96 DIVANUL SAU GÂECEAVA ÎNŢELEPTULUI CU LUMEA SAU GIUDEŢUL SUFLETULUI CU TRUPUL, Prin de truda şi de ostenintă iubirea IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOIEVOD Intăiu izvodit şi de iznoavă din Vechiul şi Noul Testament, în slava şi folosinţa moldovenescului niam, în vremile a Măriei-Sale blagocestivului, prealuminatului Moldaviii oblăduitoriu IOAN ANTIOH CONSTANTIN-VOIEVOD Alcătuit, urma a pravoslavnicului moldovenescului nărod de preaosvinţitul părintele Savva, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Sucevii otcârmuindu-să. Iară cu osirdiia şi epitropiia cinstitului şi blagorod-nicului boiar, dumnealui Lupul Bogdan hatmanului, s-au tipărit în oraşul scaunului domniii, în Iaşi. Va leat de la Adam 7206, iară de la mântuinţa lumii 1698, meseţa avgust, 30. S ^ ^l s-au tipărit prin osteniala smeriţilor şi mai micilor anasie ieromonahul şi Dionisie monahul, moldovenii. Ir -, cin. Iii c< A-***-A* 1» Stihuri tărâi, AfNTIOH] V[OEVOD] MflLOSTITU] Z[EMIJ] pre he[r]bul stih [uri] 7 I[OAN] SOARELE CU LUNA PRE UNDE LUCEŞTE QONSTANTIN] B[OJIEIU] G[OSPODA.R] MfOLDAVSKOI] ADECĂ-N TOT LOCUL, SLĂVIT SĂ GRĂIAŞTE. Herbul Ţărâi, vechii ş-au fost ales buăr, Numele vestindu-şi ca tunul prin nuăr. Noii mai pre urmă, avându-1 moşie, Tot acel vechiu nume mai vestindu-1 şie. Intr-această vreme cine-1 stăpâneşte O, Dumnădzău svinte, tu îl ocroteşte, Că mâna ta svintă l-au încorunatu-1 Şi braţul tău tare l-au întemeiatu-1. Pârinţasca scară şi scaunul dându-i, Ceriasca ta armă, crucea, întindzindu-i, Spata-i povăţeşte biruind pre toată Vădzut, nevădzută vrăjmăşasca gloată, Cărunteţe vadză, bătrâneţ-agiungă, Slăvit fericeste-1 cu viată îndclunsâ./ Divanul, ediţia princeps, Iaşi, 1698. Foaia de titlu cu însemnarea de proprietate a Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos (Muntele Athos, Bibilioteca Mănăstirii Dionisiu). FîfCXfK&l 4. g C *«V *«* îi tu */ o «r «* fia m s& Ml m m P fi mmBmmmmmrm Divanul, Iaşi, 1698. „Herbul ţării"(foaia de titlu, verso). însemnare în greceşte: „Dăruit preacuviosului nostru frate domnului domn Mitrofan, egumen al Cotrocenilor, de mine Cosma Vatopedinul (Muntele Athos, Biblioteca Mănăstirii Dionisiu). Blagocestivului, prealuminatului şi noaă cinstitului, ur dulcelui şi mai marelui frate, IOAN ANTIOH CONSTANTIN-VOIEVOD, Cu dumnădzăiasca mila domn, oblăduitoriu Ţărâi Moldovii, de la al Măriii-Sale mai mic şi plecat frate IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOIEVOD CARTE DE ÎNCHINĂCIUNE Astronomii, adecă a stelelor cunoscători - prealuminate, cinstite, iubitul mieu frate - întru toate câte întru a ceriului trup stele să poartă, doaă numai neclătitoare şi nemutătoare a fi arată, carile una în partea ceriului diasupra, iară alta în partea ceriului dedesupt a să afla povestesc: una polus arcticus, iară alta polus antarticus le număsc, prin carile a ceriului trup şi ratundzală să învârteşte1. Aceste dară doaă stele, mai marele mieu şi iubit frate, măcar Aa cu starea una de la altă lungă depărtare şi mare deosăbire au, lnsa larăşi — după socotială — pururea nedespărţite şi totdeauna nedeosăbite sint; şi a lor una cătră alta driaptă potrivire şi una lrnpotriva altiia neclătită odihnire şi ră/dzimare, nici a ceriului II" Petrus Berchorius, Repertorium morale, V, 31 {Depolo). 102 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 103 lată lăţime, nici a sferii pământului groasă grosime a o opri sau a o despărţi pot. Că precum 2 roate într-o osie să liagă, aşe acele printr-o o mintiască osie (carea axon să chiamă) una cu alta să, prin atâta de meidian despărţire, întrulocadză2. într-aceste 2 stele chendrul, adecă ţinta a mijlocirii câtimii ceriului, să înmijlociadză, şi în acea adevărată mijlocire a rătundzelii pământului să aşadză, carile, din vârtutea a acelor 2 drept-cumpănite şi potrivite stele, acelea câte deasupra chentrului întemeiate sint, nicicum în sus sau în gios, în driaptă sau în stânga a să muta sau a să clăti pot; ce oricâte în a câtimii ceriului cuprindere să cuprind, toate într-acel în mijloc drept-mijlocit chentru să radzimă preste tot. Ca aceste dară 2 stele - dulcele mieu iubit mai mare frate -doi fraţi sau doaă inimi a doi (însă adevăraţi) s-ari asămăna putea fraţi, carii cu starea locului şi cu depărtarea deosăbirii (trupeşti) măcar că cât departe depărtaţi şi cu petrecerea neîntrulocaţi ari fi, însă după a sufletelor de nemică cevaşi oprită pătrundere (de vreme ce sufletul neoprit şi prin toate pătrundzitoriu iaste) pururea nedepărtaţi, totdeauna şi-n ///' toate date întrulocaţi / să află. „Acmu dară ce-i bine sau ce-i frumos, decât a petrece fraţii împreună", dzice Psalmul 132. Aşe dară, între doi fraţi dragostea (ca între doaă stele chentrul) nemutată, prea întemeiată să mijlociadză; adecă, între doaă inimi a doi fraţi, nesmintită şi nebetejită să aşadză; şi aşe, din doaă inimi o adevărată dragoste izvoreşte, carea ca al triilea frate a fi să socoteşte. Aceştia dară, cu acel de aur al dragostii frăţeşti legându-să şi împletindu-să lanţuh, nerupt şi neîndoit va fi; mărturiseşte înţeleptul: „Funea întreită anevoie să va rumpe" {Eclisiastul gl. 4, sh. 12). Aceştia totdeauna în toate şi pretutindirea bine ' Petrus Berchorius, op. cit., V, 7 {De axe). vor îmbla; adevereşte iarăşi înţeleptul: „Trei sint carile bine îmbla" (Pilde 30, sh. 29). Thalis filosoful, carile dintre cei şepte ai grecilor înţelepţi unul era, pentru trei lucruri bodzilor săi mulţămită şi blagodarenie a face obiciuit era: întăiu căci om şi nu dobitoc, a doa căci bărbat şi nu fămeie, a treia căci ellin şi nu varvar l-au făcut3. Aşe dară eu, dulcele mieu, cinstite şi mai mare frate, pentru trei lucruri celui în troiţă de o fiinţă Dumnădzău, vecinie atotţiitoriu şi chivernisitoriu împărat, slavă, cinste şi închinăciune trimăt: întăiu, căci nezloslavnic, innoplemennic, ce / pravoslavnic creştin; a doa, căci nu alţii beserici, ce ai IH" Răsăritului următoriu; a treia, căci nu altuia, ce măriii-tale dintr-un părinte şi dintr-o maică m-au făcut şi m-au născut frate, pre carile ca pre o întemeiată şi vârtoasă sprijenială şi cetate te ţiiu. Adevereşte împăratul Solomon dzicând: „Fratele carile să agiutoreşte de frate, ca o cetate vârtoasă" [Pildele gl. 18, sh- 19). Aşijdirea, precum izvorul mic în apa mare a da năzu-Iaşte, aşe eu cătră măriia-ta şi cătră a măriii-tale cinste alergând, cinstea să mi să măriască; precum frumos grăiaşte Esthir: „Izvorul mic în apa mare să măreşte" (gl. 10, sh. 6). Şi măcar că de un filosof oarecarele s-au grăit: „Gura carea singură pte sine să laudă să fie puţind" (mai vârtos că ale măriii-tale taude ale mele sint), însă precum adevărul pre toate biruiaşte Şi preste toate stăpâneşte, adeverit şi ştiut îm iaste. Cu a acestuia dară, a adevărului veşmint îmbrăcându-mă, „mirosul veşmmtelor mele ca mirosul zmirnii", mărturiseşte Cântarea cântărilor 4, sh. 11). Pentru aceastacinsti-voiu, lăuda-voiu S1 aceasta tuturor mărturisi-voiu căci mie în cinste, în laudă şi -cu a ^lu* Dumnădzău agiutoriu — agiutând îm eşti. Dară pre cine v°iu cinsti? Prorocul mă învaţă: „Nu da altuia slava ta, şi / IV vredniciia ta niamului strein" {Varuh gl. 4, sh. 3); pentru , ^i°genes Laertios, Biol xocl a7TO(p#eŢU.aT0t xwv ev (piXoo~ocpia ^o^LjJLTiadCVTOJV, I, 33. 104 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 105 aceasta cu cinste, ca domnului şi fratelui mieu mai mare, mă voiu închina. Şi cum nu te voiu cinsti? Iarăşi voiu dzice; şi cum nu voi mărturisi? iarăşi voiu grăi. Că eu de voiu tăcea, au inima şi dragostea cum nu va striga? Au acelea ale măriii-tale cătră mine nenumărate de bine faceri nu vor mărturisi? Au cu prorocul împreună nu voi cânta: „Părintele mieu şi maica mea m-au lăsat pre mine, iară domnul mieu şi fratele mieu m-au luat pre mine"? [Ps. 26, 16]. Pentru acestea dară, a măriii-tale totdeauna şi-n toate dzile cătră mine, dintru acea adevărată frăţască dragoste izvorâte, ca de viiaţă făcătoare de bine faceri izvoară arătate, cărora răsplătire şi la preţ preţuire a da vrednic nefiind, acest al mieu puţinteluş pentru mult, mititeluş pentru mare dar cu rugăminte spre priimire îl aduc - carele dintâi născutul a proastii şi nevrednicii mele minţi, ca un de floricele cules şi legat mănuncheaş, carele întăia a osteninţii mele răzsădire şi odrăslire iaste, spre a măriii-tale bună mirosală l-am, alegându-1 şi gătindu-1, adus. însă cu oarece şi osârdie şi osteninţă, din a multora, nu de peminteşti, ce cereşti ogoară, neveştedzitoare floricele, cu ne-stricătoriu miros adunate şi-ntrulocate li-am prefăcut.4/ însă cu această îndemnare, pre mări ia-ta priimitoriu şi a ostenele ca acestea însoţitoriu ştiind, precum şi alte întru ale măriii-tale vremi multe s-au răzsădit ş-au înflorit, aşe mă rog ca şi acestea ale mele ostenele (carile sint ca nişte de un prost şi neînvăţat grădinariu adunate floricele) a să sămăna, a să sădi, a înflori şi tuturor depreună a să obşti să binevoieşti şi să nevoieşti. Şi mai vârtos tot moldovenescul nostru niam cu Cântarea cântărilor a striga, şi unul altuia în bucurie arătând a cânta să să îndemne, dzicând: „Flori s-au deschis în pământul nostm!" (glav 2, sh. 12). însă măcar că acest al mieu dărişor măriii-tale nevrednic şi netrebnic iaste, căce mulţi minunaţi, multe minunate, slăvite şi lumii obştite şie pre urmă lăsate au făcut ş-au arătat, de pomenire destoinice şi vrednice lucruri, carele ca soarele în sănina vreme dau radze şi ca lumina în întunerec ce luminiadză. Au poate dară luminuţa lumânărelii împotriva soarelui să strălucească? Au poate muviliţa în a Olimbului munte coastă să să cunoască?5 Ba. însă, precum fericitul Pavel grăiaşte, adevărat iaste: „în casa mare nu numai de aur şi de argint, ce şi de lemn şi de lut trebuiesc vase"/ (Cătră Timothei, Cartea 2, gl. 2, sh. 20). Şi măcar că toate blăstămăţiile şi nevredniciile in mine să află, însă măriii-tale plăcute şi învoite fiind, de triabă şi vrednice sint; şi macara că aceasta a dzice nevrednic sint, însă: „Nevredniciia mea, aceia mi-au agiutat" (dzice Isaiia, gl. 63, sh. 5) şi cu aceasta învrednicindu-mă, această a tinereţelor mele mtăia născută roadă măriii-tale închinând şi dăruind, bine mvoitâ, priimită şi plăcută a fi, cu plecăciune rog, poftesc. Si-ntru aceasta, rămâiu Al măriii-tale mai mic şi plecat frate IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOIEVODA De la Udriiu [ Cp. Saadi, Gulistan, Prefaţa. CP- Saadi, op. cit., Prefaţa. CARTE CĂTRĂ CETITORIU Cetitoriului şi de osteninţâ iubitoriului, bucurie! / V Cinstite şi de trudă iubitoriule cetitoriu, iată trei, spre a sufletului dulce gustare, ţi să întind meşcioare. In cea dintăiu dară, ale lumii, adecă a trupului, nebunii şi rele, sufletului stticătoare şi de tot omorâtoare pofte - şi, împotrivă, a înţeleptului, adecă a sufletului înţelepciune, cunoştinţă şi spre lumeştile, să nu dzic trupeştile, desfrânate pofte înfrânare, oprire şi părăsire - să cuprinde. în cea a doa, pentru ale lumii grăite minciuni şi bârfituri si pentru a înţeleptului vorovite adevărat cuvinte marturi şi mărturii aducându-să, lumea de mincinoase, iară înţeleptul de ctedincios să dovedeşte. In cea mai pre urmă, carea a treia iaste, pentru gâlcevele şi pârăle carele mai denainte între înţelept şi-ntre lume, adecă mtre suflet şi-ntre trup, s-au făcut, ca păceluiţi, bine învoiţi şi după dumnădzăieştile porunci amândoi împreună pre o cale Şi pte un drum a îmbla şi a să îndrepta îi învaţă; şi precum cea vecinică, aşe cea vremennică, între dânşii a să alcătui, pace şi pnetinirea îi învitiadză. Intr-aceste trei meşcioare, adecă trătăjei, ca în trei luminoase Şt neprăvuite oglinde, precum / a trupului, aşe a sufletului stat vr Ş1 podoabă îţi, privind, socoteşte şi ceva dintr-acestea lipsă sau gtozav vădzind, tocmeşte şi cum să cade frumos orânduiaşte Ş* lmpodobeşte, şi precum lui Dumnădzău, aşe oamenilor plăcut şi cinstit a fi să te învredniceşti. 108 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 109 Aicea dară, carea grozăviia şi frumseţea trupului şi carea grozăviia şi frumseţea sufletului să fie vei afla. Căci amânduror podoabele şi dezbrăcările, iată, de faţă stau. Intăi dară lumea, adecă trupul, spre care, în adâncime, nemăsurate bezne fără fund, iaste să te răpască şi în veci fără ieşire să te, prăpădind, chinuiască. Aşijdirea înţeleptul, adecă sufletul, de acea beznă şi prăpastie ferindu-te şi de spre a ei alergare împiedecându-te, spre care slavă, fericire şi în veci fără sfârşi re bucurie te îndemnând învitiadză, carile bezna întunerecului lumăsc arată şi luminiadză şi celea carile cinsteşe şi de laudă vrednice a fi descopere şi învaţă. Aşijdirea a lumii, adecă a trupului, rău cunoscute şi strâmb grăite minciuni, cu ale sale drepte răspunsuri şi cu vechile şi noaăle Svinte Scripturi adevereşte, iveşte şi dezvăleşte, carile cu întreg suflet cercându-le şi ispitindu-le, vecinica, vei afla, viiaţă, precum mărturiseşte Evanghelistul: / „Ispitiţi Scripturile că vi să vede voaă într-însele viaţa vecilor a avea" (Ioangl 5, sh. 39). La aceste trei dară mese, iată, şi doaă ţi s-au dat păghară, dintru carile, carile îţi va fi voia, acela vii lua. Insă unul pre denafară cu frumoasă şi plăcută poleială, iară pe dinlontru de aramă, cu codită şi cumplit otrăvită băutură; iară altul nearătos şi nedrăgăstos pre denafară, însă de aur pre dinlontru şi de a vieţii apă şi plină de dulciaţă băutură plin iaste. Adecă paharul frumos, arătos, lumea sau împărăţiia ei, paharul nearătos şi cu smerit chip ceriul sau împărăţie lui iaste. Dintr-aceste doaă păghară bogooteţul David bine, cum să cade, frumos, înţelepţeşte ş-au ales: „Păgharul mântuinţii voi primii (dzice) şi numele Domnului voi striga" {Psalm 115, sh. 13[=4]). Paharul vieţii. Acesta adevărat păgharul carele viaţă drege şi nemoarte mesteşte iaste; a acestuia păghar dulce băutură nu să mai sfârşeşte; a acestuia păghar plinire sufletul în veci cu vinul cel de veselie şi de bucurie adapă. Acesta-i păgharul pentru carele Domnul nostru Iisus Hristos şi mântuitoriul nostru cel cu braţ vârtos dzice: „Luaţi, beţi dintr-acesta toţi" (Math. gl. 26, sh. 26 [=27]; Marco gl. 14, sh. 22 [-23]; Luca gl. 22, sh. 19 [=20]). Intr-acesta păghar acea duhnieiască / adecă sufletiască iaste băutură „dintru carea toţi aleşii lui Dumnădzău vor să bea", mărturiseşte Pavel (Car. I Cor. gl. 10, sh. 4). Pentru nearătarea dară cea pe denafară, o, iubitule, nu te scărândăvi, nici te mâhni, căci frumos iaste, numai trupeştilor ochi nearătos a fi li să pare; ce cu dragoste priimindu-1, ia, bea, că sufletul săturându-1, a necuraţiilor pojar şi înălţată pară va stânge şi va, potolind, stampară. Paharul morţii. Aşijdirea, pentru a celuialalt pre denafară frămseţe păghar, ochiul tău nu să amăgiască şi ghizdăviia lui inima ta să nu, râvnind, poftiască, că într-însul otrăvită nebunie iaste, şi pentru carii păgharul acela priimăsc, Prorocul aşe dzice: „Beau şi să turbură şi să nebunesc" [Ier. 25, 16]. Pentru băutorii lui, iarăşi alt Proroc dzice: „Turburatu-s-au şi clătitu-s-au ca batul şi toată înţelepciunea lor ş-au vărsat" (Psalm 106, sh. 27), şi iarăşi acela fericitul dzice: „Foc, iarbă pucioasă şi duh vi vornic - partea paharului lor" (Psalm 10, sh. 6). Acesta-i păgharul acela pentru carile iarăşi acela blagoslovit grăiaşte: „A căriia drojdii nu vor scădea şi vor bea tQţi păcătoşii pământului" (Psalm 74, sh. 8). Acesta-i păgharul al urgiei lui Dumnădzău, pentru carele singur dzice: „la păgharul a vinului urgiii mele şi vii drege dintr-însul tuturor nianiurilor pământului şi vor bea şi să vor / turbura şi vor nebuni" (Ieremiia gl. 25, sh. 15-16; caută şi Apocal. gl. 16, sh- 19 şi gl. 14, sh. 10). După aceasta, pre meşcioare, pre acestea, iată tot fel iul de rană, iată tot niamul de poamă: iaste poama vieţii, iaste poama morţii, iaste pâinea vieţii, iaste pâinea morţii — carele vii vrea, acelea vei mânca. Frumoasă dară şi arătoasă la chip şi niangâioasă la videre, poama morţii; nu te amăgi, ce pomeneşte 110 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 111 precum odănâoară cu aciastă poamă Evva s-au înşelat, şi, dând şi bărbatului său, săracul, omenescul rod, îndată spre moarte s-au înturnat. Că mâncând dulce îţi va părea, însă amărându-să, sufletul îţi va otrăvi; mărturiseşte Ioan: „Făcutu-s-au - dzice -gura mea ca miiarea, şi dacă mâncaiu, amărâtu-s-au în pânticile mieu" (Apocal. glav. 10, sh. 10). Masa necurăţiii. Pre masa necurăţiii pâinea şi vinul nedreptăţii iaste şi carii la dânsa şed „mănâncă pâinea necurăţiii şi beau vinul nedreptăţii", dzice înţeleptul {Pilde gl. 4, sh. 17). Pre masa lăcomiii bucatele nesaţiului sint puse, şi carii dintr-însă mănâncă, saturarea nu ştiu. Au nu pentru aceştia dzice Prorocul: „Câinii fără ruşine nu ştiură saturarea"? (Isaiiagl. 56, sh. 11 şi Iezecheil gl. 7, sh. 19). Masa curăţiii. Aşijdirea, pre masa curăţiii pâinea vieţii, vinul VIIF nemorţii iaste;/ dzice Domnul: „Cine carnea mea mănâncă şi singele mieu bea nu va gusta moarte" (Ioan gl. 6, sh. 50—51)-Pre aciasta masă poama a pomului vieţii să pune; cine o va mânca în veci va trăi. Pre masa aciasta hrana dumnădzăiescului cuvânt pusă iaste: „Nu din singură pâinea viu va fi omul, ce din tot cuvântul carele din gura Domnului iase" (Devteronom gl. 8, sh. 3 şi Math. gl. 4, sh. 4). Acmu dară, o, destoiniciile cetitoriu, iată masa dreptăţii, pâinea vieţii, vinul nemorţii şi poama de viaţă dătătoare şi acestora luptătoare şi înpomcişitoare, carile să fie aiave şi chiar ţi să arată. Acestea dară cu scrisoarea a le însămna, osteninţa la mine; iară dintr-acestea, carile a face şi carile a nu face, învoinţa la tine iaste. Aşijdirea, aminte să-ţi fie că în Cartea dintăiu, la care pâră Cartea a doa care mărturie să aduce, glavinele pre margine însămnate sint pentru mai pre lesne priceperea. Aşijdirea, cele Pentru aşedzarea păcii 77 de ponturi, care pont, pentru care triabă să fie, iarăşi cu glavine pre margini îţi sint arătate. Acestea dară cercând, citind şi ispitind, nu numai cu citiala să rămâi, că pană nu le vii duce la praxes, folosinţe nu-i, precum frumos svintul, adevereşte, Grigorie: „învăţătura aceluia ce grăiaşte să / piiarde când glasul cu lucrul nu să agiutoreşte"6, şi precum dzice Apostolul: „Nu cela carile au cunoscut poruncile, ce care li-au făcut pre dânsele, numai acela va ieşi mântuit" (Ioan gl. 13, sh. 17 şi liacov glav. 1, sh. 25). Spre aceştii ai noastre osteninţe din Svintele Scripturi dându-te, şi — precum ştiut iaste — ceva greşală sau lunecare aflând, cel negreşit cine să fie pomeneşte şi cele smintite şi greşite îndriaptă şi tocmeşte şi Dumnădzău milostivul, în fericită viiaţă cruţindu-te în toate bine, precum trupeşte, aşe sufleteşte, adaoge şi sporeşte. Voitoriidu-ţi de bine, IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOIEVODA VIU" ^etrus Berchorius, Dictiormarins, s.v. Docere. Prealuminatului, blagocistivuluj) jx şi preacuvântăreţului IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOIEVODA Toate cele de la Dumnădzău doritei A măriii-tale poslanie şi carte cu toată inima şi cu bucurie priimit-am şi cu atâta mai mult, căci pre alor tale învăţături întăiu odraslă o am cunoscut. Ferice-ţi de buna învoinţă, pteavitiazul mieu suflet. înţelepţeşte ai_ giudecat ca eu, plugariuî carile la holda minţii tale am ostenit, după Apostolului cuvânt, „mai întăiu din roadă ei să iau" [2 Tim. 2> 6]; de care lucru, să mă credzi, de vreme ce afară din toată îmbunarea grăiesc, atâta de frumoase şi dulce în gustare mi-au Părut, cât a nu striga n-am putut: „O, întru tot împărătiasăj dorică! cu câte daruri, cu câte slave, în puţină vreme pre iubitorii tăi îmboeătăsti!" Si îndată aminte de roditoriul acela Pământ mi-am adus, pre carele Evanghelistul, cum că au rodit cn multul înmulţită sămânţa ci-au priimit, îl laudă şi cum că; aceasta pildă şi întruTlagorodiia/niinţii tale s-au plinit am dzis; Catea puţină sămânţă ai smeriţii mele didăscălii priimindă, întţu lnvâţâturi, cu miile înmulţită, au răsărit roadă. $i cu acestea încă mirându-mă,/ am tot atunceaşi creşti- IX' masca ta râvnă lăudat, că îndată, spre slava lui Dumnădzău, în candila aceştii cărticele, a darului şi a învăţăturii ce întru tine ai> lumina a aprinde nu te-ai lenevit. Şi mai vârtos, pentru ca 114 DIMITRIE CANTEMIR toţi ai cărora ochi sămăluitori sint, să vadză şi să mărturisască cum că învăţătura unde vreo fiinţă bună, adecă vreo iscusită minte află - precum a măriii-tale - pre cele grele, iuşoare şi pre cele ce la mulţi preste putinţă sint putincioase le face. Lăudată dară, ca pre o vrednică şi întru toate desăvârşit a măriii-tale, am cunoscut cartea, şi aşe o va cunoaşte fietecine ai căruia, cu fumul zavistiii, sufleteştii ochi întunecaţi nu-i vor fi, de vreme ce cartea aceasta aflare minunată şi gând, de-ciia şi didascalie cu totului tot pravoslavnică are, carea capul şi începătura credinţii noastre iaste; aşijderea despărţirea părţilor ei după pricini, foarte cum să cuvine; şi a voroavii înfrumşeţare, pre cât a moldovenescului niam limbă a cuprinde poate, cu ritoricesc meşterşug împodobită; adâncă şi bogată la dovedirile a Vechii şi ai noaăi Scripturi; cu istorii şi răspunsuri şi a celor de pre denafară înţelepţi îndestulită, înfrumuseţată; şi, ca cu un cuvânt să dzic, cu didascalie tocmită, atâta cât mai mulţi cei ce de înge/riasca isteciune şi a minţii-ţi ascuţire ştire n-au -pentru prea de minune lucru ce iaste - a măriii-tale osteninţă a fi, a o socoti, să vor îndoi. Ce măcar cum, de vreme ce, precum Thalis filosoful dzice: „Decât toate lucrurile, mai înţeliaptă iaste vremea"7, singură ea va arăta, de tină vreme ce începăturile pană într-atâta îţi sint, cât de slăvite roduri şi preacinstite lucrări sfârşitul aştiaptă. Acmu dară, prealuminate, bine călătoreşte şi cu darul lui Dumnădzău spre a învăţăturii şi a înţelepciunii dragoste sporeşte; şi aşe adevărit să fii că nu îndelungă vreme şi în rândul a marilor săi viteji înţelepciunea numărându-te te va încununa. Vieţuiaşte, ai pravoslavnicii beserici cu miile dorit odor şi de pururea prin înţelepciune întru cele cătră Dumnădzău înălţări procopsind, întru a celor de aproape folosiri să fii. Amin. A măriii-tale smerită slugă şi rugătoriu, IEREMIIA CACA VEI A fv -l - ' Cp. Diogenes Laertios, Bioi koli aTrocp^eyjaccTa... I, 35. Micsi^^ °mU'' Căc' '"aJ" Pomenit' sau fi'11' omului, că l-ai cercetat? aŞed2.aratU"'~a' CU ^U''n oarece decât îngerii, cu slavă şi cinste l-ai încorunat, _ oile U ^reSte ^ucriln'e mâniilor tale. Toate ai suppus supt picioarele lui [pS£ ^ X>11' 'ncă ŞJ dobitoacele câmpului, paserile ceriului şi peştii mării" căr *Nepniatinii omului, căsaşii lui" (Mihe{ea\, 3, 7). „înţelepciunea "> foarte" {Ronu 3, S). „Ucide sufletele carile nu mor" {Ezec. 3, 13). A LUI IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOIEVODA DIVANUL LUMII CU ÎNŢELEPTUL SAU GIUDEŢUL SUFLETULUI CU TRUPUL cartea Întâia înţeleptul: Vrere-aşi şi aşi pofti ca să te Q[ava l Lumea ştiu - precum mi să pare — o, lume falnică, de cine-i făcută amăgitoare şi trecătoare, cine ti-au făcut şi ce a $tl P sa caae e?ti, de când eşti, şi de când eşti, cum te ţii? Lumea: Eu sint fapta si plăzmuirea a . i. „ 2. Lumea de Dumnădzău vecinicului împărat şi sânt grădină plină de Pomi sau pomi plini de roadă şi, mai făcută a fi crede adevărat, visteriu plin de tot binele; şi sânt 7207 de ani de când într-acesta chip frumos Domnul m-au meşterşuguit; şi mă ţiiu cu oamenii şi oamenii cu mine. înţeleptul: Adevărat precum plăzmuirea ln: r» i r-- a •• r 3. Lumea trecă- lui Dumnădzău să hi, snu si crez. Aşijdirea, r w .. 7 toare a ti sa ştii grădină plină de flori. Numai eu - precât pricep - florile tale iară curund veştedzi toare, cădzătoare şi în ttemică întorcătoare; şi pomii şi poamele pomilor tăi/ mă tem v DIVANUL 119 să nu, ca pomul cel ce Dumnădzău au poruncit lui Adam a nu mânca, să fie şi porunca Dumnădzăului şi a ziditoriului său călcând, au mâncat şi cu moarte au murit. Iară avuţiile viste-riului tău, nestătătoare; petrecerea ta cu oamenii şi oamenii cu tine, deşertare şi amăgială iaste. Iară pentru a anilor vechime câtă ai, mult mă mir: atâta cât eşti de amăgitoare, mincinoasă şi şugubaţă, cum te Dumnădzău rabdă şi nu te, cu un cias mai înainte, prăpădeşte? Ce cu aciasta pre a sa prea bogată milă şi îndelungă răbdare sviteste. Lumea: O, nebuniile şi deşertule de ^ qu a [um[[ minte, cum că amăgitoare şi minciunoasă să frumseţe nu te fiu, dzici? Nu cauţi să vezi şi să cunoşti amăgi frumseţele mele? Nu prăveşti podoaba mea? Nu oglindeşti bunurile mele? Nu iai aminte desfătările şi dezmierdările mele? Lumea şi înţeleptul, copie după gravura din 1698, într-un manuscris al Divanului din 1816 (Arhivele Naţionale, Bucureşti, ms. rom. 805). înţeleptul: Vădz frumseţele şi podoaba ta, ca iarba şi ca floarea ierbii; bunurile tale în mantile tâlharilor şi în dintele moliilor; desfătările tale: pulbere şi fum, carele cu mare grosime în aer să înalţă şi, îndată răşchi-randu-să, ca când n-ar hi fost să fac./ Lumea: Vai, nepriceputule şi strei nule de minte, ce dzici că ai bună pricepere, cu ce minte şi cu ce socotială cuvânt ca aceasta dzici? Eni ia aminte şi ia sama pre împăraţi, Cum sfărâmă şi fac cetăţi, cum prăpădesc şi ^ac oaste, cum omoară şi iartă, cum iau şi dau - şi prăveste pre °§aţi> pre carii eu îi îmbogăţăsc, că nicecum ceva le lipseşte f tot ce poftesc ii să află. Au nu eu le dau? Au nu de la mine lau acestea? 5. Lucrurile lumii ca pravul înaintea vântului 6. Pre împăraţii limbilor puternici vădzând, nu te mâhni 120 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 121 7. Lumasca înţeleptul: Dară pană când acest bun al nărocire n-are tău şj fericit dar moştinesc? fericire 8. Nărocirea fără hotar Lumea: Nu au hotar, ni ce săvârşit. înţeleptul: Cunoscut-ani şi adevărat iaste [9. Bogatul ^ ^ hotar ce, când nice să gândesc, atun-lumn, săracj .. . . . cea toate acestea le lipsesc şi de toate să golesc şi să sărăcesc şi den vestita şi lăudata bogăţie în blăstănlata şi defăimată sărăcie trec; şi sfârşitul, cel ce bun şi dulce să fie ar trebui şi vesăl s-ar cădea, în rău şi în amar să întoarce şi cu nepovestită întristare să întoarce în ţărna sa; iară sufletul în gheenna fără milă să, în veci fără de săvârşit, chinuiaşte./ Lumea: Bine am dzis eu că priceperea îţi 10. Pildă den lipseşte, iară mintea ti-au lăsat strein. Dară vechile istorii ia ^ ^ .^..^ ^ ^ ^ hromceje cercat, ca să ştii şi să te înveţi în câtă de puţinea şi scurtă vreme Alexandru-împărat, ficiorul lui Filip, câtă lume au suppus, câte ţări au agonisit, câte cetăţi au sfărâmat ş-au făcut şi câte avuţii au câştigat şi cu cinste întru a sa împărăţie s-au săvârşit? 11. Pildă de pe înţeleptul: Ba citit ş-am cercat. Ce încă Alexandru am mai aflat că de o mică a lui slugă şi în Marele puţină băutură o picătură de vin amestecat8, dintr-atâta mărime ce avea, mai de gios decar toţi l-au făcut, den împărăţie în sărăcie, din vârtute în slăbiciune, din frămseţe în grozăvie şi ponegriaţă şi, ca să cu un cuvânt dzic, din viaţă în moarte şi din viu mort l-au prefăcut şi cu mare întristare sufletul la iad l-au mutat. Dară aciasta iaste facerea de bine a ta? Cu aciasta celor ce cu tine să simeţăsc şi în tine să nedejduiesc plăteşti? Aciasta iaste săvârşirea şi mai pre 8 Alexandria, ed. Dan Simonescu, Bucureşti, 1956, p. 188. urmă ieşirea acelor ce ţin şi socotesc că bunurile tale n-au săvârşit? O, vrednică eşti de urare şi de lepădare!/ Lumea: Dară cu aciasta minte te porţi si ^ y 3r • i- - ii- i 14 12. După cu aceasta socotială imbh, o zburatuie de moarte numele minte? Dară eu, căci dzişi că bunurile mele nu ul răutăţi, n-au sfârşit, n-am dzis precum cei ce le ce în bunătăţi stăpânesc nu vor muri - însă de vor şi muri vestit să rămâie ei, iară numele şi slava lor nu moare, nu să trece, nu să săvârşeşte, ce în veci rămâne. Şi pentru aciasta voi toţi mai vârtos decât pentru toate vă siliţi, ca voi trecându-vă, numele cinstit să vă rămâie. înţeleptul: Poh, cu ce dulceaţă de miiare, 13 Nume insă cu otravă amestecată, şi pe mine a mă vestit, cu fa-ospăta pofteşti şi a face sileşti! Adecă eu, cu cerea de rău nu slava bogăţiii tale, a mă afla să silesc ca nume vei agonesi vestit să agonisesc şi în puţină vreme toate cele ale pohtei trupului mieu să fac, precum Alexandru, ce folos vom avea? Căci el atâta rătundzală a pământului călcând şi atâtea împărăţii supuind, după moarte loc mai mult de şepte palme nu i-au rămas şi şi pe acela nu el, ce pământul pe dânsul l-au stăpânit; căci că ţărna pe pieptul lui s-au suit, ochii i-au miplut, gura i-au astupat şi cu aciasta pildă aducându-i că, nesăturându-să de slavă, să să sature de / lut; şi trupul acela ce 3" oamenii fiiu lui Dumnădzău - pentru frumseţea - a fi s°cotiia, viermii şi gândacii pământului l-au mâncat, şi din ţarană fiind, iarăşi în ţărnă s-au întors. Au doară mai de-a firea decât dânsul mă voiu face? Au la mai mare stepănă mă voiu fUl* ^eci acmu, o, amăgelnico, aceasta iaste împărăţiia ta? Aşe Iasţe puterea ta? într-acesta chip rămâne slava ta? O, vrednică eşti de ocară şi încă mai de multă defăimare cel ce-ţi crede ţie Ş1 te pofteşte pre tine şi, apucându-te, hrăpeşte şi nu te liapădă. Lumea: Dară ce vei să dzici? Au doară nu Ffurns^ea Sint A-, . lumii inema ta mintoasă? x nu portiască 122 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 123 15. Dragostea frumseţelor multe stricăciuni aduce 16. Vreun bine de la lume nu vei agonesi înţeleptul: Ba frumoasă, de te voiu socoti că eşti grozavă, ca de a tale frumseţe să nu mă nebunesc. Lumea: Dară au nu sint bună? înţeleptul: Ba bună, de te voiu precum rea să fii cunoaşte, ca prin răutate bun să mă fac şi la mai mare bine să aeiung. Lumea: Dară nu sint înţeliaptă şi de toată 17. In lume . ^ , cunoştinţa plina? vreo înţelep- ^ r ciune nu vei afla înţeleptul: Ba înţeliaptă, de te voiu nebună / ţinea şi prin a ta nebunie înţelept să mă fac; şi mai vârtos, căci „înţelepciunea ta nebunie iaste" [1 Cor. 3, 19]. 18. în lume Lumea: Au şi la aciasta a răspunde vei bunătate şi afla? au nu sint plină de tot binele? odihnă nu vei înţeleptul: Ba plină, de mă voiu pricepe nemeri w i j ^ i • precum ca tu eşti „deşertarea deşertărilor şi toate îţi sânt deşerte" [Bel. 1, 1]. 19. Lumea spre Lumea: Oare cu ce feliu de socotială mai binele, iară nu rea decât tot răul mă socoteşti? Căci pre mine spre răul omu- sângur Dumnădzău ziditoriul mieu deaca lui Dumnădzău m-au desăvârşit făcut, au n-au dzis că-i bine, o făcusă adecă au vădzut că sânt bună? [Gn. 1, 31]. înţeleptul: Adevărat că, după acest a lui Dumnădzău cuvânt, eşti bună. Căci Dumnădzău, preabunul, nemică rău, ce tot bine face; pentru aceia eşti bună. însă aşe erai omului pană a nu să, de frumseţea şi dulceaţa pomului celui de moarte aducătoriu, amăgi; pre a căruia pom 20. Lumea, după păcat, în rea s-au prefăcut poamă mâncând cel de întăi zidit om, întru aceiaşi dată muritorii! s-au făcut (căci Dumnădzău pre om nemuritorii! îl făcusă), iară după aceia tu omului în trudă te-ai făcut şi în amar te-ai întors. Deci acea bogată, / dumnădzăiască milă, pre facerea şi plăzmuirea alor sale mâni pană în săvârşit a să prăpădi şi a peri nevrând, şi cu acesta mijloc alt pământ şi alt ceriu nou i-au giuruit, al cărui pământ florile neveştedzi toare, pomii şi poamele neputredzitoare şi în toate timpurile preste măsură dând roadă sa şi, al căruia ceriu, la măsură căldura soarelui şi la măsură frigul gerului; si mai vârtos acolo arsită si secetă nu va fi, şi iarna va lipsi, şi soarele nu va apune, căci noapte nu să va face; şi, ca să cu un cuvânt dzic, tot binele nu va lipsi şi răul la nime să va atinse. însă acestea cu această tocmală omului o întru moştenire s-au giuruit, ca de tine şi de ale tale deşertări si întru nemică folositoare amăgiri lepădându-ne şi ferindu-ne, acele cereşti şi ale moşiii noastre ceii vecinice să cercăm şi să le urmăm, precum au cântat Poeticul, adecă: „Cu cinste prăveşte, minte, ceriul; cele peminteşti, cu rău le caută, batgiocuri" şi altul: . „Noaă moşiia ceriul". Lumea: Eu dzic că tu Sinta Scriptură n-ai Qtit. Au nu Evaîwheliia dzice că: „Dumnădzău o părintele a/tâta au iubit lumea (pre mine adecă), cât şi pre fi iul său unul născut mi l-au dat'? [Io. 3, i(5]> Dară tu, nebuniile, cum şi ln ce feliu şi pentru ce să mă urăşti? înţeleptul: Ba citit; ce de 1-au dat, nu d°ară ca ţie să să obştiască, ce ca pre ai săi din nne să-i osăbască şi pre aleşii lui sâ-i aliagă, ca nu cumva întru a ta lumină îmblând jtttunerecul ce[ vecinie să moşteniască; ce 111111 na ta ponegriaţă socotind, lumina S0arelui celui neapus să dobândiască, căci 21. Spre a păcatului dezlegare noul Adam, adecă Hristos, a veni au trebuit 22. Venirea lui Hristos şi a păcatului dezlegare mainte prin proroci dzisă; iară viind el, împărăţiia sa ne giuruiaşte 124 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 125 lumina ta, în tunerec şi frumseţea ta, grozăvie şi bunătatea ta, răutate şi îndemâna ta, răscoală şi neaşedzare, tot omul cu mintea întriagă a fi socoteşte, şi aşe de tine să fereşte şi te ureşte; şi într-acesta chip evanghelistul Ioan mărturiseşte (glav. 1, [5]): „Şi lumina în întunerec luminiadză şi întunerecul pre dansă nu o cuprinsă". 23. Pre Lumea: O, puţin socotitoritile, dară ochii Dumnădzău de ^e ce tria^ă 1X1 smt' Au nLl ca a mea gWzdavă pe faptele sale SI' frumoasă lumină să prăveşti? Şi au nu vedzi cunoaşte aceste doaă lumini mari, carile Dumnădzău puternicul una spre luminarea dzilii şi alta spre luminarea nopţii mi li-au dat? Şi acestea nu pentru altă, ce / ca să-ţi ochii luminedze şi ale mele frumseţe drăgăstoasă să prăveşti şi lucrurile să-ţi slujeşti. Deci cum nu sunt să mă îndrăgeşti? Că eni socoteşte, nesocotitule: când lumina soarelui cu nuori sau cu neguri să acopere, dzici că vremea iaste melanholică sau stristă şi cu vremea şi a ta voie să strică; şi încă lipsind luna noaptea, călătoriţi, câtă a primejdii frică porţi şi câtă veselie şi bucurie ai avea măcar cevaşi de s-ari lumina, ca calea ta a cunoaşte să poţi? încă mai cu de-dins, o, fl u tura tecul e, du-te la cel orb de ochi şi întriabă cât iaste dulceaţa luminii mele şi ce ari da ca să o dobândiască şi, întrebându-1 pe dânsul, ţ-ari spune dulceaţa luminii mele; şi aşe şi tu a mă îndrăgi te-ai învăţa, precum ţi să cade să mă îndrăgeşti şi să mă iubeşti şi să-mi mulţemeşti. 24. Cu darurile înţeleptul: Dumnădzău atotputernicul ce ţi s-au dat, nu numai aceste lumini au făcut, ce şi alta. spre bine, iară qq ac^ste c-|oaă jj_au facut ca deasupra capului nu spre rău să te slujeşti omului să luminedze, iară cea a treia, înlontrul capului. Deci cele pre dinafară -precum ai dzis - spre luminarea ochilor miei, ca vădzându-le, pre cel ce li-au făcut să cunosc, şi cunoscându-1, să nu-1 uit, şi precum acestea / totdiauna îm luminiadză ochiul, aşe el de la G mine nepărăsit să să proslăvască; iară nu precum ai dzis, ca pre tine şi ale tale deşertări prăvindu-le să le îndrăgesc - căci nebun iaste carele iubeşte ceva în deşert. Iară cea dinlontrul capului lumină iaste socotială minţii mele, cu carea de lumini dătătoriul Dumnădzău m-au luminat ca a socoti să poci. De vreme ce faptele cuvântului său sint aşe de frumoase, aşe de ghizdave, aşe de luminoase, cu cât el mai frumos, mai ghizdav, mai luminos va fi?! Au nu vor avea osebire cât întunerecul cu lumina? Căci aşe şi Ioan propoveduiaşte că: „Dumnădzău lumină, iară lumea-i întunerec" [Io. 3, 19]. Deci fiind tu întunerec, cum nu te voiu urî, şi fiind el lumină, cum nu-1 voiu îndrăgi? Că ce feliu şi fără de minte a fi acela carele mai vârtos întunerecul decât lumina ari iubi? Adevărat, acela decât tine ari fi mai nebun! Deci pre dânsul preafrumos, prealuminos ştiindu-1, lumina ta ponegrială, negură şi miedz de noapte, lipsind lumina, să o socotesc; şi pre dânsul să-1 laud, să-1 slăvăsc, să i mă închin şi să-1 iubăsc, iară pre tine să te defaim, să te hulesc, să te urăsc şi să te ocărăsc; căci a lui iaste lumina,/ sjel 6" J.lLQlina cea adevărată, iară a ta, cea stricătoare, şi tu eşti întunerecul cel primejdiuitoriu. Lumea: Bre, hei, om necunoscătoriu, 25. Spre Vlne-m ca nepărăsit de tine să râdz. Dară nu poftele lumii te vedzi că şi tu în mine şi prin lumina mea orb, mut şi îmbli şi cu dânsa în toate trebile tale te surd te fă slujeşti? Şi dzici că lumină n-am? totul: în credinţă bine mi-ai dzis 26. Cea de-apoi necunoscătoriu, căci de a tale nemică ştiu, socoteşte lară de le şi ştiu, precum minciunoase să fie le ştiu; iară de sânt - după al tău cuvânt - necunoscătoriu, Pentru aciasta sânt, căci, prin tine îmblând, îmblu ca cum nu as îmbla în tine. 126 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 127 înţeleptul: O, lume, încă a te întreba poftesc: Celor ce-ţi cumu-ţi iaste voia slujesc ce le dăruieşti?9. fiind, cu ieftin preţ le vei cumpăra; şi într-acesta chip, iată că cu moşii si cu ocine te vei face./ 27. Avuţiia a Lumea: Orice ari pofti, multor răutăţi pricină înţeleptul: Eu poftesc avuţie 10 28. Avutiia Lumea: Zidiul casii tale pre carele , . , „ strămoşul tău făcându-1, fără măsură avuţie înmulţindu-sa, lăcomie creste- într-însul au zidit, şi mâne deminiaţă sau mai din lăcomie za- poimâne să va surpa, şi avuţiia ce o zidisă vistiia să naşte strămoşu-tău într-însul o vei afla - carea iaste mai / multă decât pofteşti tu; şi aşe, iată că ti-am făcut bogat. înţeleptul: O, lume, eu poftesc mai mult: ca vestit şi cu nume mare să mă fac. 29 Zavistiia peN Lumea: Frate-tău sau prii ateu ul tău are fraţi omoară multă avuţie şi să ţine şi petrece foarte bine, ___________ carele nu iaste bine să fie deopotrivă şi într-o măsură cu tine; ce cu avuţiia ce ai aflat în zidiul strămoşu-tău sileşte şi fă într-un chip, doară îl vei omorî şi, omorândii-1, îţi vei lua şi a lui; şi iată că mai avut, mai vestit si decât toţi mai lăudat te vei face. 30. Lacomul înţeleptul: O, lume, eu poftesc moşii şi toti săraci a fi moşteniri, adecă sate, ţarini şi vii, ca mai mult pofteşte să mă întăresc şi mai slăvit nume să-mi agonesesc. Lumea: Iată că eu ţ-am dat avuţie multă. Du-te la cei ce, de lipsă, moşiile şi satele îşi vând, şi acmu, în mare strânsoare 9 Ia aminte Ia ce săvârşit va veni într-alt chip a înţeleptului întrebare. {Nota amorului.) 10 Ispiteşte înţeleptul. {Nota autorului.) înţeleptul: O, lume, eu poftesc târguri şi ^ Neagiun- cetăţl. gându-i ţarini, Lumea: Iată că vecinul, sau cel de aproape sate pofteşte; al tău, sat şi cetate are, carile alţi megiiaşi mai *ara mândrul • i i • • • numai el om, avuţi decât tine nu le au; si tu cu avutna . i ii- iara a*tJl1 aOD1_ banilor îl întreci. Acmu dară, cheltuiaşte toace a fi oarece puţin dentru al tău (sau cu mâna socoteşte altora) şi-1 ucide sau îl dezrădăciniadză; şi altul strein nu va încăpea să le cumpere, şi măcar di-ari şi încăpea, să va teme de tine să să amestece, căci tu eşti vestit de bogat şi de puternic. Şi aşe, neadăogând preţul, pre lesne şi în cât de puţin preţ le vei dobândi, şi cu acesta mijloc şi cetate şi târg vei dobândi. înţeleptul: O, lume, eu după acestea ~ r . . . . . c 32. Bogatul aupa toate, şi cinste pohticiască cer şi poftesc. scamml cel mai Lumea: Fieteunde între oameni pasă şi ei, majt q^q^ precum că bogat eşti ştiindu-te, locul cel mai de sus şi capul mesii îţi vor arăta şi oricariîe vădzându-te, în picioare sculându-să, ţi să va închina. Iată că într-acest feliu şi cinste vei afla. înţeleptul: O, lume, eu decât aceasta, şi mai mare cinste îmi poftesc si între stăpâniri ' A j - r r mândru, saniă învrednicesc./ Dumnădzău Lumea: Du-te la uşea împărătiască sau vrăjmaş lui d°mniască că, pentru numele cel vestit a b°găţiii tale şi mai vârtos şi cu puterea avuţiii, boierie îţi vor ^a> şi încă şi cea mai de frunte; pană încât, cu a banilor agiutoriu, şi domnie şi crăie, măcar şi împărăţie poţi să agoniseşti. Iată dară că toată cinstea lumii nu-ţi lipseşte. 128 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 129 ^ 34. Şi cu Înţeleptul: O, lume, eu cu acestea | bogăţie şi cu împreună şi împărăţiia ceriului voiu să | raiul a fi ane- voie iaste; nime agonisesc si sa o moştinesc. a doi domni a Lumea: O, dulcele mieu priiatin! Dară sluji poate nu-ţi agiunge, nici te-ai îndestulat că pre lume orici-ai poftit nu ţ-au lipsit? Au fiind tu într-atâta cinste şi slavă, gândeşti că vei mai muri? Au asameni-te cu ceialalţi oameni? Căci ca tine cine iaste? Sau cine ţie să potriveşte? Au doară lipseşte-ţi ceva? Dară, bunule mieu \ priiatin, căci în multe gânduri şi socotele dându-te, îţi izblăzneşti firea şi socoteşti acelea ce întristare îţi aduc? Iată, toate câte-ţi plac înaintea ochilor le ai. Lasă acmu dară alte prepuneri, ce numai şedzi, bea, mănâncă şi te veseleşte; că cât ai, nici odănăoară nu le vei svârşi./ şi în toate unghiurile a rătundzelii pământului vestită zidit beserică, carea să chiamă Svinta Sofia? Unde iaste Dioclitiian, Maximiian şi Iuliian, tiranii cei puternici şi mari? Unde iaste Theodosie cel Mare şi Theodosie cel Mic? Unde iaste Vasilie Machidon şi cu fiiul său Leon Sofos şi alţi împăraţi puternici, mari şi vestiţi a grecilor? Unde sânt împăraţii Romii, cetăţii ceii de toată biruitoare? Unde iaste Romilos, ziditoriul ei, şi alţii pană la Chesariu Avgust, căruia toate părţile i s-au închinat? Şi ce să-ţi mai dzic? Unde sânt moşii, strămoşii noştri, unde sânt fraţii, priiatinii noştri, cu carii ieri-alaltaieri aveam împreunare şi într-un loc petrecere, carii acmu din mijlocul nostru periră şi acmu să pare că n-au mai niceodănăoară fost? Acmu dară, pentru aceştia adevărat şi fără înşelăciune să-mi spui, în ce chip şi în ce feliu s-au petrecut? 8v m Înţeleptul: O, lume, dară eu ştiu precum . 35. De eşti ^ ^ mujţj ca mjnCj mca sj maj puternici intălept, in trei ' A \ vremi te cum- decât mine au rost; dară pană la svarşit ce s-au păneşte făcut? Ce s-au făcut împăraţii perşilor cei mari, minunaţi şi vestiţi? Unde iaste Chiros şi Crisors? Unde iaste Xerxis şi Artaxerxis, aceştia carii în loc de Dumnădzău să socotiia şi mai puternici decât toţi oamenii lumii să ţinea pană într-atâta, cât şi cu luciul mării şi cu valurile furtunii ei vrea să stăpâniască, oamenilor săi poruncind ca să bată marea cu toiage şi să o puie în obedzi, căci i-au stricat podul cel ce preste mare făcusă la bogazul de la Hersonisos (care loc să chiamă acmu Bogaz-Hisari) şi alte multe lucruri de vârtute ci-au arătat? Unde iaste Alexandru marele, Machidonianul, carele nu pentru mărimea statului, ce pentru mari şi minunate războaie şi a multe ţări biruinţă „marele" să numeşte? Şi să nu te mai, pentru alţii vechi şi minunaţi a grecilor împăraţi, întreb, ce pentru aceşti mai de curund: unde iaste Constantin marele, ziditoriul Ţarigradului? Unde iaste 9> Iustiniian, cel ci-au acea minunată şi de toată lumea lăuda/tă Lumea: Priiatine, în grea m-ai supus ^ Moartea întrebare: ce, de vreme ce ai osârdie a-i şti, sosind, avuţiia i^a că întru adevăr îţi voiu povesti. Toţi ce foloseşte? aceştia pre carii îi întrebi după acea de om slabă fire datorie — trăiaşte tu — au murit şi, părăsindu-mâ pe niIne, ş-au schimbat locul, dzicând că vor să trăiască mai mult aiuri, nu ştiu unde./ înţeleptul: Dară după moartea lor, spune-m, dintr-atâta avuţie si vistere ce-au * ^ , av din pântecele lt> ce-au rădicat şi au dus cu sine? maicii, gol te vei \ Lumea: Să ştii că numai cu o felegă de întoarce în ţărnă pandze învăliţi, ca cum ari fi în cămeşea cea ^ niătasă învăscuţi, şi într-un săcriiu aşedzaţi, ca în haina cea Purpură mohorâtă îmbrăcaţi, şi în gropniţă aruncaţi, ca în ataiurile şi polaturile cele mari şi desfătate aşedzaţi, s-au 37. Gol ai ieşit du, cu su-sâ, iară altă sine sa ducă. nemică nici în sin, nice în spate n-au rădicat 130 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 131 38. A tuturor, înţeleptul: Bine că pentru a lor viaţă şi sfârşitul unul, avuţie pe dirept mi-ai spus; dară pentru a lor adecă moartea suflete oare cum socoteşti să fie? Şi cum să petreacă în lumea aceia căriia săvârşit nu iaste? Şi mai vârtos pentru aceasta, ca fără minciună să grăieşti voiu. [Lumea]: Acmu dară, voiu să-ţi grăiesc şi eu după a voastră socotială, adecă precum socotiţi pre cei buni de raiu, şi pre cei răi de iad să fie moştenitori. Deci să ştii că, de iaste aşe, mai mulţi în iad decât în raiu să află. 39. Nesocotin- înţeleptul: Hai, lume înşălătoare, dară la W~ ţa patimă aduce acesta svârşit pe cei ce cum îţi place / şi cum îţi iaste voia îţi slujesc îi aduci şi plata simbriii lor iadul le arăţi? Dară cum nu eşti tu amăgitoare şi minciunoasă? Dară, au nu-m dzisăşi tu mai dineaorea precum că bunurile tale svârşit să nu aibă? lată dară, au nu sint avuţiile tale fum şi bunurile tale prav şi desfătările tale pulbere de vânt rădicate, cinstea şi slava ta ocară şi defăimare? Ce ai făcut schiptruî împăratului de carele lumea toată, spământându-să, să cutremura şi cine de a lui cătră dânsul venire audziia, cheile cetăţilor sale pană a nu sosi le trimitea; al căruia avuţie nu era număr şi puterile lui învincire nu avea; caii şi carăle lui iuţi şi multe; călăreţii puternici; pedestraşii lui tari şi cu fier îmbrăcaţi şi armele lor ascuţite şi vrăjmaşe, pururea spre de sânge vărsare gata; cetăţile lui mari şi largi, cu zidiuri înalte şi groase; şanţurile lor adânci şi late, zimţii lor groşi şi vârtoşi; dobitoacele lui multe, scumpe şi frumoase? Dară ţiitorile lui cele alese ca cu frumseţea pre alalte a lumii fete să întriacă? Dară viile lui cele cu roadă strugurului pline şi grădinile cele cu tot fel iul de / W floare de miros purtătoare, împodobite şi înfrumţeşete? Dară palaturile şi saraiurile lui cele minunate şi de piatră încolţuratâ zidite şi şeruiri de săpături iscusite şi cu tot fel iul de marmure scumpă ghizdav pardosite? Acmu dară şi pentru acestea, pentru toate, întru adevăr şi pre amăruntul să mi le ce li-ai făcut dovedeşti. Lumea: O, vai de mine, ţ-am dzis precum 40. Dumnădzău puţină-ţi iaste cunoştinţa şi prea multă schimbaşi necunoştinta. Dară eu nu sânt înşălătoare, mutăimpă- , . . rătule precum tu mă ocărăşti, ce sint driaptă şi toate pre dreptate fac; căci eu oricâte am în mine cuprinse, pe toate ca pe nişte fii le ţiiu, şi precum un părinte carele are mulţi fii şi le împarte avuţiia şi bunurile sale şi dintru dânşii tâmplându-să vreunuia a muri şi a celuia avuţie iarăşi fraţilor mortului şi fiilor lui o împarte, aşe fac şi eu. Şi de acestea de toate de câte m-ai întrebat drept a-ţi spune nu mă voiu ruşina, căci nu strâmb şi vrednic de ocară, ce drept şi vrednic de laudă am făcut. Schiptruî lui altuia l-am dat; avuţiile şi bunurile lui cărora n-au silit să le câştige am împărţit; puterile şi străşniciile lui cu patru scânduri / în a pământului pântece li-am legat; caii ; Şi carăle lui pre câmpuri li-am fărâmat, călăreţii lui, pe dialuri $' pedestraşii lui, pe sasuri, hulturii şi alte a ceriului paseri i-au mâncat; armele lor rugina li-au topit; cetăţile lui alţii li-au ferâmat şi li-au cu pământul alăturat; şanţurile lor s-au împlut cu gunoiu şi zimţii cei frumoşi de pustiitate s-au răsipit; dobitoacele lui, masă întinsă jigăniilor li-am făcut; gardurile viilor lui, focului şi strugurii lor, de piciorul strein s-au călcat, ivedzile şi pomii lor cei cu roadă dulce de toată săcurea şi de roată mâna carea n-au răzsădit s-au tăiat; ţiitorile lui cele iscusite curve cetăţii li-am făcut; florile grădinilor lui, degetele streine I au cules şi nasul celui necunoscut li-au amirosit; palaturile 111 sălaşe boaghelor şi pubacelor li-am premenit. lată dară că aceasta iaste dreptate: ca cu toţii, toate ale mele daruri să moşteniască şi să stăpân iască. _ înţeleptul: Pentru aceasta dară, o, lume Măgulitoare .-^ • i- •• 41. Lumea ago- b moare, pre mme a ma măguli nu vii . a « a Putea cânt ~ i/ii nisand, in mare Uuori'l PreCUm t0atC dzeStrdc tale Ca primejdie spre c^ 1 ?1 ca umbra miorului să fie, am a sufletului Cut; şi încă cu/noscut-am că de voi şi piiardere eşti // 132 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 133 pre tine şi pe toată avuţiia ta agonesi, ce folos îm iaste, de vreme ce acel nepreţăluit suflet îmi răpuiu? Şi cu aceasta, în tine şi în dzestrele tale niceodănăoară nu mă voiu nedejdiui, precum nu mă nedejdiuiesc fără de vas pre mare a îmbla. ' . _ .. Lumea: Dară pentru ce pricină si pentru 42. Cu unu 1 . ., 1 . •• *~ xs< care lucru sunetul sa-ti pierdzir Au cioara carii, împăraţi * şi bogaţi fiind, socoteşti că bunurile şi desfătările mele împărăţiia ce- agonisind sufletul îţi vei pune? Vedzi dară riului au agone- acmu, o, cinstite priiatine, că nu bună sit, nu te simeţi socotjală în chivernisala ta pui, ce numai cele ce spre rău mărg gândeşti, iară nu şi cele ce spre bine? Că de ai gândi în toate chipurile (pentru carile ţi să şi cade să iai aminte) nu ai aceasta minte în capul tău purta, ce ţ-ai aminte aduce pentru David, carile întru atâta slavă împărăţând şi cu oşti şi cu avuţii, dară cătră suflet stricatu-i-au ceva aceste a mele iscusite dzestre? Ba, ce încă şi împărat şi proroc şi după moarte şi svint au fost şi raiului s-au învrednicit. Pentru aceasta dară, de vreme ce înţelept te numeşti, lasă-te de a mai hulirea înfrămţăşate podoabele a dzestrelor mele, căci nu numai David ce şi alţii mulţi / împăraţi bogaţi, cinstiţi, mari, tari şi vestiţi, carii toţi cu ale mele de îndrăgit podoabe fiind îmbrăcaţi să purta, şi din pricina acestora nice câtu-i negru supt unghe scădere de binele sufletului lor nu s-au atins, ce, precum mai sus ţ-am pomenit, împărăţiii ceriului s-au îndestoinicit. 43. Lumea pre înţeleptul: Audzi tu, nesăţioasă de a ucL mulţi, in multe premeni? Că aşeşi de tot pre acel al mieu ziditorii! şi e yiaţă-m dătătoriu Dumnădzău a-1 uita mă vei face şi prel acela ce-au făcut ceriul şi pământul, marea şi toate împlerile; Sa pârăsăsc, şi aurului, argintului şi lucrurilor a mâniilor; urneşti să mă închin şi cu ale tale (prin desfătări) mâncări şi1 134 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 135 băuturi mai vârtos pântecele a-mi fi Dumnădzău să priimăsc. Pentru care lucru, fericitul Pavel tare şi vârtos a mă feri, frumos şi minunat mă învăţând opreşte [Filip. 3, 19]. 44. Pre mulţi Lumea: O, prostatecule oarae, dară iarăşi audzind că cu te abaţi din driaptă şi buna socotială? Dară avuţiia raiul Ce socoteşti, au doară că cu dzestrele mele moşie au cum- împodobit şi cu avuţiia mea înavuţit şi parat, cu aceasta mlDOgătit fiind, sufletul îti vei piiarde? Si nu pricină avu tiia ° . /ti i i- nu iubi căci ştm ce"mi SPU1 ca cu a'e me'e ^e nenuHt celor mai mulţi cuvioasă desfătări te vei închina bodzilor. O, iadul li-au minunat lucru de mare a ta nepricepere şi de câştigat grosimea a tâmpirei minţii tale! Dară n-ai cunoscut că cu multa avuţie, cu multul folos sufletului tău vii face? Cu avuţiia poţi zidi beserici, mănăstiri, fântâni, poduri; cu avuţiia poţi / scoate robi, a plăti datornici; cu avuţiia poţi a milui, a întări pe cei slabi. Şi mai vârtos n-ai citit (au poate fi că eşti neînvăţat) Svinta Scriptură, că împărăţiia ceriului iaste foarte ieftină? Căci o fămeie doi bani numai în gazofilachie aruncând, împărăţiia ceriului ş-au cumpărat (Math. glav. 2). Acmu dară, cum nu iaste fericită avuţiia mea şi cum nu vii fi tu nebun de nu vii sili a o agonisi, de vreme ce şi sufletului, şi trupului îndămână şi bine îţi face? înţeleptul: Ah, lume linguşitoare, cum te spre a mea 45 Adăogân amăgire linguşeşti! Eu, macara că adevărat du-tă-săavu- (după al tău cuvânt) de carte neînvăţat şi ţiile, inema prostatec sânt, însă pre cât în putinţă mi-au să nu ţi să fost, Svintele Scripturi am cercat şi iarăşi împietrească într-acea svintă şi adevărată Scriptură aflaiu unde dzice că un voinic, pre Domnul Hristos întrebând, dzisă: „Bunule învăţătoriu, ce voiu face să moştenesc împărăţiia ceriului?" [Mt. 19, 16 şi urm.]. Bunul învăţătoriu buna învăţătură i-au dat: să să păzască şi să să feriască de toate de celea ce pravila şi legea opreşte; să ţie şi să facă toate acelea carile legea şi pravila a face îndiamnă şi porunceşte. El au răspuns precum acestea toate să află păzindu-le / şi ţiindu-le, dzicând: „Acestea din tinereţea mea li-am păzit". Atuncea, Domnul, acea deplin i-au arătat trebuinţă, dzicându-i: „Du-te de vinde toată avuţiia ta şi o dă săracilor". Atuncea mişelul, fiind cu a ta dragoste deprins şi cu a ta înşălăciune cuprins, rău să întrista şi cumplit să mâhni şi mai vârtos te ascultă pre tine, o, vrednică de hulă lume, decât pre dascălul pre carele, precum iaste bun mai denainte îl mărturisisă, şi aşe cu frântă voie, trist întorcându-să, poainca cea bună a didascalului celui kun a Q-fagLgLL^ŢgyJLftt- Dară aceasta pentru ce? Au nu căci era cu tine şi cu desfătările tale deprinsu şi spre poftele tale cu totul împinsu? Şi aşe, mai tare cu avuţiia au închis şi au pierdut, decât au deschis şi au agonisit împărăţiia ceriască, şi pană într-atâta de strâmtă şi de aspră i s-au făcut, cât mai pre Jesne să fie câmilii a întră prin urechile acului, decât lui în [hn]părăţiia ceriului. Pentru aceasta dară mă tem că, nu ca săraca banul voiu da, ce ca bogatul, când îl va cere cineva, mă voiu întrista. Ce nici cu aceasta nu mă vii înşăla, căci nu-ţi Poftesc bogâţiia ta. 46. Lumea temniţă, şi pentru ce să să iubască?11 Lumea: Acmu dară, tu nicicum nu mă iubeşti?/ _ înţeleptul: Baju^scJ42teciun tLau uibit ^SHHH!J2§ZJd? ca te precum temniţă să fii SOcotiia. Şi iarăşi ca David, lui Dumnădzău at°tputernicul CLl smerenie mă rog, dzicând: „Scoate, Doamne, n temniţă sufletul mieu, a mă mărturisi numelui tău"/ [Ps- Hl, 10]. Lumea: Dară că acesta cuvânt mai mult spre urare şi def> aimare decât spre dragoste şi laudă iaste. încă îm dzici că CP. Petj rus Berchorius, Repertorium morale, V, 1. 136 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 137 sint şi temniţă; dară pentru aceasta întru adevărat vine-mi să râdz de întunecată orbirea ta. Dară nu mă vedzi cât sint de largă şi lată, luminoasă şi frumoasă, cuvioasă şi drăgăstoasă, o, sărace? Pentru aceasta întriabă pe cei ce şed în temniţă şi închisoare, să-ţi spuie ce iaste închisoarea temniţii şi slobodzeniia mea. 47 Desfrânata înţeleptul: Adevărat, după a ta nebună voie sufletul socotială şi precum ţi să pare, eşti largă şi lată, spre moarte însă spre a facerea răutăţi, iară nu bunătăţi; răpeşte luminoasă şi arătoasă a lumina şi a arăta cărările cele strâmbe, vărsătoare de sânge şi pierdzătoare de suflet. Dară după a mea socotială bine pricep şi frumos cunosc că pre cât poţi, pre atâta sileşti ca prin această a ta întunecoasă lumină cu slo/bodă voie şi desfrânată pohtă a îmbla să mă faci; şi aşe, deodată cu a ta lumină, întunerecul nebuniii să mă cuprindză, în periri să mă aflu şi în bezcisnicie în veci fără de svârşit să mă cumplit chinuiesc. 48. în lume fe- Lumea: Vai, vai, cum a te pricepe nu ricire nu iaste, poţi, şi pre aceştia ce în mine slobod lăcuiesc nicelumanul cum sjnt c|e fericiţi şi în toate bişugiţi, a fericit cunoaşte să te învredniceşti şi lor a te obşti sa te nevoieşn: 49. Fericit carele cu lumea nu s-au amestecat înţeleptul: Ba minţi, falnică şi min-ciunoasă ce eşti, căci înţeleptul nu pe cela ce iaste în tine, ce pe cela ci-au ieşit din tine fericeşte şi încă şi mai fericit cela ce încă n-au venit în tine! Şi nici cu aceasta a mă dovedi vei putea. 50. Dreptul nu Lumea: O, blăstămatule, ticăitule şi sa va clăti de nemică cunoscătoriule! Dară patriiarşih prorocii, apostolii, mucenicii şi alalţi svinţh au nu cu toţii în mine au lăcuit? Au nu cu toţii cu mine s-au slujit? Dară de vreme ce aceia cu toţii să orice î s-ar tâmpla număsc fericiţi, pre carii eu în mine, ca într-un săcriiu, ca pre nişte odoară scumpe i-am păzit, căci tu atâtea de mine nevrednice cuvinte îmi grăieşti şi necuvioasă răspunsuri îm răspundzi?/ înţeleptul: Ai, ce lătrătoare şi de minciuni ^\ rje lume ^" spuitoare eşti! Dară tu, pre aceia ce-s mai sus lepădându-te, pomeniţi svinţi au din tine să fie fost îi titul fericirii socoteşti? Au cu tine să să fie slujit gândeşti? vei ag°msi Dară că ei - o, fericiţii! - în tăi de tine şi de dulceţile tale lepădându-să, al fericirii titul ş-au agonisit şi acei întru poinenire de xrei ori fericiţii nu numai de tine, ce şi sânguri de sine s-au lepădat, porunca bunului lor învăţătoriu păzind, unde dzice: „Cine va să vie după mine să să lepede de sine" [Mt. 16, 24] şi pană într-atâta te urâsă că când le dziceâr-' cineva că vor să moară, adecă să iasă din tine, atuncea bucurie ■ nespusă şi nepovestită le veniia şi pre lângă acea fericită şi nu i în zădar bucurie, ori fiece feliu de cumplită, otrăvită şi I nemiloasă moarte în samă nu băga; ce unii întrând în foc, ca I cum ari întră în roaă, alţii întrând în ger şi în gheţuş, ca cum \ an întră în căldură şi în feredeu; alţii cu vine de bou bătuţi, ca \ cum ar fi cu daruri dăruiţi, alţii de coadele a cai sirepi şi ) nemoliţi, cu iute alergătură târâiţi şi pre a uliţilor pietre / Şparcuiţi, ca cum ar fi în primblări şi privelişti îmbla şi a altora, ; a mulţi, alte / multe fără măsură cumplite şi nesufferite \ ie pedepse pătimiia. Şi pentru acestea nemică nicicum să scărăndăviia, ce mai vârtos cu dragă inemă şi vesăl suflet cătră , dânsăle (adecă cătră munci) alerga. Şi pentru ce aşe? Pentru ca ; Cu Un ceas mai înainte din tine să iasă şi la ţenchiul cel ce din a ^r cuconie a agiunge siliia să agiungă. Aşijdirea săhastrii (o, ; norociţi^ că partea cea mai bună ş-au ales), carii pentru a ta de urât urâciune prin straşnici munţi, fără de soţii, singuratecii; ţjtimai fugind şi prin găurile adâncelor vârtoape într-un loc cu Jjganiile veninate şi cu fiarăle cumplite a petrece ascun-Zlndu-sâ. Şi pentru ce aceasta? Pentru căci bine socotiră că mai 138 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 139 I cumplită, mai vrăjmaşe, mai veninoasă gadină decât tine nu I va fi şi mai vârtos ca urâta şi, de tot întregul cu mintea, hulita \ ta grozăvie să nu prăvască, carea slabilor de fire, trupeştilor ochi, \ oarece frumseţe a avea să pare; cu carea cei mai mulţi, prin I amăgeala necunoştinţii, rău să amăgescu. Iară ei (o, de tot rostul j de trei ori lăudaţi) mai bine prin găuri a lăcui, de foame a muri j şi de sete a să topi au ales decât în tine a lăcui, cu bunurile tale W\ a-şi petrece şi cu desfătările / tale a-şi sminti nepreţăluiţele sale i osfinţite suflete. Pre carii tu, o, clevetitoare, nebuni să fie fost \ îi cu bârfala numeşti. La a cărora nebunie, cu toţii cu osirdie / lui Dumnădzău să ne rugăm, ca şi pre noi părtaşi să ne facă şi 1 pre noi nebuni şi fără de socotială să ne socoteşti. 52 Cu pohtele Lumea: Mult mă mier de ce ruledzi şi de lumeşti deprirt- ce blojorăşti grăind în deşert? Acmu tu vei să dzându-te, dzici precum că aceia ce de mine să liapădă dumuădzăieştile petrec vun bine sau află vreun folos? Oh, porunci grele ^ iarăşi că mă mir şi mă minunedz, voi îti vor părea . . A , dzice! Şi em ia aminte ce voiu a te întreba: dară un om carele într-un munte pustiiţi lăcuiaşte şi într-o gaură de balaur sau într-o peşteră de leu, sau de urs, sau de pardos vieţuiaşte, oare ce feliu de petrecere va să facă? Şi ce feliu de cust va să custe? Sau ce chip de traiu va să trăiască? Pururea în răcnetile leilor, în mormăiturile urşilor, în şuieretele balaurilor şi a şerpilor neprestanno, ca să nu dzic nepărăsit, groaza şi frica cumplitelor jiganii - sau să le dzic dihănii - purtând; şi cutremurându-1 vara fierbintiala şi pripăcul fierbându-1 şi cocându-1, iarna frigul şi gerul răcindu-1 17 şi îngheţindu-1, foamea leşinându-1 / şi hemnisindu-1, setea aprindzindu-1 şi topindu-1 şi de va şi ceva de mâncat sau de băut afla, doară rădăcina ierbii şi apa din borta copaciului, pre carele nu el le mănâncă sau bea, ce iale pre dânsul topăsc şi svârşesc. Deci aceasta ţie înţălepciune de să pare a fi, mare nebun eşti si în numărul celor fără de minte să te socoteşti. înţeleptul: Ah, făţarnică şi pulbere ce eşti, 53. Adevărata lume! Dară cădz bine ştii tu că dragostea pe cătră Dumnădzău dragoste, ce toate îuvince şi biruiaste [1 Cor. 13, 13]. Carea în inema unuia ca aceluia întrând şi poft^te ac^a { cuprindzindu-o, adecă cea deplin şi adevărată Să dăruiaşte dragoste, toate acelea carele mai sus mi le-ai pomenit cât sânt de rele, cumplite şi de straşnice, toate în blânde, bune şi în plăcute să întorc. Când flămândzeşte şi însătoşadză, prin adevărata şi deplina dragoste de toată hrana dulce şi de toată băutura bună să îndestulit satură; pripăcul cel fierbinte şi ardzind pălitoriu şi gerul cel iute şi vrăjmaş îngheţătoriu, în vântul cel ce primăvara în răzvărsatul zorilor suflă să întoarce şi spre a trupului şi a cărnii slabului om spre îndemână să primenesc; gângăniile, jigăniile, fierile cele/ vrăjmaşe şi cumplite, blânde şi domolite i să fac, cât şi picioarele îi sărută şi încă şi slujbă îi fac; şi pentru ca să într-un cuvânt dzic, toate acelea ce împotrivă şi rele sint, următoare, ascultătoare şi bune să fac. Căci că acel deplin bine (adecă Dumnădzău) cu dânsul pururea iaste, şi el de faţă fiind, nice UJta îi lipseşte. Lumea: Dară în mi ne ce vei caută şi nu vei aflar" Sau ce vei pofti şi nu vei găsi? Eni 54. Omul, nr-ăv' • -ii împărat peste t^eşte toate ţircumstanţule, adecă împre- toate jucrurije gturstările mele: târgurile cele norodoasă, lumii, însă toate cetăţile cele vârtoasă, satele cele dese, viile cele în chip de ză- todiţoare, ţarinile cele de bişug dătătoare, log îi sint date grădinile cele cu flori frumoasă, livedzile cele cu potnături drăgăstoase, la aminte saraiurile cele mari a don a ■inilor, a boiarilor; socoteşte palaturile cele înalte şi desfătate crailor şi a împăraţilor; prăveste uliţile cele late şi cu piatră Cuptuşite a cetăţilor şi a târgurilor; ia sama avuţiilor şi a gerurilor scumpe carile într-acestea să află. Dară pentru alai te iTune, ce sunt nepovestite, cununi de dăruit şi pe cela ce fără 140 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 141 îndoinţă îm slujeşte/ de împodobit, precum sint peştii mării, piticii păreielor, flerile şi toată dihaniia pământului, păşirile ceriului şi alai te cu carile dumnădzăiescul cuvânt m-au împlut şi a lui mână svintă prin mine, prin frumoasa sa zidire, li-au împrăştiiat! Şi mai vârtos, o, brudatecule, prin a mea pricină şi prin mijlocul mieu, tu cu dânsăle să te slujeşti şi mâncând, bând, desfătându-te să te veseleşti, şi binele mieu cunoscând, cu tot sufletul să-mi mulţămeşti. Dară, o, sărace, Solomon au n-au mai înţelept decât tine fost? Şi el încă aceasta învaţă, căci numai aceasta îţi va rămânea. ifletulu 55. Dulceaţa înţeleptul: O, cursă şi laţ prin întunerec lumii, otrava întins, dară au nu cunosc eu că toate acestea ce mi li-ai pomenit şi aşeşi tu sângură unor pomi te asameni, carii pe lângă lacul unde odănăoară au fost Sodomul precum să să afle să povesteşte? Carii decât alţi pomi ai lumii precum mai frumoşi, mai umbroşi şi mai cuvioşi să fie să povesteşte, iară ispitind cineva a cerca, înlontrul lor putregaiu şi în poamele lor putregiune, pliavă şi amărăciune află. Ce însă tu mai cumplită şi mai otrăvită amărăciune porţi, /6"' căci poamele a pomilor acelora / gustul amărăsc. Iară a ta otravă, gustul îndulcind, adecă pohtele trupului plăcând, sufletul omori şi otrăveşti. Pentru care lucru tuturor de strigat iaste: „O, lume, ce esti miere amestecată cu fiere". 56. Cu lumea, precum vreodată adevărat urnea: Mult stau si de a ta scurtă şi proastă minte mă mir: cum şi în ce chip miere amestecată cu fiere a fi îmi dzici? Dară prieteşug vei pre carii vreodănăoară ai audzit să dzică: „o, lega, nu gândi c^ c|j_ar muri!", numai pentru urâtul lumii? Ha, ştiu că vei, precum mulţi să află şi pre mulţi ai audzit, să dzici. Dară ştiu pentru ce. Nu doară că pentru răul mieu, ce pentru a lor de crieri puţinătate, necunoştinţă şi a puţinteluşe oarece bântuiale nerăbdare şi nesuferire. Iară cel întreg cu crierii şi copt cu mintea, aceasta niceodănăoară dzice, nici vreodată pomeneşte. Oare carele iaste acela ce ş-ar urî mamca — să nu dzic maica — căci, precum ţ-am şi mai dzis, eu pre toţi ca pre nişte fii îi ţi iu, ca pre nişte prunci îi aplec şi ca pre nişte cuconi îi grijesc. Şi într-acesta chip eu pre dânşii socotindu-i şi de tot răul ferindu-i, oare în ce chip, în ce feliu şi cine ar fi acela ce ari de mine a să despărţi vrea — căci eu tuturor şi în toate bună şi blândă / sint - şi de bine, cine jy a să dezlupi ari pofti? Şi de vreme ce-i iubăsc, iată dară că le sint priiatin - şi care ari fi acela ce ari vrea de priiatinul său să să înstreinedză? Nime! Iată dară că de iubit şi de îndrăgit sânt. înţeleptul: O, cum si în ce feliu precum • • a • 57. Lumea, ma iubeşti nu te arăţi si încă tu singură pre . „ _ & 1 maica rauta- tme - după a ta greşi tă socotială - precum să tn;or s-t gayda fii de iubit te dovedeşti? Dară adevărat că a tâlharilor iaste tot omul a şti şi aceasta a cunoaşte să cade, căci prieteşugul tău unor tâlhari să asamănă, carii latineştefiletes latrones să chiamă, adecă tâlharii carii în chip de priiatini pre călătorie drumăţului să arată, şi ca cum ar fi oameni buni, cu cuvinte dulci pre călători tumpină şi cu dânsul împreună la cale tovarăşi să fac; însă cercându-şi vremea, ca îndămână cădzindu-le, pre săracul cel fără ştire călătoriţi şi cel pentru dânşii fără de nice o pază mărgătoriu să-1 ucigă şi să-1 prăpă-diască; şi aşe vremea şi locul aflând, fără de milă vărsare de sânge făcând, pre săracul, ca pre un mieluşel fără de vină, morţii şi peririi îl dau. însă acei tâlhari tot mai buni decât tine şi tu mai J£&~decât dânşii, căci ei trupul, iară tu sufletul ucidzi./ Lumea: O, vai de mine şi de mine, cum 58. Lumea /r larilor, ucigaşilor şi oamenilor răi mă decât tălharU asam^«*i -a i • mai rea, căci ailieni: Dară cum si in ce chip si eu .. _ . HeK *i • . tâlharii trupul, otuiilor şi celor lipsiţi de minte nu te voiu jară jumea Potrivi? Dară iani socoteşte: oare eu ca acei sufletul ucide 142 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 143 tâlhari fac? Căci tâlharii silesc ca pre om de toate de câte are să-1 lipsască şi să-1 puşti iască. Dară eu nu aşe, ce pre cei ce în mine lăcuiesc cu de toate îi îmbişugesc, îi înmulţăsc şi nici una a le lipsi silesc. „ , înţeleptul: Adevărat, acest suptire si de 59. Poftele .' r . i • i • mulţi oameni necunoscut mestersus;, de la lumeşti ca b> sirinile, pre om si rine (acestora moldovenii „fete de mare" le adormindu-1, îl dzic) l-ai luat; carile, cu ale sale frumoase, îniacă cuvioase şi mângăioase viersuri, pre săracii de corăbiiari nebunindu-i îi adormu, şi aşe -precum spune fabula - eale în corabie sărind, îi îmbrăţăşadză şi în fundul luciului mării afundându-i îi coboară şi fără veste îi îniacă. Ce tu, decât sirinile tot mai de rău făcătoare, căci eale trupul, iară tu sufletul îneci. Insă înţăleptul călătoriţi ce face? îşi vârtos urechile sale astupă, ca nu cumva glasul sirinelor audzind să să aţipască, şi aşe prin a lor cântece, ca când n-ari/ 2(7 audzi cântece, trece; şi dintru acea de viiaţă primejduitoare meşterşuguire cu amăgeală scăpând, fără poticală hălăduiaşte. Ca aceluia dară înţălept şi bine socotitorii! călătoriţi şi mie a face şi, ca dâmsul, a mă păzi foarte mi să cuviind cade, ca în tine lăcuind, ca cum n-aşi fi în tine să mă socotesc, şi cu aceasta de ale tale în divuri, în chipuri de amăgele, să mă scutesc. 60. Toate Lumea: De vreme ce cu aceasta socotială [idemănările te slujeşti, cu bună samă bine să ştii că fiilor veacului prostatec eşti, căci eu nemărui vreun rău a acestuia, face sj]esc> njce Spre primejdiia sau spre deşerte si • • • ,, •. / A penrea cuiva ma nevoiesc, ce mai vârtos vrednice de ras . tuturor in toate, tot binele, indămâna şi toată lesnirea învoiesc şi nevoiesc, precum toţi înţălepţii miei aceasta mărturisăsc. Nemărui făţărnicesc, pe nime amăgesc, pre nime urăsc, pre nime din nime izgonesc, ce tuturor bine le poftesc şi pre toţi, cum pre cei mari, aşe pre cei mici, în ce chip pe tineri, într-acel chip pe bătrâni, ca pre nişte fii, cu mare dragoste cuprindzindu-i, îi îmbrăţăşedz. Insă nu ca sirinele precum (pre pizmă) dzici tu, nici măgulindu-i ca să-i înec, precum (pre strâmb) rău grăieşti tu, ce, precum un bun chivernisitoriu / părinte, precum pentru cel dintâi născut fi iu a-1 creşte sileşte, aşe pentru cel mai pre urmă născut să nevoiaşte, ca şi pre acela mare crescut a-1 vedea pohteşte. Aşe dară, şi eu pentru toţi fiii miei nevoinţă puiu, ca orice ari cere şi orice ari pofti, nemărui întru nemică, nemică ceva să-i lipsască. Ce de mă pintru aceasta dară tu înşelătoare şi de rău voitoare socoteşti, precum puţin eşti la crieri tot omul să ştie. înţeleptul: Adevărat iaste acesta al tău ^ xr . ol. v ai aceluia minţitoriu cuvânt, căci şi fiilor veacului carele ceva de-acestuia (pre carii tu „fii" îi numeşti şi ei pre cat Dumnădzău tnte „maică" te au şi de bine făcătoare mai bun a afla precum să le fii, înşelându-să, te socotesc), cearcă nemică a le lipsi şi cu toate îmbogăţiţi şi îndestuliţi a fi li să pare. Ce, precum eu socotesc - şi nu numai eu, ce tot întregul la minte aşe va cunoaşte - că nu de tot binele S1 de toată avuţiia să fie bişugiţi, ce mai vârtos de toată sărăciia si de tot răul să fie cuprinşi. Şi cu adevărat şi foarte fără de greş, t°t omul să ştie că acelora ce tu fiii tăi îi numeşti şi precum toate btuiurile şi toate avuţiile le dăruieşti, că nu bogaţi, ce mai vârtos săraci, nu în bunătăţi mari şi de toate sătui / ce mai vârtos meseri $i flămândzi, precum au cântat David [Ps. 39, 23]. Iară dacă socotială cea întreagă şi chivernisala cea bună a şti şi a pricepe vu pohti, aceasta iaste: că tot cela ce va fugi de tine şi să va feri de tot binele tău şi cu toată inema şi cu întreg suflet pre domnul va cerca nu să va lipsi de tot binele [Ps. 33, 10]. O, ascultă-mă, lume, că cu cât voiu fi în Domnul de sărac, decât Uue ?i decât toată avuţiia ta sint mai bogat, şi de Domnul ţundu-mă cât voiu fi de slab, decât tine şi decât toată puterea tasint mai vârtos, precum învaţă fericitul Pavel [2 Cor. 12, 9]./ 144 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 145 62. Omul în Lumea: O, nepriceputule şi în toate voia lui lăsat, ticăitule! Ia-ţi în minte şi-ţi pune în socotială carele mai sus tăriia şi vârtutea, mărimea şi puterea iubiţilor să va sui, mai . . ~. . i •• j ~ \ ' , w miei hi, cani cu mine sluiindu-sa, cu de cu grea cădza- . . A tură va cădea12 aceste nepreţăltute cununi l-am încununat şi cu înfrumseţate coronne i-am încoronat; pre carii tu, cu a ta rea şi proastă socotială, săraci şi meseri îi socoteşti, slabi şi neputincioşi a fi îi numeşti. Au nu unii Africa, Asiia şi Evropa şi, mai bine să dzic, toată a pământului rătundzală şi acestor pomenite părţi avuţii au agonisit? Au nu 21" unii falca leului / au despicat? Au nu alţii marea cu lanţuje de fier au legat? Au nu alţii munţii şestiri au făcut? Au nu unii apele din gârlele lor au abătut, carile prea adâncă adâncime având, la trecerea lor nice genunchiul omului să nu să ude li-au făcut şi din mari mici, din adânci neadânci li-au premenit? Au nu unii minunate şi nepovestite cetăţi au făcut şi cu de zidiu înălţime şi grosime prea groasă şi prea înaltă li-au încungiurat şi li-au întemeiat? Au nu alţii cetăţi mari, tari, puternice ca acestea în clipala ochiului li-au fărâmat şi zimţii cei înalţi cu ţărna temeliii i-au amestecat? Şi ce să mai laud şi să le spuiu minimele lor cătră un nepriceput ca tine? Căci de aş şi tăcea eu, macara eale singure ale lor preste minuni minunate fapte să arată, şi prin ochiul şi urechea a tot omul să poartă, precum şi alte ale lor (a fiilor miei adecă) în mulţime nenumărate şi nemăsurate puteri şi bogăţii, carele, de nu le poţi cu ochiul privi, du-te la cei vechi şi la cei noi istorici, că de toate şi toate deplin îţi vor arăta câte minunate şi slăvite au făcut şi au desfăcut./ 27 ^ Vârsta si înţeleptul: în mare mărime a mirării norocirea lu- mirându-mă şi uitându-mă stau. Cu ce mii ca roata cântece, cu ce laude, cu ce slavă voiu cânta, când să voiu lăuda şi voiu slăvi pre acel supţire la învârteşte minte, iscusit la socotială şi întreg la chitială zugrav, carele decât toţi întăi aiave forma şi chipul avuţiei fiilor tăi au şeruit şi adevărat o au zugrăvit. O, frumoasă, întreagă şi decât simceaoa briciului mai ascuţită şi mai iute minte, că roatei prin osie învârtitoare o au asămănat. Şi adevărat dară şi, dzău, foarte fără minciună, adevărat. Că precum partea roatii cea dedesupt să suie în sus şi agiungând în mijlocul cumpănirii (unde, de nu mult, măcar câtăvaşi puţintică vreme a sta s-ari cădea), nice minţită măcar, nice cât ari clipi ochiul nu să zăbăveşte, ce din cumpăna mijlocirii, spre înalgiosului parte cu mare răpegiune să povârneşte şi aşe partea carea mai dineoarea o vedeai suindu-să în sus, acmu şi mai într-acel ceas o vedzi cuborându-să în gios şi partea carea era în mijlocul cumpănirii ceii deasupra, iaste în mijlocul cumpănirii ceii dedesupt. Şi precum ochiul a roatii samă când să suie, când să pogoară şi când face o învârtejire a lua mai nu poate /, aşe viaţa şi vârsta 27 vieţii fiilor tăi, când să naşte şi cât trăiaşte, ce face şi când moare, nunte a pricepe mai nu poate. Şi precum partea roţii carea de ta pământ s-au, în sus suindu-să, sculat, iarăşi în gios pogorându-să, de unde s-au sculat să suppune, aşe şi fiii tăi, de ln pământ ieşind, iarăşi prin mai nepricepută vreme, iarăşi în ţărna lor să întorc. Şi pentru puţinteluşe a puţintică vreme deşartă şi fără folos dezmierdare grozavă, în scurtă vreme mor S1 sa trec. Şi mai vârtos adevărat de plâns şi de tânguit iaste că, după viaţă fără de folos, murind cu trupul, mor şi cu sufletul şi al gheenii nestinsului foc moştenitori şi lăcuitori să fac. Iar ^u> o> lume, celui de toate darurile desăvârşit dătătorii! domn fîiu Ilnd, „înnoisă-vor, ca a hui turului tinereţele mele" [Ps. 102, 5]. 