[7] Cu toate că, în ajun chiar, Îmi făqăduisern cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai a� tunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre a­ miazi. Noaptea mă apuca în aşternut. Pierdusem ră­ bojul timpului. Aşi fi dormit inainte, dus, fără sgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neapărat să iscălesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii, l'\'\or� măii numai să fiu lăsat în pace. Aţipii iarăşi, dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înfiinţa din nou, însoţită de cruda lumină a unei lămpi. Mişelul de postaş găsise de cuviinţă să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscă tor. Urăsc scrisorile. Nu ştiu să fi primit de când sunt decât una, dela bunul meu amic Uhry, care să-mi fi adus o veste fericită. Am groază de seri­ sori. Pe atunci le ardearn fără să le deschid. Asta era soarta {le o aştepta şi pe noua sosită. eunoscând scrisul, qhicisem cuprinsul. ştiam pe [8] 8 M. 1. CARAGIALE de rost nesărata plachie de sfaturi şi de dojane ce mi se slujea de-acasă cam la fiecare început de lună; sfaturi să purced cu bărbăţie pe calea muncii, dojane că nu mă mai înduplecam să pur­ ced odată. Şi, în coadă, nelipsita urare ca Dum­ nezeu să mă aibă în sfânta sa pază. Aminl In halul însă în care mă găseam mi-ar fi fost peste putinţă să pornesc pe orice fel de cale. Nici in pat nu mă puteam mişca. Deşurubat dela încheeturi, cu şalele frănte, mi se părea că a­ junsesem în stare de piftie. In mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua. Nu, dar insîărşit mă răsbise, De o lună, pe tăcute şi nerăsuîlate, cu nădejde şi lemei, o du­ sesem într'o băutură, un crailîc, un joc. In anii din urmă, fusesem greu încercat de împrejurări; mica mea luntre o bătuseră valuri mari. M.ă apă­ rasem prost şi, scărbit de toate peste măsură, năzuisern să aflu într'o viaţă de stricăciune uita­ rea. a Iuasem numai cam repede şi mă vedeam in curând silit să depun armele. M.ă lăsau puterile. In acea seară, eram în aşa hal de sîărşeală că n'aşi fi crezut să mă pot scula nici să fi luat casa foc. Dar deodată mă pomenii cu mine in mijlocul odăii, in picioare, uităndu-mă speriat la ceasornic. Mi�adusesem aminte că eram poftit la masă de Pantazi, Ce noroc că mă deşteptase: mare noroci Privii acum cu recunoştinţă scrisoarea părintească; fără ea scăpam întălrrirea cu cel mai scump prieten. [9] CRAII DE CURTEA-VECHE 9 .Mă îmbrăcai şi Ieşii, Era,spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deşi nu plouase tot era ud; şghiaburiIe plăngeau, ramurile copacilordesfrun­ ziţi picurau, pe tulpine şi pe griIaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groşi. Asta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură; rarii tre­ cători ce se prefirau prin ceaţă erau mai toţi afumaţi. Un lungan, coborănd prispa unei căr­ ciumi, căzu grămadă şi nu se mai sculă. Intorseicapul desgustat. Birtul ales pentru acea seară fiind tocmai în Covaci, luai o birjă, lucru cuminte, de oarece, la sosirea mea, ceilalţi mosafiri erau la a doua ţuică, iar oaspetele la a treia. Mă arătai mirat că se înfiinţa seră cu toţii aşa devreme; Pantazi însă mă lămuri de! venise deadreptul de-acasă, iar Paşadia cu Pirgu dea­ dreptul şi ei dela "dub", vremea fiind prea urâtă ca să mai zăbovească la aperitive. Pantazi porunci încă un rând de ţuici. Dar voia bună ce ne urarăm, ciocnind, lipsea cu totul. .Mă temui să nu adorm iar. In sala unde groso� lana petrecere nequstorească pornise să se înîier­ bănte -- era într'o Sâmbătă - masa noastră avea aerul unui ospăţ de înmormântare. Borşulcu smăntănă şi ardei verde fu sorbit în tăcere. Nici unul din meseni nu ridica ochii din taler. Pirgu, în deosebi, părea frământat de o măhnire neagră. Aşi fi deschis eu vorba dacă lău­ tariin'ar fi început tocmai un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, vo­ luptuos şi trist, aproape funebru. In Iegănarea lui [10] 10 M. 1. CARAOIALE rnolatecă, pălpăia, nostalgică şi sumbră fără stăr­ şit, o patimă aşa sîăsietoare că însăşi plăcerea de a-I-asculta era amestecată cu suferinţă. De îndată ce coardele încăluşate porniseră să inqăne amara destăinuirc, sub vraja adâncă a melodiei, întreaga sală amuţise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioşii şi dcsarnăqiri, rătă­ ciri şi chinuri, remuşcări şi căinţc, căutarea, În .. nccată de dor, se îndepărta, se stingea; suspinănd până la capăt, pierdută, o prea tărzic şi zadarnică chemare. Pantazi îşi şterse ochii umezi. - "Ah"! zise Pirqu lui Paşadia făcăndu-şi privirea qaleşă şi glasul dulceag, "ah! cu val sul ăsta ţin să te duc la lăcaşul cel din urmă, cât mai curând; cred că n'ai să mă faci s'aştept mult încă această sărbătoare a tinereţelor mele. Ce frumos are să fie,ce frumos! Şi eu beat, cu nenea Pan­ tazi, voi stoarce întristatei adunări lacrimi fier­ binţi luându-rni, În cuvinte mişcătoare, rămas bun dela în veci neuitatul meu prieten. Paşadia nu zise nimic. - "Da", urmă Pirgu, lcşinăndu-şi şi mai mult glasul şi privirea, "are SJ fie atât de frumos! Eu am să-ţi duc căvălăriile pe pernă. Şi, la şapte ani, la parastasul cel mare, când au să te desgroape, rămăşag pun că au să te găsească tot dichisit, tot scorţos, tot fercheş, fără un fjr de păr alb, murat în arqint-viu şi În spirt ca un qoqoşar în sare şi în oţet". Dar Paşadia nu-l asculta. se gândea eiuraa. [11] eRAll De CURTEA·vECfiF. 11 Scăpa de data asta Pirgu şi mi-era necaz de oarece n'avearn ochi să-I văd. Pămănănd de tânăr singur în Bucureşti, de capul meu, mă ferisem să intru'n cărd cu oricine, aşa că din restrănsul cerc al cunoştinţelor mele, alese toate pe sprânceană, Gor ică Pirgu n'ar fi făcut niciodată parte, dacă n'ar fi fost tovarăşul nedespărţit al lui Paşadia de care aveam o evla­ vie nemărginită. Paşadia era un luceafăr. Un joc al întămplării il inzestra se cu una din alcătuirile cele mai desă­ vărşite ce poate avea creerul omenesc. Am cunos­ cut deaproape o bună parte din aceia ce sunt SO� cotiţi ca faime ale ţării: Ia foarte puţini însă din­ tr'înşii am văzut laolaltă şi aşa minunat cumpă­ nite atătca înalte însuşiri ca la acest nedreptăţit ce, de voie, din viaţă, se hărăzise singur uitării. Şi nu ştiu un al doilea care să fi stăruit împetri­ vă-i atât ea oarbe duşmănii. Auzisem că aceasta şi-o datora în parte înfăţi­ şării. Ce frumos cap avea totuşi! Intr'insul aţipea ceva neliniştitor, atâta patimă înfrănată, atâta tru­ fie aprigă şi haină invrăjbire se destăinuiau in trăsăturile feţei sale veştcde, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor. în acea privire tul­ bure între pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu un glas tărăqănat şi surd, se desprindea, cu amă­ răciune, o adâncă silă. Viaţa lui, din istoria căreia îi se întâmpla rar să desvăluie ceva, fusese o crănccnă luptă începută de timpuriu. Ieşit din oameni cu vază şi stare, fu- [12] 12 .M. 1. CARAGIALE sese oropsit dela naştere, crescut pe mâini stră­ ine, surghiunit apoi in străinătate Ia învăţătură. Intors in ţară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărţuit, prigonit şi trădat de toată lumea. Ce nu se uneltise impotriva lui? Cu ce strigătoare ne­ dreptate îi fuseseră întărnpinate lucrările, truda de zi şi noapte a jertfitei sale tinereţi, cum se în­ voiseră cu toţii să-I îngroape sub tăcere! Din qre­ lele încercări de tot soiul prin cari trecuse atăţia ani de restrişte şi cari ar fi doborit un uriaş, a­ ceastă făptură de fier ieşise călită de două ori. Paşadia nu fusese omul resemnării, încrederea în sine şi sângele rece nu-l părăsiseră in cele mai negre clipe; statornic în urmărirea ţclului, el in­ frănsese vitregia lmprejurărilor, o întorsese cu dibăcie în folosul său. Ca dănsul nimeni nu ştiuse să aştepte şi să rabde, neclintit el păndise norocul Ia răspântie, îl înşfăcase şi-l siluise ca să-i poată smulge ceea ce, în chip firesc, ii s'ar fi cuvenit dela inceput fără casnă şi sbuciurn. Odată ajuns se intrecu se, luase văzul tutulor, îi uluise şi-şi fă­ cuse, juqănar cumplit dar cu mănuşi, toate men­ drele. Calea mărirllor îi se deschidea largă, ne­ te dă , acum însă că putea năzui la orice, nu mai voi el nimic şi se retrase. Presupuneam că la te­ melia acestei hotărîri ciudate a fost întru cătva şi teama de sine însuşi, fiindcă, sub învelişul de ghiaţă din afară, Paşadia ascundea o fire păti­ rnaşă, întortochiată, tenebroasă care cu toată stă­ pânirea, se trăda adesea în scăpărări de cinism. Cu veninul ce se înqrămădisc în inima sa îrnpie- [13] CRAU DE CURTEA·VECHE 13 trită, puterea l-ar fi făcut lesne prlmejdios. Şi nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine, nici o milă sau îngăduială pentru slăbiciunile omeneşti de cari arăta a fi cu totul străin. Retragerea sa din politică mirase mai puţin to­ tuşi decât schimbarea ce se petrecuse în felul său de trai. La vârsta când la alţii începe pocăinţa, el care totdeauna slujise de pildă vie de cumpătare, se năpustise deodată .la desfrâu. Era aceasta da­ rea pe faţă a unei vieţi ce dusese şi până atunci În întuneric, sau reluarea unor vechi deprinderi de cari răvna de a isbuti il făcuseră să se des­ bere un lung şir de ani? - căci firesc nu era ca o asemenea năpărleală să fi avut loc de azi pe mâine. Cum, nu ştiu, rar însă mi s'a întâmplat să văd jucător aşa frumos, crai aşa ahtiat, băutor aşa măreţ. Dar se putea oare spune că decăzuse? Nicidecum. De o sobră eleganţă, plin de demnitate în port şi vorbire, el rămăsese apusean şi om de lume până în vârful unghiilor. Ca să prezideze o înaltă Adunare sau o l\cademie, altul nu s'ar fi găsit mai potrivit. Cineva care nu l-ar fi cu­ noscui, văzăndu-l trecând seara, când ieşea, ţea­ păn şi grav, cu trăsura la pas după el, pentru nimic n'ar fi voit să creadă în ce murdare şi jos­ nice locuri mergea acel impunător domn să se in­ funde până la ziuă. Pentru mine, priveliştea ace­ lei vieţi avea ceva copleşitor, în ea bănuiam că se desfăşura o întunecată dramă sufletească fi cărei taină rămănea nepătrunsă. Dacă, încercând a reda intru cătva trăsurtle e- [14] 14 M. 1. CARAOIALP: cestui nobil chip, am stăruit atât, e pentru că n'am voit să scap prilejul de a-l face să retrăiască îna­ intca ochilor mei, amintirea lui fiindu-mi scumpă. Deosebit decutrearătorul culcuşurilor de noapte ale destrăbălării bucureştene, În Paşadia, eu am cunoscut un alt om. Dar pe acela îl întâlneam aiurea. La câţiva paşi de Podul-ăloqoşoaei, intr'o uliţă singuratică, în umbra unei bătrăne grădini fără flori, se ridica, neprirnitoare şi posomorătă, o casă veche. Eram unul din rarii privilegiati ce treceau pr agul acelei bogate locuinţe unde, până în cel din urmă ungher, se resfrângea, sever, su­ fletul stăpănului, Il găseam în odaia lui de lucru, lăcaş de linişte şi de reculeqcre, în care nimic nu pătrundca din lumea dinafară. In acea Incăpere, căptuşită cu postav de faţa iascăi şi înconjurată peste tot de dulapuri ferecate în pereti; cu geamurile perde­ luite, câte neuitata ceasuri m'a ţinut, pironit în jilţ, convorbirea oaspelui. l'niezoasă