[1]
J 'i?vi!' =
f
DIN CARNETUL UNUI VECHIU
SUFLEOR
NENOROCIREA UNEI REGINE
r
L
5
10
15
20
25
Seara când are să joace, îşi aduce fiecare actriţă sluj­
nica, s' o aibă de ajutor la costumat - mai coasă ici, mai
prinde-mă dincoace, ori du-te de-mi adu un ceaiu, sau
cere dela cineva o ţigară, şcl,
Raluca Stavreasca luase de câteva zile o slujnicuţă aşa
de nostimă încât ardeau în foc toţi actorii, toţi maşiniştii,
larnpiştii, dulgherii şi pompierii; căci este pe semne şi
aci ca'n toate ale lumii un fel de ironie a soartei: nimeni
nu s'aprinde mai grozav ca un pompier. Când îi trebuia
Stavreaschii « madmazela », madmazela şedea la taifas ori
se sbenguia printre culise. Intr' o seară mult regretata
artistă juca pe regina într' o melodramă înfricoşată. In
actul al patrulea se făcea o revoluţie la poarta palatului.
Regina blocată în palat de valurile populare, intra în
scenă, care reprezenta o măreaţă sală de recepţie, zicea
câteva cuvinte pripite, ieşea apoi în balcon ca. să vază
ce e jos, unde urla mulţimea turbată, şi trebuia să se
întoarcă în scenă repede, palidă şi desfigurată de groază:
văzuse cum pe fiul ei iubit îl sfâşiau fiarele scăpate din
lanţurile robiei. Pentru ca efectul să fie mai puternic,
talentata tragediană îşi pregătise pudră fără roşu ca să-şi
dea pe obraz când, o ieşi pe balcon. Vine actul al patrulea;
replica se apropie. Raluca dă cutia cu pudră şi oglinjoara
în mâna madmazelei şi-i zice foarte severă:
« Madmazelo, să faci bunătate să vii după mine, să nu
te deslipeşti de aici, ai înţeles? dacă nu vrei să te scarmăn l
I
'�;.-. �"-,:",,",�------
[2]
2
NUVELE ŞI SCHIŢE
Replica a sosit. Strigăte fioroase se aud sub balconul
palatului regal. Regina se arată încruntată de spaimă în
scenă. Cum intră ea, pocneşte în tot teatrul un râs ca de
cine ştie ce comedie. Ea pune mâinile la piept, ridică
ti ochii la cer, păşeşte spre rampă şi declamă cu toată căl­
dura:
« Fiul meu! prinţul!... unde e prinţul? Dumnezeul
meu! presimţ o mare nenorocire! »
Aş! publicul râde înainte cu un hohot colosal şi se
10 porneşte s'aplaude cu mâinile, cu picioarele, cu bastoanele
- se sguduia policandrul. Regina îşi pierde cumpătul.
Intâi nu ştie ce să crează, e atât de obişnuită să captiveze
şi să stăpânească publicul cu glasul ei frumos, cu ţinuta
şi gesturile ei nobile. Apoi îi trece prin gând că este o
15 cabală, pentru care trebuie să fie recunoscătoare Mariţii
« Blondii» (Constandinească) cu care era certată la cuţite ...
Dar cheful publicului merge înainte crescând: nu e chip
să mai stea în scenă. Tremurând din toate fibrele, cu su­
fletul în prada unei sensaţii mortale, face la dreapta
20 împrejur ca să fugă ... Când se întoarce să scape de privi­
rile ameţitoare a sutelor de chipuri strâmbe de râs, de
cine dă cu ochii?.. de madmazela... Madmazela era
la spate, cu oglinjoara la subţioară, cu cutia cu pudră
într' o mână şi cu puful încărcat în alta, gata să i-l aplice:
25 intrase dela început după urma nefericitei suverane.
Inchipue-şi oricine ce furtună de râsete a fost în teatru
când a văzut lumea că şi regina a descoperit cauza miste­
rioasă a nenorocirii ei.
« Ce cauţi aici, mizerabilo?» răcneşte regina în culmea
30 încordării tragice, şi cu pumnii încleştaţi vrea să se re­
pează asupra sclavei importune. Publicul simte că-i
explicaţie la mijloc şi se opreşte ca prin farmec din râs, ca
şi cum o singură palmă năbuşise toate gurile într'o clipă.
« Nu mi-ai poruncit să viu după d-ta că mă scarmeni? ».
35 Alt potop de râsete şi de aplauze. In sfârşit, Gatineau,
regisorul, prinde de veste într'un târziu, ca totdeauna,
şi strigă lui Petrache maşinistul sa lase cortina. Peste zece
minute când s'a potolit sgomotul vesel, s'a început iar­
actul - dar dramă mai era aceea? Trecea cât trecea, se
j.
[3]
-
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR
3
stăpânea lumea câteva secunde şi iar pufnea ori cineva din
public, ori chiar un actor, şi să te ţii apoi! toată lumea ­
adică toată lumea afară de Raluca fireşte, care era în
adevăr cea mai dezolată regină.
1) După ce a scărrnănat-o pe madmazela, i-a dat a doua zi
drumul, şi s'a împăcat şi cu Blonda; căci la repetiţie, de
dimineaţă, neapărat s'a vorbit tot de comedia de cu seară,
şi din vorbă în vorbă, Blonda - ea nu fusese seara la
teatru � a zis către Dragulici:
10 1« Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice proasta
tocmai monologul, calul ei de bătaie! ».
Raluca a auzit-o, a uitat că sunt certate şi a luat-o gura
pe dinainte:
« Inchipueşte-ţi, dragă, tocmai scena pe care contam!»
15 Astfel s'a rupt ghiaţa şi cele două prime subiecte s'au
făcut iar prietene bune. Asta era într'o Luni dimineaţa:
Vineri sau Sâmbătă s'au certat iar, fiindcă Stavreasca a
pretins dela direcţie să-i dea ei într'o repriză un rol pe
care-I «crease» Blonda... Asta nu se face: fiecare cu
20 creaţiile lui!
QUIPROQUO -
25
30
35
Intr'un an cădea Crăciunul sâmbătă - sâmbăta era
ziua operii italiane. Se dedea « il Trovatore ». De pe la
cinci ceasuri galeria gemea de mitocănime foarte veselă.
Cântau tenorul Patierno, primadona Bianchi şi baritonul,
nu mai ţiu minte cum îl chema, - un nume italienesc
strajnic - Crarnpampolini, cam aşa ceva, însă un ex­
celent bariton.
- Teatrul plin şi artiştii foarte bine dispuşi. Signora Bianchi
era cam după masă, foarte aprinsă la faţă şi apilpisită ;
tenorul era în voce, iar signor Crampampolini prânzise
in compania della Bianchi, corpo di Dio!
Terzetul final din actul întâiu a mers admirabil, un
brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. « Bis! bis!»
A doua oară bucata merge şi mai cald. Cântăreţii sunt
chemaţi la rampă de două; de trei, de patru ori, câţiva
amatori furioşi încearcă să cheme pe artişti a cincea oară;
[4]
4
, -
NUVELE ŞI SCHIŢE
g :.'Jih' . ţi
5
10
15
20
25
30
de astă dată nu mai se prinde: se mai aud fără răsunet ici şi
colo câteva bătăi în palme umflate şi ostenite, şi însfârşit
un glas mitocănesc din galerie porneşte risolutto [ortissimo:
« Bravo!. .. Pascali, Matilda! Dimitriade!»
EXCES DE ZEL
La Brăila a deschis întâi caţe-chantant un grec, într' o
grădină unde ţinea şi cafenea şi birt. Grecul adusese, după
recomandaţia unui samsar, o cântăreaţă excentrică de re­
nume. La reprezentaţia de deschidere, grădina era plină de
lume - tot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari,
cu copn ...
Impresariul era în culmea fericirii, se plimba - dela masă
la masă, zâmbea şi saluta cu respect în dreapta şi în stânga.
« Diva », care nu cunoştea moravurile cast'e ale publicului
brăilean, apare pe scenă într'un costum abracadabrant;
porneşte să cânte, s'aprinde, face gesturi prea-prea şi la re­
fren: EhI allez-y, mon petit chien ... etc., îi trage un chiot
apilpisit şi nişte tifle... cu piciorul. Toată lumea scan­
dalizată; grecul se reazimă de un felinar să nu cază. Re­
frenul se repetă cu mai mult brio: lumea începe să murmure
şi să se ridice. Grecul, îngrozit, dă să se repează pe scenă,
dar nu-l ajută balamalele. Al treilea cuplet cu vârf şi
'ndesat! Lumea se scoală, şi în mijlocul protestărilor de
indignare s'aude un ţipăt sfâşietor -leşinase impresariul. ..
Fiindcă pusese capital în întreprindere şi avea contract
cu « Diva» s'o ţie măcar două luni, cu câte douăzeci şi cinci
de lei pe seară, a trebuit s' o păstreze. In toate serile însă
şedea între culise: când venea refrenul, punea mâna în
buzunarul jiletcii şi striga:
« Madama! dau ţinţi franţi şuplimentu : mai cu mo­
deştia! »
REVANŞĂ
Direcţia Teatrului o ţinea Costache Caragiale în tovă­
răşie cu Costache Mihăileanu. Iorgu Caragiale ieşise din
35 şcoala de muzică a cadeţilor - adică jumătate ieşise şi
[5]
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR
5
trei sferturi fusese dat afară, pentrucă nu 'nvăţa numea
şi se ţinea de farse toată vremea. La şcoala de muzică era
profesor un popă de regiment mus cal, fugit, se zicea, din
ţara lui, unde fusese osândit la pierderea darului. Era un
li popă rău şi ursuz. Odată scoate pe Iorgu la. teorie şi-I
întreabă în câte feluri se duce o notă ţinută j Iorgu se
gândeşte, se scarpină 'n cap şi răspunde:
« Crescendo, descrescendo şi ris .. , şi răs ... şi ris» şi nu
mai ştie.
10 - Şi răs şi ris ce? întreabă popa· răstit şi dă să-I apuce
de ureche .
. Iorgu se fereşte în lături şi răspunde:
Şi răs-popă!
Apoi i-a tras popa şi crescendo şi descrescendo şi rinţor-
·15 zando, şi l-a dat afară: şi astfel se găsea acuma luat - pe
procopseală de frate-său şi de tovarăşul acestuia, Costache
Mihăileanu. In teatru avea câmp deschis pentru instinctele
sale de farsă la cari n'a aşteptat mult ca să le dea de lucru.
Intr' o seară juca directorul Mihăileanu pe un nobil ca-
20 valer rătăcitor. După ce-l omoară vrăjmaşii într'o în­
tâlnire, fraţii de arme îl aduc pe năsălii, îl întind pe ca­
tafalc, şi amanta vine să-I plângă. Catafalcul era aşezat
lângă fundal tocmai unde venea gaura tabloului - toate
tablourile au câte o mică spărtură pe unde se vede dinapoi
25 în scenă şi 'n public. Ce-l împinge demonul pe Iorgu?
Pune un ac în vârful unei nuiele, vâră nuiaua pân spărtura
perdelii şi începe să 'mboldească pe răposatul cavaler, pe
când îl jelea atâta lume adunată cu veneraţie împrejurul
catafalcului.
110 « S'a stins sufletul cel mai generos, s'a oprit din bătăile
ei inima cea mai fidelă r» se vaită amanta dezolată.
Iorgu îi trage câteva bolduri: răposatul şopteşte:
« Ce-i asta, bre? Cine-i acolo?
- S'a pierdut floarea cavalerismului! s'a frânt spada
35 cea mai nobilă a mândrei Burgundii! » adaogă un frate de
arme.
Iorgu repetă cruda jucărie j Mihăileanu, fierbând:
« Eşti nebun? .. Cine-i ăla? .. Vrei să mă scol acum
de-aici? »
[6]
::r:an""-'JitN
. "�-'-'2'rnrG:""TI"-'12-'27E-
.-. «
·tl : ..
1
6
tO
t5
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
- Mort! mort el! Dumnezeul meu! mort!
Iorgu cu nueluşa .iar ; Mihăileanu, în culmea. scrâşnirii:
« Cine e? să-I ucid când m'oiu scula! Ah! m'a omorât
mişelul. .. t.icălosul l»,
Aş! l-a chinuit pe răposatul până s'a lăsat perdeaua ...
Se scoală 'n sfârşit Mihăileanu t.urbat, aleargă pe scenă,
află ci�e fusese « mişelul » şi-i arde lu� I?rgu cu sete câtev�
perechi de palme de-i strămută căprlOrll. După aceea mal
vine şi celălalt director Costache Caragiale, şi-i trage
altele, ca să-i puie la loc' ce-i scrântise tovarăşul. Iorgu le
mănâncă şi tace.
Vine mai târziu vremea să se joace « Don Ranudo de
Colibrados », o farsă de Kotzebue, foarte comică deşi prea
copilărească. Don Ranudo e un « grande d'Espana » ruinat,
lipit pământului, însă tot fudul, tot ţanţoş şi plin de
«morgă ». Odată se plimbă cu nobila « dona» de Colibradoe,
ligniţi amândoi de foame pân satul vasalilor lui, şi întâl­
neşte pe unul stând pe câmp la gustare. Il întreabă:
« Mă, ţărănoiule, ce faci tu acolo?
Ţăranul se închină până la pământ:
« Gustam şi eu ceva, stăpâne.
Ce gustai, mă?
Nişte brânză, Măria-Ta.
- Ce fel de brânză? ia să văz şi eu ce fel de brânză ...
Ştii, nobila mea consoartă, că mâncările bădăranilor
ăstora au câteodată gust bun, mai ales după plimbare ...
Ia să-ţi văz brânza, mocofane l v- : ».
Ţăranul le dă atunci o bucată din desaga lui, iar nobilii
trebuie să i-o smucească repede şi s'o mănânce cu mare
lăcomie. Costache Mihăileanu (don Ranudo) era foarte
greţos: te miri din ce i se apleca; de aceea, când avea să
mănânce ceva în scenă, îşi aducea bucăţica lui de acasă.
Iorgu îi zice directorului, care uitase de mult istoria cu
acul: .
- Nene Costache, dă-mi mie să joc pe ţăranul.
- Bine; ia-l.
La reprezentaţie, Mihăileanu îi dă o bucată frumoasa
de caş să-I aibă în desagă. Iorgu însă în scenă mănâncă el
caşul şi-i dă în loc un cocoloş de lumânare de seu cu fitil cu
[7]
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR
7
10
III
20
30
35
4"
tot tă.vălit în răzătură de săpun şi acoperit cu praf de
tibişir.
Cât era de flămând nobilul hidalgo, de muşcat a muş­
cat-o, .dar n'a putut-o înghiţi brânza hădăranului,
DIN CARE SE VEDE CĂ METODA CHINOROZULUI NU-I
ATÂT DE RECENTĂ PE CÂT S'AR CREDE
Iorgu se emancipase de frate-său Costache şi locuia
singur în casa unde se făceau probele, în dosul teatrului;
avea un salonaş şi o odaie de culcare. In casa aceea se
aduna regulat un cerc de ştrengari veseli tot unu şi unu,
fel de fel de tipuri. Din cercul acela a făcut parte în tine­
reţea lor o mulţime de oameni, cari mai târziu au jucat
un rol .însernnat în ţară: este destul să .citez pe cel mai
mare democrat al istoriei noastre - C. A. Rosetti. In
această amestecătură de viitori oameni iluştri şi de nulităţi,
de oameni de spirit şi de nerozi, pe cari'i aduna şi-i ţinea
la un loc numai dragostea de păcăleli, de râs şi de veselie,
se afla şi un oarecare Matache Piţirigă - cântăreţ în
dreapta la biserica Slobozia, corist la operă şi actor la
t eatrul român.
Tot într'o vreme răsărea pe orizontul artei naţionale
o nouă stea ursită să eclipseze toată pleiada... Peste
scurt timp dela apariţia ei, ajunsese obiectul unui cult
public. Tânăra stea monopolizase adoraţia eleganţilor
timpului, iar pe de altă parte Iorgu monopolizase atribu­
ţiile de preot al sectei. Unul dintre sectarii noului cult, un
tânăr boier pe atât de urât şi de zevzec, pe cât era .de
fervent, fiind şi el membru în cercul ştrengarilor, vine
odată la Iorgu şi i se mărturiseşte:
« Arnan, Iorgule dragă! sânt prăpădit, nenorocit, nu
mai pot trăi de atâtă chin: să nu mă laşi! »
Şi-i spune că i-a scris « persoanii >} multe răvăşele cu
miros de odagaciu, dar că n'a avut parte de răspuns; că
este desperat şi s'a hotărît s'o isprăvească la un fel: ori
să capete o întâlnire ca să-şi declare focul, ori să-şi ia
adio dela lume; ş'aşa îl roagă pe Iorgu, ca prieten şi băiat
de inimă, să nu-l lase şi să-i facă rost de o ocazie, pentru
[8]
care tânărul va şti să fie cu prisos recunoscător. La această
propunere destul de boerească, lorgu, care- ştia toate
biletele şi toate stăruinţele urâtului, îi răspunde:
« lţi fac rost, dar mai întâi să dai un chef ştrengarilor ».
5 Se 'nţelege că a doua seară se şi înfiinţa se cheful în
salonaşul lui lorgu. Şampanie din destul, şi toţi ştrengarii
în păr.
Ghebosul, căci era şi ghebos înamoratul, gătit, pomăduit
şi parfumat, până să nu se puie la masă era şi ameţit de
10 perspectiva fericirii, şi acum trăgea cu coada ochiului la
Iorgu aşteptând semnalul - căci fericirea îi era promisă
chiar pentru seara aceea.... Ştrengarii erau mai nebuni ca
totdeauna, iar Matache, în capul mesii, -cânta pe nas
popeşte:
15 « Adevăr, adevăr grăiesc vouă: puţin şi nu mă veţi
vedea şi iarăş puţin şi mă veţi vedea! »
Şi râsete ... şi chef 1. .. -- Tocmai când se "ncinsese bine
toiul petrecerii, lui Matache îi vine rău, se scoală dela
masă şi iese afară să ia aer. .. Era prin lanurie. Mai trece
20 _ puţin şi lorgu ridică un toast « pentru realizarea visurilor
tutulor amorezaţilor» . r : era semnalul. Deodată se şi
aude în odaiţa de alături o tuse gingaşe năbuşită:
« Ţ'ine-rnă, Născătoare! Să nu mă laşi, sfinte Pantazi l s
Iorgu deschide uşa dela mijloc, pune mâna în cocoaşa
25 ipochimenului, îi face vânt în odăiţă şi închide la loc ...
Peste câteva minute se aud ţipetele înamoratului înăuntru
şi uşa din fund bufnind, apoi se deschide uşa dela mijloc
şi s'arată Matache în neglige de jună cântând în falset ca
o maică stariţă:
30 « .•• Şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea! »
Inamoratul intrase în odăiţă, unde bătea pe fereastră
lumina îndoioasă a zăpezii de-afară şi numai decât începuse
să-şi toarne declaraţia. Matache îl mângâiase pe obraz, pe
gât, apoi, simţind că urâtul s'apropie să-I pupe, îl umflase
- 35 de păr şi de urechi şi-i demonstrase că nu era ce-şi închi­
puia. Nenorocitul a dat năvală la uşa din fund, care răs­
pundea în curte, a luat-o la fugă pân zăpadă, pe din dosul
Teatrului, şi s'a oprit tocmai la cafeneaua Fialcowski
- numa'n gheroc şi cu capul gol.
�
, JiC:L
•
"
1.
il
I
= f
ro-
NUVELE ŞI SCHIŢE
8
[9]
...-0 --
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR
9
P'atunci junimea aleasă se strângea la Fialcowski. In
cafenea era lume multă împrejurul biliardului: se juca o
partidă interesantă. Cum a intrat tânărul nostru, toată
lumea a părăsit jocul şi a 'nceput să bată din palme şi să
5 se strâmbe de răs. Tânărul a rămas încremenit câtva timp
- nu-şi putea închipui să fi transpirat aşa de repede ştirea
despre trista -i aventură - până i-a spus unul să se uite în
oglindă ...
Era peste tot obrazul negru strălucios cao cizmă de
10 paradă: Matache fusese uns pe mâini cu chinoroz.
Inamoratul nenorocit nu şi-a făcut seama singur de
disperare - chinorozul pe semne are efect răcoritor - din
potrivă a trăit şi încă bine, aşa că mai târziu a ocupat
multe funcţiuni şi dignităţi înalte, a trecut de mare om
111 politic, de mare orator şi mare literat... bine înţeles că
mai mare decât orice a fost şi a rămas până la moarte
aceea ce fusese când cu chinorozul lui Matache .
. . . Când acu câţiva ani adăogam la carnetul meu
şirurile de mai sus, tânărul păcălit trăia încă; astăzi el e·
20 mort. - Dumnezeu să-I ierte de toate versurile şi de
toată proza cu care a înavuţit tânăra noastră literatură,
de toate discursurile pe cari le-a pronunţat pe rând în cele
două Camere şi în întruniri. publice! - şi fiindcă «despre
. morţi numai bine », iată-i numele, pur şi simplu: Pantazi
25 Ghica.
LOG ICĂ STRÂNSĂ
:1"
90
35
In vremea răsboiului din urmă, pe vară, lui Iorgu Cara­
giale îi venise iar furia să joace - căci era retras din
teatru de vreo câţiva ani şi avea funcţia de comisar co­
munal la hala din piaţa Amzii. Despre « această ocupaţie
burgheză şi prozaică,. şi despre căderea lui din gloria
artistică trecută» - aşa zicea el - făcuse într'un mo­
ment de inspiraţie câteva versuri lirice cam aşa:
Dup'atâţi ani de fală,
De artă, poezie;
Mă văz vătaf la hală
Peste măcelărie;
[10]
Şi bietele bucheturi,
Ce-adese-am secerat,
In nişte zarzavaturi
Acum s'au preschimbat I
5 ,Acuma, apucat de nostalgia culiselor, Întocmise o
trupă de nespălăţi ŞI luase cu chirie locul viran de pe
Podul-Mogoşoaii în faţa stradii Umbrii, unde s'a clădit
mai târziu casele lui lenciulcscu. Pune dulgherii să-i
facă o scenă, botează localul « Grădina Basarabiei » - era
10 tocmai în toiul" retrocedării - şi începe reprezentaţiile.
Intr'o sâmbătă seara, era şi sărbătoare, juca « Adam
şi Eva ». Grădina era plină, mai ales de ovrei. lorgu, di­
rectorul, n'avea rol; se plimba de colo până colo printre
public ca să se bucure de succes. Localul cum era aşezat,
15 nu era prea potrivit pentru teatru: cu sgomotul trăsurilor
de pe Podul-Mogoşoaii, nu putea auzi publicul nimica de
pe scenă.
Era tocmai monologul Satanii. Satana se vedea dând
din mâini şi din picioare, se vedea mişcând buzele, dar
20 graiu deloc. Un ovreiu dela locul din urmă, lângă zidul
care da în pod, îl vede trecând pe directorul şi-l chiamă:
« Domnule Director! Domnule lorgu! iu n'avuz nimica;
dracul ala vorbeşte prea încet.
- Strigă-i să vorbească mai tare >), ZICe directorul şi
25 pleacă.
- Mai tare! mai tare! strigă ovreiul.
Degeaba. .. Iar:
« Domnule Director!
Ce pofteşti iar, nene?
30 - Nu m'avude.
- Apoi dacă nu te-aSJude dracul pe dumneata cum
vrei să-I aouzi dumneata pe el? »
A, rămas ovreiul deocamdată ameţit de logica sdrohi­
toare a directorului, dar pe urmă s'a desmeticit şi nu s'a
35 lăsat:
« Domnule lorgu! ...
- Iar?
- Apoi nu mi-a plătit el să m'avuză: iu am plătit să-I
avuz pe el!»
1
,
t
1
�
- ---."--��-
NUVELE ŞI SCHIŢE
10
!l
j
1
[11]
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR 11
. Văzând Iorgu că n'o scoate la căpătâiu cu ovreiul, îi
ZIce:
« Lasă, nene j nu vezi ce sgomot e afară? mai aibi şi
dumneata răbdare până la sfântul Dumitru, pân' ne-om
S muta de aici! o»�
Era pe la Sântămărie.
MOMENT DE DISTRACŢIE
Serghe răposatul era de specialitatea lui dramatică in­
trigant în melodramă şi în comedie moralist muşcător,
:tii Odată juca cu trupa lui proprie în provincie o-melodramă,
în care fabula' este cam aşa: - un mizerabil persecută de
moarte pe o pereche de tineri foarte cum se cade, buni
nevinovaţi. Il juca Serghe pe mizerabilul. Acest intrigant
face fel de fel de mişelii şi crime, şi ce e mai scandalos
15 decât orice, e că omul acesta pervers are o virtute - con­
ştiinţa ticăloşiei lui, şi spune curat cu cinism revoltător,
că el e bun de spânzurat. Victimele, pe cari era cât p'aci
să le răpună, scapă la un moment dat din mrejele lui.
El spumează şi toarnă de ciudă un monolog enorm j după
20 ce se mărturiseşte publicului de toate câte le-a făcut,
închee cu o frază de mare efect:
« A! iubiţii mei! A! naivă pereche de turturele! mă
credeţi învins?.. N'aveţi grije! nu-mi veţi scăpa! Am
să vă înfăşur în urzeala mea ca şi un păianjen infam pe
%5 două musculiţe amorezate!... Da, da! sunt infam, sunt
un păianjen infam h
Apoi râde sardonic, şi-aruncă mantaua peste umăr şi
pleacă eu paşi largi şi apăsaţi.
Serghe ţinea la monologul lui, decât nu ştia boabă din
30 rol ca de obiceiu:
« La tine mi-e nădejdea. Caimac hăet e l făgăduiesc să
fac cinste! »
Caimac era diminutivul de mângâiere al lui Maican
sufleorul.
35 •• _ Iacă a sosit în fine şi marele monolog .. , Păianj enul
infam o ia la început cu binişorul, rar şi 'ndesat. Şirurile
d'intâi merg bine... Pe urmă se porneşte mai iute;
[12]
LUPTĂ DREAPTĂ
Maican îl ţine de scurt; Serghe îi dă zor înainte, se 'nfier­
bântă, iar Maican suflă din fundul inimii. La o frază pe
'care o apucă bine, Serghe se repede 'n goana mare, strigă,
sforăie şi nu mai aude pe sufleor. Acesta, cum era foarte
5 nervos şi pripit, pierde şi el şirul, şi se'nneacă amândoi de
tot. Păianj enul desperat îşi frânge mâinile, bate din picior
şi mârâie printre dinţi:
« M'ai omorît, frate Caimac ... mersi l »
Dar acum, Maican, tot pierduse şirul, se uita din cuşca
10 lui la Serghe şi-l aştepta să se mai potolească pentru ca
să-i poată arunca un început de frază. Cum se uita el aşa,
bagă de seamă că i-a plesnit tricoul lui Serghe, şi cu cât
se sbuciumă intrigantul mai tare cu atâta se rânjeşte şi
plesnit ura. .. In vremea asta Serghe aiurit o ţinea
15 într'una:
« Dar ce e de făcut? Dumnezeul meu! ce e de făcut? »)
Deodată se opreşte să facă joc de scenă mut şi să-şi mai
tragă răsuflarea. Maican profită de ocazie şi-i şopteşte;
repede:
20 .« S'a rupt tricoul, nene Serghe, ieşi! »
Cum aude Serghe şoapta, - o aştepta de mult, - o.
prinde în sbor şi strigă cu putere:
« Dar ce-i de făcut, Dumnezeul meu? S'a rupt tricoul,
nene Serghe, ieşi!»
25 Maican a căzut de pe scaunul lui din cuşcă sub scenă şi
din căzătură a dat în friguri.
f
III
H
12
- � . � - ,., ... - ,
... -� --- ... '� ---._-_ .... �'-":'���-=--=--"';':'-:;':-=---=-='=--:"-;=''':;:-..-. .•
NUVELE ŞI SCHIŢE
Maican sufleorul era slab şi nervos peste măsură. Pa­
siunea lui, care lua proporţiile viţiului, era tutunul şi ca-
30 felele turceşti potrivite din zahar - de unde i se trăgea nu­
mele de Caimac, numele pe care un filolog neprevenit I-ar
putea lesne bănui că provine dintr'o simplă metateză:
Maican. .. Caimac. Odată pune prinsoare cu Dragulici să
bea cinsprezece cafele una după alta: a câştigat. Dra-
35 gulici le-a plătit; dan ca să nu rămâie în pagubă s'a prins
şi el că bea tot : atâtea romuri. După ce le-a băut, zice:
- Mai plăteşti un pour la dame, Caimac?
[13]
-
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR 13
- Nu se poate, răspunde Maican j" acuma e rândul ca­
felelor •.
RUŞINE
Intr'o duminică, în ziua de Crăciun, mitocănimea era
5 ca de regulă în păr la galerie. Se juca «Amicii Falsi»­
« Nos Intimes t a lui Sardou. Se făcuse pe semne abuz la
casă; se vânduseră probabil mai multe bilete decât prescrie
regulamentul: erau peste cinci sute de mitocani sus, în­
fierbântaţi ca la orice praznic: vorbeau, râdeau, se certau j
10 şedeau unul peste altul; ţipa unul strivit, ceilalţi făceau
chef - ceva nespus. Când să se ridice perdeaua, unul din
loja din dreapta a galeriei începe să strige vesel pe altul
din loja opusă:
« Niţă al Zamfirii! Niţă al Zamfirii văduvii!
15 - Uite, mă! zice Niţă către altul de lângă el; vezi, nene,
mitocanii din Tirchileşti şi de pă la Bonaparte a 'nceput şi
ei să vie la teatru. .. Oleu l i
Apoi se 'ntoarce spre cel din faţă care-l chemase:
«Mă, pârlitule, ai luat piatră'n gură când ai intrat
20 înăuntru? »
Niţă era umblat pe la teatru; probabil cel din Tirchileşti
intra pentru întâia oară în templul Taliei Române. Lumea
a 'nceput să râză j dar a trecut asta, şi s'a ridicat perdeaua.
Sgomotul din galerie nu înceta însă, aşa că nu s'auzea
25 mai nimic de pe scenă.
Tudoriţa Pătraşcu juca în « Amicii Falsi» pe băiatul
lui Marecat - un debutant pe calea viţiilor cu frumoase
promisiuni j un ştrengar de vreo şaisprezece ani, care sărută
slujnicele şi cade leşinat ţeapăn din cauza remuşcărilor ce
30 i le dă consumarea pripită a unui trabuco furat din taba­
cherea lui papa. Cu toată lipsa vreunui talent mai deosebit,
"Tu dorrţa, tânără p'atunci, frumuşică şi sveltă, făcea un
efect minunat: ştrengarul era foarte nostim în pantalonii
lui de dril alb, într'un pet-en-T air de catifea şi cu pălărie de
35 paie pusă cochet la o parte a la diable m' emporte.
Când să se isprăvească: actul întâi, Niţă al Zamfirii,
aplecat cu jumătate trupul, peste galerie afară, arată pe
Tudorita şi zice tovarăşului de lângă el:
[14]
---- - --.- .�--�--_._�
14 NUVELE ŞI SCHIŢE
« Vezi tu, vere? băiatul ăla e fată mare. .. Zău!»
Astfel actul întâi s'a sfârşit, în râs şi aplauze, cu mult
succes. Am mers să fumez cu actorii între acte.
« Ce zicea mitocanul de Tudoriţa? mă'ntrebă Dragulici.
s - Explica altuia că e fată mare.
� Auzi dumneata ce ruşine pe biata Tudoriţa, după
atâţia ani de carieră!» .
Adevărul e că biata fată plângea de ruşine.
FERICITĂ IMPROVIZAŢIE
10 Solomonescu era şi cântăreţ la Biserica « Dintr' o zi»
şi artist dramatic. Dimineaţa, după leturghie, se punea la
zacuscă, se stropea bine şi se scula dela masă tocmai
seara ca să meargă la teatru; după reprezentaţie mergea
la Vasile Băcanul, la « Garibaldi », unde cina cu Dragulici
15 până să toace de liturghie. Cu programa aceasta de viaţă,
îşi confunda adesea dimineţele cu serile şi vice-versa: la
biserică îşi dedea în petecul declamaţiei şi la teatru în al
isonului. Avea pe lângă asta păcatul că nu putea pronunţa
niciodată curat numele proprii şi neologismele.
20 Odată juca Ştefan Mihăileanu pe Olliwer Cromwell în
« Muşchetarii» lui Dumas, şi Solomonescu pe un ofiţer
de gardă în tabără. Ofiţerul intră grăbit în cortul Protecto­
rului şi strigă:
« Gen'rale! gen'rale! a sosit bastamentull »
25 Publicul pufneşte. Generalul se ridică de pe scaun In-
dignat, ca să dea o lecţie incultului:
« Mizerabile! vorbeşte frumos! uiţi că te afli în faţa
generalului Croncooel l i
Aplauze frenetice. Până târziu acu câţiva ani, nenea
30 Ştefan, decâteori îmi povestea întâmplarea, pe care o
ştiam destul de bine fiindcă fusesem de faţă, îmi zicea:
«Dacă nu-mi venea mie inspiraţia să improvizez vor­
bele alea, îmi strica dobitocul toată scena! »
EXTEMPORARE
35 In « Roza Magică» (Pied de Mouton), Solomonescu
juca pe Alguazilul. Intr' o scenă alguazilul vine, la ordinele
[15]
DIN CARNETUL UNUI VECI-IIU SUFLEOR 15
lui Don Nigaudinos, să aresteze pe logodnica acestuia
fugară cu altul. In scenă se afla neuitatul Dragulici, Cara­
giale lorgu, Solomonescu alguazilul şi perechea înamoraţilor.
Dragulici zice lui Solomonescu:
5 « Haha ! iată şi porumbiţa! Fă-ţi datoria, om al legii! »
Solomonescu începe ca la ohtoic:
« Seniorina, te somez să te intorci la casa părintească ! �
« Din inimă vorbeşte poliţaiul ăsta, seniore », zice Ca-
ragiale.
10 - Da, răspunde afară' din text Dragulici, foarte serios,
- din inimă, din inimă numai cam pe nas ca la « Biserica
Dintr' o Zi»!
UN « LA» NATURAL
Se pregătise « Jianul» pe vremea direcţiei lui Millo.
15 A doua zi era reprezentaţia, dar încă nu se hotărîse cine
să cânte doina haiducească între culise. Ghiţă Alexandrescu
cânta minunat, dar nu se putea să se-auză glasul lui,
fiindcă el juca pe eroul piesei şi cântecul trebuia să fie al
altui haiduc. .. Cine să cânte? ..
20 Mincu, care pretindea că-şi mancase vocaţia de tenor,
se oferă el. Oferta e primită. Face repetiţie, pune pe
Flechtenmacher să-i transpuie muzica pentru tenor, nu bea
toată ziua nimica, a doua zi înghite la ouă proaspete şi
cafele reci, şi seara vine la teatru legat la gât cu o basma mare.
25 In sfârşit iese între culise la vreme să-şi aştepte replica
şi acordul orchestrei. Emoţie n'avea deloc; de ce ar fi
avut? el conta sigur pe si-bemol şi aria suia numai până'n
la natural. Replica a sosit. Orchestra dă acordul şi t enorul
porneşte. Rulada introductivă merge bine, intră în
30 măsură, o bătaie, două, trei -la a patra, Dragulici, care-I
pândea la spate, îl gâdilă fără veste cu degetul - Ţaţa
Miţa, aşa îi ziceam toţi, se'nneacă: cuac!
GLUMĂ PROASTĂ
« Şamil sau Vulturul Caucazului» e o melodramă plină
35 de sentimente patriotice şi de scene grandioase. La un
moment, după o incăierare sângeroasă, Cerchejii iau la
[16]
::::s:: '
4. "
g -3
Ee
-�_ .\�..:..r::---
16 NUVELE ŞI SCHIŢE
goană pe Muscali; scena rămâne goală şi pe un vârf de
stâncă se luptă în duel un georgian cu un rus: georgianul
biruie, ia steagul, şi rusul, străpuns, cade în prăpastie.­
Mincu se propune să facă el pe rusul cu steagul:
5 « Fac eu pe Muscalul, să v'arăt eu o căzătură de tra-
gedie cum nu s'a mai văzut în Bucureşti».
Seara îşi aduce o saltea d'acasă, şi o pune între culise
la picioarele practicahilului dela spatele muntelui. Vine
scena, Mincu, rănit, scapă din mâini stindardul, se loveşte
10 la piept, se 'nvârteşte într'un picior şi sovăe, Dragulici
şedea pe vine jos între culise cu mâinile gata pe căpătâiele
saltelii: când vede că porneşte Muscalul, de sus, îi trage
salteaua!
Erau vreo doi stânjeni de unde pornise Ţaţa Miţa: din
rs norocire însă, n'a suferit tare decât la părţile moi.
OFERTĂ GRAŢIOASĂ
In « Millo Director », Ţaţa Miţa juca pe Nastasache;
Ţaţa era afumat rău de tot în seara aceea. Când vine cu
fişicul de cofeturi ca să-i ofere directorului, pe care toţi
20 în piesă îl cred director de minister, zice:
« Domnule Director, mă rog, nu poftiţi un bubon?
- Mulţumesc, amicul meu, răspunde Millo; mănâncă-I
dumneata mai bine ».
UN CREDITOR TURBAT
25 Millo rămăsese la Brăila dator unui hangiu grec 150 de
galbeni, chiria şi întreţinerea trupei două săptămâni şi
bani împrumutaţi din mână la plecare. Fusese vorba că
imediat ce s'o întoarce la Bucureşti şi va începe teatrul
să-i trimiţă înapoi banii. Aşteaptă grecul un an, doi, trei ...
30 scrie zece, cinsprezece, o sută de scrisori - nimic. In
vremea asta, se ruinează negustoruJ, ajunge mufluz şi vine
din Brăila cu vreo douăzeci de galbeni, cât îi mai rămăsese
totul cu totul din naufrajul lui. Il întâlnesc într' o dimi­
neaţa; mă ia la o parte încruntat şi mă 'ntreabă unde
35 şade Millo :
[17]
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR 17
« Sinti ruinato, domnule; am venit se me da banii domno
MiIlo, or lu'rnpusco ls
Şi 'mi arată un pistol turcesc încărcat... l-am spus
fireşte că nu ştiu unde şade dehitorul şi l-am lăsat. Seara,
5 mergând spre Fialcowsky, mă gândeam de ce n'am mers
să previn pe Millo să se păzească ori să dea de veste la po­
liţie, când, mă 'ntâlnesc iar cu grecul. Era liniştit de tot:
ZIce:
« Ştii, am gasito pe dornno ' Millo !
10 - Ei, zic, ţi-a dat?
- As! frate, saracul, ţe se me da? dacă nu imprumutam
eu cu ţinţi galbeni, n'ave ţe munca astăzi l t
INDOIT LAPSUS
MiIlo juca la Bârlad în tournee de vară, având în trupă
15 şi pe răposatul Mincu - nici nu pleca MiIlo fără Ţaţa
Miţa, - era în repertoriu. La Bârlad le mergeau afacerile
rău de tot: datori la han, la birt, cafenea, chelneri, la
toată lumea. Desperaţi, afişează pe «Jianul, Căpitan de
Haiduci» pentru reprezentaţia « de adio », cu speranţa că
20 umple sala, să plătească ceva din datorii şi să plece după
noroc în altă parte. .. Seara, teatrul aproape goL ..
MiIlo juca pe Cârc- Serdar şi Mincu pe' Ghincu - ca
de obiceiu. E o scenă unde Jianul, prins odată, scapă, şi
Cârc- Serdar întreabă pe Ghincu: «Ce ne facem, măi Ghin-
25 cuIe?» şi Ghincu răspunde: «De! ştiu şi eu, Cârc- Ser­
dare! ... » MiIlo se uita la lojile şi scaunele goale trist. Vine
scena:
- « Ce ne facem, măi Mincule? » întreabă Cârc-Serdar
distrat.
30 « De! ştiu şi eu, musiu Millo! » răspunde Ghincu.
CHESTIE PERSONALĂ
A fost un scandal nepomenit când trupa franceză de
operete mici, dela noua grădină Stavri, a cutezat să facă
pe scenă un joc de cuvinte, inocent s'ar părea, dar care
35 era să aibă urmări regretabile.
[18]
Era într'o piesă o scenă de improvizaţie, în care actorii
- neuitaţii Debeer, Roux şi M-lle Gandon, o femee aproape
genială - făceau pe întrecute jocuri de cuvinte în acţiune.
Debeer zice lui Roux:
5 « J' ai un grand oiseau dans ma ma in !
Cela n' est pas possible, răspunde Roux.
- Jet' assure.
- ???»
Debeer deschide mâna şi arată o nucă:
10 « C'est une noi» [une oie}, tu voie?
- Ah oui, răspunde Roux pipăind pe �ebeer. şi con­
siderându-I lung din cap până'n picioare; le con�tens que
« c' en est une ».
După multe alte grozăvii de aceeaş speţă, Gandon in-
15 treabă pe Debeer:
« Vois-tu la tout pres de la coulisse des naoires?
Non pas.
M ais il doit y en avoir.
Comment?
20 Puisqu' il y a la un port, un grand port de Roumanie ».
Şi Gandon aduce un porc pe scenă. .. Atunci începe un
scandal înfiorător. .. Toată lumea în picioare: « Francezii
vor să-şi râză de Români şi de România! ... Nu ne putem
lăsa insultaţi de străini în ţara noastră! ... Afară străinii 1. ..
25 Scuze numai decât ori o lecţie exemplară şcl . .. » Şi
huidueli, înjurături, fluerături şi bastoane ridicate în
sUŞ ..•
Bieţii artişti vor să se explice. .. Nu se aude nimic ...
Scandalul creşte. Insfârşit, Debeer reuşeşte să se facă
se un moment ascultat, în care timp« îşi cere ertare dacă a
supărat cumva pe onorabilul public, că gluma era inocentă,
fără cea mai mică intenţie ofensătoare, -un nenorocit joc
de cuvinte, pe care artiştii îl regretă din tot sufletul etc. ».
Sgomotul începe să se potolească puţin; când deodată
35 un telegrafist înalt şi chipos, cu nişte barbete colosale, se
repede turbat până lângă scenă şi făcând nişte gesturi
măreţe strigă pe deasupra întregului sgomot:
« Cer cuvântul! Nu se poate! Eu vreau imediat satis­
facţie personală pentru cochon de la Roumanie! »
NUVELE ŞI SCHIŢE
±
:
18
$2.
, .
[19]
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR 19
A isbucnit un râs general. .. Dacă râzi nu mai eşti ne­
căjit: reacţia s'a făcut ca prin farmec şi eminenţii artişti
au putut urma în linişte spectacolul.
BONBON
tO
t5
20
25
30
35
Intr' o vară juca pe piaţa Constantin-Vodă circul lui
Hiittemann. Pe-atunci nu se pomenea încă în capitala Bel­
giei Orientului de eaţe-chantant: altă petrecere de vară
nu era decât circul, grădina Haşca şi panoramele.
Luceafărul circului era domnişoara Henriette, fiica
directorului: frumoasă de basmu. Inaltă, subţire şi mlă­
dioasă ca o nuia de richită: talia nu-i trecea printr'un inel,
ceei drept, dar o puteai cuprinde desigur într'un covrig cu
susan; trăsuri fine; pieliţa trandafirie ; părul negru şi creţ;
ochii verzi deschis - ce raze umede aruncau acei ochi! ­
gura ca o cireaşă coaptă; dinţii mărunţi, cei de sus cu
strungăreaţă la mijloc... Alte signalmente n'are... ba
da: în bărbie o gropiţă şi când râdea alte două în obraji.
Işi închipuie oricine ce de cofeturi, ce de buchete, şi câte
bătăi în fiece seară între adoratori! Dar ceva mai mult ...
Fata avea un armăsar adevărat arăbesc favorit al ei,
tânăr de trei, patru ani, alb tot ca laptele, părul lucios
ca sideful, coama şi coada ca nişte fuioare de borangic
în unde, urechile străvezii şi rumene, nările roşii şi ochii
aprinşi ca doi cărbuni... Alte signalmente n'are... ba
da: era pintenog la trei picioare cu câte o pată neagră.
Cum era fata, era şi Bonbon - aşa îl chema.
După toate jocurile, gimnastică, sărituri prin cercuri
de hârtie şi focuri de artificii, paiaţării, ieşea şi domnişoara
Henriette călare pe Bonbon - o apariţie feerică. Era
îmbrăcată ca amazoană, un costum de catifea verde ca
smarandul, încheiat, dinainte de sus până jos şi la mâneci,
cu bumbi auri ţi mat; în cap o t ocă de aceeaş stofă cu
rochia, cu o pană albă mare, cu mănuşi şi biciuşcă tot
albe. Bonbon avea coama împletită în codiţe prinse de
panglici; căpăstrul şi frâul de şnur de mătase cu un ciucure
mare de ibrişim pe frunte, toate astea verzi, cu câte o
mărgea de aur mat la fiecare înnodătură.
[20]
g-'"2R7'Ctref"rrrţ7TIVTT7' :1.' 1 fA!' a .1 .
" ;
I
"
,1
20
5
10
15
20
25
30
35
-
NUVELE ŞI SCHIŢE
Mişcări de şcoală înaltă, pasuri în ritmul muzicii, salturi
şi complimente, " şi grindină de bucheturi , ',' In sfârşit,
domnisoara descăleca în mijlocul arenii, atârna frâul de
oblânc, scotea din aumâniere cofeturi şi le dedea lui Bonbon ;
apoi făc�a gropiţele 'n obraji şi striga cu glasul ei de şaispre­
zece arn :
« Bombon, embrasse-moi I »
Ştrengarul sforăia şi fugea făcând o sumă de cochetării.
Domnisoara se supăra:
«Qu' est-ce que c' est que cette maniere? embrasee-moi tout­
de-suite I »
, El iar făcea nebunii şi nu vrea .. , Dornnişoara scotea
batista, o punea la ochi, începea să of teze şi să plângă, ..
Atunci Bonbon se oprea din sărituri, se uita lung la ea, se
apropia încet-încet şi începea s'o' mângâie cu fruntea pe
umăr. Ea se intorcea binişor zâmbind şi el îi dădea numai
decât o guriţă:
« Ah I merci I »
Şi Bonbon pierea din arenă ca praştia.
De prisos, crez, să mai spun câte inimi nenorocise dom­
nişoara Henriett.e, Cum se arăta în arenă" intrau fiorii
morţii în sute de suflete, parcă le-ar fi lucrat o baterie elec­
trică - şi se 'nţelege că, dacă era' vorba pe baterie elec­
trică, cei mai susceptibili, cei mai buni conducători erau
telegrafiştii: strajnic pătimeau toţi, dar dintre toţi cel mai
prăpădit era T.,. aprins la culme. Deaceea ne şi zicea,
cum era glumeţ de fel:
«Nu vă daţi cu chibrituri pe lângă mine, că ia foc! »
Telegrafistul se afla foarte încărcat de electricitate",
se cam trecuse şi din băut de focul pasiunii - nu-i vorbă,
şi până nu se pomenea de domnişoara Henriette se cam
trecea el, dar acu era cu câteva grade mai sus. Avea 'un
sfanţ: îl păstrase că să-şi cumpere un bilet de amfiteatru.
Ce şi-a făcut el socoteala? - să intre în circ pe mofturi şi
să rărnâie cu sfanţul să ia tutun şi alune prăjite pentru
paiaţe - erau două paiaţe mici foarte comice şi drăguţe.
Aşa, pleacă de lângă noi fără veste, dă vreo' două târcoale
baracii şi vede în partea graj dului o spărtură în uluci,
de vreun stânjin dela pământ, pe unde aruncau rândaşii
[21]
DIN CARNETUL UNUI VECHIU SUFLEOR 21
gunoiul. Se suie pe grămada de gunoi, se vâră pân spărtură
şi sare innăuntru : caii se sperie, aleargă rândaşii, pun mâna
pe el şi trage-i de-i scăpăra electricitatea. Ii trag cât îi
trag şi-I aruncă pân spărtură afară.
<; Tot într'un timp, noi îl căutam pe după circ, - când
ce să-I vedem pe telegrafistul nostru? Stet ea pe gunoi şi
reflecta adânc. Până să-I întrebăm ce este, se scoală în
picioare şi dispare iar înnăuntru, Am auzit tăvăleală straj­
nică în graj d şi apoi ne-am pomenit cu el mototol înapoi ...
10 Il ridicăm numai decât; el începe să-şi scuture hainele
ŞI ZICC:
« Ce se socotesc adică nemţii? c' o să mă prinză ş' a treia
oară? Parcă eu sunt prost! »
Şi ne-a povestit toată istoria. .. Am mers de şi-a cum-
15 părat şi el bilet şi am intrat cu toţii. .. Om fără parte!
Domnişoara Henriette nu juca: Bonbon era indispus - îi
dedeseră să bea obosit apă rece -.- pneumonie dublă. A
trecut o săptămână şi Bonbon a murit... Peste vreo
câteva zile apoi a plecat şi circul.
20 Aveam într' o fotografie mare pe dornnişoara Henriette
. şi pe Bonbon sărutându-se, se tot ţinea telegrafistul de
mine să i-o dau şi nu vream. Intr'o seară, după multă
vreme, venind vorba despre circul Huttemann a început
T ... să plângă-era iar cam trecut-şi să mă roage să-i dau
25 1ui fotografia neuitat ei Henriette. N'am avut ce-i face ­
i-am dat-o ...
Când scriu aceste depărtate amintiri sunt gata să mă
culc. Nu mi-ar părea rău să visez pe Bonbon şi pe dom­
nişoara Henriette; asta m'ar întineri cu douăzeci şi cinci
30 de ani. .. Dar cine poate visa şi când vrea şi ce-i place? ..•
De una, mai bine - e: rău să visezi .cal alb.
[22]
--��-------------=========�=��==�========�---------���j.��!� .....
PĂCAT.
1
Un băetan voinic -- barba deabia-i mijeşte, şi sub că­
ciula de oaie părul creţ şi des... şi nişte ochi blânzi--
5şi mintos tânăr. Când a plecat de-acasă să meargă la Bu­
cureşti p'atâţia ani în şcoli, mama lui -- de-treabă femee 1-­
l-a sărutat de-atâtea ori, i-a potrivit părul, i-a netezit
căciula şi iar I-a sărutat, şi i-a zis:
e Niţă, mamă, te duci frumos şi sănătos: să-ţi ajute
to Dumnezeu şi Maica Domnului să-mi vii înapoi tot aşa 1 »
Şi cât era de cuminte bătrânica nu s'a mai putut stă­
pâni. .. a biruit-o plânsul. De multe ori a dat el să plece;
şi ea l-a ţinut să-I mai mângâie încă. Lui îi ardea să se
ducă, şi măcar că-i era dragă mama, par'că avea acum
15 necaz pe ea că'i prea întârziază plecarea. A plâns şi el,
ce-i drept, de plânsul ei, dar pe când ochii-i erau trişti,
închipuirea sbura cu bucurie pe drumul ce i se deschidea
lung şi necunoscut înainte.
Trei ani de-o neclintită monotonie. . . Aceleaşi ceasuri ...
20 aceiaşi paşi. .. trei ani întregi! Al patrulea, deşi se anun­
ţase dela început a urma aceeaşi neabătută cale, păstra
pentru mai târziu o noutate, o ciudată surprindere.
Alături cu seminarul, o casă veche boerească... Dela
ferestrele şi de pe pridvorul din spatele ei, se vedea peste
25 zid în curtea de recreaţie a şcoalii. Odată, într' o zi de săr­
bătoare, Niţă se plimba singur p'în curte cu o carte în
mână: rămăsese în şcoală să se prepare de examenele
apropiate. Era o dogmă încâlcită: el ocolea curtea repeţind
l
r
I
[23]
li
PĂCAT •..
23
pe. de rost cu cartea'nchisă 'n mână. Anevoe se putea ţine
rmnt e aşa fraze torturate . .. Deschise iar cartea ...
Trecând prin dreptul zidului, serninaristul tresări; un
ghemotoc de hârtie îl lovi pe mână şi alunecând peste
ti cartea deschisă sări cât colo înaintea lui. Niţă se opri
pe loc... Neapărat iar o glumă a vreunui camarad ...
un miez de pâine muiat în cerneală" .. sau cine ştie ce.
Se uită'mprejur .. , în curtea şcoalii nimeni... Lovi­
tura venise dinspre casele de-alături... Ridică ochii 'n
ro sus şi văzu la cea mai apropiată fereastră vecină, care era
deschisă, perdelele rnişcându-se ca şi cum ar fi fost cineva
ascuns îndărăt... Ce-o fi?
Să vedem... Seminaristul s'aplecă şi luă ghemotocul:
era ceva înfăşurat înăuntru ... Voi să-I desfacă ... O înţe-
2.5 pătură ... Un ac cu gămălie. Ce păcăleală proastă! Supă­
rat, trânti ghemotocul şi începu să şteargă degetul îm­
puns, în vârful căruia, după fiece storsătură, creştea re­
pede la loc o mărgea mare roşie.
Ghemotocul ishit cu necaz de pământ se desfăcu ...
20 Intre' cut ele lui o floare! .. ; Cu mirare şi cu mai multă
luare aminte ca'ntâia oarăj'<el ridică binişor hârtia. " In
adevăr era o garoafă - ca sângele ce ... i curgea din deget ­
ruptă de curând. '.'
Desfăcu atunei unai hine ... Ceva scris ...
25 Trupul tânăr se simţi furnicat din creştet până "n tălpi
de un fior fierbinte ... Căldura toată i se urcă la frunte ...
Ascunse în sân hârtia şi floarea, cercetă de jur împrejur
cu ochii să nu fi văzut cineva din şcoală cele petrecute, şi
fugi înăuntru fără a mai cuteza să ridice ochii la fereastra
30 . unde se mişcau perdelele.
Bolnav. .. Friguri şi bătae de inimă, încât nu se putea
ţine pe picioare. Părintele-directorul s'a convins că e rău
băiatului şi l-a trimis să se odihnească. Niţă s'a suit în
dormitor, s'a aruncat în pat, a scos din sân floarea şi hile-
35 tul ş'a cetit încă odată, iar, şi mereu:
« Eşti frumos. .. Dacă ai vrea, te-aşi iuhi mult >1 •
. . . Dacă ar vrea L ..
5*
[24]
'T' :'. ,"
'��' i
II
I
� I !
j
I
NUVELE ŞI SCHIŢE
Cine să fie? El mi e copil, e flăcău de douăzeci şi trei
de ani... Cine?.. O femee!
Bolnavul sare din pat, iese, din dormitor şi fără să mai
anunţe pe cineva, după cum cere regulamentul, iese pe
5 poartă. Pe dinaintea caselor vecine, el îşi potoleşte pasul
şi trece peste drum ca să poată apuca toată faţa da dintr'o
singură căutătură, Ferestrele dela pod sunt toate închise
şi perdelele lăsate.
El ştie că e frumos. .. Mama i-a spus-o adesea, poate
10 mai. adesea fetele din sat, dar de sigur mai mult decât
toate Fora lui Cuţiteiu, Sultana,. care nu i-a spus-o nici­
odată. .. Cu dragoste amestecată şi cu puţină mândrie
zâmbeşte el când îi vine acum în minte mama lui.
S'a înserat bine şi seminaristul tot se plimbă de colo
15 până colo pe dinaintea casei unde se află acea femee care
I-ar iubi mult .« dacă ar vrea el) ... Clopotul pentru cină
sună la şcoală. Asta-l deşteaptă; el grăbeşte şi intră.
Sunt toţi la masă; lui nu-i e foame ... Merge şi se culcă
aşezând sub pernă biletul şi garoafa, după ce iarăşi pri-
20 veşte îndelung icoana acelor vorbe, pe care de-acu nu le
mai poate uita vreodată.
Sgomotul celorlalţi băeţi venind în dormitor îl supără
foarte. La intrarea lor, el vâră iute mâna sub căpătâiu,
apucă bogăţia ascunsă şi stă nemişcat ... Unii îl întreabă
2'5 câte ceva. .. nu înţelege bine ce .... el nu suflă, prefăcân­
du-se adormit.
Aproape de miezul nopţii ... Dorm în sfârşit toţi. Niţă
se scoală încetinel şi cu cea mai mare precauţie iese;
găseşte uşa sălii pe pipăit e şi coboară în curte .... La
30 fereastră lumină. .. geamurile deschise şi perdelele lăsate.
El rămâne cu ochii pironiţi acolo, rătăcind în altă lume,
pe care o visase par'că adesea, dar nu spera s'o vază
vreodată.
Flăcăul îşi umflă pieptul, întinzându-şi braţele amor-
35 ţite de friguri, până -i trosnesc încheeturile, când perde­
lele se dau într' o parte şi o femee pune mâna pe geamuri
să le închiză.: Seminaristul înghiaţă; vrea să strige; dar
nu. poate, şi până să treacă efectul loviturii, fereastra e
închisă, perdelele lăsate la loc şi lumina stinsă.
[25]
PĂCAT ...
25
Se' apropie de ziuă, când tânărul se hotăreşte să se'n­
toarcă 'n dormitor... Se trânteşte pe brânci în pat, îşi
reazimă inima, în care simte o strânsoare nedefinită, pe
mâna dreaptă, şi pe cea stângă fruntea caldă - adoarme
5 şi doarme dus până la clopotul de gustare.
Trei nopţi de pândă. .. patru... cinci... şi tot atâtea
zile mai grele ca nopţile: ceasuri de cursuri şi de medi­
taţii. .. sgomotul camarazilor, neputinţa de a sta singur
cu închipuirea lui... şi frigurile... şi ferestrele tot în-
10 chise... şi perdelele veşnic lăsate.
Doctorul, un om de SPIrIt, când părintele-directorul i-a
prezentat pe Niţă, l-a mângâiat pe tânăr, apucându-I în
glumă de tuleele din barbă şi-a zis:
« N'are nimic, părint e ; ... să se plimbe mai des ... şi-i
15 trece »,
D " 1 fA • I
" umllllCa... n s ărşit .
Niţă a fost îndemnat de camarazi şi de părintele-direc­
torul să iasă la plimbare; el a preferit să stea la şcoală ca să se
poată ajunge cu lecţiile, rămase'n urmă din pricina friguri-
20 lor ... Fireşte că superiorul a fost încântat de atâta sârguinţă.
Dejunul s'a isprăvit... Acum şcoala este iar deşartă.
Silitorul serninarist trece către curtea din fund... Dar
dacă ferestrele or fi tot închise?.. Nu - şi n'apucă să
ridice ochii doritori şi vede venindu-i prin aer un nou
25 ghem, care'ntr'o clipă îi cade la picioare ... Ăsta nu mai
e prins cu un ac - e legat cu o cordeluţă roşie:
« Treci la miezul nopţii. .. Te aştept. .. O să vezi cât
te iubesc »,
Şi nici o mişcare la perdele ... nici o arătare! ...
30 -Ziua trece încet... e însă uneori atâta dulceaţă şi'n
chinul aşteptării! Dar noaptea l niciodată n'au adormit
seminariştii aşa de târziu!. .. Din norocire, mai pe urmă
-' nici o piedică.
Sare peste poartă fără sgomot şi se 'ndreaptă sigur
35 către ţinta ştiută. O femee în umbra gangului!... El se
opreşte Înecat. Ea îi şopteşte: « Vino, te aşteaptă! ... '»
Atunci. .. nu e chiar asta!
[26]
NUVELE ŞI SCHIŢE
El se lasă să-I ia de mână şi să-I ducă p'în Întu­
neric încetişor... O scară strâmtă... încă peri întune­
coase. .. iar câteva trepte. Voinicul merge machinal,
lăsându-se târît ca un copil somnoros de mâna femeei.
La fiece pas nesigur, la fiece şovăire, o oprire de un mo­
ment, o povăţuire discretă, o şoaptă de încurajare şi
înainte!
Se opresc... Femeea îl lasă de mână. .. O clipă, pă­
răsit în locui orb şi necunoscut, el e'n pierzare - o co­
loană aplecată căria i s'ar smulge propteaua de sigu­
ranţă, - aude urechile cum îi ţiuesc de tare şi simte
genunchii părăsindu-I,
Acum femeea loveşte surd cu vârful unghiilor pe o
uşe - sunt lângă o uşe - care îndată se deschide.
E lumină înăuntru � lumină albastră.,. un albastru
molcom şi leneş. , . , Femeea care l-a condus pâri întunerec
îl împinge binişor în lumină. Coloana cedând se apleacă,
cu toată greutatea trupului puternic de douăzeci şi trei '
de ani, în albastru. " şi uşa se'nchide pe dinafară.
Vorbe? .• Incap vorbe?
Cum o femee ştie alinta - cum degetele ei delicate se
înfig în muşchii încordaţi - şi gura ei rece ca ghiaţa şi
ochii ei beţi - şi puful mărunt de pe obrajii aprinşi zbâr­
lit de fiori - încovoiala lângedă a trupului - isbiturile
inimii ei de pereţii sânului - şi mirosul fără nume ce-i
radiază din rădăcinile părului - şi cât e de bine să te
părăseşti în stăpânirea acestor atâtea simţiri ce te 'nvă­
luesc din toate părţile ca nişte vârteje de aburi calzi satu­
raţi de esenţe adormitoare ...
Cu vorbe să le spun? .. Astea se simt şi se gândesc,
de spus nu se pot spune ... A fost o smăcinare a sufletu­
lui dulce şi dureroasă, o exaltare a simţirii îngrozitoare
şi delicioasă.
Multe nopţi asemenea şi fiecare neasemănate , .. Liba­
ţiuni sub razele lămpii albastre; toate nebuniile închi­
puite şi neînchipuite; anecdote picante .de care el avea un
repertoriu popular aşa de bogat j scene de gelozie fără
:;
10
15
20
25
35
30
26
I
t •
I
II1I
III
ii'
"
r
J
•
Il ir '1
l"
�
1
f'
(
,:r
J
i,
[27]
PĂCAT ...
27
10
15
20
.25
110
35
cuvânt şi din chiar senin; şi jocuri, şi muşcături; şi lupte
atât de inegale, pentru ea ca putere, pentru el ca farmec ...
ş'apoi, după atâta oboseală, povestirea reciprocă a celor
întâmplate mai 'nainte de a se cunoaşte.
El avea puţin de povestit... Aşa era de strâmt satul
unde trăise şi aşa de puţin însemnată viaţa lui până
când « l-a înţepat un ac cu gămălie! ... )} Şiret ţăranul­
ţinea mult la această cădere de frază; ştia el bine că, înso­
ţită de sugerea degetului înţepat şi de o privire pe sub
sprîncenele posomorîte cu bunătate, are să fie cu prisos
'răsplăt.ită.
Ea însă avea mai multe de spus, şi povestea ei era des­
tul de tristă .- Cinci ani de viaţă cu un om istovit, apoi
nebun şi paralitic; în urmă, văduvă, cu un copil bolnav
şi capiu - o fetiţă, care roade şi mănâncă lucrurile din
casă şi care trebue păzită foarte de aproape să nu dea
foc. Interese mari. o. o avere colosală... consiliu de fa­
milie .. " soacră şi cumnaţi-nişte creaturi aspre şi bru­
tale, care fac împrejuru-i o poliţie desgustătoare.
Şi aci faţă cu fraza lui de predilecţie, venea aşa de
potrivit:
« Inchipue-ţi ce sete mi-e de viaţă! ce dor mi-era de tine! »
Căldura strânsă atâta vreme în fiinţa aceea frumoasă
se revărsa acuma 'n afară cu o pornire nebiruită: a fost
pentru el scurtă, dar plină acea vreme fericită .
S'a sfârşit însă.
El a trebuit să renunţe la ea, când între ei s'a ridicat
zidul consiliului de familie. Acesta fireşte nu putea îngă­
dui o aşa rătăcire... Plângeri... revoltă - de prisos.
O ultimă sforţare din partea desperatului a fost întâmpi­
nată într'un chip deciziv.
Când seminaristul a îndrăsnit să nesocotească recoman­
daţiile imperioase ce-i fuseseră comunicate şi să calce pra­
gul, pe care altădată păşea la fericirea ce-o socotea un
drept câştigat, scump a trebuit să-şi plătească pasul impru­
dent. A fost o maltratare meritată poate, dar oricum prea
sălbatecă. Shirii însărcinaţi cu corecţiunea cutezătorului
[28]
28 NUVELE ŞI' SCHIŢE
au făcut exces de. zel: nenorocitul, luat fără veste, a fost
strivit de lovituri ... capul spart, pieptul pisat cu călcâile.
In stare de completă nesimţire, a fost aruncat în poarta
şcoalii, unde I-au găsit, a doua zi dimineaţa, oamenii de
5 serviciu mai mult mort decât viu.
Toate alergăturile şi stăruinţele părintelui-directorul ca
să facă a se descoperi şi pedepsi criminalii') care atenta­
seră aşa de crunt la viaţa elevului favorit, au trebuit să
înceteze. Bătrânul a fost chemat înaintea înaltelor feţe
10 păstoreşti, Acelea i-au adus aspre mustrări că nu-şi vede
de datorie, că nu îngrijeşte destul de serios de moralita­
tea şcolarilor, şi l-au făcut să înţeleagă că dacă voeşte să
mai rămână director, n'are să se amestece în cele ce
se 'ntâmplă afară din poarta seminarului: asta e treaba
15 ohrazelor judecătoreşti, nu a celor bisericeşti!
. Niţă a stat mult între, viaţă şi moarte; luni întregi au
trecut până să se poată într-ema. El n'a murit din asta;
dar poate că nopţile pe care mama, chemată în grabă, le-a
petrecut la căpătâiul nenorocitului, să-i fi scurtat cu mult
. 20 zilele bietei bătrâne. De atunci el a rămas cu o boală de
inimă, care i-a cauzat până la moarte multe momente ne­
plăcute ..
Dar era întremat ... El porni să caute norocul pierdut .. _
Prea târziu. .. Casele se dărâmauşi lucrarea începuse din
25 aripa unde altădată era odaia albastră .. .' Femeea murise.
Copila bolnavă era într'un institut de educaţie în străină­
tate. Consiliul de familie nu stătea cu mâinile 'n sân.
Mai întâi o resemnare sfântă, apoi puţin câte puţin,
daca 'nu uitarea, cel puţin potolirea dorului sub grămă-
30 direa anilor. Zece ani! ... Seminaristul este acuma preot ­
preotul Niţă din Dobreni - om aşezat şi foarte bine văzut
de toată obştea.
De dimineaţă oraşul de reşedinţă al judeţului e foarte
animat - târguI anual. Preotul Niţă umblă prin strada
35 mare cum se umblă la târg de colo până colo, ori încotro,
fără o ţintă hotărîtă ...
Inaintea cafenelii din centru e strânsă lume multă,
care priveşte la ceva şi râde în gura mare ... Poate un
[29]
PĂCAT ..•
29
5
10
15
20
25
30
35
animal savant, care denunţă vârsta şi viţiile spectato­
rilor: ori vre-o=paiaţă .. , ori altceva. .. Grămada de lume
sporeşte necontenit ..... ' Popa urmează după mulţime. Pe
trotuarul cafcnelii pe scaune şi'n picioare stau notabilii
oraşului - reprezentanţii judeţului în vacanţă parlamen­
tară, membrii tribunalului, funcţionari dela prefectură,
primărie, casierie, ofiţeri; de jur imprejur lumea pestriţă
de toate treptele stă în semicerc. In mijloc se petrece co­
media. Popa Niţă se vâră şi el.
Ce este? Ce face atâta sensaţie P
Un copil de vre-o opt-nouă ani, sdrenţeros şi murdar,
cu picioarele goale, îmbrăcat în haine nepotrivite - un
gheroc mare, a cărui talie îi vine până Ia glesne, în cap
un cilindru turtit - face caraghioslâcuri.
Este un mititel măscărici foarte destrăbălat - jigărit,
sfrejit şi galben, pulpele-i uscate care se văd prin sfăşii­
tura nădragilor sunt pline de jupuituri. Aşa de prăpădit,
este totuşi foarte îndrăsneţ. Fumează o ţigară lungă, se
strâmbă într'un chip straniu, păcăleşte şi'njură pe boeri
chemându-i după porecla ştiută. Incepe să cânte un cân­
ţec ruşinos jucând ciarnparalele, făcând gesturi şi mişcări
neiertate. .. Lumea face un haz nespus... O ţărancă
bătrână, care e'n rândul întâiu al spectatorilor, ruşinată
de refrenul pe care copilul i-l aruncă ei cu o intenţie dia­
bolică, îşi caută loc să scape de privirile întoarse asupră-i,
se'nchină şi zice depărtându -se :
« Cine ştie ce păcate! Să ferească Dumnezeu pe orice
copil! »
Mititelul, obosit, s'a oprit: merge să salute foarte comic
cu cilindrul lui enorm pe boeri, şi s'aşează pe un scaun
picior peste picior alături cu domnul senator-. . . Altă
ţigară. " Domnul senator îl tratează cu cafea şi rom. Alt
« amic » îl mai îmbie încă cu un păhărel , .. şi încă unul ...
Copilul se scoală şi'ncepe iar jocul. " Acu mişcările şi
gesturile sunt şi mai deşu·chiate... Cu'ncetul Însă mem­
brele pierd siguranţa şi simetria mişcărilor; cântecul e
surd, articularea inegală... Incă. o strofă!... Dar găfâ­
iala îl îneacă.:.. Cântăreţul se' opreşte un moment cleti­
nându-se, moale de mijloc: e galben ca ceara; ochii-i
[30]
30 NUVELE ŞI SCHIŢE
Popa Niţă, cu pumnii încleştaţi se sui pe trotuar şi
apostrofă, cu accentul celei mai mari indignări pe cei ce
râdeau:
« E păcat, domnilor! gândiţi-vă ! Creştini! ... Frumos 1. .•
Mare păcat! >}
Se'nţelege că lumea care s'amuzase aşa de bine n'a
găsit nicidecum la locul ei apostrofa moralistului şi i-a
plătit-o cu sarcasme groase. Popa nu-şi putea găsi liniş­
tea: el bătea nervos cu degetele pe tabla de marmură a
mesii, mormăind între dinţi fel-de-fel de exclamaţii de
indignare.
Cafegiul care ştia multe, fu gata ca să-i dea toate amă­
nuntele asupra acelui copil. De necrezut, dar adevărat ...
şi popa ascultă încremenit:
E un copil de familie bună. - O văduvă a unui boer
nebun. - Inamorată cu un băiat dela ţară, un sernina­
rist. - Insărcinată. - Ruşinea lumii. - Merge să nască la
moşie. - Moartă din facere. - Copilul e aruncat: creşte
la o ţărancă bătrână care moare ş'aceea şi el rămâne pe
drumuri - Aci în oraş e pripăşit de vreo şase luni: a
venit să cerşească şi, fiind drăcos de fel, din jucărie'n
jucărie a ajuns în halul ăsta. - O fată bolnavă, fugită
dela şcoală prin străinătăţi, ajunsă rău pe acolo; găsită
pe urmă de epitropi şi'ntoarsă în Bucureşti: aci fuge cu
un ofiţer, dela ofiţer pleacă cu altul. - Cu băiatul a vrut
să-şi facă pomană un cismar: l-a luat ucenic: aş! punga­
şului nu-i ardea de lucru - soiu rău! învăţat să ceară,
să fumeze şi să bea. Meşterul l-a bătut odată părinteşte t
crucesc stinşi în fundul capului. .. O sforţare, excitat de
îndemnul unanim al amatorilor!... Oftează adânc, dă
să ridice piciorul, se'nvârteşte'n loc si trupşurol sdrobit
atâta, se prăbuşeşte greu pe marginea trotuarului.-
5 Beat mort!
Se grămădise lume prea multă... circulaţia din obor
în oraş, era întreruptă. Poliţaiul chemă pe un vătăşel
care ridică de acolo pe micul desfrânat, ca să risipească
aglomeraţia.
I
,
I
I
. I
. I
, I
10
'1
I
li
15
I
I
I
I
� d
il
I
I
;' II
Ir l'
20
.r I :
;1
, �
25
.1 I
1 I I
II I
'1
I
{
30
ij
"
35
i,l
; �
I
I
IIi
J
1
'1.
[31]
PĂCAT ...
31
neprocopsitul a fugit, şi de atunci trăeşte aşa: spune
obrăznicii, măscări, caraghiozlâcuri, şi capătă şi el o bucă­
ţică de pâine; se'nţoleşte dela unul ş'altul de pomană, şi
doarme Dumnezeu ştie unde-l ajunge oboseala. - Isto-
5 ria asta de-altminteri tot oraşul o ştie; de-aia-l şi cheamă
« Mitu Boerul ».
Popa cu coatele pe masă, strângându-şi tâmplele'n
pumni, rămase, înecat de sudoare, cu ochii ţintiţi la o
muscă ce umbla mărunţel pe tabla de marmură albă; el
10 urmări insecta până la marginea mesii. Ce socoteală s'o
fi făcut în capul cel mic cât un bob de mac, nu se poate
spune; destul că musca stete pe loc, îşi des morţi labele
de dinapoi împleticindu-Ie una de alta, îşi netezi frumos
mustăţile cu labele de dinainte, apoi deodată se'nălţă
t5 şi pieri. Omul, deşteptat, se ridică de pe scaun şi ieşi.
Cercetări zadarnice... Nu putea găsi copilul. Toate
informaţiile vătăşeilor de noapte erau greşite: la cazarma
pompierilor, nu era ... în gangul poştii, nu ... sub şopro­
. nul primăriei asemenea; nici aici, nici acolo. Trei, patru
20 ceasuri de goană după o ştire exactă. In piaţă, vătăşelul
ştie sigur că Mitu Boerul a intrat adineaori cu mai mulţi
ofiţeri şi funcţionari la cafeneaua din colţ, unde « cântă
fetele teatru ».
A făcut o nepomenită sensaţie popa intrând cu figura
25 lui sperioasă în localul muzelor profane.
« Uite şi părintele!» a strigat procurorul cu tonul de
satisfacţie cu care se 'ntâmpină de regulă un musafir
întârziat. Iar una dintre cântăreţe, care şedea pe genun­
chii casierului la aceiaşi masă cu tânărul magistrat, a
30 adăogat:
« Blagosloveşte, taică părinte!»
Atunci s'a pornit un hohot, aplauze, tropăituri, şuiere,
răcnete: « Bravo, popa! Bis popa! » - Infernal! o mena­
j erie care arde ...
35 Succesul colosal şi spontaneu n'a afectat câtuşi de
puţin pe omul nostru: sgomotul din fundul acestui suflet
covârşea furtuna veselă de-afară. Popa a 'naintat hotărît
[32]
32 NUVELE ŞI SCHIŢE
până în mijlocul sălii, a căutat cu ochii în toate părţile
şi a plecat grăbit, de sub ploaia de râsete, de glume răută­
cioase şi de huidueli ...
Nu e nici aici ... , Dar nu se poate să se întoarcă la gazdă
::; singur... Peste putinţă. .. Inainte!... Incă un vătăşel ;
poate la sfântul Ion în curtea bisericii; doarme băiatul
uneori şi acolo, când e vremea bună ...
. . . Era în adevăr acolo ...
La spatele altarului, unde un felinar din răspântie
10 aruncă razele-i afumate, se odihnea mototolit, cu capul
pe un mormânt fără nume nici îngrădeală, un om mic ...
Tocmai acuma luă seama preotul cât umblet făcuse şi se
aşeză binişor jos să-şi potolească mişcările inimii. El întinse
cu sfială mâna spre capul băiatului: atunci simţi distinct
15 la arătătorul drept o înţepătură de ac ... Da - era aci
lângă el pe pământul gol rodul nopţilor petrecute în
lumina albastră. Copil în răsboiu cu lumea aşa de tim­
puriu, el par'că 'ntr'iloins poposise lângă altar, doar o
putea intra pe furiş sub ochiul lui Dumnezeu, care de când
20 îl împinsese la viaţă, nu se 'ndura să-i arunce odată măcar
o căutătură.
« Doamne! şopti popa plin de obidă: uite-te la el,
Doamne, uite-te şi la el!» ,
Şi apucând bine în braţe mototolul adormit, se sculă
25 puternic în picioare şi porni. Băiatul, deşteptat de zgu­
duială, mormăi somnoros o înjurătură şi adormi iarăşi
în braţele care-I strângeau, cu atâta patimă.
Pe stradele întunecate ale oraşului, omul care-şi ducea
comoara avu norocul să nu dea de nici o piedică: era
30 ceasul când şi felinarele pot, fi stinse, când şi vătăşeii
trebuesc să doarmă. Ajunse la gazdă, deşteptă vizitiul
şi pe hangiu, plăti şi plecă. A doua zi, înainte de nămiez,
erau' în Dobreni acasă.
, Preoteasa nu putea fi tocmai mulţumită de ce-i adu­
:/;) , sese bărbatul dela târg. Nu-i puţină greutate să aduci la
2 4
[33]
PĂCAT ...
33
5
10
15
20
25
30
35
o stare cuviincioasă un aşa gunoiu de copil. Tot trupul
îi era numa jupueli şi bube din pricina scărpinăturilor
şi necurăţeniei. Câte lăuturi, câte leşii şi alifii Q.U trebuit
pentru ca să ridice treptat de pe fiinţa părăsită coaja în
care o înveliseră atâţia ani de mizerie!
Copilul s'a lăsat bucuros să facă cu el ce-au vrut. Mai
greu de tămăduit decât bubele erau apucăturile şi năravu­
riie ... Până la urmă însă şi acestea au fost să fie învinse;
poveţele, blândeţea, o vorbă aspră la soroace, devotamen­
tul oamenilor buni care-I luaseră la sânul lor cald, şi mai
ales o boală îndelungată .au gonit dacă nu cu desăvârşire,
cel puţin în cea mai mare parte, şi pornirile şi deprinde­
riIe rele. Nu e peste putinţă grădinarului priceput şi răbdă­
tor să îndrepteze un copăcel fraged pornit să crească strâmb.
Când, scăpat, cu totul de vermină, l-au îmbrăcat într'o
duminică în haine nouă - mint ean cu şireturi _ de fir,
iţăraşi albi cu şnur negru de mătase şi pălărie cu pangli­
cuţă tricoloră şi i-a zis părintele: « Să le porţi sănătos,
Mitule; să creşti mare, cu minte şi noroc! >} copilul a pus
mâinile în buzunare, s'a privit serios şi 'ndelungat în
oglindă şi s'a pornit pe un râs. .. şi râzi! De râsul lui a
'nceput să râză şi femeia şi bărbatul. Dar când s'a întors
copilul cu faţa la ei şi li s'au întâlnit privirile, părintele
l-a luat în braţe, l-a sărutat de multe ori şi s'a pornit pe
un plâns. " şi plângi! ... ş'a'nceput şi copilul şi femeia.
S'au dus pe urmă la biserică. Mitu în hainele nouă a
făcut sensaţie , .. Mai ales femeile care mai. de care I-au
alintat, că era şi un copil cură ţel.
Atâta numa rău de tot: Mitu era bolnav - tusă seacă,
dureri la lingurea, nu mânca nimic şi câtu-i: ziua-l trăgea
la somn. .. Friguri?.. Deochiu?.. Lingoare? ..
Era boala câinească v • • zăcea pe prispă la soare ...
d'abia se mai târa... Doftorii, descântece, degeaba: se
gunoia, se istovea văzând cu ochii!. .. Scurtă căuta să fie
bucuria, şi cu cât omul o vedea scurtându-se, cu atât îi
creştea fioroasa închipuire că azi mâine o să se sfârşească
fericirea găsită pe neaşteptate... Iată acum se stingea
de tot lumina ce-i răsărise în cale fără veste... vopaiţa
era pe isprăvite.
[34]
.-.� .3
"'--'-
34 NUVELE ŞI SCHIŢE
Preotul aţipise despre ziuă îmbrăcat... Femeia sta
tot deşteaptă lângă bolnav, care dormea de o zi şi mai
bine. Ea puse mâna pe obrazul copilului - rece; aplecă
urechia la gura lui deschisă - nimic!
5 « Scoal' părinte! ţipă ea îngrozită ... Nu mai suflă!»
Omul sări în picioare, luă băiatul în braţe şi fugi în
curte strigând:
«( Săriţi, oameni buni! săriţi!»
Se arăta peste culmea dealului soarele .. , O mulţime de
10 bărbaţi şi mai ales de femei se strânse. Preotul pusese
copilul ţeapăn pe prispă şi-l bocea în genunchi ... O fe­
mee ţinea lumânarea. .
Dar nu-i mort încă ... Un des cântec cu apă ne'ncepu­
tă .. - Copilul pare că mişcă... Il ridică de mijloc înce-;
15 tinel ... El deschide lin ochii, răsuflă şi zice cu glas stins:
«( Mi-e foame!»
Bun doftor aerul Dobrenilor! Acea fiinţă curăţită pe
dinafară trebuia şi pe dinăuntru premenită: asta era trea­
ba lui şi a luat-o foarte binevoitor asupră-şi, A fost .dure-
20 roasă şi crudă operaţia; dar era neapărată' şi din noro-
cire a isbutit.
Băiatul scăpat cu desăvârşire, sânge proaspăt începu
să-i rumenească obrajii, aşa de veştezi mai înainte, şi să
umple ochii lui posomorîţi şi 'ntunecoşi până aci, de
25 lumină şi veselie. Fusese o luptă extremă, înfricoşată;
viaţa păşea acuma 'nainte strălucitoare şi mândră de aşa
biruinţă.
Pe când preoteasa Sultana atârna în biserica din Do­
breni o icoană frumoasă .dăruită Maicii Domnului pen-
30 trucă-i dăruise ce a fost rugat-o ea, în orăşelul de reşe­
dinţă era oarecare mişcare la cafeneaua din centru: se
aflase de urma lui Mitu Boeru.
Dispariţia lui nu putuse trece neluată'n seamă: era
o pagubă reală pentru atâţia .amatori de giumbuşuri. Nu
35 . se ştia ce să fie: fugise? . .. murise? - In sfârşit se aflase
adevărul. O notiţă publicată în gazeta locală arăta că, în
vremea bâlciului, un popă de ţară, care umblase noaptea
[35]
PĂCAT ...
35
beat pe la Cafe-Chantant, întrebase din vătăşel în vătă­
şel despre băiat... Popa de sigur îI luase.
Procurorul luă afacerea în mână şi, « cu o inteligenţă
şi un zel care-i fac adevărată onoare » descoperi că « vic-
5 tima raptului » se află la Popa Niţă din Dohrenii-de-plaiu.
Atunci tânărul magistrat, însoţit de forţa publică, a ple­
cat la cuvenita cercetare locală.
Revoltat că vrea să-i ia băiatul, preotul a făcut o elo-
cuentă apărare a cauzei sale. .
10 Un copil bântuit de foame j în prada unor porniri ruşi-
noase şi omorâtoare chiar pentru un om copt; desfrâ­
nat prin îndemnul lumii batjocoritoare, nesăţioase de pe­
treceri. .. Scăpat de aşa vitregă soartă, întors dela o atât
de rătăcită cale - dela moarte la viaţă... Dormea pe
15 pământul gol, bolnav şi îmbătat, cu trupul fript din creş­
tet până în tălpi de pecingine murdară, cu inima smintită
de ticăloşie... Ce-ar fi făcut copilul ăsta fără adăpost
nici milă, când ar fi început zloata şi gerul? - Ar fi murit
pe o grămadă de gunoiu, ca un câine hârbar fără stăpân.
20 Şi să zici c'ar fi putut înfrunta atâta vijelie înverşunată!
ce-ar fi ajuns?.. Spitalul de nebuni... Temniţa ...
Ocna!
Cuvântul oratorului câştigase aproape pe toţi asisten­
ţii ... Se vedea pe chipurile tuturor o impresie binevoi-
25 toare, Procurorul a răspuns însă scurt şi răspicat:
« Popo, nu poţi secuestra minorul! minorul trebue res­
tituit cui de drept; legea e cu el, legea protege pe minori!. ..
« Dura lex, sed lea; »,
Tonul magistral şi sever, cuvintele înalte şi demne ale
30 procurorului, neapărat că trebuiau să răstoarne impresia
ce preotul obţinuse cu elocuenţa-i sentimentală. Şi nota­
rul începu să scrie, sub dictarea omului legii, procesul­
verbal.
Era hotărît: îi lua copilul! El nu-l putea lăsa însă ...
35 Dar ... i-l ia!
Popa clipi aiurit şi văzu înainte sânge. . . Chiar pentru
o faptă sau numai pentru o demonstraţie, însuşi n'ar fi
[36]
43i!!MJ#.511i tit)" . :1,;444"
36 NUVELE· ŞI SCHIŢE
!
j n
putut-o spune - el se repezi'n odae şi luă puşca din
cuiu, când cumnatu-său Cuţiteiu, primarul, om vă-zut şi
- umblat prin multe, intră după el şi-I apucă de mână ...
Şi popa înţelese că niciodată în clipe aşa de inalte, inspi-
5 raţia nu trebue căutată la un chilometru; ea ne stă sub
nas - cine se uită departe fireşte n'o s'o vază. " Popa
puse puşca 'n cuiu - descuiă lada, scotoci în fund, şi
lăsă cu multă discreţie capacul, aşezând la loc velinţa
pe deasupra.
10 Primarul trecu iarăşi unde se scria procesul-verbal ...
Omul legii dicta:
« Dispunem dar... »
Cuţiteiu întrerupse, cerând foarte respectuos iertăciune
magistratului să-i spuie ceva ... şi ieşiră amândoi in tindă.
15 « Domnule procuror, şopti primarul cu o anume pri-
vire, popa_ este un om foarte de treabă. .. Nu-l cunoaş­
teţi .. , Poftiţi, poftiţi!»
Şi deschizând uşa, introduse foarte politicos pe junele
licenţiat în odaia unde-I aştepta nerăbdător părintele ...
20 Şi aşa ... se făcură toate bune ... Procesul-verbal nici nu
trebuia schimbat : . totul sta în încheiere. Procurorul în­
trebă pe notar:
« Unde am ajuns? »
- « Dispunem dar ... » răspunse' notarul cu toată gra-
25 vitatea.
« Nu. aşa, zise procurorul: 'dispunem însă�.
_ Şi spre mulţumirea tutulor, _ reprezentantul .minist eru­
lui public dictă:
« Dispunem însă - considerînd informaţiile cele mai
30 amănunţite, care unanim arată pe sfinţia-sa părintele
Niţă din Dobrenii-de-plaiu ca pe un om cu cele mai fru­
moase calităţi; considerând că pe de altă parte progresele
fizice şi morale realizate, sub îngrijirea sfinţi ei-sale, de
către. minorul Mitu, supranumit ,« Boerul» - dispunem a
35 rămânea sus-menţionatul minor, în completă lipsă de
ascendenţi, sub paza şi răspunderea acestui meritos şi
caritabil preot ».
Seara a fost masă mare la popa Niţă, Domnul procu­
ror a trebuit să cedeze rugăciunilor tutulor şi să-şi amâne
[37]
PĂCAT ...
37
plecarea pe a doua zi. El « s'a crezut dator » să facă la
prânz cele mai sincere şi mai călduroase laude sentimen­
telor umane ale părintelui «al cărui exemplu nU: s'ar
putea în deajuns recomanda ». - Domnul procuror vor-
5 bea mult şi frumos - era foarte vesel; diplomatul Cuţi­
teiu zâmhea cu mult înţeles făcând preotului cu ochiul,
pe când acesta ţinea între genunchi pe Mitu şi, cu gândul
pe altă lume, îi trecea încet cu mâna prin părul bălan şi
moale.
10 Unei femei ca preoteasa Sultana, aşa de bună cu un
copil sărman străin, trebuia să-i dea Dumnezeu o bucurie ­
şi i-a dat-o: în acelaşi an a avut o fetiţă ... Dar ce bucurie!
Multă bătae de cap şi trudă i-a trebuit ca s'o crească­
pentrucă era şi un copil ciudat! De mirare cum dintr'o
111 mamă atât de blajină şi supusă să nască aşa fire! ...
Avea odată un viţel; i-l scoseseră din necaz - se prăpă­
dise vaca şi rămăsese bietul fără ţâţă .. Cine-l îngrijea? ­
Ileana - să fi fost p'atunci fetică de vre-o doisprezece
ani. Cine-l hrănea? Cine se rugase cu cerul şi cu pământul
20 de mă-sa s'o lase să culce viţelul plăpând cu ea în casă? ­
Ileana. Era o dragoste ne mai pomenită. Intr'o dimineaţă
însă, ea se sculă bufnind: nu vrea să vorbească nici cu
mama nici cu tata; ei, ca părinţi, văzând-o iar în toane
rele, o ocărîră ! ea lugi în grădină. Aici s'apucă să se joace
25 ca de obiceiu cu Priian ăl mic: îl prinse să-I mângâe şi,
încleştându-şi dinţii, îl strânse tare de bot. Ori n'avea
nici el chef de joc în dimineaţa ceea, ori îl supărase prea
tare semnul ei de dragoste, animalul se smuci şi se depărtă
ţifnind. Ea îl chemă - el n'ascultă. .. Merse după el, el
30 nu vru. .. Se răsti la el - Priian fugi. .. Şi tot aşa şi iar
aşa. .. Incă pă ţânarea lui creştea potrivit cu stăruinţele
ei. Nu vrea şi pace ... Obosită, cu tot sângele 'n obraji, tre­
murând de ciudă, ea se duse, luă o bucată de mămăligă
şi o bardă şi se 'ntoarse iar ... Cum o văzu venind, Priian
35 se 'nfipse în copite şi bârligă coada... Ea se apropiă
binişor-binişor. .. cu mâna stângă întinsă, cu dreapta
ascunsă la spate, spunând prietenului ei, care o necăjise,
6
[38]
rrr"'=te�f":'F.;ftm·5T;;; t . j, ':
38 NUVELE ŞI SCHIŢE
vorbe mângâioase ... El ţinti asupră-i ochii mari şi proşti,
şi cu şi fără încredere, aruncându-i din afundul nărilor
umede duhoarea dulce de lapte... Stete nemişcat ...
Fata înaintă lin mâna. .. Priian întinse botul fraged, dar,
1) până s'apuce bucăţica, Ileana îi trase una cu sete în stu­
ful creţ din frunte; tăişul se'nîipse adânc în osul încă
necopt. Capul drăguţ al lui Priian se 'nnecă în sânge ...
S��manul se tăvăli şi începu să svâcnească grozav din
picioare.
10 Mama o văzu venind întunecată şi stropită de sânge
pe obraz, pe mâini şi piept.
-- « Ce e? » -
- Am tăiat pe Priian în fundul grădinii... Ai să-ţi
arăt! »
15 Când ajunseră, Priian se isprăvise de tot.
« Haină-haină! strigă mama... De ce?
--- Iac'aşa l ».
- A bătut-o rău; ea a răbdat - nicio vorbă, mCIO
lacrimă. - Mama însă s'a văicărat mult de mâhnire şi de
20 grIJe ...
Dar când s'a supărat pe tat'său şi i-a trântit candela
din cui şi a umblat fugară trei zile prin pădure, de nu mai
ştiau unde s'o caute?.. Dar mai târziu -" fată mare!
când, dintr'o vorbă de nimica, a înşfăcat în braţe pe
25 Stanca Radii, şi nici una nici alta s'o arunce de sus de
pe tăpşan, unde se făcea hora, de râpă? .. Au trebuit doi
flăcăi să lupte s'o scape pe Stanca ... Păcat de aşa fru­
museţe şi mândreţe de femee să fie aşa de cruntă şi dârje!
Pe biata preoteasa Sultana a chemat-o Maica Domnului
30 de vreme ... A plâns-o mult bărbatul pe blânda femee,
pe care o iubise atâta pentru sufletul ei cel bun, pentru
mila ei de sărmanul cules de pe drumuri.
Văduvul nemângâiat şi-a măritat fata curând după
moartea nevestii: nu mai era de traiu - trebuia odată.
35 căpătuită,
E un om de treabă ginerele; dar e slab de înger ..•
urît şi moale de genuchi... vorbeşte peltic... pricepe
greu. .. Bun om, cum se cade ... dar nu e ce-ar fi să fie ­
mai ales pentru astfel de femee, alt bărbat trebuia.
[39]
PĂCAT ...
39
Mitu a crescut mare ŞI VOInIC ..• Astăzi el este învăţă­
tor în Dobreni. Părintele Niţă a dorit mult să-I aibă
aproape şi a isbutit să-I permute aici de acum şase luni,
ca să-I poată însura şi aşeza.
5 II
Toate acestea trec acum prin mintea părintelui Niţă,
şi de aceea bătrânul e foatre mâhnit, Zadarnic luptă să
gonească gândurile care-I frământă, - cântecul de afară
i le încurcă şi mai tare: Ileana fata lui ,nevasta lui Matache,
ro şade în curte cu bărbia rezemată în mână şi cântă.
Ileana cântă frumos, e ştiută; dar acuma căldura cân­
tecului este deosebită; glasul ei arde. Omul, care învă­
ţase atâtea, asculta muşcându-şi buzele: el bănuia. .. nu,
înţelegea bine ce putere a ridicat aşa de înalt coardele
15 cântăretii.
O m�lodie simplă şi monotonă, - dar câte înţelesuri,
câtă pierzare de suflet, câte făgădueli fără margini şi
poftă oarbă! Fata cânta rinereţele lui. Cântecul acela îl
lua în sus, ca pe nişte aripi largi şi puternice, şi-I ducea
20 îndărăt cu treizeci de ani... Intorcându-se de-acolo 'n­
coace către clipa de faţă, număra el unul după altul exact
toate belciugele ce-i făcuseră lanţul vieţii.
Cântecul Ileanii durea prea mult; nu mai era de sufe­
rit: trebuia năbuşit, Tatăl ieşi pe prispă şi-o chemă brusc.
25 Ea tăcu şi s'apropiă.
« Ileano-Ileano! zise popa mustrător şi fulgerând-o cu
privirea. E păcat!
- Taică!
- E păcat, adăugă popa şi mai apăsat. Ruşine şi
30 păcat!» şi ieşi pripit din ogradă, fără să se uite înapoi.
El merse drept la învăţător. " Omul acesta scotea pe
Ileana din minţi ... da, el!
Aci s'a urmat o scenă foarte neplăcută: amare impu­
tări de nerecunoştinţă deoparte, de alta protestări căldu-
35 roase de nevinovăţie. Tânărul jura că n'au fost decât
peate glume umflate de gura răuvoitoare a oamenilor
O·
[40]
MHi"E' WtptffStm!i,. 4 I e
40 NUVELE ŞI SCHIŢE
li
13 H
sau mai bine a femeilor din sat, care dacă nu bârfesc, nu
trăesc. Bătrânul ţinea într'una, fără s'asculte, că un băr­
bat în toată firea nu se cuvine să se rătăcească după o
minte slabă de femee, Şi la urmă scurt: o voinţă hotărîtă
5 până la sânge a împiedica ruşinea şi păcatuL.. Numai
decât Învăţătorul trebuia să ceară permutarea în alt ju­
deţ; preotul avea mijloace să capete aprobarea imediată.
Ii dedea o sumă însemnată; îi găsea o fată bună să-I în­
soare ... il iubea ca pe un scump copil al lui ... cu mult
10 mai mult decât pe Ileana .. , Ş'asupra cuvintelor din urmă·
hătrânul simţind că-i scade energia, se grăbi să plece făr'a
mai răspunde la observaţiile tânărului, care nu se ştia
să merite această izgonire.
Preotul porni spre casă; dar deodată se opri... un
15 moment nehotărît... apoi îşi întoarse paşii - nu vrea
să vază pe Ileana... să meargă la Cuţiteiu... Nu că
d.oar avea să-i spue ceva, dar simţea nevoia să nu fie
smgur.
Primarul era acasă. Bătrânii prieteni se aşezară pe
20 pălimar... De mâncare n'avea părintele poftă; dar un
pahar de vin bun e bun oricând. . .. Cuţiteiu sC<1ase din
beciu o cană cu spumă... Primarul era foarte vesel
şi fiindcă nu-i era somn, ca de obiceiu, avea poftă de
lafuri.
25 Intre un om şi altul este adesea ca dela o stea la alta.
Arde colo un soare uriaş şi dincolo altul. Printre În­
vârtitoarea pulbere de lumi, un colos de flăcări d'abia
zăreşte pe celălalt ca o scântee ce clipeşte pierdută în
negura fără fund... Ba câţi încă nu se mai zăresc
30 deloc şi unul de altul nici măcar nu bănuesc. Adesea
tot aşa se pricep oamenii Între ei şi pot înţelege unul
altuia sufletul.
Steteau aci faţă 'n faţă cei doi bătrâni şi buni prieteni,
dar era atât de nemăsurată depărtarea dintre ei! şi acea-
35 sta reducea ·pentru Cuţiteiu la proporţii ce nici nu mai
merită socotite, spaimele părintelui. La urma urmelor, ce
lucru mare şi grozav? " E ceva să se 'ntâmple mai des
şi mai lesne?.. Ce?.. Se iubesc doi oameni tineri ...
Ei! ş'apoi?.. Lume nu e?
-
[41]
PĂCAT ...
41
5
10
15
20
25
30
35
(1 Eu ştiam dela 'nceput că o să fie 'ncurcătură, zise'
Cuţiteiu cu zâmbetul lui obişnuit... Nici că se putea
altfel. .. Intâiu numai bănuiam - acu mi-aş pune ca­
pul. .. Stăi să vezi. .. Duminecă vre-o două săptămâni,
nu ştiu ce roboteam pân grădină ... Numa ce să-i vezi:
veneau amândoi dinspre gârlă, trecea pe lângă gard încet
şi vorbea şoptit... N'am putut auzi mai nimic ...
Atâta doară mi s'a părut că zicea ea: « Nu te crez!» da
el zice: «O să vezi! » Am sărit repede din grădină şi până
s'ajungă ei pe linie, cum umblau domol şi se tot opreau
pe loc, le-am ieşit înainte la poartă. . . Se legăna alături
par'că mergea pe o apă ... Era să treacă pe lângă mine
făr' să mă vază.
« Bună dimineaţa, fină », zic; zice: « Sărut mâna, na­
şule. - Da 'ncotro? - Mergeam şi noi la biserică... Ne
am întâlnit mai colea cu neica Mitu ... » - I-am tras cu
ochiul, şi zic: « Cale bună, fină ». - El a tăcut şi s'a făcut
roşu ca ardeiul; da ea, diavoloaica, a 'nceput să .râză;
zice: � Sărut mâna, năşicule!» şi-a plecat amândoi înainte.
« M'am uitat lung după ei până a intrat în curtea bise­
ricii ... aşa mândri! ... Ei! ce să mai vorbim de geaba,
taică? Dacă aşa a făcut Dumnezeu lumea noastră ...
Am zis şi eu: aşa da, aşa-mi place şi mie! ...
. . . Ş'apoi, adică ce-ar fi - adăogă Cuţiteiu după o
scurtă tăcere - ce-ar fi să-I lase pe pârlitul de Matache şi
să ia pe Mitu?
Cât oiu trăi eu, asta nu se poate, zise Popa.
- Ce se potriveşte!... De ce?
- Că nu voiu eu! »... Şi popa înghiţi în sec şi, simţin-
du-şi gâtuI uscat, bău două pahare unul după altul. ..
ş'apoi încă unul.
- « Ei! asta-i ... Or să te 'ntrebe ei pe tine!. .. Şi
dacă-i vorba, tot mai bine să-i fie nevastă decât ţiitoare ...
Uite popa cum se miră! par'că întâia oară a văzut d'alde
astea ... Ce, mă, tu n'ai fost tânăr nici odată? Nu ţi s'a
'ntâmplat ... Iacă mie, cum mă vezi, mi s'a întâmplat ...
şi încă la mine ... a fost ca nelumea ... Acuma pociu să -ţi
spuiu ca la un duhovnic, c'a trecut de mult... Eu mă
'ndrăgisem de cumnată-mea ... »
[42]
.
.42
;s
NUVELE ŞI SCHIŢE
, 111. 2
Popa făcu o mişcare.
« Da, da, de nevasta lui frate-meu răposatulv ,. Să
murim şi eu şi ea şi mai multe nu... Satul tot ştia şi
frate-meu nimic... Bietul răposatul!... bun om, da
5 prost! Parcă-I împingea dracul să m'ajute el. Ţiu minte
odată zor-nevoe să mă duc eu la târg cu ea, că el avea
treabă la deal. .. Bucuria noastră! Mă şi suisem în căruţă
cu Smaranda, când iacătă maică-ta ... Venise s'o luăm
şi pe ea cu noi. Ce să faci? Am luat-o. .. O zi întreagă
10 n'a fost chip s'o rătăcim p'în târg ...
« Taica mă dăscălea pe-o parte, maică-ta pe alta ...
Şi unul ş'altul o păzea pe Smaranda ... Unde să te apro-
pii? - Ce mi-a dat păcatu 'n gând? Să fug cu ea 'n lume .
Cine să le fi spus ... cum o fi aflat-o 'şi p'asta ... nu ştiu .
15 ştiu numai atâta că m'a vândut alde taica - să scape de
mine şi pe mine de păcat.
- Cum?
- Iaca lesne... M'am pomenit într'o dimineaţă cu
larmă mare 'n sat, chiote, ţipete de muieri şi copii ... Ce
20 e? Ce e? Alergau aleşii cu ceauşii să prinză flăcăii la mi­
Iiţie ... N'apucasem să-mi puiu minteanul, şi numa iacă
Smaranda într'un suflet: « Fugi Costandine! după tine
umblă. .. fugi că te ia!» Odată mi-a scă părat p'in cap:
« Tii! asta hoţul de taica mi-a făcut-o!» că-mi spusese
25 cu vre-o câteva zile mai 'nainte: « Mă, Costandine, tu
ai fi bun de dorohanţ . " ce nu vrei tu să te bagi la mili­
ţie? » « Acu, zic, tot mă ia ei, în cai ... » Am apucat-o pe
Smaranda ş'am smucit-o înăuntru 'n odae ... Ţi-ai gă­
sit!. .. Nici n'am atins bine clanţa, şi iacă şi taica
30 turbat cu toporul ridicat: « Ticăloşilor, vă trăsneşte
Dumnezeu! vă crăp capul ca la nişte câini l . .. »
« Ăia intraseră în curte. .. îi dau brânci bătrânului, ­
Dumnezeu să-I odihnească! - cât colo, ies pe prispă şi
puiu mâna la brâu pe prăsele: « Mă! zic: ăl d'întâiu de-o
35 pune mâna pe mine... îi vărs ma ţele!» ş' o iau la fugă
spre pârleaz... Ei după mine. Un ceauş de dorobanţi
venea înainte mâncând pământul şi invârtea peste cap
ştreangul. .. parcă-I văz ş'acu nalt şi spătos cât o namilă ...
Dă-te! ... nu te da!. " ţine-aci! » Când să puiu piciorul
[43]
PĂCAT ...
43
peste gard, mi-a şi aruncat laţul de gât şi m'a întors
înapoi lat pe spate. M'am sbătut cât am putut. .. da'mi
luase apa. Ce să mai lupţi cu beregata strânsă 'n ştreang!
M'a legat cot la cot ... şi m'a dus ...
li - Ei, şi?
-- Ei! şi m'a dus. Cine era să mă plătească? taica? ..