64. Nu într-acesta veac, 12 Cp. Andrea Wissowatius, Stimuli uirtutum, fraeriapeccatorum, 18. Lumea: O, sărace oame, cum maică j^nciunelor şi izvor de cuvinte deşerte te___________? CuŞi. Cum lucru ca acesta a fi să poate? Că ce în cel viitor cu sunt de 7207 de ani, de când sint de viaţa a ţi să stapânul mieu făcută şi pană acmu câţi lungi sileşte °ameni şi câţi fii a oamenilor au venit în 146 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 147 mine, nice a unuia tinereţele să să înnoiască am vâdzut, nice bătrâni sau la vârsta bătrâneţelor / viind, iarăşi tânăr să să facă şi la vârsta tinereţelor să să întoarcă, am audzit; ce doară numai pe tine de-mi va fi a te vedea. Insă, pre cât socotesc, nici tu vei fi mai di-a firea sau mai harnic decât alalţi oameni, carii de atâtea mii de ani, atâtea nenumărate mii de oameni s-au trecut şi câţi acmu încă vii să află. Şi să dzici că poate să fii şi tu mai de-a firea şi mai harnic decât câţiva, dară într-atâta somă de oameni, oare cum vreunul să să mai ca tine afle şi să i să înnoiască tinereţele şi din slab tare, din bătrân tânăr să să facă? Ce numai precum mai sus ţ-am dzis, că tu maica minciunelor şi izvor basnelor te făcuşi. Căci bine socotesc şi adevărat ştiu că şi tu măcară cu ceva mai mult decât alţi oameni nu vei fi. înţeleptul: Nu aşe, făţarnico, nu aşe, ce 65. Viata precum pravul înaintea vântului [Ps. 1, 4], vecinică svârşit aşe minciunoase minciunele cuvintelor tale n-are; nice din înaintea [cujvântului ce-am dzis, adecă bătrân tânăr, ce maintea adevărului. Si adevărat cuvintelor din păcătos . . . ,. . drept a te face mele; că nL1 cie la mine> mcI dln singura nevoiaşte mintea mea am dzis că mi să vor înnoi ca a vulturului tinereţele, ce mai vârtos pârâş ţie şi martur mie pre dumnădzăiescul părinte David, Psalfmul 102, 5]. Şi ia dară în minte şi pune în urechi / cuvintele mele, că căce am dzis că: „să vor înnoi tinereţele mele", nu numai a mele (macara că păcătos sânt, numai aceia nedejde trag) ce a tuturor aleşilor lui Dumnădzău. Nici am dzis că: „s-au înnoit" sau: „să înnoiesc", ce am dzis că: „să vor înnoi" şi aceasta crede şi cu bună samă aşe va fi; nice tinereţele prin de-a doa oară întoarcerea dzilelor, ce prin bune şi sufletului folositoare fapte să vor înnoi; iară nu în veacul sau împărăţiia ta, ce în veacul şi împărăţiia ceriului, unde sufletul omului, prin bunătăţi întinerindu-să, niceodânăoară va mai îmbătrâni. încă de-ţi vei aduce aminte de a Domnului cuvânt unde dzice: „Cinsteşte pre tată-tău şi pre maică-ta, de vei vrea să fii viu mult pre pământ!" [Ex. 20, 12]. Iată dară că bunele fapte nu numai în cela veac ce-i fără sfârşit, ce şi într-acest cu sfârşit, viiaţa lungeşte şi tinereţele înnoiaşte. însă mai vârtos noao nu tu, ce ceriul moşie ne iaste. Lumea: Dară cum îţi voiu dzice sau ^ nu c^ea ce cum te voiu socoti să fii cu minte întriagă, trupul vede, ce sau cum cu cei înţelepţi te voiu număra, de c^ea ce suflet vreme ce lucrurile spuse si nevădzute credzi pnveşte, r . acelora ne- şi pre cele viitoare şi fiitoare te sprijeneşti şi dejdiuiaşte pre cele carile ce sint cum sint / şi când vor fi necunoscându-le le mărturiseşti şi prin întunerecul necunoştinţii şi neştiinţii te nedejdiuieşti? Căci eu câte ţ-am grăit, câte ţ-am spus ţi li-am şi arătat; şi cum alor mele cuvinte nu te încredinţedzi, ce celor fiitoare, nevădzute, neaudzite şi nepricepute te bizuieşti? Că de ai fi proroc, aş dzice: „Acesta iaste proroc şi cunoaşte cele viitoare!" Dară de vreme ce proroc nu eşti, iată dară că eşti un om ca şi alalţi oameni, şi de vreme ce eşti ca şi alalţi oameni, iată dară că cele fiitoare nu pricepi, încă îmi spui că la sfârşitul veacului acestuia va fi aşe şi aşe şi tu nu numai cele de la sfârşitul veacului, ce nice mâine, nice mai apoi ce va fi şi ce să va lucra nu poţi a şti. Iată dară că tu, cu aceasta minte purtându-te şi cu aceasta socotială slujindu-te, nilntea ta iaste în vânt şi socotială în nuori, de vreme ce toată uedejdea şi toată credinţa ta în cele viitoare şi-n cele fiitoare pui. Acmu dară, lăsând pizma, vino la mine. Caută de vedzi, la aminte şi pricepe că toate ale mele sint adevărate; că nu numai căci eu îţi spuiu, ce şi de alţii înţelepţi aşe sânt Mărturisite, căci toate câte ţ-am spus, iată că şi denaintea 0chilor / ţi li_am pUS; şi nu fii pizmătariu şi necredincios, ce Următ°riu şi credincios. 148 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 149 67. Nădejdea înţeleptul: Hai, prin ceaţă cu laţe şi mare credinciosului prilestiaţă ce eşti! Cum largă şi lată, însă cu în zădar nu i • ~ ~ • ~ i a • -ic- emata căptuşita cale îmi araţi! Si cu ce ascuţit (insa de omul cunoscatoriu priceput; meşterşug, precum tu să fii credincioasă şi eu să te credz mă înveţi? Dară cu acestea ale tale minciunoase înşelături inema nu-m vei smomi, nici cu gândul mă voiu îndoi şi nu numai să le credz, ce nici a le audzi poftesc. Căce eu pre tine să te dovedesc nu-mi trebuie, căci tu singură pre tine precum basne grăi eşti te dovedeşti; mai vârtos că prea cu adevărat ştiu şi prea cu bună samă pricep, căci toate lucrurile tale, comediilor (carile oarece a fi să par, iară preste puţinei ceas ca cum n-ar fi fost să fac) să asamănă. Ce aşeşi hireşi şi tu şi lucrurile tale comedii sint şi aşe tu mai vârtos eşti comedie stricătoare sufletului; căci comediile cele ce oamenii le fac nu strică cuiva ceva, fără cât zăbăvăsc fără dobândă; iară tu şi trupul aduci la tângă şi sufletul duci în muncă; şi mai vârtos nici aicea foloseşti, nici aiurea, fără cât numai cu suliţile (dezmierdările adecă) / ochiul îndulceşti şi pre nevădzute inemile răneşti; şi nu numai inema trupului, ce şi a sufletului, a căruia rană vindecare n-are. Pentru aceasta dară eu, răbdând voiu răbda, adecă nedejdiuind voiu nedejdiui în Domnul, şi nu mult, nice cu zăbavă, şi nedejdea mea să va izbândi. Căci decât toate mai vârtos credinţa mea nedejde iaste; şi aşe, prin adevărata nedejde, nedejdea în deşert nu-mi va fi. Şi pentru aceasta mai frumos mă voi încorona, căci cu toată inema şi cu tot sufletul fără îndoinţă audzind am credzut şi întru adevăr, după făgăduinţă, am nedejdiuit. şi de acmu înainte, cât voi vedea eu nici strănepoţii tăi nu le vor audzi. Nici te face tu denaintea mea mai mult ştiutoriu. Au n-am vădzut eu pre mulţi cu a ta minte purtându-să şi cu socotială ta slujindu-să şi în lucrurile fiitoare nedejdiuindu-să? Şi aşe, numai cu nedejdea rămâind, şi de ale mele bunuri s-au scăpat, şi niciodănăoară aceia ce-au gândit au agiuns, nice ce-au cercat / au aflat, nice vremea loc de căinţă i-au mai dat. Ce aşe şi aceia ca tine neascultând fiind şi folositoarele mele cuvinte neînţălegând, de toate s-au scăpat şi s-au depărtat. Şi caută acmu dară de mă ascultă şi ce-ţi voi spune mă crede; căci voiu a unui decât tine mai înţălept om cuvânt să-ţi grăiesc şi mi să pare - şi adevărat iaste - că cu aceasta să te dovedesc. Că „cine au vădzut duhul omului suindu-să în sus sau a dobitocului coborându-să în gios? Toţi dintr-un loc au ieşit, într-un loc vor merge" [Ecl. 3, 20-21]. Nice izbândirea nedejdii tale au vădzut ochiul sau au audzit urechea, ce numai întru adevăr să ştii că in zădar osteninţă şi în deşert nădejde tragi. Că măcar pe aceasta socoteşte: de vreme ce cineva în mine fiind şi cu ale mele bunuri slujindu-să şi bine n-au vădzut ieşind din mine (adecă după ntoarte), ce bine va să mai gâsască sau ce fericire va să-1 mai tâlniască? Dară ştiu că după a ta îndărăpnică pizmă, precum au aflat sau va afla, vei să dzici. Dară spune-mi, de unde pană mtr-atâta ti-au încredinţat? Sau cine dintr-acei ce din mine au IeŞit (adecă din cei morţi) s-au întors (adăcă au în vis) şi precum alt bine mai / bun decât binele mieu au aflat, să vie să-ti spuie? I • ată că eu nu doao ce o mărturie îţi poftesc. Ce precum nu vei afla, foarte adevărată sânt; şi tu, iarăşi, precum nedejdea ta în Zadar să fie, adevărat să fii. Lumea: O, amăgitule şi puţin pricepu- 68. Spurcatele pohte înmul- . , . . . ... ţindu-să, pană tLlld Au tu mi* Vel Să'mi SPU,? Au tU PrC mai pre urmă în niine vei să mă înveţi? Au vei să dzici că eşti prăpastea ocea- la ani mai vechili decât mine? Căci tu celea nii te liapădă ce-m spui că li-ai audzit eu li-am vădzut şi, înţeleptul: Adevărat că decât mine la ani mai vrAA • .1 a • „ 69. Dreptul în ai veciie esti; si la aceasta împotriva nu ma p • r veci nu va muri t uu. Şi pentru aceasta dară aşe de multe şi 11 de feliuri de laţuri a întinde ti-ai învăţat şi cu acelea pre Mulţi ca mine, de om slabă purtătorii! de fire, i-ai în laţurile 150 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 151 tale vânat. Şi încă adevărat ai grăit că izbândirea nedejdii a bunilor credincioşi ochiul n-au vădzut, nice urechea au audzit, şi aşe iaste; că pentru a lor răbdare, carea tu în toate dzilele şi în toate ceasurile în tot chipul cumplit îi fără milă chinuieşti, dărui-le-va stăpânul a toată facerea bunurile carele n-au vădzut şi desfătările carele n-au audzit [/ Cor. 2, 9] şi pentru că nu s-au amestecat cu tine şi au ale tale cumplite munci chinuitoare suferit, le va da acestea. Iară după doao adevărat, ai una minciună grăit, precum mai la toate aşe ti-ai obiciuit. Şi cu fericitul Pavel frumos te voi dovedi unde dzice: 26" „A să îmbişugi în lucrul / Domnului pururea, ştiind că osteninţa lor să nu fie în deşert în Domnul" [1 Cor. 15, 58] şi aiurea dzice: „Căci viiaţa fiitoare au giuruit Domnul (curaţilor); Dumnădzău a minţi nu ştie" [Evr. 6, 18]. Au şi împotriva acestor decât zidiurile mai tari şi decât temeiiia de marmure mai întemeiate cuvinte ai ceva a răspunde? Au nu mi să cade mie acmu tare şi fără îndoinţă să mă nădejdiuiesc, de vreme ce Pavel iaste carile mărturiseşte adevărata a Domnului făgadă, carile, ca şi Domnu-său, a minţi nu ştie? Ah, povaţă oarbă ce eşti, lume! Ah, plină ce eşti de meşterşuguri şi cursă întinsă ce eşti, lume! Ah, spuitoare de basne şi mărturisitoare de minciuni ce eşti, lume! Cum sileşti şi a mă face te cu linguşituri nevoieşti, ca cuvintele tale să fie adevărate şi a Domnului şi ale credincioase slugile Domnului să fie minciuni, să dzic. Pentru care lucru moarte voiu priimi, şi aceasta, nu numai a face, ce nice a dzice nu o voi gândi, ce iarăşi cu glas mare voi dzice: „Răbdând, voiu răbda Domnului şi nedejdiuind, mă voi nedejdiui adevăratului cuvânt al slugii Domnului" [Ps. 39, 1]; şi dintru aceasta nepoticnindu-mă, după a mea nedejde mi s-a izbândi. Iară pre tine părere deşartă 27 şi vis de nălucire te voi socoti, şi celor ce-ţi / ţie urmadză, povaţă oarbă te voi numi. Lumea: De vreme dară ce pană într-atâta 70. Cu întriagă tărie nedejde ai şi pre multe viitoare şi credinţă cele £■ „ . a . i . . , . cereşti cerşind, mtoare te intemeiedzi, si nu cele ce vedzi, ce A ' . ,i . ii împreunaşi cele ce audzi credzi, căci dară cu ale mele c^|e păminteşti lucruri în toate ale tale lucruri şi chivernisele ţi să vor da te slujeşti? în tăi dară, căci în mine lăcuieşti? Căci hrana şi bucatele mele mănânci? Căci pâinea şi bivşugul ţarinilor mele strângi? Căci roadele poamelor mele culegi? Căci cu hainele mele te învesti şi încingându-te te învăleşti? Căci vaca mea mulgi? Căci mierea albinilor mele strângi? Căci cu boul mieu pământul mieu ari? Căci cu săminţile mele samini? Căci cu corabiia mea pre mare şi cu calul mieu pre uscat îmbli? Şi ce să-ţi spuiu mai îndelung, ce pre scurt: căci — precum ţ-am niai dzis - cu toate ale mele te slujeşti? Şi de vreme ce precum eu să nu fiu bună, nice făcătoare de bine îmi dzici, căci ale mele bune părându-să în tot chipul cu dânsăle te chiverniseşti? Ce acestea toate oricâte le faci, eu ştiu pentru ce le faci: pentru ca sa nu-ţi ceva mâine lipsască şi mai mult în casa ta toate să să mmulţască. Şi să-ţi spuiu, sărăciile de minte, alta, carea ştiu că nu o vei putea tăgădui: / Au nu te Svinta Scriptură învaţă: „Nu te griji ce vei mânca sau ce vei bea mâine?" [Mt. 6, 25]. Au putea-vii aceasta tăgădui, sau putea-vii că aceasta nu iaste aşe sădzich Ba. Căci dară nu cu nedejde trăieşti? Căci îmbli şi nu sedzi? Căci munceşti şi te grijeşti? Că (după cuvântul Scripturii) de vei şi şedea şi să nu te grijeşti, mâine toate acestea ţie trebnice uelipsindu-ţi, vor fi gata. Acmu dară, aceasta trebuie să cunoşti şi cunoscând mie să-mi mulţămeşti: căci eu sânt tuturor 111 t0ate de tot binele făcătoare şi dătătoare, şi precum pre alţii, aŞe şi pre tme (macara ca îndărăpnic eşti), bunurilor şi Misterelor mele părtaş te fac şi din cât ai, mai multe îţi adaog. 1 pentru aceasta cunoscând trebuie, iarăşi dzic, să-mi Mulţămeşti. 152 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 153 71. Nu rob, ce înţeleptul: Cuvântul carele-mi arăţi stăpân lumii adevărat al Svintei Scripturi iaste; şi aşe iaste Dumnădzău ., ai i î ~ a • i • ~ j ~ , si ase eu il credzu. insa iu adu aminte ca dupa ti-au lăsat; . , pentru aceasta ce desăvârşit ti-au Dumnădzău a toate tu pe dânsa, iară puternicul plăzmuit şi toate în tine lăcuitoare nu ea pe tine să ce să află, adecă pământul şi celea ce el le stăpâniască naşte, marea şi toate plinirile ei au făcut, mai pre urmă de toate pre mine din lut şi 28r ţărnă / m-au zidit. Şi ţie au dzis şi ti-au făcut, iară pre mine singur cu ale lui puternice mâni m-au frământat, şi după aceasta, suflându-m cu duhul său, m-au însufleţat, dzicând: „Adam, zidirea mâniilor mele!". Şi după asămănarea lui şi preste toate câte fiitoare în lume — în tine adecă — stăpân şi domn m-au înălţat, toate pre mână şi pre samă mi-au lăsat: oile, boii, încă şi peştii mării şi al alte şi „cu oarece puţintel mai gios decât îngerii m-au încununat" [Ps. 8, 6] şi cu un cuvânt să-ţi dzic, pre mine stăpân - pre tine slugă, pre mine poruncitoriu -pre tine ascultătorul a fi au poruncit, şi în voie lăsându-mă, precum mi-a fi voia, aşe să mă cu tine slujăsc. Iată dară că nu eu ţie, ce tu mie eşti suppusă, nice eu pre tine, ce tu pre mine a asculta trebuie. Şi pentru căci de la atoatedătătoriul Dumnădzău pană într-atâta pozvolenie mi s-au dat, pentru aceia cu lucrurile tale, precum îmi va plăcea aşe mă voi sluji, însă spre cele bune. Nici să gândeşti că de mă voi lăsa în nedejdea aceluia ce mi-au dat nedejde, Dumnădzău, îmi va lipsi ceva. Ba. Adevărat toate deplin voi avea şi una macara nu-m va lipsi, că „ceia ce cearcă pre Dumnădzău nu vor fi lipsiţi de 28' tot binele" [Ps. 33, 10] ;/ ce iarăşi a lui poruncă svintă ascultând, voi munci şi în sudori voi agonisi hrana mea. Insă iarăşi nu numai pentru mine voi sili, ce şi altora voi nevoi a le folosi; şi mai vârtos ca şi pe alţii darului mieu, de la stăpânul mieu dat, părtaşi să-i fac, şi neguţitorind talanţii miei, mai multă dobândă să fac. Insă, dobândă făcând, nu în deşerte şi a fără folos mult trupului şi sufletului stricătoare desfătări şi dezmierdări să mă desfrânedz; ce lucrând pământul mieu, voiu mânca şi eu şi pe fratele mieu voiu hrăni. Că mai vârtos ce om m-aşi numi, sau cum driaptă slugă Domnului mieu m-aşi socoti, când în spurcate şi fără zăbală desfrânate aii măturile tale darul şi câştigul mieu aşi cheltui? Să nu dea Dumnădzău! Că aceasta nu numai dobitoacele sămăluitoare (adecă oamenii), ce nici dobitoacele simţitoare vedem că nu fac (căce şi eale una cătră alaltă o dragoste arată). Ce iată dară eu cum voiu rele şi stricătoare cuvintele tale asculta şi mai rău decât dobitoacele să mă fac şi firea cea omeniască să o schimb pre firea dobitociască? Şi încă decât dobitoacele mai rău, de voiu asculta şi voiu face după cuvântul tău!/ Lumea: Acmu vădz că tu multe cuvinte, ?2> Dumnădzău nisă fără socotială cuvinte, a răspunde vei grijea păcă- afla. Dară însă voi să te întreb, de vreme ce toşilor având, dzici că Svinta Scriptură citeşti: au nu dzice cu cât mai într-un loc: „Ia aminte paserile ceriului, că vartos adrep- tilor va avea. nice ară, nice saniănă şi hrana nu le lipseşte"? [Mt. 6, 26]. Acmu dară, căci tu de Svinta Scriptură neascultătorii! te faci şi căci poronca Domnului nesocotindu-o 0 calci şi în tot chipul te sileşti şi te nevoieşti - ari, sameni, vanedzi, lucredzi şi alalte - şi căci nu te laşi pre nedejde? Şi atuncea să vedzi cum vei trăi; atuncea vei cunoaşte cât sunt eu de bună şi cât sint de bune bunurile bunătăţilor mele. înţeleptul: Au cu aceasta a ta amăgeliiică ^u cejof socotială să mă amăgeşti şi precum că ceva leneşi, ce celor tău fac vei să-mi arăţi căci ar, samăn şi cu ostenitori muncă driaptă hrană îmi agonisăsc? Dară Dumnădzău ţeasta nu socoteşti (au adevărat că, deşi darurile sale dă socoteşti, te faci a nu socoti) că Dumnădzău, ut veci fără svârşit lăudatul, cât de înţeliaptă, frumoasă şi de Mnitea omeniască nepricepută au orânduit tocmală? Că 154 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 155 precum ţ-am şi mai dzis că, pre mine acestora tuturor stăpân şi mai mare lăsându-mă, precum la un împărat oricâte slugi ari 29' avea / toate a lui pită a mânca aşteaptă, şi precum eu, de la împăratul mieu (Dumnădzău) în dar şi fără alt preţ iau, aşe lor în dar şi fără plată să le dau; mai vârtos că pricina mea, adecă a omului, alai te toate s-au făcut pentru slujba şi pentru lesnirea lui. Pentr-aceia şi slugile mele din rămăşiţele fărămuşilor mele să să hrăniască. Deci să ştii că unde dzice Scriptura pentru pasiri că nu samănă, nice ară şi părintele cel ceresc le grijeşte, va să dzică pentru cei săraci carii a ara putere n-au, nice a sămăna pot, carii prin pricina celor ce samănă şi ară să hrănesc. Şi-ţi adă aminte unde mai dzice Scriptura prin rostul credincioasei hananencii „căci şi cânii să hrănesc din fărămuşurile ce cad de pe masa stăpânului" [Mc. 7, 28]; aşe dară, eu arând şi sămănând, şi paserile ceriului din rămăşiţa ţarinii şi cânii din fărămuşurile panii mele să hrănesc. Nice paserile în cuibul lor, nice câinii în stratul lor şedzând, le vine hrană la gură, ce paserile cu zburarea şi câinii cu îmblarea şi cu adulmăcarea hrana îşi agonisesc; şi ei pe hrană, iară nu hrana pe dânsele cearcă. Acmu dară, acelea purtătoare de duh nesimţitoriu fiind, 30'' spre a lor hrană să / nevoiesc; dară eu, purtătoriu de duh simţitoriu fiind, de voiu cerca hrana mea, lui Dumnădzău ce greşesc? Mai vârtos că el singur, dintr-a lui preabogată milă, pământului au poruncit să criască sănii nţe, să dea roadă spre a mea hrană. Şi pentr-aceasta totdiauna mă voi nevoi, că nu celor leneşi şi trândavi, ce celor nevoitori şi ostenitori au dăruit Dumnădzău bunurile sale, precum au dzis: „Bate şi ţi să va deschide, cere şi ţi să va da" [Mt. 7, 7]. Lumea: Acmu dară, după a ta proastă minte şi rătăcită socotială, cunosc că vei să dzici precum câte răutăţi, câte greutăţi, câte omului a le răscoale, câte nevoi, câte bezcisnicii şi câte trage îi iaste blăstămăţii, toate în mine sânt şi, după cum 74. Câte fortuni în lume sânt, toate buiguieşti, eu să fiu mai rea decât tot răul şi mai amară decât tot amarul: nice bine sau bunătate, nice odihnă sau aşedzare, nice îndemână sau lesnire în mine să află, ce numai în toate, tot rea şi tot răului potrivindu-mă, mă asameni. O, sărace şi de trei ori mişelule! O, streinule de minte şi lipsitule de crieri! O, cum una grăieşti şi mărturiseşti, şi alta cei şi pofteşti! Dară de vreme ce (cum dzici tu cu acea inemă strâmbă şi cu acele budze minciu/noase) sint aşe de rea, aşe de cumplită, aşe de amăgitoare şi aşe de aspră, căce în mine lăcuieşti? Şi adevărat ştiu că şi ca viiaţa într-această lume Dumnădzău să-ţi lungească te rogi. Şi încă cu bună samă mai ştiu că de ti-ai şti adevărat că eşti să mergi în raiu şi de ti-ari lăsa în voia ta şi să te întrebe: „Voia ţi-i să mori şi să mergi în raiu, au să te într-această lume a trăi las?" - pare-m - şi ce dzic că-mi pare? - că adevărat de raiu te-ai lăsa şi de mine te-ai apuca şi spre raiu cu ochi răi, iară spte mine cu ochi buni ai căuta; şi mai pre scurt: mai bine pre miiie decât raiul ai alege. înţeleptul: Prea cu adevărat si cu bună _ _ «un,* ..... . . . .75. Cunoscuto- sama ca cate tiţuri de răutăţi ai pomenit căci riului om lumea nzic eu că le ai, aşe iaste; şi într-acesta chip aceasta muncă toată zidirea şi toată firea omeniască să te ştie. şi iad îi iaste Căci, fără altă de socotinţă îndoială, aşe eşti; S1 aQ,evărat şi în tine şi între răutăţile tale mai mult a trăi lui dumnădzău mă rog. însă nu ca doară pentru că vreo dragoste sau vreun libov spre tine sau spre dezbrăcate podoabele tale am, ce ca mai mult între chinurile răutăţilor tale trăind, prin răutăţi Ur* să mă fac. Şi încă cu adevărat în ştire să-ţi fie / că eu pre tIne mtr-acesta chip te socotesc şi cu aceasta te potrivăsc, lume: tu adecă eşti foc, trupul mieu oală şi sufletul aur. Şi precum ^i^ti^cu cât mai mult în oală fiiarbe aurul, cu atâta mai ^|~^-i-iasa' dară eu, pentru aceasta în toate şi de toate avitului Dumnădzău mă rog, ca mai mult în tine a vieţui Vrenie să-mi dăruiască; şi aşe pre cât prin mai multă vreme mai DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 157 mult pedepsindu-mă şi de cumplit focul tău groznic ardzindu-mă, cu atâta mai de frumoasă cunună, podoabă, să mă spodobăsc. Precum şi a lui Hristos alesul vas, Pavel, grăiaşte că „ca prin foc" [1 Cor. 3, 15], la care cuvânt, cu greşită socotială dzic papistaşii, precum în ceia lume să fie un foc cură-ţitoriu căruia cu limba \or purgatorium îl număsc. Ce la aceasta şi împotriva acestuia cuvânt, precum ţie, aşe papistaşilor, răspund că nu dzice acolo fericind Pavel precum iaste deosăbit al treile loc, adecă raiul, iadul şi purgatorium (căce nice Beserica noastră aceasta priimeşte), ce numai doao locuri: raiul, iadul; iară de purgatorium nice Beserica Răsăritului, nici altă Svinta Scriptură pomeneşte, ce numai „ca prin foc", adecă pe tine te numeşte foc, şi drepţii în tine / îmblând, ca prin foc îmbla şi ca prin foc, din tine, ca aurul ies curaţi şi lămuriţi. Aşe dară, tu mie acmu foc curaţitoriu îm eşti şi cu cât în tine mai mult (precum am mai dzis mai sus) voiu trăi (însă nu după a ta poftă, ce după a lui Dumnădzău poruncă), cu atâta mai fericit şi de mai mare dar vrednic voiu ieşi.'Aşe dară, să ştii că tu, într-acest veac, trupurilor omeneşti foc curăţitoriu eşti (iară nu altul în ceia lume cum brudesc papistaşii), ce pre cei cu minte întriagă, temătorii de Dumnădzău, de să feresc de tine şi de desfătările tale, mai luminoşi, mai curaţi, mai lăudaţi şi mai fericiţi cătră veacul cel fără de sfârşit îi scpţi.jŞi tu fiind rea, lor bună şi de folos te faci; iară pre cei slabi la minte şi ticăloşi cu-firea, carii poruncile şi legăturile Domnului şi Dumnădzăului lor uitând, spre a tale dezmierdăciuni şi desfătări să dau şi cu toate feliurile tale de slobodzenii să îngurluiesc, pre aceia săraci şi goli de tot binele izgonindu-i, nu cu atâta îi laşi, ce — prin pricina ta —şi gheennii moştenitori îi faci. Şi precum cei drepţi, fericiţi şi plini de tot darul desăvârşit şi împodobiţi a ceriurilor împărăţie, aşe cei / nedrepţi şi păcătoşi, deşerţi de tot binele, plini de tot răul şi amarul, a iadului şi a gheennii, Satanii şi slugilor ai gătit foc; şi multă, fără sfârşit, în veci cumplită şi nesuferită muncă vor să moşteniască, a cărora răscumpărare şi vreodată iertare nu iaste. Lumea: Mă rog dară acmu, dulcele si „r ? ... ' Împotriva iubitul mieu priiatin, pentru numele lui lumii, adecă a Dumnădzău, de vreme ce şi eu am început Diiavolului, a cunoaşte că cuvintele tale cum nu sânt rele vitejeşte de vei şi eu oricât împotriva ta m-aş pune - macara sta' birui-l-vei că şi eu am a-ţi răspunde - să te dovedesc nu voiu putea, nice cu tine într-un giug a trage voiu birui; numai iarăşi te pre numele viului Dumnădzău giur să-mi spui pe drept; că nice eu ce sânt şi cum sânt a mă şti nu pot, şi cu tine de când mă gâlcevăsc şi desputaţii fac, mintea ca cum mi-ar fi intrat în Lavirinthul Critului, şi nice într-o parte vo cale sau deschidere (macara că mult am silit) a afla sint harnică. Ce de vreme ce Dumnădzău atoateziditoriul nu piatră sau lemn sau altăceva din dobitoace nesimţitoare, ce om cu minte şi cu socotială ti-au făcut şi cu duh dumnădzăiesc ti-au prefăcut, iarăşi dzic şi te rog, spune-m, ce feliu de răutate / şi ce feliu de bunătate am, şi de când vieţuieşti şi îmbli în mine ceva să-ţi placă şi de tine vrednic nu ai aflat? Şi, precum dzic, de vei afla şi de va ceva plăcea de tine, iubitule, neoprit şi neapărat îţi iaste si ce-ţi va fi voia, aceia ia şi fă. Iară de nu vei ceva să-ţi placă găsi, nice eu cu de-a sila sau cu vo asupreală a-ţi plăcea te silesc. Sau am eu vo putere spre aceasta să te asupresc? Ce de vreme ce nicecum cu mine şi cu a mele bunuri în prieteşug a te da 1111 VeL nice a mă lăuda pofteşti, încailea taci şi gura îţi st[r]ânge, Şi nu mă cătră toţi de ocară face; şi iarăşi dzic şi mă rog, taci, Ca stIU că tăcerea de oamenii înţelepţi lăudată[-i]. Liţeleptul: De vreme ce pre numele a ^ Trupul - marelui şi celui dintru-nalturi, Dumnădzău, iumii, iară su- m*ai giurat ca această a ta, în Lavirintha fletul, ceriului ritului intrată minte, la o cale şi la o ieşire să potriveşte 158 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 159 să o scoţu, foarte bucuros şi întru adevăr spune-ţi-voiu şi nu te voiu amăgi. Tu eşti plazma şi zidirea a vecinicului împărat şi înfrâmseţată în toate podoabele tale, (căci Dumnădzău ceva grozav şi neplăcut nu face), prin vreme a şese dzile deplin întru toate isprăvită precum, decât toţi mai vechiul istoric, scrie 33'' Moisi. / Şi pre tine „lume mare" te chiamă, pildă şi tipos a / „lumii mici", adecă a omului; şi toate podoabele şi cele ce în tine să află, spre om şi cele ce sânt în om [spre tine] să pot tâlcui. Dzic dară: în tăi în tine iaste lumină, carea la om iaste credinţa; la tine întăritură, adecă ceriul, carea la om iaste nedejdea; la tine sânt apele diasupra, carele sint la om de la Dumnădzău lăsate grije; apele dedesupt sint carile din trup născătoare dodeiale. In tine iaste pământ, la om trup; ierbile şi copacii sint bunele lucruri; roadele şi săminţele tale sint bunătăţile şi pomenele; soarele - a vecinicilor înţelepciune; luna - a vremennicilor arătare; peştii, carii sint pururea în apă, sint plecăciunele; păşirile zburătoare sint cereştile privele; dobitoacele - a săracilor agiutoriu şi agiutorie; ţârâitoarele, adecă lighioaiele carile pe pântece să trag, sint a altor durori pătimiri; jiganiile însămniadză a demonilor şi a răutăţilor chitiri; iară omul, spre a lui Dumnădzău închipuire făcut, însămniadză hireşea sau firiasca a omului alcătuire şi hireşea şi firiasca a minţii plinire; raiul, acea desăvârşit fericire şi a slavii 33" urmare arată. Pentru aceasta dară „lumea mică", adecă / omul, având lumina, adecă legea, credinţa şi având întăritură, adecă nedejdea (şi acestea în tăi îm sint trebnice), ca lumina credinţii adevărul să arate, iară greşala şi întunerecul să împrăştie şi să răşchire. într-acesta chip dară eşti tu, o, lume! Mai între-batu-m-ai încă: ce feliu de bunătate şi ce feliu de răutate ai? Şi aceasta să ţi-o svitesc: Bunătatea iaste aceasta, căci când voiu socoti că lumina ta iaste închipuitoare credinţii mele şi precum tu, întru a trupăscului ochiu pravilă eşti curată, aşe eu în lumina credinţii fără ceaţă să fiu şi printr-însa cu bună pază să îmblu; şi precât iaste întăritură, adecă ceriul tău, de vârtos şi mare, aşe nedejdea mea către Dumnădzău să fie tare şi vârtoasă13; şi aşe celealalte toate, precum mai sus am însămnat şi ţ-am arătat, de le voiu socoti, atuncea bună şi prea bună îmi eşti şi cătră a trupului şi a sufletului mieu folosinţă mă agiu- toreşti. Iară răutatea ta, încă aceasta şi într-acesta chip iaste: că „lumea mică" - adecă omul - de nu să va lumina cu credinţa şi nu să va întări cu nedejdea, şi de nu să va griji de ispite şi de dodiiale carile împregiurul său are, şi de nu-şi va spre bune lucruri nevoi / trupul, ca să nască şi să odrăsliască roadă de bunătăţi, şi de nu va cu plecăciune şi cu smerenie îmbla, şi de nu să va uita celor cereşti ce celor peminteşti, adecă de va după a trupului, iară nu după a sufletului voie îmbla, şi de nu va pe cei neputernici şi săraci agiutori, şi de nu i să va, de a altora pătimire şi nevoie, jele şi milă face şi de nu va socoti şi va chiti precum de demoni şi de a lor cătră firea omenească spre rău silitoare răutăţi îi iaste a să feri şi a să apăra, şi de nu-şi va aminte aduce că el spre închipuirea ziditoriului său (adecă a lui Dumnădzău) iaste făcut şi cu al său svint duh înviiat şi prefăcut, si de nu va cunoaşte precum el om, iară nu dobitoc iaste şi cu minte deplin şi desăvârşit a cunoaşte binele şi răul, de rău să sa păzască şi să să feriască, iară binele să-1 aibă şi să-1 facă, şi de nu va sili şi de nu va nevoi ca, în tine fiind, cu aceste mai sus pomenite si de trei ori fericite bunătăţi, raiul, adecă slava si eticirea cea desăvârşit şi fără săvârşit să-şi agonisască, atuncea rea eşti tu şi rele toate ale tale. Că lipsindu-să „lumea mică" (adecă omul) de aceste luminate / podoabe ale a greşelelor şi a păcatelor groznice de întunecări bezne, a lumina nu va putea, SI aşe iadului şi focului gheennii să va da, la carile, o ticălosul, cuvântul acela al Domnului Hristos să poate dzice: „Mai bine ar U' c . ni rost aceluia piatră (iară nu om) să fie născut". într-acesta k !p dară omului rea şi cumplită te faci şi într-acesta feliu din ^ună, rea, din dragă, urâtă şi din blândă, groznică, din umoasă, grozavă, din folositoare, stricătoare şi - cu un cuvânt sâ dzic - din înviitoare, omorâtoare te schimbi şi te prefaci. Iată t; 13 Petrus Berchorius, Reductorium morale (Moralitatum proemium). 160 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 161 acmu dară că din Lavirinthul, adecă din învăluirea şi din închisoarea carea mintea îţi cuprinsesă, ti-am scos, şi ce eşti şi cum eşti ţ-am arătat. Şi adevărat aşe să te cunoşti şi să te ştii şi aşe toată zidirea să te cunoască. însă dară pre urmă vicleşugul şi răutatea carea într-ascunsul inemii tale ascundzind ţii, a nu-m arăta a ţinea nu ai putut, ce m-ai rugat că de vreme ce ti-am eu cunoscut, încai altora să nu te svitesc, care lucru peste fire îmi iaste. Că dzice un înţelept stihotvorţ arăpăsc: „Doaă lucruri smintială minţii fac: cuvântul în sine a-1 ţinea în vreme de grăit, şi a grăi în vreme de tăcere14; iară/ în vreme de trebuinţă aceia iaste bine, ca în voroavă să te nevoieşti". Pentr-aceasta dară, macara de tot - şi ce dzic de tot, că nice a miia parte nu ti-am cunoscut - ce iară pre cât ti-am priceput, netăcând, tuturor nepărăsit totdiauna te voi mărturisi, căci aceasta îmi şi trebuie şi mi să şi cade. 78. Când lumea te laudă, oare iaste precum dzic oamenii, singur pre tine te ispiteşte; nice cu aceasta să nu te mândreşti Lumea: Cunoscut-am şi priceput-am acmu dară că drepte-ţi sânt cuvintele şi bună îţi iaste socotială. Şi pentru căci aceasta a minţii mele ceii necunoscătoare mi-ai arătat drumul şi a drumului ieşire cum să cade, foarte îţi mulţămăsc. Şi pentru aceasta, eu cu toată inema ţie mă giuruiesc ca nu rea, ce bună, nu groznică, ce blândă, nu stricătoare, ce folositoare, nu omorâtoare, ce înviitoare să-ţi fiu. Şi de acmu înainte în prieteşugul şi în dragostea mea să te afli poftesc, şi eu în toate, ca un bun priiatin, şi ca o credincioasă şi de fi iul său duioasă maică să-ţi slujesc. î?iţeleptul: Eu sint foarte ascultătoriu şi cătră tot cuvântul bun şi adevărat, ureche 79. Toate cearcă şi ascultă; cele bune opreşte, cele plecătoriu; şi iarăşi după socotială mea sama rele izgoneşte cum să cade să-m iau. Şi de voiu afla şi voiu găsi precum eşti în cuvânt şi în credinţă stătătorii! / şi chipurile a unuia cu a altuia de nu să vor potrivi şi firea unuia cătră a altuia de să vor lipi, bucuros şi la prieteşug te voi priimi. Socotială. Suptstările, asuprastările, împregiurstările şi cele dinlontru cuprinse, precum mai sus am pomenit, precum le ai tu, le am şi eu. Pre tine macrocozmos, pre mine microcozmos mă chiamă. Tu eşti rătundă, eu sânt rătund; şi de vei întreba în ce chip sânt rătund, măsoară din creştetul capului pană în talpele picioarelor şi din vârvul degetelor mânii drepte pană în vârvul degetelor mânii stângi, şi vedzi că tot o câtinţă a măsurii intr-amândoao părţile vii afla; şi aşe, iată că şi eu sint rătund. ha acestea potrivire avem. Numai cu câtinţa a ne asămăna nu putem, căci tu eşti mai mare, eu sint mai mic15. Acmu, tu eşti mai mare şi rătundă, eu sint mai mic şi iară rătund; tu din fire aşe Şi eu din fire iară aşe; şi 2 gloanţă rătunde unul peste altul poate sa stea? Ba, ce numai unul de pe altul iaste să să răstoarne şi sa să prăvăliască. Nici peste tot poate unul de altul să să lipască ŞL ca cum am dzice, pre vun rătund sclip sau în vârful acelui rătund sclip sau cumbea, un / rătund tăvălic de piatră poate să stea? Ba, ce numai îi caută a să prăvăli. Aşe dară, firea ta cele panimteşti, iară a mea acele cereşti caută, şi atâta osăbire fac, cat aPa din foc; şi de va putea focul cu apa într-un loc a lăcui Şi doaă rătunde gloanţe unul preste altul a să sprijeni, şi eu cu tine prieteşug voiu putea alcătui. Pentru aceasta dară, în zădar şi 111 deşert te rogi, căci nice te voiu asculta, nice ce te rogi voiu face. Lumea: O, cinstitul mieu priiatin şi ulcele mieu fiiu! Dară căci îţi ca priiatin Sa m fii c|zjc şj căcj cătră cîrag0Stea părinţască lnvitedz, nice dzic eu, în toate dzile şi totdiauna cu mine şi cu îndrăgitele mele să e veseleşti desfătări; ce, de nu în trei dzile o 80. Nicicum loc păcatului să nu dai; căci păcatul, cât de mică pricină aflând, mare răutăţi a lucra poate 14 Saadi, Gulistan, Prefaţa. 16 ^etrus Berchorius, Repertorium morale, V, 4 {De homine). Saadi, Gulistan, I, 4. 162 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 163 dată, macara într-o săptămână o dată, prin vremea a şese dzile lucrând şi isprăvind toate răcodeliile tale, iară a şeptea dzi te odihneşte, precum şi dumnădzăiasca poruncă te învaţă; şi odihnindu-te, bea, mănâncă, te desfătiadză, te dezmiardă şi te veseleşte, ca şi tu din munca şi din truda mânulor tale să cunoşti dulceaţă. Că dacă ţi-i voia să-ţi spuiu cu dreptul, numai cât vei 36" bea şi-i mânca, atâta ai agonisit, iar altele toa[t]e vor / rămânea, şi nici eale de tine, nici tu de dânsele vei avea folos; şi câtă vreme îţi va fi bine şi te vei, veselindu-te, desfăta, numai atâta ai trăit. Deci socoteşte şi în minte-ţi aşadză cuvintele mele şi, de vreme ce eşti înţelept, cum îţi va părea că-i mai cu cale şi mai bine, aşe într-acesta chip fă, numai binele şi îndemâna poftind; şi aceasta ţie mai de folos alegând, cătră aciasta te îndemn şi aciasta te învăţ. 37 81. Poftele lumeşti, adecă păcatele, viaţa scurteadză înţeleptul: O, lume, că eu dzisu-ţ-am că cătră toate cu urechea mă plec şi ascult, şi precum albina, prin toate florile şi prin toate locurile puindu-să, cearcă, şi unde ari dulceaţă afla miiare strânge, iară unde amărăciune găseşte iară acolo o lasă, aşe dară şi eu, precum toate ale tale şi bune şi rele am ascultat cuvinte, şi aceasta voiu asculta. De vreme ce într-o săptămână îmi alegi o dzi, adecă 6 dzile după a mea, iară o dzi după a ta voie să fac, însă întăi dzilele a vieţii mele să-mi socotesc şi de voiu afla vreme ca să mă poci desfăta şi veseli de saţiu, precum îmi dzici tu, face-voiu şi aceia. Iară de nu voiu afla vreo lungime a vremii, ce numai când voiu începe, atunce să să svârşască, oare de ce triabă şi / cu ce socotială voiu si acel al tău cuvânt asculta? 82. Trei lucruri pururea pomeneşte: moartea, învierea şi dreapta, ce va să fie, giudecată Lumea: Ascultă-mă, rogu-mă, puţintel şi să-ţi o frumoasă socotială arăt, carea foarte bine ştiu că-ţi va plăcea, căci dzău de plăcut iaste; iară de nu-ţi va plăcea, iarăşi şi tu te vei socoti. Dzi aşe: custul vieţii tale să fie 100 de ani. Şi de vei pune în an câte 50 de săptămâni, fac 5 mii de săptămâni, din carele alegând câte o dzi, fac 5 mii de dzile, carele fac 13 ani şi 300 şi 20 de dzile, iară de vei alege câte 2 dzile din săptămână, aproape de 28 de ani. Deci ia aminte şi fă într-acesta chip: pană vei agiunge la vârstă de 20 de ani, sau n-ai avut prilej, sau ai fost supt a altuia ascultare, şi a petrece şi a te desfăta n-ai putut. Iară după ce vei agiunge la a cestor 20 de ani vârstă, socoteşte soma dzilelor a 5000 de săptămâni, carile, precum am dzis, câte o dzi fac 13 ani şi 320 de dzile, iară câte 2 dzile fac 27 de ani şi 280 de dzile şi aşe, de la vârsta a 20 de ani, bea, mănâncă, gioacă, te veseleşte şi te dezmiardă pană la vârsta de 48 de ani, sau pană la 50 de ani; iară de-ciia, dacă vei să socoteşti şi cele cereşti, încă 50 de ani îţi rămân./ Şi într-acesta chip, şi pre lume îţi vei petrece şi la vârsta de 100 de ani cu cinste săvârşindu-te, şi împărăţiia ceriului vei moşteni. Au nu iaste frumoasă şi iscusită şi într-îmbe părţile bună şi vrednică de laudă socotială aceasta? Şi de mă vii asculta, n deşert şi fără ispravă altă mai bună socotială a afla, % uciuniându-ţi mintea, crierii nu-ţi mai pedepsi; căci buna Şi cea desăvârşit socotială aceasta iaste; şi drumul acesta iaste Ş1> ca un bun vitiaz şi destoinic voinic, pasă pe dânsul. zhi măi înţeleptul: Iată d; ara ca eu a ta socotială com tăcând o ascultaiu. Acmu dară «Ocultă şi tu, şi eu îţi voiu arăta altă socotială C1 s°cotiala ta să potriveşte cu un cuvânt ce sa dzice că „peştele în baltă fiind, îl vmdzi ); şi după ce voiu şi eu a mea arăta s°cotialâ, să caute alţi oameni înţelepţi, şi area vor dzice că-i mai bună, aceia voiu ţinea aceiaşi cu toţii a o ţinea să cade. # Lumea: Arată dară aceasta cu ce socotială «zici. 83. De vei trăi pană la 100 de ani, poate vreme de pocaanie să afli; dar de nu vei pană la 100 de minute agiunge? Iată, pururea grijit şi pocăit a fi ţi să cade 84. Driaptă socotială vieţii tale pune 164 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 165 85. Dzilele ailor tot 70 de ani, iar cât de înţele[ptul]: Socotială mea aceasta iaste: un om când la vârsta a 80 de ani agiunge, oricine îl vede îl fericeşte dzicând: „Ai! în putere - 80, r . . , . , , 0. r . , W • • i . rencit / iaste omul acesta! Si rence iaste de cei mai mulţi boală dânsul căce ş-au împlut custul vieţii sale şi la nevindecată adânci bătrâneţe au agiunsu!" Şi pana într-atâta tot omul pofteşte, cunoscând că ce-i mai mult, cu toate feliurile de durori şi de pătimiri sint îngreuiaţi şi îngreunaţi, precum Psalmistul au cântat David: „Dzilele ailor noştri 70 de ani, iară de în putere, 80 de ani, şi mai mulţii lor, trudă şi durere" [Ps. 89, 10]. Acmu dară ia aminte binişor şi vedzi. Dzi dară acmu că eu sânt de vârsta a 80 de ani şi apoi să mă socotesc; trăit-am aceşti pomeniţi ani, au ba? Socoteşte. Eu într-aceşti 80 de ani, 7 despărţiri fac, adecă 7 vârste aleg17. Vârstele sânt acestea: prunciia, copilăriia, cătărigiia, voiniciia, bărbăţiia, cărunteţele şi bătrâneţele. într-aceste dară 7 părţi a custului, aceşti 80 de ani să cuprind. Deci dzic că într-aceşti 80 de ani, 40 de ani numai am fost viu, iară 40 mort. Adevărat dară şi negreşită socotială iaste căci în 24 de ceasuri o învârtejire să face a soarelui: 12 ceasuri întunerec, adecă noapte; şi 12 ceasuri lumină, adecă dzi. Dzua dară dzic că trăiesc, iară noaptea moriu; adecă dzua viu, iară 38'' noaptea mort sint, căci în pat dormind, în chipul / celuia ce în năsilie dzace mă fac: mintea, simţirea pierdzând, cu ochii nevădzând, cu urechile neaudzind, mirosul neadulmăcând, gustul nepricepând şi mai vârtos toate ale trupului organe amurţind şi slăbănogindu-să. Aşijderea eu afundat în pilotă: el îngropat în gropniţă, el acoperit cu ţărnă, eu învălit cu obial el în patru scrânduri a săcriiului, eu în patru păreţi ai casii, < mortului suflet viu şi al mieu suflet viu rămâne. Şi precum eu dormind, numai vinele cele vii mi să clătesc şi să bat, sămti iarăşi de deşteptare arătând, aşe la mort, viile a Svinta Scripturi cuvinte, precum iarăşi va să învie adeveresc. Şi aşe 17 Cp. Perrus Berchorius, Repertorium morale, III, 1. amândoi, el din groapă, eu din aşternut, el din săcriiu, eu din casă, el din moarte, eu din somn ne vom scula. Iată că nice o deosăbire unul de altul avem: şi aşe, iată că numai 40 de ani am fost viu, iară 40 mort: şi iată 40 de ani mi-au viiaţa rămas. Acmu dară să socotim: oare aceşti 40 de ani vieţuitu-i-am deplin, au ba? Ascultă! într-aceşti 40 de ani, vom să alegem cele 7 vârste ale omului şi apoi a fietecare dintr-aceste vârste ce feliu de viiaţă şi de traiu am avut să cunosc şi pre tine (o, lume!) / încă a pricepe să te fac. 39 In tăi dară prunciia, eu dzic că nu mi-au fost viiaţa deplin, adecă în vremea a 7 ani a prunciii, căci cela ce vieţuiaşte ştie ce face, cunoaşte ce vede, înţelege ce aude, pricepe răul, binele, voroveşte, îmbla şi socotială are: carile acestea toate la prunc, adecă la vârsta prunciii, lipsăsc şi nice de unele de acestea în Ştire îi iaste. Iată dară că prunc fiind, am fost ca când n-aş fi fost; şi aşe iată că adevărat viiaţa 33 de ani mi-au rămas. După aceasta dară, a doua, vârsta copilăriei urmadză carea pană la 14 ani să suie18. Deci (pre cât în minte ţiiu), după aceasta de acmu vârstă, dzic că atuncea viu, iară nu om am fost: căci întăiaşi dată a omului iaste ca să cunoască credinţa, legea Şl ptaviîile; răul şi binele să cunoască, hrana şi băutura să-şi agonisască. Credinţa, am dzis, în tăi, adecă să criadză, să cunoască, să ştie că iaste Dumnădzău şi toate vădzutele şi uevădzutele au făcut. A doa, pravilele şi legea, adecă de ce-i iaste a sâ feri şi ce-i iaste a păzi să cunoască. A treia, hrana şi băutura, \ adecă să poată a ara, a sămăna, viia a lucra, neguţitorie a face -carile toate pentru a omului chivernisală sint. Deci eu, mtr-acea vârstă fiind, de ace/stea de toate lipsit eram: mai vârtos 39' că nice pre Dumnădzău precum iaste ştiam, şi deşi în beserecă mărturisiiam, dară de ce dzic, pentru ce mărturisesc şi de ce j î^los inii iaste acea mărturisire nu cunoşteam: că întăi, pre/ uninădzău a pricepe, mintea îmi lipsiia, a doa, că în umnâdzău a crede şi ale lui svinte poronci a păzi, de ce folos Cp. Petrus Berchorius, loc. cit. 166 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 167 să-m Fie şi să pociu cunoaşte credinţa nu mă agiutoriia. Deci îmi pare că nu numai eu, ce toată cea de obşte omeniască fire aşe şi într-acesta chip să fie. Iară de vei dzice precum unii, în vârsta copilăriii fiind, cunoştinţa acelui la vârstă copt om au avut, aceasta nu tăgăduiesc. Căci Dumnădzău şi părintele luminelor, carile darurile cele desăvârşit trimete, poate aceasta să facă; şi nu numai în firile omeneşti, ce şi în cele dobitoceşti; aceasta a arăta puternic iaste: precum odănăoară măgariul lui Valaam cunoştea pre îngerul lui Dumnădzău, iară Valaam nu-1 cunoştea [Num. 23, 27-33]. Aşijderea şi leii cei flămândzi pre Daniil precum iaste proroc Domnului pricepură şi întru nemică îl vătămară [Dan. 6, 23]. Şi iarăşi cuptoriul şi focul cuptoriului Vavilonului, pre cei trii prunci precum nevinovaţi 40r să fie sâmţi şi firea focului carea nu numai lemnele, / ce şi pietrile mănâncă şi mistuiaşte, iară fragida şi molceluşea a acelor brudiori cuconaşi - cărnicea a o beteji, sau a o ovili, macara cevaşi nu putu [Dan. 3, 27]. Şi alte multe, nenumărate în mulţime şi nemăsurate în mărime, au făcut şi au arătat minuni, la carile omeniască fire nu să potriveşte. Ce pentru cea hirişă şi de obşte, mai vârtos pentru a mea fire, dzic că în vârsta copilăriei de acele mai sus pomenite ponturi nicecum ceva pricepeam, macara o părticea nu cunoşteam; şi cine dara cunoştinţă n-are şi pre Dumnădzău nu ştie şi pre sine pentru ce s-au născut şi ce şi cine iaste nu înţălege, iată că nu om, ce dobitoc sau ca altăceva nesămăluitoriu şi nesimţitorii! iaste, precum lemnele, pietrile şi alalte. Căci şi alalte în lume câte sint, precum dobitoacele, lemnele, pietrile, păşirile, peştii nu să, că nu sint, dzic, ce sint, însă nu oameni să chiamă, ce fietecarea după chip, după asămănare şi după niamul lor să număsc. Aşe dară eu, nu n-am fost, ce am fost, ce ca cum ar fi numai cu asămănarea şi cu chipul omului, iară nu deplin om, ce mai mult (nu cu chipul, ce cu socotială) dobitocului decât omului niâ 40' potrivăsc. Pentru / aceasta dară, decât voiu dzice c-ani> dobitoceşte, vieţuit, mai bine voiu dzice că aşeşi nice n-am macara o dzi trăit: şi decât cu chip de om şi cu fire dobitoceascâ, mai bine mort şi fără duh de viiaţa mă voiu numi. Şi aşe iată dară că viiaţa mea 26 de ani au rămas. Intre aceşti dară 26 de ani, 5 vârste să cuprind: cătărigiia, voiniciia, bărbăţiia, cărunteţele şi bătrâneţele; din carile întăi iaste (cătărigiim c^aj^ajl^ai^ a mea socotială, pană la 17 ani tot de a copilăriei fire să ţine, şi aşeşi, pană a agiunge omul la vârsta de 17 ani, adecă pană începe (cum să dzice) a înfiera mustiaţă, tot copil să chiamă (căci după limba lătiniască aceasta vârstăpubertas să chiamă; adecăpubes să chiamă perii carii întăi la mustiaţă sau la barbă răsar)19. Şi aşeşi, mai tot cu a copilului minte să slujeşte şi vârsta cătărigului tot în toate cu a copilului să potriveşte pană la 17 ani (ales de-şi va mintea cu invâţăuira preface), precum şi fericitul împăratul David adevereşte, dzicând: „Păcatele tinereţelor mele, Doamne, nu pomeni" [Ps. 24, 7], adecă, tânăr fiind, ce nu ştiia făcea şi ce nu pricepea lucra. Şi cu această socotială, iată că încă 5 ani din viiaţa / mea 4V pierduiu şi într-acesta chip, la 23 de ani rămasă viiaţa mea. Acmu dară într-aceste 3 rămase vârste, încă 3 ani voiu mai scădea, cu această socotială: adecă să-i fiu pierdut în boale, în iievoi, în închisori, în robii sau nevolnicii. Căci omul, săracul, ln boală fiind, precum iarăşi să va însănătoşea adeverit a fi nu P°ate. Aşijderea în [în]chisoare, în nevolnicii fiind, precum să va iarăşi mântui adevărat a şti nu poate. Şi acestea giumătate vuaţă iară giumătate moarte să chiamă. Şi nu numai acestea, Ce Şi altă fietecare viiaţa, cu neîndemână şi nesuferită, oricare °m cu minte întriagă ar fi, nu viiaţa, ce moarte, nu petrecere, Ce mchisoare, nu îndemână şi linişte, ce muncă şi caznă o va ţitimăra şi acestora o va asămăna. Căci unde iaste muncă, nu iaste viiaţa, ce moarte; căci si munca vecilor moarte să Uumeşte. Iată că din 80 de ani, toată viiaţa mea la 20 de ani sptijeni. Dară când aş fi numai 60 de ani trăit? Ar fi rămas 5> ^ră din 40, dzece şi din 20 numai 5 aş fi aflat. Cp. Petrus Berchorius, loc. cit. 168 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 169 Acmu, dară, o, curond trecătoare lume! adu-ţi aminte că mi-ai dzis macara dintr-o săptămână, o dzi să fac voia ta şi să îmblu în desfătările tale tăvălindu-mă; vădzuşi, că, după/ 41" socoteala cea driaptă şi adevărată, din 80 de ani, numai 20 aflaiu ai miei. Deci în 20 de ani, 1.000 de săptămâni fac; şi scoţând dintr-o săptămână câte o dzi, 1.000 de dzile fac şi 1.000 de dzile să fac 2 ani şi 270 dzile; şi cu atâta de scurtă şi puţină vreme, oare ce feliu de desfătări, oare ce feliu de petrecanii voiu să mă desfetedz şi să petrec? Ce decât să te ascult pe tine şi să fiu cu atâta, mai bine să nu te ascult şi să fiu şi fără de atâta. Şi mai bine eu de tine şi tu de mine să ne despărţim şi să ne depărtăm. Pentru aceasta dară, tot cel cu pricepere şi fietecarile ce-i cu minte, înţelepţeşte şi cu întriagă înţelepciune, ca un înţălept, foarte pre amănuntul să ia aminte şi să socotiască; că de vreme ce luând sama a 80 de ani de desfătat şi după a lumii voie de îmbiat, numai 2 ani şi 270 de dzile găsiiu, dară carile va trăi 40, că numai un an şi 135 de dzile îi vor rămânea! Aşijderea (precum am mai dzis), cel mai cu puţini ani, încă mai puţină vreme îi va fi. Şi macara în multă, macara în puţină vreme, cuvintele şi învăţăturile carile lumea învaţă de făcut nu sint, căci şi cea 47 multă şi cea puţină vreme tot mult / strică. Căci în multă vreme mai mult vei greşi, iară acea puţină, măcar o dzi, şi nu o dzi, ce măcar într-un ceas, sau într-un civert de ceas, cu poftele lumeşti omul, săracul, sufletul îşi va piiarde; şi pentru dulceaţa carea trupul în vremea unui ceas are, nevinovatul suflet groznic, fără milă, cumplit, fără dojenială, mult, fără număr, în veci, fără svârşit chinuindu-să să va, nepărăsit, pedepsi. Nice într-aceia nedejde omul, ticălosul, să să lasă dzicând că: măcar di-am şi făcut rele în tinereţe, iară după ce voiu agiunge la bătrâneţe mă voiu lăsa şi mă voiu pocăi. Nice lăsa păcatul când el pe tine te lasă, că folos n-ai. Ce, precum dzice înţeleptul-' „Giuruind nu dzice, întorcându-mă mâine voiu da, căce pană mâine nu ştii ce-ţi va fi ţie" [Prov. 3, 28]. Aşijderea, slăvitului a preasvintului Hristos Dumnădzău cuvânt pomeneşte pururea, unde dzice la pilda bogatului: „Mănâncă, bea, suflete! că ai multe şi bune", şi nu ştie că mâine va să să ia sufletul de la dânsul [Le. 12, 19-20]. Şi să socotiască20 tot omul ce cu socotială şi înţelegere să slujeşte că nu numai desfătările şi dezmierdările lumii, ce aşeşi toată lumea şi toate bunurile ei di-ari agonisi, şi nu 80 sau 100 de ani, ce aşeşi cât lumea / di-ari trăi, şi pierdzându-şi sufletul, 42 ce folos are? Mai vârtos că dacă-1 va piiarde, a-1 găsi nice o cărare (însă nu într-aceasta lume) nu i să arată. Şi dacă-1 va, cu păcate, iadului vinde, măcar cu cât de scump preţ vreun mijloc de răscumpărare nu i să dă. Pentru aceasta, dară, fietecine cel ce om să numeşte şi cu chivernisirea a întregii minţi să slujeşte, foarte cu toată nevoinţa şi cu amănuntul să să socotiască; şi, socotind, să priceapă ce iaste lumea, adecă ce iaste trupul lui Şi ce iaste el, adecă ce iaste sufletul lui şi ce sint lucrurile lumii, adecă ce sint poftele trupului; ce-1 îndiamnă lumea, adecă la ce-1 trage pofta trupului şi ce-i iaste lui a face; ce pofteşte lumea, adecă ce pofteşte carnea şi ce i să cade lui, adecă şi ce să cade sufletului a lucra. Şi cunoscând aceasta, să vadză că toată lumea cn doao lucruri să slujeşte: cu lumina şi cu întunerecul, adecă cu binele şi cu răul. Şi asupra acestor doao, 4 vânturi tari şi cât Ce pot să bat şi să oştesc: adecă împărăţiia ceriului şi sufletul, u^părăţiia lumii şi trupul. Ceriul şi sufletul spre a binelui parte silesc, adecă spre Wiinâ nevoiesc şi asupra întunerecului, / adecă a răului 43 tâzboiesc; pre bine vor să-1 facă, iară pe rău vor să-1 izgoniască. j-umea, sau împărăţiia lumii şi cu trupul, de partea răului ţin, lara asupra luminii lui, asupra binelui adecă, să oştesc pre rău să-l facă, iară pe bine nice să-1 pomeniască. Cătră aceasta dară, tot °mul deplin spre a sufletului nevoinţă şi osirdie foarte tare a sâ pune îi trebuie, ca să nu cumva partea cea mai mică pre JAndr< i Wissowatius, Stimuli uirtutum, fraenapeccatorum, Prefaţa. 170 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 171 cea mai mare să calce; nice trebuie robul mai mare decât stăpânul său să să facă. Căce ceriul mai mare, vecinică şi netrecătoare, iară lumea mai mică, curund stricătoare şi nestătătoare moşie iaste. Aşijderea, trupul - ţărnă, muritoriu şi în nemică întorcătoriu; iară sufletul — duh dumnădzăiesc, nemuritoriu şi pururea trăitoriu iaste, precum au, poeticul, cântat: „Ca să fii întreg cu sufletul, oare ce ai tăgădui a suferi?" Căce, aceasta parte decât trupul mai mare preţ are şi mai vârtos fietecine sama binişor de ari lua, măcar cevaşi înţeleptei minţi a plăcea n-ari afla; şi de-ari şi afla acelea carile trupului şi ochiului trupăsc plac, frumos Evanghelistul, ne învaţă, Ioan: „Nu îndrăgiţi lumea, nice cele lumeşti" [1. Io. 2, 15]- Pentru aceasta omeniască minte, cereştile / socotiască, iară păminteştile să batgiocuriască21 şi prin feliuri de feliuri de nevoi spre ceriuri să să întindă, unde şi scaunul, şi adevărata odihnă îi iaste. Căce noaă lumea nemernicie ne iaste şi într-însa prişleţi sintem, iară ceriul moşie şi acolo casnici şi moşneni sintem. Insă când va fi aceasta? Când de lume ne vom lepăda şi, precum de la dânsa nice un folos precum nu avem, când vom cunoaşte; şi celea carile am cunoscut şi am audzit dumnădzăieşti, apostoliceşti şi besericeşti porunci de le vom săvârşi cu fapta, precum dzice: „Nu cela carile au cunoscut poruncile, ce cela ce li-au făcut, să va ferici" [Rom. 2, 13]. Acestea, dară, când îndămână vor fi şi pre lesne să vor face? Când cu toată inema şi cu desăvârşită dragoste de acestea ne vom, a le face, apuca; căce dragostea pe toate în vinci nd, tare biruiaşte. IARĂŞI POMENIREA TRECUTELOR Vădzuşi dară acmu, o, priiatinule, di-nceput lumea cum, ce şi în ce feliu iaste? Vădzuşi bunurile, desfătările lumii, la ce Cicero, De republica, VI, 12. săvârşit ies? Vădzuşi ce pofteşte şi la ce îndiamnă lumea, adecă trupul pe om, adecă pe suflet, să facă? Vădzuşi câte măgulituri / câte laţuri şi câte curse spre a ticălosul, omenescul 44" suflet, în toate părţile şi în toate cărările aruncă? Vădzuşi viiaţa şi custul omului în lume câtă vreme iaste? Pentru aceasta dară, de tot bun şi de tot plin de bunătăţi a fi sileşte; că aşe nefiind, strâmtă iaste calea ceriurilor, şi precum dzice, „Pană nu [vă] veţi întoarce şi să vă faceţi ca pruncii, nu veţi întră în [îm]părăţiia ceriului" [Mt. 18, 3]. Adecă în toate curaţi şi-n toate blândzi să fim; însă pentru cea slabă de om fire, mult şi în multe feliuri ni s-au, de mântuinţă, arătat mijloace; şi măcar de n-om putea la vârvul stepenii bunătăţilor, încailea aproape de vârf sau la mijloc să ne aflăm. Căce multe sint sălaşele lui Dumnădzău [lo. 14, 2] şi să nu fim de tot, de tot dintr-acea cale înstreinaţi şi depărtaţi. Ce iarăşi de tot de această lume a te lepăda cu greu ţi să pare; şi îţi iaste voia ca într-această lume nu de tot pustiiţi şi sărac să fii, şi în viiaţa ta şi oarece îndemână să cunoşti cu greu iaste; căci „precum iaste cămilii greu prin urechile acului a întră, încă mai cu greu bogatului în [îm]părăţiia ceriului" [Mt. 19, 24]. însă iară acel milostiv dzice că „aceasta la oameni nu, iară la Dumnădzău să poate" [Mt. 19, 26]; căce ceva lui Dumnădzău a nu să putea nu iaste, ce toate în mâna lui fiind şi deşchidzindu-o, toate de bunătate să împlu [Ps. 144, 17]. Ce de vreme ce a/ceastă 44" trecătoare lume iaste lumea chiverniselii (că de nu să va chivernisi, cineva nu va precopsi) şi de va putea cineva cu întriagă înţelepciune şi cu bună socotială, în lume fiind, pe lume să chivernisască şi sufletul nebetejit şi neîntinat să-şi pâzască, frumos şi minunat lucru ar fi, de vreme ce şi oamenilor, şi lui Dumnădzău ar fi plăcut. Şi acela oare cine ar fi? Ar fi acela carile, acelea ale lui Andrei Vissovaţius 70 ?i 7 de ponturi, ce arată, pre carile Strămurarea a bunătăţilor 172 DIMITRIE CANTEMIR şi frâul păcatelor12 le numeşte, adecă îndemnarea spre bunătăţi şi opriala spre păcate. Şi acestea dară carile mai înainte a le arăta vom şi a ţi le denaintea ochilor pune silim, foarte pre amănuntul aminte să ia şi cu ale sufletului urechi să asculte. Ascultând dară şi înţelegând, să le facă, că pare-mi-să că şi oamenilor, şi lui Dumnădzău bine învoit va fi. încă şi de cea trecătoare şi de cea viitoare viiaţa să va folosi şi după viiaţa slăvită şi cinstită, în moarte - cinste - şi după moarte - cinste - la a doa venire iarăşi cinste va găsi, în slava Tatălui şi a Fiiului şi a Svintului Duh, acmu pururea şi în vecii vecilor. Amin! CONEXUL CĂRXIIÎNTĂI A LUI IOAN DIMITRIE CONSTANTIN-VOIEVODA LA DIVANUL LUMII CU ÎNŢELEPTUL SAU IA GIUDECATA SUFLETULUI CU TRUPUL Ale sufletului spre a trupului, sau a înţeleptului spre a lumii, dovadă pentru celea ce-au grăit minciuni şi spre a sa mărturie pentru celea ce-au grăit adevărate CARTEA A DOA Lumea aceasta şi toate plinirile, adecă 1. Lumea de toate împregiurstările ei, de cine făcute a fi cine-i făcută a a Şti întăi ţi să cade; după aceasta, precum şti ţi să cade ttecatoare şi nestătătoare iaste a pricepe îţi trebuie. Precum singur ziditoriul ei, Domnul Hristos dzice: "Ceriul şi pământul să va trece" {Math. glav. 5, sh. 18) şi altul, ţeasta urmând, î nvată: „Toate le are vremea şi cu vremile sale vor trece toate" (Eclisiias. glav. 3, sh. 1). humea dară aceasta de Dumnădzău a 2. Lumea de ---------------- t0ate făcâtoriul iaste făcută, precum cel decât Dumnădzău fă- Andrea Wissovarius, Stimuli uirtutum, fraenapeccatorum. toţi mai vechili istoric mărturiseşte, Moisei: cută a fi' ct6de 174 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 175 „Di-nceput făcu Dumnădzău ceriul şi pământul şi alalte" {Naşterea glav. 1, sh. 1)./ 45" Lumea ca o grădină, oamenii ca florile Lumea dară ca o grădină, într-însa oamenii ca nişte flori, precum mărturiseşte: „Izrail va răzsări ca crinul" {Osiegv. 14, sh. 6), „Toată carnea fân şi toată slava ei ca floarea câmpului" (Isaiia gv. 40, sh. 7, 8), sau: „Ca pomul iaste omul şi ca roadă, adecă ca poamele faptele lui; din pomul bun va ieşi roadă bună" [Mt. 7, 17]. Cătră aceasta urmadză unde dzice pentru omul bun: „Şi va fi ca lemnul lângă izvoarăle apelor şi la vremea sa va da roadă sa şi frundza lui nu va cădea" {Psalm 1, sh. 3 şi Ierem. gv. 17, sh. 8). Lumea ca un visteriu, spre bine bun, iară spre rău de te vei sluji, rău îţi va fi Sau lumea ca un visteriu (însă după ceste vremennice). Cu avuţiia dară bine de te vii sluji, bine vii avea, însă „Avuţiia strânsă, spre răul stăpânu-său", dzice {Eclisiiastulgl. 5, sh. 12) şi iarăşi dzice: „Cine iubeşte avuţiia roadă nu va mânca de la dânsa" {Eclisiiastul gl. 5, stih. 10). 2 ţ „ Credzind dară precum lumea de 3. Lumea tre- r cătoare a fi să Dumnădzău să fie făcută, aşijderea precum ştii aceasta trecătoare şi alta viitoare a fi crede; pentru că Theologul, mărturiseşte, Ioan: „Şi vădzuiu ceriu nou şi pământ nou, căce ceriul dintăi şi pământul dintăi au trecut" {Apocal. gl. 21, sh. 1). „Ceriuri noaă şi pământ nou aşteptăm" {Petru, Carte 2 gl. 3, sh. 13)./ 46' Trupul lumii urmadză; omul, ca iarba dzilele lui Lumii dară singur omul urmadză, pentru că dzice: „Omul ca iarba dzilele lui" {Psalm 102, sh. 15). Pentru căce dară? Pentru căce acel dintăi zidit om, după a ziditoriului său porunci neîmblând şi a lui porunci neascultând, muritorii! şi dintr-această lume mutătoriu s-au făcut. Dară cu ce au greşit? Cu a poamelor frumseţe amăgindu-să, „vădzu dară muiarea că bun să fie lemnul la mâncare şi frumos ochilor şi la privală mângăios; şi luă din roadă lui şi mancă şi dede bărbatului său" [Naştere gl. 3, sh. 6). Intr-aceiaşi dată dară, ale lumii bunuri sau avuţii nestătătoare şi omului nefolositoare s-au făcut, precum au Eclisiiastul cunoscut: „Gol au ieşit din pântecele maicii sale, aşe gol să va întoarce şi nemică va duce cu sine din osteninţele sale" (gl. 5, sh. 14). in lume deşertarea urmadză După aceasta, într-această lume deşertarea urmadză, că iarăşi acesta dzice: „Deşertarea deşertărilor şi toate deşerte" (t&/.] gl. l.sh. 2). lumea cu mila lui Dumnădzău trăiaşte Insă de atâta vreme pre cât săracul omenescul nărod întru deşertări şi fără socotele lucruri aflându-să şi pană în dzua de astădzi, de atâta somă de ani într-însa oamenii trăiesc, aceasta dmtru acia prea bogată dumnădziască milă să o ştii, că dzice: «îndelung / răbdătorii!, mult milostiv, nice după fărădelegile 46" n°astre face noao" {Psalm 102, sh. 8 - 9 [-10]). Insă tu pentru ale ceştii lumi podoabe şi lmseţe nu te amăgi, nice în desfătările ei cu f' <"u a *um" ° rrumsete nu te ftu l°ată inima te da, căci mai pre urmă „râsu ure b Sterilor să va amesteca, şi cele de apoi ale buctiriii lacrămi cuprind" (Pilde 14, sh. 13). amăgi c aşijdirea toate ale lumii lucruri (osăbit de 5. Lucrurile D^ ^Une) «ca pravul înaintea vântului" lumii ca pravul salrn 1, sn. 4); şj iarăşi: „Ca avuţiia de înaintea tâlh; ari prădată şi ca haina de molii fărâmată" vântului 176 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 177 6. Pre îm- însă iarăşi tu, pre alţii vădzind, adecă paraţii lumii precum sint împăraţii, domnii şi alalţi, carii f "tei*mci cu bogătiia si cu a lumii slavă, multe si ce li-i vădzand, nu te . r i M . . . ai . voia rac, de aceasta nu te manni, nici te m alini întrista, precum Prorocul te învaţă: „Nu te teme când să îmbogăţeşte omul şi când să va înmulţi slava casii lui" {Psalm 48, sh. 17); „Căci plecată iaste spre moarte casa lui şi la cele dedesupt cărările lui" {Pilde gl. 2, sh. 18). Nu iaste dară dumnădzăiasca privire asupra lui sau asupra slăvii lui; pentru care lucru mărturiseşte Isaiia: „Spre carele să caut, fără numai spre sărăcuţi şi zdrobiţi cu duhul, şi să cutremură de mine?" (gl. 66, sh. 2)./ 7. Lumasca Nici să socoteşti sau să gândeşti că această nărocire feri- a lor îumască nărocire vreo deplină fericire va cire n-are avea 8. Nărocirea fără hotar Nice vreun hotar sau vreo adevărată ş\ însămnată ale avuţiilor trecătoare vor avea vreme. Şi măcară că lumea, adecă după lumasca 9. Bogatul ^ socotială, bogaţi si slăviţi să număsc, însă lumii, sărac si , . . orb ' săraci şi de tot goli sint şi orbiţi cu mintea, aceasta necunoscând, precum adevereşte Ioan: „Dzici cum că bogat sint şi niciuna îmi lipseşte, şi nu ştii că tu eşti mişel, sărac, orb şi gol" (Apocal. gl. 3, sh. 17). Aciasta David, împărat fiind, au cunoscut dzicându-şi şie: „Eu sint sărac şi mişel" [Psalm 87, 15]. Calea lată şi desfătată la moarte aduce Aşe dară, a unora ca acestora la rău săvârşit şi la rea cale, calea le va ieşi, pentru carea frumos să dzice: „Iaste cale carea omului driaptă să pare, iară cia mai de apoi a ei duce la moarte (Pilde gl. 14, sh. 12) şi iarăşi acolo: „Calea celor fără cale duce la moarte" (gl. 12, sh. 28). Căci tot trupul în ţărnă să va întoarce; încă mai curund decât alalţi, cel puternic, precum dzice: „Tot puternicul, scurt" (Eclisiiast[icuJ\ gl. 10, sh. 11). Şi la rău dară săvârşit vor agiunge, pentru carii frumos voroveşte Iov: „Avuţiia carea au înghiţit va borî şi din pânticile lui o va zmâci Dumnădzău" (gl. 20, sh. 15). Adecă cu ale iadului cumplite, le va răsplăti, munci./ Nici din vechile istorii cu tine pilde să te 1Q Pilde den 47' amăgeşti; ce mai vârtos cu acelea să te vechile istorii ia înţelepţeşti, căci vei afla pentru împăraţi carii m scurtă vreme multe au biruit. Că: „nu iaste cineva să să tiamă de ceia ce trupul ucid, ce de ceia ce sufletul" (Mat. gl. 10, sh. 28); şi mai vârtos că tot cel ce omoară omorî-să-va, că iarăşi dzice: „Toţi carii scot sabiia în sabie vor muri" (Mat. gl. 26, sh. 32[= 52]), încă de cel cât de mic. Pentru aceasta dară, frumoase pildă de pe pudă de pe Alexandru Marele a lua poţi, precum la Alexandru Istoriia lui scrie că de o slugă a lui să fie Marele otrăvit şi omorât; adecă pe cel mare au °morat cel mic şi pe împăratul au ucis sluga. Pentru carii bine dzice Eclisiiastul: „Vădzui slugile pe cai şi domnii îmblând pe ŞIQs, ca slugile" (gl. 10, sh. 7); şi altul dzice: „Aceia au împărăţit, Iară nu de la mine" (Osiia gl. 8, sh. 4); şi aiurea: „Cădzu şi fu rasipirea lui mare" (lezecbiilgl. 13, sh. 12). Asemenea aşi aciasta a potrivi putea: „Pre fier rugina îl topeşte, pe elefand sau, Precum să dzice, pre fîl şoarecile îl omoară". de iocoteşte-te dară, de vreme ce acea mai 12. După aPoi moarte iaste, încailea nu rău, ce bun moarte> numde n^nie să t-; „~ a- „ ayf . l. • i nu în răutăţi, ^a-u ramaie ca: „Mai bine-i numele A , v . DUn j A ce in bunătăţi ^cat avuţua multă" (Pilde gl. 22, vestit să râmâie 178 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 179 48' sh. 1)./ Şi aiurea dzice: „Mai bine-i numele bun decât mirurile scumpe" (Ecli. gl. 7, sh. 2[= 1]), însă nu în a omenescului ochiu privală, ce în acea dumnădzăiască oglindire, carile inimile priveşte şi gândurile cunoaşte. Pentru aceasta învaţă: „Socotiţi să nu, dreptatea voastră înaintea oamenilor, faceţi (Math. gl. 6, sh. [1]); şi ca nu cumva pentru tine să să dzică: „Perit-au pomenirea lui cu sunet" (Psalm 9, sh. 7 [= 6]). Aşe dară, în toată viiaţa ta spre aceasta sileşte, ca acela a lui Iov cuvânt după a ta moarte a dzice să poţi: „Slava mea pururea să va înnoi" (gl. 29, sh. 20). 13. Nume r . . vestit cu Păzeşte-te dară, iarăşi dzic, ca nu cumva facerea de rău Pe sa să dzică: „Ce te slăveşti în răutate, cela nu-i agonisi ce eşti puternic?" (Psalm 51, sh. 1). Ori în ce feliu, în Iunie scurt traiul şi scurtă slava ei Şi aceasta a şti foarte ţi să cade, căce într-această putredă lume măcar aşe, măcar aşe în scurtă vreme slava ei vei moşteni, precum adevereşte Iov: „Ca floarea iase şi ca umbra fuge, şi nicedănăoară într-acea stare rămâne" (gl. 14, sh. 2). Asemenea acela al Ieremii s-ari putea aduce: „Vai de noi, că s-au plecat dzua şi s-au făcut mai lungi umbrele de sară" (gl. 6, sh. 4). Nice doară în nărocire sau în bogăţie aflându-te, cevaşi mai mult decât eşti să te ţii, pentru că frumos svintul învaţă Grigorie:/ 48v „De vei a înţelege (dzice) în ce chip eşti, trebuie întăi a cunoaşte ce nu eşti, ca din forma bunelor să te măsuri, pre cât cu a bunelor lipsă să fii grozav" (în cartea a cincea a Obiceinicilor) ■ Insă după davidescul cuvânt: „Tu eşti viiarme, şi nu om" [Ps. 21, 6], că „ce iaste viiaţa noastră? abur" (lacov gl. 4, sh. 14). Şi pururea acela al Isaiii pomeneşte cuvânt: „Eu sint om al durerilor ştiind slăbiciunea" (gl. 50[= 53], sh. [3]). Au doară tu cu ceva decât alalţi oameni mai mult vei fi? Ba. Pentru aceasta cuvântul acesta s-ari învrednici a să dzice: „Sint dară şi eu muritoriu om, asemenea tuturor oamenilor" (înţelepciunea lui Solomon glav. 7, stih. 1). Nice pentru ale lumii de urât frumseţe să 14. Frumseţea te nebuneşti. „Nice să poftiască inema ta lumii inima ta frumseţea ei", dzic Pildele (gl. 6, sh. 25). nu Poftească Dragostea frumseţelor multe stricăciuni 15. Dragostea aduce că, scrie istoriia, pentru frumseţea a unii frumseţelor muieri, a Ellenii, vestita cetate s-au răzsipit multe strică-T\ i . r . „ . ciuni adu — t roacla şi cu frumseţea poamei s-au amăgit Ewa. ' Gregorius Magnus, Expositiones morales, XXIV, 6. Nice vreun bine de la reaoa aceasta lume Vreun bine nrernt-»-. . • • • ~ a j • - _ de la lume nu piecuni vei agonisi sa gândeşti, cace pentru . . . Ho -aii. ' vei agonisi nansa strigând, dzice Isaiia: „Că tu dară pământul tău prăpădişi şi poporul tău uciseşi" (gl. 14, sh. 20)./ Nice vreo înţelepciune într-însa vei afla, 17. fn iume cace: „înţelepciunea lumii, nebunie iaste vreo înţelep-langă Dumnădzău" (Cătră Corinth., Cartea I ciune nu vii afla §1- 3, sh. 19) şi aiurea urmadză: „Că nebun s-au făcut tot omul de ştiinţă" (Ierem. gl. 10, sh. 14). temenea acestora înţeleptul, la Pildele sale, dzice: „Nu iaste lriţelepciune, nu iaste svătuire, nu iaste cunoştinţă împotriva Somnului" (gl. 21, sh. 30) şi Apostolul cătră romani: "înţelepciunea trupului moarte iaste" (gl. 8, sh. 6; caută si Isaiia ^5,sh. 20). k aşijderea nice vreo bunătate sau vro 18. în lume Jndăniânâ într-însa cercând vei afla, precum bunătate şi ln Cartea mărturiilor svintul, arată, Avgustin odihnă nu vei ^l dzice: „Vai sufletului aceluia carile de la tine nemen 180 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 181 (o, Doamne) dezlipindu-să au gândit cava avea ceva mai bine! Impregiurări şi învăluiri, îndrăpnice şi împotrivnice, din dos i din coaste şi in pântece, şi iată toate aspre! ,«24 19. Lumea spre însă pre lume, pre aceasta, Dumnădzău binele, iară nu milostivul, preabunul şi preamarele şi puter-spre răul omu- njcuj £- Editorii!, Spre a omului folosinţă şi lui, Dumnădzău o făcusă îndemână o făcusă. Aceasta a să dovedi poate, căce precum nemuritoriu a fi îl făcusă şi de vreme ce nemuritoriu era, iată dară că lumea aceasta de folos îi era./ La aceasta dară, fără greş, aceasta au 21. Spre a trebuit şi aceasta s-au făcut. Adecă vechiul păcatului a j .... A , , dezlegare noul Adam au greşit şi iarăşi un nou Aclam sa-1 Adam, adecă ristos, a veni mântuiască, şi trup pentru / trup pătimind, ^ să-1 izbăvască. Pentru care lucru mărturiseşte au trebuit svintul Avgustin: „Dumnădzău precum ti-au făcut pre tine fără tine, aşe nu te va mântui pre tine fără tine"25. Adecă nu numai singură dumnădzăirea, carea iaste atoată-puternicâ, ce împreună şi omenirea, carea iaste lui Adam părtaşe, au trebuit, adecă Dumnădzău şi om; şi aşe să să facă nou Adam si blăstămul să să dezlege. ; 50' 20. Lumea, Aşijderea după greşala şi păcatul acelui după păcat, în dintăi om, toate acelea ce de folos era să fie rea s-au în stricăciune, şi cele dulci în amar, şi cele ce prefăcut lesne cu nevoie şi cu trudă acea ce săracul de om a agonisi s-au prefăcut şi s-au premenit, precum aiave scrie Moisi: „Lui Adam dzisă: căce ai ascultat glasul muierii tale şi ai mâncat din lemnul carele poruncisăm ţie să nu mănânci? Blăstămat pământul în lucrul tău, şi în osteninţă vei mânca dintr-însul; în toate dzilele vieţii tale spini şi ciuline va răzsări ţie şi vei mânca ierbile pământului; în sudoarea feţii tale vei mânca pâinea ta, pană când te vei întoarce în pământ, din carele eşti luat, căce prav eşti şi în prav te vei întoarce" (Nost. gl. 3, sh. 17, 18, 19). Dumnădzău cum să păcatul dezliagă au arătat După aceia iarăşi acel milos şi milostiv Dumnădzău, cu mila sa cea fără măsură bogată, cătră a sa plazmă cu miloserdie întorcându-să, arătatu-i-au moduri şi mijlociri ca de supt legătura acelui blăstăm a ieşi să poată, ca iarăşi în veci trăitoriu şi nemuritoriu să să facă. * Augustinlis, Confessiones, VI, 16. Acesta dară, Isus Hristos Dumnădzău şi 22. Venirea lui mântuitorii!, nedejdea şi scutirea noastră fu, Hristos şi a carele mai denainte prin svintii săi proroci păcatului c o - t-i • 1 /i dezlegare, *-au arătat. Pană mai pre urmă dară, cele . ^ . * mainte prin scrise prin proroci a să plini vremea sosind, proroci dzisă; singur s-au arătat, de ficiorescul pântece iară viind el, nescărăndivi ndu-să, din Mariia Ficioara şi împărăţiia sa Duhul Svint omenesc trup luând si ne giuruiaşte mtrupându-să, pătimind şi răstignindu-să şi a treia dzi înviind (după cum era prin aleşii săi scris), pre vechiul s| păcătosul Adam, noul şi cel fără păcat Adam, împreună cu SIlle> pre tot omenescul nărod au din morţi sculat. La aceasta, Pană a nu fi, adevărat mărturisiia, cu Duhul Svint cunoscând, ^siia: „înviia-ne-va pre noi (dzice) după doao dzile şi în dzua a tteia ne va scula pre noi" (gl. 6, sh. 2) şi: „Pre / carii întunerec 50'' -1 i!i umbra morţii", precum dzice Isaiia (gl. 9, sh. 2); "'uminatu-i-au soarele dreptăţii" (precum dzice la Tropariul A ăscutului)2(\ Aceasta strigă Apostolul, dzicând: „Odată aţi fost mtunerec, iară acmu lumină" (Cătră Efes. gl. 5, sh. 8). ^ Augustinus, Sermones, CLXIX, 13. Minei, luna decembrie 23, la litie, tropar glas IV. 182 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 183 Aceasta în umbra legii dinceput să însămna, precum dzice: „Tuturor fiilor lui Izrail era lumină, iară întunerecul şi ceaţa peste tot pământul Eghiptului" (Ishod g\. 10, sth. 22). Carile crede în Domnul, de va şi mort fi, trăi-va, şi carile credzând trăiaşte, nu va muri în veci Vinind dară el, ce dzice? „Cine crede în mine (dzice) de va şi mort fi, trăi-va, şi carele trăiaşte şi crede în mine nu va muri în veci" (Ioan gl. 11, sh. 25 [,26]. Aceasta dară cum poate? Poate „pentru căce singur cu singele lui (de la moarte) ni-au răscumpărat" (Efes. gl. 1, sh. 7), sau precum de a doa oară ni-ari fi născut, precum dzice Apostolul: „Prin evanghelie eu v-am născut pre voi" (Cor., Cartea 1 gl. 4, sh. 15); şi aşe şi „celora ce într-însul credzură le dede lor putere, fii lui Dumnădzău (şi lui fraţi) a fi" (Ioan gl. 1, sh. 12) şi cu sine împreună împără-ţiii sale moştenitori [Iac. 2, 5] (însă aceasta, celora ce de aceasta lume să vor lepăda şi să urmedză lui, ca precum el, aşe ei în lumină să îmbie). Dară a carii împărăţii moştenitori îi face? „Carea / ochiul n-au vădzut, nice urechea au audzit, nice în inerna. omului s-au suit, carea mai denainte au gătitu-o Dumnădzău celora ce-1 iubăsc" (Cor., Canea 1 gl. 2, sh. 7[= 9]), adecă: „noaâ lăcuirea ceriul" (Cătră Filip. gl. 3, sh. 20). Aceasta mai denainte Prorocul cunoştea dzicând: „Aceasta moşiia slugilor Domnului" (Isaiia gl. 24[=54], sh. 17); şi: „Drepţii ca soarele vor străluci" (înţelep. gl. 3, sh. 7; Math. gl. 3[= 13], sh. 43); şi „Lumina lor va fi mieluşelul, căce noapte nu va fi acolo (Apocal. gl. 21, sh. 23). 23. Pre Mai cu de-adins pre Dumnădzău de bine Dumnădzău de făcătoriul de pre ale sale minunate fapte a-1 pe faptele sale cunoaşte vii putea, carile pururea în privala cunoaşte ochiului tău nelipsite sint şi precum eale singure îi mărturisesc: „Ceriurile povestesc slava lui Dumnădzău" (Psalm 40[=18], sh. 1). Şi eale înde eale, una pre alta, pre Dumnădzău făcătoriul şi ziditoriul ei a cunoaşte învaţă: „Dzua dzilei scoate cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte pricepere" (Psalm 18, sth. 2). Cu poftele lumii orbit fiind, pre-ntunerec îmblând, să nu-ţi cumva pară că în lumină eşti Iară ţie aceasta ţi să cade, că într-atâta lăţime, lărgime şi fără nice o opreală a voii slobod vădzându-te, să nu cumva cu frumoasele şi bunele sale daruri, carile de la dânsul îţi sint dăruite, spre răul şi spre perirea ta să te slujeşti; să nu cândai, / în lumină că îmbli părându-ţi, întunerecul să afli, pentru carii să dzice: „întunecară ochii lor să nu vadză" (Psalm 69 [=68], sh. 23 [=27]). Nice pri-ntunerec ca orbii, ce prin lumină să îmbli, precum să dzice: „Carile îmbla dzua" (adecă carile îmbla în lumina legii, căce „legea lumină iaste", Pildă gl. 6, sh. 23), „nu greşeşte" (Ioan gl. 11, sh. 9). Căce pentru carii socotesc lumina lumii aceştiia precum aceasta să fie lumina cea adevărată, Domnul acesta nume le pune: „Orbi sint şi povaţă otbilor" (Math. gl. 15, sh. 14). Şi mai vârtos lumina lumii aceştiia întunerec iaste, că bine au cunoscut Iov, că „noi în ^tunerec ne învăluim" (gl. 37, sh. 19). Aşe dară, cu multe dzestre dumnădzăieşti sPre a ta slujbă îndzăstrat fiind, cu acestea 24. Cu darurile ce ţi s-au dat, tuintea să nu-ţi întuneci, să nu cumva pentru Spfe ^ine^ jară tlue să să dzică: „Deasupra au cădzut foc şi nu Spre r&u sa nu vădzu soarele" (Psalm 57, sh. 9[= 8]) şi te slujeşti Pre cela ce-au şi pre dânsul şi pre tine făcut sa nu cunoşti; ce a credinţii lumină având, cunoaşte, şi pre ^umnădzău dătătoriul şi părintele luminilor nu uita şi aceasta ^i; „Ce voiu da Domnului pentru toate carile mi-au dat mie?" (psalm U% sh. 12[=3]). despre pofta ochiului foarte te păzeşte Şi despre a trupului ochiu poftă foarte te păzeşte, să nu Can/dai pentru vreune deşertări şi amăgituri să te înşeli, căce Peutru puţină învoinţă pre urmă multă îţi va urma căinţă, că 184 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 185 frumos Domnul învaţă: „De ochiul tău te sminteşte, scoate-1 sl—1 liapădă de la tine" (Math. gl. 5, sh. 29). Nice altă frumseţe sau lumină mai frumoasă sau mai luminoasă decât cea dumnădzâiască să cerci Nice altă frumseţe sau lumină mai frumoasă şi mai luminoasă decât cea dumnădzăiască să cerci, căce el dzice: „Eu sint lumina lumii" (Ioan gl. 8, sh. 12). Aceasta mai denainte au cunoscut Isaiia dzicând: „Norodul carele îmbla în întunerec vădzu lumină mare, celora ce petrecea în umbra morţii lumină au răsărit lor" (gl. 9, sh. 2). Căce mai mult de atâta cercând, vii dzice luminii întunerec şi întunerecului lumină. De care lucru bine să dzice: „In întunerec ca în lumină îmbla (Iov gl. 24, sh. 17). Şi iarăşi pentru aceasta să dzice: „Iubiră oamenii mai vârtos întunerecul decât lumina" (Ioan gl. 3, sh. 19). Pre aceia văieradză Isaiia: „Vai carii dziceţi bunului rău, ceia ce pun amarul în dulce, ceia ce pun întunerecul lumină şi lumina întunerec" (gl. 5, sh. 20). 25. Spre Pentru aceasta dară, în lume, într-aceasta, poftele lumii, şi prin întunerecul luminii ei îmblând, toate orb, mut şi în nemică le socoteşte şi spre / ale ei de pofte surd te fă învăţături surd şi mut te fă, precum dzice Prorocul: „Iară eu ca surdul nu audziiam şi ca mutul ce nu-şi deschide gura sa" (Psalm 37, sh. 14). Adecă nu numai a le face, ce nice a le audzi, nice a le grăi să poftiascâ inema ta, pentru că adevărat să ştii că „proastă într-însa şi săracă viiaţa purtăm" (Tovie g\. 4, sh. 23 [= 29]). Bun socotitorii! dară fii si ceia ce de la 26. Cea de-apoi r . A . urne ceva poftesc la ce svarsit vor agiunge socoteşte t t> c aminte ia. 27. Avuţiia a ^ multor răutăţi ^ntăi c*ara va avu^e sa poftiască, din carea pricină multe şi în multe feliuri a să naşte răutăţi pot şi sufletul la iad îl coboară, şi în ceva puţin începând, nice cu cel mult să satură, precum la Pildele lui Solomon dzice: „Pântecele necuraţilor, nesăţios" (gl. 13, sh. 25). Pre carii cu mânie ceartă Isaiia: „Câinii fără ruşine nu ştiură saturarea" (gl. 56, sh. 11). Şi altul adevereşte: „Nu să va împlea lacomul de bani" (Eclisiast. gl. 5, sh. 9). Avuţiia zidiurile şi cetăţile fărâmă şi teme- 28. Avuţiia liile răstoarnă. Avuţiia, cu cât să înmulţeşte, cu înmulţindu-să, atâta lăcomiia creşte. I,ăcomiia începe zavistie, lăcomiia creşte; y^A^'.' r i j • î din lăcomie za- zavistna naşte molajrte, precum dzice: „Începu . .. vistna să naşte durere şi născu fărădelege" (Psalm 7, sh. 15 [= 14])./ Pentru zavistie, Cain pre fratele său, 29. Zavistiia pe Avei, ucisă, precum scrie istoricul (Naşterea fraţi omoară §1- 4, sh. 8). Avuţiia naşte mândriia cea spurcată, precum svintul dzice Avgustin: „Anevoie iaste ca nemândru să fie cel bogat"27. Căce adevărat iaste că avutul, adecă 30. Lacomul Neomul, numai el avut şi îmbogăţit, iară alţii toţi săraci a fi t0U săraci şi mişei a fi pofteşte. pofteşte Neagiungându-i ţarinile, pofteşte sate; 31. Neagiun- ucsâtiirându-să de sate, pofteşte târguri; gându-i ţarini, nemdestulându-să cu târgurile, pofteşte cetăţi sate pofteşte; ^ alalte *ar^ mândrul, a •• 1 aii 1 1 a 1 numai el om, ^ aşijderea mândrul, adecă cel înalt cu . „ , .. . , . P . iară alţii dobi- ea> numai el om, iară alţii toţi dobitoace a toace a fi 1 socoteşte. Adu-ţi dară aminte că pentru socoteşte Au gustinus, Sermones, XXIX, ap udPetrus Berchorius, Repertorium m°rale, VII, 1. 