[1]
1,
I
1
II
I
[2]
1. L CARAGIALE
o
p
E
II
R
E
NUVELE ŞI SCHIŢE
EDIŢIE îNGRIJIT.-i
de
PAUL ZARIFOPOL
Cu 2 p La n ş e afară din text
BUCUIZEŞTI
EDITURA "CULTURA NAŢIONALĂ"
2, Pasajul Macca, 2
193 1
[1]
TREN DE PLĂCERE
5
10
20
25
S'a hotărît, care va să zică ...
Mada:in' Georgescu ,-' � MiţaGeorgeasca - cu d. Georgescu
-Mihalache -�. pleacă la Sinaia cu trenul de plăcere. Insă,
demult madarn' Georgescu a promis' « puiului» să-L'ducă
odată şi pe �l l� Sinaia; prin urmare,' trebuie să-I ia' şi pe
puiul; dar puiul nu merge nicăeri fără « gramama »; prin
urmare, şi pe 'gramama trebuie s'o ia. Puiul este mititelul
Ionel Georges'cu, în etate de cinci anişori împliniţi, unicul
fruct până astazi al amorului părinţilor săi ;' iar gramama este
cocoana Anica, mamiţa 'mamitichii puiului.
Trenul de placere pleacă' din gara' de Nord Sâmbătă
după amiazi, la orele trei fără' cinci. Sâmbătă, aşadar,
dela amiazi, amândouă aceste doamneiîncep să se pregă-
15teascăde plecare. Ma:dam:' Georgescu este pe deplin sta­
bilita asupra toaletei sale: bluza vert-mousse, jupa [raiseecra­
see şi pălăria asortată; umhreluta a roşie, mănuşile albe şi
demi-botinele de lac cu cataramă; ciorapii de mătase văr-
gaţi, în .lungul: piciorului, o ban'dă galbenă şi una neagră,
despărţite cu câte tin fir ,stacojiu. Cocoana Anica se 'mbracă
în negru, aşa se 'mbracă dumneeide' când a pierdut pe
răposatul Nicula ; culoare deschisă n'a' mai purtat, decât
acuma de curând, barej conabîu la cap. Cât despre puiul,
nici nu mai încape discuţie -' el va purta la Sinaia uni­
forma de ofiter de vânători ca printul Carol. Până să
, ,
potrivească mamiţa pe madam' Georgescu, până să
'mbrace pe puiul şi să-i pue sabia, iată că s'a făcut 'ceasul
două fără douăzeci. La ceasurile două fără un' sfert, iată
soseşte şi d. Georgescu cu un muscal cu cauciuc. CUin intră
şi dă cu ochii de « gramama », strigă:
30
[2]
NUVELE ŞI SCHITE
- Cocoană l încă n'ai plecat? să ştii c' ai pierdut trenul!
Până s'ajungi la tramvai, cum umbli d-ta; până să-I apuci,
că poate n'ai noroc să-ţi treacă tocmai atunci; până să
ajungi la gară, -- s'a isprăvit! n'are să te aştepte trenul pe
5 dumneata ...
Apoi, văzând pe « gramama» că tăndăleşte căutând
niste chei:
,
-- N'auzi, cocoană, că scapi trenul?
Cocoana Anica porneşte, şimadam' Georgescu după ea:
10 - Mamiţo, ştii unde am vorbit să ne 'ntâlnim: în salon
de clasa 'ntâiu... Ai auzit?
Gramama a plecat să caute tramvaiul. D. Georgescu cu
familia şi cu un coşuleţ elegant de provizii - salam, opt
ouă răscoapte, un pui fript, două jimble, sare, piper, în
15 sfârsi t tot ce trebueste -- se urcă în bir] ă si:
�- La gară, gasp�din! '
De douăzeci-şi-cinci de minute, familia Georgescu stă în
salon de clasa 'ntâiu, şi gramama nu mai soseşte. Ceasor­
nicul arată două şi jumătate. .. Madam' Georgescu începe
20 să devie impacientă, Trei: fără douăzeci-şi-cinci... Mai
sunt douăzeci de minute; la casă se dau bilete, şi cocoana
Anica nu mai vine. D. Ge(�rgescu începe a bănui că n'are
să trebuiască a mai lua patru bilete, poate că trei OI' s'a­
jungă, şi porneşte din salonul de aşteptare să meargă la
25 ghişet. Dar în uşă întâlneşte piept în piept pe gramama,
care nu mai poate de gâfâială.
- Df! nu mai pociu ! zice cocoana Anica.
Dar d. Georgescu îi numără parale potrivite pentru un
bilet degus şi 'ntors clasa III, şi-i arată ghişetul respectiv.
30 Peste câteva minute, trenul sboară 'n spre Carpaţi.
- Biletele vă rog, domnilor, zice politicos conductorul,
intrând în primul vagon de clasa 'ntâia.
D. Georgescu arată două bilete.
--- ... Mititelul ... al d-voastră ? întreabă conductorul ară-
35 tând pe ofiteraşul de vânători, care s'a suit eu picioarele
pe bancheta de. catifea.
- Da! dar n'a 'mplinit patru ani... Nu trebuie să
ne 'nveţi dumneata pe noi regula, zice madam' Geor­
gescu.
i
:1
[3]
TREN DE PLĂCERE
3
Conductorul salută politicos şi trece mai departe.
-- I-ai spus mamiţii (întreabă discret madam' Geor­
gescu pe consoartele dumneaei) să bage de seamă să nu-i
fure cineva coşul.
5 D. Georgescu dă din cap si se multumeste să zică numai:
, "
-- Hâhâ!
Mai discret încă, întreabă d. Georgescu pe consoarta
d-sale:
- 1 -ai dat ceva parale?
10 Madam' Georgescu răspunde consoartelui tot aşa de la-
come cum i-a răspuns şi dânsul.
�- Cât?
Madarn' Georgescu arată mâna cu cele cinci degete răs­
Iirate : cinci --- adică, o băncută.
15 Treizeci de bani, tramvaiul dela Zece-Mese până la gară;
care va să zică gramama are încă douăzeci de bani pentru
ca să cumpere două legături de vişine la Comarnic. Şi 'n
adevăr, le şi cumpără, şi le şi mănâncă pe jumătate până la
Valea-Largă cu sâmburi cu tot. Trenul soseşte la Sinaia
20 regulat. Lume - destulă. Dar cu toată 'mbulzeala, cine
stie să-si facă un plan bine hotărît, nu se rătăceste nici-
, } ,
odată. Familia Georgescu ştie perfect ce are să facă pas
cu pas şi minutăcu minută. Astfel, madam' Georgescu cu
d. Georgescu şi cu puiul se urcă 'n birjă şi merg drept la
25 parc, unde muzica militară cântă cadrilul les petits cochons,
să se asigure de o odaie cu două paturi la Regal; iar gra­
mama cu coşul merge la Mazăre, să se asigure de o odaie
cu un pat: e atât de aproape Mazăre de gară, că nu face
pentru ca să mai dai parale la birjă. D. Georgescu însă
30 dă unui băiat un ban, să ducă după gramama coşul.
S'a întunecat. .. Lămpile electrice încep a sclipi. Puiului
i-e foame. D. Georgescu lasă pe madam' Georgescu pe o
bancă în aleea principală, unde e toiul promenadei de lume
bună şi pleacă cu puiul la gramama. Fatalitate! La otel
35 Mazăre, i se spune că n' a fost odaie goală şi că a trimis-o
pe jupăneasa la otel Manolescu, devale. D. Georgescu co­
boară cu bravul ofiteraş de vânători, care este foarte
obosit şi flămând. La Manolescu, iar fatalitate! n'a fost
odaie goală, şi a trimis-o pe jupâneasa la otel Voinea În
[4]
4
NUVELE ŞI SCHITE
Izvor. D. Georgescu sue cu bravul ofiţeraş, după ce i-a
cumpărat o franzelă şi i-a dat să bea apă. Trecând spre
Izvor, se abate prin parc să spue lui madam' Georgescu,
nu cumva să-şi piarză răbdarea aşteptându-l... Fatali-
5 tate! Madam' Georgescu lipseşte de pe bancă. D. Geor­
gescu lasă un moment pe puiul, care nu mai poate umbla,
să se odihnească pe bancă, face câţiva paşi în sus, apoi
în jos, să găsească pe madam' Georgescu. Madam' Geor- )
gescu nicăeri! Se 'ntoarce să ia pe puiul, să-I ducă la Voinea
10 şi să se 'ntoarcă apoi în parc, unde trebuie până în fine să
găsească pe madam' Georgescu. Fatalitate! Puiul lipseşte.
- Pardon, zice d. Georgescu către un domn care stă
pe bancă, n'aţi văzut un copilaş frumuşel, îmbrăcat în
uniformă ca prinţul Carol?
15 Ba da. .. Acu a plecat cu o damă ...
- Cu o damă .înaltă, cu o bluză verzuie şi cu jupă ...
- N'am băgat de seamă; dar am auzit că dama-i zicea
« puiule » şi băiatul « mamitico»,
-- Pardon, încotro a pornit?
20 --- Incoace, răspunse domnul, arătând în spre Mazăre.
Darna ziceacă-l duce pe puiul la gramama.
D. Georgescu porneşte în4t poi la Mazăre... Acolo i se
spune - fatalitate! -. că ma dam' Georgescu a fost acum
cu puiul şi negăsind pe gramama, a plecat de vale la Ma-
25nolescu .. Degrabă la Manolescu ...
- A fost o damă cu băetelul.cu care ati fost d-voastră
, ,
şi i-arn spus tot cum v'am spus d-voastră, că n'am
avut odaie, şi am mânat-o la Voinea.
D. Georgescu sue şi porneşte cu pas regulat către Izvor.
30 Ajunge foarte obosit şi asudat la Voinea ... Fatalitate 1 La
Voinea nu se află nici madam' Georgescu, nici puiul, nici
gramama, nici coşul.
.- Ce-i de făcut?
Cu toată intelig.enţa lui, d. Georgescu stă câteva lUO-
35 mente pe loc fără să poată răspunde la această întrebare ...
. Va trebui să răspundă însă ...
_._c Ce?
Pentru cine nu e. deprins să se catere pe munţi putând
trece ca o capră din valea�rahovei în a Ialomiţei, Sinaia
[5]
TREN DE PLĂCERE
5
nu se poate compara mai ne merit decât cu un stomac: o În­
căpere mai mult sau mai puţin largă, având două deschi­
zături destul de strâmte. Te-a. înghiţit odată Sinaia, nu
mai poţi ieşi decât ori pe sus, spre miazănoapte, către
5 Predeal, ori pe jos, spre miazăzi, către Comarnic. Prin ur­
mare, îşi face d .. Georgescu următoarea judicioasă socoteală:
- Trebuie să fie în Sinaia, că n'au avut pe unde sbura.
N'apucă să isprăvească această gândire şi cineva, ve­
nindu-i drept în faţă, sub lumina unei lămpi electrice îi zice:
10 Să-mi scrii, nene Georgescule!
-- Adio, Mitică ...
-- Te aşteaptă'n parc madam' Georgescu cu familia Va-
silescu şi cu locotenentul Mişu,
In pare?.. Să-mi scrii.: Mitică!
15 --- Adio şi n'am cuvinte, nene Mialache!
D. Georgescu îndoeşte pasul... intră în parc; caută
peste tot... Madam' Georgescu - fatalitate! - nicăeri.
Obosit, omul şade pe o bancă,să răsufle, şi, pentru prima
oară, după o alergătură de cinci ceasuri, Îg.jură în gând ...
2C Pe cine?.. Pe coana Anica... Dumneei a făcut toată
încurcătura Dumneei, face toate incurcăturile ... Dar... nu
strică dumneei: el strică; nu trebuia s'o ia; trebuia s'o
lase la Bucureşti... Şezând astfel pe bancă'n parc, în
.prada unor gânduri destul de nefavorabile cocoanei Anichii,
25. d. Georgescu nu ia seama că muzica a plecat şi că lumea
Încet-încet s'a strecurat mergând fiecare către culcuşul său.
A! e grozav să ai fiinţe iubite, rătăcite departe de tine,
şi să nu ştii la un moment în ce loc se află, ce fac, ce li se
întâmplă, ce vorbesc, ce simt, ce gândesc despre tine ...
30 le e lor dor de tine, cum ţi-este ţie de ele? etc., etc.
-- Unde dracul s'a băgatără?zice d. Georgescu ...
Şi iar o Înjurătură-. de astădată la adresa tuturor celor
trei fiinţe iubite, pe cari le caută fără să le găsească. Dar
iată; că un glas simpatic îl trezeşte pe d. Georgescu din
.35 urîtele-i gânduri.
-- Bravos! d-Ie Mialache! bravos !
Este cocoana Anica, mamiţa lui madam' Georgescu.
- Cocoană! strigă gine;rele, sărind drept 'in pieioare ...
Unde umblati, cocoană?
[6]
6 NUVELE ŞI SCHITE
- Bravos! tot dumneata 'ntrebi ...
---- Fireşte că eu, dacă nu ştiu... De emer ceasuri de
când umblu după d-voastră.
-- După noi!... Ce spui, frate?.. Dar la Oppler nu
5 puteai să vii? A nemerit orbul Brăila... şi d-ta ...
_. La Oppler te-am trimis eu pe d-ta? strigă d. Geor­
gescu scos din pepene. . .La Oppler il Dracu era să ştie că
d-voastră sunteţi la Oppler? Eu v'am căutat la Mazăre,
la Manolescu, la Voinea, în parc.
10 .- La Voinea? .. Nu mi-a zis Miţa că ne-a găsit loc
la Vasileasca? ..
Când ti-a zis Mita că ti-a găsit loc la Vasileasca? ..
, "
Când ne-am întâlnitără pe hulivar ...
Când v'aţi intâlnitără pe bulivar? ..
15 Când mergeam la Voinea... ne-am întâlnitără, că
nu l-am găsit.
Pe cine?
Pe Voinea. .. Fincă ne-am întâlnitără cu Măndica.
Care Măndica ? sbiară d. Georgescu.
20 Vasileasca, omule! şi cu Miţa ...
Ei! si unde e acuma Mita?
, "'f ,
Nu ţi-am spus?
Când mi-ai spus?
Mialache! eşti nebun? Nu ţi-am spus că te aşteaptă
25 la Oppler cu Vasileasca şi cu fratele Vasileaschii, locote-
"nent Mişu dela itidenţă?
- Dar puiul?
-- L-am culcat.
- Unde?
30 Nu ţi-am spus?
Cocoauă, eşti nebună? când mi -ai spus?
Nu ţi-am spus că am tras la Măndica.
Ei? !
Nu sbiera aşa l . " Ei! ne-a dat un pat pentru puiul
35 în odaie la copiii ei, şi Miţii i-a dat odaia lui Mişu, şi el
doarme pe canapea în antrelută ...
Din vorbă 'n vorbă, au ajuns la Oppler. La Oppler, fa­
talitate! Toate luminile sunt stinse.
-- S'a dusără la Vasileasca acasă.
[7]
TRE� DE PLĂCERE
7
D. Georgescu şi coana Anica sue Încet pe drumul pră­
păstios către strada Furnica. E o noapte caldă cu lună
plina ... Cu cât sue, cu atât se desfăşură la picioarele dru­
meţilor panorama mirifică a Sinaei, cu simetricele ei con-
5 stelaţii de lampioane electrice. Vederea aceasta o încântă
pe coana Anica ... D. Georgescu e mai puţin simţitor faţă
cu măreaţa privelişte şi înjură bombănind. Au ajuns în
sfârşit la Villa Măndica. Puiul doarme cu copiii Vasi­
leaschii, dar, fatalitate! Madam' Georgescu lipseşte. A
10 plecat.
- Unde?
- A plecatără acuşica toţi, ZICe servitoarea somno-
roasă, la Sfânta Ana.
Şi d. Mişti locotenentul? întreabă coana Anica.
15 _o Şi dumnealui, răspunde slujnica.
- Du-te şi dumneatale repede Mialache, zice cocoana.
Dar d. Mialache isbucneste:
o ,
- Ce? cocoană ! ce? sunt nebun? dumneatale mă so-
coteşti cal de poşte ?
20 - Nu striga, că scoli copiii!
-- De cinci ceasuri de când alerg după d-voastră, ca un
turbat, nu e destul? Nu mai mă duc.
- Du-te, Mialache mamă! zice foarte rugătoare co­
coana; o să-i faci mare plăcere Miţii şi la toţi.
25 Nu mai pociu ...
O să te căeşti, Mialache!
De ce să mă căesc?.. Nu mă duc! n'o găsesc mCI
acolo. .. Mai bine, adu coşul.
Când zice d. Georgescu acestea, orologiul dela Castelul
30 Peleş se aude 'n depărtare bătând noaptea jumătate. Co­
coana scoate coşul de subt canapea, slujnica aduce o sticlă
cu vin, şi d. Mialache se pune să supeze cu coana Anica.
La supeu, d. Mialache povesteşte cu deamănuntul toate
peripeţiile prin care a trecut; iar cocoana Anica cum s'a
35 întâlnitără cu madam' Vasilescu şi cu toată compania şi
cu locotenent Mişu, care e mucalit al dracului «şi cântă
teribel »). Apoi, după supeu, s'a culcat d. Georgescu în odaia
locotenentului, rezervată pentru el şi madam' Georgescu,
iar gramama, în odaia copiilor, cu puiul.
3
[8]
8 NUVELE ŞI SCHIŢE
Dormeau încă profund când, pe la cinci ŞI Jumătate di­
mineaţa, un sgomot straşnic, clopoţei de trăsură, lăutari şi
chiote, i-a smuls din braţele lui Morfeu. Se 'ntorcea com­
pania dela Urlătoare, cu lăutari: madam' Vasilescu, ma-
5 dam' Costandinescu, nepoţica ei, dornnişoara Popescu şi
d. Vasilescu si madam' Georgescu si locotenent Misu ... Fu­
sese o partidă de plăcere improvizată, o fantazie' a locote­
nentului.
Vezi, cocoană? zice d. Mialache lui gramama, Vezi?
10 dacă mă luam după vorba d-tale si mă duceam si la
, ,
Sfânta Ana! ..
Ah 1 a fost o plăcere ce va rămânea neuitată ... Pe lună,
cu trăsurile la pas, şi d'asupra armoniei apelor de munte
şi şoaptelor pădurii, Iăutarii acompaniând încetinel şi d.
15 Mişu cântând menuetul, pe care-I cântă regulat muzica în
parc şi care-i place atâta lui madam' Georgescu!... De
aceea, cu sufletul Încărcat de fermecătoare amintiri, seara
la Bucureşti, când îşi face toaleta de culcare, madam Geor­
gescu zice oftând:
20 - Ah! marnito 1 menuetul lui Pederaski!... l\lă'nne-'
,
bunesc!
[9]
ULTIMA ORĂ! ...
Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul
dela Sinaia. Vreme splendidă, deşi prea călduroasă, şi o
miscare neobisnuită: pe de o parte afluenta trenurilor de
" ,
1) plăcere, ale căror bilete, fiindcă lunea cădea între două săr-
bători, erau valabile până miercuri dimineaţa: astfel, se
'ngrămădea lumea pentru bâlciul de a doua zi marţi, Sf.
Maria, când e şi hramul mănăstirii; pe de altă parte, era
hotărîtă pentru după amiazi plecarea Suveranilor noştri
10 spre străinătate.
Fizionomia parcului era destul de caracteristică. Persoa­
nele oficiale - Curtea regală era în mare doliu - redin­
gotă şi mănuşi negre, pălărie înaltă; generalii şi ofiţerii în
uniformă de mare ţinută; mult public de elită şi lume de
15 jos destulă. Unii steteau la mese în faţa bufetului, pe când
altii se plimbau în sus si 'n J' os.
, , .
Aşteptând să-mi aducă o cafea, mă pomenesc bătut pe
umăr cu multă discreţie... Un amic, reporter de ziar. A
venit să asiste la plecarea Suveranilor, spre a face cuve-
20 nita dare de seamă în ziarul său, un ziar foarte belicos.
Ai aflat?
Ce? zic eu.
Care va să zică, nu ştii nimic?
Ce, frate?
25 Aseară s'au prins doi inşi, un Bulgar şi un Italian ...
Unde?
Pe Bulgar l-au prins la Valea-Largă, când se co­
bora din tren şi pornea pe jos către Sinaia. Au găsit la el
două revolvere, două cuţite şi mai multe scrisori iscălite
30 de Sarafoff, de Dimitroff, de Trifanoff şi de ăsta ... cum îl
chiamă, frate? .. de ...
3*
[10]
10
NUVELE SI SCHITE
, ,
... De Ciciu Penciu .
Da, de Ciciu Penciu .
Ei! si?
,
Ei! şi ... a vrut el s'o întoarcă, s'o răsucească; s'a
5 contrazis şi I-au arestat.
Şi acuma unde e?
E închis la cazarma vânătorilor în deal.
Ei! dar ltalianul?
Care Italian?
10 ltalianul pe care I-a prins.
Nu, nene; nu-ţi spui că e Bulgar?
Bine, ăsta pe care l-a închis la cazarma vânătorilor, da,
e Bulgar; . dar ăla pe care spuseşi că I-a prins la Buş-
teni. .. nu era Italian? .
15 - A! da! ăla, da, ăla era Italian ...
--- Ei! cu. ăla cum stă lucru?
- Vine din America ... S'a găsit la el un pachet de
dinamită, cam de vreo patru chilograme, otravă şi ...
Şi mai multe scrisori ...
20 Da, mai multe scrisori... De unde ştii?
Ei, bravo! se putea fără scrisori?.. Fac prinsoare
că scrisorile sunt dela Brescijşi dela Luccheni ...
- Exact. .
'�- Şi, Întreb eu, ce s'a făcut cu acest anarhist? Unde
25 I-au închis? Tot la cazarma vânătorilor ?
Aş! asta e teribil. '.. că le-a scăpat!
-, ., Cum se poate?
- Da, le-a scăpat frumusel. Pe când voiau sa-i la di-
namita şi să-I lege, repede a dat brânci unuia dintre agenţi,
30 pe alt agent I-a răsturnat cu o lovitură de picior în pântece,
pe urmă a scos un pumnal şi un revolver şi amenirrtân­
du-i s'a făcut nevăzut. " Se crede că s'a ascuns în pădu­
rile Pelesului .... S'au luat cele mai strasnice măsuri, ca să
fie prins'. .. Inţelegi ce primejdie! '
35 - Bine, zic eu, astea trebuie să le dai la gazeta el-talc,
-c- Fireşte că le dau... Acu mă duc la telefon .. , Stai
putin, mă "ntorc îndată ... îti aduc stiri din Bucuresti.
Şi a plecat amicul meu la telefo�. Rămânând ;ingur,
iată văd un ofiter de vânători cunoscut,
,
I
..,
I
I
!
I
I
I
[11]
ULTIMA ORĂ ...
11
- Iubite căpitane, iartă-mă să te rog un lucru: nu s'ar
putea să văz şi eu pe Bulgarul ...
s.: Care Bulgar?
- Bulgarul prins la Valea-Largă... care e arestat la
5 d-voastră la cazarmă în deal?
. --- Un Bulgar arestat la noi la cazarmă?.. Poate de
acum douăzeci de minute încoace .. : Acuma viu deacolo ...
-- Nu, frate, arestat de aseară ... S'a găsit la el două
revolvere, două cuţite, şi mai multe scrisori dela Sarafoff,
10 dela Dimitroff, dela Trifanoff şi dela Ciciu Penciu ...
-- Fugi, monşer ! Cine ţi-a spus gogoşile astea? . � N'a­
vem nici un Bulgar arestat ... Poţi, dacă vrei, să mergi să
te convingi. Salutare, mă grăbesc; e târziu, trebuie să de­
junez mai de vreme; escortăm pe Maiestăţile Lor la gară.
15 Când căpitanul a făcut câţiva paşi, iată se Întoarce dela
telefon reporterul meu foarte încruntat.
-- Nu ştii nimic ...
- Ba ştiu, zic eu; ştiu că Bulgarul dumitale nu există
la cazarma vânătorilor: acum am vorbit cu căpitanul. � .
20 (şi i-l arăt pe căpitanul, care se depărtează prin mulţime)
mi-a spus că sunt toate gogoşi, că la cazarma lor nici
pomeneală n'a fost despre vreun Bulgar.
-- Da? .. bravo! In adevăr că acuma nu mai există
nici un Bulgar la cazarma dumnealor. " Dar pentru ce? ., .
25 Pentrucă nu I-au păzit cum se cade şi l-au lăsat să scape.
Bine c'am aflat-o şi pe asta! ... Dar în sfârşit, asta n'are
atâta importanţă; asta e veche. .. Să-ţi spun ce am aflat
acuma la telefon din Bucureşti... E lata rău ! Răsboiul
e declarat.
30 -- Ce?! zic eu îngrozit.
-- Douăzeci şi trei de ofiţeri români şi treisprezece soldaţi,
făcând exerciţii pe malurile Dunării, Între Călăraşişi Giur­
giu, au fost înconjuraţi de echipajul unei işalupe bulgare,
care debarcase pe teritoriul nostru, dezarmaţi, făcuţi pri-
35 zonieri, încărcaţi în şalupă şi trecuţi pe malul bulgar.
- Cum se poate?
.- Vezi dar că nu mai putem sta cu braţele Încruci­
şate: ;. Stai un moment ... Mă duc. la telefon, să dau
amănunte despre evaziunea Bulgarului ...
[12]
12 NUVELE ŞI SCHIŢE
Care Bulgar?
Bulgarul care a evadat dela cazarma vânătorilor.
Ce amănunte, domnule? De unde ştii şi amănuntele?
Ce-ţi pasă?
5 Şi zicând acestea, bravul meu aleargă la telefon.
Mă ridic Înecat. de vestea răshoiului.... am nevoie să
mă mişc, nu mai pot sta locului.
La câţiva paşi, un grup de domni, între cari şi un domn
ministru, de care am deosebita onoare a fi cunoscut.
10 Mă apropii eu respectul cuvenit şi salut ... D. ministru
îmi răspunde foarte politicos şi îmi întinde mâna. Mă miră
mult că d. ministru nu pare îndestul de emoţionat de lo­
vitura echipajului şalupei bulgare.
- Scuzaţi-mă, îndrăznesc eu) domnule ministru... E
15 adevărat?
- Ce? întreabă el. ministru, zâmbind caşi cum ar în­
ţelege ce sentimente mă muncesc.
- ... 0 şalupă ...
-- .. , Bulgărească. .. zice d. ministru accentuându-şi
20 mai bine zâmbetul.
-- .. , Da ... zic eu.
-- .. , Linişteşte-te ... N'a ,făcut până acum mCI un pn-
zonier român.
Apoi, către toţi :
25 Hotărît oamenii aceştia vor să. amintească lumea!
Pe urmă către mine:
Ei, cum îti vine dumitale să crezi asa baliverne?
De ! domn'ule ministru, zic eu, ştiu eu ce să mai crez şi ce
să nu mai crez? De exemplu, istovia cu evaziunea Bulgarului.
30 -- Care Bulgar?
- Care a fost prins aseară la Valea-Largă şi închis la
cazarma vânătorilor din deal... zice că a reuşit să fugă.
Ministrul şi toată lumea din grup încep să râză.
Dar eu urmez:
35 - Şi anarhistul pe care I-au scăpat la Buşteni, care
venea din America cu patru kilograme de dinamită ...
- Nu v'am spus eu, zice d. ministru, că o să srnin­
tească lumea?.. Uite 'n ce stare l-au adus chiar pe un
om ca dumnealui, care de! ori şi cât. .. om cu condeiu ...
[13]
ULTIMA ORĂ ...
j9
.0
Zicând acestea, d. ministru ne salută frumos şi după ce
mai mă 'mbărbătează încă odată, asigurându-mă că răs­
boiul nici n'a început, nici n'are să'nceapă, se depărtează.
Ameţit, mă reîntorc la scaunul meu şi şez la loc, să
5 aştept pe d. reporter, care trebuie să se 'ntoarcă dela te-
lefon.
Nu aştept mult; iată-l,
-- Ei? întreb eu. Mai ai ceva nou din Bucureşti?
- Se vorbeşte cu stăruinţă despre asasinarea unui JU-
10 decător de instrucţie.
-- Nu mă 'nnebuni! ... Dar ştii ce am aflat eu? . Acum
am vorbit cu ministrul X ...
Cu ministrul X!?
Da.
15 Ei?
E mai lată decât toate!
Ce?
Podul de pe Dunăre ...
Ei! podul de pe Dunăre .
20 Podul dfla Cernavoda .
Nu 'nţelegi? .
A sărit în aer? !
Da, zic eu; cum ai ghicit?
Mi s'a spus ceva la telefon, dar nu credeam ... Mă
25 duc să dau confirmarea ştirii!
Şi pleacă glonţ.
-- Stai! strig eu.
Mă iau după el, îl ajung şi-I opresc:
- Nu uita să telefonezi că de trei zile escadra bulgară
30 bombardează Constanta. #
C ? B"
onstanţa. . . . me.
[14]
BORISSARAFOFFL ..
Pe vremea conflictului româno-bulgar ...
La cunoscuta ospătărie Enache, în compartimentul po­
pular, unde unele feluri de bucate se servesc şi cu jumă-
5 tatea de porţie, se află, cătră ora două după amiazi -- oră
la care toată lumea de rând a plecat dela dejun - o com­
panie de patru tineri, urmând o dispută destul de ani­
mată.
Cine sunt aceşti tineri?
10 Asta puţin importă. Să zicem că-i chiamă A, B, C şi D.
Ce sunt aceşti tineri?
Asta importă mai mult, /şi asta o s'o înţelegem dacă
vom urma cu atenţie calduroasa lor dispută ...
Să ascultăm ....
15 A. (cătră D.). - Poftim! două fără douăzeci şi cinci!
Unde e? ..
D. (foarte Ingrijat), - Ştiu eu? . . . In OrIce caz, nu
stric eu!
A. (cătră D.). - Da cine? eu? ..
20 B. (cătră D.). - Dumneata strici, fireşte! Dacă nu erai
dumneata, nu-i pierdeam urma! nu ne scăpa aşa!
C. (cătră D.). - Dacă dumneata nu te simţeai capabil să-I
aduci negreşit, de ce te-ai băgat?
D. -- Domnilor, eu vă spun că vine, mi-a zis că vine,
25 dar că nu ne mai spune nimic. l-am promis pe parola de
onoare că nu-l mai întreb nimic, şi mi-a promis negreşit
să dejuneze aci cu noi: trebuie să vie! peste putinţă să nu
vie 1 .. ". Câte ceasuri sunt?
C. -- Două fără douăzeci! ... (dezolat) Nu mai vine!
30 A. ŞI B .. (dezolaţi). --- Nu mai vine!
[15]
BORIS SARAFOFF! ...
15
C. (către n.i. - Pentru ce n'ai stat la uşe, să-I iei în
trăsură când a ieşit?
D (dezolat). -- Am stat... la uşa dinspre Doamna
Bălaşa, pe unde iese totdeauna ...
5 B. -- Ei?
D. -'-� Ain stat până la unu ... A 'nceput ploaia ... Am
reintrat în palat, l-am căutat la biuroul lui. .. Plecase! ...
A. - Ieşise pe uşa principală dinspre cheiul Dâmboviţii l
B. (cătră D.). - Vezi că esti zevzec?
loD. - De ce, domnule! '
B. -- Fiindcă trebuia să bănuesti că-ti poate scăpa ...
De ce l-ai pândit la uşa palatului?' Nu ştiai că palatul mai
are si alte ieşiri? Trebuia să-I astepti la usa cabinetului
când iese. .. Ai văzut cum ti-a t'ras �hiulul?
,
15 _ Oricine înţelege, crez, din această fierbinte convorbire,
că cei patru tineri nu pot fi decât nişte; infatigabili repor­
teri de ziar, şi că persoana căreia ioan pierdut urma, fiindcă
a ştiut să le scape cu atâta dibăcie, nu poate 'fi altul decât
inteligentul jude de instrucţie de pe lângă Onor. Trib. Ilfov,
20 simpaticul meu amic J. Th. Florescu, care _ a mandat şi
ordonat tuturor agenţilor forţei publice să-i aducă, de unde
or şti, pe numiţii Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, D.
Davidoff, D. Troleff, D. lconomoff şi Al. Burlacoff, pentru
a fi ascultaţi asupra inculpărilor ce li se aduc pentru fap-
25 tele prevăzute şi penate de art. ·47 combinat cu art, 226
şi 332 din cod. pen.! .
Dar până să execute agenţii forţei publice ordinul neo­
bositului jude de instrucţie, să urmăm a asculta disputa
tinerilor reporteri ...
30 C. -- Domnilor, ora este două fără un sfert.:. Crez că
e de prisos să mai aşteptăm... (cu ironie). Să multumim
amicului D.... de inteligenţa cu care a ştiut să conducă
urmărirea omului nostru şi să mergem să ne vedem de
treburi.
35 A. şi B. (cu mult sarcasm către D.). - Mersi, monşer. : .....
D. - Dar ...
. Toţi ceilalţi trei. --- Mersi, monşer, şi la revedere ...
Zicând acestea, pornesc să iasă. Dar D., atins până 'n su­
flet de maliţiozitatea confraţilor, li se pune în cale şi, erno-
[16]
io NUVELE ŞI SCHIŢE
ţionat, după ce a făcut, încruntându-şi fruntea, apel la o
inspiraţie, le zice cu un ton suprem:
- Domnilor! un moment!. " Ştiu unde este 1. .. Câte
ceasuri sunt?
5 - Două fără zece.
- Staţi aci! Vă conjur să mă aşteptaţi o jumătate de
oră. " Dacă la două şi douăzeci nu sunt cu el aici, atunci ...
vă dau voie să nu mă mai stimati ... Mă duc! Vi-I aduc!
Trebuie să vi-I aduc! '
10 Şi zicând acestea, omul ranit de sarcasmul confraţilor
şi iritat de chiulul fugarului urmărit, a pornit ca glonţul
unui anarhist.
Deşi sceptici în prrvmţa rezultatului promis cu atâta
avânt, cei trei confraţi se hotărăsc să aştepte, şi, pentru
15 a scurta chinul aşteptării, comandă o semi-baterie cu sifon.
Dar n'apucă să vină băiatul, şi o birjă, cu coşul ridicat şi
cu burduful tras, se opreşte din goana mare dinaintea ospă­
tăriei.
Un moment, birjarul, un mus cal, vorbeşte cu muşteriul,
20 apoi desprinde burduful. Muşteriul se dă jos şi intră în
compartimentul popular al ospătăriei, Muscalul a şi plecat.
Musteriul cel nou este un om înalt si bine făcut, ochi
, ,
pătrunzători; fruntea mică, încadrată într'un păr aspru şi
des, de culoare castanie bătând în roşcat ruginiu; bărbia
25 si buza încadrate asemenea în niste mustăti si o barbă de
acelaş fel şi aceiaşi culoare. E în'tbrăcat într'un chip neo­
bişnuit în oraşele europene, -- haine de dimie groasă, t.ivite
cu şiret de lână, dar croite tot nemţeşte, Însă cam nepo­
trivite pe trup; pe d'asupra un fel de ipingea de aba pentru
30 vremea rea; în cap, o şapcă de plisă neagră cu cozoroc
de piele, cum sunt şepcile birjereşti ; în picioare, cisme
mari, răspândind mirosul caracteristic al iuftului rusesc
îngrijit cu untură de peşte.
Acest tip exotic, de o înfăţişare foarte hotărîtă şi ener-
35 gică, atrage fireşte atenţia de argus a celor trei tineri con­
fraţi, care-şi schimbă, ca nişte fulgere, priviri arzătoare de
mirare şi curiozitate. Tipul se duce la o masă mai departe
de ei, lângă fereastră, trage cu precauţie perdeluţa - care
în compartimentul unde se servesc unele feluri de mân-
[17]
BORIS SARAFOFF! ...
17
care ŞI cu jumătatea de porţie, stă totdeauna dată la o
Parte - si dă să se aseze pe scaun. In miscarea ce face
" ,
ca să-şi ridice vingherca dela spate aşezându-se, îi cade
din buzunar, făcând mult sgomot, un revolver de calibru
5 mare, ca revolverele milităreşti, împreună cu o cartă de
vizită. Vădit contrariat de aceasta şi nep utându-şi înneca
o exclamaţie de necaz, s'apleacă, ia repede arma şi o pune
la loc în buzunar. Apoi bate tare în masă.
Băiatul intră cu semi-bateria comandată de cei trei con-
10 fraţi, le-o aşează pe un scaun şi trece la noul sosit.
- Listâ! zice tipul cu tonul aspru şi cu un pronunţat
accent strain.
Băiatul dă lista ..
- Ţuică şi ciorbâ, schembe şi ărdei! comandă tipul.
15 Cei trei confraţi privesc aiuriti pe când tipul, ca şi cum
ar pricepe că este obiectul celei mai diabolice scrutări, îşi
mută scaunul, intorcându-le spatele.
- Carta de vizită a rămas jos! şopteşte unul dintre
confraţi. Uite, jos! între piciorul scaunului, la stânga, şi
20 între piciorul mesei, la piciorul lui ...
In adevăr, tipul, grăbindu-se să-şi ridice arma, a uitat
jos carta de vizită.
- Ce-i de făcut, să punem mâna pe ea?
- Bine să-i fie lui d. judecător! Vezi? dacă nu fugea
25 de noi şi venea să dejunăm împreună!... Vezi ce a pier­
dut!
-- Şi dobitocul de D .... aleargă cine ştie pe unde după
dumnealui!
Atât mai rău pentru ei! şi atât mai bine pentru noi!
30 Ce-i de făcut?
Ce-i de făcut?
Ce-i de făcut?
Toate aceste replici se urmează pe şoptite foarte repede,
pe când tipul, care şi-a mâncat ciorba de schembea, comandă:
35 Varzâ! porţii mă re mâ ! şi ărdei şi vin!
-- Şi pe urmă? -- întreabă băiatul.
-- Pâ urmâ, fleică şi ărdei !
Până să execute băiatul comanda, tipul se scoală dela
masa lui şi cu mâinile la spate, se duce să se uite la reclama
[18]
18 NUVELE ŞI SCHiŢE
ilustrată, atârnată pe peretele dimpotrivă. Unul dintre con­
fraţi se scoală şi se repede spre masa dela care s'a ri­
dicat tipul; dar tipul iute se 'ntoarce în loc, îl ajunge la
masă, tocmai când vrea să s'aplece spre piciorul din stânga
5 al scaunului, şi-I împinge binişor, dar cu destulă putere,
la o parte. N'a trebuit mai mult decât trei patru secunde,
ca să se săvârşească această manoperă. Tipul se aşează la
loc pe scaunul lui, de astădată cu mai multă precauţie ca
întâia oară, iar tânărul ziarist merge să facă asemenea la
10 mas a lui. De astădată carta de vizită nu se mai vede;
a dispărut sub talpa ciobotei din stânga a stăpânului ei.
Confratii îsi muscă buzele.
- să dăm d� ştire poliţiei!
- N'am făcut nimic!... Trebuie să stim noi mai în-
15tâi cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănue�c eu, apoi atunci
captura lui s'o facem noi. " Şi atunci să poftească iar d.
judecător să ne mai facă fasoane!
Unde dracul e dobitocul de' n ... ?
'-- E două şi jumătate ...
20 - Crezi că mai vine? I-e ruşine să se 'ntoarcă singur ...
Pe când şoptesc acestea 1jiuerii noştri, tipul se scoală şi
trecând pe lângă ei, cu capu'nt.ors fără să-i privească, iese,
cine ştie pentru ce, pe uscioara care duce în dosul ospătă­
rîei. A iesit urmarit de prîvirile celor trei confrati, si n'a
25 apucat să' se 'nchiză bine uscioara după el, şi toţi t;ei au
dat să se repează Ia piciorul stâng al scaunului. .. Neno­
, rocire ! Carta de vizită lipseşte din locul ştiut.
- 1 s' a lipit de talpa cismei ! zice unul dezolat.
Si toti se 'ntorc în loc, si toti dau un tipăt de triumf ...
30 In' ade�ăr, carta s'a lipit' de talpa cismei; dar cisma tre­
când pragul uscioarei, carta s'a deslipit. Es'te colo jos, mur­
dărită de noroiul de pe talpă, ,dar sclipind totuşi ca un
soare strălucitor. O ridică şi - ce citesc?
Boris Sarafoff, president du, Comitemacedo-andrinopo-
35 litain, Grand M aîtreetc. etc.
El! Boris Sarafoff! la Bucuresti! Boris Sarafoff!
,
--- BOI'is Sarafoff trebuie prins! prins de noi!
Cât e de scurtă' viaţa omului, progresul n'ar fi fost po­
sibil, dacă omul n'ar fi avut darul să înveţe din păţeala
[19]
BORIS SARAFOFF l. ..
19
altuia, să se folosească de experienţa aproapelui său. Astfel
O amintire trecu ca un fulger prin mintea celor trei tineri
confra-ţi: cum scăpase judecătorul de instrucţie din mâi­
nile amicului lor D ... ? - foarte simplu: pe când D ... îl
5 pândea, de bună credinţă, la o uşă de ieşire a palatului,
d. judecător ieşise pe alta. Dar dacă D ... ar fi avut inspi­
raţia să-I pândească la uşa de ieşire a cabinetului, pe d.
judecător, aşa e că nu-i putea scăpa? Prin urmare: numai
o uşă de ieşire are ospătăria Enache? Nu! are trei. Care
10 va să zică, dacă, pe când dânşii îl aşteaptă pe Sarafoff
în compartimentul unde se servesc unele mâncări şi cu ju­
mătatea de porţie, îi vine numitului Sarafoff inspiraţia să
plece pe altă ieşire?
-- Dar nu şi-a terminat dejunul ... A comandat o fleică ...
15 - Ce are aface! A simţit că e bănuit si fireste a renun-
, ,
tat la fleică.
, Dar cum să plece? nu şi-a plătit socoteala .
�- Ba ce! un asasin să mai aibă aşa scrupuluri .
- Dar ipingeaua şi-a Iăsat-o'n cuiu... trebuie să vie
20 să-şi ia ipingeaua! mai ales că afară eo ploaie teribilă.
- Aş! un Om aşa de îndrăzneţ ca Sarafoff are să se
teamă de ploaie! vezi bine!
Se'nţelege că toate aceste raţionamente, pentru care
mie-mi trebuesc atât ea cuvinte greoaie, s'au săvârşit într'o
25 clipă printr'o schimpare de priviri - tot aşa, într'o noapte
adâncă la sclipirea fulgerului, se vede o cale limpede. Nu
e vreme de gândit prea mult! Cei trei confraţi ies pe urmele
lui Sarafoff, trec pe lângă bucătăria ospătăriei şi merg
spre fund să se pună deaproape la pândă. La sgomotul
30 paşilor lor, răspunde o tuse înfundată : Sarafoff n'a scăpat!
Sarafoff este acolo! Il aşteaptă ...
- Dar dacă sparge zidul şi iese prin curtea dealături? ...
şopteşte unul.
- Mai aşteptăm câteva momente şi, dacă nu iese,
35 spargem uşa; intrăm după el şi-I scoatem de urechi afară!
Sarafoff nici gând n'a avut să fugă... Apare foarte
liniştit. .. Cu aceasta îşi susţine totdeauna prestigiul un
om reputat îndrăznet - cu linistea. La înfătisarea lui Sa­
rafoff, care ţine mân� dreaptă in buzunarul' �nde e revol-
[20]
schimbe ceva,
a sa de incor-
,
20
5
10
15
20
25
30
35
NlJVELE ŞI SCHIŢE
verul, cei trei confraţi fac un pas înapoi; el înaintează
un pas; ei fac doi înapoi; el doi, ei trei .. , Aceasta nu
doar de laşitate... E o tactică prudentă: vor să-I Încon­
jure, să-i ia orice posibilitate de mişcare, să-i tac toate ie­
şirile. Astfel unul merge la portiţa gangului de serviciu,
altul la uşa compartimentului celui mare, şi celălalt la
uşa compartimentului unde Sarafoff s'a întors, s'a reaşezat
la masă şi continuă să dejuneze cu liniştea celei mai nevi­
novate conştiinţe. A! criminalul! Dar de data aceasta nu
mai scapă! El va fi prins de cei trei bravi jurnalişti, care-I
vor da pe mâna justiţiei implacabile şi incapabile a-l apuca
fără ajutorul lor. Şi cu această ocaziune, se va vedea odată
mai mult cât se poate câştiga când totul merge după prin­
cipiul aşa numitului « schimb de bune procedeuri i). Dacă
în trista afacere bulgaro-macedo-română, justiţia a făcut
colosale servicii presei, apoi, în schimb, presa, prin cei trei
valoroşi membri ai ei, va fi făcut un serviciu imens justi­
ţiei, dându-i în mână pe numitul Boris Sarafoff, creerul
şi sufletul infernalului complot bulgar, pentru a fi ascultat
asupra inculpărilor ce i se aduc pentru faptele prevăzute
şi penate de art. 47 combinat/cu art, 226 şi 332 din cod. pen.
Sarafoff a terminat dejunul şi a plătit socoteala. După
revererrtele ce i le face băiatul care a primit plata, se poate
crede că Sarafoff a fost galantom si a dat un bun bacsis.
Tânărul reporter care stă la pândă, simte un fior: S;r�­
foff S'B ridicat de pe seaun... De sigur vrea să plece ...
A sosit deci momentul suprem. Dacă asasinul, văzându-se
in faţa primejdiei de a fi prins, în desperarea lui, trage? ...
Un aşa om e capabil de orice! Dar prima emoţie trece:
tânărul vede că Sarafoff n'are deloc intenţia să plece, şi
mai observă că bulgarul n'are câtuş de puţin aerul că ar
lua seama la dânsul.
Sarafoff s'a ridicat dela masă şi se plimbă de e010 până
colo, par'că ar aştepta pe cineva! Asta ar fi şi mai frumos!
Ar avea haz să fie aici, la Enache, convocat comitetul ma ..
cedo-andrinopolitan.
- Să asteptăm dar ! isi zise tânărul.
Câteva momente se p�trec fără ea să se
material sau psihic, în situaţiunea aceasta
[21]
BORIS SARAFOFF! ...
2:1
dată. Dar o hirje se opreşte dinaintea ospătăriei, şi din
birje se coboară tânărul D... care a alergat până acum
după judecătorul de instrucţie. Confratele din uşă îl. în­
tâmpină, şi cu tonul înnecat:
5 - Ci, haide, nene, odată! pentru numele lui Dumnezeu!
unde umbli! Aşa e că nu l-ai găsit?
.- Nu, monşer , am umblat ca un nebun peste tot; im­
posibil ca să-I găsesc! par'că s'a ascuns în pământ!
-- Puţin ne pasă acuma de dumnealui! ... Uite-te bine
10 la omul acesta 1 .
Şi, zicând astea, arată pe bulgarul care, cu mâinile la
spate, se uită la reclama ilustrată din perete.
IJn Bulgar, probabil!
- Da, un Bulgar... Ştii anume cine?
15 - Cine?
Drept răspuns, confratele arată foarte discret carta de
vizită plină de noroiu. D... dă un ţipăt... Bulgarul
n'aude n'a-vede. Se întoarce în loc şi urmează. să se plimbe
cu mâinile la spate de colo până colo ...
20 Ce facem? întreabă D... uimit.
Il pândim aci.
Il denuntăm politiei.
Peste putinţă! Ai răbdare... Trebuie să avem răb­
dare. . . Sarafoff aşteaptă aici pe Kovaceff, Davidoff,
25 Troleff, Iconomoff şi Burlacoff ...
--- De unde stii?
,
-- Ce-ţi pasă? Aici e convocat comitetul macedo-andri­
nopolitan .. , Trebuie -să-i prindem pe toţi... Dacă dăm
acuma alarma, stricăm tot! Trebuie s'avem răbdare!
30 Dar ceilalţi unde sunt?
Membrii comitetului?
Nu! băetii nostri.
Sunt la' posturile lor... Noi nu suntem zevzeci ca
dumneata să lăsăm ieşirile neocupate.
35 Până să protesteze D... contra acestei răutăţi, o altă
birje se opreşte în faţa ospătâriei ; este muscalul care l-a
adus aci adineaori pe prezidentul comitetului rnacedo­
andrinopolitan. Un tip absolut bulgăresc coboară şi
intră ...
[22]
22
5
10
15
20
30
NUVELE ŞI SCHTfE
-- Kovaceff! şopteşte tânărul confrate cătră D ...
Kovaceff se apropie cu mult respect de Sarafoff şi-i spune
foarte încet ceva la ureche.
- Trebuie să pice şi ceilalţi! şopteşte tânărul jurnalist.
Dar Kovaceff ia ipingeaua din cuier şi o ţine lui Sarafoff
care o îmbracă pe mâneci.
Vor să plece!
- Pleacă!
- Opriţi-vă, asasinilor! strigă cei doi confraţi, tăin-
du-le drumul spre uşe.
Dar asasinii îndrăzneţi îi împing, Iăcându-şi loc de tre­
cere,
'- Săriţi! Asasinii! Sarafoff! Kovaceff!
Ceilalţi doi confraţi aleargă la acest sgomot, urmaţi de
toţi băieţii dela Enache. Insă, până să sosească toţi, Sa­
rafoff şi Kovaceff au biruit şi au reuşit să ajungă la tră­
sura lor ... In luptă, Sarafoff şi-a pierdut peruca şi, punând
un. picior pe scăriţa t.răsurii, când vor toţi să-I înhate, îşi
smulge barba.
Toată lumea rămâne trăsnită.
- Cine? .. Cine?.. Cine e Sarafoff?!
- ... Este inteligentul judecător de instrucţie, care ştie
să scape cu atâta dibăcie de urmăririle reporterilor ! este
simpaticul nostru amic J. Th. Florescu, care a mandat şi
ordonat etc. etc.
- Dar Kovaceff?
- Grefierul lui Sarafoff.
Profitând de aiurirea urmăritorilor săi, Sarafoff s'a suit
eu Kovaceff în birje si strigă mus calului :
- Mână iute, gasp�din 1
Birja porneşte în goană... Tânărul D... se acaţă ea
ştrengarii dela mahala dinapoia trăsurii.
_. Dă cu biciul dindărăt! st.rigă Kovaceff.
[23]
5
10
15
20
30
,RE PO RT AJ
�.�
« Revolta Natională » apărea sub direcţia mea acu vreo
cinsprezece ani, pe vremea cabinetului Brătianu. Era o
gazetă eminamente cornbativă, făcând crâncenă opoziţie.
Tăria noastră nu stetea atât în articole de fond sau În
Polemice, cât în informatiuni de sensatie tesute cu obser-
, , , ...
vaţiuni veninoase. Turbasem şi pe public, şi pe politicieni,
şi mai ales pe confraţi, cu descoperirile celor mai i.ntime
secrete ale culiselor politice, sociale şi chiar familiale. Poliţia
înnebunea căutând în zadar să afle izvorul ştirilor «Revoltei».
Şi ce simplu lucru! Toate le aflam dela o damă din so­
cietate, care le lua Într' adins pentru noi dela un stâlp al
puterii, un om foarte de sus. Câte trele părţile erau intere­
sate să lucreze cu cea mai perfectă discreţiune: bărbatul
de stat îşi exercita prin canalul nostru micile răutăţi şi
marile. intenţiuni; dama câştiga frumos dela noi, iar noi
ţineam recordul gazetelor bine informate. Oricine ar fi
cetit Însă cu destulă luare aminte foaia noastră ar fi tre­
buit măcar să bănuiască : pe câtă vreme pe toţi oamenii
dela putere îi tratam cu ou şi cu oţet, pe bărbatul nos­
tru de stat îl maltratam cu zahar şi cu apă de trandafir.
Dar, din nenorocire, izvorul informaţiilor a trebuit să
ne sece odată. Bărbatul de stat a căpătat misiunea pe care
o vâna de mult şi a părăsit capitala; astfel, am rămas­
darna, dezolată fără bunul ei amic, iar noi, şi mai dezolaţi,
fără informaţii. A voit dama să ne servească cu ştiri din
alte izvoare; dar au început să plouă desminţirile, şi con­
fraţii s'au pornit să-şi verse focul asupra « Revoltei », care,
fă - .. 1 ... , . f . r
« ara mCI un scrupu ... mmcmoşI.... In arm r • •• ea-
raghioşi! » .. , În fine toate graţiozităţile de cari sunt ca­
pabili nişte confraţi geloşi de un Îndelungat succes.
4
[24]
24
5
10
15
20
25
30
35
40
NUVELE ŞI SCHIŢE
Atunci, am luat un reporter special.
Câteva zile am scăpat de desminţiri şi de invectivele
confraţilor. " Da 1 dar ce informaţii, Dumnezeule 1 Ju-
decaţi singuri:
«Azi s'a ţinut un consiliu de miniştri, la ministerul de interne l}.
(, Primul ministru va pleca mâine Sâinbătă la Florica. Probabil că se va
întoarce luni sau marţi" dacă nu se va hotărî să rămână acolo mai multe zile �.
« D-l ministru al cultelor a lucrat eri, miercuri, cu M. S. Regele ».
« Aflăm cu plăcere logodna d-lui Alexandru Popescu, vechiu funcţionar, cu
doamna Alexandrina Ionescu, mama tânărului poet Horaţiu Ionescu, impie­
gat la biuroul de servitori de pe lângă Prefectura Poliţiei Capitalei. Toate
urările noastre de fericire junci perechi ».
(' După cererea doamnelor Tudoriţa Ştefănescu şi Fani Teodorescu, s'au
permutat, întâia în postul de moaşă la plasa Z ... în locul celei de-a doua, iar cea
de-a doua în aceeaşi calitate la plasa X ... in locul celei dintâia ».
Când a intrat reporterul meu de dimineaţă', l-am întâm­
pinat spumând:
- Domnule Caracudi, nu merge aşa 1 Cu informaţiuni
ca ale dumitale, dăm de mal gazeta. Informaţii sunt astea?
Fireste că s'a tinut azi un consiliu de ministri, fiindcă
acol� în fiecare joi se ţine câte unul!. .. Fireşte că printul
ministru va pleca Sâmbătă, .după regulă, la Florica, ca în
toate Sâmbetele, şi se va întoarce, iar după regulă, ori
luni, ori marţi, ori miercuri, ori în altă zi!... Fireşte că
ministrul cultelor a lucrat ieri la palat, fiindcă miercurea
este ziua fixă de lucru a acestui secretar de stat ou Re­
gele 1. .. Şi pe urmă... Ce-mi pas� mie de logodna junei
A!t:�?},!(:lr�pa. ! : ;: ce igt€:'rM poate avea J?�1.lţrlJ Of.ltiţQl'iii
noştri pe�iriutarel\ moaşelor du mita le ! . .. Ce ( vrei să
omori « Revolta l), nene?.. spune!
- Ba nul
-- Atunci 1. .. Mie îmi trehuesc, domnule, inforrnatiuni
politice de sensaţie.
-- Dacă nu sunt, domnule director ...
-- Trehuie să fie 1. .. Altfel, cu regl'et, amice, nu eşti
bun de noi 1
.- Am înteles, domnule director.
_ Pleacă,' aleargă! Vâră-te peste tot, în lume, în loca­
luri publice şi oficiale, în cercuri politice; scotoceşte, mi­
roase, află, află, află 1
[25]
REPORTAJ
25
D. Caracudi a plecat foarte hotărît. Peste câteva ceasuri,
pe seară, se întoarce mândru. Avea' de ce. Aflase lucruri
cu deosebire interesante dela un personaj politic, al cărui
nume nu vrea să-I spună. Intre altele, iată:
5 1. O mare neînţelegere în sânul consiliului de miniştri;
2. O criză ministerială iminentă;
:3. Intenţia guvernului de a spori efectivul armatei ŞI
ann de serviciu;
Li. Sgomote despre un grav incident diplomatic;
10 5. Un divorţ scandalos în lumea mare.
- Ei, ai văzut?.. Cine e amicul care ţi-a comunicat
toate astea.
- Asta nu se poate, răspunse Caracudi; am dat pa­
rola de onoare să nu-' spun numele. Dealtminteri, dacă al'
15 afla că l-am trădat, nu mi-ar mai spune nimic altădată.
- Bravo, domnule Caracudi! frumoasă recoltă. Aşa da!
dă-i înainte! dumneata ai apucături americane; vei avea
un frumos viitor ca ziarist român.
Şi în adevăr, pe fiece zi reporterul a mers progresând,
20 aşa încât, în scurt timp, « Revolta )}, compromisă oarecum
în ultimele două săptămâni, se ridică la vechiul ei nivel de
popularitate, ba chiar mai sus. Niciodată atâta succes ...
Bravul meu Caracudi! De exemplu:
Putem spune, din sorginte autorizată, că ieri s'a petrecut la palat o scenă
25 care caracterizează situaţiunea întreagă ca imposibilă de susţinut. Guvernul e
pe ducă. La ediţia de seară amănunte.
Apoi. la editia de seară:
� ,
30
35
4U
Se ştie că Regele de mult îşi dă seama de starea nenorocită în care a ajuns
ţara, şi nu pierde nici o ocazie pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de gu­
vernul vizirului. Regele pândea de mult momentul când să spună verde şefului
colectivităţii ce crede despre această politică descreerată. Astfel, ieri, când vi­
zirul a mers la obişnuita audienţă, Regele s'a închis cu dânsul în cabinetul de
lucru, luând cele mai stricte precauţiuni a nu fi auzit de nimeni, şi i-a tras vi­
zirului o săpuneală numărul unu, făcând critica amănunţită şi foarte aspră a
acestei politice, care consistă în a tolera « jafuri, asasinate şi procese scanda­
loase », după propria expresie a vizirului.
Tot timpul, vizirul a tăcut eu ochii în pământ, galben la faţă ca un cadavru.
La sfârşit, Regele, arătând cit situaţia a devenit intolerabilă pentru ţară şi
pentru Coroană, a spus răspicat:
Nu. mai merge, domnilor, lut mai merge!
S'a observat chiar ele servitori aerul plouat al vizir-ului la ieşirea din palat.
De prisos a mai spune ce succes a avut gazeta noastră
seara. Ediţia pentru capitală s'a epuizat în câteva mo-
4*
[26]
2� NUVELE şISCHrrE
mente, aşa că: am fost siliţi să tragem încă o mie de exem­
plare (încă. trei, am spus noi a doua zi).
- Al dracului Caracudi !gândeam eu. De unde le află?
Trebuie numaidecât să ştiu de unde le află.
ij Toate stăruinţele mele pe lângă el au rămas infruc-
tuoase; peste putinţă să aflu sorgintea de unde căpăta
atâtea stiri. Incăpătânarea lui m'a scos din răbdări. M'am
, ,
hotărît să-i dejoc rezistenţa, smulgându-i secretul într'un
mod fie chiar nedemn.
10 A doua zi, o zi incântătoare de toamnă, reporterul mi-a
spus de dimineaţă:
- Mi se pare că pentru ediţia de seară o să am o infor­
maţie în -Iegătură cu cea de ieri, cu scena dintre Rege şi
vizir. Adineaori când veneam încoace, am văzut pe vizirul
.. 15 intrând iar la palat. .. Să vedem. " Mă duc .... Mă'ritorc
într'un ceas cu informaţia ...
-De astă dată trebuie să te prinz! am zis în gândul
meu, şi imediat mă luai pe urmele lui mai discret decât
un bătrân detectiv.
20. Caracudi, fără a bănui câtuşi «le puţin, ieşi pe bulevard în
Calea Victoriei. Un moment, 7,e opri la fereastra unei pră­
vălii de galanterie; apoi, urma înainte cu pas potolit. Ajun­
gând în colţul stradei Nouă, se opri la Capşa, aşezându-se
afară la o mesută. Eu stam în coltul otelului de Boule-
, ,
'25 vard. Vreo douăzeci de minute m'a ţinut aşa, el pe scaun
şi eu în picioare ... S'a sculat şi a apucat spre palat. După
el. .. Dar, din nenorocire... în dreptul lui Oteteleşeanu,
Ia deschizătura largă a pieţei Teatrului, l-am pierdut din
ochi în mulţime ... Caut în sus, caut în jos: nicăeri ... S'a
30 suit de sigur în vreun otel, unde are întâlnire 'eu omul
lui - vreun deputat, senator... ori ştiu eu? Când mă
desperasern şi porneam să mă întorc la redacţie, eu g:'mdul
a reîncepe jocul la prima ocazie, iată-l pe omul meu că. iese
din prăvălia de specialitate a Regiei cu un pacheţel în
35 mână ... Şi-a luat tutun ! . _ . Apucă tot în sus spre palat .. _
După eL.. Dar, trecând pe dinaintea tutungeriei, mi­
arunc ochii să văd dacă nu e cineva acolo cu care să fi
comunicat. .. In prăvălie, nimeni, afară de vânzătoarea şi
împiegatul. Trecând pe la palat, Caracudi taie drumul,
[27]
REPORTAJ
salută pe cineva dela fereastră şi urmează domol Înainte.
, Ajungând şi eu În faţa palatului, trag cu ochiul şi văd la
geam un tânăr ofiter de rosiori... Caracudi îsi ia seama
mai încoa de Episc�pie; se intoarce în loc şi porneşte îna-
5 poi ... Mă ascunz repede într'un gang. Trece la yale ...
ies după el la potrivită distanţă, ţiind ochii la pălăria lui
cenuşie ca argintul. In dreptul palatului pălăria cenuşie
salută iar... Iar ofiţeraşul ...
- Nu cumva?.. gândesc eu.
10 Reporterul apucă la dreapta pc lângă grădiniţa pala-
tului. . .În strada SI. Ionică... După eL.. In intrarea
Rosetti. .. In Ciş�igiu.'.. Trece puntea... Merge drept
la huff't... Eu stau ascuns lângă movilă şi nu-l iert din
ochi. .. Bea cafea şi fumează din tutunul cel proaspăt.
15 De sigur aci are Întâlnire cu omul dela. care ia informa­
tiile .. , Il aşteaptă, •. Il astept si cu. .. Reporterul scoate
, , "
blocul din buzunar şi scrie... E o vreme splendidă, şi
grădina, sub cerul limpede de toamnă, e mai frumoasă
ca totdeauna. In aer linişte; ici şi colo pică-încetinel frunze
20 galbene, învârtindu-se în clipe largi până la pământ .în
jurul coadclor veştejite, şi de departe s'audc glas de le-
bădă. . . '
Dar omul meu a isprăvit de, scris; plăteşte, se scoală
şi apucă spre locul unde mă aflu... Mă dau binişor pe
25 după movilă. Porneşte spre intrarea Rosetti înapoi .>; •
După el... Iese prin strada Brezoianu ... 'Suie bulevar­
dul. .. Acum grăbeşte pasul. " şi eu pe al meu. " Unde
mă duce?.. Să vedem... '
La redacţie... Intră... Dau fuga. Când intru, Cara-
30 cudi scoate blocul.
-- Ei? Întreb eu.
-- Stăi să vezi! răspunde cu un zâmbet triumfător, şi-mi
pune îndată sub ochi, cu indicaţia caracterelor «compacte »
devîntrebuintat, următoarea informatie:
, ,
35 « Amdat aseară. o informaţiune relativă la scena petrecută ieri Ia palat Între
Suveran şi vizirul. Astăzi suntem în poziţiune a da, din acelaş izvor autorizat,
amănunte asupra urmării acelei scene, cari stau în legătură cu sgomoteIe înregi­
strate, de noi despre o iminentă criză ministerială;
«Astăzi, vizirul, cu aerul foarte abătut, a urcat treptele palatului pe la 9
40 dimineaţa. Hegele l-a făcut s'aştepte mai mult de o jumătate de oră în arrti-
[28]
28 NUVELE ŞI SCHIŢE
cameră. In vremea aceasta, servitorii şi ofiţerii de serviciu au observat că vizind
ofta adânc gândindu-se la frumoasele zile dela Aranjuez, când tăia şi spânzura,
bucurându-se de încrederea fără margini a Suveranului, care acuma, domirit
- mieux vaut tard que [amais - îi întoarce spatele ca unui lacheu, de serviciile
5 căruia stăpânul este absolut nemulţumit, şi pe care vrea să-I dea afară, ca pe
orice lacheu netrebnic.
In fine, Suveranul, primind pe vizir în cabinetul de lucru, i-a repetat aceleaşi
imputări asupra intolerabilei situaţiuni. Vizirul tremurând şi cu glasul plin de
lacrimi, a zis:
10 - Atunci, Sire, nu mai rămâne alta de făcut decât ...
-- Decât? a întrebat Suveranul.
- Decât ...
Şi neputănd pronunţa cuvintele: (' ... să-mi dau demisia şi să mă retrag în
viaţa privată ... » s'a pornit pe plâns, ca o babă bătrână copleşită de parapon.
15 Precum se vede, zilele politicii de [aţuri, asasinate şi procese scandaloase
sunt numărate. Nu va mai fi vorba de astădată de o remaniere ministerială
parţială, de o cârpeală după cunoscuta sistemă vizirială, ci de prăbuşirea com­
pletă a şandramalei colectiviste.
- Bravo, dragă Caracudi! am strigat eu. Eşti mai tare
20 decât puteam să-mi închipuesc 1 Tu eşti norocul « Revoltei
Nationale » l . .. Decât... să -rni dai voie să -ti spun că
, ,
acuma ştiu ...
Ce?
Izvorul de unde capeţi informaţiile. .. Il cunosc ...
25 Aş!
Pe ce te prinzi?
Pe ce poftesti.
Pe un deju� la (ordach(� ... Primeşti?
Primesc, zice Caracudi, sigur că mă bea.
30 Vrei să-ţi spun de unde?
De unde?
Vino 'ncoace ...
Il trăsei atunci la o parte, în cabinetul meu de director,
inchizând uşa cu mai multă precauţie ca Regele când vrea
35 să vorbească vizirului, şi-i şoptii răspicat privindu-l dia­
bolic până'n fundul ochilor:
--- Din Ciş-me-giu !
Caracudi se făcu mai galben ca vizind din informaţia
lui. Dar... si augur augurem -- strângându-i mâna cu
40 efuziune, mă grăbii să-i adaug:
- Nu face nimic asta!... Sunt foarte mulţumit de
serviciile tale... « Revolta» fără ele n'ar plăti o para
chioară, cu toate articolele şi foiletoanele noastre . . . Hai
să dejunărn l
[29]
REPORTAJ
29
Am dejunat minunat. Caracudi clipea din ochi foarte
mulţumit.
-- Mă rog ţie, l-am Întrebat eu la cafea, după ce-i spu­
sesem itinerariul lui de dimineaţă În toate amănuntele-
5 mă rog ţie, când e vreme bună ca astăzi, înţe leg; dar cum
faci când e vreme rea?
-- Când e vreme rea?.. stau acasă.
--;,- Mai bem o înfundată P Asta o plătesc eu.
Ştiu c'am râs!... Am plătit, el dejunul şi eu supli-
10 mentul, si ne-am Întors foarte veseli la redactie.
, ,
- Trei ceasuri l . .. Caracudi! strig eu; repede după in­
formatii! Caută-le cât mai senzationale!
, ,
-- La moment! răspunde bravul meu reporter şi pleacă
grabnic spre palat.
15 Eu rămân În odăiţa umbroasă a redacţiei să-mi scriu
articolul de fond: Ce gândeşte Suveranui? .. Să vedem, ce
poate gândi Suveranul? ..
Moiu pana În călimări şi, picotind cu capul plecat pe
masă, mă gândesc... mă gândesc ...
20 Ce vreme splendidă l , .. Ce frumoasă trebuie să fie gră-
dina acum către seară sub cerul limpede de toamnă... Ce
linişte în aer!. .. Par' că văd cum pică încetinel ici şi colo
frunzele galbene, învârtindu-se în clipe largi până la pă­
mânt în jurul coadelor veştejire ... şi par'că de departe
25 auz glas de lebădă ...
Al dracului Caracudi! ...
Ia să vedem acum: ce gândefte Suveranul?
[30]
5
10
BACALAU REA T
Când ies de dimineaţă din casă, o trăsură din trap mare
intră pe strada mea: în trăsură madam' Caliopi Georgescu,
o bună prietenă. O salut respectuos. Cum mă vede, opreşte
trăsura înfigând cu putere vârful umbreluţei în spinarea
birjarului.
Sărut mâna, madam' Georgescu, zic eu.apropiindu-mă.
La dumneata veneam! răspunde cucoana emoţionată.
La mine?
Da ... Te 1'0([ să nu mă lasi!
� ,
? !
Trebuie sa-mi faci un mare serVICIU
se arată amiciţia; să vedem cât ne
15
Să nu mă laşi!
amical. .. La nevoie
eşti de prieten!
-- Cu cea mai mare
/
plăce�e, madam' Georgescu, dacă
20
25
30
pot ...
-- Poţ.i!... sa nu zici că nu poţi... ştiu că poţi ...
trebuie să pol)!
1 fOA' ') d b ')
n s ărşrt, ce e i e ce e vor ar
Dumneata cunoşti pe. '.' Ştiu că-I cunoşti!
Pe cine?
Ţi-este prieten... ştiu că ţi-e prieten! să nu zici că
nu ţi-e prieten! .. '
Cine?
---- Popescu, profesorul de filozofie.
- Suntem cunoscuţi, ce e drept; dar Iar aşa de buni
prieteni, nu pot să zic.
Las' că ştiu eu ...
- Ei?
--- Ei! trebuie numaidecât să te sui în birje cu mine, să
mergem la el, să-i vorbeşti pentru Ovidiu.
[31]
BACALAUREAT
31
l
Cetitorii trebuie să! ştie că madam' Caliopi Georgescu are
trei copii -- Virgiliu, Horaţiu şi Ovidiu Georgescu. Virgiliu
este în anul al treilea la facultatea de drept; Horaţiu în
al doilea, şi Ovidiu vrea să intre în anul întâiu, la aceeaş
5 facultate. Ovidiu trece acum examenul sumar de şapte clase
liceale, şi, cu toată bravura lui, pe cât spune Cocoana Caliopi,
după ce a biruit toate obiectele, s'a înţepenit la Morală.
-- Inchipueşte-ti, zice mama emoţionată. Să-I persecute
10 pe băiat! să-i sdrobească băiatului cariera! ... Cum este el
simţitor, e în stare să se prăpădească ... Ştii ce mi-a zis?
« Mămiţo, dacăpierz un an, mă omor 1». .. E în stare, cum
e el ambitios... Inchipueşte-ţi să-i dea nota 3, si lui îi
trebuie 6. .. si la ce? tocn�aiia Morală. .. Acu du'mneata
,
15 îl cunoşti pe Ovidiu de când era mic... Ştii ce creştere
i-arn dat! ...
Ei! bravo!
- Auzi, tocmai la Morală... Suie-te, te rog.
Şi, zicând acestea, cucoana îmi face loc lângă dumneei
20 în trăsură.
- N'ar fi fost mai bine, madam' Georgescu, zic eu, să
fi mers d-I Georgescu în persoană la profesor? .. , Ştiţi .
D-l Georgescu, om cu greutate ... ca tată, altfel ... Eu .
de ... străin ...
25 -,- Aş! ţi-ai găsit! Georgescu! Nu-l ştii pe Georgescu ce
indiferent e cu copiii. Dacă ar fi fost după Georgescu, nici
Virgiliu, nici Horaţiu n'ar fi fost în facultate... Despre
partea lui Georgescu, rămâneau băieţii fără bacaloriat ...
Suie-te, te rog.
30 - Dar nu e nevoie de trăsură, madam' Georgescu, mă
duc pe jos.
- Vai de mine! Dacă avem trăsură ... Suie-te, te rog ...
A trebuit să mă sui, şi am plecat. .
Unde mergem? întreb eu pe cucoana Caliopi.
35 La profesorul ...
N . d d
1, U ştru un e şa e ...
Ştiu eu ... ce-ţi pasă! La dreapta birjar.
Şi cucoana loveşte tare cu umbreluta peste braţul drept
al birjarului.
[32]
32 NUVELE ŞI SCHIŢE
-c- Mână mai iute!
Loveşte la stânga, loveşte la dreapta, apoi iar la dreapta,
apoi la stânga; în fine, înfige iar vârful în spinarea birja- ,
rului, care opreşte.
5 - Uite, zice madam' Georgescu, căsuţele alea galbene de
lângă băcănie; intri în curte, casele, din fund la dreapta ...
Acolo sade... Eu te astept aici.
Mă dau jos din birje' şi' pornesc ridicând rugi călduroase
la cer, să dea Dumnezeu să nu fie acasă d-l profesor de
10 filozofie. Intru, ajung la locuinţa lui, bat. Cerul n'a voit
s'asculte rugile mele: d-l profesor este acasă... Cum să
încep? Să-I iau pe departe ... zic:
- Frate Popescule, ciudate sunt şi programele şi regu­
lamentele şcolilor noastre: prea se dă o egală importanţă
15 tuturor obiectelor de studii şi asta e dăunător mersului,
adică vreau să zic, progresului; căci, în definitiv, ce vrea
să facă şcoala din tinerele generaţiuni, care vin şi caută,
. mă 'nţelegi, o cultură sistematică, pentru a deveni cetăţeni
utili, fiecare în ramura sa de activitate socială?
20 Profesorul se uită la mine aiurit fără să înţeleagă. Eu urmez:
- Bunioară am văzut absundităti în şcolile noastre; am
văzut copii cu excelente aptitudini la studii, condamnaţi
a sta un an repetenţi, fiindcă n'au avut notă suficientă
la muzică sau la gimnastică. Intelegi bine că un an de
25 întârziere, pentru inaptitudine la muzică sau la gimnas­
tică ! . .. Dar asta, trebuie să convii şi dumneata, e tot
aşa de absurd ca şi când ai împiedeca pe un tânăr dispus
să înveţe dreptul, să piarză un an, fiindcă nu e tare la
Morală. .. Ce are aface Morala cu cariera de avocat, pe
30 care vrea tânărul să o îmbrăţişeze? ... Ba nu, spune d-ta i
Profesorul holbează ochii la mine şi mai aiurit... Vă­
zându-I aşa, îmi zic: nu merge! nu merge cusistema mea
pe departe! trebuie apucat boul de coarne.
- Uite, frate Popescule, să lăsăm chestiile de principiu.
35 Ştii de ce am venit la dumneata?
-- Ba!
- Am venit să te rog să dai lui Ovidiu Georgescu, pe
care l-ai examinat eri la Morală şi i-ai dat nota 3 -- să-i
dai nota 6 ...
[33]
BACALAUREAT
33
Să nu ZICI că nu poţi!... Ştiu că poţi! trebue să
poţi!
Atunci trebue să le dau la toti!
,
5 Să le dai la toţi!
Bine, dar ...
Să nu zici că nu poţi! Ştiu că poţi! trebue să poţi!
să le dai la toti! Sunt toti copii de familie bună!
, ,
Profesorul -- e si el om de familie bună - zice:
10 --- Bine! dacă sunt de familie bună, vom căuta să le
dăm la toţi nota 6.
-- Imi promiti?
-- Pe onoarea mea de profesor!
Am plecat Încântat. Madam' Georgescu mă aştepta foarte
15 nerăbdătoare:
Ei?
Ei, le dă la toţi.
Cum la toti?
Fireşte ... 'fiindcă toţi sunt de familie bună.
ao Cum de familie bună?
Ca Ovidiu.
Nu 'nţeleg.
Le dă, zic eu, notă bună la toţi băeţii.
Şi lui Ovidiu?
25 Mai ales... Le dă nota 6 la Morală, pentrucă toţi
sunt de familie bună.
După arniazi, primesc dela madam' Georgescu o scriso­
rică, prin care mă anunţă că Ovidiu a obţinut nota dorită
şi mă roagă să iau prânzul deseară la dumnealor. Se 'nţelege
30 că n'am lipsit a profita de gratioasa invitaţiune.
A fost o masă splendidă. S'a hăut şampanie în sănătatea
lui Ovidiu Georgescu urându-i-se o strălucită carieră. Co­
coana Caliopi, în culmea fericirei, a sărutat cu toată căldura
pe iubitul ei prîslea, cu examenul căruia s'a încheiat deo-
35 camdată palpit.aţiile ei de mamă.
Uf! mi-a zis norocita matronă română, oferindu-mi un
pahar de şampanie: am scăpat! Am dat şi bacaloriatul
ăsta.
[34]
5
]0
15
20
25
30
PETIŢIUNE ...
E în toiul verii, când serviciile publice încep dimineaţa
la 7 şi sfârşesc la 2 d. am. Toată noaptea a bântuit căldură
apăsătoare şi acuma pe un cer senin, a răsărit soarele,
ameninţând cu groaznică dogoare. Ce are să fie peste zi?
Sunt 7 ceasuri fără 10 minute de dimineată, In hiuroul
registraturii generale a unei mari administratiuni, impie­
gatul îşi pregăteşte registrul, aşteptând să bată ceasul,ca
să ridice oblonul dela ferestruia pe unde i se înmânează
corespondenţa oficială şi peti ţiile rparticulare. Pe când se
şterge de sudoare, gândind la cine ştie ce, aude ciocănituri
la oblonul lăsat. Se uită la ceasul său, regulat adineaori
după cel oficial: 7 fără 5 minute, Dă din umeri, se şterge
iară si si gândeste mai departe Ciocăniturile de afară au
, ), I
trecut; dar peste câteva momente iar încep cu mai multă
tărie şi insistenţă. Impiegatul dinăuntru se uită la ceas:
7 fără 2 minute. Dă din umeri, se sterge de sudoare si îsi
, , ,
urmează gândirile intime... Ciocăniturile se îndoesc cu
violenţă. .. In sfârşit, cele două minute au trecut: ceasul
arată 7 punct. Impiegatul trage zăvorul şi. ridică oblonul,
lăsând ferestruia închisă numai cu geamul. Se uită afară.
La geam, e un domn, care aşteaptă; probabil acela cio­
cănea. Impiegatul ridică şi geamul.
D-voastră ciocăneati asa?
, ,
Da.
D-voastră nu stiti că biuroul se deschide la 7?
, ,
Ba da.
Şi zicând aceasta, domnul vâră adânc capul pe ferestruică
înăuntru; impiegatul, surprins de această mişcare, se. dă
'rrapoi si lasă din mână geamul mobil, care pică peste·
gâtuI d�mnului ca tăişul unei ghilotine. Domnul vrea să
tragă afară capul, dar nu poate.
[35]
PETIŢIUNE.· ..
35
- Ridică! domnule! strigă domnul cu ochii mari.
Impiegatul ridică binişor ferestruica; domnul îşi retrage
capul.
_. Ce poftiţi?
5 -- Am o afacere de registrat ...
Şi domnul iar vrea să vâre capul. Dar impiegatul prinde
de veste, lasă repede geamul, care atinge vârful nasului
domnului.
- .. Poftiţi pe uşă, înăuntru, dacă. aveţi vreo afacere!
10 strigă impiegatul, făcând acelui domn semn cu mâna pe
unde poate intra în biurou.
Domnul ascultă, pleacă dela ferestruică şi 'ndată apare
în uşă. Este un om nici prea tânăr, nici prea bătrân; pare
foarte ostenit, şi un ochiu deprins ar pricepe îndată că
15 domnul acesta n'a dormit noaptea. E asudat şi prăfuit;
mişcările îi sunt nesigure ca şi articularea vorbelor. Apă­
rând în pervazul uşii, ţine într' o mână pălăria de paie,
cam ghemuită; cu cealaltă mână se tirie de nas.
Era să -mi tai nasul. .. Ştii ce teribil m'ai lovit?
20 Pardon 1. .. dar nu stric eu. .. Dacă vârîti aşa capul...
Nu face nimic ... N'aveţi un scaun?
Poftiţi! /
Domnul sade alături de biurou .. �
,
- Teribil sunt de ostenit ...
25 Zicând acestea, domnul se uită lung la un pahar ce stă
pe masă aproape gol, şi din care a băut impiegatul.
Mă rog, dacă nu vă supăraţi, aveţi apă?
Da.
E rece?
ao Potrivită?
Nu-i puneţi ghiaţă?
Ba da.
Aşa? îi puneţi ghiaţă?
Fireste!
,
35 E fIir... e firI. .. ? ăsta ...
Da, avem filtru.
Monşer ! te superi dacă te-oi ruga pentru un pahar
de apă? .. Teribil mi-e de sete!
Impiegatul sună; un aprod se prezentă.
[36]
36 NUVELE ŞI SCHIŢE
-- Un pahar cu apă... .
Apoi, după o pauză, către domnul:
Ati zis că aveti o afaccre ...
, ,
Da, am o afacere.
5 Aici la noi?
Da, la d-voastră... o afacere. .. Pe semne că acum
, d' y di
sa us s o scoata un puţ ...
- Cum s'o scoată din puţ?
, - Apa ... că văz că nu prea are amicul de gând să vie ...
10 Aprodul intră. Domnul ia paharul şi-I soarbe întreg pe
nerăsuflate, apoi ridicând nişte ochi foarte dulci şi plini de
mulţumire, către aprod:
- Mersi. .. Dacă nu te superi... mai îmi dai unul?
Aprodul pleacă. Domnul, după ce s'a căutat prin toate
15 buzunarele, către impiegat:
S'a dus dracului! am pierdut-o!
Ce?
Ce, ne-ce ... e vorba, am pierdut-o?
- A fost o petiţie ...
20 - Nu frate, batista... Morişer, te superi dacă te-oi
ruga să-mi dai batista d-tale P, .. numai un moment.
Zicând acestea, ia de pe masă batista impiegatului şi
până când acesta să scoată măcar o exclamaţie, se sterge
eu ea l� gură de apă. ' ,
25 - Si dumneata nădusesti ea mine.
, , ,
Impiegatul dă să-şi ia batista înapoi; domnul îşi trage
mâna, se şterge de sudoare şi pe urmă la nas; apoi îna­
poiază batista, punând-o iar la loc pe masă.
- Si eu nădusesc al dracului!
, ,
30 Impiegatul ia batista şi o trânteşte departe în partea
cealaltă a mesei; apoi se aşează, ia condeiul şi începe a
trece hârtii la registru. Aprodul intră, aducând al doilea
pahar. Domnul ia paharul şi-l dă pe gât; pe urmă, cu tonul
dulceag, făcând semn să-i treacă batista:
35-- Dacă nu te superi ...
Impiegatul se face că n'aude. Domnul se scoală, trece
pe dinaintea mesei În partea cealaltă, se apleacă peste ea
şi ia bastista. Impiegatul vrea să i-o apuee; dar domnul s'a
şters pe frunte şi la nas; pe urmă, aruncând batista la loc:
[37]
PETIŢIUNE ...
37
- Mersi!
- Domnule, zice impiegatul; ZICI că ar venit cu o afa-
cere ... Mă rog ... Noi n'avem timp aici să stăm de vorbă ...
Nouă ne plăteşte Statul leafă, să lucrăm... Mă rog, ce
5 afacere?
--- Stăi că -ţi spun. .. E cald al dracului!
Se duce la butonul soneriei, pe care-I apasă. Soneria
sbârnie lung.
Irnpiegatul impacientat:
10 .-- Destul, domnule! Ce pofteşti?
- Dacă nu te superi, încă un pahar... mi-e sete al
dracului. Azi noapte am umblat fodota cu nişte prieteni ...
Nici n'am dormit ... Ştii ...
După o pauză:
15 Nu-i aşa că se cunoaşte că n'am dormit?
-- Ba bine că nu!
-- Pe unde n'am fost!
Aprodul vine. Domnul, cu multă politeţe:
- Drăguţă, dacă nu te superi, m"aş ruga... încă un
20 pahar cu apă ...
Aprodul iese. Domnul către impiegat, cu delicateţe:
- Aveţi mult de lucru?
lmpiegatul:
-- Nici prea-prea, nici foarte-foarte. .. potrrvrt.
25 Aprodul aduce paharul. Domnul îl bea pe nerăsuflate;
către aprod:
-- 'Mersi!
Apoi către impiegat:
--- Dacă nu te superi, te-aş ruga. .. batista ...
30 -- Domnule! strigă impiegatul; înţelege odată că nouă
nu ne plăteşte Statul aici ca să stăm de vorbă; avem
treabă; n'avem vreme de conversaţie... Spune: ce pof­
testi i' Aici n'are voie să intre nimeni fără afaceri. Ce afa-
,
cere ai?
35 Ce afacere?
__ o Da! ce afacere?
- Am dat o petiţiune ... Vreau să ştiu ce s'a făcut.
Să-mi daţi un număr.
-- Nu ti s'a dat număr când ai dat petitia?
, ,
[38]
38 NUVELK ŞI SCHITE
Nu.
De ce n'ai cerut?
N'am dat-o eu.
Da' cine?
5 Am trimes-o prin cineva.
Când? în ce zi?
Acu vreo două luni ...
Nu ştii cam când?
Ştiu eu?
10 Cum, nu ştii? Cum te chiamă pe d-ta?
Nae Ionescu.
Ce cereai în petiţie?
Eu, nu ceream nimic.
Cum?
]5 Nu era petiţia mea.
Da a cui?
A unui prietin.
Care prieten?
Unul Ghită Vasilescu.
,
20 Ce cerea în ea?
El, nu cerea nimic.
Cum, nu cerea nimic?
Nu cerea nimic; nu era petiţia lui.
Da a cui?
25 . - A unei mătuşi a lui... Ştia că viu la Bucureşti ŞI
mi-a dat-o să o aduc eu.
Cum o chiamă pe mătuşa lui d-l Ghiţă?
Nu ştiu!
Nu ştii nici ce cerea ...
30 Ba, mi se pare că cerea ...
Ce?
Pensie!
Impiegatul, ieşindu-şi din caracter şi sbierând:
-- Domnule, aici este Regia Monopolurilor! aici nu se
35 primesc petiţii pentru pensii! Du-te la pensii, acolo tie pri­
mesc petiţii pentru pensii!
- Aşa? la pensii, care va să zică?
Merge la sonerie, apasă butonul; soneria sbârnie foarte
lung.
[39]
PETIŢIUNE ...
39
- Destul, domnule!
-- Uite ce e; dacă nu te superI, te-aş mal ruga pentru
un pahar cu apă.
Aprodul intră.
5 - Uite, ce e, drăguţă, dacă nu te superi, te-aş mai ruga
pentru un pahar cu apă.
Aprodul iese.
Impiegatui bufneşte şi scrie ou ochii plecaţi în registru:
---- Aşa?.. care va să zică.: la pensii?
lO Aprodul vine. Domnul ia paharul.
Impiegatul, după ce l-a lăsat să bea în ticnă, către
aprod:
-- Dă-I afară!
Domnu 1, plecând, foarte politicos:
15 - Mersi... Mă duc ... Aşa? care va să zică, la penSII,
care va să zică?!
5
[40]
CAM TÂRZIU
Târziu de tot în noapte, trei vechi prieteni stau de vorbă
Într' o berărie - despre ce?.. Ei! despre ce pot sta de
vorbă trei români aşa de târziu?.. despre politică, fără
5 îndoială.
In toiul discuţiunii, vorbind despre noul impozit asupra
ţuicii, printr' o asociaţiune de idei, inexplicabilă altfel decât
numai prin telepatie, unul dintre ci, ca şi cum s'ar Întoarce
cu gândul de foarte de departe, zice tam-ni-sam:
10 -- Frate, ce s'o fi făcut Costică? .. Costică Panaite .. "
ştii, , .
- Costică Panaite? , , . zice altul. Curios lucru! Cum ţi-a
venit? . , . Tocmai la el mă gândearn şi eu, la Costică Panaite.
- Domnule 1 zice al treilea ; asta este ceva care să o
15 spui ori la cine, nu te poate crede. La cine credeţi că m'am
gândit eu acuma, când ai întrebat dumneata Întâi: « Frate,
ce s'o fi făcut Costică? »
- ?,.
-- La Costică, domnule." la Costică Panaite 1. .. Co-
d" AC' f fV bi 1 C . Y?
20 me le.... şa e. ,. e s o 1 acut retu ostică r . . ,
- E în provincie." la o moşie, m.i se pare.,. S'a
apucat de comerţ. " Nu l-am VăZ�lt, poate, de opt ani, , .
Dar e curios lucru, domnule, cum să ne-aducem aminte de
el, aşa. , .
25 Si toti trei prietenii tac si stau mirati pe gânduri.
Câtă 'vreme nu vorbesc, gândurile 10l� umblă departe pe
cărările pe care ei le-au bătut odinioară în tinereţe) îuto­
vărăsiti de Costică Panait.e ; si cu cât mai mult umblă acele
, , ,
gânduri, cu atât le reinviază în faţă, din ce în ce mai pal-
30 pabilă, figura vechiului prieten cu toate atributele ei carac­
teristice,
,
�
il
. 1
I
� I
I
,
[41]
CAM TÂRZIU
Când figura amicului Costică s'a întrupat întreagă în
imaginaţia lor, toţi trei îi zâmbesc cu dragoste, şi unul
. după altul:
Ei! asi!
,
s --- Parol?
--- Ce! eşti copil l.?
Dar, ca prin minune, dela uşa berăriei de-afară se aude
ca un ecou un glas străin:
- Ce! eşti copil! ?
10 Toti trei rămân incremeniti la auzul acestui ecou, ce
pare �ă vine dintr' o altă lum� care a fost şi nu mai este.
Până să se domirească prietenii, iată că apare în uşa
berăriei o figură jovială de provincial, un roşcovan pârlit
de soare, urmat de un birjar. Birjarul stăruie:
15 Conaşule, dela gară ...
Ei aşi! zice roşcovanul.
E doi franci ...
Parol?
Taxa, conaşule l
20 Ce! eşti copil!?
C .�, C'� ! EC .�!! .
ostrcă .. . . ostrcă este.. .. ' ostică .. strigă prIe-
tenii şi se ridică toţi trei, şi se reped să-I ia în braţe, şi-I
sărută care mai de care cu mai multă căldură.
Dar Costică se 'ntoarce către birjar:
25 Şi ce pofteşti acuma?
.- Incă un franc.
- Ce! Eşti copil?
Şi zicând aceasta, dă un franc birjarului, ŞI se Întoarce
către prieteni, cari iar îl sărută.
30 Se aşează toţi la masă în culmea veseliei.
- Mă, Costică!. " ştii tu la cine ne-am gândit noi toţi
trei adineaori?.. de cine am vorbit noi acuma, până să
intri tu?
De cine?
35 De tine.
Ei, aşi!
Zău, de tine.
Parol?
Parol.
5'
[42]
42
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHITE
- C'eşt,' copil!?
Nu mai trebuie să spunem că SOSIrea iubitului Costică
goneşte orice gând de plecare acasă, şi că imediat se co­
mandă patru halbe, după care începe o anchetă în regulă
asupra activităţii lui Costică în toată vremea îndelungată
de opt ani, de când lipseşte din capitală.
Din această anchetă, rezultă deocamdată că simpaticul
amic. după ce a renuntat acum opt ani a mai sustine
/ ., ,
licenta în drept, s'a hotărît a imbratisa cariera de culti-
, , ,
vator de pământ, şi s'a dus să exploateze o moşie de munte
îiI tovărăşie cu un unchiu al lui; în tot timpul de opt ani,
n'a mai venit la Bucureşti decât de două-trei ori, când,
.deşi a stat aci câte o săptămână, nu a avut plăcerea să
întâlnească pe vechii lui prieteni, fiindcă« s'a 'ncurcai cu
altii! » si că acuma e foarte multumit că i-a putut în sfârsit
, , , ,
revedea.
După tonu-i de extremă jovialitate, după ochii lăcră­
mosi si maniera cu care articulează vorbele, se vede bine
, ,
că d-I Costică s'a întâlnit astăseară si cu alti prieteni.
Continuând ancheta se descopere că simpaticul amic
a sosit astăseară cu un tren înj.ârziat ; că dela gară, s'a suit
în tramvaiu; a mers până în coleţ la Matache-Măcelaru ; acolo,
simţind că-i e foame, s'a dat jos, să ia un mezelic, la o
bacanie în colţ; acolo a întâlnit nişte vechi prieteni, care
beau must, şi a băut şi el. . . '
- Vrea sa mă 'ricurce dumnealor ... Zice: încă un rând!
zic: c' eşti copil?!
S'a suit apoi în birjă , a lăsat geamantanulla Metropoi
şi a venit aci. ,
Ceeace ecurios e că şi dânsul avea o presimţire; venind
în birje dinspre Matache-Măcelaru catre centru, îi trecuseră
prin gând atâtea şi atât.ea amintiri de pe vremea când pe­
treceau toţi patru, studenţi săraci, împreună.
Ei! frumoase vremuri! exclamă unul.
Ei, aş! răspunde amicul Costică.
Nu mai anucâm noi asa vremuri! zice altul.
Paroi ?întreabă Costidă.
S'a dus! suspină al treilea ... Am trei COpll, Costică l
C' eşt' copil!?
[43]
CAM TÂRZIU
43
Şi iarăş un rând de halbe, şi iar urmează înainte ancheta,
dovedind că simpaticul Costică a venit la Bucureşti cu o
afacere importantă ; că a plecat deacasă acum câteva zile,
cu intenţia să sosească chiar a doua zi în Capitală. De ce
5 n'a sosit decât peste trei zile şi jumătate, se explică uşor.
Dela mosia lui, din vârful muntilor, este o distantă de
, , ,
cinzeci şi mai bine de chilometri cu trăsura până la Ploeşti.
S'a abătut la Vălenii-de-Munte şi s'a încurcat o noapte;
apoi a ajuns Ia Ploeşti ; s'a abătut pe la Valea-Călugărească,
10 la un prieten, cu ocazia culesului; s'a 'ncurcat o zi şi o
noapte; prietenul a vrut să-I mai ţie, ca să vie amândoi
în Bucureşti; dar Costică i-a zis: « C' eşt' copil!?» şi a
plecat.
- Imi par' rău că vă 'ncurcaţi la bere, zice Costică,
15 bine, nene, acu e vreme de bere? Ai la o... mustărie,
frate ...
Fugi, nene, că mustul strică stomacul! zice unu1.
-- Ei, aş! răspunde Costică.
- Nu m'am holnăvit alaltăeri eu din două pahare! zice
an unul.
ParoI?
- Cea mai infamă băutură! ZIce al treilea.
-- C'eşt.' copil!?
După o pauză, Costică întrerupe tăcerea:
25 -- Frate, n'au ăştia un mezelic, ceva? niţică pastramă ...
Ti-ai găsit! la berărie, pastramă ...
Da ce?
C .,
renvIrş.
E· .,
__ 1 aş.
30 OI' salam ...
ParoI?
Ori jvaiţer ...
C' eşt' eopil!?
Şi ancheta îşi reia cursul.
35 Moşia unde Costică face « agricultură de fân şi de prune »,
este aşezată într'unul din cele mai sălbatice şi mai sublime
puncte ale Carpaţilor; acolo, în creerii munţilor, trăeşte
el de atâta timp foarte mulţumit, departe de sgomo tu
capitalei ...
[44]
44
NUVELE ŞI SCHIŢE
Bine, Costică, vara ca vara; dar iarna, nu ţi-e urît?
E" ,
'1. aş,."
N'aş putea Iarna să stau mei o săptămână ...
Parol?
5 In sălbătăcia aia ...
C'eşt' copil!?
Incă un rând de halbe ...
Ei, aş!
Ale din urmă.
10 Parol?
Şi pe urmă, un jvarţ!
C' eşt' copil!?
Până să se golească cele din urmă halbe, un supliment
de anchetă nu strică, Cât de important va fi acest supliment
15 se va vedea Îndată.
Prietenii ţin să afle pentru care afacere « foarte serioasă »
a venit în capitală munteanul lor, Nu le trebue multă stă­
ruinţă, ca să obţină satisfacţie curiozitatea lor. Costică a
venit aci cu o petitiune iscălită de mai multe zecimi de
20 cultivatori de prune; trebue s'o dea mâine unui deputat,
s'o prezente la' Cameră, ca să oprească votarea impozitului
pe grad.
Bine, Costică, acuma vii? . .. ai venit cam târziu!
Ei, aş!
25 S'a votat legea!
Parol?
Camerele s'a 'nchis de Sâmbăta trecută!
... 'Ş' copil!?
li'
. ".)'. '.
"l '
(} �
•
I
O
[45]
MICI ECONOMII
In ajunul lui Sf. Dumitru, amicul meu Iancu Verigopolu
stă înfipt în colţul otelului Continental, privind la trecă­
tori. Ne salutăm si intrăm în vorbă. Are frumos caracter
,
5 amicul .meu Verigopolu: totdeauna egal, fără a se lăsa
alterat măcar de orice împrejurare; şi mărturisesc drept că
nu-l pot admira îndestul pentru aceasta. Dumneata, buni­
oară, ori eu, sau un altul n'am fi în stare să ne înfigem
în colţul otelului Continental pentru a privi la mişcarea
10 de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lip­
site de grija zilei de mâine - în ce momente? . " în ajunul
lui Sf. Dumitru... şi când?.. când am şti bine că a
doua zi trebue să părăsim casa unde am locuit, fără să
ştim deloc unde o fi casa 'n care avem să ne transportăm
15 calabalâcul. Dar pavajul de piatră rece ni s'ar părea de
sigur mai fierbinte decât smoala clocotită! ne-ar arde tăl­
pile! am alerga nebuneşte, şi. nu ne-am putea astâmpăra
până când nU,am şti tot aşa de bine unde vom ajunge
mâine cu troa cele noastre, pe cât ştim de unde vom porni
20 cu ele. Ei bine, amicul meu Iancu Verigopolu, ştiind bine
că a doua zi se mută, fără a şti deloc unde se mută, stă
înfipt în colţul otelului Continental, amuzându-se a privi
la trecători.
--- Bine, Iancule, întreb eu, fără să cred ce-nu spune:
25 serios, omule, că nu ştii unde vă mutaţi?
Zic vă mutaţi, fiindcă amicul meu e însurat.
- Ma parol, monşer l ...
Şi râde. .. Eu, fără să spun o vorbă, îl privesc uimit de
admiraţie ...
30 -- Ce te uiţi aşa?
- Te admir, ZIC, monşer... Eu, în locul tău ...
[46]
46 NUVELE ŞI SCHIŢE
Dar ce e mai frumos, e că n'am sfanţ, monşer ! ...
11 ...
. . . Adică vorba vine că n'am sfanţ; aşa, tot am câţiva
franci .. , Aide să luăm un aperitiv. .. Câte ceasuri sunt?
5 - Sapte si zece.
-- Tocma' bine ... Aide spre Episcopie: mi-am dat În­
tâlnire cu nevastă-mea la Tripcovici, la şapte şi jumă­
tate.
Pornim la deal, şi merg plin de respect alături cu acest
10 filosof antic, pe care atât de puţin îl pot afecta mieile
mizerii ale vieţii. Dumneata, ori eu sau altul, dacă ne-am
afla în situaţia amicului Verigopolu, n'am putea de sigur
trece prin mulţimea care Iorfoteşte liniştită pe podul Mo­
goşoaii, fără să vedem în fiecare dintre acele fiinţe un
15 motiv mai mult de amărîciune pentru sufletul nostru destul
de amărît. Şi drept să spun, mergând alături cu filosoful
meu, de mai multe ori mi-a trecut prin gând: ce aş face eu,
dacă aş fi în situaţia lui, şi el ar merge alături cu mine,
fiind în situaţia mea? .. L-aş maltrata, de sigur. .. M'ar
20 irita apropierea lui aşa de mult, încât l-aş acuza d'adreptul
că el, ocrotit de stăpânul destinelor omeneşti, mi-a răpit
partea mea de bine în această scurtă trecere pe sub lumina
soarelui 1 . .. Ei bine, el - nu! . .. el mă pofteşte la un
aperitiv ... Admirabil caracter! . .. Gândind astfel, pe când
25 el salută în dreapta şi 'n stânga cu cea mai senină ama­
bilitate pe trecătorii cunoscu-ţi, ajungem la Episcopie, tăiem
drumul şi intrăm la Tripcovici,
�. Două verrnuturi franceze! comandă Iancu.
Scoate punga din buzunar, apoi din pungă, două patace
30 şi mi le arată. Le pune apoi la loc în pungă, şi vâră la loc
punga 'n buzunar.
- Asta e tot ce am pe sufletul meu. .. Şi încă şi astea
mi le-a dat nevasta din micile ei economii.' ..
Apoi, schimbăm brusc ordinea de idei:
35 --- .•. Pentrucă dacă nu era canalie d-l Georgescu, eu
tot aş fi rămas În slujbă; nu dernisionam .. " Dar pentru
o mizerabilă leafă de trei sute de lei pe lună, adică vorba vine
trei sute ... în mână iei două sute cinzeci şi şase şi cinzeci
de bani. .. să rabzi toate şicanele, toate aroganţele şi toate
[47]
MICI ECONOMII
47
lipsele de educaţiune ale unui şef. .. Mai luăm câte unul? ...
băiete! încă două!.. . .
-- Da, frate lancule, zic; dar, oricum, în ziua de azi ...
atâta vreme fără leafă. .. cam greu.
5 --:-- Greu ne-greu, nu poţi, dacă ai caracter. .. Mai luăm
câte unul?.. Băiete � ...
---- Mersi, frate lancule, zic eu; două, destul ...
-- Nu se poate. .. Nu ştii vorba neamţului?.. Alle
gute Dinge ...
10 ••. sind drei ...
Păi, vezi! .. , Băiete! încă două ...
E· A'
. . . ŞI cam târziu ...
Câte?
Şapte şi jumătate trecute.
15 Stai încă un minut ... , acu trebue să pice şi nevastă-
mea ...
jEu, cu gândul în altă parte, întreb:
-- In definitiv, n'ai putea dumneata, cu atâtea cuno-
ştinţe, să găseşti altă slujbă? ,
20 -- Să-ţi spun drept, monşer, mi s'a propus să-mi dea
cineva o recomandaţie la primărie; dacă găsesc ceva serios,
ca să am cel puţin siguri şoapte-opt sute pe lună, înţeleg;
dar ca să mai mă 'ncurc, să-mi pierz independenţa pentru o
mizerie, nu; asta n'o mai fac. .. Ce te uiţi aşa curios?
25 -- Nene, zic, te admir din ce în ce mai mult!
--- .,. Ca să mai am aface iar cu cine ştie ce mate-pestriţe
ca d-I Georgescu ... mai bine, lipsă! mai bine, sărac şi curat!
Ce om! zic eu în gândul meu ... când iată văd, la lumina
lămpii electrice, că se opreşte o trăsură, un muscal, în faţa
30 prăvăliei, şi din trăsură coboară o damă elegantă, care
intră repede la noi. A!... este încântătoarea soţie a ami­
cului meu, madam' Aglae Verigopolu.
-- M' aştepţi de mult, cocoşelule? întreabă ea pe soţul ei,
care-i sărută cu multă galanterie mănuşa albă.
35 - De câteva minute, puică . .. răspunde el, pe când eu
fac mănusii albe omagiul pe care i l-a făcut si sotul.
'LJ , ,
--- Ş tii că ne mutăm mâine?
- Unde? întrebă el, fără cea mai mică turburare de
surpriză.
[48]
48 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Ce-ţi pasă!... Salon, patru odăi, baie, bucătărie,
odae de servitori, pimniţă, singuri în curte, tout ti l' egout,
grădiniţă.
Scumpă?
5 Două mii patru sute ...
In patru rate ...
Nu. .. i-am dat pe şease luni înainte ...
Şi zicând aceasta, doamna trage din manşon punguţa,
din care scoate o hârtiută, chitanţa proprietarului.
10 - Contractul îl facem după ce ne mutăm; am luat-o
pe trei ani.
La toate astea, eu fac o figură aşa de imbecilă, încât
amicul Verigopol mă 'ntreabă:
C . . .?
- e te UIţI aşa CUrIOS ....
15 Zic:
- Nu ... dar ... vezi ... adineaori ... şi acu ... noroc!. ..
- Ei! monşer, dacă n'ar fi ea cu micile ei economii !. ..
Inchip ueste-ti că astă vară la Sinaia ...
, ,
Dar doamna întrerupe:
20 -- D-voastră aveţi poftă de vorbă, mie mi-e foame ...
Bine, cocoşelule, mie nu-mi dai I un aperitiv?
Băiete! încă trei. ;
- Mersi, zic. , .
- Nu se poate: .. Vorba neamţului ... Alte gute drei
25 Dinge sind vier,
Trebue să cedez insistenţelor doamnei Verigopolu şi să
primesc a prânzi la dânşii. Deşi a fost vorba că merg li la
fortune du pot (adică, pe româneşte, să te mulţumeşti cu ce
s'o găsi),amica mea cumpără fel de fel de mezeluri şi o sticlă
30 de marsala. Doamna scoate punguţa şi plăteşte socoteala
toată.
Ne suim toţi trei în birje şi paidiom, gaspadin! E un
deliciu să mergi pe asfalt cu roate de cauciuc. Oprim la
altă băcănie: nu-i încă vremea stridiilor ; atunci -- trei sute
. .
35 grame Icre moi.
- Paidiom, gaspadin l na leva, na pralla... na praf-Ja,
na leval
Am sosit. .. Coborîm iute, Iancu şi eu, şi dăm doamnei
Verigopolu mâna. Femeia sare jos ca o căprioară:
[49]
MICI ECONOMII
49
- 'erssi!
Apoi, către muscal:
-- La unsprece fix', Ivanuşca!
Intrăm. " Minunată mâncare şi mai ales veselă petre-
5 cere!... Păcat că trec aşa de repede ceasurile de mulţu­
mire! ... Când au trecut trei ceasuri?
-- Coconiţă, zice servitoarea, a venit Ivanuşca.
Doamna trebue să meargă negreşit la o mătuşică a ei.
Inainte de a pleca) doamna chiamă dincolo pe cocoşelul ei,
10 să-i spună cine ştie ce. Apoi, ne suim cu toţii în birje.
Noi, bărbaţii, ne coborîm În piaţa Teatrului; doamna
merge înainte la tanti.
- Luăm câte-o tizană ? Îmi zice Verigopolu.
- Mersi, dragă Iancule; nu pot bea şampanie; îmi face
15 arsurl ...
Atunci, ce?
- O bere .
- Bine eu iau o tizană, tu ia here.
Intrăm la Cooperativa ... Sunt douăsprezece trecute ...
20 -- Ţal! strigă Iancu.
Şi aruncă pe masa de marmoră o hârtie de o sută. Eu
mă uit iar ca un imbecil ...
- Ei! monşer, dacă n'ar fi micile ei economii!
[50]
ULTIMA EMISIUNE
La o răspântie de mahala străluceşte de departe în fel
de fel de feţe giainlâcul unei cârciume, razele lămpii din
tavan trecând afară prin clon dire pline cu deosebite vop-
5 seli străvezii. Afară e o vreme câinească: plouă ca prin sită
şi bate vânt rece. Incepe iarna. A 'nnoptat bine. Prin dâra
de lumină, se vede o umbră înaint.ând cu paşi grăbiţi.
Umbra urmează calea luminată, Ierindu-se de băltoace, se
apropie şi intră în cârciumă.
10 - Bună seara!
-- Bună seara, d-Ie Iancule, răspunde negustorul dela
tumbă.
E cineva d'ai nostri p'aci ? i
Incă n'a venit nimeni. .
15 Nici d. Tomiţa?
Nu ... Pe semne s'a mai abătut pe undeva; dar tre­
buie să pice acuma.
Persoana cart> a intrat şi întreabă de domnul Tornita
este domnul Iancu Bucătarul. E un om ca de şaizeci de
20 ani; dar cam prea trecut pentru vârsta lui. A şi pătimit
multe. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe
vremea lui, a învăţat arta culinară dela tată-său, pe care
l-a moştenit întrecându-l în talente. De aceea, a fost un rno­
ment când casele boieresti se băteau care mai de care să-I
,
25 aibă pe domnul Iancu. Dar arta culinară uzează grozav pe
om; încet-încet, focul i-a stricat vederile acestui artist;
apoi s'au întâmplat şi nişte purdalnice de friguri: a trebuit
să facă omul multă vreme o cură serioasă de rachiu de
drojdii cu picături de pelin; azi aşa, mâine aşa, purdal-
30 nicele de friguri nu-l lăsau; a 'ndoit, a 'ntreit dozele ...
degeaba! In sfârşit, odată, ce să te pomeneşti, a 'nceput să
[51]
ULTIMA EMISIUNE ...
51
aibă tremurături la mâini şi aşa, un fel de ameţeli, şi,
noaptea să viseze urît. Odată a căzut pe maşina de bucate
si s'a ars la obraz. A trebuit în cele din urmă să renunte
, ' .,
Ia arta lui, căci oriunde intra, i se întâmpla să-i vie ame-
5 ţeală pe maşină .. Acuma, de vreo câţiva ani, ce să facă? ..
Cere ... Şi nu-l slăbesc purdalnicele de friguri!
D. Iancu îşi comandă doza de rachiu de drojdii cu pi­
cături de pelin, trece în odăiţa din dos şi se aşează la o
masă în colt. Aci e locul de întâlnire a trei buni camarazi
.10 şi prieteni : 'domnul Iancu Bucătarul, coana Zamfira Mus­
calagioaica si domnul Tomita Barabanciu. Pe când d.
Iancu gustă doftor-ia, să vază dacă este potrivită din amâ­
rîciune, iată că intră şi cocoana Zamfira, o persoană de vreo
cinzeci de ani trecuţi.
15 . Această persoană, care a pierdut de"mult un ochiu şi
uzul comod al mâinii drepte şi al piciorului drept, are o
istorie poate şi mai interesantă decât amicii şi roamarazii
ei. A iubit!... Dela o fragedă vârstă s'a furat din casa
părintească, -- tatăl ei era cel mai vestit ghitarist fără
20 perdea de pe vremuri. Complicele acestui furt era un tânăr
viorist plin de talent. Peste un an, s'a furat dela primul
ei complice; al doilea complice era un foarte distins cobzar ;
peste doi ani, alt complice şi, în sfârşit, aşa din doi ani în
doi ani, uneori chiar mai des, din complice în complice,
25 . a avut nenorocirea să dea peste unul care a pretins cu­
nunie În regulă, şi care, îndată ce s'a văzut furat, n'a în­
ţeles, ca toţi ceilalţi, că regulele cele mai elementare ale
galanteriei îl obligau să renunţe la orice scandal; acesta
era celebrul Mitache Muscalagiul, un piept şi o forţă ercu-
30 leane. A pândit-o, a prins-o la un chef cu ultimul ei com­
plice, cântând bucăţi alese din repertoriul părintelui ei,
s'a năpustit asupra-i, a lovit-o, a sucit-o, a tăvălit-o, a
sdrobit-o. .. Celălalt fugise ca un Iaş . ;'. Când a lăsat-o
Muscalagiul din mâini, juna Zamfil'a era o masă inertă.
35 Iată cauza întreitei ei betegeli. Curând, după această scenă
atât de dramatică, a murit şi Muscalagiul de o violentă
afecţiune de piept. Ce-i mai rămânea de făcut unei neno­
rocite văduve, săracă, beteagă de un ochiu, de mâna
dreaptă şi de piciorul drept? ., Acuma, cere.
[52]
52 NUVELE ŞI SCHITE
Cocoana Zamfira salută graţios pe camaradul ei,îi În­
tinde mâna stângă şi se aşează alături, pe când băiatul
din prăvălie-i aduce o .tuiculită.
D. Tomiţa n'a ve'nit? întreabă coana Zamfira.
5 - Nu, răspunde d. Iancu.
--- Unde-o fi umblând? ..
Zicând astea, scoate din sân o legăturică, o pune pe
masă, o ţine cu mâna dreaptă şi cu stânga o desleagă. Din
legăturică scoate un 'pumn de mărunţiş, dintre care alege
10 cu băgare de seamă câteva bucăţi, să le arate camaradului.
- Le-ai văzut sărăciile astea nouile, domnule lancule?
- Le-am văzut. .. procopseaIă! semn de calicie, coană
Zamfiro!
- S'a stricat ţara asta, domnule lanculc! Care cum
15 trece: « Crede, babo, că e criză! »; .
- Nu vezi dumneata, coană Zamfiro, dacă a ajuns vis­
teria să facă bani de tinichea! ...
Pe când vorbesc cei doi camarazi, iată că intră şi d.
Torniţa Barabanciu. Il chiamă astfel, fiindcă, din tinereţe
20 şi până acum 'câţiva ani, a fost tohoşar municipal. Umblând,
cu toba lui, de colo până colo, Tţle vreme bună şi pe zloată,
vara pe arşiţă, iarna pe ger, d. contractat un r�umatism
articular acut, pe care nu I-a putut combate decât cu
rachiu de ismă fiert cu piper. Oricând îl încearcă la În-
25 cheieturi, cu nimic altceva nu i se poate alina. Obosit de
atâta carieră, s'a retras cu o pensioară de treizeci de lei
ca infirm din cauză de serviciu, şi ca să nu stea degeaba
toată ziua, să-şi mai facă de lucru - acuma, cere. D.
Tomita intră având aerul foarte contrariat. Se vede că-I
30 încea;că la Încheieturi. Băiatul din prăvălie a înţeles aceasta
şi aduce numaidecât, fără comandă, rachiul de ismă cu
piper. D. Tomiţa salută politicos pe camarazi, se aşează lângă
ei tăcut şi dă repede pe gât o doză; apoi se scutură din umeri:
par' că s'au mai alinat înţepăturile reumatismului. De aceea,
35 pacientul se mai înseninează la faţă şi intră în conversaţie:
Ati văzut banii ăi noi?
- Sărăciile de tinichea? .. Uite-le, zice cocoana.
- Coană Zamfiro, să nu zici vorba asta.... Dum-
neata nu 'nţelegi cum e chestia ...
1
I
�
I
I
i
I
�
[53]
ULTIMA EMISIUNE ...
53
- Cum e?
-- Peste câteva zile scoate visteria tot d'ăştia de câte
do"uăzeci de parale. Care va să zică ...
Care va să zică. .. zice d. Iancu.
5 -- Care va să zică ... zice coana Zamfira.
---- Care va să zică, zice d. Tomiţa, din câţi ne dă câte
un ban pe zi, dacă doi-trei s'or întâmpla să n'aibă alte
măruntele decât d'ăi de câte douăzeci, atunci asta face un
condei' de câtiva frăncuti 'pe lună... Ati înţeles?
, , ,
10 N'apucă să răspunză camarazii dacă au înţeles sau nu
teoria financiară a lui d. Tomita, si s'aude dincolo în câr­
ciumă înjurănd cineva, foarte supărat cine ştie de ce; apoi,
îndată, uşa odăiţii se deschide de perete, şi intră părintele
Matache, urmat de paracliserul lui, urmat de băiat, care
15 aduce pe tavă o jumătate de pelin tulburel cu două pahare
curate. Cei trei camarazi salută pe părintele care-i blagoslo­
veşte, aşezându-se cu paracliserul la masa dimpotrivă. Coana
Zamfira, care de vreo câteva momente s'a încălzit bine, zice:
- Părinte Matache, săru' mâna, sfinţia-ta ai văzut pe
20 ăştia noii?
Şi merge şontâc-şontâc la masa părintelui să-i arate bă­
nutii de nichel.
,
- I-am văzut l , .. răspunde părintele cu humor.
-- Da... părinte Matache, săru' mâna, o să scoaţă şi
25 de douăzeci de parale? .. Dom' Tomiţa zice ... Barabanciu ...
O � ,v f O v deti v v f
sa scoată l . . . sa ve eţl VOI ce-o sa scoa ţa.
Ce?
Pe dracu o să-I scoată, vai de capul vostru!
Ce-o să scoată, părinte? întreabă d. Iancu.
30 Ce? .. , lasă că o să vedeţi voi, pârlrţilor , ce!
Ce-o să scoaţă, părinte Matachc, săru' mâna?
O să scoată de câte două parale ...
Ce? !
Şi de câte-o para!
35 Când?!
Acu, zilele astea ...
De câte două parale?
Şi de câte-o para!
De câte-o para!!
Trâsni-i-ar Maica Domnului!!!
[54]
o LACUNĂ ...
Lache Diaconescu şi Mache Preotescu sunt impiegaţi în
aceiasi mare administraţie si totodată sunt foarte buni
, ,
prieteni. Pe lângă acestea, Mache s'a logodit zilele trecute
5 cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-şi
termină la vară cursul de piano la conservator. Colegi,
prieteni şi cumnati . .. In această întreită calitate, cei doi
camarazi ies dela cancelaria lor la şease ore seara şi, sub
aceiaşi umbrelă, pornesc pe calea Victoriei la vale, să se
10 abată pe la o băcănie ; trebuie să târguiască nişte mezeluri
pentru masă - Mache va prânzi la Diaconescu împreună
cu el-l'a Cecilia. In treacăt, Mache ia dela o cofetărie bon­
hoane şi prăjituri, şi dintr'o flbrărie două buchete. Pentru
cine? . .. Ghiciţi... Se 'ntelege că dintre cei doi camarazi
15 cel mai grăbit nu este Lache. De aceea Mache îi zice, de
câte ori Lache vrea să se oprească la vreo vitrină:
- Lasă, monşer; ai mai repede, că e târziu; să nu ne
aştepte damele!
La care, Lache răspunde:
20 --- Lasă, monşer; ştiu eu; nu o să ne punem la masă
de acum.
Dar Mache replică:
--- Da, decât iar nu face să mergem tocmai la vremea
mesii ; să nu ne aştepte damele!
25 Mergând aşa, ajung în piaţa Teatrului ...
Lache zice:
Ai să bem câte o bere la Gambrinus ...
Intârziem, Lache ...
Lasă, monşer, ştiu eu. .. N uma câte o bere ...
30 Da, decât nu face pentru ca să ne aştepte damele ...
[55]
o LACUNĂ ...
55
Şi amândoi intră în berărie .. '. Aci se 'rrtâmplă să gă­
sească o sumă de colegi, cari le fac loc la masa lor strân­
gându-se cât se poate. Colegii urmează o discuţiune foarte
animată: ei comentează decizia Curţii în procesul asa-
f) sinatului şi complotului bulgăresc; şi dacă voim să fim
drepţi, trebuie să mărturisim că cea mai deplină armonie
domneşte în această desbatere; toţi sunt de părere că de-·
cizia este dreaptă şi bine cumpănită. DaT cei doi prieteni
intervenind în desbatere, Lache, « pentru prima oară în
10 viaţa lui », constată cu regret că legea noastră penală
prezintă o lacună, că « n'avem pedeapsa cu moarte ». El
nu este un om crud - toată lumea care-I cunoaşte ştie
foarte bine aceasta ...
- Dar când vine, mă 'nţelegi, un caz ca acesta, ca să
lu nu mai aibă cineva siguranta vietii în tara lui ...
, , ,
- TaI! strigă Mache bătând în masă ...
--- .. , Când orice asasin, mă 'ntelegi, plătit de o mana
criminală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică,
si în tara ta, când eşti linistit şi când eşti cu conştiinta
" " ,
20 împăcată că ţi-ai împlinit până'n capăt datoria, şi nu eşti
Întru nimic vinovat, pentru ca să vie, mă'nţelegi ...
-- TaI! ţal!! strigă Mache bătând foarte tare în masă.
Ci stai, monşer!
E târziu, Lache!
25 Ce târziu?
Nu face pentru ca să ne-aştepte ...
Stai un moment... Pentru ca să vie, mă'nţelegi ...
Ţal!! !
, A lAI - -' ti IA· . b .
. . , .ş.... sta, nu. sa ma ier îl. sta, tre ure pe-
30 deapsa cu moarte!
Opiniile sunt împărţite de acum încolo. Părerea lui Dia­
conescu găseşte la câţiva camarazi aprobare, pe când alţii
o combat « în numele principiilor moderne ».
- Principiile moderne!? strigă Lache. Da dumnealor,
35 mă'nţelegi, moderni sunt?
- Ţal! !! strigă desperat Mache.
Ci stai! monşer; mă plictiseşti ...
E târziu, Lache... Şapte trecute ...
Nu e nici şapte şi jumătate.
[56]
5G NUVELE ŞI SCHIŢE
Era 'vorba la şapte.
Las' că ştiu eu .... Ce-ţi pasă?
Da, monşer; dar nu face pentru ca să lăsăm s'a­
ştepte ...
'5 - N'aşteaptă, n'ai grije, ştiu eu... Care va să zică,
dacă vii şi invoci principiile moderne, apoi, te rog, fă bu­
nătate şi le aplică dumneata mai întâiu, ca să ai dreptul
pentru' ca să zici « principiile moderne ». Dar pumnalul
dumitale tot principii moderne este?.. Care va să zică
10 toporul tot principii moderne, ai?
- Lache I
- Las' că nici noi nu suntem aşa de proşti, cum credeţi
d-voastră, pentru ca să nu ştim ce va să zică principiile
moderne.
15 - Lache!!
-- Eşti teribil, monşer, când îţi abate ţie ceva; eşti
teribil, parol ! Lasă-mă, domnule, să termin, şi mergem ...
Eşti teribil, parol !
-- Şapte şi jumătate, Lache!
20 - Ia să ştie dumnealor că este aICI o justiţie, care pe-
depseste cu asprime orice tentativă, mă'ntelegi ...
, ;'
--- Lache! I . ..
Ia să ştie că sunt judecători la Berlin!
- Lache!!
25 -- Că in materie politică nu-ti este permis a mal În-
trebuinţa violenţa fără să mergi la ghilotină ...
Lache!! !
- Eşti teribil, llionşer, parol !
- Opt fără un sfert, Lache; dacă nu mergi, eu te las;
30 mă duc singur ...
- Cum, singur?
- Mă duc la un birt. .. Nu face să lăsăm damele pen-
tru ca să ne aştepte... Ţal! Ţal!
Plătesc în sfârşit,salută pe camarazi şi pleacă. La uşe
35 Lache se opreşte ... I-a fulgerat prin minte încă (i un argu­
ment ». Se 'ntoarce şi porneşte 'napoi spre masa camara­
zilor.
-- Şi'n definitiv, mă înţelegi ...
Dar Mache l-apucă, îl învârteşte'n loc şi-l scoate pe uşă.
[57]
o LACUNĂ ...
57
- Eşti teribil, monşer, parol! ZIce Lache. Hai la bă­
cănie. .. Trebuie să luăm mezeluri.
In băcănie, alţi camarazi. .. Iau ţuică ŞI comentează­
ce? decizia Curţii, fireşte.
1) -- Lache! zice Mache cu groază .. , Haide 'n altă parte!
Dar Lache a intrat deja în desbatere şi, (, pentru prima
oară în viaţa lui », trebuie să constate cu regret că legea
noastră penală prezintă o lacună... De astădată însă,
Lache întâmpină o opoziţie crâncenă. Mai cu seamă. Sache
10 Protopopescu se ridică în contra teoriei barbare a lui Dia­
conescu cu un formidabil bagaj de argume)lte ştiinţifice.
Dar Diaeonescu zâmbeşte caracteristic: se vede bine că
mestecă 'fi sine o replică sdrobitoare.
- Lache! zice dezolat Preotescu; lasă, Lache ! Aide CCl
15 am cumpărat mezelurile ... Aide, Lache ! lasă, Lache!
Nu las, domnule!
- Aide, Lache! Opt trecute, Lache ! Nu face pentruca ...
-- Eşti teribil, monşer, parol !
Atunci Preo tescu, foarte rugător către Protopopescu,
20 care urmează eu argumentaţia lui:
--- Lasă Sache!... E târziu, Sache!
--- Si în definitiv ... zice Lache. '
,
Dar Mache îl împinge spre uşă, îl scoate afară şi îl urcă
'ntr'o trăsură.
25 _. Inainte birjar! şi mână mai iute!
_. Eşti teribil, monşer ,parol! .
Trăsura merge în fugă ...
-- Opti şi jumătate, Lache ; ne-aşteaptă damele; ne-am
făcut de ruşine; să vezi ce supărate o să fie!
30- Ia lasă-mă, monşer ! dumneata nu vezi ce absurdi­
tăţi susţin dumnealor ... Cum? .. Care va să zică să intri
dumneata în casă la mine eu pumnalul, cu toporul, cu
conspiraţii, cu comploturi şi asasinaturi, şi eu să stau cu
mâinile în şolduri şi, în loc să te iau de urechi ca pe un
35 măgar, şi să-ţi zic: destul! pân' aci! nu-ţi permit mai
mult în ţara mea! _.- eu, nu! eu să viu pentru ca să-ţi zic:
bravo! bine faci! să mai pofteşti şi aldată... Să mă
ierţi! astea să le spuie d. Potropopescu la alţii, asta nici
o umanitate nu poate pentru ca să fie! ...
6'
[58]
58 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Mână mai iute, nene! strigă Mache către birjar .
. _- Eu, ori ce ar zice d. Potropopescu, eu să-mi dai voie
pentru ca să zic că legea noastră penală prezintă o lacună!
Au ajuns... Mache sare repede jos, plăteşte birjarului
5 şi, Încărcat în buzunare cu mezeluri, într'o mână cu pa­
chetele dela cofetărie, în alta cu două buchete, sună destul
de emoţionat. Dinăuntru s'aud valuri de armonie. Dar clo­
poţelul sbârnâind, pianul, amuţeşte ca prin farmec. Peste
un moment, domnisoara Cecilia Pavugadi deschide ... Seu-
10 zele d-Iui Preotescu pentru Întârziere sunt pe deplin pri­
mite de cele două dame: îl cunosc aşa de bine pe d. Dia­
conescu ... « Când vine dumnealui vreodată la vreme? » •••
Doamnele sunt încântate de atentia d -Iui Preotescu: asa
frumoase buchete!. .. La masă , . .' '
15 - Domnule Preotescu, zice d-ra Pavugadi, ţi-am pre-
parat o surpriză: am studiat o bucată ...
- Sublimă! zice madam' Diaconescu.
A' d . �
- . ommşoara ...
- Ţi-a plăcut, zice Lache către Mache, ţi-a plăcut d.
20 Potropopescu cu absurditătile dumnealui ... Auzi dumneata! .. ,
Lasă, Lache! zice Mache.
Eşti teribil, monşer, pa/rol!
Şi ce bucată, domnişoară?
O bucată nouă... Stella confidente ...
25 Eu nu-i Înţeleg, pe onoarea mea, zice d. Diaco-
.nescu ; când vezi că şi popoarele cele mai civilizate ...
-- Lasă, Lache... O s ',o cânta ţi, sper ...
_. Fireşte ...
. . . Toată lumea se scoală dela masă. Cafeaua se ser-
30 veşte în salon. D-ra Pavugadi se aşază la clavir şi ' ncepe.
Mache în picioare, transportat, extaziat, se lasă dus de
acele valuri de armonie... Dar Lache îl trage discret de
mânecă si-i zice încet, ea să nu turbure linistea artistei:
, , ,
-- E absurd, monşer, să intru în casa dumitale eu to-
35 porul... şi dumneata, mă 'nţelegi ...
Lasă, Lache!
Lacuna asta trebuie, monşer ...
Lasă, Lache ... s'ascultărn, Luche! ...
Eşti teribil, monşer, parol! ...
[59]
INSPECŢIUNE
Mai mulţi prieteni - impiegaţi în diferite administra ţii
publice - stau de vorbă, la masa' lor obişnuită într'o be­
rărie, despre chestiunile la ordinea zilei. Firesc lucru ca,
5 dintre toate, să-i intereseze una mai cu seamă: e. vorba
de nenorocirea unui coleg, vechiu impiegat, reputat până
mai zilele trecute ca un funcţionar model, ca om de o
probitate mai presus de orice bănuială, şi care fuge din
ţară lăsând în cassa publică o foarte însemnată lipsă de
10 bani. Fiecare dintre camarazi comentează în felul său
această tristă aventură: unul înfierează cu toată asprimea
fapta, altul nu şi-o poate explica îndestul, altul încearcă
să găsească o scuză pentru fugar; în fine, d. Anghelache
deplânge pe nenorocitul acela « care nu e decât o victimă
15 a neglijenţii altora! » La această părere, aruncată cu toată
seriozitatea de d. Anghelache, toţi ceilalţi fac nişte ochi
mari; din aceasta, vede d. Anghelache că amicii lui nu
i-au priceput deloc vorbele, şi astfel se simte obligat a le
da explicaţiunile necesare. Şi nu trebue să uităm a spune
20 că dintre toţi cel mai competent în materie este d. An­
ghelache: d -sa este mânuitor de bani publici într' o mare
administraţie ..
- Fireşte că nu este el de vină, zice d. Anghelache.
El este o victimă a neglijenţii altora!
25 ---!?
-- De câtă vreme nu a fost controlat? De câti ani nu
,
a venit vreun inspector să-i verifice cassa? .. Mizerabilii!
- Dă-mi voie! care va să zică, dacă mânueşte cineva
bani publici şi nu este controlat la vreme, asta Însemnează
30 că delapidarea, că necinstea lui ar fi scuzabile? .. Să mă
ierti!
,
[60]
foarte tare,
ce. vă faceti
,
fiO
5
10
15
20
25
35
NUVELE ŞI SCHYfE
---- Ba nu te iert deloc! strigă foarte tare d. Anghelache,
bătând cu pumnul în masă. Nu te iert deloc, pentrucă d-ta
nu 'nţelegi, n'ai idee de ce vorbeşti!
Cine n'ar cunoaşte bine pe d. Anghelache, şi-ar explica
tonul şi manierele acestea violente prin numărul paharelor
de bere consumate; Însă camarazii îl cunosc destul ca să
caute o altă explicaţie; pe când o caută în zadar, d. An­
ghelache înghite pe nerăsuflate încă un pahar şi urmează
din ce în ce mai cu căldură:
-. -. Dumnealor să-i tragă păcatele nenorocitului! Dum­
nealor l-au mâncat ! Dacă la cea dintâiu ciupeală ar fi
venit un domn inspector şi i-ar fi făcut cassa, ar fi găsit
lipsă mai nimie... Aşa e?
- Asa e!
- Şi' dacă i-ar fi zis; « Amice, îţi lipsesc patru-cinci sute
de lei din cassă; ia fii bun d-ta şi-i pune imediat la loc, şi
aldată socoteşte mai bine; că foarte curând am să viu
iar să te vizitez, si-ti declar că nu-ti voiu mai vorbi tot
, , ,
astfel; imediat voiu raporta cui de drept 1» Aşa e că nu se
nenorocca omul?
---- Asa e !
---- Apoi dacă e aşa, strigă d. Anghelaehe
trântind cu paharul În masă, dacă e aşa, de
că nu 'ntelegeti? ori sunteti idioti?
" "
Idioţi! Cuvântul acesta face pe camarazi tsă nu mai În-
ţeleagă nimica. Ca să pronunţe d. Anghelache, care este
un tip de urbanitate, astfel de cuvânt, de sigur trebue să
fie scos din ţâţâni. Insă ce?.. ce l-a putut scoate astfel
din ţâţâni pe d. Anghelache? Iată ce nu pot înţelege ca­
marazii. Dar d. Anghelache bea încă un pahar şi foarte
enervat urmează:
Stiti d-voastră câti bani îmi trec mie pân' mână?
, , ,
Mii!
Vezi că eşti prost? ..
Nene Anghelache!
Mii, ai?.. Sute de mii, boule!
Nene Anghelachc!
Ce, nene Anghelache? ce, nene Anghelache? " TaI!
Ţal!! TaUl!
[61]
INSPECŢIUNE
61
-- Nene Anghelache, spargi paharul!
-. Nu vezi că bat de un ceas, ŞI nu vrea să VIe rmzera-
hilul !. .. Ţal!!!
In sfârşit, mizerabilul vine... D. Anghelache îşi plă-
5 teşte consumaţia plus un pahar, care trebue să vie.
Milioane, neghiobule! strigă d. Anghelache. De când
crezi dota că .na mai dat pe la mine cineva, să-mi verifice
cassa?
-- De când?
10 - De acum unsprezece ani, de când am luat-o în prl-
. M' .. ,
nnre. . . lşen .
Pentrucă te cunosc toţi că eşti un funcţionar corect.
- Corect! strigă d. Anghelache fier bând. .. Corect! De
unde stiu dumnealor că sunt corect?.. Canaliile!
,
15 Şi aduce paharul la gură.
--- Cine poate crede de dumneata că nu eşti om cinstit? ...
Cinstit! . .. Când aude acest cuvânt, d. Anghelache se
scoală drept în picioare cu paharul ridicat în sus, şi, în
culmea furiei:
20 - Nu vă permit să faceţi glume proaste pe socoteala
mea, măgarilor! că vă sparg capul!
Trânteşte paharul de masa de marmură, prefăcându-l
în ţăndări, şi iese turbat pe uşă. Lumea toată din berărie
îşi întoarce privirile spre masa camarazilor, care au rămas
25 consternaţi. Câteva minute, în timp ce chelnerul şterge ur­
mele accesului de violenţă al d-Iui Anghelache, tac toţi,
căutând fiecare în ochii celorlalţi o lămurire ...
Am înţeles! zice unul.
Să ştii c'a făcut-o! adaugă altul.
30 E pierdut, nenorocitul!
In momentul acesta, iată că intră în berărie un domn
matur. Carnarazii dela masă îl salută respectuos. EI se
apropie cu bunăvoinţă de dânşii ŞI le întinde mâna cu un
aer de o vădită superioritate.
35 Bună seara, băeţi.
--- Bună seara, d-Ie inspector.
- Imi daţi voie?
Mai încape vorbă! ... şi d-l inspector se aşeaza 1ll locul
unde cu câteva minute mai înainte a şezut d-I Anghelache.
[62]
62 NUVELE ŞI SCHIŢE
Ce mai nou? întreabă noul venit.
Mai nimica, d-le inspector ... S'au dat lefurile astăzi.
Da? .. Eu n'am fost astăzi la minister, am dormit
toată ziua; ieri noapte în tren n'am putut închide ochii;
5 era plin de deputaţi şi de senatori ... M'a chemat telegrafic
ministrul să viu dela gară drept ladânsul acasă... De
mâine începem să călcăm rând pe rând toate cassele ...
Istoria nenorocitului celuia care a fugit în America a pus
pe gânduri pe d. ministru.
10 Cuvintele inspectorului finanţiar produc asupra camara-
zilor o aşa de puternică sguduitură, încât unul, fără să
vrea şi 'fără să ştie pentruce, zice: « An-ghe-la-che ... ».
- Cum ţi-a dat prin cap de Anghelache? întreabă in-
spectorul ... Cu Anghelache vreau să încep mâine tocmai
15 pentrucă ştiu că la el merge lucrul mai uşor Ei! dacă
ar fi toţi mânuitorii de bani publici ca Anghelache ...
-- An-ghe-la-che ...
--- ... n'ar mai trebui inspectori finanţiari. Tot vrea gu-
vernul să facă economii; - ne-ar putea suprima pe toţi ...
20 Ei! ca Anghelache, mai rar, aşa corect şi serios.
--- An-ghe-la-che. .. şopteşJ�e aiurit impiegatul, pe când
ceilalti tac sdrohiti. .
Da�' d. inspector nu obsen:ă cât e de curioasă înfăţişarea
camarazilor, sau, dacă o observăj .o atribue natural ei con-
25 strângeri pe care trebue s'o simtă nişte inferiori având plă­
cerea şi onoarea să stea la aceeaşi masă într'un loc public
cu un superior. D.inspector are să se scoale de dimineaţă
a doua zi pentru ca să pornească a face surprize mânuito­
rilor de bani publici. A băut un pahar mare, îl plăteşte,
30 apoi întinde cu multă bunăvoinţă mâna tut.ulor inferiorilor
şi se retrage. Un moment, carnarazii rărnân în picioare, ca
ţintuiţi, fără a se hotărî să mai şează jos ori să plece, când
unul din ei rupe tăcerca:
Ce-i de făcut?
35 Nenorocitul!
Trebue să-i dăm numaidecât de ştire... Imposibil
să-I lăsăm aşa... Când 1-0 vedea pe inspector mâine, îi
cade dambla.
- Trebue să-I găsim... să-l luăm cu binişorul!
[63]
INSPECŢIUNE
63
Anghelache? . .. Se 'mpuşcă 1
Nu l-ai văzut ce iritat era?
1· l' 1 !
-- i npseşte mu t ....
-- J ncai să se facă nevăzut! ...
5 Repede camarazii plătesc consumaţiile, ies, se suie toţi
trei într'o birje şi pornesc către locuinţa nenorocitului lor
camarad. Anghelache e flăcău, stă cu soră-sa şi cu mama
lor, în Dobroteasa. E aproape unu după miezul nopţii ...
Trebue să doarmă nenorocitul fără grijă ...
10 Aşa! fără grijă! nu l-aţi văzut în ce hal era ?
Eu gândesc că-şi face bagajele ...
S' J b" 1
ă - �uăm cu . IIllşoru ...
Au ajuns. _. In casă nu e nici o lumină. La fereastra
odăii dela pod, unde doarme Anghelache, perdeaua este
15 ridicată.
Mahalaua e cufundată în deplină tăcere: mei o mişcare
alta decât pâlpâiala rarelor becuri de gaz. Unul dintre
camarazi bate discret la geam: niciun răspuns. Mai bate
odată: acelaş rezultat.
20 Doarme dus!
Ba te luai tare!
Cine e? întreabă un glas tânăr din năuntru.
Bate mereu!
Cine e?
25 Şi la fereastră, apare o icoană albă cu mâinile Încrucişate
pe piept .. " E domnisoara Eliza, sora lui Anghelache.
Camaradul care a bătut zice foarte emoţionat:
Dormeati, dornnisoară Elizo ?
Da, d-l� Costică.:. Ce e?
30 Mă scuzaţi că v'am deranjat somnul... Nenea Anghe-
Iache n'a venit?
Nu!
-- Ne dati voie să-I asteptăm ...
, ,
__ o Il aşteptaţi degeaba ... a trimis vorbă aseară pe la
35 zece cu un comisionar, să stingem şi să 'ncuiăm, că nu
vine la noapte acas�I... E poftit la o petrecere cu nişte
prieteni şi nu, crede să scape până la ziuă ...
Nenorocitul. .. Noapte bună, domnişoară Elizo!
--- Mersi!
[64]
64 NUVELE ŞI SCHITE
Şi icoana cea albă se retrage dela fereastră stingându-se "n
Întunerec.
Ce e de făcut?
După el l ... Trebue să-I găsim undeva.
5 Mână, birjar 1
Nenorocitul!
