicită se ridică din ba .că. Şu-
[9]
Scolarii
'gîdelul,
9
vite de per încălcit îl cădeau pe ocht acope­
rindu-l chipul gălbejit. In picioare, numerănd
silabele pe degete, ea clăpăt pe neresuflate o
fabulă fără să priceapă boabă.
Dascălul nicî gând n'avea s'asculte .
. Se isprăvise fabula... O tăcere ...
"Zi'I mereu 'nainte!" şopti un băeţel la '3pa·
tele fetito
Şi fata începu altă' bucată-aleasă.
tragem) cu coada ochiuluî la chipul
prefăcendu-se că, se uită 'n carte.
Pîrvu sta dus pe gîndurl... Pe o fiinţă 'n
lume ar fi Iubit-o şi el-pe frate-seu, pe VOI­
nea.; Acu vre-o câte-va săptămănî, găsise pe
bîetul V omea, repus în pădure... De-atuncî
lncoa, îi vedea trupul mort aevea. In toate se­
rile îşI înneca aducerea aminte în ţuică, dar
cum îl trecea fumul a doua-zi, amintirea groaa­
nică se 'ntorcea la loc, mal grea, mal ne'mpă­
cată, şi atunc'i nu mal vedea, nu mal auzea
nimic alt�ceva-V olnea mort, repus de duşmani !
Acu -- umblă iar pe drumul cunoscut, pe
unde venea 'napoî de Ia tîrg, 'vesel, ducând lui
VOI nea un pachet de tutun-că ţinea la bletul
frăţine-seii, nu ca la up frate, ca la un copil
�icând se 'ntorcea acasă, nu vrea să vie cu
. mâna goală.
Se 'nserează ; umbra dealurilor se "ntinde tot
mal tare în drumul luî, la o cotitură a potecii,
drumeţul dă cu ochii de un trup de om culcat
pe o lespede şi eu capul rezemat de un trun­
chiu. Tot apropiindu-se, i se pare că e frate.
seii.,; Da' de ce-o fi stănd a�a ?.. Doarrne î.,
[10]
/
10
Ce ţapăn ! ... Atunct cuprins de un fior, iuţeşte
mersul... Da, e frate-seu-Voinea! ... Pipăie '1-­
rece ca ghiaţa; uite-te bine-e-ochiî duşi în fun­
dul capulut l Un recnet !---un recnet să'l crepe
pieptul! Incepe să'l sguduie, să 'I cheme pe
nume: "Vo'ineo, neica! Vorneo ! Degeaba! 0-
.mul pricepe bine ce l-a lovit, când vede o rană
mare Între umerii flăcăuluî. Degeaba '1 mai
strigă-VOI nea nu mal vrea să respunză.
Pirvu cade În genunchi şi începe să se bo­
cească şi să se vaîto ca muterele. Puţin stă
aşa, şi-odată 'i fulgeră prin minte un gând,
care 'I svintă isvorul lacrimilor. Ia voiniceste
,
in cîrcă pe mort şi '1 duce acasă. ..
Astea treceau 3CU prin capul Încruntat al
invăţătoruluî În vreme ce şcolăriţa Îi bîrîia
- mereu lecţia pe de rost. Copila aj unsese la un
fragment din istoria ţeri], unde spunea:, cum
Vlad - Vodă l'epeş îş'î resbunase de groi� asu­
pra boerilor necredincioşî, punându'f .�11 care
piatră şi var pe un colţ de stîncă p1'ă�ăstios,
ca să zidească o cetătuie. ..'
La povestirea cruntet resbunărf, învăţătorul
îşI Înă]ţâ capul; de pe fruntea lUI pican bro-
b "d d Ş' 1 bui - ,\ v
oane rnari e su oare. 1 el tre ma sa ŞI res-
bune; ştia el bine cine stătuse să repue pe
Vomea !
Acu, ce mal una s'alta ? Pirvu dăduse foc
la pătulul lul Dragol�iro.. Dar, eu câteve "chile
de porumb, nu Re plăteşte viaţa unul flăcău ...
Nici vorbă, Dragomir îl omorîse pe Volnea.
Flăcăul înjurase Ia horă într'o duminică pe
Sanda, şi ea 'ieşise din joc; plecând acasă
[11]
t
'1
f
I
}
1
11
foarte încruntată, Sanda arătase pumnul şi mor­
măise nişte ameninţărt vajnice.
Pîl'VU se lovi pestefi'unte... Nu care cumva
1-0 fi 'njunghiat pe VOInea chiar Sanda t.: Nu
se pOflte.Era voinic." n 'ar fi putut ca o mu­
Iere să'I pue jos 1... O muîere 1... La gîndirea
aceasta ruşinoasă, învăţătorul simţi că 'I vine
ameţeală.
Era departe de tot de şcoala lut. Glasul băî­
guit al şcolăriţit se contopea în gândul lui cu
vîjiala gîrlii ce se rostogolea repede de vale
prin mijlocul satulut către Olt. In mintea ornu­
lUI nostru era un fel de vîrtej : Vo'inea copil ; ...
tata, popă 'n sat;... Tata lUI Dragomir şi al
Sandir, vecin îndrăcit, moşnean harţăgos... Şi
omerul nelegiuit de care tot mal povestesc din
când în când bătrăniî de demult.
Popa vrea să 'ŞI resbune ... De ce '1 ... El 1 De
unde poate şti Pîrvu ... Destul că într'o zi moş­
neanul se 'ntorcea călare de la tîrg. 'I'ocmaî se
'nt.împJase în zîua aceea să 'Şl spele oile, şi
nu luase cu el nicf-o armă. La o cotitură a'
drumuluî se 'ntâlneste cu alt câlăreţ ; d'abea
are vreme să '1 cunoască cine e-e �hiar vrăj­
maşul lui de moarte, care a şi scos pietolul de
la brîu. Repede dă pintenî calulut şi sboară
'n goana mare. Popa cîrneşte '11 loc şi se ia
după el.. O să '1 ajungă... Iacă biserica ... Fu­
garul sare jos de pe cal, dă navală nebun în
sfîntul locaş şi găfâind cade la picioarele ico­
nostasulur, pe care l-apucă strîns în braţe.
Popa, uitatul de Dumnezeu! îşi repede calul
în amvon, trece pragul călare şi trag-e asupra
[12]
,'/
!
12
moşneanuluî : sîngele ţîşneşte pe sfintele icoane
şi pe lespezile reci. ..
Pe popa l-aii respopit=-ras şi 'nchis pe toată
viaţa; şi bietul Pirvu I a rămas băetanul să
crească el pe frate-seu Vomea, care era miti­
teluţ,
In vreme ce visează invătătorul la toate as­
tea, şcolărita spune şi iar 'spune mereu din
cartea el pe de rost; copiit ceilalţi unif sco­
besc băncile cu cutitaşele, alti) scîrţîie pe plă­
cile lor, şi scuîpă şi şterg cu mâneca, şi Iar
seîrţîie ; la ferestrele prăfuite bîzîie muştele;
aerul e greii, si cel mal micutl cască si se 'n-
tind a ploaie. ' . ' ,
De o dată se deschide uşa de perete şi un
flăcăiandru, un baciu tînăr in cămaşe, cu tfttă,
căciula la o parte pe pletele luf lungl, intră
-d'abia trăgenduşî sufletul: .
"Dom'le. săt 1 vaca 'mnitale dom'le l., ..... ",
"Ce vacă, mă? întreabă Pirvu tl'esărj�,
"Vaca 'mnitale .. hal \ degrabă \" �:
Bucuria şcolari lor o'au scăpat de ceasul ela­
sil. Şi nu numaî atât, mal era şi o întâmplare
de sensaţie, care trebuia văzută de-aproape, Nă­
văliră cu· toţi] la uşe după profesor, şi ghion­
tur! şi brânct, şi se repeziră toţi afară strigând
care mal de care.
O mulţime de oameni din sat s'adunaseră
la imasul lUI "Domnul'i. Aci vaca, sforâind
turbată' de chinul "rănii şi de ciupiturile muş­
telor cart se strinseră pe carnea el vie, smă­
cină iarba şi pămîntul cu coarnele, se tăvălea
şi arunca ţel'Întt cu picioarele în ochii. bietulul
[13]
13
viţel care cerea să sugă. Din ochil ei holbaţî,
din privirile el pierdute, vrea parcă s'arunce
scînteî de imputare oamenilor pentru crunta
suferinţă, cu care plătea ea nevinovată ura
dintre el.
Pîrvu, cu tot sîngele 'n cap, fără să ştie bine
ce face, schimba mereu frunze mari de lipan
verde udate, pe rana vitei. Veniseră o sumă de
femel cu copiiî în braţe. Cu capetele acoperite
'n maramele lor albe, ele' steteau de jur îm­
prejur, drept în picioare, cu gravitatea matroa­
nelor romane chemate &ă se pronunţe. Copiii
se 'nghesuinu împrejurul vitel şi "Domnulu'i" ;
dar tăceau sfiosi, temându-se şi de o nouă sbu­
eiumare a dobitocului şi de încruntarea învă­
ţătorulut. Pe iarbă şi'n ţerină se svînta sân­
gele negru.
In capătul poteoit, se arătâ atuncI Sanda.
drept' în bătaia soareluî, cu fruntea sus, cu
furca 'n brîu şi fusu 'ntre degete, fără să, spri­
jine măcar urctorul smălţuit pe care '1 ţinea
sus pe cap. Fota roşie, strînsă bine la mijloc
cu betele, îl înfăşura în cu te mişcătoaae tru pul
plin. Chipul el pîrlit de soare şi vînt; sprînce­
nele negre şi 'mbinate, expresia întreagă a fi­
zionomieî şi mersul ei drept şi sigur, toate de­
deau acesteî fete o înfăţişare aspră, dar mă­
reaţă. TocmaI de aceea flăcăii din sat nu se
prea lungeau la glumă cu ea, pentru că la ort
ce îndrăsneală, ea ştia să le 'nchiză gura scurt
cu doue vorbe, mal arzătoare ca două palme.
Sanda, nemişcată, cu privirile marf şi liniş­
tite, se uită la vita canonită, şi fără sa Tăse a-
[14]
I
14
se lui aminte, trăgea cu coada ochiuluî la Pirvu ...
Numele luI Dragomir, fratele el, se auzi în
mulţime, deocamdată mai şoptit, apol din ce
în ce mal tare. Şoaptele sporeau, şi o grămadă
de lume se strînse 'mprejurul Saudit ; începu ni
s' o strîngă, de-aproape şi s'o întrebe răspicat.
Pîrvu o vezu şi el în sfîrşit pe fată. Trecu
printre oameni şi se oprt drept în faţa el: ful­
g'ere sclipiră în ochiî amândurora.
"Dnigomil' mi-a făcut-o 1" zise învăţătorul �
sorisnind.
S'anda tăcu.
"Zi tu că nu't aşa, dacă poţt 1" adăogă el.
Sanda nu zice 'nict o vorbă, şi se uită drept
în ochil lut.
"Ci spune odată! ort vref să 'ţi pUI mâna
'n gît \"
Ea '1 măsură din cap pIDa 'n picioare, şi
respunse liniştită şi rece: _
"Să'mi pUI tu mie mâna 'n gît? � crez
treaba asta 1 Tu să mergI să dai foc, n�ptea,
. ca hoţul, la. pătulurile oamenilor, că t:$.-atâta
estî bun !(( .. >"
'Si dând într'o parte binişor lumea se duse
p'a'd 'ncolo, fără să se mal uite 'napoi.
Pirvu se făcuse vînet, şi scrlşnea mereu:
L ,. . 1" t tY t '
" as ca mi-o p a .eş 1 .U , .•.
.. ' "ŞtiI tu uua ] îi zise un moşneag i.Dace n'o
�'e'l tu de nevastă pe fata asta, mă flăcăule ? ..
. Efata vomică şi 'harnică ... şi s'ar isprăvi odată
si dusmănia asta 'ntre vor. ..
, "E�? pe ea � de nevastă 'il ... Mal bine me dau
de mal în Olt!"
[15]
15
Lumea se strecura, unul după altul, fiecare
pe la daraverile lor. Copiiî cum văzură că re­
mân singurl cu dascălul, o şters eră la sana­
toasa.
Pirvu rămase lîngă vaca lul chinuită de fri­
gurI �i el cu frigurI în suflet. Ii' recorea bo­
tul şi limba cu apă proaspătă .. Stând la gîn­
dur] ce să facă: s'o mai 'ngrijeasca, 01'1 s'o
'njunghie şi să'I isprăvească odată canonul.
In vremea asta Sanda ajunss la fîntână. Ea
apucâ lanţul şi 'ncepu să coboare găleata prin.
tre ghizdurl; o umplu cu apă, şi o trase voi­
niceşte afară. Imprejurul el nimica, nimic pînă
'n zarea departata plină de lumina soarelul.
'Sanda era frumoasă! şi ... ştia că e frumoasă.
"A ! Pîrvule, Pîrvule, nu te-ar feri Dumne­
zeu să 'rnl cazî tu mie odată In mână!"
Şi se gîndea că nu't zisese destul, c' ar fi tre­
buit să'! arză mat reu, să'} fi făcut de rîsul
satulut întreg... EI nu spuseră o vorbă măcar
de hrana; 101" dată . flacărilor; şi el pentru o
boală de vită sculase obştea 'n picioare, înjură
şi sbler�t-că era procopsit, om cu capul mare,
învăţat la carte! Şi eilalţI, proştii, îl ascultau
cu g'ura căscată par 'că le-ar fi citit din evan­
ghelie.
Pe chipul SandiI se resfrîngea sălbătăcia gîn­
dulul şi conştiinţa unei energiI extraordinare.
In adever fata ceea avea o energie de speriat,
care ajunsese de poveste. Dragomir frate-�eu
de câte ort zicea: "Cât o fi soră-mea Sanda,
nu mi-e frică !"
[16]
I
. F
111"1"0 noapte îl călcaseră hotiî : cine i-a pus
pe goană? Sanda ...
Alta ş'alta era Ancuţa--slabă de îngerI! .
"Ce ţi-e Iar l îl zise Sanda întrând în bătă­
tură cu cofa plină. Iar el fi plâns?
"N'am plâns, Sanda, re8punse' femeea măh­
nită şi îngrijută ; dar tare m'a apucat groaza;
am auzit că Pîrvu umblă ca un turhat-spune
la toată lumea că are sa ne puie la toţI capul !"
Sanda dete din umeri.
'I'ocmaî atunci, popa trecea pe uliţă.
"Bună vremea, uavastă.
"Sărut mâna, taîcă părinte.
"Da ce mal făcu Iar bă,rhatu-teu Drago-
mir, al?
;,Ce, talcă părinte ?
"Ce "ce"? tu nu �ti] ce? " Vaca IUl Pirvu.
11 Care vacă ?"
Femeea se făcu galbenă la faţa �i începu să
tremure din toate încheetnrile, 'h""
"la nu te mal face, zise popa, par'ca�Iumea
nu ştie. 1:1:.
"Doanme! taîcă părmte, ela p'ale.altora de
ce nu le mal stie lumea? Pătulul nostru care
ne-ars ... de t--�e zici şi sfinţia-ta?
"Uite, eti ve spuiu că nu't hine, fata mea;
mal gândiţi-ve şi la Dumnezeu,' că o să 'nfun­
daţî pînă la urmă ocna".
Şi popa plecâ 'nainte dând din cap.
Ce 'ţi spuse hărhăr-iade popă, Ancuţo ?
întrebă Sanda.
"Că se ne maî gandim la Dumnezeu, ca sn.
nu 'nfundăm ocna".
[17]
17
2
Schiţe-Caragiale.
"Bună vremea, fetelor, zise un glas străin.
Amândoue se 'ntoarseră spre uliţă. Era pri­
marul.
"Nu cumva, întreabă omul, s'or fi găsind
p'aici pe In. val doue petece de piele de vacă
vie, că 10 caută stăpînul vitel.
"Nu se află, respunse Sandă ; dar, bine că'mî
aduseşI aminte: dumneta unde eral mal alal­
. tăier) când ne-a ars pătulul ?
, "AlaltăierI ? .. eram la tîrg.
"Apăl de ... eli gândesc că tot p'acolo pe la
tîrg 01' fi şi petecele Mea de le cauţi dumneata.
Dacă t'et mal duce, poate Fei găSI".
Pieile erau la loc sigur, în argăseală.
"Sluga! spune lUI frate-tăii multă sănătate,
numaî să bage de seamă că mal e şi judecată
şi dreptate pe lumea asta, zise primarul ur­
mându'şî calea.
,,0 doamne! judecata şi dreptatea =dacă nu
şi le face omul singur! mormăt-Banda.
Peste două treI zile după asta, Sanda căuta
să pornească la o moşie mal departe, să vînză
nişte pUI de găină. Dragomir plecase cu calul
după scînduri la deal, şi ea remăsese să meargă
pe jos. Işl luâ puii legaţi de picioare pe cobi­
liţă. şi porni printre lanurile de ovez aurite
care sclipeau în bătaia plină a soareluî de vară.
D'abia adia -un vînt uşor care făcea să joace
în zarea încinsă dogoarea lUI Cuptor. Era o
cale bunicică pînă s'ajungă în pădure. Fata
grăbea mereu.
In sfârşit Iacă şi pădurea cu cărărea el UID-
[18]
18
Jmblase aruma prm umbra recoroasă cât
umblase, când' i se păru că nu e singură acolo,
parcă ivenea cineva în urma el. Pînă să se
'ntoarcă să vază cine'r, Sanda· simţI la spatele
el aproape o suflare caldă şi gîfiiUI ...
Pîrvu!. .. o ajunsese de pe urmă,
Fata dete să se, 'ntoarcă, dar n 'apucă să H�
'n mână cobiliţa de pe umere şi se pomeni
doborită cu faţa la pămînt, stri vită pe răruncht •
de genunchii invăţătorulut,
Pirvu trase cuţitul de -Ia brîU... Când Sanda
auzi fîşiitul tăişului Ieşind din prăsele, se g-ândi
c'atât i-a fost el să'I fie !
ln ameţeala el, simţf cum îl desface de pe
cap coadele, cum le resuceşte pe mână şi cum
]e taie din rădăcină.i, Intr'o clipă duşmanul
îşI facu isprava. Cu cele două coade tăiate .. el
incepu să lovească pe Sanda care se svlrcolea
ca o şopîrlă că lcată pe cap
"Na! urlă duşmanul, mal na ! Sa". saturt
semintă spurcată !: :';fi
. Şi la fiece cuvînt, o lovitură de �îrh�ciu.
Toate sbuciumă rile el fură de prisos, El in­
cetâ numal după C8 osteni. Biruită, fără un
pic de putere. Sanda î�l afundâ capul în ţă­
rînă, unde stete fără s:\ sufle, fără să mişte,
mal moartă.
A tuncea, Pirvu se ridică 'n sus. Sângele i
se intoarse în obrajil şi buzele albe de mânie.
Sanda se ridică şi ea. El stete drept În faţa ei
aşteptând- o să se năpustească asupra lut ca o
fiară, nebună.
Dar nu .. , Ea se rezernâ de un copac, şt aco-
[19]
19
perindu'şî cehii cu mâneca, porni pe plâns
înecată de cea mal adîncă obidă copilărească.
El rămase asemenea nemişcat în picioare,
plimbându'şî privirile de la coadele pe care le
ţinea încă 'n mână, la basmaua galbenă ce-o
smulse se din capul Sandel aruncată, cât colo pe
muşchiul verde, şi asupra căreia tremura prin
dăm uneî raze de soare umbrele frunzelor de
gorun. Deodată privirea lui se opri asupra
Sandiî - era frumoasa fată Sanda -.- şi par'că
din coadele el tăiate trecu prin dejdele lUI ca
un fior ce'I furnicâ d'alungul braţului şi i se
onri în inima înnecând li '1 răsuflarea ..
• A biruit-o L. S'a isprăvit L. A necinstit-o pe
biata fată, aşa, că nici leac, nicî descântec riu'I
mal pot folosi.; N n cu o vacă - CU o cireadă
întreagă şi tot nu se poate pnne la loc cinstea
pierduta - coadele nu cresc la loc de az] pe
A'
mame.
Se astentă 'la orice din partea acesteî fiare
nedomesticite ; s'o apuce turba, să se repează
să'} străpungă cu un cuţit punendu'ş) toată
viaţa ei la mijloc, să năvălească cu cobiliţa să 'I
crepe capul, 01'1 să') apuce cu dinţif;-nu i�al'
fi trecut p'în gârid că Sanda are să stea mută
şi amărîtă după atâta ocară, de care chiar el
simţea că i s'a sguduit sufletul.
Sanda se şterse la ochi cu mâneca j se aplecâ
de'şi luă basmaua, se legâ strîns la cap din
ceafă pină pe sprincene �i, fără o vorbă, fără
o privire cătră duşmanul el, porni iute în de­
sişul păduriI unde se facu nevăzută.
Pîrvu, neştiind la ce să se hotărască. se uita
[20]
20
mereu la COiOE 1A cu care rămăsese 'n mână.
Ce-o S8, facă el cu ele? Să le lase' 11 pădure? ...
Să le dea pe apă ? .. Nu; le 'ndoi frumos una
peste alta, coadcle cele bogate, şi le vîrî în
sînul cămaşii la piept. Apoî se 'ntoarse 'Il sat
fluerând aşa un cântec, orfce cântec o fi, cum
fl�e�'I ca de urît, par'că nu s'ar fi 'ntimplat
numea.
Dar purta 'n sîn coadele Sandii , a căror fre­
care dulce şi ciudată semăna cu o mângâiere,
o mângâiere duîoasă şi caldă. Aj ungend acasă,
'îşI deschise dulapul, puse cu multă g-rije tocmal
în fund, între premenelile curate, trofeul luat
de la "biata"' Sanda, coadele cele frumoase,
după ce se uită odată lung la ele. ApoI încuiă
dulapul bine, impotriva obiceiuiul seu, fiind-că
n'avea doar nimica de preţ, luâ cheia, Ş 'o băgă
in chimir .
. Soarele se cobora de Ia asfintit .�'runcând
raze potolite printre trunchiurile' strl{t'eehl ale
păduri). Sanda trecând furiş ca o clu�� gonită,
de vînător de la un copac la altul,�jJlnse 'na­
pof la locul unde 'ŞI lăsase cobiJiţa cu puiî :
bieţil pUI uitaţi acolo erau aproape stinşî de
sete, d'abia mal trăgendu'şt sufletul, cu ciocu­
rile deschise şi cu limba uscată. Fata îI duse
la fintână, le dete apă pînă 'ŞI venită iar in
fire; Iuti 'iar cobilita pe umăr şi plecâ repede
aruncând din când în când inapol opri vire
plină de teamă.
Peste câteva cale, Sanda ajunse la femeea
căreia '1 ducea puil pentru tîrg. Intorcându-se
spre casă, fata îşi spălă la fintână obrajii care'I
[21]
j
1
• i
, �
j' j"'
, , ..
LI';
21
ardeau ca para foculuf. Picăturile de apă lim­
pede atiruară în genele el lungI îl recoriră
pleoapele aprinse de plîns. ApOI ea lntrâ în de­
sişul pădurii, unde 'ncepu să gîndească, mal
lămurit la ce se petrecuse.
Iată-ael e locul unde ea a fost adineaort
atât de neoznenos necinstită. Un triunghiu de
copac .stă culcat mal la o parte: ea s' aşează
pe el şi se gâlldeşte.
' ... Un om a văzut-o plângend.... şi cine '? ...
Pîrvu, duşmanul ei de moarte ea a plânsp•
da, a plâns ... biruită şi ruşinată .
... Da; trebuia Să'I fi crepat duşmanuhit ca-
Pul in două cu cobilita 1... Se noate mal mare
, 1
ocară, pentru o fată!... şi ea care toată viaţa
numal la resbunare se gândise, atât \ doar a pu·
tut face--să plângă şi să fugă din faţa lUI, ca
un copil mişel de la şcoală.
Sângele i se urca în ocht - ea îşI desfăcu
legătura de pe cap. Vinele gîtuluI i se băteau
să se spargă -' ea Îşi rupse chiotoarea cămăşiî.
Fără voie, Sanda îşI dete cu mâna prin ple­
tele el ciunte care'I că deal( peste ochl'.. şi un
gând ciudat îl trecu prin minte - de acu are
să fie şi mal sălbatică şi mal neatîrnată decât
mal nainte. De odată însă chipul lUI Pirvu,
frumos şi voinic, îi cuprinse închipuirea. Fără
o clipă de iertare o stăpânea icoana acestut
om, biruitorul, acel ce () îngenunchiase şi o
făcuse să plângă din adîncul obidei,
Ea, fireşte, nu'l privise în faţă, nu! plecând
însă cu ochif 'n JOR, zi'\rise, r-rin perdelele'I de
[22]
I
22
lacrcmr, înfăţişarea IUl, nehotărîtă ŞI oarecum
stângace după o aşa biruinţă .
.. . Dar ce se făcuseră coadele el cele fru­
moase? Trebue se le fi asvîrlit duşman ul în
Oit!.. Măcar să i le fi smuls luapot L. Cum
şi-a pierdut ea pînă 'ntr'atît cumpătul de i le-a
lăsat ? ....
Şi stă mereu şi mereu, se gândea cu coatele
pe genunchi şi cu degetele infipte în capul ei
despodobit, Amurgul creştea incet şi 'n codrul
surd domnea o adîncă liniste: n 'al fi bănuit
«ă 30('010 trăiesc atâtea mi! şi milioane de
vietăţi. '
Sanda îşI urma valurile gândirii, fără s'auză
tăcerea nemărginită din preajmă't.
.:.Mâna de fier ce't resueise gîtul. .. fiorul rece
al cutitulut ce'I trecuse prin ceafă... Clipa a­
ceea 1... crezuse că'I cea din urmă ... fiindcă
Pîrvu 0- ţinuse sub . genunchiul lUI biruitor ....
El ar fi putut-o repune ca pe un mie� De
ce n'a repus-o ?.. moartea-mar bine de�t aşa
ocară ... Moartea ? ... Nu ; mai bine... !il.,'
Era fericită acuma că putea re sufl a: "simţin­
du 'ŞI bătăile inimii, că nn era îngheţată şi 'n­
ţepenită sub ghiara mortit L. Şi cu o mişcare
negândită, fata îşI pipăI gîtul.
Dar bătaia ?. Bătută cu coadele er lăsate ...
Şi pe urmă � Pe urmă ... par 'că şi luî I-era ru­
şine pe urmă. ,"
... De ce nu şl-a mal bătut joc: de ea ?.. De
ce n'a mal înjurat-o ? ... De ce?
Sanda 'Şl afunda dflget.ele în pletele'} de flă­
căii, şi'n ochii el se arătă din nou icoana În-
[23]
23
veţătorulu'i în picioare, încruntat mal mult de
re·u, de cât de ură ...
Noaptea era acum deplină. Sanda rîdicâ ochit
-nu se mal vedea nicl un trunchiu, nici o că­
rare. Ca să mal găsească drumul trebuia s'aştepte
pînă 'n zori de ziuă.
De şi în mintea el se depănau tot aceleaşt
şi iar aceleaşi lucruri, vremea nu '1 fu lungă.
Din când in când bătăile inimil şi tîmplelor
se lua[ potoleau, şi atunci cu sînge rece ea s'a­
puea să'şl făurească un plan de resbunare ....
dar voinţa cletinată nu putea nimica născoci,
nu se putea hotărî la nimic.
Pentru ce?
N eapărat era în coadele pe cari i le răpise
duşmanul un farmec . .. Ea îl simţea bine;
câtă vreme perul ei o fi în mâna acelui om,
în puterea dînsulur va fi şi dînsa-o 'apucase
şi o ţinea de per. Şi ceea ee acuma o necăjea
- să ştie. asta era: le luase el coadele ca să i le
păstreze? Aş! ... de ce să, le păstreze? .. Nu
le-o fi asvîrlit poate numal decât... dar mai târ­
ziu, ce era să facă cu ele ? .. Şi poate cu şuviţe
din perul CI corbii 01' să 'şi facă 'n cuiburf
culcuşul, ca şi cu perit unei moarte.. La a­
ceastă gftndil'e neagră ar fi vrut să 'ŞI ea pete
podoabole 'napol 01'1 mal bine să moară... A!
ce bine al' fi să nu le fi aruncat omul avela ...
să le fi păstrat el mal bine. Şi lăcremile i se
pornită iar în şiroaie bogate, fără să ştie nicî
ea de ce, şi plânse, plânse mult NiCI odată nu
plânsese fata aşa, şi nu crezuse nicî odată că
aşar de bine şi de dulce să poată cine-va
plânge.
[24]
24
De departe, foarte departe se auzl cocoşul
cântând cântecul dimineţiî. .. Aşa de grabă? De
când oare lacremile pot scurta vremea noptilor ?
In adevăr se iveau zorile si cu ele formele ...
Iar cocosul. Fără să stie pentru ce mal rusi­
nată de �a insăşî de �ât supărată pe Pîrvu, 'se
sili S3. se rîdice sdrobită de oboseala gânduri­
lor mal mult de cât - de neodihnă, Se legă bi­
ne la cap şi apucă prin pădure cararea spre
casă. Din văile vecine se ridicau aburi rect şi
alburiî ; recoarea dimineţii se urcă Încet spre
cer, unde sejstîngeau pe rînd stelele una câte
una.
Frate-săti, Dragomir, o aşteptă cu sprînce­
nele posomorîte infipt în pragul .porţiî.
"Da de unde vii tocma acuma? Unde al
umblat toată noaptea?
" Unde ... uite unde!" respunse ea scurt ŞI
aspru. " 'e,
Şi foarte liniştit îş'i desfăcu legătura--�
Doamne! ee "njurăturf l ce turbă să!Jfatică!
Dragomir nict nu mal întrebase : cţ,�ie? Ştia
el bine cine. El plecâ dis de dimineaţă de a­
casă; nu vrea să auză bocetele Ancuţif, când o
vedea şi ea pe Sanda.
Fata o scurta degrabă cu bocetele cumnati-siî.
Acu nu mal putem face nitnica.; Iacă: oiii
sta să vez de casă şi tu el umbla după tre­
buri pe-afară!"
Sanda se apucă de lucru mal harnică de cât
mal nainte. Se aşeză ea la resboiă, şi la pînză
şi la chilirnurt ; la apă, la han, şi 'o toate păr­
ţile mergea Ancuţa.
[25]
I
\
:\
t
r
:r
:1
1
25
Dragomir umbla rătăoit pe câmp ca un lup
turbat. 1 se paruse că bţi îl ocoleau şi asta îl
/ îndîrjea şi mal tare ura. Fugeau toţ'i de el; il
respundea de silă, fără să stea să se' 'ncurce
mult la vorbă. Tot satul se dedese în vutea
lui Pîrvu - era mal bogat şi mai pricopsit
"domnu]". De aceea ura lUI Dragomir creştea
mereu.
110 să'] dau şi eu foc lUI!
"Ce mal treabă ! respundea Sanda; 01' să't
facă la loc casa; e casa şcolit.
"O să'} trag mal bine un glonţ.
,,'OI' să, te bage 'n ocnă!
"Atuncl, ce să't fac?
"De ... " Şi zicănd asta, Sanda era cu gândul
în altă parte.
Dragornir nu putea pune la cale nume pe
placul Sandii. Nimic nu găsea nemerit din că­
'. te'1: 'spunea el, şi ca să născocească din mintea
el ceva nu era în stare.
In vremea aceasta, ea, spărsese clobul de o­
glinda În care se vezuse aşa schimbată--sin- '
gura oglinjoară ce se afla în casă. Adevărul e
că, CU pletele ei negre sbîrlite şi cu ochii el
întunecaţi, avea o înfăţişare din cale afară săl-
batică. .
V oise să nimicească pe acest ghicitor mut al
sufletului el; căci, după ce'I treceau frigurile
de turbare, ea. putea eitl în fundul cugetulut
că ura ei era mal puţin adîncă, mal puţin si­
gură de cât trebuia să fie. Deodată, când lucra
mal înteţit la răsboiu, se oprea pe loc dusă cu
gândul pe altă lume, cu privirea pterdută cine
[26]
/
26
ştie unde. ApoI se trezea par'că dintr'un vis,
se scutura. din tot trupu-I şi se pornea pe lucru
cu toată puterea.
"Ancuţo, zise Dragomir, într'o seară, ştiI tu
una? Pîrvu me bir uie. Fuge toată lumea de
mine, nu mai pot nicî cumpăra, nicl vinde.