186 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 187 mândrie îngerul din ceriu cădzu şi drac să făcu, dzicând: „în ceriu mă voiu sui, asupra stelelor ceriului voiu înălţa scaunul mieu" (Isaiia^. 14, sh. 13). 32. Bogatul într-acesta chip bogatul, prin tâmplari scaunul cel mai îmbogăţindu-să, cinstea şi scaunul cel mai de de sus cearcă sus cearcă; şi cu cât s-ari mai sus sui, cu atâta încă mai sus a să urca pofteşte şi nice la o stepenă de cel mai de gios a să popri ari vrea. Pentru carii a să dzice s-ari putea: „Rădică-să înaltul, ca cu mai grea cădzătură 53" 33. Bogatului Şi întăi slugi lângă cei mari a fi agi un- mândru, gând, pană într-atâta cu mintea agiung şi a Dumnădzău face neVoiesc, că ei stăpâni şi pre stăpâni slugi nepniaten lui a jrace s|jesc şj cu aceasta socotială, ca toată cinstea, slava lumii aceştiia să nu le lipsască. Şi Dumnădzău, nepriiatinul lor; căce „Domnul mândrilor să împoncişadză, iară celor smeriţi le dă dar" [Prov. 3, 34]. Şi precum grâiaşte David: „Ochii mândrilor vei smeri" {Psalm 17, sh. 28[=30]). 34. Şi cu Nice să te gândind înşeli că cu avuţiia a bogăţie şi cu ceriului împărăţie vei cumpăra, căce: „Nime ram a fi ane- poate a doi domni a sluji" {Math. gl. 6, voie iaste; nime i o/\ • • * i • \a , . , . sh. z4J. Cace avu tu a mai vârtos închide a doi domni a j * j i • i •• i , ia sluji poate clecat deschide, şi mai mult opreşte decât îndiamnă. Avuţiia dzice că nu vei mai muri; avuţiia dzice că altul de potriva ta nu iaste; avuţiia dzice că ea niceodănăoară te va părăsi; avuţiia îţi dzice că niceodănăoară vreo întristare vei avea; avuţiia îţi dzice: „Bea, mănâncă, suflete, căce ai multe bune". Nice îţi pomeneşte că „mâine sau poimâne sufletul ţi să va lua" şi ea va rămânea (caută la pilda bogatului, Luca gl. 12, sh. 17 [=16]). Ce, precum frumos învaţă Eclisiiastul [9, 12]: „Nu ştie omul sfârşitul vieţii sale, ce ca peştele să prinde în undiţă", pre carile învaţă Isaiia: „Orânduiaşte casa ta, că vei să mori şi / nu vei fi viu" (gl. 38, 54r sh. 1). „Nice vor folosi avuţiile în dzua răsplătirii" {Pilda gl. 11, sh. 4). Şi mai vârtos, precum singur de adevăr grăitorii! rostul Domnului mărturiseşte: „Vai voaă, bogaţilor, carii aveţi dezmierdăciunea voastră! Vai voao, carii săturaţi sinteţi, că veţi flămândzi! Vai voaă, carii râdeţi acmu, că veţi plânge!" {Luca gl. 6, sh. 24, 25). Asemenea acestora, caută la pilda bogatului cu a săracului Lazar {Luca gl. 16, sh. 19, 20). Pentru aceasta dară, Seneca (macara că ^5 p>e esti păgân era) însă frumos învaţă: „De iaste înţelept, în trei sufletul tău înţelept, în trei vremi să să vremi te cumpăniască29: futoarele foarte a păzi, aceste cumpăneşte de acmu bine a chivernisi şi cele trecute ades a pomeni"30. Adecă, celea ce s-au trecut în minte ţi le adu, şi ce au fost unii şi în ce s-au întors vei vedea, precum dzice: „Pre cei bogaţi îi trimisă deşerţi" {Luca gl. 1, sh. 53). Spre aceasta, acela al Senecăi mult a folosi poate cuvânt: „Răzsipirea celui mai denainte cădzut, pre cei mai de pre urmă învaţă"31. Şi întru această de acmu vreme, foarte cu socotială întriagă să te °cârmuieşti, căce nice unele înfipte sau stătătoare le ai. Mărturiseşte Daniil: „Mută vremile, vârstele, împărăţiile schimbă şi le aşadză" (gl. 2, sh. 21). „Cela ce înformadză / lumina şi face întunerecul, cela ce face pacea şi plăzmuiaşte răul, 54" eu, Dumnădzăul, cela ce face toate acestea (Isaiia gl. 45, sh. 7). aşijderea Sirah învaţă: „Pomeneşte cele de pre urmă şi în veci nu vei greşi" (gl. 7, sh. 36). Căci macara împărat, macara slugă, 28 Andrea Wissowatius, Stimuli uirtiUum, fraena peccatorum, 18. ' 29 Seneca, De breuitate uitae, X, apud Petrus Berchorius, Repertoriu/u Corale, I, 6. 30 Seneca, op. cit., XV, apud Petrus Berchorius, Dictionnarius, s.v. 31 Seneca, De tranquilitate animi, XI; Epistulae, XCI şi XCIV. 188 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 189 macara bogat, macara sărac, macara tare, macara slab, toţi o viiaţa poartă, şi aceia săracă: „Săracă viiaţa purtăm", dzice Tovie (gl. 4, sh. 23), şi a tuturor ieşirea iaste dentr-însă una, adecă spre moarte, pentru carea adevereşte David: „Eu întru pre calea a tot pământul" (Impar. 3, gv. 2, sh. 2). Precum şi Sirah strigă: „O, moarte! cât de amară iaste pomenirea ta omului împăceluit în suppusele sale" (gl. 41, sh. 1). Şi iarăşi vieţuind, toţi pre o cale îmblând şi pre aceia iarăşi întoarcere cuiva nu să dă. Pentru că frumos adevereadză Iov: „Iată, scurţii ani trec şi pre cărările carile nu mă voiu întoarce îmblu" (gl. 16, sh. 22). Şi Ieremiia pre aceasta să văieriadză: „Vai de noi, că s-au plecat dzua şi s-au făcut mai lungi umbrele de sară" (gl. 6, sh. 4). 36. Moartea Pentru aceasta dară în minte să-ti fie sosind, avuţiia (dzice Sirah) că: „Moartea nu va zăbăvi" ce foloseşte? (gl. \^ sn. 12). Viind dară moartea, împărăţiia, puterea, avuţiia şi bogăţiia ce foloseşte? Căce vrăjmaşe şi / cumplită iaste celor nedrepţi; căci moartea colibile săracilor şi pa[la]turile împăraţilor tot cu un picior calcă; şi precum s-ar dzice: „Coală iaste moartea; argintul şi aurul lor nu-i va putea mântui în dzua mâniei lui Dumnădzău" (Sofonie glav. 1, sh. 18). 37. Gol ai ieşit Pentru carea pomeneşte Iov: „Gol am den pântecele • • i- a i • • ,i i .\. ieşit din pântecele maicei mele si eol ma voiu maicii, gol te A « , , 1 , _,, . , ^ , ° • a^ a întoarce (ei. 1, sh. 21). Adecă despărti-să-va vei întoarce in i i tărnă sufletul de la trup; despărţi-să-va omul de la casa lui şi în mormânt va intra; despărţi-să-va de duhul, despărţi-să-va de putere şi de avuţie şi în slăbiciune şi în sărăcie va merge; nemică dintru ale sale a rădica şi cu sine a duce va putea, precum svintul, voroveşte, Avgustin: „Hireşi al nostru nemică avem, fără numai păcatul :<32 ol Augustinus, Tractatus V in loannis evang., VI, Ic; Arausicanii concilii, can. XXII. svârşitul unul, adecă moartea, iaste Vedzi şi pricepe acmu dară că al tuturor 38. Al tuturor sfârşitul moartea iaste. Vădzuşi pre împăraţi şi pre cei tari la ce agiunsără? Pentru carii Prorocul proroceşte: „A lega împăraţii lor în obedzi şi boiarii lui în cătuşi de fier, ca să facă într-înşii giudecată şi în mâniile drepţilor sabie de îmbe părţile ascuţită" (Psalm 149, sh. 7, 8[=8-9 şi 6]). „Căce n-au cunoscut că decât cel înalt, mai înalt altul (adecă Dumnădzău) iaste, şi acela le va, în dreptatea sa giudecându-i, răsplăti" (Ierem. gv. 17, sh. 10; Iovgv. 34, sh. 11; Isai. gv. 11, sh. 4)./ Pre carii Scriptura mustră: „N-au ascultat glasul, n-au priimit învăţătură, iprociu (Sofonnie gl. 3, sh. 2). Pri- cepi acm u dară că nesocotinţa si 39. Nesoco- neascultarea patimă aduce? Si celuia ce A i , . ,r A , , ţinta patimă strâmb iucnadză, in loc de simbrie, iadul î sa , i . aduce dă? Precum adevărat Osie grăiaşte: „Vânt sămânară şi vi vor săcerară" (gl. 8, sh. 7). Avuţiia strânsă, spre răul stăpânu-său Vădzuşi precum avuţiile şi puterile nemică folos făcură? Vădzuşi că avuţiia strânsă, spre răul stăpânu-său, iară nu spre binele lui iaste? Vădzuşi că pomenirea lui cu sunet peri [Ps. 9, 6]? Vădzuşi că bunurile şi bogăţiile spre a ceriului suire grele sarcini sint? Mărturiseşte Avacum: „Vai celuia carile adună nu ale sale, până când va grămădi asupra sa lut îndesat" (gl. 2, sh. 6). „Că lată, acmu în pulbere dzace", dzice Iov (gl. 10, sh. 9). Puternicilor, cu răutatea Dumnădzău răsplăteşte Mai vârtos că şi într-această viiaţa, puternicilor, cu răutate rasplăteşte Dumnădzău, precum scrie la Paralipomennon: "Inălţatu-s-au inema lui şi să făcu mâniia lui Dumnădzău asupra lui" (glav. 32, sh. 26, Cartea 2). Că celui în lume vârtos ^ice Dumnădzău: „Lua-i-voi din mâna driaptă sigeţile şi din mâna stângă arcul" (lezechiil gl. 39, sh. 3 şi gl. 38 peste tot). Şi cel atotp iternicul Dumnădzău, carăle şi caii şi ostaşii cei 190 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 191 56' puternici şi / împlătoşaţi în mare îi îniacă, păşirilor ceriului şi peştilor mării masă îi face; el pe mândru loveşte şi pe cel vârtos răneşte. El cetăţile lor fărâmă şi le răzdumică. Precum s-ari putea dzice: „AJexandriia va fi răzsipită şi Memfis cu nevoi în toate dzile" (Iezechiil^. 30, sh. 16[=15]). El face, şi în viile lor roadă nu va fi. El ucide „din om pană în dobitoc" [Ps. 34, 8], şi precum a mulţi împăraţi şi puternici pilde vei putea afla, cearcă Scripturile. 40. Dumnădzău Aşijderea a acestora schimbă împărăţiile schimbă şi mută şi le mută, şi precum Sirah adevereşte: împărăţiile „împărăţiia din niam în niam să mută pentru nedreptate" (gl. 10, sh. 8) şi Dumnădzău dzice: „Vai ţie, carile vei prăda! Au nu şi el să va prăda? (Isaiia gl. 33, sh. 1). Casele puternicului mândru lăcaş pasărilor le face, precum a potrivi s-ari putea: „Vavilonul s-au făcut lăcaş a toată păşirea" (Apocalipsis gl. 18, sh. 2) şi pre cel mândru blăstămă David, dzicând: „Dumnădzăul mieu, pune-1 pre dânsul ca roata" (Psalm 83[= 82], sh. 13[= 12]) şi iarăşi dzice: „Stăpâniia lui să o ia altul, copiii să-i facă săraci şi muiarea lui văduvă" (Psalm 109[=108], sh. 8-9). Aceluia Amos îi spune: „Femeia ta în cetate va curvi" (gl. 7, sh. 17). Unuia ca 5® mândrului / dzice David: „Trecuiu şi, iată, nu era, cercaiu-1, şi nu să află locul lui" (Psalm 37, sh. 36). Murind tu, ale tale cine va stăpâni nu ştii Acestea ale lumii rămâitoare nefolosinţe cunoscut-au Eclisiiastul, dzicând: „Pre carile nu cunosc, oare înţelepr au nebun va stăpâni în osteninţele mele cu carile am asudat?" (gl. 2, sh. 19). Pentru aceasta de cela ce cele vecinice le are te teme, precum Ieremiia strigă: „Cine nu să va teme de tine, împăratul niamurilor?" (gl. 10, sh. 7). „Căce ale lui numai rămân, iară 1 alalte toate trece-vor ca umbra" (înţelep. gl. 5, sh. 9). Aceste dară trecute pomenind şi cele 41. Lumea viitoare socotind, păzeşte-te, căce în mari te agomsand, in n. . . ,.. , . . j mare primejdie ani primejdii, ca nu cumva lumea agonisind, a ^ * ; D spre a suiletu- sufletul să pierdzi, precum Domnul grăiaşte: juj pjiarcjere eşti „Că ce va folosi omului de ari agonisi toată lumea şi pagubă sufletului său să facă?" (Mar. gl. 8, sh. 36). Şi ca cum cu vasul pre mare, aşe în primejdie cu sufletul în trup eşti, că dzice Eclisiiast[ic]ul: „Carii vânslesc pre mare povestesc primejdiile ei" (gl. 43, sh. 26[=28]). Şi Apostolul dzice: „Cu cât mai mult sintem în trup, ne înstreinăm de la Domnul" (Corinth., Cartea 2 glav. 5, sh. 6). / Aşijderea prea cu tot de-adinsul a te păzi Cu unii ce, în minte să-ţi fie, ca nu cumva cu tine pilde împăraţi şi îndoindu-te, să te amăgeşti. Căce în Svintele bogaţi fiind, Scripturi vii găsi precum unii împăraţi cu împărăţiia • • . . ,i • • , ceriului au tutori şi cu muieri multe, boeati si cu putere p. . . agonesit, nu te lund, şi aşe împărăţiei ceriului s-au simeti mvrednicit; căce dumnădzăieştilor taine părtaşi cine s-au făcut? însă ţie întăi aceasta a şti ţi să cade, că precum dzice Apostolul: „Rădăcina a tuturor răutăţilor iaste P°[h]ta avuţiei" (Timoth., Cartea 1 gl. 6, sh. 10). Căce ale poftelor începături dulci, iar cele pre urmă amară ies; precum Sa asamănă aceasta: „Făcutu-s-au în gura mea ca miiarea dulce, ^ deacă mâncaiu, amărâtu-s-au în pântecele mieu" (Apoc. gl. 10, Sn- 10) şi păcatul numai oarece întăi pricină cearcă, iară de-ciia Pre lesne spre moarte a lucra poate, că dzice Apostolul: „Păcatul afiand vreme, prin poruncă mă amăgeşte şi printr-însă mă ucide" (Cătră romani gl. 7, sh. 11). Şi aşe adevărat să ştii că Umea, adecă trupul, gazda tâlharilor, adecă lăcuinţa poftelor laste, pentru care lucru mărturiseşte Ieremiia: „Au peştera parilor iaste casa aceasta?" (gl. 7, sh. 11 şi Isaiia gl. 56, sh. 7). x nu numai pre cei fără soţii şi nepăziţi, ce încă şi pre cei prea 192 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 193 57 într-armaţi / şi foarte bine străjuiţi a-i ucide şi a-i omorî în multe feliuri să ispiteşte şi în toate chipurile să nevoiaşte, precum s-au cătră mulţi vădit. . _ Aceasta vădită si adevărată iaste, căci pre 43. Lumea pre a ... . . .. mulţi în multe niulţi întregi la minte şi cu bunătăţile bunătăţi înte- întemeiaţi la mari nebuniri şi la întunecoasă meiaţi fiind, la orbiri i-au întors: Pre David, fericitul, la mari nebunii i-au întors preacurvie l-au îndemnat, carea o au şi făcut; şi apucând dară păcatul pricină, nice cu atâta l-au lăsat, ce încă şi la de om ucidere l-au împins, precum istoriia la A doa împărăţie (gl. 11, sh. 2); şi mai gios scrie că, luând pre Virsaviia, fiica lui Eliav, muiarea lui Urie Hetteul, au curvir cu dânsa; şi, după acesta păcat făcut, au adus pre Urie, căci era la oaste cu Ioav, vezirul lui David, şi după ce au venit, iară l-au trimis şi scriind carte şi cu mâna lui trimisă la Ioav, ca dacă va merge, să-1 puie unde va fi războiul mai greu; şi Ioav aşe făcând, căce l-au pus la cetate, unde era bărbaţi mai vârtoşi, şi ieşind din cetate şi dând războiu şi ucigând pre mulţi, au perit şi Urie Hetteul. Aşijderea pre fîiul său, Solomon, din înţelepciune carele mai multă şi întriagă decât toţi oamenii pre 58r pământ avea, mai nebun decât toată lumea l-au pre/făcut; că precum cartea la A treia împărăţie (gl. 11, sh. 1), că iubind Solomon muieri multe de alt niam şi de a lor dragoste nebuneşte cuprins fiind, capişte lui Hamos, idolului lui Moav, au zidit, şi singur Domnul de a doa oară arătându-i-să şi acestea a nu face poruncindu-i, nu ascultă. Şi alţi mulţi asemenea acestora. Bine iaste păcatul a nud face; iară făcându-l, nud tăgădui, ced îndată mărturiseşte Ce aceasta ţie într-acesta chip pildă să-ţi fie; căce aceştia atâta întăriţi şi sprejeniţi şi în a credinţii legături tari legaţi fiind, şi numai cu oarece spre păcat începătură făcând, într-acesta chip precum mai sus scrie, trupeştile şi lumeştile pofte i-au întors. Aşijderea David ţie frumoasă pildă să-ţi fie că după făcutul păcat (precum iarăşi împărăţiia a doa gl. 12 scrie), trimisă Dumnădzău pre Nathan prorocul cătră David; şi nemică cevaşi păcatul şi vina lui tăgădui; ce îndată mărturisindu-să, dzisă Psalm 51[= 50] pentru mărturisirea păcatului şi apoi după aceasta nu au mai greşit. Şi altora mulţi cinstiţi vei afla pilde, carii după păcat, îndată nemică zăbăvind s-au întors. Şi aceasta să ştii căce poate fi aceia mai cu fierbinte şi mai cu adevărată dragoste cătră Dumnădzău să întorcea şi cu acea socotială ca să nu mai greşască. Insă precum dzice / înţeleptul în Pildele sale: „De şepte ori va cădea dreptul (în dzi) Şi să va scula" (gl. 24, sh. 16). Preste toate, de curvie te jereşte De toate dară şi pentru toate păzit să fii, însă mai vârtos pentru a curviei pofte; căce nepriiatenul, Diiavolul, cu multe (însă pricină având) a amăgi poate, iară mai pre lesne cu niuieriasca frumseţe, carea ca focul sau ca marea iaste de cumplită; precum Thalis filosoful bine au cunoscut şi dzice: "Focul, muiarea şi marea, trei răutăţi deopotrivă". Aşijderea, de mâncări şi băuturi multe Şi mai vârtos lumeştile, să nu dzic trupeştile, pofte prin bancari multe şi băuturi fără măsură să aţiţă şi să adaogă, carile lipsire minţii aduc, precum mărturiseşte Ieremiia: „Beau Sl să tulbură şi să nebunesc" (gl. 25, sh. 16); şi decât dobitoacele mai răi să fac; că dzice Varuh: „Dobitoacele mai bune sint decât dânşii" (gl. 6, sh. 67); „Al cărora Dumnădzău, Pântecele le iaste" (Cătră Filip. gl. 3, sh. 19). Iară ^clisiast[icul] împotrivă dzice: „Cine postitoriu va fi va adaoge viiaţă" (gl. 37, sh. 34). 194 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 195 44. Pre mulţi Aşijderea pre mulţi, că cu avuţiia a audzind că cu ceriului împărăţie au cumpărat vădzind, avuţiia raiul A ' . ' . intru aceasta nu te simeti; cace nu toti pre moşie au ... cumpărat, cu avuţie a o stăpâni pot, ce pre cei mai mulţi aceasta pricină bogăţiia îi robeşte. Insă precum Theologul 5^ avuţiia nu iubi, Nazienzanul grăiaşte, ade/vărat iaste: „Scum- căci celor mai j sau lacomu] ascunde avuţiile ca un rob, mulţi iadul 1 le-au câştigat iară darnicul le cheîtuiaste « dor ,«33 însă aceia ce cu banii a ceriurilor împărăţie ş-au agonisit, întăi dară această trecătoare lume şi mai vârtos de sine s-au lepădat şi cu milosteniia împreună, toate alalte au urmat bunătăţi, după dumnădzăiasca învăţătură: „Cine va să vie după mine să să lepede de sine" [Mt. 16, 24]. „Şi mai vârtos, măcar bogat, măcar sărac, lui Hristos a urma cum să cade" (caută Luca gl. 14, sh. 26 şi Math. gl. 10, sh. 37, 38, 39). Şi adevărat dară că credincioşilor împărăţiia ceriului ieftină iaste; căce tălhariul cu un cuvânt (însă plin de credinţă) împărăţiei ceriului s-au învrednicit {Luca gl. 23, sh. 43). In dar ai luat, în dar să dai Insă ţie Dumnădzău milostivul şi de om iubitoriul, fericire dându-ţi şi în toate îmbişugindu-te, întru acesta chip socoteşte cum nu ale tale, ce ale lui sint, şi nepărăsit svintul lui nume lăudând, în lauda numelui lui, din celea ce ţ-au dat, dă. Şi precum în dar ai luat, aşe în dar să dai. Cătră aceasta, adevărată a lui svinta dzisă iaste: „Pentru una însutit va da" (caută Math. gl. 19, sh. 29 şi Mar. gl. 10, sh. 29, 30; Luca gl. 18, sh. 29, 30). Incredinţadză-te dară acmu, căci când mai mult vei da, atuncea mai mult vei agonesi. / 59" 45' Adăogan- Adăo eându-ţi-să dară avuţiile, să nu ţi să du-ti-să avuţiile, . A ' • • „ ' ., cumva inema impietriasca, ca milostenie a inima ta nu ţi , . . . să împietriască *ace sa te leni veşti şi pre cel sărac vădzind să 3-° Corect: Bernardus Claraevallensis, In Cantica canticorum sermones, te scărăndiveşti şi cu acelea cu carile bine sufletului a face ai putea, spre răul şi spre peirea ta să le fii strâns. Adu-ţi aminte de a bogatului cu a săracului pildă şi nu face ca acela, ca să nu păţi ca acela (caută Luca gl. 16, sh. 20). Adu-ţi aminte de voinicul carile cătră Domnul nostru Isus Hristos veni şi pentru împărăţiia ceriului cum o va agonesi întrebă, căruia îi răspunsă (după ce să află toate ale legii porunci să le fie păzit): „De vei deplin a fi, du-te, vinde carile ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu şi vino de urmadză mie" (Math. gl. 9 [= 19], sh. 21). Şi acela, căci multe moşteniri avea, greu îi cuvântul dascălului bun păru şi să dusă trist. Socoteşte dară să nu şi tu, ca acela, de învăţătura Domnului să te mâhneşti şi să nu cumva cheia îndrăpt învârteşti, adecă vrând a descuia cu bogăţiia, să împărăţiia ceriului încui şi denafară porţilor fericirii să rămâi. Hi ceaun lăcomiei loc să dai, căce ca jocul nu să va sătura Pentru aceasta dară nicecum cevaşi loc lăcomiei să dai, căce lăcomiia a să lăţi şi a să înmulţi începând, de dânsa a te dezbăra anevoie iaste, pentru că frumos Seneca adevereşte: „Măcar că alalte răutăţi, îmbă/trânind noi, îmbătrânesc şi eale, numai 60r SIngură lăcomiia întine «34 Şi cu aceasta încă a te înştiinţa ţi să cade: ^ Lumea Ca de te lumea sau poftele lumii spre temniţă; şi îndrăgi rea ei trage, socoteşte frate, pentru ce pentru ce să să '] câci lumea să fie de îndrăgit sau de iubit? iubască?35 ^e vreme ce Prorocul temniţă o numeşte [Ps. L41, 10] şi adevărat aşe iaste şi împotriva lumii Apostolul 1Ilyaţă: „Nu iubiţi lumea, nici cele lumeşti" (Cartea 1, Ioan. 2, sh. 15). Lumea dară temniţă iaste omului, aşe trupul teinniţă iaste sufletului şi pre acel blagorodnic suflet, cu arr*ărăciunele poftelor lui, ticălosul om îl dosădeşte; căruia mare XXL 1 Cp. Seneca, Epistulae, XXIV. ' Cp. Petrus Berchoriu pertorium morale, V, I. DIVANUL 197 196 DIMITRIE CANTEMIR nevoie, nesuferită şi cumplită amărăciune îi aduce, de care lucru bine Aristotel au grăit: „Blagorodnicul suflet nice a face, nice a păţi strâmbătate poate"36. Şi după dânsul, Seneca adaoge: „Acel de bun niam dosada a suferi nu poate"37. Că adevărat, dară, că precum temniţa trupul ovileşte, aşe trupul în slobode voi îmblând, sufletul lângedzeşte şi—1 prăpădeşte; căci acele trupului largi şi late, înguste şi strâmte sufletului sint. Pentru aceasta David striga: „Scoate, o, Doamne, din temniţă sufletul mieu" (Psalm 142 [=141], sh. 7). / 47. Desfrânata Incz. de priceput iaste că desfrânata voie voie sufletul sufletului pagubă şi moarte aduce; si ca spre moarte . . . . . r . . ' r răpeşte cum cmeva Pre ca^ siriaP rara zăbală ar ri, aşe neopritele pofte spre moarte răpăsc. Pentru care lucru, cuvântul acesta s-ari potrivi: „Iată cal galbăn, şi cine şede pre dânsul, moarte numele lui" (Apoc. gl. 6, sh. 8). Lata cale strâmtă ieşire are şi fietecine pre ce căi va îmbla sama i să va lua. Pentru că minunat Eclisiastul învaţă: „ Veseleşte-te, voinicule, întru tinereţele tale şi în bine să fie inima ta, şi îmbla în căile inimii tale şi în privala ochilor tăi, şi să ştii că pentru toate acestea aduce-te-va Dumnădzău la giudecată" (glav. 1 L sh. 9), unde fîetecui după a sale va răsplăti fapte. 48. în lume NLl lastc ^ara m Rime fericire, nu iaste cel fericire nu cu a lumii pofte fericit, nu iaste necuratului iaste, nice pace, nice cu dânşii să te obşteşti, căci: lumanul fericit „Cine să va atinge de păcură, ima-să-va de ea" (Eclisiiast[ic] uigl. 13, sh. 1). 49. Fericit carele cu lumea nu s-au amestecat îmbla în sfatul necuraţilor!" (Psalm 1, sh. !)• O, fericit carele cu lumea amestecare n-au avut! şi „Fericit bărbatul carele nu d6 Cp. Aristoteles, 'H-frixd Nixou.dxeLa> IV, VII, apud Petrus1 Berchorius, Repertorium morale, II, 1. •■ / Seneca, De constantin sapientis, III, apud Petrus Berchorius, loc. cit O, fericit carele nu iaste cu lumea! Că dzice Domnul: „Eu v-am ales pre voi din lume" (Ioan gl. 16 [=17], sh. 19 [=14]). Şi decât ale lumii fericiri, mai fericiţi sint morţii cei curaţi, că viii trăiesc cu trupul şi sint morţi / cu sufletul; iară curaţii, cu trupul 6V murind, sufletul viiaţa vecinică le agoniseşte. Pentru aceasta te socoteşte că, când viu eşti, să fii ca mortul, ca când vii muri să înviedzi, şi atuncea deplin să te fericeşti. Mulţi minunaţi, mulţi slăviţi, mulţi 50. Dreptul nu fericiţi au vi nit, şi acmu sint în lume carii din să va clăti de bunele sale fapte, ca nişte munţi tari înte- orîce 1 s_ar mei aţi. pre carii a Domnului urdzire iaste şi tâmpla ca chedrii Li vanului înrădăcinaţi, carii de fortuna şi vivorul cât de mare nu s-au clătit. Mărturiseşte înţeleptul: „Nu va întrista pe dreptul orice i s-ari întâmpla" (Pilde gl. 12, sh. 21). Aceştia, ca nişte vârtoase şi luminoase diamantini, nicicum de ceva s-au betejit sau s-au rojdit; căci dumnădzăiasca deplină dragoste având, dzic: „Loviră-mă, şi nu m-au durut; traseră-mă, şi n-am simţit" (Pilde ^. 23, sh. 35). Ace cestora dară de te vei asămăna şi ^ De lume cărărilor lor de vii urma şi de lume, de lepădându-te, aceasta, de te vei lepăda, bine să ştii că titolul titul fericirii fericirii vii agonisi. Că singur Dumnădzău vei agonisi adevereşte: „Fericiţi, săracilor, căci a voastră taste împărăţiia ceriului! Fericiţi carii acmu flămândziţi, că vă VetJ sătura! Fericiţi carii acmu plângeţi, căci viţi râde! Fericiţi Vl^ fi când vor urî pre voi oamenii şi când vor izgoni pre voi / Şi vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca pre rău, pentru 67'' numele fiiului omenesc!" (Math. [=Luca] gl. 6, sh. 20, 21, 22). ^a iarăşi dzice: „Cine au aflat sufletul său piiarde-l-va pre dânsul, şi cine ş-ari fi pierdut sufletul său pentru mine afla-l-va pre dânsul" (Math. gl. 10, sh. 39). Şi încă dzice: „Cine Va să vie după mine să să lepede de sine şi, luând crucea sa, să Vle după mine" [Mt. 16, 24], adecă vârtutea, puterea, spre toată 198 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 199 a diiavolului iscuşenie. Că dzice Domnul şi adevărat dzice: „Iată că v-am dat voaă putere a călca asupra şerpilor şi a scorpiilor şi preste toată puterea nepriiatinului şi nemică v-a strica" (Luca gl. 10, sh. 19). Şi aceasta împreună cu ce? Cu dragostea cea adevărată însoţită a fi, că: „Deplina dragoste afară scoate frica" (Ioan, Cartea 1 gl. 4, sh. 18). Carii nici foc, nici fier, nici toiag, nici altăceva de pediapsă cin ie în samă băgată şi cu această socotială şi cu această întriagă nedejde, că: „carii în lacrămi vor sămăna în veselie vor săcera" (Psalm 125, sh. 5). Credinţa „leul şi zmăul calcă" [Ps. 90, 13], prin credinţă „duhul întăreşte slăbiciunile noastre" (Romani gl. 8, sh. 25 [=26]). „Credinţa aduce dragoste, dragostea crede, toate nedejduiaşte, toate sufere" (Cartea I, Corin. gl. 13, sh. 7). „Credinţa cuvântului aceluia crede că / vârtutea în slăbiciune să plineşte" (Cartea ă 2-a, Corin. gl. 12, sh. 9). Credinţa dzice: „Cinstită-i moartea preacuvioşilor săi înaintea feţii Domnului" (Psalm 115, sh. 5)-Credinţa, de cela ce sufletul, nu de cela ce trupul ucide să teme [Mt. 10, 28]; credinţa numai de Dumnădzău să teme; căci acela şi trupul, şi sufletul a omorî poate, precum dzice Iezechiil: „Ucide sufletele carele nu mor şi învie pre ceia carii nu trăiesc" (gl. 13, sh. 19). Credinţa aceasta face ca, cu cât s-ari pedepsi mai mult, cu atâta să întăreşte mai mult. Pentru că frumos svintul arată Avgustin: „Cutea fierului, cuptoriul aurului, biciul calului» într-acesta chip sint nevoile dreptului"38. Aceştia prin credinţă' de dragoste aţiţaţi fiind, singuri sie îşi dzic: „Nevoiaşte ca un bun al lui Hristos oştian" (Cătră Timoth., Car. 2 gl. 2, sh. 3)-Aceştia sufletelor sale dzic: „Sai prin munţi ca păşirile, căci păcătoşii întinseră arc" (Psalm 10, sh. 2). Aceştia cuvântul acela pomenesc: „O, moarte! cât de amară iaste pomenirea ta omului nedrepţi împotrivă, nedejduiaşte-se dreptul în moartea sa" (înţelept, gl. 3 [=41], sh. 4 [1—4]). Aceştia cuvântului aceluia să simeţesc: „Fericit omul carile sufere ispitele, căci, când să va întreba, lua-va ! Cp. Augustinus, De diuersis quaestionibus, LXXXII. corona vieţii carea au giuruit Dumnădzău celora ce-1 iu basc" (lacov glav. 1, sh. 12)./ Insă aceasta foarte bine a cunoaşte îţi 52. Cu poftele 6. trebuie; că omul, săracul, în bezcisnice şi de lumeşti deprin- ocară vrednice ale lumii pofte şi fără ispravă dzindu-te, dezmierdări denrindzindu-se, toate oricâte . . ., n i • r • • • /i dzăieştile spre a sunetului rencinţă sint, grele şi aspre DOrunci erele i sa arata; şi svintele dumnăclzăieşti porunci îţi Vor părea nu numai a le face, ce şi a le audzi cu urât îi pare. Nici de a Domnului adevărat cuvânt aminte îşi aduce, unde dzice: „Luaţi giugul mieu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la mine; căci blând sint şi umilit cu inima şi viţi afla odihnă sufletelor voastre; că giugul mieu neted iaste şi sarcina mea uşoară" (Math. gl. 11, sh. 29, 30). însă adevărat că ceva mai uşor şi mai neted decât dumnădzăieştile porunci a fi nu poate; sau ceva mai de folos sau mai de triabă decât în legea Doninului-Dumnădzăului nostru a îmbla, a să afla nu poate; că de vreme ce ale lui grele sau ale lumii uşoare şi de vor cei Ce lui slujesc nenărociţi fi, au cei ce lumii slujesc fericiţi vor fi? Ba! aceasta nu dea Dumnădzău! Pentru că bine svintul Avgustin dzice: „Vai fericirii veacului acestuia! Vai o dată! Vai de a doa oară! Şi vai iarăşi!" însă aceasta să ştii, căci, deplina catră Dumnădzău dragoste, împotriva a toată asprimea şi greu- J^tea lumasca biruiaşte şi — ca cu un cuvânt să dzic — „pre toate biruiaşte dragostea" [I Cor. 13]. / Pentru adevărata şi deplina cătră 53. Adevărata 6T uninădzău dragoste pomeneşte şi adu-ţi cătră arrunte pentru minunatele a lui Dumnădzău Dumnădzău mil^ni, carile cu cei ce-1 iubăsc, svintii săi, orice au liir^- ~ f ~- xt i i • pofteşte i să lucrat ş-au arătat, lntaiu Noe, dreptul si . cufo i . . daruiaşte ^ iamiliia lui, din a toată lumea potop, prin arsate preste vârvul munţilor ape, cu corabiia a vânsli şi, din ayârsata dumnădzăiasca urgie, întreg şi nebetejit spre a 200 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 201 oamenilor de a doa oară înnoire a scăpa. Apoi dară lui Avraam seminţiia, ca stelele ceriului, nenumărat s-au înmulţit (caută Naşterea gl. 15, sh. 5). Moisei, împotriva lui Faraon a sta şi izrailitinescul niam din mâna lui a scoate şi prin Marea Roşie ca pre uscat a-1 trece şi alalte mari minunate minuni (caută Ishodgl. 3, sh. 10; şi gl. 5, sh. 1; şi gl. 6, sh. 11; gl. 7, sh. 8 / proci şi gl. 14, sh. 22). După aceasta Moisei în munte 40 de dzile şi 40 de nopţi a nu mânca şi a nu bea (Ishod gl. 24, sh. 18). Aşijderea izrailtinescul nărod în pustiiu (după ce cu mari minuni din Eghipet i-au scos) 40 de ani cu mannă şi cu bucate cereşti i-au hrănit (Ishod. gl. 16, sh. 4, şi Numârigl. 11, sh. 31), nici altăceva i-au lipsit. Pre Ilie în pustie corbul cu pâine şi cu carne l-au hrănit (Impărăţ. 3 gl. 17, sh. 6) şi alalte cu dânsul lucrate ciudese, cu carul în ceriu a să sui (Împărăţiia 41 gl. 2, sh. 11); pre un copil mort a înviia (Impărăţ. 3 gl. 17, sh. 22) şi cătră dânsul cei trimişi de Ohozi, împăratul Samariei, 50 cu nacealnicul lor, dzise: „De sint omul lui Dumnădzău, pogoară-să foc din ceriu şi să te înghite pre tine şi cei ce-s cu tine", şi aşe foc din ceriu s-au pogorât şi i-au înghiţit (Impărăţ. 4gl. 1, sh. 10). Aşijderea îndoite sint ale ucenicului său, a lui Ielesei. Pre Daniil în groapa leilor, de flămânde a jigăniilor fălci, nebetejit l-au ferit, şi îngerul Domnului de la ludea pre Avvacum la Vavilon în clipala ochiului aducând; şi pre Daniil cu linte a hrăni (caută în cartea unde scrie Penftu Vii'şipentru Zmăn gl. 1, sh. 37 şi Daniil gl. 6, sh. 16 şi 22). Cei trei prunci, Ananiia, Azariia şi Misail, carii cu limba haldeiască Sădrah, Misah şi Avdenago să numiia, cu ai lui Navăhodonosor poruncă în cuptoriu aruncaţi, nepârjoliţi s-au arătat (Daniil^. 3, sh. 21). Proro[cul] lonaîm pântecele chitului 3 dzile neamistuit şi iarăşi sănătos la uscat l-au lepădat (lona gl. 2, sh. 11). Şi încă ce să-ţi mai pomenesc eu, căci Sfintele Scripturi de acestea sint pline, căci nenumărate de multe şi nemăsurate de mari cu precuviioşii săi Dumnădzău au făcut. Şi încă în sfintul Nou Testament, ca acestea / fără număr vii afla, începătură singur domnul şi mântuitoriul nostru Iisus Hristos făcând: orbii a lumina, surdzii a audzi, muţii a grăi, şchiopii a îmbla drept, bolnavii a-i tămădui şi morţii a înviia; şi ales după dânsul, sfintele şi credincioasele sale următoare slugi, de tot feliuri de minuni arătând şi prin credinţe de toată primejdie păziţi a fi, din temniţe încuiată şi nestricată pecetea cu neştiută socotială a-i scoate (Fapte gl. 5, sh. 18). Pre Pavel, de trei ori fericitul, din valurile mării şi lui şi tuturor coră-biiarilor viiaţa dăruind, la ostrovul Milita l-au mântuit, şi acolo veninoasa, muşcându-1, vipere, cevaşi măcar nu l-au dodeit (Faptele Ap o st. gl. 28, sh. 4, 5). Lui Macarie Eghipteanul, în pustie, 2 pui de leu îi slujiia (caută la Prologul a trei sfinţi: Sirghie, Righin şi TheofiP"\ carii, prin atâtea multe şi cumplite ale părţii Răsăritului jigănii, atâta loc au îmbiat şi fără smin-tialăs-au întors la Ienisalîm, meseţa [octombrie]). Aşijderea pentru patriiarşi, mitropolia, episcopi, ai săi sfinţi Vasilie, Grigorie, Ioan Zlataust şi alalţi, precum s[ve]ti Nicolaiu, Spiridon şi bezsrebărnicii Panteleimon, Cozma, Damianos, carii slăvite şi de laudă vrednice au lucrat minuni. / Aşijderea sfinţii lui mucenici şi muceniţe. Dar pentru de tot lăudaţii stâlpnici, carii Jarna frigul, vara pripăcul în toate dzilele vieţii lor au purtat şi au răbdat; vara dară vântul credinţii aburându-le şi iarna a dragostii cătră Dumnădzău veşminte îmbrăcând. O, fericita dara cătră Dumnădzău dragoste, că cu golul picior ascuţitele Caică simcele; însă cu aceşti mai sus pomeniţi, cu toţii lrupreună curaţi ia îmbla, că precum dzice Apostolul: „Curăţiia sPre toate iaste lesne" (Cartea 1, Timoth. gl. 1, sh. 8). Insă cătră aceasta, precum fietecine a Cunoaşte şi a pricepe poate, că Dumnădzău at°tputernicul, a omului, a lumii şi a tuturor vădzutelor izvoditoriu şi făcătoriu, măcară că 54. Omul, împărat peste toate lucrurile lumii, însă toate în chip de zălog îi sint date 39 Dosoftei Mitropolitul, Viata si petrecerea svintilor, I, Iaşi, 1682, f-78'_84'. 202 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 203 în toată lumea aceasta şi-ntru toate plinirile ei stăpânitoriu (şi cu slobodă voie stăpânitoriu), şi în nemică oprit ti-au lăsat, şi ca pre un împărat a tuturor păminteştilor ti-au aşedzat, precum mărturiseşte: „Pusu-l-ai spre lucrurile mânulor tale, toate i-ai suppus supt picioarele lui" iproci (Psalm 8, sh. 7, 8), cu aceasta dară nu te îmfla, nici te simeţi că, precum Ecclisiast[ic]ul au cunoscut, împotriva binelui, rău iaste şi împotriva vieţii, moarte (gl. 33, sh. 15). Adecă cu ale sale bine slujindu-te / podoabe, bine-ţi va fi, căci împreună cu binele, răul să poartă. Deci, precum dzice Domnul: „Sau faceţi pomul bun şi poama lui bună, sau faceţi pomul rău şi poama lui rea" (Math. gl. 12, sh. 33). Şi mai gios iarăşi acolo dzice: „Bunul om, din bunul visteriu al inimii sale, bune scoate; şi răul om, din răul visteriu, rele" (Math. gl. 12, sh. 35). Socoteşte dară că după viiaţa moartea aliargă, căci precum Apostolul mărturiseşte: „Nemernici sintem pre pământ" (Evrei gl. 11, sh. 13; Filip. gl. 3, sh. 20; Petru, Cartea 1 gl. 2, sh. 11). Nici avem cetate rămâi toare, ce fiitoare să cercăm (Evrei gl. 13, sh. 14). Nici pentru cele împregiurulstările lumii să te nedejduieşti, nici cercând a lumii vremea cea mai bună vei afla, căci acestea carile acmu sint, la alţii era răzsipite, şi carile odânăoară au fost, iară acmu sint sfărâmate, pentru că au Eclisiasail cunoscut şi dzice: „Ce iaste cela ce-au fost? Acela ce iaste să fie. Ce iaste cela ce s-au făcut? Iaste cela ce-i să să facă" (gl. 1, sh. 9). Şi mai vârtos, de vii vechile istorii ispiti, acolo să vedzi odănăoară ce împărăţii, ce cetăţi, ce târguri, ce sate, ce vii, ce grădini au fost, de carile acmu mai nici temeliile nu să cunosc; şi carile acniu vestite şi lumii ştiute să află cetăţi şi împărăţii, pre / atuncea nici sate era, nici oameni pre acelea locuri lăcuia; şi din cele vechi câteva să-ţi pomenesc? Unde iaste Ninevi, cetatea cea prea mare? (caută Naşterea gl. 10, sh. 11, [şi lona 3, 3]). Unde iaste Vavilonul carile 60 de mile împregiurarea zidiului era şi 50 de coţi teslăreşti înălţimea, şi pre grosimea lui carăle îmbla? (caută Istorie în lucrurile persieşti, Cartea 12, unde pentru chipul Vavilonului scrie)40. Unde iaste grădina cea în slavă făcută a Vavilonului, carea din cele 7 minuni a lumii una era, carea „Raiul spândzurat" să chema? (caută iarăşi Istoriia perşilor, Car. 12)41. Unde iaste Troada, carea în lărgime 300 de mile dzic să fie cuprindzind, ai căriia acmu de-abiia cii şi colea câte ceva din temelie pre cât să fie fost să cunoaşte? şi alte multe carile, pentru lungimea, nu le mai însămnedz. Pentru aceasta şi pentru ale lumii lucruri, frumos dzice Iov: „Ca floarea iase şi ca umbra fuge şi nicidănăoară într-acea stare rămâne" (gl. 14, sh. 2). Aşe dară, toate ţircumstanţiile, adecă împ regi urs ţările, ale lumii sint. Agonisit-ai toate dacă ai agonisit cele cereşti Insă tu acestea de le vei ca cu odihnă şi cum să cade a le nioştini vrea, întăiu împărăţiia lui Dumnădzău cere, şi cu aceia împreună ţi să vor da alalte (Math. gl. 6, sh. 33). / Mai ai vârtos dară a şti ţi să cade că otrava 55 Dulceaţa 66' sufletului dulceaţa lumii aceştiia iaste, adecă lumii, otrava ui voia sa iaste, păcat iaste, precum Avgustin sufletului dzice: „Păcatul atâta iaste slobod în voie, adecă poftitorii!, că de n-ar fi slobod în voie, n-ar fi păcat42, carile trupul îndulceşte şi sufletul otrăveşte". Pentru carele să dzice: «Făcutu-s-au gura mea ca miiarea de dulce, şi dacă Lde ( ca am mân- cat, amărâtu-s-au în pântecele mieu" (Apocal. gl. 10, sh. 10). Vreodată că cu lumea te vei în adevărata 56. Cu lumea ^ega prietenie sau vecinie ei moştenitorul că precum vreo- vei face nu gândi, căci când prin a vremilor da*ă adevărat tâmplari precum ceva spre folos a fi ti să pare, prieteşug vei . ia- • *ega> nu gândi aceasta să ştii că cu cât mai mult îţi slujeşte, 40 Cf. Petrus Bizarus, Persicarum rerum historia, Antverpiae, 1 583, P-415. 41 Ibidem. 42 Augustinus, De uera religione, XIV. 204 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 205 cu atâta mai vârtos te liagă şi supt a ei te suppune stăpânire, pentru că dzice Seneca: „Cu cât ni-am suit la suiş, cu atâta ni-am suit la frică"43. Şi pentru aceasta dară, totdeauna lumasca viiaţa cu cât mai nărocită, cu atâta mai primejduitoare iaste. Cătră aciasta iarăşi Seneca adevereşte: „Neodihnit lucru iaste nărocirea, pentru căci pre unii spre mândrie, pre alţii spre curvie îndiamnă; pre unii înflă, pre unii moaie şi pre toţi îi istoveşte"44. Ca acestea dară, dragostea lumeştilor nărociri şi cătră om arătatele sale blândeţe, într-acesta chip îl fac./ 57. Lumea Bine Ciara sa $tH' ca pentru lume Ieremiia maica răută- dzice că „Peştirea tâlharilor iaste casa aceasta" ţilor şi gazda (gl. 7, sh. 11). Şi adevărat că toate poftele ei tâlharilor iaste tâlhari, şi ea gazda iaste, şi pre cei într-însa nepăziţi călători, ca cum priiatini, adecă folositoare şi de bine voitoare li-ar fi, însă de năprasnă şi fără veste zugrumându-i, îi omoară. De care lucru iarăşi Ieremiia dzice: „Pace cu priiatinul să voroveşte şi pre ascuns îi întinde cursă" (gl. 9, sh. 8). Şi încă-1 păzind, pre sărac să-1 apuce aleşuiaşte {Psalm 9, sh. 20, 21 [=9]). Când dară lumea blândă şi-ntru toate după a ta voie lesne şi cu îndemână ţi să arată, atuncea mai păzit şi mai străjuit să fii, căci când te va îmbrăţăşea, spre moarte te va strânge şi când te va săruta, cu veninos dinte şi de moarte aducătoare te va muşca muşcătură, că mărturiseşte: „Cu intrare blândă, iară mai pre urmă muşca-va ca năpârca" {Pilde gl. 23, sh. 32). Şi alt proroc învaţă, dzicând: „Nu crede priiatenului, nici vă încredinţaţi în ducători; de la ceia ce doarme în sinul tău, păzeşte închiderea gurii tale, căci fiiul vicleşug face părintelui său şi fiica iscoadă asupra maicii sale, şi nepriiatinii omului, căsaşii săi" {Mihea gl. 7, sh. 5, 6). Aşe dară, lumasca nărocire Iudei lui Iscariotes să asamănă, carile / cu sărutarea pre Domnul-Dumnădzăul său spre moarte vându (caută Mado. 43 Seneca, Epistulae, XIX. 44 Seneca, Epistulae, XXXVI. gl. 26, sh. 20 [=49]) / proci. Aşe dară, nărocirea veacului acestuia cu ale trupului pofte pre nevinovatul suflet ca priiatenul îmbrăţişindu-1 şi sărutându-1, morţii vecinice şi Diavolului, vândzindu-1, îl dau. Pentru aceasta dară, fie-ti în minte că -0 T • -i 1 a • 58. Lumea nărocinle lumii, cu spurcatele îngiugându-să decât tâlharii pofte, decât tâlharii cei ce trupul din mai rea, căci veşminte dezbracă şi din lumasca viiaţa tâlharii trupul, scotindu-l îl ticie, însă mai rea si mai ia,ră ^umea . .. i • a i sunetul ucide cumplită iaste, căci tâlharii trupul ucigând, de veşmintele de lână sau de mătasă îl dezbracă, iară ea trupul invăscând şi îmbrăcându-1, sufletul ucide şi de al Svintului Duh veşmânt îl goleşte. Pentru carile Solomon, întru Pildele sale, dzice: „Iaste ca cum ar fi bogat şi nemică are". împotrivă, pentru acel cu bună a sufletului pază îmblând, grăiaşte: „Iaste ca cum ar fi sărac în multe bogăţii" (gl. 13, sh. 7). Străjuiaşte-te dară cu întriagă înţelep- 59. Poftele lucarne şi foarte păzit să fii, căci pre lunecoase meşti, ca sirinele Şi niâzgoase cale călătoreşti şi prin marea pre om ador-plină de sirine vânsleşti; adecă lumea aceasta mind, il miacă multe şi în multe feliuri supţiri spre într-însa a Wiitoriului amăgiri are, şi precum ea amăgitoare, aşe şi dezmierdările ei înşelătoare. / Căci ea maica poftelor şi născătoarea dezmierdărilor iaste; de carea dzice Iezecheil: „Precum maica, aşe ^ fiica" (gl. 16, sh. 44), adecă precum lumea, aşe şi poftele dezmierdărilor ei trecătoare şi sufletului stricătoare şi răppuitoare Slnt. Şi mai vârtos cu ale lumii desfătări, să nu dzic ocări, pre acel cu dânsele îngurluit aţipindu-să îl adorm şi ca cum de nişte uiangăioase ar fi mângâiat de cântare viersuri; pre care adormit, Solomon întru Pildele sale, cu înţelepţescul cuvânt, ca cu lm bold lovindu-1, îl deştiaptă: „Nu iubi somnul, să nu te împresoare becisniciia" (gl. 20, sh. 13). Căci ea din blândă şi mânioase, groznică şi cumplită leoaică să face, mărturiseşte lezechiil: 206 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 207 „Leu s-au făcut şi s-au învăţat a prăda şi pre oameni a înghiţi" (gl. 19, sh. 6). Astupă dară urechile tale, a nu audzi viersurile ei, mărturiseşte Amos: „Du de la mine dulciaţa viersurilor tale; cântecele lăutei tale nu voi audzi" (gl. 5, sh. 23) şi Psal [mistui]: „Iară eu ca surdul nu audziiam" (Psalm 37, sh. 14). 60. Toate înde- Pricepe dară că îndemânările fiilor mânările fiilor veacului acestuia (precum dzice Ieremiia) veacului acestuia deşerte sint si lucruri vrednice de râs (gl. 10, deşerte si ,. '. • A sh. 15). Măcar că ei cu a sa nebună întelep-vrednice de ras , . . ' 1 cuine aşe mărturisesc precum folositoare să 68r le fie, carii, fără / pricepere fiind, pentru dânşii Varuh dzice: „Dobitoacele mai bune sint decât ei" (gl. 6, sh. 67). Şi ca cum în somn şi prin a visului părere fiind, aiave şi adevărat fiind li să pare. Pentru care frumos cântă Cântăreţul: „Dormiră somnul şi nemică aflară toţi bărbaţii din avuţiile sale (Psalm 75, sh. 6). La aceasta frumos Isaiia să potriveşte, dzicând: „Precum visadză cel ce flămândzeşte că mănâncă, iară după ce să deştiaptă deşert iaste sufletul lui, şi precum visadză cel ce însătiadză că bea, iară deşteptându-să leşinând încă mai însătoşadză şi sufletul lui deşert iaste" (Isaiia gl. 29, sh. 8). Şi mai vârtos, ca cum cineva zburând s-ar visa, deşteptându-să, iarăşi în locul carele s-au culcat să află. Aşe dară lor, precum în toate sporesc şi să adaog, părându-li-să, iară ei tot într-acea măsură, încă şi în cea mai de gios rămân. 61. Vai aceluia Aşe dară, fiii veacului acestuia ceva mai carele ceva de- bun şi mai de folos decât fiii lui Dumnădzău cat Dumnădzău a aQa cjarca şl, de Dumnădzău dezlipindu-să, mai bun a afla i _ i- „ i i • . lumii sa lipasc, ca de viitoarele primejdii sa ci arcă să scutiască. De care lucru cuvioşeşte svintul Avgustin adevereşte: „Vai sufletului aceluia carile de tine dezlipindu-să, ceva mai bun că va afla au gândit!"45 / Iară 45 Augustinus, Confessiones,W\, 16. Prorocul dzice: „Mie a mă lipi de Domnul bine-m iaste" (Psalm 73[= 72], sh. 28). Şi aşe, desfrânatele lumeşti aflând pofte şi dezmierdări, aciasta socotesc fericire şi mai bună decât fericirea vecinică, şi, aflând avuţii, aceasta socotesc înţelepciunea a fi; mărturiseşte Solomon: „Bărbatul bogat singur pe sine înţelept a fi îi pare" (gl. 28, sh. 11), şi feliu de feliuri de mâncări şi de băuturi găsind, aceasta saţiul a fi gândesc. Pentru carii să dzice: „Bogaţii meseriră şi flămândziră" (Psalm 33, sh. 10). Aceştia cu unsorile de feliuri de miruri feţele în frumseţe a le străluci socotesc; de carii dzice Naum: „Feţele lor, ca negriaţa oalii" (gl. 2, sh. 11). însă fericit acela carele cunoaşte că: „Nu numai din singură pâinea viu va fi omul, ce din tot cuvântul carele lase din gura Domnului" (Legea 2 gl. 8, sh. 3 şi Math. gl. 4, sh. 4; Luca gl. 4, sh. 4). Căci acela, cercând şi ascultând cuvântul Domnului, „nu va fi lipsit (dzice) de tot binele" (Psalm 33, sh. 11). Şi Svintul Duh toate slăbiciunile lui le va tntări, mărturiseşte Apostolul: „Că Duhul întăreşte slăbiciunile" (Cătră romani gl. 8, sh. 26). Insă pre fiii veacului acestuia tari, mari, 62. Omul în puternici şi avuţi vădzindu-i şi întru toată voia lui lăsat, v°ia slo/bodă îmblând privindu-i, nu să carele mai sus smîni-; - • • • • să va sui, mai cu °uimtiasca inima ta; caci tot omul in voia sa , (jp I n . . . . , grea cădzătură uc ia Dumnădzău lăsat iaste, mărturiseşte Va cădea Psalmistul: „Slobodzitu-i-au pre dânşii (dzice) după poftele inimii lor şi vor îmbla în izvoditurile lor" (Psalm 80, sh. 3[=11]). încă pre cât să vor sui mai sus, pre atâta v°r cădea mai gios, că iarăşi dzice: „Să suie pană la ceriu şi să P°goară pană la beznă, şi sufletul lor în răutăţi leşină" (Psalm sh. 26). Că slava lor nu de la Dumnădzău, ce de la lume J^tc, că dzice Domnul: „Aceia au împărăţit, iară nu de la mine" (0^gl. 8,sh. 4). Ulmnădzâiesule taine, descoperite După aceasta măcară câtva mai multă vreme întru acea a stapânirii lor stepenă de i-ai vedea, nici de aceasta să te clăteşti, 208 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 209 căci a ascunselor dumnădzăieşti taină omului descoperită nu iaste; că pentru aceasta Eclisiastul să miră: „Aceasta vădzuiu (dzice) în dzilele deşertării mele: dreptul piiare în dreptatea sa şi strâmbul multă vreme custă în răutatea sa" (gl. 16[=7], sh. 16). Insă temeiul al adeverinţii acesta iaste: „Dreptul din nevoi să va izbăvi şi să va da necuratul pentru dânsul" (Pilde gl. 11, sh. 8). Şi macara toate împărăţiile şi toate părţile di-ar dobândi a pământului, ce folos are de vreme ce, el murind, gol şi sărac să duce, iară împărăţiile şi avuţiile la altul rămân, 69' precum şi de la / altul la dânsul au rămas, căruia David dzice: „Triacă din niam în niam şi dintru împărăţie într-alt niam" (Psalm 104, sh. 13). Insă tu acesta cuvânt a-1 pomeni ţi să cade: „Bucura-să-va lumea, iară voi veţi întrista" (Ioan gl. 16, sh. 20). Şi iarăşi să ştii că „Vârtutea în slăbiciune să plineşte" (Cartea 2, Cor. gl. 12, sh. 9). Şi tu, când slab vii fi (însă în Domnul) atuncea decât tot puternicul pemintesc mai puternic eşti, că iarăşi dzice: „Când slăbăsc, atuncea tare sint" (Car. 7 [= 2] Cor. gl. 12, sh. 10). „Căce nu iaste în om putere, nice va mântui necurăţiia pre necuratul" (Eclisias. gl. 8, sh. 8). Şi slăbiciunea lui Dumnădzău decât oamenii mai tare iaste. 63. Vârsta şi Pricepe acmu dară şi cunoaşte şi aceasta: norocirea ce iaste vârsta, fericirea şi nărocirea lumii şi lumii, ca roata a celora carf { m răutate să slăvăsc si în puterea când să , .. , a ^ nebunătătu lor să măresc; că asamănă-să ca învârteşte când, mărgând carul, cineva pre roată să stea. La aceasta s-ar potrivi putea a lui David spre nepriiatinii săi blăstăm, dzicând: „Dumnădzâul mieu, pune-i pre dânşii ca roata" (Psalm 83, sh. 14). Adecă vârsta şi norocirea ca roata să li să, învârtindu-să, întoarcă, sau fericirea lor ca lumea într-o măsură nestătătoare să să facă. Adevărat dară că în chipul roatei 7& fericirea veacului acestuia iaste. / Precum un schith, adecă tătar (însă măcar că tătar era, dară frumos au cătră Alexandru Marele grăit, când Alexandru, după ce au bătut pre Crisos şi l-au prins viu, după aceia asupra tătarâlor trecând Arax, apa, au mărs; atuncea sol au trimis tătarâi la dânsul şi întăi acesta cuvânt să fie solul dzis, scrie istoriia): „O, Alexandre! necredzut lucru iaste norocirea, căce norocul cu aripi şi fără picioare iaste; de tot a zbura şi de la om a să duce poate, iară de tot pre cineva a să pune şi pre dânsul a lăcui nu poate, adecă căci nu are picioare"46. Viaţa omului şi norocul, abur Precum dară a fiiului veacului viiaţa, aşe şi norocirea iaste, că precum dzice Apostolul adevărat iaste: „Că ce iaste viiaţa noastră? abur" (lacov gl. 4, sh. 14). De vreme ce scurtă ne iaste viiaţa, necredzută norocirea, ce trebuie dară? Aceasta precum dzice Domnul: „Cine crede în mine nu va muri în veci" (Ioan gl. 3, sh. 36). Iată dară că al Prorocului să va plini dzisă, că: Jnnoi-să-va ca a vulturului tinereţele lui" (Psalm 102, sh. 5). Adevereşte altul dzicând: „Iară carii nedejduiesc în Domnul schimba-vor puterea şi vor lua pene ca vulturii; vor alerga, şi nu vor osteni; vor îmbla, şi nu vor slăbi" (Isaiia gl. 40, sh. 31). »Şi slava lui pururea să va înnoi", dzice Iov (gl. 29, sh. 20). / Cătră aceasta dară fii nevoi tor iu, ca nu 64. Nu 70" mtr-această viiaţa, ce în cea viitoare dzilele într-acesta veac, Estului tău să să lungească şi să să înnoiască. ce m ce* V11ţ°- în„~ j w „ • j -r- ~j riu, viata a ti să in-sa adevărat sa stu si adevărat sa ni, ca de te . . -ii • • lungi sileşte vei după svintele dumnădzăieşti porunci bine şi cum să cade chivernisi, nu numai în cea viitoare, ce şi mtr-această de acmu vreme dzilele spori-ţi-vor şi adaoge-ţi-vor. Mărturiseşte singur Domnul în cele dzece porunci: „Cinsteşte Pfe tatăl tău şi pre maica ta, ca să-ţi fie bine şi să vieţuieşti mulţi arii pre pământ" (Devteronomia gl. 5, sh. 16). Aceasta dară cea deplin şi desăvârşit cinste iaste, ca să asculţi poruncile lui Dumnădzău, şi ascultându-le, să le faci, adecă de la rău să te a°aţi şi binele să faci, pentru că dzice Psalmul: „Cine iaste omul 46 Cp. Miron Costin, Graiul solului tâtărăscu (citat din Quintus ^Urtius, Historia Alexandri regis Macedoniae, VIII, 8). 210 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 211 carele va dzile să vadză bune? Opreşte limba ta de la rău şi budzele tale să nu grăiască înşelăciune; abate-te de la rău şi fă binele; ciarcă pacea şi o goneşte pre dânsa" (Psalm 33, sh. 13, 14, 15). Cu aceasta dară lui Iezechie custul i s-au adaos. Mărturiseşte Isaiia: „Bolnavului şi celui muritoriu înnă-ditu-i-s-au 15 ani" (gl. 38, sh. 5 şi împărăţiia 4 gl. 20, sh. 6). 65. Viaţa ^ ţnsa ^e ma* vârtos cea viitoare lungime vecinicăsfârşit j ~ • • ~ i ~ de vnata a cerca si a cerceta ti sa cade, carna n-are; nice din rA . . . .' .. bătrân tânăr ce s™rşit ^ trecut nu iaste; nice din bătrân / den păcătos tânăr, ce din păcătos drept a fi sileşte, ca prin drept a te face bunele tale fapte sufletul să-ţi întineriască. nevoiaşte Căci nice noi, nice viiaţa noastră dintr-această lume iaste, ce „noaă lăcuirea ceriul" (Cătră Filipiseni gl. 3, sh. 20). în care lăcui re, clătire, smintire, mutare, trecere, boală sau moarte nu iaste, ce în veci petrecere, traiu, cust, viiaţa iaste. Aceasta dară cu ce să agoniseşte? Cu credinţa şi bunele fapte, că Domnul dzice: „Carele crede în mine nu va muri în veci" (Ioan gl. 8, sh. 51). Şi iarăşi dzice: „Cine trupul mieu mănâncă şi singele mieu bea nu va gusta moarte" (Ioan gl. 6, sh. 35, 50, 58). Prin Hristos de a doa oară ni-am născut Aşe dară, Domnul şi părintele nostru Iisus Hristos, prin a sa bună vestire, ni-au de-a a doa oară născut (Cartea I, Cor. gl. 4, sh. 15); şi fiii săi făcându-ne, ale ceriurilor moşteniri, adecă vecinica viiaţa ne dăruiaşte, iară pre alalţi, căce pre dânsul şi a lui bună vestire nu priimiră, vii fiind, morţi îi numeşte, că dzice: „Lăsaţi morţii să îngroape pre morţii lor" (Math. gl. 8, sh. 22). ,r ^ /t Aşijderea cu toată inima şi cu tot sufletul trupul vede ce silhoriu fii, ca nu cumva celea ce trupăscul celea ce sufletul ochiu văd să le crezi şi lor să te nedejdiuieşti, priveşte, acelo- ce celea ce sufletescul ochiu prin credinţă le. ra nedejduiaşte mai denainte, / pană a nu fi, vede şi le cunoaşte. Căci de vei toate cu vederea cerca şi apoi să le credzi, aceasta în mare păcat şi mai vârtos în tăgăduirea dumnădzăiască te va aduce. Căce pre Dumnădzău nime l-au vădzut undeva, însă prin aleşii săi mărturisitori şi prin svintele sale Scripturi însămnat şi prin mari minuneîe sale arătat adevărat şi vederat îl avem. Iară fiii veacului acestuia acele ce numai cu ochiul trupului privesc, acelea cunosc, şi cu aceasta ei înde ei înţelepţi şi cunoscători să fie li să pare. Precum mărturiseşte Domnul: „Fiii veacului acestuia mai înţelepţi decât fiii luminii întru niamul lor sint" (Luca gl. 16, sh. 8). Şi cele fiitoare nefiitoare le socotesc şi precum odată sint să fie tăgăduiesc; şi mai vârtos pre cei ce le mărturisăsc nebuni şi fără socotială a fi îi număsc. Precum odănăoară fericitul Pavel, cătră athineni, pentru învierea Domnului Hristos pomenind, dzisără: „A noilor demoni vestitoriu a fi să pare" (Faptele gl. 17, sh. 18) şi mai gios: „Iară dacă audziră a morţilor sculare, unii cu alţii râdea" (gl. 17, sh. 32). Cu aceasta dară prorociia Isaiei s-au împlut unde dzice: „Peri-va dară înţelepciunea de la înţelepţii ei şi mţelegerea de la cei pricepători / o va ascunde" (gl. 29, sh. 14). Insă: „înaintea ochilor păşirilor în zădar să ^ Nedejdea ai*uncă mrejea" (Pildegl. 1, sh. 17). Căci aiave credinciosului ?! mărturisit iaste că, prin credinţă, nedejdea m ^dar nu iaste ln- zădar sau în deşert nu iaste. Şi întru aceasta ^rea sintem, bine sintem, precum dzice Apostolul: „Cu darul 'ui Dumnădzău sint aceasta ce sint şi darul lui Dumnădzău în niine deşert n-au fost" (Cartea 7, Cor. gl. 15, sh. 10). Că precum aiTl şi mai dzis: „Având credinţă, avem dragoste; având dară dragoste, avem nedejde. Căci dragostea toate crede, toate nedej-diuiaşte" (Cartea 1, Cor. gl. 13, sh. 7[-8]). Precum dzice şi Psalmul 15, sh. 9: „Carnea mea să va odihni spre nedejde". Cătră aceasta, cuvios svintul mărturiseşte Avgustin: „Odihnită iaste Iuima mea, Doamne, pană când odihneşte spre tine"47. Şi 7 Augustinus, Confissiones, I, 1. 212 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 213 adevărat dară că altă nedejde (fără în cuvântul lui Dumnădzău) amăgială şi nebunie şi turburare de beţie iaste. Pentru carea adevereşte Cântăreţul: „Turburatu-s-au şi clătitu-s-au ca batul şi toată înţelepciunea lor ş-au vărsat" (Psalm 106, sh. 27). Şi aşe nebunindu-să şi de aceiaşi nebunie turburându-să, fiii veacului nălucirilor, sau cum am dzice comediilor, s-au sprijenit şi lor trainice şi vecinice a fi s-au nedejdiuit. / Nedejdea în Domnul neclătită trebuie Insă tu, puind nedejdea neclătit fii, căci Dumnădzău preacredinciosul de ce au giuruit nu să va, întorcându-să, căi. „Dumnădzău a minţi nu ştie, nici aceasta poate" (caută T/Vgl. 1, sh. 2). Şi cătră evrei dzice: „Neputut iaste Dumnădzău a minţi; prea vârtoasă mângăiare să avem, cu carea năzuim la cea de ţinut mai denainte pusă nedejde" (gl. 6, sh. 18). 68. Spurcatele Fie-ţi dară în minte că spurcate lumeştile pofte înmul- pofte şi cu dânsele cuprindzindu-te, nu ţmdu-să, pană numai cu câţ; cies dumnădzăiască mila mai pre urmă , . , , în prăpastea desparţindu-te, te osăbăsc, ce încă o greutate, oceaniei te 0 ponegreaţă şi minţii o întunecare îţi aduc, liapădă ca o dată de ţi-i de Dumnădzău şi de a lui svnite porunci aminte aduce şi de la dânsele a fugi şi a le lepăda ai vrea, ca de-ciia, vreun folos şi pocăinţă a nu avea să-ţi paie; ca mai vârtos în nedejde să te dai şi ca cum a să dzice, precum nice pentru bine, nice pentru rău vreo răsplătire vei avea, şi cu un cuvânt să dzic, în acele de trup şi de suflet ucigătoare şi omorâtoare a oceaniii să te lege legături, din care a te dezlega în veci să nu mai poţi (în care legături Luceafărul şi Iuda au cădzut) şi ca cum din moarte înviiare şi driaptă a Domnului şi straşnica giudecată n-ar fi şi ca cum drepţilor alt bine mai bun şi / mai mare decât acesta nu va mai fi şi ca cum ari dzice că nu-i Dumnădzău, toatele omeneşti, măcar cât dintr-ascuns lucruri să privască. Mărturiseşte Prorocul: „Dzisă nebunul întru inima sa: nu iaste Dumnădzău" (Psalm 52, sh. 1). Şi ca cum ari o socoteală pune, precum duhul omului ca aburul dobitocului, muritoriu, şi în nemică întorcătoriu să fie. Adecă căci când cu trupul şi cu sufletul vei muri şi măcar că al omului suflet precum nemuritoriu să fie adeverit şi adevărat iaste; însă adevărat dară că după lumeştile de vii îmbla pofte, şi cu trupul şi cu sufletul vei în veci muri, precum adevereşte în Pildele sale Solomon: „Omului mort necurat nice o nedejde îi va mai fi" (gl. 11, sh. 7). Şi: „Moartea păcătoşilor, cumplită", dzice (Psalm 33, sh. 22). 69 Dreptul în ^nsă tu' c^e ve' ^llPă dumnădzăieştile veci nu va muri svinte porunci îmbla, precum în veci nu vei mai muri, multe mărturii ai; că cu acestea păzit fiind, nice putregiune de oasele tale va da, nice sufletul tău în perire să va afla, mărturiseşte întăi Psalmul: „Nu vei lăsa în iad sufletul mieu, nice preacuviosului tău a vedea Putregiune" (Psalm 15, sh. 10). Aceasta dară cu răbdarea şi pentru numele Domnului cu dragoste a tuturor nevoilor ?i / greutăţilor sufferirea, căci „multe griji drepţilor" (Psalm 33, sh. 20). Cărora Domnul cu blândeţă grăiaşte: „Sufferit-ai pentru numele mieu, şi n-ai scădzut" (Apocal. gl. 2, sh. 3). «Pentru aceasta îţi voi dărui dară (dzice Domnul) binele carele n-au vădzut ochiul, nice urechea au audzit, carele mai denainte am gătit ţie, căci m-ai iubit" (Cartea 1, Cor. gl. 2, sh. 7). Şi alte Uluite şi nenumărate pentru a drepţilor nedejde în svintele sale Scripturi vei afla dovede, precum dzice: „Viiaţa au cerşut de la tine, şi i-ai dat lui lungimea dzilelor în veci şi în veacul veacului. Mare iaste slava lui întru mântuinţa ta şi mare cinste vei pune asupra lui" (Psalm 20, sh. 5, 6). Şi iarăşi: „Fericit bărbatul a cui iaste numele Domnului nedejdea lui şi în deşertăciuni şi în nebunii minciunoasă n-au căutat" (Psalm 39, sh. 5). Aşijderea în solomoneştile Pilde: „Aibi încredinţare în Domnul şi nu te tădzima întru înţelepciunea ta" (gl. 3, sh. 5). Şi întru ale sale înţelepciuni adevereadză: „Deşi înaintea oamenilor cazne au 214 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 215 păţit, nedejdea lor de nemoarte plină iaste" (gl. 3, sh. 4). Şi Isaiia aceasta plineşte: „Nedejdiuit-am în Domnul-Dumnădzăul tare în fără sfârşit" (gl. 26, sh. 4). Şi Ieremiia aceasta întăreşte: 74r „Blagoslovit bărbatul care ne/dejduiaşte în Domnul, şi va fi Domnul nedejdea lui" (gl. 17, sh. 7). Aceştia şi alţii mulţi ca aceştia dintru cei vechi întriaga şi adevărata mărturie, mărturisind, aduc. Aşijderea de la singur de adevăr dzicătoriul al Domnului Hristos rost mărturie vei putea lua, căce: „In numele lui niamurile vor nedejdiui" {Math. gl. 12, sh. 21), şi apostolul său, fericitul Pavel, urmadză: „Prin carile (dzice) avem apropiiare prin credinţă şi darul acesta în carile stăm şi ne slăvim, în nedejdea a slavei a fiilor lui Dumnădzău" (Romani gl. 5, sh. 2). „Că cu nedejdea (iarăşi acela apostolul dzice) ni-am mântuit." Iară pentru nedejdea lumii dzice: „Nedejdea dară care să vede nu iaste nedejde; căci ce vede cineva şi nedejdiuaşte?" (Cătră romani^. 8, sh. 24). Şi Cătră colaseni scrie: „Hristos iaste în voi nedejdea slavei" (gl. 1, sh. 28). 70. Cu întriagă Deplina dară a nedejdii având credinţă, credinţă cele precum ca prin dumnădzăiasca milă fiitoarele cereşti cerşind, ^ v^cjnjc[}e moştenitoare fericiri să mostinesti împreună si ' , cele păminteşti cu a.ceIe yecimce Împreună, nice aceste ti să vor da păminteşti îţi vor lipsi. Insă tu cele cereşti cere, şi cu dânsele toate, şi cele păminteşti, H să vor da. Insă Dumnădzău, bun chivernisitoriul, oricâte li-au 74v lăsat, toate cu o pricinire oarece li-au lăsat, pentru / ca una altiia să fie spre agiutorinţă. Pentru că cum dară toate pentru om, aşe omul pentru toate mai chivernisitoriu şi mai lucrăreţ decât alalte nesămăluitoare dobitoace să fie. însă pentru că în a păcatului blăstăm legat şi suppus fiind, în muncă să să hrăniască şi spre dosadă să să nască, precum Domnul cătră Evva întăi au dzis: „în dureri vei naşte fii!" şi apoi cătră Adam: „Blăstămat pământul în lucrul tău!" şi „în sudorile feţii tale vei mânca pâinea ta!" (Naşterea gl. 3, sh. 16, 19). Cătră aceasta Iov mărturiseşte: „Omul să naşte spre trudă" (gl. 5, sh. 7). Pentru aceasta dară, foarte bine omul să socotiască. După socotială dară să cunoscă că nu dintru a sa vrednicie, ce din preabogata dumnădzăiasca milă trăiaşte; căci di-ar dzice omul câte ari dzice, în zădar grăiaşte, precum svintul Grigorie Nazianzanul mărturiseşte: „în deşert osteniia limba, de n-ar fi fost a Mântuitori ului milă", şi precum frumos Apostolul arată: „Trăiesc eu, însă nu eu, ce trăiaşte în mine Hristos" (Galat. gl. 2, sh. 20). Şi toate câte spre a lui şi a vieţii lui trebuinţă sint, pre mână ca spre a lui slujbă să fie i li-au dat, şi mai vârtos el grijea tuturor poartă; că pentru aceasta Svinta ne învaţă Scriptură, să nu ne / grijim ce vom mânca sau ce vom bea; adecă nu celea 75" ce trupului, ce celea ce-s lui Dumnădzău plăcute să păzim; şi aşe nemică ne va lipsi [Mt. 6, 31-33], căci: „Cei ce cearcă pre Domnul nu vor fi lipsiţi de tot binele" (Psalm 33, sh. 11). 71. Nu rob, ce Socoteşte dară că, de vreme ce stăpân lumii Dumnădzău, plăzmuitoriul tău, pre pământ Dumnădzău şl preste toate alalte ale sale fapte stăpânitoriu ti-au lăsat; pen- ş] mlpărat ti-au arătat şi cu toate darurile dacă tru aceasta tu ţj_au Hlcoronatj [ată dară că nu rob, ce stăpân pe dansa, iară , .. . , j - j n„ ^ . lumii ti-au lăsat, pre carea, dupa dumna- nu ea pe tine să r ..... stăpâniască dzăieştile sale porunci, a o chivernisi ţi să cade. Nice poftele lumii pre tine, ce tu pre dânsele să le înfrânedzi şi să le hăţuieşti. Şi socoteşte: un persiesc °ni învăţat, numele Heilsadi, măcar că păgân era, dară frumos au grăit, dzicând: „Nuărul şi vântul, luna şi soarele şi rătundzala Wreadză pană când tu o pâine să-ţi agoniseşti în palmă"48. Toate pentru grijea ta gata şi porunca păzăsc; nu va fi socotială dreaptă ca tu porunca să nu-m ţii: adecă după dumnădzăiasca poruncă toate ţie îţi slujesc. Aşe dară, ce omenie vei avea, când tu porunca plăzmuitoriului şi a tuturor darurilor dătătoriul nu Vei ţinea? Şi încă aceasta să cunoşti căci adevărat iaste ca acela Ce ţ-au dat atâta, are şi poate / şi mai mult decât atâta şi, de te 75" ^8 Saadi, Gulistan. 216 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 217 vei cu aceste puţine bine sluji, îţi va da şi mai mult decât atâta. „Cereţi dară întăi (dzice) împărăţiia lui Dumnădzău şi dreptatea lui, şi toate să vor adaoge voaă" (Math. gl. 6, sh. 33). Dobândind dară toate câte ai poftit, aceasta trebuie să ştii că nu numai pentru tine, ce pentru ca şi pre alţii bunurilor sale părtaş să faci ţi li-au dat şi precum în dar ai luat, aşe în dar să dai [Mt. 10, 8]. Că dzice un cuvânt: „Dă săracilor, şi să vor împlea jit-niţile tale" (Pilde gl. 3, sh. 10). Şi mai adeverit, singur Domnul şi Dumnădzăul nostru Iisus Hristos la pilda talantului dzice: „Aferim, slugă bună şi credincioasă, că pre puţine ai fost credincioasă, mai pre mult te voiu pune. Intră în bucuriia Domnului tău" (Math. gl. 25, sh. 22[= 21]). Iară mai pre urmă pentru cel scump dzice, adecă slugii carile talantul în pământ au ascuns: „Luaţi de la dânsul talantul şi-1 daţi celuia ce are dzece (Math. gl. 25, sh. 28). Aceasta dară de bogăţie plină dumnădzăiasca milă, nu numai oamenii, ce încă şi dobitoacele cu o socotială oarecare a o cunoaşte să pare49. Aşe mai vârtos cu cât nu iaste ruşine ca tu, om socotitoriu fiind, aceasta a pricepe să nu poţi 7<3' şi decât dobitoacele mai rău şi mai fără minte / să te faci? Sau, precum s-ari acesta al Isaiii cuvânt a chema putea: „Cunos-cut-au boul pre stăpânul şi asinul iaslea Domnului său, iară Izrail pe mine nu m-au cunoscut şi poporul mieu n-au înţeles" (gl. 1, sh. 3). Şi Apostolul aceastaşi adevereşte, dzicând Pavel: „Dobitocul om nu pricepe celea ce sint a duhului lui Dumnădzău, căce nebunie iaste lui" (Cătră cor.[l] gl. 2, sh. 14). 72. Dumnădzău Vedzi acmu dară că Dumnădzău de grijea păcă- kjne făcătoriul nostru nu numai pentru noi tosilor având, . . . . • oamenii, ce inea si pentru pasaruice si pentru cu cat mai . vârtos acelor a^te lighi°i m grUe are- Adecă precum s-an drepţi va avea a tâlcui putea nu numai pre cei drepţi (căci preamilostiv iaste), ce încă şi pe cei păcătoşi şi fără socotială hrăneşte şi chiverniseşte. Adevereşte Cântăreţul: „Deşchidzindu-ţi tu mâna, toate să vor împlea de bunătate" (Psalm 103, sh. 29). La această socotială un poetic arăpăsc frumos grăiaşte, dzicând: „O, bunule (Doamne), acela ce din neştiuta ta comoară închinătorilor de bodzi şi închinătorilor de foc, liafă, nafaca le dai; dară pre priiatinii tăi, căce să-i laşi săraci, tu carile şi spre nepriiatini îţi ţii căutătura sau privirea?"50. Aşe dară, de vreme ce pentru pasiri în minte îi iaste şi le grijeşte, cu cât mai vârtos pentru aleşii săi în grije îi va fi? / (caută Math. gl. 6, sh. 26); pe cum scrie şi Isaiia pentru grijea ce are Dumnădzău de poporul său (gl. 62, sh. 12; caută şi Cartea 2, Petru gl. 2, sh. 9, şi Psalm 33, sh. 8[= 18]; şi înţeleptul gl- 3, sh. 9). Şi aiurea dzice: „Dreptul din nevoie să va izbăvi ?! să va da necuratul în locul lui" (Pilde gl. 11, sh. 8) şi „Nu vadosădi cu foame Domnul sufletul dreptului" (gl. 10, sh. 3). Si fericitul David mărturiseşte: „Tânăr fuiu (dzice), şi iată înibătrâniiu şi nu vădzuiu pre dreptul lăsat şi sămânţa lui cerşind pâine" [Ps. 36, 26]. Insă şi aceasta a şti ţi să cade că nu lene- 73. nu celor ^tar şi trândavilor, ce celor ostenitori şi de leneşi, ce celor trudă iubitori Dumnădzău bunurile sale dă. ostenitori Căni * 1 A • 1 • i" J Dumnădzău ^aci mtai decât toate temeiul si temelua de 1 u ' , . . darurile sale dă ld dansul pusă, aceasta iaste: „Creşteţi şi vă mniulţiţi şi împleti pământul şi stăpâniţi peştilor mării, ^urătoarelor ceriului, dobitoacelor pământului, / proci" (Naşterea gl. 1, sh. 28). După aceasta urmadză: „Şi în sudoarea feţii tale vei mânca pâinea ta" (Naşterea gl. 3, sh. 19). După aceasta urmadză: „Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa pănâ în sară" (Psalm 103, sh. 24). După aceasta urmadză: "^u-te la furnică, o, leneşule! şi socoteşte căile ei, şi fii înţelept Ca dânsa" (Pilde gl. 6, sh. 6). După aceasta urmadză: „Cine ' Cp. Seneca, De beneficiis, CXXXIX. Saadi, Gulistan, Prefaţa. 218 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 219 va / lucra pământul său sătura-să-va de pâine" {Pilde gl. 12, sh. 11). Acestea dară nu numai oamenii, ce şi dobitoacele, păşirile şi jigăniile toate a le urma şi a le cerca să văd; mărturiseşte Prorocul: „Ţincii leului răcnind, a apuca şi a cere de la Dumnădzău hrană şie" (Psalm 103, sh. 21). Şi Ieremiia: „Turtureaoa şi rânduneaoa şi stârcul cunosc vremea venirii sale" (gl. 8, sh. 7). Aşe dară, darnicul Dumnădzău „celor ce cer, iară nu celor ce tac, bunurile sale va da", pentru că singur învaţă: „Cereţi, şi să va da voaă, cercaţi, şi veţi afla, bateţi, şi să va deschide voaă" (Math. gl. 7, sh. 7). ^A Adu-ti dară aminte că, câte blăstămătii, 74. Cate a ' fortuni în lume cate nevrednicii, câte bezcisnicii, câte nevoi, sint, toate câte greutăţi, câte asuprele şi dodeiale sint, omului a le toate în lume sint; şi acestea toate a le trage n iaste petrece, a le vedea şi la cap a-ţi vini îţi sint, că dzice Iov: „Omul spre trudă să naşte" (gl. 5, sh. 7). Şi din naşterea sa în tot custul lui, toate cu amărăciune şi cu otravă amestecate îi sint, mărturiseşte Isaiia: „Pomeni-voiu toţi anii miei, întru amărăciunea sufletului mieu" (gl. 38, sh. 18 [= 15]). Şi mai vârtos în toate dzilele ca în ceasul morţii, să nu dzic ca morţii, să te ştii, mărturisind Apostolul: „Ca morţii, şi iată că trăim" (Car. 2, Cor. gl. 6, sh. 9). /Aceasta dară adevărat să ştii că cu cât mai mult cu curată inimă le vei suferi, nemică stricându-ţi, mai fericit vei fi. Adevereşte svintul Avgustin: „Pre aur focul, pre fler meschiul, pre dobitoc boldul iuţăsc, iară pre dereptul năcazurile şi dodiialelc întăresc"51. Iară altul dzice: „Nu să va întrista direptul orice i s-ar tâmpla" (Pilde gl. 12, sh. 21). Şi măcar de ţi s-ar şi ceva într-acest veac viiaţa prelunga, nu pentru a aceştii lumi saturare, sau pentru a ei slobode voi şi în dezmierdări a petrece să-ţi paie că trăieşti, ce aceasta pomeneşte, că: „Dumnădzău nu 51 Augustinus, De diuersis quaestionibus, LXXXII. va moartea păcătosului, ce ca să să întoarcă, să trăiască" (Iezec. gl. 18, sh. 23). Aşe dară, prin a cestor de acmu răutăţi mijlocire, cele fiitoare bunătăţi a agonesi sileşte şi a le câştiga nevoiaşte. Şi aceasta să ştii că, cunoscătoriului şi 75. Cunoscă-celui deplin om, lumea aceasta [muncă şi iad] toriului om şi pediapsă îi iaste, şi printr-însa celui drept lumea aceasta de cele spurcate a să curaţi foarte lesne îi iaste. muncă V- *ad îi Căci Dumnădzău pre aleşii săi într-acesta veac îi ceartă, precum dzice: „Dumnădzău pre cine iubeşte îl ceartă" (Pilde gl. 3, sh. 12; caută şi Tovie gl. 13, sh. 2; şi apostolul Pavel, CătfrăJ evrei gl. 12, sh. 6; Iov gl. 5, sh. 1 [= 17]; lacov gl. 1, sh. 12; Apoc. gl. 3, sh. 19). Celor drepţi dzice: „Bucura-să-va lumea, iară voi vă veţi întrista" / (Ioan gl. 16, 78' sh. 20). Şi mai vârtos într-aceasta a lumii viaţă ca într-un foc curăţitoriu (carele papistaşii în viaţa viitoare a fi îl socotesc şi cu numele purgatorium îl număsc, adecă curăţitoriu) a fi ne porunceşte, ca cu cât ne vom pedepsi mai mult, cu atâta să ne curăţim (însă să nu ne spurcăm) mai mult. Pentru aceasta dară lui Dumnădzău să ne rugăm, în viaţă, într-aceasta, adecă în focul curăţitoriu mai mult să trăim, precum să ruga David: „Să nu moriu, Doamne, ce să trăiesc" (Psalm 117, sh. 17). Aşe dară, tu cu cât mai mult în viaţă, într-aceasta, trăind şi pedepsindu-te, ca argintul în foc lămurit să te faci; precum iarăşi dzice:,Argint lămurit şi ispitit de şepte ori; iară tu, Doamne, ne vei feri pre noi şi ne vei păzi pre noi" (Psalm 11, sh. 7). într-acesta chip dară Domnul pre aleşii săi a-i preface va; şi aceasta cu ce dară? Cu pedeapsă, cu năcazuri, cu nevoi, cu sărăcii şi cu alte într-acest chip. Pentru care lucru frumos mărturiseşte Isaiia: ,,Fiertu-ti-am, însă nu ca argintul, alesu-ti-am în cuptoriul sărăciei" (gl. 48, sh. 10). Şi înţeleptul dzice: „Ca pre aur în cuptoriu i-au ispitit şi ca jirtvitul curban au luat pre dânşii" (înţelepciune gl. 3, sh. 6). Şi Zahariia prorocul adevereşte, dzicând: „Şi voiu aduce a treia parte prin foc şi-i / voiu topi 78" precum să topeşte argintul; şi-i voiu ispiti precum să ispiteşte 220 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 221 aurul. El va striga numele mieu şi eu îl voiu audzi. Dzice-voiu: «poporul mieu eşti», şi el va dzice: «Domnul Dumnădzăul mieu»" (gl. 13, sh. [9] în svârşit). Unde dară mai bun foc curăţitoriu decât lumea aceasta vei afla? Căci adevărat să ştii că alt foc curăţitoriu (fără lumea aceasta) nu iaste, iară cine că iaste dzice, rău dzice. Iară eu aceasta socotesc: că pană nu-ţi vei trupul acesta în chip de oală şi sufletul în chip de aur şi lumea aceasta în chip de foc face, şi aşe sufletul împreună cu trupul de nu-ţi vei îm para vieţii aceştiia fiiarbe, mântuinţă nu ai. Că precum trupul cu sufletul împreună au greşit, aşe împreună a să pedepsi trebuie, şi precum în lume, într-aceasta, au făctit păcatul, în lume, într-aceasta, pocăindu-să, iertare să ia. Căci la iad nu iaste pocăinţă, precum cântă Psalticul că: „Nu iaste în moarte cine să te pomeniască; şi în iad dară cine să va mărturisi ţie?" [Ps. 6, 5]. Şi mai vârtos „pană eşti sănătos, precum pocaanie să fie de făcut" (caută Eclisiiastul lui Isus Sirah gl. 17, sh. 24 şi gl. 18, sh. 25). Că tu singur pre tine de nu te vei îndrepta, nice singur Dumnădzău nu te va mântui. La care lucru, svintul Avgustin martur îmi iaste, unde dzice: „Cine ti-au /y făcut pre / tine fără tine nu te va îndrepta pre tine fără tine"52. Şi precum dară în trup şi în singe ai greşit, aşe în trup şi în singe să te curăţăşti, căci într-alt chip curăţire nu iaste. Svintul, fericit, Pavel mărturie îm iaste: „Toate în singe să curăţăsc şi fără singe nu să va ierta păcatul" (Cătră evrei gl. 9, sh. 22). Iată dară că, după ce tu murind şi ale trupului tău stihii una de altă după ce să vor despărţi şi trupul de la suflet să va deosăbi, cum şi în ce chip păcatul ţi să va ierta? Şi nu un latinesc părut purgatorium, ce o mie măcar di-ar fi, ce-ţi vor folosi de vreme ce în iad ispovedanie şi pocaanie nu iaste? Vederat dară iaste că precum la facerea păcatului toate ale trupului stihii împreună au fost, aşe şi la dezlegarea păcatului toate împreună a fi să cade. Şi precum tuturor spurcata a lumii dezmierdare plăcută au fost, aşe şi greutatea pocaaniei cu toatele împreună a rădica şi a răbda le trebuie; şi precum toate au greşit, aşe toate iertăciune să ia şi într-acesta chip să vor mân mi, iară într-alt chip ba, în veacul acesta. In lume, într-aceasta, puţin tea osten in ţâ suferind, multă odihnă vei agonisi Fii dară acmu într-acest puţin veac puţinteluş răbdătoriu şi suferitoriu, şi odihna şi desfătarea cea multă vii agonisi, căriia sfârşit nu iaste. Pentru carrea adevereşte Eclisiastficjul: „Puţintel / ostenim şi multă odihnă aflaiu" (gl. 51, sh. 35). împotrivă, celui 77 necurat şi în statul spurcăciunii murit, dzice Pildele: „Omului mort necurat nice o nedejde îi va mai fi" (gl. 11, sh. 7). Şi aceasta a şti foarte ţi să cade că cu tot 76. împotriva de-adinsul de vei, împotriva răutăţilor lumii, adecă a poftelor lumii aceştiia, vitejeşte si neclătit sta, Diiavolului, ^ . . , vitejeşte de vei nicecum ceva a-ti strica va putea. Mărtu- ^ ,1 • , i sta, birui-l-vei nseşte fruntea Apostolilor: „Stai împotriva Diavolului, şi va fugi de la tine" (Petru, Cartea 1 gl. 5, sh. 9). Căce lumea multe ştie şi multe poftesc poftele ei, însă înţeleptul şi cel adevărat om mai mult, şi mai multe puterile Ini. Şi iarăşi dzic că lumea, adecă omul carile lumii slujeşte, niulte precum să fie învăţat i să pare; şi toate ale lui ştiute, adeverite şi vădite i să văd a fi. însă toate învăluite şi nice într-o parte spre ieşire loc sau cărare află. Că adevărat dară Bernandus, ]n Chitirile sale, adeveriadză: „Mulţi multe ştiu şi singuri pre sine nu să ştiu' '53 Cu înţelepciune de vei cerca, lumăsc ceva de plăcut nu vei afla însă tu de vei, cu întriagă înţelepciune şi cu bună socotială, cerca, pare-mi-să şi adevărat că în lume, într-aceasta, măcar - Augustin as, Sermones, CLXIX, 1: 53 Bernardus Claraevallensis, Meditationes deuotissimae adhumanam condiţionau, I, apud Petrus Berchorius, Repertorium morale, I, 5. 222 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 223 cevaşi spre a înţelepciunii plăcere nu vii afla că: „Deşertarea deşertărilor (dzice Eclisiiastul) şi toate deşerte" (gl. 1, sh. 1) şi iarăşi dzice: „In / zădar mrejea denaintea ochilor zburătoarelor să aruncă" (Pilde gl. 1, sh. 17). Aşe dară, în deşert lumea pre cel de înţelepciune cuprins a amăgi sileşte. Nice dară cu aceasta precum te vei dezvinovăţi să gândeşti. Adecă precum Diavolul, sau ale lui meşterşuguri să te fie amăgit, că cu aceasta mai mare agoniseşti păcat; căce Diavolul asupra ta a stăpâni putere nu are, nici altăceva a-ţi adaoge poate, fără cât poate să te îndemne, iară păcatul, a-1 face sau a nu-1 face, în mâna ta iaste. Pentru nestăpânirea Diavolului asupra ta, şi precum măcar un păr din cap a-ţi zmulge, vrednic să nu fie, caută Svintele Scripturi, că de aceasta mărturie pline sint (precum împărăţiia 3 gl. 22, sh. 22; Paralip. [II] gl. 18, sh. 20; Iov gl. l,sh. 12 şi gl. 2, sh. 6; Math. gl. 8, sh. 12; Marco gl. 5, sh. 12, 13; Efes. gl. 2, sh. 2; Timoth., Cartea 2 gl. 2, sh. 26; Apoc. gl. 20, sh. 7). Acestea dară pricepând învaţă şi, învăţindu-le, nu tăcea, ce în toată vremea pre toţi, în toate lucrurile învaţă şi mărturiseşte. 