şi cuprinză­ toare, reţinută şi rnăestrită, fără lăbărţări, rasne şi prisoslIri,ea invăluia în rnreje puternice, uimea, răpca, fermeca. Paşadia era deopotrivă meşter pe pană şi În tinereţe zuqrăvise frumos. Era de ne­ crezut cât citise. Istoria o cunoştea ca nimeni al­ tul, 'ea desăvărşise la dânsul darul înnăscut de a judeca fără să se înşele oamenii; multora pe a­ tunci in plină înălţare el le-a prevăzut, apropiată, trista prăbuşire şi nu pot uita cum ros.ind cuvin­ tele cobitoare ochii îi licăreau siniştri. Paşadia Măgureanul Am privit ca un har al Proniei sim- [15] CRAII DE CURTEA-VECHE is patia ce dănsul a ayut pentru mine şi mă măn­ drese de a fi cir acul acestui mare răsvrătit, atât de stoic, căruia din toate cusururile ce-i găsea lumea, nu mă învoiam a-i recunoaşte decât unul singur _. acela însă de neiertat: prieteşuqul cu Gorică. Gore Pirgu era o lichea fără seamăn şi fără pereche. Nesăratele l�l giumbuşlucuri de soitar obrasnic ii scoseseră faima de băiat deştept, la care se adăogase ._- dece nu se ştie -- şi aceea de băiat bun, deşi bun nu era decât de rele. Acest chimiţă avea un suflet de hznqher şi de cioclu. De mic stricat până la măduvă, qiolar, rişcar, slujnicar, inhăitat cu toţi codoşii şi rnăsluitor ii, fusese Vcniaminul caîcnelei "Caz,es" si Cherubinul caselor de întâlnire. Mi-a fost silă să cercetez mai cu deamănuntul iţele acestei firi uscate şi triste care simţea o atraqere bolnavă numai pentru ce e murdar şi putred. Pirgu avea in sânge dorul vie­ ţii de desmăţare ţigănească de odinioară dela noi, cu draqostele la mahala, chefurile la rnănăstiri, căntece'e fără perdea, scărboşen.ile şi măscările, Cu jocul de cărţi ce-i slujea de meserie şi cu boa­ lele lumeşti ce-l istoviseră înainte de vreme, a­ cestea erau singurele lucruri de cari ştia să vor­ bească, întocrnindu-i tot terne.ul hazului cu care le incănta celor ce-i preţuiau dobitocia. Şi totuşi pe altcineva nu qăsise ca să şi-l facă tovarăş Pa­ şadia care dealtrnintreli îl despreţuia făţiş, jicnin­ du-l şi umilindu-l fără cruţare de câte ori se ivea prilejul. [16] 16 M. I. CARAOIAL� -' -- Vezi, te rog", imi zise el, "nu-l l��a pe ve- cinul dumitale să se sinucidă: uite-l, înghite cu- ţitul". " , Intr'adevăr, plin de zel, Gorică lucra in cega rasol cu cuţitul, tăvalca bucata prin maioneză şi, tot cu cuţitul, o băga adânc in gură. Mă făcui că nu văd, nu aud. Pantazi se aplecă să caute ceva sub masă. - "In preoeptele sale", urmă Paşadia, buna­ creştere elementară qlăsueşte: "nici cuţitul in (le., gu�şi peşte, nici furculiţa în brânză şi, nici in­ ti'im fel cuţitul în gură.' Dar asta de, pentru oa­ meni fini, feciori de boer, nu pentru mitocani, a­ dunătură. Să faci rămătorul să bea din fedeleş"! Pentru Pirgu care se credea neîntrecut în cu­ noaşterea obiceiurilor lumei inalte, nu se putea înfruntare mai sănqeroasă, Se rcculese însă re­ pede şi-I răspunse ţanţos lui Paşadia că avea să-I desfiinţeze. "Să mă slăbeşti cu mofturi de-astea", se răţoi el, "că altfel intorc foaia. Ai îmbătrănit nebun" ..• Ca să împece lucrurile, Pantazi porunci să se destupa şampania ce, după datina meselor noa­ stre, se sluji în pahare mari. Pirgu nu lăsă să-i se toarne decât un deget, peste care adăoqă aproape o Iitră de apă minerală, nişte borviz uşor. Din \ / tuspatru era singurul care nu ducea la băutură, se putea spune chiar că mai mult se făcea că bea, urnflăndu-se cu şpriţurl cu sifon, cu sifon al­ bastru. Ii se întâmpla rar totuşi să nu fie beat de dimineaţă şi când se chirchilea se ţinea de tot [17] CRAII DE CURTEA-VECHE 17 soiul de posne, după săvărşirea cărora, niţel o­ braz să fi avut numai,ar fi trebuit să-i fie ruşine să mai dea ochi cu lumea\ �.-""'.-'" Inchinând într'un glas în sănătatea lui Pantazi, iubitul nostru oas,pe, sorbirăm cu deliciu din bău­ tura înviorătoare. Pirgu îşi rnuiă doar buzele şi se strărnbă. "Şampania fără muieri", bombăni el, "nu face două parale". Femeile fuseseră însă, in chip hotărît, pentru totdeauna înlăturate dela mesele noastre. Toate încercările lui Gorică de a-i se încuviinţa să-şi poftească o prietenă-două fuseseră zadarnice. Pantazl s'ar fi învoit bucuros, dar Paşadia rămă­ sese neînduplecat. Ne rnărqincam să aruncăm scurte priviri cotoieşti cucoanelor dela mesele recine cari, cam de obicei, ne răspundeau şi ele cu ochiade şirete. Cu căutătura-i tulbure şi posornorătă, Paşadia desbrăca o durdulie evreică, aşezată in faţa lui. ceva mai departe. Mă întovărăşii şi eu la această creştinească faptă, ştiind că nu supărarn intru nimic pe marele meu prieten. Conştientă de. minu­ nata ei frumuseţe răsăriteană în deplină înflorire, albă şi mată ca un chip de ceară în care ochii de catifea ardeau cu o flacără rece între genele de mătase, ea rărnănea nernişcată, nepăsătoare, în trufia fără margini a stirpci alese, aşa ca stră­ bunele ei când erau tărăte, despoiate, în târg urile de robi, sau trase, mai târziu, pe scripetele lui Torquemada, Stănd picior peste picior, rochia ii se ridicase până la . genunchi, lăsând să-i se M. L C .. ra&,iale - Craii de Curtea- Veche. [18] 18 M. L CARAOlALB vadă, pale, prin străvezirnea ciorapilor negri, pulpelc strung uite fără cusur. Când se hotărî să şi-le acopere, fu fără grabă şi fără să roşească. Pirgu pisa cu neruşinare o negustor ea să cu faţa aprinsă sub suliman. înfoiată şi iuzorzouată. Zirn­ bindu-i galeş, cu ochii pe jumătate închişi, el ridica paharul, sorbea cu gingăşie, apoi îşi lingea buzele cu poftă. Singur Pantazi nu. se uita la nl­ meni. Visătoare ca totdeauna, privirea i se pierdea aiurea, blândă şi tristă. El făcu semn să mai vie şampanie. Dar Pirgu sc'ntrecca cu gluma. Făcând din pa­ harul golit ochian, cu cealaltă mână trimetea să­ rutări trupeşei negustorese care se prăpădea de rîs. Paşadia il sfătui să S2 astărnpere să nu dea de belea. "Frumos ţi-ar sta", il întrebă el, "să te vezi luat pe sus şi dat afară"? Pirgu îl privi cu despreţuitoare milă. - "Mă crezi, pesemne, că sunt ca dumneata să fiu dat afară cu una cu două, terchca-berchea, haimana? Cine nu mă cunoaşte aici şi oriunde, cine nu mă iubeşte, unde nu sunt la mine acasă"? Ca să-şi dovedească spusele, se ridică şi trccu la masa nequstoresei cărcia-i pupă mâna şi�i vorbi la ureche, dete o raită şi pe la alte mese, optindu-se mai mult la aceea a frumoasei ovrcice. - "l'tl'a întrebat Raşelica", ne zise întorcăn­ du-se, "cum un om aşa fin ca mine, fecior de boer, pot s.ă mă adun cu oameni atât de ordinari? Era furioasă. l1m rugat-o să nu ia în seamă; unul i-arn spus, /- I râs îi/lumină. rece faţa stinsă. Adusescm vorba de '- "" ceva dlnvremuri de odinioară, de demult. Ştiam că vedenia trecutului, în care se cufunda cu pa­ timă, era singurul lucru în stare să-I mişte, de trecut vorbea cu o reculcqere mistică: cresul că sufletul său umbros şi vechiu ar mai fi avut căndva şi alte întrupări fiind singura amăgire ce-şi înqăduia, singura induioşare şi singura măn­ qăiere. Şi aşa de puternică era la dănsul acea ve­ denie că pe dată ne-o împărtăşea şi nouă - lui Pantazi şi mie. Incapea atunci, nu mai puţin fer­ mecătoare, o nouă călătorie, călătoria în veacurile apuse. Ne reqăsearn de obicei în acela, scump nouă şi nostalqic intre toate, care fu al optsprezc­ celea, Eram triei odrasle de dina şti cu nume slăvitc, tustrci cavaleri-căluqări din tagma Sfăntului-Ioan dela Ierusalim, zişi de Malta, purtând cu fală pe pieptcrucea de smalt alb şi încununatul trofeu spânzurare de panglica de cănăvăţ negru. Răsări­ sem în amurgul Craiului-Soare, părinţii iesuiţi [53] CRAII DE CURTEA-VECHE 53 ne crescuseră şi ne inarrnasc Villena. Tineri de tot, intr'O' caravană, scuîundasem pe furtună nişte tar­ tane barbareşti: mai târziu vitejiserăm pe uscat pentru isbănda florilor -de-crin: fusesem la Kehl cu Bcrwick şi cu Coigny la Guastalla, după cari isprăvi luaserăm rămas bun dela viaţa ostăşească şi, dornici -�-:�>;,edea şi de a cunoaşte, plecasem, treime nedespărţită, în necontenit colind, pe ur­ mele lui Peterborouqh. Curtcni de viţă, dela un capăt al Europei la altul, nu fu Curte să rămăie de noi necercetată, tocurile noastre roşii sunară pe scările tutulora, oqlinzile fiecăreia ne resfrăn­ seră chipurile inţcpate şi zărnbetele nepătrunse; dearăndul cutreerarăm Curte după Curte: bine primiţi şi bine priviţi pretutindeni 'eram oaspeţii M.ărilO'r, Sfinţiilor şi "LuminăţiilpI: toate, ai Dom­ nitorilor mari, de mijloc şi rnărunţi, ai Prinţese­ Ior-stariţe, ai Prinţilor-equmeni şi ai Prinţilor­ episcopi; la Helem şi la Granja, la Favor ita şi la Caserta, la Versailles, la Chantillu şi la Sceaux, la Windsor, la Arnalienborq, la Numphcnburq şi la Herrcnhausen, la Schonbrunn şi la Sans-souci, la Haqa-pe-Maelar, la Errnitaqe şi la Peterhofcu­ noscurăm "dulcieaţa traiului". In sărbătoare ne­ întreruptă de zi şi noapte, am petrecut cum nu se mai petrecuse şi nu se va mai petrece, ne-am în­ fruptat cu nesaţ din toate desfătările simţurilor şi ale minţii căci, deşi lipsiJ",de măreţie, fu veacul binecuvăntat, veacul ecl"'din urmă al bunului plac şi al bunului gust, pe scurt veacul francez şi mai PN�SUS de or ioe veacul voluptăţii, când până şi În [54] biserici heruvimilor le luaseră, locul Cupidonii, când, Iănoezind de, dor, inimile fură aduse prinos -,."�.,, �. . toate zeului l'egat la ochi şi noi cari am văzut pe mult-iubitul tărăndu-se Ia picioarele marchizei, pe filosoful dela Potsdarn scăncind după Kayserlinck şi pe Sernir arnida moscovită smulqăndu-şi părul la moartea lui Lanskoi, noi înşine nu scăparărn dul­ cei rnolirni - ",era atât de frumos seara sub cas­ tanii înalţi"- privind însă în femee şi un mijloc nu numai un ţel, cum politica ne ispitise, adesea făcurărn din alcovuri punte şi pentru ca totul să ne isbutească vieţuirărn În insoţirea celor Aleşi şi slujirărn pe Cărrnuitori. Amestecaţi din umbră în toate urzelile şi uneltirile, fără noi nu se fereca nici desfereca nimic; prin linguşiri şi daruri cum- "" păram ţiitoarele reqeşti şi ibovnicii împărăteşti, dreqător ilor le eram sfetnici şi călăuze, lucram' după împrejurări la înălţarea sau la răsturnarea lor, indeplineam însărcinări de tot soiul: lntovără­ şeam pe Bellc-Ile la Frankfurt pentru alegerea Impăratului, plecam cu Richelieu în peţit la Dresda, tocmearn la Paris pânze de Watteau pcn­ tru marele Frederic, duceam diarnanticalele Eli­ savetei Petrovna să le şlefuiască la Amsterdam, porunceam la Malines horbote pentru Bruhl şi acestea toate nu pentru vănarca de avuţie sau de măriri, ci numai din nevoia de a fi pururi în ne­ astărnpăr, în mişcare. Hoinari nepocăiţi, vecinic pe drumuri, pătimaş! decuriositate şi din 012 în ce mai ah tiaţi după plăceri, ne-am răspândit cu fre­ nesie sufletele În depanarea celei mai înflorite 64 M. l. CARAGIALE 1 I ,1 I 1 • [55] CRAII DE CURTEA·VECHE vremi din câte se cunoscuse, ne-am împărtăşit din toate harurile ei şi din toate rătăcirile. Şi noi am fost nebuni după muzică, ne-am răsboit pentru Rameau şi pentru Gliick şi asemenea celor trei Crai ne-am închinat copilului care avea să fie Mo� zart: şi noi