Ma'i bine să plec de-aici şi să'mt caut de lucru
undeva, în altă parte. M'oiii Întoarce mai În­
colo când s'ar mal potoli lucrurile.
"Dar no'i? zise femeea.
"VoI:.. Vot să staţi �d să păziţf casa ŞI ce
bruma mal avem si noi."
Ancuţa oftâ adin.3; era aşa de sdrobită de
la o vreme că lIU mai putea şti ce era bine şi
ce-al' fi fost mal bine. Trăiăei par' că nu trăia.
Atâta bucurie mal avea să stea cu' copilul pe
genunchI, să'! asculte gungunirile dulcl. Cât
era de blândă şi de tristă, îI era teamă pentru
copil şi de mângâierile adesea prea aspre ale
t�!&lnj,_,Şi Sanda i'I împingea supărafâ\.când'
mititelul începea să plângă.�t
Si esta, zicea Sanda, o să fie o mămă'lgă ca
, .
mă-sa .. nu ne seamănă 110Ue!'
Intro zi, Dragomir când trecea p'în sat se
pomeni cu o piatră după el, şi apoî alta şi pe
urmă o ploaie de pietre. pe carI i le aruncau
copiii ieşind dela şcoală. Se aplecă repede şi
'ncepii să le arunce înapoi una câte unae-pe
o fetiţă o ră.111 la glesnă, unul băiat îi sparse
capul, altuia, care ridicase mâna la cap să se a­
pere, i rupse un deget.
Fapta asta 'n sfîrşit sculâ tot satu 'n PICI­
oare. Nu mal era chip ... Drag omir trebuia să'şl
ia eâmpir,
[27]
27
"Sando, tu eştî bărbată... IţI las in seama
ta şi nevasta şi copilul. Mal bine pentru voi
să numaI stau, până s'or mal potoli duşmanii.
O să vie ea si vremea noastră... Acu sunt el
mal tarI... S'�u dat toţI în partea dascălulul...
(aiot, o înjurătură să se cutremure carnea pe
om) ... Me duc ... plec ... Remăneţi sănătoşi !"
Fără vorbă, Sanda dete din cap, că adecă
"bine", şi'I Iuâ copilul din braţe... Ancuţa fugi
toomat în fundul curţil ca să nu 'I vază pe
Dragomir plecând, şi Dragomir plecâ degrabă
fără să se mal uite 'napoî.
Când aflâ că Dragomir fugise, Pîrvu îşI re­
suci mustata cu mulţumire. mirându-se totuşt
că lucrurile s'au isprăvit aşa de scurt,
Câte odată, învăţătorul descui a dulapul şi
s'apucă să netezească biniş 01' coadele tăiate.
Adesea îl venise să le arunce, ca să scape de
farmecul lor; dar farmecele ali putere ... De ce
să le arunce? Şi aşa, simţind bine cum creştea
primejdia, Pîrvu zimbea şi le mângâia mereu.
Se dedese , vacanţă la şcoală: scăpaseră şi
şcolarii şi dascălul. Şi era cald! Sanda nu se
arătase nici la coasă, nicî nicăirî, par' că intra­
se 'n pămînt. Ancuţa făcea acuma toate trebu­
rile '. Ziua muncea şi noaptea pîndea aşteptân­
du' şi bărbatul, care venea din când în când
în puterea nopţiî să'şI vază eat-m. Venea cine
ştie de unde călare pe deşelate cu picioarele
goale. om scăpătat care 'şI pierduse fugărit tot
rostul.
Şi Încă şi alt necaz: Dl�agolTIir îşI temea ne­
vasta. Int'o noapte pe lună.e--ce'I veni luI!-
[28]
28
nu fusese cam de mult pe la el-îşI lăsâ calul
pri ponit tocma 'n fundul ogrăziî şi încetinel,
pitulându-se pe lîngă. mărăcinî, s 'apropiă de
casă.
Nemerise bine: .. Un om dădea tîrcoale pe la
poartă. Dragomir cu inima oprită În loc apucă
strîns praselele cuţituluî. A! .. � e Pîrvu... Ce
caută? Ce umblă de colo pînă colo ?... să dea
foc casil L. să omoare pe copil ?." să scoată
din minţi". să necinstească pe Ancuţa ! ? .. Ce-o
fi, bine nu. e.
Dragomir totuşî nu mişcă, stănd gata să se
arunce la nevoie asupra duşmanuluf,
Pîrvu întrâ furişat în curte, s'apropiâ bini-
şor de o ferestruica şi bătu încetinel.
... Oe'1· asta?
"Sando, şopti înfundat tinerul, Sanda !"
Şi aşteptâ.-
Dragomir aşteptâ şi. eL,;, -,
Ferestruîca se deschise în bătaia razet� luniî.
"Ce mai vreî cu mine? zise Sanda,��u gla-
sul tremurat si cu resnflarea 'necată, �
"Tot nu vrel să me 'ierţI?" .. '0,
Sanda 'ncepu sărÎză amar ... şi, fără să zică
o vorbă, îşI puse mâinile în per arătând ornu­
lUI urmările crudei lUI fapte.
"Iartă-me odată; iartă-mă l
"Să te iert? Da de când încape iertare Între
nOI?
"Sando, nu mal am adina ... M'ai fermecat ...
Coadele tale sunt fermecate,
"AtuncI dă-mi-le 'napot.
"Nu se poate, acu sunt ale mele .. "
[29]
29
Şi voind să'şi îmblânzească vorba / prea aspră,
învăţătorul adăuga duios:
"Lasă-mi-le mie, fata, mă rog: ce-o să mal
fad tu cu ele?
"Mi le 'nnod în cap şi mal me duc şi eu la
horă,' în loc să stau ascunsă de lumina zilef şi
de ochiî oamenilor ca o bufniţă.
"Aşa?. tocmai de-aia nu ţi le dau. Las că
esti frumoasă destul s'asă. .. Nu te mal duce la
, '( .
horă, .. Stăi acasă! să nu te maî vez jucând !''
Dragomir se lovi cu palma peste obraz şi 'n­
cepu să fluere 'n sec cum flueră rumânul când
vede ceva de s'ar cruci şi dracul. Un zîmbet
eludat îl, umflă nările, şi g'ândul îl zise:
"ACl'l eşti al meu ! acu te-a luat gaia 1"
Sanda se uitâ drept în ochii tînerulut :
"Acuma 'mt şi porunceşti, al ?
"VezI bine .. nu te-am biruit? N'ar să fii tu
a mea j'
Drept răspuns, Sanda vOI să inchiză la loc
fereastra.
"Stai, nu 'nohide ţ mUI staî l zise el petre­
cându'şi mâna Între cerceveă şi pervazul feres­
triî, Sanda strigâ înnecat:
"Dacă pică, Doamne fereşte, frate-meu şi te
vede!
-El ş'apol,gândeştl'că mi-e frică de el? ...
�Ot!I poate ţi-e frică ţie de mine!
"Mie frică de tine L. Acu nu mal mi-e frică."
O tăcere ... lungă tăcere. Apot, Pirvu foarte
Încet:
"pe ce tremuri, Sando?... Ce tare ţi se bate
inima ... De ce ţi se bate aşa tare?
[30]
30
"Pentru că nu pot să 'ml răsbun pe tine ...
"Lasă c'o să pot eu, şopti Dragomir, când
l-el Încurca bine de tot.
,,'fot crezt că nu te-al rezbunat de�tul ? ...
Sanda tresâri :
"St ! ... n'ai auzit? zise ea.i
"Mi se bate si mie inima, răspunse Pîrvu.
"Nu, nu ini�a.
)' Vre-un liliac" ori vre-o cucuvea.
"Nu ... Parcă a răsuflat cineva ş'a rîs înfundat.
"Aş 1 de când te-al făcut tu aşa fricoasă?
),De când mi-am pierdut coadele.
"Lasă: perul creşte la loc ca iarba cosită."
Şi tînărul dete Să-I mângâie capul. Ea se
se smunci 'napot. .. era cuprinsă de nelinişte:
"A ! dacă aş fi fost eii bărbat t
)' Bărbat ? de ce?
"Cnm te-aş fi 'njunghiat!
"Injunghiă-me acu ... Ţine cuţitul" .. .:
El cu o mână îi dete de prăsele�uţitul ŞI
DU mâna cealaltă o apucâ pe a eLB�Sanda se
uită lung la tăiuşul lucios ce sclipea.Ia lumina
Iunit ; apoi se uită la Prrvu, care aştepta ne-
. miscat cu cotul rezemat de fereastră.
;, ... Ce sunt eu, bărbat ? ... eu sunt femee ... " şi
'1 dete cutitul fără să mal privească tăisul soli-
, ,
pitor.
"Sando 1 Sando!" strigâ Aneuţa de dincolo
din odae. Intr'o clipă Sanda se făcu nevăzută.
Pîrvu mal stete .încărpe loc, pierdut în gân­
durî adînci, când oftând, când zîmbind. El nu
vedea ochii lUI Dl'agomir scinteind "in dosul
mărăcinilor: vedea numar pe Sanda; pe Sanda
[31]
31
de adineaort, pe Sanda pe care o iubea sufle­
tul lut din fundul fundului. Bucuros s'ar fi
lăsat să'I ucigă ea: atunci ar fi luat-o în braţe,
ar fi scăldat-o în sângele lut, dându't cea din
urmă picătură, de viaţă cu cea mal caldă bu­
curie.
Dar Sanda nu voise să'} lovească. De ce '?
O îmblânzise el în adever ? La această gân­
dire, o fericire nespusă înnecă sufletul tineru­
luI învăţător. El aplecâ binişor fereastra pe din
afară şi plecâ. -
Ancuta, trezită din visul urît care o ohinuise
şi o făeuse să strige, adormi eal' făcendu-şt
cruce, şi Sanda se întoarse iar la fereastră. Cu
fruntea rezimată de mână ea îşJ afundâ lung
privirea În Întunericul depărtat al noptiî. Ea
aUZI tăcăneala unut pas de cal, care se stinse
degrab în sgomotul valurilor Oltulur. Stete
mult aşa căutând să'şt strîngă şi să 'ŞJ aducă
'napoi tot, tot ce se petrecuse adineaort, când
Pîrvu sl;\ drept in faţa el şi <1�tepta să'I 10-
vească
De ce nu'llovise ?.. De ce 'Şl uitase setea
el de resbunare ?
O mie de gândurI îi treceau Încurcate pnn
minte ca norii pe d'asupra lunii limpezt, Un
fior o apucă din spate, .. era prea răcoare ... In­
chise fereastre şi se culcă.
li era cald ... o înneca. De geaba se aşezâ vln
toate felurile pe culcuşul el tare, pe care 3.­
dormea al' dată aşa de repede - somnul' fugeă
de ea. Se sculă şi ieşi din casă.
[32]
32
A pucâ de vale spre dll şi se aşezâ pe malul
singuratic.. .
Adineaori el fusese în faţa, ei; viaţa fusese'n
mâna el; putea sa i-o ia i şi'n loc ei sa tre­
mure, tremurase ea... Din gânduri în gânduri,
Sanda 'şI aduse aminte de vaca jupuită de vie,
şi o simţire de, tot nouă, pe care această fată
nict n'o bănuise vrodată, nici nu o putuse în­
ţelege la alţii, începu să-I cuprinză sufletul
mila.
Şi iar se gândi la Pirvu, tnchipuindu'şl ce
trebuia să fi simţit el când a găsit pe frate-seu
repua L. Cum o fi plâns !... Cum ŞI-o fi smuls
perul din cap! Cum o fi strigat în ajutor 1..1.
Cum o fi sărutat pe bietul de Voinea!' .. De-o­
dată gândul el sări la omul pe care ea îl ştiâ
că făcuse cruntul omor, la fratele el Dra­
gomiJ', om crud, eate nu trebuia iubit, pe care
ea 'nu'I mal putea iubi pentru că omorîse pe
fratele Pîr vului. '��
Lacrîmt Începură să ude obrajii fetii} lacrîmr,
pentru Întâia oară lacrîmt de milă. ,li:
Peste câte-va vreme, Dragomir se' 'ntoarse
iară ca o stafie în puterea nopţii. Data asta
vezu pe soră-sa ieşind din casă la semnul în­
văţătorului ; o văzu pe ea, pe Sanda, cum se
lasă să, o i':\ de mijloc Pîrvu,
Atuncr, Dragomir îşI muşcă dejtele pîn' la ,
sînge; îşI înghiţi înjurăturile, îşI oprirăsuflarea,
ca să nu'! scape cumva o vorbă din câte'şt
spuneau. EI trecură pe-aproape de el, mergînd
cătră pădure, vorbind dulce pe'nfundate.
De ce Dragomir nu se repezi să-i facă, şi lUI
, .
[33]
33
Pîrvu seama cum i-o făcuse lUI Voînea ? De
ce lăsă prăselele cuţitulut în pace � Cine poate
sti? destul că în seara aceea fără să mai dea
,
ochil cu nevasta lUI, omul nostru plecă înapot
de unde venise şoptindu'şt printre dinţi:
,,0 să vie vremea!"
Trecuseră săptemânf ; Dragomir nu se mal
arăta.
In tr o seară se 'n toarse,
L�in nou, cel dOI iubitî trecură p'aproape de
ascunzătoarea de unde el îi pîndea, si fratele
mai mare putu auzi glasul soriI-sii' şoptind
eătră / Pîrvu :
"Mi-e frică.
- Dec! răspunse învăţătorul; de ce să'ţ! fie
frică, dacă sunt eli aici?
- Nude mine, de tine. Ce face Dragomir
mie nu'mt place.... De atâta vreme nu mal dă
semne de viaţă... Dacă ne prinde odată?
-- Pădurea'! mare şi noaptea 'ntunecoasă.
- Da, dar el vede noaptea ca dihorul.
- N'am grije, Sando, nu mă poate birui Dra-
gomil'."
Sandit îl trecu repede prin minte Votnea :
şi acela era voinic, şi lUI nu'I era teamă de
fratele el.
,,0 să t,� pîndească să te pri.iză când n'ai să
te poţi apăra ... MI-e groază, Pirvule, fie'ţi milă
de mine! Stau zi-.şi noapte cu ochii mari des­
chişl, că mi s 'au uscat şi nu '1 mal pot închide ...
Ş'aş vrea şi eu să dorm... să dorm cătuşî de
puţin, numa să dorm fără grijă şi fără teamă".
Si zicend aceasta si tremurând ca ele spaîma
, ,
Shiţe - Caragiale. �
[34]
34
unef grozave primejdii ce i s'ar fi arătat neîn­
duplecată în faţă'!, Sanda îşI ascundea capul
sub braţul puternic al Pirvuluî,
"Atunci, dacă'I aşa, zise în sfîrşit Pîrvu, hal
să fugim ...
- Da, Pîrvule, să fugim departe, să ni se
ptarză urma,· să nu mal ştie niminî dintre al t ..
nostri de noi! Î ir
. De hatîrul el, 01'1 poate, cine ştie, chiar de o '
împărtăşire a presimtirilor el, Pîrvu se hotărî:
"Fie-_ş'aşa ... Duminică noaptea, polmâlne, te
aştept la şipot. . Plecăm; pînă să cânte coco­
şul suntem pe muchea dealu lut, şi când o mijt
de ziuă. am trecut graniţa dincolo ..
"Da; zise San da, cu sutletul u şurat ; atuncI·'
nu mal am frică. Tu nu ştiî, Pîrvule, ce e
frica., e ca un vierme care'tt intră în suflet SI
te roade, te roade pînă te omoară". '
Pirvu zîm bi : _
"De 1 Sando, adevărat că nu şti\}�.ce-l drept, 'li
mie nu mî-a fost frică niciodată". �,ti
Iar la spatele lut, foarte aproape, scînteiau
'În umbră dOI ochî dusmanl de moarte.
Pe când se petreceau acestea, Ancuţa pră­
pădită de atâta aşteptare şi nesiguranţă, căzuse
la pat. Sanda o îngrijea zi şi noapte cu toată
dragostea .. 1 era teamă, Sandii să nu se 'ngre­
uneze boala cumnate-sil : simtea că i-ar fi fost
o mare apăsare asupra cugetuluî să părăsească
pe biata nenorocită în aşa hal.
Când Sanda '1 spuse aceasta lut Pîrvu,el
dete din umeri.
"Dar ce? nu mal sunt femel în sat s'o În-
[35]
35
grijească, ! Şi mal la urmă. ce-al să'I facî ?
Dacă a lăsat- o bărbatu-săn, ce eştl tu de vină ?"
De dimineaţă, Sanda se duse la O cumetră,
şi mal cu fAgăduell, mal cu darurt, o hotărî
să îngrijească vre-o câteva zile de Ancuta, pen­
tru că ea, Sanda, avea să meargă la tirg, după
nişte daravere, şi nu vrea s'o lase pe bolnava
singură cu copilul.
Duminică noaptea sOSI în sfîrşit -- o noapte
caldă şi limpede: sus o ploae de stele; jos
mănunchiurî de miî de licurirî ; şi toate sctn­
teierile de sus si de jos s'aprindeaii, He stin­
gean 'şi iar s'aprindeau în mijlocul celei, mai
adînc] tăceri.
Pîrvu aştepta de mult la şipot cu . calul în­
ŞăURt, când sOSI Sanda din livede. El () văzu
bine de departe: un Iicuriciu se încurcase în
perii el din frunte, şi, ca o candelă care ve­
ghiază în umbra altarului d'asupra icoaniî sfinte,
arunca lumina'I albăstruie pe sprincenele femeiI.
Cu toată căldura noptii, Sanda tremura şi
mâna el pe care o apuca Pîrvu era îngheţată.
Vorbe puţine ... El o ajută să se suie pe cal
ŞI haîde l Calul sforăi şi nu vru să plece.
"Asta '1 semn l;eii PîrvuJe 1
-Aş!"
O înjurătură, un ghiont în coastele dobito­
culut-. =calul se smunci în silă din Joc, si porniră,
// Fără nicl un sgornot, ocoliră satul ',. Nirnini
nU'1 auz), nictun câine măcar nu'] simti tre-
c�nd. '
Inainte de revărsatul zorilor, erai:'! departe în
munte aproape de graniţă; şi când cea dintâitt
[36]
36
rază a soarelui aur) cel mal înalt pisc de piatră,
ei putură să resufie fără teamă--graniţa era ca
la o bătaie bună de puşcă. .
Pentru Întâia oară Sanda zimbi tovarasului
- el şi chipul i se înseninâ '
"VezI; 'zise el, că ti-era frică de geaba. Acu
am scăpat".
Dar n'apucă să isprăvească bine vorba, şi
de la cotitura unei stîucî : seaî'ătâ Dragomir
galben şi Înfiorător.
"Al meu eşti!" strigă el şi ea trăsnetul eăzu
asupra lul Pîrvu.
Cuţitul se duse p'între coaste pînă în prasele:
încă o lovitură în pîntece şi alta în gît şi multe
altele pe unde se nemerea... şi calcă'l eu pi­
cioarele si lasă '1 si iar.
Când î�l poton' setea grozavă, Dl'agomir, plin
de sînge din cap pînă'n picioare, se", 'ntoarse
eătră ea : .'�
"Sft trăieştl, Sanda, că mi l-at dat ';ro mână!
Am scăpat acu de tot de duşman. Ald�rr-izl de!"
Sanda începu să rîză cu hohot de resunâ'
muntele, un rîs aşa de lung şi de îngrozitor că
Dragomir însuşI se cutremură, El VOl s'o apqce
şi s'o sguduie ca să o oprească a mal deştepta
tăcerea adîncă a culmilor. Ea îl irnpinse cât
colo strigând:
"Sânge, sânge!
-' Destul acu! taci. .. Al mal bine să fugim,.
să nu dea cineva peste nOI, <;,ă 'nfundăm ocna!
-- Nu, strigâ Sanda eu un gla� înapăi mîn­
tător, nu; de ocnă să n'ai frică l Hal la Olt să
te spelî' de sâng-e; hal de te curăţă: ... al bălăcit
în -sânge 1 hal de te curătă!"
[37]
37
f·
1
t
Zicend aceasta, ea se urcâ pe cal şi fără să
se mal uite 'napot pornt, lnderet la vale. Dra­
gomir se luâ după ea uitându-se încoace şi 'n­
colo să nu'l vază cineva. Nimint.; Sus, În al­
bastrul dimineţii, plutea in cercurr largI un
vultur, �i mal 'ncolo altul; tâlharit vînturilor
se coborau încet la locul Însemnat de Dra­
gorrnr.
"Acu să ne socotim şi amândot l zise incrun­
tat Dragomir, care mergea jos alături cu calul.
Sanda se uitâ la el fără să '1 respunză. fără
să clipească, par 'că ar fi fost de piatră.
"Nu ţI-e frică? zise el.
Frică? Acu de ce să 'mi mai fie frică!
- De ce te aşteaptă.
-- MergI mal degrab de te spală... c'apor
ocna ...
- GîndesH că nu stiu tot.
- MergI 'de te spală l...
Ajunseră la gura unei văi, pe un tăpşan
d'asupra OItuluI, care trecea aici între doi pe­
reţI drepţă de stîncă.
'JPutem coborî p'aci? întrebâ Sanda.
- Nu, respunse Dragomir, care lăsase că­
păstrul şi se aplecase pe marginea prăpăstier
să cunoască locul.
-- MergI de te spală 1. .. Spală-te!"
Atât mai putu aUZI Dragomir; 111e din urmă
vorbe ce't fusese dat să mal auză,
Intr'o clipă, Sanda sărise de pe cal, pusese
mâna el de fier în ceafa lut Dragomir, care
era aplecat pe marginea stînci şi '1 făcuse vînt
în gol. Ea '1 privt cum se duce, cum se rosto-
[38]
,1: .•
38
goleşte împins cât colo de un colţ de piatră
de care s'a 'mpiedecat şi cum îl înghite la urmă
valurile tocmai la' locul unde se 'nvîrteşte un
ochiti larg fără fund ştiut.
După multe zile de lingoare, Aneuţa îşI mal
veni . puţin in cunoştinţă. Cumătra care o În­
griji8e a părăsise avînd şi ea casa el de 'ngrijit,
si o babă bătrînă luase să caute de conil.
, Tot culcată si nemişcată, biata femee' simţea
obose�la acea binefăcătoare pe care numai omul I
ce a trecut printr'o boală grea o ştie. Dar ce
se făcuse Sanda'? 'I'oţî, o părăsiseră, şi bărbatul
si cumnata ?
,
Intr' o dimineaţă se pomeni că'r aruncă CI-
neva de pe fereastră 'n pat o pîetricică.
Bolnava 'ŞI Întoarse a lene capul spte lu­
mină: era Sanda. Ea 'ŞI scuturâ pepf} sbîrlit,
îsî arătă dinţii albî si se făcu nevezu�
, , >:t-:
. "Sando! Sanda!" strigâ Ancuţa cu�glasul ei
stins.
Nimeni nu răspunse.
Să, fi fost o vedenie? S'o fi apucat iar fri­
gurile ?.. Ou dreapta ei slăbănogită de atâta
suferinţă, femeea ÎŞI făcu cruce.
Dar pietricica era în pat lîngă ea; o vedea,
o pipăia,-tot Sanda fusese.
Ancuta aşteptâ zj după zi-fără să mal vază
pe cumnată-sa.
Calul lui Pîrvu s'a Întors acasă plin de sânge;
D . A t t 'v, v A t 'S ci
, ragomir a m l'a, par ca n pamll1, Şi an a-
Sanda e nebună: vara, iarna, umblă p'in pă-
[39]
39
dure cu nişte sdrente pe ea, cu părul vîl voiii
şi cântă, cântă mereu; şi când un om de o­
menie, orl o femee eu milă, ÎI dă de pomană
un codru de mămaligă, blata nebună îl zice
rîzend :
"Bogdaproste 1 ... S'a spălat da, s'a spălat!
- Ce s'o fi întîmplat? se Întreabă oamenif
din sat.
, ---Ce ? .. Ce mal poţI afla dela un nebun: ? ..
Numai Dumnezeu poate şti."
Adesea pădurea s'a uscat şi a Înverzit iar;
copiii alt ajuns oameni, şi bătrîni'! odihnesc sub
umbra sfintet cruel. Sanda tot trăeşte. Anit au
trecut peste ea mal uşor ca peste oameniI cu­
minţî. Intîmplările el/se povestesc ca un basm,
dar nimeni nu'şî închipuie, dind vede pe biata
bătrînă rîsend, vorbind ŞI jucăndu-se cu toate
cele ca un copil mic, .că'r sta În faţa cel din
urma gâde şi jertfa cea din urmă a unei stră­
vechi resbunărt.
[40]
BROASCA MINUNATA
Schiţă americană de MARK TW AIN
ă vedeţi numa ce mî-a povestit secă­
tura ceea bătrînă de Simon WheeJer
când m'a prins la strîmt colţ În câr­
ciuma minerilor dela Ange1.
Era un bătrîn gras şi chel, un chip de om
care ţI-era drag numai-decât cum îl vedeaf,
pentru că era foarte amabil şi naiv.'�oată vre­
mea cât rnî-a vorbit, n'a zimbit mă�âr odată,
.nicî n'a 'ncruntat din sprîncene,q'î să 'ŞI fi
schimbat el câtuşi de puţin fluiditatea iniţială
a povestiriî, dar nict s&' arate cea mal slabă
umbră de entusiasm.
In toate palavrele lUI era un accent de sin­
ceritate serioasă care dovedea, fără doar şi poate,
nu numat că, dînsul nu vede nimica ridicul sau
burlesc în povestirea 83, dar încă o consideră
ca fiind de cea mal mare importanţă şi pe erof
Îl pretueşte ca pe nişte fiinţe de o înaltă inte­
ligenţă, chiar nişte oameni de un superior talent.
- Era o dată aicî (povesteşte b,ătrînul meu)
[41]
41
un tovarăş pe care '1 chema Jim Smiley. Asta
era p'în iarna dela 49, ba mi se pare că era /
pe primăvară la 50, ' în sfîrşit nu ·'mi a-
duc aminte tocmat bine când era; destul că
trebue să fi fost cam p'atuncr, fiindcă p'atunci
a venit el aici. Dar 'in sfîrşit... Foarte ciudat
om. Toată viaţa şi-o petrecea făcând prinseră.
Făcea prinsoare pe ortce, pe un fleac, pe orice
nimic. Nu sta locului pînă nu găsea pe cineva
cu care să se prinză măcar pe ce. Dacă nu putea
găsI să se prinză pentru, se prindea contra,
Orlce prinsoare Îl propuneaf o primea şi era
mulţumit. şi cee de mirare, A că avea un no­
roc orb: 01'1 pentru, orf contra, ort pe ce, câş··­
tiga aproape la sigur.
. Dar să fi fost alergătur'i de cal-s-bătăî de câini
-dueluri de cotoi--1upte de cocoşt-c-el era în
fruntea prinsorilor. De-o pildă, vedea doue vră biî
p' un gard, numal decât prinsoare: a din dreapta,
ort a din stînga are să sboare întât. Ori dacă
ziceaI şi dumneta ca el, atuncî el se prindea că
din contra.
Toti strengaril de baeţI îl cunosteau si pot
să 'ţ'j" spună multe comedii despre el. Odată
nevasta preotului \Valker era bolnavă reu, nu
mal era nădejde de scăpare. Dar într'o dimi­
neaţă, iacătă că vine părintele Wa lker, şi Smiley
îl întreabă cum îl mal merge bolnavil ; părin­
tele zice:
"Slavă Dornnuluî, să vorbesc Într'un ceas bun,
merge bine de tot; dacă merge tot aşa, peste
câteva zile se scoală.
- El, uite efi (zise Smiley, aşa din instinct
[42]
/
42
i}i fără să se gfmelească la reu) me pr1l1z pe ce
pofteşti că nu scapă."
S'a ·supărat părintele reu, şi niof nu i-a răs­
puns, dar mi-te să, se prinză.
Pe vremea aceea, avea Smiley o iapă pe care
pnngaşi'î ele băetr o poreclisera"Coropişniţa".
Cu mărţo aga aceea a căştigat el multe parale.
Iapa avea totdeauna câte ceva: ori tegnafes,
orf vre-o rană, orf schiopăta, ori cădea d'a 'n
picioarele ele slăbăciune. La orîce alergătură,
îl dedean înainte doue tret sute ele metri; erau
toţi sigurI. că o ajung de pe urmă şi'] trec u-
. şal' Înainte. Aş 1 tocmaî la sfîrşit, parcă intra
dracu 'n gloabă, o apuca un fel de năvîrliî tur­
'bate: se ridica, holbfl ochiî, deschidea nările,
se sbuciuma, se năbădăia, se l'eseăcăra, ridică
. deodată, nu ştiu cum, toate picioarele 'n vînt,
ţopăia când de-o parte când de alta, se gIuba
de gardurl, strănuta, ţîfnea, sfOl'ăia,,�.;echeza,
făcea o larmă a draculuî, ridica nori (fii praf,
şi totdeauna, dar totdeauna ajungea ;wptâJ cu
lungimea gâtulul, just, dar just ca să.:,nu mal
încapă vorbă ori tăgadă.
Pe urmă, Jim avea un mopş. Să fi vezut le�
pădătura ceea ele javră, nu dedeat o lescaie pe
e1,-0 jigăraie urîtă po care n'aî fi crezut-o 'n
stare decât să şterpelească un osctor de la bu­
cătărie. Dar ia să fi început prinsorilo, să ifi
întrat bani în joc, să fi vezut dumneata câine!
Falca lui de jos odată 'ncepea să se 'ntinză, şi
să 'şl arate coltiî, şi gura roşie ca focul. PuteaI
s'asmuţt asupra lut alt câine: acesta se răpezea I
la mops, îl muşca, îl tîrîia, îl snopea, îl ridica.
[43]
43
şi '1 trîntea peste cap .. Bine! Jacksohn, aşa '1
chema pe mops, răbda şi tăcea pînă când venea
vremea, Atunci, când adică prinsorile contra lUI
se ridicaseră aşa că nictunul dintre jucătort nu
mai avea un ban de pus, atuncî odată se făcea
mititel de tot, se resucea 'n loc foarte comic şi
haţ! apuca pe celălalt de încheietura labiî de
dinapot, şi pe urmă sta pe loc nemişcat şi clipea
dintr'un oehiu, şi strîngea mereu ca un cleşte
mecanic pînă se isprărea prinsoarea şi Smiley
îşI încasa baniî. Jackson numal odată a pîerdut ;
dar atuncî a plerdut pentru că n'a avut noroc:
'(-au dat să, se bată cu un câine care n'avea
deloc labe dinapoi fiindcă un fierestreu circular,
din nebăgare de seamă, i Ie retezase de mal
sus de 'ncheletură.
- In ziua aceea, când erau lucrurile tocmai la
pont, când toţI banii celor de faţă se scuturaseră,
.Iackson se repezi să 'nhaţe cum ştia el pe ad­
versar. Dar îndată văzu că I-au fost tras pe
sfoară, -faFt cu un aşa adversar meşteşugul lut
era fără putere. O clipă fu cuprins de mirare,
apoi căzu in silă de vieaţă. Se înţelese bi ne că
mopsul renunta la biruintă: fu biruit si 'ncă
'ntr'un chip d�stul de trist: Atuncî, l'idicâ ochit
către stăpînu-l sel'!, ca şi cum ar fi vrut să '1
spună că 'i pare reu de i se rupe inima, dar
că nu '1 vina lui, CăCI nu e chip să înhaţe de
labele de dinapot pe un câine care dinapot n'are
labe; si numaf decât se 'ntinse lat si 'sI dete
obRtes�ul siîrsit... Ce bun dobitoc sîrm�nui! ZeII,
bu� dobitoc;' dacă ar fi trăit, i se ducea vestea
departe; avea ştofă, mare talent avea! Iaca, nu
[44]
44
ştiu rcum, dar mă apucă aşa o jale când mă
gândesc cum s',a prăpădit bietul mops l
Dar, în sfrrsit l... totf suntem muritorI ..
Smilev mal 'avea si ' câtnî şoricarf, si cocoşl
bătăuş), v şi toate soi�rile de lighioaIH>, ��a că nu
era prinsoare la care să, nu poată, lua �i el
parte. Intr'o zi a prins o broască şi a dus-o
acasă; zicea că, vrea să'i dea el o educaţie a­
devărată. Si 'n adevăr. trel luni de zile s'a lăsat
de toate c�le; toată ziulica în curticioa lui ste­
tea de C3 pul broaştit s'o înveţe să' sară în toate
felurile.