Unde? ... unde să fie nenea Anghelache?. De atâtea cea­
suri acuma, bunii camarazi îl caută, alergând prin Întune­
ricul nopţii dc colo până colo, când în birje , când pe jos
10 - de geaba 1 Au fost dearândul peste tot, de câte două şi
trei ori, prin toate localurile de noapte, pe unde şi-au putut
închipui că s'o fi încurcat, după cunoscutu-i obiceiu, la
luarea lefii ... Au mers mai departe: l-au căutat şi pe unde
nu trebuia să-I caute.,. Anghelache nicăeri! Bir-uiti de
15 osteneală, demoralizaţi de atâta mesucces, au intrat' încă
odată într'o cafeneluţă, unde gazul apune după ce a ră­
sărit soarele. In odaia din fund, un alt camarad. , . La lumina
spălăcită a becului Auer, chipul camaradului seamănă cu
icoana unui martir în urma chinurilor: e alb ca varul, cu
20 umbre albastre; Iălcile-i sunt încleştate ; nasul tras, ochii
'pierduti în extaz, In mâna-i asemenea albă, casicum pe
, / - ,
sub piele n'ar mai curge un pic de sânge, ţine o linguriţă,
cu care amestecă. Încet, încet de tot, zahărul într'o ceaşcă
plină cu şvart. Din când în când oftează din adânc pe nas,
25 umflându-şi nările.' Cum îl văd, camarazii se apropie de el
si-I salută. El le zâmbeste -- zâmbetul sfânt al martirului,
, ,
care 'ntrevede, prin deschisătura regiunilor cereşti, lumina
vietii eterne -- si urmează să amestece în cească fără a
schimba câtuşi de puţin măsura mişcării. Cama�'azii, îrrţe-
30 legând starea sufletească a camaradului, s' aşează discreti
la o masă alături si comandă cafele,., Dar unul are o
,
inspiraţie şi, mai puţin 'discret decât ceilalţi, se adresează
către omul care amestecă 'n ceaşcă:
- Mitică ... nu cumva ai văzut tu astăseară pe undeva
35 pe nenea Anghelache?
Mitică zârnbeşte şi face semn din cap că da. Toţi trei
camarazii se ridică drept în picioare:
- Unde?
Mitică face semn cu palma stângă pc masă, adică: aici.
[65]
INSPECŢIUNE
65
Mitică face din buze un' semn şi ridică din umeri, adică:
n' aş putea spune precis, când ...
-- Spune, nene, păcatele mele! strigă unul scos din răb­
dare 1. .. Când a plecat?
5 Mitică amestecă cu mâna dreaptă şi arată cu cea stângă
spre uşă: acuşic' a plecat.
- Ci vorbeşte, domnule 1 eşti mut? ce dracu! Unde a
plecat?
Mitică lasă lingurita şi zice cu o sforţare supremă:
'Ă ,..., , .....
10 - .... ap ... apt ...
Şi caută să prinză iar linguriţa.
- Unde:
- ... 'ptăiie!
Şi prinde lingurita şi 'ncepe iar s'amestece.
I5 -- Băete! strigă unul dintre camarazi.
Chelnerul vine ...
'- A fost în urma noastră pe arci nenea Anghelache?
Da!
A fost pe aici!. .. Când?
20 Adineaori ...
Nu i-ai spus că l-am căutat? că avem o afacere foarte
importantă şi să ne aştepte?
Ba da.
Şi ce-a zis?
2.& A zis: ce afacere importantă? să mă slăbească!
Nenorocitul!
Şi nu ştii unde a plecat?
... 'ptăiie !
Cum?
30 La lăptărie, tălmăceşte chelnerul, care e deprins cu
vorba lui d. Mitică.
Peste câteva momente, o birje iese, în goană pe la capul
podului către şosea ...
La lăptărie, întuneric besnă.
35 Ce-i de făcut?
Inapoi birjar!
Haid' iar acasă? Trebue să se fi Întors.
Eşti nebun? Tocma 'n Dobroteasa? .. Ne-apucă ziua
pe drum ...
[66]
66
NUVELE ŞI SCHIŢE
r
- Dar putem să-I lăsăm aşa P, .. Dacă nu ştie mmrca
se duce la canţilerie, şi-I prinde acolo inspectorul. Trebue
să ştie ce-l aşteaptă ...
Se face în adevăr ziuă când camarazii ajung in Dobro-
5 teasa Nenea Anghelache n'a venit acasă. Sunt şapte
ceasuri Peste două ceasuri, fiecare trebue să fie la postul
său. In definitiv, au conştiinţa împăcată că şi-au dat toată
osteneala să-I scape, ca buni camarazi şi amici. Oamenii au.
făcut tot ce puteau face; de acuma, aibă Dumnezeu grijă
10 de Anghelaehe! Cei trei camarazi se despart, să meargă
fiecare la treaba lui. Unul dintre dânşii, care lucrează în
aceeaşi administraţie cu Anghelache, ia Însărcinarea să co­
munice la dejun ce s'a mai întâmplat. Şi, În adevăr, peste
câteva ceasuri, la douăsprezece trecute ceilalţi doi camarazi
15 se 'ntâlnesc la birtul lor unde al treilea vine tocmai la unu
să le comunice lucruri de o extremă gravitate.
Pe la unsprezece ceasuri, când trebuia să se deschiză
cassa, a venit inspectorul financiar, şi, aşteptând pe An­
ghelache, s'a pus să cerceteze registrele. Pe la unsprezece
20 şi jumătate, s'a trimis un apuod cu birja acasă la Anghe­
Iache să-I cheme, că-I aşteaptă inspectorul. Aprodul s'a
'ntors după douăsprezece cu .i-ăspuns că d-I Anghelache n'a
mai dat p'acasă de ieri dimineaţă, că noaptea a trimis
vorbă să nu-l aştepte cocoanele, că nu vine. La vorbele
25 aprodului, inspectorul a 'nceput să râză ... pe urmă a cerut
lumânare şi ceară, a pecetluit cassaşi a plecat spunând că
se 'ntoarce Ia trei.
- Nenorocitul de Anghelache!
Imediat după dejun, camarazii se reped în Dohroteasa.
30 Dar SI acuma acelasi rezultat _. Anghelache nu se află.
Din Dobroteasa apucă la stânga, să iasă pe cheiu spre
piata mare. Trecând prin faţa Morgei, văd căruţa Iunebră :
un nou oaspete a venit, sătul de eăldurile vieţii, să coboare
în răcorosul otel. Camarazii îşi fac cruce şi, privindu-se unul
35 pe altul, se "ncruntă , caşicum ar voi să gonească unul din
mintea altuia, ungând, acelaş, pe ea re unul altuia şi l-au ghicit.
- Sărmanul Anghelache!. " Unde-o fi Anghelache?
La şease seara, la Gambrinus, tânârul comunică celorlalţi
doi urmarea inspectiunii. La trei fără un sfert, inspectorul s'a
-
[67]
INSPECŢIUNE
67
înfiinţat la cassă, şi iar a mai cercetat registrele, ŞI Iar a
trimes zadarnic pe aprod în Dobroteasa. Apoi a încheiat
un proces-verbal, dis punând că, dacă şi a doua zi cassierul
nu se va prezenta la post, să se cheme Iăcătuşul. Pe când
5 povesteşte camaradul, iată că vine un băiat cu gazete:
fiecare dintre cei trei prieteni ia câte una şi-şi aruncă ochii
pe ultimele inforrnatiuni. Unul dă un ţipăt şi încremeneşte
cu gazeta în mână.
-- Anghelache!
10 Atât poate zice şi întinde gazeta, în care fiecare ceteşte:
« Azi dimineaţă s'a găsit la şosea spânzurat un om bine
îmbrăcat în vârstă. ca de 40-45 de ani. Din ordinul pro­
curorului, cadavrul, asupra căruia nu s'a găsit nimic alta
decât un plic cu adresa Anghelache M., mărunţiş în monete
15 nouă de nichel ca de şaptezeci de bani şi un ceasornic de.
argint cu monograma A.M., a fost transportat la morgă ».
Bravo! nene Anghelache! ...
-- Da! mai bine moartea decât dezonoarea!
- Sărmanul nenea Anghelache!
20 Şi toţi trei camarazii se despart cu inima zdrobită.
A doua zi, la dejun .
S'a deschis eassa .
Ii lipseşte mult?
Nimic nu lipseşte!
25 !?
S'a găsit în plus un pol de aur românesc din 70,
învelit Într' o foită de tigară.
, ,
-- !!
-- Trebue să mergem la Morgă să-I vedem! cu nu m'as-
30 târnpăr până nu-l văd!
Şi pornesc iar toţi trei. La Morgă se pregătesc servanţii
a-l preda pe Anghelache să-I ducă acasă, fiindcă i s'a sta­
bilit complet identitatea şi l-a reclamat familia. Camarazii
s'au apropiat de masa pe care stă camaradul lor.
3!) -- De ce? .. de ce, nene Anghelache? a Întrebat plân-
gând ca un prost cel mai tânăr.
Dar, nenea Anghelache, cuminte, n'a vrut să răspunză.
[68]
TRIUMfUL TALENTULUI
Au fost odată 'ntr'o şcoală de provincie doi buni cama­
razi: Nită Ghitescu si Ghită Nitescu. Amândoi erau po-
, , , , ,
triviti la 'nvătătură si la purtare. Nită Însă se deosibea,
5 şi nd num�i d� Ghiţă; dar chiar de toţi copiii ceilalţi, prin
talentul lui la scris, de care se minuna cu drept cuvânt
toată lumea. In anul al patrulea de şcoală primară, Niţă
ajunsese să scrie aşa de frumos, încât, adesea', puse alături,
caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar
10 modelul de caligrafie, scris de mână; pe câtă vreme, Ghiţă
scria nu se poate mai urît; pe lângă că-i era mâna dreaptă
şubredă, fiindcă-i degeraserăjdegetele de mic, n'avea băiatul
nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. Aşa, isprăvind
clasele primare, s'au despărţit cei doi buni camarazi, ca să
15 meargă fiecare după norocul lui. Ghiţă s'a dus la ţară pe
lângă tată-său, care era negustor cu dare de mână; iar
Niţă, copil sărman, a apucat spre capitală, ascultând de
sfatul dascălului său: Fătul meu, tu părinţi n'ai, carte
multă nu ţi-e dat să 'nveţi, că nu prea eşti deştept; slugă
20 nu te poţi face, că eşti cam leneş ... Ti-a datf�şi ţie Dum­
nezeu un dar; ai icoană la scris; ţie cu condeiul ţ.i-c dat
să te hrăneşti. Du-te la Bucureşti, acolo ai să intri copist
în vreo cantilerie si 'ncet-încet , cum te stiu că n'ai 'purtăr
prea rele, c� vreI�ea ai să 'naintezi. s
25 Nită a 'ajuns în capitală si s'a pus să-si caute de lucru.
, ."
A făcut cunoştinţă ba cu unul, ba cu altul, recornandân-
du-si talentul si căpătând din toate părtile complimente si
" , ,
dovezi de adrniraţiune. Dar afară de acestea, n'a reuşit
deocamdată să capete nimic mai mult. Niţă nu şi-a pierdut
I
[69]
THIUMFUL TALENTULUI
69
speranţa şi bine a făcut; căci I iată că Într' o seară o cuno­
ştinţă i-a spus:
--- Mâine dimineaţă, la ceasurile unsprezece să te afli la
ministerul de interne: se ţine concurs pentru trei posturi
5 de copişti ; de sigur ai să capeţi unul.
Se 'ntelege că Nită n'a lipsit a se Înfiinta la vreme.
" ,
Concurenţii, în număr de vreo treizeci, au fost introduşi
într'o sală mare; aci, în faţa comisiunii, compusă din di­
rectorul ministerului ca prezident, sub directorul ca vice-
10 prezident şi trei şefi de biurou ca membri, li s'a dictat de
către unul dintre aceştia cu' glas tare timp de cinci ·şease
minute. Apoi d. preşedinte a zis:
-- Destul! acum fiecare să-şi iscălească proba.
Deşi di.ctarea mersese cam prea iute, Niţă s'a uitat lung
15 pe foaia lui, Înainte de a o iscăli, a zâmhit mulţumit de
sine, apoi a: iscălit şi a înmânat-o cu mult respect unui
domn membru, care a strâns toate probele. Peste două
zile, s'a dat rezultatul concursului ... Numele Niţă Ghi­
ţescu nu figura Între cele trei numiri.
20 -- Şi ce frumos scrisesem, domnule! a zis Niţă, mâhnit.,
cunoştinţii sale.
-- Un tânăr nu trebue să despere dela Întâia Încercare,
i-a răspuns cunoştinţa: mai sunt încă şapte ministere; 01'
să se mai ivească locuri.
25 In adevăr, peste �âte:;'a luni, se ivesc două locuri la alt
minister. Nită nu lipseste a se infiinta. Si iar multime de
, , " ,
concurenţi, iar comisiune, iar dictare,' iar Iormalităţile obiş-
nuite, şi a doua zi iar nu se află Între cele două numiri
numele Nită Ghiteseu.
, ,
so ---- Şi ce frumos scrisesem, domnule! zise Niţă cuno-
ştirrţii lui.
-- Răbdare, tânărule! n'a intrat vremea 'n sac, o să-ţi
vie şi rândul dumitale ; mai sunt şase ministere; 01' să se
mai ivească locuri.
35 A trecut câtva timp, şi iată că s'au ivit câteva locuri
la al treilea minister. Acelas rezultat pentru d. Nită Ghi-
, ,
tescu. Fireste Însă că, oricât i-ar fi crescut mâhnirea, Nită
, ,� ,
n'avea de ce sădespere; mai erau Încă cinci ministere;
trebuia să se mai ivească locuri. Şi s'au ivit pe rând, locuri
[70]
70 NUVELE ŞI SCHIŢE
încă la patru ministere şi s'au ţinut concursuri; şi d. Niţă
Ghiţescu a luat parte la fiecare concurs şi, după fiece re­
zultat de"coneurs, concurentul nostru a zis, din ce în ce mai
mâhnit :
5 -- Şi ce frumos scrisesem, domnule!
Şi cunoştinţa lui i-a răspuns:
- Nu despera, tânărule! a mai rămas încă un rmmster,
tocmai acela unde se cere cu dinadinsul ealigrafie pentru
acte şi documente; trebue să se ivească acolo vreun loc.
10 Par'că a proorocit cunoştinţa lui Nită : n'a trecut o săp-
tămână, şi iată că s'a publicat concurs pentru un post de
perfect caligraf la acel ultim minister. S'a pus d. Niţă pe
brânci, în aşteptarea concursului, să-şi facă mâna, exerci­
tându-se în fiecare zi, pe hârtie velină, la fel defel de scrii-
15 turi - engleze, italice, gotice, bastarde, ronde, majuscule,
minuscule, şcl., în feldefel de mărimi, dela doi centimetri
până la un milimetru, şi cu şi fără transparent. Era
acuma gata .. Dar, în ajunul concursului, se 'ntâmplă, cum
se 'ntâmplă în orice poveste, să se 'ntâlnească -- cu cine?
20 cu o veche a lui cunoştmţă, cu bunul său camarad de
odinioară, cu Ghiţă Niţescu, băiatul eu degetele degerate.
- Ghită! I
,
- Nită!
,
Şi din vorbă 'n vorbă, află Niţă că tata lui Ghiţă, după
25 ce a scăpătat, a murit, că Ghiţă a venit la Bucureşti cu
o scrisoare de recomandaţie către ministrul la ministerul
căruia se ţine mâine concursul, că ministrul l-a primit foarte
bine şi i-a spus că a doua-zi, la ceasul fix, să se prezente
la minister, să ia parte negreşit la concurs.
30 Tu? la concursul de mâine? a zis pufnind de râs Niţă.
Da, eu ...
La concursul de mâine?
Da' tu ştii pentru ce loc e concurs, Ghiţă?
Nu ...
35 Pentru un loc de perfect caligraf, amice Ghiţă l
Apoi, dacă mi-a ordonat ministrul să merg... se
poate?
Apoi, mă prezent ŞI eu, Ghiţă.
-- Bine, prezentă-te ŞI tu.
[71]
TRIDMFUL TALENTULUI
71
')
ta!
mea ! ... 'Să-mi dai cinci poli.
5
10
15
20
25
30
35
Cu mine! la caligrafie, Ghiţică?
Cu tine lacaligrafie ... Euştiu cemi-a ordonat ministrul.
Bine!
Cu aşa ton a. pronunţat Niţă acest bine! încât Ghiţă,
după câteva momente de gândire tăcută i-a zis:
-- Nită ... Eu am venit în Bucuresti cu ceva părălute ...
tu zici că esti tinichea de tot. Eu .. .' dacă vrei tu. .. '
,
Ce să vreau?
Eu ţi-aş da ţie trei-patru poli. . . să ...
Să ce?
Să mă laşi, să nu vii la concurs ...
Eu!?
Eu tot am recomandatie.
S� pofteşti la concurs' cu recomandaţia dumitale 1
Dar iată că în acest moment se apropie cineva de cel
doi prieteni - este cunostinta lui Nită.
- Domnule Ghiţescu,' aş 'vrea să-ţi spun ceva ...
Niţă lasă pe Ghiţă la o parte.
- Domnule Ghiţescu, bucură-te: ai scăpat de concursuri
prin ministere; ţi-am găsit un loc la o litografie, un loc
plătit mult mai bine ca unul de copist, şi în care poţi să-ţi
faci un mai frumos viitor. Primesti?
,
- Primesc. .. Dar un moment ...
Şi Niţă, după ce a gândit o clipă foarte adânc, face la
dreapta 'rnprejur şi se 'ntoarce la Ghiţă.
--- Ghiţă, tu vrei să-mi dai trei-patru poli, să nu mă
prezent la concurs... Eu am o combinaţie mai bună ŞI
pentru tine şi pentru mine ...
--- Care?
-- Din contră, să ne prezentăm amândoi.la concurs; tu
ai recomandaţie, eu caligrafie: să iscălesc eu cu numele tău
proba mea, şi tu să iscăleşti proba ta cu numele meu ...
Ei! dacă ai vrea ...
Vreau.
Pe onoarea
Pe onoarea
Iţi dau!
Si Ghită se si execută. Nită ia hârtia de o sută, o pune
în buzun�r, iar' cei doi camar�ii se despart, amândoi foarte
7
[72]
72 NUVELE ŞI SCHIŢE
\
mulţumiţi, dându-şi Întâlnire pe a doua zi, la mimster, fix
la unsprezece� A doua zi, printr' o întâmplare neexplicahilă,
nu s'au prezintat la concursul de perfect caligraf decât doi
candidati: fireste erau vechii camarazi. Nită s'a purtat
, , ,
5 foarte galant; pe câtă vreme mâna degerată a camaradului
său tremura de emoţie pe hârtia ministerială, Niţă cu toată
siguranţa, făcea pe coala lui adevărate tours de [orce. Au
isprăvit şi şi-au iscălit probele, după învoiala din ajun,
fiecare cu numele celuilalt. Eşind dela concurs, în sala de
10 aşteptare, Ghiţă a mulţumit cu efuziune camaradului său,
iar acesta i-a zis:
- Numai doi am fost: recomandaţie ai, caii grafie am,
slavă Domnului! să fie cât de ai dracului, pe cine o să nu­
mească?
15 N'apucă să termine vorba Niţă, ŞI uşa se deschise.
- Rezultatul concursului! strigă solemn' prezidentul
comisiei. S'au prezintat doi concurenti: d-nii Nită Ghitescu
, "
şi Ghiţă Niţescu. A reuşit domnul ...
Domnul? întrebară într'un glas cei doi concurenţi.
20 Domnul Nită Ghiţesca l
Daţi-mi voie, domnule director, zise Niţă atins, pe
când Ghită nu stia ce să .crează ; trebue să fie o gresală!
poate că �'aţi văzut bine probele! '
-,- Cum! întrebă aspru directorul, prezidentul comisiei.
25 ,-- Slavă Domnului! adaogă Niţă... ne cunoaştem ce
Putem ... Trebue să fie: nu Nită Ghitescu, ci Ghită Nitescu.
" "
--- Domnule! nu-ţi permit să fii rău crescut! ... mă în-
telegi? Am zis bine: a reusit d-I Nită Ghitescu!
, Dar d-l Nită Ghitescu �u s'a lăs'at bir�it de asprimea
, ,
30 d-lui prezident al comisiei; foarte obraznic, a strigat şi
mai tare:
-- Nu se poate, domnule director, v'aţi înşelat, uitaţi-vă
la probe!
Tonul cu care a zis « uitati-vă la probe! » a făcut un
35 ef�ct straniu asupra superiorului: i-a impus, parcă; acest
domn a răspuns:
- ln fine, errare humanum est. .. Să vedem ...
Şi zicând acestea, a scos din buzunar un plic, pe care
camaradul lui Nită '1' cunostea bine, si din plic a tras o
, , ,
[73]
TRIUMFUL TALENTULUI
73
scrisorică ; s'a uitat la ea cu băgare de seamă ŞI cu tonul
mult mai blând, zâmbind:
-- Ştii că ai dreptate dumneata?.. Aşa e! Vezi? ..
confundasem ... In adevăr, a reusit d-I Ghită Nitescu.
, "
5 -- Aşa da! a .răspuns plin de satisfacţie d-I Niţă Ghi-
ţescu.
Şi d-I director, grav, se retrase închizând uşa.
[74]
CADOU
« Iubite amice,
Astăseară, avem pom de Crăciun. Ne-ai promis că vii
să prânzeşti cu noi. Te rog, nu uita. Te aştept până la
5 şeapte fără un sfert la berărie, ca să mergem împreună. In
tot cazul, dacă nu ne 'ntâlnim, vino direct la noi; dar
vino negreşit; se supără Acrivita.
Stasache 1>.
Acrivita este sotia lui nenea Stasache. La oamenii acestia
10 se petrece bine; �ă duc să 'ntâlnesc pe amicul meu la l�eul
arătat. Sunt şeapte fără un sfert, şi omul meu lipseşte; dar
n'aştept mult, si iată-l. !
, , ,
--- Gândeam că nu vii, .îmi zice el.
- Se putea, nene Stasache, să supăr pe cocoana Acri-
15 viţa?
Bine ai făcut, că ş'aşa e destul de supărată.
- De ce?
-- Inchipueşte-ţi, monşer, că acum câteva zile nenea
Andreiu, senatorul! (ştii cât ţine el la familia noastră!)
20 vine, ca după obiceiu, la noi şi zice: « Eu, mă 'nţelegi, s'a
închis Senatul şi se duc toţi p'acasă, şi narn să fiu de Cră­
ciun cu voi, şi m'am gândit să v'aduc la Iiştecare câte ceva ca
cadou )} ... şi scoate, şi scoate, şi scoate şi dă-i la cadouri:
si mie si la copii , si Acrivitii ... Acrivitii-i dă un inel cu
" , , ,
25 brilănt.el de toată frumusetea ...
, ,
- Ei!
- Ei! Eri diminea-ţă, cu lipseam de acasă. Vine Mişu,
profesorul - ştii, Mişu al nostru, care dă meditaţie la
băieti -- vine pentru ca să le dea vacantă, si nevastă-mea
, , ,
30 pleac'fi să târguiască de-ale casei câte ceva, că ştii, dacă
[75]
CADOU" ..
le laşi toate pe ajunul Crăciunului, nu le mai poţi prididi ...
Mă 'ntorc eu acasă ... îmi spune fata că s'a dus cuconiţa
pîn târg. Zic eu: bine! Mai trece ce mai trece, se face
douăsprezece, iaca vine şi Acriviţa foarte supărată. Zic:
5 ce ai? zice: închipueşte-ţi ce mi s'a întâmplat! am pierdut
piatra dela inelul lui nenea Andreiu.
Când?
Acuma.
Unde?
10 Pîn târg ... Tocmai la băcănie am văzut că-mi lipseşte.
Trebuie să căutăm pe unde ai mai fost.
Am cautat peste tot: nu e şi nu e.
Trebuie să dăm un anunţ la gazete! ...
Şi isprăvind povestirea conversaţiei; sale cu consoarta,
15 nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă.
Cetesc:
O bună recompensă!... S'a pierdut ieri vineri, 23 De­
cembre, Înainte de amiazi, între stradele Popa- Tatu, Ştir­
beiu -Vodă şi Calea Victoriei, o pietricică de briliant În va-
20 loare de 3-400 de lei. Cel ce o va găsi să o ducă la -d.
Stasache Panaiotopolu, strada... numărul!... unde va
primi o recompensă de 20 de lei.
După ce citesc:
Te pomeneşti că se găseşte! zice omul meu.
25 - Tot ce se poate, zic eu, nene Stasache. Mergem?
--- Da... haide!
Ne suim Într'o sanie şi pornim.
- Nu că-mi pare rău de piatră, pentrucă 'n definitiv,
nu-i vreo valoare grozavă; dar ştii, nu face: un cadou
30 dela nenea Andreiu .. , Ştii cât ţine el la nOI ...
. --- Fireste ...
,
-. Sunt curios, să vedem: se găseşte? Dar în sfârşit,
că nu se găseşte ... Atâta- pagubă! ... Dar de unde ştii?
poate că se găseşte?
35 Eu nu zic nimic. Dar eI, văzând că tac:
C .. ? ?
,e ZICI. . .. se găseşte.
S . .�.
,tIU eu. .ZIC.
Ei! vezi?.. eu nu sunt om curios ; dar am mare
nerăbdare, să vedem: se găseşte?
[76]
76
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE SI SCHITE
, ,
Eu iar tac; el văzând că nu zic nimic:
Adică dumneata zici că... nu se găseşte.
- Ba nu! zic, din contra.
--- Din contra? care va să zică, şi dumneata eşti de
idee că se găseşte?
In sfârşit, ajungem acasă, la nenea Stasache. Madam' Pa­
naiotopolu, mai nostimă decât totdeauna mă primeşte cu
amabilitatea-i cunoscută:
Dacă nu veneai, mă supăram foc pe dumneata.
- Se putea să nu viu, madam' Panaiotopolu? ... Pentru
mine invitaţia unei dame aşa de graţioase ca dumneata
este o poruncă straşnică, la care peste putinţă să mă
gândesc macar a nu mă supune.
- Mersi! zice doamna.
Dar adaog:
Ce am aflat madam' Panaiotopolu?
Ce?
Pietricica dela ...
Dela inelul' care nu I-a făcut cadou nenea An-
dreiu ...
C" ?
me ţI-a spus.
Nenea Stasache.
Inohipueşte-ţi!
Dar, zic eu, a publicat Nenea Stasache in jurnale ...
poate că să găseşte. o •
�o Ei, aş!
-_o De unde stii dumneata că nu? întreabă bărbatul.
. ,
---- Cum o să se mai găsească?
--- Se poate, conită, zic eu.
- Fac prinsoare, zice râzând doamna, pe ce poftiţi,
că nu se mai găseşte.
Ba eu .fac prinsoare câ se găseşte! zice Stasache.
Pe ce?
Pe ce pofteşti?
Pe alt inel la fel. ..
Pe alt inel la fel ...
Pe când discutăm astfel, se aude sbârnâind soneria.
Slujnica iese în vestibul, deschide şi se 'ntoarce:
- D. Mişu.
[77]
CADOU
77
-- Bravo! zice nenea Stasache, bătându-se cu palma
pe frunte. Vezi, cu istoria .inelului, ce-am uitat?
-- Ce?
- Lui Mişu nu i-am luat nici un cadou ... O să se su-
5 pere băiatul.
-- Ei, aş! zice iar râzând madam' Panaiotopolu.
D. Mişu intră; e foarte elegant. .. o fundă de cravată şic,
şi'n fundă, înfipt un ac cu o pietricică foarte strălucitoare.
- Mişule dragă, să mă ierţi; pe tine te-am uitat, zice
10 d. Panaiotopolu.
Cum, nene Stasache?
--- Nu "�i-am cumpărat nici un cadou.
- Lasă. nene Stasache, zice Mişu, îmi cumperi la anul nou.
Dar Stasache se uită lung la Mişu, apoi, cu un aer foarte
15 ciudat:
Ce ! . .. ce ai la gât? .. briliant?
Da.
Unde ai găsit-o?
Ce să găsesc?
20 Piatra?
Care piatră?
Briliantul, frate.
U am cadou, nene Stasache.
Da de cadou! ...
25 Parol!
Dela cine?
Ce-ţi pasă?
Ai citit anunţul meu?
Da.
30 ••• Pe onoarea. mea, Mişule, să nu te ştiu ce băiat
de treabă eşti şi cât ţii la noi ...
-- Nene, întrerupe madam' Panaiotopolu, ai scrrs lui
nenea Andreiu? .. i-ai promis că-i scrii.
- Ii scriu mâne. .. Pe onoarea mea, Mişule ...
P f .. 1 � ,
35 -- o tIţI a masa ....
Iau braţul doamnei şi ne 'ndreptăm spre sofragerie. In­
dărătul nostru vin alti musafiri, şi'n urmă Misu cu nenea
Stasache, pe care-I a�d bine: ,.
- Ei! eu zic că se găseşte ...
[78]
ART. 214
Un biurou de avocat. Ora 9 dimineaţa.
Avocatul, un licentiat începător, stă la biuroul său,
studiind nişte hârtii.
5 O cocoană intră urmată de un tânăr.
Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme ma­
halagioaicele, cu barej havaiu legată la cap, rochie şi
pieptar de lână de aceiaşi culoare, şi un tărtănaş conabiu,
făcut cu igliţa; în mâini, mănuşi de imitaţie de mătase,
10 fără deste. E o femeie de vreo cinzeci de ani, destul de
, '
bine ţinută; cam prea dreasă la obraz: sprîncenile ca nişte
lipitori; dinţii cam negriţi de ristic şi de tutun; foarte
veselă şi vioaie, vorbeşte şi; gesticulează degajat, chiar cu
multă volubilitate si cu o figură plină de expresie. Tânărul
15 are aerul unui impiegat de 'minister; redingotă de camgarn
la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de culoarea
oului de raţă Ieşească şi pălărie cilindru. El urmează cu
încredere pe femeie, care intră cu pasul hotărît.
Cocoana. - Las'că-i spuiu eu tot lu domnu avucatu.
20 (Inaintează spre biurou) Bonjur ... Mă recomand Tarsiţa Po­
peasca, văduva lui priotul Sava dela Caimata, care a dă­
rărnat-o Pache, când a făcut bulivardu ăl nou, şi fiu­
meu, Lae Popescu.
Avocaiul. -- Poftiţi, luaţi loc.
25 Cocoana .. --- Mersi!
Tânărul. -. Mersi! (şed.)
Cocoana (scoate o tabachere, din aceasta o ţigal'etrl militară, pe care o
pune' în gură. Advocatul îi oferă chibrituri; ea aprinde ţigareta; trage de două
trei ori şi, dând fumul pe nas): - Uite la ce-am venitără noi la
30 dumneata, care ne-a recomandat o prietenă a noastră, finc'a
avut şi dumneei o chestie,' (face cu ochiul râzând şi arătând pe Lac,
[79]
ART. 214
79
5
10
15
20 .
25
30
35
care se uită la lucrurile din hiuro ul avocatului de jur împrejur şi'n tavan la
policandru}, tot într'o pricină, de par egzamplu acuma, vme
vorba; şi zice: du-te negreşit la dumnealui, că-ţi face
dumnealui treaba.
Avoeaiul: Care cocoană, mă rog?
Cocoana. -- Miţa ...
Aoocaiul, - Care Miţa? ..
Cocoana (râzând, dând fum pe nas şi făcând cu ochiul): -- Ei! nu
te mai face acu Mita, de! care ai devortat-o dumneata ..
A vocatul. ---- ? ' ,
Cocoana: --- Care ai devortat-o dumneata de Pricopoiu
dela CiulnitD..
,
A\Jocatul (după o prefăcută sforţare a memoriei): - A! madam'
Zaharidj ...
Cocoana. - Ei, da! aşa te'nvaţă... Zaharidina... (se
apleacă la urechea avocatului şi-i şopteşte ceva râzând cu multă intenţie. Avo­
catul z.âmbeşte cam sfiindu-se de atâta apropiere.Cocoana se trage repede dela
urechea lui şi pune graţios trei deşte dela mâna stângă peste buze) U! par­
don ... oiu fi mirosind ! . .. Am gustat de dimineaţă nişte
anghelică de casă ... Nu ştiu ce purdalnicu îmi venea de cum
m'am sculat, pardon, dela stomac!... (cu aceeaş mişcare graţi­
oasă, se apasă eu cele trei cleşte la lingurea făcând ceeace se zice pe franţu­
zeşte tine petite moue degoulee).
Avocatul: - Ei 1 si afacerea d-voastră ! ...
,
Tânărul (aplecând ochii din tavan): -- E pentru ...
Cocoana (după ce şi-a aprins o ţigaretă): -- Las' să spuiu eu.
(Cătră avocat) Eu i-arn spus: Lae, nu' face pentru tine!
dar el, amurezat. .. n'ai ce-i face! nu şi nu 1 că se omoară,
dacă nu-l ]as. [Cănă Lae) Ai văzut acu, mangafache? (Cătră
avocat, cu blândă filozofie) Furia tineretii... n'ai ce-i face!
,
asta e al tinerilor dat. (Iar s'apleacă la urechea avocatului şi-j şop-
teşte cu multă intenţie şi sclipind din ochi. Avocatul iar evită contactul. Co­
coana iar f,\ce mişcarea-i graţioasă) U! Anghelica, bat-o focu! (apoi
iar sapasă la lingurea).
Avocatul, - In sfârşit. .. în sfârşit, cum stă chestia?
Cocoana. El. " Lae ...
Tânărul, Lasă-mă, mamiţo, să spmu eu.
Cocoana. Ei! poftim, spune (fumează şi se uită şi ea la poli-
candru],
[80]
80
NUVELE ŞI SCHIŢE
, dum­
speţa.
dau divorţ .
de curând .
Tânărul, - Eu vreau să
Avocatul, - Esti Însurat
,
Cocoana. - De ...
Tânărul, -- Lasă -rnă , mamito ! ce? eu sunt prost? (Cătl'ii
avocat) De trei ani.
Avocatul: - Copii aveţi?
Cocoana. - Ei, aş! unde poate aia să facă? (se dă la urechea
avocatului) .
Avocatul (se scoală repede'n picioare şi se duce într'un colţ al biuroului
unde s'apleacă puţin asupra unui castronaş cu nisip).
Cocoana (care i-a urmărit mişcarea). - Ai şi dota de dimi­
neată arsuri la stomac; să-mi dai o stielută, să-ti aduc si du-
mit�le niţică anghelică. .. de casă...' , ,
Avocatul (coborînd înapoi la bun-ou, şt.ergându-se la gură cu batista;
cătră tânărul client): - Şi ce motive putem invoca?
Tânărul, -- Nu-mi mai convine, domnule, pentru ca să
trăesc cu dumneei.
Avocatul, - Apoi asta nu-i un motiv ... Trebuesc mo­
tive ...
Cocoana. - Par' că dumneatale ce treabă ai? să le gă­
seşti' nu mai vrea să trăească cu ea şi pace bună! bărbat
e! de unde nu, îşi ia căciu4a şi pleacă. .. Iaca.
Avocatul: _.- Bine, pleacă; dar femeia îl urmează, tre­
bue, are chiar datoria să-I urmeze.
Cocoana. -- Să poftească � . .. Iacă-i vine lui pofta să
meargă unde a'ntărcat mutu iapa, tocma colo unde tot
spune Ia « Universul» că se bate, zice, cu Englezii... ho­
ierii ăia, (râzând) ce fel de boieri ai dracului OI' fi şi ăia l
încinşi cu tei ca la Fefelei! (râzând crescendo). Să meargă
după el! ... să vază ea pe dracu ! ... răshoiu e ala! ee?
te joci,ţaţo? nu-i caută că e fata lui Popa Petcu! (râde cu
multă poftă; s'apleacă s'apuce de g;1t pe avocat şi să-I trag[l cu urechea la gura
ei. Avocatul face la vreme o mişcare inteligentă şi scapă. Ea face mişcarea
ei graţioasă cu cele trei deşte, întâiu pe buze, apoi la stomac). J.:;:i! da,
uitasem! . .. Anghe1ica!... Da' (închide ochiul stâng şi cu un
zâmbet plin de intenţie) ai înte1egut unde bate vorba Tarsitii
, ,
priotesii! (face mare haz şi fumează cu multă poftă).
A�ocatul. - Lasă, te rog, cocoanâ ; lasă-l pe
nealui să răspunză la Întrebări; altfel nu pot sezisa
5
25
35
10
:10
20
15
[81]
ART. 214
81
(cătră tânărul) Mă rog, să vedem... Ce plângeri pozitive
şi întemeiate pe probe putem s'aducem contra soţiei
noastre?
Cocoana. - Berechet!
5 Avocatul, -' - Cum?
Cocoana. - Cu martori.
Avocatul. - Ce-or să spuie, de exemplu, martorii?
Cocoana. -- Ei bravos! dumneata .ee treabă ai? să-i
înveţi ce să spuie... Martori găsim noi.
10 Tânărul. _. Mai întâiu, domnule avocat, eu vreau să
dau divorţ, fiindcă n'o mai iubesc pe dumneei ...
Avocatul. - Dar dacă, dumneei te iubeşte pe dum­
neata?
Cocoana (pufnind) -- Em. " p'! (face din buze un sgomot
15 onomatopeic).
Tânărul. - Şi este luxoasă ... şI. ..
Avocatul: Da, amice, te cred; dar astea nu sunt
motive ...
Cocoana. - Jur eu ca mama lui!
20 Avocatul; - Em ... p'! (face acelaş sgomot din buze ca preoteasa
mai sus; apoi către tânărul). Putem să dovedim un adulteriu?
întelegeti ce va să zică un adulteriu ...
, ,
Cocoana. - Ştii că mi-ai plăcut aici?
Avocatul, - Apoi nu e aşa, cocoană. Ştii cât e de greu
25 să stabileşti elementele pentru proba legală a adulte­
riului?
Cocoana. - Ei, bravos! (se repede râzând la urechea avocatului;
acesta se dă degrabă Într'o parte. Mişcarea graţioasă a eocoanii).
Tânărul, -- Dumneei, domnule avocat, am martori,
30 umblă toată ziulica pe la tanti ale dumneei; ştiu eu ce
face dumneei pe la tanti ale dumneei? cădumneei are vreo
patru tanti.
Cocoana. - Olio! ce spui,ţaţo? nu zici cinci?.. ba
încă şease ! (volubil) pe Hăduleasca, pe Popeasca, pe 10-
35 neasca, pe Otopeanca, pe Hurdubiloaia, pe Popeasca
ail altă a lui Mache al Popii Zamfirache, de-i mai zice şi
Ampotrofagu, că a băgat spaima în maala! uite aşa umbla
cu patacele şi cu basamacu 'n cap, când fu la alegeri, de-a
spart capu lui bietu Guţă Băncută, (cu voluhilitate crescândă)
[82]
82 NUVELi� ŞI SCHITE
fîncă nu vrea să fie cu otîi ăstÎa de-a venitără Ia pu-
, ,
tere, fi-s'ar fi stărpit sămânţa de liberali! auzi liberali! să
nenorocească o lume de se hrănea ...
Avocatul (plictisit) .. _. Ţt ! . .. Ce-are aface acuma politica?
5 Tânărul (rugător). - Lasă, mamă!
Avocatul, - Lasă, cocoană !
Cocoana (cu forţă). - Nu las! nu vreau să las! (trântind ţi­
gareta în scrumieră şi, foarte sentimentală, ohidindu-se treptat până la la­
crimi) că dacă nu am mai avut alţi copii, şi să-I văz neno-
10 rocit, ea re numa pe el îl am! (îşi suflă foarte sgomotos nasul, apoi
îşi şterge ochii şi aprinde ţigareta).
Avocatul, -- E vorba dar de a proba că lipseşte dela
cea mai sacră datorie eonjugală, dacă ...
Cocoana. -- Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce
15 pramatie, ce catifea? (se dă la ureche fără succes, apoi, pufnind de
râs). M'ai înţelegut, care va să zică? (taie cu mâna dreaptă de două
ori aerul în mişcări scurte şi dese, bleojdind buzele, puînind din nări şi ţi­
nând închis ochiul stâng -. semnul unei idei superlative).
Avocatul. - Mai rămâne să găsim altceva ... Te 111-
20 sultă vreodată?
Tânărul, -- Aplică domnule, totdeauna aşa vorbe t.ri­
veale, care nu aş putea pffntru ca să vi le zic în persoană
în prezenta marnitii. '
, ,
Cocoana (se repede la ureche iar fără mult succes; apoi, râzând, căti-ă
25 avocat). -- Destul!
Tânărul. -- Şi, pe urmă, să vă spun drept... nu-mi
mai dă nici mâna pentru ea să ţin o nevastă fără zestre ...
Avocatul, - N'ai luat zestre?
Cocoana. - Zestre? dela eine? dela Popa Pet.cu i' să-i
30 rămâie clironornie, când o muri beţivul, căldăruşa şi dato­
riile dela « Moartea Vânătorului », unde bea toată ziua si
. ,
toată noaptea pe eatastif şi joacă tabinet cu ginere-său şi
cu alţi spânzurati ... cu gineri-său, de! cu Tache Hengheru,
care are antipriză de flaşnete în Popa Tatu şi iarna viclei-
35 muri cu olteni!
Tânărul. -- Lasă, mamiţo!,.. Nu-mi mai dă mâna
pentru ca să ţiu nevastă fără zestre; mai ales că a fost o
nenorocire acu, eu ocazia bugetului, care am devenit su ..
primat pe întâiu Aprilie.
[83]
ART. 214
83
Avocatul. ---- Si ce salariu aveati?
, ,
Cocoana. -- Marea cu sarea ! Avea şi el o sută CInZeCI
de lei pe lună... şi l-a suplimatără ; cu o . sută cinzeci
de lei ai lui o să se procopsească statul! In maţe să le stea
5 ăi o sută cinzeci de franci! L-a suplimatără, că l-a 'n­
semnat Arnpotrofagu, suplima-Ie-ar Dumnezeu luminiţele
ochişorilor din cap, s'ajung să-i văz orbeţi pe toţi cu
mânusita întinsă pe strada Clementii la coltul lu Butcu-
, , "
lescu! L-a supl ...
10 Un fecior (intră şi, Întrerupând irnprecaţiunea mamei). -- Cona-
şule, poftiţi la dej un.
Ayocatul (se scoală}, - In sfârşit, mai venrti în zilele
astea pe la mine; ne vom mai consulta; poate să găsim
ceva ... A! nu cumva ai vreo scrisoare dela soţia dumitale?
15' Cocoana - Hehei! câte! de când trata amor (iar la
ureche; dar avocatul e prea nalt şi cocoana nu-l ajunge din picioare).
Tânărul.- Ba, am vreo trei, de când eram astă toamnă
cu domnul inspector trimis în anchetă în Dobrogea. " Am
stat vreo trei săptămâni, şi dumneei era straşnic de supă-
20 rată că nu-i t.rimeteam mereu parale ...
Avocatul. (ca având o idee luminoasă). - Bravo! vino mame,
poimâine diI�ineaţa cu scrisorile ... poate să avem şan-
� . . ? � � 1
sa. .. cine ştie i poate sa avem mare şansa.
Feciorul (intrând iar). -- Conaşule, se răceşte.
25 Avocatul [mânând pe cei doi clienţi cu binişorul până la uşe, îi scoate
afară din biurou; în vestibul, cocoana râzând, vrea să-i spuie ceva la ure­
che; avocatul o depărtează şi apucă spre sufragerie. - Cocoana pleacă,
făcând cu ochiul).
Tânărul (ul'lll<lnel-o şi netezi ndu-şi jobenul cu mâneca). -- Stai,
30 mamiţo, nu aşa iute!
II
Acelaş biurou ele avocat. In aceeaş .zi, orele patru !'I. a.
Avocatul intră cu servieta la subsuoară, urmat de fecior.
Aoocaiul: -- Afară de ăştia, nu m'a mai căutat ni-
35 meni?
Feciorul (gândindu-se mai bine). -- Ba da, conaşule, un po­
pă şi o damă tânără; a zis popa că vine mai târziu.
(S'auele soneria sbârnâinel cu insistenţă).
[84]
84
NUVELE ŞI SCHIŢE
35
30
A vocatul, --- Vezi cine e.
(Feciorul aleargă. Avocatul s'aşează la biurou, îşi desface servieta şi de"
chide un dosar).
Un popă venerabil intră. E un om de vreo şaizeci şi cinci de ani; barbă şi
5 păr mai mult albe; faţa foarte roşie, mai ales Ia pomete şi alte proeminonţe ,
ochii spălăciţi, albaştri, dulci şi lăcrimoşi. Poartă în mâna dreaptă baston îuul t
negru cu măciulie de os alb; mâna stângă o ţine în buzunarul giubelii; CII
toate că părintele păşeşte cu multă metodă aplecându-se 'ntro parte, tot se
denunţă apl'oape sigur unui ochiu deprins, că mâna stângă a părintelui, disi-
10 mulată sub giubea, duce o greutate considerabilă,
In urma părintelui, o tânără persoană, ca de vreo optsprezece ani: o Iru­
museţe de fată; ochi verzui mari, sub gene şi sprîncene negre ca şi piinii bu­
clat al capului; naltă şi mlădioasă, mergând, pare că pluteşte _._- la grâce plus
belle encore qu.e la beau.te! E foarte cochet îmhrăcată: o pălărie de pâslă în
] 5 tricorn, de culoare gris-fer, tivită pe margini eli �iret de fir, ca şi manteluţa
de aceeaş culoare --- şic de tot).
Avocatul: - Blagosloveşte, părintele!
Popa. --- Domnul, taică!
Avocatul, - la poftiţi; luaţi loc.
20 Tânăra, - Mersi.
(Părintele şi tânăra se aşează 11,ngă hiurollin faţa avocatului. Părintele
se aşează, eu metodă, aşa că ajunge cu mâna stângă la potrivită distanţă ca
să poată lăsa binişor jos pe covor sarcina purtată pe sub giubea. Şezând jos
părintele, poalele giuhclii se dau într'o parte, aşa că jos lângă scaun se vede
25 acum hine ce ţinuse părîntele'n mână: o legătură de basma roşie cadrilată în
stil scoţian. Legătura stă ţapănă'n picioare într'o formă cono-piramidală pre­
lungă şi eoronată cu două runde 'nnodate'n cruciş - o siluetă foarte sveltă).
Avocatul (care priveşte adânc ŞI foarte distrat la tânăr a per­
soană)
- D -voastră sunteţi fiica părintelui, domnişoară?
Tânăra; - Nu sunt domnişoară, domnule ...
Popa (cu duios regret patern şi foarte răguşit). -- Nu luai e de
trei ani domnişoară, biata fută!... s'a dus de mult bu­
nul ei!... Acu încă, gândim, dacă o vrea Maica Preeista,
să devortăm ..
,
Avocatul (care priveşte cu multă stăruinţă la t.ânăra clientii, Iără
s'asculte în destul vorbele părintelui). - Damă, care va să zică? .
damă?
Tânăra. -- Da, domnule, damă ...
i '
I
I
I
[85]
ART. 214
85
doamna
câti
,
De
(Părmtele se uită la legătură, să vază dacă şade bine; legătura îşi ţine măn­
dră fundele'n sus).
Avocatul. - Asa tânără! ...
,
mea!
5
10
20
25
Tânăra. Am împlinit optsprezece am la două De-
chemvrie trecute.
Avocatul (din. ce în ce mai dus). - La două Dechemvriel
.. , Aşa tânără ! l
Popa. - La sfântul prooroc A vacum ...
Avocatul (si mai dus) .- Avacum � ... Asa tânără!
, ,
Tânăra (tristă). - .•. şi fără noroc!
Avocatul. -- Fără noroc! dumneata? ..
Popa. - Uite, ea! Dacă n'a vrut Maica Domnului!
Tânăra.-- De aia am venitără la dumneatale (roşeşte).
Avocatul (fericit). -- La mine ...
Popa. -- Pentru ca s'o devortezi.
Avocatul. - O divortez.
Popa. - Şi helbet! 'cunoaştem şi noi filotimia obra­
zului. " Al dracului am răguşit. " sfintele sărbători! ...
Avocatul. - Slujbă multă ...
Popa. - Al dracului ... Şi lumânările proaste ... fac fum.
Avocatul. - Părinte, nu luaţi o cafea?.. Doamna
nu ia o dulceaţă, bonboane?
Tânăra. - Mersi ... (roşeşte].
Popa. - Ba, dac'ai fi bun, mai bine un pahar de VI­
nişor ; mâncai niste afurisiti de târi,
, '"
(Avocatul sună. Feciorul intră; apoi, după ce a primit dela stăpân un ordin
discret, iese).
A.vocatul. - Dar, pardon, am uitat să Întreb cum se
numeşte doamna ...
Tânăra. - Acrivita Popescu (roşeşte).
Avocatul. -- Acriviţa?! Frumos nume!. " Acrivita !
(Feciorul intră cu o tavă, pe care poartă o sticlă de vin, pahare, apă şi dul­
ceaţă. Avocatul se scoală, apropie un gheridon lângă biurou între părinte
35 şi tânăra clientă. Feciorul aşează pe gheridon tava şi, la un semn al stăpâ­
nului, se duce. Avocatul serveşte părintelui un pahar de vin şi damei dulceaţă).
Părintele (punând mâna pe pahar). - Nu-i vorba, am mai
băut un păhărel ; fusei adineaori pe la Hanu-roşu, de gus­
tai un pelin (se uită iar la legătură) la Bărătie ... la Andrei, de!
38
15
[86]
86 NUVELE ŞI SCHITE
Avocatul. --- A!. .. la Andrei ...
Popa. -- Luai de probă pentru casă vreo trei chile (iar
se uit.ă la legătură).
Tânăra, (După ce a luat dulceaţă şi a băut puţină apă, se caută să-şi
5 găsească batista) --,- A! mi-am uitat batista... (roşeşte}.
Avocatul (Scoate pe a lui neatinsă din buzunarul redingotei şi o dă
clientei) .. -. Poftiţi, doamnă ...
Tânăra (ia batista, se şterge la guriţii; apoi dâudu-o înapoi). -­
Opoponax?
10 Avocatul. - Da, parfumul meu favorit.
Tânăra. - Ş'al meu! (roşeşte).
Avocatul (încântat) .. -- Ş'al dumitale ! ... (se apropie mai tare
de ea şi o priveşte adânc, punând apăsat batista pe buzele lui).
Părintele (cal'e a băut paharul).-- Straşnic vinişor, taică! (îşi
15 mai toarnă un pahar).
(Pe când avocatul pledează cu multă volubilitat.e foarte Încet şi de aproape
Acriviţii, şi dânsa se face din ce în ce mai roşie la obraz fără .să răspundă,
. părintele scoate din buzunar un ţâr; pe u rrnă ia de pe masă un prcsse-papier,
care reprezentă bustul lui Ciceron în bronz; ţine ţârul de coadă culcat pe mar-
20 ginea biuroului şi-l bate bine cu capul bustului, să-I frăgezească).
Avocatul (mai tare, aşa încât se aude) -- ... care merită a fi fe-
I
ricită ! .
Tânăra. --- Eu fericită?' (roşeşte).
Părintele (Ia al. treilea pahar]. - Straşnic vinişor !
25 Aoocatul, --- Aşa dar, să vedem ce motive .putern in-
voca.
Părintele. --. Ce motive? ce motive? Iacă, o despart eu,
că-i sunt tată, şi pace hună! nu mai vreau s'o las să tră­
iască cu un pârlit, (goleşte paharul) cu un fecior de ...
30 Avocatul (tumăndu-i încă un pahar). -- Apoi nu merge aşa,
părinţele. Trebuie să găsim motive şi (eu hotărîre) levom găsi!
trebuie să le găsim!
Părintele. -- Găseşte-le, taică! de ce eşti dumneata
avucat?
35 Avocatul (sună nervos; feciorul intră). Stai la uşă: să nu
intre nimeni fără să m'anunţi ... (şi mai nervos) Ai înţeles?
Feciorul. - Am înteles (iese).
Avocatul (către t.ânăra], - Să vedem. .. (ia un scaun şi se
aşează cam cu spatele la părintele, şi cât permit genunchii mai aproape, faţă
[87]
AHT. 214
87
'n faţă de clientă, care roşeşte tare. Părintele bate cu bustul oratorului alt
ţâr). Să vedem ... Se poartă nedelicat (;U d-ta i'
Tânăra. � Prea nedelicat .. �
Avocatul. - Te insultă vreodată?
5 Tânăra, -- Numa odată?
Popa. --- O 'njură de părinţi ...
Avocatul. - Mizerabilul! Fată cu martori?
,
P N!A '1 . Y' 1 Y
opa. - � u. In particu el'. .. ZIce ca e n guma ...
Ce fel de glumă? ... vorba aia: glumă-glumă ... (goleşte paharul).
10 Aoocatul, - A părăsit vreodată domiciliul conjugal?
Ţânăra. ---- De câte ori!. .. Mergea p' afară. .. zicea că
cu inspectorul. .. când era .în slujbă ...
Avocatul: - Când era în slujbă?.. Acuma nu mal
# •
e? ...
15 Popa. Acum l-a luat dracul! l-a suplimatără . .. dela
Pasti!
,
Tânăra. -- Odată, astă toamnă, m'a lăsat fără un
santim acasă şi a stat vreo trei săptămâni în Dobrogea;
i-arn scris de zece ori şi nici nu mi-a răspuns.
20 Avocatul, - ... In Dobrogea?
Tânăra.-· Şi, toată ziua şi toată noaptea, la Berăria
Cooperativă, cu actori şi. .. cu actrite !
Avocatul. - Şi. .. am uitat. .. cum îl chiamă pe băr­
batul dumitale ?
25 Tânăra. - Lac Popescu.
Avocatul, -- Lae Popescu!
Popa. --- Feciorul Tarsiţii Popeaschii, văduva lui Popa
Sava dela Caimata, care a dărîmat-o răposatul Pache
Dumnezeu să-I ierte! când a făcut bulivardu ăl nou.
30 Avocatul (foarte vesel). -- Doamnă, afacerea dumitale
e ca şi terminată; motivul este găsit! eşti ca şi divorţată;
îţi dau parola mea de onoare. .. (se apropie şiei spune ceva foarte
încet eu multă căldură).
Clienta (roşind grozav, şopteşte). - Mersi!
35 (Se aude un sgomot afară şi râsete. Feciorul intră şi spl.ll1e o vorbă stă-
pânului).
Avocatul (repede cătră părintele şi cătră tânăra clientă). - Pă­
rinte, doamnă, vă rog, iute treceţi dincoace în sal�n!
iute, vă rog! e cineva care are o afacere ...
[88]
88 NUVELE ŞI SCHIŢE
(Părintele s'apleacă, îşi ia legătura; se ridică de pe scaun; asemenea şi tâ­
năra ; părintele trece întâiu, apoi' tânăra condusă la braţ foart.e strâns de a­
vocatul. Când acesta trrchide după ei uşa salonului, se deschide uşa biuroului şi
apare Coana Tarsiţa, urmată de fiu-său, Lae. Cocoana e şi mai veselă ca di-
5 mineaţa).
III
Cocoana. - Eu sunt ŞI cu mme, ţaţo! Bonjur!
Lac. -' Bonjur.
Avocatul. - Bine c'aţi venit! vă aşteptam; chiar acu
10 am pomenit de d-voastră.
Cocoana. - Să mă' 'ngropi!. " De-aia sughiţam eu
adineaori [s'apleacă la urechea avocatului, îi şopteşte ceva şi râde; după
ce i-a vorbit, îi duhneşte în faţă). - Aşa-i că acu nu mai miros? ..
Vezi. .. de dimineaţă, pe stomacul goL.. se simte .
15 Ei! ce ne facem? .. Băiatul n'a găsit scrisorile alea .
pe semne că i le-a furat dumneei ...
(Se aud în salon buînituri înfundate parc'ar pisăgi cineva ceva pe o masă)
Lac. - E capabelă!
AfJocatulr - Cocoană, nu mai este nici o nevoie de
20 scrisori, am găsit eu alt motiv mai puternic decât toate ...
Afacerea fiului d-tale este ea şi terminată; e ca şi divorţat,
pot să-ţi dau parola mea de onoare... (râzând). Ce-mi
dai?
Cocoana (s'apleacă la ureche; �vocatul se fereşte). - Parol ! să
25 mor! (râde tare, îşi udă pe buză buricul degetului mare dela mâna dreaptă
şi-l arată în sus).
Aoocatul (cătră Lae). - Mă rog, d-ta eşti un caraghios?
(Cocoana râde).
Lac. - Cum, domnule?
30 Avocatul; - Lasă-mă să isprăvesc! eşti un caraghios,
ori eşti serios hotărît să te desparţi?
Lac. - Serios, domnule!
(Se aud bufnituri pe masă în salon).
A oocatul (foarte nervos). -- Bine... Staţi puţin. (trece din
35 biurou în salon).
Cocoana (căutând chibrituri pe masă, dă de pieile şi şira ţârului).
A mâncat cineva ţâri ...
[89]
ART. 214
89
, (Lac îşi netezeşte pălăria cu mâneca).
Avocatul (se întoarce). - Uite ce e?.. Dacă eu aş
putea convinge pe soţia şi pe socrul dumitale să vă des­
părtiţi de bună voie, ce ai avea de zis?
, , -,
[) Cocoana. - Bucuros!
Avocatul (cătră Lae). - D-ta... d-ta ce zici? că d-ta
eşti interesat în cauză!
Cocoana. - Ce să zică el? el zice ce ZlC eu ...
Lac. - Eu zic ce zice mămiţa.
10 Avocatul. -- Atunci .. , (se gândeşte o clipă). Atunci. .. (merge
la uşa salonului). Poftim, doamnă; poftim, părintele.
(Tânăra apdre urmată de popă. Dând unii cu ochii de ceilalţi, de o parte
şi de alta, exclamaţie de surpriză. Tablou).
Cocoana. --- Ehei! sabalaerosu, taică părinte!
15 Popa. -- Cocoana prioteasa! Ptiu! bată-te mama Ana!
Cocoana (cu hurnor], -- Care va să zică v'ati hotărîtără
,
si d-voastră.
, Popa (asemenea). - Slobod!
Cocoana. -- Lac să fie, că broaşte ...
20 Popa. -- Lasă, că-ţi cunoaştem guriţa ...
Cocoana. -_Ce spui, taţo ? pt
Lac .. - Lasa acu, mamrto ....
Cocoana (tânărului). - Taci, prostule ! ... (popii) Guriţa mea, ai?
Popa. -- Gurita d-tale.
25 Avocatul: -- Ei, acum ne-am înţel'e-s! lăsaţi mofturile.
(Cocoana privind lung la popa, face semn avocatului ca de tras la măsea;
popa, privind la ea, face acelaş semn avocatului; Lae îşi netezeşte pălăria;
Acriviţa roşeşte). Care va să zică, este hotărît: fiecare soţ do­
rind deopotrivă să se despartă, vom face cererea împre-
30 ună , întemeiată pe art. 214... consimţământ mutual.
Poftiţi, şedeţi.
(Toţi şed. Popa îşi toarnă un pahar; cocoana fumează; Lae îşi netezeşte
pălăria, şi Acriviţa roşeşte).
Aoocatul (către Lac). - D-ta sezi colea si scrie. Să fa-
l ,
35 cem petiţia. (Lae se aşează la hiurou cu pana 'n mână. Avocatul cătră
prioteasa Tarsiţa, prezentându-i un chibrit aprins pentru ţigară) .. , Ai văzut?
(încet şi serios). Ei! ce-mi daţi?
Cocoana (râzând şi aruncându-i fum în obraz). - Bravos! Tot
nOI să -ti dăm?.. Să -ti dea... (face cu ochiul arătând pe tânăra;
, ,
8·
[90]
':90 NUVELE ŞI SCHITE
apoi vrea să s'aplece la ureche, dar se opreşte aducâudu-şi aminte de ceva)
'" ut Bată-te norocul! uitasem! (scoate din buzunar o sticlă de
spiţărie şi odii avocatului). Anghelica! teribelă pentru stomac
şi. .. (râzând, s'apropie de urechea avocatului �i Iăcându-i cu ochiul îi
5 şopteşte o vorbă, apoi iar cu degetul ud). Parol! Să mor! e lucru
mare!
Avocatul (c[ltr,I Lael. « Domnule. Preşedinte... sub-
semnaţii ... » numele d -tale întreg ...
(Avocatul şade, la spatele scriitorului, aproape de tot de tânăra clioută,
JO şi dictează petiţia; pe când părintele Petcu bate UIl ţâr, iarcocoana Tarsiţa
aprinde o ţigaretii militară).
[91]
DIPLOMAŢIE
Mă 'ntâlnesc cu amicul meu nenea Mandache pe trotuar.
la berărie.
Salutare, nene Mandache.
5 Salutare, neica.
Ce stai aşa pe gânduri?
Eu? pe gânduri?
Nu cumva te-a suprimat şi pe dumneata?
E· !
-,1, aş i , ..
10 Te văd asa ... distrat si cam nervos.
Nu, frate; astept pe sotia mea, si nu mai vine, am
mare nerăbdare să'văz dacă areuşit şi acum ... Dacă, reu"
seste s'acum, halal să-i fie! ... că ăla e un ciufut ...
" ,
-- Cine e ciufut ?
15 - Nu-l cunosti! unul dela care vrem $8. cumpărăm niste
case ... 'A propds: de ce nu ne trimiti si nouă acasă « Moftul
. , ,
Român? »
Ba vi-I trimit bucuros.
- Grozav îi place soţiei mele să-I citească ...
20 --- Vi-I trimiţ, nene Mandache; îl vrei pe un an orr pe
şase luni?
Cum pe un an, ori pe şease luni?
Da, abonament.
Cum, abonament?
25 Nu zici că vrei să te abonezi ?
Ce abonament, monşer ? dela prieteni să ceri abona­
ment? ... Ce mare lucru! un număr mai mult ori mai puţin.
--- Cum, nene Mandache, gratis? se poate? .. îmi pare
rău ...
30. -- Ce dracu nu mai" vine, frate ... Mare nerăbdare am. , .
Haz ar avea să-I traducă ŞI păsta ! . .. Dacâ-I traduce şi
[92]
92
NUVELE ŞI SCHIŢE
p'ăsta ... nu mai am ce zice: mă 'nchin ... Ce bună treabă
ar fi!
- Ce treabă?
- Nu-ţi spusei, frate! Este un ciufut bătrân, care arc
5 o pereche de case, depuse la credit pe zece mii de lei, şi
vrea să se desfacă de ele, fiindcă şi-a făcut altele mai mari ...
şi cere peste credit şapte mii de lei. Eu i-am dat cinci ... Nu
vrea. .. De zece zile stăm la tocmeală şi nu vrea să lase
nici o sută de lei, dar nici eu nu-i dau nici cinzeci de lei
10 mai mult ...
- Ei, şi? ..
-- Ei! şi am trimis-o acuma pe soţia mea; să vedem, e
în stare să-I traducă? .. Teribilă e, domnule! are o diplo­
maţie, domnule, e ceva de speriat ... Curios sunt să vedem ...
15 - Adică, nene Mandache, cum vine vorba asta de di-
plomaţie?
- Ei! uite, nene, este un secret, care nu poate să-I aibă
orişicare. .. Se uită aşa nu ştiu ·cum, şi-I aduce pe om cu
vorba, şi iar se uită, şi iar cu vorba, şi iar se uită - e ceva
20 de speriat, pe onoarea mea!. .. Dar aici e un caz mai greu;
bătrânul e al dracului!. . . !
- De unde ştii? dacă a reusit până acum diplomaţia
dunmeaei, de ce adică n'ar reuşi şi acuma?
- Ei! nu! bătrânul e ciufut al dracului! ... Nu lasă el
2sdouă mii de lei! ...
-- Zi că-ţi lasă o mie, tot e bine.
- Apoi nu! Şicul e să lase două. Aci s'o vedem cu
diplomaţia dumneaei ... Câte ceasuri să fie?
- Şapte fără un sfert.
30 --- Ce dracu face, de nu mai vine! ... s'a dus dela patru ...
Să ştii că nu-l poate traduce! ...
- Ori s'o fi abătut şi prin altă parte ... La câte v'aţi
dat rendez-vous P
- Imediat ce-o isprăvi: ori aşa, ori aşa.
35 -- Apoi trebue să ai răbdare, nene Mandache ; dacă e
vorba de diplomaţie, unde trebue mai multă răbdare decât
În diplomaţie?
- Mi-e frică, monşer, că n'are să-I poată traduce. Şi-ţi spui
drept, mi-ar părea foarte rău ... Nu ştii ce căscioară drăguţă ...
[93]
DIPLOMAŢIE
93
Să v'ajute Dumnezeu, s'o stăpâniţi!
Ei! numa să reuşească ...
Dacă întârziază, tocma asta este un semn că are spe­
ranţe să reuşească; arninteri, n'ar sta dumneaei de
5 geaba.
- Apoi, vezi că nu o cunoşti... La ea nu merge aşa
agalea. " merge iute... n'o cunoşti... Să vezi... Zilele
trecute. -- că tocmai mă 'ntrebai adineaori dacă nu m'a
suprimat şi pe mine, - zilele trecute, mă chiamă direc-
10 torul nostru şi zice: Domnule Mandache, cu regret trebue
să te anunţ că postul dumitale are să fie suprimat pe ziua
de 1 Aprihe. -- Cum se poate, domnule director? am zis
eu; tocmai pe mine, care am servit cu zel şi activitate, să
mă suprimaţi? - Trebuesc economii, domnule Mandache.
15 Sunteţi în biurou trei şefi de masă; rămâne un şef la toate
mesele şi un şef de biurou şi 'nţelegi bine, dumneata ca ne­
titrat ... - Că hâr! că mâr! nu se poate şi nu se poate!
Ce fac eu? dau fuga acasă şi-i spui nevestii. Aleargă ne­
vasta de grabă, cere audienţă la directorul, la secretarul
20 general, la ministru, şi cu diplomaţia ei, mă 'nţelegi, îi
traduce pe toţi ...
Şi nu te suprimă ...
- Stăi, să vezi .. : A doua zi, mă chiamă directorul şi
zice: Domnule Mandache, ai scăpat! ţi s'a luat în consi-
25 deratie că ai servit cu zel si activitate - esti mentinut în
servi'ciu. Dar eu întreb: cu ieafa redusă; do�nule director?
-- Ai răbdare, zice directorul; fiindcă s'a suprimat trei şefi
de biurou, rămâi dumneata ca şef în biuroul dumitale cu
leafa respectivă.
30 Care va să zică, Înaintat! ...
Fireste!
r
Ei! ce-ai zis directorului?
Să trăiţi, domnule director! să trăiească domnul se­
cretar general, domnul ministru, şi ...
35 - Şi nevasta dumitale!
-- Fireşte ... Fără diplomaţia ei, era să dau acuma afară
muştele din Cişmigiu. .. Câte ceasuri să fie?
Şapte şi cinci .
- Nu mai vine Ter�bilă nerăbdare am ...
[94]
gll NUVELE ŞI SCHIŢE
- Trebue să vie, nene Mandache, şi eu, nu ştiu de ce
par' că ITl' aş prinde că vine cu veste bună; par' că m' aş
prinde că a reuşit.
- .Să te-auză Dumnezeu ! ... Să ştii că dacăreuşim.Iac cinste.
, ,
5 - Ascultă-mă pe mine, reuşiţi!
Nenea Mandache stă pe gânduri, bâţâind din piciorul drept
şi scârţâind din vârful ghetei, ca orice omîn prada nerăb­
dării, câteva momente, după care se ridică drept în picioare:
-- Ea este... Uite-o! vine!
10 . Şi'ncepe să facă semne cu pălăria, strigând:
- Mito ! Mito !
In ad�văr, o' coconiţă coboară din tramvaiul care a sosit
în piaţa Teatrului venind dinspre Sf. Gheorghe., E încân-
v''' " ... .' . I
tatoare . - tmereţe, graţie, viorcrune, ŞI un ŞIC. •. un ŞIC.
15 A văzut semnele bărbatului şi se apropie de masa noastră.
După aerul ei radios, se vede că eminenta diplomată a
repurtat un deplin triumf.
- L-ai tradus? întreabă nenea Mandache.
Ei bravos ! răspunse ea.
20 Cu cinci mii?
Cu.
Nu ti-am spus eu, nene Mandache?
Cu cine am onoarea? întreabă eoconiţa pe consoartele
său, arătându-mă pe mine.
25 Nenea Mandache mă recomandă,
D-ta esti' ăla care scoti « Moftul Român ?»
, ,
__ o Da! conită . .. Vă place?
, .
-- Mă nebunesc. .. Bine frate, tot spune Mandache că
sunteti prieteni ... Nouă de ce nu ni-l trimeti?
, . ,
ao - Zi-i şi tu să ni-l trimeată, că pe mine m'a refuzat, zice
nenea Mandache.
- Să ne refuze? se poate? zice diplomata noastră, dân­
du-se cu scaunul foarte aproape de mine şi aruncându-rni
ni�te priviri de acelea la cari nu se poate răspunde decât
35 prm supunere.
- Atunci .. să viol trimit; vă rog, doamnă, daţi-mi
. adresa, zic eu, biruit.
- Ai văzut? zice nenea Mandache triumfător. Ţi-am
spus eu, că are diplomaţia ei ... Ai văzut cum te-a tradus?
[95]
"-
BUBICO
Nouă ceasuri şi nouă minute ... Peste şase minute pleacă
trenul. Un minut încă şi se 'nchide cassa. Repede-mi iau
biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt În vagon. .. Trec
5 de colo până colo prin coridor, să văz în care comparti­
ment aş găsi un loc mai comod... Aci. O damă singură,
şi fumează, atât mai hine! Intru şi salut, când auz o mârâi­
tură şi văz apărând dintr'un paneraş de lângă cocoana
capul unui căţel lătos, plin de funde de panglici roşii şi
10 albastre, care începe să mă latre ea pe un făcător de rele
intrat noaptea 'n iata eul stăpânii-si.
-- Buhico! zice cocoana... şezi mumos, mamă!
----- Norocul meu, gândesceu, să trăesc bine! .. Lua-te-ar
dracul de javră!
15 Bubico se linişteşte puţin; nu mai latră; îşi retrage capul
în paneraş, unde i-l acopere iar cocoana cu un tărtănaş de
lână roşie; dar tot mârâe înfundat ... Eu, foarte plictisit;
mă lungesc pe canapeaua din faţa cocoanii şi 'nchiz ochii.
Trenul a pornit .... Prin coridor umblă pasageri şi vorbesc.
20 Buhico mârâe arţăgos.
- Biletele, domnilor! zice conductorul, intrând cu sgo­
mot în compartimentul nostru.
Acum Bubico scoate capul foarte sus şi, vrând să sară
afară dela locul lui, începe să latre şi mai grozav ca adi-
25 neaori, Eu întind biletul meu conductorului, care mi-I per­
forează .. Conductorul face un pas către cocoana, care-şi
caută biletul ei în săculetul de mână, pe când Bubico latră
şi chelălăe desperat, smucindu-se să iasă din paner-.
-- Bubico, zice cocoana, şezi mumos, mamiţo!
30 ţ;i 'ntinde biletul. Când mâna conductorului s'a atins de
mâna cocoanei, Bubico parc'a 'rmebunit. Dar conductorul
[96]
-
96 NUVELE ŞI SCHIŢE
şi-a terminat treaba şi iese. Cocoana îşi înveleşte favoritul
mângâindu-l « mumos » ; eu mă lungesc la loc închizând
ochii, pe când Bubico mârâe înfundat, ca tunetul care se
tot depărtează după trecerea unei grozave furtuni. Acum
5 nu se mai aude deloc. Dar auz hârsiitul unui chibrit: co­
coana îşi aprinde o ţigaretă ... Inci nu mi-e somn. De ce
n'aş aprinde şi eu una? A! de grabă să nu pierz trenul,
am uitat să-mi iau chibrituri. Dar nu face nimic ... S'o
rog pe mamiţa lui Bubico... Scot o ţigaretă, mă ridic şi
10 dau să m'apropii de cocoana. Dar n'apuc să fac bine o
mişcare, şi Bubico scoate capul lătrându-rnă mai furios
decât pe conductor; latră si chelălăe si tuseste si ... ;
- Bubico, zice cocoana,' şezi mumo�, m�r:lÎţido!
--- Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gândul meu.
15 N'am văzut de când sunt o javră mai antipatică şi mai
scârhoasă . " Dacă aş putea, i-aş rupe gâtuI.
In sbieretele desperate ale lui Bubico, mamiţica îmi dă
s'aprind. Ii mulţumesc şi m'aşez în locul cel mai depărtat
din compartiment, de teamă că n'am să mai pot rezista
20 pornirii şi am să-i trag la nap când şi 1-0 mai scoate din
paner. !
--- Frumuşel căţel aveti, zic eu, cocoanii după câteva
momente de tăcere; da, rău!
- Aş! nu e rău, zice cocoana; până se 'nvaţă cu
25 omul; dar nu ştiţi ce cuminte şi fidel este, şi deştept!
Ei bine! e ca un om, frate! doar că nu vorbeşte ...
Apoi către paner, cu multă dragoste:
- Unde-i Bubico?'... Nu e Bubico! ...
Din paner se aude un miorlăit sentimental.
30 - Să-i dea mama băeţelului .zăhărel ? .. Bubico! Bubi! !
Băeţelul scoate capul cu panglicuţe... Mamita-I dega­
jează din ţoalele în care dospeşte 'nfăşurat şi-I scoate afară.
Bubico se uită la mine şi mârâe 'n surdină. Eu, apucat de
groază la ideea că nenorocitul ar încerca să mă provoace,
. .
35 ZIC cocoanei :
_. Madam'! pentru Dumnezeu,ţineţi-l să nu se dea la
mine! eu sunt nevricos, şi nu ştiu ce-aş fi în stare ... de frică.
Dar cocoana, luând în braţe pe favorit şi rnângâindu-I
cu toa tă duiosia:
,
[97]
BOBICO
97
-- Vai de mine! cum crezi d-ta?.. Noi suntem băeţi
cuminţi şi bine crescuţi... Noi nu suntem mojici ca Bis­
mark. .
- Ha? zic eu.
fi - Bismark al ofiţerului Papadopolinii.
Dându-rni această explicaţie, cocoana scoate din săcu-
letul de mână o bucătică de zahăr:
, ,
-- Cui îi place zăhărelul? ..
Bubico (Iăcănd pe bancă sluj frumos, cu toată clătinătura vagonului)
10 -- Ham!
- Să-i dea mamiţica, băiatului, zăhărel?
Bubico. -- Ham! Ham!
Şi apucă bucăţica de zahăr şi 'ncepe s' o ronţăe ... Cocoana
scoate din alt săculeţ o sticlă cu lapte, din care toarnă
15 într'un pahar; apoi:
--- Cui place lăptic?
--- Bubico (Iingându-se pe bot) - Ham!
- Să îi dea mamiţica, lăptic băiatului?
Bubico (impacient). -- Ham! Ham!
20 - Ah! suspin eu în adânc; lua-te-ar hengherul, Bubico!
Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului,
care 'ncepe să lăpăe, şi lăpăe, şi lăpăe, până când un pa­
sager se arată la uşa compartimentului nostru uitându-se
jnăuntru. _ Bubico se opreşte din lăpăit şi se porneşte să
25 latre ca o fiară, cu ochii holba ţi şi muşcând în sec şi clăn­
tănind din dinti si tusind si ...
, - Vedea-te-aş 'la Babeş,' jigărae îndrăcită! gândesc eu,
şi prin mintea mea încep să treacă fel-de-fel de idei, care de
care mai crudă şi mai infamă.
30 Pasagerul s'a retras dela geam. Bubico s'a potolit. Co-
coana toarnă iar lapte 'n pahar şi bea şi dumneaei. Eu
simţ cum mă năvălesc, din ce în ce mai irezistibile, ideile
negre.
- A propos, zic eu; madam', vorbeaţi adineaori de Bis-
35 marie.. al , ..
Al ofiţerului Papadopolinii ...
-- Ei! Ce e Bismark?
--- Un dulău de curte ... Era să mi-l omoare pe Bu-
bico ... Papadopolina are o căţeluşă, Zambilica, foarte fru-
[98]
98 NUVELE ŞI SCHITE
muşică! şade alături de mine; suntem prietene; şi dum­
nealui (arată pe Bubico) curte teribilă! (către Bubico) Cra­
iule ! . " (către mine) Mizerabila de servitoare, odobi­
toacă! i-am spus, când l-a dus afară de dimineaţă -'- că nu
5 ştii ce curat e! -;-- zic: «Bagă de seamă să nu scape, să se
ducă iar la Papadopolina, că-I rupe Bismark ... dulăul
ofiţerului, care şade cu chirie la ea (tuşeşte cu mult Înţeles).
Eu nu ştiu ce făceam pân' casă, când auz afară chelălăituri
.. S' B bi 1 B bi , d b� . 111
ŞI ţ,lpete... trtg: « u :!lCO • U ICO. un e e aia t.ul r l »
10 Alerg ... Mi-l aducea dobitoaca pe braţe; d'abia-l scoseseră
ea şi Papadopolina şi soldatul ofiţerului din gura dulăului. Ce
să-I vezi?.. tăvălit, leşinat şi moale ca o cârpă. Zic:
« Vai de mine! moare băiatul l » Stropeşte-l cu apă! dă-i
cu odicolon la nas!... Ce-am pătimit, numai eu ştiu ...
15 Două săptămâni a zăcut... Am adus şi doftor. Da'n
sfârşit, slavă Domnului! ti scăpat... (către Bubico). Mai.
merge la Zambilica băiatul?
Bubico. -- Ham!
-- Să te mănânce Bismark ... , craiule!
20 __ o Ham! ham!
Şi sare de pe bancă jos; în vagon, şi apucă spre mine.
�- Cocoană ! strig eu" ridicându-rni picioarele; eu sunt
nevricos, să nu se dea la mine, că ...
-- Nu, frate! zice cocoana , nu vezi că vrea să se 'mprie-
25 tenească? Aşa e el: numaidecât simte pe cine-I iubeşte _ ..
--- A! zic eu, având o inspiraţie infernală; a! simte pe
cine-I iubeşte ... vrea să ne 'mprietenim? .. Bravo!
Şi pe când căţelul se apropie să mă miroasă, iau un
pacheţel de bomboane, pe care le duc în provincie la un
30 prieten; îl deschid, scot un bombon şi, înt.inzându-I în jos,
cu multă blândete:
,
Cutuv cutu l B bi băiat ,I' B bi 1
-.- uţu, cuţu. U ICO al,atu.. u 1.
Bubico, dând din coadă, se apropie mai întâiu cu oare­
care sfială şi îndoinţă, apoi încurajat de, blândcţea mea,
35 apucă frumos bonbonul şi 'ncepe să-I clefăe.
-- Vezi că v'aţi împrietenit! zice cocoana cu multă sa­
tisfacţie de această apropiere.
Apoi îmi spune genealogia favoritului... Bubico este
copilul lui Garson şi al Gigichii, care era soră cu Zambilica
[99]
BUBICO
99
a Papadopolinii; ceeace, care va să zică, Însemnează că
Zambilica este mătuşa lui Bubico, după mamă. .. In timp
ce cocoana-rni povesteşte, eu înfrânându-rni aversiune a şi
desgustul în favoarea unui scop înalt, întrebuinţez cele mai
a înjositoare mijloace spre a intra în bunele graţii ale nepo­
tului Zambilichii. Şi 'n adevăr, Bubico se tot apropie de
mine, până se lasă să-I iau în brate. Simt că mi se bate
. "
. inima de teamă'ca nu cumva, printr'o mişcare ori privire,
să trădez un plan mare ce l-am croit în adâncul conştiinţei
10 mele. Cocoananu se poate mira îndestul de prietenia ce-mi
arată Bubico, pe când eu cultiv cu stăruinţă această prie­
tenie atât de scumpă mie, prin mângâeri şi bomboane.
-- Ei vezi! cum v'aţi împrietenit ... Ce. e, Bubico, ce e,
mamă? iubeşti pe domnul? da?
15 Şi Bubico răspunde, gudurându-se 'n braţele mele !
--- Ham!
- Aşa? ai trădat-o, care va să zică, pe mamiţica ? ..
craiule!
Bubico. -- Ham! ham!
20 -- Trebue să fii om bun! Nu trage el la fitecine ...
- Fireşte, coconiţă; simte câinele; are instinct.
Când zic acestea, iată că trenul se opreşte în Crivina.
Pe peron se aud lătrături şi ceartă de câini. Bubico dă să
se smucească din braţele mele; eu îl ţin bine ; el începe să
25 latre îndârjit către fereastra vagonului. Trenul porneşte iar,
şi Bubico, întorcând capul către partea de unde s'aude de­
părtându-se cearta semenilor lui, latră mereu! eu îl mângâiu,
să-I potolesc; el, când nu se mai aude nimic, ridică botul
spre tavan şiîncepe, în braţele mele, să urle .. : în braţele mele!
30 - Ah! Bubico, zic eu în sine-mi, mângâindu-l frumos;
de capu-ti ! . " vedea-te-as mănusi !
, "
Dar Bubico urlă mereu.
-- Doamnă, zic eu, rău faceti că-I tineti asa de aproape
pe Bubico şi acoperit aşa în căldură,' poate �ă turbeze . : .
35 Chiar aşa, aici e prea cald.
Si zicând acestea, mă scol cu Bubico 'n braţe şi m'apropii
ele fereastra vagonului. Pun pe Bubico binişor jos lângă
rnămita lui, şi cobor geamul, aplecându-rnă să respir. Afară,
noapte neagră ca şi ideile mele.
[100]
100 NUVELE ŞI SCBTfE
-- Bine faci! să mai iasă fumul de ţigară, zise cocoana.
Intrăm pe podul Prahovii ... Mă 'ntorc, iau o bomboană,
i-o arăt lui Bubico, care s'apropie de mine bâtâind frumuşel
din coadă.
5 - Pe memoria lui Plutone şi a fidelului său Cerber ! zic
eu în gând; jur că au minţit acei cari au cântat instinctul
câinilor! E o minciună! Nu există!
Bubico îmi ia bomboana: îl iau iar în braţe şi mă dau
lângă fereastră, ridicându-l în dreptul deschizăturii. Aerul
10 răcoros, trecându-i pe la bot, face mare plăcere lui Bubico.
Scoate limba şi respiră din adânc.
- Să nu-l scapi pe fereastră! ... pentru Dum ...
Dar n'apucă mamiţica să rostească 'ntreg sfântul nume
al Creatorului, şi Bubico dispare ca un porumbel alb în
15 neagra noapte, înapoi spre Bucureşti, sburând - la Zam­
hilica, probabil. Mă 'ntorc cu faţa spre cocoana şi, prezen­
tându-i mâinile goale, strig exasperat:
- Doamnă!
Un răcnet! ... A 'nebunit cocoana !
20 - Repede, doamnă, semnalul de alarmă!
O duc la semnal si o 'nvăt cum să-I tragă. Pierdută de
, I ' CJ
durere, execută mişcarea cu /0 supremă energie. Trenul, stop!
pe loc. Cletinătură colosală. Emoţie generală 'ntre pasageri.
- Cine? cine a dat alarma?
25 - Dumneaei 1 zic eu către personalul trenului, arătând
pe cocoana leşinată. ..
Trenul se pune din nou în mişcare. La Ploeşti, cocoana
s'a deşteptat din leşin; sdrobită de nenorocire, trebue să
răspunză la procesul-verbal ce i se dresează pentru Între-
30 buinţarea semnalului. Pe când, în mijlocul pasagerilor gră­
măditi , cocoana se jeleşte, eu m'apropiu de urechea el, ŞI,
c'un rânjet diabolic, îi şoptesc răspicat:
- Cocoană! eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!
Ea leşină iar. .. Eu trec ca un demon prin mulţime ŞI
35 dispar în noaptea neagră ...
[101]
.., v
CALDURA MARE
Termometrul spune la umbră 330 Celsius ... Sub arşiţa
soarelui, se opreşte o birjă în strada Pacienţei, la numărul
11 bis, către orele trei după amiaz. Un domn se dă jos din
5 trăsură şi cu pas moleşit s'apropie de uşa marchizei, unde
pune degetul pe butonul soneriei. Sună odată. .. nimic;
de două ori, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu
degetul, pe care nu-l mai ridică... In sfârşit, un fecior
vine să deschidă.
10 In tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm
imperturbabil, egal şi plin de dignitate.
Domnul. --- Domnu-i acasă?
Feciorul. - Da; dar mi-a poruncit să SpUI, dacă 1-0
căuta cineva, c'a plecat la ţară.
15 D. - Dumneata spune-i c'am venit eu.
F. -- Nu pot, domnule.
D. -- De ce?
F. - E încuiată odaia.
D. -- Bate-i să deschidă.
20 F. -- Apoi a luat cheia la dumnealui, când a plecat.
D. -- Care va să zică a plecat?
F. --- Nu, domnule, n'a plecat.
D A· . idiot ]
.. -- . mlce, eştI... I 1Ot.
F. - Ba nu, domnule!
25 D. --"- Zici că nu-i acasă.
F. -- Ba-i acasă, domnule.
D. -- Apoi, nu ziseşi c'a plecat?
F. -- Nu, domnule, n'a plecat.
D. - Atunci e acasă.
30 F. - Ba nu; da' n'a plecat la ţară, a eşit aşa.
[102]
102 NUVELE ŞI SCHIŢE
D.-Unde?
F. --- In oraş.
D. --- Unde?
F. - In Bucureşti.
5 D. - Atunci să-i spui c'am venit eu.
l? -- Cum vă chiamă pe d-voastră.P
D. - Ce-ţi pasă?
F. --- Ca să-i spui.
D. -- Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, dacă nu
10 ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întâiu să-ţi spui; nu te re-
pezi ... Să-i spui când s'o Întoarce că l-a căutat ...
F. --- Cine?
D, -- Eu.
F. --- Numele d-voastră? ..
15 D. --- Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui ... suntem
prieteni ...
F. - Bine, domnule.
D. -, Ai înteles ?
,
F. ---- Am înteles,
,
20 D. - A! ... Spune-i ca să. ne 'ntâlnim negreşit.
F. ---- Unde?
:D. ----.Ştie dumnealui ... !Da'" să vie neapărat.
F. - Când?
D.---- Când o putea.
25 F .. -- Prea bine.
D. ----- Ai inteles?
,
F.-- Am înteles.
,
D. -- A! ... şi dacă vede pe amicul nostru ...
F. - Care amic?
30 D. -- Ştie dumnealui! ... să-i spui că nu s'a putut reuşi
cu afacerea ştiută nimic, fiindcă am vorbit .cu persoana ...
Nu uita!
F. --- Se poate să uit?
D. - ... şi zice că acuma e prea târziu, dacă n'a venit
35 la vreme; căci dacă venea măcar eu câteva zile înainte,
altă vorbă! ... poate că s'ar fi putut. " Tine minte!
F'. -- Ţiu, domnule ...
D. -- : .. deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care
s'a dus pentru ca să dea arvună t.utorelui minorilor, şi el nu
il
[103]
CĂLDURĂ MARE
103
aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care
era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până
Luni seara, când trebue neapărat să se 'ntoarcă avocatul,
fiindcă s'a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este
5 imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dum­
nealui ... Aşa să-i spui.
F. - Bine, domnule.
Domnul pleacă. .. Feciorul dă să 'nchiză. .. Domnul se
'ntoarce.
10 D. -- A! ... ştii ce? nu-i spune nimic, fiindcă poate nu
ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i
spui. " La câte vine d-l Costică seara la masă?
F. - Care d. Costică ?
D. - Stăpânu-tău.
15 F. --- Care stăpân, domnule?
D. - Al tău ... d. Costică.
F. - Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e pro­
pitar ...
D. - Ei! şi dacă -i propitar?
20 F. - Il cheamă d. Popescu.
D. - Şi mai cum?
F. - Cum mai cum?
D. -- Fireşte> .. Popescu, propitar... bine... ŞI mal
cum?
25 F. - Nu pot să ştiu.
D. --- Nu-l cheamă Costică Popescu?
F. -- Nu.
D. ---- Nu se poate.
F. - Ba da, domnule.
30 D. --- Apoi, vezi?
F. ---- Ce să văz?
D. --- Il cheamă Costică !
F. --- Ba, Mitică.
D. ---- Mitică? ... peste poate! ... Ce stradă e aici?
35 F. --- Numărul 11 bis.
D. --- Nu e vorba de 11 bis.
F. _. - A zis domnul că nu vrea să pme 13, că e fatal.
9
[104]
104 NUVELE ŞI SCHITE
D. -- N'are aface 13 ... eu te 'ntreb de stradă. Ce stradă
e asta?
F. - Strada Pacienţii ...
D. - Strada Pacienţii? .. imposibil I
5 F. - Nu, domnule, e strada Pacienţii.
D. - Atunci, nu e asta.
F. - Ba-i asta.
D. --- Nu.
F. - Ba da.
10 D. - Eu caut din contră strada Sapienţii, 11 bis, strada
Sapienţii, d. Costică Popescu.
F. - Asa?
D. -Aşa.
F. -- Atunci, nu e aICI.
15 D. -- Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe
capră. Caii dorm la oişte.
Domnul. - Haide, birj ar !
Birjarul. - Nu slobod. 'J' este muştiriu, mo roc ...
20 D. - Care muştiriu? .
. B. - Nu ştii la mine, mo roc ...
D. -- De unde l-ai luat?
B. --- Ghe acolo, mo roc.
D. -- Apoi, nu sunt eu?
25 B. - le! la domnu este, mo roc.
Domnul suie ... Birjarul trage bice ... Caii se deşteaptă
şi pornesc. Domnul se ridică 'n picioare, la ceafa birja­
rului.
D. -- Ascultă-mă; ştii dumneata unde estrada Pacienţii?
30 B. - Ala nu ştii, mo roc.
o babă trece. Domnul opreşte birja"
Domnul. -- Mă rog, jupâneasă,§tii dumneata unde e
strada Pacienţii?
Baba. -- Asta e, măiculiţă.
[105]
CĂLDURĂ i\IARE
J05
D. -- Ei, aş! ... Teribil e de ramolită ! ... Mână 'nainte
birjar !
Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o bă­
cănioară În colţ, unde pe prag moţăe la umbră un băiat
5 cu şorţul verde.
Domnul. - Tânărule, ce stradă e asta?
Băiatul, -- Strada Pacientii ...
,
D. -- Eşti un prost! ... Inainte, birjar!
Birja merge încă o bucată bună .. Un sergent de stradă
10 stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S'a descălţat de
cisme să-şi mai răcorească picioarele. Domnul face semn:
birja opreşte.
Domnul. - Sergent!
Sergentul. - Ordonaţi.
15 D. - Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
S. -- Chiar asta e.
D. --', Imposibil.
S. - Da, domnule, asta e.
D. -- ... la d. Popescu, numărul 11 bis ...
20 S .. -- Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case gal-
bene 'n curte, cu marchiză ...
D. - A! ... Atunci feciorul e un stupid! ... Mersi! ...
Intoarce, birjar!
9*
[106]
v
LUNA DE MIERE
Pe 'nserate, după o zi foarte călduroasă, aştept într'o
staţie mică, de pe linia Braşov-Cluj, trenul accelerat care
merge spre Pesta... N' aştept mult... Trenul soseşte ...
1) Repede-mi iau sacul de drum şi mă duc la cel mai apro­
piat vagon de. clasa a doua; n'am vreme s'aleg: trenul
pleacă 'ndată.
M'am suit, a fluerat, porneşte.
E foarte cald în vagon şi lume multă, mai ales în cori-
10 dor, unde se vorbeşte tare în mai multe limbi, şi miroase
straşnic a funingine de lignit amestecat cu trabuco popular.
Intru într'un compartiment.runde văd loc gol, îmi pun sacul
În plasa de sus şi m'aşez �ntr'un colţ lângă uşă.
In compartimentul meu', sunt deocamdată numai două
15 persoane,· alături pe bancheta din potrivă, în colţul opus
de lângă fereastra vagonului. Deşi lampa îmbrobodită
aruncă o lumină foarte slabă şi nu pot distinge figurile,
înţeleg după siluete că e o pereche tânără, un domn şi o
damă, care şoptesc foarte Încet; cât de încet însă, şi cu
20 toată uruitura ritmată a roatelor, care sfârâe acum cu o
vitesă onorabilă, tot prind din şoaptele tinerei perechi
câteva cuvinte:
Dracul l-a mai adus şi p'ăsta ! zice dama.
- Taci! zice domnul; să n'auză! poate-i român ...
25 -- A! asa ti-e vorba? zic eu în gândul meu; bine!
Gândind a�tfel, mă 'ncheiu până jos la wcaerprooţ', îmi
apăs şapca pe ochi şi mă rezem cu ochii mijiti, ca şi cum
m'aş aşeza pe somn. Dar n'apuc să isprăvesc mişcarea şi
aud lângă mine, la uşa compartimentului, tuşind cineva'
30 tare şi scurt de trei ori, aşa că fără voie mă ridic şi mă uit
ca la un semnal ce mi s'ar da după 'nvoeală. O doamnă în
[107]
LUNĂ DE MIERE
107
vârstă - o văz bine la lumina lămpii din coridorul vago­
nului; ea a tuşit, E un fel de mahalagioaică... N'o cu­
nosc ... Mă reaşez la loc, şi, întorcând privirea Înăuntrul
compartimentului, văz că domnul a trecut lângă uşă în
5 capătul cestălalt al banchetei, drept în faţa mea.
Inchiz un moment ochii.
_. Pardon! auz un glas de femeie ...
Şi simţ că mă 'nghioldeşte cineva împingându-mÎ ge­
nunchii. Mi-Î retrag cât pot şi deschid ochii.
10 Cocoana care a tuşit adineaori ajută pe un domn destul
de burtos să treacă din coridor în compartiment. Domnul
intră eu pasul nu prea sigur şi, ţinut de cocoana deaproape,
merge) clătinat de mişcarea trenului, să se aşeze greoiu în
capătul celălalt al banchetei mele lângă fereastră, faţă 'n
15 faţă cu doamna cea tânără, care pare c'a adormit.
- Cocoană Sofiţo, zice domnul cam gâfâind, dă 'ntr'o
parte perdeluţa dela lampă, mi-am pierdut perniţa ...
Cocoana care a tuşit se suie pe banchetă şi face lu­
mină.
20 Acum pot vedea bine pe tovaroşii mei de călătorie.
Doamna cea tânără, care stă cu capul pe rezemătoarea
banchet ei cu ochii 'nchisi, este o strălucitoare frumusete
blondă, de vreo douăzeci şi doi şi trei de ani. Domnul cel
tânăr care-mi stă în faţă, în aceeaş poză ca şi doamna,
25 Însă invers, ea un pendani arhitectonic, este un bărbat
oaches de vreo treizeci de ani, voinic si frumos, totus cu
o expresie foarte blândă. Domnul cel gros, - care acuma
şi-a găsit perniţa şi s'a culcat, ghemuit pe jumătatea ban­
chetei, cu faţa la perete cum s'ar zice, adică cu spatele spre
30 bancheta din faţă, - este un om nu tocma bătrân, între
cinzeci şi şaizeci de ani; pare că e foarte obosit de drum,
poate chiar să sufere de ceva, judecând după îngrijirea cu
care-I conduce cocoana. Aceasta a patra tovaroşe a mea de
compartiment este o femeie uscăţivă de vre-o patruzeci şi
35 ceva de ani; trebue să fi fost tare frumuşică pe vremea ei;
un tip picant, şi nişte ochi scânteetori, plini de vioiciune
şi de viclenie.
Indată ce şi-a culcat pe domnul cel gros, cocoana se
urcă pe banchetă şi trage la loc perdeluţa peste lampă.
[108]
10B
NUVELE ŞI SCHITE
In toată vremea asta, eu mă fac că dormitez trăgând cu
ochiul pe sub cozorocul şepcii.
Mamiţo! întreabă încetişor doamna cea tânără, ridi­
când capul de pe rezemătoare; ce face Mişu ? doarme?
5 Ei! as! răspunde si mai încet domnul cel din fata mea.
-- Atun�i, de ce nu' vii la loc? şopteşte doamn�.
- Mai "stai un minut soro, zice cocoana, că nu mori 1
Uite e şi omul ăsta străin.
- Fir' ar al dracului! Dracul l-a mai adus şi p'ăsta!
10 -- Taci, soro! dacă aude şi 'nţelege româneşte!
Şi zicând acestea, cocoana vine, s'aşează brusc lângă mine
şi mă 'mpinge. Eu sar ca din somn, şi cocoana :
-, - Pardon! v'am făcut deranj . " D-voastră ştiţi româ­
neşte ...
15 N em tudom.t zic eu ...
D-voastră ungur?
Ighen ...
Şi nu pricepeţi deloc. .. deloc ...
Nem tudom!
2U Bată-te Dumnezeu de iboan'ghen! zice tânăra.
Pe urmă cuhumor: i
- Misule ! Mişule ! ci, haide odată!
ln acelaş moment domn�l care doarme începe să sforăe.
Domnul cel tânăr se scoală din faţa mea şi trece iar la
25 locul unde l-am găsit întâiu, lângă doamna cea tânără.
Cocoana se scoală de lângă mine şi-mi trece în faţă în locul
tânărului.
- Culcă-te şi dumneata, mamiţo; e târziu! zice tâ­
năra.
30 ln adevăr, e cam târziu; toată lumea s'a retras din co-
ridorul vagonului în compartimente, şi, din norocire, toată
lumea a avut locuri, la noi n'a mai venit nimeni.
Cocoana se culcă pe jumătatea de ban chetă din faţă-mi;
eu mă culc pe jumătatea mea de banchetă în sens invers cu
35 domnul care sforăe cu putere.
Am închis ochii, sincer; tot nu-i destulă lumină; cu
ochii 'nchişi, o să aud mai bine ...
-- Ah! suspină doamna! ah! Mişule încă o zi ! încă două­
zeci şi patru de ceasuri! mâine seara, suntem singuri! ...
[109]
LUNĂ DE MIERE
109
Şi. .. se sărută. Aud bine... Se sărută odată lung;
apoi de mai multe ori pe rând, scurt şi des şi tare ...
. Ati 'nebunit de tot! mormăe cocoana,
,
- Ci dormi odată, mamiţă!
5 -- N II e vorba de mine; mai e şi om străin ...
Eu horcăi.
-- Dă-I dracului de boanghen! nu-l auzi. cum mână
porcii? ... Mişule ! dragă Mişule!
Si iar sărutările ...
,
10 Apoi, din adâncul sufletului:
Off ! . .. Mişule!... Mamiţo!... mamiţo!
Ei! ce e soro? ce mai pofteşti?
Tot nu dormi?
Mi- e cald! nu pot să dorm ...
15 Atunci, du-te puţin p'afară.
Cocoana se scoală şi trece 'n coridor ...
Şi mie mi-e grozav de cald; mă fac că mă 'nvârtesc în
loc. .. Un sărutat prelung amuţeşte... Mă ridic de pe
banchetă şi, fără să mă uit în partea opusă, ies după co-
20 coana în coridor.
Cocoana vrea să-şi învârtească o ţigaretă de tutun; eu
scot tabacherea mea şi-i ofer galant ţigarete cu carton.
Mersi.
Keirem ... zic eu, şi-i dau foc.
25 Care va să zică nu ştiţi deloc, deloc româneşte?
Mit? Întreb eu .
. . . româneşte ...
Eu dau din umeri cu vădit regret că nu o pot pricepe;
tot odată, îi ofer, din ploscuta mea de drum, cognac.
30 Cocoana primeşte bucuros, apoi:
-- Brav os cognac! aşa zic şi eu... Mersi!... Trebue
să fie scump ...
Eu iar dau din umeri şi-i ofer altă ţigaretă.
Sunt hotărît - deşi nu 'nţeleg româneşte --- să stau în
35 compania cocoanei în coridor, până o crede dumneaei de
cuviinţă să intre iar la loc în' compartiment.
A trecut, nu pot să-mi dau seama bine, cât timp, şi din
compartimentul nostru se aude tuşind de trei ori... Co­
coana intră... Peste două trei momente, intru şi eu şi
[110]
110 NUVELE ŞI SCHIŢE
m'aşez la loc lungindu-mă cât mă 'ncape jumătatea mea de
banchetă ...
. . . Aha! trenul nostru trece pe sub o ploaie; râpâie pe
acoperişul vagonului şi plescăe pe geam.
5 - Mamiţo. .. culcă-te... culcă.-te... şi ... matale.
-- Iacă,... mă culc... Dar ... culcaţi-vă şi voi... fiţi
cum ...
. . . Imi pare c'auz o muzică ... Ce strălucitoare armonie ! .
10 un marş maestos!... da!... o paradă... ce de lume .
s I Il t I �,�
armata .. , a. nu. e a eatru ... nu. nu e armata ... par ca
e un stol de porumbei. .. iată doi. .. cum se sărută şi se
. . 1 V' .�
glUglU esc. . . lsez ....
Dar ce e? ce bufnitură ! . .. ce duduială! Sar în sus ...
15 Am dormit 1 am visat! E lumină bună de ziuă. Cum m'am
speriat! am crezut că e un accident... Când colo ce?
Doamna cea tânără, cine ştie cum, din somn, a alunecat de
pe bancheta ei şi a lovit cu picioarele pe domnul cel gros,
care s'a deşteptat speriat şi el. Ce e însă curios e că toţi
20 din compartiment ne-am deşteptat; numai tânărul doarme •..
acum în coltul din fata mea.
, ,/
Eu mă culc la loc; mai 'am nevoie de odihnă.
E ziua mare... Domnul cel gros se ridică şi şade pe
banchetă cu picioarele descălţate 'n jos. Doamna cea tânără
25 s'a rezemat iar cu ochii 'nchişi, Cocoana 'n vârstă, alături
de ea, cască.
- Coană Sofiţo, zice domnul cu glas blajin, ia vezi unde
mi-e cornul , ..
Cocoana caută în plasă, şi dă jos un cornet acustic ;
30 domnul îl ia şi-I pune cu gura cea strâmtă la ureche, apoi:
- Coană Sofiţo! cum zici dumneata să 'ncep ? cum mi-a
spus Buiucliu? cum mi-a spus Schachmann ? ori cum mi-a
spus Urechiă?
Cocoana, vorbind aproape şi tare în gura largă a corne-
35 tului:
Cum ti-a zis Buiucliu?
,
Patru luni de zile cura lui Kneipp, acolo la loc.
Da Schachmann?
Maşina electrică ...
[111]
LUNĂ DE MIERE
111
- Da Urechiă?
- Hapurile alea americane. .. cum le zice?
Cocoana, tare şi adânc în cornet:
__ o Pink .
1) Hehe da ...
Eu zic să le începi pe toate odată.
Aşa zic şi eu.
Tot ai vreme acuma: si Mita are să stea la Frantisbat
, , ,
,. vreo două-trei luni.
10 Cât? întreabă domnul.
- Vreo două-trei luni! strigă cocoana în cornet.
- Cel puţin patru, a spus doctorul! răspunde domnul.
Şi zicând acestea, dă cocoanii cornetul şi se culcă la loc
cu spatele spre bancheta din faţă.
15 - Am înţeles! zic eu în gândul meu.
Domnul începe să sforăe.
M" . IIM' 1" M' 1 Il 1
-- lŞU e . . . . lŞU e ; " .. . lŞU e . " .
---- A adormit! zice cocoana.
--- Bravo! zice tânăra � .. Da boanghenul doarme, mamiţo ?
20 Eu horcăi.
-- Nu-l auzi?
Tânăra se scoală dela locul ei si trece lângă Misu, în fata
, "
mea, pe câtă vreme cocoana ia locul din faţa domnului
care horcăe.
25 • " • A trecut poate un ceas. .. parc' a fost o clipă" ". M'a
lovit ceva peste picioare.". Deschid ochii; e lumină de
soare. " "
Domnul horcăe mereu. " . Cocoana fumează veghiându-l...
In faţă-mi, perechea cea tânără doarme zâmbind; femeia
30 cu capul cel frumos pe umărul şi pieptul voinic al omului,
care o reazimă cu braţul drept pe după spate, pe când în
mâna stângă îi ţine amândouă mânuşitele.
Ne-apropiem de Pesta.
Cocoana a moţăit cât a moţăit şi a adormit ŞI ea" ..
35 O! Argus!
Domnul care horcăe face o mişcare. " . vrea să se scoale ...
Se scoală!
Eu mă ridic desperat şi, apucând cele trei mâini din faţă
le sgudui puternic.
[112]
112
NUVELE ŞI SCHIŢE
, .
m ai
drept în picioare.
dracului de boanghen! Cum
Tânăra pereche sare
- Ptfiu! fir' ai al
speriat!
Dar eu, neînţelegând româneşte, i-arăt pe domnul care
se 'ntoarce şi deschide ochii, pe când tânărul a şi pierit în
coridor.
In splendidul restaurant al gării, la Pesta, stau la o masă,
luând cafea cu lapte, domnul cel în vârstă, doamna cea
tânără si mamita. Pe masă, alături de ceasca domnului,
stă coru'etul acu�tic ... La o masă foarte aproape e tânărul
meu tovarăş de compartiment, care răspunde la numele
Mişu.
Eu mă apropiu de masa unde sunt damele, salut politicos,
iau cornetul, şi-I pun cu deschizătura cea mică în urechea
domnului; domnul şi-l aşează cum ştie, mai bine; apropiu
gura de deschizătura cea largă şi zic tare şi răspicat:
- Boierule! deşi n'am onoare să vă cunosc ... vă rog
să vă uitati încoace ...
Şi-i arăt' masa unde e d. Mişu. Boierul se uită Încotro
i-arăt: cocoanele au înlemnit.
--- Boierule! adaug eu, vezr pe tânărul acesta?.. Il
vezi?
---- Ei! da; ce?
-- Te 'ntreb numai, de curiozitate!
Apoi, întorcându-mă cătră damele ai urite :
_. Călătorie şi petrecere bună, coconiţelor? Vă sărut
mânuşitele !
... Şi boanghenul pleacă mândru că nu s'a 'ndurat să-şi
răsbune pe o tânără uşuratecă, turburându-i. mai mult decât
o clipă luna de miere.
5
20
30
10
25
15
[113]
LANŢUL SLĂBICIUNILOR
Am si eu o slăbiciune, si eu sunt om! dorintele gratioasei
mele prietene domnisoara Mari Popescu sunt' pentn; mine
porunci, la care mă supun, cu atât mai bucuros cu cât
li văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influenţa
nemărginită ce ştie bine că exercită asupră-mi... De
astădată, ce mare lucru-mi cere?
«Stimate amice,
« Ştiu ce prieten eşti cu profesorul Costică Ionescu şi cât
10 nu e în stare să-ţi refuze o rugăminte. Mă 'ndatorezi până
'n suflet dacă obţii dela el pentru elevul Mitică Georgescu
din clasa IV liceul X... la latină nota 7, fără de care
băiatul, care mi-e rudă de aproape, rămâne şi anul acesta
repetent, ceeace ar fi o mare nenorocire pentru familia
15 lui - o familie dintre cele mai bune - şi pentru mine o
mare mâhnire.
« Cu cele mai afectuoase salutări, a dumitale bună prie-
tenă 11
Mari Popescu, ».
20 A! irezistibilă graţie, cum ştii de frumos să porunceşti!
Şi ce bine s'a nemerit! Ionescu are şi el o slăbiciune, şi el
e om! ţine la mine şi nu e în stare să mă refuze. Repede
mă arunc într' o birje şi alerg la Ionescu, profesorul de
latineşte.
25 --- Dragă Costică, viu la tine sigur că n'ai să mă refuzi;
ştiu cât pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi permit a mă
'ndoi un moment că în cazul de faţă, fiind vorba, mă 'rrţe­
legi, de o chestiune care mă interesează în aşa grad, încât
dacă n'aş fi pe deplin convins că tu, care mi-ai dovedit
[114]
114 NUVELE ŞI SCHIŢE
totdeauna, fără să desminţi niciodată o afecţiune, ce pot
zice că la rândul meu. .. în fine ...
- In fine, zice Ionescu, am înţeles ... Nu trebuia să mă
iei aşa pe departe. Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev
5 de-ai mei!
- Nu e loază, Costieă; e un băiat dintr' o familie dintre
cele mai bune: mi-e rudă.
--- Cine ştie ce leneş; ce dobitoc! '
-- Nu-i adevărat, dragă Costică; este un băiat prea cum
10 se cade ... Să nu mă laşi! ... Viu la tine sigur că n'ai să
mă refuzi ; ştiu cât pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi permit
a mă 'ndoi un moment că în cazul de faţă, fiind vorba,
mă 'nţelegi de o chestiune ...
-- Ei, lasă astea! ştii că ţiu la tine: ce mai încap între
15 noi astfel de fraze banale? .. Ce notă vrei să-i dau pârli­
tului tău de protejat?
7, dragă Costică!.. .
-- Apoi, dacă n'o fi ştiind nimic animalul!
- Ei, acuma şi tu! zi că nu ştie; par' că el o să fie
20 cel dintâiu şi cel de pe urmă care să treacă fără să
ştie. .. Te rog, dragă Cpstică! dacă rămâne băiatul
repetent încă un an, e o nenorocire pentru familia lui -- o
familie dintre cele mai bune -- şi pentru mine o mare
mâhnire ...
25 - A! irezistibilă milogeală prietenească! zice Costică !
ce bine ştii tu să porunceşti! Aide! să-i fac hatârul şi de
data asta ... să-i dau nepricopsitului 7.
- Merci, dragă Costică, mare pomană .. ţi faci!
- Cum îl cheamă?
30 Eu caut repede în buzunare scrisoarea d-rei Mari
Popescu. .. Nu e ... Zic lui Costică:
- Un moment!
Şi ies ca din puşcă, sar în birje şi alerg acasă ... Acasă,
scrisorica nicăeri ... Fuga la d-şoara Popescu.
35 - Prea graţioasa mea prietenă, lucrul merge bine; am
obţinut dela profesor nota dorită; decât, acuma am nevoie
să ştiu numele protejatului matale... Cum îl cheamă pe
tânărul ?
- Ţi-am scris numele în scrrsoarea mea.
[115]
LANŢUL SLĂBICIUNILOR
115
cum îl
să 'ti-I
,
5
10
15
20
25
30
35
-- Da, dar scrisoarea dumitale am rătăcit-o acasă prin­
tre alte hârtii, şi lucrul este urgent: ca să nu pierd vremea
căutând-o, am venit la d-ta ... Cum îl cheamă?
- Zău, nu mai ţiu minte, zice drăgălaşa mea amică;
pentrucă drept să-ţi spun, madam' Preotescu, o bună prie­
tenă a mea, la care ţiu foarte mult, - nu sunt în stare să-i
refuz nimica, - m'a rugat să-ţi scriu, că ştie că ţii foarte
mult la mine şi nu mă refuzi niciodată, şi eşti prieten cu
d. profesor Costică Ionescu, care ţine foarte mult la dota
şi nu e în stare să-ţi refuze nimic.
- Atunci, ce e de făcut? zic.
-- Du-te dota la Madam' Preotescu şi întreabă-o
cheamă pe băiatul pe care mi l-a recomandat ca
recomand d-tale.
- Sărut mănuşiţele!
Şi alerg la Preoteasca. .. Zic:
- Madam' Preotescu, uite la ce am venit săvă deranjez:
aţi recomandat amicei mele d-rei Mari Popescu pe un
tânăr, să mi-l recomande mie, să-I recomand amicului meu
Costică Ionescu, profesorul ...
Da!
Ei! cum îl cheamă?
Nu ţi-a scris Mari?
Ba da, dar am rătăcit scrisoarea, şi d-şoara Popescu
a uitat cum îl cheamă şi m'a trimis să-mi spuneţi d-voastră.
- Eu. .. drept să-ţi spun nu mai mi-aduc aminte,
pentrucă i-am avut numele pe o însemnărică, pe care am
lăsat-o la Mari; dar putem afla dela Diaconeasca, - şade
aci aproape, - ea m'a rugat, că ştie cât ţine Mari la mine
şi dota nu refuzi nimic lui Mari şi d-l Costică Ionescu pro­
fesorul pe dota nu te refuză niciodată.
-- Atunci, zic, cum facem?
-- Stăi niţel, să t.rimit să cheme pe Diaconeasca: este
aci alături.
N'aştept mult. Madam' Diaconescu vine. Dar, fatalitate!
şi dumneaei se află în aceeaşi necunoştinţă despre numele
junelui nostru protejat: însemnărica i-a dat-o arnicei sale
madam' Preotescu.
- Ce-i de făcut?
[116]
116 NUVELE ŞI SCHIŢE
-- Aleargă la Iconomeasea !
, Alerg la Iconomeasca... De acolo, la Sachelăreasca .
Pe urmă la Piscupeasca. .. In. sfârşit, am dat de izvor .
Tânărul este nepoţelul Iu madam' Piscupescu, băiatul su-
5 rioarei dumneaei, al Iu madam' Dăscălescu : Mitică Dăscă­
lescu.
Nimic nu' refuzăm .- madam' Piscupescu lu madam'
Dăscălescu, ma dam' Sachelarescu lu madam' Piscupescu,
madam' Iconomescu lu madam' Sachelarescu, madam' Dia-
10 conescu lu madam' Iconomescu, madam' Preotescu lu
madam' Diaconescu, d-ra Popescu lu madam' Preotescu,
eu d-rei Popescu, şi mie amicul Costică Ionescu... Alerg
la Costică Ionescu .
. - Dragă Costică, să nu mă. laşi. .. Viu la tine sigur că
15 n'ai să mă refuzi, ştiu cât pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi
permit a mă 'ndoi un moment .
Lasă, omule, fleacurile .
Să-i dai nota 7, cum mi-ai promIS ...
Cui, frate?
20 Lui Mitică Dăscălescu !
Mitică Dăscălescu!... Nu tiu- minte să am vreun
,
şcolar cu aşa nume.
- Nu se poate!
- Să vedem! ...
25 Şi se uită în cataloage.
- Nu; n'am niciunul Mitică Dăscălescu, în cursul infe­
rior; ai făcut confuzie; trebue să fie În cursul superior.
Alerg ... de astădată drept la madam' Piscupescu.
- Madam' Piscupescu, de ce clasă dă examen nepoţelul
30 matale?
.- De clasa VI!
- A! zic eu. .. Bine!
Şi dau fuga 'napoi la Ionescu; zic:
-- E în clasa VI Mitică Dăscălescu al meu.
35 ---- Atunci nu e la mine, e la Georgescu: îl cunoşti pe
Georgescu?
--- Nu. Tu nu-l cunoşti? ţi-e coleg.
- Ba da, ţine foarte mult la mine, nu e 'n stare să-mi
refuze nimic.
[117]
LANTUL SLĂBICIUNILOR
117
-- Atunci, ZIC eu, mă rog, ţie, nu mă lăsa l , .. ştiu că
pot conta pe armcrţia ta şi nu-mi permit ...
--._- Iar?.. Eşti cu birja... hai de mă du degrabă la
Georgescu.
5 - Haide.
-- Ajungem ... Aştept în birje pe Ionescu. Peste câteva
momente iacătă-l.
--, Ai avut mare noroc c'am venit 'tocmai la pont, dacă
mai întârziarn tin sfert de ceas, până la două, mergea cu
10 cataloagele la şcoală şi trecea notele în matriculă: prote-
jatul tău avea un 3.
-- Şi acuma?
--, Are 7.
Uite-te, am gândit eu, ce va să zică o întârziere de
15 câteva minute: cum poate nenoroci pe un tânăr! Rămânea
Mitică Dăscălescu iar repetent, cu toate că ţine la el atâta
mamită-sa Dăscăleasca, la care ţine Piscupeasca, la care ţine
Sachelăreasca, la care ţine Iconomeasca, la care ţine Dia­
coneasca, la care ţine Preoteasca, la care ţine mult gra-
20 ţioasa Popeasca, la care ţiu foarte mult eu, la care .
[118]
GROAZNICA SINlJCIDERE
DIN STRADA FIDELITĂŢ.I1
(Sub acest titlu, citim în "Aurora", ediţia de dimineaţă)
Azi dimineaţă, întreagă strada Fidelităţii a fost viu emo-
5 ţionată de o sensatională dramă pasională. Pe la orele
şapte a. m. vecinii fură alarma ţi de nişte ţipete sfăşie­
toare, care porneau dela casa cu No. 13.- In această casă
locuesc de multă vreme doamna Zamfira Popescu, văduva
răposatului veteran al corpului didactic Nerone Popescu,
10 fost profesor de, limba latină, împreună cu cei doi copii
ai săi, Cicerone Popescu, elev de administraţie, şi domni­
şoara Porţia Popescu. La ţipetele îngrozitoare, toţimaha­
lagiii se adunară în grabă şi îndată aflară ce era: o si­
nucidere!
15 Domnisoara Popescu de' mai multe săptămâni zăcuse
într' o stare de melancolie şi de abatere sufletească, încât
nu mai mânca, nu mai bea, nu mai dormea de loc. Cu
o zi înainte de a lua fatala hotărîre, arătase semne de
mare nelinişte; a cerut să mănânce şi să bea. După ce a
20 dejunat cu mare poftă şi s'a săturat, a 'nceput deodată
să plângă, zicând cătră doamna Zamfira Popescu:
- Mamiţo, eu nu mai pot să trăesc! eu vreau să mor!
La aceste cuvinte mama i-a răspuns:
- Mofturi! ia fii bună şi te-astâmpără... Las' că o
25 să-ti treacă! .
,
Porţia însă a adăogat:
-- Ai să vezi!... Dar dacă mor, jură-mi, mamitico,
jură-mi că o să-mi pui pe mormânt boboci de trandafir!
Bobocii erau florile ei favorite.
30 Doamna Zamfira Popescu schimbă vorba: fără să se
teamă de vreun sfârşit fatal, deoarece Porţia, care era sim-
[119]
GROAZNICA SINUCIDERE DIN STRADA FIDELITĂTII '119
ţitoare, de multe ori, în momente de supărare,ameninţa
că se va sinucide. Din nenorocire, de astădată amenin­
ţarea fusese mai mult decât serioasă.
Ce se 'ntâmplase?
5 Azi noapte, pe când fratele său lipsea după obiceiu şi
mamitica dormea, Porţia scoase gămăliile la o duzină de
cutii mari cu chibrituri şi le aruncă într'o cinzeacă de ra­
chiu de drojdii. Aşteptând să. se dizolve fosforul, sărmana
fată se aşeză la masă şi scrise cu toată limpezimea de minte
10 & scrisoare către mamiţa şi către frăţiorul ei, prin care
cere pardon de durerea ce le-o cauzează şi le declară că
moare deoarece este părăsită de tânărul Mişu Z... până
zilele trecute student în medicină şi astăzi doctor de plasă.
Intr'un postscriptum apoi, conjură încă odată pe dezolata
15 mamă să nu uite de boboci.
Când a terminat scrisoarea, gămăliile de chibrituri erau
dizolvate. Porţia înghiţi păhăruţul, dându-I cu voluptate
peste cap, şi merse să se culce în patul ei aşteptând cu
resemnare moartea. Aceasta nu întârziă să se anunţe prin
20 nişte oribile crampe de intestine. Nenorocita, covârşită de
dureri, sări în sus şi 'ncepu să ţipe spunând tot: '
, M' , h ! M' 1 fi f . .' '.' S � " �!
_. OI'. mor .. , ,a . IŞU e, 11 erictt .. ,. căpaţi-rnă ...
. scăpaţi-mă! sunt încă tânărăI Nu! nu! nu vreau să mor!
Atât putu să zică şi căzu în convulziuni. Intr'o stare
25 desperată a fost transportată iute la spitalul cel mai apro­
piat.
.Cât despre d-l Mişu Z., cauza acestei nenorociri, iată ce
am putut afla în pripă. . . .
Acum vreo patru-cinci ani, un tânăr student sărac de
30 vreo 21 de ani, prietenul lui Cicerone Popescu, îndată ce
dete bacalaureatul şi se înrolă ca voluntar, se aşeză în
pensiune, într'o odaie mobilată, la doamna Zamfira Po­
pescu, cu casă, masă, îngrijire, în fine de toate. Tânărul
Mişu Z... foarte vioiu şi drâcos, limbut şi caraghios, nu
35 întârziă să inspire Por-tiei una din acele pasiuni care decid
de viaţa unei femei. In curând o relatiune amoroasă ne­
bună se contractă Între ei. Această relaţiune a durat până
mai acum vreo două luni, când tânărul, care studia medi­
cina, şi pe care toţi îl numeau pentru aceasţa « doftoraşul »,
10
[120]
120 NUVELE ŞI SCHIŢE
îşi luă diploma, şi imediat, având oarecare protecţii,-­
mama lui. este jupăneasă 'n casă la moşia unui înalt per­
sonaj, - căpătă un post de medic de plasă. Işi poate ori­
cine închipui lovitura ce « doftoraşul » i-o dete Portiei, când
5 îi spuse că el. are s'o părăsească şi.să meargă la post. Fata
începu să-i facă nişte scene, aci duioase, aci fioroase; aşa
încât el înţelese că pasiunea ei contrariată brusc ar fi pri­
mejdioasă, şi astfel se hotărî să joace comedia. Pentru a
adormi temerile victimei sale şi a o asigura că şi-a schimbat
10 cu desăvârşire hotărîrea de a o părăsi, el alergă la aju­
torul unui prieten redactor, Iăcându-l să-i. publice prin
ziarul (< Lumina» următoarea notită:
«Aflăm cătânărul doctor Misu' Z. .. care si-a sustinut
, "
cu un succes strălucit teza sa despre Simptomele la dioerse
15 intoxicări oiolente, şi care a fost numit doctor de plasă,
refuză categoric a primi acest post. Era în adevăr absurd ca
un aşa distins elev al facultăţii noastre de medicină să se în­
funde într'o provincie. Tânăru] doctor e hotărît a rămânea
în Bucureşti, unde va practica arta sa, aşteptând să se
2 o prezente la primul concurs pentru obţinerea unui post la
vreunul din spitalele Eforieji. Nu ne îndoim de succesul
simpaticului nostru amic » •..
Ultima umbră de bănuială şi de temere a d-rei Popescu
fu risipită prin citirea acestor rânduri. Ba ceva mai mult.
25 tânăra sentimentală, văzând reîntoarcerea iubitului ei, de­
veni şi mai pasionată. Ea nu ştia că totul este o farsă.
Nu-şi putea închipui, în naiva ei sinceritate, ce surpriză
îi pregătea acela pe care-I adora. «Doftoraşul » nostru, ca
să poată pleca fără vorbă şi să-şi ia bagajul, care consista
30 într'un geamantan şi câteva cărţi, făcu un plan infernal.
Ohţinând un bilet de lojă la Dacia, � probabil un bilet
de favoare" căci se va vedea că individul nu era decât un
chilipirgiu, _. merse cu damele, mama şi fata, la teatru.
Peste câteva minute după ridicarea cortinei, pe când da-
35 mele urmăreau cu cel mai viu interes desfăşurarea corne­
diei, el se sculă şi pretextând că merge la bufet să le aducă
prăjituri şi apă rece, plecă frumuşel din lojă. Coborî, ieşi
din teatru, se aruncă într'o birje, merse acasă, îşi luă ba­
gajul, se duse la gară şi se sui în tren. Un moment femeile
[121]
GROAZNICA SINUCIDERE DIN STRADA . FIDELITĂŢII 121
crezură că doftoraşul s'a încurcat la bere în bufet, după obi­
ceiu. Dar, trecând şi actul al doilea, o idee trecu ca un fulger
prin mintea tinerei abandonate, Repede alergară acasă. In­
trară în odaia lui : bagajul. şi cărţile nu mai erau acolo.
5 D-ra Popescu a avut o criză nervoasă îngrozitoare, din
care nu şi-a revenit decât tocmai a doua zi. De atunci,
disperarea ei a mers tot crescând până ieri, când durerea
morală devenindu-i insuportabilă, s'a hotărît a pune capăt
nenorocirii sale prin moarte.
10 .Când oare se va face un exemplu cu aceşti dornnişori,
care se introduc în familii oneste, sub pretext de prieteşug,
spre a corupe copilele şia le arunca în ghiarele desfrâului
sau în ghiarele morţei, ca în cazul de faţă? Mărturisim că
nu 'nţelegem de loc nepăsarea parchetului, care nu inter-
15 vine, deşi i s'a adus la cunoştinţă cazul, punându-i-seîn
vedere şi documentul trist rămas dela nenorocita victimă.
La ediţia de seară alte amănunte.
A poi în ediţia de seară:
Am alergat la spitalul unde fusese transportată d-ra-P.
20 Popescu, şi am cerut să văz pe internul de serviciu. Am
avut deocamdată noroc: eu cerusem unul si m'au întârn-
, .
pinat doi --- doi tineri destul de politicoşi şi foarte, prea
veseli, pentru atmosfera tristă în care trăiesc. In adevăr,
trebuie să aibă cineva o inimă de bronz sau de piatră
25 ca să mai fie vesel în mijlocul atâtor suferinţe şi mizerii
omeneşti. Am rugat pe d-nii interni să-mi permită a vedea
,pe d-ra P. Popescu, de soarta căreia se interesează citi­
torii noştri. Au început amândoi să râză.
- Tânăra? ... cu chibriturile? m'a Întrebat unul, apă-
30 sând ironic pe fiecare vorbă... Ehei! dumneata să fii
sănătos!
- A murit! am strigat eu.
-.Ei as!
,
-- Atunci?
35-- Nu mai este aici! i-a trecut, ŞI l-am dat drumul.
Adineaori a plecat mititica cu mamiţiea!
Şi 'ncepură iar să râdă amândoi.
- Dacă n'a luat chibrituri destule! cine strică?
10'
[122]
122 NUVELE ŞI SCHITE
-- Dar mi se pare, zisei eu, că o duzină de cutii mari ...
-. Ei, aş L.; nici o duzină de gămălii ... Pentru d-ra
Porţia a fost porţia prea mică; cum e dumneaei solidă
îi trebuie o porţie mult mai sdravănă !
5 Desi am fost revoltat de modul cum cei doi tineri Îsi
, ,
râdeau de nenorocirea biet ei creaturi, făcând jocuri de cu­
vinte t.riviale şi neroade asupra numelui ei, clasic, am voit
să profit de ocazie şi să mai culeg câteva informaţiuni
asupra « doftoraşului », In adevăr, îl cunoşteau. La prima
10 mea întrebare despre dânsul, au început iar râsul Ior, care
mă enerva:
-- Se sătura se bietul « doftorasul » ••• In sfârsit a scăpat!
, , .
zise unul.
- Mare răbdare a avut! închipue-ti , atâtia ani de-arân-
d 1 .. . I
15 u . tot o porţie, ŞI ce por ţie ..
- Iar? am strigat eu indignat, şi fără să-i mai salut,
am plecat.
Tot drumul până la redacţie m'am gândit câtă prăpastie
este între educaţiunea spiritului şi educaţiunea inimii, şi
20 cum neglijând pe aceasta din urmă nu poţi, cu toată În­
văţătura, produce decât monştri sociali. Iată cazul celor
doi tineri, cari mâine, poimâine, vor fi chemaţi în socie­
tate să exercite cea mai nobilă şi cea mai umanitară pro­
fesiune. La ce altă profesiune se cere mai multă dragoste
25 şi milă de aproapele său, mai multă delicateţe de senti­
·mentf�,rnai Iină pricepere a cutelor sufletului omenesc? •
Medicul! .. , Dar medicul este un duhovnic mângâetor; el
trebuie să se apropie de nenorocitul suferind eu blândeţea
eu care Mântuitorul s'a apropiat de Lazăr: numai astfel
30 ştiinţa, ajutată de înălţarea sufletului, poate face mira­
colul! .. , 'Mâine, acesti doi tineri vor fi medici si astăzi
, )
râd şi-şi bat joc, .Într'un mod atât de vulgar, de suferinţa ,
extremă care a determinat pe nefericita tânără să prefere
luminii vietii besna nimicului! lată roadele înaltei noastre
,
35 culturi universitare! Foarte mulţumim de aşa cultură l
Dar, în fine, bine câ a scăpat biata fată!... Asta de
sigur o s'o fad! mai cuminte... Mai la urmă, cine ştie
ce noroc poate avea!
*
[123]
5
10
15
20
25.
30
35
GROAZNICA SINUCIDERE DIN' STRADA FIDELlTĂTIl 123
In aceiaşi seară, citim în « Lumina »:
Un confrate a publicat azi dimineată o stire de sensatie
despre sinuciderea unei copile disperate din cauză că 'ar
fi fost trădată de amantul ci, un doctor proaspăt -- un
întreg roman pasional il .la Ponson du Terrail sau Jules
Mary, o întreagă melodramă, it la d'Ennery.
Am fost şi noi curioşi să vedem ce este adevărat din
toată comedia aceea si am mers după inforrnatiuni,
, ,
Un amănunt caracteristic trcbuie să-I dăm cititorilor
dintru început: când noi ne-am transportat în localitate,
sinucisa din strada Fidelităţii, d-ra Porţia Popescu, se'
'rrtorsese dela spital, unde, dealtminteri, putem afirma cu
siguranţă, nici n'avusese nevoie să meargă. In adevăr, doza
de chibrituri pe care o luase fusese cu totul neînsemnată.
Din aceasta şi din cele ce vor urma, se va' convinge ori­
cine că n'a fost deloc vreo hotărîre serioasă de sinucidere,
ci numai o demonstraţie, cu scop de a interesa pe infidelul
« doftoras ».
,
Trebuie mai întâiu să spunem că tânăra amăgită, de­
lăsată, abandonată, nenorocită, numără peste de două ori
mai multe roze decât îi trehuesc cuiva pentru a-şi putea
administra liber averea şi răspunderea personală - adică
o vârstă cam de 4,�-45 de ani. Sunt vecine în mahala
care o estimează chiar la mai mult. Astfel, d-na X ...
moaşă, una dintre primele eleve ale răposatului doctor
Capşa, proprietară alături cu d-ra în chestiune, ne-a afir­
mat că-şi aduce aminte exact de timpul când îşi dădea
casele răposatul Nerone Popescu, pe care par'că-l vede încă
în cămaşă de noapte şi 'n papuci, conducând lucrările zi­
dăriei în persoană şi înjurând ungureşte pe salahori (era
în vacanţa mare), deoarece, în acelaş an d-sa, d-na X ...
moaşa, s'a născut. Ei bine, pe atunci, Ţica adică Porţia,
era fetiţă măricică ; se juca cu păpuşile.
Tânăra delăsată stă si în avere tot aşa de binisor ca
, ,
şi 'n vârstă. Are împreună cu mama sa, după legea veche,
pensia veteranului profesor Nerone Popescu, dela care a
moştenit easele din strada Fidelităţii, două prăvălii de câr­
ciumă, cu pivniţă, grădină şi vie în strada Viişoara, pro-
[124]
124
'NUVELE ŞI SCHIŢE
-
35
30
15
ducând net 1200 lei anual; apoi se zice că avea şi vreo
12 mii de lei în bonuri la casa de depuneri; dintre aceştia
Însă se presupune că ar fi atins ceva pentru cheltuelile de
. studii ale « doftoraşului »,
Foarte romanţioasă, ea ţinea mult la societatea tinerilor
studenţi, slăbiciune contractată de demult, de vreo două ­
zeci şi cinci de ani, de pe când tatăl său Nerone ţinea în
mahala o mică fabrică de bacalaureat. Dealtminteri toti
mahalagiii zic: unde sare capra, sare şi iada; se pare că
si .rnamita a avut odinioară multă slăbiciune de « boboci ».
, ,
De vreo trei patru ani acuma, Porţia primise in pensiune
pe tânărul Mişu Z ... student în medicină, şi imediat con­
tractase pentru el o pasiune nebună.
Medicinistul, băiat sărăcuţ, găsind aşa de călduros adă­
post şi culcuş, nu căutase de loc a contraria pasiunea gazdei
sale, care era o binefacere cerească pentru el; din contră,
o alimentase cu multă metodă. Această relatiune destul
. . ,
de nepotrivită dură până ce, după câţiva ani de studii,
tânărul îşi susţinu teza. De mult îi erau peste capfavo-
20 rile d-rii Ţica ; se hotărî Sfl scuture jugul când nu mai
avea nevoie să-I poarte. Stărui, şi prin protecţiuni, căpătă
un post de medic de plasă/ Când voi să plece, pasionata
Porţia îi puse piciorul în prag : scene sfâşietoare, rugăciuni
fierbinţi, ameninţări teribile de sinucidere şi chiar de asa-
25 . sinat,{{ Doftoraşul >} plictisit, neputând pleca fără bagaj şi
voind să evite scandalul în mahala, se hotărî să recurgă
la un subterfugiu, la aceea ce - ierte-ni-se expresia tipică
şi consacrată o în argotul studenţesc se numeşte un
chiul.
Câteva zile se prefăcu apucat de o rentoaroere de pa­
siune turbată, apoi, când adormi bine orice prepus, con­
duse pe cele două dame la teatru; le lăsă în lojă, şi el cu
bagajul se sui în tren pentru a se prezenta la post.
Urmarea acestui roman tragi-comic îl ştie publicul din
darea de seamă lirică si sensatională a confratilor nostri
" '"
dela « Aurora »,
Şi. .. iată cum se scrie istoria!
In momentul când asternem aceste rânduri, d-ra Portia
, ,
Popescu este în afară de orice pericol, precum era dealt-
[125]
GROAZNICA SINUCIDERE DIN STRADA FIDELITĂŢII 125
minteri şi în momentele crampelor, prea puţin serioase ca
să poată compromite o sănătate aşa de robustă.
Un amănunt curios iarăşi este faptul că d-ra, cu o zi
înainte de demonstraţiunea ei romantică, suferea grozav
5 de măsele. D-ra are dintii foarte stricati şi sufere mult
, ,
de asta când răceşte ; e probabil că această infirmitate.
ca şi cearcănele vinete de pe obraz, se datoreşte abuzului
nemăsurat al gogoşilor de ristic. Din cauza durerilor prea
frecuente de măsele, a şi contractat de mult obiceiul fu-
10 matului. Ei bine, după crampele ce le-a suferit din pricina
chibriturilor, i-a trecut cu desăvârşire durerea de măsele.
Poate că fosforul!
A treia zi « Lumina », ediţia Întâia, scrie:
Aseară, în faţa otelului Continental s'a' petrecut un scan-
15 dal ne mai pomenit.
Primul nostru redactor, d. Mihail Constantinescu,' se
plimba pe dinaintea otelului, convorhind despre chestiuni
politice cud. deputat N ...
, Pe când nici nu gândea, doi indivizi, un ofiţer de in-
20 tendentă si un elev de administratie, i se pun în fată.
, , , ,
Cel din urmă, cu un ton provocător, îl întreabă:
- Mă rog, dota eşti d. Mihail Constantinescu, directorul
pamfletului care se intitulează « Lumina »?
- Eu! răspunde amicul nostru.
25 --- Esti un misel! strigă individul cu un ton si mai provocator.
- Şi' cine eşti d -ta, mă rog, care îmi spui aceasta? în­
treabă calm amicul nostru retrăgându-se trei paşi.
�-- Sunt Cicerone Popescu!... Ai atacat familia mea!
ţi-ai permis să ataci familia Popescu!
30. Şi fără a mai da timp amicului nostru să facă încă un
pas înapoi, se repezi şi-l lovi în obraz cu pumnul, umplân­
du-l de sânge.
Intr' o clipă lumea se strânse. Mai mulţi inşi săriră în
ajutorul primului nostru redactor, care se aruncă, după
as întâiul moment de surpriză, înhăţă de piept pe agresor
şi, după ce-i dete o corecţiunemeritată, îl duse urmat de
atâţia martori la secţia apropiată, unde se încheiă cuve­
nitul proces-verbal.
[126]
126
NUVELE ŞI SCHIŢE
Agresorul descreerat este fratele persoanei ridicule, pa­
sionată de « boboci », despre care am vorbit în numărul
nostru dealaltăeri, --- domnişoară t.inerică de 45 de ani
trecuţi, Porţia, Ţica Popescu, din care confraţii dela « Au-
5 rora» au vrut să facă cu orice preţ o eterică eroină de ro­
man sentimental.
S'a sezisat parchetul şi s'a reclamat ministerului de răs­
boiu.
Sperăm că atât just.itia cât şi suprema autoritate rnili-
10 tară îşi vor face datoria faţă cu acest tip şi infam şi ri­
dicul de bătăuş.
Vom reveni.
*
15
20
25 .
30
35
Apoi în "Aurora" de dimineaţă:
Ieri seara un atac infam a fost îndreptat în contra di­
rectorului nostru d-I Constantin Mihăilescu, în piaţa Tea­
trului.
Pe când d-sa voia să treacă drumul către fotografia
Mandy, trei inşi cari aveau aerul a fi într'o stare de ebrie­
tate patentă, ridicându-se de pe scaune de dinaintea he­
Tăriei Gambrinus, i-au tăiat drumul. Unul dintre ei îl in­
terpelează cu cuvintele: .
- D-ta eşti d. Constantin Mihăilescu, directorul « Au­
rorei »?
- Eu! si ce poftiti? cum vă numiti? cu cine avem onoa-
" ,
rea � întrebă râzând amicul nostru şi retrăgându-se câţiva
paşI.
- Sunt doctorul Misu Zaharescu! Cum ti-ai permis să
te atingi de numele d� Zaharescu?! '
Zicând acestea, beţivul aplică o lovitură puternică cu
bastonul peste capul directorului nostru; din norocire însă,
bastonul fu împiedicat de pălărie şi nu atinse decât uşor
sfârcul urechii amicului nostru. Mai multe persoane să­
rind, mizerabili i agresori cari erau numitul erou şi ridicul
si infam al dramei din strada Fidelitătii si doi interni
, , ,
doctoranzi, s'au suit degrabă într'o birje şi au fugit de
furia mulţimii indignate.
Parchetul a fost sezisat.
[127]
5
10
15
...
GHOAZNICA SINUCIDEHE DIN STRADA FIDELITĂŢII :127
Denuntărn onor. consiliu sanitar faptul mişelesc al celor
trei felceri, adoratorii lui Gambrinus, şi cerem o pilduire
severă.
Inţelegem ca un doctor să-şi ucidă fără răspundere bol­
navii eu clistirul şi cu scalpelul; dar trei doctori să facă
un consult pentru a ucide cu parul pe stradă oameni să­
nătoşi, asta e prea mult!
Dacă d. director general al serviciului sanitar nu-şi va
spune cuvântul, vom reveni.
*
Peste câteva zile, citim în "Universul":
Doctru-ul Mişu Zaharescu a fost suspendat de către con­
siliul sanitar din postul de medic de plasă pentru negli­
j entă în serviciu.