M'a dus la tact şi de acolo la oraş ... Am fugit odată cu
gândul să viu să iau pe Smaranda şi să m'apuc de hoţie.
A pus mâna pe mine, m'a bătut şi m'a închis .. , Am sărit
10 intr'o noapte peste zid... A prins de veste straja, s'a
luat după mine şi m'a'mpuşcat în picior - ş'acu am
semnul. " Mi-a tras o bătae straşnică .. , Am stat închis
multă vreme până a venit să mă scape - şi cu ce chel­
tuială ! - cine te gândeşti?.. Bietul neica, frăţine-
15 meu! ...
M'am întors acasă. .. Smaranda avea doi copii ... fu­
sese bolnavă... se făcuse urîtă... Când ne-am văzut,
ne-a apucat şi pe mine şi pe ea o ruşine ...
- Pe urmă?
20 - Pe urmă m'am căsătorit ş'am trăit cum mă ştii .
Bodaproste lui bietu taica: el m'a mântuit de păcat .
că după cum eram nebun, îl făceam - îl făceam şi era
făcut, .. »
Venise popa să caute chipurile linişte la cumnatul
25 Cuţiteiu! Nu cu vin, cu otravă-I cinstise. Şi de aceea se
întorcea părintele într'un târziu cam pe două cărări, cău­
tând o inspiraţie luminoasă şi neputând apuca în min­
t ea-i turburată calea spre o hotărîre. O oboseală nespusă,
un fel de desgust mai sdrobitor decât chiar desnădejdea
30 apăsa greu pe amândoi umerii bătrâni.
Care va să zică el cerea o jertfă - ştia deaminteri şi
el asta tot aşa de bine ca şi Cuţiteiu - o jertfă care nu
se dă de bunăvoie, care trebue luată cu de-asila . .. «Cu
de-asila ! ... )} Şi omul grăbi pasul. .. Ajunse acasă, luă
35 din fundul lăzii şi vârî în sân un pachet învelit într' o­
basma, încălecă şi porni... Când răsărea soarele era
I
departe.
[44]
Drumul a fost şi scurt şi lung, lung de neastâmpăr,
scurt de gânduri. .. O să se'nvoiască prefectul?.. Un
învăţător nu poate fi luat în armată ... Cum să propue?
ce să zică? cum să înceapă? .. Dar dacă n'o isbuti? ..
5 Dacă nu s'o putea?.. Ei! numai să vrea prefectul şi
se poate ....
Prefectul eia o veche cunoştinţă - procuroraşul de odi­
nioară. Fost deputat, om bogat acuma, cu putere şi influ­
enţă nemăsurată. S'ar putea dacă ar vrea el. .. In mâna
20 omului aceluia stetea liniştea călătorului. Acesta şi-adu-
. cea aminte cât de bun fusese acela cu el. .. Da, dar acu
nu mai era tânărul vesel de p'atunci, trebuia' să fie un om
matur. " Lucrul poate că. n'o să meargă aşa de uşor ca
aldată. .
15 Şi astfel, hătându-se cu socotelile, călăreţul se trezi
înainte-i cu sclipeala turnurilor de tinichea din oraş. In că
o fugă de cal... In sfârşit!
Intră pe aceeaşi barieră pe unde acu mai bine de două­
zeci de ani ieşise ducând în căruţă comoara găsită lângă
20 altarul lui Sfântul Ion... Călăreţul ocoli cu dinadinsul
stradele principale şi piaţa, nevoind să mai vază locurile
ce fusese odinioară teatrul talentelor micului bufon.
Prefectul locuia la marginea oraşului într' o casă de jur
împrejur cu o grădină mare... La prefect era lume
25 multă... Preotul aşteptă în sală. D'abia se aşezase cu
sfială pe un colţ de scaun şi auzi deodată în o odaie de-a­
lături un sgornot grozav: ceartă, palme, buşeli, ţipete;
uşa odăii se deschise smucit, o slujnică urîtă şi lalîie, ră­
gind ca o bestie, cu nasul şi gura pline de sânge, ieşi zăpă-
30 cită; după ea numai decât, o damă mititică şi uscată, cu
capul plin de funde de hârtie, fierbând şi spumegând, cu
un cleşte de sobă în mână, şi strigând: « S'o puie la coteţ!
la coteţ!» Una după alta pieriră într'o clipă pe altă uşe.
Popa se ridică 'n picioare mai mult de frică decât de
35 respect. Până să-şi dea bine seama de ce văzuse, auzi un
hohot de râs str aşnic ş'apoi alte ţipete, de astădată jal­
nice şi sfâşietoare � o femee se chinuia par'că să-şi dea
sufletul. Uşa se deschise înapoi, şi un ungurean intră pur­
tând în braţe pe dama cu capul înfăşurat în hârtii ...
44
NUVELE ŞI SCHIŢE
,
\'
[45]
PĂCAT ...
45
Membrele-i erau înţepenite, gâtuI şi mijloeul strâmbe,
faţa ca varul, şi din ochii ei mari deschişi peste măsură, se
vedeau numai gogoşile albe. " Gemea şi scrâşnea din dinţi.
Slugoiul, ajutat de două femei, o duse în odaia ei. Peste
li un moment, el ieşi ştergându-se pe mâini - îl muşcase.
- Ce e? îndrăsni popa aiurit.
- Iacă nişte păcate! »
Şi fără multă stăruinţă, popa află cât e de rea şi de
bolnavă stăpâna casei, nevasta prefectului... O scor-
10 pie!... bate slugile până la sânge, le 'nţeapă cu ace, le
frige cu fierul de frizat roşit în spirt ... şi când osteneşte,
o apucă: râde, plânge, ţipă şi rămâne ceasuri întregi ţea­
pănă. .. Trebue frecată cu perii aspre, bătută cu nuele
subţiri şi afurnată cu nişte doftorii tari până să-şi vie
15 iar în fire.
Popa îşi făcu cruce şi se aşeză la loc s'aştepte. Tocmai
târziu, prefectul ieşi să conducă până la scară pe un boer
bătrân. Isprăvind, dete cu ochii de preot care sta umilit
în picioare. Din două vorbe cei doi vechi cunoscuţi se
20 recunoscură. Preotul zise încet:
« Aş vrea, să trăiţi, domnule prefect, să vă spui un foc
al meu. .. între patru ochi .. , dar între patru ochi ».
Fiindcă mai avea doi musafiri, prefectul pofti foarte
politicos pe popa, cu toate protestările de rigoare ale aces-
25 tuia, în salonul de-alături, şi intră în birou să expedieze
pe cei doi.
Popa trecu în salon şi se opri un moment la uşe. .. De
mult nu mai intrase în aşa apartament! de mult nu-i
mai lovise vederile aşa combinaţie de forme şi colori!
.30 Era în adevăr minunat. Salonul da în grădină, şi reflexul
copacilor, trecând prin perdeluţele de răţea, dădea şi mai
mult farmec acestui interior şi bogat şi de gust.
, Omul făcu un pas, înaintând ca un călător într' o vale
plină de încântătoare amintiri, pe care o revede deodată
35 după o îndelungată pribegire ... Uimit, privi de jur împre­
jur; dar când ajunse cu privirea în colţul unde bătea 'n
plin lumina verzuie dela trei ferestre mari, călătorul ră­
mase trăsnit . .. Un strigăt i se 'nnecă în piept: ochii lui
întâlniseră căutăturile unui portret mare ...
[46]
46
=
NUVELE ŞI SCHIŢE
s:
Era o arătare din altă lume - mai dulce, mai bună ...
fericită! Zimbea cu acelaş zimbet neuitat, în care se amesteca
multă blândeţe cu multă patimă, atâta inteligenţă lim­
pede cu atâta oarbă pornire... Bătrânul stete mult ...
5 mult înaintea ei, şi, voind parcă s'aprinză cu privirea lui
ochii nemişcaţi de sus şi să-i facă să clipească odată mă­
car, măcar odată, cletină din cap şi şopti:
« Ei!. .. să ştii tu ce e acuma pe sufletul meu!
- Poftim, părinte », zise prefectul.
10 Bătrânul tresări:
«Cine e? întrebă el, întinzând mâna spre chipul din
perete şi fără să se uite la omul ce-l trezea aşa de brusc
din vis.
- Soacră-mea ... mama nevesti-mii ... O femee neno-
15 rocită: a murit tânără, sărmana!»
Bătrânul se întoarse machinal.
« Ei! ce e? spune-ţi păsul, adăugă prefectul; poftim de
şezi ».
Popa şezu şi tă cu.
20 « Ai vreo pricină? .. vreo daraveră . .. spune ».
Popa nu zise nimic.
« Suntem singuri, n'ai nici o sfială... Nu ne-aude ni­
meni. .. Spune, zise foarte' binevoitor, deşi cu oarecare
nerăbdare prefectul. Dacă e posibil, te cunosc ce om eşti,
25 fac tot pentru sfinţia-ta ».
Bătrânul alunecă de pe scaun şi căzu mototol pe covo­
rul moale... Poliţaiul, care aştepta afară ordine, era din
norocire aci, gata la chemarea superiorului, să ajute pe
omul bolnav; l-a descheiat la gât, la sân, la hrâu . .. l-a
30 frecat cu oţet la târnple şi la inimă. .. Când îşi veni în
fire, preotul era întins în birou pe canapea ... Se încheiă
degrabă, îşi ceru iertăciune - era bolnav, bătăi de inimă
şi ameţeli - simţise cum îl ia ca p'o apă, cum i se 'ntu­
necă tot împrejur şi cum adoarme... Se ridică, salută
35 şi porni să plece.
«Bine, nu mi-ai spus nimic », zise prefectul, făcând
semn poliţaiului să iasă.
Poliţaiul ieşi foarte mulţumit de serviciul umanitar ce
realizase. .. Popa se căuta mereu în sân, la brâu, prin
t
•
[47]
PĂCAT ..•
47
buzunare, fără să spuie o vorbă... Prefectul, obosit,
ZIse:
« Ei! spune-mi odată ...
- « Am pierdut-o! » răspunse popa naiv, salută ŞI
fi ieşi grăbit.
Prefectul dete din umeri. .. Chemă pe poliţaiu . .. Poli­
ţaiul lipsea, dar trebuia să se întoarcă la moment j ple­
case în fuga mare - « uitase raportul de noapte la can­
ţilerie! »
10 Oricât era de tânără Ileana, înţelesese că taică-său citea
în sufletul ei tot aşa de bine ca'n cărţile lui dela biserică ...
Dacă-i aşa, care va să zică ştie şi el. .. Ş'apoi? .. să
ştie! Cine ce treabă are? .. Frică?.. de cine? de ce? ..
De Matache? .. tontul? .. cârpa? .. O să-I lase şi pace
15 bună: traiu cu de-asila nu se poate. - Cinste? Vorbe.-
Ruşine? .. N'are. - Da, să ştie tot satul! I-ar părea
rău să nu ştie lumea toată! ... Are să spuie chiar dânsa ...
Da, pentrucă nu mai poate ascunde focul ce-o arde; tre­
bue odată să-I dea afară... şi cântecul şi plânsul pe'n-
20 fundate nu-i mai ajung pentru asta. Are să iasă pe drum ...
nu j are să meargă la biserică, când o fi tot vileagul strâns,
o să strige'n gura mare că-i plesneşte inima de atâta
chir! mut, că fără omul ăsta înebuneşte, omoară pe cine
i-o ieşi înainte şi se strânge singură de gât cu ghiarele ca
25 o fiară nebună!
Şi cu mâinile înfipte în păr, femeea îşi legăna ca de
durere capul frumos într'o parte şi'n alta .. , De din dosul
caselor porni - aşa de târziu! - semnalul cunoscut:
fiara nebună dintr' o săritură fu de gâtuI prăzii.
30 « Ci vino odată! gemu ea. De ce mă chinueşti? Ce vrei? -
să mor? Zi tu că vrei să mor... Pe sufletul mamii din
groapă, - s'ajung să mă gunoesc la garduri până or fugi
şi câinii de mine! să-mi pice carnea putredă de pe oase!
să mi se macine oasele până la măduvă! jigăniile pămân-
35 tului să mi se'ncuibe în coşul pieptului şi'::!n ţeasta capului:
zi tu că vrei să mor. .. acuşica, acilea, mor! »
Ochii i se 'rrchiseră, obrajii şi gura îi îngheţară, şi căzu
. moale în braţele lui. Când de suflarea bărbatului femeea
[48]
---------- ;;;g;&$1 _
48
NUVELE ŞI SCHIŢE
îşi căpătă iar glasul, se puse să-i spuie cât de nedrept se
supărase el pe ea, cât de copilărească şi fără temei fusese
cearta lor şi cât suferise ea de lipsa lui.
· .. Se sbăteau de mult unul în braţele altuia, când se
5 auzi portiţa trântită: sosea părintele călare. Amândoi
rămaseră nemişcaţi. Călătorul descălică, luă şaua şi dete
drumul calului să pască ... De departe, din fundul grădinii
unde erau ei, se văzu fereastra dela odaia bătrânului
luminându-se .
10 « Să ştie el că sunt aici, zise Ileana râzând Înfundat ŞI
strângându-se ca de teamă lângă Mitu, m'ar omorî! )}
Preotul stinsese lumina şi se trântise pe pat să -şi adune
gândurile şi să facă un plan nou, altă socoteală.
Deşi obosit de atâta drum călare, de-atâtea ş'atâtea,
15 nu putea adormi... încet-Încet însă p'aci să aţipească.
Era tocmai să păşească hotarul fericit dincolo de care
gândurile scapă din ştirea noastră ca să alerge şi să-şi
ţopăie libere danţurile bizare ....
· .. El sări în sus.
20 .•. Umblă cineva p'în curte. .. O uşe se deschide şi se
'nchide în casele din faţă ale fie-sii. ,. Vorbă tainică! ...
Bătrânul ieşi repede... Nimic... S'auzea numai prin
răcoarea nopţii ronţăiala calului .. , Fusese o părere bol­
navă ... Ocoli Împrejurul caselor ... Iar nimic ... Besnă ...
25 Nici-o mişcare ...
Bătu la fereastra Ileanii ... încă odată ... mai tare ..•
tare de tot. .. Nici un răspuns ...
· .. Să spargă uşa! ... Se duse, luă toporul şi se 'ntoarse,
dar când pipăi să găsească clanta, dete cu mâna de verigă :.
30 era pusă şi 'ncuiată cu lacătul. .. Nimeni!... Cu capul.
gol, cu plet ele-i cenuşii desfăcute şi lăsate 'n voia vântu-­
lui, bătrânul ieşi pe poartă în goana mare... La şcoală
încuiat cu lacătul .. , Indărăt!... Era lumină la Ileana:
se desbrăca să se culce .. , Inapoi! ... La şcoală lumină t
35 El sui dintr'un pas cele trei trepte ale prispei şi se uită
pe fereastră: Mitu sta la masă cu capul rezemat pe mână .. ,
II
[49]
PĂCAT ...
49
Frumuseţea tânărului, privirile lui pierdute cine ştie unde,
aerul extatic care-i lumina capul încremeniră pe omul de
afară: acesta şi-acoperi ochii să nu mai vază spăimântă­
toarea icoană. O clipă stete aşa, apoi bătu hotărît în uşe,
5 intră desfigurat, se înfipse în prag şi isbucni:
« Ce ai tu cu mine? ce? om fără suflet, fără lege şi fără
Dumnezeu!. .. Nu răspunzi... ai? . .. Te-am strâns
de pe drumuri, te-am încălzit la sânul meu,' şi tu vrei
necinstea casei mele! tu vrei să mă omori pe mine? ce
10 rău ţi-am făcut eu ţie? Cu ce ţi-am greşit? Spune: să mă
căesc şi să mă ierţi!. ., Iartă-mă!... Fie-ţi milă de un
biet păcătos de bătrân... Mitule, copilul meu! ... »
Şi bătrânul cu părul despletit se târa ,în genuchi şi
lupta să-i apuce şi să-i sărute mâinile cu zoruI. ..
15 « Părinte! zise tânărul tremurând şi căutând să-şi scape
mâinile. Tu să mă ierţi pe mine .. , Iartă-mă l . .. Eu nu
uit ce-ai fost pentru mine: nu voiu să -ţi fac nici un rău,
nici o ruşine. Ea nu mai poate trăi cu bărbatu-său ...
ea dacă se desparte, eu... o iau ».
20 S'o iei tu?
Da, eu; nu mai pociu trăi fără ea ...
Omule, ţi-e soră!
- Pentru că m'ai crescut.
NI ţ' � b � I
u .' .. l-e sora una.
25 Cum?
Tu eşti copilul meu adevărat. .. Carnea mea!
Părinte. .. vrei să mă amăgeşti ...
Nu, . nu te amăgesc... Am greşit... am păcătuit,
şi Dumnezeu a vrut să mă bată, şi te-a trimis pe tine să
30 mă baţi... Trebuia de mult să -ţi spuiu taina asta: erai
tânăr şi eu eram duhovnic... mă puteam eu spovedi unui
copil? . .. Dar atâta dragoste câtă ţi-am purtat eu ţie ...
niciodată n'ai înţeles, n'ai bănuit măcar că eu îţi sunt
tată cu adevărat?.. Pentrucă n'ai înţeles, iacă-tă viu
35 eu, duhovnicul, la tine şi mă spovedesc ţie şi te rog: nu-mi
lăsa sufletul în frică de moarte l . .. Dacă simţi că nu poţi
birui păcatul care te târaşte, pleacă, fugi departe: aici e
iad şi pentru tine şi pentru ea şi pentru mine!. .. Să ştiu
eu numai unde eşti. .. Lasă ... ţie o să-ţi treacă. .. o să
[50]
50 NUVELE ŞI SCHIŢE
te 'nsori cu o fată frumoasă. .. o să ai copii. .. Lasă tot
aici ... şi vine taică-tău bun să trăiască lângă tine şi să
moară fericit, fără buba asta grozavă care-mi roade inima!
Bătrânul se opri pentru că nu mai putea. Mitu ascul-
5 tase galben. Fără să răspunză, sărută mâna preotului,
care-I strânse ca şi odinioară la piept stropindu-i capul
cu lacrimi bogate şi calde.
« Acu mă duc, taică, zise el; mă duc! »
Şi se duse.
10 De două zile. .. Acu e a treia noapte de când părăsit a
anină la fereastră semnul ştiut, ştergarul înodat, de geaba ...
Nu vine. Ea geme în chinurile aşteptării, nesiguranţii,
desnădejdii ...
Bolnav pântre străini? ... Răpus? .. Cu altă femee? ...
15 Să-I caute? unde ... Să aştepte? cât? .. Să moară?
cum?
Unde e? .. Unde?
E aici foarte aproape... Se 'ntoarce din depărtări la
locul lui... El a cugetat atâta vreme pe drumuri, şi-a
20 ajuns să vază că nu poate lăsa pe nenorocita în necăinţă
fără să-i zică o vorbă, fără să plângă amândoi împreună
păcatul săvârşit din neştiinţă... Dar dacă preotul pen­
tru cuvinte de bigotism ori de eresuri sociale, o fi inven­
tat o poveste de fantazie? .. Caldă speranţă! dragostea
25 lui atunci n'ar fi neiertată! Dar dacă ar fi adevărat? ..
Ei, şi? La urma urmei, el strică? Ea? Soarta!... Şi de
aci o întreagă filosofie păgână, în faţa căreia orice con­
venţie e eres, superstiţie orice credinţă.
Aşa filosoîând a sărit pârleazul şi trage cu urechia ...
30 Nu poate păşi înainte .. ' i-e frică ... Un moment voieşte
să se întoarcă şi să plece... acu pentru totdeauna .
Pune piciorul pe pârleaz .. , Dar se socoteşte mai bine .
Coboară iar îndărăt şi stă ţintuit pe loc. .. Stă pe loc de
mult între două căi, fără să poată intra nici pe una:
35 trebue târît ca să se urnească . .. şi are să fie târît.
Lumina dela fereastra părintelui s'a stins. Tânărul lasă
să mai treacă timp, apoi face un pas într'o parte ca să
vază dacă la Ileana e aprins ... Nu e ... Se apropie
[51]
PĂCAT ...
51
5
10
t5
20
25
30
35
binişor. Câinele începe să latre ... Omul îl chiamă şoptit pe
nume; animalul se gudură şi se potoleşte ... Acum s'a­
prinde iar lumina la bătrânul , Tânărul se retrage lângă
pârleaz. Preotul iese .... merge la poartă... se 'ntoarce,
şi Mitu îl vede cum trece prin bătaia luminii dela fereas­
tră şi se 'ridreaptă după câine, ca după o călăuză, cerce­
tând fundul grădinii. Uşor, învăţătorul trece afară peste
gard şi se pitulă în dosul crucii mari de sub deal, la răs­
pântie. .. Câinele sare şi el şi vine să dea din coadă pe
lângă cruce... Preotul se 'ntoarce în casă şi stinge
iar. A început acu o luptă aşa de 'ncordată, încât
între svâcnelile repezi ale inimii nu mai încape nici un
moment pentru căinţă... Câinele, gonit, ia drumul de
ocol; omul sare înapoi în grădină... Ce face femeea?
Să fie bărbatul acasă? " Nu e probabil. ., căruţa nu e 'n
şopron şi'n grajd nici un sgomot... Lumină deodată la
fereastra Ileanii... ştergarul înodat... Il aşteaptă ...
Inima 'n dinţi!... şi freacă cu mâna pe uşe foarte
discret.
Un ţipet năbuşit Înăuntru ... Ileana suflă'n lumânare
şi iese. Tremură scuturată din rărunchi de friguri. .. Ea
il t ârăşt e în grădină la locul ştiut, unde de-atâta vreme
aşteaptă velinţa întinsă. Femeea se acaţă de gâtuI lui ...
El o strânge 'n braţe cu putere şi dă să-şi apropie buzele
de ale ei ... dar îl cuprinde un fior de groază ş'o împinge
departe.
Acum porneşte potopul ei de vorbe - jurăminte, bles-
teme fără şir, dar pline de înţeles; bănueli de necredinţă .
teama de saţiu... ameninţări de crimă şi sinucidere .
plânsete şi rugăciuni de milostivire. El rătează grav cu­
vântarea ' ei monstruoasă... şi-i spune tot, tot... Ea
rămâne 'ntâi înlemnită... apoi începe să râză înnecat
şi din ce în ce mai nervos şi mai nervos, până când isbuc­
neşt e cu hohot şi, lovindu-I brutal peste braţul vânjos,
pe care i-l apucă şi-I striveşte sub degete:
« Prostule! A râs de tine! ... Ai crezut? Nu-i adevărat!
Minte 1»
Şi se năpusteşte asupra lui şi-l înghenunche jos la pă­
mânt ...
•
[52]
---------- ..... ......-
52
NUVELE ŞI SCHIŢE
25
35
20
10
o sprînceană alburie se iveşte pe coama dealului de
către răsărit... Pe lângă crucea din răspântie scârţie
roatele căruţelor ce pleacă din vreme să nu le ajungă
zăduful pe drum ... Mitu tresare din somn.
« Se face ziuă, Ileano! scoală degrab!»
Sprînceana albă creşte şi alte roate venind din deal la
vale se aud apropiindu-se ... o doină din frunză, cântec de
drumeţ fără griji ... şi vorbă ... Tânărul ridică femeea de jos
ş'o ajută, cum era ameţită, să ajungă până la uşa casei ...
E grea despărţirea. .. O să fie chiar peste putinţă!
... Bătrânul a dormit rău: bătăile inimii l-au deştep­
tat prea de multe ori... Se ridică năbuşit din pat; îi
trebue aier: merge să deschiză fereastra, dă perdeluţa
într' o parte, şi i se năzăreşte că vede în pragul din faţă
15 . două umbre albe ce vor par'că să se topească una 'ntr'al­
ta. .. Se şterge la ochi şi se uită mai bine. .. Da!... Ia
puşca din cuiu şi iese 'n prag:
{( Cine-i? »
O flacără roşcată, un trosnet, la care răspunde împre­
lung deal după deal - Mitu a picat fulgerat.
• {< Ce-ai făcut, nebunule?!» răcneşte femeea şi porneşte
un pas.
A doua ţeavă! Ileana cade în genuchi... se sbuciumă
în zadar să se scoale ... Vrea să strige ... o gălgăitură de
sânge O' podideşte pe gură. .. Se moaie dela junghietură
şi târîndu-se cât colo, se aşează de-a binele.
Popa aruncă jos puşca, a cărei guri tot fumegă mirosul
necăcios de silitră. .. Trece gardul, sue în clopotniţă, se
atârnă cu amândouă mâinile de funiile de tei şi 'ncepe
să le smucească cu o înaltă energie: cele trei clopote mici
şi sărace se pornesc deodată să ţipe şi să se vaiete cu o
jale nebunească ...
Se strânge multă lume.
Popa ia de mână pe Cuţiteiu şi porneşte urmat de ob­
ştea satului. El merge cu toţi la locul unde zac cei doi copii
nenorociţi. .. Sprînceana mică alburie câtă vreme s'au
jelit clopotele s'a făcut trandafirie şi mare.
(< Eu i-am împuşcat, zice hătrânul liniştit. .. întâiu pe
el şi pe urmă pe ea. .. Da, eu!»
30
•
-
= - .. S .;:wawc:
[53]
PĂCAT ...
53
Şi se 'ntoarce să-i privească ... Ileana a adormit, strân­
gând în braţe genunchii lui frate-său ... Popa se apleacă
la ea:
« Nu aşa, căţea! zice el zâmbind crud... Nu aşa, că-i
5 păcat!»
Şi descleştându-i mâinile calde încă o dă greoiu mai
la o parte. A sburat- în sfârşit surâsul înţelept de pe chipul
prietenului Cuţiteiu. .. Omul îşi acopere prosteşte huzele
învineţite cu o mână, cu alta ochii uzi. .. Toţi stau cu
10 capul gol.. ... Nici o suflare ...
Popa se ridică, se 'ntoarce spre mulţime cu prrvn-ea
ţintă şi 'nfricoşat de 'ngrijată.
« Inima!. .. zice el. I ... ! » şi se culcă să doarmă som­
nu-ăl bun lângă copiii săi.
7
[54]
5
10
15
20
25
o FĂCLIE DE PAŞTE
Leiba Zibal, hangiul dela Podeni, stă pe gânduri la o
masă sub umbrarul de dinaintea dughenii, aşteptând dili­
jenţa, care trebuia să fi sosit de mult; e o întârziere de
aproape un ceas.
Este lungă şi nu prea veselă istoria vieţii lui
Zibal; dar aşa cum e prins de friguri, tot e o petrecere
pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai
însemnate ...
Precupeţ, vânzător de mărunţişuri, samsar, câteodată
şi mai rău poate, telal de straie vechi, apoi croitor şi
ştergător de pete într'o ulicioară tristă din Ieşi - toate
le încercase după accidentul care-I făcuse să-şi piarză locul
de băiat într' o mare dugheană de vinaţuri. Doi hamali
coborîseră în beciu un boloboc sub privigherea băiatului
Zibal. O neînţelegere se ivi între dânşii la împărţeala
câştigului. Unul din ei luă un crâmpeiu de lemn ce-l
găsi la îndemână şi lovi în frunte pe tovarăşul său, care
căzu ameţit şi plin de sânge la pământ.
Băiatul, văzând sălbăticia, dete un ţipăt de alarmă,
dar mizerabilul se repezi să iasă din ogradă şi, trecând
pe lângă băiat, ridică mâna asupră-i .. , Zibal pică leşinat
de spaimă. După o zăcere de câteva luni, când se întoarse
la stăpân, locul lui era ocupat.
Atunci începu lupta grea pentru viaţă, care se îngreuna
şi mai tare prin căsătoria lui cu Sura... Răbdarea însă
osteneşte soarta rea. Fratele Surei, hangiu la Podeni,
muri, şi hanul rămase lui Zibal, care urmă negoţul pe
seama lui.
Aci se află el acuma de cinci ani.
[55]
------- ........ ------------
o FĂCLIE DE PAŞTE
55
5
10
15
20
25
30
35
Are strânsă o avere bunicică în bani şi vinaţuri bine •
îngrijite, o marfă care totdeauna face parale. De sărăcie
a scăpat Leiba, dar sunt toţi bolnavi, şi el şi femeia şi
copilul - frigurile de baltă .
. . . Şi oamenii sunt răi şi pricinaşi în Podeni ! ...
Ocări. .. batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire
prin vitriol . .. Dar ameninţările!
Ameninţarea este mai grea pentru un suflet ce se cla­
tină uşor decât chiar lovitura. Ceeace munceşte acum pe
Leiha mai mult decât tremurătura frigurilor este o ame­
nintare.
(/A! goi ticălos!» gândeşte el oftând.
Ticălosul este badea Gheorghe - pe unde o fi! - un
om cu care Zibal a avut o daraveră foarte neplăcută.
Gheorghe venise într'o dimineaţă de toamnă la han,
obosit de drum; ieşia din spital - zicea - şi căuta de
lucru. Hangiul l-a luat în slujbă. Dar Gheorghe s'a arătat
a fi un om prea brutal şi prea ursuz. .. suduia mereu şi
mormăia singur prin ogradă. Era o slugă rea, leneş şi
obraznic. .. şi fura.
Intr'o zi a ameninţat pe balabusta îngreunată, care-I
ocărîse cu drept cuvânt, s'o lovească în pântece ... altă­
dată a asmutit un câine asupra lui Strul cel mic.
Leiba i-a făcut numaidecât socoteala şi l-a trimis. Dar
Gheorghe nu voia să se ducă; el pretindea cu violenţă că
s'a fost tocmit pe un an. Atunci hangiul a spus că merge
în deal la primărie- să ceară vătăşei ca să-I alunge.
Gheorghe a vârît repede mâna în sân strigând: « Iudă ! »
şi a voit să se năpustească asupra stăpânului.
Din norocire, sosia atunci o haraba încărcată cu muşterii,
Gheorghe a început să rânjească zicând:
« Ce te-ai spăriet, coane Leiba?.. Iaca mă duc ».
Şi apropiindu-se crunt peste t arabă de Leiba, care se
dete cât putu înapoi, îi şopti:
« Să mă aştepţi în noaptea Paştelui, să ciocnim ouă
roşi,' jupâne . .. Să ştii că ţi-am făcut şi eu socoteala! »
Atunci intr-ară muşt.erii în dugheană.
« Să ne vedem sănătoşi la înviere, coane Leiba ! » a dăugă
Gheorghe d epărtându-se.
[56]
56 NUVELE ŞI SCHIŢE
Leiba a mers la primărie, apoi la subprefectură, să
denunţe pe .ameninţător, cerând să fie păzit. Subprefectul,
un tânăr foarte vesel, a primit întâiu peşcheşul « modest »
adus de Leiha, pe urmă a început să râză de jidanuI- fricos
5 şi să-I batjocorească. Leiba a stăruit călduros să-I facă a
înţelege gravitatea lucrului, cum era hanul izolat departe
de sat şi chiar de şosea. Dar subprefectul, cu un aer
mai serios, l-a povăţuit să fie cuminte; nici să nu mai
pomenească de aşa ceva, ca să nu deştepte în adevăr,
10 într'un sat unde oamenii sunt răi şi săraci, pofte de călcare.
Mai târziu, peste câteva zile, îl căutară pe badea
Gheorghe un pornojnic şi doi călăraşi : era bănuit pentru
o pricină.
15 Ce bine era să-I fi mai răbdat Leiba măcar până la
sosirea acestor oameni!... Dar Gheorghe era acu cine
ştie unde ...
Deşi asta se petrecuse de mult, totuşi, în mintea omului
prins de friguri, se repeta bine impresia figurii lui Gheor-
20 ghe, a mişcării lui vrând să scoată ceva din sân şi a cu­
vintelor lui ameninţătoare. Cum se deşt epta aşa de lim­
pede acea amintire?
Era Sâmbăta Paştelui.
Sus pe deal, în satul depărtat ca la doi chilometri
25 printre bălţi, se auzeau clopotele bisericii... Şi se aude
aşa de ciudat când ai friguri: aci foarte tare, aci aproape
deloc ... Noaptea care+venea, era noaptea Paştelui: sca­
denţa făgăduelii lui Gheorghe ...
« Dar poate că l-au prins până acuma!»
.30 ••• Oricum, Zibal mai 'stă la Podeni doar pân'la câştiul
viitor. Cu capitalul lui se poate deschide un negoţ frumos
în Ieşi. .. In târg, Leiba o să fie sănătos, o să şază a proa pe
de comisie ........ O să cinstească pe comisar, pe ipistat, pe
sergent. .. Cine plăteşte bine, este bine păzit.
35 Intr'un târg aşa mare, noaptea e sgomot şi lumină, nu
întuneric şi tăcere ca în valea singuratică a Podenilor.
E un han în Ieşi, - acolo în colţ, ce loc bun pentru o
dugheană! - un han unde toată noaptea cântă fetele la
Cate Chantant. Ce viaţă sgomotoasă şi veselă! Acolo
[57]
o FĂCLIE DE PAŞTE
·5'7
găseşti la orice ceas, zi şi noapte, pe domnul comisar cu
fetele şi cu alţi pereţi.
Ce mai trebuie multă bătae de cap aici, unde, mai ales
de când cu drumul de fier, care ocoleşte foarte de departe
5 mlaştinele, gheşeftul scade mereu? ..
« Leibă, strigă Sura din năuntru, soseşte dilijenţa, s'aud
zurgălăii ».
li
!
l
/
I
J-
1
10
Il!
20
25
30
35
Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părţi
de dealuri păduroase. In partea despre miazăzi, mai cu­
fundată, se adună, din şipotele ce izvorăsc de sub dealuri,
nişte băltae adânci, deasupra cărora se ridică ca nişte
perii stufişuri dese de rogoz. Intre partea hăltoasă şi partea
mai ridicată despre miazănoapte, în mijlocul văii, stă
hanul lui Leiba: e o clădire veche de piatră, sănătoasă
ca o mică cetăţue; deşi terenul e mlăştinos, hanul are
zidurile şi beciurile bine uscate.
La glasul Surei, Leiba se ridică greoiu de pe scaun,
întinzându-şi membrele obosite; el cată lung în zare către
răsărit; nici pomeneală de dilijenţă,
« Nu vine; ţi s'o părut ... » răspunde el balabustei, şi se
lasă iarăşi jos.
Foarte trudit, omul îşi încolăceşt e braţele pe masă şi-şi
aşează pe dânsele capul, care-i arde tare.
La căldura soarelui de primăvară, care începuse să
încingă faţa mlaştinelor, o moliciune plăcută cuprinse
nervii omului, şi gândul începu să depene pe fusul con­
ştiinţei bolnave mai rar şi tot mai rar, înmuind treptat
formele şi colorile închipuirilor ...
. Gheorghe ... Noaptea Paştelui ... Tâlhari ... Ieşii > ..
O crâşmă în miezul târgului. .. O dugheană veselă, care
merge bine. .. Sănătatea.
Şi aţipi ...
. . . Sura lipseşte cu copilul de mult. d'acasă.
Leiba iese în uşa dughenii să se uite în calea ei.
Pe uliţa mare e o circulaţie vie, o ne'ntreruptă fâşiitură
de roate pe răzoare, acompaniată de ciocăniturile ritmate
ale trapătului de potcoave pe luciul asfaltului.
[58]
Deodată însă circulaţia se opreşte, şi dinspre Copou se
văd venind o grămadă de oameni, gesticulând şi strigând
foarte mişcaţi. Mulţimea pare că escortează pe cineva:
militari, o streajă şi fel de fel de public. La toate ferestrele
5 cas�lo:, la toate uşile dughenelor se înghesuesc privitorii
curroşi.
« Aha! gândeşte Leiba, o pus iar mâna pe un' tâlhar! »
Cortejul se apropie. Sura se deslipeşte din mulţime şi
urcă lângă Leiba pe treptele crâşmii,
'. tO « Ce e, Sură? >} întrebă el.
« E un nebun scăpat dela Golia.
- Să închidem dugheana, să nu deie peste noi ...
- E legat acuma bine; dar adineaori scăpase. S'a bătut
cu toţi soldaţii ... Pe un jidan, pe care un goi răutăcios din
15 mulţime l-a îmbrâncit peste nebun, nebunul l-a muşcat de
obraz »,
Leiba de pe trepte vede bine; cu o treaptă mai JOS
priveşte Sura cu copilul în braţe.
Este în adevăr un nebun furios pe care-I ţin câte doi
20 oameni de fiecare parte; pumnii îi sunt strâns legaţi unul
peste altul cu o curea tare. E un om cu o cherestea uriaşă:
un cap ca de taur, părul negru, des, barba şi mustăţile
aspre şi împâslite. Prin cărnaşa-i, sfâşiată de luptă, se
vede pieptul lat, acoperit ca şi capul de un stuf de păr.
25 E cu picioarele goale; gura i-e plină de sânge şi stupeşte
mereu firele pe care le-a smuls cu dinţii din barba jidanului.
Toată lumea s'a oprit... De ce?
J andarmii desleagă mâinile nebunului. Mulţimea se dă
într'o parte făcând un loc larg împrejurul lui. Nebunul
30 dă un ocol cu ochii şi-şi opreşte privirile care ard spre uşa
lui Zibal; sorâşneşt e din dinţi, se repede ţintă pe cele trei
trepte, şi într'o clipă, apucând în palma dreaptă capul co­
pilului, în cea stângă pe al Surei, le izbeşte pe unul de altul
cu atâta putere că le confundă ca pe nişte ouă moi ...
35 Un zgomot s'auzi, o trosnitură care cu nimic nu se
poate compara, la întâlnirea celor două titve smăcinate
una de alta.
Leiba, cu inima înodată, ca un om ce cade dintr'o
nemăsurată înălţime, dete să ţipe:
II
,11
I
1 ,.
I
I
'1 II
II
;11
1'1
'1
58
NUVELE ŞI SCHIŢE
[59]
o FĂCLIE DE PAŞTE
59
« O lume întreagă mă lasă cu dinadinsul pradă umn
nebun! �
Dar glasul mut nu se supuse voinţii.
« Scoală, jidane! » strigă cineva trosnind tare cu o nuia
;; pe masă.
- « Proastă glumă! zice Sura din pragul crâşmei ; să
sparii aşa omul din somn, ţărănoiu mojic! �
Leiba sări drept în picioare.
« Te-ai spăriet, jidane? » întrebă râzând glumeţul. Dormi
tO la nămiez, ai?.. Scoală că -ţi vin muşterii... soseşte
harabaoa poştei ».
Şi, după prostul său obiceiu, care irita rău pe jidan, voi
să apuce pe ZibaLîn braţe să-I gâdile.
« Lasă-mă 'n pace! strigă hangiul, smucindu-se şi îrn-
15 brâncindu-l cu toată puterea. Nu vezi că sunt bolnav?
Lasă-mă 'n pace! »
Dilijenţa soseşte în sfârşit cu aproape trei ceasuri de
întârziere. Sunt doi călători, care se aşează împreună cu
conductorul, poftit de ei, la aceeaşI masă.
20 Din convorbirea călătorilor se lămurea bine împreju-
rarea. La tactul de mai sus al poştii, se întâmplase peste
noapte o călcare cu omor în hanul unui jidov. Hangiul
omorît ţinea şi schimbul cailor. Tâlharii îi furaseră, şi
până să se găsească alţii în sat, călătorii curioşi putuseră
25 cerceta în voie teatrul crimei.
Cinci victime. Dar amănuntele! Dacă nu s'ar fi găsit
casa prădată, s'ar fi crezut că a fost o cruntă răsbunare,
sau fapta nebuniei religioase. In anecdotele despre sec­
tarii iluminaţi, se povestesc câteodată executări de aşa
30 absurdă sălbăticie .
. Leiba tremura scuturat de un puternic acces de friguri
şi asculta aiurit.
Apoi urmă ceva, care trebuia neapărat să umple de res­
pect pe conductor. Tinerii pasageri erau doi studenţi, unul în
35 filosofie, altul în medicină; mergeau să petreacă sărbătorile
în orăşelul lor natal. Intre ei se încinse o înaltă desbatere
academică despre crimă şi cauzele ei, şi dacă trebue să fim
drepţi, medicinistul era mai bine preparat decât filosoful.
[60]
60
, I il
r:
5
Iii
ill
'1
l
�I
[ I
I
10
1:
III
, I
1 \
I
" I
15
�'Il,
,
I
,
II,
II,
I
I
I
20
I I
L'
I
I
1
i . i
1,1,
'\ ' l
,
L
, r
25
, \
I
, I
, "
h
,1,
i
1
30
I
I
: !
i; Il
!!, ilj
35
:' ! "
1,1,
II!
I
I
NUVELE ŞI SCHITE
Atavismul. .. Alcoolismul cu urrnările-i patologice ...
Viţiul de concepţie ... Deformarea ... Paludismul , .. Apoi
nevroza! -,Atâtea şi atâtea cuceriri ale ştiinţei moderne ...
Dar cazul de reversie!
Darwin. .. Haeckel... Lombroso ... '
La cazul de reversie conductorul face nişte ochi mari,
în cari străluceşte o profundă' admiraţie pentru cucenirile
ştiinţei moderne.
«( Este evident, adăugă medicinistul, De aceea, crimi­
nalul propriu zis, luat ca tip, are braţele peste măsură
lungi şi picioarele prea scurte, fruntea îngustă şi tur­
tită, occiputul tare desvoltat; chipul lui de o caract.e­
'ristică asprime şi bestialitate, bătătoare la ochii deprinşi:
e un rudiment de om: e, cum am zice, fiara, care de­
.abia de curând. a reuşit să stea numai pe labele dinapoi
şi să-şi ridice capul în sus, spre cer către lumină! »
La vârsta de douăzeci de ani, după atâta emoţie, după
o bună ospătare cu un vin aşa de bine născut şi aşaxle
bine crescut ca vinul lui Zibal, o frază de o nuanţă lirică,
fie chiar din partea unui medicinist, şade bine.
Entusiastul tânăr, între Darwin şi Lombroso, găsise
vreme să miroasă şi puţin Schopenhauer - « spre cer,
cătră lumină l :
Zibal era departe de a fi priceput «( luminoasa » teorie.
Pentru întâia oară poate, în aerul umed al Podenilor, se
rostogoleau aşa de înalte vorbe, aşa de nobile subtilităţi
de gândire.
Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decât oricine,
mai bine decât chiar conferenţiarul, era ilustraţia izbi­
toare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoştea în carne
şi în oase: era portretul lui Gheorghe. Acest portret, din
care până mai adineaori păstra numai trăsăturile funda­
mentale, i se redeştepta acum în spirit cu o perfectă pal­
pabilitate până în cele mai ne'nsemnate amănunte.
Dilijenţa era departe. Leiba o urmărise cu privirile
până ce, cotind la stânga, ea se pierduse pe după deal.
Soarele scăpătase şi el după coasta dela apus, şi seara
[61]
-O FĂCLIE DE PAŞTE
5
10
15
20
25
30
35
începea să 'mpăenjinească dulce formele din valea Pode­
nilor.
Hangiul, posomorît, se puse să rumege în minte tot
ce aUZIse ...
. . . In tăcerea nopţii, pierduţi în întuneric, un bărbat,
două femei şi doi copii fragezi, smulşi fără veste din
braţele binefăcătorului somn de mâna fiarei cu chipul
omenesc şi jertfiţi unul câte unul . .. Ţipetele nebune
ale copilului retezate. de junghiul care-i despică pânte­
cele .. , GâtuI spart de secure, prin deschizătura căruia
iese, după fiece gâlgâitură de sânge, o horcăială surdă ... Şi
cea din urmă jertfă, care, năucită într'un colţ asistă la
toate astea aşteptându-şi rândul. " Procesul mai grozav
decât execuţia, jidanul fără apărare în mâna goilor ...
ţestele prea slabe pentru mâinile năprasnice ale nebunului
de adineaori.
Buzele lui Leiba, fripte de friguri, urmau machinal gân­
dul tremurând repede. O scuturătură puternică îl apucă
dintre spete ; el intră cu pasul împleticit în gangul hanului.
Fără îndoială - gândeşte Sura - Leiba nu e bine de
loc, e tare bolnav; Leiba are « idei la cap )} ... Căci ce
înţeles poate avea tot ce face el de câteva zile şi mai ales
ce a făcut astăzi?
Crâşma a închis-o înainte de aprinsullumânărilor, tocmai
când se isprăvea şabăsul. De trei ori au bătut muşterii în
uşa dughenii, strigând cu glasuri cunoscute să le deschiză.
La fiece bătae, el a tresărit şi a oprit-o încet. şi cu ochii
sperioşi: '
« Nu te mişca. .. nu voiu să intre goi aici »,
El a trecut apoi sub gang şi s'a pus sascută pe treapta
de piatră a pragului securea de tăiat lemne. Tremură
de nu se poate ţine pe picioare, şi nu vrea să se odih­
nească. Ce e mai îngrijitor decât toate, el, Leiha, la între­
bările ei stăruitoare, a răspuns aspru şi a trimis-o să se
culce, poruncindu-i să stingă numaidecât lumina. Deo­
camdată, ea s'a împotrivit; dar aşa de scurt i-a repetat
omul porunca, încât dânsa, cu toată obida, a trebuit să
se supună, resemnându-se să amâne pentru mai târziu
lămurirea acestor împrejurări.
..
[62]
I,�
"1
,!
\':
1 "'I
! . U
q
1. I
, li\'\ ,1,
,i
l'
I
62
5
10
15
20
25
30
NUVELE ŞI SCHIŢE
Sura a stins lampa, s'a culcat şi acuma doarme alături
de Strul.
Femeea avea dreptate ... Leiba e în adevăr bolnav.
*
E noapte deplină. Zibal şade de mult pe pragul ce dă
în gang şi ascultă ...
Ce?
Sgomote nehotărîte vin din depărtare... Par' că sunt
tropote de cai, bubuituri de maiu înfundate, convorbiri
misterioase şi agitate. O încordare înaltă a atenţiei ascute
simţire a auzului în singurătatea nopţii; când ochiul e
dezarmat şi neputincios, auzul pare că luptă să şi vază.
Dar nu e o părere. .. Pe drumul care abate din şosea
se aud venind paşi de cal. Zibal se scoală şi vrea să se
apropie de poarta mare a gangului. Poarta este bine
închisă cu o bârnă grea d'a-curmezişul, ale cărei căpăt.âie
stau în câte-o bortă în ziduri. La întâiul pas, nisipul
strivit sub papucul lui face o scârţâitură prea indiscretă.
Zibal scoate picioarele din papuci şi rămâne în colţuni.·
Aşa, fără vreun sgornot apreţiabil de o, ureche neprevenită,
el merge la poarta gangului tocmai când călăreţii trec prin
dreptul ei în pasul cailor. Dânşii vorbesc încet de tot, Însă nu
atâta încât Leiba să n'apuce foarte bine aceste câteva vorbe:
« S'a culcat devreme ...
-- « Dar dacă o fi plecat?
- « I-o veni rândul altădată ... Da eu aş fi vrut » ...
Nu se mal poate înţelege rumica ; oarnenn acela s'au
prea· depărtat.
De cine era vorba? .. Cine să se fi culcat sau să fi
plecat? .. Cui o să-i vie rândul aldată? .. Cine e acela
care ar fi vrut altceva? .. Şi ce altceva vrea acela? ..
Şi ce căutau pe drumul de lături, un drum pe care nu
intră cineva decât anume ca să se abată la han? ..
! I
I
i I
o osteneală sdrobitoare se lăsă pe cerbicea lui Zibal. ..
« Să fie Gheorghe?»
35 Leiba simţi că i se sting puterile şi se aşeză la loc pe
prag. Intre frânturile de gânduri ce se rostogoleau în
[63]
o FĂCLIE DE PAŞTE
63
capul său, el nu putu prinde un gând întreg, o hotărîre ...
Aiurit, intră în dugheană, trase un chibrit, şi aprinse o
lampă mică cu petrol.
E o idee de lumină; fitilul e aşa de jos lăsat încât Ila-
:; căra stă ascunsă în interiorul capsulei de alamă; numai
prin gratia maşinii apar de jurîmprejur nişte bendiţe ver­
ticale foarte subţiri de-o lumină aproape cu totul moartă ...
Dar este destul pentru ca să vază bine în ungherele cu­
noscute ale dughenii .. , A! e cu mult mai mică deosebirea
10 între soare şi cea mai de nimic scânteie, decât între aceasta
şi întunericul orb!
Ceasornicul ţăcănea în perete. Sgomotul acesta monoton
supăra pe Zibal. Omul nostru pusc mâna pe limba ce se
legăna şi-i stinse mişcarea.
15 Gura lui era uscată. Ii era sete. Spălă un păhăruţ în
cada cu trei picioare de lângă tarabă şi voi să-şi toarne
rachiu bun dintr'un şip; dar gâtuI şipului începu să clăn­
ţănească tare pe buzele paharului. Aceste sunete erau şi
mai supărătoare. A doua încercare, cu toată voinţa lui
20 de a-şi birui slăbiciunea, nu avu mai mult succes. '
Atunci, renunţă la pahar, lăsându-l să cază domol în
apă, şi înghiţi de câteva ori din şip. Puse după aceasta
la loc şipul, care atingând scândura produse o ciocnit ură
de speriat, Un moment, se opri înecat de această im-
25 presie. Apoi luă lampa şi o puse pe firi da ferestrii, care
da în gang; pe poartă, pe paveaoa şi pe zidul dinpotrivă
al gangului se zugrăviră nişte bande late de-o lumină
cu prea puţin mai deasă decât o închipuire.
Zibal se aşeză iar pe prag intinzându-şi urechea la
30 pândă ...
Clopote în deal... Toacă pentru Inviere ... Care va să zică
a trecut de miezul nopţii; ne apropiăm de ziuă. " A! dacă
ar trece şi restul acestei lungi nopţi ca jumătatea întâia!
... O trosnitură de nisip strivit sub talpă! Dar el e în
3;; colţuni şi nici n'a mişcat măcar piciorul. .. A doua tros­
nitură. .. Mai multe .... E de sigur cineva afară, aci,
foarte aproape. Leiba se scoală apăsându-şi pieptul cu
mâna şi căutând să întoarcă înapoi un nod rebel ce i se
ridică în gât.
[64]
'1
"
'1
30
I
t
11
35
l'
I
,
,tb
NUVELE ŞI SCHIŢE
64
.... Sunt mai mulţi oameni afară. " Şi Gheorghe! ...
Da,.' el e ; da, a bătut în deal ceasul Invierii.
Vorbesc încet:
- « Dacă-ţi spun eu că doarme. Am văzut când a stins
5 lumina.
- « Mai bine; prindem cuibul întreg.
- « Poarta o deschiz eu; li ştiu meşteşugul. Să-i croim
ferestruica. " Bârna trece pe aici ... »
Şi se simţiră pipăiturile cu care omul de afară măsura
10 distanţa pe lemn ....
Un sfredel mare se aude rozând ţesăturile uscate ale
blănii hătrâne de stejar. '. Zibal are nevoie să se rezeme:
el se sprijineşte în palma stângă pe poartă şi cu dreapta
îşi acopere ochii.
15' Atunci, printr'un capriţiu neexplicabil al intimelor
jocuri, se produse în urechea omului din năuntru foarte
tare şi lămurit:
« Leiba! soseşte dilijenţa!»
Era neîndoios glasul Sur ei . " O caldă rază de speranţă ...
20 un moment de fericire. " este iar un vis!. " Dar Leiba
îşi trage repede mâna stângă: vârful instrumentului, pă­
trunzând de partea asta, l-a înţepat în palmă.
A mai gândi la scăpare?.. Absurd!
In creerul care ardea, imaginea sfredelului lua nişte
25 dimensii ne-mai-închipuite. Unealta, învârtindu-se me­
reu, creştea la infinit, şi borta devenea tot mai mare şi
mai mare, aşa de ma�e însfârşit, încât în cadrul ei rotund,
monstrul putea s'apară în picioare fără să se aplece. Ceeace
se petrecea în acel creer ieşea din sfera gândirii umane:
viaţa se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate
se vedeau, se auziau, se pipăiau enorme, de proporţii
haotice.
... Lucrarea din afară urmează cu metodă şi stăruinţă.
Leiba a văzut acuma de patru ori pe rând dintele răsucit
de oţel pătrunzândîn partea lui şi trăgându-se înapoi afară.
« Amu, adu heresteul ... » zise Gheorghe.
O limbă îngustă de herăstrău trece prin borta întâia şi
începe să ronţăie în mişcări dese şi regulate. " Planul era
,
II
"II
1
III]
"
"
l,;
illl
1
'If
1
� I
I
!
,'1
,
\
,1 1:
" I ' i
1 i
! , l'
. ,
.... ,
[65]
o FXCLIE DE PAŞTE
65
•
uşor de înţeles: patru borte în patru unghiuri ale unui
pătrat; între ele herestrăul trage liniile; în centrul pă­
tratului s'a înfipt sfredelul mai dinainte; când bucata va
fi cu totul deslipită de trupul întreg al lemnului, se trage
5 afară; prin golul rămas, o mână puternică se întroduce,
apucă bârna, o dă 'ntr'o parte şi ... goii sunt la Leiba în casă.
Şi acelaş sfredel, peste câteva minute, are să fie instru­
mentul casnei lui Zibal şi a tutulor ai lui .. , Doi gâzi or
să ţină victima răstignită jos, şi Gheorghe, cu călcâiul pe
10 pântecele ei, o să vâre încet, ca în blana de lemn moartă,
sfredelul în osul viu al pieptului, adânc, mai adânc, până
să atingă inima, pe care s'o oprească din svâcniturile-i
nebune şi s'o ţintuiască pe loc!
O sudoare de moarte scăldă tot trupul lui Zibal; omul
.15 . se "nmuiă din încheeturi şi încet se lăsă să cază în ge­
nunchi, ca o vită ce-şi pleacă sub lovitura din urmă gru­
mazul, pătrunsă că de acuma ea însăşi trebue să se pără­
sească pe ea însăşi. ,
« Da! s'o ţintuiască pe loc! ... gândi el pierdut ... da!
20 s'o ţintuiască pe loc l »
Şi rămase tîmp cu ochii holbaţi pe lumina dela fe­
reastră . .. Câteva momente el stete astfel încremenit pe
altă lume, dar deodată:
« Da, repetă el surâzând cu o clipire fieroasă; da! s'o
23 ţintuiască pe loc! »
Se petrecu atunci în această fiinţă un fenomen ciudat,
o completă răsturnare; tremurăturâ lui se opri, abaterea
dispăru şi figura-i, des compusă de-o atât de îndelungată
criză, luă o bizară seninătate. El se ridică drept, cu sigu-
30 ranţa unui om sănătos şi puternic, care merge la o ţintă
lesne de ajuns. \
O linie între cele două puncte superioare ale pătratului,
era pe sfârşite. Leiba se apropiă curios să vază jocul
uneltei. Surâsul său se caracteriza acum şi mai tare. Mişcă
35 din cap, ca şi cum ar fi zis:
(j Mai am încă vreme )}.
Herăstrăul roase cele din urmă fibre de lângă borta
către care tinsese, şi începu între bortele inferioare.
[66]
66
•
NUVELE ŞI SCHIŢE
III
ii;
I
" !I
\\., ti I
i I
'1.
\ '. � I
. ,
\1 \ '\ !
I\t
. I I
,
:.
\1 ,
« Mai sunt trei », gândi Leiba, şi cu precauţia celui
mai încercat vânător intră binişor în dugheană. Căută
sub t.arabă, luă ceva, ieşi înapoi cu acelaş tact, ascunzând
obiectul ce-l ţinea în mână, ca şi cum se temea de
5 indiscreţia zidurilor, şi se duse în vârful deştelor la
poartă.
Dar ceva grozav! lucrarea de afară s'o oprit cu desă­
vârşire . .. nu se mai simte nimic.
« Ce-i asta? .. Să fi plecat? .. S'a dus? » fulgeră prin
10 mintea omului din năuntru. Şi la această, închipuire, el îşi
muşcă buza de jos, cuprins de-o nepomenită dezolare ...
« Haha ! » fusese o urîtă amăgire: lucrarea începe din
nou, şi el se pune a o urmări cu bătăile de inimă a celui
mai cald interes. Hotărît, omul nostru era muncit de-o
15 neînţeleasă dorinţă de a vedea lucrul cât mai de grabă
sfârşit .
« Mai iute! gândi Leiba cu nerăbdare. .. mai iute! >)
Acum se auzeau iar clopotele în deal.
« Mai iute, bre, ne-apucă ziua l i zise un glas de afară,
20 îmboldit par' că de voinţa omului din năuntru.
Lucrătorul porni cu multă activitate. Incă puţine miş­
cări, şi toate punctele pătratului sunt unite.
Insfârşit!
Sfredelul trage încetinel în afară' bucata în patru col-
25 ţuri... O mână mare şi vânj oasă intră. .. Până să n' a­
tingă însă hârna pe care o căuta, se aud două răcnet.e,
pe când Zibal înfăşură cu putere capătul liber al laţului
de butucul fix dela uşa gârIiciului ...
Laţul era ingenios combinat: o frânghie lungă legată
30 cu un căpătâiu de un butuc: la o lungime potrivită,
pe locul unde era să dispară pătratul scobit, un ochiu pe
care Leiba îl ţinea deschis cu mâna stângă, în timp ce
cu mâna dreaptă ţinea strâns celălalt căpăt âiu. La mo­
mentul cerut, Zibal dete drumul ochiului şi apucând
35 repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber cu o smuci­
tură supremă trase înăuntru braţul întreg .
. . . Intr' o clipă operaţia fusese gata ... Două răcnete o
însoţiseră, unul de pierzare, altul de triumf: mâna era
« ţintuită pe loc ».
[67]
o FĂCLIE DE PAŞTE
67
Se auziră apoi paşi depărtându-se grahnic. Tovarăşii lui
Gheorghe părăseau lui Zibal prada prinsă cu atâta isteţie.
Jidanul se repezi în dugheană, luă lampa şi cu o în­
vârtitură sigură ridică fitilul sus de tot: lumina, captivă
(; între gratii, ieşi d'asupra veselă şi victorioasă, redând
viaţă hotărîtă formelor nebuloase din preajmă-i,
Zibal trecu cu lampa în gang. Tâlharul gemea greu;
după încordarea braţului se vedea că renunţase la o inu-
tilă sbuciumare. Mâna era umflată şi degetele încovoiate .
10 părea că vrea s'apuce. Jidanul apropiă de ea lampa .
- Un fior: frigurile se întorceau iar. - Aplecă lumina
prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului
cu sticla fierbinte: o crispatie violentă a degetelor se
produse urmată de un vaiet surd. .. -
15 La vederea acestui fenomen, Zibal tresări. .. prin ochii
lui scăpărase o inspiraţie excentrică. Incepu să râză cu un
hohot care sgudui bolta gangului, şi intră repede în du­
gheană.
Mijea de ziuă.
20 Sura se deşteptă deodată... par'că auzise prin somn
nişte ragete îngrozitoare... Leiba nu era în odaie. Toate
cele din ajun îi reveniră în minte. Se petrecea ceva rău.
Sări jos din pat şi făcu lumină. Patul lui Leiba era ne­
desfăcut. El nu se culcase deloc.
25 Unde era?.. Femeia îşi aruncă ochii pe fereastră:
pe dealul din faţă se plimba un stol de lumini mici şi
vioaie, care se mişcau, săltau, aci ascunzându-se, aci
ivindu-se iarăşi ... Ieşiau dela Inviere. Sura deschise o
leacă fereastra; atunci auzi gemete înfundate la poartă.
30 Infiorată, coborî iute pe scăricică. Gangul era luminat.
Ieşind pe prag, femeia fu izbită de o grozavă privelişte.
Pe un scaun de lemn, cu coatele pe genuchi şi cu
barba rezemată în mâini, sta Zibal. Ca un savant care,
în amestecul unor elemente, ar căuta să prinză un secret
25 subtil al naturii, ce de mult îi scapă şi-l necăjeşte. Zibal
ţine ochii aţintiţi asupra unui lucru spânzurat, negru şi :;'i-.'
inform, sub care, pe un alt scaun, la o potrivită înălţime,
arde o făclie mare.
[68]
I
1:
I �
II.
1,
68 NUVELE ŞI SCHIŢE
Zibal priveşte fără să clipească procesul de descom­
punere a mânii ce de sigur nu I-ar fi cruţat pe dânsul.
- El n'auzise urletele de afară ale nenorocitului: era acum
prea interesant ce vedea ca să mai şi auză. Zibal urmărise
5 cu nesaţiu toate contorsiunile, toate crispaţiile stranii ale
degetelor, apoi amorţeala cuprinzându-Ie încet unul câte
unul - erau par' că labele unui gândac, care se sgârcesc
şi se întind, se agită în mişcări extravagante, tare, mai
încet, încet de tot şi apoi înţelenesc sub jocul unui copil
10 crud.
Era sfârşit.- Mâna cocea şi se umfla încetinel fără miş­
care.
Sura dete un ţipăt.
« Leiba! »
15 Zibal îi făcu semn să nu-l deranjeze ... Un- miros gras
de carne arsă se. răspândea în gang; o fâşiitură se aUZI
şi mici plesnituri.
« Leiba! ce e?» repetă femeia.
Se făcea ziuă bine... Sura se aruncă şi trase bârna.
20 Poarta se deschise de perete târînd. trupul lui Gheorghe
spânzurat de braţul drept. Mulţimea sătenilor, toţi cu
făcliuţele de Paşte aprinse, năvăli. înăuntru.
« Ce e? ce e? »
Indată înţeles eră ·ce fusese.
25 Zibal, care stătuse până aci nemişcat, se ridică grav în
picioare. El îşi făcu loc să treacă, dând cu linişte lumea la
o parte.
« Cum a fost pricina, jidane? întrebă unul.
- Leiba Zibal, ZIse hangiul cu tonul înalt ŞI cu un
30 gest larg, merge la Ieşi să spună rabinului că Leiba Zibal
nu-i jidan ... Leiba Zibal este goi ... pentrucă Leiba Zibal
a aprins o făclie lui Christos!»
Şi omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un că­
lător cuminte, care ştie că la un drum lung nu se porneşte
35 cu pasul pripit.
[69]
OM CU NOROC!
10
15
20
25
30
8
Amicul meu, domnul Manolache Guvidi, este o per,.
soană cunoscută în societatea noastră; e un om cu o avere
însemnată, câştigată printr' o muncă onorabilă; e un om
inteligent şi serios, un bun soţ şi un bun tată de familie.
Cu atâtea calităţi trebuia să reuşească în lupta pentru
viaţă: invidioşii, cu toate clevetirile lor, n'au putut nimic
în contră-i.
Odată, în vremea primei sale căsnicii, el avea o mare
întreprindere publică, - aceea a fost începutul prosperi­
tăţii lui, deoarece din câştigul acelei afaceri a ieşit chiagul
averei frumoase de care se bucură astăzi. Invidioşii in­
triganţi căutară să-I sape şi, după o campanie înverşu­
nată prin graiu şi prin presă, reuşiră să producă în cer­
curile înalte un curent defavorabil amicului Manolache.
Alergături, protestări, plângeri fură zadarnice din parte-i,
Atunci ca să nu se dea bătut şi totuşi să nu mai meargă
fără folos la locurile oficiale, unde fusese bruscat şi ame­
ninţat cu reziliarea contractului şi cu un proces ruinător,
el trimise pe nevastă-sa să parlamenteze cu un personaj
de mare influenţă, care oarecând îl ajutase la nevoe,
arătându-i multă bunăvoinţă.
Domnul Guvidi se cunoştea pe sine; el ştia că, cu ca­
racterul său « neîncovoiat şi mândru », n'ar fi putut con­
duce aşa de bine ca soţia sa această daraveră delicată.
Doamna Guvidi, deşi foarte tânără, sub înfăţişarea şi ma­
nierile ei copilăroase, ascundea mai mult tact diplomatic.
In adevăr, bărbatul socotise cuminte: ceeace omul « tare
şi aspru », cum se ştia el, ar fi putut compromite, femeea
a scos-o cu blândeţe la un fericit capăt.
[70]
70 NUVELE ŞI SCHIŢE
Gurile răuvoitoare au trebuit în sfârşit să tacă ostenite;
iar amicul nostru, luat în deaproape de tot sub puternica
protecţie a înaltului personaj de care am vorbit, şi-a putut
urma înainte treburile şi realiza câştigul însemnat pe care-I
5 merita munca lui inteligentă şi neobosită.
Şi nu numai atâta: dela aceasta împrejurare s'a sta­
bilit între familia Guvidi şi protectorul său o prietenie
din cele mai călduroase, care a plutit într'un senin ne­
Întrerupt atâtia ani - până când moartea crudă a răpit
10 î.� floarea vârstei pe doamna Guvidi .
. , Sărmana femee! aşa de tânără, aşa de frumoasă şi
atât de iubită! Cine-şi putea închipui! Şi ce gol a lăsat
ea în urmă!
«IREPARABILĂ PIERDERE PENTRU CEI CE- RĂMÂN
15 NECONSOLAŢI!»
Acestea sunt cuvintele negre şi pline de durere ce le-am
cetit cu toţii pe panglica lată a celei mai frumoase cu­
nune de violete de Parma, când am urmat tristul convoi.
Iar pe cununa depusă de jalnicul soţ. era o vorbă şi mai
20 scurtă, şi mai sfâşietoare: .
«MEMORIE ETERNĂ: GUVIDI DEZOLAT»
25
30
35
Mult a trecut de atunci şi timpul, ca mai totdeauna,
a alinat « eterna l) durere, umplând Încet-încet cu uitare
golul ce-l lăsase în urmă-i încântătnarea pierdută.
Când golul a fost cu desăvârşire umplut, amicul nos­
tru Manolache s'a însurat a doua oară.
Om cu noroc!
Aceasta, soţia a doua, este tot aşa de tânără şi de
frumoasă cum era odinioară răposata; iar despre tactul
diplomatic, atât de necesar când are cineva dara veri mari
şi multiple, putem spune că o Întrece.
Şi deaceea afacerile casei Guvidi & Co. sporesc mereu
şi merg din ce În ce mai bine: succesul este robul ami­
cului nostru; norocul umblă după omul acesta ca un
câine ascultător şi credincios. .
[71]
-
OM CU NOROC
Mă gândeam tocmai ce roman bogat şi senin s'ar putea
face din studiul vieţei acestui' tip de om fericit, pe care-I
cunoaştem toţi aşa. de bine în societatea noastră, când
iată că primesc prin poştă următoarele:
ti �Domnul şi Doamna M. Guvidi au onoarea a .vă ruga să petre-
ceţi ziua. de Duminecă la moşia lor Moara-de-Piatră .
• ' (1 Adunare restrânsă de intimi. .
« Ţinută absolut fără pretenţie: ou il y a de la gene, il n'y a pas
de plaisir. .'
10 «Nota. La gară v'aşteaptă trăsura ».
Stilul e femeea. Graţioasa doamnă Guvidi l Ii cunosc
scriptura şi dictonul favorit, pe care-I ,spune aşa de des
şi cu atât de fermecătoare clipire de, ochi.!
*
15 Moara-de-Piatrăca moşle e o moşle mică, da, dar ce
raiu mic!
E aşezată la distanţă de douăzeci de minute dela gara * * *
Un parc măreţ şi un cottage englezesc .cum se găsesc rar
la noi.
20 Cu cât socotiţi că a cumpărat moşia asta? - N'o să
credeţi, căci în adevăr eu însumi n'aş crede, dacă n'aş
. 'Şti pozitiv. Cu cât ?'. .. Cu o pereche de cai roibi ... atât!
Frumoşi cai, ce e drept: dar, oricum,' să capeţi o moşie,
care face două sute cincizeci de mii de lei ca o para, pe
25 o pereche de cai, care mult-mult să facă cinci mii, cinci
mii cinci sute! Aci. însă a lucrat alt factor .mult mai pu-
ternic. decât interesul - patima. '
Fostul proprietar al Morii-de-Piatră 'era mult cunos­
cutul N ... distinsul sportman, un flăcău destul de copt,
30 putred de bogat, şi care, cum îl ştim toţi, are o pasiune
neînfrânată pentru cai. A văzut odată la şosea pe doamna
Guvidi cu roibii, - îi mâna singură,.- .în cine ştie ce
dispoziţie de spirit se afla omul - se zice că jucase toată
noaptea trecută la « J ockey» şi pierduse mult - şi "de
35 atunci n'a mai avut pace nici somn.
Astea le povesteşte însuşi amicul nostru comun, Gu­
vidi.
S·
[72]
- -'II
Caii aceia au devenit pentru N ... o marotă, o idee fixă,
o boală, cum vreţi s'o numiţi. Ce n'a făcut ca să-i ca­
pete? I-a urmărit pretutindeni; a legat cea mai strânsă
prietenie cu Guvidi, a stăruit, s'a rugat, s'a umilit ...
5 în zadar toate. Deşi bărbatul stăruise să-i facă hatârul
noului prieten, nevasta nu voia cu nici un preţ.
« Nu fac târguI pe bani! a zis ea odată cu hotărîre.
- Atunci, pe ce? a întrebat N... cu tonul omului
gata la toate.
10 - Pe ... N'o să vrei ...
- Orice!
- Pe, Moara-de-Piatră! a răspuns scurt femeea, care
era acuma par' că mai frumoasă ca totdeauna.
- Ei! prea exagerat! a întrerupt Manolache, amest.e-
15 cându-se şi el în vorbă din fundul salonului, unde-şi ceteă
gazeta. _
- Ce te-amesteci dumneata în tocmeala noastră? ..
nu te priveşte 1» i-a obiectat doamna încruntându-se ca
un copil răsfăţat.
20 Domnul Guvidi dete din umeri şi-şi urmă înainte ce-
tirea.
« lţi place mult? .. mult? a întrebat N ...
- Mai mult de sigur, decât îţi plac dumitale ... can
mei, a zis ea zârnbind cu un fel de răutate sceptică,
25 - Asta este peste putrntă ! a răspuns N... încet şi
înnecat, şi ochii lui, care văzuseră multe, aţintiţi în ochii
Iemeei tinere, sclipiră într'un chip foarte ciudat.
-- Nu crez până nu mi-ei dovedit-o! » zise ea şi mai
încet, accentuându-şi bine zârnbetul răutăcios.
30 TârguI s'a făcut. .. Nici nu se putea altfel -- altfel nu
căpăta N ... ceeace dorea cu o atât de adâncă pornire ...
Roibii au fost ai lui.
Şi astfel, de vreo şase am acuma Moara-de-Piatră este
proprietatea Guvizilor.
72 NUVELE ŞI SCHIŢE
1'1
I
,
1 '1
, ,
I
1
III
'1
I '1
. I
'1
1,1
1,'
,,(
, t
IIII
I
'1
1,:11' 1, I �
1,' , " '
1"1 1
'1 '
III
'�i
II
r
" 1
1']
1
� i
I
I
I'I
!
1
" '
./
!,'
1
I
'I
I
I
35
*
Am ascultat de gentila invitaţie ŞI nu mi-a părut rău,
E în adevăr un loc încântător, şi am petrecut in sânul
acestei familii model cum nu se poate mai bine •.
I •
[73]
OM CU NOROC
73
5
10
15
20
25
30
35
Dar nu era o petrecere ordinară: se rupea turta Ni­
cuţii - copila unică împlinea cinci ani.
Câte şi ce daruri - o avere!. .. între altele o fotografie
recentă, - încadrată în patru vergele de aur masiv, prinse
la încheeturi cu ţinte de diamant ca hoahele de năut, ­
naşul ţinând în hraţe cu dragoste pe mica fină, care-i
râde cu nevinovăţie.
Naşul a făcut o frumoasă surpriză oaspeţilor: a adus
din Bucureşti muzica roşiorilor.
Ospăţul a fost strălucit şi halul pe iarbă verde foarte
animat şi vesel.
A doua zi, luni, având fiecare dintre invitaţi afaceri
de dimineaţă, am trebuit toţi să luăm trenul care trecea
la unu noaptea.
O noapte de Septemvrie limpede ca sticla curată ...
vreme dulce şi lună plină... zece trăsuri mergând la
pas şi handa roşiorilor cântând un marş triumfal în frunte
- de neuitat. .
Familia Guvidi cu naşul ne-a condus până la gară.'
Ne-am suit în vagon cu toţii, după ce am mulţumit
gazdelor şi îndeosebi doamnei, care făcuse onorurile cu
graţia ei obişnuită, etc.
N. .. care n'avea ca noi treabă, a rămas pentru o
noapte la Moara-de-Piatră. Guvidi, aşteptat a doua zi
negreşit în oraşul P... unde-I chemau nişte afaceri ur­
gente, a rămas în gară să apuce trenul ce venea din Bu­
cureşti şi cu care noi ne încrucişam la întâia' staţie.
Se'nţelege că în tren am vorbit toată vremea numai
despre petrecerea minunată de cu ziuă, şi am fost unanimi
în a ferici, cu mai multă sau mai puţină invidie pe
amicul Manolache de cât noroc a avut şi are.
Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respecta­
bilă, care ştie toate câte se petrec în societatea noastră
şi chiar mai multe, ne-a afirmat pe drum - « contând,
se 'nţelege, pe discreţia noastră », - că N .. " cum e cam
holnăvicios, şi-a făcut testamentul şi lasă aproape toată
averea sa copilei lui Manolache, pe care o iubeşte la nehunie.
Şi toţi, fireşte, am trehuit să zicem iarăşi:
« Mare noroc pe Guvidi!»
[74]
"
',:
, .
GRAND HOTEL "VICTORIA ROMÂNĂ"
Eram ş'aşa indispus de neodihnă.. Toată noaptea tre­
cută moţăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa
a doua, inghesuit de o companie veselă de bucureşteni
5 cari se 'ntorceau dela expoziţie - un potop de impresii
şi .amint.iri . " Mă despărţisem de ei de dimineaţă, ş'acu
pe'nserate .intrarn în orăşelul meu natal, unde nu mai
fusesem de copil. .. Trebue să mărturisesc că n'am sim­
ţit « acele palpitări », cari se simt la orice revedere de
tO acest fel; ce-i drept, nici pomii şi altele n'au manifestat
faţă cu .« vechiul lor prietin � vre-o .deosehită emoţie.
Dela gară trec prin nişte uliţi triste: miroase a scă pătare
şi părăginire. Asta mă indispune şi mai mult. Să plec cu
trăsura 'nainte, pe'ntuneric şi pe un drum necunoscut?
rs Nu! mai bine să rămân aici o noapte; am nevoe de repaos;
să dorm fără, clet inătură, fluere, clopote şi mai ales fără
impresii mirifice dela Paris. Tocmesc trăsura pe a doua
�i la patru. şi trag la « Grand Hotel Victoria Română »,
.în centrul oraşului.
20 Otelul meu are două caturi. Jos e la mijloc gangul, de
o parte « Restaurant et Berărie », de alta « Cafenea et Con­
fiserie ». Dinaintea « confiseriei» sunt aşezate' mese şi
scaune până în mijlocul stradei: aci se strânge seara socie­
tatea aleasă. Acum e plin de lume. Sosirea mea produce
25 sensaţie. Toţi ochii se pironesc asupră-rni, Opresc o
cameră şi stau la o masă în partea restaurantului să beau
o bere. " Privirile mă săgetează; pe lângă cei dela mese,
ies acuma să se uite la mine şi cei din cafenea ... Un băe­
ţel ca de vre-o cinci ani se scoală dela locul lui, vine bini-
30 şor la masa mea şi se pune, mâncând dintr' o prăjitură,
\
I
I
,
l'
I
1
[75]
3
GRAND HOTEL « VICTORIA ROMÂNĂ)}
75
5
10
, 15
30
35
t
să mă studieze de aproape. « Nicule ! vin la mama!» strigă
o damă. In zadar; copilul, numai ochi, n'aude. Am re­
zistat .până aci, înfruntând ploaia de săgeţi; privirilecopi­
lului mă biruesc. Mă gân'desc la bestiile din menajerii ;
ele, afară de chinul dureros al captivităţii, mai sufăr unul,
care acuma văd eu cât e de neplăcut -. să rabzi, 'fără să
le fi solicitat, privirile' persistente ale unei mulţimi cu­
rioase. Dar dacă .ar fi numai privirile! Exemplarele din
menaj erie, publicul este rugat să nu le atingă; ,pe mine,
băiatul, cu mâna plină de spumă de zahăr, mă şi pipăe !
Imposibil de răbdat. .. O sforţare. .. Mă scol în sfârşit,
.evitând privirile copilului, plătesc şi intru ,pe gang ...
Băeţelul se ţine după mine până la scară şi stă locului
să. se uite. cum mă suiu, până când, făcând' cotul scării,
îi ies din bătaia ochilor .. Am: scăpat, dar m'a apucat
capul. . . .
... Numărul 9 - Odaea mea... E o căldură năbuşi­
toare înăuntru şi miroase a vopsea cu: t erpentin . proas­
pătă. .. Să deschiz .... Ferestrele dau în uliţă. In faţă e
o răspântie. In fund se vede foişorul de foc d'asupre casei
oraşului. Pe sub ferestre trece strada (! Independentii 1),
care la dreapta dă în strada .« Regală ), - strada principală
din faţa otelului. Aceste lămuriri topografice -le datoresc
chelneriţii, care, manifest indispusă c'am deranjat-o, mi
le dă scurt, îmi aprinde lumănarea şi pleacă bufnind uşa.
Deabia acuma încep să recunosc locul. « Grand-Hâtel » stă
pe maidanul unde ne jucam în copilărie. Par' că văz încă
maidanul plin de popor înghesuindu-se la o masă, pe care
o săptămână a stat zi şi noapte o condicăenormă deschisă.
Era după 11 Fevruarie. De câte ori ieşeam dela şcoală,
iscăleam toţi da, şi fiecare de mai multe ori.. .. De mici
aveam sentimente civice în oraşul meu natal!
Uliţele din dosul « Victoriei Române» au rămas cum le
ştiam odinioară. In cele două colţuri ale răspântiei din
faţă, este de-o parte un birt şi de alta o cafenea mică.
Dela fereastra mea văd bine ce se petrece 'peste drum.
In cafenea, un individ, aplecat cu pieptul pe biliard, ce­
teşte o gazetă deschisă mare pe postavul verde; într'un
colţ, . doarme altul cu capul pe masă. Dincolo, în birt,
[76]
llir�
l.Ii
'1
I
1
I fi
I
I ,
l'
, ,
"
,1
I
, I �
IIII!
; I I
I II
l'
I
1
I
I
I
, '
!I
1,
Iir
1
t il
' '
I
I
II
'1
,
I
76 NUVELE ŞI SCHIŢE
sunt două femei şi doi tineri j beau şi râd j lângă ei pe o
Iaviţă cântă doi lăutari. După gesturile şi grimasele cob­
zarului, după mişcările ce le face cu pântecele, pare a fi
un cântec obscen. Dacă n'ar fi trăsurile, cari se'nvârtesc
5 mereu pe dinaintea otelului, aş auzi tot ...
Zece ceasuri... Să mă culc,.. Las ferestrele deschise
şi lumănarea aprinsă şi mă aşez în pat ... Mă doare ca­
pul. .. Băiatul cu prăjitura... Ce ochi!... Oare să fi
existând deochiul?.. Un neastâmpăr nesuferit îmi fur-
10 nică din talpă până 'n creştet... Insecte!... Iute jos
din pat!. .. Iau lumânarea să văd de aproape. .. E gro­
zav! ... Un popor întreg, ca la un plebiscit ... şi umbla
şi aleargă pe cearşaful alb încoace şi încolo uimite de
lumină! Ce să fac? .. Trebue să dorm!. .. In pat, impo-
15 sibil... Trag cearşaful, îl scutur bine pe fereastră şi-I
întind pe covor în mijlocul odăii; desfac un pachet de
tutun, presăr pe cearşaf şi mă culc pe jos. .. Imi arde
toată pielea j nu pot adormi; sunt ameţit, nervii iritaţi ­
simt enorm şi văz monstruos. Lumânarea îmi dă drept
20 în ochi ... Mă scol s'o mut şi apoi m'aşez la loc.
... Deodată sar în picioare. .. Sgomot mare în uliţă!
Merg degrab la fereastră. " O suflare răcoroasă de afara
mă înviorează. .. Cadranul transparent de pe foişorul de
foc arată unu ş'un sfert. - Când au trecut trei ceasuri? ...
,25 Am aţipit, prin urmare? .. Ce e în stradă? .. Mătură­
torii oraşului. .. Au prins un câine la mijloc.
Ştiu ... Asta e o petrecere populară la noi; am văzut-o de
atâtea ori. .. Câţiva inşi se pun la pândă de-o parte şi de
alta a uliţei. Un câine flămând rătăceşte căutând dosurile
30 bucătăriilor şi unghiurile unde se aruncă gunoaiele. La un
semnal, toţi se ridică şi-I împresoară din toate părţile. O
clipă, animalul se opreşte îngheţat; sângele-i dă năvală la
inimă, care începe să svâcnească de coaste. .. E pierdut!...
Părul i se sbârleşte pe coamă. Un fior îi fulgeră d'alun-
35 gul prin şira spinării şi-i încovrigă coada d'a'ndăratele
până-i înfige vârful în pântece. Ochii turburi caută înco­
tro-va un punct de scăpare; dar abia se pune' problema
în mintea aiurită, şi o piatră l-a isbit peste bot, alta la
o încheietură, un lemn peste şale ... şi altele plouă'. .. El
[77]
GRAND Hl>TEI. (1 VICTORIA ROMÂNA»
77
îşi iese acum din sine: maşina cea vie dă drumul rezervei
de energie - pentru aşa moment o păstra, - nici un
gând de economie i • • trebue cheltuită toată! Opintin­
du-se din fundul rărunchilor, animalul s'avântă orbeşte
5 în faţa loviturilor. .. Un răcnet suprem! sparge rândurile
vrăjmaşilor, le scapă printre picioare şi fuge uitându-se
drept şi numa'nnainte, fuge mereu până dă de un loc
singuratic. Aci s'aşează, stins de oboseală, să-şi liniştească
cutremurul membrelor, să-şi lingă rănile şi să se vaiete
19 discret de durere. Somnul se capătă mai eftin decât hrana
şi deocamdată i-e mai trebuincios: truditul trup se in­
colăceşt.e binişor, închide ochii trişti şi adoarme oftând
greu din afund.
Toată intervenirea mea acum în favoarea animalului
15 este zadarnică. Degeaba raţionez eu de sus de la fereas­
tră că nu le e permis unor oameni ai autorităţii să tur­
bure liniştea nopţii şi somnul contribuabililor. Pot eu
striga mult şi bine: cine m' aude? Huiduiturile şi râse­
tele acoper chiar glasul celui mai interesat, chelălăiturile
20 animalului. Il mai văd doar cum se sbate -sub loviturile
măturoaielor, ridicând cu contorsiunile lui un nor gros
de praf... Sunt nervos; nu mai pot privi j dar tot
ascult... De mirare... câinele nu mai ţipă de loc. A
fugit!. .. Urmează râsete ... Mă uit iar. Măturătorii stau
25 tolăniţi pe trotuar j iar la lumina felinarelor din colţuri
se vede în mijlocul stradei victima lungită - e un căţel
mic, alb şi Iăţos .... Mă culc supărat la loc. Mai am două
ceasuri şi scap .. , Bietul dobitoc 1 .. , Acu încep vâjiitu­
rile măturoaelor . .. Dacă ar fi căţelul favorit al vre-unei
30 dame, - par'c'am văzut una adineaori la « confiserie )
cu un căţel în braţe, - şi ea ar fi amica vre-unui om in­
fluent din localitate, atunci măturătorii ...
Ceartă jos în . cafenea .. S'a spart ceva ... par'că o
uşă cu geamuri trântită cu violenţă. .. Ţipete de femei,
35 strigăte de bărbaţi, fluerături febrile de gardişti ... Aha!
a venit stăpâna căţelului. Alerg la fereastră. Nu se mai văd
ceasurile la foişorul de foc j lumina de'ndărătul cadranu­
lui s'a stins; dar mai sus de foişor, arde clipind în cadenţă
steaua dimineţii - se face ziuă... E o grămădire dina-
I
I
I
r
i
l
I
ti
I
II
1,
II
[78]
78
NUVELE ŞI SCHIŢE
intea birtului din colţ o o o. precupeţi, cari merg cu coşu­
rile încărcate la piaţă o o o Ce să fie? o .. O femee numa 'n
cămaşă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ţine· strâns
de piept pe un om îmbrăcat în uniformă de poliţie. El
5 luptă să scape - ea nu-l lasă. Femeea începe să sbiere
răguşit făcând gesturi extravagante:
- Ce, domnu1e 1 care va să zică, dacă sunt o nenoro­
cită, să-şi bată joc de mine dumnealui, pentrucă e dela
poliţie? o o o Şi mai întâiu, cine ce treabă are? dumnealui
10 a fost amantul meu?
Comisarul, îndneptându-şi mondirul boţit la piept:
, - Sergent le beată o o o la arest!
Doi inşi o înhaţă; ea se smuceşt e şi dă să se repează
. iar; dar un sergent voinic o apucă de braţ şi o'nvârteşte'n
15 .Ioc :
- Nu sbiera şi mergi! strigă el scrâşnind şi lovind-o
greu cu palma peste gură.
Aud, atunci o horcăială 'nnecată şi, în cadrul luminat
.al birtului, văd silueta albă a femeii ridicând în sus bra-
20 .ţele goale cu pumnii încleştaţi .şi dând .capul cu părul
despletit pe spate ca şi cum i s'ar fi frânt gâtuI. Un mo- •
ment se răsuceşt e de mijloc, apoi cade ţeapănă pe spate
în prag o o. Pun mâinile la ochi şi mă dau înapoi. o .
Lumânarea arde 'n fundul sfeşnicului cu flacăra din
25 urmă. Cobor iute, scol pe portar şi-plătesc. Patru ceasuri o ..
Luceafărul se stinge şi el Încet-Încet: vine soarele-o o. Tră­
sura m'aşteaptă. In câteva- minute sunt afară la câmp.
Ce dimineaţă! ce răcoare! şi ce singurătate!
Vf! ... Niciodată n'am să uit ce bine m'am odihnit o
30 noapte în oraşul meu natal, la No. 9, « Grand Hotel Vic­
toria Română! ))
•
[79]
&
25 DE MINUTE ...
« ••• Fiţi toţi .Joi în gară la'nnălţimea patriotismului
vostru, care nu s'a desminţit niciodată, mai ales în aşa
plăcute, putem zice chiar fericite ocaziuni! :
5 « Cetăţeni! ! :
« Săptămâna viitoare este o zi solemnă pentru oraşul
nostru! ! ! »
..
10
15
20
25
Astfel se 'ncheia proclamaţia adresată de câteva zile
de părintele orăşelului Z., către administraţii săi, afişată
pe cale publică şi reprodusă în capul ziarului oficios « Sen­
tinela Ordinei» cu acest frumos motto:
« Eoenimentele mari fac totdeauna să tacă micile pa­
siuni! »
Toată lumea era în adevăr plină de entuziasm, deşi
«Drapelul Libertăţii», dirijat de decanul avocaţilor, îşi
termina articolul său de fond cu cuvintele:
« ••• Vom căuta să fim cât se poate mai parlamentari.
In zadar mişeii dela Primărie convoacă lumea la gară!
Declarăm sus şi tare că Joi nu va fi entuziasm, ci numai
o meschină şi desgustătoare paradă oficială. Să înceteze
dar cu infamele lor mistificaţiuni! ... Săptămâna viitoare
nu poate fi o zi solemnă; ea nu va fi decât un moment
trist pentru concetăţenii noştri l i
Directorul, care era însărcinat a gera afacerile prefec­
turii, - districtul neavând deocamdată titular, - la ce­
tirea acestor şiruri răutăcioase, a şoptit cu zâmbetul său
diplomatic:
- Om vedea!
[80]
'1'
I
� :
r
I
Joia mult aşteptată a sosit. Vodă şi Doamna, plecând
în străinătate, trebue să se oprească douăzeci şi cinci de
minute în gara din marginea orăşelului Z ... De dimineaţă,
peronul gării, decorat cu împletitură de brad, cu marca ju-
5 deţului, steguleţe tricolore şi covorul cel roşu al Primăriei,
este înţesat de lume - garnizoana, garda civică, şcoalele,
autorităţile, notabilii şi cât public a mai putut încăpea.
Directorul a plecat dela şapte de-acasă spre a lua, îm­
preună cu primarul, cele din urmă dispoziţiuni la faţa
10 locului. Nevasta lui a rămas să se gătească şi să vie mai
târziu la gară cu copiii şi cu amicul. Amicul este un pro­
fesor foarte tânăr, care locueşte la directorul de un an
de zile; el dă şi lecţii la copii şi redijează « Sentinela Or­
dinei»; e băiat bun şi scrie minunat: se dă ca aproape
15 pozitiv că tot el a scris şi proclamaţia.
Acum tot e gata... Directorul se duce la o extremi­
tate a peronului şi-şi aruncă privirile la mulţimea adunată
până în cealaltă extremitate... Atunci îi clipesc de de­
parte în minte cuvintele «Drapelului o şi-şi mângâie fa-
20 voritele cu mulţumire.
Dar sunt zece fără zece... şi cocoana nu mai vine ...
Ce să fie? Trenul domnesc s'a anunţat dela staţia apro­
piată .. , In patru minute trebue să fie aici. .. Toţi ochii
joacă între ceasormc ŞI capătul liniei... Incă trei mi-
25 nute ... Două ... Un minut ... S'aude şuerul cald ...
- La o parte, domnilor! zice grav şeful gării potrivin­
du-şi bine şapca roşie.
Iată -l! Pieptul lat al locomotivei s' arată la cotitura li­
mei. Arătarea creşte, creşte mereu, sforăind semeaţă ŞI
30 alunecând cu eleganţă maestoasă către peron. Cazanul
fierbe, fanfara ţipă, şcolarii intonează imnul - un con­
cert monstru... Vagonul domnesc intră la peron. Un
freamăt furnică de colo până colo prin mulţime. Deodată,
ŞI glasurile copiilor ŞI ţipetele trâmbiţilor ŞI clocotitura
35 norului fierbinte care se smacină captiv în pântecele ma­
ŞInII sunt acoperite de urale' sguduit oare ... Trenul se
opreşte, conform programei oficiale, la zece ore precIse;
suveranii cobor din vagon cu suita, iar consoarta direc­
torului n'a sosit încă!
80 NUVELE ŞI SCHIŢE
, I
I
I
lu
li I
'1
fii .. __ -_
1i
r
,
ii
1.
I
•
1. '
'. '
[81]
25 DE MINUTE ...
81
Se face prezentarea autorităţilor şi notabililor, după
care Vodă trece între bărbaţi, iar Doamna între dame.
Intâiul clopot! Directorul, foarte nervos, mână un vă­
tăşel călare s'aducă numai-decât pe cocoana, pe copii
5 şi pe domnul profesor.
Măria-Sa Doamna e foarte veselă de conversaţia damelor;
dar dumnealor o iau repede şi se 'ntind la vorbă. .. Una o
povăţueşte pe Doamna să se păzească pe drum de răceală:
- Nu te juca, soro! boala n'alege.
10 Doamna mulţumeşte de binevoitoarea povaţă şi asi-
gură că s'a îngrijit bine, a luat haine d'acasă ... In acest
timp, directorul tremură de neastâmpăr.
Al doilea clopot! Măriile-Lor fac un pas înapoi pre­
gătindu-se să se suie... Directorul asudat şi înecat de
15 emoţie, s'apropie să ţie un discurs. Lui Vodă:
Mă . TII· b W l . I
- aria a .' .. nu p ecaţi ... nu tre ue sa p ecaţl ....
D'abia al doilea clopot a sunat; n'a sunat nici măcar al
treilea! . .. A! dacă ar fi sunat al treilea, atunci aş înţe­
lege să vă grăbiţi... Dar nu! Şi chiar să fi sunat al
20 treilea... să zicem!... n'aveţi grije: nu pleacă trenul
fără Măriile- Voastre. .. s'a dat ordin în consecinţă l , ..
Aşa dar, având aceasta în vedere, cu onoare sunteţi in­
vitaţi să binevoiţi a lua în consideraţiune... că acest
district, acest oraş, în fine toţi concetăţenii noştri v'au
25 iubit atât şi au făcut sacrificii!
Apoi, cu mai multă căldură, Doamnei:
� Să nu plecaţi măcar Măria Voastră!... N'a venit
încă toată lumea! ... mai sunt dame, mai sunt copii, mai
sunt amici, care ar dori să vă vadă ca pe o mamă!
30 Vodă, zâmbind foarte bucuros, zice:
- Mai stăm, mai stăm, domnule Director.
- Mersi! răspunde acesta în culmea emoţiei.
Şi lăsând pe suverani, aleargă la capătul peronului, se
sue în picioare pe o bancă şi se 'nalţă în vârful deştelor,
35 făcând către şoseaua dinspre oraş semne violente cu ba­
tista. In adevăr, pe şosea vine o trăsură în goană, ur­
mată de un vătăşel călare.
- Aide, soro! aide, nene, pentru numele lui Dum­
nezeu! că m'aţi omorît!
[82]
1
1 1:11
, ,
, 111111:
i, ' III!
I .,'
I
[
,1
'1 '( "
, '1
,f
I I
. '1:'
I ,III'
i,IFi
; r
I
I
1,
lill'
I
t'
•
I l'
"
; li
I III
rI1�'
1;
i '1
l'
:l� J
ii
1" i
'II
II i
r
il
,
:
I .,'
I/'ii
! '1
, I
: '1 I
1,
I I
[,
I �'
[
11"
82
5
10
15
20
25
30
95
NUVELE ŞI SCHIŢE
�- Vezi! nu-ţi spuneam eu că-i târziu! ZIce palpitând
cocoana către profesor.
Directorul îşi introduce pe peron familia şi strigă sever
către macagiul care stă drept, cu mâna gata pe cureaua
clopotului:
- Să nu tragi!. " Nu e voe să suni! Măriile-Lor n'au
isprăvit încă: mai au treabă aici!
Apoi către Suveranul:
- Măriile- Voastre, am onoare pentru ca să vă reco­
mand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul
meu!
Şi pe urmă către copii:
- Sărutaţi mâna!
Copiii se aruncă şi execută ordinul. Măriile-Lor sunt
din ce în ce mai veseli. .
- Am auzit, dragă, zice Doamnei' nevasta directorului,
că aţi fostără cam bolnăvioară ! Mi-a părut grozav de
rău. .. Incă-i ziceam lui dom' profesor, amicul nostru,
zic: vezi dumneata, dacă o prinţesă şi tot nu se poate
pune cu voia lui Dumnezeu; dar noi ăştia!... Dar acu
te-ai făcut bine. .. Se vede. .. Fie că frumoasă eşti! să
nu-ţi fie de deochi! să trăieşti! ...
T otdeodată unul dintre copiii domnului director, cari
privesc foarte curioşi pe suverani, îşi scobeşte o nară cu
degetul. Mama îi dă o palmă peste mână.
- Nu ţi-e ruşine să bagi mâna 'n nas! ... şezi frumos!
te vede Madam' Carol!
Copilul plânge. Domnul profesor îl smuceşt.e de mână
, şi-l bagă la arest în sala de aşteptare clasa a doua. Mă­
ria-Sa Doamna intervine pe lângă domnul director în fa­
voarea micului vinovat, care urlă tare în arest. Tatăl ce­
dează înaltei influenţe şi dă drumul băiatului:
- Taci din gură, măgarule! şi sărută mâna Măriei
Sale; dumneaei s'a rugat să te .iert !
Suveranii s'au urcat şi se arată plini de veselie la fe­
reastra vagonului. Directorul se hotărăşte în sfârşit, după
stăruinţa şefului gării, .să permită a se suna al t.reijea ,
Trenul se pune în mişcare. Urale şi muzică. Bărbaţii fac
semne de adio cu pălăr iile, damele bezele călduroase; di-
I
. i
1,
r
1
[83]
� �����-------
25 DE MINUTE ...
83
rectorul se şterge de sudoare obosit, iar nevasta lui strigă
cât poate către Doamna:
- La revedere! bon amusement! Nu ne uitaţi p'acolo!
la revedere!
5 Când trenul a pornit bine, o altă trăsură soseşte în
goană mai turbată. Decanul avocaţilor coboară trăgân­
du-şi după dânsul cocoana, care trage după dânsa o in­
terminabilă rochie de catifea verde cu funde bogate de
satin rose. Amândoi îşi fac loc cu furie prin mulţime,
10 care acum a rupt rândurile şi iese în dezordine.
A plecat? zice dezolată cocoana,
- Da, a plecat, i se răspunde.
- Cum se poate? trenul stă totdeauna treizeci şi cinci
de minute!
15 - Ăsta era tren domnesc, ma chere, zice nevasta di-
rectorului.
- Ce? era să v'aştepte Vodă şi Doamna pe d-voastră ?
adaugă profesorul cu un zâmbet răutăcios de superioritate.
- Aşa? vociferează decanul. Am îrrţeles.! ... Astea sunt
20 iar intrigile lui dom' director: care va să zică numai
dumnealui şi familia şi. .. amicul dumnealui să vază pe
Mării le- Lor! .
Pe urmă, întorcându-se la lumea care se duce:
'- Iată, fraţilor, o probă mai mult că astăzi opozi-
25 ţiunea este considerată ca afară din naţiune... Foarte
bine. .. Vom lua act şi de aceasta şi vom protesta!
Decanul şi familia sa au fost multă vreme la cuţite
cu directorul şi cu familia acestuia, deşi damele erau
surori. Chiar o polemică, « cât s'a putut mai parlamentară »,
30 s'a urmat cu privire la aceasta, între cele două hehdo­
ma dare locale, « Drapelul » decanului şi « Sentinela » ami­
cului.
Tocmai la nişte alegeri, o persoană de 'naltă influenţă,
aflând despre vrajba celor doi cumnaţi, a stăruit de i-a
35 împăcat, promiţând serios că şi anul viitor va fi o zi
solemnă pentru orăşelul Z... şi atunci trenul domnesc
o să se oprească acolo un ceas ... şi douăzeci şi cinci de
minute.
[84]
--------------� .... ---
JUSTIŢIE
Judele de ocol. - Care va să zică, d-ta Leanca văduva,
comersantă de băuturi spirtoase .
Leanca. - La Hanu-Dracului .
5 Jud. - Ştiu ... Lasă-mă să 'ntreb.
Leanca. - Plătim licenţa, dom' judecător ...
Prevenitul. - Oleo !
Jud. - Tăcere!
Leanca. - ... E păcat pentru mine, dom' judecător ...
10 Jud. -- Lasă-mă să te 'ntreb ...
Leanca. - Te las ...
Jud. - Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comer­
santă de băuturi spirtoase, ce reclami dela prevenitul Iancu
Zugravu?
15 Leanca. - (cu emoţiune treptată). - Eu să .trăiţi săru' mâna,
dom' judecător, eu sunt o fomee sârrnană, Dumnezeu mă
ştie cum mă chinuesc pentru o pâine. .. De aia şi pusesem
de gând dela sfântu Gheorghe să las prăvălia, care nu mai
woate omul de atâtea angarale pentru ca să mai mănânce
20 o bucăţică de pâine, şi nu ne mai dă mâna să plăt im
licenţa.
Preoenitul. - Licenţa o plăteşte dom' Mitică.
Leanca. - Dom' Mitică? . să fie al dracului care minte?
Jud. - Tăcere! Nimeni n'are voe să vorbească până
25 nu-l Întreb eu.
Leanca. - Dacă zice dumnealui că dom' Mitică!.. Eu,
dom' judecător, săru'mâna, poei să jur că sunt curată
la sufletul meu!
Jud. - Nu e vorba de asta! .. Spune cum s'au petrecut
so lucrurile şi ce reclami de la prevenit?
t
I
1
[85]
............. ------�----------
JUSTIŢIE
85
Leanca. � Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea
mea, care m'a 'njurat, şi clondirul cu trei chile mastică
prima, care venisem tomn' atunci cu birja dela dom'
Marinescu Bragadiru din Piaţă, încă chiar dom' Tomiţa
5 zicea să-I iau în birje ...
Jud. - Pe cine să iei în birje P
Leanca. - Clondiru. .. că zicea ...
Jud. - Cine zicea?
Leanca. - Dom' Toma... se sparge ...
10 Jud. - Cine se sparge?
Leanca. - Clondirul, dom' judecător!
Jud. (impacientat). - Femee, ce tot bârâi l . . Răspunde
odată lămurit la ce te 'ntreb eu! Ce pretinzi dota acum
dela prevenit?
15 Leanca (cu volubilitate). - Onoarea mea dom' judecător, care
m'a 'njurat dumnealui, pardon facu-ţi şi dregu-ţi, şi mi-a
spart clondirul, că nu vrea să-mi plătească ... (cu obidă) Că eu
sunt o fomee sărmană, şi e păcat! Vine dumnealui gol puşcă
şi bea până se face tun, şi pe urmă, dacă am vrut să chem
20 vardistul, dumnealui zice că mă sulemeneşte cu chinoroz şi
vrea s'o tulească, ş'a căzut peste tarabă şi s'a făcut praf?
Jud. - Ce s'a făcut praf? .
Leanca. - Clondirul cu mastică ; şi pe urmă vrea să fugă.
Jud. - Cine?
25 Leanca. - Dumnealui.
Jud. - Ei, ce pretinzi?
Leanca. � Onoarea mea şi trei chile de mastică prima ...
Jud. - Bine; şezi şi taci.
Leanca. - Care vine dumnealui ...
80 Jud. - Taci!
Leanca. - Tac, da' ...
Jud. - Taci odată!
Leanca. - Am tăcut.
Jud. - Iancu Zugravu! Ce ai dota să răspunzi la pre-
3S tenţiile reclamantei?
Preoenitul. - (e afumat şi pronunţă foarte Ingălat]. Eu, dom­
nule judecător, dumneaei zice, pardon, iar ai venit, mă
porcule? că dumneaei n'are nici odată o politică vizavi de
muşterei. Eu zic... dacă dom' Mitică ...
\.
9
[86]
...
NUVELE ŞI SCHIŢE
Jud. - Cine-i dom' Mitică?
Leanca. - Dom' judecător? uite, săru' mâna, ş'acuma
e beat ...
Jud. - Taci! nu te 'ntreb pe dota (către prevenit) Cine-i
dom' Mitică?
Prev, - Dom' Mitică?. nu-l cunoşti pe dom' Mitică?
(râzând ironic) al dracului dom' Mitică!
Jud. - Vorbeşte serios! Cine-i dom' Mitică?
Preo, - Care va să zică dom' Mitică dela pricepţie,
(cu un zâmbet de fină intenţie) pricepi dumneatale acuşica cum
vine vorba noastră (face cu ochiul).
Jud. - Ce are aface dom' Mitică?
Preo, - Dacă i-a plătit licenţa.
Leanca. - Să fie-al drac ...
Jud. - Taci! (prevenitului) Nu e vorba de licenţă; e vorba
de clondirul cu mastică.
Preo, - A căzut depe tejghea, dom' judecător; era pe
margme.
Jud. - Cine l-a 'mpins?
Prea. - Piaza rea, fiindcă zicea că chiamă vardistul. ..
Eu nu vrearn, că sunt comersant ...
Leanca. - (dându-i cu tifla). Comersant de piei de cloşcă.
Jud. - Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis
să dai cu tifla!
Preo, (vesel). - Bravos, dom' judecător! Ai văzut şi
dumneatale acuşica ce pramatie e dumneaei?