Puteai jura că, n'are s'o înveţe nimic: el!
cu toate astea a 'nvetat-o, şi ce frumos! li de­
dea o lovitură usoară cu o nuieluse la spate,
si la minut vene�I broasca sărind 'în aer ca o
minge, tăcând o tumbă, ba şi doue dacă '�l
lua vînt hine, şi pe urmă căzând jos drept în
patru labe ca o pisică. O învăţase � prinză
muşte-una nu'I scăpa.; Am vezut'o ,Qp ochil,
adică 'l-am vezut, fiindcă era broscojă, 'l-am
văzut făcând exercit să te fi crucit. .8miley îl
punea pe Danil (aşa 'l chema pe broscoiu) jos
şi începea :să'I cânte : "Hopa tupa, Danilache !
halde, tafcă, hopa ţupa !" Şi Într' o clipă dia­
volul de broscoitt, hop! sărea şi îmbucă o
muscă, şi pe urmă SP, întorcea iar la loc şi În­
cepea să se scarpine după, ureche eu laba de
dinapot, ca, şi cum n'ar fi făcut vre-o ispravă
mare.
Nu se putea să găseşti o broască mal mo­
destă SI mal cuminte. Dar s'o fi văzut când
,
era vorba să sară pe un loc neted; atunct s'o
[45]
45
f vez ut ! dintr'o aruncătură' sărea mal departe
decât orîce altă broască .. De câte ori era vorba
să sară Danil pe un loc neted, Smiley punea
la mijloc el din urmă ban. Era omul mândru
şi sigur de broasca lUI, şi avea dreptate; oa­
meni umblaţi, cad călătoriseră în toată lumea
şi cunoscuseră fel de fel . de luerurf, spuneau
că Danil dă sută la sută 'nainte la toate broa­
stele din lume.
. BunL: Smiley îşI hrănea broscuţul lui şi 'l
ţinea într'o colivioară mică şi venea adesea cu
el în ·tîrg ca să facă prinsort. Intr' o zi, ce să
te pomeneştl cu Ull individ (era străin, nu era
de-al noştri) că s'apropie de Smiley, se uită la
colivie şi zice:
"Ce Dumnezeu, el fi avînd în colivioara asta �
- De, respunse Smiley, am şi eu vreo pă­
sărică .. , vrun tintizoiti ; ori poate, mai- ştiî ! vreo
broscuţă ... Zeu că 'I o broscuţă : ia uite dum­
neta cât e de drăguţă."
lnvividal luâ colivia. se uitâ cu luare aminte
în fund, blejdind ochiî, o SUCI, o 'uvîrti şi pe
urmă:
"Adeverat, aşa e. Da' ce facI dumneata cu
brosouţa asta?
- Ei, zi Re Smiley, o tiu şi eu aşa, fiind că"
după, mintea mea a iproastă, broscuţa mea este
cea mal săltăreată broscuţă din toată tara asta".
Individul luă 'iar colivia, Re mal 'uitâ lung
şi apolo de te 'napot lul Smiley;: zicend aşa cu
nepăsare:
"Nu mi se pare deloc după înfăţişare să fie
aşa de mal gl'ozayă broscuţa dumitale de cât
altele.
[46]
Ţine dumneta 0-
să'ţI aduc câte
aier, şi n'am broască; dar
broască, mal C'âŞ ţinea
46
Poate că nu ţi s'o f părând dumitale, de !
poate că dumneta ştii, 01'1 poate că nu ştii ce
va să zică o broască săltăreaţă. Dar eu.; par'că
m'aş prinde cu, dumneata pe douezecr de dolart
că broasca mea Întrece pe alta ori care vrei
dumneta."
Individul stete un moment la gînduri şi apoi
urrnâ cu mi ton mal dulce şi par'că cu părere
de reu :
De! eu sunt străin
dacă as avea si eu o
, ,
prinsoarea, " .
Atuncea Smilev zise:
� .
"Foarte bine, foarte bine 1
lecuţă colivia, şi eli mă duc
broaşte vrei".
Individul luâ colivia, se prinse' pe patruzecl
de dolar! si sezu jos aşteptând Să'I aducă şi lUI
o broască.' Ş�zu �l aşa' cât şezu dus p,e gân­
durf; pe urmă luâ pe Danil, il căscâ g�'1, largă
şi cu o linguriţă mică îl turnă în gq� o În­
eărcâtură bună de alice; apot dete dn�ul lUI
Danil în colivie la loc şi se puse s'aşt�pte.
Smiley sed usese la eleşteu 1 din apropiere şi
după ce bălăcise p'in - mocirlă, prinsese două
hroscuţe şi acuma le aducea individului.
"Alege pe care pofteşti, zise Smiley.
- Care o fi, e tot una, răspunse străinul.
-- Bun! acuma suntem gata, nu'I aşa? Pune
broasca dumitale lângă Danil, cu labele dinainte
la linie. Gata ? ... Dau semnalul."
Aliniarea fiind gata, Smiley strigâ:
" Una, doue, trei! HOR!"
[47]
,47
Şi fiecare îşi îndeml�â de la spate broasca lut,
A străinului, sălbatică, sări cât colo. Danil dete
să sară, şi el. se înţepeni 'n labele de diri'ap .... 1,
ridică din umer de doue treî orî, iacă aşa ... dar
deloc! Danil nu se putea mişca, parcă era,
mititelul, prins într'un şurup. Smiley, se 'nte­
lege, crăpa de ciudă ; dar unde să'I treacă p'în
cap ce se petrecuse în lipsa lul, Fireşte.
Amicul luâ banit şi p'aci ţI-e drumul. Când
se depărta îşi mal Întoarse odată capul şi zise
luI Smiley în loc de adio:
I "ZeU, nu mi se pare deloc broscuţa durnitale
mal abitir de cât altele".
Smiley stete pe loc scărpinându-se 'n cap şi
pr iviud prostit la Danil căzut jos la piciarele luî.
"Ce nu pot eu pricepe, gândI el insfârşit, e
de ce broscoiul esta nict n'a vrut măcar să
miste din loc. Ce are ? ..
Se aplecă, apucâ pe Danil de laba d'inainte
şi '1 ridicâ în sus :
"Ce dracu are de'I aşa greu?
Atunct îl resturnă cu capul în jos tinendu'l
de labele d'inapoî, şi Dani1 începu să verse alice
ca la două linguriţe pline. Smiley se plesni cu
palma peste ochi. Era turbat de necaz Trîntl
cât colo pe bietul Danil şi o luă la fugă ca un
nebun pe urmele amiculur,.; Da' de unde ? A­
micul era departe, fi reşte , şi de atuncea 8miley
nu f-a mal vezut mutra.
Bun 1. .• Cătăva vreme dupa asta, Smiley a
căpătat ...
La acest punct al povestiri), palavragiul meu
aUZI că '1 strigă cineva de afară: "Tată Simon!"
[48]
48
.. Stat, aier, ImI zise el: mă duc să văz de ce
n
rue chiamă; me Întorc numar decât ; Să'ţl spun
alta mal lată."
Dar eu, care me săturasem deminunele lUI
Smiley, me ridicat de pe scaunul unde me În­
colţise tata Simon şi plecal. In uşă, iată Iar
palavragiul meu, m'apucă de un nasture al pal­
. tonului şi 'ncepe iar:
"Stai să 'ţI spun... După aia. Smiley a că­
pătat o vacă chioară cu coada tăiată din ră­
dăcin-ă ...
_ El, tată Simon, ia mal seuteşte-me pe ziua
de aZI măcar de vac a ciută. Ce vrel, să'ţI În­
ghit toate min .. unile într'o zi? Mal păstrează'mf
şi p' altă. dată.
___ Păcat l zise bătrînul, măcar asta să fi
stat s' o asculţl.. .. asta e mai lată.
_ Nu se poate; am treabă - noapte bună".
[49]
i
�.
NOROCUL CULEGETOr�ULOI
fost odată. un băiat RÎrm:lI1; şi fă­
cendu-i-se Malchiî Precistii milă de el,
s'a prefăcut Călugăriţă şi i-a eşit Îna­
inte dud bătea el homar drumurile.
"Mă băeţele, ce tot. umbli tu, de colo pînă colo,
fără rost? Uite, o să vie iarna; tu n'aî părinţî,
adăpost n'ar, haine nu. n'ar de nicîunele ... Vrei
tu să. te procopseştî ?
- Vreau, sărut mâna, matcă ....
- Atuncea ... vino cu mine.".
Şi a plecat băiatul după maica stariţa. Ea
la dus la o tipografie şi l-a băgat ucemc ; l-a
dat ceva merunţele pentru covrigt, l-a blagos­
lovit si s'a dus.
A început atunci pentru băiatul sărac fre­
cuşul jugului vieţii: vînzarea puterilor de aZI
pe o bucăţică de pâine pentru mâine, de mâlne
pentru pormâlne, ş'aşa tot mereu, muncă. sdro­
bitoare câtu-I ziulica de lncru,de serh'î.t.oare,
ba şi de duminică pînă 'n amiaz! asprimea
celor mart ; uşoare greşeli plătite cu vorbA şi
lovituri prea grele, şi silinţă nieîodată respl,ătită
Schiţe-Caragiale. 4
[50]
50
eu o vorbă bună măcar, şi dureri de dinţi pră­
pădiţt de otrava plumbuluf, şi usturăturl de u­
rechî trase la corectură dale prost.; şi câte şi
mal câte ... Avea de ce să mulţumească matchiî
staritil, nu-l vorbă.
Dar .... le-a răbdat toate.
A crescut băiatul canonit şi muncit !;li a a­
juns, după ucenicie, culegător. Ş'a stat el aşa
lucrător multă vl'eme--si multă si grea. Intr'o
seară, amărit reu de sărăcie şi osteneală, toc­
mat când trecea să se ducă acasă pe drumul
pe unde se 'ntălnis« în copilările cu malca sta­
riţa, şi-a adus aminte eu 001' şi cu obidă de ea,
ş'aşa s'a gîndit de adînc la dînsa, că nuruaî
iacăt'o lnaintea IUl, tot aşa de blînd? şi de tristă
ca ş'odinioară, tot asa de tînără si de frumoasă
de par'că nu trecus�l'ă valurile �remil şi peste
ea ca peste toată lumea.
"Te gîndeai la mine? • -,
_. Da, maică, mă gîndeam la 8:fi�ia ta, că
tare ml-e sufletul acrit si m'am sătaht să me
chinuesc atât ea ceasurt pe zi şi să fiti me pro­
copcesc toată viaţa .. şi 'ml damcusocoteala că
sfinţia ta trebue să al trecere în lumea asta ... ·1
Da' maîca starita zÎmbl cu mîhnire şi'! tăia
vorba cu bunătate:
"In lumea asta? .. : nu prea am trecere dela
o vreme.
- Şi de ala vream să .. te rog, zise lucrătorul,
să'mi facr si mie rost de vrun noroc mai bun.
- Să vedem.; să me rog poate de fiu-meu.
Da ce e fiul sfintieî tale ?.. are vreo pu·
tere?
[51]
:- ..
51
Apor de! eu aşa gîndesc... Da ce ai vrea tu ?
Stiu eu? a" vrea să nu mal lucrez asa de
,"< ,
mult pentru atât de puţin câştig.
- Bine, zise maica stariţa... Atuncea, dacă-I
aşa, o să me rog de fiu-meu să te norooeaseă"
Şi rîdicâ ochiî el sfinţI, şi dulct cum îl cerul
senin, în sus şi zise:
"Fiul meu, fiul meu! fă-mî pe gînq şi dă
omulul ăstuia necăjit, că e omul nostru, ce mă
rog eu: scuteşte'] de atâta oboseală, şi dă'! şi
.lui un dar: pentru fiece birfire ce-a trecut p'în
degetele şi p 'în vingalacul lut câte treI parale,
câte doue pentru fiece minciună, şi câte o para
pentru fiecare doue nerozil,
- Aoleu ] matcă, zice culegetorul, iar cu pa­
raua.? vez eu că tot neprocopsit o să rerr,âiil.
- Tac] tu, respunse ea, şi aibt credinţă­
vorba fii-meu: credinţa ta te va mîntui. .. Noapte
bună.
- Noapte bună, maică 1"
Şi s'a dL1S malca starita.
l .. ucrătorul a pornit şi el spre casă, Când să
intre ... ce să vaza ? ... Nevastă-sa - efl uitasem
să ve spuiu, de degrabă ce mî-e să isprăvesc,
că se şi' însurase-e-nevaetă-sa aprinsese o sumă
de lumînărt şi ţopăi a p' în odaie sinîgură.
"Ce e femee î zise omul; ce r nl nebunit de
joci tontoroiul singură fără flaşnetă măcar?"
Aş ! femeea n'aude n'avede: dă'I nainte! ba
Încă, sare si 'l ea de gît si pe el si '1 tîrăşte si
. '1 învîl'teşt�, dă'} la dreapta, dă ''1. ia stînga, rde
rog, ca nehnnit, pînă ce cad amîndoi pe câte
un scaun gîfîind. Bietul om începe Să'Şl facă
cruce ca de alte alea:
[52]
52
"Să ştii că nu s 'a smintit femeea de necazul
sărăciel 1"
După ee s'a mal odihnit ea şi a re-suflat niţel,
s'a sculat de pe scaun şi zor-nevoe să,'I ia iar
la danţ. El de frica tontorofuluf, sbuchi pe uşă­
afară! Ea dupe el !. ... şi'I spune toată pricina
veseliei el, pe cum că pe la toacă se trintise
puţin obosită de spălatul rufelor şi i se aretase
în vis Maica Domnuluî si'I zisese:
"Femee, să scobeştî ou un cutit sub vatra
din tindă, şi o să găse�t'i acolo � oală, şi ce· o
fi în oala aceea al vostru să fie "
"Şi uite! il zice nevasta, şi ridică plapu ma ...
Ce să vezf ! Polt, g'albenl, patace, francî, bău­
cuţe, hârtii de 20. de 100, ba şi de 1000! pe
care le vărsase din oală în pat.
Şi astfel s'a procopsit culegătorul nostru şi
a mulţumit maîchit stari ţiI Că-I menisc aşa de
bine. -,
Pe urmă, mai tîrzitl, i s'a deschis�i capul
şi s'a dumirit cine să fi fost călugăritM că aici
stătuse putere dumnezeească la mijlo�� şi că el
se procopsise aşa fiind-că de atâta<' amar de
vreme era culegător la un ziar mare cotidian:
Trel parale bîrfirea, două minciuna şi ueroziî ...
doue de-o para 1
[53]
o INVENTIE MARE
venit într'o duminică Aghiuţă la
Dumnezeu, şi zice:
... Doamne! ce tot îţ'i mal baţt
capul cu oamenil ăştia ?.. Nu'I
vezi sfinţia ta ce secăturl sunt ?... Dă-mi't mie
odată şi te mintue de ei! Păcat de grija sfin­
ţieI tale: sunt r�j şi proşti 1"
Da' Dumnezeu - nu prea avea chef de vorbă
în ziua aia - zice răstit :
"PieI d' aici, neg-rule şi hain ule, că nu voiă
s'ascult astăz) duminică aşa vorbe de pîră ...
- Doamne ....
- Cum alI să fie proşti, bre! decă i-am făcut
eu întocmat după chipul şi asemănarea mea ?! ai?
- I-aI fi făcut după chip, dar i-af greşit la
cap, să nu fie cu supărare sfinţiei tale.
- 'fa c'i , şi pier, pesimistule ! zise Dumnezeu
foarte aspru, să nu me necăjesc L. Ce'mt umbli
cu minciunî şi cu ponigrelt şi cu iscodirt de-ale
t le ? (1 t t' ? v . ". X t' I
a e .. " .)um sun proş] .... eu nu 1 VeZ pl'OŞ 1 •
- Ei r sfinţia ta. zise Aghiuţă nu'] vezt, că
[54]
54
mei nu prea umbli de la o vreme pe la el, de
când al păţit-o-s-adică să mă ierte sfinţia ta că
'ndrăsnesc -- cu istoria de ... când te-au necinstit,
fie cinstită faţa sfintieî tale, ...
-- Care istorie, bre? întrebă Dumneseu,
Incruntat făcându-se că nu ţine minte- ori,
mal ştiu eu? poate că şi uitase, că, la Dum-
u t "
nezeu, ce nu se poa e r
-- Ei? care istorie?... eu el dOI tîlharr; la
mijloe... pe Golgota de ...
- Bine, bine, zise Dumnezeu, vrînd să schimbe
vorba." Tu ... al mal fost p 'acolo, pe la el?
- Da' unde'rnl fac efi vacul, stăpîne? la el
şi cu el: ziua �i noaptea nelipsit, nici" în somn
nu'] las., Cine'r creşte? cine'I îngrijeşte? cine'}
îndeamnă la bine? D'a dacă's proşti ? .. , De
când îl tot dăscălesc eu ? giaba : sunt grei de
cap.
Bine, bine, zise Simpletru, văztnd pe Dum­
nezetl. necăjit, te ştim nor ee pl'oeopsit:.eşt1; da'
Dumnezeu vrea dovezi, nu vorbe" 'Jiaide, nu
ne mal impuia capul! cară-te, cît eijeu cinste,
că.'ti mal lungesc urechile o toană !�.'<,
Ce să, facă bietul Aghiuţă? A plecat, că, ştia
că Sîmpietru nu glumeşte. Da' ee şi-a zis în
gîndul lUI, demonul?
"DoveZI poftiţl ? o să ve dau eli şi dovezr. ..
să ve satur."
Şi s'a dus .. , s'a tot dus pînă a ajuns la o
cetate nemteaseă Între doue ape mari si fru­
moase, tOC�1aI pe la soare-apune ... Când 'să în­
tre 'pe poartă, numa iacătă aude clopotul de
seară,
[55]
\
55
S'a cutremurat Aghiuţă şi s'a oprit pe loc ...
A stat el aşa, cu coada bîrligată şi cu ghiarele
Înfipte 'n pălmî, pînă s'a stîns detot-detot auiala
din urmă a aoioaiî.
Atuncl a intrat tipa-tipa în cetate şi numaf
decît a şi 'ntâlnit pe un neamţ c'o barbă lungă
pîn' la brîti,
" (}uten Abend t -- Gztten Abend! - Wîe
geht's � uiie steht's, Herr von (}zdenber.q �., (Vezi
. dumneata, Aghiuţă îI ştia limba şi numele o­
mului !)
Şi... s'a 'mprietenit amăndot, şi, de colea pînă
colea, mal una, mal alta, s'au dus la berărie.
Ce-ar fi vorbit el acolo, ce s' 01' fi sfătuit, ce
i-o fi şoptit neflmţllluI,-Aghiuţtt ştie; destul
că neamţul n'a putut dormi toată nopticica de
gîudurJ ... Pe urmă ş'altă noapte şi altele multe
tot aşa; nu putea omul să 'nchiză ochiî. S'a
bătut cu ideile şi cu planurile, s'a sucit, s'a 'n­
vîrtit, s'a chinuit pînă i-a dat de rost şi ... a
născocit însfîrşit tipografia.
Pe urmă ... ţin'te hârtie, să, nu te rupi! Tra­
ge'! şi trage'i...
Lanceput a mers, cât a mers, încet. Pe
urmă, ce'] (llesneşte p'în cap lUI Aghiuţă? pune
o roată la maşină, şi când vede eă roata merge
moale, numaî odată se repede, îşi încîrligă
coada de o spiţa şi 'ncepe un vîrtej, de sfîriie
că nu se mal ved spiţele, şi ajunge de trage
astăzl câte 500,000 de coale numărul l â pe ceas:
le tipăreşte. le pune număr, le fătueşte, le li­
peşte adresele şi timbrele şi haida! la poşte şi
pe urmă la drumul-de-fier, şi aicea Aghiuţă iar
[56]
56-
cu- coada pe o spiţă, şi face pe ceas, şase poştil
şi mal bine de degrabă ce't e Să'ŞI împartă
bunătăţile.
Şi numai ce să se pomenească odată Sîm­
ptetru ? �U n sgomot şi o tevatură la poarta ra­
iulut, de gândeal că vin 'I'ătarii, nu altceva ­
fluere, sforăituri, urueh. clopote şi un fum ...
Ce e? ce e?
E Aghiuţă cu un tren de marfa Încărcat cu
fel de fel Bibli�, }I'ilosoli�, Leginirz, Gazete, Re­
viste veclu, Reviste noue, şi altele şi altele - le
descarcă pe toate şi drept la Dumnezeu cu ele.
Zice Dumnezeu:
"Iar ai venit, răule ?
Iar, Doamne.
- Ce mal veste poveste?
- Ce să fie, Doamne? iaca venit cu hîr-
ţoagele astea: dovezi aţI cerut, dovezl v'am
adus. Ia uitaţi-ve! ia poftim, sfinte Petre: pu­
ne 'ţI ochelarii şi vezI... "�.
Şi se porni Aghiuţă să'I arate luî gumnezeu
şi luî Sîmpietru marfa. Dumnezeri se uitâ, sfintul
apostol se uitâ, şÎ 'ncepură amândol.să se scar­
pine 'n barbă. şi să se privească adînc cu ochii
lor intelepţt.
"Aşa e, Doamne? întrebâ Aghiuţă."
Da' Dumnezeu nu respunse,
"Aşa e, Sfmte Petre?"
Sîmpietl'u... nimic.
"El? şi ce vrei âCu �întrebâ Dumnezeu.
--- Să mi'} dai, după cum ne-a fost vorba, .
-- Bre, ia'I odată şi mă lasă 'n pace! zice
- Dumnezeu plictisit ..
[57]
57
Aghiuţă, vesel, dă să plece.
"Stăi! und'te duel, necuratule ?
Me duc să'] iau.
- Cum ?... Apot terfeloagele astea cui le
laşt ? Ia-ţi-le d'aicl şi să nu te mal văz cu aşa
prostii, că pUI pe Petre Să'ţI taie coada! Au­
zitu-ru' ai ?"
Când a auzit Aghiuţă asta, şi-a luat degrabă
marfa şi ţuşt ! p'aci ţi-e drumul! a venit înapoi
eu coada 'ntre picioare.
Ş'aşa a învăţat pe oamenl să facă Bibliotecf
şi Academil naţionale, ca nu cumva vremea sa
le prăpădească inţelepciunile l ,
[58]
'""
'PACAT ...
I
Un băetan voînic -- barba deabia'j mijeşte,
şi sub căciula de oaîe perul creţ şi des ... şi
niste ocht blânzl- si mintos tlner. Oând a ple­
cat de-acasă să meargă la Bucureştf p'atâţia
anl În şcolr, mama lUI - de-treabă�:';,\femee ! ­
l-a sărutat de-atâtea ort, l-a potrivit/:*perul, 'i-a
netezit căciula si iar l-a sărurat, si r�a zis:
, , ' ,.
"Niţă, mamă, te duel frumos şi sănătos : Să-ţI
ajute Dumnezeu şi Mafca Domnulul să'rnt viî
inapoî tot aşa!"
Şi cât era de cuminte bătrînica nu s'a mal
putut stăpâni.i. a biruit-o plânsul. De mu lte
ori a dat el să plece, şi ea l-a ţinut să'l 'n�'\'î
mângâie încă. LuI fardea să se. ducă, şi măcar :
c{t'i era dragă mama, parcă avea acum necaz
pe ea că'! prea intâ,rziază plecarea. A plâns şi
el, ce-l drept, de plânsul el; dar pe când ochil-I
erati triştî, inchipuirea sbura cu bucurie pe
[59]
59
. drumul ce se deschidea lung ŞI necunoscut
Înainte.
Trei anl de-o neclintită monotonie ... Acele-si
ceasuri. . aceiaşî paşi.. tret anl întregI! Al pa­
trulea, deşi se anunţase dela început a urma
aceeaşi neabătută cale, păstril pentru mal târzill
o noutate, o ciudată surprindere."
Alăturî cu seminarul, o casă veche boerească ...
Dela ferestrele ş� de pe pridvorul din spatele
el, se vedea peste zi d în curtea de recreaţie a'
şcoaliî. Odată" intr' o zi de sărbătoare, Niţă se
plimba singur p'în curte cu o carte în mână:
rămăsese în şcoală sa se prepare de esamenele
apropiate. Era o dogmă încâlci ta: el ocolea
curtea repetind pe derost cu cartea 'nchisă 'n
mână. Anevoie se putea ţine minte aşa fraze
tortura te. .. Deschise iar cartea ...
'I'recând prin dreptul ziduluî, seminaristul
tresări : un ghemotoc de hârtie îl lOVI pe mână
şi alunecând peste cadea deschisă sări cât colo
înaintea luî. Niţă se opri pe loc... Neaparat iar
o glumă a vreunul camarad ... un miez de pâine
muiat în cerneală ... salt- cine ştie ce.
Se uitâ 'rnprejur ... In curtea scoalii nimen1...
Lovitura venise dinspre casele dealăturl, .. Ridicâ
ochii 'n sus şi vezu la cea mal apropiată fe­
reastră vecină, care era deschisă, perdelele miş­
căndu-se ca şi cum ar fi fost eline va ascuns În­
dărăt... Ce-o fi?
Să verlem... Seminaristul s' aplecă şi 1 uâ ghe­
motocul : era ceva înfăsurat înăuntru ; Val să
, '
[60]
60
'1 desfacă, .. O inţepăturiL. Un ac cu gămă.lie 1
Ce păcăleală proastă!... Supărat trînn ghemo­
tocul şi începu să şteargă degetul împuns în fir­
vul căruia, după, fiece storsătură, creştea repede
la loc o mărgea mare roşie.
Ghemotocul isbit cu necaz de nămînt se des­
făcu. .. Intre cutele lui o floare ! ... Cu mirare şi
cu mal multă luare aminte ca 'ntăia oară, el
ridică binişor hârtia ... In adevăr era o garoafă
- ca sângele ce'! curgea din deget -- ruptă de
curînd ...
Desfăcu atunci mal bine ... Ceva scris ...
Trupul tîner se simtl furriicat din crestet
pînă 'n tălpî de un fior' fierbinte ... Căldura to'ată
i se urcâ la frunte... Ascunse in sîn hârtia si
floarea, cercetă de jur - împrejur cu ochil să nu
fi vezut cineva din scoală cele petrecute, si
fugI înăuntru fără r. ma! cuteza să, ridice ochii
la fereastra unde se mişcau perdelţle.
'�.
:C§,
Bolnav ... Friguri şi bătaie deiinimă, încât
nu se putea ţine pe picioare. Părintele-director
s'a convins că e reu băiatului şi l-a trimis să se
odihnească. Niţă s'a suit în dormitor, s'a arun­
cat în pat, a scos din sîn floarea şi biletul ş'a
citit încă odată, iar, şi mereu:
"Eştl frumos ... Dacă al vrea, te-aşi iubi mult."
". Dacă ar vrea ! ...
Oine să fie? El nu e copil ; e flăcău de
douezeci si trei de anl...· Cine ? .. O femee!
Bolnav{ll sare din pat, iese din dormitor si
fără să mal anunţe pe cineva, după cum cer'e
[61]
61
regulamentul, iese pe poartă. Pe dinaintea ca­
selor vecine, el îşI potoleşte pasul şi trece peste
drum ca să poată a pucatoată fatada dintr'o sin­
gură căutătură. Ferestrele dela pod sunt toate
închise şi perdelele lăsate,
El ştie că e frumos ... Mama I-a spus-o ade­
sea, poate mal adesea fetele din sat, dar de
sigur mai mult decât toate sora lUI Cq�ţiteiu,
Sultana, care nu I-a SPUR-O nici-odată ... Cu dra­
goste amestecată şi cu puţină mândrie zîmbeşte
el când Îl vine acu in minte mama lul.
S'a înserat bine şi serninaristul tot se plimbă
de colo pînă colo pe dinaintea casiî unde se
află acea femee care I-ar iubi mult "dacă ar
vrea el" ... Clopotul puntru cină sunâ la şcoală.
Asta '1 deşteaptă; el .grăbeşte şi întră.
Sunt toţ'î la masă; lUI nu-l e foame ... ;Ylerge
şi se eulcă aşezând snb pernă biletul ŞI ga­
rofa, după ce iarăşt priveşte îndelung icoana
acelor vorbe, pe care de-acu nu le mal poate
uita vreodată. -
Sgomotul celorlalţî MeU venind in dormitor
îl su peră foarte. La întrarea lor, el vîră iute
mâna sub căpătăiu, apucă bogăţia ascunsă şi
stă nemişcat... Unii îl Întreabă câte ceva ... nu
înţelege bine ce ... el nu suflă, prefăcendu-se a­
dormit.
Aproape de miezul nopţii. Dorm în sfîrşit
toţl. Niţă SA 'scoală încetinel şi eu cea mai mare
precauţie iese i găseşte uşa sălit pe pipăite şi
coboară În curte.; La fereastră lumină... gia­
murile deschise şi perdelele lăsate. El remâne
cu ochit pironiţă acolo, rătăeind in altă lume,
[62]
62
pe care o visase par'că adesea, dar nu spera
s'o vază vreodată.
Flăcăul îşI umflă pieptul, întinzendu-şt bra­
ţele amorţite de frigurf, pînă'I trosnesc închee­
turile, când perdelele se dau într'o parte şi o
femee pune mâna pe geamurI să le închisă.
Seminaristul îngheaţă; vrea să strige; dar nu
poate, şi pînă să treacă efectul loviturii, ferea­
stra e închisă, perdelele lăsate la. loc şi Inmina
stinsă,
Se a propie (le ziuă cînd tînărul se hotăreşte
să se 'ntoarcă 'n dormitor... Se trînteşte pe
brîne'! în pat, îş'i reazimă, inima, în care simte
o strtneoarenedefinită, pe mâna dreaptă şi pe
cea stîngă fruntea caldă - adoarme şi doarme
dus pînă la clopotul de gust2xe.
Trei nopţi de pândă... patru... cinel... şi tot
atâtea zile mal grele ca nopţile: ceasuri de
cursurt şi de meditaţiî.; sgomotul cama­
razi lor, neputinţa de li sta singur �. închipui­
rea IuL.. �i frigurile ... şi ferestrele ��t închise ...
şi perdelele vecinic lăsate. . ... ,"
Doctorul, un om de spirit, când părintele­
directorul l-a prezentat pe Niţă, l'a mângâiat.
pe tîner, apucăndu'I în glumă de tuleelo din
barbă, s'a zis:
"N'm:e nimic, părinte ;.o. să, se plimbe mal
d . '" t "
es ... Şl 1 rece.
Duminica.. Iri sfîrsit 1
Nită [t fost lndemn'at de camarazi şi de părin­
tole-directorul să iasă Ia plimbare; el a pre-
[63]
63
ferit să stea la şcoală ea să se poată ajunge cu
lecţiile, remase 'n urmă din pricina frigurilor ...
Fireste că superiorul a fost Încântat de atâta
sirguinţă. .
Dejunul s'a isprăvit ... Acum şcoala este iar
deşartă. Silitorul seminarist trece către curtea
din fund ... Dar dacă ferestrele OI' fi tot închise? ...
Nu-si n'apucă să ridice ochit doritori si vede
venindu''i prin aer un nou ghem care' 'ntro
clipă îi cade la picioare ... Esta nu mal e prins
cu un ac- e legat cu o cordeluţă roşie:
"rrreci la miezul nopţii.; Te aştept... O să
vezt cât te iubesc."
Şl nielo mişcare la perdele ... nicîo arătare ! ...
Ziua trece încet ... e însă uneort atâta dulceaţă
şi'n chinul aşteptărrî ! Dar noaptea! nicIodată
n' au adormit seminariştit aşa de târziu \... Din
norocire, mal pe urmă nicîo piedecă,
Sare peste poartă fără sgomot şi se 'ndrea ptă
sigur către ţinta ştiută. O femee în umbra gan­
gulul!... El se opreşte Înecat. Ea îl şepteşte :
"Vino, te aşteaptă!" ... AtuncI... nu e chiar asta!
El se lasăsă'J ia de mână şi să'I ducă p'în
întuneric încetişor.v. O scară strîmtă.; îneăperî
întunecoase ... iar câteva trepte. Votnioul merge
mach in al lăaându-se tîrît ca un copil somnoros
de mâna ferneiî. La fiece pas nesigur, la fiece
şovăire, o oprire de un moment, o povătuire
discretă, o şoptă de încurajare şi inainte!
Se Opresc ... Femeea îl lasă de mână ... O clipă,
părăsit in locul orb şi necunoscut, el e 'n pier­
zare - o coloană iaplecată căreia i s'ar smulge
propteaua de siguranţă, -.- aude urechile cum'
[64]
64
îi ţiuîesc de tare şi simte genunchiI părăsindu'l.