*
In fine "Aurora" reproduce după "Lumina":
Aflăm cu deosebită plăcere logodna gentilei domnişoare
Porţia Popescu, fiica Doamnei Zamfira Popescu şi a re­
pausatului profesor, veteran al corpului didactic, Nerone
Popescu, cu simpaticul dr. în medicină d. Mişu Zaha­
rescu, Indată după cununie, tânăra pereche va pleca la
Montpellier, unde eminentul elev al facultătii.noastre mcrge
a-si completa cercetările stiintifice.
'Felicitările noastre căld�roas'e tinerei şi simpaticei perechi .
[128]
LA PELES
,
-- Doăsp' ce trecute, Măndico! ce naiba faci, soro?
Aşa strigă cocoana Lucsiţa foarte nervoasă, intrând în
odae unde-şi face toaleta madam' Piscopesco.
5 Iar madarn' Piscopesco, din faţa oglinzii, răspunde ŞI
mai nervoasă:
-- Uf! lasa-mă draculuÎsi dumneata, mamito ! nu v ezr
cum m'a pocit dobitoaca? 'fir' ar afurisită să fie!
Dobitoaca este guvernantă la copii, şi piaptănă şi pe
10 madarn' Piscopesco ; cocoana Lucsiţa este mama lui madam'
Piscopesco, iar madam' Piscopesco este soţia lui d. Pisco­
pesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante şi mai
confortabile vile din Sinaia, vilă care poartă frumosul nume
al fiicei cocoanei Lucsiţii, i\rila « Esmeralda ».
15 Dela şase ceasuri dimineaţa, pe când soarele nu 's'a ri-
dicat bine peste piscul Cânelui, locuitorii vilei « Esmeralda »
umblă de colo până colo, cuprinşi toţi ca de nişte friguri.
Ce este? ce s'a întâmplat în familia Piscopescopentru
ca toată lumea din vila « Esmeralda » să fie aşa de emo-
20 tionată si de nervoasă?
, O bu�ată de bristol, care străluceşte d'asupra cărţilor
de vizită lăsate de amicii din lumea mare la vila « Esme­
ralda », ne va răspunde la această Întrebare. Să ne arun­
căm ochii pe acea bucată de bristol şi vom afla că din
25 Înaltul ordin al Maiestătilor Lor, doamna şi domnul Zefir
Piscopesco sunt invitaţi pentru astăzi, la ora 1 d. a., a
lua dejunul la castelul Peleş!
- Unde-i dobitoaca, mamiţo? trăsni-o-ar Dumnezeu s'o
trăsnească! zice madam' Piscopesco ciufulindu-şi tare ne-
30 căjită cârlionţii dela ceafă, care nu vor să stea cum vrea
dumneaei.
[129]
LA PELEŞ
129
-- Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi ZIce coana Luc­
siţa,
Şi trage lângă fereastră 'n lumină pe frumoasa ei fiică;
ia fierul de frizat de d'asupra flacării de spirt, îl apro-
5' pie de buze, suflă 'n el, şi'l vâră apoi în cârlionţii re­
beli,
--- Eşti nebună, soro! ţipă madam' Piscopesco, ce dracu!
chioară eşti?.. m'ai fript!
- Dacă te mişti! dacă bâţâi mereu din picior! Fie, soro,
10 la naiba! că prea eşti nevricoasă!.. A să văz.
Si coana Lucsita se uită 'n ceafa grăsulie a lui madam'
Piscopesco şi o scuipă, pe de-o parte să-i mai potolească
ustureala, pe de alta să n'o deoache: în adevăr, are de ce
să se mândrească o mamă.
15 Apoi, cu mai multă atenţie, supune şi aranjează câr-
liontii rebeli asa de frumos că madam' Piscopesco a şi uitat
de �rsură. '
- Doăsp' ce şi un sfert, soro! ce dracu faceţi? tot nu
te-ai mai isprăvit?. vrei să Întârziem? nu face pentru
20 ca să ne aştepte, mai ales întâia. oară!
Dar madam' Piscopesco, fără s'asculte vorbele domnului
Zefir Piscopesco, şi încovoindu-se de. talia ei elegantă
în faţa oglinzii, aşa ca să-şi poată vedea turnura, în­
treabă:
25 --- Sunt bine la spate, mamiţo?
- Eşti surdă, soro? sbiară cu severitate d. Piscopesco ;
vrei să ne atârne lingurile de gât? nu face pentru ca să
ne aştepte! întâia oară, Înţelege-mă!
, - ur: fir-ar a dracului si-afurisită de viată! zice madam'
30 Piscopesco. Unde-mi sunt mănuşile? '
Caută cocoanele 'n sus ... caută 'n jos ...
-- Chiamă pe dobitoaca... Unde-i dobitoaca? fir-ar a
dracului, să fie, ea ştie unde le-a pus.
- Uite-le! strigă coana Lucsita.
35 -- Haide odată, soro! că te las şi merg singur!
Sunt douăsprezece şi jumătate.
Incă o privire 'n oglindă.
In sfârşit, madam' Esmeralde Piscopesco sue în trăsură
cu soţul său.
[130]
130 NUVELE ŞI SCHIŢE
--- La Peleş! şi mai iute! zice către birjar d. Piscopesco,
după ce şi-a încrucişat braţele şi s'a aşezat hine.
Birjarul mână.
- Mamito l strigă madam' Piscopesco, uitându-se 'napoi
1) către coana Lucsiţa, care de pe verandă o scuipă, să n'o
deoache; mamiţo, bagă de seamă la cheile dulapului, că
iar fură zahăr dobitoaca, fir-ar a dracului, să fie!
[131]
10
15
20
25
30
INfAMIE ...
Mi s'a întâmplat să pierz un amic, un bun amic, şi nu
mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de­
aceea trebuie să spun oricui vrea să m'asculte, trista mea
A tA 1 T t-
m mnpi.are. la a.
Ştiam că amicul meu, bunul meu amic, are multă in­
fluenţă asupra unei persoane, de care atârnau la un mo­
ment nişte interese ale mele de extremă importanţă. Arn
alergat la er
_. Amice, bunul meu amic, zic eu, te rog, nu mă lăsa!
contez pe tine să mă salti în această ocazie; o vorbă bună
din partea ta către persoana, pe care o ştii, poate să-mi
facă norocul. .. Dă-mi o scrisoare călduroasă de recoman­
daţie. . . te rog, faci un mare bine pentru mine şi pentru
familia mea... copiii mei ...
Vai de mine! zice bunul meu arme, jenat de tonul
meu din cale afară milos... Ce trebuie atâta insistentă?
,
Şi, după ce-i explic bine de ce e vorba, se aşează la biu­
roul său şi începe să scrie.
După ce termină, se ridică şi, eu scrisoarea 'n mână,
îmi zice:
- lată ce am scris.
Apoi citeşte scrisoarea lui:
« Iubite amice,
« Amicul meu, aducătorul acesteia, VIIle la dumneata
să-ţi ceară un serviciu şi mă roagă să pun o vorbă bună
În favoarea lui. Nu stiu eu cât mai multă căldură să ti-l
recomand. Contez pe arnicita d-tale, că ai să-I tratezi 'ea
pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic. Aş
fi fericit să aflu că acest om, pe care-I iubesc ca pe un-
[132]
J32
NUVELE ŞI SCHIŢE
frate, cunoscându-l ce om de treabă şi capabil este, a ob­
ţinut dela dumneata ce a dorit şi ce, desigur, merită.
« Mulţumiri anticipate, etc. ».
Pe când eu nu ştiu cum să mai mulţumesc bunului meu
5 amic pentru atâta bunăvoinţă, el pune scrisoarea 'n plic,
lipeşte plicul şi scrie adresa; apoi îmi dă plicul ...
Iau plicul şi încântat plec, după ce îmbrăţişez cu multă
efuziune pe bunul meu amic.
Mă duc degrab la locuinţa persoanei în chestiune. Pentru
10 moment omul meu nu e acasă; dar după arniaz, îl găsesc
negresit _. asa a lăsat vorbă feciorului,
Su�t unsprezece ore înainte de amiază. Ce să fac până
la două, când pot vedea pe omul dela care atârnă viitorul
meu şi al copiilor mei?
15 Intru într'un birt modest să gust ceva şi, aşteptând pe
băiat să mă servească, privesc cu ochii plini de speranţă
plicul ce mi l'a dat bunul meu amic şi clădesc mii de cas­
tele strălucite ...
A! ce afacere!.. ce caldă .recornandatie l ce amic! ce
b . I
20 . un amIC. 1.
Pun plicul, pe care nu mă pot sătura să-I privesc, alături
de farfuria mea şi mă uit la el ca la o lumină conducătoare
în calea vieţei mele.
Pe masă, în faţa mea, stă într'un peş un serviciu şchiop
25 de salată.
Băiatul mi-aduce un bo1's... Nenorocitul! Vrea să-mi
,
toarne borşul din ceaşcă în farfurie şi stângaciu. face o
mişcare cu cotul şi răstoarnă peste plicul meu serviciul
cel şchiop.
30 - Piază rea! zic eu în gândul meu. .. S'a vărsat unde-
lemnul!
Dar n'apuc să gândesc bine, şi prostul de băiat, intor­
cându-se brusc să vază ce a răsturnat, apleacă ceaşca şi
varsă şi ciorba pe masă.
35 Plicu:l! plicul meu!
Il iau repede şi-I şterg ...
Din nenorocire hârtia plicului a înghiţit destul unde­
lemn şi destulă zeamă caldă.
[133]
INFAMIE ...
13:3
• Ce e de făcut? să-I mai şterg! Tot ştergându-l în amândouă
palmele cu şervetul ... altă nenorocire ... plicul se deslipeşte!
E peste putinţă să duc persoanei o scrisoare în aşa hal.
Să alerg la amicul meu, să-I rog a-mi da o a doua ediţie,
5 .revăzută poate şi considerabil augmentată.
Maltratez încă odată pe secătura de chelner şi plec fu­
rios, cu plicul în mână pe bulevard.
Pe drum, dracul-O - că nu pot zice altfel- n'are de lucru?
Ce-mi şopteşte? Plicul e deslipit. .. la să mai citesc odată
10 călduroasa scrisoare a bunului meu amic.
O scot frumuşel din plicul soios .... Undelemnul şi gră­
simea borşului au pătruns până la hârtia dinăuntru, pe
care au făcut-o transparentă ;pe dos, într'o parte, se pot
citi câteva vorbe de-a'ndărătele... Mă uit d'aproape şi
15 văz bine literele. .. ragăm nu. Citite pe· dos, cum este scris
pe o faţă, aceste litere fac vorbele un măgar ...
Un măgar! ... zic eu fără să'nţeleg ... Ce caută vorbele
astea aci?. Un măgar!.. Mi -a citit amicul meu adineaori
scrisoarea: n'am auzit aşa vorbe... Şi-apoi, ce noimă?
20 cum s'ar putea potrivi?. Ce-i asta?
Aiurit, desdoesc scrisoarea, o şi cu ochii mei citesc:
« Stimate amice,
« Moftangiul, care-ţi aduce această scrisoare, mă roagă
cu insistenţă să ţi-l recomand: e vorba de o afacere, pre-
25 tinde el, dela care ar atârna viitorul lui şi al copiilor lui, o
afacere cu tine. Imi fac o datorie amicală să-ţi atrag atenţia
asupra acestui caraghios, şi deaceea m'am şi grăbit a-ţi '
scrie, nu cumva să alerge la altă intervenţie pe lângă tine
şi să te încurce.
30 « Ia seama, nu-i acorda nici un crezământ. E un măgar
şi jumătate. Atât, în privinta caracterului. Cât despre in­
teligenţă, poate că ar avea câteodată ceva: spirit, dar foarte
superficial şi cu deosebire zevzec.
« Primeste-I dar pe acest stimabil amic în consecintă.
, ,
Al tău, etc. »
35 Mă şterg bine de sudoare pe frunte şi m' arunc într' o
birje. Când să intru în strada, unde locueşte amicul meu.
iată-I, îmi ese în faţă. Opresc birja şi sar jos vesel.
[134]
134 NUVELE ŞI SCHITE
--- Ei! mă întreabă 'amicul meu. Ai fost? L-ai găsit pe
omul d-tale ?
- Da, zic eu râzând.
_. Ei! ai reusit? ce ti-a zis?
, ,
fi �- Ce să -rni zică? că sunt un moftangiu, un caraghios,
cu care nu vrea să se'ncurce... că sunt un măgar ... şi
jumătate. .. Atât în privinţa caracterului... Cât despre
inteligenţă, a zis că am câteodată ceva spirit, dar super­
ficial. .. că adică. sunt un zevzec ...
10 -- De unde ştie astea?
-- Din scrisoarea d-tale.
-- Ti-a spus el că din scrisoarea mea?
.- Nu! stiu eu că din scrisoarea d-tale.
,
-- Cum?
15 - Am deschis-o.
- A! domnule, strigă indignat amicul. .. Ai deschis scri­
soarea ! .. Asta e o infamie!
Eu, drept orice răspuns, îi trag două perechi de palme,
mă sui şi... mână birjar!
20 Se'nţelege că după infamia ce am comis, orice legătură
Între mine si amicul meu a tnebuit să se rupă ...
Ah! cât de rău îmi pare! ,ttm pierdut un atât de bun
. ,
amIC ...
[135]
o CONFERENŢĂ
S'a hotărît 1 trebuie Sâmbătă să tiu la S. P. M. D. R.
,
o conferenţă în şedinţă plenară. Imposibil să scap: am
apucat, întrun moment de slăbiciune, să promit junei mele
5 amice din tinereţe, madam' Parigoridi - este pentru mine
o chestiune de conştiintă, de onoare, de inimă.
Eu tiu la madam' Parigoridi, fiindcă si dumneaei tine
la min�. De atâta vreme suntem buni prieteni, şi nici' un
nor n'a venit să Întunece. .. în sfârşit, ce să mai vorbim?
10 îmi zice: « nene Iancule »,
Asta, ce-i drept, nu-mi prea place ...
Când eram sufler la teatru, acu vreo patruzeci de ani,
damele aveau obiceiul să-mi zică « Iancule », ba, unele,
chiar « mă Iancule » - nici un respect! Apoi, au mai trecut
15 aşa cam douăzeci de ani, îmi ziceau «domnule lancule ».
Când am ajuns director, îmi ziceau « stimate domnule di­
rector ... ». Acu, după alţi vreo douăzeci, toate - adică
toate câte-mi mai sunt prietene - din « nene lancule » nu
vor să mai mă scoată.
20 Toată lumea în serviciu public înaintează -numai eu,
din zece 'n zece ani, regulat, degradat! Dela « mă» de
odinioară (uneori chiar cu ghionturi şi fel-de-fel de maltra­
tări. .. odată o prietenă a mers cu Îndrăzneala până chiar
să-mi tragă palme, şi, pe onoare, degeaba... cine ştie ce
25 i se păruse l) cum zic: dela « mă» de odinioară, am ajuns
acum la « nene » -- şi totdeauna cu mult respect.
Fireşte că asta nu-mi convine, fiindcă eu n'am fost în
viaţa mea mândru, să ţiu atâta la respectul prietenelor ,
Dar, în sfârşit, aşa e lumea noastră, n'ai ce-i face! dacă
30 nu se poate altceva decât respect, trebuie să ne mulţu­
mim şi cu atâta - cu respect! Tot e bine; încai nu mai
11
[136]
136 NUVELE ŞI SCHIŢE
căpătăm palme --- lucru care, putem zice, nu e frumos de
loc; cu toate că... nu face mare rău, dacă ne putem ex­
prIma aşa.
Dar să lăsăm astea, care sunt - adică, au fost --- nimi-
5 curi trecătoare, şi să ne gândim la viitor: ce fac eu cu ma­
dam' Parigoridi? Azi e Joi; poimâine, Sâmbătă, trebuie
să mă 'nfiintez la S. P. M. D. R. ... la 2% d. a. pentru ...
O să mă 'ntrebaţi însă: ce însemnează S. P. M. D. R.?
-- S. P. M. D. R. Însemnează « Societatea protectoare a
]0 Muzelor Daco-Homane ». Amica mea, madam' Parigoridi,
este viceprezidentă la S. P. M. D. R.; dar, la drept vor­
bind, este chiar prezidentă, fiindcă titulara, venerabila ma­
dam' Trahanache, trăeşte mai mult la Paris, şi afară de
asta este, cum zice viceprezidenta, ,< ramolisită »; şi, dacă
]5 madam' Parigoridi nu s'ar ocupa de toate, « s'ar duce
dracului S. P .... ». Şi dacă s'ar duce S. P., ce s'ar face
M. D. R.?
Două săptămâni, de când afişe, gazete, scrisori, per­
soane, anuntă mereu că eu am să tin la S. P. M. D. R. o
, ,
20 conferenţă: « Ce este arta? », iar eu par' că trăiesc pe sub
pământ -- par'c'aş fi sigur că 'Inainte de ziua de poimâine
se 'ntâmplă sfârşitul lumii ... i Dar îmi vin odată în fire.
Azi e Joi ... mai am numai două nopţi de dormit, şi,
înainte de a treia, trebuie să mă execut trebuie!
25 Noaptea de Joi spre Vineri o petrec rău simţ că am
friguri. .. Vineri, umblu de colo până colo, fără să ştiu
Încotro. .. Nu pot mânca i am pulsul neregulat; mă În­
covoaie o frică ne'nţeleasă; călcând, mi se pare că pun
piciorul în gol... Imi vine să merg la gară, să mă suiu
30 în primul tren şi să fug la Canada, unde, obscur, cu munca
braţelor mele, departe de orice S. P. etc .... să-mi c:1ştig
existenţa într'un mod onorabil. .. Dar n'am curajul să fug.
Umblu toată ziua să găsesc un colţişor pe care să nu văd
afişul eu « Ce este arta ». .. Imposibil!. ..
35 Mă 'ntorc zdrobit acasă ...
Vineri noaptea spre Sâmbătă ...
Nu pot închide ochii. La patru despre ziuă, sar din pat
în culmea irit.atiunii . .. Care? care este cel mai puţin du­
reros ŞI cel mai expeditiv mod de sinucidere?
[137]
o CONFERENŢĂ
:137
SB_ vedem ...
. . . Să mor aşa de tânăr? Dumnezeul meu! ce are să zică
amica mea madam' Parigoridi când va citi în « Universul »
tragica sinucidere a lui nen'su Iancu?!
5 --- Nu!: .. Să ai aşa curaj va să zică să fii laş! şi; pentru
nimic în lume, nu vreau să zică madam' Parigoridi că
nen'su Iancu a fost un laş! Ţiu la opinia amicei mele mai
mult chiar decât la moartea mea, dacă mă pot exprima
astfel. ... Nu! omul nu trebuie să abdice dela viaţă; el
10 este regele creaţiunii; trebuie să aibă ,răbdare, să aştepte
cu demnitate până va fi detronat.
Sunt şase ceasuri dimineaţa... In sfârşit, Aurora cu
degetele ei de roză a deschis porţile orientului. Mă îm­
brac şi plec degrabă către prăvălia meşterului meu, d.
15 Florian, care mi-a promis că astăzi negreşit, îmi dă gata
ghetele de lac, pentru conferen ţă.
Aerul diminetii îmi face bine... Iar un' afis! « Ce este
arta? )}. Intru repede la d. Florian, care a deschis prăvălia
înainte ca Aurora cu degetele ei de roză ...
20 Ghetele sunt gata şi-mi vin de minune; foarte potri-
vite: cât mă strânge una 'n dreapta, ailaltă tocma'tâta
mi-e largă 'n stânga; dar « elegant ceva »,
- Frumos meşteşug este meşteşugul dumitale, nene Flo­
riene!
25 - Este, nu pot pentru ca să zic; dar greu şi migălos ...
- Ei! care meşteşug nu e greu şi migălos? zic eu.
-- ... Şi cere multe... Ştii d-ta, domnule, câte şi mai
câte trebuiesc pentru ca s'ajungem la o pereche de ghete
elegante ea astea?
30 - Imi închipuiu ...
-- ... Ne trebuiesc: o cireadă de boi şi de viţei, o pă­
dure de stejar şi una de plută, un pogon de cânepă şi altul
de in, un lan -de grâu, o. mină de fier şi câte altele.
- Nu 'nţeleg ...
35 -- Cum nu 'nţelegi? nu ne trebuiesc calapoade, tălpi,
fa-ţă, căptuşeală, aţă, pap, cuie, scule?.. şi pe urmă, ee
ne mai trebuie? să vedem, ghiceşti?
Am stat puţin la gânduri şi apoi,privind în ochii ami­
cului Florian, care aştepta zâmbind răspunsul meu, am zis:
11'
[138]
138
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHITE
-- Pe urmă, fireşte, ne mai trebuiesc mintea şi puterea
care, din toate celea risipite 'n lume, să ne pregătească
materialele ...
- Şi pe urmă?
- Pe urmă. .. pe urmă, ne trebuie neapărat meşterul
cizmar, amicul nostru Florian, care din toate, cu dibăcie,
să ne facă o pereche de ghete elegante.
Şi zicând acestea, am sărit din loc, l-am luat în braţe
pe amicul meu şi, sărutându-l cu multă căldură, i-am
strigat:
- Mestere Floriene, destul! am înteles ! să trăi esti ! esti
mântuit�rul meu, dacă pot pentru ca' să mă exprim astf�l.
Foarte calm, la 2 d. a., mă 'nfiinţez la S. P. M. D. R.
Acolo, damele din comitet, cu viceprezidenta în frunte,
mă primesc foarte amabil.
Sala este arhiplină.
Mă suiu la tribună, pe o estradă, cu spatele la un pe­
rete pe care sunt reprezentate cele nouă muze în pito­
restile costume nationale românesti. Dacă ştiam mai di-
, , ,
nainte, veneam şi eu în costum de ciobănaş doinaş, cu
trei fluere -- unul de soc ce zise cu foc, unul de os ce zice
frumos şi altul de fag ce zice! cu drag -- Apollo naţional.
Madam' Parigoridi, din rândul întâiu de jeţuri, îmi face
un semn graţios eu rnânuşa - adică: suntem gata să te
ascultăm: poftim, nene Iancule, incepe t
« Doamnele mele, zic eu, iertaţi-mă dacă îndrăznesc, în
faţa unui auditoriu atât de select, să încerc, în marginele
slabelor mele puteri, a răspunde la una din cele mai grele
chestiuni, pe care de-atâtea secole şi-o pune spiritul uman,
şi anume: « Ce este arta? ». (Aplause).
« Celebrul discipol al nemuritorului Platone, Aristotele -­
genialul filosof, născut la Stagyra, astăzi Stavros, în Ma­
cedonia, anul 384, mort la Chalcis, în Eubea, la 322 înainte
de Christos; - supranumit « prinţul filosofilor; Întemeieto­
rul vestitei şcoli a Peripateticienilor ; preceptorul, educa­
torul prodigiosului Alexandru-cel-Mare;- Aristoteles, zic,
s'a întâlnit odată eu un tânăr zevzec dintre aceia care
dispretuesc învătăturile înalte si caută totdeauna să-si bată
, " ,
[139]
o CONFERENŢĂ
139
5
10
15
20
'25
30
35
joc de bărbaţii serioşi şi luminaţi, --- unul din acel soiu
de coconaşi, cum se găsesc în toate vremurile şi locurile,
care se fac blazaţi înainte de a se fi bucurat de bunătăţile
lumii, ca nişte pântece (iertaţi-mi expresia!) care simt greaţă
nu fiindcă sunt prea sătule, ci fiindcă nu sunt de loc hră­
nite. (Aplause. Mare ilaritate).
« Şi aşa, coconaşul zevzec, vrând să tachineze pe « prirrţu l '
filosof », l-a Întrebat:
- Spune-mi, ilustre, ee este frumuseţea?
« Iar ilustrul i-a răspuns:
- Amice, asta e o 'ntrebare pe care numai un orb
trebuie s'o facă.
(Aplausefurtunoase. Ovaţiuni,nu pentru prinţul filosofilor).
« Să venim dar, prea stimate doamne, după această
mică introductiune, la obiectul conferintei noastre si să
, "
ne întrebăm:
« Ce este arta? >)
Aci, spaţiul măsurat neperrnitându-mi a reproduce pe larg
conferenţa mea, mă mărginesca o da în liniamentele generale:
« O cireadă de boi şi de viţei... Pasc... Iarbă ...
« •.• Pădure de stejar, unde raza soarelui nu poate pentru
ca să 'ndrăznească ...
« ..• Un lan de grâu. .. Frumoasă e natura patriei noa­
stre, când nu-şi deslănţueşte elementele cu furie, căci atunci
este grozavă, dacă putem pentru ca să ...
« ••• O recoltă de cânepă, alta de in. .. să nu uităm că
suntem o ţară eminamente agricolă ...
(Aplause. Bravo repetate).
« ••• Un munte, Carpatul, care 'n profunzimile sânului
său ascunde comori de fier... Dar petroleul? acest căr­
bune-sirop, dacă putem pentru ca să ...
« Atunci mi se va spune că industria naţională nu tre­
buie încurajată. .. Il ne nous maruţu �)ait plus que cela!
(adică, pe româneşte: atât ne-ar mai trebui !).
(Aplause zguduitoare).
« ... Să luăm un exemplu concret, doamnele mele, un
lucru de care ne lovim la fiecare pas... să luăm o pe­
reche de ghete de lac, cum sunt ale mele ...
[140]
140
10
15
20
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
(Oratorul se dă jos de pe tribună, la rampă, şi, ridicând
unul după altul picioarele, îşi arată ghetcle nouă, apOI
. iar urcă la tribună. Râsete. Aplause entuziaste).
« ..• Ei bine, prea stimatele mele doamne, ştiţi d-v.
câte şi mai câte trebuiesc, afară de răbdare, spre a ajunge
să obţinem o pereche de ghete de lac elegante? căci, orice
s'ar zice, e lucru greu şi migălos, dintr'atâtea materii ri­
sipite, cum a vrut Creatorul, în natură, noi, graţie ge­
niului nostru, să ajungem, după nevoia şi intenţia noastră,
să obţinem ...
(Aplause asurzitoare. Oratorul se opreşte, se şterge pe
frunte şi aşteaptă, zâmbind, ca ovaţiile să se potolească.
Ovatiile se potolesc).
« ••• In fine, ca să 'ncheiem, doamnele mele, voiu răs­
punde încă odată scurt la întrebarea noastră:
« ..• Ce este arta?
« .•• Arta este, cum am putea zice mai bine? este În-
cercarea spiritului omenesc de a satisface o mare nevoie
a spiritului omenesc... care are nevoie, pentru a fi sa­
tisfăcut, de o satisfacere tot din partea unui spirit, care
şi acela. .. în fine,. .. da, În filne ...
(Oratorul are, probabil din cauza oboselii spiritului prea
încordat, un moment de ameţeală. Aplause călduroase îl
revivifică) .
« .•• Mai mult decât atâta nici Aristotele nu cred să
fi putut spune. .. Şi cine ar căuta să spună mai mult, de
sigur ar spune mofturi, ca tânărul zevzec, care încerca să
'nfunde eu o întrebare neroadă pe ilustrul filosof, stră­
bunul fratilor nostri macedoneni! »,
, ,
(Entuziasm la culme. Toate damele în picioare. Ov a­
ţiuni nesfârşite. Fanatism).
Uf 1 un ceas şi jumătate! Ce căldură! sunt leoarcă ...
La eşire, darnele din comitetul S. P. M. D. R. îmi
mulţumesc eăb�uros, dându-rni flori, ŞI care mal de
care:
- Bravo, nene Iancule !
Iar viceprezidenta, amica mea, madam' Parigoridi, îmi
sopteste:
, -- Fie! frumos ne 'ncălţaşi, unchiule!
[141]
Şi-mi întinde mâna. 1-0 sărut şi-i răspund ŞI mal
Încet:
-- }\II erei de compliment, nepoţică!... decât... mâna
mi-o întinzi? ce! eu sunt mânuşar ? La cizmar, altceva
se întinde.
- Tot obraznic ai rămas, nene lancule!
r
1
1
5
o CONFERENŢĂ
141
[142]
cocoană! })
tato! })
, ,
5
10
15
20
25
30
TA L!. ..
Ţal. .. Ce este ţal?
Este un substantiv român împământenit; înainte de îm­
pământenire, era verb german; Însemna a plăti -- se scria
zahlen şi se citea ţal'n.
Foarte des se întrebuinţează acest verb în lumea noastră,
unde, curnpărându-se toate, trebuiesc toate plătite.
Când s'au înfiinţat şi la noi în ţară berăriile, în secolul
trecut, fiindcă la 'nceput toţi berarii şi chelnerii erau nemţi,
s'a introdus şi acest verb ţal'n, dar numai în formă de
infinitiv imperativ, cu însemnarea: să plătesc! să plătim!
In multe limbi europene, Între care şi franceza şi ger­
mana, infinitivul se întrebuinţează ca imperativ impersonal,
şi la pozitiv şi la negativ; dai, În limba noastră, forma in­
finitivului, şi numai prescurtată, se 'ntrebuinţa, mai 'nainte,
ca imperativ, numai la persoana a doua singulară şi numai
cu negaţiune. Exemple:
« Taci, domnule! Nu ţipa"
« Plăteşte, nene! Nu plăti,
Ce se 'ntâmplă însă?
Dela o vreme, graţie desvoltării necontenit crescânde a
agriculturii, industriei şi comerţului României (pentru care
totuşi, trebuie să mărturisim, rămâne încă destul de făcut),
luând căile noastre de comunicatiune un aşa de 'mbucu-
, .
rător avânt, Onor. Direcţiune generală a C. F. R. a avut
ocaziunea să constate sărăcia limbii române, şi a trebuit
să recunoască necesitatea introducerii, prin regulamente, a
infinitivului ca imperativ impersonal, fără ca şi cu negaţiune ;
- şi asta (onoare ei!) pentru toţi. călătorii, fără excepţie
de clasă sau de distanţă de parcurs, la toate trenurile, fie
accelerate, fie de persoane, mixte sau de marfă.
[143]
TALl ...
143
5
10
15
20
25
30
35
Astfel, În toate vagoanele noastre de călători, citrm :
pe uşi: « A nu se deschide până trenul opreşte»;
pe ferestre: « A nu se pleca în afară»;
l pe semnalul de alarmă: « A nu se trage decât în caz
de mare pericol»; ,
în altă parte: « A nu se Întrebuinţa În timpul OpI'lrIl
În statiuni s :
, .
în clasa III: « A nu se scuipa pe covoare ».
Iar în vagoanele de marfă, afară bine 'nţeles de cele
cu încărcătură inflamabilă neasigurată: « A nu se fuma ».
Critica istorică modernă ne învată că mersul înainte sau
înapoi al omenirii este stăpânit de legi fatale; progresul
odată urnit, ori într'un sens, ori într'altul, nu poate fi
oprit de nimeni, de nimic! Aşa, inovaţia Onor. Directiunii
generale a C. F. R. a prins: încet-încet, pretutindeni la
noi se introduce infinitivul ca imperativ chiar fără negaţie,
pentru orice persoană şi ocaziune.
Astfel, pe o sticlută de doftorie cu prafuri care s'aşează
la fund, citeşti: « A se scutura bine înainte de a se între­
buinţa )}, iar pe o cutiuţă de alifie: « A se spăla întâiu bine
cu săpun partea, apoi a se unge şi a se lega cu o cârpă
curată - după povaţă )}.
La colţul unei case trase mai Înăuntru de linia veche
a stradei, citim, sub o ferestruică cu brizibize: « A nu se
face murdării pe didul casei mele ».
Mergem mai departe, după legea progresului, şi citim:
« A nu se lipi afişe şi orice alte necurăţenii ».
La Moşi, pe stâlpii unui mare umbrar de berărie: « A
se plăti la moment. A nu se vorbi vorbe proaste. A nu
se face scandal. A nu se pleca cu paharele şi alte
obiecte ».
In şcolile primare, chemate, afară de instrucţiune, să
dea şi o educaţiune civică tinerelor noastre generaţiuni,
adică nu numai să le lumineze spiritul, dar totodată să
le cultive inima şi să le formeze caracterul, fiindcă o na-
1iiune are nevoie, ce e drept, de ridicarea nivelului inte­
lectual, dar iarăş fără caractere nu merge - în şcolile pri­
mare, zic, citim pe toţi pereţii: « A nu se sufla nasul cu
degetele. A se purta batistă curată »,
[144]
:144
NUVELE ŞI SCHITE
ţj,
Iar când trage clopotul de eşire, d. profesor se coboară
de pe catedră şi zice elevilor, care fac zgomot, ridicându-se
nerăbdători din bănci:
- A se tăcea 1 A se asculta!. .. Mâine vine d. revizor:
5 a se sti bine Mircea-cel-Bătnân şi Revolutia dela 48, Unirea
Principatelor-Unite şi Ştefan cel Mare 1. ' ..
Băieţii pornesc ca nişte mici dorobanţi ce sunt, bătând
din talpă ostăşeşte, foarte mândri - onoare lor 1 - pe când
d. profesor strigă după ei, până ce es pe poartă:
10 "-- A se eşi în ordine 1 A nu se face mă gării pe stradă 1
A nu se 'njura ! A se păstra igiena! A nu se mânca mult rahat 1
D. profesor, pedagog Învăţat, este nu numai infinitiv,
este categoric imperativ.
Atâta destul despre imperativ! să ne Întoarcem la sub-
15 stantiv, de unde am pornit. (
Vom citi, la vreme, în Dicţionarul Academiei Române,
când va a părea:
Ţal-substantiv comun, de genul masculin pentru amân­
două sexurile, --- impiegat comercial sau impiegată corner-
20 cială; persoană Însărcinată într/un local public de consu­
maţiune cu Încasarea plăţilor dela consumatori. Declinare
regulată: '
Nominativ -- Ţalul primeşte plata;
Genitiv "--- ohiulurile Ţalului;
25 Dativ "---- i-a tras două palme Ţalului ;
Acuzativ -- a chemat Tolul ; sau: l-a 'njurat pe Ţal.;
Vocativ ----" Ţal!
In general, Ţal are numai singular; la.ocaziuni de 'rnbul­
zeală Însă (ca, de ex. sărbători naţionale, vreo înmorrnân-
30' tare de lux, ori vreo manifestatiune politică), În localurile
mari, aşezate la vad bun, trebuiesc şi trei Ţali. Atunci,
la pluralul provizoriu, se declină:
Norninativ -- Ţalii sunt murdari;
Genitiv - obrăzniciile Ţ alilor;
3.5 Dativ ---li se trag chiuluri destule şi Ţalilor;
iar, a doua zi, când nu mai e năvală şi «nu mai face
trebuinţă », patronul suprimă pluralul; dă afară (acuzativ)
doi Ţali, şi rămâne numai cu singularul abitual- cu un
Ţal-- destul 1
[145]
TAL! ...
145
Dar să lăsăm chestiunile academice, şi să vedem cât în­
ţeles filosofic, chiar din punctul de vedere al vieţii prac­
tice, poate cuprinde acest cuvânt de o singură silabă
__ o Tai.
,
5· Am un prieten care-mi zice totdeauna:
--- Eu, nene Iancule, n'am avut noroc să dispun de pă­
rinţi. care să'nţeleagă de ce fel de copil dispuneau, pe
onoarea mea! Păcat că nu m'au dat să'nvăţ filosofia!
eu ieşeam filosof, să nu crezi că spun mofturi! filosof:
10 asta era nacafaua mea, nu negustor!
Şi 'n adevăr, Mitică este un cap filosofic. Totdeauna
când ne vedem, trebuie să-mi toarne un aforism remar­
cabil. Cel din urmă, de exemplu, trebuie să-I comunic,
având mai ales în vedere împrej urările interesante în care
]5 mi l-a spus.
Alaltăeri, întâlnindu-mă, zice:
- Nene Iancule, tocmai pe d-ta te căutam; deseară mă­
nânci la noi - să nu zici nu ! Avem un prânz!. .. şi pe
urmă, o surpriză... mare!... In sfârşit, imposibil să re-
20 fu zi ! Graziella ţine foarte mult ...
Pe consoarta amicului meu o cheamă din botez Nastasia,
dar, de mult, toată lumea îi zicem Graziella ... Este pseu­
donimul ei -- o intelectuală ... Multă activitate ... A pu­
blicat, în diferite reviste dela noi şi din străinătate, studii
25 sociologice, importantisime, după cum susţin directorii res­
pectivi. .. Graziella trebuie să fie cu un an mai tânără
ca mine, dacă nu mai în vârstă; dar tot plăcută, plină
de inimă, de avânt, de entuziasm... Nu putem zice că
a fost frumoasă Graziella; dar graţioasă ... şi... oameni
30 cu dare de mână.
Nici cuvânt, prin urmare, să refuz invitaţiunea priete­
nului meu.
Ne-am întâlnit seara la « Mercur », - a se lua un ape­
ritiv imperativ! - şi apoi ne-am suit în sanie. Mitică, foarte
35 vesel pe drum, mi-a debitat acest frumos aforism:
- Nene Iancule, toate mulţumirile în lumea asta tre­
buiesc plătite. Dacă le plăteşti cu anticipaţie, ţi se par
mai ieftine; dacă le plăteşti după, ţi se par prea scumpe.
- Bravo, Mitică!
[146]
146 NUVELE ŞI SCHIŢE
-- Ei, nu, nene Iancule, pe onoarea mea, să fi dispus
eu de părinţi care ... Dar, în sfârşit!
Am ajuns. Casele lui Mitică luminate a giorno ... Sunăm ...
Graziella ne 'ntâmpină radioasă ...
5 -- Gândeam că n'ai să vii, imi zice.
-- Se putea să nu ascult, scumpa mea amică, de ordi­
nele d-tale?
Suntem, cu toţii, invitaţi vreo doisprezece inşi, toţi lume
aleasă din litere, ştiinţe, arte, dintre care vreo şase re-
10 porteri.
Uşile spre sala de mâncare se deschid.
La masă!... Dau bratul Graziellei ...
Un prânz împărătesc! 'şi tot lucruri uşoare:
Mezeluri, salam, ghiudem, limbă, licurini, masline, icre
15 de ştiucă şi negre; supă de clapon cu patele ; pană de somn
rasol; clapon ciulamă ; chifteluţe marinate cu tarhon; pâr­
joală de nisetru; patricieni la grătar; un purcel la frigare;
cataif, tortă; brânzeturi, fructe diverse; vin alb, negru,
şampanie, etc.
20 Am mâncat din toate; trebuia ! ca mai în vârstă în
litere, stiinte si arte, eu sta,m la dreapta stăpânei casei.
, , , !
După ce foarte greu m'am! ridicat dela masă, pe la zece
fără un sfert, am trecut în salon, unde ne aşteptau ţigări,
ţigarete, cafele, des bonbons et des liqueurs - adică pe 1'0-
25 mâneşte bomboane şi lichioruri. .. Imi beau cafeaua şi zic
amfitrionului meu Încet:
-- Dragă Mitică, am consumat frumos, n'am ce zice;
îţi mulţumesc... Eu trebuie să mă retrag; mâine, foarte
de dimineaţă, am treabă şi sunt şi cam rebegit de vre-
30 mea asta; trebuie să mă culc mai de vreme... Cum am
face rost de o sanie?
- Ei, bravo, răspunde el, nene Iancule ! Cum se poate
să pleci aşa, fără ţal?
Şi râde ...
35 -- Vezi că mâine trebuie .. , ZIC eu.
Dar el mă 'ntrerupe :
- Peste poate, nene Iancule! are Graziella să cetească
un studiu nou al ei; nu ţi-am spus. că, după masă, e şi
o surpriză... mare?.. Uite-o, te caută.
[147]
ŢAL!. ..
147
M'a găsit Graziella... La rândul ei, îmi dă braţul şi
trecem, urmaţi de toată lumea, în alt salon, unde trebuie
l"ă ascultăm lectura studiului celui nou:
e Femeea în istoria şi în poezia poporană a Românilor,
5 în trecut, în prezent şi 'n viitor ... ».
Acest studiu va constitui subiectul a trei conferinte ce
,
se vor ţinea de către autoare la Ateneul român.
Ce mai încape vorbă? .. s'a isprăvit! ...
Ne aşezăm pe fotoliuri ... Autoarea la masă, între două
10 candelabre; eu, în faţa ei; lângă mine, cam la spate, Mi­
tică; de jur împrejur, ceilalţi, mai tineri ca mine în litere,
ştiinţe şi arte.
Şi începe ...
« Tabla Capitolelor. - Introducţie: Ce a fost femeea în
15 timpii primitivi, în anticitate, în evul-mediu, în timpii
moderni. .. Ce are a fi, ce trebuie să fie în timpii viitori. -"­
Cap. 1: Femeea la Români, în istoria şi în literatura popo­
rană, poezie, basme, proverbe, zicători, ghicitori, etc., ca
bunică, mamă şi soacră, ca soţie, fiică, nepoată şi noră ...
20 În trecut ... ».
Şi aşa mai departe, în prezent şi 'n viitor.
După cetirea tablei capitolelor, Mitică s'apleacă la ure­
chea mea şi, râzând infundat, îmi şopteşte:
- Tai! nene lancule ...
25 Eu întorc gâtuI să-i răspund ceva; iar autoarea, ridi-
când ochii de pe teancul de file, zice foarte graţios, dar
destul de imperativ:
M 1· A d . !
- ă rog, a se ascu ta toti can se citeşte ....
Şi citeşte ...
30 Simt, la un moment, capul prietenului Mitică dela spate,
căzându-rni dulce pe umăr ... mii 'ntorc şi-i zic ridicându-I:
-- Ce faci, Mitică?
_. Mă rog, a' nu se conversa nimeni când se citeşte! ...
. . . Şi citeşte ...
35 ... Voi, patruzeci şi nu ştiu câte mii de sfinţi Muce-
. .! S� " '1 hi 1 ? d ? S�·
lUCI.. .. a spun pe arg c mu meu.... e ce. . .. a-şi
facă un martir din jertfa lui o glorie?.. nu! asta i-ar
Întuneca aureola... A mea trebuie păstrată pură, lumi­
noasă, strălucitoare!... N'am furat-o! ... Totuşi, chinul
[148]
148 NUVELE ŞI SCHIŢE
mă biruie .. , Case odată, că s'aude peste masă, de unde,
cu un zâmbet grozav:
-- Mă rog, a nu se căsca! ...
. . . Şi citeşte ... Şi Mitică, dela spate, e fericit pe umerii
5 bunului său amic, nenea Iancu .
. . . In sfârşit, la două şi zece ante-meridiane, Introducţia
şi două părţi ale primului capitol s'au citit... Rămân
aşa dar a se citi în viitoarele şedinţe, după masă, urmarea
din primul, celelalte două capitole şi concluziunea, apoi
10 notele ...
Toţi s'au ridicat de pe fotoliuri ... Aplause ...
S'au risipit atraniile celeste visuri ale chinului trecut
dincolo de marginile puterii de'nregistrare a conştiinţei! .
Scutur din umărul meu pe Mitică. .. Voiu să mă ridic .
15 Nu pot. .. Sunt amorţit. .. Înţepenit... Amicul meu, re­
confortat, mă ajută, făcând să-mi trosnească încheietu­
riie. . . Sunt în picioare. . . Sărut mâna crudelei Grazielle ...
Mitică mă duce până la sanie. .
-- Dragă Mitică, mulţumesc din suflet pentru buna ta
20 invitaţiune! am petrecut minunat - onoare ţie! .. , zic eu
eu un ton pe care filosoful meu II înţelege până 'n fund ...
- De! nene lancule; eu ţi-lam spus: aşa e în lumea
asta - a se plăti orice consumatie !
-- Mână, birjar!
25 E un ger l , .. Sania se deslipeşte eu greu din loc şi por-
neşte scrâşnind, pe când amicul meu îmi strigă, râzând,
infinitiv:
- 'fal! nene laneule!... a se revedea!
Mă 'ntore şi-i strig şi eu, categoric:
30 - A se slăbi, Mitică!
[149]
MAMĂ.
A fost odată un împărat şi o 'mpărăteasă sănătoşi ŞI
voinici, dar tot mâhniţi, fiindcă de aproape zece ani, de
când se luaseră, duceau degeaba dorul unui copil măcar.
5 Venind vremea să plece împăratul la răshoiu departe,
cum trebuie să se 'ntâmple oricărui împărat într'o po­
veste, după ce şi-a sărutat soţia, i-a zis:
-- Măria Ta, eu acuma plec şi numa Cel-de-sus ştie când
m' oiu întoarce. Să te găsesc sănătoasă! Dar să ştii că
10 la 'ntoarcere trebuie să găsesc şi copil în casă; de unde
nu, pâine şi sare cu mine nu mai mănânci !
Pe urmă a 'ncălecat si a plecat cu ostile.
, ,
A trecut dela astea o lună. .. au trecut trei. .. emer ...
aproape nouă - suna a pace - şi mCI un semn.
15 De' grijă şi de supărare, sta biata împărăteasă în odaia
ei, fără să mai vază pe nimeni decât pe o bătrână cre­
dincioasă, care o crescuse pe ea de mică, de când rămă­
sese fărămamă ; sta închisă cu bătrâna, ofta şi se j ele a ...
Ce o să se facă ea când o da cu ochii de soţul ei?
20 Văzând că se prăpădeşte de atâta inimă rea, i s'a făcut
bătrânei milă, şi s'a gândit cum i-ar mai risipi gândurile
negre. Şi aşa, într'o zi, pe la scăpătatul soarelui, a luat-o,
şi amândouă, îmbrăcate ca nişte cocoane de rând, să nu
le cunoască nimeni, s'au dus la plimbare într'o pădure.
25 Acolo umblând ele încet, duse pe gânduri, iată că gă-
sesc o ţigăncuţă sdrenţeroasă şi lihnită, stând jos pe o
buturugă în acea singurătate, cu un dănciuc aproape gol
în braţe... Ii dădea ţâţă; el sugea şi ea plângea.
- De ce plângi, fetico? a 'ntrebat-o bătrâna.
30 --- Cum să nu plâng, coconită ?'. " M'a amăgit hoţul, şi
după ce şi-a bătut joc de mine, a fugit în lume şi m'a lăsat
[150]
150 NUVELE ŞI SCHITE
să umblu aşa, gonită dela părinţi, cu pruncu 'n braţe 1 ...
Nu mai mă ţin picioarele de nemâncată ... şi pruncul nu
vrea să ştie - cere ... Şi n'am încai inimă să-mi fac seama
singură: să-I omor şi pe el şi să mă omor şi pe mine ...
5 că dă Dumnezeu prunci cui nu-i trebuie, la o păcătoasă
ca mine, şi la cine trebuie, nu-i dă!
Impărăteasa a oftat adânc auzind vorbele astea atât
de duioase.
- E băiat? a 'ntrebat cocoana a bătrână.
10 -- Băiat, săru' mâna!
-- De câte luni?
- La noapte e de zece zile.
Bătrâna stă la gânduri o clipă ŞI, pe urmă, ZIce:
- Fetico, eşti cuminte?
15 - N'am fost pân' acuma, coconită, săru' mâna; da
de-acu 'ncolo, să fie ea a dracului care o mai ...
De prisos să ne mai lungim la povestit cu de-amănuntul
toate. .. Destul să spunem că, peste un an dela plecare,
întorcându-se împăratul biruitor dela răsboiu, a găsit acasă
20 mare mulţumire: cocon împărătesc de trei luni în vârstă,
dar crescut cât unul de un anr .. şi doica, o mândreţe de
fată oacheşe, îmbrăcată numar n mătăsării, ca orice doică
de cocon împărătesc. .. şi sânul ! . .. şi s'a bucurat foarte
mult împăratul despre toate.
25 S'a făcut botez cu paradă mare şi s'a 'nveselit norodul
întreg că, fireşte, soarta împărăţiilor este legată de a Îm­
păraţilor - şi l-au botezat Florea Voevod.
Creştea voinicelul, şi nu mai putea o lume după el, că,
ce-i drept, mare minune de băiat! iar doica, la care mulţi
30 se uitau lung, le spunea:
- Ia, nu vă mai uitaţi aşa, par'că n'aţi mai văzut co­
pil! să nu mi-l deochiaţi!
Când a ajuns băiatul la vreo şase anişori, împăratul a
'nsărcinat pe un curtean de credinţă să-I înveţe mânuirea
35 armelor, călăria, înnotatul, jocurile felurite şi cântarea din
harfă şi din gură, - însfârşit toate câte trebuiesc pentru
desăvârsirea unui tânăr care va să 'mpărătească.
Doic�, iubind foarte pe băiat, îl însoţea 'mereu la cea­
surile de 'nvăţătură; astfel, învăţătorul, care preţuia şi
[151]
MAMĂ ...
151
el mult pe şcolarul său aşa de deştept şi cu frumoase apu­
cături vitejeşti, văzând-o zi cu zi, a ajuns să o placă atâta,
încât, a răbdat cât a răbdat, până n'a mai putut, şi a
cerut-o în căsătorie; iar dânsa plăcându-I asemenea, că
5 era om de seamă si mândru, si-I vedea că tine si el mult
, , "
la băiat, bucuroasă l-a luat.
Şi i-au cununat chiar împăratul cu împărăteasa, dân­
du-le mare cinste şi daruri scumpe.
Când a intrat în biserică mireasa -- gătită de nună-sa
10 sub ochii nuii"ului - cu flori şi beteală de aur în păru-i
negru, cu chipul şi trupul, şi cu zâmbetul şi mersul acelea,
păşind aşa de cuminte, nici îndrăsneaţă, dar nici sfioasă ­
/ a rămas toată lumea 'ncrernenită, nu altceva, că 'n adevăr
era o arătare.
15 Mai multumit ca oricine de această căsătorie a fost tâ-
nărul Florda Voevod; el îi iubea mult, şi pe mama doica
si pe învătătorul lui·, avea si de ce: si ei îl iubeau pe el
" "
destul.
Când 11 vedeau aruncându-se pe cal sălbatec prins de
20 coamă 'n fuga mare, şi când se 'ntorcea cu calul, adi­
neaori nebun, acum domolit şi plin de spumă; când îl
vedeau săgetând rândunica din sbor; când îl auzeau, pe
urmă, cântând din gură şi cu harfa, de te sfinţea - amân­
doi soţii nu mai puteau de. mândrie, îl luau în braţe şi-I
25 sărutau, şi femeea zicea:
--- Mulţi feciori de 'mpărat OI' mai fi, da' ca ŞI ăsta al
nostru, nu mai crez altul! ... s'a isprăvit!
Au trăit ei aşa cu toţii, la Curte, în bună pace, linişti ti
şi fericiţi, fiecare cu partea şi gândul lui, pân' a împlinit
30 Florea Voevod douăzeci şi doi de ani -- un flăcău ea un
brad.
Dar Într' o zi", iată că vine dela palat curteanul, Învă­
ţătorul lui, acasă, şi vesel zice:
--- Ştii tu un lucru, dragă nevastă?
35 - Ştiu, dacă mi-ei spune ...
- S'a hotărît! îl însurărn pe Florea ...
-- Pe băiatul nostru P. . . cum asta?
--- Ei! cum! ... iac'aşa, cum se 'nsoară toţi flăcăii.
-- Cine-I Însoară?
12
[152]
152 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Ei cine!... împăratul şi împărăteasa.
-- Cu cine?
- Cu fata unui craiu vecin.
- Asta nu se poate! auzi! coşcogea fecior de 'mpărat
5 să ia o fată de craiu... Asta nu se poate!
- De ce nu?
- Fiindcă trebuie sa la fată tot de 'mpărat, pe potriva
lui .. , Nu! asta nu se poate, în ruptul capului!
-- Dar bine, femee, dacă aşa au hotărît părinţii lui?
10 01' fi hotărît ei. .. Dar eu? ., eu unde sunt?
Şi repede s'a gătit şi 'nvăpăiată s'a dus la palat să dea
ochi cu împăratul şi cu 'mpărăteasa, să-i întrebe: cum
se poate, fără ştirea şi a ei, care l-a crescut pe băiat, să
hotărască dânşii aşa de soarta lui? şi, răspicat, le-a spus
15 că Florică al ei nu poate lua pe oricine, că lui Florică al
ei Îi trebuie pe puţin o fată de 'mpărat; de unde nu, nu
trebuie! că, slavă Domnului! tânăr e, frumos e, voinic e,
fecior de 'mpărat mare e! Are vreme să mai aştepte pân'
o găsi una pe potriva lui.
20 Impăratul a zis una, împărăteasa două, doica nouă ...
au început să se 'nteţească fe�lCilela vorbă, şi din vorbă
la "mpunsături, şi de-acolea, eeartă la toartă... Impără­
teasa, supărată de-atâta tevatură, ca s'o. taie scurt, zice:
-- In sfârşit, aşa a hotărît politica Măriei Sale Impăra-
25 tului, aşa am hotărît eu - aşa trebuie să se facă! destulă
vorbă!
-- Ba, nul
- Ba, da!
Doica, Înfierbântată grozav, a ţipat odată, ah! ŞJ a le-
30 şinat.
Sări, toţi. .. O descheiă la sân ŞI dă-i cu oţet de tran­
dafir.
Vine şi.lFlorea:
- Mamă "doică !
35 Şi 'ncepeÎsă se vaiete ca un copil nuc ŞI să se bată
cu pumnii 'n!cap:
- A răpus-o pe mama doica 1. .. Aoleo 1. " nu mai e
de rană!
Impărăteasa -leşină şi ea.
[153]
153
Impăratul, straşnic de turburat de toate astea, strigă:
-- Eu stric, că m'apuc să vorbesc politică cu nişte femei
nebune!
Impărăteasa se deşteaptă şi pleacă foarte mâhnită de
5 asemenea cuvinte ..
Se deşteaptă şi doica; se uită la 'mpăratul şi, lovin­
du-se cu pumnul peste sânul gol, începe să se bocească
flăcăului:
- Nu se poate, maică! nu voiu, maică, moartă tăiată!
10 nu te dau Florică, decât după fată de potriva ta! Să nu
mă faci de ruşine, Florică mamă, că mă omor!
Florică o mângâie plângând şi zice:
- Nu mamă, nu 1 fără voia ta riu fac nimica!
Impăratul ţinând şi el foarte mult la doică şi auzind
15 şi vorbele băiatului nu s'a 'ndurat să le strice hatârul,
şi le-a zis:
- Dacă nu vreţi voi, bine!
S'a făcut răsboiu pentru asta; căci craiul vecin, care
avusese făgăduială de căsătorie pentru fiică-sa, n'a putut
2{) suferi o astfel de nesocotire. Răsboiul s'a sfârşit, ca toate
răsboaiele, eu pace. Iar peste un an, plimbându-se pe la
Curţile din lume, Florea Voevod, însoţit de doica şi de
învăţătorul lui, s'a dat în dragoste - că era ochios -- cu
o tânără vestită de frumoasă, fata unui împărat, mai mare
25 chiar decât tatăl lui; şi numai decât între cele două Curţi
s'a pus la cale căsătoria.
Când s'a făcut nunta aceea strălucită cu mari petreceri
în grădinile împărăteşti, toată lumea s'a 'nveselit; dar mai
mult ca toţi, doica.
30 A privit lung la mire şi mireasă, cum se plimbau prin
grădină, încet, strâns alături, şoptindu-şi unul altuia cine
ştie ce nimicuri tinereşti, i-a arătat soţului ei şi, strălu­
cindu-i ochii de mulţumire, a zis:
- Aşa da, Floric' al mamei! aşa 'nţeleg şi eu!... Să
35 ia fiecare pe' potriva lui!... aşa trebuie!
12'
[154]
GREU, DE AZI PE MÂINE ...
SAU
UNCHIUL ŞI NEPOTUL
{< Nu trebuie, domnul meu, să aibă omul judecăţi ex-
• fi treme, fiindcă lumea trăieşte din pornire, nu prin Jude­
cată. Omul cuminte, mai cu seamă având norocul să fie
sus pus, este totdeauna îngăduitor cu lumea lui; de aceea,
avem şi vorba veche foarte înţeleaptă: lumea n'o putem
îndrepta cu umărul. Fiecare dintre noi vede lipsurile şi
10 cusururile societăţii noastre; fiecare este dator a căuta să
le constate, să acopere lipsurile.' şi să depărteze cusururile,
şi 'ncet-'ncet, fiecare )&p.t.� fîn sfera lui de acţiune, să
realizăm cu toţii, dacă nu idealul unei societăţi, măcar
o societate mai cioplită, mai cuminte şi mai morală. Fi-
15 reşte, când vedem atâtea nedreptăţi, atâtea prostii şi gre­
şeli, atâtea fapte urîte, unele deplorabile, altele ridicule,
se revoltă în noi dreapta judecată, şi fiecare dintre noi,
după putere, protestează şi'ncearcă să 'nfiereze răul. Dar
să nu credem vreodată că protestările şi opintirile noastre
20 vor face să sară lumea din făgaş deodată, şi, de unde se
sbătca 'n mocirlă, să iasă curată şi să pornească pe calea
cea bună şi dreaptă. Greu şi foarte 'ncet, stimatul meu
domn, se desrădăcinează obiceiurile şi năravurile vechi ...
Cu toporul, se curăţă pădurea; lumea se curăţă eu vremea
25 şi cu răbdare... nu aşa, de azi pe mâine! ... ».
Cam astfel de predică am ţinut eu odată Între patru
ochi unui bărbat foarte sus pus, şi -- deşi, în naivitatea
mea, credeam că am să-I ating şi să obţiu dela el, nu vreo
nedreptate, ci dreptate, - mi-am răcit gura degeaba ...
:lO Un bărbat excesiv de scrupulos -- o adevărată anomalie
[155]
GREU, DE AZI PE MÂINE ...
155
într' o vreme şi Într' o societate, care, dacă ne putem ex­
prima astfeL .. -- în fine, scrupulos prea din cale afară!
Şi ce aşa de mare hatâr îi ceream? .. Judece oricine.
Săptămâna trecută, venise la mine o vară bună a ilu-
5 strului meu. .. E o femee foarte de ispravă; a rămas vă­
duvă de tânără cu o pensioară dela bărbat, şi n' a mai
vrut să se mărite, casă-şi poată îngriji de copil, un băiat.
A muncit, l-a crescut şi, după atâta necaz, l-a văzut flăcău
mare cu... cariera lui. Ceea ce e ciudat e că femeea asta
10 are toate calităţile de inimă, (cum ar zice un autor de no­
vele, iubitor de amănunte psihice), toate calităţile mo­
rale; dar despre cele intelectuale, dacă vrem să fim drepţi,
trebuie să spunem că natura a fost foartevitregă în pri­
vinţa-i... Şi cu toate astea, femeea şi-a crescut băiatul
L5 foarte bine; e un tânăr model; aplicat la 'nvăţătură; exa­
mene strălucite --- cam timid - asta nu face nimica: pu­
tină timiditate nu sade rău unui tânăr când face în lume
�ei dintâi paşi. '
Cum spusei, cocoana a venit să mă roage să merg la
20 văru-său, bărbatul cel sus pus, să-I rog a proteja pe băiatul
ei, care de şase luni s'a Întors din străinătate cu diploma
de doctor în drept şi .. , nu poate căpăta o slujbă cât de
mică.
_. Bine, zic, de ce nu te duci dota în persoană? îţi este
25 văr bun, şi ştiu cât datoreşte părinţilor d-tale care I-au
ajutat pc vremuri să ajungă aşa de sus.
-- M'am dus de trei-patru ori; dar mă tot amână; şi,
drept să-ţi spun, odată ... nici n'a vrut să mă primească;
nu mai îndrăznesc.
30 ---- De ce nu se ducc tânărul? ca nepot.
--- S'a dus odată; dar l-a primit foarte brusc ... Şl cum
e el timid, nu mai are curaj să meargă ... ,
-- Atunci lasă, zic, mă duc eu ...
Şi m'am dus.
35 Ilustrul, care mă primeşte totdeauna bucuros, ca să mă
bată pe umăr cu multă bunăvoinţă protectoare, dela pri­
mele mele cuvinte în favoarea nepotului său, mi-a răspuns:
-- Mon cher, trebuie să isprăvirn odată cu sistema asta
nenorocită: care cum vine din şcoală cu un petec dc hârtie,
[156]
156 NUVELE ŞI SCHIŢE
mCI nu ştie să se şteargă bine la nas, şi pretinde a 'nvăţa
bărhieria pe capul Statului, cu leafă şi diurnă din buget!
Să meargă tânărul să muncească; să se lupte cu lumea!
Până când, orice tânăr, cum iese dela ţâţa mamei, să
5 treacă la tâta scoalei, si pe urmă, dela tâta scoalei, la tâta
, '" , , , , �
bugetului? D-ta înţelegi că nu mai merge cu vechea si-
stemă: Românul să se nască bursier, să trăiască funcţionar
şi să moară pensionar .. , E vreme să isprăvim odată ...
-- Dar în fine, zic, un băiat aşa de distins .. , şi nepotul
. 10 dumitale ...
- A! mă 'ntrerupe ilustrul meu; un cuvânt mai mult ...
Trebuie să isprăvim odată şi cu nepotismul!... Am fost
şi voiu fi totdeauna contra nepotismului - este iar o bubă
învet.erată a societăţii noastre, o gangrellă a Statului nos-
15 tru, un dar funest pe care ni l-a lăsat epoca de neagră
.si infamă memorie a fanariotilor!... Nu pot face nimic
, .,
pentruprotejatul d-tale, tocmai că mi-e nepot ... Iartă-mă,
am scrupulurile mele de constiintă ...
, ,
- O Doamne! am exclamat.
20 Si i-am tinut predica arătată ma-i sus. Pe urmă nu m'am
" '
lăsat si i-am adăugat: .
- In fine, şi eu sunt contra Inepotismului, contra ace­
stui nărav străvechiu, de care este atât de bolnavă socie­
tatea noastră; şi nu pot decât aplauda pe un bărbat de
25 Stat, care arc, ca d-ta, în programul său, stârpirea acestui
dar funest pe care ni l-a lăsat mizerabila epocă a infa­
melor domnii fanariote; dar dacă trebuie să fim cu toţii
contra nepotismului, asta nu însemnează, cred eu, că tre­
buie să fim şi contra nepoţilor. Inţeleg, pe nepoţi să nu-i
30 protejăm îndeosebi; dar să-i persecutăm fiindcă ne sunt
nepoţi! . .. Atunci, la naşterea fiecărui Român, părinţii ar
trebui să se roage lui Dumnezeu: « Fereşte, Doamne, pe acest
copil al nostru să n'ajungă. vreun unchiu al lui la putere! »
- Nu zic asta! mi-a răspuns ilustrul.
35 - Apoi, atunci, poate că are acest nepot vreun cusur
ca om; căci, din. faptul că întâmplarea l-a făcut nepotul
d-tale, nu-i poate face nimeni vreo vină ... Şi fireşte, dacă
are protejatul meu vreun cusur, atunci altă vorbă ... Aş
dori însă să ştiu ...
[157]
GREU; DE AZI PE MÂINE ...
157
- Nu! zise cam nehotărît ilustrul; nu pot spune că
are vreun cusur ... dar ... dar ... oarecare veleităti şi pre­
tenţiuni de personalitate... de independenţă... de auto­
ritate ... cum am zice, fumuri juvenile ... fiindcă aşa sunt
5 toţi tinerii din ziua de azi... îşi închipuiesc că'n faţa
unei diplome, cu care vin de pe băncile şcoalei, are să
le cază toată lumea 'n genunchi şi să-i urce 'n cap ...
Asta nu merge! ... Un tânăr trebuie să fie modest ... In­
fine, deocamdată nu sunt locuri... Mai e vreme... e
10 tânăr, poate să mai aibă răbdare ... om mai vedea ... să
ne mai gândim ...
- A! zic eu în gândul me'u... atunci, partida nu-i
pierdută 1 ...
Şi, prezcntându-rni umărul să mi-l bată cu bunăvoinţă
15 protectoare, am salutat cuviincios pe ilustrul meu, şi ime­
diat m'am dus drept la nepotu-său.
- Tânărule, i-arn zis, viu acuma dela unchiul d-tale,
pe care de sigur dota l-ai cam .supărat ...
-- Eu? cu ce?
20 - Cu ce? cu ce? ştiu eu? .. poate cu ... oarecare ve-
leităţi, ori pretenţiuni de personalitate... de indepen-
denţă de autoritate ... cum am zice, iartă-mă, fumuri
juvenile căci aşa sunteţi toţi tinerii din ziua de astăzi ...
vă 'nchipuiţi că 'n faţa unei diplome, cu care veniţi de
25 pe băncile şcoalei, are să vă cază toată lumea 'n genunchi
şi să vă urce în cap .. , Asta nu merge! ... Un tânăr tre­
buie să fie, cum să zic? .. modest ...
-- A! zice tânărul; am înţeles ... Da! dumnealui, fiindcă
dispune de putere şi este unchiul meu, ar voi să renunţ
30 la scrupulurile mele de constiintă, să mă fac unealta oarbă
a unor rancune de partid!' In �chimbul unui mizerabil sa­
lariu de magistrat inferior, să mă pretez la o infamie ...
la o înscenare contra unui adversar politic al regimului
dumisale! Dar până când cu sistema asta a persecuţiunii?
35, până când cu această bubă înveterată a societăţii noa­
stre? cu această gangrenă a Statului nostru? cu acest dar
funest .
- pe care (îl întrerup eu) ni l-a lăsat epoca de neagră
si infamă memorie a Ianariotilor ! ...
, ,
[158]
158 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Neapărat! ...
-- Ia ascultă-mă, tânărule, ZIC eu... Ştii cât am ţinut
la răposatul d-tale tată, bunul meu prieten, ştii cât lin
la mama d-tale şi la dota, ascultă-mă ...
5 Şi-i repet, cu mici modificări de circumstanţă, predica
neroadă pe care am ţinut-o adineaori şi lui unchiu-său,
începând cu: « Nu trebuie să aibă omul judecăţi extreme
fiindcă lumea trăieşte din pornire, iar nu prin judecată ...
lumea, n'o putem îndrepta cu umarul... etc. >} sfârşind
10 cu: « Greu şi foarte 'ncet, tânărul meu amic, se desrădă­
cinează obiceiurile şi năravurile vechi... Cu toporul, se
curăţă pădurea... lumea se curăţă cu vremea şi cu răb-
d d· A"
are, nu aşa, e aZI pe mame .... >}
-- In sfârşit, i-am adăugat, eu te povătuesc părinteşte
15 să mai mergi pe la unchiul d-tale, care am înţeles că
te iubeste mult ...
,
---- Eu? la el?
- Da, dota, la dumnealui, fireşte; că aşa se cuvme :
ăI mai mic la ăI mai mare ... ŞI ... să nu-l mai iei aşa de
20 sus... cu darul funest de pe .vr-emurile de neagră me­
morie ... Să-i dăm odată dracului pe fanarioti, să nu mai
pomenim de ei! Acu, slavă D/omnului, surrtern regat in­
dependent L ..
-. Niciodată, domnul meu!... sunt scrupuluri de con-
25 ştiinţă peste cari nu se calcă! Im-po-si-bil l
Care va să zică, şi eu nepotul, mi-am răcit gura de­
geaba, ca şi cu unchiul ...
Un tânăr excesiv de scrupulos - o adevărată anomalie
într'o vreme şi într'o societate, care, dacă ne putem ex-
30 prima astfel. .. în fine, scrupulos prea din cale afară!
Am renunţat dar, cu părere de rău, a mă mai amesteca
în această delicată afacere de familie... Cu oameni aşa
de căpătânoşi în privinta scrupulurilor de constiintă, nu
, ...., , ,
e nimic de făcut ...
35 A -trecut câtăva vreme după nereuşita tentativelor mele
diplomatice, pe cari aproape le uitasem - când ...
Citim în micul « Ecoul Patriei >}, ebdornadar din urbea
X ... , titlu mare pe prima pagină:
[159]
GBEU, DE AZI PE MÂINE ...
159
j
« Panamaua dela noi!... Potlogăriile foastei admini­
straţiU. .. Mişeliile ce se dau la luminăl . . . Jaf în avutul
blic l l r» ., J 'H· .. 1 v • ,
pu I.C •••• • n sţârşit: . .. os masca. . . . oţu. a pUfcane .... »
Citim apoi în « Glasul 'Ţării », tot mic, tot ebdomadar,
5 tot din urbea X ... , titlu tot mare şi tot pe prima pagină:
« NI işeleasca inscenare], . . Goana infamă contra cetăţenilor
onorabili! .... Regimul pr08cripţiunilor şi al terorii! ... Ce­
tăţeni [runtaşi incluşi ca tâlhari în ajunul alegerilor! .. '. Mi­
nistrul [ără-de-legel . .. Procurorul sbirl . .. N edemnul nepot
10 demn de uncliiul. nedemn!... Vom oedea! ... Sunt ţiulecă­
tori la Berlin! ... ».
N'am avut curiozitatea să văd cine 01' fi potlogarii, mei
ministrul, nici procurorul ...
Mai la urmă, ce-mi pasă mie!... dacă sunt judecători
]5 la Berlin! ...
[160]
MONOPOL
In vara anului 1907, aflându-mă în străinătate şi având
în ţară daraveri, maşez în trenul Berlin-Bucureşti, cu gân­
dul să m'abat o zi două pe la Iaşi, unde să vizitez pe nişte
5 vechi şi buni prieteni, familia Honetti Roman.
A doua zi, mă cobor în gara Paşcani la 12,30 p. m.
Numaidecât Întreb cu respect pe un domn Împiegat de
mişcare foarte tânăr, care poartă. o şapcă prea matură,
odinioară de sigur stacojie, « pe ce linie este tras trenul
10 ce trebue să plece peste câteva minute spre Iaşi» ....
Domnul impiegat îmi răspunde politicos că, « în legătură
cu Berlin-Bucureşti, pleacă din! Paşcani spre Iaşi numai un
tren, la 4,10, cu sosirea la 6,5 p. m. ».
Dar... /
15 Ştiu, mă 'ntrerupe ghicindu-mi gândul; este ŞI un
tren cum vrei dumneata; dar acela nu umblă ...
Este, dar nu umblă?
- ... nu umblă decât pe zezonul băilor.
- Am înţeles, răspund eu pe jumătate dornirit.
:?J) Fireşte, e prea de timpuriu, înainte de sfârşitul lui Maiu,
să 'nceapă băile ... Dar nu ştiam să fie acuma şi 'n Berlin
pătimaşi cari vin să se caute la băile din laşi.
Trei ceasuri şi jumătate în Paşcani - cam prea mult! ...
Dar ce pitoresc!
25 Ce glodărae şi colbăra e! . .. Ce abdomene de copii
malarici! şi se joacă şi râd - cam trist, dar tot râd! ...
Ce gJ;av municipalul care ţine ordinea la fântâna din piaţa
gării, unde se 'mbulzesc multe vite însetate! ... Ce jigărae
de câini costelivi cu ochii rătăciţi şi coada 'ncârligată În-
30 spre pântece, furnisori ai amicului meu doctorul Lebel ! ...
Şi, cu tot regimul nostru protecţionist, nici o fabrică de
[161]
MONOPOL
161
mănuşi în tot ţinutul � ... Ai de ce să ţi se rupă inima
- de mila oamenilor, fireşte după a vitelor şi a câinilor.
Bine că avem o S. P. A.; să sperăm că încet-încet, cu
vremea, vom ajunge s'avem şi o S. P. o.
5. 4,10. .. Am pornit. Mergem şi înaintăm domol în sus
spre Ruginoasa, şi ne. apropiem de culme.
Soarele, aplecându-se către piscurile Ceahlăului se as­
cundedupă grămezi uriaşe de nouri, care se tot ridică una
peste alta venind dimpotrivă, pc când largile adâncături
10 din. dreapta urcuşului nostru se 'nvăluesc treptat în
umbră.
Blânda melancolie a tarinelor moldovenesti - un cântec
, ,
de neam mâhnit , din glas copilăresc, ajungând la mine
limpede din de-departe vale -- închipuirea marelui sinistru
15 de acum două luni - apropierea de Iaşi ... Apoi dulci amin­
tiri din zilele primei nesocotite tinereţi --- gândiri amare din
pragul cu deşarte regrete al bătrâneţii... Toate mă 'm­
presoară, şi care de care luptă să mă 'ngenunche şi să mă
copleşească . .. Pe lângă astea, suflarea de monstru ast-
20 matic a locomotivei si tăcănitul din ce în ce mai obosit
, ,
al roatelor. .. E penibilă mişcarea în alt tempo decât al
sufletului!
In sfârşit, tica-taca, încetinel, ajung cu voia lui Dum­
nezeu Joi seara, 24 Maiu, în gara Iaşi, unde sunt întâm-
25 pinat nu se poate mai frăţeşte de prietenii mei.
Mă gândesc, cum sunt obosit de drum şi de atâtea irn­
presiuni, să mă duc repede la baie: dar îndată mi-aduc
aminte de şapca odinioară stacojie: nu s'a deschis încă
« zezonul ». Mă mulţumesc să mă spăl la bunele mele gazde
30 cu apă de Vichy-Celestins ; apa comună de Iaşi e mult mai
gustoasă şi mai hrănitoare, dar costă mai scump şi cam
irită pieliţa, mai ales vara.
E, cum spus ei, la sfârşitul lui Maiu. Găsesc iubitul meu
Iaşi în tremurul alegerilor generale... Ce febră! peste
35 43 de grade; aproape să se coaguleze albumina l
Fierbe lumea de grija cea mai mare ce poate - cum să
zic? -- poseda pe un adevărat Român - aşa numita des­
puiare a serutinului. .. Scrutinul este. pentru noi modernii,
[162]
162
NUVELE ŞI SCH ITE
·1
I
adică Românii moderni, un fel de zeu, care s'arată în toată
maiestatea lui despuiat: Apollo resplendescens ...
Ziua de Vineri, 25 Maiu, mi-o consacru deci de dimi­
neaţă să vizitez redactia « Opiniei }) (o instalaţie în adevăr
5 europeană: chiar un telefon; cam năzuros -- e Încă june),
unde, În calitatea mea de confrate mai în vârstă, sunt
primit cu destulă consideraţie. De aci, voiu să contemplu
apariţia zeului-- pe un potop de ploaie, să crezi că s'au
rupt băierile Iirmamentului.
10 De cu noaptea a 'nceput a turna, şi toarnă... Pieţele,
ogrăzile, locurile virane sunt mări şi lacuri; uliţele, fluviuri
şi niagare ... Caii înnoată ; birjele plutesc; tramvaele par
nişte vaporaşe de curse interurbane, ca la Hamburg.
Mă plâng unui amic, impiegat superior, om cu carte, de
15 furia elementului.
- Las', coane Iancule, îmi zice, ploaia aiasta-i bună
după atâtea călduri dropicole l
Şi mă conving că are omul toată dreptatea... De trei
ori binecuvântat, diluviu!
20 1. ad rem : căldurile au fost, ce-i drept, foarte-o tari şi
înainte de vreme; .
2. ad locum : se spală Iaşi1i; nu-i vorbă, Iaşii sunt un
târg tare curat; dar orişicât, cineva, cât de curat să fie,
tot nu strică să se şi spele din când în când; măcar dacă
25 nu se spală singur, să se lase spălat, şi
3. ad personam : servitoarea bunelor mele gazde a avut
ingenioasa inspiraţie să pună la gurile sghiaburilor toate
cofele şi putinele din casă. " Las să se prernenească um­
plutura de mai multe ori până curge limpede de tot, şi mă
30 spăl bine cu apă de ploaie - excelentă pentru pieliţă.
Din adâncul sufletului zic: Domnul fie lăudat! el, care
ne trimite răcoare după căldurile tropicale; care ne spală
câte odată cu de-asila ; care ne dă apă aşa de ieftenă, mult
mai ieftenă decât cea de Vichy - o bagatelă.
35 Mă aflu, cum zisei, la « Opinia » înainte de a miazi. După
ce, ca musafir, îmi fac datoria să ţin pe tinerii confraţi
vreo trei sferturi de ceas, cu palavre, încep a pricepe că
le cam stau pe suflet ... Eu n'am treabă; toată ziua mi-e
,
I
1
i
. \
\1
[163]
MONOPOL
163
de petrecere; pe când ei ard în toiul bucătăriei, unii cu
condeiele 'n mână, altul cu telefonul la ureche, celălalt eu
nasul în listele electorale. .. In trei-patru ceasuri trebue
să apară foaia.
5 -- Domnilor, zic, de-acu vă las.
____ . Dar de ce te grăbeşti, coane lancule?.. de ce nu
mai stai oleacă, olecuţă?
Olecuţă! diminutivul acesta îmi pare un categoric super­
lativ.
10 . Tineri politicoşi! nu-mi ascund pălăria, nici umbrela,
nu-mi fac nici o violentă ... Mă lasă să plec ... E si vremea.
, ,
"In faţă, la Mitropolie, sună 5 ante-meridiane . " La 12 fix
ziua, sună în faţă la Mitropolie 5 ante-meridiane ; la 12 fix
noaptea, b post-meridiane -- dar foarte regulat.
15 Am plecat, spre marele regret al confraţilor, pe când
potopul se 'nteteşte din ce în ce. Mă urc în luntrea mea
eu un triton bătrân care tuseste strasnic si strănută ...
, , "
Simptome alarmante la aşa vârstă .. Se vede bine că, în
atributiunile amicului nostru doctorul Jocu, nu intră si
, ,
20 inspectarea animalelor marine.
- AIJanti, gondoliere! strig.
Bravul gondolier îi trage câteva tiitonului cu coada
lopeţii. BăIăcindcontra torentului, navigăm încet-încet la
deal.
25 Unde să merg? La Smirnov, OI' la Ermacov? Sunt amân-
doi imperfecti ; dar la primul merge colegiul 1; eu merg la
colegiul II, cu intelectualii. Oprim la Ermacov. Debarc.
Am călcat pe pământ ferm. .
Sui scăricica, intru, când... simt că-mi fuge pământul
30 de sub picioare şi, cât p'aci, dacă nu sare cineva repede
să m'apuce, dau să cad pe spate înapoi afară, în valuri.
Ca fulgerul mă săgeată un gând sinistru: un atac de dam­
hla ! ... Sunt pierdut! ... Dumnezeule! aibi rnilă de familia
mea rămasă departe în străine locuri. .. Ce bucurie pe mine
35 când, cu toată supărarea glesnei din pricina alunecării,
aflu, după primul moment de groază, că damblaua mea
a fost numai nişte sâmburi de măsline risipiţi -'- pi gios!
Dugheana e plină de amici, toţi funcţionari publici şi
profesiuni liberale. Aşteaptă aci de mult să se oprească
[164]
164 NUVELE 'ŞI SCHITE
potopul, şi, aşteptând, ca să le pară timpul mai scurt, iau
aperitive, ţuică, mastică, pelin, mişmaş şi gustă mezeluri,
salam, ghiudem, caşcaval, masline ...
Fireşte, mai cu seamă cum sunt vesel că n'am avut dam,
5 bla, intru şi eu în combinaţie .
. , . Şi aperitive, şi mezeluri, şi vorbă, şi discuţie asupra
« situatiunii dificile în care se găseste tara în urma tristelor
evenimente, ca să zicem aşa, şi'� faţa atâtor reforme ce
această situaţiune le reclamă imperios, dacă ne putem
10 pronunţa astfel », şi apoi « asupra trecutului, prezentului şi
viitorului, ideilor şi programului fiecărui ales şi fiecărui
candidat » -- şi desbateri, şi vorbă, şi aperitive, şi rneze­
luri, şi aruncăm sâmburii - pi gios1... .
Dar e unu şi jumătate; m'aşteaptă la dejun. Am stat
15 aci un ceas şi mai bine! Vezi cum trece de uşor vremea
vorbind despre chestii grele!... Cu multă prudentă, de
teama unui al doilea atac, mă mişc şi vreau să-mi plătesc
consumaţia. Dar amicii protestează: astăzi este rândul de
plată al amicului X ... , care a repurtat, ca orator la o
20 întrunire electorală, un fenomenal succes ...
Incă un rând de aperitive ş� masline, şi aruncăm sâm-
burii ... Eu mă lipesc bine cu talpa de duşumea Şi încă
un rând. .. cel din urmă! şi masline, şi aruncăm .
- Socoteala! în total!
25 Nu-i mult! Mezeluri şi masline, 3,15; băuturi, 17,05;
total 20,20.
Amicul X. .. după ce plăneşte galant, se suie în gondolă
cu mine; locueşte în drumul meu, pe un canaletto - să-I
las acasă.
30 Pornim.
- Coane lancule, îmi zice, m par' rău amu, după su'­
cesul meu, c'am cedat şi nu mi-am pus cand'atura!
Face iconomie de silabe, probabil fiindcă mai avem pu­
ţine momente de petrecut împreună; vrea omul cât mai
35 scurt să-mi spună cât mai multe. Şi, cum se clatină gondola
pe valuri, amicul adaugă:
- Aveam o ide' de refo'mă ... Nu mai me'ge, monşăr
.. S' b . ., Ţ' b' ,. 1 1 '
cu ţara nu . . . etrvt t • . • e e un mo opo a ... ac ...
(gondola se clatină) al ... ac' cololului!. ..
[165]
MONOPOL
165
Ne-am oprit. Ne pupăm în gondolă ca' doi patricieni de
pe timpul ilustrului doge Francesco Morosini. Se dă jos
încetinel pe trotuarul plin de apă şi intră, leoarcă de ploaie,
pe portalul bătrânului său palazzaccio.
5 - la sama (îi strig), pe San Giooanni, padrone mio l
nobilul meu senior, să nu-ţi fi rămas vreun sâmbure de
maslină pe talpă!
El se 'ntoarce 'n loc, smulge cu vârful degetelor o săru­
tare unsuroasă de pe buze şi mi-o aruncă magnific din
10 depărtare.
Sunt opt ceasuri şi trei sferturi. .. Gondola aşteaptă ...
Imi iau rămas bun dela graţioasa mea gazdă şi plec cu
Ronetti Roman la gară.
După ce-i mulţumesc de afectuoasa primire, urc în vagon.
15 -- Amice, zic, ştii d -ta cu ce' mă duc eu dela Iaşi la
Bucureşti?
... Cu trenul.
Da, cu trenul, fireşte; dar nu numai cu trenul, merg
ŞI cu o idee ...
20 ? ..
. . . O idee de reformă!
!? ..
Trebue de înfiinţat numaidecât un monopol al ac' co­
lului. , .
25 Trenul s'a pus în mişcare. .. M' aplec pe uşa vagonului:
-- ... la sate! ... pentru rurali!
[166]
o CRONICA DE CRĂCIUN ...
Intr'o urâtă dimineaţă, pe la sfârşitul lui Noemvrie,-­
ploaie, ninsoare, vifor, să nu scoţi un câine afară din hor­
dei, -- chem pe cel mai Încercat colaborator al « Revoltei
5 Nationale » si-i zic:
, ,
- Stimate domnule Caracudi, dumneata, care de atâta
timp ne-ai dat ca reporter dovezi de strălucită imaginaţie,
eşti designat să faci ziarului nostru un important serviciu.
-- Care, domnule director?
10 -- Scoatem de Crăciun un număr « literar, ştiinţific şi
artistic ». Avem. în sertare destulă materie; vom face o
frumoasă selectiune. Ne lipseşte numai cronica specială
pentru sărbătoarea Naşterii .. j Ce zici?
--- Cu plăcere .. _ '
15 -- Crăciunul cade Luni; trebuie să apărem cel mai târziu
Joi la 21 de dimineaţă... Un număr de lux, îngrijit, nu
rasolit ca numerele cotidiane; bine aranjat, tipărit frumos
si nu ciuruit de greseli ...
, ,
--- Bine 'nţeles; .. _ dar ...
20 .- Dar ce il
- ... Ia priviţi afară, ce vreme!
In adevăr, e un vifor straşnic.
---- Ce are a face vremea; zic eu, eu cronica noastră?
-- Nu prea are; dar... mă cheamă părintele la masă;
25 mereu îmi face semne: i -e foame -- s' a sculat de dimineaţă.
Părintele este socrul confratelui. Domiciliază împreună,
tocmai peste drum de redacţia noastră, în curtea bisericii
Sf. Ion. De pe prispa caselor se vede drept în redacţia
noastră, şi vice-versa, fireşte. Vara, când tinem ferestrele
30 deschise, îl cheamă reverendul pe ginere-său: « Ignate,
[167]
o CRONICĂ DE CRĂCIUN ...
167
5
10
15
20
25 .
30
35
gâta ! ». Iarna, îi face semne. De aceea, Caracudi lucrează
totdeauna la masa dela fereastră.
-- Prin urmare, zic, nu te mai ţiu... ne-am înţeles: o
cronică de Crăciun - « Betleemul, staulul, ieslea, steaua,
Magii, şcI.» - nici mai lungă de trei, nici mai scurtă ca
două coloane... Mi-ai luat măsura, ca un bun ciubotar
ce eşti, calapodul mi-I cunoşti ... Incaltă-rnă, iubite con­
frate, încalţă-mă frumos!
Drept orice răspuns, iubitul confrate, deschide ferea­
stra, pe unde dă năvală 'năuntru ca un vrăjmaş viforul
d'afară, şi strigă tare peste drum i.
- La moment! să puie ciorba!
Apoi mă salută şi iese.
De prisos să fac istoricul căsniciei excelentului nostru
colaborator. Mă mărginesc a reproduce câteva documente,
după « Revolta Naţională », în ordinea lor cronologică ; sunt
ieşite toate din pana interesatului, prin urmare mai presus
de orice bănuială de parţialitate:
« Aflăm cu deosebită plăcere că aseară, 11 Ianuarie,
s'a celebrat, în biserica Sf. Ion, căsătoria valorosului
nostru colaborator Ig. Caracudi cu gentila domnişoară
Florica, eminenta profesoară de istorie, fiica sf.-sale pă-.
rintelui stavroforul Pantelie Bârzescu.
« Nuni au fost simpaticul şi iubitul nostru maestru,
directorul « Revoltei Natiouale,», cu graţioasa sa, con­
soartă.
« Felicitările noastre cele mai călduroase ».
Către finele aceluiaş an, la 21 Dechemvrie, a doua zi de
SI'. Ignat, « Revolta » inserează în fruntea informa ţi uni lor :
« Aflăm cu deosebită plăcere că gentila doamnă Flo­
rica 19. Caracudi, eminenta profesoară de istorie, a dat
aseară nastere unui drăgălaş băetel Traian.
, "
« Fericită coincidenţă! In aceeaş zi, norocosultată,
valorosul nostru colaborator, d. Ig.' Caracudi, a Îm­
plinit 35 de ani.
« Felicitările noastre cele mai călduroase ».
13
[168]
1.68
NUVELE ŞI SCHIŢE
Peste un an şi două luni, iar aflăm « cu deosebită plă­
cere », minus \< fericita coincidenţă », şi 'n loc de Traian,
Decebal.
După un an şi o lună, întocmai; dar, în loc de Decebal,
5 Aurelian.
La anul în cap, asemenea; însă, în loc de Aurelian,
Mircea.
Nu trec bine unsprezece luni, şi Iar « aflăm »; numai,
în loc de Mircea, Dan.
10 Pe toţi, dela Traian până la Dan inclusiv, eu l-am bo-
tezat. Care va să zică, vine că suntem rude prin alianţă
cu familia Caracudi şi cu părintele stavroforul; de aceea,
sf.-sa îmi zice: « n'ne Iancule! »
*
15 După plecarea valorosului, caut să-mi aranjez materiile
din sertare pentru numărul de lux. .. Ia să vedem ce pu­
tem stoarce cu foarfeca, această presă idraulică a redacţiei.
« Artă. [ără tendinţă fi tendinţă cu artă, sau Artă cu ten­
dinţă fi tendinţă fără artă », - �j5 de file, cu ya urma-
20 studiu estetic de palpitantă actualitate !
« Rolul presei ca a patra putere în Statul constituţional
. modern » (Sfinte Ignate 1) - 77' de file, şi fireşte cu va ...
« In pustiul lumii mari », novelă; o sută de file, format
ministerial foarte mărunt şi clar scrise, fără cea mai mică
25 ştersătură sau îndreptare .. , Asta nu poate fi supusă presei
idraulice: totul, silabă după. silabă, trebuieşte cu scumpă­
tate respectat... Vom da numai începutul În numărul
special, . şi va urma în numerele cotidiane, vreo treizeci
de foiletoane duble - un noroc pentru « Revolta »! ... Ad-
30 mirabilă povestire!
1 n pustiul lumii mari este istoria unui băiat dela ţară
care, după ce face studii înalte, la noi şi 'n Europa, ajunge
profesor în mare vază la Bucureşti. Suflet curat, plin de
avânt, de iluziuni şi de ideal, ca orice copil sănătos din
35 popor, caută în lumea mare, unde este introdus de un
coleg sceptic -lume putredă de corupţie - un suflet, să-I
înţeleagă. " In zadar l , " Măşti pe obrazuri; în inimi, per-
fi
"-
.1
[169]
o CRONICĂ DE CRĂCIUN ...
169
- fidie! fard şi minciună! chloroză şi parfum! putregaiu în
poleială!
Desgustat de acest « pustiu », se duce 'n vacanţa mare
acasă, la ţară, de unde a plecat aşa de-demult. Acolo, i
5 se redeşteaptă toate amintirile sfintei copilării; i le po­
vestesc cu drag şi pe rând, fiecare cu glasu-i particular,
căsuţa părintească, hanul, aria, pătulul, moara, pârâiaşul,
clopotele dela biserică şi dela gâtuI vitelor ce se 'ntorc
seara 'n sat; apoi, potecutele, păduricea, dealul, valea,
1,0 soarele, luna, stelele, cântecul păsărilor sălbatice şi domes­
tice; în fine, picăturile de ploaie, adierea vântului, mi­
resmele fânetelor, şcl.
Incântat de atâtea tainice povestiri, el se 'ntâlneşte la
horă, într'o Duminică, cu Neacşa, fată vânjoasă, roşie ca
15 un bujor şi « nefardată », care nu ştie franţuzeşte, nici nu
dansează bostonul şi cakewalk; dar care vorbeşte o ro­
mânească pură, plină de farmecul originalităţii folklqrice,
şi joacă hora şi bătuta,brâul şi chindia, de dârdâie pă­
mântuI, până dă de mal pe toţi flăcăii satului, ba şi pe alţii,
20 veniţi de prin satele vecine de dor să joace cu dânsa ...
El, transportat, supunându-se unei mişcări « lăuntrice »,
îi face un compliment - ea, asudată, îi arde o palmă; el
se vâră s'o ia 'n braţe - ea îi trage un pumn în falcă;
. el se 'ndeasă mereu s'o sărute - ea îi zice: « O! călca-
25 te-ar! » si-i dă un brânci de-I aruncă grămadă în santul
, , ,
drumului. .. El se scoală d'acolo sdruncinat, oftează din
adânc, se scutură frumos, merge drept la tatăl Neacşei­
moş Oancea Tureatcă, un bătrân român neaoş, cuminte
şi vesel, vestit pentru păcălit.urile şi glumele lui, şapte
30 poştii de jur împrejur .-- şi. . . cere mâna bujorului
de fată.
E estetic, fiind natural şi logic... Ceeace se numeşte
le coup de foudre (dragoste ca trăsnetul) se explică mai
mult decât la oraşe la ţară, unde nu se pomeneşte încă
35 de paratonere... Mâna cerută este, după nazurile. de ri­
goare ale copilei, acordată... Nuntă mare cu descriptia
amănunţită a tutulor străvechilor datine române, atât de
originale şi de pitoreşti... Şi eroul e fericit.
<.- Uf! am scăpat de pustiul lumii!
[170]
'/70
5
10
15
�o
25
30
35
NUVELE ŞI SCHITE
Zicând acestea, dă să-şi îmbrăţişeze nevasta, de faţă
cu atâtia veseli nuntasi.
, ,
A tâ � "t �! 1 ' t ! '. di � N
- s ampar .e, ma. 01- e-ar : . .. ZIce pu rea eacşa,
ferindu-se de indiscreta pornire a legitimului şi repezindu-I
cât colo ...
Toţi nuntaşii fac mare haz, iar înţeleptul bătrân, moş
Oancea Tureatcă, un fel de « povestea vorbei» în carne
şi 'n oase, zâmbind cu adânc înţeles, şopteşte:
- Vezi ce face pustia de dragoste, vere?.. Aolică,
ee-am ajuns, să iubim pe subt ascuns!
Si asa se sfârseste frumoasa povestire la fila o sută ---
" , ,
prea degrabă! ... păcat!
De sigur nu sunt un om multumit de sine insusi ... In­
ţeleg destul de bine cu cât de �esttficiente mijloace m'au
Înzestrat zânele ursindu-mă carierii pline de înalte răspun­
deri, nobilei misiuni de publicist român. Cu toate astea,
niciodată n'am simţit sub coastele din stânga dureroasa
(după cât văd la alţii) rozătură a vermelui invidiei. Slavă
ţie, Doamne! în inima mea destule rele au putut încăpea; •
dar n'a fost locşor Într'însa şi pentru groaznicul parazit
verde! . .. Si totuş, simt nespusă /mâhnire la vederea unui
pachet de �tâtea 'file format ministerial, curat şi mărunt
scrise. .. A! de ce nu poate şi pana mea, alergând făr'
a se poticni, străbate întinsele albe câmpii?.. Cum nu
ştiu şi 'eu birui pe nerăsuflate candoarea câtorva testele de
hârtie? ... Pentruce, crude ursitoare, nu e 'n stare şi mâna
mea seacă să toarne atâtea generoase torente şi cascade
de proză?
Pe când fac tristel� mele reflexiuni, intră, plouat ca
un cătelus lătos, tânărul si simpaticul nostru colaborator
literar', pseudonimul Piccolino -- un copil care a primit de
mic o distinsă educaţie literară franceză în casa părin­
tească; la anul, termină liceul; e încă minor; dar ce ta­
lent! cu ce facilitate şi personală apucătură îţi aruncă
. !
rrma :
Lvarn întrebat, când, sfios, mi-a adus întâia oară câ­
teva poezioare, nişte adevărate perle: « Enseigne- moi, jeune
[171]
o CRONICĂ DE CRĂCIUN ...
171
homme, ou trouves-tic la rime? .. El mi-a răspuns îndată,
modest, dar sigur: « La rime, chel" patron, est mon souci
minime »,
-- Piccolino drăguţă, tocmai la dumneata mă gândeam ...
5 Un număr special de Crăciun numai cu proză e ca un
cozonac fără stafide .. Poţi, te rog, să-mi dai curând două
trei poezioare?
-- Vi le aranjez îndată, maestre; le am aproape gata.
Şi mititelul bard, după ce-şi atârnă pălăria şi paltonaşuJ,
10 îşi suflă în degetele-i delicate, se ghemueşte la un colţ de
masă cu spatele spre sobă, şi 'ncepe să lucreze... I-auz
pana scârtâind ca un şoricel care rontaie pripit în taină.
In mai p-uţin de o jumătate de ceas, minorul îmi pre­
zintă trei pumni de stafide şcoală-modernă, pline de sa-
15 voare.
- Bravo, tinere favorit al graţioasei Erato! Versurile
dumitale sunt delicioase. Sper să scoatem un cozonac hors­
concours 1) ..
*
20 Au trecut peste două săptămâni dela acestea: vine Cră-
ciunul. In fiecare zi, îl întreb pe amicul Caracudi:
- Dar cronica?
- E ca şi gata.
-Când mi-o aduci?
25 -Mâine.
Tot �şa de azi pe mâine, am ajuns Marţi în ajunul lui
1) Puţini desigur dintre cetitorii acestor rânduri vor fi apucat pe vremuri
«Revolta Naţională», de mult acum dispărută. De aceea, nu credem nepotrivit
a da aci o probă de talentul precocelui nostru colaborator Iiterar ,
30
35
ABI S
Da, mă iubeşti; dar simt prea bine,
Cu cât te strâng la pieptul meu,
Că-i un abis până la tine .. ,
Eu nu sunt tu - tu nu eşti eu.
Şi dragostea ce am simţit-o
Să umple-abisul nu putu .. ,
De te-as iubi or-cât, iubito,
Tu nu �şti eu - eu sunt tu.
Piccolino.
[172]
172 NUVELE ŞI SCHIŢE
Ignat: poimâine dimineaţă trebuie să apa
Materia cealaltă e gata.
Aştept toată ziua - degeaba.
Ii trimit vorbă acasă peste drum - îmi
'5 n'am grije.
Deschid fereastra; îl strig - nimic.
Se' 'nserează bine. .. Un gând neplăcut î
cap la amintirea proastei glume ce i-am
că am rămas fără cronică de Crăciun - IT
10 Cârpaciul tot cârpaci !
D'abia a zburat gândul meu, şi iată c
Cum îl văd: .
. - Cronica, unde e cronica, nene?
-- E dată la tipografie.
15 - Adevărat?
- Pe onoarea mea! ...
Şi zicând acestea, mă priveşte cu acel
clipire din ochi caracteristice, care, de cât
pini, te fac să gândeşti: dacă ăsta, nu este
20 mă crede pe mine că sunt.
I
De vreo câteva zile se 'ndreptase vren
bine; speram, după .sernne, s'avem zile fn
bători - când colo, peste noapte spre Ign
1 d � Al' o, • . " PI-
ueo ata van tu , ŞI tin te Iar..... . oua, 11
25 se topeşte; vifor orb; o vreme - să nu sc
afară din redacţie.
Mă scol dis de dimineaţă cu grije. Cum mă de:
vitoarea o scrisoare; e dela d. Costică, pagir
(i Domnule Iancule, cronica dată de d.
30 oprit s'o culeagă; acuma nu merge; trebuie
la primăvară. Stăm pe loc cu numărul. (
Vă rugăm, veniţi cât se poate mai curâru
-- Nu înţeleg ... Ce să fie?
Iute, mă suiu într'o birje ... Ce vreme, I
35 Am ajuns.
- Ce e, domnule Costică?
- Uite, domnule Iancule.
Citesc, ca dus de pe lume.
[173]
o CRONICĂ DE CRĂCIUN ...
173
5
10
15
20
25
30
35
« Christos a 'nviat!!
« Dela un capăt al globului la celălalt, din răsărit
până 'n apus, dela miază-noapte pân' la miază-zi, pe
când natura se 'mpodobeşte în strălucitele vestminte
ale primăverii, în sunetele triumfale a mii şi milioane
de clopote dela mândrele catedrale ale celor mai splen­
dide capitale de imperii, până la umilele bisericuţe din
cele mai sărmane cătune, popoarele creştine se salută
vesele cu magicele cuvinte: Christos a "nviatl ».
-- A! infamul! asasinul ! strig eu. M'a omorît Caracudi,
frate Costică!... ce e de făcut?
--- Faceti d-voastră ceva la iuteală.
Fuga, l� redacţje... Nu voiu nici să-mi arunc ochii
peste drum... Scriu şi şterg, şi iar încep şi iar şterg ...
tremur şi m'apucă un cârcel la deget ... .nu mai pot ţinea
condeiul. .. Şi ceasurile sunt aproape zece!... şi iar îmi
bl . 1 IAd· . ,
. estem ursrtoare e.. .. can - apare pe uşe, cme ....
cine? - asasinul ! D'abia pot ridica privirea şi, cu glasul
leşinat ca de lehuză după grea facere, îi zic:
- Mersi, nene Caracudi! ... Bine ţi-ai bătut joc de mine,
drăguţule!
- Cum joc, domnule director!
- Poftim.
Şi-i întind filele mototolite. Le priveşte şi 'ncepe să
râză.
-- Scuzaţi; a fost o mică eroare... Eu le am cronicele
astea gata ... Dar, prin ce am trecut de ieri până adinea­
ori - dac'ati sti! - am gresit; n'am luat seama când am
scos-o din 'se;tar... (şi câ't îmi vorbeşte foarte volubil,
mereu se uită pe fereastră). Merg să vaduc una de Cră­
ciun , .. ştiu sigur că am şi una de Crăciun... trebuie
să am şi una de Crăciun ... Numa s'o găsesc fiindcă
acuma e un deranj la noi... Nu v'am spus A născut
Florica ...
Eu, din ce în ce mai leşinat:
- Când?
- Adineaori, pe la şapte dimineaţa ...
- ... Cum?
-- E fată ... dar are încă dureri.
[174]
174 NUVELE ŞI' SCHIŢE
-� Atunci, nu mai trebuie să te duci, frate Caracudi.
Tot ce te rog e să iei un condeiu, că eu nu pot scrie, am
un cârcel la degete ...
Scot din raft tomul 11. din Larousse, îl deschid şi zic
5 blând valorosului tată:
- Scrie, te rog.
El s'aşează la locu-i lângă fereastră, pe care o şterge
bine de .abureală cu căciula. Eu dictez:
« Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai vechi
10 ale creştinătăţii. Ca să ajungem la epoca instit.uirii ei,
trebuie să suim până aproape de leagănul Bisericii. După
unii autori, această sărbătoare a fost statornicită, la anul
138 al erei noastre, de către episcopul Telesfor ... ».
Văd pe Caracudi scriind cu ochii pe fereastră, fără să
15 se uite la condeiu.
- Ce-am zis? îl întreb.
- « ••• anul 1883 al erei no�stre de către episcopul Te-
lefon ... ».
Şi până să-i strig eu « ieşi afară »! trânteşte condeiul,
20 pune mâna pe căciulă şi ese ca din tun, bufnind uşa.
Peste un moment, Piccolino. .. Ii dictez articolul. După
amiazi tirajul a patru pagini el aproape gata ...
Şi iată iar d. Caracudi - foarte radios.
- Domnule director, am o informaţie care trebuie să
25 treacă neapărat în numărul de lux. Ştiu că o să. vă facă
mare plăcere ...
Şi-mi citeşte:
« Aflăm cu deosebită plăcere că gentila doamnă Flo­
rica Ig. Caracudi, eminenta profesoară de istorie, a dat
30 azi dimineaţă, 20 Decemvrie, naştere la două fetiţe,
Despina 'şi Kiajna.
« Fericită coincidentă l In aceeaş zi, norocosul tată,
valorosul nostru colaborator, d. Ig. Caracudi, a im­
plinit 40 de ani.
35 « Felicitările noastre cele mai călduroase. \)
Numărul nostru a iesit tare frumos. Au făcut mult efect
,
şi articolele ştiinţifice şi poeziile şi începutul nuvelei; dar
mai ales au impus un vădit respect confraţilor informaţia
[175]
o CRONICĂ DE CRĂCIUN ...
175
cu « fericita coincidentă» si savantul meu articol despre
instituţia sfântului episcop' Telefon.
Duminică, în ajunul Crăciunului, primim la redacţie vi­
zita părintelui stavrofor Pantelie Bârzescu, care vine să
5 ne heretisească cu Naşterea, însoţit de valorosul nostru
colaborator -- straşnic de veseli amândoi. .
-- Naşterea ta, Christoase Dumnezeul nostru, răsărit-a
lumii lumina cunoştinţei... şcl,
Şi după ce isprăveşte cântarea:
10 - La mulţi ani, n'ne Iancule!
Eu mă închin smerit, sărut icoana şi, aruncând gme­
re lui o privire dulceagă, răspund socrului:
- Adevărat a 'nviat, taică părinte!
Ş'afară-i grozav şi plouă şi ninge şi pică şi 'ngheaţă ...
15 o zloată cumplită un vifor nebun ... o vreme, prăpăd!
să nu iasă un popă afară din casă.
[176]
"
INIŢIATIVA
- Stăm rău, foarte rău, domnule!. .. Statul nu vrea să
se gândească! ... Nu este nici o încurajare; ba putem zice
că este chiar o persecuţiune... Şi asta -- să-mi dai voie
5 să-ţi declar - este trist, nu numai pentru noi, agricultorii,
care nu suntem capabili să mergem cu egoismul pân' acolo;
este trist pentru ţară; căci, în definitiv, noi plugarii sun­
tem, ca să zic aşa, topor de oase; noi ăştia devastaţii ...
- Pe d-ta, zic eu, nu te-a deY5!§tat,.,
10 -- Te rog, nu mă 'rrtrerupe ;(J��_�-mă) să termin ... Noi
ducem greul ţării ăştia, care fără -noi, ce să zicem? ..
Par' că n'ar mai merge, să Ilueri numai din buze, şi să umpli
doldora punga Statului, din cart! pe urmă să vie şi să sugă
tâtă atâtea Iipitori declarate si clandestine, care trăesc
, , ,
15 pe spinarea noastră, care, vai de capul ei! numai sufletul
nostru ştie! ... Nu, domnule! până nu vine Statul cu
o lege, nu mai merge!... Statul trebue să se gândească
serios!
Acestea mi le debitează iritat amicul meu, nenea Sta-
20 sache, unul dintre marii noştri agricultori.
Eu, care nu sunt în curent cu chestia agrară, mă măr­
ginesc a-i răspunde printr' o întrebare :'.
- Nene Stasache, nu s'ar putea să. lăsăm Statul, şi să
Încercăm o îmbunătăţire prin - cum să zic? - prin iniţia-
25 tivă privată?
Dar amicul meu se iritează mai rău:
-- A! care va să zică, şi d-ta eşti d'ăi eu iniţiativa prI­
vată .. _ Imi pare bine! ... Mersi!
-- Mă iartă, nene Stasache, zic eu, să-ţi spun drept, nu
30 cunosc chestia, şi ...
[177]
INIŢIATIVĂ
177
5
10 .
15
20
25
30
35
Apoi, dacă nu cunoşti chestia, mă 'ntrerupe el şi mai
iritat, de ce te pronunţi? ... că toţi d-voastră vă pronunţaţi
fără să cunoaşteţi chestia... Nu, domnule!... Asta, nu
noi, eu şi cu d-ta ; asta, Statul trebue! ... înţelegi?
- Inţeleg; decât eu ca publicist, ce vrei să-ţi spun
decât că trebue numaidecât să deschidem o campanie ener­
gică, pentru ca în sfârşit Statul să 'nceapă odată să se gân-
" ....
aeasca ...
- S'o deschideţi, domnule! asta este datoria d-voastră
de publicişti imparţiali, dacă sunteţi adevărat la înălţimea
misiunii d-voastră atât de frumoase; căci, să nu uitaţi că
v'a dat Dumnezeu o pană care este o armă; prin urmare,
trebue să aveţi un ideal pentru ţara asta, care aminteri se
prăpădeşte ... Şi, dacă. m'ascultaţi pe mine, aici s'o bateţi
d-voastră: Statul trebue să se gândească serios!
M'am despărţit de Stasache jurându-i că niciodată n'am
considerat pana mea altfel decât ca o armă, şi prornitându-i
că îndată voiu deschide campania.
Pe când mă gândeam cum s'atac chestiunea, iată că
mă 'ntâlnesc cu un eminent artist dramatic, un om plin de
încredere'n sine, aşa de plin că alta nimic nu mai poate
încăpea.
- Teatrul nostru national si literatura noastră dramatică
, ,
au aj uns într' o stare proastă, domnule, foarte proastă ...
Statul nu vrea să se gândească serios! Nu e nici o Încura­
jare; ba, chiar putem zice că este o persecuţiune... şi,
permite-mi să-ţi spun, e trist, nu numai pentru noi,- căci
artistul nu poate niciodată merge până acolo cu egoismul­
deşi suntem, orice s'ar zice, prea din cale afară desconsi­
deraţi, cu toate că fără cultură o ţară nu poate 'nsemna
nimica; şi este foarte adevărat: numai cu cereale şi cu
zarzavaturi şi cu petrol, nu se poate pune o ţară faţă cu
cultura europeană, care merge cu pa şi gigantici - îi mai
trebue să-si manifesteze si mentalitatea; si mi se pare că
arta si lit�ratura sunt c�le mai înalte ma nifestatiuni ale
, ,
mentalităţii unei naţiuni, căci în definitiv, nu se prezintă
cineva în lume cu pântecele şi orga nele inferioare, ci cu
fruntea, cu acel aparat al gândirii sublime, care face din
om regele creatiunii ... Si ce se face pentru arta si litera-
" ,
[178]
178
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
tura natională i'. ,. Nimic! E trist! Ne trebuesc mai multe
teatre, ,'. Statul ar trebui să. se gândcască serios! ...
Am ascultat cu toată atenţia frumoasa tiradă, şi numai
când m'am convins sigur că s'a terminat, am răspuns:
-- In fine, dacă t.rebuesc, dacă 'n adevăr trebuesc mai
multe teatre, asta se poate face prin iniţiativă privată .
--- Si d-ta esti de cei cu initiativa privată? Bravo! .
Nu umhla.ti cu' mofturi, domnuie, cu iniţiativă privată! .
Aici Statul trebue să se gândească!
-- Amice, zic eu, înţeleg, decât ce vrei să-ţi spun ca
publicist alta decât că putem duce o campanie pentru ca
Statul să se gândească 'n sfârşit ...
- S'o duceti, domnule! şi mai ales d-ta ai aci o datorie
de conştiintă în calitate de publicist si de vechiu sufler,
care 'nţelegi durerea şi porţi o spadă n�bilă, care este pana
d-tale ... Şi aici s'o bateţi d-voastră mereu: Statul trebue
să se gândească.
M'am despărţit de eminentul artist cu hotărîrea să 'ncep
campania .. , Dar mai intâiu, trebue să stabilesc cu cine
încep: cu nenea Stasache ori (tu eminentul? In adevăr,
plugarul are întâietatea de timpi; da, dar artistul? deşi i-mn
promis după, are întâietatea dfo cauză: chestiunea artei şi
literaturii naţionale, reclamă 'mai urgent o soluţiune. Dar
. iată, tocmai când încep, d-l Caracudi, reporterul care le
află toate cu câteva minute înainte de 'ntâmplare, vine,
ştiindu-rnă cât mă interesez ca vechiu sufler de artă, să-mi
comunice o veste, menită să mă bucure: zilele astea se va
depune în Cameră un proiect de lege pentru reorganizarea
Teatrului Naţional. lată, în rezumat, economia acestui
proiect:
In fiecare comună urbană se va organiza câte o societate
dramatică, în proporţie se 'nţelege cu numărul locuitorilor
respectivi, şi care va primi dela comună şi dela Stat câte
o subvenţie suficientă pentru bunul progres al artei şi lite­
raturii dramatice române.
Societatea va fi condusă de un director numit de minister,
şi de un comitet compus din cinci membri şi adică din:
primarul local în persoană sau prin delegaţiune; un mare
comerciant şi un mare industrial (cetăţeni români); un
[179]
INIŢIAnVĂ
179
profesor cu titlu definitiv dela şcoala de grad superior,
tras la sorţi, în prezenţa societarilor, şi cel mai în vârstă
preot ortodox din localitate; în oraşele de reşedirrţă jude­
ţeană, protopopul va trece de drept în acest post onorific
fi indiferent de vârstă.
Sunt încântat... Victorie!... Am scapat de o cam­
panie! ... Să vedem acuma de plugari ... Unde-iarrna mea?
. Să 'ncepem! ... Dar, iată amicul meu Mitică foarte enervat:
- Monşer, stăm foarte rău! foarte rău! e ceva deplo-
10 rabil şi ridicul în acelaş timp... Şi asta, să-mi dai voie
să-ţi spun, e trist nu numai pentru noi ca părinţi, care ori­
şicum e o durere, nu poţi să zici! ca să-ţi expui un copil
în cea mai fragedă vârstă; căci în definitiv, un părinte mai
poate avea un copil; şi nu din egoism o spun; dar e trist
15 pentru ţara Întreagă să te vezi la discreţia caprîţului unei
doici! pentrucă, imaginează-ţi existenţa unui copil-- Sisi­
lica, fetiţa noastră, de exemplu - este, din cauza ei peri­
clitată; căci doctorul pretinde că noi n'am păzit-o îndeajuns,
şi laptele este stricat, ceeace nu mai poate conveni pentru
20 nutritiune, neavând încă formate sucurile gastrice; şi fi­
reşte suntem desperaţi, încât nu mai avem alt refugiu
decât la biberon, fiind d'abia la şase luni! ... Şi ea, mize­
rabila! n'a mai avut răbdare! să fi avut măcar încă patru
luni: puteam să o 'nţărcăm. Inţelegi?
25 Cum să nu 'nţeleg, dacă sunt păţit? Copil. .. doică ...
ştiu! ştiu ce lucru belaliu!
Şi Statul, urmează, din ce în ce mai enervat, bietul
părinte, stă cu mâinile 'ricrucişate, şi nu vrea să se gân­
dească serios, când este vorba de o chestiune care intere-
30 seazăţara întreagă, secerând atâţia copii, ca de exemplu
Sisilica, chemaţi să dea t.ributul lor de sânge... Este o
chestie mare, domnule, chestia alăptării! ... să nu glumim!
-- Dragă Mitică, zic, înţeleg prea bine enervarea ta; dar
eu crez că 'n privinta asta. ar trebui si initiativa privată ...
" "
35 - A! care va să zică şi d-ta, ca şi doica noastră, eşti
d' ei cu iniţiativa privată! Bravo!. " Nu, domnule! destul
cu ini-ţiativa privată, care i-arn văzut cât de triste conse­
cinţe! Nu! Statul este dator să se gândească, în sfârşit,
să ia iniţiativa; căci e păcat! suntem părinţi! ...
[180]
180 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Atunci să ducem o campanie prin presă ...
- S'o duceţi, domnule! asta e datorie sacră pentru
d-voastră puhliciştii, dacă sunteţi adevăraţi publicişti, nu
moftangii ! ...
5 - A! Mitică!
-- Nu! strigă el în culmea enervarn; trebue Statul! .
Auzi! doică fără lapte!. .. Auzi! doică să... Bravo! .
Şi Statul, indiferent ... şi laptele .. , laptele ei l , ..
Şi pleacă necăjitul părinte să caute biberon, probabiL
10 Ia, să vedem: cu teatrul am isprăvit; mai am două cam-
panii; cu care să 'ncep?
Fireşte că agricultura ar trebui să ne intereseze în primul
rând, ca fiind o ţară eminamente agricolă; dar tocmai
pentru asta, mă 'ntreb: ce poate face o ţară agricolă fără
15 braţe? Atunci, natural că trebue să ne gândim mai întâiu
la chestia poporaţiunii; prin urmare, las deocamdată pe
nenea Stasache şi 'ncep cu chestia doicii; curaj!
« O chestiune vitală pentru ţara noastră... Chestiunea
alăptării ... Ce facem cu cetăţenii, cu soldaţii de mâine? ..
20 Până când din partea Statului această indiferentă condam-
I ,
nabilă, această criminală incurie?.. Până când copilul
român ... laptele şi .hiheronul .. .i etc.
1
h
li'
I
I
1:
il
[181]
,-
DUMINICA TOMII
M'am dus să fac o vizită confratelui şi amicului meu
Tomiţa de ziua lui. L-am găsit într'o stare foarte proastă,
plimbându-se de colo până colo ca o hienă în cuşca ei,
5 şi văitându-se de durere; toată noaptea nu putuse închide
ochii din pricina unei măsele.
L-am povăţuit să meargă la un dentist.
- Nu pot, mon cher.
- De ce nu poţi? ţi-e frică? .. Cu metodele de astăzi,
10 nu simţi nici cât o pişcătură de purice.
/' - Nu de frică; nu pot, că am de lucru; trebuie să dau
până 'n două ceasuri cronica mea la gazetă. La trei, vine
băiatul dela tipografie să mă execute. .. Şi cu durerea asta
sunt incapabil să scriu un rând măcar. De o sută de ori
15 de aseară m'am aşezat pe scaun, am pus mâna pe condei;
dar nu e chip să m'astâmpăr ... o clipă nu-mi dă pace ...
Şi iar începe bietul om să se vaiete şi să se plimbe ca
o hienă. La un moment, se opreşte răcnind:
E de nesuferit!. .. mă 'mpuşc!
20 Omule, zic eu, du-te la dentist!
Ei! dar cronica mea cine o scrie?
Ştii ce? zic; tu du-te fără frică, să-ţi scoţi măseaua;
eu rămân aci; până te 'ntorci, îţi scriu eu o cronică ...
Ai vreun subiect anume, 01' pot scrie despre ce mi-o da
25 prin gând?
Ba, chip, aveam un subiect ...
- Despre ce?
- Despre Credinţă si Stiintă. .. cum adică Ştiinta dis-
truge Credinţa şi nu o poate înlocui. Ştii" ti propos de
30 sărbători ...
[182]
182
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
- Ceva nou de tot ... Am înţeles, zic; du-te ŞI n'ai
grije ; aibi curaj!... cu met.odele moderne ...
Şi pe când Tomiţa pleacă aiurit de durere, mă şi aşez
liniştit la masă şi, pe nerăsuflate, torn următoarele:
CRONiCĂ
Sună clopotele... E primă vară. .. Sună clopotele.
Duminica Tomii. " Cu ackastă Duminică se 'ncheie săp­
tărnâna luminată şi prima serie a celor mai mari sărbători
creştine. Ce sublimă, ce providenţială ordonare în mersul
divinei tragedii a Fiului!
Umilirea, suferinţa, patimile Tatălui intrupat în Fiul;
pe urmă, supliciul infamant între doi t.âlhari şi Moartea;
apoi, triumful asupra Morţii, învierea... In fine spulbe­
rarea ultimei umbre de îndoială a nenorocitului, care nu
poate crede minunea până nu pipăie.
« Iară Toma, unul din cei doisprezece, carele se chema
geamăn, nu era cu dânşii când i a venit Isus.
« Deci, zicea lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul;
iar el a zis lor: De nu voiu V,edea În mâinile lui semnul
cuielor, şi de nu voiu pune mâna mea în coasta lui, nu
voiu crede.
« Şi după opt zile, iar erau înlăuntru ucenicii lui, şi
Toma cu ei. Venit-a Isus, fiind uşile încuiate, şi a stat
în mijloc şi a zis: Pace vouă!
« După aceea a zis 'I'ornii: Adu-ţi degetul tău încoace
si vezi mâinile mele', si adu mâna ta si o pune în coasta
, , ,
mea, şi nu fi necredincios, ci crede.
« Răspuns-a Toma si a zis: Domnul meu si Dumnc-
, ,
zeul meu!
« Zis-a Isus lui: Dacă mă. văzuşi, Tomo, crezuşi; feri­
citi cari nu au văzut si au crezut . .. »
, ,
Da, fericiţi; şi aşa fericit eram eu în copilărie! ŞI aşa
era toată lumea împrejurul meu [
Cu adâncă pietate mi-aduc aminte de bisericuta albă
din mahalaua noastră! Ce limpede suna toaca de fier sub
[183]
DUMINICA TOMII
183
atingerea ciocanelor măiestre ale dascălului Haralambie!
ce vuet armonie făceau cele două clopete, pe care le tră­
geam de fringhii, noi, copiii, pe când, de jos, dela toaca
de fier, fără să se 'ntrerupă, el ne striga; « Mai încet, mă!
5 că mi le dogiţi 1 » şi ne 'njura de feştila moaşe-ni, după
ce ne luase la fiecare câte doi gologani de trei parale şi
ouă roşii, ca să ne lase sus în clopotniţă ...
Dar venerabilul nostru preot, cuvioşia sa părintele Ma­
rinache! Il am aci încă, dinaintea ochilor. Ce înfăţişare
10 frumoasă! Barba lui străluceste mândră ca un Iuior de
borangic alb pe patrahirul roşu. Şi ce glas! îl auz încă:
« Veniţi de luaţi lumina »! Şi când năvăleau mahalagioai­
cele credincioase să ia, care mai de care, lumina, cu ce
ton demn de autoritate, le striga: « Ho! că nu sunteţi la
15 cocină ! »,
Pe urmă, evlavia aceea adâncă şi caldă, de care erau
pătrunse sufletele tutulor enoriaşilor noştri, dela cel mai
bătrân fără un dinte în gură, până la cel mai tânăr încă
fără dinţi! ...
20 Ce frumos erau împodobite sfeşnicele, dela cele de aur
până la cele de pacfon, cu zambile în feluri de feţe ...
şi un miros!. .. Ţiu minte cum un nepoţel al mamei Zam­
firei, văduva lui Papaiani, arnăut domnesc la pensie; a
greşit odată, şi, în locul sfeşnicelor umile ale bunică-si,
25 a luat Sâmbăta, dela epitaf, nişte sfeşnice mari de argint
masiv ale lui jupân Sfetcu lumânărarul, ctitorul bisericii.
Când a băgat de seamă această confuziune dascălul Ha­
ralambie, i-a tras băieţelului o feştilă şi două palme; după
care, băietelul a explicat dascălului cauza confuziunii: la
30 amândouă perechile de sfeşnice, zambilele erau pembe ...
Chiar un om în vârstă putea greşi; dar mi-te un copil ne­
vinovat!
Dar apoi, cozonacii şi plăcinta de drob, şi căpăţânile
de miel la tavă pe orez, cu iaurt cu caimac, după opt săp-
35 tămâni de fasole sleită si de varză acră!
,
Şi părintele Marinache cu dascălul Haralambie cărând
în curtea bisericii toată ziua, în nişte basmale mari cadri­
late, recolta de ouă roşii şi de pască!
Sărmanul nostru bun protector, dascălul Haralambie!
14
[184]
184 NUVELE ŞI SCHITE
1 s'a stins si lui festila chiar într'o săptămână luminată
din cauza unei exce�iv de bogate recolte de ouă răscoapte!
El trebuie să fie acuma, colo, sus, alături cu drepţii, şi,
de sigur, când micii cheruvimi fac prea multe' nebunii,
5 ..• «feştila!».
Şi, pe deasupra tutulor acestor duioase amintiri, primă­
verile acelea dulci, pline de speranţe 'n viitor, când, pre­
cum zice aşa de frumos poetul « natura, ca o mireasă ră­
pită, care a dormit, vrăjită în lanţurile de ghiaţă ale unui
10 crud uriaş răpitor, se deşteaptă fericită, graţioasă, mân­
dră, la mângâierile dulci, duioase, molcome ale tânărului
şi fierbinte lui său mire; care o căuta de mult, şi care vine
de departe să deslege vraja de ghiaţă cu farmecul unei
sărutări de foc. .. el, tânărul şi zburdalnicul copil al lui
15 Paşte-împărat; el, minunatul Făt- Frumos April, cu părul
auriu, care o ia în braţe pe adormita fecioară, o alintă,
o leagănă, o mângâie şi, cu mii şi mii de sărutări, una mai
Înflăcărată decât alta, o re cheamă la o nouă şi străluci­
toare viată! ».
,
20 Şi 'ntr'un rând, când am ieşit dela înviere dimineaţa,
un vânt şi o ploaie! ... n'a f�st chip să ne 'rrtoarcem cu
"lumânărelele aprinse acasă; ne-a făcut leoarcă pe toţi;
încă dascălul Haralambie, -asta era înainte de recolta
prodigioasă -- zice: « Maica ta Christache! ce vreme! ...
25 feştila J », ba, pare-mi-se c'am auzit şi « anafura 1». Da nu
pot să jur, că e foarte de mult de atunci.
Unde sunteţi, voi, sfinte vremuri ale copilăriei, când
credeam? când totul mă făcea să cred?
« Cred tocmai că. e absurd!» aşa a zis ilustrul fiu al
30 Sfintei Monica, el însuş sfânt, stâlp neclintit al bisericii,
Sfântul Augustin ... Asta va să zică a crede; ... nil ca
Toma geamănul, numai după ce pipăi şi pui degetul.
Da, credeam... şi eram fericit.
Astăzi? O! astăzi ...
35 Aţi venit voi, oameni noui, cu ştiinţa, să smulgeţi din
rădăcini acea plantă divină, ce-şi trăgea seva din fundul
inimii noastre! Şi nu v'aţi mulţumit cu atâta! peste rană,
în adâncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo
un germene cât de infim, din care să poată reîncolţi, aţi
[185]
DUMINICA TOMII
185
turnat leşia caustică, otrăvitoare, distrugătoare, otrava scep­
ticismului, pesimismului, ateismului! ...
Onoare vouă, distrugători ai fericirii umane!
Dors-tu content, Voltaire ... ? - întreb şi eu, împreună
5 cu gingaşul, duiosul poet de zahăr al Namunei, el care
a dat cel dintâiu strigătul de durere când a simţit că se
smulge cu atâta cruzime rădăcinile credinţei din sufletele
oamenilor. Şi cu multă dreptate zice nemuritorul acade­
mician francez Ernest Legouve, în neperitoarele sale
10 « Soixante ans de souvenirs »:
« Victor Hugo şi Lamartine sunt, în câmpul poezIeI,
glasul epocei lor; Alfred de Musset i-a fost ţipătul! ».
Da! da! în noianul de necredintă în care ne afundărn,
când mi-aţi luat credinţa mângâietoare fără să-mi daţi ni-
15 mic alt în schimb decât scepticismul deprimant, indoiala
distrugătoare, ţipă şi sufletul meu ca al lumii întregi, îm­
preună cu poetul. .. împreună cu poetul... ţipă ...
Aci, sunt întrerupt: iată confratele Tomiţa; se 'ntoarce
20 radios dela dentist... cu o măsea în mână.
- Triumf! trăiască ştiinţa modernă!
lncordat asupra lucrului meu, ţip:
- Nu mă 'ntrerupe, Tomiţo!
Şi urmez a scrie mai departe încheierea:
25 « .• : Mi-aţi luat cu ştiinţa voastră măseaua! ... ce mi-aţi
da t j hi b ? dati-mi Y , A· buie !
at In se un .... re aţi-mi maseaua .... ImI tre uie .... ».
Pun puncturile şi linie de sfârşit şi, după ce Torniţa,
vesel, m'asigură că n'a simţit nici ca o pişcătură de pu­
rice, îi citesc cronica. Confratele meu îmi multumeste în-
30 cântat; decât - pretinde să facem numai o' ioart� mică
modificare la încheiere: în locul măselei, să punem credinţa.
Conviu bucuros, şi cronica noastră e trimisă la tipo­
grafie.
14"
[186]
ANTOLOGIE
Sunt în lume amatori de fel de fel de colecţiuni curioase,
-- şi multe am văzut, de valori incalculabile.
In clasele primare, odinioară, cunoşteam un băiat care
5 avea o colecţie de peste cinci mii de nasturi; mai târziu,
am admirat la un tânăr zeci de albumuri pline de Ioto­
grafii de femei frumoase; apoi, la un bărbat două colec­
ţiuni: una, de cărţi poştale ilustrate, şi alta, de cărţi de
cetit, strânse încet-încet, de pe la prieteni uituci,' unele
10 neilustrate.
Acum, în urmă, am făcut cunoştinţa unui domn care
posedă o colectie de scrisori anonime - cea mai pretioasă
de sigur din câte, felurite, miia fost dat să văd ... ' Dela
soaţă pe ale soţului, dela părinţi pe ale copiilor, dela soacră
15 pe ale ginerelui, dela stăpâne pe-ale slujnicelor -- ori, vice­
versa; unele cumpărate, altele dăruite, altele subtilizate;
în fine - de unde, cum, cu ce răbdare, cu câte sacrificii
le-a adunat - numai el ştie... Cunoscându-i slăbiciunea,
i-am dus şi eu o anonimă, primită zilele trecute, în care o
20 veche prietenă (indubitabil, e dumneaei), iscălind « câţiva
admiratori de odinioară »; mă picneşte, vorba de pe vre-
o muri, la coada işlicului ... Posesorul colecţiei mi-a mulţumit;
-, dar, deşi l-a primit, n'a rămas, cum m'aşteptam, destul de
încântat de specimenul meu ...
25 - Ei! mi-a zis; în genul ăsta, am mult mai picante.
-- Tocmai d'aceea doresc să văd şi eu mai de aproape
colecţia d-tale şi, dacă-mi permiţi, să copiez câteva ...
- Bucuros, îmi răspunse el; trebue Însă să te ajut,
fiindcă d-tale, mai puţin cunoscător în materie, ţi-ar veni
30 greu să faci repede o bună selecţie din atâtea pachete.
[187]
ANTOLOGIE
187
�- Domnul meu, îl întreb, după ce-i mulţumesc de atâta
amabilitate, cum îţi explici d-ta obiceiul ăsta de a scrie
scrisori anonime?
- E foarte uşor de explicat. .. Pe de o parte, lipsa de
5 ocupaţie serioasă şi de griji proprii; pe de alta, ceva mai
adânc. .. Exigenţele sociale paralizează adesea francheţa
onestă; un individ nu le poate uşor înfrânge în orice mo­
ment; în faţa lor devine laş; poate însă avea curaj să fie
franc pe ascuns. E greu să arunci cu noroi în obrazul cuiva
10 când îl întâlneşti ziua 'namiaza mare faţă 'n faţă în lume;
noaptea însă după spartul luminaţiilor, pân îmbulzeală,
poţi să-I murdăreşti pe la spate de sus până jos ... Va bănui
aproape sigur pe cine l-a murdărit; atât mai bine! te ştie
fără a-�i putea cere socoteală... Şi mai ales sexul slab,
15 mai delicat, are nevoie de anonimat, ca să-şi poată des­
cărca sincer şi leal tot fundul sufletului ...
Nu i-am prea înţeles bine explicaţia, şi, fără a mai dis­
cuta, m'am mărginit a lega câteva flori din grădina lui
într'un buchet. .. Il dedic blondei anonime care mi-a scris
20 Sâmbătă, în ajunul Invierii; i-l dedic, în speranţa că, după
modelele acestea, îmi va scrie în curând mai picant ca la
prima încercare -- încai, nu numai dumneaei şi eu să avem
mulţumire, ci şi posesorul colecţiei clasice, atât de cunoscător
şi, prin urmare, de pretenţios în materie... Iată.
25
Prea stimată doamnă, nu toate mamele sunt devotate
cum sunteţi d-voastră, ceea ce ar trebui să le fie tot ce e
mai sacru. Si eu sunt tată de familie, vă 'nteleg si vă ad-
, , ,
mir. De aceea, în interesul scumpei d-voastre copile, aşa de
30 castă, dar totuş orbită de un amor nenorocit, mă grăbesc
a vă pune în vedere că acela căruia vreti să-i încredintati
viitorul ei este un om pierdut. Pe lângă ':iţiul alcoolism�l�i
si al variatiei în ultimul grad, a fost si în spital si are si
patima foiţelor, care, în calitatea sa d� mânuitor 'de ba�i
35 publici, poate, de sigur, îl va duce la ultima treaptă, pe
banca infamiei, condamnat de justiţie pentru atât de co­
losale delapidări, ca mulţi alţi nenorociţi de această tristă
spetă. Mi-am împlinit misiunea în conştiintă. Rămâne ca
, , ,
[188]
188
NUVELE ŞI SCHITE
d-voastre, ca mamă devotată, înainte de a face pasul fatal,
să avizati cu perspicacitate. (iseălit) Un bun tată de familie.
j (De aceeaşi mana, pe acelaş fel de hârtie ŞL cu aceeaşi cer-
5 neală; cu aceeaşi dată pe stampila poştei).
Tânărule, eşti în vârsta frumoasă a iluziunilor, când
inima se deschide ca o floare cu toată sinceritatea ...
Onest, activ, fără nici un viţiu, virtuos, apreciat de su­
periori, iubit de inferiori, viitorul îţi surâde. Nu mai poţi
10 trăi singur; doreşti, după ce ţi-ai cucerit o frumoasă situaţie
prin propriile merite, ca fiu al operelor d-tale, şi eu cel
d'intâiu te stimez pentru asta, să ai o soţie dulce spre a
împărtăşi, la căldura căminului conjugal, bucuriile senine,
şi, ca într'un mic paradis intim, a avea în jurul d-tale
15 fructul amorului onest, micul îngeraş, care să te încânte cu
zâmbetele şi cântecele sale ... Iată un sublim ideal; dar ...
este un dar. .. dela paradisul închipuit şi până la infernul
real, nu este, vai, decât un pas! Gândeşte bine în ce familie
intri. Mama, o bătrână cochetă; care a ruinat doi bărbaţi.
20 Zestrea promisă, o minciună sfruntată, ne mai având decât
şandramalele îngropate la credit şi pensia nenorocitului
căzut victima luxului şi desfrâului lor; căci mama denatu­
rată a încurajat apucăturile fiicei -- ce naşte din pisică­
iar aceasta mai poate în orice caz face carieră romantică,
25 dar nu copii. Intreabă pe omul ştiinţei, un mamoş, dacă
o pretinsă demoazelă de 28 de ani, care până azi are la
activul vei trei patru avorturi clandestine, cunoscute de
toată lumea, mai are şanse a deveni mamă. Ia bine seama!
Luxul şi devergondajul atâtor femei de această tristă speţă
30 au aruncat pe mulţi rnânuitori de bani publici, naivi ea
d-ta, în braţele prăpastiei dezonoarei! Mi-am împlinit/,Ili­
siunea în conştiintă. Hămâne ca d-ta, tânăr luminat, înainte
de a face pasul fatal, să avizezr eu perspicacitate. (iscălit)
Un binevoitor matur.
35
*
Stimate domnule, d-ta munceşti la ţară pe ploaie şi pe
arşiţă, asudând ca un biet hamal; iar consoarta d-tale îi
trage la Frantişbat checocuri apilpisite cu baronii cu pin-
[189]
ANTOLOGIE
189
teni, şi pe urmă, noaptea pe lună, în otomobil, sus la
munte. .. Să 'vă dea Dumnezeu şi copii, că stare v'a dat
destulă! (iscălit) Un chelner dela Kurhaus din Franţişbat.
5 (Mână, hârtie, cerneală, stampilă, aceleaşi],
Stimată doamnă, d-ta te canorieşti la cură de apă mine­
rală, exilată în Franţişbat, iar boierul d-tale face cură de
şampanie la Lăptărie, cu marchizele apilpisite, cu taraful
lui Ristache Ciolacu şi cu cinci muscali cu cauciuc cu zece
10 franci pe ceas până la ziuă. " Să-ţi trăiască scumpul hăr­
băţel f (iscălit) Un chelner dela Lăptărie.
Chel' monsieur, est-ce que les superbes cornes dont votre
charmante epouse, la petite Esmeralde, vous coiffe, avec
15 la collaboration si assidue de votre brave neveu, Monsieur
le sous-lieutenant de Petits-Houges, Arthur, ne vous genent
point lorsque, le soir, vous vous mettez au lit? Dites-nous,
s'il vous plaît. .. Si elles ne vous genent pas du tout, tant
mieux! Nous vous souhaitons un doux dodo! (iscălit) Plu-
. . . .
20 sieurs votstns curieu»,
(Pe româneşte: Dragă domnule, spune, rogu-te, când te
aşezi seara în pat nu te supără mândrele coarne cu care
te 'rnpodobeşte iubita soţie, Smărăndiţa, cu colaborarea
atât de stăruitoare a bravului d-tale nepot, d. subloco-
25 tenent de roşiori, Artur? Dacă nu te supără deloc, atât
mai bine! Iţi dorim să faci nani frumos! (iscălit) Mai mulţi
*
Ilustre fruntaş, eu nu umblu niciodată cu pios ca minciu-
30 nilor ; mi s'a părut degrădător să scrie un cetăţean inde­
pendent anonime. Totuşi, azi, trebue să recurg la asta,
ceea ce în principiu detestez; dar ţiu, ca Român, la d-voastră,
gloria partidului şi a ţării. Vă atrag deci atenţia asupra
unui individ periculos care vă 'nconjoară ; acesta este d.
35 Mandalache, ce-i mai zice şi Capsomanul, şi, în interesul
partidului nostru, vă sfătuesc a nu-i mai acorda încrederea
nelimitată de care se bucură astăzi, jucând pe devotatul
[190]
190 NUVELE ŞI SCHITE
fidel; oaci vă garantez că este spionul partidului, contrar,
plătit din fondurile secrete (ruşine l) o pot proba ori când
cu documente zdrobitoare. Până atunci, trăiască partidul
nostru 1 (iscălit) Un [anatic partizan al d-voastră, alegător
5 colegiul 1 de Cameră şi Senat.
10
15
20
Doamnă Directoare, eleva Lucy N., din clasa V, are o
purtare urîtă În societate, conversând totdeauna intim cu
ofiţeri şi elevi din şcoala militară pe calea Victoriei chiar
târziu; şi primeşte mereu poezii şi cărţi postale cu poze de
amor, etc., etc. Pentru prestigiul şcoalei dar, vă denuntăm
ca' să luaţi urgent măsuri' severe; aminteri, cu regret, vom
fi silite a face reclamă ministerului relativ la tristul exem­
plu de imoralitate. (iscălit) Mai multe mame îngrijate.
Prea cuvioase părinte Matache, ca să ştii cât ţi-a zburat _
din căldăruşă la 1 Aprilie, întreabă pe Tănase rahagiul de
câţi gologani a vândut rahat şi bastonache lui Giugică,
băiatul care ţi-a purtat căldăruşa ; şi să Întrebi şi pe tat-său,
paracliserul : cine ti-a sters basmaua cu ouă rosii, care a
zburat când v'aţi incu;cat la pelin, a treia zi de' Paşte, cu
partidul, în colţ la Savu, în odăiţă, pe 'nfundatele? (iscălit)
Un crestin enorias.
, ,
*
25 Sărut mâna cuconiţă; prin această mică epistolă, venim
să vă facem un denunţ, că alaltăeri, când a îngropat-o pe
răposata cocoana mare, d-voastră nu ştiţi, c'aţi plecat cu
cupeaua dela cimitir, şi aţi lăsat lui Ioniţă, feciorul d-voastră
de încredere, parale să dea la sărmanii cerşet.ori, şi el a luat
30 toate paralele, şi la sărrnanii cerşetori i-a înjurat şi nu s'a
îndurat să le dea nici măcar un franc de parale. Să ştiţi cine e
domnul Ionită si cum tine la onoarea d-voastră. (iscălit.)
" ,
Mai multi care au asistat.