77. Trupul Lumea, cu cel de obşte cuvânt, adecă: lumii, iară su- ceriurile, pământul, marea, beznele şi alalte fletul ceriului să potriveşte carile în lume să cuprind, cu un cuvânt toate lume să chiamă. Aşe dară, a omului trup, cu 80" toate câte înlontru şi dinafară, cu un nume / trup să chiamă. Adecă precum s-ari asămăna, trupul lume iaste, precum Petru Belhurius, unde Pentru sferă tâlcuiaşte54, dzice: „Sferă iaste bărbatul deplin, carile precum sfera între doaă poluri, aşe el între doaă ţenchiuri, între naştere şi între moarte, cu nepărăsite clătiri, mutări şi griji, iaste suppus". Adecă lumea carea ceriurile cuprind, lumea mare, trupul, carele viaţa cuprind, lumea mică să chiamă, şi amândoă de un ziditoriu şi de un făcătoriu făcute şi de un Dumnădzău şi de un Domn stăpânite sint, însă una împotriva altiia foarte împoncişitoare. întăi, despre partea sufletului nemuritoriu; a doa, căci toate ale lumii mari lucruri trecătoare şi nestătătoare sint. Iară lumea mică, cu dumnădză-iescul său dar, aceasta poate, ca toate acelea ale ei trecătoare şi putrezitoare în vecinice, în netrecătoare şi pururea trăitoare a le preface şi, prefăcându-le, în veci să le moşteniască. Şi aceasta cum? într-acesta chip: adecă lumina lumii în lumina credinţii, adecă în soarele cel neapuitoriu a o preface; adecă prin credinţă, Dumnădzău lumina lui să să facă. Adevereşte: „Lumina lui iaste mielul, căci noapte nu va fi acolo" (Apoc. gl. 21, sh. 23[25]). Şi Isaiia: „Nu va mai apune soarele tău" (gl. 60, sh. 20). / O, 8V luminoasă să va lumina lumii preface, precum dzice: „Fi-va lumina lunii ca a soarelui şi lumina soarelui înşeptită" (Isaiia gl. 30, sh. 26). Nedejdea tare ceriului să potriveşte Aşijderea întăritură, adecă ceriul lumii mare, lumea mică în întăritură cea adevărată, adecă în nedejdea credinţii să mute, carea decât întăritură mai tare şi mai vecinică iaste; căce ceriul sâ va trece, iară nedejdea nu, precum singur Domnul mărturiseşte: „Ceriul şi pământul să va trece, iară cuvântul mieu (adecă nedejdea carea v-am dat voaă) nu va trece" (Math. gl. 24, Sn- 35). Şi mai vârtos că nedejdea, întăritură, adecă ceriu nou sa va face, mărturiseşte Ioan: „Şi vădzuiu ceriu nou şi pământ nou" (Apoc. gl. 25[= 21], sh. 1). Adecă acela ceriu întăritură ?i plinirea nedejdii iaste. Precum Apostolul adevereşte: „Ceriu n°u şi pământ nou şi făgada lui aşteptăm" (Petru, Car. 2 gl. 3, *. 13). ^evoile, neaşedzările şi amărăciunele lumii, apelor şi mării să asamănă Aşijderea apele, adecă marea, amărăciuni şi dodeială să lâlcuiaşte55; pre care mare, cu a credinţii căldură să o usuce, 54 Petrus Berchorius, op. cit., V {De sphaerd). 55 Petrus Berchorius, Reductorium morale, I, 1. 224 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 225 şi de tot de la om să lipsască şi să nu mai de-aciia fie, precum Bogoslovul, mărturiseşte Ioan: „Şi mare de-aciia nu iaste" (Apoc. gl. 22[= 21], sh. 1). Adecă în ceriul nou şi pământul nou amărăciune şi dodeiale să nu fie./ 81" Faptele bune sau rele a omului — poamelor bune sau rele (să) potrivăsc După aceasta a lumii mari roade şi săminţe, a lumii mici bunele sau relele sale fapte sint. Adecă, precum în lume, într-aceasta, le va fi sămănat, aşe acolo le va săcera; de carele Solomon dzice: „Mânca-vor viptul căii sale" (Pilde ^. 1, sh. 31). Iară pentru cei deşerţi să dzice: „Vânt sămănară şi vivor săcerară!" (Osiegl. 8, sh. 6[= 7]). Iară: „Carii în lăcrămi samănă, în veselie vor săcera", dzice Psalm 125, sh. 5. Pentru aceasta, mai de mult s-au dzis: „Nu din singură pâine viu va fi omul, ce din tot cuvântul carile iase din gura Domnului" (Devtero-nomon gl. 8, sh. 3 şi Math. gl. 4, sh. 4; Luca gl. 4, sh. 4). Aceasta, dară, hrana cea cerească şi pâinea cea îngeriască iaste. Vecinica înţelepciune soarelui să asamănâ Urmadză ca pre soarele lumii mari, lumea mică, în vecinica, adecă în dumnădzăiasca înţelepciune, a-1 muta. Pentru carea Apostolul dzice: „înţelepciunea lumii nebunie iaste lângă Dumnădzău" (Cartea 1, Cor. gl. 3, sh. 19)."Adecă lumina soarelui lumii (carea de nu să va în credinţa înţelepciunii ceii deplin preface, adecă în lumina sau soarele carile nedejdea arată), înaintea mielului (carile soarele dreptăţii iaste), adecă înaintea dumnădzăieştii lumini, întunerec şi noapte iaste. Ale vremennicelor deşertăciuni luna să tâlcuiaşte Iară soţiia soarelui, luna, carea tând plină tând deşartă, carea 87 a vremennicilor lipsă sau / deşertare arată, pre carea soarele cu lumină împrumutându-o o plineşte56, adecă înţelepciunea cea Petrus Berchorius, op. cit., V, 29. vecinică, aceste de acmu deşerte şi neplinite iaste să le pliniască. Adecă fi-va lumina lunii ca a soarelui, adecă tot deşertul cap de înţelepciune şi de cunoştinţă să va împlea. Pentru aceasta bun şi credincios martur pe Malahia am, unde dzice: „Atuncea vor vedea - adecă le va, mintea, la cap veni, şi vor cunoaşte -ce să fie între dreptul şi între strâmbul" (gl. 3, sh. 18). Privelele cereşti păşirile să potrivăsc Păşirile dară, ceriului lumii în privirile şi privelele noului ceriu a le asămăna poate, carile prin întreaga credinţă, ca păşirea, zburătoriu cereştile privele şi seiruri va privi, cătră care socotială acela al Prorocului s-ari cuvânt a potrivi putea: „Cine îm va da pene ca a porumbului şi voiu zbura şi voiu odihni?" (Psalm 54, stih 7). Nevoiaşii şi săracii împotriva tiranilor, dobitoacelor să asamănă Acolo săracii şi mişeii cei slabi, carii ca mielul spre giunghere şi ca oaia spre tundere, aşe ei spre cei ce-i asupriia nedeşchidzindu-şi gura sa şi ca dobitocul ce cu povară şi cu giug să cu suferirea îngreuie, volnici, tari şi puternici să vor arăta, căci Dumnădzău agiutoriul lor; pentru carii Iov dzice: „Cui eşti agiutoriu, au nu celui slab?" (gl. 26, sh. 2). / hi împărăţiia cerească, pătimire şi în ceva lipsă nu va fi Atuncea durerile, pătimirile (carile ca şerpele îi muşca şi ca Scorpiia îi învenina) nu vor fi. Acolo relele chitiri sau vrăjmaşile ^pitiri (carile ca demonii sau ca diavolii îi bântuia şi-i dodiia) nu vor trece, nice cătră dânşii vreo putere vor avea, căci lor s-au ^is: „Iată, v-am dat voaă putere asupra şerpilor şi asupra Scorpiilor şi preste toată puterea nepriiatinului şi nemică va stnca" (Lucagl. 10, sh. 19). 226 DIMITRTE CANTEMIR DIVANUL 227 Acolo să va alege carele lui Dumnădzău s-au asămănat Acolo carile hiriş şi deplin om au fost şi carile lui Dumnădzău, făcătoriul său, s-au asămănat, să va alege; căci poruncile lui păzind, din om, Dumnădzău, sau fiiu lui Dumnădzău s-au făcut. Pentru carii mai denainte David să mira: „Eu, dziş (dzice), voi dumnădzăi a fi" [Psalm 86[= 81], sh. 6). Şi mai pre urmă Ioan mărturiseşte: „Iară câţi priimiră pre el le dede lor putere fii lui Dumnădzău a fi" (Ioan gl. 1, sh. 12). Slava, cinstea şi norocirea cea deplină blagoslovenie dumnădzăiasca iaste Aceştia slava, norocirea şi fericirea cea deplin[ă] vor lua şi în veci o vor moşteni, cărora linul şi cel de bucurie glas să va, dzicându-să, audzi: „Veniţi, blagosloviţii părintelui mieu, de moşteniţi gătită voaă împărăţiia ceriului de la zidirea lumii" (Math. gl. 25, sh. 34). Pre lumea aceasta, cea viitoare iaste de agonisit într-acesta chip dară lumea mică, adecă omul, pre lumea mare, adecă pre această amăgelnică şi trecătoare vreme în împărăţiia / cea fără sfârşit şi fără trecut, nevoindu-să, a o muta şi a o primeni va putea, şi acele mai sus pomenite de fericire şi de slavă neveştedzite şi neovilite va câştiga cununi, cu carile puternicul Dumnădzău acele ale sale de demult ascunsă va descoperi minuni. Reaoa aceasta lume bună îţi va fi, când după a ei pofte nu vei îmbla Aşe dară, reaoa aceasta lume ţie bună ţ-au fost, căci nu într-a ei, ce întru a credinţii, adecă întru a soarelui celui adevărat ai îmbiat lumină; şi supt întăritură cea decât ceriul mai vârtoasă, adecă supt nedejdea cea fără sminteală, suppuindu-te ti-ai aciuat, şi cu dânsa ti-ai acoperit, iproci. Poate ţircumstanţiile lumii păcătosului pârâş[e] şi dovede vor fi Aşijderea, aceste ale lumii ţie pomenite pilde şi tipuri, de nu te vei într-acesta chip a le primeni sili, ce numai spre a tru-păscului ochiu privi-vei şi spre a trupului poftire îmbla, acelea ţie pârâşe şi dovede îţi vor fi. Şi aceasta a ţi să dzice urmadză: Au singur pre tine n-ai cunoscut? Au pildă nu ai avut? Au învăţătură sau învăţătoriu ţ-au lipsit? Au nebun ai fost şi acestea a cunoaşte înţelepciune n-ai avut? Carile a tăgădui şi bâhă a prinde nu vei putea, căci ţie înţelepciunea duhului, carea iaste viaţă ţi s-au dat; căci ai lepădat? Şi înţelepciunea trupului, carea iaste moarte, ai cercat, căci o ai luat? (Căce înţelepciunea / trupului moarte, iară a duhului viiaţa a fi Apostolul mărturiseşte -caută Romani gl. 8, sh. 6). Pentru înţeleptul dară cel trupăsc, aşe să dzice: „Acela va muri, căci n-au avut învăţătură" (Pilde S'- 5, sh. 23). Iară înţelepciunea duhului aceasta face: „înţelepciunea zidi şie casă şi sprijeni stâlpi şepte" (Pilde gl. 9, sh. 1). Adecă înţeleptul cu duhul găti-şi casă împărăţiia ceriului, pre Carea în cele a Duhului şepte daruri o au întemeiat şi sufletul mtr-insa a vieţui ş-au aşedzat, căruia smintială sau răzsipire nu Vafi; fiind pre piatră zidită, viind povoiul nu o vă săpa. h toată vremea fii gata, ca la vremea de întrebare a răspunde să poţi Acestea dară, aşe a le şti ţi să cade şi într-acesta chip a le cunoaşte^şi a le pricepe ari trebui, ca la vremea de întrebare a raspunde să poţi şi încă şi celor ce nu te vor întreba, tu, precât P°ţi> le spune şi le mărturiseşte, căce toate ale lumii lucruri (pană nu le vei spre bine primeni) deşerte sint şi lucruri Vrcdnice de râs (Ieremiia gl. 10, sh. 15). 228 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 229 însă tu, măcar de te vei de la lume, precum în bunătăţi să fii, lăuda, cătră 78. Când lumea te laudă, oare iaste . precum dzic aceasta singur ţie giudecată să-ţi hi: oare oamenii, singur precum lumea dzice, au într-alt chip să fii? pre tine te Nti mai mult pre alţii pentru tine ce vor ispiteşte, nice cizjce, ce singur stiintii inimii tale crede, cu aceasta să te ^ mândreşti Căci lumea nu pentru binele tău, ce pentru 83bif răul tău te laudă; adecă / ca şi ţie să pară precum mai mult ceva decât eşti să fii, şi aşe ea mai mult pe cei înţelepţi şi buni, decât pe cei răi şi nebuni, a-i oborî şi a-i dărâma sileşte. Precum frumos voroveşte Seneca: „Pre cât ni-am suit mai sus, pre atâta ni-am mai la frică apropiat"57, şi „fulgerul totdiauna locurile înalte loveşte"58. Nice să gândeşti că toate drumurile [lumii] şi ale drumurilor ei ieşiri a cunoaşte vei putea, că cu aceasta pre lesne te vei amăgi, pentru căce şuvăite căile veacului acestuia. Nice te ispiti pre strâmbele cărări că vei drept a îmbla putea, ce unde cea driaptă cale vei găsi, pre dânsa îmblând, nu o părăsi; adecă că între cele îndrăptnice îmblând şi tu a nu te îndrăptnici cu nevoie iaste, precum înţeleptul grăiaşte: „Au poate dară omul a ascunde focul în sin şi veşmintele să nu-şi ardză?" (Pilde gl. 6, sh. 27). Aşe dară, în prieteşugul lumii, adecă în îndă- mâna şi în norocirea ei fiind, în ceva a nu te sminti putinţă nu iaste. Pentru aceasta dară, de dânsa departe şi din cărările ei într-o parte, depărtat, te abate, căce când mai lină ţi să iveşte, atuncea laţuri îţi găteşte; şi când mai cu dragoste îţi 84 voroveşte, atuncea a te zugruma sileşte. Mărturiseşte Ieremiia: „Pace priiatinului său voroveşte şi pre / ascuns îi pune lui laţuri" (gl. 9, sh. 8). însă şi aceasta a şti foarte ţi să cade, căci 79. Toate cearcă i • • - i '\ \ si ascultă, cele toate a asculta si a cerca ti sa cade. Cele dara • bune opreşte, bune opreşte, iară cele rele de la tine le cele rele izgo- izgoneşte, şi precum sint, aşe drept le giudecă neşte; că cele şi le socoteşte, precum dzice: „Carile ce bune, adecă . , iii • • • u cereşti, din cele cunoaşte grăiaste, eiudetul al dreptăţii iaste ' , x o • » t> r • reiCj adecă pe- (Pilde gl. 12, sh. 17 [=5]). Şi aşe vei afla minteşti, mare precum lumea aceasta, măcar că multe ţi s-au deosăbire au giuruit şi spre mai multe ţi s-au adeverit, însă niceodănăoară într-un cuvânt sau cu tine într-un loc va sta, nici în fără sfârşit cu dânsa vei putea custa. Şi trupul cu lumea măcar că foarte să potriveşte, însă sufletul de dânsa foarte să deosăbeşte; căci trupul spre cele peminteşti, iară sufletul spre cele cereşti caută, căce „fietecare fire cele sie asemenea iubeşte"59. Trupul dară muritoriu, putredzătoriu şi trecătorii! -muritoarele, şi putredzătoarele şi trecătoarele - iară sufletul nemuritoriu, neputredzătoriu şi vecinie - nemuritoarele, neputredzătoarele şi vecinicile oglindeşte; cu aceasta dară atâta împotrivire şi deosăbire au, cât stihiia uscată de cea umădă, sau cat cea rece de cea fierbinte. Sufletul cea mai vrednică parte iaste, aceasta trebuie grijită Pentru aceasta dară sufletul al omului mai vrednic şi mai mare / fiind, el pe trup, iară nu trupul pe dânsul a stăpâni trebuie, şi trupul după dânsul, iară nu el după trup, a îmbla fă. 57 Seneca, Epistulae, XIX. 58 Seneca, Questiones naturales ad Lucillium, II, 58. 59 Sextus Empiricus, Aduersus mathe?naticos, VII, 92 (Pbilolaos); 116 (bemocritos). 230 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 231 80. Nicecum De toate păzit şi în toate grijit fii; nici să loc păcatului să cumva vreodănăoară dzici că „toate alalte nu dai; căci i i « • j • j - . A r, bune le am si de vei una numai rea, adecă păcatul cat [de ir r p ^ • micăl pricină după a trupului porta ceva race, ce va nf Căci aflând, mari păcatul prilej şi pricină cearcă, iară de-aciia răutăţi a lucra a să lăţi pre lesne îi iaste şi „dintr-o scânteie poate să va aprinde foc" (Eclisiastficjul gl. 11, sh. 34) şi „focul niciodănăoară va dzice: agiunge" (Pilde gl. 30, sh. 16). Şi aceasta, adecă facerea păcatului, nu într-o săptămână sau într-un an o dată, ce aşeşi macara odănăoară, în toată viaţa ta (măcar că fără greşală, unul Dumnădzău), a nu greşi şi poftei trupului tău a nu te smonii sileşte şi prea nevoiaşte. Căci numai o dată voia şi pofta desfrânându-să, multe nebunii de-aciia pre urmă îi urmadză şi spre mai mari şi mai adânci de greşele bezne a-1 răpi cuteadză, că „dintr-un păcat multe să fac"60, martur Apostolul (Rom. gl-6, sh. [1]) şi de-ciia trupul altă de a sufletului deosăbită lege dobândeşte şi streine obiceie agoniseşte. Adevereadză Apostolul: „Vădz altă lege în mădulările mele oştind asupra legii minţii mele (Romani gl. 7, sh. 23). / S5r 8^ Poftele $* macara că de vei şi cuvintele lumii lumeşti, adecă asculta şi după trupeştile voi vei îmbla, şi nu păcatele, viaţa într-o săptămână sau într-un an o dată, ce scurteadză aş^- *n tQate ^zilele vjeţjj ta]e ş[ m tot ceasul custului tău, ce-ţi folosesc? Că adevărat acesta folos ai, că de ţ-ari şi ceva viaţa mai lungă fi, mai scurtă o fac; şi aşe tot puţină desfătarea şi scurtă-ţi iaste viaţa şi din ceas ce trece, încă mai scurtându-o o sfârşeşti, precum frumos Solomon întru ale sale grăiaşte înţelepciuni: „Noi dară, carii născuţi sintem, totdiauna sfârşiţi a fi" (gl. 5, sh. 13). Şi macat 60 Pasaj citat şi interpretat greşit. Corect: „Să rămânem în păcat ca darul să se înmulţească? Nu poate fi!" {Biblia, 1688, f. 858). că în lungimea vieţii de te simeţeşti, socotind că vei avea vreme de răutăţi şi de ale trupului pofte să te părăseşti, dară de năprasnă de ţi să va acela al Prorocului cuvânt grăi: „Orânduiaşte casa ta că vei să mori, şi nu vii fi viu" (Isaiia gl. 38, sh. 1). Insă tu singur pre tine te cearcă, şi dintr-un capăt pană într-alt capăt al vieţii tale sama luându-ţi, aliargă; că precum dzic eu, că scurte îţi vei săptămânile afla şi prea puţin întru desfătările lumii îţi va fi a îmbla, încă când ai trăit cât de mult. Mai cu de-adins însă, aceasta în toată 82 Trei lucruri vremea şi peste tot ceasul din minte şi din pururea pome- chitială să nu-ţi iasă, adecă: „Născutu-m-am, neşte: moartea, rnuri-voiu, / muri-voiu şi iarăşi înviia-voiu, învierea şi gy> a . .i dreapta ce va să invua-voiu si ia straşnica si dnapta ~ . , j ' • ' . . a • • a *ie giudecată ctumnădzăiască giudecată a ieşi îmi iaste . După aceasta: „împotriva binelui, răul, iară împotriva vieţii, moartea iaste", dzice Eclisiastficjul (gl. 33, sh. 15). Moartea dară neadevărat când, iară adevărat o dată a muri, şi iarăşi acela dzice: „In minte să-ţi fie că moartea nu va zăbăvi" (Eclisiiast[icul\ gl. 14, sh. 12). Şi în svintul Noul Testament: »Veni-va (dzice) domnul slugii aceiia în ceasul carile nu va şti el" (Luca gl. 12, sh. 46). Pentru aceasta învaţă: „Străjuiţi, căci nu ştiţi când Fiiul omenesc iaste să vie" (Math. gl. 24, sh. 42; Şi Luca gl. 12, sh. 40). lată dară că nicecum ţenchiul vieţii tale, un an, sau dzece, sau o sută să pui nu iaste; că nu numai annul sau dzua ce vine, ce aşeşi şi răssuflarea a doa, neadevărată şi neştiută-ţi iaste. Aşe dară, nici cea trecută, nici cea viitoare niinută a ta iaste; căce cea trecută au trecut, pre carea a o mai întoarce nu poţi, şi aceia din viaţă ţi s-au scurtat, iară cea viitoare precum o vii agiunge, nu te vei adeveri. Şi precum dară când te vei naşte n-ai ştiut, aşe când vei muri nu vei şti. Şi precum ceasul morţii tale carile va fi nu cunoşti, aşe nice giumătatea vieţii tale care dzi va fi nu vei pricepe. Pentru aceasta să nu cumva / socoteşti dzicând: giumătatea vieţii mele voiu 86r 232 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 233 mânca, bea şi pre lume mă voiu cum îm place desfăta, iară în cea rămasă giumătate, sufletul de cele mai denainte de mine cu spurcăciuni întinat îmi voiu curaţi. Că de vei lăsa păcatul când pe tine te lasă, ce folos vei avea? Căce în bătrâneţe pără-sindu-1, atuncea, neputând, nu-1 faci, iară cel ce poate şi nu-1 face fericit iaste. „Pentru aceasta adu-ţi aminte (dzice Ecclisiastuî) de plăzmuitoriul tău în dzilele tinereţelor tale" (gl. 12, sh. 1). Nice să dzici: mila lui Dumnădzău iaste mare şi toate păcatele mele nu va pomeni, căci: „Mila şi mâniia de la dânsul de sirg să apropie" (Eclisiastficjul gl. 13 [= 16], sh. [13]). 83. De vei trăi Insă de va după a lumii poftă carea te pană la 100 de învaţă socotială fi, adecă ţenchiu vieţii tale ani, poate 100 de ani, puind 50 după ale ei învăţături vremea de . c A , , A , . rr. . . poca[a]niesă ŞI P°he imblaild> iara 50 de cele rele a te afli; dară de nu curaţi şi a te pocăi, de va fi aşe, bine va fi; vei pană la dară de vei cu poftele cu acelea pre 100 de minute Dumnădzău mâniia şi nice la cei 50 nu vei agiunge? Iată • , . . . , . ... agiunge, sau de vei si agiunge, dară de vei pururea gnjit, . . . pocăit a fî ţi să Pcste cei 50 al cincilea ceas muri şi vreme de cade căinţă şi de pocăinţă nu vei găsi? Rău va fi, rău, rău, de trei ori rău! şi liac nu va fi, vai, vai, de trei ori vai! şi mângăiare nu iaste! Pentru aceasta dară totdiauna aceia / trupul să-ţi poftiască carea în ceasul ieşirei sufletului din sine ari pofti. însă de ai şi trăi măcar acei rămaşi 50 de ani să dzic, într-acea sccoteală, aceasta foarte cu primejdie iaste; şi cu răul învăţându-te, a-1 dezvăţa cu nevoie iaste, mărturiseşte Ieremiia: „De va putea arapul pieliţa sa muta şi pardosul pistruirea sa, veţi putea şi voi face binele, dacă aţi învăţat răul" (gl. 13, sh. 23). 84. Driaptă Pune dară bună socoteală şi driaptă socotială vieţii giudecată vremii vieţii tale şi adevărat tale pune sămăluitoriu şi giudecătoriu annilor tăi te fă. Aceasta dară foarte pre lesne a cunoaşte 85. Dzilele ailor, i putea, căce dzilele anilor tăi 70 sau 80 de tot 70 de,ani' iară cât de in ani (măcar că şi aceştia cu multe învăluiri şi putere, 80; cei dureri îi vei petrece), iară cei mai mulţi mai mulţi, preste măsură, durere netămăduită şi fără liac boală nevin-boală iaste [Ps. 89, 11]. Iară când în tinereţe dicată sau în mai tânără vârstă vei fi, nu socoti că după ce la cea neputincioasă vârstă vei agiunge, atuncea din nebuniile poftelor tale te vei înţelepţi şi de cele ale tinereţelor fărăisprăvnicii te vei părăsi; că tu la 80 de ani gândind, dară de nu vei pană la 8 ceasuri sau pană la un ceas agiunge, şi fără veste moartea întru ale sale te va legături strânge şi de malul prăpăştiii cei fără fund te va împinge? Precum / dzice: „Nu ştie omul sfâr- 87 şitul său, ce ca peştile să prinde cu undiţa" (Eclisiiastul^. 9, sh. 12). Din 7 vârste a vieţii, în carea vei muri neştiută-ţi iaste încă şi aceasta a şti ispiteşte şi a cunoaşte foarte chiteşte: că în 80 de ani, 7 vei să muţi vârste; şi într-acele 7 vârste oare ştii în carea sfârşitul îţi va fî? Bal Şi măcar că cea mai decât toate pre urmă, adecă bătrâneţele, pecum cu moartea mai di-aproape vecină iaste ştiut iaste, în carea şi mai pre lesne poţi de laţurile lumii a te păzi, căci la acea vârstă agiungând, adevărat la vârsta morţii °ea ştiută şi cunoscută ai agi uns. însă în cele 6 mai necoapte Şi mat nebune vârste, cu toată inema şi cu întriagă nevoinţă iaste să te străjuieşti, căci moartea nu numai pe vârste, ce aşeşi pre ceasuri şi pre toate minutele stăpâneşte; şi cum şi când va veni cuiva macara nu dezvăleşte. Iară cea temeinică şi adevărată socotială aceasta iaste: „Să nu faci multe necurăţeşte, nice să fii nebun, Ca să nu mori nu în vremea ta" (Eclisiiastul gl. 7, sh. 18 [= 17]). Pilda morţii de pre viaţa ta ia Socotială dară bună şi întriagă chitială pune şi singur de pre tine pildă-ţi agoniseşte şi aceasta priveşte, că tu încă viu fiind, 234 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 235 iară giumătate eşti mort; şi pre tine de nu, iară pre altul în somn 87" fiind a privi poţi: au / are vreo despărţire sau despre cel mort vreo deosăbire şi cui să asamănă, fără numai mortului. Aşijdirea, au culcându-te, precum te vei scula te vei adevăra?61 Ba! Nici cu un gând aşedzat te vei şti, ce cu doaă, adecă sau a doa dzi din somn, sau la a doa venire din morţi te vei rădica. Pentru aceasta dar în toate dzilele vieţii tale, când spre dormire te culci, spre moarte gata să fii, de vreme ce când scularea îţi va fi nu ştii; la care lucru cuvântul acesta s-ari a chema putea: „Nu te lăuda pre cea de mâine, necunoscând ce va să arete dzua ce iaste să vie" (Pilde gl. 27, sh. 1). Pentru cele şepte a vieţii omeneşti vârste şi viiaţa omului ca poama Intăia dară vârstă şi floarea vieţii omeneşti prunciia iaste. Când pre lume prunc ti-ai născut, aceasta să ştii că nu pentru altăceva te-ai, fără numai spre credinţă viind, pre Dumnădzău plăzmuitoriul tău să cunoşti şi, cunoscându-1, să-1 proslăveşti. Precum frumos oarecine grăiaşte: „Pruncul de curund născut 88r iaste de curând spre a credinţii învăţătură / chemat, sau păcătos de curând spre pocaanie adus" (Constantin, Car. 3, gl. 34)62. Aşe dară, din prunciia ta spre pocaanie chemat fiind, în toate dzilele vieţii tale spre pocaanie pasă şi dintr-aceia cale în driaptă sau în stânga nu te abate, precum Prorocul învaţă: „Aceasta iaste calea! îmbiaţi pre dânsa" (Isaiia gl. 30, sh. 21; caută Math. gl. 18, sh. 3). Şi într-alt loc, Domnul nostru, pentru apostolii săi, pre carii cunoscându-i Domnul în curăţie şi în nerăutate, prunci mitiutei îi numeşte, dzicând: „Mărtu-risăscu-mă ţie, Părinte, Domnule a ceriului şi a pământului, căci ai ascuns acestea despre înţelepţii şi pricepătorii, şi li-ai descoperit mitiuteilor" (Math. gl. 11, sh. 25). 61 Seneca, Epistulae, XLIX. 62 Constantinus, [In Panteclmi], III, 34, apudVzxvus Berchorius, Repertorium morale, III, 2 {De infante). Aşijderea prunciia tipos şi pildă ale altor vârste iaste, adecă fără nice o răutate fiind, şi de-ciia din dzi în dzi crescând, cătră acele mai coapte vârste mărgând: adecă precum s-ar cădea, din dzi în dzi, pocaaniia, şi cătră Dumnădzău cunoştinţa să criască arată. Aşijderea binele sau răul necunoscând, adecă nemărui bine sau rău făcând, arată ca celealalte vârste nu cu mintea prunciei, ce cu răutatea ei să îmblăni, precum şi Apostolul învaţă: „Să nu copii cu socotială fiţi, ce cu răutatea pruncşori să fiţi" (Car. I Cor., gl. 14, sh. 20)63. Pentru aceasta cu răutatea / prunc fii, iară cu mintea în toate dzile, precum pruncul, aşe şi tu creşte şi te agiutoreşte. A doa şi a treia vârstă A doa şi a treia vârstă, sau legătura florii a vieţii omeneşti, copilări ia şi cătărigiia iaste, la care vârstă omul agiungând, precum floarea de va în vreme bună lega, bună poamă face, iară de în vreme rea, rea poamă va face. Aşe tu, din vârstele acestea, dumnădzăieştilor porunci te învaţă, precum dzice: „Să să dea copiilor isteciune şi tinereilor ştiinţă şi înţelegere" (Pilde gl. 1, sh. 4). Căci în copilărie sau bune, sau rele deprinderi sau obiceie yei putea lega, şi carile în cătărigie vei agonesi în bătrâneţe le vei moşteni. De care lucru, împotrivă să dzice: „Carile în dnereţe nu le-ai adunat, cum în bătrâneţe le cerci? (Eclisiastficjul gl. 25, sh. 5). în copilărie, legea vei învăţa, în cătărigie isticiunea vei deprinde. în copilărie pediapsa a sufferi yei învăţa; în cătărigie învăţătura şi mintea vei agonisi. Şi măcar °â deplin şi cum să cade a pricepe nu vei putea, însă frumoasă yreme poama legând, iarăşi cu vreme dulcea roadă vei mânca. Sau adâncă şi groasă temelie lepădând, mare şi înaltă şi frumoasă deasupra vei zidi casă. Aceasta dară cătră fiii săi a părinţilor datorie iaste, ca certându-i, pedepsindu-i, în Apud Petrus Berchorius, op. cit., III, I. 236 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 237 Ţ învă/ţătura Svintelor Scripturi a-i întemeia li să cade; să nu cumva om ca dobitocul şi viu ca mortul să fie; căce să dzice: „Acela va muri, căci n-au avut învăţătura" (Pilde gl. 5, sh. 23). Mai vârtos încă pentru copii, certaţi şi pedepsiţi, fiind în legea Domnului învăţaţi, de vii svintele sau şi alte de citit vrednice scripturi cerca, pre mulţi vei afla carii în copilărie cu vârsta, însă în bătrâneţe cu mintea era. Precum cei trei copii, Ananiia, Azariia şi Misail, şi asemenea Daniil, soţiia lor; David, mic între fraţi şi mai mic în casa părintelui său fiind [Ps. 151, 1], spre împărăţiie de la Samoil Prorocul s-au pomăzuit şi pre Goliath uriiaşul cu prăştiuţa au omorât şi mântuinţă nărodului lui Izrail au făcut; după dânsul, fiiul său, Solomon, în copilărie pre toţi oamenii cu înţelepciunea au întrecut. Aşijderea cei 7 fraţi Maccavei, carii ai maicii lor învăţătură ţiind şi ascultând, pre tiran nu ascultară şi porcină a mânca legea nu căi cară, moartea şi focul în samă nu băgară; şi de carii să-ţi mai pomenesc? Că ca aceştia mulţi şi nenumăraţi vei afla, carii multe şi nenumărate, în copilărie fiind, bătrâneşti şi de laudă vrednice au lucrat şi fapte au arătat. Iată dară că învăţătura cinstită pre dânşii în chip omenesc / fiind, cu minte îngeriască i-au prefăcut. împotrivă, copiii nepedepsiţi din chip omenesc în minte dobitocească să primenesc. însă aceasta foarte să ştii, că omul cu mintea şi cu învăţătura din dobitoace să alege, iară aceasta lipsind, şi decât dobitocul mai rău iaste. Cătră aceasta un cuvânt a unui stihotvorţ persesc foarte să cuvine, carile dzice: „Omul cu socotială mai bun iaste decât dobitocul; dobitocul decât dânsul mai bun, dacă nu va grăi drept"64. La aceasta socotială, vedzi Prorocul ce grăiaşte: „Măcar de n-aşi fi bărbat, având duh, decât să grăiesc minciuna; adecă mai bine mort, decât viu minciunos a fi" (Mihea gl. 2, sh. 11). Saadi, Gulistan, Prefaţa. STIH Copilul neînvăţat, dobitoc mic creşte, Iară mare făcându-să, bou mare să numeşte Căce pediapsa şi învăţătura lipsind, nu numai în copilărie, ce aşeşi şi în bătrâneţe, tot dobitoc să va numi, şi asemenea celor fără socotială să va socoti. Pentru copiii nepedepsiţi şi neînvăţaţi frumoasă pildă ai, că copiii cei ce batgiocuriia pe Ielisei urşii i-au sfărâmat (caută A 4[-a] împărăţie g\. 2, sh. 23). Aşijderea: „Celor învăţaţi, îngerii strajea lor sint" (caută Math. gl. 18, peste tot şi mai vârtos sh. 10)./ Vârsta Ia] 4[-a] 9ff' A patra vârstă, sau încă de curând legată poamă ai vieţii omeneşti, voiniciia iaste, carea ca cum ari fi o poamă ai căriia încă stihiile spre dulceaţă sau spre amărâme nu s-au aşedzat, carea foarte păzită şi nebetejit păzită a fi să cade, ca nu cumva cărăbuşul viind să o încolţască sau paingul cu painjina să o învălui ască, căci în ceva betejindu-să, anevoie în dulciaţa sau }n gustul carele era să fie va vini. Aşe dară, voinicul de toate socotit şi străjuit a fi să cade, că într-acea vârstă mai mulţi nepriiatini decât într-altă vârstă are. întăi, singură vârsta a tinereţelor, carea oarecum can rătăcită sau încă bine neaşedzată ^ste. A doa, singele carele într-acea vârstă mai mult izvoreşte, adecă poftele mai mult să adaogă, care pofte mai multe şi mai luţi decât a altor vârste sint; de carile foarte a ne păzi tare Apostolul învaţă: „De tinereştile pofte fugi şi urmadză dreptatea, legea, dragostea şi pacea" (Car. 2, Timoth. gl. 2, sh- 22). Aşijderea Ecclisiastul în tinereţe sama faptelor să ne 'uăm, învaţă: „Veseleşte-te (dzice), tânărule întru tinereţele tale, SI în bine să fie inima ta în dzilele tinereţelor tale, şi îmbla în câile inimii tale şi în privala ochilor tăi, / şi să ştii că pentru toate W acestea aduce-te-va Domnul la giudecată" (gl. 11, sh. 9). Iară 238 DTMJTRIE CANTEMIR DIVANUL 239 precum tinerilor a fi şi în ce chip a îmbla să cade, învaţă Apostolul (caută Timoth. [I] gl. 2, sh. 6). Şi niciodănăoarăîn sfătui rea tineriască nu te rădzima că Rovoam sfatul bătrânilor lepădând şi a tinerilor alegând, pomeneşte şi adu-ţi aminte la ce stat au agiuns (ceteşte Istoriia a 3[-a] împărăţie glav. 12). Vârsta [a] 5[-a] A cincea vârstă, sau coacerea poamii ai vieţii omeneşti, bărbăţiia iaste, carea ca o poamă la vreme agiunsă şi coaptă iaste şi câtăva vreme într-acel chip şi într-acel gust rămâne. Aşe dară, omul la vârsta bărbăţiei agi ungând, în toate dulce, întreg, copt a fi i să cade, nici să să cumva asemenea unor poame, carile pe dinafară arătoasă şi chipeşe să arată, iară muşcând, amărăciune şi cumplit gust vei afla. Aşijderea, altele întregi şi nebetejite la coaje, iară înlontru cercând, putredă şi putredzită o vei afla. Adecă în vârsta bărbăţiei agi ungând, să nu cumva cu trupul bărbat, iară cu sufletul ticălos, sau cu trupul frumos şi sănătos iară cu sufletul grozav şi bolnav să fii. Şi aceasta socoteşte, că de vreme ce cu trupul vârtos, tare, 91'' bărbat şi vrednic eşti, cu cât mai / mult cu sufletul mai tare, mai vârtos, mai bărbat şi mai vrednic să fii. Şi aceasta să ştii, că când eşti mai tare, atuncea şi nepriiatin mai tare îţi va vini, şi împotriva celui vârtos duşmanul să învârtoşadză. în vârsta dară într-aceasta cu lumea, adecă cu Diiavolul, ca un bărbat împotrivă-i stă, şi va fugi de la tine, precum povestea aceasta s-ari potrivi: „Fii bărbat vârtos şi bate războiţi, războiul Domnului" (A 2 [-a] împărăţie gl. 10, sh. 12). Cătră aceasta fericitul să mărturiseşte Pavel: „Aşe dau războiu nu ca cum aş lovi aerul, ce trupul mieu curăţăsc şi în slujire îl tocmăsc" {Corith., Cartea 1 gl. 9, sh. 26, 27). însă cel deplin şi desăvârşit bărbat carile iaste? Acela ce Prorocul îl laudă, dzicând: „Fericit bărbatul carile nu îmbla în sfatul necuraţilor, în scaunul ucigaşilor n-au şedzut, ce în legea Domnului voia lui şi în legea lui să va învăţa dzua şi noaptea" (Psalm 1, sh. 1). Pentru lumeştile a omului depediapsă tâmplari, carile pentre a vieţii aceştiia vârste să tâmplă Tâmplările dară pentre ale omului vieţi vârste, adecă pedepsitoare şi, ca cum s-ari dzice, trupului certătoare şi învăţătoare, acestea sint. întăi dară slăbiciunea, adecă I boala 9V Pentru aceasta pediapsă aşe să socoteşti, că nu numai pre cei păcătoşi, ce încă şi pre cei drepţi de multe ori a-i chinui să vede. însă să ştii că pre cei drepţi, ca mai drepţi să-i facă, iară pe cei păcătoşi din nebunie, adecă din păcat, spre căinţă să-i întoarcă. Aceasta dară din prea bogata dumnădzăiasca cătră om milă şi dragoste să o cunoşti; că pre cine Dumnădzău iubeşte ciartă-1, dzice înţeleptul (Pilde gl. 3, sh. 12). Şi mai vârtos: «Bolnăvirea şi boala, munca păcatului iaste", mărturiseşte Svinta Scriptură (caută Ishodgl. 15, sh. 26; Levit. gl. 26, sh. 16; Devteronom gl. 7, sh. 15 şi gl. 28, sh. 27; şi împărat, [a] Ara] gl. 24, sh. 13 şi împărat, a 4[-a] gl. 5, sh. 27; Paralipom., Cartea 2 gl. 12, sh. 18; Ioan gl. 5, sh. 14 iproci). Pentru aceasta, războlire şi boală tâmplându-ţi-se, lui Dumnădzău mulţămeşte SI pentru a păcatelor tale de rană vindecare socoteşte şi caută ln Svintele Scripturi, căci svinţii a lui Dumnădzău aleşi, cum Sl m ce feliu suferiia şi cu mulţămită pentru boală ce le viniia, numele lui Dumnădzău slăviia (ciarcă Naşterea gl. 49; devteronom gl. 31 [6]; Impărăţ. I gl. 12; împă. [a] 3[-a] gl. 2; Laiia gl. 38, sh. 1; Maccav., Car. I, gl. 2, sh. 49 iproci). Aşijderea pentru suferirea şi îndelung răbdarea a svinţilor Pentru feliu de feliu de năcazuri / ce le viniia (caută Naşterea 92' & 12, sh. 14, 15; Iov gl. 1, sh. 20 şi gl. 2, sh. 9; Math. gl. 5, *• 39; Pavel, Romani gl. 5, sh. 3; Cor., Car. 2 gl. 6, sh, 4; 240 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 241 Solon., Car. 2gl. 1, sh. 4; Timoth., pos. 1 gl. 6, sh. 11 şi 2, gl. 2, sh. 1; /tfttw gl. 5, sh. 7; iVm/pos. 1 gl. 1, sh. 6, gl. 2, sh. 19 iproci). Insă şi aceasta socoteşte, că când cu trupul bolnav vii fi, cu sufletul prea sănătos a fî ţi să cade; că de vor amândoaă deodată muri, amândoaă deodată vor peri; şi de-ciia aflare sau însănătoşere nu va mai fî; ce aceasta în minte să-ţi fie, ca când bolnav cu trupul, sănătos cu sufletul să fii şi, murind cu trupul, să învii cu sufletul. Şi mai vârtos că celor vii cu sufletul, trupasca moarte plăcută le iaste, că: „Cinstită-i moartea preacuvioşilor înaintea feţii Domnului" (Psalm 115, sh. 15). Şi: „Nedej-dui-să-va dreptul în moartea sa" (înţeleptul^. 3, sh. 4). Aşijderea aceasta socoteşte şi aceasta pildă aminte ia: că când cu trupul boleşti, cum ca cu doftori şi cu doftorii 1 iacul boalii şi însănătoşerea trupului a afla sileşti şi nevoieşti, cu cât dară mai vârtos cu sufletul în boala păcatului (carea cti o mie de părţi decât a trupului mai rea şi mai cumplită iaste) ştiindu-te, şi în patul greşelelor dzăcând vădzindu-te, cu sufleteştii doftori / şi cu dumnădzăieştile doftorii, spre a lui vindecare şi tămăduire nevoinţe şi osteninţe a pune ţi să cade. Că când cu sufletul vii muri, în veci vii muri şi înviiare nu-ţi va mai fi, adevereşte Proroctd: „Nu să vor scula necuraţii la giudeţ, nici păcătoşii în sfatul drepţilor" (Psalm 1, sh. 5), iară: „Drepţii în veci vor trăi şi la Dumnădzău iaste partea lor" (înţelep. gl. 5, sh. 15). Tâmplar ea a 2 [-a: robia] A doa tâmplare sau pediapsă, robiia sau închisoarea iaste, carea iarăşi a lui Dumnădzău certare sau iubire iaste. Precum a încredinţa de pe izrail[i]tinescul nărod te vei putea, pre carii Dumnădzău iubindu-i, cu aceasta mai ades îi certa; mai pre urmă, cum a creştinilor împărăţie să vede, carii mult să mărisă şi sus să înălţasă, pentru a cărora mândrie suppusu-i-au supt giug, şi ca pre boul ce trage în plug i-au îngreuiat, şi aceasta pentru a creştinescului nărod dragoste au făcut; că vederat iaste că pre cine iubeşte, Dumnădzău îl pedepseşte şi mijloce ca acestea pentru a păcatului iertare îi arată. Că mai vârtos creştinului nu împărat, ce rob a fi să cade, ca aicea rob fiind, în viitorii veci împărat să fie. Pentru aceasta, rob şi închis cu trupul fiind, să nu cumva şi cu sufletul închis şi robit să fii; că trupul în robiia omeniască fiind, iertare şi scăpare are, iară sufletul / în diavoliasca robie rămâind, scăpare şi iertare n-are 93' (însă după ce de trup să va despărţi). Acestea dară lumeşti închisori şi robii, celor vecinice fiitoare pilde şi învăţături îi sint, că de vreme ce tu această lumasca de robie şi de închisoare pediapsă a sufferi nu poţi, dară cea diavoliasca robie şi a iadului închisoare cum vei putea răbda? Şi de vreme ce acestea grele şi nesuferite sint, cu cât mai vârtos acelea nici cum de suferit, si ale lor greimi nici cum de purtat vor fi! (împotrivă.) Că pre cât celor drepţi mai mult şi nesămăluit binele, slava şi înipărâţiia, pre atâta celor păcătoşi răul, ocara, robiia va fi. STIHURI ÎMPOTRIVĂ Fi-va munca ne-ncetată, Căci la iad nu va fi plată. Pentru tine ce vei dzice, Oame drepte? Tot ferice. Cuplarea a 3fa], sărăciia A triia dară a vieţii de pediapsă tâmplare sărăciia iaste, carea pocitoare a celor doaă mai sus pomenite pedepse iaste, cu Carea Dumnădzău milostivul inimile şi credinţa nu numai a celor păcătoşi, ce mai vârtos a celor şie aleşi drepţi ispiteşte, Precum pildă şi tipos de la dreptul şi credinciosul Iov a lua vii lXltea, precum la istoriia lui arată. Carile pre mâna nepriiatinului său> Diavolului, spre ispitire Dumnădzău dându-1, şi Dia/voiul 93" Pfecum a-i strica ceva şi din credinţă a-1 mişca să gândiia, numai e^ ~~ o, de trei ori fericitul! - cu cât îi scădea avuţiia, pre atâta 242 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 243 îi adăogea credinţa, şi pre cât îi sărăciia trupul, pre atâta i să îmbogăţita sufletul; carile câte pedepse şi în avuţie, şi în trup de la nepriiatinul rodului omenesc, Diavolul, au luat, toate cu dragoste li-au suferit şi cu omilinţă li-au priimit şi-n toate lui Dumnădzău mulţămiia dzicând: „Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voiu întoarce acolo. Domnul au dat, Domnul au luat, precum Domnului au plăcut, aşe s-au făcut. Fie numele Domnului binecuvântat!" (lovgl. 1, sh. 21). Aşe dară, tu răbdătoriu şi suferitoriu dumnădzăieştilor ispite să fii, căci Dumnădzău în cuptoriul sărăciei trupul fierbându-ţi, sufletul îţi lămureşte şi de imăciunile carile are îl curăţeşte, că dzice Domnul: „Răscoptu-ti-am şi alesu-ti-am în cuptoriul sărăciei" (Isaiia gl. 48, sh. 10). Aşijderea, după cea cu dragoste răbdare şi cătră Dumnădzău negrăind cuvânt de blăstămare, precum aceluiaşi Iov pierdutele avuţii îndoite, aşe ţie înduplecate le va da. Aşijderea aceasta socoteşte cât de urât şi de sărac lucru a trupului sărăcie să fie, cu cât / dară mai mult a sufletului mişelie va fi? Şi de vreme ce cu trupul sărac, cu sufletul bogat să fii ţi să cade, şi de vreme ce cu trupul avut şi bogat a fi pofteşti, cu cât mai vârtos a sufletului bogăţie şi avuţie a cerca, şi aflându-o, a o apuca şi nicicum a o mai lăsa ţi să cade? Şi încă socoteşte că din bogăţie mare în lume cum spre sărăcie a cădea îţi vine tâmplare şi cum pentru aceasta a nu ţi să tâmpla sileşti, aşe dară, cu sufletul din credinţă tare, nicecum ceva a scădea să te laşi. Şi de vreme ce trupul a-ţi îmbogăţi şi cu bani şi moi haine a-1 îmbrăca şi pântecele totdeauna a-1 sătura, cu cât mai vârtos sufletul cu haina dreptăţii a-1 îmbrăca şi de tot dumnădzăiescul cuvânt a-1 sătura ţi să cuvine? Căci „partea aceasta mai mare preţ are", dzice stihotvorţul65. 5 Cf. Andrea Wissowatius, Pietatis sectandae rationes, în Stimuli idrtutum, fraenapeccatorum, p. 161. Vârsta a 6[-a] A şesea vârstă, sau începerea lângedzirii poamii, a vieţii omeneşti cărunteţea iaste, carea ca o poamă când şi de o parte şi de altă a să ovili şi a putredzi începând, din dzi în dzi încă spre mai putregiune merge. Aşe dară, omeniască viaţă dacă în vârvul şi în stepăna cea mai sus agiungând, într-altă parte loc sau cărare a să abate şi în laturi a să da a afla nu poate; ce numai spre scădere purcegând, la ţenchiul de la carile au purces iaste să să întoarcă, adecă / din ţărna ieşind, spre ţărnă purcede şi 94 din locul din carile s-au luat, iarăşi acolo iaste să să puie. Aşe dară, o, priiatinule, ce gândeşti? Şi ce, întrebând, alergi? Iată, înainte vestitorii ţ-au vinit. Iată, solii ţ-au sosit! Iată, perii albi în cap şi în barbă ţ-au răssărit. Iată, genunchile slăbind, spre pământ a să închina au început. Iată că mijlocul lui spre slăbiciune s-au prefăcut. Iată că din doi ochi, patru îţi trebuiesc. Iată că toate a trupului organe te părăsesc. Iată că cele patru stihii cine de sine în ades să sfădesc! Iată că spre împăcarea si aşedzarea lor mijloc şi mijlocire nu ţi s-au dat! Pentru acestea dară, de pană acmu de moarte aminte nu ţ-ai adus şi de a trupului şi a lumii pofte nu ti-ai părăsit, Părăseşte-te, şi adu-ţi aminte acmu; căci mai denaintele trecute vârste de te spre lumeştile nebunii întărta, iară aceasta, a aceloraşi nebunii, urâciuni începe a-ţi arăta. Pentru aceasta dară început-ai cu a trupului putere a scădea? începe cu a sufletului vârtute a adaoge. început-ai cu trupul a îmbătrâni? începe cu sufletul a întineri. Slăbeşte-ţi trupul? întăriascâ-ţi-să sufletul. Şi de vreme ce despre partea trupului te înstreinedzi, uu iaste cu ruşine şi despre partea sufletului strein a fi? Şi vedzi câ trupul va să-ţi moară, / căci şi sufletul îţi laşi să piară? Şi de 9 vrenie ce dintr-această lume te izgoneşti, căci cea viitoare să nu agoniseşti? Şi dacă de acestea moşii şi avuţii te părăseşti, căci ahirea casă şi comoară, şedzind, nu-ţi găteşti? lată, şi nu mult aceia ce n-ai cunoscut vii cunoaşte, şi folos n-ai. Şi aceia ce n-ai priceput, vii pricepe şi dobândă n-ai. 244 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 245 Aşe dară, vârsta aceasta a o cunoaşte ţi să cade, ca cum o poamă, adecă un măr sau o pară, dacă într-un loc a putredzi o vedzi, precum încă nu multe dzile şi de tot putredă şi de lepădat, iară nu de mâncat, că o vei vedea ştiut iaste. Pentru aceasta precum mai vârtos începi a îmbătrâni, cu atâta mai vârtos începe sufletul a-ţi griji şi cu bune fapte a-1 întineri. Vârsta a 7 [-a] A şeptea vârstă, sau de tot putregiunea poamii vieţii omeneşti, bătrâneţea iaste. Agiuns-ai dară la bătrâneţe? Agiuns-ai la moarte! Şi măcar că într-alte mai tinere vârste moartea neştiută, iară în vârstă, într-aceasta, prea ştiută ca denaintea ochilor îţi iaste. Şi precum poama de tot şi peste tot putredzind, de-ciia numai de lepădat iaste, aşe vârsta agiunsă la bătrâneţe, de-ciia fără alt liac numai de murit iaste. Şi aceasta să ştii că când liac şi tămăduire trupului nu-i, atuncea / vindecare şi lecuire sufletului iaste. Cu ce? Cu părăsirea răutăţilor şi cu ferirea bunătăţilor. Atuncea adevărat trupul îmbătrâni nd, sufletul întinereşte, şi aceasta a dzice vii putea: „Innoi-să-vor ca a vulturului tinereţele mele" (Psalm 102, sh. 5). Acmu dară în minte să-ţi fie „că moartea nu va zăbăvi" (Eclisiias[ticul]gl-14, sh. 12) şi dzilele vieţii noastre ce să fie socoteşte, că oricarile cât de mult au trăit, aceluia annii prea puţini i-au părut, precum dzice: „Dîminiaţă ca iarba să triacă; diminiaţă să înfloriască şi să triacă, sara să cadă şi să să usuce" (Psalm 89, sh. [5-]6). Şi măcar că între omeneştii ochi multă vreme şi mulţi ani 80 sau 100 să văd, însă aceia ce în dumnădzăiasca privală iaste, aceia cunoaşte. Că pentru puţini cu rele fapte, mulţi pierdzi, mărturiseşte: „Că o mie de ani înaintea ochilor tăi, Doamne, ca dzua de ieri ci-au trecut" (Psalm 89, sh. 4). Pentru aceasta, dară, a lumii aceştiia desfătări şi curund trecătoare pofciri, de vreme ce precum vreo temelie şi în ceva vreo tărie a nu avea cunoşti (iară de nu cunoşti, aşe să cunoşti) -lasă-le, fugi şi de dânsele părăseşte-te, precum dzice: „Cine îm va da pene ca a porumbului şi voiu zbura şi voiu odihni" (Psalm 54, sh. 7). Şi sai prin munţi ca păşirile, „căci păcătoşii întin/seră arcul" (Psalm 10, sh. 1 [=2]). Bine dară şi pre %r amăruntul a tuturor lucrurilor mărime şi a toată lumea lărgime sama le ia. Adevărat dară că, după omeniască socotială, oarece mare şi lumea aceasta, oarece largă a fi să pare; însă pentru a lumii aceştiia în dumnădzăiasca privală câtinţe, frumos arată Avgustin: „Mai mică iaste (dzice) toată lumea în privirea lui Dumnădzău, decât picătura înaintea mării". Aşe dară, toată lumea, în a înţeleptului, adecă în a sufletului lui Dumnădzău urmâtoriu socotială iaste! Pentru aceasta, dară, de vreme ce a sufletului cea mai mare parte iaste, a lui socotială trebuie a să adevări, şi precum el socoteşte, aşe să fie socotit. Şi de vreme ce el iaste cel vecinie, iară trupul cel vremelnic, el trebuie grijit, ferit şi socotit. El trebuie tânăr şi sănătos a fi păzit. Pentru a lui dară odihnire, trupul ca o slugă a osteni şi a să pedepsi să cade, precum stihotvorţul frumos cântă: „Că să fii sănătos cu sufletul, fier vii răbda şi foc"66. Adecă trupul vii căzni, sufletul vu netedzi; trupul vii osteni, sufletul vii odihni; trupul vii pierde şi-1 vii prăpădi, sufletul vii afla şi-1 vii agonisi, adecă a lumii aceştiia împărăţie vii lepăda şi în a slavii ceii vecinice te vii apuca. Aceasta dară cu ce? Cu părăsirea / de la rău şi cu facerea 90' de bine. Aceasta când? Când frica lui Dumnădzău în inima ta ya sălăşlui, precum dzice: „Prin frica lui Dumnădzău să abate tQt de la rău" (Pilde gl. 8, sh. 13). Aceasta unde? In lume, 'utr-aceasta, şi în viaţă, într-aceasta, şi în scurta vreme, 'utr-aceasta. Abătându-te dară de la rău, curăţita urmadză, carea utare şi multă putere şi biruire poartă, mărturiseşte Apostolul: "Ctirăţiia spre toate poate" (Timoth., Car. î gl. 4, sh. 7[=8]). Sfârşitu-ţ-ai dară vârstele şi, cu dânsele împreună, viaţa, ^upă acestea dară vinitu-ţ-au vremea, sositu-ţ-au ceasul şi mai 66 Andrea Wissowatius, De homini nera beatitate consectanda, în op. c adecă SUDStantje> / adecă postanovanie, adecă fapta bună i i • r - suptstare a tot lucrul cu cinste a face sau după cinstitele pravile a trăi; iaste driaptă şi orânduită a sufletului întăritură; iaste priceperii fiece pre lesne în cale a-i pune; iaste a omenescului suflet sănătate şi aceia (adecă sănătatea sufletului) cu mult mai vârtoasă decât a trupului. Iată dară că mintea sănătoasă a fi de poftit iaste, şi aceasta cu mare nevoinţă de silit iaste. Cât, dară, de frumos, şi de mângăios lucru iaste înţelepciunea! Căci făcând ca întru dragostele şi în lucrurile oamenilor frumoasă chivernisală şi cuviinţă să fie şi, ca cum af fi o frumoasă răsunare, cu mult decât ceia a musichiei mai cu mângăiare cuprinsă. A carii înţelepciuni, cinsteşele şi frumoase frumuseţe de să vor cu a sufletului ochi privi, pre a sa mare dragoste în oamenii cei cu priceperea cuprinşi a aţiţa poate; precum au cunoscut Platou în Fedru7S, şi de la acela Tiţeron [Pentru trebe, Car. 7 79 şi Sineca, Cartea 77580), unde scrie: „De ni-ari fi pre lesne a bărbatului bun sufletul şi inima a privi, o, cât de frumoasă faţă! O, cât de svint, cinstit şi dulce fulgerând, adecă străluminând, am vedea-o! De-aici cu dreptate, de-acolea cu puternicie, de-aici chivernisală cu socotială / şi cu înţelepţie luminând" i proci. înţelepciunea, din singură de sine, de laudă vrednică iaste; mcă mai vârtos de la ceia carii înţelepciunii nu urmeadză, ce numai deacă din bunele fapte cunosc într-alţii, o laudă; căci aşe cum să cade şi să cuvine să poartă, măcar că ea laudă nu Pofteşte. Omul prin înţelepciune nu numai îngerilor, duhurilor cereşti, ce şi singur lui Dumnădzău să asamănă. înţelepciunea, Celace are, prin svinţenie lui (adecă lui Dumnădzău) să răduce. ^c înţelepciunea pre pământ un lucru ceresc şi dumnădzăiesc !aste. Cine bunele fapte şi altele-şi frumos tocmeşte din om Dumnădzău a fi pofteşte, şi [Dumnă]dzău a fi să cade de vreme Ce a învoinţelor îngiugare şi potrivire au (caută Epictetul, Cătră ^riani, Car. 2, gl. 1981). Cine dară, fără numai cel de minte Sarac şi nLl adevărat om, cuprins de înţelepciune şi cu dânsa 'nipodobit a fi nu va nevoi, cu atâta cu cât ari putea om deplin Sasă facă şi mai vârtos dumnădzăiesc şi aceluiaşi Dumnădzău Sa să asemene! Dară căci: 78 Platon, Phaidros, 250 b-d. 79 Cicero, De ojjiciis, I. 80 Seneca, Epistulae, CXV. 81 Arrianus, AiccrpiPca 'ETTXTrjxou, II, 19. 262 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 263 7. A înţelepciunii sau a bunătăţii poamă sau roadă „Aceia a dreptelor fapte frumseţe, de-i lipsi mulţemirile, nu să clăteşte", adecă c nu-i strică. Să videm precum înţelepciunea nu numai floare are, ce încă şi roadă dulce şi cu dulciaţa a rădăcinii / 109' amărâmea călcând, lesnirea şi îndemâna cea adevărată aduce. Buna-ştiinţă a ascunsului inimii Căce întăi înţelepciunea din sine a într-adâncului inimii (adecă a bunii-ştiinţă a ascunsului inimii) îndemnare spre bucurie aduce. Că de vreme ce a omului suflet singur lui precum să cade cinsteşi, drept să fie vieţuind, îi mărturiseşte şi încă acmu (într-acesta veac adecă) lucrurile-şi precum trebuie şi să cuvine că le lucriadză îi sviteşte: „Dintr-aceia a sufletului nepovestită fântână linişte, bucurie şi veselie izvoreşte, pre toate, a toate lumeştilor întrecând desfătări şi covârşind desfrânări" (Pildele gl. 15, sh. 15). Aşijderea şi pace întru înlontruri, în cele dinlontru gâlcevi, prea mare odihnă şi linişte iaste. Mai vârtos că „singură înţelepciunea numai bucurie fără grije vecinică stă, şi măcar că unele ca în chipul miorilor împotrivă să pun, dară niceodată miorii pe dzi biruiesc, adecă niceodată înţelepciunea de la cineva să biruiaşte" (Seneca, Car. 27}82. Căci „numai pre o cărare, prin a înţelepciunii adecă mijloc, a odihnii vieţi adevărat să arată"83. De-ciia cătră împotriviri şi împoncişeri nepovestite agiutoriu să rădică şi împotriva a făcătorilor de rău, a răilor voroave şi năpăşti hireş de aramă 109" zid să face. / Nemică (rău) într-ascunsul inimii ştiind, „de vreo vină nu să va stidi, nici de vo pobrozire faţa i să va galbeni"84-Dintr-acelaşi a bunii-ştiinţe a ascunsului inimii izvor ca acesta curge. „De nu va, pre voi, inima voastră vinovaţi 82 Seneca, Epistulae, XXVII. 8d luvenalis, Satirae, X, 363-364. 84 Horatius, Epistulae, I, 1,61. da, încredinţare aveţi cătră Dumnădzău" (mărturisind svintul Ioan, Car, 1 gl. 3, sh. 21). Şi după aceasta nedejde bună şi vârtoase pentru prea mari bunuri şi izbânde carele sint să afle. înţelepciunea dară şi bunele fapte şi pre g Dumnădzău cei de unele ca acestea iubitori, drepţilor, cura-Dumnădzău, preabunul, pre o parte încă ţ^or *e ^ ^e pre pământ, într-această de acmu viiaţa îi cu £nje daruri dăruiaşte, şi precum dzice Isaiia: „Dziceţi direptului, de vreme ci-au fost bun, ca roadă lucrurilor sale să mănânce" (gl. 3, sh. 10). în paza lui Dumnădzău sint curaţii; acesta pre singură a sa pronie preste dânşii întinde şi lăţeşte, rugile lor la vreme de triabă puse cu bunăvoie îi ascultă; pre dânşii din primejdii îi opreşte şi-i scoate. Aşijderea, de vrăjmaşii lor nepărăsit îi apără. A lui Dumnădzău cătră drepţi, de ale sale de bine faceri pilde la arătare şi de pomenire stau, precum Enoh din pământ, ca moarte să nu vadză primenit; aşijderea Iona, în adâncimea şi lăţimea apelor păzit; Ilie, cătră / ceriu rădicat; Lot, din a lld Sodomului ardere mântuit; Daniil, din fălcile leilor şi cu a lui trii soţii, din mijlocul parai a Vavilonului cuptoriu nemică betejîţi; Petru şi Pavel, din temniţă, cu de mirat socotială, tzbăviţi şi alte multe, nenumărate, acestora asemenea. Pentru ^°sif, David, Ezechiil, şi altele, să le trec, caută Psalm [34], 91, 99, 145, la sfârşit. Neimăciunea mare agiutoriu şi sPrejinială iaste. Cine de Dumnădzău cu fi iasca frică să teme, acda de nemică de altă să sparie. Celora ce pre Dumnădzău lllbâsc toate (încă şi celea ce rele să par) împreună să mcriadză spre bine (Romani gl. 8, sh. 28). Moartea celor drepţi in }oc cje datorie a firii ceii săvârşitoare, iaste să să s°cotiască lor nu straşnică, ce plăcută odihnire, adecă răpaos le iaste. 264 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 265 9. A înţelepciu- Măcar că oamenii înţelepţi cu celea nu, a bunătăţii car[|e m lume bune să socotesc nu s-au slujit, răsplătire, cea aii . , insă lor după această muritoare vuată, după prea de sus * ' t preafericita însăşi moartea, acea preacinstită a înţelep-viaţa vecinică ciunii ceriască cunună din singur dumnădză-laste ieseul dar orânduită le rămâne. Adecă fericita vecinică viaţă, în carea a deplinului şi a desăvârşitului bine slujire plinită să cuprinde. De omul pre pământ câtăva vreme în înmulţimea bunurilor peminteşti să 110" ducă / pofteşte viaţă, cu cât mai vârtos ca omul muritoriu, dintr-această muritoare zidire cu multe feliuri de nevoinţă mântuit, în lumea acea mai curată şi ceriască, a duh simţitoriu, trup duhnicesc tare, nestricăcios şi slăvit îmbrăcat purtând de poftit şi prea de dorit iaste (Corin., Cartea 1 gl. 15, sh. 43, 44). Aşijderea, lucrurilor ştiinţii şi a înţelepciunii lucruri urmând, toate lui (omului adecă) de triabă fiitoarele deplin moştenind, de nemică lipsit, cătră preabunul şi preamarile Dumnădzău şi cătră a lui străluminată privire trimis cu dânsul (cu Dumnădzău adecă); şi cu a lui unul născut fîiu şi cu svinţii lui îngeri, cu întriagă părtăşie învrednicit cu slavă ceriască şi împărătiască încununat, cu desfătări şi cu veselii de a omului fire neagiunse, neamăgitoare şi cu vreo neîndemână a turburării neamestecat, în veci stătătoare şi niciodănăoară trecătoare (Petru, Car. 1 gl. 1» sh. 4, 7, 8, 9 şi iarăşi Psalm 16 la sfârşit; de-ciia Cătră Thesalonic., Car. 1 gl. 2, sh. 12 şi încă Cătră Cor., Car. 2gl. 4, sh. 17; şi mai dzice Timoth., Car. 2gl. 2, sh. 10). Aşe ca omul prin svinţenie dumnădzăieştii firi părtaş să Fie (Petru, Car. 2 mr gl. 1, sh. 4), şi pană într-atâta cât din / om mai Dumnădzău să să facă. Acesta iaste binele cel mare, acesta iaste cea prea de sus fericire, cu a cărora priviri toate păminteştile bunuri deşerte şi în greutăţi amestecate să văd şi adevărat că blăstămăţii şi deşertări sint; cu a căruia bine nedejde, însufleţatul înţeleptul om singur pre sine de la răutăţi şi de la relele fapte a să război (Cătră Cor., Cartea 2 gl. 7, sh. 1), şi-ncă cu acestea fapte a să curaţi (Ioan, Car. 1 gl. 3, sh. 3). Cu a înţelepciunelor şi a bunătăţilor trebuinţă a să agiutori îi trebuie. Aşijderea i să cuvine a să înmulţi în lucrul Domnului, ştiind că: „Osteninţa sa să nu fie în zădar în Domnul" (Cor., Cartea I gl. 15, sh. în sfârşit [58]). Căci Hristos Domnul, fiiul lui Dumnădzău, unul născut, de la Dumnădzău însămnatul şi la oameni trimisul, aceasta au făgăduit şi cu adevărate învăţături în a sa svinta Evanghelie au întărit. Aşe dară: „Curăţăniia preste toate iaste lesne, având făgăduinţa aceştii de acmu şi a ceii fiitoare vieţi" (Cătră Timoth., Car. 1 gl. 4, sh. 8), pre care viiaţa vecinică: „Fiitoare drepţilor au giuruit Dumnădzău, a minţi neştiutoriu" (Titgl. 1, sh. 2). Socoteşte dară, nu iaste atâta de a să cinstirea curăţiia? măcar de-i şi cu osteninţa. Pentru aceasta, mai vârtos iaste de strigat cu poeticul: / „Şi-ncă să socotim înţelepciunea a o lăţi cu faptele?"85. Pase (om bun) unde înţelepciunea te chiamă, Pasă cu picior fericit, Mari de bine răsplătiri eşti să iai. Ce stai?86. Pentru aceasta, dară, de cele vecinice pururea să-ţi aminte aduci. Această a cereştii de bine răsplătire, prea mare şi vârtoase nedejde cu mintea fiind cuprinse, sufletului mare °dihnă aduce. Precum pietrii magnisului nu iaste odihnă, fără numai în polus (polos iaste stiaoa căriia îi dzic moldovenii fusul prin carele ceriul să învârteşte, carea niceodată nu să clăteşte, numai tot într-un loc să învârteşte, spre carile piiatra niagnisului trage). Mai denainte bunul săvârşit caută, carile fără Svârşit rămâne a vecinicii vieţi, neîndoita nedejde din sine curăţie naşte, şi curăţiia iarăşi deplin a aceştii vieţi nedejde naşte. 85 Vergiiius, Aeneis, VI, 806. 86 Horatius, Epistulae, II, 2, 38-39. 266 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 267 La această ţintă ţie înainte puse, întru faptele tale totdiauna la dânsa a te nevoi şi a te întinde caută. Caută de vedzi nedejdea luării de cinste între lucrători şi-ntre ostaşi ce lucriadză. Nedejdii, credinţa vârtoase să nu-i lipsască, sau încredinţarea pentru dumnădzăieştile făgade să nu să smintiască, căci acestea pre fietecare osteninţa, măcar cât de amară, îndulci-o-va. / H2r După aceasta, mai vârtos de socotit si de 10. Păcatele i • • a ~i ... , „ , .. chitit iaste, întalepciunn, adecă bunatatn, spurcate şi ' r grozave împotrivă pusă răutatea şi păcatul, ce şi-n ce feliu iaste? Vina sau păcatul de moarte iaste a legii dumnădzăieşti călcare, de la driaptă şi cinstita socotială abatere şi părăsire; iaste sufletului omenesc, prin răutate, stricăciune, sau prin spurcare, spurcată spurcăciune; iaste rea a sufletului boală, decât a trupului mai pătrimă. Dacă omul nu vieţuiaşte cum trebuie şi cum să cade, nici cu cinste să apără, slugă şi rob trupeştilor pofte să face, şi pre dânsele a stăpâni neputernic, prin carile mintea omeniască turburându-să, din statul său cade. De-ciia cu dânsele mai multe adăogându-să, nebun să face, mutelor dobitoace asemenea; încă decât dobitoacele mai rău, de vreme ce ştiind şi vrând face răul. Aceasta de stihotvorţi prin Ţerţin, făcătoarea de otravă însămnată iaste, carea cu băutura paharului ei pre oameni în dobitoace îi primeni ia. Aşe dară omul, prin păcate, singur pre sine demonului, adecă Diavolului şi duhului prea rău, asemenea să face {Ioan, Car. I gl. 3, sh. 8 şi gl. 8, sh. 44 şi gl. 6, sh. 70). De carile noi foarte tare a ne feri trebuie, că: „Care 112" om vreo răutate / oarecarea cu sufletul iaste păzind, Diavolului în inima sa loc arată" (Efes. gl. 4, sh. 27). Curăţeşte dară sufletul tău de spurcatele a răutăţilor lături, spală imăciunele acestea şi boalele acestea a tămădui şi a însănătoşea nevoiaşte. O, cât de nesocotiţi şi nebuni sint carii trupul său frumos alcătuit, împodobit şi mândru stolit a fi poftesc, iar pe suflet mai mult grozav, necurat şi ne-npodobit a fi îl lasă! Socoteşte că de vei ceva cu cinste, măcar 11. A bunătăţii cu ostenind si cu greutate face, după aceia sau a mţelep- , . . ciunii greutate osteninţa si ereutatea să va duce, iară cinstea „ v . w & sa rădica, iară a rămâne. Aşijderea, de vei ceva scârnav cu pâcatului spur-pofta face, pofta să duce, iară spurcăciunea căciune rămâne rămâne din dzisa lui Caton Marele şi a lui Musonius (Cătră Ghelius, cartea 16, glav. IO)87. Pre a păcatului spurcăciune şi grozăvie, 12. A păcatului de o cineva la sine puţin vede, în pilda a altui grozăvie sau cuiva păcătos ca-ntr-o oglindă a o privi stricăciune la poate. Nu întru deşert şi fără ispravă a^** *aste ^e j - „ ~ i "fi - • i • • j • căutat, adecă ocianaoara lacomi, hilor sai celor tineri, clin ... . de la alţii pildă necinstita beţie a-i întoarce vrând, pe huoţi să iai robii, îmbătându-i, cu fapte necinsteşe înaintea ochilor lor a-i pune obiciuiţi era. Vădzind dară tu pre cineva lucru necinsteş şi necuvios făcând, / vedzi-te şi pre tine, au nu şi tu într-acela chip eşti? iu Sau răutatea asemenea răutăţii lor lucredzi? Ce la altul ocărăşti şi defaimi, aceasta tu nu face, ce din streinele (adecă a altora) de tine prăvite greşele, pre ale tale îndreptiadză şi a te păzi te învaţă, ca pre tine streinele primejdii păzit să te facă. A păcatului nu începutul, ce sfârşitul îi 13. A păcatului caută. Nici fruntea, adecă începerea acelor ce rele faceri, rele cu îmblândzire peminteştile scârnave şi aduce cele mai mincinoasele dezmierdări şi umbricioasele ^e aP°* lesniri să arată să iai aminte, ce spre a sufletului privire te întoarce, ca după făcutul păcat să vedzi ce-i urmadză. Adecă, că după ce poftele, carele păcatul a să face porunciia, să răcesc şi să lipsesc, atuncea denaintea spurcăciunii 7 Aulus Gelius, Noctes atticae, XVI, 10. 268 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 269 păcatului făcut, ruşinea, căinţa şi a sufletului amara durere vine, carile la omul cunoscătoriu în loc de muncă şi de pediapsă îi sint (caută Cătră râmleni^, 6, sh. 21). 14. Reaoa Aicea cea din ascunsul inimii reaoa ştiinţă a ascun- ştiinţă să cuprinde, de vreme ce cuvântul sului inimii pre sufletului pre om, adecă pre trup, pentru rele om probozeşte facerile lui cătră a inimii pravile îl pobrozeşte într-arătare şj_j dojendşte (Romani g[. 2, sh. 15). Că, deşi nici un om a rău facerilor sale iaste ştiutoriu, 113'' ce mintea ta, a aceii rele / dintr-ascunsului inimii ştiinţe, în loc de cercetătoriu, de martur şi de giudeţ încă, şi în loc de muncitori u şi de pedepsitoriu îi iaste (caută-se Tineris, Satira 73)88-Această a relii dinlontrul inimii ştiinţe muşcare ca rodzătura viiarmelui dinlontru iaste. Şi iaste ca cum ari fi o gustare mai înainte a celor mai de pre urmă a păcatului munci, cu carile mai pre urmă de rău făcătorii de la Dumnădzău sint să să ciarte (cerce-să Taţitus, Pentru Tiberius Analius, car. 6, gl. 6 şi Pentru Nerou, car. 14, gl. IO)89. Şi iarăşi adevărat iaste: „Cela ce greşeşte să tremure", adecă să să tiamă, dzice Seneca (Car. 97)90- Pedepsele Şi nu numai într-atâta facerea rea a păcatului să sprijeneşte, ce: „Multe durori păcătosului" (Psalm 32, sh. 10). „Şi nu iaste pace necuraţilor" (Isaiia gl. 57, sh. 21; Cătră Efes. gl. 5, sh. 6). încă într-această viaţă de la Dumnădzău, cu feliu de feliu de boale şi de greutăţi să ciartă şi alte date cu multe feliuri de tâmplari iarăşi de la oameni cu nesuferite munci şi aceasta fâr de blândeţe; încă şi drepţilor, unele ca acestea a le vini aduce tâmplarea. Ce acea prea grea a păcatului muncă păcătoşilor rămâne. Când? Când veacul acesta să va sfârşi, viaţa această 8 Iuvenalis [tradus: Tineris !], Satime, XIII, 1-4. 89 Tacitus, Annales, VI, 6; XIV, 10. 90 Seneca, Epistulae, XCVTI. trecătoare va trece la acel nemincinos mai de pre urmă giudeţ dumnădzăiesc, / la carile nice o pricină de price le va folosi, nici 114'' o şuvăire, nici o aciuare sau supt pământ fugire vor avea. Atuncea necuraţii (o, de văierat iaste!), carii lui Dumnădzău a plăcea n-au vrut (o, de tânguit iaste!), nu numai de preabunul bine să vor despărţi (o, cât de jalnică despărţire!), pre carile în viaţa lor a-1 agonisi îl putea, adecă: „Viaţa fericită ceriască de la carea să vor opri" (Corth., Car. 1 gl. 6, sh. 10; Galat. gl. 5, sh. 19, 20, 21; Apocal. gl. 21, sh. 27). Ce încă cu dumnădzăiasca urgie (o, nesuferită durere!) osândiţi în părăul focului să vor arunca, nu fără mari durori ardzind (o, cumplită muncă!) şi cu feliu de feliuri de pedepse împreună cu ducătoriul şi amăgitoriul lor, Diavolul, să vor chinui. Carea moartea a doa iaste, „din carea vreo ieşire nu să va mai da!" (Math. gl. 13, sh. 42, şi iarăşi gl. 15 [-25], sh. 41, 46; Thesal, Car. 2gl. 11, sh. 8, 9; Evreii gl. 10, sh. 27; Apocal. gl. 20, sh. 15 şi iarăşi gl. 21, sh. 8). Moartea aceasta iaste a păcatului simbrie sau liafă Şi: „Numai păcătoşilor să dă" (Romani gl. 6, sh. 23); „De veţi după trup trăi, muri-veţi!" (Romani gl. 8, sh. 13); „Pofta după ce să începe prăseşte păcat, iară păcatul făcut naşte moarte" [lacov 1, sh. 15). „Păcatul la vreme plăcut iaste, ca miiarea amestecată cu venin. Cea mai de apoi / a poftelor celor ce cu 114" sufletul războiu bat, într-acesta chip iaste" (adecă întăiu miiare, apoi venin) (Petru Car. 1 gl. 2, sh. 2). Şi precum tâlharii, cei ce în chip de priiatini pre călători tumpinându-i, a~i omorî sint obiciuiţi, aşe precum şi sirinele (acestea să chiamă fee de mare) pre cei ce pre mare înoată, cu ale lor blânde şi ^ângăioasă cântece precum să fie înecat şi afundat să grăiaşte, lntr-acesta chip ioav pre Amasa cu blând chip tumpinându-i, ^epâdzindu-să, cu sabiia l-au pătruns (Car. 2, Samoil, adecă hnpârăţ. 2 gl. 20, sh. 9, 10). Iată dară: STIH Carile sint de stricăciune le socoteşte; Măcar cât de plăcute ar fi, liapăda-le! 270 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 271 15. Scurtimea De-ciia de pomenit şi de socotit iaste vieţii aceştiia scurtimea şi fugirea aceştii peminteşti vieţi, de pomenit, si n ~ • a ~ - \ , \ i • r . ' Pentru caci: „Aceasta viata asemenea aburului pomenită mult foloseşte iaste, carile în scurtă vreme să arată şi îndată piere" {lacov gl. 4, sh. 14). Şi „Singur omul otăvii înflorite asemenea şi în puţinteluşe vreme să prospetiadză, înverdzeşte însă pre lesne veştedzeşte şi putredeşte" (hai. gl. 40, sh. 6[-8]). „Nime pre cea de mâne dzi a-şi făgădui poate, căci neştiuta sară ce aduce nu ştie". „Spune-m, cela ce dormi, poţi 115'' să nu te mai deştepţi? / Dzi-mi, cela ce eşti deşteptat, poţi să nu mai dormi de acmu? Dzi-mi, cela ce te duci, poţi să nu te mai întorci? Spune-m, întorsule, poţi să nu te mai duci?" şi alte (Seneca, Car. 49). Şi cătră aceasta: „In scurt a trăi şi pre toate dzilele numai o singură viaţă socoteşte!" (Seneca, Car. 101). VERS Pre toată crede dzua ţie să o fie luminat prea de susus91. Prea târdzie iaste viaţa cea de mâne, trăiaşte astădzi!92 (Dacă ai vreme, caută Psalm 95, sh. 7.) Numai acesta dară adevărat trăiaşte carile cu cinste şi cu svinţenie vieţuiaşte. Adevărat dară că: „Spre a tuturor lucrurilor contenirea nemică nu-ţi va folosi, ca ades gândirea a scurtului traiu, şi a cestuia sfârşitul neştiut" (Seneca, Car. 114, la sfârşit)93. Pentru aceasta dară: „Curăţirea a vieţii şi a obiceilor tale pe nedejdea a neadevăratii dzile de mâne, sau la cea mai de pre urmă a bătrâneţelor vârstă, sau în dzua morţii tale să nu te laşi!" (Sirah gl. 5, sh. 8). Nu atuncea drept a vieţui să-ţi fie voia, când îţi va fi din viaţă pogorârea. Aicea mult foloseşte aceasta: 91 Horatius, Epistulae, I, 4, 13. 92 Marţial, Epigrammata, I, 15, 12. 9o Seneca, Epistulae, CX. STIH Lase zăbăvirile, pururea au stricat a depărta cele gata94. Cu cât mai îndelung cu deprinderea păcatului te vii îndeletnici, cu atâta mai cu anevoie, dintr-a/cea rea slujire întărită ii5" şi-nrădăcinată îţi va fi a dezrădăcina. Păzeşte-te să nu cumva la Domnul şi a lui nuntă cu fetele cele nebune a merge sileşti după ce uşea s-au închis (Math. gl. 25, sh. [1-13]). Carele eşti cela ce ştii că rău te-ai slujit cu darul lui Dumnădzău (socoteşte), oare iaste să-ţi dăruiască Dumnădzău din darul său vreme de căinţă şi de pocăinţă? „Carea rar ştiută şi adeverită iaste? (Isaiia gl. 55, sh. 6; Psalm 32, sh. 6). Fereşte-te să nu floarea vieţii tale demonului dai şi de-ciia numai hlujerile Domnului a aduce să-ţi fie voia. Ce după greşală (după păcat, adecă) să nu, la oceanie, cădem, căci a pocăinţii şi a căinţii pildă dată ne iaste; ce nice să prea nedejduim, căci sfârşitul vieţii noastre neştiut şi neadeverit iaste lăsat. Şi nici atuncea păcatul a-1 părăsi să gândeşti, când singur păcatul pre tine te părăseşte. Sfârşitul şi despărţirea aceştii vieţi, adecă 16. Moartea moartea, totdiauna ne goneşte şi ne întireşte. apropiitoare şi Ac« ;easta pre noi, încă cat ât de sănătoşi şi de tari netrecătoare 111 fietecare ceas, îndată a ne călca poate, şi yarsta cea matoră şi bătrână neaşteptând, precum dovada cea din toate dzilele învaţă. STIH Când, neadevărat; odată a muri, adevărat.95/ Totdiauna dară, spre a nunţii venire gătiţi a fi ne trebuie, ne Ca să nu, nenegătiţi apuce. Căci în ce chip ne va cuprinde, 94 Lucanus, De bello ciuili, I, 281. 95 Cicero, Cato Maior, sine de senectute, XX, 74. 272 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 273 într-acela chip denaintea straşnicului şi nefăţarnicului a lui Hristos giudeţ a ne giudeca ne va pune. De vreme dară ce vreme de vieţuit ai, vieţuiaşte ca cum în ceasul de moarte ai vrea să vieţuiaşti; în ceasul morţii, acelea nemică îţi vor agiuta, pentru carile cu poftele te-ai îndeletnicit şi păcate ai agonisit. „Cu aceasta împotriva dzilii morţii să stai: mai denainte de tine, răutăţile tale să moară" (Seneca, Car. 27f^. De vreme ce viaţă pofteşti, dă-i de te găteşte ca moartea prea puţinele de mirosit a afla să poată. STIH Mort să vieţuiaşti, viu îţi trebuie a muri; Deprinde-te dară pană a nu muri, a muri97. Moartea drepţilor nu iaste în rândul cel mai de pre urmă a faptelor, măcar că prosteşte aşe dzice (adecă moare), ce cel de la a ceştii muritoare peminteşti vieţi hotar, la acel a nemuritoarii şi fericiţii cereştii vieţi margine iaste trecut. De poftit lucru iaste, cu silitoare voinţe, de la moarte în privală lucrurilor lui Dumnădzău a întră (Epictitus, Cătră ariani, Car. U6r 53, gl. 5)98. Dară ce trebuie? Ca fericit pre tine moartea / să te apuce, învaţe-te a trăi. Ca să drept a trăi poţi, învaţă-te a muri. De ţi s-ari, în toate dzile, denaintea ochilor moartea afla, nemică de cele de lut, adecă peminteşti, ai gândi, nici fără socotială de cele peminteşti măcar cevaşi ai pofti (Epictit, Enhiridion, gl. 28)99. 96 Seneca, Epistulae, XXVII. 97 Andrea Wissowatius, De bominis uera beatitate consectandii-, î'1 Stimuli uirtutum, fraena peccatorum, p. 117. 98 Arrianus, Aicccpipcu 'EiTXTiŢrou, 53, 5 [referinţă greşită, loc neidentificat]. 99 Epictetos, 'EŢxeiptSiov 1 referinţă greşită, Ioc neidentificat]. între aceste dară de pre urmă, şi mai 17. în toate denainte de moarte şi după moarte giudecata faptele tale lui Dumnădzău stă (Evrei gl. 9, sh. 27), când f ammte . . de cele mai pre Domnul nostru Iisus Hristos, de la urmă si în veci Dumnădzău giudeţ pus în străluminată din nu-i greşi ceriu venirea sa, „giudeca-va viii şi morţii" (Sirah gl. 7 în (Timoth., Car. 2 gl. 4, sh. 1). în care vreme sfârşit [38]) „aceste de acmu acoperite, acoperemânturile rădicându-se, să vor descoperi, unde fietecui după a sa faptă să va plăti" (caută Romani gl. 2, sh. 5, 6, 7, 8, 9, 10; şi Cătră ThesaL, Car. 2 gl. 1, sh. 6, 7, 8, 9). Această dară a vinirii lui Hristos dzi şi a giudeţului de apoi fiinţă, măcar cât de târdziu, însă nu va trece. Drepţilor dară vesălă, iară necuraţilor tristă şi întunecoasă va fî (caută Math. gl- 25, sh. 31 şi sh. 46). Aceasta dară fără greş aşteptând, eurăţeşte, drept şi svinţeşte a vieţui de învăţat ne iaste, ca: „La acel groznic ceas, neîntinaţi de păcate şi nevinovaţi să ne aflăm" (Petru, Car. 2 gl. 3, sh. 11, 14). Nu iaste dară pentru ce bărbatul cu 18. Să nu te lrunia întriagă, în bun / aşedzământ şi în clăteşti din U7 Dunâ alcătuire fiind, să să clătiască, să să mute credinţă pentru cj cw ^ , ~ • i • scurta norocire sa sa turbure, pentru caci celor necuraţi a r . .a necuraţilor câteva dzile într-această pemintească viaţă norocul a le cură să vede; că a cestora nărocită norocire, nu adevăratâ şi stătătoare, ce mincinoasă şi zburătoare iaste, carea larâşi în mare să va întoarce mişălătate; şi măcar că dumnădzăiasca îzbândire (răsplătire adecă) cu încetat pas şi can cu lrnpiedecat picior pre dânşii a-i goni să vede, numai oarecând tot îi va agiunge, şi zăbăvirea cu a muncii greime va răsplăti. STIH Prea-prea rădică-să înălţătură, Cu mai grea să cadză cădzătură. 274 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 275 (Caute-se iarăşi pentru această socotială dzisele Psalmului 1 la sfârşit, şi Psalm 37 şi mai vârtos Psalm 71.) 19. Să nu te Nici iaste pentru ce pre cineva de la a turburi de asu- bunătăţilor învăţătură, acela a direpţilor pe prelele drepţilor pământul acesta can împotrivă sorţ să despartă şi să-1 depărtedză, căci aceştia nu numai căci cu bunurile aceştii lumi puţin a să părtaşi să văd, ce încă mai vârtos despărţirea bunurilor şi a voii slobode, a desfătării şi-ncă şi a singurii vieţi multe răutăţi, nevoi, a priimi şi a suferi sint obiciuiţi. Are Dumnădzău ziditoriul lumii drepte pricini a chiver-117" niselii sale, pentru carile într-alt loc vom dzice, / precum odănăoară aceasta preabunilor bărbaţi, svinţilor proroci şi singur fîiului său unul născut, apostolilor şi svinţilor mucenici a să tâmpla au arătat (caută Cătră evrei gl. 11, sh. 36, 37, 38). „Spre stele, moale, pemintească cale nu iaste, pe aceasta înalţii) drepţii iaste să margă". La acea fericită vecinică viaţă, „prin îngustă cale iaste de întrat" (Math. gl. 7, sh. 13, 14). Pătimirea şi a greutăţilor suferire, pentru bunătăţi iaste pricină şi materie (adecă aceasta iaste calea spre stele, adecă la ceriu) (caute-se Seneca unde scrie Pentru pronie)100. Aşe dară, aleşii să să deprindză şi să să ispitiască, căci „bunătatea să iveşte şi să răutăţile ruşiniadză". Că ceia ce iubăsc pre Dumnădzău (încă şi cele rele) spre bine împreună să lucriadză (Cătră romani^. & sh. 18, 28). „Nu atâta intrarea, pre cât ieşirea aceştii vieţi iaste de cercat. Şi nu atâta acelea carele în lume acmu cu ochii cei trupeşti sint de prăvit, precât cele fiitoare în ceriu vecinice cu ochii sufletului sint de oglindit" (Corin., Car. 2y gl. 5,. sh. în sfârşit [18]). Aşe dară, acestea ale lumii greutăţi şi pentru a sufletului curăţie suferite pătimiri, cu mare dobândă să vor schimba. Care dară, înţelept neguţătoriu fiind, acestea va lepăda? / întru adevăr de credzut iaste, că nu 20. Fără cură- 118'' numai prin a lui Dumnădzău mai denainte ţânie, nune i , fericit prin scrisoare insamnate porunci, ca bunătăţii şi svinţiii căci ne vom închina, pre acea desăvârşit a sa bună facere, cu darul său, întru fericire a agonisi vom putea; ce mai vârtos, căci fără această de păzit temelie ca pre un vârtos zidiu de nu le vom păzi, pre aceleaşi aşe cum să cade a le agonisi nu putem. Aceasta frumos dumnădzăieştile învaţă cuvinte, precum Cătră evrei svinţeniia precum să fie de urmat: „Fără carea nime pre Dumnădzău va vedea" (gl. 12, sh- 14). „Şi de nu să va înmulţi dreptatea voastră mai mult decât a fariseilor şi a cărturarilor, nu veţi întră întru împărăţiia ceriului" (Math. gl. 5, sh. 20). „Şi de nu veţi întoarce şi să vă faceţi ca copilaşii, nu veţi, în împărăţiia ceriului, întră" (Math. 18, sh. 3). „întru acel ceresc Ierusalim măcar ceva întinat nu va întră" (Apoc. gl. 21, sh. 27). La svintele sălaşe a sălăşlui nu să dă a merge fără numai celor ce sint svinţi. Diiavolul, când ln ceriu lăcuia, din ceriu în tartarul cel mai dedesupt s-au oborât Pentru căce? Pentru căce au greşit. Au tu doară, cu greaoa a Păcatului sarcină încărcat, la locul acel înalt gândeşti că ti vii SUl? Acolo altă cale sau altă poartă nu să cunoaşte, fără de această / îngustă şi strâmtă, carea de singur Hristos Dumnădzău /18" aratatâ şi cu ale lui svinte urme călcată. Nu iaste ca cineva cu deşartă nedejde singur pre sine să să amăgească, ca doară pre ^riş şi prin nescare suppuneri acolo a răzbi să poată. La fericita VlIaţâ, fără bine şi cinsteş trăirea, altul nime poate a agiunge. ^u doară mai bine vii alege? Pentru lucruri proaste, deşerte şi j^Ştede, precum iaste beţiia, curviia, izbândi rea de pizmă şi ac°miia, de vecinică ceriască viaţă a te despărţi ca să rabdzi? ^u bună samă, aceasta schimbare decât aceia a lui Glavcus mai Ilebună ar fi, carile ale sale de aur arme lui Diomides le-au dat, Pentru carile de la dânsul au luat altele de aramă101. ) Seneca, Deprouidentu Homer, Ilias, VI, 232-236. 276 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 277 21. Pildele Pentru potrivirea pildelor, înaintea ochilor bunătăţilor de tăj oamenj CLl întriagă inimă şi curaţi, însăm-la alţii culege . A i „ w . . . ' . , to nan, sau in bunătăţi vestiţi, pune, şi prin a lor svinta învăţătură lor a te potrivi şi de asemenea a te face sileşte, sau încă pre dânşii şi a-i întrece te nevoiaşte. Şi măcar că anevoie iaste chip ca acela, ca într-însul toate bunătăţile şi înţelepciunele deplin şi desăvârşit a să afla, ce din multe feliuri de oameni, feliu de feliuri de bunătăţi ţie a le potrivi nevoiaşte, şi acelea a le cuprinde te osteneşte, precum să povesteşte Zevxis 119 zugraful / a prea frumoasei femei chip a zugrăvi vrând, câteva cu frumseţea mai de frunte şi mai alese femei au fost ales, şi aşe de la fietecarea câte o parte cea mai frumoase a feţii lor au ales, (precum am dzice) a uniia ochii, a alţiia nasul, a altiia gura şi alalte. Şi într-un chip pe acestea ale frumseţelor părţi înfurmuind şi alcă-tuindu-le, o prea de femeie frumoasă faţă au şiruit102. 