Acum femeea loveşte surd cu vîrful unghii­
ilor . pe o uşe - sunt lîngă o uşe - care îndată
se deschide,
E lumină înăuntru -- lumină albaatră.; un
, albastru molcom şi leneş ... Femeea care l-a con­
dus p'în Întunerec îl împinge binişor în lumină.
Coloana cedând se apleacă, cu toată greutatea
trupulnt puternic de douăzeci şi tref de ant,
în albastru ... si usa se 'nchide pe dinafară.
, ,
Vorbe ? ... Incap vorbe?
Cum o femee ştie alinta -- cum degetele ei
delicate se înfig în muşchi]' încordaţi _.- şi gura
ei rece ca ghiata - si ochii el betl- si puful
mărunt de pe �brajii' aprinşi sbîrlit de' fiori -­
încovoiala lângeda a trupului - izbiturile ini­
mei ei de peretii sînului -- şi mirosul fără
nume ce'i radiează din rădăcinile p�ului - şi
cât e de bine să te părăseşti în st�pÎnirea a­
cestor atâtea simtirî ce te 'nveluesd" din toate
părţile ca nişte vîrteje de aburl c'�lzl săturaţi
de esenţe adormitoare ...
Cu vorbe să le spun ? ... Astea se simt şi se
gândesc, de spus nu se pot spune... A fost o
smăcinare a sufletuluî dulce şi dureroasă, o exal­
tare a simţirii îngrozitoare şi delicioasă.
Multe nopţi asemenea şi fiecare neasemănate ...
Libaţiunî sub raz�le lămpiî albastre; toate ne­
buniile închipuite şi neînchipuite; anecdote pi­
cante de care el avea un repertoriu popular aşa
de bogat; scene de gelozie fără cuvînt şi din
chiar senin i şi jocuri, şi muşcăturl ; şi lupte
[65]
I
L
65
atât d<;) inegale, pentru ea ca putere, pentru el
ca farmec ... ş'apoî, după atâta oboseală, poves­
tirea reciprocă a celor întîmplate mal înainte de
a se cunoaste.
El· avea puţin de povestit ... Aşa era de strîmt
sa tu] unde trăisă şi aşa de puţin Însemnată via­
ţa lUI până când « l-a înţepat un ac cu gămă­
lie !» ... Şiret ţăranul-c-tine mult la această că­
dere de frază; ştia el bine că, insoţită de sugerea
degetulut intepat şi de. o privire pe sub sprince­
nele posomorîte cu bunătate, are să fie cu prisos
răsplătit.
Ea Însă, avea mal multe de spus, şi povestea el
era destul de tristă.v=Cincî ani de viaţă eu un
om stovit, apot nebun şi paralitic: în urmă,
vedu vă, cu un copil bolnav şi căpiu-c-o fetiţă, ca­
re roade si mănâncă lucurile din cesă si care
trebue pă�ită foarte. de aproape să nu d�a foc.
Interese marf.,; o avere colosală.,; consiliu de
familie ... soacră şi cumnaţî-c-nişte creaturt aspre
şi brutale, care fac împrejuru-L o poliţie desgus­
tătoare.
Şi aci, faţă eu fraza lui de predilecţie, venea
aşa de potrivit.
. » Inchipue'ţî ce sete mi-e de viaţă! ce do!'
îmî era de .tine !»
Căldura strînsă atâta vreme în fiinţa aceea
frumoasă se revărsa acuma'n afară: cu o por­
nire nebiruită : a fost pentru el scurtă dar pli­
nă acea vreme fericită.
s� hiţe-Car'lgiali.
[66]
66
S'a sfîrsit însă.
\
El a trebuit să renunte la ea, când între el
s'a ridicat zidul consiliului de familie. Acesta
fireşte nu putea îngădui o aşa rătăcire.i, Plân­
geri... revoltă-de prisos. O ultimă sferţare din
partea desperatuluî a fost întîmpinată într'un
chip deciziv.
Când seminaristul a îndrăsnit să nesocotească
recomandaţiile imperioase ce'l fuseseră comuni­
cate şi să calce pragul, pe care aldată păşea la
fericirea ce-o socotea un drept câştigat, scump
a trebuit să'şt plătească pasul in prudent. A fost
o maltratare meritată poate, dar oricum prea
sălbatică. Sbi1'i'1 însărcinaţt cn eorecţiunea cu­
tezătoruluî au făcut exces de zel: nenorocitul,
luat fără veste, a, fost strivit de loviturr.i. capul
spart, pieptul pisat cu călcăile. In stare de
completă nesimţire, a fost aruncat, în poarta
şcoalil:" unde l-a:} .?''isit, v a doua "!'Jk diu:ineaj�,
oamenn de serviciu mai mult mort�� decat VIU.
'roate alergăturile şi stăruinţele �rintelui-di­
rectorul ca să facă a se descoperi. şi pedepsi
criminalii, care atentaseră aşa de crunt la viaţa
elevului favorit, au trebuit să înceteze. Bătrî­
nul a fost chemat înaintea înaltelor feţe pasta­
reşti. Acelea l·aU adus aspre mustrărt că nu'şî
vede de datorie, că nu îngrijeşte destul-de seri­
os de moralitatea şcolavilor, şi l-au făcut să în­
ţeleagă că dacă voeşte să mal remână director,
n'are să se amestice În cele ce se întîmplă afa­
ră din poarta seminaruluf : asta e treaba obra­
zelor j udecătoreştt, nu a celor bisericeşti!
Niţă a stat mult între viaţă şi moarte; lunt
[67]
67
întregi au trecut pînă să se poată întrema, EI
n'a murit din asta; dar poate că nopţile pe
care mama, chemată în grabă, le-a petrecut la
căpătâiul nenorocituluî, Să-I fi scurtat cu mult
zilele bietef bătrîne. De atuncî el a rămas cu
o boală de inimă, care l-a cauzat pînă la moar­
te multe momente neplăcute.
Dar era întremat ... El porni să caute noro­
cul pierdut ... Prea tÎrziii... Casele se dărîmau
şi lucrarea începuse din aripa unde aldată era
odaia albastra ... Femeea murisă .... Copila bolna­
vă era într'un institut de educaţie în străinăta­
te ... Consiliul de familie nu stetea cu măinile'n
sîn.
Mal intâî o resemnare sfîntă, apel puţin câ­
te puţin, daca nu uitarea cel puţin potolirea
dorului sub grămădirea anilor. Zece ani! ... Se­
. minaristul este acuma preot,-preotul Nită din
Dobreni-om aşezat şi foarte bine văzut de toa­
tă obştea.
Ve dimineaţă oraşul de reşedinţa al judeţului
e foarte animat-tirgul anual. . Preotul Niţă
umblă prin strada mare cum se umblă la tîrg
de colo pînă. colo, 01'1 încotro, fără o ţintă ho­
tărîtă ...
Inaintea cafenelit din centru e strînsă lume
multă, care priveşte la ceva şi rîde în gura ma­
re ... Poate un animal savant, care denunţă vîrs­
ta şi viţiile speotatorilor : ori vreo paiaţă ... orf
altceva. Grămada de lume sporeşte necontenit...
Popa urmează după mulţime. Pe trotuarul CR"
[68]
68
. fanelii pe scaune şi'n pWlOare stau notabilu
or aşulul - reprezentantiî judeţului în vacanţă
parlamentară, membrii trihunaluluî, funcţionari
dela prefectură, primărie, casierie, ofiţeri: de
jur împrejur lumea pestriţă de toate treptele stă
în semicerc, In mijloc se petrece comedia, Po­
pa Niţă se vîră şi el. ,
Ce este? Ce face atâta sensatie?
Un copil de vreo opt noue anî, sdrenteros
şi murdar, eu picioarele goale, îmbrăcat în .hai­
ne nepotrivite-un ghel'oc mare, a. cărui talie
îl vine până la glesne. în cap un cilindru tur­
tit·-face caraghiozlicnrt.
Este un mititel măscăriciu foarte destrăbălat
-jigărit., sfrejit şi g�11ben; pulpelo-I uscate care
se văd prin sfîşiitura nădragilor sunt pline de
jupuiturr. Aşa, de prăpădit, este totuşt foarte
îndresueţ. Fumeaza o ţigară lungă, să strîmbă,
într'un chip straniu, păcăleşte şi ·nW,','rl,,'tă. pe boert
chemându'I dupe porecla ştiută. In�e să cânte
un cântec ruşinos jucănd elampaq�!ele, făcând
gesturi şi mişcări neiertate .. , Lumea face un
haz nespus... O ţărancă. bătrînă, care o'n rîn­
dul întăiii al spectatorilor, ruşinată de refrenul
pe ea re copilul i-I aruncă el cu .0 intenţie dia­
bolică, îşi caută loc să scape de priviri le întoar­
se asupră-I, se 'nchină şi zice depărtându-se :
«Cine ştie ce păcate! Să ferească Dumnezeii
pe orlce copil !" '
, Mititelul, obosit s'a oprit: merge să salute
foarte comic cu cilindrul lUI enorm pe boerr, şi
s'aşează pe un scaun picior peste picior. alături
cu domnul senator... Altă ţigară.... Domnul se-
[69]
69
nator îl trătează cu cafea şi rom. Alt "amic"
îl mal îrnbire inca cu un păhărel.; şi încăullul...
Copilul S6 scoală şi 'ncepe iar jocul... Acu
mişcările şi gesturile sunt şi mal. deşuchiate .. ,
Cu 'ncetul Însă membrele pierd siguranţa şi
simetria mişcărilor ; câutecul e surd, articularea
inegală ... încă o strofă 1... Dar gâfăiala îl in­
neacă ... Cântăretul se opreşte un moment cletinân­
du-să, moale de mijloc: e galben ca ceara;
ochit-I crucesc stinşi în fundul capuluf..; O sfor­
ţare, excitat de indemnul unanim al amatori­
lor 1 ... Oftează adînc, dă să r ădice piciorul, sen­
verteşte în loc şi trupşorul sdrobit atâta se pră­
buşests greu pe marginea trotuarulut, -Beat
mort! '
Se grămădise lume prea multă... circulatia
din obor în oraş era întreruptă. Poliţaiul che­
mâ pe un vătăşel care ridicâ de acolo pe micul
r.esfrînat. ca SR, risipenscă aglomeraţia. '
Popa Niţă, cu. pumnii încleştaţi se sui pe
trotoar si apostrofă, eu accentul celei mal marf
indignă):], pe ef-j de rideaă i
"E păcat, Domnilor 1, gâlldiţi-ve! Creştin'î !. ..
Frumos L .. Mare păcat!"
Se 'nţelege că lumea care se amuzase aşa de
bine n'a găsit nicidecum la locul ei apostrofa
moralistuluj şi i-a plătit-o eu sarcasme groase.
Popa mu'şf putea găsi liniştea: el bătea nervos
cu degetele pe tabla de marmură a mesil, mor­
măind între dinţi fel-de-fel de exclama ţiI de in­
dignare.
[70]
70
Cafeglul, care ştia multe, fu gata să'I dea
toate amănuntele a�mpra acelui copil. D8 ne­
crezut, dar adevărat ... şi popa ascultă Încreme­
nit:
E un copil de familie bună -- O văduvă a
unul boer nebun-s-Inamorată cu un băiat dela ţa­
ră, un seminarist-Insărcinată-·Ruşinea lumiI.­
J)lerş-!.e să nască la moşie-Copilul e aruncat: creşte
la o tărancă bătrînă care moare ş'aceea şi el remâne
pe drumurt=Aci în oraş e pripăşit de vreo şase lunl:
a veni t să cerseasca si, fiind drăcos de fel, din
jucarie 'n jucărie a ajuns în halul esta -O fata
bolna vă, fugită dela şcoală prin străinătăţi, a­
junsă reu pe-acolo; găsită pe urmă. de epitropi
şi'ntoarsă în Bucureşti: aei fuge (�U un ofiţer,
dela ofiţer pleacă cu altul.- Cu băiatul a vrut
să'şl facă pomană un cizmar: l-a luat ucenic i
aş! pungaşuluî nu't ardea de lucru-c-soiu reu!
învetat să ceară, să. fu meze şi Fiii bea. M eşte­
rul l-a bătut odată părinteşte ;nepx6eopsitul a
fugit, şi de atunci trăeşte aşa: spun�brăznicii,
măscărr, caragioslîcurr, şi capătă şi��l o bucă­
ţică. de pâlne ; se 'ntoleşte dela unul. Ş 'altul de
pomană, şi doarme Dumnezeu ştie unde'l ajun­
ge oboseala.c-Tstoria asta de-amintert tot ora­
şul o ştie; de-aia '1 şi cheamă "Mitu Boerul".
Popa, cu coatele pe masă, strîngându 'ŞI tîm­
plele 'n pumnt, remase înecat de sudoarea, cu
ochii ţintiţf la o muscă ce umbla mărunţel pe
tabla, de marmură albă: el urmări insecta pînă
la marginea, mesiL Ce socoteală s'o fi făcut
în capul cel mic cât un bob de mac, nu se
poate spune: destul că l:l1USCa stete pe loc, îşI
[71]
71
desmorţi labele de dinapof inpleticindu-le una­
de alta, îşI netezi frumos mustăţile cu labele
de dinainte, apot deodată se 'nnăltâ şi pieri. O­
mul, deşteptat, se ridicâ de ,Pe scaun şi ieşi.
Cercetărl zadarnice... Nu putea găsi copilul.
Toate informaţiile vătăşeilor de noapte erau
greşite: La cazarma pompierilor, nu era.,; în
gangul poştiî, nu ... sub şopron ul primăriei ase­
menea: nict aier, nici acolo. 'I'rel, patru cea­
surf de goană după o ştire exactă. In piaţă,
vătăselul stie sigur că Mitn Boerul a întrat
adin�orl c� mal mulţi ofiţeri şi funcţionari la
cafeneaua din colţ, unde "cântă fetele teatru".
A făcut o nepomenită sensaţie popa intrând
cu figura lui sperioasă în localul muzelor pro­
fane.
"Uite şi părintele!" a stigat procurorul cu
tonul de satisfacţie cu care se 'ntîmpină de re­
gulă un musafir Întârziat. Iar una dintre cân­
tărete, care şedea pe genunchii casieruluî la a­
eeeaşr masă cu tînărul magistrat a adăogat :
"Blagosloveşte, taică părinte \"
Atunci s'a pornit UD hohot, aplauze, tropăi­
turt, şuiere, recnete : "Bravo, popa! Bis popa!"
--Infernal! o menajerie care arde ...
Succesul colosal şi spontaneii n 'a afectat câ­
tUŞI de puţin pe omul nostru: sgomotul din
fundul acestuf suflet covîrşia furtuna veselă de­
afară. Popa a naintat hotărît pînă în mijlocul
sălit, a căutat cu ochil în toate părţile şi a ple­
cat grăbit de sub ploaia de rîsete, de glume
[72]
72
răutăcioase şi de huidueh.i.
Nn e nici aicî. .. Dar nu se poate Ră se În­
toarcă la gazdă singur ... Peste putinţă ... Inainte ! ...
Incă un vătăşel ; poate la sfintul Ioan în cur-·
tea bisericii: doarme băiatul uneort şi acolo,
când e vremea bună ...
... Era în adevăr acolo, ..
La spatele altarulul, unde un felinar din res­
pîntie aruncă razele-I afumate, tie odihnea mo­
totolit, cu capul pe un mormînt fără nume nicî
îngrădeală, un om mic... 'I'ocmaî acuma luâ :
seama preotul cât umblet făcuse şi se aşezâ bi­
nişor jos să'şi potolească. mişcările inimit. El
Întinse cu sfială mâna spre capul băiatulut :
atuncî simţi distinct la arătătorul drept o întă­
pătură. de ac ... Da--·era aci lângă el pe pămîn­
tul gol rodul nopţilor petrecute în ljimiua nl­
bastră, Copil în resboiă cu lumea'_a de tim­
puriu, el par'că 'ntr'adins poposise angă altar,
doar o putea intra pe furiş sub ochi�' lUI Dum­
nezeu, care, de cănd îl împinseselh' viaţă, nu
se 'ndura Să'1 arunce odată măcar o căutatură.
"Doamne! şopti popa plin de obidă: uite-te
1::1 el, Doamne uite-te si la el!"
Şi apucând bine în braţe mototolul adormit,
se sculă puternic în picioare şi porni Băiatul,
deşteptat de sguduială. mormăi somnoros o în­
jurătură si ndormi iarăst în bratele care'l strîn-
'geau cu atâta patimă. ' ,
Pe stradele întunecate ale oraşulut, omul ca­
l'e'şl ducea comoara avu norocul' să nu dea de
[73]
73
nicîo piedică:" era ceasul când şi felinarele pot
fi stinse, când şi vătăşeiî trebuesc să doarmă.
Ajunse la gazdă, deşteptâ vizitiul şi pe hangiiî,
plăti şi pleca. A doua zi, înainte de nămiez,
erau în Dobrent acasă.
Preoteasa nu putea fi tocmal mulţumită. de
ce'I adusese bărbatul dela tîrg. N U-1 puţină
grentate să aduc! la o stare cuviincioasă un a­
şa" gunoiii de copil. Tot trupul i-era numa
jupuelî şi bube din pricina scărpinăturilor şi
necurăţenie]. Câte lăuturî, câte Ieşi] şi alifit
au trebuit pentru ca să ridice treptat de pe
fiinţa părăsită coaja în care o Inveliseră atâţia
an! de mizerie l
Copilul s'a lăsat bucuros să facă cu el ee-au
vrut. Mal greu de tămăduit decât bubele erau
apucăturile şi năravurile.; Până la urmă Însă
şi acestea au fost să fie învinse: povetele,
blăndetea, o vorbă aspră la soroace, devotamen­
tul oamenilor bunt care'] luaseră la sînul lor
cald, şi mal ales o boală îndelungată au gonit,
dacă uu cu desăvărşire, cel puţin în cea mai
mare parte şi pornirile şi deprinderile rele. Nu
e peste putinţă grădinar-uluI priceput �i răbdă­
tor sa indrepteze un copăcel fraged pornit să
crească srîmb.
Când, scăpat eu totul de vermină, l-au îm­
brăcat întro duminică în haine nouă-i-mintean
-cu şireturt de .fir, itaraşî albi cu şnur negru de
mătase şi pălărie cu pang1icuţă tricoloră, şi l-a
zis părintele : "Să le porţi sănătos, Mitule l să
[74]
74
creşti mare cu minte şi noroc!" -copilul a pus
mâtnile în buzunare, s'a privit serios şi 'ndelun­
gat în oglindă şi s' ft pornit pe un rîs ... şi rîzf]
De rîsul lui ft 'nceput să rîză si .femeea si băr­
batul. Dar când s'a 'ntors co�ilul cu f�ta la
ei şi li s'au întîlnit privirile, părintele l-a' luat
în braţe, l-a sărutat de multe 01'1 şi s'a pornit
pe un plâns ... şi plângi !. .. ş'a 'nceput şi copi­
lul si femeea.
S"au dus pe urmă la biserică. Mitu în har­
nele noue a făcut eensatie.,; Mai ales femeile
care mal de care l-aii ali'ntat, că era ş'un copil
curătel.
Atâta numa reu. de tot i Mitu era bolnav­
tusă seacă, dureri la lingurea, nu mânca nimic
şi eătu-I ziua '1 tragea la sorrm.v. Friguri ? .. ,
1) hiu ? r' '�
eoc 11U .... -Imgoare. ,_.
Era boala câmească ... zăcea pe prispă la soa­
re ... d'abia se mai tîra.,; Doftorii, descântece,
de geaba: se gnnoia, SE' istovea ve�d cu o­
chii 1... . Scurtă căuta se fie bucuriai'kşi cu cât
omul o vedea scurtându-se cu atâttih creştea
fioroasa închipuire că aZI mâine o.să se sfîr­
şească fericirea găsită pe neaşteptate.i. Iată a­
cuma se stingea de tot lumina ce'I resărisă în
cale fără VAste ... vopaita era pe isprăvite.
Preotul aţipise despre ziuă îmbrăcat.i. Fe­
meea sta tot deşteaptă lîngă bolnav, care dormea
de o zi şi mal bine. Ea puse mâna pe obra­
zul copi'luluI-· -rece; aplecă urechia la gUl'C1 lUI
deschisă-nimic!
,,3coa1', părinte! tipâ ea îngrozitor ... Nu mal
suflă!"
[75]
75
Omul sărl în picioare, luâ băiatul în braţe şi
fugI în curte strigănd,
"SăriţI, oamenl bunI! săriţi!"
Se arăta peste culmea dealuluî soarele ... O
mulţime de bărbaţi şi mal ales de femei se
strînse. Preotul pusesă copilul teapen pe pris­
pă şi'l bocea în genuncht., O femee ţinea lumi­
narea.
Dar nu-I mort Încă... Un descântec cu apă
ne'ncepută... Copilul pare că mişcă.; Il ridică
de mijloc încetinel... El deschide lin ochii, re­
suflă şi zice cu glasul stins:
." MI-e foame !"
Bun doftor aerul Dobrenilor ! Acea fiinţă cu­
răţită pe dinafară trebuia şi pe dinăuntru pre­
menită: asta era treaba lUI si 11 luat-o foarte
binevoitor asupră-şî, A fo�t' dureroasă si cru­
dă operaţie; dar era neapărată şi . din norocire
a -isbutit,
Băiatul scapat cu desăvîrşire, sânge proaspăt
începu să-i rumenească obrajii, aşa de veştezt
mai nainte, şi să umple ochii lUI posomorîţi şi
'ntunecoşt pînă aci, de lumină şi veselie. Fuse­
se o luptă extremă infricoşată : viaţa pâşea a­
cuma nainte strălucitoare şi măndră de aşa bi­
ruintă,
,
Pe când preoteasa Sultana atîrna în biserica
din Dobrenl o icoană frumoasă dăruită MaICiI
Domnului pentru că'} dăruisee ce a fost rugat-o
ea, in orăselul de reşedinţă era oarecare mis­
care la cafeneaua (ii� centru; se aflase de u;'-
[76]
76
lua lUI Mitu Boerul,
Dispariţia lUI nu putuse trece neluată 'n sea­
ma: era o pagubă reală pentru atâtia amator]'
de giumlmşurJ. Nu se ştia ce să fie: fugise '( ...
murise ?"- In sfîrşit Sţ\ aflase adevărul. O notiţă
publicată în gazeta locală arăta că, în vremea
bîlciului, un popa deiţară, care umblase noap­
tea beat pe la Cafe- Chantant, întreba se din vă­
tăşel în vătăşel depre băiat.,; Popa de Rigur il
luase.
Procurorul luă afacerea în mână şi, "cu o
inteligenţă şi un zel care'I fac adevărată onoa­
re", descoperi că "victima raptul ul" se află, la
POp<1 Niţă din Dobreniî-de-plaiu. Atunct tine­
rul magistrat, însoţit de forţa publică, a plecat
la cuvenita cercetare locală.
Revoltat că vrea să'I ia băiatul, preotul a fa­
cut o elocuentă apărare a cauzei sal�.
Un copil bintuit de foame; în pt!l!fida unor
pornirt ruşinoase şi omorîtoare chiar �elltru un
om copt; desfrînat prin îndemnul 'lumii bat­
jocoritoare, uesăţioasă de petreceri... Scăpat de
aşa vitregă soartă, întors dela o atât de rătă­
cită cale-v-de la moarte la viaţă.; Dormea pe
pămîntul gol, bolnav şi tnbetat, cu trupul fript
din creştet până în tălpî de pecingine murdară,
cu inima smintită de ticăloşie ... Ce-ar fi făcut copi­
lul esta fără adăpost nicî milă, când ar fi început
zloata şi gerul?�-Ar fi murit pe o grămadă de
gtJl1oiu. ca un l:â;.a,� hărbar fără stăpîn. Şi să zici
c'ar fi putut înfrunta atâta vijelie înverşunată l-c-
[77]
I
I
ce-al' fi ajuns? . Spitalul de nebunI... Temniţa ...
Oena!
Cuvîntul oratorulut câştigase aproape pe toţî a­
sieteuţit.; Se vedea pe chipurile tuturor o impresie
binevoitoare Procurorul Însă a respuns scurt" şi
resnicat :
;'Popo, nu poţI secuestra minorul \ minorul
trebue restituit eul de drept: legea e cu el, le­
gea protege pe miuort L. "Dura le», secl lex l"
Tonul magistral şi sever, cuvîntele înalte şil
demne ale proeurorului, neapărat că trebuiau
să răstoarnă impresia ce preotul obţinuse cu
eloouenţa-L'sentimentală. Şi notarul începu să
serie, sub dictarea omului legi], procesul-verbal,
Em hotărît: îl lua copilul! EI nu'l putea
lăsa însă ! ... Dar .. i'I ia!
Popa clipi aiurit şi vezu înainte sânge... Chiar
pentru o faptă sau numat pentru o demonstra­
ţie, insuşî n'ar fi putut-o spune-c-el se repezt
'n odaie şi luă puşca din euni, când cumnatu­
Sell Cuţiteiu, primarul, om vezuf şi umblat prin
multe, intrâ după, el şi'] apucă de mână... Şi
popa înţelese că niciodată, în clipe aşa de înal­
te, inspiraţia nu trebue căutată la un chilometru ;
ea ne stă sub nas-cine se uită departe fireşte n'o
s'o va�ă.... Popa .puse puşca 'n cuiă-s-descuiâ la­
da, scotoci în fund, şi lăsâ cu multă discreţie
capacul,aşezând la loc velinţa pe de-asupra.
Primarul trecii iarăşi unde seria procesul-ver­
baL.. Omul legil dicta:
D· d "
"lspunem ar... .,
Cutiteiu întrerupse, cerând foarte respectos ier­
tăciune magistratuluî să'I spuie ceva ... şi ieşiră
[78]
78
amîndoi în tindă.
"Domnule procuror, şoptâ primarul cu o a­
nume privire, popa este un om foarte de trea­
bă- ... Nu'l cunoaştetî. .. Poftiţi, poftiţi!"
Şi deschizend uşa, întroduse foarte politicos
pe junele licenţiat în odaia unde'l astepta ne­
răbdător părintele .. , Si asa .. , se făcură toate
bune ... Procesul-verbal' nictnu trebuia schimbat:
totul sta în încheiere. Procurorul întrebâ pe
notar:
"Unde am ajuns?
-Dispunem dar ... » răspunse notarul cu toa­
tă gravitatea.
"Nu aşa, zise procurorul: dispunem însa"
Şi Rpre multumirea tutulor, reprezentantul mi­
nisterulut public dictâ:
"Dispunem însă=- considerând informaţiile ce­
le mai amănunţite, care unanim arată. pe sfin­
ţia-sa. părintele Niţă din Dobren'l-de-p,laiu ea pe
un om cu cel,� maî frumoase ealităţl�conside­
rând pe de altă parte progresele fizi�f �i mo­
rale realizate, sub îngrijirea afinţiel-sale, (te căt­
re minorul Mitu, supranumit «Boerul» -dis­
punem a remânea sus menţionatul minor, în
complectă lipsă de ascendentt, sub paza şi respun­
derea acestuî meritos şi caritabil preot."
Seara a fost masă mare la popa Niţă. Dom-
. nul procuror a trebuit să cedeze rllgăciunelor
tutulor şi să'şI amăne plecarea pe a doua zi,
El "s'a crezut dator" să facă la prânz cele mai
sincere şi mai călduroase laude 'sentimentelor
umane ale părintelui, "al cărui exemplu nu s'ar
putea în deajuns recotnandav.c--Donmul procu-
,
[79]
79
rol' vorbea mult şi frumos-era foarte vesel;
diplomatul Cutiteiu zimbea cu mult inţeles fă­
când preotului cu ochiul, pe când acesta ţinea în- �
tre genunchI pe Mitu şi, cu gândul pe altă lume)
îl trecea incet cu mâna prin părul bălan şi
moale.
UneI femel ca preoteasa Sultana, aşa de bu­
nă cu un copil sirman străin, trebuia să'],
dea Dumnezeu o bucurie-şi l-a dat-o: în ace­
laşi an a avut o fetiţă... Dar ce bucurie! Mul­
tă bătae de cap şi trudă I-a trebuit ca s'o creas­
că-pentru că era şi un copil ciudat! De mi­
rare cum dintr'o mamă atât de blajină şi su­
pusă să nască aşa fire!...
Aveau odată un viţel; îl scoaseseră din ne­
caz-se prăpădise vaca şi remăsese bietul fără
ţîţă... Cine-I ingrijea ?-Ileana-să fi fost p'a­
tund fetică de vreo dotspre-zece anl. Cine'l
hrănea? Oine se rugase cu cerul şi (�U pămîn­
tul de mă-sa s' O lase să culce viţelul plăpînd
cu ea in casă?-Ileana. Era o dragoste ne mal
pomenită. Intr'o dimineaţa însă, ea se sculâ
bufnind : nil vrea să vorbească nicl cu mama
nicî cu tata; el, ca pări nţil; vezând-o iar în
toane rele, o ocăriră! ea fugi în grădină. Aici'
s'apucâ să se joace ca de obiceiu cu Priîan el
mic: îl prinse ·s1\-1 mângâie şi, încleştându-şI
dintii, îl strînse tare de bot. OrI n'avea nici
el chef de joc în dimineata ceea, orf îl supe­
rase prea tare semnul- el de dragoste, anima­
lul se smuncl şi se depărtă ţifnind. Ea îl che-
7
[80]
80
illCt-el n'ascultă .. Merse după el--e1 nu vrî; ...
Se resti la el-i-Prijan fugL. Şi tot aşa şi iar
aşa... Incăpăţinaroa lUI creşteapotri vit cu stă­
ruinţele el. Nu vrea şi pace .. Oboaită, cu tot
sângele 'n obraji, tremurând de ciudă, ea se
duse, luâ o bucată de mămăligă şi o bardă şi
se'ntoarse iar.,; Cum o vezu venind. Pritan
se'nfipse în copite şi hîrligâ coada... Efl se a­
propiă binişor-binişor ... cu mâna stîngă. întinsă,
cu dreapta ascunsă la spate, spunând prietenuluf
el, care o necăjise, vorbe mângâioase ... El ţintl ­
asupră-I ochii mari şi proştI şi cu şi fără increde-
re, aruncându'I din afundnl nărilor-umede duhoa-
rea dulce de lapte ... Stete nemişcat. . Fata înaintâ
lin mâna... Priîan întinse botul fraged, dar, pînă
s'apuce bucăţica, Ileana ÎI trase UlHL cu sete
î� stuful creţ din frunte; t"rtişul se 'nfipse adînc
în osul încă necopj. Capul drăguţ al lUI Pri-
lan se'nnecâ în sânge... Sirmanul 8� tăvăl] şi
începu se svîcnească grozav din pici�re ...
Mama o vezu venind Întunecată lif;!. stropită
. de, sânge pe obraz, pe mâinî, şi piepi,2
"Ce e? .. x,
--Am tăiat pe Pritan în fundul grădinii ... Al
să'ţl arăt!" .'
Când ajunseră Pritan S8 isprevise de tot.
llHaln�-halnă! strig-fi,. mania ... De ce?
--- Iac'aşa !"
A bătut-o reu: ea a răbdat, - nicîo vorbă,
- niclo lacl'imă.---NIa,ma insă s'a văicărat mult de
mâhnire şi de grij e,..
Dar când s'a supărat pe tatseă şi l-a trîntit
candela din cuin şi a umblat fugară. tret zile
[81]
81
p'in pădure, de nu mal ştiau un d' s'o caute? ..
Dar mal târ,�;ll - fată mare !-- când, dintr'o
vorbă, de nimica, a înşfăcat în braţe pe Stan­
ca Radil, şi nici una nicî alta s'o arunce de
sus de pe tăpşan, unde să făcea hora, de rî­
pă?,. Au trebuit dol flăcăi să lupte s'o scape
pe Stanea ... Păcat de aşa frumuseţe şi măndre­
ţ'j de femee să fie aşa- de cruntă. şi dîrje 1
Pe biata preoteasa Sultana achemat-o Maica
Donmulut de vreme ... A plâns-o mult bărbatul
pe blînda femee, pe care o iubise atâta pentru
sufl. tul tI cel bu n , pentru mila ei ele sîrmanul
cu leH de pe drumuri.