,
*
35 Domnule .Iorj, de sigur nu vei declara unde ai petrecut
noaptea de Vineri spre Sâmbătă, căci ţi-e teamă, ca un laş,
[191]
ANTOLOGIE
191
S8. nu-ţi spulbere creerii protectorul tău,a cărui casă o
dezonorezi cu infama complice. Dar ai aflat, poate, că în
aceeaşi noapte s'a întâmplat nenorocirea junei orfane Ma­
tilda G., cu a cărei mătuşe şi tutoare se ştie ce prietenie
5 strânsă ai cultivat până la scandalul actual cu soţia maio­
rului. .. Sunt o persoană leală; nu voiu a-ţi ascunde ni­
mica; află dar că, tot astăzi, am înaintat parchetului ală­
turata scrisoare. Cred că de astădată ti s'a Înfundat! nu-ti
mai rămâne decât să-ţi tragi singur un glonţ! '
10 « Domnule procuror, un cetăţean care doreşte să aducă
un serviciu justiţiei impartiale a ţării sale, vă atrage se­
rioasa atenţie asupra faptului că, în afacerea cadavrului
Matildei G., do] Jorj P ... n'a fost până acum citat nici
ca informator, deşi sunt de notorietate publică relaţiile
15 sale de până ieri cu tutoarea nefericitei victime. Vă asigur
totuşi, că numitul domn n'ar putea răspunde clar unde a
petrecut în noaptea crimei misterioase; căci acasă n'a fost;
a plecat de cu seara, afirmând că merge la Ploieşti pentru
afaceri; dar de sigur nu va putea dovedi că a fost acolo,
20 căci a fost ... în altă parte, de unde s'a întors a doua zi
foarte emoţionat, în dezordine şi confuz, cum poate măr­
turisi chiar bătrâna lui mamă, care s'a speriat când l-a
văzut; şi n'a ieşit trei zile din casă, dând ordine stricte să
nu primească pe nimeni, că trage cu revolverul. In interesul
25 instrucţiunii, mă abţin deocamdată de a da acestea la
lumina publicităţii. (iscălit) U n om de bine.
Domnule Nădrăgilă, suntem nişte persoane de gust, care
te cunoaştem din vedere şi cărora ne erai oarecum simpatic'
30 până'n zilele trecute, când te-ai înţolit în costum complet
de Paşte. Să crezi, domnule Nădrăgilă, că cu mult regret
venim a-ti scrie că esti chiar ridicul în acele haine, si că
" ,
o singură iluzie ne mai rămâne despre gustul d-tale: cum
te ştim pârlit, poate nu l-ei fi cumpărat din biata Iefşoară ;
35 ţi le-a fi dat cineva de pomană, de sărbătorile Paştelui ...
Să-i zici bogdaproste şi să le porţi sănătos; dar să ştii că
faci cu ele un efect caraghios, de care te deplângem, dragă
domnule NădrăgiIă... Tot mai bine ai face să le păstrezi.
[192]
192
NUVELE ŞI SCHITE
în gardirop, să aibă la vreme cu ce să te 'ngroape! (iscălit)
Câteva dame cărora le-ai fost odinioară simpatic.
Respectabile domnule Mache, băiatul d-voastră Lache,
5 din clasa II gimnazială, am onoare a vă spune că o să
aibă notă rea la conduită ca să rămâie repetent, pentru că
înjură de grijanie şi de ceară foarte trivial, şi e dator la
bragagiu, şi vinde cărţile la ovrei pe bulevard, scriind
scrisori anonime la şcoala profesională de fete, şi fumează
10 intim-club. (iscălit) Un bătrân amic sincer.
,
[193]
PASTRAMĂ TRlJFANDA
In portul Kavalei, de pe coastele Arhipelagului, - până
nu se pomenea de vase cu abur, - într'o dimineaţă se
pregătea o corabie mare, încărcată cu mărfuri şi cu mulţi
5 călători, să pornească spre coastele de răsărit, la Iafa, în
Asia-Mică.
Intre călătorii aceia, se afla şi unul Iusuf, un negustoraş,
mergând la Ierusalim după daraveri. Omul se suise de cu
vreme pe corabie, să -şi găsească loc bun şi se aşezase jos
10 turceşte, pe chilimul lui, mai la o parte, ca să nu stea în
drumul corăbierilor, care umblau de colo până colo serta­
ferta, strângând fringhiile şi 'ntinzând pânzele, ca pe orice
vas când mai sunt câteva clipe până să pornească deslegat
în largul apelor.
15 Iusuf sta liniştit şi trăgea ciubuc, cu gândul pe deo-
parte la drumul lung ce-l avea de făcut, pe de alta la casa
pe care şi-o părăsea de nevoie ... Când erau toate aproape
gata, şi căpitanul se suia la locul său, să dea semn de ple­
care, s'aude de pe mal, pân zgomotul şi forfoteala mul-
20 ţimii de lume, - unii cu treabă, alţii numai aşa gură-cască,
precum e 'n orice port la sosirea şi plecarea unui vas mare,
- s'aude un glas strigând:
-- Iusuf! Iusuf! unde-i Iusuf?
Şi până să se ridice Iusuf, să vază dacă pe el îl cheamă,
25 şi cine, iacătă trece peste punte în corabie, gâfâind de
alergătură, cu un sac în spinare, Aron, un evreu negu­
stor, vecin cunoscut al lui.
- Bine că te găsesc, dragă Iusuf, zice Aron; tot mergI
tu la Ierusalim, fă-mi, te rog, o bunătate frăţească ...
30 Uite sacul ăsta cu nişte haine, - nu-i greu; nici douăzeci
[194]
să nu mă
m'a mintit
,
194
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
de oca, - să-I duci lui frate-meu Şumen... ştii unde
şade .. , Vrei?
- De ce să nu vreau? a zis Iusuf; nu-l duc în spinare;
pe corabie e destul loc; dela Iafa la Ierusalim, tot o să
iau ori cămilă, ori catâr, cum mi-o veni mai bine la 'nde­
mână . .. ţi-l duc bucuros.
- Şi să-i zici lui Şumen, dar să nu uiţi, că numaidecât
să facă pă cum i-am scris eu cu hainele astea rămase dela
tata .. , şi ...
Ar fi vrut Aron să mai spuie ceva, dacă nu 'ncepea
să se legene corabia de plecare; a lăsat sacul lângă Iusuf
şi a sărit repede afară pe mal. A pornit vasul cu pânzele
umflate, şi până s'a depărtat bine, încă. mai auzea Iusuf
glasul lui Aron:
- Păstrează-I bine! să nu mi-l prăpădeşti!
Seara, i-a prins bine călătorului sacul prietenului; l-a
pus căpătâiu şi, fiind marea liniştită, a dormit odihnit
până la ziuă; dar toată noaptea a visat că mânca lucru
sărat - fireşte, ,răsuflând aerul mării.
Când s'a deşteptat, a simţit mare poftă de mâncare,
şi iar i s'a părut că-i miroase; a sărătură. A băut o cafea,
a tras ciubuc; par'că i s'a mai potolit foamea, şi s'a to­
lănit iar cu capul pe sac. După ce a stat puţin aşa, se ri­
dică iar ...
- Brc, zice în gândul lui, eu am mai umblat pe mare,
dar aşa miros plăcut de sărătură ! . .. ce să fie asta?
Când se pleacă să-şi strângă chilimul şi căpătâiul, simte
miros şi mai tare; apropie nasul de sac şi 'nţelege sigur
că din sac ese ee ese. .. Desnoadă sfoara şi desface; când
colo, peste ce dă? Sacul nu era cu haine, era plin îndesat
cu pastramă trufanda.
- Al dracului sarlatanul de Aron!... ca
,
'ndemn să gust o bucăţică din pastrama lui,
că sunt haine.
Şi gândind astfel, i-a lăsat gura apă .. , A scos din hrâu
cutitaşul, din legătura lui o bucată de pâine, şi din sac
o halcă de pastramă. A tăiat o felie. .. a gustat. .. Straş­
nică aromă! A mâncat Iusuf frumos, şi a legat sacul
la loc.
[195]
PASTRAMĂ TRUFANDA
195
Din. prICIna că a 'ntâlnit şi vânturi împotrivă, ba de
vreo câteva ori chiar furtuni, a umblat corabia mai bine
de o lună până la Iafa. In vremea asta, Iusuf, care se spur­
case la lucru bun, a tot deslegat sacul şi a mâncat; ba, a
5 mai şi vândut, cu paralâcul şi cu bucata, să nu mai stea
să cântărească, la alţi călători, care nu sufereau şi puteau
să rnănânce pe mare; şi, fireşte, marfă bună, năvală mare;
aşa că, încet-încet, i-a tot scăzut căpătâiul, şi când a ajuns
la Iafa mai rămăsese 'n sac numai frumuseţea aceea de
10 miros.
Dela Iafa, s'a luat Iusuf cu mai mulţi călători, şi au
mers pe catâri până la Ierusalim. Pe drum, i-a dat unul
şi altul să guste din pastrama lor.
- Ei l zice lusuf, pastra mă ce-am avut eu pe corabie,
15 dela noi, dela Kavala! aia pastramă l . .. Ia, mă rog, pof­
titi dumneavoastră de vedeti nu ma ce aromă frumoasă!
, , ,
(şi le da sacul pe la nas). Păcat că nu mi-a mai rămas!
să fi văzut! ... şi fragedă ... şi grasă ... o bunătate! aşa
pastramă, zic şi eu ...
20 Ajungând la Ierusalim, s'a gândit Iusuf:
- Ce să mă mai duc la Şumen cu sacul gol? Frate-său,
Aron, OI' din nebăgare de seamă, de degrabă, a luat un
sac cu pastramă, în locul sacului cu haine; 01' că, de calic,
să nu mă Iăcomesc, m'a minţit. Orcum, am mâncat-o?
25 am mâncat-o, o să i-o plătesc cinstit omului când m' oiu
întoarce la Kavala, şi atâta tot ... Nu mai mă duc ia Şumen!
Şi s'a dus să-şi vază de daraverile negustoriei lui. După
ce şi le-a isprăvit, s'a 'ntors înapoi la Iafa, acolo s'a suit
pe altă corabie şi a pornit înapoi spre casă. Pe drum,
30 mânca din pastrama altora, dar mirosea sacul lui Aron,
si mereu la toti călătorii:
, , ,
- Ei, pastramă, dacă vreţi, să poftiţi la noi, la Ka­
vala l - acolo pastramă!... E mai ales unul, Aron, un
prieten al meu, face straşnică... Ia vedeţi numa ce Iru-
35 museţe de aromă!... Geaba! ca la noi, la Kavala, pa­
stramă! ...
Şi, seara, se culca cu capul pe sacul lui Aron şi visa
noaptea că mănâncă sărătură; iar dimineaţa când se scula,
îşi mirosea căpătâiul, şi gândea:
[196]
196 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Cum ajung la Kavala, drept la Aron mă duc, după
pastramă; să o fac eu, crestată şi pârlită la spuză uşor,
să nu-si scoată sarea ...
,
Şi-i lăsa gura apă lui Iusuf.
5 Cum coboară pe pământ la Kavala, să fi zis c'a dat
în bobi [ pe cine vede 'ntâiu?.. pe prietenul Aron-­
par' că ştia că soseşte şi-l aştepta cu patru ochi.
- Bre, Aroane, de ce eşti sarlatan si mă minţi, că 'n
sac sunt haine vechi dela tată�tău i ... 'de frică să nu ciu-
10 pesc din pastramă ...
Aron s'a făcut odată galben, şi, cuprins ca de un fior,
d'abia a putut băigui:
- Ce? ce?
- Câte ocale erau în sac, bre? ..
15 Dar Aron mai rău:
- Ce? ce?
-- ... Că, să spun drept, ca om cinstit ce mă ştii ... eu ...
pe drum... ţi-am mâncat pastrama toată, şi ...
Dar Aron ţipă odată şi 'ncepe să se plesnească peste
20 ochi cu palmele, să se bată cu; pumnii 'n cap, să-şi smulgă
barba şi perciunii ; se vaită şi urlă, ca de cine ştie ce ne ..
. � !
norOClre grozava. .
-- Ce urli, bre, aşa, şi faci atâta tărăboiu? câte ocale
au fost, eu sunt negustor de treabă, nu tăgăduesc: ţi le
25 plătesc pân' la para.
Aş! ovreiul cade jos, se tăvăleşte, bătându-se cu fruntea
de tărână si urlând mai tare par' că -i iesit din minti.
'B' ' b . 1 lă ,.?' ,
-- me, re, ţI e patesc; n aUZI.
Se scoală ovreiul de jos, apucat ca de turbă, îl înhaţă
30 de piept pe Iusuf, şi haide, techer-mecher cu el, la Cadiu,
la judecată!
Cadiul face cercetare cum a mers pricina.
Iusuf spune tot cum s'a' ntâmplat: ca el, întâiu, a cre­
zut că sunt haine; că, pe urmă, după aromă, a descoperit
35 şmecheria, şi a găsit în sac pastramă de oaie, şi, ea omul,
la drum lung, s'a 'ndemnat şi ... a mâncat-o; dar el, ne­
gustor cinstit, nu tăgădueşte, şi se dă dator să plătească
până la para.
In vremea asta, Aron se jelea mereu smulgându-se de barbă.
[197]
PASTRAMĂ TRUFANDA
197
Bine, bre, zice Cadiul, dacă omul nu tăgăduieşte şi
se dă dator să-ţi plătească cinstit până la para, ce mai
faci gură? .,. ai ? ...
- Să plătească? urlă ovreiul. .. să plătească? .. ce să
5 plătească? .. , pe tată? .. poate el să plătească pe tată?
Care tată, bre? întreabă Iusuf.
Tata meu r
Care tată, bre? întreabă Cadiul.
Tata meu, Leiba Grosu, care a murit ... ŞI Iusuf l-a
10 mâncat.
Pe cine l-am mâncat, bre?
Pe tată!
Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-tău?
Când a fost pe corabie ...
15 A fost tat-tău cu mine pe corabie?
A fost!
Şi l-am mâncat? .. eu?
Tu! tu!
Efendi Cadiu, zice Iusuf, nu vezi că e nebun ovreiul?
20 Nu sunt eu nebun! sbiară Aron; tu ai fost nebun,
că ai mâncat pe tată?
�- Mai spune odată: care tată? 4"
- Tata meu, Leiba Grosu, care a murit! ... par'că n'am
spus?
25 - Apoi de, Efendi! zice Iusuf.
- Carnacsi ! nu mai sbieraţi, strigă Cadiul... Staţi,
că nu mai înţeleg nimic ! . .. Bine, nu zici tu că tat-tău a
murit?
._-- Bine, dacă a murit, cum era să mai umble pe co-
30 rabie, bre?
A umblat!
După ce a murit?
După!
Cum, bre?
35 Tată, când a murit, m'a jurat să-I trimit să-I în-
groape în pământul sfânt la Ierusalim, .că acolo vrea el
să putrezească... şi eu m'am gândit că oasele tot nu
putrezesc; le-am îngropat aici, şi carnea am. făcut-o pa­
stramă ...
[198]
1.98
NUVELE ŞI SCHIŢE
Iusuf s'a 'ngălbenit deodată şi s'a apucat cu mâinile
de pântece.
- •• > şi, a urmat jelindu-se Aron, m'am gândit, de ee
să nu fac iconomie la transport; am pus pastrama în-
5 tr'un sac si i-am dat lui ... să-I ducă la Ierusalim, la fra-
, '
te-meu, Şumen, s'o îngroape acolo, că el a ştiut... Şi el
a mâncat pe drum pe tată ! . .. Ce fac eu acuma?
Când le-a auzit toate astea Iusuf, i s'a 'ntors inima
pe dos; a 'nceput şi el să se bată cu pumnii 'n cap şi 'n
10 pântece, şi să se vaiete:
- M'a spurcat jidanul, Efendi Cadiu! arnan! m'a spur­
cat! Ce mă fac eu acuma?
Tu de ce-ai mâncat? sbiară Aron.
N'ai zis tu că sunt haine?
15 Şi par' că trebuia să le mănânci?
De ce nu mi-ai spus drept, că e tat-tău?
Şi iar ovreiul, vei! şi turcul, arnan! Cadiul, ascultân­
du-le toate, a zis:
-- Bre! de treizeci de ani judec aicea la Kavala lume
20 după lume, cu fel de fel de pricini, dar încă aşa nebuni
şi aşa pricină ciudată, nu mi s'a mai înfăţişat ... Asta .
să aveti răbdare. .. că trebuie să chibzuiesc mai adânc! .
, _ .. " ,.
Şi, după ce a chibzuit şi' iar a chibzuit adânc, a ho­
tărît ca:
25 Turcul să plătească ovreiului, pe preţul zilei, douăzeci
de ocale pastramă prima, pe cari i le-a mâncat; iar ovreiul
să plătească turcului douăzeci de lire, fiindcă I-a 'nşelat
dându-i un sac cu haine, în care nu erau haine, ci pa­
stramă, şi nu pastramă adevărată de oaie, ci de ovreiu.
30 Şi pe urmă, cu o vorbă scurtă turcească, i-a dat afară
p'amândoi.
[199]
IDENTITATE
Stetesem două luni la tară, în Franta - zic la tară, cum
zic Francezii, fiindcă vila' şi mica proprietate und� mă găz­
duise prietenul meu Legrand se aflau la marginea unui l;nare
5 oraş industrial şi comercial: într'un ceas mergeam pe jos
până'n centrul târgului, la Cafc Gambetta... Aşteptam
acum bani, ca să mă 'ntorc în patrie. Intr' o seară, iată
primesc un cec de 350 de franci. A doua zi dimineaţa, merg
în oraş, la sucursala locală a unei mari bănci din Paris,
10 şi mă prezint la guichet cu cecul meu. Impiegatul se uită
bine la cec, apoi lung la mine, şi zice:
Hârtiile d-voastră, domnule ...
- Ce hârtii? întreb eu.
--- Hârtiile d-voastră de identitate ...
15 Mă caut în buzunar, să scot portofelul cu paşaportul şi
cu alte hârtii ... Caut ... caut •.. Am uitat portofelul acasă
la tară. Zic:
�- Domnule, iată, poftim scrisoarea prin care mi se no­
tifică trimiterea cecului la adresa d-lui Legrand, unde 10-
20 cuesc de două luni, aci, afară din oraş... Portofelul cu
hârtiile mele l-am uitat acasă; în orice caz, nu gândeam
că OI' să-mi trebuiască din momentul ce prezint un cec .. ,
Dar impiegatul mă 'ntrerupse:
- Cu toate astea, vă trebuesc. .. fără hârtii ...
25 Şi iar se uită, cu par' că un fel de bănuială, la cecul meu.
- Domnule, zic eu îngrijat, nu cumva, poate, bănuiţi
că este un cec fals?
-- A! nu, domnule; cecul este foarte bun. .. decât fără
hârtiile d-voastră ... Vă trebuesc neapărat hârtiile d-voastră
30 de identitate ...
15
[200]
200 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Dar sunt cinci chilometri, domnule, pana acasă, ŞI
'nţelegeţi bine că, odată cinci la dus, şi 'nc'odată CIIlCl la
'ntors, fac zece ... pe căldura asta ...
Pe câtă vreme stăruesc eu pe lângă impiegatul ncindu-
5 plecat, se tot îndeasă 'n mine un englez, un roşcovan cu
haine cadrilate, tipul desăvârşit al gentlemanului cu stare,
, care nu -rnai ştie în cotr·o, în ce parte a pământului, să fugă
ca să scape de spleen, -- de plictiseala ceţei britanice.
Mă dau la o parte şi-i fac loc la guichet.
10 Gentlemanul scoate din buzunar un portofel mare de
piele de crocodil cu o monogramă de argint la colţ; des­
chide Încet portofelul, şi trage dinăuntru mai multe hârtii,
Între care şi un cec, şi le dă. impiegatului. Acesta le ia;
înapoiază gentlemanului celelalte hârtii, opreşte cecul şi
15 zice, cu un oarecare aer de consideraţie:
--' 50.000 de franci?
Gentlemanul, rece, dă din cap în semn de afirmare ...
Impiegatul îi dă un peticel de hârtie cu un număr şi-i
arată la ce guichet se face plata cecurilor ... Eu stau ală-
20 turi şi mă uit la ei.
Gentlemanul se duce la ţguichet, ridică un pachet de
hârtii de bancă; le vâră p,� neîndoitele în portofelul lui
larg; pune portofelul în buzunarul din partea inimii; se
încheie la piept frumos, şi iese cu pasul demn şi măsurat;
25 ca orice gentleman care caută metodic, pe 'ndelete, locul
din lume unde să-şi poată arunca din cârcă poV;ara ne-
suferitului spleen. .
După ce, cu oarecare invidie, - mărturisesc -- privesc
pe englez ieşind cu portofelul plin, mă vâr iar la guichet
30 şi încerc încă odată să conving pe impiegatul băncii ...
Zadarnic', orice Încercare.
--- Regret, domnule, îmi zice: peste putinţă! v'am spus ...
Fără hârtiile d-voastră ... peste putinţă!
Văzând că-mi răcesc gura degeaba, rărnân foarte vexat,
.35 Mă hotărăsc a mă 'ntoarce acasă, s'aduc paşaportul, hâr­
tiile, geamantanul, tot; la rigoare să aduc şi pe gazda mea,
. pe amicul Legrand, om cunoscut în localitate, să garanteze
că eu sunt eu, nu sunt altul!
A doua zi, mă prezint cu paşaportul, cu hârtiile toate,
[201]
IDENTITATE
201
corespondenţă din ţară şi din străinătate (un dosar întreg),
cu prietenul şi gazda mea, d. Legrand, şi cu o duzină de
fotografii, care reprezintă pe amicul meu Legrand, pe soţia
sa, madam' Legrand, pe cei doi copilaşi ai lor, şi pe mine,
5 la masă toţi, pe veranda vilei; - madam' Legrand, în fund,
ţine pe câte un genunchiu pe copilaşi; eu şi cu Legrand
stăm în picioare şi ciocnim, peste masa rotundă, paharele,
închinând, eu: pentru prosperitatea bă trânei Republice
Franceze! el: pentru progresul tânărului Regat ro-
10 mân!
După fotografie, putea impiegatul cu drept cuvânt să
mă dea iar aiară ; însă examinând cu mare atenţie celelalte
documente. hinevoeste în sfârsit să-mi dea fituica pentru
achitare. I�i iau ba�ii şi fotografiile, şi mergem cu amicul
15 Legrand în centru, la Cafe Gambetta, să luăm câte un
aperitiv, după obiceiul locului.
Acolo - ce aflăm?
In ajun, banca locală a plătit un cec fals de 50.000 de
franci unui cavaler de industrie; semnalmentele: gentleman
20 englez; roşcovan; costum cadrilat; portofel enorm, crocodil
veritabil, etc .. , etc ....
Nu! - pot mărturisi despre asta atâţia prieteni ai mei
socialişti, şi liberali, şi conservatori, şi, puţinii rămaşi sadea
pe din afară, -- nu! n'am fost niciodată socialist; n'am
25 duşmănit cândva capitalul... Dar, când am auzit că in­
fama întreprindere burgheză, care m'a necăjit şi m'a vexat
pe mine atâta, fermecată numaidecât de un milord cadrilat
şi de o piele de crocodil, a fost pârlită cu o aşa de frumoasă
sumă rotundă. .. drept să spun, am jubilat ...
30 Peste trei zile am plecat din Franţa către patrie.
In drumul de fier, a doua zi, am avut norocul (să vedeţi
mai jos pentru ce zic « norocul ») să mă 'ntâlnesc cu un Rus,
un ve chiu cunoscut, foarte simpatic, pe care de mult îl
ştiam că înnoată în apele anarhismului terorist - un tip
35 de om excelent, bun, onest şi moral; dar... apostol ...
infatigabil şi incurabil. Cum m'a văzut Rusul, comunicativ,
m'a strâns de gât, să mă sărute. Ne aflam singuri într'o
cabină mică a vagonului. Eu cam în glumă, cam în serios,
. .
t-am ZIS:
15"
[202]
202 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Ascultă-mă, maladeţule, spune drept: ai în geamantan
vreo cutiută cu bomboane destinată vreunui tiran? .. să
nu se deschiză cutiuţa singură pe drum, să-şi verse asupra
mea bunătăţile, că m'ai nenorocit: am treabă acasă; m'a-
5 şteaptă familia!
Maladeţul meu a 'nceput să râză şi iar m'a strâns de gât
şi m'a pupat; pe urmă m'a asigurat că n'are el nici un
explozibil altul decât ura lui neîmpăcată contra intolerabilei
de absurdeorganizaţiuni actuale a societăţii. Eu, din par-
10 te-mi, i-am declarat că n'am nici un cuvânt spre a susţinea
o organizaţie care, dacă n'o cred totdeauna intolerabil de
absurdă, adesea mi se pare stupid de intolerabilă.
Asupra acestora, ne-am pupat iar muscăleşte şi, după
ce am dat .un bacşiş conductorului să ne lase singuri în
15 compartiment, ne-am culcat... Am dormit bine până la
ziuă, când am ajuns la graniţă.
Anarhistul meu, mai deştept ca mine, s'a coborît întâiu
din vagon. Eu, puţin mai târziu, somnoros, dau să trec pe
urmele lui ... Un poliţist, cu o voce foarte aspră, îmi zice,
20tinându-mi calea:
,
- Treceţi întâiu la revlZ�a paşapoartelor!
Caut în buzunar. .. caut în săculeţul meu de drum ...
Nu e ... Afurisit paşaport l . .. iar paşaportul ! . .. Zic:
.- Domnule, nu-l găsesc; probabil, l-am pierdut pe drum;
25 dar sunt român, domnule! ...
Şi voiu să. trec; dar el, şi mai aspru:
- Nu se poate, domnule, fără paşaport! n'auzi?
- Dar am hârtii, altele, cari probează că sunt român,
domnule! cetăţean român? ..
30 Şi iar dau să mă vâr. Aş! ... Poliţistul îmi dă un brânciu
în piept, şi mă aruncă 'napoi, cam departe, pe teritoriul
străin, în braţele unui hamal, care, din spate, cu acelaş
procedeu mă restabileşte în poziţia verticală.
- Ei! zic în gândul meu; de acum sunt pierdut! pierdut
35 la pragul patriei mele!. .. Ce e de făeut? ..
Intru, foarte abătut, în restaurantul gării pe teritoriul
neutru ... Beau o cafea ... amară cafeaua în tară străină ...
,
prea puţin zahăr şi prea multă frank-eaffe!... Gustâ.nd,
foarte desgustat, din cafeaua exilului, aud eă afară se pre-
[203]
IDENTITATE
203
r
30
•
35
găteşte trenul de plecare către interiorul patriei mele ...
Mă uit la ceas; mai sunt douăsprezece minute... şi pleacă
fără mine, şi eu rămâi în exil, şi nu mai am parale nici
de frank-caffe 1
5 Desperat, mă 'ntorc la poliţistul meu şi, cu lacrămi în guşe:
- Domnule 1 te rog, domnule ... sunt cetăţean român 1. ..
scap trenul 1. .. nu mă nenoroci 1
Dar el răcneşte:
- Nu se poate fără paşaport 1 nu 'nţelegi? idiot.ule !
10 Profund vexat de acest refuz astfel formulat, mă'ntorc de-
moralizat cu desăvârşire în restaurant... Ce să fac? ..
Să telegrafiez cu 50 de cuvinte răspuns-plătit şi cu timbru
de 30 de bani la poliţia locului meu. Dar,. până să-mi vie
răspunsul pot pieri printre străini; în cel mai bun caz, alt
15 tren de coincidenţă n'am decât peste 18 ore 1. " Oricum,
tot bine 1 ...
Fulgerându-mi acestea prin minte, intru în restaurant,
unde găsesc pe maladeţul meu bând ceaiu, fără zahăr,
numai cu rom. Foarte supărat îi povestesc nenorocita
20 mea aventură... El începe să râză ca un sec: scoate din
buzunar un pachet de documente; se uită la mine lung,
par'că mi-ar lua semnalmentele, ca la un biurou de servi­
tori pentru condicuţă; alege unul dintre documente; mi-l
dă discret pe sub masă, şi-mi şopteşte:
25 - Na paşaport! mergi de grab la revizie!
Mă uit la hârtie ...
Mă cheamă Bob Schmecker; sunt cetăţean american;
Prezidentul U. S. A., « roagă pe toate autorităţile civile şi
militare de pe globul terestru să mă lase să trec şi să-mi
dea aj utor şi protecţie în caz de nevoie ».
Haha 1 strig eu, şi trec repede la domnul poliţistul meu:
- Am găsit, în sfârşit, paşaportul meu, domnule 1 ...
poftim 1
- Aşa da 1 zice el.
Şi mi-l vizează ... Mă sui repede 'n tren cu muscalul meu
salvator. Ne pupăm ... Trenul a plecat ... Am intrat în
. ,
patrie ....
Nu 1 - să mărturisească toţi amicii mei anarhişti, fie
liberali fie conservatori - nu! nu sunt pentru răsturnarea
[204]
20!t NUVELE ŞI SCHIŢE
societăţii actuale, mai ales prin mijloace violente ... Dar,
drept să spun, reintrând, după atâta necaz, cu aşa succes,
În patrie ... am gândit ... nu maiţiu minte ce ... prostii,
de sigur.
5 Ajungând seara acasă, am fost întâmpinat de ai mei ...
Inainte de a mă apropia de ei, le-am strigat din poartă:
- Mă rog vouă, să nu-mi cereţi hârtii de identitate, că
n'am altceva decât un paşaport american, şi sper că n'ăţi
fi inteligenţi ca unul care m'a făcut idiot azi dimineaţă,
10 numai pentru atâta să mă lăsaţi să intru.
Şi 'mpreună cu toată familia, care ştie ciat-pat engle­
zeşte, am cântat, de bucurie că ne-am revăzut sănătoşi,
.mândrul cântec american: Yankee doodle ...
1
1
r
I
I
!
I
, !
I
1
[205]
ASA SĂ MOR!
,
Am avut să fac multe alergături săptămânile trecute:
peste cinci mii de chilometri în drum de fier. Am ostenit
destul; dar nu- mi pare rău ... cu prilejul acesta am făcut
5 o foarte plăcută cuuostintă --- un om rar.
,� , ,
O zi întreagă, până la Budapesta, l-am admirat numai
dela distanţă; neştiind bine decât limba noastră, n'am
avut îndrăzneala; cât mi-era de simpatie, să m'apropii -de
el şi să intru în vorbă. L-am văzut în vagonul-restaurant,
10 înconjurat de alţi călători, conversând cu ei în mai multe
limbi străine - nemţeşte, ungureşte, italieneşte, Iranţu­
zeşte - un poliglot în toată puterea cuvântului,
Om tânăr, cam de treizeci de ani - foarte elegant; des­
chis la privire şi la vorbă; vesel, deştept, vioiu; plin de
15 glume şi, mai presus de toate, om umblat.
CeasUI'i întregi am tras cu urechea la conversaţia lui cu
ceilalţi călători, şi, din câte am putut înţelege, am rămas
cu convingerea - care, mai târziu, trebuia să mi se con­
firme cu prisos -- că mă aflu în faţa unui om extraordinar.
20 Acest tânăr, nu numai că ştia atâtea limbi, dar cunoştea
deaproape şi ţările lor: vorbea despre toate regiunile Eu­
ropei civilizate, în lungul şi 'n latul continentului, cu mai
mare siguranţă decât aş Îndrăzni eu să vorbesc despre ma­
halal ele pe unde am copilărit ; şi, după cum se vedea bine,
25 impresiile ce le comunica erau de tot proaspete: de ieri, din
Germania; de alaltăieri, din Franţa; de acum trei zile din
Italia!. .. un fel de pasăre călătoare care, cu o privire din
înălţimi, apucă fizionomia întreagă a părţii globului unde
şi-a petrecut vara, şi-i strigă din depărtare, de sus, pe
30 limba ei: « Să ne mai vedem cu bine la anul! »
[206]
206 NUVELE ŞI SCHIŢE
Dar nu numai atâta! Tânărul călător nu trecea prin
lume ca o pasăre; era o minte cugetătoare, înavutită cu
frumoase învăţături; ştia tot ce se petrece în lumea mare
si 'n cea mică. Vorbea, în perfectă cunostintă de cauza. si
, J , ,
5 cu egală competenţă, despre greva sindicalistă din Franţa;
despre reforma financiară a Germaniei; despre mişcarea
sufragetelor din Ennglitera; despre expoziţia secesioniştilor
din Berlin; despre ultimele creaţiuni a lui Carusso şi a lui
Rostand; despre situaţia incomodă a sultanului detronat,
10 ca şi despre puiul de girafă fătat săptămâna trecută În
grădina zoologică dela Hamburg, etc., etc.
Politică, finanţe, mode, navigaţie fluvială, . maritimă şi
aeriană, industrie, arte, teatre, muzică, sport, mai cu seamă
sport - toate, toate erau clar şi metodic aşezate în această
15 puternică minte de om, şi prin urmare, la nevoie, metodic
şi clar expuse.
Şi toate astea, cu o siguranţă, o desinvoltură şi o volu­
bilitate încântătoare, spre uimirea tutulor ascultătorilor.
Ce păcat, m'am gândit eu, că nu ştiu o limbă străină, să
20 fi intrat si eu în vorbă. Câte lucruri as fi putut afla si învăta
dela un orn atât de stiut si de/ comunicativ ! ' ,
Dar pe când gând�am astfel, iată că intrăm în gară la
Budapesta, unde trebue să cobor şi să aştept câteva cea­
suri până la plecarea trenului către Bucureşti. Omul extra-
25 ordinar coboară şi el şi dispare, spre părerea mea de rău,
prin mulţime. Lung o să mi se pară drumul fără el, care
m'a făcut, de ieri până azi, să nu bag seama cum a trecut
atâta vreme!
Alerg repede la controlorul vagoanelor de dormit, să
30 m'asigur din vreme de un pat de clasa a doua -- dacă voiu
avea noroc să găsesc, fiindcă e totdeauna îmbulzeală şi
locurile se vând mai dinainte. Dar am noroc; din întârn­
plare, în ziua aceea, sunt puţini călători; locurile toate sunt
libere; am să fiu singur într'un compartiment de patru
35 paturi ... atât mai bine! nu ai totdeauna noroc să dai
peste tovarăşi de drum interesanţi şi plăcuţi.
Ceasurile de aşteptare au trecut - foarte Încet, şi mi
s'au părut fireşte foarte lungi; dar cât de încet, ceasurile
tot trebue să treacă; şi cât de lungi să fie, tot le înghite
[207]
e .
AŞA SĂ MOH!
207
vremea pe unele după altele. Şi aşa, pe la două şi jumătate,
m'am suit în vagonul de dormit la patul cu numărul 13.
Ş'apoi mai spun unii ş'alţii că 13 e număr fără noroc 1
N'apuc să m'asez bine la locul meu si să scot o carte de
, ,
5 citit din săculeţ, şi cine intră, cu zgomot mare, în acelaş
compartiment? . .. Cine? tânărul meu 1 extraordinara pa­
săre călătoare 1 care ocupă în faţa mea locul cu numărul 11 !
Mă salută foarte graţios, pare că mă recunoaşte. Eu,
vădit mulţumit că-I revăz, îi răspund şi mai graţios, şi
10 gândesc aşa: de data asta, fiindcă suntem numai doi în­
tr'un compartiment, am să intru în vorbă -- franţuzeşte,
ori nemţeşte, cât mă pricep. Şi pândesc momentul când
să atac.
Dar până să încep eu, el, care şi-a aruncat ochii pe cartea
15 mea de ce tire lăsată pe mescioară, îmi zice zâmbind foarte
amical:
.- Dumneata ştii româneşte?
Inecat de admiraţie şi de bucurie nu pot răspunde
decât prin altă întrebare:
20 Cum? dumneata... stii si româneste?
" ,
- Perfect! răspunde omul extraordinar.
-- Domnule, zic eu, nu-ţi poţi închipui câtă plăcere îmi
face să călătoresc cu un om asa de umblat ca dumneata!
Crede-mă că tot drumul de a�eară şi până adineaori am
25 regretat că nu cunosc şi eu o limbă străină, să pot intra în
conversaţie cu un tovaroş de călătorie aşa de spiritual şi
care stie atâtea!
,
Tânărul mi-a mulţumit de compliment, şi din momentul
acela am fost buni prieteni.
30 Câtă admiraţie îmi inspirase în ajun nu fusese nimic pe
lângă ce trebuia să-mi înspire de acuma încolo. Cum se
poate un om să ştie atâtea ! Fenomenal!
Să. las că ştie pe din afară toată muzica din « Prinţesa
dolarilor » şi din « Văduva veselă », cu cuvintele cupletelor
35 în nemţeşte şi 'n româneşte; căci asta se poate atribui
talentului şi memoriei, care adesea nu dovedesc prea mult
în privinţa inteligenţei; dar ceeace m'a ameţit a fost cu­
noaşterea amănunţită a împrejurărilor politice dela noi.
Astfel, dela dânsul am aflat ...
[208]
208 NUVELE ŞI SCHIŢE
că. Arhiducele moştenitor al tronului Austro- Ungariei va
veni să facă o vizită la Curtea noastră, şi că vizita aceasta
are o mare însemnătate politică;
că Alexandru Davila deschide la toamnă un teatru nou
5 naţional în Bucureşti;
că pentru mornent , nu se face nici o remaniare în cabi­
netul Brătianu, fiindcă nu s'a putut ajunge încă Ia o înţe­
legere între cadrele vechi liberale şi generoşi, aşa că intrarea
lui Stere şi a lui Radovici în minister nu se poate face decât
10 la toamnă;
\ că magaziile economatului C. F. R dela gara Filaret au
ars până în pământ, iar pagubele se urcă până la peste
trei milioane;
că bietul nostru Marion, poetul inimitabil al soacrelor,
15 a dispărut dintre noi;
că Take Ionescu dcsminte că ar fi declarat lui Costică
Arion cum că i-ar conveni să mai rămână mult liberalii
la putere;
că recolta, dacă nu vine ploaie cât de curând, este foarte
20 ameninţată în partea de jos a Homâniei ; şcl., şcl,
Şi toate aceste afirmaţi uni , 'confirmate cu: « aşa să am
r � � � ,j � t' � I
noroc. ». .. « asa sa traesc. » •• ţ , « aşa sa iorasc : », .. « asa
să am parte de sănătate!»... « aşa să mor! ». '
După acestea, începe să cânte ceva din repertoriul lui
25 Ristache Ciolacu, pe care-I cunoaşte personal dela Lăptărie,
precum cunoaşte personal pe toate personalităţile noastre
din lumea politice-economică, finantiară, artistică, etc.
Dar numai pe ale noastre le cunoaşte?
In Paris, în Berlin, în Viena, în Milano, peste tot, pe
30 toti îi cunoaste:
, ,
- Aşa să am parte de ochii mei!
Pe urmă, îmi povesteşte cum a ars balonul lui Zeppelin.
« Oi! mamă!» şi cum el îi spusese mai dinainte eontelui
că are să se 'ntâmple o nenorocire:
35 - Aşa să trăesc, dacă nu i-arn spus! par'că nu i-am spus!
Trecem după asta, iar la politica românească ...
Lui Stere i-a spus el să nu intre până n'are o siguranţă
solidă, să nu paţă şi el cu liberalii ce a păţit Take
cu conservatorii:
1
I
I
�
,...
\
\
[209]
AŞA SĂ MOR!
209
- Aşa să mor, dacă nu i-am spus!
Apoi dela politică, trecem la teatru ...
Cea mai mare artistă dramatică tot Sarah Bernhard
rămâne, deşi şi Suzanne Despres este admirabilă; dar
5 creatia cea mai frumoasă a Sarei nu este nici Dama cu
,
Camelii, nici l' Aiglon, ci Frui-frui; rolul cel mai elegant:
-- Aşa să am bine, dacă nu i-am spus deja la Paris! ...
d � .. ? '�. frică ?
e ce sa nU-I SpUI. ... par ca mi-e rica ....
După atâtea minuni câte am auzit, pe la unu după miezul
10 nopţii, dorind somn uşor tovaroşului de călătorie, m'am
culcat la locul meu, pe când el fredona încă un cuplet de
operetă.
A doua zi dimineaţa ne-am deşteptat pe teritoriul ro­
mânesc"
15 Până la Bucureşti, am mai auzit destule. Pe la Chitila,
am Îndrăznit să-I Întreb pe omul meu ce e de felul lui. Am
aflat ...
E voiaţor . .. In « branşa » ilustrate, poştale ...
Cu toată veselia lui, are cauze să fie trist: fiind ocupat
20 În Olanda cu aşteptarea uşurării Reginei Wilhelmina, a
scăpat ocazia să lanseze o serie de ilustrate române pentru
jubiloiu.
Aşa să mor!
[210]
REPAUSUL DUMINICAL
Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă
să iasă bine; câtă vreme, cele încinse aşa din întâmplare,
pe negândite, aproape totdeauna isbutesc frumos ...
5 De ce oare? - De ce, de ne-ce - nu trebuie să ne ba-
tem mereu capul să filosofăm, să tot căutăm cauza la
orişice .. , Destul să constatăm <cum se petrec lucrurile, şi
din constatarea asta să tragem învăţătura că: nici la pe­
treceri de mult puse la cale să nu mergem cu prea mari
10 închipuiri de veselie, şi nici să stăm la îndoială când, pe
negândite, ni se iveşte prilej de petrecere; -·să mergem
cu voie bună, dacă n'avem altă treabă mai serioasă de
făcut - zic mai serioasă, fiindcă, în viaţa noastră scurtă
şi trudită, nici petrecerea nu fi ceva atât de neserios cum
15 spun câţiva înţelepţi, unii ursuji şi alţii făţarnici.
Aşa cel puţin gândesc eu, şi de aceea am petrecut aşa
de frumos alaltăieri noaptea.
Joia trecută, 21 Mai, neavând treabă, mă plimbam încet
pe calea Victoriei, pe la şeapte seara, privind la forfoteala
20 aceea de caleşti, birji, automobile, - ce mulţime! ce ele­
ganţă! ce belşug!. .. cum rar se vede chiar în oraşele cele
mai prospere - şi mă gândeam: cine .01' fi aceia cari au
scornit dela o vreme că 'nţară e sărăcie, că s'a scumpit
traiul şi că suntem ameninţaţi de o criză agricolă? ce
25 moftangii ! '
Pe când gândeam aşa, iacătă, dau piept în piept cu
amicul meu Costică Parigoridi - care, contrariu felului său
cunoscut de toţi, are acum aerul unui om prea puţin vesel.
- Monşer, îmi zice, nevastă-mea s'a dus la ţară cu
30 copiii, la neamurile ei, tocmai în Muscel. .. Eu n'am vrut
să merg... mai întâiu, mi-a fost lene să mă scol aşa de
[211]
REPAUSUL DUMINICAL
211
dimineaţă; şi pe urmă, drept să-ţi spun, nu-mi plac pe­
trecerile patriarhale ; eu sunt orăşean ; mie-mi place ora­
sul, .. dar ... nu duminicile si sărbătorile ... N'am văzut
�eva mai urît pe lume decât un oraş mare în zilele de re-
5 paus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca
pleoapele în somn! ... Ce somn! Peste tot închis! Să vrei
să te spânzuri, n'ai de unde să-ţi cumperi un ştreang Lipsa
asta de activitate, de viaţă, de mişcare comercială, mă
apasă pe umeri, mă trage şi pe mine la somn; şi nu pot
]0 dormi măcar - par' că sunt în stare de insomnie. .. Şi când
mai văd şi t.oată mitocănimea asta par-venită, prostimea
asta elegantă, învârtindu-şi roatele cu cauciuc în neştire,
îmi vin ff'l de fel de idei... primej dioase. .. De un ceas
umblu sa dau de un prieten ... par'că toţi au intrat în pământ!
15 - Iată, m'ai găsit pe mine, îi zic eu.
-- Bine că te-am găsit, nene Iancule! Afurisit să fie
repausul dominical!
- Dragă Costică, recunosc, în adevăr, că un oraş mare
în repaus dominical nu este aşa de frumos ca în plină
20 activitate; şi mie-mi face aceeaşi penibilă impresie ca şi
ţie ... De cât, ia să ne gândim şi la oamenii care muncesc,
o săptămână întreagă, de dimineaţă până seara târziu ...
Nu le trebuie şi lor o zi de odihnă?
-- Da, răspunde amicul meu; dar în loc să se odih-
25 nească, îşi fac băşici pe tălpi umblând toată ziua gură­
cască, şi seara cad morţi de oboseală.
Bine; dar s'au recreat ... au petrecut ...
-- Da! s'au îmbătat!
- Dar ce să facă?.. să citească psalmii proorocului
30 David? . .. Şi pe urmă, dă-mi voie să-ţi spun că-mi pare
rău să te aud pe tine, spirit modern, suflet aşa de uman,
vorbind astfel despre lumea muncitoare... şi asta numai
de necazul urîtului... Să presupunem că se 'mbată şi
poporul. .. Ei!. şi?.. par' că ...
35 Inţeleg ce vrei să zici!
- ... Ei! apoi?
- Nu ştiu, monşer ; dar sunt plictisit ca un căţel pe
care stăpânul l-a uitat încuiat în casă ... Imi vine să urlu
de urît. .. Ai treabă?
[212]
212 NUVELE ŞI SCHITE
Deloc.
Unde mănânci astăseară?
Indiferent.
Vrei să mâncăm împreună?
5 Mai ales.
Unde zici?
Unde pofteşti.
Pornim amândoi la vale. Pe drum, Costică, privind la
obloanele prăvăliilor, bombăneşte mereu. .. In dreptul lui
10 Capşa, întâlnim pe alt prieten; îl luăm, fără vorbă multă,
ca de rechiziţie; la răspântia bulevardului, încă doi; îi
înhăţăm; în dreptul legaţiunii ruseşti, încă unul; e prizo­
nier . .. Curios lucru! toţi foarte plictisiţi de repausul do­
minical ; şi cu cât banda sporeşte, cu atât dispare plict.i-
15 seala! Toţi şease - oameni de condiţie frumoasă în socie­
tate - ajungem, aproape bine dispuşi, la Iordache, în
Covaci.
Sus, pe terasă ...
«Domnilor, zice Costică, trebuie să ŞtIţI că, graţie în-
20 tâmplării fericite că v'am întâlnit, mi-au fugit din minte
nişte idei foarte negre... Dacă, adineaori, nu întâlneam
pe nenea Iancu, mergeam, cl/m eram de plictisit, drept
la gară, să mă arunc sub roatele primului tren la 'nde­
mână. Vă mulţumesc... Sunteţi salvatorii vietei părin-
25 telui copiilor soţiei mele, care era să citească mâine, la
Câmpulung, în «Universul », încă o nouă tragică sinuci­
dere la stabia B. M.!... Ei bine, faptul acesta, că, din
fericire, v'am întâlnit, combinat. cu faptul, nu mai puţin
fericit, că astăzi este ziua mea onomastică, Sf. Impărati
30 Constantin şi Elena, ne obligă: pe mine să vă rog, iar
pe d-voastră să primiţi, a face eu cinste astăseară.
Il sărutarăm cu toţii şi, care mai de care, îi urăm:
- La mulţi ani, Costică! cu noroc, sănătate si veselie! ...
Şi cinstit socru, dragă Costică! '
35 Pe urmă, din parte-mi, îi cer scuze că am uitat să-I
felicit, fiindcă, necăzând sub prescriptiile legii repausului
dorninical, nu ţin niciodată socoteala sfinţilor.
Costică se 'ntoarce 'n loc şi deodată, vesel ca totdeauna,
strigă:
[213]
REPAUSUL DUMINICAL
213
- Băete! aperitive, lista şi răcitori în lege! să vie!
Ştiu c'am petrecut! ...
Ce chef!... şi, dacă trebuie să fim drepţi, Costică a
plătit de două ori petrecerea improvizată - şi cu bani şi
5 cu spirit - ce vervă!... Din când în când, constatând
că lăsăm « să se răcească » paharele noastre pline, ne striga,
ridicând pe al său:
- Jos repausul dominical!... Să lucrăm!... lucraţi,
domnilor!
10 Iar noi, împărtăşind părerile lui, lucram cu stăruinţă ...
Ce activitate!
Cinci ore fără 'ntrerupere, pe nerăsuflate ...
Cam pe la deşteptatul rânduricilor - ţal!. .. Aperitive,
18; baterii, 8; şampanii, 12, şi 22 pachete de regale ...
15 şi 5 rânduri de marghilomane.
Foarte - cum m'aş putea exprima în termeni mai aleşi,
adică mai potriviţi? - foarte. .. gata, coborîm frumos,
însă pe tăcute - nu o tăcere lugubră, totuş solemnă ...
Ne reculegem.
20 Ajungem jos, unde moţăie câţiva hirjari, pândindu-şi
prada matinală; ne oprim puţin, să aspirăm până 'n adânc
praful sănătos ridicat spre firmament de târnui municipal.
Costică, după o sforţare eroică, întreabă:
- Un'e me'gpm?
25 Noi medităm un moment ... Eu ridic din umeri ... Cei-
lalţi, ca şi mine.
- Bi'jar!
Şi, câte doi, câte doi, binişor, ne-am aşezat frumuşel
în trei birji. Eu cu Costică pornim în frunte... Zic, eu
30 acuma, lui Costică:
- Un'e me'gem?
Costică ridică din umeri, şi pe urmă mă sărută;' îi plă­
tesc prompt cu aceeaşi monedă.
Din Covaci, apucăm la dreapta 'n sus pin Şelari; din
35 Şelari, apucăm la dreapta pîn Lipscani; din Lipscani, la
stânga - şi Costică mă sărută şi zice:
Eş' du'ce, 'ne lancule!
Sân' tu'tă, Co'tică!
Tu'tă du'ce, 'ne lancule!
[214]
214 NUVELE ŞI SCHITE
Şi razi , .. Şi, dând să mă pupe încăodată, nu ştiu cum
face, că-mi ridică pălăria, care-mi zboară afară din tră­
sură, înapoi spre Iordache.
-- Bi'jar! ... pă'ria lu 'nea Iancu!
5 Oprim. .. Birjarul mi-aduce pălăria. Costică mi-o pune
pe cap... mai îndesat... ca să nu-mi mai zboare... Şi
râzi. .. Şi ne pupăm du' ce ...
Dar unde ne aflăm? Pe bulevardul Colţei, aproape de
piaţa Victoriei.
Une' , -, b 1'" "? " b C
10 ne e me gem ma, m ou e r ... ştu .... între ă 0-
stică pe birjar.
La Lăptărie, conasule: cum să nu stiu?
E 'mb'avo! îi răspunde Costică : şi' pe urmă către
mine: auzi ce ide' f'umoasă a'vut 'mbou!
15 Dar celelalte două birji nu se mai văd în urma
noastră.
- Ne-a t'ădat, ca nişte laşi, 'ne Iancule '
Aerul dela şosea ne face mult bine. Ajungem la Lăp­
tărie. Plin!
20 Acolo, cei patru amici, care Iau sosit, prin calea Victo-
riei, înaintea noastră, ne aşte<}ptă: ei nu puteau crede că
i-am trădat ca niste laşi. '
Câte un pahar 'de şampanie, la botul calului! - etc. l !
etc.!! !
25 Se face ziuă .. , Rândurelele au şi plecat la vânătoare ...
Reintrăm în Capitală, în căutarea unui jvarţ cu eognac
fin. .. Am găsit ...
Ciudat efect face cafeaua tare! ... Ni s'a deslegat limba ...
Esim ... E lumină mare ... O aglomeratie ... Un acei-
, ,
30 dent? .. , Să anunţăm « Salvarea »! . .. Ne apropiem .. "
Un cetăţean şade jos pe marginea trotuarului şi nu vrea
să' se scoale, cu toate insistenţele sergentului.
-- Ce e? Întreb pe sergent.
-- E repausul duminical, domnule: nu mai poate um-
35 bla; trebuie să-I ridic de-aici, să nu-l calce vreo trăsură ...
Haide, sus!
Şi dă să-I ridice; cetăţeanul se lasă greu din balamale,
scapă din braţele omului ordinii şi se aşează iar la loc.
Il privesc de aproape... îl cunosc... Este un excelent
[215]
REPAUSUL DUMINICAL
215
culegător tipograf, om în vârstă şi foarte cum se cade.
Zic:
-- Scoală, monşer, nu face pentru d-ta să te dai în
spectacol. .. eşti om serios, tată de familie ...
5 - Ba, pe tat'to! răspunde el.
-- Imi pare rău, adaog eu, că n'ai înţeles bine mo­
rala mea ...
- Ba am înţeles; dar vorba mea e: unde găsim noi
acuma ciorbă de burtă?
10 - D-tale ţi-ar trebui acuma un jvarţ cu cognac fin ...
nu stii ce bine ti-ar face!
, ,
- Moft! ... am băut jvart la Comsa ... ciorbă de burtă!
n'auzi? "
Dar Costică, foarte 'ncântat de vorbelc acestea, zice:
15 - N'ne lancule, schembea, ca'va's'zică? .. ştii că are
o idee frumoasă! hai la o schembea!
L-am suit pe' cetăţean în birje şi am pornit la piaţă.
Pe drum cetăteanul dormea strasnic în bratele lui Costică.
'- Uite la �l, în ce hal! zice Costică ... 'Uite, domnule,
20 efectele nenorocite ale repausului dorninical l
-- Dragă Costică, zic eu, oricum, lumea noastră are
nevoie şi de asta, de repaus dorninical, după atâta trudă ...
Şi mai la urmă, toţi, toţi suntem nişte... stricaţi.
Şi cu toţii ne-am dus prin urmare să ne dregem lângă
25 hală.
Adevărul e că schembeaua dreasă bine, cu puţin ar­
��iu roşu, este, la ocazie, superioară cafelei cu cognac fin
-- drege. "' lucru mare!
După schembea, pe la şapte de dimineaţă, în toiul halei,
30 luăm seama că amicul nostru, culegătorul, a dispărut
dintre noi.
- Ne-a trădat, zice Costică.; amicul d-tale este un laş!
Dar n'apucă să isprăvească vorba, şi iată iar amicul
meu, spălat şi dichisit, cât s'a putut mai bine ... A fost
35 la bărbier.
- Ei! acuma, unde mergem? îl întreabă Costică.
- Eu, răspunde omul nostru, mă duc, la atelier ...
După repausul dominical,. începem la şeapte. .. Sunt şef
de echipă, nu pot să fac blau.
16
[216]
216
NUVELE ŞI SCHIŢE
S'a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviintă, ne-a
mulţumit frumos de cinstea ce i-am făcut şi a plecat la
treaba lui.
Noi - am dejunat -- mai de vreme -la Lăptărie-
5 până seara.
[217]
KIR IANULEA
Zice că odată, acu vreo sută şi nu ştiu câţi ani, a dat
poruncă Dardarot, împăratul ladului, să s'adune dinainte-i
diavolii, dela rnir� pân' la mic: unul să nu fie lipsă, că-i
5 scurtează coada şi-i lungeşte urechile t Şi, dacă s'au adunat
ei toţi cu toţii, împăratul s'a tras de tăcălie scrâşnind straşnic,
a tuşit de i-a pârâit jeţul, a holbat ochii la ei şi le-a zbie­
rat asa:
,
-- Afurisitilor t care dintre voi nu e zevzec, să-i treacă
10 pe sub nas toate şi el să nu bage nimic la cap, trebue să
fi luat seama, ca şi mine, că toţi oamenii sosiţi de pe la
dânşii aici la noi nu se plâng decât numa şi nu ma de so­
ţiile lor; toată vina pentru pierzarea lor o aruncă în spi­
narea nevestelor; pe care-I întrebi de ce a ajuns aici:
15 .« femeia » şi iar « femeia ». Măi, am zis eu în gândul meu,
adevărat să fie asta? ... Pe spusele oamenilor, fireşte, mare te­
meiu nu putem pune, fiindcă-i ştim ce iubitori de adevăr sunt.
Dar iarăş nu-mi vine să las aşa lucru ciudat fără de aproape
cercetare; căci politica împărăţiei noastre cere ca să ştim tot,
20 fără greşală, nici îndoială .. , Mai întâiu, era să vă poruncesc
a supune la casne fioroase pe toate femeile, doar de-om
putea afla dela dânsele un crârnpeiu de adevăr; dar, pe
urmă, m'am gândit că nici aşa n'ajungem la mare ispravă;
le cunoaştem şi pe dumnealor cât de 'ndărătnice şi de
25 'ncăpăţânate sunt... Aşadar şi prin urmare, după multă
chibzuinţă, am hotărît să trimit pe mititelul, pe Aghiuţă ...
Ce? n'a venit Aghiuţă? .. Unde-i Aghiuţă?
Mititelul sta pitit tocmai pântre diavolii măruntei dela
urmă, şi, pe când cuvânta Dardarot, el, trăgând cu urechea,
30 îsi cântărea coada 'n mâini. Cum si-a auzit numele, a lăsat
, ,
coada si a tipat:
, ,
16"
[218]
218 NUVELE ŞI SCHIŢE
.
-- Aici sunt, Intunecimea ta!
--- Apoi, dacă eşti aicea, ce nu te-arăţi mai la vedere?
Vino 'ncoace, proclete! Te dai coadei, ai? Simtişi e'am să
te pun la treabă şi te piteşti, să nu-ţi văd mutra, să nu-mi
5 aduc aminte de tine, mititelul taichii!
Şi când s'a apropiat Aghiuţă de tron, l-a 'nhăţat Dar­
darot de urechi şi scutură-l, de-i trosnia junghetura -- de
dragoste multă ee avea pentru el, fiindcă era mititelul
mucalit, şi când se plictisia împăratul de treburile 'mpără-
10 ţiei, pe el îl chema, să-i spuie lafuri şi să-i facă giumbuşuri .
. - Ascultă-mă, Aghiuţă puiule ... Dumneata numaidecât
ai să iei din comoara împărătească suta de mii de galbeni
aduşi alaltăieri cu sgârcitul pe care-I îngrop ară cu talerul
pârlitii de mahalagii, că 'ncepuse să le miroase - zi o sută
15 de mii de galbeni. Apoi, o să te 'mpeliţezi din cap până 'n
călcâie în chip de om muritor şi să te duci pe pământ, în
ce loc ţi s'o părea mai potrivit. Acolo - ascultă bine,
astâmpără-te cu codiţa! - să te căsătoreşti şi să trăeşti cu
nevasta zece ani. Pe urmă să te faci că mori; să-ţi laşi
20 acolo trupul, şi să te 'ntorci să-mi dai socoteală una câte
una de toate pân câte ai fost trecut ca om Însurat ...
Bietul Aghiuţă! ştia el de. ce sta pitit pântre plevuşcă,
măcar că era un drac şi jumătate: bănuise ce-l aştepta, că
iar o să-i dea cine ştie ce grea sarcină. Când a mai auzit că o
25 să aibă aface şi cu femee, a vârît coada 'ntre picioare;
încă n' o putea uita pe baba la care intrase să slugărească
trei ani... Ii de dese baba de lucru --- să-i îndrepteze un
fir de păr creţ: l-a tot muiat cu limba Aghiuţă şi I-a tras
pân degete, zi şi noapte fără răpaos; de ce-l muia şi-l trăgea,
30 de-aia firul se 'ncârlionţa şi mai tare; şi aşa şi iar af}a,
până i-a ieşit dracului părul pân căciulă; s'a lipsit şi de
simbrie şi de tot, şi-a fugit dela stăpână.
-- ... Şi să ştii, a adăogat Dardarot, după ce a stat
puţintel la gânduri, că În toată vremea de zece ani pe pă-
35 mânt, ai să fii supus la toate necazurile, slăbiciunile şi
ticăloşiile pământenilor... la neştiinţă, la sărăcie, robie,
prostie şi la mânie chiar, rămânând să te aperi de toate
relele cum ăi putea şi cum te-o tăia capul, .. Inţelesu-rn'ai
puiule?
[219]
KIR IANOLEA
219
Ce să mai zică-puiul? Numai încăpea câr-rnâr ; că Dar­
darot, oât âi vorbise, nu-l slăbise din ghiară.
Inţeles, Intunecimea ta!
T Apoi, dac'ai înţeles, puiule dragă, ce mai stai?
5 - Dacă nu-mi dai drumul de ureche ...
Mare haz a făcut împăratul de vorba asta, şi zice râzând: (
-- Pt! să nu te deochi!
Şi l-a stupit pe mititelul în vârful nasului. Pe urmă, i-a
lăsat urechea şi, fără să mai zârnbească; răcnindu-i fioros
10 «Ai plecat? », i-a tras un picior drept unde începe să-i zică
spatelui coadă. S'a dus de-a-berbeleacul �uiul până l� c�­
moara împărătească; a luat suta de mn de galbem, ŞI,
p'aci ţi-e drumul! întrun suflet, la 'mplinirea datoriei.
Pe drum s'a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar
15 nici prea ţângău; om tocmai în puterea vârstei, frumos
şi arătos; şi, după ce s'a gândit, în care loc anume să
meargă pe pământ, zice:
- Ştii ce?.. Am să mă duc la Bucureşti... cunosc
oraşul. ., (că mai umblase de multe ori p'acolo) e loc de
20 petrecere. Banul e scump; învârtit bine, aduce peste sută
la sută; vorba veche: dacă eşti sărac, du-te 'ntr' o politie
bogată. .. din ce scapă pîntre degetele altora, poţi culege
destul; dacă eşti bogat, du-te 'ntr'una săracă ... din orice firi­
mitură dă s'aducă un nevoiaş la gură, îi smulgi peste jumătate.
25 Gândind astfel, cum a picat în Bucureşti, a tras în miezul
târgului, la hanul lui Manuc. Acolo, a chemat îndată un
samsar şi i-a spus să-i găsească fără zăbavă o pereche de
case frumoase, cu încăperi multe pentru stăpâni, musafiri
şi slugi, la aer curat, cu grădină şi fântână'n curte, cu
30 pim niţe , bucătării, spălătorii, cu grajduri şi şoproane, în
sfârşit cu toate câte trebuesc pentru aşezarea cuviincioasă
a unui negustor chiabur. La vreo câteva zile, casele erau
şi dereticate cu tot dichisul - nişte case mari în maha­
laua Negustorilor; şi slugi peste slugi, şi cai la grajd, şi
35 caleşti în şopron ...
Stăpânul casei, cunoscând păcatul oamenilor şi mai ales
al femeilor, că or să-I des coasă care mai de care, ca să-i
afle rostul -- că de unde e, cine e, cu ce trăeşte, ce caută
[220]
220
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHITE
aici şi câte altele - a chemat pe jupâneasa bătrână, ---- o
cotoroantă zugrăvită si smăltuită. pe care o pusese mai
mare peste slugi, să poarte cheile şi �ă ducă grija de toate, -­
a poftit-o să şază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgând
ciuhuc, s'a apucat a-i povesti păcum urmează.
-- Uite, dragă kera Marghioalo ... Mie, cum ţi-am mai
spus, îmi zice kir lanulea... Eu sunt de felul meu din,
părţile de spre Sfântagora. Părinţii mei, oameni de jos, se
ţineau cu o livede mică de măslini. Pe când împlineam
şapte anisori, le-a venit părinţilor dorinţa să meargă la
hagialâc; şi aşa, după ee au făcut rost de ceva parale,
m'au luat împreună şi ne-am dus călare pe catâri până la
portul Salonieului. Acolo, ne-am suit pe o corabie mare,
care aştepta cu pânzele ridicate vânt, ca să pornească spre
miazăzi către Iafa. N'a trecut mult; a 'nceput să sufJe
vântul aşteptat; s'au umflat pânzele, şi am pornit. Trei
zile cu soare şi trei nopţi pe lună am mers tot drept înainte
fără nici o supărare. Noi mâncam după datină post. Cam
a treia zi, am mâncat la nămiez fasole şi ridichi... Ce să
te pomeneşti? ... Aşa pe la toacă, au început amândoi părinţii
mei să se ţie cu mâinile de y;ântece şi să se vaete grozav:
« mor » şi iar « mor » ! . .. Căpitanul, văzându-i cum se svâr­
colesc şi se sgârcesc În dureri de moarte, a chemat de grabă
pe un călugăr papistaş, care se suise cu noi pe corabie, om în­
văţat, priceput şi la căutarea boalelor. Până să vie acela, bol­
navii începuseră să 'nvineţească şi d'abia i-au putut spune ce
mâncaseră-fasole şi ridichi. Călugărul a 'ntrebat încă odată:
- Inţeleg, fiilor; dar trebue să-mi spuneţi: aţi mâncat
fasole şi ridichi, ori ridichi şi fasole?
Iar mama i-a răspuns cu glasul leşinat:
- Ridiehi şi fasole ...
- Atunci, nu prea e bine! a zis călugărul.
Şi a poruncit să-i frece pe pântece cu eâlţi aspri ...
Dar degeaba i-au frecat până le-au jupuit pielea; că, pe
când răsărea luna, tata întâiu şi mama îndată după el,
şi-au dat otpustul ... Eu, copil, ce să fac?.. Mă ţineam
plângând tot după căpitan şi după călugăr, şi i-am auzit
vorbind aşa; zice căpitanul:
, I
r
[221]
KIR IANOLEA
221
- Părinte, dac'o fi holeră, m'am nenorocit; patruzeci
de zile nu-mi dă voie să intru 'n port, mi se strică marfa
şi rămâi sărac pe drumuri!
Dar omul învăţat i-a răspuns:
5 -- Nu e holeră cum nu sunt eu călugăriţă. Asta e un
fel de boală care bântue mai cu seamă în postul Paştelui
la christianii răsăriteni ... Greşesc oamenii - c' aşa e bietul
om, supus greşelii, - mănâncă Întâiu ridiche şi pe urmă
fasole .. , Vezi bine, ridichea Îşi repede tăria 'n sus, iar
10 fasolea îşi năvăleşte puterea spre partea dimpotrivă; una
'mpinge, alta nu se lasă; se 'ncinge lupta cu iuţeală mare În
măruntae) cârcei peste cârcei, până se face încurcătură 'n
maţe, de se sparge praporul- şi se prăpădeşte omul de
hurduharismos -- aşa zic grecii la năprasnica asta de boală.
15 - Dar nu se ia?
-- Deloc; n'ai nici o grijă.
1 -au înfăsat frumos pe bietii părintii mei III niste cear-
, " ,
şafuri curate; le-au aprins câte o Iumănare de ceară la cap;
un alt călugăr grec i-a prohodit şi, de dimineaţă, când s'a
20 arătat soarele d' asupra talazurilor --- « veşnica lor pome­
nire! )} - una! două! trei! i-au aruncat în adâncime. " Pe
mine, văzându-rnă plângând, şi-a făcut pomană căpitanul
de m'a luat pe procopseală - întâiu slugă, pe urmă ajutor
mai apoi tovarăş ... Nu-ţi mai spui, dragă kera Marghioalo,
25 pân câte necazuri am trecut; câte ocări, înjurături şi bătăi
am înghiţit; de câte ori era să pier În vultoare; de câte ori
m'au amăgit împrejurările şi înşelat lumea - mai ales de
când am incăpuit eu singur o corabie şi m'am apucat de
negoţ pe seama mea, fără alt stăpân nici tovarăş decât
30 norocul meu! Nu-ţi mai spui cum am scăpat odată cu
viaţa numa 'n pielea goală, că, după ce umblasem şapte
luni pe ape, tocmai când să intru în Ţarigrad, mi s'a aprins
corabia încărcată cu cositor şi chihlibar de peste două mii
de lire, pe care le cumpărasem cu piper şi curmale nici de
35 trei sute! Nu-ţi mai spui câte şi mai câte am pătimit, prin
atâtea depărtări, pe mări şi pân ţări cu fiarele, şi, încă mai
grozave, cu oamenii!... Destul să-ţi spui că, încet-încet,
m'am chivernisit cum se cade, ajungând să am o stare
destul de bună pe potriva mea... Am învăţat, cât am
[222]
222
NUVELE ŞI SCHTrE
colindat pân lume, purtările cele frumoase: ştiu destule
limbi străine - încai despre a rumânească, pot zice, fără
să mă laud, 'că o ştiu cu temeiu; măcar că de viţă sunt
arvanit şi nu prea am învăţat buche, dar, drept să-ţi spun,
5 la asta nu mă dau pe nici un rumân, fie cât de pricopsit
cărturar. Imi plac cu deosebire limba şi lumea de-aici, şi,
aşa, fiindcă m'am săturat de atâtea primejdii ale călăto­
riilor, de atâta bătae de cap şi de inimă ale negoţului, am
venit să m' aşez aici, în Valahia, la Bucureşti; să mă bucur
10 în isihie de rodul îndelungatei mele trude ...
- Doamne, kir Ianuleo, a zis kera Marghioala ; pân
multe ai mai trecut şi dumneata!... Dar să nu-ti pară
rău! Incai n'ai pătimit ca atâţia alţii degeaba! Frumos eşti,
voinic eşti, bogat eşti! de trăit ştii să trăeşti!... Halal
15 să -ti fie!
Iar kir Ianulea a adăogat:
- Uitam ceva... Ascultă, rogu-te, bine, dragă kera
Marghioalo: să nu care cumva să aflu că ai spus la vreun
vecin, ori altcuiva - da măcar tatii, de s'ar întoarce din
20 fundul mării - câte le afla şi acu dela mine, că, vezi .dum­
neata? câtă nevoie am de slujba d-tale, ca femeie cinstită
şi credincioasă ce te ştiu; cât /sunr eu de blând şi cât eşti
de bătrână, nu-ţi caut! ... te' cotonogesc! îţi rup ciubucul
ăsta pe şale şi te dau ş'afară din pâine cu ocară! ... Ai
25 priceput?
-' Vai de mine! a zis bătrâna ; s'ar putea? .. N'am
obiceiul!. .. ln viaţa mea .n'am mâncat labe de pui! .
Hei! kir lanuleo; eu am slujit în case mari boiereşti! .
Câte am văzut ş'am auzit eu! ... n'am vreme acuma să
30 ţi le povestesc!. .. dar lasă ...
E' A" d . 1 !'
-- 1, eu atata-ţI SpUI umita e .. , te nenorocesc. , .. s a
isprăvit!
- Să mă omori! a zis jupâneasa şi n'a mai stat; s'a
ridicat de pe chilim şi a plecat degrabă cu cheile la trebu-
35 rile ei,
Până seara, toţi ai casei; până 'n două zile, mahalaua
'ntreagă; pân 'ntr'o săptămână, tot târguI. ,. toată lumea
a ştiut istoria lui kir Ianulea mai bine chiar decât el; co­
rabia arsese de trei ori; chihlibarul prăpădit făcea douăzeci
I
'r
[223]
KIR IANULEA
223
de mii lire; iar de atunci, în post, nu mai mănâncă nimeni
ridichi cu fasole, toată lumea mănâncă fasole cu ridichi ..
Cu azi cu mâine, a făcut cunostintă kir Ianulea cu fel de fel
de negustori, ba şi de boieri; a 'riceput să meargă pe la ei
5 ' şi să-i poftească pela el, la sindrofie. Şi la toată lumea
plăcea, fiindcă era om deştept şi blând, cu multă ştiinţă
despre ale lumii, cu purtări alese şi, mai vârtos, cu dare de
mână: levent şi galanton, pătruns de filotimie şi de hris­
toitie -- într'un cuvânt, adevărat om de omenie. Astfel,
10 care dintre negustori, ba chiar dintre boieri, aveau mai
multe copile decât stare, umblau cu dinadinsul să-I gine­
rească. In vremea asta, el şi pusese ochii pe o tânără din
vecini - o chema Acrivita, fata a mai mare a lui Bagi
Cănută, toptangiu pe vremuri. Hagiul, văduv, era om de
15 seamă, Însă cam ififliu pe potriva greutăţilor casei lui,
fiind împovărat de trei fete, una după alta gata de măritat,
şi încă doi feciori, - băieţi buni, aminteri, da' cam ne­
pricopsiţi; aşa că. puţină nădejde de zestre dela Acriviţa.
Dar zestre-i trebuia lui kir Ianulea P Fata era vestită de
20 frumoasă; numai atâta cusur avea şi ea, că se uita, uneori,
nu totdeauna, cruciş; dar tocmai asta îi plăcea lui cu
deosebire. Fata-l plăcea şi ea pe el. .. A cerut-o Hagiului,
iar acesta, fără nazuri multe, i-a dat-o.
Fiind şi kir Ianulea, ca tot omul, supus slăbiciunilor
25 omeneşti, era stăpânit de patima fuduliei; îi plăcea să
trăiască domneşte, numa 'n petreceri scumpe, împărţind
în dreapta şi 'n stânga daruri preţioase. Aşadar, a făcut
o nuntă strălucită cum nu se mai pomenise vreodată în
mahalaua Negustorilor; încât bărbaţii ziceau: « Trebue să
30 fie putred de bogat arvanitul!... Văzuşi nene, ce bine a
lovit-o sărăcia de hagiu! », iar femeile: « Poftim, soro, noroc
pe chioara lui Cănută ! »
Cum a adus-o kir Ianulea în casă cu lăutari, parc'a
întors-o pe dos. Până la sfârşitul cununiei, duminică seara,
35 era blândă şi supusă ca o mieluşea; dar, Luni dimineaţa,
s'a ridicat din pat ca o leoaică ... A chemat toate slugile,
femei şi bărbaţi; s'a uitat odată chiorâş de i-a băgat în
spaime pe toţi şi, de faţă cu bărbatu-său, le-a zis:
[224]
224 NUVELE ŞI SCHrŢ'E
- Să ŞtIţI că de azi încolo sunt eu stăpână aici! Şi să
mai ştiţi că cu lanuloaia n'o să vă meargă cum vă mergea
cu prostul de lanulea! si încă să mai stiti că eu am toane:
, , ,
pe cine m'o supăra cu atitica măcar, îl plesnesc şi-I trimit
5 numai decât la Agie să-si ia merticul si deacolo! Scurt! ...
, ,
Ati înteles? ... Aid' acuma! iesiti afară!
, , , ,
De atunci, zi cu zi, cocoana se făcea mai aspră şi mai
tantosă; si, de ce era ea mai tantosă şi mai aspră, d'aia kir
ian�l�a o' iubea mai tare; şi 'de 'c� creştea dragostea dum-
10 nealui, de-aia-i creştea şi ifosul dumneaei. Toată ziulica
ofta omul după o vorbă mai dulce, OI' după un zâmbet ...
Ea sta tot posacă şi 'ncruntată. Dacă se apropia de ea şi
da s' o mângâie, ca s' o mai îmbuneze: « Dragă Acriviţo, de
ce eşti supărată? », ea îl împingea cât colo.
15 - Ah! lanuleo, fugi, că n'ai haz deloc ... nu vezi?
Alt bărbat, în locul lui, şi-ar fi pierdut răbdarea şi ori
îi punea picioru 'n prag, s'o potolească, ori o trimitea Îna­
poi la babacă-său, la Hagi Cănuţă ... Dar el, unde? Când
îl împingea, el îi cădea 'n genunchi: « Dragă Acriviţo, iartă-
20 mă! », şi da să-i sărute mâinile; dar ea:
Uf! Ianuleo, scoală-te! 1'lU mai mă plictisi!
-- Nu mă scol până nu dă ierţi!
-- Atuncea, stăi aşa până 'poimâine, dacă pofteşti!
Şi se scula ea şi pleca, după ce-i da cu tifla.
25 Kir lanulea, ce să facă? Se uita după ea lung cum ieşea
întepată fără să-şi Întoarcă ochii, măcar că o ruga cu la­
crimi să nu-l părăsească aşa ... ofta, se ştergea la ochi şi ...
o iubea şi mai mult.
A mers aşa cât a mers, până i-a dat în cap cocoanei să
30 'ntoarcă foaia, să-I prăjească şi pe altă parte: s'a prefăcut
că-I teme, că e zuliară. S'a prefăcut azi, s'a prefăcut mâine
până a început să crează. -Omul da bani cu împrumut, şi
fireşte veneau la el boieri) cocoane, negustori, slujbaşi, fel
de fel de lume cu daraveri. Cocoana Acriviţa sta cu urechea
1 � , � t t i si , 11 . t' � f
35 a uşa, s auza O"; şr nu s a mu fumI", s auza numa ; a s re-
delit uşa cu un burghiu, ca să şi vază. Şi 'ncai, nu tăcea?
Ii spunea fără sfială ce auzise si văzuse. si tine-te: că ăla
, l' ,
ti-a zis asa si i-ai răspuns asa', că I)e aia ai strâns-o de
, " ,.
mână şi i-ai sărutat-o de trei ori, şi, pe urmă, când a vrut
[225]
lOR IANOLEA
225
să plece, ai luat-o de mijloc şi te uitai la ea aşa galeş, ŞI ai
dus-o până la usă si iar i-ai sărutat mâna -- si câte alte
, , ,
.... ...
ponosurI ŞI mai ŞI.
TaI' dacă el se jura că pe nedrept îl bănueşte, că el e
5! dator să se poarte politicos cu lumea şi mai ales cu cocoa­
nele, ca orice negustor -- ea începea să-I ocărască, Iăcându-l
neruşinat şi mincinos. Nu mai putea kir Ianulea; îi venea
să se strângă de gât ca piţigoii şi mai multe nu. Dar nici
cu atâta nu se multumea cocoana. Nu-i era de ajuns cum
10 le încornora toate câte le auzea şi le vedea pe ascunsele;
ca să afle şi mai multe, da bacşişuri la slugi să-I iscodească;
ba a pus chiar pe un frăiţor al ei să nu-l mai slăbească de
pe urme, să-i descopere toate « berbantlâcurile dumnealui ».
Fireşte că nici slugile, nici frăţiorul, n'au putut afla nimica,
15 fiindcă omul era un bărbat nu se poate mai de ispravă.
Cocoana s'a pornit atunci cu ocări pe slugi, că-i mănâncă
pâinea, ca nişte « păcătoase, ticăloase şi necredincioase »;
frăţiorului i-a strigat că ori e haple, ori « pes. .. semne
altceva », şi i-a poruncit să nu-i mai calce pragul, că-i rupe
20 picioarele; iar pe slugi chiar în faţa lui kir Ianulea, le-a
smintit în palme şi le-a dat afară.
Cum a schimbat slugile, alte bănueli şi alte certuri! ...
Dar nici nu putem zice aşa, fiindcă la ceartă unul spune
una, altul alta, ori pe rând, ori amândoi de odată; în sfârşit,
25 are parte fiecare de cuvânt; pe când aicea, ţipa, ocăra şi
blestema numai dumneaei, iar dumnealui asculta, 'înghiţea
şi tăcea. Aflând slugile că în casa asta nu cântă cocoşul,
se dedeau bine cu găina; îi turnau fel defel de gogoşi, care
de care mai umflate pe placul dumneaei; că dumnealui
30 face şi drege, că umblă aşa şi pe dincolo; şi, fiindcă Ianu­
loaia era mulţumită cu astfel de slugi, apoi şi ele-şi făceau
de cap; furau de stingeau.
Totodată, Acriviţa mai căzuse şi la darul foiţelor: casa
plină de jucători, masă lângă masă - otusbir, ghiordum,
35 ba şi stos -- şi dulceţuri, zumaricale, vinuri, cafele şi vutci,
şi ciubuce peste ciubuce, ziua până seara şi noaptea până
la ziuă. Pe lângă asta, era şi agiamie şi 'nfumurată că
nimeni nu ştie juca mai bine ca ea - şi, se 'nţelege, pierdea
gros. Toate cheltuelile şi pierderile astea îl dedeau mult
[226]
226 NUVELE ŞI SCHITE
îndărăt pe kir lanulea; nu se mai ajungea din venituri.
De regulă nu zicea nimica; dar aşa, uneori, cam în glumă,
se 'ntâmpla să-i scape şi lui câte o vorbă, bunioară:
- Numa de nu ne-ar bate odată toba cu atătea cacialmale!
5 Nu-i trebuia mai mult cocoanei ...
- Da' ce? nici atâta petrecere nevinovată să n'am în
casa mea? ., Dumneata nu trebuia să. te fi 'nsurat, dacă
te ştiai pârlit, să iei pe Acriviţa, fata lui Ragi Cănuţă,
care n'a. fost învăţată la casa părintească să-şi mănânce
10 de sub unghie!... Să fi luat o mahalagioaică săr-
. mană, s'o ţii încuiată pe măsline şi pe mămăligă, să-ţi
spele rufele şi să nu se'ndure s'aprinză un muc de lumânare
'n casă! ori una, să-ţi puie nişte coarne, să nu le poţi duce! ...
Nu ţi-e destul că sunt cinstită, după ce că-ţi rabd, ca o
15 nenorocită, toate ticăloşiile şi murdăriile dumitate? " Eu
voiu să trăesc, d'aia m'am măritat; aminteri mă duceam
la călugărie l ... Şi 'n sfârşit, dacă-ţi place, kir lanuleo! de
unde nu, du-t'te plimbă, şi să ne vedem când mi-oi vedea
ceafa. .. fără oglinzi!
20 Intr'o zi, stând ei la masă împreună cu o sumă de mu-
safiri, până s'aducă ciorba, a 'nceput din. chiar senin Ianu-
I
loaia să vorbească despre o prietenă măritată, care nu se
afla de faţă: '
că s'a ţinut cu beizadea cutare, un copil! şi Vodă supărat
25 foc, era să puie să-i taie coadele şi s' o trimită surghiun la
un schit, tocmai în fundul munţilor;
că a prins-o odată bărbatu-său, ziua 'namiaza mare, la
Ţurloaia, la chiolhan, la iarbă verde, cu consulul muscălesc
şi cu alţi drăngălăi ; - ţiganii îi trăgeau de unul singur
30 « Măi, cazace, căzăcele ! » şi ea chiui a şi juca numa 'n
papuci, cu palmele 'n ceafă, apilpisită, ca un maladeţ za­
porojean ;
că 'ntr'un rând a plecat la Căldăruşani, s'o spovedească
sfinţia-sa părintele Ioanichie, şi a stat acolo de Miercuri în
35 săptămâna Patimilor până'n săptămâna luminată -- după
Izvorul Tămăduirii; -- se plimba toată noaptea Cli du­
hovnicu 'n luntre pe lună şi cânta de răsuna lacul! « Frun­
zuliţă Iobodă l of! ţaţo, gura lumii-i slobodă! » iar părintele
lucra din lopeţi şi-i ţinea isonul pe glas al optulea ...
r
r
r
[227]
KIR IANULEA
227
Şi câte alte grozăvii.
Musafirii şi mai ales musafirele făceau haz; iar bietul
kir Ianulea, om cu hristoitie, făcea feţe-feţe. A răbdat el
cât a răbdat, şi zice, întâi cu destulă blândeţe:
5 -- Bine, Acriviţo, scumpa mea! cum poţi dumneata,
mai ales că ştii ce bun prieten sunt cu bărbatu-său ...
cum poţi, fără să le fi văzut toate astea cu ochii dumitale,
fără nici un temeiu, să catigoriseşti astfel pe o prietenă,
pe care o primim aproape în toate zilele în casa noastră? ... -
10 Imi pare rău!
-- Ei! apoi vezi-bine că dumneata o s'o aperi ... că vă
scoateti ochii unul la altul!
,
Şi apoi le spune tuturor că acuma prietena nu se mai du­
hovniceşte la Căldăruşani : i-a pus lui kir Ianulea gândul ...
15 « să-mi spargă casa 1 », Da' o s'o prinză odată şi n'o s'o ierte
cum a iertat-o Vodă; o să puie s'o tunză ca la cazarmă
pe. .. şi din « muscălească i şi « călugărească» n'o mal
scoate.
N'a mai putut suferi kir Ianulea ; s'a ridicat foarte tur-
20 burat si s'a răstit odată tremurând:
,
- Ascultă-mă, Acriviţo!. nu-ţi dau voie, mă 'nţelegi, să
mai zici o vorbă măcar despre o femeie care - poţi spune
dumneata toate murdăriile ce-ţi trec prin gândul dumitale!
- este mai cumsecade ca dumneata; că dumneata eşti, mă
25 'nţelegi, mai îndrăcită decât talpa Iadului, şi oricât de
blajin să fie omul, îl scoţi din toate răbdările! Să taci din
gură, scorpie nebună, că pui de te leagă şi te trimit la
Balamuc, mă 'nţelegi!
Cocoana s'a ridicat şi dumneei şi s'a năpustit asupra
30 dumnealui, să-i arză o palmă; dumnealui s'a ferit repede
'ntr'o parte; iar dumneei, de necaz că nu l-a putut nemeri,
_a luat castronul cu ciorbă de pe masă şi i l-a aruncat în
faţă --- l-a opărit de sus până jos. Kir Ianulea şi-a ieşit
din pepene; s'a repezit cu pumnii 'ncleştati, s'o pilduească;
35 dar musafirii s'au pus la mijloc şi l-au oprit în piept:
Nene Ianuleo! stai, omule 1 nu şade frumos!
Şi, pe urmă, către dânsa:
- Mai potoleşte-te şi dumneata, coană Acriviţo, pentru
Dumnezeu 1 nu-l mai turba!
[228]
228
NUVELE ŞI SCHITE
Ţi-ai găsit!... S'a pornit cocoana pe răcnete, să ridice
mahalaua 'n picioare:
- Săriiţi! săriiiţi, oameni buni! că mă omoară păgânul,
arvanitul !. .. Mă baţi, ai? după ce-ţi râzi de casa şi de
5. cinstea mea, hoţule şi pehlivanule!. .. Dacă te-ai Îmbătat
şi ai poftă de bătut, du-te de-ţi bate ţiitoarele de pân fundul
mahalalelor, pe cari le 'ndopi cu pumnii de lire şi 'n casă
te caliceşti până la lescaie, r:hane!... Da pe mine să mă
baţi? pe mine, mă! spurcăciune de bădăran? .. pe mine,
10 fata lui Hagi Cănută, să 'ndrăzneşti tu să mă baţi, păcă­
tosule, janghinosule şi râiosule!? . .. Stăi tu, că te 'nvăţ eu
pe tine, cenghene turcească!
Şi până nu i s'a stins glasul, n'a contenit... Fireşte că
petrecerea n'a mai mers înainte ... Au sărit toţi musafirii,
15 care mai de care: « Nene Ianuleo! », « Cocoană Acriviţo! » ...
că « la necaz spune omul multe »; că « are mâna cinci degete
şi nu se potrivesc unul cu altul»; că {( şi măruntaele din
om tot se ceartă uneori»; dar orişicum, « nu e bine să
s'auză 'n lume de aşa 'ntâmplări într'o casă de seamă! » ...
20 şi aşa mai departe, cu chiu cu vai, i-au împăcat. Dar, fireşte,
s'a ştiut îndată în toată mahalaua că « biata Acriviţa lui
Ragi Cănută a ajuns de-o batel arvanitul -- la masă! faţă
cu musafirii! --- după ce o 'nşeală cu care-i iese 'nainte! ...
şi pe urmă prietenele: « Cum a fost ea crescută, mititica,
25 şi pe ee mâini a 'ncăput [ .... o s'o bage 'n pământ pă­
gânul! »
Lui kir Ianulea i-a trecut repede necazul şi iar « dragă 'n
sus! dragă 'n jos! puiule şi suflete! » şi orice poruncea d urn­
neei, dumnealui răspundea:
30 -'- Cum pofteşti dumneata, [os-mu, parighoria tu kosmul
(vorbe frumoase, care 'nsemnează, pe elinica : lumina mea!
mângâierea lumii!).
In vremea asta, cocoana Acrivita se gândea:
-- Eu cu budalaua, cu capsornanul ăsta de Ianulea,
3S mult n'am să mai fac purici ... la să mă gândesc la viitorul
lueu ...
Astfel, zi cu zi, i-a luat diamanticalele şi sculele şi argin­
tăria, şi le-a pus la păstrare acasă la Hagi Cănută ; pe urmă,
[229]
· ...
KIR IANULEA
229
5
10
15
20
30
35
I , � A � • d A '1 ·1 d 1
a nceput sa vanza ŞI e pan ucrurr e e preţ a e casei,
despre care « budalaua » habar n'avusese să facă şi el, ca
orice negustor cuminte, o catagrafie. Tot odată, s'a luat
cu binişorul pe lângă el; a 'nceput să-I mângâe şi să-I
mâglisească. După ce l-a răsucit şi l-a fermecat cum a ştiut
ea, când erau într'o seară amândoi singurei la iatac, s'a
pomenit kir lanulea că se repede dumneei şi-l ia strâns
în braţe şi pupă-l l . .. El zice:
-- Mă iubeşti, dragă Acriviţo?
Da ea, uitându-se la el cruciş:
- Mai mă 'ntrebi, Ianulică, fos-mu?
N'a putut kir Ianulea s'adoarmă toată noaptea de bu­
curie că s'a dat Aeriviţa lui PE: brazdă. .. De-acu 'ncolo
traiu neneco ! Despre ziuă, când s'aţipească şi el, haţ , îl
ia dumneei iar în braţe şi zice:
-- Dragă Ianulică, am să te rog ceva ... dar ... să nu zici ba.
-- Când am zis eu ba la vreo dorintă a mătăluţă, su-
fletul meu?
- Uite ce e ... Tătita ar vrea să mărite si pe surioarele
, ,
mele - să nu-i rămâie fete bătrâne 'n casă -- c'au şi 'nceput
mahalagioaicele (le ştii guriţa) să le zică « iepele lui Cănuţă »
-- şi nu prea are cu ce să le 'nzestreze pe potriva lor; că
dacă nu era om cinstit şi filotim cum e, ar fi avut astăzi
stare! . .. Mulţi bani are de luat de pe la boieri mari; ce
folos, dacă deocamdată nu-i poate scoate?.. Dar, după
ce o 'nchide el ochii, fireşte, dumneata ai să fii mai mare
între clironomi; ai să strângi pe boieri în chingi negusto­
reşte şi o să-ţi intri 'n bani ... Şi ... aşa, m'am gândit să-I
ajutăm noi; să le facem fetelor o zestre cât de micşoară ;
că, de! cine se mai Însoară astăzi fără zestre, doar de dra­
goste? .. Numai eu am avut noroc să te găsesc pe dum­
neata -- şi plăcut şi bogat, şi galantom şi să mă iubeşti
atâta!
Şi pe urmă, strânge-l iar şi pupă-l,
Bine, puică, să le dăm. .. Cam cât?
De! ştiu eu? cam câte o mie, două de galbeni.
Bucuros, sufleţele! ... adu-mi aminte mâine să mer-
gem la Hagiul, să-i numărăm paralele ... Acu, aide hibi­
lico, să ne culcăm.
[230]
NUVELE ŞI SCHITE
Dar ea îl strânge iar şi zice:
- ... Şi pe urmă, uite... Frăţiorii mei... Nu e bine
să mai stea aşa degeaba ... M'am gândit să le faci dum-
neata rost de un capitălaş, să s'apuce şi dânşii de vreo
5 negustorie, că sunt gogiamite gâliganii acuma, nu mai face
să se lase tot în spinarea bătrânului : pun' te, masă! scoal'te,
masă! . .. Ce zici dumneata, nu zic bine?
- Dragă puiule, nu ştii că eu zic ce zici mătăluţă? ..
Adu-mi aminte mâine dimineaţă ... Acuma, hai să-i tra- l
10 gem un somn. f
- Mai dă-mi o guriţă, lanulică, parighoria tu kosmu! !
I -a mai dat o guriţă, şi au adormit ca nişte copilaşi I
scăldaţi.
230
A doua zi, s'a isprăvit daravera: au fost înzestrate su-
15 rioarele amândouă şi amândoi frătiorii încăpuiţi; iar peste
vreo câteva zile, după ce i-a dăscălit pe larg cumnatul mai
mare în toate privinţele negoţului, ca om încercat, au
pornit, cu chimirul plin, după marfă- unul, cu corabia,
. dela Galaţi către Smirna în spr� părţile răsăritului; altul
20 pân Braşov, spre părţile apusului către Lipsea, în chervan,
bl ..,.;
cum um au negustorn p atuncn
Nu mai încăpea 'n piele kir Ianulea de fericire. .. Ziafe­
turi peste ziafeturi zi şi noapte, cu toate bunătăţile şi tru­
fandalele; chef si tămbăIău cu zeci de musafiri si de lăutari
25 - şi tot ce dar�a Acriviţa trebuia să se 'rnpline�scă: Turnul
Colţii să-I fi cerut pe masă, kir lanulea pe masă i l-ar Ii
adus.
Au mers lucrurile tot aşa şi iar aşa; atot băgat mâinile i
kir lanulea în lada cu bani; a tot luat cu pumnul, la loc \
30 n'a mai pus nimic, pân'a dat într'o zi cu unghiile de fundul
lăzii. N'avusese pân'acuma obiceiu nici vreme să numere �
ce avea 'n ladă; acu i-a dat în cap să facă şi asta, şi nu i-a
trebuit multă răbdare... Mai rămăseseră vreo trei sute
şi ceva de lire - să tot ajungă pentru coşniţă şi cheltueli
35 mărunte pe vreo două-trei săptămâni... Dar, om cu fire
neclintită, s'a gândit aşa:
- Ei! ş'apoi?.. ce-mi pasă?.. Mâine, poimâine se
'ntorc băieţii cu marfa; ne apucăm de negustorie şi, cu
[231]
lOR IANULEA
231
/
stăruinţă multă şi puţin noroc, umplern lada la loc ...
Pân' atunci, helbet! avem credit destul! Şi s'a pornit după
împrumuturi. Alergau cu limba scoasă samsarii de colo
până colo, să-i găsească bani cu orşice preţ ... Pân'acuma,
5 el luase dobânzi cam sărate; de acum ajunsese să plătească
el camătă din ce în ce mai pipărată. Mai întâiu nu s'a
prea băgat de seamă; dar n'a trecut mult şi a aflat ne­
gustorimea că se clatină rău kir lanulea; şi mai ales că
bântuia p'atunci mare cheşat asupra târgului, i s'a scurtat
10 omului creditul de tot: cu mai bine de sută la sută si
de abia găsea. şi nu vreo sumă mai Însemnată, doar numai
aşa de mezelic, Toată nădejdea lui se răzima pe întoarcerea
tinerilor, care, nu-şi putea el închipui, de ce zăbovesc atâta,
când toţi negustorii plecaţi tot odată, ba unii chiar mai
15 târziu, se şi 'ntorseseră dela tacsid, fiecare cu încărcătura
lui, la potrivită vreme.
Pasă-mi-te, cumnăţeii aveau cuvinte să zăbovească ...
Tocmai când să-şi piarză kir lanulea răbdarea, iacă-i sosesc,
una după alta, două veşti destul de urîte ... Băiatul dintâiu,
20 pe când se 'ntorcea dela Smirna, i se cufundase corabia
Încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat
s'o asigureze ... Cel mai tânăr dedese la Lipsea, în iarmaroc,
peste alt chilipir: se 'ntâlnise cu nişte elini, de cari mişună
totdeauna pân îmbulzeala târgurilor mari; hoinărise cu ei
25 pe la berăriile nemţeşti toată ziua, iar seara, merseseră
"mpreună la cafeneluţa unui simbatriot Într' o ulicioară
dosnică de lângă Casa Sfatului, să 'nvârtească un ende­
kamisi, şi pe urmă, la iuţeală, un stosişor; şi aşa, de pc
la aprinsul lumânărilor până despre ziuă, îl lăsaseră ti-
30 nichea: nu mai avea băiatul nici cu ce să vie 'napoi acasă.
Cum s'a răspândit vorba şi despre astea, au intrat la
grijă mare creditorii lui kir lanulea, că rămâne mufluz, şi
s 'au adunat cu toţii la cafeneaua dela Hanul-cu-Tei, spre
a se sfătui ce-i de făcut, ca să-I ţină zi şi noapte sub de
35 aproape pază, nu cumva s'o şteargă înainte de sorocul
plăţilor, cum au mufluzii obiceiu. Pe de altă parte, va­
zându-se scos la selemet, l-a apucat pe kir lanulea un fel
de groază. .. Ce are să facă el de-acuma, căzut în sărăcie,
17
[232]
232
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
în necinste şi 'n ocară? .. Or să-I vâre întâiu în temniţă,
şi pe urmă, când i-or da drumul, să 'ntinză mâna pe la
portile ălor de i-a 'ndopat cu atâtea bunătăti si daruri! ...
Şi î�că, treacă-meargă toate! ... Dar ce te fa�i cu fata lui
H . Cy y?
agl .ănută ....
N'a stat mult la gânduri spre a vedea că alta nu-i mai
rămâne decât să spele degrabă putina - să se ducă, încotro
vedea cu ochi, până dincolo de Mărul-Roşu. Astfel dar, în
faptul zilei, s'a sculat binişor, a strâns cătă drojdie se mai
găsea pe fundul lăzii, s'a dat jos la grajd, a poruncit să-i
puie şaua pe un buestraş tătăresc, a 'ncălecat, spunând
argatului că merge până la Snagov după plăti că proaspătă,
că are deseară musafiri la masă, a ieşit pe poartă la pas
şi ... pe urmă, cu ochii tot înainte, p'aci ţi-e drumul. ..
Când a luat-o pe sub Mitropolie la stânga, către câmpul
Filaretului, se luminase de răsărit, aşa că, suind la deal,
pân dreptul Cuţitului-de-Argint, şi uitându-se 'napoi în
vale, a zărit un pâlc mare de călăreţi în goană venind
par' că pe urma lui. In adevăr, bănuiala îi era întemeiată ...
Prinseseră de veste negustorii şi porniseră repede după el
cu ceauşi dela Agie. El a vrut s'abată din drumul mare
şi s'o ia pe sub deal la dreapta '; dar a dat de nişte şanţuri i
buestraşul s'a poticnit şi l-a trântit cât colo... Atunci,
omul s'a sculat, a părăsit calul şi a apucat-o pe jos ... A
suit la nişte uluei, le-a sărit ipe urmă, alt şanţ şi alte gar­
duri, până când, rupt de osteneală, ajungând pe culme, s'a
oprit în faţa viişoarei unui mărginaş bondoc şi 'ndesat,
care tocmai se spăla pe ochi de dimineaţă la soare în prispa
cramer.
Kir Ianulea, cum l-a văzut, i-a zis gâfâind:
- Bună dimineata, neicutule : cum te chiamă?
, ,-
- Bună dimineaţa, jupâne... Pe mine Negoiţă mă
chiamă; da pe dumneata?
- Kir Ianulea ...
Şi d'abia mai tinându-l balamalele, a păşit pârleazul
înă untru şi zice:
- Frate Negoită, fă-ţi pomană şi mă scapă! Umblă
nişte duşmani să puie ghiara pe mine, să mă nenorocească !
Ascunde-mă undeva pe-aici, şi eu te fac om bogat. .. Iar,
[233]
KIR IANULEA
233
dacă, pân'oiu pleca nu-ţi voiu dovedi că te pot procopsi,
atunci primesc să mă dai chiar dumneata pe mâna duş­
manilor. .. Mă rog dumitale frate Negoiţă,nu mă lăsa 'n
pierzare! mă rog şi iar mă rog!
5 Negoiţă s'a scărpinat în cap stând puţin la gânduri şi
a răspuns:
- Ascultă-mă, kir lanulea; ce sunt duşmanii dumitale. ?.
n' OI' fi boieri? . .. că de! drept să-ţi spun, cu boierii în câr­
cotă nu mă bag ...
10 - De unde, boieri? sunt negustori ...
- Atunce a, te scap ...
Cum l-a ascuns sub o claie de haraci, peste care a mal
trântit şi nişte coceni de porumb, iacătă şi duşmanii ...
- Mă, neicută, a 'ntrebat unul, nu văzuşi dumneata
15 adineaori trecând p'aci un negustor --- aşa ş'aşa ?
N'am văzut.
- Ţi-am da un bacşiş bun, să ne spui încotro a apucat ...
Păi, dacă nu l-am văzut ...
Spune, mă! a zis un slujitor ridicând gârbaciul. ..
20 Dumneata mă poţi şi omorî 1. .. da' dacă nu l-am văzut ...
Dacă n'a văzut omul, n'a văzut, zice altul . .. Hai
degrabă 'nainte, că pierdem vremea degeaba.
Şi au plecat, care călare, care pe jos, unii 'ntr'o parte,
alţii 'ntr' alta, alergând ca nebunii... După plecarea lor,
25 Negoiţă s'a suit într'un dud mare şi s'a uitat pretutindeni
roată, să se 'ncredinţeze dacă 's'au depărtat bine i pe urmă
s'a dat jos încetinel şi l-a scos pe fugar din ascunzătoare.
- Te-am scăpat! acuma, să te văz, kir lanuleo ... te
ţii de vorbă?
30 - Dragă neică Negoiţă, nu ştii cât îţi sunt de îndatorat
şi cât vreau din tot sufletul, să mă ţiu de cuvânt!... Iar
ca să 'nţelegi că mă pot plăti de dumneata, te rog şezi
colea lângă mine să afli cine sunt eu şi să asculţi toate
pă taniile mele.
35 Şi i le-a povestit toate pe şart kir lanulea lui Negoiţă
- de cum a fost plecat din adâncuri după porunca împă­
rătească şi până 'n ceasul de faţă - toate, cu deamănuntul
toate, pe care Negoiţă le-a ascultat cu plăcere mare şi cu
multă luare aminte.
[234]
234 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Şi acuma, neică Negoiţă, ascultă bine cum te pot eu
procopsi pe dumneata .. ; De câte ori ăi auzi e'a intrat
dracu 'n vreo femeie, nevastă, fată, măcar fie' ori din ce loc,
ori de ce neam ar fi, să ştii că eu sunt ăla. Numaidecât
5 dar să vii acolo, că eu nu ies din ea până nu m'ăi goni dum­
neata .. , Fireşte că dacă i-ăi da de leac, degeaba n'are
să-ţi fie ... Bărbatul femeii ori părinţii fetei OI' să te răs­
plătească frumos. .. Ce zici? .. îţi vine la socoteală?
-- Cum nu? a răspuns zâmbind Negoiţă.
10 Iar kir lanulea, după ce i-a mulţumit încă odată, a
plecat p'aci 'ncolo.
Nu se 'ncheiase nici o lună după astea, şi coborînd Ne­
goiţă 'n târg cu nişte vişine trufandale de vânzare, a aflat
dela precupeţi că pe una dintre fetele lui Zamfirache Ulierul
15 din Colentina, a de s'a logodit cu Ilie Bogasierul dela
Bărăţie, o munceşte dracul de vreo zece zile ... Ce nu i-au
făcut? . .. Leacuri, descântece, molitve... degeaba! Pă­
rinţii şi logodnicul plâng într'una văzând-o cum se cano­
neşte. " Vorbeste în toate limbile fără să le fi 'nvătat, si
20 sporovoeşte şi-i turuie mereu gur!a şi spune fel de fel d� taiu'e
şi pâre -' de unde le-o mai fi şţiiind? -' încât o lume, care
aleargă s'o asculte, stă şi se cruceşte :
ba că « sacul cu lire dela Paharnicul Iordache din Du­
deşti, de nu i s'a mai dat de urmă .- furat de grămăticul
25 pe care l-au prins pe drumul Olteniţei şi scăpat peste noapte
din beciurile Agiei, - se află acuma pus bine, înfăşurat
într'un testemel ciadiriu, în fundul sertarului de jos dela
scrinul de lângă soba din iatac la clucereasa Tarsrţa, mă­
tuşă despre mamă a lui Aga, mai tânără ca' dumnealui
30 - se 'ntâmplă ! - şi că cine nu-i ştie merchezul poate sco-
toci 'n sertar cât pofteşte, că nu-i dă de fundul adevărat �>;
ba că « adiata lui Agop, tutungiul dela Sfinţi, lăsată
nepoati-si, nu-i scrisă de răposatul: a tjcluit-o pe urmă
într'o noapte, bărbatu-său Tacor, cafegiul din Cairnata,
35 care vinde şi suliman şi cana de păr ... , Tacor cu A vedic,
paracliserul dela biserica arrnenească »;
ba că « fratele ăla tinerelul, de d'abia-i mijeşte mustaţa,
călugăraşul sprâncenat, care şade la prea-cuvioşia sa pă­
rintele arhimandritul Hrisant, în curtea Mitropoliei, - chip
[235]
KIR IANULEA
235
şi seamă la 'nvăţătura cântărilor - este fata a mai mic­
şoar ă a lui Ristache Muscalagiul dela Ploieşti » •..
şi câte şi mai câte alte bazaconii - cine le mai poate
tinea minte?
5 'Cum a auzit Negoiţă toate astea, şi-a desfăcut coşurile
la precupeţi cu ridicata pe ce a putut rupe şi s'a dus d'a
dreptul să vază şi el pe fata apucată; şi cum a ajuns acolo,
s'a vârît pântre lumea adunată ş'a spus părinţilor şi logod­
nicului că el o scapă pe fată dacă i-or da o sută de galbeni.
10 Fireşte că bieţii oameni n'au mai stat la gânduri: o sută
fie! Iar Negoiţă s'a apropiat de urechea pătimaşei, şi, făcân­
du-se că o descântă, i-a zis Încet si sfios:
-- Am venit, kir Ianuleo, după �orba noastră ...
- A ni înţeles, i-a şoptit duhul; dar drept să-ţi spui,
15 neică Negoiţă, nu te-am crezut aşa de nătărău, să te mul­
ţumeşti cu o sută de galbeni ... Ce o să-ţi ajungă ţie numai
atâta? Trebuia să ceri gros! Dar fiindcă ai greşit, te iert
de data asta ... Acum mă duc la Craiova, să intru în soţia
Caimacamului. Săptămâna viitoare să te 'nfiinţezi acolo ...
20 Nu mă face să te-aştept prea mult: mai am şi alte trebu­
şoare nu numa grija dumitale... Caimacamul îşi iubeşte
nevasta ca ochii din cap, e şi bogat şi darnic. Socoteşte-te
bine în talia asta, că dea colea 'ncolo nu mai ai nici o pu­
tere asupra mea; să ştii că după aia sunt deslegat de orice
25 cuvânt şi nu mai avem nimica de "mpărţit împreună!
Zi când acestea, s'a depărtat duhul. .. Tânăra s'a tămă­
duit. Toată lumea se 'nchina ; părinţii şi logodnicul nu
ştiau ce să mai facă de bucurie, iar Negoiţă, luându-şi suta
de galbeni, a pornit la vie să se gătească de drum lung.
30 Si-a vândut a doua zi rodul la un oltean·, a treia zi si-a
, ,
cumpărat un căluşel, cu tot dichisul de călărie, dela pătură
şi şea pân'la ipingea; a patra dimineaţă, a plecat. Asta era
într'o Miercuri ... Ziua umbla, noaptea se odihnea; aşa
încet-încet, haidea-haidea, Marţea următoare, pe la asfinţit,
35 a ajuns drumeţul la straja Craiovei, şi, deacolo, întrebând
din om în om că unde ar putea găzdui unnegustoraş ca el,
l-an mânat la un han peste drum de o biserică mare.
Cum a descălecat, a dat calul în primirea argaţilor şi a
[236]
236 NUVELE ŞI SCHITE
intrat încârciumă, unde mai erau şi alţi isnafi, să-şi prinză
inima cu un ciocan de rachiu şi cu ceva mezelic, înainte
să meargă la odaie. Inserase binişor. Până să-i frigă nişte
pastramă, sta la masă pe gânduri; stând aşa, aude clopote,
5 şi întreabă pe unarnăut, care trăgea ciubuc la altă masă,
ce sărbătoare e a doua zi, de se face privighere mare. Dela
arnăut şi dela cârciumăreasă, află îndată că nu-i a doua zi
nici o sărbătoare, dar că aşa se fac ziua şi noaptea slujbe
peste slujbe la toate bisericile pentru uşurarea tinerei soţii
10 a Caimacamului, care e chinuită de duhuri, şi nu-i pot da
de leac cu nimica: toate babele mestere, toti doftorii dela
Sibiiu, pricepuţi la aşa boale, toate' masluriie şi molitvele,
cetite de VIădica şi arhiereii cu patruzeci de preoţi - de­
geaba. Femeia are năvârlii grozave: într'una sare şi joacă
15 tontoroiul, că trebuie s'o lege; cât o ţin legată, dârdâie din
toate 'ncheieturile şi scrâşneşte, par' că ar arde-o în foc;
dacă-i dau drumul, iar începe să sară şi să ţopăie, şi ţopăie
şi sare până o leagă iar; asta de peste o săptămână, fără clipă
de odihnă şi fără să primească 'n gură măcar o picătură
20 de apă ... O lume se 'ngrozeşte ; iar soţu-i se jeleşte ca un
nenorocit; şi de-aia se fac slujbe peste slujbe la biserici,
doar s'o milostivi Maica-Dornmrlui cu vreo minune.
Negoiţă a dat ţoiul repede pe gât, a 'mbucat o fărâmă
de pastrarnă, ca orice slugă, de teamă să nu-l aştepte prea
25 mult stăpânul; a dat un icusar arnăutului şi l-a rugat să-I
ducă degrabă la curte, Când au ajuns acolo, fierbea lumea,
că bolnavei îi era totdeauna mai rău când înnopta ...
O sumă de cucoane şi slujitoare o ţineau legată 'n cearceafuri
ude pe biata tânără, care se sbuciuma din creştet până
30 'n tălpi; preoţii 'n odăjdii mari o slujeau ş'o afumau eu
cădelniţele, iar soţul plângea, făcând mereu la metanii.
Când iată că un arnăut vine şi zice 'n gura mare:
- Măria Ta, nu te supă.ra!... este aici un om prost,
care vine tocmai dela Bucureşti într'adins; zice că el ştie
35 să descânte la boale ca a Mări ei Sale şi-şi pune capul che­
zăşie că o tămădue îndată.
S'a ridicat nenorocitul, luminat în pierzania lui de razele
nădejdii din urmă, şi a strigat:
- Să vie!
[237]
KIR IANULEA
237
Cum s'a arătat Negoiţă în prag, până să-I întrebe cineva
ce şi cum, tânăra s'a potolit din dârdâială, a poruncit,
par'că era sănătoasă la baie, să-i scoată cearceafurile; s'a
uitat drept la el, a început să râză veselă, ca la vederea
5 unui vechiu prieten de mult aşteptat, şi i-a făcut semn să
vie mai aproape, chemându-l chiar pe nume:
- Bine-ai venit, dragă Negoiţă! ce mai faci? sănătoşel?
vino 'ncoace mai aproape, că am să-ţi spun ceva, să nu
ne-auză nimenea!
10 Cine să-şi crează ochilor şi urechilor? .. Negoiţă a dat
pe toţi într'o parte, s'a apropiat prieteneşte de pâtirnaşă
şi i-a şoptit:
__ o Drăguţă, să mă ierţi că te lăsai să cam aştepţi, dar
nu ştii ce greu drum şi ce gloabă de cal am avut.
15 -- Nu face nimica, a răspuns duhul foarte Încet; eu
plec deaici... Deacuma, te-am pricospit ; nu-ţi mai sunt
dator cu nimica. Să ştii prin urmare, neică Negoită, că
asta ti-este a din urmă ... Să nu care cumva să te mai văz
,
că te ţii de coada mea, că nu numai nu capeţi nimica, dar
20 încă mă şi supăr, şi dacă m'oiu supăra, de! poate să-ţi
pară foarte rău ... Atâta-ţi spun ...
A pierit duhuL.. şi fireşte şi-a venit pătirnaşa 'n fire,
bună zdravănă ca mai 'nainte, par' că şi mai veselă ...
Acuma cu câte daruri şi cinste l-a 'ncărcat Caimacamul
25 pe Negoiţă, ce să vi-le mai înşir eu?-că vi le puteţi
singuri închipui ... I-a dăruit cu hrisov o moşie, s'o stă­
pânească de veci, şi pe d'asupra l-a şi boierit.
Trăia acuma Negoiţă în huzur, ce cu gândul nu gândise,
de vreo trei luni şi mai bine. Dar într' o zi, tocmai când
30 îşi făcea după prânz tabietul boieresc, cu cafea şi ciubuc
în pridvorul lui dela ţară, iacătă vede de departe, pe drumul
. care vine din spre miazăzi, un vârtej de praf, care se tot
apropie. .. Ce să fie?.. Sunt nişte' slujitori dela Curte:
vin în goană cu 'naltă poruncă să-I aducă napristan la Craiova.
35 Nu i-a prea plăcut lui Nego�ţă că i-au turburat tabietul;
dar ce să facă? ... Ajungând la curte a sărutat mâna stăpâ­
nului; acesta l-a luat în braţe, l-a sărutat pe frunte, şi i-a zis:
- Prea iubite frate Negoiţă, dacă ţii la mine câtuş de
[238]
238 NUVELE ŞI SCHITE
puţin, să porneşti fără clipă de zăbavă spre Bucureşti:
butca e gata; pe drum aşteaptă cai de olac din poşte'n
poşte. .. Fata Măriei Sale lui Vodă, Dornniţa, e apucată
cum a fost şi nevastă-mea, poate şi mai rău, după ştafeta
5 ce primii. .. Numai dumneata o poţi scăpa ... Aleargă!
. -- �1'�m fript! s'a gândit Negoiţă; dar de zis, n'a putut
ZICe nImIC.
Caimacamul l-a strâns în braţe, l-a suit in butcă, şi,
mânaţi, bre! Surugiii au dat bice şi călcâe, pe urmăţi pete
10 şi chiote... Până a doua zi, pe la ceasul vecerniei, l-au
adus pe Negoiţă techer-mecher drept la scara palatului
domnesc din Bucureşti.
Vodă şi Doamna, frângându-şi mâinile, l-au întâmpinat
în capul scării, şi Vodă i-a strigat în greceşte, cum vorbea
15 p'atunci boierimea:
- Ah! Dumnezeu te-a adus, boierule ! Poftim!
Dar Negoiţă -- de unde să ştie greceşte? -- a răspuns
într' o doară:
- Cine nu-l caută îl găseşte, Măria Ta, dar cine-l caută!
S� d 1 � 1 � tă 1 I) �, . t .. .
20 a ve em .... sa- cau am.. .. " aca s o pu ea, ŞI rme mi-ar
părea bine. Să vedem ...
- Haide!
Şi zicând asta, Vodă l-a împins pe Negoiţă până 'n sag­
nasiul din fundul sălii... Acolo sta Domniţa greceşte pe
25 un covor jos, clătinând mereu din cap ca o păpuşă cu gâtuI
pe sârmă; într'una se chinuia aşa de cinci zile cu dinţii
'nclestati si fără să 'nchiză .ochii o clipă.
Cu� 's'; arătat Negoiţă, Domniţa a stat din cap şi a
început să ţipe, apucată de toate năbădăile:
30 - Afară! dati-l afară! să nu-l văz în ochii mei pe râtanul
de N egoiţă! afară t .• , să vie băbaca!
Negoiţă n'a aşteptat mai multe şi, în loc să se supere
că-I goneşte cu ocară, a ridicat aşa din umeri, par'c'ar fi zis
« De! dacă nu pofteşti! ».' .. S'a 'ritors în loc şi a voit să
35 plece. Dar Doamna l-a apucat de mână ; iar Vodă s'a
apropiat de fiică-sa:
- Aicea sunt! uite băbaca matale!
- Nu tu! ţipa fata. Nu te-am chemat pe tine! să VIe
băbac'al meu!
[239]
KIR IANOLEA
239
- Eu sunt băbac'al tău! a zis cu lacrimi fierbinţi pră­
păditul de bătrân.
Dar copila, ţipând şi mai grozav:
-- Nu! nu eşti tu! tu eşti urît! tu du-te cu Negoiţă!
5 să vie căpitan Manoli Ghaiduri, că el e băbac'al meu ade­
vărat!
La aşa vorbe nebune şti, Doamna a leşinat... Dacă nu
era Negoiţă s'o apuce 'n braţe, cădea lată. Au sărit cocoa­
nele Curtii si au luat-o s'o frece cu otet de trandafir si să-i
10 dea pe l� nas cu pene aprinse. Iar bietul Vodă a 'nceput
să se bată cu pumnii 'n fes, pe câtă vreme copila tot mai
tare ţipa:
- Să-mi aduceţi pe băbac'al meu! pe căpitan Manoli!
p'ala-l vreau eu!
15 In / sfârşit, Negoiţă zice lui Vodă la o parte:
- Măria Ta, la aşa pătimaşi trebue să le facem cheful
deocamdată; că dacă ne 'mpotrivim, îi aţâţăm mai rău.
1 I-au adus prin urmare pe căpitan Manoli ... Mai rar
aşa palicar! înalt, spătos şi mustăcios - o mândreţe de
20 arnăut! şi muiat numa 'n fireturi de sus până jos - să fie
de fală pentru orice Curte domnească!
Cu mustătile lui frumoase înnecate de lacrimi, s'a apro­
piat căpitan Manoli, sluga credincioasă, de fiica Doamnei;
iar mititica, îndată ce l-a văzut, s'a descruntat deodată,
25 a zâmbit dulce şi, ca orice copil supus când roagă frumos
pe tată-său să-i facă un hatâr, i-a zis cu multă blândeţe:
-- Băhacă, te rog, băbacă, dacă mă iubeşti, să-i tai lui
Negoiţă nasul şi urechile şi să-I dai afară ca pe un obraz­
nic ... că e botos, e lacom şi nemulţumitor! ... să nu-l mai
30 văz în ochii mei, că nu-l pot honipsi!
Căpitan Manoli iubea fireşte pe Domniţa din tot sufletul;
dar aşa hatâr mare nu-i putea face fără voia stăpânilor.
Iar N egoiţă s'a gândit: « Aşa ţi-e vorba?.. Bine!» pe
urmă s'a Întors la Vodă si zice:
35 - Măria Ta, ia să se d�a toţi într'o parte, să văz şi eu
mai aproape pe pătirnaşa.
I-au făcut toţi loc, iar Negoiţă s'a dus drept la Domniţa
care se sbuciuma şi răcnea cât putea i
-- Afară Negoiţă! Ieşi afară, mojicule!
[240]
240
NUVELE ŞI SCHIŢE
Dar el nu s'a sinchisit de pandoliile ei şi i-a vorbit Încet: .,...
- Drăguţă, eu aş zice să pleci mai bine de bună voie ...
Aş! fata răcnea mai rău:
- Afară Negoiţă!
Ş" .? N .?
5 -- I ZI, aşa, au ... u vrei.
Ş'a dat s'o apuce de mână. Atunci Domniţa l-a scuipat
în faţă şi i-a ars o palmă de i-a scăpărat ochii lui Negoiţă.
El s'a şters cu mâneca pe obraz şi 'rrtorcându-se 'n loc
spre Vodă, zice:
10 - �ă�ia Ta, p�tima a�t� vinI e. aiceaCcu ? îmfpr1ejuradre �
cum pan acuma n am mal întâ mt. . . ă n ar leac e ,
tămăduire, nu zic; dar, singur eu, nu pot face deocamdată
nimica ... îmi trebue un ajutor ... Am aicea la Bucureşti,
în mahalaua Negustorilor, o prietenă meşteră care ştie să
15 tragă de gâlci şi de năjit; e văduva unuia care şi-a prăpădit
averea în risipă şi 'n 'desfrânăr-i ; a rămas mufluz, şi-a luat
lumea 'n cap şi a lăsat pe biata femeie nevinovată pieri­
toare de foame... O cheamă Acriviţft lanuloaia, fata lui
Ragi Cănuţă ...
20 La vorbele astea, Domniţa a 'ncetat deodată cu ţipetele
ş'a 'nceput să tremure, clăntănind ca 'n toiul frigurilor.
- Aşadar, rog pe Măria Ta Isă poruncească a pune iute
caii, s'aduc numaidecât pe lariuloaia. '1
A vrut să facă un pas; dar Domniţa l-a apucat strâns
25 de pulpană, ţipând apelpisită :
- Stăi Negoită l
, ., .
Şi. .. ce să mai lungim acuma povestea? - că o poveste,
cât de frumoasă, dacă-i prea lungă, iar nu face -- i-a trecut
copilei, par'că numai visase cineva c'ar fi fost bolnăvioară ;
30 s'a gătit frumos, ş'a plecat veselă cu Doamna la plimbare,
în hutcă deschisă... Patru telegari cu falaitar; doisprece
arnăuti călări înainte si tot atâtia în urmă Iluturându-Ie
fustan'elele; iar Manoli,' sus pe capră, cu mâna dreaptă pe �
prăselele hangerului din sileaf, şi cu stânga răsucindu-şi
35 mustă ţile . .. Şi era mare hucurie pe sufletul lui Vodă,
când se uita dela fereastră cum sbura butca departe ...
Negoiţă a rămas în gazdă la Curte. Cam a treia zi, adu­
cându-şi aminte că mai are şi alte daraveri în Bucureşti,
I
I
i
I
[241]
KIR IANOLEA
241
d mers drept în mahalaua Ngustorilor, sa-t la urma Ianu­
loaiei, .. Casele cele frumoase, le vânduseră creditorii ...
Sărmana! părăsită de bărbat, trăia acuma la tată-său, la
Hagiul , ., Acolo, găsind-o, a rămas încremenit de aşa fru-
5 museţe, mai ales cum se purta ea acuma, cernită de sus
până jos, ca orice văduvă jalnică ... După ce i-a sărutat
mâna, i-a zis:
-- Uite, cocoană; eu mă ştiu dator lui kir lanulea cu
o sută de galbeni; ieri am aflat de nenorocirea dumnea-
10 voastră, şi ţi-am adus datoria... Poftim!
Cocoana a 'nceput să plângă şi să-I întrebe dacă ştie el
ceva despre ce s'o fi făcut omul ei, că ea nu mai poate
0- se frige, o să moară de dorul lui. Negoiţă i-a răspuns că
nu ştie nimica; iar, ca mulţumire că bărbatu-l îndatorase
]5 la vreme de mare nevoie, a rugat-o pe cocoana să pri­
mească a stăpâni ea de veci viisoara lui dela Cutitul-de­
Argint, şi i-a şi dat la mână hârti� de danie, întărită cu pe­
cetie domnească. După aceea, ca să se mântue el odată de
slujba doftoritului, s'a gândit câtva şi i-a mai spus:
20 - Cocoană, eu am văzut mult bine de pe urma bărba-
tului dumitale; în cinstea şi pomenirea lui, vreau să te
'nvăţ ceva, cu care, la prilej, să te salţi bine din lipsă.
Ascultă, rogu-te, cu luare aminte... De câte ori ăi auzi
c'a intrat dracu 'n vreo femeie, nevastă, fată, măcar fie
as din orice loc, ori de ce neam ar fi. " numaidecât să mergi
acolo, că nu iese din ea până nu l-ăi goni dumneata ...
Să-i zici pătimaşei numai atâta, parc'ai fi 'ntâlnind pe omul
dumitale: {< Aici mi-ai fost ascuns lanulică?.. şi eu te
căutam ca o nebună... fos-mu! parighoria tu kosmu! ,}
30 - De unde ştii dumneata vorbele astea? a 'ntrebat co-
coana privindu-l cruciş.
- Le-am învăţat, de mult, dela un prieten... a răs­
puns Negoiţă, zâmbind la privirea cocoanei ; apoi a adăugat:
- ... Numai atâta să-i spui ... Pe urmă, s'o apuci în
35 braţe, tot cu gândul la kir lanulea; să te uiţi la ea aşa
frumos, cum te uiţi acuma la mine, s'o săruţi cu foc şi să n' o
slăbeşti din dragoste până nu-i trece de tot ... Fireşte
că, după potriva ipochimenilor, n'are să-ţi fie osteneala
degeaba. .. Ai înţeles?
[242]
242
NUVELE ŞI SCHIŢE
Am înţeles.
Acuma rămâi sănătoasă, cocoană! S'auzim de bine!
S'a înapoiat după aceasta Negoiţă la Curte, unde a stat
încă vreo patru, cinci zile, nu ma 'n bunătăţi şi'n cinste
5 mare. Când şedea el sus la masă cu Măriile Lor, cu proti­
pendada şi cu evgheniştii ăi mai simandicoşi, cântau jos
pe sub ferestre meterhanele şi jucau soitarii pentru petre­
cerea isnafilor ş'a prostimii. A opta zi, s'a hotărît Negoiţă
să se pornească la urma lui înspre părţile Jiului ... L-au
10 căftănit şi i-au dăruit Vodă şi Doamna câ te trei pungi de
ihrişim cu câte o mie de galbeni; iar Domniţa, un inel cu
o nestemată cât o alună turceasoă, şi cu sevas mare I-au
petrecut toţi până jos în capătul scării.
Căpitan Manoli s'a rugat de stăpâni să ducă el pe Ne-
15 gaiţă pân' acasă. Toată vremea, pe drum, l-a 'ngrijit căpi­
tanul ca un frate ziua şi noaptea, cârrtându-i din gură şi
cu tambura manele turceşti şi cântece de palicari de pân
muntii lui depărtaţi - si cânta strasnic " avea si glas si
, " , "
pătrundere. I-a plăcut mult lui; Negoiţă tovărăşia lui Ma-
20 noli şi, ajungând acasă la mosie, s'a crezut ::lator să pof­
tească şi el în gazdă pe căpitanul, care era tot atât de
plăcut şi de bun, pe cât de voinic şi de viteaz. .. Seara au
cinat împreună, cu vin vechi de Drăgăşani, cu cafele şi
ciubuce până târziu; iar, după cină, la care, osteniţi cum
25 erau de drum, se cam trecuseră din pahare, căpitanul, cât
era de mare palicar îrmecându-l deodată aşa un parapon,
s'a lăsat să-I podidească plânsul ca pe o femeie, şi căzând
în genunche, i-a zis gazdei:
- Eu sunt sărac, bei-mu (adică prinţul meu), n'am să-ţi
30 dăruesc nimica de preţ; dar numai Dumnezeu şi sufletul
meu ştiu cât îţi sunt de recunoscător!. " că, dacă se pră­
pădea fetica, eu - uite, vezi hangerul ăsta? < " până 'n
prăsele mi-I băgam în piept! ... că, fără copila asta, ce s'ar
mai fi făcut Manoli sărmanul, sărmanul Manoli?
35 Şi-a 'nceput să sărute mâinile lui Negoiţă şi l-a rugat să-i
primească 'n dar o pereche de mătănii dela Ierusalim.
Câtă vreme căpitan Manoli vărsa aici lacrimi de mulţu­
mire, colo, departe, la Bucureşti, se jelea de durere Mitro-
[243]
I
politul, că una dintre nepoţelele I. P. S. Sale începuse să aibă
pandolii ... Dar s'a 'ndurat Pronia şi nu l-a lăsat să plângă
prea mult pe robul iubitorului-de-oameui .. , Cum a intrat
coana Acrivita pân gangul clopotniţei, par' că i-a luat tinerei
5 boala cu mâna... Şi a zis bogdaproste Ianuloaia când a
plecat blagoslovită şi mulţumită destul dela Mitropolie.
Iar, noaptea aceea chiar, în adâncuri se aduna soborul
demonilor dinaintea lui Dardarot, să asculte pe Aghiuţă,
care se 'ntorsese şi el la urma lui cu coada 'ntre picioare,
10 rupt de oboseală.
Le-a povestit el toate câte le pătimise dincolo, mai cu
şart şi mai frumos decât vi le-am putut eu povesti dumnea­
voastră. Impăratul a făcut un haz nespus şi a zis râzând:
_ M'am pătruns acuma cum merge pricina... Halal
15 să-ţi fie, dragă Aghiuţă! frumos te-ai purtat, n'am ce
zice ... Cu ce vrei să te răsplătesc pentru atâta osteneală?
__ Intunecimea Ta, spre răsplată, două hatâruri am să
'ridrăsnesc a cere.
- Spune, puiule dragă.
20 ,- Intâiu, pe Acriviţa şi pe Negoiţă să nu-i văz vreodată
p'aici!. .. Ducă-se la Raiu, să se 'mpace SI. Petre cu ei
cum o şti.
-- Bine... Şi al doilea?
_ Al doilea, să mă lăsaţi să mă mai odihnesc şi eu pu-
25 tint.el acasă, că m'am dehulat de atâtea trebuşoare pe
pământ.
_ Bine, ş'asta! ... ai dreptul să dormi trei sute de ani
d'aci 'ncolo fără să te mai supere nimeni cu nimic!
Zicând acestea, Dardarot i-a .tras un picior după obiceiu
30 si l-a trimis să se culce.
, Şi aşa, au mers cocoana Acriviţa şi Negoiţă, fiecare la
ceasul său, în Raiu; iar Aghiuţă s'a pus să-i tragă la
soamne ... si dormi! şi dormi! s'o fi dormind s'acuma,
dacă nu cumva s'o fi sculat, mititelul, să se apuce iar de
35 cine stie ce drăcii.
,
-1
I
�.
I
I
I
I
'T
I
I
KIR IANULEA
243
I
[244]
CALUL DRACULUI
Era odată, la marginea unui drum umblat, o fântână,
şi lângă fântână şedea jos o babă, ghemuită pe nişte
zdrenţe de cergă, şi morfolea 'n gingii un crâmpeiu de
5 covrig muiat într'o năstrapă cu apă rece. Când vedea
drumeţ, or pe jos, or călare, or cu carul, lăsa baba co­
vrigul din gură, întindea dreapta şi se milogea tânguios
numai din vârful limbii: « Faceţi-vă milă şi pomană, măi­
culrtâ, de o biată păcătoasă fără putere l » Dacă-i da ci-
10 neva ceva, zicea baba: « Bogdaproste, măiculiţă l Dumnezeu
drăguţul să primească! ... de unde dai să sporească şi să
isvorească! » Rar se 'ntâmpljl creştin drumet să treacă
pe lângă aşa bătrână nevoiaşă şi să nu se 'ndure măcar
cu ce, după potriva lui; dacă nu o lescaie, măcar o fârâmă
15 . de pâine; dacă nici atâta, barem o vorbă bună. Când îi
zicea vreunul: « Crede, bătrânico, alda tă ! » ea răspundea:
« Crez, măiculită , crez ... să ne crează Dumnezeu pe toţi,
drăguţul! ». Pe urmă îşi muia covrigu 'n năstrapă şi s'a­
puca iar de morfolit.
20 Intr' o zi, fiind târg de vale, a 'nceput dis de dimineaţă
să se care într'acolo lume după lume dela deal. La dus,
i-au mai zis babei câte unii « crede » ; da spre seară, la
"ntors, i-au dat care ce l-a lăsat inima.... Păcum e obi­
ceiul la târg: târguieşte omul ce târguieşte, cumpără, vinde;
25 apoi, mai cu rachiu, mai cu vin, mai cu vorbă, se "nve­
seleste, si pe urmă îsi mai aduce aminte si de sufletul ră­
pos�ţilo;' şi le dă pomană după putere. 'Şi aşa, a rămas
baba pe ziua aceea mulţumită destul cu traista plină.
Incet-încet; pe 'nserate, s'au împuţinat drumeţii; tot
30 mai rari şi mai rari, până n'a mai trecut nimeni după
[245]
CALUL DRACULUI
245
• I
asfinţitul soarelui, când s'a arătat şi luna la răsărit. Dac'a
'nnoptat bine, a căutat baba 'n traistă şi a scos nişte turtă­
dulce, căpătată dela una dintr'un cârd de fete, care tre­
cuseră p'acolo cântând, chicotind şi făcând fel de fel de
5 nebunii, cum fac toate eodanele când se 'ntore aprinse
dela joc, că 'n târg fusese horă mare. A muiat baba turta­
dulce, a gustat-o şi zice:
-- Bogdaproste! am avut zi cu noroc astăzi ... S'o ţie
Dumnezeu drăguţul pe fata aia, s'ajungă la bătrâneţi Iru-
10 moase, ca mine!
Pe urmă s'a înfăşat baba 'n cerga ei, şi-a pus traista
căpătâiu şi s'a ghemuit de-abinele culcată pe partea stângă,
eu spatele la lună, să nu-i dea lumina 'n ochi ... Tocma
bine de dormit!... Nici prea cald, nici prea răcoare; de
15 vânt, nici suflare; pe câmp, aşa linişte de toate patru
părţile că se puteau auzi cum ţârâiau şi forfoteau gângă­
niile, miş-rniş pân păiş, şi apa cum gâlgâia afară din ghizdul
fântânii printre pietricele - că aşa e apa, ca viaţa omului!
atâta, numa, că viaţa curge cât curge şi pe urmă stă; da'
20 apa curge mereu de când lumea şi cât lumea n'o să mai
stea ...
Baba 'nchisese ochii şi, cu gândul cine poate şti la mai
ce, ofta din când în când... şi nu-i venea somnul; iar
se mai gândea, ofta şi mişca, să-şi potrivească oscioarele
25 mai odihnit, geaba! nu putea măcar aţipi. Se urcase luna
cam de două suliţi, când iacă, i se pare babei că vin paşi
dela deal din spre partea apusului. Trage cu urechea şi
aude bine că s'apropie drumeţ; mijeşte ochii, şi-l şi vede
aci-aci. Se ridică de mijloc, întinde mâna şi 'ncepe duios,
30 după canonul ei:
-- Faceţi-vă milă şi pomană, măiculiţă, de o biată pă­
cătoasă fără putere!
Totdeodată, drumeţul a sosit în dreptul fântânii: abate
din drum spre babă şi-i zice:
35 - Bună seara, hăhuţo ; da ... n' ai adormit încă?
-- N'am adormit, măiculiţă; că n'am somn, vai de pă­
catele mele!
Drumeţul se aşază jos lângă babă, în bătaia lunii, şi
răsuflă adânc de oboseală ...
[246]
246 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Da' de unde vii dumneata, măiculită, de-ai Întârziat
aşa pe drum?
- Hei! de unde viu eu... viu de departe ...
De departe, ai?.. Şi... un'te duci?
fi Hei! unde mă duc eu... mă duc departe ...
Departe, ai? ... Da' ... , cum te cheamă pe dumneata?
Prichindel mă cheamă . .'.
D' d A" .? d d
a . .. e caţl am eşti r . .. că te văz cru e tot ...
Merg pe şaptesprece ...
10 Da' ... părinţi ai?
N'am, c'am fost copil lăpădat ...
D' frăti .. ? .?
a . .. rătrorr mal ai .... surlOare.
Oiu fi având, da' nu-i cunosc, ..
Cum, ăi fi având si nu-i cunost.i? ... Ce vorbă-i asta?
15 Păi nu-ţi spusei c'arn fost copil Iăpădat?
Bine, aia am înţeles eu; da' vorba e, vreau să ştiu ...
Ia ascultă babo, adică de ce m'ăi fi descosând. aşa?
Că vreau să ştiu şi eu ...
Da' ce-ţi pasă dumitale?
20 Cum să nu-mi pesej mă? iintreabă baba cu mirare ...
Ştii că-mi placi! Cum, adicăt�Je! nu trebuie să ştiu şi eu
ce pramatie de călător primesc noaptea 'n gazdă? .. ai?
- Da; dar iar aşa, să-mi r�umeri toţi dinţii din gură. , .
- Uit.e, mă!. .. , da' ce, ti-i scot dacă ti-i număr?
25 A făcut haz băiatul de �orba babei si' zice:
- Aoleu! la hună gazdă avusei noroc' să pic!. .. In loc
să mă 'ntrebi: « Ai mâncat tu ceva, mă băiete, astăzi? ..
ţi-o fi foame? }), dumneata îmi iei tacrirul pe nemâncate.
-- Păi ce stric eu? ., tu de ce eşti găgăuţă şi taci? ..
30 N'ai aflat tu că, până nu plânge copilul, nu capătă ţâţă ? ...
- Ba, aia am aflat-o eu; da, dacă m'ai năvălit cu În­
trebările, când era să -ţi spui?
- Vino 'ncoace, terchea-bercheal
Şi zicând astea, scoate din traistă o cost.ită de purcel,
35 niste colaci si turtă dulce si mere, şi i le dă;
r , ,
- Ia colea şi trage-i fălci, că dinţi, slavă Domnului,
văz că ai.
A mâncat băiatul cu poftă mare; l-a mulţumit gazdei
ŞI s'a aplecat la fântână să bea.
l
[247]
CALUL DRACULUI
247
� I
5
10
15
20
25
30
35
Ce faci, mă?
Ce să fac?,. vreau să beau.
Păi, apă rece să bei după costită afumată? Ia colea !. ..
Si i-a dat din desagă un clondiras cu rachiu de ismă.
�- Să 'nveţi dela mine, mă băiete; să nu bei apă după
lucru gras,că ţi s'apleacă ... Ai Înţeles?
Am Înteles... Da' multe mai stii si dumneata.
- Ştiu, fireşte ; cum să nu 'ştiu?.'.. că pân' la vrâsta
asta, de mă vezi cu ochii verzi, n' oiu fi trecut ca un câine
pân apă... Vorba aia: uită-te la faţă şi mă 'ntreabă de
viaţă. .. Ehei! fătu-meu; când aş sta să-ţi spui cine
sunt eu. " .
- Inteleg, a zis băiatul căscând; da vorba mea e, noap­
tea asta nu ne odihnim noi de loc? .. e cam târzior ...
- 'Să se culc el cui i-e somn, fătu-meu! . .'. eu ştiu că
mi s'a speriat de tot somnul; pot sta de vorbă pân' la ziuă,
dacă pofteşti ...
-, - Dumneata ăi fi putând, că n'ai umblat toată ziu­
lica, două peştii ca mine, pe jos. .. Da eu tare aş vrea să
mă odihnesc, drept să-ţi spuiu.
Si iar a căscat.
�- Atuncea, zice baba, culcă-te tu, somnorosule ;că eu
mai stau... Ia cerga asta şi te 'nveleşte, că despre ziuă
se lasă răcoare.
Dacă s'a culcat şi s'a 'nvelit băiatul, zice baba:
- Intoarce-te pe partea ailaltă, mă; să nu-ţi dea luna
drept în ochi ... Vrei să-ţi spuiuun basmu, s'adormi mai bine?
Spune.
Da, vorba e, asculţi?
Ascult.
· .. A fost odată ca niciodată, că de n'ar fi ...
· .. nu s'ar povesti. .. a mormăit băiatul.
Bag samă pe ăsta-l ştii ... zice baba.
Ştiu nu ma 'nceputul.
Ei! începutul nu-i nimica; să vezi dumneata mIJ-.
locul şi sfârşitul ...
Si a urmat asa:
, ,
· . . pe când se potcovea pure cele cu nouăzeci ŞI
nouă de oca de fier . şi ...
18
[248]
248
NUVELE ŞI SCHITE
şi sărea pân' la cer... iar a mormăit băiatul.
Mă, spune drept ... dacă-l ştii pe ăsta, să-ţi spuiu
altul.
-- Dă-i 'nainte, babo, ŞI nu mai mă sâcâi!
5 '-- Apoi, atunci, tacă-ţi fleoanca ş'ascultă l ... A fost
odată un împărat ş'o împărăteasă, bogaţi nevoie mare,
putrezi de bogaţi; şi se tot ruga la Dumnezeu să le dea
şi lor măcar un copilaş... şi se tot ruga, se tot ruga, şi
degeaba se tot ruga ... Şi aşa, când şi-au pierdut ei toată
10 nădejdea, că erau băătrâni-bătrâni, cocliţi de bătrâni, numa
iacătă că vine o ţigancă, mai bătrână ca ei, şi zice să le
dea cu ghiocul ...
Aude baba ceva şi se opreşte din povestit ...
Prichindel jos sforăia, şi luna sus de trei suliţi şi mai bine ...