22. Pildele de Aşe dară, dintre aceia pre carii istoriile îi lasvinţi scriu, pre câţiva mai vârtos pre carii îi ştii înaintea ochilor minţii îi pune: precum pre Avraam întru prea întriagă cătră Dumnădzău credinţă şi dintru aceasta izvorând driaptă slujbă; pre Iosif în devestăvcie şi în curăţie, pre Iov în răbdare şi în sufferire, pre Moisii pentru nebăgarea în samă a avuţiilor şi a visterelor Eghipetului, pre David la blândeţe, pre Ezechie, pre Iosie, pre Daniil şi pre soţiile lui în nesămăluita curăţie iproci; carii cu toată dovada pre întărită a vecinicii vieţi făgăduinţă, carea noi acmu avem, nu au avut. încă şi din limbi, adecă de la păgâni, cu- 23. Pilde de la limbi sau de la \> u , păgâni103 gC P precum: dreptăţile de la Aristides, Camilius, Fabriţius; sufferirea sărăciei de la Curius, Manenius, Cvinţius Ţinţinatus 102 Cicero, De inuentione, II, 1,1. 103 Apud Erasm us, Encheiridion militis christiani. iproci-, cun/tenirile şi părăsirile de la Belelirofontes, Xenocrates, /\y Schipiones, Tuberon; răbdările şi ale mâniii potoliri de la Arhita, Socrates, Platou, Foţiones, Periclis, Fillip a Machidoniii împărat (acesta au fost tatul lui Alexandru Marele) şi de la Antigonul Primus; a curviii oprire de la Eraclitus, Stilpones, Zenones; adevărăciunea şi nice în glumă a minţi de la Epaminonda şi Pomponius Atticus. Acestea de lăudat nu tot numai cu cuvântul a lăuda, ce cu faptele a urma sileşte. Ruşine dară să, creştinilor, fie, pre adevărata a adevăratului Dumnădzău cunoştinţă cu cuvintele aruncând, de nu vor atâtea intru bunătăţi intrări avea, precum aceştia cu cunoştinţă ca aceasta nefiind întemeiaţi s-au arătat. 24. Pildă a lui Ce decât toate mai cinstită şi mai Hristos şi a Iui desăvârşit pildă şi arhetip (cap pildelor) pre urmare pământ, Iisus Hristos, duxul credinţii noastre au fost [Cătră evrei gl. 12, sh. 2), a cui potrivire a face ni să porunceşte de la dânsul singur (Math. gl- 11, sh. 29 şi gl 16, sh. 24; Ioan gl. 13, sh. 15) şi de la a lui apostoli, precum de la Pavel, Cătrăfilippiseni (gl. 2, sh. 5), carile si el lui Hristos au urmat (Cătră cor., Car. 1 gl. 11, sh. 1) şi de la Petru, carile au scris: „Hristos, de vreme ce au pătimit pentru noi, au lăsat noaă pildă / ca urmele lui să urmăm" / (Petru, Car. 1 gl. 2, sh. 21), şi de la Ioan, a cui acestea-i sint cuvintele: „Cine dzice într-însul a petrece, trebuie precum el au îmbiat şi el aşe a îmbla" (Ioan, Cartea 1 gl. 2, sh. 6). 25. A lui Nice sint de a să ascultarea ceia carii, Dumnădzău pentru a păcatelor învăluire, blojoresc în porunci nu neputinţă a fi bunătăţilor slujbă a da, adecă a^ce că sint în r . ' . . . . " , j. neputinţă cu păcatele a izgoni şi dumnaazaieştile porunci paza a păzi. A oamenilor lenevire şi nevrere, aces- tea oprele şi acestea învăluiri aduc înainte. ,A uu vrea în pricină iaste; a nu putea înainte să întinde" 278 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 279 (Seneca, Car. 116)104. Iaste dară a bunătăţilor cale dintăi oarece can aspră şi grunzoasă, ce mai pre urmă pre lesne şi netedă să arată, mărturisind Isiodus105. Iară Ioan, al lui Hristos apostol, au scris: „Aceasta să fie dragoste cătră Dumnădzău, ca poruncile lui să păzim; poruncile dară a lui să nu fie grele" (numai să lipsască că sint în neputinţă) (Ioan, Cartea 1 gl. 5, sh. 3). Şi singur Hristos, cu a lui de adeverinţe grăitoriu rost, au spus: „Giugul său a fi uşor şi sarcina lui uşoară" (Math. gl. 11, sh. cel mai de pre urmă [30]). Nevoinţa pre toate biruiaşte106, Iar pre nevoinţă dragostea o aţiţă; Pentru carea pe drept dzis iaste: Pre toate biruiaşte dragostea10''. Dragostea dară cătră Dumnădzău, cătră bunătăţi şi cătră 120" a bună/taţilor cinstita cinste să nu lipsască. Această dragoste pre toate, oricât de silnice şi năsilnice ari fi, va călca şi va domoli. VERS Ca să-ţi răscumperi trupul, fier şi focuri vei pătimi; Să fii sănătos cu sufletul, oare ce a sufferi vei tăgădui?108 Ca bun să te faci a vrea ţi să cade, însă adevărat şi cu toată inima şi vârtos, cu toată putinţa a vrea, şi cătră bunătate cu toate puterile întinde-te, în vată-te (ca în şcoală) pre dreptate sau curăţie, precum Apostolul Cătră Timothei învaţă (Car. 1 gl. 4, sh. 7) şi încă alt apostol mai agiutoreşte (Petru, Car. 2, gl. 1> sh. 3). Cătră aceasta: „Singur pre tine, cu toată agiutorinţa 104 Seneca, Epistulae, CXVI. 105 Hediodus, vEpya xcu fyiepoci, v. 289-292. 106 Vergilius, Georgiene, I, 145. 107 Vergilius, Eclogae, X, 19. 108 Andrea Wissowatius, De hominis uera beatitate consectanda, în Stimuli iurtutum, fraenapeccatorum, f. 128. învăţăturii, adaoge credinţii tale bunătate" (Petru, Car. 2 gl. 1, sh. 5). Deprinderea mult plăteşte, cu carea toate mai pre lesne şi mai pre iuşor să fac; încă mai vârtos celea carile la început cu nevoie a fi să pare. Iaste dară deprinderea ca o altă fire109. Această dară deprindere cu privirea a oamenilor celor de a doa oară prin curăţenie născuţi să agoniseşte. Adecă ceia ce odată au greşit şi apoi, pocăindu-să, s-au curăţit, ca cum de iznoavă s-ari fi născut. Să nu te, singur pre sine, îmblăzneşti şi 26. Pildele, nu in păcat rămâi nd / să te zăbăveşti, sau aceasta a celor ce gre- / pricină să dai, căci în Svintele găseşti Scripturi sesc sa te ama_ precum si drepţii o dată au greşit. Ce mai geasca> ce ce,e a „ , i celor drepţi cu vârtos pentru aceasta te păzeşte, de vreme ce . r , . r. , r , inema sunt de a svinţi ca aceştia uneori lunecări s-au urmat tâmplar, cu cât mai mult ţie cu pază întru această lunecoasă cale îţi iaste a îmbla. Insă aceştia, după cădzătură, nemică zăbavă făcând s-au sculat, căinţă şi pocăinţă făcând, nice altădată la aceiaşi s-au întors căzătură, ce mult mai cu pază şi cu dragoste în cinstita curăţie au îmbiat. Pentru aceasta, Dumnădzău milostivul, întorcându-să, vinovăţiile ce făcusă li-au iertat. Aşe dară, şi ţie, greşind, îţi iaste să te pocăieşti ?L precum unii oarecarii bolnavi fiind s-au tămăduit, aşe şi tu boala carea înlontrul trupului o ai trebuie să o scoţi. Mila si bunătatea lui Dumnădzău de la ~ , k* i •• r • a i 27. Cu nedej- °Uîele ce vu să raci să nu te întoarcă, adecă ^ea a m^ jui milii lui nedejdiuind să nu te pocăieşti, căci Dumnădzău nu balticul şi împăratul cântat-au David: iaste de greşit >Adevărat, bun iaste împăratul lui Izraiî (ce au adaos), adecă celora carii cu curată sint inemă" (Psalm ?3[=72][1]). Şi într-alt loc: „Mila Domnului din veci în veci ^upra celora ce să tem de dânsul şi dreptatea lui preste fiii fiilor ' Cicero, Definibus, V, 25, 74. 280 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 281 celora ce păzasc legea lui şi-şi aduc aminte poruncile ca să le nr facă / pre dânsele" (Psalm 103, [=102], sh. 17, 18[-19]). Şi Pavel apostolul, pre omul în păcat rămas şi de giudeţul lui Dumnădzău că va fugi nedejdiuiaşte, aşe-1 grăiaşte: „Au avuţiile (sau mulţimea) bunătăţii lui şi a răbdării şi a blândeţii nu bagi în samă, necunoscând pre tine că bunătatea lui Dumnădzău cătră căinţă te duce? Ce pentru împietrirea ta şi pentru inima carea a să căi nu ştie, însuţi ţie visteriu îţi strângi mâniia în dzua mâiniii şi într-a ivirii drepţii a giudecăţii lui Dumnădzău, carile va răsplăti fietecui după faptele sale" (Cătră romani gl. 2, sh. 4, 5, 6). Aşe dară, carile cu nedejdea milii lui Dumnădzău spre zăbăvire în păcat rău să slujeşte, de la dumnădzăiasca milă să opreşte. Pentru aceasta te vii teme. Pentru aceasta celor ce să pocăiesc în darul lui Dumnădzău nu iaste să nu nedejdiuiască. Şi iarăşi, celora ce nu să pocăiesc în mila lui Dumnădzău nu iaste să să sprijeniască. La cei dară ce să pocăiesc, făgăduinţele a bunurilor lui Dumnădzău, iară la cei ce nu să pocăiesc, gătitele dumnâdzăieştile urgii caută [Rom. 11, 22]. A lui Dumnădzău şi a lui Hristos agiu-28. Rugile . • i 'i r • , tonu, carne prin Duhul Svint noaa iaste sa mult r folositoare să acmcă, rugile din toată vremea, cu toată inima, adecă slujba aceasta măcar în prea / 127 strâmptori iaste să să facă: „Cereţi şi să va da voaă" (Math. gl. 7, sh. 7 şi gl. 21, sh. 22). „Părintele ceresc da-va Duhul Svint celor ce-1 cer" (Luca gl. 11, sh. 13 şi lacov gl. 1, sh. 5). Şi de vreme ce acest dumnădzăiesc cerem agiutoriu, socoteşte precum Dumnădzău celor ce nevoiesc, nu celor leneşi, va agiuta. VERS Agiutoriul - nevoinţă iubeşte; Cine dară pre cel deşert va agiutori Sau somnului nelucrăreţ va îngiuga vârtutea? Această din toată vremea rugă ca o împreună cu Dumnădzău vorovire iaste. După aceasta, ca acesta folos aduce ca omul printr-însa de la păcat să să întoarcă şi precum la ceriuri cu Dumnădzău s-ari rădica. Şi cu aceasta mai vârtos cătră a svinţeniii şi a curăţiii intrare să ne agiutorim, pentru care lucru de vom vrea cătră Dumnădzău slobodă să avem mergere, trebuie inima noastră să nu ne osindiască, (şi încă) orice am de la dânsul pofti vom lua, căce poruncile lui păzim, şi carile în privirea lui sint plăcute facem (Ioan, Car. 1 gl. 3, sh. 21, 22). Carile dară urechea sa întoarce a nu audzi pravila, şi ruga lui iaste scărăndăvire" (Pilde gl. 28, sh. 9; Isaiia gl. 1, sh. 15; Mihea gl. 3, sh. 4; Ioan gl. 9, sh. 13). Roagă dară pre Dumnădzău ca curat sa te faci şi fii curat, / ca rugile tale să nu fie trecute şi neplăcute. 122" A lui Dumnădzău Svint Duh de la 29. Agonisirea Dumnădzău nu vii lua, de vii trup necurat, sau a^erea j w a- •• • 1 1 • • • Duhului Svint, ne păcate întinat si imat purta si cie-1 vu mai , A • 1 1 j/ 1 • • ' de păzit uenainte de la dansul trimis avea; păzeşte-te ca „nu pre dânsul ca pre un oaspe carile de cele necurate să scărăndăveşte şi să îngreţăşadză cu lăturile a relelor tale fapte Şt cu a necuvioaselor voroave şi a gândurilor întunecări să-1 întristedzi şi să-1 goneşti" (Efes. gl. 4, sh. 30). Şi mai caută, a ceştii dzise socotind (înţeleptulgl. 1, sh. 5), că „Svintul Duh învăţăturii (să dzice) precum să fie fugând de la viclenie şi să să dea îndrăpt de la nebunele gânduri" iproci. Preacinstiţii cu svinţeniia a lui 30. A îngerilor Dumnădzău îngeri, de vreme ce bucuroşi prezenţie, sint de la Dumnădzău cătră drepţi a să adecă totdia-trimete, „ca fieteunde, nelipsindu-le, să-i împreună apere" (Psalm 34, sh. 8 şi Psalm 91, sh. 2; şi fimţă' de p Cătră corinth., Car. 1 gl. 11, sh. 10; şi Cătră evrei gl. 1, sh. 14). Şi deacă a aceastor cereşti totdiauna fiinţa a nu-ţi lipsi pofteşti, ca un înger la svinţenie şi la o 282 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 283 potrivire a fi te sileşte ori precât vii putea. Căci fietece cu acel de asemenea sa a să iubi110, iară pre cei ce nu să asamănă a-i urî sint obiciuiţi./ 123' 31. Privirea lui Gândeşte precum tu niceodată de tot Dumnădzău singur să fii, măcar în loc de la alanţi iaste de cinstit privitori cât de depărtat, măcar în loc cât de ascuns, căci pururea denaintea-ne a opriţilor dumnădzăieştilor ochi eşti. Acesta „nu numai faptele, ce şi gândurile caută, măcar în preaîntunecoasele ale nopţii întunerece" (caută Psalm 139 [=138] [11]). Pentru aceasta, „fie-ţi ruşine orice necinsteş a face, de vreme ce toate înaintea ochilor a privitoriului giudeţ faci" (caută Boeţius, Pentru mângâiare, la sfârşit)111. Ce şi Seneca, măcar că păgân era, întru această socotială împodobit au grăit. „Aşe iaste de gândit, ca cum oarecine în înlontrul pieptului i-ari a privi putea. Aşe adevărat iaste de vieţuit, ca cum în privală am vieţui. Că ce dară foloseşte de la om în taină a fi? Că nemică lui Dumnădzău iaste încuiat; înlontrul voilor noastre iaste şi în mijlocul gândurilor noastre să află" (Seneca, Cartea 83)112. Asemenea întru a lui Epictet, Scrisori cătră Arian să află (car. 1, gl. 14)113. 32. Privirea a Ce încă pre un bărbat oarecarile, cinstit, omului cinstit, Cll curată greuime, de dăscălie şi de învăţătură adecă îmbuna- ca Qum totdiauna de faţă ar fi şi toate f , ' . ' ale tale fapte privind de ti-1 vii gândi şi rolositoare . . A .. A nelipsit în mijlocul gândurilor tale a fi de-1 127 vii socoti, întru a căruia / priviri ceva a face ce nu să cade ruşine-ţi va fi, şi aceasta spre a răutăţilor oprire mult a-ţi folosi 110 Cicero, Cato Maior, III, 7. 111 Boethius, De consolationephilosophiae, V, 11 ^ Seneca, Epistulae, IXXXIII. Ud Arrianus, Aiocxpipca 'EmxTrrrou, I, 14. pr. VI. va putea. Bine, din a lui Epicurus, Seneca învaţă: „Aşe fă toate, ca cum ari privi oarecine". Şi după aceia adaoge: „Denaintea cui, încă şi oamenii cei răi răutăţile sau binele să-şi ascundză, de vreme ce tu înaintea lui cu ceva păcat a face nu îndrăzneşti" (Cartea 11 şi 25)114. „însoţirea a aleşilor şi curaţilor oameni 33. însoţirea a urmadză, şi să o agiungi o goneşte şi cu oamenilor cu-dânşii ades te împreună, carii pre tine cu ale raţ* sau drepţi sale voroave şi fapte mai bun a te face ari ^e urmat putea, spre bunătate a te aţiţa şi spre lucrurile bune a te trage şi a te agiutori" (Cătră evrei gl. 3, sh. 13 şi gl. 10, sh. 24, 25). Numai cu osirdie te păzeşte să nu împreună cu bunătăţile şi nescareva răutăţi amesteci, căce de multe ori bărbaţii buni mai pre urmă s-au îndrăpnicit. Aceasta dară pe tine din cel dintăi bun stat să nu te îndrăp ni ceaşcă, însă cu toată inima şi cu tot sufletul sileşte ca a cunoaşte să poţi cui urmedzi, că: „De vii aleşilor urma, ales vii fi; de vii îndrăpnicilor, îndrăpnic vii fi" (Psalm 17, sh. 25[= 29]). Aşijderea, de împreunarea nealeşilor fugi 34 p>e ja aduşi de dânsa depărteadză-te, ca să nu te pre narea neale-tine, / ca o duhnicească lipicioasă ciumă a ş'dor, de fugit păcatelor, împle şi să te strice (caută Psalm 1 şi Cătră corin. gl. 15, sh. 33). Pre obiceiele bune strică voroavele cele fără ispravă; de vii păcura sau catranul atinge, ima-te-vii de dânsul. De pricinele păcatelor şi întărâtaturile 35. De prici-răutătilor, carile într-această lume în multe ne*e Păcatulu^ rvi. 1. ai a te păzeşte şi fugi renuri totdiauna să tâmplă, cu întriagă dragoste şi cu vitiază osirdie te păzeşte şi te fereşte, ca nu spre 1 Seneca, Epistulae, XI şi XXV. 284 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 285 perire-ţi laţurile să te apuce şi să te vinedză. Pre calea lucie şi lunecoasă, cu pază să îmbli, ca nu, poticnindu-te, în ispită şi osândă să te împingi. Şi iarăşi, când pre dânsa călătoreşti, singur pre tine te învaţă şi cu curatele gânduri, ca cu nişte scuturi împotriva a păcatului venin sufletul tău într-armadză; şi mai vârtos din pricina păcatului, pricina împoncişatii bunătăţi înainte îţi pune, ca când începi păcat a gândi, îndată începe binele a face, ca pre a păcatului pricini re să izgoniască. Şi iarăşi, împotriva păcatului şi a poftei spurcate, îndată domolirea, stâmpărarea şi călcarea să fie. De vii cuvânt rău audzi, răbdarea să alerge, şi aşe la toate (caute-să Epictet, Enhiridion gl. 14 [= IO])115./ 124" încă mai vârtos, cele rele în bine, pre cât în putinţă ari fi a le întoarce a înţeleptului iscusit meşterşug iaste. 36. Lenea de De lenevi re şi de trândăvie ca de perina lepădat Satanii să fugi. „Acestea şi bucatele, pricina a răului, plăcute sint". Pentru aceasta dară, cu cinstite osteninţe, şi sufletul şi trupul îţi agiutoreşte, şi spre a greutăţilor agiutoriu îl întăreşte. VERS Deşertei tale minţi vreun lucru-i dă Cu dâns să să ţie, ş-aceasta-i dzi: fă! Cine nemică bun lucriadză, rău a face să învaţă; precum leneşul, năimit sau argat, de vreme ce mai de cu vreme fân bun nu strânge, în netrebnice ierbi şi în grele stuhuri îi iaste a să duce. 37. De somnul ^ , A , , lung încă te somnul îndelungat încă te părăseşte, părăseşte „căce odihna lungă a răutăţilor stihii slujeşte". Cuvântul lui Dumnădzău, carile prin 38. Svinta bărbaţi de dumnădzăiescul duh luminaţi Scriptură de iaste însămnat, cu dragoste şi cu toată ne- cetlt voinţa citeşte şi prociteşte sau răsciteşte. VERS Dzua şi noaptea în mâni să-ţi fie. Sara, diminiaţa în minte să-ţi vie11(\ Caută Psalm 1, sh. 2, unde dzice: „Şi în legea lui să va învăţa dzua şi noaptea". într-această Svinta scrisoare, ca într-o ceriască gazofilachie, vistiiare nepreţăluite / pre lesne să cuprind. Acolo I25r a adevăratului Dumnădzău sint cuvinte. Acolo a lui făgăduinţe, porunci, învăţături, urgii şi pilde de arătare să află, drept sau strâmb a făcătorilor scrise. Acolo, de ce iaste a fugi şi ce iaste a urma vii vedea. Aceste legământuri a acelui prea de sus monarh sufletele învârtejesc celor necunoscători, înţelepciune le dau şi ochii minţii deschid şi-i luminiadză [Psalm 18, 8-9]. „A acestora dzise, de va neştine străjui, curată va calea sa întoarce, adecă viaţa şi obiceiele sale va curaţi şi va spăla" (Psalm 119 [= 118,9]). Acestea să cad a fi noaă sfătuitori, cu pilda lui David [Psalm 5 [= 118], sh. 24; caută si Car. 2, cătră Timoth. gl. 3, Su- 15, 16, 17). Svintele Scripturi ţie alcătuit catalogul (izvodul) al bunătăţilor îţi aduce. Acolo carile sint să le păzăşti şi carile sint de păcat ca să le fereşti, toate cu tine le alăturiadză, ca nu cândai vreuna din cele bune lipsindu-ţi a o agonisi să sileşti şi ca nu cândai toate cele rele mijloace ca de dânsele să te niân tu ieşti îţi arată. Că precum meşterşugul doftoriei sau ierbile de doftorie pană vor fi în dughiană, celui bolnav pană nu le vji da, nemică folosesc, si doftorul pană cu dânsele pe cel boliac de nu-i va agiutori nu-1 va însănătoşea, aşe Svin/tele Scripturi 12: *n svintele cărţi însămnate fiind, pană tu la praxis de nu le vei duce, nemică îţi vor folosi; adecă nu numai să le ceteşti, ce celea ce ceteşti să le şi faci, şi atuncea de la dânsele dobândă vii avea. ' Epictetos, 'EyxeLpnSiov, X. 116 Horatius, Ars poetica, 268. 286 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 287 39. Alalţi După svintele slove, ca printr-o prira- scriitori încă de blare $[ a minţii înnoire şi alte cărticele a citi citit pre lesne • . -i • n • a ~ „ .r . nu strica, carile ca nişte sufleteşti insana-iaste si ' foloseşte toşitoare şi alcătuite doftorii sint. Precum dintre păgâni nu nevrednici oarecarii de a să citirea sint: Ţiţero, Pentru slujbe117; a lui Seneca (unele); a lui Plutarhus, Obiceinice118; a lui Epictitos, Enhiridion; a lui Isocrat, învăţătură cătră Dimonic11^ iproci. Aşijderea, dintre creştini nu puţintei, precum Thoma Cămpiţius, Pentru urmarea lui Hristos, a lui Erazmus, Enhiridion pentru oştianul creştin 120, Ethica Crellii hristiu tuana 121 ............i proci. Cuvine-să şi cade-să dară creştinului ca albina să fie, carea miiare din multe feliuri de flori ce culege şi fieteuilde a strânge gătind şie cele folositoare. „Toate de ispitit şi de cercat; carile sint bune, acelea de ţinut" (Thesal, Car. I gl. 5, sh. 21). 40. învăţătura Toate făcutele noastre cu aceasta să toc- a slavii lui mim ca Dumnădzău, carile domnul şi cel Dumnădzău prea sus ceresc părinte iaste, de la dânsele 126' să să slăvască şi laudă să aibă. / Aşe lumina noastră înaintea oamenilor a lumina să cade, ca să vadză a noastre bune fapte şi să slăvască pre acel al nostru părinte carile iaste în ceri uri (Math. gl. 5, sh. 16 şi Ioan gl. 15, sh. 8 şi Petru, Car. I gl. 2, sh. 12). Aşijderea de păzit iaste, ca nu cumva prin a noastre rele fapte slava Dumnădzăului nostru între oameni cu vreo defăimăciune să să atingă, nici pentru noi legea carea o mărturisim de alţii să să blastăme (caută Cartea I, Cătră Timoth. gl. 6, sh. 1 şi Tit gl. 2, sh. 5; Romani gl. 2, sh. 24). 117 Cicero, De ojficiis. 118 Ploutarchos, Wixd. 119 Isocrates, flpoa Anjaovixov Xdyog. 120 Erasm, Encbeiridion militis christiani. 121 ;at in samă Grijea a oamenilor vecini sau a celor de 41. Scandălă aproape ai noştri să avem, ca nu pre dânşii cu sau Pricaz celor pildele a fără ispravă făcutelor noastre fapte ^e aProaPe sa . , ,. • i i • • -Ai. nu să racă să-i dosădim sau să-i dodeim şi, stncandu-i, mai răi să-i facem. „Vai aceluia prin carile să tâmplă pricazul (adecă pricină spre răul altuia)" (Math. gl. 18, sh. 7). Mai vârtos dară, cu bunele şi cinsteşe ale noastre fapte, lor pildă arătând, ca spre a binelui urmare să-i aducem şi să-i împingem. Să nu ne, dară, pre noi, aceasta smin- 42. Mulţimea tiască sau să ne strice, adecă văzind pre mulţi păcătoşilor, de niulte rele făcând şi în multe răutăţi îmblând, ne *" noi încă aşe, adecă ca dânşii, să îmblăni sau lor să ne potrivim, sau noi a lor rele obiceie privind, rău spre aceleaşi obiceie să ne dăm. „Aceasta iaste / de / socotit, ca nu cu obiceiul dobitoacelor să urmăm celuia ce merge înaintea turmii, carile mărg unde le duc, iară nu unde iaste de mărs. Nici un lucru pre noi cu răutăţile cele mai mari nu- ne învăleşte, ca când la voroavă ne aşedzăm şi cele ce prea bune ne par şi de la socotială în loc de mare să priimăsc, a cărora pilde multe sint la noi. Nici după socotială, ce după asămănare trâim" i proci. Nu atâta cu omeneştile lucruri bine să lucriadză, precum a mai mulţi cele mai bune plac. Să cercăm ce iaste prea bine de făcut, iară nu ce iaste obiciuit (Seneca, Pentru yiaţa fericită gl. 1 şi 2)X22. Să nu ne închipuim noi veacului acestuia, ce să ne înformuim prin înnoirea minţii noastre (Romani gl. 12, sh. 2). „Iubitule, nu urma ce iaste rău" foan, Car. 3 sh. 11). Tu nu ce fac alţii, ce ce-ţi iaste ţie a face, aceia te nevoiaşte. Jo han nes Crellius Francus, Ethica christiaria, seu explicaţia uirtum et uitiorurn quorum in Sacris Litteris fit mentio libri IV. 122 Seneca, De uita beata, I, II. 288 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 289 43. De la rău- Spre răutatea cătră carea, cu cât mai tatea carea mai vartos eşd aproape şi plecat, cu atâta mai cu gios te trage, de , . . A , . dragoste si mai vartos te opreşte si te la aceia mai tare . . te dă îndrăpt îndărăpt trage şi, ca cu o zăbală zmâncind celea ce în partea sufletului împoncişitoare sint, cu nevoinţe le înduplecă, ca aşe în mijlocul a doaă răutăţi (adecă a lumii şi a trupului), vârtos şi neclătit să stai, 127 precum / lemnul corogit şi strâmb (puţinteluş încăldzit) câtva în multe părţi să îndoiaşte pană să stea drept. 44. De cele mai In socotială să aibi: acesta ce-i din pă-plăcute cărnii mânt născut trupul tău şi spre cele iaste de ferit w . w A . , . , ' , . r • păminteşti sa întinde şi ale lui porte şi dulceţi foarte îi plac. Păzeşte-te de acest blând şi viclian în chip de priiatin, nepriiatin domesnic şi de casă, ca nu cumva precum odănăoară Eva cu a omorâtoriului pom chipeşe videre amăgindu-se, din poamele lui au mâncat şi pre Adam, bărbatul său, spre aceiaşi mâncare au smomit. Aşe dară, pre tine trupasca poftă te va amăgi şi cu prea cumplită otravă sufletul îţi va otrăvi. Adu-ţi aminte ce iaste de Prorocul însămnat: „Istiaţă să fie inima omului preste toate" (Ierern. gl. 17, sh. 9). Pentru aceasta, întinderile sufletului tău foarte bine alege, ca nu cumva minciunoasele a bunurilor râvniri vicleşug să-ţi facă şi să te trântiască (pre carile ţie a le trânti ţi să cade). „Cu duhul, faptele cărnii omoară ca să trăieşti" (Românit. 8, sh. 13). „Lucrul cinstit necinstit iaste, lângă cela ce-i iaste trupul prea de mare grosime" (Seneca, Cartea 14)125-A cui trup iaste în grosime, aceluia sufletul în vitionire. Puterea 127 cărnii tu însuţi o rădică şi / trupul tău (în slujbă cu Apostolul) îl tocmeşte (Cătră cor., Car. 1 gl. 9, sh. 27), ca din robiia păcatului mântuit fiind, adevărat mântuit vii fi. 123 Seneca, Epistulae, XIV. încă şi celea carile cu dumnădzăieştile 45. Şi cele mai prin scrisoare porunci date nu sint, ce încă plăcute nu • a • w ~ j w p totdeauna de mai vartos oprite, pentru aceasta sa vad sa ne „ ,. . n tăcut, măcară plăcute măcară din sine de n-ar nice rele fi, je nu Sl strjcă ce de vor spre păcat vreun miros trage sau de ceva vor a vreunii răutăţi chip avea, părăseşte (Thesal., Car. 1 gl. 5, sh. 22); mai vârtos de vor cu gâlceava sau cu scandala slăbăciunilor fi şi pentru căci toate plăcute a fi să văd, dară nu toate să cad: „Creştinului slobod să cade nice supt a unui lucru putere suppus a fi" (Corinth., Car. 1 gl. 6, sh. 12 şi gl. 10, sh. 23). Mai cu de-adins nu acestea toate carile lui plăcute să văd să lucreadză, căci cela ce slobod cu dânsele să zăbăveşte, pre acela acele plăcute pre încet, pre lesne la cele neplăcute celor plăcute vecine îl vor abate. Măcar şi cele mici păcate nu iuşurele să le 46. Păcatele socoteşti şi mititele a fi să ţi să pară. Prosteşte cele mitiutele obiciuit a să dzice iaste: „Acest păcat iaste de nu micl să să * socotească lertat, nu iaste de moarte". Şi măcar acestora Ce mici păcate să număsc, de le va omul fiinţa trage şi într-însele să va zăbăvi, mâniia lui / Dumnădzău i28r anŢâ şi de la ceriască a lui Dumnădzău împărăţie să vor opri S1 M moartea vecinică vor rămânea. Nu numai curvăritul şi curviia, ce şi iubostele şi ziafeturile, nu numai uciderile de °ameni, ce şi neprieteşugurile şi gâlcevile, nu numai marile lrnbătări şi beţii, ce şi ospeţele şi cinstele mari, nu numai fiartuşagul, ce şi lăcomiia, nu numai blăstămul cătră dumnădzău, ce şi sudalmele şi zavistiile cătră oameni, nu nu.iTiai giurământurile, ce şi minciunele, câte una, câte una ca Pre un izvod sau catastiv sint de socotit. Pentru acestea la dumnădzăiescul Pavel caută şi vii vedea ce ne arată (Cătră c°nn., Cartea 1 gl. 6, sh. 9, 10; Galat. gl. 5, sh. 19, 20, 21; Efes. 81- 5, sh. 3, 4, 5, 6 şi Petru, Cartea 1 gl. 4, sh. 3; Apocal. gl. 21, sh. 8). Nu numai cele mari a undelor mării valuri carele peste 290 DIMITRIE CANTEMIR DIVAN UE 291 usne să varsă, ce şi pre cătineluş mai ades ce pică pe corabie a îneca pot. Din mititele scântei, de nu să vor stânge, mare pojar să încinge şi, aţiţându-se, casele aprinde şi în cenuşe le întoarce. „Nime prea degrabă au fost prea spurcat", ce spurcăciunea încă prin stepene să face, precum unii puţinteluş mai răi decât buni sint. Şi precum cei de tot pătrimi de răi, aşe şi cei puţinteluş răi de la acel / ceresc nou Ierusalim să vor opri: „în carile nemică cevaşi întinat sau făcând scârnăvie va întră" [Apocal. gl. 21, sh. în sfârşit). Aşe dară, în cea dintăi a spurcăciunii stepănă vădzindu-te, îndată te întoarce, nici mai sus a te sui să cauţi. 47. La spiţa cea Aşijderea, de vii apuca a bunătăţii vreo mai de sus a Spiţă a c^c^ să nu sta- sau ^ ţe oprestj3 ce bunătăţii , . . A . ; neprestanno totdiauna la cea mai de sus te întinde, şi încă sileşte ^a cea Prea ma* de sus> Pre cât în putinţă îţi va fi, să te sui şi pre cel poftit şi preabun să apuci vârv şi la săvârşire să agiungi. Pană unde dară iaste să ne întindem, dumnădzăieştile ne arată Scripturi (Math. gl. 5; Colas. gl. 1, sh. 28 şi gl. 4, sh. 12). Frumos iaste acela carile la cea dintăi sau la cea a doa sau la cea a treia stepănă să întinde şi de nu vor altele mai înainte fi, să stea tare. însă de nu te vii la cea dintăiu totdiauna şi cu toată nevoinţa întinde, presemne nici la cea a doa, nici la cea a triia vii putea sta neclătit. Nu iaste bunătatea deplin, decât cei prea răi mai buni a fi. Ce socoteşte măcar unele la acea adevărată să să odihniască săvârşire. Când spre ţenchiu alergi, nu în mijlocul alergăturii să rămâi. Căci când nu vii bărbăteşte şi pre cât poţi sili, înaintea lui Dumnădzău aceluia ci-au cunoscut pre cât ai putut, ce samă vei da? / 48. Poarta întru toate faptele vieţii tale socoteşte largă sau lată i ^ ■ i i „ „i. de ferit iară Poarta larga Şl calea bătuta şi chipeşe de fugit îngustă sau sa~ (ac^ecă tocmala a vieţii plăcute cu strâmtă de trupeştii oameni ce să învoiaşte); pre care cale intrat iaste mulţi a merge purced şi la ieşire nu-i duce. Aşijderea, poarta strâmtă şi calea îngustă pre dânsa de întrat iaste, carea la viaţa vecinică duce, măcar că puţini sint carii o află, mai puţini carii aflându-o să între şi încă mai puţini carii, aflându-o şi pre dânsa întrând, pană la ieşit să rabde (Math. gl. 7, sh. 13[- 14]). De-ciia singur întru tine socoteşte: oare această cale numai îngustă iaste, au pre urmă mai lată iase? Şi iarăşi caută unde iaste să te ducă. în toate dzile, nevoinţă în calea bunătăţii 49. în toate a întră pune şi pururea mai înainte a adaoge dzilele adaoge şi cu bunătatea a te adaoge sileşte. De astădzi ceva sPre fol°; 1 . , . a • • 1 • • 1 „ „ sul sufletului ales şi bun eşti, mai ne mai bun şi mai ales a fi te nevoiaşte; că carile dintr-un loc mai înainte nu merge, nici mai adaoge, acela prea pe lesne îndărăpt să dă şi scade. Nime folosul său unde l-au lăsat îl află. VERS Nu într-alt chip să poate, fără cât numai cel ce în susul apii în silă cât poate caicul urneşte, în lopăţi vânslind, măcar prin tâm/plare să nu cumva mânule lăsind, Răpegiunea apii îndată-1 va duce la malul dintăiu de undi-au ieşit, încă mai silind poate să să răstoarne cu fundul în Să nu-ţi fie voia ceva de cinste a face pre 5Q Să nu fii denafară şi în faţă, numai pentru ca să te de ip0critis, adecă la oameni laudzi, ce te nevoiaşte ca fiinţa cea făţarnic dinlontru a bunătăţii şi a curăţiii (însă nu cea făţarnică, ce cea adevărată) în tine să aibi. „A fi bun mai vârtos să-ţi fie voia decât a te videa", cu care cuvânt Salustius pe Caton împodobeşte125. 124 Vergilius, Georgiene, I, 201-203. 125 Sallustius, De coniuratione Catilinae, LIV, 6. 292 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 293 51. Nu căuta Nu căuta îndărăpt, adecă ca să vedzi pană celea ce sint unde şi pană la câte păprişte sau stadie înapoi, [ci] celea n • ~ - r* • • * a • r \ . surletiasca sa hi mers. Ce mai vartos înainte ce-s înainte . , . priveşte încă pană unde-i cel de mărsu ţenchiu, carile de la slăvitul Hristos iaste arătat, pentru ca ceriască slavă să apucăm. Aşe dară, apostolul Pavel făcea: cele dindrăpt era uitând, iar cele mai denainte a le covârşi silindu-se (Filip. gl. 2 [=3], sh. 14). 52. în bună- Pfe bunul aşedzământ sau temeiu, pre tăţile sufleteşti, carile o dată vârtos îl apuci, cu vârtoase macara că tru- într-un loc stare şi cu răbdare îl moştineşte. peşte greu ţi să nţJ cumva după ce vii a face turnul va părea, rabdă A , ir- i i r • a i ~ si mult te începe, să nu-1 raci, ce să-1 desraci. Adecă zăbăveste binele începând, să nu-1 neistovit laşi, sau pre cât vii fi făcut să nu-1 desfaci. (La această socotială caută Luca gl. 14, sh. 29, 30.) Nici unde mâna spre W bine îţi vei întinde, spre / celea carile îndrăpt sint (în lume de la tine lepădate) căutând să o întorci (Luca gl. 9, sh. 62). Aşe dară să alergăm, ca alergătura să istovim şi ce gonim să agiungem, ca nu cumva vreodată să ni să dzică: „Frumos alergaţi, cine v-au oprit?" (Galat. gl. 5, sh. 7). „Să silim ca să nu piiardem ce am lucrat, ce ca măsura plină să luăm" (Ioan, Car. 2, [1], sh. 8). „Carile va răbda pană în sfârşit, acesta numai va fi mântuit" (Math. gl. 10, sh. 22; caută şi Cătră evrei gl. 10, sh. 36). 53. Pricina a Pricina cea cătră bunătate şi cătră a bunelor lucruri lucrurilor bune facere agiutătoare, nu numai de apucat cuprindzindu-o să o îmbrăţăşedzi, ce încă şi mai înainte ciarcă, şi cu cât mai mult vii afla, cu atâta cu toată nevoinţa o apucă. Nici ceva părăsindu-o să să veştedzască şi să să triască, ce oriunde o vii agiunge, acolo o apucă şi în toate ale tale lucruri cu dânsa te slujeşte. Gândurile cele nesocotite carile să încep, 54. începătura ca relele ierbi printre cele bune mai deinte, gândurilor spre _ wA , , păcat de părăsit pana a sa înrădăcina, zmulge-le, phveşti-le r r şi le dezrădăciniadză, ca nu cumva, crescând, stricătoare roadă să aducă. VERS A-ntra nu lăsa, pană noaă sint, a boalii seminţe, împotrivă stă despre-ncepătură; rârdziu să găteşte Spri-acea boală liac, prin multe zăbăvi, deaca să-ntăreşte. 126/ Gândirea despre rău îndată întoarce şi spre bine o învâr- 130' tejeşte. Păcatului ca cătră tine viitoriului nepriiatin şi spre a lui intrare împotrivă te pune, şi macara cât de puţin a-şi face loc opreşte-1, şi măcar cât de cu greu ţ-ari fi luptându-te rabdă, că-1 vii birui. „Viiaţa noastră într-această lume ca un 55. întru războiu iaste", precum Iov au dzis (gl. 7, această viaţă ca A. 1). Aicea pizmaşi mulţi şi de multe într-un războiu f'i; . .. . , , să fii păzit ienuri avem, carii pre noi cu ale lor arme ne războiesc şi de la curăţie a ne întoarce să nevoiesc. Acestea sint multe şi în multe feliuri ale lumii lucruri S1 feţele ispiritoare şi singură hirişea a noastră carne, împreună Cu ale sale neorânduite şi fără ispravă pofte, carile prin ale noastre iarăşi păcate noaă prăpădenie şi perire a ne agonisi pot (însă de ne vom în lene afla). VERS Au poţi, acestea padejuri stând, somnul să te aţipască? Că-mpregiurându-te încă şi nu mult primejdii videa-vii12/. 126 Ovidius, Remedia amoris, 91. 127 Vergilius, Aeneis, IV, 560-561. 294 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 295 Nu dară leneş şi trândav oşti an să fii. Pentru aceasta dară întru acestea de acmu primejdiuitoare primejdii totdiauna păzind şi străjuind, toate din toate părţile privind, împotriva tuturor bine UF într-armat şi sprejinit / să te afli. Nu vii biruinţa dobândi pană nu te vii vitejeşte bate. „Iubeşte biruinţa pre nevoinţă". Greşit-au îngerul în ceriu, Adam în raiu, David în bună plăcerea lui Dumnădzău, Solomon întru înţelepciune tare şi Iuda Iscariotis în şcoala, în adunarea şi în însoţirea lui Hristos. Carii dară, căindu-să, s-au pocăit, iertatu-s-au; carii dară în păcat au rămas, osânditu-s-au. 56. De a Dia- Cel mai mare şi-n toată vremea pizmaş voiului meşter- şi căpitanul a altor nepriiatini, Satana sau şugun, de păzit Demonul (adecă Dracul) iaste. Duhul împotriva lui Dumnădzău răcoşan şi războinic foarte vârtos, prea cu mare meşterşug meşter şi ascuţit izvo-ditoriu de amăgituri şi de măiestrii, prin spre amăgiala a oamenilor şi spre a lor peri re, gata. Aşe în multe feliuri şi în multe peliţe (ca Proteus şi Vertumneus)128 pre sine a să schimba poate. Câteodată, ca vulpea să linguşeşte, iară câteodată ca leul siriap răcnind şi împregiur îmblând şi cercând pre cine să apuce (Petru, Car. 1 gl. 5, sh. 8). Pusu-s-au şi singur pre Domnul Hristos a ispiti, şi aceasta nu numai o dată sau numai cu o tocmală; şi pre apostolii lui ca cu ciurul să-i ciarnă i-au poftit (Luca gl. 22, sh. 31), şi cu vreme din vârtoasă credinţă i-au la îndoinţă adus. încă pre Petru spre a Domnului tăgăduire l-au adus şi ca un W prea / meşter vânătoriu, pretutindirea mrejile şi laţurile, hranele şi plăcerile păcatelor înainte întindzindu-le, ca pre cei nepăziţi să apuce şi să-i răpască. Iaste ca un stratig, adecă ca un 128 Proteus era dumnădzău mării şi Vertunius dumnădzău negti' ţătoriii; aceştia să tâlcuiesc ca ori în ce chip i-ar fi voia să poate schimba. {Nota autorului.) slujitoriu prea întărit în puteri şi cu mulţi stratigi slujindu-să, spre mulţi oameni în multe feliuri războiu dându-le, cu multe toanele încă şi cu chipul a curaţii şi a bunii ispite să arată, spre a oamenilor de la adevărata şi curata stare întoarcere. Căci el şi în a îngerului luminii chip să mută, de carea frumos lacov Acunţius în cartea Pentru a Satanii îngeri sau stratigi au arătat129. Pentru aceasta dară, împotriva a sufletesc pizmaş ca acesta, cu acea sufletiască armă să ne într-armăm, carea de la ceriască armărie iaste luată. „Arată-ne noaă acela din a creştineştii oşti oştian şi bun vitiaz" (Pavel, Cătră efeseni gl. 6, sh. 13 şi acele mai pre urmă). A crucii lui Isus Hristos, fîiul ' lui 57. Moartea lui Dumnădzău, mântuitoriul nostru, şi a groz- Isus Hristos de nicii sale nevinovaţii morţi pomenire şi pomenit aducere-aminte, sufletului, nu a celor fără socotială, mult a folosi poate spre răstignirea a hirişii cărni şi spre poftele cele rele carile cu moarte sint a să săvârşi. Căci Domnul acesta, al nostru şi a veacului împărat, şi a ceriului / ?J a pământului stăpânitoriu, nu numai ca acestea au sufferit cazne şi moarte atâta de groznică, nu numai duioase, ce încă ?* nepovestită în cumpliciune au simţit durere (însă după trup, nu după dumnădzăire) şi fără nice o cârtire şi ca mieluşelul blând acestea toate au răbdat; şi aceasta, pentru a noastră pri-Clnă şi pentru a lui cătră noi cârtitorii dragoste, ca pre noi, cu cheltuiala singelui său şi ai straşnicii sale moarte, de la a păcălirii caznă şi muncă să ne mântuiască. Nu să cade, nici să Cuvine dară noi de dânsul ca dintr-o grea robie cu nepreţăluitul Sau singe mântuiţi şi răscumpăraţi fiind, împotrivă şi noi cătră dânsul dragostea noastră să nu mărturisim? Cu carea mai vârtos P°runcile lui de păzit să fac (Ioan gl. 14, sh. 21 [= 27]). 129 Iacobus Acontius, Stratagemata Satanae, Basileae, 1565. 296 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 297 Să ne lăsăm dară de păcate şi giuruinţii să ne învăţăm şi cu dreptate să vieţuim, de vreme ce între alalte pricini, pentru aceasta svintul lui singe l-au vărsat (Petru [Car. 1] gl. 2, sh. 24 şi gl. 4, sh. 1, 2, 3; Tim. [= Tit] gl. 2, sh. 14; Evrei gl. 9, sh. 14). Şi de vreme ce supt această zidire sintem, singele lui Isus Hristos să ne curăţască pre noi de la tot păcatul de vom, în lumină, îmbla (Ioan, Car. I gl. 1, sh. 7). co A . Acea a creştinului, adecă a ucenicului lui 58. A creştinului nume nu Hristos şi a urmăritoriului său numire şi ' fără lucru să fie mărturisire / fietecine să fie unul pre altul a învăţa să cade, ca nu în zădar acest nume şi fără lucru să-1 purtăm, nice supt a creştinului nume viiaţa a păgânului să avem (Petru, Car. I gl. 4, sh. 4). Că carii aşe şi-ntr-acesta chip vieţuiesc, aceia de-ar şi pe Hristos al lor domn numi, însă numai de dânsul precum ai lui să fie nu să cunosc, căci că lucrătorii fărălegii sint (Math. gl. 7, sh. 21, 23; Luca gl. 6, sh. 46). „Precum fiii luminii în lumină să îmblăni" (Efes. gl. 5, sh. 8). 59. De vreme După aceasta singur cu tine socoteşte, ce de Hristos precum cu această chemare cu carea chemat eşti, Dumnădzău ni-au, prin Hristos, la sine vredniceşte chemat, vredniceşte şi cum să cade să fie de vieţuit (Efes. gl. 4, sh. 1 şi Thesal., Car. I gl. 2, sh. 12), singur pre tine însămniadză-te şi cunoaşte-te, ca destoiniceşte şi vredniceşte cu această chemare să vieţuieşti, de vreme ce Dumnădzău ti-au, nu la necurăţie, ce la curăţie şi la svinţenie chemat [/ Tes. 4, 7]- 60. Blândeţele Mândriia şi socotinţa spre mari lucruri e urmat, man- sau c~ joară pentru bunele tale fapte a te drna de lepădat . ... ,X/f ,. , ,1 simeţi hapădă. Măcar deşi ceva bun cu dariu lui Dumnădzău de la tine au ieşit, nu te, pentru aceasta, cu sufletul înălţa, nici te cu firea înfla, ce cu bună socotială singur pre tine te aminte ia, şi precât vii cunoaşte că eşti îmbunătăţimat, cu atâta mai blând şi mai suppus să te porţi. Căci mândriia / (prin altele ce aduce rele) în bunătăţi a adaoge a opreşte, şi acea mai de sus stepănă a să sui împiiadecă, la carea unii ari agiunge, de n-ari socoti precum au agiuns. Aşijderea dară „a sufletului plecăciune (carea mai vestit blândeţe să dzice), de vreme ce în înaltul a bunătăţilor turn iaste zidită, adâncă slobozită temelie trebuie să aibă şi aşe spre mai sus al turnului zidire mult agiutoreşte şi foloseşte. Căci fără această într-adâncată şi vârtoase temelie de s-ar şi zidit ceva a fi vedea, însă nestătătoriu şi pre lesne clătindu-să, răsipi-să-va şi sfărâ-ma-se-va" (Românit. 12, sh. 16; Petru, Cartea 1 gl. 5, sh. 5). Când te cineva pentru ale tale lucruri ^ Probozirea învaţă sau mai vârtos încă, când pentru nis- măcar şi pe careva greşele dojenindu-te te ţine de rău, rău năpaste de să nu-ţi pare sau pentru acea a lui dojenire suferit iaste întulburându-te cu sufletul, alalte ale tale bune fapte să-i arăţi şi încă mai vârtos şi fără pricină de ti-ar mustra şi aceia cu dragă inimă priimeşte. Precum iaste o doftorie prin vreo unsoare de sănătate aducătoare măcar şi cu usturime însă de răbdatu-ţi iaste, necum aceasta că sufletul sporeşte şi din toate boalele cu acea nepreţăluită a sa unsoare 8 izbăveşte. / Păcatul de tine făcut fiind, cătră a cer- ^2. Gresala să 1 cetârilor sau cătră a certătorilor şi dojenito- nu o ascundzi filor mărturisire nu-1 ascunde, nu-1 feri, nici de cei ce te j _ •_____ i acoperi, ce mai vârtos îl arată şi-1 mărtu- dojenesc fiseşte, şi mărturisindu-1 şi ei dojenindu-te şi UUistrându-te, în pază să-ţi fie, ca de a doa oară iarăşi pentru aceia greşală a te certa şi a te mustra să nu-ţi fie. 298 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 299 63. De la De la credincioşii şi curaţii tăi priiatini priiateni pof- pofteşte ca faptele tale cu străjuitori ochi teste învăţătură • „ . . . A A ijij- aminte sa ia, şi orice intr-inseie de la dnapta cale abătându-se şi rătăcindu-se ari vedea să nu tacă, ce prietineşte, precum iaste adevărat, să arete, ca cele vădite şi pricepute să speli imăciuni. Apelis, zugravul cel de frumoase chipuri şeruitoriu, să povesteşte precum după ce vreun chip de ceva zugrăviia, atuncea îl denaintea casii, în uliţe, scotea; şi el acolea supt tablă sau supt scândură să ascundea, cu aceasta pricină că pre uliţă mulţi fiind ceia ce trecea şi a lui zugrăvală privind, de să afla cineva de defăima ceva la lucrul lui, el aceia dregea. Căci tuturor toate alor sale fapte bune le par, însă de la privitori şi mai vârtos de la adevăraţii şi drepţii priiatini iaste de întrebat. 64 Păcatele ^ ma* vartos a^e ta^e nesocorhe fapte, mărturiseşte adecă / greşele şi vinovăţii, cu carii ti-ai sau te îndeletniceşti, bunilor priiatini (duhovnicilor) te mărturiseşte întru adevărat, şi ca a unor buni doftori de boale curăţitori şi grijitori, pentru tine a lor la Dumnădzău să trimaţă rugi şi ale lor rugăciuni de la Dumnădzău pofteşte {lacov gh 5, sh. 16). 65. A nepriia- msz şi de la nepriiatini une fapte a tale de tenilor defăi- să vor ocărî şi să vor defăima şi precum rele mări, în bine ţi s^ fie ţj \e Vor arăta, măcar că aceştia cu de rău le întoarce poftitoriu suflet ţi le vădesc, ce tu într-acea arătare de vii ceva aşe adevărat a fî socoti, aceasta nu lepăda, nici te lenevi, ce îndreptându-le la cale bună le aşadză, şi aşe din răul carele ţie a-ţi strica să nevoiaşte, ceva bine să apuci, adecă de la nepriiatini folosinţă să pricepi, de care 1_______ ni ' PI utarhus cu cartea singuratecă frumos învaţă .130 De cei linguşitori înţelepţeşte foarte te păzeşte, carii laudă şi cele de nelăudat şi nu ciartă cele de certat şi cele mari necuraţii acopăr, cu carile ei clevetesc. Pentru aceasta dară, de la unii ca aceştia spre amăgială să nu te laşi, ca să nu te, ca pre un deşert foaie, cu voroavele îmfle. Căci şi aceştia alta cu gura g inima ţin. / 66. De lingu-şituri şi ceia ce grăiesc precum îţi place, foarte te păzeşte cuvintele şi cu răiesc şi alta cu Păzeşte-te să nu cumva, pentru altul de ^ pentru voja la calea bună abătuţi oameni voie, ale tale unui om să nu bune fapte să strici şi despre bine să te opreşti, faci altuia rău ales pentru frica probozirii şi a ruşinii carea pentru voia oamenilor bunătăţii să pune împomciş, pentru carea cartea lui Plutarhus să află131. 68. Pre mâine aşadză cele bune a face, de cele rele a te feri In toate dzilele, pentru viitoarea dzi de mâine, în carea celea ce vii să faci îţi în minte fie, în ce chip întru faptele tale a te purta ţi să cade; pune înaintea sufletului, ca cele lui folositoare să le isprăveşti, şi într-această socotială să rămâi, ca să te abaţi de la rău şi să faci binele, după poruncile lui Hristos Dumnădzău (caută şi Psalm 34, sh. 15 Şi Psalm 37, sh. 27; Amos gl. 5, sh. 15; Romani gl. 12, sh. 9). Şi această bună înainte-punere la urmare o du, adecă ce ai de cu sară spre bine gândi, aceia a doa dzi nefăcut să nu laşi. încă mai vârtos în toate dzilele, sfâr- ^t $ara jt; ; > Şindu-să dzua, mai denainte, pană somnul a sama ce ai nu te apuca, a trecuţii dzile faptele toate, ca lucrat peste dzi printr-un index, adecă scară, întorcându-le ?i aminte aducându-le, socoteşte; şi cele aminte aduse le 130 Ploutarchos, Ubjg a tic; utt ex^pwv wcpeXoixo. Ploutarchos, flepi oucrumiccg. 300 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 301 însămniadză, şi cu driaptă căutare şi cercare sama le ia, şi le giudecă încă după ascunsul inimii cătră a lui Dumnădzău porunci cu toată osârdiia abătut. / VERS Oare ci-am greşit? Şi ce făcut la vreme şi ce nu-i bine? Căci aceştii fapte cinstea i-au lipsit, sau ceiialalte Socotiala-ntriagă? Căci m-am lenit, căci aceasta şede Reaoa socotială? Pre carea mai bine a o muta au fost. Cinsteş fiind lesne, căci rău înainte? De nu cu grăirea, măcar cu gândirea aleşi mai spre bine Şi nu-i bine aşe... Caute-să Avsonius, Eidulio 17[=16]: Pentru bărbatul bun1^2. Cu aceasta socotială odănăoară Pithagora filosoful, ucenicilor săi să să înveţe, porunciia133. Spre aceasta însămnare dară prea socoteşte, ca nu singur pre tine din vinovăţii şi-n greşele pre iuşor să re socoteşti; sau vreo pricină singur întru tine ascundzind sau rădicându-să greşelele, ce mai vârtos totdiauna certătoriu şi drept giudecătoriu pre ştiinţa ta pune. Nici singur ţie ca să nu cunoşti ceva să-ţi acoperi, ce mai cu de-adins cele bune cunoaşte şi cele rele defăima. Fie-ţi ruşine ţie singur de tine, pentru căci încă nu eşti precum ţi să cade. Căinţă adevărată şi pocăinţă lucrăriaţă cu dragoste fă, într-acesta chip păzindu-te ca să nu cumva iarăşi ceva în a celora ce te-ai părăsit chip să dobândeşti, pentru carile, la a doa căurare şi luare de samă / iarăşi aflându-le, te vii ruşina; iară de vii ceva drept prin tine făcut afla, cu făcute lui Dumnedzău mulţămiri trimiţind, bucură-te şi după aceia iarăşi spre altele ca acelea a face te îndiamnă. lo2 Ausonius, Edogarum liber III (Eidyll. XVI: De uiro bono), v. 16-19, 21-23. 1^3 Pythagoras, Xptkroc enr), 40-42. în cele bune, adecă în bunătăţi fiind, 70. După cădzăturile cele mai denainte pune-ţi-le cădzitură, mai 1 ii . păzit să fii, ca denaintea ochilor şi cunoaşte precum sănucadzi cădzături ca acelea de lepădat au fost; şi după iarăşi ce din cădzătură te vii scula, de-ciia încă mai cu pază într-această cale să îmbli, ca să nu iarăşi la aceiaşi piiatră piciorul să-ţi loveşti. Că după mărturisită căinţă, iarăşi cele de căinţă a face scârnav lucru iaste. Fereşte-te ca nu cumva ţie cu dreptate parimiile acelea să să tâlcuiască: „întorsu-s-au câinele la borâtura sa şi porcul spălat în ciurfuiala pâclii" {Pilde gl. 26, sh. 11 şi Petru, Car. 2 gl. 2, sh. [12]). Şi semnele oarecarele şi scările alor tale în y\. Caută pe bunătăţi mergere vor folosi încă şi rămânerea semne oare mai înapoi a păzi şi a însămna trebuie, ca să vedzi, sporeşte spre r»o ^ • - • * • * • bunătate au ba? oare mai mars-ai ceva înainte, au ai, înapoi, rămas? Şi dintr-a trecutelor şi a cestor de acmu între sine cumpănite, singur pre tine să te cunoşti şi să te adeveredzi, şi la cea mai de sus mergere a agiunge să-ţi vie mdemnări. Pentru care lucru frumoase a lui Plutarhus să află cărticea134. / Aşe dară, în toate lucrurile sale, oamenii adese socotele a face obiciuiţi sint, ca dintru a lor vinituri prin câtăva yreme câtă dobândă sau pagubă să fie avut. Pentru fietece păcat însuşi ţie o gloabă 72. Pentru oarecarea, ca cum ari fi o pediapsă a plăti, cu păcate singur yreo îngreuiare, sau cu a trupului vreo ţie iţi aruncă dosadă, sau cu de la plăcutele desfătări şi de gloabă grea ta cele învoite cărnii despărţire, sau cu de la aşternutul şi culcuşul mai moale părăsirea, sau cu paguba a Vreunii dobândiri, ca cum ari a unii osinde sufferiri fi; şi aşe cu vreo multă de bani sumă cheltuială, de acestea să te scuturi 134 Ploutarchos, flojg ăv tic; ocufroiTO ecorcou TTpoxoTTTOWOc;. -w 302 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 303 cu această socotială, ca cu atâta mai vârtos, precum să fii greşit, aminte să-ţi aduci şi încă mai cu de-adins şi mai cu grije a mai greşi să te fereşti. 73 Prin ^e ^a bucatele- şi băuturile carile spre postire trupul deprinderea răutăţilor te trag, mai vârtos cele îţi curăţeşte mai bune şi mai plăcute, carile îndemnările şi-ntr-armăturile a zlobivelor pofte sint, măcar şi în dar de ţi s-ari aduce singur pre tine (fără numai câtu-i pentru traiu) te opreşte şi te părăseşte. Şi aceasta pentru doaă lucruri: întăiu, ca pentru vreun trecut păcat ce vii fi făcut o curăţire oarecarea să-ţi aduci; a doa, ca în cea viitoare vreme 136" ale tale trupeşti pofte a călca să poţi, sau ca pre / nişte cumplite fieri şi jigănii cu ascuns meşterşug să le domoleşti. Pentru această socotială dară, fiecând de poftit iaste, aşe ca priste toată dzua de toate bucatele şi băuturile să te părăseşti. încă mai vârtos în tânăra vârstă, ce încă şi fără pofti re de cele plăcute de părăsit iaste, să nu carnea noastră îndeletnicirile poftelor triacă, pază să avem, şi poftele ei de noi stăpânite să fie, precum Apostolul ne învaţă (Romani gl. 3[= 13], sh., în sfârşit), ce cu foamea păcatele dedesupt să punem. 74. Laudele Când de la cineva sau de la mulţi oare- oamenilor nu carii precum cu neşte nepovestite sau mari le prea crede bunătăţi cuprins sau mult într-însele întrat să fii te laudzi, nu prea lesne crede, ce ascunsul inimii tale mai vârtos cu privirea străbate, căruia ţie mai vârtos decât alţii cunoscătorul a fi ţi să cade, şi caută, oare acesta mărturiseşte aceasta? DISTIHON Când de alţi te laudzi oameni, giudeţul tu-ţi eşti; Nu mai mult altora crede decât singur ţie. încă prea să ştii că inima ta înaintea lui Dumnădzău să luminedză şi să să arete, care Dumnădzău decât tine mai mare şi decât inima noastră mai puternic şi ştie toate (Ioan, Cartea 1 gl. 3, sh. 21)./ Iară când vreun om bun sau curat, Oamenii 137> precum vrednic de defăimare şi de ţinut rău drepţi şi buni, să fii şi obiceile tale le ocăreşte şi le defăima, când te să nu te mai mult pe tine decât pe dânsul defăima, crede credzi, căci acea a ta singur cătră tine din fire născătoare dragoste, pre lesne a te amăgi poate. De nu vii a te defăima, nu face cele de defăimat. Măcar că numele bun nu pentru a ^ Nume si oamenilor slavă iaste de cuprins, ce numai ve^te buna a'-ti bunătatea iaste de cinstit şi numele bun şi scoate nu te vestea bună, nu iaste a să lenevi cineva, măcar lenevi că de la alţii a te lăuda nu iaste de poftit; însă întru adevăr spre aceasta iaste de pus nevoinţe ca celea ce mai vârtos să laudă să faci, căci aceasta Apostolul învaţă: „Fietecarile a bunii veşti (dzice) sau care laudă acestea gândiţi, acestea faceţi" (Filip. gl. 4, sh. 8, 9). Aceasta dară spre adevărata laudă şi slavă taste şi spre driaptă şi neteda cale iase, ca în ce chip a te avea vh, aşe să fii, carea Socrates înţelepţeşte învaţă. Trupul aceluia ce în lumină îmbla umbră agoniseşte. Cea slavă după bunătate dvoreşte. Ca să nu cumva într-acesta chip să gândeşti sau să voroveşti oamenilor pentru mine sau să dzici socotiască sau Vorovască pentru mine cum le place; ce va fi aceasta, deacă de 'a mine vreo pricină dată nu iaste? Aceasta ţie a-ţi strica poate, / ce mai cu de-adins aceasta de făcut nu iaste, carea mai mulţi 137" a o face obiciuiţi sint. Căce cătră oameni bună vestire şi laudă ferind şi păzind, tine în a poruncilor lui Dumnedzău şi împotriva a hirişii sale ştiinţe fac. Iară tu, deşi înaintea °amenilor şi a lui Dumnădzău deodată amânduror a plăcea nu 304 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 305 poţi, aceasta mai vârtos pofteşte ca: „La Dumnădzău mai vârtos decât la oameni slavă a cerca" (caută Ioan gl. 5, sh. 44[= 4] şi gl. 12, sh. 43). Ascunsul inimii fie bun, vestea măcar rea să ari merge, de vreme ce tu bine te ai. „Că prin drept suflet, la acel cinstit sfat prin mijlocul ocărâi mă voiu întinde, nime mai vârtos decât cel supplecat bunătăţii, deşi vestea de om bun au perdut să nu-şi şi buna-ştiinţe a ascunsului inimii piardă" (Seneca, Car. 81). [Apoc 22 13]. Si fără tine cini-au început? Aşijderea, fără tine, cini-au sfârşit? Că precum cerbul, însătat fiind, izvoarăle apn a afla sileşte [Ps. 41, 1], aşa-[a]u nevoit mânaşi cu gândul pana a să dzice: „Privirea şi ochiul sfârşitul priveşte". Nu mie. Doamne, nu mie, ce svintului tău nume să să dea slava! [Ps. 113, 9]. Acmu şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin! / 77. Din cuvin- Ce toate acestea şi altele ca acestea deşerte te bune să să de la noi să dzic şi deşerte de la înţelepţi să facă fapte bune cunosc şi într-adevăr să cunosc, de nu să vor duce la praxis, adecă la faptă. Pentru aceasta, de ceva bine ştim, aceia cu bunele fapte să arătăm. Acicea, aceia a apostolului lacov dzisă a să chema poate: „Cine-i înţelept sau cu înţelepciune cuprins întru voi, arete din buna adunare faptele sale" (lacov gl. 3, sh. 13). „Căci şi oile, nu fânul aduc bacilor nici arată pre cât au mâncat, ce păşunea într-însele 138'' coaptă, afară / dau lâna şi laptele; şi tu dară, nu cuvintele să arăţi necunoscătorilor, ce faptele carile cu a cuvintelor răscoacere urmadză" (Epictetos, Enhiridion, 69). „Nu carile au cunoscut poruncile, ce carile li-au făcut pre dânsele, numai acesta va ieşi mântuit" (caută Ioangl. 13, sh. 17 [=7] şi lacov gl. 1, sh. 25)-„Aceasta dară iaste calea (dzice prorocul), îmbiaţi pre dânsa!" (Isaiia 30, sh. 21). Pentru început, slavă celui fără început. Pentru sfârşit, slavă celui fără sfârşit Dumnădzău, cinste şi închinăciune trimit. Şi iarăşi pentru în trei despărţiri întru o carte cuprindere, pre unul în Troiţă Dumnădzău părintele, Fiiul şi Svintul Duh de o fiinţă înalţ, măresc, şi svintul lui nume în veci văznesesc. Că nefiind harnic a începe, a începe mi-au agiutat. Şi nefiind harnic a sfârşi, mi-au agiutat şi m-au sprijenit. Că tu, Doamne, împăratul vecilor, Alfa şi Omega, începutul şi svârşitul eşti ALE STOICILOR PORUNCI DZECE135 1. Lui Dumnădzău şi firii urmadză şi lor suppus să fii. 2. Fă fiecui bine precât poţi şi nemărui să strici. 3. Aşe te poartă cătră altul precum ai vrea ca şi altul cătră tine să să poarte. 4. Toată nevoia, asupriala carea ţi să face, suffere cu răbdare şi îngăduinţe. 5. Toate cele împotrivă spre bine le socoteşte, deosăbi de celea carile din smintiala sau greşala ta ţi să vor tâmpla. 6. Slujeşte-te cu cele bune şi lucrurile carile într-acest pământ îţi sint date, ca cum ţ-ar fi împrumut date, şi de la dânsele cu dragoste te lipseşte când iarăşi de la Dumnădzău să cer înapoi. 7. Aşadze-ţi acea prea de sus a ta fericire în voie lină, carea să nu-ţi fie într-ascunsul inimii ştiutoare de rău. 8. Fii mai cu de-adins în fapte înţelept decât în cuvinte. 9. Gândeşte pururea de moarte, dar de dânsa să nu te temi. / 10. Odihneşte-te şi îndestulit fii în dumnădzăiasca orânduială, socotind ea a fi prea driaptă, prea înţeliaptă şi noaă prea lesne şi măcar de ni s-ar părea noaă prea aspră. A ALTUIA ÎNVĂŢĂTURĂ136 Crede în Dumnădzău, nu te crede pre tine. Fă cele hirişe. Curate îţi varsă rugile. Cu cele puţintele te slujeşte. De cele multe fugi. Multe ascultă. Grăiaşte puţintele. Taci cele tăinuite. învaţă-te celor mai mici. Cruţă (adecă facă-ţi-să milă). Celui mai mare urmadză. Poartă-te cu cei deopotrivă. Rădică zăbăvile (adecă nu fii leneş). Nemică te mira. Pobrăzeşte pe cel mândru. Liapădă cele rele. Invaţă-te lui Dumnădzău a trăi. Invaţă-te a muri. SI AVA TRIIPOSTASNOMU BOGU, DAVŞOMU TRICIASNOMU KNIGU PO ZACI ALEA I KONEŢ137 Andrea Wissowatius, Stimuli uirtutum, fraena peccatorum, p. 190. 136 Qp c-lt p 191. , „ .37 î,f'slavonă: Slavă ha Dumnezeu cel în trei ipostaze, care, după început, a dat şi sfârşit cărţii în trei părţi. DIVANUL 309 139" SCARĂ A CĂRŢII DINTĂI ŞI A DOA; FIETECARE GIAVĂ ÎN CÂTE FRUNDZĂ, ŞI ÎN CARE FAŢĂ IASTE, PENTRU LESNE AFLAREA [CELUI] CE-AR CERCA Car. 1 Car. 2 GLAVA frun-[za] faţa frun-[za] faţa 1. Lumea de cine-i făcută 1 i 45 1 2. Lumea de Dumnădzău făcută 1 1 45 1 3. Lumea trecătoare 1 1 45 2 4. Cu frumseţea lumii nu te amăgi 1 2 46 2 5. Lucrurile lumii ca pravul 1 2 46 2 6. împăraţii puternici să nu te amăgiască 2 1 46 2 7. Nărocul nu-i fericit 2 1 47 1 8. Năroctil fără hotar 2 1 47 1 9. Bogatul lumii, sărac 2 1 47 1 10. Pildă din istorii 2 2 47 2 11. Pildă de pe Alexandru 2 2 47 2 12. După moarte nume vestit în bunătăţi 3 1 47 2 să aibi 13. Nume bun cu fapte rele nu vii avea 3 l 48 1 14. Frumseţea lumii nu pofti 3 2 48 2 15. Dragostea frumseţelor, stricăciuni 3 2 48 2 16. Bine de la lume nu vii avea 3 2 48 2 17. In lume înţelepciune nu-i 3 2 49 1 / 18. In lume bine şi odihnă nu-i 4 1 49 1 19. Lumea spre bine o au făcut 4 1 49 1 Dumnădzău omului Car. 1 Car. 2 GLAVA frun-[za] faţa frun-[za] faţa 20. Lumea, după păcat, iaste rea 4 1 49 2 21. Spre dezlegarea păcatului au vinit 4 2 49 2 noul Adam, Hristos 22. Vi ni rea lui Hristos şi mainte prorocită 5 1 50 l 23. Pre Dumnădzău de pe fapte cunoaşte 5 1 51 1 24. Cu darul ce ţi s-au dat spre bine 5 2 51 2 te slujeşte 25. Spre poftele lumii, orb, mut, surd fii 6 2 52 l 26. Cea de-apoi socoteşte 6 2 52 2 27. Avuţiia pricină răutăţilor 6 2 52 2 28 Avuţiia naşte lăcomiia 6 2 52 2 29 Zavistiia omoară fraţii 7 1 53 1 30. Lacomul pofteşte a fi toti săraci 7 1 53 1 31. Lacomul nu să satură 7 2 53 1 32. Bogatul pofteşte scaunul cel de sus 7 2 53 1 33. Bogatului mândru, Dumnădzău 7 2 53 2 vrăjmaş 3^- Şi cu bogăţiia, şi cu raiul, anevoie a fi 8 1 53 2 35. în trei vremi te cumpăneşte 8 2 54 1 36. La moarte, avuţiia fără folos 9 1 54 2 37. Gol te-ai născut, gol te vei duce 9 2 55 1 / 38. Un svârşit, moartea 9 2 55 1 39. Nesocotinţa strică 9 2 55 2 40- Dumnădzău schimbă împărăţiile 10 2 56 1 ^b Agonisirea lumii piiarde sufletul 11 1 56 2 ^2. Cu împăraţii bogaţi ce s-au spăsit 11 2 57 1 uu te simeţi ^3. Lumea pe mulţi buni i-au nebunit 12 1 57 Cu pilda celor ce au cumpărat raiul 13 1 58 2 cu avuţiia, nu iubi avuţiia ^5. înibogăţindu-te, nu te scumpi ^6. Lumea temniţă 13 2 59 2 14 1 60 1 Desfrânata voie, sufletul omoară 14 2 60 2 48. Nici lumea, nici lumanul fericit 15 1 60 2 310 DIMITRIE CANTEMIR DIVANUL 311 GLAVA Ca r. 1 Car. 2 frun-[za] faţa frun [za] faţa 49. Fericit cel ce cu lumea nu s-au 15 l 60 2 amestecat 50 Dreptul nu să va clăti 15 1 61 1 51. Lepădarea lumii, fericirea 15 2 61 l 52. Cu poftele lumeşti grele-s poruncile 16 2 62 2 dumnădzăieşti 53. Dragostea cătră Dumnădzău 17 1 63 1 ce pofteşte dobândeşte 54. Omul împărat peste toate, 17 2 64 2 însă în chip de zălog i-s date 55. Dulceaţa lumii, otrava sufletului 18 1 66 1 56. Cu lumea adevărat prieteşug 18 2 66 1 nu-i avea 57. Lumea, maica răutăţilor 19 1 66 2 / 58. Lumea, decât tâlharii mai rea 19 2 67 1 59. Poftele, ca sirinele 19 2 67 1 60. Bunurile fiilor veacului acestuia de râs 20 1 67 2 61. Vai celuia ce ciarcă ceva mai bun 20 2 68 l decât Dumnădzău 62. Omul în voia Iui, cât să suie, 21 1 68 2 atâta mai greu cade 63. Vârsta şi nărocirea, ca roata 22 l 69 2 64. Nu într-acesta veac, ce în cel viitoriu 22 2 70 2 să-ţi lungeşti viaţa 65. Viaţa vecinică fără svârşit nici din bă- 23 l 70 2 trân tânăr, ce din păcătos drept te fă 66. Nu ce vede trupul, ce ce priveşte 23 2 71 1 sufletul nedejduiaşte 67. Nedejdea credinciosului nu-i în zădar 24 2 72 1 68. Poftele înmulţindu-se, în oceanie 25 1 72 2 aruncă 69. Dreptul în veci va trăi 26 1 73 1 70. Cu credinţă cele păminteşti cerând 27 1 74 1 o bizară plantă exotică, greu de studiat şi de clasat din cauza lipsei toraie de reper cu alte forme asemănătoare" (ibidem, p. 202). Nu trebuie neglijată nici opinia lui George Niţu, după care prin I'toria ieroglifică „se pun bazele tuturor genurilor literare" la noi (Arta discursului literar la Dimitrie Cantemir, în „Revista de istorie şi teorie '•terară", 1973, nr. 2, p. 215). 9 Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. XXXIV—XXXV. 10 Ibidem, p. XXXH-XXXIV. 11 I. Minea, op. cit., p. 33. 322 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 323 în fond, ce a urmărit marele învăţat prin alcătuirea acestei lucrări? După cum declară el însuşi, a avut în vedere patru scopuri: „să dezvăleascâ" (adică să demaşte) unele fapte ale „hireşelor case" (se înţelege de domni şi boieri); să se „nevo-iască" „spre deprinderea retoricească" pentru a da o formă cât mai frumoasă operei sale; să facă cunoscute „sentenţiile" adunate de el „prin osteninţa a câtăva vreme" şi să îmbogăţească limba română, prin împrumuturi de cuvinte străine12. Nu trebuie neglijat, se înţelege, nici scopul principal nedeclarat al lui Cantemir, şi anume să-şi justifice lupta pe care a dus-o împotriva lui C. Brâncoveanu, aceasta îndeosebi pentru posteritate. Motivul pentru care D. Cantemir nu şi-a publicat opera13 (rămasă în manuscris până la 1883) a fost că, fără „Scară" (aşa cum ar fi putut să o publice), nu-şi atingea scopul, acela de a-şi demasca adversarii (şi chiar pe fratele său), iar cu „Scară" publicarea nu era posibilă datorită îndeosebi atacurilor la adresa conducătorilor Imperiului otoman. II. DATAREA ŞI REDACTAREA Data şi împrejurările când a fost scrisă Istoria ieroglifică, constituie o problemă în care opiniile sunt încă împărţite. După părerea lui N. Iorga, Istoria ieroglifică a fost scrisă „imediat după numirea lui Antioh (ca domn — N.S.), în cursul 12 Vezi şi N. Iorga, op. cit., p. 356-357, care consideră că învăţarul domn a scris lucrarea ca „să-şi arate învăţătura'1 prin maximele adunate, „să desfăşoare farmecul unui stil învăţat din manualele de scriere frumoasă", „să contribuie prin cartea sa la îmbogăţirea limbii prin termeni tehnici, prin neologisme ştiinţifice" şi „să imite pe Heliodor, să-1 localizeze". 13 Se ştie din prefaţa la Divanul (ed. de V. Cândea, 1974) cât de mult dorea D. Cantemir să-şi editeze lucrările. anului 1705, desigur înaintea anului 1706, când vechea rivalitate începu din nou"14. Plecând de la unele fapte povestite în Istoria ieroglifică, IIie Minea consideră că lucrarea a fost începută ceva mai devreme, după mai 1704 (data testamentului lui IIie Ţifescu, despre moartea căruia aminteşte D. Cantemir)15, fiind terminată înainte de 26 octombrie 1705 (când autorul ei ar fi împlinit 31 de ani)16; „aşadar după mai 1704 şi înainte de 26 octombrie 1705 scria D. Cantemir Istoria ieroglifică"11. Reluând problema datării, P.P. Panaitescu afirmă: „Cartea a fost începută probabil îndată după acest eveniment (împăcarea cu C. Brâncoveanu - N.S.), în iunie 1705"; ultimul eveniment povestit fiind moartea lui Cornea Brâiloiu (după 28 noiembrie 1705), „este limpede că Istoria ieroglifică a fost scrisă între mai şi decembrie 1705", pentru 14 N. Iorga, Istoria literaturii române, p. 380. Opinia a fost adoptată Şi de Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române, p. 150, şi este destul de Semănătoare cu a lui P.P. Panaitescu, despre care vom vorbi îndată. 15 D. Cantemir afirmă că „pre această vreme (este vorba de domnia lui M. Racoviţă) şi Vulpea (Ilie Ţifescu) piiaîea blănarilor şi carnea cioarălor îşi dede" (f. 266), după ce Ia f. 171 spusese că vicleanul boier aurise „peste puţine zile" după alegerea din 1703. Trimiterile s-au făcut Ii paginaţia manuscrisului. 16 Se ştie că D. Cantemir afirmă în titlul lucrării că avea 31 de ani »când sfârşitul începutei sale istorii a videa s-au învrednicit". întrucât povesteşte fapte petrecute în 1705, I. Minea a considerat că învăţatul domn împlinea 31 de ani Ia 26 octombrie 1705, fiind născut deci în anul 1674! 17 I. Minea, op. cit., p. 27, 31. Faptul că D. Cantemir nu aminteşte despre otrăvirea lui Eupu Bogdan este interpretat de I. Minea ca o dovadă câ lucrarea a fost terminată înainte de moartea acestuia (ibidem, p. 56). C Măciucă, Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1972, p. 119, afirmă-nu Ştim pe ce temei - că lucrarea a fost începută al sfârşitul anului 1704 Ş' terminată în decembrie 1705. 324 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 325 „proslăvirea" izbânzii Cantemireştilor împotriva lui C. Brâncoveanu18. Dacă termenul final (sfârşitul anului 1705) poate fi în general acceptat - deşi D. Cantemir nu respectă totdeauna cronologia faptelor19 - cu privire la data când a început elaborarea Istoriei ieroglifice ni se pare mai întemeiată opinia lui I. Minea, care a observat că D. Cantemir scria deja în timp ce domnea încă Mihai Racoviţă20, deci înainte de împăcarea principelui moldovean cu C. Brâncoveanu. Trebuie să avem în vedere faptul că o lucrare atât de mare, încărcată cu atâtea „sentenţii" şi teorii filozofice, nu putea fi alcătuită numai în şase sau opt luni de zile, aşa cum considera P.P. Panaitescu. De aceea credem că ea a fost scrisă într-o perioadă mai îndelungată, în etape, pe baza unor materiale strânse în timp. La această concluzie ne duce şi faptul că D. Cantemir arată el însuşi că ţinea un „catalog" sau „izvod" în care însemna „pre amănuntul" „vicleşugurile" săvârşite de duşmanii săi (f. 524), ca şi afirmaţia autorului că „sentenţiile" din lucrarea sa au fost strânse „prin osteninţa a câtăva vreme", unele foarte probabil înainte de alcătuirea lucrării. Nu trebuie să uităm, de asemenea, că în anii 1703-1705, în afară de activitatea politică, D. Cantemir nu a scris o altă operă, ceea 18 P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 76. Opinia sa a fost împărtăşită apoi şi de alţi autori. în Istoria ieroglifică, h p. 27, nota 3, P.P. Panaitescu crede însă că a fost scrisă „după februarie (1705) si înainte de octombrie 1705". 19 Astfel, după moartea lui Cornea Brâiloin (petrecută spre sfârşitul anului 1705, f. 579-580), Cantemir povesteşte fapte întâmplate înainte de această dată, în primul rând numirea ca domn a lui Antioh Cantemir (f. 581) şi tratativele de împăcare cu C. Brâncoveanu. Vezi şi nota 370, ediţia N. Stoicescu. 20 D. Cantemir spune în partea a Vl-a a lucrării sale că M. Racoviţă „şi până astădzi, cu minunea a toată lumea stăpâneşte" (f. 382). ce dovedeşte că în această epocă şi-a strâns materialul pentru Istoria ieroglifică. întrucât cuprinsul lucrării este în general cunoscut21, nu vom zăbovi prea mult asupra lui (vezi notele de la finele lucrării, ediţia N. Stoicescu, p. 293-387). Lucrarea începe prin prezentarea unei adunări a boierimi; muntene şi moldovene, ţinută la Arnăutchioi, lângă Adrianopol, în anul 1703, cu scopul de a alege pe noul domn al Moldovei. Autorul foloseşte acest prilej pentru a ne înfăţişa pe principalii eroi ai povestirii, dintre care unii sunt puşi să ţină discursuri alcătuite de D. Cantemir. Au loc lungi discuţii îndeosebi despre originea Struţocămilei (Mihai Racoviţă), candidatul la tron susţinut de C. Brâncoveanu (Corbul), care reuşeşte să atragă de partea sa majoritatea boierilor moldoveni Şi să facă să fie ales domn pretendentul său. După primirea învestiturii (prilej pentru a fi demascată lăcomia dregătorilor Porţii), noul domn şi boierii săi pleacă în Moldova pe care o supun unei exploatări sângeroase. Pentru a-şi consolida poziţiile, domnii şi boierii Moldovei Şi Tării Româneşti încheie o înţelegere, îndreptată îndeosebi împotriva fraţilor Antioh şi Dimitrie Cantemir, dintre care ultimul va fi urmărit apoi cu înverşunare. Când boierii şi domnii se bucurau de succesul lor, Cantemir aduce în scenă o răscoală a categoriilor mijlocii, nemulţumite îndeosebi de amestecul lui Brâncoveanu în ^eburile din Moldova. Este povestită apoi, pe larg, prigoana pornită împotriva lui Cantemir (Inorogul), care este atras la o întrevedere cu 21 El a fost povestit de numeroase ori de: N. Iorga, op. cit., p. 357-380; h Minea, op. cit., p. 35-52; G. Pascu, op. cit., p. 34-40; P.P. Panaitescu, Cantemir, p. 76-79, acelaşi în introducere Ia Istoria ieroglifică, I, P- XXIII-XXXI etc. 326 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 327 Toma Cantacuzino (Şoimul), cu scopul de a fi prins. Cu această ocazie au loc lungi discuţii între cei doi despre motivele discordiei dintre D. Cantemir şi C. Brâncoveanu, prilej cu care sunt trecute în revistă relaţiile dintre conducerile celor două ţări începând din vremea domniei lui C. Cantemir. Până la urmă, datorită maşinaţiilor lui Scarlat Ruset (Hameleonul), D. Cantemir este prins şi închis de bostangii, dar reuşeşte să scape dând bani şi se refugiază la ambasada franceză din Constantinopol. Datorită schimbării vizirului, care-i era favorabil, D. Cantemir se poate întoarce apoi la locuinţa sa. în această vreme, C. Brâncoveanu - convins de Toma Cantacuzino şi silit de schimbarea raportului de forţe în favoarea Cantemireştilor, sprijiniţi de dregătorii otomani ce le erau favorabili - consimte să ducă tratative cu D. Cantemir prin reprezentanţii săi, care realizează într-adevăr o împăcare temporară. Prin înţelegerea stabilită, C. Brâncoveanu acceptă să acorde unele despăgubiri lui D. Cantemir, din averea lui Şerban Cantacuzino, să nu se mai amestece în treburile Moldovei şi să înceteze prigoana împotriva Inorogului. Cu această înţelegere - considerată de D. Cantemir drept o victorie a sa — se încheie Istoria ieroglifică. III. ISTORIA IEROGLIFICĂ - OPERĂ LITERARA Istoria ieroglifică este şi o importantă operă literară, fiind considerată de numeroşi specialişti drept primul roman din literatura noastră. Cu toate acestea, unii cercetători au încercat să diminueze valoarea literară a acestei opere interesante şi complexe, considerând fie că ea nu poate rămâne în literatura noastră datorită felului „ciudat" în care a fost compusă22, fie că aurorul ei nu Sextil Puşcariu, op. cit., p. 170. poate fi socotit „un meşter al condeiului"23 sau, în sfârşit, că Istoria ieroglifică „este o carte cu multe frumuseţi, dar nu este o carte fruvaoasă"24. Critici literari de renume - ca George Călinescu sau Panaitescu-Perpessîciias - au dovedit însă că lucrarea învăţatului princijpe^ste şi o operă literară valoroasă. Primul a considerat că singura „operă fcerară viabilă" a lui Cantemir este Istoria kr&gâjficâ şi a scos m evidenţă câteva pasaje izbutite din punct de Wîere artistic, „dovezi de măiestrii caligrafice", ca şi „numeroase «cleghii» în aceeaşi cadenţă populară şi cu o nespus de inteligentă [tratare a metaforei ţărăneşti, premergând pe Eminescu"25, •Cel de al doilea a arătat prin câteva exemple că opera, „inaccesibilă la prima vedere, este, totuşi, în ciuda ornamentaţiei prea încărcate,... rodul viabil al unui artist", care „a folosit însuşi sucul limbii şi înţelepciunii populare, trecută prin alambicul eruditei sale fantasii". El socoteşte Istoria ieroglifică un „summum al scrisului cantemîresc26. Considerând că Istoria ieroglifică „a însemnat mereu un mic scandal estetic şi lingvistic", că „a apărut ca o ciudăţenie de specie nedefinită, un fel de «struţocămilă» literară", că în jurul 23 Dan Bădărău, op. cit., p. 213. 24 P..P. Panaitescu., D. Cantemir, p. 91. 25 C Călinescu, istoria literaturii române, p. 44-47. 26 Pamaitescu-Perpessicius, op. cit., p. 295, 302, 304. Vezi şi Şerban Coculescu, Despre stilul lui Dimitrie Cantemir, în yol. Varietăţi critice, Bucureşti, 1966, p. 55, care crede că principele „nu s-a gândit să facă literatură, dar posteritatea sa literară şi-l anexează prin elementul limbii prin ceea ce s-a putut strecura ca fantezie şi creaţie artistică în lucrări de altă intenţie" (Istoria ieroglifică fiind pamflet politic!). Ulterior, acelaşi aUtor consideră Istoria drept „capodopera scriitorului" (Cantemir ~ retor & artist, în „România literară", 25 octombrie 1973, p. 7). După Al. Piru, Istoria ieroglifică este „întâia creaţie adevărată din l^eratura noastră" (op. cit., p. 351). 328 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 329 ei „a strâns o adevărată trenă de prejudecăţi"27, Manuela Tănăsescu a căutat să împrăştie aceste prejudecăţi şi, întreprinzând prima analiză literară mai amplă, să dovedească că D. Cantemir „n-a fost numai un interesant filozof, un istoric erudit, ci şi un scriitor de geniu" şi că opera sa trebuie să-şi reia locul ce i se cuvine printre capodoperele literaturii noastre"28. Aprecierile variază deci între scriitor care nu este meşter al condeiului şi unul de geniu! 1. MODELE ŞI IZVOARE O problemă care interesează în mod deosebit este aceea a modelului, influenţelor şi a izvoarelor existente şi folosite de autor în scrierea Istoriei ieroglifice. Opinia lui N. Iorga, după care Istoria ieroglifică „nu este altceva, cu alte personagii, decât prefacerea în româneşte a «Etiopicelor» lui Heliodor"29, a fost respinsă ca nefondată de toţi cercetătorii, care au arătat că lucrarea lui Heliodor nu a fost decât „un model formal, privind construcţia, arhitectonica lucrării, distribuirea faptelor"30. Acest fapt este recunoscut, de altfel, şi de autorul însuşi, care declară în introducere că, după modelul „Istoriii ethiopiceşti" a aşezat „mijlocul istoriii la început şi începutul la mijloc, iară sfârşitul scaunul său păzindu-şi"-In afară de acest împrumut pur formal, Istoria ieroglifică este o operă absolut originală, în care Cantemir dă drumul unei fantezii bogate, oferindu-ne o scriere plină de alegorii, de animale fabuloase, de povestiri frumos spuse, de portrete izbutite, de proverbe şi cugetări. „Lui Cantemir îi place să spună istorii, anecdote şi are limbuţia lui Creangă în debitarea zicătorilor populare"31; „invenţia verbală extraordinară, portretistica grotescă dau istoriei o savoare rară"32. In Istoria ieroglifică se simt puternice influenţe ale literaturii populare, literatură bine cunoscută lui Cantemir. După cum s-a remarcat, „este vizibilă în Istoria ieroglifică atât legătura... cu cărţile populare care uzează de scheme alegorice (dezbaterea, universul ierarhizat), cât şi cu acelea care folosesc pilda cu substrat alegoric (Varlaam şi loasafi... sau cu cele în care fantasticul animalier este legat de motivul călătoriei" (Alexandria)33. O altă carte care 1-a influenţat pe Cantemir este Fiziologul care cuprinde poveşti despre animale, unele exotice, printre care filul şi inorogul, care apar şi în Istoria ieroglifică. De aceea s-a considerat că „adoptarea alegoriei animaliere ca modalitate de construcţie unitară a întregii opere" ar fi o influenţară Fiziologii lu fi4. Influenţa populară se resimte şi în unele versuri din Istoria ieroglifică, în limbă şi în numeroase proverbe şi „senrenţii" presărate de D. Cantemir în cursul povestirii. O problemă a cărei cercetare este de abia la începuturile sale este aceea a influenţei orientale. După cum se ştie, D. Cantemir a. fost un foarte bun cunoscător al culturii orientale, primul european care a pătruns în profunzimea acestei culturi35. După 2f Manuela Tănăsescu, Despre Istoria ieroglifică, p 10 18 28 Ibidem, p. 44-47. 29 N. Iorga, Originalitatea lui D Cantemir, p. 18. 30 Istoria ieroglifică, ed. cit., 1, p. LXXXIV-LXXXVI, p. 5 şi notele. S)[ G. Călinescu, op. cit., p. 47. 32 Ibidem, p. 44. j3 M. Morarii, Alegoria animalieră şi fantasticul animalier în Istoria ieroglifică, în „Revista de istoric şi teorie literară", 1972, nr. 3, p. 490. Ibidem, p. 482. Alţi autori s-au pronunţat pentru o influenţă occidentală, datorită asemănării cu Ie roman de Renan (Scarlat Struţeanu, Câteva elemente occidentale în opera lui D. Cantemir, în „Preocupări literare", 1942, nr. 8-9, p. 452). 35 Virgil Cândea, Dialogul' Orient-Occident, tradiţie-inovaţie în „Divanul" lui Dimitrie Cantemir. Le dialogue Orient—Occident, nwdition—innovation dans »Le Divan" de Demetre Canteinir, în „Buletinul Comisiei naţionale a R.P. Române pentru UNESCO", VI, 1964,.nr. 1-2, p. 41-61. 330 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 331 unele cercetări, influenţa orientală se resimte în stil, în proza rimată şi ritmată, în unele maxime, ca şi în unele povestiri; de pildă, povestea spusă de Brehnace (C. Cantacuzino stolnicul) în partea a IV-a a lucrării prezintă unele asemănări cu Qalila şi Dimna, traducere arabă, apoi şi turcă, din Panciatantra36. După cum se ştie, Istoria ieroglifică conţine şi numeroase versuri, care au constituit şi ele obiectul unor studii37, în care însă opiniile asupra valoni şî influenţelor îndeosebi sunt diferite. Unele versuri din Istoria ieroglifică „sunt primele adevărate poeme române"38; ele „îl recomandă pe Dimitrie Cantemir drept unul din primii noştri mânuitori de versuri"39 (după Miron Costin şi Dosoftei)40. Judecăţile de valoare asupra acesror versuri simt destul de diferite; după unii cercetători, „versificaţia sa este în general dificilă, poticnită, lipsită de efervescenţă"4^ alţii au remarcat, pe bună dreptate, „vizibila uşurinţă a versificaţiei. ...