Veduvul nemângâiat şt-a măritat fata curînd
după moartea nevcstit : nu mal era de trai!'l-­
trebuia odată căpătuită,
E un om de treabă ginerele; dar e slab ele
înger... urît şi moale de genunchI... vorbeşte
peltic ... pricepe greu ... Bun om, cum se cade ...
dar nu e ce-ar fi să fie-mal ales pentru astfel
de fem e..e , alt bărbat trebuia.
Mitu a crescut mare şi voinic ... AstăZI ei este
învăţător în Dobrenî. Părintele Niţă a dorit
mult să'I aibă aproape şi a isbutit să'I permute
aier de acum şase lunî, ca sa'} poată Însura şi
aşeza.
Il
'roate acestea trec acum prm mintea părin-
Schiţe-Caragiale. 6
>,,\'
[82]
82
telul Niţă şi de-aceea bătrînul e foatre măhnit,
Zadarnic luptă să gonească gândurile care'l fră­
mîntă,-cântecul de-afară 1 le. Încarcă şi mal
tare: Ileana fata lui, nevasta lUI Matache, şade
în curte eu bărbia rezemată în mână şi cântă.
Ileana cântă frumos, e ştiută ; dar acuma căl­
dura cântecului este deosebită; glasul el arde.
Omul, care învăţase atâtea. asculta muşcăndu'şl
buzele: el bănuia ... nu, înţelegea bine ce pute­
re fi, ridicat aşa de înalt coardele cântăretir,
O melodie simplă şi monotonă. - dar câte
înţelesurt, câtă pierzare de suflet, c9-te făgădu­
eli fără margini şi poftă oarbă! Fata cânta ti­
nereţele lui. Oântecul acela îl lua in SUg, ca
pe nişte aripe largI şi puternice. şi'l ducea în­
dărăt cu treîzecî de am.; Intorcăudu-se de-aco­
lo 'ncoace câtre clipa de faţă, număra el unul
după altul exact toate belciugele ce'l făcuseră
lanţul vieţii. .i:
Cântecu� �leanil (�U7� pre� mUJ( �u, mal
era de suferit : trebuia năbuşit, r�tal ieş; pe
prispă şi-o chemâ brusc. Ea tăcusşi a'apropiă,
"Ileano-Ileano! zise popa mustrător şi fulge-
rând-o cu privirea. E păcat! -,
- 'I'aică 1
- E păcat, adaugă popa şi mal apăsat. Ru-
şine şi păcat 1" şi ieşi pripit din ogradăfără
să se uite înapoi.
El merse drept la Inveţător.; Omul acesta
scotea pe Ileana din mintl.; da, el 1
Aic) s'a urmat o scenă foarte neplăcută: a­
mare împutărt de nerecunoştinţă de o parte, de
alta protestărt călduroase de nevinovăţie. 'I'î-
[83]
83
nerul jura ('ă n'au fost decât poate glume umf­
late de gura reu-voitoare a oamenilor sau mai
bine a femeilor din sat, care dacă, nu birfese, nu
trăiesc. Bătrînul ţinea 'ntr 'una, fără s'asculte,
că un bărbat în toată firea mi se cu vine să. Re
rătăcească după o minte slabă de femee Şi la
urma scurt: â voinţă hotărîtă. pînii la sfmge; a
împiedica ruşinea şi păcatul... Numai-decât În­
veţătorul trebuia să ceară permutarea în alt ju­
deţ; preotul avea mijloace să capete aprobarea
imediată. 11 dedea. o sumă . însemnată; îi gă­
sea o fată bună să-I Însoare.. il iubea Ca pe
nn Rcump copil al lut. .. cu mult mal mult de­
cât pu Ileana .. Ş'asupra cuvintelor din urmă
bătrînul simţind că't scade energia, se gri'i bi
să plece făr' a mal respunde la observaţiile ti­
năruluî, care nu se ştia si'; merite această is­
gomre
Preotul porni spre casă : dar de-odată se 0-
prL. un moment nehotărît.v. anof ÎSI întoarse
paşil--nu vrea să vază pe J1ea�a.. 'să meargă
la Cuţiteiu... Nu că. doar avea să'] spue ceva,
dar simţea nevoia să nu fie singur.
Primarul era acasă. Bătrînit prieteni se aşe­
zară pe pălimar ... De mâncare n'avea părintele
poftă: dar un pahar de vin bun e bun ort­
când .. Cutiteiii scoase din beciu o cană cu spu­
mă ... Primarul era foarte vesel şi fiindcă. DU'1
era somn, ca de obiceiu, avea poftă ele lafurî,
Intre un om Şl altul este adesea ca dela o
stea la alta. Arde colo un soare uriaş şi din­
colo altul. Printre învărtitoarea pulbere de lu rnt,
un colos de flacări d'abia zăreşte pe celălalt
T -
[84]
84
"
ca o scînteie ce clipeşte perdută în negura fără
fund ... Ba câ,ti încă nu se mal zăresc deloc si
, ,
unul de altul nicî măcar nu bănuiesc. Adesea
tot aşa se pricep oamenii 'ntre el şi pot înţele­
ge unul altuia sufletul.
Steteaii aci faţă 'n faţă cel dOI bătrînî şi buni
prietenl, dar era atât de nemăsurată depărtarea
dintră 'el! şi aceasta reducea pentru Cuţiteiu ­
la proporţit ce nicî nu mal merită socotite, spai­
mele părintelui. La urma urmelor, ce lucru
mare şi grozav?... E ceva să, se 'ntîmple mal
des şi mal lesne ?.. Ce?. Se iubesc dOI oa­
ment tinert. .. El! ş'apot ? .. : Lume nu e �
"Eu ştiam dela 'uceput că o să tie 'ncurcătu­
ră, zise Cuţiteiu cu zîmbetul lUI obiclnuit...
Nici că se putea altfel... Intâl numai bănuiam
-acu mi-aş pune capul... Stăi să, vezi.. .. Du­
mînecă vreo doue săptărnânf, nu ş'� ce robo­
team p'ln grădină.. Numa ce să'iytZI: venea
amîndoi dinspre gîrlă, trecea pe lîl�gă gard in­
cet şi vorbea şoptit... N'am putht aUZI mal
nimic... Atâta doară" mi s'a părut că. zicea ea:
"Nu te crez !", da el zice: "O să vezî !" Am
sărit repede din grădină şi pînă s'ajungă el pe
linie, cum umbla domol şi se tot oprea pe loc,
le-am ieşit înainte la poartă .. Se legăna alăturî
par'că lŢ.ergea pe o apă.; Era să, treacă pe
lîngă mine făr' să me vază.
"Bună dimineaţa, fină", zic; zice: "Sărut
mâna, naşule.c-Da'ucotro ? - Mergeam şi nOI la
biserică.; Ne-am întălnit mal colea cu neica
{
l
[85]
85
Mitu ... "-1 -am tras cu oc�iul, ŞI ZIC: "Cele bu­
nă, fină."--EI a tăcut şi s'a tăcut roşu ca ar­
deiul: da ea, diavoloaica, a 'nceput să riză ; zi­
ce: "Sarut mâna, năşicule !'' şi-a· plecat amîn­
doi înainte.
"M'am uitat lung după el pînă a intrat în
curtea bisericiî. .. asa mândri 1. .. El! ce să mal
vorbim de geaba, taică? Dacă aşaa făcut Dum­
nezeu lumea noastră.", Am zis şi eu: aşa da,
aşa 'mî place şi mie ! ...
. " "Ş'apol, adică ce-ar fi--adăogâ Cutiteii;
după o scurtă tăcere-ce ar fi să'I lase pe pîr-
litul de Matache şi să ia pe Mitu ? .
-Cât oiă trăt eu asta nu se poate, zise .Popa.
-Ce se potriveşte 1... De ce?
-Că nu voiu eu 1" .. Şi popa înghiţI 'În sec
şi simţindu'şt gîtul uscat, beiI două pahare unul
după altul... şapot încă unul.
E" f v O " , b v • , �.
" 1. asta-l... r sa te ntre e el pe tine .". ')'1
dacă-t vorba, tot mal bine Să'1 fie nevastă de­
cât ţiitoare ... Uite popa cum se miră! par'că
'ntâia oară a văzut d'alde astea ... Ce, mă, tu
n'ai fost tiner nicîodată ? Nu ţi s'a 'ntîmplat...
Iacă mie, cum me vezi, mi s'a 'ntîmpIat... şi
încă la mine..; a fost ca nelumea... Acuma
pociă să'ţi spuiu ca la un duhovnic, c'a trecut de
mult ... ElI me 'ndrăgisem de cumnată-mea .•. "
Popa făcu o mişcare.
"Da, dn, de nevasta lul frate-meu reposatul.i,
Să murim si eu şi ea si mal multe nu.,; Satul
tot stia si frate-meu nil�ic ... 'Gietul reposatul ! ...
bun' om: da prost! Par' că '1 'Împingea dracul
să m'ajute el. .' Ţiu minte odată zor-nevoe să
[86]
86
Uie duc eu la tîrg cu ea, că el avea treabă la
deal... Bucuria noastră! Me i'1 suisem in căru­
ţă cu Smaranda, când iacătă' maică-ta.,; Veni·
se s'o luăm şi pfl ea cu nof. Ce să facf '? Am
luat-o... O .zi întreagă. n'a fost chip s'o rătă­
cim p'în tîrg ...
"Taica me dăscălea pe-o parte, maică-ta pe
alta .... Şi unul ş'altul o răzen pe Smaranda ...
Unde să te aprcpii ?-- Ce rul-a dat păcatu'n
gând? Să fug eu ea 'n lume... Cine să le fi
spus ... cum 01' fi aflat-o şi pasta .. , nu �tiu ...
ştiu numal atâta că. m'a vîndut alde taica- să
scape de mine şi pe mine de păcat.
-- Cum?
--- Iaca lesne... M'am pomenit. Într'o dimi-
meată cu larmă mare 'n sat, chiote, ţipete de
muien şi copii. .. Ce e ? ce e? Alergau aleşil
eu ceauşit să prinză flăcăî Ia miliţie... N'apu­
casem să'mi puiu minteanul, şi numa iacă Sma­
randa într'un suflet : "Fug], Costan�e! după
tine umblă.. fugI că te ia!" OdaUv:*nj·a scă­
părat p 'în cap: "Tîi 1 asta hoţul de �iti('a mi-a
făcut-o l" că'mt spnsese Cl1 vreoCtUeva zile
mal 'nainte :"Mă, Costandine, tu al fi bun de
dorobanţ ... ce nu vrel tu R�I te bagi la mili­
ţie?" "Acu, zic, tot me ' ia ei,ineaL." Am a­
pucat-o pe Smaranda ş'am smucit-o iînăuntru 'n
odaie..; Ti-al gă.sit 1. Nici n'am atins bine
clanta, şi iacă şi taica turbat cu toporul rîdi­
cat: "Ticăloşilor, ve trăsneşte Dumnezeu 1 ve
crep capul ca la nişte câini!" ...
"Eia intraseră în curte.; II dau brîueî bă­
trînuluî-c-Dumnezen să'l odihnească l--eât colo,
[87]
87
les pe prispă şi puiii mâna la briu pe prăsele :
«Mă! zic; el d 'intâl de-o pune mâna pe mine .
îl vers maţele!'' ş' o iau la fugă spre pirleaz .
El după mine. Un ceauş de dorobanţi venea
înainte mâncând pămîntul şi 'nvirtea peste cap
ştreangul... par'căl vez ş'acu nalt şi spătos cât
o namilă. l' Dă-te 1... nu te da!... ţine-act l"
Oând să, puiu piciorul peste gard, mt-a şi arun­
cat laţul pe gît şi m'a întors înapoi lat pe spa­
te. M'am abătut cât am putut ..... da'mt luase
apa. Ce să mal lupt] cu beregata strînsă 'n
ştreang! M'a legat cot la eot... şi m'a dus ...
- Ei, şi ?
- Eî 1 si m'a dus. Cine era să lile plăteas-
eă ? taica f .M'a dus la tact şi daco]o la o'
raş.; Am fugit odată cu gândul să viu să iau
pe Smaranda şi să m'apuc de hoţie. A pus
mâna pe mine, m'a bătut şi m' a închis.. Am
sărit într'o noapte peste zid... A prins de
veste straja, s'a luat după mine �i m 'a'mpuşcat _
în picior-ş'acu am semnul.i. MI-a tras o bă­
tae strasnică.; Am stat închis multă vreme
pînă a venit să; mă scape-e-şi cu ce cheltuială I
--eine te gândeştî ? ... Bietul nelea, frătină-rneă 1. ..
',' M '11.H! Întors acasă". Smaranda avea doi co­
pOII.. fusese bolnavă .. se tăcuse urită.; Când
ne-a� yezut, ne-a apucat şi pe mine şi pe ea
o ruşme ...
- Pe urmă?
- Pe urmă m'am căsătorit s'am trăit cum
,
lUe ştii... Bodaproste lut bietu taică: el m'a
mântuit de păcat. .. că după cum eram nebun,
îl făceam - îl făceam şi era făcut...
[88]
88
Venise popa să caute chipurile linişte la cum­
natul Cuţiteiii ! Nu cu vin, cu otravă.'] eins­
tise. Şi de aceea se intcarcea părintele într'un
tâi"ziă cam pe doue cărărt, căutând o inspiraţie
luminoasă şi neputend apuca, in mintea-t tur­
burată calea spre o hotărîre. O oboseală, ne­
spusă, un fel de desgust mal sdrobitor decât
chiar desnădejdea apăsa greu pe amîndoi ume­
riI bătrîn].
Care va se zică el cerea o jertfă -- ştia de­
amintert şi el este tot aşa de bine ca şi Outi­
teiu-:-o jertfă care nu se dă de bună-voie, ca­
re trebue luată cu de-asila,.; «Cu de-asila l. .. »
Şi omul grăbi pasul... Ajunse acasă, IU3 din
fundul lăziI şi vîrî în sin un pachet învelit
într' o basma, încălecă �i pornt.; Când răsărea
soarele era departe.' '
- Drumul a fost şi scurt şi lung,'lung, de l1e­
astîmpăr, scurt de gândurI... O să �'nvoias­
că, prefectul ?... Un învăţător nu poa;�fi luat
în armată.,; Cum să propuie ? ce săi,ică? cum
să înceapă ?... Dar dacă n'o isbutt ? ,;' Dacă nu
s'o putea ?,.. Eil numat să, vrea prefectul şi
se poate ...
Prefectul era o veche cunoştinţă- procuro­
rul de odinioară. Fost deputat, om bogat acu-
t .. fl,jJ ţ- - tă S'
ma, eu pu ere Şi mena, nemasura a, . ar
putea dacă al' vrea el.. In mâna omuluf ace­
luia stetea linistea călătorului. Acesta si-adu­
cea aminte cât' de bun fusese acela Cli el... Da,
dar acu nu mai era tînărul vesel de p'atuncl :
trebuia să, fie un om matur... Lucrul poate că
n'o să meargă aşa de uşor ca aldată ...
[89]
89
Si astfel, bătându-se cu socotelile. călăretu]
se 'trezI înainte-I cu sclipeala turnurilor de 't1-
nicheadin C""·P .. ;. Incă o fugă de caL. In
sfârsit , .
Intră pe aceeaşî barieră pe unde acu mal
bine de douăzeci de ant ieşise ducănd în căru­
ţă comoara găsită lîngă altarul lUI sfintul Ion ...
Călăreţul ocoll cu dinadinsul stradele principa­
le şi piaţa, nevoind să mal vază locurile ce fu­
sesă odinioară teatrul talentelor micului bufon.
Prefectul locuia la marginea oraşului într'o
casă. de jur împrejur cu o grădină mare... La
prefectul era lume multă... Preotul aşteaptă în
sală. D'abia se aşezase eu sfiială pe un colţ
de scaun si aUZI deodată în o odaie de-alături
un sgomot grozav : ceartă, palme, buşeh, ţipete;
uşa odăir se deschise smucit, o slujnică urîtă
şi lalîre, răgind ea o bestie, cu nasul şi gura
plină de sânge, ieşi zăpăcită ; după ea numai­
decât, o damă mititică şi uscată, cu capul plin
de funde de hârtie, fierbend şi spumegănd, cu
un cleste de sobă În mână, si strigănd : «S'o
puie l� coteţ! la coteţ 1 »--Una după alta pie­
riră 'ntr 'o clipă pe altă uşe.
Popa se ridicâ'n pictoare mal mult de frică
decât de respect. Pînă să 'şI dea bine seama
de ce văzuse. auzi un hohot de rîs straşnie ş'apot
alte ţipete, de astădată jalnice şi sfîşietoare - o
femee se chinuia par 'că aă'şt dea sufletul. Uşa
se deschise lnapot, şi un ungureţtl1 întră pur­
tînd în braţe pe dama cu capul înfăşurat în
hârtiî.; Membrele-I eraii înţepenite, gîtul şi
mijlocul strîmbe, faţa _ ca varul, şi din ochii el
[90]
90
mart deschişi peste măsură se vedeau numai
gogoşile albe.. Gemea şi scrîşnea din dintî.
Slugolul. ajutat de două femel, o duse în odaia
el., Peste un moment, el ieşi şterg�nd u-se pe
măinl - il rI1uscase.
«Ce e '? înd;ăsnl popa aiurit
-- Iacă nişte păcate!»
Şi fără multa stăruinţă, popa aflâ cât e de
rea şi de bolnavă stăpîna casiî, nevasta prefec-·
tulUI... O scorpie ! ... bate slugile pînâ la sânge,
le 'nteapă cu ace, le frige cu fierul de frizat
roşit în spirt... şi când osteneşte, o apucă; rîde,
plânge, ţipă. şi remâne ceasuri întregI ţeapenă ...
Trebue frecată cu perif asprf', bătută 61.1 nuiele
subtirt şi afumată cu nişte doftorii tar) pînă
Ră,' şi vie iar în fire.
Popa, îşI făcu cruce şi s'aşezâ la 10e s'aştep­
te. Tocmai târziu, prefectul i.eşI să conducă
pînă la scară pe un beer bătrîn. Isprăvind,
dete cu ochil de preot. care sta nmiţl in pi­
cioare Din doue vorbe cel' dOI veehl, cunos­
cuţ'! se recunoseură. Preotul zise înc�:
"Aş vrea, să trăiţI, domnule prefect, fii\. ve
spuiu un foc al metL.. Între patru ocht.'. dar
Între patru och1.."
Fiindcă mai avea dot musafiri, prefectul pof­
tl foarte politicos pe popa, cu toate protestări­
le de rigoare ale acestuia, în salonul de-alăturt.
şi întră în biurou să expedieze pe cel doi.
Popa trecu în salon şi se oprt un moment
la uşe.i. De mult nu mai intrase în aşa apar­
tament! de mult nu'} mat lovise vederile aşa
combinatie de forme si colort l Era în adevăr
1 i
[91]
91
minunat. Salonul da în grădină" Şl reflexul
copacilor, trecând prin perdelutele de reţea, de­
dea şi mal mult farmec acestui interior şi bo-
gat şi de gust. ,
Omul făcu un pas, înaitâud ea un călător
Într'o vale plină de încântătoare amintiri, pe
care o l'evede deodată după o îndelungată pri­
begire... Uimit, privr de jur imprejur; dar când
ajunse cu privirea în colţul unde bătea 'n plin
lumina verzuîe dela trei ferestre marf, că­
lătorul rămase trăsnit.... Un strigăt i se 'nnecâ
în piept: ochii lUI întălniseră căutăturile unul
portret mare ...
Era o arătare din altă, lume-mal dulce, mal
bună.; fericită! Zimbea cu acelaş zîmbet ne­
uitat, în care se amesteca multă blîndeţe cu
multă patimă atâta inteligenţă limpede cu atâta
oarba po\'rlire... Bătrînul stete mult... mult îna­
intea el, şi, voind parcă s'aprinză cu privirea
lui ochit nemiscati de sus si Ră'I facă sa eli-
1 , ,
pească odata măcar, măcar odată, cletină din
cap şi şopti :
"El !. .. să ştii tu ce e acuma pe sufletul meu 1
-- Poftim, părinte", zice prefectul.
Bătrînul tresări :
.. Cine e? intrebâ el, întinzând mâna spre
chipul din perete şi fără să se uite la omul ce'l
trtzea aşa de brusc .din vis.
- Soacră-mea... mama nevesri miL.. O fe­
mee nenorocită : a murit tînără, sîrmana 1"
Bătrînul se 'ntoarse machinal.
"Ei 1 ce e? spune'ţt păsul, adăogâ prefectul;
poftim de şezI."
[92]
92
Popa şezll şi tăcu.
"Al vreo pricină ? .. vreo daraveră ? .. spune."
Popa nu zise nimic.
"Su"atem singurf, n'ar nicio sfială ... Nu ne-au­
de niminî.; Spune, zise foarte bine-voitor, deşi
cu oarecare nerăbdare prefectul. Dacă e posi­
hil, te cunosc ce om eşti, fac tot pentru sfin­
ţia-ta. "
Bătrînul alunecă de pe scaun şi căzu moto­
tol pe covorul moale... Poliţaiul, care aştepta
afară ordine, era din norocire aci, gata la che­
marea superioruluî, să ajute pe omul bolnav:
l-a descheat la gît, la sîn, la brîu ... l-a frecat
cu oţet la tirnple şi la inimă.; Când îşi ven]
în fire, preotul era înti os în biurou pe cana­
pea... Se incheiâ de grabă, îşI ceru iertăclune
-era bolnav, bătăf de" inimă şi ametel! - sim­
ţise cum îl ia ca p'o apă, cum i se 'ntunecă
tot A î�pr�jUl: şi. cum adoarme... Se rid"1'câ, sa-
lutâ ŞI porrn sa plece. �
,.Bine, nu mi-ai spus nimic", zise iJ.efectul,
făcând semn poliţaiuluî să iasă."
Poliţaiul ieşi foarte mulţumit de serviciul u­
manitar ce realizase... Popa se ci,ut.a mereu în
sîn, la brîu, prin buzunare, fără să spuie o
vorbă., Prefectul, obosit, zise:
«Ei! spnne'mi odată ...
-- Am pierdut-o !» răspunse popa narv, sa­
lutâ şi ieş) grăbit.
Prefectul dete din umerI... Chema pe poli­
ţaiu... Poliţaiul lipsea, dar trebuia să se în­
toarcă la moment: plecasă in fuga mare->; ui­
tase raportul dA noapte la canţilerie l"
[93]
93
Ori cât era de tîneră Ileana, înţelesE'8e că
taică-seu citea în sufletul el tot aşa de bine ca'n
că rţi 1 elul dela biserică, ...
Daca-r aşa, care va să zică ştie şi el... Ş'a­
pal ? ... să ştie \ Cine ce treabă are ? .. , Frică ? -:
De cine? de ce ?... De Matache ?.. tontul ? ..
eîrpa ? O să,'l lase şi pace bună: traiti cu de­
asila nu se poate. -- Cinste? o" Vorbe -- Ruşi­
ne ? ... N'are. - Da, să ştie tot satul!. .. I-ar pă­
rea retI să, nu ştie lumea toată l, .. Are să spuie
chiar d.însa... Da, pentru că nu mal poate as­
cunde focul ce-o arde; trebui odată săl dea
afară.; şi cântecul şi plănsul pe'llfundate nu'}
mal ajung pentru asta. Are să iasă pe drum ..
nu: are să mearga la biserică şi, când o fi tot
vileagul strîns, o să strige 'n gura mare că'}
plesneşte inima de atâta chin mut, că fără o­
mul esta înebuneşte, omoară pe cine i-o ieşi
înainte şi se strînge singură de gît cu ghiarele
ca o fiară nebnnă l
Şi cu mâinile înfipte in per, femeea îşI le­
găna ca de durere capul frumos într'o parte
şi'n alta... De p 'în dosul caselor porni � aşa
de tărziu ! � semnalul cunoscut: fiara nebună
dintr'o săritură fu de gîtul prăziî.
«Ci vino odată! gemu ea. De ce me ehi­
nueştt? Ce vrel ? -să mor? Zi tu că vrei să
mor... Pe sufletul mamit din groapă,-s'ajung
să mă gunoiesc la gardurI pînă 01' fugt şi câi­
nit de mine! să'mf pice carnea putredă de pe
oase! să mi se macine oasele pînă la mădu­
vă! jigăniile pământului să mi se'ncuibe în
[94]
94
cosul pieptului si'n teasta capuluî : Zl tu cii. vrel
să' m�r.. acuşica, acilea, mor !»
Ochif i se 'nchiseră, obrajir şi gura îl Înghe­
ţară, şi dizll moale în braţele· ]U1. Când ·de
suflarea bărbatulut femeea îşI căpătâ iar glasul,
se puse Sa'} spuie, cât de nedrept se superase
el pe ea, cât de copilărească şi fără temeiu fu­
sese cearta 101' si cât suferise ea de li psa 1 U1.
." Se sbăteall' de mult unul în bratele altuia,
când se auz) port;ţa trîntită: sosea' părintele
călare. Amîudot remaseră nemiscatr, Călăto­
rul deseălicâ, luâ saua si dete drumul calulut
să pască., De d�part�, din fundul grădinil
unde erau el, se VeZI'! fereastra dela odaia bă­
trînului luminându-se.
«Să stie el că sunt aici, zise Ileana rlzend
înfundat şi strîngîndu-se ea de teamă lângă Mi­
tu, m'ar omorî \» ,
Preotul sriusese !llmi�a şi se tl'Înt�:�' pe pat
să'şf adune gândunle şi să facă un �ja,n nou.,
altă socoteală .. ,. ..'.
Deşi obosit de atâta drum călare, de-atătea
ş'atătea, nu putea adormt.; Incet-încet însă
p'aci să aţipească. Era tocmai să pâşească ho­
tarul fericit dincolo de care gândurile scapi),
din ştirea noastră ca să alerge şi să'şl ţopăie
libere danţurile bizare ...
. " El sad în sus .
... Tlmblă cineva p' in eurte... O uşe se des­
chide şi se 'nchide Jn casele din faţă ale fie­
siî.; Vorbă tainică 1... Bătrînul ieşi repede ...
Nimj\�... S'auzea numat prin recoarea nopţii
[95]
95
• rontăiala cal ulut . Fusese o părere bolnavii ...
Oco11 împrejurul caselor... Iar nimic... Besnă."
Nicto miscare ...
Bătu ia fereastra Ileanii. .. încă odată.. mal
tare ... tare de tot,.; Niciun respuns ...
. . Să spargă uşa 1... Se duse, luă toporul
şi se 'ntoarse r dar când pipâ} să găsească clan­
ţa, de te cu mâna de verigă: era pusă şi 'ncu­
iată cu lacătuL. Niment r.. Cu capul gol, cu
plete]e-l cenuşil dosfăcute şi lăsate 'n voia vin­
tuluî, bătrînul ieş] pe poartă 'n goana luare ...
La scoală încuiat cu lacătul.. Indărăt 1... Era
,
limină la Ileana: se desbrăca să, se culce ..
lnapot 1... La şcoală lumină!
El sut dintrn pas cele treî trepte ale prispit
şi ::le uită pe fereastră: Mitu sta la masă eu
capul rezemat pe mână... Frumuseţea tineru­
Iul, privirile lui pierdute cine ştie unde, aerul
extatic care't lumina capul încremeniră pe o­
mul de-afară : acesta 'ŞI acoperi ochii să nu mal
vază spăimîntătoarea icoană. O clipă stete aşa,
apoi bătu hotărît în uşe, intrâ desfigurat, se în­
fipse în prag şi isbucni :
"Ce al tu cu mine? ce '? om fără suflet, fă­
ră lege şi fără Dumnezeu 1... NIl respunzL.
al ?.. Te-am strîns de pe drumurr, te-am în­
călzit la sinul meu. si tu vreî necinstea caseî
mele? tu vref să me 'omori pe mine ?.. Ce răil
ţI-9m făcut ei) ţie? Cu ee ti-am gresit? Spu­
ne: să me cilie�c şi să me i�rţl !... I;rtă-me!..
Fie'ţl milă de un biet păcătos de bătrîn... Mi­
tule, copilul meu 1.;."
Şi bătrînul cu perul despletit se tîdt în ge-
[96]
96
nunchl şi lupta, să't apuce şi să.'I sărute mâi­
nile cu zorul...
"Părinte! zise tinerul tremurând şi căutând
să'şî scape mâinile. Tu. să, rne ierţl pe mine .. _
Iartă-mă 1 ,. Eu nu uit ce-ai fost pentru mine:
nu voiu să'tl fac nictun reu, niclo ruşine. Ea
nu mal poate trăi cu bărbatul-set:i... ea dacă,
se desparte, eu ... o iau
S'o iei tu?
Da, eu ; nu. mal POCil1 trăi fără ea ...
Omule, ţi-e soră!'
Pentru că m'ai crescut.
Nu ! ., ţI-e soră bun.i.
Cum?
-- Tu eştI copilul Inel] adeverat.. Carnea
mea!
- Părinte... vrei să me amăgeşti ..
- Nu, nu te amăgesc.. Am greşit... am
păcătuit, şi Dumnezeu a vrut să mă bată, şi
te-a tri:;l�s pe. yne _ să, me baţL���bui� d�
mult sa ţI SpU1U talna asta: erai t1:Jjer ŞI eu
eram duhovnic... me puteam eu sp@edI unul
copil ?.. Dar atâta dragoste câtă ţ'f"am purtat
eu ţie ... niciodată n'aî înţeles, u'aî bănuit mă­
eal' că eu îţI sunt tată cu adevărat ?.. Pentru
eă n'ai înţeles, iacătă viu eu, duhovnicnl, la
tine şi me spavedesc ţie şi te rog: nu'mt lăsa.
sufletul în frică de moarte!... Dacă simţl că
nu poţI birui păcatul care te tiraşte, pleacă,
fugl departe: aicl e iad şi pentru tine şi pen­
tru ea şi pentru ' mine 1... Să ştiu eu numat
unde esn.; Lasă ... tie o să'ţI treacă ... o să te'n­
sorl cu' o fată frum�asă ... o să al copil, .. Lasă
[97]
97
tot aici.; �l vine taică-teii bun să trăiască lîngă
tine ,şi să moară fericit, fără buba asta groza­
vă care'mî roade inima \"
Bătdrlul se opri pentru că nu mai putea<.JYli­
tu ascultase galben. Fă0 să respunză sărutâ
măn a preotulur, care-I strînse ca şi odinioară
la piept stropindu'I capul cu lacrimt bogate şi
calde.
«Ac'u mă duc, taică, ZIse el; me . duc !­
Si se duse.
,
'''1
De- doue zile.; -Acu e a treia noati'J- de dLp,d
părăsită anină la fareastră semnul ştil1t,şterga­
rul inodat, de geaba... Nu vine.' Ea geme în
chinurile aşteptărit, nesiguranţ,il, .desnădejdit.
Bo]hav pîntre străin ?...Repus ?... Cu altă
femee ? ...
Să'I caute? unde ?.. Să aştept_e? cât ? .. Să
moară ? cum?
Unde e ? ... Unde? »
E aici foarte aproape ... Sc'ntoarce din dppal'­
tart la locul 1111 .: El a cugetat atâta vreme pe
drumurf, şi-a ajuns să vază că nu poate lăsa
< pe nenorocita în necăintă, fără Să'1 zică o vor­
bă, fără sa plângă .amîndol împreună păcatul
săvîrşit din neştiinta.; .Dar dacă preotul, pen­
tru cuvinte de bigotism ort de eresurt sociale,
o fi inventat o poveste de fantazie ?.. Caldă
. speranţă! dragostea lUI atunot n'ar fi neierta­
tă L., Dar dacă ar fi adevărat ? ... Eî ? şi. La
urma urmei el strică? Ea? Soarta ! ... Şi de aci o
Sch i ţe-Caragi ali
"1
[98]
98
întreagă filosofie păgână, în faţa căreia orice
conventie e el'es, superstiţie ortce credinţă.
Aşa filosofănd a sărit pîrleazul şi trage cu
.urechfa.; Nu poate păŞI înajnte..; l-e frică .
Un moment voeşte să se 'ntoarcă şi să plece .
acu pentru todeauna... Pune piciorul pe pir­
Ieaz..; Dar se socoteste mai bine... Coboară
iar îndărăt şi stăţintn'it pe .Ioc.; Stă pe loc de ,
mult intre doue Cfl.l,fi\ră să poată intra nici pe
una: trebue tîrît ca să se urnească ... şi are să
fie tîrît.