am avut slăbiciune de aventurleri: Neuhof, Bonneval, Cantacuzen, Tarakhanova, du­ oesa de Kingston, cavalerul d'Eon, Zanovici, Trenck s'au bucurat în ascuns sau pe faţă de spri­ jinul" nostru, pe Casanova, bătrân şi matofit l'am aciolat pe lângă Waldstein la Dux; şi pe noi ne-a atras oe părea supraîiresc: oglinda lui Saint­ Ge r main, caraîa lui Cagliostro, hărdăul lui Mess� rner, bazaconiile lui Swedenborg şi ale lui Sch­ repfner aflau la noi cari nu mai credeam in nimic crezare. Şi tot cu luare-aminte urmăream lucră­ rile lui Scheele şi ale lui Lavoisier. Cu incetul le­ gasem pri-etenie cu mai toţi aceia al căror nume istoria nu se poate scuti să-I însemnez-e, ne trirni­ team răvaşe, ne abătcarn totdeauna din cale ca să dăm câte o raită pe la Montbard sau pe la Fer­ neu, prclunqcam încăntătoare popasuri la Hoditz, in Arcadia lui sileziană dela Rosswalde, spoream alaiul Irnpărătesei În Taurida, ne dcsfrănam în ne� bunia carnavalului la Veneţia şi, tot Între măşti, in cealaltă Vcneţie dela miază-noapte, în braţele noastr·ecădea Regele împuşcat de Ankarstroem. Era scris ca cel mai frumos dintre veacuri să as� finţească în sânge şi când, după- câteva luni, ve­ deam trecând În par, între fulqerări de cuşrnc friqiene, capul Doamnei de Larnballc, înţeleqănd [56] 56 - M. 1. CARAGIALE că timpul nostru trecuse şi că, în curând, avea să stărvească şi să cadă pradă nimicirii tot ce ne fusese pe lume drag, ne acopercam feţele şi pic­ ream pentru totdeauna. -- "Ia mai lăsaţi, nene, ciubucele astea", ne întrerupea sastÎSitPirgu, "să mai vorbim şi de muieri". Ştiam atunci că nicigâkeava nu era departe. Paşadia îi tăgăduia lui Pirgu în ee priveşte sexul gingaş orice fel de pricepere. Nu cu mai puţină tărie, la răndul său, Pirgu susţinea că în materie de dame Paşadia era nul. Să fi judecat după fe­ meile pe cari Pirgu îi le aducea lui Paşadia, ori­ cine ar fi fost de părerea acestuia din urmă: nu­ mai otrăvuri, rable de pripas, trezitură şi răsu­ flătură - o adevărată jale. Dar pentru ce atunci Paşadia eate, cu banii ce-l ţineau, ar fi putut să-şi plătească tot ce era mai truîanda pe piaţă, se mulţumea cu de, lăsând să-şi bată aşa neornenos joc de el Pirgu căruia numai gustul nu-i lipsea. Vechiu copoi, Gorică dibuia, pe la mahală7,w'fef(;' � vrednice să slujească de isvod de frumuseţe, le momea cu vedenia unei vieţi uşoare şi bogate, le sprijinea întăii paşi pe poteca viţiului cu părin­ tească grijă şi, ca un adevărat părinte, nici nu se atingea de ele. Cu totul altceva îi plăcea lui. Sim­ turile sale ce arătau respingere tocmai de ce e vcnust şi pur, nu se mai deştcptau decât la beţie şi atunci îi' trebuiau femei schiloade, ştirbe, co­ coşate . sau borţoase şi mai ales peste măsură de [57] CRAII DE CURTEA"VECHE 57 grase şi de trupeşc, huidume şi narnile rupând căntarul la Sfăntul-Gheorqhe, qearnale, baldăre, balcăze. Iar de qreţoşeniile la cari se deda cu ele, vorbea atât de sdrenţăros încât ar fi făcut să se ruşineze dacă l'ar fi inteles porcii chiar şi mai­ rnuţele. - "Nu scuipaţi", rănjea el, "că�i piere gustul. Ce vreţi dacă am boală, dambla"? Abia se potoleau lt!GfJ!ti-J;� că, din chiar senin, isbucnea al doilea rând de ceartă. Pentru nimic, Paşadia n'ar fi scăpat prilejul de a ponegri oe era românesc. Pantazi îi lua în totdeauna parte, dar fără pornire; la unul '21'a înverşunarea împotriva unei fiinţe iubite care-I trădase, la celălalt numai despreţul faţă de o rudă săracă. In schimb, Pirgu ajungea să se mire el singur cât era de patriot şi nu pot să uit cum, mergând odată să-I iau dela o adunare de cioclovine îmbrăcate toate 1i1Port na­ ţional, dar fără a vorbi una boabă româneşte, m'am crucit şi eu, ca de altă aia, când l-am văzut, dulce păstoraş al Carpaţilor, cu cavalul in brău, învârtind o. bătută zuralie cu tcosoaîa Papura Ji� lava. Decât să-şi audă terfelită biata ţărişoară, mai bine se Jipsea de toate, se scula şi ne părăsea, pentru scurtă vreme însă, de oarece se întorcea în totdeauna şi niciodată singur. Insoţitorii şi�i de� juqa, fără să mai ceară incuviintare, deadreptul la masa noastră, la care in chipul acesta, în mai puţin de o lună, am văzut perindăndu-se tot ce Bucureştii avea mai năbădăios, mai zănatic, mai teşmenit şi defăimat - jequl, l�pra�i trânjii SO> [58] oS M. I. CARAGIALE cietăţii. Pierdut, ca de obioei, În aburoasa-i vi­ sare, Pantaz! nici nu-i băga in seamă, era de mi­ rare numai cum Paşadia, omul atât de ţăinos, !1U�i rcspinqca, ba dimpotrivă: îi cinstea, le întindea chiar mana şi' după oarecari întrebări ce le punea unora cu meşteşug, trăda a nu fi fost tocmai aşa străin dece se petrecea pe lume cum îşi da aerul. Se făcea foc însă de câte-ori, cântând: "Ah după militari, infanterişti, tunari"... Pirgu ne aducea de subţioară pe Poponel. Se făcuse cunoscut sub această poreclă unul din edecurile ministeriului trebilor din afară, băiat de mare viitor, arătănd, ca mulţi alţii din breasla lui, a aplecare deos-ebită pentru anumite metode dosnice ale unei scoale foarte discutate. Larnsdor î, Eulenburq, N\.estschersk!:l îi erau părinţi sufleteşti şi de as-emenea năşii Poponel se arătase vrednic. Cum: pe vremea aceea, oraşul nu era încă năpădit de numeroşi icioqlani de meserie,' Poponcl trecea dreptceva rar. In făptura sa care dealtrnintreli în ce priveşte drăqălăşia nu lăsa decât de dorit, să­ lăşluia, mistuit de toate flacările Sodomei, un suflet de femee, sufletul uneia din acele slujnici impuţite 012 dau târcoale seara cazărrnilor. .l\1ai mult nu voi stărui asupra-i: ca să-I descriu ar trebui să-mi înting pana În puroi şi în mocirlă şi, la această îndeletnicire nu mi-aşi pănqări numai pana, dar aşi spurca mocirla chiar şi puroiul. Şi totuşi, nu a lui era vina: aşa era dela Dumnezeu. La) apropier-ea diplomatului, Paşadia rccădea in [59] CRAII DE CURTEA:VECI-IE sumbr a-i toropeală şi-l aştepta să plece ca să-i facă lui Pirgu irnputări amare. - "Până când", îi răspundea ac-esta, cu ase­ menea prejudecăţi trezite, până când? Dece atâta prigoană? Nu cumva ai pofti să-ţi facă dumitale curte? Nu? - atunci ce ai cu el? Dumneata nu ţii muscal cu luna? - lasă-l şi pe el să-şi ia.fure cu luna. Duîiift�le'îţi cere cineva socote�Iă că umbli după marcoave, după şteoalfe? - el dece să nu umble după juni, după crai? - "Bine" stă­ ruia Paşadia, "dar pentru ce le fac-e aşa pe dă­ daca? -- "Păi altfel", lămurea Pirgu, "nu fac nici 'ei pe doica". Era dat în Paşte, dat dracului. Fl! să fi voit el, cu darul de a zeflernisi grosolan şi ieftin, cu lipsa lui de carte şi de ideal înalt şi cu amănunţite �TuTc�noaştere a lumii de rnardeiaşi, de codoşi şi de şmecheri, �'e tcleleici, de tărfe şi de ţaţe, a năravurilor şi a felului lor de a vorbi, fără multă bătaie de cap, Pirgu ar fi ajuns să fie numărat printre scriitorii de frunte ai neamului, îi s'ar fi zis "maestrul", şi-ar fi arvunit statui şi fune­ ralii naţionale. Ce mai "schiW' i-ar fi tras, maica ta Doamne! dela el să fi auzit dandanalc de ma­ hala şi de alegeri. Mai cuminte poate, dănsul se mulţumea ii le pune la calc, a trage sforile şi în ac-easta rămănca neîntrecut, Aşa cum succa el tre­ burile, cum ,Le învărtca, cum îi prostea 'şi-i ză­ păcea dela mic la mare, scoţăndu-sc pe el basma curată, 'era o minune; un târg întreg îl juca qiur­ giuna şi noi-înşine nu am tăcut tustrei oare parte [60] 60 M. '. CARAGIALE din Vicleirnul ale cărui păpuşi le arunca una in­ tr'alta, le srnucea, le surchidca, fără să se sinchi­ scască dacă. îi se întâmpla să le ciobească sau să 1'12 sîarămc .. M.ai primejdioasă javră şi mai mur­ dară nu se putea găsi, dar nici mai bună călăuză pentru călătoria a treia ce tăceam aproape in fie­ care seară, călătorie în viaţa care se vieţucşte, nu în aceea care se visează. De căte ori totuşi nu m'am crezut în plin vis. Abia se isprăvea masa, că lui Pirgu îi se şi făcea de ducă. Ii era omului sete. Scqăseau pe atunci, slavă Domnului, şi nu scumpe, vinuri de Bordeaux şi de Bourgogne să fi făcut cinste unui ospăţ rcqesc. Lui Gorică nu-i erau însă pe plac, el vl"�a un vin mai uşor, vin indiqen, vin de gră� dină, descoperea el câte unul grozav şi ne căra, prin cine ştie ce fund de mahala, să ne cătră­ nească cu vre-o poşircă muceqăită şi tulbure. Ade­ vărat lup de mare, Pantazi bea oe-i da de qură, mai. lesne chiar' decât Paşadia care nu băutură r căuta, ci larmă, lumină, lume. De acolo plecam să încercăm alt vinaţ: şi-aducea el aminte de nişte ravac nebun, la pr ispa înaltă, sau de nişte sănqe­ de-iepure, să dai cu căciula'n câini. Intre două cărciumi, luam o cafea la Proţăpeasca sau la Pepi Şmaroţ şi mai stam de vorbă cu fetele la un pa­ har, cât rostuia Pirgu pentru Paşadia sau alt­ cineva vre-o întâlnire pe a doua zi. Ne suiam uneori niţel la "dub", unde Paşadia ţinea câteva lovituri la drum-de-fier, din picioare, la iuţeală: [61] CRAII DE CURTEA·VECHE 61 aceasta însă rar, femeilor şi cărţilor fiindu-le hă­ răzite ocasurile dinaintea cinei. La popasul al treilea începea cheful cu temei, pe răpunere. In jurul nostru foiau şi forfoteau sinistre [ivinele strejinopţi ale oraşului. Cu ele Gorică se simţea la largul său, îşi da drumul. Ca arqintul-viu, el aluneca dela masă la masă, stărnea hohote de râs, mulţumită lui chiolhanul prindea cheag şi se In­ fierbănta: el spunea Iăutarilor ce să cănte, le da de băut, se pupa cu ei în gură, apoi îi lua la în­ jurături şi 'l,a palme. De altfel, cam de obicei, spre dirrrineaţă se Lăsg.. cu bătaie. Străini de tărnbălăul care se umfla sălbatic, Pantazi şi Paşadia 'şi-ur­ mau în tăcere visarea ca şi cum s'ar fi aflat la mii de peşte departe, ceea ce părea că le-o tul­ bură 'CTa tocmai liniştea. Şi ceva ciudat iarăşi, când se întâmpla să nu vie Pirqu - avea de rnoşit vre-o poliţă cu maimuţă, sau se încurca la dardăr cu M.ehtupciu - atunci chiar dacă mergeam pe unde fusesem cu dănsul, moţăiam cu paharele dinainte, tot ce vedeam rărnănea şters şi fără vi aţă , acelei lumi de noapte însufleţitor fiindu-i numai el, el, întruparea vie a însuşi sufletului spurcat şi scărnav al Bucureştilor. De aceia l'ur­ marn fără vorbă; cu dănsul am tărbăcit, pe !i!P9- '::,iţă şi pe sloată, clisa uliţelor fără caldarăm şi fără nume de pe la margini, prin funduri de mai­ dane pline dequnoaie şi de mortăciuni, am intrat pe brânci aproape, în zăpuşala chiţirniilor scunde, cu pământ pc jos şi spoite tot aşa proaspăt ca ţig,ăncHece, în flcnderiţe roşii sau galbene şi [62] ()2 .1'11. 