„Cantemir vădindu-se mai ales un maestru al combinaţiei ritiaoiice"; „zeci de pagini din Istoria ieroglifică sunt adevărate poemede mare °^ Mircea Anghelescu, Dimitrie Ca.ntemir şi literatura or&mtală, în „Revista de istorie şi teorie literară", 197.3, nr. 2, p. 113)5—200. 01 M. Sârbulescu, Poetul Dimitrie Cantemir, în „Preocupări literare", VI, 1941, nr. 8, p. 307-311; G. Călinescu, op. cit.., p. 45 fi iiirm.; M. Sârbulescu, Poezia lui Dimitrie Cantmiir, în „Tânăroil scriitor",, VI, 1957, nr. 5, p. 91-93; Nichtta Stănesou,, Poezii dezvelite din Istoria ieroglifică a neasemuitului Dimitrie Cantemir şi puse în vedere de către...., în „Luceafărul", 1968, nr. 30, p. 8; Şt. Gîo&u, op. cit.; Olimpia Serbată., Dimitrie Cantemir şi începuturile poeziei artistice româneşti, în „Orizont", 17 mai 1973, p. 4. 38 G. Călinescu, op. cit., p. 47. °9 M. Sârbulescu, în „Tânărul scriitor", 1957, nr. 5, p. 91. 40 După unele opinii, „Cantemir a profitat de versificaţiile lui Miron Costin şi mai ales ale lui Dosoftei, de a căror factură amintesc uneori foarte apropiat stihurile Istoriei ieroglifice (M. Tănăsescu, op. cit., p. 188). 41 M. Sârbulescu, art. cit. rafinament şi subtilitate", motiv pentru care D. Cantemir este considerat „un mare poet"42. Printre cele mai realizate şi cunoscute versuri se citează: Eu m-am vechit, M-am veştejit Şi ca florile de brumă m-am ovilit. Soarele m-au lovit, Căldura m-au pălit, Vânturile m-au negrit Drumurile m-au ostenit, Dzilele m-au vechit, Aii m-au îmbătrânit, versuri în care se simte influenţa poeziei populare4*"5, sau: Munţi, crăpaţi, Copaci, vă despicaţi Pietri, vă fărâmaţi! etc. care amintesc de „versuri din descântece de deochi şi de scrisă"44. S-a remarcat, de asemenea, muzicalitatea frazelor din Istoria ieroglifică, prin potrivirea măiastră a cuvintelor, care transformă paginile în „adevărate polifonii, orhestraţii savante de mare abilitate tehnică"45. 42 M. Tănăsescu, op. cit., p. 188-189,192-193. Vezi şi Al. Piru, op. cit., p. 350, care consideră pe Cantemir ca „fiind după Miron Costin şi Dosoftei întâiul nostru poet liric de mari resurse elegiace, serioase sau burleşti". 4-'! Şt. Giosu, op. cit., p. 261. 44 I. Chiţimia, în „Revista de istorie şi teorie literară", 1971, nr. 1, p. 20. După alte opinii, ar fi vorba de influenţe ale literaturii greceşti, aşa-numitele „trenoi" {Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. 137, nota 2), pe care însă Cantemir le-a turnat în vers de factură populară (Şt. Giosu, op. cit., p.261). 45 M. Tănăsescu, op. cit., p. 192-193. Vezi şi Istoria ieroglifică, ed. cicp.XCî. 332 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 333 2. LIMBA O problemă căreia i s-a acordat o mare atenţie în ultima vreme a fost limba utilizată de D. Cantemir. După cele mai îndreptăţite opinii, în Istoria ieroglifică D. Cantemir se dovedeşte „un foarte bun cunoscător al limbii sale materne, atât al graiului popular, cât şi al celui regional"46, pentru care specialiştii l-au comparat pe drept cuvânt cu Neculce şi cu Creangă. în opera sa găsim nenumărate expresii populare utilizate şi de noi astăzi, de genul: „a râde pe sub mustăţi" (f. 34 bis), „a face din ţânţar armăsar" (f. 48), „de-a fir a păr" (f. 129, 340), „a rămâne cu gura căscată" (f. 164), „a atinge la ficaţi" (f. 226), „odată cu capul" (f. 249), „până într-un cap de aţă" (f. 268), „prin ciur şi prin dârmoiu" (f. 313), „a lega teie de curmeie" (f. 351), „când se îngână ziua cu noaptea" (f. 362), „nas de ciară" (f. 391), „a schimba feţe" (f. 409), „a-şi muşca buzele", „a-şi frânge mâinile" (f. 421), „a se zbate ca peştele pe uscat" (f. 429), „să n-ai parte de copii" (f. 434), „cât negru sub unghie" (f. 468) (utilizat paralel cu „cât negrul bolului"), „cu o falcă în cer şi cu alta în pământ" (f. 493), „a căuta cu coada ochiului" (f. 562), „a avea ac de cojocul cuiva" (f. 584), „cu coada între picioare" (f. 597), „a bate apa în piuă" (f. 609) etc. Tot astfel, în Istoria ieroglifică, D. Cantemir utilizează numeroşi termeni pe care-i întâlnim şi în operele cărturarilor moldoveni din secolele XVII-XVIII: Grigore Ureche, Varlaam, Dosoftei, Miron Costin, I. Neculce, ca şi în cărţile populare, ceea ce constituie o altă dovadă certă că principele Moldovei cunoştea foarte bine limba vorbită în vremea sa. Iată câţiva dintre aceşti termeni: asupreală, aşezământ, basnă, bănat, blem, boz, brudiu, buiguire, capişte, chiteală, dodeială, dosadă, de iznoavă, împoncişare, meserniţă, mâzdă, de năprasnă, olaturi, pozvolenie, prepus, probozire, prostatec, rediu, simcea, sirep, stepenă, stidire, tocmală, ţenchiu, vartă, vipt etc, etc.47. Dacă adăugăm la aceasta numeroasele proverbe populare, ca şi versurile de factură populară presărate în cursul povestirii, înţelegem cât de întemeiată este afirmaţia lui Ştefan Giosu, bazată pe studiul atent al tuturor aspectelor problemei limbii utilizate de marele cărturar român. Dar limba cunoscută de D. Cantemir era încă „brudie" (necoaptă) pentru a putea exprima întreaga gamă de probleme - îndeosebi de filozofie - pe care le trata învăţatul principe. Cunoscând limbile greacă şi latină, D. Cantemir a încercat să introducă în limba română numeroase neologisme (cele mai multe dintre acestea utilizate pentru prima oară de el), urmărind prin aceasta „subţierea" limbii şi îmbogăţirea ei prin „împrumu tarea cuvintelor streine". In acest scop el a alcătuit o „scară" în care explică numeroşi termeni de origine străină (îndeosebi latină şi greacă) folosiţi de el, „scară" considerată de specialişti drept primul dicţionar de neologisme în limba română. D. Cantemir a încercat astfel să reformeze limba, să creeze o limbă ştiinţifică. „El s-a străduit să ridice limba noastră literară la nivelul celorlalte limbi literare existente atunci în Europa, capabilă să exprime noţiunile cele mai abstracte, filozofice şi ştiinţifice"48. 1 Şt. Giosu, op. cit., p. 17-18. Vezi şi Cap. Elementul popular, p. 241-274, unde se tratează pe larg problema. N. Iorga afirmă că D. Cantemir „scria rău româneşte" datorită utilizării neologismelor şi „altei sintaxe" {Originalitatea lui D. Cantemir, p. 14). 4/ Vezi notele şi glosarul, ediţia N. Stoicescu. Vezi şi lista întocmită de Al. Rosetti şi B. Cazacii, Istoria limbii române literare. IDe la origini până la începutul secolului al' XlX-lea, Bucureşti, 1961, p. 306-310. 48 Emil Petrovici, Limba lui Dimitrie Cantemir, în voi. De Li Varlaam Ii Sadoveanu. Studii despre limba şi stilul scriitorilor, Bucureşti, 1958, p. 120, p. 130-133; P. Vaida, op. cit., p. 139-164 şi, îndeosebi, St. Giosu, op. cit., p. 175-187, care prezintă neologismele pe domenii: filozofie, medicină, filologie, literatură, estetică, muzică, geografie etc. Vezi şi notele din ediţia N. Stoicescu despre unii termeni de origine greacă utilizaţi şi de Radu C i recea nu. 334 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 335 Folosirea acestor numeroşi termeni străini, ca şi a unei sintaxe speciale, cu verbul la sfârşitul propoziţiei, de către autorul Istoriei ieroglifice, a făcut ca limba acestei opere să devină pe alocuri greoaie. încercarea sa nu trebuie însă privită cu prea multă asprime. După cum s-a arătat de curând, „a fost o încercare ca atâtea altele..., pornită din dragostea pentru limba maternă, pe care şi el o dorea cât mai bogată şi mlădioasă". „El a vrut să dea singur limbii române ceea ce mai târziu îi va da o întreagă epocă"49. Cum Istoria ieroglifică s-a tipărit foarte târziu (1883) şi nu a circulat în manuscris, neologismele utilizate de D. Cantemir au pătruns pe alte căi în limba noastră. El are totuşi meritul de a le fl utilizat primul şi de a fi căutat să le şi explice în limba română. De aceea ni se pare întemeiată afirmaţia după care, în privinţa lexicului, Istoria ieroglifică „reprezintă o etapă nouă în dezvoltarea limbii române literare"50 Cât priveşte sintaxa, care a „speriat" pe unii cărturari51, s-a vorbit mai întâi de o influenţă orientală, datorită faptului că D. Cantemir pune uneori verbul la sfârşitul frazei. Primul care a exprimat o asemenea opinie a fost I,azăr Şăineanu, care afirmă: „literatura orientală a influenţat profund spiritul domnescului scriitor (D. Cantemir): sintaxa turcească, cu perioadele-i enorme şi cu verbul final se oglindeşte în a sa Istorie ieroglifică"^2'. Această idee a fost reluată mai târziu de Alexandru Rosetti, care consideră că plasarea verbului la sfârşitul frazei se face 49 Şr. Giosu, op. cit., p. 155, 158. ^° Ibidem, p. 306. Vezi G. Ivăuescu, Formarea terminologiei filozofice româneşti moderne, în voi. Contribuţii la istoria limbii române literare în sec. XIX, I, Bucureşti, 1956, p. 171-204; Petru Vaida, Calcul lingvistic ca procedeu de creare a terminologiei filozofice la D. Cantemir, în „Limba română", XV, 1966, nr. I, p. 3-12. 51 G. Călinescu, op. cit., p. 42. -12 L. Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbii şi culturii române, I, Bucureşti, 1900, p. LXXXVI. „după modelul frazei latine şi turceşti" şi că, în unele fraze, „ordinea nefirească a cuvintelor s-ar putea explica prin influenta limbii turceşti"53. împotriva acestei opinii s-a pronunţat Emil Petrovici, care consideră că perioadele lungi şi ordinea uneori nefirească a cuvintelor din Istoria ieroglifică nu se datoreşte influenţei orientale, ci educaţiei „slavono-greco-latină (a lui D. Cantemir-N.S.), în care a jucat un rol important profesorul său de greacă, latină şi filozofie, cretanul Ieremia Cacavela">\ Reluând problema, Dragoş Moldovanu a arătat că dislocările sunt rezultatul unei acţiuni voluntare a lui Cantemir5^, fiind „un procedeu de stil unic, pe care îl putem identifica... într-o figură retorică aparţinând aşa-zisului ornatusfiacilis. Este vorba de ceea ce grecii numeau hiperbat..., iar latinii verbi transgressio". Datorită acestei explicaţii, „dislocările lui Cantemir ne apar mai puţin «bizare»; ele sunt actualizări sintactie ale funcţiei unui procedeu retoric greco-latin, realizându-se în condiţii analoge cu adaptările din celelalte literaturi care au suferit influenţa retoricii clasice. In această perspectivă, ele sunt fenomene normale ale noului stil romanic"; şi mai departe „extensia şi ^ Al. Rosetti, Observaţii asupra limbii lui Dimitrie Cantemir în „Istoria ieroglifică' („Buietin ştiinţific. Secţiunea de ştiinţa limbii, literatură şi arte" a Acad. Rom., I, 195L nr. 1-2, p. 21-22). Aceeaşi idee este reluată şi în Istoria limbii române literare. I De la origini până la începutul secolului al XlX-lea, publicată în colaborare cu B. Cazacii, p. 304. 5* E. Petrovici, op. cil., p. 135; idem, Limba lui D. Cantemir, în „Limba română", II, 1953, nr. 6, p. 5—16. 55 Idee subliniată de acelaşi autor şi în articolul Oriental şi clasic în stilistica frazei lui Cantemir („Anuar de lingvistică şi istorie literară", Iaşi, XIX, 1968, p. 35), unde se spune că tot ce contravine uzului epocii este un procedeu conştient al Iui D. Cantemir. 336 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 337 frecvenţa hiperbatului la Cantemir sunt primele indicii ale unei folosiri conştiente" a acestuia56. 3. PROVERBELE ŞI MAXIMELE Una din problemele încă puţin studiate este aceea a proverbelor şi maximelor, a „sentenţiilor" presărate de Dimitrie Cantemir în tot cursul lucrării sale. In prefaţă (f. III—IV), autorul declară că şi-a „împodobit" lucrarea cu 760 de sentenţii57, „putea-le-am dzice cuvinte alese", pe care le-a strâns „prin osteninţa a câtăva vreme", plasându-le în cursul povestirii „la loc cu cuvinţă". Dându-şi seama că aceste „sentenţii" întrerup povestirea, el le-a pus între paranteze, sfătuind pe cei care vor să urmeze „necurmat" naraţiunea propriu-zisă să sară cu privirea textele cuprinse între paranteze. Judecând puţin cam aspru opera, N. Iorga considera că D. Cantemir a scris-o, printre altele, ca „să-şi arate învăţătura prin abundenţa, felurimea şi raritatea maximelor adunate pentru împodobirea minţii unui public simplu". El afirma mai departe 56 Dragoş Moldovanu, Influenţe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiperbatul, în voi. Studii de limbă literară si filologie, I, Bucureşti, 1969, p. 38, 40, 45. Vezi şi articolul aceluiaşi, Oriental şi clasic..., p. 56-57, unde se dovedeşte „originea clasică (greco-Iatină - N.S.) a construcţiilor lui Cantemir, susţinută de scriitor, înţeleasă ca atare de către contemporani (Cacavela) şi verificată prin analiză stilistică internă", aceasta „ca un reflex al concordanţei cu orientarea umanistă a mediului românesc cult". Tot aici se afirmă că „la nivel frazeologic este imposibil de probat existenţa unor elemente specific orientale". 57 De fapt, sunt mai puţine, deoarece unele se repetă de 2-3 ori. De pildă: „cămila cercând coarne ş-au pierdut şi urechile", „un răspuns blând domoleşte mâniia", „a scoate şarpele din bortă cu mâna altuia", „după unghie (se cunoaşte) leul" etc, sunt utilizate de câte trei ori, în timp ce „sula de aur zidiul pătrunde" sau „picătura ploii piatra găureşte" de două ori etc. că „sententele nu se potriveau cu cartea", dar recunoştea că autorul „le-a spus cu şartul înţelept al alcătuitorilor de proverbe"58. Marele istoric nu a ţinut seama de faptul că aceste „sentenţii" erau la mare preţ în epoca lui Cantemir, când circulau numeroase lucrări cuprinzând asemenea produse ale înţelepciunii omeneşti. După cum s-a arătat59, la 1697 Ierotei Comnen (Papagaia din Istoria ieroglifică^) oferise lui C. Brâncoveanu o culegere în limba greacă de „maxime de regi, generali, filozofi şi oratori", aranjate în ordine alfabetică; în 1700 s-a tipărit la Snagov Floarea darurilor, care cuprinde numeroase sentenţii atribuite unor oameni celebri60, iar în 1713 Antim Ivireanul edita la Târgovişte Pilde filozofe şti, traduse de Ioan Avramie, predicatorul Curţii domneşti din Bucureşti, după versiunea italiană a lucrării Maximes des orientaux, în care găsim „cele mai alese pilde ale filosofilor celor de demult", maxime culese de Antoine Galland din autori arabi, turci şi persani61. Această lucrare a fost tradusă din greceşte „pentru folosul politiei şi al norodului" după versiunea greacă tipărită în acelaşi an la Târgovişte; lucrarea era considerată „folositoare tuturor pentru multele şi deosebitele sfaturi" ce cuprindea62. Mai târziu, la 1715, Antim Ivireanul a alcătuit şi el o «antologie de sentinţe din diferite cărţi de sentinţe", în care a strâns din „sentinţele vechilor filozofi şi dascăli pe cele mai 58 N. Iorga, op. cit., p. 356-357. 59 Al. Duţu, Cărţile de înţelepciune în literatura română, p. 24—25. Autorul amintit omite dintre aceste cărţi Istoria ieroglifică, datorită caracterului ei mult mai complex decât lucrările prezentate. 60 Despre circulaţia cărţii Floarea darurilor în Moldova încă din sec. XVI, vezi N.N. Smochină şi N. Smochină, O traducere românească din sec. XV a cărţii „Floarea darurilor" („Bis. ort. rom.", 1962, p. 712-741). 61 Oeconomides, Ioan Avramie („Bis. ort. rom.", 1944, p. 151). 62 I. Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, I, P-487-491. 338 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 339 excelente şi mai potrivite" şi le-a dedicat lui Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti63. Unele din acestea se găsesc, în altă formă, şi la D. Cantemir; de pildă, sfaturile ca domnul să fie modest, blând şi drept cu supuşii buni, să iubească pe supuşi „spre a te iubi şi ei din toată inima", să alunge „departe de domnie pe cei ce comit scandale" şi să aibă ca „fii ai cetăţii pe cei paşnici", să apere şi să respecte legile, să fugă de îngâmfare şi de mărire deşartă, să aprecieze ştiinţa care creşte prin învăţătură etc. Dintre contemporanii greci ai lui D. Cantemir, Alexandru Mavrocordat (Camilopardul din Istoria ieroglifică) este autorul unei lucrări OpovxiCTjJUXTOC, publicate de abia la 1805, în care a strâns „concluziile unei experienţe dramatice"64, operă pe care D. Cantemir o cunoştea probabil. Fiul Exaporitului, Nicolae Mavrocordat, devenit primul domn fanariot atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, a urmat pilda tatălui său, alcătuind o colecţie de 966 de cugetări şi maxime65, ca şi o serie de „sfaturi" către fiul său, Constantin, cu privire la modul cum trebuia condusă ţara66 etc. Am insistat asupra acestor „sentenţii" pentru a dovedi că asemenea produse utilizate de D. Cantemir în opera sa circulau intens în epocă, multe din ele fiind întâlnite şi în alte texte contemporane67, putând fi deci considerate bunuri comune ale 6d Publicare de C. Erbiceanu în „Bis. ort. rom.", 1890, p. 333-355- 64 Al. Duţu, op. cit., p. 83. 65 Publicate în Hurmuzaki, XIII, p. 417-457. 66 Ibidem, p. 415-416 şi „Arhiva", II, 1890-1891, p. 372-377. Vezi şi AI. Duţu, op. cit., p. 83-84. 67 Vezi şi M. Gaster, Literatura populară română, Bucureşti, 1883» p. 201—206; idem, Crestomaţie română, II, Bucureşti, 1891, p. 4-8. Pentru cele privind unele vicii omeneşti (setea de mărire, pizma, zavistia, neştiinţa, lăcomia etc), vezi şi notele noastre 69, 165, 199, 317 passim, ediţia N. Stoicescu. intelectualilor vremii. Cantemir i-a depăşit însă pe toţi aceştia prin varietatea „sentenţiilor" utilizate în Istoria ieroglifică. După cum s-a remarcat68, „sentenţiile" strânse de D. Cantemir se pot împărţi în trei mari categorii: 1) de origine populară; 2) de origine cultă şi 3) creaţii personale ale autorului Istoriei ieroglifice. în staditd actual al cercetărilor, este greu de stabilit o proporţie între aceste categorii. După unele opinii, „majoritatea covârşitoare a materialului paremiologic (utilizat în general de D. Cantemir - N.S.) este de limbă română, deci este normal să susţinem originea pur folclorică a sa"69. Dintre proverbele populare amintim: „nu toată pasărea zburătoare să mănâncă" (f. 281); „cine nu vrea să frământe toată ziua cerne" (f. 599); „leneşul mai mult aliargă şi scumpul mai mult păgubeşte" (f. 620); „cine cu sorbitura dintăi preste ştiinţă să arde în lingura de pre urmă de doă ori şi de trii ori a sufla i să cade" (f. 94); „din răzsărite dzua şi de pre începute fapta să cunoaşte" (f. 151); „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg" (f. 529); „udul de ploaie nu se teme" (f. 286); „cu paza bună din primejdia rea poate să scape" (f. 465); „gura carea singură pre sine să laudă pute" (f. 348); „picătura cea mai de pre urmă vasul îneacă" (f. 256); „obrinteala rănii de pe margini să cunoaşte" (f. 529); „pre cela ce-1 muşcă şarpele şi de şopârlă să fereşte" (f. 576); „cine sapă groapa altuia cade singur mtr-însa" (f. 591); „cum îţi aşterni aşa vei dormi" (f. 591) etc. D. Cantemir cunoaşte şi foloseşte şi unele proverbe populare ttirceşti; de pildă: „piatra din zidire se pune iară la zidire" (f. 484), utilizat şi în Descrierea Moldovei1®, pentru a atăta că turcii cinsteau pe domnii mazili care puteau să redevină donmi titulari, sau „apa doarme, duşmanul nu" (f. 508). 68 St. Giosu, op. cit., p. 253. . 69 A Fochi, Dimitrie Cantemir etnograf şi folclorist („Revista de etnografie si folclor", IX, 1964, nr. 2, p. 121). Vezi tot acolo şi o încercare de clasificare a proverbelor după origine (este vorba de proverbele utilizate •n toate operele lui D. Cantemir). 70 Ed. Academiei, 1973, p. 193. 340 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 341 Tot astfel, foloseşte unele proverbe de origine polonă, ca „sula de aur zidiul pătrunde" (f. 141, 487), despre care M. Costin spune că era un „cuvânt leşesc"71 etc. întrucât — spre deosebire de Divanul — D. Cantemir nu citează de unde a luat cutare proverb sau maximă, mulţu-mindu-se să spună uneori: „precum să dzice dzicătoarea" (f. 57) sau „precum să dzice cuvântul" (f. 284), cum, pe de altă parte, el prelucrează sau parafrazează proverbele sau expresiile luate din diverşi autori străini, identificarea acestora este deosebit de dificilă72. Lectura atentă a acestor maxime şi proverbe ne arată însă că o serie dintre ele provin de la scriitorii şi filozofii antici, greci sau romani: Aristotel73, Cicero74, Ovidiu75, Horaţiu76, Vergiliu77, Marţial78, Boetius79, Quintus80 etc, fără să avem însă certitudinea că D. Cantemir le-a luat direct din autorii respectivi sau printr-un intermediar81. Este posibil, de asemenea, ca unele din acestea să provină de la Esop. Dacă ni s-ar fi păstrat un catalog al bibliotecii învăţatului domn al Moldovei, fără îndoială că recunoaşterea sursei 71 M. Costin, Opere, ed. P.P. Panaitescu, p. 56. Vezi şi A. Fochi, op. cit., p. 120-121. 72 Vezi numeroasele note ce însoţesc aceste proverbe, în ediţia N. Stoicescu. 7- Vezi nota 275, ed. cit. 74 Vezi notele 203, 440, 774, 849, ed. cit. D. Cantemir a nutrit o stimă deosebită faţă de Cicero, considerat în predoslovia la Hronic „a limbii latineşti părinte... a voroavii frumoasă nepilduită pildă, mai a tuturor ştiinţelor domn". 75 Vezi notele 538, 815, ediţia N. Stoicescu. 76 Vezi notele 223, 534, ed. cit. ''' Vezi notele 241, 577, ed. cit. 78 Vezi nota 622, ed. cit.. /9 Vezi nota 247, ed. cit. 80 Vezi nota 812, ed. cit. 81 După cum a arătat V. Cândea, D. Cantemir - ca şi alţi intelectuali - avea acest obicei; de pildă, pe Seneca îl foloseşte după Reductorium morale & lui Pierre Bersuire {Divanul, ediţia 1974, p. 491» nota 114). acestor maxime şi proverbe ar fi fost mult uşurată. Cum în biblioteca stolnicului C. Cantacuzino - alt mare învăţat al epocii — au existat operele lui Ovidiu, Horaţiu, Vergiliu, ca şi ale lui Esop82, este foarte probabil că ele erau cunoscute şi lui D. Cantemir la data alcătuirii Istoriei ieroglifice. Mai amintim, în sfârşit, că învăţatul domn cunoştea şi unele principii de drept roman; el spune: „pedepsitului pedeapsa a să îndoi nu trebuie" (f. 217), adică „non bis in idem", sau că nu se poate da o sentinţă vinovatului pe baza unei singure mărturii (f. 27), ceea ce concordă cu „testis unus, testis nullus"83. O problemă deosebit de importantă este aceea a „sentenţiilor" cu caracter moralizator care abundă în Istoria ieroglifică. întrucât D. Cantemir considera că lupta sa împotriva lui C. Brâncoveanu este dreaptă şi morală, a căutat să o fundamenteze şi pe asemenea „sentenţii" cu caracter moral, menite să condamne viciile adversarilor săi şi să laude calităţile celor asemănători Inorogului. De aceea ni se pare întemeiată constatarea lui Dan Bădărău84 că „cele mai multe din aceste paranteze conţin îndreptări morale, dar nu au referire la morala creştină, aşa cum apare în majoritatea cazurilor în Divanul, unde preceptele sunt împrumutate de preferinţă de la evangbelişti, ci au un caracter profan, laic"85. 82 Mărio Ruffmi, Biblioteca stolnicului C. Cantacuzino, Bucureşti, 1973, p. 74-75, 76, 81, 82. Nu trebuie să uităm, de asemenea, că prietenul lui D. Cantemir, Toma Cantacuzino, citea Principele lui Machiavelli după o ediţie din 1680 (semnalat de A. Pippidi, op. cit., p. 929, nota 32, şi, înaintea sa, de M. Ruffmi, op. cit. p. 84). 8:) Sub forma „dictum unius, dictum nullius" se găseşte şi în Hronic, p. 368. Vezi şi Dan Bădărău, op. cit., p. 347. 84 Op. cit., p. 161, 296-297. 85 Am adăuga aici că şi expresiile împrumutate din texte religioase sunt utilizate tot cu scopuri profane; de pildă „răspunderea moale frânge mânia" (f. 57), după Pilde, 15,1 („un răspuns blând domoleşte mânia") sau „puternicul nebun în fruntea sfaturilor, iară săracu înţelept denafară pragurilor" (f. 139), după Eclesiast, cap. 10, 6 etc. 342 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 343 Un alt bun cunoscător al acestor probleme, Petru Vaida, a remarcat şi el „cotitura spre profan" din Istoria ieroglifică, manifestată îndeosebi „pe tărâmul moralei aplicate"; aici viaţa morală nu mai este judecată prin perspectiva vieţii viitoare - ca în Divanul - locul virtuţilor ascetico-religioase fiind luat de virtuţile profane86. In numeroase „sentenţii" din Istoria ieroglifică sunt condamnate viciile fundamentale ale clasei conducătoare din acea vreme, îndeosebi: lăcomia*'1\ zavistia^, minciuna^ şi setea de mărire^, vicii despre care vorbesc, de altfel, şi cronicarii91 şi pe care le-a biciuit cu asprime şi talent şi învăţatul mitropolit Antim Ivireanul. In opoziţie cu aceste defecte grave, pe care D. Cantemir le atribuie adversarilor săi politici, stau calităţile, „vredniciile" demne de laudă, pe care autorul Istoriei ieroglifice le apreciază în mod deosebit: iubirea de dreptate şi credinţa în biruinţa ei, bunătatea şi omenia, modestia, dorinţa de linişte, de pace, lupta pentru folosul public. Iată câteva exemple. Autorul îşi manifestă deseori credinţa în dreptate astfel: „dreptatea toate biruiaşte" (f. 384); „inima curată mai pre lesne socoteşte a fl focul cu apa a să amesteca decât cu strâmbătatea dreptatea a se călca" (f. 221); „mai tare iaste singurătatea în dreptatea unuia decât toate taberile în strâmbătatea a dzăci de mii de mii" (f. 328); „veri în lucruri 86 P. Vaida, op. cit., p. 91. Vezi şi p. 96—97, unde se reproduc pasaje moralizatoare împotriva lăcomiei, zavistiei, pizmei. 8/ Lăcomia a fost condamnată şi în Divanul, ed. V. Cândea, 1974, p. 49, 165-167, 185. 88 Istoria ieroglifică, f. 409, 421-422, 452. 89 „Cine spune minciune întăi obrazul îşi ruşineadză, iară mai pre urmă sufletul îşi ucide" (Ibidem, f. 590). 90 „Nesăţioasă pofta cinstei: pre cei ce o doresc orbeşte cât pentru râsul unui ceas de astădzi plânsul unui an ce vine nu socoteşte" (Ibidem, f. 517). 91 Vezi notele 69, 165, 199, 317, passim, ediţia N. Stoicescu. grele, veri în lucruri iuşoare, cumpăna dreptăţii tot va birui" (f 496) etc. Apreciază modestia, fuga de publicitate: „obiciuiţi sint cei adevăraţi vrednici vredniciile sale de privală ocbilor şi lauda gurilor a-şi ascunde" (f. 73) sau „cel ce cu tot sufletul aievea în faţă îşi lauda pofteşte nici o deosăbire nu are de la cela carile prin gurile tuturor pre drept să huleşte"92 (f. 79-80). în sfârşit, autorul Istoriei ieroglifice consideră drept una din marile „vrednicii" când cineva „îndată gâlciava în pace întoarce" (f. 216); aceasta deoarece „tulburarea a nebunilor iară înpăcarea a înţelepţilor meşterşug iaste" (f. 125; vezi şi f. 160, unde se laudă „aşedzământul la răscoală"). Pe lângă pace şi înţelegere, D. Cantemir cere şi unire, considerând că răul „publicai" vine din „neîmpreunarea" şi „vicleşugul" dinlăuntru ţării: „nu atâta stricăciune publicai adunarea nepriiatinilor den afară, pre câtă a cetăţenilor dinluntru a inimilor într-un gând neîmpreunare aduce" (fi 104-105), 140)93. D. Cantemir condamnă egoismul (f. 38), propovăduind în schimb slujirea „folosului de obşte" (fi 160) sau „folosul publicai"94, care aminteşte de umanismul civic al Renaşterii, Jegat la D. Cantemir de lupta pentru independenţă şi de politica sa antioligarhică95. 92 Mai târziu se vede că a uitat de conţinutul acestei „sentenţii", deoarece a început să-i placă a fi lăudat. Când era domn al Moldovei, «lucrurile lui poftie să fie lăudate", cum spune Neculce (ed. cit., p. 206). Comentând acest citat, N. Iorga se întreba: „Şi care e oare omul superior care, între ai lui, cărora se osteneşte a li face bine, să n-o fi dorit cândva viaţă"? (Practica domnească, p. 6). 93 Vezi şi notele 254, 338, 843, ediţia N. Stoicescu. 94 „între muritori mai cinsteşă şi mai adevărată laudă a să agonisi nu Poate decât carea cu folosul a toată publica s-au câştigat" (f. 520). 95 Istoria filozofiei în România, I, Bucureşti, 1972, p. 8—90. Despre principiul etic al folosului de obşte în Istoria ieroglifică vezi şi exemplele date de P. Vaida, op. cit., p. 93 şi 211. 344 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 345 Am stăruit asupra acestui aspect al Istoriei ieroglifice pentru a arăta că ea este, pe lângă un adevărat tezaur al înţelepciunii populare, şi o carte de morală profană, care ne ajută să conturăm mai bine profilul moral al autorului ei, să înţelegem deosebirea netă dintre morala religioasă din Divanulcea laică din Istoria ieroglifică*^, şi să apreciem considerabilul spor de cunoştinţe realizat de D. Cantemir între 1698 şi 1705, timp în care a citit - se pare - foarte mult. IV. GÂNDIREA CANTEMIRIAN ÎN ISTORIA IEROGLIFICĂ 1. IDEILE FILOZOFICE Ca şi ideile social-politice, ideile filozofice expuse de D. Cantemir în Istoria ieroglifică au format obiectul a numeroase studii şi monografii97, în care aceste idei au fost cercetate 96 Deşi s-a afirmat că Istoria ieroglifică este o carte „cu totul profană" (D. Bădărău, op. cit., p. 365), mai găsim totuşi şi unele reminiscenţe din concepţia mai veche, religioasă, a Iui D. Cantemir (f. 70, 71, 159, 214,260). 97 I. Verdeş, Ideile filozofice şi social-politice ale lui D. Cantemir în „Istoria ieroglifică" („Cercetări filozofice", III, 1956, nr. 6, p. 75-89); Idem, Dimitrie Cantemir, patriot, gânditor şi om de ştiinţă, în voi. Din istoria filozofiei în România, II, Bucureşti, 1959, p. 35-110; Dan Bădărău, Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1964; Idem, Ideile filozofice ale lui D. Cantemir, în Istoria gândirii sociale şi filozofice din România, Buc, 1964; I. Verdeş, în Istoria ieroglifică, I, introducere, p. XI-LVII; P. Vaida, Cantemir şi aristotelismul („Revista de filozofie", XIII, 1966, nr. 5, p. 649-661); Idem, Dimitrie Cantemir şi umanismul, Bucureşti, 1972 (îndeosebi paragrafele Cantemir şi stoicismul antic şi Cantemir şi aristotelismul); Istoria filozofiei româneşti, I, Bucureşti, 1972, p. 58-102 (capitolul scris de P. Vaida, care ne-a fost de mare folos în redactarea acestui paragraO- în corelaţie cu cele din alte opere ale învăţatului domn al Moldovei. Prima constatare care ni se pare necesară încă de la început este aceea făcută de Dan Bădărău, după care cugetarea lui Cantemir „atestă o oarecare dezorientare specifică epocii de tranziţie în care trăieşte", că el a rămas străin de marile curente filozofice care au revoluţionat cultura secolului al XVII-lea, aceasta datorită faptului că a trăit într-un mediu „incapabil să inventeze şi să reînnoiască el însuşi", din care pricină a trebuit să apeleze la împrumuturi „dar cu o întârziere de secole"98. în schimb, CI. Gulian a afirmat că, în unele domenii (raţionalism critic, gândire socială etc), D. Cantemir este un „anticipator" în filozofia europeană a secolului XVIII99. După opiniile lui D. Bădărău, unele aspecte filozo înaintate care apar în Istoria ieroglifică „vădesc o clarificare cugetării lui Cantemir şi o eliberare faţă de misticismi ortodox, căruia i s-a arătat tributar în Divanul, ca şi în alte scrieri ale sale din tinereţe"100. După cum s-a remarcat101, o importantă deosebire între Istoria ieroglifică şi Sacrosanctae constă în schimbarea poziţiei lui D. Cantemirfiaţă de aristotelism. Aristotel nu mai este „părintele obscurităţii păgâne", ci un „greu şi deplin învăţător"; unele din tezele şi noţiunile aristotelice, respinse în Sacrosanctae, sunt acceptate în Istoria ieroglifică; noţiunea „materiei" şi a „formei", a substratului, a esenţei, accidentelor, a celor patru pricini sau cauze (materială, formală, eficientă şi finală)102. „Chiar acolo 98 D Bădărău, Filozofia lui D. Cantemir, p. 365-366. 99 CI. Gulian, Gânditorul Cantemir în context european, m „Contemporanul", 26 oct. 1973. 100 D Bădărău, Filozofia lui D. Cantemir, p. 162. 101 Istoria filozofiei româneşti, I, p. 79. Vezi şi P. Vaida, D. Cantemir şi umanismul, p. 218-242 (par. Cantemir şi aristotelismul). 102 Vezi, pe larg, Dan Bădărău, op. cit., p. 227-234. 346 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 347 unde Cantemir critică, în Istoria ieroglifică, pe Aristotel, nu mai este vorba de o respingere în bloc şi de principiu a filozofiei Stagiritului de pe poziţii teologice, ca în Sacrosanctae, ci de unele aspecte speciale ale peripatetismului", de pildă eliminarea cauzei finale din fizică, sub motivarea că domeniul ei este etica103. In problema creaţiei lumii, Cantemir consideră că „creatorul divin a zidit lumea cu toate câte îi aparţin ca o realitate exterioară lui", iar după creaţie nu a mai intervenit în viaţa acesteia, care trăieşte independent de fiinţa divină, dar potrivit poruncii iniţiale104. „Aici apare dublul caracter al concepţiei cantemiriene: pe de o parte, neintervenţia divinităţii în mersul naturii odată create, ca la deişti, pe de altă parte, elementul voluntarist, specific teismului, sublinierea inferiorităţii şi dependenţei creaturii faţă de creator"105. O problemă controversată este aceea a structurii materiei la Cantemir. După unii autori, „Cantemir este un atomist în ce priveşte modul în care concepe structura materiei", dar „atomismul său nu se împacă bine cu teza creaţionistă"106. Dan Bădărău a respins însă această teză, afirmând că D. Cantemir a fost ostil atomismului, pe care nu 1-a putut asimila107. Şi în Istoria ieroglifică se simte încă influenţa lui Van Helmont. De pildă, una din ideile fundamentale ale lui D. Cantemir, cea privitoare la mişcarea ciclică sau la legea mişcării ciclice, inspirată de Van Helmont, schiţată în Sacrosanctae, este prezentă şi în Istoria ieroglifică1^, unde se susţine că „veşnica şi neobosita" mişcare a naturii, pornită de divinitate, rămâne 103 Istoria filozofiei, I, p. 80. 104 Dan Bădărău, op. cit. p. 235. Vezi şi Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. XLV. 105 Istoria filozofiei româneşti, I, p. 75. Dan Bădărău remarcă doar concepţia deistâ [op. cit., p. 161). 106 Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. XLVI. 107 Dan Bădărău, op. cit., p. 249-250. 108 Istoria filozofiei, I, p. 80. neschimbată. Astfel, „indivizii, parcurgând ciclul, cedează locul unul altuia, dar speciile rămân neschimbate. Toată mişcarea naturii trebuie înţeleasă după «paradigma» (modelul) soarelui, care parcurge o mişcare ciclică fără sfârşit pe cer"109. Teza ciclici taţii, preluată de Aristotel de la Heraclit, este cunoscută în linii mari şi stolnicului C. Cantacuzino110. Cât priveşte cunoaşterea, s-a afirmat că D. Cantemir „a fost primul gânditor român care a abordat la nivel propriu-zis filozofic problemele cunoaşterii"111. In acest domeniu Cantemir a făcut paşi importanţi între Sacrosanctae - unde considera că „ştiinţa sacră", care nu se întemeiază nici pe raţiune nici pe simţuri, ci pe contactul mistic cu divinhaLtca, este singura autentică - şi Istoria ieroglifică, unde „reabilitează senzualismul", adoptând unele axiome respinse în Sacrosanctae1 12. El susţine răspicat că simţurile sau senzaţia sunt sursa cunoaşterii, prima fază în procesul de cunoaştere113. De asemenea, afirmă superioritatea experienţei asupra speculaţiilor sterile: „căci experienţia şi ispita lucrului mai adevărată poate fi decât toată socoteala minţii şi argumenturile arătării de faţă mai tari sunt decât toate chitelele" (f. 45). Ca filozof, Cantemir consideră că fenomenele nu trebuiesc numai observate, ci şi explicate: „sufletul filozof, nu numai cum şi ce s-au făcut, ce şi pentru ce aşe s-au făcut cercetiadză" (f 108). Această metodă o va aplica, de Mei, D. Cantemir în celelalte scrieri ale sale114. 109 Dan Bădărău, op. cit., p. 353-355. 110 Cronicari munteni, I, p. 63; N. Iorga, Istoria românilor, VI, p. 386. 111 Istoria filozofiei, I, p. 81-82. 112 Vezi si P. Vaida, D. Cantemir şi umanismul, p. 233, care arată că este vorba de o poziţie schimbată cu 180° faţă de Sacrosanctae. 113 Vezi şi Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. LIII; Dan Bădărău, op. cit. p. 303-304. 114 Istoria filozofiei, I, p. 82. 348 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 349 O altă deosebire marcantă între Sacrosanctae şi Istoria ieroglifică se simte în concepţia lui D. Cantemir despre om: aici „renunţă... la cadrul teologic din Sacrosanctae: el nu mai raportează problema omului şi a naturii umane la păcatul originar şi la mântuire, la cădere şi la regenerarea prin har"115. Omul este pentru el cea mai „evghenichi" (nobilă) dintre toate fiinţele, el singur având conştiinţa scopului la începutul fiecărei lucrări şi putând alege între scopurile bune şi cele rele. El are — cum spune D. Cantemir — „dinceputul lucrului socoteala sfârşitului". Această finalitate conştientă, proprie oamenilor, este o urmare a faptului că aceştia sunt înzestraţi cu raţiune („socoteală" şi „înţelegere")116. Pentru Cantemir obiectul filozofiei trebuie să fie cunoaşterea omului: „tot capul şi sfârşitul filozofii iaste cineva pre sine ce iaste a să cunoaşte" (f. 64). In afară de influenţa lui Aristotel şi Van Helmont, se resimte în Istoria ieroglifică şi o influenţă stoică, ceea ce a făcut pe specialişti să considere că avem de-a face cu „o asimilare autentică a stoicismului antic, printr-un contact direct cu sursele"117. Ca exemple se citează principiul „să urmezi firea" {sequere naturam), conceptul „socotelii drepte" (ratio recto), unele maxime influenţate de Epictet, sau lungul excurs filozofic din partea a VUI-a, prilejuit de prinderea Inorogului, ce poate fi intitulat pe drept cuvânt „Despre statornicia înţeleptului în faţa vicisitudinilor soartei". „Stoicismul din Istoria ieroglifică, ca şi credinţa în fortuna, care pare să guverneze treburile oamenilor independent de providenţă, atestă o oarecare slăbire a sentimentului religios la umanistul moldovean"118. 115 Ibidem, p. 86-87. n6 Ibidem. 117 Ibidem, p. 91. "8 Ibidem, p. 92. Vez> şi P. Vaida, D. Cantemir şt umanismul, p. 205-217 (par. Cantemir şi stoicismul antic), unde se arată că Istoria în Istoria ieroglifică învăţatul principe îşi expune şi concepţia sa despre istorie, concepţie pe care o va dezvolta mai târziu în alte opere ale sale. După opinia sa, istoriografia păstrează faptele eroilor, asigurându-le nemurirea; din această cauză, istoricii merită mai multă laudă decât eroii, deoarece fără ei faptele mari nu ar fi fost cunoscute119. S-a spus că în Istoria ieroglifică „concepţia despre cultură se lărgeşte" faţă de operele anterioare120. O deosebită atenţie acordă D. Cantemir ştiinţei în general, considerând că: „ştiinţa este făcliia adevărului" (f. 167) sau că: „precât lumina soarelui a lucra poate în organele vădzătoare, pre atâta agiutoreşte mai denainte ştiinţa în mintea adulmăcătoare" (fi 48). în schimb, condamnă cu asprime neştiinţa, considerând că „precum ştiinţa lucrurilor iaste lumina minţii, aşe neştiinţa lor iaste întunecarea cunoştinţii" (fi 34 bis) sau că cei care „niciodată pre slove au căutat... neştiinţa în întunerecul şi în tartarul necunoştinţii i-au vârât" (f. 63). 2. IDEILE SOCIAL-POLITICE Acest aspect important al Istoriei ieroglifice a fost studiat cu deosebită atenţie în ultima vreme121, deşi s-au făcut şi unele exagerări, atribuindu-i-se lui D. Cantemir idei pe care nu le-a teroglifieă „este cartea cea mai «păgână», cea mai profană a lui Cantemir, expresia cea mai sinceră a concepţiei sale despre viaţă". 119 Istoria filozofiei, I, p. 94. 120 P. Vaida, op. cit., p. 129. 121 Vezi: I. Verdeş, Ideile filozofice şi social-politice ale lui Dimitrie Cantemir în „Istoria ieroglifică" („Cercetări filozofice", III, 1956, nr. 6, P- 75-87); P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 82-86; Istoria ieroglifică, ed. P.P. Panaitescu - I. Verdeş, introducere, I, p. LVII-LXXXIV; D. Bădărău, op. cit., p. 71-75, 156-158; Vasile Radu, Consideraţii asupra ideilor politice şi sociale ale lui Dimitrie Cantemir („Apulum", VI, 1967, P- 379-392) etc. 350 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 351 avut122. Toţi cercetătorii care s-au ocupat de ideile social-po-litice exprimate de învăţatul domn au remarcat faptul că aceste idei erau înaintate pentru epoca sa, „mărturie a unui spirit progresist". Tot astfel, s-a subliniat faptul că aceste idei „nu sunt păreri de moment, teorii ocazionale"123 şi că D. Cantemir a fost, în general, consecvent acestor idei, mărturisite de el pentru prima oară în Istoria ieroglifică. S-a afirmat că „în această lucrare apare pentru prima dată o prezentare a claselor şi categoriilor sociale din societatea românească din acel timp - şi, ceea ce este mai important, apare şi o caracterizare a lor"124. Fără îndoială că afirmaţia este întemeiată, dar în aprecierea acestei caracterizări trebuie să ţinem seama de atitudinea antioligarhică a lui D. Cantemir, ca şi de caracterul de pamflet al acestei opere, îndreptat în primul rând împotriva marilor boieri şi a domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti din acea vreme. Faţă de ţărănime, D. Cantemir are o atitudine de înţelegere, de compasiune, fiind considerat pe drept cuvânt scriitorul care 122 De pildă, s-a spus că D. Cantemir ar fi nutrit „idei de dezrobire personală a ţăranilor şerbi", ceea ce nu poate fi acceptat (P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 84; D. Bădărău, op. cit,, p. 75) sau că, afirmând că oamenii sunt „nişte atomuri putredzitoare" (f. 540), D. Cantemir ar h proclamat egalitatea între oameni! (D. Bădărău, op. cit,, p. 373). De fapt, mai departe Cantemir spune: „toţi din nemică în fiinţă în putregiune pre o parte călători şi trecători ne aflăm", variantă a Iui „prav eşti şi în prav te vei întoarce" {Naşterea, 3, 17, 18, 19, utilizat şi în Divanul, ed. V. Cândea, 1974, p. 157), sau „pulvis et umbra sumus" (Horaţiu, Ode, IV, 7, 16) sau „memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris" (Geneza, III, vers., 19). Să nu uităm că tot Cantemir a spus că firea „pre unii în poruncă, iară pre alţii în ascultare, pre unii în stăpânire, iară pre alţii în suppunere, vrednici, putincioşi şi sufferitori i-au arătat" sau că „împărăţiia firii, precum are domni, senatori, deregători şi orânduitori, aşe are şi plugari şi morari şi portari şi chelari" (f. 71—72). 123 D. Bădărău, op. cit., p. 157. 124 Istoria ieroglifică, ed. cit., p. LVIII. s-a interesat cel mai mult de situaţia acestei clase din epoca sa125. El cunoaşte starea grea a ţărănimii exploatate, pentru care „lăcaşul" era „foc" (f. 228)126. S-a spus că, datorită acestor grele condiţii în care trăia ţărănimea, Cantemir justifică lupta acesteia împotriva exploatării sub lozinca: pentru slobodzenie şi moşie cu cinste a muri decât prin mulţi veci cu necinste a trăi mai de folos şi mai lăudat iaste (f. 249)127, lozincă ce nu este altceva decât parafraza unui text din Tacit: „honesta mors turpi vita potior" (mai bine să mori cu cinste decât să trăieşti cu ruşine). Numai că, după cât se înţelege din text, aceasta nu pare a fi lozinca ţăranilor, ci a categoriilor mijlocii (curteni, lefegii etc), categorii considerate favorabile Cantemireştilor, cu revolta cărora D. Cantemir ameninţă pe marii boieri128. S-a mai spus, de asemenea, că prin cuvintele atribuite stolnicului C. Cantacuzino: „a muştelor prieteşugul şi frăţiia, iară nu vrăjmaşi ia şi veciniia (serbia) să poftim" (fi 304), D. Cantemir ar fi propus soluţionarea conflictului social din ţările române prin desfiinţarea serbiei129. Numai că şi aici trebuie să nu uităm că „muştele" nu sunt pentru Cantemir ţăranii exploataţi, ci ciocoimeaşi slugile boiereşti130, elemente aflate pe atunci în plin progres, cu care boierii aveau interesul să întreţină relaţii bune pentru a-şi atinge ţelurile lor131. 125 D. Bădărău, op. cit., p. 159. 126 Aceleaşi cuvinte de compasiune le vom găsi mai târziu şi în descrierea Moldovei. 127 P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 83. 128 Vezi şi Dan Bădărău, op. cit., p. 73. 129 Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. LXII; Dan Bădărău, op. cit., p. 75, 159. Vezi nota 547, ediţia N. Stoicescu. 130 Vezi notele 457 şi 549, ed. cit. 131 Despre rolul acestor categorii, vezi N. Stoicescu, Curteni şi slujitori, Bucureşti, 1968, p. 326-340; idem, Rolul curtenilor şi slujitorilor din Ţara Românească şi Moldova ca instrumente de reprimare a luptei ţărănimii („Studii", 1962, nr. 3, p. 632-648). 352 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 353 Care este explicaţia atitudinii lui D. Cantemir faţă de ţărănime? După Dan Bădărău, „simpatia pe care o simte (Cantemir — N.S.) pentru ţărani este mai ales ecoul condamnării regimului aristocratic feudal"; ţărănimea „are dreptul să zdrobească puterea boierească" pentru a uşura înscăunarea unui monarh autoritar, care să limiteze puterea marii boierimi şi să recunoască „drepturile" ţărănimii132. Numai că nu ţărănimea este pusă de Cantemir să se răscoale, ci, aşa cum a recunoscut şi autorul amintit, păturile mijlocii ale societăţii moldovene, dornice şi ele să ia parte la conducerea statului133. Acestea constituie deci sprijinul principal al domniei după părerea lui D. Cantemir, aşa cum ele fuseseră şi pentru tatăl şi fratele său134. Trebuie să adăugăm şi faptul că, în afară de concepţia antioligarhică a lui D. Cantemir, atitudinea sa faţă de ţărănime era dictată şi de umanismul său, ca şi de poziţia sa socială de om care nu poseda pământ şi ţărani aserviţi135. Cu totul alta este poziţia lui D. Cantemir în ce priveşte marea boierime, faţă de care a nutrit o aversiune înnăscută, aversiune moştenită se pare de la tatăl său136. După cum a 132 Dan Bădărău, op. cit., p. 76. 1:13 Să nu uităm că D. Cantemir însuşi afirmă că aceste categorii mijlocii erau nemulţumite de faptul că nu erau „băgate în seamă" de boieri, că nu erau consultate în treburile importante privind conducerea statului, în speţă alegerea ca domn a lui M. Racoviţă. 134 Vezi I. Neculce, Letopiseţul, ed. I. Iordan, ed. a Il-a, p. 110-111, şi Bădărău, op. cit., p. 74-75. lj5 Despre unitatea dintre atitudinea antioligarhică a lui D. Cantemir şi umanismul său, vezi P. Vaida, op. cit., p. 257—258. 136 Despre bătrânul domn al Moldovei se spunea că îi „era urâţi feciorii cei de boier să nu-i vadză în ochi, de pe cum îi era natura Iui", din care pricină „era Ia curte boierinaşi, tot ficiori de mojici codreni şi gălăţeni", iar boierii „nu mai putea suferi să fie călcaţi" de „mojicii" şi „boierinaşii" lui Cantemir, care le provocau „multe năcazuri" (Neculce, ed. cit., p. 110). remarcat P.P. Panaitescu137, la baza acestei aversiuni stau originea şi starea socială modestă a familiei Cantemir, ca şi faptul că învăţatul principe scria de pe poziţiile unui fost şi viitor domn care urmărea limitarea puterii marii boierimi138. Aşa se explică de ce nu întâlnim asemenea accente de critică la cronicarii mari boieri (Grigore Ureche, Miron Costin), care îndreptau mai adesea critica împotriva unor domni autoritari cu boierii. După cum s-a mai observat, nici o operă a vechii noastre literaturi nu cuprinde atacuri atât de violente la adresa marii boierimi, atât moldovene, cât şi muntene. D. Cantemir distinge în rândurile boierimii trei categorii: boierii mari, cei mai sângeroşi şi cei mai lacomi; boierii „din orânduiala doua" (mijlocii), care trăiesc şi ei din exploatare (din truda altora agonisită), dar care se tem de marii boieri, mai puternici; ultima categorie este formată din boierii de tagma a Ill-a (boierii mici), lipsiţi de drepturi, care sunt „pururea supuşi" şi cărora „totdeauna în cumpăna morţii dramul vieţii li să spândzură"139. Cantemir a prins bine nu numai relaţiile boierimii cu ţărănimea, relaţii bazate pe exploatare, dar şi raporturile dintre categoriile boiereşti, între care au existat totdeauna contradicţii generate de lupta pentru putere. Istoria ieroglifică oferă prilejul învăţatului domn de a-şi expune ideile sale privind organizarea statului, idei asupra cărora va reveni mai târziu în Descrierea Moldovei1*®. l;>/ Istoria ieroglifică, I, p. LVIII. 138 Vezi şi Dan Bădărău, op. cit., p. 373, care a remarcat că D. Cantemir „nu are cultul bogatului". l-'9 Aceleaşi trei categorii de boieri-dregători apar şi în Descrierea Moldovei, partea a II-a, cap. VI. l4° Despre aceasta vezi: Istoria ieroglifică, ed. P.P. Panaitescu- I. Verdeş, I, p- LXVI-LXXVIII; Ion Platou, Unele idei înaintate în gândirea politicofiiridică a lui Dimitrie Cantemir („Justiţia nouă", 1966, nr. ll,p. 69-80). 354 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 355 D. Cantemir pleacă de la ideea necesităţii unui conducător: „precum la multe mădulare un cap, aşe la multe gloate o minte întriagă a nu lipsi trebuie" (f. 24l)141. Conducătorul este necesar pentru că — spune Cantemir — „gloatele" singure, lipsite de orientare, pot ajunge în prăpastie.142 Pentru epoca sa, D. Cantemir nu întrevede decât două moduri de conducere a statului: tirania (sau despotismul) şi monarhia^. El se declară adversarul tiraniei, pe care o condamnă în câteva rânduri în Istoria ieroglifică: „unde ti răni ia stăpâneşte, acolo dreptatea să izgoneşte" (f. 235); „unde talpa tiranii calcă, acolo poala dreptăţii să calcă şi unde să rup legăturile drepţii stăpânii, acolo să pun obedzile vrăjmaşii tiranni" (f. 221) sau „a tot tiranul una şi aceia iaste socoteala ca ori cu ce mijloc ar putea streinele ale sale a face", iar când nu reuşeşte „i să pare că cu mare nenorocire de la sine li-au pierdut" (fi 85). El opune deci „stăpânirea dreaptă" tiraniei, bazată pe nedreptate144. Tiranul (întruchipat de C. Brâncoveanu)145 nu admite să fie contrazis, poruncile sale trebuind îndeplinite fără murmur: „aşe va, aşe porunceşte, aşe să să facă" (f. 56). 141 Ideea se găseşte şi în Divanul (ed. V. Cândea, p. 138), sub forma lumea „are nevoie de conducere (căci ceea ce nu este condus nu poate progresa)". 142 După cum s-a mai remarcat, D. Cantemir a fost totuşi un om al epocii sale, cu vederi mai înaintate decât mulţi din contemporanii săi. 143 La „Scară" el aminteşte şi „dimocraţia", pe care o tălmăceşte ca pe o „stăpânire în carea cap ales nu iaste, ce toată ţara poate întră în sfat". In text D. Cantemir îl foloseşte o singură dată, cu sensul probabil de boierimea de sfat („ţara" fiind boierii). 144 Trebuie remarcat faptul că şi alţi cărturari ai vremii au făcut această diferenţiere. După opinia învăţatului stolnic C. Cantacuzino, tiranul este cel care vrea „a împăraţi cumu-i va fi voia, nu dupre cum legile şi obiceaiurile lor era puse" (adică stabilite); în schimb, stăpânirea „direaptă şi milostivă" este „priveghetoare în toate cele cuvioase şi direpte" (Cronicari munteni, I, Bucureşti, 1961, p. 19). l4^ Se impune precizarea că D. Cantemir acuză de tiranie (= stăpânire nedreaptă) pe duşmanii săi politici (C. Brâncoveanu, C. Duca), în timp ce pe C. Cantemir îl consideră tipul de monarh ideal, aşa cum ar fi vrut şi el să fie. Condamnând astfel tirania, D. Cantemir se pronunţă pentru forma monarhică de conducere. în Istoria ieroglifică găsim prima dovadă a dorinţei sale - manifestată şi mai târziu în timpul domniei, ca şi în tratatul din 1711 — de creare a unei monarhii absolute. El nu o spune aici direct - cum o va face la 171l146 - ci indirect, când lămureşte sensul monarhiei, „stăpânire carea singură stăpâneşte, precum iaste a turcului, a niamţului, a moscului" (f. 7)147. Cum în tot ce se referă mai apoi la monarhie D. Cantemir laudă această formă de guvernare148, rezultă că învăţatul domn se gândea la monarhia absolută, condusă însă de un monarh luminat, pe care supuşii să-1 asculte. D. Cantemir consideră că monarhul trebuie să fie drept şi milos cu supuşii, să-i apere împotriva duşmanilor, să respecte legile şi să nu urmărească tendinţe expansioniste. Pentru el, domnul este un cârmaci, iar ţara o corabie, pe care trebuia să o conducă cu multă pricepere şi înţelepciune, cu chibzuială şi cu prudenţă în hotărâri149. în împrejurări grele, el trebuia să acţioneze repede, zăbava în luarea hotărârilor fiind 146 N. Iorga, Car ol al XlPlea, Petru cel Mare şi ţările noastre. 1709-1717, în „Analele Acad. Rom., Meni. Secţ. istorice", t. XXXIII, 1910, p. 102. Vezi şi „Studii", 1973, nr. 5, p. 1076; Descrierea Moldovei, Ed. Academiei, 1973, p. 130, şi Andrei Pippidi, Politică şi istorie în proclamaţia lui Dimitrie Cantemir din 1711 („Studii", 1973, nr. 5, p. 923-946). 14/ Vezi şi P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 84-85; Dan Bădărău, op. cit., p. 72, unde se afirmă că D. Cantemir „vede scăparea într-un regim după modelul statelor absolutiste". 148 Pentru a dovedi superioritatea domniei autoritare, Cantemir consideră că exploatarea sângeroasă din vremea domniei lui M. Racoviţă a. fost posibilă numai datorită slăbiciunii domnului, care era dominat de marii boieri (f. 264-265). El ironizează şi pe fratele său Antioh, ce s-a lăsat influenţat de unii din dregătorii săi, care îl purtau „încotro Ie era voia" şi care ştiau că „încotro vom pofti a-1 trage, într-acolo va merge". 149 Vezi şi nota 146, ediţia N. Stoicescu; Manuela Tănăsescu, Despre Istoria ieroglifică, Bucureşti, 1970, p. 40—41. 356 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 357 foarte dăunătoare statului150. Acesta este portretul suveranului ideal după opinia lui D. Cantemir. în parte, cel puţin, învăţatul principe a îndeplinit aceste calităţi ca domn al Moldovei151. Dacă monarhul este dator să fie bun şi blând cu supuşii săi, el trebuie să fie aspru şi neîndurător cu cei care produc rău ţării, în primul rând cu intriganţii; împotriva acestora D. Cantemir cere măsuri radicale, ţinând seama de puterea exemplului negativ: „în statul publicai152, unul nestătătoriu şi de răscoale şi gâlceve scornitoriu... ca un rău şi beteag mădulariu din trupul monarhiii curmat şi tăiat a fi să cade" (fi 50), deoarece „mai mult folos aduce publicai din sine un chip rău a izgoni decât dzece bune în sine a priimi", un om rău fiind ca aluatul mic într-o covată mare, care „pre toţi cu răutatea lui amestecă şi-i tulbură" (fi 23). O problemă care nu trebuie trecută cu vederea este aceea a modului cum prezintă Cantemir dreptul de succesiune la tron. După opinia sa, întrucât C. Cantemir - deşi de origine modestă - ar fi fost ales domn pentru meritele sale, tronul 150 Vezi şi nota 287, ed. N. Stoicescu. 151 Vezi N. Iorga, Practica domnească a unui ideolog: Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1935 (extras din „Analele Acad. Rom., Mem. Secţiei istorice", t. XYI, seria III). După opinia Iui Neculce, Cantemir era bun, blând, nemăret, nelacom, învăţat şi milos (ed. cit., p. 205-206). Vezi şi M. Tănăsescu, op. cit., p. 44-A5, care arată că principele din Istoria ieroglifică, aşa cum îl concepea D. Cantemir, rămâne „o ipostază dorită, dar nerealizatâ, a fiinţei sale". Nu trebuie să uităm că şi împrejurările i-au fost potrivnice. 152 în legătură cu acest termen, trebuie să arătăm că D. Cantemir nu are o concepţie prea clară: uneori îi dă acelaşi înţeles ca monarhiei, iar alteori îl opune monarhiei. De pildă, despre Imperiul otoman în timpul răscoalei spune că „nu monarhie, ce publică iaste" (f. 182); la scară această expresie este lămurită prin „neaşedzământul stăpânirilor". In general, sensul acordat de Cantemir „publicai" este acela de ţară (Ia „Scară" se spune: „politie, sfatul a toată cetatea, boierimea"). Moldovei se cuvenea mai departe urmaşilor săi, consideraţi în Istoria ieroglifică drept singurii moştenitori „legali" (tronul fiind „moştenire părintească"). Din aceasta s-a născut mai târziu dorinţa sa de creare a unei monarhii ereditare, idee susţinută şi în tratatul din 1711, ca şi în Descrierea Moldovei. „Dreptul" său ereditar la tronul Moldovei apare, de altfel, şi într-un document din decembrie 1710, unde se spune că Dumnezeu 1-a învrednicit „a urmare părintelui şi fratelui nostru spre stăpânirea şi ocârmuirea moşneanului nostru pământ, cu voevodzia ţărâi noastre a Moldovii"153. Nu aceleaşi drepturi recunoaşte însă D. Cantemir şi lui C. Brâncoveanu; acestuia - deşi era de origine boierească - îi reproşează că nu avea dreptul la tron fiind din „tagma" a doua. D. Cantemir căuta astfel să „dovedească" că el este mai îndreptăţit să ocupe tronul Ţării Româneşti, ca urmaş al lui Şerban Cantacuzino. Ideea domniei ereditare şi absolute preocupa deci pe D. Cantemir încă din 1705, foarte probabil sub influenţa politicii socrului său1^. D. Cantemir a fost considerat un precursor al despotis-nuilui luminat, pentru modul cum concepe el suveranul drept Şi blând cu supuşii. Mai mult încă, el „acordă supuşilor unui stat dreptul la răzvrătire faţă de abuzuri şi de încălcări prea grave din partea cârmuirii"155. El consideră că „unde pravila în silă si în tărie, iară nu în bună socotială şi dreptate să sprijeneşte, acolo nici o ascultare a suppuşilor trebuitoare nu iaste" (fi 59)156. în sfârşit, Cantemir se pronunţă împotriva libertăţii totale a supuşilor, care putea fi utilizată în scopuri rele: „căci voia slobodă obicieuită iaste mai mult spre rău şi împotriva 153 „Buletinul Comisiunii istorice a României", I, 1915, p. 306-308. l54Vezi Eugen Stănescu, Introducere Ia Cronicari munteni, I, Bucureşti, 1961, p. LXXVIII. 155 D. Bădărău, op. cit., p. 373. Vezi şi p. 72 şi 292-293. 156 Vezi şi nota 189, ediţia N. Stoicescu. 358 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 359 adevărului decât spre bine şi spre plăcerea adeverinţii puterea sa a-şi arăta" (f. 46)l57. O deosebită importanţă acordă D. Cantemir sfetnicilor domniei. In câteva pasaje din Istoria ieroglifică el subliniază importanţa sfatului în conducerea ţării, considerând că „oricât cineva de înţelept şi oricât de bine a lucrurilor socotitoriu ar fi, singur numai cu socotială sa îmblând şi în sfaturile sale şi pre altul neîntrebând, în cea mai de pre urmă a nu greşi peste putinţă iaste" (f. 140)158. El constată însă — ca şi mai târziu în Descrierea Moldovei1^ -că, întrucât marii dregători erau aleşi după avere şi după poziţia socială, se găseau printre sfetnici numeroşi oameni necinstiţi, lacomi, intriganţi şi incapabili160, care cauzau mult rău „publicai". Soluţia pe care o propune Cantemir este alegerea dregătorilor dintre oamenii înţelepţi şi cu mintea ascuţită, chiar dacă aceştia nu făceau parte din clasa boierească. Necesitatea dregătorilor înţelepţi este subliniată de câteva ori cu aceste cuvinte: „toate politiile nu staturi înalte şi pântece lăsate, ce omoni nedespărţită şi minte ispitită şi ascuţită caută" (f. 247; vezi şi f. 58)161; sau „sfatul carile poate da săracul învăţat şi înţelept toţi împăraţii nebuni şi neispitiţi nu-1 pot nemeri. Că l5/ Vezi şi Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. LXXV. Cât priveşte citatul utilizat pe aceeaşi pagină despre „voia slobodă" care nu poate fi sugrumată cu închisoarea şi lanţurile, în care P.P. Panaitescu şi I. Verdeş au văzut „ideea că împotriva libertăţii omului şi împotriva luptei lui pentru dobândirea libertăţii" nu se poate lupta cu lanţuri şi închisori, P. Vaida a arătat că în realitate este vorba de o idee „specific epictetiană că libertatea voinţei este acel bun cu adevărat propriu individului pe care nici o constrângere exterioară nu i-I poate răpi" (op. cit., p. 211). 158 Vezi şi notele 314, 437 etc, ediţia N. Stoicescu 159 Vezi ediţia Academiei, 1973, p. 285. 160 Vezi şi nota 308, ediţia N. Stoicescu. 161 Vezi şi P. Vaida, op. cit., p. 257-258. ştiinţa înţelepciunii nu în scaunele trufaşe şi înalte, ce în capetele plecate şi învăţate lăcuiaşte" (f. 61). Plecând de la constatarea că înţelepciunea nu este apanajul celor bogaţi şi că „vrednicia" sufletului nu trebuie căutată în frumuseţea trupului (f. 58)162, D. Cantemir propune ca dregătorii să fie aleşi după „vrednicie" fără a se ţine seamă de origine163. Această poziţie a învăţatului domn faţă de dregătorii de origine nobilă are o puternică tradiţie în familia Cantemir, atât tatăl, cât şi fratele său arătând o preferinţă deosebită boiernaşilor „ficiori de mojici"164. In Istoria ieroglifică D. Cantemir a mai remarcat şi faptul că sfatul domnesc al Moldovei din acea vreme era dominat de câţiva mari boieri („cinci jigănii") care „în locul a toată vâlfa şi în chipul a toată stema a alaltor cu patru picioare era. într-însele toată lauda în chivernisale şi toată nedejdea în nevoi şi primejdii li să sprijeniia" (f. 134). In concluzie trebuie să subliniem că D. Cantemir nu pro-povăduieşte în Istoria ieroglifică decât limitarea practicilor abuzive ale stăpânilor din acea vreme; cât priveşte organizarea statului, el a arătat pentru prima oară în această operă necesitatea înnoirii instituţiilor sale, prin instaurarea monarhiei absolute şi ereditare, care să restabilească ordinea şi dreptul şi să supună autorităţii sale „nesupusele jigănii" care provocau rău ţării. O problemă care ar merita puţină atenţie este aceea a relaţiei dintre modul cum vedea D. Cantemir organizarea 162 Vezi şi nota 185, ediţia N. Stoicescu. 163 Vezi şi nota 160, ediţia N. Stoicescu. Cf. şi Pilde fibzofeşti, 1713, unde se spune: „de multe ori un rob este vrednic de mai multă cinste decât un boier" (apud Al. Dutu, Cărţile de înţelepciune în cultura romană, p. 25). 164 I. Neculce, Letopiseţul, ed. cit., p., 203. Vezi şi D. Bădărău, op. cit., p. 74. 360 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 361 statului şi ideile expuse de N. Machiavelli în faimoasa sa lucrare IIPrincipe. Cu alte cuvinte: a cunoscut învăţatul domn lucrarea amintită şi, dacă a cunoscut-o, 1-a influenţat? Ţinând seama de faptul că opera lui Miachiavelli era citită în acea vreme de intelectualii din ţara noastră (o avea în biblioteca sa Toma Cantacuzino, iar Nicolae Mavrocordat a făcut şi unele însemnări pe exemplarul său)165, este foarte posibil ca şi D. Cantemir să o fi citit. Dacă nu este vorba doar de locuri comune pentru intelectualii din acea vreme, în opera lui Cantemir recunoaştem unele idei pe care le găsim şi la Machiavelli; de pildă, că un monarh ales de tot poporul (cum ar fi fost tatăl lui D. Cantemir, după opinia acestuia!) este mai puternic şi mai îndreptăţit să domnească decât cel ales de nobili; ideea că dragostea poporului poate fi păstrată numai dacă monarhul nu-1 asupreşte şi poporul este mulţumit; necesitatea ca sfetnicii să fie aleşi numai dintre oamenii înţelepţi şi credincioşi; dreptul domnului de a acorda onoruri după voia sa, sau îndemnul de a acţiona repede, fortuna fiind o femeie care se supune celor îndrăzneţi166. In acelaşi timp, trebuie să arătăm că între concepţia celor doi învăţaţi există şi deosebiri. De pildă, pe când D. Cantemir susţine că raporturile dintre suveran şi supuşi trebuie să se bazeze pe „dragostea adevărată" a acestora, N. Machiavelli este de părere că monarhul este „mai bine să fie temut decât iubit", aceasta deoarece teama se păstrează prin frica de pedeapsă, iar 165 Vezi: M. Grigoraş, Machiavelşi N. Mavrocordat(„Adevărul literar şi artistic", 25 martie 1923, p. 4); Const. Radu, Apostilele lui Ion Neculai Mavrocordat pe o ediţie a operelor lui Niccolb Machiavelli („Roma", VII I, 1928, nr. 2, p. 32-35); T. Sotirescu, Apostilele domnitorului Nicolae Mavrocordat la o ediţie a operelor lui Nicolae Machiavelli, în voi. Prima sesiune ştiinţifică de bibliologie şi documentare, Bucureşti, 1957, p. 283-285. 166 N. Machiavelli, Principele, trad. Nina Facon, Bucureşti, 1960, p. 39-41,69, 84, 86,92 etc. oamenii „iubesc aşa cum vor ei şi se tem după cum vrea principele"167. Cât priveşte libertatea ce o au principii de a folosi în luptă orice mijloace cu motivarea că scopul scuză mijloacele, D. Cantemir consideră că aceasta era morala duşmanilor săi (Scarlat Ruset şi C. Brâncoveanu), care nu se dădeau în lături de la utilizarea oricăror mijloace pentru a-şi atinge scopurile (f. 446). In ceea ce-1 priveşre, D. Cantemir consideră că trebuie să fii leal şi cu duşmanii: „hotarul nepriiatinilor iaste ca cu oarbă pofta izbânzii din pravila dreptăţii şi hotarăle cinstii sale să nu iasă" (fi 335). V. ISTORIE ŞI AUTOBIOGRAFIE ÎN ISTORIA IEROGLIFICĂ Deşi D. Cantemir declară de la început că „nu atâta cursul istoriii în minte mi-au fost" (f. III), Istoria ieroglifică constituie şi un important izvor istoric îndeosebi pentru perioada anilor 1700-1705, perioadă despre care „este expunerea cea mai detaliată a luptelor care s-au dat pentru tronul Moldovei", cum observa I. Minea168. Primul care a remarcat valoarea de „document" a Istoriei ieroglifice a fost N. Iorga, care, după ce povesteşte pe larg faptele cunoscute din alte izvoare ale epocii la care se referă op. învăţatului domn, le înfăţişează apoi pe cele cuprinse în lucrarea amintită169. Mergând mai departe, I. Minea a observat că, deşi „operă beletristică", lucrarea are şi „preţul de izvor al istoriei noastre 167 Ibidem, p. 62-63, 64. 168 Op. cit., p. 59-60. 169 N. Iorga, Istoria literaturii, p. 329 şi urm. 362 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 363 naţionale, fiindcă adaugă informaţiunea, lărgeşte cadrul aproape exclusiv politic al cronicilor vremii, dându-ne informaţii de istorie socială"170, despre care nu ni se spune însă nimic. „Memoriile lui D. Cantemir luminează aşadar părţi din istoria vremii, despre care informaţia cronicărească a vremii este nedumerită"171. După părerea aceluiaşi, Istoria ieroglifică poate servi ca izvor istoric îndeosebi pentru a cunoaşte „generaţiunea boerească contemporană172. I. Minea exagerează însă când afirmă că avem de-a face cu „o simplă expoziţie de fapte" şi că „nu se vădeşte niciodată vreo tendinţă de a schimba forma realităţii întâmplate şi a o oferi cetitorilor altfel"173. Cu totul alta este opinia lui P.P. Panaitescu, care, ţinând seama de caracterul de pamflet politic al Istoriei ieroglifice, consideră că, în privinţa faptelor şi personajelor prezentate, lucrarea „nu poate fi socotită fără mari rezerve un izvor istoric", ea nefiind, „cel puţin în parte, o povestire exactă a faptelor istorice"174. Această rezervă trebuie să înceteze însă când este vorba de instituţiile vremii şi de luptele interne, despre care informaţiile lui Cantemir sunt „preţioase", „interesante" şi demne de crezare175. 1/0 I. Minea, op. cit., p. 53. 171 Ibidem, p. 57. 1/2 ibidem, p. 34. Sextil Puşcariu are mai multă dreptate când o consideră o „descriere amplă a întregii societăţi contemporane" [op. cit., p. 170). 1/0 I. Minea, op.cit., p. 28 şi 33. Pe aceeaşi pagină 33, însă, acelaşi autor se întreabă: „putem oare cere atitudine impersonală, necolorată fui D. Cantemir când ne comunică cu graba şi groaza sufletului, scăpat de primejdii, reminiscenţele sale, tot atâtea bucăţi rupte din sufletul său", ceea ce — se înţelege - nu mai merge cu „simpla expoziţie de fapte" de care se vorbise mai înainte. 174 Istoria ieroglifică, ed. cit., I, Introducere, p. XXXVII. 175 Ibidem, XXXIX, XI, Vezi şi P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 86-87. Editorii şi criticii Istoriei ieroglifice au însă dreptate când consideră că nu avem de-a face cu „o expunere pragmatică a faptelor", ci cu o „lucrare de atmosferă a timpului", atmosferă pe care, în linii mari, Cantemir o redă destul de bine. Comparaţia atentă a ştirilor furnizate de Istoria ieroglifică cu acelea aflate în izvoarele contemporane, cronici şi documente — comparaţie făcută pe larg în notele acestei ediţii — ne dovedeşte că - pe lângă redarea atmosferei generale a epocii cu intrigile şi excesele săvârşite de boieri — Cantemir ne oferă şi o sumedenie de alte ştiri preţioase, unele unice, care - aşa cum s-a mai observat - întregesc pe cele cunoscute din celelalte izvoare ale vremii. . Fără a avea intenţia de a întocmi un inventar al faptelor exacte din Istoria ieroglifică sau de a stabili proporţia între acestea şi cele prezentate altfel de învăţatul principe, vom aminti că această originală operă ne oferă ştiri preţioase despre relaţiile dintre D. Cantemir şi Toma Cantacuzino176 - necunoscute din alte izvoare - despre pretendenta şi personalitatea lui Marco pseudo-beizadea - cu privire la care ştirile din alte surse sunt foarte sărace177; despre încercarea lui C. Brâncoveanu de a înscăuna ca domn al Moldovei, la 1703, pe Vergo clucerul (f 381-383, 557-558), şi ea necunoscută altor izvoare; despre relaţiile bune dintre C. Brâncoveanu şi M. Racoviţă în timpul primei domnii a acestuia (deşi „tratatul" dintre cei doi domni de la fi 276-278 pare a fi o creaţie a lui D. Cantemir) etc. In aprecierea valorii informative a Istoriei ieroglifice, trebuie să ţinem seama că D. Cantemir omite sau transformă în mod deliberat unele fapte pe care, fără îndoială, le cunoştea, dar 176 îndeosebi în părţile a Vl-a şi a X-a. 177 Vezi P.P. Panaitescu, Marco pseudo-beizade un pretendent la tron în vremea lui Constantin Brâncoveanu, Bucureşti, 1936 (extras din voi. omagial pentru fraţii Alexandru şi Ion Lapedatu). 364 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 365 care - prezentate aşa cum se petrecuseră - fie nu-i serveau tezele, fie nu erau oportune în acel moment. Astfel, deşi ştia desigur că Lupu Bogdan a fost numit mare vornic de către Mihai Racoviţă în prima sa domnie, în lucrare afirmă că i s-ar fi fixat un gen de domiciliu obligatoriu, fiindu-i interzis „din bârlogul său afară a ieşi" (f. 277), aceasta pentru a dovedi lealitatea cumnatului său faţă de familia Cantemir. Tot astfel, deşi ştia că duşmănia dintre Constantin Cantemir şi domnii Ţării Româneşti începuse încă de pe când trăia Şerban Cantacuzino, omite să amintească despre aceasta, considerând că „începătura răutăţilor" datează numai din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Cantemir procedează astfel pentru că soţia sa Casandra — care nu era străină desigur de preocupările sale - era fiica lui Şerban Cantacuzino; după moartea soţiei sale însă, în Viaţa lui Constantin Cantemir, învăţatul domn va vorbi pe larg şi despre acest conflict178. Tot astfel, nu trebuie să uităm că unele din scrisorile sau actele pe care Cantemir le reproduce în cursul Istoriei ieroglifice sunr creaţia învăţatului domn179, care urmărea şi pe această cale să-şi ponegrească adversarii săi politici. 178 Vezi pe larg nota 598, ediţia N. Stoicescu. 1/9 Fac excepţie scrisorile pe care Cantemir declară el însuşi că Ie-a avut în mână sau că a luat cunoştinţă de ele; de pildă, el arată că i-a parvenit (pe căi despre care nu ne vorbeşte) o scrisoare a stolnicului C. Cantacuzino „în care să cuprindea că în curândă vreme toată monarhiia păşirilor în mare răzsipa şi prăpâdeniia Filului şi a Inorogului aştiaptă" (f. 558); Ia fel, ia cunoştinţă despre o jalbă a boierilor moldoveni - puşi de C. Brâncoveanu — împotriva Iui C. Duca şi Antioh Cantemir (f. 561) sau de scrisoarea Iui Iordache Ruset către fratele său Mihalache, aflat la Poartă (f. 582). Celelalte - îndeosebi acelea schimbate între Brâncoveanu şi agenţii săi la Istanbul - sunt foarte probabil creaţia sa. Despre „tratatul" încheiat între C. Brâncoveanu şi M. Racoviţă vezi nota 513 (ed. N. Stoicescu). Vezi, de asemenea, Istoria ieroglifică, ed. P.P. Panaitescu şi I. Verdeş, I, p. XXXVII. Interesante pentru istoricii epocii sunt şi portretele pe care le face D. Cantemir eroilor principali ai povestirii sale, personaje care au jucat un rol de seamă în viaţa politică şi culturală a acelei epoci şi pe care le cunoaştem mai bine din aceste portrete, unice în literatura noastră veche. In aprecierea acestor portrete, ca şi în aceea a faptelor, istoricul nu trebuie să uite că D. Cantemir, ca participant la luptele politice, nu putea fi obiectiv în această prezentare: în general, el exagerează calităţile celor apropiaţi lui şi îngroaşă trăsăturile negative ale duşmanilor săi, îndeosebi ale lui C. Brâncoveanu şi M. Racoviţă. Dintre toate personajele, tatălui său, Constantin Cantemir (Monocheroleopardal is), i se face cel mai frumos portret, din care s-a dezvoltat mai târziu acea caldă evocare care este Viaţa lui Constantin Vodă Cantemir. Din pietate filială, dar şi pentru a dovedi meritele familiei, bătrânul şi modestul domn este considerat „din toate jiganiile pământului mai vestit şi mai ales" (fi 361), care avea „blândeţea oii, înţelepciunea lupului, cunoştinţa pardosului, greuimea filului, iuţimea inorogului şi vârtutea leului", calităţi care ar fi determinat pe moldoveni „cu un duh şi cu o inimă" să-1 roage „ca oblăduitoriu, purtătoriu şi despre tot împotrivnicul păzitoriu să le fie"180. El ar fi fost, după D. Cantemir, un domn ideal care „cinsteş, frumos, drept şi cu înţelepciune, cum să cade, pri toate jiganiile şi dobitoacele giudeca, îndrepta, ocrotiia, păziia şi stăpânia" (f. 366). Tot astfel, cumnaţii lui D. Cantemir, Lupu Bogdan hatmanul (Lupul), este considerat „între toate jiganiile pururea mai socotit şi mai grijiiv în chitelele (gândurile — N.S.) sale" (f. 168). In schimb, pentru fratele său, Antioh, care a încercat o împăcare separată cu C. Brâncoveanu şi a refuzat să-1 ajute pe 180 Despre netemeinicia acestei afirmaţii vezi nota 610 (ed. N. Stoicescu). Despre modul cum D. Cantemir prezintă pe tatăl său şi despre exagerările sale vezi şi P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 27—31. 366 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 367 D. Cantemir când a fost prins de turci, învăţatul domn are cuvinte destul de aspre dar, foarte probabil, meritate cel puţin în parte181. Cât priveşte pe duşmanii săi sau pe partizanii acestora, D. Cantemir are cuvinte de laudă doar pentru aceia, puţini la număr, care erau înzestraţi cu unele „vrednicii" (merite) de netăgăduit, îndeosebi cultură, pornind de la credinţa autorului că „vredniciia, macara şi la nepriiatin (de) ar fi, pururea lăudată" trebuie să fie (fi 334). Astfel, învăţatul C. Cantacuzino stolnicul (Brehnacea) era „în multe ştiinţe şi meşterşuguri deprins", constatare ce oferă tânărului autor reflecţia „că mult să îndrepteadză cu învăţătura tinereţele, dară şi ştiinţa mult creşte şi să adaoge cu bătrâneţele" (f. 103)182. Spre deosebire de fratele său, M. Cantacuzino spătarul (Cucunozul)183, stolnicul era înţelept şi măsurat în politică: „de multe ori partea adevărului ţinea" (fi 166), „totdeauna spre cele mai line şi odihnite lucruri învăţa şi îndemna" (f. 289) şi „de multe ori cu mare îndrăznială împotriva îndrăptnicii voii Corbului (C. Brâncoveanu) să punea, ce în deşărt" (f. 136)184. Cantemir caută deci să disocieze pe stolnic de unele fapte ale lui Brâncoveanu. 181 Vezi norele 173 şi 803, ediţia N. Stoicescu. Schimbarea de atitudine a Iui D. Cantemir faţă de fratele său este vizibilă comparând textul Istoriei ieroglifice cu prefaţa Ia Metafizica din 1700, unde Antioh este încă „dulcele meu frate", cel care, „prin mijlocirea lui amabilă şi frăţească", îi restituie averile etc. (trad. N. Locusteanu, p. 19). 182 Parafrază după O văd iu, Metatnorfioze, VI, 2: „senis uenit usus" (vârsta aduce experienţa). 18-° Vezi nota 177, ediţia N. Stoicescu. Despre modul cum îşi prezintă D. Cantemir adversarii vezi şi Ştefan Giosu, Violenţa limbajului, o particularitate a stilului lui Dimitrie Cantemir („Convorbiri literare", 1971, nr. 11, p. 87-88). 