Lumina dela fereastra părintelui s'a stins, ' ·1'
TtnerulTasă să mai treacă timp, apoî face un . ','
pas Într' o parte ca sa vază dacă la Ileana e a-
prins... Nu e.. Se apropie binişor. Căi nele I
începe să latre... Omul îl chiamă şoptit pe ,J
nume ; animalul tie gudură şi se potoleşte ... A­
cum s'aprinde iar lumina la batrinul. 'I'inerul.
se retrage lîngă pîrleaz. Preotul ie,se.. ruerg'e
la pO,artă ... �e 'nto�r?e, şi Mitu îl v� c,um. tre-.
ce pl'ln bătaia lurninifdela fereastră Şl,}; se ndreap­
tă după oăine, ca după o. că1ăuză:1i'� cercetând ,
cătră fundul grădiniI. Uşor, înveţ�,torul trece
afară peste gard şi să pitulă în dosul crucit
mari de su b deal, la respîntie .. : Căinele sare
şi 121 şi vine să dea din coadă pe lîngă cruce ...
Preotul se'ntoarce în casă şi stinge iar lumina. A
'început acu o luptă aşa de'ncordată, încât Între
svîcnel ile repezl ale iuimit nu mal încape niel­
un moment pentru căinţă,,; Căinele, gonit, i�
drumul de ocol; omul sare înapof în grădină ..
Ce face femeea Y. Să fie bărbatul acasă L.
Nu e probabil.; căruta nu e 'n şopron şi'n grajd
[99]
99
niciun sgomot... Lumină de-odată la fereastra
Ileanii... ştergarul Înodat... Il aşteaptă .. Inima 'n
dinţi ! ... şi freacă cu mâna pe uşe foarte discret.
Un tipet năbuşit Înăunt.ru... Ileana suflă 'n
lumînare şi . iese. Tremură scuturată din ră­
runcht de frigurI... Ea îl tîraşte în grădină la
locul ştiut, unde de-atâta vreme aşteaptă ve­
linţa Întinsă. Femeea se acaţă, de gîtul lul., El
o strînge 'n braţe cu putere şi dă Să'ŞI apro­
pie buzele de ale et. .. dar îl cuprinde un fior
de groază ş'o impinge departe.
Acum porneşte potopul el de vorbe - jură­
minte, blesteme fără şir, dar pline de înţeles;
bănueh de necredinţă ... teama de satiu.r. ame­
nintărî de crimă si sinucidere ... plânsete si ru­
găciunI de milosti'vire. lm rătează grav e'uvîn­
tarea el monstruoasă ... şi'} spune tot, tot..: Ea
remâne 'ntăt înlemnită.; apoi începe sa rîZ:1
înnecat si din ce în ce mai' nervos si mal ner-
, .'
vos, pînă când isbucneşte eu hohot şi, lovindu'I
brutal peste braţul vînjos, pe care i'I apucă şi'l
striveşte sub degete:
"Prostule! A rîs de tine!... Ai crezut? Nu-l
adeverat ! Minte!"
Şi se năpusteşte asupra lUI şi'l îngenuche jos
la pămînt...
o sprînceană alburie se iveşte pe coama dea­
lului de cătră resărit... Pe lîngă crucea din res­
pîntie scîrţie roatele eărutelor CB pleacă din
vreme să nu le-ajungă zăduful pe drum.,.. Mi­
tu tresare din somn.
[100]
100
"Se face ziuă, Ileano! scoală degrab !" .
Sprînceana albă creşte şi .alte roate venind
din deal la vale se aud apropiridu-se ... o doină
din frunză, cântec de drumeţ fără grijI... şi
vorbă.i. 'I'tnărul ridică femea de jos ş' o aj u tă,
cum era ameţită, să ajungă pînă la uşa casil. ..
E grea despărţirea, ... O să fie chiar peste pu­
tinţă!
.. , Bătrînul a dormit reu ; bâtâile inimit I-au
deşteptat prea de multe 01'1..., Se ridică năbu- .
şit din pat; îl trebuie aer: merge să deschisă
fereastra, dă perdeluta 'ntr' o' parte, şi' i se nă-,
zăreşte că vede 'n pragul din fată xloue umbre
albe ce voripar'că să se topească una.tntr'alta.i.
Se şterge la ochi şi se uită mal bine... Da!. "
Ia puşca din cuiii şi iese 'n prag:
,. Cine-I ?.
O flacără roşcată, un trosnet, la care respun­
de împrelung deal după' deal- Mit� a picat
fulgerat. . �*
, "Ce-al făcut, nebunule Y !'' recne,�fe femeea
şi porneşte un pas. '
A doua teavă ! Ileana cade 'il genunchI... se
sbuciumă în zadar să se scoale... Vrea să stri-
ge o gălgăitl1ră de sânge o bodideşte 'pe gu-
ră Se moaie dela jungheitură şi tîrîudu-se cât
colo se asază de-a binele.
,
Popa aruncă jos puşca, a cărei gurI tot fu­
megă mirosul necăcioş de silitră... Trece gar­
dul, suie in clopotniţă, se atîrnă cu amîndouă
mâinile de funiile de teiu şi 'ncepe sit le smu­
cească cu o înaltă energie: cele, tret clopote
,j
1
[101]
101
micî si sărace se pornesc de-odată să ţipe şi
să se 'valte cu o jale riebunească ...
Se strînge multă lume.
Popa ia de mână pe Cuţiteiu �i porneşte ur­
mat de obştea satulul. El merge cu toţI la lo­
cul unde zac c'eI doi copii nenorociţt.; Sprin­
ceana rnică valburie câtă vreme s'au jelit iclopo­
tele s'a făcut trandafirie şi mare.
«Eu I-amimpnşcat, zice bătrînul Iiniştit ...
'Intâi pe el şi- pe urmă pe ea ... Da, eu \»
Şi se 'ntoarce Să'1 privească... Ileana aa­
dormit, strîngend în braţe �enunchiY lui-frate­
seu... Popa se apleacă la ea:
"Nu aşa, căţea! zice el zîmbind crud... Nu
aşa, că-I păcat \"
Şi descleştându't mâinile calde încă, () dă gre­
oiu mal la o' parte... A. sburat în sfîrşit surîsul
înţelept de pe chipul prietinuluî lUI Cuţiteiu ...
Omul î�l acopere, prosteşte buzele înveueţite cu
o mână, cu alta' ochil UZI... Tot] stati cu capul
gol... NiCIO suflare.
Popa se ridică, se 'ntoarce spre. mulţime cu
privirea ţintă şi 'nfricoşat de 'ngrijată,
1· ,. 1 I'''' lcă � 1
» mma. ZIce e... .... ŞI se ,cu ca sa C car- /
mă somnu-el bun lîngă copiii seL
,
[102]
2'-: DE MINUTE ...
J
" ... B'iţl toţI joi în gară la înălţimea patrie­
tismulul vostru, care nu s'a des minţit nicioda­
tă, mal ales în aşa plăcute, putem' zice chiar
fericite ocasiunl.!
" Cetă tent I!
"Săptămîna viitoare este o zi solemnă pen-
tru oraşul nostru ll!" ,
Astfel se 'ncheiă proclamaţiaadres� de câ­
teva zile d� părintele orăşelulul:;::\, câ'ţlă admi­
nistraţit sei,afişat.ă pe cale pu hlică şi(i,l'eprodu­
să în capul ziaruluf oficios :,Sentinela, Ordinil'''
cu acest frumos motio :
"Evenimentele mart fac totdeauna să taca mi-
cile pas{hn!(!"
Toată lumea era în adever plină de entusi-
asm, deşi "Drapelul Libertăţii", dirijat de de­
canul avocatilor, îSl termina articolul l:leii de
, .
fond cu cuvintele :
" .. , Vom căuta să fim cât se poate mai par­
lamentarf. In zadar mişeii dela Primărie con­
voacă lumea la !rară! Declarăm sus si tare că.
� . ,
iOI nu va fi ehtusiasm, ci numai .o meschină
I
t
, ,
!,
[103]
103
'"Şi 'desgu 'lrtătoa'r� paradă roficială. - Să Înceteze
'Ual'CH infamele lor mistificaţiunl !... Săptămî­
na viitoare nu poate fi o zi solemnă». ea nu
'va fi decât în un moment trist pentru: conce­
tateniî noştri !'(
Birectol'ul, care era însărcinat a gera aface­
rile prefectnrit.v-c- districtul neaveud deocamda­
tă titular, - la citirea acestor şirurî răutăcioase."
a şoptit, cu zîmbetul seu diplomatic:
"Om vedea!"
Joia mult aşteaptă CI, sosit.
Vodă şi DOflmna, plecând în străinătate, tre­
TIuHe să Re oprească 25 de minute în gara din
.marginea orăşelulut ;/\"
De dimineaţă, peron ul gării, decorat cu im­
'pletitun\ de brad, cu marca judeţului, şteguleţe
tl'ieolo,reşi covorul cel roşu al Primărief, este
înţesat ,ele 1 urne: gamizona, garda civică, şcoa­
lele,autorită'ţile, notabilit şi cât public a mal
putut ineăpea, . I
Diir6ctorula plecat de la şapte de-casă spre
a lua JIl<lpreU nă cu pri marul cele din urmă dis­
poziţia ni la faţa loculul, Nevasta lUI a re mas
să se găteas�ăşj să vie mal tîrziu la gară CU
eopiiî şi cu am:icul.-" Amicul" este �n profe­
SOl' foarte tîner, care locueşte Ia directorul de
un an de zile; el dă şi lecţii Ia copil şi redi­
ijeaZrt "Sentinela Ordinii" ; e băiat bun şi scrie
minunat: se dă ca aproape poaitiv că tot el a
s'cris proclamatia. '
Acum tot \j gata... Disectorul se duce la o
extremitate a peronulut si'sî aruncă la multirnea
adunată privirile pînă î� �ea-laltă extremitate ...
t
[104]
104
Atuncî îl clipesc de dep arte în minte cuvintele
«J?rapelulul» şi'ş) mîngîle favoritele cu mulţu­
mll'e ...
Dar sunt zece fără. zece .. : si cocoana nu mal
• C· - f ? '
vme..; e sa le.
Trenul domnesc s'a anunţat de la staţia apro­
piată,. In patru minute trebue S�L fie' aicf.,
ToţI ochii joacă Între ceasornic şi capătul li­
niei ... Iucă trel minute .. ; Doue.,; Un minut.. .
. . S'aude şuerul cald ...
«La o parte, domnilor !» zice grav şeful gă­
rif potrivindu'şt bine f;lapca roşie .
. . Iută'l l
Pieptul lat, al locomotive] s'arată la cotitura
Iinieî. Arătarea creste..; creste mereu sforăind
semeaţă şi aluneeâ;ld cu eleganţă maiestoasă
cătră peron.
Cazanul fierbe, fanfara ţipă, şcolariî întouea­
ză imnul: un concert monstru., . Vagonul dom­
nesc .intră la peron, Un freamăt f1l\nică de
colo pînă colo prin mulţime : de-odat� ŞI gla­
surile copiilor ŞI ţipetele trîmbiţelor 1l'" clocoti- .
tura II orului fierbinte care se smacină" capti v . în
pîntecele maşinii sunt acoperite de urale sgudu­
itoare ..... Trenul Se opreşte, conform programel
oficiale. Ia 10 ore precise, suveranit cobor din
vagon cu suita... Iar cousoarta directorulut n'a
sosit încă !
Se face prezentarea autorităţilor şi notabili­
lor, du pă care. Voaătrece Între bărbaţt, iar
Doamna Între dame.
Intâiul clopot!
Directorul, foarte nervos, mână un vătăşel
[105]
105
călare s'aducă numaîdecât pe cocoana, pe copil
şi pe domnu 1 profesor.
, Măria-Sa Doamna e foarte veselă de conver-
saţia damelor : dar dumnealor o iau. repede şi
. se 'ntind la vorbă ... Una 1) povăţueşte pe Doam­
na să se păzească pe drum de răceală :
"Nu te juca, soro: boala n'alege !"
Doamna mulţumeşte debinevoitorea povaţă
şi asigură că s'a îngnjit bine -- a luat haine.
d'acasă.i. In acest timp, directorul- tremură de
neastîmper.
Al doilea clopot!
Măriile- Lor fac un pas înapot pregătindu -se
să se suie... Directorul, asudat şi înnecat de e­
motie, s'apropie să ţie un discurs.
Lut Vodă: .
"MăTia Ta ! .. : nu plecaţt l. .. nu trebue să ple­
cap: !... De abea al doilea clopot a snnat; n'a
sunat nicî măcar al treilea!... A! dacă ar fi
sunat al treilea, atunci' aş înţelege să ve gra­
biţi. .. Dar nu ! Şi chiar să fi sunat al treilea ...
să zicem !... n'aveţî grije: nu pleacă trenul fa­
ră Măriile- Voastre ... s'a dat ordin în consecin­
ţă 1... Aşa-dar, având aceasta în vedere, cu o­
noare suntetl învitaţi să binevoiţt a lua in con­
sideratiune ... ca acest district, acest oraş, în fine
tOţl concetăţenii noştri v'au iubit atâta şi au
făcut sacrificii ! ... "
ApoI, cu mal multă căldură, Doamnil :
" ... Să nu plecaţi măcar Măria Voastră L N'a
venit încă toată lumea 1... mai sînt dame, mal
sînt copil, mai sînt amiel,' cari ar dori să ve
vază ca pe o mamă!"
[106]
106
Vodă, zîmbind foarte bucuros, zrce :
"Mai stăm, mal stăm, domnule Director.
-- Merst l" respuude acesta În culmea emoţi­
eî _ şi, lăsând pe suveranl, aleargă la capetul pe­
ronulut, se suie în picioare pe o bancă �i se
înalţă în vîrful destelor făcend cătră soseaua
, ,
dinspre oraş semne violente cu batista.
In adevăr, pe şosea vine o trăsură in goanăr
urmată de un. vătăşel călare"
. ,({ Aideţi, S01'O 1 aide, nene, pentru numele lUI
Dumnezeu) că matl omorît!
-- Vezi! nu'ţ! spuneam eu că-! Un'ziul» zice
palpitî.id cucoana către profesor.
Directorul îşI întroduce pe peron familia ŞI
strigă, sever cătră macagiul care stă drept, cu
mâna gata pe cureaua clopotulut :
"Să nu tragI !... Nn e voe sa suni ! Măriile­
Lot' n'au isprăvit încă ; mal al} treabă , aict )"
ApOI cătră suverant : .�.
«Măriile- Voastre, am onoare pentru c� să ve
recomand familia mea: consoarta meg,; bopiii
mer, amicul meu !. .. »."
Şi pe urmă cătră copil :
S"· t t" A ,,,
" aru a,.t mana.
Copiii se aruncă şi execută ordinul. Măriile­
Lor sunt din ce în ce mai veselL '
"Am auzit, dragă, - zice Doamnei nevasta
directorulul, - ch atI fostără cam bolnăvioară !
,
Mi-a părut grozav de reu.; Incă'I ziceam lui
dom' profesor, amicul 'nostru, zic: vezt dum­
neata, dacă o prinţesă şi tot nu se poate pune ,
cu voia lui Dumnezeii; dar noi e�tia ! .. , Dar
[107]
107
acu te-al făcut bine... Se vede... Fie că frumoa­
să estî ! să nu't*î fie de deochi! să trăiestl 1 ... "
" , -
Tot de-odată unul dintre copiif domnuluî di-
rector, cari privesc foarte curioşi pe suverani,
işI scobeşte o nară cu degetul. Mama îi dă o
palmă, peste mână!
"N u ţ'î '"e ruşine să bagt mâna 'n nas !... şezI
frumos! te vede madam' Carol!"
Copilul plânge. Domnul profesor îl smuceşte
de mână şi'l bagă la arest în sala de aşteptare
clasa doua. Măria-Sa Doamna intervine pe lîn­
gă domnul Director în favoarea rniculul vino­
vat, care urlă tare în arest. Tatăl cedează înal­
teI influenţe şi' dă drumul băiatulul :
,,'rad din gură, măgarule ! şi sărută mâna
Măriel-Sale : dumneaei s'a rugat să te Iert !"
Suverunit s'aii urcat şi se arată plini de ve­
selie la fereastra vagonuluI. - Directorul se ho­
tăreşte în sfîrşit, după stăruinţa şefuluî gării,
să permită a se suna al treilea. - Trenul se
pupe în mişcare. 1;r3le şi muz ică. Bărbatil fac
semne de adio cu pălăriilevdamele bezele căldu­
roase, directorul Re şterge de sudoare obosit,
Iar nevasta lUI strigA cât poate cătră Doamna:
"La revedere! bon amusement i Nu ne uitaţt
p'acolo ] la revedere 1" ! '
Când trenul a pornit bine, o altă trăsură so­
seşte in goana mai turbată. Decanul avocaţilor
coboară tl'[\gelldll'şl' după dînsul cucoana, care
trage după dînsa o interminabilă rochie de ca­
tifea verde cu funde bogate de satin rase. A­
mîndol işI fac loc cu furie prin mulţime, care
acum a rupt rîndurile şi fese în dezordine.
[108]
108
"A plecat? zice dezolată eocoana.
-. - Da, a plecat; i se răspunde .
. - Cum se poate? trenul stă totdeauna trel­
zecl-si-cincl de minute 1
--' Esta era tren domnesc, ma chere - zice
nevasta directorulut.
--- Ce? �ra să v'aştepte Vodă şi Doamna pe
dumneavoastră? adaogă profesorul cu un zîm­
bet răutăcios de superioritate.
- Aşa? vociferează decanul. Am înţeles L..
Astea sunt iar intrigile lUI dom' director: care
va să zică numai dumnealut şi familia şi ami-
cul dumnealuI să vază pe Măriile- Lor ! "
Pe urmă, întorcându-se la lumea care se duce:
"Iată, fraţilor, o probă mal mult că astăzf
opoziţiunea este considerată ca afară din naţiu­
ne... Foarte bine... Vom lua act si de aceasta
şi vom protesta!" '
Decanul si familia sa au fost multă vreme
la cuţite cu' directorul şi cu familia ·�.cestuia,
de şi daniele erau surort. . Chiar o polemWă, "cât
s'a putut mal parlamentară", s'a urmat ijtJ. privire
la aceasta, Între cele două ebdomadare locale.
"Drapelul" decanulut şi "Sentinela \. ami culut,
Tocmai la nişte alegerI, o persoană de înaltă
influenţă, aflând despre vrajba celor doi cum­
naţt, a stăruit de l-a împăcat, promiţând serios
că şi anul viitor va fi o zi solemnă pentru oră.
şelul *"",::, şi atunci trenul domnesc o să se op­
rească acolo un ceas ... şi douezect-si-cincî de
minute.
[109]
POVESTE
fost" odată un împărat ş'o îrnpărătea­
Set, care aveau trel fecior! :el mal mare
să fi avut sapte anisori, el miljociu vreo sase
si prîslea v�'eo patru",' Si erau frumusel si' C{l­
�inţI de ţi-era mal mal:e dragul set'i �ezI.'
J\.şa, odată, împăratul pleacă la vinat după
fiare cu o sumedenie de curteni : şi merg el
cât merg călărt p'în păduri, p'în muntf, şi nu­
ma 'ntro livede răcoroasă,eând se . opresc să
mal resufle caiî de atâta urcuş, aud nişte mîor­
lăituri, să fi zis că e vreun cotoiu sălbatic, 01'
cine ştie ce lighioană.
Att început sa sforăie cai! şi să'şl cîulească
urechile în spre partea de unde venea sgomo­
tul. Impăratul zice: "Ce să fie?" că nu se
vedea nicîo mişcare în iarba Înaltă 3, prajiştiî
şi mlorlăiturile îl dedeau zor înainte,
Un curtean tinăr mal îndrezneţ zice: "Nu
daţl drumul câinilor!" S3r8 jos de pe cal şi, pîş­
pîş p'în iarbă, merge binişor cu arcul g:.tta căt­
ră locul bănuit. Aproape de tot, se opreşte şi
[110]
110
'r.tinde arcu1.:. Altă mtorlăitură ... Trage săgeat­
vîjîie şi se pierde în desişul iărbiî care se 'clati-.
nă Încet din virf... Altă, miorlăitură tot pe loc.
In sfîrşit, vînătoru 1 mai face un. pas, dOI, se
uită bine şi remâne încremenit. .
In iarbă, la un loc bătătorit întradins, o co­
păiţă şi'n copăiţă 411 copilaş - el miorlăia aşa.
Cine 'I lăpădase tocmat aiot ? Norocul luî.; A
vrut el împăratul să mearga nainte la vînat, că
la asta plecase, da' unde a fost chip de ţipetele
broscoiulul, că făcea o gălr.gie, un tărăboiu de
nu'l încăpea pădurea.
,Aşa, zice intâiul sfetnic, ala era un prietin
vechiu şi bun al îrnpăratu r :
"Măria Ta şi boier) dumneavoastră, eu zic
să ne mulţumim cu atâta pe ziua de astăzî.
Hai să ne 'ntoarcem acasă, să dăm poşindicul
esta pe mâna unei femel, că cu aşa trîmbiţă nu
mal întâlnim noi vînat cât am umbla."
S'au !nto;>I ?U copilul înce�t l� l�a�, şi, 01' de
osteneala cat ţipase, 01' de zangamtu.ţ armelor,
01' de legănătura mersului domolcălgje, copilul
a adormit în braţele sfetniculul,' care l-a cântat
tot drumul.
In sfîrşit, ce s'o mal lungim de giaba ! pune­
te biata împărăteasa, biata să nu fie ! cn cocoa­
nele din casă, ia '1 pe copil, desfaşă'I, spală-o.
-- că era fetiţă -- premeneşte-o.: aleargă de'I ca­
ută sîn .. , me rog, toate celea multe câte trebu­
esc la un puiu ,de om. Şi feciorii împăratulur,
bucuria lor, că aveau acuma o păpuse vile să
se joace cu ea! .
Hrănită, îngrijită, alintată ca o fată de 'mpă-
I
';.
1
"
[111]
111
rat, cum nu era să crească bine? Creştea mare
�i frumoasă, dar frumoasă, nu aşa - frumoasă 1
Au crescut feciorit şi fata pînă a ajuns ea de
vreo optsprezece ant şi el care de câţl era.
O iubeau Împărăteasa şi 'mpăratul pe fata
de-o pierdeau din DcM, cât era de mlădioasă
când umbla de colo pînă. colo pe covoarele mOI,
de nu s'auzea pâşind, şi cu trandafiri În per şi
rîdea de toate celea, par' că era, când s' arăta în
faţa .. bătrîneţelor lor, ca un luceafăr scînteietor
şi vesel în faţa unul drumeţ ostenit.
Şi era il toţI fericiţ). Da' numa, ce să se po­
menească ofliată împăratul şi 'mpărăteasa, toc­
ma) când şedem! amindol de vorbă şi pdneau
la cale că ce rost să'I facă fetit esteia, să'I gă­
sească un voinic, un om de neam pe potriva
el, ca fata de suflet a 11neI oase împăreteştl ­
ce să se pomenească? Vino feciorul el mal ma-
re şi zice cu glasul tremurat : - I
"Măriile Voastre, ta1eă� şi maică, ve sărut
mâinile, vreau să ve spuiu o vorbă şi să ve
fac o rugăciune mare r"
Zice împeratul : «Ce e. ferul meu? Spune.»
Băiatul zice: "Sărut mâinile Măriilo» Voastre,
am venit... să 'ndresnesc.; dacă nu ve e cu su­
părare ... să'rnî.; să'ml daţI mie pe Ileana de
uevastă... că.; iut-e dragă şi fără ea nu pot
trăi." . .
Impăratul respuude : "Fetul mEU, asta nu se
poate. Eştl fecior de împărat şi al săfi'î împă­
rat. Nici inima ta n'are voe să bată cum îl pla­
ce si nict tu n'ai voe s'o asculti cum bale.
Dac'a vrei s'o leI pe Ileana, lapădă-te de tronu
[112]
1-12
'mpărătesc, pe care ar fi să mi'l moşteneşti tu
când o vrea Dumnezeu să me cheme de aicî ;
lapădă-te de tron, şi atunci, remăneţt : tu băr­
batul Ileanit şi frate-tău el mijlociu împărat pe
bun drept în locul tM la vremea ta.,. Gândeş­
te-te bine toată noaptea şi mâine să'mf dai răs-
puns !" ; /
Dar când a zis vorbele astea, împăratul s'a
posomorîLreu de tot - adică: să nu te soco­
teştl că'I glumă ce'ţi spuiti eu. A plecat tlneru!
pe gânduri. N'apucă împăratul să se' 'ntoarcă
spre împărăteasa, s'o' intrebe ce zice de asta,
şi iaeăt"ifeciorul el mijlocru irftră, se'nchină
pîn'la pămînt, sărută mâna tatit şi mamifşi zice:'
"TaiC'ăşi maică, Măriile Voastre, am venit
să ve fRC o rugăminte: eil vreau să mă 'nsor
şi ve rog să'nn daţi pe Ileana.ică fără Ileana
eu mor
- Fetul meu, zice impăratul supărat, asta
nu se poate, '��
- De ce, Măria Ta? ;.;ji
- De ce, 'de ne-ce... Uite peml'u că nu
vreau eul zise împăratul restir. Iesi: afară ! ieşl,
că se 'rttimplă nu ştiu ce ! ' '
Al văzut, Măriă Ta? zise Impărăteasa,
dupe ce a plecat flăcăul mâhnit,
Am vezut, respunde Împăratul încruntat.
E un lucru mare, Măria' Ta, zice Impă­
răteasa : şi inca mie mi-e frică şi de alt-ceva"
Şi cum zice vorba, asta, hop şi Prîslea, de
douezecf ŞI dOI de anl, de-abea cu câteva tuleie
în bărbie, iar: «Ileana şi Ileana, că de' unde
nu, lml fac seamă singur !» şi'ncepe să plîng�i
[113]
113
şi să rază în genunchl la părinţt, Că'I era maî
mare milă mă-sit de el.
Se scoală împăratul necăjit foc şi şart l o pal ..
mă lui Prîslea de a resunat tot palatul:
"IeşI afară, mucosule !'' "
Plingi Prîslea şi fugi! Impărăteasa plinge, şi
împăratul turbat trimete să cheme numat-decât
pe întâiul sfetnic. Cum soseşte bătrînul, împă­
ratu'I spune tot.
"Măria Ta, zice sfetnicul, nu trebue să te
superi aşa de tare. Cine n'a trecut prin asta?
La tinerete, e boală cu leac. Să'I trimetem pe
copii să se plimbe p'în lume un an; uu an să
n'aibă voe ni cîun ul se pute piciorul pe pămin­
tul irupărăţieî noastre, şi peste un an să ma].
vorbim: boala trecătoare... OchiI carI nu se
ved se uită."
Impăratul chemâ pe unul câte unul dintre
fecior], şi fiecăruia le spuse porunca hotărîtă,
scurt şi apăsat, aşa că nu mal era chip sa mal
zi'.lă băiatul nici cîrc.
«Ai inteles ?II
- Am înţeles, Măria 'l'a 1»
Si au sărutat' fiecare mâna taichiî şi maichif
. şi �I-al't luat rămas bun dela Ileana, şi au ple­
cat tus-trei călări tot uitân du-se 'napoi, r-â,t au
putut să mal vază, cum fluturau în vîrful tur­
nulut, de departe, dane uăframe albe. S'au
despărţit la o răspîntie şi au apucat care pe
unde.
Alt umblat el cât au umblat, aşa hoinar, mul­
tă vreme pîn lumea largă de colo pînă. colo,.
Scl.Jiţc-CaragiHli 8
[114]
114
şi ce să vezf ? Când mal erau vreo tret IUDI
pină se li se 'mplinească termenul, ajung ei,
fără să se caute, într'un tîrg mare, unde se ţi­
nea iarmaroc vestit odată la zece anî. Şi ţinea­
iarmarocul esta o sută de zile în cap. Se strîn­
geaii acolo la vreme toate bogăţiile de mărfurl
din patru părţI ale lumii, bunătăţile şi leacnrile
pămîntuluî, şi minunile iscodeniilor toate, şi
comedif şi solomoniî, ghicitor]; cântăretl şi pan�
glicarI şi paiaţele el mal d'îI\âiu: veneau toţI
să'sî arate care mal de care mestesuzul.. .. si lu-
, ., , L..J ,
me ... lume de toate neamurile si limbile din
depărtărl, '
TImblând aşap'în iarmaroc, fecîorul nostru
el mai mare dă peste un negustor care vindea
un plocat frumos cu perul creţ şi dulce ca mă­
tasea porumbului fraged. Plocatul cela era vră­
jit, că cine şede pe el, pînă să se stîngă o scîn­
tee, ajungea unde g:lndea. Ce ma'( încape toc­
meală multă? -- l-a cumpărat.,.i.
Tot în vremea asta, al doilea ijate găseşte
pe un pusnic dela Sfîntul Munte, �0rI dl? unde
o fi fost, care vindea o iconită făcătoare de mi­
nuni a Maichiî Precistit, şi iconiţa aceea avea
puterea că cine ar fi fost pe moarte dacă o a­
tingea cu credinţă de buze, îl trecea boala şi
se ridica 'n picioare bun sdravăn, par'că nu l-ar
fi fost durut în călcâief'ăcar.ra,
"Câte parale?
-- Atâtea.
- Poftim.
A luat iconita ş'a plecat.
La o înghesuială nerăsbită, cum e la orice
- f .
'1
[115]
115
iarmaroc, iacă se 'ntâlnesc cel dOI fraţi şi nu
le vine să crează ochilor, si se iau în brate­
că pasă-mi-te îşI tăinuise unul altuia şiretenia
deacasă. Când să'şî spute câte toate le văzuseră
si cât li e dor de malca si de taîca de-acasă,
iacătă un sgomot 'grozav: un tînăr alerga p'în
iarmaroc plîngând şi căutînd cal să sboare ca
vintul şi ca gîndul. că el trebue numar-decât
să plece acasă. Fnga şi el, să vază ce e. Când
colo era chiar Prîslea. Cum II vede, dă un
ţipăt:
,,0, fraţiI mef iubiţr, ia uitaţi-vă în oglinda
asta, gîndiţi-vă la părinţi] noştri acasă şi să ve­
deţI grozăvie! Doamne! Doamne 1 ce să facem ?"
Şi cum se uită el în oglindă şi se gîndesc
acasă, ce să le vază ochit � 'led arevea pe Ilea­
na culcată 'n pat cu peru] desplctit, albă cum
il varul, cu ochii ca sticla dusi în fundul ca­
pulut fără o rază de viata-s-broboane mari de
sudoare pe frunte,-stîrliclla 'ncheietura mâi­
nilor încrucişate pe piept-şi sughite rar -sfet­
nicul bătrîn îl ţine lumînarea, şi mitropolitul
în sfită de am s'apleacă şi apropie de buzele
el fripte linguriţa cu grijanie; şi la o parte şi
alta a patulut, în genunchi, plîng înfundat îm­
păratul şî împărăteasa CU capetele lor bătrîne
pe picioarele recite ale bieteî fete ...
Repede, flăcăî l toţ,'î pe plocat...
Aii ajuns ...
Iconiţa la buzele moartel. ..
Se mişcă. fata, .. clipeşte din ochr. .. ÎŞI ridică
mâna la frunte îşI dă frumos perul într'o
parte ... zîmbeşte se scoală ...
[116]
116
E aănătosă.,; sărută pe părinţii şi pe fraţi)
ei, şi'ncepe iar să rîză ca mal nainte şi să umb­
le de colo pînă colo; fuge 'n grădină, taie tran­
dafirr, şi pune 'n per şi spune la copilărtt şi rîde
de păr'că s'a sculat o ciocârlie din somn şi'şI
cântă cântecul de dimineaţă,
A pus împăratul să. clădească o biserică mîn­
dră cum nu mal. fusese; pin' atuncî în toată Îm­
părăţia, spre lauda FecioareI, care făcuse o aşa
minune. Şi a mâncat şi beut la sărbătort marî .
trel săptămănr lume după lume pe socoteala
curtir împărăteşti.
Acu, toate bune: fata a scăpat ; să fie sănă­
toasă, să trăiască şi Maica Domnului Buna, ca­
re a păzit-o, să'I dea noroc ... Da ... fata ca fata;
ce te facl cu flăcăiî P că de a doua zi aii Înce­
put iar să vie unul câte unul Ia împăratul să'şf
spuie pesul.
CUI sa dea? _.
Care are mai' mult drept s'o ia'�
Fără oglindă n'ar fi văzut-o încll hal era şi
n' al' fi îndresnit să calce poruncaBlmpăratulul,
să vie înainte de termen. ..'.