1. CARAGIALE desculţe, leqate numai cu o vipuşcă de cârpă sub genunchi, se dădeau acolo parlaqiilor şi măţarilor pe o băncuţă, o cinzcacă de trăscău sau un pac de rnahorcă. Şi cu toate că nu mergeam in familii; am isbutit să coborărn şi mai jos ... Adăstam apoi În piaţă, la ciorba de burtă, până in revărsatul zorilor .. Zorile ... ... Paşadia se oţerca, se scutura ca după un vis urât. 11lă Ieream să mă uit atunci la chipul său înclcştat, să-i întâlnesc pri virea tulbure a cărei groază nimic n'ar putea-o spune. Tot astfel, cu inima strânsă, trebuise să se fi întors În grabă, de teama să nu fie prins de lumina zilei pe drum, străbunul ucigaş. Ne despărţcam însfărşit, ducăn­ du-ne fiecare Ieşurile: Paşadia şi Pantazi dea­ dreptul acasă, cu la baia de aburi, Pirgu la moaşă să-I tragă cu oţet de trandafiri şi cu opodeldoc. Deşuchieturile lui, oricari ar fi fost, ajunseseră să pară la dănsul aşa fireşti că, în Jarcaleţi, unde sta cu părinţii, pe mahalaqii vecinaşi nu-i mai cuprindea mirarea când îl vedeau intorcându-se dimineaţa cu două flaşncte cântând fiecare alt­ ceva, cu ursul, cu căluşarii sau cu paparudcle, P{� saca, pe targă sau cu dricul. Dar trista viaţă de petrecere În care ne inqă­ Iasern avu cel puţin o urmare fericită. In scurt timp, o nobilă amiciţie legă pe Pantazi de Pasa­ dia. Sufleteşte, cred că mai vărtos decât cunoştin­ ţele şi curtenia îi apropiase tristeţea, deşi a unuia [63] CRAII DE CURTEA·VECHE era albastră şi lină ca acele seri ce se întorc, zice-se de demuu,lar a celuilalt o neaqră şi ne­ ţărmurită Gheenă. Cum Pantazi lua�mai totdeauna pe seama lui cheltuiala de noapte şi într'a şa fel că nu încăpea din partea lui Paşadia împotrivire, acesta se hotărî să-I ospăteze la răndul său, dar nu la birt, ci la 'el acasă. Se secaseră pentru întâia oară din dulapuri şi lăzi pănzeturile de masă de Oianda, farfuriile şi cleştarurilc de Boemia, arqin­ tăria suflată cu' aur. Sofraqeria fu bogat înflorită cu trandafiri galbeni ce căpătau străvezimi de ceară în qaleşa lumină chihlibărie a acelei dulcegi zile de toamnă, cea din urmă frumoasă a anului .. Mă simţeam aşa departe de Bucureşti şi mi se părea că acel prănz însemna sărbătorirea rcîn­ toaroerii lui Paşadia dintr'o lungă pribegie, fi. lepădării lui de Pirgu. Deşi poftit, acesta nu venise. După masă, tre­ cuscrăm într'o încăpere de cel mai preţios rococo vienez, îmbrăcată toată, pereţi şi mobile, În mă­ tase şofranie cu poleeli de argint întruchipănd flori de nufăr, salonul lui Kaunitz cum îl nu­ meam, de oarece era împodobit de un fastuos por­ tret al cancelarului-principe în manta Lănei-de-aur şi ticluit întocmai după una din odăile de primire a vechiului său Gartcnpalast din Mariahilf. Pa­ şadia era menit să trăiască în acel decor a­ ristocratic atât de potrivit cu fiinţa şi cu sufletul său, la dănsul cărturarul şi cugetătorul fiind al­ toiţi pe un ciocoi borât căruia când îi se Întâmpla să se afle ca atunci cu vre-unul din semenii lui, [64] 64 M. 1. CARAGIALE în măsură să-I priceapă, îşi da pe faţă toată răia. M.ut de uimire, Pantazi nu se mai sătura să-i admire nobila demnitate a ţinutei, severa stăpânire asupra mişcărilor şi vorbirei, amărăciunea acelui viu sarcasm ee qeruia sclipitor, mai rece decât omătul, mai tăios decât oţelul, mai învcninat decât omagul şi încă nu mă dorniresc cum şi le putuse însuşi,căci dacă adevărat e că, trebuindu-i veacuri ca să se plămădească, datina rămâne a� panaqiul exclusiv al sângelui, de unde acel strop albastru foarte pur care, respinqănd prihana cor­ celilor, înflorca în fiinţa lui pe neaşteptate atât de semeţ; ce tainică înrudire îl Ieqa de acei slăviţi dregători mari din trecut, de chipurile cărora îi plăcea să se înconjoare şi de ale căror îndărăt­ nicii, apucături şi gusturi era aşa îrnbăcsit, că ICi insişi de ar fi fost rechemati la viaţă, s'ar fi re­ cunoscut mai degrabă. într 'Insul decât in proprii lor urmaşi? Atunci am înţeles însă pentru ce-i se strigase "rac a" , mi-am dat seama cât de mon­ struos trebuise să fi părut şi de străin dcsrobiţilor şi feciorilor-de-lele ce se năpustiseră toţi asupra-i ca să-l sfăşie şi să-I nimicească. Şi, în vreme ce se ar a pogora, iar convorbirea lănoezise, fără voie îmi trecea prin minte tot ce auzisem despre Paşadia. Pe socoteala lui se trăn­ cănise atâta! Brusca lui trecere dela sărăcia lu­ de la avuţie înfierbânta încă, după atăţia ani, închipuirile: ba că era în slujba unei Puteri stră­ ine, ba că pentru a nu da în vilcaq lucruri de mare gravitate îi se plătea scump tăcerea - de [65] CRAII DE CURTEA·VECHE altfel, in afară de acele case în cari băgase la bani cu nerniluita nu-i se cunoştea nici un soi de avere sub soare, nici isvor de câştig şi doar că­ petenie de tălhari sau calpuzan nu era ca bunicu­ său, ori de, mai ştii minune. Se spunea iarăşi că tocmai dela ser dar îi se trăqca procopscala. l-\.juns în adănci bătrâneţe, mult bogat şi singur, acesta, simţind că-i se apropie sfârşitul, îşi chemase nepotul la dănsul, în ţara îndepărtată unde trăia cu nume schimbat şi-l lăsase moştenitor. E drept că din încălcita cronică a vieţii prietenului meu lipseau file, fuseseră ani întregi când se dase a­ fund, nu-l mai zărise nimeni, îl crezuse lumea mort. Mist,eruI în care-i plăcuse în totdeauna să se învăluie făcuse să iasă un alt rând de svonuri , bunioară se soor nise că în zăvorăta sa locuinţă, împresurată de grădini, el ţinea ascunsă, ori închisă, o femeie, o femeie nu în toate minţile; uneori, noaptea, se auzeau venind din partea lo� eului ţipete. Un fapt divers, - sinuciderea in împrejurări ciudate a unui cunoscut personaqiu bucureştean, a cărui soţie întreţinca, se zice, le­ gături vinovate cu Pasadia - dase bărfclii în­ verşunate prilej să-şi atingă culmea: se rnurrnu­ rase că prins asupra faptului şi incolţit, ac-esta nu se codise să adaoge la lanţul de nelegiuiri al neamului său o. insănqerată verigă. Asemenea istorii chiar de ar fi fost ţesute în gherghef de adevăr nu m'ar fi interesat prea mult; mie ce-mi sqăndărea curiozitatea era altceva, tocmai ceea ce scăpase tutulor celorlalti din vedere. Destul M. "1. C�ra�·ia\c. - Craii de Curtea-Veche. 5 [66] 66 M. l. CARAGIALE de des, Paşadia spunea că pleacă pentru câteva zile la munte, dar care era acel tainic Horeb; de unde se întorcea cu puteri proaspete, nu ştia, nici nu se întreba nimeni. Ar fi fost firesc să presupun că făptura oţelită care săptămâni întregi din douăzeci şi patru de ceasuri dormea cel mult câte două şi nici acelea în pat, rnerqea să caute în aerul balsamle al înălţimilor şi în singurătatea lor adâncă pacea şi odihna şi mi-aşi fi mărginit presupunerea la atât, dacă demult, fiind copil, n'aşi fi auzit, la mătuşa mea, dela o cocoană bă­ trână, cam rutJedenie cu Paşadia, că acesta avea, În răstirnpuri, furii, "pandalii" qroasnice, dar că, sirnţindu-le când îi vin, se'nchidea el singur ina­ inte şi sta ascuns pănă-i treceau. Intre ac-este lu­ cruri se făcuse în capul meu o l,egătură.la care nu mă puteam gândi fără să nu mircut;;nur. Ieşind de acolo cu Pantazi, găsii pentru întâia oarâciudat că despre acestălalt, omul care-mi păruse un prieten de când lumea şi uneori chiar un alteu-insumi, nu ştiam încă nici cum îl chema adevărat: în ţifrul încununat ee se vedea pe unele din lucrurile sale, lipsea tocmai slova înec­ pătoare a numelui sub c<Îre �era cunoscut. Ncmul­ ţurnit eram Însă departe de a fi; la plăcerea de a mă bucura de prietenia a două fiinţe atât de unice fiecare, s'adăoqa aceea, pentru mine nepreţuită, de a mă afla între două taine ce puse, ca două oglinzi, faţă'n faţă, s'adănceau fără sfârşit. Mă'n� trebarn numai dacă din ele avea să mi se desvăluic vreodată' ceva? [69] Pirgu o luase dar spre Poştă, noi spre Sărin­ dar. Ceaţa se făcea tot mai deasă, urnezcala mai pătrunzătoare. Intrarărn în localul cel mai apro­ piat, la Duricu, în dosul Băncei naţionale şi ne aleserăm în fund masa, În colţul cel mai ferit. Dar, în acea scară, prietenul nu era În apele lui: nu povestea, nu beai nu fuma. Ofta doar Într'una şi se ştergea la ochi. După ciudata bucurie ce nici cu un ceas înainte îi făcuse nu mai puţin ciudata ocară il Penel, el căzuse într'o întristare deopo­ trivă ciudată. A.tât de terciuit nu-l mai văzusem până atunci. Il păndeam discret, ştiind că în a� scmenca clipe uşurare se află În destăinuire, simţeam că aşa ceva nu era departe. Şi nu rnă'nşe­ lam: îndată ee se reculesc puţin, cu glas şovăitor el începu: - "Iti sunt dator o lămurire, amicul meu. Nu ştiu cum ţi s'a părut că până acum nu ţi-am spus cine sunt dar, te rog, iartă-mă; nu a fost in­ tradins. De dragul dumitalecare mi-ai arătat atâta prietenie, am voit, din capul locului, să-mi [70] 70 M. 1. CARAGIALE calc hotărîrea de a rămâne "incognito" timpul cât voi fi silit să zăbovesc pe aici şi dacă nu am fă­ cut-o încă, e numai fiindcă a lipsiţpri1ejul. l\� vcam de povestit stătea altele! Cu dumneata mi-a plăcut să retrăiesc treizeci de ani de călătorii, tot cu dumneata, de nu te plictiseşte, îmi voi re­ trăi astăseară copilăria şi întâia tinereţe". "Pentru aceasta ne vom întoarc-e în Bucureşti, de: oarece de felul meu sunt bucureştean: lumina zilei am văzut-o pe Podul-de-pământ, în casele părinteşti din faţa Viişoarei. De ,viţă sunt însă străin: Şi aici, întremăndu-se deodată, glasul îi se polei parcă de trufie . ... "sunt grec", urmă el, şi nobil, mediteranean; cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc 'erau, în suta a şaisprezecea, tâlhari de apă, oameni liberi şi cu­ tezători, vânturănd după pradă mă"iiJe fn ILJg şi'n larq, dela Iaffa la Balearc, dela Ragusa la Tripoli, Din Zuani cel roşu, prin doi din fii săi, purced cele două ramuri ale neamului. Că la O> bărşie am fi barbari, cum s'a străduit să mă con­ vingă . când i-arn fost- oaspe în palatul său din Catania, capul ramurii siciliene, zisă cu pardosul, fiindcă Ia vecheanoastră stemă: - pe scut spr i­ jinit de monooeri înlănţuiţi, în câmp albastru le­ băda de argint, luăndu-şi sborul cu qătul stră­ puns de o săgeată purpurie - a adăogat, în cinstea unei înrudiri ilustre, în câmp de aur cu chenar de sănqeap un pardos negru; că am fi fost norrnanzi, se prea poate, de vreme ce toţi până la cei din urmă doi, el şi cu mine, am păs- [71] CRAII DE CURTEA-VECHE 71 trat ca insemne trainice de stirpc, părul roşcat şi ochii albaştri, dar netăgăduit rămâne numai că mă trag din corăbieri şi e singura mea deşartă­ ciune, căci dacă strămoşii ar fi pe alese, cum se cam obicinueştc la casele mari, pe Gel dintăi l'aşi voi tot corăbier , mi-ar plăcea să cobor din acel Thamuscăruia odinioară, în pustietatea unei seri pe valuri, un glas tainic i-a poruncit să meargă să vestească moartea Mar,elui�Pan. Incolo, nu mă mai fălesc cu nimic, nici chiar cu sănqele vărsat sub flamurile Eterici de ai mei, oei din ramura cu lebăda, ce dela Candia a trecut prin Fanar în Ru­ sia şi'n ţările româneşti. "Dacă nu sunt însă eu mândru de neamul meu, el trebuie să fie de mine. Mai frumos nu se putea să sîărşească. Insuşirile lui de mărinimie şi de avânt, duhul de jertfă, îrnboldul firesc către ce e măreţ, precum şi acel anume Iipiciu ce l'a ajutat să prindă şi să se înalţe pretutindeni unde l'a purtat soarta, se îmbină la mine toate în aşa desăvărşită armonie, mulţumită cred faptului că în vinele mele nu se învrăjbeşte sânge deosebit: părinţii mei erau rude de aproape, veri primari. Cam de aceiaşi vârstă şi orfani arnăndoi, fuseseră crescuţi împreună şi între dănşii înflorise de tim­ puriu o idilă pe care, în pofida prejudecăţii, o consfinţiseră prin căsătorie". "llm fost copil unic. Asupra capului meu se resîrănqea via lor iubire, ei priveaucu duioşie