15 Baba s'apleacă pe o rână , să-I vază dacă-i învelit cum
se cade, că-i-era milă de el; când se uită de-aproape, vede
într' o parte învelitoarea băiatului cam ridicată; i-o apasă ...
cerga iar se ridică; iar i-o netezeşte ln jos. .. cerga iar în
sus. Zice baba 'n gândul ei: « Ia să vedem mai bine » .
20 şi trage încetinel cerga, pune mâna şi dă de o coadă! .
« Am înţeles! », Lasă cerga la loc binişor peste băiatul
adormit, şi s'apucă să-I mâniâie blând pân păr; o ia În­
tâiudela ceafă, şi, când ajur�ge cu mâna spre frunte, dă
de două cucuie tari - ce mai încape vorbă? -nişte cor-
25 nite . în lege.
-- Ei! zice baba, d'ăştia mi-ai fost? .. Lasă, că-ţi cu­
nosc eu dumitale meşteşugul!
Ii înfige o mână'n păr şi cu alta l-apucă ide coadă şi
trage ş'aşa ş'aşa. Băiatul sare din somn:
30 - Ce e, babo?
- Bine, mă, puşlama, că n'am să-ţi zic mai frumos! ...
după ce te-am găzduit, te-am ospătat şi cinstit boiereşte,
tu, gogeamite flăcău în putere, să-i tragi la aghioase, şi
eu, o biată neputincioasă, să motăiu deşteaptă, să-ţi spui
35 basme şi să te apăr de muşte ... , ai? Păi ce fel de vorhă-i
asta? . .. Scoală, dulăule, c'ai dormit destul! Uite, ce lună
f - I h' li hă
rumoasa . . . . aI ne p Im am ...
- Ce, nu ţi-e bine, babo? .. Culcă-te acolo şi lasă-mă
să mă odihnesc... Nu ţi-am spus ce obosit sunt??
8
I
[249]
CALUL DRACULUI
249
f I
5
10
]5
20
25
30
35
Ia, nu mai umbla tu cu mofturi. .. par' că nu ştiu ...
Of 1 că multe mai ştii!
Să ştii tu, că, dacă-i la o adică, te ştiu şi pe tine
cine eşti... Cui le tai tu?.. ba, că eşti copil sărman;
ba, că n'ai fraţi; ba, că eşti prăpădit de drum ... Parc'ă
nu ţi-am văzut eu podoabele, ghiavole!... Ce crezi? ..
Hai scoală, să ne plimbăm! n'auzi tu?
Si iar îl sgâ1tâie ...
, ,
- Astâmpără-te, babo, şi mă lasă!
-- Nu te las, cioflingarule, pân' nu ne plimbăm ...
num'aşa, niţeluş, de colea până colea, doar de mi s'o
f .'. H id l� !
ace ŞI mIC somn... ar e, scoa a.
- Ei! zice băiatul; mi-am găsit beleaua cu baba asta ...
Inţelege odată, babo, când îţi spune omul!.... .
Da tu, om eşti?
- Da ce sunt?
- Om, ai? Da cine moaş'ta a mai văzut om Cu codită
şi corniţe, mă? ... Vrei să mă tragi pe sfoară, tu, pe mine?
Hehei, băiete! nu mă cunoşti cine sunt ... Eu ... d'ăştia
măruntei ca d'alde tine... Să 'ntrebi odată pe frate-tău,
pe Aghiuţă, - cu ăla harem ne cunoaştem de mult,­
să-ţi spuie el; şi tu să-i spui dela mine, c'am zis eu aşa,
- d . dă ,.. ? ? -? H'
ca e ce nu mal a p aICI. . " ce .... e suparat. . . . aI
ne plimbăm .. " Scoală odată, că te plesnesc! .
Da' diavolul- ce alta are de lucru decât să ispitească
şi să păcălească pe bieţii muritori, şi să-şi bată joc de su­
fletul lor? - ucigă-I crucea! Ce se gândeşte afurisitul de
Prichindel, văzând că nu-i chip aminteri să scape de babă?
se ridică de mijloc şi zice:
--- De! băbuţo, ce să-ţi spui?.. Cum mi s'a speriat
şi mie somnul, par'că-par'că mi-ar plăcea să mă. plimb
pe lună.
Păi, atunci, ce stai?.. Haide!
Da, da' nu pe jos ...
Da' cum, mă?.. călare?
Călare, fireşte; călare, merg.
- Uite, mă! tu eşti cam ţâcnit pesemne ... Da' un
să-ţi găsesc cal acuşica?.. Ce, acilea sunt grajdurile lu
tat'tău, să baţi numa 'n palme şi să-ţi vie bidiviul gata
18·
[250]
250 NUVELE ŞI SCHITE
la scară? .. Imi pare rău de boiultău! ... ce nu te gân­
desti când vorbesti?.. nu sade frumos!
, Păi, eu « ca'l >) am zis?:.. am zis « călare ».,
- Adicătele, cum vine vorba asta?
5 - Şi mie îmi pare rău de dumneata, că-mi spuseşi 1
adineaori că ştii multe şi le 'nţelegi pe toate, şi atâta lucru,
bag seama, nu pricepi ...
Ce să pricep, mă?
Dumneata" vrei să mergem la plimbare ... "
10 Ei! da ...
Ei! eu merg bucuros, da' numa călare merg ... Ei?
Ei?
Ei! ia-mă dumneata în cârcă, şi hai să ne plim­
băm. .. Uite, ce lună!
15 -- Nu ţi-e ruşine! zice haha ; coşcogea flăcăul zdravăn,
în floarea vârstii tale, să te bucuri tu la o biată: şonto­
roagă de bătrână ca mine, fără putere... să te ducă 'n
cârcă oscioarele mele! ... Auzi-auzi!
--- Ruşine, neruşine, asta e... Daca pofteşti, bine; de
20 unde nu, lasă-mă să dorm.
-- Aşa ţi-e vorba?
- Aşa ... Dacă eşti bătrâni fără putere, ce-ţi mai arde
de plimbare?.. Stăi de-ţi odihneşte « oscioarele » ...
Si zicând astea, Prichindel s'a asezat la loc să doarmă ...
25 Lu'ua sclipea d'asupra de tot .. .' Baba s'a culcat şi ea;
a 'nchis ochii, şi a stat aşa cât a stat; s'a mai invârtit,
s'a răsucit, când aşa, când aminterea, şi zice:
Ai adormit, Prichindel?
Iar, babo?
30 Ia, scoală, mă, să-ţi mai SpUlU o vorbă ...
Care vorbă?
Mă, Prichindel, da' dacă nu te-oiu putea eu duce,
mă? că tu trebuie să fii greu, cum te văz eu, voime ...
- Noi să 'ncercăm , .. Ce pagubă?
35 - Ei! bată-te vina ta să te bată! ... Auzi dumneata,
neiculiţă, drăcia dracului! ce i-a dat lui Tartorul pân cap:
zor nevoie, la plimbare de-a călare!!... Mă, băiete, hai
mai bine pe jos, că-i mai frumos ...
- Pe jos nu pot.
[251]
CALUL DRACULUI
251
5
10
15
20
25
30
35
�' Nu?
- Nu ...
Mai tace baba ce mai tace, şi pe urmă:
E" tI" lă � d t" f
- 1. laI, scoa a. .. sa ve em ce putem". "" să-ţi ac
şi hatârul ăsta... să nu zici !
S' au ridicat amândoi".. Baba s'a pus piuă, şi strigă
lui Prichindel:
-- Haide, hop a !
-- Ţin'te bine, babo!
Şi ţup odată! în cârca babei; iar baba:
- Mă, băiete, ascultă: să nu te laşi greu şi să nu-mi
dai prea des călcâie ca! agiamiii 1. ". Apucă-te numa bine
cu amândouă mâinile pe după ,gâtuI meu!. ". Haide, gata!
. .. Bine-i spusese baba că ea ştie multe şi el mai nimic.
Prostul de Prichindel- drac-drac, da' n'a'nţeles .. Cum a
luat-o de gât, baba s'a scuturat de zdrenţele şi de urâ­
ci unea ei şi de odată s'a prefăcut într'o femee tânără şi
voinică, înaltă şi frumoasă ca o zână, strălucind şi ea
pe pământ cum strălucea luna 'n cer- fiindcă baba asta
era o fată de 'mpărat mare, care, de miticiă .se tdedese
la ştiinţa ferme celor şi la meşteşugul vrăjitoriei, şi, pentru
păcatele ei, fusese blestemată să se preschimbe în hodo­
roagă cerşetoare şi să nu-şi mai ia înfăţişarea ei de mai
'nainte decât atunci când o putea păcăli pe dracul, ba
încă, şi atunci, numa pe vremea nopţii. Aşa, până să vă
lămuresc în aste câteva cuvinte, baba, adică fata de îm­
părat, 01' zâna, cum poftiţi, era departe cu Prichindel.
Alerga uşor ca vântul de par' că n' atingea pământul; îi
zbura pe d'asupra capului' lui Prichindel părul ei bălan
despletit ; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel-de-fel de ape
zăbranicul vioriu ţesut în fluturi şi 'n fire de argint, cu
care era 'nvăluită ...
Mult au alergat aşa, ..
- Să stăm, să mai răsuflăm! a ZIS Prichindel ameţit,
când au ajuns într'o pajişte.
Dar ea, ce să-I asculte?.. De unde-şi mai potolise
fuga, s'a pornit iar şi mai repede, şi tot mai repede, pân'
au dat într'o luncă plină numa cu trandafiri albi mirosi-
[252]
252 NUVELE ŞI SCHITE
tori, şi aICI a 'nceput ea să se domolească şi Încet-încet
să meargă în pas... Apoi, oprindu-se locului, ZIce:
- Ascultă!
Şi deodată, în tăcerea aceea plină de lumina lunii, s'a
5 auzit din umbra unui tufiş glas de privighetoare.
Iti place, dragă Prichindel?
Straşnic! a răspuns el.
Iţi pare rău că ,ţi-ai pierdut somnul pentru plimbare?
Ei aş!
10 Vrei să mai mergem?
Hai 'nainte!
Şi iar a pornit fata de 'mpărat ...
S'au plimbat mult şi multe lunci au văzut cu câte flori!
. şi atâtea cântări de păsări, care mai de care, au auzit! ...
15 Dar când, departe de tot, dintr'o pădurice , eşeau în largul
cârnpului înspre răsărit, deodată strigă cu groază Pri­
chindel:
- Se crapă de ziuă!
Ea se opreşte scurt, se uită 'n zare, vede 'n adevăr mi-
20 jind zorile, şi... p'aci ţi-e drumul! Şi ţin'te, goană! ...
Zbura cum zboară calul-dracu/lui, peste moşoroaie, gropi,
mărăcini, buşteni, bălţi - că 'hietul Prichindel vedea ju­
când pe cer trei luni în loc de una. Cum a sosit într'un
suflet înapoi la fântână, l-a aruncat pe diavol cât colo
25 mototol; iar ea s'a scuturat şi 'ntr'o clipă s'a ghemuit
pe cergă jos - tot baba de cu seara ... El s'a ridicat zdrun­
cinat de căzătură, şi zice:
-- Mai rămâi sănătoasă, babo!
- Umblă sănătos, Prichindel maică!
30 A plecat băiatul şontâc-şontâc înapoi la deal către as-
finţit unde scăpăta luna .... Dar baba strigă după el:
-- Mă! n'auzi tu? .. când mai vii p'aici?
-- Aldată. .. Cine ştie când? a răspuns el fără să se
mai uite înapoi.
35 - Mă, băiete, ascultă ... să nu uiţi să-i spui lui frate-
tău că-I aştept negreşit... Ai auzit?
Da, până să isprăvească ea, băiatul a pierit, par'c'a in­
trat în pământ.
Oftează baba şi se culcă; dar n'apucă să 'nchiză ochii
T
1
r
[253]
CALUL DRACULUI
253
•
I bine şi aude glasuri de drumeţi. Se ridică de mijloc ŞI,
cu mâna 'ntinsă, începe duios, după canonul el:
-- Faceţi-vă ...
Când unul dintre drumeti îi taie vorba:
5 -- De dimineaţă te-ai s�ulat astăzi, băbuţo!
-- Ce să fac, măiculită ? dacă n'am somn, vai de pă­
catele mele!... Faceţi-vă milă şi pomană de o biată pă­
cătoasă fără putere!
-- Crede, bătrâno! zice ălălalt.
10 Si îsi văd oamenii de drum.
-'- Crez, măiculiţă, crez! să ne crează Dumnezeu pe
toţi, drăguţul!
Pe urmă] scoate din traistă o bucăţică de covrig, o 'n­
moaie 'n năstrapă şi 'ncepe s'o morfolească 'n gingii.
[254]
ABU-HASAN
Era odată la Bagdad, sub domnia strălucitului calif
Harun-al-Haşid, un neguţător bogat, care avea o nevastă
bătrână şi un fecior, Abu-Hasan, crescut până la vreo trei-
5 zeci de ani strâns de aproape în toate privinţele. Neguţă­
torul a murit, şi Abu-Hasan a intrat în stăpânirea avuţiei
pe care o grămădise tată-său o viaţă Întreagă, Fiul a făcut
altfel decum făcuse tatăl. In tinereţe nu căpătase nici­
odată o para mai mult decât îi trebuia ca să-şi ducă viaţa;
10 acum a pus de gând să cheltuească potrivit cu mijloacele
pe care i le adusese soarta. Astfel, şi-a împărţit averea în
două părţi: cu o parte a cumpărat acareturi, care-i aduceau
destul venit ca să poată trăi cum se cuvine, fără să s'atingă
de capete; iar cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a
15 hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-şi destoarcă
răbdările suferite sub străşnicia în care-I tinuse tată-său
până la aşa vârstă coaptă; dar s'a jurat că n'are să mai
cheltuească apoi nimica peste această sumă, după ce şi-o
face toate chefurile. In acest scop, Abu-Hasan a strâns
20 împrejuru-i o ceată de tineri de vârsta şi de teapa lui, şi
de acolea s'a gândit numa cum să-i facă a-şi petrece vre­
mea în chipul cel mai plăcut. Aşa dar nu s'a mărginit la
prânzuri şi ziafeturi cu mâncări şi băuturi care de care mai
rare şi mai scumpe; a mai adus şi tarafuri de lăutari şi
25 cântăreţii cei mai vestiţi; şi pe urmă, dănţuitoarele şi dăn­
tuitorii cei mai alesi din orasul Bagdad.
, "
Toate chefurile astea, din zi în zi mai costisitoare, l-au
aruncat pe Abu-Hasan în cheltueli atât de nemăsurate,
încât n'a putut-o duce aşa mai mult de un an.
30 Cum n'a mai Întins masă mare, prietenii s'au făcut ne-
văzuţi; ba nici nu-i mai întâlnea oriunde i-ar fi căutat, fiindcă
[255]
ABU - BASAN
255
.,
I fugeau de el îndată ce-l zăreau, şi dacă din întâmplare da
piept în piept cu vreunul şi vrea să-I oprească să-i spună
ceva, acela îşi cerea iertăciune, că-i e degrabă şi n'are vreme
de vorbă, şi pleca repede p'aci încolo.
5 Pe Abu-Hasan mai mult l-a mâhnit părăsirea din partea
prietenilor, decât îl încântase mai înainte semnele lor de
dragoste. Odată, mâhnit, dus pe gânduri, cu capul plecat
a intrat în odaia măsii şi s'a aşezat pe marginea divanului
departe de ea.
10 - Ce ai, fiule? a 'ntrebat bătrâna. De ce eşti aşa de po-
câltit şi n'ai chef deloc? Să fi pierdut tot ce ai pe lume şi
tot n'ai fi aşa de opărit ... Ştiu că, după câte cheltueli ne­
bunesti ce ai făcut, nu-ti mai rămân multi bani sunători.
Erai stăpân pc avutul tău, şi eu n'am vrut să mă 'mpotri-
15 vesc purtărilor tale nesocotite, mai ales ştiind că ţi-ai
păstrat cuminte jumătate din avere ... Şi d'aia nu văd ce
te poate adânci acuma în aşa de neagră mâhnire.
Pe Abu-Hasan, la vorbele bătrânei, l-a podidit lacrimile,
ŞI a ZIS:
20 -- Mamă, ştii în ce chip m'am purtat un an de zile. Am
strâns atâţia prieteni împrejurul meu, i-arn îndopat cu câte
bunătăţi mi-a dat prin gând, până n'am mai putut, şi
acuma când nu mai am ce le da, văd că toţi mă părăsesc.
Când zic că n'am cu ce-i mai îndopa, mă gândesc la banii
25 pe cari-i hotărîsem pentru asta; că despre venitul meu,
slavă Domnului, mi l-am păstrat, şi acuma ştiu cum să
'ntrebuinţez ce din fericire mi-a rămas. Vreau numai să
încerc până unde pot merge prietenii mei cu nerecunoştinţa.
O să mă rog de ei să pună fiecare dela mână la mână, să
30 m'ajute a mă sălta din starea nenorocită în care am căzut.
Dar asta, precum ţi-am spus, o fac numai ca să văz dacă
voiu găsi la dânşii vreo recunoştinţă.
- Băiete, i-a răspuns mama, nu vreau să te opresc dela
ce ai pus de gând ; dar îţi pot mai dinainte spune că degeaba
35 tragi nădejde. Tu încă nu cunoşti ce va să zică prietenii
de petrecere; dar o să-i cunoşti ...
- Mamă, a zis Abu-Hasan, eu înţeleg şi cred ce-mi spui;
dar tot vreau să mă luminez singur despre mişelia şi ne­
omenia lor.
[256]
256 NUVELE ŞI SCHIŢE
Abu-Rasan a şi plecat; a făcut ce-a făcut şi a găsit pe
toţi prietenii. Le-a arătat în ce mare strâmtorare se afla şi
i-a rugat să-şi deslege pungile ca să-I ajute. N'a uitat chiar
să le spună că în mare parte a scăpătat din pricina cheltue-
5 lilor nemăsurate cu atâtea petreceri şi ziafeturi, că doar i-o
atinge la omenie. Nici unul . dintre prieteni nu s'a lăsat
înduioşat de vorbele lui frumoase, ba, unii chiar, l-au dat
afară. S'a întors acasă, amărît până în fundul sufletului şi
i-a zis bătrânei:
10 - A, mamă, bine mi-ai spus tu: în loc de prieteni am
găsit nişte ticăloşi nerecunoscători. S'a isprăvit; să nu-i
mai văz în ochi 1
Abu-Hasan s'a hotărît dar să se ferească de acu' ncolo
de orice galantomie. După ce şi-a socotit venitul bine şi
15 l-a împărţit astfel încât să-i aju.ngă de cheltueală în fiecare
zi regulat, dându-i mâna să poftească în toate serile la
masă câte un singur musafir, pe care să-l ospăteze cum­
pătat, dar cuviincios. Pe urmă s'a jurat că acel musafir să
nu fie localnic din Bagdad, ci un străin care ar fi picat
20 chiar în ziua aceea, şi pe care să-I poată trimite pe-aci
încolo după ce l-a găzduit frumos o noapte.
După cum pusese la cale, IAbu-Hasan îşi îngrijea de di­
mineaţă să cumpere toate trebuincioasele pentru cină, şi
pe seară, mergea să se aşeze lângă podul Bagdadului; cum
25 vedea un străin, ăl dintâiu care-i ieşea înainte, măcar de
orce teapă ar fi fost, îl poftea politicos să-i facă cinste a
veni să cineze şi să petreacă noaptea aceea acasă la
dânsul.
Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, Însă bună şi
30 curată, aşa ca să poată mulţumi destul pe un oaspete
drumeţ. Mai ales nu lipsea dela masă vin bun, şi: veselie,
căci în loc să vorbească cu oaspetele său despre politică
or despre daraveri negustoreşti, îi plăcea mai bine să po­
vestească despre lucruri plăcute şi hazlii. De felul lui era
35 om vioiu şi bun de petrecere, şi ştia să 'nveselească pe un
tovarăş orcât de posomorît. A doua zi dimineaţa Abu­
Hasan îi zicea musafirului:
- Când te-am poftit aseară să cinezi la mine,· ţi-am
spus obiceiul meu :'să nu te superi că acuma te poftesc să
[257]
ABU - HASAN
257
,.
Il . . v v M . d .
P eCI; am eu cuvmte sa ma port aşa. ergi e-ţI vezr ŞI
de treburile dumitale ... Umblă cu Dumnezeu!
Intr'o seară, când şedea după regula lui la capătul po­
dului, iată că trece califul Harun-al-Haşid, îmbrăcat tiptil
1) aşa ca să nu-l cunoască nimeni. Stăpânitorul acesta, deşi
avea destui slujbaşi foarte pricepuţi şi strasnici, tot voia
să cunoască el singur cum merg lucrurile în împărăţia lui;
şi pentru acest scop umbla adesea tiptil în felurite chipuri
prin oraşul Bagdad. In seara aceea, era îmbrăcat ca un
10 negustor dela Musul, care s'ar fi dat chiar atunci jos de pe
corabie în partea dimpotrivă a podului, şi în urma lui
mergea un rob mare şi voinic, o namilă de om.
Califul, sub îmbrăcămintea lui, se vedea a fi un bărbat
de seamă, vrednic de toată cinstea. Abu-Hasan s'a ridicat
15 de unde şedea jos şi, după ce i-a făcut o temene până la
pământ, i-a zis politicos de tot: '
- Prea cinstite domnule, bine-ai venit sănătos la noi în
Bagdad; te rog prea-plecat să-mi faci cinstea să pofteşti
la cină cu mine şi să-ţi petreci noaptea asta în casa mea,
20 ca să te odihnesti bine de oboseala călătoriei.
> ,
Şi, ca să-I îndatoreze şi mai mult a pofti la el, i-a spus
în câteva cuvinte ce obiceiu are dânsul cu musafirii lui.
Califul a făcut haz de gustul lui Abu-Hasan, şi a voit
să cunoască mai deaproape pe acest om ciudat. l-a spus
25 numaidecât că dela un bărbat aşa de politicos e încântat
a primi găzduire fie pe cât de scurtă vreme, şi că e gata
să-I urmeze.
Abu-Hasan, care nu bănuia că soarta îi scosese înainte
un oaspete aşa de înalt, se purta cu califul par' că ar fi fost
30 deopotrivă amândoi. L-a dus acasă, l-a băgat într'o odaie
foarte curată şi l-a poftit să şadă pe divan la locul de cinste.
Cina era gata şi masa pusă. Mama lui Abu-Hasan, price­
pută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mâncări: nişte po­
rumbei gătiţi cu zarzavaturi şi cu orez, apoi o gâscă la
35 tavă şi pe urmă un clapon fript cu patru puişori rumeniţi
de jur împrejur. Altceva nimica; dar toate erau bine făcute.
Abu-Hasan a stat la masă în faţa musafirului; au mâncat
amândoi din toate pe tăcute şi pe nebăute după obiceiul
locului. După ce au isprăvit de mâncare, mama lui Abu-
[258]
258 NUVELE ŞI SCHIŢE
Hasan a ridicat masa şi le-a adus fel de fel de poame de
care se găseau în acea vreme a anului şi nişte turte uscate
de migdale. Când s'a 'nnoptat bine, au aprins Iumânările :
apoi Abu-Hasan -a adus nişte urcioare cu vin şi bărdace,
5 le-a pus lângă el şi a rugat-o pe bătrâna să-i dea de' mân­
care robului care venise cu musafirul. Când s'au aşezat iar
la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin
şi, ridicându -se în sus, a zis către musafir:
- Prea cinstite domnule, te poftesc să faci ca mine ...
10 Nu ştiu ce-i fi gândind dumneata; dar, după mine, drept
să-ţi spun, omul care urăşte vinul, vrând să se arate înţe­
lept, nu-i înţelept deloc. Veselia e lucru bun; trebue s'o
căutăm, şi s'o găsim în fundul bărdacei!
, Abu-Hasan şi-a golit bărdaca, în vreme ce Califul l-a
15 răspuns:
- Vorba dumitale e cuminte, eşti un om de ispravă;
îmi place că te văz chefliu şi vesel, şi te rog să-mi torni
ŞI mie.
Abu-Hasan a umplut bărdaca musafirului, zicând:
20 - Gustă, te rog, prea-cinstite domnule şi spune drept:
asa-i că-i buniceI?
, I
Califul. a băut; iar Abu-Hasan i-a mai zis:
. - Eu, cum te-am zărit 'pe dumneata, am priceput că
eşti om care ştii ce va să zică să trăeşti. Ce să-ţi mai vor-
25 besc?.. Sunt nu se poate mai mulţumit şi mai vesel că
m'am întâlnit astăzi cu un bărbat aşa de deosebit cum eşti
dumneata, Imi plaei foarte mult,., Halal să-ţi fie! Să
trăeşti!
Vorbele lui Abu-Hasan îi făceau mare plăcere califului,
30 care fiind şi el om foarte vesel, îşi îndemna mereu gazda
la băut, ca să o cunoască mai bine. Din vorbă în vorbă,
Abu-Hasan a spus cum îl cheamă, 'cum trăeşte, prin ce
întârnplări neplăcute trecuse, şi a încheiat zi când :
- .Dar nu-mi pare rău că am fost amăgit de prieteni,
35 fiindcă dacă nu se 'ntâmpla ce s'a întâmplat, poate nu-mi
scotea norocul în cale un străin aşa de preţios ca dumneata.
Califul, mulţumit de lămuririle lui Abu- Basan, i-a zis:
-- Eşti vrednic de laudă prietene, că ai luat astfel de
hotărîre înţeleaptă, şi mai ales că te ţii de ce ai hotărît şi,
..
[259]
ABU - HASAN
259
" .
arept să-ţi spun, îţi pismuesc fericirea. Dumneata ai în
fiece zi plăcerea să primeşti la masa şi 'n casa dumitale un
om de treabă cu care stai frumos de vorbă' şi-l îndatorezi
aşa, încât unde s'o duce să te pomenească şi să-ţi laude
5 casa, masa şi primirea dumitale atât de cuviincioase ...
Decât, din vorbă'n vorbă, si dumneata si eu, nu luăm
seama că prea lăsăm vinul să se trezească .' .. Te rog, bea,
si toarnă-mi si mie.
, ,
Şi aşa au băut amândoi înainte povestindu-şi unul altuia
10 lucruri plăcute. Acu era târziu; musafirul a spus că fiind
obosit de atâta drum cât făcuse, are nevoie de odihnă, şi
a adăugat:
- Şi pe urmă, nici dumneata nu voiu să-ţi pierzi odihna
pentru mine. Haide, să ne culcăm; şi, fiindcă. poate mâine
15 dimineaţă eu am să plec până nu te deştepţi dumneata,
îţi spun deacuma că am rămas foarte încântat de ospătarea
ce mi-ai făcut asa de îndatoritor. Numai de un lucru îmi
,
pare rău, că nu stiu cum să-ti arăt recunostinta mea.
Spune-mi rogu-te,' dumneata, cum rn'aş putea plăti de
20 atâta bunăvoinţă, ca să vezi că nu ai avut aface cu un
nerecunoscător. Un om ca dumneata, nu se poate să n'aibă
vreo daraveră, vreo nevoie, şi să nu dorească a i se face
pe plac. Uite, cât mă vezi pe mine aşa, negustor, poate să
fiu în stare să te îndatorez şi eu cu ceva, dacă nu deadreptul,
25 măcar prin mijlocirea vreunuia dintre prietenii mei.
La aceste vorbe politicoase, ale negustorului, Abu-Hasan
a răspuns :
- Prea-cinstite domnule, nu mă îndoesc câtuş de puţin
că, nu numai aşa, doar ca om politicos, îmi arăţi atâta bună-
30 voinţă. Dar pot să te asigur că eu n'am nici pâsuri, nici
daraveri, nici vreo dorinţă, şi n'am să cer nimănui nimic.
N'am cea mai mică poftă de mărire, şi sunt foarte. mul­
tumit cu soarta mea. Prin urmare, foarte-ti multumesc
numai si numai că ai nof tit în casa mea si mi-ai 'cinstit
, 11 ,
35 masa, aşa bună rea, cum s'a putut găsi ... Cu toate astea,
parcă aş avea şi eu ceva care mă supără, dar iar nu până
'ntr'atâta încât să-mi pierz .liniştea pentru asta. Să vezi
ce .e ... Aici la noi, în Bagdad, fiecare mahala îşi are giamia
ei, cu câte un iman, adică popă, care e dator să facă rugă-
[260]
{
I
I
260 NUVELE ŞI SCHIŢE
ciunile la ceasurile hotărîte după lege. Imanul dela gtamta
noastră este un bătrân înalt şi uscăţiv, posomorît ŞI tare
făţarnic. Ctitorii, câte şi patru, vecinii mei, sunt ca şi el
nişte bătrâni urs uzi şi zavistnici, lucru mare. In toate
5 zilele se adună împreună cu totii si alta n'au de vorbit
decât bârfeli şi răutăţi, ca să vâr� fitiIuri şi zâzanie în toată
mahalaua: crapă de necaz că nu pot să stăpânească dum­
nealor pe toţi mahalagiii noştri, să-i poarte ei de nas după
cum le place lor. Ei! vezi, asta mă strânge pe mine de
10 gât, în loc să-şi vază popa de legea lui şi ctitorii să se în­
grijească de giamie, dumnealor se leagă de lume şi n'o
lasă să trăească în bună pace.
- Cum văz eu, a zis califul, dumneata ai dori să le
mai scurtezi limba acelor bârfitori?
15 - Precum zici, tocmai! a răspuns Abu-Hasan, Ah! de
ce nu mă face Dumnezeu pe mine calif o zi măcar, numai
o zi!
Ei! să zicem că ai fi calif... ce-ai face?
. Ce-aş face? ... Aş face ceva să rămână de pomină ...
20 i-aş pildui straşnic pe dumnealor, ca să aduc o mulţumire
lumii de ispravă; aş pune să. le tragă Ia fiecare ctitor câte
o sută de beţe la tălpi şi in�anului patru sute; să-i învăţ
eu pe dumnealor, mă 'riţelegi , că nu-i treaba dumnealor să
turbure viaţa mahalagiilor, mă 'nţelegi.
25 Califului i s'a părut foarte nostimă ideea lui Abu-Hasan,
ŞI ZIce: ,
- Imi place dorinţa dumitale, mai ales că o văd por­
nită dintr'o inimă dreaptă care nu sufere să rămâie rău­
tatea nepedepsită; şi tare aş dori şi eu să ţi-o văd îndepli-
30 nită... Şi de! poate că lucrul să nu fie chiar peste putinţă,
cum îţi închipui ... Eu cred că, dacă ar afla ce gânduri ai,
califul ar fi în stare să-ţi încredinţeze puterea lui pe o zi ...
Şi cât mă vezi dumneata, aşa, un negustor ca toţi ne­
gustorii, cine ştie de nu ţi-aş putea ajuta s'o dobândeşti.
35 -- Ei! ia lasă, a răspuns Abu-Hasan, nu-ţi mai bate joc
de mine şi dumneata, cum şi-ar bate fireşte şi califul dacă
ar afla de neroziile mele ... Poate doar atâta, să afle şi el de
purtările cuvioşilor noştri şi să-i osândească el la vreo pe­
deapsă.
[261]
ABU - HASAN
261
If I
- Ba, Doamne fereşte, nu-mi bat joc nicidecum, a zis
musafirul, şi de sigur că nici califul nu şi-ar bate. .. Dar
să le lăsam astea; uite, e aproape de miezul nopţii, haide
să ne culcăm.
1) - Bine zici; dar, fiindcă urciorul nostru mai are ceva
în fund, eu crez că ar trebui mai întâiu golit, şi pe urmă
să ne ducem la culcare. Un lucru numai te-aş ruga: mâine
dimineaţă când ăi pleca, dacă n' oi fi eu deştept, să nu laşi
usa dela drum deschisă.
J
10 Pe când vorbea Abu-Hasan, califul, ridicând urciorul,
şi-a umplut bărdaca şi a golit�o mulţumind încă odată de
buna ospătare. După aceea, pe furiş a aruncat în bărdaca
gazdei, aşa cât poţi lua pe vârful degetelor, dintr'o cu­
tiuţă cu nişte prafuri, pe care o purta totdeauna cu sine,
15 şi peste ele a turnat vinul tot cât mai rămăsese în urcior ;
pe urmă, întinzând bărdaca a zis:
- Acuma te rog, iubită gazdă, să iei dela mine bărdaca
asta şi s'o deşerţi în cinstea şi pentru dragostea mea.
Abu-Hasan, foarte bucuros, a luat bărdaca în mâna
20 dreaptă şi a ridicat-o 'n sus; cu palma stângă la piept s'a
'nchinat prea-plecat şi apoi a băut tot până 'n fund dintr'o
sorbitură ... Dar n'a apucat să lase jos bărdaca goală, şi,
simţindu-se înmuiat din toate încheieturile, s'a lungit bi­
nişor pe divan, unde l-a şi furat somnul, aşa de grabă, că
25 musafirul a început să râză, şi, chemăndu-şi robul, care
aştepta gata la uşă, i-a zis:
- Ia-I pe omul ăsta în cârcă, şi bagă bine de seamă,
când ieşim, în ce loc se află casa, să ştii unde ai să-I aduci
înapoi mâine când ti-oiu porunci.
30 Şi, fără sgomot, au ieşit din casă, robul ducând în cârcă
pe Abu-Hasan adormit adânc, şi Califul, care a lăsat în­
tr'adins uşa dela drum deschisă.
Cum au sosit la palat, au mers până în odaia unde aşteptau
toti curtenii:
,
35 - Desbrăcaţi-l pe omul ăsta şi-I culcaţi în patul meu.
Curtenii I-au desbrăcat binişor pe Abu-Hasan, . I-au îm­
brăcat în halatul califului şi I-au culcat frumos în patul
împărătesc. După aceea califul a chemat împrejuru-i pe
toţi ai. curţii, bărbaţi şi femei, şi le-a zis:
[262]
262 NUVELE ŞI SCHIŢE
V edeţi pe omul care doarme colea? Mâine dimineaţă,
la ceasul hotărît, întocmai cum faceţi când mă deştept eu,
aşa să faceti si cu el, fără nici o deosebire, să nu vă mai
gânditi la mine câtă vreme v'ăţi afla în f�ţă-i; în sfârşit,
5 până nu poruncesc eu altceva, poruncile lui să fie sfinte:
el este califul vostru.
Curtenii şi curtenele fără vorbă s'au închinat pân' la
pământ, şi fiecare s'a gândit cum să se supună mai bine,
după puterile sale, poruncilor stăpânului. Intorcându-se la
10 palat, califul trimisese după marele vizir Giafar, şi cum a
sosit acesta, i-a zis:
- Uite de ce te-am chemat, Giafar: mâine dimineaţă
când vii după porunci, să nu te miri dacă vezi şezând în
tronul meu pe omul acesta, care doarme colea. Ascultă-i
15 şi-i îndeplineşte cu sfinţenie toate poruncile. Are să se arunce
la galantomie, o să -ţi poruncească a împărţi daruri în drea pta
şi 'n stânga: fă tot ce-ţi spune, măcar de-ar fi să-mi sleeşti
toate lăzile împărăţiei. Nu uita să vesteşti pe toţi curtenii
dela mic până la mare, să-i dea mâine la ceasul hotărît
20 pentru înfăţişare înaintea mea, toată cinstea ce mi se dă
mie ... Du-te acuma şi caută să-mi faci întocmai pe plac.
După plecarea marelui vj�fir, califul a mers să se culce
şi el într'altă odaie, poruncind robului său de încredere,
anume Mesrur, să-I scoale mâine până nu s'a deşteptat
25 Ahu-Hasan. Şi astfel, a doua zi dimineaţa, califul a trecut
într'o cămăruţă cu câteva trepte mai sus, de unde dela o
ferestruică cu gratii putea vedea fără a fi văzut, toată
odaia unde dormea încă prietenul de cu-seara.
Toti curtenii si toate curtenele intrată numaidecât pl'
30 rând,' şi se aşezară binişor, în tăcere fiecare după treapta sa,
ca după obiceiu, la locu-i cuvenit. Incepuse acum să se
lumineze de ziuă; era vremea de deşteptat pentru rugă­
ciunea dinainte de răsăritul soarelui, după cum cere legea
musulmană. Curteanul cel care sta lângă căpătâiul cali-
35 Iului, apropiă de nasul adormitului un burete înmuiat în
oţet de trandafir. Adorrnitul strănută îndată şi miji din
ochi; deşi nu era încă destulă lumină, văzu că se află în
mijlocul unei odăi mari, foarte bogate, împodobită cu vase
mari de aur, cu perdele şi covoare ţesute de mătase; şi de
[263]
ABU - HASAN
263
.. I
jur împrejurul lui nişte tinere curtene, unele cu harfe, altele
cu alăute şi cu dairele, gata să înceapă a cânta, şi toate de
o frumuseţe nespusă; iar la spatele lor nişte robi arabi în
vestminte strălucitoare, stând toţi cu mâinile la piept.
5 Uitându-se la învelitoarea cu care dormise acoperit văzu
că e de catifea stacojie ţesută cu fir de aur, şi cu mărgări­
tare; iar lângă pat un vestmânt tot aşa, şi alături, pe o
perină, o tichie de calif.
Văzând toate astea, Abu-Hasan rămase aiurit... şi,
10 aducându-şi aminte de ce vorbise seara la masă cu musa­
firul, gândi:
« Asta-mi place! Ajunsei acuma şi calif! Auzi vis!» şi
închizând ochii îsi aseză iar capul să-si urmeze somnul.
Dar un rob, aplecându-se până la pământ, îi ZIse cu
15 sfială:
- Stăpânitor al credincioşilor, strălucirea Ta să nu mai
adoarmă, e vremea rugăciunii de dimineaţă, soarele stă să
se arate.
Vorbele acestea I-au ameţit pe Abu-Hasan: « Sunt deştept
d ? A f d f d f Ş. . A d
20 OI' orm.... Ş • orm; nu se poate.. .. orm.» 1, ţman
ochii tot închişi, n'a mişcat. Dar n'a trecut mult, şi robul,
văzând că nu capătă răspuns, a zis iar:
- Stăpânitor al credincioşilor, Strălucirea Ta, să nu
se supere dacă iar Îndrăznesc a-i spune că trebue să se
25 scoale, afară numa daca nu vrea să lase a trece ceasul rugă­
ciunii de dimineată.
-- M'am înşelat, gândi Abu-Hasan; nu dorm.
Deschise ochii bine şi, fiind acum ziua mare, văzu foarte
limpede tot ce zărise nedesluşit la lumina slabă de-adineaori.
30 Se ridică de mijloc şi privi de jur împrejur zâmbind ca un
om care se deşteaptă plin de mulţumire după un somn bun
cu vise plăcute.
Atunci tinerele curtene i se închinară prea-plecat, şi de- .
odată harfele şi tamburele, alăutele şi dairelele începură o
35 cântare îngerească de care Abu-Hasan rămase atins până
la suflet. Cu toate astea tot şi-a venit iar la gândul d'intâiu:
« Bre! ce să fie asta? unde mă aflu eu? Ce e palatul ăsta?
Ce sunt minunătiile astea? robii si curtenii ăştia străluciti?
frumusetile aste� de curtene? si' cântările astea care te �i-
, ,
19
[264]
264 NUVELE ŞI SCHIŢE
dică în slavă? Cum adică? să nu pot eu înţelege: VIsez OI'
sunt treaz? »
Când îi treceau prin minte aceste întrebări, iată că s'a­
propie Mesrur, căpetenia robilor şi-i zice:
5 - Stăpânitor al credincioşilor, Strălucirea Ta să-mi dea
voie a-i spune că n'are ohiceiu să se scoale aşa de târziu,
afară numa dacă, Doamne-fereşte, nu se simte bine; aşa­
dar, trebue Strălucirea Ta numaidecât să se suie în tron,
că iacătă a sunat ceasul sfatului împărătesc.
10 După vorbele lui Mesrur, Ahu-Hasan înţelese că nu mai
doarme şi că prin urmare tot ce i se întâmplă nu-i în vis,
ci aievea. Dar încă nehotărît ce are să facă şi cum trebue
s'o ia, stetea la gânduri. După câteva clipe de îndoeală, se
uită lung la Mesrur şi-i zise: �
15 - Ia ascultă-mă, cu cine vorbeşti? şi cui îi zici dum-
neata « Stăpânitorul credincioşilor? »
- Strălucirea Ta, răspunse Mesrur zâmbind, ImI vor­
beşte astfel ca să mă pună la încercare, 01' ca să glumească ...
Cine altul să fie stăpânitorul credincioşilor decât Strălucirea
20 Ta? Mesrur, ticălosul rob, mII. poate uita asta, şi bănueşte
că poa�e .. v;eun vis urît o �i turburat azi noapte odihna
Strălucirii fale. !
Abu-Hasan pufnind s'a trântit iar cu capul pe căpătâiu
şi ... după ce s'a săturat de râs, s'a ridicat iar de mijloc şi,
25 întorcându-se către un arap.mititel, negru ca şi Mesrur, i-a zis:
Ia, ascultă piciule : spune-mi tu cine sunt eu.
- Prea Inalte, a răspuns piciul clipind din ochii-i aple­
caţi, Strălucirea Ta este stăpânitorul credincioşilor, care
ţine pe pământ locul stăpânului lumii.
30 - Mare mincinos eşti, cât eşti tu de micuţ. Pe urmă a
făcut semn unei curtene să se apropie şi întinzându-şi
mâna, i-a zis:
- Drăguţă, fii bună şi muşcă-mă de vârful degetului,
să văz: dorm OI' sunt deştept?
35 Tânăra l-a apucat cu dinţii de vârful degetului şi i-a
strâns puţinteL •. Abu-Hasan şi-a tras repede degetul. ..
- Nu dorm ... Dar cum? cum fără ştirea mea, să ajung
eu peste noapte calif? Asta e ceva minunat, de neînţeles ...
Şi zise apoi foarte dulce cătră frumoasa curteană:
T·
1
!
I
I
I
[265]
.. I
ABU - HASAN
265
- Mă rog, spune-mi drept, aşa să trăeşti, adevărat e,
drăguţă, că eu... sunt stăpânitorul credincioşilor?
- Mai adevărat nu se poate, prea-luminate stăpâne, a
răspuns tânăra ; e atât de adevărat, că noi rămânem toţi
5 pe gânduri văzând că Strălucirea Ta se miră de asta ...
Abu-Hasan s'a uitat lung la ea şi cu un zâmbet de bună­
tate, i-a răspuns motăind din cap:
-- Am înteles! si mătălută esti o ... mincinoasă ... Lasă
că stiu eu l:ine ci�le sunt.' r
,
10 Căpetenia robilor văzând că stăpânul voia să se dea jos
din pat, îi întinse mâna şi umărul să-I ajute. Cum se puse
Abu-Hasan pe picioare, rezemându-se pe umărul robului,
curtenii bărbaţi şi femei i se plecară până la pământ stri­
gând toţi într'un glas:
15 - Să fie de bine Strălucirii Sale; zi fericită şi cu noroc
să-i dea Dumnezeu!
--- Ah! Doamne, ce minune! a strigat stăpânul... Ce
mă culcai aseară, şi acu ce mă trezesc?.. Vezi cum .se
poate schimba viaţa, de cu seara până dimineaţa. .. Mare
20 lucru! ce să spun?.. Să mor dacă 'nţeleg ceva.
Până să-si isprăvească vorba, câtiva curteni I-au si Îm­
brăcat de sus până jos, pe când ceilalţi, curteni şi cu�tene,
şi robi, arapi, s'au aşezat în rând de o parte şi de alta, până
la uşa prin care stăpânitorul trebuia să meargă în sala
25 sfatului împărătesc. Mesrur, căpetenia ara pilor, îl duse până
la treptele tronului. Abu-Hasan, rezemându-se pe umărul
robului, sui treptele şi se aşeză în tron.
T otdeodată Harun -al- Raşid trecuse repede la altă fe­
restruică cu gratii de unde se vedea în sala tronului.
30 Abu-Hasan aruncându-şi privirile în dreapta şi 'n stânga,
văzu pe toţi curtenii şi ofiţerii palatului stând frumos la
rând, drept ca lumânarea, cu ochii ţintă în ochii lui, fără
să clipească măcar şi par' că fără să răsufle. .
Lui Harun-al-Raşid, care se uita cu multă luare aminte,
35 de sus, prin grătii, îi plăcu dintru 'nceput ce vrednic şi ce
mândru se pricepea Abu-Hasan să-i ţină locul.
Indată ce s'aşeză califul pe tron îşi ridică fruntea reze­
mându-şi palmele pe genunchi, şi totdeodată marele vizir
Giafar se 'nchină dinainte-i până la pământ, zicând:
[266]
266 NUVELE ŞI SCHIŢE
Stăpânitor al credincioşilor, Dumnezeu s'o acopere cu
harurile sale pe Strălucirea Ta, iară pe duşmanii ei în flacă­
rile iadului să-i prăvălească !
•
Ahu-Hasan, după câte văzuse şi auzise de-adineaori din
5 pat, şi până acum, pe tron, începu să crează că e de­
abinele calif. Nici n'a mai voit să gândească prin ce mi­
nune a soartei ajunsese aici, şi, hotărît, s'a apucat de treabă
ca un calif ce era. Astfel a 'ntrebat pe marele vizir dacii are
să-i spună ceva deosebit. Giafar i-a răspuns:
10 - Stăpânitor al credincioşilor, ernirii, vizirii şi toţi ofi-
ţerii aşteaptă porunca să vie a se 'nchina Strălucirii Tale.
Abu-Hasan a zis:
- Să poftească!
Marele vizir s'a 'ntors atunci cătră portarul cel mare:
15 -" Stăpânitorul credincioşilor porunceşte să-ţi faci da-
toria.
S'au dat de părete usile, si toti ofiterii cei mari, muiati
din cap până 'n picioare n�ma in mătăsuri şi 'n fireturi,
au intrat, şi cu pas falnic unul după altul, au venit să se
20 'nchine dinaintea tronului îngenunchiând şi atingând po­
deala cu fruntea, după care, i3,lr la rând au mers să se aşeze
frumos unii deoparte, alţii de alta. Când s'a sfârşit ţere­
monia, marele vizir a început să-şi facă raportul despre
felurite treburi după hârtiile pe care le ţinea în mână.
25 Treburile acelea în adevăr nu erau nici foarte însemnate,
nici prea încurcate; totuş erau treburi politiceşti. Abu­
Basan, fără să stea mult pe gânduri le-a dat la toate des­
legare potrivită, scurt, fără să se 'ncurce la vreuna, şi toate
deslegările erau nernerite, după cum îl povăţuia mintea IUl
30 cu scaun sănătos.
Până să-şi isprăvească raportul, Abu-Hasan, zărind în
mulţimea ofiţerilor pe căpitanul poliţiei, pe care-I cunoştea,
că-I văzuse de atâtea ori prin oraş, a zis marelui vizir:
- Ia aşteaptă puţintel, am de dat o poruncă grabnică
35 politaiului ... Căpitane, ia poftim mai aproape ...
Căpitanul s'a apropiat de tron închinându-se şi a ascultat,
iar califul a urmat:
- Căpitane, să mergi acu într'un suflet în uliţa cutare,
din mahalaua cutare (i le-a spus pe nume); în uliţa aceea
T
1
,
I
l
[267]
ABU - HASAN
267
• I se află o giamie; la giamie acolo, ai să găseşti stândla taifas
un iman şi patru bătrâiori cu barba albă... Să-i ridici
numaidecât şi să pui să le tragă, de faţă cu dumneata:
câte o sută de vine de bou la tălpi, fiecăruia dintre bătrâiori,
5 iar imanului, patru sute ... Şi pe urmă să .te întorci fără
zăbavă să-mi spui cum mi-ai îndeplinit porunca ... Ai
. ?
vemt.
Căpitanul, fără vorbă, s'a închinat adânc şi a plecat de­
grabă să-şi facă datoria.
10 La auzul acestei porunci, date aşa de scurt şi hotărît,
Harun-al-Haşid a zâmbit de mulţumire, văzând că Abu­
Hasan nu-şi pierde vremea cu nimicuri, ci se foloseşte de­
grabă de prilejul domniei spre a pedepsi cum se cuvine pe
zavistnicii hârfitori.
15 Totdeodată marele vizir îşi urma mai departe raportul,
ş� P?nă să nu şi-I isprăvească bine, iată se'ntoarce poliţaiul
ŞI ZICe:
- Stăpânitor al credincioşilor, am găsit pe iman şi pe
cei patru bătrâiori istând la taifas în giamia aceea, şi ca
20 dovadă că mi-am îndeplinit cu credinţă datoria întocmai
după porunca Strălucirii Tale, am adus şiadeverinţa
aceasta. ( y ( )
Şi scoţând din sân o hârtie a înfăţişat-o califului. Abu­
Hasan a cetit În deamănuntul arătarea celor petrecute în
25 curtea giamiei şi s'a uitat de aproape la numele mahala­
giilor, toţi cunoscuţi de-ai lui, cari Întăreau cu iscăliturile
lor acea arătare, ca martori ce stătuseră de faţă la săvâr­
şirea pedepsii, şi după ce a sfârşit a zis foarte mulţumit
cătră poliţaiu:
30 - Bun! treci la locul dumitale... Acuma dumneata,
vizirule, spune vistiernicului să ia o pungă cu .Q mie de
bani de aur şi să o ducă tot în mahalaua aceea unde a
fost poliţaiu, mamei unuia Abu-Hasan: eom văzut în
partea locului, măcar cine îi cunoaşte casa. Du-te şi te
35 Întoarce degrabă.
Marele vizir a dus el însuş punga şi i-a spus bătrânei
numai atâta că este un dar trimis din partea califului, fără
altă desluşire, Bătrâna cu destulă mirare a primit darul;
nu-şi putea Închipui de unde până unde să-i dea prin minte
[268]
268 NUVELE ŞI SCHIŢE
califului a-i trimite : ei atâta bănet; de unde era să ştie
dânsa de cele ce se petreceau la palat?
In vremea cât a lipsit marele vizir, şi-a făcut raportul
şi poliţaiul despre toate cele întâmplate peste noapte în tot
5 Bagdadul, fel de fel, pe care le-a ascultat califul cu multă
luare aminte. Intorcându-se vizirul şi spunând califului cum.
.îndeplinise întocmai porunca, califul i-a zis:
- Bine; dar nu ţi-a dat în gând să întrebi pe bătrâna:
fiu-său, Abu-Hasan e acasă? ce face?
10 -- Ba da, strălucite stăpâne, cum nu? am întrebat-o, şi
mi-a răspuns că fiu-său e acasă, dar că doarme în odaia
lui şi nu-l poate trezi, fiindcă az-noapte a stat până foarte
târziu la petrecere cu un musafir.
La vorbele acestea, califul nu şi-a mai putut stăpâni râsul
15 şi a râs cu mare poftă, de care fireşte toată lumea s'a bucu­
rat, văzând veselia stăpânitorului lor a-tot-puternic. Mesrur
atunci a făcut un semn cătră toată adunarea prin care le
arăta că sfatul s'a încheiat şi cii fiecare poate pleca; şi au
plecat toţi, trecând şi închinându-se pe dinaintea tronului
,20 rând pe rând, ea şi la sosire, rămânând împrejurul tronului
numai Mesrur, marele vizir şi ofiţerii de pază. Abu-Hasan
s'a coborît de pe tron tot cumi se urcase, rezemându-se cu o
mână pe umărul credinciosului Mesrur, şi cu cealaltă pe
umărul unui ofiţer voinic, şi astfel s'a dus în odaia de unde
25 venise: totdeodată Harun-al- Rasid a trecut la altă fe­
restruică zăbrelită de unde să poată urmări tot.
Mesrur a dus pe Abu-Hasan într'altă odaie, unde aşteptau
o droaie de cântăreţe, cari cum I-au văzut au şi început
cu toatele să sune din harfe, din ghitare, din tamhure şi
30 dairele şi să cânte din gură În fel de fel de glasuri, atât de
frumos încât Abu-Hasan a rămas fermecat.
De acolo, cu muzicantele după el, Mesrur l-a trecut în­
tr'un salon unde sclipeau bogăţii peste bogăţii, numai cati­
fele, mătăsuri şi aur şi nestimate; şapte policandre de aur
35 greu cu câte şapte şfeşnice atârnau din tavanul lucrat în
sidef în feluri de sclipituri cari-ti luau ochii. In miiloc sta
, d
asezată o masă cu sapte talere tot de aur greu cu mâncăruri
din cari se ridica� aburi d� deosebite mirodenii. Pe de­
lături, s'au aşezat muzicantele în şapte tarafuri şi din fie-
[269]
ABU - HASAN
269
• I
care taraf ieşind înainte câte una, una mai frumoasă ca
alta, îmbrăcate de sus până jos numa 'n borangic străveziu,
au venit mai aproape de masă.
Când a intrat Abu-Basan, cu fetele cântând în urma lui,
5 a stat o clipă în loc aiurit de atâtea minunăţii. S'a uitat
mult de jur împrejur, din tavanul sclipitor până 'n covoa­
rele în care i se îngropau picioarele, şi, numa îndemnat de
Mesrur,eare i-a spus inchinându-se plecat, că se răcesc
bucatele, s'a hotărît să se mişte din loc şi să meargă a se
10 aşeza la masă. Cum s'a aşezat el, cele şapte curtene dim­
prejurul mesii au început să-i facă vânt cu nişte apărători
de pene mlădioase de păun. Abu-Hasan încântat, după ce
s'a uitat la fiecare din ele zâmbindu-le dulce, le-a zis:
- Drăgutelor, de ce vă osteniti să-mi faceti vânt toate?
, "
15 poate să mă răcorească nu ma una singură. .. alelalte şase,
mă rog, să poftească la masă alături cu mine, să-mi ţie de
urît, că mie, ce să spui? oricâte bunătăţi să am, singur la
masă, nu-mi ticneşte ...
Tinerele s'au aşezat îndată la masă; dar Abu-Hasan
20 văzând că nu pun nimica 'n gură de sfială, le-a dat el la
fiecare 'n taler şi foarte politicos le-a poftit să guste măcar;
pe urmă le-a 'ntrebat cum le cheamă. Le chema aşa: Gură
de mărgean, Lună plină, Rază de soare, Bucuria ochilor,
Puful piersicii, Vraja inimii. Pe urmă a întrebat pe cea
25 care rămăsese să-i facă vânt să-I răcorească şi dânsa i-a
spus că o cheamă Acadea de miere. Straşnic de frumoasă.
Abu-Hasan fiecăreia i-a spus, potrivit cu numele ei, câte
o vorbă de duh potrivită, aşa că adevăratul calif, care le
vedea si auzea toate de sus s'a Întărit în credinţa ce si-o
, ,
30 făcuse mai dinainte, că prietenul este un om preţios. Când
au văzut tinerele că Abu-Hasan s'a săturat de mâncare,
una dintre dânsele În picioare a zis către un rob care sta
cu mâinile încrucişate la slujba mesii:
- Stăpânitorul credincioşilor, vrea să treacă la dulce-
35 ţuri; aduceţi de spălat.
Toate s'au ridicat dela masă, au luat din mâinile robilor,
una un lighean de aur, alta o cană cu cioc, tot de aur şi
a treia un peşchir de mătase, şi îngenunchiând câteşi-trele
dinaintea lui Abu-Hasan, care şedea pe scaun, i-au dat de
[270]
270 NUVELE ŞI SCHIŢE
spălat. După ce s'a făcut şi asta, s'a dat de o parte o perdea
de catifea şi s'a deschis uşa dela alt salon.
Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe
calif în celălalt salon încă şi mai strălucit şi, pe urmă, iar
5 într'altul şi mai strălucit şi în fiecare câte şapte tarafuri
de cântăreţe tot una şi una, şi mese Încărcate cu poame,
dulceţuri, prăjituri, feldefel de bunătăţi neînchipuite. L-au
plimbat aşa toată ziua până a 'nceput să insereze. In cel
din urmă salon Abu- Basan a văzut ce nu mai văzuse pân' aci:
10 Pline cu vin împărătesc şapte ca ne mari de argint şi de
jur împrejur nişte cupe tot aşa suflate pe dinăuntru cu aur.
S'a aşezat la masă, încremenit de frumuseţea altor tinere
care îi aşteptau poruncile, - a voit să ştie cum le cheamă,
şi a bătut în palme făcând semn tarafurilor de cântăreţi
15 să se oprească. Deodată s'a făcut tăcere; iar el luând de
mână pe una dintre cele şapte tinere, care era mai aproape,
a poftit-o să şează alături şi a întrebat-o cum o cheamă,
iar dânsa a răspuns: Salbă de mărgăritare.
- Nu se putea nume mai potrivit, a zis Abu-Hasan ;
20 bine te-a botezat cine te-a bptezat; decât eu tot aş zice
că dinţii matale Întrec toate mărgăritarele din lume ...
Drăguţa mea Salbă de mărgă/titare, tare m'ai îndatora să-mi
umpli, cu mânuşitele matale, o cupă de vin.
Fata a îndeplinit porunca.. Abu-Basan luând cupa plină
25 şi privind foarte duios, când la cupă, când la fată, a zis:
- Salbă de mărgăritare, în sănătatea mătăluţă .. " Te
rog, fă-mi şi matale tot aşa hatâr!
Dânsa îşi umplu o cupă şi, ridicându-o în sus, cântă un
cântec cu un glas îngeresc, de care Abu-Hasan a rămas
30 foarte 'ncântat. După aceea, luă pe altă tânără şi o pofti
să şază alături de el, întrebând-o cum o chiamă, iar ea a
răspuns: Steaua Zorilor.
- Nu se putea nume mai potrivit a zis Abu-Hasan ;
bine te-a botezat cine te-a botezat, decât ... eu tot aş zice
35 că ochii mătăluţă întrec toate stelele de pe cer ... Drăguţe
mea Steaua Zorilor, tare m'ai îndatora să umpli două cupe,
una pentru mine şi alta pentru mătăluţă ...
Şi tot aşa cu una după alta, pe rând, până la cea din
nrmă pe care o chema Lumina Zilei, a băut şapte cupe pline.
[271]
ABU - HASAN
271
.. I
După aceea Salbă de mărgăritare a mai umplut o cupă ŞI
foarte veselă a zis:
- Stăpânitor al credincioşilor, îndrăsnesc prea-plecată a
mă ruga Strălucirii Tale de un mare hatâr: să bea această
5 din urmă cupă, după ce va asculta şi dela mine un cântec
pe care, nădăjduesc, n'o să-i pară rău că l-a ascultat.
-- Cu dragă inimă, sufletu-meu! a zis Abu-Hasan luând
. cupa, ba chiar, ca un Stăpânitor al credincioşilor ce sunt,
îţi poruncesc să mi-l cânţi, că nu se poate o frumuseţe de
10 copilă ca matale orce-o face să nu facă frumos şi drăgăstos.
Tânăra atunci i-a cântat din tambură şi din gură de l-a
ridicat în slava cerului pe calif, care după ce s'a isprăvit
cântecul i-a strigat cântăreţei:
- « Să trăeşti, drăguţă, Halal să-ţi fie! )} şi a sorbit cupa
15 până la picătura din fund, apoi, s'a întors să-i mai zică
încă o vorbă Însă d'abia a putut deschide gura mormăind
ceva neînţeles; şi-a şi aşezat braţele pe masă, şi-a lăsat
fruntea pe braţe şi a adormit adânc.
Se înnoptase acuma bine. Harun-al-Raşid, care văzuse şi
20 auzise tot, a coborît degrabă în' salon, bucuros că toate îi
ieşiseră după plac. A poruncit să scoată lui Abu-Hasan
vestmântul de calif şi să-I îmbrace în hainele cu care-I
ad?s.ese�ă. ase.ară la palat. A chemat apoi pe robul cel
VOInIC ŞI l-a ZIS:
25 - Acuma ia-mi-I binişor în cârcă şi du-te de-l culcă pe
divan acasă la el, şi când ăi ieşi, nu uita, să laşi uşa dela
drum deschisă.
In scurtă vreme, robul s'a Întors la palat să-i spună caIi-':::"
fuI ui că îndeplinise porunca întocmai.
30 Abu-Hasan Întins frumos pe divan a dormit până a doua
zi foarte târziu ... Mijind ochii, l-a prins mirarea să se vază
în casa lui, şi a 'nceput să cheme cu glas mângâios:
-- SalM de mărgăritare! Steaua Zorilor! Guriţă de măr­
gean! unde sunteţi? Veniţi încoace drăguţelor.
35 Mă sa, care l-a auzit de alături, a venit de grabă.
- Ce ai, fătu meu? ce ţi s'a întâmplat?
Ahu-Hasan a ridicat mândru capul şi a întrebat:
- Babo, cui îi ziei tu fătu-meu?
- Ţie, cui să-i zic? nu eşti tu băiatul meu Abu-Hasan?
[272]
272 NUVELE ŞI SCHIŢE
Eu băiatul tău? ce nu-ţi iei seama la vorbă? Eu Abu­
Hasan? ce trăncăneşti? Eu sunt stăpânitorul credincio­
şilor, bre!
- Pentru Dumnezeu, fătu-meu, taci să nu te-auză cineva, '
5 să crează că eşti nebun.
- Nebună eşti tu, baho ! încă odată îţi spun că eu sunt
Stăpânitorul credincioşilor.
-- Ah, fiule, a strigat bătrâna, ce duh rău te canoneşte
pe tine de aiurezi aşa? Nu vezi că eşti în odaia ta, în odaia
10 unde te-ai născut ş'ai trăit până acuma?
- Mi se pare şi mie că ai dreptate, a zis Abu-Hasan
ştergându-se la ochi, par'că aşa ar fi. Eu sunt Abu-Hasan,
tu eşti mama, şi amândoi suntem în odaia mea.
Baba gândi că şi-a venit fiu-său în simţire şi vrea să
15 'nceapă a râde, când Ahu-Hasan, de unde şedea lungit se
ridică de mijloc, se uită de jur împrejur, apoi îşi acoperi
cu palmele amândoi ochii şi strigă straşnic :
-- Piei dinaintea mea, scorpie bătrână! Nu sunt fiul
tău! Sunt stăpânitorul credincioşilor, auzitu-m'ai? Piei!
20 - Pentru numele lui Dumnezeu fiule, vino-ţi odată în
fire! Taci, să nu te-auză cineva!
_. Să nu te văz! Lipseştil
Biata babă văzând că nu-i chip de 'nţeles a început să
se bată cu pumnii în cap şi să se bocească. Dar Abu-Hasan
25 s'a mâniat şi mai tare, a început s'o înjure, ba, ca un copil
blestemat, s'a repezit şi-a îmbrâncit-o dând-o de perete s'o
strivească şi mai muItenu.
Bătrâna a început să ţipe de s'au strâns mahalagiii.
Ce e? ce e? '
30 Au sărit toţi şi au dat-o într' o parte pe bătrâna ...
- Ce faci, Abu-Hassan? ţi-ai pierdut mintea şi frica de
Dumnezeu, omule, de ridici mâna asupra mă tii ?
Abu-Hasan, fierbând de mânie, se uită cu ochi rătăciţi
la toţi de jur împrejur şi zise:
35 -- Cine este Abu-Hasan acela despre care vorbeşti? ..
Cum îndrăsniti să-mi ziceti mie Abu-Hasan... Mă cu-
, ,
noaşteţi voi pe mine cine sunt? Eu sunt stăpânitorul cre-
dinciosilor, bre! Afară toti! Lipsiti!
Vecinii au înţeles că om�l înneb�nise, şi, ca să-I oprească
[273]
ABU - I-IASAN
273
"/d f 1 b �l 1 d âni ui rl ..
e a ace vreo ooro oaţa, -au egat e mam ŞI e picroare ;
dar tot n'au vroit să-I lase numai cu bătrâna; unul dintre ei
a alergat la îngrijitorul balamucului să-i dea de ştire, şi fără
zăbavă s'a şi întors cu câţiva slujitori, cari aduceau cu ei
5 funii, chingi şi vine de bou.
Abu-Hasan, cum i-a văzut a început să se sbuciume şi
.să urle, dar îngrijitorul l-a domolit degrabă cu vreo două­
trei vine de bou pe spinare; I-au legat burduf şi l-au dus
la balamuc.
10 Acolo, după ce i-au tras, după regula casei, vreo cinci-
zeci de vine de bou l-au închis î'Rtr'o colivie zebrelită; şi
pe urmă trei săptămâni d'arândul acelaş tain în fiecare zi,
după care regulat îl întreba îngrijitorul:
- Ei! Spune: tot mai crezi că eşti stăpânitoru credin-
15 cioşilor? Mă omule, vino-ţi în fire, ascultă-mă pe mine ...
-- N'am nevoie de poveţele tale, răspundea bolnavul;
nu sunt nebun; dar, dacă ai să mă schingiueşti şi să mă
stâlcesti multă vreme tot asa, fireste c'o să mă înnebunesti
de-a binele. ' " ,
20 Nenorocita bătrână venea în toate zilele să cerceteze cum
îi mai merge'; plângea de se prăpădea când îl auzea văi­
tându-se de dureri şi-i . vedea spinarea şi şalele umflate
pline de vânătăi aşa că nu mai ştia sărmanul pe ce parte
să se rezeme, ca să aibă puţină odihnă. De câte ori deschidea
25 ea gura vrând să afle cu vorbă bună, nu cumva şi-a mai fi
venit în minţi, el o ocăra ş'o gonea, încât totdeauna se în­
torcea acasă nemângâiată cu gândul că fiu-său nu mai are leac.
Incet-încet începu să se stingă închipuirea lui Abu-Hasan
că fusese îmbrăcat în caftan de calif, că avusese netăgă-
30 duită putere de calif, că poruncile lui de calif fuseseră
îndeplinite cu sfinţenie; începu să se gândească şi altfel:
« Bine, să zicem că sunt calif, apoi atunci dacă sunt calif,
cum de m'am deşteptat la mine acasă? De ce nu m'am
trezit înconjurat de robi şi de curtene? De ce marele vizir
35 şi atâti ofiţeri dimprejurul meu m'au părăsit? . .. Nu, nu
se poate", A fost numa vis... Da; dar am poruncit
politaiului să pedepsească pe cei cinci bârfitori, şi vizi­
rului să ducă o pungă mamei, şi poruncile mi-au fost În­
deplinite. Atunci?
[274]
274 NUVELE ŞI SCHIŢE
..... Nu ştiu mCI eu ce să mai zic; nu 'nţeleg deloc ...
Ei! dar câte si mai câte nu le 'nteleg eu şi n'am să le 'nteleg
, , , .
niciodată! '
Cam aşa se gândea Abu-Hasan când a sosit măsa, care,
5 cum l-a văzut aşa de sdrobit şi de prăpădit, a 'nceput iar
să se bocească, şi pe urmă l-a 'ntrebat:
- Ei, fătu-meu, cum îţi mai e? cum stai la cap? Te-ai
mai desbărat de duhul necurat care te canoneşte?
- Mamă, a răspuns foarte liniştit Abu-Hasan, acuma
10 văd şi eu bine că am fost ieşit din rninti şi te rog să mă
ierţi de păcatul groaznic ce l-am făcut ridicând ca un ticălos
nebun mâna asupra ta. Şi rog şi pe vecinii noştri să. mă
ierte dacă i-oiu fi supărat cu ceva când am fost. apucat.
Un vis m'a smintit; un vis ciudat din cale-afară, care de
15 sigur ar fi smintit pe orice om mult mai cuminte ca mine.
Oricum o fi fost, de-acuma ştiu că a fost numa 'nchipuire:
sunt sigur că nu sunt stafie' de calif strălucit, ci numai şi
numai bietul Abu-Hasan cu oasele rupte. Da, sunt fiul tău
care te-a cinstit totdeauna până în ceasul acela blăstemat
20 al păcatului şi care de-acum pocăit are să te cinstească
până la moarte!
La aceste vorbe cuminţi, mama plină de bucurie a strigat:
- Fâtu-meu, eu te-am iertat, să te ierte Dumnezeu, şi
noi să-i mulţumim că te-a mântuit de duhul necurat.
25 Şi numaidecât a alergat bătrâna mângâiată la îngrijitorul
balamucului, şi i-a spus că fiul ei este tămăduit de tot.
Ingrijitorul a venit şi el, l-a sucit, l-a învârtit cu fel de fel
de întrebări, şi văzându-l teafăr, în toată firea, i-a dat
drumul să meargă 'n voie cu măsa la casa lor.
30 Abu-Hasan, Întorcându-se acasă, rupt, s'a aşezat la pat
să-şi caute de sănătate. După câtăva vreme, simtindu-se
iar în puteri, a 'nceput a i se urî să stea serile singur în
casă, şi astfel s'a hotărît să se apuce iar de ta bietul lui de
mai nainte. A plecat aşadar Într' o seară pe la asfinţit, era
35 tocmai zi 'ntâiu a lunii, a plecat să-şi caute un musafir;
a mers de s'a aşezat ca de obiceiu la capătul podului şi a
aşteptat să-i pice un străin. Tocmai în ziua aceea avea
obiceiu şi califul să umble tiptil prin târg până dincolo de
porţile cetăţii, afară. Nu se aşezase Abu-Hasan de mult
[275]
ABU - BASAN
275
I
pe o Iavită când zări venind de peste pod, pe negustorul
lui dela Musul, ca şi întâia oară cu zaplanul de rob după el.
Şi sigur fiind că numai dela acest negustor i s'a fost tras
lui atâtea boroboaţe şi supărări, lăsându-i uşa dela drum
5 deschisă, şi-a zis în gând: « Doamne iartă-mă, mi se pare
că ăsta e vrăjitorul care m'a fermecat!» şi a întors ochii
în altă parte să nu-l vaza până n'o trece. Califului îi adu­
seseră ştiri despre tot ce i se întâmplase prietenului deştep­
tându-se a doua zi după petrecerea dela palat în casa lui
10 din mahala; şi fiind stăpânitor bun la inimă şi iubitor de
dreptate, s'a gândit să-I ia pe Abu-Hasan pe lângă el de
aproape şi să-I răsplătească de câte păţise. Deaceea acuma,
îmbrăcat tiptil, tot ca negustor dela Musul, îşi căuta
prietenul la locul ştiut. L-a zărit şezând pe lavită şi a
15 luat seama că-şi Întoarce capul într'adins ca să nu-l vază.
Atunci a ocolit binişor pe după laviţă şi aplecându-se i s'a
arătat ochi în ochi, zicându-i :
- Ei!... Dumneata eşti, frate Abu-Hasan? mă 'nchin
cu plecăciune .. � Da-mi voie să te sărut.
20 La acestea Abu-Hasan, întorcându-şi ochii încolo, a răs-
puns:
- Ba eu nu mă 'nchin dumitale cu plecăciune deloc, că
n'am nevoie nici de închinăciunea nici de pupăturile dumi­
tale. .. Hai du-te, vezi-ţi de drum.
25 - Cum se poate? a zis Califul; nu mă mai cunoşti?
Nu-ţi mai aduci aminte ce bine am petrecut împreună acu
o lună, seara la dumneata acasă, când mi-ai făcut cinste
să mă ospătezi aşa de frumos?
�. Nu! nu te cunosc şi nu ştiu despre ce vorbeşti ...
30 Hai du-te, lasă-mă ...
Dar Califul nu s'a dat eu una cu două, şi a adăugat:
- Nu-mi vine a crede că nu mă cunoşti; că doar nu
de mult ne-am văzut·, trebue să-ti aduci aminte cum ti-am
, ,
mulţumit de buna d-tale găzduire, ce bune urări ţi-am făcut
35 şi cum ţi-am făgăduit să te ajut măcar la ce, ca om cu -tre­
cere în lumea bună ...
- Nu ştiu, a răspuns Abu-Hasan, ce trecere ăi fi având
si în ce lume, si n'am câtusi de putin dorintă să ti-o pun
, , " "
la 'ncercare; dar ştiu că după urările d-tale am ajuns ne-
[276]
276
NUVELE ŞI SCHIŢE
bun. .. Rogu-te, dacă iubeşti pe Dumnezeu, vezi-ţi de
drum;' dă-mi pace.
- A! frate Abu-Hasan, să mă ierţi: nu mă pot despărţi
de dumneata în aşa chip! trebue să fii bun încă odată să
5 mă pofteşti la dumneata, să mă ospătezi şi să mă găzdueşti;
să am încă odată cinstea a bea un pahar cu dumneata .
. - Măi, omule, nu 'nţelegi? de câte sute de ori să-ţi
spun? Du-te cu D-zeu, drăguţă... Destule am tras după
urma dumitale, destule! ... mi-e peste cap, nu mai am
10 poftă şi de altele!
- Iubite frate Abu-Rasane, prea eşti aspru cu mine.
Te rog nu-mi mai spune astfel de vorbe care mă mâhnesc,
Fă-mi mai hine hatârul şi-mi povesteşte ca la un adevărat
frate ce ţi s'a 'ntâmplat, ca să. 'ndreptez răul ce zici că ţi
15 l-am făcut, şi să-ţi cer iertare că, şi de ţi-oi fi făcut poate
vr'un rău, n'a fost nici cu voia nici cu ştirea mea; crede­
mă, rogu-te, să te crează Dumnezeu!
Negustorul a rostit vorbele acestea cu glasul aşa de cald
pornit din inimă, că Abu-Rasan s'a mai îmbunat, şi, după
20 ce şi-a Întors ochii către el, i-a zis mai blând:
-- Poftim de şezi colea lâ:ngă mine, să ţi le povestesc
toate, ca să vezi că nu degeJba sunt supărat pe dumneata.
Şi astfel Abu-Rasan şi-a povestit toate întâmplările cu
deamănuntul, de când s'a fost trezit din somn dimineaţa
25 în palat, până a doua zi dimineaţa când s'a trezit la el
acasă, şi le-a povestit ca şi cum s'ar fi petrecut toate În-
tr'un vis; şi pe urmă a adăugat: •
_ .. Şi să nu te miri când îţi spun că dota eşti vinovat de
toate câte mi s'au întâmplat; adu-ţi aminte că te-am rugat
30 dacă pleci de dimineaţă, până n' oi fi eu deştept, să Închizi
uşa dela drum, şi dota n'ai închis-o, ca să intre duhul ne­
curat să-mi umple capul cu visul acela care, n'am ce zice,
era frumos, dar pe urmă numai eu ştiu ce a tras pielea mea
după urma lui. D-ta eşti vinovat, că ai fost uituc, de toate
35 câte le-am pătimit.
Pe când Abu-Hasan Îşi povestea foarte aprins pătaniile,
negustorul a pufnit de râs: asta l-a mâniat tare pe povestitor,
'care a strigat:
Aşa? carevasăzică dumneata îmi şi râzi în nas când
I
I
.
1
[277]
ABU - HASAN
277
I
eu mă jeluesc dumitale de răul care mi l-ai pricinuit? Ori
gândeşti că-ţi spun moşi pe groşi, ca să glumesc cu d-ta? ...
Poftim, uite colea că nu-ti mintii... Uite! uite!
, ,
Şi zicând aceasta s'a aplecat de mijloc şi descoperindu-şi
5 umerii şi sânul i-a arătat urmele umflăturilor şi vineţelelor
de pe trup. Califul nu a putut vedea acele semne fără să
fie adânc mişcat de compătimire şi, foarte mâhnit că gluma
mersese prea departe, a luat în braţe pe Abu-Hasan şi l-a
sărutat foarte duios zicându-i :
10 - Ridică-te, te rog, prea iubite frate, şi vino ... Haide
la dumneata acasă. .. Doresc să mai petrec încă odată astă
seară cu d .. ta ... şi mâine, cu voia lui Dumnezeu, ăi vedea
că toate 01' să meargă bine ... bine de tot. .. ascultă-mă
pe mine: mai bine nu se poate ...
15 Incet-încet, cu mângâieri şi vorbe pline de bunătate ne-
gustorul a potolit cu totul supărarea prietenului, care i-a zis:
- Eu te iau şi astă-seară, dar să te juri că mâine dimi­
neaţă nu mai uiţi uşa deschisă, dela drum, să mă pome­
nesc iar cu duhul necurat.
20 Negustorul a făgăduit că de data asta, Doamne fereşte,
n'are să mai uite. Ridicându-se amândoi de pe lavită, au
pornit spre casă; şi pe drum negustorul ca să-I îndemne şi
mai bine pe prietenul său, îi zicea mereu:
-- Ţi-am dat odată cuvântul, ţi l-am dat, s'a isprăvit!
25 Să nu mă crezi vreun terchea-berchea: eu sunt negustor cu
vază si om de omenie... In mine poti avea încredere.
Aşa: au mers ei amândoi alături, cu' robul în urma lor,
până au ajuns acasă, pe înserate. Abu-Hasan a aprins lu­
mini în odaie; amândoi s'au aşezat pe divan, şi masa fiind
30 gata s'au apucat să cineze, ca doi vechi prieteni ce erau.
După cină, bătrâna a curăţit masa, a adus pometuri, uscă­
turi şi băutură, şi s'a dus lăsându-i singuri. Au băut fiecare
îndelete câte cinci-şase bărdace vorbind una-alta despre
lucruri neînsemnate. .. Când musafirul l-a văzut pe Abu-
35 Hasan încălzit bine, i-a deschis vorba despre dragoste şi
l-a 'ntrebat dacă iubise cumva În viata lui vreo femeie.
- Frate dragă, ce să-ţi spun? a' răspuns Abu-Hasan,
mie, cel puţin până acuma dragostea mi s'a părut un fel
de robie; uite să-ţi mărturisesc drept, mie atâta mi-a plăcut
[278]
278 NUVELE ŞI SCHIŢE
în viaţa mea: să mănânc, nu ceva scump, dar bun şi curat,
şi mai ales să beau un vinişor cum ştiu eu, dar, nu singur;
mi-a plăcut să petrec totdeauna cu prietenii, mai ales cu
un om deştept ... La dragoste nu m'am prea gândit ...
5 Dar iar nu pot zice că sunt de tot neştiutor .. , Dacă s'ar
întâmpla să dau peste o femeie frumoasă şi veselă ca una
dintre celea din visul meu, de care-ţi povestii; să văz eu
că şi ea mă face haz aşa cum sunt, că mi-e urît serile cu
mine; să-mi cânte frumos şi să mă ţină de vorbă căutând
10 toate chipurile cum să mă facă s'o plac şi eu pe ea - de,
par 'oă-par'că n'aş zice ba ... Poate chiar dimpotrivă, m'aş
lipi de ea cu tot sufletul şi m'aş simţi fericit să-i robesc.
Ei! dar unde să găsesc eu aşa femeie?
Abu-Hasan a oftat ca de un dor mare şi, umplând două
15 bărdace, a adăugat:
- Dar ce să ne mai gândirn la d'alde astea? mai bine să
ne vedem de petrecerea noastră aşa de plăcută... Ia,
pofteşte!
După ce şi-a golit fiecare bărdaca lui, musafirul a zis:
20 - E păcat, un om aşa de plăcut, bun şi deştept ca dum-
neata, care cum văz eu ar fi .simtitor la dragoste, să duci
astfel de viaţă singur cuc, friră să te bucuri de plăcerile
lumii. . . '
-- Nu mi-e greu, a răspuns gazda, să-mi duc viaţa asta
25 liniştită; mai bine aşa, decât să dau peste cine ştie ce femeie
ciudată şi ursuză şi care să -mi amărască zilele ...
Musafirul a luat bărdaca lui Abu-Hasan şi a zis:
-- Ştii ce? las' pe mine; am să-ţi găsesc eu' ce-ţi trebue
dumitale; eu am să te căpătuesc, şi ai să vezi că am să-ţi
30 nemeresc întocmai după pofta inimii.
Şi după aceste vorbe, a turnat vin şi i-a Întins gazdei
bărdaca plină, adăugând:
- Poftim, poţi bea chiar de-acuma în sănătatea aceleia
care-ţi va face fericirea vieţii.
35 -- Fie! a zis gazda, dacă pofteşti să beau în sănătatea
aceleia care... cum îmi Iăgădueşti, cu toate că. nu prea
pun temeiu pe făgăduiala dumitale.
A dat bărdaca peste cap, şi, fireşte, numaidecât l-a luat
gata.
[279]
Robul l-a ridicat în cârcă, iar califul ieşind după el
hotărît să nu mai înapoieze pe Abu-Hasan ca întâia oară,
a închis bine uşa dela drum.
Ajungând la palat, aceeaş punere la cale, aceleaşi po­
runci, aceeaş rânduială, întocmai toate, ca şi întâia oară,
A doua zi dimineaţa Abu-Hasan când s'a trezit din somn,
cam târzior, şi a mişcat puţin, au început şapte tarafuri să
cânte lin şi dulce numai cu jumătate glas. Abu-Hasan a
deschis ochii privind de jur împrejur. .. Cântările au con­
tenit deodată. Abu-Hasan a închis iar ochii, şi mişcându-şi
degetele. a strigat îngrozit aşa de tare încât de sus îl auzea
califul:
- Iar m'a apucat! Acuma tine-te! iar la balamuc, iar
vine de bou, D-oamne sfinte, i�-mă în paza ta! Iar mi-a
făcut-o afurisitul de musafir! mi-a lăsat usa dela drum des-
,
chisă ! iar a intrat la mine duhul necurat! iar mă chinueste
,
cu închipuiri şi cu vedenii! ... Nu mă lăsa, Doamne, pradă
Satanei!
După această scurtă rugăciune, a 'nchis iar ochii aco­
perindu-şi-i cu palmele, doar o mai putea adormi. Dar una
dintre curtene, pe care o mai văzuse el bine odată, îi zise,
apropiindu-se de căpătâiullui:
- Stăpânitor al credincioşilor, fiindcă Strălucirea Ta nu
se ridică, deşi i-arn arătat că s'a făcut ziuă, atunci trebue
să 'ndeplinim porunca pe care ne-a dat-o pentru asemenea
împrejurare.
Şi deodată au sărit mai multe fete; I-au ridicat din pat
pe sus, l-au pus să sară jos pe un covor în mijlocul salonului.
Apoi şapte tinere frumoase ţinându-se de mână s'au pornit
să joace de jur împrejurul lui, în vreme ce tarafurile cântau
din toate puterile sbârniind şi sunând din dairele.
Ahu-Hasan sta jos pe covor dus pe gânduri, aiurit cu
desăvârşire :
« Adică să fiu eu în adevăr stăpânitorul credincioşilor? ! »
Şi gândind acestea a făcut semn către Salbă de mărgăritare
şi către Steaua Zorilor, care jucau. Hora s'a spart, cântările
au contenit şi fetele s'au apropiat de el, care le-a zis, zârn­
bind prosteşte:
- Fetelor, spuneţi-mi drept, dar drept: cine sunt eu?
20
r--
1
I
1
I
5
10
15
20
25
30
35
ABU - HASAN
279
[280]
280 NUVELE ŞI SCHIŢE
Stăpânitor al credincioşilor, a răspuns Steaua Zorilor,
Strălucirea Ta vrea să glumească, ori poate cine ştie ce vis
i-a turburat închipuirea; asta se poate fiindcă Strălucirea
Ta a dormit astăzi peste obiceiu. Dacă mi-este îngăduit,
5 am să povestesc Strălucirii Tale toate cele întâmplate până
aseară.
Şi i le-a povestit cu deamănuntul cum fuseseră pedepsiţi
imanul şi nişte bătrâiori, din mahalaua cutare, cum îi fusese
trimisă o pungă cu aur mamei unuia Abu-Hasan tot din
10 mahalaua aceea, cum a petrecut el toată ziua, ce mâncase,
cum îi cântaseră, şi cum după ce băuse cu ele, adormise ..•
- Şi de-acelea Strălucirea Ta a dormit peste obiceiu până
acurna ...
- Haide-haide, a răspuns el clătinând din cap, nu mai
15 spune... Află că de când v' am mai văzut pe voi, am fost
la mine acasă, la mine, Abu-Hasan, acolo am lovit-o pe
mama, apoi de-acolo m'au dus la balamuc, unde am stat
legat ferecat trei săptămâni şi 'n toate zilele am căpătat
tain câte cinzeci de vine de bou. .. Şi voi vreţi să crez că
20 toate astea au fost vis, ai? Haida-de! mai bine spuneţi că
vreţi să râdeţi de mine. . . !
- Stăpânitor al credincioşilor, a zis Steaua Zorilor,
suntem toate 'n stare să jurăm pe tot ce are mai scump
Strălucirea Ta, că tot ce ne spune e nu ma un vis. Strălu-
25 cirea Ta n'a ieşit de aici de ieri seara, şi d'atunci a dormit
toată noaptea nemişcat până acuma.
- Bine, bine, a răspuns el, eu auz ce spui matale; dar
mă rog, ia uitaţi-vă şi colea. . . .
Şi descoperindu-şi umerii le-a arătat t.utulor urmele lovi-
30 turilor.
- Poftim, mai spuneţi că nici astea nu sunt aievea, că
doar le simţ şi acuma durerea ...
Apoi a chemat aproape pe un ofiţer şi i-a spus:
- Apucă-mă cu dinţii de vârful urechii şi strânge; să
35 văz, de visez ori sunt deştept ...
Ofiţerul a îndeplinit porunca aşa că Abu-Hasan a dat un
ţipăt; atunci deodată s'au pornit ghitarele, toate tamburele,
dairelele şi glasurile să sune din răsputeri, iar tinerele şi
ofiţerii să dănţuească chiotind ca nişte nebuni. Abu-Hasan
[281]
ABU - HASAN
281
.. în fierberea de sgomot, s'a ridicat de jos şi numa 'n cămaşa
de noapte s'a repezit Între dănţuitoare, a apucat pe două
de mâini şi s' a pornit să sară şi 'să. ţopăe .mai nebun ca
toţi. :. Şi trage-i danţ, şi ţine-o aci, şi nu te da!
5 Califul, de sus, delaferestruioă, n'a maiptitut,a deschis
gratia şi hohotind de râs a strigat tare încât a acoperit tot
sgomotul:
- Stăi, Abu-Hasan, opreşte-te, că mă omori, nu mai pot!
La glasul califului au: amuţit toţiîncl'emenindpe loc.
10 Abu-Hasan s'a oprit şi el ca .toa tă ilurnea şi, întorcându-şi
capul în sus, a dat cu ochii de negustorul dela Musul şi
într'o clipă, ca şi cum i s'ar fi ridicat o perdea .depe ochi,
. a înţeles cine era negustorul. Dar asta nu l-a. zăpăcit; ba,
dimpotrivă, văzând acuma limpede că toate fuseseră aievea,
15 .a pătruns îndată noima glumei şi a răspuns de jos ,vesel :
- Ei! dumneata eşti negustorule? .,' .. Imi pare bine ...
Şi te mai plângi că te omor ... când nu ma d-taeşti de vină
pentru toate câte le-am păţit... Dumneata ai poruncit
să-mi bată imanul şi pe hătrâiorii mahalalei, că nu eu, eu
20 de asta mă spăl pe mâini. . . In sfârşit, dumneata eşti capul
răutăţilor, şi eu sunt păcălitul ...
- Ai dreptate Abu-Hasan, a răspuns de sus califul şi
gata sunt să te răsplătesc de tot ce ai .pătit cum vei socoti
tu Însuti de cuviintă.
, ,
25 După aceste vorbe califul a coborît. în salon, .şi «lupă ce
tinerele curtene l-au îmbrăcat pe prietenul din cap până 'n
călcâie nl!ma 'n mătăsării, califul l-a luat în braţe 'şi l-a
sărutat, zicându-i :
-- De acuma, Abu-Hasan, eşti ca. şi un frate pentru
30 mine; cere-mi orice gândeşti că-ţi poate 'face plăcere şi al
tău să fie!
- Stăpânitor al credincioşilor, a zis Abu-Hasan, prea
plecat, rog pe Strălucirea Ta deocamdată numai atâta
înaltă bunătate să-mi facă: să-mi spună .' Cţl . ce . mijloace
35 mi-a zăpăcit astfel capul, vreau să ştiu', ca să-mi-pot, linişti
de-abinelea mintea cletinată,
Califul a binevoit' să-i facă pe plac şi i-a povestit toate
cele întâmplate, pe care cititorul le cunoaşte cu ,deamă­
nuntul.
[282]
282 NUVELE· ŞI SCHIŢE
Tu însuţi mi-ai povestit, a adăugat califul, câte ţi s'au
întâmplat de a doua zi încolo. Nu-mi puteam închipui că
ai să paţi şi să suferi atâtea după urma unei glume; dar
fiindcă eu am făcut greşeala, tot eu trebue s'o îndreptez;
5 eu sunt dator a te înlesni să uiţi toată supărarea ce fără să
vreau ţi-am pricinuit. Spune-mi tu, te rog, ce pot face pentru
asta.
La. acestea, Ahu-Hasan, mai Încântat ca de orice până
acuma, a răspuns cu glasul Înecat de bucurie:
10 - Stăpânitor al credincioşilor, oricâte rele am păţit s'au
şters din amintirea mea din clipa când am aflat că mi-au
fost pricinuite de califul, de domnul şi stăpânitorul meu.
Cât despre bunătăţile cu care îmi făgădueşte atât de milos­
tivă Strălucirea Ta să mă acopere, nu mă îndoesc câtuş de
15 puţin; dar fiindcă pe mine nu. gândul orcăror foloase din
lume m'a putut stăpâni, şi fiindcă mi-este îngăduit să aleg
eu ce-mi place, atunci iată ce 'ndrăznesc a-mi alege: să mă
pot cât mai adesea apropia de Strălucirea Ta, ca să am toată
viata fericirea a mă închina Înainte-i si a o slăvi.
20 Această din urmă dovadă de deşteptăciune si de mări-
nimie din partea lui Abu-Hasan i-a� câştigat întreagă dra­
gostea califului.
- Dragul meu prieten, i-a zis acesta, din suflet îţi mul­
ţumesc că numai atâta lucru uşor mi-ai cerut, pe care din
25 toată inima ţi-l dau: oricând pofteşti poţi intra aici în palatul
meu să te apropii de mine. Totodată, a poruncit să-i dea
o locuinţă în palat pe seama lui, şi i-a dăruit o pungă plină
cu aur. Abu-Basan s'a închinat până la pământ dinaintea
califului, iar acesta a plecat acolo unde erau adunaţi mai
30 marii împărăţiei aşteptându-l la sfat.
Vestea despre întâmplarea lui Abu-Hasan s'a răspân­
dit îndată în tot BagdaduL Fiindcă era din fire om cu
inima deschisă şi cu vorbele lui prietenoase şi cu glumele
lui hine potrivite împrăştia veselie oriunde se afla, califul
35 nu se mai putea despărţi de el şi la fiece petrecere trebuia
să-I aibă alături; uneori îl lua chiar la soţia sa· Zobeida,
căreia îi povestise toată istoria. Domniţa aceea care îl făcea
mult haz pe Abu-Basan,. a luat seama de mai multe ori,
că de câte ori venea Ia ea califul cu prietenul lui, prietenul
[283]
ABU - HASAN
283
trăgea mereu cu coada ochiului la una din roabele ei, pe
care o chema Vraja inimii şi astfel Zobeida s'a hotărît să-i
spună odată califului, când erau singuri:
- Iubite stăpâne, eu am luat seama că de câte ori vine
5 Abu-Hasan nu-şi mai ia ochii dela Vraja, şi ea, cum îl vede,
se zăpăceşte de nu mai stie ce face; stii că eu tiu la fata asta,
cum şi Mftria Ta ţii la Abu-Hasan. 'Ce zici? �'ar fi bine să-i
căsătorim?
-- Draga mea, a răspuns califul, îmi pare foarte bine că
10 mi-ai adus aminte; eu chiar i-am fost făgăduit prietenului
Abu-Hasan să-I căpătuesc, să-i găsesc o femeie pe placul
lui, şi atât mai bine că s'a ne merit să şi-o găsească el sin­
gur. .. Până să isprăvească bine califul, iată-i intrând
amândoi, Abu-Hasan şi Vraja-inimii.
15 Abu-Hasan, auzind ce pusese la cale stăpânul lui prea-
iubit, a căzut în genunchi şi a zis:
- Nu puteam primi o soţie mai scumpă din mai bine­
cuvântate mâini; dar oare pot nădăjdui că are să se învoească
şi Vraja?
20 - Tu ce zici ? a întrebat-o Zobeida pe fată.
Fata n'a ştiut răspunde nimic; numai s'a roşit până 'n
vârful urechilor şi cu mâinile la sân şi-a aplecat fruntea,
ceeace arăta mai bine ca oricâte vorbe frumoase că şi ea
e fericită a se supune la ce hotărîse prea iubita ei stăpână.
25 Nunta s'a făcut îndată la palat după care multe zile au
urmat petreceri pline de veselie, iar apoi însurăţeii au fost
lăsaţi să se bucure în pace de dragostea lor. Abu-Hasan
si sotia sa într'adevăr se iubeau foarte, si afară de ceasurile
�ând' trebuia să se înfătiseze înaintea caiifului si a Zobeidei,
30 toată vremea şi-o petreceau nedeslipiţi unul de altul. Ade­
vărul e că Vraja-Inimii avea toate darurile cu care să poată
robi pe Abu-Hasan; nu numai că era frumoasă, dar, după
dorinţa lui, ştia să-I înveselească serile, la masă, ţinea una
cu el şi la glume şi la bărdacă.
35 Aşa au trăit ei amândoi împreună cuminţi, veseli şi feri-
ciţi sub ocrotirea strălucitului calif Harun - AI- Raşid şi a
minunatei Zobeide, până la adânci bătrâneţe.
[284]
POVESTE
Au fost odată doi împăraţi prieteni, Crin şi Bujor, stă­
pânind alături - cel dintâiu o împărăţie mare, cel d'al
doilea una mai mică, şi amândoi erau văduvi. Soţia lui Crin
5 se prăpădise din facere dând naştere la doi gemeni: Verde­
V oevod şi Floarea-Doamna; iar a lui Buj or, care născuse
cu vreo cinci ani mai înainte pe Roşu- Voevod, s'a fost mo­
lipsit, când bântuia o boală năprasnică asupra norodului,
dela pătimaşi îngrijindu-i, şi din împărăţia, căreia ca o po-
lO doabă era, s'a mutat Întru împărăţia cerului, de care altă
femeie mai vrednică nici nu putea fi, -aşa spunea chiar
văduvul jalnic. Cei doi împăraţi, ca să strângă şi pe viitor
legătura dintre împărăţiile lor, :s'au hotărît să căsătorească
pe Roşu al lui Bujor cu Floarea lui Crin; şi când au împlinit
15 flăcăul douăzeci si cinci si fata/douăzeci de ani i-au cununat.
La un an după. .cununie au mers tinerii să vadă pe Crin­
împărat şi să petreacă la curtea lui o lună; dar deabia au
petrecut acolo câteva zile şi iată că Roşu- Voevod primeşte
ştirea că tată-său Bujor e pe moarte. Sosind copiii de zor
20 acasă I-au găsit în adevăr pe hătrânul spovedit şi grijit
gata să treacă pragul veşniciei, pe care, deabia a apucat
să-i binecuvânteze si l-a si trecut.
, ,
- Fătul meu şi fata mea, mie-mi sună ceasul să-mi plă­
tesc datoria, ca orice muritor. Ingrijiţi de moştenirea pe
25 care v'o las. Nu uitaţi niciodată că stăpân este împărăţia,
iar împăratul slugă. Rugaţi-vă la Dumnezeu pentru sufletul
robului său ... Bujor-împărat ...
Şi zicând acestea, Bujor-împărat a închis ochii, ca să nu-i
mai deschidă niciodată. Mult l-a plâns o lume, fiindcă
30 fusese om cuminte şi drept; iar pe tron s'a ridicat fiul său,
cu numele de Roşu 'rnpărat, un tânăr tot aşa de ispravă,
şi deaceea toată lumeaîl cinstea şi-I iubia ca şi pe răposatul.
[285]
POVESTE
285
Cam la doi ani după aceasta, simţind Crin că i se apropie
şi lui sfârşitul, a lăsat cu limbă de moarte Iie-sii Floarea
soţia lui Roşu 'mpărat, ca danie, un ţinut la hotar, neam
de neamul ei să-I stăpânească, rămânând ţinutul nedeslipită
5 parte din trupul împărăţiei, şi în inima acelui ţinut ridicase
el, întru pomenirea răposatei sale soţii, Mână stirea Crinului,
cu hramul Troiţei, şi o Înzestrase cu multe podoabe şi avere
mare. Puţin pe urmă, Crin a plecat după prietenul său
Bujor, iar în locul lui s'a suit pe tron fiu-său cu numele
10 de Verde 'mpărat. Acest tânăr, care de mic nu prea călca
a popă, fiind totdeauna arţăgos, batjocoritor şi lepădat de
cele sfinte, cum a închis ochii bătrânul, s'a arătat nesocotit
din cale-afară, n'a aşteptat, cum cerea cuviinţa, să treacă
măcar nouă luni dela moartea tatălui, în care timp să În-
15 ştiinţeze după datină pe toţi împăraţii despre suirea sa pe
tron, ci îndată ce s'a Întors dela îngropăciune, a poruncit
să s'adune a doua zi dimineata tot sfatul si toti fruntasii
împărăţiei şi aleşii tagmelor şi ai breslelor,' şi srătarul �u
căpeteniile oştilor, şi Mitropolitul cu episcopii şi arhiereii
20 ca să fie faţă la încoronarea sa ca împărat. S'au adunat
fireşte toţi, tare îngrijaţi în sufletele lor, că unde se mai
pomenise un aşa început de domnie? Mitropolitul era un
bătrân de aproape nouăzeci de ani, foarte înţelept, smerit
şi cucernic; era slăbuţ de trup, cumpătat în traiu, toată
25 viaţa şi-o petrecuse în rugăciuni şi faceri de bine. Odată
nu fusese măcar bănuit de vreo faptă necuviincioasă - în
sfârşit adevărat omul lui Dumnezeu. După ce l-a uns cu
sfântul mir pe tânărul împărat, acesta şi-a pus singur co­
roana pe cap, aşa cam mai la o parte, încât unii din cei
30 de faţă au zâmbit, iar Mitropolitul, neluând seama la asta,
şi găsindu-se dator să-i ţină o cuvântare după datini, a
început astfel:
- Prea slăvite 'mpărate, Sfântul apostol Pavel în cartea
lui întâia către Râmleni, ne 'nvaţă că puterea de stăpânire
35 dela Dumnezeu purcede ...
Dar tânărul, coborîndu-se de pe treptele tronului, i-a
tăiat vorba, si zice:
- Lasă astea, Inalt Prea Sfinte, şi spune-mi drepti: îţi
mai dă brânci inima să faci cu ochiul la oiţele Domnului?
[286]
286 NUVELE ŞI SCHIŢE
Şi i-a arătat cu mâna spre tinerele curtene de faţă. Câteva'
dintre ele au început să râză 'nfundat.
Toată lumea cealaltă a rămas cu ochii în pământ; iar
bietul mitropolit, sdruncinat până 'n suflet, s'a Întors către
5 lume si tremurându-i bărhia a zis:
,
-- Dacă spre ocara unui netrebnic păcătos ca mine au
fost rostite asemenea vorbe de duh, eu trebue să le sufăr,
fiindcă Dumnezeu, care, pentru mântuirea oamenilor, a
suferit ocări şi palme, mi-a poruncit să port crucea, semnul
10 jertfirii lui, iar nu sabia pedepsitoare; iar dacă spre ocara
celor de faţă au fost rostite, gândească oricine ce poate
gândi. .. Oricum, eu rog pe milostivul stăpân al tuturor
împăraţilor să fi sburat vesele în vânt acele vorbe, făr' a
fi fost semnul unor mari primejdii ce vor să se abată peste
15 împărăţia noastră şi... peste capul tânărului nostru îm- o
părat!
Şi, zicând acestea, cuviosul bătrân a plecat cu pasul mă­
runţel, hlagoslovind în dreapta şi'n stânga lumea care-şi
pleca fruntea în calea lui. .
20 Intr'un an după asta, încet-încet s'au depărtat dimpre-
jurul tronului unul câte unu'l toţi sfetnicii cu greutate, iar
noul împărat a rămas cu o Hroaie de tineri curteni care de
care mai veseli şi mai « dă' cu barda 'n Dumnezeu », şi cu
toţii s'au pus pe petreceri, să se ducă vestea, iar de trebile
25 împărăţiei să mai vază si Cel de sus.
, ,
Roşu 'mpărat, auzind despre toate astea, se mâhnea
foarte si zicea sotiei sale;
, ,
-- Dacă fratele nostru merge tot aşa cum a apucat-o ŞI
nu intră pe altă cale, o să-şi dea împărăţia de râpă.
30 Iar soţia sa îi răspundea:
- Ei, şi? N'avem noi destulă grijă cu împărăţia noastră?
Să purtăm grijă de a lui? Cine şi-o poate păstra, bine;
cine nu, piarză-şi-o l ... 0, Doamne, un cal pierde o pot­
coavă, şi se găseşte cine s'o strângă de pe drumuri; dar-
35 mi-te o 'rnpărătie ! Impărăţie să fie, că 'mpăraţi destui!
Roşu 'rnpărat avea la curtea lui cumnatu-său un sol foarte
deştept şi dibaciu. Acesta le trimetea în fiecare săptămână
cu deamănuntul ştiri despre tot ce se 'ntâmpla acolo, scrise
cu semne învoite, aşa că să fi căzut chiar o scrisoare în
[287]
POVESTE
287
mâna cuiva străin, nimica n'ar fi înţeles din acea îngrămă­
dire de slove, dacă nu le avea cheia"
In scrisoarea din urmă spunea că Verde 'mpărat aflân­
du-se în mare lipsă de mijloace, desfiinţează jumătate din
5 oastea lui ;că e 'n vorbă să ia bani mulţi cu împrumut dela
negustori din to�tă lumea; că a hotărît să dărâme câteva
dintre cetăţi, şi cu piatra lor să clădească nişte palaturi
nouă, unul, în vârful munţilor, pentru o curteană care-i
cânta şi din gură şi din tambură la petreceri, şi lumea toată
10 e 'ngrijată, că anul următor ameninţa cu foamete mare.
Când i-a arătat împăratul acestea, Floarea' a zis oftând
ca de 'ndoeală :
-- Numai de nu le-o fi încornorând omul nostru!
Impăratul Il' a prea 'nţeles cum venea vorba femeii, şi zice:
15 -- De-ar da Dumnezeu să le fi 'ncornorat !
Da 'mpărăteasa a răspuns:
- Ba dimpotrivă.
Peste câteva zile alta:
« Verde 'rnpărat, cu o ceată mare de tineri şi tinere, mer-
20 gând la vânătoare, au gonit o ciută sălbatică până 'n curtea
mână stirii Crinului. Ciuta strânsă din toate părţile n'a mai
avut Încotro să fugă şi a dat năvală orbeşte în biserică, unde
slujeau părinţii vecernia; iar Verde 'mpărat şi tovarăşii, cu
un haitic de câini chiaunând şi urlând, au năpădit în sfântul
25 lăcaş, au ajuns-o din urmă şi au străpuns-o cu suliţele în
faţa altarului, unde gâfâind de osteneală căzuse 'n genunchi.
Incetaseră scurt slujba şi cântările : călugării steteau în­
lemniţi în stranele lor; vânătorii au luat hoitul de labele
dinapoi şi l-au târît afară, lăsând pe lespezi o dâră de mur-
30 dărie. Toate astea s'au petrecut în câteva clipe; dar părin­
tele staret, desmeticindu-se repede, a strigat:
-- « Să iasă toţi! s'a văzut sânge în casa Domnului! să
se stingă toate luminile! să se acopere faţa icoanelor.
« Dar Verde 'rnpărat s'a 'ntors în loc si aruncându-si
, ,
35 lancea de după umere, supărat, zice:
-- {< Ce sbieri aşa, popo?
« Şi l-a apucat cu mâna stângă de piept ridicând dreapta.
-- « Să nu mă loveşti, a strigat bătrânul tremurând, că
te loveşte Dumnezeu!
[288]
288 NUVELE ŞI SCHIŢE
« N'a apucat Însă a rosti sfântul nume, şi palma tână­
rului a căzut greu peste obrazul bătrânului, care s'a făcut
ghem jos pe lespezi... Apoi toată ceata a plecat râzând
si chiuind de răsunau dealurile, si pe urmă au dat foc si
5 pădurii; a venit peste noapte un 'potop de ploaie, aminte�i
ardea şi pădurea Întreagă şi mănăstirea Crinului până 'n
temelii ».
Citind aceste veşti împăratul a rămas dus pe gânduri;
iar împărăteasa luând o pană, a 'nceput să scârtâie pe hârtie,
10 şi isprăvind pe nerăsuflate îndată i-a dat împăratului să
iscălească degrabă, pentrucă numaidecât cu omul care adu­
sese scrisoarea solului să-i ducă 'napoi şi răspunsul împără­
tesc. Şi era scris aşa: că « s' a aflat cu mare mâhnirc despre
cele întâmplate la mânăstirea Crinului pe moşia Împărătesei,
15 moşie asupra căreia nici un drept n'are nimeni decât ea,
moştenitoarea lui tătâni-său Crin Irnpărat, pe acel ţinut;
că Verde 'mpărat trebue cu cheltueala lui să pună a se
sfinţi din nou biserica pângărită, până cel mai târziu într' o
lună, că toţi tovarăşii cari au călcat sfântul lăcaş împreună
20 cu vinovatul, oricare va fi fost; acela, faţă de stareţ, să stea
în genunchi la slujba sfintirii, iar după slujbă să ceară ier­
tare dela cuviosul bătrân. Tilgăduindu-se cumva dreptatea
tutulor acestor cereri şi nedându-Ii-se deplină mulţumire
până într'o lună dela împărtăşirea lor, orice legătură de
25 bună prietenie şi de vecinătate Între cele două împărăţii
va fi cu desăvârşire ruptă, iar de urmări va răspunde acela
care prin nesocotita-i purtare a pricinuit această ruptură ».
Impăratul deocamdată s'a codit să iscă lească:
- Draga mea, nu e bine să ne grăbim aşa ... Făcând
30 un pas ca acesta nu mai putem da înapoi ... să lăsăm câteva
zile încă ... să ne mai sfătuim ...
-- Nu, Măria ta, asta nu se poate. Eu nu sunt călugăriţă !
Dumnezeu nu mi-a poruncit să port crucea şi să iert pe
cel ce mă loveşte! Eu port coroană şi soţul meu poartă
35 sabie l
-- Dar nu putem uita că ne e frate ...
- Cu atât mai mult, a zis Floarea ridicându-se drept în
picioare şi rezemându-se cu pumnul strâns pe masă, am
drept să-I pilduesc pe acest nemernic, care batjocoreşte fără
[289]
POVESTE
289
ruşine, cinstita pomenire a părinţilor mei... care, fără
frică de Dumnezeu, pângăreşte sfântul locaş, care, fără
nici o sfială, calcă 'n picioare. drepturile mele... care ...
In sfârşit, aici nu e vorba de mine, e vorba de împărăţia.
5 lui Crin, pe care n'o pot lăsa eu s'o dea de râpă un lipsit
de minţi! ... El vrea s'o prăpădească, s'o scăpăm noi ...
şi cu un ceas mai potrivit pentru asta cine ştie când ne mai
întâlnim!
N'a avut ce să facă împăratul, a iscălit, şi a trimis solului
10 SCrisoarea.
Cerând solul să se 'nfăţişeze înaintea lui Verde 'mpărat
cu o scrisoare, acesta l-a primit, şi, ţinându-l în picioare, i-a
. poruncit scurt să i-o citească faţă cu toţi veselii curte ni ;
după ce a auzit cele cuprinse, a 'nceput întâiu să râză ca
15 de o glumă proastă. Apoi a cerut să vază şi el acea hârtie
şi aplecându-şi ochii pe ea, a zis solului:
--- Ascultă-mă, unchiule, pe unde ai venit pe acolo să
te duci îndată 'napoi şi să .spui cui te-a trimis că dacă i s'a
scrintit minţile, am eu pe cine mâna să i le pună la loc.
20 Apoi, mototolind în mâini hârtia a aruncat-o în: barba
solului, strigând:
-- Ai plecat?.. Ieşi!
Peste două săptămâni Roşu 'mpărat călca graniţele îm­
părăţiei lui Verde împărat. In alte trei săptămâni, oastea
25 câtă o putuse strânge 'n grabă Verde 'mpărat era parte
risipită, parte prinsă; iar el, cu câţiva credincioşi, împre­
suraţi de toate părţile chefuiau într'o cetate de margine.
După câteva zile, isprăvindu-se mâncare a şi băutura, cerea
pace. Impărăteasa, sora lui, care primea zilnic veşti dela
30 soţul său, afând despre acestea a trimis răspuns:
« Pune stăpânire pe toată 'mpărăţia. Pacea nu acolo tre­
bue încheiată, ci aicea. Mi s'a făcut dor de frăţiorul meu.
Adu-mi-I aici îndată. Dacă te 'ntorci fără el viu 01' mort,
pâine şi sare cu mine nu mai mănânci ! »
35 Roşu 'mpărat a urmat întocmai: l-a strâns în cetate şi
prin foame şi sete l-a silit pe cumnată-său să deschidă por­
ţile şi să i se predea. L-a luat cu blândeţe şi l-a trimes sub
bună pază la Floarea; iar el s'a dus cu oastea să isprăvească
odată şi c'un mic voevod de margine care se trăsese Într' o
[290]
290 NUVELE ŞI SCHIŢE
cetate la munte şi singur din toată împărăţia, când chiar
Impăratul se predase, nu vru să se supuie şi să cunoască
pe biruitor. Dar în creerii munţilor era să meargă mai greu
ca pe loc şes, fiindcă vizuina neînduplecatului voevod era
5 aşezată pe nişte colţi de stâncă, pe care degeaba se cătărau
vitejii ostaşi, căci până s'ajungă rupţi de oboseală la ziduri,
apărătorii de sus porneau asupră-Ie bolovani mari şi braţe
de vreascuri aprinse, şi apă şi smoală în clocote, şi-i pră­
văleau în prăpastie; iar prin foame nu era chip să-i strângă.
10 fiindcă aveau drum pe creste şi pe brâie cărări ascunse
cunoscute numai lor - şi fântâni cu destulă apă în curţile
cetăţii.
Şi cu cât întârzia răsboiul, cu atât îşi pierdea răbdarea
împăratul, că şi el era om, i se făcuse dor de 'mpărăteasa
15 măcar că era tare aşezată, nu de-alea de se prăpădesc cu
dragostea.
In vremea aceasta, Verde'mpărat trăise mai bine decât bi­
ruitorullui; soră-sa nu ştia cum să se poarte mai frumos eu
el, par'că n'ar fi fost biruit şi prins, ci poftit la petrecere şi
20 cinste: prânzuri, plimbări, vânători -- doar atâta că singur
nepriveghiat de aproape nurărnânea, şi numai o mână dum­
nezeească I-ar fi putut scoate viu din capcană. Soră-sa, stând
cu el seara târziu, îi spunea cât e de nerăbdătoare să vază
odată 'ntors pe soţul ei, şi pe frate-său luându-şi iar stăpâ-
25 nirea lui; mereu aducea vorba despre acel voevod care
singur e de vină că se întârzie atâta încheierea păcii,
şi-l ruga pe frate-său cu lacrimi să-i spună el cum s'ar putea
îngenunchia acel neînduplecat şi isprăvi cu atâtea jertfe de
viteji.
30 Intr' o seară, după ce iar pierduse mulţi oşteni fără nici
o ispravă, stând Roşu 'rnpărat scârhit şi dus pe gânduri în
cortul lui, iată-i soseşte o stafetă ; deschide cartea soţiei
sale şi citeşte:
« Intr'un pahar de vin mai mult stă ascuns adevărul.
35 Aseară am petrecut foarte târziu cu frate-meu. Trimite
îndată noaptea oameni încercaţi să calce mână stirea Pa­
jiştea şi să-ţi aducă de-acolo unde stau ascunşi în vestminte
de călugăriţă, pe nevasta şi pe băiatul voevodului. Cetatea
ori capetele lor. D-zeu să ţie în sfânta sa pază pe M. Ta ».
[291]
POVESTE
291
La aceasta, Roşu a răspuns peste câteva zile:
« Lăudat fie Domnul care Iace să rodească viţa noastră!
Viteazul voevod ni s'a închinat jurându-ne credinţă şi lă­
sând ostatec pe copilul lui pe care îl luăm îmrpeună cu noi
5 să crească la curtea noastră scl. ».
A doua zi, pasă-mi-te staf�tele se încrucişaseră pe drum,
primea împăratul dela soţia sa, următoarea tristă veste:
« Nepătrunse de slaba minte omenească sunt cărările
Domnului! Cu sufletul sdrobit aduc la cunostinta M. Tale
10 că fără să ne fi dat mai dinainte nici un semn d� nelinişte,
ba dimpotrivă petrecând vesel împreună cu noi până târziu
seara, Irăţiorul nostru iubit, Verde'mpărat, în cine ştie ce
clipă de scârbă sau desnădejde, şi-a pus capăt vieţii peste
noapte, lăsându-ne în cea mai adâncă jale, la care nici o
15 mângâiere nu-i cu putinţă: azi dimineaţă slujitorii I-au
găsit fără suflare în cămara lui. Aşadar M. Ta, în cea mai
mare grabă, trebue să mergi la cetatea lui de scaun cu
oastea, să aduni toţi sfetnicii, fruntaşii şi căpeteniile tutulor
stărilor şi să-i mângâi arătându-Ie că pierderea unui om,
20 fie cât de strălucit, nu poate opri În loc mersul lumii ale
cărui socoteală şi capăt numai Dumnezeu le ştie, iar apoi
să faci cunoscut că M. Ta, prin dreptul nostru de moşte­
nire dela tată şi frate, şi prin dreptul biruitoarei săbii a
M. Tale, iei frânele stăpânirei şi răspunderea toată despre
25 liniştea şi fericirea întregei împărăţii. Dumnezeu şcl ».
Nu s'a pomenit aşa jale pe o femeie la moartea fratelui.
După ce, invălită 'n negru din cap până 'n picioare, l-a dus
cu mare cinste până la lăcaşul de veci, a pornit în grabă:
îrrtâiu a mers la mână stirea Crinului. Acolo a stat în paraclis
30 pe post şi 'nchinăciune trei zile şi trei nopţi cu privighere,
cerând ca din partea Irătini-său iertare staritului, si a dat
, f"
bani să Înfrumuseteze biserica si s'o sfintească din nou
, , ,
şi patruzeci de zile pe rând să se roage pentru mântuirea
sufletului răposatului Verde 'mpărat; după aceea a mers
35 la cetatea unde o astepta nerăbdător sotul ei si 'mpreună
cu el s'au dus la M{tropolieQ unde dorme�u alăt�ri părinţii
ei, să 'ngenunche amândci, şi ea vărsând lacrimi multe a
atins cu fruntea lespedea mormintelor şi a zis:
«Am scăpat împărăţia: rugaţi-vă pentru iertarea mea ! »
[292]
292 NUVELE ŞI SCHIŢE
A lepădat apoi veşmintele ei negre, şi amândoi ca urmaşi
ai tatălui .şi fratelui ei încoronându-se cu mare pompă, cele
două împărăţii s'au contopit Într'una singură, şi lume peste
lume de toate stările, veselă că se iertase tu tulor plata ră-
5 măşitelor de biruri şi 'mbrăcată în haine de sărbătoare mi­
şuna prin toate părţile cetăţii, că era şi o vreme străluci­
toare, şi pretutindeni sunau surlele şi peste toată cetatea
fluturau mândre 'n lumina soarelui păduri de steaguri roşii
şi verzi împerechiate.
10 Ceilalţi împăraţi dimprejur, ba şi cei mai depărtaţi, in-
trând în grijă mare, şi-au ridicat glasurile lor împotriva
apucăturii lui Roşu 'mpărat, în care vedeau o amenintare
primejdioasă pentru siguranta lor. Mai întâiu unul, apoi
.. al doilea, pe urmă trei odată au pornit răsboiu împotrivă-i.
15 Pe unul câte unul, şi la urmă pe toţi trei la un loc i-a pilduit
scurt, luând dela fiecare. câte, un petec din împărăţie ca
să-şi Întărească graniţele spre liniştea lui.
După ce şi-au statornicit astfel Hoşulmpărat stăpânirea,
i-a mai dăruit Dumnezeu două mari bucurii: doi feciori
20 unul după altul, la un an; p;e ăl d'intâiu I-au botezat Le1',
iar pe al doilea Mezin. Nu 'rnpliniseră flăcăii nici doisprezece
treisprezece ani şi mama iJa pornit sub bună îngrijire să
vază lumea şi să se arate pe la toate curţile împărăteşti,
pe unde îi primeau toţi cu braţele deschise, nu numai că
25 erau odraselele unui puternic împărat, dar fiindcă şi ei de
felul lor erau nişte copii nu se poate mai plăcuţi, şi nu ştia
lumea pe care să-I mângâie mai întâiu, Aşa de tineri, şi erau
o podoabă la toate sărbătorile împărăteşti. Călăreau frumos,
mânuiau armele cu dibăcie. LeI' cânta frumos din gură şi
30 Mezin din harfă, şi 'rnpărătese, doamne, domniţe, curtene
nu mai puteau după ei, încât se dusese vestea în lume de
cei doi minunaţi coconi ai lui Roşu 'rnpărat şi ai împără­
tesei Floarea. După ce se plimhaseră ei de mici sub bună
pază pe Ia toate curţile împărăteşti, când au trecut de două-
35 zeci şi unu de ani, împărăteasa s'a sfătuit cu soţul ei,şi
Într'o dimineaţă s'a hotărît: să plece în plimbare ea cu LeI'
la Albu 'mpărat care stăpânea la hotarul de miazăzi o
împărăţie de seamă, iar împăratul să plece cu Mezin, în
plimbare la Negru 'mpărat cu care se învecinau la miază-
[293]
POVESTE
•
293
noapte. Albu 'mpărat avea doi copii, pe Mugur Voevod care
tot tânjea de mic, fiindcă mamă-sa îl născuse înainte de
vreme, dintr'o mare spaimă, când luase peste noapte foc
palatul; şi pe Liliana Doamna, o fată ruptă din stâncă, nu
5 atât de frumoasă, cât de arătoasă, şi nu prea. zâmbitoare.
Ajungând acolo Floarea 'mpărăteasa şi cu LeI' Voevod, au
fost întâmpinaţi de Albu 'rnpărat, de împărăteasa lui, de
copii şi de o ceată întreagă de fruntaşi. Au mers cu toţii
la' cetatea de scaun unde erau pregătite sărbători mari în
10 cinstea lor. Acolo, Floarea şi-a făcut prilej de vorbă şi fără
mult înconjur a spus gazdelor că vine să pecetluiască prie­
tenia celor două curţi prin încuscrire ; că în numele soţului
cere în căsătorie pentru' fiul lor LeI' Voevod pe Liliana
Doamna. Lui Albu Vodă şi soţiei lui de bucurie nu le vţnea
15 să crează; fireşte -- nu era glumă să ia de 'ginere pe moşte­
nitorul celei mai strălucite coroane. Seara după ospăţ, Floarea
a luat pe LeI', iar Albu 'mpărat şi soţia lui pe Liliana şi s'au
dus în odăile lor.
- Fătul meu, a zis Floarea lui LeI', poate ai înţeles de
20 ce am venit împreună aici. Nu mai eşti copil, ai împlinit
douăzeci şi unu de ani, trebue să te căsătoreşti. Ţi-am găsit
o femeie cum nu se poate mai de potriva. .. noastră, cu­
minte, vrednică şi cu mare viitor. .. Ai înţeles pe cine?
- Nu mamă, a răspuns băiatul, care era cu gândul foarte
25 departe.
Pe Liliana ... Ce zici? .. Nu răspunzi?
Ba da, mamă! la ce?
La ce ţi-am spus ...
Ce mi-ai spus?
30 Ce fel, n'ai auzit tu când ţi-am spus pentru ce am
venit aici? că am hotărît să iei de soţie pe Liliana, fata lui
i}lbu 'mpărat.
Pe Liliana, cu?
Da, tu, pe Liliana !
35 A păi, asta, iartă-mă mamă, nu se poate.
De ce nu se poate? a 'ntrebat mama ne 'nţelegând.
Fiindcă eu am făgăduit să iau pe alta ...
Pe cine?
Pe Viorica Doamna, fiica lui Negru 'mpărat.
[294]
.1
&
"1
, ,
1
294 NUVELE ŞI SCHIŢE
Când ai făgăduit?
Acum şase luni când am fost la Curtea lor.
Cui ai făgăduit?
Ei.
5 Mama a îngălbenit şi a strigat:
- Şi cum ai Îndrăznit să făgădueşti fără voia mea, fără
voia Impăratului i' De când un copil care n'a rămas încă
sărman de părinţi poate să facă de capul lui ce-i place?
Şi de când un voevod care are să moştenească una din
10 cele mai mari împărăţii ale lumii are voie să pornească în
lume Încotro-i abate? .. Pe Viorica? fata lui Negru 'rnpă­
rat? ... Da stii câti feciori are si câtă împărăţie stăpâneste
acel crăişor �are s'� împopotonat şi el cu numel� de 'mpăr�t?
,du-te si trei zile călare ti-ajung să-i măsori în lung si 'n lat
15 întreaga împărăţie, dar' pe urmă 'ţi trebue tot �tâtea ca
să-i numeri prăsila ... îm-pă-rătească. Să nu te mai aud
cu asemenea copilării!
Totdeodată în altă parte a palatului Liliana spunea părin­
ţilor că ea, dacă e să se mărite, numai pe Mezin Voevod,
20 fratele lui Ler, îl ia - pe altul nu, că lui i s'a făgăduit
de-acum un an când a fost pe-aici, ori... merge la călu-
� • , I
garlc �. . . !
- Dar LeI' are să mostenească tronul celei mai mari
,
A ��··d 1 Iată !
îrnpărătu e pe . urne, ata.
25 -- Ş'apoi ? fiecare cu dreptul lui.
- Dar Mezin are să moştenească un mic ţinut, şi supus
fratelui. său, care o să aibă moştenitori, voevod de margine
în cine ştie ce munţi în veci o să rărnâie.
Ş'apoi? fiecare cu partea lui!
30 - Atunci! o să te duci la călugărie.
- Ş'apoi, fiecare cu norocul lui!
N'a fost chip s'o domolească 'n seara aceea pe 'ndărătnica
Liliana. - Ei! ea n'avea o mamă ca Floarea !
Când au ajuns LeI' cu maică-sa înapoi au găsit acasă pe
35 Impăratul şi pe Mezin întorşi de cu seara dela Curtea lui
Negru- Voevod. Fraţii s'au grăbit să se ducă a vorbi îm­
preună, iar Impărăteasa rămânând eu Impăratul i-a po­
vestit toate. Impăratul a râs si i-a povestit si el sotiei sale
cum Mezin nu vrea să. se 'nso�re cu Viorica, fiindcă 'a Iăgă-
[295]
POVESTE
295
duit Lilianei s'o ia pe dânsa, şi cum Negru-Vodă i-a răspuns
că Viorica lui nu vrea în ruptul capului să-I ia pe Mezin,
fiindcă fără ştirea părinţilor ea s'ar fi fost făgăduit lui Ler,
şi că el ca tată nu 'ridrăsneşte să calce pe 'inima fetei, că o
5 singură fată are... şi pentru nimic pe lume nu-i poate
strica hatârul.
--- Da, a răspuns Floarea, s'aştepte; fiindcă ai mei până
la urmă s'au învoit :' LeI' a stat la masă alături de Liliana,
a jucat toată seara numai cu ea şi, când s'au despărţit, fata
10 i-a dat băiatului o rămurică de liliac; şi la plecare i-a strigat
« Ler-Voevod să nu uiţi! )} şi până nu ne-am pierdut din ochi
el a privit tot înapoi la năframa ei care fâlfâia de departe.
-- Da, a răspuns Impăratul, şi Mezin a stat la masă ală-
turi cu Viorica, şi toată seara a jucat numai cu ea, şi când
15 s'au despărţit fata i-a dat băiatului un mănunchiu de vio­
rele, şi la plecarea noastră i-a strigat: « Mezin- Voevod, să nu
uiţi!» Şi până nu ne-am pierdut din ochi el a privit tot
înapoi la năframa care fâlfâia de departe.
- Statornicia tinereţii! a gândit Floarea zâmbind foarte
20 multumită.
,
- Ia ascultă! a zis împăratul trăgând cu urechea, şi au
mers amândoi să se uite pe fereastră, de acolo au văzut pe
flăcăi; - şedeau amândoi pe o laviţă; LeI' cânta din gură,
iar Mezin îl ţinea din harpă. Au bătut părinţii din palme
25 de mult ce le-a plăcut cântecul flăcăilor şi i-a chemat sus,
i-a sărutat, şi mama zice lui LeI', care purta la piept un
mănunchiu de viorele veştejite adus de frate-său:
- Care va să zică, ne-am înţeles! Tu iei pe Liliana.
- Nu mamă, iartă-mă, dacă e să mă 'nsor numaidecât,
30 eu iau pe Viorica.
- Ieşi! a strigat mama .
. Şi Ler a ieşit.
-- Tu, a urmat ea cătră Mezin care purta la pălărie o
ramură ofilită de liliac, tu eşti mai cuminte, tu ai să iei
35 pe Viorica, nu el, aşa vreau eu.
- Mamă, iartă-mă, a răspuns băiatul, dacă e să mă 'nsor
numaidecât, apoi pe alta decât pe Liliana n'o iau.
-. Iesi!
,
Si a iesit S,_1 Mezin.
, ,
21
[296]
296 NUVELE ŞI SCHIŢE
Impăratul a 'nceput să râză, par'că era lucru de râs.
Iar Impărăteasa a 'nceput să se plimbe de colo până colo
mai turburată şi mai învăpăiată decât o văzuse el vreodată,
şi cam de multe ori o văzuse, aşa încât strălucitul ei soţ
5 n'a îndrăsnit să mai zică o vorbă; s'a plimbat ea cât s'a
plimbat fierbând şi pe urmă s'a aşezat la masă şi a scris
în fuga mare, de scârtâia pana straşnic, două cărţi, le-a "n­
doit şi a trimis să-i aducă pe băieţi îndată dinaintea ei:
-- Acuma fără zăbavă trebue să plecaţi. Tu, Ler, să
10 mergi cu cartea asta la Alhu 'rnpărat ; acolo ai să petreci
până te chem eu înapoi; tu, Mezin, tot aşa, la Negru 'm­
părat cu cartea asta. Nici umbră de 'ndoeală n'am că veţi
şti să vă purtati cuviincios, aşa cum se cuvine fiilor lui
Roşu 'mpărat şi Floarei, mama voastră, care vă iubeşte şi
15 numai la binele vostru se gândeşte.
Au plecat amândoi, dar fiindcă scaunul împărăţiei nu sta
în mijlocul ţării ci cam la o parte, au trebuit aproape până
seara să meargă împreună pe aceeaş cale mare până la un
loc, unde era o cetăţue mică şi de unde să pornească a doua
20 zi dimineaţa, unul spre miazăzi şi altul spre miazănoapte,
precum li se poruncise hotărît.
Seara ajungând la cetăţue, s'au oprit să poposească şi
după cină mergând la culcare, ce le-a dat băieţilor în gând?
să încerce n' 01' putea să vază şi ei ce scrisese mama în căr-
25 ţile cu care-i trimisese.
Şi aşa le-au scos din sân şi uitându-se bine la scrisul de
d'asupra au rămas în mare nedornirire.
Nouă ne-a poruncit altfel: tu n'ai auzit?
- Ba da.
30 - Atunci se vede că e greşală; de grabă mama ţie ţi-a
dat-o pe a mea şi mie pe a ta.
- Să vedem, dacă se poate, ce spune 'năuntru.
Şi, fiindcă tot de grabă pe semne, Impărăteasa îndoise
numai cărţile şi nu le mai pecetluise, ei le-au deschis, şi au
35 găsit că şi cuprinsul se potrivea cu ce era scris d'asupra:
de prea strălucitul prieten Albu 'mpărat se ruga să-I pri­
mească bine pe Mezin, ca pe un copil al lui, iar credincio­
sului vecin Negru 'mpărat îi spunea între altele: nu mă 'n­
doesc că Ler- Voevod va fi cinstit preeum se cuvine ...
;.1
[297]
POVESTE
297
N'au asteptat să se lumineze bine de ZIUa si, urându-si
drum bu� şi petrecere frumoasă, au plecat flăc'ăii, nu cum
degrabă le poruncise greşit mama, Mezin spre miazănoapte
şi Ler spre miazăzi, ci cum sta limpede şi potrivit la carte
5 - Ler către Viorica, iar către Liliana Mezin.
După câteva zile stăteau părinţii înainte de culcare în­
tr'un pridvor fără să vorbească, şi le era dor de feciori
- că poate fi cât ele 'mpărat, părintele e tot părinte,­
şi împărăteasa a pus mâna la ochi, a stat aşa parcă ar fi
10 adormit, şi pe urmă zice:
Uite, eu văd acuma pe Liliana jucând cu Ler ...
-- Cum asta?
- Nu ştii? Ia pune şi Măria Ta mâna �a ochi şi gândeşte-te
acolo cu dor adânc, dar adânc de tot cât poţi mai adânc.
15 Impăratul şi-a rezemat coatele pe spetezele jeţului, şi-a
acoperit ochii cu amândouă mâinile şi s'a gândit cât a putut
mai adânc, şi pe urmă zice:
- Aşa e, da! Adevărat o văz pe Liliana, dar nu joacă
LeI' cu ea, joacă Mezin.
20 - Ba Ler! Nu vezi?
- Ba văz... Dar e Mezin... Uite!... uite! LeI' se
plimbă cu Viorica !
- Ba cu Liliana.
- Ei aş l . ..
25 Ba LeI', ba Mezin, ba Viorica, ba Liliana !
S'a cam îmbufnat împărăteasa şi zice:
- In sfârşit rămâi Măria Ta cu părerea Măriei tale, eu
rămân cu a mea. Hai să ne culcăm că e târziu.
Nu prea-i era somn împăratului, ar mai fi stat de vorbă,
30 dar după obiceiul lui a ascultat-o ca totdeauna.
In odaia lor de culcare ardeau zi şi noapte la icoane
două candele mari de argint, una 'n dreapta, alta 'n stânga,
alături de căpătâie. S'a închinat fiecare sub candela lui, şi
fără să mai schimbe alte vorbe decât ( somn uşor» s'au
35 aşezat la culcuş, şi n'a trecut mult ş'au adormit amândoi.
Despre ziuă, tocmai când era somnul mai dulce, ce să
se pomenească 'mpăratul? începe să geamă împărăteasa
grozav şi apoi să strige ca într'o pieire de moarte. Sare
'mpăratul din somn ş'o deşteaptă.
[298]
298 NUVELE ŞI SCHIŢE
�- Ce e? ,
Iar împărăteasa, cu ochii mari, luându-I strâns în brate
ca să se 'ncredinţeze că e aevea, oftează greu şi zice:
- Ah! ce vis am visat! si întorcându-se către icoane
,
5 se 'nchină.
-, Ce vis?
- Mi-e groază par' că să cţi-l spun.
Apoi trăgându··şi sufletul urmează: Se făcea că mă rătă­
cisem într'un palat pustiu şi 'ntunecos. Treceam dintr' o
10 sală într'alta căutând să dau de o ieşire, şi cu cât umblam,
,cu atât mă-rătăceam mai adânc. Era tăcere mare ... când
auz deodată 'n urmă greu trosnind podelele putrede ca de
pas de om ... Trec din sala aceea şi merg mai iute, paşii
vin şi mai iute după mine, tot mai aproape îi aud la spa-
15 tele meu ... M'a ajuns, dau să fug dar nu mă ţin picioarele.
Atunci m'apucă o mână uscată şi grea de umăr; îngheţ şi
caz în genunchi cu ochii închişi, dar îndată simţ că mă
ridică cineva cu putere, .şi când deschid ochii văd dinaintea
mea un pustnic sălbatic cu părul şi barba vâlvoiu, şi-mi
20 zice râzând urît: ,
- Ce? nu-ţi mai aduci aminte? Ori eşti mândră şi nu
mai vrei să cunoşti pe Irătiorul tău iubit, pe Verde 'mpărat?
- Frate, iartă-mă! iar ei m'a luat de mână şi râzând
mereu ca un nebun zice:
25 -- Vino să-ţi arăt ceva.
Si m'a dus într'o sală mare si acolo m'a poftit să şez
alături cu el pe-o laviţă de piatră, am şezut: el a făcut un
semn cu mâna si s'a arătat numaidecât o femeie sdren-
,
ţuită şi despletită, s'a aşezat jos în faţa noastră; a scos
30 dintr'o dăsagă un cap de om, şi a 'nceput să-I mângâie şi
să-I pieptene cu unghiile, şi să-I sărute ... şi ... era capul
copilului meu, al lui LeI' ... şi clipea din ochi. .. şi o săruta
şi el, şi pe urmă l-a pus la loc în dăsagă şi s'a făcut ne­
văzută.
35 Şi a 'nceput să tremure de groază şi până nu s'a făcut
ziuă bine şi n'a dat cu ochii de soare, nu s'a putut astâm­
păra.
Deacum îi era peste putinţă mamei să lase a o mai prinde
o noapte acasă; trebuia fără întârziere pentru liniştea sa
[299]
POVESTE
299
să-şi vază băiatul, şi astfel chiar în acea zi; n'a fost chip
să se 'mpotrivească Roşu'mpărat, împărăteasa a pornit ur­
mată de călăreţi şi de curteni spre unde ştia că-l trimisese
pe Ler. Zi şi noapte, fără. popas a tot umblat până când
5 a ajuns cătră seară aproape de cetatea de scaun a lui Albu
'mpărat, şi iată că la o înfurcătură de drumuri, de pe un
drum lăturalnic vede apropiindu-se cătră drumul ei o ceată
veselă de călăreţi tineri, care pe semne se 'ntorceau împo­
dobiţi cu flori de liliac dela plimbare în pasul cailor; cântau
10 cu toţii încetinel, iar pe deasupra tutulor se auzea în liniştea
cârnpiilor Un glas de fată mare. Când s'au apropiat una de
alta cetele la 'nfurcătura drumurilor, unul dintre tineri care
mergea în frunte alături cu fata cântăreaţă, zice:
- E mama, şi dă pinteni calului, fata după el, iar când
15 ajung în dreptul călăreţilor dinaintea trăsurii împărăteşti,
ridică mâna dreaptă şi strigă: « Opriţi ;,. Oamenii opresc.
Toţi stau. Cântecul încetează, flăcăul sare jos repede de
pe cal, ajută pe tovarăşa lui să coboare şi ea, şi a mândoi
dau fuga la trăsura împărătesei:
20 - Mamă, zice Mezin.
Dar mamei nu-i vine să-si crează ochilor.
Tu, Mezin! ce cauţi t� aicea? U nde-i Ler?
Unde l-ai trimes Măria Ta.
Unde l-am trimes eu? strigă nedornirită împărăteasa.
25 La Negru 'mpărat, răspunde Mezin- Voevod. \
Eu? pe Ler? la Negru 'mpărat?
Da, mamă.
Nu te-am trimes pe tine Ia Negru 'mpărat?
Nu, mamă, pe mine m'ai trimis aici la Albu 'rnpărat,
30 aşa scrie în scrisoarea Măriei Tale.
- Arată scrisoarea.
-- I-am dat-o lui Albu 'rnpărat.
Impărăteasa n'a mai zis nimic, a luat-o pe Liliana în
trăsura ei şi amândouă cetele arnestecându-se au pornit
35 împreună pe tăcute spre cetate.
La palat n'au dat tocmai peste veselie, căci Mugur­
Voevod era greu bolnav, încă mai dinainte chiar de sosirea
lui Mezin şi nu-i putea da cu nimic de leac. Cum a sosit
Floarea a cerut aşa de o doară lui Albu 'mpărat cartea cu
[300]
300 NUVELE ŞI SCHITE
caro-l trimisese pe Mezin, şi după ce încruntând sprâncenile
a citit-o din slovă 'n slovă şi iar a mai citit-o, s'a pătruns
că graba strică treaba; a 'nceput să râză singură, ridicând
din umeri: să vedem, a gândit ea, până unde merge norocul
5 lui Mezin! Şi 'ndată a mers să vază pe împărăteasa care nu
se deslipea o clipă dela căpătâiul bolnavului. A găsit-o zdro­
bită de veghere, moţăind pe un j eţ: lui Mugur- Voevod îi
fusese tare rău peste noapte şi toată ziua, deabia acum spre
seară atipise puţin. Aşa din ce în ce mai rău, până să nu
10 plece Floarea deacolo s'a stins bietul Mugur- Voevod la
vreo trei patru zile după astea, lăsând în adâncă mâhnire
pe toată. lumea şi mai ales pe biata mama lui.
Să vă povestesc despre jalea ei ... dar se poate cu vorbe
arăta atâta adâncime? Ori poate să fac şi eu ca alţi povesti-
15 tori? In loc să vă arăt scurt ce nenorocire s'a 'ntâmplat
femeii, să 'ncep a vă spune cu ce mi se pare acuma mie
c'ar semăna acea nenorocire de-atunci a unei împărătese?
Dar inima acelei mame se poate, pentru cine are vreme de
pierdut ca cititor, hârtie şi cerneală de pierdut ca scriitor,
20 asemăna cu un turn înalt pe (care grozavul cutremur îl nă­
��ieA �intr'o �guduit,:ra, făc!â�d din ,el� c.ar�, pân'adineori
IŞI malţa sprmten varful aurrt spre nălţimile albastre, o
grămadă pleoştită de bolovani sparţi, risipiţi fără altă soco­
teală decât nebunia oarbei intâmplări ... sau cu un sărman
25 plăpând gingaş trandafir d'abia 'nflorit, pe care viscolul
vrăjmaş l-a smuls cu cruzime din crenguţa lui subţirică,
spulberându-l mort cu fragedele-i foiţe smulse, în şivoiul
turbat, năvalnic, prăpăstios.". sau mai bine c'o mândră
stâncă de cremene, pe care trăsnetul năprasnic, într'o clipă,
30 a despicat-o 'n două, din frunte până 'n temeliile ei? ori şi
mai şi, cu un stejar plin de viaţă, pe care securea nemer­
nică . .. şi celelalte.
Cu care poftiţi să v'o asemăn, cu una, cu două, ori cu
toate odată? As putea-o face si-asa de hatârul d-voastră ...