Fără placat, n'ar fi sosit la vreme.
Fără iconiţă ar fi dus-o toţi la groapă.
Aii stat seara la sfat împăratul, împărăteasa
şi sfetnicul cel bătrîn, şi pînăntr'un târziu n'au
putut să se 'nţeleagă cel dOI bătrînf cuminţi
eUl trebue dată fata: ba unuia, ba altuia, ba
lUI Prîslea ; ba că se tragă la sorţî, norocul
s' aleagă ! .
Impărăteasa, dacă VeZtl şi Vez1:1 că mi se mai
isprăveşte vorba şi ea cam picote� de somn, zice:
r
[117]
117
"Doamne! Măria Ta, cum sunteţt dumnea­
voastră bărbaţilI ve pricepeţi la împrejurărt
mari, şi la ale mici ve pierdeţî eumpătul : şi
rostul.,; Resboiă mare să fi fost de făcut şi pt­
nă acu îl puneaţt la cale ... Stau şi v'ascult de­
atât amar de vreme ... am căscat de mî-a trosnit
fălcile ... Ce mai .j:ura-,vllra... vorbă lungă, de
geaba? Iacă, o s'o ia el de 1-0 iubi fata, că
dreptul lUI e!"
- El '? întreabă cine a ascultat povestea,
Care dintre flăcăI a luat-o pe Ileana?
-- Nu ştiî dumeata, respunde povestitorul,
cum să isprăvesc toate poveştile cu trel feţ'i'-lo­
gofeţi? Pe cine era să iubească fata ?... Pe
Prîslea.
- Dar cel1alţ'l cum aii remas ?
- Aii remas destul de bine. El mare a re-
mas cu topuzu'mpărăteso ; el mijlociu Cu iconi­
ta ... Puţin lucru e să lmpărăteştf � NU'I destul
să nu mort niciodată? Dar era şi drept să fie
a lUI Prlslea, pentru că 61, dacă nu o lua pe
Ileana, remânea cu oglinda, şi s'ar fi tot uitat
în ea, ar fi văzut-o pe fată mereu cu altu 'n
braţe şi s'ar fi prăpădit băiatul... Şi dacă se
prăpădea el, se prăpădea şi fata, se prăpădea
şi mă-sa împărăteasa, pare tot pe el îl iubea
mal mult, că era Prlslea, şi ar fi fost mal ma­
re păcatul să se 'ntîmple atâtea nenoroeirr pen­
tru o biată dragoste de tinereţe.
[118]
OM CU NOROC!
Amicul meu, domnul Manolache Guvidi, este
o persoană cltinoscută în societatea noastră; e
un om cu o avere însărunată, câştigată printr' o
muncă onorabilă ţ e un om inteligent şi serios,
un bun soţ şi un bun tată de familie. Cu atâ­
tea calităţl trebuia să reuşască în lupta pentru
viaţă : invidioşi], cu toate clevetirile lor, n'au.
putut nimic --În contră-I. -",
Odată, în vremea primeî sale că�cl'î, el avea
o mare intreprindere publică, -!�eea a fost
începutul prosperităţt lut, deoareoe=rlin câştigul
acelei afacert a ieşit cheagul averei' frumoase de
care să bucură astăz). Invidioşit intriganţi că­
utară să'l sape şi după o campanie în�terşuna­
tă prin grai li şi prin presă, reuşiră să 7producă
în cercurile înalte un curent defavorabil ami­
culuî Manolache.
Alergăturl, protestărl, plîngerî fură zadarnice
din parte-r. A tunel, ca Srt nu se dea bătut şi
totuşi să nu rnal meargă fără folos la locurile
oficiale, unde fusese bruscat şi ameninţat cu re­
ziliarea contractuluî şi cu un proces ruinător,
[119]
· el trimese pe nevasta-sa să parlamenteze cu un
personaj de mare influenţă, care oarecănd îl
ajutase Ia nevoe arătându'I multă bunăvoinţă.
Domnul Guvidi se cunoştea pe sine; el ştia
că cu caracterul Setl. "neîncovoiat şi mândru",
n'ar fI putut conduce aşa de bine ca soţia sa
această daraveră delicată. Doarnna Guvidi, de­
SI foarte tînără, sub înfăţişarea si manierele el
eopilăroaze, ascundea mal 'mult tact diplomatic.
In adevăr, bărbatul socoti se cuminte: ceea ce
omul "tare şi aspru ((, cum se ştia el, ar fi pu­
tut compromite, femeea slabă a scos-o cu blân­
deţe la un fericit capăt.
Gurile reu voitoare au trebuit în sfîrşit să tacă
ostenite : iar amicul nostru, luat în deaproape
de tot sub puternica protecţie a înaltulut perso­
naj de care am vorbit, şt-a putut urma. înainte
treburile şi realiza căştigul însemnat pe care '1
merita munca lUI inteligentă şi neobosită.
Şi nu numaî atâta: dela această împrejurare
s'a stabilit intre familia Guvidi si protectorul
seu o prietenie din cele mal călduroase, care a
plutit într'un senin neîntrerupt atăţia ani-pînă
când moartea cruda a răpit în floarea virstiî pe
doamna Gu vidi.
Sîrrnana femee! asa de tînără, asa de fru­
moasă şi atât de iubită! Cine 'ŞI putea închi­
pur l Şi ce gol a lăsat ea in urmă-I!
"IREP ARA BILĂ PERDE RE PENTRU CEI CE
RElYIAN NECONSULAŢI."
Acestea sunt cuvintele negre şi pline de du­
rere ce le-am citit cu toţit pe panglica lată a
[120]
120
celeI mal frumoase cunune cu violete de Parma,
când am urmat tristul convoin. Iar pe cununa
depusă de jalnicul soţ era o vorbă şi mal scur­
tă, şi mal sfîşietoare :
"MEMORIE ETERNĂ: GUVIDI DEZOLAT!"
Mult a trecut de atunci şi timpul, ca mal
totdeauna, a alinat "eterna" durere, umplând
încet-Încet cu uitare golul ce'l lăsase în urmă-I
încăntătoarea pierdută.
Când golul a fost cu desăvîrşire umplut, a­
micul nostru Manolache s'a Însurat a doua oară.
Om cu noroc!
Aceasta, soţia a doua, este tot fişa de tînără
şi de frumoasă cum era odinioară reposata ; iar
cât despre tactul diplomatie, atât de necesar
când are cineva daraveri mari şi' multiple, pu-
tem spune că o întrece. _ ..
Şi de aceea afacerile caset Guvi�i& Ca. spo­
rosc mereu şi merg din ce în ce::,r. ma] bine:
succesul este robul arniculut nos1!1:u;. norocul
umblă după omul acesta ca un câine ascultă­
tor şi credincios.
Me găndeam toernaî ce roman bogat ŞI senin
s'ar putea face din studiul vieţeî acestnt tip de
om fericit, pe eare'l cunoaştem toţi aşa de bine
în societatea noastră, când iată că primesc prin
poştă următoarele:
"Domnul �i Doamna M. Guvidi au onoarea a ve
ruga să petreceţi ziua de duminică la moşia lor Moa­
ra-de-Piatră.
"Adunare restrînsă de intimî.
- ,
[121]
121
p Ţinuta absolut fără pretenţie : Ot� il Y a de la gene,
il n'y a pas de plaisir.
"Nota. La gară v'aşteaptă trăsura."
Stilul e femeea... Gratioasa doamna Guvidi!
Il cunosc scriptura şi dictonul favorit, pe care'l
spune aşa de des şi cu o atît de fermecătoare
clipire de ochi!
*
Moara-de-Piatră ca moşie e o moşie mică,
da, dar ce raiu mic!
E aşezată la distanţă de douezecî de minute
dela gi1ra.l(':;'* Un parc măreţ şi un cottage en­
glezesc cum se găsesc rar la nol,
Cu cât socotiţi că a cumpărat moşia asta?­
N'o să credeţt, căci în adevăr eu Însumi n'asî
, ,
crede, dacă n'aşî şti pozitiv. Cu cât ?.. Cu o
pereche de cal roîbl.i. atât! Frumoşî cal, ce le
drept; dar, orlcum, să capeţi o moşie, care fa­
ce doue sute cinzeci de. mit de leî ca a para,
pe o pereche de cal, care mult-mult să facă
cind mit, cind: miî cineî sute!... Aci Însă a
. lucrat un alt factor mult mal puternic decât
interesul - patima.
Fostul proprietar al Morii-de-Piatră era mult
cunoscutul· N... distinsul sportmom, un flăcău
destul de copt, putred de bogat, şi care, cum
îl ştim toţ), are o pasiune neînfrînată pentru
cal. A vezut odată Ia şosea pe doamna Guvidi
cu rofbil, - îl mâna singură, - în cine ştie ce
dispoziţii de spirit se afla omul - se zice că ju-
[122]
122
case toată noaptea trecută la ",Joc1l:ey" şi pier­
duse mult-şi de atuncl n'a mal avut pace nici
somn.
AsteaJe povesteşte însuşt amicul nostru co­
mun, Guvidi.
Caii aceia au devenit pentru N... o marotă,
o idee fixă, o boală" cum vreţi s'o numiţl. Ce
n'a facut ca să'} capete? I-a urmărit pretutin­
deni; a legat cea mal strînsă prietenie cu Gu­
viei, a stăruit, s'a rugat, s'a umilit ... în zadar
toate. Deşl bărbatul stărui se >lă'i facă hatîrul
noului prietin, nevasta nu voia cu nicIun preţ.
"N li fac tirgul pe banî ! a zis ea o dată cu
hotărîre.
- AtuncI, pe ce? a Întrebat N... cu tonul
omului gata la toate.
Pe... N' o să vre'i...
- Orîce l
- Pe �Joara-de-Piatră! a răspuns scurt fe-
meea, care era acuma par' că mal fru�să ca
totdeauna. Hi
- EI! prea exagerat! a intrerupt!îvlanola­
che, amesteeându-se şi el în vorbă dib.' fundul
salonulut, unde'şl citea gazeta.
- Ce te-amesteci dumneata în tocmeala noas­
tră ? ... nu te priveşte !" i-a obiectat doamna în­
cruntând-se ca un copil resfăţat,
Domnul Guvidi dete din umed si'st urmâ
, .
înainte citirea.
«lţt place mult ? .. mult? a Întrebat N ...
-- Mal mult de sigur de cât îţI plac dumi­
tale ... caii mel, a zis ea zîmbind cu un fel de
reutate sceptică.
[123]
123
- Asta este peste putinţă! a răspuns N ...
încet şi înnecat, şi ochil lUI, care văzuseră mul­
te, ,aţintiţI în ochiî femeil tinere, sclipiră într'un
chip foarte ciudat.
- Nu crez pînă nu mi-el dovedi-o 1» zise ea
şi mai încet accentuându'şt bine zîmbetul reu­
tăcios,
(Tîrgul s'a făcut... Nicî nu se putea altfel­
altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o atât
de adîncă pornire... Hoibil an fost al lui.
Şi astfel, de vreo şase anl acuma Moara-de
Piatră este proprietatea Guvizilor.
Am ascultat de gentila invitaţie şi nu mi-a
părut rău. E În adever un loc încântător, şi
am petrecut în sînul acestei familii model cum
nu se poate mal bine.
Dar nu era o petrecere ordinară: se rupea
turta Nicuţif-i- copila unică împlinea cincî anr.
Câte şi ce darurt-s-o avere l.,; Intre altele o
fotografie reeentă.i-=încadrată în patru vergele
de aur masiv, prinse la incheeturi cu ţinte de
diamant ca boabele de năut,-naşul ţinând in
braţe cu dragoste pe mica fină, care'I rîde cu
nevinovăţie.
Naşul a făcut o frumoasă surpriză oaspeţilor:
a adus din Bucurestr muzica rosiorilor.
Ospetul a fost stl�ălucit şi bal�l pe iarbă, ver­
de foarte animat si vesel.
A doua zi, lunl, avend fiecare dintre învitatl
ZER
[124]
J
f
124
afacerr de dimineaţă, am trebuit toţi să luăm
trenul care trecea la unu noaptea.
O noapte de septembro limpede ca sticla cu­
rată ... vreme dulce şi lună plină... zece tresurl
mergând la pas şi banda roşiorilor cântând un
mars triumfal în frunte-v-de neuitat.
,
Familia Guvidi cu naşul ne-a condus pînă
la g-ară.
Ne-am suit În vagon cu toţI, după ce am
mulţumit gazdelor şi în deosebl doamuel, care
făcuse onorurile cu graţia el obişnuită, etc ...
N ", care n'avea ca nof treabă, a rămas pen­
tru o noapte la Moara-de-Piatră Guvidi, aştep­
tat a doua zi negresit în orasul P ... unde'l che­
mau nişte afacerf urgente, a �'emas în gară s'a­
puce trenul ce venea din Buoureştî şi cu care
nOI ne lncrucişam la întâia staţie.
Se 'nţelege că în tren am vorbit toată vre­
mea numar despre petrecerea minunată de cu
ziuă, şi am fost unanim! în a feri�. cu mal
multă sau mai puţină invidie, pe a,ml�l Mano­
Iache de cAt noroc a avut si are. �:�
Doamna Z ... una dintre 'invitate;"o văduvă
respectabilă, care ştie toate câte se petrec în
societatea noastră, şi chiar mai multe, ne-a a­
firmat- pe drum- "contând, se 'ntelege, pe dis­
creţia noastră" -că N ... , cum e cam bolnăvi­
cios, şi-a făcut testamentul şi lasă aproape toa­
tă averea sa copilei lUI Manolache, pe care o
iubeşte la nebunie.
şi' toţi, fireşte, am trebuit să zicem iarăşt :
"Mare noroc pe Guvidi 1"
[125]
A A
GRAND HOTEL "VICTORIA ROMANA"
Eram ş'aşa indispus de neodihnă, Toată noap­
tea trecută motăisem ghemuit în unghiul unul
vagon de clasa doua, înghesuit de o companie
veselă de bucureştenî cari se'ntorceau de la ex­
poziţie: un potop de impresit şi amintirt.v. Me
despărţi sem de ei de dimineaţă, ş'acu pensera­
te întram . în orăşul meu natal, . unde nu mal
fusesem de copil
Trebue să mărturisesc că, n'am simţit "acele
palpitărt" cart se simt la orlce revedere de a
cest fel; ce-l drept, nici pornil şi altele n'au
manifestat faţă cu "veehiul lor prietin" vreo
deosebită emoţie. Dela gară trec prin nişte u­
liţe triste: miroasă a scăpătare şi părăginire.
Asta me Indispune şi mal mult.
Să plec cu trăsura înainte, pe'ntuneric şi pe
un drum necunoscut? Nu! mal bine să remâiă
aici o noapte; am nevoe de repaos: \ să dorm
fără cletinătură,fluere, clopote, şi mal ales fără
impresii mirifice de la Paris. Tocmesc trăsura
pe a doua zi la patru şi trag la "Grand-Hâtel
Victoria Română", în centrul oraşulur.
[126]
126
Otelul meu are doue caturr, Jos e la mijloc
gangnl, de o parte "Restaurant et Berărie", de
alta "Cafenea et .Confiserie" Dinaintea ),confise­
riet" sunt aşezate mese şi scaune pînă în mij­
locul stradei : uel se strînge seara societatea a­
leasă. Acum e plin de lume.
Sosirea mea produce sensatie, rrOţI ochil se
pironesc asupra 'rnî. Opresc o cameră. şi stau
la o masă în partea restaurantului să, beau o
bere,"
Privirile me săgetează; pe lîngă cel de la
mese, ies acuma să se uite la mine şi cel din
cafenea... Un băetel ca de vreo cincl anl se
scoală de la locul [uf , vine binişor la masa mea
şi se pune, mîncând dintr'o prăjitură, se mă
studieze de aproape. "Nicule 1 vin la mamă 1"
strigă o damă. In zadar; copilul, numaî ochî,
n'aude, Am rezistat pînă aer, înfruntând ploaia
. de segeţ'î; privirile copilulut me biruesc, Me
gîndesc la bestiile din menajern : &!t. afară de
chinul dureros al captivităţiî, mal syfer unul,
care acuma vez eu cât e de rieplăoutjs--eă rabzt,
fără să le fi solicitat, privirile persistente ale
. unet mulţiml curioase. Dar dacă ar fi numai
privirile! Exemplare din menajerie, publicul es­
te rugat să nu le atingă: pe mine, băiatul, cu
mâna plină de spumă de zahar, me şi pipăie!
Imposibil de răbdat.; O sforţare... lYle scol
însfîrşit, evitănd privirile copilului, plătesc �i
intru pe gang ... Băetelul se ţine după mine pî­
nă la scară şi stă loculur să se uite cum mă
suiti, pînă când, făcând cotul scărit, îl ies din bă­
taia ochilor. Am scăpat, dar m'a apucat capul.
[127]
127
... Numărul 9-odaia mea: e o căldură năbu­
sitoare. în năuntru si miroase a văpsea cu ter­
i)entjn'�proaspetă... Să deschizl...Ferestrele dau
in uliţă. In faţă e o respîntie. In fund se ve­
de foisorul de foc d'asupra casil orasuluî. Pe
sub ferestre trece strada «Independentil», care
la dreapta dă în strada "RegaIă",-strada prin­
cipală din faţa oteluluî. Aceste lămuriri topo­
grafice le datoresc chelneriţil, care, manifest în­
dispusă c'am deranjat-o, mi le dă scurt, îmi
aprinde lumînarea şi pleacă bufnind uşa.
De-abea acuma încep să recunosc locul. "Grand­
Hotel" stă pe maidanul unde ne jucam în co­
pilărie. Parcă vez încă maidanul plin de po­
por înghesuindu-se la o masă, )de care o săp­
tămînă, a stat zi şi noapte o /ondică enormă,
deschisă. Era după 11 Fevruarie. De câte ori
ieşam dela şcoală iscăleam toţI. da, şi fiecare
de mal multe 01'1... De miel aveam sentimen­
me civice în oraşul meu natal!
Uliţele din dosul "Victorie?: Române" au re­
mas cum le ştiam odinioară. In cele doue col­
ţurI ale respîntieî din faţă este de o parte un
birt şi de alta o . cafenea mică. Dela fereastra
mea vez bine ce se. petrece peste drum. In
cafenea, un individ, apl�cat cu pîeptul pe bili­
ard, citeşte o gazetă deschisă mare pe postavul
verde; într'un colţ, doarme altul cu capul pe
masă. Dincolo, în birt, sunt doue femel si dOI
tinert ; beau şi rîd; lîngă el pe o lavită 'cântă
dOI lăutari. După gesturile şi grimasele cob­
zaruluî, după mişcările cari le fac cu pîntecele,
pare a fi un cântec obscen. Dacă n'ar fi tră-
[128]
128
surile, cari se'nvtrtese mereu pe de dinaintea ote­
Iuluf, aş auzi tot.
Zece ceasuri.; Să me culc. Las ferestrele
deschise şi lumînarea aprinsă şi me aşez în pat ...
Me doare capul... Băiatul cu priljitura... Ce
oehr !.. Oare să fi existănd deochiull..,
'.' Un neastîmper nesuferit ÎmI furnică din
talpă pînă'n creştet... Insecte!... Iute ies din
pat !... Iau luminarea să vez de aproape... E
grozav! ... Un popor intreg, ca la un plebiscit ...
şi umblă aleargă pe cearşaful alb încoacr şi'n­
colo UImite de lumină r Ce să fac ?.. Trebue
sa dorm!... In pat, imposibiL. Trag cearşaful,
îl scutur bine pe fereastră şi '1 întinz pe covor
în mijlocul odăil ; desfac un pachet de tutun,
presăr pe cearşaf şi me culc pe jos .
... Imr arde toată pielea; nu pot adormi ; sunt
ametit, nervii iritaţt : simt enorm şi vez mon­
struos. Luminarea Îmi dă drept în ochî..; Me
scol s'o mut şi apoî m'aşez iar la loc:'
: .. Deodată sar în pi,cioftl'e: sgomo'tmare în
ulită ! Merg degrab la fel'eastră'-1) suflare
răcoroasă de afară. me înviorează.>. Cadranul
tra.nsparent de pe foişorul de foc arată un u ş'un
sfert.-Oând au trecut trei ceasurI?.. Am a­
ţipit, prin urmare ?.. Ce e în stradă ?... Matu­
rători! oraşulul.c. Au prins un câine la mijloc ..
Ştiu... Asta e o petrecere populară la noi: am
văzut-o de atătea 01'1... Câţiva inşI se pun la
pîndă de-o parte şi de alta a uliţir, Un câine
flămînd rătăceşte căutând dosurile bucătăriilor
şi unghiurile unde Re aruncă gunoaiele. L� un
semnal, toţi se ridică şi'l împresoară din toate
[129]
It
129
păitite. O clipă, an imnlul se opreşte ingheţa t;
S311g>{�le îl dă năvală h iuimă, care 'ncepe să
svien8d8c�t de coaste.". E prerdutl.... Pen.1l i
se sbirle�te pe coamă. Un fior îi fl1lgen\. d'a­
lungul prin şira spinarei şi-i în'�o'lrigi1 coada
el 'a'nderătele, pim\-i tnfige vîrful În pin rece. 0-
«chit turburi caută tncotrova un punct de sca­
pare: dar abia se pune problema în mintea
arurită, şi o piatră I-a isbit peste bot, alta la
o încheietură, UIl lemn peste sale şi altele plo­
uă ... El iSI iese acum din sine: masina cea viu
, ,
dă. drumul rezervei de energie, -- rentl'll HţîH.
moment o p:"\stra.,-- nicr un gînd ele economie:
trebue cheltuită ton ră! Opintindu-se din fundul
rerunchilor, animalul s'u.vintă orbeşte-:n Ltţa
loviturilor .. , Un recnet suprem, sparge rtnd u­
riie vrăjmaşilor, le scapa pin tre picioare şi fu­
ge uităndnee drept şi numa'nainte, fU;Q;e rup·
rei'] pînă dă de U Il loc sing'uratic. Aci S'([ş8,:­
ZEl, stins de oboseala, să'st liniştească cntremu­
rul jnem brelor, să'st ling'ă rănile si să se v.ute
discret de durere. 'SOllll� ni ee capetă mai tet­
tin decât hrana şi deocamdată îl e mal trebu­
inctos : eruditul tru p se tnoolăceste binişor: iuch Î­
de ochir trisrr si ndoarmeofrănd gTcll din afunrl.
Tontţt i�tet"venil'ea mea aeu;:n În favoarea
animalului este zadarnică. Deg-Iaba rationcz! HI
de sus dela fereastră C�\ nu le e permis unor
oameni al autorităţi} să turbure liniştea nopţii
şi somnul contribuabililor. Pot eli striga mult
Şl bine: che m'allde? Hulcluitul'ile şi rlsetele
c, !I
[130]
1 ;30
lIcope!' chiar glasul celut mal Interesat, chelă­
Iătt.uiile animalulu'î. ]1 mal vez doar cum se
sbate sub loviturile măturoarelor, ridicând cu
con torsinn ile 1111 un noul' de praf.
�Llnt n(�1 V08; nu ma! pot privi; dar tot as­
c111t. .. IJe mirare, .. cămele un mal ţipă, deloc.
A fugit!. Urmează rîsete ... Me [I.H iru', Mătu­
rătoiit st.ru tol�111iţJ ŢJ''l tro ruar. iar la lumina
feliuarelor din ooltru t S8 vede În mijlocul stra­
dei victima lUDi.tită.--e un catel mic, alb si lătos.
'-' .. "
Me eule Sl1 perat la loc. Mal am doue ctasurt
�i Seil)).e Bietul dobitoci. .. Acn tncep vljiiturile
mă turouielor ... Dacă al' ti catelul favorit al vre­
UliC'l dame, - parca am vezu! una udineaort
1<1 «contiserie s cu uu căţel in braţe, - şi ea
al' ti arnica vreunul om influent din localitate,
u tunrI maturătoru.;
(;e�ltt�'l. jos în cafenea ... S'a spart ceva ... par'
e::î () lH!'1. eu geamnrj trîntită eu ",vio]enţ['t...
'fi pete ele femel, strigăte de bărbu�.fiL1el'ătur'î
febrile de gardiştL., Ahă! a veJ)it:5!�l.pÎna că­
tolulur. Alerg la fereastră Nu se rri�fl 'led cea­
surile li! foişorul ele foc; lumina Cle'nclur;=ttul
l;acil'fllIUlul s'a stins; dar mal E,US ele foişor, 31'­
ele clipind În cadenţă. steaua dimineţei: se fa­
ce zlml
E o gramadire dinaintea birtului din colţ ...
precupett, C<.1J'l merg cu coşurileincril'cate la
piaţ:t... Cu sit fie?
O femee în catnaşe, cu picioarele goale, cu
peru! desprins; ţine strîns de piept pe un om
[131]
131
tmbrăcut în uu iforruă de polil:ie, El luptfi. sa
SCiqJ(� ---ea nu'l lasa. EeÎ începe '8[\' sbiere ]':1,
gllşi t !ACEmel gesturi extravagante:
"Ce, domnule! eare va să ZiC{I, daUl sunt
o uenorocită, să':;;l bată joc de mine dum nea­
Iul pentru cli e dela poliţiev.; Şi mal întâi,
cine ee treabă are? dumnealuî el fost amantul
metl?»
UomiSal'ul,Îfldreptâ,ndl1'şl mondirul boţit la
piept:
«Sergent! e beată: la arest!»
DOI insi o inhata: ea se smuceste si dă să
, ' I , ,
se repeazn iar, ehr un sergent voinic o apu-
că .le brat si o'n vrtesre ÎlJ luI':
, . �
"Nu sblera şi merg îl- strigă el scrişn ind şi
lovind-o greu eu palma peste gură,
Aud atuncî o horcăială înecată şi, in cadrul
Inminat al birtului, V(JZ silueta alba a femeii
ridicând în sus bratele gOiJ!C cu pumnil rncleş­
taţi şi dând capul C-:1 perul despletit pe spate
ca şi cum j s'ar fi frînt gîtul. Un moment se
resuceste de mijloc, npoi cade tapena pe spate
în prag .. , Pun rnăt nile la ochi şi me (U:tll Inapor..
Lurninarea arde in fundul sfeşnicului cu flacări
din ll1'l11S, Cobor iute, scol pe portar şi plătesc.
Patru ceasurt. Luceafărul se stinge şi el Încet­
Încet: vine soarele ... Trăsura iu'aşteaptă. iri câte­
v-i minute sunt ah1T(1 la câmp, Ce dimineaţă! ce
recoare l şi ee sing\1nUtllld Uf!. .. Nict-odată n'am
să nit ce bine 111 'am odihnit o noapte în orasul n1( t1
nntul, Jn Nr .. 9. «GI'::I.nd-Hâtel Victoria Romauo«:
[132]
':�'
;.;ii
�;:-.,
" �. \
[133]
o FACLIE DE PAŞTE
Lelba Zibal, hangiul dela Podent, stă pe
gâ,nduf'î la o masă subt um brarul de dinain­
tea dughenit, aşteptând dilijenta, care trebuia
să fi sosit de mult; e o tntărziare de aproape
un ceas.
Este lunga şi nu prea vesela istoria vieţii
lui Zibal; clar aşa cum e prins de frigur), tot
e o petrecere pentru Al să ia pe rind una că­
te una fazele el mal Însemnate ...
Precupeţ, vînzetor de mărunţişuri, samsar,
câteodată şi mal reu poate, telal de strale vechi,
apot croitor şi ştergător de pete într'o ulicioa­
ră tristă din Ieşr�toate le Încercase după ac­
cidentul care'} făcuse să/şi piarză locul de bă­
iat Într'o mare dugheană de vinaturt. DOI ha­
malt coborîseră În beciu un boloboc suh privi­
gherea băiatulul .Zibai. O neînţelegere se iVI
intre dînşir la împărţeala câştigului. Unul din
el lua un crimpeiu de lemn ce'l gasi la 'nde
mână şi lovi în frunte pe tovarăşul seu, care
căzu ameţit şi plin de sânge la pămînt. /
Băiatul, vezend sălbăticia, dete un ţipet de
alarmă, dar mizerabilul se repezi să iasă din
[134]
134
ogradă şi, trecend pe linga băiat, iidică mâ
na asupră-I. .. Zi ba! pică leşinat de spaimă. Du­
pă 1) zace re de câteva lunt, când se Întoarse
la stăpîn, locul lui era ocupat.
Atuuct începu lupta grea pentru viaţă, care
se rngrenuă ŞI mal tare prin căsătorie, lUI cu
Sura. .. Răbdarea însă osteneşte soarta rea. Fra­
tele Surei hangiu la Podenl, muri, şi hanul
remase lul Zibal, care urmă neg oţul pe sea­
ma JuJ.
Aci se aliă el acuma de cind anl.
Are strîns;". o avere bunicică în bant şi vi­
natur) bune jngrijite, o marfă care totdeauna
face parale. Do saracie a scăpat L01ba, dar
sunt toţi bolnav], si el şi femeea şi eopiluJ-­
frigurile de baltă .
.. Şi oamenii sunt 1'e1 şi pricinaşî in.Podenf ...
Ocăn.; batjoenrL.. sncluiturl... aeuzăW de otră­
vire prin vitriol .. Dar a.meni nţă.rilej+
Amenintarea este mut grea uentrfruu suflet
ce se clati'nEt uşor decât 'chiar" lo vitnru. Ceea­
ce munceşte acu pe Letba mal mult decât
tremurătura frizurilor este o amenintare.
"Al qoi tieăl;sh. gâncleşte el oftând.
'I'icălosul este badea Gheorghe--pe unde o
fi!-- un om cu care Zibal it avut o daravera
foarte neplăcută.
Gheorghe venise într'o dimineaţă de toam­
nă la han, obosit de drum; ieşea din spital-
[135]
135
zieca-şi căuta de lncl'11.Hf1.ngin1 1-<1 luut în
slujbă Dar Gheorghe s'a arătat 'L li n n om
pn;;t brutal şi prea ursuz.. suduia mereu şi
mormai» singur prin ogradă. Era (1 slugă rea,
lenes si obraznic ... si fura ..
1n't[';0 zi a amenintat pe bulabusta ingreunn­
W, oHe'] ocărtse eu drept cuvînt, s'o lovească
în pîntece ... aldată n asmutit un carne asnpra
lUI Strul cel mie.
Leiba l-ll facut HUmat decât socotea la si l-a
,
trim:s. D;I1' Gheorghe nu voia să se ducă;
el pretindea cu v ioleuţa că s'a fost tocmit pc
un an. Atunci hangiul a spus c{tmerge îl]
deal la primărie sti ceară vătăşe! r[t sa'I uln nge.
Gheorghe it vîrît reperle mîna în S111 strigand:
«Iudăl. �i (\. vuit Set se uăpusteasca asuprit
stăpînului. .
Din norocire, sosea atunci o baraba îll­
cărcată cu musterij. Gheorghe a inceput să
rinjească, zi cen ci:
Ce te-a) spăriet, 'tOalle Leiba? ... Jac.i mă duc.
��i apropiâud u-se crunt, peste taraba lele Lel­
ba, care se dete cat PUtL1 inapot, îl şopti:
((S;,). me aştepţi în noaptea paştelut, să cioc­
n irn ouă roşi, jupăne ... Sa şi iî că ţl-nrn făcut
şi eu socoteala!»
Atunct intrat-ă muşteriii în dugheană.
"Srt ne vederu să.uătoşt laIn viei e, coane Lei­
ba!" adrlOgâ Gheorghe depărtă.ndu se.
Leîba a mers la pri mărie, apot la subprefec-
[136]
136
tu rri, ;;;,\ denunţe pe ameninţător, cererid să fie
păzit. Snbprefeet111, UD tîner foarte vesel, a
primit întâI peşcheşul «modest» adus de LC1-
bu pe nI'HUl a inceput să rîZ:"L de jidanul fricos
si săl bmjocoreascft.Lelba a stăruit călduros
�;1'1 f;\C:[l ;l înţ,elege grHvitfltea lucrulut, cum
era hanul izolat departe de sat şi chiar de
şosea. Dar subprefectul, cu un ner mal serios,
l-a povătu'r sc\fie cuminte: nict să nu mai
pomenească do aşa ceva, ea să nu deştepte în
adevăr, într'un sat unde oamenu sunt reI şi
S,1l'<lCI. pofte de călcare
Mai târziu, peste câteva zile, it căutară pe
badea Gheorghe un pomojnic şi dOI călăraşt:
era bănuit pentru o, pricina.