184 Vezi şi notele 32, 250, 274 şi 299 şi p. 41 nota 2, ediţia N. Stoicescu. Deşi îi era adversar şi concurent la tronul Moldovei, de care ba lipsit în 1693 cu sprijinul lui C. Brâncoveanu, D. Cantemir recunoaşte că C. Duca (Vidra) „nu puţine făclii topise asupra cărţilor filosofeşti" (f. 27), ceea ce era adevărat. Foarte aspru - dar pe drept cuvânt - este autorul Istoriei ieroglifice cu „seminţia Cuparului", cu fraţii Iordache, Scarlat şi Mihalache Ruset, care au îndeplinit, într-adevăr, un rol funest în istoria politică a Moldovei şi Ţării Româneşti, Iordache fiind considerat şi de cronicari „matca tuturor răutăţilor"185. în Istoria ieroglifică, Iordache Ruset (Pardosul) - care a jucat un rol de seamă în alegerea ca domn a lui Mihai Racoviţă, trădând pe Antioh Cantemir - grămădeşte „răutate peste răutate, vicleşug peste vicleşug" şi-şi lăţeşte „paşii lăcomiei pană peste hotarele simţirii" (fi 169). Personajul căruia i se atribuie un rol odios în Istoria leroglifică este Scarlat Ruset (Hameleonul), „organul fărălegii, yasul otrăvii, lingura vrăjbii, tocul minciunilor, silţa (cursa) amăgelii, cursa vicleşugului, văpsala strâmbătăţii şi vândzitoriul dreptăţii", care nu se sfia „fărălege peste fărălege şi răutate peste răutate a grămădi" (f. 323)l86. Foarte aspru, am spune exagerat de aspru, este D. Cantemir cti marele său duşman, C. Brâncoveanu (Corbul), cel care se amesteca în treburile Moldovei, unde schimba domnii după voie şi care a încercat să-1 piardă chiar pe aurorul Istoriei leroglifice. Cantemir exagerează mult trăsăturile negative ale domnului Ţării Româneşti şi pentru a dovedi justeţea luptei 185 Vezi notele 22, 24, 280 şi 313, ediţia N. Stoicescu. Şi Neculce dă vina pe Ruseteşti, când spune: „Caută de-acmu înainte (e vorba de domnia lui C. Cantemir - N.S.) de vedzi ce s-au lucrat zavistia şi răutatea ,n Moldova şi-n Ţara Muntenească, de pizma lui Şerban Vodă ş-a Cipăreştilor, ce-u avut veche" (ed. cit., p. 100). Vezi şi p. 102. 186 Vezi şi analiza făcută de Manuela Tănăsescu, op. cit., p. 110 şi 11 rin. (cap. DemoniaculHameleon). 368 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 369 ce ducea împotriva acestuia. Brâncoveanu apare ca un uzurpator al tronului Ţării Româneşti (cuvenit - după D. Cantemir-urmaşilor lui Şerban Cantacuzino), tron pe care l-ar fi ocupat dintr-o fericită întâmplare (f. 475-477), „macara că din tagma a doua (a boierimii - N.S.) era" (f. 32), afirmaţie neadevărată. Brâncoveanu este acuzat de tiranie, de utilizarea celor mai murdare manevre în lupta contra lui D. Cantemir etc. La fel de aspru este Cantemir şi cu Mihai Racoviţă (Struţocămila), cel care - sprijinit de C. Brâncoveanu - a reuşit să fie ales domn al Moldovei la 1703, împotriva candidaturii lui Antioh Cantemir, trădat de Cupăreşti. în Istoria ieroglifică domnul apare ca un om prost şi incult, „cu mintea tâmpă" (f. 63-65), care - în prima domnie - „ceva a grăi de prost nu ştia" (f. 265) etc. Totuşi, aşa cum remarca N. Iorga187, M. Racoviţă „a putut domni bine întâi şi pe urmă a ştiut să domnească mult, pe când alţii mai învăţaţi decât dânsul au înţeles rău spiritul şi nevoile timpului şi valurile nenorocirii i-au înghiţit". Dar, dintre toţi eroii povestirii, se înţelege că cele mai bogate şi mai preţioase ştiri îl privesc pe D. Cantemir însuşi. Datorită caracterului autobiografic al acestor memorii, ele constituie principalul izvor pentru cunoaştera vieţii tânărului principe în perioada 1700-1705, perioadă plină de zbucium şi de primejdii, dar care s-a încheiat - afirmă el - cu victoria sa temporară asupra lui C. Brâncoveanu, redutabilul său adversar politic188. în afară de numeroase detalii despre participarea sa la luptele politice din această epocă, în Istoria ieroglifică învăţatul principe l8/ Istoria literaturii, p. 360. 188 De fapr, nu a fost o victorie, ci un compromis: D. Cantemir, „care râvnise Ia tronul muntean, trebuia acum să se mulţumească cu o mică pensie de Ia rivalul său" (P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 71). Se înţelege că trebuie să ţinem seama totdeauna de faptul că Inorogul nu era atât de pur pe cât vrea să pară. Vezi şi Manuela Tănăsescu, op. cit., p. 44-45. mărturiseşte câteva din gândurile şi sentimentele sale. In primul rând, din partea a VUI-a (cu prilejul prinderii sale de către bostangii) aflăm că se considera un om fără noroc. Din anumite pasaje înţelegem că - la Ţarigrad fiind - principele moldovean se simţea un desţărat, care tânjea de dorul ţării sale, considerând că „mai fericit iaste cineva cu strâmt trai la lăcaşul său decât cu toate desfătările în casele streine" (f. 125), deoarece socotea „coliba în ţarina sa şi bordeiul în pământul său decât palaturile în streinătate mai desfătate şi mai frumoase a fi" (f. 370). In sfârşit, tot aici îşi expune şi crezul său politic, considerând că gloria adevărată se câştigă numai prin slujirea neamului: toată slava şi lauda numelui cea mai de frunte iaste când cineva cu osteninţele carile pentru moşiia sa sudorile ş-au vărsat şi pentru neamul său toate primejdiile în samă n-au băgat (fi 40)189. Cât priveşte atmosfera generală a epocii şi instituţiile sale, aşa cum remarca şi P.P. Panaitescu, ştirile oferite de Istoria ieroglifică sunt deosebit de preţioase. Cu excepţia ceremoniei de învestitură a lui M. Racoviţă, care este prezentată caricatural, atmosfera epocii şi instituţiile sale sunt evocate de D. Cantemir cu destulă exactitate, aceasta deoarece el nu avea motive să o prezinte altfel. Foarte interesante sunt ştirile pe care le aflăm din Istoria ieroglifică despre modul cum era convocată adunarea mai largă a reprezentanţilor categoriilor privilegiate, aşa-numita „adunare a ţării", chemată să rezolve problemele mai importante ce se rveau, inclusiv alegerea domnilor. După cum arată D. Cantemir (fi 5) — şi spusele sale sunt confirmate de unele izvoare istorice190 — convocarea adunării ţării se făcea prin trimiterea 189 Vezi şi P. Vaida, op. cit., p. 99. 190 P.P. Panaitescu, La Grande Assemblee du pays, instiîutwn du regime feodal en Moldavie et en Valachie, în „Nouvelles etudes d'histoire", III, 1965, p. 131-133. Vezi şi Istoria ieroglifică, ed. P.P. Panaitescu -1. Verdeş, I, p. XXXVIII. 370 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 371 de „olăcari cu cărţi în toate părţile şi alergători în toate olaturile", precum şi de crainici, care anunţau prin oraşe vestea. în linii mari, este redată bine şi atmosfera de la aceste adunări, confruntarea de opinii ce se desfăşura adesea191 într-un mod nu tocmai organizat (f. 70)192. Foarte interesantă este şi prezentarea modului de organizare a agenturii diplomatice a domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei la Poartă (aşa-numita capuchehaia), care dispunea de agenţi (dulăi) şi spioni (cotei), ca şi de un grup organizat de curieri sau călăraşi (ogarii), care transmiteau ştirile de la Constantinopol în ţară şi din ţară la Poartă193. în sfârşit, deosebit de exactă este şi evocarea modului cum erau dispuse ostile înainte de luptă, pe cete şi bulucuri, cu serdari, căpitani şi ceauşi, evocare făcută cu prilejul prezentării aşa-zisei „răscoale" a muştelor (f. 282-283). Istoricul care vrea să cunoască relaţiile dintre domnitorii din Ţara Românească şi Moldova în această epocă va găsi în Istoria ieroglifică un material foarte bogat. Fără îndoială că D. Cantemir are până la un punct dreptate când acuză pe C. Brâncoveanu că se amesteca în treburile Moldovei, unde, prin sume mari de bani, reuşea să schimbe domnii194. El recunoaşte însă că nici domnii Moldovei (de pildă, C. Duca) nu-1 lăsau în pace pe 191 Excluzând discursurile ţinute de diverşi boieri Ia această adunare, discursuri create de D. Cantemir, care a transformat astfel adunarea într-un „proces bufon de descriminare între speţe, cu teze pro şi contra, cu ascultare de martori, cu o erudiţie bombastică" (G. Călinescu, Istoria literaturii române, Bucureşti, 1941, p. 45). De altfel, unii dintre aceşti boieri (Lupu Bogdan, C. Cantacuzino ş.a.) nu au participat la adunare. 192 N. Stoicescu, Relaţiile dintre sfiattd domnesc si marea adunare a ţării (ms.). 193 Despre aceşti călăraşi de Ţarigrad, vezi N. Stoicescu, Curteni şi slujitori, p. 114-115. 194 Vezi şi notele 22, 640, 645, 894, ediţia N. Stoicescu. Brâncoveanu195 şi că între voievozii moldoveni şi munteni se ducea o luptă acerbă din interese personale, dar şi din diferenţe de concepţie sau atitudine în chestiuni esenţiale, cum era aceea a păstrării existenţei şi neatârnării ţărilor româneşti (f. 9). Cât priveşte pe Constantin Brâncoveanu şi Cantacuzini, D. Cantemir afirmă că vroiau să domine Moldova (f. 583)l96. In disputele dintre diferiţii pretendenţi la tronurile voievodale româneşti - care au catizat mari daune celor două 195 Vezi şi nota 916, ediţia N. Stoicescu. Vezi, de asemenea, Radu Greceanu, ed. A. Ilieş, p. 149, şi P.P. Panaitescu, D. Cantemir, p. 67 şi urm. Ca dovezi că D. Cantemir a urmărit şi după 1705 să ocupe tronul Ţârii Româneşti se invocă sigiliul cu stemele unite ale Ţării Româneşti şi Moldovei, ca şi afirmaţia mai târzie a Iui Antioh Cantemir, fiul său, care declara Ia 1739: „mon pere avait recu du Grand Seigneur (Sultanul) deux diplomes (dont j'ai encore â Petersbourg Ies originaux) pour les Principautes de Mol da vie et Valachie, mais il n'est jamais entre en possession de cette demiere" (A. Pippidi, op. cit., p. 930). Am remarca aici că stema unită e mai veche; au utilizat-o şi Movileşti], ca şi Radu Mihnea, care au domnit efectiv în cele două ţâri (vezi „Studii şi cercetări de numismatică", II, 1958, p. 371-376). 196 Să fie aceasta o urmare a politicii lui Şerban Cantacuzino, care dorea ca „şi Ţara Moldovei să fie în seama lor şi domn Cantacozin să fie"? {Istoria Ţării Româneşti de la octombrie 1688 până la martie 1717, bucureşti, 1959, p. 14). D. Cantemir consideră că stolnicul C. Cantacuzino era adversarul unei asemenea politici (să fi ştiut despre conflictul dintre cei doi fraţi?). După aşa-zisa răscoală, el pune pe stolnic sâ arate că politica de tutelare a domnilor Moldovei nu urmărea decât Sa satisfacă „deşartă şi înfiată slava numelui şi pentru ca să dzică (lumea): iată că tot capul ni s-au plecat şi tot genunchiul ni s-au închinat". Stolnicul recunoaşte că o asemenea politică aducea „multă asupreală" Supuşilor, „asupreală" care „fără plată şi osândă precum nu va rămânea fără prepus iaste". Mai departe el avertizează pe cei care produceau asemenea „asuprele" în numele unei justiţii implacabile: „asupritorul a Scăpa şi necăjitorul a să apăra preste fire şi preste putinţă iaste". Prin aceste cuvinte D. Cantemir nu ameninţa pe exploatatori în general (cum au crezut unii cercetători), ci pe cei care înveninau relaţiile dintre cele două ţâri surori, producând mult rău locuitorilor. 372 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 373 ţări locuite de acelaşi popor197 - domnii şi boierii făceau apel adeseori la marii dregători ai Porţii, pe care-i mituiau pentru a-şi îndeplini dorinţele. Cunoscând bine acest sistem, D. Cantemir lansează prima critică sub formă alegorică împotriva dregătorilor otomani, corupţi şi venali198. Astfel, prin intermediul lui Panaiotachi Nikussios (Lebăda bătrână) şi Alexandru Mavrocordat (Camilopardalul), D. Cantemir arată că în Imperiul otoman nu se făcea nimic fără mită: „întăi în capişte mărgând, jitfă boadzii locului să facă" (f. 192) sau „la vrăjitorii locului aceluia mîzdă şi plată trebuie pentru ca pofta să-şi poată plini" (f. 2IO199). Marii dregători otomani trăgeau profituri uriaşe de pe urma rivalităţilor dintre domnii şi boierii Ţării Româneşti şi Moldovei, care trebuiau să plătească sume mari de bani pentru a obţine ceea ce doreau sau pentru a contracara intenţiile adversarilor. Astfel, în lupta pentru tronul Moldovei la 1703 - disputat de Mihai Racoviţă, Antioh Cantemir şi Constantin Duca - s-au plătit atât de mulţi bani încât „păşirilor (boierilor munteni) nu numai penele şi dobitoacelor (boierilor moldoveni) nu numai perii, ce şi tuleiele li s-au jepuit şi pieile de pre carne li s-au belit" (f. 261 )200, iar C. Brâncoveanu dădea „nu puţine singeroase jirtfe (pungi cu bani din sudoarea săracilor!) pre la capiştele bodzilor şi multe pre la nesăţioasa lăcomiia vrăjitorilor" (f. 375) (adică a dregătorilor otomani)201. l9/ Vezi şi afirmaţiile Iui D. Cantemir despre dezbinarea dintre cele două ţări Ia f. 542, ca şi apelul Ia unire făcut de Ioan Comnen (Papagaia) la f. 156-157. Vezi şi nota 254, ediţia N. Stoicescu. 198 Vezi şi Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. XXXIV. 199 Vezi şi notele 408 şi 643, ed. N. Stoicescu. 200 Vezi şi f. 197, unde se spune că „orice în capiştea Pleonexiifi] întră iarăşi afară a scoate preste firea boadzii iaste". 201 Vezi şi notele 643, 894 etc, ediţia N. Stoicescu. In concluzie, putem spune că Istoria ieroglifică constituie unul din cele mai valoroase izvoare istorice pentru epoca de la sfârşitul secolului alX\^II-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, epocă despre care ne dă numeroase ştiri preţioase, multe confirmate şi de alte izvoare, iar unele unice, dar cu atât mai importante. Valoarea ei ca izvor istoric creşte în mod deosebit datorită modului cum autorul ei evocă atmosfera epocii, cu luptele, intrigile şi nedreptăţile ei, Istoria ieroglifică constituind un izvor unic pentru studiul mentalităţii societăţii româneşti de la sfârşitul Evului Mediu. V. MANUSCRISUL. EDIŢIILE Deşi este una din lucrările cele mai interesante ale învăţatului principe al Moldovei, Istoria ieroglifică nu a cunoscut circulaţia - edita sau manuscrisă - a altor opere ale sale {Divanul Istoria Imperiului otoman, Descrierea Moldovei etc). Lucrarea a rămas multă vreme în manuscris, fiind dusă de D. Cantemir în Rusia. Opera este înregistrată în lista lucrărilor Manuscrise ale fostului domn al Moldovei de către N. Tindal, alcătuitorul primei biografii a învăţatului principe, sub titlul: ^Hieroglyphica (proptcr occultata nomina, ita dicta) quibus cnntinetur historia domestica, idiomate moldavo', adică: hieroglificele (numite aşa pentru că numele au fost ascunse), lri care se cuprinde istoria faptelor interne (scrisă) în dialectul Moldovenesc"202. La 1783, Nicolae Nicolaevici Bantăş-Kamenski, rudă dinspre mamă cu D. Cantemir, a dăruit manuscrisul arhivelor din Moscova. 202 D. Cantemir, Opere, Ed. Academiei Române, VII/2, p. 5. 374 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 375 La 1878 - în urma unei hotărâri a Academiei Române -Grigore Tocilescu a fost trimis la Moscova pentru a copia manuscrisul în vederea editării. El 1-a găsit în Biblioteca principală a arhivelor Ministerului de Externe din Moscova, unde 1-a copiat. Lui Gr. Tocilescu îi datorăm — pe lângă transcrierea textului - şi o descriere a manuscrisului cantemirian203. Manuscrisul Istoriei ieroglifice are 41 de coli a câte 16 pagini (ultima coală are doar 9 pagini). Autorul notează în josul primei şi ultimei pagini a fiecărei coli numărul colii respective. Prima notare marchează sfârşitul colii I şi se află la pagina 12 a textului original, iar ultima notare marchează începutul colii 41 şi se află la pagina 633. Manuscrisul are două numerotări: una cu cifre arabe şi alta în chirilică, ultima aparţinând lui D. Cantemir şi folosită şi de noi. Numerotarea cu cifre arabe se face cu recto verso, începe de la foaia de titlu şi merge până la pagina 333r - sfârşitul manuscrisului. Numerotarea în chirilică nu are în vedere „prefeţele" şi „Scara" (20 file), ci începe cu textul propriu-zis şi se termină cu pagina 623. De aici „postfaţa" şi „cheia" de la sfârşitul cărţii continuă această paginaţie, dar de astă dată cu cifre arabe. Autorul greşeşte această ultimă numerotare - în chirilică - de câteva ori. Fiecare pagină are 23 de rânduri; la mijloc sus colontitlul notând părţile lucrării şi în colţul exterior numerotarea paginilor. Pe alocuri sunt cuvinte marginale (vezi paginile 23, 40, 77, 99, 120, 155, 157, 160, 192, 197, 207, 231, 272, 293, 299, 300, 427, 469, 472, 501, 512, 518, 520, 522, 588, 595, 630, 639. 2Cb Analele Societăţii Academice, secţia I-a. Partea administrativă şi dezbateri, XI, 1878, p. 54-56. După opinia sa, locul lăsat liber „la fiecare început de carte" era destinat a fî completat apoi cu desene. D. Cantemir foloseşte foarte multe paranteze. Aşa cum arată în „prefaţă", el pune în paranteze „sentenţiile" şi în dreptul lor pe margine le înseamnă „câte cu doaă punturi roşii" care au aspectul unor ghilimele. Nu găsim ghilimele în dreptul parantezelor care cuprind incidentele (p. 7, 27 etc). Iniţialele mari de la începutul fiecărei părţi sunt ornate. O ornamentaţie mai bogată oferă foaia de titlu, unde se află şi semnătura autorului, prima pagină a textului Istoriei şi paginile 270, 271,275. In josul foii de titlu se află o însemnare mai recentă, în limba rusă: „cartea aceasta pe limba moldovenească scrisă - dăruită de mine arhivelor statului din Moscova. Nicolae Nicolaevici Bantăş-Kamenski (numele descifrat de Gr. Tocilescu) 1783. Ediţiile. După cum s-a mai arătat204, ea a fost editată prima oară de-abia în anul 1883, în cadrul operelor lui D. Cantemir, publicate de Academia Română. Cu toate lipsurile ei, această ediţie a fost singura utilizată până în anul 1965, când a apărut prima ediţie ştiinţifică205 a Istoriei ieroglifice, datorată lui P-P. Panaitescu şi I. Verdeş. Cele două volume ale acestei ediţii cuprind o introducere întinsă, în care sunt prezentate pentru prima oară toate aspectele operei, apoi textul propriu-zis, precum şi - tot pentru prima oară - note bogate în care se aduc mformaţii suplimentare despre personajele şi împrejurările istorice evocate de Cantemir, ca şi explicaţii asupra unor texte Mai greu de înţeles. Această ediţie a făcut mari servicii tuturor celor care doreau să-1 cunoască mai bine pe Cantemir206, atât prin studiul 204 Istoria ieroglifică, ed. cit., I, p. VII. 205 După cum'au arătat aceiaşi editori, ediţia lui E. Grigoraş din 1927 este o prelucrare a textului, iar ediţia lui J.K. Vartician din 1957 este lipsită de note explicative, ceea ce îngreunează înţelegerea operei; prefaţa este, de asemenea, sumară. . . 206 Valoarea ei a fost subliniată şi în recenziile făcute, din care amintim pe cele semnate de: Doina Curticăpeanu, în „Tribuna", 18 nov. 1965, 376 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 377 introductiv în care se puneau numeroase probleme, cât şi mai ales prin textul propriu-zis al operei, pe baza căruia a fost posibilă o adevărată „explozie" de monografii şi studii cărora le datorăm o mult mai bună cunoaştere a cuprinsului, valorii istorice şi literare, limbii, ideilor filozofice, social-politice etc. ale acestei atât de interesante opere207. Dacă scrierea Divanului concretiza oarecum ambiţia juvenilă a autorului său, care se dovedea capabil, la numai 25 de ani, să abordeze un subiect de elevaţie ca acela filozofico-teologic, iar compunerea Hronicului avea să ateste maturitatea cercetătorului într-o lucrare de înalt nivel ştiinţific, Istoria ieroglifică întrunea, din start, dorinţa lui Cantemir de a se afirma în „deprinderea ritoricească", destinându-şi opul, prin gen şi expresie, literaturii. Alcătuire complexă — catalogată uneori ciudată, bizară - nu e de mirare că a stârnit, mai mult decât oricare din operele lui Cantemir, atâtea controverse, fiind şi cea mai prezentă în atenţia cercetătorilor. Diagnosticul postum asupra acestei lucrări, multele „variaţiuni" interpretative pe tema sa - orientează, pe drept cuvânt, încadrarea Istoriei ieroglifice în beletristică. I s-a spus roman (alegoric), lucrare morală-filozofică, pamflet, epopee (eroicomică), satiră socială şi politică, roman de moravuri, roman istoric, istorie secretă, memorii sau p. 3; N. Manolescu, în „Contemporanul", 24 dec. 1965, p. 3; Octavian Schiau, în „Steaua", dec. 1965, p. 106-110; Emil Mânu, în „Revue Roumaine d'histoire", 1966, nr. 2, p. 358-361 etc. 207 A se vedea bibliografia. Completarea informaţiilor de după anul 1973 aparţine doamnei Stela Toma. roman autobiografic, eseu, poem (elegiac şi liric), carte vorbită (deci exerciţiu de oratorie), basm, spectacol cu măşti, operă de ură şi răzbunare ş.a. O definire mai deosebită: „cea dintâi operă literară românească (în sensul modern) este în fond una alexandrină, care prelucrează în chipul cel mai savant-artificial modelul romanţurilor populare medievale, cu tot arsenalul lor. Este primul romanţ cult..." (Nicolae Manolescu). Sigur că mulţimea etichetărilor uimeşte, la prima vedere, dar ele nu sunt calificative limitative, nu impun sub specie aeternitatis o formulă unică privind cartea de vizită a operei. Deci, dacă, în general, nu-i poate fi negată nici o catalogare, nici una n-o poate reprezenta exclusiv. Sub raportul speciilor literare (subsumate genurilor literare) a fost numită „operă enciclopedică", după modelul celor din Evul Mediu (Em. Grigoraş), statuându-se, la capătul unor pertinente decantări, că „nu se pot încremeni paginile ei între limitele unei specii" (Doina Curticăpeanu). In privinţa încadrării Istoriei ieroglifice într-o disciplină (istorie sau literatură) — de-a lungul timpului exegeţii n-au mai fost captaţi atât de „cheia" povestirii, care, în ciuda faptului că-şi spunea „istorie", nu se oferea drept document. Parcurgerea a ceea ce s-a scris despre opera respectivă, în ultimele trei-patru decenii (cu încercări analitice şi sintetice valoroase, cercetări de recunoscută substanţă) face elocventă schimbarea opticii privind plasarea şi interpretarea Istoriei ieroglifice de la istorie (ascunsă) - la operă literară (complexă). Studiul introductiv din ediţia academică (1973), - reprodus niai sus - prin însuşi faptul că este semnat de o autoritate în istoria medievală românească, dă câştig de cauză încă informaţiilor de specialitate; nu tocmai în ponderea acordată de Nicolae Iorga (care numise totuşi pe Cantemir primul nostru 378 STUDIU INTRODUCTIV STUDTU INTRODUCTIV 379 romancier valoros), dar departe de cum ar fi abordat Introducerea un critic sau un istoric literar. Nicolae Stoicescu, informat la zi cu ceea ce s-a scris despre Istoria ieroglifică, descoperă faţete ale operei asupra cărora nu s-a spus ultimul cuvânt, evidenţiază abordări noi (informaţiile din lucrare privind evoluţia mentalităţilor) - subliniind multiplele valori ale opului cantemirian drept scriere a unui polihistor. „Maturizarea" şi în privinţa receptării stilului, a expresiei Istoriei ieroglifice, printr-o aplicată lectură, înlătură un complex, aproape statornicit, acela că textul cantemirian ar fi ilizibil (Manuela Tănăsescu). O caracterizare, tot mai viguros exprimată, evoluează spre folosirea unui termen cu semnificaţie stilistică - barocul (stilul care a dominat literatura europeană, cu aproximaţie perioada 1580-1680 (Dan Horia Mazilu); recunoscut sau eludat, supra sau sub-evaluat, barocul cunoaşte în ultimul timp o susţinută acţiune de reabilitare a conceptului, mai ales pentru specificitatea textului cantemirian, în formula expresă că „hiperbatuî rămâne figura favorită a poeticii baroce" (Dragoş Moldovanu). Nuanţe interpretative, reevaluări estetice ale barocului la Cantemir sunt înregistrate, istoriografia literară română începând cu câteva decenii în urmă (Edgar Papu ş.a.). Nu trebuie uitat însă că materia primă din textele concepute de Cantemir în româneşte este Cuvântul. In Divan, Istoria ieroglifică şi Hronic acesta-1 defineşte pe eruditul prinţ drept exponent al celui mai înalt nivel la care limba română (a sfârşitului de veac XVII şi începutului celui de-al XVlII-lea) putea să îmbrace noţiuni de filozofie, să facă faţă inimaginabilei bogăţii şi varietăţi a încadrării într-o regulă de bază a timpului: ers bene dicendi şi să dobândească sobrietatea cerută de o cercetare ştiinţifică bazată pe izvoare. Aşadar, în pluridisciplinaritatea metodologică a interpretărilor moderne (orientate prioritar către tematism) - „cercetarea în cuvânt" în care, spunea C. Noica, „Dimitrie Cantemir nu este îndărătul nostru, ci poate înaintea noastră" - trebuie să-şi păstreze locul. Sub acest aspect, fără îndoială, ediţiile de texte româneşti cantemiriene, bazate, în primul rând, pe fidelitatea absolută în transcrierea textului original - primul mare act de recuperare a operelor scrise în chirilică pentru cercetarea de care am vorbit - sunt mereu sub lupa specialiştilor, cu deosebire a celor interesaţi de evoluţia limbii române literare. în sprijinul reevaluării formei scrierilor cantemiriene o analiză adecvată, de profunzime pune în lumină „tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante" -scoţând, de pildă, dislocările sale stilistice din perceperea strict lingvistică, eroare generată de confundarea stilului cu limba (Dragoş Moldovanu). Incitaţi de originalitatea Istoriei ieroglifice oameni de litere au încercat să „obştească" textul (în accepţiunea folosită şi de Cantemir), să-1 împărtăşească publicului larg, şi, pe baza transcrierii unui filolog, să-i dea o formă mai la îndemâna oricui. Astfel au apărut prelucrări ale Istoriei ieroglifice (1927, 2001). Ambele abordări pun accent pe povestire, naraţiune, afabulaţie - căreia se străduiesc să-i confere accesibilitate şi cursivitate. In acest sens, „dificultăţile de limbă (atâta timp obturatoare ale căilor dintre public şi Istoria ieroglifică' -D. Mazilu, Prefaţă, ed. 2001) sunt eliminate: topica frazei e adusă în contemporan, unele forme arhaice sau regionale sunt modernizate, se schimbă (cu metodă sau fără) forme flexionare originale, unele cuvinte lipsesc sau sunt înlocuite prin altele; se omit chiar şi porţiuni de text - ca fiind neinteresante pentru scopul propus. 380 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 381 Din punctuaţia originală sunt eliminate parantezele (în totalitate din textul ed. 2001), în care Cantemir cuprinde, de regulă, sentenţiile. Scoaterea parantezelor nu slujeşte însă cursivităţii „povestirii" (cum probabil au socotit autorii prelucrărilor), cursivitate pe care Cantemir o asigura recomandând cititorului: „Deci stâlpul voroavei neamestecat a ţinea de vii pofti, după obiceiul parenthezii, din mijloc ţircălamul carile sentenţia cuprinde, cu ochii rădicând, cursul istoriii necurmat şi stâlpul voroavei nefărâmat vii afla". Or, în formula propusă, suferă fluenţa logosului, a discursului, trenând desfăşurarea întâmplărilor. Prima adaptare a Istoriei ieroglifice, în scopul amintit, aparţine lui Em. Grigoraş (care avertizează, real, veridic, prin coperta cărţii, că prezintă opera „pe înţelesul tuturor") şi pare a nu fi necunoscută autorului ediţiei din 2001, G. Pienescu: ca idee şi conţinut diferă însă expresia (întemeiată, desigur, pe opţiunile limbajului celor doi literaţi, la distanţă de un secol, aproape, unul de altul). Din conţinutul, structura operei originale Em. Grigoraş renunţă la „cuvintele" adresate cititorului de către Cantemir şi la cele două Scări (tâlcuitoare a „voroavelor" străine şi a numelor „ieroglifîceşti" implicate în text); G. Pienescu reţine „dicţionarul de neologisme" şi cuvântul care-1 precede, numai că, impropriu, consemnează pe coperta volumului: Dimitrie Cantemir - Istoria ieroglifică, fiind vorba de fapt despre ticluirea d-sale a ceea ce aparţine iscusitului prinţ. (Şi, firesc, semnatarii Prefeţei şi Pos feţei, ed. 2001 au în vedere virtuţile originalului, pe care cititorul „prefacerii" nu le regăseşte în totalitate.) Am putea spune că prelucrările „rup" conţinutul de forma, de expresia primară prin „haina de împrumut" — străină de specificitatea scrisului cantemirian. Scopul urmărit de acestea le-ar putea însă absolvi de carenţele reclamate de specialişti, dacă, bineînţeles, reuşesc să lărgească cercul cititorilor lui Cantemir. Dacă ar fi să amendăm părerea potrivit căreia majoritatea opiniilor privind opera lui Cantemir îl revendicau drept promotor într-un domeniu sau altul (deci şi în literatură), să nu uităm totuşi că Istoriile literare cele mai vechi (prima, din fruntea Analectelor lui Cipariu) au acordat spaţiu (mai restrâns sau mai întins) posturii sale de scriitor; şi Cantemir este scriitor, „nu numai pentru că a avut ceva de spus, dar şi pentru felul cum a spus" (E. Sorohan). In puntea dintre vechile interpretări şi cele mai noi privind opera savantului Cantemir, în speţă Istoria ieroglifică, am alege - după o aproape exhaustivă trecere în revistă şi pertinentă analiză a receptării scrisului cantemirian în cultura românească (Adriana Babeţi, Bătăliile pierdute, p. 245-280) -o subtilă şi judicioasă constatare: „Aproape de neînţeles cât de greu a primit posteritatea noutatea mutaţiei de la cronică la roman alegoric. In orice caz, se pare că mai greu decât a primit-o scriitorul însuşi, mobil şi genial. In timp ce el îşi recomanda «istoria» ca pe o carte cu model românesc ca structură narativă şi alegorică în conceperea personajelor, primii istorici ai culturii, prizonieri ai inerţiei comentariului pe cronici, au redus-o la istorie. Mobilitatea lui Cantemir în adoptarea genului o va repeta, prin înţelegere congenială, abia Călinescu. Acest prim exeget al literaturii române vechi, după criterii estetice, a făcut prima lectură foarte bună a romanului în codul alegoric lăsat de autor... Istoria ieroglifică înscrie în paginile istoriei interne a literaturii române cea mai incitantă aventură spirituală şi estetică de până la poema Ţiganiada a transilvăneanului Ion Budai-Deleanu. Semnificaţia ei majoră e aceea de a fi produs prima revoluţionare a limbajului poetic românesc" (Elvira Sorohan, Postfaţă la: D. Cantemir, Istoria ieroglifică, Ed. Junimea, Iaşi, 1988, p. 646, 648). -L 382 STUDIU INTRODUCTIV Bibliografia propusă pentru Istoria ieroglifică şi unele Repere critice care o vizează au încercat să facă dovada firului interpretărilor (uneori contradictorii sub acelaşi condei, alteori preluări tacite, asumate fără citarea surselor), a opticii şi stadiului actual privind receptarea a ceea ce dintru început părea a rămâne terra ignota. Intr-un alt diapazon (decât cel la care se acordează omul de ştiinţă, fără a-1 exclude însă), cel al sensibilităţii şi trăirii sufleteşti poetice, ancorate într-o profundă cunoaştere - se inculcă ideea că Istoria ieroglifică va rămâne perpetuu o ispită pentru un lector avizat, că interesul ce i se acordă este unul de durată, că este „o operă predestinată nu unei vieţi de cititor, ci mai multor vieţi puse cap la cap şi străbătute de o cunoştinţă unică" (Nichita Stănescu, Cartea de recitire, p. 12). N. STOICESCU ISTORIA IEROGLIFICĂ lN DOASPRĂDZECE PĂRŢI ÎMPĂRŢITĂ, AŞIJDEREA CU 760 DE SENTENŢII FRUMOS ÎMPODOBITĂ, LA ÎNCEPĂTURĂ CU SCARĂ A NUMERELOR DEZVĂLITOARE, IARĂ LA SFÂRŞIT CU A NUMERELOR STREINE TÂLCUITOARE '4 :^ » /' Istoria ieroglifică. Manuscrisul original, foaia de titlu Vinieta cu motive vegetale şi cifre de sub titlul românesc este precedată de cuvântul (în arabă) ta'ltf'(= „alcătuire a lui"). în vinietă, numele autorului este criptografiat de două ori: duetul ramurilor redă semnătura în arabă Dimitri bek Khantimir ^ Scandală, bântuire, supărarea, împiedecarea voii. Tot neamul tătărăsc; tătărâmea. Cuvânt carile pururea supt prepus rămâne; era fdosofi schipticii, carii în toate prepus avea. Beţişor scurticel, carile obiciuiţi sint împăraţii în mână a-1 ţinea. Cuvânt carile nu iaste după canoanele grammaticăi. Coronă, cunună, port împărătesc de cap. începătura lucrului de materie, unii dzic să fie patru, alţii trii, alţii mai multe, alţii numai una. Voroavă şuvăită, în multe părţi în torcătoare, şi înşelătură. Ştiinţă înşelătoare, ştiinţă minciunoasă în locul aceii adevărate vândută. Vână moale carea pururea să bate, de pre a căriia clăti re aşedzimântul firii să cunoaşte. Glonţ, chipul din toate părţile rătund, precum iaste pământul, ceriul. 404 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 405 sh sl. shimate el. silloghismos el. simptomatic el. sinod el. sim perasma el. simbathia sinonim simfonie sinhorisis sistatichi 7// sistima si rina si urm ea tala el. el. el. el. el. el. el. temperament lat. tirannie titul topicesc traghelaf el. el. el. el. Rumptură, scăderea credinţăi în pravoslavie. Chipuri, feţe, arătările obrazului. Socoteală adevărată, carea la dialectici din trii protase să face. Din tâmplare, din cădere, carile nu din tocmala înainte mărgătoare s-au făctit. Sobor, adunarea a multe capete, sfatul de obşte. încheiarea voroavii, trecerea din necunoştinţă la cunoştinţă. In învoinţa firilor; împreună pătimire. Tiz, fârtat, a cărora fiinţa niamului alta, iară numele unul. Tot un glas, tocmirea la cuvânt, la glas. Iertare, slobodzenie, darea voii. Aşedzătoare, întăritoare, stăruitoare. / Aşedzătură, stăruitură, stare. Fată de mare, carile dzic că cu cântecul adorme pe călători. Un fel de piatră vânătă cu carea văpsăsc genele. Iaste măsură care trage 6 000 de dramuri. Talantul mare trage 80 de mine, iară mina, 100 dramuri. ALşedzămânrul, stâmpărarea firii, întregimea sănărâţii. Stăpânire asupritoare, vrăjmăşie, silă. Cinstea numelui, nume vestit, tituluş. De loc, de moşie, de ţară, de pământ. Capră-cerb, adecă dobitoc carile nu să află. tragodic tractate trigon tripos tropuri tropicesc tropic el. lăt. el. el el. el. lei. Cântec, vers de jele, hăolitură, bocet. Tragere, zbaterea cuvintelor, ales de pace. Chipul, figura în trii colţuri, în trii unghiuri. Cu trii picioare. Scaun în rrii picioare. Chipuri, mijloce, lesniri, împodobiri ritoriceşti. Cela ce să ţine cu sau de tropuri. Să chiamă dunga ceriului din carea soare să întorce, veri la suit, veri la coborât, Racul, Capricornul. fantazie el. Părere, închipuirea minţii. figură lăt. Chip, formă, schizmirea trupului. filaftie el. Trufie, dragostea, iubirea sa. filoprosopie el. Făţărnicie, căutarea voii pe strâmbătate. fizic el. Cela ce ştie ştiinţa firii. / fiziognomie el. Ştiinţa firii de pre chipul obrazului şi XIX a tot trupului. fâşchie tur. Gunoiu, balegă de cal, baligă. filohrisos el. Iubitoriu de aur, lacom la avuţie. TH theatru el. Locul privelii în mijlocul a toată ivala. dieologhicesc el. Lucru carile cu voroavă dumnădzăiasca să ţine; cel ce iaste din theologhie. dieorie el. Privală, ştiinţa, viderea, cuprinderea minţii. therapevtis el. Cel ce face după voie; slugă, cel ce aduce altuia odihnă. thronul el. Scaun de cinste împărătesc, stăpânesc. 406 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 407 H Ia harmonie el. Cântare dulce, după meşterşug tocmită. himera el. Dihanie carea în lume nu să află, ciuda nevădzută, neaudzită, afar din fiinţă. hirograf el. Scrisoarea a furişei mâni, zapis cu mâna lui scris. hiromandie el. Vrăjea carea pe crăpăturile şi în frânturile mânii să face. hersonisos el. Ostrov carile cu dosul să ţine de uscat, cotitură, scruntariu. hrismos el. Vrajă, prorocie, descoperirea a tainelor, pană a nu fi. OM oxia, varia şi alalte [el] Caută pre rândul la grammatică. organ el. Cinie, măiestrii, lucruri cu carile să fac alte lucruri. ţircumstanţii lăt. ţirulic les. Peristases, el. Lucrurile ce stau pre lângă altele. Vraciu carile tămăduiaste ranele, frânturile. £[ sau a răutăţii (căci amândoaă jigănii rele şi cu multe capete sint), în vreme fără vreme cu ce erai încărcat a te descărca şi în locul ce nu ţi s-au cădzut a le arunca ai silit; ce de ai făcut ispită, o, priiatine (întăi pre tine de bun, apoi pre altul de rău ispiteşte). Iară de ti-ai din zavistiia veche cleveta noaă a face pornit, să ştii ISTORIA IEROGLIFIC 645 (că sabiia zavistiii mănunc nu are, şi oricine a mână ar apuca-o, nerănit şi nebetejit să rămâie nu poate)". Hameleonul, de o parte cu obrazul (carile nu de ruşine, ce de vicleşuguri a să muta ştie), în multe feţe să schimba şi pentru că acmu Şoimul din minciunele şi clevetele, carile din spurcata lui gură audzisă, să nu cumva vechea-i pizmă să cunoască şi mai cu di-adins vicleşugurile să nu-i cumva cerce şi, aflându-le, să nu-i cumva amintrilea visul tâlcuiască să temea. Iară de altă parte, cum minciuna în haina adevărului şi vicleşugul în cămeşa dreptăţii ş-ar îmbrăca şi acmu de cu/rând călcatele-şi de vulpe 410 vicleană urme, cum ş-ar astupa cu gândul obrăzniciii, în câmpul neruşinării, ca un cal siriap şi desfrânat, alerga. Aşijderea, acestea cu a cuvântului meşterşug a le şicui, a le căptuşi şi a le zugrăvi de nu 1-a cumva putea, de toată nedejdea ce mai denainte luasă scăpat să simţiia. Insă (aflătoare de meşterşuguri firea în nevoi) şi ales a lui, carea organul răutăţii a-şi afla şi răutatea minţii a-şi acoperi îndată în pomenire îi adusă, singur în inima sa ca acestea scornind: „Oare cei ce a meşterşugului cuvântului învăţători sint, ce altă giuruinţă cătră ucinicii săi dau, fără cât, precum adevărul minciună şi minciuna adevărul să facă îi va face; şi de vreme ce cu cea de obşte socoteală lucrul şi meşter-şugul acesta aşe să crede, iată că urmadză ca şi eu aceasta a isprăvi să pociu, de vreme ce nu puţin untdelemn într-aceasta învăţătură am cheltuit şi mai vârtos că prin multă vreme între altele lighioi scaunul aceşţii scoale am ţinut şi cu scrisorile a cărţilor amăgitoare deprinderea din toate dzile am avut". Şi aşe, feţe după feţe şi chipuri după chipuri în faţă schimbându-şi, cătră Şoim voroava într-acesta chip începu: „(Dragostea prea / mare şi liubovul carile peste hotar trece, de prea mică pricină, 411 mari prepusuri îşi face) precum maicele cătră fiii săi aiavea dovadă sint. Carele ori de fietece mică a orânduialii sănătăţii mutare, grele şi primejdioase boale cuconilor săi prepun şi de celea ce să nu le cumva vie să tem, acele precum să le fie vinit, 646 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 647 de frică socotesc, de unde cuvântul a să dzice s-au apucat (să nu vie în capul copilului ce-i meneşte maică-sa). Asemenea dragostele Afroditei, când la stepănă hirişiii sale sosesc, pre tot ochiul viclian şi tot piciorul strâmb socotesc, şi în toate şi pentru toate, pentru cel şie iubit negândite prepusuri şi zelotipii îşi scorneşte; şi pentru ca dragostele să-şi poftorească şi iubostele să-şi înnoiască, tot prepusul fantastic în locul adevărului apucând, o hulă drăgăstoasă şi o mânie mângăioasă scorneşte, dzicând: «Bine cunosc şi, din multe împotrivă semne, adeverit sint că răul mieu noroc cu curată inima mea rău să slujeşte şi de nesufferit rane în toate dzilele prin mâna ta într-înemă îm trimete. De vreme ce tu acmu pre altul sau pre cutările (anume dzicând) a iubi ai început, iară pre mine, 412 ticălosul, din drăgăstoşii tăi ochi / depărtându-mă, cu toată inima din adevărata dragoste m-ai lepădat şi m-ai urgisit. Bine încă di-nceput inima îm spunea, ce dragostea cu carea în zădar ardeam, adevărul a cunoaşte mă opriia; că dragostelor zugră-vitoare şi inimii mele amăgitoare eşti, de vreme ce acmu, iată, aiavea şi la arătare au ieşit, că aşeşi dintăi cătră mine numai cu gura şi cu cuvântul erai, iară cătră ciuda lumii acela cu toată inima şi cu tot sufletul te dai. Ce bună nedejde am că în curândă vreme de lancea carea eu m-am rănit şi de veninul cu carile eu m-am otrăvit şi el nerănit şi neotrăvit să nu scape, şi peste puţine dzile, precum eu acmu, aşe el atuncea deplin va cunoaşte că niciodănăoară cu cineva dreptatea a ţinea şi curăţiia inimii nebetejită şi neimată a feri nu ti-ai învăţat; ce pururea cătră toţi la cuvânt nestătătoare şi cu inima ca valurile mării în toate marginile lovitoare ai fost şi eşti; de care lucru, precum liniştei mării, aşe dragostelor tale de credzut şi în cuvintele tale de sprijenit n-au fost, nici poate fi; căci din nemică în înalte de urâciune valuri te înalţi şi fără nici o pricină lineştea în 413 tulburare şi / furtuni de mânie ca acestea îţi întorci, cât ticălosul inimii vas, în ochean fără fund şi mare fără margine ca aceasta, undeva liman de năzuinţă şi linişte de mântuinţa a afla nu poate; ce de vreme ce nemilostiva-ţi inimă şi sufletul întoarcere spre căială nu-ţi ştie, iată că de astădzi şi înainte, mâhnită faţa mea nu vii mai videa şi slăbănog piciorul mieu înalt şi neagiuns pragul tău nu va mai călca. Fă-ţi voia, pliheşte-ţi pofta, negura din vârvul. munţilor s-au rădicat, nuării de pe faţa soarelui s-au mutat, tot spinul şi piiadeca din cale-ţi s-au luat; şi fără de nice o sială, strânge, îmbrăţăşadză, dulci sărutături şi a trupurilor încăldzituri cu acest acmu de curând şi proaspăt iubovnic vă împărţiţi. Eu m-am vechit, m-am veştedzit şi ca florile de brumă m-am ovilit. Soarele m-au lovit, căldura m-au pălit, vânturile m-au negrit, drumurile m-au ostenit, dzilele m-au vechit, aii m-au îmbătrânit, nopţile m-au schimosit şi, decât toate mai cumplit, norocul m-au urgisit şi din dragostele tale m-au izgonit; iară acesta nou, vios, vlăgos, ghizdav şi frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos şi ca omătul de albicios iaste; ochii şoimului, pieptul leului, faţa trandafi/rului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinţii 414 lăcrămioarelor, grumadzii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mâniile ca aripile, degetele ca radzele, mijlocul par-dosului, statul chiparosului, peliţa cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului şi vârtutea colunului are. Lucru ca acesta ţ-ai agonisit? Paşte-1, poartă-1 şi în multe dzile cu fericire, hrăneşte-1 şi îngraşe-1; iară mie aceasta îm rămâne, pe blăstămatu lumii năroc plângând, dreptatea mea cătră tine şi strâmbătatea ta cătră mine în veci cătră toţi şi nepărăsit pretiutinderile să povestesc». Acestea şi altele ca acestea jelea inimii a grăi găseşte şi zelotipiia asupra iubitului său, sau de faţă, sau cătră alt chip, să jăluiaşte, pană când răspunsul cel şie dorit, din dulce rostul iubitei sale slobodzit, răspuns spre a sa nemângăiată mângăiarea a audzi să învredniceşte. Carea în curată inimă stăruită trăind şi de la iubirul ei în prepusuri ca acestea ţiindu-să, într-acesta 648 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 649 chip îi răspunde: «Norocul mieu cel nenorocit, o, dulcele mieu, pană într-atâta necredincios şi prepuitoriu te face, că din sinul 415 maicei şi de la ţiţele mameii de când am ieşit, decât tine / mai frumos şi mai drăgăstos nici a trupului ochi mi-au vădzut, nici a sufletului a videa mi-au poftit; că între toţi dumnădzăii, deşi iaste soarele mai frumos, însă eclipsis îl întunecadză şi noaptea îl depărteadză, de iaste luna între boadză şi Vinerea între stele mai ghizdavă, însă lipsa luminii, acoperirea nuărilor şi minunată naşterea corniţelor le astupă şi le acopere. Singure numai, decât toate frumseţele mai frumoase, frumseţele tale dzua lumineadză, noaptea strălumineadză, de departe mân-găiesc şi de aproape sufletul veselesc, a cărora lumină apus nu ştie şi privala saţiu nu are. O, blăstămat ciasul acela în carile lăcrămos ochiul mieu nu te vede şi nenorocită dzua în carea de privala ta depărtată stau. Soarele nu răsaie, stelele nu luminedze şi dzua să nu să arete nopţii aceiia în care braţele mele nu te îmbrăţăşadză şi ţiţele mele la talpele tale nu să alăturiadză! Vulturul ceresc ascunsele inimilor şi tainele sufletelor ştie, pre carile neminciunos şi credincios martur puiu, că în ciasul în carile cu lipsa nespuselor tale lumini mă osindesc, îndată fântânele Nilului din ochi neîncetat îm izvorăsc şi 416 suspinele înfocate din inimă / decât para tartarului mai înalte şi decât scânteile Ethnii mai înfocate îm izbucnesc; din tine ales, o, iubitul mieu, toate trupurile ciunguri de copaci pârjoliţi şi toate chipurile tăciuni în tină potoliţi ochilor miei să văd şi sufletului mieu să par; ah, pustie şi decât cu moartea mai omorâtă eu, când neînfrântă voia ta asupra mea mâhnită voiu cunoaşte. Nu, sufletul sufletului mieu, nu, lumina ochilor, nu, viaţa şi fiinţa mea, nu prepune pe ţărna talpelor tale gând ca carile nici după moarte, necum păn' la moarte, în inima mea va întră; o mie de suflete Dumnădzău de mi-ar fi dat, în primejdiia părului capului tău pre fietecarile de o mie de ori jirtfă şi giunghere spre plecarea mâniii Dumnădzăului li-aşi aduce. Că de iaste în lume vreo fericire, aceia privala ta iaste, şi de iaste după lume vreo fericire în carea mie privala ta să-m lipsască, şi ea să lipsască, că toată munca tartarului mie alta nu poate fi, fără numai minţita ceasului despărţirii tale. Că numai cu tine fericirea adevărată, iară fără tine, oricum şi oriunde ar fi, minciunoasă iaste». Ca acestea răspunsuri plăcute, iubitul de la iubita sa (o, domnul mieu, Şoaime), luând, inima / din dogoreala pre- 417 pusurilor îşi răcoreşte şi oarecum dragostea înnoindu-şi, liubovul şi iubostele îşi adevereşte. într-acesta chip şi ca cu aceasta dragoste cătră în veci de iubitul Inorog aflându-mă, pentru obraznica, însă din adevărata dragoste pornita ispită, iertare să aib, mă rog. Căci ce iaste adevărul a mărturisi să cade, că în toate prepusurile dinpotrivă cu o oarbă purcedere am cădzut, ca nu cumva el, după datul cuvânt neviind, ceva măiestrii neprietineşti să fie simţit am prepus şi, pentru ca adevărul a pricepe să poţi, celea ce nu are îi grăiiam şi celea ce nu-i poftesc îi dziceam; iară acmu dintr-îmbe părţile cunoscând şi înştiinţindu-mă că nu ce dineaorea prepuneam, ce ce di-nceput ştiiam şi nedejduiam au ieşit, înspăimântata-m inimă acea deplin veselie au luat şi toată îndoinţa dinpotrivă de pe suflet mi s-au rădicat. Adevărat, dară, domnul mieu, că, precum dzici, Inorogul, precum ia cuvânt stătătoriu, aşe la lucruri stăruitorii! şi la minte neclătitoriu iaste, că el minciuna nu numai căci nu o grăiaşte, ce măcar a o audzi nu o priimeşte, şi precum cu limba despre voroavele deşerte posteşte, aşe urechile despre cuvintele fără fiinţă îşi opreşte. Adeverit, dară, să fii că pre cât din voroava lui / ti-ai înştiinţat, cu mii de mii de ori mai cu multul din 418 faptele lui vii cunoaşte, că în toată vredniciia străluminat şi în toată bunătatea curat să va afla. înalţe dară cereştii cornul slăvii lui şi, dintr-a mele dzile scurtând, dzilele lui înmulţască şi nenumăraţi aii îi adaogă; că ce sint după pricina dintâi, a lui 650 DIMITRIE CANTEMIR şi de la dânsul sint, că odănăoară puterea cornului lui cu antidotul cel nepreţuit şi în de bine faceri neperigrăpsit asupra slăbiciunii, cum mai curând de n-ar fi agiuns, încă de mult viaţa mi s-ar fi curmat şi ţărna cu pravul mi s-ar fi amestecat; ce acmu, pentru căci la vremea împreunării neaflându-mă şi de a lui nesăţioasă privală lipsindu-mă, inima-m cu pară înălţată şi cu văpaie nestânpărată îm arde; ce poate fi fortuna şegi necredzute şi glume nesufferite ca acestea arătându-mi, cu întristările şi mâhnirile mele giucându-să, să zăbăveşte. De care lucru, pentru a lui de a doa venire fără ştiinţă să nu fiu, ca paguba şi pedeapsa carea acmu sufletul mi-au simţit, a-m răscumpăra şi a-m mângâia să pociu, şi de nu cu sărutarea talpelor, măcar cu privală ochilor să mă învrednicesc, carea, una 419 şi singură, toată întris/tăciune şi mâhniciunea a-m rădica şi toată durerea inimii a-m vindica, destulă şi de prisosit iaste". Şoimul, la inimă curat, viclenelor a Hameleonului cuvinte încredinţindu-să, precum iarăşi după câteva dzile sint să să împreune îi spusă. Hameleonul îndată: „Dară, eu ştiu, dzice, că visele mele pe mine să mă amăgiască cu putinţă nu iaste". Şoimul: „Ce vis iaste acela, rogu-te, că şi denioarea pomenind, precum asupra lui îl vii izbândi dziceai?" Hameleonul di-nceput pre amănuntul începu a i-1 povesti, precum mai sus s-au dzis. Şoimul, deodată adâncimea visului cu sigeata socotelii pătrundzind, tâlcul ce i-ar fi mult să mira şi cătră Hameleon: „Dară tu acesta cum l-ai tâlcuit?" dzisă. Hameleonul nu numai în cuvintele aiavea viclean, ce încă şi în vise fantastice duşman, acmu, înaintea Şoimului, visul spre bine tâlcuia şi pre scurt mintea a-i căptuşi siliia, dzicând: „Pădurea cea deasă şi umbroasă, grijea carea pentru pogorârea Inorogului purtam era şi îndoinţa vinirii lui la împreunare însămna. Salamandra carea în para focului să păştea, vechiul ISTORIA IEROGLIFICĂ 651 neprieteşug, carile în răutăţi au crescut şi s-au hrănit. Foametea carea în pântece mi s-au scornit, jelea carea pentru acest neprieteşug mi-au / vinit şi de greu pentru priiatini inima mi 420 s-au rănit. Liacul oaălor şerpelui, carile mar mare durere mi-au făcut, vinirea Inorogului pentru a căriia neştiinţă oarece în prepusuri am întrat şi ispita cea de dineaoarea am făcut; zămislirea şi naşterea puilor prin pântece: nedejdea vinirii lui şi minunată isprăvirea lucrului prieteşugului ce va să să facă; păşirea cea neagră carea de cornul Inorogului neputându-să lipi, cu capul în gios au cădzut, vestea şi numele cel rău, carile pre năpaste asupra cinstii Inorogului îl punea, adevărul cunoscându-să, de pre capul lui să va rădica şi în prăpastea uitării să va lepăda; liacul cel peste putinţa firii Inorogul îi arăta şi într-ace dată sfârşitul visului urma: precum veseliia şi bucuriia carea din isprava lucrului va lua, în lume împotrivnic sau în ceva betijitoriu a i să afla nu va putea, şi ase, tot săvârşitul lucrului în bucurie şi inimă bună va rămânea". Aşe Hameleonul în grabă, la unele prindzindu-să, la altele neprindzi ndu-să, izbândi rea visului nădind şi cârpind în scurte cuvinte, lungi şi late vicleşuguri acoperi ia. Ce Şoimul, măcar că visul în multe părţi lua, însă deodată în cămara tăcerii îl încuie şi sfârşi/tul lucrului tâlcuirea visului 421 să arete aştepta (că vrăjitorii minciunoşi şi credzătorii părerilor nopţii, de nu fraţi, iară veri primari îşi sint; cela din minciuni adevărul, cesta din fantazie chipul a scoate sileşte). După acestea Hameleonul de la Şoim ieşind şi cum vânatul au pierdut şi Inorogul au scăpat, cu mare jele şi a inimii durere gândind, de mare năcaz budzele îşi muşca şi mânule îşi frângea; şi aşe, cum mai degrabă la dulăi şi la ogari alergând, cu faţa posomorâtă şi cu inima înfrântă, în trist chip şi jelnică închipuire li să arătă (că a amăgeilor cea mai de frunte învăţătură şi mai de treabă schimo'situră iaste ca în inimă pe cacode-monul, iară în faţă evdemonul să poarte), pre carile ei, într-aceasta 652 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 653 formă şi arătare vădzindu-1: „Ce poate fi aceasta o, priiatine, dzisără, că chipul urgie şi faţa bezcisnicie îţi arată şi lucru peste voie să ţi să fie tâmplat, mâhnite căutăturile şi fierbinţi oftaturile îţi mărturisesc? Au spre chedzi răi vrăjile ceva ţ-au menit?! Au spre pofta inimii noastre de ceva împotrivă şi neagră veste ai simţit? Sau de nu ţie ceva rău ţ-au vinit, altuia, vreun bine a să face ai cunoscut (că zavistnicul mâhnirea îndoită / 422 poartă, una când lui ceva rău, alta când altuia ceva bine să nu cumva vie să teme). Noi pană acmu într-atâta tăcere înfundat a te videa nu ni s-au tâmplat! Limba cea ca clopotul cine ţ-au legat? Gura cea ca doba ce ţ-au astupat? Voroava cea ca po-hoaiele ploilor cine ţ-au îngheţat? Glasul cel ca tunul fulgerului ce ţ-au amorţit? Mulţimea cuvintelor cele ca păcura izvorâtoare şi ca năboiul pe toate şesurile clevetelor năbuşitoatre cine ţ-au oprit? Fără nici o zăbavă şi cum mai curând spune-ne, ca, sau mâhnirii împreună părtaşi, sau, de va fi cu putinţă, mângâietori şi gonaşi să ne facem (că cuvântul mângăios la întristare iaste ca numele doftorului la dzăcare), carile măcar că îndată toată întristarea n-ar rădica, însă o îndoinţă oarecarea chitelelor aduce. (Iară unde îndoinţa, acolea şi nedejdea, şi unde nedejdea, acolea şi începătura mângăiarii iaste) precum şi doftorul măcar că nu într-acea dată toată boala scoate, nici numele lui face minuni, ce nedejdea bolnavului rădicând, socoteşte că cel ce Hacurile dă, de faţă iaste, aşe precum şi Hacul îi va afla nedejduiaşte, care nedejduire oarecare chip de oteşire îi aduce". 423 Hameleonul, din / nări pufnind, pieptul izbind, din cap tremurând, din mâni aruncând, cu picioarele ca dulăii turbaţi ţărna împrăştiind, din gură aspumând şi toată icoana vrăjmăşiii de la inimă în faţă-şi zugrăvind: „O, fraţilor şi priiatinilor, în mare a inimii strâmtoare mă aflu, dzisă, atâta cât, precum să dzice dzicătoare, că de oi grăi, oi muri, de oi tăcea, oi plesni, şi din doaă răutăţi carea de mai bună să aleg, mintea nu-m poate nemeri; să încep, tremur, să nu încep, de năcaz mă cutremur; să dzic, mă tem, să nu dzic, putere a răbda nu mi-au rămas; ca fătătoarele la ceas am sosit; să făt? durerile şi chinurile mă înspăimintiadză; să nu făt? pântecele îm crapă şi cuvintele ca puii ohendrii prin treci -îm ies; să stric doaă? tocmăsc una, să tocmăsc doaă? stric o mie. Pentru care lucru, mai denainte, pană cuvântul a vă deschide, prietinesc sfat să-m daţi şi cu mâna frăţască să mă îndămânaţi vă poftesc. Adecă, întăi sa stric doaă şi să tocmăsc una? Au întăi, tocmind una, să stric doaă? La aceasta întrebare de voi videa că şi voi după a mea socoteală mă sfătuiţi, atuncea gura de voi închide, pântecele să-m caşce şi pre spinare plesnind, povestea prin treci să izbucnească şi călcâiul în locul rostului să grăiască voi lăsa"./ Dulăii câtăva vreme în gânduri stând şi la întrebare fără baiere 424 ca aceia ce să-i răspundză socotind, mai târdziu într-acesta chip îi dzisără: „La toată începătura a tot lucrul doaă săvârşituri a unii pricini să socotesc, carile pentru un săvârşit dintr-acele doaă să începe, adecă un săvârşit iaste, pentru ca oricum ar fi lucrul acela iaste să să facă, iară altul iaste, pentru ca bine sau rău, tare sau slab, trainic sau netrainic şi altele asemenea acestora să să facă caută. Deci când cel de pre urmă şi mai cu anevoie nu să socoteşte, cel mai dintâi şi mai pre lesne să apucă. Aşijderea (orice mai cu lesne la săvârşitul poftit a să duce s-ar putea, aceiaşi mai cu greu şi mai cu nevoie a să face nebunie iaste). Deci pentru care săvârşit pricina începerii ţ-ar fi socotind, spre acela lucrul îţi aşadză; iară amintrilea ştim că, precum din fire, aşe din meşterşug, tot lucrul decât a să face, a să strica mai pre lesne iaste. Că un copaciu în 40 de ani la cea deplin vârstă şi hirişă mărime a vini, iară a să usca în 40 dzile poate. Aşijderea, videm că cele în meşterşug a să tocmi, decât a să face mai lesne, şi decât amândoaă mai lesne stricarea, că piramidele Eghiptului, colososul Rodosului, raiul Vavi/lonului, capiştea Efesului 425 carea prin vremea a... de ani de-abiia şi cu lucrarea a toată putinţa Asiii cu mare nevoie a să isprăvi s-au putut; şi altele 654 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 655 asemenea acestora, cu câtă nevoie şi cu câtă osteninţa s-au făcut, cine poate povesti? Carile cât de cu lesne şi cât de cu iuşor în nimica s-au întors, a toţi muritorilor minune aduce (că a tot muritoriul, tot lucrul muritoriu şi puţin stătătoriu iaste). Aşijderea altele, precum pre lesne a să face, aşe mai pre lesne a să strica, iară a să tocmi, toată isteciunea meşterilor goneşte (că un copil mititel cu un beţişor supţirel o mie de oale şi dzăci de mii de stecle a sfărâma poate; iară o mie de olari o oală spartă a cârpi şi dzăci de mii de steclari o steclă frântă a tocmi nu pot); şi precum să dzice cuvântul (un nebun o pietricea în fundul mării aruncă, pre carea o mie de înţălepţi să o scoată vrednici nu sint), care paradigmă lesnirea facerii şi nevoia desfacerii arată. Acmu, dară, chipul facerii, tocmelii şi stricării în sine socotind, după carea ai pofti, sfatul nostru alcătuiaşte şi de carea întăi să te apuci alege". Hameleonul răspunsă: „Adevărat (dzice) că prietiniască 426 sfătuitură şi / înţelepţască învăţătură mi-aţi dat, şi acmu cunosc (că sufletele priiatinilor adevăraţi, cu puterea simbathiii carea între sine au, unul gândul altuia oarecum nemereşte şi unul altuia proroc să face). După povestea dară carea au trecut şi după sfatul carile de la voi am audzit, urmadză, ca întăi doaă stricând, apoi pre unul să-1 tocmâsc, carile mai pre urmă a multora de tocmirea vieţii pricină poate fî. Veţi şti, dară, o, fraţilor, că perirea a doaă capete iaste viaţa a capului al triilea, adecă cu moartea Inorogului şi acmu şi a Şoimului, viaţa Corbului să va stărui, prin carile toată a păşirilor şi a dobitoacelor monarhie să va întări şi despre răzsipa carea i să găteşte să va sprijeni; iară într-alt chip nici putinţă, nici vreo de putinţă nedejde au rămas, precum mai pre urmă povestea viţi înţelege". Dulăii din gura Hameleonului pentru numele Şoimului audzind, nu puţin să tulburară, căci şi frica îi avea şi cinstea îi purta. Insă, pentru ca dintr-adânc, lucrul mai la ivală să scoată, cu tot de-adinsul pe Hameleon a întreba începură şi cum curg lucrurile şi ce ar fi povestea să le spuie îl poftiră. Hameleonul dzisă: „Lucrurile toate după poftă şi / după 4 tâlcuirea visului cea dintăi purcesese şi pană în săvârşit aşe ar flmărs. Iară acmu vicleşugul carile Şoimul cătră stăpânul său au arătat şi lucrurile spre mare şi groznic rău au mutat şi tâlcuirea visului mieu spre cumplită şi straşnică izbândite au schimbat". Dulăii, învăluite cuvintele lui nepricepând, precum de aerul fierbinte îmbătat sau acmu la schimbarea lunii fiind, de boala ce avea turbat şi tulburat să fie socotiia, ales de numele visului (în carile toată voroavă întemeiată să videa) audzind (din vis, vis, şi din noapte întuneric să iasă socotiia) însă măcar şi vis să fie (a tot lucrului ştiinţa, decât neştiinţa, mai bună şi mai de folos a fi dzicea). Şi aşe, pentru temeiul voroavii şi ceinţa poveştii, vârtos a-1 iscodi apucară. Hameleonul dzisă: „Şoimul spre amândoaă monarhiile aiave nepriiatin şi şi cumplit vrăjmaş a fi s-au arătat, şi pre mine de atâta vreme în râs şi batgiocura ţiindu-mă, toate şi mai . nenumăratele mele slujbe în prav şi în pulbere li-au vânturat; de vreme ce, precum bine ştiţi, că cu toţii sfatul la un loc pusesem, ca doară vreun mijloc a să afla s-ar putea cu carile pre Inorog la prundiş să-1 co/borâm şi pre nepriiatinul obştii la strâmptul lui şi la largul nostru să-1 aducem; la care lucru cu toţii, ca într-o desime de pădure umbroasă şi ca într-o noapte nuăroasă şi întunecoasă, cu gândurile rătăcind şi cu socoteala orbăcăind, îmblam (că întunecarea minţii, decât a nopţii mai grea, şi piiarderea socotelii decât a căii mai primejdioasă iaste); şi acmu mai toată nedejdea pentru isprăvi rea lucrului să curma, ce eu, cu multe osteninţe şi cu fierbinţi sudori vărsate în mijlocul primejdiilor, ca o sulimendriţă în mijlocul focului m-am aruncat şi acmu mijlocul lesnirii şi chipul isprăvirii aflând, atâta nevoinţa mi să îndemnasă şi pofta slujbei aţiţase, cât ca cum cu totului în foc aşi arde mi să părea şi acmu plinirea slujbei, liacul arsurii ţiind, pojarul carile mănuntăile îm topiia 656 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 657 precum să-1 potolească socotiiam; căci cu multe meşterşuguri acoperite şi cu fel de feluri de giurământuri zugrăvite pre Inorog la strâmptul lui şi la largul nostru scosesem şi în marginea prundişului îl coborâsem; şi acmu ca cum în nedezlegate legături ştiindu-1, din ceas în ceas şi asupra nepriiatinului izbândire şi cea dorită a visului mieu tâlcuire să audz aşteptam; 429 şi toată / noaptea în gânduri tăvălindu-mă, în pat ca peştele pe uscat mă izbiiam (că precum peştele afară din apă cu aer să îneacă, aşe pofta peste măsură toate valurile gândurilor asupră-şi încarcă). Iară după ce astădzi soarele zorile ş-au revărsat şi de dzuă s-au luminat (oh, cu multul noaptea morţii decât dzuă ca aceasta mai fericită şi mai plăcută mi-ar fi fost) şi curmarea nedejdii, carea fără de nedejde mi s-au tâmplat, înţelegând, pentru ca minciunoase ispitele Inorogului să arăt, la Şoim m-am dus. Nicicum de vinirea şi de slobodzirea lui în gând puind (căci, de ar fi vinit, precum şi eu şi voi ştire am fi avut, socotiiam), cătră carile eu pentru chiară firea Inorogului şi pentru nestătătoare cuvintele lui a povesti şi de-a fir a păr a le tâlcui începând, Şoimul cu mare mânie a mă probozi şi cu amară cuvinte a mă ocări au început. Aşijderea, cu nespuse laude pre Inorog a lăuda şi preste ceriu lauda a-i rădica să siliia şi, încă cu putinţă di-ar fi fost, toate tropurile ipervoliceşti unul peste altul grămădind, scaun decât a lui Zefs mai înalt preste ceriuri i-ar fi aşedzat. De ciia precum Inorogul la împreunare să fie vinit şi în mintea lui adâncă înţelepciune să fie găsit şi 430 toată ră/utatea şi strâmbătatea la noi, iară toată bunătatea şi dreptatea la dânsul să fie aflat dzicea. Cătră acestea, mare cinste pomenirii numelui adăogea, şi precum cu jiganie ca aceasta prietinie, iară nu neprietinie, a face şi a păzi trebuie; nici strâmbă goana noastră (carea împotriva a tuturor cereştilor iaste), carea asupra blândeţelor şi lineştii lui am scornit, fără izbândă de sus şi fără plată din ceriu a rămânea poate. După acestea, şi pre mine, cu tot de-adinsul, tare mă îndemna ca de acmu înainte, tot neprieteşugul din inimă scoţind, cât prin mână mi-ar vini, spre folosul, iară nu înalgiosul lui să silesc, de vreme ce şi el de astădzi înainte într-această inimă curat şi dintr-această socotială nemutat rămâne'. Ce năboiul cuvintelor să-m abat (căci la inima doseditâ meşterşugul voroavii neînvăţat să află şi materiia cuvântului nu să sfârşeşte) şi într-un cuvânt toată încheietura voroavii să cuprindz: câtă nepriinţă şi vrăjmăşie asupra Inorogului de la Şoim nedejduiam, atâta şi încă şi mai multă priinţa şi frăţie între dânşii am cunoscut. Eu dară, o, fraţilor, otrăvite ca acestea de la Şoim cuvinte audzind, ca cum / cu oaă de năpârcă m-ar fi ospătat şi cu venin 431 de vipere m-ar fi adăpat mi s-au părut; carile cu mari dureri de întristări în maţe-m zămislindu-să, de mare năcaz pântecele crăpindu-mi, cătră voi le nasc şi visul în izbândire încă puţin au rămas şi mai vârtos laudele şi clătirile cele de cap, cu carile cu urgie îm porunci ia, pentru ca despre voi cuvântul tăinuit să ţiiu, acelea toată clătirea otrăvii şi a melanholiii în ficaţi mi-au scornit, cât, precum mă videţi, de tulburat înainte vă stau. Ce cereştii de s-ar milostivi şi cu atâta pohârnirea faptei de s-ar opri, încă tot de viaţă nedejde aşi trage. Iară cursul izbândirii visului, tot pre această cale de va merge, Inorogul de toată primejdiia scăpat şi mântuit iasţe; căci păşirea cea neagră, carea de corn nu i s-au putut lipi, tot cuvântul şi lucrul împotrivă, împotriva lui biruinţă să nu aibă, va să tâlcuiască şi Hacurile cele peste fire date, sau de tot tăgăduite, rana şi boala poftei mele, aşeşi de tot neisţelită va să rămâie (că rana poftei, decât a fierului mai obrintitoare şi de pricina cât de mică mai burziluitoare iaste)". Dulăii amestecătura visului cu împrăştiitura alţii voroave amestecată audzind, voroavii ce să răspundză / nu putea şi visul 432 cum ar tâlcui nu ştiia, de care lucru, iarăşi pre Hameleon dintr-acestea ce s-ar înţelege întreba şi visul ce s-ar tâlcui cerceta. El dzisă: „A visului izbândire într-acesta chip Dumnâdzău să o depărtedze, iară ceia carea eu mai denainte am tâlcuit de 658 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 659 izbândire să o apropiiadze; şi mai mult pentru vis în zădar cu gândurile în deşert nu vă purtaţi, ce pentru povestea deşteptată lucrul a păzi nu vă îngăimaţi, şi de ce întăi şi mai cu temeiu viţi apuca, fără zăbavă vă gătaţi. Că nu pre atâta Inorogul, pre cât Şoimul lucrurilor noastre să împoncişadză (că cine priiaşte nepriiatinului, acela nu priiaşte priiatinului), şi într-această dată oricine viaţa Inorogului pofteşte, acela cină-i spre moartea Corbului găteşte. Iară cât despre partea mea iaste, bine ştiţi că încă de demult îmbletele Şoimului nu-m plăcea şi precum pentru vicleşugurile în prepus să întrăm era, mutarea sfatului celui dintăi îl arăta - precum v-am şi mai povestit. Iară acmu, iată, prepusurile mele la adevereaîă şi vicleşugurile lui la ivală au ieşit (că spre porunca stăpân iască, ce vicleşug mai mare a fi poate, decât prieteşug şi frăţie a lega cu nepriiatinul cel de 433 moarte), precum şi Şoimul a fa/ce acmu s-au vădzut; carile, pre vrăjmaşi ca acesta la mână având, nu numai căci în toată pacea 1-au slobodzit, ce încă şi departe ţiindu-i, spre a lui priinţă şi şi a vicleşugului părtăşie pre alţii a-i întoarce sileşte. Insă precum bine salamandra mă mustra, că nu fietecui iaste dat jăratec a mânca (nici fietecui de lucruri aspre şi grele a să apuca să cade, ales când pricina asupritoare lipseşte). Dară de vreme ce eu, ticălosul, jeratecul am mâncat, în maţă nestâmpărat pojar ca acesta mi s-au aţiţat; oaăle ohendrii am băut, puii şerpelui am zămislit şi acmu iată că i-am şi născut, pre toţi cereştii milostivi cu plecăciune rog ca aceasta numai, iară nu alta, izbândi rea visului să fie. Că pană aicea fortuna piciorul a călca de-şi va opri, tot oarece nedejde rămâne, ca lucrul început la săvârşit să să ducă; însă nevoinţa din inimă şi silinţă din suflet de să va pune (că nevoinţa suffereală ciarcă, iară suffereala toate rabdă, iară răbdarea cu vreme mai mult izbândeşte)". Dulăii dzisără: „Dară acmu adevărat, peste ştiinţa nostră, Inorogul cu Şoimul împreunare să fie avut? Şi fără prepus cuvinte necădzute ca acestea cătră tine împotriva stăpânului nostru să fie grăit?" „Cu bună samă, răspunsă Hameleo/nul, şi aşe să aib parte 434 de copiii pre carii acmu prin pântece i-am născut (că bine ştiţi că într-alt chip naşterea copiilor firea mi-au tăgăduit) şi aşe roadă săditurii carea am sădit şi zmiceaoa, odrasla hultuoanei carea am hultuit să-m crească, cât iaste minciună, sau alt chip de blojeritură, în voroavă mea. Deci mai mult ceva de acestea avă prepune vă părăsiţi şi cum mai curând, pentru lucrurile Inorogului şi pentru strâmbe îmbletele Şoimului, Corbului ştire să daţi. Că amintrilea (rana obrintindu-să şi patima înve-chindu-sa, a să vindica cu nevoie va fi) (căci pană a nu flă-^ mândzi, hrana a cerca, a socolanilor, iară flămând pe la uşile altora a să împrumuta, a leneşilor lucru iaste). Şi cătră acestea lucrul încă mai dintr-adânc a cunoaşte de viţi vrea, a şti vi să cade, că a Şoimului fapte spurcate nu numai cu atâta să încheie, ce încă şi de alte ale lui vânturoase fantazii bine m-am adeverit, pentru carile fără nici un prepus adeverit sint". Dulăii aceia ce poate fi întrebându-1 şi de va fi ceva de temeiu, pentru ca totdeodată monarhiilor ştire să facă, dzicându-i, Hameleonul răspunsă: „Ieri când soarele frunte cailor spre apus şi carul spre coada ursului celui mic îşi întoarce, pre marginea prundişului / încoace şi încolea, pentru ca 435 melianholiia să-m răşchir, prinblându-mă, şi pentru lucrurile asupră-ne stăruitoare în multe gânduri învăluindu-mă, Moliia, care blanele strică, în tâmpinare îm ieşi. Eu, măcar că nu de foame, ce pentru zăbava pre vârvul limbii luând-o, ea, săracă, de icoana morţii care acmu dinainte-i sta, tare înspăimându-să, cu mare umilinţă a mi să ruga începu şi: «Cruţă-m viaţa, domnul mieu, dzicea, spre moale şi molatec trupşorul mieu, aspru şi nedomolit nu te arăta, ce întăi doaă, trii jelnice a mele cu cele mai de pre urmă trase duhuri alcătuite stihuri şi olicăite cântece ascultând, vii cunoaşte că musele, pre cei ce de la inimă 660 DIMITRIE CANTEMIR 436 le iubăsc, cu clarul profîtiii îi împodobăsc. Care cântec bine înţeles, şi mie şi ţie şi pre lângă noi încă multora viaţă a da, iară amintrilea neaudzit şi neînţeles, a multora aţa vieţii a curma poate». Eu îi dziş: «(De moarte nu te teme şi de viaţă nu fii cu grijă), ce cântecul ce ştii, cum mai curând şi cum mai bine ştii, mi-1 cântă; pentru carile împreună cu viaţa şi alte multe şi scumpe de la mine daruri vii lua, carile, după giuruinţa cuvântului, îndată şi cu plineala lucrului vom urma». Ea, dară, într-acesta chip cântecul începu: / «Cu penele Şoimul vântul despicând, Cu Bâtlanul negru cuvântul puind, Corbul di-nceput cu rău tirăneşte, Nici din hereghie pre drept stăpâneşte, Ce-n cuibul altora oaăle ci-au scos, Tare laba Şoimului le va da-le gios. Cel cu un corn, iute, mai iute la minte, Ale sale cere cu svinte cuvinte, în curândă vreme, după fulger, tunul Rău îi va detuna, din mulţi păn' la unul». Aşijderea vii şti, domnul mieu, dzisă Moliia, eu, ticăloasa, şi a mă naşte şi a mă hrăni din pieile jigăniilor obiciuită fiind, cu amăgială blane socotind a fi, în nişte pene am fost întrat, de la carile şi cântecul acesta acmu de curând am învăţat. Penele dară, precum să videa, era de Şoim cu de Bâtlan amestecate, carile după sfârşitul cântecului, între sine o voroava dulce şi iscusită ca aceasta a şopti începură; şi întăi penele Bâtlanului cuvântul apucând, dzicea: «Pre stăpânul mieu, acmu de curând, Corbul l-au trimis, pentru ca împreună cu stăpânul vostru, Şoimul, de pază prin munţi şi prin gârlele apelor să fie 437 şi/ nu ştim încă pentru alt oarecine (a căruia nume l-am uitat) aminte să le fie li-au poruncit, ca doară a-1 prinde putând, nu ISTORIA IEROGLIFIC 661 ştim ce răutate mare să-i facă să gătesc. însă ce vor putea isprăvi nu putem şti, de vreme ce, precum înţelegem, nu pre iuşor acesta lucru a isprăvi nedejduiesc». Iară penele Şoimului dzisără: «Voi, puturoaselor, câte cuvinte aţi grăit-, pre toate cu - nu ştim, nu ştim, li-aţi amestecat, ce noi ştim că stăpânul nostru nici nebun, nici luat de minte iaste, ca organ răutăţii şi cleştele faurului să să facă; şi ştim că tot sfatul din rău spre bine şi din minciunos spre adevărat l-au mutat (că precum atocmirea mădularelor la frumseţea trupului, aşe atocmirea sfaturilor la podoaba înţelepciunii slujeşte). Adecă de strâmbă vânarea Inorogului părăsindu-să, ei pre cela ce i-au trimis să vânedze şi pre noi din pestriţe să ne facă negre, iară pe voi din negre să vă facă pestriţe; care lucru acmu, cu mijlocul celor ce ştiu văpsi acestea, iaste gata şi precum după fulger îndată tunul urmadză, aşe după sfat, cuvântul în lucrul să va plini». Acestea, o, fraţilor, de la lighioaia carea afară din toată patima noastră iaste am audzit şi, precum pentru / începături, aşe pentru sfârşituri,- vreo ştire să aibă, în ceva a prepune nu iaste. De care lucru, aiavea iaste că probăziturile carile în obraz mi le arunca şi laudele cu carile pre Inorog preste nuări rădica, cu a Moli ii cuvinte foarte bine să potrivăsc şi decât lumina soarelui mai tare să adeveresc. Acestea, pre cât a mea proastă socoteală agi unge, cu un cias mai înainte la o cale de nu să vor pune, mă tem că să nu cumva iasă, precum penele dzicea, şi noi pre alţii a vâna îmblând, să nu ne cumva vânedze alţii pe noi (că ce iaste după părete, ochiul muritoriu a videa, şi ce să va naşte mâne sufletul în muritoriu a cunoaşte nu poate). Pentru care lucru (tot cuvântul ascultat, tot sfatul de întrebat şi tot prepusul cu chibzuită socoteală cercat şi scuturat trebuie) . Dulăii de acestea cu înformuite dovedele a Hameleonului tare adeverindu-să şi cuvintelor lui vârtos încredinţindu-să, îndată, pentru toate Corbului ştire făcură (că precum dulăii fricoşi de frundza clătită latră, şi coteii minciunoşi de pe urma 438 662 DIMITRIE CANTEMIR şoarecelui, ca după a iepurelui cehnesc, aşe iuşorul la minte de toate să teme şi pentru adevăr minciuna pre lesne crede). 439 Ce Hameleonul meşterşuguî ritoricăi în poetică / mutând, o sentenţie veche spre mai mare răul nou într-acesta chip le prociti: „'Ou xodov, tb cpiXe, TTccvxa Xojov ttotl xexxova (pOlXT]V Mrjoexi ttccvx' ăXXou XP^0CT lo"X€JJL€v ăXXd xca abxog TexvacrGat aupiyya, neXei Se xoi ebjuLapec; epyou. adecă: Nu iaste bine, o, priiatine, pentru fietece pricină la meşter a merge. Nici la toate altul să-ţi trebuiască, ce şi tu Fă fluierul, căci îţi iaste pre lesne lucrul. Acei vechi a lucrurilor cunoscători nu în zădar învăţături ca acestea supt slovele nemuririi au legat, ce pentru ca dintru ale sale următorii domirindu-să, spre folosul şi procopsala sa cuvintele la faptă să aducă. De care lucru noi, măcar că ştire Corbului facem şi învăţătură de la dânsul aşteptăm, însă după svânta aceasta sentenţie şi de la noi vreo clătire a să face trebuie, pentru ca doaă lucruri a dobândi să putem: una căci nevoia lucrului ce ne stă asupra, poate să nu aştepte învăţătura de acolo, alta că ce din mintea noastră a isprăvi vom putea, aceia numai hirişă a noastră cinste să va chema. Iară amintrilea, noi totdeauna ucinici şi alţii meşteri vor rămânea, nici toată 440 nedejdea curmând în toate ciasurile, / ca puii golaşi, cu gura căscată, hrana de la alţii să aşteptăm, ce bună inimă făcând, bărbăreşte de isprăvirea lucrului să ne apucăm. Că precum am şi mai dzis, că de va rămânea a visului tâlcui re numai pana aicea, alaltă tâlcuire toată nelucrătoare va rămânea şi doritul săvârşit odată cu bucurie tot vom videa; pentru carile, buna ISTORIA IEROGLIFICĂ 663 nedejde mi-au rămas, de vreme-ce Şoimul, în mine deplin credinţă având, precum iarăşi la acelaşi loc cu Inorogul iaste să să mai împreune mi-au arătat. Care vreme foarte în minte ţiind-o, altă dată somnul nu vise, ce trezviia lucruri deplin îm va arăta, şi aşe, socotesc că de laţurile ce i-am întins tot nu va scăpa". Deci dulăii carte în chip ca acesta scrisă cătră Corb trimasără: „Monarhiii monarhiilor şi domnului domnilor, stăpânului nostru milostiv, noi credincioasele slugi şi plecaţii robi, ogarâi, dulăii, coteii şi Râsul, cu multă plecăciune, la pravul pragului peternicului nostru stăpân, nevrednicile noastre obraze ştergând, de la toate cereştile puteri, bună pază şi fericită viaţă rugând, biruinţă a toa[tă] împotrivirea şi suppunere a tot nepriiatinul poftim. Cătră aceasta, în ştire facem că precum cerescul / Vultur martur cuvintelor şi cunoscătoriu inimilor ne 441 iaste, că nu de vreo zavistie porniţi, nici de vreo pizmă clătiţi, ce de adevărate tâmplate lucrurile părţilor acestora (adecă la Grumadzii Boului, unde împotriva nepriiatinului de obşte şi pentru vânătoarea vrăjmaşului Inorog trimişi sintem) însămnăm şi înştiinţăm. Va şti dară domnul nostru milostiv că în ceste dzile cu osteninţa a unor priiatini credincioşi şi prin multe crunte ale noastre sudori, cât şi talpele prin aspre şi ascuţite stinci călcând ni s-au beşicat şi prin dese şi ghimpoase hinciuri scociorând părul ni s-au jepuit şi piialea ni s-au despoiat, şi aşe, după multe priveghiri şi alergări, pre acel de cap nepriiatin, la mare strâmtoare, l-am coborât şi în mâna Şoimului ca în nerupte şi nedezlegate legături l-am lăsat. Cu toţii bună nedejde având ca şi osteninţele noastre în deşert să nu iasă, şi acel cumplit nepriiatin sfârşit răutăţilor să-şi puie; ce Şoimul (pre carile pentru mai mare credinţa şi mai bună nedejdea l-aţi fost trimăs) după ce cu dânsul faţă la faţă au vinit, nu ştim, cu ochii, ca vulpea pe cocoş, l-au fărmăcat, au cu cuvintele, ca sirenele cu cântecele, l-au aţipit şi l-au amăgit? / Atâta ştim că nu numai căci nu l-au prins, nu numai căci 44 664 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 665 nepipăit l-au slobodzit, ce încă şi una cu dânsul într-un prieteşug şi într-o inimă legându-să, mare dragoste între dânşii să arată, atâta cât, nu numai căci despre goana lui ne opreşte, ce încă şi pre noi, ca vicleşugului lui părtaşi să ne facem, tare ne sileşte. Aşijderea Bâtlanul (carile mai pre urmă pentru paza gârlelor s-au trimis), în partea lor dându-să, toate tainele şi toate silţele cătră Inorog ne descopere, cât un păr de pe noi de ni-ar năpârli, preste ştiinţa nepriiatinului să fie cu putinţă nu iaste. Cătră acestea, foarte bine şi din chipuri de credinţă vrednice, tare ni-am adeverit, adecă Şoimul penele schimbându-şi, din pestriţe negre, iară a Bâtlanului din negre pestriţe să le facă; de care lucru, acestea nu în puţin a să lua trebuie (căci bucăţeaua aluatului la toată covată destul iaste şi din scânteia mică, mare pojar a să aţiţa poate). La carea proasta noastră minte alt liac a afla nu poate, fără numai Şoimul şi Bâtlanul, dintr-această slujbă scoţindu-să, la monarhie să să cheme, ca pentru vicleşugul carile au făcut dovedindu-să, cu ceia ce li să cade pedeapsă să li să plătiască'7. 