Jud. - Nu-ţi permit să fii necuviincios aici!.. (aspru)
m'ai înţeles?
Leanca (veselă). - Hahaha! hravos, dom' judecător! ..
să spue ce comerţ învârteşte ...
Jud. (mai aspru). - Taci, că te dau afară!
Prea. - Hahahaha! Brav ...
Jud. (foarte aspru). - Răspunde! ce comerţ faci d-ta?
Preo, - Am fost zugrav de case român, dom' jude-
35 căt or ... Dac'am văzut că mă omoară concurenţa străini­
lor, am deschis tombolă cu obiecte la Moşi.
Jud. - Da, de chinoroz cum a venit vorba?
Preo, - Am vrut numai s'o speriu c'o stric (face cu ochiu}
pardon, la Iicsonomia obrazului ...
,�
II,
: ,II
li
li
(}
86
II,
, I
I ;
I
l,il:
II
III
)'11
I ,
,- 1,
; !II
n
5
I j!
:!I
,
I
I
I r
I
II
! i l�
10
III
fii ,1
, II
" '
ii 'I
15
I
'1: II
I
Il":
I
I II'
20
, !
' � 1
,j
, i li'
I
� !! !
I ' ,
I
25
!I
i
I 1:
I
!
I�I
I!I
30
[87]
JUSTIŢIE
87
5
.10
9*
Leanca. - Să mă sperii? N'ai venit odată cu căciula
umplută cu chinoroz ... ?
Prev. - Las'o p'aia 1 Aia-i altă căciulă 1 (judelui) aia a
fost la politică ... , nu 'nţelege dumneei ... fomee ...
Jud. - Bine, toate bune, dar de ce vii beat la judecă-
torie?
Prev, (obidit). - Dacă n'am aminteri coraj, dom' ju-
decător 1 ..
Jud. - Destul 1
(Condamnă pe prevenitul Iancu Zugravu la şapte lei despăgubire civilă
şi doi lei cheltueli de judecată).
Leanca. - Da, dom' judecător, onoarea mea, săru' mâna
nereperată cum rămâne?
Prev, (maliţios). - Las'că ţi-o reperează dom' Mitică!
[88]
UN PEDAGOG DE ŞCOALĂ NOUĂ
D-I Mariu Chicoş Rostogan, distinsul nostru pedagog absolut,
şi-a început cariera printr'o memorabilă conferinţă didactică.
Vom da aci mai la vale conferinţa în rezumat, apoi câteva note,
s luate după natură, despre activitatea în praaă a eminentului pe­
dagog.
Trebue prealabil să spunem că. d-sa, totdeauna înainte de e şi i,
pronunţă pe:
n ca gn franţuzesc,
10 t ca k,
d ca �h,
g ca 1,
c ca ş.
Aceasta pentru uşurarea cetirii citatelor din vorbirea d-sale,
15 pe cari voim să le transcriem pe cât se poate cu pronunţarea lor
originală. Cetitorul va suplini părţile din cale afară originale, pe
cari ne-a fost prea greu să le transcriem exact, ca de ex.: gn şi ,.
1. CONFERINŢĂ
« Onorat aughitoriu,
20 (j Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe
a prăda grămakica în jenere şi apoi numai doară ghespre
metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţe­
sitake ghe lojica lucrului, arnăsurat inkelijinţii şcolerului ! )}
Aşa începe d-l conferenţiar. Cui nu a asistat Ia conferinţa aceasta
25 trebue să-i spunem că pedagogul pune întrebările şi presupune
şi răspunsurile. Aşa că urmarea, deşi s'ar părea o conversaţie între
pedagog şi şcolar, este însuşi corpul conîerinţii, Iată rezumatul
acestei superioare opere didactice.
Urmează conferenţiarul:
,1
\
I
J
I
I
\
1
�
l
[89]
UN PEDAGOG DE ŞCOALĂ NOUĂ
89
5
10
15
20
25
30
35
Pedagogul. - No lce-i grămakica?
Şcolerul. - Grămakica iaşte ...
Pedagogul. - No că-z ce iaşte ? că-z doar nu iaşte vun
lucru mare.
Şcolerul numai apoi se răculeje şi răspunghe: grărtlakica
iaşte o ştiinţă ghespre cum lucră limba şi lejile mai apoi la cari
se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.
Pedagogul. - Bravo, mă 1 prostovane 1 (ii zic aşe doară nu spre
admoniţiune, ci spre înghemn şi încurăjare). No, acuma, spune-ne tu
numai cum se împart substankivele? Şcolerulla întrebarea
aceasta a mea doară, musai să răspunză, neţăsare, amă­
surat priceperii şi răţiunii sale:
Şcolerul. - In substankive care se văd şi suhstankive
cari nu se văd, - reşpeckive concreke şi abstracke!
Pedagogul. - Apoi merem mai gheparte pe ogorul pe­
dagojic şi punem chestiunea doar:
. Aţi auzit voi, copii, ghespre jăn? 'Ce iaşte jănul?
Şcolerul răspunghe: .Iănul e cumu-i lucru: masculin,
femenin şi ek,erojen au neutru, reşpeckive ghe bărbat,
ghe femee şi ghe ce nu-i nici bărbat nici femee.
Pedagogul. - Exemple doară ...
Şcolerul apoi musai se exprime ast-fel:
Calul îi substankiv masculin; iel se schimbă în iapă,
ş'apoi ghevine femenin.
Pedagogul. - No ! dar neutru?
Şcolerul (inoţent cumu-i, el nu poake da exemplul aghecvat j eu,
pedagogul, atuncea-s gata să-i dau ilustraţiunea keoriei) .••
Pedagogul. - Neutru! Neutru mai apoi, dacă-i calul
masculin şi iapa Iemenină, neutru-i catârul, carele nu-i
nici cal, nici iapă, nici măgar nici cal: e catâr, aghică
corşitură, ghe îmbele jenuri, şi mai gheparke pentru aceea
se conzultă zoologhia care-i o altă ştiinţă naturale,şi
doară naturalia non sunt turpia! ..
După aceea doară, şcolerul musai să fie, în răţiunea sa
puerilă, eghificat pe gheplin ghe jănurile tuturor substan­
kivelor.
Vine numai dup' aceea cheskiunea makemakicăv , .
Spune-ne tu doară, Bârsăscule ! (zic eu şcolerului) ce tnţăleji
tu prin curbă, o linie curbă?
[90]
NUVELE ŞI SCHIŢE
Şcolerul. - Care nu-i ghireaptă ...
Pedagogul. - (zâmbind cu bunătate). No! care nu-i ghireaptă,
hine! da cumu-i, dacă nu-i ghireaptă?
Şcolerul- mai apoi vine la aceea înduplecare a ră­
ţiunii că musai va să răspundă minken:
E o linie oablă, oahlă, care mere şi mere şi mere şi
iarăşi se 'ntoarnă ghe unghe o purces.
Pedagogul (jucându-şi serios rolul). Bine! răspuns limpeghe!
chiar! reşpeckive esact... No acuma, spune-ne cine au
invăntat numerele?
Şcolerul acuma, după memorare numai, căci memoria
e, cum zice Tuhinghen, pur- animală, răspunghe ca ani­
malul: numerele pare, reşpeckive cele cu soţiu, le-au in­
văntat Pitagora, iar mai apoi cele impare, reşpeckive cele
fără soţiu, le-au' invăntat Eratoskenes!
Bravo!
Cum veghe onoratul aughitoriu, toake răspunsurile şco­
lerului după metoada intuikivă moghearnă sunt neţesi­
take prin lojika lui, proprie vorhind născândă, dar com­
pletaminke formată printr'o educăţiune aghecvată cer­
custanţelor, probăluike ca gherivând ghin natura noastră,
carea lucră pe cum e mânată mai gheparke.
Intr' o viitoare conferenţă, vom cuvînta apoi ghespre
această natură iarăşi în aplicăţiunile sale în raport 'cu pe­
dagojia, cu heserica şi cu işcoala!
(Aplauze. A doua zi, pedagogul nostru este numit in slujbă, pro­
fesor « ghe pedagojie în [enăre şi ghe limba makernă în şpeţial ». Să-I
vedem la lucru).
10
15
25
20
90
::1
ii
II
,
11
, .... 1
I 1
, '1
I
II
.' 2. O INSPECŢIUNE
30 .. Profesorul. - Că-z onorat domnul Inşpectore va hi-
ne-voi doară un momînt să asculke aplicăţiunea metoaghii
intuikive.
Inspectorul (se aşează, scoate carnetul şi condeiul şi ascultă).
Profesorul. - Mă! prostovane! tu ala ghe colo. .. Spu-
35 ne-ne tu doară: ce iaşte fiinţă şi ce iaşt e lucru, mă?
Eleoul. - Lucrul, dom'le, este care nu mişcă, şi fiinţă
pentru că mişcă!
1,
[91]
UN PEDAGOG DE ŞCOALĂ NOUĂ
91
Profesorul. - No! dar orriicul meu ... prostule! Iiinţă-i
ori lucru?
Elevul. - E lucru, dom'le!
Profesorul. - Că-z doar mişcă, mă! auzi-l (bagă ceasul in
5 urechea elevului).
Elevul (ferindu-se). - Da, dacă nu-l întoarcem, nu mişcă.
Profesorul (satisfăcut). -Bravo! (cătră domnul inspector). Ş'apoi
doar ăsta-i ghintre cei meghiocri. .. Bine! (Elevul trece la loc).
Tu, mă! ălălant ghe lângă el. .. Câke picioare are boul, mă?
10 Eleoul, - Patru, dom'le!
Profesorul (vesel). - Ei, pe dracu! că-z doar n'o să aibă
şăpke 1.. Şi ce e boul cu patru picioare? lucru ori fiinţă?
Ha?
Eteeut. - Fiinţă, dom'le!
15 Profesorul. - Dar masa fiinţă -i?
Elevul - E lucru dom'le!
Profesorul. - No! că-z n'are şi ea patru?
Elevul. - Da, dar nu se mişcă, dom'le!
Profesorul (şi mai vesel). - Ei! pe dracu! să se mişte ...
20 poake doar că cu şpirikismus l
Inspectorul (tuşeşte tare şi caută aă schimbe vorba). - Mă rog,
cum îl chiamă pe elevul acesta?
Profesorul. - Anibal Ioanescu.
Inspectorul. - Răspunde bine.
25 Profesorul (cu siguranţă). - Că-z ăsta-i ghintre cei bu-
nişori !.. N o! la Gheografie acuma. " Mă! tu ghe colo ...
Spune-ne tu doară toake Ştakele Europei.
Eleoul. - Franţa, dom'le.
Profesorul. - Frantia, bine!
30 Elevul. - Anglia, dom'le.
Profesorul. - Iaşte !
Elevul. - Germania, dom'le.
Profesorul. - Ghermania .
. Elel/ul (se porneşte repede).- (Profesorul dă din cap afirmativ la fiece
35 nume de Stat cu satisfacţie şi cu mândrie). - Elveţia, Rusia, Suedia,
Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, România, Serbia,
Muntenegru şi Grecia... dom'le!
Profesorul (incruntându-se). - Şi apoi mai care, mă?
EZel/ul. - Atâtea, dom 'le !
[92]
'NUVELE ŞI SCHIŢE
Profesorul (începând să scrâşnească). � Dar Şpania, mă?
Elevul (intimidat). - Şi. " Spania, dom 'le !
Profesorul. (mai aspru). -- Dar Şpania, unghe-i Şpania?
ElefJul. - ... !?
Profesorul (magistral). - Şpania-i lângă Portocalia, mii
boule, şi viţă-versa!
ElefJul (aiurit). - Şi. " Spania şi Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce in ce mai sus). - Şi mai care?
ElefJul (pierdut). - Virţăvercea dom'le!
Profesorul (indignat). - Nu Viţăvercea mă! Danimarca,
mă r Dania mă! (şoptind ameninţător printre dinţi) Dania tătâ­
nă-tău ! (energic). Merji la loc, boule!
ElefJul (pleacă obidit Ia loc).
Inspectorul (conciliant). - Ei! ori cum, tot a ştiut des­
tul de bine.
Profesorul (tncă Iierbând de ciudă). - Pe dracu! ştiut! Traiane
Ghiorghiescule! Vină tu... Spune-ne tu doară, s'audă
şi onorat domnul inşpector: dacă sunt în lume apoi câke
le veghem doară, cine le-au făcut pe toake?
ElefJul (sigur). - Natura, dom'le!
Profesorul (zâmbind cu bunătate filosofică). - Ei, pe dracu,
Natura!.. Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prosto­
vane?
Eleoul. - Dumnezeu, dom'le!
Profesorul. - Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu
tată-tău şi mumă-ta!.. No l acuma... noi, Românii,
musai doară să şkim pe cum că: ghe unghe ne trajern
noi? .. ghe unghe?. spune!
Elevul (energic). - Dela Traian dorn'Ie r
Profesorul (făcând cu ochiul Inspectorului, care stă în admiraţie). -Şi
cine era Trăian?
Elevul. - El era un om bun!
Profesorul (emoţionat). - Bun, drăguţul ghe el, ZIC zău
lui Dumnezeu, bun: .. Şi cu cine s'au bătut el?
Elevul (brav) - Cu Turcii!
Profesorul (râzând cu mult chef). - Pe dracu! Că-z unghe
erau Turcii până' atunci în Europa. .. Mai târziu 'doară
apoi s' or ghescoperit Turcii ... (puternic). Cu Dacii, mă!
ElefJul (mai brav). - Cu draci!
")
i
I
I
·1
Q
I
[93]
UN PEDAGOG DE şCOALĂ NOUĂ
93
5
35
10
30
Profesorul - Că zău lui Dumnezeu că cu draci s'o
bătut! .. Dar mai apoi, Ştefan cel Mare şi Michaiu-Bravul,
cine au fost?
Eleoul (mândru). - Ei erau oameni buni.
Profesorul (aprobând cu tărie). - Buni mă! .. şi s'au bătut ...
Eeleoul (cu multă mândrie naţională). - Cu draci!
Profesorul (entuziast) .. - Cu draci! zic zău lui Dumne­
zeu!.. Merji la loc!.. Bravo, prostovane 1 (către inspector
care e transportat). Că -z ăsta doară iaşte un şcoler emininke!
Inspectorul. - Are şi mult talent!
Profesorul (cu siguranţă). - Ei! pe dracu, talent!. .. că-z
talent nu-i doar ghe vreo samă! asta-i lucru anticvat ...
Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în aph­
căţiune!. . No! la muzică acuma ... Spune-ne, Popăscule:
ce-i muzica?
Elevul. - Muzica este care cântă dom'le.
Profesorul (nemulţumit). - Nu aşa, loază l Nu cuvânta
doară ca rîtanii ... vorbeşte ca şcolerii. Dă-ne tu numai­
ghecât ghefiniţia chiară şi aghecvata!
Eleyul. - Muzica este ...
Profesorul. - Ce?
Elevul. - Este când ...
Profesorul (foarte nemulţumit şi repetând definiţia). - Muzica iaşte
aceea care ne gâghilă urechile într'un mod plăcut ...
25 . (ptntre dinţi aparte şcolarului). - Ia sama doară să nu ţi le gâghil
eu ţie într'un mod neplăcut! (Se aude clopotul 'de ieşire).
Inspectorul (se ridică; copii fac şi ei ca Inspectorul). - Domnule
profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda dumitale e ad­
mirabilă ...
Proţesorul (tăindu-i vorba cu mândrie). - Că-z asta doară e
metoda lui Peştaloţiu!
Inspectorul (urmând). - •. : şi zelul -dumitale wrednic de
laudă. .. (către elevi). Voi, băieţi, căutaţi a profita de ştiinţa
bunului vostru profesore şi nu uitaţi că dela voi aşteaptă
mult patria, România, pentru viitor! ,
Profesorul (conducând cu multe reverenţe pe inspector şi tncăntat de
rezultat). - Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule
lnspectore?. Apoi dacă-s porci şi n'au ghestulă aplică­
ţiune!
20
15
[94]
Profesorul. - No ! mâne apoi începem doară! Câţi
ghintre voi au ştuduit, or mere mai gheparte; câţi au
fost putori şi n'au ştuduit, trebue că rămân repekinţi.
5 Acuma doară numai să vă muştruluesc că cum să fiţi la
aceea : înălţime la care caută a fi şcolerul Întru cât pri­
veşke educăţiunea prinţipială, respekive la o conduită
exămplară faţă ghe azistenţii cari vor fi ghe faţă. (Către un
şcolar din fund). lnchighe gura, boule, că'ţi intră musca ... (Băeţii
10 râd). Silenţium!.. Şcolerul caută să fie curat îmbrăcat ...
Şcolarul Ionescu. - Mie mi-a făcut mama haine nouă,
dom'le.
Profesorul. - Ei! mă-ta! că-z doară nu era să ţi le fac
eu! (Râsete). Silenţium, măgarilor! Educă ţiunea prinţipială
15 mai apoi ne obligă la reşpect cătră cei mari, şi la înfăţi­
şare moghestă, carea iaşte ca un ghecorum al juneţii ...
(răspicat şi sever). Că pe carele îl voi veghe că rânjaşte,
ori se sbenguiaşte, apoi minken acelui măgar i-oiu lunji
eu urechile ... măcar de-ar fi ficior ghe Erzherzog! ..
20 Şcolarul Popescu. - Dom'le, tata a zis că să-i spui de
câte ori ne 'tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră.
Profesorul (cu ton de mângâiere). - Că-z astea nu le-am
spus pentru -kline. Pe kine doară ke cunosc ca un
şcoler emininke... Le-am spus numai pentru porcii
25 eilanţi1.. No l acuma să probăluim câke o ţâră ghin ma­
kerie .. , Popă scule ! (O plesnitoare şi-apoi alta şi 'neă una pocnesc în
zidul din spatele profesorului; acesta sare în sus speriat). H oghi O [ene
eghemek! Cine a fost porcul .şi măgarul? (toată clasa râde).
Cine? .. Minken musai să aflăm cine nu a ştiut reşpectul P
30 (fierbe de ciudă).
Mai mulţi şcolari. - Popescu, dom'le!
Profesorul. - Popescu? Nu se poake ... Popescu doară-i
un şcoler emininke.
Şcolarii. - Popescu, dom 'le !
35 Profesorul. - Acela care mai face asta, lasă-l apoi
doară. .. Popăscule... dacă cineva ke'ntreabă să-i SpUI
numai câke operaţiuni avem în Aritme�ică, cum vei
răspunghe? -
I
I,
1 I
94
NUVELE ŞI SCHIŢE
3. AJUNUL EXAMENELOR
[95]
UN PEDAGOG DE ŞCOALĂ NOUĂ
95
Popescu. - Trei, dom'le.
Profesorul. - Nu-s mai mulk'e?
Popescu. - Cinci.
Profesorul. - Nu-s mai puţine?
5 Popescu. - Două.
Profesorul. - La ghereptu vorbind, sunt numai două în
prinţipiu, sporire şi scăghere ghe unitake; numai doară
după diferănţiarea lor în praxă, ghevin că-s patru; aghi­
ţiunea, substracţiunea, multiplicăţiunea şi ghiviziunea. No!
10 bine! meri la loc... Spune numa lui tată -tă u să vină
mâne să ne onoreză. (Altă plesnitoare)... O fekete kukio!
Cine-i porcul şi măgarul?
Toţi. - Popescu, dom'le!
Profesorul. - (necăjit). Silenţium! Ioanescule ! Dacă cine-
15 va ke întreabă că-s câke-s emisferele pământului, tu
ce vei răspunghe?
Ionescu. - Două, dom'Ie l
Profesorul. - Nu-s mai mulke?
Ionescu. - Nu, dom'le!
20 Profesorul (iritat). - Ba da loază l
Ionescu. - Care, dom'le?
Profesorul. - Acele care sunt, boule! emisferul austral,
emisferul boreal, mai gheparte apoi emisferul oriental şi
emisferul occidental, măgarule! Meri la loc, vită! Vine
2S mâni-ta mâne?
Ionescu. - Nu, dom'le, că spală la mama lui Po­
pescu.
Profesorul. - No bine, că-z tot n'avea ce procopseală
să vază. (Un pumn de plesnitori; profesorul sare cât colo). O [ene
30 1/0 [ekete kukio! (turbat) . . . Care e iar măgarul şi porcul
care n'are reşpect ?
Toţi. - Popescu, dom'le ... (râd).
Profesorul (potolindu-se). - No! Silenţium! Luaţi aminke
doară la muştruluiala care v'am făcut ... Mâne este ziua
35 când pukem zice, pedagoji şi şco Ieri, faţă cu onorata
azistenţă care va fi ghe faţă: [inis coronat opus!.. In
educatione et yirtuke... (Copiii fac sgomot... Popescu se caută
să mai găsească o plesnitoare. Profesorul iese repede, injurând teribil
ungureşte).
[96]
96
'NUVELE ŞI SCHIŢE
4. EXAMENUL ANUAL
Două mahalagioaice asistă la examenul copiilor lor.
Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii
mahalagioaicelor.
5 E foarte aspru şi fără chef.
Mamele stau înţepate pe scaune, unde s'au aşezat fără
să fie poftite.
Profesorul (către elevul Popescu, .care n'a răspuns la trei intrebări).
- No! prostule, dacă nu ştii pe estea, care-s ghe tot
tO simple şi jenărale, apoi spune-ne răţiunea pîntru carea
Românii au kins să urmeză o polikikă jerrnână pe tim­
pul lui Mihaele Bravul?'
Popescu. - .. ?
Profesorul. - No! spune odată!
t5 Popescu. _ .. ?!
Profesorul (energic). - Merî la loc, boule! (către mama lui
Popescu care este foarte mâhnită). Că-z prost l-ai făcut, cucoană!
Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. (Mama
lui Popescu plânge). Că-z geaba te mai boceşti acuma! nu-l
20 mai dreji. Are să mai stee încă şăpk e ani repekinke ...
Ionescule! (M�ma lui Ionescu tuşeşte foarte mişcată). Cumu-i pă­
mântul, mă?
Ionescu. - Mare dom'le!
Profesorul. - Pe dracu mare! L-a măsurat mâni-ta să
25 vază mare-i. Pe lângă alke astre, bunăoară Saturnus, au
Neptunus, au Iupităr, pământul nostru doară-i o scârbă!
nici cât să chiorăşti un şoarece ... Nu-i vorbă ghe mare,
mă prostovane! e vorba cumu-i?
Ionescu. - Se'nvârteşte, dom'le.
30 Profesorul (răstindu-se puternic, mama lui Ionescu se sperie).-
No! apoi? dacă se învâike, cumu-i P în trei colţuri,
animale?" .
Ionescu. - Nu, dom'le!
Profesorul. - No, dar?
35 Ionescu. - Rotund.
Profesorul. - Vezi aşa, loază !
(Se face un zgomot la uşe. O doamnă din înalta societate, doamna Ftiriadi,
intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog).
I
1
�
I
I
[97]
UN PEDAGOG DE ŞCOALĂ NOUĂ
97
Profesorul (intâmpinând-o foarte emoţionat). - Onorată doamnă,
eu încă mă recomând! (ia căţelul în braţe).
Doamna Ftiriadi (foarte volubil şi pe un diapason mult mai nalt).
- Am venit pentru băiat... Să-ţi spun drept că nu
,5 vream să-I aduc să dea examen la şcoala publică, nu
vream să se amestece cu fel-de-fel de băeţi rău crescuţi .
Dar a stăruit tată-său .. , zice că e ordin dela minister .
Şi de-aia l-am trimis la d-ta, care-i cunoşti caracterul lui
ambiţios, de când îi eşti meditator.
10 Profesorul. � Binevoiască numai onorata doamnă să
iee loc. (către Ionescu, c�re aşteaptă in picioare). Tu meri la 10-
cu-ţi ... De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke!
No l meri! (Ionescu merge la loc).
Ioneasca (ridicându-se). - Sărut mâna!
15 Profesorul (demn). � N O bine! poţi mere,(ia scaunul Ioneaschii
şi-l pune lângă doamna nou sosită, şi aşază căţelul pe el; mopsul, mulţu­
mit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite). No, acuma tâ­
nărul Ftiriadi l Spune-ne, s'audă şi ilustra matronă, ono­
rata ta mamă: nu'i aşa că pământul se 'nvârke în jurul
20 soarelui trei ani câte 365 ghe zile şi mai apoi în al
patrulea în 366 ghe zile.
Micul Ftiriadi. - Da, dom'le.
Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satis­
făcută, se scoală dela locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută şi se aşează
25 iar la loc). - N O, nu-i aşa că presiunea se ghemonstră sufiţiente
prin ele două emisfere (Doamna Ftiriadi tuşeşte tare) ghe Mag­
gheburg?
Micul Ftiriadi. - Da, dom'le.
Profesorul (către clasa întreagă). - No, boilor, vegheţi nu-
30 mai exămplu ghe aplicăţiune! (către micul Ftiriadi). No, încă
una ş'apoi basta! Spune-ne: nu-i aşa că Ioane Corvin
ghe Huniaghe, şi Makiaş Corvin, şi-apoi dup'aceia
doară toţi magnaţii maghiari fost-au Români ghe-ai
noşti?
35 Micul Ftiriadi. - Da, dom'le.
Profesorul. - Bine! Bravo! Emininke!!
Doamna Ftiriadi. - Mersi, domnule' profesor .. , Sunt
foarte mulţumită... O să-i spuiu şi lui Ftiriadi câtă
osteneală-ţi dai cu copiii ...
[98]
v-- ---- -- __ . __ . __
98 NUVELE ŞI SCHIŢE'
Profesorul. - Ilustră doamnă, că-z asta TII-I misrunea,
Datoria ni-i să luminăm jenăraţiunile june; că-z fără
instrucţiune şi educăţiune, un popor doară e învins astăzi
în lupta pentru existenţă, şi cine-i învins, apoi acela dă-I
li dracului! vorba Iăkinească: una salus vickie, nullam
şperare salukem!
[99]
!
20
1
25
,
il
i "
f :
,
+
;J
t�
,1
DESPRE COMETĂ
PRELEGERE POPULARĂ
D. Mariu Chicoş Rostogan, distinsul nostru pedagog
şi director al şcoalei model « Ulpiu Traian », este destul
5 de cunoscut tuturor acelora care se interesează de miş­
carea noastră culturală, aşa ca să ne scutim de a-i mai
face vreo reclamă. Ne mărginim dar să dăm aci, cu sfin­
ţenie, prelegerea pe care d-sa a ţinut-o, în faţa şcolarilor
săi, asupra cometei de luni 1, marţi la 2 Noembrie.
10 Iată prelegerea d-Iui Mariu Chicoş Rostogan:
Profesorul. - Am primit ghela onoratul Ministeriu ur­
mătorul ţircular:
Domnule 'Director,
« In apropierea zilei de prima Novembre, .Iumea toată
15 şi mai cu seamă masele populare sunt adânc mişcate de
profeţia savantului Falb asupra sfârşitului lumii prin în­
tâlnirea pământului cu cometa lui Biela.
« Ministerul vă invită dar cu onoare a face copiilor din
şcoala dv. o prelegere populară despre cornete în genere
şi despre falşitatea prevederilor sinistre, adică despre im­
posibilitatea unei ciocniri a planetei noastre cu un alt
corp ceresc.
« Ştim cu toţii că influenţa generaţiunilor cari trăesc
simultaneu este reciprocă. Astfel, copiii, mergând pe la
căminurile lor, ar aduce părinţilor îmbărbătarea de care
au astăzi atâta nevoe masele poporale ignorante, a căror
imaginaţie este totdeauna pornită la superstiţiuni şi la
credinţă în supra natural.
[100]
100
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
« Primiţi, domnule director, distinsa noastră conside­
raţiune ».
No! auzit-aţi numa cum se esprime onoratul Ministeriu
cătră migne, mă? .. « cu onoare! » şi ... « ghischinsa noastră
considerăţiune ! .. » Numa voi, nişte râtagni, nu cunoaşteţi
răşpectul şi doar ghestul vă muştruluesc ...
Ne vom îngheplini aşedar misiugnea şi vă vom face o
prelejere ghespre comeată.
Şcolarul Ionescu. - Apăi, a trecut ...
Profesorul (aspru). - Nu fă larmă, spurcăciune!.. Silen­
ţium şi atentiune, că-z intrăm în makerie !
Numele « comeată » iaşte ghe jănul femenin: o co­
meată, două comeake, şi gherivă ghela coma, coamă, ca­
pelură, pleate lunji, reşpective: comată, comeată, astru
pletos, vulgo stea cu coadă.
Apăriţiunea comeakelor au esărţitat togheauna înrâu­
rire asupra maselor populare, asupra prostimii, cu atâta
mai mult că aceea apăriţiune au fost preţesă ghe bolizi,
�eche.ori, aşt eroizi, cari se arată ca o ploaie ghe steale
ŞI cari . ..
Şcolarul Olopeanu (ridicând mână 'n sus). Domle! ..
Profesorul. - No! ai vreo observăţiune ghe Iăcut ? .
Şcolarul Olopeanu (în picioare). Dorule, mama 'ntr'o seară,
iarna trecută, a văzut ploaie de stele afară ...
Profesorul (impacient). - He!.. că-z doară nu era să le
vază 'n bordeiu ...
Şcolarul. - Şi eu şi cu taica eram culcaţi, şi când a
intrat mama în casă şi ne-a spus să ieşim afară să vedem,
taica n'a vrut.
Profesorul (mai impacientat] - Ha!
Şcolarul. - Zice taica: nu ies' din plapumă pe gerul
ăsta, să ştiu de bine că plouă şi cârnaţi. .. (Şcolarii râd).
Profesorul (foarte impacientat).- Tată-tău este un azin, ca­
rele nu ştie să -ţi ghea o educă ţiune zolidă. (Copiii râd mai tare;
profesorul foarte aspru).:
- No! basta! ..
Merem mai gheparte şi intrăm în ghemonstrăţiune.
(coboară la tablă, ia tibişirul şi desinează, nu tocmai exact, o elipsă cu foca­
rele foarte depărtate). N O, acuma, Bârsăscule, tu carele ai mai
[101]
........... --------------
DESPRE COMETĂ
101
multă aplicăţiune la machcmachică, spune-ne doară ce
am vrut eu să prezent aici?
Şcolarul Bârsescu. - Un .. , castravete, domnule.
Profesorul (stăpânindu-şi un zâmbet simpatic). - Mâncă-l cu
5 mumă-ta! (schimbând repede tonul). Tot la Ioale ţi-i gândul, să
le 'ndopi!.. Nu-i castraveche, mâncăule!.. e o elipsă, o
curbă lunguiaţă, care are duplu ţentrum; unul aici în
punctul omicron, şi alt ţentrum togma dincoace, la cei­
lantă estremitake, în punctul omega. Aceasta'i calea co-
1.0 meatei.
No, acuma pornim, mă rog, cu comeata de dincolo de
punctul omicron pe calea ei, şi merem, merem, mereu
merem către soare, carele iaşt e în primul ţentrum, omega.
(Urmând, după metoda intuitivă, cu creta pe linia elipsei, profesorul simulează
15 creşterea şi descreştere a mersului cometei).
Cu cât se apropie ghe soare, astrul pletos îşi acţelă­
rează amăsurat mersul său neţăsare cresţendo, simţind
acea atracţiune puchearnică, ca un şcoler diliginke când
se apropie de focarul luminii intelectuale şi morale, de
20 şcoala şi de profesorele său. Apoi, cu cât se depărkează
dela primul ţentrum şi mere cătră al doilea ţentru'm, se
leneveaşte amăsurat şi îrnblă 'ncet şi tot mai încet, des­
creştendo ca un şcoler puturos şi fără aplicătiune, (cu
desgust) carele preajetă la dătorintă.
25 Exempla doţent: bunăoară, întâiu ca Bărsescu Sţi-
piogne, şi a doilea ca Ioanescu Agnibal alias agnimal!
(RAsete). Silenţium! ..
Pentru aceea doară, cu toate calculăţiunile şi operă­
ţiunile alghebraice asupra proţesului mehanic, că a plus
30 b musai că este, mă rog, ecval cu ţ, comeata nici ghecât
nu vine preţize.
Şcolarul Ionescu. - Zicea că vine ieri seara, domle.
Profesorul. - Au zis tată-tău .
Şcolarul. - Nu, domle; Falb .
35 Profesorul. - Ai văzt tu pe Falb ...
Şcolarul. - Nu, domle, era în « Universul» şi'n toate
gazetele ...
Profesorul (grav).- « Ugniverzul » doară şi toate gazetele
cvotighiene nu sunt compekenke în cauză j pântru aşa
tO
,
-,
[102]
102
NUVELE ŞI SCHIŢE
un lucru trubue să conzultăm publicăţiunile şpeţiale,
cum e bună-oară Mundus oder Ţodiacon, « Univerza
transţendental- cosmologhişe - astronomişe - meteorologhişe
Flighende Bleter », acea publicăţiiune de fală care apare
5 odată la lună şi în care se arată ţălebritatea erughiţiunii
germâne, pântru carea, ca s'o poată cineva pricepe, musai
să aibă ştiinţă ghespre răţiunea pură, musai să ştie ju­
gheca ca Kant. (Şcolarii râd tare).
Faveke lingois l vitelor şi grobianilor, când caut să vă
10 scot din acele credinţe rătăcite, a căror consecvenţie este
ignoranţia şi imbeţilitachea!.. Căci au fost proşti şi ne-­
ghiobi, ştultorum numerus infignitus! cari au crezut cumcă
orice comeată iaşte un sămn, o ameninţare, o piază rea ...
Şcolarul Olopeanu. -- La noi, la Otopeni, spune, domle,
15 tata, că s'a stârpit toate vacile când a venit cometa
ailaltă.
Profesorul. - Dar mumă-t a de ce nu s'au stârpit,
boule? .
No, merem mai gheparke ... fără collocoium l Să ve-
20 ghem numa care este posibilitakea ghe o întâlnire a glo­
bului terestru cu comeata lui Biela ... (hotărît) Apoi asta
nu'i slobod, asta nu se poake, ghe oarece toţi erughiţii au
proboluit negativa! (cu siguranţa). Natura non faţit zaltus,
mă prostovanilor I Ea au pus doară ghestul spaţ, ca să
25 aibă loc corpurile cereşti să îmbIe care 'ncătrău în univerz,
fără coliziune, fără craval: să aibă fiecarele pântru tru-
buinţele r eşpeckive comoghitakea lui! �
(Şcolarii râd foarte tare şi fac sgomot).
Profesorul. - Nu larmă, rătanilor inconştii! nu râdeţi
30 ca ruralii, cari n'aveţi decât inştincturi chelurice şi nu
simţiţi penetră ţiune la contâmplâţiunea naturii carea,
(cu multă elevaţiune) după cum Iucră iaşt e, mă rog, pântru
şpectatorul cu perşpicaţitache, un şpectacl plin de admi­
ră ţiune şi veneră ţiune ! ..
35 No! acuma văzt-aţi că ieri nu 's'au întâmplat nimica ...
De ce n'aţi vint la şcoală ieri, să azistaţi împreună cu
profesorele vost?.
Şcolarul Bârsescu, - Ni-era frică de cometă ...
Profesorul. - Frică, ha?. No du-che l
[103]
DESPRE COMETĂ
103
5
10
15
20
25
30
35
40
Şcolarul 1 onescu. � Eu am venit, domle, cu Popescu
Ion şi cu Otopeanu Marin şi am stat dela două până la
patru, şi d-ta n'ai venit.
Profesorul. - Ha !
Şcolarul. - Şi când i-am spus marnii, a zis că n'ai venit
de frica cornetii.
Profesorul (supărat, cu humor amestecat cu dispreţ). - Pe mine
să mă 'nvăţaţi corajul, tu şi cu mumă-ta, nişte loaze! pe
mine? care, în cătane, la Zolfărino, unde au fost şi cu
franţozul şi cu talianul, am avut un frache mai mare
undrofiţir în gavaliri şi un unchiu de pe mama fetfeb la
granatiri!.. şi cari or mâncat acolo, mă'roc, ghimpreună
cu drăguţul ghe'mpărat o paparadă ghe aşele, mă rog.
Voi! pe migne. .. Corajul?
Vezi numa! (transportat, cântă cu mult avânt eroic) :
La Zollfărino ghe vale,
Mere-un gheneral călare
Şi tot strigă 'n gura mare:
Impărache înăJţache!
Cu răcuke gnenvăţake
Pugne paşe, nu che bache,
Că'ţi perzi cătagnele toake !
. • . .. .. und zo vaiter ...
(Copiii aplaudă şi râd).
Profesorul. - Nu larmă, vitelor cari .n'aveţi reşpect ghe
istoria neamului! ..
Merem acu mai departe, să vorbim de temp'ratura
comeatii şi apoi de conzistenţia ei, pentru ca mai apoi,
la urmă, s'ajungem, mă rog, la concluziunea aceea, cumcă
nici când n'avem să ne temem de sfârşitul lumii, carele
nu se poate.
N o! temp'ratura! (cu multă volubilitate).
Vremea, mă rog, se 'mparte, după cum au proboluit
Ţelzius, în două părţi, cari se despart una de alta la acel
fixum, carele se cheamă zero-graduri sau nul... De­
acolo, aceea care mere 'n sus - Bârsescule, fii atent! -­
este partea călduroasă, şi aceea care mere 'n jos � Ioa­
nescu, nu căsca gura, că intră musca! - este partea fri­
guroasă, iar la nul, mă rog, apa - Popăscule, vrei să
mânci bătae! - apa prinde pojghiţă.
,
[104]
104
NUVELE ŞI SCHIŢE
De aceea, iaşte iarnă şi vară, dupe cum arată la t errno­
meterul lui Ţelzius, reşpective ţentigrad, iar acei cari
ştiu carte, iar nu ca poporul de rând, numesc căldura
plus şi frigul minus. Prin urmare, e proboluit cu met oa-
5 ghele moghearne cumcă comeata este totdeauna în minus:
despre o înflămăţiune dară nu poate fi vorba.
No! acum conzistenţia (şi mai volubil).
Conzistenţia comeatii conzistă din materia cea mai
faină din toate punturile de vedere a senzurilor noastre;
10 mutachis mutanghis, mai faină decât o beşică de săpun,
mă rog!
Materia în jenăre e doar ceva, mă rog, carele nu există,
ci e mai apoi numa o însuşire a lucrului în sine, carele
iaşte o enerjie, carea nu se ştie şi pe carea semper igno-
15 rabimus!.. Aceea apoi nu-i ghe nasul vost, nişte mucoşi !
că e prea înalt; aceea o veţi ştudui când veţi îmbla la
Universitache, cum am îmblat şi eu. De nasul vost este
doar aceea care vă spun eu, cumcă destulu-ti-i vorba
măiastră a marelui jeniu Neftone, că o corneată cât de
20 mare, măcar ca de-aici pân'la Budopeşta, prin conden­
să ţiune, o poate vîrî într'un. .. într'un... fingherhut ...
pălăria ghejetului... ghejătar... vulgo năpărstoc.
No, acuma concluziunea.
Mereţi acasă şi spuneţi tată -tău şi mumi-ti reşpective
25 părinţilor voştri ignoranţi, să nu mai fie neghiobi să aibă
frica ghe fignis munghi, că cine crede în superstiţiuni
devine ridiculos faţă cu ştiinţa şi merită ghespreţăluit.
(Şcolarii râd, Ionescu mai tare ca toţi).
Profesorul (dând din cap cu dispreţ către Ionescu) Las pe alţii să
30 râdă; nu râghe tu, urechiatule, că eu che urechesc înc' o
toană; che fac numa apoi să vezi steale şi comeache ziua
miaza mare! înţălesu-rn'ai ?
(Copiii devin din ce in ce mai impacienţi şi mai sgomotoşi],
Profesorul. - De aceea trubue ca să avem pântru
35 ştiinţă cel mai nalt reşpect, dar totdeodată cu cea mai
profundă moderăţiune, mă rog. Că-z ştiinţa nu trubue
tratată în mod excIuzivist, nici ca pe o zeiţă ce stă în
ceriu, cum spune Schiller, nici ca pe un dobitoc ghe muls!
(Copiii devin şi mai impacienţi şi mai sgomotoşi].
,
1
ţ
)
j
1
+
[105]
DESPRE COMETĂ
105
Profesorul (ridicând emîatic tonul pe măsură ce creşte sgomotuJ
şeolarilor}. - Aignem ist ghi visenşaţt, ghi hohe, ghi himlişe
Ghiotin, o. măgarilor! ghem anghern, ghi tiuhtighe K uh ...
boilor! ghi in mit Buter [ersorct, o. porcilor!
5 (Profesorul iese cântând) � La Zolfărino ghe vale»; copiii ies
foarte veseli după el, făcând un sgornot straşnic, mă rog.
[106]
•
EMULAŢIUNE
Două zile întregi, 10 şi 11 Maiu, vechea noastră cu­
noştinţă, d. Marius Chicoş Rostogan, pedagogul absolut,
a urmărit cu cel mai viu interes, pas cu pas pe elevii li-
5 ceului Traian dela Severin cari au fost aceea ce se nu­
meşte le clou (cuiul) cu ocazia festivităţilor naţionale în
anul acesta.
Prin multe emoţiuni a trecut ziua eminentului pedagog,
şi ceeace vedea ziua nu-l lăsa să doarmă noaptea. Acel
10 cuiu al sărbătorilor regale i-a rămas la inimă.
După două zile de emoţiuni adânci şi de gânduri înalte,
după două nopţi de insomnie, d. M. Ch. Rostogan intră
Vineri, 12 Maiu, dimineaţa, în clasă foarte posomorît.
Se vede bine, după fisionomia şi după mişcările emi-
15 nentului profesor, că sufletul i-e încărcat.
De ce, oare?
Vom vedea îndată ce-l vom asculta.
Cetitorul ştie, fără să mai alterăm modul normal de a
scrie româneasca, micile particularităţi de pronunţare ale
20 eroului nostru naţional-cultural.
Profesorul intră, cum am zis, posomorît, se uită lung
la şcolari, clatină din cap considerându-i, apoi începe
solemn.
Să-I ascultăm cu atenţia cuvenită.
25 Profesorul. - N o !.. care dintă voi au fost ieri şi alan-
tăieri la paradie?
Şcolarul Ionescu. - Am fost toţi, domnule ...
Profesorul. - Toţi?. bine! Văzt-aţi numa la paradie
pe colejii voştri din ghimnazium Traian dela Turnu-Se-
30 verin, cari au vint ...
I
t
1
[107]
EMULAŢIUNE
107
Şcolarul Georgescu. - Numa după ei ne-am ţinut toată
ziua, domnule; d'aia n'am venit eri la şcoală.
Profesorul. - N'aţi vint eri la şcoală, ha?.
Şcolarul Otopeanu. - Nu, domnule, că te-am văzut Şl
5 pe dumneata că umblai după ei, şi ...
Profesorul. - No! .. văzt-aţi numa?.
Şcolarul Ionescu. - Dumitale ţi-era cald, domnule ...
Profesorul. - Ha !
Şcolarul Otopeanu. - Te ştergeai mereu cu basmaua ...
tO Profesorul (impacientat). - Tu închide-ţi râtul!.. No!..
văzt-aţi numai eri ş'alantăeri la paradie cum au fost cu­
nunate cu lauri şi înaltă aprobăţiune disţiplina aceea şi
aplicăţiunea aceea, m'rog, pe carea au arătat-o -şcolerii
aceia?
15 Otopeanu. - Păi?
Profesorul. - No !. . văzt-aţi numa ce iaşt e lucrul acela,
m'rog, carele se chiamă reşpectul dătorirrţii (cu elevaţiunej ;
carele este fundământul acelui lucru, m' rog, carele se
chiamă adevăratul romăgnism?. Că-z eu ce vă spun în
so toate zilele, măgarilor! şi vă muştruluesc (foarte sentimental)
cu aceea dragoste, cu acel devotământ ca un adevărat
părinte pîntru copiii lui, m'rog! ca să scot şi din voi,
oameni. .. şi voi (foarte mâhnit) n'ascultaţi!
Şcolarul Otopeanu (afectat de mâhnirea profesorului). - Ba, as·
2lJ cultăm domnule!
Profesorul [schimbând tonul, foarte aspru). - Ba n'ascultaţi
râtanilor! că dacă aţi fi ascultat, în atâta vreme de patru
ani, de când fac cu voi rotă ţiune, mi-ar fi sucţes şi mie
să vă scot odată la un defilir în paradie ; să capăt şi eu
30 acea înaltă aprobăţiune, carea este ca o recompenză, m'rog.
Şcolarul Anibal Ionescu (făcând sgomot în bancă, cu tonul înfun­
dat către camaradul său Otopeanu). - Astâmpău't.e, dom'le!
Profesorul (tunător). - Ce-i acolo, animale? (ia rigla dela tablă
şi o joacă în aer).
35 Ionescu. - Domnule! Otopeanu nu mă lasă 'n pace.
Profesorul. - Otopene! socoteşti că nu ţi-s urechile
destul de lunji?
Otopeanu. - Nu. .. domnule! nu i-am făcut nimica ...
el nu mă lasă pe mine.
[108]
108 NUVELE ŞI SCHIŢE
Ionescu. - Nu, domnule!
Profesorul (cu toată asprimea). - Silenţium! No!.. uitaţi­
vă numa vitele, cum nu ştie asculta cu atenţiune când
le vorbesc de un aşa lucru, m'rog, care ar trebui să pro-
5 voace o emulă ţiune .. , Pîntru aceea, toate ostenelile mele
cu cele mai din urmă metoade nu mi-au sucţes! (se emo­
ţionează treptat). Pîntru aceea doară ieri ş'alantăieri am sim­
ţit acel simţimânt carele se numeşte, m'rog, penetrăţiune,
când am văzut aceea mândreţă de şcoleri ca o lejiune
10 din acelea cari au vint cu divul Traian şi au trecut întâiu
pe la Viminacium - Ionescule ! - şi a doilea pe la Egreta­
Drubetis - Ghiorhiescule! - pe podul lui Apolodor­
Otopene!!! .. - acea mândreţe de şcoleri, cu peptu 'na­
inte, cu capu 'ndărăpt, cu pas amăsurat pe muzică!
15 (ridică linia ca o sabie, scoate pieptul, înalţă fruntea). Aşa şcoleri să fi
avut ca să fac cu ei, m'rog, un defilir! (porneşte) Links!
rechts! links l rechts! links rechts! (defilează pe dinaintea băn­
cilor cu mult soldatesc).
Şcolarii aplaudă foarte veseli.
20 Profesorul (oprindu-se ostenit). - Aşa şcoleri romani îmi
trebuia mie! da nu nişte loaze levantine ca voi, cari nu
ştiţi decât numa doară să vă rânjiţi şi nu aveţi reşpect
pentru dătorinţă!
Şcolarul Ionescu. - Domnule, tata spunea aseară c'a
25 cetit la gazetă, că zice că e acolo la Severin un profesor
mare, l-a decorat Regele, că zice că eL ..
Profesorul (cu humor). - Ce e tată-tău?
Ionescu. - E de aici domnule!
Profesorul.- Nu te 'ntreb de unde-i, prostule! te
30 'ntreb, ceei.
Ionescu. - Ce să fie, domnule!
Profesorul. - Ce meşteşug are, boule? Ce-i? popă? ne­
gustor? hengher?
Ionescu. - Nu, domnule ... pantofar ... zice că-I cheamă
35 d. Costescu.
Profesorul. - Pe cine-I cheamă d. Costescu? pe tată­
tău?
Ionescu. - Nu, domnule; pe profesorul dela Severin;
zicea tata: aşa profesor, halal să-i fie!
[109]
EMULAŢIUNE
109
"
Profesorul. - Spune-i tată-tău, şuşterului, aşa dela
mine: ne, sutor, ultra crepidam, că-z doar nu toţi şuştării
or să aibă compekenţa să se pronunţe obiectiv asupra
metoaghelor de pedagojie care iaşte cea mai înaltă ştiinţă.
5 Inţelesu-m'ai?
Ionescu. - Nu, domnule!
Profesorul. - Vina tată-tău şi mumii-ti, că t e-or făcut
prostovan!
Şcolarul Georgescu. - Domnule, pe mine a zis tata că
ro mă trimete la Severin în gimnaziu. .. la d. Costescu.
Profesorul. - Da tată-tău ce-i?
Georgescu. - Avocat şi deputat ...
Profesorul. - Te poate trimite şi la Kecikemet! tot
de jaba! daca n'ai aplicăţiune, n'are ce-ţi face, să fie nu
15 d. Costescu, să fie, m'rog, şi cel mai emininke pedagog,
m'rog, să fie măcar şi Peştaloţiu! că-z doară te-am pro­
boluit de atâta vreme, de patru ani, de când fac cu tine
rotăţiune!
Otopeanu. - Şi eu o să rog pe -taica să mă trimeată
20 tot la d. Costescu ...
Profesorul. - Da trimeată-te şi la furci! .. (schimbând to­
nul). No l basta cu colocvia! Nu vreau să vă las să mereţi
mai departe în gimnazium fără să aveţi şi voi o disţi­
plină. Curând acuma va veni finele anului, când vom
25 arăta cu toţii onoratului ministeriu cum am ştiut să ne îm­
plinim dătorinţa, ca să căpătăm şi noi o înaltă aprobăţiune.
Pântru aceea dar, m'am hotărît ca de astăzi o oară pe
zi să aibă o destină ţiune hotărîtă pîntru muştruluială, ca
să proboluim m'rog, spiritul nostru de ernulăţiune. De
30 astăzi, vom începe să facem până la împărţirea premiilor
ecserţir. Aceia dintă voi, cari vo� avea mai multă aplică­
ţiune, vor fi amăsurat, corp orali şi undrofiţeri, iar acele
loaze, cari vor fi proşti, vor rămâne cătane proaste ... Tru­
bue ca să arătăm şi noi, m'rog, onorat ei azistenţe, care
35 va fi de faţă ca să ne onoreză la un defilir, că ne-am dat
osteneala, aşa că toţi musai să strij e cu patriotism: oirtus
romana rediviva l
No !.. acum să vă văz! toţi după mine la exerţir, ca
o lejiune traiană 1
[110]
(Merge la uşă, o deschide de perete; apoi se 'ntoarce, ia rigla ca o sabie, aşază
pe copii In linie de companie, şi porneşte urmat de micii legionari, comandând):
Peptu 'naintre! capu 'ndărăpt! forverţ! marş! Links!
rechts! Iinks I rechts!
!S (Iese pe uşă. Copiii urmează foarte mândri pe comandantul lor. Ajung !n
curte).
Profesorul se opreşte şi comandă. - Halt !
Şcolarii se opresc în repaos pe loc.
Profesorul asudat, se şterge cu basmaua. - N o !. .
10 văzt-aţi că nu e v'un lucru mare, daca aveţi o ţâr de aten­
ţiune şi de aplicăţiune?. Gândiţi-vă numa la reuşita
aceea măreaţă - când onoratele matroane romane ale
soţietăţii (cu mândrie prospectivă erescândă] vor arunca cununi
de flori asupra voastă, şi feld-marşalii şi .gheneralii, şi
15 onoratul ministeriu, şi toţi şpectaţii inşpectori, şi Rej ele
şi Rejina, şi cronprinţii, cari sunt, m'rog, mai mari ca
un erţerţoc, vă vor da înaltă aprobăţiune, şi mie, profe­
sorelui vost, pîntru împlinirea dătorinţii după metoada
mea, o distinţiune, m'rog, o decorăţiune până să mă
20 pună în penziune, cum i-or dat şi Costescului, m'rog! _
gândiţi-vă numa la reuşita aceea măreaţă, care, neam
de neamul vost, nişte râtani! nu s'au învrednicit, mă
rog!
Ionescu. - Da! .. da' noi n'avem ca băeţii lu Costescu,
25 muzică.
Profesorul. - Muzica nu-i de lipsă!.. Destulu-ţi-i un
trombetaş şi un dobaş la o mică lejiune romană!
Otopeanu. - Eu bat toba, domnule!
Profesorul (obosit). - S'o baţi pe pielea tată-tău, mă-
30 gariule! No!.. destulu-i pîntru astăzi. Mereţi acas cu
mândrie la mamele voastre, şi mâne cu toţii iar la ecserţir!
Copiii vor să iasă în neregulă. Profesorul sbiară: halt!
Ei se pun în rând şi es pe poarta şcoalei, milităreşte, pe
când profesorul le comandă cadenţa pasului: links l rechts!
110
NUVELE ŞI SCHIŢE
[111]
. .
.
- �- .--��
PREMIUL ÎNTÂIU
o REMINISCENŢĂ DIN TINEREŢELE PEDAGOGULUI
Era la şcoala No, 1 de băeţi « Decebal». din Urbea
G. .. Trei ani dearândul, din clasa întâia primară şi
5 până'n a treia, doi şcolari eminenţi şi-au disputat cununa
de merişor, smulgând admiraţia profesorilor, revizorilor,
inspecforilor şi tuturor autorităţilor.
Aceşti doi şcolari sunt Artur Ionescu şi Ioniţă Pău­
nes cu.
10 Cel dintâiu este fiul unic al d-Iui Mandache Ionescu,
mare proprietar, omul cel mai influent şi mai cu greutate
din tot judeţul şi stâlpul oricărui guvern. Asta e bine;
căci fără d-I Mandache cu greu s'ar putea guverna în
acel judeţ. .
15 Cel d'al doilea este copilul natural al Păunii văduvei,
menajeră care trăeşte cu lucrul pe la case boereşti.
In clasa întâia au obţinut:
Artur Ionescu media 9 şi fracţia 97 şi trei sferturi;
Ioniţă Păunescu media 9 şi fracţia 98 şi un sfert.
26 Premiul întâiu cu cunună: Ioniţă,
In clasa a doua:
Artur Ionescu, media 9 şi fracţia 98 şi jumătate;
Ioniţă Păunescu, media 9 şi fracţia 99 şi un sfert.
Premiul întâiu cu cunună: iar Ioniţă.
25 In clasa a treia: .
Artur Ionescu, media 9 şi fracţia 99 şi jumătate.
Ioniţă Păunescu, media 9 şi fracţia 99 şi %
In sfârşit, acuma termină aceşti doi eminenţi şcolari
clasa a patra.
30 D-I Mandache Ionescu a zis scurt lui Artur:
[112]
112 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Daca iei premiul întâiu cu cunună, te duc la expo­
ziţie, dacă nu, mergem la ţară.
Şi când d-I Mandache zice ceva scurt, apoi e lucru zis.
Toată urbea aşteaptă cu încordată nerăbdare să vină
5 rezultatul examenului anual şi împărţirea premiilor.
Cetă ţenii de marcă încep să facă prins ori : reacţionarii
pariază pentru Ioniţă, progresiştii pentru Artur.
La cafeneaua centrală, sunt în prinsoare peste treizeci
de dulceţi şi cam tot atâtea cafele, plăcinte, brânzoaice
10 şi mişmaşuri.
Numai d-ta iubite cetitor, numai d-ta care încă n'ai
fost mamă nu vei putea înţelege emoţia şi neastâmpărul
din ce .în ce crescânde ale mamei lui Artur, graţioasa
madam' Aglae Ionescu.
t5 Madam' Ionescu stă, umblă, mănâncă, doarme, face
ori-şi-ce, fără să poată părăsi un moment gândul că şi'n
anul acesta fracţiunea lui Artur are să fie covârşită de
a lui Ioniţă; căci se 'nţelege nu poate fi vorba decât de
o mică diferenţă de fracţie a fracţiei, amândoi concurenţii
20 fiind eminenţi.
Chinuită de gândul ei, mama lui Artur întâlnind în
stradă pe d-I Tiberiu Burnbeş, institutorul, care o sa­
lută până la pământ, se hotărăşte să-şi calce pe inimă,
opreşte caleaşca şi strigă:
25 - Pardon, domnule Bumbeş! un cuvânt ...
- Cu tot respectul! zice foarte unsuros tânărul Tibe­
riu şi se apropie cu capul gol de scara trăsurii.
- Aş dori să vă vorbesc ceva... Puteţi dacă nu vă
aduce prea mult deranj, să poftiţi chiar astăzi pe la
911 mine ...
Doamna mea... zice d-I Tiberiu încântat .
. . . Pe la ceasurile unu şi jumătate după amiaz .
Cu plăcere, doamna mea .. " cu mare plăcere .
Atunci la unu şi jumătate negreşit. .. Să vă aştept?
91S Veniţi .. ?
- N esmintit, doamna mea! ..
O salutare graţioasă!.. Trăsura porneşte... D. Ti­
beriu se acopere şi merge la bărbier, să-şi potrivească
ciocul, mustăţile şi părul, pe care-I peaptănă drept în sus.
[113]
PREMIUL INTÂIU
113
- De ce adică, se 'ntreabă cetitorul, madam Ionescu
trebue să-şi calce pe inimă, când opreşte trăsura spre a
vorbi d-Iui Bumbeş.
- O! răspunz eu; este un lucru intim pe care am
5 uitat să-I spun mai dinainte. Iată:
D-I Tiberiu este tânăr, şi este un secret public în tot
oraşul că acest tânăr adoră 'n tăcere pe graţioasa Aglaia,
care nu poate să sufere pe tânărul Tiberiu, fiindcă acesta
se uită foarte cruciş.
10 De câte ori în treacăt îl vede aruncându-i ochiade ga-
Ieşe pe sub ochelarii lui albaştri, fiindcă poartă ochelari
albaştri, o apucă un fel de leşin la inimă cu dureri de
cap; începe să caşt e, şi cască, şi cască şi trebue să meargă
numaidecât acasă, să puie să-i descânte de deochiu.
15 La un bal de binefacere, iarna trecută, d-I Bumbeş, sta
într'un colţ al salonului şi privea pe graţioasa Ionescu
danţând. A privit-o mult; ea a început să caşt e, a căscat
mult, până când, în mijlocul unei figuri de cadril, a dat
un ţipăt năbuşit, i-a venit rău, a vrut să cază, şi au tre-
20 buit s'o scoaţă pe braţe afară la aer şi să-i descânte.
Dacă'n treacăt şi de departe, ochii şaşii ai d-lui Tiberiu
exercită aşa influenţă asupra nervilor acestei dame, fi­
reşte că pasul ce s'a hotărît ea să-I facă, trebue să-I fi
făcut călcându-şi pe inimă. Trebue să aibă inult curaj
25 această persoană ca să se supună de bună voe malefi­
ciului, aşa de aproape, piept în piept.
E unu şi douăzeci şi cinci de minute ...
Iată că sună cineva... Doamna Ionescu simte că'n­
cepe să-i svâcnească în partea stângă a corsetului.
30 E omul cu ochelari albaştri.
.Iupâneasa-I introduce în salon.
Tânărul institutor poartă o redingotă neagră foarte
lungă 'n poale; în schimb pantalonii tot negri sunt destul
de scurţi; jiletca albă deschisă; o fundă mare rose- pâle
35 la gât, ale cărei capete fâlfâe la fiecare mişcare pe ma­
nişca egretie ca porţolanul; în picioare pantofi galbeni
şi ciorapi creme, în mâini mănuşi gris-perle; o pălăriuţă
canotieră de paie de deosebite feţe, cu panglica ecoseză
asortată şi umbrelă cenuşie de soare. Fiindcă-i vânt afară,
[114]
114
NUVELE ŞI SCHIŢE
pălăria este garantată cu şiretul petrecut printr'un nas­
ture al redingotei.
In salon nu este nimeni.
D-I Bumbeş îşi scoate pălăria pe care o �ine în mâna
5 stângă, pune umbrela lângă un scaun, apOI trece drept
la oglinda din faţă, îşi potriveşte cravata şi manişca
egretie, care tot iese afară din jiletcă, îşi scoate bine man­
şet ele şi aşteaptă 'n picioare.
O uşă se deschide... E stă pâna casii, mai străluci-
10 toare ca totdeauna, sorbind pe nări dintr'o batistă în­
muiată în triplu extract de vervenă. Femeea se opreşte
palidă 'n uşă, ca sub puterea unei fascinaţiuni.
D-I Bumheş încă se recomandă.
După salutările obligatorie în aşa circumstanţă, doamna
15 face, cu o sforţare eroică, doi paşi, şi pofteşte pe tânărul
să ia loc, apoi şade şi ea, ştergându-se cu batista udată.
Tânărul ia 'cu precauţiune dela' spate poalele re din­
gotei, le aduce bine în faţă şi se aşează.
- De mult nu am avut plăcerea a vă vedea, domnule
20 Bumbeş ...
- Ei! doamna nu m'a văzt; dar eu am văzt pe doamna
de multe ori, când umblă, . mă rog, în promonadă şi .prin
bolti ...
, .
- Eu, drept să spun, nu v'am văzut dela balul de
25 astă iarnă ...
- le! (răspunde tânărul, privind galeş subt ochelari şi zâmbind foarte ciudat)
le! când tonţolea doamna aşa delicat şi eşpanzihil , .. şi
i-au vint un acţes . .. cu doi ofiţeri, mă rog ...
Ştiţi pentru ce v'am chemat, domnule Bumbeş?
30 Ba!
... Să vă rog de un lucru.
De un lucru? să-I ştiu numai cum că... carele-i
acela, mă rog frumos la doamna.
Şi zicând acestea, se uită grozav de adânc pe sub ochelari.
35 Doamna tace un moment, apoi cască şi se şterge pe
frunte.
- No! numai doamna să spună, mă rog, apoi eu sunt
gata la comando, mă rog. No! ce porunceşte doamna,
mă rog?
[115]
PREMIUL INTÂIU
115
Şi iar se uită ...
Doamna cască grozav, apOI, mirosind batista şi aple­
când ochii în jos:
- Aşi dori ca Artur al meu să ia şi el odată premiul
.5 întâiu; destul l-a tot luat feciorul Păunii. Până când
atâta persecuţie pentru copilul meu?
- No! că'z asta, mă rog frumos la doamna, nu-i per­
zecuţiune; asta, mai apoi se conzidărează după coefi­
ţenturi, mă rog.
10 Doamna ridică ochii şi, întâlnind privirile de sub oche-
larii albaştri, înghite în sec şi iar şi-i pleacă.
- Eu tocmai de asta am ţinut să vă vorbesc, ca să
vă rog. .. ca să vă rog să fiţi mai indulgenţi cu Artur ...
Ce D-zeu, pentru un punct la sută!
15 - Ei! ei! un punct ... Apoi aia trubue ca să fie con-
ziderat, mă rog frumos la doamna.
- Ei!.,. dacă ai vrea d-ta!
Se aud trosnind-fălcile doamnei.
- No! că-z 'aia alt-cum nu depândă de la voinţa mea,
20 mă rog; aia s'a hotărît în conziliul inştitutorilor.
- Cum, s'a hotărât deja?
- le! s'a hotărît, mă rog, de aseară după călcula-
ţiunea coefiţientelor.
- Şi. .. cât a avut feciorul Păunii?
25 - Apoi, mă rog frumos, putem să spunem la doamna
preţize.
D-l Bumbeş scoate o hârtie din buzunar şi ceteşte:
- Păunescu loaniţiu, media 9 şi fracţiunea 99 şi ju­
mutate, mă rog.
30 - Şi ... Artur?.
- Apoi, mă rog frumos, putem să spunem şi aia la
dona preţize... loanescu Artur, media 9 şi fracţiunea 99
şi un sfert, mă rog.
Doamna se scoală, şi hotărîtă:
35 - Şi pentru atâta diferenţă, nici în anul ăsta, Artur
să nu ia premiul întâiu?.. Atunci pentru ce ai venit
aici?
D-l Tiberiu, foarte afectat, ridicându-se şi potrivindu-şi
poalele:
[116]
116 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Apoi pentrucă m'au chemat d-na, mă rog. Că-z eu
dacă nu mi-ar fi făcut onoare doamna să mă cheme, eu
apoi n'aş fi cutezat alt cum să mă prezentez la doamna,
mă rog frumos. .. Zic zeu lui Dumnezeu!
5 Doamna sună. Jupâneasa intră.
- Să-I daţi afară pe domnul.
-- Să am iertare, mă rog ...
- Afară!
Doamna iese pe unde a venit, foarte nervoasă.
10 - No! că-z nu trubue să fie grobiană doamna! mă
duc, mă rog... Cu tot reşpectul şi conziderăţiunea ...
am onoare ...
.lupâneasa îl fmpinge... D-I Tiberiu pleacă înjurând
ungureşte.
15 De prisos a mai spune că seara, la d-I prefect al jude-
ţului, unde era de faţă şi d-I Mandache Ionescu, s'a pe­
trecut o scenă. foarte penibilă, când d-l prefect, în vreme
ce d-l Mandache cetea o gazetă, i-a zis d-Iui Bumbeş cu
toată asprimea:
20 - Şi, în sfârşit, alege! vrei să rămâi aci la noi, ori
vrei să pleci mâine? Ai înţeles?
La acestea, d-l Bumbeş a avut curajul să răspunză:
- le... Că-z asta nu-i greu lucru de ales!.. Să am
iertare, nu trubue să se supere d-I prefect şi să fie grob,
25 mă rog frumos. .. Facem apoi la fracţiune o micuţă rec­
tificăţiune ...
Şi, scoţând catalogul:
- ... Păunescu Ioaniţiu, media 9 şi fracţiunea 99 şi
jumutate; apoi, Artur Ioanescu, mă rog frumos media 9
30 şi fracţiunea 99 şi trei firtale. .. No! vezi numa!
[117]
POVESTE
IMITAŢIE
A fost odată un împărat ş'o împărăteasă, care aveau
trei feciori: ăl mai mare să fi avut şapte anişori, ăl mij-
11 lociu vreo şase şi Prâslea vreo patru. Şi erau frumuşei
şi cuminţi de-ţi era mai mare dragul să-i vezi. '
Odată, pleacă împăratul la vânat după fiare, cu o su­
medenie de curteni; şi merg ei cât merg călări p'în pă­
duri, p'In munţi, şi numa 'ntr'o livede răcoroasă, când
to se opresc să mai răsufle caii de atâta urcuş, aud nişte
miorlăituri, să fi zis că e vreun cotoiu sălbatic, ori cine
ştie ce lighioană.
Au început să sforăie caii şi să-şi ciulească urechile
în spre partea de unde venea sgomotul. Impăratul zice:
tl! « Ce să fie ?» că nu se vedea nici o mişcare în iarba înaltă
a pajişt ii şi miorlăiturile îi dedeau zor înainte.
Un curtean tânăr, mai îndrăzneţ, zice: « Nu daţi dru­
mul câinilor!» sare jos de pe cal şi, pâşpâş p'în iarbă,
merge binişor cu arcul gata către locul bănuit. Aproape
20 de tot, se opreşte şi 'ntinde arcul. Altă miorlăitură ...
Trage, săgeata vâjâie şi se pierde în desişul ierbei care
se clatină încet din vârf. .. Altă miorlăitură tot pe loc.
In sfârşit, vânătorul mai face un pas, doi, se uită bine
şi rămâne încremenit.
25 In iarbă, la un loc bătătorit într'adins, o copăiţă şi
în copăiţă un copilaş - el miorlăia aşa. Cine-l .lăpădase
tocmai aici? Norocul lui ... A vrut el împăratul să meargă
'riainte la vânat, că la asta plecase, da unde a fost chip
de ţipetele broscoiului, că făcea o gălăgie, un tărăboiu
30 de nu-l încăpea pădurea.
tt
[118]
118 NUVELE ŞI SCHIŢE
Aşa, zice întâiul sfetnic, ăla era un prieten vechiu Şl
bun al împăratului: .
« Măria Ta şi boieri dumneavoastră, eu zic să ne mul­
ţumim cu atâta pe ziua de astăzi. Hai să ne întoarcem
5 acasă, să dăm poşândicul ăsta pe mâna unei femei, că cu
aşa trâmbiţă nu mai întâlnim noi vânat cât am umbla t.
S'au întors cu copilul încet la pas, şi, ori de osteneală
cât ţipase, ori de zăngănitul armelor, ori de legănătura
mersului domol călare, copilul a adormit în braţele sfet-
10 nicului, care i-a cântat tot drumul.
Insfârşit, ce s'o mai lungim degeaba! pune-te biata
împărăteasa, biată să nu fie! cu cocoanele din casă, ia-I
pe copil, desfaşă-I, spală-o - că era fetiţă - premeneşte-o,
aleargă de-i caută sân. .. mă rog, toate celea multe câte
15 trebuesc la un puiu de om. Şi feciorii împăratului, bu­
curia lor, că aveau acuma o păpuşe vie să se joace cu ea!
Hrănită, îngrijită, alintată ca o fată de 'mpărat, cum
nu era să crească bine? Creştea mare şi frumoasă, dar
frumoasă, nu aşa - frumoasă! Au crescut feciorii şi fata
20 până a ajuns ea de vreo optsprezece ani şi ei care de
câţi era.
O iubeau împărăteasa şi împăratul pe fată de-o pier­
deau din ochi, cât era de mlădioasă când umbla de colo
până colo pe covoarele moi, de nu s'auzea păşind, şi cu
25 trandafiri în păr şi râdea de toate celea, par'că era, când
s'arăta în faţa bătrâneţilor lor, ca un luceafăr strălucitor
şi vesel în faţa unui drumeţ ostenit.
Şi erau toţi fericiţi. Da' numa, ce să se pomenească
odată împăratul şi 'mpărăteasa, tocmai când şedeau arnân-
30 doi de vorbă şi puneau la cale că ce rost să-i facă fetei
ăsteia, să-i găsească un voinic, un om de neam pe po­
triva ei,ca fată de suflet a unei case împărăteşti - ce
să se pomenească? Vine feciorul ăl mai mare şi zice cu
glasul tremurat:
35 « Măriile Voastre, taică şi maică, vă sărut mâinile,
vreau să vă spui o vorbă şi să vă fac o rugăciune mare! »
Zice împăratul: « Ce e, fătul meu? Spune ».
Băiatul zice: « Sărut mâinile Măriilor Voastre, am ve­
nit ..• să îndrăznesc ... dacă nu vă e cu supărare ...
[119]
să-mi ... să-mi daţi mie pe Ileana de nevastă c ; • că ...
mi-e dragă şi fără ea nu pot trăi l>.
Impăratul răspunde: « Fătul meu, asta nu se poate.
Eşti fecior de împărat şi ai să fii împărat. Nici inima
ta n'are voe să bată cum îi place şi nici tu .n'ai voe s'o
asculţi cum bate. Dacă vrei s'o iei pe Ileana, lapădă-te
de tronu 'mpărătesc, pe care ar fi să mi-l moşteneşti tu
când o vrea Dumnezeu să mă cheme de aici; lapădă-te
de tron, şi atunci, rămâneţi: tu bărbatul Ileanei şi frate­
tău ăl mijlociu împărat pe bun drept în locul tău la
vremea sa... Gândeşte-te bine toată noaptea şi mâine
să-mi dai răspuns!»
Dar când a zis vorbele astea, împăratul s'a posomorît
rău de tot - adică: să nu te socoteşti că-i glumă ce-ţi
spuiu eu. A plecat tânărul pe gânduri. N'apucă împă­
ratul să se întoarcă spre împărăteasă, s'o întrebe ce zice
de asta, şi iacă-tă feciorul ăl mijlociu intră, se'nchină
pân' la pământ, sărută mâna taţii şi ma mii şi zice:
«Taică şi maică, Măriile Voastre, am venit să vă fac
o rugăminte: eu vreau să mă'nsor şi vă rog să-mi daţi
pe Ileana, că fără Ileana eu mor ».
«Fătul meu, zice împăratul supărat, asta nu se poate.
- De ce, Măria Ta?
- De ce, de ne-ce ... Uite pentrucă nu vreau eu! zise
împăratul răstit! Ieşi afară! ieşi, că se 'ntâmplă nu
ştiu ce!
- Ai văzut, Măria Ta? zise împărăteasa, după ce a
plecat flăcăul mâhnit.
- Am văzut, răspunde împăratul încruntat.
- E un lucru mare, Măria Ta, zice împărăteasa, Şl
încă mie mi-e frică şi de altceva ».
Şi cum zice vorba asta, hop şi Prâslea, de douăzeci
şi doi de ani, deabia cu câteva tuleie în bărbie, iar: « Ileana
şi Ileana, că de unde nu, îmi fac seamă singur» şi'ncepe
să plângă şi să cază în genunchi la părinţi, că-i era mai
mare milă mă-sii de el.
Se scoală împăratul necăjit foc ŞI şart l o. palmă lui
Prâslea de a răsunat tot palatul:
« Ieşi afară, mucosule!»
\
I
� I
��
,fI
V
1,
J
\ ,-':'
5
10
15
20
POVESTE
119
s
[120]
120 NUVELE ŞI SCHIŢE
Plângi Prâslea şi fugi! Impărăteasa plânge, şi împă­
ratul turbat trimite să cheme numaidecât pe întâiul sfetnic.
Cum soseşte bătrânul, tmpăratu-i spune tot.
� Măria Ta, zice sfetnicul, nu trebue să te superi aşa
IS de tare. Cine n'a trecut prin asta? La tinereţe e boală
cu leac. Să-i trimetem pe copii să se plimbe p'în lume
un an; un an să n'aibă voie nici unul să puie piciorul
pe pământul împărăţiei noastre, şi peste un an să mai
vorbim: boală trecătoare. Ochii cari nu se văd se uită ».
tO Impăratul chemă pe unul câte unul dintre feciori, şi
fiecăruia le spuse porunca hotărîtă, scurt şi apăsat, aşa
că nu mai era chip să mai zică băiatul nici cârc,
- « Ai înţeles?
- Am înţeles, Măria Ta!»
15 Şi au sărutat fiecare mâna taichii şi maichii şi şi-au
luat rămas bun dela Ileana, şi-au plecat tustrei călări
tot uitându-se 'napoi, cât au putut să mai vază, cum
fluturau în vârful turnului, de departe, două năframe
albe. S'au despărţit la o răspântie şi au apucat care pe unde.
�o Au umblat ei cât au umblat, aşa hoinari, multă vreme
p'în lumea largă de colo până colo, şi ce să vezi? Când
mai erau vreo trei luni până să li se înplinească termenul,
ajung ei: fără să se caute, într'un târg mare, unde se
ţinea iarmaroc vestit odată la zece ani. Şi ţinea iarma-
25 rocul ăsta o sută de zile în cap. Se strângeau acolo la
vreme toate bogăţiile de mărfuri din patru părţi ale lumii,
bunătăţile şi leacurile pământului, şi minunile iscodeniilor
toate, şi comedii şi solomonii, ghicitori, cântăreţi şi pan­
glicari şi paiatele, ăi mai d'întâi: veneau toţi să-şi arate
;10 care mai de care meşteşugul. .. şi lume. .. lume de toate
neamurile şi limbile din depărtări,
Umblând aşa p'în iarmaroc, feciorul nostru ăl mai mare
dă peste un negustor care vindea un plocat frumos cu
părul creţ şi dulce ca mătasea porumbului fraged. Plo­
SIS catul cela era vrăjit, că cine şedea pe el, până să stingă
o scântee, ajungea unde gândea. Ce mai încape tocmeală
multă? - l-a cumpărat.
Tot în vremea asta, al doilea frate găseşte pe un pustnic
dela Sfântul Munte, ori de unde o fi fost, care vindea
[121]
POVESTE
121
o iconiţă făcătoare de minuni a Maichii Precistei; şi ico­
niţa aceea avea puterea că cine ar fi fost pe moarte dacă
o atingea cu credinţă de buze, îi trecea boala şi se ridica
'n picioare bun zdravăn, par'că nu l-ar fi fost durut nici
li în călcâe măcar.
« Câte parale? »
- Atâtea.
- Poftim.
A luat iconiţa ş'a plecat.
10 La o înghesuială nerăshită, cum e la orice Iarmaroc,
iacă se întâlnesc cei doi fraţi şi nu le vine să crează
ochilor, şi se iau în braţe - că pasă-mi-te îşi tăinuise
unul altuia şiretenia de-acasă. Când să-şi spue câte toate
le văzuseră şi cât li-e dor de maica şi de taica de-acasă,
tii iacătă un zgomot grozav: un tânăr alerga p'în iarmaroc
plângând şi căutând cai să sboare ca vântul şi ca gândul,
că el trebue numaidecât să plece acasă. Fuga şi ei, să
vază ce e. Când colo, era chiar Prâslea. Cum il vede, dă
un ţipăt:
20 - 0, fraţii mei iubiţi, ia uitaţi-vă în oglinda asta, gân-
diţi-vă la părinţii noştri acasă şi să vedeţi grozăvie!
Doamne! Doamne! ce să facem?
Şi cum se uită ei în oglindă şi se gândesc acasă, ce să
le vază ochii? Văd aevea pe Ileana culcată 'n pat cu
25 părul despletit, albă cum îi varul, cu ochii ca sticla duşi
în fundul capului fără o rază de viaţă - broboane mari
de sudoare pe frunte - stârlici la 'ncheetura mâinilor
încrucişate pe piept - şi sughite rar - sfetnicul bătrân
îi ţine lumânarea, şi mitropolitul în sfită de aur s'apleacă
30 şi apropie de buzele ei fripte lingurita cu grijanie; şi
la o parte şi alta a patului, în genunchi, plâng înfundat
împăratul şi împărăteasa cu capetele lor bătrâne pe pi­
cioarele răcite ale bietei fete.
Repede, flăcăi! toţi pe plocat! ...
35 Au ajuns ...
Iconiţa la buzele moartei ...
Se mişcă fata... clipeşte din ochi... îşi ridică mâna
la frunte. .. îşi dă frumos părul într' o parte ... zâmbeşte ...
se scoală ...
[122]
122
NUVELE ŞI SCHIŢE
E sănătoasă. .. sărută pe părinţii şi pe fraţii ei, şi 'n­
cepe iar să râză ca mai 'nainte şi să umble de colo până
colo; fuge 'n grădină, taie trandafiri, şi-i pune 'n păr şi
spune la copilării şi râde de par' că s'a sculat o ciocârlie
s din somn şi-şi cântă cântecul de dimineaţă.
A pus împăratul să clădeascăo biserică mândră cum
nu mai fusese pân' atunci în toată împărăţia, spre lauda
Fecioarei, care făcuse o aşa minune. Şi a mâncat şi băut
la sărbători mari trei săptămâni lume după lume, pe
10 socoteala curţii împărăteşti.
Acu, toate bune: fata a scăpat; să fie sănătoasă, să
trăiască, şi Maica Domnului' Buna, care a păzit-o, să-i
dea noroc!.. Da... fata ca fata; ce te faci cu flăcăii?
că de a doua zi au început iar să vie unul câte unul la
15 împăratul să-şi spue păsul.
Cui s'o dea?
Care are mai mult drept s'o ia?
Fără oglindă n'ar fi văzut-o în ce hal era şi n'ar fi în­
drăsnit să calce porunca împăratului, să vie înainte de
20 termen.
Fără' plocat, n'ar fi sosit la vreme.
Fără iconiţă ar fi dus-o toţi la' groapă.
Au stat seara la sfat împăratul, împărăteasa şi sfetnicul
cel bătrân, şi până 'ntr'un târziu n'au putut să se înţe-
25 leagă cei doi bătrâni cuminţi, cui trebue dată fata: ba
unuia, ba altuia, ba lui Prâslea; ba să se tragă sorţi,
norocul s'aleagă !
Impărăteasa, dacă văzu şi văzu că nu se mai ispră­
veşte vorba şi ea cam picotea de somn, zice:
30 « Doamne! Măria Ta, cum sunteţi dumneavoastră băr-
baţii! vă pricepeţi la împrejurări mari, şi la ale mici vă
pierdeţi cumpătul şi rostuL.. Răsboiu mare să fi fost
de făcut şi până acu îl puneaţi la cale. Stau şi v'ascult
de-atât amar de vreme. " am căscat de mi-a trosnit făl-
35 cile. Ce mai tura-vura . " vorbă lungă de geaba? Iacă, o
s'o ia ăl de 1-0 iubi fata, că dreptul lui e!»
- Ei? întreabă cine a ascultat povestea, care dintre
flăcăi a luat-o pe Ileana?
I
ti
i'
I
i
I
+
1
[123]
POVESTE
123
- Nu ştii dumneta, răspunde povestitorul, cum se
isprăvesc toate poveştile cu Trei-feţi-Iogofeţi? Pe cine are
să iubească fata?.. pe Prâslea.
- Dar ceilalţi cum au rămas?
II - Au rămas destul de bine. ĂI mare a rămas cu to-
puzu 'mpărătesc; ăI mijlociu cu- iconiţa , .. Puţin lucru
e să !mpărăţe�ti? Nu-i ?est�l să nu mor i vnici?d�? . Dar
era ŞI drept sa fie a lUI Praslea, pentruca el �aaca nu o
lua pe Ileana, rămânea cu oglinda, şi s'ar fi tot ��ultat
10 in ea, ar fi văzut-o pe fată mereu cu altu 'n braţe şi s'ar
fi prăpădit băiatuL.. Şi dacă se prăpădea el, se pră­
pădea şi fata, se prăpădea şi mă-sa, împărăteasa, care
tot pe el îl iubea mai mult, că era Prâslea, şi ar fi fost
mai mare păcatul să se 'ntâmple atâtea nenorociri pentru
15 o biată dragoste de tinereţe.
�'. ,
[124]
INTRE DOUĂ POVEŢE ...
SCHIŢĂ
Cu tot uetul balului, am auzit şoptindu-rni clar la
urechea dreaptă: « Trebuie să fii prea sec de spirit, ca
II să te laşi ameţit de un drăcuşor aşa de tânăr ls Era o
povaţă foarte cuminte, pe care desigur aş fi urmat-o,
dacă aveam numai o ureche j însă de-abia îşi termină con­
silierul înţelept propoziţia, şi, la urechea stângă, altul îmi
şopti şi mai clar: « Trebuie să fii prea sec de spirit, ca să
10 nu te laşi purtat de atâta farmec ... » Nu m'am uitat
împrejur, să văz cine sunt cei ce-mi şopteau. Ii ştiam.
Erau cei doi consilieri intimi ai mei, care nu mă părăsesc
nici un pas, nici-o clipă; nici ziua nici noaptea, nici de­
ştept, nici în somn. Ii cunosc bine pe amândoi, mai bine
111 de cum mă cunosc ei pe mine. Eu sunt sigur de caracterul
lor; - ei nu se pot niciodată bizui pe al meu. De câte ori
nu i-arn amăgit, urmând, cu toată povaţa stăruitoare a
unuia, - pe care mă făceam că o ascult cu tot inte­
resul, - îndemnul celuilalt. Dar e şi vina lor: unul mă
20 trage la dreapta, altul la stânga; când unul îmi zice da,
altul îmi zice ba, aşa că eu, sau trebue să stau pe loc,
aşteptând în zadar o împăcare a lor imposibilă, sau tre­
bue numai decât să urmez pe unul, şi astfel să contra­
riez pe celălalt. Insă, ce e regretabil pentru mine, e că
211 totdeauna, după ce am urmat pe unul departe pe o că­
rare, când mă uit înapoi, mă căesc, că n'am urmat po­
vaţa celuilalt.
Acum, stam singur după perdelele unei ferestre, pitit
într'adins în întunerec, pentru a scăpa un moment de
30 persecuţia unui drăcuşor de cincisprezece ani şi a-mi cu-
12
t
c
)
ţ
l
I
/.
[125]
INTRE DOUĂ POVEŢE
125
lege minţele. Inţelege bine cititorul că,' nu în ironie, nu­
mesc pe domnişoara Nina « un drăcuşor»: la grandiosul
bal, ea venise costumată aşa ca s'adeverească zicătoarea
că puiul, şi de drac, e frumos... In costumul de mă-
:1 tasă neagră, cu clinuri şi bendiţe stacojii; cu manteluţă
de catifea, care-i împlinea talia micuţă încă neformată
bine, mititelul Mefisto avea nişte mişcări de o mlădiere
diabolică: asta îmi amintea vorba că un drăcuşor se
poate strecura prin cea mai îngustă crăpătură. Ceeace
ro mai ales se potrivea de minune cu atributele persona­
jului erau cei doi ochi negri, cari aruncau de sub tichia
de catifea nişte priviri câte odată Însu portabile. In totul
era, simţeam bine, o arătare primejdioasă, un prilej de
pierzare, de' care trebuia să fug, făcându-mi cruce.
1lS Din ascunzătoarea mea de după perdele, unde mă re-
fugiasem scăpându-i pe înşelate, o urmăream cu privirile
cum aluneca de colo până colo, ca argintul viu, prin
mulţimea pestriţă, cu un neastâmpăr febril după ce, dela
categoric până la- brusc, refuzase orice invitaţie la danţ.
28 O clipă, o perdui din ochi; şi clipa aceea, în care se stinse,
între atâtea colori strigătoare, delicioasa siluetă neagră,
mi-a fost, trebue să mărturisesc, foarte penibilă. Atunci,
la urechia stânga auzii călduros: « Pe tine te caută ls ; iar
la urechea dreaptă batjocoritor: « Ei aş! » Această replică
21S răutăcioasă m'a ofensat... Aşa? am zis; şi, dând cu
amândouă mâinile perdelele într' o parte, am intrat în
lumina balului.
O frumoasă Domniţă din veacul XVI-lea îmi ieşi drept
în faţă. Era o veche cunoştinţă a mea, care-mi ceru braţul
30 s'o conduc la bufet. Domniţa era una din cele mai mân­
dre frumuseţi ale societăţii noastre - şi văduvă. Deşi fa­
voarea ce-mi făcea era destul de preţioasă, o favoare de
care nu se bucurau decât foarte puţini intimi, am fost
grozav de contrariat de întâlnirea aceasta prinţiară, Dar
811 nu era chip să scap ... A trebuit să mă execut. Am pornit
cu ilustra mea tovarăşe pe latura vastului salon, cău­
tând calea mai liberă, şi, pe când îmi spunea că a doua
zi e hotărîtă să plece pentru câteva luni în Italia, şi că
i-ar face mare plăcere să fie însoţită de un om de spirit,
[126]
126
NUVELE ŞI SCHIŢE
amuzant şi iubitor de artă, eu căutam, distrat, în toate
colţurile, nu cumva voiu mai găsi cu ochii norocul ce mi
se părea pierdut pentru totdeauna ...
Să fi plecat?.. Aş fi fost dezolat!
5 Am ieşit din salon pe uşa cea mare şi am pornit să
coborîm pe scara de marmură către splenditul bufet din
catul de jos. Dar, când păşeam a doua treaptă, îmi apăru
jos, pe spalierul de mijloc al scării de onoare, între ghir­
landele de flori luminoase, domnisoara N ana, care suia
10 în fugă din bufet. Cum ne-a văzut, s'a oprit pe loc, în
timp ce eu am făcut o mişcare, pe care Domniţa, cu gândul
la călătoria proiectată, probabil, a trecut-o neluată în
seamă. Am coborît Încet-încet! Nina sta înfiptă în călcâie
dinaintea noastră, aşteptându-ne să sosim. Mândra dom-
15 niţă, trecând liniştită în faţa fetiţei, a mângâiat-o zi­
cându-i cu multă bunăvoinţă: « Unui aşa drăcuşor fru­
muşel i-ar şedea bine şi în rai », la care drăcuşorul, arun­
cându-mi o privire aproape infernală, răspunse înţepat:
« Merci, Madame ... » şi într'o clipă sbură pe scară 'n
20 sus şi dis păru pe uşa cea mare în salon.
Am intrat cu Domniţa în bufet, unde era multă lume ...
Când voiam să aduc la gură o cupă de şampanie, am
simţit la spate un fior călduros, ca şi cum mi s'ar fi apro­
piat repede de corp o flacără, aşa că m'am întors brusc
25 în loc ... Drăcuşorul!... Era în ochii ei o privire atât
de hotărîtă şi de impunătoare, cu un înţeles aşa de ca­
tegoric şi de precis, încât, dacă Domniţa n'ar fi avut
buna inspiraţie a-mi cere singură s'o duc înapoi la foto­
liul ei rezervat în salon, aş fi fost în stare să fac o nepo-
30 liteţă rugând-o, sub orice pretext, cât de stângaciu aş
fi putut imagina în pripă, să mă scutească de atâta onoare.
Urmăriţi la o cuminte distanţă de drăcuşorul meu, a
cărui emanaţiune o simţeam de departe devenind din ce
în, ce mai pătrunzătoare, am pornit înapoi spre salon.
35 După.ce am lăsat la locul ei pe Domniţa,m'am întors.
Rezemată de o coloană de lângă uşa cea mare, Nina
mă aştepta. M'am oprit în loc şi mi-am cufundat privi­
rile din tot adâncul sufletului asupra siluetei aceleia, care
lua proporţii miraculoase. ,M'am dus cu dragă inimă, îm-
e
[127]
INTRE DOUĂ POVEŢE
-�--'-
127
pins de o putere irezistibilă, drept la ea, fără nici o sfială
de cine ştie ce ochi bănuitori. Işi scosese mănuşile roşii,
şi mâna-i mică, cu care-şi apăsa partea stângă a piep­
tului, strălucea într'un mod uimitor pe pieptarul ei de atlas
li negru. Figura ei avea un aer straniu, - un amestec de
răutate inspirată şi de profundă imputare. Sprincenele-i
fine erau încruntate, buzele strânse, şi fruntea, atât de
tânără încă, Întunecată. Mi-a luat braţul fără să-mi zică
o vorbă, şi, fără să-i zic o vorbă, am urmat-o machinal.
10 Braţul îi tremura aşa, încât al meu, contagiat, începu
să tremure asemenea, Ea mi-l strânse cu putere, şi simţii
distinct cum, sub corsajul de mătasă, svâcnea precipitat
de pereţii coastelor mici resortul neastâmpărat al vieţii.
Ocolind cu multă prudenţă punctele salonului, unde, în
15 grupuri, puteam întâlni cunoştinţe indiscrete, trecuram
într'un salonaş turcesc, apoi într'o altă încăpere mai mică,
fără să fim împiedicaţi de cineva, şi ajunserăm la o uşă
ascunsă în perete. Nina ciocăni de trei ori, într'un mod
caracteristic; uşa se deschise; fusei împins înăuntru; dră-
�o cuşorul intră după mine şi trase uşa care se încuiă de
sine. Eram în odăiţa de studiu a d-şoarei 'Ana, fiica stă­
pânei casei şi prietină intimă a d-şoarei Nina, cam de
aceeaş vârstă. _
Balul era departe. Nu se mai auzi a câtuşi de puţin
25 sgomotul lui.
Rămăsei încremenit în picioare, pe când drăcuşorul,
fierbând şi bătând nervos din vârful botinei de lac, îşi
aruncă departe mantaua de catifea şi mănuşile roşii. După
ce mă privi apoi îndelung cu ochii pierduţi, se trânti pe
30 o canapea, ascunzându-şi capul în amândouă mâinile.
Stam pe loc, cuprins de un vag sentiment de frică; însă
încet-încet, în faţa acestei minuni, frica începu să se
schimbe într'o delicioasă sensaţie.
După mişcarea umerilor înţeles ei" că drăcuşorul plângea
35 înfundat cu hohot. Nu mai puteam sta locului; mă re­
pezii fără să ştiu ce fac şi, luând în braţe cu putere dră­
guţul corp, uşurel ca o pană, îl ridicai drept în sus ...
plângea cu adevărat, sbătându-se în braţele mele ca o
pasăre sălbatică rănită, pe care o culege brutal vânătorul.
[128]
128 NUVELE ŞI 'SCHIŢE
« Nino: i-arn strigat: nu-i frumos ce -faci l un drăcuşor
IA •• d - T , N"
nu p ange nICIO ata... e rog.... mo ., .. )
Pe sub perdeaua de lacrimi, atât de bogate şi de ief­
tine la aşa vârstă, ea-mi aruncă drept în ochi o privire
/1 nespusă; încet-încet apoi, pleoapele cu genele mari în­
chis eră ferestrele atât de luminoase ale acelui suflet ciu­
dat; faţa se făcu cum e varul, nasul se subţiă, buzele
se albiră şi se întredeschiseră, şi fermecătorul cap al mi­
cului Mefisto se aplecă pe spate, lăsat în gol în afară
10 de braţul meu. "
« A leşinat! trebue deşteptată l t auzii la urechea stângă,
care se ridicase la o stare exaltată de sensibilitate, pe
când urechea dreaptă era, poate tocmai pentru asta, cu
desăvârşire surdă. Atunci, simţind că mi se opresc bă-
rs tăile inimii, îmi aplecai binişor capul şi-mi apropiai bu­
zele mele de ale ei. .. Erau reci ca ghiaţa... Iar când
voiră să se deschidă spre a zice o vorbă, - ce vorbă,
nu ştiu - simţii că mă ciupeşte cineva de urechea surdă.
Era domnişoara Ana, care sosise pe la spate, fără s'o
20 auz, râzând foarte veselă; sdrobită de oboseala dansului,
ne spuse gâfâind:
« Destul! ... Nino, te caută toţi în bal; trebue să pleci l s
Am îmbrăcat amândoi repede cu manteluţa lui pe bietul
drăcuşor, care era cu totul aiurit; i-am şters frumuşel
25 lacrimile, i-am aranjat frizura deranjată sub tichiuţa de
catifea şi i-am deschis uşa secretă. Drăcuşorul a stat o
clipă în prag, apoi cu o volubilitate felină, s'a repezit
înapoi la mine, să-mi dovedească iute că aceleaşi buze
pot fi reci ca ghiaţa şi fierbinţi ca flacăra cea mai vie.
80 Când, după o plimbare de trei ceasuri în sanie, mă în-
torceam de dimineaţă dela şosea, unde mersesem să caut
somnul prea greu de găsit acasă, am auzit venindu-mi
de departe, pe aripile unui vânt subţire şi îngheţat, ţi-
8� pătul unei locomotive, mi s'a ridicat de deasupra ochilor
vraja minunat ei nopţi trecute. La urechea dreaptă, care,
nu ştiu de ce, îşi recăpătase sensibilitatea, mi-a sunat:
- Ar fi o nerozie să nu profiţi de ocazia fericită a
unei călătorii împreună cu o femee aşa de distinsă.
[129]
INTRE DOUĂ POVEŢE
129
Dar drăcuşorul cum rămâne? mi-a şoptit la urechea
stângă.
- Ei aş! am răspuns.
Am mers în grabă acasă, mi-am făcut repede valiza
6 şi am pornit la gară. Trecând pe o stradă deadreptul
mi-a venit ideea să cârmesc la stânga, să fac un ocol mic,
spre a trece pe dinaintea caselor unde locuia Nina.
Dar m'am gândit pe dată c' aş putea pierde trenul şi
am aplecat în jos mâna cu care vream să ating umărul
10 birjarului, Am ajuns la gară cu cinci minute înainte de
plecarea trenului. L-aş fi scăpat!... M'am suit vesel.
Tovarăşa mea de călătorie era de mult la locul ei. A fost
foarte mulţumită văzându-mă hotărît în sfârşit s'o înso­
ţesc, şi mi-a dovedit aceasta îndestul pe urmă.
1:1 Am petrecut în Italia câteva luni, pe care nu le pot
uita niciodată; şi asta o datoresc înţeleptului meu con­
silier '�in dreapta... Dar, precum am zis mai sus, ce e
regretabil pentru mine e că, de câte ori urmez pe unul
din consilieri departe pe o cărare, când mă uit înapoi,
20 totdeauna mă căesc că n'am urmat îndemnul celuilalt.
Şi de aceea mi-aduc de atâtea ori aminte de mititelul Me­
fisto şi tot de atâtea ori regret că odinioară consilierul
dela stânga n'a insistat mai mult şi n'a ştiut să profite
îndestul de surditatea urechei drepte... Scăpam o în-
2:1 cântătoare călătorie în Italia... Ei! şi? De unde ştii pe
ce alte ţărmuri şi mai fericite ...
Şi acum, când e atât de mult de atunci, iată-i pe bunii mei
consilieri că tot nu s'au împăcat; unul îmi zice: « Ai
făcut foarte cuminte!» iar celălalt: « Mare neghiob ai
30 fost t »
[130]
CÂNUŢÂ OM SUCIT
A fost odată un om care toată viaţa lui nu s'a putut
potrivi cu lumea - un om sucit.
Măsii i-a abătut să-I nască tocmai despre ziuă la lăsata
II secului de postul mare, când se pornise o sloată grozavă.
Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot. Tată-său a
alergat cu hrişca la moaşa satului tocmai în margine.
Moaşa dormea; d'abia se 'ntorsese acasă dela arendaşul
moşiei, unde fusese chef. A trebuit vreme până s' o deştepte,
tO până se se 'mbrace femeia, până să se urce 'n brişcă.
Copilul a aşteptat cât a aşteptat, şi, până să-şi piarză răb­
darea măsa, care se văita cumplit, şi-a pierdut-o el p'a
lui şi s'a repezit aşa fără socoteală în lume, tocmai când
s'auzeau clopoţeii dela brişca lui tată-său la scară.
t5 Peste vreo patru săptămâni, a venit vremea să-I boteze:
Radu, Răducanu, Cănuţă - fără praznic la călindar. După
ce s'a lăpă dat de trei ori de Satana naşu-său pentru el,
Popa satului a luat copilul în mâni şi l-a vârît odată 'n
cristelniţă : « In numele Tatălui! » copilul a răbdat;
20 pe urmă înc' odată: « .•• ş'al Fiului! » copilul a 'nceput să
urle de apă rece parcă-l băga în foc; iar când l-a vârît a
treia oară: « ş'al sfântului Duh! ... » copilul s'a smucit
dintre degetele Popii ca o vârlugă, şi a scăpat în fundul
cristelniţii. Popa a scos mâinile goale din apă, iar naşa
25 a început să ţipe:
- Se 'nneacă, părinte, copilul!. .. Ce faci?
Popa şi-a sumes iute mânicile şi l-a scos cât a putut
mai degrab la aer. Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol
bătrân; nici miau nu mai zicea; clipea numai din ochi­
so şorii lui cârpiţi ca un broscoiu în pierzare.
[131]
CĂNUŢĂ OM SUCIT
131
L-au luat de picioare, l-au învârtit, I-au scuturat, I-au
frecat, până i-a venit iar sufletul la loc.
- Măă l zice popa; mulţi copii am botezat de când
sunt preot... să vă trăească l dar aşa copil sucit n'am
Il mai văzut!
Cănuţă a rămas sărman de părinţi tocmai când se făcuse
copil de 'nvăţătură ... De una, mai bine pentru ei: mare
bucurie n'aveau să capete după urmările lui.
Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraş şi l-a dat
10 la şcoală. A 'nvăţat Cănuţă cât a 'nvăţat, până a ajuns
cu chiu cu vai în clasa a patra. Intr' o zi, dascălul, un
om foarte serios, a venit supărat. Cum a intrat în clasă,
s'a aşezat pe catedră Încruntat, a strigat catalogul şi pe
urmă:
15 Cănuţă !
Prezent!
Câţi domni a avut ţara românească?
Mulţi, domnule.
Mulţi, mulţi! da câţi? neghiobule!
20 ••• Câţi, domnule?
Dar tu mă Intrebi pe mine? or eu pe tine, prostule?
Să-i numărăm, domnule ... ,
Dar pân'acu ce-ai făcut, neghiobule?
- Am învăţat la ar'metică, domnule.
25 - Mergi la loc, nătărăule l Aldată să-i numeri.
S'a dus Cănuţă la loc şi .s'a apucat să numere ŞI Iar
să numere.
A doua zi a venit dascălul şi mai supărat:
Cănuţă!
30 - Aici.
Câte feluri de numere complexe avem?
- Multe, domnule.
- Câte, dobitocule?
Câte, domnule?
35 - Răspunde tu, boule!
- Să le numărăm, domnule!
- Acu să le numeri? până acum ce-al numărat, mă-
garule?
[132]
132 NUVELE ŞI SCHIŢE
� Am numărat Domnii, domnule!
- Mergi la loc, vită! Altdată să le numeri.
Iar s'a dus la loc şi s'a apucat să numere câte feluri
de numere complexe avem.
5 A treia zi, dascălul intră turbat:
- Cănuţă l
Prezent!. .. Numerele complexe ...
Nu te 'ntreb de numerele complexe ...
. . . Domnii ţării româneşti ...
iO Stăi, întâiu să te 'ntreb, loază. Câte râuri are Eu-
ropa?
� Mă duc să le număr, domnule ...
Şi a plecat Cănuţă. S'a dus la bunică-sa acasă ŞI I-a
spus că nu mai merge la şcoală măcar să-I tae. Bunică-sa
rs a alergat la dascăl, şi dascălul i-a spus:
- Babo, dă-I la meşteşug. Poate meşteşugul să-i dea
de căpătâiu, că nu-i de şcoală, e copil sucit, una-l întrebi
şi alta răspunde.
S'a mâhnit bătrâna, dar s'a gândit: de unde ştii? nu
20 e toată lumea făcută să se procopsească 'n şcoală ... să-I
dau la stăpân; poate acolo să-i fie norocul lui.
L-a dat pe Cănuţă la un băcan. A slujit băiatul cât a
slujit, când mai bine, când mai rău. Intr'o seară, băcanul
a încărcat un coş mare cu fel-de-fel de mezeluri şi cu vreo
25 douăzeci de sticle de vin, să le trimeaţă la un muşt eriu,
Afară era poleiu grozav. Cănuţă s'a aplecat şi d'abia a
putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie.
N'o să aluneci cu el, mă? a 'ntrebat stăpânul.
De! jupâne ; stiu eu?
30 O să-I poţi duce?
E greu ....
- Haide! s'a răstit jupânul. Dar să dormi şi să mă­
nânci, ştii? leneşule!
Cănuţă a dat să ridice coşul şi n'a putut. Jupânul ca
35 să-I îmbărbăteze i-a dat un pumn în ceafă; pe urmă,
jupânul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o
lui Cănuţă în cârcă. Copăcel-copăcel, băiatul a mers câţiva
paşi până la colţul stradei pe unde presăraseră negustorii
[133]
CĂNUŢĂ OM SUCIT
133
cenuşe pe dinaintea prăvăliilor ; dar când s'apuce pe o
. ulicioară mai neumhlată, ca să mai' scurteze din drum,
tocmai venea o birjă cu caii răscăcăraţi de teama alune­
cuşului. Băiatul s'a ferit repede 'n lături şi odată, băl-
5 dâbâc! şi sdrong! Cănuţă într'o parte cât colo şi sarcina
din spinare într'alta. Băiatul s'a lovit la cot de i-a secat
sufletul; dar s'a ridicat degrab să vază ce s'a făcut co­
şul. L-a apucat vârtos de toartă şi l-a smucit cu putere.
Ciudat lucru! Coşul era acum mai uşor. Când l-a ridicat
10 dela pământ, a 'nceput să curgă din fundul coşului ca
dintr' o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele şi acum
se scurgea rămăşiţa vinului. Ce să facă? La muşteriu, cu
ciob uri de sticlă nu putea merge. Să fugă? Unde să se
ducă? Să se 'ntoarcă la prăvălie!... N'are să-I omoare
15 doar. .
De omorît nu l-a omorît jupânul, că jupânul nu era
om aşa de rău .... Dar ...
Unde ai căzut, ticălosule P
- In colţ la ulicioară,
20 - Pentru ce ai apucat pân ulicioară, afurisitule? Nu
puteai merge pe podul Mogoşoaii, pe unde e măturat şi
cu cenuşe pe jos? Ai?
� Ca să nu mai ocolesc, jupâne!