O> qlindindu-se în fiinţa mea contopite sunetele lor gemene, mă împresurau de mii de îngrijiri. Nici [72] 72 M. r. CARAGIALE t H i laptele ce l'am supt n'a fost străin. Binecuvăntat fie cerul că. mi-a hărăzit o pruncie fericită. La ea de căte ori mă qăndesc mi se înfăţişează îăl- Iâind in văzduhul senin al unei dimineţi de primă- \ vară, sboruri albe ele porumbei. E cea mai îndc- ( părtată din amintirile mele. Şi e totdcodată un simbol" . "Dar copilul atât de alintat nu era vesel; su­ netul meu a fost în totdeauna împăenjinat de acea uşoară melancolic a îirilor prea simţitoare, aşa simtitoarc că până şi mănqăienle le fac să suiere, până şi plăcerea le răneşte. Cu cât înainte de a-l citi pe Lucrcţiu îmi dascm seama că din isvo­ rărca voluptăţii răsbate ceva amar care se ascunde înăbuşitor în însăşi mireasma florilor". "Nu�mi închipui să se afle mulţi oameni pe cari viaţa şi vârsta să-i fi schimbat atât de puţin cât pe mine .. Până la moarte voi rămâne acelaşi: un visător nepocăit, pururi atras de ce e îndepărtat şi tainic. Eram foarte mic când uitând de joacă, mă îurişam în grădină să. ascult de după uluci cum 'O temele peltică inqăna cu glas slab, alături, uncâniec, acelaşi, parcă o aud: ".o pasărc'n arbor, râu de plăcere, cu vin il plânge a mea du­ rere" ... şi apoi suspina cu caturi, indelung. Dela un timp, nu s'a mai auzit cântecul... Pe înserate, îmi plăcea să mă aşez cu Osman, dulăul, pe prispă şi să privesc cum răsar stelele". "Din întăii ani ai vieţii mele, acum când m'am întors în locurile unde i-am petrecut, şi poate ca semn al ivi: ii bătrăncţii, amintirile de .oiulacesta [73] eRAJl DE CURTEA.VECIIE 73 se deşteaptă tot mai vii, ating uneori chiar nălu­ circa, M.i s'a întâmplat, în Cişmcqiu, să mă revăd aevea, copil, aşa cum 'eram acum o jumătate de veac când sub aceiaşi copaci mă purta de mână mama Sia". "Alături de părinţii mei, în inima mea îşi are locul mama Sia, buna noastră mama Sia, femeia de încredere care i-a dădăcit şi crescut pe dănşii ca şi pe mine. Era privită ca o rudă, se şoptea că era chiar, simbrie nu primea, sta cu noi la masă şi ne chema pe nume, bornbănca şi socrea pe toţi din casă, unde stăpână de fapt era dansa: mama nu ştia de nimic". ,,!!lama 'era o păpuşă, păpuşa cea mai drăqă­ laşă,oca mai dulce, De frumuseţea ei mersese vestea; s'o fi văzut desplctindu-şi bogatul păr ca mierea arsă şi să fi întâlnit adănca privire a O> chilor ei albaştri cu sprâncene negre, ai fi zis că una din ac-ele albe Magdalene zugrăvite În zilele ode maiqaleşe ale decăderii şcoalei italienaşti po­ qorăsc însufleţită din cadră. Deşi am iubit-o până la idolatrie, tot mi se pare că n'am iubit-o destul şi la gândul acesta mă cuprinde remuşca­ rea. O căutare ce se stinge, o floare ce se scutură, o stea ce cade mi-aduc de dănsa negreşit aminte şi atunci icoana ei se adumbrcşte de Ierrnecul celor pieriţi înainte de vreme aşa duios că nu o pot întrezări decât prin lacrimi". La tata am ţinut altfel; simţimăntul ce s'a în­ chegat cu încetul pentru dănsul a purces dela ju­ decată, întemeiat pe adrnirare. In coconaşul scli- �" [74] visit, CU mauu de femeie, care la Paris trecuse drept 'englez,' după înfăţişare şi felul de a se purta, se desvăluiseră virtuţi rare, un caracter. Invăţătura lui şi ocrotirea Domnitorului Alexan­ dru- Ioan la care se bucura de mare trecere, îl făcuseră să fie numit deadreptul la Curtea de apel şi repede inaintat la Inalta Curte. Fusese apoi deputat. Secularizarca averilor mănăstireşti şi im­ proprietărirca ţăranilor îi se datoresc in mare parte lui. 1\ fost cel mai tânăr dacă nu şi jel mai de seamă dintre aeei câţiva bărbaţi cu vază ce după răsturnarea lui Vodă-Cuza s'au retras din viaţa politică pentru totdeauna. Eram băiat răsă­ rit când, într 'o după arniazi, au venit la noi doi bocri necunoscuţi şi au stat închişi cu dănsul in salon mai bine de un ceas. Inainte de plecare, tata i-a lăsat niţel singuri şi a trecut in iatac la mama, apoi s'a întors ca să ducă pe neaştcptaţii mosaîiri până în uliţă, la trăsură. Seara am aflat că tata ceruse şi învoirea mamei ca să. nu pri­ mească să fie ministru". "Dealtfel, de teama ca liniştea ce domnea in cuibul nostru să nu fi fosC'câtuşi de puţin tul­ burată, tata nu lua nici o. hotărâre fără să n'o fi întrebat şi pe mama,lucru care-şi avea, fireşte, şi neajunsurile lui. Din pricina ei, deşi în belşug, trăiam mai prejos de puterile noastre mult, viaţa ce duceam nu era, după cum s'ar fi căzut, boe­ rească şi de vre-o schimbare cât de uşoară în ale 'ei, mama aveaqroază. NIciodată dănsa n'a voit să se mişte din Bucureşti: să fi mers şi ea la ţară, 74 M. 1. CARAGIALE [75] CRAII DE CURTEA-VECHE 75 la vie, la băi - ferit-a sfântul - şi trebue să fi avut hazul lorcălătoriHe acelea cu chervanul la Borsec sau la Zaizon. Până şi de acasă se urnea qreu. Cine ar fi crezut că tocmai dintr 'însa era ursit să nască omul care avea să ocolească părnăn­ tul de mai multe ori"! "Biată mama, câte avea! Era friguroasă cum nu se mai poate, de căldură pătirnea, soarele să n'o fi atins ori văntul, lumina îi făcea rău, întu­ nericul o apăsa, la sgomomr'"cel mai uşor tresărea speriată. Dacă vedea sănqe, �e<şiqa. 1 n petreceri-­ şi era atât de sărbătorită - nu afla decât obo­ seală. Prietene de seama ei nu ţinea să aibă; în schimb, la noi s'aduna zilnic un guraliv sobor: cocoşneţe de mahala uşamice, puţind a sărăcie, preotesc, moaşe, dulceţărese, femei de rând meştere să dea cu cărţile sau să citească în cafea. Cheful ei era să se îmbrace ţărăneşte, cu vălnic şi maramă, să-şi atărnc la gât mărgean ori lefti şi mărturisea cinstit că lăutarii îi plăceau mai mult decât opera italienească. "l\nÎlCuţa trage a prost", avea obiceiul să spună despre mama tuşa Srna­ runda. Şi când, la moartea acesteia ne-au rămas casele cele mari cu paraclis dela Cişmcaua-roşie, tot mama a fost care n'a voit să ne mutăm în de, zicănd că pe Podul-de-pământ, sau de pastramă, după porecla veche, era mai frumos. l\v>ea poate dreptate: între Sfântul-Constantin şi Sfântul�E­ Iefterie, dela Giafer la Pricopoaia, acolo unde azi stăpâneşte păraqina, se ţinea grădină de grădină, [76] 7(i M. 1. CARAGIALE numai pomi roditori, liliac, bolte de viţă. N\uşe� ţelul şi nalba năpădeau curţile, pretutindeni lcan­ dri, rodii, lămăiţă, Ia Ierestrese înghesuiau qhi­ vcccle de qaroaîe, de rnuşcate, de cerccluşi, de in­ druşairn de şiboi, Iar dincolo. peste qărlă, închi­ zând zar-ea, se îrnpănzca, scăldat în verdeaţă, dealul Cotrorcnilor" 1 Prietenul se opri aci zărnbind. îşi aprinse cu tabiet ţiqara, porunci cafele, vin. Şi rcluă numai decât firul povestirii. -- " ... Intr'un salon viu luminat, cocoane În malacov încărcate de scule, boer i cu favoriţi sau cu imperiale, la qrumazul cărora scânteie brilian­ tele Nişanului, se apleacă adânc ca să sărute mâna unei bătrănc îmbrăcată in verde, o. bătrână pu­ ţintică la trup şi uscăţivă, cu păr cănit rnorcoviu, cu ochi spălăciţi albaştri. lire însă aerul atât de măreţ: ca stă dreaptă, capul îl ţine sus, căută­ tura-i e semeaţă vorba răspicată şi poruncitoare. De şcapte ani de când s'a Întors din cea din urmă călătorie la Baden-bis, ea nu mai iese din casă şi pentru că singurătatea îi Q urâtă, iar somnul rar, În fiecare seară, după masa de douăsprezece ta­ cămuri arc pănă târziu sindrofie". "Cu dănsa avea să piară una din rămăşiţele în­ tărziate ale lumii de odinioară, ea apucase încă vrernur il e bune: În 1871 când a răposat, mergea pe optzeci-şi-opt de ani şi era de şaptezeci-şi-doi văduvă după o scurtă căsnicie cu un beizadea grec, un copilandru qărnan care se îndopase cu coacăze şi ., vasese încurcătură de maţe. De atunci [77] CRAII DB CURTeA-VECIiE 77 nu voise să se mai mărite şi-şi petrecuse o bună parte din acea lunqă viaţă "înăuntru", peste tot printrece era mai strălucit în nobilime. Credin­ cioasă prejudecăţilor acesteia până la habotnicie, ea ar fi făcut pe oricine să-i ierte înqâmfarea îndată ce ar fi auzit-o vorbind; darul ce avea în privinţa aceasta fiind mai uimitor decât însăşi ţi­ nerca ci de minte; ca să spună un mărunţiş, un fleac de nimic, avea felul său anume; când po­ vestea; citea parcă dintr'o carte frumoasă. Dealt­ rnintreli o stană de bun simţ, un munte; nici ere­ suri la dănsa, nici ciudăţenii, de oarece nu pe so­ coteala ICi trebuia pusă aceia singură de a nu se fi îmbrăcat niciodată altfel decât în verde, nici purtat alt soi de piatră scumpă afară de srnarande. Cu timpul, verdcle se întunecase, se ascunsese sub un Înveliş de horbotă neagră şi numai când au culcat-o În sicriu, au mai qătit-o, după a sa dorinţă, cu rochia de lastră nerărnzie pe care o purtase «1 mireasă". "Odihnească în pace! Din recunoştinţa ce-i păstrez, mi-am făcut lege; osebit de insemnata ei stare, ea mi-a lăsat acea comoară sfântă care e datina, fiinţa mea lăuntrică toatăe Iăureala ei, numai aei; dăscălindu-rnă Întru cele înalte, ea a deşteptat În mine vechile năzuinţe, Dela dănsa am Învăţat că fac şi eu parte din aceia cărora le e dela Dumnezeu dat să poruncească, cei ce prin avuţie şi faimă se Înalţă deasupra rnur itorilor de rând. Iar ananqhia clipelor hotărătoare de mai târziu ale vieţii mele, am înfruntat-o numai cu [78] 78 M. I. CARAGIALE ajutorul amintirii ei: în friqur lle îndoelii şi ale obidei, vedenia Luminăţiei sale mi-a răsărit în totdeauna înainte, mult senină, în veşmânt verde, scănteiănd din cap pănă'n picioare de pietre verzi" . "Eram zilnic adus după-amiazi la dănsa. Acolo stam de faţă la dichiseala ei ce se prelungea până seara. Estirnp istorisea. Protipendada a tN?