, , ,
35 dacă de dragul cuvintelor am căutat anume să vă născo­
cesc o povestire. Dar nu credeţi a�ta. Eu dehatârul po­
vestirii caut într'adins cuvinte, cu care să v'o spun
cum mi-o închipuesc eu, cât mai degrabă şi mai limpede
pot.
[301]
POVESTE
301
Şi asta, fiindcă -- povestirea nu este ori este şi ea un
meşteşug? - Dacă nu este meşteşug, atunci ce să mai vor­
besc, dacă toată lumea o poate face; dar dacă este şi ea
meşteşug, ca toate meşteşugurile, ca, bunioară, ciubotăria,
fi apoi ia să vedem: ciubotarul cât de prost, oare de hatârul
sculelor lui (cuţite, pile, calapoade, .sule, ciocane, undrele,
ace şi câte şi mai câte, unele mai mari, altele mai mici),
oare de hatârul lor s'apucă să lucreze ciubote? ori de ha­
târul ciubotelor ia, numai la trebuinţă şi cuminte, sculă
10 după sculă? Apoi atunci, cum? ciubotăria care va să zică
să fie mai subţire meşteşug decât povestirea?.. Şi pe
urmă, când vă povestesc pe cât mă taie capul să fac meşte­
şugul meu, nu voiu să pat măcar cu unul dintre d-voastră
ce-a păţit odată un om şaşiu, pe care Într' o seară un călător
15 rătăcit l-a Întrebat Încotro s'o ia ca s'ajungă mai drept în
cutare loc, şi şaşiul i-a arătat aşa cu mâna într'o parte;
dar călătorul l-a Întrebat: Mă omule, spune drept, că mi-e
degrabă s'ajung până nuJnnoptcază : Încotro s'apuc? În­
cotro mi-arăţi cu mâna, ori Încotro te uiţi cu ochii? ..
20 Aşadar, destul e să vă spun că oricât de nevolnic de viaţă
fusese Mugur copilul ei, pe 'mpărăteasa aşa jale a cuprins-o
încât, fără să se fi bocit grozav, ba chiar zârnbind uneori,
nu mult după aceea din asta i s'a tras şi moartea ei. Dar
înainte de moarte s'a 'ndurat Milostivul de ea si i-a trimis
25 o mare mângâiere: fiică-sa Liliana Doamna s'a �ăsătorit cu
Mezin- Voevod, şi auzi Dumneata! zi cu zi la nouă luni În
eap a născut cocon frumos pe care biata bunica l-a botezat'
Mugurel -- şi vesel copil! Când l-a cufundat Mitropolitul în
cristelnită, el, în loc să sbiere ca alţi copii, după groasnicul
30 obiceiu prost al acestor îngeraşi nevinovaţi, el a 'nceput să
râză ca o călugăriţă gâdilată... A râs toată lumea, iar
1. P. S. zice:
--- Ei, aşa băiat îmi place şi mie! să nu-i fie de deochi!
ăsta o să iasă un bărbat şi jumătate.
35 Ei! n'ai ce-i face! Asa e lumea noastră: bine si rău, rău
, ,
si bine! Dumnezeu a dat odată de toate din destul cu ridi­
�ata " iar omul tot cântăreste cu măruntişul ; si vine' cântar
, , , ,
după cântar; marfa tot aia şi cântarele tot altele, unul
bate mai la dreapta, altul mai la stânga, unul simte mai
[302]
302 NUVELE ŞI SCHIŢE
mult, altul mal puţin; dar să tragă vreunul drept de tot;
adică fără greş de loc, peste putinţa omului! Ei! ş'apoi!
mai la urmă ce supărare poate încăpea? Cânt arul fiecăruia
tot pe el îl înşeală, şi dacă-l înşeală tot într'o parte, nu
5 când într'una când într'alta, va să zică îi iese omului tot ..
deauna socoteala la fel. .. Numa dacă n'o fi omul asa de
sec să nu crează 'n cântarul său, ci să umble prin vecini
luând împrumut cântarul când dela unul când dela altul. ..
Sunt şi d'ăştia destui, cari ard lumânare în toate serile
10 să-şi facă socoteala cât a păgubit el ziua după atâtea cân­
tare streine, nu cât ar fi câştigat după cântarul lui.
Dar, în sfârşit, să lăsăm nimicurile astea negustoreşti, cu
socoteli şi cântare, şi să ne'ntoarcem mai bine la povestea
noastră.
[303]
1
ţ
I
v
RAZBUNARE
.
de Carmen Syl�a
Noapte senină cu stele. Din văi se ridică încet răcoare.
Oltul urlă între doi pereti înalti de stâncă, sorbind în
5 valurile lui şivoaiele spumoase �e se prăvălesc de prin
ponoarele munţilor.
La gura unuia dintre şivoaie se arată o mogândeaţă
neagră, umbra unui om înalt, par'că şi mai înalt p'în
întuneric. Deodată se iveşte şi luna şi îneacă valea cu
10 lumina ei albăstrie şi curată, întunecând şi mai mult um­
brele în care s'a ascuns tainicul drumet. Lumina se ridică
să domnească peste odihna satelor, peste somnul pădu­
rilor care răsuflă încet, şi 'n răcoarea umedă a livezilor
adie mirosul de maldăr cosit.
15 Trecătorul necunoscut se abate de pe potecă şi trece 'n
lături printr'o livede unde se odihnesc nişte vaci. Vreun
hoţ de vite, nu mai încape vorbă.
E un om drept ca braduI, vânjos şi uşurel la mers, îm­
brăcat cu un mintean sur. In brâul lat de curea, poartă
20 arme; e încălţat cu cisme cu carâmb peste iţarii albi de
abil. Pălăria de pâslă, în care a 'nfipt o floare de câmp,
acopere nişte plete lungi şi ascunde fruntea curmată cu o
dungă dreaptă şi două sprîncene stufoase sub cari scân­
teiază nişte lumini ca jeraticul. Să fure ori să omoare?
25 Ce-o fi vrând?
Mai întâiu îşi răsuceşte mustaţa cu dejtele lungi şi ner­
voase; apoi scoate din brâu un cuţit şi o frânghie.
Fără sgomot, încet-încet, s'a apropiat de-o vacă. Dinţii
lui strălucesc cu un zimbet fioros şi nasul i se coroiază
30 ca ciocul vulturului.
[304]
, ,
304 NUVELE ŞI SCHITE
{< Tot pot scoate eu o pereche de opinci din pielea ta »,
şopteşte omul. Leagă bine picioarele vitei şi 'ncepe se
croiască o bucată lată 'n patru colţuri de pe coastele vii ...
O mugitură din adânc se pierde p 'între dealuri: omul
5 nici n'o aude par' că. Vita se cutremură şi se sbuciumă
sub lucrarea tăiuşului ascuţit: omul jupoaie partea de
piele ce şi-a ales şi apoi o taie pe din două.
Sângele ţâşneşte şi se scurge pe iarbă. Omul îşi ia frân­
ghia, merge de spală cele două petece de curea crudă în
10 şipotul de-aproape, le face sul una peste alta, le vâră 'n
brâu şi piere iar în întunerec.
Luna îşi urmează cărarea ei ştiută, aruncând pe dea­
supra stâncilor sălbatice priviri adânci către Olt. Valurile
creţe şi spumoase sclipesc şi aleargă la vale în răcoroasa
15 lor clocoteală. Ele nu ştiu nimic; nimic n'au văzut, n'au
auzit nimic valurile repezi şi spumoase.
Acuma omul nostru a ajuns la pragul colibei sale; ri­
dică clanţa. Innăuntru, în loc de pat, e o laviţă de lemn
rezemată de zid. Nevasta tânără. nu doarme. A aprins
20 făclia dela Paşti şi cu mâinjle la piept, cu ochii ţintă, se
închină.
Sânge pe mâinile lui bătbatu-său! Dă un ţipăt. Omul
incepe să râză. '
« N'ai teamă Ancuţo! Mi-am tăiat numa o păreche de
25 opinci din vaca a albă. Lasă că 'i am eu grije şi de pie­
lea lui! ».
Şi zi când astea, stinge Ieştila cu vârful dejtelui şi se
trânteşte îmbrăcat pe Iaviţă. Obosit cum este, adoarme 'n­
dată.
30 După două-trei ceasuri, luna se acopere, cerul se 'ncarcă
de nori... Deodată porneşte un vânt puternic, urlă pe
întinsul tăcut, bate din toate părţile coliba, îi sguduie
bârnele înveliş ului şi cercevelele dela Ierestruici, răstoarnă
nişte ghiveciuri de flori din tinda de afară şi deşteaptă
35 copilul care doarme 'n copaia lui atârnată de frânghii
în tavan.
Lângă vatră, în tindă, sare din somn drept în picioare
o fată tânără. Se repede şi 'ncepe să sufle în tăciunii stinşi
ca să aprinză lumina.
1
t
1
i
[305]
RĂZBUNARE
305
5
10
15
20
25
30
35
Chipul ei luminat de flacăra roşietică a tăciunilor amin­
teşte trăsurile omului de-adineaori: nasul tot coroiat, ochii
îndrăciţi înfundaţi, fruntea plină de voinţă îndărătnică, şi
părul negru ca funinginea şi lăsat pe spate în plete neregu­
late care-i cad până în jos de genunchi.
Când voinica asta sălbatică se ridică drept în prcioare,
atinge cu mâna 'n tavan.
Ascultă .... tresare. .. A ţipat copilul.
« Ancuţo, nu vrei lapte pentru micuţ? întreabă ea pe
� 'A
cumnata-sa p In uşe.
« Da, Sando; da nu s'o fi năcrit de furtună?»
Sanda gustă laptele - nu era stricat -- şi '1 puse la foc.
Pe urmă dete oblonul dela ferestruică într' o parte, să vază
ce-i afară.
Sub cerul plumburiu, vântul gonea vârtejuri de ţărină
în care s'amesteca mirosuri pătrunzătoare de ierburi şi
flori de munte. O tăcere... apoi o spintecătură orbitoare
pe cerul negru ... ş'apoi, după o răsuflare, glasul uriaş al
trăsnetului.
Fata 'şi făcu cruce; închise oblonul şi trasecrăticioara
dela foc. Turnă dintr' o ulcică 'n alta laptele prea 'ncins ...
Nerăbdarea îi încrunta sprâncenile îmbinate.
Copilul plângea tot mai tare; dar răpăiala grindinei şi
duduiturile tunetelor îi acopereau glasul slab.
Când Sanda t.recu în odaia de alături cu lapte 'ncropit,
găsi făcliuţa de Paşti aprinsă. Copilul nu se putea îm­
păca -- sânul mamii era sleit.
« Doamne! de ce m' oiu fi speriat eu aşa tare alaltăieri?
1 '1 bun ! S" 'M .
ce apte aveam. ce apte un. . .. ,1 UIte-acuma ... ; . arca
Domnului, ce fulgere l »
Fata ridică din umeri cu dispreţ.
« Ce eşti aşa fricoasă, Ancuţo? »
Bărbatul se sculă într' o rână:
« Lasă că ţi-a plătit el spaima ta ! » mormăi el printre dinţi.
« A plătit-o; da nu'mi capăt eu laptele înapoi. Incă
de-acu încolo o să-mi fie şi mai frică; .. Doamne, cum tună l :
Şi mama şi copilul erau cu părul bălan ca fuiorul şi
amândoi cu ochii ca vioreaua. Fiindcă tremura biata fe-
[306]
306 NUVELE ŞI SCHITE
mee din toate încheieturile, cumnată-sa, Sanda, luă pe
copil în braţe şi-i dete să bea. Pe urma, ridicând ochii
spre frate-său, îi văzu mâinile mânjite cu sânge.
« L-ai răpus, Dragomire?» întreabă ea scurt.
5 Omul zâmbi şi zise, întorcându-se către nevastă-sa An-
cuta:
� Incailea Sanda, nu-i fricoasă ca tine.»
« Da, fireşte, urmă Sanda, nu mi-e frică. Numa, daca
l-ai răpus, ar fi mai bine de tine să treci muntele dincolo ...
10 Să puiu şaua pe cal?»
« Aş! răpus!... i-am ciupit numa o ţâră din vaca a
mai frumoasă, să-i înţarce şi ea cum a 'nţărcat Ancuţa
când cu focul pătulului.
« Aoleu! oftă nevasta clătinând din cap... Da el ...
15 ce-o să ne facă ... »
« Om vedea. .. Şi dacă-i vorba, ce ne-o 'face, i-orn plăti
cu vârf şi 'ndesat )}, zise fata.
Copilul adormise în braţele voinice ale Sandei. Ea îl
puse la loc în copaie, apoi mângâiă binişor pe cumnată-sa
20 Ancuţa ca să o liniştească şi trecu dincolo în tindă la vatră.
Aci înveli focul sub spufăşi se trânti la culcuşul ei,
unde pe dată adormi adânc. Afară furtuna se depărta
mereu şi, Ia lumina lunii; sclipeau frunzele şi firele ude
de iarbă ca nişte pietre nestimate.
25 De ce jupuise Dragomir vaca lui Pârvu, învăţătorul,
de vie? Pentrucă Pârvu dăduse foc pătulului lui Dra­
gomir. Dar Pârvu de ce făcuse asta? De ce? Pentrucă
era ceartă şi goană veche Între cele două neamuri ale lor.
Din moşi strămoşi se povestea în sat fel de fcl de rele ce 'şi
30 făcuseră unii altora, şi din când în când urma Între ei
alte grozăvii nouă. De aceasta biata Ancuţa trăia tot cu
frica'n sân. Noaptea aceia, nu putuse închide ochii de
groaza închipuitelor urmări a acestei din urmă răz­
bunări.
35 A doua zi dimineaţa, Pârvu, învăţătorul, după ce-i tre-
cuse fumul ţuicii de cu seară, intră în clasă. Era o odăiţă
foarte strâmtă pentru iarnă, şi vara era aproape goală:
Astfel, acuma, găsi în clasă d'abia câţiva copiibetegi,
copii care nu 's buni de nimica la muncă.
[307]
RĂZBUNARE
307
Invătătorul se purta îmbrăcat ţărăneşte, deşi trăise
câţiva ani în şcoli la Craiova, unde chiar fusese de mai
multe ori premiu'ntâiu la examen. Era înalt cât un mal;
ochii cenuşii şi aprinşi ca nişte scântei; părul tuns soldă-
5 ţeşte; şi când era vorba de ţinut o cuvântare, apoi nu-l
Întrecea nimenea. Din pricina talentului lui oratoric Îşi
câştigase o mulţime de admiratori printre săteni.
« Mă rog, vorbeşte din carte, n'ai ce-i face! » ziceau
oamenii, cari se uitau la el cu tot respectul.
10 In ziua aceia se sculase cu arţag, de aceea copiii tre-
murau ca varga aşteptându-i Întrebările.
« Florico ! » strigă dascălul.
O fiinţă. pipernicită se ridică din bancă. Şuviţe de păr
încâlcit îi cădeau pe ochi acoperindu-i chipul gălbejit. In
15 picioare, numărând silabele pe degete, ea clăpăi pe neră-
suflate o fabulă fără să priceapă boabă.
Dascălul nici gând n'avea s'asculte.
Se isprăvise fabula. .. O tăcere ...
« Zi 'i mereu 'nainte! » şopti un băeţel la spatele fetii. r
20 Şi fata începu altă bucată-aleasă. Şcolarii trăgeau cu
coada ochiului la chipul gâdelui, prefăcându-se că se uită 'n
carte.
Pârvu sta dus pe gânduri... Pe o fiinţă 'n lume ar fi
iubit-o şi el - pe frate-său, pe Voi nea ... Acu vreo câteva
25 săptămâni, găsise pe bietul Voi nea răpus în pădure ...
De-atunci încoa, îi vedea trupul mort aevea. In toate
serile îsi înneca aducerea aminte în ţuică, dar cum îi trecea
fumul 'a doua zi, amintirea groaz�ică se 'ntorcea la loc,
mai grea, mai ne 'mpăcată, şi atunci nu mai vedea, nu
30 mai auzea nimic altceva - Voinea mort, răpus de duşmani!
Acu -- umblă iar pe drumul cunoscut, pe unde venea 'napoi
dela târg, vesel, ducând lui Voinea un pachet de tutun, - că
ţinea la bietul Irăţine-său, nu ca la un frate, ca la un co­
pil şi când se 'ntorcea acasă, nu vrea să vie cu mâna goală.
35 Se 'nserează; umbra dealurilor se 'ntinde tot mai tare
în drumul lui, la o cotitură a potecii, drumetul dă cu ochii
de un trup de om culcat pe o lespede şi cu capul rezemat
de un tr.unchiu. Tot apropiindu-se, i se pare că e frate-său ...
Da de ce-o fi stând aşa? .... Doarme? ..
[308]
308
NUVELE ŞI SCHIŢE
. Ce ţeapăn! ... Atunci, cuprins de un fior, iuţeşte mersul ...
Da, e frate-său -- Voinea! ... Pipăie-l-e- rece ca ghiaţa; uită-te
bine, - ochii duşi în fundul capului! Un răcnet ! -- un răcnet
să-i crape pieptul! Incepe să-I sguduie, să-I cheme pe nume:
5 . ({ Voineo, neică ! Voineo! De geaba! Omul pricepe bine că
l-a lovit, când vede o rană mare între umerii flăcăului.
De geaba'l mai strigă - Voinea nu mai vrea să răspunză.
Pârvu cade în genunchi şi începe să se bocească şi să
se vaite ca muierile. Puţin stă aşa, şi odată-i fulgeră prin
10 minte un gând, care-i svântă izvorul lacrimilor. Ia voi ni­
ceşte în cârcă pe mort şi-l duce acasă ...
Astea treceau acu prin capul Încruntat al Învăţătorului
în vreme ce şcolărita îi bârîia mereu lecţia pe de rost.
Copila ajunsese la un fragment din istoria ţării, unde
15 spunea cum Vlad-Vodă Ţepeş îşi răzbuna se de grozav
asupra boierilor necredincioşi, punându-i să care piatră
şi var pe un colţ de stâncă prăpăstios, ca să zidească o
cetăţuie.
La povestirea cruntei răzbunări, învăţătorul îşi înălţă
20 capul; de pe fruntea lui picau broboane mari de sudoare.
Si el trebuia să-si răzbune; stia el bine cine stătuse să
răpue pe Voinea ( / '
Acu, ce mai una ş'alta? Pârvu dăduse foc la pătulul
lui Dragomir."" Dar, cu câteva chile de porumb, nu se
25 plăteşte viaţa unui flăcău... Nici vorbă, Dragomir îl
omorîse pe Voinea. Flăcăul înjurase la horă într' o du­
minică, pe Sanda, şi e,a ieşise din joc; plecând acasă foarte
Încruntată, Sanda arătase pumnul şi morrnăise nişte ame­
ninţări vajnice.
30 Pârvu se lovi peste frunte... Nu carecumva I-o fi 'n-
junghiat pe Voinea chiar Sanda?.. Nu se poate. Era
. . 'f' . � 1 ., O
VOInIC. •. n ar I putut ca o muiere sa- pue JOs .•••
muiere!. " La gândirea aceasta ruşinoasă, învăţătorul
simti că'i vine ameteală. .
35 E�a departe de t�t de şcoala lui. Glasul hăiguit al şco-
Iăriţii se contopea în gândullui cu vâjiala gârlii ce se ros­
togolea repede de vale prin mijlocul satului către Olt. In
mintea omului nostru, era un fel de vârtej: Voinea co­
pil; ... tata, popă 'n sat; ... tata lui Dragomir şi al Sandii,
[309]
RĂZBUNARE
309
vecin îndrăcit, moşnean harţăgos... Şi omorul nelegiuit
de care tot mai povestesc din când în când bătrânii de
demult.
Popa vrea să-şi răzbune... De ce?.. Ei! De unde
5 poate şti Pârvu ... Destul că într'o zi moşneanul se 'n­
torcea călare dela târg. Tocmai se 'ntâmplase în ziua
aceia să-şi spele oile, şi nu luase cu el nici o armă. La o
cotitură a drumului se 'ntălneşte cu alt călăreţ; d'abia
are vreme să-I cunoască cine e - e chiar vrăj maşul lui de
10 moarte - care a şi scos pistolul dela brâu. Repede dă pin­
teni calului şi sboară 'n goana mare. Popa cârmeşte 'n 10<:
şi se ia după. el. .. O să-I ajungă .. ' Iacă biserica ... Fu­
garul sare jos de pe cal, dă năvală nebun în sfântul locaş
şi gâfâind cade la picioarele .iconostasului, pe care'l apucă
15 strâns în braţe. Popa, uitatul de Dumnezeu! îşi repede
calul în amvon, trece pragul călare şi trage asupra moş­
neanului; sângele ţâşneşte pe sfintele icoane şi pe lespe­
zile reci ...
Pe popa I-au răspopit, ras şi 'nchis pe toată viaţa; şi
20 bietul Pârvu! a rămas băetanul să crească el pe frate-său
Voinea, care era mititeluţ.
In vreme ce visează învăţătorul la toate astea, şcolă­
riţa spune şi iar spune mereu din cartea ei pe de rost;
copiii ceilalţi unii scobesc băncile cu cutitaşele, alţii scâr-
25 ţîie pe plăcile lor, şi scuipă şi şterg cu mâneca, şi iar scâr­
ţîie; la ferestrele prăfuite bâzîie muştele; aerul e greu, şi
.-' cei mai micuţi cască şi se 'ntind a ploaie.
Deodată se deschide uşa de perete şi un flăcăiandru,
un baciu tânăr în cămaşe, cu bâtă, căciula la o parte pe
30 pletele lui lungi, intră d'abia trăgându-şi sufletul:
« Dom'le, săi! vaca 'mnitale dom'le! ... »
« Ce vacă, mă?» întreabă Pârvu tresărind.
« Vaca 'mnitale ... hai! degrabă!»
Bucuria şcolarilor c'au scăpat de ceasul clasii. Şi nu numai
35 atât, mai era şi o întâmplare de sensaţie, care trebuia
văzută de-aproape. Năvăliră cu toţii la uşe după profesor,
şi ghionturi şi brânci, şi se repeziră toţi afară strigând
care mai de care.
O mulţime de oameni din sat s'adunaseră la imaşul lui
[310]
310
,
NUVELE ŞI SCHIŢE
« Domnul )}. Aci vaca, sforîind turbată de chinul rann şi
de ciupit.urile muştelor care se strânseseră pe carnea ei vie,
smăcina iarba şi pământul cu coarnele, se tăvălea şi arunca
ţărână eu picioarele în ochii bietului viţel, care cerea să
5 sugă. Din ochii ei holbaţi, din privirile ei pierdute, vrea
par' că s' arunce scântei de imputare oamenilor pentru
crunta suferinţă, cu care plătea ea nevinovată ura din-
tre ei. '*
Pârvu, cu tot sângele'n cap, fără să ştie bine ce face,
10 schimba mereu frunze mari de lip an verde udate, pe rana
vitei. Veniseră o sumă de femei eu copiii în braţe. Cu ca­
petele acoperite 'n mara mele lor albe, ele steteau de jur­
împrejur, drept în picioare, cu gravitatea matroanelor ro­
mane chemate să se pronunţe. Copiii se 'nghesuiau împre-
15 jurul vitei şi « Domnului »; dar tăceau sfioşi, temându-se
şi de o nouă sbuciumare a dobitocului şi de încruntarea
învăţătorului. Pe iarbă şi 'n tărină se svânta sângele negru.
In capătul potecii, se arătă atunci Sanda, drept în bă­
taia soarelui, cu fruntea sus,' cu furca 'n brâu şi fusu 'ntre
20 degete, fără să sprijine măcar urciorul smălţuit pe care-I
ţinea sus pe cap. Fota roşie, strânsă bine la mijloc cu be­
tele, îi înfăşura în cute mişcătoare trupul plin. Chipul ei
pârlit de soare şi vânt; sprâncenele negre şi 'mbinate, ex­
presia. întreagă a fizionomiei şi mersul ei drept şi sigur,
25 toate dedeau acestei fete o înfătisare aspră. dar măreată.
Tocmai deaceea flăcăii din sat n� �e prea lungeau la glux'nă
cu ea, pentrucă la orice îndrăsneală, ea ştia să le 'nchiză
gura scurt cu două vorbe, mai arzătoare ca două palme.
Sanda, nemişcată, cu privirile mari şi liniştite, se uita
30 la vita canonită, şi fără să lase a se lua aminte, trăgea
cu coada ochiului la Pârvu ... Numele lui Dragomir, fra­
tele ei, se auzi în mulţime, deocamdată mai şoptit, apoi
din ce în ce mai tare. Şoaptele sporeau, şi o grămadă de
lume se strânse 'rnprejurul Sandii; începură s'o strângă
35 de-aproape şi s'o întrebe răspicat.
Pârvu o văzu şi el însfârşit pe fată. Trecu printre oa ..
meni şi se opri drept în faţa ei: fulgere sclipiră în ochii
amândurora.
« Dragomir mi-a făcut-o! » zise învăţătorul scrâşnind,
[311]
RĂZBUNARE
311
I
I
Sanda tăcu.
« Zi tu că nu-i aşa, dacă poţi!» adăogă el.
Sanda nu zise nici o vorbă, şi se uită drept în ochii lui.
« Ci spune odată! ori vrei să-ţi pui mâna 'n gât! »
5 Ea-l măsură din cap până 'n picioare, şi răspunse liniş-
tită si rece:
,
« Să-mi pui tu mie mâna 'n gât? Nu crez treaba asta!
Tu să mergi să dai foc, noaptea, ca hoţul, la pătulurile oa­
menilor, că de-atâta eşti bun l »
10 . Şi dând într'o parte binişor lumea se duse p'aci 'ncolo,
fără să se mai uite 'napoi.
Pârvu se făcuse vânăt, şi scrâşnea mereu:
« Las' că mi-o plăteşti tu! ... »
« Stii tu una? îi zise un mosneag. De ce n'o iei tu de
, ,
15 nevastă pe fata asta, mă flăcăule?.. E fată voinică şi
harnică ... si s'ar isprăvi odată si dusmănia asta 'ntre voi ... »
«Eu ?pe e�? de nevastă? .. M�i bi�e mă dau de mal în Olt 1»
Lumea se strecura, unu] după altul, fiecare pe la dara­
verile lor. Copiii cum văzură că rămân singuri cu dascălul,
20 o şters eră la sănătoasa.
Pârvu rămase lângă vaca lui chinuită de friguri şi el
cu friguri în suflet. Ii răcorea botul şi limba cu apă proas­
pătă. Stând la gânduri ce să facă: s'o mai îngrijească, ori
s'o 'njunghie şi să-i isprăvească odată canonul.
25 In vremea asta Sanda ajunse la fântână. Ea apucă
lanţul şi 'ncepu să coboare găleata printre ghizduri; o
umplu cu apă, şi o trase voiniceşt.e afară. Imprejurul ei
nimica, nimic până'n zarea. depărtată plină de lumina
soarelui.
30 Sanda era frumoasă! şi... ştia că e frumoasă.
« A! Pârvule , Pârvule, nu te-ar feri Dumnezeu să-mi
cazi tu mie odată 'n mâ'nă! 1)
Şi se gândea că nu-i zisese destul, c'ar fi trebuit să-I
arză mai rău, să-I fi făcut de râsul satului întreg... Ei
35 nu spuseră o vorbă măcar de hrana lor dată flăcărilor;
şi el pentru o boală de vită sculase obştea 'n picioare,
înjura şi sbiera - că era procopsit, om cu capul mare, în­
văţat la carte! Şi ăilalti, proştii, îl ascultau cu gura căs­
cată par' că le-ar fi citit din vanghelie.
[312]
312 NUVELE ŞI SCHITE
Pe chipul Sandii se resfrângea sălbătăcia gândului şi
constiinta unei energii extraordinare. In adevăr fata ceea
avea o energie de speriat, care ajunsese de poveste. Dra­
gomir, frate-său, de câte ori zicea: « Cât o fi soră-mea, Sanda,
5 nu mi-e frică!»
Intr' o noapte îi călcaseră hotii : cine i-a pus pe goană? ...
Sanda ...
Alta s'alta era Ancuta - slabă de înger !
, ,
« Ce ţi-e iar!, îi zise Sanda intrând în bătătură cu cofa
10 plină. Iar ăi fi plâns?»
« N'am. plâns, Sando, .răspunse femeia mâhnită şi îngri­
jată; dar tare m'a apucat groaza; am auzit că Pârvu
umblă ca un turbat - spune la toată lumea că are să ne
puie la toţi capul l i
15 Sanda dete din umeri.
Tocmai atunci, popa trecea pe uliţă.
« Bună vremea, nevastă ».
« Sărut mâna, taică părinte ».
« Da ce mai făcu iar bărbatu-tău Dragomir, ai? »
20 « Ce, taică părinte? »
« Ce « ce »? tu nu stii ef�?.. Vaca lui Pârvu ».
« Care vacă? » , I
Femeea se făcu galbenă la faţă şi începu să tremure
din toate încheeturile.
25 « Ia nu te mai face, zise popa, par' că lumea nu ştie ».
« Doamne! taică părinte, da p'ale altora de ce nu le
mai ştie lumea? Pătulul nostru care ne-a ars... de! ce
zici şi sfinţia -ta? »
« Uite, eu vă spuiu că nu-i bine, fata mea; mai gân-
30 diţi-văşi la Dumnezeu, că o să 'nfundaţi, până la urmă,
ocna ».
Şi popa plecă 'nainte, dând din cap.
« Ce-ţi spuse bărhăria de popă, Ancuto ?» întrebă Sanda.
« Că să ne mai gândim la Dumnezeu, ca să nu 'nfun-
.35 dăm ocna ».
« Bună vremea, fetelor », zise un glas străin.
Amândouă se 'ntoarseră spre uliţă. Era primarul.
« Nu cumva, întreabă omul, s'or fi găsind p'aici, pe la voi,
.două petece de piele de vacă vie, că le caută stăpânul vitei ».
[313]
RĂZBUNAR'E
313
« Nu se află, răspunse Sanda; dar bine că-mi aduseşi
aminte: dumneata unde erai mai alaltăeri când ne-a ars
pătulul? »
« Alaltăeri? . .. eram la târg ».
5 « Apăi de ... eu gândesc că tot p'acolo pe la târg 01' fi
şi petecele ălea de le cauţi dumneata. Dacă te-i mai duce,
poate l' ei găsi ».
Pieile erau la loc sigur, în argăseală.
« Sluga! spune lui frate-tău multă sănătate, numai să
10 bage de seamă că mai e şi judecată şi dreptate pe lumea
asta », zise primarul urmându-şi calea.
« O doamne! judecata şi dreptatea - dacă nu şi le face
omul singur i . .. » mormăi Sanda.
Peste două-trei zile după asta, Sanda căuta să pornească
15 la o moşie mai departe, să vânză nişte pui de găină. Dra­
gomir plecase cu calul după scânduri la deal, şi ea rămă­
sese să meargă pe jos. Işi luă puii legaţi de picioare pe
cobiliţă şi porni printre lanurile de ovăz aurite, care scli­
peau în bătaia plină a soarelui de vară. D'abia adia un
20 vânt uşor care făcea să joace în zarea încinsă dogoarea
lui Cuptor. Era o cale bunicică până s'ajungă în pădure.
Fata grăbea mereu.
In sfârşit iacă şi pădurea cu cărarea ei umbrită.
Umblase acuma prin umbra răcoroasă cât umblase, când
25 . i se păru că nu e singură acolo, par'că venea cineva în
urma ei. Până să se 'ntoarcă să. vază cine-i, Sanda simţi
la spatele ei aproape o suflare caldă şi gâfâită.
Pârvu !. .. o ajunsese de pe urmă.
Fata dete să se 'ntoarcă, dar n'apucă să ia 'n mână
30 cobiliţa de pe umere şi se pomeni doborîtă cu faţa la pă­
mânt, strivită pe rărunchi de genunchii învăţătorului.
Pârvu trase cuţitul dela brâu... Când Sanda auzi Iâ­
şiitul tăiş ului ieşind din prăsele, se gândi c'atât i-a fost
ei să-i fie!
35 In ameţeala ei, simţi cum îi desface de pe cap coadele,
cum le răsuceşte pe mână şi cum le taie din rădăcină ...
Intr' o clipă duşmanul îşi făcu isprava. Cu cele două coade
tăiate el începu să lovească pe Sanda care se svârcolea
ca o şopârlă călcată pe cap.
22'
[314]
314 NUVELE ŞI SCHIŢE
« Na! urlă duşmanul, mai na! Să te saturi sămânţă
spurcată! »
Şi la fiece cuvânt, o lovitură de gârbaciu. Toate sbuciu­
mările ei fură de prisos. El Încetă numai după ce osteni.
5 Biruită, fără un pic de putere, Sanda Îşi afundă capul
în ţărînă, unde stete fără să sufle, fără să mişte, mai
moartă.
Atuncea, Pârvu se ridică 'n sus. Sângelc i se Întoarse
în obrajii şi buzele albe de mânie. Sanda se ridică şi ea.
]0 El stete drept în faţa ei aşteptând-o să se năpustească
asupra lui ca o fiară nebună;
Dar nu. " Ea se rezemă de un copac, şi acoperindu-şi
ochii cu mâneca, porni pe plâns înecată de cea mai adâncă
obidă copilărească.
15 El rămase asemenea nemişcat în picioare, plimbându-şi
privirile dela coadele, pe cari le ţinea încă 'n mână, la
basmaua galbenă ce-o smulsese din capul Sandei, arun­
cată cât colo pe muşchiul verde, şi asupra căreia tremura
prin dâra unei raze de soare umbrele frunzelor de gorun.
20 Deodată privirea lui se oprj asupra Sandii -- era frumoasă
fată Sanda - şi par' că din coadele ei tăiate trecu prin dejtele
lui ca un fior ee-l furnică/ d'alungul braţului şi i se opri
în inimă, înnecându-i răsuflarea ...
A biruit-o!.... S'a isprăvit!... A necinstit-o pe biata
25 fată, aşa că nici leac, nici descântec nu-i mai pot folosi ...
Nu cu o vacă, cu o cireadă întreagă şi tot nu se poate
pune la loc cinstea pierdută - coadele nu cresc la loc de
azi pe mâine.
Se aştepta la orice din partea acestei fiare nedomesti-
30 cite; s'o apuce turba, să se repează să-I străpungă cu un
cuţit punându-şi toată viaţa ei la mijloc, să năvălească
cu cohiliţa să-i crepe capul, ori să-I apuce cu dinţii; _. nu
i-ar fi trecut p'în gând că Sanda are să stea mută şi amă­
rîtă după atâta ocară, de care chiar el simţea că i s'a sgu-
35 duit sufletul.
Sanda se şterse la ochi cu mâneca; se aplecă deşi luă
basmaua; se legă strâns la cap din ceafă până pe sprin­
cene şi, fără o vorbă, fără o privire către duşmanul ei,
porni iute în desişul pădurii unde se făcu nevăzută.
[315]
RĂZBUNARE
315
Pârvu, neştiind la ce să se hotărască, se uita mereu la
coadele cu care rămăsese 'n mână. ee-o să facă el cu ele?
Să le lase 'n pădure? Să le dea pe apă? .. Nu; le 'ndoi
frumos una peste alta, coadele cele bogate, şi le vârî în
5 sânul cămăşii la piept. Apoi se 'ntoarse 'n sat fluerând
aşa un cântec, orice cântec o fi, cum flueri ca de urît, par' că
nu s'ar fi 'ntâmplat nimic.
Dar purta 'n sân' coadele Sandii, a căror frecare dulce
şi ciudată semăna cu o mângâiere, o mângâiere duioasă
]0 şi caldă. Ajungând acasă, îşi deschise dulapul, puse cu
multă grije tocmai în fund, între premenelile curate, tro­
feul luat dela « biata » Sanda, coadele cele frumoase, după
ce se uită odată lung la ele. Apoi încuiă dulapul bine,
împotriva obiceiului său, fiindcă n'avea doar nimica de
15 preţ; luă cheia, ş'o băgă în chimir.
Soarele se cobora dela asfinţit aruncând raze potolite
printre trunchiurile străvechi ale pădurii. Sanda trecând
furiş ca o ciută gonită de vănător dela un copac la altul,
ajunse 'napoi la locul unde-şi lăsase cobiliţa cu puii: bieţii
20 pui, uitaţi acolo, erau aproape stinşi de sete, d'abia mai
trăgându-şi sufletul, cu ciocurile deschise şi cu limba us­
cată. Fata îi duse la fântână, le dete apă până 'şi veniră
iar în fire; luă iar cobiliţa pe umăr şi plecă repede, arun­
când din când în când înapoi o privire plină de teamă.
25 Peste câtăva cale, Sanda ajunse la femeea căreia 'i ducea
puii pentru târg. Intorcându-se spre casă, fata îşi spălă
la fântână obrajii care-i ardeau ca para focului. Picăturile
de apă limpede atârnară în genele ei lungi, îi răcoriră
pleoapele aprinse de plâns. Apoi ea intră în desişul pă-
30 durii, unde 'ncepu să gândească mai lămurit la ce se pe­
trecuse.
Iată, -- aci e locul unde ea a fost adineaori atât de neo­
menos necinstită. Un trunchiu de copac stă culcat mai
la o parte: ea s'aşează pe el şi se gândeşte.
35 • .. Un om a văzut-o plângând... şi cine?.. Pârvu,
duşmanul ei de moarte... ea a plâns .... da, a plâns ...
biruită şi ruşinată ...
. .. Da; trebuia să-i fi crăpat duşmanului capul în două
cu cobiliţa! ... Se poate mai mare ocară pentru o fată! ...
[316]
316
NUVELE ŞI SCHITE
5
35
25
20
10
30
şi ea care toată viaţa numai la răsbunare se gândise, atât
doar a putut face, -- să plângă şi să fugă din faţa lui, ca un
copil mişel dela şcoală.
Sângele i se urca în ochi, - ea îşi desfăcu legătura de pe cap.
Vinele gâtului i se băteau să se spargă, - ea îşi rupse chio­
toarea cămăşii.
Fără voie, 'Sanda Îşi dete cu mâna prin pletele ei ciunte
care-i cădeau peste ochi. .. şi un' gând ciudat îi trecu prin
minte - de acu are să fie si mai sălbatică si mai neatârnată
decât mai 'nainte. Deod�tă însă chipul l�i Pârvu, frumos
şi voinic, îi cuprinse închipuirea. Fără o clipă de iertare
o stăpânea icoana acestui om, biruitorul, acel ce o înge-
nunchiase şi o făcuse să plângă din adâncul obidei.
Ea, fireşte, nu-l privise in faţă, nu! plecând Însă cu
15 ' ochii 'n jos, zărise, prin perdelele-i de lacrămi, înfăţişarea
lui, nehotărîtă şi oarecum stângace după o aşa biruinţă.
· .. Dar ce se făcuseră coadele ei cele frumoase? Trebue
să le fi asvârlit duşmanul în Olt!. .. Măcar să i le fi smuls
înapoi!. .. Cum şi-a pierdut ea până 'ntr'atât cumpătul
d . 1 l� � I
e 1 e-a asat l . . . I
Şi sta mereu" şi mereu se gândea cu coatele pe genunchi
şi cu degetele înfipte în / capul ei despodobit. Amurgul
creştea Încet şi 'n codrul' surd domnea o adâncă linişte:
n'ai fi bănuit că acolo trăiesc atâtea mii şi milioane de vietăţi.
Sanda. îşi urma valurile gândirii, fără s'auză tăcerea
nemărginită din preaj mă -i.
· .. Mâna de fier ce-i răsucise gâtui... fiorul rece al
cuţitului ce-i trecuse prin ceafă... clipa aceea! . .. cre­
zuse că-i cea din urmă ... fiindcăPârvu o ţinuse sub ge­
nunchiul lui biruitor... El ar fi putut-o răpune ea pe
un miel. .. De ce n'a răpus-o? .. moartea mai bine decât
� M ? N .' bi
aşa ocara... . oartea.... u, lnai lne ...
Era fericită acuma că putea răsufla, simtindu-şi bătăile
inimii, că nu era îngheţată şi 'nţepenită sub ghiara mor­
ţii! . .. Şi cu o mişcare negândită, fata îşi pipăi gâtul.
Dar bătaia?.. Bătută cu coadele ei lăsa te. .. Şi pe
urmă? Pe urmă... par' că şi lui i-era ruşine pe urmă ...
· .. De ce nu şi-a mai bătut joc de ea? .. De ce n'a
mai înjurat-o? .. De ce?
[317]
RĂZBUNARE
317
Sanda 'şi afunda degetele în pletele 'i de flăcău, şi 'n
ochii ei se arăta din nou icoana învăţătorului în picioare,
încruntat mai mult de părere de rău decât de ură ...
Noaptea era acum deplină. Sanda ridică ochii- nu se
.5 mai vedea nici un trunchiu, nici o cărare. Ca să mai gă­
sească drumul trebuia s'aştepte până 'n zori de ziuă.
Desi în mintea ei se depănau tot aceleasi şi iar aceleasi
lucru�i, vremea nu-i fu lungă. Din când 'în când bătăile
inimii şi tâmplelor se mai potoleau, şi atunci cu sânge
10 rece ea s'apuca să-şi făurească un plan de răsbunare ...
dar voinţa cletinată nu putea nimica născoci, nu se putea
hotărî la nimic.
Pentru ce?
Neapărat era în coadele pe cari i le răpise duşmanul
15 un farmec. .. Ea îl simţea bine; câtă vreme părul ei o fi
în mâna acelui om, în puterea dânsului va fi şidânsa­
o apucase şi o ţinea de păr. Şi ceeace acuma o necăjea
să ştie asta era: le luase el coadele ca să i le păstreze?
Aş! . .. de ce să le păstreze? .. Nu le-o fi asvârlit poate
20 numaidecât... dar mai târziu, ce era să facă cu ele? ..
Şi poate cu şuviţe din părul ei corbii or să-şi facă 'n cui­
buri culcuşul, ca şi cu perii unei moarte... La această
gândire neagră ar fi vrut să-şi capete podoabele 'napoi ori
mai bine să moară. .. A! ce bine ar fi să nu le fi aruncat
25 omul acela... să le fi păstrat el mai. bine. Şi lacrămile
i se porniră iar în şiroaie bogate, fără să ştie nici ea de ce,
şi plânse, plânse mult. Niciodată nu plânsese fata aşa, şi
nu crezuse niciodată că asa-i de bine si de dulce să poată
, ,
cineva plânge.
30 De departe, foarte departe, se auzi cocoşul cântând cân-
tecul dimineţii... Aşa de grabă? De când oare lacrămile
pot scurta vremea nopţilor?
In adevăr se iveau zorile si cu ele formele ... Iar cocosul.
, ,
Fără să stie pentru ce mai rusinată de ea însăs decât su-
35 părată pe Pârvu, se sili să se' ridice sdrobită de oboseala
gândurilor mai mult decât de neodihnă. Se legă bine la
cap şi apucă prin pădure cărarea spre casă. Din văile ve­
cine se ridicau aburi reci şi alb urii ; răcoarea dimineţii se urcă
Încet spre cer, unde se stingeau pe rând stelele una câte una.
[318]
318
NUVELE ŞI SCI-lTfE
'Frate-său Dragomir, o aştepta, cu sprincenele posomo­
rîte, înfipt în pragul porţii.
« Da de unde vii tocma acuma l' Unde ai umblat toată
noaptea? »
5 « Unde. .. uite unde!» răspunse ea scurt ŞI aspru.
Si foarte linistit îsi desfăcu legătura.
Doamne! ce ;njurături! ce turbă sălbatică!
Dragomir nici nu mai întrebase: cine? Ştia el bine cme.
El plecă disdedimineaţă de-acasă; nu vrea să auză bo-
10 cetele Ancuţii, când o vedea şi ea pe Sanda:
Fata o scurtă de grabă cu bocetele cumnatt-su.
« Acu nu mai putem face nimica ... Iacă, oiu sta să văz
de casă şi tu ăi umbla după treburi pe-afară!»
Sanda se apucă de lucru mai harnică decât rriai 'nainte.
15 Se aşeză ea la răshoiu, şi la pânză şi la chilimuri ; la apă,
la han, şi 'n toate părţile mergea Ancuţa.
Dragomir umbla rătăcit pe câmp ca un lup turbat.
I se păruse că toţi îl ocoleau şi asta îi îndârjea şi mai tare
ura. Fugeau toţi de el; îi răspundeau de silă, fără să stea
20 să se 'ncurce mult la vorbă. Tot satul se de dese în partea
lui Pârvu - era mai bogat şi .mai pricopsit « domnul ». Dea­
ceea ura lui Dragomir crestea mereu.
« O să-i dau si eu foc lui! »
,
« Ce mai treabă! răspunde Sanda; OI' să-i facă la loc
25 casa; e casa şcolii.»
« O să-i trag mai hine un glonţ. »
« OI' să te bage 'n ocnă!»
« Atunci, ce să-i fac?»
« De ... ». Şi zicând asta, Sanda era cu gândul în altă parte.
30 Dragomir nu putea pune la cale nirnic pe placul Sandii.
Nimic nu găsea nemerit din câte-i spunea el, şi ca să năs­
cocească din mintea ei ceva nu era în stare.
In vremea aceasta, ea, spărsese ciobul de oglindă în
care se văzuse aşa schimbată - singura oglinjoară ce se
35 afla în casă. Adevărul e că, cu pletele ei negre shârlite
şi cu ochii ei întunecati, avea o înfătisare din cale afară
sălbatică. ' , ,
Voise să nimicească pe acest ghicitor mut al sufletului
ei; căci, după ce-i treceau frigurile de turbare, ea putea
.1
î
[319]
RĂZBUNARE
319
citi în fundul cugetului că ura ei era mai puţin adâncă,
mai puţin sigură decât trebuia să fie. Deodată, când lucra
mai înteţit la războiu, se oprea pe loc dusă cu gândul pe
altă lume, cu privirea pierdută cine ştie unde. Apoi se
5 trezea par' că dintr'un vis, se scutura din tot trupu-i şi
se pornea pe lucru cu toată puterea.
« Ancuţo, zise Dragomir, într' o seară, ştii tu una? Pârvu
mă biruie. Fuge toată lumea de mine, nu mai pot nici
cumpăra nici vinde. Mai bine să plec de-aici şi să-mi caut
10 de lucru undeva, în altă parte. M' oiu întoarce mai încolo
când s' OI' mai potoli lucrurile.»
« Dar noi?�, zise femeia.
« Voi < •• Voi să staţi aici să păziţi casa şi ce bruma
mai avem şi noi ».
15 Ancuţa oftă adânc; era aşa de sdrobită dela o vreme
că nu mai putea şti ce era bine şi ce-ar fi fost mai bine.
Trăia şi par' că nu trăia. Atâta bucurie mai avea să stea
cu copilul pe genunchi, să-i asculte gungunirile dulci. Cât
era de blândă şi de tristă, îi era teamă pentru copil şi de
20 mângâierile, adesea prea aspre, ale tatălui. Şi Sanda i-l
împingea supărată când mititelul începea să plângă:
« Şi ăsta, zicea Sanda, o să fie o mămăligă ca mă-sa ...
nu ne seamănă nouă!»
Intr'o zi, Dragomir când trecea p'în sat se pomeni cu o
25 piatră după el, şi apoi alta şi pe urmă o ploaie de pietre,
pe cari i le aruncau copiii ieşind dela şcoală. Se aplecă
repede şi 'ncepu să le arunce înapoi una câte una -pe o
fetiţă o răni la glesnă, unui băiat îi sparse capul, altuia,
care ridicase mâna la cap să se apere, îi rup&e un deget.
30 Fapta asta 'n sfârşit sculă tot satu 'n picioare. Nu mai
era chip... Dragomir trebuia să-şi ia câmpii.
« Sando, tu eşti bărhată . .. 1 ţi las în seama ta şi nevasta
şi copilul. Mai bine pentru voi să nu mai stau, până s'or
mai potoli duşmanii. O să vie ea şi vremea noastră ...
35 Acu sunt ei mai tari. .. S'au dat toţi în partea dascălu­
lui .. , (aici, o înjurătură să se cutremure carnea pe om) ...
Mă duc... plec... Rămâneţi sănătoşi!»
Fără vorbă, Sanda dete din cap, că adică « bine », şi-i
luă copilul din braţe... Ancuta fugi tocmai în fundul
[320]
320 NUVELE ŞI SCHIŢE
curţii ca să nu-l vază pe Dragomir plecând, şi Dragornir
plecă degrabă fără să se mai uite 'napoi.
Când află că Dragomir fugise, Pârvu îşi răsuci mustata
cu mulţumire, mirându-se totuş că lucrurile s'au isprăvit
5 aşa de scurt.
Câte odată, învăţătorul descuia dulapul şi s'apuca să
netezească binişor coadele tăiate. Adesea îi venise să le
arunce, ca să scape de farmecul lor; dar farmecele au
putere. .. De ce să le arunce? Şi aşa, simţind bine cum
10 creştea primejdia, Pârvu zâmbea şi le mângâia mereu.
Se dedese vacantă la scoală: scăpaseră si scolarii şi
" , ,
dascălul. Şi era cald! Sanda nu se arătase nici la coasă,
nici nicăiri, par'că intrase 'n pământ. Ancuţa făcea acuma
toate treburile... Ziua muncea şi noaptea pândea aştep-
15 tându-şi bărbatul, care venea din când în când în pu­
terea nopţii să-şi vază casa. Venea, cine ştie de unde, că­
lare pe deşelate, cu picioarele goale, om scăpătat care-şi
pierduse fugărit tot rostul.
Şi încă şi alt necaz: Dragomir îşi temea nevasta. Intr' o
20 noapte pe lună - ce-i veni Iui ! --- nu fusese cam de mult
pela ele --- îşi lăsă calul priponit tocma 'n fundul ogrăzii şi
încetinel, pitulându-se pe lângă mărăcini, s'apropiă de casă.
Nemerise bine... Un om dădea târcoale pe la poartă.
Dragomir, cu inima oprită în loc, apucă strâns prăselele
25 cutitului. A!, .. e Pârvu ... Ce caută? Ce umblă de colo
până colo? .. să dea foc casii? .. să omoare pe copil? ..
să scoată din minţi... să necinstească pe Ancuţa!? ..
Ce-o fi, bine nu e.
Dragomir totuş nu mişcă, stând gata să se arunce la
30 nevoie asupra duşmanului.
Pârvu intră furişat în curte, s'apropiă binişor de o fe­
restruică şi bătu încetinel.
... Ce-i asta?
« Sando, şopti Înfundat tânărul, Sando! »
35 Şi aşteptă.
Dragomir aşteptă şi el.
Ferestruica se deschise În bătaia razelor lunii.
« Ce mai vrei cu mine? » zise Sanda, cu glasul tremurat
ŞI cu răsuflarea'necată.
[321]
RĂZBUNARE
321
« Tot nu vrei să mă ierti?»
,
Sanda 'ncepu să râză amar. .. şi, fără să zică o vorbă, îşi
puse mâinile în păr arătând omului urmările crudei lui fapte.
« Iartă-mă odată; iartă-mă!»
5 « Să te iert? Da de când încape iertare între noi?
« Sando, nu mai am odină ... M'ai fermecat ... Coadele
tale sunt fermeca te.»
« Atunci dă-mi-le 'napoi.»
« Nu se poate, acu sunt ale mele ... »
10 Si voind să-si îmblânzească vorba prea aspră, învătă-
to:ul adăogă d�ios: .
« Lasă-mi-le mie, fată, mă rog: ce-o să mai faci tu cu ele?
« Mi le 'nnod în cap şi mai mă duc şi eu la horă, în loc
să stau ascunsă de lumina zilei şi de ochii oamenilor ca o
15 bufniţă. »
« Aşa? ... tocmai de-aia nu ţi le dau. Las că eşti fru­
moasă destul ş'aşa... Nu te mai duce la horă... Stăi
acasă! să nu te mai văz jucând!»
Dragomir se lovi cu palma peste obraz şi' ncepu să
20 fluere 'n sec, cum flueră rumânul când vede ceva de s'ar
cruci şi dracul. Un zâmbet ciudat îi umflă nările, şi gândul
îi zise:
« Acu eşti al meu! acu te-a luat gaia! »
Sanda se uită drept în ochii tânărului:
25 « Acuma 'mi şi porunceşti, ai?»
« Vezi bine. .. nu te-am biruit? N'ai să. fii tu a mea?»
Drept răspuns, Sanda voi să închiză la loc fereastra.
« Stai, nu 'nchide! mai stai!» zise el petrecându-şi mâna
Între cercevea şi pervazul ferestrii. Sanda strigă înnecat :
30 « Dacă pică, Doamne fereşte, frate-meu şi te vede!»
« Ei ş'apoi, gândeşti că mi-e frică de el? .. ori poate
ti-e frică tie de mine! »
, « Mie, f;ică de tine?.. Acu nu mai mi-e frică»
O tăcere... lungă tăcere . .Apoi Pârvu, foarte Încet:
35 « De ce tremuri, Sando?.. Ce tare ţi se bate inima ...
De ce ti se bate asa tare?»
« Pentrucă nu p�t să-mi răzbun pe tine ... »
« Lasă c'o să pot eu, şopti Dragomir, când l'ăi încurca
bine de tot.»
[322]
322 NUVELE ŞI SCHIŢE
« Tot crezi că nu te-ai răzbunat destul? .. »
Sanda tresări:
«St!. .. n'ai auzit?» zise ea.
« Mi se bate şi mie inima », răspunse Pârvu.
5 « Nu, nu inima ».
« Vre-un liliac, ori vre-o cucuvea »,
«Nu ... Par'că a răsuflat cineva ş'a râs Înfundat».
« As! de când te-ai făcut tu asa fricoasă?»
« D� când mi-am pierdut coad�le »,
10 « Lasă: părul creşte la loc ca iarba cosită ».
Şi tânărul dete să-i mângâie capul. Ea se smunci 'napoi ...
era cuprinsă de nelinişte:
« A! dacă aşi fi fost eu bărbat!»
« Bărbat? de ce?»
]5 « Cum te-aş fi 'njunghiat!»
« Injunghiă-mă acu ... Ţine cuţitul ».
El cu o mână îi dete, de prăsele, cuţitul şi cu mâna cea­
laltă o apucă pe a ei. Sanda se uită lung la tăiuşul lucios
ce sclipea la lumina lunii; apoi se uită la Pârvu, care aş-
20 tepta nemişcat cu cotul rezemat de fereastră;
« • •• Ce sunt eu, bărbat?.. eu sunt femee.;.» ŞI-I
dete cuţitul fără să mai privească tăişul sclipitor.
« Sando! Sando!» strigă Ancuţa de dincolo din odaie.
Intr' o clipă Sanda se făcu nevăzută.
25 Pârvu mai stete încă pe loc, pierdut În gânduri adânci,
când oftând, când zâmbind. El nu vedea ochii lui Dra­
gomir scânteind în dosul mărăcinilor: vedea numai pe
Sanda; pe Sanda de adineaori, pe Sanda pe care o iubea
sufletul lui din fundul fundului. Bucuros s'ar fi lăsat
30 să-I ucigă ea: atunci ar fi luat-o în braţe, ar fi scăldat-o
în sângele lui, dându-i cea din urmă picătură de viaţă
cu cea mai caldă bucurie.
Dar Sanda nu voise să-I lovească. De ce? O Îmblânzise
el în adevăr? La această gândire, o fericire nespusă înnecă
35 sufletul tânărului învăţător. El aplecă binişor fereastra pe
din afară şi plecă.
Ancuţa, trezită din visul urît care o chinuise şi o făcuse
să strige, adormi iar făcându-şi cruce, şi Sanda se întoarse
iar la fereastră. Cu fruntea rezirnată de mână ea îşi afundă
[323]
RĂZBUNARE
323
lung prIVIrea în întunericul depărtat al nopţii. Ea auzi
ţăcăneala unui pas de cal, care se stinse degrab în sgo­
motul valurilor Oltului. Stete mult· aşa căutând să-şi strângă
şi să-şi aducă 'napoi tot, tot ce se petrecuse adineaori, când
5 Pârvu sta drept în faţa ei şi aştepta să-I lovească.
De ce nu-l lovise?.. De ce-şi uitase setea ei de răz­
bunare?
O mie de gânduri îi treceau încurcate prin minte ca
norii pe d'asupra lunii limpezi. Un fior o apucă din spate ...
10 era prea răcoare. .. Inchise fereastra şi se culcă.
Ii era cald... o înneca... De geaba se aşeză în toate
felurile pe culcuşul ei tare, pe care adormea al' dată aşa
de repede -- somnul fugea de ea. Se sculă şi ieşi din casă.
Apucă de vale spre râu şi se aşeză pe malul singuratic ...
15 Adineaori el fusese În fata ei; viata fusese 'nmâna ei;
putea să i-o ia; şi 'n loc ei să tr-emure, tremurase ea ...
Din gânduri în gânduri, Sanda Îşi aduse aminte de vaca
jupuită de vie, şi o simţire de tot nouă, pe care această
fată nici n'o bănuise vr'odată, nici nu o putuse înţelege
20 la alţii, începu să-i cuprinză sufletul- mila.
Şi iar se gândi la Pârvu, închipuindu-şi ce trebuia să
fi simţit el când a găsit pe frate-său răpus!. .. Cum o fi
plâns! ... Cum şi-o fi smuls părul din cap! Cum o fi stri­
gat În ajutor! .. , Cum o fi sărutat pe bietul de Voinea! ...
25 Deodată gândul ei sări la omul pe care ea îl ştia că făcuse
cruntul omor, la fratele ei Dragomir, om crud, care nu
trebuia iubit, pe care ea nu-l mai putea iubi pentrucă
omorîse pe fratele Pârvului.
Lacrimi Începură să ude obrajii fetii, lacrimi, pentru
30 întâia oară lacrimi de milă.
Peste câtăva vreme, Dragomir se 'ntoarse iară ca o stafie
în puterea nopţii. Data asta văzu pe soră-sa ieşind din
casă la semnul învăţătorului; o văzu pe ea, Pe Sanda,
cum se lasă să o ia de mijloc Pârvu.
35 Atunci, Dragomir îşi muşcă dejtele pîn 'la sânge; Îşi
înghiţi înjurăturile, îşi opri răsuflarea, ca să nu-i scape
cumva o vorbă din câte-şi spuneau. Ei trecură pe aproape
de el, mergând către pădure, vorbind dulce pe 'nfun­
date.
[324]
324 NUVELE ŞI SCHITE
De ce Dragomir nu se repezi să-i facă şi lui Pârvu seama
cum i-o făcuse lui Voinea? De ce lăsă prăselele cuţitului în
pace? Cine poate şti? destul că în seara aceea, fără să mai
dea ochii cu nevasta lui, omul nostru plecă înapoi de unde
5 venise soptindu -si printre dinti:
, , ,
« O să vie vremea! »
Trecuseră săptămâni; Dragomir nu se mai arăta.
Intr'o seară se 'ntoarse.
Din nou, cei doi iubiţi trecură p'aproape de ascunză-
10 toarea de unde el îi pândea, şi fratele mai mare putu auzi
glasul sorii-sii şoptind cătră Pârvu:
« Mi-e frică ».
De ce! răspunse învăţătorul; de ce să-ţi fie frică, dacă
sunt eu aici?
15 - Nu de mine, de tine. Ce face Dragomir mie nu-mi
place. .. De atâta vreme nu mai dă semne de viaţă ...
Dacă ne prinde odată?
Pădurea-i mare şi noaptea 'ntunecoasă.
-- Da, dar el vede noaptea ca dihorul.
20 -- N'am grije, Sando, nu mă poate birui Dragomir ».
Sandii îi trecu repede prin. minte Voinea: şi acela era
voinic, şi lui nu-i era teamă .tIe fratele ei.
« O să te pândească să te' prinză când n'ai să te poţi
apăra. .. Mi-e groază, Pârvule, fie-ţi milă de mine! Stau
25 zi şi noapte cu ochii mari deschişi, că mi s'au uscat şi nu-i
mai pot închide... S' as vrea si eu să dorm... să dorm
" ,
câtuş de puţin, numa să dorm fără grijă şi fără teamă i).
Şi zicând aceasta şi tremurând ca de spaima unei gro­
zave primejdii ce i s'ar fi arătat neînduplecată în Iaţă-i,
30 Sanda îşi ascundea capul sub braţul puternic al Pârvului.
« Atunci, dacă-i aşa, zise în sfârşit Pârvu, hai să fugim ... »
- Da, Pârvule, să fugim departe, să ni se piarză urma,
să nu mai ştie nimeni dintre ai noştri de noi!
De hatârul ei, ori poate, cine ştie, chiar de o impărtă-
35 şire a presimţirilor ei, Pârvu se hotărî:
« Fie ş'aşa ... Duminică noaptea, poimâine, te aştept la
şipot. Plecăm; până să cânte cocoşul suntem pe muchea
dealului, şi când o miji de ziuă am trecut graniţa
dincolo. »
[325]
RĂZBUNARE
325
« Da, zise Sanda, cu sufletul uşurat; atunci nu mai am
frică. Tu nu ştii, Pârvule, ce e frica... e ca un vierme
care-ţi intră în suflet şi te roade, te roade până te omoară ».
Pârvu zâmbi:
5 « De! Sando, adevărat că nu ştiu: ce-i drept, mie nu
mi-a fost frică niciodată ».
Iar la spatele lui, foarte aproape, scânteiau în umbră
doi ochi duşmani de moarte.
Pe când se petreceau acestea, Ancuţa, prăpădită de atâta
10 aşteptare şi nesiguranţă, căzuse la pat. Sanda o îngrijea
zi şi noapte cu toată dragostea. Ii era teamă Sandii să nu
se 'ngreuneze boala cumnate-sii: simţea că i-ar fi fost o
mare apăsare asupra cugetului să părăsească pe biata ne­
norocită în asa hal.
15 Când Sand�-i spuse aceasta lui Pârvu, el dete din umeri.
« Dar ce? nu mai sunt femei în sat s'o îngrijească! Şi mai
la urmă, ce-ai să-i faci? Dacă a lăsat-o bărbatu-său, ce
eşti tu de vină? »
De dimineaţă, Sanda se duse la o cumătră, şi mai cu
20 făgădueli, mai cu daruri, o hotărî să îngrijească vre-o
câteva zile de Ancuţa, pentrucă ea, Sanda, avea să meargă
la târg, după nişte daravere, şi nu vrea să lase pe bolnava
singură cu copilul.
Duminică noaptea sosi în sfârşit - o noapte caldă şi Iim-
25 pede: sus o ploaie de stele; jos mănunchiuri de mii de
licurici; şi toate scânteierile de sus şi de jos s'aprindeau,
se stingeau şi iar s'aprindeau în mijlocul celei mai adânci
tăceri.
Pârvu aştepta de mult la şipot cu calul înşăuat, când
30 sosi Sanda din livede. El o văzu bine de departe: un li­
curiciu se Încurcase în perii ei din frunte, şi ca o candelă,
care veghiază în umbra altarului d'asupra' icoanii sfinte,
arunca lumina-i albăstruie pe sprîncenele femeii.
Cu toată căldura nopţii, Sanda tremura şi mâna ei pe
35 care o apucă Pârvu era îngheţată.
Vorbe puţine... El o ajută să se suie pe cal ŞI haide!
Calul sforăi şi nu vru să plece.
« Asta-i semn rău Pârvule! »
- Aş! l)
[326]
326 NUVELE ŞI SCHIŢE
o înjurătură, un ghiont în coastele dobitocului -- calul
se smunci în silă din loc, şi porniră.
Fără nici un sgomot, ocoliră ,satul. .. Nimini nu-i auzi,
nici un câine măcar nu-i simti trecând.
5 Inainte de revărsatul zoril�r, erau departe în munte,
aproape de graniţă; şi când cea' d'întâiu rază a soarelui
auri cel mai înalt pisc de piatră, ei putură să răsufle fără
teamă; graniţa era ca la o bătaie bună de puşcă.
Pentru întâia oară Sanda zâmbi tovarăsului ei si chipul
, ,
10 1 se însenină.
« Vezi, zise el, că ţi-era frică de geaba. Acu am scăpat ».
Dar n'apucă să isprăvească bine vorba, şi dela cotitura
unei stânci se arată Dragomir galben şi înfiorător.
« Al meu eşti!» strigă el şi ca trăsnetul căzu asupra
15 lui Pârvu,
Cuţitul se duse p'între coaste până în prăsele: încă o
lovitură în pântece şi alta în gât şi multe altele pe unde
se nemerea ... şi calcă-l cu picioarele şi lasă-I şi iar.
Când îşi potoli setea grozavă, Dragomir, plin de sânge
20 din cap până'n picioare, se "ntoarse către ea:
« Să trăeşti Sanda, că mi l-ai dat în mână! Am scăpat
acu de tot de dusman. AideJ râzi de! »
, '
Sanda începu să râză cu Hohot de răsună muntele, un
râs aşa de lung şi de îngrozitor că Dragomir însuş se cu-
25 tremură .. El voi s'o apuce şi s' o sgud uie ca să o oprească
a mai deştepta tăcerea adâncă a culmilor. Ea îl împinse
cât colo strigând :
« Sânge, sânge 1 »
- Destul acu! taci... Ai mai bine să fugim, să nu
30 dea cineva peste noi, că 'rifundăm ocna!
- Nu, strigă Sanda cu un glas înspăimântător, nu;
de ocnă să n'ai frică! Hai la Olt să te speli de sânge; hai
de te curăţă... ai bălăcit în sânge! hai de te curăţă l s
Zicând aceasta, ea se urcă pe cal şi fără să se mai uite 'na-
35 poi porni îndărăt la vale. Dragomir se luă după ea uitân­
du-se încoace şi 'ncolo să nu-l vază cineva. Nimeni ... Sus,
în albastrul dimineţii, plutea în cercuri largi un vultur, şi
mai 'ncolo altul; tâlharii vânturilor se . coborau Încet la
locul Însemnat de Dragomir.
[327]
RĂZBUNARE
327
« Acu să ne socotim si amândoi! zise încruntat Drago­
mir, care mergea jos alături cu calul.
Sanda se uită la el fără să-i răspunză, fără să clipească,
par'că ar fi fost de piatră.
5 « Nu ti-e frică? zise el.
Frică? Acu de ce să-mi mai fie frică!
De ce te aşteaptă.
Mergi mai degrab de te spală... c'apoi ocna ...
Gândeşti că nu ştiu tot.
10 Mergi de te spală! ...
Ajunseră la gura unei văi, pe un tăpşan d'asupra 01-,
tului, care trecea aici între doi pereţi drepţi de stâncă.
« Putem coborî p'aci? întrebă Sanda.j
-- Nu, răspunse Dragomir, care lăsase căpăstrul ŞI se
15 aplecase pe marginea prăpăstiei să cunoască locul.
--- Mergi de te spală!... Spală-te l :
Atât mai putu auzi Dragomir; ale din urmă vorbe ce-l
fusese dat să mai auză.
Intr'o clipă, Sanda sărise de pe cal, pusese mâna ei de
20 fier în ceafa lui Dragomir, care era aplecat pe marginea
stâncii, şi-i făcuse vânt în gol. Ea-l privi cum se duce,
cum se rostogoleşte împins cât colo de un colţ de piatră,
de care s'a împiedicat, şi cum îl înghit, la urmă, valurile
tocmai la locul unde se 'nvârteşte un ochiu larg fără fund
25 stiut.
,
După multe zile de lingoare, Ancuţa îşi mal vem puţin
în cunoştinţă. Cumătra care o îngrijise o părăsise având
şi ea casa ei de 'ngrijit, şi o babă bătrână luase să caute
de copil.
30 Tot culcată şi nemişcată, biata femee simţea oboseala
acea binefăcătoare pe care numai omul ce a trecut prin­
tr' o boală grea o stie. Dar ee se făcuse Sanda? Toti o
părăsiseră, şi bărb�tul şi cumnata? '
Intro dimineaţă se pomeni că-i aruncă cineva, de pe
35 fereastră'n pat, o pietricică.
Bolnava 'şi întoarse a lene eapul spre lumină: era Sanda.
Ea 'si scutură părul sbârlit, îsi arătă dintii albi si se făcu
, - , "
nevăzută.
23
[328]
328 NUVELE ŞI SCHITE
« Sando! Sando!» strigă Ancuţa cu glasul el stins.
Nimeni nu răspunse.
Să fi fost o vedenie? S' o fi apucat iar frigurile? .. Cu
dreapta ei slăbănogită de atâta suferinţă, femeia îşi făcu
cruce.
5 Dar pietricica era în pat lângă ea; o vedea, o pipăia, -.
tot Sanda fusese. I
Ancuţa aşteptă zi după zi-fără să mai vază pe cumnată-sa.
Calul lui Pârvu s'a Întors acasă plin de sânge; Dragomir
10 a intrat par' că 'n pământ, şi Sanda - Sanda e nebună:
vara, iarna, umblă p'in pădure cu niştesdrenţe pe ea, cu
părul vâlvoiu şi cântă, cântă mereu; şi când un om de
omenie,' ori o femee cu milă, îi dă de pomană un codru
de mămăligă, biata nebună îi zice râzând:
15 « Bogdaproste!. .. S'a spălat da, s'a spălat!
-- Ce s'o fi întâmplat? se întreabă oamenii din sat.
- Ce?.. Ce mai poţi afla dela un nebun? .. Numai
Dumnezeu poate şti ».
Adesea pădurea s'a uscat ş,i a înverzit iar; copiii au
20 ajuns oameni, şi bătrânii odihnesc sub umbra sfintei cruci.
Sanda tot trăeste. Anii au ti�ecut peste ea mai usor ca
, ,
peste oamenii cuminţi. Intâniplările ei se povestesc ca un
basm, dar nimeni nu-şi închipuie, când vede pe biata bă­
trână râzând, vorbind şi jucându-se cu toate cele ca un
25 copil mic, că-i stă în faţă cel din urmă gâde şi jertfa cea
din urmă a unei străvechi răzbunări.
[329]
1.
I
BROASCA MINUNATĂ
SCHIŢĂ AMERICANĂ DE MARK TWAIN
Să vedeţi .numa ce mi-a povestit secătura ceea bătrână
de SimonWheeler când m'a prins la strâmt într'un colţ
5 din cârciuma minorilor dela Angel.
Era un bătrân gras şi chel, un chip de om care ţi-era drag
numaidecât cum îl vedeai, pentrucă era foarte amabil şi
naiv. Toată vremea cât mi-a vorbit, n'a zâmbit măcar odată,
nici n'a 'ncruntat din sprâncene, ori să-şi fi schimbat el
10 câtuş de puţin fluiditatea iniţială a povestirii, dar nici să
arate cea mai slabă umbră de entusiasm.
In toate palavrele lui era un accent de sinceritate serioasă
care dovedea, fără doar şi poate, nu numai că dânsul nu
vede nimica ridicul sau burlesc în povestirea sa, dar încă
15 o consideră ca fiind de cea mai mare importanţă şi pe eroi
îi pretueşte ca pe nişte fiinţe de o înaltă inteligenţă, chiar
nişte oameni de un superior talent .
. - Era odată aici (povesteşte bătrânul meu) un tovarăş
pe care-I chema Jim Smiley. Asta era p'în iarna dela 4.9,
20 ••• ha mi se pare că era p'în primăvară la 50... în sfârşit
nu-mi aduc aminte tocmai bine când era; destul că trebue
să fi fost. cam p'atunci, fiindcă p'atunci a venit el aici.
Dar în sfârşit... Foarte ciudat om! Toată viaţa şi-o pe­
trecea făcând prinsori. Făcea prinsoare pe orice, pe un fleac,
25 pe orice nimic. Nu sta locului până nu găsea pe cineva
cu care să se prinză măcar pe ce. Dacă nu putea găsi să se
prinză pentru, se prindea contra. Orice prinsoare îi propu­
neai o primea şi era mulţumit, şi ce e de mirare, e că avea
un noroc orb: ori pentru, ori contra, ori pe ce, câştiga
30 aproape la sigur.
23*
[330]
330
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
Dar să fi fost alergături de cai - bătăi de câini __ o dueluri
de cotoi -lupte de cocoşi - el era în fruntea prinsorilor.
De-o pildă, vedea două vrăbii p'un gard, numaidecât
prinsoare: a din dreapta, ori a din stânga are să sboare
întâi. Ori dacă ziceai şi dumneata ca el, atunci el se prin­
dea că din contra.
Toti strengarii de băieti îl cunosteau si pot să-ti spună'
mult� c�medii despre el. 'Odată ne'vasta 'preotului' Walker
era bolnavă rău, nu mai era nădejde ele scăpare. Dar într'o
dimineaţă, iacătă că vine părintele Walker, şi Smiley îl
întreabă cum îi mai merge bolnavei; părintele zice:
- Slavă Domnului, să vorbesc într'un ceas bun, merge
hine de tot; dacă merge tot aşa, peste câteva zile se scoală.
- Ei, uite eu (zise Smiley, aşa din instinct şi fără să
se gândească la rău) mă prinz pe ce pofteşti că nu scapă.
S'a supărat părintele rău, şi nici nu i-a răspuns, dar mi-te
să se prinză.
Pe vremea aceea, avea Smiley o iapă pe care pungaşii
de băieţi o porecliseră « Coropisnita ». Cu mârţoaga aceea
a câştigat el multe parale. Iapa avea totdeauna câte ceva:
ori tignafes, ori vreo rană, o�i şchiopăta, ori cădea d'a'n
picioarele de slăbiciune. La / orice alergătură, îi dedeau
înainte două-trei sute de metri; erau toţi siguri că o ajung
de pe urmă şi-i trec uşor Înainte. Aş! tocmai la sfârşit,
par' că intra dracu 'n gloabă, o apuca un fel de năvârlii
turbate: se ridica, holba ochii, deschidea nările, se shu­
ciuma, se năbădăia, se răscăcăra, ridica deodată, nu ştiu
cum, toate picioarele 'n vânt, ţopăia când de o parte, când
de alta, se giulea de garduri, strănuta, ţâfnea, sforăia, ne­
cheza, făcea o larmă a dracului, ridica nori de praf, şi ţ01>
deauna, dar totdeauna ajungea întâi eu lungimea gâtului,
just dar just ca să nu mai încapă vorbă ori tăgadă.
Pe urmă, .Iim avea un mops. Să fi văzut lepădătura ceea
de javră, nu dedeai o lescaie pe el, - o jigărae. urîtă
pe oare n'ai fi crezut-o 'n stare decât să şterpelească un
oscior dela bucătărie. Dar ia să fi început prinsorile, să
fi intrat bani înjoc, să fi văzut dumneata ce câine! Falca lui
de jos odată 'ncepea să se 'ntinzăşi să-şi arate colţii
ŞI gura roşie ca focul. Puteai s' asmuti' asupra lui alt
[331]
BROASCA MINUNATĂ
33'1
înveţe nimic: ei! cu toate astea
Ii dedea o lovitură usoară cu o
,
5
10
15
20
25
30
35
câine; acesta se repezea la mops, îl muşca, îl târîea,
îl snopea, îl ridica şi-l trântea peste cap .. l Bine!
Jackson, aşa-I chema pe mops, răbda şi tăcea până când
venea vremea. Atunci, când adică prinsorile contra lui se
ridicaseră aşa că nici unul dintre jucători nu mai avea un
ban de pus, atunci odată se făcea mititel de tot, se răsucea 'n
loc foarte comic şi haţ! apuca pe celălalt de încheietura
labei de dinapoi, şi pe urmă sta pe loc nemişcat şi clipea
dintr'un ochiu, şi strângea mereu ca un cleşte mecanic până
se isprăvea prinsoarea, şi Smiley încasa banii. Jackson nu­
mai odată a pierdut; dar atunci a pierdut fiindcă n'a avut
noroc: i-au dat să se bată cu un câine care n'avea deloc
labe dinapoi: un fierăstrău circular, din nebăgare de seamă,
i le retezase de mai sus de 'ncheietură.
In ziua aceea, când erau lucrurile tocmai la pont, când
toţi banii celor de faţă se scuturaseră, Jackson se repezi
să 'nhaţe cum ştia el pe adversar. Dar îndată văzu că I-au
tras pe sfoară, -- faţă cu un aşa adversar meşteşugul lui
era fără putere. O clipă fu cuprins de mirare, apoi căzu în
silă de viaţă. Se înţelege bine că mopsul renunţa la biruinţă:
fu biruit şi încă 'rrtrun chip destul de trist. Atunci, ridică
ochii către stăpânu-său ca şi cum ar fi vrut să-i spună că-i
pare rău de i se rupe inima, dar că nu-i vina lui, căci nu e
chip să înhaţe de labele de dinapoi pe un câine care dinapoi
n'are labe; si numaidecât se 'ntinse lat si-si dete obştescul
sfârşit ... C� bun dobitoc sărmanul! zău,' b�n dobitoc; dacă
ar fi trăit, i se ducea vestea departe; avea stofă, mare
talent avea! Iaca, nu ştiu cum, dar mă apucă aşa o jale
când mă gândesc cum s'a prăpădit bietul mops!
Dar, în sfârşit ! . .. toţi suntem muritori ...
Smiley mai avea şi câini şoricari, şi cocoşi bătăuşi, şi toate
soiurile de lighioane, aşa că nu era prinsoare la care să nu
poată lua şi el parte. Intr'o zi a prins o broască şi a
dus-o acasă, zicea că vrea să-i dea el o educaţie adevărată.
Şi 'n adevăr, trei luni de zile s'a lăsat de toate cele; toată
ziulica în curti cica lui stetea pe capul broaştii s'o înveţe
să sară în toate felurile.
Puteai jura că n'are s'o
a 'nvăţat-o, şi ce frumos!
[332]
332
NUVELE ŞI SCHIŢE
nuieluşe la spate, şi la minut vedeai broasca sărind în aer
ca o minge, făcând o tumbă, ba şi două dacă-şi lua vânt
bine, şi pe urmă căzând jos drept în patru labe ca o pisică.
O învăţase să prinză muşte-- una nu-i scăpa ... Am vă-
5 zut-o cu ochii, adică l-am văzut, fiindcă era broscoiu,
făcând exerciţii să te fi crucit. Smiley îl punea pe Daniil
(aşa-I chema pe broscoiu) jos şi începea să-i cânte: « Hopa
ţupa, Danilache! haide, taică, hopa, ţupa 1» Şi într'o
clipă diavolul !de broscoiu, hop! sărea şi îmbuca o muscă,
10 şi pe urmă se Întorcea iar la loc şi începea să se scarpine
după ureche cu laba de dinapoi, ca şi cum n'ar fi făcut
vreo ispravă mare.
Nu' se putea să găsesti o broască mai 'modestă si mai
, ' ,
cuminte. Dar s'o fi văzut când era vorba să sară pe un loc \
15 neted, atunci s'o fi văzut! dintr'o aruncătură sărea mai de­
parte decât orice altă broască. .. De câte ori era vorba să
sară Daniil pe un loc neted, Smiley punea la mijloc ăl din
urmă ban. Era om mândru şi sigur de broasca lui, şi avea
dreptate; oamenii umblaţi care călătoriseră în toată lumea
20 şi cunoscuseră fel de fel de lucruri, spuneau că Daniil dă
sută la sută 'nainte la toate broastele din lume.
Bun L .. Smiley îşi hrănea /bros�uţul lui, şi-Ltinea într'o
colivioară mică şi venea adesea 'cu el în târg ca să facă prin­
sori. Intr' o zi, ce să te pomeneşti cu un individ (era străin,
25 nu era de-ai noştri) că s'apropie de Smiley, se uită la colivie
SI ZIce:
,
- Ce Dumnezeu ăi fi având în colivioara asta?
- De, răspunde Smiley, am şi eu vreo păsărică, vreun
tintezoiu, ori poate, mai stii! vreo broscută ... Zău că-i o
30 broscuţă; ia uite dumneata cât e de drăg�lţă.
Individul luă colivia, se uită cu luare aminte în fund,
bleojdind ochii, o suci, o 'nvârti �i pe urmă:,
-- Adevărat, aşa e. Da' ee faci dumneata cu broscuta
asta?
35 - Ei, zise Smiley, o ţiu şi eu aşa, fiindcă, după mintea
mea a proastă, broscuţa mea este cea mai săltăreaţă b1'08-
cută din toată tara asta.
individul luă iar colivia, se mai uită lung şi apoi o dete
'napoi lui Smiley, zicând aşa cu nepăsare:
[333]
BROASCA MINUNATĂ
333
-- Nu mi se pare deloc, după înfăţişare, să fie aşa de
mai grozavă broscuţa dumitale decât altele.
--- Poate că nu ţi s'o fi părînd dumitale, de! poate că
dumneata ştii, ori poate că nu ştii ce va să zică o broască
5 săltăreată. Dar eu. .. par' că m' aş prinde cu dumneata pe
douăzeci de dolari că broasca mea întrece pe oricare vrei
dumneata.
Individul stete un moment la gânduri şi apoi urmă cu
un ton mai dulce şi par' că cu părere de rău:
10 - De! eu sunt străin aici şi n'am broască; dar dacă aş
avea şi eu o broască, mai c'aş ţinea prinsoarea.
Atuncea Srniley zise:
--- Foarte bine, foarte bine! Ţine dumneata o lecuţă
colivia, şi eu mă duc să-ţi aduc câte broaşte vrei.
15 Individul luă colivia, se prinse pe patruzeci de dolari şi
şezu jos aşteptând să-i aducă şi lui o broască. Şezu el aşa
cât şezu dus pe gânduri; pe urmă luă pe Daniil, îi căscă
gura largă şi cu o linguriţă mică îi turnă în guşe o Încărcă­
tură bună de alice; apoi dete drumul lui Daniil în colivie
20 la loc şi se puse s'aştepte.
Smiley se dusese la eleşteul din apropiere, şi după ce
bălăcise p'în mocirlă, prinsese două broscuţe şi acuma le
aducea individului.
Alege pe care pofteşti, zise Smiley.
25 -- Care o fi, e tot una, răspunse străinul.
__ o Bun! acuma suntem gata, nu-i aşa? Pune broasca
dumitale lângă Daniil, cu labele dinainte la linie. Gata? ..
Dau semnalul. .
Alinierea fiind gata, Smiley strigă:
30 {( Una, doi, trei! Hop! >}
Şi fiecare îşi îndemnă dela spate broasca lui. A străi­
nului' sălbatică, sări cât colo. Daniil dete să sară şi el, se
înţepeni 'n labele de dinapoi, ridică din umăr de două
trei ori, iacă aşa. .. dar deloc! Daniil nu se putea mişca,
35 par' că era, mititelul, prins într'un şurup. Smiley, se 'nţe­
lege, crăpa de ciudă; dar de unde să-i treacă prin cap ce
se petrecuse în lipsa lui! Fireşte.
Amicul luă banii şi p'aci ţi-e drumul. Când sc depărta
îşi mai întoarse odată capul şi zise lui Smiley în loc de adio:
[334]
334 NUVELE ŞI SCHIŢE
« Zău, nu mi se pare deloc broscuta dumitale mai abitir
decât altele ».
Smiley stete pe loc scărpinându-se 'Il cap şi privind prostit
la Daniil căzut jos la picioarele lui.
5 « Ce nu pot pricepe, gândi el în sfârşit, e de ce hroscoiul
ăsta nici n'a vrut măcar să miste din loc. Ce are? »
Se aplecă, apucă pe Daniil de laba dinainte şi-I ridică
în sus:
« Ce dracu are de-i aşa greu? »
10 Atunci îl răsturnă cu capul în jos ţinându-I de labele
d 'ina poi, şi Daniil începu să verse alice ca la două linguriţe
pline. Smiley se plesni cu palma peste ochi. Era turbat de
necaz. Trânti cât colo pe bietul Daniil şi o luă la fugă ca
un nebun pe urmele amicului ... Da' de unde? Amicul era
15 departe, fireşte, şi de atuncea Smiley nu i-a mai văzut
mutra.
Bun! ... Câtăva vreme după asta, Smiley a căpătat ...
La acest punct al povestirii, palavragiul meu auzi că-I
strigă cineva de afară: « Tată Simon!»
20 - Stai aici, îmi zise el: mă duc să văz de ce mă, cheamă;
mă Întorc numaidecât; să-ţi spun alta mai lată ..
Dar eu, care mă săturasem de minunile lui Smiley, mă
ridicai de pe scaunul unde mă: încolţise tata Simon şi plecai.
In uşă, iată iar palavragiul meu, m'apucă de un nasture
25 al paltonului şi 'ncepe iar:
'- Stai să-ţi spun ... După aia, Smiley a căpătat o vacă
chioară eu coada tăiată din rădăcină ...
- Ei, tată Simon, ia mai scuteşte-mă pe ziua de azi
măcar de vaca ciută. Ce vrei, să-ţi înghit toate min ... unile
30 Într' o zi? Mai păstrează -ini şi p' altă dată.
- Păcat! zise bătrânul, măcar asta să fi stat s'o asculţi ...
asta e mai lată.
- Nu se poate; am treabă, noapte bună.
1
j
[335]
MASCA
după Edgar Poe
Multă vreme M oartea Rosie bântuise tinutul. Nici când
mai fatală şi mai îngrozitoa�e ciumă. A v'atarul ei era sân-
5 gele - roşala şi greţoşenia sângelui. Dureri de junghiuri,
ameţeală vârtejoasă, apoi sudori peste sudori, şi topirea
fiinţei. Pete stacojii pe trup, mai ales pe obraz, denunţau
lumii victima, ca lumea să fugă nebună de groază refu­
zându-i orice ajutor, orice simpatie. Năvala, mersul şi sfâr-
10 şitul boalei - toate în mai puţin de un ceas.
Dar prinţul Prospero era fericit, neclintit, cuminte. Când
pe ţinuturile lui moartea seceră jumătate din locuitori,
prinţul adună o mie de prieteni voinici şi veseli, aleşi dintre
cavalerii şi damele curţii, şi se retrase cu dânşii într'una
15 din mănăstirile sale întărită cu ziduri înalte şi trainice, cu
porţi de fier puternice. Era o clădire uriaşă, închipuirea
gustului prinţiar, excentric şi măreţ. Curtezanii, cum in­
trară, aprins eră mangaluri, ars eră fier, şi, cu ciocanele lipiră
verigele porţilor, ca să nu se mai poată mişca dinjloc.
20 Erau acuma la adăpost de orice pornire de disperare- din
afară, orice ieşire pentru freneziile din năuntru era Închisă.
Mănăstirea era Încărcată cu prisos de toate trebuincioasele ;
puţin le mai păsa celor dinăuntru de molimă: lumea d'afară
facă ce-o şti. Deocamdată ar fi fost nebunie să se 'ntristeze
25 cineva; să gândească măcar la rău. Prinţul îngrijise de
toate mijloacele de petrecere: bufoni, poeţi, dăntuitori,
muzicanţi -- frumosul sub toate formele - şi vin, vin bun.
Toate bunătăţile, frumusetile si siguranta Înăuntru - afară,
, " ,
Moartea Roşie.
30 Trecuseră câteva luni dela această retragere; afară hân-
[336]
336 NUVELE ŞI SCHIŢE
tuia acuma biciul cu cea, mai fioroasă turbare ; prinţul se
hotărî să dea un bal mascat de cea mai Înaltă strălucire.
Ce voluptoasă arătare a fost mascarada aceea! Lăsaţi-mă
mai întâiu să vă descriu salele balului. Erau şapte - o per-
5 spectivă imperială. In multe palate, şirurile acestea de sa­
loane stau în linie dreaptă; când uşile sunt deschise de pe­
rete, privirea se poate adânci până 'n fundul celui din urmă,
fără piedică. Aici era cu totul altfel', cum trebuia să se
aştepte oricine dela un prinţ al cărui gust foarte pronunţat
10 pentru lucrurile bizare, era destul de cunoscut. Salele erau
aşa legate una de alta, că nu puteai apuca cu privirea decât
numai una. La douăzeci-treizeci de paşi era o cotitură re­
pede de unde se descoperea un aspect nou. La stânga şi
la dreapta, în mijlocul fiecărui perete, o ferestruică gotică,
15 înaltă şi strâmtă, răspundea într'un coridor închis, care
urma sinuozităţile apartamentului. Fiecare fereastră era
de sticlă colorată În armonie cu tonul dominant al deco­
ratiunilor sălii. Aşa, aceea care era la marginea din spre
răsărit era albastră, ferestrele erau albastre Închis. A doua
20 era purpurie cu geamuri tot . purpurii. A treia era verde,
verzi şi ferestrele. A patra po'rtocalie, a cincea albă, a
şasea vânătă. A şaptea era dih tavan până 'n podele în
draperii de catifea neagră, care 'mbrăcau pereţii căzând
jos în cute bogate pe un covor de aceeaş stofă şi de aceeaş
25 coloare. Numai în această încăpere geamurile nu erau la
fel; erau stacojii, ca sângele proaspăt.
In nici una din cele şapte sale, printre ornamentele de
aur risipite din destul peste tot, nu se vedea vreo lampă
sau vreun candelabru. Nici o lumină de felul acesta. Dar
30 în coridorul dimprejur, la fiecare fereastră, ardea câte un
tripod enorm, o flacără puternică: razele treceau prin gea­
murile colorate şi luminau salele Într'un chip uimitor.
Astfel se produceau fel-de-fel de aspecte sclipitoare şi fan­
tastice. In sala dinspre apus, cea neagră, lumina, trecând
35 .prin geamurile stacojii şi căzând peste catifeaua neagră,
făcea un efect sinistru, dând chipului care intra acolo o
înfătisare asa de stranie, încât foarte putini dăntuitori
, , , , ,
aveau Îndrăzneala să puie piciorul în acel colţ magic.
Tot În sala neagră, sta atârnat în perete spre apus un
[337]
MASCA
337
ceasornic uriaş de abanos. Pendula se legăna cu un tic-tac
surd, greu şi monoton. Când minutarul, ocolind cadranul,
atingea ceasul, ieşea din plămânii de aramă un sunet lim­
pede şi strălucitor, profund şi cu lotul muzical, de o aşa
5 iparticulară notă şi de o aşa energie, că muzicanţii se opreau
din cânt.area lor ca să asculte pe a ceasului; o turburare
de o clipă înfiora întreaga adunare veselă, şi cât vibrau
ciudatele sunete, se vedea bine că şi cei mai nebuni se "n­
gălbeneau, cei mai în vârstă, cei mai încercaţi îşi treceau
10 mâna pe frunte, sub care se petrecea o meditare sau un
gând îmbătător. Când ecoul se stingea cu totul, o veselie
usoară înviora iarăs pe toată lumea', muzicantii se uitau
J , ' "
unii la alţii zâmbind de slăbiciunea lor nervoasă şi jurau
între ei că 1:1 o a doua sunare n' OI' să mai aibă nici o emoţie,
15 apoi, după fuga altor şaizeci de minute, care cuprindeau
cele trei mii şase sute de secunde ale ceasului stins, sosea
altă cânt.are fatală, şi iar aceeaş turburare, acelaş fior,
aceleaşi gânduri adânci.
Era cu toate astea o veselă şi strălucită orgie. Gustul
20 ducelui era cu totul deosebit. In privinţa colorilor şi efec­
telor, mai ales, avea cea mai sigură judecată. Despreţuia
aşa numitul decorum la modă. Planurile-i erau îndrăsneţe
şi sălbatice, şi concepţiile-i aveau o strălucire barbară.
Mulţi I-ar fi crezut nebun. Curtezanii luţ îl ştiau aminteri.
25 Trebuia însă să-I asculţi, să-I vezi de aproape, să-I atingi,
ca să fii sigur că în e toată firea.
El îngrijise în mare parte de decoraţiile şi mobilarea celor
şapte săli pentru bal, şi tot după gustul lui personal se în­
tocmise stilul costumelor. Erau de sigur nişte concepţiuni
30 groteşti; ceva uimitor, strălucitor, şi picant şi fantastic.
Erau figuri în adevăr arabeşti, împopoţonate într'un chip
absurd; fantazii monstruoase ca nebunia; erau figuri Iru­
rnoase, desmătate, bizare o mulţime, uneori grozave, şi
câte vrei desgustătoare. In scurt era o defilare de visuri
35 care se legănau de colo până colo prin cele şapte saloane.
Si aceste visuri se amestecau si sburau în toate sensurile
, ,
luând coloarea fiecărei săli, şi ai fi zis că făceau ele cu pi­
cioarele lor muzica, iar cântările stranii ale orchestrei erau
răsunetul paşilor lor.
[338]
338 NUVELE ŞI SCHIŢE
Din timp în timp, se aude sunând ceasornicul de abanos
din sala de catifea. La glasul ceasului, totul se opreşte,
totul tace. Visurile au încremenit pe loc. .. Dar sonăria se
stinge după câteva clipe şi deodată o veselie uşura te că şi
5 nestăpânită începe a mişui pretutindeni. Muzica se umflă
din nou, visurile încremenite reinviază sbuciumându-se de
colo până colo, sub minunatele valuri de lumină colorată
ce trec prin geamuri dela flacăra tripodurilor... Dar în
salonul tocmai din fund spre apus nici o mască nu mai
10 cutează a-şi pierde paşii; noaptea e 'n putere; o lumină şi
mai pătrunzătoare se varsă prin geamurile stacojii, făcând
negreala draperiilor funebre şi mai înfioră toare ; nesocoti­
tului care pune piciorul pe întunecatul tapet, ceasornicul
de abanos îi trimite nişte sunete şi mai adânci, şi mai ener-
15 gice, şi mai solemne decât acele ce ajung la dăntuitorii cari
se învârtesc nepăsători în sălile depărtate.
In acelea, furnica lumea, acolo era toiul febril al petre­
cerii. Sărbătoarea era în culme, când se auzi sunetul cea­
sornicului de abanos - miezul nopţii! Muzica amuţeşte,
20 vârtejul vals ului încremeneşte scurt : tăcere şi imobilitate.
Acuma sunt douăsprezece bătăi de sunat. Deaceea poate
mai îndelungată gândire s'a putut strecura În meditaţiile
celor ce gândeau printre mulţimea veselă. Şi poate tot
pentru aceea, până când să moară cea din urmă bătaie,
25 câţiva au avut vremea să zărească prin mulţime o mască,
până atunci neluată În seamă de nimeni. Ştirea acestei ară­
tări nouă s'a răspândit de jur împrejur, producând În toată
adunarea o şopteală, o murmura re semnificativă de mirare
şi dezaprobare, mai apoi de spaimă, de groază şi de desgust.
30 Trebuia fără 'ndoeală să fie o arătare extraordinară ca
să poată face asa sensatie Într' o adunare de fantasme ne-
, ,
bune precum am descris-o. In adevăr, aproape n'avea mar­
gini desfrâul de carnaval al acelei nopţi; dar noua mască
trecuse peste extravaganţa unui Erod, depăşise limitele
35 destul de largi ale decorului impus de prinţul Prospere.
Sunt coarde care nu se lasă atinse fără emoţiune chiar în
inimele cele mai oţelite. Chiar la cele mai stricate fiinţe,
deşi ele iau şi viaţa şi moartea drept o jucărie, sunt lucruri
cu cari nu te poţi juca. Toată adunarea fu adânc mişcată
[339]
MASCA
339
de prostul gust şi necuviinţa purtăjii şi costumului acestui
străin. Era o persoană mare şi osoasă, Învelită într'un giulgiu
din cap până 'n picioare. Masca ei Înfăţişa aşa de bine
fizionomia unui cadavru ţeapăn, că oricât de aproape
5 nu s'ar fi putut descoperi meşteşugirea. Totuş, poate că
fluşturateca societate ar fi Îngăduit măcar, dacă nu chiar
aplaudat, această urîtă glumă. Dar masca împinsese lucrul
mai departe - era costumată ca Moartea Roşie. Giulgiul îi
era pătat de sânge de sus până jos, şi fruntea-i largă şi tot
10 chipul stropite de îngrozitorul pojar stacojiu.
Spectrul se mişca încet, solemn, ca şi cum ar fi voit să-şi
susţină mai bine rolul, plimbându-se mândru printre dăn­
tuitori, Când prinţul Prospere dete cu ochii de el, rămase
o clipă înecat de un fior puternic de groază şi desgust;
15 dar numaidecât fruntea printului se roşi de turbare: .
- Cine îndrăsneşte, strigă el răguşit către curtezani, să
ne insulte cu o aşa ironie blestemată? Puneţi mâna pe el!
smulgeţi-i masca, să ştim pe cine o să spânzurăm mâine
de creneluri la răsăritul soarelui!
.. 20 Asta se petrecea în sala despre răsărit, cea albastră.
Cuvintele prinţului răsunară tare şi distinct până în fundul
tuturor celorlalte saloane - prinţul era un om voinic şi
aspru _. muzica tăcuse la un semn al lui. Curtezanii palizi,
la cuvintele prinţului, deteră să facă o mişcare către străin,
25 care le fusese o clipă sub mână şi care acuma înainta către
prinţul cu pasul sigur şi măreţ. Dar îndrăsneala smintit.ă
a străinului, insuflând o teamă nedefinită t.utulor, nimeni
nu cuteză să-I atingă, aşa că fără piedică el trecu aproape
pe lângă prinţul. Mulţimea se grămădi către pereţi, dân-
30 du-se înapoi şi Iăsându-i cale deschisă; masca porni înainte
cu acelaş pas solemn şi măsurat, care dela'nceput o carac­
terizase: din camera albastră în cea purpurie, din aceasta
în cea verde, din cea verde în cea portocalie, apoi în cea
albă, În cea vânătă, înainte chiar de a se face vreo mişcare
35 hotărîtă pentru a-i opri paşii.
Atunci, prinţul Prospero, smintit de turbare şi de ruşinea
mişeliei sale de o clipă, porni grabnic prin cele şase saloane,
neurmat de nimeni, căci o groază de moarte apucase pe
toată lumea. Prinţul ţinea în mâna-i ridicată un pumnal şi
[340]
340
5
10
15
20
NUVELE SI SCHITE
, ,.
se apropiase la trei paşi de fantasma care se grăbea să nu
fie ajunsă. Când masca fu în fundul sălii de catifea, se
'ntoarse deodată faţă în faţă cu acel ce o urmărea. Un răcnet
sfâşieto-r se auzi. .. pumnalul alunecă ca lin fulger pe ta­
petul funebru, pe care apoi se prăbuşi trăsnit prinţul Pros­
pero.
O grămadă de măşti, apucate de îndrăsneala nebunească
a desnădejdii, se repeziră în salonul negru. Necunoscutul
sta ca o stană de piatră drept şi nemişcat sub umbra cea­
sornicului de abanos. Năvăliră toţi asupră-i, dar toţi fură
sugrumaţi de o groază fără nume când simţiră că sub giul­
giul sângerat şi cadaveroasa mască, pe care le prinseseră
cu o aşa supremă energie, nu se găsea nici o formă palpabilă.
Atunci cunoscură că le stă în fată Moartea Rosie ... Le
sosise pe furiş ca un tâlhar de noapte. Unii după alţii că­
zură grămezi prin saiele de orgie, inundate de o rouă sân­
gerată, unul câte unul se stinse în postura ultimelor cărceie.
Şi viaţa ceasornicului de abanos se stinse împreună cu viaţa
celui din urmă dintre veselii tovarăsi. Şi besna, si ruina si
Moartea Roşie puseră asupra totului călcâiu d� stăpânire
fără de margini.
[341]
o BALERCĂ DE AMONTILLADO
după Edgar Poe
Destulă vreme răbdasem răutătile lui Fortunato; dar
când însfârşit m'a insultat deadrept.ul, am jurat să-mi
5 răzbun. Imi cunoasteti felul sufletului si n'o să vă 'nchi-
, , ,
puiţi că mi-a ieşit de pe buze vreo ameninţare. Cât de
târziu, trebuia să fiu răzbunat; asta era hotărît lucru;
dar hotărîrea mea era aşa de desăvârşită , încât nu putea
încăpea nici un gând de pericol. Trebuia nu numai să
10 pedepsesc, ci să pedepsesc fără grijă de pedeapsă. Ocara
nu poate fi spălată, dacă acel ce Încearcă s'o spele e atins
şi el de vreo pedeapsă, şi iarăşi nu se poate crede spălată
dacă răzbunătorul nu se descopere în faţa celuia ce i-a
făcut ocara.
15 Trebuie să ştiţi că nu-i dedesem lui Fortunato, nici
prin vorbă nici prin faptă, vreun motiv, care să-I facă
a se. îndoi cumva de bunăvoinţa mea. După obiceiu, ur­
mam să-i zâmbesc în faţă, şi el nu ghicea că prietenia
de acum ascundea gândul jertfirii lui.
20 Fortunato zâmbea din toată inima, deşi era în toate
privintele un om ciudat şi de temut; - îşi închipuia că nimeni
n'are nici curaj nici motive ca să-I lovească pe dânsul. ita­
lienii foarte rar au darul admirabil de a se prezenta aşa
cum sunt din fire, entuziasmul lor mai totdeauna e îrn-
25 prumutat dela îrnprcjurări ; asta e şarlatanism. La pictură
şi la poezie Fortunato era şarlatan ca toţi compatriotii
lui; la vinuri vechi însă, era sincer. In astă privinţă mă
potriveam la gust cu el; şi eu mă pricepeam foarte bine
la vinurile italiene şti şi, de câte ori puteam, cumpăram
30 cantităti însemnate.
,
[342]
342 NUVELE ŞI SCHITE
Intr'o seară, când se 'ntuneca bine, tocmai în toiul car­
navalului, întâlnii pe prietenul. Se apropiă de mine cu
multă cordialitate, fiindcă băuse mult. Prietenul era cos­
tumat ca paiaţă şi purta pe cap o tichie ţuguiată cu clo-
5 poţei. Aşa de fericit am fost când l-am văzut, încât nu
mă putui sătura să-i strâng mâna.
- Dragă Fortunato, ce noroc că te-am întâlnit!" ..
ee bine esti astăzi la fată .. " Uite ce e : am primit astăzi
, ,
o balercută de amontillado, adevărat ori fals, nu stiu ...
, , ,
10 si mă 'ndoesc. ,
, - Ce? de amontillado? o balercă? Peste putintă... si
, ,
încă în mijlocul carnavalului!
- Deaceea mă şi 'ndoesc, răspunz eu, şi am făcut prostia
de l-am plătit tot înainte, fără să te consult. Nu te-am
15 putut găsi şi nu vream să scap ocazia.
- Amontillado!
Mă 'ndoesc.
Amontillado! hm!
Vrea u să -] trag din balcrcă.
20 Amontillado! aş!
- Dar văz că te grăbeşti,. eşti poftit poate; mă duc
să caut pe Luchesi: acela ştil� că se prIcepe ...
- Luchesi?.. Luchesi mi-i în stare să deosebească
amontillado de xeres.
25 -- Şi, cu toate astea, sunt gogomani care pretind că e
tot asa de tare ca si dota.
'Vezi bine! Aide.
Unde?
La pimniţă.
30 Nu drăguţă; nu vOIU să abuzez de bunătatea d-tale.
E· Itit ! L h .
şti potIt... . uc eSl •••
-- Da' nu sunt poftit deloc. Aide.
- Ei, nu! chiar aşa să fie, văz că te-a pătruns friguL
Pimniţele mele sunt umede şi reci; zidurile sunt acoperite
35 de nitru.
- Ce-are aface! Aide , .. Nu mi-e frig de loc ... Amon­
tillado! sunt sigur că 'te-a înşelat ... Luchesi? .. da nu
e 'n stare să deosebească un xeres de un amontillado.
Fortunato, zicând acestea, mă apucă de braţ. Pusei o
[343]
o BALERCĂ DE AMONTILLADO
343
mască' de măt.ase neagră, mă învelii bine în manta, şi
mă lăsai să mă târască până la palat.ul meu.
Acasă nu era nici un servitor; se ascunseseră cine ştie
unde, să facă chef în onoarea carnavalului. Le spusesem
5 că am să mă 'ntorc tocmai despre ziuă şi le dedesem ordin
strasnic ca nu cumva să se miste de-acasă. Ştiam -hine că
atât' era destul, pentru ca înd�tă ce voiu întoarce spatele
să nu mai rămână unul.
Luai două făclii dela oglindă, una o dădui lui Fortu-
10 nato, şi-l îndreptai politicos dintr'o odaie 'n alta, până
în gârliciul pimniţelor. Coborîi înaintea lui pe o scară
lungă şi sucită , întorcându-rnă la fiece pas spre a-i spune
să ia seama bine. In sfârşit, ultimele trepte, şi puserăm
piciorul pe părnântul umed al catacombelor vechei familii
15 a Montresorilor.
Prietenul şovăia şi clopoţeii dela tichie sunau la fiece
cletinătură.
- Unde-i balerca?
- Mai încolo, zisei; dar ia uite-te la ţesătura asta albă
20 de pe ziduri.
El se 'nturnă spre mme ŞI mă privi cu nişte ochi mari,
sticloşi şi umezi de lacrimile beţiei.
- Nitrul?
- Da, nitrul.
25 Un acces grozav de tuse îl apucă.
- Şi când ai căpătat tusea asta?
Ii fu peste putinţă bietului prieten să-mi răspunză câ­
teva minute.
Nu-i nimic, răspunse în sfârşit.
30 Aide, zisei hotărît, aide de-aici, să nu te 'mbolnă-
veşti. .. Am pe Luchesi .. ,
-- Ei, aş! zise el; tusea nu-i nimic. Ce! o să mor din­
tr'un guturaiu?
- Adevărat, şi nu vreau să te sperii degeaba; dar ori-
35 cum, tot trebuie să iei măsuri. O înghiţitură din acest
medoc are să te apere de umezeală.
Luai un şip dintr;un şir culcat pe pământ şi-i frânsei
gâtuI.
- Ia bea.
24
[344]
344 NUVELE ŞI SCHIŢE
Duse şipul la gură, privindu-mă cu coada ochiului, şi,
după o pauză, mă salută familiar (clopoţeii sunară) zicând :
- Beau în onoarea răposaţilor cari dorm împrejurul
nostru.
5 - Şi eu pentru îndelunga d-tale viaţă!
Mă luă la braţ şi urmarăm înainte.
Vaste sunt pimniţele astea!
Familia Montresorilor era mare ...
Am uitat marca d-tale. o •
10 Un picior mare de aur pe un câmp de azur, piciorul
striveşte un şearpe târîtor, care-şi înfige dinţii în călcâiu.
Dar deviza?
- N emo me impune lacessit.
---- Foarte frumos! zise prietenuL
15 Vinu-i scânteia în ochi şi tichia clopoţea mereu. Şi mie
medocul îmi înfierbântase ideile. Printre grămezi de oase
aşezate la rând şi amestecate cu balerci şi hutii, am ajuns
tocmai la capătul cel mai adânc al catacombelor. Mă oprii
din nou, şi acu îmi permisei eu să-I apuc de un braţ, mai
20 sus de cot.
- Nitrul, zisei; vezi ce mult e aici! Par'că e muşchiu
de-alungul bolţilor. Aici suntem sub albia râului. Pică­
turile de umezeală se preling i printre oase. Aide, să ple­
căm, până nu-i prea târziu... Tusea d-tale ...
25 -- Aide 'nainte, zise el, nu-i nimic. Dar mai întâi o În-
ghiţitură de medoc.
Spărsei gâtuI unui şipuşor de vin de Graves. Fortunato
îl dete peste cap dintr' o răsuflare. Ochii lui scânteiară
foarte aprinşi. Se porni pe râs şi aruncă şipul în sus cu
30 un gest ce nu-l putui înţelege.
Il privii cu mirare, el repetă mişcarea, o mIşcare gro­
tească.
Nu 'nţelegi? ZIse eL
Nu.
35 Atunci, nu eşti din lojă.
Cum?
Nu eşti macon,
Ba da, ba da, cum nu?
D-ta macoti? peste putinţă.
[345]
o BALERCĂ DE AMONTILLADO
345
Da macon,
Dă-mi un semn! zise el.
Iată, răspunsei, scoţând de sub cutele mantiei o
mistrie.
5 - Vrei să glumeşti, zise el, dându-se 'napoi . .. Aide
la Amontillado.
--- Aide.
Şi, ascunzând iar sub mantă mistria, dau prietenului
braţul pe care el se lasă greu. Trecem un şir de arcade
10 foarte joase; coborîm şi ajungem la o tainiţă adâncă, unde
îmbâcseala aerului roşeşte flacăra fă cliilor.
Tocmai în fundul tainiţii, găsim alta mai strâmtă. Zi­
durile acesteia. au fost acoperite cu oase. Aci, trei pereţi
sunt împliniţi. Din al patrulea oasele au fost dărămate şi
15 risipite neregulat pe jos, împiedecând prin grămădirea lor
înaltă, trecerea. In peretele din fund, vedem o înfundă­
tură adâncă de vreo patru picioare, largă de trei şi 'naltă
peste un stat de om. Nu pare să fi fost într'adins făcută
pentru vreo întrebuinţare; e numai locul rămas gol întrs
20 două proptele enorme, pe care stă aşezată bolta catacorn­
belor, având de o parte şi de alta zidul de granit masiv
al clădirii Întregi.
Fortunato încearcă în zadar să pătrunză cu ochii în
adâncimea înfundăturii, ridicând în sus făclia bolnavă.
25 Lumina slăbită nu ne mai poate ajuta să zărim până 'n fund.
- Mergi înainte; aci este balerca... Iar cât despre
Luchesi .
-- E un gogoman! zice prietenul, trecându-mi înainte
cu pasul împleticit.
30 Intr' o clipă ajunge la fund şi, isbind u-se orbeşte de pe-
retele de stâncă, stă stupid ...
O clipă apoi, şi l-am lănţuit de granit.
In perete două belciuge de fier la o depărtare unul de
altul, în linie orizontală, cam de două picioare; de unul
35 e atârnat un lanţ scurt; de celălalt un lacăt. Arunc lanţul
împrejurul mijlocului lui Fortunato, îl birui, şi totul e
sfârşit până să te ştergi la ochi. Năucit, nici gândeşte
să reziste. Trag cheia şi mă dau Înapoi afară din înfun­
dătură.
24·
[346]
346
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
- Ia pune palma pe perete! îi zic, să vezi nitrul. Aşa
e că-i ud? Lasă-mă să te rog Încă odată să te duci de-aici ...
Nu? ... Atunci trebuie să te las de sigur. Dar mai 'nainte,
o să-ţi port de grije cum se cuvine.
- Amontillado! bâlbîie prietenul, care încă nu s'a des­
meticit bine.
- Aşa e, zău! Amontillado!
Şi zi când aceasta, dau Într' o parte grămada de oase,
găsesc spărturi de pietre şi tencuiala gata, şi 'ncep cu
mistria.
. D'abia aşez un rând de zidărie, şi înţeleg că prietenul
s'a trezit binişor: un strigăt surd, un gemăt -- un om
beat nu strigă aşa. Apoi, o lungă, şi par'că înadins, tă­
cere. Aşez al doilea rând, pe urmă al treilea, şi al patru­
lea. .. Acum lanţurile se sbuciumă cu turbare - şi clo­
poţeii. Sgornotul ţine câteva momente, În vreme ce,pentru
a mă desfăta mai în voie, las lucrul şi m'aşez pe mormanul
de oase. Sgomotul în sfârşit se opreşte, iau iar mistria şi
isprăvesc pe nerăsuflate al cincilea, al şaselea şi al şap­
telea rând. Zidul mi-a ajuns acuma până la piept. Mă
opresc iarăşi şi, ridicând făcl�,a d'asupra, ar�nc câteva
raze moarte asupra prietenului!.
O pornire de sbierete nebuneşti mă face să mă dau re­
pede înapoi. O clipă stau Va îndoială... tremur. Trag
spada şi 'ncep să 'mpung în' întuneric prin locul rămas
încă neastupat; dar mă gânclesc mai bine şi mă liniştesc.
Pun mâna pe zidăria masivă a tainitei şi mă asigur cu
totul. Mă apropii iar de lucrul meu. Hăspunz la glasul
prietenului, urlând şi eu mai tare, aşa de tare că-i acoper
sbieretele. - S'a liniştit.
Acum e miezul nopţii... Am isprăvit aproape .. " Al
optulea, al noulea, al zecelea rând... Cel din urmă, în
sfârşit. Mai am o piatră de aşezat, ultima răsuflă tură de
astupat. .. Acum, porneşte din fund un râs năbuşit ca­
re-mi ridică părul în cap. După râs, un glas trist, ce d'abia
seamănă cu glasul nobilului Fortunato :
- Ahaha! Ehehe! Ce glumă! zău! ce prostie! Ştiu că
o să râdem... la palat... de vinul nostru... ehehe!
- De amontillado, da? zic eu.
[347]
o BALERCĂ DE AMONTILLADO
347
Ehehe! da ... de amontillado .. , Dar nu-i târziu? .
Să nu ne aştepte la palat ... signora Fortunato şi ceilalţi .
Aide ...
. Da, da, zic, aide!
5 o-o Pentru numele lui Dumnezeu! Montresor! ...
- Da, pentru numele lui Dumnezeu, Fortunato! ...
La acestea, nici un răspuns... Trag cu urechea - ni­
mic. .. Pierz răbdarea... strig:
- Fortunato!!
10 Nici un răspuns. .. Mai tare:
- Fortunato!!
Nimic.
Vâr o făclie prin deschizătura strâmtă care a mal ramas
neastupată şi-i dau drumul Înăuntru. Ca răspuns, o seu-
15 turătură de clopoţei... Simţ că 'mi vine rău -, - fără 'n­
doială din cauza umezelii catacombelor ...
Haide! să isprăvesc! ...
Fac o sforţare, pun piatra din urmă şi o tencuesc; apoi,
în faţa zidului proaspăt, grămădesc mormanul de oase ...
20 De o jumătate de veac nici un muritor nu le-a mişcat
din loc ...
1 n pace requiescat l
[348]
fĂT-fRUMOS CU MOŢ IN fRUNTE
. A fost odată ca niciodată o împărăteasă tare frumoasă
şi voinică, şi împărăteasa ceea, când i-a venit ceasul, a
născut un prunc aşa slut de chip şi la trup aşa pocit, că
5 nu-i venea niminui să-I socotească făptură de om. Dar
când s'a născut el, ursitoarea lui le-a spus, Împărătesei
şi femeilor din casă, să nu se sperie, fiindcă băiatul ăsta
o să iasă foarte plăcut om; o s'ajungă vestit de cuminte
şi de deştept, şi 'ndrăzneţ nevoie mare; cum am zice, un
10 om şi jumătate. Ba, a mai spus că băiatul are să poată
hărăzi fiinţei pe care o iubi-o el; atâta minte câtă şi a lui.
S'a mai mângâiat puţintel cu făgăduielile astea biata
împărăteasă, care era fireşte destul de amărâtă că adu­
sese pe lume aşa spurcăciune C de broscoiu. Şi, adevărat,
15 nici n'a 'nceput copilul să gângurească bine, că numai­
decât s'a pornit să spună fel-de-fel de vorbe cuminţi şi
pline de duh, şi tot ce făcea îl prindea ş' avea haz, că o
lume 'ntreagă se minuna de el. Uitam să vă spun că se
născuse mititelul cu un şomoiog dE; păr d'asupra capului,
20 şi deaceea îl porecliseră: Făt-frumos- că de! era doar
şi el fecior de'mpărat - Făt-frumos cu Moţ-în-frunte.
La vreo şapte-opt ani după astea, împărăteasa din Îm­
părăţia de-alături a născut două gemene. A care a văzut
mai întâiu lumina era mai frumoasă ca ziua. Atâta s'a
25 bucurat mama de frumuseţea copilei, încât le era tuturor
teamă să n'o deoachie, şi să se 'ntâmple, Doamne fereşte,
cine stie ce. De fată, la nastere, stetea tot ursitoarea care
UI'sis� mai antărt 'si pe Făt-frumos cu Mot-În-frunte; si,
ca să mai potol�a�că bucuria împărătesei,' ursitoarea i�a
30 spus că fetiţa asta n'o să aibă minte deloc; că, pe câtu-i
[349]
FĂT-FRUMOS CU MOT IN FRUNTE
349
de frumoasă, tot pe-atâta o să fie de neroadă. I-a păsut
tare împărătesei de aşa vorbe; dar ce să vezi mai pe urmă!
pe lângă mâhnirea d'intâiu, i-a venit a doua, şi mai mare; ­
că de 'ndată a mai născut o fetiţă -- urâtă, da urâtă de
5 mama focului!
- Vai de mine, Doafune! a strigat lehuza; ce sluţenie
mai făcui!
-- Nu trebuie să te mâhneşti până 'ntr'atâta, Măria Ta,
i-a zis ursitoarea; copila asta o să aibă parte pe lume de
10 altă podoabă: o să fie înzestrată cu multă deşteptăciune,
asa că n'are să ia seama nimeni la cusurul ei.
,
- Să te-audă Maica-Precista ! a zis împărăteasa ...
Da: .. n'ar fi chip, a mai mărişoară, să capete şi dânsa
puţintică minte? că-i păcat de frumuseţea ei!
15 - Eu, Măria Ta, nu pot nimica despre partea minţii,
i-a răspuns ursitoarea ; da despre partea frumuseţii, da!
pot orişice; şi, fiindcă doresc a face un hatâr Măriei Tale,
iacătă, o să-i dau copilei darul să poată hărăzi frumuseţe
fiinţei care i-o plăcea ei.
20 Au crescut copilele şi au ajuns fete mari: şi cu vârsta
le-au crescut şi darurile; lumea 'ntreagă povestea de Iru­
musetea elei mai mari si de mintea mezinei. Dar fireste
" ,
că şi cusururile le-au crescut cu vârsta. Mezina din ce
în ce se făcea mai slută; a mai mare din zi în zi mai ne-
25 roadă; ori nu răspundea deloc dacă o 'ntrebai ceva, ori
îţi trântea te miri ce neghiobie boacănă; şi unde mai pui
că era şi tare ne 'ndămânatecă : dacă apuca 'n mână două
străchini, trebuia să spargă măcar una; dacă aducea la
gură o bărdacă de apă, peste poate să nu se facă leoarcă
30 de sus până jos.
Mare-i darul frumuseţii, nu 'ncape vorbă, la tinereţe
mai ales! Dar în adunări şi la petreceri, tot mezina îi tre­
cea înaintea sorii-si, Toţi se duceau mai întâiu lângă a
frumoasă, s'o privească de-aproape şi să se minuneze; da,
35 pe urmă, dădeau năvală lângă mezina, să asculte la câte
toate le mai spunea. Şi te mirai că încet-încet, a frumoasă
rămânea la o parte părăsită, şi lumea toată sta grămadă
cu gura căscată împrejurul celei sfătoase; aşa că a mai
mare, cât era de neroadă, a băgat şi ea de seamă; şi biata
[350]
350
NUVELE ŞI SCHIŢE
copilă şi-ar fi dat bucuros toată frumuseţea, numai să fi
putut căpăta harem pe sfert din deşteptăciunea sorii-si.
Impărăteasa, măcar că era prea înţeleaptă, îşi pierdea şi
dânsa răbdarea uneori; o apuca gura pe dinainte de ciudă,
5 ŞI-I ZIcea:
- Valeu, fată, că tare neroadă te-am mai făcut!
Şi asta o amăra pe copilă până 'n fundul sufletului:
să moară de mâhniciune şi mai multe nu!
Aşa, odată, când se plimba singură printr'o pădure
10 bătrână şi plângea de nenorocul ei, se pomeneşte fata
că-i iese înainte un prichindel de om, şchiop şi cam ghe­
bos, o pocitură; dar Icarte strălucit îmbrăcat din cap
până'n picioare: ăsta era Făt-frumos cu Moţ-în-frunte.
De mult ce tot auzise pân lume despre frumuseţea fetei,
15 şi fiindcă-i mai văzuse şi chipul făcut de un meşter mare
zugrav, îi căzuse tânărului fata la inimă, şi acuma pornise
dela părinţi s'o caute; s'o vază aevea şi să-i vorbească
măcar odată. Cum a dat cu ochii. de ea, aşa singură, a şi
cunoscut-o: s'a apropiat uimit de astfel de minune şi i s'a
20 închinat pân' la pământ. Dar, I după ce i-a spus câteva
vorbe tare fierbinţi ca s'o încânte, a luat seama cât era
ea de plânsâ, şi i-a zis:
- Nu pot pricepe, Domnită, de ce o făptură minunat
de frumoasă cum eşti să fie aşa de amărâtă cum te arăţi;
25 căci eu, nu că să mă laud, sute şi mii de fiinţe frumoase
am văzut pe lume, da pân' acuma încă aşa mândreţe ca
Măria Ta nu mi-a fost dat să 'ntălnesc.
- Ei aş!
Atâta i-a răspuns tânăra, şi pe urmă n'a mai zis boabă.
30 Dar el, tot mai fierbinte:
- Este prea de-ajuns cuiva, Dornnită, să aibă darul
frumuseţii; peste acest dar nu mai are ce dori, şi dacă-I
are, apoi nimica nu trebuie srl-l mai mâhnească.
- Ba, mie, drept să spun, a zis fata, mi-ar părea mai
35 bine să fiu slută şi pocită ca dumneata şi să am şi eu pu­
ţintel duh, decât să fiu aşa de frumoasă şi toantă cum sunt.
- Nimica, Domniţă, nu dovedeşte mai bine că are
cineva duh decât credinţa că nu cam are; aşa-i darul
ăsta: de ce-l ai mai mult, de-aia ţi se pare că n'ai de
t­
I
[351]
FĂT-FRUMOS CU MOŢ IN FRUNTE
351
ajuns, şi de ce-l ai mai puţin, d'aia ţi se pare că nu-ţi mal
trebuie de loc.
- De-alde astea nu ştiu eu, a răspuns Domniţa; dar de
proastă, ştiu că sunt destul şi prea destul; aşa că, uneori pare
5 că-mi vine să-mi fac seama singură de necaz şi de amărăciune.
- Dacă-i pe aceea. Domnită, apoi eu pot să pun ca­
păt necazului şi amărâciunii Măriei Tale.
- Zău? se poate? cum?
- Foarte lesne. Eu, Domniţă, a zis tânărul, eu am
10 puterea să dau cât de multă deşteptăciune fiinţei pe care
oiu iubi-o, şi fiindcă Măria Ta eşti acea fiinţă, rămâne
să doreşti, şi capeţi atâta duh cât se poate pe lume­
nu ma .. , de m'ăi vrea de bărbat.
A rămas Donmita cam la îndoială si nimica n'a râs-
15 puns. Iar tânărul ; urmat înainte: '
- Văz bine că ţi-e greu, Domniţă, să primeşti, şi nu
mă mir de asta; dar iacă, îţi dau un an de zile ca să te hotărăşti.
Domniţa avea atât de puţină minte şi totodată atâta
dor s'o capete, încât şi-a închipuit că n'are să se mai îm-
20 plinească anul cât e lumea; aşa că s'a învoit să urmeze
după dorinţa tânărului... Şi n'apucă să-i făgăduiască
bine că peste un an de zile în cap are să-I ia de bărbat,
şi .deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i
turuie guriţa, şi oricâte îi trec pân gând să le toace iute,
25 uşor şi cu haz. Şi întinde-te la vorbă şi la şagă cu Făt­
frumos, - mă rog ca orice tânără desgheţată cu flăcăul
care înţelege ea că o place - pe întrecutele, care mai de
care; el îi spune una; ea îi răspunde două; el două, ea
patru; aşa că la urmă tânărul zice în gândul lui:
30 - Uite, mă! îi dedei ei toată deşteptăciunea, şi eu
nu rămăsei cu nimic.
Când s'a întors Domniţa acasă la palat, părinţii şi toţi
curtenii împărăteşti nu ştiau ce să mai gândească despre
aşa repede şi minunată schimbare; că, de unde până azi
35 dimineaţă o auziseră spunând numa la prostii şi neghiobii
nemerite ca nuca 'n perete, acuma, ce să te pomeneşti?
tot vorbe care de care mai cu şart şi mai cu haz: mărgă­
ritare scotea din gură, nu altceva. Bucurie pe toată
lumea, cum nu-ţi poţi închipui! Numai mezina nu s'a
[352]
352 NUVELE ŞI SCHIŢE
prea bucurat, fiindcă, ne mai având cu ce s' o întreacă
pe soră-sa, rămânea pe lângă ea spaimă curată.
Impăratul rfu se mai mişca, nu mai făcea un pas fără
poveţele Domnitei, ba câte odată aduna sfatul împără-
5 tesc chiar la ea în odaie. Când s'a împrăştiat în toate păr­
ţile vestea despre prefacerea asta, toţi coconii împărăteşti
care de pe unde, alergară să se înfăţişeze dinaintea fetei,
doar-doar 01' face-o să-i iubească, şi apoi de-acolea, ţi­
ne-te, petitori peste peţitori. Dar fata pe nici unul nu-l
10 plăcea, fiindcă nici unul nu i se părea atâta de deştept
cum poftea ea; pe toţi îi asculta, dar n'o 'ndemna inima
să se lege cu vreunul. Mai la urmă veni unul, _. n'avea
ce-i mai zice, _. viteaz şi bogat, om voinic, bine făcut şi
tare deştept __ o încât fata, ha-ha 1 gata-gata să-l primească.
15 Văzând împăratul asta, i-a spus Domniţei că o lasă stă­
până să-şi aleagă ea pe cine i-o plăcea, şi să spuie fără
sfială pe cine. Fiind Însă că, de ce are cineva mai multă
minte de-aia nu se poate hotărî aşa de grabă să-şi leg�
capul pe o viaţă întreagă, tânăraîi multumiTiifâiu tă-
20 tinii-său, şi pe urmă îl rugă să-i îngăduie măcar două-trei
zile să se mai gândească.
Aşa dar, tocmai ca să se poată gândi ea mai în ticnă.:
a plecat să se plimbe iar singură pin pădurea bătrână
unde aldată întâlnise pe Făt-frumos cu Moţ-în-frunte. Şi�
25 pe când se plimba binişor dusă pe gânduri, numa iacătă
aude dedesubtul picioarelor un zgomot din afund, par'că
erau mai mulţi oameni umhlând forfota de colo până
colo, vorbind, cotrobăind şi lucrând de zor. A stat pe loc,
s'a aplecat să tragă cu urechea mai de aproape şi a auzit
30 limpede cum zicea unul: (< Măi! dă 'ncoa tingirea! », iar
altul: «Curăţă -mi degrabă tigaia şi îngrij este de frigare! »,
si altul: «Nu lăsa să se potolească focul ». Si de odată
, ,
i s'a deschis dinainte părnântul si a văzut Domnita la
, ,
picioarele ei o cuhnie plină de bucătari si de ajutoare si
35 de fel de fel de slujitori, şi tevatură mare, ca de obicei�l
la orice ziafet împărătesc. Iar dintre ei au ieşit vreo două­
zeci si mai bine de insi cu frigări încărcate si s'au dus de
s'au 'aşezat, într'un luminiş al pădurii, împrejurul unor
cotloane cu jarul potrivit, şi s'au pus să învârtească fri-
[353]
..
FĂT-FRUMOS CU MOŢ IN FRUNTE
353
gările, şi din când în când să ungă fripturile cu pene "n­
muiate'n grăsime, să le rumenească în coaje, ca să nu li
se preIingă mustul în spuză.
S'a mirat Domniţa de aşa privelişte, şi i-a Întrebat că
5 pentru cine gătesc ei atâtea bunătăţi.
- Măria Ta, Domniţă, i-a răspuns unul care era pasă­
mite mai I?are peste toţi, gătim pentru stăpânul nostru
Făt-frumos cu Moţ-În-frunte, că mâne face nunta.
Domniţa se miră şi mai mult de vorbele astea; dar În-
10 dată îşi aduse aminte că se Împlinea tocmai anul de când
făgăduise să ia de bărbat pe Făt-frumos cu Moţ-în-frunte,
si-i veni nu stiu cum. Fireste că nu se mai gândea acuma
la asta, fiind�ă atunci când făgăduise era neroadă, şi după
ce căpătase atâta minte dela băiat, Îşi uitase fata toate
15 prostiile de mai Înainte.
Dar n'apucă să pornească mai încolo la plimbare şi în
fată-i dă, de cine? de Făt-frumos cu Mot-în-frunte, mân­
dr� şi strălucit, ca orice cocon de împărat când merge
gătit la cununie.
20 - Iacă-mă, Domniţă, la ziua sorocită, îi zise tânărul,
ca să mă ţin de cuvânt, şi nu mă 'ndoiesc că şi Măria Ta
vii, după cuvântul ce mi-ai dat, să mă faci omul cel mai
fericit depe lume.
- Drept să-ţi spun, i-a răspuns Domniţa, încă nu sunt
25 hotărîtă la aşa ceva, şi nici nu prea crez să mă pot vreo­
dată hotărî după dorinţa Mări ei Tale.
-- Mă mir foarte! a zis tânărul.
- Te'i fi mirând, cred, a răspuns fata, şi fireşte, daca
aş avea aface cu vreun om de rând, necioplit şi fără duh,
30 ce să zic? mi-ar veni destul de greu... Parcă-l aud zi­
cându-mi : « Făgăduinta unei Domnite nu e vorbă arun-
, ,
cată 'n bătaie de joc: trebuie să mă iei de bărbat odată
ee ti-ai dat cuvântul! » ••• Dar vorbesc unui om tare des-
, ,
tept şi de neam mare; n'am teamă că vorbesc în vânt ...
35. Măria Ta ştii că nici pe vremea când eram proastă, nu
m'am hotărît aşa deodată să te iau. Acuma, am minte,
pentru care, nu zic, Măriei Tale trebuie să-ţi fiu mulţu­
mitoare ; dar, din pricina ei, de! am şi gusturi mai grele;
cum vrei dar să mă hotărăsc mai iute acum decât mă
[354]
354 NUVELE ŞI SCHIŢE
puteam hotărî odinioară? Dacă ţi-a fost atâta la inima
Măriei Tale să mă iei de soţie, nu trebuia să mă mântui
de prostia mea şi să mă faci a vedea mai limpede decât
mi-era ursit să văd.
5 - Aşa dar, a răspuns Făt-frumos, un om prost, pă
cum ai spus Măria Ta, ar avea drept să te învinuiască
de călcarea făgăduinţii, iar eu n'am, când e la mijloc tot
norocul vieţii mele... Apoi ce judecată-i asta? Care va
să zică, proştii folosiţi şi deştepţii păcăliţi! Şi să spui asta
10 tocmai Măria Ta, care ai acuma atâta deşteptăciune, după
ce din tot sufletul ai dorit-o? Dar, ia să ne 'ntoarcem şi
altfel, mă rog... Afară de sluţenia mea, spune-mi ce alt
cusur mai am .. < Ce nu ţi-o fi �pe plac la mine? neamul
meu? ori mintea, ori apucăturile sufleteşti, ori purtările
15 mele, ori... ce?
- Doamne fereşte! a răspuns Domniţa; dimpotrivă,
toate îmi plac destul ...
- Dacă-i aşa, a zis tânărul, atunci o să fiu norocit,
fiindcă Măria Ta mă poţi preschimba din cum sunt în
20 cel mai plăcut om din lume.
- Se poate asta?
- Se prea poate. .. numa să mă iubeşti. Şi, în sfârşit,
ce să vorbim mai multe, Dornniţă ? .. să-ţi spun pe faţă
tot. Află că tot ursitoarea mea te-a urs it şi pe Măria Ta:
25 mie mi-a dat darul să pot înzestra cu deşteptăciune pe
cine l-oiu iubi, iar Măriei Tale ţi-a dat darul pe cine l-ăi
iubi să-I poţi Înzestra cu frumusete.
-- Apoi, dacă e aşa, zise Domniţa, doresc din toată
inima şi din tot sufletul să te prefaci îndată şi să fii cel
30 mai frumos şi mai mândru fecior de împărat din toată
lumea! Iţi fac din toată inima darul întreg cât stă în pu·
terea mea!
Pân'a isprăvit Domniţa vorba, Făt-frumos �u Moţ-în­
frunte s'a şi arătat dinaintea ei, desăvârşit din creştet
35 până 'n tălpi, aşa cum îl dorea dânsa, cel mai mândru
tânăr pe care-I văzuseră ochii ei vreodată.
Spun unii ş'alţii că n'ar fi fost la mijloc puterea ursi­
toarei, ci că numai vraja dragostii a făcut aşa prefaceri
[355]
..
FĂT-FRUMOS CU MOŢ IN FRUNTE
355
minunate. Şi mai spun că Domnita, gândindu-se bine la
statornicia tânărului, la bunele lui daruri şi la frumoasele
lui purtări, nu i-a mai luat seama la poceala trupului şi
la sluţenia chipului; că gheba din spatele lui i s'a părut
5 ei doar încovoiarea unui om înţelept care stă mereu pe
gânduri adânci, şi că, de unde-I vedea mai înainte schio­
pătând grozav, acuma i se părea că tânărul se leagănă
într'adins când umblă, ca să se arate şi mai nostim. Ş'a­
poi mai spun că Domniţei i se părea ochii lui şaşii straşnic
10 de strălucitori; crucişătura privirilor lui, semn de văpaie
a dragostii; în sfârşit, nasul lui borcănat şi roşu, nas de
voinic, de bărbat războinic ... şi câte şi mai câte nu spun.
Ş'apoi, dacă spun? Lasă-i să spuie ! par'că avem noi cu
ce astupa gura lumii! OI' cum să fi fost, destul că Domniţa,
15 fără mai multă vorbă, i-a spus că-I ia de bărbat, numai
de s'o 'nvoi şi împăratul. Dar se putea împotrivi bătrânul?
că şi el îşi de dese fetei cuvântul. Ba, cum a aflat că tâ­
năra are atâta aplecare către Făt-frumos cu Moţ-în-frunte,
pe care, şi fără asta, îl ştia ca vestit de înţelept şi de du-
20 hliu, a primit cu dragoste să-I ginerească. Şi aşa, precum
pusese de mult la cale tânărul, a doua zi chiar s'a făcut
o nuntă mare împărătească să rămână pomina veci-de-veci.
Doamne! hine trebuie să fi petrecut câti au avut parte
să se afle p'atunci acolo, dacă nu mai la faţă, barem pe
25 la coada meselor dela margini! ... Dar nouă să nu ne pară
rău că n'am avut aşa noroc, şi să ne mulţumim că încai,
din povestea lui Făt-frumos cu Moţ-în-frunte, ne alegem
cu o adevărată învăţătură fiindcă tâlcul povestii acesteia
vme cam aşa:
30 Zi că-i dragoste, şi pace!
Te-a vrăjit? atât ţi-a fost:
Din pocit, frumos îţi face,
Şi deştept din ăI mai prost.
[356]
CURIOSUL PEDEPSIT
Erau odinioară la Florenţa, în Italia, doi tineri, anume
Anselmo şi Lotario, amândoi cavaleri de neam bun şi cu
dare de mână. Fiind de aceeaş vârstă şi având aceleaşi
5 gusturi şi apucături, trăiau atât de legaţi unul de altul,
încât lumea le zicea prietenii nedespărţiţi. Anselmo era
de fel mai iubeţ, îi plăcea s'alerge după drăguţe, pe câtă
vreme Lotario umbla la vânătoare, la care avea deosebită
aplecare; dar şi Anselmo îşi părăsea uşor drăguţele de
10 hatârul lui Lotario, precum şi Lotario, de dragul lui An­
selmo, da bucuros uitării petrecerea vânatului.
Pe neastâmpăratul Anselmo l-a prins în mrejele ei o
tânără frumoasă, Camilia, şi .atât I-a ameţit, încât l-a
hotărît s'o ceară în căsătorie. Unirea lor era foarte potri-
15 vită, �iindcă şi dânsa îl iubea, şi peste puţin s'a şi făcut
cununia.
In zilele d'intâi după aceasta, Lotario mergea să-şi vază
prietenul după obiceiul său de mai nainte. Dar încet-Încet
a rărit-e cu vizitele: nu că se temea să deştepte vreo bă-
20 nuială în sufletul prietenului său, dar nu vrea să dea de
vorbă lumii rele, trăind aşa prea de aproape în casa unei
tinere de curând măritată. Anselmo luînd seama Ia asta,
i-a spus lui Lotario, că mai bine nu se 'usura, decât să
ajungă a vedea răcindu-se astfel bunul lor prieteşug, apoi
25 l-a rugat să-i vie iarăşi ca mai nainte în casă, că şi. ne­
vastă-sa ar fi foarte mâhnită, aflând, că dânsa e pricina
răcelii dintre cei doi prietini nedespărţiţi. Lotario n'a măr­
turisit adevărata pricină a purtării lui, ci a căutat să năs­
cocească fel de fel de cuvinte; dar, văzând că Anselmo
30 stăruie şi nu vrea s'asculte de nimic, s'a gândit să-i facă
1.
I
r
J
[357]
CURIOSUL PEDEPSIT
357
pe plac, să împace cât o putea mai bine prietenia ŞI cu­
minţenia.
A trecut câtăva vreme astfel; Anselmo se tot plângea,
că prea rar îl vede pe prietenul său, iar Lotario se ferea
5 cât putea de îndemnul bunului prieteşug. Intr'o zi când
cei doi prieteni se plimbau împreună, tânărul însurăţel a
vorbit astfel:
- Iubite Lotario, tu mă vezi pe mine om în floarea
vârstei , cu avere frumoasă, având o soţie după dorul
10 inimii mele, şi un prieten ca tine, cel mai bun şi mai sta­
tornic prieten de pe lume... şi gândeşti, că eu trebuie
să fiu fericit. .. Să nu crezi asta, că te amăgeşti; nu sunt
fericit deloc. O dorinţă ciudată, smintită poate, mă urmă­
reşte şi mă chinuie ; cu judecata n'o pot birui; stăpânirea
15 ei n'o mai pot Înfrâna. Ţi-o spun ţie, prietene; ai milă de
rătăcirea mea, şi gândeşte, că sau dorinţa asta, trebuie
să mi se 'mplinească, sau dacă nu, eu trebuie să mor.
Lotario, îngrijat de vorbele astea,a strâns cu dragoste mâna
lui Anselmo şi i-a făgăduit că va face orice pentru liniştea lui.
20 - Află aşa dar, a urmat acesta, taina mea de care
faţă cu oricine altul decât tine m'aş ruşina, taina dela
care-mi atârnă viaţa... Vreau să pun la încercare pe
nevastă-mea; vreau să m'asigur, că mă iubeşte; că cu
orice făgădueli, stăruinţă sau daruri, şi cu toate silinţele,
25 nu i-ar fi cu putinţă cuiva s'o scoată din minţi; în sfârşit
vreau să-i pun credinţa şi cinstea la cea mai grea cum­
pănă. .. Şi fiindcă nu cunosc pe nimeni mai vrednic de
iubit, pe tine te-am ales pentru încercarea asta. Dacă
nu vei putea tu să birui pe Camilia, atunci sunt sigur că
30 este nebiruită ; mă voiu bucura de fericire şi de linişte
fără de nici o îndoinţă şi numai ţie am să ţi le datoresc.