- Să nu mai ocoleşti?.. Ţi-e lene să umbli, mişe-
25 lule!... Patruzeci de franci! .... Face pielea ta câtă pa­
gubă mi-ai făcut tu mie?
Şi trage-i, şi trage-i ... I-a tras atâta, încât bietul Că­
nuţă, după ce s'a închis prăvălia, nici n'a mai mâncat.
S'a culcat îmbrăcat pe mindir şi a dormit tun până la
80 ziuă, par'că făcuse un ziafet.
A treia seară îl trimite iar cu marfă la alt muşteriu.
Acuma era coşul foarte uşurel.
Măă! să vii degrabă.
- Viu, jupâne.
85 � Bagă de seamă să mai spargi ceva iar! ...
Peste câteva minute vine 'n prăvălie o damă şi târ­
gueşte fel-de-fel de trebuincioase pentru casă.
Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu
mine şi cu contul, să-I plătesc acasă.
[134]
134
NUVELE ŞI' SCHIŢE
I
, :i,
l'
1
I
li
'.
,.
1\
II
I
I
I
'.
I
I I
I
, I
I
!
I !
"
,
II!
: I!
III
I
II' .
, '
i III
, "
Care dintre băieţii ăi mici e aicea P întreabă jupânul.
- Nici unul! răspunde tejghetarul. Sunt toţi duşi.
Dar Cănuţă P
� N'a venit- Încă.
II - Veni-i-ar numele ...
Dama-şi pierde răbdarea; se uită' la ceas: '
- Atunci, zice, iau o birjă, că m'aşteaptă la masă;
am musafiri; şi trimite dumneata pe băiat mâine, ori
poimâine cu contul.
10 Jupânu, negustor vechiu, care cunoştea cât se 'ntinde
poimâinele cocoanei, zice dulceag:
- Dar... ştiţi că... mai este un contişor ..•
� Ce cont.işor ? zice dama. Orice-o fi, plăteşte bărbatu­
" meu când o trece pe aici.
15 - E cam de mult, zice jupânul zaharisind şi mai tare
tonul. De! cu vremea asta, şi la noi, negustorii, nu prea
merge ... Eu zic, coniţă , mai bine să aşteptăm băiatul. ..
zău! mai bine să aşteptăm băiatul.
- Care va să zică nu am atâta credit la dumneata?
20 - Mă iertaţi, sărut mâna, răspunde cu glasul ca miam-
balul jupânul, frecându-şi mâinile.
Apoi schimbând deodată tonul, aspru către tejghetar,
pe când intră mai mulţi muşterii:
- Băiete! vezi ce-a poftitără domnii.
25 - Mersi, zice dama foarte înţepată, ŞI Iese, trân-
tind uşa.
Ori-şi-cât, să laşi să plece aşa un muşteriu supărat, o
damă, nu face pentru un negustor... Tocmai când se
gândea jupânulla asta cu părere de rău că s'a 'ntâmplat,
30 iacă-tă şi Cănuţă, alb de măzăriche.
- Unde ai stat până acuma, nemernicule? sbiară
jupânul.
- Am fost la d. Popescu.
- La d, Popescu?.. Un ceas pentru, o palmă de
311 loc? .. ,.
- Am dat pe podul Mogoşoaii, jupâne; pân ulicioară
alunecă.
- Pe podul Mogoşoaiei?.. ca să caşti gura la pră­
vălii l , ..
[135]
\
CĂNUŢĂ OM SUCIT
135
Şi şart l part! o pereche de palme fierbinţi peste ure­
chile degerate.
De sigur numai din pricma firii lui pe dos, i s'a părut
lui Cănuţă două palme mult mai dureroase decât bătaia
5 de deunăzi. Deunăzi, după atâta pisăgeală, se culcase
fără să se plângă de şale şi dormise ca o buturugă;
acuma n'a putut s'adoarmă de usturimea urechilor. A
plâns înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre
ziuă.
10 Se împlinea acu, peste o minută, a treisprezecea învâr-
teală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul
Cănuţă se grăbise a ieşi să se bucure de razele acestuia.
Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir.
Cănuţă oftă adânc ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată, îşi
15 şterse repede ochii ca şi cum ar fi văzut întâia oară lumina.
In perete ardea o lămpşoară afumată. Toţi băieţii ceilalţi
d?r�ea� �d�nc. Işi luă într' o basma -lucruşoarele lui, mai
mmic, ŞI reşr,
Mijea de ziuă când, rupt de oboseala trupului şi mai
20 ales de a sufletului, îngheţat de atâta umblet pe frig,
bătea în geam la cocioaba bunică-sii, în fundul unei ma­
halale dela marginea oraşului. Baba se' deşteptase, îşi
aprinsese candela la icoane şi se 'nchina.
- Cine e?
25 - Eu, bunico.
I-a deschis.
Ei! ce cauţi tu până 'n ziuă?
- Am fugit dela jupânul.
- De ce? a 'ntrebat bunica încruntată de cine ştie ce
30 urît gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche .
. . . Pentrucă. .. nu mai vreau să stau.
Nu-ţi dă de mâncare?
Ba da.
Munceşti prea mult?
35 Mult. " dar... nu mult.
Te bate?
Băiatul dete din cap şi 'ncepu să plângă. A vrut bunica
să-I mustre, să-I îndemne la supunere - ba, că aşa bate
12*
[136]
._� � ---- � -
136
NUVELE ,ŞI SCHIŢE
li
I
I
1,
� II
I
I
J,
"
I
i/
'II
stă pânul, să 'nveţe băieţii minte ; - ba, că trebuie să aibă
copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă n'a vrut să 'nveţe
carte şi nici la stăpân nu vrea să stea, atunci ce-o să se
facă el? s'ajungă vagabond, ori pungaş, ori să se prăpă-
5 dească pe drumuri; că de! e băiat mare acuma, de trei­
sprezece ani. .. de treisprezece _ ani! .. Şi .şi-a adus aminte
baba că adineaori, acu, a împlinit copilul copilului ei
d'abia atâta, ŞI că e destul de mâhnit el' şi de bătut la
ziua lui, când alţi copii cine ştie ce bunătăţi .şi ce mân-
10 gâieri au la ziua lor: ce să-I mal mustre şi ea?.. ŞI
tot uitându-se la el cum plângea ca un prost, şez ând
pe margmea lăzii, cu legătura într'o mână, şi se ştergea
cu căciula la ochi, a început şi baba să plângă ca o proastă ...
Când răsărea soarele mare pe un ger limpede ca sticla,
15 Cănuţă dormea la căldură în patul bunică-sii, Tot fire
sucită! omul când doarme fără grije, doarme pe-o ureche,
nu pe brânci: nici pe una . nici pe cealaltă nu voise să
doarmă, fiindcă-i erau prea simţitoar.e de cu seara.
Tot aşa şi iar aşa, pentru nimicuri; a schimbat Cănuţă
20 mulţi stăpâni. Istoria lui se poate asemăna cu istoria
unui pahar care rabdă să-I umpli cu litra ŞI pentru o
picătură se supără şi dă pe-afară. Şi lumea vede măcar
ce se petrece cu paharul; dar putea lumea înţelege ce se
petrecea în sufletul lui Cănuţă? Paharul stă de faţă; su-
25 fletul lui Cănuţă sta ascuns şi pe semne era prea mIC,
prea strâmt - dedea repede pe din afară.
Multe şi de toate a 'ncercat el în viaţa lui, ca să şi-o
poată cârpi de aZI pe mâine. A făcut, fiindcă ŞI el era
român, a făcut şi politjeă : a părăsit totdeauna opoziţia,
30 din cauza nemărginit ei şi injustei el violenţe, în ajunul
venirii ei la putere, şi s'a alipit totdeauna de guvern, care
în definitiv nu era aşa de vinovat, cu câteva zile înainte de
trecerea acestuia în opoziţie. Şi pe urmă iar aşa şi tot aşa.
Ducând viaţă destul de grea, i-a venit şi lui ceasul,
35 ŞI s'a însurat ca toată lumea; L-a înşelat la început
soacră-sa, nu i-a dat zestrea făgăduită - el a zis şi n'a
prea zis ceva, L-a înşelat 'nevasta întâia oară - el a zis
prea puţine. A doua oară - n'a zis nimic. Dar odată, la
,l
I
l
[137]
'CĂNUŢ:Ă OM SUCIT
137
15
10
35
20
Blagoviştenii, a făcut ce-a făcut şi din toată sărăcia a
cumpărat un crap mare şi borţos, ceva rar: patru chile
şi plin cu icre. L-a dus acasă şi a .rugat pe nevastă şi pe
soacră să i-l facă umplut la cuptor cu stafide şi coconari.
!S . Femeile, din una într'alta, mai cu treabă, mai cu vorba,
au. uitat să scoată peştele la vreme. Când l-a dat la masă
- sfarog. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. Fără nici o vorbă
şi-a lăsat nevasta şi a pornit divorţ a doua zi cu probe
de .altădată ; ar fi pornit numaidecât, dar nu se putea,
era sărbătoare, mâncare de peşte, nu se ţinea tribunal.:
Femeia era însărcinată ... A 'nceput să plângă că ce-o
să se facă ea fără Cănuţă, El n'a vrut s'asculte. De necaz,
de mâhnire, femeea a lepădat la mă-sa şi cât pe-aci să
piară de boală şi de mizerie. A alergat soacră-sa la el:
- Cănuţă maică, fie-ţi milă! e nevastă-ta, iart-o! se
prăpădeşte fata, moare! ce Dumnezeu! Cănuţă maică,
pentru un' crap!
Aş! Cănuţă, bărbat straşnic, o ţinea într'una:
- Crap necrap, nu se poate, cocoană! am pornit
hârtie, s'a isprăvit.
In sfârşit a scăpat femeea după o îndelungată suferinţă.
Intr'o dimineaţă, când plecase după daraveri, Cănuţă
se întâlneşte cu nevastă -sa, slabă, legată pe sub fălci: se
plimba în piaţa Teatrului de colo până colo ca o desperată.
O durea îngrozitor o măsea de sus. Fusese la dentist,
dânsul dormea. Il aştepta să se deştepte; dar nu putuse
sta locului; ieşise să se plimbe; stând în salonul de aştep­
tare, i-era frică să nu 'nebunească de durere.
Pe când vorbeau amândoi - c'aminteri nu erau supă­
raţi - iată că vine în fuga mare feciorul dela dentist şi-i
spune să poftească. Femeea porneşte hotărîtă � dar după
un pas se opreşte şi, întorcându-se către bărbatu-său:
- Ai şi tu cu mine, Cănuţă; mi-e frică.
Omul merge după ea. Ajung în salonul de aşteptare.
Femeea cade sdrobită pe un jeţ, legănându-şi capul strâm­
bat şi aiurit de suferinţă.
- Poftiţi, zice doctorul, deschizând o uşă.
Femeea se scoală şi ia de mână, dârdâind ca de friguri,
pe Cănuţă ; amândoi intră după doctor. Ea albă ca hârtia,
90
[138]
---- �-=-=--:-_"":"':"_.�--"'=""- - ..... ��------
138 NUVELE ŞI . SCHIŢE
se aşează pe scaunul de operaţie. El se face că flueră ca
pentru el singur, ţinând mâinile la spate şi uitându-se la
o cadră din perete. Dar n'are răbdare, vrea să se 'ntoarcă.
Atunci un ţipăt "0 Gata!
5 - Hahă l zice doctorul. Bine-ai făcut c'ai venit! aveai
un abces care se putea sui la ochiu, şi pe urmă ...
- Ei, domnule doctor! zice femeea cu tonul blând al
celei mai hotărîte scârbe de viaţă, după ce se clăti bine
în gură o o. Câte supă rări am eu, mă mir cum nu mi-a
10 copt până acu şi inima!
Cănuţă nu mai fluera. A plătit vizita doctorului. A
plecat cu nevastă-sa. A tratat-o cu cafea cu lapte la
Fialcowski, că nu pusese femeea nimic în gură de trei
zile. Pe urmă s'au suit amândoi într'o birje; au merg
15 acasă, s'au împăcat şi au trăit încă destulă vreme îm­
preună.
Ar mai fi trăit încă bine, dacă nu i se întâmpla lui
Cănuţă să moară. Intr'o zi, dintr'un nimic, iarăş pentru
un moft, - ceruse împrumut o mică sumă unui prie-
20 ten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mai mult,
şi acesta îl refuzase - s'a iritat aşa de grozav din ceartă
încât i-a venit un· fel de necăciune . o o Rău o o. rău ...
până seara a murit. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi
morţii.
25 La şapte am, i-au făcut după obiceiu parastas, ca să-i
scoată oasele şi să i le spele. Era de faţă la slujbă nevasta
şi câteva rude. Când au dat groparii de cosciugul lui şi
i-au ridicat binişor capacul putred, ce să vezi! In loc să
stea oasele lui Cănuţă de-alungul şi cu faţa 'n sus, hârca
30 sta 'n sus cu ceafa, şi ţurloaiele erau pornite către grătarul
coast elor.
- Ăsta n'a fost mort bine când l-au îngropat, a zis
popa.
- Aş! a răspuns femeia. M'aş fi mirat, Dumnezeu să-I
35 ierte, să-I găsesc la loc o o o • Sfinţia ta nu l-ai cunoscut pe
răposatul Cănuţă o o. om sucit!
[139]
LA HANUL LUI MÂNJOALĂ
1)
10
15
20
25
30
Un sfert de ceas pana la hanul lui MânjoaIă ...
de-acolea, până 'n Popeştii-de-sus, o poştie: în buestru
potrivit, un ceas şi jumătate... Buestraşu-i bun ...
dacă-i dau grăunţe la han şi-l odihnesc trei sferturi de
ceas. .. merge. Care va să zică, un sfert şi cu trei, un
ceas, . şi până 'n Popeşti unul şi jumătate, fac două şi
jumătate ... Acu sunt şapte trecute: ăI mai târziu până
la zece, sunt la Pocovnicu Iordache... Am cam întâr­
ziat. .. trebuia să plec mai de vreme ... dar în sfârşit! ...
de aşteptat, mă aşteaptă ...
Aşa socotind în gând, am şi văzut de departe, ca la
o bătaie bună de puşcă, lumină multă la hanul lui Mân­
joală, adică aşa-i rămăsese numele; acum era hanul Mân­
joloaii - omul murise de vreo cinci ani .. .' Sdravănă
femee! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p'aci să
le vânză hanul când trăia hărbatu-său, acum s'a plătit
de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un graj d de
piatră, şi încă spun toţi că trebue să aibă şi parale bune.
Unii o hănuesc că o fi găsit vreo comoară... alţii, că
umblă cu fermece. Odată au vrut s'o calce tâlharii ...
S'au apucat să-i spargă uşa. Unul dintre ei, ăl mai voinic,
un om cât un taur, a ridicat toporul şi când a tras cu
sete, a picat jos. L-au ridicat repede! era mort .. , Frate­
său a dat să vorbească, dar n'a putut - amuţise, Erau
patru inşi. L-au pus pe mort în spinarea lui frate-său, şi
ceilalţi doi l-au apucat de picioare, să-I îngroape undeva
departe. Când să iasă din curtea hanului, Mânjoloaia
începe să strige pe fereastră: hoţii! şi 'n faţă-le, iacă
zapciul cu mai mulţi inşi şi cu patru dorobanţi călări.
[140]
·�"���.�--�-�-�-�-"�._�������"I1""�"""""IIIiIIII"-
---- - --- - - -- ---- .- "
140
NUVELE ŞI SCHIŢE
Strigă pomojnicul: « Cine-i?» Hoţii cei doi, fugi care 'nco­
tro! rămâne mutul cu frate-său mort în cârcă. Acu, ce
te faci la cercetare? Toată lumea ştia că mutul vor­
beşte; cui putea să-i treacă prin cap că mutul nu se pre-
II face? L-au bătut până I-au smintit, ca să-i vie glasul la
loc - degeaba. De atunci li s'a tăiat pofta flăcăilor să
mai calce hanul. ...
Până să-mi treacă toate astea prin minte, am sosit.
O sumă de cară poposesc în curtea hanului;' unele duc
10 la vale cherestea, altele porumb Ia deal. E o seară aspră
de toamnă. Chirigiii se 'ncălzesc pe lângă focuri... de
aceea se vedea atâta lumină de departe. Un argat îmi ia
calul în primire să-i dea grăunţe la grajd. Intru în câr­
ciumă, unde fac ref enea oameni mulţi, pe când doi ţigani
111 somnoroşi, unul cu Iăuta şi altul cu cobza, ţârlâie într'un
colţ olteneşte. Mi-e foame şi frig - m'a răsbit umezeala.
Unde-i cocoana? întreb pe băiatul dela tarabă.
- La cuptor.
- Trebue să-i fie mai cald acolo, zic .eu şi trec, prin-
20 tr' o săliţă, din cârciumă în bucătărie ...
Foarte curat în bucătărie ... şi abur, nu ca în cârciumă,
de cojoace, de cisme şi de opinci jilave - abur de pâne
caldă. Mânjăloaia priveghea cuptorul ...
Bine v'am găsit, cocoană Marghioalo.
25 Bine-aţi venit, cocoane Fănică.
Mai s'o fi găsind ceva de mâncare?
Pentru oameni de omenie ca dumneata, şi la miezul
nopţii.
Şi repede coana Marghioala dă poruncă unei coto-
30 roanţe să puie de masă "n odaie, şi pe urmă s'apropie de
cotlon la vatră, şi zice:
- Uite, alege-ţi.
Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică ŞI ochioasă,
ştiam. Niciodată însă de când o cunoşteam - ş'o cu-
95 noşteam de mult: trecusem pe la hanul lui Mânjoală de
atâtea ori, încă de copil, pe când trăia răposatul taică­
meu, că pe acolo n'era drumul la târg - niciodată nu mi
se păruse mai plăcută ... Eram tânăr, curăţel şi obraznic,
mai mult obraznic decât curăţel. M'am apropiat pe la
f
L-
l
[141]
LA HANUL LUI MÂNJOALĂ
141
custânga ei, cum era.aplecată spre vatră, şi am apucat-o
peste mijloc; ajungând cu mâna de braţul ei drept, tare
ca piatra, m'a 'mpins dracul s'o ciupesc.
- N'ai de lucru? zice femeea şi s'a uitat la mme
II chiorâş ...
Dar eu, ca s'o dreg, zic:
Straşnici ochi ai, coană Marghioalo!
Ia nu mă 'ncânta; mai bine spu�e ce să-ţi dau.
Să-mi dai ... să-mi dai ... Dă-mi ce ai dumneata ...
10 Zău ...
Şi eu, oftând:
- Fie, că straşnici ochi ai, coană Marghioalo!
Da dacă te-aude socru-tău?
- Care socru î c..: "de unde ştii?
15 - Dumneata gândeşti că, dacă te ascunzi sub căciulă,
nu te .. .mâi vede nimeni ce faci. .. Nu te duci la Pocov­
.nicu Iordache să te logodeşti cu fata a mai mare? ..
Aide, nu te mai uita aşa la mine; treci în odaie la masă.
Multe odăi curate şi odihnite am văzut în viaţa mea,
20 dar ca odaia aceea... Ce pat! ce perdeluţe! ce pereţi!
ce tavan! toate albe ca laptele. Şi abajurul şi toate cele
lucrate cu igliţa în fel de fel de feţe. .. şi cald ca sub o
aripă de cloşcă. .. şi un miros de mere şi de gutui.
Am vrut să mă aşez la masă şi, după obiceiul apucat
25 din copilărie, m'am întors să văz încotro e răsăritul să
mă 'nchin. M'am uitat cu băgare de seamă.de jur împrejur
pe toţi pereţii - nici o icoană. Zice cocoana Marghioala:
- Ce te uiţi?
Zic:
30 - Icoanele ... Unde le ţii?
Zice:
- Dă-le focului de icoane! d'abia prăsesc cari ŞI pă­
duchi de lemn ...
Femee curată !. .. M'am aşezat la masă făcându-rni
31S cruce după datină, când deodată, un răcnet: călcasem,
se vede cu potcoava cismei, pe un cotoi bătrân, care era
sub masă. Cocoana Marghioala sare repede şi deschide
uşa de perete; cotoiul supărat dă năvală afară, pe când
aerul rece năpădeşte 'nnăuntru şi stinge lampa. Caută
[142]
, ,
I I
'1' I
1\
, )
,
,.
,-
li
"
l
:
,
I!
1. ,
, i
'1
"
,1
""'f�-- -
,
1
"'
,II
n
'1:
1
,1
1
142 NUVELE ŞI SCHIŢE
chibriturile pe bâjbâite; caut eu încolo, caută cocoana "n­
coace - ne-am întâlnit piept în piept pe 'ntunerec. .. Eu,
obraznic, o iau bine 'n braţe şi 'ncep s'o pup. .. Cocoana
mai nu prea vrea, mai se lăsa; îi ardea obrajii, gura-i era
5 rece şi i se sbârlise pe lângă urechi puful perSICll... In
sfârşit iacă jupâneasa aduce tava cu demâncare şi cu o
lumânare. Pe semne om fi căutat mult chibriturile, că
ţilindrul lămpii se răcise de tot. Am aprins-o iar ...
Bună mâncare! pâine caldă, raţă friptă pe varză, câr-
10 naţi de purcel prăjiţi, şi nişte vin! şi cafea turcească! şi
râs şi vorbă ... halal să-i fie cocoanei Marghioalii! După
cafea, zice cotoranţii:
- Spune să scoată o jumătate de tămâioasă ...
Grozavă tămâioasă!... Mă apucase un fel de amor-
15 ţeală pe la încheieturi; m'am dat aşa într'o parte pe pat,
să trag o ţigară cu ale din urmă picături chihliharii din
pahar, şi mă uitam prin fumul tutunului la cocoana Mar­
ghioala, care îmi sta pe scaun în faţă şi-mi făcea ţigări. Zic:
Fie, cocoană Marghioalo, straşnic ochi ai l , .. Ştii ce?
20 - Ce?
- Dacă nu te superi, să-mi mai faci o cafea; da' ...
nu aşa dulce ...
Şi râzi l . .. Când vine jupâneasa cu cafeaua, zice:
- Cocoană, dumneavoastră staţi de vorbă aici... nu
25 ştiţi ce-i afară ...
� Ce e?
- S'a pornit un vânt de sus ... vine prăpăd.
Am sărit drept în picioare şi m'am uitat la ceas: zece
ŞI aproape trei sferturi. In loc de o jumătate de ceas,
30 stătusem la han două ceasuri ŞI jumătate? Vezi ce e
când te 'ncurci la vorbă!
Să-mi scoată calul!
Cine? . .. Argaţii s'au culcat.
Mă duc eu la graj d ...
35 - Ţi-a pus ulcica la Pocovnicu! ZICe cocoana pufnind
de râs şi ţinându-mi calea la uşă.
Am dat-o binişor la o parte şi am ieşit pe prispă. In
adevăr, era o vreme vajnică ... Focurile chirigiilor se stin­
seseră; oameni ŞI vite dormeau pe cocem, vârându-se
!
I
I
\
[143]
LA HANUL LUI MÂNJOALĂ
143
minţi unii 'ntr'alţii jos la pământ, pe când pe sus prm
văzduh urla vântul nebun.
- E vifor mare, zice cocoana Marghioala, înfiorată şi
apucându-rnă strâns de mână: eşti prost? să pleci pe
5 vremea asta! Mâi de noapte aici; pleci mâine pe lumină.'
- Nu se poate ...
Mi-am tras mâna cu putere; am mers la graj d; cu
mare greutate am deşteptat un argat şi mi-am găsit calul;
l-am închingat, ,l-am tras la scară şi m'am suit în odae
10 să-mi iau noapte bună dela gazdă. Femeea, dusă pe gân-
duri, şedea pe pat cu căciula mea în mână, o tot învârtea
ş' o răsucea.
- Cât am de plată? am întrebat.
- Imi plăteşti când treci înapoi, răspunse gazda, ui-
15 tându-se adânc în fundul căciulii.
Şi pe urmă se ridică în picioare şi mi-o întinse. Mi-am
luat căciula ş'am pus-o 'n cap, aşa cam la o parte. Zic,
privind pe femee drept în lumini, care-i sticleau grozav
de ciudat:
20 - Sărut ochii, cocoană Marghioalo!
- Umblă sănătos!
M'am aruncat pe şea ; jupâneasa bătrână mi-a deschis
poarta, şi am eşit. Rezemat cu palma stângă pe coapsa
calului, mi-am întors înapoi capul; peste zaplazul înalt
25 se vedea uşa, odăii' deschisă, şi în deschizătură, umbra
albă a femeii adumhrindu-şi cu mâna arcurile sprânce­
nelor. Am ţinut la pas încetinel, fluerând un cântec de
lume ca pentru mine singur, până când, cotind după
zaplaz să-mi apuc drumul, mi s'a ascuns vederea cadrii.
30 Am zis: hi! la drum! şi mi-am făcut cruce: atunci am
auzit bine uşa bufnind şi un vaet de cotoiu. Gazda mea
ştia că nu o mai văz, intrase degrab în căldură şi apu­
case pe cotoiu cu uşa, de sigur. Afurisit cotoiu! se tot
vâră pântre picioarele oamenilor.
35 Să fi mers o bucată bună de drum. Viforul creştea
scuturându-rnă de pe şea. In înalt, nori după nori sburau
opăciţi ca de spaima unei pedepse de mai sus, unii la
vale pe dedesubt, alţii pe deasupra la deal, perdeluind în
clipe largi, când mai gros, când mai subţire, lumina ostenită
[144]
;: I
Il
'1 1
li(,
r
r I
!
i �
I
"
"
I
l ;"
r : I
I,!
I I
, i, :
l' I
I I
r II
� "1
". ;1\
,i
li
I�
1
'"
, '
,
l'
l'
1"
I
Il
,II
1I11
"
'II
II
, 1
,1
,1:
,
,
I
, ,
I
,
,1
, I
"
,,'
144
5
10
15
�5
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
a sfertului din urmă, Frigul ud mă pătrundea; SIm­
ţeam că-mi îngheaţă pulpele şi braţele. Mergând cu capul
plecat ca să nu mă 'nnece vântul, începui să simţ durere
la cerbice, la frunte şi la tâmple ferbinţeală şi buhuituri
în urechi. Am băut prea mult! m'am gândit eu, dându-rni
căciula mai pe ceafă şi ridicându-mi fruntea spre cer. Dar
vârtejul norilor mă ameţea; mă ardea sub coastele din
stânga. Am sorbit în adânc vântul rece, dar un junghiu
m'a fulgerat pân tot coşul pieptului de colo până colo.
Am aplecat bărbia. Căciula par'că mă strângea de cap
ca o menghinea; am scos-o ŞI am pus-o pe oblânc ...
Mi-era rău... N'am făcut bine să plec! La Pocovnicu
Iordache trebue. să doarmă toată lumea; m' or fi aşteptat;
pe vremea asta, or fi crezut oamenii, fireşte, că n'am fost
prost să plec... Am îndemnat calul care se 'mpletecea
par' că băuse şi el. ..
Dar vântul s'a mai potolit; s'a luminat a ploaie; lumină
ceţoasă; începe să cearnă mărunt şi 'nţepos . .. Imi pun
iar căciula. .. Deodată sângele începe iar să-mi arză pe­
reţii capului. Calul a obosit de tot; gâfâie de 'nnecul vân­
tului. Il strâng în călcâie, îi dau o lovitură de biciuşcă;
dobitocul face câţiva paşI pripiţi, pe urmă sforăe ŞI se
opreşte pe loc ca şi cum ar vedea în faţă o piedecă neaştep­
tată. Mă uit. .. In adevăr, la câţiva paşi înaintea calului
zăresc o mogândeaţă mică sărind şi ţopăind... Un do­
bitoc 1. .. Ce' să fie? .. Fiară?.. E prea mică... Pun
mâna pe revolver; atunci auz tare un glas de că priţă ...
Indemn calul cât pot; el se 'ntoarce'n loc ŞI porneşte
'napoi, Câţiva paşi ... şi iar stă sforăind ... Iar căpriţa ...
Il opresc, îl întorc, îi dau câteva lovituri, strângându-l
din zăbală. Porneşte ... , Câţiva paşI... Iar căpriţa ...
Norii s'au subţiat de tot; acuma văz cât se poate de bine.
E o căpriţă mică neagră; aci merge, aci se 'ntoarce; aruncă
din copite; pe urmă se ridică 'n două picioare, se repede
cu bărbiţa în piept şi cu fruntea înainte să 'mpungă, şi
face sărituri de necrezut şi mehăe şi fel de fel de nebunii.
Mă dau jos de pe cal, care nu mai vrea să meargă în ruptul
capului, şi-I apuc scurt de căpăstru; mă aplec pe vine 'n
jos: (! Ţ'a-ţă l » şi chem căpriţa cu mâna parcă aş vrea să-i
[145]
LA HANUL LUI MÂNJOALA
145
25
r
I
I
�
30
Il
I
35
l'
dau tărâţe. Căpriţa se -apropie sburdând mereu. Calul
sforăe nebun, dă să se smucească; mă pune în genunchi,
dar îl ţiu bine. Căpriţa s'a apropiat de mâna mea: e un
ied negru foarte drăguţ, care se lasă blând să-I ridic de jos.
5 L-am pus în des aga din dreapta peste nişte haine. In
vremea asta, calul se cutremură şi dârdâe din toate încheie­
turile ca de frigurile morţii.
Am încălecat .. : Calul a pornit năuc.
De mult acum, mergea ca praştia sărind peste gropi,
10 peste moşoroae, peste buşteni, fără să-I mai pot opri, fără
să cunosc locurile şi fără să ştiu unde mă ducea. In goana
asta, când la fiece clipă îmi puteam frânge gâtuI, cu trupul
îngheţat şi capul ca 'n foc, mă gândeam la culcuşul bun
pe care-I părăsisem prosteşte. .. De ce? ... Cocoana Mar-
15 ghioala mi-ar fi dat mie odaia ei, aminteri nu mă poftea ...
Iedul se mişca în desagă să se aşeze mai bine: mi-am
întors privirea spre el: cuminte, cu capul deştept scos afară
din desagă, se uita şi el la mine. Mi-am adus aminte de alţi
ochi. .. Ce prost am fost! . .. Calul se poticneşte; îl opresc
20 în silă; vrea să se pornească iar, dar cade sdrobit în ge­
nunchi. Deodată, printr' o spărtură de nori se arată felia
din urmă aplecată pe o rână. Arătarea ei m'a ameţit ca
o lovitură de măciucă la mir. Mi-era în faţă. .. Atunci.
sunt două luni pe cer! eu merg la deal: luna trebue
să-mi fie în spate! Şi mi-am întors repede capul, s'o văz
pe cea adevărată. . .Am greşit drumul! merg la vale ...
Unde sunt? Mă uit înainte; porumbişte cu cocenii netăiaţi;
la spate, câmp larg. Imi fac cruce, strângând de necaz
calul cu pulpele amorţite ca să se ridice - atunci simţ
o zvâcneală puternică lângă piciorul drept ... Un ţipăt 1...
Am strivit iedul! Pun mâna iute la desagă: desaga goală
- am pierdut iedul pe drum! Calul se scoală scuturându-şi
capul ca de buimăceală ; se ridică în două picioare, se
smuceşte 'ntr'o parte şi mă trânteşte în partea ailaltă;
pe urmă o ia la goană pe câmp ca de streche şi piere 'n
Întunerec. Pe când mă ridic sdruncinat, auz Ioşneală pân­
tre coceni şi un glas de om din apropiere, tare:
- Tiu! Ţ,a-ţa! Ptfiu l Ucigă-t.e toaca, duce-te-ai pe
pustii!
[146]
,',1
,1
, I
146
NUVELE ŞI SCHIŢE
'1
: I
Care-i acolo? strig eu.
Om bun!
Care?
Gheorghe!
II Care Gheorghe?
Nătruţ .. , Gheorghe Nătruţ, care păzeşte la eocern,
Da' nu vii încoace?
Ba iaca viu.
Şi dintre coceni, se arată umbra omului.
10 - Mă rog, frate Gheorghe, unde suntem nOI aicea?
am rătăcit cu viforul ăsta drumul.
Da unde vreai dumneata să mergi?
La Popeştii-de-sus.
Ehei! La Pocovnicu Iordache.
111 Ei da.
- Apoi, n'ai rătăcit drumuL.. da mal al de furcă
până 'n Popeşti ... Aicea eşti d'abia în Hăculeşti.
- In Hăculeşti P am ZIS eu cu bucurie. Atunci sunt
aproape de hanul lui Mânjoală ...
20 - Uite-l colea; suntem la spatele grajdului.
- Hai de-mi arată drumul, să nu-mi rup gâtul toc­
m'acuma.
Rătăcisem vreo patru ceasuri .. " .
In câţiva paşi am ajuns la poartă. La odaia cocoanii
25. Marghioalii lumină, şi umbre mişcă pe perdea. .. A avut
parte cine ştie ce alt drumeţ mai înţelept de patul cel
curat! Eu oiu fi rămas să capăt vreo laviţă lângă cuptor.
Dar noroc! cum am' ciocănit, m'a şi auzit. Jupâneasa
bătrână a alergat să-mi deschiză ... Când să intru, mă
80 împiedec pe prag de ceva moale - iedul. .. tot ăla! era
iedul gazdei mele! A intrat şi el în odaie şi a mers să se
culce cuminte sub pat ..
Ce să spui? Ştia femeea că mă 'ntorc? .. ori se sculase
de dimineaţă?.. Patul era nedesfăcut.
31i - Cocoană Marghioalo! atât am putut să zic şi vrând
să mulţumesc lui Dumnezeu că m'a scăpat cu viaţă,
am dat să ridic dreapta spre frunte.
Cocoana mi-a apucat repede mâna şi, dându-rni-o în jos,
m'a luat cu toată puterea în braţe.
[147]
LA HANUL LUI MÂNJOALĂ
147
5
10
111
!ilO
25
30
311
Par' că văz încă odaia ceea ...
Ce pat 1. '. ce perdeluţe 1. .. ce pereţi 1. " ce tavan!. ..
toate albe ca laptele. Şi abajurul şi toate cele lucrate cu
igliţa în fel de fel de feţe... şi cald ca sub o aripă de
cloşcă. . • şi un miros de mere şi de gutui.
Aş fi stat mult la hanul Mânjoloaii, dacă nu venea
socru-meu, Pocovnicu Iordache, Dumnezeu să-I ierte, să
mă scoată cu tărăboiu de acolo. De trei ori am fugit
dela el înainte de logodnă şi m'am Întors la han, până
când, bătrânul, care vrea zor nevoe să mă ginerească, a
pus oameni de m'au prins şi m'au dus legat cobză la un
schit în munte: patruzeci de zile, post, mătănii şi molitve.
Ani ieşit deacolo pocăit: m'am logodit şi m'am însurat.
Tocma 'ntr'un târziu, într'o noapte limpede de iarnă,
pe când şedeam cu socru-meu la lafturi, după obiceiul
dela ţară, dinaintea unui borcan de vin, aflarăm dela un
isprăvnicel, care sosea cu cumpărături din .oraş, că despre
ziuă stătuse să fie foc mare la Hăculeşti j arsese până 'n
pământ hanul lui Mânjoală, îngropând pe biata cocoana
Marghioala, acu hârbuită, subt un morman uriaş de jăratic.
- A băgat-o în sfârşit la jăratic pe matracuca! a zis
socru-meu râzând.
Şi m'a pus să-i povestesc iar istoria de mai sus pentru
a nu ştiu câtea oară. Pocovnicu o' ţinea într'una că în
fundul căciulii îmi pusese cocoana fermece şi că iedul şi
cotoiul erau tot una ...
Ei aş! am zis eu.
- Era dracul, ascultă-mă pe mine .
. -- O fi fost, am răspuns eu, dar dacă e aşa, pocovmce,
atunci dracul te duce, se vede, şi la bune ...
- Intâiu te dă pe la bune, ca să te spurce, şi pe urmă
ştie el unde te duce ...
- Da dumneata de unde ştii?
- Asta nu-i treaba ta, a răspuns bătrânul jasta-i altă
căciulă.
[148]
o oux LOTURI
_____ 2
Asta e culmea t . .. culmea!... strigă d. Lefter, şter­
gându-şi fruntea de sudoare, pe când madam' Popescu,
consoarta sa, caută fără preget în toate părţile . .. Nu e
" f
ŞI nu e ....
- Femee, trebue să fie 'n casă... Dracu n'a venit
să le ia! ...
Dar ce au pierdut? ce caută?
Caută două bilete de lotărie, cu care d. Lefter Popescu
a câştigat.
Insă oricine mă poate întreba:
- Bine, dacă a pierdut biletele, de unde ştie d, Lefter
de câştig?
- E lucru simplu. Biletele le-a fost cumpărat cu bani
împrumutaţi, ca de căbulă, dela d. căpitan Pandele,
fiindcă îi spuseseră mulţi, când se tot plângea că n'are
noroc la joc, să 'ncerce a juca cu bani de 'mprumut ...
Şi a făcut învoială, pe onoare, faţă cu martori, să dea
din câştig, dacă s'o întâmpla, zece la sută căpitanului.
Când a cumpărat biletele, do' Lefter a râs pesimist:
� Ţi-ai găsit! eu şi noroc!
Dar d. căpitan Pandele, mai optimist:
- De unde ştii dumneata norocul meu?
Ş'a pus pe d. Lefter să-i însemneze în carnet numerele
biletelor.
A trecut mult dela aceasta. Lotăriile, amânate de atâtea
ori, s'au tras în sfârşit amândouă în aceeaşi zi. La prima
(Lotăria « Societăţii pentru fundarea unei Universităţi
Române în Dobrogea, la Constanţa »), lotul cel mare de
50.000 lei l-a câştigat numărul 076.384; iar la a doua
25
30
20
t5
tO
r
r
I!
',1 i
I
1:
I
1.
li
r
1
'1
i'l
II'
.'
[149]
DOUĂ LOTURI
149
(Lotăria « Asociaţiunii pentru fundarea şi înzestrarea unui
Observatoriu Astronomic la Bucureşti »), lotul cel mare
tot de 50.000 lei I-a câştigat numărul 109.520.
D. Lefter, până adineaori, habar n'avea că se trăseseră
5 ieri amândouă lotăriile. Era seară; omul şedea la masă
cu consoarta sa în sălita de intrare, vorbind în ticnă
despre cum se scumpeşte viaţa din zi în zi, când aude
o birje oprindu-se 'n poartă, apoi paşi apăsaţi în curti­
cică şi pe urmă bătând cineva tare grăbit la giamlâcul
10 d'afară. D. Lefter sare să deschidă, bănuind în gând:
« Hait! iar ne chiamă deseară la serviciu extraordinar
turbatul (turbatul e şeful), să ne canonească până la miezul
nopţii, ca să se recomande ministrului că e grozav!»
- iar madam Popescu se repede în odae, fiindcă era în
15 neglig», D. căpitan Pandele intră ca o furtună şi vor­
bind din ce în ce mai tare, ca şi cum d. Lefter ar fi surd.
- Bine, nene, păcatele mele! de ce n'ai venit la be­
r�rie? ... se poate să fii aşa de indiferent? te caut ca un
nebun de atâtea ceasuri!
20 - Ne-a ţinut până adineaori turbatul la canţilerie ...
De ce?
Leftere ! . .. nu ştii nimica?
Ce?
Ieri s'a tras lotăriile noastre!
25 Ei?
Am câştigat!
Nu mă 'nnebuni 1. .. Cât?
La amândouă am câştigat loturile mari! ale marr
de tot!
30 Şi căpitanul pune pe masă listele oficiale şi alături car-
netul său. In adevăr, carnetul sună tocmai ca 'n liste:
076.�84 Il nioersitate-Constarua, 109.520 Bucureşti-Astre­
nom�e.
Cetitorul a înţeles acuma ce căuta de trei zile pe brânci
35 soţii Popescu.
D. Lefter a trimis turbatului o scrisoare, cerând, cu tot
respectul, un concediu de două-trei zile, pe motiv că nu
se simte de loc bine. Aşa şi e; e bolnav.
t3
[150]
2
NUVELE ŞI SCHIŢE
După o muncă zadarnică de atâta vreme, după ee 'toată
casa a fost răsturnată de zece ori, când aşa, când amin­
terea, d, Lefter a căzut pe o canapea sfărâmat de obo­
seală j a simţit că i se taie incheieturile şi aşa, un fel de
slăbiciune la lingurea, par-că-I lua o apă; a moţăit de
câteva ori ş'a adormit. Femeea a şezut şi ea pe un scaun,
că nu mai putea de picioare şi de mijloc - se 'nţelege, de
atâta alergătură şi de-atâtea ridicături. Să fi aţipit d,
Lefter ca vreun sfert de ceas şi, deodată, se scoală drept,
cu faţa luminată de raza adev:ărului ...
Ştiu unde sunt! acum ştiu!... uf!.,. le-am găsit!
- Unde?
_ In jacheta mea a cenuşie de vară .. .' Cu ea eram
la berărie când le-am cumpărat. Ţiu minte bine; le-am pus
în buzunarul dela piept înăuntru... Acolo, sunt! ...
sigur l .. Adu-mi jacheta!
Pe cât işi aducea mai limpede aminte domnul Lefter,
pe atât madam' Popescu se turbura, se roşea, se 'ngăl-
henea ...
_ Care jachetă? întreabă ea aiurită, ca de pe altă
lume.
A cenuşie.
_ Leftere! zice femeea punând mâna la sânul stâng,
ca şi cum ar fi simţit un junghiu grozav.
- Ce?
_ Am .. , dat-o.
- Ce ai dat?
- Jacheta 1
- Care jachetă?
30 A cenuşie!
Cui?
N'ai spus tu că n'o mai porţi?
Cui? cui ai dat-o, nenorocito!
La o chivuţă.
3:1 Pentru ce?
Pe farfurii.
Când?
Alaltăieri ...
_ Alaltăieri 1. .. fără s'o cauţi p'in buzunare t
I
II
J "
i
11
, II
1,
j I
1'"
. '/
150
I
'I!I
II
s
I
l'
, I
ill,
II t
' ,
I
10
1..
I '
II,
,1
II
'1
,
,
! li
,
il
li
'1
1:1
II
li
, ,
,i
'1
I ,�.i
,
20
1.;'
� '1
'1
2:1
[151]
DOUĂ LOTURI
151
-' - Am căutat-o, răspunde femeea îngrozită de vina ei;
nu era nImIC.
- Taci! strigă crunt d-l Lefter ... Pe câte farfurii ai
dat-o? .
5 _ Pe zece ... Destul m'am tocmit: n'a vrut să-mi dea
o duzină întreagă, răspunde ea fără să mai ştie ce spune.
- Unde sunt farfuriile? .. Voiu să văz farfuriile! Adu
farfuriile! porunceşte straşnic d-l Lefter.
Consoarta sa, fără să mai zică o v.orbă, se supune; i le
ro aduce şi le pune pe masă. Frumoase farfurii! cu chenar
dublu, unul conabiu lat pe muche, şi altul pembe îngust
pe buză. D. Lefter ia una ş'o sună - por ţălan.
- Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.
Şi, pac! trânteşte una jos ... ţândări! şi pe urmă, paf!
15 alta asemenea.
- Leftere!
- Aşa sunt eu, galant, cocoană ! când am chef, sparg:
sparg, cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii
de franci una! sparg, mă 'nţelegi, sparg al dracului!
20 Şi iar pac!' paf! până la a din urmă, pe când cocoana
se scutură la fiecare, parcă ar arde-o cu un biciu de foc.
După ce le isprăveşte pe toate, d. Popescu îşi scoate
batista, îşi şterge sudoarea frunţii şi se aşează grav pe
scaun, apoi, cu tonul sever, dar calm, al judecătorului
25 ne'nduplecat cătră criminalul care-i stă de faţă 'n pi­
cioare :
- La care chivuţă? o ştii?
- La Ţâca, aia tânără frumoasă, care vine totdeauna
pe aici, răspunde vinovata, plângând cu inima frântă de
30 târzie căinţă. .' .
- Ştii unde se află această chivuţă?
- Zice că stă tocmai la margine, în mahalaua Farfu-
rigiilor.
� Destul, nenorocito!
35 Peste un ceas, pe 'nserate, o hirje trece în goana mare
prin strada Emancipării din Farfurigii: pe capră, alături
cu birjarul, un sergent; în fund, d. Lefter şi d. căpitan
Pandele; iar, dinainte, încă un sergent şi d. comisar al
secţiei respective, Turtureanu, deja cointeresat cu cinci
[152]
152 NUVELE ŞI SCHIŢE
la sută asupra câştigului - se 'nţelege, câştig, dacă se vor
găsi cele două bilete. Comisarul ştie unde stă chivuţa
Ţâca.
Birja, trecând din greu prin noroiu, se opreşte în sfârşit
5 în apropierea unei cocioabe de pământ, care şade sin­
guratică într'un peş, pe un maidan. Comisarul postează
pe sergenţi, pitulaţi, în dosul cocioahei, după regula stra­
tegică consacrată la călcări de vizuini; le face semnul
clasic al lui Harpocrates, ş'apoi trece, urmat de d-I căpitan
10 şi de d-I Popescu, să bată la uşă. .. O fetică sdrenţuită
vine să deschiză. In sălita luminată de pălpăiala a câţiva
tăciuni de pe vatră, miroase straşnic a carne cu prune:
o ţigancă bătrână pregăteşte de cină. Toţi trei vizitatorii
se dau înapoi pe prispă punându-şi mâna la nas.
15 - Unde-i mă-ta, fa? întreabă d-I comisar.
- Trebue să vie acuma, zice copila uitându-se sperios
cu ochii ei mari la cei trei domni.
- Aprinde-un muc de lumânare şi hai de ne du în
odaie, s'o aşteptăm.
20 Fata stă la 'ndoiaIă.
- Haide! se răsteşte d. Turtureanu... şi toţi trei intră,
împingând pe fată 'nainte.
- Da' ce e? întreabă bătrâna, ridicându-se dela vatră,
unde sta stârcită. .
25 - Avem treabă cu fie-ta, cu Ţâca ...
- Lipseşte ceva dintr' o casă... ştie ea ce lipseşte,
adaogă d, Lefter.
- Vai de mine! boiarule, zice hătrâna . " N'are Ţâca
obiceiul. .. La toate casele boereşti o cunoaşte pe Ţâca ...
30 la toate cocoanele mari o ştie pe Ţâca ...
- Haide! nu mai lungi vorba, comandă d-I căpitan
Pandele, ş'aprinde! cât vrei să mă ţii în picioare?
- Iac'aprinz... Da nu se poate, Ţâca, boiarule! să
ferească Dumnezeu! eu, pântru Ţâca, pociu să-mi pui
35 mâna 'n foc pântru Ţâca ... Poate, altă chivuţă ...
Şi zicând acestea, baba a aprins o lumânare de seu ş'a
trecut în odaie, urmată de beeri, Odaea are două paturi,
o masă,· o laviţă, un scaun şi o sobiţă de tuciu. Pe amân­
două paturile, stau grămezi de haine, încălţăminte, pălării,
[153]
DOUĂ LOTURI
153
şaluri purtate, pe sub paturi şi pe la viţă fel de fel de măr-
furi de farfurărie şi sticlărie. . . .
La vederea mormanelor de vechituri, d. Lefter tresare;
se repede şi 'ncepe să scotocească luând şi examinând pe
5 rând bucăţică cu bucăţică, fir cu fir. Câte reflexiuni iro­
nice, picante, sentimentale, se pot face asupra unei aşa
grămezi pestriţe de vechituri, cu privire la zădărnicia
lumii trecătoare prin care au trecut şi ele o clipă, nouă,
neveştejite! Dar d-I Lefter n'are. vreme să filosofeze ...
10 el caută... caută mereu... Fatalitate! jacheta cenuşie
nu se află. Când gânduri peste gânduri îi clocotesc în cap,
iacă-tă şi Ţâca, d'abia ducându-şi coşul plin de vechituri
nouă, foarte obosită de alergătura zilei 'ntregi şi flămândă :
de departe i s'au umflat nările ca răspuns la chemarea
15 generosului miros de pe vatră ..
Cum intră, o înconjură toţi trei musafirii; d, Lefter
o ia de pept:
Unde mi-e jacheta?
Care j:::.ghetă?
20 Jacheta a cenuşie ....
Care jaghetă cenuşie?
J acheta cu biletele ...
Care belete, boiarule?
Te faci că nu ştii, gaşperiţă l
25 Sa ma trasnească Dumnezeu 1 sa hie al dracului !
Mai bine, spune drept, zice d-l Turtureanu.
Dacă spui, ai bacşiş bun, adaugă d-I căpitan Pandele.
Ce sa spuie boiarule! zice bătrâna apilpisită r ce sa
spuie? vai de pacatele noastre, daca nu ştie. .. auzi colo!
30 ce sa spuie?
� Taci tu! sbiară d. Turtureanu şi-i dă brânci babei
cât colo în săliţă.
�, Baba îşi face cruce, iar copila tremură ca varga lângă
vatră, .unde prunele sfârâe tare 'n cratiţă.
35 - Sa n'aibă parte! ... dă să zică Ţâca.
- N'ai fost tu, o 'ntrerupe d. Lefter, în strada Pa­
cienţii numărul 13, la madam' Popescu, madam' Lefter
Popescu, o damă 'naltă, subţirică, frumoasă, oacheşă,
casele ale. verzi cu giamlâc, care are o aluniţă cu păr
[154]
Il
J
.
:1.
'II
154
Ii
' I
1,
i! 1
1
ţ! ,
;1
li
NUVELE ŞI SCHIŢE
d'asupra sprâncenii din stânga şi se poartă legată la cap
cu roşu'?
- Ba, am fost.
Atunci, de ce minţi?
- Ba, nu minţ, boiarule j am fost. Ei?
- Nu ţi-a dat pe zece farfurii, că n'ai vrut să dai o
duzină 'ntreagă, cu chenar conabiu lat pe muche şi, altul
pernbe îngust pe buză, o jachetă cenuşie?
- Ba, mi-a dat.
10 - Atunci, de ce minţi?
Nu minte, boiarule! zice bătrâna din săliţă.
Taci tu! ... Unde e jacheta?
E pa mine... o port pa dedesubt.
Ca să nu te prinz!
15 Ba, sa hie al dracului care n'o poartă de fr,ig ...
Sunt borţoasă, boiarule ... alerg toată zâulica pân zloată
- bogdaproste, îmi ţâne cald la pântece şi la şale.
- Desbracă-te, porunceşte d-l Lefter.
- Iaca ...
20 Şi Ţâca începe a-şi lăpăda ţoalele de pe ea. Tocmai de-
desubt de tot, peste cămaşe, se vede jacheta cenuşie.
D-I Lefter repede o caută 'n buzunarul dela piept j chivuţa
se strâmbă, că se gâdilă la sân. In buzunar, nimic j dar
în fund are o des cusătură . " de sigur o fi căzut în căp-
25 tuşeală, Ţâca scoate jacheta şi o dă d-Iui Lefter, care o
descoase cu briceagul din toate tighelurile... In .căptu­
şeală, nimic şi iar nimic.
,- Ce mi-ai făcut biletele? răcneşte îngrozitor cu pumnii
'ncleştaţi d-l Lefter, pe când ceilalţi doi o strâng de aproape
30 într'un colţ.
- Care belete? sbiară şi chivuţa ca o nebună j ş'apoi,
schimbând tonul, strigă tare către baba din săliţă în
ţigăneşte: « Săi, că se sfaroj escprunele de tot! »
- Ce ai spus pe ţigăneşte? urlă d-l Lefter.
35 - Haoleu! încep să se bocească baba şi copila, ce
năpaste a fost să cază pe noi!
- Să-mi scoţi biletele! scrâşneşt e d-l Lefter j să-mi
scoţi biletele, hoaţo! că te omor, mă .'nţelegi? te omor!
Şi-i trage Ţâchii o palmă, s'o năucească, Atunci, toate
,
il I �I
l'
I(
,
1
:1
li
T
' 1
:11,
I
;, '
'1
r
I
I
j' '
!
1
i 1
I �
I �
I
1,;:
H
'1
, .
•
,
II
1·
,
1
,
,
II1I
' II
"
,I,i
II
1
1;1
I
1
,
, il!
III
II
l'
1,
�l
'II
,1
[155]
DOUĂ LOTURI
155
trei femeile se pornesc pe ragete, să crezi că s'a aprins
o cuşcă cu pantere. D. Turtureanu dă 'ntr'o parte pe
d. Lefter şi cu gravitate:
- Las'o, mă rog ... Las' că spun dumnealor la secţie .
. 5 Apoi iese 'n uşă, dă un ţignal; sergenţii răsar ca din
pământ, şi haide! le-au pornit pe nemâncate ...
10
30
35.
25
Toată arta d-Iui Turtureanu a rămas infructuoasă ...
�emeile nu ştiau nimic despre bilete. .. Cu tot zelul său,
nu putuse depăşi limitele prudenţii ; de aceea, el spunea
seara la berărie d-Iui Lefter şi căpitanului i
- Cu baba şi cu fata, de! merge să le mursici mai
". sdravăn; dar cu Ţâca, nu prea, fiindcă, e, pardon, în po-
ziţie; dacă se întâmplă la secret vreun avort . " Nu ştii
dumneata? Astăzi nu mai poţi conta pe inferiori... şi
nici pe superiori! S'aude ... Gazetele atât aşteaptă ca să
ne persecute... Dar îţi spun eu că nu e! Biletele n'au
fost în jachetă; pot face prinsoare pe ce pofteşti ... Să
vezi când ţi-o mai trece niţel asta. .. cum să zic? amorul­
.propriu, - aşa e tot omul la 'nceput când îi vine o sur­
priză de aşa un .câştig,- să vezi, ai să dai peste ele acasă.
D-I Lefter susţine că Taca i-a furat biletele - chivuţele
şi jidanii nu sunt proşti: când cumpără haine vechi, le
puri că pân toate 'ndoiturile.
- Ia, dă-mi-le, mă 'nţelegi, la discreţie, să stau eu cu
dumnealor în tete-â-tete la secret... Să vezi cum scot
biletele ...
Şi zicând aceasta, se uită cruciş fioros şi scrâşneşte din
dinţi.
D-I Turtureanu răspunde făcând teorii asupra instruc-
ţiunii criminale pe temeiul îndelungatei d-sale experienţe
în serviciul siguranţei publice. Aşa, femeile rabdă mai
mult, sunt mai piloase decât bărbaţii. Dintre bărbaţi,
bulgarii întrec pe toţi la răbdare; mai puţin ca toţi rabdă
ţiganii, şi ţigan cele mai puţin decât toate: cum le strângi
puţin în corset, « stai ca spui, mânca-te-aş!»
De aceea le slăbise pe chivuţe, lăsându-Ie însă tot la
secret nemâncate, să se mai gândească - poate l , .. dar
nu-i vine să crează.
, -
15
,20
[156]
NUVELE ŞI SCHIŢE
Pe când vorbeşte d. Turtureanu, d. căpitan Pandele
ceteşte gazeta de seară, iar d-I Lefter ascultă dus pe gân­
duri. La un moment, d. Popescu se face palid: un domn
a intrat în berărie şi trece pe lângă masa lor către fund.
Este şeful său dela minister, un tip foarte posomorît şi
din cale afară aspru: D. Lefter se scoală şi salută; şeful
d'abia moţăe din cap şi se aşează la o masă puţin mai
departe.
- Uite, zice d. căpitan şi arată şi celorlalţi gazeta
care scrre :
« Precum se ştie, cele două mari lotării s'au tras zilele
trecute. Numerele care au câştigat loturile cele mari, de
câte 50.000 lei sunt: la Constanţa- Universitate, 076.384;
-la Bucureşti-Astronomie, 109.520.
15 Un lucru curios însă; până acuma, fericiţii posesori ai
numerelor câştigătoare nu s'au prezentat să-şi reclame
dreptul. Pentru numeroşii noştri cetitori şi gentilele noastre
cetitoare, în rândurile cărora am dori din suflet să se afle
câştigătorii, amintim că, după şase luni dela trageri, nu
20 se mai poate sub nici un cuvânt reclama vreun câştig.
Sumele nereclamate până la termenul fatal trec de drept
la fondurile societăţilor respective ».
Cu tot respectul ce i-l insufla d-lui Lefter şeful său,
care-I ochia pe sub sprâncene din când în când cu pri-
2:1 virea plină de mustrare - adică: « Dumneata ne tragi pe
sfoară; scrii că eşti bolnav, ca să-mi lipseşti dela datorie,
şi pe urmă-mi baţi berăriile... Bravo!» - cu tot res­
pectul acela foarte legitim, d-l Popescu nu se putu stă­
pâni la propoziţia finală din notiţa gazetei, şi isbucni
30 într'un hohot de râs, un râs vânăt:
- Hahaha! să ştii, nene Turturene, că le găsim tocma
a doua zi după termen... Imi cunosc eu norocul. ..
Hahaha!
Râsul şi vorbele acestea au făcut pe d. căpitan Pan-
35 deIe să sară din loc. El, care până aci păstrase o atitu­
dine calmă, mai presus de orice laudă, a trebuit în sfârşit
şi el să izbucnească. .. Imputări amare de neglijenţă, de
indiferenţă, de imprudenţă! Când are cineva hârtii de
valoare aşa de mare, nu le lasă să se târâie astfel de colo
156
i
I I
I
I'
. ':1
II
II,
5
I
'1
I
"
10
[157]
DOUĂ LOTURI
157
;
t
I
J
,
v
până colo. .. Trebue să fie cineva prea sec! Aşa trebue
să paţi când faci afaceri de o sută de mii de franci cu un
zevzec! şcl, ... Şi asupra acestora d-l căpitan pleacă, spu­
mând şi înjurând ca un grad inferior. D. Lefter parcă
5 n'a auzit nimic; bate toba încetinel cu deştele pe mar­
mura mesu,
Peste câteva momente, domnul şef, care a plătit pa­
harul său de bere, se scoală şi, trecând spre uşă pe lângă
masă, zice:
10 - Domnule Popescu, dacă dumneata nu mai vrei să
vii la serviciu, atunci, te rog, cel puţin trimite mâine
cheia sertarului, unde ai acte publice în întârziere.
Am fost bolnav, domnule şef.
- Mofturi! ...
15 - Parol, domnule şef; mâine viu negreşit.
- Te rog! zise scurt şi apăsat şeful şi pleacă fără să
. salute.
D. Turtureanu se uită la ceas ... Târziu! Trebue să
meargă la serviciul de noapte: peste un ceas trece
20 inspectorul pe la secţie. Pleacă; d. Lefter pleacă după
el. Se aruncă intr'o birjă; d. Lefter se aruncă după el.
- Merg şi eu la secţie, nene Turturene, s'o mai văz
pe hoaţa!
D. Turtureanu se 'nvoeşte numai după ce amicul îşi
25 dă cuvântul solemn de onoare că n'are să mai fie violent,
n'are să mai facă nimic femeilor arestate. Pe drum, d.
Popescu promite amicului său să-i ridice partea din câştig
dela cinci la zece la sută, dacă se găsesc biletele.
- Pe viitorul şi pe onoarea mea! nene Turturene!
30 Au sosit... Nenorocire!... Inspectorul trecuse pe la
secţie adineaori; cercetase la secret, notase ceva, foarte
supărat, în portofel, şi liberase pe cele trei femei, îmbu­
nându-Ie cu vorbe blânde.
- De mare belea mi se pare că m'ai dat, nene Popes-
35 cuIe, cu ipohondriile dumitale! a zis d-l comisar.
D. Lefter atunci a 'nceput să se vaite.
- Prin urmare, care va să zică, dacă nici dv., poliţia,
nu ne protejaţi contra bandiţilor, atunci, mă rog, ce mai
rămâne? Am înţeles, care va să zică, cum merge chestia!
[158]
Nu vă săturaţi nici cu zece la sută? Cât vreţi, cât poftiţi,
domnule? şaptezeci? nouăzeci? sută la sută?
Şi apoi o cascadă, un torent de invective la adresa
autorităţii, care e compusă din pungaşi, din zbiri corn-
5 plici cu briganzii l exemplu: d-I inspector care s'a'nvoit
cu ţigancele ...
- Frumos! sublim! adaogă, după o pauză de resuflu,
d-I Popescu, cu un ton de acră ironie.
Ş'apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător:
10 - Ruşine pentru acest început de secol! de trei ori
ruşine!
Prudenţa şi amiciţia au oprit pe d. Turtureanu să nu-i
dreseze cuvenitul proces-verbal pentru insultă adusă au­
torităţii în exerciţiul funcţiunii, şi poate că tot i I-ar fi
15 dresat dacă, asupra ultimelor cuvinte d. Lefter n'ar fi
. ieşit în fuga mare ca un nebun, strigând că se duce să
reclame la parchet!
Era. cam pe la rândul al treilea al salipgiilor; mij ea
bine de ziuă, când d-l Lefter, după ce rătăcise atâta vreme
20 prin mahalale, ajunse în sfârşit în maidanul din strada
Emancipării, în faţa cocioabei, de unde ridicaseră aseară
pe cele trei chivuţe ...
Poate. " poate că rugămintea să birue ce n'a putut
birui violenţa... şi d-I Popescu bate cu sfială la uşa
25 sărmanei locuinţe. .. Nici un răspuns. .. Mai bate odată,
tot aşa de discret. .. Acelaşi rezultat. .. Să bată mai cu
inimă 1. .. Dar mai multă inimă n'are ... Se apropie în
vârful galoşilor de ferestruică şi ascultă ce să fie înăuntru ...
In tăcerea dimineţii umede şi neguroase, se aud bine hor-
30 căeli ... Femeile, sdrobite de împrejurările prin care tre­
cuseră, dormeau duse.
D. Lefter şezu pe marginea de lemn a prispei şi aprinse
o ţigaretă... Şezu cât şezu aşa, meditând un discurs
bine simţit pentru a convinge pe chivuţe că nişte femei
35 muncitoare, pot câştiga o avere într'un chip onorabil,
fără să, caute a ruina pe un om, dela casa căruia au
câştigat totdeauna o bucăţică de pâne.. . . Ar fi păcat!
şi mai la urmă, el a dat de ştire: biletele sunt anulate;
.dar zece, cincisprezece la .sută, da! o avere necalculabilă,
I
1
I I
1: I
I
1; I
'1,
!
,1
I
158
NUVELE ŞI SCHIŢE
[159]
DOUĂ LOTURI
159
5
10
20
25
30
35
care le pică din cer: bogate, independente ŞI... oneste,
şcl.. ..
Deodată, se aude sgomot uşor în casă... In sfârşit,
s'au deşteptat.:. Musafirul se scoală 'n picioare, tuşeşte
şi pune mâna pe bordul pălăriei. In acelaşi moment uşa
se deschide şi se arată 'n prag chipul neţesălat al fetei:
- Haoleu, mamă! săriţi! c'a venit hăla iar!
Femeile sar degrab:
� Iar ai venit, nebunele? ţipă Ţâca.
- Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna.
Şi, până să n'apuce d-I Popescu .să salute măcar, se
pomeneşte fleaşc! drept în ochi, o strachină cu prune
sleite:
- Na belete!
- Sa pUl sa ne omoare, nevinovate, la poliţie, ai?
.oţulel
Şi după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, şi
pe urmă care cu ce apucă, baba cu o cratiţă, fata cu o
scurtătură de lemn şi femeea cu un târn, şi dă-I tava pân
noroiu :
- Na belete! na belete!! na belete!!!
Când au ostenit bine chivuţele, a plecat şi d-l Lefter
destul de ostenit şi dumnealui dar repede, şi cu capul
gol, de degrab ce-i era, - şi chivuţele după el:
- Ho I Ho l nu mai vrei belete? sa mai vii la belete!
ho ! oarrha l
Pe la şeapte şi jumătate d. Popescu era acasă. Con­
soarta sa nu dormise toată noaptea de grije. Cocoana,
văzând halul omului, s'a pornit pe plâns. .. De cu seara
venise un prieten dela minister şi lăsase o scrisoare ...
O ceteşte:
« Dragă Leftere,
« Astăzi, când am plecat dela canţilerie, d. Georgescu,
şeful, mi-a zis să te anunţ că, dacă mâne nu vii la ser­
viciu, poţi să nu mai vii deloc, căci face raport de desti­
tuire şi pune să spargă broasca sertarului tău, unde ai
încuiat dosarul cu afacerea Goldstein. Au venit astăzi
trei deputaţi şi au făcut gură că se trăgănează 1 ucrările.
[160]
La opt şi cinci, d-I Lefter, spălat şi premenit, sue trep­
tele ministerului. Intreabă pe aprod:
_. Şeful a venit?
- Acuşica, răspunde aprodul. A ordonat să mergeţi
10 imediat la dumnealui.
D-I Popescu grăbeşte şi intră foarte umilit. Şeful, care
se plimbă de colo până colo, cu mâinile în buzunar, cum
îl vede, se opreşte:
- Ai venit, domnule?
15 - Da, domnule Georgescu ...
- Aici nu sunt domnul Georgescu, domnule! aICI sunt
domnul şef... Să-mi aduci la moment dosarul afacerei
Goldstein. .. şi aldată, să ştii că te dau af.ară! Statul
nu plăteşte impiegaţii, ca să facă beţii noaptea şi ziua să
20 zacă - uite ce prăpădit eşti! - în loc să vie la datorie ...
M'ai auzit? .• Mergi de-mi adu dosarul!
Impiegatul iese împleticindu-se. Se duce la masa lui
de lucru, descue sertarul şi apucă nervos un vraf de hârtii.
Când dă să pună vraful pe masă, scapă pântre deşte jos
25 o hârtiuţă mică îndoită. S'apleacă - o ridică - o priveşte
lung - dă un ţipăt ...
Toţi zeii! toţi au murit! toţi mor! numai Norocul
trăeşte şi va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca şi
el!. .. Sunt aci! ... aci biletele!. .. aci era soarele stră-
30 lucitor căutat atâta timp orbeşte pe 'ntunerec!
D. Lefter e liniştit - acea linişte a mării, care înţele­
nită în fine, vrea să se odihnească după sbuciumul unui
năprasnic uragan: faţa ei este senină, fără creţ, pe �ând
în fundu-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghiţite pe
311 deapururi înainte de a fi putut ajunge la liman!
El ascunde 'n sân, Între flanelă şi piele, într'un plic de
pânză, cele două bucăţele de hârtie tipărite conabiu, ca
muchea unor farfurii pierdute pe veci. Surâzând de această
reminiscenţă vizuală, se încheie la jiletcă fără pripă, se
NUVELE ŞI SCHIŢE
I
I
I
'1.' I
J
160
Il
De mâne, începem
8 dim. Te rog, în
turbat rău.
pe cât o ţine Camera, canţileria la
interesul tău, vino negreşit. Şeful e
Al tău fidel amic,
Mitică. »
[161]
DO,UĂ LOTURI
161
5
10
15
20
25
80
.85
aşează bine în j eţul său de muşama şi aşterne cu mână sigură,
pe o coală de hârtie ministerială, următoarea compoziţie,
care, sub forma-i laconică, ascunde atâta bogată ironie:
« Domnule Ministru,
(t Sănătatea mea prea delicată nu-mi permite să mal
suport asprimile de tot felul ale serviciului.
« Vă rog dar respectuos să binevoiţi a-mi primi demisia
din postul ce ocup la acest onor. minister.
« Binevoiţi etc ...
Eleutheriu Poppescu ».
Ia apoi dosarul şi demisia şi intră hotărît la şeful, care
lucrează cu nasul vârît în hârtii:
- Domnule şef, iată dosarul Goldstein.
- Bine, răspunde superiorul fără să ridice capul.
Lasă-I aici.
� Şi mai iată, « domnule Georgescu », vă rog foarte
mult, şi demisia mea.
Bine. .. Las' o aici.
- Vă salut.
� Bine ... Du-te.
După zece minute, omul care a scuturat în fine jugul
nesuferitei robii, intră la bancherul unde au fost depuse
biletele en gros.
- Mă rog, unde se'ncasează 'câştigurile dela lotăriile
care s'au tras alaltăeri?
Fondul e depus la casa de depuneri, dar poate cineva
să le 'ncaseze şi prin noi. Aveţi vreun bilet câştigător?
- Am... două câştigătoare, răspunde fără afectare d.
Popescu, şi arată de departe biletele, ţinându-le graţios
între două degete.
- Sunt câştiguri mari?
- Măricele. .. Am amândouă câştigurile mari!
Bancherul deschide nişte ochi plini de admiraţie şi zice,
dând să ia biletele:
- Daţi-mi voe, mă rog .
Dar d. Lefter. retrage încetinel mâna, desdoeşte biletele
şi întreabă:
[162]
162 NUVELE ŞI SCHIŢE
�'N' aveţi listele oficiale?
- Ba da. Iată-le.
- Mă rog, zice d. Lefter cu vorbă răspicată, avem
odată: zero- şapte-zeci-şi-şase- de-mii-trei-sute-opt-zeci-,i
5 patru la Universitate-Constanţa,
- Nu, răspunde bancherul: una-sută-şi-nouă-mii-cinci­
sute-două -zeci,
- Dă-mi voe, nu mă 'ncurca: una-sută-şi-nouă-mii­
cinci-sute-două -zeci Bucureşti-Astronomie.
10 - Ba, pardon, zice bancherul. .. Bucureşti-Astronomie
zero-şapte-zeci-şi-şase-de-mii-trei-sute-opt-zeci-şi-patru.
D. Lefter nu-şi dă seama bine de ce, dar simte o sfâr­
şeală, şi cade, alb ca porţălanul, pe un scaun lângă cantor,
întinzând machinal mâna cu biletele. Bancherul le ia; se
15 uită bine la liste, la bilete, la posesorul lor, şi, zâmhind
şi el fără afectare, zice d-Iui Lefter, care ascultă stupid:
� Uite ce e, stimabile: v'aţi înşelat ... şi iacă de unde
provine. .. Dumneata ai... Ciudat lucru, ce-i drept ...
Cum s'a întâmplat!.. Al dracului!.. Dumneata ai la una
20 tocmai numărul care a câştigat la cealaltă şi ...
- Şi ce?
- ŞI vIce-versa.
Cum aude cuvântul vice-versa, d. Lefter se face vânăt.
ca ficatul şi se ridică isbucnind cu o volubilitate supremă �
211 � Vice-versa! Nu se poate, domnule! peste poate r
Vice-versa! Asta-i şarlatanie, mă 'nţelegi! Vă 'nvăţ eu
minte pe d-voastră să umblaţi d'acu 'ncolo cu infamii, şi
să vă bateţi joc de oameni, fiindcă este o exploatare şi
nu' vă mai săturaţi ca varnpirii, pierzând toata sudoarea
30 fiecare om onest, deoarece se 'ncrede orbeşte 'n mofturile
d-voastră şi cu tripotajuri evreieşti de bursă, care suntem
noi proşti şi nu ne 'nvăţăm odată minte ca să venim,
mă 'nţelegi, şi să ne revoltăm ; . . da! să ne revoltăm!
Aşa să ştiţi: proşti! proşti! proşti!
35 Ş'a 'nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste
ochi şi cu pumnii în cap şi să tropăe din picioare, făcând
aşa un tărăboiu, încât a trebuit hancherul să ceară aju­
torul forţei publice ca să scape de d. Lefter ..•
•
[163]
DOUĂ LOTURI
163
Dacă aş fi unul din acei autori cari se respectă şi sunt
foarte respectaţi, aş încheia povestirea mea astfel ...
. .. Au trecut mulţi ani la mijloc.
Intr'un târziu, cine vizita mănăstirea Ţigăneşti, putea
5 vedea acolo o maică bătrână, oacheşe, înaltă şi uscată ca
o sfântă, cu o aluniţă mare păroasă d'asupra sprâncenei
din stânga şi cu privirea extatică. Ea nu scotea un cuvânt,
nu voia să răspunză la nici o întrebare; nu făcea nici
un rău, era dimpotrivă foarte blândă. O singură apucă-
tO tură denunţa oarecum că, sub fruntea ei senină, clipea
o minte cu reazimul .desrădăcinat : toată ziulica, maica
Elefteria culegea, te miri pe unde le mai găsea, cioburi
de străchini, pe cane le ascundea cu scumpătate în scunda
ei chiliuţă, .
15 Tot într'un t imp, colo departe, în haosul sgomotos al
Bucureştilor, trecătorii puteau vedea un moşneag micuţ,
intrat la apă şi scofâlcit, plimbându-se liniştit, cu acea
linişte a mării, care, potolită în sfârşit, vrea să se odih­
nească după sbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânul
20 se plimba regulat, - dimineaţa, de colo până colo pe
dinaintea Universităţii - seara, cum răsăreau astrii, de
jur împrejurul Observatorului pompierilor dela bifurcarea
hulevardului Pake, � şoptind mereu, cu un glas blajin,
acelaşi cuvânt: � Vice-versa!. .. da, vice-versa! ... » - cu·
25 vânt vag ca şi vagul vastei mări, care sub faţa-i fără creţ,
ascunde 'n tainicele-i adâncuri stâncoase cine ştie câte
corăbii, sdrobite înainte de a fi ajuns la liman, deapururi '
pierdute!
Dar. .. findcă nu sunt dintre acei autori, prefer să vă
3i spun drept: după scandalul dela bancher, nu ştiu ce s'a
mai întâmplat cu eroul meu şi cu madam Popescu.
�
[164]
--. - � ," .
ÎN VREME DE RÂSBOIU
I
In sfârşit ceata de tâlh�. căzuse prinsă în capătul pă­
durii Dobrenilor. Doi ani de zile, vreo câţi-va voinici,
5 spoiţi cu cărbuni pe ochi, foarte 'ndrăsneţi şi foarte cruzi,
băgaseră spaima în trei hotare. Intâi începuseră cu hoţia
de cai; apoi o călcare, două cu casne; pe urmă omoruri.
Intre altele făcuseră acum în urmă o vizită despre ziuă lui
Popa Iancu din Podeni.
10 Popa era un om cu dare de mână, rămas văduv, deşi
foarte tânăr, trăia cu maică-sa. Ii mergeau treburile cât se
poate de bine. In timp de un an şi jumătate, cumpărase
două sfori de moşie, ridicase un han şi o pereche de case de
piatră; vite multe, oi, cinci cai, şi mai avea, se zice, şi
15 bănet. Astea băteau la ochi, toată lumea credea că popa
găsise vreo comoară. La aşa stare, trebuia se'nţelege, să
se oprească ochii tâlharilor.
Intr'o seară părintele Iancu, a făcut prostia să rămână
acasă singur de tot: pe bătrână a trimis-o cu trăsura la
20 târg, cu un băiat; pe un argat l-a mânat la câmp, pe alţi
doi, cu carele, după lemne la pădure. După miezul nopţii,
iacă -te oaspeţii negri: l-au legat, l-au schingiuit şi i-au luat
o groază de bani. Norocul bătrânei că lipsea; făcea poate
greşala să ţipe, şi tâlharii o omorau, cum s'a şi întâmplat
25 în altă parte cu o babă, peste câteva zile.
De mirare însă un lucru - popa avea un buestraş mi­
nunat şi două iepe de prăsilă : nu i le-au luat. Dar ceva
şi mai curios - câinii din curte, nişte dulăi ca nişte fiare,
nu dedeseră măcar semn de viaţă! Hoţii au fel de fel de
[165]
IN' VREME DE RĂSBOIU
165
meşteşuguri ca să adoarmă câinii cei m�i sălbatici; le dă,
pesemne, un fel de mâncare descântată, ori cine ştie ce,
Pe preot l-au găsit a doua zi într'un târziu legat butuc,
cu muşchii curmati de strânsura frânghiilor, cu căluşu 'n
li gură, d'abia mai putând geme. L-au deslegat degrabă,
şi bietul om a povestit, gâfâind şi cu mintea pierdută de
groază, tot ce pătimise.
, Nu trecură două săptămâni şi se auzi de altă călcare
- aceea, în adevăr, spăimântătoare.
10 Arendaşul dela Dărrnăneşti a fost călcat de cu seara.
Omul trăia acolo cu o rudă bătrână, o babă, care-i îngrijia
de casă. Baba a făcut neghiobia să ţipe, şi arendaşul şi
mai neghiob a tras cu revolverul. Atâta le-a trebuit!
I-au chinuit, i-au fierăstrăit până i-au dat gata. Nu se
15 putea şti cât jefuiseră, , de sigur fusese o sumă însemnată
- arendaşul vânduse de curând o cătăţime mare de
bucate.
Dar însfârşit fărădelegea asta fusese cea din urmă.
Oamenii spoiţi cu negru căzură în lanţurile justiţiei az-
20 noapte, tocmai când se porneau la o nouă ispravă. Vestea
aceasta se împrăştiase într' o clipă ca o lumină liniştitoare
peste câte trele hotarele bântuite.
Către seară se întorcea acasă, călare pe buestraşullui,
popa Iancu. Şi calul şi omul erau sdrobiţi de umblet. De
25 trei zile popa alergase după daraveri de negustorie, - vin­
dea vite şi cumpăra porci. Pe unde umblase n'aflase nimica
de prinderea tâlharilor. Maică-sa îl aştepta cu masa; fiul
n'avea poftă de mâncare; îi era de grabă să meargă la
neica Stavrache, hangiul, frate-său mai mare.
30 Hangiul era foarte mulţumit: om cu dare de mână, cu
han în drum - mare greutate i se luase de pe suflet.
Câte nopţi nu dormise el o clipă măcar cum se cade, tră­
gând cu urechea şi aşteptând cu inima sărită pe musa­
firii de noapte! negreşit trebuia să-i vie şi lui rândul odată
35 şi-odată.
Preotul intră în cărciumă, tocmai când d-I Stavrache se
pregătea să'nchiză,
- N eică, zise el privind ciudat şi sperios în toate păr­
ţile, aş vrea .să-ţi spui ceva numaidecât.
[166]
�66 NUVELE ŞI SCHIŢE'
- Ce?
- Ai să vezi. Inchide şi aide'n odaie amândoi ... am
venit la d-ta ca la un duhovnic ...
După aerul şi tonul tânărului, fratele mai mare nu ştia
o ce să crează; totuşi înţelese că preotul avea lucruri se­
rioase de spus. Trimise pe slugi şi pe femee să se culce,
închise ohloanele prăvăliei şi poarta hanului, şi, după ce
toată lumea se linişti, intră în odăiţă unde-I aştepta popa
trăgând tutun şi oftând greu.
10 - Ce e, mă?
- Am venit la d-ta ca la un duhovnic... N'aude
nimeni?
- Aş! cine s'auză P
- Neică Stavrache, zise popa înecat, m'am nenorocit!
111 - De ce?
Popa a 'nceput să plângă cu hohot şi să se bată cu
pumnii în cap. Neica Stavrache nu înţelegea deloc.
Ce să mă fac?.. ce să mă fac, neică?.. spune
d-ta, că mi-eşti frate mai mare ...
20 Ce avea preotul pe suflet? Ce să aibă? Lucru greu de
'nţeles, fireşte; aşa de greu că d-I Stavrache, mai întâi, nici
n'a voit să crează.
Cum s'a putut? Omul cu greutate, proprietarul cu
atât ea acareturi şi cuprins, mai bogat decât multă lume
2lI dinprejur! - frate-său! preotul - să fi fost capul bandei
de tâlhari! Şi cu toate astea era adevărat. Dracu-l îm­
pinsese! Şi nenorocitul îşi povesti din fir în păr toate is­
prăvile. Călcarea dela el fusese un marafet ca să adoarmă
bănuelile. Cu câteva zile înainte, un notar de sat - era cam
90 beat - duşman vechi al popii, întâlnindu-I la un han pe
drum, i-a zis: «Bun buestraş ai, părinte! ăsta nu mai e
cal de popă, e cal haiducesc, să lase toate poterile 'n urmă! »
şi pe urmă: « Bine'ţi merge, părinţele l mai cumpăraşi o
sfoară de moşie! Cum de nu ţi-e teamă să te calce tâlharii !
95 pe semne că eşti dres! )}. .
Neica Stavrache ascultă în sfârşit şi povestirea isprăvii
din urmă dela arendaşul Dărmăneştilor... Dar nu popa
îl omorâse; el luptase cât putuse să-i oprească dela aşa
crudă faptă; ce era să le faci însă? erau îndârjiţi: baba
[167]
. "
.. �
. . .
ţipa şi arendaşul a tras cu arma - numai era chip să
stăpâneşti pe băeţi.
Popa scăpase din cursa întinsă la capătul pădurii numai
prin întâmplare: aminteri puneau mâna poteraşii şi pe el. ..
Dar toţi cetaşii sunt prinşi... Or să-i pună la casne ...
ei au sa spună tot... tot . . . Or să pună mâna şi pe el.
Şi popa, apucat de cutremur, îşi smulgea părul din cap.
- Ce-i de făcut, neică Stavrache? scapă-mă!
- Cum? .. Nenorocitule! să fugi! să piei! să te 'neci
mai bine decât să pue mâna pe tine! în fundul ocnei îţi
putrezesc oasele.
Pe când vorbea d-l Stavrache, deodată s'aud afară sgo­
mot, strigăte şi bătăi puternice în obloanele prăvăliei.
Amândoi rămân încremeniţi.
- Nu deschide! zice popa scoţând un revolver de sub
anteriu.
Dar bubuiturile se 'ndesesc, - sunt oameni mulţi afară.
D-I Stavrache, fără să mai asculte de stăruinţele popii,
care tremură ca varga, îl împinge cât colo şi trece 'n pră­
vălie. Trăgând bine cu urechia, hangiul înţelege că are
aface cu o lume veselă: o ceată de rău făcători e mult mai
serioasă şi mai tăcută; nu râde şi nu chiueşte aşa cu chef
pe la miezul nopţii. Şi d-l Stavrache a ghicit bine. Strigând:
« Numaidecât! » aprinde lampa şi merge să deschiză.
In adevăr, sunt vreo douăzeci de voluntari tineri, clae
peste grămadă, în câteva trăsuri, conduşi de un ofiţer şi
doi sergenţi rezervişti către Dunăre -la răsboi. Po­
posesc două-trei ceasuri aci, să odihnească şi caii; despre
ziuă or să se pornească; trebue s'apuce trenul militar
care trece dimineaţa la staţia cea mai apropiată - cale
de vreo patruzeci de chilometri. Sunt muşterii buni, băeti
cu dare de mână, şi cântă, şi râd, şi fac fel de fel de
nebunii.
D-I Stavrache face tot ce poate ca să 'ndatoreze pe
bravii tineri. După ce au băut binişor, se aştern unul
lângă altul, ticsiţi în cele două odăi mai mari ale hanului.
Foarte obosiţi, tinerii fără grije dorm buştean. Hangiul,
posomorât, stă câteva minute la gânduri adânci; dar
deodată faţa i se luminează: înăuntrul frunţii a scânteiat
'1
it
1
I'
I
I
\
I .�
I
I
!,:
/ ..
10
15
20
25
so
35
IN VREME DE RĂSBOIU
167
[168]
168
5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
Q mare inspiraţie. Omul trece repede în odaia unde îl
aşteaptă cu atâta nerăbdare cainicul.
Ce şi-au vorbit cei doi fraţi nu se poate spune, atât de
încet şi de discret şi-au şoptit. E destul a arăta numai ce au
făcut. Preotul Iancu s'a aşezat pe scaun în mijlocul odăiţii.
D-I Stavrache a luat o pereche de foarfece şi a început să-i
reteze pletele; apoi tot mai scurt şi mai scurt, unde mai
bine, unde mai cu scări, l-a tuns la piele, muscăleşte. Apoi
i-a tuns scurt barba, i-a săpunit-o bine şi la urmă i-a ras-o
cu perdaf. Toate astea foarte degrabă.
La patru despre ziuă, voluntarii s'au deşteptat, s'au pus
la rând şi s'au numărat. D-I Stavrache le-a făcut socoteala
a încasat suma de douăzeci şi cinci de lei şi, mulţumindu-Ie,
le-a zis:
- Uite ce e . .. e aci un tânăr care ar vrea să meargă
şi el volintir cu d-voastră . .. Il primiţi?
E vârstnic? ..
Da.
Are părinţi? ori copii?
N'are nimic.
Are formele gata? a întrebat ofiţerul.
Forme n'are; dar ... să le faceţi d-voastră.
Asta nu se poate; trebue să se prezinte la divizie.
Da' nu s'ar putea să-I luaţi cu d-voastră şi să-şi facă
formele acolo unde vă duceţi?
- Ba ... s'ar putea.
- Atunci ...
Şi d-l Stavrache aduse în faţa camarazilor pe domnul
Iancu Georgescu - un tânăr foarte voinic, frumos şi
curat, ras proaspăt - o înfăţişare demnă şi severă. Ca­
marazii l-au salutat cu un « ura» puternic de s'a cutre­
murat hanul, şi d-l Iancu Georgescu, după ce s'a sărutat
de multe ori cu neica Stavrache a pornit cu vesela bandă,
fără să se mai uite înapoi.
* *
..
De mult nu se mai pomenea acum în sat de preotul
Iancu. .. Se 'necase? îl răpusese cineva? Nici urmă nu
r
,
)
I
r
\
g
1
t
[169]
IN VREME DE RĂSBOIU
169
lăsase, par'că intrase'n pământ. In locul lui seorânduise
alt preot; nu-l putuseră aştepta oamenii cât lumea; nu
putea rămânea sat de creştini fără liturghie.
Când d-I Stavrache se întorcea dela parastasul de nouă
li zile al maică-sii, pe la începutul lui Dechemvrie - (bătrâna,
după ce zăcuse de inimă - rea vreo câteva săptămâni,
murise, dimineaţa, la 28 Noernvrie) - se 'ntâlni cu fac­
torul rural. .. O scrisoare cu timbrul dela Turnu-Măgurele
şi cu data din ajunul morţii bătrânii. Neica Stavrache a
10 cunoscut slova. Repede omul, deprins a nu mai aştepta
zadarnic veşti dela acela pe care-I credea pierdut deabinele,
se închise în odăiţă şi desfă cu nervos plicul:
« Iubite neică, mai întâi nu lipsesc a cerceta despre
scumpa d-voastră sănătate, a dumitale şi a maichii » ...
1lS D-I Stavrache îşi şterse ochii cu colţul şorţului şi, foarte
înduioşat, urmă semnele pe petecul de hârtie, sosit de
aşa de departe ca să aducă în liniştitul sat un fel de răsunet
al sbuciumului din locurile răsboiului. Fugarul era dinaintea
Plevnei. Se bătuse cu mare curaj şi cu mult noroc în trei
20 rânduri; luase un steag dela inamic, într'o încăerare unde
ai noştri erau aproape sdrobiţi; fusese numit sergent pe
câmpul de onoare, căpătând « Virtutea militară» şi o
decoraţie rusească. In curând Plevna era să fie atacată cu
toată puterea armatelor aliate.
2lS Curios lucru! Cine ar fi văzut figura lui neica Stavrache,
presupunând că acela ar fi fost un om deprins să desci­
freze înţelesuri din . chipurile omeneşti, ar fi rămas în
mirare pricepând bine că în sufletul fratelui mai mare nu
se petrecea nimic analog cu bucuria la cetirea veştilor
so despre succesul de bravură al răspopitului.
Hangiul mototoli hârtia după ce mai privi bine data:
în adevăr, scrisoarea era expeduită cu trei zile mai'nainte
de luarea Plevnei. Dar acuma ... Plevna era luată - asta
se svonise oficial în toate unghiurile ţării.
S5 Primarul mai ştia, tot din isvor oficial, că voluntarii
au să fie liberaţi zilele acestea spre a se întoarce pe la
căminuri, fiindcă răsboiul s'a sfârşit.
- Dar ... întrebă distrat d-l Stavrache, ce s'o mai fi
făcut cu tâlharii prinşi astă primăvară?
[170]
170
NUVELE ŞI SCHIŢE
Tâlharii fuseseră osândiţi la diferite pedepse şi de sigur
erau şi aşezaţi la locurile de muncă.
- Care va să zică, clipi gândul hangiului, nici vorbă
n'a fost la judecată despre popa, despre capul şi gazda
5 tâlharilor. Aoleu! Ce mai judecători!
· .. Dar o să îndrăsnească să se mai întoarcă?
· .. Dar dacă îndrăsneşte şi se 'ntoarce? .. Atunci, ce-i
de făcut?
· .. Da! dar sergentul se poate întoarce; popa, ba!
10 ••• Dar dacă 'i vine aşa o nebuneală sergentului să spuie
că el e stăpânul averii, întâmple-se orice s'o întâmpla! că
odată a purtat barbă şi plete.
· .. Da, dar atunci procurorul îl rade şi-I tunde deabi­
nele.
15 ••• 0 veni? .. n'o veni? ..
Pe când d-l Stavrache îşi ridica aşa de sus interesanta-i
clădire de ipoteze, iaca-tă altă scrisoare: e tot dela Turnu­
Măgurele - de astădată însă e slovă străină... Slovă
străină l . .. Ei! lucru Dracului! ...
20 «Salutare, domnule Stavrache, n'avem onoare să vă
cunoaştem, dar venim să îndeplinim rugămintea unui brav
camarad, sublocotenentul Iancu Georgescu, voluntar
înaintat din grad în grad în timp de campanie, mort pe
câmpul de onoare de trei gloanţe inamice primite în
25 pântece. Am stat la căpătâiul lui plângând până când a
închis ochii. Mare păcat că s'a prăpădit aşa viteaz soldat!
Un moment nu a arătat laşitate; deşi foarte slăbit de
atâta durere şi pierdere de sânge, tot glumea; zâmhind
şi-a cântat singur popeşte foarte frumos: vecinica po-
30 menire! apoi ne-a dat adresa dumitale şi ne-a rugat să-ţi
scriem negreşit să-I ierţi, fiindcă acuma s'a spălat în
sânge, şi să-i spui maică-aii, bătrânii, pe care o cunoşti, să-i
poarte regulat de grija sufletului. Pe urmă a 'nceput să
aiurească şi s'a sfârşit.
35 Salutare: sub.-Ioc. Marin Dobrescu; sergent-major,
George Popescu )}.
D-I Stavrache a plâns mult, mult, sdrobit de trista
veste. Dar un bărbat trebue să-şi facă inimă! Nu trebue
să se lase copleşit aşa de durere. A strâns bine scrisoarea;
I
<0-
I
,
i
,1
"
I
t
t
I
•
I
l
[171]
IN VREME DE RĂSBOIU
171.
s'a spălat frumos pe ochi; a pus caii la brişcă şi a plecat
repede la târg să întrebe pe avocat, cu ce forme intră
cineva regulat în stăpânirea averii unui frate bun pierdut,
care n'are alt moştenitor.
·5 II
De mult acuma, d-I Stavrache stăpâneşte mirazul
rămas dela frate-său, părintele Iancu, de a cărui urmă nu
s'a mai putut da şi despre care nici nu se mai pomeneşte.
Avocatul povăţuise destul de limpede pe hangiu ...
111 Un om stăpâneşte o avere; cu drept ori fără drept, o
stăpâneşte. Câtă vreme nu-l supără nimeni, câtă vreme
nu se ridică nici o pretenţie asupră-i, el n'are nevoie să ia
nici o măsură legală. Şi mai la urmă situaţia d-Iui Sta­
vrache este mai limpede decât a oricărui proprietar.
15 - Averea a fost a Popii?
Da, a Popii.
Făcută de el, din munca lui? ..
Cea mai mare parte.
Popa are copii?
30 N'are.
- Are femeie?
- Nu.
- Are părinţi?
Nu.
as Mai are alt frate?
Nici unul, decât pe mine.
Atunci ... stăpâneşte sănătos, a adăogat avocatul,
şi dacă te-o supăra cineva, atunci vino la mine. .. Numai
unul singur te-ar putea călca ...
30 - Cine? întrebă d-I Stavrache.
- Popa.
Moştenitorul zâmbi şi cu siguranţă răspunse:
- Aş! nu mai poate călca, săracul!
Apoi, văzând că răspunsul său prea sigur face o im­
&5 presie ciudată avocatului, se grăbi s'adaoge cu tonul cel
mai duios:
[172]
Cine ştie unde s'o fi prăpădit bietul frate-meu, dacă
n'a mai venit el la avutul lui de atâta amar de vreme!
Au trecut cinci ani dela răsboi şi nimeni, în adevăr,'
n'a supărat pe d-l Stavrache, afară decât popa Iancu volin- / "-
li tirul, care venea din când în când, de pe altă lume, să
tulbure somnul fratelui său. Avocatul avusese dreptate.
Singur popa avea dreptul să neliniştească pacinica stă­
pânire a hangiului.
Dar orice se întâmplă des nu ne mai mişcă; orice mi­
lO nune a treia oară trebue să ni se pară lucru foarte firesc.
Pentru aceea, hangiul primi fără multă emoţie vizita
înstrăinatului, care venea cine ştie de unde, de departe.
D-I Stavrache sta în odăiţă, căutând să desfacă nişte
socoteli încurcate, când intră nenorocitul fugar.
15 Stins de oboseală, bolnav, cu faţa hiravă, şi cu ochii în
fundul capului ca în clipa morţii, ocnaşul era îmbrăcat în
haina vărgată dela ocnă, de unde scăpase, ca prin minune,
pilindu -şi lanţurile
Umblase prin codri ne mâncat ; trecuse prăpăstii; haina
:0 şi nădragii îi erau numai sdrenţe; opincile sfâşiate; pal­
mele şi tălpile picioarelor şi glesnele pline de sânge. Dar
însfârşit, ajunsese la frate-său.
_ Ticălosule l strigă d-l Stavrache, ne-ai făcut neamul
de râs! Să piei să nu te mai văd! Pleacă! Du-te înapoi
25 de-ţi ispăşeşte păcatele!
Fugarul a plecat oftând şi când a ajuns în prag:
_ Nene, zice, fă-ţi pomană, dă'mi o bărdacă de apă.
Atâta a putut să zică şi a picat jos moale ca o cârpă.
Lui d-l Stavrache i s'a făcut milă; s'a repezit să-I ridice
30 ca să-I pue pe pat: nu-l putea lăsa să moară ca un câine.
Ocnaşul în lup'a cu moartea, s'a agăţat de frate-său cu o
mână de gât şi cu alta de braţul stâng. Hangiul a dat
atunci să-I salte de jos; a încercat odată, de două, de mai
multe ori din răsputeri - degeaba: toate opintelile şi
3l! sudorile fuseseră de prisos; trupul greu ca plumbul era
peste putinţă de deslipit dela pământ.
Hangiul simţind că se frânge dela mijloc, voi să dea
drumul murindului şi să se ridice în picioare ca să
răsufle şi să-şi recapete puterile. Dar încercarea aceasta
172
NUVELE ŞI SCHIŢE
f
• 1,
·i
�
�.
I
I
•
. �
III
[173]
---II1II � __ . _ __� ._
IN VREME DE RĂSBOIU
173
fu şi mai grea decât cea dintăi: ocnaşul în ceasul morţii,
se încleştase cu o putere covârşitoare de gâtul şi de
braţul hangiului.
Se opinti încă odată cu supremă energie, ridică dela
1\ pământ pe nenorocit; dar acesta fu apucat de un cutre­
mur grozav, se sbătu din toate încheeturile şi, biruind
cu gr eutatea-i de mortăciune, cea din urmă putere de
împotrivire a lui Stavrache, îl îngenunchiă, îl trânti jos
şi-i puse, ca un luptător teafăr, genunchiul pe piept. Apoi,
10 începu să râză ca un nebun scrâşnind din dinţi şi-i zise:
- Gândeai c'am murit, neică?
A stat mult astfel d-l Stavrache supus sub călcâiul
ocnaşului ; mult a suferit în ochi rânjeala acelei fiare. Dar
când nebunul a voit să-I sugrume, atunci hangiul, smintit
15 şi el de frica morţii, a făcut o săritură desnădăjduită ...
Ocnaşul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în uşă, uşa
s'a deschis de perete, şi mototolul a pierit în întunerecul
nopţii.
D-l Stavrache era'n picioare, în mijlocul odăii, tre-
20 murând din toate încheeturile şi făcându-şi cruci peste
cruci ... Dor de frate - bine; dar urâtă vizită.
Până la ziuă, d-l Stavrache s'a plimbat p'în odae de
colo până colo; s'a'nchinat într'una rugându-se fierbinte
pentru odihna sufletului răposaţilor, -şi a băut mereu
25 rachiu bun, ca să-şi îndepărteze gândurile rele.
A doua zi s'a dus la biserică şi a aprins lumânări pentru
sufletele morţilor. Apoi, deşi sdruncinat, şi-a văzut omul
de daraveri, mai pe ici, mai pe colea... mai cu seamă
şi-a petrecut vremea cu nişte vin care pornise să se tur-
30 bure şi să se oţeţească ... acu era limpede ca untdelemnul
franţuzesc şi dulce ca mustul năsprit, Toată ziua nu i-a
cerut inima nimica; a băut doar două-trei năstrape de
zeamă de varză; tocmai în spre seară de tot a gustat niţel
peşte sărat cu usturoi şi a băut câteva pahare de vin nou.
35 Pe urmă s'a 'nchinat frumos şi s'a culcat cu gândul la
cine ştie ce.
• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 10 • • ,.
Afară plouă mărunţel, ploae rece de toamnă, şi boabele
de apă prelingându-se de pe streşini şi picând în clipe
[174]
174
NUVELE ŞI SCHIŢE
ritmate pe fundul unui butoi dogit, lăsat gol întc'adins la
umezeală, făceau un fel de cântare cu nenumărate şi ciu­
date înţelesuri. Legănate de mişcarea sunetelor, gândurile
omului începură să sfârâe iute în cercuri strâmte, apoi
li încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din
ce în ce mai largi, şi tot mai domol, şi tot mai larg. Când
cercul unui gând ajunse 'n fine aşa de larg încât con­
ştiinţii îi era peste putinţă din centru să-I mai urmărească
din ce se tot depărta - omului i se pare c'aude afară un
10 cântec de trâmbiţe. .. militari, de sigur.
Hangiul ascultă mai bine: cântecul străluceşte din ce în
ce mai tare. Se apropie.
D-I Stavrache ese afară pe prispa cârciumii,
E o zi luminoasă de primăvară.
15 In adevăr sunt nişte militari, o companie care urcă la
deal în marş de paradă. Tot satul: oameni, copii, câini
fac alai după militari.
Au ajuns în faţa hanului.Căpitanul comandă oprirea peloc.
Hangiul rămâne trăsnit: Căpitanul!
20 Căpitanul bagă sabia în teacă şi înaintează către d-I
Stavrache; acesta se dă pas cu pas mereu înapoi până în
cârciumă, închide repede uşa şi'ncearcă s'o încue; dar
până să clipească, uşa sare din ţâţâni, şi căpitanul s'arată 'n
prag şi, râzând cu hohot, strigă:
25 - Gândeai c'am murit, neică P
Stavrache trece'n tindă - căpitanul după el; fuge în
odăiţă - degeaba: nesuferita arătare il urmăreşte de
aproape.
Ne mai putând răbda prigonirea, hangiul se repede
30 sălbatec şi apucă de gât pe căpitan; acesta se lasă fără
a face o mişcare.
Hangiul se 'ndârjeşte şi-l strânge de gât, îl strânge din
ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în muşchii
grumazului strivindu-i, afundând beregata, sfărâmând
31 încheetura cerbicii. Dar cu cât strânge mai tare cu atât chi­
pul căpitanului se luminează; cu cât el scrâşneşte, cu
atât militarul râde mai sgomotos şi mai vesel. Şi când d-I
Stavrache îşi deşcleştează degetele amorţite şi cade pe
o laviţă, căpitanul îl întreabă: .
,
I
t
[175]
• .- .• • � .�. _\ • 't. �... . • • "
IN VREME DE RĂSBOIU
175
Gândeai c'am murit, neică P
Şi rămase multă vreme în picioare, cu mâinile încru­
cişate şi cu privirea ţintă asupra lui Stavrache. Apoi făcu
un semn poruncitor, la care hangiul se supuse. Eşiră
5 amândoi pe prispa din drum. Căpitanul dete comanda
plecării, trâmbiţele sunară, soldaţii îşi ridicară armele şi
urmată de obştea satului compania plecă, în frunte cu
că pitanul al cărui râs acoperea cântecul trâmbiţelor şi
sgomotul mulţimii.
10
Dis de dimineaţă, d-l Stavrache, tremurând de friguri,
iera la popa satului rugându-l să vie negreşit până seara
să-i facă sfeştanie acasă.
III
15 , Era o sloată nepomenită: ploae, zăpadă, măzărică şi
. vânt vrăjmaş, de nu mai ştia vita cum să se'ntoarcă să
poată răsufla. Deşi aproape de nămiez, în tot satul era
astâmpăr desăvârşit ca'n puterea nopţii; ba nici glas de
câine nu se mai auzea - cine ştie în ce adăposturi se
20 odihneau paznicii curţilor! Drumul par' că era pustiu:
care om cuminte să'nfrunte aşa tărie de vreme? Pe la
toacă, s'a hotărât vântul să bată numai dintr'o parte;
ploaia a contenit; a'nceput ninsoarea mărunţică şi deasă,
şi s'a pornit crivăţul s'o vârtejeasă. Aşa vreme ţine trei
25 zile şi trei nopţi: halal de cine n'are nici pentru vatră, nici
pentru căldare!
D-l Stavrache n'a mai ridicat oblonul prăvăliei, Singur la
tarabă ce să facă omul? Mai bea un rachiu, mai morfoleşte
un covrig uscat şi se gândeştemailauna.maila alta.
30 Dar e frig în prăvălie. Mai înţeleg să se canonească ne­
gustorul când ştie pentru ce; dar aşa, degeaba! Pe aşa
vreme e de prisos să mai aştepţi muşterii. D-l Stavrache
încue cicmigeaua, pe urmă prăvălia şi trece'n odae, la
căldură: călători n'or să mai treacă, şi toată lumea din
85 sat ştie să intre pe portiţă'n curte şi să bată la uşa din
dos.
[176]
176
5
10
15
20
. 25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
In adevăr, după ce se desmorţeşte bine d-I Stavrache
la gura sobei, iacă-te, pe 'nseratele că bate cineva la uşă ..
- Care-i acolo? întreabă hangiuI.
- Eu, domn Stavrache, răspunde un glas slab de
copilă. .. Deschide ...
Hangiul trage veriga. Vântul de-afară duhneşte pe uşă
aruncând înăuntru o fetiţă foarte rebegită. Copila d'abia
poate vorbi; fălcile îi sunt înţepenite de frig, deşi, pe
potrivă de copil sărac, e destul de bine îmbrăcată: are
peste cămăşuţă minteanul lui tată-său; pe picioarele
goale nişte cismuliţe vechi ale măsii, şi pe cap un teste­
meI.
- Ce vrei?
- M'a trimes maica, sa-i dai de un ban gaz, şi taica de
doi bani ţuică.
Şi fata scoase de sub mintean cu băgare de seamă
două clondire.
- Da' ... zice să nu mai pui gaz îna de ţuică şi ţuică'n
a de gaz, ca alaltăeri, că iar mă bate ... şi ... să măsori
bine ...
Da' bani ai adus?
Ba !. .. zice că să scrii.
Iar să scriu?
Şi d-l Stavrache, urmat de fetiţă, trece 'n prăvălie
bolborosind:
- Scrie-v'ar popa să vă scrie, de pârliţi!