Î sfer­ turi de veac '0 cunoscuse în fiinţă, văzuse de mai multe ori pe Napoleon 1 care odată-i vorbise, fusese cu tatăl ei la VIena în vremea conqresului, danţase cu împăratul Alexandru şi cu Mette:rnich, primise în Italia omagiile lui Chateaubriand şi ale lui Buron. Ca să nu piardă pensia de qcneral­ maior a caimacamului, ce din porunca Irnpăratu­ lui Nicolae i-a fost slujită şi ei toată viata, dela 1830 nu mai călcase în Franţa pe care de când cu răsboiul nelegiuit, cum 'îl numea, din Crirncea, o ura de moarte. Totuşi, după grecească bine-inţe­ les, limba de care se slujea mai cu drag era fran­ tuzeasca, o franţuzească de veche Curte, cuprin­ zătoare şi inţepată, mirosind a perqarnută şi, fi rnosc. Când însă-i se întâmpla să pomenească de ceva din trecutul neamului nostru, o da pe ro­ măneşte şi atuncl tpovestirea se lumina mistic; dănsaqăsea întovărăşiri sublime de cuvinte ca să spună lunga încumctare împotriva păqănului co­ tropitor, neprcqetata muoenicie, evlavia învingând asprul drum. Cuce suflu vorbea de trădările ce­ lor doi mari draqomani şi de crunta-le ispăşire, de celelalte capete, opt la număr, retezate de ia- [ 1 ! I j [79] CRAII DE CURTEA-VECHE 7{' tagan în mai puţin de o sută de arii, de fuga în Rusia, de aţăţarea a două r ăsboaie şi de stărnirea Eteriei. Ca istonile acestea nimic n'avea darul să mă încănte, plăcerea cu care le ascultam, tot mai vie, şi-atinqca culmea când venea răndul aminti­ rilor . din îndepărtataei copilărie, atât de înde­ părtată şi de înflorită, petrecută numai în dcsîă­ tări şi'n răsfăţuri. Bătrăna pe care o vedeam în oglindă, spilcuindu-se intre lumânările devreme aprinse, fusese una din cele trei ne stimate pentru cari sănqcraseră atătea inimi. Şi priveam, visând, cadra în care erau înfăţişate, ţinându-sc după mijloc, tinere, bălane, cu ochi albaştri şi sprăn­ oene ncqre, tustrcle: Bălaşa, Zamfira şi Smaranda. Botezăndu-le asael, mama lor, căimăcămeasa Păuna, o hărăzise pe fiecare pietrei scumpe ce-i alesese de naşă, Ieqănd-o cu jurământ ca toată viaţa alta să nu poarte şi să se îmbrace numai în coloarea acelei pietre, Ai zice că e dintr'un basm, nu c aşa? - şi nu e, într'adevăr, decât un arnă­ nunt din minunatul basm al acelei Domniţe a alin­ tărilor care fu străbunica. ŢH voi povesti odată deantrequl şi vei afla atunci, poate cu mirare! că gusturile subţiri şi dcşertăciunile mărunte, iubirea de flori şi de miresme, de scurnpătăţi, podoabe şi odoare, pofta de huzur şi de risipă ne vin de pe partea românească, prin dănsa, nu cum s'ar crede dela greci. Tot dela ea şi frumuseţea. Curiozitatea de a şti dela cine am moştenit deosebitele înclinări ale firii mele m'a împins a cerceta cum era aceea a strămoşilor, dar în afară de ce apucasem să [80] M. 1. CARAOJAL� prind dela bătrăna mătuşă, mărturiile fiind rare, n'am descoperit mare lucru, aşa că n'am putut da de urma celei mai ciudate: e vorba de neînvinsa slăbiciune ce am de ţigani -- ai băgat fără în­ doială de seamă cât mă înduioşcază arnărăta lor soartă,cu ce drag stau la sfat cu dânşii în graiul lor despreţuit? L'am învăţat de mic, la ruine, dela moş Stan piftierul, unchiaş aproape orb ră­ mas după desrobire, până la moarte, în curtea noastră unde se şi născuse. Cu vederea, pierduse şi somnul şi Iarna-vara, ziua-noaptea sta cu lu­ lcaua în gură la vatră. I-era mare foc de mine; când se întâmpla să am fierbinţeală - mă deo­ chiam lesne şi se speria lumea din casă- mi-I aduc aminte cum mă lua În braţe şi mă legăna plănqănd. Deopotrivă prietenoase îmi surăd din trecut, cu dinţi albi, şi alte chipuri de ţigani şi de ţigănci; cu o ţigancă am gustat întâia oară dragostea, o ţigancă dela zid. Purta floare roşie la ureche şi umbla danţănd. Aveam şaisprezece ani. Era pe vremea salcămului, seara, după ploaie. Ivam dat un galben şi am uitat s'o întreb cum o chiamă. Şi n'am mai întâlnit-o". Imi înşiră, în chipul acesta, cu privire la una sau la alta, felurite istorii. Reieşea din ele că primise o creştere cum nu se putea mai îngrijită şică învăţase temeinic sub luminata priveqhere a tatălui săucare plănuise să-I trimeată să urmeze vre-o şcoală înaltă la Paris, dar cocoana Anicuţa, sprijinită de Sia, se împotrtvise. Dealtfel nici el [81] eRAlI DE CURTBA-VECHE 81 nu se împăca bucuros cu gândul unei despărţiri de acei părinţi atât de iubitori ce se purtau cu dănsulca un frate şi a sară mai mari, cum arătau dela o. vreme chiar ca înfăţişare. A.r fi dus dar cu ei împreună acea viaţă retrasă şi tihnită înainte, până cine ştie când, dacă în 1877, puţin după ce el împlinise douăzeci de ani, nu isbucnca răs­ boiul. Ii dau aici iarăşi cuvântul. - "M.'ersei să-i aduc tatci la cunoştinţă hotă­ rărea mea de a pleca ncqreşit la oaste, hotărâre dela care nimic pe lume n'ar fi fost în stare să mă abată. M.ar'ek Alexandru-Nicolacvici, Ccsarul pra­ voslavnic, trăsese sabia împotriva vrăjmaşului de moşie şi din clipa ac-eia pentru mine, viu sau 1110rt, loc de cinste nu mai putea fi decât acolo unde fâlfâiau steaqurilc Impărăţiei-Sfinte de Ră­ sărit. Tata mă întrebă cu spaimă oe avea să zică mama? - şi te las să-ţi închipui uimirea lui când îi spusci că dănsa, la care fusesem mai înainte, îmi dase voie. Ce s'a petrecut atunci într 'Insa ră­ mâne o enigmă. Şi minunea - căci altfel cum aşi putea-o numi - nu 'se mărgini Ia atât. Deodată o cocoană foarte mare se deştcptă În păpuşă. Deschise casa dela Cişmcaua-roşie şi o prefăcu în spital pentru răniţi, în totul după cum o tăia pe ea capul şi arătănd atâta pricepere că parcă până a­ tunci numai cu asta se îndeletnicise. La răndul său, tata primi o însărcinare pe lângă principele Gorccakoff, intre neamul căruia şi al nostru fu­ seseră legături de prietenie. Innodai şi eu una, M.1. Caragiale. -- Craii de Curtea-Veche. 6 [82] 82 M. 1. CARAGIALE mai înaltă ce se consfinţi în focul luptei -- vă povestii mai adineaori ceva de Serqhie de Lcuchtenberq. Să fi trăit... Cu moart-ea lui, la care am fost martor, începea pentru mine un dureros şir de încercăn, Intorcăndu-mă acasă, aflam că mama nu mai era. Ca ai dănsei toţi, ea nu în­ ţelesese să se cruţe. Greu răcită în cumplita iarnă a răsboiului, nu voise să se inqrijească şi, într'o încordare semeaţă, îşi făcuse tănjind boala pe . picioare. Departe de soţ şi de copil, îşi dasc isto- vită sunetul în bratele mamei Sia fără o cărtirc, fără o lacrimă, senină până la sfârşit. Viteji că- rora 'ea le alina se chinurile au dus-o, plănqănd, I pe umerii lor la groapă. Grozăviile răsboiului mă f prcqătiseră să pot îndura această lovitură care, în schimb însă, îl nimicea pe tata; adesea mai puţin am suferit s'o ştiu pe ea moartă decât să-I văd pe dănsul viu. Sărmanul nu mai era de re- cunoscut, slab şi qărbov cum ajunsese, cu plete cărunte încălcite şi cu barbă, cu unghii netăicte şi neqre, murdar, soios... O desnădejde sfâşietoare r se oqlindea în ochii lui sticloşi ce-i trădau, chiar dacă nu vorbea, rătăcirea minţii. Jalea lui casnică nu-l făcuse să uite de măhnirca ce-i prlcinulse pierderea Basarabiei: de nu prindcarn de veste la timp, apuca să trimită înapoi cordonul Sfintei- Ana, al cincilea din cele şase cu cari a fost cinstită casa noastră. Am înţeles din capul locului că i' nu-mi rămănca decât să mă resemnez: omul era osăndit. Nu se mai hrănea, nu dormea; bea în- tr'una la ţu ică şi fuma fără incetare. A mai [83] Cf?AII DE CUfe drept mulţumirecă te-am făcut să-ţi vezi visul CLi ochii, merqand la Ar­ notcni" . -- "După c\� m'ai purtat şase Juni CLI zăhărelul. [131] CRAII DE CUIHEA VECilE 131 Si daca aţi mers de partea cui a fost căştiqul, a mea ori a dumneavoastră? Slavă Domnului, ai plecat cu damă şi căzăturile s'au umplut; Pantazi de când l'a făcut mă-sa nu s'a văzut cu atâţia bani. Dar n'are a Iaoe: fiecare cu norocul lui şi al durnitalc e mai grozav decât toate, îţi pune Dum­ nczeu mâna în cap". Nepăsarea cu care îl ascultam nu îl des­ curajă: - "E cineva care te place lucru mare, cineva nu de nasul durnitalc. Ce a văzut la dumneata dracul ştie. Vrea cu orice preţ să-i fac vorba". Nu fui curios. Il asigur ai numai că nu ţineam deloc să sporesc CLi unul numărul intelectualilor ce abuzau de qentileţca doctorului Nicu. -- "A"! rânji "degeaba te păzeşti, de aia nu scapi. Cade când nu be aştepţi, pe drum de seară, cu scârbă în casă, la aşternut. Nu trebue să se Împlinească oare scripturile. "şi se va pogorî în chip de papagal"? .Dece te-ai speria însă prosteşte? După chib- zuita mea părere e chiar mai bine să-I ai cât mai devreme: te-ai căutat cinstit, adio grijă : nu se ia de două ori. SHi dai drumul. Ai să-mi spui de ailaltă, ştia, dar e leac; şi iar aşa să te jin­ ducşti pentru toate nimicur ilc de tot ce e mai dulce pe lume, cu cete mai alegi din viaţă"? - "Ai toată dreptatea" , recunoscut. "La. re­ vedere" . -- "Ce te zoreşti aşa;te�aşteaptă Masinca"? - "lV\ai târziu; acum caut pe Paşadia şi pe [132] 132 M. l. CARAGI/\Ll:: Pantazi", Nu minţeam: de trei zile se făcuseră nevăzuţi. De Paşadia nu mă mira, plecase poate la munte; dar Pantazi? - "Păi daca vrei să-i găseşti", zise Gore, "hai cu mine", .-0 "Unde"? - "Ei bravo, mai întrebi? - Ia Arnoteni, a� dcvăraţii Arnotcni" . Surprinzător îmi păru nu lucrul în sine ci amă­ nuntul că acela care ţinuse şi încă morţiş să se Întoarcă acolo fusese Pantazi. Ce îl putuse oare atrage? De joc nici nu mai încăpea vorba; nu era jucător şi să fi fost chiar ce ar fi insemnat acel joc păduchios pentru uriaşele sale mijloace? Fe­ meile? - dar În nouă luni de când, împriete­ nindu-ne, trăisern aşa aproape unul de altul, nu-i cunoscusem nici o leqătură, vre-un capriciu cât de trecător - aşa că venind odată vorba despre a­ cele păpuşi ce, zice-se, ar ţine loc corăbierilor de neveste în îndelunqatele călătorii, cum mă asiqu­ rase că această scărboasă rătăcire nu era un basm: se qăseau gata sau se făceau pe porunceală: cu a� semănarca voită, cele lucrate În Olanda, scumpe, tinzănd la plăsmuirca dcsăvărşită a făpturii fi­ reşti, fără voe mă qăndiscm că şi dănsul ascundea poate, În vre-unul din încăpătoarele cufere în­ qrărnăditc în odaia-i de culcare, una care să fi întruchipat leită pe necredincioasa şi neuitata sa Wanda. Şi daca nici femeile, atunci altceva ce îl făcea să lase J a dănsul să se veştcjească în sin- [133] Cl�AJl DE CURTEA-VL.:CHE 133 gurătate întăiele flori de Bucureşti? A. rămas pen­ tru mine necunoscută momeala în care fatalitatea s'a îmbrăcat in împrejurarea aceasta ca să-şi atingă ţelul. Intru cât mă priveşte trebuie să-i fiu recunos­ căror. O viaţă lungă nu mi-ar fi ajuns întreagă pentru a pătrunde sunetul omenesc în toată tică­ loşia de carie e in stare, aşa ca cele cinci săptă­ mâni trăite la Arnoteni. Deschisă vraişte oricând oricui, casa lor, coutopirc de ospătărie şi de han, de tripou, de bordel şi de balamuc, era locul de întâlnire al lumei deochiaţilor şi deşuchiaţilor timpului: jucătorii şi cheflii de meserie, desdru­ maţii, poticniţii şi căzuţii, curăţaţii rămaşi ÎIl vânt, chinuiţii de pofta traiului fără. muncă şi mai presus de putere, gata de orice ca să şi-o sa­ tisfacă, cei cu mijloace nemărturisite sau necurate, cei fără-de-căpătâi şi cei afară din răndul oame­ nilor, unii foşti în puşcărie, alţii pe cale să intre şi apoi femeile, mai respinqătoare încă: bătrăne rnuciqăite la masa verde, somnoroase şi arţăgoasc, cu mâinile tremurând pe bani şi pe cărţi, tinere dcsrnăritate cel puţin odată şi de timpuriu borşite de avorturi şi de boale, la pândă după vânat şi îcrindu-sc de chiul şi între ei şi ele de tot felul şi schimbătoare intovărăşiri şi nade, desbinări şi duşmănii. O pâclă râncedă de viţiu apăsa veste­ jitoare asupra mizeriei decorului - tot ce se ve­ dea acolo, la lumina lipicioasă ccrnută prin fustele creţc de hârtie trandafirie dela lămpi, nu numai [134] 134 M. 1. CARAGIALE că era urât şi de soiul cel mai prost, dar ieşit de soare, pătat de iqr asie, prăfuit şi afumat, mâncat de cari sau de molii, şchiop sau schilod, ciobit, rupt sau dcsperechiat --- şi mizeria aceasta îl strepezea pe Paşadia şi-l sbărlea mai mult chiar decât maiorul care cum îl prindea, îl srnintea cu genealogia l\motenilor, calpă mai sus de Brăn­ covcanu, printre sluqile căruia cel dintăi dovedit istoriceşte se număr ase înainte de a fi boerit. Bietul 1Vlaiorică până şi in aceasta se arăta tâmpit, căci daca ţinea să se laude cu neamurile, i-ar fi fost atât de lesne cu acela al mamei lui, marie în­ tradevăr şi pentru Valahia străvcchiu, suindu-şi spiţa craiovească fără frăntură şi fără tăqadă până la mijlocul veacului al cincisprezecelea, din mere-ban în mare-ban şi numai cu încuscriri de vocvozi. U il tâmpit desigur, dar nobil: el care fără risipa părinţilor săi ar fi stăpânit linguşit şi răsfăţat atătca averi şi ar fi fost, fireşte, cel puţin qcner al-aqhiotant reqesc şi vice-preşedinte la Jockeu şi care, vai! ajunsese ce era, nu avea un cuvânt de părere-de-rău, de cărtire sau de pismă, purtând -- căci er a exclus să n'o simtă ­ ascunsă jalea casei sale şi respinqănd cu acelaşi desprcţ obr asnic şi batjocura şi compătimirea. Incolo bun cu cei mici şi milos, totuşi nu chiar aşa ca soţia lui care, poloneză şi de hcrb măn­ dru - Leliwa --- nu punea privi cu 'Ochi uscaţi nici 'O suferinţă. gata totdeauna să-şi ia bucata dela gură sau haina de pe dansa ca s'o dea. Ho- [135] CRAII DE CURTEAVECliE 135 tărăt, punăndu-le în cumpănă bunele şi relele, nici unul dintr'inşii nu-şi merita soarta. Am mers dela început la Arnotcni cu sfială gă­ sind că mi se da 'O însemnătate prea ncpotrivită cu cheltuiala la care aşi fi putut face faţă. Bă­ nuiala că aceasta se datora vre-unei minciuni scor­ nite pe socoteala mea de Pirgu se adeveri: spu­ sese că Paşadia şi Pantazi ţineau la mine lucru mare, unul fiindu-mi unchiu, celălalt naş. Cum nu m'ar fi primit dar cu braţele deschise ai casei toţi şi nu m'ar fi alintat care mai de care - de când cu venirea noastră nu Incepuse să se reverse acolo o şuviţă din Pactol? De data asta, maio­ rul nici nu băqase de seamă că mamă-sa îi fu­ scse iarăşi luată şi pornită la Moldova. Nu ştiu cum am făcut de n'am apucat s'o văd şi eu şi mi-a părut rău. Păgubaş nu rămăncam totuşi. .