Ce bine era sa'l mal fi răbdat Lerha măcar
pină lu SOSi1'3<l acestor oameml. .. Dar Gheor­
ghe er.i aen cine stie unde ...
'- , -
Deşi asta se petrecuse de mult, '�lotuş, în
mintea omulut prins de frig'uri, se l"<Epet::t bine
impresia figurit lUI Gheorghe, H mişcări) lUI
vrerrd să scoată ceva din sîn si a cuvintelor
lui ameninţătoare. Cum se deşteptu aşa de
limpede acea amintire?
Era sâmbăta Pastelul.
,
;Sus pe deal, în satul depărtat ca }<1. dOI ehi-
lometri printre bălţl, se auzeau clopotele bise­
ru-it..; Şi se aude aşa de ciudat când al frigurI:
aci fo.utc Lue, uei aproape deloc... Noaptea
care venea era noaptea Pastelul: scadenta fă-
g<"Lduelil lUI Gheorghe...' .
[137]
137
«Dar poute că l'au prins pînă acuma!»
... 01'1(:um, Zi bal 111<11 stă la Podeni dORI' pin'Ia
cişuul viitor. Cu capitalul Jui se poate deschi­
de un neQ'ot frumos în Iest. In tirir. Leîba
<::» , 1 ()
O sti fie sanatos. o SfL şază apro,lpe de comi-
sie ... O să cinstească pe comisar, pe ipistat,
pe sergent. .. Cine plăteşte bine este bine păzit.
Iutr'un tirg aşa mare, noaptea e sgomot şi
lumina, nn lutuncreo �i tăcere ca în valea sin­
guratica a Podenilor. E un han în Ieşt-aco·
10 în colţ, (�G loc bun pentru o dughianăr-;
un han unde toată noa otea cântă fetele la
Care Ctuintaru: Ce viaţă �gomotoasăşi veselă!
Acolo gaseşu la ortce ceas, zi Ş1 noapte, pe
domn ul comisar eu fetele şi cu alţI pareţ?
Ce mal trebue multă bătae de cap aicî, uu­
de, mal ales decănd cn drumul de fier, care
ocoleşte foartepo departe mlaştinelo, ,qheşettlll
scade mereu ... ?
-Letba stl'igtl Sunt din năuntru, soseşte di­
lijenta, S'2lUd zurgalăit.»
Valea Podenilor este o văgaună închisă din
patru părţt de dealurt păduroase, In partea
despre miazăzi, mal cufundată, se adună, din
sipotele ce isvorăsc de sub dealuri. nişte băltae
adi ncl, deasupra cărora se ridică ca nişte peril
stufişurI dese de rogoz. Intre partea băltoasă
şi partea mat ridicată despre miazănoapte, în
mijlocul văit, sta hanul lul Leiba: e o clădire
[138]
138
veche de jJiatnl, SaJUHOa,3a ca o mica cetăţue;
deşi teren ul :o mlăştinos, hanul are zidurile şi.
beciurile bine uscate.
La glasul Sn rei, Leiba se ridică gl'eoit:l de
pe scaun intinzeudu'şt membrele obosite; el
cată lung în zare cătră resărit; n ict pomenea­
la de dilijenţa.
«Nu vi'ne;' ţi s'o părut..;» respunde el bala­
buster, ŞÎ se lasă iarăşr jos.
Foarte trudit, omul lsI tnoolaeesto bratele
, , ,
pe masă şi'şl aşează pe dinsele capul, care't
arde tare.
L» căldura soareluî de prrmăvară, C ar e' În­
cepuse să îneingă, faţa mlaştinelor, o moliciu
ne plăcută cuprinse nerviî omulut, şi găndul
începu să depeue pe fusul couştiinteî bolnave
mal rar, tot mar rar şi iru uiănd treptat forme-
le şi ('0101'i1e înehipnirilol'... s-,
Gheorghe ... Noaptea Pastelul. .. 1'�1al'L.. 113-
"7i1... O crişmă Îl1 miezul tirgulu). .. O dughea­
nă veselă, care merg:e bine ... Sănf:'tfutea ..
I Şi aţipi... - ,
I ' .. Sura, lipseşte cu copilul de mult dac asa.
Lelba iese În rrşa d 11 glienil să se uite în calea ef .
Pe ulita mare e o circulatie vie, o no'ntre­
ru ptă fîşiitur(t de roate pe r�zoare, acompania­
H'\' ele ciocă nirurile ritmate ale trapetul ni de
potcou ve pe luciul asfaltulur.
Deodată lnsă ciroulaţia se opreşte, şi eli nspre
COPOlI se văd venind o g1'8mad<1 de oamenr.
gesticulănd şi strigănd foarte mişcatr.
[139]
139
Mulţimea pare că escortează pe cineva: mili­
t3.1'1, " strenjă şi fel-do-fel de public. La toate
uşile el11gheneloi' se înghesuesc privi tari] cu­
ri eşI.
«Ah�l! g{111cleşte Leiba, O pus JUr măuu pe
li 11 talha r I»
Cortejul se apropie. SlU'i1 se deslipeşte elin
multime şi urca, Hnga Letba pe treptele crî�­
miI.
"Ce e, Bură? în treabă e1.
E u n nebun scăpăt dela Golia ..
. - Să închidem dugheaua, să nu dee peste nor.
- E legat acuma; dar adineaort scăpase.
S'a bătut cu tuţl soldaţiL. Pe un jidan, pe Cei­
re un goi reutacios din mulţime l-a îrnbrân cit
peste nebun, nebunul l-a muşcat de obraz.»
Lelba de pe trepte vede hine; cu o treapta
ma; J·08. priveşte SUI'<L cu copilul. În brate.
, c ,
Este in adevar un nebun furios pe care' 1
ţin câte eloI oameni de fiecare parte; pumnii
sunt strins legaţl unul peste altul cu o curea
tare. E un om eu o cherestea uriaşe: un cap
ea de taur perul negru des, barba şi mustă­
ţile aspre �?i împislite. Prin cămasa-I, sfîşiată
de luptă, se vede pieptul lat, ucoperit ea şi
capul ele UD stuf ele per. E cu picioarele goa­
le; 12'\11'.'\. i-e plin:], ele 83,nge, şi stupeşte mereu
firele pe care le-a smuls eu di ntil din barba
jid.m uluj.
'I'oa ră lumea s'a oprit... De ee?
.lnndarmit desleagă mâiuele nebunulut.
[140]
140
Mulţimea se dă Într'o parte tăcend un Joc larg'
împrejurul lur. Nebunul da un ocol (�U ochii
si'st opreste 1)1'i virile care ard spre usa lu) Zi-
, ,: ' , ,
bal; scrîşneşte din dint), se repede ţintă pe
cele trei trepte, şi 'nu'o clipă, apucând în pal­
ma dreaptă (,H[)ill copilului, în cea stînga pe
al Suret, le isbeşte pe unul de alta cu atîta
putere că le confundă ea pe niste oue moi, ..
Un sgomot s'auzi, o trosnitură care cu ni­
mic nu se poate COmpDI'a, la întălnirea celor
d.iuă titve srnăeinate una pe alta.
Leibu, cu inima înodată, ca un om ce ca­
de eli ntro nernăsura W inăltime. dete să ţipe:
«O lume întreagă mă l�să; cu djnadi�sul
pradă unul nebun l»
Dar glasnl mut nu se supuse voinţii.
'"Scoală, jidane ! strigâ cineva trosnind tare­
C11 o nuia pe masă..,,""
·-Proastă glumă! zice Sura din pra�l crişmiî;
să sparn aşa omul din somn, ţă,l'ăn�h1 mijic !»
Letba s8]'1 drept în picioare.
«Te-al spăriet, jidane? întrebă rlzend glume­
tul. Dormi la nămiez, al'?.. Scoală, că'tt vin
, ,
musterit.; soseste harabaoa poştit.»
, , ,
Şi, dupa prostul seu obiceiit, care irita reu
pe jidan, vOI să apuce pe Zibal în braţe să.'I
gîc1ile.
uJALS[L-mă'n pace! strigi;\ hangiul smucindu­
se şi imbrlncindu'l cu toată puterea. Nu vezi
că sunt bolnav') Lasă-me'n pace!»
[141]
1;
k
f
t
!
141
Diligenta soseşte 'în sfîrşit cu apronpe trei
ceasurt de tntârziare. Sunt dor călător), care
se ilşea�,l împreună cu conductorul, poftit de
el, Ll <lc.eeasl masă,
Din cOllV�rbiJ'ea călătoritor se lămurea bine
imprejurarea. La tactul de mal sus al poştii,
se întîmplase peste noapte o călcare cu omor
în hanul unur jidov. Hangiul omorît ţinea şi
schimbul cailor. Tâlharii îl furaseră, şi pînă
să se găseasca altit iJl sat, călătorit curioşt pu­
tuseră cerceta În voe teatrul crimei.
Cinc'i victime. Dar ameuuntele ! D:CLCă. nu s'ar
fi g!'\.sit casa prădată, s'ar ti crezut ('�\. a fost
o cruntă resbunare, sau fapta uebuniet religi­
oase. In anectodele despre sectarit ilumiuaţr,
se povestesc căteodată executau de aşa absur­
dă salbaticie.
Letba tremura scuturat .de un puternic ac­
ces de frigur) şi ascultă aiurit.
Apoi urmă ceva, care trebuia neapărat să
umple de respect pe conductor. 'l'inerit pgsa­
jert erau dor studenţi, unul în filosofle, altul
in medicină : mergeau să petreacă în orăşelul
lor natal. Intre el se întinse o înaltă. desbate­
re academică despre crimă şi cauzele el, şi
dacă trebue i'ltl. fim drepţi, medicinistul era mal
bine preparat decât filosoful.
A ta vismul ... Alcoolisrnul eu urrnările-i pa­
tologice '" Viţiul de concepţie .. , Deformarea '"
Paludismul ... ApOI nevroza 1·-- Atâtea şi atâ­
tea cuceriri ale stiintei moderne ... Dar cazul
de reversie ! ., ,
[142]
142
Darwin .... Huelzel ... Lombroso .. _
La cazul de reversie doriductorul tace nişte
ochi mart, in cart străluceşte o profundă ad­
rniratie pentru cucernile ştiintet moderne
"Esfe evident, :d:Wgtl medi cinistul. De ace­
CiI, criminalul pl'oprîl"l. zis, luat ea tip. are
bl':l.ţ:eJe peste rnesură lungi:;;i picioarele prea
SCllI'tC, fruntea lngl1sul şi turtita, occiputul tare
desvoltat ; chipul luI e de o caracteristică as­
prime şi bestialitate, bătătoare la ochii dep­
rinşi ; e un rudirnent de om: e, cum am zice,
nara, care ele-abia de curînd a reuşit 8,1 stea
nu m at pe labele dijia po) şi S{î.'Şl ridice capul
în sus, spie cer, catră lumină. !»
La vîrsta de douezecl de an], după atâta
emoţie, după o bună ospătare cu un vin H��I,
de bine născu t şi asa de bine crescut ca vi­
nnl In] Zibal, o frnză ele o nuanţă lirică" fie
chim din parteu U nut medicin ist, ş-,,'}:de bine.
Entusiastul ttner, intre Darwin '�. Lornbro­
sa, găsisţl vreme st. miroasă 7i pnţi)t Schopen­
hauer -- «spre cer, cătră lumina !» ,t,;.
Zibal era departe de :::1, fi priceput «luminoa­
sa" teorie. Pentru întâia oară poate, în aerul
umed al Podenilor, se rostogoleau aşa de înalte
vorbe, ,lŞ,l de nobile subtilităţr de gândire.
Ceea ce pricepuse ÎnsftLelbn mal bine de­
cât oricine, mnl bine decât chiar conferentia­
rul, 01'<'1 ilustrntia isbitoure a teoriei; cazul de
re versle el îl cunoştea În carne şi in oase: era
[143]
143
pot.retu l luj Gheorghe. Acest potret, d in (',11'0
pîUrl mal udineort păstra DUma] trăsuiile fu n­
darneutale, i se redeştepta acum în spirit· cu
o perfectă palpabilitate pînă în cele mal ne in­
sem nute amenunte,
Di lijenta era departe. Lerba o urmărise cu
privirile pînă, ce, cotind la stinga, ea se pîer­
duse pe după deal. Soarele scăpătase şi el du­
PEI coasta dela apus, :�i seara iucepea să'mpă­
enjinească dnlce sformele din valea Podenilor.
Hangiu],' posomorît, se jJl1se să l'umege în.
minte tot CA auzise
Î..,'--
' .. In tăcerea nopţii, prerdutt în Intuneric,
l11J bărbat. doue femel si dOI copil fra!:tezl, smulsi
, 1 CJ ,
fără veste din braţele binefăcătorulut somn do
mâna fiaret cu chipul omenesc si iertfttl unul
,.1 ,
eate unul. .. Tipetele nebune ale copilului re ..
tezate de junghiul care'] despică pîntecele .. :
Gîl ul spart ele secure, prin deschizătura căruia
iese, după fiece gligîitul'tî de s�UJge, o horcăia­
la surdă ... Şi cea elin urmă jertfă, care, nău­
cită intr'uu colţ, asistă la toate astea uşteptăn­
dll'şl rîndul... Procesul mat grozav decât exe­
cuţia . jida nul f�'\.n). apărare în mâna qoilor ...
testele prea slabe pentru minele naprasnice ale
nebunulul de adineaort.
Buzele lUI Leiba, fripte de frigurî, urmau
maehinal gândul tremurând repede. O seu tu­
ratură puternică îl apucă dintre spete : el in­
tră cu pasul impleticit în g�lnglll hanulul.
[144]
144
P"'�\ră indolaHî,-- gândeşte Snra- Letba nu
El bine de loc, e tare bolnav; Letba are «idei
la cap» .. e[tel ee înţeles poate avea tot ce 1',,­
ce el do câteva zile si mat ales ce a făcut astăzl ?
,
Crismn Dîndlis-o înainte de .rpriusul ]11··
minărilor. tocmai când se isprăvea şabesu]. De
trei 01'1 alt bătut musterit în U1;in dughenil, Hl j.
gflIld Cl1 glasurI cunoscute să le deschiză. La
fiece bătae, el eL tiesă rit şi H oprit-o soptiu­
du-t tncet si cu ochiî sperioşt :
, f
«Nu te miscă ... nu voiu să intre qo; aicr.»
, . .
El a trecut apot sub gang şi s'a pus S',\8-
cuta pe Lrenpta ele pint.nl, a pragulut securea
de tăiat lemne. Tremură de nu S6 poate ţine
pe picioare, şi nu vrea să se odihnească. Ce
e mal îllgrijtltol' decât toate, el, Letba, la în­
trebările el stăruitoare, a respuns aspru şi a
tri mis-o să se culce, poruucindu'î să stingă nu­
mat-decât lumina. Deocamdată, ea-s'a impo-
, .. � ..
tri vit ; dar aşa de scurt i-a repetat�mul po-
runca, incât densa, cu toata obida,�� trebuit
sa se supună, resernnăndu-se sa amăne pentru
mni tărzin lămurirea acestor tmprejurări.
Sura a stins lampa, s'a culcat şi acuma doarme
;·df\tnrl de Strul.
Femeea avea dreptate ... Letba e în adever
bolnav
*
E noapte deplină. Zi bal sade de mult pe
pragul ce dă. în gang şi ascultă ...
[145]
Caragiale
145
Ce? I
Sgomote nehotărîre viu din depărtare ... Parcă
sunt tropote de cal, bubuituri de maiu Infun­
date, convorbiri misterioase şi agitate, O In­
cordare înaltă a atentiet ascute simţirea au­
zulut În singurătatea nopţit : când ochiul e de­
sarmat şi neputi ncios, auzul parc că luptă sti
si vază.
,
Dar nu e o părere .. Pe drumul care abate
din şosea încoace se aud venind pas! de cal.
Zibal se scoală şi vrea S�1, se apropie de poarta
mare a gangulul. Poarta este bine închisă cu
n bîrnă grea d'a-cul'mezişlll, ale c:11'e1 capă­
tăie stau în câte-o bortă în zidurt. La intâiul
paf', nisipul strivit sub papucul lul face o seir­
ţîitul'ă prea ind iscrctă. Zi bal scoate picioarele
din papucî si remănc în coltunt. Asa,nl],�l, vreun
, "
sgomot apreţia bil de o ureche nepreveniă, el
merge la poarta gangului tocmal când călăreţi!
trec prin dreptul 81 În pasul cailor. Dînşii vor­
besc încet de tot, tnsă nu atâta încât Letba
să n'apuce foarte bine aceste câteva vorbe:
(S'a sculat de vreme ....
- Dar dacă o fi plecat?
_. 1-0 venl rîndul aldută ... Da' e11 aş li
vrut..;»
Nu se mai poate inţelf'\ge nimica; oamenii
aceia s'au prea depărtat.
De Cil1A era vorba?... Cine să S2 fi culcat
sau să fi plecat ?. Cui o să'T vie rîndul aldată ? ...
Cine e acela care ar ii vrut altceva ?.. Şi (:e
C. 10
[146]
146
altceva vrea acela ? .. Şi ce căutau pe drumul
de lăturt - UIl drum pe care nu intră cine" a
decât anume ca să se abată la han ? ..
o osteneală sdrobitoare se lăsă pe cerbicea
lul Z1ba1...
«Să fie Gheorghe?»
Lelba sim tl că i se sting puterile si se asezâ
..' , ,
la loc pe prag. Intre frlnturile de găndurf ce
se rostogoleau în capul ReU, el nu putu prinde
un gând întreg, o hotăriro ... Aiurit, intră în
dughiană, trase un chibrit şi aprinse o lampă
mică cu petrol.
E o idee de lumină ; fitilul e aşa de jos lă­
sat Încât flacăra stă ascunsă în interiorul cap­
sulei de alamă; numai prin graţia maşiniî a­
par de jur-împrejur nişte bendiţe verticale foarte
subţirt de-o lumină aproape cu totul moartă ...
Dar este destul pentru ca să vaZă..i>�ne în un­
gherile cunoscute ale dugbeniL .. A 1:,�:e cu mult
mal mică deosebirea între soare şi �Mea mal de
nimic scîntee, decât între aceasta ,si întuue-
recu1 orb! '
Ceaso rni cul tăcănea în perete. egomotul a
cesta monoton supera pe Zibal. Omul nostru
p�se mâna pe limba ce se legănă şi'! stinse
mişcarea.
Gura lUI era uscată. îl era sete. Spălă un
păhăruţ În cada cu trei picioare de lîngă ta­
rabă si vot Să'SI toarne rachiu bun dintr'un
şip : dar gîtul �jpuJul începu fă clănţănească
[147]
ill.
1
147
tare pe buzele paharulut. Aceste sunete erati
şi mal supărătoare. A doua încercare, cu toată
voinţa lui de <t'�l birul slăbiciunea, DU avu ma]!
mult succes.
Atun ct, renuntă la pahar, lăsăndu'l sit cază
domol În apă, şi înghiţI de câteva 01'1 din şip.
Puse după ucousta la loc şipul, care atingend
sctndur.i produse o ciocnitura de speriat. Un
moment, se opri înecat de aceasta impresie.
ApOI luă lampa şi o pllse pe tirida ferestriî,
care da în gemg: pe poartă, pe paveaoa şi
pe zidul din potrivă al gangulul se zugrăviră
nişte bande late de-o lumină cu prea puţin
mai deasă decât o închipuire.
Zibal se aşeză iar pe prag mtindendu'şî u­
rechia la pîndă ...
Clopote În deal..; Toacă pentru inviere ... Care
va să zic,l, a trecut de miezul nopţii; ne apro­
piăm de ziuă ... A! dacă ar trece şi restul a­
cestei lung] nopţi ca jumătatea întâia!
." O trosnitură de nisip strivit sub talpă l ...
Dar el () în coltu nt si nicr n'a miscat măcar
piciorul ... A do�ut tl'�snitură, .. Mai' multe .. , E
de sigur cineva afară, aCI, foarte aproape. Letba
se scoală, apăsăndu'şt pieptul cu mâna şi cău­
tăud să lntoarcă inapoi un nod rebel ce i se
ridică în gît.
... Sunt mal mulţi oameni afară ... Şi Gheor­
ghe! ' ..
Da, el e ; da, a bătut in dea! ceasul Invierii.
Vorbesc incet;
[148]
:1
1
t
I
I
148
«Dacă'tî spun eu că doarme. Am vezut când
a stins lumina.
-- MH] bine; prindem CUIbul întreg.
- Poarta o deschiz eu: îl stiu mestesugul.
Sfl'l croim Ierestuica ... Birna tre:.;e pe �icL .. »
Şi se simţiră pipăiturile cu care omul de
afară mesură distan ţa pe lemn ...
Un sfredel mare se aude rozend tesaturile
,
uscate ale blănit bătrîne de stejar ... Zibal are
.. nevoe să se rezeme : el se sprijineşte în palma
sti Il gă pe poartă şi cu rl !'8apta îşI acopere ochii.
Atunct, printr'un caprlţiu neexplioabil al in­
timclor jocurt, se prod use în urechia omulut
'din nău ntru foarte tare si lămurit:
«Leiba! soseste c1ili ient�!»
Era neîndoio� glasrll' S;treL.. O caldă rază
de speranţă ... un moment de fericire ... este iar
un vis!... Dar Leîba îşl trage l'epe�e mâna
stîngă: vîrful instrumen tu lUI, pătrunz�d de par­
tea asta, l-a înţepat în pahnă,.�*
A mai gândI la S(:�1pare?... Abs�ftdl., ..
In creerul vare ardea, imaginea'sfreelelulul
lU�L nişte dimensil ne mal-închipuite. Unealta,
în vîrtindu-se mereu, creştea la infinit, şi borta
devenea, tot mal mare si mal mare. asa de mare
însfîrşit, tncăt, în cadrul el rotu�ld: monstrul
putea s'apară în picioare fără St'L se aplece. Ceeace
se petrece în acel creer ieşea din sfera gândiri'i
umane: viaţa se ridicase Ia o treaptă de exaltare
elin care toate se vedeau, se auzeau se pipăiau
enorme, de proporţiî chaotice.
[149]
149
... Lucrarea din afară urmează cu metodă
şi stăruinţă. Letba a vezut acuma de patru ort
pe rînd dintele rasucit de oţel petrunzend în
partea lUI şi trăgendu-se tnapor afară.
(( Amn, adu heresteul ... » zise Gheorghe.
O limbă îngustă de herestren trece prin
borta întăta si începe să rontăre în miscărt dese
ţ\i regulate .. : Planul era 'uş�r de înţel�s: patru
borte 'in patru unghiuri ale unul pătrat; între
ele herestreul trage li niile: în contrul pătratulut
s'a înfipt sfredelul mal dinainte; când bucata
va fi cu totul deslip ită de trupul întreg al Iem­
nulut, se trage afara; prin golul remas. o mână
puternică se 'introduce, apucă bîrna, o dă 'ntr'o
parte şi ". goit sunt la Letba în casă,
Şi acelaşi sfredel, peste câte va minute, are
să fie instrumentul casnet lul Zibal si a tutnlor
,
al lui... DOI gîzl OI' să ţină victima restignltă
jos, ş� Gheorghe, eu calăiul pe pîntecele el,
o să vîre încet, ca în blana de lemn moartă,
sfredelul în osulvitl al peptului, adînc, mal
adtnc, pînă să atingă inima, pe care s'o oprească
diu svicniturile-j nebune si s'o tintuiască pe loc.
a sudare de moarte scăl�Ht tot' trupul lul Zlbal;
omul se 'numia din mcheeturr şi incet se lăsă
să cază în genunchI, ea o vită ce'şt pleacă sub
lovitura din urmă g rumazul, petrunsă că, de
acuma ea însaşî trebue să se părăseaca pe
ea insasi.
« Da! 's' o ţintuuscă pe locl. .. gănd) el pierdut ...
da! so ţintuiască pe loc!-
[150]
/
150
. Şi remase timp cu ochii holbaţt pe lumina
dela fereastră ... Câteva momente el stete astfel
încremenit pe altă, urne, dar deodată:
«Da repeta el surizend eu o clipire fieroasa;
da! s'o ţintuiască pe loc!»
Se petrecn atunci in aceascătiintă un fenomen
ciudat, o cornplectă resturnare: trernurătura 1 nI
se opri, abaterea, dispăru şi figum-l descornpusa
de-o atât de îndelnngă criză luă o bizară senină­
tate. El se ridică drept, cu sig;uranţa unul om sănă­
tos şi putem ic, CH1'e merge la o ţintalesne de ajuns,
a linie, intre cele două puncte superioare
alo pătratuluî, era pe sfârşi te. Leîba se apropiâ
curios S�L vază jocul uneltet. Surîsul seu se
caracteriza acum si mal tare. Misca din cap, ca
, ,
si cum al' ti zis:
,
» Mal am încă vreme.")
Herestreul roase cele din urmă fibre deJângă
borta cătră care tinsese, şi incepu 1uc1lY. intre
bortele inferioare, :'.;\i
» Mai eunt trei», gândi Letba, şi cu piieCm1ţ;ia,
celut mal Încercat vînător întrâ bi111s(51' 111 du-
,
gheană. Căută sub taraba, lua ceva ieşi înapot
cu acelaşi tact, ascu nzend obiectul ce'l ţinea În
mana, ca şi cum se temea de indiscretia zidu­
rilor, si se duse în vîrful destelor la poartă.
Dar' ceva grozav lucl'are�; de afară s'a oprit
cu desăvîrşire nu se mal simte nimic.
«Ce-1 asta'? S,1 ti plecat? ... S'a dus?" fulgeră
prin mintea ornulut din nauntru. Şi la această iu­
chipuire, el îş'Î muşcă buza de jos, cuprins
de o nepomenită dezolare ... ,
[151]
151
-Hahăl- fusese o urîtă amăgire: lucrarea
Incepe din nou, şi el se pune a o urmări cu bata­
ile de inimă a celut mal cald interes. Hotărît,
omul nostru era muncit de-o nctnteleasă dorintă
de a vedea lucrul cât mal de g�'abă sfărşit. '
«Mal iute! gândi Lelba cu nerăbdare ... mal
iute !»
Acum se auzeau iar clopotele În deal.
«Mai iute, bre, neapucă ziua b> zise un glas
de afară îmboldit parcă de voinţa omului
din năuntru.
Lucratorul porni cu multă activitate. Inca
puti ne mişcărt, şi toate punctele pătratului
sunt unite.
Insf îrsit !
,
Sfredelul trage tncetinel in afară bucata in
patru colţurI... O mână mare şi viujosă intră ...
Plnă să ri'atingă însă bîrna pe care o caută,
se aud. doue recnete, pe când Zibal înfăşură
cu putere căpătâiul liber al laţulut de butucul
fix de la uşa gîrlieiulul...
Laţul era ingenios combinat: o frînghie
lungă legată cu un capataiu de un butuc: la
o lungime potrivită, pe locul unde era să
dispară pătratul scobit, un ochiu, pe care Leiba
ii ţinea deschis cu mâna stîngă, in timp ce
cu măna dreaptă ţinea strîns celălalt căpătâiu.
La momentul cerut, Zibal dete drumul ochiu­
lUI şi apucând repede cu amîndouă mâtnile
capătăiul liber cu o smucitură supremă trase
înăuntru bratul întrea.
, o
75Sl Str
[152]
152
.. .Intr'o clipă operaţia fusese gata ... Două
recnete o însoţiseră, unul do pierzare, altul de .
triumf: mîna era « ţi ntuită pe loc».
Se auziră apot paşt depărtăndu-se grabnic.
'I'ovarăsit lUI Gheorghe părăsenu luî Zibal prada
prinsă cu atâta jstetie,
.Iidanul se repezi in dughiană, luă lampa
şi cu o tnvârtitura sigură ridică, fitilul sus de
tot: Iuinina captivă între gratii ieşi d'8supra
veselă si victorioasă, redănd v iată hotăi ftta
, ,
formelor nebuloase din preajmă-r.
Zibal trecu cu lampa in gang. Tălharul ge­
mea greu; după incordarea bratului se vedea
că renuntase la o inutila sbuciumare. Mâna
,
era umflata şi degetele În covoiate... părea că
vrea s'apuce. .Iidauul apropia de ea lar:upa.­
Un fior: frigurile se întorceau iar.---Aplecâ
Inmina prea aproape, încât, tremurând, atinse
mâna talharului cu sticla fierbinte; (l crispatie
,">- '
violenta D degetelor se produse ur�tă de un
vaet surd....,O/
ti,,,
La vederea acestui fenomen, Z'ibal tresări ..
prin achit lui scăpărase o inspiraţie excentrică.
Incepu ::lă 1'Îza cu un hohot care sgudui bol ta
ganguluf şi intră repede in dugheană.
Mijea de ziua.
Sura se deştepta deodata ... par'că auzise prin
somn nişte ragete Îng-rozitoare ... Lelba nu era
in odae. Toate cele din ajun îl reveniră în
minte. Se petrecea ceva rău. Sări jos din PRt
[153]
,
, I
I
1
153
şi făcu lumină. Patul lUI Leiba era nedesfăcut.
El nu se culcase deloc,
Tlnde em ?.. Femeea îşl aruncă ochii pe
fereastră : pe dealul din faţă se plimba un stol
de lum ini micî şi vioae, care se mişcau, săltau,
aci ascn nzend LI-se, aci i vinduse iarăsr. lesau
, ,
dela, Inviere. Sura deschise oleacă fereastra;
atunci auzi gemete înfundate la poartă. In­
fiorată, coborî iute pe scăricică. Gangul era
luminat. Ieşind pe prag, femeea fu isbită de
o groza V8, pri vel işte.
Pe un scaun de lemn, cu coatele pe genuch'i
şi cu barba rezernn tă Tn mâiuf, �ta Zibal. Ca
un savant care, in amestecul unor elemente,
arEăuta Hă prinză un secret subtil al naturit
ce de mult Îl scapă şi'l necăjeşte. Zibal tine
ochu aţintiţi asupra unut lncru spînzurat, negru
şi inform, sub care, pe un alt scaun, la o po·
trivită tnăltirne, arde o făclie mare.
Zibal priveşte h\ri"L să clipească procesul de
descompunere a mâinii ee de sigur nu I-ar fi
cruţat pe dînsn1.--El n'auzise urletele de-afară
ale uenorocitulut : era acuma prea interesant
ce vedea ca se mai auză. Zibal urmărise cu
ncsaţiu toate contorsiunile, toate crispaţiile
strunit ale degetelor", apot amorteala cu prin .
zendu-le Încet pe unul căte unul- erau parcă
labele unul gâ,nrlae, care se sgârcesc şi se În­
tind, se <1gită În mişcări extravagante, tare,
mai încet, încet de tot si apot intelenesc sub
, ,
jocul unul copil crud.
[154]
154
Era sfîrşit. Mâna cocea şi se umfla, incetinel
fără miscare.
Sura 'dete un ţipăt.
«Lelba !»
Zibal n făcu semn să nu'I deranjeze ... Un
mi1'OR gras de carne arsă se resptndea in gang ;
o f'tsiitură se auzi si mict plesnituri.
«Le'1ba! ce e ?» l:epefâ, femeea.
Se făcea ziuă bine... St::ra se aruncă şi trase
bîrna. Poarta se deschise de perete tîrînd tru­
pul lUI Gheorghe spînzurat de braţul drept.
Multimea sătenilor, toti cu făcliutele de Paste
, ",
aprinse, năvăli Înăuntru.
«Ce e? ce e't»
Indată inţeleseră ce fusese.
Zibal, care stătuse pînă ac] nemişcat, se
ridică grav in picioare. El îşI făcu loc să
treacă dând cu linişte lumea la o 'parte.
«Cum a fost pricina, jidane? intrebâ unul.
- Lefba Zibal, zise hangiul cu tofJul înalt
şi cu un gest larg', merge' la Ieşî st spună
rabinului că Lelba Zibal nu-l jidan, .. Lelba
Zibal este qoi.: pentru că Letba Zibal a aprins
o făclie lUI Christos!»
Şi omul plecâ încetinel spre resărit la deal,
ca un călător cuminte. care stie că la un drum
. ,
lung nu se porneşte cu pasul pripit.
SFîHŞIT
[155]
CUPI<.INSUL:
Resbunare
Broasca minunată
Norocul culegetoruluî
Păcat .
25 de-minute
'Poveste
Om cu noroc
Grand Hotel ,;Victoriil Romană"
O făclie de Paşte
_!,ag!tJ:.\ __
o
'-'
40
49
58
102
109
118
123
100
uoY