In prăvălie d'abia se mai vede. Fetiţa, apropiindu-se de
d-I Stavrache, care-i toarnă ţuică, rămâne cu ochii pe un
covrig stingher, uitat pe tarabă. Hangiul s'apleacă subt
tarabă să ridice tinicheaua cu gaz; în clipa aceea, fetiţa
întinde mâna, ia covrigul şi dă să-I vâre iute sub mintean;
dar d-l Stavrache se ridică. O fi tras cu coada ochiului, ori
ştia că fusese un covrig pe tarabă şi acu pierise? că, fără
vorbă, lip! o palmă peste obrazul îngheţat.
_. Lasă covrigul jos, hoaţo! ... De mici vă'nvăţaţi la
furat, fire-aţi ai dracului!
Fata a lăsat covrigul şi a pus mâna la obrazul încălzit.
Apoi a luat cuminte sticlele, le-a ascuns sub mintean şi a
pornit afundându-se în negura nopţii viscoloase.
[177]
" .
. . - ------�
c
IN VREME DE RĂSBOIU
177
•
\ ,
,
I
Hangiul a încuiat uşa, a mai aruncat o răgălie în sobă,
a mai băut un păhăruţ, a mai cotrobăit prin odae. .. Să
fi trecut aşa ca la vreun ceas, când prin urletul viforului,
i se pare c'aude glasuri de oameni afară... Ascultă cu
5 dinadinsul - urechea nu l-a amăgit. De astă dată se aud
şi bătăi în uşa dela drum a prăvăliei. Muşterii ... călători ...
Cine dracu mai umblă pe vremea asta! Hangiul aprinde
o lumânare şi trece'n prăvălie la uşe, unde cei de-afară
bat mereu.
11) - Care-i acolo?
- Oameni buni!
E o sanie cu clopoţei afară. D-I Stavrache deschide.
- Bună vremea! zice o momâe de om, înalt şi spătos,
cu o glugă mare, şi intră, pe când altul, tot aşa de îmbro-
15 bodit, stă în faţa cailor, cari nu se pot astâmpăra locului
de bătaia vremii.
- Bună să-ţi fie inima! răspunde gazda.
- Ne rugăm dumitale, negustorule, de adăpost pentru
la noapte. Nu mai e chip să mergem înainte, caii prăpădiţi;
20 noi, degeraţi. Să punem caii la grajd şi nouă să ne dai un
colţişor până la ziuă.
- Bucuros, zice hangiul... Dar dacă o fi poarta
nemeţită, e greu de deschis.
Din norocire, poarta era nemeţită numai pe din afară;
25 pe dinăuntru, fiind adăpostit dinspre partea hanului, locul
era limpede. Doi argaţi eşiră din grajd, poarta trosni spăr­
gându-şi lipiturile de ghiaţă, sania fu trasă în curte şi caii
puşi la iesle.
Cei doi musafiri suiră pe prispă, îşi secaseră glugile, se
30 scuturară bine de zăpadă şi intrară 'n căldură. Se vedeau
pe cât se poate vedea pe'ntunerec, oameni cu dare de mână,
cirezari, orz ari, ori cine ştie ce ...
Când d-l Stavrache se'ntoarse peste câteva minute în
odae, aducând pe tavă vin şi pahare, găsi pe unul din
35 musafiri în picioare încălzindu-se lângă sobă, acela
care intrase întâi; celălalt era culcat pe pat cu faţa
la perete: drumeţ obosit, se'ntinsese să-şi desmorţească
oasele.
� N'ai ceva mezelic?
[178]
! I
li
1
I !
:1
,
I
[:
I
I
II
II
l'
1
,
'1
� 1
178 NUVELE ŞI SCHIŢE
Se afla ... Măsline, costiţe de râmător afumate, pastramă
şi telem ea . .. Pe când gazda căuta in prăvălie, cu uşa
dela mijloc deschisă, aUZI pe musafiri vorbind aşa de
Încet că nu putu înţelege un cuvânt. Dar întorcându-se
1\ cu mezelicul, văzu că fusese o părere. Amândoi musafirii
erau la locurile de mai nainte, ba cel culcat începuse să
sforăe.
- Lasă-l să se odihnească: e foarte trudit! ZIse cel
din pIcIOare, ŞI aşezându-se smgur la masă, începu să
10 guste cu mare poftă.
Mâncând, fireşte, începu- vorba.
Straşnic viscol, domnule!
Da' de unde _sunteţi d-voastră ?
De departe ...
15 Şi Încotro vă duceţi?
- Nu ştiu .. Să mă crezi că nu ştiu. M'a luat prietenul
cu el aşa, tovarăş de drum, şi uite ce sfântă de vreme ne-a
apucat.
-- Ciudată vorba dumitale! ZIse hangiul, ridicând
20 sprîncenile; să umble omul aşa pe drumuri fără să ştie
unde merge ...
- Ei de! răspunse simplu musafirul; vezi?
Şi-şi urmă gustarea liniştit. După ce se gândi niţel,
gazda:
25 - Dumneavoastră sunteţi... negustori?
Nu.
Foncţionari ...
. . . Ştii, mCI tocma funcţionari; dar... cam aşa.
Am înţeles: vorba vine, umblaţi la inspecţii.
30 Ba nu!
După o pauză, în timp ce musafirul bău unul după
altul două pahare de vin:
Bravo! bun virr ai, domnule Stavrache.
- De unde ştii că mă chiamă Stavrache?
ss - Mi-a spus prietenul.
- Da' ... dumnealui ... de unde ştie? _
- Ştiu eu? Mi-a spus pe drum, că mi-era frică să înoptăm
pe aşa vreme; zrce : n'ai grije; mânem aici aproape, la
han la neica Stavrache.
!-
1
r
[179]
IN VREME DE RĂSBOIU
179
19
20
25
30
35
- Pe semne că m'o fi cunoscând dumnealui! zise
hangiul şi dete să se apropie de pat, să vază mai bine pe
omul care dormea cu faţa la perete. Când, deodată:
- Cum să nu te cunosc, neică Stavrache, dacă suntem
fraţi buni? zise omul de pe pat, râzând şi ridicându-se
drept în picioare în faţa hangiului.
Tot viforul care urla în noaptea grozavă să fi năpădit
dintr'o dată în ţeasta lui Stavrache nu I-ar fi clătinat mai
cu putere decât înfăţişarea şi vorbele acestea!
Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura
fără să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii
clipiră de câteva ori foarte iute şi apoi rămaseră mari,
privind ţintă, peste înfăţişarea aceea, în depărtări ne­
închipuite; mâinile voiră să se ridice, dar căzură ţepene
de-alungul trupului, care se'ntinse'n sus, nălţându-şi gâ­
tuI afară din umeri, ca şi cum o putere nevăzută I-ar
fi tras de păr vrând să-I desprindă dela pământ, unde
par'că era înşurupat ... Dar după acest moment dintâi,
trupul se înfundă repede mai jos chiar decât fusese, apă­
sându-şi gâtul în umeri, ca şi cum puterea nevăzută îl
scăpase de păr, mâinile se ridicară şi'ncepdră să frământe 'n
sec din degete; ochii-şi întoarseră privirile din adânci de­
părtări de-afară afundându-Ie treptat înăuntrul bolţii ca­
pului, în alte depărtări mai adânci poate; gura se'nchise
şi fălcile se'ncleştară.
- Şezi, neică, zise fratele mai mic, aşezându-se la
masă.
Hangiul ascultă.
- Te miri fireşte că mă vezi ...
Hangiul zârnbi,
- Mă credeai mort nu-i aşa?.. Aş! scrrsoarea din
urmă a fost o glumă ...
Hangiul începu să râză.
- Uite, neică Stavrache, la ce-am venit noi... E
vorba pe dreptate frăţească... Dumneata ai la mână
chezăşie averea mea. Eu... de! până acuma m'am în­
vârtit în lume cum .am putut; de-atâta vreme nu te-am
supărat ... Acu ... ce să-ţi mai spui? Am umblat cu banii
reghimentului. " şi de-aia am venit... să nu mă laşi!
[180]
180 NUVELE ŞI SCHIŢE
nu mai e vorba de dreptate: de pomană îmi dai. " Nu
bei şi d-ta cu noi?
Z\când acestea îi întinse un pahar. Stavrache luă paharul;
îl duse spre gură, dar gura rămase 'ncleştată, tremurând şi,
5 ca şi cum ar fi băut, deşertă paharul peste bărbie pe sân.
Musafirii se uitară lung unul la altul.
... Dacă până poimâine n'am cincisprezece mii, trebue
să mă 'mpuşc ... Neică l adaogă omul cu multă căldură;
neică ! să nu care cumva să mă laşi... Nu zici nimic?
10 Drept orice răspuns, Stavrache se ridică în picioare
foarte liniştit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci
şi mătănii ; apoi se sui în pat şi se trânti pe o urechie,
strângându-şi genunchii în coate.
Pe când musafirii steteau nedorniriţi, uitându-se când
15 la unul când la altul, când la omul ghemuit, acesta începu
să horcăie tare şi să geamă.
Dormea? .. Visa urât? .. Aşa de repede s'adoarrnă ? ..
Se preface? ..
Dar n'apucară să-şi pună din ochi atât ea întrebări, şi
20 horcăelile se porniră ca un clocot, întrerupte de gemete
din adânc, în timp ce trupul tremura tot mai tare şi mai
tare clănţănind din dinţi.
Fratele se apropiă de pat şi atinse cu mâna umărul
omului chinuit de cine ştie ce vis. La acea uşoară atingere,
25 un răcnet ! - ca şi cum i-ar fi împlântat în rărunchi un
junghiu roşit în foc - şi omul adormit se ridică drept în
picioare, cu chipul îngrozitor, cu pârul vâlvoi, cu mâinile
'ncleştate, cu gura plină de spumă roşcată. Ca o furtună
se repezi, apucă masa şi o trânti de duşumea, făcând tot
36 ţăndări.
Lumânarea căzând se stinse, şi odaia rămase luminată
numai de candela icoanelor şi de tăciunele din vatră.
Stavrache rămase o clipă cu mâinile ridicate cât mai
nalt, dete alt răcnet sguduitor şi se năpusti asupra lui
35 frate-său: îl doborî la pământ, năruindu-se peste el.
- Săi, că mă omoară!
Tovarăşul voi s'apuce pe Stavrache dela spate; acesta
părăsi pe cel trântit, se'ntoarse 'n loc şi 'nhăţă pe celălalt
de gât: într' o clipă la pământ.
[181]
I • ." •• � •
. -- ----=
IN VREME DE RĂSBOIU
181
Mă strânge de gât! vrea să mă muşte!
Atunci începu o luptă crâncenă. Pe lângă o necovârşită
putere faţă de amândoi uniţi, hangiul mai avea şi o re­
peziciune de mişcări ne'nchipuită. S'ar fi sfârşit rău pentru
5 musafiri înfiorătoarea tăvăleală, dacă nu-i dedea fratelui
prin minte o stratagemă. Scoase repede cureaua dela
brâu . .. Stravrache ocupat cu tovarăşul nu lua seama
că i se întâmplă ceva la picioare; fratele i le apucă, le
'nfăşură de două ori strâns bine şi închise capătul curelii în
10 cataramă; apoi îl apucă pe la spate dându-i cu sete pumni
în cerbice. Stavrache lăsă pe tovarăş, dete să se'ntoarcă
în loc; dar picioarele nu se mai putură cumpăni. Fratele
îi trase un pumn straşnic în furca pieptului aşa că Sta­
vrache şovăind nu-l mai ajunse cu mâinile şi se prăbuşi ca
15 un taur, scrâşnind şi răgind.
Viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să tros­
nească zidurile hanului bătrân.
Până să se ridice hangiul într'un cot, îl răstigniră jos.
li prinseră fiecare câte o mână, i le răsuciră în loc, frân-
20 gându-Ie degetele pe dos, apoi cu mare silă le împreunară
pe amândouă din susul capului şi i le legară strâns cu brâul
tovarăşului, pe când Stavrache îi scuipa şi râdea cu hohot.
Acu era legat butuc.
Tovarăşul se sui în pat, luă candela dela icoane, să
25 caute lumînarea printre lucrurile risipite pe jos. O găsi şi o
aprinse. Cum îi dete lumina'n ochi, Stavrache începu să
cânte popeşte.
- Ce-i de făcut? zise tovarăşul cu groază.
- N'am noroc! răspunse fratele.
30 Sdrobit de luptă şi de gânduri, omul se aşeză încet pe
pat şi privi lung asupra celui ţintuit jos, care cânta
'nainte, legănându-şi încet capul, pe mersul cântecului,
când într'o parte când într'alta.
15
I
I
I �
t:
I
.1
I
[182]
"1
1 i
: i
- - I!'"
- --".-�
-�-
1/
1
Onor. Prim-Ministru
TELEGRAME
Costă chel Gudurău
Avocat, aleg. coleg. 1, fost deputat
Bucureşti.
Directoru prefecturi locale Raul Grigoraşcu insultat
li grav de dumnezeu mami şi palme cafine *) central. Ame­
ninţat moarte. Viaţa onorul nesigure. Rugăm anchetaţi
urgent faptu.
J,
r' ,
ifi . I
il, �!
I '
'1
I
1
*
10
Onor. Prim-Ministru
Bucureşti.
Repet reclama telegrama No .... Petiţionat parchetului.
Procoror lipseşte oraş mănăstire maici chef. Substitut
15 refudat pără vini procoror. Tremur viaţa me, nu mai
putem merge cafine. Facem responsabil guvern.
Costă chel Gudurău
Avocat, aleg. coleg. 1, fost deputat.
*
; .
20
Procuror Tribunal X ...
Anchetaţi urgent scandalul Costă chel Gudurău cu di­
rectorul prefecturii şi raportaţi imediat.
Ministrul Justiţiei.
*
25 *) Lucrul se petrece, după toate probabilităţile, tntr'un oraş moldovenesc;
cetiţi prin urmare moldoveneşte: caline.
[183]
TELEGRAME
Ziarului « Aurora Română »
183
Bucureşti.
Az pitrecut scenă nostimă piaţa noastră. Madam Ate­
naisa P. al cărui nume trecem sub tăcere, care părăsit soţul
li cetăţean onorabil, pentru romanse cu individ infam lo­
calitate, întălnind nefericitul soţ, capatat bună lecţie mo­
ralitate în public, care aprobat. Această fimee fără inimă
neroşind ameninţat cu shiri puteri, de oare ce complicele
. directoru prefecturi.
10 Corespondent.
*
Onor. Prim-Ministru
Bucureşti.
A doua oară atacat palme picioare piaţa endependenţi
15 acelaş bandit director scandalos însoţit sbiri. Situaţia
devenit insuportabilă. Oraş stare asediu. Panica domneşte
cetăţeni.
20
Costă chel Gudurău
Avocat, ecţetera.
*
Procuror Tribunal X ...
Repet ordinul telegrafic. Cercetaţi imediat incidentul
directorului prefecturii cu Costă chel Gudurău la cafeneaua
centrală şi în piaţa Independenţei şi raportaţi urgent.
26 Ministrul Justiţiei.
*
Onor. Prim-Ministru
Bucureşti.
Faceţ înceta atacuri contra fratemeu Costă chel bandă
30 infamă talari ziua meaza mare sub conducerea personală
directorului Raul Grigoraşcu. Reclamat tronului.
Iordăchel Gudurău
Mari propietar, aleg. col. I, fost senator.
*
15*
[184]
M. Sale Regelui
Iordăchel Gudurău
Mari propietar, aleg. col. 1, fost senator'
184
10
NUVELE ŞI SCHIŢE
Sinaia.
Bandiţi regimului acest secol lumină bagiucurind con­
stituţia ce aţi giurat voit ucidi di două ori cafine central şi
piaţa endependenţi fratemeu fost reprezetant naţiuni.
Victima frică merge tefegraf sigur al treilea atentat bandiţi.
Implorăm garanţia vieţi onorului contrar siliţi face justiţie
singuri. Trăiască dinastia.
*
Procuror Trib. X ...
Pentru ultima oară repetăm ordinul privitor scandalul
Costă chel Gudurău. Dacă până mâne dimineaţă n'avem
raportul dv., veţi fi considerat ca demisionat.
15
Ministrul Justiţiei.
*
Ecs. Sale ministru Justiţiei
Bucureşti.
Raport.
20 Cercetat imediat cazul şi cu respect raportez urgent.
Acu cinci zile duminecă, fiind absent anchetă judeţ
orele 2 p. m., directorul prefecturi Raul Grigoraşcu afla
cafine central jucând table cu căpitan Pavlache intedenţă.
Mare devenă foarte iritat pronunţat Dumnezeu mami nu
25 personal cineva, ci ghinion. Atunci Costă chel Gudurău
care sta altă masă criticând guvernul gura mare, sculat şi
apostrofând directoru strigat ba pe al măti şi ridicat
bastonu. Directoru parând răpide lovitura aplicat agreso­
rului palme şi promiţând cavalireşte duel. Agrisorul plecat
30 înjurând ameninţând guvern de bandiţi, propriile cuvenite.
Cu respect adaog spre cunoştinţa dv. între ambi susci­
taţi ură veche cauză politica şi familie. Fimeea nepotului
lui Costă chel Gudurău, anume Albert Gudurău, UI1ul din
capii înverşunaţi opoziţie locală, divorsată, iar ei bănuesc
ss Raul directoru cauza divorsului, acuzând trăeşte cu men­
cionatu concubinagiu, dar vrând s'o iee socie legitimă, care
[185]
, '
, . .. .......... . ----- �--
TELEGRAME
'185
reclamat restituţiunea dotei şi parafernei di 2 mii lei ob­
ţinând titlu executoriu, iar opoziţia promis răshunare pre­
tinzând paraferna cheltuită cu luxul di notoritate publică.
In consecinţă alaltaeri nepotul lor însoţit de moşii lui
6 pândind piaţă fosta socie insultat o public foarte grav.
Dama chemat sergent stradă care nefiind niciunul urcat
birje un cal plecând degrab huiduită di toţi trii şi cu vorbe
triviale incapabile a vi le reproduce. Sosit imediat directoru
prefecturi ofensat poliţai ipistaţi cerut cont. Dar agrisori
10 fugind, directoru prins Costă chel şi întrebat pentru ce
insulţi dame mişălule şi apucat de pept, dar el răspuns să
nu mai dai mizerabile canalie, încât directoru apărându-se
tras două palme, atunci agrisorul smucind voit fugi şi di­
rectoru prima furie lovindul piciorul spate gios.
15 Cred nu trebue dăm altă urmare pără parchetul nu se-
zisat în regulă.
Binevoiţi d-le ministru, etc.
Procuror Trib. X ...
20
*
Directorul Prefecturii X ...
Vă invit căutaţi aplanarea diferendului cu familia Gu­
durăilor. Contrariu, puneţi guvernul în situaţiune prea
delicată. Nu convine acum, în aşteptarea campaniei elec­
�6 torale, ca agenţi superiori ai autorităţii să dea loc la scan­
daluri, din toate punctele de vedere regretabile.
Ministrul de Interne.
*
Dvlui Ministru de Interne
30 Bucureşti.
Interese familie obligă părăsi funcţiune. Rog dar res­
pectuos primi demisia me postul director prefecturii pe
ziua di poimâne când prefect întoarce congediu.
Raul Gregoraschco.
36 *
[186]
186
NUVELE ŞI SCHIŢE
Onor. Prim-Ministru
Bucureşti.
Fratemeu Costă chel Gudurău avocat, alegător col. 1, fost
reprezentant naţiuni legitimă aparare contra treilea atac
5 mişelesc bandiţi ameninţând viaţa fost az arestat procoror.
Victima arest torturată ca inchiziţă. Cuţitul os,
Iordăchel Gudurău
Mari propietar, aleg. col. 1, fost senat.
*
10 Ministre Interieur
Bucarest.
N'acceptez point demission cousin Raoul. Pauvre jeune
homme, embâte par cochons opposition, veut faire coup de
tete. Ne point se fier aux criailleries de ces canailles. Si
15 Raoul se retine, ce cretin de prefet capable de tout corn­
promettre. Pourrais plus garantir situation locale. Se
duce dracului giudeţul *). Ami
General Gregoraschco
*
20 Procuror Trib. X ...
Raportaţi imediat cauza arestării lui Costăchel Gudurău.
Ar fi bine să Înceteze odată scandalurile de acolo. Purtarea
parchetului dv. lasă de dorit. Cercetaţi dacă arestatul
suferit maltratări arest. Avem denunţuri că ar fi fost tor-
25 turat poliţie. Răspundeţi telegrafic.
Ministrul Justiţiei.
*
Directorul Prefecturii Jud. X ...
In interesul serviciului, demisia respinsă. Rămâneţi
30 la post.
P: Ministrul de Interne
Secretar general Z ...
*) Nu primiţi cumva demisia vărului Raul. Bietul băiet, plictisit de porcii
opoziţiei, vrea să-şi facă de cap. Nu trebue dat crezământ chelăIăituriIor acestor
35 canalii, Dacă Raul se retrage, tâmpitul de prefect capabil să compromită tot.
N'aş mai putea garanta situaţia locală. Se duce etc.
[187]
TELEGRAME
Ecs. Sale Ministru Justiţiei
187
Bucureşti.
Bandă desperată opozanţiîndârjiţi sub conducerea
Costă chel Gudurău, Iordăchel Gudurău şi nepot Gudurău,
5 Albert divorsat Atenaisa Perjoiu, atacat directoru pre­
fecturi faţă grădina primării, Acesta apărat bastonu, lovit
cap Iordăchel, Costă chel tras revolver spart glob lampa
centrul grădini electrică. Panică, asasin arestat. Luăm
prim interogatoriu. Garantăm invenţiuni fictive torturile.
10 Procuror Trib. X ...
*
M. Sale Regelui
15
20
25
Sinaia.
Fratemeu Costă chel omorît torturi secret beciurile po­
liţiei locale. Familia orfană cerem liberarea cadavrului re­
clamând satisfacţie la picioarele tronului. Trăiască Di­
nastia.
Iordăchel Gudurău
Mari ecţetera ecţ.
*
Procuror Trib. X ...
Aci denunţare Costă chel Gudurău mort arest în urma
. torturilor. Vă facem răspunzător. Răspundeţi la moment,
dacă nu vreţi să fiţi tefegrafic destituit.
Ministru Justiţiei.
*
Ecs. Sale Ministru Justiţiei
Bucureşti.
Costă chel Gudurău liberat az dimineaţă lipsă probe in­
tenţie asasinat. Impacat cu directoru. Pupat toţi piaţa
30 endependenţi. Mâne sară logodna Raul madam Atenaisa
Perjoiu, Dânsa renunţat orce pretenţie revandicare para­
fernă dela Albert Gudurău, dând înscris primit toată suma.
Adineaori ora două post meridiane avocatul statului
Pamfil mort subit cafine central. Medic primar constatat
35 caz apoclepsie celebrală,
[188]
Vechiu Procuror Trib. X ...
,
I
I
li
,
I I
I I
III
I
:! li
-
188 NUVELE ŞI SCHIŢE
In consideraţia vechimi mele di magistrat procuror de
aproape douăzeci şi trii di ani, fiind înaintat în vrăstă şi
o familie numeroasă devenind misiunea de minister public
pre gre pentru mini, vă rog respectos a mi se acorda mie
5 postul de avocatu statului, pe care o voiu îndeplini cu zel
şi activitate.
Bine voiţi, etc.
*
p. Prefectul de X .••
Directorul Raoul Gregoraschco.
I
1
:1
I
I
� I
1.'
:1
l'
I
,1
l
I
10
15
20
25
D. Preşedinte al Consiliului
Bucureşti.
Avocat public Pamfil mort subit. Raportându-mă la
depeşa confidenţială de azi noapte, cu respect stăruesc a
se numi în postul rămas vacant persoana ştiută, de care
acuma garantez.
*
D-Iui Costăchel Gudurău, avocat,
fost deputat, etc.
X ...
In urma bunelor recomandaţii din localitate şi în con­
sideraţia titlurilor dv., d. ministru al domenelor v'a numit
avocat al Statului în locul decedatului Antonache Pamfil.
Cu poşta de mâne primiţi decretul oficial.
Şeful de Cabinet
al Ministerului Domenelor.
[189]
· � .�. �i�. �:JIi:.}' .:� -, ' �\ .f. j":;''"''
- ��
PROCES-VERBAL
Astăzi Miercuri 27 Oct. anul una mie nouă sute orele
1 p. m.
Noi comisarul secţiei 55 după reclamaţia părţilor şi
5 anume domnişoara Matilda Popescu de profesiune parti­
culară menajeră împreună cu mama sa d-na Ghioala Po­
pescu idem, domnişoara Lucreţia Ionescu de profesiune
rentieră împreună cu mătuşa sa d-na Anica Ionescu de
profesiune văduvă pensionară viageră, şi d. Stavrache
10 Stavrescu de profesiune propietar, după ce l-am eliberat
adi dimineaţă dela secţie, de oare-ce la prima cercetare ce
am făcut-o aseară la faţa locului pentru scandalul pro­
venit, s'a pronunţat cu vociferări la adresa guvernului,
care este un obiceiu al său cunoscut de toţi concetăţenii
15 din această suburbie şi în contra noastră chiar în eserciciul
foncţiunii, transportându-ne în strada Graţiilor No. 13
bis unde se află imobilul în cestiune al sus mencionatului
propietar Stavrache Stavrescu, închiriat domnişoarei Ma­
tilda Popescu cu mama sa pe şase luni, dela Sf. Dumitru
20 corent până la SI. Gheorghe următor şi pe care nu-i permite
a intra în posesiune numai cu arvuna fără a complecta
chiria, iar dornnişoara Lucreţia Ionescu cu mătuşa sa trebue
să se mute şi pretinde că nu vrea, deşi propietarul susţine
că . i-a rămas pe trecut datoare 22 de lei, lăsând şi soba
211 stricată, care d-sa contesteadă şi nu lasă nici o mobilă
amanet, constatând următoarele:
Având în vedere că d. Stavrache Stavrescu, propie­
tarul imobilului din strada Graţiilor No. 13 bis, lipit în
dreapta cu imobilul aceluiaşi propietar cu No. 13 simplu,
30 iar în stânga un loc viran tot al aceluiaşi propietar
[190]
190
NUVELE ŞI SCHIŢE
I i
r l'
I
i
, I
'1 ·1
j 1.
Il
I �
1·
,i
I
i'
nengrădit depunându-se fel de fel de murdalâcuri de către
vecini cum şi de trecători, pentru care i s'a făcut în mai
multe rânduri proces de contravenţiune asupra salubrităţii
publice, iar imobilul respectiv cu No. 13 bis fiind compus
5 dintr' o cameră, o săliţă şi o bucătărie, toate de cărămidă
şi o magadie de scânduri de lemne de foc, pe care l-a în­
chiriat cu contract în regulă încă dela Sf. Gheorghe trecut
domnişoarei Lucreţia Ionescu pe un an, iar acum sub
felurite pretexte refudă, nevoind să considere absolut nimic.
10 Considerând că dornnişoara Lucreţia Ionescu pretinde
că este în dreptul său de oare-ce în virtutea contractului
cu timbru în regulă, când se ştia că are domiciliu, neaştep­
tându-se nicidecum, căci nu a avut măcar cea mai mică
somaţiune iar biletul de închiriat a fost pus ilegal şi de
15 aceea nu i-a dat nici o importanţă, credând că este numai
o glumă fiind-că datoria de 22 de franci nu întră în soco­
teala chiriei pentru că este bani împrumutaţi din mână,
fiind prin urmare altă chestiune, şi soba nu se putea strica,
fiind-că a fost vară, şi astfel nu voeşte a evacua, deşi sus
20 disul propietar i-a dat mobilele afară oprindu-i amanet
un şifonel cu oglindă şlifuită în valoare de una sută două deci
de lei şi o lampă sistem cu două fitiluri de porţolan, cu
abajur pentru suma de 18 lei, contestând patru care pre­
tinde propietarul iar dânsul susţine.
25 Având în vedere că d-şoara Matilda Popescu reclamă
să intre imediat în casă neputând sta cu mobila d-sale
expusă la intemperii, de oare-ce vremea ameninţă a se
strica şi începând să pice poate să i-o ude, şi se păteadă fiind
pluş de coloare delicată, şi de oarece a părăsit orice alt
30 domiciliu ştiind că a dat arvună de cincideci de lei şi că
poate conta cu siguranţă iar propietarul a încuiat imobilul
şi a luat cheea, prin urmare nu cedeadă să lase a întra
măcar un lucru cât de mic până ce nu i se achită tot restul
chiriei în valoare de alţi 50 de lei în plus peste arvună, ca să
35 nu mai paţă şi cu domnişoara Matilda Popescu, căci s'a
săturat, iar aceasta promite pe onoare cel mult peste cinci
dile, adică la 1 Noembre.
Considerând că din cercetarea ce am făcut-o aseară,
când am fi putut pentruca să facem proces-verbal de
[191]
PROCES-VERBAL· 191
ultragiu adus guvernului şi nouă ca agenţi ai forţei publice
de către sus numitul propietar, dar am credut de cuviinţă
a nu mai continua niciun scandal, de oarece ne-am mărgi­
nit a duce la secţie pe provocator până i va trece momen-
5 tele de primă furie fiindcă pretindea că până la sosirea
noastră ambele chiriaşe împreună cu mama şi mătuşa lor
l-ar fi insultat şi chiar I-ar fi lovit, încât de-abia a scăpat
spre a veni să reclame, care noi n'am constatat fiind dus
la o altă chestiune de aceeaşi natură, în strada Pacienţii.
10 Având în vedere că după cum redultă din declaraţiile
părţilor, aseară ar fi venit dornnişoara Matilda Popescu în
hirjă singură fără mobilă numai cu mama sa dona Ghioala
Popescu ca să vadă când începe să se mute dornnişoara
Lucreţia Ionescu şi cu mătuşa sa dona Anica Ionescu, iar
15 acestea au început să râdă spunând că parol, dumnea­
voastră aţi luat casa! iar la întrebarea domnişoarei Ma­
tildii Popescu că de ce râde, vechile chiriaşe au răspuns că
dânsele o au casa până la Sf. Gheorghe, atunci au început
nou ele chiriaşe să râdă, iar la întrebarea d-şoarei Lucreţii
.20 Ionescu că de ce râde, nouile chiriaşe au răspuns că dânsele
au dat arvună în regulă, şi atunci au început să caute pe
propietar căci era ascuns în casa sa de alături.
Considerând că la pretenţiunile chiriaşelor sus numitul
propietar a ameninţat cu dare afară din casă pe d-şoara
25 Lucreţia Ionescu şi pe mătuşa sa dona Anica Ionescu, căci
nu le mai dă casa, neplătind regulat chiria şi având chiar
pe trecut o datorie de 22 de lei şi soba stricată, dona Anica
Ionescu exesperată a strigat să-i crape ochii cui minte,
dacă datoria e dela chirie şi soba nu era aşa, pe câtă vreme
30 d-şoara Matilda Popescu a dis că dacă se ştie cu casa în-
. curcată pentru ce face escrocherie şi o mai dă şi la alţii!
iar propietarul i-a răspuns că cu dumneata nici nu vorbesc
până nu văz toată chiria că n'am poftă şi de alt bucluc,
şi atunci pretinde dânsul că toate chiriaşele au sărit asupră-i
35 caudându-i lediuni.
Având în vedere că după intervenţia noastră pentru a
împăca pe părţi, am luat în cercetare şi actele constatând
că în chitanţa dată de sus numitul propietar că a primit
arvuna de 50 de lei pentru imobilul pe care l-a închiriat
[192]
�.�
----,.,,",
i
I
1'11
" r
�
� :
11
,
1
,1
III
,1
I
,
,III!
11'11
II '
:,,1
I
I'I
II, ;:
" II
I"
I
;11
I
I!i ii
"
,
fiii
'1
1,;
1
II
�'
"
'II
I'I
I ,
"
II'
I
,
III
i
,1,
"
l
I
I
_._-
192 NUVELE ŞI SCHIŢE
domnişoarei Matilda Popescu nu se specifică numărul
13 bis ci dice numai 13 simplu iar arnândouă imobilele
sunt la fel identice cu deosebire că amândouă au faţa pusă
altfel către răsărit şi către apus lipite spate 'n spate, pentru
1\ ocadie ca să poată sparge didul dela mijloc şi să facă un
singur corp dacă s'ar ivi un amator cu famelie pentru o
încă pere mai mare.
Considerând că toate chiriaşele promit ca în cel mai
scurt termen să achite resturile de datorii, iar chiriaş ele
10 vechi să plătească şi chiria pe semestrul următor, care pro­
pietarul se 'nvoeşte, iar d-şoara Matilda dice că sametegal
ori la No. 13 bis, ori la 13 simplu, căci a luat casa provi­
doriu până la Sf. Gheorghe, iar propietarul care e becher
poate să se mute în alt imobil mai mic pe care-I are în
15 aceeaşi stradă la No, 12 vidavi, unde a rămas nenchiriat
pretindând amatorii că strada de curând construită nu
are canal şi tramvaiu.
Având în vedere că în fine s'a convins propietarul că.
e mai bine cu o bună maneră pentru ca să rămâe prin
20 urmare dornnişoara Lucreţia Ionescu cu mătuşa sa, d-na
Aneta Ionescu la No, 13 bis, iar d-ra Matilda Popescu cu
mama sa d-na Ghioala Popescu să se stabilede la No. 13
simplu, şi nu rămâne nici cu imobilul dela No. 12 nen­
chiriat ne mai având speranţă după Sf. Dumitru, de oarece
25 fiind pe sedon de iarnă, lumea s'a grăbit şi a rămas foarte
multe imobile goale, care se vede în fiecare stradă chiar
mai la centru peste tot de închiriat.
Drept aceea am încheiat predentul proces-verbal, spre
a servi la trebuinţă părţilor.
90 Comisar Secţiei 55
Mitică Pişculescu
[193]
c. F. R.
Doi amici, Niţă şi Ghiţă, şed la o masă în berărie şi
vorbesc încet despre cine ştie ce. Uşa stabilimentului se
deschide cu sgomot, şi intră foarte vesel un muşteriu nou,
II un om mai mult tânăr ca bătrân. După toate aparenţele,
soseşte dintr'un alt stabiliment similar, unde trebue să fi
stăruit mult. Noul sosit se uită la mesele ocupate, pare c'ar
căuta o cunoştinţă, şi-şi opreşte în sfârşit privirile asupra
celor doi amici. Cu pas mai mult hotărît decât sigur, vine
tO drept la masa lor.
Muşteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe
neglijându-le chiar de tot.
Muşteriul. - Salutare, neică.
Niţă şi Ghiţă. - Salutare!
rs M. - Imi daţi, voe?
N. - ... Poftim!
M. - Nu vă deranjez, ca'va-s'zică.
G.- ... Nu.
M. - Vorbeaţi ceva secret?
10 G. - ... Aş!
(Tăcere).
M. - Frate. .. o fi târziu?. că pe-al meu, l-am dat
să-I dreagă ...
N. - Unu fără un sfert.
35 M. - Umbli regulat?
N. - După gară.
M. - ... Miţa acu trebue să fie. .. Cât ai zis că e?
G. - Unu fără un sfert.
M. - ... între Ghergani şi Conteşti... Am lăsat-o să
30 plece cu şeful... (bate tare 'n masă). Bine, frate, eu nu beau
nimic, ca'va-s'zică? Dă-mi o halbă ...
[194]
i94 NUVELE ŞI SCHIŢE
(Niţă şi Ghiţă se uită unul la altul, întrebându-se reciproc din ochi, cine
este amicul).
Amicul (ciocneşte halba cu paharele amicilor, şi bea).- Pardon ...
un moment (pleacă).
li G. - Cine e amicul? il cunoşti?
N.-Nu.
G. - E cam trecut ...
N. - Ce cam! e bine de tot.
Amicul (se 'ntoarce la loc). - Frate, e târziu? Câte să fie?
10 N. - Unu şi zece.
A. - Acuma sunt în gară la Titu; mânâncă gogoşi la
madam' Mari, ca'va-s'zieă.
G. - Cine, nene?
M. - Miţa, nu ţi-am spus ... Băete, o halbă.
15 N. - Frate, cine e Miţa asta? fă-mă să 'nţeleg. '
A. - Cum? nu ştii?
N.-Nu.
A. - Nevastă-mea, frate.
G. - Bine, nene, nu ţi-e frică s'o laşi singură noaptea
20 pe drum?
A. - Păi nu ţi-am spus că nu e singură? .. e cu şeful. ..
N. - Bine-bine, înţelegem noi, dar... în sfârşit, toc­
mai d'aia ... par'că ... de ... o femee singură ...
A. - N'ai grije! Cupeu separat... Intri, închizi lu-
25 mina, tragi perdeluţele şi te'ncui pe dinăuntru: cupeu de
servici, ca'va-'s'zică - sepa'at (face cu ochiul). Poţi să. dormi
până dincolo de Filiaşi Trenul 163 ... ăl mai bun pentru
noi ăsta e: trenul 163 (cei doi amici râd). Câte sunt acuma?
N. - Unu şi jumătate trecute.
30 A. - A plecat din Titu ... A trecut şi de Mătăsaru.
Miţa acu trebue să-i tragă la soamne ...
G. - Da' şeful?
A. - Şi şeful ... Pardon ... un moment (pleacă).
N. - E dulce.
35 G. - Bărbat de zahăr.
N. - Stăi, să vedem ce fel de persoană e Miţa.
A. - (se 'ntcarce la loc).- Singură, n'aş lăsa-o eu! ştii!
femee tânără, nu face să umble singură ... Sunt măgari cari
, - .
n au manera ŞI •••
a
[195]
C. F. R.
195
G. -, .,. Dacă o fi şi curăţică.
JJ. - (pufneşte de râs). - Curăţică! .. Miţa, cură ţi că ! .. Ce
vorbeşti, dom'Ie P Imi pare rău. .. Frumoasă, dom'le, în­
ghiaţă puţul... Stăi, să vezi. .. (Se caută In buz,unar,' scoate
li portofelul şi din portofel o poză, pe care o trece amicilor. Amicii privesc lung
poza cu nişte ochi plini de admiraţie).
Ei? aşa e?
N. -'straşnică, domnule!
G. -Minune!
,10 A. (mândru). - Aş! poza e moft! s'o vezi în natură,
. dom'le ... e ceva, ca'va-s'zică ... Mă rog, destul! s'o vezi
în natură!
N. - E naltă ?
A. (cu siguranţă). - Potrivită.
15 G. - Blondă?
A. - Aur, nu altceva. Uite păr! Crezi că-I face cu ferul?
Aş! natur... S'o vezi dimineaţa, cum drăcueşt e, că nu
şi-l poate descurca. .. E lucru mare!
N. - De câţi ani e?
20 A. - Cam de câţi zici dota, după poză?
N. - De vreo douăzeci-şi-cinci.
A. - Vezi? .. Şi mai zici că 'n poză te flatează... N'a
'mplinit nici doăşunu,
G. - Fie, nene, să vă trăiască! aţi ştiut ce-aţi ales ...
25 Şi o iubeşti?
A. - Ei bravos! .. Cum să n'o iubeşti! .. E lucru mare
domnule, când îţi spui. Apoi în gară la noi, e comedie! Toţi
pasajerii, când trece trenul ziua, toată lumea, uite aşa
întoarce capul şi se uită la ea la fereastră, - că stăm sus
30 în gară.
N. - Da .. , şeful unde şade?
A. -o Tot sus.
G. - Şeful e familist?
M. - Aş! Nu vrea să se 'nsoare; zice că nu ţine la femei.
35 Ce mai râde Miţa de el, e lucru mare! Mereu îl tachinează,
şi să vezi ce e frumos, că el se supără! Odată, nu ştiu cum
l-a tachinat, că s'a certatără straşnic - n'a vorbitără ...
o zi 'ntreagă ...
N. - Şi pe urmă?
[196]
30
,
' II
H
1":
, � [1
I
23
1,
II ;
1,
! I
' ,
, I
i
30
r
1,
,! 1
,
I
,1
I
il
,
I
'1
S5
l,
!;' I
I
I I
II
IIII
I
" I
1:'
I
I
�, I
o.,l
II, I
'1
� t It II
III
li II
!
196 NUVELE ŞI SCHIŢE
A. - Pe urmă s'a 'mpăcatără; trebuia să se 'mpece.
n'avea 'ncotro! dacă mâncăm împreună, ca'va-s'zică ! ştii,
vine de stă cineva vizavi la masă ... nu se poate! A stat ei
serioşi cât a stat, şi mă făceam şi eu serios, şi zice şeful:
5 « Pardon, maşer, v'am călcat! » şi pe urmă ne-a pufnit pe
toţi râsul ...
G. - Da şeful ce fel de om e?
A. - Foarte bun băiat ...
N. - Nu adică de bun: dar ce fel de om e? în vârstă?
10 A. - Ei aş? .. nici de treizeci de ani ... Să vezi; dom'le,
frumuseţe de băiat! Stăi, că am uitat să viol arăt (scoate
iar portofelul şi din portofel o altă poză). Uite. (Amicii iau poza şi o privesc
cu oarecare gelozie). - Aşa e?
G. - Voinic bărbat!
15 A. - Aş! să-I vezi în natură. Mai nalt ca d-ta l şi încă
în poză nu ese roşu!.. Să-I vezi când îşi pune şapca roşie,
aşa cam la o parte... Straşnic, dom'le! mustă ţile alea
negre ca abanosul şi nişte sprâncene! Când trece trenul,
toate cocoanele cu ochii la el, să-I soarbă şi mai multe nu!
Dacă n'ar avea şapcă roşie, I-ar deochia diavoliţele!
N. - Da, scuză-mă, să te 'ntreb, copii aveţi?
A. (râzând foarte tare). � Ce vorbeşti, nene?. sunt în­
surat numa de cinci luni ...
N. -, Aşa?. apoi atunci, nu e vremea pierdută; o să
aveţi ...
A. --:- Aşa nădăjduim şi nOI... Câte ceasuri sunt? ..
la veZI •..
G. - Două ş'un sfert.
A. - Acuma intră în Leordeni.
N. - Mă rog, da dumneata ce eşti acolo la gară?
A. - Eu?. Magazioner:.. Mai luăm un rând?
G. - E cam târziu; mâne am canţilerie de dimineaţă.
A. - Numa un rând. .. Băete! trei ...
N. - Şi acuma eşti în congediu?
M. - Ce conged!.. Ce să mai cer conged! Mă 'nvoeşte ,
şeful când vreau să plec. Pot să lipsesc şi câte trei zile; mai
ales acuma, cu criza asta, nu prea e atâta lucru!
G. - Nene, dă-mi voe să 'nchin în sănătatea soţiei du­
mitale. .. Să vă trăiască!
[197]
C. F. TI.
197
..
A. - Mersi!
N. - Şi eu închin în sănătatea şefului d-tale... Să vă
trăiască!
A. - Mersi!
lS G. - (dă să bea, ti răsare şi pufneşte). -- Nene! (cu multă căldură],
Nene! lasă-mă să te pup! (se pupă cu magazionerul). Eşti
mai dulce ca mierea! (râd toţi). Mult aş vrea să cunosc
pe şeful şi pe soţia d-tale ! [cu duioşie). Ce-or fi făcând ei acum?
A. - Dorm tun. .. Câte ceasuri ai?
10 N. - Trei fix.
A. - A intrat în Piteşti... La Piteşti stă treiştrei de
minute ...
(Cei doi amici îl tmbrăţişară pe rând şi-I pupă cu multă căldură],
G. - Nene! eşti un om fericit! .. să trăeşti l
15 A. - Asta, ce-i drept, aşa e . .. sunt fericit! slavă Dom-
nului! Nevastă frumoasă am, să-mi trăiască! slujhuşoară
bunicică am - de! ori şi cât să zici, magazioner. .. dacă
nu curge, pică! de şef încai, ce să mai zicem! ţi-este ca şi
un frate, odată ce ţi-e cumnat, ca'va-s'zică l
ao (Amândoi amicii după ce au râs tare, rămân foarte nedumeriţi);
N. - Cum, cumnat?
A. - Dacă-i fratele Miţii!.. Da ce credeai?
G. - Atunci, n'am făcut nimic ...
A. - Cum, n'am făcut nimic?
2lS N. - Noi gândeam.: .
A. - Cum, nene? Apăi daca nu-i era frate bun, se pu­
tea? Cum, adică? era să las aşa mândreţe de femeie ...
noaptea . .'. cu aşa frumuseţe de bărbat?. In cupeu de
servici! .. (face cu ochiul) sepa'at, ca'va-s'zică: ... (rAde cu multi
ilO poftă) ştii că -mi place!.. Câte' ceasuri ai?
N. - Ce-ţi pasă? .
A. - Vorba e, vreau să ştiu unde e Miţa acuma.
N. - (plictisit). Trei şi jumătate trecute.
A. - A plecat din Piteşti. .. Ai să mergem undeva, să
3/1 bem câte un jvarţ.
G. - Nu mai mergem.
A. - De ce?
N. - Nu mai al mCI un haz!
16
[198]
I
II
I
1,
1',
:: Il
,
1
, II
I I
: III
I
1,
I "i
II
,
.111
III
il II,
II
il Iii
,1 '
I
i
I �!
rl
1;11
1'"
II
" II
1, '
I
, .
I ,
III
,II
,
• '1
r I!
I
, .,
Iii
r.
II
1
i
:
1
1,:
ACCELERAT No. 17
Un individ purtând pe umeri o şubă largă, cu o căciulă
mare pe ceafă, stă la masă în restaurantul gării de Nord şi
bea ceaiu. Are un geamantan de pânză cu cercuri de tini-
I! chea alături pe un scaun, şi pe masă un sac de piele neagră,
prin mănuşa căruia îşi ţine petrecută bine mâna stângă
până la încheetura braţului. După figură, după. maniere
şi p�rt,. trebue să fie vreun negustor, ori arendaş din
prOVInCIe.
10 Un domn bine îmbrăcat, blană cu guler de astrahan şi
căciuIiţă asemenea, bea cafea Ia altă masă, fumează şi se
uită din când în când către provincial, care nu ia seama
deloc că-I observă cineva. In acelaş timp, domnul trage cu
ochii la uşă: aşteaptă de sigur pe cineva, şi cu nerăbdare.
15 Negustorul plăteşte ceaiul. Indată, iată şi hamalul vine
să-i spună că trenul a tras la peron; îi ia geamantanul de
pânză şi vrea să-i ia şi sacul de piele, ca să-I uşureze pe
pasager; dar acesta îşi trage repede mâna cu sacul şi re­
fuză serviciul. Sacul nu e mare, dar trebue să fie greu,
20 fiindcă pasagerul, ridicându-se, trebue să-I ţină şi de de­
desubt cu mâna dreaptă. Hamalul porneşte spre uşă;
negustorul după el.
Domnul, care n'a scăpat din ochi nici o mişcare, s'a
ridicat şi el, şi porneşte pe urma negustorului la câţi-va paşi.
25 Negustorul s'a suit într'un vagon de clasa întâia, şi şade
pe coridor cu sacul lui în braţe.
Domnul se plimbă de colo până colo pe peron, trăgând cu
ochiul aci cătră partea pe unde vin pasagerii, aci cătră gea­
mul la care stă în picioare omul cu sacul; pe când acesta
30 se uită foarte distrat pe geam la mişcarea de pe peron.
Mai sunt cinci minute ...
Jt
[199]
ACCELERAT No. 17
199
Domnul de pe peron se vede bine că fierbe de nerăb­
dare... In sfârşit, un om îmbrăcat modest, un fel de fe­
cior de casă, făcându-şi greu loc prin mulţime, soseşte
găfâind cu un geamantan frumos de piele rusească, cu un
� tartan şi cu un bilet de clasa întâia.
- Dobitocule! era să mă faci să scap trenul! ...
Apoi, luându-şi bagajul şi biletul, trage la o parte pe
fecior şi îi şopteşte pripit şi cu un aer foarte sever.
Mai sunt două minute.
10 Domnul, ajutat de fecior, se suie în vagon/unde e ne-
gustorul. Acesta, îndată ce s'a suit domnul, trece din co­
ridor în cupeu, pe când domnul face fel de fel de semne de
inteligenţă feciorului său, care stă drept în faţă-i pe peron.
Fluerul întâi ... Apoi numai decât al doilea ... Frânele
15 se desfac. .. Trenul a pornit.
Domnul intră în cupeu după negustor, care s'a des­
brăcat de şubă şi şade cu sacul pe mână.
- Bonsoar, zice domnul.
- Bonsoar, răspunde negustorul.
20 Şi domnul se aşează pe fotoliul din faţă, după ce şI-a
pus geamantanul în plasă şi tartanul la căpătâi.
Doui-trei chilometri tăcere.
Mergeţi departe? întreabă domnul
- De! departe şi nu departe ...
25 •.• ?
Până la Mărăşeşti ...
Până la Mărăşeşti?
Da. Dar d-voastră?
Şi eu tot până la, Mărăşeşti.
30 Vezi? .. După daraveri ...
Da, după daraveri. Dar d-voastră P
Tot după daraveci.
Conductorul. " Taie biletul domnului şi întinde mâna
cătră negustor ...
3� - 753, zice omul, care pare că deja moţăe, şi pune
mâna în buzunar să arate carta... Conductorul salută
şi pleacă.
- Aveţi cartă permanentă? întreabă domnul. Sunteţi
poate la Senat ...
[200]
200 NUVELE ŞI SCHIŢE
- Ba nu... am bilet de abonament ... Am multe
alergături şi-mi vine mai ieftin ...
Chitila ...
- Puţină lume astăzi în tren. In tot vagonul suntem
1> numai noi şi încă un pasager în alt cupeu. E bine ...
putem dormi până la Mărăşeşti I zice domnul lungindu-se
pe fotoliuri şi acoperindu-se cu tartanul.
- A! eu nu dorm niciodată în tren, zice : negustorul.
Stiţi umblu cu bani. .. Pungaşi ...
10 Frate, să fie adevărat? ..
_. Ei, bravos. Nu s'a întâmplat şi acu o lună? ..
- Eu drept să-ţi spun nu m'am gândit niciodată ...
S'o fi întâmplat aşa odată.
Numai odată?
15 - In clasa întâia?
- Tocmai în clasa întâia, fireşte zice negustorul. Mie,
ce să-ţi spui? mi-e frică al dracului. Mi se 'ntâmplă
câte odată să am sume mari cu mme ... bunioară ca
acuma .
20 ! .
- Glumă e să mă arză odată cu o avere de om ...
... III
- Patruzeci de mii de franci! ...
... l!l
25 - Să ferească Dumnezeu! M'ar omori! adaogă pro-
vincialul.
- Nu ţi se pare dumitale că e prea cald aici? întreabă
domnul ştergându-se de sudoare.
- Nu, răspunse negustorul, e tocmai potrivit.
30 - Mie mi-e grozav de cald.
Şi domnul ese să se răcorească puţin în coridor.
Peste câteva momente domnul se reîntoarce la locul lui.
- Mă rog, zice provincialul, trenul ăsta se mai opreşte
undeva până la Ploeşti?
35 -. Da; .. la Periş două minute.
- La Ploeşti, ne dăm jos, să luăm câte o dulceaţă ...
- .,. Ne dăm, dacă vrei, zice domnul distrat, ca de
pe altă lume, şi se trânteşte să doarmă, învelindu-se cu tar­
tanul peste cap.
[201]
. -
.' _.. �� '.' \. ,,�, ,-h", -v '-"'(' I ." •
�CCELERAT No. 1.7
·201
. . Trenul a plecat din Periş. Negustorul scoate un măr
din buzunarul şubei şi începe să ronţăe.
De odată domnul se ridică:
- Peste putinţă să dorm .. , teribil de cald!
li Apoi, dă geamantanul jos, îl deschide şi scoate un şi-
puşor elegant; deşurupează dopul şi oferă negustorului.
- Cognac ...
Mersi. " De zece ani nu mai pun spirtoase în gură.
- E extrafin " ..
10 - Mersi. .. Sunt oprit... •
Domnul, mâhnit de refuz, înşurupează la loc dopul,
pune şipuşorul în geamantan, pe care-I aruncă iar în plasă.
Apoi suflând greu de căldură, iese iarăşi în coridor, unde
se plimbă de colo până colo.
15 Provicialul se lungeşte bine punându-şi sacul căpătâi.
Conductorul: .
- Biletele pentru Ploeşti, domnilor! ...
Domnul din coridor dă discret biletul său. .. şi reintră
în cupeu trăgând uşa cu multă băgare de seamă ca să nu
20 deranjeze pe negustor, care are probabil intenţii să aţi­
pească.
- Puteţi umbla cât de tare, zice omul culcat, �u dorm.
Unde pot eu dormi? .. Mă lasă să dorm căpăt âiu] ăsta?
şi. zicând asta bate cu palma pe săculeţ, care sună foarte
� phn. .
Domnul scoate portabacul şi oferă negustorului:
- Regale ...
- Mersi, zice omul cu sacul; de zece ani m'am lăsat de
tutun. " Sunt oprit ...
so Apoi, după o pauză lungă:
- Apropo, ziceai dumneata adineaori ... de pungaşi ... în
tren. Să vezi ce i s'a întâmplat unui negustor, un prieten
al meu!. .. Venea cu doi inşi dela Roman în �lasa întâi ...
I-a luat vre-o opt mii de lei ... Ştii cum? Unul l-a tot dat să
35 �ea nişte vin dulce cu dresuri, şi altul i-a dat �ă fumeze o
ţigară, cu afion, cu dracu ştie ce .. · A dormit omul bu­
ştean. " Când s'a trezit la Bucureşti cu capul buimac,
era singur în vagon şi tot blană, geamantan, bani, ceas,
. "
tot Îl luaseră.
[202]
f.-
I
202
NUVELE ŞI SCHIŢE
s
5
,;
I
II
10
L
l'
15
I
I
I
-ii
II
j ,1
Ei! i-o fi luat şi inelele din deget, zice domnul răzând
ciudat.
- -De unde ştii asta? întreabă iute negustorul.
Apoi după o pauză scurtă, râzând şi el:
- Fireşte că i-a luat şi inelele.
- Intrăm în Ploeşti ...
- Ne dăm jos? întreabă provincialul, şi ridicându-se,
îşi petrece mâna prin mănuşa sacului şi ia şuba pe umeri.
Domnul stă o clipă la gânduri; apoi:
- Ne dăm... Nu-ţi iei, adaogă zâmbind ironic, şi
geamantanul?
- De geamantan nu'mi pasă! câteva borfe de schimbat.
Ploeşti. .. Trenul stă la peron.
Negustorul coboară cu sacul; domnul după el cu gea­
mantanul de piele rusească şi tartanul. .. Dar, n'apucă
să facă trei paşi, şi dau piept în piept cu doi vlăjari, nişte
mitocani, cari par' că le-ar ţine drumul. Domnul vrea să
dea pe de lături.
- Scurt mişcarea! comandă cu autoritate negustorul,
20 şi cele două namile au şi 'nhăţat strâns pe domnul, fiecare
de câte o mână. .. Orice luptă ar fi zadarnică!
- Luaţi-i sacul! ordonă aspru negustorul.
Oamenii ascultă.
- Legaţi-I bine! ...
25 Pe urmă, cătră domnul, care tremură din toate închee-
turile şi nu protestează câtuşi de puţin faţă cu aşa săl­
bătăcie:
- Apoi, de când mă freci, amice! cât o să umblu după
d-ta P • .. Cognac, a?.. extrafin... Ţigarete, a? Re­
gale, a? ..
[203]
URGENT ...
Şcoala de fete No. 1 din Urbea Z... No. 654--15 Noembrie.
D-sale D-Iui Primar al Urbei Z •..
urgentă.
5 Domnule Primar,
Referindu-ne la adresa noastră din luna trecută Oc­
tombrie cu No, 597 asupra necesităţii de lemne pe care o
simte şcoala, vă rugăm ca de urgenţă să binevoiţi a ne
trimite cantitatea prevăzută, căci vremea se strică şi ame-
10 ninţă să nu mai putem urma cursurile fără combustibil.
Primiţi, vă rog, Domnule Primar, etc.
Directoare,
Aglae Poppesco •
•
15 Şcoala de fete No. 1 din Urbea Z ..• No. 683-1 Decembrie.
D-sale D-Iui Primar al Urbei Z ...
urgentă.
Domnule Primar,
Referindu-ne la adresa noastră din luna trecută Noem-
20 brie 15 cu No. 654, avem onoare a vă repeta cu insistenţă
rugăciunea ce v'am făcut în privinţa lemnelor de încălzit
necesare şcoalei de fete No. 1 din această urbe, care se
află 'în lipsă de căldură suficientă pentru studii pe timpul
de iarnă, mai ales aşa de aspră cum este cea actuală, încât
25 elevele sunt incapabile a mai scrie cu mâinile îngheţate, şi
chiar profesoarele sufăr neputându-se desbrăca în clasă,
fiindu-le temperatura aşa de exagerată încât, cum se poate
uşor constata, este de nesuferit ameninţând cu maladii
atât pe profesoare cât şi pe eleve.
[204]
204 NUVELE ŞI SCHIŢE
Vă rugăm dar să luaţi măsuri urgente pentru întâmpi­
narea acestei situaţiuni anormale, contrariu va trebui să.
reclamăm Onor. Minister ne mai putând lua nici o răs­
pundere.
li Primiţi, vă rog, Domnule Primar, etc.
Directoare,
Aglae Poppesco.
,.
10
Revizorul şcolar al distr. X... No. 4599-15 Decembrie.
D-sale Dvlui Primar al Urbei Z ...
urgentă,
Domnule Primar,
Astăzi, 15 Decembre făcând inspecţiunea reglementară
la şcoala de fete No, 1 din Urbea Z ... am fost întâmpinat
lli de doamna directoare Aglae Poppesco împreună cu doam­
nele profesoare Areti Ionesco, Sevasti Ionesco şi Aristi
Poppesco, care toate s'au plâns de starea de mizerie în
care a ajuns şcoala din cauza lipsei de combustibil, pe
care îl refuză Onor. Primărie locală, pe care în nenumă-
20 rate rânduri au rugat-o prin adrese oficiale, care se văd
la dosar, dar care n'au avut până în prezent nici un re­
zultat.
In adevăr, vizitând apoi clasele am găsit o temperatură
incapabilă de a putea fi suferită mai ales de copii, din
2li care cauză se pot chiar îmbolnăvi de vre-o boală infec­
ţioasă, ceeace ar împiedica urmarea regulată a cursurilor
reglementare, fiind silite a se întrerupe până la stingerea
contagiunii epiderniei, precum s'a mai întâmplat pe căldu­
riie cele mai mari, dar atunci nu din cauza focului, ci a apei,
se chiar cu câteva zile înainte de examenele anuale, ceea ce
produce o enormă confuziune pedagogică.
Având dar acestea în vedere, vă rog, Domnule Primar,
să binevoiţi a dispoza ca să se satisfacă cât mai urgent
nevoile şco alei.
Sli Primiţi, vă rog, Domnule Primar, etc.
Revizor şcolar,
Lazăr Ionescu-Lion
[205]
URGENT ...
Şcoala de fete No. 1 din Urbea Z. .. No. 13-:-8 Ianuarie.
205
Directoare,
Aglae Poppesco.
p. Director
asemenea.
10
15
20
25
80
35
D-sale D-lui Ministru al Instr. Publice, etc.
urgentă.
Domnule Ministru,
In repeţite rânduri am cerut la onor. Primărie locală
să ne libereze combustibilul de care are şcoala noastră ne­
cesitate din cauza gerului aspru prin care trecem în acest
anotimp fără nici un rezultat, aşa încât tremurăm de viaţa
noastră şi a elevelor, care nici nu mai vin la şcoală încă
dinaintea vacanţelor, fiind-că părinţii au aflat şi temân­
du-se nu le mai permit până ce nu vom putea da foc.
Insuşi d. revizor şcolar Lazăr Ionescu - Lion a vizitat
şcoala, constatând lipsa noastră de căldură şi a înaintat o
adresă încă din anul trecut 15 Decembrie cu No. 4599, către
d. Primar local, dar şi aceasta a rămas tot literă moartă,
căci şcoala se află în aceeaşi mizerie, încât nu se mai
poate zice că aceasta este o umanitate, lăsând astfel să
sufere elevele.
Aşa dar ne adresăm cu cel mai profund respect d-voastre
spre a lua urgent ori-ce măsuri veţi crede de cuviinţă pentru
a face să înceteze barbaria prezentă.
Binevoiţi, D-le Ministru, etc.
*
Ministerul Instr. Publice ,i Cultelor, 10001-15 Ianuarie.
D-sale !0-ui Revizor şcolar al distr. X ...
urgeată.
Domnule Revizor,
Doamna Aglae Poppesco, Directoarea şcoalei de fete
No. 1 din urbea Z ... ni se plânge că Primăria locală nu dă
şcoalei lemnele necesare pentru încălzitul claselor.
Anexându-vă raportul doamnei Directoare, vă invităm
a face imediat o anchetă la şcoală şi a ne raporta de ur­
genţă.
Primiţi, etc.
p. Miniatru
indescifrabil.
[206]
*
Revizor şcolar,
Lazăr Ionescu-Lion
D-sale D-Iui Ministru al Instr. Publice şi Cultelor
urgentă,
Domnule Ministru,
Imediat ce am primit ordinul dv. cu No. 10001 din 15
Ianuarie, m'am transportat la şcoala de fete No. 1 din
urhea Z. .. şi am constat că raportul doamnei directoare
respective este în totul adevărat.
In adevăr, am găsit din cauza frigului pe jumătate şcoala
despopulată complet, iar restul tuşind toate şi dureri cu
umflătură în gât, pentru care chemând pe d. medic al
urhei, a constatat mai multe cazuri de amigdalintă, adică
gâlci, care poate degenera mai cu seamă la copiii anemici
şi limfatici, prin diferite complicaţiuni foarte adesea con­
tagioase.
De aceea, d. medic a opinat că ar fi mai hine dacă s'ar
închide şcoala, spre a nu lua proporţiuni mai mari.
Cu cel mai profund respect vin dar a vă ruga, în in­
teresul saluhrităţii, să-mi daţi de urgenţă un ordin în
consecinţă, sau să interveniţi pe lângă Onor. Primăria lo­
cală să libereze comhustihilul de care simte nevoe cursurile.
Binevoiţi, d-Ie ministru, etc.
NUVELE ŞI SCHIŢE
Revizorul şcolar al diatr. X ... No. 103-1 Februarie.
5
10
15
206
20
25
"1
I
� .
I
l'
1:
Il I
I
I I
Ministerul Instr. Publice şi Cultelor, No. 20002-15 Februarie.
D-sale D-Iui Primar al Urhei Z ...
','
urgentă.
Doamna Aglae Poppesco, directoarea şcoalei No. 1 de
fete din acea urbe, se plânge că Onor. Primărie, după re­
peţite cereri, nu-i liherează lemnele necesare pentru în­
călzit, din care cauză sufăr cursurile.
Vă invit dar, Domnule Primar, ca de urgenţă, să sa­
tisfaceţi, conform legii, justele reclamaţiuni ale doamnei
Directoare.
Primiţi d-Ie Primar, etc.
I
i
1,1
I I
I
30
35
p. Ministru,
nedescifrabil.
p. Director,
asemenea.
o
[207]
URGENT .••
207
Camera Deputaţilor. Sesiunea prelungită. Şedinţa dela 1 Martie.
D. Al. Lingopolu. -Am cerut cuvântul ca să fac o între­
bare d-Iui Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice:
ştie oare d-sa în ce stare de mizerie s'a aflat iarna aceasta
5 şcoala de fete No. 1 din urbea Z ... lipsită de combustibilul
necesar de oarece nu i l-a liberat Primăria locală, bântuită
de boale din această cauză şi conform avizului medicului
local chiar suprimarea cursurilor?
D. Ministru al Cultelor. - Răspunz onor. deputat că,
10 în urma raportului revizorului şcolar local, ministerul a
luat măsuri urgente ca Primăria să libereze conform legii
combustibilul necesar acelei şcoale,
*
Primăria Urbei z ... No. 3712-15 Martie.
15 . D-sale Doamnei Directoare a Şco alei de Fete No. 1
din Urbea Z ...
urgentă.
Secretar,
Athanasie Eleutherescu
Doamnă!
Mâne veţi primi la şcoala ce cu onoare o dirijaţi 5 (cinci)
20 care de lemne cer curat, prima calitate, şi vă rugăm să
binevoiţi a ne răspunde urgent de primirea combustibilului.
Primiţi, D-nă Directoare, etc.
p. Primar,
Niţă Necşulescu,
25
n
[208]
14
. ,/
'I
1,
I
20
; I
I
,
:15
A.
"
il
I
I
HIGH-LIFE
Tânărul Edgar Bostandaki este suplinitor la catedrele
de muzică, desen, gimnastică, scrimă şi religie dela gim­
naziul clasic înfiinţat de curând în urbea sa natală. Gim-
s naziul are până acum numai clasa întâia şi e întreţinut de
comună; se speră că la anul viitor se vor completa patru
clase, trecând totul pe seama Statului. Deşi încărcat cu
predarea a cinci cursuri importante de gradul secundar,
tânărul suplinitor găseşte destulă vreme să frecuenteze
10 societatea înaltă din localitate, unde trece drept un perfect
gentilom. In adevăr, Edgar este un tânăr care are multe
succese în saloanele din TârguI-Mare. Vorbeşte franţuzeşte
de când era mic şi se pricepe foarte bine la mode şi confec­
ţiuni, aşa că nu odată este consultat asupra acestui ca­
pitol. Profesia de cronicar high-life nu este uşoară, fiindcă
trebue să scrii despre dame, şi damele sunt dificile, pre­
tenţioase, capriţioase. Spui de una o vorbă bună, superi
pe alta; spui rău de alta, atunci nu mai poţi pretinde că
eşti un om galant; insişti cu deosebire asupra, uneia, dai
loc la bănueli; neglijezi pe vreuna, îi inspiri o ură primej­
dioasă. Mai ales într'o societate foarte restrânsă şi foarte
aleasă ca societatea din TârguI-Mare, un cronicar de salon
trebue să-şi drămuiască atenţia cu cea mai mare stricteţă.
Grea profesie, ce-i drept; însă tânărul Bostandaki, om
de spirit şi cu educaţiunea distinsă, a fost par'că născut a
fi cronicar high-life. Cronicele lui, în formă de corespon-
denţă, le publică într'un ziar cotidian din cel mai apropiat
oraş mare de provincie.
Dar, va zice cineva:
3Q - Bine! îasă cronicarul este şi el om, mai ales dacă e
tânăr; trebue să aibă şi el simpatiile şi preferinţele,
[209]
s
HIGH - LIFE
antipatiile şi aversiunile sale. El stă într'un colţ al salo­
nului cu carnetul său în mână şi priveşte la vârtejul
valsului; în acest vârtej, ochii lui trebuesc să deosebească
între toate pe câteva, mai graţioase, şi, Între aceste câteva
li mai graţioase, pe una, ne'ntrecută, adorabilă.
- Ei, da, răspunz eu, înţeleg ce spuneţi. Insă croni­
carul de salon trebue să-şi calce pe inimă, să fie discret şi
imparţial. Şi asta n'o poate oricine, cum o poate Turturel.
- Care Turturel?
10 - Edgar Bostandaki. .. Turturel este numele pe care i
l-au dat în copilărie, alintându-l, papaia, mamaia şi duduile,
surorile mai mari... Turturel- aşa-i că sună bine?­
este pseudonimul destul de transparent cu care Edgar îşi
semnează cronicele.
liS Ei! şi totuşi cât de corect şi de discret, cât de galant
şi de imparţial, însuşi Turturel a greşit odată un carnet
mondain.
Din iniţiativa unui comitet compus de damele din
înalt a societate a Târgului-Mare, reşedinţa subprefecturii
20 Plăşii-de-Mijloo, s'a dat în saloanele Otelului Regal de
acolo « Un mare bal filantropic, al cărui venit se va îm­
părţi giumatate în folosul umanităţii suferinde şi giumatate
pentru sporirea fondului de întreţinere a gimnaziului clasic
local, până la trecerea lui în bugetul Statului». Maiorul
ss a oferit muzica militară, pe care a adus-o cu trenul dela
reşedinţa prefecturii.
A fost un bal cum nici într'o capitală de judeţ nu se
poate mai splendid. Damele, pline de devotament pentru
nobilul scop al petrecerii, s'au întrecut în toalete. Uniforma
30 şi fracul au fost minunat reprezentate, deşi frac nu purtau
decât subprefectul, primarul şi Turturel; restul sexului
urît, purtau unii redingotă, alţii jachetuţă scurtă. Ono­
rurile balului le-a făcut comitetul damelor, sub preşedinţa
tinerei doamne Athenais Gregoraschko, soţia subprefectului.
35 S'a petrecut până la şapte dimineaţa, când aurora cu
degetele ei de roză a venit să bată la uşa orizontului
,i să stingă cu privirile ei lumina petroleului, amintind
infatigabililor dănţuitori că trebue, cu regret, să se des­
parţă.
[210]
210
NUVELE ŞI SCHIŢE
A doua zi, d. Turturel, punea la poştă pentru gazetă un
carnet mondain, cu notiţa: � Rog a se trimite, după obiceiu,
50 de exemplare pi adresa me ». Seara, cronicarul citea în
faţa comitetului damelor, al cărui secretar era, darea de
6 seamă asupra rezultatului operei de binefacere. De prisos
să reproducem textul întreg al acestei lucrări de caracter
oficial. Ne mărginim a-i da concluziunile: « Venit brut,
575 lei; cheltueli, 368 lei; beneficiu net, 207 lei; 103 lei, 50
bani pentru sporirea fondului de întreţinere a gimnaziului;
10 103 lei, 50 b. pentru umanitatea suferindă »,.
După ce au mulţumit comitetului de dame, d-I Edgar
Bostandaki în numele gimnaziului, iar d. primar în numele
umanităţii suferinde, şedinţa oficială s'a ridicat. Apoi s'a
învârtit un maus. Peste două zile, iată că mult aşteptatele
15 exemplare din « Vocea Zimbrului» sosesc. Ele conţin cro­
nica atât de dorită: « Cum se pitrece la noi » •••
Extragem la întâmplare câteva rânduri:
« ..• Sâmbătă seara s'a ţinut în fine la noi strălucitul bal
filantropic sub presidenţia graţioasei doamne Athenaîs
20 Gregoraschko, născută Perjoiu ...
« .•• O enormă afluenţă de tot ce TârguI-Mare are mai
distins, fiecare ţinând să mulţumească încântătoarei pre­
zidente iniţiatoare, prea amabila doamnă Athena'is Gre­
goraschko ...
25 « ... In acordurile muzicii militare, care, intonează cu
destul brio un vals vaporos, perechile pornesc ca duse pe
nişte valuri, în cari se perde conştiinţa, iar timpul pare că
s'a oprit pe loc ca să admire cum, trec în vârtej ferbinte,
uimitor, nebunesc, atât ea ş'atâtea flori, par'că smulse de
30 vântul aprig al pasiunii ... Doamna Athenaîs Gregoraschko,
regina adorabilă a valsului adorat ...
« ..• Dar la un semnal, uşile din fund se deschid.,.. Su­
peul! Un moment de odihnă pentru această svăpăiată ti­
nereţe, un moment de odihnă şi de reconfortare! ..
35 Doamna Athensîs Gregoraschko face onorurile, luând
loc în capul mesei, cu graţia nespusă care o caracterizează ...
« ... Dopurile pocnesc, pare c'ar fi la un atac de tiraliori,
care nu sparie de loc pe bravii convivi ... Şampania curge
în valuri. Doamna Athena'is Gregoraschko dă semnalul şi
r-
i
(
I
}
I
[211]
HIGH - LIFE
211
aci; ridicând în sus cupa plină de delicii ca divina Hebe,
atinge de buzele răci buzele sale calde, cu acea delicateţă
poetică cu care fluturelul atinge caliciul unui miosotis ...
« ••• Dar muzica ne cheamă. Trăiască valsul! Doamna
5 Athenais Gregoraschko, infatigabilă silfidă ... » ..
Aci o îngrozitoare greşală de tipar . t: A. doua zi, Du­
minică dimineaţa, la cafeneaua din centru, spiritualul
cronicar high-life cetea mai multor tineri din localitate
carnetul lui: Cum se pitrece la noi. Tinerii îl ascultau cu
10 multă admiraţie şi poate cu mai multă invidie: .e de sigur
fericit un tânăr care dispune, pe lângă talentul stilului,
de o coloană de publicitate, ca să se facă, fireşte, atât de
plăcut damelor! Pe când se comenta articolul şi autorul
căuta să explice amicilor săi ce înseamnă «divina Hebe»
15 şi« calici », iată că deodată intră d. sub prefect, Raoul
Gregoraschko, soţul .« infatigibilei silfide », D. subprefect
salută în dreapta şi în stânga cu gravitate, apoi, drept în
faţa lui Edgar Bostandaki şi cu un ton neobişnuit de aspru:
- Domnule Turturel! uite-te la mine... Te opresc,
20 magariule, să faci de mauvaises plaisanteries pi conta
doamnei Gregoraschko, soţia me l
Apoi face un ocol prin cafenea bufnind:
- A-t-on jamais �u pareille insolence!
Edgar nu pricepe de loc. .. Insă Raoul se întoarce iar
25 şi, gesticulând cu cravaşa, de care nu se desparte niciodată:
- Altădată, dacă-ţi mai permiţi di aeste, îţi rup ure­
chile.
-Dar ...
- Urechile! m'ai înţeles? espece d/imbecile)
30 Şi ese turbat, făcând să şuere aerul sub jocul cravaşel.
Toată lumea rămâne uimită. Din ce pricină?. Hebe?.
Calici? .
- Nu înţeleg deloc, zice Turturel, dând din umeri cu
totul nedomirit,
35 Pe când fiecare caută cu deamănuntul să găsească în
cronică motivul penibilei scene, iată că intră în cafenea d.
maior Edmond Buzdrogovici, graţie amahilităţii căruia
opera filantropică avusese concursul graţios al muzicei
militare. Fără să salute şi vădit foarte supărat, Edmond
[212]
212 NUVELE ŞI SCHIŢE
I
'I
10
�I I
: li!
II
15
r
'1
'f
' :
1
"
I
I!}
1
1,
I
I
" ,
,
,! II
I
"
i
li
j
I
'i
I"
f ;,
II,
I
li
II
il
"II
se apropie de Edgar, cu aşa pas şi aer straşnic, încât
Edgar se ridică drept în picioare în faţa lui Edmond.
- Domnule! zice Edmond, ferbând ca un samovar;
dumneata eşti acela cari scrii porcăriile aeste? . ,Răspunde I
5 Şi-i vâră lui Edgar gazeta sub nas. Edgar, Ierindu-se,
răspunde hotărît:
-Da!
- N'o fost şi madam' Buzdrogovici, soţia me la bal?
- Ba da!
- Atunce, di ma dam' Buzdrogovici, soţia me, pentru
ci n'ai pomenit ni mică ?. nici chiar numele!.. Să fifost
fără compliment - nu pretinde!.. dar nici macar nu­
mele! ?
- Domnule maior ...
- Mişălule! strigă Eclmond.
Şi scurt mişcarea! până să-i zică unul dintre amici « Ăra!
da, stăi, bri omule! » îi trage două palme vajnice şi ese.
- Nu mai înţeleg nimică, pi onoarea me l zice Edgar
şi ese şi el.
[213]
SUCCES
Puţină lume astăzi şi-o mai fi aducând aminte de o
vestită foaie, care apărea odinioară în capitală, pe vremea
răsboiului independenţei, voi să vorbesc de « Naţiunea
5 Română », pe care o dădeam la lumină Frederic Dame
şi cu mine în tovărăşie. Viaţa acelei foi a fost pe atât de
scurtă pe cât de glorioasă, aşa că o pot povesti în puţine
cuvinte.
Armatele creştine trecuseră Dunărea.
tO Intr' o dimineaţă mă pomenesc cu un bileţel dela Dame,
cam aşa:
« Iubite amice,
« Treci îndată pela mine. Este vorba de o afacere foarte
importantă, care ne poate face norocul la amândoi ».
t5 Il cunoşteam pe Dame ca om deştept şi întreprinzător.
Fără întârziere m'am dus să-I văz, torcând pe drum fel
de fel de frumoase închipuiri.
In câteva vorbe mi-a spus tot planul lui: o gazetă cum
n'avusese ţara până atunci; o gazetă fără coloare poli-
20 tică; o gazetă de informaţiuni de pe câmpul răsboiului;
o gazetă care să cultive entuziasmul popular pe chestiunea
independentii.
Să-i căutăm numele .. , Numele unei gazete e greu de
găsit; dar după câteva minute de gândire, Dame a fost
25 noro�os: « Naţiunea Română! ».
Trăiască « Naţiunea Română»!
Am lucrat o zi întreagă pe coaIe de tipar să-i nimerim
fizionomia. " Pe seară ne-am învoit cu amicul nostru Cucu
17
[214]
10
11
t
, I
I
15
"
'l
II
I
�
:
20
.t
l'
I 'IJ
I j
, (
25
, I
, I
I I
30
I
i
;1
95
I
!
, ,
, '
J
214 NUVELE ŞI SCHIŢE
tipograful. Capul gazetei s'a aranjat frumos şi am şi în­
ceput să dăm materie.
A treia zi a apărut primul număr: jumătate cu articole
de entuziasm şi jumătate cu depeşi şi corespondenţe de pe
1\ teatrul răsboiului.
Ceeace era mai greu de făcut era jumătatea entuziastă:
nici declamaţiile zadarnice nu sunt uşoare, mai cu seamă
când n'ai o deosebită înzestrare pentru aşa ceva.
Depeşile însă şi corespondenţele curgeau ca din isvor,
aşa că încet-încet, afară de un prim articol declamator,
gazeta nu mai conţinea decât ştiri şi iar ştiri, care de care
mai amănunţite, şi mai sensaţionale.
De unde aveam atâtea?
Le traduceam din gazete străine şi le localizam.
Luam dintr' o gazetă dela Viena o corespondenţă -lungă
de răsboiu, în care se vorbea de lucruri petrecute la Po­
radin, la Rusciuk, la Varna, la Vidin, la Constantinopol,
etc. Ei bine, din această corespondenţă făceam tot atât ea
corespondenţe câte lucruri conţinea ea, şi le datam pe
fiecare ca din localitatea unde s'ar fi petrecut lucrul.
Astfel aveam corespondenţe din Stambul, Vidin, Varna,
Rusciuk, Poradin, etc., şi, ca să dăm o dimensiune con­
venabilă fiecărei corespondenţe, peste faptul de care era
vorba, turnam multă zeamă de fantazie, ş'apoi descrierea
localităţii, notiţe istorice şi date statistice, mai toate luate
dintr'un vechi, dar excelent pe vremea. lui, dicţionar de
Conversaţie.
� Naţiunea Română» mergea cum nu mai mersese până
atunci gazetă în ţară.
De unde până atunci gazetele politice mi se vindeau
cu numărul, ci se împărţeau numai la abonaţi, tipărindu-se
în cel mult 1500-2000 exemplare, gazeta noastră, fără
nici un abonat, se trăgea dela 12 la 15 mii.
Eram fireşte foarte mulţumiţi şi noi şi tipograful, care
avea parte de tovărăşie la câştig.
Tipografia « Cucu» era atunci în Lipscani lângă hanul
Şerban-Vodă, exact pe locul unde este colţul grilaj ului
Băncii Naţionale cu strada Caragheorghevici.
Ziua şi noaptea trăgeau maşinile numai şi numai gazeta
[215]
SUCCES
215
· ,
noastră, iar în ulicioară, care era pe-atunci o înfundătură,
făceau un sgomot teribil vânzătorii ţipând să li se dea foi:
o activitate febrilă continuă. Biroul redacţiei îl aveam
într'o prăvălioară din aceiaşi înfundătură, faţă 'n faţă cu
5 tipografia.
De-acolo mânam oştirile, de-acolo ordonam atacul redu­
telor, de-acolo vedeam fierbând gândurile Statelor-majoare
şi samovarele dela Poradin.
Dame era un om cu deosebite calităţi - foarte harnic,
10 neobosit şi înzestrat cu o fantazie rară. Aveam o· hartă
a peninsulei balcanice şi o sumă de steguleţe de hârtie
pe ace de gămălie. In fiecare zi îşi aşeza armatele şi com­
bina mişcările probabile: şi, ce e drept, în cele mai multe
cazuri nimerea mai dinainte mişcările, ghicind gândurile
15 conducătorilor răsboiului. Mi-aduc perfect aminte că a
prevăzut faimoasa diversiune a lui Mehemet-Ali pe Lom,
îndată ce am .primit gazetele din Viena cu descripţia ei
amănunţită.
Dar gazeta mergea, progresa necontenit din succes în
20 succes: 18.000.
Armatele 'cre�tine împresuraseră acum Plevna. Acolo
trebuia să se termine la un fel răsboiul; către acolo prin
urmare steteau aţintite cu încordare crescândă toate pri­
virile.
25 Intr' o zi, Dame îmi zice:
- Gazeta noastră a întrecut aşteptările mele. Am avut
o idee fericită. Sânt acuma aproape sigur că ne-am făcut
o situaţie. � Naţiunea Română» are să fie o moşioară
pentru noi ...
90 Să dea Dumnezeu 1 am răspuns eu fără mult avânt.
Nu ştiu de ce, dar aveam un fel de neîncredere în viitor.
Pe deoparte consideram succesul spontaneu al gazetei ca
un foc de pae, care trebuia să se stingă cu atât mai curând
cu cât s'aprinsese mai iute. Pe de altă parte mă gândeam
SIS că răsboiul o să mai dureze o lună-două, cel mult trei,
şi că, ne mai având cu ce să hrănim curiozitatea publi­
cului, o să rămânem şi noi cu prea puţină hrană. Când
n' o mai fi răsboi, când s' or termina tratativele de pace ­
căci nu prevedeam că, fără de un congres european, harta
I
I
I
I
1,
[216]
216 NUVELE ŞI SCHIŢE
peninsulei balcanice nu se putea modifica - ce 'noimă va
mai putea avea o gazetă care trăeşte exclusiv cu cores­
pondenţe şi telegrame de pe teatrul răsboiului?
Aşa mă gândeam eu; însă tovarăşul meu şi mai optimist
5 şi mai prevăzător, socotea mai bine.
- Dacă răsboiul se termină, cum e lucru aproape sigur,
în favoarea armatelor creştine, nu se poate închipui ce
eră de mişcare publică se va deschide în România inde­
pendentă, după două veacuri şi mai bine de restrişte. Miş-
10 carea economică şi politică va lua un avânt nepomenit,
şi « Naţiunea Română » va fi primul jurnal european în ţară.
Să dea Dumnezeu! am zis eu. Nu mi-ar părea rău deloc.
Pentru a întemeia însă cu desăvârşire succesul gazetei
noastre ne mai trebuia ceva.
15 In starea de încordare în care se aflau spiritele, aştep-
tând rezultatul împresurării Plevnei, nu mai erau de ajuns
corespondenţele localizate după gazetele vieneze - veneau
prea târziu.
Ne-am gândit dar, fiindcă aveam acuma mijloace,să
20 trimetem un corespondent special, întâi la Turnu-Măgurele
şi apoi chiar la Plevna.
De colo până colo, am găsit unul - un om cu un nume
bine cunoscut în societatea noastră, bine crescut, afabil
şi inteligent, dar boer scăpătat.
25 Am hotărît aşa: corespondenţe prin poştă să ne trimeată
în toate zilele, scriind în fiecare seară absolut tot ce ar fi
putut afla peste zi; iar telegrame să ne trimeată imediat
ce ar afla ceva important, a cărui comunicare ar prezenta
vreun caracter de urgenţă.
30 Pentru telegrame am aranjat un dicţionar cu cheie.
I-am dat boerului bani de drum, de cheltuială şi leafa
pe o lună înainte, şi l-am expediat la Turnu-Măgurele.
Acolo, om de lume, cunoscând multe doamne dela Crucea
Roşie şi pe ofiţerii români, a intrat numai decât în rela-
35 ţiuni, şi cu cei mai de seamă ofiţeri ruşi. Şi în adevăr ne
trimetea în fiecare zi corespondenţe destul de interesante.
Intr'o zi, pela începutul lui Noemvrie, merg foarte de
dimineaţă la redacţie, înaintea lui Dame, care de regulă
venea totdeauna înaintea mea.
[217]
SUC�ES
217
N'apuc să-mi scot haina, şi intră factorul dela telegraf.
Nu pot zice c'am presimţit ceva, dar mi-a trecut un
fior prin tot corpul. Am iscălit tremurând ţidula, iar de­
peşa am aruncat-o pe masă fără s'o deschid. Mi-am făcut
5 o ţigară, am fumat-o, şi tocmai apoi am luat încetinel
depeşa şi fără pripă nervoasă, am deschis-o. Iată-i cuprinsul,
pe care nu il-aş putea uita vreodată:
« M edoc fini, V otca, Tzuiea dedans »,
Cetesc de zece ori, ţinând alături dicţionarul cu cheie:
10 M edoc - Plevna ; fini -luată; Votea - Ruşii; Tzuiea-
Românii; dedans - înăuntru.
Ce să fac? Să stau să fac un număr de gazetă şi tocmai
seara să dau ştirea? Peste putinţă! Vestea aceasta de bu­
curie o s'o aibă şi alţii; se răspândeşte de dimineaţă 'n
15 oraş, iar noi venim cu ea după 'nfierbinţeală. O idee. Alerg
în tipografie şi strig:
- Să nu se strice zaţul numărului de-aseară!
Norocul meu! Zaţul era neatins. Ieşim tot cu foaia
de-aseară într'o nouă ediţie cu depeşa. In câteva minute,
20 maşinile pornesc, şi vânzătorii aleargă nebuni pe strade
sbierând:
- « Naţiunea Română » cu căderea Pleonei l
Bucureştii întregi în picioare; fierbe lumea toată; încep
să se arboreze drapelele tricolore... Un entuziasm fur-
25 tunos ...
Dame, hătându-mă pe umăr, îmi zice radios:
- N otre fortune est faite, mon bon!
Dar n'apucă să termine, şi auzim un sgomot infernal,
afară. Publicul dă năvală în înfundătură; huidueşte, 107
30 veşte, sparge geamuri.
- Fugiţi! ne strigă un băeţel dela tipografie, intrând
prin dos. Fugiţi! vă omoară!
L-am văzut pe Dame galben ca un mort; nu ştiu cum
m'o fi văzut el pe mine.
35 N'am aşteptat altă desluşire şi am ascultat fără replică
de comanda băeţelului.
Ce fusese?
Din nenorocire, M edoc nu era încă fini, mei V otea ŞI
Tzuiea încă nu erau dedans.
[220]
r.
. I
. II
J
220
NUVELE ŞI SCHIŢE
t
1, I
ill
i I
1,
,
, r I
,
,
,
II
,
- Bine că te 'ntâlnii!. .. Mi-e urît să fiu singur, mal
ales la drum.
Călătorul după chip şi port e un negustor, vreun orzar
ori cirezar, de cari umblă p'în sate după daraveri; un
II roşcodan grăsuliu, cu faţa vioae ; cârn şi pistruiu; dar
om plăcut la înfăţişare şi tovaroş glumeţ; numai atâta
că e şaşiu, şi când se uită drept în ochii tânărului, îi face
aşa, ca o ameţeală, cu un fel de durere la apropietura
sprîncenelor.
10 Merg ei astfel domol alături în buestru ţăcănit, vor-
bind mai de una, mai de alta, şi rămâne lucru hotărît
că se opresc împreună la conac pentru o gustare; şi din
vorbă'n vorbă, nici nu prind de veste când ajung aci
aproape să intre 'n Sălcuţa, Cotind la stânga, de după
111 tufişul movilei pe care stă biserica, li se arată, ca la o
bătae de glonţ, coperişul nou de tinichea al turnului
strălucind în soare.
Tânărul îndeamnă calul ţinând scurt zăbala. Tot aşa
şi negustorul. Calul ia vânt. Trecând prin faţa bisericii,
20 flăcăul îşi face cruce. Atunci aude pe tovaroşul, rămas
câţiva paşi inapoi, râzând grozav. Intoarce capul: tova­
roşul, nicăeri... Mare minune!. .. Unde a putut pieri?
A intrat în pământ?
Nu. .. E la han ... Il aşteaptă sub umbrar ...
25 Flăcăul nu a luat seama că negustorul i-a fost trecut
înainte. Fireşte că aşa a trebuit să fie: în pământ n'ar
putea intra un călăreţ cu cal cu tot ...
La conac, tingirile şi căldările clocotesc, grătarele sfâ­
râie, cântă lăutarii, forfoteală şi larmă mare, şi clopote
30 şi clopoţei, pe care le sună vite şi cai mişcându-şi ca­
petele.
Tovaroşii de drum, după ce atârnă de gâtuI cailor
trăistile cu grăunţe, se aşează la o masă. Negustorul
scoate din geanta lui un şip cu rachiu şi cinsteşte pe
35 tânărul... Bun rachiu!. .. O căldură plăcută cuprinde
măruntaiele, şi ce poftă de mâncare!. .. Mâncarea e bună
şi vinul şi mai bun... Negustorul bea şi 'mbie pe tânăr,
şi tânărul voinic, se ţine bine: pahar la pahar şi duşcă
la duşcă ...
[221]
LA CONAC
221
Incet-încet, tovaroşii s'au înfierbântat bine... Dar le
trebue vin, şi degeaba bat în masă şi strigă: nimeni nu-i
aude. E îmbulzeală mare înăuntru în prăvălie şi afară
subt umbrar. Pierzându-şi răbdarea, negustorul se scoală
5 dela masă şi merge 'n cârciumă. Tânărul stă foarte aprins
la locul lui, se şterge de sudoare şi suflă din adânc.
Celălalt se 'rrtoarce mânând înainte o fată voinică .şi
frumoasă, care, cu mânecile sumese până la subţiori, aduce
pe o tavă uscătură şi udătură. Ajungând prin îmbulzeală
10 la masă, şaşiul se uită lung la tânăr, ba-i mai face şi cu
ochiul către fată.
Fata lasă tava' pe masă şi porneşte. Flăcăul vrea s'o
apuce de braţ; ea scapă şi pleacă: el o chiamă 'nap oi ;
ea-şi întoarce capul râzând, dă din umeri par'c'ar zice:
15 « acu n'am vreme de jucării!» şi intră'n prăvălie. Şaşiul
se uită la flăcău şi iar îi face cu ochiul: « după ea I» Flă­
căul se scoală hotărît drept în picioare şi urmează calea
ce i-o arată ochiul tovaroşului ...
A trecut de mult de nămiez şi încet-încet au plecat,
20 unii câte unii, cărăuşi, negustori şi drumeţi alţii, care la
deal, care la vale, şi Iăutarii au tăcut şi s'a liniştit de tot
şi s'a limpezit locul.
La conac a mai rămas prea puţină lume ... , Intr'o
odae, aţipesc aşa după masă, cei doi tovaroşi, fiecare
25 pe câte un pat. .. Fata le aduce cafele. .. Acu nu-i mai
e degrabă; poate sta şi de vorbă' cu un drumeţ. Negus­
torul se uită la fată, se uită şaşiu la băiat şi merge să
vază ce mai e pe dincolo, p'în odaia unde s'au pus nişte
orzari să 'nvârtească un stosişor ...
30 Acu, ce mai una alta? Multă vreme nu poate sta de
vorbă o fată care are atâta 'treabă. .. N'apucă să plece
fata şi roşcovanul intră 'napoi. Tânărul s'a culcat de-a­
binele. .. Aş! E vreme de dormit acuma? Trebue să
meargă îndată după tovaroş în odaia dalături, unde e
35 pont mare de câştig: orzarii sunt şi mai buni de iubit ­
joacă şi prost şi gros.
- Hai scoală!
Intre orz ari, cine să fie? - Neica Dincă, unchiul, frate
bun cu taica flăcăului nostru.
[222]
I
I
:1
,1 il
�, 1
f:
,II. II:
II
I
t :
f j
I �
I
il'
,
:1
II
I
i
II
::!
n
I
, "
II:
"
I
II·
I
,
�
1
!I
222 NUVELE ŞI SCHIŢE
Nu stau mult la vorbă ca să înţeleagă unchiul de unde
vine şi unde se duce tânărul. Vine de acasă şi se duce
la oraş, să plătească boerului câştul întârziat, cinzeci
de galbeni, pentru sfoara de moşie din Poeniţa, pe care
:; o ţine taică-său în arendă.
Şi jocul porneşte iar ...
Tânărul se vâră şi el. .. şi joacă.
--' Mă ţângăule, zice unchiul, ia-ţi calul şi mergi de-ţi
caută de tr eabă l , .. Ai auzit? ..
10 Dar ţângăul se uită în ochiul tovaroşului, care-i stă
în faţă, şi se face că n'aude. Merge înainte şi bine merge j
are un noroc ne-mai pomenit.
- Mă, secule! zice unchiul. Ţi-e destul. .. Pleacă!
Aş! ... S'a 'nserat de tot j nu se mai vede cartea; se
15 aprind lumânări.
Mă,' băete! a 'nnoptat ... Ce faci?
- Lasă-mă, unchiule!
_ .,. Bine! răspunde omul bătrân şi joacă 'nainte ...
Dar jocul e joc şi norocul noroc ... Incepe cartea flă-
20 căului să se schimbe şi să meargă tot 'ndăratele ... Su­
dori peste sudori... Tânărul se opreşte şi stă la gân­
duri, uitându-se ca 'n gol j dar întâlneşte ochiul tova­
roşului, care-i dă o povaţă mai tare decât cea mai tare
poruncă. '. : Pune mâna 'n sân şi scoate legătura ...
25 Inainte... Unchiul ridică ochii spre nepot, zâmbind cu­
minte, şi fără să mai zică o vorbă, îi apleacă cu multă
luare aminte asupra mesei.
E trei după miezul-nopţii!.. S'a dus arenda!.. - şi
două inele şi ceasul! .. , S'ar fi dus şi calul şi şaua, dacă
30 unchiul şi orzarii n'ar fi suflat în lumânări şi n'ar fi mers
să se odihnească. .. Cine a câştigat?.. Cine a ştiut să
joace, fireşte: unchiul şi cu unul dintre orz ari, tovaroşul
lui j alţi doi orz ari au pierdut, nu tocmai cât nepotul,
adică nu tot ce aveau j dar au pierdut şi ei destul de
35 frumos pe potriva unor negustori nu tocmai tari.
Acu, toţi jucătorii dorm, fiecare la odaia lui. S'a 'nnorat
de pe la miezul nopţii şi e întuneric adânc.
Flăcăul nostru stă pe prispă cu fruntea 'ntre mâni,
pe când în picioare, drept, în Iaţă-i, stă tovaroşul său
[223]
. � .. �
\JN��", ;t ... \.oh·,",-'.,.).âUti\,·i'-�, �h�:!P�ti.tibti:����:..�i:t, .. ����j'i.l_�
)
LA CONAC
223
de drum. Innecat de gânduri, tânărul ridică fruntea 'n
sus şi-i pare că vede în întunerecul nopţii strălucind ochiul
ciudat care l-a stăpânit toată ziua.
- Ce-i de făcut? întreabă.
5 --- Dorm toţi butuc, şopteşte cald şaşiul , .. Uşa e scoasă
din ţâţâna de. jos. .. Dacă o ridici binişor, poţi intra pe
dedesubt; poţi pe urmă s'o descui pe dinăuntru şi să ieşi
frumos. Intră încetinel; lasă-te pe vine; mergi pe dibuite
la paturi; ascultă bine unde răsuflă, şi trece-le cu bas-
10 maua asta pe la nas fiecăruia. " Odată să tragă 'n suflet
din mirosul ăsta, şi nu se mai deşteaptă până la ziuă,
j
să-i tai cu ferestrăul.
Şi zi când acestea, îi dă basmauâ 'n mână şi-l împinge
pe flăcău încet-încet spre uşă. Băiatul trece basmaua în
1lS mâna stângă şi, ştergându-se de sudoare:
- Doamne! Doamne! suspină el şi cu dreapta-şi face cruce.
Atunci un hohot straşnic se aude ... Flăcăul se "ntoarce
'n loc. E besnă 'rnprejuru-i, şi nicăeri ochiul luminos al
tovaroşului. Tânărul se moleşeşte din toate 'ncheeturile
20 şi se prăbuşeşte pe prispă.
. .. Se face ziuă ...
- Scoală mă 1 aici ai adormit, procopsitule? ZIce un
glas cunoscut.
Flăcăul se trezeşte buimăcit.
25 Unchiul îl chiamă în odae; nepotul ascultă d'abia tâ-
rîndu-se pe picioare.
Cât ai pierdut, mă?
... Tot.
Cât tot?
30 Ce-am avut eu... ŞI ...
Şi ce mai?
Şi ... arenda.
Cinzeci de galbeni?
Nepotul dă din cap punând ochii în pământ.
35 Cine te-a pus să joci, dacă nu ştii jocul?
Dracul m'a pus!
Nu ţi-am spus de trei ori să pleci?
Da.
N'ai înţeles că te luam la sigur?
[224]
Jrf
I,!
!
. 'i
I
I
11,1
11
I 1'1
J II
. i
I .
224 NUVELE ŞI SCHIŢE
�.Nu.
- Prostule!
Şi unchiul trage din brâu un pungociu mare, scoate o
mână de bani şi numără pe masă.
II - Numără-i şi tu. Sunt cincizeci?
- ... Da.
După o tăcere, în timp ce băiatul a strâns banii, l-a
legat şi a vârît adânc legătura în sân:
� Cu mine să joci tu, mă! ţângăule mucos?
10 Şi-i arde părinteşte două palme straşnice.
- Altădată să nu te mai apuci să joci cu oameni bă­
trâni dacă nu ştii juca! Ia-ţi acu banii şi pleacă degrabă
la boerul .. , Uite... mai ţine doi lei de parale, să ai ce
mânca pe drum.
15 Sărut mâna!
In câteva clipe, băiatul e călare ...
Ei! ce stai? nu pleci?
... Un chiule, să-ţi faci pomană, să nu SpUI taichii,
că mă omoară!
20 - Dacă te faci băiat de treabă, nU-I SpUI.
- Mă fac ... sărut mâna!
Şi flăcăul dă călcâe huestraşului.
- Mă! strigă după el unchiul. Ia seama, că te ia dracul
dacă te mai iei după el, nătărăule!
25 Către seară, tânărul, flămând şi 'nsetat, trece pe di-
naintea conacului dela Sălcuţa în buestru 'rnbăşicat. O
fată naltă şi voinică cu mânecile sumese până la sub­
ţiori, stând rezemată de un stâlp al prispei, se uită lung
după călăreţ. El apleacă bărbia 'n piept, strânge scurt
30 zăbala şi îndeamnă calul la iuţeală. Vrea şi el să se uite
odată înapoi, dar a apucat să cot.ească la dreapta pe după
movila bisericii, şi prispa conacului nu se mai poate vedea.
Ajungând la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poe­
niţa, buestraşul gâfâind îşi potoleşte puţin mersul la, urcuş.
35 Soarele, scăpătând la apus, se uită îndărăt cu stăruinţă
caldă la piduriştea de mesteacăni, unde atâtea pasări
ale primăverii se chiamă, se 'ntreabă şi-şi răspund, se
'ngână şi se 'ntrec în fel de glasuri, întorcându-se fiecare
pe la cuibul său.
[225]
AMICI
Domnul Mache şade la o masă în berărie şi aşteaptă
să pice vreun amic; e vesel şi are poftă de conversaţie.
N'aşteaptă mult. Peste câteva momente, iată că-i soseşte
5 unul dintre cei mai buni amici, d-I Lache. D-I Lache e
fără chef. S'apropie şi şade şi el la masă. Cititorul mă va
erta că nu dau nici o indicaţie de ton, de acţiune şi de
gamă temperamentală în tot decursul dialogului - indi­
caţie atât de necesară pentru citire caldă, - şi va suplini
10 însuşi cu imaginaţia această lipsă.
Lache. - Bonsoar, Mache.
Mache. - Bonsoar, Lache.
L. - Ai venit de mult?
M. - Nu. .. De vreo zece minute. .. Iei o bere?
15 L. - Iau.
M. - Băiete! două mari. .. (către Lache). Da ... ce ai?
te văz cam ...
L. � Nu prea am chef. .. Sunt obosit. .. Am stat azi
noapte târziu la Cosman până la ziuă.
20 M. - Cu cine?
L. - Cu nişte amici ... Am vorbit foarte mult de tine.
M. - Da Ce?
L. � E ! mai nimic ... fleacuri! Nu ştii cum sunt
oamenii noştri?
25 M. - Adică. .. cum? mă vorbea de rău... mă 'n-
Jura ...
L. �. Uite, vezi! ăsta e cusurul tău - exagerezi.
M. - N'ai spus tu?
L. - Ce-am spus eu? nu ţi-am spus nimica. .. Ţi-am
30 spus că aşa sunt oamenii... Tu vrei numaidecât să te
[226]
"
I
l'
v
I
laude toată lumea, şi să nu 'ndrăsnească nimeni să-ţi facă
o critică, fie cât de mică. Vezi, ăsta e cusurul tău - prea
te crezi.
M. - Ba nu mă crez deloc, să mă erţi; da mă mir că
1\ nu găsiţi alt subiect de conversaţie decât pe mme ...
L. - Dacă a venit vorba... Mai la urmă, nu te-a
vorbit nimeni de rău pe faţă ... fireşte că n'ar fi îndrăsnit:
ştie ce buni amici suntem. .. Da ştii, aşa, ciupeli.
M. -Cam ce?
10 L. - Secături. .. Mai ales unul dintre el nu te poate
suferi, şi ţi-e amic.
M. - Cine-i ăla?
L. � Ei! asta e!. .. Ce-ţi pasă?
M. - Aş vrea să-I ştiu.
111 L. - Nu se poate.
M. - Parolă de onoare că nU�1 cer mCI o socoteală;
n'am să-I fac niciodată să'nţeleagă că am aflat ce-a
spus ...
L. - Mai întâi, nici nu ştii ce-a spus ...
20 M. - Ce-a spus? ..
L. - Uite, ăsta e cusurul tău - eşti curios.
M. - Bine, frate, fireşte că sunt curios să aflu ce se
spune pe socoteala mea, mai ales de amici, ca să ştiu cui
să mă încrez, cum să mă apăr.
25 L. - Mai luăm câte una mică?
M.-Da.
L. - Băete, două mici ...
(Pauză. Chelnerul aduce paharele cu bere).
M. - Ei?
se L. - Ei!. ..
M. - Ei! ce spunea amicul?
L. - Nu te poate suferi. .. Nu ştiu cum venise vorba
de oamem deştepţi, ŞI ZIC eu: «Uite, Mache e băiat deş­
tept » , .. că tu ştii că eu te-am considerat totdeauna ca
S5 foarte deştept, nu că mi-eşti amic, fiindcă mai la urmă,
să-mi dai voe să-ţi spun, n'am nici un interes să-ţi fac
curte. .. Acu, ce să mal vorbim?.. te cunosc şi mă
cunoşti, slavă Domnului! toate defectele le pot avea;
dar trebuie să mărturisiţi toţi că am ŞI eu o calitate-
226 NUVELE ŞI SCHIŢE
"
I
i
I I ,
I
I
,
1,
I
, I
) l'
e I
�
II
[227]
................... --------------
AMICI
227
sinceritatea; şi-ţi spun sincer că mi-ar părea foarte rău
să vie tocmai amici şi să zică, mă 'nţelegi ...