[\tIai era acolo 'O altă fiinţă deopotrivă ciudată cu toată vărsta-i fragedă. O fetiţă care îmi reamintea vrcjurile spelbe şi I ungi de ţelină crescute în nisip la întuneric, 'O fetiţă mută. Mută fiindcă era surdă? - dar a­ tunci avea un alt simţ înlocuitor al auzului de 'Oarece se neliniştea la cel mai uşor sqornot, intor­ căndu-sc întrcbătoare spre locul de unde venea. Semăna uimitor cu acea mică dar deşirată prin­ ţesă de Prusia care întruchipată în ocară zăm­ beşte, din dulapul ei de geamuri, de după 'O uşă la M'Onbijou; acelaşi chip bătr ănicios şi searbăd, aceleaşi trăsuri ascuţite, aceiaşi 'Ochi răi. Sinqu- [136] 136 M. l. CARAGIALE ratlcă, nedeprinsă cu 'Oamenii, fugea dacă VOIai s'o atingi şi se ascundea. Intrebându-l pe Pirgu ce 'era cu ea, mi-a spus că, în felul lui Lot pe­ semne, MaiQrică o făcuse cu una din fete la beţie. Fără a merge cu presupunerea aşa departe, îmi dase şi mie în gând ei'! era cu putinţă să se fi aflat cătăva vreme sub acelaşi acoperiş străncpoata şi străbunica. Nu mult după luarea bătrănei nu s'a mai văzut nici. fetiţa. Prea osebita stimă de care mă bucuram la Ar­ note ni nu mă scutca de dajdia in natură către Mima; de aceia întrebuinţam şi cu tot soiul de tertipuri, unele cusute cu aţă albă, ca să capăt păsuiri, Intr ''O după amiazi, intămplăndu-se să rărnănern singuri, ea şi cu mine, am crezut că mi se întundase. M'a poftit la 'ea în odaie, unde, ca şi cum ar fi fost să se îrnbăieze, se despoiă de tot puţinul ce avea pe dănsa, Jlii.ă aşteptat să mă puie să fac la fel, dar se mărgini să mă întrebe, in treacăt, daca 'O găseam bine. Şi, cu îndemânare, iute, îşi răsuci părul, se potrivi, niţel alb ici, ceva roşu colo, se îmbrăcă din' cap până 'n picioare. Nu-mi venea să cred că şlampăta lăiaţă de adi­ ncaori era aceiaşi cu pupuica spilcuită pe care 'O duceam peste un sfert de ceas la braţ pe stradă. Aşa era: acasă in tricou soios deadreptul pe piele, cu fusta sdreuţuită într'un peş şi fără ciorapi În papuci de păslă şi când ieşea în 'Oraş - rar ­ frumos gătită, puţin cam băieţeşte, cu mănuşi [137] CRAII DE CURTEA-VECHE 137 în totdeauna proaspete, cu pantofi de lac nea­ tinşi pe ciorapul bine tras şi numai în trăsură .. trăsura cea mai bună ce se putea găsi. Cu mine o luă însă pe jos, incet, cu ocoluri \Tă� dite, vorbind, vorbind numai ea, descusut şi des­ lănat, sărind dela una la alta, incurcăndu-le pe toate, nespunănd nimic. Ajunserăm astfel până în faţa casei lui Paşadia ce, in amurg, părea lu­ minată fantastic pe dinăuntru. O privi îndelung. se interesa de împărţeala ei in amănunţirne, de mobile, de slugi, punăndu-rni o sumă de întrebări al căror rost nu-l priccpui decât după ce veni la cea din urmă, aceia uluitoare: credeam eu că avea să-mi fie mătuşă? Pusese. ochii pe Paşadia, era omul care ii trebuia ei, voia să-I ia de bărbat... -- să fi fost prieteni atunci ca pe urmă, i-aşi fi spus neted să-şi ia gândul. Il cunoşteam pe Paşadia după cum ajunsesem a-I cunoaşte şi pe Pantazi: într'unul cuvântul cel din urmă îl avea un snob feroce, inzăuat în prejudecăţile cele. mai copilăreşti, iar În celălalt se da pe faţă, la tre­ buinţă, un om de afaceri tot aşa mehenghiu ca unchiul cămătar şi contr acciu şi un procedurist nu mai puţin de temut ca învăţatul său părinte. Nu, odată cu capul, Paşadia nu s'ar fi învoit a face un atare pas şi apoi, deosebit de aceasta. M.ima nu-i plăcea, o găsea plicticoasă, obositoare, el avea simpatie pentru Tita a cărei fire se potrlvea cu a lui: nu semăna şi dănsa cu una din acele păsări de pradă dărje ce rănite de moarte, cu aripele frănte, [138] 138 M. 1. CAI�AGIAI.R: îşi adună puterile cele din urmă ca să se mai năpustească odată asupra duşmanului biruitor? Am împărtăşit şi eu cătva părerea lui Paşadia despre Mima, curând am găsit .. o însă nedreaptă; era o bolnavă fireşte, o rătăcită, mai murdară, mai rea, mai primejdioasă poate chiar decât cum o încondciase Masinca, plăcută totuşi şi apro­ piată, ispititoare şi dulce ca păcatul însuşi, mlă­ dioasă şi vie ca văpaia şi ca unda. Aci abătută la desnădejde, aci de cea mai ncbunească veselie, când o credeai mai stălcită, deodată, pe neaştep­ tate, pălpâia întrInsa, Inălţător, ceva mult semeţ şi liber; schirnbăcioasă chiar la înfăţişare: uneori ruptă dela şale, qălbcjită, cu ochii tăiaţi şi stinşi şi numaidecât apoi dreaptă, rumcnă şi fragedă, cu buzele umede, cu privirea înrourată, arătănd 10 fiecare dată alta şi până şi nenorocita sa meteahnă îi da un iermec mai mult, dănsa rămănănd pururi dorită şi niciodată poscdată, asemenea acelor a­ buroase zăne, fiice ale văzduhului şi ale apelor ce nu puteau fi îrnbrăţişate de muritori. A nu! prea scump nu plătiseră cei doi nemernici, unul cu cinstea şi altul cu viaţa, fericirea de a ocunoaşte.-- ... şi cerca stăruitor sprijinul meu ca să-şi ducă scopul la îndeplinire. Ii Iăqăduii să-mi dau toată osteneala, dar o prevcnii totdeodată că acela care avea asupra lui Paşadia înr iurirea hotărătoare, nu eram eu ci Pirgu. O văzut str ărnbănd din nas sub reţeaua albastră CL! bobiţc. Ştiam că între dansa şi Gorc [139] CRAII DE CURTEA-VECHE 130 fusese ceva din care mulţumit de celălalt nu r ărnă­ sesc nici unul. In faţă se arătau prietenii cei mai buni, când se vedeau ea îi juca înainte căntăndu-i: "nenea Gorc om frumos şi călare şi pe jos" şi el, cu mâna pe piept, numai în ploconeli, che­ mănd-o: .Domniţă, M.ăria�Ta, Luminăţic", îi spu­ nea că se aşterne la pidoareleei covor şi îi se vinde rob cu zapis ca la Osmanlăi: în spate ea din puşlama şi din pczevcnqhiu nu- 1 scotea, do­ r indu-i să ajungă la balamuc sau la ocnă, iar el o injura cu foc, făcând-o putoare, paparudă, pa­ ceaură, şi se ruga la Dumnezeu să nu-l şontoro­ qcască de picioare până nu va apuca să joace odată măcar tontoroiul pe morrnăntul ei. -- "Ei", încheiă M.ima, "la urma urmei, daca trebuie, am să mă iau bine şi cu Pirgu". I-em fi fost deocamdată qreu pentru că Gore nu mai da pe la Arnotcni. Işi lirnpezise în chipul cel mai fericit partea de moştenire, vânzând-o cu un preţ aproape îndoit decât spera unui cumnat şi aceasta adusese în viaţa lui o schimbare adâncă. Intrase în anul maimuţelor ceia oe se cam putea spune şi despre mine care de unde mai înainte îl ocolcam cu grijă, ajunsesem să mă ţiu după el. Era teatru. Cum ne întâlneam, făceam pe qră­ bitul. Mă întreba încotro şi unde şi răspunsul era în totdeauna acelaşi: "la Arnoteni, adevăraţii Ar­ notcni" . Se supăra: ,,0 ţii aşa ca gaia rnaţu, la gard am prins-o, la gard am Icqat-o. Vous devcnez aqacant avcc vos A.rnoteano; mai dă-L, Vouons, il îaut [140] 140 M. 1. CARAGIALE etre serieux". In afară de înjurăturile româneşti ncaoşe a căror deprindere îi rămăsese scumpă, nu mai vorbea decât franţuzeştc şi cât mai tare, ca să-I audă toată lumea. Pe stradă când vedeam că se apropie vre-o cucoană, 'cu o şterqcam pe parteacealaltă: daca o şi cunoşteam, intram prin ganguri, prin curţi. Iar el, făcăndu-i loc să treacă, striga cât îi lua gura: "regardez, mon cher, quclle jolic f,emme,comme elle est jolie, cllc est jolie comrne tout"! După ce se îndepărta cucoana, ve­ neam indărat. Mă primea indignat: "mais, mon pauvre ami, ne sogcz pas idiot; vous efes bete comme vos pieds"! Mă lăsa şi el şi o lua înainte, crăcănăndu-se, după câţiva paşi se oprea, îşi pu­ nea monoclul, se făcea că măsoară din vârful bastonului ceva sus pe case, apoi se întorcea către mine, pufuind şi dând din umeri: "mais voqons, voqons", Urma o nelipsită raită prin prăvălii ca să tocmească mobile pentru casa ce avea de qănd să-şi clădcască în stil românesc şi pe la târguI păduchilor după icoane; le aduna pe toate câte le găsea; în câteva zile un perete al odăiţei de ho­ tel unde se mutase, pe calea Victoriei, se acope­ rise de sus până jos de preciste scălciatc şi de sfinţi sfrijiţi, între alţii un Sfărrt-Har alarnbie de neuitat, rnăsliniu, fioros şi cu ciuma În lanţuri sub picioare. Dar aceasta nu era nimic pe lângă altceva care daca aşi fi ţinut la dănsul ar fi trc­ buit să mă îngrijoreze, ceva de necrezut şi totuşi: Pirgu cumpăra cărţi. Intălnindu-l odată cu patru volume frumusel leqate la subţioară,e lesne de [141] CRAII DE CURTEA-VECHE 141 închipuit capul meu când am citit pe scoarte nu­ mele Montaigne. - "Ce ţi-a venit", am exclamat, " să iei pe lk\ontaigne?! - "Ei", îmi zise,cu un zărnbct înduioşat, "oricum, Montaigne e drăguţ, are părţile lui". In felul acesta îşi da părerea în toate discuţiile dintre nouii săi prieteni, avocaţi cu renume sau profesori universitari, oameni în urcare şi de viitor; pe cei vechi de breasla lui nu-i mai băga în seamă, se făcea că nici nu-i cu­ noaşte şi era pentru mine o ncasemuită petrecere să merg în localul unde spre miezul-nopţii Pirgu lua o fină gustare, fiindcă, veniţi într adins, jur­ împrejur la mese, toţi stric a ţii, toate lichelele Bucureştilor stăteau ciorchină. - "Cine o fi ăla frate"? se întrebau unii pe alţii. - "E cnqlez", îşi răspundeau, "puteţi să-I şi înjuraţi, nu în­ ţelege". Şi-I injur au, şi dela uşă şi de după stâlpi şi de sub mese se auzea striqăndu-sc: "Gore, Gorică"! Darel, nepăsător, ca şi cum nu de dăn­ sul, ar fi fost vorba, mânca şi bea şi aprindca ţigări scumpe cu atâta mai mare poftă cu cât a­ .desca era din paralele lor. Deşi se învărtise de cărţi de intrare la două cluburi mari, Pirgu mer­ gea zilnic la tripoul său de baştină ca să se g1'O­ zăvcască cu banii - îi ţinea toţi la el - şi să se dea la Paşadia cu care era