Iar dacă, din nenorocire stăruinţele tale pe lângă dânsa
ţi-ar făgădui vreo isbândă, te cunosc ce prieten îmi eşti;
sunt liniştit, ştiu că n'are să te lase cugetul a merge mai
35 departe. Orişicum, cu tine, îmi ştiu şi cinstea la adăpost
şi-mi îndeplinesc şi dorinţa pe care numai moartea mi-o
poate stinge.
Lotario a stat mult să răspundă, privind în ochii prIe­
ten ului; pe urmă i-a zis:
/
[358]
358 NUVELE ŞI SCHIŢE
Ascultă-mă, iubite Anselmo ... Dacă n'aş fi bănuit,
că pe mine vrei să mă pui la încercare, nu te ascultam
până 'n capăt ... Eu cred, că n'ai vorbit serios, şi nu vreau
să-ţi amintesc, că unui prieten îi faci mare cinste cerându-i
5 orice jertfă, dar că-I jigneşti adânc cerându-i fapte vino­
vate. Cere să-mi dau viaţa pentru tine; asta eşti în drept
să mi-o ceri, şi ţi-o dau bucuros; dar nu-mi cere să fac
o faptă urîtă.
Anselmo a 'ngălbenit şi a plecat capul.
10 - Cum? a urmat Lotario, mai blând... E adevărat
ce mi-ai spus? Vrei să ispitesc eu pe nevastă-ta!... Dar
tu, nenorocitule, o crezi cinstită şi fericirea ta atârnă dela
această credinţă! pentru tine e bine să se 'ntâmple ceeace
nădăj dueşti, ceeace doreşti, adică să rămână femeia cin-
15 stită; şi cinstită are să rămână, eu de asta nu mă 'ndoesc ...
Atuncea, spune-mi, ce ai câştigat? ce folos ţi-a adus această
înşelătorie? Nimic alt, fără numai căinţă veşnică... Să
nu-mi spui că nimeni altul n'are s'o ştie. Tu, tu, singur
o să-ţi aminteşti totdeauna, că fără nici un cuvânt ai supus.
20 la ocară pe cea mai curată so tie ; , tu Însuţi ai să te mustri
fără 'ncetare, fără să te mai poti bucura o clipă de dra­
gostea ei; fiindcă un glas tainid îţi va şopti mereu, spre
a-ti amărî viata zi si noapte, că nu mai esti vrednic de
aşa bucurie ... ' , ,
25 Vezi dară, iubite Anselmo, că -ţi vorbesc numai şi numai
de ce datoreşti tie însuti si sotiei tale ... Nu-ti mai spun
, '" ,
nimic de ce- mi datoreşti mie r asta să ţi-o spună prietenia
ce mi-ai arătat-o întotdeauna ..
Anselmo a ascultat posomorît, şi, după ce a stat mult
30 la gânduri, a zis Încet şi mâhnit:
- Lotario, numai un singur cuvânt am să-ţi mai spun:
sunt bolnav şi sunt sigur că am să mor de asta, dacă tu
nu vrei să mă lecueşti. Omenia şi cuminţenia ta şi-au făcut
datoria; gândeşte-te acuma dacă prietenia ta nu va fi
.35 cuprinsă de mustrare când eu, pierzându-mi nădejdea în
ajutorul tău, m'oiu duce să-I cer altuia, să încredinţez
cine ştie cărui lipsit de omenie cinstea mea şi a Carniliei,
liniştea şi fericirea mea. " Căci sunt hotărît să fac şi asta,
dacă tu nu vrei să mă scuteşti de aşa primejdie, lăsându-te
[359]
CURIOSUL PEDEPSIT
359
pe voia slăbiciunii, nebuniei mele. Iţi făgăduesc, mă jur
că numai o singură încercare îmi va fi de ajuns i • • Ca­
milia niciodată n'are să greşească; nu-ţi cer mai mult,
si voiu fi linistit apoi toată viata.
5 J Lotario s'a J îngrozit auzindu-l' pe Anselmo că are de
gând să încerce cu altul, şi numaidecât s'a hotărît.
S'a isprăvit, a zis Lotario ... Dacă omenia, cuminţenia,
dreapta judecată nu mai au nici o putere asupra gândului
tău, atunci trebuie să ascult numai de glasul prieteniei
10 si să-ti multumesc nebunia. Nu da nimănui însărcinarea
pentru care �'ai ales pe mine; îţi făgăduesc să-ti îndeplinesc
pe deplin dorinţa ...
La aceste cuvinte, Anselmo îi sare de gât şi-I strânge
în braţe cu căldură; îi mulţumeşte din suflet şi-i cere, îl
15 roagă să înceapă îndată a se lega de Camilia. Lotario s'a
învoit şi plin de compătimire pentru sminteala lui An­
selmo, a făgăduit că va merge să prânzească la ei chiar
a doua seară , . . Şi, în adevăr, a şi mers.
Camilia l-a primit cu inima deschisă ca orice prietenă
20 nevinovată. D'abia s'a sfârşit masa, şi Anselmo, spunân­
du-le că are numaidecât treabă în oraş, a plecat grabnic,
foarte încântat că-i lasă singuri între patru ochi. Lotario
toată vremea a vorbit cu Camilia despre soţul ei, despre
dragostea lor, şi despre fericirea unei bune căsnicii. Ca-
25 milia era şi ea de părerea lui, şi aşa au stat amândoi de
vorbă frumos vreo câteva ceasuri, după care Lotario a
plecat de-acolo. Anselmo îl aştepta în uliţă şi, cum a dat
cu ochii de el, l-a întrebat:
- Ei! ai făcut ceva? i-ai spus că ţi-e dragă? Ce-a zis? Ai?
30 - N'am putut, a răspuns Lotario, să încep deodată; e
greu aşa numai decât... Dar am cam adus vorba pe de­
parte şi crez, că peste puţin să-ţi spun ceva mai mult.
- Bine, a răspuns Anselmo, răbdare! trebuie răbdare ...
Din partea mea fii sigur, că te ajut cât se poate; în fiecare
35 zi am să vă las singuri şi aşa încât ea să nu poată cârmi.
In adevăr, acele întâlniri au urmat aşa vreo două săp­
tămâni. Lotario nu a făcut nimic în toată vremea asta;
dar a început să-i fie frică de Camilia, care din ce în ce
şi ca frumuseţe şi ca blândeţe, i se părea şi mai fermecă-
2
[360]
360 NUVELE ŞI SCHITE
toare şi mai primejdioasă. Deaceea mereu îi spunea lui
Anselmo, că toate silinţele îi sunt zadarnice; că femeia
nu numai nu-i dă nici o nădejde, dar încă l-a ameninţat
că o să-i închidă uşa, ba chiar o să-l spună lui bărbatu-său.
5 - Foarte bine, a zis Anselmo, dar până acu i-ai vorbit
numai; trebuie să 'ncepi a-i face şi daruri: pe o femeie
cât de tare, o birui cu galantomia. Iacă patru mii de scuzi
de aur; cumpără, rogu-te pietre scumpe şi giuvaeruri şi
dă-i-Ie Camiliei.
10 Lotario i-a răspuns, că asta este o bătaie de joc, că el
nu întrebuinţează aşa mijloace ruşinoase. Dar Anselmo i-a
făgăduit că asta este cea din urmă încercare; iar Lotario,
deşi sătul să-I tot înşele, s'a hotărît să-I înşele mai departe.
In sfârşit, după vreo câteva zile, ieşind Lotario dela
15 Ca mi lia, i-a spus prietenului că darurile ce i le dăduse au
supărat-o atâta, încât I-a ocărît ca pe un neruşinat şi i-a
poruncit să nu mai calce prin casă, să nu-l mai vază 'n
ochi. Anselmo îl asculta trist şi nemulţumit.
- Ah! Lotario, Lotario! ce puţin te arăţi tu vrednic
20 de prieteneasca mea încredere! Am văzut, am auzit tot;
eram ascuns în cămăruţa de-alături, Nu i-ai spus nici o
vorbă, şi după cum v'am auzit eu vorbind, văd că din
nenorocire tu n'ai de gând măcar să-i pomeneşti de dragoste.
Lotario s'a supărat, văzându-se prins cu minciuna, şi cu
25 ruşine şi-a mărturisit-o, făgăduind cu hotărîre de a se ţine
de-acum de vorbă. Anselmo I-a pus să jure; şi ca să-i ne­
tezească şi mai bine calea, a spus acasă, că nişte daraveri
grabnice îl silesc să lipsească opt zile trebuind să meargă
la o rudă la ţară. Plecând, n'a lipsit s'o roage pe nevastă-sa
30 ca, pe tot timpul cât el nu va fi acasă, ea să primească re­
gulat pe prietenul lui; şi cu toate împotrivirile femeii, ela
stăruit, ca în fiece zi Lotario să vie a prânzi cu ea şi să
nu se despartă de ea nici o clipă.
De! vezi ce ticălos smintit! auzi dumneata ce nenorocit
v' 1 1 . A ,
35 vraJmaş a Ul msuş ....
De a doua zi chiar după plecarea lui, prietenul Lotario
a venit la Camilia; dar n'a mai găsit-o singură. Dedese
mai dinainte poruncă uneia dintre slujnicile ei, anume
Leonela, să stea cu dânsa în salon. Purtarea de femeie
[361]
..
CURIOSUL PEDEPSIT
361
cinstită a Camiliei, pe lângă asta farmecul ei, care 1 se
părea lui acuma din ce în ce mai puternic, hrăneau şi spo­
reau o patimă ce prea târziu şi-a înţeles-o -Lotario , Nu
mai era chip să si-o stăpânească: cu groază si-a simtit
5 bine nenorocirea; 'a voit să fugă, dar nu i-a· f�st cu pu­
tinţă; şi, uitându-şi de prieteşug, de cinste, de omenie,
a căzut în genunchi dinaintea Carniliei şi i-a mărturisit,
turburat, pierdut, că el este nebun după ea. Carnilia s'a
ridicat mândră şi aruncând asupra lui o privire plină de
10 dispreţ, a ieşit de-acolo, lăsându-l prăpădit şi aiurit.
S' a gândit femeia mult, ce e de făcut. După porunca
hotărîtă a lui Anselmo, neputând închide lui Lotario casa,
i-a scris chiar în seara aceia un răvas bărbatului si i l-a
, ,
trimis cu un om întradins, aşa:
15 « Increderea. ce îmi arăţi lăsându-rnă singură acasă, îmi
face mai multă cinste decât mâhnire. Dacă însă ai să mai
întârzii, atunci te rog dă-mi voie să mă duc la părinţii
mei până vii să mă iei acasă. Cel puţin la părinţii mei
o să stau de vorbă cu dânşii despre dragostea mea pentru
20 dumneata şi despre mâhnirea ce mi-o face îndehmgata
dumitale lipsă. Despre asta nu pot vorbi cu prietenul pc
care mi-ai poruncit să-I primesc în toate zilele: lui îi place
să vorbească numai de el însuş. N epotrivirea aceasta dintre
el şi mine. mă face a crede, că ar trebui să te Întorci cât
25 mai de grabă ».
Anselmo n'a mai putut de bucurie când a primit scri­
soarea: nu s'a mai îndoit că Lotario s'a tinut de vorbă,
şi i-a răspuns femeii, că nu cumva să meargă la părinţi
că el se 'ntoarce acasă cât de curând. Acest răspuns, mai
30 ales, că nu pomenea nimic despre cele cuprinse în scri­
soarea ei, nu i-a plăcut Camiliei; cu toate astea, ea s'a
hotărît să-şi aştepte bărbatul, fără să se plângă şi fără
să-i mai dea zor, şi fiindcă era sigură de cinstea ei, l-a lăsat
pe Lotario să vie mereu pe la dânsa.
35 Prietenul, cu cât da de mai mare împotrivire, cu atât
mai adânc simţea focul patimii ; nu se mai putea stăpâni;
a venit şi mai des la Carnilia ; n'a pierdut o zi, un ceas,
a întrebuinţat toate mijloacele ca.j>' o îmblânzească, să-i
atingă inima, să-i insufle milă măcar.
25*
[362]
362
NUVELE ŞI SCHIŢE
Lotario era om plăcut, bine crescut şi cu purtări foarte
frumoase. După stăruinţe neobosite, ajutate de nebunia
lui Anselmo, care sta mereu la ţară, a simţit Lotario că
femeia începe să cam sovăie. Atunci si-a îndoit stăruintele;
5 a rugat-o În genunchi', a vărsat lacrime, s'a tăvălit l� pi­
cioarele ei, pe care i le-a atins cu fruntea ca ieşit din minţi,
şi, zi de zi, şi tot aşa, şi iar aşa ... până când ...
Auzi t Ar fi crezut, ar fi gândit cineva? Camilia şi Lo­
tario t Amândoi erau născuti cinstiti; niciodată vreo do-
U) rintă vinovată n'ar fi încoltit în sufletele lor curate, dacă
nebunia lui A�lselmo nu i-a� fi silit zi cu zi să se apropie
Încet-Încet şi unul şi altul de o primejdie care trebuia
până la urmă să le pună capul.
Anselmo s'a Întors dela tară, si a d'intâiu gnja i-a fost
15 să alerge la Lotario. Acesta, ascunzându-şi cât a putut
mai bine turburarea si rusinea. i-a zis:
, , ,;
--- Prietene, poti fi multumit. Am Întrebuintat toate
" .
stăruinţele pe lângă nevastă-ta, toate mijloacele pe care
.le poate insufla patima dragostii, în zadar: Întâi s'a mâ-
20. niat; pe urmă şi-a bătut joc de .mine. De alte amănunte,
nu mai mă Întreba; căci m'ai umili degeaba. Poftim, ia-ţi
diamantele 'napoi, şi bucură-te ':ti linişte de fericirea că ai
de nevastă pe cea mai vcredincioasâ femeie din lume.
Anselmo, Încântat de vorbele acestea, l-a Îmbrăţişat cu
25 multă căldură pe bunul, pe cinstitulşi credinciosul său
prieten, care-i făcuse o aşa de mare îndatorire... şi i-a
mai adăogat:
- Da t decât te rog, dragii Lotario, te rog foarte mult
să vii pela mine ca şi când nu eram acasă; să-i arăţi ne-
30 vesti-mii că tot ţii la dânsa, să oftezi, să vază că tot' o iu­
beşti, şi să faci că te fereşti de mine. Eu te ajut la asta
cum nu-ţi poţi închipui; căci înţelegi tu că ea nu trebuie
să bănuiască deloc că a fost înţelegere Între noi.
Lotario, aplecându-şi ochii, a răspuns că fireşte aşa va face.
35 A trecut câtăva vreme asa: fericitii îndrăgostiti n'a-
veau nevoie de multă şireten'ie ca să înşele pe sotul care
le înlesnea fericirea .. Carnilia, vinovata Camilia, fusese silită
să-şi descopere taina tinerei Leonele, una din slujnicile ei,
la care ţinea ea mai .mult, Până la o vreme, Leonela fusese
[363]
30
,
I
35
I
I
I
"-
,
,
CURIOSUI." PEDEPSIT
fată foarte cuminte; dar, văzând ce face stăpână-sa, i-a
dat şi ei drăcii prin cap: şi-a găsit şi ea un drăguţ; şi de-acu,
fiindcă o avea la mână pe Camilia, a îndrăsnit să-şi aducă
noaptea drăguţul în casă. Stăpâna a aflat de asta, dar
5 a fost nevoită să rabde obrăsnicia slujnicii, Simţea ea
bine că, după vina ei, nu mai avea drept a cere nici slu­
gilor s'o mai cinstească, că trebuia să fie şi ea tâinuitoarea
slujnicii, cum şi aceasta îi era ei.
Lotario nu ştia nimica de încurcăturile Leonelei. Odată,
10. când aştepta să se crepe de ziuă pe dinaintea caselor lui
Anselmo, vede coborând un om de pe o fereastră dela
odăile. Camiliei. Numai decât. a turbat; a gânditcă-i alt
drăguţ al femeii, că ea îl înşeală şi pe el cum a înşelat cu el
şi pe hărbat ; s'a luat repede după omul acela, dar, la o
15 cotitură, l-a pierdut din vedere. A rămas nenorocitul Lo­
tario în drum, cu mintea rătăcită; şi, ce să facă? S'a dus
îndată la Anselmo, l-a sculat din somn ,şi i-a spus gâfîind
pe nerăsuflate:
- Prietene, de multă vreme îţi ascund o taină. gro-
20 zavă. Camilia nu mai e Camilia; slăbiciunea ei n'a putut
înfrunta îndelungata încercare la care am supus'o; mi-a
făgăduit să mă primească în taină cum vei mai pleca dea­
casă. Fă-te că pleci undeva, întoarce-te binişor şi te ascunde:
vei vedea cu ochii vina ei şi pe urmă .. , pedepseşte-o cum
25 crezi de cuviintă!
Anselmo a 'ngălbenit, a 'nceput să tremure şi i-a răspuns
cu glasul înecat că aşa are să facă; pe urmă a început să
plângă ca un nenorocit şi, fără să facă vreo mustrare prie­
tenului, l-a rugat să-I lase singur.
Lotario îndată s'a căit de cc făcuse; dragostea biruise
necazul. L-a apucat desnădejdea că dedese pe mâna so­
ţului înşelat sarcina răsbunării, în loc să-şi răsbune el
însuş, într'un alt chip poate mai puţin crud; şi n'a găsit
altă îndreptare la greşeala lui decât să-i dea de ştire în
grabă Carniliei : i-a scris făcându-i amare mustrări că l-a
înşelat şi pe el şi arătându-i ce primejdie o ameninţă fără
întârziere.
Leonela i-a adus răspunsul, şi i-a arătat cu dovezi ne­
. tăgăduite că omul care se dedese jos pe fereastră era dră-
[364]
364 NUVELE ŞI SCHIŢE
guţul ei, nu al stăpâni-aii. Fără multă greutate a înţeles
Lotario ce mare greşeală făcuse descoperindu-şi bărbatu­
lui taina ...
- Linişteşte-te, i-a zis Leonela, o să scăpăm uşor din
5 Încurcă tura asta; numai atâta trebuie să faci dumneata,
să m'aştepţi gata până viu eu să te iau.
In vremea asta, nenorocitul Anselmo îi spusese nevestei
că iar e silit să plece de-acasă pe mai multe zile, şi, făcân­
du-se că porneşte, s'a 'ntors pe furiş din drum şi s'a ascuns
10 într'o cămăruţă, alăturea cu odaia Camiliei. Femeia, ştiin­
du-l acolo, se plimba de colo până colo prin odaia ei, se
făcea că e smăcinată până 'n fundul sufletului, se oprea
pe loc, ofta, vorbea singură; pe urmă iar, de colo până
colo. Anselmo d'abia Îşi ţinea răsuflarea urmărindu-i cele
15 mai mici mişcări... Deodată femeia chiamă cu glasul
tremurând pe Leonela şi-i zice:
- Du-te de-mi adu pumnalul bărbatului meu.
- PumnaluI?.. Doamne sfinte! ce vrei să faci cu
pumnalul stăpână?
20 - Nu răspunde! ... Fă ce-ţi poruncesc!
Leonela a adus pumnalul. Camilia I-a tras din teacă;
i-a Încercat vârful şi I-a ascuns în sân. Apoi privind la
Leonela cu ochii plini de mânie, i-a zis 1
- Acuma mergi la neornenosul, la lipsitul de suflet, la
25 mişelul de Lotario, care vrea să mă necinstească, şi adu-mi-I
aici, acu, numaidecât.
-- Stăpână, a răspuns Leo.nela făcându-se că tremură
de spaimă, pentru Dumnezeu gând3şte, ce vrei să faci!
Vrei să ucizi pe Lotario? dar o să ai atâta putere? şi cum
30 o să ascunzi omorul? si ce are să zică bărbatul dumitale?
,
cum o să-i poţi spune adevărata pricină a acestei grozave
fapte? şi chiar cinstea dumitale, atât de scumpă, n'are să
fie Întunecată când s'ar svoni în lume de această Întâm­
plare? Gândeşte-te, rogu-te, la ce primejdii te duci!. ..
35 -- Ce-mi pasă de orice primejdii! a strigat Camilia;
numai de o primejdie, numai de o nenorocire mă cutremur:
să nu calc credinţa ce am jurat-o celui mai iubit şi mai
nobil soţ. Un om cu sufletul de câine jucându-se cu Încre­
derea soţului meu, vrea să ne facă de ocară casa: nu!
[365]
"
CURIOSUL PEDEPSIT·
365
n'ascult de nimic! nu mai mă gândesc la alta decât la
ticălosia lui si la răzbunarea mea... Du-te Leonela, ŞI
'fă ce' ţi-am p'oruncit!
Şireata Leonela s'a supus. Anselmo, în culmea fericirii
5 şi recunoştinţii, pătruns de dragoste pentru scumpa lui
soţie, era cât p'aci să iasă de unde sta ascuns şi să-i cază
în genunchi; dar s'a gândit mai bine să se bucure de această
nepreţuită privelişte; şi-a şters lacrimile de bucurie şi a stat
nemişcat în cămăruţă.
10 Lotario nu s'a lăsat aşteptat mult .. Cum l-a văzut, Camilia
a scos pumnalul şi întorcându-l cu vârful spre sânul ei, a zis:
- Opreşte-te Lotario! un pas să nu mai faci! şi ...
Ascultă-mă . .. Ai îndrăsnit încă de mult să-mi vorbeşti
de dragoste. Eu i-am dat bărbatului meu să 'nţeleagă ce
15 fel de prieten îi eşti; dar n'a putut înţelege ... Era fireşte
sigur si de mine ca sotie si de dumneata ca prieten. Atunci
, , ,
am crezut că dispreţul meu, tăcerea mea, purtările mele
au să te vindece de patima dumitale, pe care eu o soco­
tesc drept o ocară pentru mine. Dar pe semne că fără să
20 vreau ti-oiu fi dat pricina să mă dispretuesti dumneata
, , ,
pe mine, fiindcă am văzut că, uitându-ţi de cinste şi de
datoria prieteniei ai urmat înainte cu neomenia. M'ai
obosit cu stăruinţele dumitale până 'ntr'atât încât, spre
, a scăpa odată pentru totdeauna de ele m'am hotărît să
25 te chem astăzi, când iar sunt singură, fără ajutorul lui
Anselmo, ca să te răsplătesc de dragostea dumitale. Nu te
astepta la nici o mustrare·, crez că numai si numai femeia
,. ,
e vinovată când un om cutează să-i vorbească a doua
oară de dragostea lui şi de necinstirea ei. Ai crezut că mă
30 poţi necinsti: e vina mea, şi pentru asta eu Însu-mi trebuie
să mă pedepsesc!
Zicând acestea, şi-a ridicat braţul încet ca să o poată
opri la vreme Leonela, şi făcându-se că luptă cu slujnica,
s'a împuns uşurel în umărul stâng şi a căzut jos plină
35 de sânge. Bietul Anselmo, a leşinat în cămăruţă. Lotario,
îngrozit de până unde poate merge prefăcătoria unei femei
vinovate, s'a repezit s'o ridice, i-a legat rana care era nu­
mai o sgârietură de nimic, şi pe urmă a alergat să îngri­
jească de prilostitul său prieten.
[366]
Ş66 NUVELE ŞI SCHIŢE
Acesta, fiind de acum sigur că nevasta lui e cea mai
credincioasă soţie de pe faţa pământului, a Întrebat Întâi
spăimântat, nu cumva rana e primejdioasă. Lotario l-a
încredintat că nu-i nimic; iar Anselmo l-a luat în brate
5 şi l-a să�utat pe bunul său prieten, care mâhnit şi sdrobit
de mustrarea cugetului, nu ştia cum să scape de atâtea
dovezi de prietenie. Dar Anselmo n'a luat seama la sila
prietenului; s'a făcut că se 'ntoarce seara acasă. din călă­
torie; şi-a găsit nevasta cam holnăvioară, şi a mângâiat-o
10 cu mai multă dragoste ca niciodată... Şi astfel cu aşa
groasnică şiretenie cei doi Îndrăgostiţi au mai încornorat
încă multă vreme pe acel nenorocit smintit, a cărui nebunie
după ce i-a prăpădit cinstea, trebuia până la urmă să-i
ia şi viaţa.
15 Trăia acum liniştit amăgitul, fericit în rătăcirea lui,
Între necredinciosu-i prieten �i vinovata-i soţie. In faţa
lui, Camilia se arăta tot mânioasă pe Lotario, care nu se
plângea deloc de asta, fiindcă avea cu ce să se mângâie;
dar Anselmo Îi spunea mereu femeii că rău face de-l pri-
20 goneşte pe prietenul lui cel mai iubit, şi, afară de asta,
altă neînţelegere nu era Între cei I doi soţi.
Leonela fireşte, fiindcă stă până-sa îi trecea acum toate
voile, ajunsese de nu se mai sfi,i de nimica; mai ales de
când cu istoria pumnalului, se făcuse foarte obrasnică:
25 în fiece noapte îşi primea drăguţul În odaia ei, despărţită
numai cu o uşă de odaia stăpânei. Intr' o noapte se deş­
teaptă Anselmo din somn şi i se pare că aude sgomot la
Leonela. Sare din pat, ia o arrnă şi se repede la uşă; îm­
pinge; uşa nu se lasă. Atunci trage un picior, uşa se dă
30 de perete; Anselmo intră şi vede un om sărind pe fereastră
afară; şi totdeodată Leonela cade în genunchi şi-i strigă:
- Linişteşte-te stăpâne, linişteşte-te! Omul care a fugit
de-aici este bărbatul meu.
Anselmo, mânios, trage spada �i ameninţă pe Leonela,
35 care, tremurând de groază, îl roagă să-i cruţe viaţa, şi-i
făgădueşte să-i descopere nişte taine foarte însemnate pen­
tru cinstea lui.
- Spune numaidecât, răspunde Anselmo, OI' te omor acu.
Leonela îI roagă cu lacrimi fierbinţi să aştepte până a doua
[367]
CURIOSUL PEDEPSIT
367
zi şi se jură pe ochii ei că are să-i spună tot. In vremea
aceasta, Camilia deşteptată de sgomot şi văzând că hăr­
batu-său lipseşte, începe de-alături să ţipe şi să-I strige.
Anselmo auzind-o, încuie pe Leonela în odaia ei, ia cheia
5 şi se 'ntoarce repede să-i spună nevestii ce s'a întâmplat.
Camilia, mai mult moartă decât vie, nu s'a 'ndoit că a
doua zi Leonela o să i le dea toate pe faţă. Atât i s'a tur­
burat mintea de spaimă încât n'a mai văzut alt mijloc
de mântuire decât să fugă de-acasă. A aşteptat până ce
10 a adormit bărbatu-său ; s'a sculat binişor, şi-a luat giu­
vaerele şi o pungă cu aur, şi ieşind în vârful degetelor,
cu mare luare aminte, pe uşa de către uliţă, a alergat
până încă nu mijea de zori să bată în poarta lui. Lotario.
Omul s'a deşteptat şi a aflat dela dânsa în ce primejdie
15 se aflau şi, ca să-i scape măcar viaţa nenorocitei, a dus-o
numaidecât într'o mănăstire din oras, unde era starită o
soră a lui. După ce a lăsat-o în bună siguranţă, s'a întors
iute acasă, a încălecat şi, fără a spune în cotro se duce,
a ieşit repede din cetate.
20 Când s'a deşteptat Anselmo de dimineaţă, a rămas în-
cremenit văzând că nevastă-sa lipseşte; a chemat-o, a
căutat-o în toată casa; femeia nicăeri; s'a dus în odaia
Leonelei, şi acolo a văzut atârnând de fereastra deschisă
două pânzeturi înodate : slujnica fugise. S'a întors iar în
25 casă, a 'nceput să strige, să sbiere după Camilia; a ridicat
toată casa 'n picioare: nimeni nu putea şti ce s'a făcut
stăpâna. Atunci Anselmo a mers într'un suflet la Lotario ;
la poartă i-a spus sluga credincioasă a prietenului că stă­
pânu-său isi luase toti banii si plecase călare de vreo două
, , ,
30 ceasuri disdedimineaţă fără să spună unde se duce.
Din ce în ce mai aiurit, Anselmo s'a 'ntors înapoi, unde
şi-a grlsit casa deşartă: slugi, slujnice, toţi dosiseră de frică
să nu-i bănuiască pe ei că au ajutat-o pe Camilia să fugă.
Anselmo, singur, părăsit de nevastă, de prieten, de oa-
35 menii lui, de toată lumea, a crezut o clipă că pică mort
de durere. Dar tot a mai putut să-şi facă inimă, să meargă
a afla vreo mângâiere la un neam al lui dela ţară; a 'n­
călecat şi a pornit. N'a putut însă merge prea departe;
la vreo jumătate de poştă, a simţit că se 'nvârteşte pă-
[368]
368
NUVELE ŞI SCHIŢE
mântul cu el; a descălecat, s'a lăsat d'alungul pe brânci
subt un copac; şi luîndu-şi obrazul în amândouă mâinile
s'a pornit pe plâns ... şi a plâns ... a plâns, până n'a mai
putut nici să plângă.
5 Sta de mult acolo în aşa stare vrednică de milă, când,
ridicându-şi puţin capul, văzu trecând un călăreţ, care
venea încetinel dinspre Florenţa. Anselmo l-a salutat şi I-a
întrebat obidit ce se mai aude nou prin cetate.
- Lucru mare, a răspuns călăreţul oprindu-şi calul:
10 Lotario, ştii, ăi fi auzit de el şi de Anselmo, cei doi prietini
nedespărtiti ... Lotario i-a furat nevasta lui Anselmo si a
fugit cu' �a aznoapte. Azi până 'n ziuă au prins-o oam�nii
stăpânirii pe o slujnică tocmai când fugea şi ea de-acasa;
ea a mărturisit că era dragoste veche la mijloc. In tot
15 târguI numai de asta se vorbeşte.
- Şi, a 'ntrebat nenorocitul, ştie cineva pe ce drum
au apucat fugarii?
- Aş! a pornit multă lume a et.ăpânirii în goana lor;
dar nu le-a putut da de urmă, că ei au fost plecat de cu
20 noaptea.
Zicând acestea, călăretul a dat călcâie si si-a urmat drumul.
, , ,
Anselmo în culmea desnădejdii nu s'a mai îndoit de
adâncimea ticăloşiei lui; s'a târît cum a putut până la
casa rudei lui; şi acolo, stins de puteri, cu ochii rătăciţi,
25 d'abia mai ţinându-se pe picioare, s'a rugat să-i dea un
pat să se odihnească şi să-I lase singur. A doua zi până
foarte târziu nu s'a arătat: ruda a început să intre la bă­
nueli, şi a intrat în odaie; acolo a găsit pe bietul Anselmo
jumătate culcat pe pat şi jumătate rezemat cu capul pe
30 masă, ţinând încă o pană şi cu o hârtie scrisă dinainte-i.
L-a chemat de mai multe ori, crezându-l c'a adormit aşa;
I-a mişcat; nimic; l-a apucat de mână: şi a văzut că mâna
îi era ţeapănă şi rece ca ghiaţa... Murise... murise de
mâhnire scriind aceste cuvinte:
35 « Curiozitatea cea mai nebunească o plătesc cu cinstea
şi cu viaţa. Dacă află Camilia de moartea mea, să ştie,
să fie sigură că mor iertând-o. Eu singur sunt de vină;
mi s'a cuvenit să pierz dintr'o dată şi nevasta şi prietenul,
căci numai eu i-am împins la ce trebuia neapărat să se ... II .�
[369]
CURIOSUL PEDEPSIT
369
Atât. Mai mult nu putuse scrie. Vestea despre moartea
lu:is'a răspândit Îndată. Camilia s'a călugărit chiar în
mănăstirea unde fusese adăpostită, şi puţin după aceia
a murit şi dânsa. Lotario, sdrobit de mustrarea cugetului,
5 s'a dus în răsboiu să-si găsească linistea prin moarte, si a
găsit-o. Aşa s'au sfârşit aceşti nefericiti, - toţi vrednici' de
plâns, numai şi numai din pricina unei jucării nebuneşti.
[370]
REPERTORIU DE NlJME PROPRII *)
1
Artorosidi
Aliman/u
5 Aguridă - Agurizoaia
Amărăzoiu
Anadolu
Andoni
Abulidi
10 Agapiu
Andohi
Alunică
Ampotrofagu (vezi E)
Anaconda - Anacondi
15 Anguri - di
Adrianopolu - Adrianopulos
Arnarădi - Amaridi
Andropol - Andropulos
Bălmâjeanu
20 Bizim (v. comp.)
Buzdrogovici
Bîzoiu
Bumbea - Bumbeş
Boaică - Boaită
25 Boghici
Boanghea
Boantea
Babacu
Băbăită - Băbătia - tie
,
Bădicul
Bădîrljeanujan/ete
Bălăbăriescu - Bănăbănescu
Bălărie
Bălţatu
Bondocea
Bastangea - giu
Brobodeanu - Broboadă
Bo1ogan
Buză - Buzoiu
Bl!lcă - Buche
BUmbuianu
Bunghinescu - el
Bostină
,
Butucanu
Basordin
,
Boancea
Boboliu
Bobkte
Bulgur
Burlan
Boldeiu t
Bârdacu
Bardă
Brobonel, etc.
Boblete
*) Originalul e fără titlu; v. Note şi variante, la sfârşitul acestui volum.
[371]
REPERTORIU�DE NUME PROPRII
371
�
Băncuţă
Chirchirizopol
Bănută
Chirchidopol
,
Basmangiu - Basmangea - gi-
Cochino
opol - gioglu
Ciulete
5
Budaliu
Cotocea - Cotoceanu
Butuc - anu
Cănuţă - Canu
Bodog/anu/escu
Cavgadi
Bobu
Ciopliţeanu
Bontu
Cochidi
�,
10
Băbită
Cochinatu
,
Baciu
Calaicanu
Bănănău
Covăşel - ea
Broscoveanu - Broscov
- vski
Covăsescu - eanu
Burtea
CIăbuc
15
Bostanu - Bostandaki
Culea
Bulamacu
Calevra - Calevri
Bracu
Cala mari
Burghiu
Chiorsantim
Bolboacă
Calihronidi - Calihroni
20
Barabanciu
Califurnache
Bosmac- g - ci - gi
Conduri - ache
Betelie
Cocioabă
Bitalia
Cocoloşescu
Bucureseu
Calapod
?o5
Buimacu,
etc.
Calapăr
Băbită
Călţun - aş - el, etc.
,
Babancu
Căpuş - ă
Banabacu
Carapanu
Bojoc
Ciacîru
30
Bolocănu,
etc.
Chiţcanu
Barabănciu
Cilibiu
I
Bălărie
Coşcovjeanu - escu - ăt
�
r ,
Cociov/eanu - escu - ăţ
Cotîrleţ
Ciocovjeanu - escu - et
Corcodeanu
Ciurucliu - idi
35
Chiriţa
Colijliu - e - viu - e, etc.
Catra'fusea
Cocleţeanu - Coclete
Chicoşiu - Chicoşan
Cufurescu (vezi M.
16)
Chirchiropol
Columbache
[372]
372
NUVELE ŞI SCHIŢE
Corcoveanu - escu - eţ
Clăpău
Clăpan
Ciripiu - escu
5 Cocoranu
Coconaru - Coconari
Categuridi
Carachefali
Coriano
10 Cutiteiu
,
Colindeiu
Ciorteiu
Cuca
Cucuiu - anu - Cucuiete
15 Cocoet - Cucuet
, ,
Chiulopol
Cidariu - Ciadiriu
Conabiu
Căpătâiu
20 Castropolu
Ciupicescu - Ciupic
Cumbaru - Cumbara - che ­
Cumbari
Ciutu
25 Copcă
Cotărez
Carapalea
Cara/giulea - cudi
Catortosidi
30 Cotrorosescu
Codrişte
Codirlă
Cobilită - oiu
,
Condu - O, etc.
35 Cucurez - Cucuruz - Cucuruzi
Cotoiu - Coteiu - Cotea
Chiostec
Cupa
Calpacciu
Caracudi
Crîmpoţeiu - el - eanu - eseu,
etc.
Crupea
Candriu
Cioacă
Corbu - Corbea
Croneanu
Cubeiu
Chingă
Cîrsteiu
Corciu
Ceală
Cerceluş
Cegă
Chichineţ - eaţă
Cocleală - Coclitu
Cutu - ache
Cu�uleanu - eseu
Ciorteiu
Cotonog - eanu - ea - Cotono-
gea
Crăciun
Clefăiescu
Chiostec
Cutri - Cutră - Cutrea
Cenuşe - escu - eanu - Cenuş
Caraul - ă - ea
Chefsidi - Chepsidi - Clepsidi
Corhaci
Chefeneată - Cafeneată
,. ,
Cucumis - Cucumi - di, etc.
Culă (Niculae)
Catiki - Catzica
,
Cipciapcec
Chitcanu
Cucută - eanu
Căpuşă, etc.
Colochithi - Colochitachi
(
!
I
i
)
[373]
REPERTORIU DE NUME PROPRII
373
Ciciu - Ciuciu
Cotonog Ispas
Codirişte
Codirlă - îrlă
ă Cotonog - oagă
Cocorjeanujăscujoiu
Criţă
Ciovlică
Dondopolu
10 Dimije - u - anu
Dopu
Duduianu - Durduianu
Duracu - of
Durduliu - etc.
15 Dulama - che
Doljanju - Doljan - u - Dolojan ,
etc.
Dragodan
Dănăcel
20 Dobrocostea
Dugheanu
Dîrmon
Daracopol
Drugu - Drugov - an
25 Dolofanu - Dolofani
Dopşoreanu
Dadanco
Dadu v. c.
Dulanu - Dulău
30 Dămigeanu - Damigeanu
Dedu &
Durău
Dardarot (Tartare)
Domadi
35 Dragan - eseu - el
Dănăuţ
Diminciuc
Dobroveci
Drăgan - el - elea - ete - ău
Drăngan - el- elea - ete - ău
Drîngu - oteiu - otin
Drîmbu - otescu - otineanu
Dîmbu - oteanu - otinescu
Tarquinius Frişcă
» Fudulu
Tarquinius Oprea Troacă
Tarquinius Gîrlea
Numa Pompic
Vergiliu Bumbea
Cicerone Mazăre
Coriolan Oancea
Tiberiu Moachea
N erone Boaică
Romulus Boghici
Trăi an (Baghea) Oprea
Marius Sulea
Veşpazian Piţiclă
Horaţiu Fleaşcă
Ovidius a Torniţii - Nodea -
Plodea
Septimiu Culea (Nojiţă)
Caius Brutus Burtea
doispreace apoştoli, mă! ZIC
zeu lui D-zeu!
toţi la Vindobonae Universae
Medicinae, mă!
. .. oezofagu mânisa şi Şfinc­
tărul tătiniseu ... morţii tei,
no! meri numa!
Epiroti
Epitaki
Coriolan Drăgănescu
Vică Poponaciu
Tănase Teleleu Atanasiu
Lina Mazurca
Lingopolu Panaiotache
[374]
374
NUVELE ŞI SCHIŢE
5
10
15
20
25
30
35
Solomon Davicion Marnăciu
Ni că Alunică
Tache Bizim (hartofori)
Ivanciu Gagulea
Bravul Cufurenko
Guţă Băncuţă
Iancu Dadu
Cecilia Pavugadi, pianistă
Ispas
Tache Ampotrofagu, agent po­
litic de văpsea
Oprea Troacă
Nită Firimită .
, ,
Mişu Biju
Ercole ­
Renato ­
Ernesto -
Gianbattista Viscolini
Iancu Dadu
Carolina Libi Madam Bibi
Libi
Badea Lume
Ristache Zoraliu Emancipatul
Mache... P... S... L ...
N ef .•. R .
Bică S N L ... T ...
P R .
Christea Turcu Zaaria
Sasu
Neamtu
Rusu
Frâncu
Alimanu
Rumânul
Serbu
Tătaru
Ungureanu
�(Olteanu Munteanu Moldo-
vanu etc.)
Grecu
Leahu
Arapu
Chinezu - CneazuI
Horvatu
Vlahu
Ţînţaru
Ţeranu
Boeru (Bauer)
Ivanciu Gabroveanu
Filigeanu - Fidigeanu - Fidigiu
Frichinescu
Făcălet
,
Fîstîcu
Faţandac - che
Fîstoc
,
Finţescu - Fintea
Fişcălie & Fişcăliu, Fiscă
. , ,
FidciIlea
Fudulu
Felferită - Ferfelită - Ferfenită
Firfiri� - Firfirop�l & '
Feşteleiu
11'u�da - ki
Forfota
Fonfopolu
Fleică
Fleaşcă
Farmachi &
Făcău/etc.
Fîţă - Fîţoiu
Fofolea
Ftiriadi - Ftiridi
Firirniţă Firirnel etc.
Funduc/u/ă
Fanarachi
[375]
REPERTORIU DE NUME PROPRII
375
F engari - aki
Guvidi
Ghiodănac
(�aft.a
5 Gogonel - ea & Gongonel - te
Grindeiu
Gagulea & v. c.
Gogoşeanu
Gogoianu - Gogoiu
10 Gătej
Glîmboc
Goangă
Gareeiu
Gagu
15 Griva
Ghindă & eiu, OlU, oeul
Gutu
Gutuianu &
Gliganu - Gâliganu
20 Guguianu - Gurguian
Gurguiu •
Gaia - Gaiu
Guşă - Guşan
Ghirdoveanu
25 Gămălie
Gârliei
Gudureanu
Gudurău
Ghidi - molu
30 Gagane/iu/ea - Ganciu
Gureiu & Gurieă. Gurel. Gu­
roru
Cătăianţu (ă)
Găinaţă - Găniaţă
35 Guleiu
Gulea
Găit/ă - eanu
Gâseanul
Gareei - u
Ghiviziu
Gogoiţă
Goiţa
Ghaiduri
Gabroveanu v. E.
Haihuiu
Helete
Huzur/ău - eanu - eseu - iu -
olu - opol - idi
Haraxidi
Hambari - di
Hoinaru - &
Harbaru - i
Hoisea - Hoisa
Hrapocek
Hulubariu - Hulubi - Hulubă
Haitaş
Hulp/aki/ei/
Hroni
Hondropulos
Habaru
Hapcan/u
Haramclu
Hapsini
.Iintită - eseu - eallU - el
,
Jugu - aru - Jugureanu
Jupuieseu - eanu
.Iuratu
Jiblea
Jimblea
Inacciu
Icuşaru
lupa
Ipacu
Ispisoaeă
Ispisoiu - Ispas
26
[376]
376
NUVELE ŞI SCHIŢE
Iţcanu
Iţaru
Ipceanu
Istoveanu - eseu &
5 Isnafu - Isnafi
I vorescu - I vărescu
Jugurău - Jugureanu
Ipingescu
Iupale
10 Imbricopol
Jinghir - eanu
Jitaru
Ipirot - u - i
Lera
15 Labă
Leică
Lulea - Lulete
Leapşa
Leanca
20 Lupa
• Leoacă - Leoarcă - Leucă
Limbuianu
Leuşteanu
Larnbadâ - che
25 Loisiescu - eanu
Ludea
Luludi
Lăptuc - că
Lingopolu
30 Leva
Lipsidi
Lipie - Lipon - i
Lipiu
Lipic - i
35 Licurici &
Licurini
Lalîu
Leahu
Lolvaţă
Libadea
Libi vezi E.
Lume
Lovelake (Lake) mare craiu
Liliachiu
Loază
Mistopolu
Matracucu - ca
Maloteanu
Miculi
Moachea - Moache
Mango - gu - gopol
Mălăieru - Mălăiescu
Modroghin - Modrighin
Măcău &
Mînjoală
Măscurel - eanu &
Mozolescu
!vIucu
Măciulie,.
Mangosidi
Măcufurescu v. C. 44 v. comp.
Mamu
Mera - idi - opol
Motătel
, ,
Motu
Ma�aridi - Mazarache
Miş+oc - Gniştoc
Mindiru & Mindiriu - rigiu
Mugureanu - Măg ...
Marţapiu
Muhalibiu
Malacu
Mardă - chi
Mazur - u - ca
Măturel - ică - eanu
Mamăciu Ghidale Davicîon
[377]
REPERTORIU DE NUME PROPRII
I
j
I
. ,
I
I
ţ
1 )
Manafu - Manafi
Mototoc
Modoran
Mursicatu
5 Misculea & Pişculea
.p )Mişculescu. et M. Pişculescu
Michidiju/opol
Napu
Năpărstocu
10 Năsoganu
Nisteă
Nodea
Nenicu - că
Nucă
15 Năpristanu
Nederbăcu
Năstrapăjeanu/
Năstrăpalea
Neacşu
20 Naramzi
Năpădescu/eanu, etc.
Năzăreanu/ escuJN azaridi
Nojiţă
Nătruţ
25 Nanăciu
Niciu
Nefliu
Negoianu.
Negoiţă
30 Oancea
Ogoiu - eanu
Otopeanu
Oală
Oinac
35 Oboreanu
Obroceanu
Obială - Obilescu - Obileanu
377
Opincaru
Oişoru
Ogurliu
Oprişoru
Omusor - u
Opre� - Oproiu -Oproianu
Odagaci
OndocJoluJ
Ondocuzoglu
Oarză
Orzoiu
Poponeci (v.comp.)
Paftali (D. căpitan)
Pripici
Parmac - oln - Parmaclidi
Pritoc - cciu
Pandoliu
Pupea
Paparovici
Pres curea , etc.
Popic - Popici Pomp ....
Papucolu
Papanaş &
Poporanu
Pospaiu &
Palici
Pănătâu.
Popăuţ
Păpădie
Pata ca
Pitulă - Pitulea
, ,
Pitulici
Papainog
Piţingău
Plop ea - Plopu
Pricopjoiu
Puiu- eanu � eseu. Puidmu
Puicaru
26·
[378]
378
NUVELE, ŞI SCB:rrE
Puţintelu
Psaridi
Profiriu
Pripon &
5. Priboaică
Pambriu
Pisculea
,
Părpălescu
Păstrăvăt
,
10 Pazarghideanu
Ponor, etc.
Pepenel - Pepenică
Pasturmadi - che &
Panduri - iu
15 Pisoiu
Pitpalacu
Pica
Porumbacu
Prava
20 Procopcea
Paparudi
Păcură, deriv. el, ică, eanu,
eseu, oiu , etc.
Pîrlea
25 Panaghiu &
Prigore &
Prapălea
Pirpiriu/eljupolujescu e/idi
Proţăpeanu
30 Palavati
Pîrciu - lescu Pîrcea
Plodea
Papaluca-Papaludi-
Papaluludi
35 Pavugadi
Ploscă/aru &
Părăută
Păpădie et Păpădiu, Păpă­
dinjă - u
Potroe - Potroacă
Popovăt
Perjoiu
Pervoiu
Piseulescu - Pisculea
(M. Pişculescu şi P. Miscu �
les eu)
Pandurel - Pandurică
Pontjureanu/uricijuroiu/urtu/
urov / uroski
Pondjubrat
Parigoridi
Preduceanu
Preducel
Predut
,
Posea - Posescu
Păstrugă
Pistruiu
Padroni
Patropulos
Patridi
Pandopulos
Pandoni
Hăpiteanu
Rigani '. Rigani
Răzor
Rudu - Rudaru
Rogozeanu
Rogojină
Rogodel &
Racu
Rodea
Rostoganu
Hăţoiu/escujeanu
Resteiu
Retev leanuJoiufoianu
Raita
Rînz/ă/oiu
r
,
I
I
. f
[379]
I
REPERTORIU DE NUME PROPRII
379
Rufeano
Richiţescu - Hichită, etc.
Sarma - che - copoI - cov
Simigeanu
5 Surchididijescujeanu/opol
Sulea
Săpun el &
Serpengea
Suhălet
10 Surcea' &
Suduc
Scoică
Scrumbie - Scrumvidi - Scum­
briu - Scumhridi
]5 Scufie & fea/fescujfeanu/Iidi
Ştiucă
Siminoc, etc.
Scurteiu &
Sorcovăţ
20 Şaşiu
Stup in
Stupici - Stupan - Stupescu
Scuipi ci
Socoteanu/achejea, etc.
25 Siripeanu
Spanga - etc - netti
Smotocea
Suhăleţ
Spisoc - oacă &
30 Sălep
Scaloiu
Stăncuţă
Scaiu &
Simbriadi
35 Sivu
Sîngeapu
Ştulete
Sulfin &
Stegarll
Soimar - u
,
Şerpoiu
Şătraru (Scutaru)
Sfredeljeanu - oiu
Şugubeiu - Şugubin - Şugubeţ-
Şugubău
Stuparu
Sinetti
Sorcov - ăt - ete
,
Servano ..
Şolticov/sky/Şoltichlu
Sotirescu
Seanavi
Spatiu
Turlacu
Tulumbache & Tulumbechiu,
etc.
Tilivichiu
Ţăcălie
Terciulescu
Teleleu v. comp.
Tontea
Tăgîrţă
Ţapu
Ţupa
Tărtăcuţă - Tătăr ... Tărtăcut
Tătucu - Tatu
Tumbechiu &
Tiscovin
Ţuguiu - eanu
Telegaru
Ţobaru
Ţîmhoiu - oaică
Tigh�l, etc.
Tafturolu - Tafturu
Tureski
Tumurluc
[380]
NUVELE ŞI SCHTfE
Ţutică &
Ţurloiu
Ţapan/diu & daehe
Topciu
s Tufecciu "1"
';1�roiu
. Turcă - anu & ,
,
Tiriac
Tumhurus
, ,
ItI Ţintezoiu/eanu &
Tîrcădău
,
Titirizjeanujopol
Tăbăreu
Ţopăianu
15 Ţăpoianu
Tureatcă
[Taşcă (existent)]
;;; ; Tid'l;llea - Ţidul - ă
Ţucu
20 Tipic
Ţancu - o
Tîngu - Tîngă
Tîrsină
Troacă - Toacă
25 Turt ur-jeanu - ău - eseu " lU­
OlU - ea
Tutuieseu
1 Trepădută
Tembeliu
:w Ţirnbală - Ţimbalake - Ţim-
banaki
Tirehileseu
Ţară
Ţăndăr /ieă / el
3l. Tanăci
Tanacopol
Tufănescu - TiIfan/u
Umezeanu
Ulcea
Urdă
Urzicaru
Ulue - aru
Uluianu - Uluieni
Urloiu "i"
Urluianu
Uitucu, etc.
Urdubiloaia
Ulieru
Udrea
Vighiveciu
Vlasidi- VIăsIIl
Vlangopol
Valea;:
Vlangadă
Vlăjaru
Verigopolu v. Z. 6; ,
Vutcanu
Viforeseu &
I
Vîrtop &
'Viseoliu- .Viseclini vv cornp.
Voroveanu
Vătuiu
Virgulea - Virguli ,'1
Vindireu
Viezureanu
Vacă - Vaeu
Văculescu
Vasilatu
Vătăsoiu
,
Velcu Velicu
Văşcălie
Vidrea
Vraişte
Mitică Mitieescu
autor dramatic
[381]
REPERTORIU DE NUME PROPRII
381
Legalianu, preşedinte de Trib.
Paragrafescu, jud. ""
Codicescu ""
Penalianu Procuror
Mustărian
Măslinescu
Mezelicescu
Comestibilian
băcan
"
"
"
5
Flecărescu
Palavrescu
Cârciocoreanu
Articolianu
avocat
"
"
"
Siropescu
Dulceţeanu
Prăjiturescu
Bombonescu
cofetar
"
"
'1'
"
"
"
poet
Scrisorescu factor postal
Plicurian
Prozodianu
Versurian
Strofescu
"
"
"
"
"
reporter
ziarist
Opinianu
Polerniţchi
Polemicescu
Născoceanu
Minciunescu
Intervivescu
Inventivian
15
10
Hapurian
Riţinescu
Chininescu
Sublimatin
farmacist
"
"
"
Politicescu
Intrigescu
Reforrnian
Chefereanu
Culturian
ministru
"
"
"
"
of. de artilerie
căpit. de marină
de cavalerie
" "
" "
" "
"
" "
"
"
"
"
medic
medic spiţer
Guturăian
Căldurian
Frigurian
Febrilian
Clistirescu
Reţeţescu
Vizitescu
Curătenescu
Chininescu
Plasturescu
"
"
"
"
"
"
inf anterie
"
"
"
"
"
Vaporian
Busolescu
Torpilorian
Lăncescu of.
Pintenescu "
Cravaşian "
Baionetescu "
Krupescu
Obuzian
25
20
Stafidescu
30 Sardelescu
Scorţişorean u
Cuişoreanu
băcan
"
"
Clavirescu pianist
Fortepianu "
Viorescu violonist
[382]
382
NUVELE ŞI SCH1TE
Arcusia violonist
,
Armonescu, Melodiano
M-me Triluriano, primadonă
Zimhală - laki
II
5
10
15
20
25
30
35
Ion Revoluţian ţăran
Ioniţă Răscolescu "
Niţă Revoltescu "
Oancea Amnistian i,
Autorul dramatic.
Dramaticescu
Comicescu
Sceneanu
Cortinian
Zmeureanu
Zavracjujolu
Zapisescu
Zipceanu
Zulea
Zăvorăscu (v. V. 7)
Zefliu
Zurba/cu/ncu/colu
Zlatkov (existent)
Zeamă
Zaimis
Zîmbrea
Zambil/aJoiu/eanu
Zamfiroiu
Zapadi - Zapadache - Zapa-
deanu - in
Zărzăreanu
Zorzoană
Zîmbatu
Zuiliu Darnpfiresco
Zăvoiu - anu
Zăvorăscu
Zaim - i
Zoraliu
Boloboc
Caridi
Gaganciu
Pipoti - ă
Pupăză
Tiftiric
Bozu
Bucă
Caisu
Cobilitoaia
Curcudus
,
Dudu
Duduianu
Grivian
Griujan
'Gruiu
Gutu
Gutuiu
Măru
Măzăreanu
Măzăroiu
Nucu
Păru
Prunu
Scorusu
,
Zărzăreanu
Zărzăchel
Zărzărel
Burguiu
III
IV
[383]
REPERTORIU DE NUME PROPRII
383
Calaican
Caravidi
Mătăierul
Papadino
5 Papadinopolu
Papă � pară
Pîrguiu
Tăgârţă
Tiftiric
Ţuguiu
Vlăjaru
[384]
5
,10
15
20
25
30
35
40
ADDENDA
1
Doctorul Urechia posedă două manuscrise autografe ale lui Caragiale :
unul cuprinde, caligrafiat, textul nuvelei Două loturi (voI. 1, p. 148, în ediţia
noastră), aşa cum l-a tipărit autorul în Momente (1901), şi este, prin urmare,
fără interes pentru noi, -- o probă minunată a caligrafului care era Caragiale;
celălalt, după toate semnele, ne dă prima aruncătură a nuvelei Păcat. Va­
loarea lui pentru cunoaşterea metodei de lucru a dificiIului artist o va înţelege
oricine îşi va da osteneală să-I cerceteze. II reproducem aici, în copie diplomatică.
Doctorul Urechia mi-a făcut cunoscut acest manuscript în august 1930,
cinci luni după apariţia primului volum al acestei ediţii. Aduc aici Doctorului
Urechia mulţumirile cele mai călduroase, în numele tuturor celor ce preţuesc
cu pricepere arta lui Caragiale ca şi studiul artei literare în general.
Manuscrisul are 26 de foi, în 4° [ministerial], scrise numai pe recto, nu­
merotate neregulat (1-8, 10, 11, 11 bis, 12-20, 20 încă odată, 25) şi prinse
între două foi de hârtie albăstruie. Pe foaia din faţă, cu creionul, nu de mâna
lui Caragiale, e notat: Caragiale - Prim manuscript. - Cerneală neagră; pe
alocuri, bucăţi până la jumătate de pagină scrise cu creionul. Adnotări cu creion
roşu. Scrisul e mărunt, nervos, grăbit, caract�'rele micşorându-se tot mai mult
spre sfîrşitul cuvintelor. Punctuaţia adeseori /omisă ; uneori lipsesc şi semnele
diacritice. Şterseturi necontenite, dar astfel i;ncât cuvintele anulate pot fi in
cea mai mare parte citite. Câte două sau trei proiecte de fraze sunt aliniate
unele sub altele, pentru ulterioară alegere. Indicaţii fugare pe margine, făcute
de autor numai pentru dânsul, pentru fixarea ideilor (v. pl. II anexată
la prezentul volum). In sfirşit, bucăţile nu sunt inşirate peste tot în ordinea
acţiunii: de ex., pe fO 11 e schiţat sfârşitul nuvelei; pe fO 17 e notată audienţa
preotului la prefect, scenă ce nu e dezvoltată decât pe fO 20 şi următoarele.
Toate aceste arată, credem, îndeajuns, că' avem de-aîace cu un «prim manu­
scris _, precum scrie pe copertă mâna străină, Bucata nu poartă nici un titlu.
La sfîrşit, sub text, se poate ceti bine: Ca.
Pentru înţelegerea copiei ce urmează, însemnăm: cifrele în parenteză arată
paginaţia originalului - cuvintele închise în [ ] sunt acele anulate de Cara ..
giale - cu * pusă la început, în susul rândului, am notat părţile scrise de Ca­
ragiale pe margine şi neraportate la un anume loc de pe foaia respectivă·- < >
arată parenteze e lui Caragiale. - Insemnările noastre sunt închise în ( ) �i
tipărite cursiv.
(1) Treizeci şi cinci de ani şi mai bine erau de atunci, şi cu cât
se "ndesea întunericul asupra văii, cu atâta mai luminos se arăta
în gândul omului întreaga lui viaţă trecută.
Un Metan tănăr şi frumos... < cu iţarii lui albi şi strîmţi pe
pulpă, barba d' abia-i mijeşte şi sub căciula lui de oaie părul creţ
şi des ... şi ochii .. : aşa (de blânzi şi de] de măngăioşi > Şi mintos
băiat. Cand pleacă d' acasă, (mama lui] să (meargă] vie la Bucu-
[385]
ADDENDA
385
reşti pe cinci am in şcoli, mama lui, [ o femeie] ce de treabă şi cu­
minte femeie, l-a sărutat d ' atâtea ori şi i-a potrivit părul, şi i-a
sters căciula, şi iar l-a măngăiat şi s'a [stăpânit cât a putut muş­
cându-şi] muşcat buza de jos tremurându-i fălcile şi i-a zis : Niţă
5 . mamă! te duci frumos şi mintos ;: să ajute Dzeu şi maica Domnului
să-mi vii mamă înapoi; şi cât era .de cuminte, nu s'a putut ţine
bătrâna, a biruit-o plânsul, şi a plâns infundat, el da să plece şi
ea îl oprea iar şi iar îl mângăia şi plângea tot aşa că şi lui îi ardea
inima să plece şi cât îi era de dragă mama, parcă 'i era acum necaz
10 pe ea că-i întârzia 'atâta plecarea. A plâns şi el de plânsul ei, dar
ochii lui plângeau şi gândul [era] sbura vesel [înainte] pe drumul
ce i se deschidea lung şi necunoscut înainte.
[In odaia serninariu patru ani de o egală neînsemnare. aceleaşi]
[Doi. ani trecuse Ni că nu 'mplinise de când era în seminar]
15 [Era] alături cu seminarul o casă veche hoerească. [era o curte
enormă, care in fiecare după amiazi era plină de căruţe] Dela fe­
restrele şi după pălimarul din dosul caselor se vedea în curtea se­
minarului
Odată într'o sărhătoare
20 [Odată rămăsese în seminar s 'apropiau examenele] Odată Niţă
se plimba singur prin curte cu o carte în mână... trecând prin
dreptul zidului· care despărţea seminariul de curtea de alături,
seminaristul tresări: un ghemotoc de hărtie aruncat de sus îl lovi
drept peste cartea deschisă; suprinderea '1 făcu să scape « Isagogia»
25 din mână; [se uită] ridică ochii în sus şi [nu] văzu [ decât] sus la
fereastră (sic) deschisă perdelele tremurând; se aplecă jos şi ridică
[Isagogia apoi] ghemotocul de hârtie. Era ceva înfăşurat (urmează
un cuvânt indescifrabil) neapărat o glumă a unui camarad. [o pă­
călealăde sigur] un miez de pâine înmuiat în cerneală sau cine
30 ştie ce altceva, dar sigur lovitura nu venise [dela dreapta] decât
din curtea vecină, şi cu [oarecare emoţie nestăpănită] o curiositate
din ceîu ce mai. mare tinerul seminarist [merse in unghiul şi ocoli]
începu să desfacă repede pachetul: un ac cu gămălie [grosol ... ]
ce păcăleală proastă! [la înţepătura] cine a făcut-o are s'o plă-
35 tească. [La înţep] Şi supărat trânti ghemotocul jos şi începu să
stoarcă să-şi şteargă degetul rănit din care [ieşea sângele]
după fiecare stersetură creştea intr-o clipă o mărgea mare de sânge.
Dar totodată i se păru că aude un strigăt înăbuşit de femeie dar
foarte distinct. A! săracul băiat! [ Atuncea se] Ghemotocul căzând
40 se desfăcu singur: şi [el cu mirare] [în mijlocul îmbrăcămintei] între
cutele de hărtii o garoafă: cu mirare şi cu mai multă atenţie ca
la 'nceput .el ridică binişor hărtia, desfăcu atunci mai bine hârtia
ca la 'nceput el ridică binişor hărtia de jos: era în adevăr o garoafă
foarte frumoasă ruptă [atunceadin] de curănd; şi [cu (cuvânt iri-
45 descifrabil) întoarse hârtia] desfăcu atunci mai bine hărtia [şi văzu
[386]
386 NUVELE ŞI SCHIŢE
că era înăuntru un rând scris] era ceva scris: [Eşti frumos r .. Dacă
ai vrea te-aşi iubi mult!
Trupul tănăr şi voinic [se] [simţi trecând ca un fulger un fior
rece. covărşitor printr'] sguduit de un fior [sdrobitor],. sângele tot
5 i se ridică la frunte [şi ameţit] şi neputendu-şi stăpâni tremuratura
[picioarelor] tuturor încheieturilor intră repede Înăuntru fără să "n­
drăsnească a mai ridica ochii la fereastra deschisă unde tremura (sic)
perdelele, ascunse repede hărtia şi floarea; şi [cu mul tă] cercetă de (sic)
primprejur cu ochii să nu fi văzut cineva din şcoala, cele petrecute cu
10 (2) Era bolnav. .. Avea friguri şi o violentă bătae de inimă ..•
nu se putea ţine pe picioare... Şi directorul vezend că 'n adevăr
i-e rău băiatului i-a dat voe să intre in dormitor să se odihnească ...
In dormitor s'a trintit [sdrobit] pe pat [cu capul] ameţit [şi cu
inima] şi a scos hărtia şi garoafa din sin şi a cetit incă odată şi încă
15 odată şi iar şi mereu: « Eşti frumos... Daca ai vrea, te-aş iubi
mult! » [Cine era] Cine să fie! [O femee fireşte]: el nu era un copil,
era un băiat de [24] 22 de ani: - [era] o femee de sigur. El ştia
că e frumos: mamă sa totdeauna i-o spunea asta şi toate fetele
din sat, şi mamă-sa i-o spusese şi la plecare cu multă dragoste şi
20 cu puţină măndrie zimbi când în ameţeala în care se afla i trecu
prin gănd mama lui. .. Şi'n loc să se culce [a venit] s'a sculat
cu toată puterea, a' eşit din dormitor şi-a luat pălăria şi fără să
mai anunţe pe director a trecut la portar care i-a deschis şi a ieşit
repede. [Trecând] Pe dinaintea caselor: vecine a simţit iarăşi un
25 fior [ca la început] dar acum mult mai plăcut ca la început, şi ori
din [trem] nesiguranta încheeturilor [ţI trece peste drum] ori cu
intenţie şi-a potolit pasul [Era pe la r) după amiază pe Ia toacă]
şi trecu peste drum ca să apuce intr'o privire casa intreagă.
Toate ferestrele dela pod erau închise şi perdelele lăsate ... [Cine
30 şedea acolo în casa asta?] In casa asta şedea femeea care I-ar
iubi mult dac' ar vrea el... Dac' ar vrea el! în casa asta era
femeea care-i spunea că e frumos! ... Acum trecu de casă, şi ca şi
cum al' fi fost legat cu o fringhie care nu-i îngăduia să meargă mai
departe, se Întoarse înapoi şi trecu iarăşi pe dinaintea caselor, dar
35 astădată pe aproape. Se 'nserase bine şi tănărul seminarist se tot
plimba de colo până colo visănd d ' ampicioarele atât cât îl lăsa
ringhia. Clopotul pentru cină suna la şcoala. El se deşteptă din
vis şi intră. La masă. Nu se poate spune ce se petrecea la masă
şi se repeta în orele de meditaţie şi noaptea întreagă in [şcoală]
40 curtea şcolii. in seara aceea nu-i era foame şi se culcă.
* [după ce îşi ascunse lISub căpătâiu garoafa şi scrisoarea după ce
o mai ceti odată. Era scurtă ... Şi acele cuvinte tainice nu le ar fi
'putut uita niciodată. Dar să le mai vază nu înţelesul ci imaginea
'scrisă, materială avea atâta farmec, încăt totdeauna nouă şi ne-
45 pricepută par/că, şi apoi atât de plină de înţeles ... ] privi inc'odată
îndelung icoana acelor vorbe pe care de acum nu le va mai putea
uita niciodată. .
J
I
I
I
l'
\
1
I
I
i
[387]
) .. 1
j
ADDENDA
387
Sgomotul celorlalţi băeţi în dormitor îl supăra foarte mult ...
. La intrarea lor el vîrî repede mâna sub căpătâiu şi apucă în mână
bogăţia ascunsă, şi stătu nemişcat. Unii îl întreb ară ceva, nu în­
ţelegea bine. asculta prefăcându-se că doarme. Dormeau acuma
5 toţi. Niţă nu putea dormi se ridică încet şi cu cea mai mare pre­
cauţie ieşi din dormitor găsi uşa pe pipăite şi cobori în curte [Se
uită la fereastră] Era lumină la fereastra din curtea vecină şi ca şi
dimineaţa giamurile deschise şi perdelele lăsate trebuia să fie după
miezul nopţii El stătu cu ochii pironiţi pe lumina aceea rătăcind
10 pe o altă lume, o lume de colori, de sunete şi mirosuri necunoscute,
[care acum incepuse să i se arate şi să se înfiinţeze dinainte] pe
care par' ca o visase totdeauna fără să o vază vreodată, dar care
acum începea să i se arate şi să se înfiinţeze dinainte, şi [intinzîn­
du-şi braţele puternice obosite] el îşi umflă pieptul înt.inzîndu-şi
15 braţele musculoase obosite de frigurile [prin care trecea], când se
deteră perdelele "ntro parte şi o femee puse mâna să închiză gia­
murile. Seminaristul îngheţă; ar fi vrut să strige dar nu putu şi
până [să se şteargă] să treacă efectul loviturii, fereastra era închisă
perdelele lăsate la loc şi lumina stinsă. [Cum au trecut trei zile şi
20 trei nopţi] Se arătau zorile, când seminaristul se hotărî să se în­
toarcă în dormitor; era somn (sic); se culcă ţinănd mâna în sin
şi în mână misterioasa scrisoare şi dormi dus până la clopotul de
gustare] Vrea să gândească: se trânti pe brânci în pat îşi rezemă
pe mâna dreaptă inima în c1;1re simţea o amorţeală nedefinită, şi
25 fruntea pe mâna stângă şi adormi dus [ca un călător ajuns într'un
târziu] pănă la clopotul de. gustare.
Un elev silitor cu o purtare aşa de corectă e crezut pe cuvent
si scuza de boală a fost valabilă.
, Trei nopţi [patru cinci] şi tot atâte zile mai grele ca nopţile ...
30 de pândă. Orele cursurilor şi meditaţiilor, sgomotul camarazilor,
neputinţa de a sta izolat singur cu gândurile lui şi frigurile... şi
ferestrele tot închise.
* vecinic' închise cu perdelele lăsate
[Şi doctorul 1] [de faţă cu directorul] [era un om vesel şi de spirit]
35 [Niţă era bolnav şi doctorul -]
Şi doctorul. .. un om vesel şi de spirit. Cănd [directorul] părin­
tele directorul i-a prezentat pe Niţă şi i-a spus că are de câteva
zile friguri băiatul, l-a mângăiat pe băiat şi l-a tras de urechi
în glumă.
40 (:3) - [N'are nimic]
= Ofiţer mă 1 nu popă!... N'are friguri, părinte... altceva
are băiatu A ce prostie şcolile astea închise... Să-i dai drumul
băiatului să se plimbe mai des,
In sfîrşit a venit duminica.
45 Niţă a fost indemnat de camarazi şi de directorul să iasă la plim-
bare. El n'a voit să iasă şi a rămas în şcoală ca să poată ajunge
cu lecţiile re mase în urmă din cauza boalei. Şi părintele directorul
[388]
388 NUVELE ŞI SCHIŢE
a fost încântat de silinţa băiatului. In sfîrşit dejunul s'a isprăvit
şi şcoala este iar deşartă. In curte nu-i nimeni. Silitorul seminarist
coboară în curte. Dar dacă o fi ferestrele tot închise? Nu
Şi n'apucă să ridice ochii nesăţioşi asupra lor şi vezu venindu-i
5 un ghem alb [aruncat) dehărtie care "ntro clipă i cade la picioare.
El îl ridică, acum nu mai era [înţepat] prins cu un ac, era legat cu
o panglicuţă [albastră] roşie:
« [Te iubesc.] treci [deseară] la miezul nopţii pe la poarta noastră.
Te aştept. O să vezi cât de (sic) iubesc!
10 * atât şi nimic mai mult şi nici o mişcare la fereastra, şi nici o
umbră nimic.
La miezul nopţ.ii ! [nebună şi crudă!] tocmai la miezul nopţii!
[Dar cum o să trăiască un om pănă la miezul nopţii. A trecut greu
zece ceasuri. Greu] A trecut [greu] Încet zioa, Şi noaptea ... nici-
15 odată nu au adormit mai tărziu seminariştii. Dar şi'n chinul aş­
teptării e atâtă dulceaţă. Dar din norocire mai pe urmă nici o pe­
decă [n'a intimpinat el când]: s'a sculat [a eşit cu pasul sigur] a
coborit jos, a sărit poarta fără să facă [cel mai mic) vre-un sgomot
Însemnat şi s'a Îndreptat cu pasul sigur cătră ţinta cunoscută. O
20 femee [îl aştepta] În umbra gangului ... Aide te aşteaptă. Atunci
nu e chiar asta. Ea '1 apucă de mână şi el se lasă ca un copiI som­
noros să-I ia de mână şi să-I ducă p 'întunerec Încet. O scară strimtă,
apoi [două] o Încăpere Întunecoasă. " [şi deodată o uşe se opresc.
Lung a fost drumul acesta În care seminaristul voinicul seminal' ...
25 mergea machinal şi la fiecare pas o şovăire urmată de un cuvânt
şoaptă de încurajare de o povaţă] lăsâadu-se tărît, deşi o aşa slabă
mână, [ca un stîlp de piatră care se ,'culcă În toată greutatea lui
împins de degetul slab]. La fiecare pas nesigur, la fiecare şovăire,
în locurile necunoscute un cuvânt, o şoaptă de încurajare şi Înainte!
30 In sfârşit s'au oprit femeea îl lasă de mână. Un minut, părăsit în
Întuneric de mâna binevoitoare el fu în pierzare, - o coloană
[greoaie] aplecată căreia i s'ar smulge propteaua de siguranţă;
urechile incepură să-i ţiue tare şi simţi genunchii părăsindu-I. Atunci
femeea lovi cu degetele pe uşă - erau lângă o uşă -- şi îndată
35 uşa se deschise. Era lumină înăuntru, o lumină albastră şi perdele
albastre mari în fund şi o lampă albastră _ .. albastru şi tot albastru,
un albastru moale, mângăios [dnlce] [blând] şi leneş. Şi femeea
care-I condusese prin întunerec, "1 împinse binişor În lumină, şi
coloana greoaie cedănd se aplecă cu toată greutatea trupului
40 puternic de douăzeci şi doi de ani în lumina albastră şi uşa se 'n­
chise pe dinafară.
[Vorbe? Se poate cu vorbe spune chaosul în care se sbătea trupul
şi sufletuL .. ]
[Se poate spune cu vorbe cum mângăe o femee şi cum cu arnân-
45 două] [jocul mânilor albe degetelor delicate şi subţiri în părul stu­
fos şi ... ]
[Era în adevăr frumoasă
[389]
" I
ADDENDA
389
[Cu vorbe să spui şi]
(4) Cât e de frumoasă o femee [cum di:ncreştet pănă 'n tălpi]
[Vorbe deşarte şi goale] [cu vorbe să spun]
Cum [te] o femee [apucată de patimă te măngâe, cum degetele
5 ei [subţiri] slabe se 'ncleştează de muşchii [tei] înfioraţi, şi gura ei
rece ca ghiaţa, şi ochii ei beţi şi [ sudoarea] mirosul [ de sudoare]
ce radiază din rădăcina părului şi puful sbîrlit de pe obrajii aprinşi
şi lâncezea la încovoiala lângedă a trupului şi bătăile ticăiala lovi­
turile inimii de pereţii sinului Şi cât e de bine să te [scalzi] îneci
10 pănă a te simţi că se stinge cu totul conştiinţa şi că mori în sim­
ţirea accs tora toate ce te 'nvelue din toate părţile ca nişte valuri
calde [şi ameţitoare de sânge cald]
[E de prisos să cauţi a spune lucruri]
[Şi vorba trebuie să le ia Încet pe reud]
15 [Se pot spune astea cu vorbe? Vorbe zădarnice ŞI goale]
[Cu vorbe nu se pot spune]
A fost o patimă din cale afară [nebună] dulce şi dureroasă o În­
cordare a sufletului o exaltare a simţurilor îngrozitoare şi delicioasă.
S'ar putea toate astea spune cu vorbe? [Trupul Ce frum]
20 [Ce frumoasă! ce bună]
[Treizeci de ani de atunci] Şi ce de nopţi asemenea! Cinele tai­
nice sub lumina [candelei] dela lampa albastră Şi toate nebuniile
închipuite şi nenchipuite, şi anecdotele picante din care tenărul
ţeran avea un repertor aşa de bogat şi scenele de gelozie fără cu-
25 vânt din chiar senin şi luptele aşa de inegale pentru ea ca putere
pentru el ca farmec
Şi apoi după atâta oboseală [destăinuirea ] [împărtăşirea] po­
vestirea reciprocă a [trecutului] celor întemplate mai nainte de a se
cunoaşte.
30 [O văduvie tristă remasă cu un copil bolnav]
[Erau interese mari la mijloc o avere colosală]
[Era o istorie tristă] [Era tristă istoria ei]
[El avea puţin de povestit J [un copil crescut într] [Aşa de sar"
bădă i se] [ce putea povesti] [un sat între două ponoare J [ascuns
35 între două ponoare] [strîns Între două ponoareJ
El avea puţin de povestit. Aşa era de strimt satul lui şi aşa de
puţin însemnată viaţa lui « pănă când l-a înţepat un ac cu gămălie ».
[A ci era] [Asta era] Era aceasta o frază de predilecţie A h era şiret
ţeranul. [era perfid] el ţinea mult la fraza asta; ştia că, zisă bine
40 [ cu intenţie], şi însoţită de sugerea degetului odinioară rănit şi de o
privire [galeşe] [ cu înţeles] mângăioasă [cu adâncă intenţie] pe sub
sprîncenele posomorite cu bunătate o să fie numai decât plătită
cu atâte şi atâte mângaieri
Ea avea mai mult de povestit şi istoria ei era destul de tristă.
45 Cinci ani de viaţă cu un om bătrân istovit şi apoi nebun; veduvă
eu un copil [bolnav] [ar fi fost căpiu] - o fetiţă de aproape noue
ani care trebue păzită de aproape ca să nu dea foc caselor. Inte-
[390]
390
10
15
20
25
30
35
40
45
NUVELE ŞI SCHIŢE
rese mari, o avere colosală, consiliu de familie, soacră şi cumnaţi
cari fac imprejurul ei o poliţie desgustătoare. [Şi aci era momentul
ca să-i] Şi aci venea aşa de bine răspunsul ei Ia fraza lui de predi­
lecţie, [Setea de viaţă aşa mi-era] închipue-ţi ce sete mi-era de
viaţă ce dor mi-era de tine! Şi atăta căldură strinsă în [inima]
fiinţa aceea frumoasă şi iritahilă se revărsa acuma în afară cu [tot
avântul] o pornire vulcanică asupra fericitului
[Omul care le gândea toate acestea pe care le] [înşirate aCI aşa
de insuficient şi de inform] [şi neindestulător] (era acum preotul
betrân al satului]
(5) Şi poate de aceea s'a şi stins în [ultima] cea din urmă isbuc­
nire. El trebuia s'o părăsească când între el şi densa s'a ridicat
zidul consiliului de familie, plângeri-revoltă - mai întăi desperarea
apoi o boală îndelungată - apoi o resignare sfântă şi lacrimi şi
Încet Încet, nu uitarea, ci. tămăduirea liniştirea potolirea dorului
sub greutatea anilor grămădirea crescendă a anilor şi greutatea
împrejurărilor.
* bătaia a fost o minune c'a scăpat numai un an pierdut natura
teranului robust boala de inimă ce a suferit măsa murise
Ea murise din naştere
., Ruşinea lumii; o naştere ascunsă la o moşie depărtată o leuză
Şi copila cea bolnavă pusă sub epitropie era la Paris într'o casă
de educaţie
[Toate Acestea astea < inşirate aici aşa de nesuficient şi de in­
form > treceau acum întregi şi clare pe dinaintea prin gândul omu­
lui îmbetrănit de ani şi de împrejurări preotului Niţă din Dobreni
acum aşa de măhnit. El fusese tenăful serninarist de acum treizeci
de ani el preotul Niţă din Dobreni ; el şi sta acum sta acuma înaintea
aşa de măhnit, încât pe cartea deschise (sic) dinainte unde sta stri­
vită o garoafă lipită prinsă cu un ac cu gămălie de un petec de
hărtie, ii pica doe lacrimi
Vremea oţelise pe seminaristul de odinioară, astfel că nu doe
atăt de puerile şi nevinovate suveniri i-ar fi putut stoarce lacrimi,
lacrimi de acele vărsase destule aldată ; (era o altă suvenireJ avea
de la acea femee pe care i-o lăsase femeea din odaia o altă suvenire
care-I făcea să plăngă; era Ion învăţătorul din sat, copilul la naş­
terea căruia murise mama şi care era pentru el cea mai grozavă
ameninţare cea mai vajnică primejdie - era Ion învăţătorul. Foar te
nenorocită istorie. Ion copilul regăsit rătăcit şi cules de pe drumuri]
Vezi 14 De transportat
[trecuse opt ani de cănd murise]
Mai tărziu
trecuseră opt ani de cănd se sfărşise acea dulce şi tristă istorie
din copilărie. Niţă era preot în Dobreni
., un an de şcoală pierdut dar cătă milă şi căte învăţase el dela ea
(6) Inaintea cafenelei din centru era . strînsă lume multă care
rîdea: era de sigur o comedie ca la orice zi de terg. [O maimuţă
1
1
i
i
Q
I
t
t
/,
"'t
[391]
ADDENDA
391
savantă sau ((cuvânt indescifrabil). Vreun animal procopsit savant
vre o paiaţă ori altceva.] Şi preoteasa foarte amatoare de aşa cu­
riozităţi care frumos povestite acasă cum ştie povesti ea fac poate
mai mult efect decăt în natură apucă într'acolo.
5 [ determină] pe părintele, care mai la urmă umbla [fără vre-o ţintă
hotărită prin terg] cum se umblă la terg de colo până colo ori în­
cotro fără ţintă hotărită, merse după ea.
[Era 'n adevăr mulţi multă lume grămădită în cerc şi dinaintea]
O terancă bătrănă
10 Er� în adevăr o grămadă de lume care sporea din ce în ce, şi
pe scaune dinaintea cafenelei şi "n picioare pe trotoar o sumă de
notabili ai oraşului, senatorii şi deputaţii şi membrii tribunalului,
şi [amploiaţiiJ funcţionarii prefecturii şi poliţaiul era zi de terg
sărbătoare Ce era, ce făcea atâta sensaţie? Un copil de vre-o opt
15 ani sdrenteros, [cu părul stufos capul gol] şi cu picioarele goale
Îmbrăcat în haine nepotrivite. cu un gheroc, a cărui talie i vine
pănă apI'oape de glesne Şi e bine asta pentrucă pantalonii nu mai
funcţionează (?) *) de mult [cu o pălărie înaltă] un cilindru turtit
în cap făcea caraghioslîcuri, [trag] [fuma], sfrejit galben şi [pi-
20 cioarele] pulpele lui uscate care se vedeau prin sfăşiitura pantalo­
nilor [sunt jupuite uscate şi cojite acoperite cu o coaje] e un mi­
titel măscăriciu, foarte destrăbălat îndrăsneţ [aproape nebun], fu­
mează o ţigară foarte lungă, se strimbă într'un chip straniu, păcă­
leşte şi înjură pe boeri care rid din toată inima, îi chiamă pe fie-
25 care după porecla [cunoscută în oraş] ştiută, cănta căntece ruşi­
noase, [face gesturi] şi joacă [o chindie] ciamparalele făcend miş­
cări şi gesturi, toată lumea face un haz nespus ... şi o ţerancă hă­
trănă care e mai în faţă între spectatori, ruşinată de refrenul pe
care copilul i-l aruncă ei cu o intenţie îndrăcită îşi face loc să scape
30 de acolo, îşi face cruce şi zice depărtându-se măhnită: ... Cine
ştie ce păcate! [Doamne fereşte] Se (sic) ferească maica Domnului
pe orice copil!
* [Prin . spărtura ce s'a făcut în mulţime, Popa petrunde cu preo­
teasa mai în faţă]
35 Obosit, mititelul [neruşinat] s'a oprit din cantec merge şi cere
dela un beer plata dela cunoscuţii lui salută foarte comic pe boeri,
s 'aşează pe un scaun, alături cu ei, picior peste picior, şi [chemă]
şi foarte serios îşi face altă ţigară pe care o aprinde dela ţigara dom­
nului senator, şi cere [dela un senator] « amicul» lui senatorul [să-I
40 trateze cu un pahar de rom] [Cu condiţia de a cânta un căntec fa­
vorit, care supără aşa de mult] să-I trateze cu o cafea cu rom. Şi
un alt « amic » îl mai îmbie încă cu un pahar şi Încă unul şi copilul
[se scoală şi 'n] se scoală şi 'ncepe iar jocul de mai Înainte. Acum
mişcările sunt şi mai deşuchiate [ca la 'nceput; apoi o tremură tură
45 nervoasă] dar Încet Încet membrele pierd siguranţa şi simetria
*) Semnul de întrebare în parenteză e al lui Caragiale.
27
[392]
392 NUVELE ŞI SCHIŢE
mişcărilor, ochii mijesc şi se împainjenează, găfăiala îl Îneaeă;
copilul vrea să reînceapă escitat de îndemnurile tutulor oftează
adânc se opreşte un minut cletinăndu-se de mijloc galben cu ochii
stinşi în fundul capului dă să ridice piciorul, se 'nvert.eşte odată 'n
5 loc şi trupşorul [chinuit] sdrobit se prevăleşte greu pe marginea
trotoarului Beat mort.
I * căntecul e surd glasul este mai pe jumetate din versurile lui
nu se mai aud decăt cuvintele în adevăr obscene, cu intenţie scă­
pate de slăbiciunea articulării
10 [Câteva exclamaţii de spaimă]
(7) Acum pentrucă se strinsese lume prea multă Încăt circulaţia
dela obor în oraş era intreruptă poliţaiul chcmă pe un vătăşel,
care ridică deacolo pe copil [şi-l duse de acolo] ca să risipească aglo­
meraţia curioşilor
15 Popa [privise prosteşte] aiurit [scena aceasta]. Pănă să cază co-
pilul. [Inima lui trecuse prin o şcoală] Şcoala prin care trecuse odi­
nioară îi făcuse inima incapabilă să mai sufere aşa lucruri selba­
tece, cu ochii aprinşi şi cu pumnii incleştaţi, se sui pe trotoar
şi cu accentul unei coverşitoare indignări apostrofă pe [toată lu-
20 mea] cei care rideau: « E păcat, domnilor! mare păcat! Gândi­
ţi-vă! O mână de carne de om! Creştini! frumos! păcat! » şi întră
în cafenea tremurând din toate coardele [Moralistul s'a ales cu ce
s'aleg toţi moraliştii cănd nu au tactul să înţeleagă că Lumea n'a
găsit la locul ei apostrofa moi-alistulni , şi i-a plătit-o care cum au
25 putut, unul cu batjocură, altul cu jinjurătură]
Lumea care se amuzase aşa de bine se 'nţelege [c'a găsit] că n'a
găsit nicidecum la locul (sic) apostrofa moralistului, şi i-a plătit-o
cu ris şi cu batjocură.
Incet incet [fiindcă era] inserase şi era vremea mesei, toată lumea
30 se risipi. Popa nu-şi [venise] găsise liniştea; el bătea mereu şi nervos
cu degetele pe [muşarnaua] tabla de marmură a mesei rnormăind
între dinţi fel de fel de exclama ţii de indignare. [Cafegiul un om
care ştia multe] ,
Cafegiul care ştia multe fu gata să-i dea [toate amenJ informaţiile
35 cele mai amănunţite asupra acelui copil nenorocit. De necrezut
dar adevărat. Şi popa mut cu figura strimbă de emoţie asculta
cu ochi r de nebun] năuci
[Un copil de familie bună; copilul unei văduve se pare de o fa­
milie]
40 E un copil de familie bună. [O văduvă foarte bogată, femeea
unui nebo boer care a murit nebun] Inamorată cu un băiat dela
ţară, ... şi a remas insărcinată. [Familie] Ruşinea lumii A mers
se nască la ţară a murit din facere
* [Multe greutăţi Familia, a pătimit multe pănă]
45 * � � O avere colosală de păstrat pentru un alt copil
o fată ... şi aia nebună ... A fugit dela [epitropi] şcoală, prin străi­
nătăţi, pe urmă a ven cu un, pe urmă s'a găsit şi a intors-o in Bu-
[393]
ADDENDA
391t
cureşti acasă şi a ajuns reu şi s'a măritat cu un la Bucureşti iar
a fugit cu un]
Copilul a fost [declarat al unei ţerance J aruncat şi a crescut la nişte
ţerani, aceia au murit ... şi acu s'a pripăşit de vreo doi ani pe aici;
5' * de vre-o şase luni era pripăşit] e] aci din jucării în jucării ajun-
sese la atâta infamie
spune şi cântă măscări, face caraghioslîcuri - Se 'mbată, capătă
o bucăţică de paine doarme Dzeu ştie unde, unde-I ajunge obo­
seala, boerii îl fac haz şi-l miluesc... Dar istoria lui toată lumea
10 o ştie... Dacă '1 şi chiamă {< Nică Boerul»
Popa [şi apucă timplele în pumni trosni pumnii de amăndoe
timplele] cu coatele pe masă strivindu-şi timplele in pumni remase
inecat de sudoare cu ochii ţintă la o muscă ce venea trecea păşea
încet pe marmura albă a mesii. Musca [se ridică], sbură. omul deş-
15 teptat ea dintr'un vis se ridică de pe scaun şi [plecă] ieşi şovăind
din cafenea
* [ascultase informă ŞI decolorată istoria pe care o ştie mai bine
decât numele lui]
*
..
20 Căutări zadarnice. Era [tărziu noaptea] trecute 'de zece ceasuri,
şi nu-şi putea găsi copilul [afară de o cafenea.] Din vătăşel în vă­
tăşel, trei patru ceasuri de umblet printr'un oraş necunoscut (sic)
o goană inverşunată după o informaţie despre culcuşul probabil
al lui Nică Boerul Toate informaţiile vătăşeilor de noapte erau
25 eronate. .. la cazarma Pompierilor... nu e... In gangul dela
Poşte (sic) nu e ... in curtea primăriei sub şopron nu. Nici aici
nici colo. In sfârşit, în [ centru] piaţă, vătăşelul ştie sigur că Nică
boeru a [ mers] intrat cu [fetele] (8) [doi ofiţeri şi cu nişte amploiaţiJ
nişte ofiţeri şi funcţionari la cafeneaua [unde căntă] din colţ {< unde
30 căntă fetele teatru »; [Atunci acolo] A făcut o nepornenită sensaţie
intrarea popii cu figura lui sperioasă in [norul de] veselul local
[Un hohot] Uite şi părintele, a strigat tinerul procuror
-- Blagosloveşte taică părinte! a strigat' una din căntărete care
şedea cu procurorul la masă. Şi s'a pornit un hohot [nebunesc]
35 de balamuc [care nu s'a potolit multă vreme dupăce popa bui­
măcit ca un om care caută] şi nişte aplause infernale. Popa a [cer­
cetat în toate părţile cu ochii] infruntat [furtuna] batjocura [aceea
veselă fără s 'auză nici o epigramă icuoân: indescifrabil) ca un om,
care caută ceva intr'o odae goală deşartă a trecut printre mese]
40 foarte hotărit a [petruns] înaintat pănă .în mijlocul sălii, a căutat
cu ochii in toate părţile şi a eşit fără [să inţeleagă să-I atingă] să
simtă o boabă din ploaia de risete de epigrame şi de huidueli care
l-a escortat până la uşe Era prea mare sgomotul din lăuntru lui
ca să mai poată auzi furtuna veselă din afară.
45 * La uşe s'a oprit popa şi a intrebat fără nici o sfială sau mcuI?"
jur pe un domn
27·
[394]
394 NUVELE, ŞI SCHITE
. Nue! ... Dar nu se poate să mear gă la gazdă singur, peste pu­
tinţă. Inainte
[Poate] In că un văt ăşel . .. Poate la Sf. Ion in curtea bisericei
doarme câteodată şi acolo. [Erf după miezul nopţii.] Era în adever
. 5 acolo drept unde un felinar din răspintie îşi aruncă lumina lui [să­
racă] chioară [prin giamurile lui] la spatele altarului [ghemuit cu
capul culcat pe un mormant] [Dormea pe prispa asta.] Un ghe­
motoc de om mic, mototolit. Dormea dus. Tocmai atunci Popa
simţi [atunci] cătă cale [umblet] făcuse [şi se aplecă în genunchi]
10 [fu silit să se lase binişor] [e aşeză jos alăturea cu] ... Iăngă copil
să -şi potolească mişcările inimii
* Copil certat cu lumea de timpuriu!
Cu capul pe un mormănt sărac şi neisprăvit.
Doarme dus.
15 Era [copilul] pe păment aci Iăngă el rodul nopţilor trecute m
odaia cea moală (sic) scăldată în lumina albastră
Şi 'n vertejul de simţiri [adânci ce-Î stringea] care-i sguduiau
sufletul, omul simţi distinct la arât.ătorul drept o violentă înţe­
pătură de ac, ce-l făcu să se.
20 * Şi 'n vârtejul găndurilor omul simţi distinct o înţepetură în verful
degetului
.Atunci se ridică în genunchi apucă in braţe [eu putere copilul]
mototolul se sculă în picioare şi porni.; Copilul se deşteptă un mo­
ment din sguduitură mormăi < ameţit! > somnoros o înjurătură şi
25 adormi iar în braţele care-I ţineau cu/o atâta dragoste. [In puterea
nopţii popa ajunse la gazdă.] Pe stradele Întunecoase ale orăşelului,
omul care 'şi ducea comoara aşa de greu găsită avu norocul să nu
intimpine nici o piedică. Era ceasul cănd felinarele pot fi stinse
şi 'vătăşeii trebuie să doarmă. Ajunse la gazdă. [Intră în grajd sub
. 30 şopron] Se duse drept la căruţa lui aşeză copilul în fen, deşteptă
vizitiu! şi hangiu, plăti şi plecă ... A doua zi dimineaţa era acasă
în Dobreni .
.. legea protege pe minori
Sgomot în gazete
*
.. ..
35 (10 = 9)
[Cinei luni]
[Trei luni trecuseră de cănd]
[O vară 'ntreagă trecuse de cănd
Copilul era asum scăpat
40 Preoteasa n'avea de ce să fie tocmai mulţumită de ce-i adusese
Popa dela terg, Popa]
Preoteasa nu putea fi tocmai mulţumită de ce-i adusese dela
terg popa [dar o femee
Trebue multă muncă
45 fiindcă nu avea copii, tare rău nu
I-a părut] Nu e puţină greutate să aduci la un (sic) stare cuviin-
\1
[395]
ADDENDA
cioasă un aşa gunoiu de copil: [era tot plin de (cuvânt indescifrabil)]
[într'o stare îngrozitoare. De căteva ori a trebuit Iăut] tot trupul
era numai bube din cauza scărpinăturilor, capul lui era carne vie,
căte lăutori, căte leşii şi căte alifii au trebuit pentru ca să se ridice
5 incet incet de pe [trupul] [ cel] [nenorocitului copil] trupul părăsi­
tului [acela copil] coaja in care-I invelise atăta vreme de nenorociri
Capul a trebuit ras Era slab copilu l şi tuşea o tuse seacă îl ineca
mereu. Copilul s'a lăsat bucuros să facă ce au vrut cu el. Curat
îmbrăcat în hainele noi, era frumos
10 " Mai greu decăt bubele erau de tămăduit apucăturile rele. incet
incet şi acele au trebuit să fie biruite: poveţele blăndeţea o vorbă
mai aspră la vreme devotarnentului (sic) oamenilor buni care lua­
seră la sinul 101' şi mai cu seamă o boală indelungată [cea mai mare
parte a urmelor] daca nu cu desăvărşire cel puţin în cea mai mare
15 parte şi deprinderile pornirile [ stricate] rele [şi iritabilitatea con­
tractată de frageda fiinţă. un copăcel tiner se indreptează] nu e
peste putinţă grădinarului priceput şi 'ngrijitor să indrepteze un
copăcel fraged care a pornit să crească strimb. '
Cănd scăpat cu desăvărşire de vermină l'a imbrăcat curat în
20 haine noue, un mintean cusut cu fir, iţăraşii albi cu şnur negru ,şi
pălărie cu panglicuţă tricoloră [ridea şi s'a uitat în oglindă], şi i-a
zis părintele: Să le porţi sănătos, să creşti mare, cu minte şi cu
noroc, copilul a pus mănile in buzunările minteanului s'a· uitat
in oglindă, intăiu serios [şi pe urmă l-a apucat un ris] s'a uitat lung
25 lung şi [pe urmă] apoi l'a podidit < s'a pornit> un ris ... şi de risul
lui a inceput să riză şi [popa] preoteasa şi [popa] părintele. Dar cănd
s'a intors copilul cu faţa la ei şi [privirile lui au intălnit pe ale po­
pei] li s'a intălnit privirile [acesta s'a repezit] părintele l-a luat în
braţe l'a sărutat [mult mult] cald [şi l-a podidit plănsul a inceput
30 să plăngă] s'a pornit pe un plăns ... [şi de plănsul] şi a inceput- şi
copilul să plăngă, şi-a plăns şi preoteasa. Pe urmă au mers toţi
la biserică [Părintele a căntat foarte frumos în zioa] La toţi le-a
plăcut hainele lui Nică, şi [toate J femeile care mai de care l-a
măngăiat şi I-a sărutat, pentru că 'n adevăr era un copil
35 cură ţel
Atâta numai păcat : copilul era bolnav: [Avea] îl apuca des] o
tuse seacă ... [nu putea mănca nimic]; dureri la lingurea, nu putea
mănca nimic şi toată zioa '1 trăgea la somn: friguri? ... deochiu? ..
Era hoala căinească .. ' [Măhnite zile] ... Toată ziua zăcea pe prispă
40 la soare. Măhnite zile ... măhnite nopţi. [Doftori dela oraş], des­
căntece ... de geaba •.. se stingea vezend cu ochii ... 1 se prăpădea
copilul. Fusese [scurtă] mare dar scurtă şi adencă bucuria, om
(două cuvinte indescifrabile, anulate) şi cu căt [fusese mai scurtă]
o vedea scurtăndu-se cu atăt [era mai grozavă] creştea fioroasa
45 inchipuire [că această bucurie va trebui să se sfirşească] că [neaş­
teptata fericire trebuie are] azi mâine trebue să se sfîrşească feri-
, circa neaşteptată. ,
[396]
.. ,
5
, "10
;-;i'
15
20
25
30
35
,
40
45
NUVELE ŞI SCHITE
Părintele [adormise] aţipise despre zioă îmbrăcat. .. şi preoteasa
sta Iăngă bolnav, care dormea de [mult] o zi întreagă.
(11) - Scoală părinte! strigă femeea sperios! Nu mai suflă!
Omul se ridică aiurit in picioare se repezi la copil il luă în braţe
şi fugi ca un nebun in curte strigănd:
Săriţi! Săriţi!
[Se făcea zioă] [Eni] Hesărea soarele. O mulţime de oameni se
strinseră, Popa puse copilul jos pe prispă şi il bocea in genunchi
preoteasa îi ţ,inea luminarea.
Un descăntec cu apă neincepută ... Copilul [resuflă] mişcă ...
[trăieşte oftează]... Deschide ochii... res uflă [bine şi adănc] şi
zice cu glasul [amorţit] stins: Mi-e foame!
[Incet incet bunul doftor] acea fiinţă curăţită şi premenită pe
din afară trebuia premenită şi pe dinăuntru Bun doftor aerul [Po­
denîlor] Dobrenilor El a premenit fiinţa aceea asta era treaba lui
şi a luat-o foarte binevoitor asupră-şi el s'a Însărcinat cu asta [Ştiut
căa premenit] acea fiinţă pe dinăuntru [cum o premenise], şi a
fost dureroasă şi crudă operaţia, dar era neapărată şi din norocire
a isbutit aşa, de bine! [Şi toate grijile, toată spaima au fost] [era]
[acu uitate] ; [şi Nică şi viaţa] [băiatul se făcea din ce in ce mai
voinic şi mai frumos se rumenea ca un mer
Băiatul jigărit de acum cătva timp]
Săngele proaspăt
Băiatul [a] scăpat cu desăvărşire incepu să prinză rumeneală
[in] obrajii lui aşa de vestezi altădată şi [acuma de aşa]
Fusese o luptă Înfricoşată Viaţa [pi)l'nise biruitoare] păşea acum
inainte strălucitoare şi măndră de o 'aşa de grea biruinţă [Băiatul
creştea mereu < ? > ochii Iurninoşi şi părul
* îşi umple ochii lui posomoriţi [mari] [frumoşi] intunecoşi de
lumină şi de veselie
* preoteasa atirna Popa Ion pune atirn)
Pe cănd Pcpa Ion atirna in biserica din Dobreni o icoană nouă
'dăruită de el Maicii Domnului, pentrucă şi ea îi dărui a [i-a fost
dăruit ce o rugase] ce a fost. rugat-o el, in oraşul de reşedinţă era
oarecare mişcare la cafeneaua din centru. Se aflase de urma '[» pun­
gaşului >1] lui Nîcă BoeruL
(Rândurile ce urmează, pănă la sfîrşitul filei 11, sunt scrise dia­
gonal, probabil pentrucă nu sunt în continuare).
>1 Ce-ai făcut. căine? >1 urlă Ileana şi [repez] arunca [aduse asupra]
voi să s'arunce asupra lui. Dar intro clipeală o lum şi un trăsnet,
[şi] femeea [căzu pe spate] det.e un ţipet şi [căzu] puse măna la sin,
vru să facă un pas şi căzu pe spate
Sare şi t.rage clopotele
Satul se stringe
popa luă de mănă pe Cuţit.eiu după dănşii se luă t.ot satul.
[397]
1
1
ADDENDA
- Mi-am împuşcat copiii! Ce frumoşi era! ...
Ce bine se potrivesc O supremă
[şi căzu trăsnit jos] fulgerat
Bătrăn [Popa] se uita cu dragoste cea mai inaltă
5 la cele două trupuri tinere
icuvăru. indescifrabil)
* Legaţi-me! Luaţ.i-me ! Duceţi-mă.
397
li'
(11 bis) [Căte a intimpinat pe urmă au fost poate mai grele]
Dispariţia lui [Nică Boeru] fireşte nu putea trece neluată in seamă:
10 era o pagubă reală pierderea [pentru obicinuiţii amatorii de petre­
eeri societatea orăşelului de reşedinţă pierderea < unui astfel de
amuzament> micului bufon. Nu se stia ce să fie fugise? murise
Şi la cercetarile ce s'au făcut S'a crezut Întăi că se 'ne case ori că
murise undeva] Acum se aflase adevărul. Gazeta din localitate da
15 o notiţă [din care resulta] în care se arăta că [el băiatul micul măs­
căriciu] fusese răpit de un popă dela ţară acu şase luni in vremea
iarmarocului care venise într' o noapte] beat la Caie chantant că
mai înainte şi pe urmă umblase din vătăşel .în vătăşel căutând
pe copil
20 * era la iarmaroc De sigur luase pe Nică
Procurorul t.inerul procuror a luat atunci serios afacerea in mana
şi « cu o inteligenţă şi cu un zel care-i fac adevărată onoare » din
cercetare în cercetare a descoperit că victima raptului se afla' la
popa Niţă din Dobreni. Atunci procurorul însoţit de suprefect şi
25 de forţa .publică a făcut o descindere locală
(12) [A avut o vorbă tare procurorul cănd] [părintele] [popa]
[» Dura lex, sed lex, şi legea protege pe minori! »]
Revoltat că vrea să-i răpească copilul popa a făcut o [adevărată]
aşa de elocuentă apărare a cauzei sale. Un copil pierdut în mij-
30 locul unei lumi [ nemiloase] aspre, băntuit de foame, în prada unor
porniri ruşinoase şi omoritoare chiar pentru un om matur, [nebun
de] bolnav [dormind] găsindu-şi culcuşul Dzeu ştie unde; o biată
[mănă de carne prea crudă] fiinţă crudă şi < de > nevinovată bă­
tută de [vijelie] aşa vijelie înverşunată: copil de opt ani desfră-
35 nat prin îndemnul 'lumii batjocoritoare şi nesaţioase de [glume]
pecate ; [batjocura unui terg de oameni] scăpat de [aşa soartă]
[ adus la] vitrigă soartă intors dela o atăt de rătăcită cale, intors
dela moarte la viaţă, [dela iad] Un copil de om ... Dormea bolnav,
[cu cree] cu trupul [chinuit de murdăriede pecingine] fript de pecin-
40 gene murdară cu sufletul smintit de ticăloşie ... Ce ar fi făcut copilul
ăsta cănd al' fi inceput zloata ploaia, ninsoarea şi gerul cu picioarele
goale şi crăpate etc .... AI' fi murit ... Ce al' fi putut ajunge dacă
putea lupta cu atătea
resista
45 infrunta atăta
[398]
398 NUVELE ŞI SCHIŢE
Temniţa
Spitalul de nebuni
Ori putea să moară
fiinţa aceasta plăpândă [copilulJ
5 [A unui biet creştin] [şi apărat astăzi incăt creşte ca oamenu
ca toţi copiii de creştin cu frica lui Dzeu şi a oamenilor]
[Cu căt vorbea popa, cu atăt glasul lui se 'neca pierdea acel accent
cald care]
Era o bucată bine simţită frumoasă discursul cald al părintelui,
10 şi aproape toţi asistenţii şi subprefectul şi primarul şi notarul şi
toţi fruntaşii [toate notabilităţile] erau căştigaţi aproape se aple­
cau în parte; dar [tinerul a ştiut să strice] procurorul « un ti ner
cu multă inveţatură cu mult viitor» a respuns numai [căte] o
vorbă < scurt şi aşa de serios> o vorbă tare [care trebuia J încăt
15 neapărat a trebuit să [recească] restoarne toată impresia de in­
duioşare pe care o obţinuse părintele cu elocuenţa lui.
* [L'aţi văzut mai nainte ştiţi cum era, iacă-te]
» Popo nu poţi secuestra minorul. .. legea e cu el [Dura lex sed
lex !J
20 [» Minorul] Copilul trebue restituit cui de drept. Legea protege
pe minori! Dura lex, sed lex/
[Revolta]
[Copilul Însă era ascuns]
Se scria procesul verbal
25 1[-1] lua [copilulJ! Ce era de făcut El nu-l putea lăsa. Dar i-l ia ...
Popa clipi aiurit şi văzu inainte săll;ge... Chiar pentru o faptă
[ chiar] sau [numaiJ pentru o demonstraţie"- el ins uşi nu putea
şti - [nu se poate şti] el se repezi in odaie şi [puse mănaJ luă puşca
din cuiu, - cănd Cuţiteiu cumnatul - primarul - [prietenulJ -
30 un om trecut prin [multe] atătea --- intră după el . ..
* Priceput om Cuţiteiu!
Aşa de uşor era să scape din încurcătură ! Şi popa vezu că inspi­
raţia în clipe aşa de inalte nu trebuie niciodată căutată [ departe]
la un kilometru, ea ne stă totdeauna sub nas şi cine se uită departe
35 fireşte că n'o s'o vază
[El trece] [El scotoci discret în fundul lăziiJ
El [lasă] puse puşca [la loc] în cuiu ... [descuiăJ [deschiJ des­
cuiă (13) lada scotoci în fund şi lăsă cu multă discreţie capacul aşezend
peste el velinţa la loc. Cuţiteiu [ieşi] trecu iarăşi în odaia unde se
40 scria [procesul verbal] procesul care sub dictarea procurorului ajun­
sese la paragraful final [legea protege legea trebue să protegeze
pe minori. cănd Cuţiteiu cere voe] « şi legea protege trebuie să pro··
teagă ... » Cuţiteiu intrerupse cerend iertăciune [politicos] voia să-i
spună ceva Dlui procuror şi-l intro îl luă la o parte
45 şi ieşiră amăndoi în tindă
- « Dle procuror, zise Cuţiteiu cu o privire şi o intenţie adăncă,
popa este un om foarte de treabă. .. poftiţi... poftiţi l » şi deschi-
[399]
ADDENDA
399
zend uşa, introduse politicos pe tinerul licenţiat în odaia unde 1
aştepta părintele.
Procesul verbal [s'a ter] nu mai trebuia schimbat. Totul sta in
concluzie [finalul Însă a luat] spre mulţumire a [tutulor] notarului
1) [a legei dure] şi a tutulor [o Întorsătură fericită] Reprezentantul
ministerului public dietă spre incheiă «luănd in consideraţiune
inforrnatiunile cele mai amenunţite care unanim arată pe Sf. Sa
părintele Ion ca pe un om cu cele mai frumoase calităţi morale,
considerând progresele fizice şi morale realizate sub Îngrijirea [şi
10 educaţia J Sf. Sale părintelui Ion din Dobreni de orfanul Nică supra­
numit Boerul, [a lăsa] rernăne acest orfan sub paza şi respunderea
acestui meritos şi caritabil preot»
[Şi] Seara a fost [la părintele] masă mare. Preotul sărută măna
Dlui Procuror car-e a trebuit să cedeze rugăminţilor tutulor şi se
15 remaie a pleca a doa zi a ridicat un toast făcend cele mai sincere
şi mai călduroase laude sentimentelor umane [şi patriotice] ale
părintelui, al căror exemplu nu se poate indestul lăuda şi recomanda
[A fost foarte entusiast] Tinerul procuror vorbea [foarte mult] Masa
[ era] a fost foarte animată toată lumea mulţumită [şi nu se poate
20 spune ce era mai] Diplomatul Cuţiteiu zimbea cu mult înţeles şi
[clipea făcea din cand in cand cu ochiul preotului] facendu-i cu
ochiul preotului, pe cănd acesta ţinea intre genunchi pe Nică şi,
cu gănd ul pe altă lume, îl Îi r măng] trecea incet cu măna prin părul
moale.
25
*
•
II
Unei femei ca preoteasa Sultana, aşa de bună [şi de miloasă
pentru cu] cu un serman copil străin [luat de pe drumuri] trebuia
să-i dea Dumnezeu o bucurie: şi i-a dat-o [fetica ei] - [ce ciudată
30 idee a avut părintele s'o boteze Lucia!] - [e un nu e un nume
ca lumea] In acelaş an [i-a dăruit] a avut o fetiţă
[greu se creşte un copil. Dar a crescut, şi Nică pănă să plece la Bu­
cureşti Copila e de şapte ani şi pănă să plece Nică la Bucureşti
unde]
35 Erau fericiţi. Nu trebuia să mai mănie pe Dzeu... Ce-i drept!
Ei! ... dar dacă n'ar fi fost preot Nică ar fi fost acum lumea toată
ar fi ştiut ce bănuia el: Nică este carne din carnea mea sange din
sangele meu ...
(14) N'a avut insă parte biata [femee] preoteasă [să se bucure]
MJ să-şi vază copila la casa ei. Pe ea a chemat-o Maica Domnului de
vreme. Mult a plăns-o părintele pe blănda femee pe care o iubea
atăta pentru sufletul ei cel bun, pentru mila ce avusese de săr­
manul copil cules de pe drumuri. Vâduvul nemăngăiat şi-a măritat
copila curend după moartea nevestii. - E un om de treabă gi-
45 nerele lui, [ om cam] dar e un om fără mult cap ... e un om de care
[400]
400 NUVELE ŞI SCHIŢE
un altul reutăcios poate ride ... vorbeşte cepeleag, cam urit şi moale
de genunchi. In sfârşit nu e ce ar fi să fie
1( � Vezi 5
Nică e de un an aici în sat învăţător. Cu multă greutate ...
5 [Popa] < să inlăture influenţele politice>
* trebuie să plece
Preotul a reuşit să-I strămute la Dobreni; [pentru ca influenţele
politice] dorul ce a avut să aibă pe tenărul inveţător Iăngă densul,
să-I aşeze şi să-I însoare ... i se plăteşte acuma foarte amar. Şi
10 de aceea, [cu ochii pe garoafa uscată] din ochii bătrănului [pică]
[fierbinţi lacrimile] [care păţise atătea în viaţă; că n'ar fi trebuit
să plăngă] pică pe garoafa uscată din carte lacrimi fierbinţi. E
tare măhnit şi [oricăt] zadarnic [ar căuta ] luptă sa gonească găn­
durile care-l Iramăntă : căntecul de afară i le in curcă şi mai [mult]
15 tare: Ileana, fata lui, nevasta lui Matache... Bărbatu-seu la tre­
buri în oraş .. , are să lipsească doe trei zile -- . .. ea [cănta şi 'n
glasul ei este o căldură] şade jos in curte cu bărbia rezemată in
măria stingă şi căntă. [Dar acum] [Glasul ei arde şi căldura] Ileana
căntă frumos, e ştiută Dar acum căldura căntecului este deosebită,
20 mlădienea lui este tocmai din adăncul cel mai ascuns al sufletului:
* [e o văpaie un foc nestins neinchipuită in simplicitatea acelui
căntec şi când zice dorule! dorule facu domoale şi par 'că ' sfinte
acum repezite şi puternice infricoşate căntecul ci simplu şi < şi
duios> era o văpaie neinchipuită acum se stingea glasul ca un
25 acum resuna cu o tremură tură nervoasă In melodia simplă dar
suavă era un plăns atăta inţeles vaet de descurajare] glasul ei
arde. Omul care inveţase atâtea < prada gândurilor plănge pe
garoafa uscată in ladă inţelege >, inţelege nenţelesul vede limpe
ştie bine care sunt coardele] ascultă muşcându-şi buzele inţelege
30 limpede ce putere a ridicat aşa de sus coardele căntăreţii ce re­
sunau atăt de [infricoşate] petrunzetoare
[InJ O melodie simplă şi monotonă, [era o lume intreagă de] câte
inţelesuri [vaetul [de descurajare] cătă pierzare de suflet, [plănsuri
de resemnare]... [pofte arzeto mistuitoare J căte făgăduinţe fără
35 margini, cătă poftă arzetoare şi multe şi multe, pe care toate nu­
mai [limba] graiul mamii mele ştie să le spuie cu o vorbă: dorul.
[Dorul! acela il ştia tatăl Ilenii pentru că-I simţise şi acuma] Fata
cănta căntecul tinereţii lui. .. şi [accentele J căntecul ei il [ridica]
lua 'n sus ca pe nişte aripi largi şi puternice şi-l ducea [trimitea
40 inapoi] inderăt cu treizeci de ani [el < găsea> vedea şi curtea se­
minarului vedea luminos şi curtea seminarului] şi. de acolo '1 lăsa
[să-i bată inima aşteptand momentul] se 'ntoarcă (sic) încet cătră
clipa de faţă [şi de aceea acuma se inşirau inainte-i] vedea unul după
altul in toată limpezimea toate inelele ce făcuseră lanţul vieţii lui.
45 Căntecul ei nu mai era de suferit [trebuia să-l reteze Popa] Tata
inchise cartea repede o puse la păstrare şi apoi ieşi pe prispă şi
o [chemă] strigă brusc.
[401]
il
401
ADDENDA
Ea se opri [deodată) din căntare, se şterse repede la ochi şi s'a­
propiă.
-- Ileano! - Ileano! zise popa tremurând şi Iulgerăndu-o cu
privirea E păcat.
-- Taică!
-'-. E păcat... repetă popa mai apăsat... ruşine şi pecat! şi
�eşi p:ipit din [ curte) ogradă şi porni la deal fără să se mai uite
mapOl.
+- � Vezi 19
Se ducea la Cuţiteiu Avea nevoe să vază un prieten.
(15) Nu doar că avea să-i spue ceva, dar omul vrea să fugă de
el insuşi, îi era cu neputinţă să remaie singur cu găndurile lui. Ba­
trinul Cuţiteiu [robotea căte ceva prin curte) era la poartă. Popa
venea să-i spuie multe. Se aşez ară amăndoi pe [prispă] pălimar
[şi Cuţiteiu porunci.] De măncare n'avea poftă părintele; dar un
pahar de vin. bucuros. Cuţiteiu porunci nevestei să scoată o cană
[o cană mare] de vin din [pimniţă) pivniţă. Femeea aduse cana,
[aşeză] şi merse să culce (sic) dupăce puse [la fereastră] in odaia
de lăngă pălimar o lampă la fereastră, ca să-i lumineze. Intre < un
om şi > altul şi tine este ca dela o stea [din departa] la alta. Arde
colo un soare [nemesurat de mare] uriaş [şi flacăra] şi din depăr­
tările [fără margini nemăsurate ale chaosului un altul] dincolo altul
Printre invertitoare pulbere de [stele] lumi [unul] un uriaş de flă­
cări dabia [vede] zăreşte pe celălalt ca o'schinteie [mică] ce clipeşte
pierdută in negura [căpătai) fund. [De câte ori nu se mai zăresc
chiar- deloc şi nici nu bănuesc măcar unul de altul. Aşa [focul care
arde mistue ] [un suflet se pare altuia] se pricep oamenii [unul pe
altul] intre ei, atăt pot inţelege unul altuia sufletul
[Era o depărtare departe Cuţiteiu de popa şi pentru aceea]
Steteau faţă 'n faţă cei doi oameni dar foarte departe unul de
celălalt, şi
[Temerile părintelui pentru cinstea Ilenii... Cuţitei ridea zimbea
la toat.e Cuţitei zimbea sceptic cănd la destăinuirile prietenului
seu. Descoperirea popii era un lucru vechiu pentru diplomatul
Temerile părintcluierau]
depărtarea aceast.a reducea la proporţii ce nici nu mai merita so­
cot.ite spaimele exagerat.e ale părintelui Ce lucru aşa mare şi grozav
era la urma urmelor? [Cuţit.eiu] E ceva [mai lesne intemplător]
să se intemple mai lesne? Un tcner Se. iubesc doi oameni tineri.
Lume!
« Eu [de cănd i-am vezut] ştiam dela 'nceput că o să fie incureă­
tură!» zise Cuţiteiu [rezind zimb J cu zimbetul lui obicinuit [şi-şi
bău paharul şi ciocni paharul]. Dar nici că se putea altfel [Ileana
e frumoasă Femeea e frumoasă Finae frumoasă el e frumos se
potrivesc la versta la mers Am vezut asta] Intai [numai am bă­
nuit] bănuia numai dar acu [işi poate pune măna 'n foc] mi-aş da
capul .. , Acu vre-o trei septămăni duminică dimineaţa [şedeam la
5
30
25
45
40
15
35
20
10
[402]
402 NUVELE ŞI SCHIŢE
poartă] ieram in grădină. Ei trecea amăndoi pe lăngă gard ... [şi
se oprea] mergeau incet şi vorbea (sic) şoptit ... N'am putut s 'auz
nimic. Atăt numai mi s'a părut cănd s'a oprit în loc şi s'a uitat
unul la altul că ea zicea: nu te crez ... Şi el zice: o să vezi [respundea
5 el] ... Am ieşit repede din grădină şi [le am] pănă să ajungă ei în
drumul el mare cum mergea domol şi se tot oprea le-am ieşit inainte
la poartă. [Ii vedeam venind] Venea amăndoi legănaţi par' că umbla
pe-o apă; [trecea] ar fi trecut pe Iăngă mine şi nu me vedea
- Buna dimineaţa fina! Bună dimineaţa, Ni că !
10 - Sărut măna, naşule.
-. Da 'ncotro?
(16) - Mergeam şi noi la biserică. .. Ne am intălnit mai colea
cu neica Nică ...
[Şi nu se uita] Imi vorbea mie şi [se uita]... cu ochii la el ...
15 [Am privit] M'am uitat pe urmă lung după ei ... pănă a intrat
amăndoi in curtea bisericii şi ce să mai vorbim taică de geaba;
[am zis şi eu cand am văzut cum să fie] dacă aşa a făcut Dumnezeu
lumea asta a noastră: am zis şi eu -. « Ei! aşa da! aşa 'mi place
şi mie! l) N'ai ce-i face! Boala fără leac trece cu vremea, A intrat
20 boala'n sufletul lor n'o mai scoţi ... S'apoi adică ce-ar fi să-I lase
pe părlitul de Matache - un nevrednic om insurat de trei ani şi
n'are măcar un copil. .. Şi să ia pe Nică » � )
Era de prisos să mai răspunză popa la asemene cuvinte, şi pentru
aceea şi tăcu [ca un buştean]
25 * Tot satul a băgat de seamă
Care va se zică romanul lui Nică cui Ileana era mai inaintat decăt
credea el... Şi poate Cuţiteiu văzuse încă puţin Popa işi simţi
gătlejul aprins şi uscat, beu [pe neresuflate] doă pahare unul după
altul şi apoi inghiţi in sec, şi încă unul.
30 o( � - Asta căt oiu trăi eu, nu se poate, zise popa
- [Da de ce nu) Ce se potriveşte? Dece?
- [Pentru) Că nu voiu eu ...
* Cuţiteiu se 'nfierbentă la vorbă
- Ei asta-i, pai-'că ei o să te 'ntrebe pe tine Şi dacă-i vorba
35 tot mai bine să-i fie nevastă decăt ţiitoare... Uite popa cum se
miră, par 'că intăia oară a văzut d'alde astea. Tu n'ai fost ti ner, mă?
Nu ţi s'a 'ntămplat? Mie mi s'a intemplat ; [dar reu de tot] şi incă
Ia mine era reu de tot Era mai mare păcatul La mine a fost ca ne­
lumea. Iaca pot săţi spuiu ca la un duhovnic ce eşti: eu me 'n-
40 drăgisem de cumnată-mea de nevasta lui reposatul frate-meu. Să
murim şi ea şi eu şi mai multe nu. Tu nu erai pe vremea aia aici
erai Ia şcoală [tocmai te duseşi Ia Bucureşti] tot satu ştia şi îrate­
meu ba. Bietul reposatu neica prost era! ... Par'că dracul il irn­
pingea să mă ajute el: Ţiu minte că odată zor nevoe să mă duc
45 la terg cu ea, că el avea treabă la deal. [Me pus) Bucuria mea: mă
şi pusesem in căruţă cu ea cănd iacă-tă sora taichii, maică-ta re-
[403]
,-
ADDENDA
403
posata Dzeu s'o ierte, cuminte şi bună femee era .. ; a venit s'o
luăm şi pe ea cu noi ... Şi n'a fost chip o zi intreagă s'o retăcim
prin terg. Taica me dăscălea po parte, maică-ta pe. alta. Şi unul
şi altul o păzea pe Sultana de nu te puteai apropia. Ce mi-a dat
5 păcatul in gănd? Să fug cu ea 'n lume... Cine să le fi spus ...
cum OI' fi aflat-o şi asta nu ştiu, numai atăta ştiu că m'a vendut
ca să scape de mine şi pe mine de păcat
-- Cum? întrebă popa
._- Iaca m'am pomenit intr'o zi dis de dimineaţă cu o larmă
10 mare 'n sat .. , Chiote, ţipete de mueri şi de copii. Ce e? ce e? ..
Alerga aleşii cu cenuşii să prinză flăcăi la militie, N'apucasem să-mi
pui minteanu pe mine şi mă pomenesc cu Sultana găfăind: « fugi,
Costandine? [că a venit mă să te] după tine umblă să te ia l t •••
Odată mi-a fulgerat prin cap: asta taica mi-a făcut-o: că-mi spu-
15 sese cu vre-o trei zile nainte: mă Costandine tu ai fi bun de doro­
banţ! Ce nu vrei tu mă să te bagi la mili ţie. .. Acu zic: Tot mă
ia. .. incai... am apucat-o pe Sultana [în braţe] de [mijloc] mănă
şi am smucit-o in odaie. Ti-ai găsit... nici n'am apucat să pun
măn a pe [iveruJ uşa s'o inchid (17) şi iaca taica turbat in uşă cu
20 un topor în mănă: Ticăloşilor, ve trăsneşte Dumnezeu! Ve crăp
capul ca la nişte căini ! Intraseră in curte - i dau brănci bătrenului
cât colo şi ies afară pe prispă [cu cuţitul] şi pun măna pe prăsele ...
« Mă, zic, el de-o pune măria pe mine îi vers maţele! Şi o iau la
fugă spre părleaz ... Ei după mine. [Parcă-l văz] Un ciauş de do-
25 robanţi voinic şi inalt căt malul venea ca o furtună şi invertea
peste cap ştreangul parcă-l vez acuma ... (Cănd] Dă-te nu te da,
cănd să pui piciorul dincolo peste gard, mi-a şi aruncat laţul de
găt şi [n'am] m'a intors inapoi pe spate ... [Ce să te mai lupţi] ...
M'am sbătut [destul] căt am putut da 'mi luase apa că ce să faci
30 cu laţul de găt me "necasem de tot niţel să mai fi strins, mă cu­
răţa [de tot] M'a legat cot la cot şi m'a dus ...
-- [Pe urmă?J Ei şi?
-- [P e urmă] Ei şi... m'a dus? (sic) [Să me plă tească taica]
Cine era să mă plătească?.. Taica? M'a dus la tact şi d'acolo
35 [la cazarmă) [Bucureşti] oraş ... Am fugit odată cu găndul să viu
să iau pe Sultana şi să m'a puc de hoţie 'n codru. .. M'a prins .
M'a bătut şi m'a inchis ... Am sărit intr'o noapte peste zid .
cam despre ziuă a prins paznicul de veste s'a luat după mine şi m'a
impuscat in picior - şacu am semnul- iar m'a prins şi iar m'a
40 bătut şi am stat inchis. .. mult... pănă a venit să me [ cumpere]
plătească şi cu ce cheltueli plata omului in loc... şi infundă În
dreapta infundă in stănga cine te găndeşti?.. Bietul [neica]
Iraţini-meu ... Cănd m'am intors [in sat) acasă ... Sultana avea
doi copii .. , fusese bolnavă multă vreme şi se făcuse urită [de foc]
45 Cănd.um văzut-o [parcă mi-a Iost-ruşine] m'a apucat şi pe mine
şi pe ea o ruşine.
- Pe urmă?
[404]
404 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Pe urmă m'am căsătorit şi am trăit cum mă ştii. Bodaproste
lui taica Dzeu să-I ierte ieI m'a scăpat de păcat. .. că cum eram
nebun il făceam. .. il făceam şi era făcut... Dacă 'ţi spun La ei
nu e nimică , .. De astea [se ve J in toate zilele La mine era păcat
5 mare ... [mă rog ca un frate] cumnată, nevasta lui frate-teu ...
mă rog ca şi o soră .. , Da ei! nu vezi tu ce potriviţi sunt ... [par' că]
Nu vezi că şi seamănă amăndoi ...
-+- �«; V. 19
Venise popa chipurile [chip] să caute linişte la Cuţit.eiu veru-seu,
10 Nu < cu > vin, < cu > otravă-i dăduse Cuţiteiu să bea [sau: cu
vin? .. cu otravă '1 cinstise CuţiteiuJ. Şi de[aceea] aia se [şi] "ntorcea
părintele cătră miezul nopţii spre casă cam pe 2 cărări, fără să poată
găndiceva [luminos], fără să [poată] [face] [lua o hotărîre] apuce
in minte calea spre o hotărire, O silă nespusă, un fel de desgust
15 amar, mai [apăsător] sdrobitor poate (douâ cuvinte indescifrabile)
decăt chiar desnădejdea; le [măcina găndurile şi apăsa lăsa pe
sufletul lui] se lăsase pe sufletul lui [la povestirea]
[Care va se zică nu mai (cuyânt indescifrabil)]
[ii era somn şi mergea de atăta canon J [şi mergea intins să se
20 culce]
20 merge la prefect
(cele ce urmează sunt scrise diagonal pe restul feţei):
Merge la inveţător
t9 jos A urmat o scenă etc.
25 pănă la atunci găndi popa! bine la [istoria] povestea lui
Cuţiteiu '
(18) < [Cuţiteiu Se ducea]
Nu doar că avea să-i spuie ceva, dar [omul] vrea să fugă
de el Însuşi îi era greu să remăie singur cu găndurile lui>
*
" "
30 Oricăt era de tineră Ileana ea [a trebuit să 'nţeleagă] inţelesese
[dintr'o singură vorbă] bine că tată seu citea [bine] în sufletul ei
tot aşa de lămurit ca în cartea lui dela biserică. [Dar era atătaJ
Ei şapoi cine ce treabă are? .. Ruşine ... Ce e ruşinea? Cinste?
Ce e cinstea? Frică?.. De cine? De ce? [Dar... să ştie lumea
35 toată ... Ei şi? S'o bată, s'o chinuiască, s'o omoare? Ş'apoi cine?
Cu ce drept? Bărbatul ei?] Matache? tontul? [ Acela] Cărpa? ..
Se incerce ... o să-I lase şi pace bună ... ţie-şi averea pe icuoân:
indescifrabil) Lumea?.. Dar poate să afle lumea toată... [poate
s'o chinuiască, s'o sfăşie de vie, să-i rupă bucăţi din carne] Cinstea?
40 Ce e cinstea? Ruşine? .. Nu mai are. [Să] Da, să ştie toată lumea
tot satul; [ vreau eu] vrea să ştie [toată lumea] toţi şi toate!
* NB tot la a III persoană
mi-ar părea reu să nu ştie [toată] lumea 'ntreagă. pentrucă nu-i
(sic) mai [poate să sebucureJ e de ajus să se bucure "n taină de fe-
45 ricirea ei ... Atăta vreme păstrată asncunsă, o ineacă ... [ ar] căntecul
nu-i mai ajunge ca să-şi arunce focul afară... [ are] vrea să iasă
[405]
ADDENDA
405
pe drum şi să-i [strige] spuie oricui l-ar intălni, are să mearga 1Il­
tr'o zi mare la biserică şi cănd o fi tot vileagul strins să strige la toţi
în gura mare, că-i plesneşte inima de atăta [foc şi dragoste] chin
ascuns că fără el [moare] înebuneşte, şi [moare] omoară pe cine
5 i-o eşi înainte şi [moare şi ea ca o] stringe singură de găt cu ghia­
rele ca o fiară nebună ...
* Fuseseră certaţi pentru mofturi Era apucată bine Şi [se
legăna amorţită ca de o durere] cu mâinile. [în ca pul ei frumos
care-i ardea de friguri femeea se legăna] incleştate in per] ul bogat]
10 femeea işi legăna capul ei frumos [la dreapta şi la stăngaJ cănd
Într' o parte cănd într' alta [ca să-i potolească durerea]
[La spatele caselor] De dindosul caselor porni - aşa de tărziu-­
semnalul cunoscut [atăt] de [mult şi de] aşteptat [Ea se repezi ca
o fiară Ilămăndă la pradă] [FIămăndă se repezi la pradă] Fiara
15 nebună dintr'o aruncătură fu de gătul prăzii Ci vino odată, gemu,
Dintr' o singură resuflare glasul învelit] [cu glasul înecat de sănge]
[cu glasul Înecat răguşit] şi apoi urmă [pe neresuflat.eJ cu o
volubilitat.e [vărt.ejul t.orent.ul glasul sângelui inflăcărat. glasul
ast.upat] inspăimăntătoare Ce faci? ce stai?", Ce vrei?" vrei
20 să mori (sic) zi tu că vrei să mor." şi mc jur [pe maic] pe sufletul
ma mii din groapă, să napuc să vez lumina zilii, să me gunoesc
la garduri [pănă să fugă oamenii] pănă să fugă şi căinii de mine
[şi le fie scârbă şi câinii să-mi lingă rănile] să văz cum imi cade
toată carnea [de pe oaseJ-
25 * il refaire et il developper
feşii, şi-mi putrezesc oasele pănă la meduvă, [să mi se 'ncuibe] ji­
ganiile pamentului să mi se 'ncuibe in coşul pieptului să-mi Iurni­
ce 'n ţeasta capului zi că vre ai să mor şi mor, " mor". 1) [Şi căzu]
Ochii ei se 'nchiseră obrajii şi gura ii ingheţarăşi căzu inţepenită in
30 hraţ.ele lui
[Era o putere de neasemănat.ă (sic) care sguduiaJ
* monstruos
[Era aşa de caldă şi de dulce noaptea aceea, Dedepart.e pe dealul
de dincolo de gărlă se vedea focul un foc care aci se stinge aci s'a-
35 prinde]
Cănd de suflarea lui, ea işi [veni în fire recăpătăJ căpăt.ă iar pu­
t.erea [şi conştiinţa] se puse să-i (19) povestească plăngănd căt su­
ferise de lipsa lui ... cătă [desperare] desnădejde coprindea sufletul
cănd găndea că el n'o mai iubeşte, ., şi că toat.e ... t.oate s'au is-
40 prăvit intre ei. " şi at.unci socot.ea că numai moartea poate să-i
[potolească] curme nenorocirea ast.a. , . şi se găndea care ar fi moartea
a mai crudă şi a mai dureroasă, .. At.unci el ii spuse
[S'au sbăt.ut. mult unul in braţele altuia:
Şi apoi jurămint.e nebuneşt.i]
45 S'au sbătut astfel mult unul in braţele altuia, cănd se auzi [poart.a]
portiţa trintită : venea părintele. [Ileana se smulse din braţele lui
Nică şi-i eşi inainte] Amendoi [se opriră 1 remaseră nemişcaţi. Be-
[406]
406
5
10
15
20
25
30
35
40
45
NUVELE ŞI SCHIŢE
trănul intră in casa lui. De departe din fundul grădinii de unde
şedeau ei se vezu fereastra dela odaia lui luminăndu-se... [apoi
lumina stingandu-se... apoi intrun tarziu]
« Să ştie el că sunt aici zise Ileana [rizen] m'ar omorî! » [Şi povesti
căt de brusc o apostrofase]
[Popa] Batrinul stinsese luminarea şi la lumina candelii se trin­
tise pe pat: [povestea lui Cuţiteiu il ameţise] eu toate că foarte
obosit nu putea adormi". < într'un tărziu >: el aţipea ; [dar căndJ
era tocmai să treacă păşească hotarul ferieit dincolo de care găn­
durile [şi icoanele] scapă din ştirea noastră ca să alerge şi să-şi ţo­
păe danţurile lor bizare < să > sburde după placul lor; el sări repede
in sus. .. un sgomot in curte... o uşă se deschidea şi se 'nchidea
in casele de alături unde şedea fiică sa, erau şopte (sic) inăhuşite ...
Bătrănul ieşi repede pe prispă... Nimic... Fusese o părere bol­
navă ... Merse să vadă Ia casele de alături. .. era intunerec peste
tot, ocoli împrejurul caselor ... Nimic . Bătu la fereastra dela odaia
Ileanii. .. mai tare... şi mai tare. .. nici un respuns . .. Dar au:
zise. Să spargă [uşa] ... să spargă uşa! şi [se repezi cu creerul inecat
in sănge] se duse la el. Işi puse măna găfăind pe inimă [Inima i se
bătea]. .. luă toporul şi se 'ntoarse la uşe... [păn] cănd pipăi
prin intunerec locul unde era clanţa, dete cu măna de verigă: era
pusă şi incuiată cu lacătul... Nimeni in casă... [Cu capul gol,]
Cu ca pul gol [cu picioarele goale]
• Cu pletele lui cenuşii desfăcute şi ,'Iăsate [fluturate in vănt] in
voia văntului [ii era frică să o mai vază să mai dee ochii cu ea]
Bătrănul ieşi [mănat] pe poartă in /fuga mare. In căteva clipe
ajunse Ia şcoală... inchisă cu lacătul
[Fereastra dela] La Ileana era lumină Era singură se desbrăca
să se culce. [InderetJ [Inapoi] [Indăret] [Inapoi la şcoală! uşa dela
şcoală era deschisă] Inapoi!... la şcoală lumină. El sui dintr'un
pas cele trei trepte ale prispii şi se uită pe fereastră Ni că sta pe
gănduri la maaă, [cu lampa] cu capul rezemat pe măna stingă ...
[el scriea] [şi cu condeiul in mănă.] Frumuseţea tînărului ingheţâ
(sic) privirile lui pierdute cine ştie unde şi zimbetul de nespusă
fericire care-i strălucea [lumina obrazul lui] obrajii... increrneniră
pe omul de afară. .. [El inchise ochii şi bătu cu putere in uşă El
işi] [Seninătatea] Era atăta [inălţare] pc [fi gur] chipul cel tiner
incăt batrănul intoarse [ca de frică privirile] ochii de frică dela
acea privelişte; [coborî cu cea mai mare discreţie treptele şi se
duse acasă] ... [Ileana dormea El n'o deşteptă] o clipă stete la
indoială apoi bătu hotărit şi cu putere
A [fost] a urmat o scenă foarte neplăcută. Imputări amare de
nerecunoştinţă [atăta făcuse] Ruşine păcat, [rugăciuni] protestări
călduroase de nevinovăţie ... [făgăduinţe jurăminte Ruşine păcat]
Erau numai glume umflate de gura oamenilor ... Nu trebue un
bărbat in toată firea să se rătăcească după mintea slabă a unei
femei bolnave... Şi la urmă scurt... o voinţă hotărîtă pănă la
[407]
sănge a impedica ruşinea şi păcatul. [Se făcea] ziuă cănd popa
îşi spuse cuvăntul din urmă... Popa putea face să fie permutat
inveţătorul , .. Ii dedea o sumă insemnată;
[Du-te d'aici dela noi totdeauna o să fii caşi copilul meu Eu <tu>
poţi (sic) să fac să te permute]
îi găsea o fată frumoasă şi cu avere să-I insoare ... il iubea ca pe
cel mai scump copil al lui ... Şi asupra acestor <a>cuvinte [sim­
ţind] bătrănul simţi că energia ii scade ... [Şi] plecă fără să mai
răspunză la observaţiile rinerului care cerea timp ca să se hotă­
rască avu respunsul invctătorului : [acesta] ii era peste putinţă
acestuia să se permute acuma. " mai rărziu da. .. acuma nu tre­
buie să treacă examenele ... la toamnă. .. cănd o căpăta numirea
definitivă. .. atunci găndi popa... [Jertfa care o cerea] [Popa
cerea prea mult,.. o aşa jertfă nu se cere]
Cănd se deşteptă a doua zi popa. .. şi găndi mai limpede la cele
petrecute vezn cu durere că ceruse o jertfă care nu se capătă uşor ...
decăt oricine o ştia el mai bine. " [Şi povestea] o jertfă care trebue
luată cu dasila, nu se dă de bună voie, şi-i clipiră [in memorie]
pe dinainte toată povestea lui Cuţiteiu [Matache] [Matache sosise]
(In manuscript întreg paragraful: A urmat o scenă - Matache
sosise, este incadrat cu creion roşu; peste el, notat: v. 14, iar la sfîrşit:
v. 17, tot cu creion roşu)
(20) El se pregăti repede de plecare. Merse la grajd puse şaua
pe cal şi porni ... Cănd răsărea soarele era departe ... [Lung] Dru­
mul a fost lung şi scurt... lung de [ nerăbdare] neastimpăr scurt
de gănduri. O să primească prefectul ... planul şi dorinţa preotului
era in adevăr foarte indrăzneaţă ; [dar el se arma se ] Dar el nu mergea
cu măna goală
Prefectul era o veche cunoştinţă, era procurorul de odinioară
[El a priJ Nu mai era tinerul vesel de altădată, era tin om matur
serios avut [ şi aşezat] şi cu o putere considerabilă in judeţ [Vorbea
puţin şi asculta mai mult] [avut şi considerat] [şi mai ales inţelegea
perfect]
Era in localitate stilpul partidului dela putere. [cunoştea perfect
oamenii şi lucrurile in judeţul. Foarte]
Era aproape 20 de ani de cănd nu se văzuseră de aproape L'a
primit pe preot [foarte bine şi l-a recunoscut imediat J cu multă
amabilitate [şi asta l-a incurajat pe hătrăn să atace repede ces­
tiunea afacerea care-I aducea. Ceeace dorea preotul era un lucru
greu. " mai ales acum cănd asupra administraţiei s'au colportat
atătea]
[Prefectul cu toate că « ţinea mult la dănsul» nu putea incă pro­
mite nimica .. ,. Era in adever ceva. Cum se putea in adevăr lua
in armată un invetător om de 28 de ani. " care funcţiona ca in­
veţător ... dela vârsta de 20 de ani ... Da insă fostul Din vorbă 'n
vorbă fostul procuror intrebă pe preot: Unde şi cu, ce titlu fusese
t.inărul in cestiune inveţător la versta de 21 de ... Şi află că la acea
28
f
1·
5
10
15
20
25
30
35
40
ADDENDA
407
I
�
il
" ili
I i
i�i !I
;11
I
"Il
�
�
i
II
�
1,
[408]
408
NUVELE ŞI SCHIŢE
verstă de 21 de ani ani era demisionat pănă la 22 de ani un an de zile
fusese fără slujbă, deoarece aşteptănd să intre găsea capete un loc
in apropierea Dobrenilor dacă nu chiar in Dobreni ... ]
Popa avea indrăsneala desperării La prefect
5 Era multă lume la prefectul Inapoi
Scena din grădină
apoi la băiat
(20 bis) El se pregătise repede de plecare merse la grajd puse
şaua pe cal incăleoă şi porni Cănd resărea soarele era departe ..