M. - Bine monşer, cine zice?
L. -Tu.
II M.-Eu?
L. - Văz că te uiţi la mine aşa cu un aer care de!
par'că vrei să'mi zici că nu crezi.
M. - Da, mai întâi ce să crez? că nu mi-ai spus nimic.
Mi-ai spus că unul dintre amicii cu care erai aseară nu mă
to poate suferi, şi tu ai susţinut că eu sunt deştept.
L. - Am susţinut, fireşte.
M. - Dar amicul meu, care nu mă poate suferi?
L. - Apoi tocmai la asta vream s'ajung; dar dacă mă
întrerupi mereu! Uite, vezi! ăsta e cusurul tău -întrerupi!
15 M. - Ei! iacă nu mai întrerup! spune, ascult.
L. - Când am zis eu că eşti deştept, întâi a zâmbit
aşa, adică: «Prost eşti! » mie, şi pe urmă zice: « O fi deş­
tept; nu zic; dar e cam ... zevzec ».
M. - Zevzec!
20 L. - Zevzec.
M. - Ei! după ce mă judecă dumnealui pe mme că
sunt zevzec?
L. - După multe, care spunea el , ..
M. - Cam ce?
2lI L. - Că ţi-ai neglijat totdeauna slujba ...
M. - Nu-i adevărat!
L. - Că era să te dea afară până acum de vreo trei
orI. ..
M. -Minte!
30 L. - Că joci cărţi, şi râd toţi de tine ca de o mazetă!
M. � Eu, mazetă l
L. - Că bei ...
M. - Ce beau? ., două-trei pahare de bere pe zi.
L. - Că te-ai însurat fără zestre.
35 M. - Treaba mea!. .. Ce măgar!. .. Mă rog ţie, cine e
măgarul ăsta, aş vrea să-I ştiu ...
L. - Ţi-am zis dela 'nceput că nu ţi-l spui.
M. - De ce să nu mi-I spui, dacă zici că-mi eşti arme
SIncer.
[228]
, . . - ."
• - • # �. .�
228 NUVELE ŞI SCHIŢE
L. - Ca să mă pui de faţă? ... N'am poftă.
M. - Pe onoarea mea că nu. .. Iţi jur pe ce am mal
scump că nici n'am' să-i pomenesc vreodată. Vreau să-I
ştiu numai, ca să mă feresc de el şi să-I despreţuesc.
5 L. - Nu se poate, Mache.
M. - Pe onoarea mea! Mă rog ţie, spune-mi-l.
L. - Uite, vezi, ăsta e cusurul tău - eşti indiscret.
Inţelege româneşte că nu ţi-l spui. Eu am toate defectele,
câte pofteşti; da trebue să mărturisiţi toţi că am şi eu o
10 calitate - eu sunt discret... nu-mi place să umblu cu
plosca.
M. - Atunci, dă-mi voe să-ţi spun că nu-mi eşti amic,
cum te credeam.
L. - Eu! nu-ţi sunt amic ţie? eu? Bravo! Mersi ...
15 M. - In sfârşit, un amic ...
L. - Dacă sunt eu prost... şi-ţi spun... Da iacă
tac ... şi aldată să-mi dai cu tifla dacă ţi-oi mai spune
ceva .. , (către chelner). Băete, încă două mici ...
M. - Şi ... numai atât a zis amicul de mine?
20 L. - A zis mai mult e v . , Da'n sfârşit ce-ţi pasă?
M. - Nu-mi pasă nimic... dar sunt curios să văd
până unde merge mişelia omului... Zici că mi-e amic.
L. -Bun.
M. � Amic de-aproape?
25 L. - Da.
M. - Şi ce mai zicea?
L. - Nu-ţi mai spui, că te superi. .. Că ăsta trebue
să mărturiseşti şi tu că e cusurul tău � te superi.
M. - Pe onoarea mea, nu mă supăr ...
30 L. - Zicea de nevastă -ta .. , că ...
M. -Că ce?
L. - Că. .. In fine prostii! ce să-ţi mi spui? Da! dar
i-am tăiat nasul. Nu-ţi permit, zic să te atingi, mă'nţelegi,
de onoarea femeii amicului meu!
35 M. - Cum! de onoarea nevestii mele?
L. - Că e prea frumuşică şi prea tânără pentru tine;
că te-a luat fiindcă era săracă, dar ...
M. - Dar ce?
L. - Că la teatru mereu .. · Zic: « Are lojă gratis l »
[229]
. � . �
. \ -, ' ..... • ........ t);�\.J��'"'' �).'J ... '" .---;,� ... ��jJ�;:"'��!�'�':�.,,� -,' ,'..:\��:�i-_��"" 'it'" 1.�T ;��ir;t:t.t):'iI ..
AMICI
229
5
10
15
20
25
30
35
18
« Da zice el, la şosea cu bicicleta de două ori pe zi,
dimineaţa şi seara? ». « Tot gratis! » zic eu. « Da vara la
Sinaia, tot gratis? » zice el; de unde atâta lux?»
M. - Mare canalie!
L. - Şi pe urmă a făcut aluzie aproape pe faţă la un
alt amic ...
'M. - La cine?
L. - Nu-ţi spun ...
M. - Ascultă-mă, Lache! să ştii că mă supăr serios! ...
Trebue numai-decât să-mi spui .•.
L. - Dacă nu vreau.
M. - Trebue să vrei! auzi! fiindcă-ţi trag palme,
mă 'nţelegi!
L. - Ei, uite, vezi? ăsta e cusurul tău - eşti violent.
M. - Cusur necusur, numai decât să-mi spui la cine a
făcut aluzie?
L. - Vrei numai-decât să ştii?
Al. - Da!
L. - La Fănică.
M. - La bărbatul sorii nevestii-rni ! la cumnatu-rneu P
L. - La Fănică, la cumnatu-tău.
M. - Mizerabilul! canalia l Cine e? trebue să-mi spui
numele lui!
L. - Uite, vezi? ăsta e ...
M. - Nu vreau să ştiu nimic! ... Trebue să mi-I spui! ..
L. -- Nu-ţi spun! ..
M. - Iţi trag palme, mă 'nţelegi!
L. - Ia poftim 1... Ei ! apoi nu mă lua aşa de repede că ...
Auzi dumneata! Dar nu strici tu ; eu stric ... Viu şi-ţi dau de
ştire să te păzeşti de amici, să nu te'ncrezi în oricine ca un
zevzec, şi-ţi atrag atenţia asupra ce spune lumea despre
onoarea ta şi a nevestii, şi tu, în loc să-mi mulţumeşti, te
răţoieşti la mine ... O să mă faci să te evit altădată ...
M. - Care va să zică, nu vrei să-mi spui?
L.-·Nu.
M. - Mersi.
(Chiamă pe chelner şi plăteşte. Pauză lungă, in timp ce Mache bate toba
cu degetele pe masă, având aerul că plănueşte ceva adânc. Un muşteriu nou
venit, anume Tache, se apropie' de masa celor doi amici).
[230]
· .
-- - .
230 NUVELE ŞI SCHIŢE
T ache. - Bună seara.
Lache şi M ache. - Bună seara.
Tache. _ Mare secătură eşti, amice Lache ... Mă faci
să-mi pierz noaptea până despre ziuă, să te aştept ca un
5 caraghioe la Cosman.
Lache. - Mă rog ţie, scuză-mă... Eram sdrobit de
oboseală; nu mai puteam; am stat să mă odihnesc şi eu o
noapte ca oamenii; m'am culcat dela opt aseară.
M ache (drept în picioare, izbucnind furtunos). - A! care va să zică
10 te-ai culcat de vreme! n'ai fost az-noapte la Cosman? ...
Acu ştiu cine e amicul ... Poftim! (două palme straşnice ti
pleacă).
Lache. _ Uite, vezi! ăsta e cusurul lui - e măgar! ..
şi violent! ... şi n'are manieră!
[231]
3
FIVE O'CLOCK
Five o' clock pe englezeşte însemnează cinci ceasuri. In
lumea mare, fiecare damă-şi hotărăşte o zi pe săptămână
(jour fixe), când primeşte, la ceasurile cinci după amiazi,
1) vizite şi face mosafirilor trata ţie cu ceai; de aceea se mai
zice şi fi�e o' clock tea, adică pe româneşte ceaiul dela cinci
ceasuri. In gener�, darnele din lumea mare publică in
carnetul lui Claymoor, spre ştiinţa numeroaselor lor cu­
noştinţe, ziua lor de primire. De exemplu, cetim în «I'Lnde-
10' pendance Roumaine »:
« Madame Esmeralde Piscopesco, [ioe o'clock tea tous les
[eudis 1).
- Azi e joi. Haide, zic eu, la Madame Piscopesco.
Feciorul în frac şi cu mănuşi albe mă introduce în sa-
15 lonul splendid al somptuosului hOtel Piscopesco. Dar nu
văz pe nimeni ... A! în fund! auz, în salonaşul intim de cel
mai pur stil Louis XV, ciripind pe 'ntrecute, ca doi scatii,
două glasuri de coconiţe. Merg acolo. Madam' Măndica
Piscopesco cu surioara sa, ma dam' Tincuţa Popesco. Co-
20 coana Măndica mă 'ntâmpină cu.graţia-i obişnuită. Mărtu­
risesc drept. .. Am mare slăbiciune de ceeace francezul
numeşte la causerie, şi de aceea frecuentez bucuros cercurile
mondains. Imi place adică, pe româneşte, să stau de vorbă
cu damele din lumea mare. Găsesc în conversaţia lor mult mai
25 multă graţie decât în conversaţia bărbaţilor. Femeile ştiu
să spună o mie şi o sută de nimicuri într'un mod mult mai
interesant decât spun bărbaţii lucrurile cele mai serioase ...
O floare, o panglicuţă, o deosebire d'abia simţită între două
': nuanţe, un nimic, distilate prin mintea subtilă a unei femei
30 şi exprimate prin acele dulci modulaţiuni de voce şi prin
18·
[232]
fi
li
I
, � I
I
I
I
l'
!-
I
l'
I
, I
, I
,
I
, I
I
,
1
I
i
I
III
232
5
10
15
20
25
30
35
, ....'
NUVELE ŞI SCHIŢE
jocul acela încântător al luminilor ochilor, capătă, pentru
mine cel puţin, un farmec indicibil. Iată-mă dar în ele­
mentul meu ... Aci de sigur am să petrec câteva momente
delicioase.
Eu. � Madam' Piscopesco, daţi-mi voe . � .
Măndica. - Vii taman la pont.
Tincuţa. - Ai fost .. ?
Măndica. - Taci tu!.. Las să-I întreb eu v . . Ai fost
aseară la circ?
Eu. - Am fost.
Tincuţa. - Cine mai ...
Măndica. - Taci soro! n'auzi? [către mine) Ai văzut pe
Miţa?
Eu. - Pe sora matale?
Măndica. - Nu ... Pe Miţa, pe Potropopeasca a tânără?
Eu. - Da; era într'o lojă în faţa mea ...
Măndica (Tincuţii). - Ai văzut?
Tincuţa, (mie). - Cu cin ...
M ăndica. - Taci!.. (mie) Cu ce pălărie era?
Eu (încurcat). - Cu ...
(Tincuţa vrea să mă 'ntrerupă).
M ăndica, (astupându-i gura cu mâna). Cu O pălărie mare ...
Eu (răsuflând) - Da ...
M ăndica, (Tincuţii). - Ai văzut? (mie) Bleu gendarme.
Eu. - Da ...
Măndica (mie.) - Cu pamblici oieux-rose ...
(Eu dau din cap afirmativ).
Măndica (Tincuţii). - Te mai prinzi aldată?
Tincuţa. - Stăi, să vedem .. , (mie). Era cu bărbatu-său?
M ăndica (Tincuţii). - Taci tu l
Tincuţa. - Apăi, lasă-mă şi pe mine, soro! Tot tu?
Măndica (mie). - Era cu Potropopescu?
Eu (încurcat). - Mi se pare că .. ·
Măndi.ca. - Nu era cu Haralambina?
Eu (şi mai încurcat). - Cu care Haralambina .. ?
Tincuţa. - Cu mă -sa.
Eu ...
Măndica. - .. , O bătrână mică, urâtă, par'că-i o smo-
chină uscată, şi gătită-gătită ...
[233]
:"'P' ' • :... ". v ". • .l., , " � _ ,',. ,. <.!l.p.l,�. '.i ,.0J, ... ,\; .. :r ..... I ,
FIVE O' CLOCK
233
Eu [răsuflând], - Da.
T'incuţa. - Cu părul roşu văpsit ...
Eu. - Da, da.
T'incuţa (Măndichii). - Ai văzut?
II M ăndica. - Ce să văz?. par' că mă -sa nu ştie! (mie)
A venit cineva în lojă la ele?
Eu.- ...
Tincuţa. - Mitică ...
Eu. - Care Mitică?
tO M ăndica. - Ei! care Mitică ..•
Tincuţa. - Lefterescu, locotenentul ...
Eu. - Să mă credeţi, cuconiţelor, pe onoarea mea- vă
spun, că nu pot să zic, pentru că eu ...
Măndica. - Pentru că dumneata eşti cavaler şi nu
rs vrei să spui.
T'incuţa. - Da, pe Lefterescu l-ai văzut în circ?
Eu. - Mi se pare că era într'un stal, drept în faţa mea.
Măndica. - Lângă loja ei! .. (Tincuţii). Ai văzut? Ai în-
ţeles acum pontul?. Vezi, dacă eşti proastă?
20 T'incuţa. - Peste poate!
Eu (aruncând o privire pe fereastră şi văzând o trăsură tncbisă, care a
traa la scară}, - Vorbeşti de lup şi Madam' Potropopesco la
uşe.
Tincuţa. - Ea !
25 M ăndica. - Vezi ce ohraznică e! ..
Eu (având un preaentiment şi Iuându-mi pălăria}:
- Doamnelor, daţi-mi voe să vă salut ... Imi pare bine
că vă găsesc totdeauna vesele şi graţioase. .. Eu trebue
să mă retrag.
90 Tincuţa (tăindu-mi calea). - Aşa degrab?
Eu. - Vă asigur că... o afacere... urgentă ...
Măndica (acoperindu-mi uşa). - Fără să iei măcar un ceaiu?
Eu (apăsat din ce In ce mai mult de negrul meu presentiment). _
Parol...
ali Măndica. - Tocma acu?
Tincuţa [smulgându-mi pălăria). - Peste poate!
Eu (trebuind să cedez, cad zdrobit pe un puf).
Feciorul. - Madam' Potropopesco.
(Măndica ae face roşie, Tincuţa vânătă, eu galben).
[234]
- -- . - .,..-. ....
234
NUVELE ŞI SCHIŢE
afară, maşer, că nu-ţi poţi face o
aşa toată, noaptea, se duce dracului
35
30
25
%0
(Madam' Miţa Protopopescu apare uimitoare de frumuseţe'şi de toaletă
ca totdeauna, purtând pălăria 'bleu gendarme. Cele trei dame se sărută foarte
afectuos).
Miţa. - E un ger
5' idee... Dacă o ţinea
rapiţa l
Eu. � Nu crez ... Am vorbit cu arendaşi ...
Miţa. - Aş! nu mi-a scris azi Potropopescu al meu!
Măndica, (Miţii). - Ai fost aseară ...
Tincuţa (Măndichii). - Taci tu! Las să 'ntreb eu. (Mitii) Ai
fost aseară la circ, Madam' Potropopesco?
Miţa. � Da.
M ăndica. - Sin ...
Tincuţa. - Taci! .. (Miţii). Singură?
Miţa.-Nu; cu maman.
Tincuţa. -' Cu maman?. Bravo!
Eu (sculându-mă). - Doamnelor, eu .. ·
Măndica (împiedicându-mă să-mi iau pălăria şi Incet). -" Tocma
la pont? (merge să apese nasturele soneriei).
Tincuţa. - Şi .. , era multă lume la circ?
Miţa. - Foarte multă.
Măndica (sunând prelungit). - Ce slugi dobitoace! (Feciorul vine).
Măndica. - Nu te-am chemat pe dumneata; treaba
dumitale e să stai la uşe ; unde e dobitoaca de Roza? Ce
face cu ceaiul? (Feciorul ese},
Tincuţa (Miţii). - Era cineva dintre cunoscuţi?
Miţa; - Mai nimeni... Era Costandineasca, Dumi­
treasca, Vasileasca, Georgeasca, Ogretinencile ...
(Roza subreta apare).
Măndica. - Ce faci cu ceaiul ăla?
Roza. - E gata coniţă.
Măndica. - Apăi, de ce dracu nu-l aduci odată?
Roza. - E gata în salon.
Măndica. -" Atunci, de ce nu spui, proasto!
(Roza pleacă bombănind).
Măndica. - Să nu bombăneşti, obraznico!
(Toată vremea asta, Madam' Tincuţa Popesco tace, bătându-se pe palma
stângă cu un cuţit de sidef pentru tăiat corespondenţa; pe când Madam' Potro­
popesco se consideră în oglindă, drăcuindu-şi un cârlionţ rebel din frunte care
15
10
[235]
FIVE O' CLOCK
235
nu vrea să stea cum trebuie. Madam' Piscopesco cu un gest degajat ne pofteşte
In salonul cel mare la ceaiu, Un samovar şi un serviciu de argint cu coroană
de conte d'asupra monogramei E. P. [Esmăralde Piscopesco) de toată fru­
museţea).
fi Tincuţa, (Miţii). - Apropo, nu mi-ai spus cine mal era
la circ.
M iţa. - Ba, ţi-am spus. .. Ogretinencile ...
T'incuţa. - Nu. .. Dintre bărbaţi ...
Miţa. - Dintre bărbaţi?
10 (Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria).
Măndica. - Nu iei ceaiul?
Eu [ţinându-mi în sus ,i bine pălăria). - Ba da.
Tincuţa. - Mitică. .. nu era?
M iţa. - Mitică? .. nu ştiu care Mitică ...
15 Tincuţa. � Lefterescu !.. sublocotenentul!
Eu (frigându-mă cu ceaiul, către Măndica). - Pardon eu trebue
. să ...
Miţa (râzând foarte veselă, către Tincuţa). - A! Lefterescu!
Mitică al dumitale ...
20 Tincuţa. - Ba al dumitale, ohraznico l
M iţa. - Ba al tău, mojico!
(Eu, scăpând din mână paharul cu ceaiu, tmping pe madam' Piscopesco
cât colo, dau în lături pe fecior şi într'o clipă sunt in curte. In poartă tntălnese
pe bravul Lefterescu).
25 Eu. - Un' te duci?
Mitică. - La [ioe o'clock, la madam' Piscopeaco.
Eu. - Fugi, nenorocitule 1
[236]
CUM DEVINE CINEVA
REVOLUŢIONAR ŞI OM POLITIC ... ?
Un fel de răspuns la această întrehare găsesc în una
din vechile mele notiţe, eare cred că poate interesa pe
5 mulţi dintre numeroşii noştri cetitori.
Din rândurile de mai la vale se va vedea că poate cineva
deveni revoluţionar şi om politic nu numai prin vocaţi­
une, ci şi prin noroc. Se va vedea cum, dintr'un. copil
care era hotărît să se devoteze altarului credinţei, poate
10 eşi un brav slujitor al unui altar şi mai sfânt � altarul
lihertă ţilor publice.
Pe Niţă îl luasem dela mamă-sa, o văduvă săracă, pe
procopseală: dorea să se facă popă. Era băiat voinic, bla­
jin şi cinstit. Pentru aceasta,' câtăva vreme, îmi păru
15 foarte bine că luasem sarcina întreţinerii şi educaţiei aces­
tui tânăr. Veni însă un moment, când nu mă putui căi
îndestul că l-am luat dela ţară şi i-am înlesnit şederea în
capitală.
Locuiam în fundul unei mahalale depărtate de centru,
20 tocmai spre Obor, Intr'o zi îl trimet pe Niţă al meu să-mi
cumpere cărbuni dela magazia de lângă gară. Dela lo­
cuinţa mea până acolo era o cale de un ceas.
Niţă a plecat de mult.
Aştept trei ceasuri, patru .... Băiatul îl ştiu cinstit ...
25 N'o fi găsit cărbuni acolo şi s'a dus în altă parte. Dar
trec încă trei ceasuri, se 'nnoptează bine, şi Niţă nu a'arată,
Ce să fie? I s'a 'ntâmplat ceva... Ce?
Mă sui repede într' o birjă : la gară!
. "
�
I
I
I
I
l
,.
I
l
II
[237]
"\" .,..:., •• �", • ',o{', ,',. \ ....... � • "/I!....!�.·· .. ...:. ' l·."'.. - 1,' •
CUM DEVINE CINEVA REVOLUŢIONAR ŞI OM POLITIC 237
Birjarul, în loc s'apuce pe drumul drept o ia pe un
drum de ocol.
Il opresc.
- Ţi-am zis la gară ...
II -Da ...
- Ei! pentru ce nu mergi de-adreptul p'în piaţa Tea­
trului, p'în Ştirbei-Vodă ...
Nu se poate, coconaşule ; pe-acolo e revoluţie ...
- Iar? ..
10 - Revoluţie mare!
Cu toată curiozitatea ce am să asist la asemenea spec­
tacole, de astă dată m'am gândit că nu e vreme de petre­
cere : trebue să caut pe Niţă - băiatul e dat de maică-sa
în grija mea.
15 Ajung la depozitul de cărbuni; se încărcaseră sacn ŞI
Niţă plecase cu căruţaşul.
Mă'ntorc înapoi acasă: Niţă n'a venit încă.
S'a 'nnoptat de tot ...
E peste putinţă să mă culc, să las o noapte 'ntreagă
20 fără să dau de urma copilului.
Mă duc să reclam la poliţie. Aci dau peste o mişcare
neobişnuită - jandarmi, sergenţi, agenţi, funcţionari, bă­
tăuşi, umblă toţi forfota de colo până colo, foarte aprinşi.
In fiece moment sosesc arestaţi, pe cari sergenţii şi
25 bătăuşii îi aduc în ghionturi, ca să-i toarne la beciu­
s'a isprăvit revoluţia!
O idee îmi clipeşte prin minte .• Dar ... s'ar putea? ..
Niţă ? . .. Băiatul cel cuminte?. De unde ştii?
Rog pe d-l Inspector să cerceteze, nu cumva în învăl-
30 măşeală se află şi un băiat aşa ş'aşa, unul care se cheamă
Niţă ... Niţă al Păunei-văduvii ....
La prefectură nu se află; dar ... poate la vreo secţie, fiind­
că partea cea mai mare dintre arestaţi au fost aduşi deocam­
dată la secţiile mai apropiate de locul unde au fost prinşi.
35 Se telefonează - şi aflu că d-I Niţă al meu se află 'n
adevăr la una dintre secţii.
Dau fuga. Comisarul respectiv îmi spune că blaj inul
fecior al Păunei-văduvii a făcut isprăvi mari la revoluţie,
[238]
Plecase, după cum spus ei, pe la zece dimineaţa, şi ajun­
sese fără accident la depozit pe la unsprezece.
Am ajuns acasă. .. Am chemat de grabă un doctor.
Omul ştiinţei n'a găsit nimic alt grav decât starea
ochiului, care nu se putea deschide din pricina umîlăturii.
25 Doctorul a prescris reconfortante, oblojeli reci, cu ghiaţă
şi apă de plumb, şi odihnă, - o complicaţie cu erisipel
ar putea fi primejdioasă.
l-am dat eroului supă caldă ş' un pahar de vin negru;
l-am oblojit; l-am legat la cap ca pe o jupâneasă care,
30 după bae, şi-a cănit părul, şi l-am culcat la căldurică.
A dormit bravul meu dela zece seara şi până a doua
zi la amiaz, gemând din când în când. .
Tocmai pe la cinci seara s'a desmeticit bine ŞI mi-a
povestit tot ce i se întâmplase.
35 Iată:
\
"
\
..
I
,
I
NUVELE ŞI SCHIŢE
şi acu-m e ţinut la secret subt învinuiri grave... Acum
doarme la arest.
A avut mare noroc d. Niţă cu mine: cunoşteam perso­
nal pe comisar şi mă găseam şi cu ceva parale asupră-mi,
M'am rugat, iar m'am rugat; în fine, am făcut ce-am făcut,
şi am obţinut liberarea tânărului pe garanţia mea morală.
D-I comisar mi-a zis:
- Ştii? asta o fac pentru hatârul dumitale; aminteri
pe un spânzurat ca ăsta, să fi venit tata!. .. ştii?
Mi I-au adus pe tânărul... Dumnezeule! în ce stare!
cu falca jupuită, cu un ochiu vânăt, umflat cât pumnul
şi cu mâna dreaptă scrintită, ori ruptă, nu se poate şti,
fiindcă dacă i-o atingi cât de puţin, rage ca un bou.
Cea dintâi vorbă a fost:
- M'a omorît, domnule ...
- De ce?
Am fost şi eu ...
Unde?
La revoluţie.
Cine te-a pus nenorocitule, să te amesteci? ..
Dracul!... nici eu nu ştiu. .. ceasul rău!
20
15
10
238
[239]
__ . ; � • '" 10\.. •
r
CUM DEVINE CINEVA REVOLUŢIONAR ŞI OM POLITIC 239
Umblase repede 'pe jos şi se'nfierbântase; acu, stând
pe loc, până să-i cântărească sacii cu cărbuni, s'a simţit
răsbit de frig şi apucat de fiori.
A plecat după căruţă. Căruţa mergând încet, băiatul
5 a început să dârdâe de frig.
Atunci s'a oprit la o cârciumă, să bea o ţuică fiartă cu
candel- a băut două, şi văzând că-i face bine, a mai
băut încă una.
Simţindu-so destul de încălzit, s'a suit peste saci în
10 căruţă, că era şi ostenit.
Astfel, încet-încet, a ajuns în dosul Teatrului şi a voit
să treacă peste piaţă în strada Regală, de acolo pe la
Colţea şi pe urmă pe la Sf. Gheorghe în calea Moşilor--
15 pe drumul cel mai drept. r .
Dar, vrând să treacă pe piaţa Teatrului, nu ştie
cum, se pomeneşte într'o grozavă învălmăşeală: în Iaţă-I
năvălea poporul, în spate-l pridideau jandarmii călări.
A simţit un fel de ameţeală; au început să-i vâjîie ure-
20 chile, şi să i se turbure vederea ... '
S'a ridicat drept în picioare pe saci; căruţa sta locului ­
calul se desprinsese din ulube şi nu se mai vedea,
Fără să ia seama cum calcă, Niţă sparge un sac - se
revarsă cărbunii.
25 Atunci, de necaz, începe să scrâşnească din dinţi şi să
înjure cu pumnii încleştaţi, Turburarea era în toiul ei­
ţipete, huiduituri, blesteme ...
In toată învălmăşeala, un jandarm călare se repede
spre Niţă cu sabia ridicată să-i despintece capul.
30 Niţă s'apleacă în căruţă, ia dela picioare un grunj mare
de cărbune şi plesneşte drept în ochi pe jandarm, care
cu obrazul scăldat în sânge se prăbuşeşte de pe cal.
Omul meu începe să râză cu hohot. S'apleacă iar şi
iar trage cu un grunj, şi înc'odată ş'altă dată, trage or-
35 beşte în grămadă ...
Pe urmă?
Pe urmă îşi mai aduce aminte că a simţit o sgudui-
tură în cap ş'a adormit. Pe urmă, s'a trezit la secţie ...
şi altă. sguduitură în cap ... şi iar a adormit.
[240]
���. -- ���-------------==
240 NUVELE ŞI SCHIŢE
Bravul meu revoluţionar!. .. Numa, de nu şi-ar perde
ochiul, am gândit eu, că nu se mai poate popi. .. Ochiu 1
nu şi l-a pierdut, din norocire ; dar nu s'a popit ; fiindcă
de când cu împrejurarea din piaţa Teatrului, a prins
1) băiatul gust de politică.
Atât mai bine!
Ce-ar fi ajuns? - popă la ţară.
Nu e mai bine om politic în capitală?
Se poate oare compara modesta carieră ŞI activitatea
10 umilă a unui biet preot de sat, cu cariera ŞI activitatea
unui cetăţean din capitală, care e chemat odată pe an,
regulat, în fiece primăvară să determine direcţiunea poli­
tică a regatului român?!
[241]
ATMOSFERĂ ÎNCĂRCATĂ
E o zi posomorâtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare,
mare repaus dominical ... Ai observat şi dumneata, citito­
rule, câte progrese o făcut opinia noastră publică de când
5 avem legea repausului dumincial?. E zi de serbătoare.
Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobişnuită.
Mulţimea circulă cu mare greutate; grupuri se aglome­
rează la răspântii, unde discută ferbinte; toată lumea
e cuprinsă de nervozitate... Miroase în aer, nu, după
10 expresia clasică, a iarbă de puşcă, - din norocire, mora­
vurile poporului nostru sunt mai blânde decât ale altor
popoare, mai civilizate chiar, - miroase a ... ghiontuială.
Dar ce e? De ce ferbe lumea? Se face o manifestaţie populară
monstră în contra guvernului, care vrea să treacă prin
15 cameră d la fJapeur legea pentru înfiinţarea Monopolului
băuturilor spirtoase! De când ne bucurăm de binefacerile
regimului parlamentar, n'a trecut această ţară printr'o
agitaţie mai grozavă.
Drept să spun: să merg la manifestaţie, n'am curaj,
20 fiindcă am aflat că guvernul este hotărît să reprime cu
toată energia mişcarea populară, şi n'am poftă să-mi stric
vre-un os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe
stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te po­
meneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua ...
25 Cine ştie dacă nemeresc să mă adresez în mulţime cuiva de
aceiaşi părere cu mine; şi 'n astfel de împrejurări, un om
ca mine, care nu înţelege mândria eroismului civic, trebue
ori să discute cu oameni de aceiaşi părere, ori şi mai bine,
să n'aibă nici o părere. Dar dacă n'ai nici o părere, în
30 astfel de împrejurări, când mai toată lumea are o părere,
[242]
> ,
- . .
.. - � ....... ::�
- . '
242 NUVELE ŞI SCHIŢE
eşti în primejdie să superi pe oricine are una. E mai bine
aşa dar să mă retrag discret într'un colţ şi să tac. Intru
într' o berărie şi aştept să pice din moment în moment
ediţia de seară a ziarelor politice. .. Sunt tare nerăbdător
1\ să aflu ce a fost la manifestaţie.
E lume destulă şi 'n berărie. Un cunoscut mi se aşează
alături.
- Ei! ce zic?
- Ce 'să zic? răspund eu... Bine!
10 - Cum bine! Asta e bine?
-De! zic ; ştiu şi eu?
- Cum, ştiu şi eu? Dacă dumneata, cetăţean care te
pretinzi ...
- Ba, zic, mă iartă, nu mă pretinz de loc.
15 - Nu e vorba că te pretinzi, dar eşti; eşti un om, care
va să zică, mai instruit, şi ai datoria, mă 'nţelcgi; fiindcă,
dacă unul ca dumneata stă indiferent şi nu se interesează,
atunci să-mi dai voe să-ţi spuiu ...
- Nene, zic eu., ..
20 - Ce, nene?. Aoleu! vai de biata ţara asta! O să
ajungă rău, domnule! o s' ajungă rău! fiindcă nu mai este
patriotism şi totul se vinde, şi sunt oameni, mă 'nţelegi,
cari ar merita ...
Şi omul meu ridică tonul aşa de tare, încât toată lumea
25 dimprejur îşi întoarce privirile către masa noastră. .. Eu
aplec ochii şi cu tonul foarte blajin;
- Să mă crezi că şi pe mine ...
El, 'ridicând tonul şi mai sus:
- Ce, şi pe dumneata?. Când vine, mă 'nţelegi, un
30 guvern ca bandiţii, fiindcă n'are cine să-I oprească de a
lovi în tot ce e mai scump, pentru care nu mai există nici
o apărare, fiindcă tăcem toţi, şi eu şi dumneata şi dum­
nealor (arată pe cei dela mesele apropiate) ca nişte laşi,
fără nimica sacru, mă 'nţelegi! fireşte că are să-şi bată joc
35 de poporul întreg ... ,A! dar nu mai merge! Poţi dumnea­
tale, mă 'nţelegi, să zâmbeşti şi să ridici din umeri parc'ai
fi străin, nu ...
- Da nu ridic din umeri, domnule! nu zâmhesc, dom­
nule! mă eartă!
[243]
ATMOSFERĂ INCĂRCATĂ
243
l
I
I
1
- Ţal! strigă omul foarte supărat ...
Chelnerul n'aude.
-1al!.J
.-4Lasă, zic, plătesc eu.. . .
5 - M";rsi! Las'că avem şi noi cu ce plăti atâta lucru!. .
Nu ne-a jupuit până acum- de tot, guvernul bandiţilor
d-v.! .
-,Al meu? guvernul meu? .
- Las'că ştim noi ... Ţal! surdule!
10 Plăteşte şi pleacă foarte necăjit.
Nu mai vin gazetele. .. N'apuc să-mi aduc aminte de
gazete, şi iată o altă cunoştinţă se apropie şi-mi cere să-i
permit a sta lângă mine.
-Ei?
111 - Ei? repet eu.
- 1 ţi place ce fac mizerabilii?
- Cari mizerabili?
- Ei, cari mizerabili! derbedeii! handiţii, cari socotesc,
că, dacă se strâng două trei sute, beţi, gata pe scandal. ..
20 Oameni desperaţi, domnule, cari pentru un pisoiu omoară
pe tat' său. .. Dar astădată li s'a 'nfundat . " Auzi dum­
neata !.. In carne vie are să tragă, în carne vie!
- De, nene! zic eu ...
- Dar adicătele, ce poftiţi, dv.? adicătele, cum o eşi o
25 ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv, în uliţă cu re­
teveiul, guvernul ...
- Iartă-mă, zic; înţeleg să combaţi pe haimanale, dar
să susţii că sunt ale mele ...
- Ce să te ert!.. Dv., oameni inteligenţi, sunteţi de
30 vină, fiindcă staţi indiferenţi. Ia să fi mers dumneata cu
mine şi cu dumnealor toţi (arată pe cei dela celelalte mese
dimprejur) să fi mers, ca nişte cetăţeni convinşi, să facem şi
noi o manifestaţie •. Dar nu! Noi stăm ca blegii în cafenele,
şi 'n berării, şi 'n cluburi, şi lăsăm pe toţi apelpisiţii, cari
35 ard să puie iar mâna pe slujbuşoare, ca să-şi facă de cap şi
să răstoarne sub felurite pretexte ...
- Nene, zic, te 'i supăra, nu te' i supăra, eu în politică,
nu m'amestec, pentrucă ...
- Pentrucă?
[244]
- Pentrucă. .. mi-e frică ...
- Frică? ., bravo!
Şi omul 'meu începe să râză:
- Atunci, dă-mi voe să-ţi spun, adicătele, că eşti o
1) mangafa ...
- Sunt funcţionar, domnule ...
- Tocmai de-aia, trebuie să aperi guvernul. ..
- Da ce? zic eu, cam plictisit ... guvernul n'are altă
apărare decât pe un conţopist ca mine? ...
10 Omul meu îmi dă cu tifla, se scoală şi pleacă grăbit,
fără să-şi plătească halbele, pe cari le-a băut una după
alta. .. Las' � i le plătesc eu! şi nu-mi pare rău; mai
puţin costă două halbe decât crudele-i lecţiuni de civism ...
Dar iată soseşte un băiat cu gazetele. Lumea i le smulge.
15 Iau şi eu două: una guvernamentală şi una opozantă.
Sunt om care iubesc adevărul şi Iiindcă-l iubesc, ştiu să-I
caut. De mult mi-am făcut reţeta cu care, în materie po­
litică, îl poţi obţinea aproape exact. De exemplu. Gazeta
opoziţiei zice: « ••• la această întrunire a noastră, alerga-
20 seră peste 6000 de cetăţeni, tot ce are Capitala mai distins
ca profesiuni libere, comercianţi, proprietari, şcl . .. ».
Gazeta guvernului zice: « •.• la această întrunire a lor,
d'abia se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălaţi,
derbedei, haimanale ... » Atunci, zic eu, au fost la acea
25 întrunire 3000 şi ceva de oameni, fel de fel, şi mai aşa şi
mal aşa.
Pe când deschid gazeta guvernamentală, să mă uit la
ultimele informaţiuni asupra scandalului, iată că, intrând
pe uşa din dos, vine la masa mea un domn ca de vreo
30 treizeci-şi-cinci de ani şi mai bine, cu o barbă neagră foarte
bogată, însoţit de un tinerel ca de vreo paisprezece ani­
probabil fiu-său. Amândoi, tatăl şi fiul, se aşază sans [acon.
la masa mea, şi tatăl foarte răguşit, îmi zice cu ton de
aspră imputare:
35 - Ce ceteşti porcăria aia, domnule?
- Pardon, zic eu ...
Dar până să-i mai zic ceva tatălui, fiul îmi smulge ga­
zeta, o rupe şi o asvârle sub picioare ...
- Domnilor! vreau să zic eu ...
i
�
I
i
J
I
'1
1
1
I
244
NUVELE ŞI SCHIŢE
[245]
ATMOSFERĂ INCĂRCATĂ
245
- Ce, domnilor? ţipă băiatuL.. Credeţi că n'aveţi să
plătiţi infamia? .
- Ce infamie, domnule?
- O să vă arătăm noi dv. tutulor, cari vă solidarizaţi
5 cu regimul banditesc ...
- Cu regimul monopolurilor! adăogă tatăl.
Inţelegând că un tată aşa de răguşit n'ar putea fi nici­
odată pentru monopolul băuturilor spirtoase, zic:
- Mă ertaţi, domnilor, dar... cu cine am, mă rog,
10 onoarea?
- Cu studenţi! strigă băiatul.
- Bine, dumneata, se vede. .. dar tata dumnitale ...
� Care tată?
- Dumnealui!
15 Şi arăt pe omul cu barbă.
� Nu-i sunt tată, domnule, strigă omul răguşit ...
- !?
- . " Suntem camarazi ...
- Camarazi!! strig eu. Camarazi? şi încep să râd ...
20 - Domnule! strigă bărbosul, nu-ţi permit să insulţi
tinerimea universitară!
Eu chem de grabă chelnerul, plătesc iute şi plec, după
ce salut frumos pe cei doi tineri camarazi.
t9
[246]
.
... - ., .... . ..
TEMPORA ...
Acum câţiva ani, unul dintre cei mai de seamă studenţi
ai universităţii noastre era şi tânărul Coriolan Drăgănescu.
Avea inteligenţă vie, caracter de bronz, temperament de
5 erou: pe lângă acestea natura-l înzestrase cu un talent de
orator de o putere irezistibilă. Se 'nţelege că posedând
astfel de calităţi, Coriolan trebuia să ajungă în fruntea ca­
marazilor lui. El conducea toate mişcările studenţimii. De
câte ori generoasa tinerime universitară, ne mai putând sta
10 indiferentă faţă cu împrejurările politice, se hotăra să-şi
spună şi ea cuvântul ei, Coriolan îi strângea rândurile, o
organiza, o îmbărbăta, o înflăcăra şi o ducea - la statua
. lui Mihai-Viteazul. Până aci, Coriolan era mare, era in­
comparabil; dar aci, la statua eroului dela Călugăreni, era
15 prodigios. Cuvântarea lui era aşa de sguduitoare, încât
auzindu-l, te mirai de nepăsarea eroului de bronz: cum
oare nu descalecă, precum odinioară comandorul lui Don
Juan, spre a face şi el o demonstraţie?
De câte ori auzeam pe Coriolan, înflăcărând tinerimea
20 generoasă- şi l-am auzit de multe ori, - mă gândeam
că tânărul acesta şi-a întârziat intrarea în lumea terestră
cel puţin cu două trei sute de ani. A! el trebuia să se nască
pe vremea când tirania sugruma popoarele, când nu erau
încă proclamate drepturile omului, când lumea gemea cu
25 grumajii striviţi sub călcâiul despotismului. Aş fi vrut să
văz pe tirani faţă 'n faţă cu Coriolan Drăgănescu l De sigur
proclamarea drepturilor omului n'ar fi întârziat atâta.
Dar astăzi? astăzi când ne bucurăm de atât ea libertăţi,
când nu se mai pomeneşte măcar de tiranie, când opera
30 progresului nu mai are nici o piedică ... Şi cu toate astea,
[247]
TEMPORA ...
247
chiar astăzi, sunt aşa de dese împrejurările în care ordinea
publică ar fi turburată fără amestecul tinerimii generoase.
Spre a da o ideie despre Coriolan Drăgănescu şi despre
activitatea lui de tribun al tinerimii, nu voiu face fraze
II pompoase; mă voi mărgini a reproduce câteva pasaje din
« Amicul Poporului », de pe vremea când acest tânăr'
mergea foarte des la statua lui Mihai. .. Să vedem.
« Tinerimea universitară, având ca totdeauna în fruntea
ei pe distinsul student în drept, eminentul tânăr Coriolan
10 Drăgănescu, a pornit din Cişmigiu în corp compact, voind
să meargă la statua lui Mihaiu Bravul, unde dorea să aducă,
în aceste momente de doliu pentru ţară, pentru popor,
pentru naţiune, prinosul ei marelui erou al naţionalităţii
noastre.
15 « Deşi studenţii înaintau în cea mai perfectă ordine, la
colţul bulevardului au fost opriţi de un cordon de sergenti,
de agenţi secreţi şi hătăuşi.
« In zadar, tânărul Coriolan Drăgănescu, împreună cu
toată tinerimea, a protestat în numele drepturilor înscrise
20 în constituţie. Mizerabilii poliţişti nu i-au lăsat să treacă.
« Atunci bravul tânăr Coriolan Drăgănescu a strigat: « Fra­
ţilor! la Mihaiu Bravul după mine, la Mihaiu Bravul! 1) şi
a voit să înainteze.
« Tinerimea entuziastă a voit să urmeze pe bravul ei
25 tribun. Atunci shirii au început să lovescă în dreapta şi 'n
stânga cu ciomegele şi cu tesacele ... 1).
Apoi:
« Tânărul Coriolan Drăgănescu, bravul student, care se
30 afla în fruntea tinerimii universitare aseară pe bulevard, a
fost arestat de către banditii poliţiei. El se află ţinut la se­
cret, fără să poată comunica nici cu părinţii. Se crede că a
fost lovit grav şi torturat în arest; pentru aceea, mizera­
bilul jude, ruşinea magistraturii, al cărui nume ne facem
35 o datorie de pudoare a nu-l mai pomeni în coloanele noastre,
nu permite nimănui a da ochi cu tânăra victimă a acestui
regim de teroare!»
19·
[248]
I
�
�
I
NUVELE ŞI SCHIŢE
5
Şi alta:
« Guvernul a'nebunit! Mizerabilii îşi fac de cap!
«Aseară, pe când studenţimea, adunată la statua lui
Mihaiu Bravul, asculta cu inima încordată, cu sufletul
transportat, patrioti cui şi magistralul discurs al tânărului
şi eminentului student Coriolan Drăgănescu, asupra drep-
tului ce-l are poporul de a protesta contra guvernului ban­
ditesc, poliţia a dat năvală asupra acelora cari vor fi mâne
fala ţării, şi, lovind, zdrobind, zdrelind orbeşte, şi-a făcut loc
până la statua eroului de pe treapta căreia vorbea oratorul.
« A fost o scenă de teroare de nedescris.
« La vederea agenţilor avinati, cari voiau să pună mâna
pe el, tânărul Coriolan s'a suit repede pe statuă, şi 'ntr'o
clipă a fost în picioare pe coapsa calului, de unde a strigat:
« Fie toată lumea martoră la această nouă infamie a celui
mai infam dintre regimuri! »
« Dar banditii I-au apucat de picioare. Atunci bravul
tânăr a luat pe la spate în braţe trupul lui Mihai Bravul şi
s'a încleştat de el cu putere. Banditii îl trăgeau de picioare
aşa de tare, încât, dacă tânărul nu ceda şi nu lăsa pe Mihaiu
Bravul din braţe, atunci ori ar fi frânt trupul de bronz al
eroului, ori acele fiare sălbatice i-ar fi smuls picioarele din
încheeturi ».
« Nu! nu! acest guvern a 'nebunit! .. ».
Acesta era Coriolan Drăgănescu... Şi cu toată prodi­
gioasa lui activitate de tribun politic, el nu şi-a neglijat
studiile decât foarte puţin. A frecuentat regulat cursurile la
Universitate şapte-opt ani, şi nu cu puţină bucurie, părinţii,
30 rudele şi numeroşii săi amici au cetit într' o zi în « Amicul
Poporului» următoarea notiţă la ultimele informaţiuni:
« Aflăm cu deosebită plăcere că tânărul Coriolan Drăgă­
nescu, eminentul student al Universităţii noastre, şi-a sus­
ţinut cu succes teza de licenţă în drept, tratând cu talent
35 despre « Ordinea publică în Statul modern ». Eminentul
tânăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. Din
parte-ne, ne facem o datorie a-l felicita asemenea, dorindu-i
strălucita carieră pe care de sigur cu talentele sale o merită».
25
20
15
10
248
[249]
E .---_!-_ ._! .�
TEMPORA ...
(
249
10
Licenţiat în drept! tânăr eminent! irezistibil orator!
�aracter mare! idei generoase! .. De sigur, mi-am zis eu,
Iată un cetăţean de mare viitor. Frumoasă carieră!.. Il
a�usesem totdeauna în vedere pe eminentul tânăr. Ispră­
�Ile lui �a student erau aşa de sgomotoase, încât mai în
fIecare ZI trebuia să auz, să citesc sau să pomenesc de acest
f:umos nume, Coriolan Drăgănescu! Par'că � fost î�să u�
fa?ut ... După ce am citit notiţa despre obţinerea licenţei
lUI în drept, încet-încet am început să uit de numele altă­
dată a.tât de celebru, şi era firesc lucru: îl uitam fiindcă
n� mal mă 'mpedecam de el la tot pasul. De mult acum îl
UItasem. de tot. Era vreme turbure. Chestiuni politice
acute; criză economică agricolă, finanţiară, călcări mai
mult sau mai puţin g;ave ale pactului fundamental-
tl5 . toa�� aceste iritaseră mult opinia publică. Studenţimea era
în �Ie�bere şi pusese de gând să manifesteze. Ce s'o fi făcut
astăzi la statua lui Mihai- Viteazul? Ia să vedem. Am luat
«Amicul Poporului» şi am citit:
20
25
30
35
«Au trecut de culmea infamiei! Săriţi, cetăţeni! Re­
gimul a turbat!
« Fapta de azi a acestor tâlhari a întrecut tot ce se putea
închipui din partea unor aşa Iăpă daţi de lege şi de Dumne­
zeu!
« Stud�n.�ii a� fost schingiuiţi, sdrobiţi, �ăceIăriţi! .
• « Bandiţii regimului au avut ordin să tragă n carne VIe
ŞI au tras!
� A .. fost ceva şi oribil şi murdar! .
« Sangele generoasei tinerimi române a roşit mar mor a
albă pe care se ridică statua celui mai mare erou român!
« Să nu crează însă bandiţii că nu va veni ceasul pe­
depsei!
« Ucigaşii tinerimii sunt notaţi şi nu vor scăpa de răs­
pundere măcar de s'ar ascunde în gaură de şarpe ...
« I� .deos�bi, promitem neruşinatului inspector poliţist,
ca�ahei ordmare, mişelului fără ruşine, sălbaticului shir şi
calau �ntropofag, care răspunde la desgustătorul nume
de Coriolan Drăg ...
[250]
Bucureşti.
5
10
15
20
25
80
· 1 APRILIE
De sigur, având cineva inspiraţie, poate minţi şi misti­
fica pe altul ori în ce zi peste an: dar la zi'ntâi de Aprilie este
un fel de datorie, pentru cine ţine la tradiţiuni, să minţă
şi să mistifice, inspirat ori nu. Oricât s'ar părea de co­
mună arta minţitului, artă pe care o profesează omenirea
întreagă cu atâta pasiune, - prima artă frumoasă, pe care
a profesat-o speţa noastră - tot, ca orice artă, unii o fac
cu mai puţin, alţii cu mai mult talent, cu mai mult sau
mai puţin succes. Isvorul ei stă în acea putere nepătrunsă
a spiritului, pe care o numim imaginaţiune, şi fireşte că
oamenii nu sunt ,deopotrivă înzestraţi cu acea putere.
Apoi, imaginaţiunea este şi ea condiţionată la fiecare
individ de temperamentul şi caracterul lui. Astfel, sunt
minciuni şi mistificări vesele, inteligente, delicate; altele
stupide, grosolane, lugubre chiar. De exemplu, tânărul
Costică Petrăchescu, controlor al unei mari administra­
ţiuni publice, este vestit printre camarazii lui, atât cei din
serviciul central cât şi cei din serviciul exterior, pentru
talentul cu care ştie să mistifice la 1 Aprilie. Nu se poate
o imaginaţie mai bogată. Nota caracteristică a invenţiu­
nilor tânărului controlor este nota lugubră. Câteva speci­
mene din celehrele-i mistificări vor da o idee exactă ceti­
torului despre talentul lui d-I Petrăchescu. Sunt din anul
trecut, 1 Aprilie 1900:
Domnului Teodor Ionescu, impiegat clasa III.
Direcţia generală X ...
Dragă Tudorache,
Imediat ce vei primi scrisoarea mea, sue-te în tren şi
vino aci. Este neapărat nevoe de prezenţa ta. Unchiu-tău
[251]
1 APRILIE
I .- � •
�5t
: ".,':".:
Al tău fidel amic,
V. Petrăchescu
�
I
5
tO
Panait este foarte greu bolnav; l-a lovit iar apoplexia şi
doctorii nu mai dau nici o speranţă de scăpare; cel mult
până mâine seară poate s'o mai ducă. Am vorbit cu
madam'. Ionescu, mama ta, şi mi-a spus să-ţi scriu, fiindcă
singură nu ştie ce măsuri să ia în caz de nenorocire. Prăvălia
lui unchiu-tău Panait a rămas pe mâna băeţilor şi a lui
Iordache, tejghetarul, aşa că dacă n'ai fi tu aici la cazul
fatal, cine ştie cu ce vă alegeţi la moştenire!
Fă-ţi curaj! toţi o să trecem prin asta: aşa e viaţa
noastră! toţi suntem muritori!
Te aştept la sosirea trenului în gară.
Domnului Panait Mistopolu, comersant, TârguI Y ...
!
1
I
l
•
I
J
I
t
t5 Prea stimate neică Panait,
Nepotului dumitale Tudorache Ionescu, impiegat clasa
III la direcţia noastră generală, i s'a întâmplat o mare
nenorocire. Dintr'o desperare de amor, pe care-I trata
cu o fată dela maşinele de scris ale serviciului central, a
20 nebunit şi a vrut aseară să-şi spintece pântecele în can­
ţilerie, cu nişte foarfeci mari dela registratură. Au sărit
mai mulţi camarazi şi, cu mare luptă, i le-au putut smulge
din mână. Atunci, bietul Tudorache a 'nceput să cânte şi
să joace, şi pe urmă s'a repezit să strângă de gât pe unul
25 dintre camarazi, crezându-I că este amanta lui care-I
trădează.
Te rog, nu spune lui madam' Ionescu, mama nenoro­
citului, şi aşteaptă-ne mâine dimineaţă în gară, la sosirea
trenului. Doctorii au spus că altă scăpare nu e decât li-
30 niştea în sânul familiei. Mâine îl aducem pe bietul Tudo­
rache.
Fă-ţi curaj, neică Panait; aşa e viaţa omului, n'ai ce-i
face! dar păcat de el, că era tânăr!
Incă odată, nu cumva să lipseşti din gară ca să-I iei în
35 primire pe bolnav.
Al d-tale, cu tot respectul,
C. Petrăchescu
[252]
252 NUVELE ŞI SCHIŢE
De prisos să mai spunem ce şi-au spus a doua zi 1 Aprilie,
dis de dimineaţă, d-I Teodor Ionescu, impiegat clasa III
din Direcţia Generală X... şi respectabilul său unchiu
Panait, când s'au întâlnit, la sosirea trenului, pe peronul
5 gării din TârguI X ...
Dar alta:
Telegramă.
Mandache Smărăndescu, impiegat Direcţia Generală X ...
. Bucureşti.
10 Casele voastre şi prăvăliile aICI piaţa mare în flăcări.
Răspuns plătit 10 cuvinte.
Petrăchescu. .
D-I Costică Petrăchescu, controloruI, are strânse legă­
turi de pretenie cu reporteraşul unei mari gazete bucu-
15 reştene. Ii dă, foarte emoţionat, următoarea informaţie
pentru ediţia de dimineaţă:
«Aseară s'a întâmplat în gara N ... un teribil acci­
dent.
« Trenul de persoane sosind pe linia a doua, publicul a dat
20 năvală către peron, trebuind să traverseze şinele liniei
întâia ».
«O damă în vârstă, voind şi ea să treacă mai la urmă,
s'a 'mpiedicat în rochie şi a căzut pe şine. A voit să se
scoale când iată trenul accelerat, care intra în gară cu o
25 vitesă nenchipuită »,
« Nenorocita femee se ridicase şi eşise de pe şine ; dar,
fiindcă bătea un vânt puternic şi, poate, din pricina cu­
rentului provocat de iuţeala locomotivei, pulpana rotondei
umflată a fost apucată de botul maşinei, Intr'o clipă Ie-
30 meea a fost smulsă, învârtită în loc şi apucată sub roţi.
«Toată lumea ţipa. In zadar! mecanicul n'a 'putut opri
decât prea târziu, când nenorocita era cu desăvârşire
sdrobită - o masă de carne informă. .
« Victima acestui teribil accident e doamna Tincuţa
S5 Costandineasca, soacra d-lui Iancu Dimitrescu, impiegat
clasa I în Direcţia Generală X ...
[253]
.
:1 APRILIE
253
-
« Nenorocita lasă, o frumoasă avere fiicei sale, d-nei
Dimitrescu.
« Condoleanţele noastre neconsolatului ginere )).
Iarăşi de prisos a spune că în aceiaşi zi chiar, la ediţia
II de seară de 1 Aprile, ziarul felicitând pe ginere, a anunţat
cu bucurie că a fost indus în eroare de un mişel, că dona
Constandinescu nici nu se afla în ziua de 31 Martie în
tren.
,A! Dar nu numai d-l Costică Petrăchescu, controlorul,
10 • are imaginaţie; şi, afară 'de, asta, în fiecare an e câte un 1
Aprilie!
Domnului Costică Petrăchescu, controlor al Direcţiunii
Generale X ... , Târgul-N ...
Dragă Costică,
111 Am să-ţi dau o veste foarte bună. Aseară în sfârşit am
putut să punem mâna pe noul buget, pe care direcţia l-a
ţinut foarte secret până acuma.
Ai avut mare noroc. Din posturile de controlori s'au su­
primat două, şi s'a înfiinţat încă un sub-inspector pe lângă
20 ceilalţi şapte, cari trebue să. controleze pe cei cinci contro­
lori.
Eşti înaintat în noul post.
Leafa noului sub-inspector este de 350 lei pe lună
afară de diurnă; adică, vei căpăta încă 50 lei diurnă, peste
25 ce aveai în calitate de controlor, şi noi tot cu ce aveam
rămânem.
Halal să -ţi fie! se vede că ai bună protecţie!
Dar, în orice caz, nu crede că suntem invidioşi; suntem
buni camarazi şi te felicităm. Aseară am băut câte un pahar
30 în sănătatea ta. La revedere! Amicii tăi sinceri.
Teodor Ionescu, Iancu Dumitrescu,
Mandache Smărăndescu
Alta:
D-Iui Costică Petrăchescu, sub-inspector etc. etc.
35 Dragă Costică,
Am aflat dela nepotu-rneu Tudorache că te-a înainta­
tără. Foarte bine a făcutără, Amploiat ca dumneata deştept
[254]
254 NUVELE ŞI SCHIŢE
I
a
I
.-
I
Director general, N. N ...
Al d-tale ca un părinte,
Panait Mistopolu.
Telegramă.
Sub-inspector Costică Petrăchescu etc. etc.
Ginerele sJ?us înaintare. Felicitările noastre sincere.
Tincuţa Costandineasca.
şi de treabă n'a mai avutără ei. Să-ţi spui drept că ne-am
bucuratără şi eu şi soră-mea, mama lui Tudorache, ca de
copilul nostru. Să trăeşti şi la mai mare!
5
10 Direcţia Generală X ... Serviciul Administrativ No. 15.245-31 Martie 1901.
Domnului Costică Petrăchescu, controlor etc. etc.
Domnule,
Prin noul buget 1900 -,1901, suprimându-se, pe mo­
tive de economie, postul de controlor în care funcţionaţi,
15 vi se aduce la cunoştinţă că rămâneţi în disponibilitate
până la alte dispoziţiuni.
Primiţi etc.
! I
II i
i
[255]
LA PAŞTI
10 ceasuri şi jumătate seara, în Sâmbăta Paştelui ...
« Marele Magazin de Coloniale, Delicatese, Comestibile
et Colori şi mare Depou de Vinuri et Băuturi J ndigene
5 et Streine », cu firma « La trei struguri tricolori », şi-a
lăsat obloanele şi închis gazometrul.
Tânărul Lache, funcţionar comercial în acest mare ma­
gazin, îşi pune costumul cel nou şi cravata cea nouă,
îşi încalţă ghetele cele noui cu bizeţuri, îşi ia pălăria cea
10 nouă şi porneşte.
Douăzeci şi patru de ore de absolută libertate ...
Să-I urmărim ceas cu ceas şi pas cu pas.
11 şi jumătate Sâmbătă noaptea.
Clopotul dela Mitropolie ...
15 Un tun ...
Lache trece podul dela Palatul Justiţiei în direcţia Sud.
Al doilea tun ...
Lache a intrat în curte la Doamna Bălaşa.
In biserică nu mai e loc.
20 Lache stă afară. .. Se închină. .. Cuprins de o adâncă
evlavie, îşi aduce aminte cu dor de părinţii lui dela Otopeni.
Incet-încet, tot vârându-se, reuşeşte să suie treptele dela
intrarea templului. .
Aude corul... dar nu poate vedea decât marele po-
25 licandru, înveluit într'o ceaţă groasă.
Se ridică în vârful picioarelor rezemându-se cu mâinile
întâi pe umerii unei cucoane, care-I face obrasnic şi mă­
gar, pe urmă pe una dintre coloanele de marmoră imitaţie.
Stă câteva minute cu capul întins şi în vârful picioa-
30 relor.
[256]
,
� ... ,"" - - ;.
256 NUVELE ŞI SCHIŢE
Par'că ar vedea mai bine aşa, însă o gheată, a din
dreapta, îl supără când stă în vârful picioarelor.
Lache rabdă cât rabdă, apoi se hotărăşte să se mai lase
şi pe călcâe.
li Lumânările se aprind.
Lache scoate din buzunar o portocală, îi trage coada
şi ia, dela cucoana care l-a făcut măgar şi obraznic, lumină.
12 şi un sfert.
Lache sue la Mitropolie cu portocala aprinsă.
10 Suind gândeşte. .. La ce? La un lucru foarte ciudat:
de ce totdeauna gheata din dreapta supără mai tare decât
cea din stânga? Şi apoi: de ce la suiş, supără gheata din
dreapta mai tare decât pe drum drept?
1 şi trei sferturi ...
15 Lache coboară dealul Mitropoliei, ţînând strâns porto-
cala aprinsă ...
Ciudat lucru! la coborîş, gheata din dreapta par'că su­
pără şi mai mult ca la suiş ...
Cu cât îl strânge gheata, 'cu atât Lache strânge por-
20 tocala... O strânge până o sparge.
Suflă, o stinge şi o pune în buzunar.
5 şi jumătate dimineaţa ...
Lache umblă pe stradă fără să ştie exact unde vrea
să meargă, fără să fi hotărît cum să înceapă petrecerea
25 de Paşti.
Ciudat lucru însă!
Şi pe loc drept, gheata din dreapta supără tot aşa de
tare ca şi la suiş ori cohorîş.
7 ceasuri dimineaţa ...
30 Lache se întâlneşte cu un amic, alt funcţionar comer-
cial, tot comestibile et colori.
- Christos a 'nviat!
- Adevărat a 'nviat!
Oricât să zici, teribilă potriveală! Ghete la fel!
55 Da, dar pe amicul, nu-l supără gheata a din dreapta-
îl supără a din stânga.
[257]
III .•.• 4111&111#1" IIIUllllil:g!l'l''''S-S$IlIII! 1I!!@!I!'H"""'i:.""" .. ""44 ..... ""'l""'--- ...... '":"". "':"�=. ' '--:::;::=-"-"'"_. -"'��_. �.:....' .: ._�==-.�_-..:.-_-_-_._. _.
_.,......
LA PAŞTI
257
A! care va să zică, atunci - ce e de făcut?
E lucru simplu. Lache ia la braţ în stânga pe amicul
său, care primeşte bucuros, şi aşa pornesc Înainte, re­
zemându-se unul de altul în partea piciorului la care nu-i
li supără gheata.
8 ceasuri dimineaţa.
Sunt pe bulevard ...
Lache are o idee: să şază pe o bancă.
Amicul aprobă ideea lui Lache ...
tO Şed, şi unul întinde piciorul din dreapta, adică Lache,
iar celălalt întinde piciorul din stânga, amicul, care va
să zică... '
Şi şed aşa foarte melancolici, privind cum trec fel de
fel de trecători şi de trecătoare, unii mai încet, alţii mai
t5 iute, ba unii chiar aleargă, par'că ar fi cu picioarele goale.
9 ceasuri,
Lache zice:
- Ai să mai umblăm ... mal rău e când şezi!
Şi amicul zice:
20 - Şi mie mi se pare ...
Se ridică şi, muşcându-şi fiecare buza de JOS, Iar se
iau la braţ.
Spre Cişmigiu ...
Coborînd, văd cadre atârnate pe grilajul grădinii ...
25 Amândoi, amatori de bele-arte, au de o dată acelaş gând:
să stea puţin să se uite la cadre.
Se opresc, rezernându-se bine unul de altul şi ridicând
picioarele de afară: Lache pe cel din dreapta, cum ţine
pe amic de braţ în stânga; iar amicul, pe celălalt.
80 Dar o galerie de pictură este cea mai obositoare di-
stracţie intelectuală.
După câteva momente de admiraţiune, Lache zice:
- Ai să umblăm ... e rău când stai!
Şi amicul zice:
35 - Şi mie mi se pare.
Atunci pornesc ca doi fraţi din Siam şi încet-Încet trec
la maidanul Duca.
[258]
.... ,., ,II' _ - ...
258 NUVELE ŞI SCHIŢE
10 ceasuri.
Lache şi amicul se dau în leagăn, fiecare întinzând PI­
ciorul din partea unde s'au ţinut la braţ ...
Par' că vântul face bine, la început ...
:; Dar peste câteva momente, cei doi amICI se satură de
leagăn şi pornesc după metoda lor.
1 şi jumătate după amiazi.
Lache s'a desfăcut pentru un moment de braţul arm­
eului, care stă rezemat de un perete al vestibulului Tea-
10 trului Naţional.
Lache cumpără dela casă două staluri III la '« Sînzeana
şi Pepelea ».
E îmbulzeală la casă.
Un glas sfâşietor:
15 - Nu mai mă călca şi d-ta, domnule!
4 şi jumătate după amiazi.
S'a isprăvit spectacolul. ..
Lache coboară, cu amicul său la braţ, cele trei trepte
ale vestibulului.
20 Se opresc în faţa băncii, pe trotuar.
O inspiraţie trece prin mintea lui Lache:
- Hai să şedem!
Şed, şi Lache zice:
- Eu o scot.
25 - Şi eu o scot, zice amicul.
Atunci fiecare îşi scoate gheata dela piciorul din partea
unde nu se ţinuseră de braţ, adică Lache pe a din dreapta,
şi amicul pe a din stânga.
O sfântă libertate!
30 Am putea pentru ca să zicem că nu e ceva mai sfânt
pe lume! şi putem pentru ca să afirmăm că n'au fost
vreodată două picioare mai fericite decât acum piciorul
drept al lui Lache şi piciorul stâng al amicului său.
De fericire, ele nu mai ştiu ce să facă cu degetele lor, -
35 par'că ar cânta la clavir.
Şi teribilă potriveală, domnule! amândoi poartă ciorapi
crem şi cam largi, care vin de fac cute şi, fireşte că, dacă
face cute ciorapul, e mai rău când e gheata strîmtă.
[259]
..... i4 ..... t ..... & ..... L ....... I@ ...... L� ..... L ......
CI
LA PAŞTI
259
Foarte frumos pe piaţa Teatrului! stai, mă 'nţelegi, la
umbră şi te uiţi. .. şi vorbeşti şi râzi, şi se mai sbicesc
şi ghetele de lacrimile picioarelor ...
5 ceasuri după amiazi.
15 Lache zice:
- Hai să mergem!
Amicul zice:
- Hai!
Şi amândoi îşi potrivesc ci ora pul crem, trăgându-l bine
10 şi făcând o cută sistematică subt călcâiu... Apoi, fie­
care îşi ia gheata şi vâră piciorul în ea ...
Vârful merge. .. călcâiul nu vrea, scârţâie, şi picioarele,
cari au gustat odată libertatea şi lumina, încep să palpite
şi să svâcnească nebuneşte la ideea că o nouă eră de
15 sclavie şi de'ntuneric trebue să înceapă: o adevărată
revoltă, care n'ar putea fi năbuşită decât cu praf de
federvais; dar praful lipseşte, şi revolta triumfă.
Lache zice:
- Nu merge!
20 - Nu merge! zice şi amicul.
Şi amândoi lasă ghetele 10S, fiecare în partea lui şi
amândouă picioarele încep Iar să joace din degete ca
nişte mâini de harfonistă.
8 ceasuri după amiazi.
25 Lache şi amicul beau bere la Gambrinus, unde e lume
destulă.
Amândoi sunt cu piciorul respectiv liber şi cu câte o
gheată alături.
Plătesc şi vor să plece.
30 Se apleacă să-şi ia fiecare gheata.
Caută în zadar: ghetele lipsesc amândouă,
Un mare hohot de râs porneşte dintr'un colţ al berăriei.
Toată lumea se uită într'acolo.
Ce e? .. Un câine englezesc al unui ofiţer, câine dresat
35 la circ să servească pe stăpân ca fecior în casă, face sluj
ţinând două ghete'n gură.
[260]
260 NUVELE ŞI SCHIŢE
. 9 ore seara.
Lache ·şi amicul stau în trăsură plCIOr peste plCIOr, cel
de deasupra numai în ciorap crem.
Lache zice:
1\ - Hai să le schimbăm! să vedem.
_ Haide. .. Opreşte birjar.
Genială inspiraţie a avut Lache!
Ghetele schimbate merg minunat. Dau drumul birja­
rului şi se întorc în târg cu tramvaiul, la Mitică Geor-
10 gescu.
Dar, vai! fatalitate, ca să zicem aşa!
La Mitică, arnândoi sunt forţaţi să scoată iar câte una,
însă acuma vice-versa: Lache p' a din stânga şi amicul
p' a din dreapta... şi cu mai multă precauţiune decât
15 la Gambrinus - fiecare şi-o ţine dinainte pe masă ...
[261]
o ZI SOLEMNĂ
Zi 'ntâiu de Maiu stil nou 1900, zi de redeşteptare,
ziua florilor, ziua triumfului primăverii, a fost ziua şi a unui
alt mare triumf - triumful unei idei mari! ziua 'n care s'a
5 realizat în fine un ideal de multă vreme hrănit cu pasiune
în sufletul celui mai neobosit dintre primarii urbani ai
regatului, în sufletul bravului meu amic Leonida Condeescu,
primar al urbei Mizil. Numai acela care a luptat în viaţa
lui pentru o idee mare, numai acela care şi-a jertfit li-
16 niştea, odihna, totul, pentru o cauză publică, numai acela
poate înţelege importanţa zilei de 1 Maiu 1900.
Mizilul!.. Aşezat la poalele Tohanilor, celebre pod­
gorii, această urbe - o grădină - se răsfaţă cu multă co­
chetărie pe o pajişte plană, asupra căreia bate soarele în
15 plin de cum răsare şi până apune, iarna şi vara. Rar
se găseşte o panoramă aşa de plăcută şi atât de luminată:
la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, şi mai sus,
în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaţilor;
la miazăzi, câmpia vastă, care se 'ntinde, uşor povârnită
20 până departe 'n Dunăre. La spate cea din urmă treaptă a
munţilor; în faţă neţărmurita zare a câmpiei. Se poate
zice că Mizilul este poarta Bărăganului. Alături se află
Fefeleiul, ilustru pentru vechimea lui istorică, leagănul
aristocraţiei de pe albia Buzăului; .se mai află apoi aci
25 aproape Inot.eştii şi mai încolo Lipia, amândouă vestite
pentru cultura pasionată a rasei cavaline şi pentru cursele
de cai pe deşelate şi pe distanţe de sute de chilometri ...
Se întinde o câmpie
Pe sub poale de Carpaţi,
30 Câmp deschis de... călărie, etc.
20
[262]
I
I
I :
t
I
262
1)
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
Mizilul străluceşte în mijlocul tuturor, pana acuma ca
reşedinţă de suprefectură şi ca una din cele mai impor­
tante centre politice ale ţării. El datoreşte însă în mare
parte importanţa sa activităţii, energiei şi devotamentului
lui Leonida Condeescu. Se poate oare zice Termopile fără
a zice Leonida? Nu, de sigur. Ei tot astfel, cine zice Leo­
nida, zice Mizil. Mizilul nu se poate concepe altfel; dar
nici Leonida.
Ce a făcut Leonida Condeescu pentru urbea lui este
imposibil de descris pe larg într'un cadru aşa de strâmt. Mă
voiu mărgini prin urmare a consemna, în lineamentele lor
generale, unele din faptele sale cele mai importante al căror
mobil a fost totdeauna dorinţa ferbinte de a afirma impor­
tanţa Mizilului, de a grăbi ridicarea Mizilului, de a realiza
înflorirea Mizilului. Este Leonida un ambiţios? Da, fără
îndoială! zic eu; dar când ambiţiunea nu este egoistă, ci
altruistă; când ea s'aprinde pentru binele public, este
nobilă şi mai presus de orice laudă. Din frageda lui tinereţe,
Leonida a visat un Mizil mare, un Mizil cel puţin capitală
de district deocamdată... Astfel, odată l-a întrebat pro­
fesorul la lecţia de geografie:
_ Leonido, care e capitala judeţului Buzău?
_ Mizilul, domnule! a răspuns cu mândrie tânărul
Leonida, viitor primar al urbei sale natale.
_ Nu-i adevărat, Leonido, a zis profesorul: e Buzăul- ..
Dar capitala judeţului Prahova?
_ Mizilul, domnule! a răspuns hotărît junele.
� Nu-i adevărat, Leonido: este Ploieştii.
- Dar a judeţului Ialomiţa?
_ Mizilul, domnule! a răspuns desperat băiatul.
_ Nu-i Mizilul; e Călăraşii .. , Treci la loc!
Leonida a tăcut, încruntându-şi sprâncenele - e foarte
sprâncenat _. şi a trecut la loc. Dar dacă a tăcut, asta nu
înseamnă că n'a gândit ...
_ A! şi-a zis el în gândul lui. A! care va să zică Mizilul
nu e capitală de judeţ!
De atunci tânărul nu a mal avut astâmpăr, şi, îna-
inte chiar de vârsta legiuită s'a aruncat cu pasmne în
luptele politice, şi - orice glumă de o parte - trebue să
I
[263]
o ZI SOLEMNĂ
263
mărturisească fie cine că puţini dintre bărbaţii noştri politici
mari şi mici au fost aşa de consecuenţi ca Leonida: soldat
crediricios al partidului conservator, încă de pe vremea când
nu se 'ndura să crează că Mizilul ar putea fi ceva mai puţin
5 decât capitala Ialomiţei, dacă nu a Buzăului sau a Pra­
hovei, a rămas- până astăzi acelaş - partidul său n'are
un membru mai nestrămutat şi mai devotat.
Toate stăruinţele lui Leonida pentru a face din Mizil
capitala unuia dintre cele. trei judeţe- limitrofe au rămas
10 infructuoase: era peste putinţă a se degrada, fără nici un
motiv plauzibil, Ploieştii, Buzăul ori Călăraşii. In privinţa
Ploeştilor Leonida găsise motivul, un motiv destul de
puternic: Plo eştii se făcuseră vinovaţi de o crimă contra
unităţii Statului; acest oraş se proclamase odată republică
J5 independentă; Statul avea tot dreptul să pedepsească
Ploeştii şi să declare Mizilul capitală a Prahovei. La această
argumentare sdrobitoare a lui Leonida, i s'a răspuns că un
caz identic se petrecuse cu sora noastră de gintă latină,
Franţa: Parisul se declarase şi el comună independentă;
20 cu toate astea, nimeni nu s'a gândit să-I pedepsească prin
degradare, mutând capitala districtului în altă parte, la
Versailles, de exemplu.
Atunci, Leonida a propus guvernului o altă soluţiune:
să se ia câte o bucată din cele trei judeţe limitrofe, să se
25 facă un trup, care să se declare judeţ de sine stătător cu
capitala Mizil. Soluţiunea era neadmisibilă din cauza crizei
de care suferea tezaurul public.
Fără să renunţe a gândi la realizarea visului său într'un
timp mai oportun, Leonida a început să stărue ca, barem
30 să se strămute la Mizil Episcopia de Buzău. Fatalitate,
însă! S'a opus Sinodul.
- Atunci, dacă nu se poate Episcopia, strămutaţi la
Mizil măcar regimentul 32!
La aceasta s'a opus comenduirea corpului respectiv de
35 armată.
- Atunci, dacă nu se poate regimentul 32, înfiinţaţi-ne
un liceu clasic şi mutaţi la Mizil facultatea de medicină
din Iaşi!
La aceasta s'a opus Ministerul Cultelor.
[264]
NUVELE ŞI SCHIŢE
_ Sau clădiţi-ne un teatru naţional cu o subvenţie din
partea Statului.
La aceasta s'a opus direcţia generală a teatrelor.
_ Mulţi vrăjmaşi are Mizilul! a gândit cu amărăciune
Leonida, şi la acest gând şi-a îndoit energia. A cerut o
audienţă la Rege. La această audienţă, Leonida şi-a aşternut
tot programul său de desvoltare a Mizilului, arătând în
culori vii Suveranului perspectiva unui măreţ oraş, care
să fie cu vremea fala regatului.
_ Sire, tot s'a făcut pentru alte oraşe; pentru Mizil,
nimic! .Noi n'avem reşedinţă de judeţ, n'avem tribunal,
n'avem episcopie, n'avem regimentul 32, n'avem liceu,
n'avem facultate de medicină, n'avem teatru naţional,
n'avem pod peste Dunăre, - n'avem nimic, nimic, Sire! ..
15 Rugăm pe Maiestatea Voastră să ni se dea şi nouă ceva
din toate astea. Să nu se uite că Mizilul este un oraş, care
a luat totdeauna parte cu entuzism la cele mai mari acte
ale istoriei naţionale; este păcat, Sire, ca Mizilul să fie
astfel persecutat; că nu putem pentru ca să zicem alt decât
20 că e o persecuţiune!
Suveranul a promis că va recomanda atenţiunii guver­
nului stăruinţele energicului primar, şi 'n adevăr, cum a
văzut pe preşedintele consiliului, i�a vorbit despre Mizil şi
despre Leonida. Preşedintele consiliului a surâs cu bu-
25 nătate şi a spus Regelui:
_ Sire, primarul Mizilului este un tânăr foarte meritos:
însă are... are... nu un cusur, ci un exces de calitate:
ţine să facă cu orice preţ şi cât se poate mai iute din urbea
sa măcar un port de mare ...
30 Pe când Leonida medita asupra chestiunii arzătoare:
« ce s'ar putea cere guvernului în favoarea desvoltării Mizi­
lului? » iată că Direcţia Generală C. F. R. înfiinţează ex­
presul Bucureşti-Berlin via Breslau. Leonida ia itinerarul
oficial şi vede. .. o scăpare din vedere, probabil! o greşală
35 de tipar, de sigur!! In dreptul Mizilului nu se indică ora,­
o linie dreaptă, - ca la Inot.eşti şi la Vintileanca! Aleargă
la gară... Cercetează... Nenorocire! Nu e scăpare din
vedere, nu e greşeală de tipar! Este exact: expresul trece
pe la Mizil fără să se oprească, nici la dus, nici la întors!
264
i
II
I
5
!
�
1
il
'1
"r
Ir
10
I
[265]
JilQ_MP_']'_·*"_if�'ll'!!-_'..:g=-· '..:ţ,!..-.'� __ "':''-' �-==--,,�_l��,",'-'_=---=-_.::�:::'�=== __ -_· _-_-o - -O.� _�_ • � •
o ZI SOLEMNĂ
26l)
- A! asta e prea mult!
Un an! un an întreg de alergături, de stăruinţe, de pro­
testări, de ameninţări! un an de nelinişte, de neodihnă,
de luptă eroică! .Atâta luptă trebuia să fie'n sfârşit înco-
1\ ronată de succes. In' sfârşit, dela 1 Maiu stil nou, trenul
numărul 5 Bucarest-Berlin şi trenul numărul 6 Berlin­
Bucarest se opresc în gara Mizil. Cel d'întâiu soseşte în
gară la 10 şi 12 minute şi pleacă la 10 şi 13 minute ante­
meridiane; cel de al doilea soseşte la 6 şi 37 şi pleacă la 6
10 şi 38 postmeridiane. La trecerea primului tren, simpaticul'
primar al Mizilului, în culmea emoţiunii, emoţiune legitimă
a unui triumf atât de greu repurtat, a expediat colegului
său primarului dela Breslau, urmatoarea telegramă:
Maire Biirgermeister,
15 Breslau
Aujourd'hui jour solennel mat in preClses 10 h. 12 min.
express Bucarest-Berlin arret e gare notre Midil pavoisee
foule enorme presque dix mile personnes applaudissements
frenetiques enthousiasme comble cornmission trois citoyens
ao notables montes aHer Buzeo banquet rentrer soir precises
6 h. 37 min. Midil express Berlin-Bucarest. Vive Alle­
magne! vive Roumanie! vive Breslau! vive Midil! Salu­
tations fraternelles !
Maire Biirgermeister Midil
�5 . Leonida Condeescu, 1)
Inainte de înapoierea comisiei de trei dela Buzău, Leo­
nida primeşte următoarea telegramă:
1) Primar-Biirgermeistru, Breslau. - Azi dimineaţă zi solemnă precis 10
şi 12 minute expres Bucarest-Berlin oprit gară la Midilul nostru pavoazată
30 mulţime enormă aproape zece mii persoane aplauze frenetice entuziasm la
. culme comisiune trei cetăţeni notabili suit merge Buzău banchet se 'ntorc
seara acasă Midil precis 6 şi 37 minute cu expres Berlin-Bucarest, Trăiască
Germania! Trăiască România! Trăiască Breslau! Trăiască Midilul! Salutări
fraterne, etc.
[266]
1) Primar-Biirgermeisrer, Midil. - Breslaul adânc atins de sentimentele
Midilului! Trăiască energicul primar Leonida Condeescu!
NUVELE Ş'I SCHIŢE
Maire Biirgermeister,
Midil.
Breslau touche proîondement sentiments Midil! Vive
energique maire Leonida Condeescu.
5 Maire Biirgermeister Breslau
Nedescifrabil 1).
_ A! dar nu e totul sfârşit! zice Leonida, şi se SUIe
în expresul numărul 6.
_ Unde merge acest prImar, care nu oboseşte mCI-
10 odată?
- La Bucureşti.
- Ce treabă are la Bucureşti?
_ Merge să stăruiască la C. F. R. ca, pe tăbliţa albă
cu litere roşii, care indică direcţia celor două expresse, să se
15 scrie de acum: Berlin-Bucarest via Breslau-Midil, şi, vice­
versa: Bucarest- Berlin via M idil- Breslau.
266
[267]
�----;;;-:.... --=------ --
-'---�--=�_-:..:....----- - - - -
D-L GOE ...
Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam'mare,
mamiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-I ducă
'n Bucureşti de 10 Maiu.
!S Puţin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a
părăsi locul lor spre a veni în capitală numai de hatârul
fiului şi nepoţelului lor. Destul că foarte de dimineaţă,
dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, aş­
teaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X,
10 trenul accelerat care trebue să le ducă la Bucureşti. Ade­
vărul e că, dacă se hotărăşte cineva să asiste la o sărbă­
toare naţională aşa de importantă, trebue s'o iea de di­
mineaţă. Trenul în care se vor sui ajunge în gara de nord
la opt fără zece a. m. D-I Goe este foarte impacient şi, cu
15 un ton de comandă, zice încruntat:
- Mam'rnare, de ce nu mai vine? . .. Eu vreau să vie!
- Vine, vine acuma, puişorul mamii ! răspunde cocoana.
Şi sărută pe nepoţel; apoi îi potriveşte pălăria.
Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pă-
20 lărie de paie, cu inscripţia pe pamblică: le Formidable, şi
sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Miţa
că « aşa ţin bărbaţii biletul ».
- Vezi ce bine-i şade lui, zice mam'mare, cu costumul
de marinel?
25 Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?
Da cum?
Marinal ...
Ei! ziceţi voi cum ŞtIţI; eu zic cum am apucat.
Aşa se zicea pe vremea mea, când a eşit întâi moda asta la
3e copii - marinel.
[268]
"
I
I
il
!
NUVELE ŞI SCHIŢE
35
30
20
ill
_ Vezi, că sunteţi proaste amândouă ? întrerupe tânărul
Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel.
_ Da cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un
zâmbet simpatic.
- Mariner ...
_ Apoi de! n'a învăţat toată lumea carte ca d-ta !
zice mam'mare, şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte
pălăria de mariner.
Dar nu e vreme de discuţii filologice: soseşte trenul-
10 .şi nu stă mult.
Trenul este plin... Dar cu multă bunăvoinţă din
partea unor tineri politicoşi, care merg până la o staţie
apropiată, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat ...
Mam'mare îşi face cruce, apoi aprinde o ţigară... Goe
nu vrea să intre în cupeu; vrea să şadă în coridorul va­
gonului cu bărbaţii.
_ Nu! ... nu e voe să scoţi capul pe fereastră, mitite-
lule! zice unul dintre tineri lui d-I Goe, şi-I trage puţin
înapoi.
- Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul, smucindu-se.
Şi după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amân­
două mâinele de vergeaua de alamă şi scoate iar capul.
Dar n'apucă să răspunză ceva urâtul, şi mititelul îşi re­
trage îngrozit capul gol înăuntru şi 'ncepe să zbiere:
Mamitoo l mam'maree! tantii l
- Ce e? ce e? sar cucoanele.
_ Să oprească! sbiară şi mai tare Goe, bătând din
picioare. Mi-a sburat pălăria! să opreascăăă l l l
Tot într'un timp, iacătă conductorul intră să vază cine
s'a suit dela staţia din urmă.
- Biletele, domnilor!
Cocoanele arată biletele dumnealor, explicând d-Iui
conductor de ce nu poate şi Goe să facă acelaşi lucru:
fiindcă biletul era în pamblica pălăriei, şi, dacă a sburat
pălăria, fireşte c'a sburat cu pamblică şi cu bilet cu tot.
Dar avea bilet ...
_ Parol! chiar eu l-am cumpărat! zice tanti Miţa.
Conductorul însă nu înţelege, pretinde bilet; dacă nu,
la staţia apropiată, trebue să-I dea jos pe d-l Goe. Aşa
268
I
I
, "
[269]
JWk.ias,IVI a a;
"j.
---�- -,�-
·,d·· U
D-L GOE ...
269
scrie regulamentul: dacă un pasager n'are bilet şi nu declară
că n'are bilet, i se ia o amendă de 7 lei şi 50 de bani, şi-I dă
jos din tren la orice staţie.
- Dar noi n'am declaratără? strigă mamiţa.
5 - Ce e vinovat băiatul, dacă i-a sburat pălăria? ZIce
mam'mare.
- De ce-a scos capul pe fereastră? eu i-am spus să nu
scoată capul pe fereastră! zice cu pică urâtul.
- Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta ? zice
10 tanti Miţa urâtului ...
- Uite ce e, cocoană, zice conductorul, trebue să plătiţi
un bilet ...
Să mai plătim? n'am plătitără odată?
Şi pe d'asupra un leu şi 25 bani.
15 Şi pe d'asupra? .. ,
Vezi, dacă nu t.e-astâmperi P zice mamiţa, şi-l sgudue
pe .Goe de mâna.
- Ce faci, soro? eşti nebună? nu ştii ce simţitor e?
. ,
ZIce mam mare.
20 Şi, apucându-l de mână cealaltă, îl smuceşte dela ma-
miţa lui, tocmai când trenul, clănţănind din roate, trece
la un macaz. Din smucitura lui mam'mare într'un sens,
combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că
Goe îşi pierde un moment centrul de gravitate şi se rea-
ss zimă în nas de clanţa uşii dela cupeu. Goe începe să urle ...
In sfârşit, n'au ce să facă. Trebue să se hotărască a plăti
biletul, pe care are să-I tae conductorul din carnetul lui.
Păcat însă de pălărie! ... Ce-o să facă d-l Goe la Bucureşti
cu capul gol? şi toate prăvăliile închise!. .. s'ar întreba
30 oricine, care nu ştie câtă grije are mam'mare şi câtă preve­
dere. Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie?
Dacă se întâmplă să plouă, ori răcoare? Şi mam'mare scoate
din săculetul ei un beret tot din uniforma canonierii « le
Formidable ».
35 Te mai doare nasul, puişorule? întreabă mam'mare?
Nu ... răspunde Goe.
Să moară mam'mare?
Să moară!
Ad', să-I pupe mam'mare, că trece!
[270]
· '
_..L.......-_ ,- ...
270 NUVELE ŞI SCHIŢE
Şi-l pupă în vârful nasului; apoi, aşezându-i frumos
beretul:
_ Par'că-i şade mai bine cu bereul? .. zice mam'mare
scuipându-l să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce.
5 � Cu ce nu-i şade lui bine? adaogă tanti Miţa, şi îl
scuipă şi dumneaei şi îl sărută.
- Lasă-l încolo! că prea e nu ştiu cum! ... Auzi d-ta!
pălărie nouă şi biletul! zice mamiţa, prefăcându-se f.oarte
supărată.
10 - Să fie el sănătos, să poarte mai bună! zice mam'mare.
Dar mamiţa adaogă:
Dar pe mamiţica n'o pupi?
- Pe tine nu vreau! zice Goe cu humor.
_ Aşa? zice mamiţa. Lasă!... şi-şi acopere ochii cu
15 mâinile şi se face că plânge.
� Las' că ştiu eu că te prefaci, zice Goe.
- Ţi-ai găsit pe cine să'nşeli! zice mam'mare.
Mamiţa începe să râză; scoate din săculeţ ceva şi zice:
- Cine mă pupă . .'. uite!. .. ciucalată l
20 Mamiţa pupă pe Goe, Goe pe mamiţa şi, luând bucata
de ciucalată, ese iar în coridor.
_ Puişorule, nu mai scoate capul pe fereastră!. .. E
lucru mare, cât e de deştept! zice mam'mare.
- E ceva de speriat, parol! adaogă tanti Miţa.
25 Pe când Goe îşi mânăncă afară ciucalata, cucoanele se
dau în vorbă de una de alta... Trenul aleargă acuma
despre Crivina către Periş,
- Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamiţo! zice
mamiţa către mam'mare.
30 Mam'mare se ridică bătrâneşte şi se duce în coridor:
- Goe! puişorule l Goe! Goe!
Goe nicăeri.
_ Vai de mine! ţipă cocoana! Nu-i băiatul! Unde e
băiatul! ... s'a prăpădit băiatul!
35 Şi toate cocoanele sar. . . .
- A căzut din tren băiatul! Ţaţo, mor!
Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubui­
turi în uşa compartimentului unde nu intră decât o per­
soană.
[271]
· ut% g." -S.
D-L GOE ...
=
271
Goe! maică! acolo eşti?
Da.
Aide! zice mam'mare! eşi odată! ne-ai speriat!
Nu pot! sbiară Goe dinăuntru.
5 De ce? .. te doare la inimă?
Nu! nu pot ...
E încuiat! zice mam'mare, vrând să deschidă pe
dinafară.
Nu pot deschide! sbiară Goe desperat.
10 - Vai de mine! îi vine rău băiatului înăuntru!
In sfârşit, iacătă conductorul cu biletul: primeşte pa­
ralele şi liberează pc captiv, pe care toate trei cocoanele
îl sărută dulce, ca şi cum I-ar revedea după o îndelungată
absenţă. Şi mam'mare se hotărăşte să stea în coridor, pe un
15 geamantan străin, să păzească pe Goe, să nu se mai În­
tâmple ceva puişorului. Puişorul vede o linie de metal în
colţul coridorului, care are la capătul de sus o maşină cu
mâner. Se suie'n picioare pe geamantan, pune mâna pe
mânerul maşinii şi începe să tragă.
26 - Şezi binişor, puişorule! să nu strici ceva! ZIce
,
mam mare ...
Trenul îşi urmează drumul dela Periş către Buftea cu
mare vitesă. Dar pe la mijlocul chilometrului 24, deodată
s'aude un şuer, apoi semnalul de alarmă, trei fluere scurte, •
25 şi trenul se opreşte pe loc, producând o zguduitură puter­
nică.
- Ce e? ce e? .. Toţi pasagerii sar înspăimânta ţi: la
ferestre, la uşi, pe scări ...
- Goe! puişorule! Goe! strigă tanti Miţa şi se repede
80 afară din compartiment.
Goe este în coridor. " De ce s'a oprit trenul?
Cineva, nu se ştie din ce vagon, a tras semnalul de
alarmă. Din ce vagon? ... Asta e uşor de constatat; mani­
vela semnalului nu se poate trage decât rupându-se aţa
35 înnodată şi cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblă
forfota, examinând roatele tamponate cu toată presiunea,
aşa de tamponate că-i trebue vre-o zece minute mecani­
eului să-şi încarce iar pompa de aer comprimat şi să poată
urni trenul din loc. In toată vremea asta, conductorii
[272]
şi şeful trenului aleargă din vagon în vagon Şl cer­
cetează aparatele semnalelor de alarmă.
Cine poate ghici, în ce vagon era ruptă aţa plumbuită
şi răsturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de
li unde sburase mai adineaori pălăria marinerului l Cine?
cine . a tras manivela? Mam'mare doarme în fundul
cupeului cu puişorul în braţe. Nu se poate şti cine a tras
manivela.
Trenul se porneşte în sfârşit, şi ajunge în Bucureşti cu
10 o întârziere de câteva minute. Toată lumea coboară.
Mam'mare aşează frumuşel beretul lui Goe, îl scuipă pe
puişor să nu-l deoache, îl întreabă dacă-l mai doare nasul
şi-I sărută dulce.
Apoi cocoanele se suie cu puişorul în trăsură şi pornesc
15 în oraş:
- La bulivar, birjar! la bulivar! ...
--""=---- � ---
•
272
NUVELE ŞI SCHIŢE
[273]
VIZITĂ
M'am dus la Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Po­
pescu, o veche prietină, ca s'o felicit pentru onomastica
unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte drăguţ
5 de vreo opt anişori. N'am voit să merg cu mâna goală şi
i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc şi
foarte elastică. Atenţiunea mea a făcut mare plăcere
amicei mele şi mai ales copilului, pe care l-am găsit îm­
brăcat ca maior de roşiori în uniformă de mare ţinută .
. tO După formalităţile de rigoare, am început să convorbim
despre vreme, despre sorţii agriculturii, - d-I Popescu
tatăl este mare agricultor, - despre criză şcl, Am obser­
vat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede
la plimbare, la teatru,.la petreceri. " Doamna mi-a răs-
15 puns că dela o vreme i se urăşte chiar unei femei cu
petrecerile, mai ales când are copii. .
- Să-ţi spun drept, cât era Ionel mititel, mai mer­
gea j acu, de când s'a făcut băiat mare, trebue să mă
ocup eu de el j trebue să-i fac educaţia. Şi nu ştiţi
20 d-voastră bărbăţii cât timp îi ia unei femei educaţia
unui copil, mai ales când mama nu vrea să-I lase fără
educaţie!
Pe când doamna Popescu îmi expune părerile ei sănă­
toase în privinţa educaţiei copiilor, auzim dintr'o odaie de
25 alături o voce răguşită de femeie bătrână:
- Uite, coniţă, Ionel nu s'astâmpără !
- Ionel! strigă madam Popescu. Ionel viri' la mama!
Apoi, către mine încet:
- Nu ştii ce ştrengar se face ... şi deştept ...
1IO Dar vocea de dincolo adaogă:
[274]
274 NUVELE ŞI SCHIŢE
Coniţă ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne maşina! ...
Astâmpără-te că te arzi!
- Ionel! strigă iar madam Popescu. Ionel! vin' Ia
mama!
1) Sări, coniţă! varsă spirtul l s'aprinde!
- Ionel! strigă iar mama, şi se scoală repede, să meargă
după el. Dar pe când vrea să iasă pe uşe, apare micul
maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, luând
o poză foarte marţială. Mama ia pe maiorul în braţe
1Q şi-I sărută ...
- Nu ţi-am spus să nu te mai apropii de maşină,
când face cafea, că dacă te-aprinzi, moare mama? Vrei să
moară mama?
- Dar, întrerup eu, pentru cine aţi poruncit cafea,
15 madam Popescu?
Pentru dumneata.
- Da de ce vă mai supăraţi?
- Da ce supărare!
Madam Popescu mai sărută odată dulce pe maioraşul,
ao îl scuipă, să nu-l deoache, şi-I lasă jos. El a pus sabia în
teacă, salută milităreşte şi merge într'un colţ al salonului
unde pe două mese, pe canapea, pe foteluri şi pe jos, stau
grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul alege
o trâmbiţă şi o tobă. Atârnă toba de gât, sue pe un superb
25 cal vânăt rotat, pune trâmbiţa la gură şi, legănându-se
călare, începe să bată toba cu o mână şi să sufle în trâm­
biţă. Madam Popescu îmi spune ceva; eu n'aud nimica. Ii
răspund totuş că nu cred să mai ţie mult gerul aşa de aspru;
ea nu aude nimica.
30 - Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi
urechile dumnealui! Nu e frumos, când sunt musafiri!
Iar eu, profitând de un moment când trâmbiţa şi toba
tac, adaog:
Şi pe urmă, dota eşti roşior, în cavalerie.
35 - Maior! strigă mândrul militar.
- Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; şi maiorul
nu cântă cu trâmbiţa: cu trâmbiţa cântă numai gradele
inferioare; maiorul comandă şi merge 'n fruntea soldaţilor
cu sabia scoasă.
[275]
t
VIZITĂ
275
Explicaţia mea prinde bine. Maiorul descalică, scoate
de după gât toba, pe care o trânteşte cât colo; asemenea
şi trâmbiţa. Apoi începe să comande:
- Inainte! marş! .
15 Şi cu sabia scoasă, începe să atace straşnic tot ce în-
tâlneşte în cale. In momentul acesta, jupâneasa cea ră­
guşită intră cu tava aducând dulceaţă şi cafele. Cum o
vede, maiorul se opreşte o clipă, ca şi cum ar vrea să se re­
culeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere
10 trece ca o clipă, şi maiorul dând un răcnet suprem de
asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un ţipăt
de desperare.
- Ţine-I, coniţă, că mă dă jos cu tava!
Madam' Popescu se repede să taie drumul maiorului, care,
15 în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. .Iupâ­
neasa este salvată; dar madam' Popescu, deoarece a avut
imprudenţa să iasă din neutralitate şi să intervie în răs­
boiu, primeşte în obraz, dedesubtul ochiului drept, o pu-
ternică lovitură de spadă. .
20 - Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoţi ochiul...
Ţi-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă, să-mi treacă şi
să te ert!
Maiorul sare de gâtul mamei şi o sărută. " Mamei îi
trece; iar eu, după ce am luat dulceaţa, mă pregătesc să
25 sorb din cafea."
- Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe ma­
dam' Popescu.
- Vai de mine! la noi se fumează", Bărbatu-meu
fumează, '. şi,., dumnealui",. mi se pare că -i cam
30 place.
Şi zicând « dumnealui », mama mi-arată râzând pe dom­
nul maior.
-� A! zic eu, şi dumnealui!
- Da, da, dumnealui! să-I vezi ce caraghios e cu ţigara
35 în gură, să te prăpădeşti de râs, , '. ca un om mare, . '.
- A! asta nu e bine, 'domnule maior, zic eu: tutunul
este o otravă, , .
- Da tu de ce tragi? mă 'ntrerupe maiorul lucrând
cu lingura în cheseaua de dulceaţă".
[276]
276
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
-- Ajunge, Ionel! destulă dulceaţă, mamă! iar te-apucă
stomacul. ..
Maiorul ascultă, dupăce mai ia încă vreo trei-patru
linguriţe; apoi ese cu cheseaua In vestibul.
- Unde te duci? întreabă mama.
� Viu acu! răspunde Ionel.
După un moment, se 'ntoarce cu cheseaua goală; o
pune pe o masă, se apropie de mine, îmi ia de pe mescioară
tabacherea cu ţigarete regale, scoate una, o pune in gură,
şi mă salută milităreşte, ca orice soldat care cere unui ţivil
să-i împrumute foc. Eu nu ştiu ce trebue să fac. Mama,.
râzând, îmi face cu ochiul, şi mă 'ndeamnă să servesc pe
domnul maior. Intind ţigareta mea, militarul o aprinde pe
a lui şi fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de
colo, până colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe când
mama îl scuipă, să nu-l deoache şi îmi zice:
� Scuipă-l, să nu mi-I deochi!
Maiorul şi-a fumat ţigareta până la carton. Apoi se
repede lâ mingea pe care .i-am adus-o eu şi 'ncepe s'o
trântească. Mingea sare până la policandrul din tavanul
salonului, unde turbură grozav liniştea ciucurilor de
cristal.
- Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva ...
Vrei să mă superi? vrei să moară mama?
Dar maiorul s'a 'ndârjit asupra ghiulelei săltătoare, care
i-a scăpat din mână: o trânteşte cu mult necaz de parchet.
Eu aduc spre gură ceaşca, dar, vorba Francezului, entre
la coupe et les leores ... mingea îmi sboară din mână ceaşca,
opărindu-rnă cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei
de vizită, coloarea oului de raţă.
� Ai văzut ce-ai făcut? ... Nu ţi-am spus să te-astârn­
peri ... Vezi! ai supărat pe domnul!. .. Altdată n'o să -ţi
mai aducă nici-o jucărie 1
Apoi, intorcându-se către mine, cu multă bunătate:
- Nu enimica! ese... Cafeaua nu pătează! ese cu
niţică apă caldă! ..
Dar n'apucă să termine, şi odată o văd schimbându-se
la faţă ca de o adâncă groază. Apoi dă un ţipăt şi, ridicân­
du-se de pe scaun:
[277]
VIZITĂ
277
- Ionel! mamă! ce ai?
Mă 'ntorc şi văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pier­
duţi şi cu drăgălaşa lui figură strâmbată. Mama se repede
spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat.
5 - Vai de mine! ţipă mama. E rău copilului! ... Ajutor!
moare copilul!
Ridic pe maiorul,. îi descheiu repede mondirul la gât
şi la piept.
- Nu-i nimica! zic eu! Apă rece!
10 Il stropesc bine, pe când mama pierdută îşi smulge
părul. ., .
- Vezi, domnule maior? îl întreb eu,' după ce îşi mai
vine în fire: vezi? Nu ţi-am spus eu că tutunul nu e 'lucru
bun. Altdată să nu mai fumezi!
15 Am lăsat pe madam Popescu liniştită cu scumpul ei
maior afară din orice stare alarmantă, şi am eşit. Mi-am
pus şoşonii şi paltonul şi am plecat. Când am ajuns acasă,
am înţeles de ce maiorul eşise un moment cu cheseaua în
vesţibul- ca să-mi toarne dulceaţă în şoşoni,
'11
[278]
LA MOŞI ...
Vagoane de tramvaiu galbene şi albastre, tramcare, tră­
suri boereşti, căruţe mitocăneşti şi biciclete şi lume multă
pe jos ... De pe atâtea strade şi căi, ca de pe atât ea braţe
5 ale unui fluviu uriaş, se varsă, ca 'ntr'o mare sgomotoasă,
pe bariera dela capul podului Târgului-de-Afară, valuri
peste valuri de omenire. Precum este greu să se mai întâl­
.nească două picături de apă odată ce au apucat să intre
fiecare după soarta ei în largul mării, aşa ar fi şi pentru
10 două persoane să se mai găsească, rătăcite odată prin
învălmăşeala Moşilor, dacă n'ar fi cuminţi să-şi hotărască
mai dinainte locul şi momentul de întâlnire. De aceea,
foarte cuminte au făcut madam Georgescu a lui d. Mitică
ciaprazarul şi madam Petrescu a lui d. Guţă dela minister
15 şi cu tanti Lucsiţa, moaşa diplomată, de şi-au dat ren­
dez-vous : la trei ceasuri fix în pavilionul central la berărie
- cine vine întâiu aşteaptă pe ceilalţi.
In interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechiu,
stau înghesuite, pe banchete şi'n picioare, treizeci şi patru
20 de persoane suferind foarte tare. Intre toate acestea, una
sufere mai grozav - e cucoana Lucsiţa j fiindcă toate
celelalte sufăr numai de căldură şi de sete, pe câtă vreme
dumneaei sufere pe lângă astea şi de foame. Când se opreşte
vagonul la Sf. Gheorghe, se face roşie, apoi galbenă şi pe
25 urmă simte o sudoare rece, şi iar ferbinţeală şi iar răceşte,
şi răsuflă greu, şt ergându-se pe sub bărbia grasă, şi zice:
- Uff! dacă stiam, mai bine luam birze! (că vorbea cam
peltic], Teribela căldură! mor!
Vagonul porneşte dela Sf. Gheorghe şi intră în calea
30 Moşilor ... Par'că umblând, tot e mai bine, tot se mai face
[279]
-- .��'l'I--�:--.,.
-l,w.
LA MOŞI ...
279
niţel curent. Curentul astâmpără puţin căldura; dar
foamea nu se poate astâmpăra cu o slabă suflare de vânt.
A fost de sigur o mare imprudenţă din. partea acestei
dame să plece dea casă aşa, trei ceasuri după dejun, fără
5 să guste ceva, mai cu seamă că, din cauză că se grăbea să
nu scape ora de rendez-vous la pavilionul central, a dejunat
aşa de uşor: trei ouă răscoapte, o căpăţână de miel cu borş,
nişte stufat, prune cu carne, friptură la tavă şi salată de
castraveţi, trei cinzecuri cu sifon şi o cafeluţă.
10 La Zece-Mese, vagonul se opreşte iar. Cocoana Lucsiţa,
se simte foarte rău. Pe trotoar, lângă ferestrele vagonului,
se aude,' acoperind tot sgomotul stradei, glasul unui bra­
gagiu. Moaşa se scoală cu o hotărîre supremă şi, pardon în
dreapta, pardon în .stânga, îşi face loc până la uşă; îm-
15 pinge cu puterea desperării pe toţi de pe platformă şi dă
să sară; vagonul se pune' 'n mişcare; moaşa se aruncă jos
făcând un pas fals. Bragagiu, de două ori salvator ! Dacă
nu-Lapuca în braţe, cine ştie ce se 'ntâmpla cu cocoana
Lucsiţa, cum e corpolentă şi robustă!