certat, să-I ia de sus. Tot hărţuindu-sc astfel, se întâmplă ca a­ ccsta să-i căştiqc odată o sumă bunicică. In loc să plece frumos să-şi qăsească scump ii amici, viitori miniştri, ca să-i audă vorbind despre Bcrqson şi despre conferinţa dela Haga, Pirgu [142] 142 M. r. CAI�AGlALE se încăpăţănă să-şi scoată paguba. Intărătat de răceala tăioasă a lui Paşadia, de rănjetcle şi de mărăielile usturătoare ale celor pe cari îi jicnise, se tulbură, jucă brarnbura şi picrdu, pierdu tot -­ o avere. Inainte de zori, Paşadia care luase grosul se retrăgea, Iăsăndu-l în seama tinichelelor să-I scuture şi de fărămituri. Când, mai întors pe dos decât însăşi buzunarele sale, intră dimineaţa a­ casă, îi căşună pe Sfăntul-Haralarnbie pe care, invinuindu-I că i-a făcut ursuzluc, îl smulse din cui şi-l aruncă pe fereastră în curtea dinăuntru a hotelului. Daca s'a crezut cumva că s'a mai în­ făptuit în veacul nostru păcătos minunea unei icoane căzute din cer, nu ştiu, se întâmplă însă alta la care mărturisesc că nu mă aşteptam, mi-a fost chiar ciudă; nu mi-aşi fi închipuit ca un calic ca dansul să aibă droturi aşa mlădioase şi tari. Nu mai târziu de seara următoare, împăcat cu Pa­ şadia daca nu şi cu soarta şi senin, Gore se în­ IiinţaIarăşi, gaia de luptă, la Arnoteni. Mergând intr'o zi acolo cu Pantazi, către a­ rniazi, dădeam de o tânără nouă necunoscută, care, cu un picior gol pc un scaun, dreqea, cân­ tând încet, un ciorap. La intrarea noastră, ridi­ când capul, roşi pănă în albul ochilor. Văzui a­ tunci pe Pantazi, palid ca un mort, ducăndu-şi mâna la inimii. "Doamne", îl auzii şoptind, "cum ii seamănă"! Făceam astfel cunoştinţa "duduii" Ilinca Arno­ teanu. Ştiam că mai era o fată, cea mai mică, pe [143] cnxu DE CUrnEA-VECI-IE 143 care o luase din leagăn să o crească o soră a ma­ iorcsci, dela Piatra-Neamt, văduvă cu dare-de­ mână şi fără copii. Cei şaisprezece ani ai Ilincăi se depănascră alintaţi în pacea acelui romantic ţinut cu zări tainice ce trebuise să loc fi amintit bunilor cavaleri dela cari îi se trage numirea, dul­ cea lor Suabie. Porecla de "nemţoaică" ce .Mima îi dase acestei surori "noui" îi se potrivea nu numai din pricina locului de unde venea, dar şi a infăţişării. BI ajinul soare moldovenesc îi cruţase polciala stinsă a cosiţelor şi albeaţa sidefie a pic lei, aproape nefircş ti amăndouă: goală, cred că s'ar fi văzut luminoasă în întuneric. Părinţii erau cum nu se putea mai mândri de dănsa: Elvira nu inceta să-i tot laude frumuseţea şi .Maiorică sârguinţa; nesilită, neindemnată măcar, Ilinca fu­ sese în totdeauna prcmiantă întâia şi se pregătea să treacă două clase într'un an -- nu deqcaba purta ca numele acelei înţelepte şi învăţate dom­ niţe, străbună după Ncqoicni, fiica lui Pctraşcu­ Vodă şi apoi cine nu ştia că pana unui/irnotcanu, Enache al doilea, insernnase începutul renaşterci literelor române? Sta într'adevăr ziua întreagă cu nasul în carte, tolănită şi ascunzăndu-şi cu grijă picioarele ca şi cum i-ar fi fost ruşine că erau aşa mici. lipsită de vioiciunea vărstei sale, îi era silă de râs şi de glumă şi in căută tura ei severă care-i înăsprea trăsurile copilăreşti încă ale feţei, secitea neinqăduinţă pentru cele ce vedea petre­ căndu-sc în juru-l. Pr irnisem s'o ajut să-şi rcvadă câteva "ma� [144] 14A M. l. CAl�AGIALE tcr ii" Ia cari se credea mai slabă. Intre timp mai vorbind şi de una alta m'a uimit cât de cuminte cap avea, ce sănătos judeca şi limpede. Spunăn­ du-i odată ce rar e să găseşti pe cineva care să înveţe ca dansa numai de plăcere, îmi observă că ea învăţa cu plăcere, dar de nevoie, ca să aibă 'O meserie. - Cum, dar nu avea să fie bogată? se ştia doar că era singura moştenitoare a mătuşii sale care, mulţumită tind pensii grase, adăoga în fiecare an Ia capete aproape tot frumosul ei venit. Chiar aşa, dar averea pe lângă că se poate pierde, nu e o piedecă la o meserie: dimpotrivă. -- Cu numele ei? -- Dece nu? a lucra nu e o ruşine; munca inobilează. Tocmai, cu numele ei, avea să-i stea şi mai bine "belf.eriţă" - asta voia să se facă - avea să fie mai preţuită şi mai respectată: respectată: lucrul la care ţinea mai mult ca la orice. Numele ei ştia bine ce-i se datora şi ce-i datora; prestigiul lui, viu încă, îi se revclase înainte de a-I cunoaşte. La un 'examen, un ispector ţanţoş, mirat de răspunsurile micuţei "ekve" Ar­ noteanu Ilinca, intrebase daca nu era cumva din neamul ,;istoric" al Amotenilor şi aflând că da, U zisese "dudui'e" şi găsise pentru dănsa cuvinte măqulitoare, dând-o de pildă şi cănd mergea cu rnătuşaei la Doamna Elena Cuza care le era ve­ cină, dece aceasta ţinea În totdeauna s'o aşeze lângă dănsa, la locul de cinste? - pentru că era o "adevărată" Arnoteancă. Da, marele nume de dregători, de cărturari şi de ctitori, ea avea să-I poarte cu demnitate; destul se intrecuseră să-I [145] CRAII DE CURTEA-VECHE 145 păteze surorile ei. Al ac-ele surori, le găsea de jelit fireşte, dar mila ce-l făceau nu 00 împiedeca de a le osăndi cu asprime; dece nu se stăpăniseră şi ele ca dănsa, dece nu luptaseră impotriva firei? Şi aflam că, în ciuda răcelii ei fade dinafară ­ l}n lapte de pasăre la ghiaţă - sângele încins al bunicăi vorbise de timpuriu şi intr'însa; avusese apr inderi ale simţuriIorgroasnice, cunoscuse ehi­ nul nopţilorcrude când biata ei carne se răsucise toată sfărăind de dor, fusese bolnavă, crezuse că innebuneşte, dar preferase orice necinstei. Gă­ sind pesemne că mersese prea departe cu destăi­ nuirca, schimbă cu stângăcie vorba şi mă întrebă daca credeam că avea să treacă arnăndouă exarne­ nelc. Cu liniştea mea de zile mari ii răspunsei că nici unul. Inainte de cel dintăi avea să fie mă­ ritată şi înainte de al doilea plecată din ţară. j��ţI .. ;1;-"., Lucrul se hotărăsc. In clipa când, zărind-o, Pantazi fusese atât de viu isbit de asemănarea ei cu Wanda de odinioară, vechea lui patimă se re­ deşteptasc. Indrăqostirca aceasta, unică in felul ei, nu fu treptatăvcu încolţit şi dat in pârg; ee. isbucni dintr'odată, părdalnică, pustiitoare şi Pan­ tazi nici nu incercă măcar să-i se împotrivească, se lăsă să meargă cât mai adânc, până la fund, găsind 00 voluptate in a se aţâţa şi suferi. Tot timpul se găndea la dănsa, vorbea numai de dansa, mă ruga să-i vorbesc de dănsa, orice, rău chiar, dar să fie de dănsa. Şi bea. Deşi nu mai mult ca de obicei - ar fi fost şi greu - acum se M. 1. Caragiale. - Craii de Curtea-Veche. ]'0 [146] 146 M. r. CARAGIALE imbăta, tun şi turtă; a trebuit de vre-o două 'Ori să-I sui În cârcă la el acasă. Noaptea, târziu, rner ­ gea cu mine să dea târcoale, pe furiş, casei Ar­ note n ilor , se apropia tremurând de fereastra 'Odăii unde-i dormea prea-iubita. Ce avea de gând a-i spune acesteia, lucruri minunate şi bine aduse, adesea înduiosătoare, mi le spunea mic: pe dănsa 'O 'Ocolea, când se afla în fata ei, se Iăstăcea, în­ qăna ceva neînţeles şi fuqea, tiindu-i frică şi S''0 privească. Cum însă taina lui nu mi-o incrcdin­ ţasc decât mie, în învălmăşeala sporindă dela Ar� notcni, lucru! trecea nebăgat de seamă: Şi fără indoială nici n'ar fi mers mai departe, daca în­ demnat de prietenia cea mai curată pentru arnăn­ doi şi convins că le fac cel mai mare bine, nu mi-aşi fi pus eu în cap să-i unesc prin căsătorie. Intr'o seară, pe trezic, cum se pornise iar să-mi îndruge cât de mult o iubeşte, i-am spus verde că mă îndoiam. Ii se părea numai; să fi fost a­ devăr at, era până atunci măcar logodit. Ce aştepta să se dea pe faţă şi să-i ocară deschis mâna? Gă­ seam că nu ştia să-şi preţuiască norocul de a fi întâlnit din nQU intrupat peste mai bine de trei­ zeci de ani visul său de iubire şi de data asta desăvârşit, într'o fiinţă de aceiasi teapă cu dăn­ sul. Da, dacă ar fi fost ceva serios, 'O clipă nu s'ar fi codit să-şi pună avuţiile toate la picioarele a� ccstei fermecătoare copile ce răsăr ise în amurgul lui clară ca luna nouă în acela al soarelui. Şi s'ar fi gândit, mai înainte de orice, că Ilinca putea să fie, şi în curând chiar, Il altuia; cu frumuseţea, [147] CfO.!1 De CURTEA-VECHI:! 147 numele şi starea ei ar fi rămas parcă multă vreme nemăritată? Auzind aceasta, Pantazi care până a­ tund mă ascultase ca prostit, mărqinindu-se a mă inqăna uneori, papaqaliceşte, tresări deodată, se reculesc. Făcusem să-i sbărnăie în sunet coarda qelozici, deşteptascrn sirnţimăntul adânc omenesc căe mai puţin dureros să nu ai ceva decât să-I aibă altul, femeia mai ales. Pricina Ilincăi era astfel căştiqată: a doua zi avui de susţinut faţă de dănsa pe a lui. Dădui asupra prietenului pe larg, cinstit, toate Iărnuririlc, număr ai toate a­ vantaqitlc ce ar fi urmat să rezulte pentru dănsa şi ai săi din măritişul pe care veneam să-i îl pro­ pun. M,ă ascultă cu răceala ei obicinuită dar nu-mi ceru timp de gândit şi-mi declară că daca în ce privea bogăţia lui, spusele mele erau numai pe jumătate adevărate, ea era gata să primească. Consimţimăntul părinţilor şi al mătuşii fiind ca şi căpătat, nu mai era primejdie de nici o piedică; mă Inselam numai crezând că lucrurile aveau să se petreacă in linişte, fără bucluc, socoteam ca şi cum n'ar mai fi fost şi Pirgu. De când se Întorsese la Arnoteni parcă dase în ' el strechia. Se ducea, venea, intra şi ieşea pe toate uşile, s'ar fi zis că nu era unul singur. Ponţii îi aducea acum cu ridicata, pe căprarii. Şi prinsese mare dragoste de Maiodoă pe care nu-l mai slă­ bea, 'il qiuqiulea, îl pupa, îi băga limba în gură. Pe înserate plecau împreună şi se intorceau spre miezul-nopţii tot asemenea, din ce în ce mai [148] 148 M. 1 CARAGIALE voioşi. Nouă nu ne mai vorbea decât de .Maiorkă, îl admira; nici nu ne închipuiam noi ce crai era: scosese din minţi o ietişcană numai de cincispre­ zece ani, o bornbonică -- fată mare .- şi-l în­ demna pe Pantazi care apleca ochii şi schimba feţe f,ete să nu se lase mai pe jos că doar nu-l iertase Dumnezeu ca pe Paşadia. Curând M.aiorică avu de ispăşit usturător acea lesnicioasă cucerire şi tot Gore care i-o rostuise pe deantrequl îl în­ credinţă îngrijirilor doctorului Nicu. Dar ca ticăloşie ce mai însemna aceasta pe lângă ce se pusese la cale în taină, la fel ca mări­ tişul Ilincăi şi în acelaşi timp. Il aflai chiar dela Pirgu, la o spumă de drojdioară, în gura pieţei, într'o dimineaţă după chef. l\iurael ori îşi bătea joc de mine? - de oarece asemenea lucruri cre­ deam până atunci că se petreceau numai în foi­ Ietoanele-Iascicolc, uitam că suntem la porţile Ră­ săritului. Considerănd femeia ca o simplă marfă şi doar atât, văzuse în Ilinca una de preţ şi se pusese pe treabă, împrejurările fiind de partea lui. Cu toate paralele, rnultevce dela venirea noastră se vânturaseră în casă la Arnoteni. aceştia, păti­ rnaşi de risipă, erau şi mai strămtoraţi ca înainte, strâmtoraţigrozav, pe când Paşadia pe care no­ rocul nu-l mai părăsea la joc o clipă, nu mai ştia ce să facă cu banii. Pirgu socotise că din îmbinarea acestor stări de lucruri putea trage Io­ loase mari şi, cu dibăcia lui codoşească, isbutise să convingă pe Elvira să-şi vândă fata iar pe Paşadia s'o