10 Drumul a fost şi scurt şi lung lung de neastimpăr şi nerăbdare ...
scurt de gănduri ... Are să se 'nvoiască prefectul? .. [Cum] şi cum
să-i propuie - Cum să inceapă?.. Ce să zică intăiu? Dar dacă
n' o reuşi. Să vedem. Prefectul era o veche cunoştinţă: era procu­
rorul de odinioară. [Trebuie să fie acum un om matur] era om bogat
15 se "nsurase cu o stare foarte frumoasă si avea o influentă si o pu­
tere covărşitoare [intre] in tot judeţul: In măna omul�i acestuia
sta liniştea călătorului... [El i-o mai deduse odată cănd] El işi
aducea bine aminte căt de bun fusese tinerul procuror odinioară
cu el ... [cu cătă ce uşor lăsase] CU cătă gralie se lăsase să i se smulgă
20 o concluzie binevoitoare intr/un faimos proces verbal unde se [apăra]
invoca cu atăta [căldură] putere protecţia. legei faţă' cu minorii.
Acuma Însă nu mai este tinerul vesel şi uşurel de odinioară: pre­
fectul trebuia să fie un om matur acuma poate că n'o să mai meargă
lucru aşa de bine - Şi aşa bătendu-se cu [găndurile] socotelile că-
25 lătorul se trezi [popa] in sfărşit inaintea ochilor cu sclipeala turnu­
rilor de tinichea din oraş Incă o f'ugă de cal... In sfârşit [este]
intră' n oraş: pe aceeaşi barieră ieşise acum douăzeci şi ceva de
ani, ducend in căruţa lui [pe micul măscăriciu Nică Boeru] comoara
care trebuia mai tărziu să-i amărască aşa de grozav bătrăneţea.
30 El [ocoli abătu calulJ ocoli cu dinadinsul stradele principale, [tea­
trul de odinioară J odinioară teatrul talentelor [apucă] uricioase ale
micului hufun... [Nu voia să]
Prefectul locuia la o extremitate a oraşului intr' o casă ocolită
de jur imprejur cu o grădină mare şi bogată. Preotul lăsă calul
35 la un han in apropiere şi [apucat de o mare emotie] intră in curte ...
La Prefectul era lume multă ...
* Era o casă foarte [bogată] mare Cum era să propuie unui om
aşa de bogat... o sumă aşa de neinsernnată ...
preotul [voia să fie primit singur]... şi aşteptă in sală. .. D' abia
40 se aşezase cu sfială pe un scaun şi dodată auzi in odaia dalături
un sgomot infernal: [era o bătaie] o ceartă; ocări şi blesteme, sgo­
mot mare de palme [apoi lovit.uri] buşeli şi ţipete. .. uşa unei odăi
se deschise: o slujnică ieşi [nebună de spaimă] răgînd ca o bestie
cu [capul obrazul] nasul şi gura pline de sănge [ieşi dispăru după
45 ea] o damă [des] in neglige cu t.ot capul [tot inodat] plin [tot] de
noduri de hărtie fierbănd şi spumănd ca o furtună turbată, [arunca]
se luă după servitoarea bătută cu ochii scăpărend cu un cleşte
I
1
...
[409]
ADDENDA
:40.9
de sobă strigănd: So pue [la arest] [s'o inchiză] la coteţ pănă rnăine
şi amăndoe dispărură pe o altă uşe. Popa se ridică in picioare [ju­
metate de groa respect jum] mai mult de frică decăt de respect.
Pănă să-şi dea seama bine de ce vezuse, se auziră de afară ,alte
5 ţipete... de astă dată jalnice lungi şi sfăşietoare .. � era par' că o
femee care se chinuia să-şi dea sufletul Uşa se deschise inapoi şi
un slugoi intră [cu femeea] aducend in braţe pe [femee] dama cu
capul inodat in hărtiuţi, ea era cu membrele inţepenite şi cu gătul
şi mijlocul strimbe. faţa ei slabă era albă ca hărtia şi ochii mari
10 deschişi erau [aşa de] daţi peste cap că [de abia se mai vedea sus
un arc subţire] aproape numai albul se vedea, femeea gemea şi
scrişnea din dinţi .. Slugoiu ajutat de doe femei o dus eră in odaia
[de] unde [ieşise J bătuse pe slujnică. Peste un moment eşi ... Ce e?
[intrebă] indrăsni popa aiurit:
15 - Iaca nişte păcate, părinte ! [spus] răspunse [servitorul] ungu-
reanul. Şi [Cfl şi cu J fără multă stăruinţă, popa află căt ederea şi de
bolnavă stăpăna casii nevasta Dlui prefect. E o răutate ingrozitoare ...
Bate slugile pănă la sănge, le inţeapă (21) cu ace le [ arde] frige
cu ferul cu care 'şi face perul roşit in spirt ... [le in ţeapă cu ace
20 şi cănd osteneşte o apucă istericalele. [ţipă] ride plăngeţipă şi ,re­
mă ne ciasuri intregi inţepenită. [şi povestitorul şi ascultătorul] işi
făcură cruce amend oi ...
Trecea vremea şi popa aştepta, Intr/un tărziu Prefectul ieşi din
[ salon] biurou să insoţească pănă la scară pe un beer bătrăn [Era 1
25 să tragă trăsura Dlui Senator ... zise prefectul dănd cu ochii de
popa care aştepta umilit in picioare ... Din doe vorbe cei doi oa­
meni se recuno�cură... [Atunci prefectul, car] Preotul spuse: aşi
vrea să trăiţi domnule prefect să ve spui [ceva ca, la un] un foc al
meu intre patru ochi... da intre patru ochi. [Atunci] Avea hună
30 memorie d. prefect [foarte amabil] fiindcă mai avea incă doi mu­
safiri in hiurou pofti cu multă politeţă pe popa cu toate protestă­
riie de [circumstanţă] rigoare ale acestuia că e destul de bine in
sală in salonul de [Iăngă hiurou şi dete ordin să-I] alături. [dănd
ordine]
35 [Era bogat şi de gust: Era] in adevăr un [cuih] petit coin exquis
[care căt suh lumina indoioasă a perdelelor de] Salonul da in grădină
şi reflexul verde al copacilor, [trecând prin perdelele de un farmec]
trecând prin perdeluţele de reţea dedea mult farmec acestui in­
terior şi hogat şi de gust
40 Popa intră in salon şi un moment şezu la uşă ... De mult nu mai
intrase părintele in aşa apartamente de mult nu mai vezuse atăta
mătase. .. atătea oglinzi atătea draperii şi tablouri o aşa combi­
naţie de [frumuseţi stofe] forme şi colori. [El inaintă incet ca intr' o
lume de mult incăntat] ca un călător ce [revede peste un timp in-
45 delungatJ El inaintă ca, uncălător intr'o vale plină de incăntătoare
amintiri pe care o revede după o foarte indelungată pribegie. [De
odată călătorul nostru remase trăsnit şi dete un ocol cu ochii Ochii
28·
[410]
fi
10
15
20
25
30
35
40
45
NUVELE ŞI SCHIŢE
lui incăntaţi det.ere un ocol] El privi incăntat de jur imprejur, şi cănd
ajunse [se oprise] in colţul in care bătea [drept] plin lumina celor trei
ferestre mari. Călătorul rămase trăsnit. Un strigăt i se inecă in piept.
Ochii lui intilniseră privirile unui portret mare... Era o apariţie
cerească, o frumuseţe din altă lume, cu mult mai dulce, mai blăndă
şi mai fericită [decăt lumea noastră]. .. [Era femea din cea dintăi
poveste din nopţile albastre] Zimbea cu acel zimbet neuitat, in
care se amesteca atăta bunătate şi atăta patimă, atăta inteligenţă
limpede şi atăta pornire oarbă. Bătrănul stete mult mult cu ochii 'n
ochi [incepu] pănă nu se mai putu stăpâni, şi vrend parcă să aprinză
cu privirile lui ochii [petrunzetori] [al (sic) chipului din lumea [cea­
laltă] ce-l pri ve au de sus el clătină din cap [cu obidă J şi zise [cu adăncă
obidă] inecat: « Ei! dragă... dragă... să ştii tu ce e pe sufletul
meu! ... }) şi omul biruit [incep] [pIănse] incepu să plăngă [amar]
cu· hohot. .
« Poftim aci părinte }), zise prefectul
Bătrănul tresări ca dintr'un vis adănc ...
« Cine-i » intrebă el pe prefect fără să se uite la el ŞI intinzend
măna spre chipul din perete ...
- E soacră mea! mama nevestii-mii! o femee nenorocită ...
A murit t�neră sarmana ... ! })
Bătrănul [mestecă trecu]. .. [trecu] se 'ntoarse [ameţit cu figura
defigurat] machinal .cătră prefect'
[Mama neves]
[Cu figura şi]
- Ei ce e? spune-ţi pesul . .. zide prefectul. .. [Suntem smgun
n'ai teamă n'aude nimene... poftim de şezi
Popa şezu şi tăcu
- Ai vre-o pricină... Vre-o daraveră? .. spune
Popa [tăcu] nu zise nimic
� Nu te sfii, zise foarte binevoitor prefectul. .. spune, daca [se
poate] e posibil faci (sic) orice ... te cunosc ce om eşti ţin mult la Sf.Ta.
Popa alunecă de pe scaun şi căzu [mototolit] mototoi pe covorul
moale
Cănd isi veni in fire era intins in birou pe canapea, [desfăcut
la piept] 'şi
El işi intoarse privirile pierdute in toate părţile... dar ele nu
mai intilniră [apariţia] icoana mult iubită
Popa işi ceru iertăciune : era bolnav. [ametJ suferea de bătae
de inimă; [şi accesul ii venis] il inăbuşise [acuma] simţise cum merge
ea pe o apă "ntinsă, că se 'rrtunecă toate imprejur şi că adoarme.
(22) Se ridică, se 'ncheie binişor şi [vru] porni să plece
- Bine, nu mi-ai spus nimic, zise prefectul ...
Popa se 'ntoarse ... Erau singuri .. , Bătrănul căută in sîn scoase
o basma cadrilată o desfăcu scoase [cinei] nişte hârtii de bancă
şi le numără incet incet pe masă ... strinse basmaua la loc o puse "n
sin şi plecă iarăşi.
[411]
ADDENDA
411
Prefectul obosit... il opri
« Bine. .. inţeleg.,. toate bunc. .. dar ce cen trebuie să ştiu
ce ceri dela mine... spune ...
- [Nu cer] Nimic [respunse] ingănă popa
5 - Atunci ia-ţi banii .
Bătrănul strinse banii la loc
-- Poţi lăsa daca vrei - Eşti om cu dare de mănă adăogă pre­
fectul -- [dacă vrei poţi lăsa ceva] - doe bucăţi.. . Avem să in­
fiinţăm aici un institut pentru copiii orfani... poţi lăsa şi Sf. ta
10 [ ceva] doă bucăţi [pent J in ajutorul nostru... acestui institut de
binefacere
Bătrănul se supuse [şi plecă salutănd] fără răspuns luă restul
şi plecă grăbit
* Poliţaiul ingriţitor subtilizează
15 (pe margine, in dreptul ultimelor rânduri, un mare semn de intre-
bare)
Acasă '1 aştepta 'Ileana. Iar cănta
Ea il intrebă vorbi foarte puţin el şi mai puţin
El nu-i vorbi deloc respunse nimic la nici una din intrebările
20 foarte puţin ii vorbi ea şi mai puţin ii respunse
[Era tărziu lnoptase] Inserase bine ...
Omul obosit de drum se culcă ...
aici 18 şi 19 pănă la semn
(P este tot textul filei 22 pănă la acest loc, e trasă o cruce cu creIOn
25 negru şi roşu; vezi planşa II anexată la acest volum.)
* Spovedania = Scena finală = Finalul =
Bătrănul intră defigurat şi găfăind şi rămase ca o stană de piatră
cu ochii inflăcărati in picioare
« Ce vrei tu cu mine? Ce vrei? Om fără suflet, fără lege, şi' fără
30 Dumnezeu. Taci? [Te faci că nu pricepi?J Nu vrei să răspunzi.
[Vrei să me omori tu pe mine ... pe mine, care] Te-am strins de
pe drumuri copil nenorocit [care te am luat la sinul meu] te am
scăpat din ghiara mor-ţii [ţi-am scăpat viaţa] te-am incălzit la
[ sinul meu] sin ca pe copilul meu te am făcut om ... intri in casa
35 mea să me necinsteşti... şi [necinstea (?)] tu vrei să me omori
pe miile? [Ce ţi-am făcut eu ţie?] Apoi urmă cu glasul din ce in ce
mai obidit Ce reu ţi-am făcut? [euţ,ie om fără suflet şi, fără Dum­
nezeu!] Cu ce ţi-am greşit eu ţie . .. Spune dacă ţi-am greşit cu
ceva. .. Să mă căiesc şi să rrie ierţi ... iartă-mă ... fie-ţi milă de
40 un biet bătrăn nenorocit şi amărit. Dela tine o să mi se tragă moartea.
Nică, [fiul] copilul meu! <suflet> fie-ţi milă de mine şi se tira hătră­
nul in genunchi ... şi vrea să-i ia [tinerului mă [şi să-i sărute rnăi­
nele cu d'a sila
Părinte, zise t.inerul tremurănd şi scăpănd de stăruinţele bă-
45 trănului, tu să mă ierţi pe mine ... iartă-mă Eu te iubesc ca pe
[412]
5
10
15
20
25
30
35
40
NUVELE ŞI SCHIŢE
[taica] un tată. Tu mi-ai fost tată mie. Ştiu ce ai făcut pentru mine
şi nu voiusă-ţi fac nici un reu ... nici o ruşine [Daca ea nu mai
vrea să trai Ea nu mai poate trăi cu bărbatu-seu ... Să nu-mi ajute
Dumnezeu dacă eu am vrut] Ea daca se desparte eu o iau
S-o iei tu?
Da o iau.,. nu mai pot trăi fără ea ...
Copil nenorocit! Ţi-e soră.
Pentru că dumneata m'ai crescut pe mme ...
(23) - Nu ... ţi-e soră bună
�Cum?
- Tu. .. tu eşti copilul meu. [tu]
-Ce?
- Sănge din săngele meu
- Părinte! . .. vrei să me amăgeşti! ...
- Nu nu te amăgesc ... E adevărat [Te pierd Nu te ştiam că
trăieşti ... Te am găsit]
[Şi povesti se spovedi din fir în per] Am greşit. .. Am păcătuit
şi Dzeu me bate ... Trebuia de mult să-ţi spun taina asta ... Dar
erai tânăr. Şi eu eram duhovnic ... puteam eu să mă spovedesc
uimi copil. Dar atăta dragoste cătă ţi-am purtat eu ţie ... Niciodată
n'ai inteles, n'ai bănuit măcar că eu iti sunt tată bun si adeverat.
Pentru�ă n'ai inţeles [Acuma] iacă-te 'viu eu taica ten' la tine ...
şi rne spovedesc tie şi-ti cer iertare, .. nu-mi lăsa sufletul meu
în frică de moarte. Da'că simţi că nu! poţi birui păcatul [te 'm­
pinge prea t.are] f�gi pleacă de �ici dUit� d�eparte., .. S.ă �tiu �numa�
eu unde eştr .. , sa VIU eu [la tme] taica-teu la tme ŞI sa traesc ŞI
să mor fericit Iăngă tine fără buba asta care-mi arde inima şi
sufletul ...
Era atăta căldură
De trei zile şi [trei] două nopţi [plecase] ... părăsita [zăcea] ge­
mea in [f] chinurile aşteptării nesiguranţii şi desnădejdii. Il vedea
Cu altă femee... Mort? bolnav?,.. repus? cu altă femee? ..
[Să mai aştepte?J Să ia o hotărire ... ce? Să-I caute? .. Unde?
Să aştepte?.. căt? să moară? cum?
(Urmează cinci rânduri anulate în aşa fel încât nu se poate ceu.
printre şterseturi decât:)
Unde era acum ...
Unde? Unde?
Unde? Unde?
era?
* Prezentul istoricesc (sic)
* < vine mai tărziu pe pag. 24? >
Era foarte aproape de Dobreni la cotul dealului: se 'ntorcea la
locul lui... El cugetase « cu sănge rece»... şi ajunsese să vază
că nu putea părăsi pe nenorocita [lui soră aşa] fără să-i zică măcar
o vorbă ... fără să plăngă impreună cu ea [greşala] păcatul făcut ...
fără [s'o facă a se] să se poată şi ea cai şi [densa şi fără s'o facă a
[413]
nu mai avea nici un gănd pă] a părăsi pentru totdeauna orice gănd
păcătos. Dar dacă preotul, pentru cuvinte de bigotism şi sau [pentru]
din scrupuluri [de opinia satului] pentru părerea lumii ar fi inventat
[romanul] un roman de fantezie. El [se apropie acum printre gard]
Apoi chiar aşa [vina soartiiJ Soarta!... şi apoi... o intreagă fi­
losofie păgănă [tot aşa de clară ca şi care răstoarnă cu atăta succes
convenţiile suflarea] În faţa căreia, [convenţiile sunt eresuri] orice
convenţie e un eres şi [credinţele] orice credinţă o supersti­
ţie ...
[Era] sărise părleazul şi [sta] trăgea cu urechia... [La preot]
[Inoptase bine] N'avea curaj să păşească inainte: i-era frică ...
Un moment voi să se 'ntoarcă inapoi şi să plece ... să plece pentru
totdeauna puse piciorul pe părleaz... Dar se socoti mai bine ...
[şi] cobori iar inapoi şi stete iar ţintuit pe loc. Stetea aşa mai bine
de doe ceasuri intre doe căi [pe] [nu putea] fără să poată păşi pe
nici cum (sic) [Trebuia tîrit intr' o parte] cu ochii aţintiţi către fereastra
luminată H părintelui ... Trebuia tîrît ca să poată urni din loc ...
şi a fost tirit. Lumina se stinse ... Atunci el făcu un pas la dreapta
intr' o parte ca să vază dacă la Ileana e lumină [Era] intunerec ...
Se apropie binişor ... câinele incepu să latre el il chiamă şoptit
pe nume ca după obicei ... câinele se [apro] gudură şi se potoli ...
Atunci iar sc aprinse labătrănulluminarea [iarăşi la popa] Nică
se retrase Iăngă părlează. Bătrănul ieşi [pe prispă] merse la poartă ...
se 'ntoarse şi [porni] [spre ]Nică '1 vezu [trecend] cum trece prin dreptul
[grădină] ferestrii luminate şi [indreptându-se] se indreaptă spre
locul unde [se afla] sta ascuns el. Domol [sări fără] (24) fără nici
un sgoniot [sări] trecu afară peste gard şi se pitulă in [şanţul dru­
mului] dosul unei cruci mari din respintie. Peste căteva momente,
bătrănul intră in casă şi stinse iar' luminarea ... [Nică sări inapoi
in grădină. Era] Incepea acum o luptă aşa de incordată, incăt [nu
putea] intre bătăile inimii lui nu mai încăpea nici un moment de
căinţă. .. Nică sări inapoi in grădină. Ce făcea femeea? .. Să fie
bărbatu-seu acasă ... Nu era probabil. .. căruţa nu era in curte ...
in grajd nici o mişcare ... nu venise incă. Inveţătorul vezu d'odată
Iuminăndu-se fereastra Ileanii din spatele casii. [Inima 'n dinţi ...
[Semnalul cunoscut] icuoânt indescifrabil) la fereastră stergarul ino­
dat. " Era semnalul ei. el ştia că era aşteptat ... Inima in dinţi [şi
ca un om ce] şi [şterse] frecă cu palma pe uşă foarte discret. ..
Un ţipăt inăbuşit se auzi inăuntru. Ileana stinse luminarea şi ieşi ...
Tremura [apucată] scuturată de friguri ... [dinţii ii clănţăneau in
gură] ... sughiţa şi-i clăntănea dinţii in gură şi nu putea vorbi ...
Ea-l tîri in grădină la locul ştiut, unde de atăta [zile] vreme aştepta
velinţa intinsă [şi pe care zăcuse aşteptăndu-I]... Ea se acăţă de
gătul lui [şi vru să-I sărute J ... El [se aplecă să] o strinse in braţe
cu furie şi-şi [<se> aplecă spre gur să-i ia sărutarea] apropiă bu­
zele de ale ei, dar il cuprinse deodată un fior de gro�ză şi-o impinse
departe.
5
10
15
20
25
30
35
40
45
ADDENDA
413
I
�
II
ii li
il
I'
'1
1,1
[414]
414
5
10
15
20
25
30
35
40
45
NUVELE ŞI SCHIŢE
Atunci [incepuJ porni potopul ei de vorbe inecate fără şir, dar
atăt de pline de sens ... Bănuelile de necredintă: teama de satiu .
ameninţările de sinucidere... plănsetele de' [iertare J indur�re .
El [se sculă J reteză grav cuveritarea ei nervoasă, şi incepu să-i spue
tot ... tot ... Ascultăndu-l ea Întăi remase incremenită apoi [incetJ
incepu să riză [nervos şi din ris J Înfundat şi incet incet mai nervos,
şi mai nervos şi cănd [păn] isbucni, el (sic) il lovi cu toată bruta­
litatea peste braţul venjos pe care i-I apucă şi-l strivi intre dege­
tele ei ...
«Prostule! A ris de tine! Ai crezut? Nu-i adevărat. Minte ...
Şi se năpusti asupra lui tirindu-l jos la păment Pierdută in fundul
valurilor păcatului... sub clipeala nepăsătoarelor stele < lor >
< depărtate şi nepăsătoare > călătoare.
(Dela Pierdută în pănă la sfîrşit, rândurile sunt subliniate de
Caragiale; pe margine, în dreptul lor, un semn da întrebare)
o sprinceană alhurie se arăta pe coama dealului de căt ră răsărit. ..
pe lângă crucea din răspintie scăz-ţiiau roatele căruţelor ce plecau
din vreme ca să nu le ajungă zăduful pe drum ... Nică tresări
din somn ... Se face zio l Ileano scoală! De grabă! Sprînceana albă
creştea [mereu J .. , Şi alte roate venind din deal la vale s ' auzeau
apropiind u-se ... şi vorbă ... El se ridică în picioare ... [IncetJ
Ea era ameţită el o ajută să vie pănă la uşa casii ei... A! era
grea despărţirea! A fost chiar peste putinţă,
Bătrănul dormise reu... bătăile inimii il deşteptaseră prea de
multe ori ... [se deşteptăJ el se ridică [i�ecat] înăbuşit din pat merse
se deschidă fereastra .. dete perdeaua 'ntr' o parte ... atunci i se păru
că vede in pragul din faţă [laJ icuvân: sau cuvinte indescifrabile)
[luminaJ [a zorilorJ doue umbre albe, care voiau par/că să se con­
topească una "n alta. Luă puşca din cuiu. .. şi ieşi in prag. .. Ci­
ne-i! strigă el! o lumină roşcată un trăsnet [care se plimbă din
deal in deal] la care respunse prelung deal după deal şi Ni că pică
fulgerat. [Ileana răcni ca J
« Ce ai făcut nebunule, răcni Ileana - mi l-ai omorit!. " Daca ...
Şi porni să facă un pas:
A doua ţeavă. Ileana căzu in genunchi se sbuciumă in zadar
să se scoale [dar J vru să strige... o gălgăitură de sănge O podidi
pe gură ... Ea se 'muiă dela junghetură şi se [culcă d'abinele] in­
tinse tirî căt colo şi se culcă d'a binele ...
(25) [Sprînceana albă incepuse să bată in trandafiriu J.
Popa aruncă puşca cât colo... Trecu iute gardul. .. sui in clo­
potniţă se [apucă] acăţă cu arnăndoe mâinile de [clop] fringhia
clopotelor ... şi [se puse J incepu să le smucească cu o [putere J energie
supremă. Cele trei clopote mici şi sărace se porniră să sune să şi
se vaite cu o jale nebunească. .. Se strinsese multă lume. Popa luă
de mănă pe Cuţiteiu şi porni urmat de obştia satului ... El ii duse
pe toţi la locul unde zăceau cei doi copii nenorociţi.
[415]
ADDENDA
415
5
10
15
20
25
30
35
40
45
Sprînceana cea de lumină era acum trandafirie .şi mare.
« Eu .i-am impuşcat 1 zise el liniştit cătră ei... Intăi pe el şi pe
urmă pe ea» şi se intoarse să-i privească. Ileana adormise ţinend
in braţe genunchii fratelui ei. Popa [zimbi crud şi] se aplecă la ea,
[descleştă măinile calde incă şi o teri departe deoparte]
* Dar Cuţiteiu?
« Nu aşa căţea 1 zise bătrănul zimbind crud 1 Nu aşa că-i păcat!
şi descleştăndu-i măinile calde incă... o tîri greu mai [departe]
la o parte
Nimeni nu se mişca
[Apoi se ridică]
Bătrănul se ridică se 'ntoarse spre mulţime şi cu [privirea] ochii"
ţintă:
« Inima. .. zise el... Inima 1 • • • »
Şi se culcă se doarmă, somnul el bun Iăngă copiii lui [nenorociţi]
* Uite-i ce frumoşi sunt
Ca
II
Neobositul şi generosul meu sfătuitor în pregătirea acestei ediţii, d-l Barbu
Lăzăreanu, mi-a semnalat de curând, în Foaia interesantă (Bucureşti, 1897),
o primă redactare a schiţei La Moşi [vol. 1 al acestei ediţii, p. 278). Bucata
poartă acolo numele Planeta, şi stă sub titlul general Idile Bucureştene (o. c., nr. 2,
19 ianuar 1897, pag. 2, col. 1-2), In aceiaşi publicaţie, sub acelaş titlu general,
se găseşte o schiţă intitulată Gazometru, semnată, caşi cealaltă, cu numele în­
treg al lui Caragiale. Cu uşoare modificări, bucata aceasta din urmă a fost re­
produsă în Moţtul Român (1 Aprilie 1901, pag, 5), dar purtând semnătura 10-
doţorm, pseudonimul Doctorului Urcchia. Semnătura din Foaia interesantă nu
lasă îndoială asupra paternităţii. Caragiale a şi cetit-o atunci, îndată ce o scri­
sese, poetului A. Toma. Despre pseudonimul din Moţtul Român, Doctorul
Urechia a avut bunătatea să-mi comunice (12 noemvrie 1930) următoarea
interesantă presupunere: « Eu, pe cât mi-aduc aminte, aş fi taxat căndva bu­
cata de trivială. Vrut-a Caragiale să-mi joace o farsă - farsă-răzbunare ­
republicând bucata sub iscălitura Iodoform? Il
GAZOMETRU
Duminică. .. Tren de plăcere... Sinaia... Lume! lume după
lume!
O splendidă şi generoasă zi de vară.
« Frumoasă zi!» zice d. Iancu la dejun pe iarbă.
« Mai frumoasă nici că. se poate!» zice madam Ionescu.
« Asta e zi regală, domnule! 1) zice d. Nae, mijind din ochi că-i
e foarte cald.
D. Nae şi d. Iancu au chef de glume, şi madam Ionescu a lui
d. Nae şi madam Niculescu a lui d. Iancu rîd de se prăpădesc de
rîs, şi d. Nae zice:
II
II
i�
II
II
�
II
�
!I
il
il
II
II
II
1:
II
d
li
II
II
[416]
416 NUVELE ŞI SCHIŢE
« Prea rîdeţi tare ... ia băgaţi de seamă să nu ... »
Aş! madam Niculescu şi madam Ionescu mai tare! şi damigeana
scade mereu.
« Uf! ce zăduf! zice madam N.iculescu. Nu-i aşa? li că şi durrmeei
5 i-e foarte cald.
« Teribel! li zice madam Ionescu.
Da d. Niculescu zice: « Zăduf regal, domnule! li ŞI nu ştiu cum
se 'ntoarce spre resărit .şi :
« Ia uitaţi-ve, zice, colo vizavi! li
10 Pe Piscul Câinelui se arată in potriva soarelui, care se apleacă
înspre Caraimanul (*), un noruleţ alb.
« Ce? adică ... ? Il intrehă d. Iancu.
« Aş! li zice Madam Niculescu.
« Acu vine! ... ceva regal! să vedeţi! Il ZIce d. Nae, şi rîzi toţi,
15 şi rîzi ...
In adever, cu cât in valea Prahovei apasă mai greu pîcla, cu
atât noruleţul se ridică mai sus şi se umflă mai tare, clocotind ca o
gogoaşă uriaşă in vasta tigae a firrnamentului incinsă de flacăra
colosală a lui Phebus. Gogoaşa a acoperit, de când au văzut-o, tot
20 Piscul Câinelui, prea strîmt pentru pornirea ei de umflare, şi acum
se revarsă grozavă peste Valea Rea. Deodată, o detunătură titanică
cutremură toate piscurile (**), şi o ploaie turbată porneşte.
S'a dus petrecerea! s'a stricat cheful!
In picioare toată lumea! Fiştecare 'şi' strînge pălării, umbreluţe,
25 resturile dejunului. La gară repede, să} apucăm trenul întâiu!
Leoarcă până la piele, cu toate umbreluţele, madam Ionescu şi
madam Niculescu cobor cât pot mai iute, drăcuind ploaIa, şi foarte
necăjite pe d. Niculescu şi pe d. Ionescu, fincă nu vin mai degrab
şi rîd mereu ca nebunii, parcă e de rîs. Ba Încă d. Nae le mai şi
30 tachinează - mereu le strigă să'şi ridice jupele:
« Mai sus, cocoană, mai sus, că nu ne uităm! li
E potop... D. Iancu zice: « Straşnică ploaie, ci-le! li
« Teribelă li zice madam Ionescu.
« Ploaie regală, d -le! Il zice d. N ae.
35 La un moment, cocoanele alunecă pe clisa şoseliî şi cad pe şezute ,
poc! şi fac amăndoue : hî! '
Da d. Nae se opreşte şi zice lui d. Iancu;
« Hahăhahă ! şi-a ruptără gazometru! l}
« Pardon, asta 'i vorbă de mitoean! l} respunde ma dam Ionescu,
40 şi s'a ridieatără amendoue foarte superate : pin' la Bucureşti n'a
mai vorbitără cu d. Nae. Da d. Nae zicea mereu la stăţii lui d.
I?ncu, că şedea alături ameridoi, şi cocoanele amendouă vizavi­
ZIce:
« Pardon, 'Ne lancule, mai strîngeţi gazometru, că n'am loc.
45 *) Omul (M. R.).
U) despică tăcerea făcând să se cutremure piscuri. după piscuri (M. R.).
[417]
Şi cocoanele se supăra (*) şi mai tare ... Pe urmă a rîs ŞI cocoa­
nele , .. Ha-ha-ha! Gazometru!
Apoi, nu! --le potriveşte d. Nae! (**)
1
J.
..
ADDENDA
41.7
PLANETA
5 La Moşi ... în toiul tîrgului... S'a intălnit care va se zică o
companie .. , Intâiii, a găsit d. Mitică, ceaprazarul, cu nevastă-sa
madam Georgescu, pe d. Guţă dela Domene, cu nevastă-sa, ma­
dam Petrescu, când ieşea dela Menajerie... şi, bonjur-bonjur,
s'a 'rnpreunat şi a plecat toţi înainte spre oale, că vrea madam
10 Petrescu să cumpere un fluer pentru fetiţa lu madam Ionescu,
stăpâna casit,
Când s'apuce la stînga de pe şosea, ce să vezi? Moaşa Lucsiţa,
diplomată, tuşica lu madam Georgescu -- mânca gogoşi prăjite 'n
unt de nucă... A mâncat vre-o opt, şi madam Georgescu zice,
15 că se grăbea:
« Arde, ţaţo, odată! că-ţi strici stornaou l »
Da. moasa zice:
« Ass l numa de-atâta? Hehei! am mâncat SI turtă dulţe!» că
vorbeşte peltic.
20 A plecat toţi la grădină la Iliad.
La poartă, iacă tă unu cu fes şi cu limonadă ... zice coana Lucsiţa:
« Puf! era rînţede... Mă, dzeanabet, ela cu sampania! dă-mi
o limonadă! ». " şi pe urmă: « E reţe, bravos! .. , Mai dă 'mi una! »
După aia vine una cu Ilaşneta şi papagalul, să tragă toţi planeta.
25 Moaşa a tras aşa - a citit-o d. Mitică: .
« Ai să capeţi toate după inima ta cea largă ... AI să paţi Însă
multe tot după urma el: dar să ai coraj, căci vei fi fericită şi vei
trăi mult!»
« Ei ass l Ţe să mai paţ? pe dracu să mai paţ acum! zice coana
30 Lucsiţa. Dacă n'am păţit eu cât am fost zună; da acusf? Haber
n'am! »
A umblat aşa compania pin grădină de colo pînă colo, şi d. Mi­
tică a tratat-o pe ţaţa cu doue bărdace de Hori cele calde. Şi pe
urmă s'a aşezat compania la o masă în fund, la Busuioc. D. Mitică
35 şi d. Guţă a comandat cârnaţi şi Ileict şi doe baterii cu sifon mare.
Şi coana moaşa a strigat:
« Mă, băete! la fleiţi să le pue timbru mal mult, stii. .. şi să le
freţe bine cu ţeapă!... al auzit? .. »
Lăutari cu ţambalul, şi cimpoeri eu tobiţa, şi Ilaşnete, şi clanarete
IlO cu toba mare dela căluşei, şi trîmbicioare, şi Ilueraşe, şi hîrîitori,
şi cleşte clănţănind pe grătare, şi strigăte, sbterete, chiote - e o
!pIăcere! ... şi un miros de grătar încins! - e o bunătate!
(*), - şi ei rîdea - şi cocoanele se supăra (M. R.).
(**) Ceva regal! (M. R.).
li
1\
1:
li
Il
�J:
li
II
[418]
418 NUVELE ŞI SCHIŢE
« Ce ctoarle, ţaţo! zice ma dam Georgescu, Iar mănânci?})
« Ţe mănănc? ţe mănănc? .. Ţ'e-am mal măncat? »şi s'a făcut
odată roşie pînă la urechî, par' că ar fi vrut să ridice de jos ceva
greu, şi pe urmă a băut un mac-mahon pe neresuflate.
5 Când-nu ştiu cum-s'a oprit într'o clipă şi Iăutarii şi cim-
poerii şi clanaretele şi toate glasurile, şi 'n clipa aceea s'a auzit,
ca o cadenţă de fagot, solo obligata ad libitum, banca pe care şedea
moaşa Lucsiţa făcend : scîîîrţ... Apoi grandioasa simfonie wagne­
riană a Moşilor: muzici, jucării, cleşte, glasuri - tutii fortissimo.
]0 Toată masa şi lumea dimprejur a 'nceput să rîză ca nebunii.
1, ;> îd t.i ?
« e.... ţe ri e Il .
- Nu-I nimica! strigă d. Mitică tare, ca s'o dreagă. Sifonul meu
a făcut aşa: e stricat!
-- Ce sifon! zice madam Petrescu. N'am văzut noi că nicI n'ai
15 pus mâna pe el?
- Par 'că d-ta n'ai mai văzut sifoane să scirţîîe singure .. ; Dacă
răsuflă la maşină .. »
Da, pînă să isprăvească explicaţia d. Mitică, moaşa s'a sculat
dela masă şi s'a pIerdut în Învălmăşeală.
20 « Unde '1 ţaţa?.. unde Y coana moaşa?» toţi.
« S'o fi supărat tot dumneei!» zice ma dam Petrescu.
« Nu se poate! zice d. Mitică. S'a dus în grădină să-i mai tragă
o - planetă! »
Al dracului d. Mitică!
25 ORE PAR NŢ I E
(apărută în Povestea Vorbei, revistă literară săptămânală. - Bucureşti, Anul
1, nr. 9, 28 Noemvrie 1896, pag. 1-2. _. Nu a fost retipărită)
PIerdut în mijlocul unor dealurI păduroase, pe o movilă cu clina
repede de toate părţile, stă Schitul-Merului -- o chinovie mică:
30 un paraclis la mijloc şi de jur împrejur patru chilii.
Curtea este încunjurată cu gard. Jos în vâlceaua despre miază
noapte, e un şipot - aşa apă rece şi bună se găseşte numai la Schi­
tul-Merului, Prin partea aceea este şi intrarea principală ._- un
pîrleaz ţeapăn în dreptul potecii. care suie dela şipot.
35 In mijlocul curţiI, dinaintea paraclisulut, se înaltă un mer a cărui
vîrstă nu se ştie şi care face nişte mere domneşti de o mărime şi
de un gust extraordinare.
Locuitorii -ohinoviet sunt cu toţii patru: trei călugări bătrîni şi
un ţigan mut şi palavatic - şi are şi boala copiilor. Dar tot e bun
40 la ceva. Cară apă, tale lemne, mătură, fierbe Iasolea, face mămă­
ligă şi aduce în spinare cu desagiî târguelile dela satul cel mal apro­
piat, de unde am venit noi, cale de trei patru ceasuri.
E un zaplan grozav de neţesălat: barba şi pletele încălcite ; pi­
cioarele goale, nişte labe nodoroase; îmbrăcat numai cu o pereche
45 de iţari ce putrezesc pe trupu-t, cu o ghebă pe piele, lăsând să se
[419]
; .
ADDENDA
419
vază. pieptul jupuit de scărpinăturt, şi încins cu un crîmpeiii de
fringhie. " Şi e şi ţifnos!
Mutul e acuma în toane rele. Umblă foarte îndârjit de colo pînă
colo prin curte; se bate mereu cu pumnul în piept, scrîşnind dinţii;
5 bolboroseşte şi nu vrea să facă' nici o sluj bă.
Stariţul, bolnav de podagră, stă cublăni pe picioare, înţepenit
Într'un jeţ. Ceilalţi doi bătrîni ne-aii pus la dispoziţie una dintre
chilii, păstrată anume pentru rarit musafiri ai acesteI singurătăţi.
In vara asta, suntem dabia al doilea rînd care vine la schit.
10 Chilia noastră e o odae mare; văruită, foarte luminoasă. Doue
mese şi doue scaune de teiă şi 'n fund de-a lungul zidului o sofa
călugărească, unde de-a curmezişul pot dormi în bună-voe zece
inşi. Pe fereastra zăbrelită de spre miază noapte, se vede toată
vălceaua --- jos şipotul şi poteca suind până la pîrleaz.
15 Cei doi bătrîni nu sunt posaci de loc; ba unul, Ieronim, e chiar
foarte limbut. Â călătorit mult pe la Sfînta Agora şi pe la Ieru­
salim, a văzut multe şi povesteşte şi mal multe. Această apucă­
tură a bătrînului monach ni s'ar părea prea ciudată dacă el nu
ne-ar spune că 'n tinereţe a fost bărbier.
20 Ori cît de interesante însă să fie povestirile părintelui, obosiţi
de atîta umblet, ne e foame. Deschidem proviziile, pe cari nu ne
căim deloc că le-am purtat în spinare -- aminteri, trebuia să ne
mulţumim cu fasole şi mămăligă rece.
Părintele ne-a adus după masă mere. Nu ne-am putut oprI să
25 aducem laude minunatului pom. Dar bătrînul a oftat:
« Ei! pomul ar fi bun, dacă n'ar fi tăI harul !
- Care tălhar?
- Ursul!»
Şi părintele ne-a povestit cum de câtăva vreme, de când a "n-
30 ceput să se coacă poamele, vine ursul regulat peste pîrleaz şi dă
iarna 'n ele... Pentru aceea, părintele a pus de gând să meargă
lasat a'aducă pe cheltuială un vînător bun, ca să '1 scape de fiară.
Pe la două după amiez, înainte de vecernie, s 'aude morrnăind
de vale. Suie dela şipot pe potecă, sare pîrleazul şi merge drept
35 la pom. Bătrînii se 'nchid în chilii, şi tălharul pradă cât îi place.
După ce se satură, pleacă pe unde a venit.
Ieri a vrut mutul să '1 gonească, dar ursul s'a repezit şi i-a tras
mutului o palmă după ceafă de l-a trîntit cât colo pe brinci. De
aceea e mutul aşa de supărat acuma.
40 « Iată, zice părintele Ieronim, se apropie de toacă. " Să vedeţi-
acu trebue să sosească.
Am închis uşa cu zăvorul şi ne-am dus la fereastra deschisă să
ne uităm toţi printre zăbrele.
Dar ce vedem?.. Mutul cu un par în mână sta pe vine pitit
45 la pîndă lîngă pîrleaz. .. E nebun! voeşte pe semne să se măsoare
cu namila! o să '1 sfâşie fiara la sigur! ... Il chemăm. El, încruntat,
ne face semn să tacem, amenintându-ne cu parul.
[420]
420
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
Au trecut câteva minute de când aşteptăm încordaţi.
In sfârşit, auzim bine o mormăială... Ţeasta enormă a, Iiariî
apare d'asupra gardului. FIara se înalţă În .labele de-apoi 71 mea­
lecă pîrleazul. O clipă, dând cu ochiI de fereastra noastră, se opreşte
pe loc stând la gândurI. Dar, pînă să nu facă altă mişcare, mutul
s'a ridicat în faţa ei şi a plesnit-o drept în frunte. Am auzit un hî!
din fund de rărunchi şi un trosnet surd. Ursul s'a cletinat şi s'a
prăbuşit în afară; mutul a scăpat parul din mână şiH căzut lung
pe spate în năuntru.
Am stat mult să vedem ce are să urmeze ... Nimic... Nici o
mişcare afară... mutul, lungit, nu mişcă nici el.
Intr 'un târziu, văzînd că fiara nu se mai întoarce, indrăsnim să
eşim din chilie. Binişor ne apropiem de omul lungit: e mort ...
nasul şi gura pline de spumă sângerată. Ne ducem la pîrleaz cu
multă băgare de seamă; fiara e lângă gard, pe spate, cu labele 'n
sus şi cu capul despicat.
Intr'o singură lovitură mutul şî-a cheltuit toată rezerva de ener­
gie; dar cel puţin a spălat În sânge ofensa din ajun.
Il ridicăm, pe mort şi-I ducem în chilie, unde părintele leronim
îl aprinde deocamdată o lumînare la cap, zicend :
«Dumnezeu să '} erte pe nebunul! bine că ne-a scăpat de fiară! »
Dar e ceasul vecerniei. .. Părintele Ieronim apucă funia de teiii
şi 'ncepe să tragă clopotul, urtându-se cu drag la mărul cel bătrîn.
Niciodată viteaz n'a avut ca mutul nostru atâtea glasuri de aramă
să vestească lumii vrednicul lui sfîrşit J
Schitul-Mărului are un singur clopot, şi nu mare ... dar e destul.
Când sunetul acioaei porneşte limpede să rupă nemărginita tăcere
a acestei sălbatice singurătăţi, sute de alte glasuri unul după altul
înviază în toate dealurile ca să 'r respunză pe 'ntrecute, şi când
s'a stins uetul din urmă în curtea chinoviei, şi când limba s'a oprit
inertă din legănatul ei, încă tot se rnaf aud răspunsuri jalnice stin­
gendu-se unul după altul Încet Încet în depărtatele adîncuri pă­
duroase.
Caragiale
POVESTE DE CONTRABANDĂ
(în Lumea ilustrată, anul II 1893, nr. 2, pag. 26-27; nu a fost retipărită.
Să se compare cu schiţa intitulată Identitate, în volumul acesta, pag.199).
S' a zis că, în răsboiii, culmea ar fi să descoperi un obuz care
străbate orice cuirasă şi o cuirasă pe care să n'o poată străbate
40 nici un obuz. La vamă, culmea ar fi 81\ găscşti un vameş căruia
să nu '1 scape nici un contrabandist, şi un contrabandist pe care
să nu '1 prinză nici un vameş.
Am citit undeva sau mi s'a povestit, nu ştiu bine, o anecdotă,
care sper că va interesa pe cititorit acestei reviste. lat-o.
[421]
Vameşii francezf pe graniţa despre Belgia sunt 'de o asprime
şi de o isteţime ne-mal-pomenită. Fiscul francez are aci nevoe de
copoii! cel mal de rasă din cauza contrabandierilor de mărfuri de
lux şi mal ales de dantele. Căletoriî, mal cu seamă cei bănuitr, sunt
5 supuşi la revizii şi scotoceli cari resbesc totdeauna până la piele.
Se 'nţelege dela sine că pentru căletoriî feminim este o anume
sală de revizie şi femei revizoare.
A amăgi, a dejuca vigilenţa acestui Argus fis cal s'ar părea ab­
surd; sunt Însă oamenî şi mai ales femei, cari încearcă uneorI-
10 nu că fac profesiune din contrabandă - să treacă în Franţa, pen­
tru personală întrebuinţare, obiecte de lux, în genere dantele bel­
giene. Şi nu rare-ori reuşesc; fiindcă un călător care se vede cât
de colo că vine de departe, că nu face călătoria pentru vre-un câştig
saii pentru afaoerr, ci numai de plăcere, un călător care este însoţit
15 de o familie întreagă, avend aerul sigur şi nepreocupat, prezentân­
du-şî bagajele cu fruntea sus la revizie, poate strecura prin cutele
şi căptuşelile hainelor şi câte o bucăţică de dantelă. Aerul onest
şi franc îl scapă adesea de bănuiala celor mai neincrezătorî oamenI
din lume, care de sigur sunt vameşii - adesea, însă nu totdeauna.
:W Călătorea odată pe drumul de fier de la Bruxelles la Paris o
doamnă tînără. - La o staţie pe drum, se urcă în acelaş compar­
timent un domn cu o înfăţişare foarte elegantă, purtând pe mână
un palton căptuşit cu mătase. Domnul salută foarte politicos şi
se aşează într'un colţ în faţa doamnei.
25 Cum sunt călătorit, după câteva minute se rupe tăcerea şi încep
întrebările indiscrete:
Doamna merge departe?
Da, domnule, merg în Franţa.
A! în Franţa.
30 Da, me 'ntorc acasă.
A, acasă... Şi doamna a fost la Bruxelles?
Da, domnule.
O călătorie de plăcere, de sigur ...
Da, am fost la o rudă ...
35 A! Ia o rudă ... Şi n'aţI profitat de ocazie să cumperaţt ceva
dantele? . .. Sunt foarte ieftine şi de o calitate superioară celor
franţuzeşti. .. E peste putinţă să cumperatf aşa dantele fine în
Franţ.a fără să le plătiţt întreit de cât în Belgia.
Doamna schimbă puţin faţa - o schimbare care pentru nişte
40 ochi ne deprinşi ar fi trecut nebăgată 'n seamă. Domnul, însă
având ochiI foarte pătrunzătort, adaogă surîzend şi privind ţintă cu
toată siguranţa în al doamnei.
- SpuneţI drept, aţI luat multe?.. Pentru că trebue să ştiţI
că la vamă ... vi se pot intempla grozave neplăcert, dacă nu ştiţi
45 lua nişte deosebite precauţiunL .. 01' să ve caute la sigur, şi orî-ce
marfă nedeclarată e confiscată şi deosebit sunt şi amende, câte
odată, după gravitatea cazului, şi pedepse ...
ADDENDA
421
"
Il I
ii
1,
� )1
II
,
[422]
............................................................ --------------�
422 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Atunci, ZIse doamna schimbând bine faţa, atunci sunt pîer­
dută ...
- Nu tocmaI. . . n'aveţi teamă Însă... poate să scăpăm... e
foarte posibil să treceţi. ., Eu sunt foarte cunoscut la vamă; trec
5 pacolo de două trei ori pe săptămînă. Intrăm în sala de revizie
împreună, declaraţr bagajele şi aţr scăpat ... Aveţi dantele pentru
o sumă foarte mare ?
-- Cinci mii de franci.
- Şi, unde le aveţi, sunt cel puţin bine prinse? ... să nu se ob-
10 serve vre-o umflătură neobicinuită.
- Sunt cusute În căptuşala corsajului, ZIse doamna tot mai
îngrijată.
N'aveţi teamă, ve trec eu; cu mine n'au să ve bănuească.
- A! domnule, cât sunteţi de galant! cum să ve mulţumesc?
15 - A! nu e nimica, doamna mea; călătoriî sunt datori să se
ajute între dînşii în contra accidentelor, tâlharilor şi vameşilor ...
A! şi dacă aţI şti ce plăcere simţ când pot înşela pe vameşî, pe
cari nu '1 pot suferi şi cu care am de furcă aşa - de des.
Din vorbă 'n vorbă iată că trenul soseşte în sfârşit la vamă.
20 Domnul dă doamnei braţul drept, cu o mişcare foarte elegantă,
îşi ia pe mâna stîngă paltonul şi înaintează cu pasul sigur; doamna
îl urmează plină de încredere şi de recunoştinţă, stăpânindu-şî
cât poate mai bine emoţia.
Sunt în faţa revizorului:
25 - Domnule revizor, zice galantul cavaler, daţt pe doamna acea-
sta în primirea revizoarelor... s' o scotocească bine: are în căptu­
şeala corsaj ului dantele de peste cinci iniî de lei (sic). Rog să se
facă procesul verbal şi să nu se uite tantiema mea de denunţător ...
Trec mâine să ne socotim pentru toată săptămâna.
30 Infam ! AuzI meserie! A uzi mijloc de a 'şi câştiga o bucată de
pâine pentru un bărbat în toată firea ! A!
Să fi fost doamna aeeea grasă sau sângeroasă, poate că din ame­
stecul indignaţieî, ruşinii, necazuluI de pagubă şi de păcăleală, ar
fi resultat o fatală congestie cerebrală. Era însă slăbuţă şi de un
35 temperament nervos ; amestecul amar al acestor deosebite sentimente
dete loc la o scrîşnire de dintr, la o privire plină de cel mai înalt
dispreţ şi la următoarele cuvinte pronunţate cu toată liniştea 'li
dignitatea cerute de o aşa subţire situaţie:
- E de prisos să mă caute, domnule revizor ; ceea ce a spus
40 acest onest tovarăş de călătorie este exact. Trec eu singură în sala
de revizie ca să predau împiegatelor d-voastre dantelele.
Apoi, întorcăndu-se către protectorul ei, adăogâ (sic) cu un zîm­
bet nespus:
- Iţi mulţumesc, scumpul şi demnul meu cavaler, de omenia
45 d-tale.
Tonul cu care aii fost spuse cuvintele « acest onest », « scumpul
şi demnul », « omenia », nu se poate descrie.
[423]
Doamna s'a executat; dantelele i-au fost confiscate. Contraban­
dista s'a suit în vagon şi a intrat, destul de supărată, cum trebuie
să. 'şI închipulască orf-cine, în Paris.
Trecuseră câte-va zile dela această scenă. Doamna se afla
5 acasă şi se gîndea cu necazul încă fierbinte la mişelia neagră
a acelut om, la cât de adînc poate să meargă infamia ome­
nească.
Servitoarea aduce o carte de vizită: D. Cutare şi spune că acest
domn doreşte cu multă stăruinţă să fie primit pentrucă are o afa-
10, cere importantă de aranjat şi nu poate Întârzia la Paris decât pînă
seara.
- Pofteşti în salon.
Mosafirul intră. Peste un moment intră ŞI doamna... Dumne­
zeule, tu, care ţiI vămile văzduhului!
15 Cine era?
Infamul!
--- Iesi!
- D�amna mea, am să IeS după ce ve voiă da o mică expli-
caţie ...
20 Ieşi! !
Ve datoresc ...
Ieşi! ! !
Şase mii de franci, pe carI ve rog să-i primiţi.
Ce?
25 Iată 'i ... Ve rog să-i număraţi, sunt şase bilete.
Şi pune biletele pe masă.
- Ce "nsemnează asta, domnule?
- Asta Însemnează, respunse cu multă volubilitate vizitatorul,
că dantelele dv. au costat cinci miî de lei (sic); iată 'i; eu am luat
30 premiu ca denunţător o mie de leî ; cinci şi cu una, şase. Aceştia
sunt baniî Dv. Cât despre supărarea ce v'am făcut-o, ve cer mi­
lioane de scuze: ve rog, iertaţi-me ; trebuia să v'o fac, veţî vedea
că nu puteam altfel. In privinţa aceasta, pentru că vina mea nu
se poate plăti cu bani, ve rog să binevoi ţI a primi, împreună cu
35 scuzele mele, cele mal umilite, şi această garnitură de dantele, care
ve rog să credeţi sunt cu mult superioare, pe lângă cele ce vi s'au
confiscat; acelea le-am vezut, era marfă ordinară. Ia uitaţi-ve
mă rog la marfa asta... vedeţI ce lucru fin.
- Cum, Domnule? întrebâ (sic) doamna ameţită, carc va se
40 zică. .. dta ...
- Eu nu sunt spion fiscal cum aţI crezut ... sunt negustor cin­
stit. Trebuia să ve dau pe Dv. ca să '1 pot orbi să trec eii, aveam
în căptuşala paltonului o avere întreagă - cele mal fine, aproape
treI sute de miî neto - Bruxelles. " Cu modul acesta, adăogâ (sic)
45 domnul rîzend, am trecut pîna acuma de patru ori, aşa că dobi­
tocul de revizor e convins perfect că eu. fac profesie de spion şi că
trăesc din tantiemele luI... tantiemele luI! Atâta reu! Dar me
ADDENDA
423
q
Il
li
l'
,1
29
[424]
424
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
grăbesc şi nu voiii să abuzez mai mult de bunăvoinţa Dv, doamnă.
Sunt al Dv. cu tot respectul şi consideraţia.
Doamna a rîs din toată inima şi dacă a rîs, se 'nţelege a primit
şi darurile şi scuzele cinstitului negustor.
1. L. Caragiale
FĂRĂ NOROC
- Snoavă populară-
(în Foaia interesantă, Anul I, nr. 11, 23 martie 1897, pag. �, col. 1. Nere­
tipărită de Caragiale)
A fost odată un om foarte bun, dar fără noroc. Toate le încer­
case - meşteşug, negustorie, joc de cărţi: pe ce punea mâna, praf
şi cenuşe l Ş'apoi mai spune lumea că omul însemnat, ori e omul
dracului, ori are noroc mult, căci pe omul nostru îl însemnase Dum­
nezeu destul; dar ce-i drept, îl însemnase aşa că sermanul nu se
vedea, fiindcă era acoperit: în loc de două ţîţe, ca toţi oarnenit,
avea trei - una de o parte, alta de alta şi încă una la mijloc.
Aşa, omul acesta se afla odată la o petrecere cu mai multt. Ală­
turt cu el la masă, şedea la dreapta un popă şi la stînga un străin
lăudăros şi limbut, care povestea cum a umblat prin toate părţile
lumiî şi cum pretutindenI a făcut fel de fel de prinsorI ciudate şi
le-a câştigat - prăpăstiî, nu altceva; .ba, că are să îngheţe Du­
nărea la Paşte, ba că are să tune la Bobotează, şi câte şi mai câte.
Omul fără noroc, plictisit de-atâtea palavre şi Iăudărif, zice:
Nene, cu mulţr ai făcut Dta prins ori. .. Iacî una şi cu mine?
- Bucuros, respunde străinul; care?'
- Uite: eu mă prinz cu dumneata că părintele şi cu mine avem
la un loc cinci ţîţe.
Ei aş!
--- Te prinzi?
- Me prinz.
Şi se şi prind... Dar părintele dela stînga trage de mânecă pe
omul fără noroc şi '1 şopteşte la ureche:
Taică, ai dumneata patru ţîţe?.. c' aminteri ai pierdut.
Cum, părinte?
De taică. .. Eu am numai una.
Caragiale
[425]
NOTE SI VARIANTE
,
Am respectat inconsecventa în scrierea cuvintelor câtrâ [către]; birjă (birie},
înecat [lnnecai}, tovaroş [tocarăş}, astfel cum e în textul lui Caragiale (JIIlo­
mente, Bucureşti, 1901 şi Schiţe noue, Bucureşti, 1910).
Pag. 9: ULTIMA ORĂ. - Universul, 18 August 1900; Momente, pag. 61.-­
Deosebirile din Universul:
1)
Pag. 1: TREN DE PLĂCERE. - Universul, 4 şi 11 August 1900; Mo­
mente, pag. 166. - Deosebirile din Universul:
Pag. 2, rând 30: (1) " .cătră Carpaţi, - 4,H: ma dam' Geor­
gescu. Insă iar fatalitate. Puiul lipseşte. - 4,30: Inchipueşte-ţi
fatalitate! La Voinea ... - 4,36: Va trebui. să răspunză Însă ...
10 Ce? (Spaţiul fiindu-mi limitat rog pe cititor să-mi dea voie a-i spune
aceasta săptămâna oiitoare. - (II) Incepe: O săptămână intreagă
mi-aş fi bătut capul degeaba, dacă m' aş fi aflat în situaţia D-lui Geor­
gescu, fără să pol găsi o soluţiune. Eroul meu, cât ai clipi de două
ori a găsit-o:- Trebuie să�'i caut! Astfel şi-a zis cu multă hotărîre
15 D-L Georgescu, apoi a întrebat pe chelneri=s- Crenvirşi este? -- Este. --­
Dă-mi o pereche şi o halliă ... Chelnerul pleacă ... - Aecultă hăete,
zice d. Georgescu, nu cu guler de gheneral. D. Georgescu a mâncat
crenvirşii, a băut halba, se simte mai tare. Se scoală, plăteşte şi pleacă
dela Voinea în pas cuminte cătră centrul· Sinaei, unde se "noirteşte
lumea bună. Pentru cine nu e deprins, .. - 7,5: cu constelaţiile ei
simetrice ... --7,38: şi pentru M-me G.-8,1.: pe la cinci jumă­
tate dimineaţa ... şase ... -8,1.7: fermecătoare reminiscenţe ... -c
20
i
\
l
25
"
��
30
-- 9,2: Mă aflam alaltăeri Luni dimineaţa ... -9,3: Vremea era
splendidă ... - 9,4: mişcare neobişnuită, deşi dela o vreme e multă
mişcare acolo. Pe de o parte era afluenţa ... - 9,11: Persoanele ofi­
ciale în doliu, redingotă etc .... - 9,1.6: 'n sus şi "n jos. Nu crez
să fi auzit vreodată în oiaţa mea mai multe noutăţi ca Luni dimineaţa
în parcul dela Sinaia. Aşteptînd să-mi aducă ...
Pag. 14: BORIS SARAFOFF. - Universul, 25 August şi 1 Septemvrie
1900; Momente, pag. 68. - Deosebirile din Universul: .
- (1) Incepe: « Marţea trecută, vreme posomorîtă caşi orizont ul
politic - ploaie de toamnă aspră şi vînt rece. La cunoscuta ospăt ă-
35 rie ... -14,26: de onoare că nu-l mai întrebăm ... -- 18,37: prins de noi!
1 j 29-
l'
[426]
35
30
426 NUVELE ŞI SCHIŢE
(pom vedea joia putoare, cum cei trei confraţi au reuşit să facă ei
singuri fără ajutorul D'-lui judecător (!), captura cea mai importantă,
cea mai minunată, cea mai incredibilă, în trista afacere bulgare­
română, - cum au pus mîna pe celebrul Boris Saraţoţ]. ---. (II)
5 Incepe: Dacă pân' acum în trista afacere bulgaro-română ... - 20,
23: reverenţele ce i le face d. N iţă, care primeşte plata în compar­
timentul respectiv, se poate crede. (V. vol. 1 al acestei ediţii, Addenda E
şi F, p. 319-323).
Fag. 23 : .REPORTAJ. - Momente, pag. 52. Nu am găsit text anterior
10 Momentelor. Datare nu se poate face. Bucata îşi are evident locul în seria schi­
ţelor despre reporteri.
Fag. 31: BACALAUREAT.-- Universul, 15 Sept. 1900; retipărit Întocmai
de Caragiale în Calendarul Moţtului Român (1902), pag. li7, fără greşala de
tipar semnalată mai jos; reprodus în Abu-Hassan (1915), pag. 181. - Deo-
15 sebirile din Universul: 31, 13: - Inchipueşte-ţ.i să-i dea nota 6 ...
Şi la ce? tocmai la 1)
Textului din Abu-H assan îi lipsesc două replice (pag. 186) ; --.şi lui Ovidiu?
- Mai ales ... Le dă nota 6 la Morală pentru că toţi sunt de familie bună.
Fag. 3l.: PETIŢ IUNE.- Universul, 29 Septemvrie 1900; Momente, pag. 147 :
20 -3{�, r. 16: se uită iar la ceas (U nioersulş.
Pag. 40: CAM TARZIU. - Universul, 13 Octomvrie 1900; retipărit în
Calendarul Mojtului Român (1902), Eag. 59, /apoi în Abu-Hassnn; pag. 157.
, In U. şi în C. M. R. titlu: CAM TARZIU .. - In Abu-Hassan, titlu: T'artlio .
Formula finală: « •. .'.5'eopil,) dă însăşi gradaţia În pronunţarea lui Caragiale,
25 cînd pomenea de tipul lui Costică. ACl>asta/ne-a făcut să adoptăm textul din
Cal. Moft. Rom. - Celelalte schimbări în Abn-Hassan sunt neglijabile.
Pag. 45: MICI ECONOAHI. _. Universul, 27 Octomvrie 1900; Momente,
pag. 229. - Deosebirile din Universul. Incepe :
« Ieri seara, în ajunul SI. Dumitru, m'am întîlnit în piaţa Tea­
trului cu amicul meu 1. V.; şedea înfipt în colţul. - 45,4: L'am
salutat şi am intrat în vorbă ... -- q5,16: dar ne-ar arde .... - 45,20:
Ei bine, amicul meu 1. V., aseară, ştiind bine ... - 45,23: a privi
la trecători. Tare natură! frumos caracter ,- 46,16: destul de arnă­
rît; am zice fJăzînd pe acele fiinţe cari se plimbă liniştite inainte de
masă: Toţi! toţi! şi acesta, şi acela, toţi! ori nu. se mută mâine, uri,
dacă se mută, au o casă de unde se mută şi altă casă unde se mută;
numai eu, eu nenorocitul! n'am decît casa de unde trebue. să mă mut.
Şi drept să spun ... � 48,26: Vorba neamţului ... trebue să cedez ...
_ 40
Pag. 5u: ULTIMA ElllISIUNE. - Universul, 6 Noemvrie 1900; Momente,
pag. 247. Textele nu se deosebesc. Intr'un exemplar al Momentelor în pose­
siunea mea, Caragiale a schimbat începutul bucăţii aşa cum se vede în ediţia
de faţă, în loc de: «La răspîntia unei mahalale mărginaşe, ... ,) - « Nu vezi
1) 6 e o greşală, după cum arată locul de mai jos, pag. 32, 38: ei-ai dat
nota 3,).
[427]
NOTE ŞI VARIANTE 427
cît e de lung? .. Mi! ţine în loc degeaba. .. Dacă e mahala, fireşte că e
mărginaşe ... ! ,) exclamă Caragiale, îndreptând fraza.
Pag. 54; O LACUNĂ. - Universul, 13 Noemvrie 1900; Momente, pag. 188.­
. Textele nu se deosebesc.
5 Pag. 59: INSPECŢ IUNE.- Universul, 24 Noemvrie şi 1 Deeemvrie 1900;
Momente, pag. 235. - Deosebirile din Uniocrsul: .
- 60,33: din vtîţîni. Dar ce? - Milioane, domnule ... � 63,38:
Nenorocitul! . " Bonne nuit, domnişoară Elizo!
In Momente, pag. 243: (, Raid, iar acasă? Trebue să se fi intors? », Sem-
10 nele de întrebare sunt, precum arată contextul, greşeli de tipar.
Pag. 68: TRIUMFUL TALENTULUI ... -- Universul, 12 Decemvrie 1900;
Momente, pag. 13l •. -- Deosebirile din Unioersul:
68,28: din toate părţile complimente de admiraţiune ... - 69,24:
ivească locuri. Astea, înţelege cetitorul, se petreceau pe vremeatle de-
15 mult, cînd erau numai şapte ministere. In adeoăr ... la numitul mi­
nister ... - 70,22: Niţă ! Bonsoar, bonsoar - ce mai faci? şi din
vorbă în vorbă ... -- 70,35: perfect caligraf, Ghiţică ... - 71,38:
ia hîrtia, o pune în buzunar ... ,-
Pag. 74: CADOU. - Universul, 2 Ianuarie 1901; Momente, pag. 219.-
20 Textul din Universul nu se deosebeşte decît prin următoarea introducere:
« Zilele trecute, trebuia să aleg o temă dintre mai multe, pentru
o cronică de Crăciun, o temă nouă... De exemplu ...
« Era odată un copil remas .foarte de mult sărman de amîndoi
părinţii şi mai ales de mamă - a! un copil fără mamă! El avusese
25 durerea s'o piarză îndatăce se născuse! In lunga şi trudita lui viaţă,
acest copilaş n'avusese şi el măcar parte să pile mâna pe o jucărie;
de aceea nu stricase nici una ... »
Sau:
« Odată s'a 'ntîlnit Moş Crăciun cu' Sf. Niculae ...
30 Bună ziua, Sfinte Niculae.
Sărut mâna, Moş Crăciun.
Da 'ncotro?
Ei! nu ştii Sfinţia ta? ce mai întrebi? .. Me duc pe pămînt
să pun la copiii cuminţi jucării şi cofeturi sub căpetâiu.'.. Dar
35 Sfinţia ta, de unde vii? - Ei! nu ştii Sfinţia ta? zice Sf. Nicu­
lae, ee mai întrebi... Viu depe pămînt. .. Am fost de am căp e­
tuit câteva fete cuminţi.
- Dar cum bag seama ţi-ai ras barba, Sfinte Niculae, şi te ai
îmbrăcat subţirel de primăvară.
40 - Apoi de! mi-am ras-o, că începuse să mă mănînce şi trebuia
să m e tot scarpin ... Dar eu ca eu, dar Sfinţia ta! ... Fără barbă,
n" OI' să te mai cunoască bieţ.ii copii ş' o să strici toate pif­
tiile.
[428]
428
NUVELE ŞI SCHIŢE
5
35
30
20
15
25
- Lasă, 'SI. Niculae, a răspuns moş Crăciun, , nu purta grije de
barba mea! îmi creşte ea mare, frumoasă şi albă pînă la ziua
'mea .. ,.
« Ş'aşa mai departe. Şi, aceasta e o temă destul de nouă . .. E
bună pentru la anul viitor .. Deocamdată m'am hotărît: un studiu! -
Un studiu critice-istoric asupra sărbătorii Naşterii: ce înţelegem
prin vorba Crăciun; - Crăciunul la primii creştini; � Crăciunul în
evul-mediu;- Crăciunul în timpii moderni ; - Crăciunul în dife­
rite timpuri şi la diferite popoare, şi'n deosebi la Romani şi la Ho­
mâni:Steaua, Vicleimul, Irozii, Moş Ajunul, Colindele, holindele,
etc., - datine,moravuri,obiceiuri, tradiţiuni,instituţ,iuni, super­
stiţiuni, etc.-
Să 'ncepern . .. Dar când voiu să pun pana în călămară, iată
că primesc, printr'un comisionar de stradă, o scrisoare: « Iubite
amice, astă seară, , . -
Introducerea aceasta face parte din grupa satirei asupra gazetarilor litera­
rizanţi: O Cronică de Crăciun, Duminica Tomii (vezi Schiţe Nouă, 1910, pag,
101, 128; în acest volum pag. 166 şi 181).
Pag. 78: ART. 214. - Moţtul Român (Seria II), N-I 2, 8 Aprilie 1901 şi
N-I 3, 15 Aprilie 1901, cu subiectul: Comedioară în trei scene; Momente, pag.
308, împărţită în trei capitole, corespunzătoare celor trei scene din M. R. ­
Deosebirile din M. B.:
'-- 78,2: avoca:t de mâna a doua ori a treia" Ceasurile: .. -- 78,3:
Avocatul stă la biuroul său ... -78,6:1 după moda, veche de maha­
lagiooice. -78,8: tărtănaş de lână conahie, făcut ... -78,21: prio­
tul Sava dela Biserica Mănt�ileasa,. J - 79,la: (după (1 sforţare
a, memoriei) -- 80,aS: Lasă, te rog,' cocoană, istoriile tlumitale :
lasă'l ... -- 81,12: Dar dacă dumneaei teiubeşte? - 82,3: lume care
.se hrănea ... -- 82,a8: cu ocazia hugetului pe .190.1--.1902, care am
devenit că m'a, dat suprimat ... - 84,12: In urma părintelui, pă­
şeşte o tânără ... --84,21: Mersi, domnule avocat ... -86,34: dum-
neata avoca,t?--87,15: l-a su.primatără ... --87,27: Popa Sava dela
Caimata l ... -- 87 ,2D: bulivartul.. .. - 89,28: Ed lucrul, care va să
zică, este hotărît ... - 90,9: de tâ năra clientă, roşie foc, şi dic­
tează ... -
Pag. 91: DIPLOMAŢIE. - Moţtu! Român N�l !" 22 Aprilie 1901, pag. 2;
Momente, pag. 224. - Deosebirile din M. R.:
91,3: ,la herăria Cooperatioă ... --- D�,G: Ascultă-mă pe mme,
nene Maruiache, reuşiţi ... �
40 Pag. 95: BUBICO. - Moţtul. Român, N-l 5,29 Aprilie 1901, pag. 5.-'-
Deosebirile din M.R.:
- 98,35: şi începe să-I cleţăiască ... -99,Ş: printr'o mişcare
printr' o privire ... -99,27: continuă a, lătra ... - 99,aO: zic eu
în gînd ... � 100,2: podul Prahovii. Eu mă întorc ... - 100,12:
45 Pentru Dumnezeu! să nu-l scapi pe [ereastră ... Dar n'apucă set,
[429]
NOTE ŞI VARIANTE
429
sfîrşească, şi Bubico ... - 100,17: strig desnădăjduit ... --'- 100,28;
din leşinul ei, ca sdrobită de nenorocire ... - 100,32: şi-i şoptesc răs­
picat, cu un rînjet diabolic ... -
Pag. 101: CĂLDURĂ MARE. -- Moţtul Român, K-18, 18 Mai 1901, pag.4;
5 Momente, pag. 325. - Deosebirile din M, R.:
101,2: 30° Celsius ... -105,24: nişte case "n curte ... -
Pag. 106: LUNĂ DE MIERE. -'- Moţtul Român, N-I 11, 10 Iunie 1901,
pag. ti; reprodus în Calendarul Moţtului Român (1902), pag. 67;· Reminiscenţe
(1915), pag. 90. - Textele fără deosebiri menţionabile.
10 Pag. 113: LANŢUL SL4BICIUNJLOR.-·Mojtul Român, N-113, 24 Iunie
1901, pag. ti; Momente, pag. 154. - Deosebirile din 111. R.:
- 113,21: cum ştii de frumos să porunceşti! Zic : s'a nemerit ... -
114,18: Apoi, dacă nu ştie nimic dobitocul ... -114,20: el d'intăi şi
el de pe urmă ... -- 114,27: să-i dau nenorocitului ... - 115,4; nu-l
15 mai pot ţine ruinie ... -- 11 7,1.4: Vezi domnule, am gîndit eu ... --
Pag.118: GROAZNICA SINUCIDERE DIN STRADA FIDELITĂŢII.­
Epoca, 1 şi 2 August 1897; reprodus în Moţtu! Român, N-I 16, 15 iulie 1901;
Momente, pag. 80. -'- Deosebirile .din M. R. (=Epoca). Incepe:
« Citim în Aurora )} - 122,24: La care altă profesiune ...
20 124,31: orice presu.p us - Pentru interpretarea bucăţii, vezi cele două
cronice ale lui Caragiale În numerele imediat precedente ale M. R.: Oribilă
stagnaţiune '), şi Inţiorătoarea, ingrozitoarea şi oribila dramă din Strada Ura­
nus 2), amândouă îndr epta to contra report.erilor şi 'maniei lor de sensaţional;
prima bucată sîârşeş te cu o invocaţie către Karkaleki. (Vezi volumul III al
25 acestei ediţii).
Pag. 128: LA PELEŞ.--Moftul Român, N-l 20,12 August 1901, pag.5;
Reminiscenţe (1915), pag. 102. - Textele nu se deosebesc.
Pag. ,131 : INFAMIE. - Mo/tul Român, N-l 24, 9 Septemvrie 190'1, pag. 4;
Reminiscenţe, pag. 10'6. - Textele nu se deosebesc.
30 Pag. 135. O CONF'ERENŢ Ă. - Universul, 7 Februarie 1909; Schiţe Nouă
(Bucureşti, 1910, Editura Adevărul), pag. 227. - Deosebirile din Universul:
Titlu: Conţerentă, subtitlu: Dare de seamă. -136,1.: lucru care pot
pentru ca să zic ... - 136,2: pentru ca să mă exprim aşa... -
1.37,8: decît la moartea mea, dacă pot pentru ca să mă exprim
35 astfel.
Pag. 142: ŢAL. -- Universul, 2 Martie 1909; Schiţe Noue (1910), pag. 213.­
Deosebirile din Universul:
- 1�3,25: murdării pe 3) -- 1.43,30: a nu se pleca cu paharele şi
altele -·1.44,30: la vre-o în mormÎntare rară... - Aforismul lui Mi-
40 tică « toate mulţumirile în lumea asta trebuiesc plătite � este un aforism al lui
') M. R., NI'. 14, ţ Iulie 1901, pag. 2.
") M. R., NI'. 15, 8 Iulie 1901.
3) zidul (Schiţe noue, ed. Alcalay [1918]).
[430]
430
5
10
15
20
25
30
35
40
45
NUVELE ŞI SCHIŢE
Caragiale din tinereţe: «Toate mulţumirile trebuiesc plătite: înainte de a se
căpăta, ni se par destul de ieftine, în urmă scumpe& (Convorbiri literare, XIV,
1 Aprilie 1880, pag. 21).
Pag. 149: MAMĂ. - Universul, 6 Martie 1909, cu titlul Florea-Voeood ;
republicat de Caragiale în Schiţe Noul (1910), pag. 67, cu titlul MAll,1Ă; re­
produs în Reminiscenţe (1915), sub Îngrijirea lui Luca Ion Caragiale, cu titlul
din Universul. - Textele nu diferă.
I
Pag. 154: GREU DE AZI PE MÂINE. - Universul, 20 Martie '1909; Schiţe
Noul (1910), pag. 157. - Textele nu diferă.
Pag. 160: MONOPOL.--Opinia (din Iaşi), '16 Noemvrie '1907; Schiţe Noue
(1910), pag. 111. - In Opinia cu titlul Cronică. Inceputul în Opinia:
« Astă vară avînd în ţară daraveri, m' aşez ... - 160,14: Dar
( ... vreau. să zic)... Ştiu ... - 162,32: răcoare după călduri dro­
picale ... - 162,35: Mă aflu aşa dar la « Opinia » ••• -- '164,34:
fiindcă mai avea puţine momente ... - 164,38: ţaranii... Sunt
beţivi ... Treb'e ... --165,16: Amice Roman, zic ... --
Pag. 166. -O CRONICĂ DE CRĂCIUN. -Opinia (din Iaşi), 25 Deccm­
vrie 1907; Schiţe Noue (1910), pag. 125. - Deosebirile din Opinia:
- 166,7: eşti chemat să faci ... - '166,9: Am hotărît să scoa­
tem. " -166,13: Cu plăcere, domnule Director ... - '166,18: Bine
înţeles, domnule director ... -- De exemplu, în numărul de-aseară ...
Noroc c'am. trecut pe la tipografie ... Dacă nu luam seama? .. Ia
poftim de te uită ... la a treia inţormaţie ... a d-tale ... Ce desastru l ­
A I da ... - Cum? asta nu te emoţionează de loc? .. Zici a§a da,
parcă al' fi un punct în Zac de o yi�guIă ... -- D-le director, me 'n­
trerupe confratele, tot indiferent, nu î1ţeleg de ce faceţi Do, atîta caz? .
cîte greşeli de astea .. , --- Dar una· ca asta poate omorî un organ în
faţa opiniei publice, li-le! - Eu cred din contra, d-le director. -- ŞI:
zicînd acestea, me priveşte cu acel zâmbet şi acea clipire din ochi ca­
racteristice, cari, de cîte ori le ituimpini, trebue să glndeşti.: dacă
ăsta nu este imbecil, atunci mă crede pe mine că sunt. - Cum, din
contra, nene? - Şi chiar aduceam acum o rectificare. .. eu gîndeam
că greşala a rămas; nu ştiam că .. , ,/ aţi amestecat şi aţi pus să mi-o
scoată. - Şi-mi întinde o filă, pe care a smuls-o din blocul lui de bu­
zunar .. , Citesc. - Gura păcătosului adevăr grăeşte: In nu­
mărul nostru de eri seara, la pag. 3-a, coloana 4-a rîndul 52, de sub
rubrica: « Ultima oră » s'a strecurat o violenţă eroare de tipar. In
loc de: Nu înţelege d. ministru, măgar că, protestarea unanimă (J,
opiniei publice etc.... Fireşte cititorii au înţeles că ar trebui citit.:
• .. d. ministru măcar... etc.... !vI ărturisim. eroarea ca... păcă­
tosul! -- Vedeţi, d-le director, eu lucrez cu tot zelul pentru succesul
« Hevoltei ». .. şi d», mi-aţi omorît efectul! ... -, DI� unde puteam.
şti? zic eu umilit. - Am voit să vă fac o surpriză ... - Bine, frate,
dacă vrei să-mi faci o surpriză, de ce nu-mi spui mai dinainte? ..
Altădată nu mai m'amestec, Iartă-mă. - Pe când eu îi fac aşa ca­
tegorice scuze, el mereu se uită pe fereastră. '- la priviţi afară ...
[431]
I
NOTE ŞI V'ARIANTE
431
-- 168,25: novelă ; 98 de file ... - 168,32: Admirabilă poves­
tire! E istoria unui băiat ... - 169,16: nu dansează bostonul;
dar care ... -1.69,23: el prinde s'o ia în braţe ... el vrea s'o să­
rute ... �-- român cuminte şi vesel ... - 170,11: la fila 98 ... - .
5 170,18: niciodată, dar niciodată ... - 171,21: In fiecare zi, schim­
băm regulat cu confratele Caracudi cîte un surîs de auguri şi aceste
cuoinie: Nu cunwa vrei să-mi faci şi astăzi vre-o surpriză? Te rog
spune-mi-o dinainte, să ştiu. - Asiăzi regret, nu, d-le director. -- Dar
. cronica? .. Pe onoarea mea! ... Numai un lucru să vă rog, d-le
10 director: dacă n'am cumva vre-o informaţie excepţională, poate să
nu viu. mîine... Şi apoi, cu zîmbetul acela şi cu acea clipire din
ochi. ,.. adaogă: Sper să vă facem mîine o surpriză ... �- Aoleu! ­
Adică nu eu ... De aceea, oă rog să faceţi Dv. mîine dimineaţă corec­
tura la, cronica mea. - Cu plăcere. .. mai cu seamă l , .. Dar... ce
15 surpriză? -- Asta nu pot spune, să vedem. Şi iarăşi zimbetul şi cli­
pirea şi pleacă grăbit ... - De vre-o câteva zile ... -172,29:
O scrisoare, a adus-o de mult, pînă nu se luminase, ucenicul dela ti­
pografie ... E de la ... - 172,30: nu merge, stăm cu numărul ...
Ce să fie? iar o surpriză ... Asta trebue să fie gravă de tol, de vreme
20 ce şi d. Costică ... -172,34: Iute, pe nespălate, mă suiu ... ·�-173,10:
infamul! strig eu ca sub junghiul asasinului, şi cad sdrobit pe un
scaun. M'a omorît. .. asasinul! Un om de caracter i-ar sări de gît
ca o fiară şi din două strinsori l' ar isprăvi. Eu sunt absolut copleşit
ca sub bătaia unei forţe elementare covirşitoare oricărei reoolte umane.
25 D' abia pot ridica privirea şi, cu glasul leşinat ca de lehuză după grea
facere, îi zic: Mersi, nene Caracudi, de surpriză, .. frumoasă a fost
ce e drept! desigur mi-aduci şi o rectificare spirituală. .. Bine ţi-ai
bătut ... ---173,.37: şapte dimineaţa. Nu vă spuneam eu că o să
vă facem, o surpriză. -- Ce? - E fată dar ... -- 174,8: dictez arti-
ao colul trimiţînd foaie cu foaie lui d. Costică ... - 174,24: radios:
domnule director, (l'am promis o surpriză: me ţiu de cuvânt. Această
informaţiune trebue să treacă ... mare plăcere: o să-i facă şi neoestei
şi părintelui staoroţorui ... şi o să rămiie şi o suoenire frumoasă şi
pentru copile. Şi-mi citeşte ... -1.75,12: m'am închinat... am
35 sărutat ...
Pag. 176. INITIATIVA.- Universul, 27 Martie 1909; Reminiscenţe (1915\,
pag. 113. - Fără schimbări.
Pag. 181: DUMINICA TOMlI. - Universul, 6 Aprilie 1909; Schiţe Noue
(19'10), pag. 101. - Deosebirile din Universul:
40 __ o 181,2: să fac vizită ... - 182,6: Sună clopotele... dela cea
mai strălucită catedrală a sgomotoasei şi vastei capitale până la cea
mai umilă bisericuţă din cătunui pierdut în tăcutele văgăuni ale mun­
ţilor, sună clopotele. Este duminica Tomii ... Cu această ... -- 183,28:
dar un copil nevinovat ... - 18L1,20: încă dascălul (asta era înainte
45 de ... ) zice ... - 184,32: voi oameni noui cu ştiinţa, unde e repo­
satul H aralambie să vă trateze cum meritaţi ... - 184,33: care-şi
[432]
432
NUVELE ŞI SCHIŢE
trăgea seva ... - 184,38: pesimismului, negativismului, păgânismu­
lui, ateism ului ... -
Pag. 186: ANTOLOGIE. - Universul, 10 Aprilie 1907; Schiţe Nouă (1910),
pag. 143. - Fără schimbări.
5 Pag.'193: PASTRAMĂ TRUFANDÂ.- Universul, 13 Aprilie 1909; Schiţe
Nouă (1910). - In Universul, cu titlul Anecdotă Orientală, --- Vczi mai jos
pag. 433, r. 35. - Deosebire de text:
- 198,30 : Şi pe urmă i-a dat afară pe amândoi (Universul).
Pag. 199: IDENTITATE. -- Universul, 27 Aprilie 1909: Schiţe Nouă (19'10),
10 pag. 177. - Fără schimbări. - Cf', acest volum, Addenda, pag. 420 şi urm.,
un subiect înrudit cu acesta.
Pag. 205: AŞA SĂ MOR1- Universul, 16 Mai 1909; Schiţe Noue (1910),
pag. 189. -- Fără schimbări. - Pag. 206, r, 8, «a lui Carusso » şi «il lui Ros­
tand » în loc de literarul «ale lui, etc.') în Schiţe Noue (1910), pag.191, ca şi în
15 Universul. Inţelegea Caragiale să atribuie acele forme populare eroului său?
20
25
30
35
40
Pag. 210: REPAOSUL DOM:INICAL. - Universul, 25 Mai 1909; Schiţe
Noul (1910), pag. 199.
-- 214,6: Ca să nu-mi mai sboare ... Dar unde ne aflăm? (Uni­
'versul.],
Pag. 217: KIR IANULEA. - Viaţa Românească, XV, Noemvrie �1909, pag.
208; Schiţe Noue (1910), pag.9.--ln V.R., pag. 208 nota:
« Această novelă - precum' arătăm în nota dela sfîrşit- se mai
găseşte şi în alte limbi; pe cît putem şti însă apare astăzi pentru în­
tăia oară în romlneşte. Asupra felului ICUIn e dată aici ... 1) -
218,36: la neştiinţă, la mînie, prostie, .sărăcie, şi la robie chiar ...
223,7: şi, mai cu seamă, cu dare de mână ... - 226,20: cînd şedeau.
la masă cu o sumă de ... -- 231,[): «de acum » e poate o greşală,
în loc deda acum ... -231,19: Cumrwtul·întâiu --231,28: ende-
kamisi .. --
In 4 Februarie 1909, Caragiale scria celui care îngrijeşte această ediţie:
« ••• Spune-mi ce zici D-ta: s'ar potrivi în tonul lui Kir Ianulea,
acolo unde, după împăcăciune, e ziafet cu lăutari, să pun pe ţi­
gani să cînte, ca UIl fel de cântec favorit al Coanei Acriviţii, urmă"
toarele :
Zori de ziuă se revarsă
Si eu ochii n'am închis!
Cum să-i închid cînd ei varsă
Pîraie de foc nestins 2).
Şi me bat cu pumnii 'n cap:.
Ce să fac şi cum să seap,
Of! să mă tămăduiesc
li Urmează textul notei din fruntea volumului Schite Nouă, 1910.
2) � Pîn' aci de Log. Konaki » (Nota lui Caragiale). '
[433]
NOTE ŞI VARIANTE
433
Şi să nu mai tot iubesc;
Căci îmi face foarte mare
Şi necaz şi superare !
Iar cînd Kir Ianulea, cam afumat, strigă: of! alta, ţigane! îi.
5 cântă cântecul lui favorit:
Dela uşă me repez
Numa 'n papucei şi 'n fes,
Căci, de grabă foarte mare,
Numai pot să am răbdare!
10 Ce zici? nu s'ar lumina şi mai bine tabloul ziafetului? »,
Volumul SCHIŢE NOU.fI (Bucureşti, 1910. Editura « Adevărului 'l), unde
prima bucată este Kir Ianulea, cuprinde o scurtă notiţă în cap (fără titlu),
iar la sfârşit trei Note. Le reproducem aci:
Dintre poveştile de faţă, unele - precum arătăm în notele dela
15 sfârşitul cărţii - se mai găsesc şi în alte limbi; pe cât putem şti
însă, apar astăzi pentru întâia oară în româneşte.
Asupra felului cum sunt date aci, autorul îşi păstrează întregi
drepturile de proprietate literară; căci, fără îndoială, de când lumea
poveştile sunt ale Iurnii , însă, fireşte, felul povestirii lor rămâne
20 oricând alpovestitorului - precum Maica-Precista este a tuturor
creştinilor, dar o icoană cu chipul ei e a meşterului care a zugră-
vit-o, în felul lui. .'
Indură-te, tu, prea sfântă şi pururea curată Fecioară, de toţi
zugravii şi ajută-i să nu prăpădească vreme şi văpsea degeaba!
25 NOTE. KIR IANULEA. Această poveste se găseşte în Giovanni
Brevio, Rime, Roma, 1545, intitulată ({ Novella di Belfagorx ); mai
târziu, în 1549, apare cu acelaş titlu sub numele lui Machiavelli, şi de
atunci trece Între operele complete ale ilustrului secretar florentin. ­
Un savant bibliograf englez, John Dunlop, crede că originalul lui « Bel-
30 fagorx ) se găsea într'un manuscript latinesc al Bibliotecii St. Martiri
din Tours, manuscript dispărut pe vremea răsboaielor civile.­
După Machiavelli, La Fontaine, fabulistul francez, a dat pe « Bel­
phegor r în colecţia de Contes, publicată întâia oară la Paris, chez
Denis Thierry et Claude Barbin, 1682.
35 PASTRAMĂ TRUFANDA. De demult, din copilărie, ştiam poves-
tea asta dela kir Ştefan, staroste de bărbieri pe vremuri în Ploieşti;
bulgar de viţă; om umblat şi deştept, care cunoştea bine felurite
limbi orientale şi povestea româneşte foarte frumos. Târziu încoace,
am mai găsit-o, altfel dată, în Le Sottisier de Nasr-Eddin-Ilodja,
40 bouffon de Tamerlan; suivi dautres Iaceties turques, traduits SUl' des
manuser-its inedits par J. A. Decourdernanche, Bruxelles, chez Gay
et Douce, 1878.- In colecţia aceasta franceză se găsesc aproape
toa te N ăzdrăIJliniile lui N astratin- Il ogea, ale nepretuitului Anton
[434]
434
NUVELE ŞI SCHIŢE
Pann, Între cari povestea noastră nu se află. - Noi am dat-o
pe cât ne-am putut aminti, cam În felul cum am fost auzit-o,
vestită cu mult mai mult haz, dela răposatul Kir Ştefan.
aCI
,
po-
5
10
15
20
25
30
35
40
45
FĂT FRUMOS CU MOŢ-ÎN-FRUNTE. Traducere după Riquet li
la Houppe, cunoscuta poveste a lui Charles Perrault, apărută întâiu
la Paris, chez Claude Barbin, 1697.
Pag. 21i4: CALUL DRACULUI. --- Lupta (din Budapesta), 15 Noemvrie
1909. -« Foiţa originală a Luptei. Reproducerea oprită », - Reprodus în Uni­
versul, 9 şi 10 Ianuarie 1910; SChiţe Nauc (1910), pag. 253.-Deosebirile din
Lupta:
245,19: curge şi pe urmă, odată, stă ... - 248,33: gogiamite flă­
căul În putere ... - 251,33: cu care era "noelită ... - 252,33: Altă­
dată. .. Cine ştie când?
Schiţe Nauc, ed. Alcalay [1918] înlocuieşte gre şit : « fiind tirg la 'vale » (pag.
138, În loc de: de vale, Lupta, Universul, Schiţe Nauc, 1910); «merg pe şapte­
sprezece ,) (pag. H1, în loc de: şaptesprece, L., U., Sch. N., .1910). - Am păstrat
în text (pag. 21i5, rând 19): (, da apa curge ... » (schimbat în Schiţe Nauc [1910
şi 1918] în dar apa), ca în Lupta şi Universul. -- Nu ştiu de unde a luat Ca­
ragiale elementul folkloric din această povestire. In nuvela fantastică a lui
Gogol, Vîi, fata de boer vrăjitoare face o cavalcadă foarte asemănătoare acelei
din Calul dracului, cu deosebirea că, la Gogol, tînăra vrăjitoare călătoreşte pe
gîtul tînărului seminarist, chemat să o păzească noaptea (vezi traducerea
g,ermană: l'Vij, der Fiirst der Dămonen, herausgegeben von Felix Schloem, în
Dos Gespensterbuch, Munchen, 1920, Georg Muller, pag. 306). Gogoi a luat, cum
se pare, motivul principal dintr'un basm popular rusesc (colecţia Afanassiev,
VI, N-I 66, analizat de L. Şăineanu, Basmele Ramine, 1895, pag. 874). Nu e
probabil să fi cunoscut Caragiale nuvela rusească .
. Pag. 254: ABU-HASSAN.-- Manuscris' autograf, păstrat în Biblioteca
Fundaţiei Universitare Carol 1. --- Tipărit o singură dată, în Abu-Hassati (Bu­
cureşti, 1915, ed. Flacăra), pag. 6-60, volum îngrijit de Luca Ion Caragiale. --­
Manuscrisul are 86 file (jumătăţi de foi, format comercial, liniate, tăiate lon­
gitudinal. Cerneală violetă). Dela jumătatea filei 49 până la jumătatea filei 57,
scris cu creionul. Acest amănunt, precum şi numeroasele tăieri şi şterseturi
arată, dacă ţinem seamă de minuţiozitatea caligrofului Caragiale, că manu­
scrisul nu e copia definitivă pentru tipar.
A apucat el ori nu să facă o asemenea copie definitivă, nu ştiu. Manuscrisul
în tot cazul, cuprinde întreg textul, aşa cum e dat în volum. Pe verso ultimei
foi, cu creion chimic, de mîna lui Caragiale: (, Abu- H assan-Poveste orien cală e.
Din îndreptările lizibile în manuscris, dăm mai jos acelea care ni s'au părut
caracteristice felului de a lucra al .artistului. -- Manuscris, fO 6:
- 2f.i6,6: Nici unul din ei nu s'a lăsat atins de vorbele frumoase
cu care a voit Abu-H assari să-i induioşeze, ba chiar a avut mîhnirea
să pază cum unii l-au dat deadreptul afară. S'a Întors acasă cu su­
fletul pătruns de durere şi amărăciune, ,. -- S'a isprăvit; îţI: fugă­
duiesc că de acu nu mai dau ochii: cu ei l. .. -- 256,16; în fiecare
zi regulat, putînd să. poftească... - fO 7; 256,21: după ce l-a
cinstit' o noapte... - fO 8; 256,36: A doua zi dimineaţa, când
îl trimitea pe mosaţir să-şi pază şi de treburi, îi zicea... -­
. .. am eu cuvintele mele pentru care mă port ... -- :[0 12; 258, 23:
[435]
NOTE ŞI VARIANTE .
435
Eu,. numai mă uitai la dumneata, am priceput ... - fo 14; 2f>9,6:
şi dumneata şi eu, am uitat de băutură şi lăsăm vinul sărmanul să
se trezească ... - fO 24; 261,34: unde aşteptau toţi curtenii. Ro­
bul a lăsat pe Abu-Haesan. pe divan. Desbrăcaţi-1. .. -- fO 27 ; 262,36:
5 Strănută odată şi-şi întoarse 1) capul [ăr' a deschide ochii 2). ­
fO 31; 264,31: Pe urmă a făcut semn cu mâna unei curtene (şi
i-a zis): Ia apropie-te dumneata, [rumuşico, drăguţo şi ... -fo32;
264,38: să ajung eu într' o noapte calif ... - fO 34; 265,27: se aşeză
pe tron; apoi uitirulu-se roată în toate părţile ... -'- fO 36; 266,12:
10. Abu- Hasan a zis, făcînd uri semn cu mâna: Să poftească ... - fO 37 ;
266,31: ]V'(L apucat bine să-şi isprăvească, (şi) Abu- I-Iassan, ză­
rind ... - fO 38; 266,38: Căpitane să mergi fără pic de zăbavă ... ­
fO 43; 268,31: încît Abu-Hassan a rămas fermecat. Să fie vis? 3)
gîndea el; prea ţine mult ... Nu! nu e vis: Fez, auz, umblu, pipăiu. ... ,
15 judec... Mai dovadă! uite ce cinste mi-aduce o lume întreagă, toate
poruncile mi 8' au îndeplinit ... De acolo cu muzicantele după el. .. ­
fO 44; 269,3: mai aproape de masă, unde Mesrur îl aşezase pe caliţ
pentru gustarea de dimineaţă ... - fO 64; 276,12: ... vorbe care
mă mîhnesc, şi fii sigur de prieteşugul. meu. Fă-mi mai bine ... -
20 Pag .. 28"": POVESTE. - a) Manuscris autograf, păstrat în Biblioteca
Fundaţiei Universitare Carol 1. 35 jumătăţi de file tăiate în lung, format co­
mercial, liniat. Numerotaţia deja fila 1-7 CU cerneală violetă, ca şi textul.
'Dela fila 7 până la sfîrşit, altă numerotaţie începând cu 11, cu creion albas­
tru. Textul e însă complet: pe fila 7 Caragiale înseamnă cu creion. albastru:
21), (, urmează la 11 cu albastru ». Titlu: Poveste. - Pe verso ultimei file (35), ur-
mătorul plan pentru continuarea şi încheierea povestei: '
« Cununiile - Petrecerea. Trandafirul - Traiul tinerilor. Moartea
lui Rosu - Suirea lui LeI'. Rivalitatea soacrei cu nora - Floarea
la mâ�ăstire. Ler n'are copii - Mezin cu nevasta merg s'o vadă
30 cu Mugurel- Rescoala. Resboiul. Fuga lui Ler -- Aventurile­
Asasinarea lui Mezin, cînd află că şi Verde a fost asasinat - Floarea
primeşte pe Ler fugar văduv lucrează ca s 'aduoă pe Ler îna­
poi _. Mugurel o execută în mănăstire - încheiere. -
b] Manuscris autograf în păstrarea doamnei Alexandrina 1. L. Caragiale. Ne-
35 complet şi disparat: 1. zece foi, format comercial, liniat, din care cinci jumă­
tăţi tăiate în lat, şi ciuci foi întregi; cuprind partea dela început a povestei,
până la naşterea lui LeI'. Titlu: Două împărăţii. Incepe: (, A fost odată ca nici­
odată, că de n'ar fi fost nu s'ar povesti 4) - au fost odată doi împăraţi vestiţi
Crin împerat ") şi Bujor împărat 6) '>.- Pe marginea acestei file prime, de mâna lui
40 Caragiale, cu creion albastru:
1) Altă variantă: Şi voi să-şi întoarcă.
2) A treia variantă: şi voirul să-şi schimbe capul pe căpetăiu... (Strănută
indată .. " din volumul Abu-Hassan; pag. 21, e o greşală).
") Variantă: Dacă e un pis . . .
45 <) Acest început e tăiat cu creion albastru.
") Anulat: Florea împărat, Verde, Roşu împerat.
"; Anulat: Roşu, Verde 'rnperat, stăpănind alături una de alta doue Îm­
părăţii ... ».
[436]
436 NUVELE ŞI SCHIŢE
« NB. Cu mare băgare de seamă la tot ce se poate suprima
cât de mult» 1) [vezi pl. II anexată la voI. 1 al acestei ediţii].
«Naşterea lui Ler 2). Dar cât trebuia el să fie de fericit, tot îl
rodea la inimă o supărare: i se părea că soţia lui mai mult ţine
5 la împărăţie decât la el, că nu-l iubeşte destul precum o iubea el»,
Abrupt urmează aici, după punct:
« Şi aşa, când a purces împărăteasa îngreunată şi când i-a sosit
ceasul să nască 3) obosit de luptele politice, sătul de succese şi
de glorie, se uită 'napoi şi vede că viaţa lui a fost o continuă jertfă
10 pentru interesele publice şi pentru gloria ce se obţine cu asta; dar
pentru sufleţelul lui i-a lipsit ce? El a fost jinduit de 4) bu­
curia de care se bucură cel din urmă supus al lui. Scena cu pădu­
rarul, cântând: apoi nevasta care vine cu de mâncarea -- pădu­
rarul: împărăţia să 'ngrijească de împăraţi ».
15 2. O foaie numerotată 10 bis, cu albastru, formatul ca şi la celelalte, întreagă.
Dă un alt început al povestei: « A fost odată un împărat care' se bucura de
toate pe lume; trnperăţie mare avea, slavă multă avea ... »; sfîrşeşte: « N'a
trecut nici un an şi a murit şi tatăl împcrătesei, lăsând stăpânirea în mâinile
unui Fecior ... ». (Mai jos pe margine, cîteva nit/ne dispuse genealogie:) � Negru-
20 Verde-Roşu-Aur-Lor iubitul-Roşu Irnperat-Ler Imperat- Verde 'mperat-Prîslea
Imperat », Intregul text al foii anulat.
3. Unsprezece foi rezleţe, acelaşi format, trei întregi, opt jumătăţi tăiate
în lat, cuprinzând schiţe disparate; textul a cinci din aceste foi anulat în În­
tregime.
25 4. Patru foi libere (două jumătăţi şi două sferturi de foi, acelaşi format ca mai
sus), cuprinzând următoarele însemnări şi plan pentru încheierea povestei:
(A) « Capete şi Coroane [scris mare, ca (itlu ; dedesubt:] - Povestea
asta despre Capete nu se isprăveşte. '- Din toate învăţăm că
mai adesea coroana-i pentru cap, decît capul pentru coroană.
30 [mai jos.] Povestea asta despre Capete şi Coroane nu se ispră­
veşte, că nu se poate isprăvi: Totuş aşa neisprăvită ne învaţă
că mai adesea coroana-i pentru cap decât capul pentru coroană >1.-­
(E) Proiecte: « Naşterea lui LeI' şi a lui Mezin --- deosebirea caracte­
relor - educaţia fiecăruia. --- La naşterea lui LeI' începe a se zidi
35 şi la a lui Mezin se termină mînăstirea Bujor-ului. - Amorul lui Ler
Voevod şi al Sorichii: Incă de pe vremea stăpînirii tatului seu.­
Mezin, un mie ducat. - Declararea băiatului cătră părinţi. -, Incli­
narea tatului spre aprobare. - Refuzul categoric, motivat, al mamei,
care a cerut pentru Ler mâna fetei împăratului Albu vecin. .. A-
40 . cesta are un băiat. " şi o fată. Băiatul e bolnav, fata o să moşte­
nească împărăţia. Un împărat n'are voie să se gîndească la amor.
Cum ai îndrăznit fără voia noastră a te lega, ori refuzi coroana şi
1) Sfârşeşte (foaia '10).
2) Scris ca titlu, deasupra ultimului alineat.
45 3) A ici se isprăoeşte textul ultimei ţoi din scrie.
') Sic.
[437]
NOTE ŞI VARIANTE
437
o dăm lui Mezin, du-te şi fii fericit. - Scandalul băiatului. - Moar­
tea tatului. -- Suirea fiului. -- Ia pe Sorica. - Doamna e bolnavă,
nu vine (?). - Răceală între mamă şi fii. - Mama merge la călu­
gărie la mînăstirea Bujorului. [Pe margine-] dragostea ei va fi perza-
5 nia ta. Eşti prostit de femee. Eu mă duc în munţii mei. Să dea D-zeu
nici tu nici frumoasa împărăţie ce ţi-a lăsat-o tata să aibă vreo­
dată nevoe de ajutorul meu. Poate mai bine călugariţă Să le spună:
tu du-te'n munţii tei şi păstrează-ţi partea ta. --;,Ler Imperat îşi
ia congediu şi lasă regent pe Mezin Voevod. -- Deliciile amorului. -
10 Hesboiul cumnaţilor. - Motivul resboiului: să-I despartă de So­
rica şi să-I oblige a lua pe Viorica. - Neglijenta din cauza Viori­
chii. - Depăr-tarr.a lui Mezin. - Mezin la mână stirea Bujorului,
închinat de maicăsa la morrnăntul Bunicului. _. Povestirea ei
despre socru şi bărbat. - Vorbele acestuia pomenite de ea. - .Iu-
15 rămîntul lui Mezin.·- Infringerea, tractatul umilitor. - Răscoala.
Fuga. -- Mezin ia frenele, bate pe adversari. - In piaţă cerşetori ­
recunoscuţi - fuga - pe malul mării, pescari. Se vede venind co­
rabie după ei ca să-i prinză. Se 'neacă în braţe unul cu altul. [Pe
margine i] Asta se "ntîmplă pe când Mezin după ce a dat bătălia
20 decisivă intră 'n cetate cu călugăriţa 'n triumf şi steagurile verzi,
roşii, albe impreunate şi împărăţia a crescut. Albu Voevod moare.
Mezin ia pe Viorica Doamna », - (C) Alt proiect:
« Floarea vede că LeI' prilostit de nevastă-sa Viorica duce de rîpă
statul. Face pe Mezin prin Liliana să declare resboiu şi inspiră re-
25 voluţie. - LeI' bătut, fugar. Scena la portul de mare -fuga ... ­
în insulă ... - Mezin ucis de un conspirator. - Mugurel de 17 ani,
Domn. - Liliana epitroapa de drept se ceartă cu Floarea care
vrea ea să epitropisească pe Mugurel. - lupta Între cele două.
Floarea surgunită la mânăstirea ei. - De acolo intrigi. - Otrăvi-
30 rea: Liliana e otrăvită. - Mugurel scapă. (Omul de încredere-i po­
vesteşte tot dela Verde Imperat ' până acuma cine e Floarea 1). Să
nu se încrează -la 18 ani ia cârma. - Hesboiu (biruinţă). - Floarea
prinsă în mânăstire. Captivă. - Execuţia. - (D) « Genealogia totală l);
cuprinde următoarele nume grupate în doi arbori genealogici: (1.) Negru -+
35 Verde Floarea. - Albu -+ Roşu 'rnperat cu Floarea -+ LeI' Impe­
rat. (2) Verde -+ Negru Florica 2). - Roşu -+ Albu se însoară
cu Floarea -+ LeI' Imperat. In capul foaei, fără legătură, pare-se, cu
celelalte nume: Verde 'mpărat Hoşu.
Manuscrisul Fundaţiei Carol 1 a servit probabil, tipăririi în volumul Abu-
40 Hassan. (1915, pag. 61-95); din acest manuscris mi-a cetit Caragiale şi mie
povestea. După cum se vede din materialul descris mai sus, afirmaţia din nota
editorului, la sfîrşitul fragmentului [Abu-Hassan, pag. 95): (, despre felul cum
avea să urmeze şi să se închee povestea, nu s'a găsit nici o însemnare printre
hirtiile autorului l), - este inexactă. - Textul din Abu-Hossan prezintă, la
45 pag. 77-78, o obsc�ritate: cele două propoziţii care se urmează dela rândul 12
1) Pc margine: «!!!!!! Liliana a fost fata lui Verde 'mperat »,
2) sic.
[438]
438
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
NUVELE ŞI SCHIŢE
În jos, (a) «Au umblat astfel. .. şi Într'una ofta », şi (b) «După ce se plimba­
seră ei ... cu care se învecinau la miază-noapte », repetă diîerit acelaşi cuprins.
Textul însus al, manuscrisului Fundatiei e confuz aici, plin de stersături va­
riante şi raportări greu de interpretat. Editorul lui Abu-Hassan', pe cît mi se
pare, a transcris una după alta două variante ale aceleiaşi propoziţii. Ajunge
să suprimăm pe (a) pentru ca legătura ideilor să apară; (b) este continuarea
normală a celor povestite în bucata «Nu 'mpliniseră flăcăii nici doisprezece­
treisprezece ani - se dusese vestea în lume de cei doi minunaţi fraţi» (pag.
76, rindul 5 de jos, până la 77 mijlocul rîndului 12 de sus). Ceeace s'a şi făcut
în editia de fată. Pe foile corespunzătoare din manuscrisul Fundatiei Carol 1
(fi. 11�13) se�flă, în afară de îndreptările cu cerneală, Jăcute le mîna au­
torului, şi o sumă de tăieri şi adăogiri cu creion negru, de altă mînă, ce bănuiesc
a fi fost a lui Luca 1. Caragiale, care va fi pregătit astfel textul pentru' tipar.
Astfel sunt cuvintele: bărbăteşte (în <, călăreau bărbăteşte, în loc de frumos, cum
e scris de autor) şi fraţi (în «minunaţi fraţi », în loc de <, coconi ai lui Roşu îm­
părat, etc.»}, Am rest.ituit cuvintele din manuscris în textul ediţiei noastre,
pag. 292, rind 28. Deasemenea, am înlocuit, după manuscris, cuvintele din
Abu-H assan, pag. 78: « (fată) voinică, nu atît de frumoasă cît de vioaie şi de
arătoasă », cu «{Iată] ruptă din stîncă, nu atît de frumoasă, cît de arătoasă,
şi nu prea zâmbitoare », - cuvintele din Abu-Hnsenn. fiind în manuscris adăo­
gate cu creion negru şi nu de mîna lui Caragiale. -- Pentru a da idee de starea
textului, transcriu aici foile 11-13 din manuscrisul Fundaţiei Carol I, cu va­
riantele notate de Caragiale şi schimbările cu creionul negru :
«După ce şi-a statornicit astfel Roşu 'mperat stăpînirea, i-a
[mai] dăruit Dumnezeu două mari bucurii: doi feciori unul după
altul la un an 1) pe cel dintăiu I-au botezat Ler, iar pe al doilea
Mezin 2). [Şi erau voinici şi frumoşi amîndoi. Ler era oacheş ca
tată-seu, iar Mezin bălan ca mamă-şa. Nu 'mpliniseră flăcăii nici
doisprece-treisprece ani şi mama i-a pornit sub bună Îngrijire să
vază lumea şi să se arate pe la toate curţile 'mperăteşti, pe unde-i
primeau toţi cu braţele deschise, nu numai că erau odraslele unui
puternic împărat, dar fiindcă 8) şi ei de felul lor erau nişte copii
nu se poate mai plăcuţi 4), şi nu ştia lumea pe care să-I mîngăie 5)
mai întăiu 6); Aşa de tineri şi erau '0 podoabă la toate sărbătorile
împărăteşti. Călăreau frumos 7), mănuiau armele cu dibăcie 8). LeI'
cânta frumos din gură 9) şi Mezin din harfă, şi împerătese, doamne,
domniţe, curtene nu mai puteau după ei, încît se dusese vestea "n
lume de cei doi minunaţi coconi ai lui Roşu Imperat şi a împeră­
tesei Floarei 10). Au umblat astfel 11) amândoi împreună, şi cînd
1) Var. 1: împărăteasa Floarea a dat naştere la doi coconi.
2) Var. 2: într'un an de zile împărăteasa Floarea. a purces însărcinată şi la
vreme potrivită a dat naştere unui cocon voinic, pe care l-au botezat Ler­
Voevod, si n'a trecut un an în cap si a mai dat nastere la un cocon tot Mezin (sicl).
3) Inlo�uit cu că, cu creion n';gru. '
l) Şi mai bine crescuţi, adaos cu creion negru.
ă) Să-I alinte, cu creion negru.
G) Şi mai cu seamă curtenele nu-i mai lăsau din mtngâeri 'l': din alintări ; anulat
de Caragiale, cu aceeaş cerneală ca şi textul.
7) Bărbăteşte, substituit cu creion negru.
8) Fără punctuaţie!
") Ca un înger; anulat de Caragiale.
10) Ultimele zece cuvinte tăiate cu creion negru şi Inlocuite cu cuvîntul frtJţi.
Il) 7'ot; adăogat cu creionul.
! t.
j
[439]
NOTE ŞI VAR1AN'l'E
au ajuns Ler la vÎhta de 19 ani 1) şi Mezin la 182) atunci părinţii
i-a 3) pornit pe unul Într' o parte şi pe altul Într' alta să umble sin­
guri, însoţiţi numai de câte un sfetnic om mai În vîrstă 4) şi Intor­
cîndu-se acasă din călătorie i-a pus părinţii să le povestească cum
5 au petrecu t 5); Mezin era foarte vesel şi spunea multe şi fel de fel,
iar Ler sta tot dus ,pe gînduri, puţine spunea şi Într'una ofta. Vă­
zînd aceasta 6), împărăteasa s'a sfătuit ') cu soţul ei, şi Într'o
dimineaţă s'a hotărît să plece 'n plimbare ea cu LeI' la Albu'mpe­
rat care stăpânea la hotarul de 8) miază-zi o împărăţie de seamă,
10 iar Impăratul să plece cu Mezin În plimbare la Negru Imperat, eu
care se învecinau spre miază-noapte. Albu 'mperat avea doi copii,
pe Mugur Voivod care 9) tot tînjea de mic, fiindcă mamă-sa îl
născuse Înainte de vreme, dintr'o mare spaimă, când luase peste
noapte foc palatul, şi pe Liliana-Doamna ; o fată 10) ruptă din
15 stîncăl1), nu atît de frumoasă cît de 12) arătoasă, şi nu prea apro­
piată şi zârnbitcare, cam tăcută şi mîndră 13). Ajungînd acolo Floa­
rea şi-a făcut prilej de vorbă şi fără mult incunjur a spus gazdelor
că vine să pecetluiască prietenia celor două curţi prin incuscrirc,
că În numele soţului cere În căsătorie pentru fiu seu LeI' Voivod
�o pe Liliana Doamna. Lui Albu Vodă 14) şi soţiei lui de bucurie nil
le venea să crează; fireşte - nu era glumă să ia de ginere pe moş­
tenitorul celei mai strălucite coroane. Seara după ospăţ, Floa·
rea a luat pe Ler, iar Alhu 'mperat ... 15). Floarea împărăteasa eu
Ler-Voivod au fost întîmpinaţi de la granită de Albu 'mperat, de
25 împărăteasa lui, de copii şi de o ceată de fruntaşi. Au mers toti
la cetatea de scaun unde erau pregătite sărbători mari în cinstea
lor. Acolo dând drumul copiilor să meargă la petreceri eu toţi
curtenii Floarea au 16) stat de vorhă cu gazdele ei 17).
") Tăiat cu creionul negru şi înlocuit cu 21.
30 ") Tot asa, înlocuit cu ga.
3) Sic! .
') Var.: încercat În ale lumii.
") Inlocuit cu petrecuseră, creion negru.
6) Toată bucata, dela (1 Şi erau voinici frumoşi amândoi ,) până la « şi Într'una
35 ofta. Vezînd aceasta ,), e tăiată de Caragiale cu cerneală roşie, apoi scris pe
margine tot de el, cu creion roşu: Bun, subliniat de trei ori. Tot aici, pe mar­
gine, sunt scrise cuvintele: « După ce se plirnbaseră ei de mici sub bună pază,
cînd au trecut de douăzeci şi unu de ani '>, şi raportate cu o linie roşie, tot de
el, la cele ce urmează.
'l() 7) O noapte întreagă; tăiat de Caragiale.
") Pe deasupra cu creionul negru: la hotarul [OI'.
") Era cam schilod, cu creionul negru.
10) Că! un mal; tăiat de Caragiale.
11) Ultimele trei cuvinte tăiate eu creionul �i Înlocuite CII s-oinică.
45 12) Vioaie şi de, eu creionul negru.
13) Ultimele patru cuvinte tăiate de Caragiale.
It) Sic!
1") Var .. (1 [Ajungînd acolo].
'6) Sic!
:>0 H) Şi fără mult înconjur.
30
[440]
440
5
10
15
20
25
30
35
40
45
NUVELE ŞI SCJ-ll'j'E
Toată bucala aceasta tăiată cu cerneală roşie, apoi restituită cu BUN pe
margine cu creion negru, de mâna lui Caragiale). Anularea 7' restituirea ace­
loraşi bucăţi, nehotărîrea între deosebite cuvinte sau membre de propoziţie,
lipsa de punctuaţie în unele locuri, arată caracterul de scbiţă al acestei părţi din
text.-Ultimele Ioi (33-35), cu digresiunea critică, sunt aproape fără ştersături.
- In dreptul povestirii visului Floarei (în volumul acesta, pag'. 298), notat în
manuscris cu creionul, de mîna lui Caragiale: « NIAI DEZVOLTAT CE FACE
PUSNICUL. Palatul se derimă (năruie) asupra lor».
Manuscrisul b 1 dă, cum s'a spus mai sus, partea dela început a povestei,
până la naşterea lui Ler, şi nu prezintă variante menţionabile; b 3 cuprinde
numai schiţe şi proiecte de prima aruncătură, în cea mai mare .parte cu totul
informe şi neutilizabile pentru clarificarea textului. Interesante, totuşi, pentru
cine urmăreşte formarea povcstei, mi s'au părut, dintre aceste foi rezleţe, ur­
mătoarele două: una, numero tată cu !J (şi avînd în frunte, scrise cu creion al­
bastru, cuvintele După moartea lui. Roşu), unde SE' descrie Întăi a întîlnire a
lui Aur (în alte locuri Len Irnperat (corespunde lui Roşu Imp erat diu redacţia
finală), eu Florica Doamna (corespunde Floarei din redacţia finală); cealaltă,
numerotată cu 21, dă. un fragment de dialog, în legătură cu acel început deo­
sebit de poveste, păstrat în b 2. Acest început, împreună cu dialogul ( b '3, fila 21)
se raportă la acea formă a povestei caro e indicată şi În însemnările dela sfîr­
şitul ultimei foi dillu 1: durerea lui Hoşu Impărut că soţia lui nu-l iubeşte în­
deajuns. Urmează aici textul din li 2, şi acel al foilor 21 şi 9 din b 3: ,
« A fost odată un împărat şi o împărăteasă care ar fi trăit foarte
hine împreună, dacă nu i-ar fi lipsit împăratului ceva, şi lipsa aceasta
care-I mîhnea foarte mult, era că nu-l iubeşte împerăteasa i 1).
Acest început se opreşte aici: urmează un rând alb, apoi al doilea început:
« A fost odată un împărat mare care se bucura de multă fericire
pe lume; era om frumos şi voinic/ sănătos şi vesel; şi om bun şi
drept; stăpînea 2) ţeri peste ţeri,' (peste mult norod) cu noroade
multe care îl blagosloveau; pentru (liniştea şi) rînduiala şi drep­
tatea (împerăţiei) stăpînirei lui; şi era viteaz că şapte resboaie
. purtase, ducîndu-se insusi în fruntea ostilor lui, si în toate biruise,
şi scăpase lume multă din robia altora' (stăpînii01: nesocotiţi şi neiu­
bitori de omenie), întinzind idându-le, aducend) pretutindeni (pe
unde întindea) sub steagul şi topuzul lui împărătesc bunătăţile
(liniştea) şi darurile dreptăţii adică belşug, hogătii şi frumuseţi ...
multe cetăţi elădise pe locuri odinioară sterpe şi paraginc, pe acolo
unde naintea lui bântuia sălbăticia fiarelor şi mai grozavă a tâl­
harilor, cu drumuri frumoase, cu poduri stătătoare de peatră le
legase unele cu altele; (pe mări şi pe talazuri, talaz uri depăruuc
pentru mii: de corăhii; şi inţlorea negoţul pînă 'ri fundurile îrnpi­
răţiei 3) şi biserici strălucite le ridicase spre mărirea lui Dumnezeu,
şi şcoli mărunte pentru luminarea norodului, şi Înalte pentru păs­
trarea şi înaintarea cunoaşterei iminumlor, faptelor, lucrurilor, tont»
") Pe deasupra adăogat: « se bucura de toate pe lume; împărăţie mare avea,
slavă multă avea, ăi (sic) biruise în trei reesboaie d,,'arîndul,).
2) Var.: imperăiea:
3) Pe marginea acestor rînduri: « Se abătuse apele din drumul lor nesocotit,
şi cuminte le pusese la slujba nevoilor lumii ,).
[441]
NOTE ŞI VAHIANTE
ale lumii, adică a tuturor minunilorş dumnezeeşti ... 1). O grădină
fără margini era toată împărăţia, a cărei pace şi linişte, nimeni
din afară n'ar fi Îndrăsnit şi nimeni dinăuntru nu s'ar fi îndurat
s'o turbure; şi era pentru toate astea slăvit de noroade peste no-
5 roade, care se 'nchinau după Dumnezeul lor din cer fieşte care,
la el ::; tăpînit.orul şi binefăcătorul lor pre pămînt. Şi pe lângă atâta
slavă mai avea şi altă mulţumire: avea o' împărăteasă de o frumu­
seţe ne mai pomenită ... şi de o cinste cum rar se găseşte pe lume 2).
Şi eu toate astea tot îi mai lipsea ceva împăratului, şi lipsa asta
10 îl rodea la inimă. El îşi iubea so ţia ca ochii din eap; dar ea fiind
prea mândră, i se părea lui că nu-l iubeşte în deajuns 3). Şi la asta
a luat el aminte de cum s'a "nt.ors din resboiul întâiu, pe care nu­
mai după îndemnul ei îl purtase, şi să vezi (yedeţi) cum. Reposând
(Când murise -- a [ost rnurit�- MU1'7:nd) împăratul hetrân, tată-seu,
15 i-a (fest) lăsa t tenăl'ului de moştenire o împărăţie nici pe sfert
de mare, iar despre bogăţie nici a zecea parte, cât avea el acuma
în urma atâtor isprăvi.: (Tenărul moştenitor impărn: s'a dus să se
arate la Curtea f m.peratului vecin, prietenul tatălui seu �-, s'a căsă­
torit '-- s'a gândit să se căsătorească cu fata imperatului vecinş. Moş-
20 tenindtronul s'a căsătorit cu o Domniţă frumoasă, pe care de copil
o plăcea foarte mult (ea avea un frate, care trebuia să moştenească
tronul tătîni-seu). Şi avea tenărul de ce s'o placă între toate fiindcă
era cea mai mândră dintre toate fetele de 'rnperat de pe vremurile
acelea. N'a trecut nici un an şi a murit şi tatăl împărătesei, Iăsîn-
25 du-i stăpînirea unui fecior al seu (în mînile unui fecior ... ).
In josul paginei, o schiţă genealogică: (Roşu) Negru - Verde, e
Hoşu - (Negru) Aur - (Prîslea) LeI' iubitul; Hoşu Imperat.­
LeI' Imperat. Verde 'mperat Prîslea Imperat.i ->
- b 3,21: « Pot voi ei cât pot. Dar dacă nu vreau eu (Auzi Ii-ta:
30 Şi Prea Măria Ta ştie). Şi a "nceput să se plimbe de colo pînă colo, '
ea o leoaică mâniată 4) şi deodată s'a oprit şi a adăogat: Şi prea
Măria Ta ştii; că eu când vreau, vreau, şi când nu vreau, nu vreau. ­
Ştiu, cum să nu ştiu, a respuns el, tocmai eu să lluştiu?.. De­
cât ... - Decât. .. ce? - Decât ... ce se (sic) faci cu copiii: nu
35 orice tenăr se (jinduieşle) lasă a duce jindul (de) bunăt.ătilor dra­
gostei pentru hatîrul trebilor împerăţiei . .. cum le-am dus eu. ­
Cum adică le-ai dus (purtat) Prea Măria Ta? - Da! fiindcă eu în
toată viaţa mea am fost am tot dus jindul dragostei; Prea Măria
Ta (nu te ai gîndit decît la) ai avut numai grija împărăţiei. - Dacam
40 fost împărăteasă? (Cine-şi pune coroana pe cap bărbat OI' femeie).
Cine-s] pune coroana pe cap să ştie că i-a dat toată inima şi n'o
simte apăsendu-i pe]
---,----�
1) Pe margine: « producţia tuturor zonelor. - Terenul de toate ? »,
") Şi mârulră. Un lucru insă-i mai lipsea im.peratului ; anulat.
45 3) Irrtercalat : dar nu 'ndrăsnea să i se plângă de asta, ca să n'o supere.
4) Şi-numai decât a, trimis să-i aducă pe flăcăi inaintea ei, şi dacă au venit, le-a
zis cu asprime: Tu LeI' ai să pleci numa - li nulat.
30*
[442]
NUVELE ŞI SCHI']'E
- b 3,9: « ••• Tenărul împărat cum a dat cu ochii de FlorĂea
doamna a rernas încremenit; fără a zice o vorbă şi-a scos coiful
din eap şi plecîndu-se pănă la pământ a sărutat mâna tinerei
doamne 1).
5
10
15
20 .
25
30
35
40
TRADUCERI
Pag. 303: RĂZBUNARE, de Carmen Sylva. - Veltra, I (189!.), N-li, pag.
54; reprodus în Schiţe (Traduceri şi Originale), Iaşi, 1897 (ed. Şaraga), pag.
3-39. -,Ediţia de faţă dă textul ed. Şaraga , mai jos, deosebirile din Vatra.
Subtitlu: Traducere liberă de 1. L. Carageale.
- 303,4: Oltul curge şi urlă ... - 303,11: tainicul călător ... --
303,14: de maldăr cosit se amestecă cu mirosul atîtor şi atîtor flori
sălbatice ... - 304,4: O mugitură groaznică se pierde ... - 304,19:
de lemn rezemată lîngă zid -- 305,5: cad până în genunchi. .. -
308,6: bine că I-a fost lovit când yezu o rană ... - a08,8: Pîrvu
căzu în genunchi şi începu -- 308,9: Puţin stele ... - 308,10:
Luă voiniceşte... şi-I duse - 310,7; oamenilor pentru crunta
suferinţă. - 315,27: fata îşi spală la fîntînă ... - 316,31: ori mai
bine să fie moartă. - 318,34: oglindă în care se văzuse aşa de schim­
bată ... - 319,20: Sanda î'l smucea pe copil uneori din braţe şi'l
împingea ... --319,32: nevasta şi copilul. Eu cată să me duc. Mai
bine pentru voi ... - 321,38: când I-(!i încurca tu bine de tot ... -
Originalul german a apărut întăiu în R�che urui arulere Novellen, von Dito
und Idem (Carmen Sylva und Mite Kremnitz], Bonn, 1.888, Emil Strauss,
Vezi Georges Bengesco, Cormen. Sylva. Bibliographie et Extraits de ses oeuvres.
Bruxelles 1904, pag. 64, N-I 24. Traducere franceză, mai întăiu în Revue des
Deux Mondes, 15 Aprilie 1892; apoi în: Carmen Sylva, Trois noucelles, tra­
duites de I'aliemand pal' Leo Bachelin et Jules Brun, Evreux, 1892, pag. 1-80
(Bengesco, pag. 139, N-l 10). Lui Bengescu i-a scăpat din vedere traducerea
lui Caragiale. La Început, chiar În textul francez, sunt pasagii care lipsesc în
originalul german: (' Un voleur de betail sans doute » (pag. 2) -- « Maintenant
l'homme est arrive au seuil de sa chaumiere ,) (pag. 3); ambele sunt traduse
de Caragiale, ceia ce arată că avea sub ochi textul francez.-- Caragiale suprimă
sau scurtează pitorescul romantic al originalului. De exemplu: povestea cu
Vlad-Ţ'epeş, cetită de şcolăriţă, are, în original 29 rînduri, la Caragiale 3. Tot
astfel e redusă descrierea femeilor strînse în jurul vacii lui Pîrvu. Suprimată
povestirea Sandei cu hoţii. Două pagini de dialog Între Sanda şi Anca, incluziv
o doină, reduse la 7 rînduri. Două pagini şi jumătate, dialog Între Anca şi popa,
prefăcute în 1.0 rînduri. Suprimate pag.47-48 (trad. franc.), unde e vorba de
gelozia lui Dragomir, şi pag. 61,- 6!� (trad frane.), alt dialog Între Sanda şi
Anca, cu temerile Ancăi despre soarta bărbatului ei. Suprimat dialogul Între
1) Var.: Cum au dat cu ochii unul de altul, Florica Doamua a zis aşa ca de
mirare A! şi atât. Iar LeI' [în însemnările de pe margine: (' Aur Impărat l)] nici
atât măcar n'a putut zice; a stat o clipă încremenit apoi şi-a scos doar coiful
din cap, cum trebue să facă orice împerat cât de mândru când se'[închină la
45 Prea Curata, şi plecându-se adânc i-a luat mâna şi cu sfinţenie multă i-a să­
rutat-o [(, cum sărută un bun credincios sfânta icoană cu evlavie de două ori l;;
(mUlal.]
[443]
NO'fE ŞI VARIANTE_
443
5
lO
15
20
25
30
35
40
45
50
Sanda şi vecină (pag. 67, trad. franc.), şi dialogul sentimental între Pîrvu şi
Sanda (pag. 69, trad. franc.). Dialogul final între Sanda şi Dragomir, redus
de Caragiale la: « Mergi de te spală - spală-te! ». Mizeria şi nebunia Sandei,
două pagini în original (pag. 76 -78 trad. franc.) redus de Caragiale la trei
sferturi de pagină. - Despre supărarea pe care nuvela reginei Elisabeta (şi,
pe cit îmi amintesc, şi traducerea lui Caragiale întrucîtva), a produs-o în cer­
curile extrem naţionaliste, vezi broşura: « Carrnen Sylva-Neagoe Basarab şi
Meşterul Manol�Carmen Sylva şi Românii - de • *. - Studii publicate În
Voinţa Naţională, Februarie 189'1, şi Aprilie-Mai 1892. - Bucureşti 1892.
Tipografia Voinţa Naţională; paz. 1 - IV şi 42 - 44. Autorul ei este Delavrancea
(v. şi Adamescu, Contribuiiuni la bibliografia românească, sub Delaorancea},
Pag. 329: BROASCA MINUNATĂ. - Vatra, 1, 1894, N-I 9, pag. 275;
reprodus în Schiţe (1897, ed. Şaraga), pag. {,0-l.8, apoi în Reminiscenţe (1915),
pag. 218 - 228, păstrînd şi greşelile de tipar ale ed. Şaraga: « şi-] trec uşor
Înainte» (pag. 220; Şaraga, pag. 42), în loc de: « şi-i trec ... ,)- « J akskon. »
(pag. 221, stricat din Jaksohn, el însuşigreşit, al ed. Şaraga, pag. 43), în loc
de ./a11'80n -- « cum îi merge bolnavii ,) (pag. 220, Şaraga, pag. 41), în loc de « hol­
navei ». -- Textul ediţiei de faţă reproduce pe acel al ed. Şaraga, după un exem­
plar corectat de Caragiale însuşi. Urmează aici deosebirile din Vatra:
-- 329,24: în sfîrşit... Era un om foarte ciudat ... - 330,35 :
să şterpelească poate ... --- 331,19: fără putere. Deodată re-
mase 'n. mirare, apoi căzu în descurajare - 331,25: şi numai decât
căzu ca o piatră ... - 332,15: să sară pe un loc şes ... - 332,1 7 :
să sară Daniil pe un loc 'les ... - 332,29: vre-o păsărică, vr'un că­
năraş ... - 334,12: cu palma pe frunte.-
Pag. 335 şi urm, Pentru cele două traduceri din Poe, o balercă de Amontil­
lado şi Masca, nu cunosc alt text publicat de Caragiale decât acel din Calen­
darul Dacia - în editura tipografiei Docia şi sub îngrijirea d-lui I. L. Cara­
giale. Anul I, 1898. laşi--pag. 89 şi urm. Reproduse în Reminiscenţe (1915),
pag. 196 şi urm, - Ediţia de faţă dă textul din Calendarul Dacia. Acel din Re­
miniscenţe e stricat în mai multe locuri: pag. 200, 206, 212, 213, fraze întregi
ornise. -- Imi amintesc că Masca mai fus.ese tradusă în româneşte; traduce­
rea aceasta mai veche a apărut În o revistă ilustrată, Tezaurul familiei (Bu­
cureşti, 1885, tipografia Universului), sub titlul Masca morţii roşii. Nu-mi
amintesc dacă era iscălită. Exemplarul acelei reviste păstrat în Biblioteca
Academiei Române o") necomplet; numărul cu traducerea lipseşte. - Amhele
povestiri Caragiale le traduce de pe textul lui Baudelaire. Textul francez
transpare evident în corespondenţe de felul acesta: « La Mort Rouge avait
pendant longtemps depeuple la contree. Jamais peste ne fut si fatale, si
horrible. Son avatar c'etait le sang - la rougeur et la hideur du sang= ...
niciodată mai fatală şi mai îngrozitoare ciumă. Apatarul ci era sângele - 1'0-
şala şi greţoşenia sângelui» - « Tahleau voluptueux que cette mascarade ! =
ce voluptoasă arătare a fost mascarada aceia! ». - « ironie hlasphematoire =
ironie blestemată », - Şi originalul lui Poe-Baudelaire îi pare lui Caragiale pc
unele locuri prea lung. De ex.: « Venez, dis-je avec Ierrnete, - allons-nous
en; votre sante est precieuse. Vous etes riche, respecte, adrnire, aime, vous
etes heureux, comme je le fus autrefois; vous etes un homme qui laisserait
un vide. Pour moi, ce n'est pas la meme chose. Allons-nous cu; vous vous l'en­
dl'ez malade. D' ailleurs il y a Luchesi ... ') devine la Caragiale: « - Aide, zisei
hotărît, aide de aici, să nu te 'mholnăveşti... Am pe Luchesi .. _ ,).
Pag. 3li8: FĂT-FRUMOS CU MOŢ-JN-FRUNTE.- Convorbiri critice, II,
15 Decemvric 1908, pag. 785; retipărit în Schiţe Noul (Bucureşti 1910; cd.
Adevărului), pag. 273. Deosebirile din Conv. eril. - Vezi mai sus, pag. l.il4,
1'. '<, nota.
[444]
10
15
20
30
40
45
50
NUVELE ŞI SCHIŢE
- 348,7: să nu se s puric �- 348,7: Mielul ... ----.3f)O,2: să fi
putut căpăta măcar pe sfert --- 351,2: că n'ai de ajuns. De al
de astea ... --- 355,10: şaşii straşnic de strălucioşi ... ----
Pag. 356: CURlOSUL PEDE'PSIT. - Românul (din Arad), 3 Mai l!Jit
(Anul I, N-I 96); reprodus în Reminiscenţe (1!Ji5), pag. 17"1; cuvinte şi propo­
ziţii întregi omise din evidentă neatenţie: pag. 171 notă, 176, 179, 183,188.-­
Editia noastră dă textul din Rominul. - Nuvela aceasta a mai fost tradusă,
deadreptul din spaniolă, de S. G. Vîrgolici, sub titlul: Curiosul nepriceput=»­
episod din Don Quijot de Cervantes (Partea I, cap. XXIII-V), în Convorbiri
literare, XIV, 1880�1881 (Februarie şi Martie 1881), pag. [,13, {151; republica 1;
în tipărirea din nou a tradueel'ii lui Don Quijot, în Convorbiri literare, XXII[
(1889), pag. 599, 785, !J02. -- Caragiale s'a servit, foarte probabil, de o t.ra­
dueere frauccză. Textul lui Caragiale echivalează aproximativ cu a cincea part.e ,
a originalului: drept vorbind, nu e o traducere, ci o repovestire. - Nota lui
Caragiale. -- Această povestire se găseşte în istoria prodigiosului Dan Oui xot«
de la Mancia al ilustrului Miguel Cervantes Saavedra (1547-11316). Pentru unii
povestitori din ziua de astăzi, publicarea unei aşa lucrări de artă al' putea
părea o umilitoare ironie, caşi trecerea unui meteor înflăcărat, prin înalt,
pe d'asupra U110r focuri de artificii. Altora însă, mai puţin susceptibili, le
poate fi de mare folos, luminându-le un moment aspra cale a artei literare.
-- Dăm aci povestea aceasta în traducere liberă. In privinţa formei deosebite
româneşti, traducătorul Îşi rezervă loate drepturile garantate prin legi. (1. L.
C.) », - Hândurile din urmă ale acestei Note (dela Dăm aci Încolo) nu sunt
reproduse în Reminiscenţe.
Pag. �17(): REPERTORiU DE »usu: PROPRl1. Colecţia de nume
proprii se compune din:
(1) un repertoriu cu iniţiale pe marginea foilor în ordine alfabetică; e un caet
În /,0, cu foile liniatc transversal şi împărţite În trei coloane; are scoarţe al­
hastre ; po scoarţa din frunte poartă o eticJwtă roşie pe care e tipărit cu litere
aurite cuvântul Repertoire. Pe faţa dinăuntru acopertei c lipită eticheta li­
brăriei Carol Muller din Bucureşti. Hârtia' foilor c îngălbenită, scoarţele sunt
uzate. Caetul IlU posedă uici o dată;
(II) şi (III), două fişe, din care una pare a fi o foaie ruptă dintr'un carnet
cadrilat, cealaltă e un colţ de hârtie ordinară;
(IV), o mică placă de marmură, pe care o avea Caragiale, la Berlin, totdeauna
pe masa de lucru, pentru însemnări curente. Numele proprii sunt notate la
întâmplare; oidinea alfabetică i Hurguiu; Calaican, Caraoidi, etc.) e introdusă
de noi. Pe această placă se ce tese, În afară de numele proprii, tot de mâna lui
Caragiale, cuvintele: La balet nişte zîne îmbrăcate în pielea goală : iar ceva mai
jos: progres. .. dar lichele multe de ex. cumnatul Lică. Imi amintesc că despre
Lică vorbea Caragiale ca de un personaj ce avea să figureze în comedia Ti­
urcă, Sotirescii el Co, - Insemnările de pe această placă sunt, probabil, ul ti­
mele rânduri, de intenţie literară, scrise de Caragiale.
Este de observat că numai la unele nume, Caragiale notează derivatele;
la altele Înseamnă un etc. (scris uneori şi &). Ahreviaţia v. c. sau v. comp, în­
seamnă, prohabil: vezi compusele. - Trimiterea la pag. 382,18, Înseamnă oare
ca Zăvorăscu e, ea şi Verigopolu, nume de bărbat complezent;' Tw'la.re În pa ..
l'enteză, pag. 373,33. e probabil franţ.uzescul Tarlare= Infernul. V. XiI' la:t.u­
lca. - Pag. 370, r. 13 trimiterea veâ E, se l'efel'ă la pag. 37'1, r. 10 - Pag. 37l1,
r. 2/, - '27, iniţialele sunt de completat, probabil, cu Pa,c1UJ, Saâtc, Lac/te, et";
Sică, Nic(l, Lică, etc.
[445]
f
1
I
I
TABL'J\ ILUSTRAŢIILOR
1 I.L. Caragiale (Bucureşti, 1902).
II Pagina 22 din prima versiune a nuvelei Păcat (vezi pag.
41O-4JJ ale prezentului volum) ..
[446]
[447]
'TABLA DE MATERII
INTHODUCERE .
Tren de plăcere
Ultima oră
Boris Sarafoff
Reportaj .
Bacalaureat
Petiţiunc.
Cam târziu.
Mici economii
Ultima emisiune
O lacună ...
Inspecţiune
Triumful talentului
Cadou ...
Art. 214.
Diplomaţie.
Buhico ...
Căldură mare
Lună de miere
Lanţul slăbiciunilor .
Groaznica sinucidere din strada Fidelităţii
La Peleş. .
Infamie ...
O conferenţă .
Ţal! .
Mamă .
Greu de azi pe mâine, sau Unchiul şi nepotul.
Monopol. . .
O cronică de Crăciun .
Iniţiativă
Duminica Tomii .
Antologie
Pastramă trufanda
Identitate . . . .
Aşa să mor! ...
Repausul Duminical
Pagina
XI
1
9
14
23
30
34
40
45
50
54
59
68
74
78
91
95
10i
106
113
118
1.28
13i
135·
142
149
154
160
166
176
i81
186
193
199
205
210
[448]
448
TABLA DE MATEHII
Pagina
Kir Ianulea .
Calul Dracului
Abu-Hasan. -,
, Poveste i, .."
Răzbunare, de Carmen Sylva
Broasca minunată, schiţă americană de Mark Twain
Masca, după Edgar Poe. . . .
O baÎercă de Amontillado, după Edgar Poe.
\1 Făt-frumos cu moţ în frunte
Curiosul pedepsit. . . . . .
Repertoriu de nume proprii .
ADDENDA .
Păcat: 384. Gazometru: 415. Planeta: 417. O reparaţie: 418. Po­
veste de contrabandă: 420. Fără noroc: 424.
NOTE ŞI VARIANTE . .
TABLA' ILUSTRAŢIILOR ... " ..
217
244
'254
284
303
329
335
341
348
356
370
384
425
445