20 Intn'un colţ e puţintică umbră. Acolo îl trage ea pe
salvaţorul ei şi bea' una după alta două litre de bragă.
Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare şi igienică; iar
ca mâncare, cea mai uşoară şi 'totdeodată cea mai recon­
fortantă. In câteva clipe, moaşa Lucsiţa s'a simţit ren-
.25 tremată: sfârşeala şi acel sentiment de pierzare} care-i
vine omului când simte un gol de haos la lingurea, au dis­
părut cu desăvârşir e. Dar este târziu: două ceasuri şi trei
sferturi. .. Vagoane după vagoane trec toate pline cu
vârf: un locşor nu se mai găseşte. La fiecare vagon, cocoana
30 moaşa face semne cu umbreluţa, cu batista, strigă: opreştel
- Nu mai e loc! .
Şi vagoanele îşi urmează drumul cu indiferenţă. Dar
iată că se aude prin toată uruiala un sunet de timbru: un
vagon se opreşte. Doi tineri eleganţi de pe treapta plat-
3& formei de dinainte se dau jos scuturându-şi pantalonii şi
pulpanele redingotelor de contactul cu mitocanii. Locuri
goale! Cocoana moaşa se aruncă cu toată bravura, apucă
bara de fier, sue treapta, împinge, se vâră şi ajunge pe
platformă. Un tânăr, strivit sub presiunea eucoanei, zice:
[280]
Pardon, doamnă! Nu vedeţi că nu mai avem loc?
Eu văz că este! răspund'e cocoana Lucsiţa.
Da; da, dumneavoastră sunteţi corpolentă!
Bine că esti dumneata subţirel. ., Pe mine asa m'a
'5 făcut Dumnezeu, voluptoasă! ... Cui-i plaţe! ... cui nu ...
_ Taxa, mă rog! strigă conductorul.
Coana Lucsiţa scoate din portofel biletul pe care-I avea
. din piaţa Teatrului. Conductorul observă biletul.
- Ăsta .nu-i dela mine.
,10 - Da dela ţine ? întreabă cocoana.
-- Dela alt vagon.
_ Da ţe? nu e tot vagonul vostru? Am plătit până
labarer'ă ... m'am dat zos ...
_ Dacă' v'aţi dat odată jos, întrerupe conductorul,
15 trebue să plătiţi a doua oară.
_ Adou.a oară? Bravos! frumoasă sarlatanie!
.Dar În -sfârşit plăteşte şi ia biletul nou. Vagonul soseşte
la barieră. Cocoana Lucsiţa coboară. Din amândouă col­
ţurile vine profumul de mititei: e o sensaţie neplăcută
20 pentru cine e sătul; dar, cui i-e foame, profumul acesta-i
pare mai bun decât odagaciul., Cocoana Lucsiţa se por­
neşte cu nările umflate spre unul dintre colţuri, ca o panteră
atrasă de mirosul ţapului sălbatic.
-;-' Băete l doi mititei I
25 Reconfortată, o ia pe jos şi intră în pavilionul central,
unde o aşteaptă cu nerăbdare compania.
_ Mitică! zice cocoana moaşa, după ce rupe o bucată
de turtă dulce dela madam Georgescu; faţi ţinste? ..
Mă! băete, o halbă l .. da sa nu-mi pui guler de gheneral!
30 TârguI e în toiul lui ... Lume, lume, e ceva de speriat,
pe onoarea mea!
. După ce plăteşte d-l Mitică, zice madam Petrescu:
� Haideţi întâiu pe la oale, că am promis să cumpăr
un �lueraş pentru băeţelul lu madam Ionescu, stăpâna
3'5 casei.
� Haide!
Şi au plecat 'Spre oale.
Când să treacă drumul, coana moaşa ZIce:
. - Staţi!
280
NUVELE ŞI SCHIŢE
[281]
LA MOŞI ...
Gogoşi prăjite în uleiu 1 Sahanul clocoteşte .... Una ...
două ... trei ...
- Aide ţaţo! lasă-le focului de g9goşi,:! nu simţi că mi-
. roase.a rânced? Iar o să-ti strici stomacul. .
11 - Ba, să mă ierţi 1 nu miroase deloc a rânţed,
• La oale . .-. A cumpărat madarn Petrescu flueraşul şi au
pornit toţi la grădină la Iliad. Când să intre, strigă cocoana
moaşa la unul cu fes: 1:·
- Mă 1 dzeanabet, ăla cu sarnpaniea.l ad'e limonadă ! ...
10 Şi după ce bea:
- E reţe, bravos ! mai ado una.
Pe urmă trag toţi planeta dela o italiancă cu papagalul.
D .. Mitică a cetit planeta cocoanii Lucaiţii:
« Ai să paţi multe după inima ta cea largă; dar să ai
15 coraj, căci vei trăi până la adânci .bătrâneţe dn 'mare. fe­
rrcire ».
- Ei, as! ţe să mai paţ; dacă n'am păţit eu cât am
fost zună! acum, haber n'am!
Pe urmă d. Mitică a tratat-o pe tanti cu două bărdace
20 de floricele calde ...
Lăutari cu tambalul, şi Ilaşnete, şi claranete, cu toba
mare, şi trâmbicioare, şi Ilueraşe, şi hârâitori, şi cleşte
clăntănind pe grătare, şi strigăte, şi sbierete, şi chiote!
� e o plăcere!... şi un miros de grătar încins! - e o
25 bunătate!... S'a aşezat prin urmare compania noastră
la o masă, şi a comandat cârnaţi şi fleici şi două baterii
cu sifon mare.
� Mă băete! a strigat coana moaşă. .. la fleiţi să le
pui ţimbru, m'ai înţeles? şi să le freţe bine cu ţeapă, m'ai
30 priţeput?
Şi trage-i pe urmă la fălci 1
- Ce cioarle, ţaţo! zice madam Georgescu; Iar mă­
nânci?
- Ţe mănânc? ţe-am mai mâncat?
35 Şi s'a făcut roşie ca sfecla şi a băut un macmahon pe
nerăsuflate. Dar deodată, ca printr'un farmec, se opresc
într'o clipă şi lăutarii şi cimpoerii, şi claranetele şi toate
glasurile, şi în acea clipă se aude banca pe care stă coana
Lucsiţa făcând ca o cadenţă de fagot ; apoi, iar porneşte cu
[282]
aşa.
282
5
10
15
NUVELE ŞI SCHIŢE
mult brio grandioasa sinfonie: muzrci, jucării, cleşte,
glasuri ...
_ Ţe? ţe râdeţi? zice coana moaşa roşie ca focul.
Nu-i nimica! strigă d. Mitică. Sifonul meu a făcut
Ce sifon? zice ma dam Petrescu. Nici n'ai pus mâna
. pe el!
- Par'că dumneata n'ai văzut sifoane să scârţâe fără
să le atingi! dacă răsuflă la maşină. . . .
Dar până să explice d. Mitică, moaşa s'a sculat repede
şi s'a pierdut în învălmăşeală.
- Unde-i ţaţa? Unde-i coana moaşa?
_ S'a dus în grădină, zice d. Mitică, să mai tragă o
planetă! ...
Al dracului d. Mitică!
[283]
JAi! P.( " ţ .. $ . Ofl. ��..,.,--��.
___ ..-:.'.I-!' ....... 'h __ �� __ �_._. _�=,.-....,... __ -...=�=-'...::....::....<.;. -::..::==';=:ţo..c:.=�:::.:--�' ... _� .... - --��
DASCĂL PROST
Foarte de dimineaţă, într'o mahala depărtată, bat la
uşa amicului meu Pricupescu, profesor de cursul secundar
- predă istoria în clasele inferioare la un liceu. Deşi
5 foarte buni prieteni, n'am fost niciodată la el acasă; aşa,
nu mă mir că i se pare ciudat a mă vedea la dânsul.
- Ei! ce cauţi tu prin mahalaua noastră aşa de
dimineaţă?
- Am trecut pe aici, zic eu, şi am intrat să-ţi dau
. 10 bună ziua... Ştiu că pe la ceasul ăsta pleci de-acasă ...
şi. .. zic: haide să văz... o fi plecat Pricupescu? dacă
o fi plecat, bine; dacă nu, merg cu el până 'n târg ...
Azi o să fie o căldură ... mai teribilă ca eri S'a pus
pe călduri... O să ne t.opim în vara asta .
15 Pricu pescu este un om bănuitor; zice:
- Fac prinsoare pe ce vrei, că şi tu ai venit să mă
rogi pentru vre-un măgar, pentru vre-un leneş,' pentru
vre-un ticălos .
- Aş! zic eu .
ao - Măi! adaugă el... mai am doi ani până să ies la
pensie. .. douăzeci o să mi se pară!.. Uf l să mă văz
odată scăpat de canonul ăsta, care a ajuns dela o vreme
nesuferit. .. Uite! până viu eu, ceteşte l
Şi zicând acestea, scoate din buzunar un vraf de seri­
:15 sori, mi le trânteşte dinainte pe masă şi ese. Pricupescu
este indiscret. De vreme ce mi-a dat voe, m'apuc să-i
cetesc scrisorile.
Iubite Domnule Pricupescu,
Ştiţi că de când am fericirea a vă cunoaşte, şi e cam mult de
90 atunci, nu v'am supărat cu Vreo rugăciune de favoare, fiindcă
[284]
· . ' - ...
284 NUVELE ŞI SCHIŢE
nu-mi place să importunez pe cineva în îndeplinirea datoriilor sale,
mai ales când îl ştiu de o corectitudine exemplară ca dv. Crez că
a venit momentul ca, mai ales în şcoală, dela care depinde viitorul
naţiunii noastre, noi Românii să încetăm odată cu nenorocita sistemă
5 a favoritismului, a îngăduelii, a hatârului, Când mai cu seamă ne
aflăm în faţa unui bărbat devotat datoriei, cum. sunteţi dv., şi
conştiinţios, fără nicio urmă de bănuială, trebue să-I lăsăm a-şi
îndeplini misiunea aşa cum crede el, în matura lui judecată nepărti­
nitoare. Profesori ca dv. fac onoarea unei şcoli, ei sunt O garanţie
10 că tinerele generaţiuni cari le trec prin mână, când vor deveni
cetăţeni, vor fi perfect edueate şi solid instruite şi vor face fala
naţiunii. Pentru aceea, când frate-meu Ghiţă Postolache, depu­
tatul, m'a consultat în ce liceu să-şi dea copilul la Bucureşti, i-arn
spus numai decât: .
15 . - Dacă vrei să înveţe o bună creştere şi carte ca lumea, dă-I
la liceu unde este profesor amicul meu d-l Pricupcscu .... Acolo
poţi fi sigur şi 'n privinţa educaţiunii şi 'n privinţa instrucţiunii t
Băiatul, Costică Postolache, după cum ştiţi, stă la mine; eu îi
ţiu loc de tată; prin urmare, înţelegeţi de ce mă interesez, şi de
20 ce-mi permit, în puterea prieteniei ce mi-aţi acordat-o totdeauna,
a vă importuna cu o mică rugăminte. Nepotul meu, precum veţi
fi observat cu perspicacitatea ce vă caracterizează, este foarte timid;
pe lângă aceasta, a fost şi cam bolnav în anul acesta, a trebuit să-i
scoatem o măsea, aşa că are o mare frică de examen. Ne-aţi înda-
25 tora foarte mult şi pe frate-meu şi pe noi mai ales, pe mine şi pe
soţia mea, căci în grija noastră am avut pe copil, dacă aţi 'fi, nu
indulgent, aceasta nu v'o putem cere, dar nici prea sever cu el,
care nu ştiţi câtă iubire vă poartă şi cu cât respect pomeneşte tot­
deauna de dv.
30 De aceea, fiindcă vedem cât ţine Costică la dv., ne-am hotărît
sa vă luăm pe d-voastră ca medita tor, începând chiar din vacanţă.
Ştiţi că mergem la ţară, la munte. Am fi fericiţi dacă aţi primi,
cum n'aveţi îndatoriri de familie, să veniţi cu noi, ne-având altceva
mai bun de făcut, bine înţeles .. Am dori ca şi'n vacanţă să se miii
3" ocupe cu cartea.
N'ar fi rău prin urmare să ne vedem cât mai curând, ca să. aran­
jăm aceasta afacere. Până atunci, primiţi, stimate 'domnule Pricu­
pescu, cele mai afectuoase salutări din partea 'soţiei mele şi din
partea devotatului d-voastră
40
Nicu Postolache
senator
- Halal de Pricupescu! zic în gândul meu eu, care
cunosc bine şi pe nenea Nicu Postolache şi moşia lui şi
gospodăria lui, şi mai ales pe madam' Postolache ...
45 In. paradis îl invită nenea Nicu şi consoarta! mâncare"
[285]
['
"�""�6�·�'����"��"�--��----������--------��'�
=.-=-------::-.:-:- -�--- -- .... .,.. ;.
DASCĂL PROST
285
băutură, aer, călărit. .. plus două sute .de lei pe lună cel
puţin. .. Oameni cu dare de mână!
Dar .nu mai vine Pricupescu 1.. Să citim mai departe:
seama, în interesul tău.
Amic.
Amice Pricupescule,
5 Mâine încep la voi examenele. In interesul tău îţi atrag atenţia
, încă odată; nu fii sever cu băiatul persoanei cunoscute. Ax fi o
prostie din partea ta să faci exces de zel, când ştii. bine că, şi fără
să vrei tu, băiatul tot va trece. Pentru ce tu, un dăscălaş numai
ca să te faci grozav, să indispui pe nişte oameni cu atâta influenţă?
Nu e mai bine să ţi-i faci binevoitori?
Aseară am prânzit acolo. Era o sumă de oameni mari. Toată
vremea la masă s'a vorbit rău de profesori, cari, după ce că nu sunt
buni de nimic, apoi sunt şi brutali şi mojici, mai ales cu copiii de
familii bune. '
La plecare, cucoana a spus că dacă cumva persecuţi pe mititelul,
n'are să-ţi meargă comod.
Eu am garantat pentru tine. Ia
10
15
N.,N.
20 Alta:
Dragă Bică, cocoşelule moţat,
Dacă ai ţinut tu vreodată la mine măcar a suta parte din cât
mi-ai spus, sper că n'ai să mă refuzi. A venit Miţa Popescu la mine
cu lacrimi în ochi, şi m'a conjurat pe tot ce am mai sacru, să-ţi
25 vorbesc în privinţa băiatului ei, Octavian Popescu, care zice că
tremură toţi băeţii de frica ta, că eşti prea sever, şi că el are groază
când se gândeşte la ziua de mâine.
Biata Miţă este desperată, fiindcă Octavian, i-a spus curat că,
dacă rămâne repetent, se împuşcă, Pune-te tu în locul ei, ca mamă.
30 Astă seară, nu se poate ... Dar mâine seară la ceasul ştiut, ne­
. greşit,' cocoşelule moţat, Când ăi veni la puiculiţa ta, să-i spui că
l�ai trecut pe Octavian.
Puiculiţa
- Bravo, domnule Pricupescu! gândesc eu. .. Cine să
35 fie puiculiţa? "
A! un plic rose- pâle cu un blazon aurit într'un colţ ...
Să vedem.
- Sunt gata; aide, că e cam târziu; am treabă la
şcoală. .
40 - Uite, frate Pricupescule, de ce venisem eu la tine,
zic eu şi înghit în sec. " apoi, îmi iau inima'n dinţi.
[286]
286 NUVELE ŞI SCHIŢE
De ce?
Venisem să te rog să-mi faci un mare hatâr,
Am înţeles ... Nu ţi-am spus eu?. ghicisem .
Ei! nu fi şi tu aşa de. .. cum să zic. .. de sever .
5 Ştii că de când te cunosc. .. şi de! slavă Domnului! ne
cunoaştem din copilărie... nu te-am supărat cu vre-o
rugăminte, fiindcă nu-mi place să importunez pe cineva,
cât de prieten să-mi fie, în îndeplinirea datoriilor sale, mai
ales când îl ştiu de o corectitudine exemplară, cum eşti
10 tu ...
- Apoi, atunci ...
_ Fireşte, nu zic; trebue uă ne hotărîm odată, mai
ales când e vorba de şcoală, dela care depinde viitorul
naţiunii noastre, noi Românii, să încetăm mă'nţelegi ...
15 Astea le-ai cetit undeva.
- Pe onoarea mea, nu.
_ Ei bine tu. .. eşti un bărbat devotat şi conştiincios,
fără nici o umbră de bănuială, care trebue în misiunea
lui să fie, mă 'nţelegi ...
20 - Iţi spun eu că le-ai cetit undeva ...
_ Zău, nu... Uite ce e: un băiat... timid... şi a
fost şi cam bolnăvior iarna asta ... a trebuit să-i scoaţă
o măsea ...
- Când· îţi spun eu ...
25 - Pe ochii mei!.. şi în sfârşit, ce mai una-alta? ..
ce să mai umblu cu mofturi?.. Decolea ar fi pentru
tine, un dăscălaş pârlit, pe timp de vară cinci sute de
lei? .
Am aruncat vorba cea mare .. , Pricupescu e nebun! .. �
30 a început să sbiere la mine .. , să -mi spue că nu mi-e ru­
şine! prieten vechiu! Dar eu, cuminte, zic:
. _ Nu-ţi cunoşti interesul! de ce să te pui tu cu nişte
oameni mari, cari au atâta influenţă?. De-aia v'a ieşit
vorba la toţi dascălii că sunteţi mojici şi-brutali, mai
35 ales cu copiii de familie bună!
- A! strigă Pricupescu... Iar?
_ Secule! am strigat eu. .. Dacă e vorba de sbierete,
apoi sbier şi eu... Un băiat cu atâtca rude, cari ţi-ar fi
de mare sprijin ...
[287]
-
-_ ...... - ........ "-:- .. �, .. ,_ ... -
DASCĂL PROST 287
- Eşti un prost! strigă Pricupescu.
- Ba tu eşti prost!.. Mă-sa e văduvă, bogată, fru-.
moasă şi de familie mare. .. In loc să te iei cu binele, să
te ia meditator! ..
5 Am strigat degeaba; a fost peste putinţă să-I scot pe
pedant din ale lui. Mare dobitoc d. Pricupescu!.-
[288]
SITUAŢIUNEA
A fost o zi îngrozitor de ferbinte. Tocmai pe la unu
după miezul nopţei, par'că s'a mai potolit puţin cuptorul,
par' că începe să mai poată respira omul. .. Să respirăm.
5 Stau în faţa unui local de noapte, o mică berărie, şi fiindcă
am poftă de vorbă, aştept, nu cumva o pica vreun alt
bucureştean iubitor ca mine de aer curat, să respirăm îm­
preună: dacă o durere împărtăşită e pe jumătate uşurată,
de sigur o bucurie în doi e îndoită. Aşteptând, miros cum
10 din apropiere adie dulce un zefir, pe când un municipal
îşi face cu măturoiul lui enorm datoria, stricând odihna
prafului şi făcând să se 'mbrobodească în ceaţă din ce în
ce mai deasă luminile felinarelor. Prin ceaţa aceea mi se
arată legănându-se o umbră. .. se apropie... Să fie un
15 amic ?. Da, e un amic; n'am aşteptat degeaba - e
amicul meu Nae; şi lui îi pare bine că m'a întâlnit.
- Teribilă căldură a fost astăzi! zice Nae, ştergându-se
de sudoare.
- Teribilă! răspunz eu.
20 - Dar acuma tot poţi pentru ca să zici că respiri.
-- Se 'nţelege ... -De unde vii?
- Am fost pe la herării cu nişte prieteni.
- Ce mai nou?
_ Prost, monşer. .. Este o criză, mă' nţelegi, care poţi
25 pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă ... S'a isprăvit ...
E ce:va�are poţi pentru ca ...
-_Lasă} Nae, că se mai şi exagerează ...
- Ce se exagerează, nene? Este o criză, care, ascul-
tă-mă pe mine, că dv. nu ştiţi, care, mă 'nţelegi, Statul cum
30 a devenit acuma, eu după cum văz ce se petrece, că nu.
[289]
-'-'-III!I ...... II!II_A...." •• �, �.",,""- -......,!!'-"_�-�_"!'!""'!'-"'!!'.-r', - ...... _-",,..,....-="'...--�..,,,,..���._�.,,�._�"
..."I ...... -�� __ .......,.9'----'�:=--_, �_.b-- __ ==�= -�. --'--- __ -=_,--;-_ � ... -=_ .11. ••
SITUAŢIUNEA .
289
sunt. prost, înţeleg 'şi eu atâta lucru, fiindcă nu mai merge
cu sisterna asta, care, când te gândeşti, te apucă groaza,
monşer, groaza! ..
Nae, foarte afectat, bea paharul lui de bere -până 'n fund,
5 apoi, după ce oftează adânc:
- Eu pot pentru ca să-ţi spui pe parola mea de onoare
că-mi pare foarte rău! dar ştii? .. foarte rău! ! foarte rău! ! !
pentru ca să ajungem să vedem ţara mea, care era peste
putinţă ca să prevază cineva o situaţiune foarte tristă,
10 fiindcă le-am spus şi dumnealor ...
- Cari dumnealor ...
- Dumnealor cu cari am fost; zic: pot pentru ca să
I spui că nu se poate ceva mai trist, ca să vie un moment
ori şi cât ai zice, când vezi că bate falimentul la uşe şi nu
15 mai e nici un patriotism. . . '
Nae face o figură foarte mâhnită; e aşa de obidit, încât
ai crede că vrea să plângă.
- Bine, Nae, 'zic eu" nu trebue să fie omul aşa de pe­
simist. Lucrurile tor să se 'ndrepte .. ' este o recoltă admi-
20 rabilă.
Nae schimbând figura şi' zâmbind cu compătimire de
ignoranţa mea:
- Ce recoltă, nene, ce recoltă? D-ta n'ai văzut rapiţa?
- N'am văzut-o, că n'am fost pe-afară.
25 � Apoi vezi! .. Rapiţa, moft!
- Ei! moft.
- Fireşte că moft, că nu poate pentru ca să dea mCI
patruzeci de milioane, şi dumnealor, mă'riţegi, lucru mare!
parc'a apucat pe Dumnezeu de-un picior cu rapiţa, care
30 o să poată dumnealor pentru ca să ia două chile la pogon ...
Ai văzut acuma? unde sunt o sută cinzeci de milioane,
care se lăuda?
- Bine, da numai ra piţa e?. da grâul?. da po­
rumbul? da alelalte?
35 Nae iritat, mairnuţindu-mi tonul:
- Da cuponul de Iulie? Da cuponul de Septemvrie?
da cuponul de Noemvrie ? da alelalte?
- O să le plătim.
Nae, încărcând tonul:
[290]
.. -
- -' . ' - ; l _
290
" 5
10
15
20
25
30
35
NUVELE ŞI SCHIŢE
- O să le plătiţi! Cu ce o să le plătiţi? Nu te mai lipeşti
de Disconto ... ·
- Ce-i aia?
- Aia-i aia, care ştii dumneata de câte ori am spus eu,
că o să se 'nfunde odată cu cheltuelile nebuneşti, care pot
pentru ca�ă�nici o ţară nu s'a mai întâmplat, pentru
ca să vie şi să zică la un moment: nu mai am drept ca să
mă împrumut fără voia dumitale! care atunci însemnează
că nu mai eşti independentă nici la tine acasă, după ce
ţi-ai vărsat sângele ca să ajungem pentru ca să aibă for­
tificaţii şi să poţi zice la un moment dat: până aci! nu
permit!
- In sfârşit, guvernul o să ...
Nae mă 'ntrerupe:
-lGs'Că şi guvernul. " Dumnezeu îl ştie şi pe el, care
toate gazetele urlă în fiecare zi despre criza ministerială,
pentru că nu se împacă, şi numa intrigi şi la conservatori
şi la liberali, în loc să facă un guvern de coaliţie, cu toţi
bărbaţii de Stat, care să le zică Regele, mă 'nţelegi, serios:
vă ordon pentru ca să limpeziţi situaţiunea, fincă aşa nu
poate pentru ca să meargă, ca dumneata să tragi încolo şi
dumnealui încoace, fincă niciodată nu s'a 'ntâmplat în
alte ţări, nici pe vremea fanarioţilor, putem pentru ca să
zicem, nici înainte de independenţă, în detrimentul pres­
tigiului, care trebue toţi să lupte dacă e vorba să aibă
pretenţii de oameni politici... Dumneata nu vezi, cu
chestia economiilor ...
Ba văz!
- Apoi, dacă vezi, ce mai umbli cu mofturi?
-. Ba nu umblu de loc cu mofturi; e· o chestie destul
de grea.
- Economii? Hm! Zice că face economii. .. mofturi!
şi cu bugetul încărcat cu treizeci şi şase de milioane, care
mă prinz cu dumneata pe ce poft.eşti că nu poate pentru ca
să fie o realitate ...
- Dacă e vorba de economii, zic eu, pentru ce nu des­
fiinţăm �rmata, care ... ?
- Ce vorbeşti, domnule? se. poate să spui astfel de
absurdităţi?.. tocmai acuma să desfiinţăm armata?
[291]
-°I b . � . 'F ..
...
SITUA ŢIUNEA
291
- De ce nu?
- Dumneata nu vezi cum se încurcă lucrurile în poli-
tică, care nu poţi pentru ca să ştii de azi pe mâine cum
poate pentru ca să devie o complicaţiune. .. Dumneata nu
5 vezi ce se petrece în China cu hoxerii, şi toată Europa nu
poate pentru ca să se 'nţeleagă: asta e o chestie mare, nu
vorbi aşa, îmi pare rău 1
S'a răcorit binişor. .. Ce� s'? lăsat încet-încet peste
capetele noastre, aşezându-se iar la pământ. E târziu ...
10 Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile.
Se face ziuă. Plătim şi ne sculăm.
Unde mergem? întreabă Nae.
Eu, zic, mă duc spre casă.
Ai la o simigerie, trebue să scoaţă covrrgi calzi.
15 E târziu, Nae ...
Eu nu mă duc d'acu acasă, zice Nae ... Mai umblu
prin oraş ... pân'o face.
Cine să facă?
Nevastă-mea.
20 Ce?
O apucase aseară durerile.
!. ..
Nu pot, .monşer, pentru ca să stau când face ... Mă
plimb aşa de colo până colo; mai beau o bere, un mac-
211 mahon, un şvarţ, mai vorbesc cu un prieten, trece vremea;
şi când mă 'ntorc ... gata.
� Face greu?
- Ştii, nici prea-prea, nici foarte-foarte. ĂI din urmă,
Costică, a fost mai greu: i l-a scos cu fiarele ...
30 - Il
- Acu a venit doctorul, da a zis că poate pentru ca să
n' aibă trebuinţă de cleşte ...
- Il
In momentul când deschiz ochii cât pot mai mari, trece
35 o birjă cu o damă. La lumina zorilor, Nae recunoaşte
de sigur pe acea damă, pentrucă începe să strige luându-se
după trăsură:
� Madam' Ionescu!... Coană moaşă 1 Madam' Io­
nescu!
[292]
292
I
,
I
, I
,
1: I
\ .• !
I j.�, ��S;\.' '\
.,.\.{" ,
-
'"1."-",-
l ,.
5
10
15
20
25
NUVELE ŞI SCHIŢE
Dama întoarce capul, recunoaşte şi ea pe Nae şi opreşte
trăsura.
A făcut? întreabă Nae.
Da, răspunde moaşa.
Uşor? întreb eu.
Foarte uşor.
Uf! adaog. Ce?
Băiat.
Şi trăsura moaşei porneşte.
- Bravo, Nae! să-ţi trăiască!
_ Mersi, asemenea... Ei, acu nu mal am grijă ...
Ai la simigerie ...
Şi mă ia la braţ.
Ştii ce-ar trebui la noi? zice Nae.
- Ce?
_. O tiranie ca în Rusia. .. Nu mai merge, mă 'nţelegi,
Constituţia, care aceea ce vezi. că se petrece, nu poţi
pentru ca ...
Zic:
_ Nae! scuză-mă: e aşa de târziu, care nu .pot pentru ca
să mai merg ...
- Imi pare rău ...
_ Mi-e aşa de somn, care trebue negreşit pentru ca să
mă culc. La' revedere.
M'am suit într'o birjă şi l:2m lăsat pe fericitul tată
pentru ca să meargă singur la simigerie.
[293]
INTÂRZIERE
M'am suit, la Sinaia, în trenul 14, acceleratul care
pleacă la ora 6 şi 8 minute spre a ajunge în. Bucureşti la
9 şi 1.0.
1\ Am. găsit, din norocire, un vagon de clasa a doua
la coada trenului. E adevărat că vagonul din urmă al unui
tren se clatină mai mult; în schimb însă, nu e privelişte mai
.plăcută, într'o călătorie cu drumul de fer, decât la fereastra
din spatele trenului, lucru de care un amator se poate
10 bucura foarte rar, fiindcă orice tren trebue să aibă la
coadă un frânar de siguranţă, şi puţine vagoane de călători
sunt prevăzute cu frână de mână. Trenul a plecat din
Sinaia la ora regulată şi a ţinut strict mersul reglementar
până la Ploeşti. Am 'putut dar să mă bucur de o minunată
rs privelişte, valea Prahovei desfăşurându-se în fugă spre
miază-noapte pe măsură ce trenul gonea spre miază-zi.
Dela Ploeşti, trenul de Predeal ca să. apuce spre Bucu­
reşti schimbă frontul şi, ca şi cum ar vrea să se întoarcă
înapoi, locomotiva se pune acolo unde până aci era coada
20 trenului. Am voit să găsesc un alt vagon la capătul ce­
lălalt, care acum rămăsese coadă: n'am mai avut noroc;
cea din urmă trăsură era un furgon de bagaje. M'am re­
semnat şi m'am suit în acelaşi vagon în care gustasem
destulă plăcere; şi am făcut bine. Vagonul ne mai fiind
25 în coadă, frânarul de siguranţă îl părăsise, iar locul dela
pavilionul de observaţie, unde e frâna, era acuma gol.
M'am suit acolo şi am putut vedea pe deasupra vagonului
înaintaş şi a locomotivei, linia în depărtare.
Am pornit regulat din Ploeşti la 8 şi 8 şi, mănţinând
30 mersul reglementar, am intrat in staţia Periş exact la
22
[294]
t I .. f
\,
:1
I
294
NUVELE ŞI SCHIŢE
• I
15
l'
I
• i
1
I
I
I
20
I!
I
8 şi 38. Trecând dela semnal spre staţie, trenul şi-a mic­
şorat foarte simţitor vitesa şi în faţa gării s'a oprit. Cui
e obişnuit cu mersul trenurilor, o oprire în afară de cele
prevăzute la itinerar îi dă de gândit... .Ştiu că trenul
5 14 nu se opreşte, la Periş ... Mi-am închipuit numaidecât
că un personaj- important vrea să se urce de acolo. Dar
trenul stă, şi mi se pare că auz pe peron glasuri alarma te ...
Nu-mi închipuesc ce poate fi; în orice caz, pentru trenul
nostru, cum linia este dublă până'n gara de Nord, şi cum
10 nu s'a oprit brusc, vreo primejdie nu-i probabilă.
Mă uit dela locul meu înainte. S'a cam înnoptat şi
nu se prea vede departe; dar semnalul luminos dela eşire
către Bucureşti se vede închis - e lumină roşie. Mă cobor
din vagon şi împreună cu mine şi alţi pasaj eri. Intrebăm
pe _ impiegaţii de mişcare şi aflăm cauza opririi - trenului
nostru: la eşirea din Buftea, staţia următoare, a deraiat un
tren de marfă, care trecea dela Bucureşti spre Ploeşti.
Astfel, şi linia noastră e închisă. Telegraful şi telefonul
lucrează între Buftea şi Periş, Personalul mişcării mişună
cu multă febrilitate. In sfârşit, aflăm cari sunt dispoziţiile
luate de inspecţia respectivă. Trenul nostru aşteaptă aci,
în Periş, trenul 122, care, venind din Moldova pe urma
noastră, va ajunge aci la 9 şi 20. Pasajerii din ambele
trenuri se vor sui într'unul singur: acesta .va porni spre
25 Buftea, se va opri la locul catastrofei, şi vom transborda:
toate trenurile dela Bucureşti se opresc în Buftea, ca să
se 'ntoarcă înapoi cu călătorii spre Bucureşti; iar trenul
nostru se va întoarce înapoi cu pasagerii dela trenurile
spre Moldova şi Brăila-Galaţi. Aproape un ceas trebuie
30 să aşteptăm trenul 122.
Pe când toată lumea se plimbă pe peron la răcoarea
splendid ei seri de vară, o cocoană scoate capul dintr'un
vagon şi strigă, către cine, nu se poate şti:
_ Ce dracu, domnule 1 mult o să mai stăm aici?
35 Apoi, cu multă indignare:
- Ce dobitocie! \
Personalul mişcării n'are vreme să răspunză cocoanii.
Mă sui în vagonul unde se află acea damă şi după ce o
salut frumos, încep să-i explic toată împrejurarea: cum a
[295]
INTÂRZIERE
295
deraiat trenul de marfă, cum trebue să se unească trenul
14 cu 122, cum o să transbordăm şcl.
Să fie ai dracului! zice cocoana foarte supărată.
-. Cine, coconiţă? întreb eu.
5 - Dumnealor dela drumul de fer ... De ce nu bagă de
seamă!
- Ei! zic eu; nu se poate fără câte una de asta, dacă
e odată drum de fer ...
- Pentru că sunt dobitoci!. .. Şi cât o să întârziem?
10 - Apoi, zic eu, cu manopera de aici, cu transbordarea
dela Buftea, poate să întârziem vreo două ceasuri. : .
- Două ceasuri?. Fir'ar ai dracului! Care va să zică,
atunci, când ajungem în Bucureşti? ..
- Era să ajungem la 9 şi 10 ... şi acuma ...
15 - Şi acuma?
Acuma o să ajungem pe la 11 trecute.
- Ce dobitocie!
-r+- Şi, dacă-mi daţi voe, coconiţă, de unde veniţi
d-voastră?
20 - Dela Vălenii-de-Munte... Mă recomand: madam
Sevastiţa Stănescu, născută Vasilescu.
- Sunteţi din capitală?
- Da. Sunt măritată la Văleni, dar viu des la Bucu-
reşti, am părinţi, Noi suntem din Bucureşti... Dacă
25 cunoşti dumneata pe domnu Christache.
- Nu, zic, n'am onoare ...
- Domnul Christache Vasilescu, casele ale frumoase din
Popa Chiţu... tata.
- N'am onoarea ... Şi ... mergeţi la Bucureşti în plim-
30 bare ...
- Nu; merg la dandist ... am un dinte ... Bine, frate,
cât o să mai stăm aici? .. că m'am plictisit ... Fir'ar ai
dracului!
- Iată, zic eu, soseşte trenul de Moldova; acuma,
35 Duma să se aranjeze cu al nostru, şi plecăm.
- Ce dobitocie!
După fel-de-fel de mişcări, cari durează încă aproape
un ceas, iată că plecăm încetinel.
- Bodaproste! zice cocoana.
I
1,
I
[296]
: I
I
I
I
II
!
iiI
I
1: �
296
10
20
25
30
35
;',
NUVELE ŞI SCHIŢE
E. o' damă 'de vreo treizeci de ani, foarte frumuşică şi
bine făcută - afară de mâni, cari poate n'ar strica să fie
mai micşoare şi, dacă trebue să judec după botine, şi
despre picioare aş îndrăzni să zic acelaşi.lucru. E destul de
şic îmbrăcată; un corsaj de mătăsică roşie, fustă de mătase
neagră şi o pălăriută de mult gust ...
_ Ce încet urnblâ l . .. fir' ar ai dracului!:
__ Pe semne vă supără dintele; d' aceea vă grăbiţi ...
_ A! nu mă supăra! Da să-şi bată joc de pasajeri
aşa! .. , Uite ce încet umblă l , .. Asta e mare dobitocie!
Am ajuns .. Toţi pasagerii ne dăm jos ... Un hamal ia
bagajul eocoanii ; eu o ajut să se dea jos .. , E o privelişte
destul de interesantă la locul catastrofei. Mormanul acela
fantastic la lumina torţelor, activitatea personalului tehnic
pentru curăţirea liniei de cadavrele îngrozitor de mutilate
ale vagoanelor, şi restabilirea ei, forfoteala aceea, mişcă­
rile febrile ale luminilor de deosebite colori, toate acestea
fac un minunat efect pitoresc. Intorcând ochii dela atâtea
lumini, din partea dreaptă spre stânga, pe poteca mal
puţin luminată, pe unde trecem oa să ajungem dincolo, la
trenul de transbordare, vă d că o am perdut pe cocoana ...
Imi pare rău, însă nu multă vreme, fiindcă de o dată o aud
la câţiva paşi înaintea mea:
� Fir'aţi ai dracului, să fiţi.!
Se împiedicase cccoana în jurubiţa de sârme de pe mar­
ginea liniei şi căzuse. Am alergat şi am ajutat-o să se
ridice ...
_ Fir'ar ai dracului, să fie!
Plecăm spre Bucureşti. " Linia e liberă de acuma ...
A! sfântă lipsă a obstacolelor!
. _ De-acu, zic, coniţa mea, într'o jumătate de ceas
suntem în gara de Norod ...
Câte ceasuri să fie?
11 şi 25.
11 şi .25o? .... Fir'ar ai dracului!
La 12 fără cinci, suntem în capitală.
Ce dobitocie!
In adevăr, la ceasul spus coborîm. Cocoana se repede
jos drăcuind şi împingând pe hamal să meargă mai iute.
[297]
INTÂRZIERE
297
Eu, după dumneaei... Pe peron o întâmpină un tânăr
şi frumos ofiţer de călăraşi, care o primeşte cu efuziune
în braţe. Intr' o clipă perechea trece pe uşa de eşire, se
suie într'o trăsură şi: mână degrabă, birjar!
5 - Aşa? zic eu... Am înţeles... Bun dandist are
cocoana!
Mă sui şi eu într' o birje... Mi-e foame... Birturile
sunt închise acuma. Merg la o berărie să mănânc ceva ...
Pe cine aflu la berărie? Pe madam Sevastiţa Stănescu
10 cu dandistul dumneaei, locotenentul. Mă aşez pe trotoar
la o masă alături de tânăra pereche. Cum mă vede, gra­
ţioasao damă mă recunoaşte şi întorcându-se către dandist:
� Lache, uite dumnealui este domnul din tren ...
Pe urmă către mine, cu multă afa-bilitate.
15 - Recomand pe frate-meu, locotenent Pandele Va-
silescu ...
_o _ Mersi, domnule, c'ai ţ.inut aşa de bună companie
scrii-mi, îmi zice locotenentul ... Nu luaţi loc cu noi?
- Mă rog ...
20 - Zău, zice cocoana, dacă nu era domnul aşa de amabil
ca să conversăm, ce mă făceam eu atât ea ceasuri de urît? ...
Ce dobitocie! Inchipueşte-ţi, Lache, la caracterul meu,
trei ceasuri. .. Fir'ar ai dracului l l
[298]
f i�<"·" ----------------
I
I j
I
1:
I
I
II
I
I I
AMICUL X ...
Un tip eminamente simpatic este amicul meu X." . foarte
bine cunoscut de noi toţi bucureştenii. Cum să' nu-l cu­
noaştem? Il întâlnim aşa de adesea, pretutindeni: în
1\ somptuoasele saloane de elită, în sindrofiile modeste de
mahala, la Capşa,' la Gambrinus, la Zdrafcu, la Jockey
şi la cafeneaua Schreiber din Lipscani, în Orient-Express,
în tramcar, în cupeu cu roate de cauciuc, pe jos în galoşi
_ pretutindeni gata a te saluta cu toată afabilitatea şi
10 a-ţi întinde cordial mâna lui, să fii mitropolit sau paracliser,
general ori căprar, ministru ori comisionar de stradă,
nobil, mojic, şcl.
Din cauza acestei mulţimi imense de varii cunoştinţe,
pe care ştie să le cultive cu o artă superioară, X ... devine
15 pentru fiecare din noi cel mai preţios prieten. Frecuen­
tând atâtea ş'atâtea cercuri diverse, cari-i sunt de o po­
trivă de familiare, se 'nţelege câtă admiraţie trebuie să-mi
inspire mie, care cunosc aşa de puţină lume şi care sunt aşa
de puţin introdus mai ales în cercuri de seamă, unde
20 se'nvârtesc personaje ilustre.
El ştie câtă admiraţie-mi inspiră, cât ascendent moral
şi intelectual exercită asupră-mi ; de câte ori însă ne întâl­
nim arnândoi, nu-mi arată niciun fel de mândrie care m'ar
atinge; totdeauna modest, simplu şi fără nici o pretenţie,
25 mă pune în curent cu tot ce se petrece în sferele înalte.
Omul acesta pare că nu ştie cât preţuieşte pentru mine
amiciţia lui: nu-şi face idee,. de sigur, ce fericit sunt eu
de când aflu dela dânsul importantele secrete ale zeilor.
Eu stau într'un local eftin de consumaţiune, într'o beră-
30 rio populară, pierdut în mulţime, şi mă gândesc: eu nu sunt
[299]
· AMICUL X ...
299
un cine, eu sunt un ce ; în masa omenirii, eu sunt un număr
trecut la statistica populaţiei, şi poate chiar acolo trecut cu
vederea, fiindcă, la ultimul recensământ al populaţiei ca­
pitalei, mai la toţi din mahalaua noastră au mers agenţii
5 cu catastifele, la mine n'au venit. Nu sunt vre-un ambiţios;
dar gândul acesta mă mâhneşte .. ! Să te vezi, să te înţe­
legi aşa de mic, aşa de nensemnat! Sub povara acestei
gândiri, oftez şi-mi aplec în jos fruntea cu umilinţă. Dar
simţ îndată o mână pe umărul meu încovoiat; ridic ochii;
10 a 1 ce plăcere! este amicul meu X. " Vine din cine ştie ce
sfere înalte, să-mi facă onoarea a sta într'o berărie populară
alături cu mine. O strângere de mână cordială. Această
strângere de mână îmi ridică imediat moralul.
Il cunosc bine pe X. .. ştiu că are să mă înnobileze, să
15 mă facă să am o mai bună părere de mine, cornunicându-mi
lucruri ce nu le poate şti un om care nu frecuentează decât
lumea de jos, cum am zice, care nici la picioarele Olim­
pului nu poate s'ajungă vrodată. Cu respect şi cu dra­
goste mă ridic şi-i fac loc la masa mea, şi nu mă aşez pe
20 scaun decât după ce el s'a aşezat mai întâiu. Amicul meu
răsuflă, scoate batista şi se şterge de sudoare j de sigur, a
venit pe jos. Faţa-i e radioasă; clipeşte foarte semnificativ
din ochi; de câte ori clipeşte aşa, cu privirile par' că ar fi
întoarse deandărătele către fundul magaziei cu gânduri şi
25 idei, sunt sigur că e plin de informaţiuni de mare însem­
nătate, de o importanţă capitală. Eu încep să palpit de
nerăbdare: vreau cât mai iute să-I pornesc a da drumul
nepreţuitului izvor.
Uf! zice amicul meu ;' grozavă căldură azi!
30 Grozavă! zic eu.
Ce mai nou?
Ce să fie? zic. .. Ştiu eu? .. De unde să ştiu eu? ..
Eu să te întreb pe dumneata, nu dumneata pe mine.
Amicul meu zâmheşte cu acea satisfacţie pe care o
35 simte orice om când i se face dreptate.
- De unde vii? întreb eu.
� Dela Take ...
Cetitorul nu ştie, fireşte, dela care Take vme amicul
meu X... Eu însă ştiu. Amicul meu X... care este în
[300]
:,
!
i I
I I
i '
I
300
NUVELE ŞI SCHIŢE
5
35
30
25
20
termeni familiari cu toată lumea, fireşte că nu va zice ca
mine şi ca dumneata, când am veni dela acel Take, că vine
dela d-I Take Ionescu, ci zice pur şi simplu:
Dela Take.
� Ei? ..
- Nu vrea să între în cornbinaţie., . Hotărit!.. Cât
n'am stat de capul lui ! .. Nu vrea şi pace! ..
-!
- ... Când intram la el, eşia şeful ...
Noi, eu şi dumneata, zicem d-l Petre Carp, sau d-I
Carp, când ne e mai degrabă; amicul meu X .. ; ZIce ŞI
mai simplu: şeful.
- Ei?
_ Şeful era bine dispus... zice: « Mergi la Take? f)-
15' ZIC « Da ! »zice: «Mai caută de'I convmge ŞI tu, că
pe mine m'a obosit!» ŞI a plecat râzând. Nu-l ştii pe
şeful? .•
- Nu! zic eu.
_ Zeflemist. .. Am râs alaltăeri cu el la Conti-
nental! .
! 1. ..
Era şi Barbu ....
D-l Delavrancea?
Da ... şi Nicu ...
Ir-I Filipescu?
E· d ' . C . �
1, a. ŞI osnca ...
? ..
Costică Arion. .. Costică ar fi vrut mai bine justiţia;
dar nu-l ştii pe şeful? cu şeful nu se discută.,
O pauză, în timp ce nu ştiu cum să admir mai mult
pe acest om, care, stând la mijloc, pe când de o parte îi
stau atâtea personaje strălucite, de altă parte îmi permite
să stau eu. Iată cum te ridică prietenia unui aşa bărbat! ..
Rup tăcerea, şi, timid:
- Frate, a adevărat că or să scază lefurile?
- Nu se ştie nimic pozitiv până acuma. Tocmai de
asta vorbeam eri cu Alexandru ...
Amicul meu vede că-I prIvesc cu ochii unui, om care
nu 'nţelege şi:
î()
1,:
.Ii �
I I
I II
, I
1,
[301]
'. '
AMICUL X ...
301
- Cu Alexandru ... cu Marghiloman. El nu e de pă­
rere să se 'ntindă prea mult coarda economiilor; el crede
că trebuesc studiate mijloacele de a crea izvoare de pro­
ducţie. Du reste, asta este şi părerea şefului şi a lui Nicu,
fi în fine a tutulor.
O trăsură trece pe dinaintea berăriei unde ne aflăm la
masă. In trăsură este un domn cu barbete ... Par'că l-aş
cunoaşte. .. L-am văzut tot în trăsură, mi se pare, la o
paradă, când s'au deschis Camerele ... Amicul meu salută
10 foarte familiar pe domnul din trăsură, care, uitându-se
în altă parte, nu bagă de seamă şi nu răspunde la salut.
- Aha! zice amicul meu. A venit şi el. .. Azi, mâne, se
isprăveşte cu formarea cabinetului.
Care el?
15 - Nu l-ai văzut când l-am salutat? .. Costică.
- A! ăsta e Costică Arion? zic eu; îl credeam mar
tânăr.
Amicul meu râde cum se râde de un ignorant.
- Nu Costică Arion . .. Costică Ollănescu.
20 - A! ... Ei cum s'aude că o să se combine, dacă nu
intră şi d-l Take Ionescu?
- Apoi, dragă, dacă până la urmă nu l-om putea convinge
pe Tăkiţă, lucrul este hotărît aşa: Şeful, prezidenţia şi fi­
nanţele; Maiorescu, justiţia; Alexandru, externele; Costică,
25 instrucţia.
- Care Costică?
- Arion... Costică, internele.
- ĂIălalt ...
- Ollănescu . .. Nicu, domenele, Ş1 Ionaş, lucrările pu-
30 blice.
La război, cine?
Jac. Jac şi Ionaş rămân ... Câte ceasuri sunt? .
Cinci şi zece.
Sap risti ! zice amicul meu, sărind din loc. E târziu, te
35 las. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia. Accele­
ratul pleacă la 5 şi 40. Mai am numai o jumătate de ceas, şi
trebue să trec şi pe la Barbu, să-i spui să nu uite de ce-a
vorbit cu Nababul. Am două halbe şi un corn ... plăteşte
tu. .. Mă grăbesc. .. La revedere! ...
[302]
1,
l'
I ,i i
l'
I
, I
II
IIH
'1'1'
'I
II
1,
l'
, I
!
l'
302
5
NUVELE ŞI SCHIŢE
A doua zi, duminecă, la şase dimineaţa, mă sui într'un
vagon de clasa a treia, în trenul de plăcere pentru Sinaia.
Pe cine găsesc în vagon? pe amicul X ... vorbind politică
cu mai mulţi negustori, cari îi sorb cu mult nesaţiu vorbele
preţioase. Cum mă vede:
� M'am încurcat aseară la vorbă cu Barbu ŞI am
scăpat trenul.
Apoi, urmând vorba începută, către negustori;
Eu i-am, spus: ghenerale, nu te grăbi ...
[303]
.r._----------------�-=�=-� .... ,.-= .... =---�.::::."'",,,,,. :O::;.::::"�.===_ ��
ADDENDA
1. SMOTOCEA şi COTOCEA. - Publicat in Calendarul Claponului, Bucu­
reşti, Librăria • Universală, L. Alkalay, 1878, pag. 105-115. Toate bucă­
ţile publicate in acest Calendar sunt reproduse din foaia umoristică Claponul,
5 Bucureşti [1877-1878]. Această foaie nu am putut-o consulta decât in exem­
plarul Academiei Române, şi acest exemplar e necomplet, cuprinzând- numai
numerele 1, 2, 4 şi 6; bucata de faţă nu se află in aceste numere. Reproducem
aici textul din Calendar. Caragiale l-a reeditat in Mo/tul Romdn, prima serie,
No, 3, din 3 Februarie 1893, pag. 6. Schimbările" din Mo/tul Romdn le dăm
10 la sfârşitul bucăţii.
Multe şi mărunte s'au vorbit despre răposa ţii Orest şi Pilad,
a căror strânsă prietenie a rămas până astăzi de poveste; însă CU
drept cuvânt, vremurile de acum se vor făli cu povestirea istoriei
lui Smotocea şi lui Cotocea, căci în adevăr aceşti doi oameni nu
15 pot avea decât una şi aceiaşi istorie. Ei vor da pildă veacurilor
viitoare despre puterea prieteşugului,
Cine a cunoscut pe unul, a cunoscut pe celălalt, pentrucă amân­
doi mai aproape dorm, mai aproape trăesc decât chiar fraţii cei
lipiţi din Siam.
20 Ei lucrează amândoi ca copişti în aceeaşi cancelarie, unde au
intrat în slujbă în aceeaşi zi. Sunt abonaţi şi mănâncă aceleaşi
feluri de bucate şi la aceeaşi oră, în acelaş birt.
Cine zice Smotocea zice Cotocea şi vice-versa. Smotocea s'a
născut la Severin tot în ziua şi ceasul în care a văzut Cotocea lu-
25 mina la Dorohoiu. Pe amăndoi i-a tras aţa la Bucureşti, pentru
a îmbrăţişa cariera de copist.
Dacă la răspăntea vreunei uliţe vezi arătăndu-se mutra unuia,
aşteaptă puţin şi vei vedea şi pe celălalt, care întârziind pentru
cine ştie ce, îşi grăbeşte pasul ca să-şi ajungă jumătatea. In adevăr
30 jumătatea, fiind că Smotocea şi Cotocea nu sunt decât unul şi ace­
laş în două feţe, doime de o fiinţă şi nedespărţită.
Viaţa lor seamănă foarte mult cu un sistem solar dublu, în care
fiecare joacă pe rând rolul centrului, pă când [sic 1] celălalt i se roteşte
împrejur. Când buzunarul jiletcei lui Smotocea înfăţişează oarecare
35 greutate, dănsul este soarele sistemului, iară Cotocea planeta respec­
tivă. A doua zi însă vedem că Cotocea străluceşte cu jiletca palpi­
tândă, iar Smotocea gravitează în spaţiu urmăndu-l foarte ascultător.
[304]
\
ii
I
II
I
r
,1
1,
·l
I
I
1
II
,1
NUVELE ŞI SCHIŢE
Amăndoi fumează, însă nici unul n'are tabachere, şi de aceea
spun că nici nu cumpără tutun, fiindcă- s'ar usca în buzunar. Astfel,
când unul se întâmplă să-ţi ceară o ţigară, trebue să dai două, sau
dacă nu, Smotocea face o ţigară venera bilă de senator, şi dură
ce-ţi mai ia şi câte-va foiţe de hârtie, merge să împarţă prada cu
Cotocea.
Dacă vre-un cunoscut voieşte să cinstească cu o cafea pe Co-
tocea, acesta refuză cinstea în favoarea lui Smotocea, şi astfel cu­
noscutul e silit să-i cinstească pe amândoi.
La teatru amăndoi merg câte odată la galerie cu un singur franc:
unul plăteşte, iar celălalt intră pe mofturi cu contra-marca aceluiaşi
bilet.
Bileard nu joacă amândoi nici odată, fiindcă în orice caz tot o
jumătate din ei ar trebui să păgubească - aceea ce ar fi mai ab­
surd decât chiar când ar conspira Tatăl împotriva Fiului. - Când
au poftă de joc, unul din ei ia la carambolaj pe un ageamiu vădit,
şi cât ţine partida, cel ce nu joacă stă împrejurul bileardului, fă­
când toate chipurile ca să demoralizeze pe protivnicul jumătăţii
sale.
Pentru că-şi plătesc cinstit datoriile, când şi le pot plăti, Smo-
tocea 1ji Cotocea se bucură de oarecare credit la cafeneaua unde
bea [sic-1 regulat - mai de multe ori nu cu banii lor - cafea după
masă. De aceea şi chelnerul îi trece pe o singură foaie a catasti­
Iului, la una şi aceiaş partidă. Când datoria a atins o ţifră prea
mare, trecând spre exemplu peste doi franci, atunci cel care intră
întâi pe uşa cafenelei - acela fiind deocamdată soarele sistemu­
lui - plăteşte socoteala.
Smotocea şi Cotocea sunt oarecum băieţi cu carte; ei ştiu din
toate câte nimic, ceea ce le dă dreptul a se crede enciclopedişti.
Smotocea este înalt la închipuire; Cotocea este adânc. Aşa, dănşii
ia [sic!] parte cu cinste la toate discuţiile ce se ivesc în eafeneaoa
lor obijnuită: despre poezia epică ca şi despre viitorul industriei,
despre neajunsurile sistemei constituţionale ca şi despre unitatea
metafizică, despre progresele telegrafiei electrice ca şi despre teo­
craţia egipteană.
In cea dintâi săptămână după luarea lefii, principiile lor se
întemeiază pe recunoaşterea ordinei Şl scopului providenţial al
mersului omenirii; pe adevărul că omul nu este numai o vită, care
trăeşte pentru a mânca şi a bea, ci un agent dumnezeesc, însăr­
cinat cu o misie înaltă în complexul universului; pe necesitatea
guvernului aflător la putere; în fine pe temeiuri reologico-meta-
fizice.
Deoda tă însă cu eşirea celor din urmă gologani din jiletcile lor,
Smotocea şi Cotocea părăsesc aceste principii uzate şi false. Atunci
omenirea este numai o confuzie fără plan şi ordine; guvernele toate
sunt rele, dar cel de faţă este cel mai rău; omul este un joc neno­
rocit al oarbei întâmplări; totul se stinge într'un mormânt.
45
40
55
30
25
5
20
15
10
304
i II
:1'11,
,Ii
·,11
f
1
'1'
l'
l'
! 1
1,
"
1 ,
I
I
, I
[305]
ADDENDA
305
- «Mănâncă şi bea, Cotoceo ori Smotocea! cii cu atât ai să
te alegi! l), îşi zic ei adânc blazaţi,
Din nenorocire, ei îşi dăruesc aşa poveţe serioase, tocmai după
o săptămână dela luarea lefii,
5 Şi cine şi-ar închipui că această armonie a lor fără greşi era cât
p'aci să se strice odată. Smotocea era amorezat, şi îşi făcea curtea
în mahalaoa depărtată a slăbiciunii sale, însoţit de Cotocea. Per­
soana după care suspina Smotocea, din greşală se vede - căci şi
unul şi altul nu se prea întreceau prin daruri fireşti - începu să
10. palpiteze pentru Cotocea.
De aci urmă într'o zi grozavul fenomen al rupturii prieteşugului
lor. In acea zi vremea s'a stricat, cerul s'a turburat, şi cu trăsnete
mari a căzut ploaie şi piatră cât oul de gâscă asupra Bucureştilor,
după care s'a şi arătat pe cer o cometă cu coada sburlită, spre ma-
15 rea indignaţie a astronomilor· români, cari uitaseră s'o treacă la
calindarul anului.
In seara acelei zile ciudate, Smotocea, bând trist şi abătut ca­
feaoa cu jumătatea de rom respectivă, a fost întrebat cu mult in­
teres de toţi muşteriii şi chelnerii din cafenea, că ce s'a făcut Co-
20 tocea. Pentru a o sută oară era să i se adreseze aceeaşi întrebare,
când Cotocea, ploa t ca un căţel laţos intră în cafenea. Nu se vă­
zuseră de douăzeci şi trei de ceasuri şi trei sferturi. Aceea ce se
petrecu în acel minut, între ei, nu se poate scrie cu nici un fel de
. condeiu. Amândoi se repeziră cu lacrimi în ochi şi se sărutară cu
25 mult foc, ca doi arnanţi după o îndelungată despărţire:
« Smotoceo l
Cotoceo! l)
30 Atunci cerul se însenină de tot, trăsnetele şi grindina se depăr-
tară, iar steaoa cu coadă pieri după cer, spre marea mulţumire a
astronomilor români, cari se mângăiară, că dacă uitaseră a o pre­
vesti la calindarul anului, nu fusese cel puţin decât o cometă ca­
raghioasă.
35 Schimbările în textul din Moţtui Romdn. Titlu: Lache şi MacM.
Pag. 303, rând. 11: despre inseparabilii Orest ŞI Pilad din anti-
citate; însă cu drept cuvânt - 13: de acum se vor mândri ... -
15: vor da exemplu veacurilor - 20 şi urm.: « Ei lucrează ... în acelaşi
birt s, tot alineatul acesta lipseşte în M. R.- 24: Cel d'intâi s'a născut
40 la Severin, cel d' al doilea - 27 : la vre-o răspântie vezi - 30:. căci Lache
şi Mache nu sunt decât... - 35: o greutate oarecare, dănsul este ..• -
304, 1: şi de aceea nici nu cumpără -15: ar fi absurd ca şi când ar con­
spira -16: unul ia la carambolaj pe adoersarul=« 22: unde beau. regu­
la t ... - 25: peste doi lei, atunci - 31 : iau parte cu mult succes la toate
45 discuţiile-32: poezie, viitorul industriei, progresele electricităţii, mi­
crobii, Wagner, Darwin, Panama, J ulie la Belle, spiritism, [achirism,
-�-�-� ==- - ----
[306]
l'Exilee ş. c. 1. - în fine pe temeiuri pur-conservatoare - 44: aceste
principii fal§e - 45: fără plan nici ordine-46: dar cel mai rău este
cel de faţă - 47: într'un mormânt! amar scepticism - 30S,5: această
inestricabilă armonie era cât p'aci să se strice. Lache era înamorat.-
5 7: Persoana - din greşeală de sigur - începu să palpiteze pentru
acesta (Mache). -10-11: Imprudentă, la biletul anonim al unuia
răspunse celuilalt: «D-sale D-lui Mache, funcţionar ». Adresantului îi
fu peste putinţă să disimuleze, faţă cu nefericitul prieten. aerul de
satisfacţie pe care-i dă omului orice triumf de care el nu era sigur.
10 Figura adresant ului era radioasă, a lui Lache lugubră: pentru întâia
oară de când se cunoşteau, cele două chipuri avură două deosebite
feluri de expresie - şi ce deosebire fatală/ De aci urmă grozavul
fenomen ... -15: indignare a ast.ronomilor -17: acelei zile nefaste­
trist şi zdrobit - ... că ce s'a făcut Maehe. El răspundea cu adâncă
15 amărăciune şi glasul înecat: « De unde pot pentru ca să §tiu eu? ...
Nu ştiu l » - 20: ... aceiaş întrebare, la care probabil ar fi răspuns
cu aceleoşi amare cuvinte, când Mache, plouat ca un cotoiu aven­
turier - 23: ." în momentul acela între ei - 24: ... cu lacrimi in
ochi se repeziră în braţe unul la altul cum se repede fierul la magnet:
20 \( Lache l - Mache 1. .. » - 34: cometă neserioasă.
1,
,1
li,
I
"
'1:
1,
� I
I!
'II
l'
::il
1"
II
1:11
,1
1:
1
'1
I
, I
I'illlj
'1'
,
�::�
1,
l'
I �I
II
li
il:' �
I
" 1:
I
: ,1
I
'Il
i
li i
r t
, /'1
"
,
306
25
30
35
40
NUVELE ŞI SCHIŢE
2. LEONICĂ CIUPICESCU, urmează după Smotocea şi Cotocea; În Calen­
darul Claponului, pag. 116-127, şi este ultima bucată din Calendar. Lipseşte
in exemplarul necomplet al Clapon ului. Retipărit În Moţtul Romdn, prima
serie, No. 1, 2/0 Ianuarie 1893, pag. 3. Schimbările din Mo/::tl Romdn le dăm
la sfârşitul bucăţii.
Leonică era şeful registraturii în unul din cele 7 ministere. Avea
leafă pe lună 650 lei vechi, dintre cari scăzându-se 10 la sută pen­
tru casa pensiunilor precum şi 5 la sută după legea asupra tuturor
lefurilor, lua în mână curaţi 552 lei vechi, parale 20. Leonică era
un băiat a cărui vârstă nimeni nu ar fi putut-o ghici după ohipu-i :
o mutră căreia uneori i-ai fi putut da cam la patruzeci de ani tre­
cuţi, iar alte ori pare că nu ţi-ar fi venit să-I crezi că merge pe al
două-zeci-şi-optulea, - şi aceasta din urmă, mai ales când eşea
proaspăt din frizeria, unde de când intrase în slujbă era abonat:
un icusar la început, apoi cinci franci pe lună, pentru: tuns la o
lună o dată, frizat la zile mari şi ras de două ori pe săptămână,
mercurea şi sâmbăta.
Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; faţa nici
oacheşe, nici bălană, nici zmeadă; ochii, nici negri, nici verzi,
nici căprii. Nu era nici cârn, nici năsos, şi urechile le avea potri­
vite. Leonică nu era nici mare nici mic, nici nalt, nici bondoc, nici
subţire, nici gros.
Afară de aceste daruri ale fiinţei pipăi te, Leonică în sufletul lui
nu era nici bun nici rău, nici moale nici iute, nici deştept nici prost.
Cu un cuvânt, o fiinţă nici prea prea nici foarte foarte.
[307]
ADDENDA
307
5
+
10
15
20
25
30
35
40
45
Gusturile lui Leonică îl făceau cel mai ales dintre toţi slujbaşii
departamentului respectiv. Pe lângă că era curat, apoi obijnuia
să se îmbrace foarte elegant:
Gheroc negru cu doi nasturi; jiletcă de pichet, in faţa oului de
raţă, cu bumbi de sticlă mată cât o alună turcească, imitaţie de
mărgăritar; sau altă jiletcă, de plisă vişinie cu bumbi roşii de măr­
gean imitaţie; pantaloni de postav subţire în faţa cafelei cu lapte,
cu lampa suri cafenii ; în picioare o pereche de pantofi de piele de
mănuşe cu funde mari şi cu cataramă, şi în cap capelă naltă,
Sau: o hăinuţă scurtă, fără talie, de dril alb, încheiată într'un
nasture; pantaloni din aceeaşi materie şi ghete idem, jiletcă neagră
decoluuă în doi nasturi şi pălărie rotundă de paie.
Plus: un pardesiu cenuşiu deschis toamna, un palton măsliniu
iarna, bez o umbrelă albă de soare şi alta de mătase în patru iţe de
ploaie, o pereche de galoşi, deosebit de o pereche de şoşoni căptuşiţi.
Dar în ceea ce junele Ciupicescu nu-şi putea găsi protivnic, erau
legăturile de gât şi mănuşile. Se putea face din ele o scară, unde
să se înfăţişeze desăvârşit toate treptele colorilor de cea mai neîn­
semnată deosebire, precum şi toate chipurile în care s'a putut şi
s'ar mai putea întocmi amestecarea colori lor văzute de ochi ome­
neşti. Intre toate, cravata de predilecţie a lui Leonică era de
mătase în faţa argintului viu, înfăţişând amăndouă căpătăile, în
colori fireşti, bătălia dela Waterloo, ţesutl in Iuntuleţe foarte sub­
ţiri cu ibrişin.
, Pe urmă, fiecare cravată îşi avea agrafa respectivă, şi fiece agrafă
avea o însemnătate simbolică. O inimă de mărgean, străpunsă de o
săgeată lucrată în diarnanţele, arăta desluşit că «inima lui Leonică
era foarte simţitoare la loviturile lui Cupidon s ; - două cheiţe de
aur încrucişate însemnau că « Leonică stăpânea secretul cu care
se pot deschide toate inimile»; - un condeiu de pană, zugrăvit
în smalţ pe o condiouţă de aur deschisă, dovedea că « Leonică îşi
închinase viaţa nobil ei profesiuni de amploiat l) - şi altele.
- Am cunoscut pentru întâia oară pe Leonică Ciupicescu acum
câţiva ani, vara, prin recomandaţia unui prieten la cafeneaua Fial­
covski. Incântat de cunoştinţă, prietenul Leonică în acea seară
chiar îmi dete un plic, pe care scrisese cu condeiul dela portofel
adresa mea. Era o invitare la nuntă. Leonică se afla în dărdora
căsătoriei. Deschisei plicul şi citii ceea ce urmează tocmai:
«Junele Leonique Ciupicesco şi d-şoara Sophie Calabaliceno are
honore a va invita la maritagiulă loriî, iară ceremonia religioasa
se va confecţiona dumineca, la 25 ale corentei 9 ore seara, în Santa
Biserica Sărindar,. dar visitele se va primi în casele ginerelui din
strada ... ».
Nu putui trece această citire fără a mă pătrunde de puterea
stilului, de gramatică şi ortografia noului meu prieten.
Era sâmbătă. A doua zi seara mă gătii cum putui mai bine, şi la
ceasurile 9 fără ceva mă aflam la Sărindar, In loc însă de a găsi
- ----- "-'�""--- - - -
[308]
308
:1
:11
.1
1
"
li
" I
i
:1
: 1
1
III
I
Iii
"
10
I
!!
II
I
,!II
:1
I
1"
III
"
i
ii
15
il
1"'1
1·11
I
I
II
20
,Iii·
l' 1
li' I
1,
�
IU\
25
i
1
li
II
II ..
I 1;
30
I!
' ,
i
I
� .
IiI
l'
II'
35
, I
.iI
I
I
11"
1.
I
40
r r:
I
Il!
,
: hjl'\
1,
45
1:
I
1
I
1" "
li' II
I
NUVELE' ŞI SCHIŢE
în curtea bisericii masalăle şi trăsuri ca la toate nunţile, găsii curtea
pustie şi uşa bisericii închisă. Crezui că m'am înşelat în privinţa
datei, ceasului sau numelui bisericii. Mă apropiai de un felinar şi
citii încă o dată cuprinderea invitaţiei lui Leonică : nu mă înşela­
sem deloc. Eşii din curtea Sărindarului fără să ştiu ce să crez­
când mă lovii în piept cu... Leonică... cu Leonică In original.
_ « Veniseşi la nunta mea?, mă întrebă dănsul.
- Fireştel
_ Nu să mai face, am stricat tot. Nu mă vrea, pace bună 1 Lac
să fie, că broaşte ... destule l s.
Peste vreo două săptlimâni mă pomenesc cu un plic către mine.
Il deschiz şi găsesc înăuntru un bilet de invitaţie întocmai ca şi cel
de sus, afară numai că numele Domnişoarei, data, ceasul şi numele
bisericei erau schimbate. De ziua nunţii lui Leonică lipsii din ca­
pitală. Intorcându-mă a treia zi, îl întâlnesc mergând la cancelarie.
_ «Mă iartă, frate Leonică, că n'am putut să-mi împlinesc
datoria prietenească ...
- Despre ce P, întrebă ei.
_ N'am putut veni la cununia ta. Am fost afară din Bucureşti.
Dar tot mai bine târziu decât niciodată: îţi urez viaţă fericită şi
moştenitori căţi vrei.
_ Ce cununie I ce viaţă 1 ce moştenitori? I Găndeşti că m'am
cununat?
_ Apoi, nu mi-ai trimis invitaţie?
_ Da, -dar am stricat tot. Nu mă vrea, pace bună 1 Lac să fie,
că broaşte... destule! -
Primisem al unsprezecelea bilet de cununie ,din partea lui Ciu-
picescu, Peste câteva zile mă întâlnii cu el. ,
_ «Ei, ştii că am stricat tot şi cu asta?
Aşi?
- Nu mă vrea, pace bună ...
_ Lasă, frate Leonică: lac să fie, că broaşte destule l »
De atunci trecuseră vreo trei luni şi nu mai văzusem pe Ciu­
picescu. Mă tot miram cum de a întârziat să-mi trimeată şi al doi­
sprezecelea bilet de cununie. Mă obijnuisem cu invitaţiile lui ca
un abonat, care s'a deprins a citi regulat vreme îndelungată aceeaşi
gazetă - şi drept să spun, Leonică î�i expeduiil biletele de cununie
mai regulat decât multe administraţii ziarele lor. - Par'cli-mi lipsea
ceva. Mă hotărîsem să cercetez ce s'a făcut prietenul Ciupi-
cescu.
Intr'o zi, trecând prin Lipscani, mă întâlnesc cu un alaiu de
Înmormântare. Douăsprezece fete îmbrăcate în zăbranic alb cu
beteală pe cap, mergeau înainte. Panglicele coştiugului le ţineau
p�tru amploiaţi de minister, pe cari-i. cunoşteam, şi între cari se
afla şi prietenul care-mi recomandase odinioară pe Ciupicescu. Mă
apropiai prin tnghesuială de dănsul şi întrebai că cine a murit.
_ « Leonică Ciupicescu, îmi răspunse.
[309]
ADDENDA
309
· '
5
10
15
20
25
so
35
- Dumnezeu să-I ierte! Zisei: A murit flăcău. N'a vrut să mai
trăiască, pace bună! Lac să fie, că broaşte.,; destule! •.
Schimbările în textul din Moţtul Român: Titlu: Broctşte... destule - Nu­
velă pesimistă.
Pag. 306, rând. 25: L. era pe atunci şeful... într'un minister-
.Avea leafă-parale 20», suprimat în M. R.-28: El era vârstă
nu se putea ghici uşor - vreo patruzeci de ani ... j iar alteori - să
crezi - 32: merge pe al treizeceleo, - aceasta mai ales când ieşea
fresca din frizăria ... - 34: abonat: trei sfanţi la început, apoi, dela
introducerea sistemului monetar, patru franci ... - 40: Nu era nici
mare ... , nici gras nici slab ... - 42: Afară de astea, nu era nici bun nici ...
-307,1: cel mai distins dintre - slujbaşii departamentului-2: curat
spilcă, apoi ... - 4: negru la doi butoni - 5-6: imitaţie foarte reuşită
de mărgăritar ... - 7: mărgean fals ... - postav subţire gris perle ...
-10: In toiul verii, o hăinuţă ... -11: într'un bumb ; jiletca, pan­
talonii, păLăria �i ghetele de aceeaşi materie, o suuuă de iaurt,
coborîtă de pe piedestalul ei, şi altele şi altele. Fiece cravată apoi
avea agrafa ei, şi fiecare agrafă conţinea o însemnare simbolică. O
inimă ... - 29: ... că junele stăpâneşte ... - 31: condică de aur deschisă
spunea clar: sunt registrator, etc. - 33: Am cunoscut ... pe Leonică
acum ... -36: ... cunoştinţă, noul meu amic îmi dete un plic ... -la
nuntă pentru a doua zi. L. se afla în dirdora căsătoriei. Era Sâm­
bătă. (Fraza: « Deschisei plicul... tocmai », textul invitaţiei la
nuntă, şi comentarul care urmează: « Nu putui... meu prieten.
suprimate în M. R.) - 308,2: Gândii că m'am înşelat Ieşeam din
curtea ... fără a şti ce să cred ... - 6: piept în piept cu L. în origi-
nal... - 9: am strica t. Nu ... --- 11: Peste vreo două luni............ cu
un plic: era o 'nouă itwitaţie la nuntă, întocmai ca cea d'intâi, numai
numele domnişoarei era altul. In ziua nunţii lui L. am lipsit din oraş,
Am fost la ţară ... - 20: Dar mai bine mai târziu ... - 21: moştenitori
câţi doreşti ... - Am primit inaiuuia ... - 27: Primisem al cincilea
bilet de cununie din partea lui. Ştiam acuma bine că « broaşte destulel»,
Mai au, trecut apoi câte pa luni, nu-l mai văzusem pe Leonică ..•
(Bucata: «Mă tot miram - prietenul Ciupicescu», suprimată înM.R.).
-41: Intr'o zi trecând prin Lipscani ... -pe cap, mergeau înainte ..•
Era flăcău ... Panglicele - patru impiegaţi dela minister - 47:
«Leonică» îmi răspunse ... - zisei. - 309,1: Adio, Leonică Lac să
fie, că ... destule. Unde e spiritul liber al lui L. în momentul acesta!
In cer, în văzduh. Ce face el acolo? Asta o pom afla în viitoarele
noastre comunicări spiritiste.-
40 3. Din CLAPONUL(No. 4, pag. 9-11, sub rubrica Gogoşi = CALEN­
DARUL CLAPONULUI, 1878, pag. 82-84):
« Intru .căt cocoanele se pot lesne pătrunde de respectul datorit
autorităţii.
23
[310]
I
,
, I
10
.'1
,:,1
1: 1
1
15
l'
I
Iii;
,
20
ill
! '
l.
'Ii I
25
,1
II
1"1
1:
!
I � ,
,
:11
30
I
'1
I!
,1
1, i
,1
I
I
II
NUVELE ŞI SCHIŢE
.....................
4. Din CLAPONUL (No. 6, pag. 6-7, sub rubrica Gogoşi = CALENDARUL
CLAPONULUl, pag. 76-77):
tD-I X ... , în toate dimineţele regulat, îşi ducea cocoana, care
era foarte slabă şi suferindă, să facă cură la Apele dela Văcăreşti.
Cu adevărat cocoana suferea, însă suferinţa dumisale nu se putea
35 tămădui cu apă minerală. Era o boală despre care Patologia nu
a vorbit până acum, - o aţiţare a inimii celei simţitoare, patimă
sufletească. Cocoana pătimea de nu §tiu ce pentru un tiner monşer,
care şi dânsul căuta vindecare la fântâna Domniţa Maria.
Cu toată cura, cocoana slăbea mereu, ceea ce întrista prea mult
40 pe boerul. El nu bea apă minerală, fiind destul de gras şi rumen
la obraji, şi astfel îşi lăsa cocoana să se plimbe singură după fiece
pahar.
Deşi boerul ei este liberal, cocoana Z... este retrogradă, nepu­
tându-se despărţi de tradiţiile aristocratice, moştenite din casa
părintească: tatăl dumisale fusese pe vremea lui cojocar subţire.
Lipsind într'o zi cocoana de acasă, comisia de rechiziţii mili-
5 tare îi ia din grajd doi telegari, cei mai frumoşi, dând chitanţă
boerului. Intorcându-se cocoana acasă, află trista ştire şi ... cade
pe loc leşinată.
Tabloul
Pe dată însă dumnealui o deşteaptă, scăldând-o cu dragoste în
o ploae de oţet de trandafir.
După leşin şi istericale, vin plânsetele şi sughiţurile ...
_ Bine dragă! (zice dumnealui sastisit) nu ştii că este lege, e
ordinul guvernului? Cum puteam să nu-i dau? Şi apoi tocmai
eu să nu dau ajutor stăpânirii în aşa vremuri I
_ Să mă slăbeşti I (ţipă cocoana furioasă). Nu voiu să ştiu de
guvernul dumitale 1 De ce ai dat caii?
_ Ce eram să fac?
_ Ah! de ce nu i-a adus dracul când eram eu acasă! că puneam
slugile cu parul, să-i sature de jaf zioa namiaza mare I
_ Să facem revoluţie? Să ne împotrivim autorităţii cu parul?
. Se vede că glumeşti!
_ Ba nu glumesc de loc!
Şi se plimba turbată.
(j Ba încă asta nu-i nimica, soro I (adaoge boerul cătând să o
împace). Dar dacă ne vom pomeni, că ne trântesc la cvartir o du­
zină de ofiţeri muscali, atunci ce ne facem?
_ Ce să ne facem dragă! (zice blândă dumneaei, foarte repede
pătrunsă de respectul autorităţii). Dacă este ordinul guvernului,
trebue să ne supunem, n'avem ce face I ».
310
1111.
"
li,
I 1.· ·
"
,
1'"
l i�
. "',1
[311]
ADDENDA
311
10
15
20
25
30
35
40
Grădina de lângă hinefăcătoarele isvoare este deasă şi umbroasă,
Intr'o zi, după o plimbare prea îndelungată, cocoana vine să ia
pe dumnealui de unde-lJăsase. Faţa ei este trandafirie şi ochii îi
sunt plini de un foc prea duios.
- Ştii, dragă, ce faţă frumoasă ai astăzi? - zice boerul cu mare
mulţumire.
- Am început (răspunse cocoana mişcată) să fac altfel cura,
şi trebue să mă plimb foarte mult. Dacă nu vrei să aştepţi dumneata
atâta, mâine viu singură.
- Ba dimpotrivă, sufleţele (zice boerul), aştept cât pofteşti. Cum
să n'aştept pentru binele matale?
E de prisos să mai spunem, că după o cură foarte stăruitoare
de câteva zile cocoana se întremase de ţi-era dragă lumea s'o vezi 1).
5. Din CLAPONUL (No. 7, pag.· 12-15, sub rubrica Gogo�i = CALEN­
DARUL CLAPONULUI, pag. 84-87):
. � Cetăţeanul Ghiţă Calup, băcan în mahalaua·.· şi gardist civic,
. este foarte gelos de cocoana dumisale, El are în prăvălie un tej­
ghetar tânăr, anume Ilie pe care îl iubeşte mult, căci este foarte
harnic. Pentru aceea jupân Ghiţă i-a dăruit la Sf. Ilie, de ziua lui,
o legătură de gât prăzulie.
Când prietenii povăţuesc pe jupân Ghiţă să trimeată în locu-i
la gardă pe Ilie, jupânul le răspunde:
- Nu-mi pasă să lipsesc de acasă şi un an de zile. Nu mi se simte
lipsa. Ilie să trăiască! Am să-I fac tovarăş la parte!
Cetăţeanul Calup, când îi vine rândul să facă de gardă, cheamă
pe Ilie, şi după alte multe, îi recomandă mai ales să păzească straşnic
cinstea cocoanei.
- Ştii tu, Ilie, cum sunt muerile ...
- Ştiu, jupâne ...
- Ei, ia vezi... Păzeşte bine!
- Las' pe mine, jupăne ; cât o trăi Ilie, cinstea d-tale e cinste ...
- Bravos Ilie! Am să te fac tovarăş la parte!
A treia zi de Sf. Ilie, jupân Calup, care plecase de dimineaţă
ca să stea de gardă până a doua zi, apucăndu-l peste noapte oare­
care dureri, e silit a se întoarce acasă la ceasul unu despre ziuă.
După ce bate foarte mult în poartă, Ilie, zăpăcit de somn, vine să-i
deschiză, Jupân Calup intră in odae. Cocoana doarme cu faţa la
perete. Când jupăn Ghiţă voeşte să se culce, găseşte pe plapoma
dumisale de dumicaton alb o legătură de gât prăzulie, foarte sgâr­
cită.
A doua zi, jupânul a certat pe Ilie, că nu-şi păstrează lucrurile
şi mai ales legătura, pe care i-a dăruit-o de ziua lui; însă această
[312]
312
5
10
15
25
30
35
40
NUVELE· ŞI SCHIŢE
mică neglijenţă nu putea fi tocmai un cuvânt, ca să nu-l facă to­
varăş după făgăduială .
... In adevăr, chiar din acea zi, în casa cetăţeanului Ghiţă, Ilie
este tovarăş la parte -la parte mai mare sau mai mică, după cum
se întâmplă să-i vie rândul jupânului la gardă ».
(Câteva greşeli de tipar din Claponul (<< ••• pe cari îl iubeşte multe - ••• de
dimineaţa ca să stea de garda &1 sunt îndreptate în Calendarul Claponului, şi
în acest din urmă, cuvintele � zăpăcit de somn & sunt tipărite cursiv)."
Am transcris această bucată, pe vremuri, din exemplarul Claponului păstrat
de Caragiale. Acest exemplar l-a dăruit, după răsboiu, Luca Ion Caragiale,
fiul, Bibliotecei Academiei Române. Exemplarul care se găseşte astăzi la această
bibliotecă e ne complet : îi lipsesc numerele 3, 5, 7. Câte numere au fost de toate
în exemplarul lui Caragiale, nu-mi amintesc.
B. CLAPONUL şi. CALENDARUL CLAPONULUI.
I. Claponul (1877-1878), No. 6, pag. 8-13.
- « Corespondenţă sentimentală - Internplarea, indiscreta intern­
plare ne-a făcut să dăm peste scrisoarea de mai la vale, căreia e
de prisos a.'i mai face comentarii. Păstrăm cu cea mai mare scum­
p etate ortografia şi punctuaţia originalului acestei scrisori. Autorul,
care e Cunoscutul d-şoarei Mari, aflăm că este amploiat superior în
biuroul despărţirii VI a comisiei poliţieneşti din coloarea de·.·.
Juna Mari, cu domiciliul în mahalaua acelei despărţiri, se afirmă
că zioa trăieşte cu acul, iar seara se plimbă pe bulicar, Despre cum
merge toată şiretenia Cunoscutului cu d-şoara Mari citiţi şi ve pă­
trundeţi: - « Bucureşti 2/14 Apriliă - Domnişoarăl l Satisfacţia ce
v'aţi făcut pentru mine instigatoriulu, nu eraţi în drept a lovi în
mine, ci în rivali care poate a pronunţat nisce espresii supărătoare
pentru D-ta. - Nu credeam că D-ta să fii astfel după cum am
avut ocasiune, cu cele intămpinate prin remiterea epistolelor­
resbunarea care voiai a-mi impune, puteaţi foarte facile ca să de­
cideţi uă oră în care determinam bine Irasaţi supărătoare care m'a
indus într'o mare confusiune, şi atunci tot ce puteai a-mi impune
eram gata a fi ascultat şi me supuneamvordinelor : aşa zicu (ce se
facu, je I'OUS aime, mon angc, ma aimeeţ, despreţuescu pe toate,
şi voiu despreţui, însă pe tine nu potu, sum nebunu, anii tineri
mi se ducu şi o dată cu ei se duce şi ai tăi şi atunci va fi tărziu,
căci o să 'ţi suveniezi că a fost o fiinţă care te-a iubit, şi chiar atunci
blastfemu meu 'ţi v-ă cădea asupră-ţi, - căci cu multu se deosi­
besce când cineva se află tel a tet şi cu atât mai mult cănd o farsă
se face prin cunosciinţa altor persoane. - Mari! ('mi iau curagiulu
a ve ·esclama astfel fiind că tonaţiunea de Mari 'mi dă o vie spe­
ranţă,inchipuesciţi în ce stare deplorabilă se află acela când iu­
besce şi nu e iubitu) uă dată dupe cum te cunoscu erai naivă, blândă,
[313]
ADPENDA
313
şi cu 'n caracter foarte frumosu vis-il-vis de mine, astă-zi a perit
acea modestie că mă vezi depasăndu strada şi stai foarte integră
in ocupaţia ce o ai la fereastră. - Astăzi Mari ceea ce doream,
am reeşitu, dupe cum odinioară uă spuneam au grande Mama.-
li Sunt adesea [sic 1] trei septămăni de cănd se ţine de capu meu să mă
insinuesc uă familie, insa amorul de care poate cineva muri nu
mă lasă, mi se pare că inaintea ochiloru este uă nălucă cănd 'mi
pomenesce 'mi spune de uă altă fiinţă. - Nu vezi Mari, nu ob­
servi, că te iubescu, ah Dumnezeulu meu, aibi indurare, şi fă ca
10 acea fiinţă pe care uă am, să cadă astfel cum sum, găndeştete Mari
că poate să moru şi atunci, atunci candu poate cellă de SUSu 'ţi
va reaminti suvenirea o să fugi de vederea ori şi cărei fiinţe, care 'ţi
va descria soarta sa ca şi mine în fine găndeşţete iubită, angelulu
meu, găndeştete şi aibi. indurare de cella ce te iubesce. - Deară
15 ce se zicu, o nu, nu voi să cad pănă acolo, voi să viu in simţiri şi
să revinu de unde am plecatu. - Alaltaeri m'am intălnitu cu ser­
vanta D-tale, comunicăndu-mi că eu sa iubescu o altă fiinţă (pe
Eleonora), mult v'aţi inşelatu, că sărmana fată nici n'a' depasatu
cu mine in trăsură cu muma sa pe strada D-tale, dupe cum mi-a
20 declaratu servanta D-tale, căci deşi am uă mică cunoscinţă, şi
aceasta făcută cu ocaşiunea pe cănd fratele seu domicilia in fa­
milie, insă nu e bine Mari 1 ca să blami uă fiinţă asemenată ţie,
şi mai alesu că mai toate sunteţi feble. - Mari sum in nisce mo­
mente, aşa de intunecoase, în cătu par-că sunt aruncat in abisu, -
25 Fă ca tu să fii acea lumină prin care să-mi arate accellu drumu
ca sa'mi potu veni eară-şi cum eram cănd făcurărn prima cunos­
ciinţă. "- Deară ce sa zicu, poate se crezi că m'am superatu, da,
eu nu, sum mai vesel că mi s'a intămplatu această farsă, care mi-ai
făcutu, căci atunci cănd voiu' fi soţul tău 'mi voiu suvena că ai
30 fostu demnă de iubitu, şi că eşti. Aduţi aminte Mari, că dupe cum
credu, ai făcutu lectură Romantică, şi ai avutu destulă probă cum
respingătorul cade, iubesce, şi aceasta o face tărziu când primul
respinsu e rece, nu se mai găndeşte la trecutu. - Acum 'ţi spun
nu făcea ca prin mine se faci subiectulu unei conjuraţiuni contra
35 mea. - Am gresitu ceva spunemu ca să potu curege greşeala, ca să
nu te lasu in aşa opiniune dupe cum crezi. - Aşteptu şi de astă
dată un respunsu, căci sum palidu fără curagiu şi chiar fără spe­
ranţă de a te mai vedea vr'o dată căci deacă şi acumu voiă fi res­
pinsu de a-mi trimite respunsulu satisfăcătoriu nu voiu mai re-
40 passa strada unde domiciliaţi, - poate cu ocasiune şi cu multă
afacere se facu acestu gravu pasu. - Aşteptu un respunSIl agra­
vantu - Cunoscutul » •
. II. Calendarul Claponului (1878), pag. 79-80:
,ţLa 1874, s'a publicat un Formular de procese-verbale poliţie-
45 neşti de D. D. R. R ... Pe pagina 5-a. autorul arată motivul care
[314]
31.4
NUVELE ŞI SCHIŢE
1-
I I
:1
III
l-a îndemnat să inavuţească publicitatea română cu această impor­
tantă lucrare. - Prefacia. -- N'am voit să fac altceva decât să comblez
o lacună, ce crez că există în administraţiunea poliţienească. Ştiu că ...
etc., etc. - După aceasta, într'un stil foarte picant, autorul se scuză
5 de greşelile ce poate a lăsat să se strecoare în producţia sa. Fireşte
că cetitorii vor fi graţi autorului de acest uoraj, _ şi totodată noi
din parte-ne îi aportăm ale noastre remersimente pentru latiga ce
şi-a dat spre a anrişi publicitatea, deşi pentru prima oară riu aşa
traoaliu. nu putea să fie exampt de loturi. Dela una la alta. Cu voia
10 cititorilor câteva rânduri de filologie aplicată. A combla o lacună
va să zică a înlătura o lipsă, a împlini-un gol, a astupa o gaură. « Cla­
ponul s propune deci, pentru întrebuinţarea generală, adoptarea
acestei minunate expresii, datorită autorului Proceselor-verbale po­
liţieneşti. Astfel, de acum încolo, în loc de a zice: Mă duc să înlătur
15 o lipsă, să împlinesc un gol, sau să astup o gaură - vom zice: mă
duc să comblez o lacună. Societatea noastră academică este rugată
a consfinţi adoptarea acestei locuţiuni, pentru ca să combledie acesta
una singula lacuna asia de I'iu sentita in limba romanica •.
C. MITICĂ. - Publicat mai întâi In Universul, foileton din it" Ianuarie
20 1900; retipărit în broşură. Singurul exemplar de care dispun poartă titlul:
Caragiale, Mitică, Ediţia II, Bucureşti, Editura Berăriei _ Gambrinus s, 1902,
Tip .• Speranţa t. - Are 13 pagini în afară de foaia de titlu. Dau textul bro­
şurii ; în variante, textul din Universul:
- Mitică ... şi mai cum?
26 - E destul atâta: Mitică - de vreme ce şi dota îl cunoşti tot
aşa de bine ca şi mine. Fireşte că trebue să-I cunoaştem: îl întâl­
nim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvaiu, în
tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la «Gambrinus 1>­
în fine pretutindeni.
30 Mitică este bucureşteanul par ezcellence. Şi fiindcă Bucureştii
sunt un mic Paris, şi Mitică se 'nţelege este un mic parizian.
El nu este nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urît, nici prea­
prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate j dar -aceea ce-l
distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul
35 lui original şi inventiv.
Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieţii găseşte
la moment, un cuvânt de spirit, şi pentru asta simpaticul parizian
al orientului este foarte căutat şi plăcut în societate.
Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de între-
40 bări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-I cunoască.
Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează
cu verva lui scânteiătoare.
El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca:
« Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decât ce are! 1>
sau:
[315]
ADDENDA
315
«Vi�ţa este un vis, moartea o deşteptare!
orr:
« Ei 1 madam Popescu, nu există roză fără spini I »
Inchipuiţi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului d-nei
II Popescu!
Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, şi
deşi şi 'n genul acesta Mitică este destul de tare, e încă şi mai tare
în genul uşor, picant şi ironic.
« In genul acesta, cel puţin, pot pentru ca să zic că n'am rival! »
tO zice Mitică, şi cu drept cuvânt.
Exemple ...
*
Când n'are tutun, îţi cere «o ţigară ... suvenirs .
*
t5 Când merge să se 'mprumute cu bani:
Unde ai plecat, Mitică?
- La vânătoare de lei.
*
Ii zici:
20 - Mitică, faci cinste?
- Nu pot, monşer, că mă strânge un ciorap.
*
Până în anul 1900, când mă 'ntâlnea la Sf. Vasile, îmi zicea:
- De un an nu ne-am văzut I
25 Dar în anul acela l-am găsit în seara de 31 Decemvrie la « Gam-
brinus », tot acolo l-am întâlnit a doua seară la 1 Ianuarie.
L-am salutat; s'a făcut că nu mă cunoaşte. După multă stă­
ruinţă, şi-a adus în fine aminte cine sunt:
- Scuză-mă, neică, a zis Mitică, te uitasem: e un secol de când
30 nu ne-am mai văzut I
*
35
Ceri într'o băcănie:
Băete, o ţuică I
- Nu-i da, domnule, c'o bea I ZIce Mitică.
*
- Am diseară lojă la operă;
Merg ... Ce se cântă?
-- Rela ş. .. în cinci acte I
mergi cu mine? ZIce Mitică.
*
40 Intri la e Gambrinus s j te apropii de Mitică şi-l saluţi; el îţi răs-
punde amabil:
- Adio.
Il saluţi la plecare; el îţi răspunde:­
- Să-mi scrii I
[316]
316
� - -
NUVELE ŞI SCHIŢE
- Ai parale, Mitică?
_ Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăsnet.
*
_ Birjar! slobod? întrebă amicul nostru.
5 - Da, conaşule! ...
- Atunci, du-te-acasă.
*
10
- Dă-mi cusurul, zic negustorului,
_ Nu-i da, d-le, întrerupe Miiică; dumnealui n'are nici un cusur.
*
Un prieten ghindoc se 'ntinde să-şi ia pălăria dintr'un cuier prea
'nalt, Mitică'i strigă:
- Pune o coală de hârtie sub picioare!
*
15 Mitică zice despre un prieten destituit:
- L-a 'naintat ...
- ? ..
- L-a făcut inginer de poduri ...
Şi când e 'n culmea vervei adaogă :
20 -. •• detaşat cu serviciul în Cişrnegiu: dă muştele afară L ..
*
Te plângi lui Mitică de cine ştie ce; el nu vrea să asculte, fiindcă
«petiţie fără timbru nu se primeşte ».
*
25 La restaurant:
- Iaurt ai? întrebă el.
- Este ...
- Dă-mi vreo câţiva centimetri.
*
so In loc de <� usturoiu », zice (1 vanilie sărbească », în loc de <1 vin »,
zice s Ilanelă de Drăgăşani », şi 'n loc de « bilet de bancă », • poza
lui Traian ».
*
Când pleacă pe jos, te invită:
S5 - Hai, că te iau în dreapta.
*
Mitică se urcă pe platforma dinainte. a tramvaiului electric;
. vagonul porneşte; în culmea vitezei', deodată amicul nostru strigă
manipulantului:
40 -- Opreşte! ţi-a căzut biciul l
*
[317]
I'...c ..
ADDENDA
317
Mitică stă CU mai mulţi prieteni în colţ la (/ Continental s, pe
piaţa Teatrului. Un prieten salută şi sare pe platforma din urmă
a tramvaiului care merge către Sf. Gheorghe:
- Arde-I, birjar! strigă Mitică.
*
In toiul alegerilor, unde-şi pune Mitică al meu candidatura?
- La Bucureştii-Noui,
- La ce colegiu?
- La colegiul al patrulea.
10
*
Te doare măseaua. Ce doctorie'ţi recomandă Mitică?
- Rădăcină. de cleşte.
*
Ai cerut o bere şi o laşi să-i treacă puţin spuma; Mitică zice:
15 -- Bea-ţi berea, că se ră�eşte.
*
La «( Gambrinus ):
Mitică, la plecare, către băeatul care a servit:
(( Băete, mi se pare că mi-a picat o băncuţă: vezi, dacă o găseşti,
20 mi-o dai înapoi deseară; dacă nu, ia-o tu bacşiş ».
*
- Câte ceasuri sunt, Mittcă? .
- Câte a fost eri pe vremea asta.
*.
25 -- Apropo, zice Mitică, de căţi ani eşti?
- De ... atâţia.
- Tocmai cât măgarul mitropolitului 1
*
Ţi-ai cumpărat o blană nouă. Te întâlneşti cu Mitică. In loc de
so � s'o porţi sănătos! ): .
- Bravo 1 blană ai; acuma, junghiu îţi mai trebue 1
*
as
- Ţi-aş face curte, domnişoară, zice Mitică unei tinere telegra­
fiste, dar vai! n'am curaj; ah! ştiu cât eşti de crudelă!
- Cum, d-le Mitică? de unde ştii?
- Par'că eu n'am aflat cum baţi depeşile I
*
Mitică te roagă să pui o vorbă bună la ministerul de răsboiu,
dacă ai vreun prieten, ca s'o numească pe soacră-sa « moaşă mi­
tO litară )}.
*
Trenul de plăcere merge 'ncet; Mitică ZIce:
- A ostenit caii.
[318]
211 D. ŞCOALA ROMANĂ.
Pag. 314, rând. 27: în restaurant, la berărie - 36: găseşte
15 un cuvânt de spirit la moment - pentru aceea simpaticul - 40:
pe provinciali, bucureşteanul meu îi epatează - 315,19: Ii zici, la
berărie: _ Mitică ... - 25: Dar în anul acesta, Mitică într' adins a
adoptat opinia împăratului Germaniei şi a Papii dela Roma, pentru
ca să mă tachineze şi mat straşnic. - L-am văzut în seara de 31
20 Deeemvrie la berărie'; tot acolo l-am întâlnit a doua seară, la 1 Ia­
nuarie. - L-am salutat... adus aminte ... - 40: Intri într'un local
public; te apropii ... - Bucăţile: « La "Gambrinus" 1>: Mitică, la ple­
care ... ia-o tu bacşiş », şi «Ţi-aş face curte ... baţi depeşi1e », lipsesc
din Universul. - 318,11: S'a rupt gazometruI.-
Ori, mai bine:
A uitat să dea grăunţe la cai.
Trenul se opreşte la o staţie; Mitică:
_ A oprit, să le dea apă.
5 *
E poleiu.
Cade un domn.
Mitică strigă:
- Chegle-carambol l
10 Cade o doamnă:
- S'a rup'pt gazometrull
Şcl-şcl-şcl.
Al dracului Mitică I
5,
10
15
20
·25
NUVELE ŞI SCHIŢE
318
"
t'
I
,
I
i i:
I I
I Il
lf'
"
I
!
Ora de religie. - Un elev obraznic. Părinte, auzi ce spune dom'
profesor de geografie: zice că pământul e rotund. -- Părintele
(supărat). O fi şi rotund - cum a vrut Dumnezeu să-I facă.­
Elevul .. , Şi zice că e turtit la poli. De ce o fi turtit, părinte?-
30 Părintele (plictisit). Ia, pentru păcatele noastre.
Ora de aritmetică. - Profesorul. - Dacă mi-ai dat Dumneata îm­
prumut pe o lună 17 lei ... - Moriţ, Zibeţen (scrie). - Profesorul.
Şi ţi-am plătit din ei 5. -- Moriţ, Finf (scrie). - Profesorul. Cât
mai rămâne să-ţi dau? - Moriţ (socotind în gând) 20. - Profesorul.
35 Cum asta? - M oriţ. Da ce! e mult, par' că?
Ora de 'coligraţie. - Profesorul. Unde'ţi este caetul? Pentru ce
vii fără caet? - Elevul, Eu la caligrafie sunt auditor.
Ora de gimnastică. - Profesorul. D-ta de ce nu treci la rând? ­
Elevul. lu sânt scutit. - Profesorul. Pe ce motiv? - Elevul. Iu
40 sânt israilit. -
30
3$
40
[319]
�.:--�--
. - ..;;:::.::..:.::::....:;;-� ...... - ...... -_.�_�-_-�-=-=��-=- �===..:-:..:--=.�-=-:::-� ... .:;._. .... i!jii=o::-;:;:.--:::--:;,..:;-�
ADDENDA
319
Ora de limba română. - Proţ, Ce parke ghe cuvânt e musaiP­
Elev. Verb, dom'le. - Prof. Pentru ce? - Elev. Pentrucă exprimă
ideea unei lucrări. _. Prof. No! vezi bine! Când zicem musai, tre­
bue că pentru o lucrare zicem. Exemplu: băeţii şi băetele musai
să ştuduiască, ca mai apoi să cuvinke româneaşke în limba lor ma­
kernă pură... Bine. No! musai e verb; numai doară dup'aceea
ce fel ghe verbu-i P - Elev. Neregulat ... Dar de ce conjugare e,
dom'le? - Pro], No! prostule! dă-l la dracu 1 că-z dacă-i neregulat,
apoi nu mai poate avea conjugăciune!
Moţtul Romdn, (seria 1), No. 8, 21 Februarie 1893, 'pag. 6.
E. CUM STĂM. -Apărut in Universul, 8 Septemvrie 1900. Neretipărit.
- Cum stăm cu Bulgarii? întreb pe amicul meu X ...
Nici aşa, nici aminteri,
- Nu 'nţeleg ...
- Cum nu 'nţelegi?
- Fireşte ... fiindcă, păcum spui d-ta : ruei aşa nici aminteri
însemnează par'că n'am sta în nici un fel: într'un fel oarecare trebue
să stăm.
- Nu; voiu să spun că nu stăm nici bine, nici rău. N'ai citit
ziarele?
- Le-am citit; dar îţi mărturisesc că din ziare înţeleg şi mai
puţin decât din vorba d-tale,
- Cum se poate? Pe semne că nu eşti deprins a le citi. Ia să
le citim împreună.
Atunci amicul meu scoate un vraf de gazete din buzunar şi Jn­
cepem a citi cu toată atenţia.
(1 Eri şi azi noapte au circulat în oraş fel de fel de ştiri, care de
care mai alarmante, asupra celor ce se petrec Ia graniţa Dobrogei.
Din informaţiuni foarte pozitive aflăm că bande de Bulgari ar fi
trecut graniţa şi că s'ar fi încăerat cu anteposturile române. Nu
se poate şti pân' acuma rezultatul acestor ciocniri, cari pe cât aflăm
au fost foarte înverşunate. Ceia ce putem spune cu siguranţă, este
că aceste lupte săngeroase trebue să fi făcut victime deoparte şi
de alta. Guvernul nu mai poate tăcea 1 Guvernul trebue să vor­
bească 1 Guvernul nu poate lăsa ţara în grozava nelinişte, în care
o aruncă lipsa de ştiri pozitive de pe câmpul luptei ».
- .•. trecut graniţa ... încăerat . .. ciocniri Înverşunate •.. lupte
sângeroase. .. victime... cârn pul luptei. .. A I zic eu, atunci stăm
rău de tot.
- Aşteaptă, spune amicul X ... Citeşte aici.
Citesc:
« Voim a proba încă odată publicului, cât crezământ trebue să
acorde ştirilor răspândi te asupra unor conflicte la graniţa dobro­
geană între nişte bande bulgare şi oştirea noastră.-
[320]
,�
. - - . � ,
NUVELE ŞI SCHIŢE
f I
I
Iată ce ştm primim din localitate, dela o persoană foarte se­
rioasă, incapabilă de a altera adevărul: Câteva cete de Bulgari
muncitori cu paşapoarte în regulă s'au prezintat la pichetul dela
Ostrov pentru a trece graniţa . O persoană care a văzut aceasta,
1\ fiind de sigur foarte impresionabilă, a alergat imediat să înştiin­
ţeze autorităţile militare române, exagerând faptul, ca toate per­
soanele impresionabile. Bulgarii aceia erau oameni pacinici ...
Altfel aici pace şi linişte.
- A 1 zic eu răsuflând, dacă erau muncitori nearmaţi, având
10 paşapoarte în regulă, şi dacă altfel e pace şi linişte - atunci e bine!
Amicul X ... zămhi de credulitatea mea şi îricepu să-mi citească:
« Ştirile dela graniţă devin din ce în ce mai alarmante. La Si­
listra este o fierbere militară neînchipuită. Acolo colonelul Dan­
. danesky şi cu Sarafoff ţin discursuri nebuneşti 'trupelor regulate şi
15 bandelor de revoluţionari, cari bande ar număra până acum aproape
50.000 de oameni. Dintr'un moment în altul trebue să ne a-şteptăm
la o lovitură a acestor descreeraţi, cari dictează azi în Bulgaria.
Să fim gata 1 ».
- Am înţeles, zic eu măhnit, Guvernul bulgar, oricât ar vrea
20 să fie de cuminte, nu mai poate înfrâna pornirile militariste ale
lui Dandaneski şi turbarea şovinistă a lui Sarafoff ... Atunci, se 'n­
ţelege, stăm rău! ».
- Poate că nu, zice X ... şi-mi dă să citesc altceva:
«Dăm din sorginte autorizată ştirea că în Bulgaria de răsărit,
25 adică spre graniţa Dobrogei, şi mai cu seamă în districtul Varna ,
a izbucnit revoluţia printre ţărani, din cauză că sunt ameninţaţi
a li se ridica dijma de pe câmp. Ţăranii sunt furioşi şi gata a lupta
până la extremitate. Corespondentul nostru ne dă cu foarte pu­
ţină rezervă ştirea cum că palatul prinţului Ferdinand dela Euxi-
80 nograd este ameninţat a fi dărîmat şi incendiat de ţăranii revoltaţi.
De aceea prinţul Ferdinand nu s'a oprit la Sofia, ci a plecat numai
decât la .Varna •.
- Puţin îmi pasă de palatul prinţului Ferdinand! zic eu. Şi
dacă e vorba, chiar nu-mi pare rău. .. .o revoluţie agrară la vrăj­
. S5 maşii noştri nu ne poate face nici un rău, ba, poate, din contra ...
Atunci stăm bine!
- Iar atât de hine, nu. Ia să mai citim.
« Un ziar din Budapesta sosit azi dimineaţă ne spune că o per­
soană din anturajul prinţului F erdinand ar fi declarat într'un .inter-
, ta view că, după cum stau spiritele în Bulgaria, răsboiul ar fi inevitabil ».
- Aoleu! strig eu.
Dar amicul X... trecând cu ochii pe o altă coloană, urmează:
« Oficioasele austria ce susţin că, oricât de înăsprite ar fi relaţiile
celor două tinere State vecine, este mai mult ca, probabil că totul
t5 se va termina prin aplanarea pacinică a acestui regretabil conflict ».
Bravo 1
. �Stai, niţel.
I
ţ
er
[321]
1, n
_..:.;,' .... c= .... �_..:J: __ "_J.. _ .:' -------- -�-
--�--
-------�
ADDENDA
321
« La Silistra se aduc mereu tunuri... Totul ne 'face a crede că
Bulgarii, cari voiau să facă a isbucni răscoala în Macedonia, cre­
zându-se descoperiţi, vor acuma să precipite desnodământul com­
plotului lor, aprinzând focul mai de vreme decât ar putea cineva
5 aştepta. De aminteri, un ministru al lor, Karaveloff, a zis: «Un
răsboiu, oricât de improbabil ar părea, poate fi totdeauna posibil ».
- Atunci, ce mai vrei? este' o declaraţie oficială ... Stăm rău 1
- Incă nu!
Şi urmează citirea:
111 « Noi nu vrem deloc răsboiu, a zis ministrul Ivancioff ... »,
- Atunci, dacă nu vor, stăm bine 1
« Trei şalupe bulgare cu explozibile ... ».
'- Stăm-rău]
« Supraexcitarea populaţiei rurale bulgare, în ajunul ridicării
15 dijmei, este de sigur una din cauzele desfăşurării de forţe armate
dincolo de Dunăre. Guvernul bulgar profită de conflictul cu Ro­
mânia, ca să poată chema rezerviştii, cari în revoluţia agrară din
urmă au condus pe rebeli ».
- Bine!
%0 « Corespondentul nostru ne telegrafiază că depeşile'i sunt refu-
zate la telegraE. E o fierbere grozavă la Silistra, Arab- Tabia şi
Ostrov. Peste putinţă să mai treacă cineva la Bulgari fără să fie
împuşcat ».
- Răul
25 « Mă duc astăzi la Silistra şi la Arab- Tabia ».
� Bine!
« Bulgarii nu mai lasă vaporul nostru să intre în oraş ».
- Rău!
« Agentul navigaţiei noastre secuestrat pe ponton ».
30 -- Rău!
« In Sofia panică... Agenţia română în primejdie ... )}.
- Rău!
« Alaltăeii am văzut în Sofia, plimbăndu-se prin oraş pe dona
Mişu, soţia agentului nostru diplomatic, cu copiii ».
35 - Bine!
« Românii din Sofia tremură de groază... N'au curaj să iasă
un moment pentru a -şi vedea de afaceri ... ».
-- Rău!
« Ieri s'a deschis cu multă solemnitate cursurile şcoalei primare
40 române din Sofia, în prezenţa d-Iui Mişu, agentul nostru diplo­
matic pe lângă guvernul bulgar ».
Bine, zic eu.
- Ei? întreabă X ...
- Ei! zic eu.
45 -- Aşa e că păn' acu nu stăm nici bine nici rău, adică nici aşa,
nici aminteri.
- Aşa e! răspund eu .
•
[322]
322 NUVELE ŞI SCHIŢE
F. POL�TICA.
I
I
I
I �
I.I!,\
1"
r i
I il
! ,1
�'
f I
� I
I
t I
I
I
Nu mă pricep la politică, - de ce n'aş spune drept? Pentru
aceea, de câte ori orizontul politic se posomorăşte, de câte ori văz
că opinia publică este iritată, şi 'n aer miroase a evenimente de
/1 importanţă deosebită, nu lipsesc a alerga după amicul meu Costică
Budalaki, a cărui pricepere 'n politică este astăzi mai presus de
orice îndoială.
Când un om a ştiut să prevestească cu atâta siguranţă atătea
şi atătea evenimente mari, desigur a trebuit să cucerească încre-
10 derea noastră a tutulor care'I cunoaştem de aproape, într'atât,
încât dacă mie, de exemplu .amicul Budalaki mi-ar spune că Ru­
sia a pus ochii pe Ţarigrad, fără să stau un moment la 'ndoială
l-aş crede orbeşte.
Acum în urmă, nu ne-a spus nouă amicul nostru Budalaki, cum
15 avea să se termine procesul contra lui Sarafoff?
Noi toţi credeam că Sarafoff are să fie spânzurat. Ei bine, singur
dintre noi toţi, singur amicul nostru Costică Budalaki a avut cu­
rajul să spună, cu un zâmbet de milă pentru ignoranţa noastră:
_ Pariez pe ce poftiţi ... să 'mi radeţi o mustaţă, dacă Sa-
20 rafoff nu va fi achitat I
_ Achitat? am strigat noi indignaţi. Peste putinţă!
Amicul Budalaki, subliniându-şi bine cuvintele şi zămbind şi
mai milos, s'a mărginit a ne răspunde scurt:
... Sau nu mă cheamă pe mine Costică Budalaki.
25 Atât, şi s'a depărtat de noi, cu aerul acela de siguranţă carac-
teristic spiritelor de felul lui.
Ei? Aşa e că Sarafoff a fost achitat? Aţi văzut?
De atunci am jurat să crez pe Costică Budalaki, chiar dacă mi-o
spune că Ţarul are să meargă la Paris făcă nici un gând politic,
30 sau că alianţele ce se fac astăzi chiar în America n'au altă ţintă
decât menţinerea păcii în Europa.
Ameţit de atătea ştiri privitoare la chestia Orientului, am mers
dar să caut lămuriri - unde? - ei bravo! - unde alt puteam
alerga decât la incomparabilul meu arme Costică Budalaki,
3/1 L-am găsit ca totdeauna dispus să mă lumineze şi am abuzat
de gentileţa lui ca totdeauna.
_ Dragă Costică, uite la ce am venit: mi-au împuiat capul ga-
zetele şi lumea că se prepară evenimente grave în Orientul pra­
voslavnic; vreau să ştiu şi te rog să-mi spui părerea d-tale. Ce
�o crezi, frate? Se 'ntâmplă răsboiu?
_ Se prea poate, mi-a răspuns cu multă gravitate Budalaki.
Când Budalaki arată multă gravitate, desigur se petrec lucruri
grave. Şi până să n'apuc a zice încă o vorbă, amicul meu adăogă:
_ Şi cu toate astea, dacă eram prevăzători, p\!.team să-I tmpie-
�5 dicăm.
_ Cine să fie prevăzători? întreb eu.
l
I �
[323]
---,,-,�-----
�'.& ." �. __ .--_.-=-�--"::::....- ---_._--'-'����='-==-..,�=-.'--"". =�_.=-.- :.':::="��-=� ----�._=- ---
ADDENDA
323
Moltul Român, No. 21, 19 August 1901, pag. 2
II
10
111
20
211
90
911
- Noi I zice Budalaki,
- Cari noi?
- Noi, Românii ...
- Noi, Românii?. Pe cine să împiedicăm?
- Cum pe cine?. Pe dumnealor ...
- Pe cari dumnealor, frate Costică?
- Ei I asta el ce te faci prost?
- Ba, nu mă fac deloc; poate sunt chiar; dar iţi mărturisesc
că nu 'nţeleg pe cari «dumnealor ».
- Pe Ruşi.
- Pe Ruşi? I
- Da, pe Ruşi, cari vor să treacă la Constantinopol pe Marea-
� Neagră şi prin Bulgaria ...
- Vor să treacă «dumnealor» pe Marea Neagră şi prin Bul­
garia?
- Fireşte... Ei! N'am spus eu că fortificaţiile noastre sunt de
prisos I Cinci sute de milioane aproape cheltuite în zadar I
- Apoi, zic, frate Costică, nu numai dota, - care se cheamă
că te cunoşteam cât te pricepi la politică şi ştiai că • dumnealor»
pot trece şi pe Marea Neagră - dar chiar eu, aşa de puţin cât mă
pricep şi nici prin cap nu 'mi trecea de Marea Neagră, şi am spu
absolut acelaş lucru despre fortificaţii ...
- Dă 'mi voie, mă întrerupe amicul Budalaki, cu demnitatea
caracteristică spiritelor de felul lui; dă 'mi voie: n'ar fi fost de
prisos Iortificaţiile, dacă mă ascultau domnii politiciani pe mine;
dar s'au scumpit; n'au vrut să mai cheltuiască încă p'atâta să fi
făcut o flotă straşnică pe Marea Neagră... Să fi poftit atuncis
dumnealui ...
- Care dumnealui r
- Muscalul l
Umilit de atâta superioritate de vederi politice,· am strâns
mâna cu efuziune respectuoasă amicului Costică Budalaki şi l-am
părăsit.
- Ce aşteaptă Regele (am gândit eu) şi nu-l cheamă odată pe
Budalaki, să-I pună în fruntea consilierilor Săi, mai ales în aşa
grave împrejurări?. Ce aşteaptă Regele - să ia Ruşii Ţarigradul P
Caragiale
G. TATĂL NOSTRU.
40 Bunica s'a sculat de dimineaţă cu spatele 'n sus.
Nepoţica s'a sculat din contra foarte bine dispusă.
Bunica o spală, găteşte ş'o peaptănă; nepoţica, la fiecare trăsă­
tură a pîeptenului, se strâmbă,
[324]
I I
I
, �
II
l'
1,
, I
li
324
20
40
45
NUVELE ŞI SCHIŢE
Gata ...
Bunica. - Aşa I Acu zi Tatăl nostru.
Nepoţica. - (Stând dreaptă 'n picioare şi cu o figură gravă,
plină de componcţiune). Tatăl nostru carele eşti ... carele eşti ...
eşti în .. ,
B. - In ce, proasto?
N. - « ••• carele eşti în ... »."
B. - Iar ai uitat!
N. - N'am uitat, bunico l
B.-Atunci, de ce nu zici? Unde ţi-e gândul? Incepi (sic) iarl
« Tatăl » •••
N. - (repede). « Tatăl nostru, carele eşti în ce ... »
B. - ruri ...
N.- ruril
B.-Ei? "
N. _ Sfinţească-se numele, tău, vie ... vie ... vie ...
B. - Ce să vie, urîto?. Vezi că iar nu ştii?
N. - Ba ştiu, bunico I
B. _ (pe acelaş ton). Apoi, dacă ştii, de ce nu spui, ciumulico?
N. - (reculegându-se). « Facă-se voia ta 1..».
B. _ Hoho! nu aşa, strâmbo I Il Vie 'mpărăţia ta, facă-se voia
ta, precum în cer şi pe pământ ... ».
N. - « ••• precum în cer şi pe pământ ... ».
B. - Mai departe I
N. - (ca şi cum ar recita, distrată). « Mai departe ... ».
B. _ (sgâţâindu-o de braţ). Nu « mai departe », toanto l Ai uitat-o
şi asta?. Astăzi .n'ai să mănânci?
N. - Ba da, bunico I
B. - N'o să ceri, pâine?
N.-Ba da.
B. - Apoi atunci?. (gravă) « Păinea noastră ... ».
N. _ (repede). s Pâinea noastră cea din toate zilele, dă-ne-o
nouă astăzi şi ... ».
B.-« ... şi ne »·
N. - « ••• şi ne ».
B. _ (impacientă). « ••• şi ne iartă nouă, greşelile noastre ...
precum .. , precum ... ».
N. - « ••• precum •.. precum ... &.
B. - (plictisită) precum ce?
N. � « ••• precum ce ... ».
B. _ (scoasă din răbdări) « ••• precum iertăm şi noi ... ».
N. _ « ••• precum iertăm şi noi... �i noi ... i).
B . .=- (exasJi>erat�). « ••• greş�ţilor �oştri!» măgăriţo! .(î! a.rd� vo
p.alma peste zulufn dela ceafa). «ŞI 'nu ne duce pe nOI III ISPItă,
CI. ••
N. - « ..... ci .. � ci . , .&.
B. _ (tare) « ..• ci ne isbăveşte de cel rău ... ».
[325]
J,
-�' --�� �_ ..
ADDENDA
----..----­
�---------.......---.-.-
325
N. - (resuflând) « ..• ci ne ishăveşte de cel răul. (îşi face cruce
şi pleacă din loc).
B. - (apucând-o de un zuluf şi oprindu-o). Numai atâta?
N. - (plictisită). Numai atâta, bunico I
5 B. - N'ai mai uitat nimica, diavole?
N. - Nimica, bunico I
B. - (iritându-se treptat). Nimic?
N. - (asemenea). Nimic 1
B. - (vrând s'o arză la ceafă, face o mişcare rău calculată şi
10 cade) .... AI..
N. - (aducăndu-şi aminte). Amin, bunico J (fuge 'ntr'un picior).
Caragiale
Moţtu; Român, seria II, No, 6, 6 Maiu 1901, pag. 3.
[328]
328 NUVELE ŞI SCHIŢE
repede, să zică câteva vorbe, să iasă apoi în balcon să vază ce e jos, fi pe
urmă să se întoarcă în scenă palidă şi desfigurată de groază, pentrucă
a văzut cum îi sfăşie poporul pe fiu-său. Şi aşa ca să facă mai mare
5 efect, îşi pregătise ... - 26: se apropie replica, dă cutia cu pudră sluj­
nicei în mână, şi cum declamă ea: Modmoazelo, zice, să nu care
cumya să te des li peşti de aicea, să faci bunătate. .. Ii era frică, vezi
bine, să nu se pomenească, tocmai când i-o trebui pudra, că madmoazela
e iar cine-ştie-unde. La replică, intră madam' Staoreecw în scenă.
10 Cum intră, pocneşte ... Madam' Stoorescu se 'ncruntă, pune mâinile
la piept cruciş, ridică ochii la cer, dramatică grozaa, păseşte rar
spre rampă şi declamă foarte cotwineă. Aşi! publicul dă 'nainte, râde
cu hohot, începe s'aplaude, iar râde şi iar râde şi iar aplaudă ... da
ce chef! se sguduia ... Madam Raluca îşi pierde-2, 12: nu ştia ce
15 să crează - îi vine să cază de-a 'n-picioarele şi-i trece ca fulgerul prin
gând că i-a jucat-o Costandineasca (Blonda) cu care era certată,­
a pus pe cineva să-i toarne o cabală. -17: 1 nsfârşit cheful publicului
mergea 'nainte; nu era chip să mai joace: face la dreapta 'mprejur,
prăpădită, cu nouă cuţite 'n inimă, ca să iasă, şi când se 'ruoarce
20 dă cu ochii; în scenă, de cine? .. - 23: cu cutia cu pudră Într' o mână
şi cu puful într'alta, gata să-l aplice ... - 26: după urma cocoanii
Raluchii. Acuma inchipueşte-ţi ce grozăvenie de râsete ... - 27: că Sta­
vreasca descopere taina nenorocirii ei ... -ţipă Staoreasca disperată ...
- 32: şi tace deodată în perfectă unanimitate, par' că tot un pumn astu-
25 pase ... - 34: Apoi, nu mi -ai poruncit ... - 37: Peste zece minute s' a
început iar actul- da dramă a mai fost aceea? . -3,1: lumea câte niţel,
şi iar pufnea ori unul din galerie ... - 2: să te mai ţii apoi toată
lumea ... afară de Staoreasca a mai dezolată regină -5: pe Liza,
că Liza o chema pe madmoazela - 6: că la repetiţia - 10: bia ta
30 fată ce nenorocire, să-i strice scena unde joacă ea aşa de bine ... - 16:
prietene bune ca şi mai 'nainte ... -17: pe Vineri ... -pentrucă Raluca
a pretins ... -18: într'o piesă nouă un rol pe care-I crease Blonda.
(Aici se sîârşeşte textul anecdotei In ConlJorbiri).
35 - 21: Sâmbătă - norocul lui Franchetti, era ziua Operii. Se
dedea « Trovatore l) ••• - 24: şase ceasuri ... - gemea galeria
de mitocănime, - cheţuiţi ca la orice praznic. Pe atunci, cân­
tau ... - 27: cam aşa ceva, - dar cânta bine. Teatrul era plin. Pa­
tierno era bine dispus, Bianchi era după masă, a prinsă .. , şi signor ...
40 in compania della Bianchi. A mers terzetul , .. Tot teatrul aplauda
nebuneşte, galeria era entuziasmată... Terzetul merge a doua oară
şi mai bine; toată lumea cheamă de două ori, de trei ori pe cântăreţi;
apoi încep unii a patra oară, sala toată se ia după ei; după aceea
câţiya mai cearcă să cheme încă odată, dar nu isbutesc ; se mai aud
45 aşa sporadic ici şi colo câteya bătăi în palme ostenite şi fără răsunet
- 4,2: şi în sfârşit. .. Dimitriade! l) - Inchipueşte-ţi ...
In Convorbiri literare urmează aici bucata care poartă titlul Ruşine în Note
şi Schiţe, pag. 109.
[329]
!!,S:', .... ,. 0_.1· --- --"""'-:C-" _-=�=-:":-'-::;;":'�':=::=-------""�""':"'------';�-------
NOTE ŞI VARIANTE
329
Pag. 13,4: A doua seară, mitocănimea era iar în păr la teatru.
Se juca � Amicii falşi )} ... - se vânduseră mai multe bilete, că erau
5 în galerie, pe neminţite, aproape trei mii de mitocani ... unul strivit,
făcea chef ceilalţi - 11: era ceva nespus... cătră altul din loja din
faţă ... -15: Dar Niţă, « Uite mă! zice către .. , vezi tu, nene .
pe la Bona parte. .. Şi apoi se 'ntoarce către cel de-l chemase .
umblat pe la Teatru, om din Duşumea ... ; atunci venea întâia oară.
10 A început lumea să râză . .. Sgomotul din galerie nu conte nea, aşa
că ... nu se mai auzea nimica dela actori ... -26: juca pe băiatul
lui Mareoat, Când să se isprăvească actul întâi ... - 37: arată
aplecat peste galerie pe Tudoriţa şi ... fată mare, zău l » Se porneşte
lumea pe un râs ... --14,3: Am plecat râzând din sală să trag între
15 acte o ţigară cu actorii. Când am intrat pe scenă am dat cu ochii întâi
de Dragulici. ({ Ce-a zis de Tudoriţa mitocanul? - 5: Explica, zic, la
altul că e fată mare-6: Auzi dumneata, zice Dragulici, auzi ce ruşine ...
Urmează două anecdote despre actorul Solomonescu; in Note şi Schiţe, pag.
111: Fericită improvizaţie şi Extemporare, pag. 113; în Convorbiri bucăţile se
20 urmează invers decât in Note şi Schiţe.
Pag. 14,11: Dimineaţa, după biserică ... se scula tocmai seara.
După Teatru mânca scumbrii şi bea, la Vasile Băcanul, la Garibaldi
cu Dragulici până să toa ce popa Petrache. Solomonescu îşi cam
confunda, cu programa asta ... şi serile cu dimineţele la Teatru
21i în petecul isonului. In « Roza magică » ... vine alguazilul -15,2: In
scenă era don Nigaudinos (îl făcea Dragulici)... Solomonescu şi
perechea ... - 5: Dragulici zice: Ha! ha! iaca porumbiţa!.. poli­
ţaiul ăsta, stăpâne .•. (răspunde, afară din text şi serios, Dragulici) ...
numai cam pe nas! )} 1)
30 Pag. 14,18: Solomonescu mai avea păcatul că nu putea pro-
nunţa numele străine şi neologismele. Ştefan M ihaileanu se supăra
grozao de incapacitatea lui Solomonescu. - 20: Odată juca nenea
Ştefan ... e Muschetarii » de Dumas ... , - 24: Ofiţerul intră în
cortul lui Cromsvell şi strigă: « Generale! Generale!.. Publicul începe
35 să râză; da nenea Ştefan indignat se ridică de pe scaun pripit ... lec­
ţie colegului ... - 31: Publicul a aplaudat frenetic. Până acuma nenea
Ştefan .. , îmi povesteşte intâmplarea, care o ştiu eu destul de bine,
că eram în teatru atuncea seara, îmi zice: Dacă ...
Urmează Oţertă graţioasă din Note şi Schiţe, pag. 116.
40 Pag. 16,17: Millo juca la Bârlad; al'ea în trupă şi pe Mincuj-
nici nu pleacă Millo fără « Ţafa Miţa )}, aşa-i zic toţi lui Mincu.
Intr'o seară se dedea « Millo-Director » i « Ţoţa Mita)} juca pe
N astasache, dară era afumat rău. Când vine cu [işicul de coţeturi
zice ... Mulţumesc dragul meu, zice Millo ...
1) Pentru acest pasaj am urmat textul ediţiei Minerva, care pare mo­
dificat de Caragiale.
[330]
i
1
NUVELE ŞI SCHIŢE
Dar câte încă n'am să-ţi mai spun despre Caragiale şi Dragulici.
Viaţa lor e un dosar colosal de anecdote. Da acu mă opresc aici, că
Urmează lndoit lapsus din Note şi Schiţe, pag. 118:
_ 17,14: In Bârlad le mergea treaba rău de tot: datori la han ... -
19: cu gând că doar or umplea sala ... şi să plece în altă parte. Seara,
teatrul gol ... -23: unde Jianulscapă ... -26: se uita p'in lojile .. ­
II 28: întreabă Millo distras ... - 30: răspunde Ţaţa-Miţa ..
Bucata care urmează în Convorbiri n'a fost reprodusă în Note şi Schiţe.
_ Odată iar, Dragulici juca, într'o farsă din franţuzeşte, pe un
burghez bogat, zăpăcit de amor, care urmăreşte din oraş în oraş,
din han în han, pe amoreaza lui trădătoare. Dragulici se făcuse
10 gras şi burtos, îşi pusese pe pântece vreo trei perne mari, se 'ncinsese
peste ele şi se'nbrăcase pe deasupra. In piesă vine la un loc o scenă,
unde aleargă de colo până colo burghezul prin odăile dintr'un
otel, iese pe uşe, intră pe fereastră, dă prin sobă, crezând c'a dat
aci-aci de urma femeei. In înfierbinţeala alergăturii, îi plesneşte
15 lui Dragulici brăcinarul şi începe să-i oază pernele. Se porneşte
publicul pe râs, dar Dragulici nu se lasă până ce n'ajunge iar la
cea din urmă expresie. Tocmai trebuia să se lasă cortina. In actul
următor vine Dragulici iar să-şi caute amoreaza, şi dă de unul fioros,
un colonel de dragoni, cu care e în rol că trebuie să se apuce la ceartă.
« Ce cauţi aicea, domnule P t se răsteşte la el militarul. « Lasă-mă,
domnule, zice Dragulici ; îmi caut burta l t
Urmează Logică strinsă, în Note şi Schiţe, pag. 102.
_ 9,26: Dela Dragulici să sar la Iorgu Caragiale, cel mai
apropiat confrate al lui, prieteni şi amândoi tovarăşi atâta vreme. Acu
trei ani, pe vară, lui Caragiale i-a venit iar furia să joace, - 28: că
acuma este comisar comunal la hala din piaţa mică. - 30: Despre
ocupaţia lui de astăzi şi cădere din gloria artistică trecută... a
făcut Iorgu ... un euatren liric, cam aşa: ... (în Convorbiri literare,
li pseşte a doua strofă] ... -10,5: Dar să nu-mi uit vorba. Acu trei
ani pe vară ia cu chirie grădina de pe Podul Mogoşoaei, peste .drum
de casele lui Nicolescu, unde a fost clubul militar, şi o botează grădina
« Basarabiei» .,. tşi organizează o trupă cu vreo patru actori şi vreo
două actrişe de provincie şi începe reprezentaţiile ... -13: Iorgu n'avea
rol, se primbla prin grădina ... Grădina cum e aşezată nu e tocmai loc
potrivit de teatru ... -19: se vedea că dă din mâini ... - 20: tocmai
de lângă zidul. .. -22: trecând pe Iorgu şi-l cheamă: « Domnule Cara­
giale,.. domnule Caragiale! .. » zise 1 orgu ovreiului. .. Iar: domnule
Caragiale! .. domnule Caragiale! - 33: A rămas ovreiul deodată strivit
de logica lui nenea Iorgu, dar .. -36: «Domnule Caragiale ... domnule
Caragiale! Apoi nu mi-o plătit el . .. eu am plătit ... -.11,1: lorgu
văzând ... nu vezi dumneata ce sgomot ... - 6: Era pe la Sfântul Ilie.
Prima Scrisoare a Amintirilor din Teatre se încheie, după bucata de mai
sus, cu următorul text:
330
20
·1
15
I I
1:
30
I
: I
I
35
40
I
�
!
I
r
45
I
1,
1
1,
I
I
Iii
1:
II
I
1 �
[331]
-----�
---"" -- - -"-"' - .. - - ---= �------�--�--- �---��.-;-'---�--._�--_._.-----_._-- -
NOTE ŞI VARIANTE
331
mi-a cam obosit memoria. Peste vreo câteoa zile, când oiu af'ea iar
vreme, - nu-ţi făgăduesc când, pentru ca să mă pot ţine de cu­
vânt - ţi-oiu povesti mai departe. Al tău Luca.
Scrisoarea a doua (Convorviri literare, XIV, pag. 434) are ur-
5 mătoarea introducere: Uite şi a doua scrisoare; mă ţiu de cuvânt:
miră-te şi tu, că eu nu mai ştiu ce să crez. De mi-ar fi numai de-a
bună! Să nu fi intrat în anul morţii! De-aia, când îi vedea că după
asta nu-ţi mai scriu multă f'reme, să nu-ţi inchipueşti că m'a în­
muiat lenea; să ştii că m'am oprit... de frică să nu mi se 'ntâmple
10 cef'a dacă mi-aş prea eşi din fel. Deocamdată ascultă.
Primele trei bucăţi din a doua Scrisoare n'au fost retipărite în Note �i Schiţe.
Textul lor urmează aici:
- Dragulici era om de spirit, dar făcea de multe ori jocuri de
cuvinte colosale. Odată repeta cu Mincu o scenă, într'o melodramă
15 plină de infamii, unde jucau pe doi bravi din Venezia, După ce
şi-au luat plata dela intrigant pentru că i-au pus bine pe un
rival, vin acuma să vază cum ar face chef cu banii câştigaţi.
In piesă unul dintre ei zice că se 'nchină la Venus, şi celălalt: «Ba
eu la Bacchus ». Repetau cu rolele 'n mână. După ce descifrează Dra-
20 gulici partea lui, zice lui Mincu: « Auzi tu, Ţaţă Miţo, că eu mă 'n­
chin la Vinus ». - Fireşte, zice Mincu, tu eşti cum spune latinul:
«In vinus beritas l i Şi pe urmă citeşte pe rol: « Şi eu mă 'nchin
la zeul Bacchus. - Nu-i Bacchus, bre I zice Dragulici; e Babacus;
nu ştii că era tata beţivilor »? - Pentru că ţineau amândoui la
25 jocurile lor de cuvinte, au făcut la reprezentaţie aceleaşi extempo­
raţii, dar le ziceau aşa de comic, încât totdeauna aveau aplauze;
câteodată, când jucau cu mult chef, publicul le bisa partea cu
Babacus.
- Altădată vine Dragulici la repetiţie cu o pereche de galoşi
se noi; zice: «Ori galoşii mei, ori Ţaţa Miţa, tot una. Nu intră 'n ei,
cu jurământ, măcar o picătură de apă.
- Farsele sunt foarte obicinuite între culise. Christescu cât e de
liniştit, şi tot face şi el câte una din când în când. Găseşte odată
pe Machauer, frizerul, dormind în cabină; ia foarfecele şi-l tunde
35 ridiche toată jumătatea capului pe care nu era culcat. Se scoală
Machauer mai târziu, îşi pune căciula somnoros, îşi ia banii dela
casă şi pleacă. Acasă, madama, când îl vede: «Du, um Gottes
willen, wos ist denn dos »? N'a avut bietul neamţ ce să facă, şi-a
tuns şi jumătatea cealaltă. A doua zi vine la repetiţie necăjit, cer-
40 cetează şi află cine i-a jucat-o: « A tragului tu, unferşemter, pendru
ci a duns la mine, ai? - Tu mă tunzi pe mine, nearnţule, în toate
sămbetele, zice Christescu rar, şi nu mai fac vorbă; eu te-am tuns
odată, şi încă numai pe jumătate, şi mai tragi pretenţie? Nu ţi-e
ruşine »? Machauer e un om foarte de spirit: a râs şi el şi s'a 'mpăcat,
-- - �
[332]
332
10
15
20
25
30
85
40
NUVELE ŞI SCHIŢE
Urmează bucata care In Note ,i Schi�, pag. 114, poartă titlul Un tla. na-
tural: . .
Pag. 15, rând. 14: Da [arsele de i le juca Dragulici lui Mincu!
Ţ aţa M iţa se credea le nor cu vocaţia greşită. «Nu-i vorbă, zicea,
pe do-diez nu-l apuc uşor, da pe si-bemol când pofteşti ţi-l scol cu
mâinile 'n şolduri l) - 15: Se pregătise e Jianul It ••• ; a doua zi
trebuia să se dea, dar nu se. .. încă cine. .. doina 'ntre culise ...
juca pe Jianul. Cinei' cine să ... Mincu sare el: «Eu». Bine. Face
repetiţie ... , toată ziua nu bea nimica şi seara mănâncă numai lu­
cruri dulci. A doua zi înghite mereu... şi la ... , şi seara vine ..
basma mare; înghite un ou, soarbe din cafea şi face gama chromatică,
odată, încă odată şi iar. Insfărşit ... - 26: deloc pentrucă conta pe
si-bemol şi aria mergea ... la la. Replica a venit ... şi Mincu por­
neşte. " introductivă merge, intră 'n ... cuac/ ... - 32: Fă-ţi ideie ce
râs a fost în tot teatru.
Urmează, ca In Note şi Schite, pag. 115, bucata Intitulată acolo Glumă proa,t4.
Pag. 15, rând. 34: Nu trece mult după «Jianul» şi se dă «Şa­
mil » sau « Vulturul Caucazului », La un loc, după o bătălie, ia
la goană Cherchezii ... ; trebue după aia să rămâe scena ... -16,1:
vârf de munte să se lupte, să-i ia giorgianul steagul şi rusul să cază
ucis în prăpastie. Mincu zice: «Fac eu ... -9: din mână steagul ... -
11: mâinele pe căpătăiele .. -12: Când vede ... salteaua .. cam vreo
doi stânjeni ... -15: Ţaţa Miţa; dar n'a suferit tare decât numai ...
Urmează Revanştl din Note ,i Schiţe, pag. 93-97, despărţită tn două bu­
căţi. Intâia Incepe:
- 4,33 : Farsor vestit era şi lorgu Caragiali [sic /] I nvăţa la şcoala
militară de cadeţi, cum era pe vremea aia. In şcoală era dascăI de
muzica vocală un popă de regiment muscal, rău şi ursuz fugit de
mult din Rusia. Scoate odată popa pe lorgu Caragiali la lecţie şi-l În­
treabă ... Iorgu se smuceşte şi răspunde şi el necăjit ... Apoi i-a
tras popa şi crescendo şi descrescendo şi risţorzando,
(Aici se sfârşeşte textul primei bucăţi tn Convorbiri literare).
A doua bucată Incepe:
Peste câteva zile a eşit Iorgu din şcoală, - adică jumătate a eşit
el şi jumătate l-a dat afară - 5,15: ş'a intrat în teatru: era direcţia
lui frate-său Costache în tovărăşie cu Costache Mihăileanu. In teatru
avea loc de farse. Intr' o seară juca ... - 21: vrăjmaşii, îl aduc
fraţii de arme, îl întind pe un catafalc, şi vine amanta de-l plânge.
Catafalcul era ... -24: câte o gaură mică pentru ca să poată regi­
sorul păzi intrările şi eşirile. Ce-l împinge ... - 27: să 'mboldească
printre perdelele catafalcului pe răposatul când fi [elea toată lumea.
Mihăileanu şopteşte: «Ce-i asta, bre? Cine-i acolo ?» .. -37: lorgu dă
'nainte. " M ihăileanu: Eşti nebun ori vrei să mă scoli'. .. ». I orgu
dă mereu ... Mihăileanu, desperat scrâşneşte din dinţi: «Cine-i ala?
[333]
�l-------'-��--�������--��-=�--�-=-=��;=='--�----"---�'
L�L •.. - ., rl,� -!:,. __ ;-,�::.-""-::---=::.�.......---->::.=:- _ ----- �_:..:�:::-:::-==-'__ __ -_=.;;.. . .:..:==>o.=�- ...-:=......:::�-==-=-
NOTE ŞI VARIANTE
333
cine-i, că-I omor când m'oiu scula? Astâmpără-te! mişelule, ticălo­
sule l ». l-a Aşi !chinuit până ... - 6,6: Se scoală Mihăileanu turbat ca
un leu, aleargă ... , află că Iorgu era mişelul şi-i arde cu sete ... -8:
După aia vine şi Costache Caragiali şi-i trage altele de-i pune la loc ...
Il nenea Costache ălălalt. Bine I Iorgu le mănâncă ... -12: Peste câtya,
vine să se joace ... prea copilărească, dar foarte comică .•. -15: ruinat,
sărac lipit pământului dar tot fudul, tot cu iţos şi «morgă ... » - 17:
p'in sa tu] .• -20: Ţăranul se scoală şi se închină .. -25: mea consoartă
(zice către dona ... ) măncările mojicilor ... - 28: desagă şi nobilii ...
. 10 mănânce cu poftă. - 30: Costache M ihăileanu era foarte greţos, i se
apleca dintr' o nimica toată. Pe don Ranudo îl juca el. Nenea Costache
uitase istoria cu acul. Iorgu zice: Nene Costache, dă-mi ... ia-l , .. -
37: La reprezentaţie, Iorgu în loc să-i dea brânză lui Don Ranudo, îi
dă un cocoloş de lumânare de seu cu fitil cu tot şi amestecată cu ră-
II zătură de săpun.
Urmează Un creditor turbat din Note !Ii Schiţe, pag. 117. Incepe:
Pag. 16, rând. 25: Millo nu are să dea nimica numai la cine nu
l-a împrumutat. Odată rămâne la Brăila dator din mână ca să
poată pleca ... - 28: vorbă că cum s'o întoarce ş'o începe ... ...: 33:
20 II întâlnesc pe podul M ogoşoaii într' o dimineaţă; mă ia la o parte
desperat: Unde şade d-l Millo? şi uite şi uite, îmi spune toată neno­
rocirea.-17,1: Sinti ruinato; am veniti se me ... lu 'mpuscu ... că nu
ştiu unde, şi l-am lăsat să-I caute. Seara ... -5: gândeam că dece ...
să -i spun lui MiIlo... pe domno MiIlo, săracul l=« ... - 11: Asi
25 frate, o kaimenos, .. se me dai; daca ...
Bucata cu titlul Chestie personală (Note !Ii Schiţe, 1892, pag. 119) nu a fost
tipărită în Convorbiri literare.
Bonbon în Note şi Schiţe, pag. 122, încheie seria Din Carnetul unui Suţleor,
în Convorbiri literare, termină Scrisoarea a doua.
30 Pag. 19, rând. 5: pe piaţa lui Constantin-Vodă ... Hăttemann. In
toate serile era plin; p' atunci nu se pomenea încă la Bucureşti ... -
8: Circul, Haşea şi panorama ... fata directorului. Frumoasă de te
apuca ameţeala, când te uitai la ea lung; înaltă ... ; -12: dar o cu­
prindeai într'un covrig ... ; trăsurile fine ... ; negru închis şi creţ ... j
35 - 14: deschişi şi tot lăcrămoşi ... în obraji. - 18: Socoteşte acu ce de
cofeturi - 19: bătăi în fiecare seară! Dar încă stai să-ţi mai spuiu.
Fata avea armăsar al ei de trei patru ani, alb tot ca spuma lap-
telui ... , nările roşatice ... signalmente nu ... şi (1 Bombon ... j) p'in
cercuri de hârtie şi p'in focuri ... - 29: M-lle Henriette călare pe
• 40 (IBombom). Era îmbrăcată în costum de amazoană de catifea .. smaran­
dul, încheiată dinainte ... - 32: mat cât o alună turcească ..... tocă
tot ca rochia ... j prinse cu panglici ... -36: verzi ca rochia domnişoarei,
şi la fiecare inodătură, petrecută câte o mărgea de aur mat. - 20,1: După
ce făcea toate pasurile de şcoală înaltă, salturi şi complimente, descăleca
45 domnisoara în mijlocul. .. glasul ei gingaş ... ochi, şi 'ncepea - 19:
din arenă ca din praştie=« 20: Inchipueşte-ţi acuma câte inimi par'că
[334]
\.
le lucra ... - 23: că dacă mergea vorba pe aia, ăi mai susceptibili erau
telegrafiştii - 26: T ... , a prins cât se poate. De-aia şi zicea el:
« Nu vă da ţi Ioc !» - 29 : Intr' o seară mergem câţif'a inşi cu T ...
la circ. Telegrafistul se afla în culmea electricităşii, - cam se trecuse şi
5 din băut,- .. , până nu era dornnişoara ... - 32: grade mai-mai - 35:
numai un sfanţ sfanţul pentru tutun şi pentru alune ca să
le arunce la paiaţe mici foarte comice. Aşa, pleacă fără veste de
lângă noi ... - 39: cam de vreun stânjen ... - 21,1: sue pe gunoiu, se
vâră ... - 3: pun mâna pe nenea T ... scăpăra electricitatea. El, tăf'ălit,
10 cum se cam trecuse din ţoiu, nu apreţiă eoenimeruul la justa valoare şi
striga: (j Nu daţi, mă! că f"aprindeţi !nu daţi gogomanilor că fae explo­
zie! » Da rândaşii nu ştuui fizica: l-au lucrat frumos până au obosit şi
l-au aruncat p'inspărtură ... pe telegrafistulP ... -7: reflecta matur:
« Adică să nu f'ăz eu pe indioida mea astă searăr t Până să-I întrebăm
15 ce e ... - 8: iar p'in spărtură ... - 9: 'n grajd şi glasul lui T ... : « Acu
�"a luat dracul, nemţilor, f"aţi aprins l t Şi ne-am pomenit ... -10: L-am
ridicat numai de cât; zice: « Ce se socotesc ... -15: Om fără noroc ...
obosit apă rece, şi-l apucase junghiul în plămâni ..• pe domnişoara şi
pe Bombon ... i-arn dat-o.-26: Imi pare rău că n'o mai am, să ţi-o
20 trimet; mi-ai da şi tu dreptate pentru ce eu singur dintre toţi eram mai
înamorat de Bombon decât de domnişoare H enriette. - Ţi-aş spune, ca
'n poezie, că lampa mi se 'nchină cu plecăciune, că « oleul» este pe
sfâr§ite şi flacăra-i pâlpâie ca un suflet în agonie; dar lampa mea e
cu gaz, nu cu oleu, şi n'a ars decât pe jumătate. Ţi-a§ spune că
25 hârtia mi s'a isprăoit ; dar asta mi se pare că s'a mai spus odată.
Iti spun mai bine drept: m'a apucat lenea şi nu-ţi mai pot povesti
înainte. Sunt trei după miezul nopţii. Mă culc. Nu mi-ar părea ...
întineri pentru câteoa momente cu paisprezece ani. Dar cine visează
când vrea ce-i place?.. cal alb ... - Al tău LUCA.
30 Convorbiri literare, XV, 1881-1882, pag. 112--115. Amintiri
din Teatre. (Scrisoarea a treia): - Iubite prietene, nu ţi-am mai
scris de mult; -!iU că te-am uitat, dar sunt om fără noroc; de
câte ori am vreme să scriu n'am chef, de câte ori am chef n'am
vreme. Una fără alta nu foloseşte la nimic, şi la mine se brodesc
35 rar amăndouă deodată. In felul ăsta sunt de pismuit scriitorii care
au toată vremea a lor; viaţa le e roditoare fiindcă oricând le dă
vizită muza îi găseşte aşteptând-o. Dar la de-al de noi, vine când
n'ai vreme s'o primeşti; ea, femee, pleacă ofensată cine ştie pe ce
ţărmuri fericite, şi pe urmă pas de-o cheamă, ori fă ceva fără
40 amahilul ei concurs, - afară numai dacă ai de gând să cei gra­
ţioasa ospitalitate a vreunei tinere foi literare, ai cărei colaboratori
sunt înţeleşi să producă anume fără colaborarea domnişoarei
Apollo. - Deocamdată însă sunt bine dispus; prozaica mea muză
bate la uşe; n'am altceva de făcut. .. Intră domnişoară ..• şi să
45 urmăm mai departe cu anecdotele noastre.-
Prima bucată din Scrisoarea a treia este Exces de zel din Note �i Schiţe, pag. 91� .
NUVELE ŞI SCHIŢE
334
1
I II
, I
I
I
"
I
[335]
NOTE ŞI VARIANTE
335
Pag. 4, rând. 6: caffi-chantant .. , cu copii, cu fete mari ... - 12 :
Grecul era în culmea ... - 14: {( Dioai nu cunoştea pe semne moravurile
oaste ale publicului. Esă, începe să cănte, se aprinde, face gesturi
prea-prea şi la refren i trage un chiot şi nişte tifle apilpisite - cu
II piciorul, toată lumea scandalizată. Greculse propte şte de ... - 20: cu
mai mult accent; lumea începe ... - 22: mai ajută ... - 23: se scoală
deodată ca un singur om ... , mijlocul protestaţiilor .•. ; leşina se grecul.
- 25: Fiindcă băgase capital în negustorie ... avea şi contract ... -
26: ţie o lună de zile cu câte cincisprezece franci ... - 27: a trebuit
10 grecul s'o păstreze; da 'n toate serile şedea - 30: «Madhama! ...
franţi pedh' aşupra ... mai cu modheştie I» .
Urmează o bucată nereprodusă în Note şi Schiţe:
- Wiest se 'ntorcea cu fiu-său Iulius, în drumul de fier, dela
Brăila, unde dedeseră un concert; dar trebuie să spuiu că hătrânul
15 ţine la Iulius mai mult decât la toţi copiii, - are vr'o zece şi a
avut durerea să piarză vr'o doisprezece ... Dincoace de Mizil în­
cepe deodată să şuere locomotiva ca de alarmă şi maşiniştii şi con­
ductorii să strige desperaţi. Sar toţi pasajerii, care la ferestre, care
afară să vază ce e. Ce era nu era bun lucru. Alt tren venea în faţă
20 pe linie. Ţipete, leşinuri, năvală la uşi ... Iulius era aplecat de-o­
parte pe prispa vagonului şi se uita cum s'apropie unul de altul
trenurile. Wiest dă să .treacă la partea ailaltă, nu poate de lume;
se'ntoarce dincoace, apucă pe Iulius de mână, îl trage înapoi, îşi
descurcă drumul, sare afară de pe scăricică pe o grămadă de nisip
25 de lângă linie, şi strigă înapoi: «NoI Kommst, Iulius l a-e+Tre­
nurile s'a oprit unul în faţa altuia fără să se ajungă. Iulius era în­
grijat să nu fi păţit papa ceva; dar bătrânul, după ce s'a suit Ia
loc, l-a liniştit: i-a esplicat că dacă sai înainte şi-ţi dai vânt po­
trivit cu iuţeala trăsurii nu ţi se 'ntâmplă nimica.
3. Moment de distracţie, în Note şi Schiţe, pag. 105:
Pag. 11, rând. 8: Serghe e de specialitatea .. , muşcător. Acu câţi­
pa ani, pe pară, juca la Turnul-Măgurele cu trupa lui. Dedeau
într'o seară o melodramă, în care istoria era cam aşa, că un ticălos
prigoneşte de moarte pe... buni, nevinovaţi. Ăl făcea Serghe. In-
35 trigantulface ... mişelii, fel de fel de crime, şi ... -15: decât toate, e că
omul ăsta are o virtute, are curajul opiniilor şi spune curat. .. - 18:
pe care era să le răpue, îi scapă la ... din ghiare. EI spumează de -
19: necaz şi toarnă un monolog de doi coţi de lung. După ce se - 27:
infam I». Pe urmă râde şi pleacă.- 29: Nenea Serghe ţinea - 30:
40 din rol ca totdeauna Caimac, băete », -aşa-i ziceau lui Maican su-
flerul- 35: şi-i şi făgădueşte să-i facă cinste. Iacă în sfârşit a venit
şi monologul. Serghe o ia ... rar şi apăsat ... d 'intâi merg ... - 37: Pe
urmă .. -12,2: se 'nfierbăntă şi Maican suflă din fundul foalelor. Serghe
la o frază pe care o apucă bine, se repede în goană, strigă ... mai aude
45 pe Maican. Ăsta, cum era nervos - 5: se 'nea că amândoi. Serghe
disperat ... -9: Da acu, Caimac - pierduse el şirul, se uita la
[336]
336 NUVELE ŞI SCHIŢE
Serghe şi-l aştepta ... - 11: Cum se uita aşa ... , se sbuciuma ... se
rânjea ... -20: « S'a rupt tricoul, nene Serghe, s'a rupt tricoul, eşi! » ...
Dumnezeul meu? s'ar rupt tricoul nene Serghe ... » - 25: căzut de
pe scaun sub scenă şi din ...
1\ Urmează, ca în Note şi Schiţe, pag. 108, Luptă dreaptă:
Pag. 12,28: Maican era slab, răguşit şi nervos peste măsură.
Patima lui Maican era tutunul şi cafelele turceşti potrivite din ...
numele de Caimac. Odată pune prinsoare ... - 34: după alta şi a
căştigat ... -36: le-a băut-la Vasile Băcanul-zice ...
10 Urmează Din care se vede că metoda chinorozului, etc., în Note şi Schiţe, pag. 97:
- Pag. 7,7: Să nu uit o farsă celebră a lui Iorgu Caragiale, din
tinereţe. Iorgu se emancipase ... şi şedea singur ... - 8: unde se făcea
şi probele ... - 9: odae de dormit. In casa lui Iorgu ... ştrengari tot
unul şi unul. .. -11: tipuri. Intre ei era foarte interesant unul Matache
15 Piţirigă; era cântăreţ în dreapta. .. teatrul românesc. Tot într'o
Vreme ... artei o nouă stea ursită ... -24: cult public. Naţiunea
română pe-atunci nu se bucura încă de binefacerile Constituţiei; este
adevărat că toleranţa religioasă, de care România a dat totdeauna
exemple eclatante Europei civilizate, se afirma odată mai mult prin
20 protejarea libertăţii noului cult; dar monopolul nu era strict interzis,
aşa că pe deoparte steaua noastră monopoliza se. .. iar pe de alta
Iorgu ... - 26: sectei. Aşa, unul dintre sectari, grozal' de ferbinte,
de urît şi zevzec de calitatea întâia, fiind şi el. .. - 29: odată prăpădit
la Iorgu şi ... sunt nenorocit, să nu mă laşi ... ). Şi-i spune ... - 32:
25 multe bilete, da n'a avut parte ... , -33: şi că este desperat şi s'a
hotărît să isprăvească ... - 35: întâlnire ca să se tălmăcească, ori ... -
37: să-i facă numai decât rost de ocazie. Iorgu ştia toate biletele
şi toate stăruinţele tănărului, şi-i zice: «Iţi fac ... -8,4: da mai
întâi ... ştrengarilor & - 5: Fără să-ţi mai spun, intelegi că a doua
30 seară după teatru se şi - Ghebosul, gătit ... -10: era ameţit de
situaţie, şi acu trăgea cu coada ochiului să l'ază semnalul. Ştrengarii
erau ... - 14: pe nas: « Adevăr ... focul petrecerii ... - 19: p'in
Ianuarie. Mai trece niţel... - 22: în odaia de alături ... tusă gingaşă ... -
23: nu mă lăsa, Sfinte Pantazi l i ... - 24: mâna în spate ipochime-
35 nului ... - 25: vânt în odae - 26: ţipetele amorezat ului ... - 28 :
cântând ca o maică stariţă - 31: Amorezatul intrase în odae ...
lumina zăpezii de afară, şi începuse ... - 33: obraz, pe ochi, pe gât,
apoi deodată îl umfla se de păr şi ... - 35: că nu e ce-şi închipuia ... - 38:
în cafeneaua lui Fialcovski numa 'n ... - 9,2: era acuma lume multă
�o strânsă împrejurul ... - 4: să bată 'n palme şi să se tăoălească de
râs. .. câtva timp, până i-a spus unul să se uite în oglindă ...
Era ... - 9: strălucios cum e vacsul ... -10: uns pe mâni cu calaican.
-11: Amorezatul nenorocit... sama singur ... desperare, d'irn­
potrivă a trăit. .. , - 13: aşa că astăzi, după ce a ocupat mai multe
45 funcţii înalte, trece de mare om politic ... , mare literator... decât
orice este şi rămâne ce a fost când cu calaicanul lui Piţirigă.
[337]
· '
�.L:--,"�---'� __ ;:,;. __ ..l. _� .n_� � .. �--=-==--
NOTE ŞI VARIANTE
337
Cele din urmă două bucăţi din a treia şi ultima Scrisoare, n'au fost retipărite:
- In cercul ştrengarilor era şi răposatul Băluţă, Din vorbele
lui a [sic!] trecut multe la posteritate. Dela Băluţă se trage po­
recla « Berlicoco s, şi gluma populară cu birtaşul când nu-i place
5 [sic!] muşteriului bucatele. Băluţă merge cu câţiva la un neamţ
birtaş. Văd pe listă pilaf şi cer să le dea câte-o porţie. Când colo
pilaful era orez gol opărit şi garnisit cu pătrunjel mărunt. La so­
coteală întreabă Băluţă: Mein Herr, faci şi mâine pilaf? - O ia,
facem. - Apoi să ştii că nu mai viu».
10 - Direcţia teatrului o ţinea Pascali, Milo rămăsese pe din afară
şi se pregătea să dea un beneficiu la Bosel. Trupă n'avea; repetiţii
ăi era silă să mai stea să facă cu actori adunaţi de pe oriunde,­
se găndeşte să anunţe o reprezentaţie numai de oanţonete, (l Barbu
Lăutarul », e Chera Nastasia », «Cocoana Chiriţa la Paris s ; dar pe
15 lângă astea vechi, trebuia ceva nou ca să facă sensaţie. Aşa, s'a­
pucă Millo de pune pe afiş că reprezentaţia se va încheia cu «Pa­
raponisi tul pus în slujbă ., care se va juca pentru întâia oară. Can­
ţoneta nu era nici scrisă, nici plănuită măcar. Scoate rându 'ntâi
de afişe şi 'ncepe să-şi vânză din bilete. Trece o săptămână, scoate
20 rândul al doilea de afişe şi vinde sala toată. Tocmai începuse săp­
tămâna în care era pe Joi anunţată reprezentaţia: de canţonetă
nici gând. Trece Luni, trece Marţi, trece Mercuri toată ziua ...
In sfârşit, seara se 'nchise Millo în casă cu un copist şi începe să-i
dicteze. De pe la nouă seara până când se lumina de ziuă «Para-
25 ponisitul pus în slujbă» a fost gata proza şi versurile. Canţoneta
a făcut seara un efect ne mai pomenit; lasă că era dela un capăt
până la altul plină de haz, dar Millo avea o vervă demonică. Tea­
trul era plin de lumea a mai bună din Bucureşti: se sguduia sala
de râsete şi de aplauze ... Un adevărat triumf. - Ce păcat că trec
30 aşa seri ca toate serile, ba încă mai iute ... Fonograful prinde şi
fixează graiul j spun că electrofotografia prinde şi copiază, în şirul
lor neîntrerupt, toate mişcările ale [sicl] unui animal; astfel, re­
produce într'o serie de icoane fidele toate mişcările unui cal In
fuga mare. Un şir de electrofotografii şi un fonograf ne-ar repro-
35 duce odinioară pe « Paraponisitul pus în slujbă », poate mai puţin
însă verva de care-ţi spusei, căldura vie a lui Millo... Foarte-i
mulţumim lui d. Edison ... nu-i aşa?
- Al tău LUCA.
PĂCAT ... - Publicat în placheta Păcat ... O [ăelie de Paşte, Om cu noroc.
40 3 Novele de L, 1. Caragiale, Bucureşti, 1892. Editura tipografiei c Gutenberg.
1. Gobl, pag. 5; retipărit, Caragiale fiind în vieaţă, în Schite (Traduceri şi ori­
ginale), Iaşi, 1897, Editura Librăriei Şcoalelor, Fraţii Şaraga, pag. 58, şi in
ediţia «Minerva t, volumul Nuvele şi Povestiri, 1908, pag. 21. Ed. «Minerva.
reproduce textul ediţiei Şaraga, după cum arătă greşeala comună amândorora:
45 « ••• pe chipul prietenului lui Cuţiteiu ..• , în loc de e prietinului Cuţiteiu s, (Şa­
raga, pag. 101 ; c Minerva t, pag. ,62) şi inconsecvenţa, iarăşi comună amândorora:
« Sf. Ioan & [Şaraga, pag. 72, «Minerva t, pag. 34) şi « Sf. lan. (Şaraga, pag.
89, «Minerva t, pag.50). In plachetă, la pag. 50 se află greşeala de tipar: esta
[338]
in loc de asta; ed. Şaraga (pag. 88) a Inlocuit-o cu o altă greşeală de tipar: este,
care nu dă nici un înţeles; ed. « Minerva. a corectat este În astea, ceeace e o scă­
pare din vedere: contextul cere evident asta, - e vorba de «o jertfă •. Pla­
cheta (pag. 50) şi ed. Şaraga (pag. 88) au forma populară aldată (in poate că
5 n'o să meargă aşa de uşor ca aldată) ; ed. « Minerva t a Inlocuit cu altă dată, formă
literară nejustificată în locul acesta. Greşelile persistente ne fac să credem că
retipăririle cele două n'au fost revăzute de Caragiale. In ediţia de faţă repro­
ducem textul din plachetă. Acest text poartă la pag. 23: «Merge să nască la
moşie - Moartă din facere - Copilul e aruncat ... t; moartă din facere lipşeşte
10 in ed. Şaraga, pag. 70 deci şi în ed. «Minerva. pag. 32 i suprimarea o atribui
neglijenţei tipografului. - Pag. 44, rând 24: prefectul era ... (Şaraga, 89;
Minerva, 50) -47,27: De p'ln dosul (Şaraga, 92; Minerva, 55) -51,11:
stinge iar lumina (Şaraga, 98; Minerva, 59).
338
15
30
NUVELE ŞI SCHIŢE
o FĂCLIE DE PAŞTE. - Publicat îrrtâiu in Convorbiri literare, XXIII,
No. 5, 1 August 1889, pag. 369; retipărit In placheta Păcat .. , 1892, pag. 71;
In ed, Şaraga (Schiţe, 1897), pag. 133, şi în ed. «Minerva t, 1908, pag. 1. Şi
In acest text, ed. «Minerva t păstrează (pag. 16) o greşeală de tipar a ed. Şa-o
raga: « ••• rămase timp cu ochii holbaţi ... t, In loc de «rămase timp ...• (cum
se ceteşte în Convorbiri literare şi în placheta). Convorbiri literare şi placheta
(pag. 83) au: «mergeau să petreacă sărbătorile în orăşelul lor natal s ; ed. Şa­
raga, pag. 141 şi ed. «Minerva t, pag. 8, suprimă cuvântul sărbătorile. Su­
primarea apare nejustificată in raport cu contextul, e probabil iarăşi o scăpare
din vedere tipografică. Placheta, pag. 73 şi Convorbiri literare au: s vinaţuri
bine îngrijite t; ed, Şaraga, pag. 134 tipăreşte greşit: « vinaţuri bune îngrijite .;
ed. «Minerva t crede să îndrepte textul Şaraga punând o virgulă: e vinaţuri
bune, Îngrijite t. Astfel textul Şaraga a rezultat, foarte probabil, din o gre­
şeală de tipar - bune în loc de bine; şi ed. «Minerva. a construit pe această
greşeală un text pleonastic .•
Ediţia de faţă dă textul plachetei. Urmează aici variantele din Convorbiri
literare:
t I
Pag. 54,11: ulicioară tristă din Iaşi ... - 55,13: ticălosul goi este
badea ... -19: slugă rea, leneşe şi obraznică ... -25: cu multă vio­
lenţă-27: ca s'alunge pe goi afară.-32: Cete-ai speriatcoane ...
-56,2: Subprefcctul, un om foarte ... -15 : măcar câteva zile până
35 la sosirea ... -17: Gheorghe era acu departe - 26: când ai friguri I
- 35: lumină şi sgomot - 37: un han în Iaşi ... - 57,18: ...
membrele amorţite - 20: ţi s'a părut ... - 29: Noaptea Paşte-
lui ... goi tâlhar - 58,4: cineva: sunt militari ... - ... 22 : părul
negru stufos ... - 23 : aspre şi băţoase - 34: ca pe două ouă moi -
40 59,9: Te-ai speriat, jidane ... -14: 'n pace, triţene goi ' -
... 20: se lămurea hine intârzierea ... -34: de respect pe conducto­
rul ... - 60,12: osul occipital ... - 15 : să stea pe labele ... -19 :
o cădere defrază ... -33: i se redeşteptase ... -62, 25: Dar eu aş fi vrut
... - 29: Cine era acela ... -33: O sdrobitoare oboseală apasă pe umerii
45 ••• - ••• 64, 1: mai mulţi oameni afară ... E Gheorghe ... da, e ticălo-
sul goi. .. da, a bătut în deal - 3: Goii vorbesc încet ... -
35: retrăgându-se înapoi afară - 65,9: cu genunchii pe pânte-
cele - 24: cu un surîs ţieros ..• - ..• 26: în fiinţa acestui
om - 66,17: Mai iute, goi ... - 67,28: Ieşeau goii dela In-
50 viere - 34: ar urmări să prinză •.. - 38: arde o făclie mare de
Paşti.
r
1
!
li
� '!
I 1:
[339]
NOTE ŞI VARIANTE
339
5
10
15
20
15
30
35
45
• Clipire fieroasă» din plachetă (pag. 95) şi ed. Şaraga (pag. 150) a fost
schimbat de ed. _ Minerva» (pag. 16) în «clipire [ioroasă �; schimbarea e ne­
motivată: ţieros este evident nuanţa cerută de situaţie. Tot atât de greşit e
isteţime din ed. «Minerva» (pag. 18), în loc de isteţie, cum se ceteşte în Convor­
biri literare, în plachetă şi în ed. Şaraga. Ed. «Minerva» pag. 6,19 reproduce,
pe de altă parte, două schimbări cu totul inutile, foarte probabil scăpări din
vedere ale ed. Şaraga, pag. 138: « mai rar, tot mai rar»; şi pag, 153: « ca să mai
auză ». Contextul cere evident: « ca să mai şi auză », cum e în Convorbiri literare şi
în plachetă. - Pag, 58, rând. 13: E legat acuma; dar ... (Şaraga, 139, Minerva, 6).
OM CU NOROC. - Publicat în Păcat ... , O făclie de Paşte, etc., Bucureşti,
1892, pag. 103; retipărit în ed. Şaraga, 1897, pag. 118, şi În ed. «Minerva »,
1908 (Nuvele şi Povestiri, pag. 221). Ed .• Minerva» reproduce ed. Şaraga.
Pag. 119, Şaraga: « •• , el ştia că cu caracterul. .. » e reprodus întocmai aşa în
ed. «Minerva », pag. 222; textul e cacofonic; Caragiale scrisese: «el ştia că,
cu ... ». Şaraga, pag. 120 « ••• cunune cu violete ... », tot aşa ed. «Minerva »,
pag. 223.- Reproducem textul din Păcat .. , 1892.
GRAND HOTEL «VICTORIA ROMANĂ. - Publicat mai întâiu în Con­
l10rbiri literare, XXIII, No. 11, 1 Februarie 1890, pag. 959-964; retipărit
în Note şi Schiţe, (Bucureşti, 1892, Sfetea], pag. 37; în ed. Şaraga, (Schiţe,
1897, pag. 125); în Momente, (Bucureşti, 1901, s Socec »), pag. 296 şi în ed,
« Minerva s, pag. 228. Ediţia de faţă reproduce textul din Momente. Urmează
variantele din Convorbiri literare;
Pag. 74,12: ... uliţe triste; căsuţele mărginaşilor odihnesc risipite
pe maidanuri ca bolovanii pe prund după ce s'a tras apa. Miroase
a scăpătare •.. -17: Am tocmit trăsura ... - Şi am tras ... - ... 24:
plin de lume; câţiva lăutari cântă în picioare -25: Am oprit o
cameră şi am stat ... - 27: Privirile mă săgetau - 28: ... de la
mese, ieşau acuma. .. - 75,2: Hezistasem până a ci ... - 4: M'am
gândit atunci la bestiile ... -10: m'a şi pipăit! De ce nu mă
ridicam să plec? Eram ţintuit pe scaun ca sub o lucrare electro­
magnetică. In acelaş timp, la o altă masă, un domn povestea încet, tră­
gând mereu cu coada ochiului spre mine, şi ascultătorii făceau mult haz.
Peste un moment glumeţul începe a face cu glasul mai tare, ca fără'
îndoială să pot auzi şi eu, nişte aluzii răutăcioase la înfăţ�area mea
«englezească», Toată lumea râde din inimă. Imposibil de răbdat ... -
76,3� mişcările care le face ... - 20: m'aşez iar la loc. - Asta e
ciudat: în genere, o lumânare dacă e scurtă nu e subţire, ori dacă e
subţire nu e scurtă ... în otelul meu lumânările sunt şi scurte şi sub­
ţiri ... - ... Deodată sar ... -77,13: oftând greu.-31: cu un
căţel alb în braţe ... -39: se face ziuă. Măsurătorii şi-au isprăvit
treaba şi s'au dus - căţelul e tot lungit în miilocul stradei. E o gră­
mădire ... - 78,5: ea nu-l lasă. Mai mulţi inşi îi despart şi o dau
în lături. Ea incepe să sbiere - 21: i s'ar fi frânt [unghietura
_. 22: se răsuci apoi căzu - Am pus mâinele ... - 25:
Am coborît ... - am sculat - am plătit ..• - . .. venea soa-
rele ... -Birja m'aştepta ... -am fost afară la câmp. Ufl Nicio­
dată n'am să ...
25 DE MINUTE. - Publicat întâiu în Convorbiri literare, XXIII, No. din
1 Martie 1890, pag. 1042-1047; retipărit în Note ,i Schite (1892), pag. 59, în
[340]
340 NUVELE ŞI SCHIŢE
ed. Şaraga (Schiţe ,1897), pag. 102; tn Momenu, (1901), pag. 289; tn ed, «Mi­
nerva. (Nuvele, ete., 1908), pag. 179. Urmează aici textul din Momenu: ,i
variantele din Convorbiri literar»:
Pag. 80,28: Iacătă-l! ... Pieptul lat ... - 30: cu maestoa-
5 sa-i eleganţă ... -33: deodată -35: se smacină închis ... -
81,32: în culmea emoţiei, şi, lăsând - 38: Aideţi,: soro I aide nene I
'" -82,1: zice cocoana palpitând lui domnulprofesor -83,16:
adaogă profesorul. - 18: lui domnul director: care va - 31:
înaltă influenţă morală.
10 Ed.« Minerva.: «un discurs lui Vodă t, In loc de «un discurs. - Lui
Vodă. (cum e In Convorbiri literare, tn Nou şi Schiţe, in ed. Şaraga şi tn
Momente) este o schimbare proprie numai acestei ediţii. - Pag. 80, rând.
15: a scris proclamaţia (Momente, 290; Şaraga, 103; Minerva, 180).
JUSTlŢ lE. - Moţtu; Român (seria 1), No. 8, 21 Februarie 1893, pag. 2,
15 cu titlul: «Justitia română - Judecătoria de ocol •. Retipărit in Moment6,
(1901), pag. 303. Urmează aici deosebirile textului din Moţtul Român:
Pag. 84: Plătim licenţa, dom' judecător. - Lasă-mă să te în­
treb [replicele intermediare lipsesc în M. R.].- 12: Care va se zică
dota ce reclarni dela Iancu Zugravu? -15: sărut mâna ... -16:
20 femee sărmană -18: să las prăvălia, că nu mai vreau să plă­
tesc licenţa.- 27: pot să jur ... - 30: ce reclami de la el?. -
85,3: ... venisem tocmai ... - 4: dela Bragadiru. - ... dom' Toma ...
12: Jud. [impaeientat] Femee, răspunde odată la ce te 'ntreb: ce pre­
tinzi dela prevenit. - 23: Clondirul cu mastică şi pe urmă vrea să
25 fugă. Jud. - 28: Bine! şezi şi taci.- Tac, dar -- J. Taci 0-
dată.-34: J. Ce ai să răspunzi.- Preo, (e afumat) -38: n'are o
politică. - 86,2: L. Dom' le [udecăior, uite ş' acuma e beat. - 4: Cine-i
domn' Mitică? Prev. Care l'a se zică, de o precontează pe dumneaei,
de i-a plătit şi licenţa, că e dela pricepţie. Pricepi Dumneata acuma
30 cum ... (face un ochiul judecătorului).-13: Dacă i-a plătit licenţa. J.
Nu e vorba de licenţă. - 17: de pe tejghea, era pe margine. 20: Piaza
rea, că zicea ... - 22: L. Comersant de piei de cloşcă. [Lipseşte din M.
R.: e dăndu-i cu tiflă»].-33: J. Ce comerţ faci dota? Prev. Eu am
fost zugrav de case român j dac' am văzut că mă concurează jidanii
95 m' am apucat de comerţ; am deschis - 37: J. Dar de chinoroz ... -
38: că-i stric ficsonomia obrazului - 87,4: aia a fost la colegiul
întâi ... -7: Prev, (obidit), Dacă mi-e ruşine, domnule judecător.-
10: Judecătorul condamnă pe ... [Replica din urmă a Prevenitului
lipseşte în M. R.]
40 UN PEDAGOG DE ŞCOALĂ NOUĂ. - Titlul acesta general îl dă Cara-
giale celor patru bucăţi - Conferinţă, O lnspectiune, Ajunul Examenelor, Exa­
menul anual- în retipărirea din Schiţe uşoare, Bucureşti, ed. Carol Miiller,
Biblioteca pentru toti, No. 58, (1896), publicate mai întâiu în Moţtui Romdn,
1893, in ordinea: lnspectiune, Examenul anual, Oonţerinşă, In ajunul exame-
45 nelor şi sub titlul general: Şcoala Română. - Seria a fost completată în 1899-
1900, în Universul, cu bucăţile: Cometa şi Emulatiune. - Ediţia de faţil. repro­
duce textul din Schiţe uşoare; urmează aici variantele din Mo/tul Romdn şi
Universul: .
[341]
NOTE ŞI VARIANTE
341
5
10
15
20
25
30
35
40"
45
Conferinţă, Moftul Romdn din 8 Aprilie 1893, No. 20, pag. 5. Incepe:
«Prea amatul şi mult şpectahilul nostru Marius Chicoş P. Hosto­
ganu, sapiinkile nostru pedagog absolut, a ţinut zilele acestea
conferinţa sa ghespre grămakică în jenere şi apoi numai doară ghespre
grămakica limbii makerne în şpeţial, apoi în jenere despre metoda
intuikivă şi gliespre răspunsurile neapărake neţesitake ghe lojica
lucrului, arnăsurat inkelijinţii şcolerului It. Cui nu a asistat la con­
ferinţă trebuie să-i spunem « numai doară t, că pedagogul pune
întrebările şi presupune şi răspunsurile. Iată resumatul acestei
opere didactice, menită a face «senzaţie doară ». - 89,1:
Pedagog. lvlă ce-i grămakica?. - . .. la întrebarea aceasta a
pedagogului doară, musai - 12: prişeperii... - 13: subştan-
kive ... -17: jen ... jănul -23: subştankiv ... -27: atunşa's
gata. " - 34: După aşeea doară ... - 90,4: la aşeea înduple­
care ... - 5: va să răepunghe minken ... - 9: spune-ne şine au
invănta t. .. - 21: cercuştanţelor ...
In,pecţiune. - Moftuf Romdn, 3 Februarie 1893, No. 3, pag. 2. Incepe:
N. B. Profesorul, un distins pedagog absolut, totdeauna înainte
de eşi i, pronunţă pe n ca gn francez, pe t ca k şi pe d ca gh) - 92,10:
Dănimarca ... -16: Trăiane ... -19: apoi cîke le veghem şi cîlce
nu le veghem doară, cine ... - 38: sau ghescoperit ... - 93,12: nu-i
ghe vreo seamă ... - 23: (repetând cu siguranţă definiţia) ... ­
muzica este ... - 37: Prof.: Că-z eu ce le tot spun ...
In ajunul examenelor. - Moţtul Romdn, 3 Iunie 1893, No. 3lt, pag. lt. Incepe:
(Profesorul, vechea noastră cunoştinţă, distinsul pedagog d.
Chicoş Rostoganu dă ultimele instrucţiuni şcolarilor, asupra modului
cum trebuesc să se prezinte la examen. Pronunţiatia distinsului
peda gog i-o cunoa ştem) - 94,2: lnşepem ... - 6: la carea ca u tă .••
-16: ghecorumaljuneţei ... Că pe carele.-27: ( .•. profesorului,
care sare ... ) - 95,8: după ghiferănţiarea ... -9: substrăcţiunea ••.
- 24: ocţidăntal ... - 38: ( ... injurând ungureşte).
Examenul anual.-Moftul Romdn, 1893 (număr fără indicarea datei), No. 10,
pag. 3. Incepe:
Profesorul, o veche cunoştinţă a noastră, pedagogul absolut, care
pronunţă înainte de e şi i pe t ca k, pe d ca git şi pe n ca gn francez
ascultă pe copiii mahalagioaicelor Pag. 96,10: '" spune-ne
numai răţiunea , " - 21: Ioanescule - 37: Doamna Guvidi ...
- 97,11: să iee loc şi să se convingă de rezultaleele metoaghei noastre
(către Ionescu ) -18: tânărul GtLvighi.- 35: No, Guvighi l nu-i aşe
că presiunea - 98,2: Dătoria noastră-i să luminăm ...
DESPRE GOMET Ă. - Universul, 12 Noemvrie 1899; reprodus în volumul
Abu-Hassan, Bucureşti, 1915, ed .• Flacăra t, pag. 11lt. In Universul, sub titlu:
-« Marţi la 2 Noemvrie t. In fruntea textului, următoarea notă:
4 Pentru ca să guste cititorul şi mai bine această producţiune,
trebue să-i amintim că vechea noastră cunoştinţă, eminintele
[342]
342 NUVELE ŞI SCHIŢE
pedagog d-I Marius Chicoş Rostoganu, totdeauna, înainte de e şi i
pronunţă pe n ca gn Ira nţuzesc ; t ca k; d ca gh; g ca i, c ca ff,
etc. Pe ici pe colo, pentru a ţinea deşteaptă această amintire, tran­
scriem cât se poate mai exact felul de a pronunţa a eminintelui
5 pedagog lăsând cititorului să suplinească părţile din cale afară
originale. Iată prelegerea »,
EMULAŢIUNE. - Universul 19 Maiu 1900; în Abu-Hassan, pag. 125.
Pag. 109,2: ... ne, sutor, ultra crepidam! Inţelesu-m'ai? - Nu,
domnule! [ Universul. -- Cuvintele: «că 'z doar nu toţi şuştării ... înaltă
10 ştiinţă ), intercalate în textul din Abu-Hassan, pag. 130, se găseau,
probabil, adaose de mâna lui Caragiale în exemplarul său din
Universul; care a servit la reeditare lui Luca Ion Caragiale}.
In bucata Examenul anual, textul din Abu-Hassan, pag. 109 dă • Mamele
sunt înţepate », în loc de stau înţepate, cum se ceteşte în Mo/tul Romdn şi in
15 Schiţe uşoare, ceea ce reprezintă evident lectura bună. In general textul din
Abu-Hassan e transcris neglijent.
PREMIUL INTÂIU.-Universul,3 Iulie 1900; reprodus În Abu-Hassan,
1915,pag. 135. Şi aici textul din Abu-Hassan prezintă schimbări introduse, pro­
babil de Caragiale În exemplarul său din Universul. Deosebirile din Universul:
20 l'ag. 111,3: Subtitlul lipseşte În Universul. Incepe: «Şcoala No. 1 ...
trei ani de-a rândul » ...• - 22: Artur Ionescu, 9 şi fracţia 99 şi un
sfert, loniţă Păunescu, media 9 şi fracţia 99 şi jumătate ... -112,4:
să vază rezultatul. .. - 6: unii pariază ... , alţii pentru ... - 11 :
Numai cine n'a fost mamă nu va putea să 'nţeleagă ... - 113,17:
.25 A privit-o, a privit-o mult ... -114,13: D-l Bumbeş încă se reco­
mandă .
• Incă odată se recomandă. din Abu-Hassan, pag. 139 e un non-sens şi o
transcriere neglijentă. In acelaş volum, pag. 141-142, textul dialogului Între
Doamna Ionescu şi Bumbeş e stricat tipograficeşte; o replică a doamnei Ionescu
30 lipseşte c� totul.
POV ESTE: - Vatra, 1, 1894, No, 2, pag. 39; reprodusă de Caragiale În
Schiţe, ed. Şaraga (1897), pag. 109 cu subtitlul Imitaţie, apoi în ed .• Minerva.
(Nuvele, Povestiri, 1908, pag. 212). - In Vatra, pag. 42, se află această notă
la sfârşitul textului: � Subscrisul roagă pe onorata şi competenta critică ro-
35 mână să nu-i denunţe acest plagiat. E o poveste veche, pe care o iscăleşte
numai întrucât i s'a părut că nu-i rău s'o înnoiască •. - Motivul e luat din Anton
Pann, autor pe care, din tinereţe, Caragiale l-a preţuit cu deosebire (în ela­
ponul, sunt reproduse câteva anecdote din Pann): e povestea slugii în O şeză­
toare la ţară, partea 1, Bucureşti, 1851, pag. 61-71. O altă redacţie românească
40 a acestei poveşti se găseşte în manuscriptele lui Ispirescu (vezi L. Şăineanu,
Basmele Române, 1895, pag. 776) ; versiunea aceasta inedită n'a putut fi utili­
zată de Caragiale. In replicele populare aspre ale impărătului către băieţi,
Caragiale urmează vizibil textul lui Pann; tot aşa În ce priveşte soluţia, că pe
fată să o ia acel dintre băieţi care i-o place ei. La Pann soluţia aceasta o pro-
4� pune una din fetele de faţă la şezătoare ; la Caragiale o propune Însăşi împă-
răteasa. .
Pag. 117,5: frumoşi şi cuminţi (Minerva, 212): se clătina din vârf
(Minerva, 213) -120,5: prin astea [Vatra] -121,4: durut în călcăie
măcar (Şaraga, 114; Minerva, 217).
[343]
1,
NOTE ŞI VARIANTE
343
5
10'
Inceputul alineatului 2 l-a corectat, în exemplarul meu, Caragiale aşa cum se
citeşte în textul nostru. Textul obişnuit (Şaraga, ş. a.) il: «Aşa, odată, împăratul
pleacă ... �.
Pag. 12'1: INTRE DOUĂ POVEŢE; tipărit în��iu în Literatu�a ş� arta
română, 1, 1897, pag. 274; reprodus în Epoca, 2 Aprilie 1897, în Notiţe �t frag­
mente literare, Bucureşti, 1897 (t Biblioteca pentru toţi s}, pag. 166, în ed.
«Minerva f, 1908 (Nuvele, etc.).- In Literatura şi arta română, începutul e: «Cu
tot huetul bal ului. .; în Notiţe şi fragmente literare: «Cu tot uetul ..• t. Ed,
« Minerva », singură, a înlocuit .cu onomatopeea mai puţin potrivită: I'uetul.
Pag. 130: CĂNUŢĂ, OM SUCIT. - Gazeta Săteanului, XIV, 20 De­
cemvrie, 1897 şi 5 Ianuarie 1898. Cu. dedicaţia: Lui Delavrancea. Reprodus
în Momente, pag. 13. - Pag. 138, rând 19, în Gazeta Săteanului: « .•• ceruse
împrumut o patacă ... &.
"
r
Pag. 139: LA HANUL LUI MANJOALĂ. - Gazeta- Săteanului, XV,
15 1898�1899, pag. 27; reprodus în Momente (1901, • Socec �), pag. 1. Ediţia de
faţă dă textul din Momente. Urmează deosebirile din Gazeta Săteanului:
Pag. 139, rând. 27: să-I ducă să-I îngroape ... - 143,15: căciulii,
şi pe urmă se ridică -144,6: spre cer; dar vârtejul. .. -7: mă
ameţea. Mă ardea sub : am sorbit ... - 33: arunca din copitele
20 d 'inapoi. - 35; în piept, cu corn iţele înainte ... - 145,6: calul s'a
pornit să se cutremure şi ... - 9 ; De un sfert de ceas a cum ... -­
fără să-I mai pot opri. In vremea asta ... - 23; atunci sunt două
luni. .. Eu merg la deal. .. -, 146,26: alt drumeţ mai cuminte .' ..
Pag. 148: DOUĂ WTURI. -Gazeta Săteanului, XV, 1898 -:-1899, pag.
25 64, sub titlul: Două bilete pierdute şi cu dedicaţia: lui Gherea. Retipărit�
în plachetă de 30 pagini, Bucureşti, 1901, Tipografia Emineseu, cu acelaşi
titlu şi dedicaţie ca în Gazeta Săteanului, apoi în Momente (1901), pag. 24. --:
Textul de faţă e acel din Momente. Textul plachetei il acel din Gazeta Săteanulttt.
Urmează deosebirile din Gazeta Săleanului;
30 Pag. 148, rând. 27: La cea d'intâi (Lotăria «Societăţii ... ») -
151,21: la fiecare spărgătură, par' c'ar arde-o ... -154,24: or fi
căzut în căptuşeală ... - 38: te omor! şi-i trage Ţichii ... -157,18:
la ceas ... E foarte târziu ... -25: n'are să fie violent. .. -158,37:
bucăţică de pâne- ar fi păcat!.. -159,10: strigă bătrâna ... -
35 15; Să pui să ne ... -19: şi tăvăleşte-l prin noroiu ... - 21: na
belete l I l Aşa tăvăleală mai rar, ce-i drept: .. -160,24: printre
degete - 30: atâta timp orbeşte. -161,10: Popescu.
Pag.164: IN VREME DE RĂSBOIU. - Gazeta Sătean ului, XV, 1898-1899,
pag. 452, 483 şi XVI, 1899-1900, pag. 78; retipărit în Reminiscenţe [Bucu-
40 reşti, 1915, ed. Flacăra), pag. 136. - In Gazeta Săteanului, cu subtitlul Schiţă.
Impărţirea în 1, II, III din Reminiscenţe corespunde bucăţilor din Gazeta Să­
teanului. Ediţia noastră reproduce textul din Reminiscenţe, stabilit de Luca
1. Caragiale, după exemplarul autorului din Gazeta Săteanului, probabil. Ur­
mează deosebirile din Gazeta Săteanului:
25'
1,
il
I
l'
[344]
344 NUVELE ŞI SCHIŢE
Pag. 164, rând. 6: cu hoţie de cai - 21: Pe la două după
miezul. .. -16'),19: lanţurile dreptăţii -- 27: prinderea tălha-
rilor lui.-170,24: gloanţe inimice ... -172,35: fus eră de prisos. "
-173,3: şi de braţul hangiului. Lasă-mă! vru să strige acesta
5 înecat, dar glasul i se opri în gât. Se opinti încă odată ... - 7:
de 'mpotrivire - 174,38: dejtele amorţite ... -175,35: uşa de din
dos ... -176,37: mâna la fălcuţa încălzită -179,37: de aproape doi
aninu te-am supărat ... -39: Să nu mă laşi! .. -181,23: legat
butuc. «Caută luminarea )! zise fratele stins de puteri, ştergându-se
JO de sudoare. Tovarăşul se sui ...
Greşeli sau schimbări nejustificate in textul din Reminiscenţe: [ierăstruit
(in loc de fierdstrăit, pag. 138), decemvrie (dechemvrie, pag. 145), să-şi facă de
inimiJ (sit-,i [. inimă, pag. 1lt8), socoteli Încărcate (s. incurcate, pag. 151), caii
prăpădiţi (caii, prăpltdiţi, pag. 160), de dreptate (pe d., pag. 164), răspunde
15 (rdspunse, pag. 168; în întreg pasajul toate verbele sunt la perfectul simplu).
Pag. 182: TELEGRAME. - Universul, 15 Octomvrie 1899; reprodus în
Momente (1901), pag. 200. Urmează deosebirile din Universul:
In prima coloană a foiletonului sunt două note sub text: a doua
e aceeaşi ca în Momente (<< Lucrul se petrece ... »), prima are următorul
20 text:« Intrerup astăzi seria notiţelor critice, cari vor urma în
Universul de Joia viitoare, şi, apoi, la fiecare două săptămâni, al­
ternând cu alte articole independente de acea serie. Deocamdată,
iată aceste telegrame, reproduse cu cât se poate mai multă sfinţenie
după originalele lor, şi din care, deşi laconice, ca orice telegrame,
25 cititorul atent va prinde poate un înţeles destul de positiv pentru
o cronică fantasistă �.-Pag. 183. rând. 1: ziarului Moş Teacă.-
5: pentru romanţe ... -14: independenţi ... -185,1: s'o ia socie
ligitimă ... -2: de 2 mii ... - 8: de toţi trei -9: riproduce ...
-15: directoru în prima furie ... -spate jos -16: până par-
30 chetuJ. .. - 186,5: arestat procuror ... - 6: ca închiziţă, Scăpat
viaţa. Cuţitul os ... -17: judeţul ... -35: dobitocul de prefect ...
-187,23: a fi telegrafic destituit - 30: independenţi ... -
·188,1: de magistrat. .. -2: de ani -4: să-mi acordaţi ••. «Pen-
tru conformă reproducere - Caragiale).
35 Pag. 189: PROCES-VERBAL. - Universul, 29 Octomvrie 1899; reprodus
în Momente (1901), pag. 110. Mai jos, deosebirile din Universul:
Pag. 189, rând. 11: azi dimineaţă -15: exerciţiul funcţiunii ... -
190,1: fel de fel de murdării ... - 15: crezând că este ... - 20: sus
zisul proprietar ... -21: două zeci de lei ... -28: se pătează -
40 30: cincizeci -37: zile -191,2: crezut ... -10: resultă -
13: să vază -15: râză - 29: şi soba nu era aşa? a zis-
192,6: familie -11: zice -13: provizoriu ... -15: vidavi,
care a rămas -16: pretinzând -19: maneră ca să rămâe .•. -
22: stabileze -23: neînchiriat - «( Pentru conformă reprodu-
45 cere - Caragiale ».
In general textul din Universul e mult mai puţin consecvent In ce priveşte
[345]
NOTE ŞI VARIANTE
345
10
1
15
-�
20
1,
25
l prostiile gramaticale decât acel din Momente; acesta din urmă a fost perfec-
" ţionat la maximum. - Inceputul acestui gen de sottisier desvoltat l-a făcut Iacob
! Negruzzi, în Copii de pe Natură, unde a publicat, în bucata întitulată Gramati-
cale un proces-verbal încheiat de un sub comisar de poliţie din laşi (Conyorbiri
li 5 literare, III, 15 Februarie 1870, pag. 426):
• Noi. .. subcomisarul de poliţie, având in vedere resoluţia camirei şi femeia
l\Iarghioala a lui Vasile Chetrarul recomendată nouă din preună cu o blană
de hulpe care furând în calitate de servă, spre a constata motivul furării imisa
fimee fiind în calitate de servă la d. Gheorghiu de profisiune blanar, intrând
in dughiană şi furând o blană in calitate de hulpe vechie cam roasă fugind,
vânându-se de sergentul din pont, prinzindu-se in ograda bisericei SI. Neculai
însă fără blană, imisa blană găsindu-se svirlită la câţiva paşi despre care apu­
căndu-se a intrebuinţat forţă majoră din care se cunoaşte că imisa este fură
cu infracţiune smulgând-o dintr'un cuiu. Drept care încheindu-se acest proces­
verbal se va supune camirii dimpreună cu imisa fimee şi blană sub pază sigură
spre a nu scăpa prin forţă sau viclenie ».
Un alt text autentic, care ilustrează acelaşi stil şi aceiaşi sintaxă, a publicat
Teodor Burada, în Istoria teatrului tn Moldova, I (Iaşi, 1915), pag. 162: este ra­
portul Comisarului Cvartalului al 2-lea cătră Agie, privitor la neorînduiala ce
o fac vezeteii care-şi aşteaptă stăpânii la eşirea dela teatru. Hârtia e datată
din 4 Februarie 1839. Sig-ur, arhivele tuturor autorităţilor oferă material imens
pentru un sottisier în genul de care e vorba. La întâmplare, dăm aici câteva
rânduri dintr'o sentinţă a tribunalului Ilfov, cu data de 21 Septemvrie 1892:
� Văzând instrucţiunea orală ... din care resultă: Că inculpata E. A. de o înaltă
condiţiune socială încă de acum 4 ani cedând unei pasiuni ce se născuse în inima
tânărului G. N. legând relaţiuni intime la început fără promisiuni de a se lua
în căsătorie mărturiseşte inculpata în care spaciu de timp fiecare 'şi corespundea
simţimintele şi gândurile prin mai multe scrisori atingând numărul de 1500
missive, declară N., iar În urmă se nasce pretenţiuni din partea tînărului N. de
30 a forţa pe inculpata .. , Considerând că în acţiunea unei apropieri există ca doI
pentru stabilirea faptului de furt numai atunci când au de scop câştigul acest
semn caracteristic, iar nu numai intenţiunea de a vătăma victimei sale, prin
daunele ce i le ar face necesarmente degajat de orice idee de câştig dar Încă
şi mai mult În scopul principal imediat şi direct de a se îmbogăţi ... �. (Procesul
35 Doamnei Alexianu, judecat în şedinţa dela 1 Septemvrie a Tribunalului Ilfov,
secţia III, Bucureşti 1892, Tipografia' Modernă» Gr. Luis, pag. 45 şi urm.).
Texte autentice ca acele pomenite, provenind din timpuri considerabil depăr­
tate unele de altele, comentează desăvârşit sinteza artistică a lui Caragiale.
Pag. 193: C. F. R. - Universul, 26 Noemvrie 1899; reprodus în Momente .
40 (1901), pag. 339. Urmează deosebirile din Universul:
Il'
I �
1
,1
\
1
,.
1
Pag. 194, rând. 21: Apăi nu ţi-am spus ... - 26: separat ... -
195,23: două zeci şi unu ... - 28: trenul ziua, uite aşa se uită la
ea ... - 31: Da şeful unde şade? - 196,34: eşti în conged? -
197,20: după ce au râs mult, ... - 35: câte o ca/ea- 36: G. Nu
45 mai merg.
Pag. 198: ACCELERAT No. 17.- Unil'ersul, 10 Decemvrie 1.899; reprodus
în Calendarul Moţtului Român pe anul 1902. de L. 1. Caragiale (Bucureşti,
Institutul de arte grafice � Eminescu t), pa�. 17; În Abu-Hassan (1915), pag.
165; tn această din urmă tipăritură, au fost omise, din evidentă neglijenţă,
50 cuvintele: Mai sunt două minute (199,10 în ed. de faţă), şi Patruzeci de mii
de [ranci l (200,22 ).
l'
[346]
346 NUVELE ŞI SCHIŢE
Pag. 203: U RGENT.- Universul, 17 Decemvrie 1899; retipărit În Momente,
pag. 115. Deosebirile din Universul:
Pag. 204, rând. 21: n'a avut până în prezent ... - 31: confusiune,
- 205,13: constatând lipsa de căldură ... - 21: barbaria.- 206,11:
5 chemând urgent pe d-l medic ... - 21; simte nevoe şcoala ... -
207,8: chiar suprimându-şi cursurile ... - 13: D-I M ache Guoidi: Am
ţerut cuoâruul ca să rog pe onor. Adunare ca în privinţa proectului
privitor la împrumutul de 2 milioane al urbei Z. să admită urdzenşa.
Adunarea admite urgenţa, Se trece la ordinea zilei. (Conform steno-
10 gramelor] . Primăria Urbei ...
Pag. 208: HIGH-LIFE. - Universul, 24 Decemvrie 1899; reprodus in Mo­
mente, pag. 213. Deosebirile din Universul: .
Sub titlu: Carnet morulain, -210,7: Mă mărginesc a-i da conclu­
ziunile ... - 22: mai destins. .. [destins este un mahalagism favorit
al reporteri lor noştri de vre-o treizeci de ani încoace; forma aceasta
poate veni dar aici şi din intenţia lui Caragiale, şi din ohişnuinţa
zeţarului ; oricum, în Momente, Caragiale a renunţat la - ea] ...
- 21�.6: infatigabilă silfidă a (aici o' îngrozitoare greşală ... ) - 29:
Iti rup urechile! m'ai înţeles - 30; de jocul cravaşei. .
20
25
30
Pag. 213: SUCCES. - Universul, 31 Decemvrie 1899; reprodus în Calen­
darul Moţtului Român, (1912), pag. 85 sub titlul: Naţiunea Română; apoi în
Scriitorii Români, publicaţie săptămânală, director A. Vlahuţă, No. 8. (Bu­
cureşti, Alcalay & Co., [1916]), pag. 3-9. Ediţia de faţă dă textul din Ca­
lendarul Moţtului . Român, identic cu acel din Universul. Textul din Scriitorii
Romdni trebue indreptat: parte de tovarăş [greşit, în loc de tovăroşie ; pag. 5];
am repetat eu [greşit, în loc de am zis e. ; repetat n'are nici un sens aici; pag. 7J;
... se aflau spiritele, rezultatul [lipseşte cuvântul aşteptând, pag. 7]; drapele
tricolore [greşit, în loc de drapelele t.., pag. 8].
Pag. 219: LA CONAC. -Gazeta Săteanului, XVII, '1900-1901, pag. 59;
Momente, pag. 44. Deosebirile din Gazeta Săteanului:
Pag. 219, rând. 23: a gândit chiar ... -220,18: stringând scurt
zăbala ... - 35; cinsteşte pe tânărul tovarăş ... - 222,19: cartea
să se schimbe şi merge de-a 'ndărcaele, tot de-a 'ndăratele. -224,10:
Şi şart l part! unchiul îi arde două palme părinteşti nepotului.
35 Pag. 225: AMICI. - Universul, 11 Februarie 1900; Momente, pag. 253.-
Deosebirile din Universul:
Pag.22\ rând. 7: mă va ierta că, neooind să abuzez de spaţiu,
nu dau nici ... -19: Kosman ...
40
Pag. 231: FIVE O'CWCIC - Universul, 25 Februarie 1900; Momente, pag.
207. Deosebirile din Universul;
Pag. 231, rând. 19: Piscupescu ... - Popescu ... - 22: cercurile
pe cari tot francezul le numeşte mondains ... - 30: modulaţiuni
de glas ... - 233,36: smulgându-mi energic pălăria ... - 234,11 :
[347]
��"-:--s:c.. _:: � �.�., �=-- _-:.�. �.�:�'------,--­
�
I
Ij'
NOTE ŞI VARIANTE
347
5
10
Madam Potropopescu ... - 235,10: trec repede în salonaşul cel mic ...
- 12: în sus de tot şi bine ... - 27: Fugi nenorocitule! Atât şi
m'am dus.
Pag. 236: CUM DEVINE CINEVA REVOLUŢIONAR ŞI OM POLJ­
TIC .. ? - Universul, 3 Martie 1900, sub rubrica Notiţe critice; reprodus tn Ca­
lendarul Moţtului Român, (1902, pag.29), apoi În Abu-Hassan, (1915), pag, 173.
Ediţia noastră dă textul din Calendarul Moftului Român. - In Abu-Hassan e
suprimat cuvântul vinăt In «un ochiu vlnăt, umflat" (pag. 176), şi cuvintele
'din norocire (În Calendarul M oţtului Român: «din nenorocire', greşală de tipar,
de sigur), În «ochiul nu şi l-a pierdut, din n.» (pag. 179), iar la pag. 176 e In­
locuit s Niţă al meu nu se află ... » cu « N. a. m. n. s. găseşte •.
Pag. 241: ATMOSFERĂ INCĂRCATĂ. - Universul, 10 Martie 1900;
Momente, pag. 187.- Deosebirile din Universul ; Titlu: FANTASIE.
Pag. 241,2: ai observat dumneata, cititorule ... - 242,14: Ba,
15 zic, pardon, nu mă pretinz ... - 243,28: că sunt ale mele, mă
iartă ... - 245,6: adaogă tatăl răguşit ... -17: !? fac eu ...
Pag. 246: TEMPORA. - Universul, 17 Martie 1900; Momente, pag. 182.­
Deosebirile din Universul:
.,
j
I
"
Pag. 247, rând. 8: statua lui Mihaiu... Iată. - 248,29: la
20 Universitate şeapte ani ... - 249,26: Şi au tras! - Sângele
generoasei ... - 37: « ••• desgustătorul nume de Coriolan Drăgă­
nescu ».
Pag. 250: 1 APRILE. - Universul, 31 Martie 1900; Momente, pag. 201.
Deosebirile din Universul:
Pag. 261: O ZI SOLEMNĂ. - Universul, 21 Aprilie 1900; Momente, pag.
268. Deosebirile din Universul: Incepe:
Ieri zi 'ntâi de mai stil nou, zi de redeşteptare... idei mari!
Ieri s'a realizat în fine ... - importanţa zilei de ieri. - 261,22:
In apropierea Mizilului se află F .... - 262,6: de sigur ...
Tot astfel cine zice ... - 10: în cadrul strimt de care dispun
aci ... - 263,1: să mărturisească oricine ... - 264,5: cu amă­
răciune Leonida şi şi-a îndoit e. - 18: este păcat, ca Mizilu!. ..
. .
Pag. 267: DOMNUL GOE. - Universul, 12 Maiu 1900; Momente, pag. 121.
Deosebirile din Universul: Titlu: DJ!, 10 MAl U.
25 Pag. 253, rând. 20: ... pe cei opt controlori care rămân ..•
Pag: 255: LA PAŞTI. - Universul, 14 Aprilie 1900; reprodus În Calendarul
Mo/tului Român (1902, pag. 75) În Abu-Hassan, pag. 188. Ediţia de faţă repro­
duce textul din Calendarul Moftului Român = textul Universului; în acest
din urmă cuvântul magadin (În «acest mare m .• ) e, foarte probabil, o scăpare
din vedere a lui Caragiale: mahalagisticul magadin e cu totul nejustificat În
context. In Calendarul Moţtului Român, corectat În magazin. Abu-llassan,
(pag. 188) Înlocuieşte greşit Jndigene (întrebuinţarea mahalagistică cunoscută
a lui J În loc de I în firme şi anunciuri) cu Indigene.
35
30
40
f
I
I
I
J"
t
r
l
[348]
348 NUVELE ŞI SCHIŢE
Pag. 21)7, rând. 24 urm, [N. B.: Mama mare zice mariner în ambele
sale replici; iar Goe explică: Marinar. In Momente, mama mare zice
întâi marinel, a doua oară mariner; e inconsecvenţă voită, pentru
a caracteriza pe hătrăna mahalagioaică ramolisită, sau greşală
5 de tipar? Goe (în Momente pag. 122 corectează: mariner.] 268,37:
Parol d'onior, adaoge tanti Miţa.-272,16: La bulivar, birjar! Ar
fi interesant să ştim cum îşi petrec cele trei dame cu puişorul toată
ziua de 10 M aiu în capitală. O "om şti poate dacă nu "om a"ea neno­
rocul să le pierdem din "edere în atâta imbulzeală;
10 Pag. 273: VIZITĂ. - Momente, pag. 128; alt text nu-mi este cunoscut.
Aşezăm bucata aici, pentru legătura ei de fond cu cea precedentă.
Pag. 278: LA MOŞI. - Universul, 5 Iunie 1900. Deosebiri de text tnsem­
nate nu sunt.
15
Pag. 283: DASCĂL PROST. - Universul, 16 Iunie 1900; Abu-Haasan, pag.
151. Greşeli în Abu-Hassan: ... ca să ne aranjăm afacerea ... (pag. 152) - ctI­
lării . .. (pag. 153) în loc de: să aranjăm - ctIlărit; în acelaşi text sunt omise
cuvintele: •... să-mi spue ctI nu mi-e ruşine •.
Pag. 288: SITUA TI UNEA. - Universul; 23 Iunie 1!)OO; Momente, pag. 195.
Deosebirile din Universul:
20 Pag. 289, rând. 23: Ce recoltă? ce recoltă? Dumneata ... -
290,2: - Disconto Gesellschaft ... - 35: pentru ca să reprezante o
realitate ... - 291,23: Nu pot pentru ca să stau ... - 28: Cel din
urmă, Costică ... - 292,20: - Scuză-mă: sunt aşa de obosit, care nu
pot pentru ca să mai merg ...
25 Pag. 293: INTARZIERE. - Universul, 7 Iulie 1900; Momente, pag. 141.
Deosebirile din Universul:
Incepe: Marţi seara, m'am suit la Sinaia ... care pleacă la ora
5 şi 27 de minute din Predeal, spre ... - 293,10: orice tren regle­
mental' trebuie ... - 1.2: cu frână de mână; pe lângă aceasta un
30 "agon are o singură frână la unul dintre cele două căpătaie, aşa că
numai într' o direcţie poate servi pentru siguranţă; astfel dacă dela
staţia A până la staţia B a avut frână la coadă, deandăratele o să
aibă frâna înainte în direcţia mersului. De aceea, "edeţi că mai tot­
deauna trenurile au la coadă un furgon de bagaje; de ce] fiindcă
35 toate trăsurile de felul acesta au frână de mână, unde să se posteze
un frânar de siguranţă. Trenul 14 a plecat Marţi seara din Sinaia
la oră regulată, 5 şi 271) şi a ţinut. .. - 294,17: ... care trecea
dela Bucureşti spre Ploeşti ; deraiarea s'a produs din pricina unei
mişcări greşite a acarului. Trenul de marfă pornind din gara Buftea,
40 acarul i-a deschis diagonala îndreptându-l pe linia din dreapta, pe
unde trec trenurile dela Bucureşti. Până însă să nu intre trenul întreg
pe linia lui, şi când încă rămăseseră vreo trei I'agoane dinapoi �n
') [Sic!] mai sus ora aceasta e dată pentru plecarea din Predeal!
[349]
urma acului, acarul a închis diagonala; vagoanele păcălite de aşa
proastă surpriză s'au mâniat, într'o clipă s'au rupt de trenul lor,
lăsându-l să plece înainte fără ele, iar ele, sfărâmând şinele, s'au aşezat
în nişte poze fantastic nenchipuite, un morman inform peste amân-
li două liniile. Astfel şi linia noastră . . . - 296,14: la lumina fa­
elelor ... - 38: In adevăr la 12 fără cinci ...
Pag. 298: AMICUL X. - Universul, 14 Iulie 1900; Momente, pag. 93. Deo­
sebirile din Universul:
,
r
j
i
I ,
I
NOTE ŞI VARIANTE
349
Pag. 298, rând. 23: ne întâlnim amăndoi, şi ne întâlnim destul
10 de des ... - 27: nu ştie cât preţueşte pentru mine. El'ştie tot ce
se petrece în Olimp şi nu-şi tnchipue câtă binefacere este pentru mine
amiciţia lui ... -- 299,6: să te vezi, să te simţi aşa de mic ... -8:
sub povara acestei simţiri ... - 300,6: Nu vrea să intre ... Hotărît.
[350]
1
II şi III
TABLA ILUSTRAŢIILOR
I. L. Caragiale (Berlin, 1911-1912).
Două pagini din manuscrisul ultimei scrieri a lui Ca­
ragiale, intitulată Poveste (fragment; v. pag. XIII,
XLII şi vol, II al acestei 'ediţii).
[351]
TABLA DE MATERII
PREFAŢĂ .
INTRODUCERE
Din carnetul unui vechi sufleor .
Păcat .•.....
O făclie de Paşte .
Om cu noroc .
Grand Hotel « Victoria Română»
25 de minute . . . . . . .
Justiţie .
Un pedagog de şcoală nouă
Despre cometă
Emulaţiune
Pr�miul 1 .
Poveste .
Intre două poveţe
Cănuţă om sucit
La hanul lui Mănjoală
Două loturi
In vreme de răsboiu
Telegrame .
Proces verbal . .
C. F. R. ....
Accelerat No. 17
Urgent.
High-life
Succes .
La conac
Amici
Five o'clock
Cum devine cineva revoluţionar şi om politic ... ?
XI
XV
1
22
54
69
74
79
84
88
99
106
111
t'17
124
130
139
148
164
182
189
193
198
203
208
213
219
225
231
236
[352]
,
A tmosferă încărca tă , . 241
Tempora . . . . . . . 246
1 Aprilie . . 250
La Paşti . . 255
O zi solemnă 261
D-I Goe . . 267
Vizită . . . 273
La Moşi . . 278
DascăI prost 283
Situaţiunea . 288
Intârziere. . 293
Amicul X . 298
ADDENDA'. 303
Smotocea şi Cotocea: 303; Leonică Ciupicescu: 306; Gogoşi: 309;
Gogoşi: 310; Gogoşi: 311; Corespondenţă sentimentală: 312;
Calendarul Claponului: 313; Mitică: 314; Şcoala Română: 318;
Cum stăn.. 319; Politica: 322; Tatăl nostru: 323.
NOTE ŞI VARIANTE . . 327
TABLA ILUSTRAŢIILOR .. , . ... , .. , ... , . 350
352
TABLA DE MATERII
�
�
'�
�
1
s
",:��
�
�
..
'"
"\§
� ?g
J
.".t..,
'� ,ţ.
tJt-
-
t
.
c;
�'
�
-­
,
�_ f-,
.:\.. - -,
I
I
r :
, I
I
i'
l'
t
� I
1
"
"
! I
I
II