3 Cartea acestora decât cerniala mai cu negre pâri plină şi într-acesta chip împodobită era; iară Şoimul, precum mai sus s-au pomenit, dacă de la împreunarea Inorogului s-au despărţit, după cuvântul carile îi dedese, şi el carte ca aceasta alcătuind, cătră Corb au trimis: DUP TITUL: „Bine ştie domnul mieu milostiv că după prounca carea mi s-au dat, la Grumadzii Boului viind împreună cu toţi dulăii, în tot chipul de nevoinţă, spre a Inorogului vânătoare am silit şi am nevoit, atâta cât nici o piatră neclătitâ şi nici un unghiu nescociorât şi nici un meşterşug neispitit n-am lăsat (ce celea ce norocul nu sloboade, nevoinţa batgiucuresc) şi nicicum cu de-a sila la mână să-1 aducem n-am putut. Ce iarăşi, după porunca carea am avut, cu mijlocul Hameleonului, cuvinte de pace şi sămn de prieteşug i-am trimis, socotind (ca ce cu rău a isprăvi n-am putut, cu bine a ispvări să ispitim). Carile, întăi cuvintelor, apoi giurământurilor mele încredin-ţându-să, la un loc ni-am împreunat şi tot feliul de voroava cu dânsul am scuturat. Ce câte prin multă vreme am vorovit, toate a să scrie şi multe sint şi nu toate urechile a le sufferi pot; iară toată încheietura cuvintelor / iaste aceasta: Pacea şi liniştea cu 444 toată inima pofteşte, însă a să încredinţa prea cu anevoie a fi arată, de vreme ce de multe ori şi prin multe chipuri aceasta s-au ispitit şi totdeauna şi în cuvinte şi în fapte amăgit şi viclenit s-au aflat. Care lucru, eu, tare tăgăduindu-1, cu multe chipuri de voroave, fără fiinţă dreptatea a-i astupa mă siliiam (că cei ce a păcii aşedzători sint, pentru ca cele cu cuviinţă şi spre împăcarea inimilor sint să aşedze, şi minciuni a grăi slobodzenie au, ca capetele rădicând şi înălţind, mijlocele a ţinea să poată). Ce el, cu multe şi mari argumenturi şi nebiruite dovede şi mai vârtos cu scrisorile carile a mână avea, dreptatea lui şi amăgiala noastră arăta, atâta cât ce să-i răspund n-am mai avut, - de care lucru toate cuvintele lui cu socoteală şi toate jalobele lui cu dreptate a fi mi s-au părut. Şi într-aceasta domnul mieu milostiv adeverit să fie că amestecătorii de răutăţi şi a păcii nepriiatini într-alt chip îl zugrăvi ia, iară eu la dânsul alt chip am cunoscut. Deci ce priinţa adevăraţii mele slujbe mă îndiamnă şi adevărul pofteşte, dzic că jiganiia aceasta nu de ne-prieteşug, / ce de prieteşug vrednică iaste, căci într-îmbă mâna 445 gata şi neferit iaste. Pentru acestea, dară, cu îndrăzniala şi voia veghiată, carea la lumina negrimei tale neapărat am, mă rog, ca ce pofta şi voia domnului mieu milostiv ar fi, cum mai curând chiar răspuns să aib, căci pană în vremea a 1 500 de minute, soroc răspunsului puind, pană la aceia vreme goana neprietenească în odihna prieteniască precum va sta cuvânt i-am dat \ Corbul, dară, aşe din doaă părţi, doaă feliuri de scrisori luând, cu doi ochi, doaă cărţi citiia, şi cu doaă urechi, doaă poveşti împotrivă audziia; ce- ochiul cel drept cu urechea dreaptă pe cartea dulăilor fu şi minciunoasă cuvintele şi 666 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 667 clevetele lor ascultă; iară ochiul stâng şi urechea stângă pe slovele curate şi cuvintele adevărate întorcând, toate dzisele îndărăpt şi tot adevărul în minciună luă (căci minciuna după voie decât adevărul împotrivă la cei stăpânitori mai mare încăpere are). Deci dulăilor răspuns dede precum pre Şoim şi Bâtlan de acolo rădicând, ceia ce li să cade îşi vor lua plată, iar ei, în tot chipul silind, lucrul în slab să nu lasă şi ori în ce fel s-ar putea, numai la mână nepriiatinul să vie, să nevoiască, pentru carea mare 446 mulţemită şi de aceia slujbă vrednice daruri / vor lua. Iară din pricina lenivirii lor, lucrul într-alt chip de va fi, fără grea certare şi fără a cinstei scădere să scape nu vor putea. Iară Şoimului într-acesta chip răspuns trimasă: „Cartea ta am luat şi într-însa cuvintele inimii Inorogului am citit; deci iată că-ţi dzic, nu să poate, nu să face, nu să află; cătră mine altă dată a scrie te părăseşte; iară Inorogului cuvânt de pace supt giurământ cât de tare dă, şi numele cerescului Vultur la mijloc puind, pre nepriiatin a amăgi nu te sii (căci la noi doftori sint carii, daruri bune vădzind, boala păcatelor cât de grea a tămădui pot) (w Zeu xca 9eoi! muritorii a nemuritorilor voie a amăgi cum pot ispiti?). Ce ori în ce chip ar fi, încă o dată la locul prundişului a-1 coborî sileşte, de unde altă dată ca de altă să nu cumva mai scape, nici frica giurământului de la îndrăzniala izbândii a te opri pricină să pui (că pre nepriiatin a-1 birui numai voia noastră ciarcă; iară tot feliul de meşterşuguri şi de vicleşuguri a face pravila locului nostru sloboade). Că în monarhiia noastră vestită şi de la toţi adeverită axiomă iaste: (cu mortul decât cu viul giudecată a avea mai lesne, şi de păcatul 447 nevădzut, decât de nepriiatinul vădzut a te curaţi mai / pre iuşor iaste). Că când jiganiia aceia dintre vii va lipsi, atuncea numai noi precum adevărat între vii ne odihnim ne vom putea numi. Deci cum mai curând, după porunca noastră, sau isprăvind, sau neisprăvind lucrul, pre Bâtlan împreună cu tine luând, aicea să vii, căci alte lucruri şi alte trebe într-alte părţi a împărăţiii noastre s-au tâmplat, la carile pentru ca cu mâna ta sa sa isprăvască, sintem să te trimetem. Iară pentru aceia s ujba într-acea parte, iată că pre fratele fratelui, vărul vărului s, nepotul nepotului, Uleul, trimetem, carile, îndată acolo ceva sosi, tu, fără altă zăbavă sculându-te, să vii; într-alt chip să nu faci. Acesta-ţi scriem" /. ISTORIIA IEROGLIFIC 448 PARTEA A OPTA Amânduror părţilor răspunsurile într-acesta chip viind, dulăii către Hameleon a Corbului socoteală îndată descoperiră şi pentru venirea Inorogului la împreunare foarte amintea să-i fie cu multe giuruinţe îl rugară; (ce pietrii rătunde din vârvul dialului puţină urnire îi trebuie) căci el altă triabă nu avea, fără numai ce dzua împreunării lor păziia. Iară Şoi/mul vădzind că, 449 după făgăduinţa carea cătră Inorog făcusă, răspunsul nu-i vinisă, nici inima Corbului spre pofta adevărului să plecase, ce supt numele credinţii încă mai mari şi mai fără lege vicleşuguri să facă îi porunceşte, socoti (că mai bine iaste într-o dzi de o mie de ori a muri, decât ochiul, cel ce toate într-ascuns vede, o dată a amăgi), şi tot adevărul cătră Inorog descoperind, adevăratul prieteşug să-i dobândească aliasă, pentru ca din viitoarea-i primejdie norocul a-1 feri de nu va învoi, încailea pre dânsul de acea imăciune curat şi neimat să-1 cunoască. Deci Şoimul de vicleană cartea carea dulăii cătră Corb seri-sese nicicum de ştire având, şi pentru vicleşugul Hameleonului nicicum prepuind, Hameleonului ştire trimasă ca cum mai curând să vie, căci Care cuvânt să-i grăiască şi poruncă să-i poruncească. Hameleon, pururea grijea vremii răspunsului şi a împreunării lor purtând, fără altă zăbavă, sărind, la Şoim să dusă. 670 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 671 Cătră carile Şoimul: „Du-te, dzice, o, priiatine, şi Inorogului ştire dă precum răspunsul ce aşteptam mi-au vinit, deci, oricând va putea, iarăşi la locul dintăi împreunare să avem îl poftesc, căci singur, de-ar fi cu putinţă, unde să află aş merge, dară 450 multe pricini înainte să pun, carile despre / acea cale mă împiiadecă; întăi, că mărgând eu acolo, alalţi tovarăşi poate într-alte prepusuri să între; a doa, că măcar că pentru prepusuri vânturoase ca acestea atâta aminte nu mi-ar fi, ce în trecutele dzile, după vânarea unii Potârnichi, mai vârtos decât s-ar fi cădzut slobodzindu-mă, câteva pene din aripa dreaptă mi-am betejit, deci, pentru ca să să îndreptedze, câteva dzile în odihnă să mă aflu doftorii mi-au poruncit; şi aşe, la înălţimea munţilor a mă sui peste putinţă îm iaste". Hameleonul, poruncă lui plăcută şi dorită ca aceasta audzind, mare bucurie luă şi, de tâlcuirea visului său cea dintăi, iarăşi tare a nedejdui apucă; ca acestea dară în gând clocotiia, iar din cuvânt cătră Şoim dzisă (cu îndrăzneală grăind şi pentru cuviinţa dreptăţii pomenind): „O, domnul mieu, înţelepţii cuvintele îndesite a sufferi obiciuiţi sint, cu care sentenţie şi eu sprijenindu-mă, pentru adevăratul mieu priiatin o obrăznicie cădzută şi o asuprială întregilor la minte plăcută, cătră tine de voi arăta, iertăciune să aib mă rog. Mă rog dară, domnul mieu milostiv, să nu cumva osteninţele mele în zădar să iasă, adecă împreunarea aceasta să nu cumva spre scăderea cinstii 451 Inorogului să fie, că precum bine ai cu/noscut, dreptului acestuia grele năcazuri şi nespusă strâmbătăţi i s-au făcut şi încă altele mai mari a i să face (pre cât pociu cunoaşte) urătorii dreptăţii, cu multe chipuri, mă tem că nevoiesc, că precum şi mai denainte am dzis (cine adevărat iubeşte, gânduri de negândit gândeşte şi prepusuri de neprepus prepune). De care lucru, iarăşi mă rog, obrăzniciia mea în vină să nu să ţie, şi eu iată că după porunca ta ştire îi voi da, iară el, după cuvântul carile au dat, soarele îndrăpt poate să să întoarcă, iară el din socotială-şi să să mute precum peste putinţă iaste adeverit sint. Deci el acmu viind, să nu cumva alte meşterşuguri de vicleşuguri să fie, şi apoi toată ocara asupra mea va rămânea şi toată lumea numele vândzătoriului şi porecla de răufăcătoriului mie îl va punea; ce nu atâta pentru strâmbă poreclitura mea, cât pentru fără cale doseditura lui m-aş pedepsi. (O, jigane făţarnică, o, vas spurcat şi lingură scârnavă, cum răutatea în inimă amestecând, cu gura celea ce ştiia că-i vor vini, pentru ca asupra altora să cadză, cale le gătiadză.) Şoimul, de spurcat vicleşugul lui aşeşi nicicum prepuind, de acestea ce-şi prepune nicicum grijă să nu poarte tare îl adeveri, şi precum {mai bine fără / purtarea duhului, decât cu 452 purtarea ocărâi a fi socoteşte) îi dzicea. Hameleonul acmu, deplin cunoscând precum gândul Şoimului nicicum spre răul Inorogului nu să pleacă, ce cinstea cuvântului decât viaţa mai scumpă ţine, de acolo ieşind, întăi la dulăi să dusă, şi toate câte Şoimul îi poruncisă şi pentru vinirea Inorogului la împreunare precum peste puţine dzile iaste să fie, le spusă; apoi la crocodil alergă, cătră carile cu mare îndrăznială: „Bucură-te, domnul şi stăpânul mieu milostiv", dzisă. Crocodilul: „Ce poate fi această a ta lascavă şi voioasă arătare? Oare ţie vreun bine, au altuia vreun rău undeva ai simţit?" (că zavistnicii pentru răul altora, decât de binele său mai mult să bucură). Hameleonul dzisă: „Amândoaă părţile întrebării, o, domnul mieu, adevărat şi precum sint li-ai cunoscut. Şi cum să nu mă bucur, de vreme ce prada ţ-am apropiiat, vânatul la strâmtori ţ-am încuiat, masă întinsă ţ-am deschis şi bucate săţioase ţ-am gătat şi, în scurt să dzic, toate după poftă şi după voie s-au tâmplat. Că, iată, în ceasta sară Inorogul la prundiş să coboară, la uşile a toate poticile dulăii stau gata să puie zăvoa/ră, toate intrările şi ieşirile lui viteji vânătorii şi 453 neosteniţi gonitorii tare le străjuiesc şi vârtos le păzesc (căci aşe cu dulăii să vorovisă). Deci altă cale de scăpare şi potică de fugă 672 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 673 nu-i rămâne, fără numai doară în apă să să anince, unde domnul mieu câteva ciasuri a străjui de nu să va leni, fără greş de biv pradă domnul mieu va dobândi; eu asupra nepriiatinului voi izbândi şi preţul îndzăcit şi însutit îm voi plăti. La strajea nopţii dintăi pogorârea la prundiş îi va fi, paza dulăilor despre alte părţi nu va lipsi şi, aşe precum socotesc, bucată gata în gura domnului mieu va vini". Crocodilul, acestea audzind, să veseli, însă cătră Hameleon într-acesta chip întrebarea vrăjbii pusă: „Eu, pre cât din sunetele cuvintelor lumii am putut înţelege, tu şi cu Inorogul mare dragoste aveaţi şi odănăoară într-un loc nedespărţiţi lăcuiaţi, atâta cât sufletul tău de a lui lipit să fie fost să părea. Dară acmu această vrăjmaşă neprietinie şi de moarte asupră-i viclenie, din ce pricină să să fie tâmplat? Cu dreptul voiu să-m spui". Hameleonul, de nenedejduită întrebare ca aceasta, deodată tare să ului (că minciunoşii în voroavele tocmite să dezvălesc, 454 iară la întrebă/rile fără veste ca bezmeticii să uluiesc). Iară mai pre urmă, precum să dzice cuvântul (minciunosul tatăl minciunii şi minciuna fata minciunosului iaste), îndată minciuna zămisli şi spurcata basnă născu, dzicând: „Aceasta întrebare pană acmu nici din priiatini, nici din nepriiatini cineva m-au mai întrebat, în care lucru ascunse şi de nedescoperit taine să cuprind, nici cătră alt chip odată cu moartea li-aş descoperi. Ce de vreme ce domnul mieu acesta lucru a mă întreba şi dreptatea carea asupra lui aş avea a afla învoiaşte, pre cât mai pre scurt voi putea (de vreme ce la Inorog a mă duce vremea mă grăbeşte) a te înştiinţa mă voi nevoi. Va şti dară domnul mieu milostiv că părintele mieu era Apariu, carile în toate dzilele apă de la fântânele de singe a aduce obiciuit era. După ce şi eu mai la vârstă am sosit şi cofa în mână a rădica, apa din fântână a scoate şi coromâsla pre umere a purta a putea am început, cu tată-mieu împreună adese fânrânele cele de singe la rădăcinele Munţilor Vrăjbii izvorâtoare cercetam. Munţii acestea, departe, în ţara ce să chiamă Pizma, să află, despre partea răsăritului, pre marginea ocheanului în sus, spre crivăţ, şi în gios, spre amiadzădzi, în lung şi în / lat atâta de mult 455 să trag, cât cei ce nepărăsit drumul carile pre la rădăcinele lor merge au ţinut, dzic precum pană la ocheanul apusului ocolesc şi ca un zid în giur împregiur toată rătundzala pământului îngrădesc. Aşe, noi dară pentru trasul apii adese la acei munţi mărgând şi din care izvor apa mai cruntă şi fierbinte ar fi ispitind (căci apa aceia cu fierbinţeala, iară nu cu răciala setea stampară), odată în vârvul unui munte prea înalt ni-am urcat, în vârvul a căruia un puţ prea adânc şi mai să dzic fără fund am aflat; din gura puţului ciutura cu hârzobul slobodzind, după ce cât era fu nea de lungă au mărs, după ce învălitorile capetelor şi încingătoarele mijlocelor la capete am adaos, cu mare nevoie de fundul puţului agiungând, precum de o umedzală ciutura să fim împlut am simţit; iară după ce vasul afară scoasem, vădzum că nu umedzală roşie, ce albă era, din carea gustând, precum adevărat lapte iaste am cunoscut. Şi îndată, precum muntele cela ce lapte izvoreşte să fie ni-am adus aminte; îndată ce laptele gustaiu, din fundul puţului un tânguios glas: «Vai, ţiţişoarele mele, vai, lăptişorul mieu, cine dintre muritori ti-au tras? Cine din cei nemuritori vreodată ti-au bătut? Cine iaste îndrăzneţul şi obraznicul acesta carile pieptul / Biruinţii 456 a apipăi şi ţiţişoarele fiicăi mele de gurguie a suge nu s-au temut?» Tată-mieu, glasul acel aşe de tângăios şi aşe de mângăios audzind, îndată descântecul necromandiii asupra laptelui a descânta începu (căci precum duhul Biruinţii să fie într-acesta chip strigat pricepusă). Laptele, după descântec, îndată a să închega şi mădularele unul de altul a să lega începură. După aceia vinele preste oaselntindzindu-să, toate părţile trupului a să clăti şi supţi rea peste dânsele pelicioară a să lipi vădzum; şi aşe, îndată, o ficioară ghizdavă şi frumoasă denainte-ne în 674 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 675 picioare stătu, carea cu ochii sigeta, cu sprâncenele arcul încorda, cu faţa singe vărsa, cu budzele inima spintica, cu mijlocul viaţa curma, cu statul morţii rădica, cu cuvântul dzi lele în cumpănă măsura, cu răspunsul sufletul de la mormânt înturna, iar cu singur numele Biruinţii, toată frumseţe biruia şi covârşiia. Pre aceasta într-acesta chip, o, domnul mieu, vădzind-o, îndată în inimă rană nesufferită şi şi boală netămăduită simţiiu şi cătră părintele mieu: «O, tată, căci lucru primejdios ca acesta a videa m-ai născut (că decât rana dragostelor şi decât 457 boala iubostelor mai primejdioasă nici ţiru/licii au vădzut, nici doftorii au audzit). Şi decât meşterşugul pre morţi a înviia, mai bine meşterşugul pre mine a mă omorî sau a nu mă naşte să fii învăţat (că în statul acesta a vieţii, de dragoste pătimitoare, moartea decât viaţa mai poftită iaste)». Tatăl mieu, în nerupt lanţuhul dragostelor legat şi aşe de tare înfăşurat vădzindu-mă, dzisă: «Bodzul dragostei, o, fiiule, fi iul Afroditei iaste, pre carile nu după micşorimea vârstei (căci pururea copil iaste), ce după tare arcul ce trage şi ascuţită sigiata ce în ficaţi înfige, cei ce-1 măsură, îl cunosc; ce cât spre această a ta de curând scornită patimă, lucrul ar pofti, fii cu bună inimă, că cela ce cu cuvântul şi cu meşterşugul farmăcului necro-mandiii din lapte ficioară a face au putut, din ficioară spre pofta nevestirii inima a-i pleca, cu multul mai pre lesne va putea. Numai atâta căci de împotrivnic norocul tău (carile muritorilor niciodată deplin nu vine) foarte rău îm pare, de vreme ce ficioară aceasta, din lapte născută fiind, din fire starpă a fi firea au lăsat-o, nici pântecele ei spre zămislirea simenţiii locuri ş-au gătat; unul i-ar fi liacul (pre cât adânc meşterşugul mieu a afla poate), / 158 ce şi acela pre cât cu anevoie îi iaste aflarea, cu atâta mai cu nevoie iaste, aflându-1, cu dânsul după voie cineva a să sluji». Eu cătră tată mieu dziş: «Pentru stârpie şi pentru a zămislirii liac a cerca, lucru mai pre urmă trebuitorii! iaste, ce acmu deodată liacul nesufferelii mele fără zăbavă aflând, alalte Hacuri de vor trebui, mai cu vreme vom putea cerca» (că înţelepţii întăi nevoia, apoi treaba caută). Şi, ce mai mult, o, domnul mieu, cu voroava să ocolesc? Tatăl mieu îndată descântecul dragostelor în capul ficioarii descântă şi, trii peri din cosiţă-i zmulgându-i, unul la grumadzi, altul la braţe, iară al triilea la mijloc îm învălătuci, cu carii precum sufletul ficioarii de tot trupul mieu să să fie legat şi inima ei în sufletul mieu să fie întrat îi păru. Şi aşe, ea ochii de la pământ rădicându-şi, ca lumina soarelui în stele oglindă frâmseţelor ei mă făcu şi în mine pre sine şi în grozăviia mea frâmseţe ei a videa i să părea (că ochii dragostelor nu ce iaste, ce precum îi plac văd). în scurt, pe Biruinţă dragostele o biruiră, şi Diana Afroditis a să face priimi. Iară a doa dzi părintele miu, din somn deşteptându~mă, dzisă:«Eu în dzile bătrân şi la ani învechit sint, / o, fiiule, ce cuvintele mele pomeneşte. între a 459 lumii jigănii Inorogul să află, carile în vârvul cornului mare , vârtute poartă şi împotriva a toată pătimirea putere are; deci, vreodănăoară cu dânsul a te împreuna de ţi să va tâmpla, pre cât vii putea în prieteşugul lui vârtos a te lega sileşte, că el numai pântecele Biruinţei spre roadă simenţiii neamului tău a deschide poate». Aşe dară, părintele mieu, Apariţii, învăţătură dându-mi, dintre vii au ieşit; iară eu în multă vreme cu Biruinţa la un loc şi într-un pat vieţuind, nicicum numelui următoriu şi neamului adâogătoriu de la dânsa să iau nu m-am învrednicit. Deci târdziu, mai pre urmă, de învăţătura părintelui mieu, carea pentru Inorog îm dedese, aminte aducându-mi, toate pustiile Araviii a cerca şi toate părţile lumii a cutreiera nu m-am părăsit, pană locul şi lăcaşul Inorogului am aflat. Aflându-1, de dânsul cu mare cinste m-am lipit, tovarăş în toate căile, nedespărţit şi slugă în toate slujbele neostenit m-am făcutu-i, nici în viaţa mea altă plată sau simbrie i-am poftit, fără numai o dată măcar vârvul cornului lui de moale pântecele Biruinţei mele să lipască 676 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 677 460 am nedejduit. / Şi pentru ca pologul stidirirsă să rădice şi supt singurătate acoperemântul necunoştinţii să sa arunce, de multe ori şi mai în toate dzilele, la culcatul şi la sculatul lui, eu trebe în câmp îm scorniiam, iară Biruinţei lângă dânsul să să afle îi porunciam. Ce împietrită inima lui nicicum spre stârpirea pântecelui ei a să milostivi nu s-au muiat, ce în zavistiia neamului şi seniinţiii mele neclătit au stătut. Eu, într-această asprime şi neînduplecate vădzindu-1, aiavea simbriia slujbei şi pofta inimii, carea îm era, cerându-i, cu mare urgie şi mânie, simbrie ca aceasta a-m da au tăgăduit, şi precum el Dianii, iar nu Afroditii, să fie închinat apofasisticos mi-au răspuns. Acmu dară, o, domnul mieu, ce mai mare dreptate şi ce mai dreaptă pricină spre izbânda lui a mi să da? Şi ce mai uscată iască spre aţiţarea răsplătirii decât opreala simbriii şi tăgada dreptei pofte a să afla poate? Şi aceasta iaste pricina vrăjbii cu care pană la moartea mea a nu-1 întiri nu voi părăsi; şi precum bună nedejde am, astădzi izbânda mea şi plata lui, precum ţ-am spus, îndzăcit şi însutit să va plini". Aşe dară, Hameleonul sfârşit spurcatei şi năpăstuitoarei 461 basne puind, / şi toate vicleşugurile pre cât mai pre ascuns putu alcătuind, în munte la Inorog să sui, cătră carile, cu multă plecăciune plină de mare înşelăciune închinându-să, dzisă: „Leul şi Vulturul ceresc în veci lăudat şi toate păşirile şi dobitoacele cereşti preste veci slăvite să fie, carii faţa domnului mieu cea de lumină slobodzitoare şi sănătatea lui ceia ce-i lumii trebuitoare în statul său a videa m-au învrednicit. Cătră acestea, dumnealui Şoimul cu plecăciune sănătate trimiţind, roagă şi pofteşte ca, după făgada carea aţi dat în ceasta sară, de iznoavă dorita-ţi împreunare a avea să poată, căci toate după voie a-u vesti şi toate de fericire a-ţi povesti are". Inorogul, amânduror închinăciunelor celea ce li să cuvini^ de priimire răspunsuri dând, dzisă: „De împreunarea Şoimului cu dragoste bucuros sint (că cu priiatinul adevărat şi de credinţă 462 vrednic, cineva împreunare şi voroavă trebuitoare a avea, între cele de frunte fericiri să numără), însă în ceasta sară, după poftă-i a face, o pricină (şi aceasta driaptă precum mi să pare) mă opreşte, de vreme ce noi sorocul neprieteşugul ui şi dzua prieteşugului pană în 1 500 / de minute pusesem, şi acmu, peste soroc răspunsul trecând, urmadză ca şi legătura datelor cuvinte să să fie rupt. De care lucru, înnoirea giuramântului şi întărirea cuvintelor trebuitoare şi într-îmbe părţile folositoare a fi socotesc, cu carea odihnindu-ne, afară din tot prepusul iarăşi la locul ştiut să ne împreunăm. Că măcar că despre ome-niia şi întregimea Şoimul lucru împotrivă nu-m prepuiu, nici la giurământurile o dată date, cu vremea urgiia ceriască a să răsufla socotesc (că tot cel ce la tot cuvântul necredzătoriu şi la tot giurământul prepuitoriu să arată, acela de călcarea a tot giurământul pururea gata iaste); ce de la buni priiatini la ureche mi-au vinit precum crocodilul la ţărmurile apei să fie păzind, de la carile poate ceva prin neştiinţă înalgiosul să mi să facă". Hameleonul, pentru numele crocodilului din gura Inorogului audzind, vicleşugul ascunsului inimii tare îl tulbură (că pre cât ştiinţa bună, în tulburare, mângăiare, pre atâta ştiinţa rea, în lineşte, tulburare aduce). Şi cu grele giurământuri şi straşnice blăstamuri a să giura şi a să blăstăma începu, precum acestea nighina nepriiatinului între sămânţa grâului şi / mugurul pădureţ în hultuoana domesnică, hultuită să fie: „Insă 463 iarăşile, o, domnul mieu, de vreme ce ca acestea la ureche-ţi s-au sfârâit (€%€ TrpocroxTJv) aibi grijă (că vicleşugul înţeleptului cu multul mai cumplit iaste decât a nebunului). (O, piiale diavolului supt părul dracului! Cu ce fel de împletecituri următoare ocara-şi supt numele altuia mai denainte a o vârî sileşte.) Că domnul bine ştie (că firea, decât deprinderea, mai veche iaste şi totdeauna clevetile rele strică obiceiele bune), de unde poţi prepune că dintr-aceste sunate să fie vreunele şi adevărate. Iară cât despre partea mea iaste, pre chipul 678 DIMITRIE CANTEMIR nezugrăvit mă giur, că despre partea Şoimului, nici în voroavă-i meşterşug şi-n faptă-i vicleşug măcar cevaşi n-am priceput (caută aicea giurământul vicleanului supt numele dreptului acoperit). însă eu, spre toată porunca de binelui mieu făcătoriu, măcar cum nu mă voi lenevi, ce iată, în pripă înapoi mă voi întoarce şi de acestea prepusuri foarte tare a te adeveri şi a te odihni voi sili". Aşe dară, Hameleonul întorcându-să, în cale gândurile cele fără cale procitiia şi de pomenirea străjii crocodilului nu puţină 464 în/tristare simţiia, ce ca valurile ţărmurii una după alta chitelele inima îi izbiia, socotind precum silţa i s-au vădit şi laţul i s-au descoperit. Apoi iarăşi singur şie parigorie şi mângăiare făcându-şi, în sine dzicea: „Pentru crocodil Şoimul cevaşi macara nu ştie, carile de ar fi ştiut adevărat, ştire i-ar fi dat. Dulăii şi Râsul să-i spuie, de-ar fi şi vrut, n-ar fi putut, căci nici vremea i-au lăsat, nice strâmtorile drumurilor acestora cale li-au dat; eu singur, nu lui, nu altuia să-i spuiu, ce aşeşi de aş şti că piialea de pre mine ştie cele ce dzac în mine, singur mie samă făcându-mi, de care brad în ceasta pădure iaste mai înalt, de acela m-aş spândzura. Ce altă nu iaste, fără numai Inorogul nici 0 parte a primejdiii în prepusul gândului neadusă nelăsind (căci înţeleptul mai mult de cele împotrivă decât de cele după voie chiteşte), de lucrul ce-şi prepune, precum adevărat să fie înţeles dzice, şi ce nu ştie arată că ştie, pentru ca adevărul ştiinţii să agonisască". Ce după lineştea mângâierii aceştiia, iarăşi furtuna întristării 1 să scorniia, dzicând: „Bine că măcar că de crocodil adevărată ştiinţă nu are, dară iată că de dânsul prepus are, de ce are prepus 465 are şi grijă, / de ce are grijă, are şi pază şi cu paza bună din primejdiia rea poate să scape. De care lucru, acmu toată puterea meşterşugurilor să-m cheltuiesc trebuie, pentru ca din prepusul ce au întrat să-1 scoţ şi după pofta voii mele la locul prundişului ISTORIA IEROGLIFIC 679 să-1 cobor, în carile toată nedejdea tâlcuirii visului mieu să sprijăneşte". Acestea răul rău gândind şi cu chitiala învălindu-le şi dezvălindu-le la Şoim sosi, cătră carile, după închinăciune, într-acesta chip grăi: „La Inorog am fost, de cât poruncă mi-ai dat, pre amănuntul i-am spus; la lucru gata şi la cuvânt stă[tă]toriu l-am aflat, numai pentru vinirea-i îndată o pricină află, ce şi aceia cu întreagă şiînţeliaptă socoteală iaste, de vreme ce dzice că sorocul carile aţi fost pus să fie trecut, pentru carile de iznoavă adeverinţa cuvântului pofteşte. Mai iaste şi altă pricină carea oarece în gânduri puindu-1, nu puţin vinirea-i împiiadecă, adecă precum de un crocodil să fie înţeles, carile, sau pentru dânsul, sau după obiceiul lor, trecătoarele apelor să fie păzind şi, sau ce ştiinţa a altor dulăi, să nu cumva preste ştiinţa ta ce nu gândeşte el, şi ce nu-i pofteşti tu, să i să tâmple. Pentru / carile a-1 mângâia cu fel de fel de socotele şi cu multe 466 giurământuri din prepus a-1 scoate, cât am putut am nevoit; şi precum acestea sint să nu le creadză (ia aminte vicleană voroava a viclenii jigănii). Aşijderea, despre partea ta unele ca acestea să să lucredze, lumea de s-ar clăti, peste putinţă iaste; nici dulăii, sau altcineva, preste ştiinţa ta ceva, nu numai a face, ce aşeşi mai nici a gândi să nu poată l-am adeverit (căci eu, robul tău, aşe ştiu, aşe şi credz). Ce el în cuvintele mele de tot a să odihni poate să nu poată; de care lucru, cu tot de-adinsul din prepusuri ca acestea să-l scoţi trebuie, ca binele cu bine făcând, toate deplin şi cum cinstei tale să cade să să isprăvască (că păscarii răutăţii - undiţile vicleşugului spre vânarea şi moartea binelui din faţă - pană în fundul mării necunoştinţn arunca; . Şoimul, despre inima sa curat ştiindu-să, pentru alţii lucrul a cerca să apucă; şi aşe, îndată pre dulăi la sine chemând, de au ceva ştire pentru îmbletek crocodilului vârtos îi întreba. Ei alalt vicleşug ascundzind, pentru crocodil într-adevăr tare să giura, precum nu de îmbletele lui să ştie, ce aşeşi nici de nume-i 680 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 681 467 pană acum să nu fie audzit. Aşe, / dulăii în strâmbătate pe dreptate să giura (căci spurcata lighioaie pană într-atâta urmele vicleşugului şuvăisă, cât şi soţiile vicleşugului a i le cunoaşte deplin nu putea) şi tot prepusul de la mijloc cu vârtoase blăstămuri rădica. Şoimul, în multe isteţ şi provideţ, iară într-aceasta pristăviii sale bizui ndu-să, prost şi lesne credzătoriu să arătă. Deci dulăilor credzind şi despre Hamei eon nicicum prepus având, supt răutatea altora, dreptatea şi bunătatea sa prea ieftin vându. într-acesta chip cu scrisoarea pre Inorog adeverind: DUPĂ ÎNCHINĂCIUNE: „Câte prin Hameleon mi s-au dzis m-am înştiinţat. Deci pentru prepusurile carile grijea ţi li-au scornit, adeverit să fii, că de nu din singură grijea sint, ce altul cineva din crieri li-au plăzmuit, unul ca acela nici al nostru, nici al vostru priiatin iaste, fără grijă dară la împreunarea de folos vino! Şi mă crede că pre numele a nenăscutului Vultur, pre singele a nevinovatului miel şi pre duhul a toată viaţa mă giur că în inima mea nici au fost, nici iaste, nici va fi vicleşug, nici la alţii a fi am simţit, ce orice pentru folosul vostru ar fi, aceia silesc, nevoiesc şi învoiesc". / 468 Acesta răspuns Hameleonul de la Şoim luând, îndată înapoi la Inorog să întoarsă, căruia, după citiala slovelor, de la sine ca acestea adăogea: „Vedzi, dzice, o, domnul mieu, că Şoimul cu ale sale drepte giurământuri, ale mele adevărate mainte dzise cuvinte adevereşte; şi mai vârtos eu (carile în dragostea ta nemărui al doilea nu m-oi număra), în tot chipul, şi pre dânsul, şi pre dulăi tare am ispitit şi dintr-alţi a lor pre dinafară ce au iscoade, cu mare osirdie am iscodit, ce, măcar cât negrul supt unghe, lucrul acesta aşe a fi nu l-am aflat. Acmu dară, alalte în deşert prepusuri din socoteală scoţind (şi mă iartă căci, din adevărata dragoste pornit, cuvinte cani necioplite slobod), la poftita-ţi împreunare îl priimeşte (că pentru îndelungarea vremii pricinele poftorite pre o parte micropsihie, iară pre alta apsifisie arată, carile priiatinului răcială, iară nepriiatinului fierbinţeală scornesc)". Inorogul, măcar că grijea carea avea nici din fantazie născută, nici după spurcată socoteala Hameleonului, adecă minciuna grăind adevărul să scoată, ce din adevărate argu-menturi a buni priiatini înştiinţat era (însă pronia dumnădzăiasca calcă socoteala muritorească), / apoi dreptăţii sale 469 lăsindu-să şi megalopsihiii sprejinindu-să, precum în desară la locul ştiut să va coborî cuvânt dede (că singele carile iaste să cură, în vine a rămânea cu anevoie iaste). Hameleon, plin de duhul răutăţii şi înfiat de vântul fărăîegii, cu mare bucurie din vârvul muntelui nu numai cu picioarele vicleniii alerga, ce şi cu aripile diavoliii zbura; căci în săvârşirea răutăţilor ca furnica în perirea sa aripi să fie agonisit i să părea, carea şi pre Hameleon în dzua izbândii îl aştepta. Aşe dară el, cu atâta agerie slobodzindu-să, întăi la crocodil, pentru ca de vinirea Inorogului într-acea sară să-1 adeveriască, apoi la dtdăi alergă, cărora bună nedejde să aibă le vesti, căci sfârşitul tuturor ostenelelor s-au apropiiat şi nepriiatinul în lavirinthul neştiinţii s-au încuiat; iar de ciia înainte toată triaba nu în nevoinţa, ce în voinţa lor rămâne, dzicea, şi precum vor pofti, aşe cu dânsul a face vor putea îi adeveri ia. De acolo la Şoim întorcându-să, de fără prepus în desară vinirea Inorogului îl înştiinţa. Aşijderea, din inimă cumplite, iară din gură zugrăvite şi şicuite cuvinte arunca, dzicând: „Iată acmu, o, domnul mieu, că după suduroasele ostenituri şi în toate părţile fără / preget alergături, slujba carea asupră-mi am 470 luat, spre cel de obşte folos în ceasta sară a să isprăvi nedejduiesc, numai iarăşi a te ruga îndrăznesc (că tremurătoare iaste inima celuia carile pentru priiatinul său cât pentru sine să îngrijliveşte) să nu cumva preste ştiinţa ta jiganiile fără socoteală ceva împotriva Inorogului să facă, şi aşe, mare necinste şi ocară de numele tuturor decât pripoiul de aramă mai 682 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 683 tare să va lipi; atâta numai că în lume eu mai pre lesne a mă curaţi voi putea, de vreme ce în 'adeverinţa cuvintelor tale nedejduindu-mă, cu multe ale mele giurământuri şi ca cum s-ar dzice cu cuvinte crunte l-am adeverit şi la locul prundişului l-am coborât". Şoimul, oarecum cani cu mânie: „Lasă, rogu-te, dzisă, că destul îţi sint cuvintele deşerte şi şicuite cu carile pană acmu urechile mi-ai mâncat (că de multe ori sufletul sămăluitoriu, cuvinte decât vrăjile Pithiii mai nemeritoare izbucneşte). Că ce fărălege ar fi aceasta, ca după atâtea legături şi întărituri, lucru împotriva precum a muritorilor aşe a nemuritorilor să să facă? Nu de Dumnădzău în curată inima mea împuţite spurcăciuni ca acestea să între; ce du-te de te odihneşte, căci ştiu că vii fi 471 ostenit şi pentru / acestea mai multă grijă în zădar nu îmbla purtând, căci grijea cinstei cuvântului şi numelui mieu eu o ştiu păzi". Hameleonul dzisă: „Facă cereştii ca toate după poftă să iasă. Iară eu, la odihnă ducându-mă, aceasta te poftesc, ca în ciasul ce împreunare veţi avea ştire să aib; şi aceasta nu pentru altă, ce numai de plinirea cuvintelor lui înştiinţindu-mă, somn cu lineşte şi noapte fără gânduri să petrec". „Fi-va!" Şoimul dzicându-i, el la borta lui să dusă; însă nu mai curând în strat s-au aruncat, pană nu de tare străjuirea crocodilului s-au înştiinţat (că toţi viclenii în răutate griji ivi, iară în bunătate trândavi sint). Iară Inorogul, după datul cuvânt, dacă ochiul cel de obşte genele orizontului peste lumini îşi sloboade, la locul orânduit să coborî, unde şi Şoimul îndată sosi. Deci după ce dintr-îmbe părţile cădzutele ţăremonii să isprăviră, Şoimul voroava într-acesta chip începu: „împreunarea aceasta acmu între noi iaste a doa, iară începătura a adevăratei dragoste din împreunarea dintăi în inimile noastre s-au zămislit şi pană în cel deplin a bunelor vreri stat au crescut (că în curată casa sufletului painjina minciunii a să prinde loc nu are). De vreme dară ce dintăi, de sfânta-ţi dreptate înştiinţindu-mă, acmu / calea 472 dreptăţii a călca şi urmele credinţii în cărarea adeverinţii a pune voiu. Va şti dară iubitul mieu priiatin că după voroava dintăi, dintr-îmbe părţile, ce mai cu folos şi mai de cinste ar fi, aceia a isprăvi, cu gândul, cu cuvântul, cu lucrul şi cu totul în tot chipul am silit (ce voia slobodă iaste o împărăţie mare, în carea nici dreapta socoteală, nici strâmba asupreală biruinţă a avea poate). Iară acmu, preste toată nedejdea, răspuns nenedejduit luând, precum cuvintele Corbului în vreun stătătoriu temeiu nu să aşadză am cunoscut. De care lucru, nici vreun lucru cu aşedzare sau cu adeverinţă pociu nedejdui (că de pre unghe leul cu toţii cunosc, iară de pe cuvânt inima înţelepţii numai a iscodi pot). Iară pricina aceştii a mele nenedejduiri iaste că din slovele Corbului toapsăcui răului i să cunoaşte, carile nu într-îmbe părţile, ce numai ce după a sa voie şie de folos a fi i să pare, aceia prin a mea nevoinţă lui să să facă sileşte, adecă ţie în viaţă cădere, iară mie în cinste scădere sirguiaşte; de vreme ce, după porunca carea dintăi de la dânsul aveam, pacea şi dragostea adevărată înţelegeam, iară acmu de pre cărţile ce-m scrie, şicuită şi vieliană o cunosc, lucru carile inimii mele foarte / scărăndăvicios şi dreptăţii foarte urâcios iaste. Spre carile în viaţă 473 nici gura mi să va deschide, nici limba mi să va întinde, nici mâna mea îl va cuprinde, însă adeverit să fii, o, priiatine, că nici viclean stăpânului mieu mă voi face, dar nici călcătoriu de lege, nici vândzătoriu dreptului a fi voi priimi (că voia dumnădzăiască decât porunca stăpâniască cu multul mai straşnică a fi trebuie să cunoaştem). Deci tot adevărul iaste că celea de carile despre tine să mă păzăsc îm poruncesc, acelea ei şi în gând şi în cuvânt le au, cărora ochiul cel ce ascunsele inimii şi dzilele veacului priveşte, după faptă în trup şi-n suflet să le răsplătiască. Iară pre tine de tot vădzutul şi nevădzutul priiatin nesupărat' şi nebetejit să te păzască. Deci, de acmu 684 DIMITRIE CANTEMIR înainte, şi mai tare, şi mai bună pază îţi trebuie, nici în cuvintele cuiva încredinţare să aibi, de vreme ce, nu numai pre tine, ce şi pre mine pentru tine cu toată greuimea necinstei a mă încărca au învoit, ca supt numele doftoriii, prin cinstea credinţii mele, otrava să vândză, carea în pântecele celor ce o vor întinde, sau nevinovatului o vor vinde, să vie. Iară pre mine în catalogul adevăraţilor priiatini numărându-mă, înaintea cerescului 474 Vultur, cu / toată adeverinţa inimii mă giur că în viaţa mea de bine voitoriu să-ţi fiu şi oricând şi ori în ce a-ţi sluji voi putea că nu mă voi lenevi cuvânt îţi dau". Inorogul aceste cu fierbinţeala adeverinţei cuvinte ascultând, precum de năcazul carile videa că asupra dreptăţii vine grăiaşte, în scurt pricepu şi mai mult altă voroavă nelungind, Şoimului mulţămită făcu, căci n-au ascuns despre dânsul tot adevărul şi într-acesta chip, după mulţămită îi grăi: „După giurământurile carile spre dragostea şi prieteşugul între noi din singură a inimii tale plecare ai făcut, de acmu înainte frate a te numi mă îndiamnă. Deci, frăţiorul mieu, cani pre scurt o poveste să-ţi spuiu, cu ascultarea să nu te leneşti te poftesc (că în trii chipuri şi ca cum prin trii porţi înluntrul palaturilor cunoştinţii lucrurilor a întră putem: prin pildele celor trecute, prin deprinderea cestor de acmu şi prin bună socoteală celor viitoare). Deci istoriile încă o parte a ceştii sentenţii fiind, din cele multe, una iaste aceasta: Odănăoară, frate, era un păstoriţi de ramatori, carile, cu simbriia a tot satului în carile lăcuia, din dzi în dzi viaţa îşi sprijeniia; acesta în proastă viaţă ca aceasta 475 dzilele petre/cându-şi, nici cu audzul fără grohăitul'porcilor, nici cu viderea fără prostiia satului aceluia, altă ceva învăţasă; iară într-o dzi, cu altul (carile din cetate viind, pre acolea a trece i să tâmplase) în voroavă cădzind, pentru numele cetăţii în urechile porcariului să sună. Deci cetatea, ce şi cum ar fi» nicicum în mintea lui să încapă nu putea, ce fantaziia, uneori ca un cuptoriu, alteori ca un cotlon, iară alteori ca.pre o şură ISTORIA IEROGLIFICĂ 685 de dobitoace i-o zugrăviia (că fantaziia la proşti cele vădzute numai a închipui poate). Deci cum şi ce ar putea fi cetatea ca săsăînştiinţedze, cu pofta aprindzindu-să, ramatorii în câmp pustii lăsind şi oarece fărmuşuri de pâne carile cu sine avea în glugă luând, pre drumul pre carile drumăţul vi nisă vârtos purciasă. Aşe, într-acea dzi pană în sară călătorind, unde întunerecul îl apucă, acolea popasul şi masul îşi făcu (ce norocul şi pre purcariu şi pre olariu tot cu o orbime căută)23, carile pre purcariu aproape de porţile cetăţii şi de norocirea ce-1 aştepta adusese. De vreme ce împăratul, carile acelor olaturi stăpâniia şi într-acea cetate împărăţiia, în dzua ce trecuse, dintre numărul viilor ieşise şi moştinitoriu din tru/pul său nelăsind, între 476 domnii şi senatorii aceii monarhii, cine în scaun s-ar sui, mare dihonie şi zarvă să făcu (căci la stăpânire toţi vrednici să socotesc, iară la suppunere nici unul de bună voie priimeşte). In scurt, nicicum unul altuia al doilea socotindu-să, cu sfatul de obşte aliasără ca a doa dzi pre poarta cetăţii carea spre răzsărit caută să iasă, şi ori pre cine mai înainte, veri din streini, veri din cetăţeni, pre cale ar tumpina, pre acela la scaunul împărăţiii şi la corona monarhiii să-1 rădice. Deci, după sfatul de cu sară, de dimineaţă sculându-să (căci nici norocul porcariului dormiia), lângă drum pre porcariu din pajişte sculându-să şi la urduroşii ochi cu mâniile frecându-să, aflară, pre carile îndată cu cinste rădicându-1 şi din rufoase sucmane în porfiră prime-nindu-1, în lectică împărătiască îl aşedzară şi, cu mare alaiu, până la curţile împărăteşti petrecându-1, după obiceiul locului, cele ce să cădea ţeremonii spre încoronarea lui făcură; de unde s-au luat cuvântul carile să dzice: (sara ghigariu, dimineaţa spă-tariu). Porcariul, uneori vis, uneori părere, alteori ca o basnă de po/veste lucrul carile aiavea şi adevărat să făcusă a fi i să părea. 477 Iară unul dintre senatori cătră alalţi dzisă: «(celea ce norocul 3 Cp. Cicero, De amiciţia XV, 54. 686 DTMTTRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 687 face, nici mintea, nici socoteala a desface poate), însă (oul cioarăi de pieptul păunului o mie de ani de s-ar cloci din găoace tot de cioară, iară nu de păun, puiu va ieşi), în care chip şi împăratul acesta, cu vreme, nu la ce nărocul l-au adus, ce spre ce firea l-au născut va arăta; şi această a mea prorocie nu din deşartă fantezie scornită să o socotiţi, ce aminte cuvintele şi faptele îi luaţi. Că iată, îndată ce la puterea împărăţiii s-au suit, nu de omenie, ce de porcie s-au apucat, de vreme ce, pre câţi în satul în carile porcii păştea, pentru ceva pizmă avea, pre unii a-i omorî, pre alţii a-i izgoni, şi cu alte feliuri de pedepse a-i domoli au stătut. (Că stăpânul nou după pizma veche a izbândi spurcat lucru iaste.)» Şi adevărat că împărăţiia aceia pană mai pre urmă, de tirăniia lui, la mare primejdie de pohârnire sosind şi acmu ca un pojar în fânul uscat răutate-i în toate părţile lăţindu-să şi ijdărându-să, tuturor lucru nesufferit a fi să cunoscu. Şi aşe, cu toţii sculându-să, în aşternutul unde cu feliu de feliu de spur-478 căciuni să tă/văliia aflându-1, şi dzilelor, şi tiraniii sfârşit îi pusără. într-acesta chip, o, frate, şi epitropiia Corbului arată că, precum el Corb, aşe cuvintele, dzisele şi faptele de Corb îi sint; şi cu vreme, cu glasul ce are singur sieşi menitoriu şi chedzilor izbânditoriu îşi va fi. Iară când şi cum aceasta s-ar tâmpla (izvo-dul norocului, ochiul muritoriului vreodată a-1 citi nu poate)". Aşe dară, Inorogul şi Şoimul, prin câtăva vreme a nopţii pilduind şi vorovind, să sculară şi, amândoi frăţeşte îmbră-ţăşindu-să şi sărutându-să, iarăşi pre numele cerescului Vultur să giurară, ca pană la moarte priiatini nedespărţiţi şi în toate primejdiile unul altuia popreaoa răzimării şi mână sprejenirii să-şi fie şi dragostea vecinică şi neimată să ţie. Şi aşe, despăr-ţindu-să, Şoimul, ieşind, la locul său să dusă, iară Inorogul, ştiind că după coborârea lui poticele munţilor s-au închis (că cei ce în munţi lăcuia nopţile poticile pană în răvărsatul zorilor încuiate a le ţinea obiciuiţi era) şi precum înapoi a să întoarce cu puţin[ţă] a nu fi socotind, peste apă cu înotatul a trece în credinţa valurilor să lăsă. O, lucru jelnic şi de socoteala muritorilor neagiuns, cum pronia / ceriască pe dreptul de la viclian a să dosedi lasă şi cel 479 curat în laţul spurcatului a cădea suffere? Adevărat dară că la acesta lucru dovedele a căderilor vechi aporiia de n-ar dezlega, nu cu puţină înăduşala a tot sufletul filosofiia atomistilor socotelele muritorilor şi cu dânsele împreună lucrurile lumeşti ar stăpâni; ce prepusul tojv auTOjxdxtLiv rădicând, necunoscută a necunoscutului chivernisală pre toate din capăt pană la sfârşit atingând, şi pre fietecare cădere, la vremea şi orânduiala sa, tare aşedzind, rămâne ca tot prostul din cele vădzute, pre cele nevădzute cu ochiul sufletului a videa să poată, şi precum (răul pentru dzua rea să păzeşte, iară bunul ca metalul în foc cu nevoile să lămureşte) să înţăliagă. Deci Inorogul pre sama a nestătătoarelor undelor apei dându-să (măcar că şi aceasta cale făr mare prepus de primejdie nu-i era, precum mai pre urmă s-au vădzut, că nu socoteala lui, ce nemutată orânduiala norocului l-au amăgit), însă (din multe chipurile primejdiii cea mai mică şi mai iuşoară a alege lucru înţelepţesc iaste) şi pre marginea apei în sus, spre crivăţ înotând, prâdătoriul lacom la pradă/ în mare strajea nopţii, calea trecă- 480 torii străjuind păziia. Unde Inorogul sosind (o, furtună în apă lină! o, fărâmarea corăbiii în liman! o, faptă nefăcută şi poveste nepovestită şi audzită, îndată de la toţi hulită! o, lucrul diavolului supt meşterşugul Hameleonului! o, Hameleon decât diavolul mai diavol! o, jiganie spurcată şi decât toată fiiara mai niai(!) vrăjmaşă şi mai sălbatecă!), iată de năprasnă crocodilul în valurile apei sunând şi vâjiind asupră-i sosi. Inorogul, întăi huietul apei audzind, apoi şi chipul groznicii jigănii vădzind, îndată vicleşugul mai denainte gătit simţi şi fără nici o împotrivire spre nesăţioasă vânarea lui să dede. Crocodilul acmu fălcile pentru ca să-1 înghită căscând, Inorogul toată faţa vicleşugului şi izbânda viclianului într-un cuvânt cuprindzind, 688 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 689 dzisă: „(Satură-te de singe nevinovat, Coarbe, de carile pururea flămând şi nesăturat ai fost)". Crocodilul, cuvânt ca acesta de la Inorog audzind, lăcomiia fălcilor îşi înfrâna şi numele Corbului la mijloc adus, ce va să fie cu de-adins cercetă (că spurcatul Hameleon nici crocodilului tot vicleşugul descoperisă). Inorogul deodată nici împotrivă, nici după voie ceva răspundzind, ca mielul/ spre giunghere adus, mulcom tăcea şi numai dintr-adâncul inimii: „O, dreptate! O, izbândă!" striga, (că în nevoi fapta pe făcătorii! oarecum peste cunoştinţă cunoscându-1, ca fiiul cătră părinte de apăsul ce are să jeluiaşte). Iară după câtăva vreme socoti (că la vremea de trebuinţă cu cuvântul bine a să sluji şi tare a să nevoi lucrul înţelepţilor iaste). De care lucru, cătră jiganie voroavă ca aceasta începu: „Nu socoti, o, jiganie, că doară de groznic chipul tău în ceva m-am spăriiat, sau căci acmu în puterea ta mă aflu, despre tine vreo grijă ca aceia port, ca carea socoteala întriagă vreo mângăiare a afla să nu-i poată; ales că bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiţi poate. Aşijderea, nici vreo întristare noaă, precum sufletului mi-i fi dat, să ţi să pară, de vreme ce, din tinereţe şi aşeşi din copilărie, cu furtuna a mă giuca şi în tot chipul a mă lupta obiciuit şi deprins sint, atâta cât nici ea din urgiile sale în mine ceva neazvârlit, nici eu de la dânsa ceva nesufferit să nu fie rămas socotesc, şi mai vârtos cu aceasta mi se pare că toate sigeţile din tolbă să-şi fie vărsat, cu carile sau orânduiala vecinică într-un chip să să plinească, sau / a mea îngăduinţă de acmu înainte ispitele iaste să-i batgiocurească (căci pre cât primejdiia s-ar socoti mai mare, pre atâta sfârşitul să nedejduiaşte mai tare). Toţi muritorii pururea îii sin doi sorţi purrăm, carii unul a morţii, altul a vieţii sint, şi amândoi din ceasul zămislirii împreună cu noi în toate părţile, în toate locurile şi în toate vremile din fire să tovărăşesc. Deci, oricarile povaţă înainte ni-ar merge, vrând-nevrând iaste să urmăm; nu lipsăsc unii dintre muritori carii pre sorţul morţii groaza cea mai de pre urmă îl hotărăsc; însă aceasta la cei adevărat înţelepţi pururea de batgiocura s-au ţinut. De batgiocura, dzic, căci altora spaimă, iar lor socoteală aduce; spaimă, dzic, altora, căci trăind, a muri nu să învaţă: socoteală lor aduce, căci trăind, pri-ncet a muri să învăţă, şi aşe, nu de spaima cea mai groznică să îngrozesc, ce, ori cu ce tâmplare ar fi, periodul firii cutrierând, ocolesc, săvârşesc, şi, din robiia furtunelor scăpând, să mântuiesc; de care lucru nu cea mai mare spăriiare, ce cea de pre urmă mângăiare li să pare şi le iaste. Deci de vreme ce sorţul firesc la mine ştiut, aşteptat şi în samă nebăgat iaste, cu cât mai vârtos sorţul tâmplătoriu (a căruia punct neînsămnat iaste), în samă mai / nebăgat şi mai înfruntat 483 va fî, pre carile îndrăptnică furtuna aducându-1, scutul sufletului vitejesc a-1 sprijeni i să cade. Adevărat dară amară întristare inima mi-ar fi simţit când nepriiatinul pentru a mea lenevire sau proastă socoteală m-ar fi amăgit (căci cu bună samă atuncea să cade cuiva a să întrista, când, prin a sa trufie şi nebăgare în samă, singur şie scădere şi nevoie îşi aduce); iară acmu orânduiala viitoare nebiruită şi din toate părţile neclătită stând (nici asupra vântului vetrelele a întinde, nici în mijlocul furtunii cârma fără nedejde a părăsi trebuie, că ceasta a fricosului, iară ceia a nebunului lucru iaste). Deci furtuna în mine urgiia a-şi plini mai denainte puind, supt numele cereştilor, viclenii muritori cu îndemnarea şi sinhorisini ale mele îndrăptnice norociri fălcilor tale m-au vândut. Şi măcar că nu a înţeleptului sfetnic iaste a dzice, ah, căci m-am amăgit! ah, că eu nu socotiiam că va vini lucrul aşe! însă când la numele cerescului să suppune pemintescul, pentru amăgirea ce i-ar vini, mare mângăiare şi de izbândă nedejde îi rămâne, că numele pre carile cei fără de lege organ şi măiestrie răutăţii lor l-au făcut, scutitoriu în nevoi, agiutoriu în strâmptori şi iz/bânditoriu în 484 690 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 691 dzua mânii sale să-i fie. Deci, o, jiganie, cereştii de nu să amăgesc ca peminteştii, după fapta carea au lucrat, în sfântul pre carile cu mare în samă nebăgare l-au spurcat, bună şi neîndoită nedejde am că în curândă vreme (că la cel ce ştie sufferi toată vremea scurtă iaste), ceia ce li să cuvine plată să-şi ia. Iară de nu, meşterşugul fortunii a supăra, iară al mieu cu bună inimă toate a răbda iaste. Ce tu acmu, o, jiganie (de iaste la niamul crocodililor pomenirea binelui), adu-ţi aminte că odănăoară în marginea a trii ape, la cetatea carea cheia a doaă monarhii iaste, ne aflam, unde tu foamea cu ce să-ţi domoleşti neavând, eu cu hrană de biv ti-am agiutorit şi din gura morţii (carea decât tine mai rea şi mai vrăjmaşă jiganie iaste) ti-am mântuit; deci, sau pentru de bine facerea trecută, sau pentru nedejdea viitoare (că piatra din zidire, cu vreme iară la zidire să pune), îndemnărilor neprietineşti nu te uita, ce pană mâni de aicea slobod mă lasă, că pană în dzuă, veri binele, veri răul carile mi s-a tâmpla, supt titulul numelui tău va rămânea; iară de mâine încolea, nici răul să-m faci vrednic vii fi, nici bine a-m face, de 485 vii vrea, prin mână îţi va vini; căci / sau dulăii gonaşi chipul fortunii îm vor muta, sau eu a lor nevoinţă voi strămuta (că de multe ori noaptea fată şi dzua ţine îm braţă)". Crocodilul, aceste a Inorogului vârtoase cuvinte audzind, nici ce voroviia de tot înţelegea, nici ce ar face şi de carea întăi s-ar apuca alegea. Una, căci dinţii lui de acea poamă şi gru-madzii de acea bucăţea a nu fi, după cuvântul Inorogului, bine videa, alta, că de binele carile de la Inorog odănăoară vădzusă, aminte-i aducându-şi, şi ruşine îi viniia, şi mâniia i să scorniia (că la cei ce binele a răsplăti nu ştiu, din pomenire întăi ruşine, iară din ruşine mânie să scorneşte). Ce pană mai pre urmă, pre binele obiceinic, răutatea din fire biruind (că cu nemilostivirea niamul crocodililor vestit iaste), pre Inorog la bârlogul său dusă, unde preste acea noapte poprit îl ţinu. Iară după ce negura nopţii să rădică şi săninul de dzuă să arătă, împăratul crocodililor şi alalţi cu toţii, pentru vânatul carile peste noapte cădzusă de veste luară (căci fiară ca aceia vestită să să prindză şi la urechile tuturor să nu să sune cu anevoie era). Deci împăratul crocodililor îndată pre un credincios al său la Inorog trimasă, ca într-un chip faţă de priinţa, iară într-altul / de înfricoşere şi de spăriiare să-i arete 486 (căci împăratul crocodililor pentru vânătoarea şi vrajba carea Corbul asupra lui scornisă ştire avea). Deci crocodilul, după porunca stăpânu-său mărgând, cătră Inorog dzisă: „Primejdiia de astădzi mâine noroc să-ţi aducă şi fii cu bună inimă, căci dulăii vânători de ce nedejduiesc, într-această dată putere ca aceia nu au; numai acmu înţeliasăm, precum de prinderea ta de ştire luând, cu toţii în toţi munţii să să fie răvărsat, ca măies-triile carile pre aiurea întinse avea, de pre acolo să le rădice şi pre aicea pre aproape să le întindză, ca de ciia într-altă parte a mai scăpa să nu poţi. Deci lucrul cu un ceas mai înainte îţi caută şi cu împăratul nostru de preţ te tocmeşte, căci bine ştii că el cu vreuna din monarhiile voastre ceva a face nu are, ce numai dobânda şi folosinţa lui îşi caută, carea, făcându-să, de aicea slobod vii ieşi şi fără nici o primejdie, încotro vii pofti, vii merge". Inorogul cuvintele de la crocodil trimise în tot chipul măsurând şi în cumpăna socotelii trâgându-le, în vremea ce mâna din faţă a merge nu dă, din dos a să apropiia mai bine a fi află, ca cu răspunderea plăcută firea jiganiii lacomă şi sireapă să domoliască; de care lucru, / cătră trimis într-acesta chip 48} răspunsă: „Eu precum fortuna spre aceasta m-au aruncat foarte bine cunosc şi de la îndrăptnicul noroc aceasta dosadă îm pricep; iară împăratul vostru cu mine omenie de va face, binele de la dânsul voi cunoaşte, pentru care bine, în ceasta dată altă răsplătire să-i fac nu pociu, fără numai ştiind că firea lui pururea 692 DIMITRIE CANTEMIR în apă de sete să frige, puţin prav\de-pre cornul mieu ras îi voi da, carile spre potolirea arsurii lui nu puţină putere are". Aceasta crocodilul audzind, înapoi să întoarsă, de carea împăratului său spuind, foarte cu dragoste darul priimi (că sula de aur zidiurile pătrunde). Aceasta giuruind Inorogul şi acmu şi dând, unul din crocodili pâră dreaptă ca aceasta asupra lui făcând, adecă precum el odată pre Hameleon vânând şi să-1 înghită vrând, după multă rugăminte cu mari chizăşii să să fie slobodzit, însă cu această tocmală ca alt mai mare vânat să-i aducă, sau 1 000 de dramuri de panzehr să-i dea." Deci ieri noapte Hameleonul spre vânare această fiară mi-au adus, pre carea nu cu puţină ostenială, trudă şi privighere am prins-o. Şi aşe preţul Hameleonului fiind, pană preţul Hameleonului nu-m va plăti, a să slobodzi nu priimăsc." împăratul crocodililor de aceasta pol veste înţelegând, de pâra carea asupră-i i să face şi de plătirea preţului Hameleonului, ştire îi trimasă dzicând că amintrilea a-1 slobodzi nicicum nu poate. Inorogul, acestea audzind, atuncea tot vicleşugul Hameleonului cunoscu, carile şi într-alte chitele mai adânci îl băgară; adecă, precum singur Hameleonul spre atâta răutate măcar că ar fi îndrăznit, însă fără agiutoriul şi îndemnarea altora, pană într-atâta lucrul a aduce n-ar fi putut; de care lucru, socoti că mai mult ceva zăbavă la opreală de va face, poate şi mai aspru ceva fortuna să-i arete, şi aşe, precum preţul Hameleonului va plăti dede cuvânt şi, cu cuvântul deodată şi lucrul isprăvind, preste nedejde a tuturor nepriiatinilor, cu supţi re meşterşug, din gătate silţele împotrivnicilor slobod şi nebetejit scăpă. Iară Inorogul încă în opreala crocodilului fiind şi precum în blăstămate vicleşugurile Hameleonului să fie cădzut, vestea prin urechile tuturor să împrăştie, toţi munţii şi codrii de fapta ce să făcusă să răzsuna şi toate văile şi holmurile de huietul glasului să cutremura, atâta cât glasurile răzsunării precum ca o muzică să fie tocmite să părea, carile o harmonie tângăioasă ISTORIA IEROGLIFICĂ 693 la toată / urechea aducea, nici cineva altă ceva audziia, fără 489 numai: „Plecatu-s-au cornul Inorogului; împiedecatu-s-au paşii celui iute; închisu-s-au cărările cele neîmbiate; alfatu-s-au locurile cele necălcate; în silţele întinse au cădzut, puterii vrăjmaşului s-au vândut; surcelele i-au uscat, focul i-au aţiţat, temeliile de la pământ în nuări i-au aruncat, nepriiatin de cap Corbul, gonaşi neosteniţi dulăii, iscoadă neadormită Hameleonul, şi toţi în toată viaţa îi pândesc. De traiul, de viaţa şi de fiinţa lui ce nedejde au mai rămas? Nici una; toate puterile i s-au curmat; toţi priiatinii l-au lăsat, în lanţuje nedezlegate l-au legat; toată greutatea nepriiatinului în opreala Inorogului au stătut, iară de acmu, în ceriu să zboare, n-a scăpa, o mie de capete de ar avea, iarbă n-a mai mânca; unul, Lupul, ce şi acela depărtat, n-are cum îi folosi, nu-1 poate agiutori! De nu altă, încaiîe să-1 tânguiască! încailea să-1 jeluiască! încai să-1 olecăiască! Filul, măcar că într-această parte s-ar afla, însă greuimea a sări nu-1 lasă, grosime în sine îl apasă, în strâmtori primejdioase, în valuri aşe holmuroase să să arunce nu-ndrăzneşte şi micşori mea sufletului dinluntru-1 opreşte. De cu sară, Filul ştire au luat, de preţul tăiat s-au înştiinţat, ce ar fi putut / să şi va i 490 s-ar fi cădzut, ce în locul mângâierii, răspunsul curmării să dă: «1 000 de ani la opreală de-ar fi, un dram de panzehr n-aş putea găsi». Ce mângăiare i-au rămas? Nici una! Ce sprijenială i-au rămas? Nici una! Ce priiatin i să arată? Nici unul! Munţi crăpaţi, copaci vă despicaţi, pietri vă fărâmaţi; asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară, munţii puhoaie pogoară. Lăcaşele Inorogului, păşunele, gradinele, cerniască-să, păliască-să, veştedzască-să, nu înfloriască, nu înverdzască, nici să odrăsliască, şi pre domnul lor cu jele, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tângui nd, ne-ncetat să pomenească. Ochiuri de cucoară, voi, limpedzi izvoară, a izvorî vă părăsiţi, şi-n amar vă primeniţi! Gliganul sălbatec vieriu, şi-n livedzile lui ursul uşeriu să să facă. în grădini tâ,rveleşte, în pomăt băteleşte să să 694 DIMITRIE CANTEMIR prefacă. Clătiască-să ceriul, tremure pământul, aerul trăsnet, nuării plesnet, potop de holbură, întuneric de negură vântul să aducă. Soarele zimţii să-şi rătedze, luna, siindu-se, să să ruşinedze, stelele nu scântăiadze, nici Galactea să luminedze. Tot dobitocul ceresc glasul să-şi sloboadză, faptă nevădzută, plecându-să, vadză. Cloşca puii răzsipească. Lebăda lira să-şi zdrobască, Leul răcniască, Taurul mugiască, Aretele fruntea 491 să-şi slăbască, / Racul în coajă neagră să să primenească, Capricornul coarnele să-şi plece, Peştii fără apă să să înece, Gemenii să să desfrăţască. Ficioară frâmseţe să-şi grozăvască, cosiţa galbănă în negru văpsască. Scorpiia ascuţit acul să-şi tâmpască, Streleţul arcul frângând ţinta nu lovască, Cumpăna dreptatea nu mai arete, Apariul topască-să-n sete; Marş vârtutea în slăbiciune să-şi primeniască, Mercurie între planete nu mai crăiniciască, Zef monarhiia în veci să-şi robască, Vinerea floarea frumseţii să-şi veştedzască, Cronos scaunul de sus în gios să-şi coboară; Finicul în foc de aromate moară, Ol tari ul jirtfe nu priimască, Paharul băutură să nu mai mestească; Chitul crepe în apa Aridanului; Iepurile cadză-n gura Sirianului; Musculiţa cu jele să vâzâiască, amândoi Urşii greu să mormăiască; Pletele Verenicăi să să pleşuvască, Coroana frumoasă nu le-npodobască; Pigasos de Andromeda să să depărtedze; Perseos de Casiopa să să-nstrienedze; Zmăul capul cu coada să-şi împleticiască; Chivotul lui Noe în liman să primejduiască; Porumbul, frundza măslinului cercând, rătăciască, îndrăpt a să-ntoarce nu mai nemeriască. Acestea dară toate, jelind tânguiască, vâlfa Inorogului cu arsuri doriască; 492 singur numai Corbul / vesel să crăgăiască tuturor în lume spre chedzi răi menească; singur Câinele mare cu cel mic lătrând brehăiască şi de faptul scârnav să să veseliască. Mute-se Arcticul, strămute-se Andarcticul, osiia sferiască în doaă să frângă, toată iuşorimea în chentru să-npingă. Stihiile toate tocmirea să-şi piardză, orânduiala bună în veci nu mai vadză; ISTORIA IEROGLIFIC 695 toate îndrăpt şi-n stânga să să-nvârtejască, de jale să să uluiască, de ciudă să să amurţască şi dreptatea Inorogului în veci povestească". Sunete jelnice, eleghii căialnice şi traghiceşti ca acestea prin poticile a tuturor munţilor şi prin vârtopile a tuturor holmurilor sunând, răzsunând şi rătăcindu-să, Hameleonul, ca cum ceva ştire n-ar fi avut, ca cum de strein lucrul s-ar fi uluit, ca cum de primejdiia fără veste mintea ş-ar fi pierdut, încoace şi încolea cutreierând, de unul şi de altul întrebând, îmbla şi cătră toţi chip de zălud şi faţă de lovit arăta. „Ce poate fi aceasta? - dzice, ce poate fi jelnic sunetul acesta? Ce poate fi lăcrămoase huieteie acestea? Ce pot fi cernite cântecele ce audzu? Ce pot fi ponegrite stihurile şi într-însă necredzute cuvintele carile la urechi îm vin? Oare ce audzu adevărat audz, au demonul, ispitindu-mă, simţirile îm batgiocureşte?" Apoi, după / câtăva vreme, ca cum de neştiut lucrul ar fi înţeles, ca cum de patima Inorogului alţii i-ar fi spus, ca cum audzind, cu amărăciune s-ar fi împlut şi de voia rea s-ar fi otrăvit, cum să dzice cuvântul, cu o falcă în ceriu şi cu alta în pământ, la Şoim alergă, cătră carile, ochii întorcând, faţa, în divuri, în chipuri mutând, voroava amestecând, limba borborăsindu-i, balele mărgându-i şi gura aspumându-i, scârşnetul glasului, articulul şi înţelegerea cuvântului îi astupa; între cele multe brehăite, ceste puţine căptuşite cuvinte de-abiia să înţelegea: „O, faptă nefăcută şi poveste neaudzităî O, lucru nelucrat şi vicleşug spurcat! O, cinste ocărâtă şi ocară necinstită! O, Şoaime de cumplit rău făcătoriu şi de singe vărsătorii!, ce poate fi carea ai ispitit? Ce poate fi spurcat lucrul carile ai isprăvit şi în toată lumea de astădzi înainte pre tine de viclenitoriu, iară pre mine de priiatin vândzătoriu ai vădit? Unde-ţi sint giurământurile? Ce ţ-ai făcut legământurile? O, Zef, o, Zef, imâciunea carea astădzi pre obrazele noastre au cădzut cine în veci a o spăla va mai putea? Ce ploaia nuărului, ce roa săninului, ce marea 696 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 697 ocheanului spre curăţirea acestora va agiunge! Dară nu gândiiam eu, dară nu dziceam eu, dară nu-m prepuneam eu, 494 dară nu mă temeam eu de una / ca aceasta? Dară de vreme ce, o, vrăjmaşule, supt numele cereştilor, vicleşuguri ca acestea a pune ai îndrăznit, alt organ, afară din mine, o, ticălosul, n-ai putut afla? (Ce răii răutăţilor lor lumea părtaş şi cu toţii tovarăşi a fi să nevoiesc). O, Hameleon ticăloase, ce floare în chip îţi vii schimba, ca cineva să nu te cunoască când ti-ar întreba, ca de cleveta limbilor să scapi, ca din gurile sicofandilor să te mântuieşti? De acmu înainte umbrile iadului să te învăliască, întunericul veacului să te căptuşască, ca radzele soarelui să nu te mai lovască, ca lumina dzilei să nu te mai ivască, ca cunoştinţa cunoscuţilor să nu te mai vădiască! Unde ti-i ascunde, sărace, unde ti-i suppune, blăstămate, unde ti-i mistui, pedepsite, unde ti-i ivi, urgisite? Iată, munţii strigă, văile răzsună, iată, dialurile grăiesc, câmpii mărturisesc, iată, pietrile vorovăsc, lemnele povestesc; iată, iarba cu gălbenirea şi florile cu veşte-dzirea arătând, vădesc, cu mut glas ritorisesc, cu surde sunete tuturor vestesc, asupra lucrului ce s-au lucrat toată fiinţa să uluiaşte şi toată zidirea a să ciudi nu sfârşeşte. Acestea dară toate supt numele tău să pun şi supt ritului 495 tău să scriu, măcar că de bună voie părtaş vicleşugului / nu ti-ar fi aflat, măcar că prin neştiinţă organ răurăţii ti-ar fi arătat, măcar că de lucrul ce s-au lucrat inima ca nuca ţi s-au despicat, măcar că în viaţă ciaţa jelii aceştiia de pre suflet nu ţi să va mai rădica! O, dară lucru spurcat la începătură şi încă mai spurcat la săvârşi tură! Ce cereştii (a căror nume cu al mieu împreună s-au batgiocurit) vicleşugul nu vor tăcea, izbânda nu vor trece, şi dreptatea a răsplăti nici s-a lenevi, nice va peşti". Şoimul, după ce prin multă vreme nu cu puţină dosadă, bolbăieturi şi buigu[i]turi ca acestea de la Hameleon ascultând, mai mult a-1 mai răbda nu putu, ce în chip ca acesta voroavă îi întoarsă, dzicând: „O, Hameleon, Hameleon, jiganie spurcată, Hameleon, o, puterile cereşti câte văpsele ai pe piiale, atâtea pedepse să-ţi dea supt piiale! O, pricaz de năcaz şi pacoste pricaznică, Hameleoane! Balaur mic şi zmău în venin, Hame-leoane; domnul diavolului şi dascălul cacodemonului, Hameleoane; fundul răutăţilor şi vârvul vicleşugurilor, Hameleoane; mrejea dracului şi painjina tartarului, Hameleoane; o, răutatea răutăţilor şi vicleşugul vicleşugurilor, Hameleoane; o, duh spurcat de tulburare şi / vivor necurat de amestecare, Hame- 496 leoane; cine pustiirii răutate peste răutate şi păcat peste păcat a grămădi ti-au învăţat? Cine răul vicleşugurilor şi amăgelelor sfârşit a nu face ti-au îndemnat? Au te gândeşti, osinditule, că cu cuvinte şicuite şi cu voroave căptuşite, greţoase şi scâr-navele-ţi fapte vii astupa? Au cu acesta chip socoteşti că supt căpătâiul altuia puiul balaurului vii ascunde, pre carile în viclenie li-ai zămislit şi în răutate tu l-ai născut? Au nu m-am înştiinţat eu că umbrele diavoliilor tale din dial peste vale s-au lungit şi din zare pană peste zare s-au întins şi încă acmu chip de jele şi faţă de nemângăiare îm arăţi? Şi pentru spurcat lucrul carile ai început şi a-1 sfârşi n-ai putut, te faci că te întristedzi? A-1 sfârşi n-ai putut, dzic, de vreme ce răutăţile tale nici sfârşit, nici început pot avea (iară veri în lucruri grele, veri în lucruri iuşoare, cumpăna dreptăţii tot va birui), carea şi pre Inorog dintr-aceasta nevoie, fără nici o zăbavă îl va scoate şi-1 va mântui. Au nu tu, vicleanule, laţul dracului şi undiţa demonului făcându-te, din malul răutăţilor pândind de atâta vreme a-1 vâna te nevoieşti? Au nu tu, spurcatule, pentru muced trupul tău, pre preţul nepreţuit / crocodilului în dar ai 497 vândur? Au nu ştii (că răutatea stătătoare şi minciuna picioare n-are), ce amândoaă curând şi lesne să pohârnesc? Au nu ştii (că haina vicleşugului curând să vecheşte şi în toate părţile destrămându-să, ruşinea i să dezgoleşte?) Ce ocară iaste aceasta? (Ocara obrazul şi maiul capul să-ţi bată), ce diavol, iarăşi dzic, spre aceasta ti-au aţiţat? Şi ce drac spre aceasta ti-au 698 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 699 îndemnat?" (Ce adevărat că vicleanului inima sa destul drac şi sufletul său de prisosit diavol iaste.) Hameleonul, în tot chipul oblicit şi din toate părţile vădit simţindu-să, încotro să şuvăiască nu mai putu şi ce altă să meşterşuguiască nu mai avu; ce obrăznici ia calcan şi nestidirea meteriz obrazului făcând, cu mare neruşinare în cuvinte ca acestea rumpsă: „(Diavulul sărăciii şi cacodemonul robiii aceasta a gândi, a grăi şi a începe m-au învăţat şi spre tot răul a ispiti m-au îndemnat), numai pre cât socotesc împotriva monarhiilor cevaşi macara n-am făcut; ce mai vârtos spre plăcerea şi folosul lor cât am putut am silit (că cea chiară a vicleanului hirişie iaste ca vicleşugul vrednicie şi răutatea bunătate să ţie); de care lucru, n-ar fi fost pană într-atâta cuiva 498 rău să pară, ales celuia carile dreaptă / slugă Corbului şi bun priiatin amânduror monarhiilor iaste. In ce, dară, pană într-atâta am greşit cât supt atâtea ocări şi defăimări mă suppui? Pentru binele de obşte am silit; pentru prăpădeniia nepriia-tinului amânduror monarhiilor, cât am putut, m-am nevoit. Că, precum să dzice cuvântul adevărului, mai bine iaste să piară unul pentru tot nărodul. Au socoteşti, Şoaime, că fiara aceia în veci vreodănăoară inima spre adevăratul prieteşug îşi va întoarce? Ba! De la mine adeverit să fii! Că cine în lume îi va sluji pre cât eu i-am slujit? Şi cine supt soare îi va prii pre cât eu i-am priit? Nime, mă crede. Carile, pentru atâtea slujbe de la mine arătate, nu numai căci zămislirea Biruinţei mi-au tăgăduit (carea de-ar fi vrut şi putea şi vreme avea) şi în loc ce ar fi fost cu mulţămită de plătit, nu numai căci slujba nu mi-au cunoscut, ce încă şi crocodilului în veci rob nerăscumpărat să fiu m-au vândut. Eu dară, o, Şoaime, acmu aiavea şi fără nici o siială mintea inimii mele mărturisesc, şi ce iaste adevărul aceia grăiesc (că vicleşugul pentru nepriiatin, iară slujba pentru priiatin şi ştiu, şi cât nu ştiu a mă învăţa nevoiesc). Nici alt stăpân fără pre epitropii monarhiilor cunosc, ce tot carile / acestora un tuleiu 499 a le frânge pândeşte, eu aceluia cu zdrobirea capului nu mă îndestulesc (că pentru părul priiatinului, capul nepriiatinului azmulge, vredniciia priiatinului iaste). De care lucru, pre unul ca acela, oriunde, oricând şi oricum, din gazda vieţii în vecinică casa morţii a-1 muta a mă nevoi nu voi părăsi; iară amintrilea, visul mieu, după tâlcuire de nu să va plini, ce precum tu zici de va ieşi, adecă în curândă vreme, precum şi din fălcile crocodilului va scăpa, cuvintele mele pomeneşte; că viaţa lui a multora moarte sirguiaşte şi lineştea lui cu vreme (şi în scurtă vreme) monarhiilor de neaşedzat tulburare va aduce". într-acesta chip Hameleon,-după feţe, şi gândul, şi cuvântul, şi lucrul, nepărăsit mutându-şi, ca acestea cu nedogorit obraz către Şoim borâia, a cărora griaţă el a sufferi nemai-putând: „Piei de aicea, dzisă, o, jiganie spurcată şi făţarnică, că eu mai mult a-ţi răspunde nici îm trebuie, nici mi să cade, de vreme ce singură răutatea ta destul îţi răspunde şi fapta carea ai lucrat de saţiu în toată lumea o povesteşte; că într-adevăr, cel ce di-nceput ai fost, tot acela eşti şi tot acela vei fi, păn când, ca căpuşile de singe împlându-te, ca cârceii beşicându-te, plesnind, vei crăpa"./ ISTORIIA IEROGLIFICĂ 500 PARTEA A NOA Aşe dară, lumea pentru lucrul făcut burzuluindu-să şi fietecarile ce cu mintea mai rău afla, aceia Inorogului meniia, că adevărat, după vrajba nepriiatinului ce-1 goniia, nici nedejde de scăpat, nici într-alt chip fortuna de mutat era (ce norocul de multe ori cu un ochiu râde, cu altul plânge, cu o mână trage, iar cu alta împinge). In care chip şi cu Inorogul să videa a să giuca, că, precum mai sus s-au pomenit, preste nedejdea, precum a priiatinilor, aşe a nepriiatini/lor cu supţire 501 meşterşug din fălcile crocodilului nebetejit şi de vicleşugurile Hameleonului puţinei supărat scăpase; carile deodată iarăşi la locurile sale ducându-să, din toate părţile mai tare şi mai bună pază avea (că şi dobitocul în groapa carea o dată cade, altă dată pe acolea trecând, pe departe o ocoleşte); unde, după ce din primejdiia trecută mintea i să aşedza şi chiteala lucrurilor sale în cumpăna socotelii puind, toate trecutele di-nceput, ca pre un izvod, câte una, câte una, aminte îşi aducea. Vicleşugurile cele supt tari şi mari giurământuri a Hameleonului pomeniia; vecinică vrajbă şi nemutata vrăjmăşie a amânduror monarhiilor socotiia, a priiatinilor săi (carii la vreme ca aceia de să putea adevăraţi priiatini numi) slăbiciune şi spre agiutorinţă-i siiala videa; căci pre unii depărtarea locului îi opriia, iară pre alţii răciala dragostei la inimă îi îndoiia, şi pentru adevăratul priiatin, 702 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 703 ca nişte adevăraţi priiatini în primejdii a să da, sau nu vrea, sau, de şi vrea, pentru micşorimea sufletului, nu îndrăzniia (că pre aur focul, iară pre priiatin primejdiia ispiteşte24 şi după hotărârea filosofască, adecă un suflet în doaă trupuri a fi, 502 de-abiia / unul cineva şi mai nici unul să nu fie aflat). Pre lângă acestea, toate a vremii neîndămânăn şi greutate cumpăniia (căci lucrurilor sale foarte împotrivnica o videa); după aceasta neplecat şi neîntors sorţul nărocului său cunoştea, de carile, precum asupră-i mâniia încă să nu-şi fie împlut, să temea; ales pildă arătoasă şi oglindă luminoasă şi lucrurile neprietineşti priviia, cărora mai mult oarbă furtună, decât buna socoteală le slujiia. De care lucru, într-alt feliu de viaţă a întră şi într-alt chip de ferială a să aciua aliasă, ca mai bine în lineşte şi în negrijă sprijenk fiind, spre cea viitoare vreme de schimbarea lucrurilor într-altă faţă să nedejduiască. Şi aşe, de vechiu prieteşugul carile cu Cucoşul Evropei avea, aminte îşi adusă; mai vârtos ştiindu-1 că la adunări ceva amestec nici au avut, nici a avea poate (căci păşirile de pre marginile ocheanului despre apus la săboară adunate n-au fost); aşijderea îl ştiia precum bun străjuitoriu nopţii iaste, căci atâta de ascuţit la simţire era, cât nu jiganiile vânătoare să poată îmbla, ce aşeşi nici frundza din copaciu peste ştiinţa lui să cadză peste putinţă era. Deci Cucoşul acela lăcuia într-un munte înalt şi mare, de 503 unde răspintiia a patru căi / a videa şi strajea în toate părţi tare a ţinea putea; lăcaşuri avea multe şi mari, din toate părţile bine întărite şi cu tot feliul de copaci roditori (de supt a cărora rădăcini ape răci curatori ieşiia) încungiurate şi înfrâmţăşeate era, atâta cât la bunătatea locului câte s-ar cerca, una măcar nu lipsiia. Deci Inorogul, carte ca aceasta scriind către Cucoş trimasă: „VECHIULUI ŞI NECLĂTITULUI priiatin, Cucoşului evropăsc, Inorogul de crivăţ sănătate dzice. 1 Cp. Ouidius, Tristia I, 5, 25. Nevoieşiia lucrurilor tâmplătoare între muritori îndă-mânarea au scornit, îndămânarea din cea înainte mărgătoare simbathie vine, simbathiia fiica asămănării iaste şi din dragoste să naşte, dragostea priinţa întemeiadză şi bună voinţa-ţi necurmată (iaste dară prieteşugul între muritori lucru prea de minunat, de vreme ce cu chipul carile mai denainte nici cunoştinţă, nici de dânsul vreo ştiinţă au avut, pre acela din strein al său şi hiriş îl face; în scurt, alt el într-altul şi alt altul în sine iaste, trăiaşte şi vieţuiaşte). Tot dară prieteşugul în lineşte agonisit nedejde pune ca în tulburate şi împotrivnicile tâmplari de agiutoriuţâ şi împreună pătimaş să-i fie. Cu aceasta prici/nă încă de demult întemeiatului şi în veci 504 alcătuitului nostru prieteşug acmu roadă în vreme a-şi da şi dragostea viptul a-şi arăta, precum mi să pare, s-ar cuvini şi s-ar cădea (că precum copaciul fără roadă, altă nu face fără numai foc25, aşe prieteşugul fără cele şie următoare, altă nu face fără numai colachii şi linguşituri); de vreme ce a trupului mieu micşorime în şepte munţi copăcioşi şi umbroşi şi în şepte văi adânci pline de hinci nici încape, nici sălaş a-şi afla poate, şi aceasta nu dintr-a mea nestătătoare sau neaşedzată fire, ce (precum toţi cereştii marturi neminciunoşi îm sint) dintr-a nepriiatinilor asupra mea nestâmpărată vrăjmăşie şi dintr-a furtunii neplecată urgie. Carea lor neobosită povaţă făcându-să, potică necălcată, cale neîmbiată, vale necercată, vârv nesuit, munte necovârşit, câmp necutreierat şi dial neîncungiurat n-au lăsat (că răutatea de tot desfrânată, decât piatra din ceriu aruncată, mai repede iaste). Aşe, cât a dzice s-ar putea, în ceriu de m-aş sui, acolo s'mt câini, în fundul mării de m-aş coborî, acolo sint dulăi, în munţi cotei, în dialuri copoi, în câmpi ogari, în stuhuri sampsoni şi în tot locul fălci deschise, guri căscate şi colţi rânjiţi, ca cum ar fi sămănaţi / preturinderea împănaţi 505 stau; un corn în loc de armă împotriva a atâtea vrăjmaşi şi patru picioare de fugă împotriva a atâtea gonaşi am; de care lucru, 25 Matei 3, 10. 704 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 705 socotind că alt mijloc şi liac n-au rămas, fără numai lăsind voia fortunii, cât şi cum va vrea săNmă dosediască, ca împotrivă nemărgându-i, doară vreodănăoară mai plăcută să va întoarce şi din sine a mă mai goni doară să va părăsi. Aşe dară, pre mine, pre carile pomenitele locuri a mă încăpea n-au putut, încape-mă lărgimea meidianului dragostei tale, pentru prieteşugul pre carile pururea între noi nesmintit şi nebetejit am păzit (căci în laturi a mă da am socotit, pană va trece urgiia). Deci supt acoperemântul dragostei tale aciuându-mă voi rămânea, ca şi eu, în vreme ce fortuna îm va sluji, răsplătire, precum voiu putea să fac, datoriţi să fiu". Cucoşului slovele Inorogul trimiţind, pre carile el citindu-le (căci Inorogul în glasul Cucoşului a cânta ştiia), în grumadzii Inorogului frumos şi alcătuit graiul Cucoşului să mira; şi îndată singur firea sa pomenind, în minte îşi adusă că de glasul lui Leul să sparie şi la locul unde să află ochii Vulturului a străbate nu pot, necum picioarele dulăilor sau a coteilor să încapă. Şi aşe, îndată pre unul din cucoşii săi trimiţind, prin locuri / tăinuite povaţă Inorogului făcându-să, la lăcaşurile sale să-1 aducă îi porunci. Carile mărgând, bună voinţa stăpânului său îi spusă şi precum cu dragă inimă priimeşte ca, în tot feliul de slujbă şi priinţa aflându-să, nu numai în lăcaşurile sale neapărate, ca-ntru hirişe ale sale, ce orice şi altă trebuinţă ar avea şi prin mâna lui ar vini, pre cât mai deplin s-ar putea a face, pre atâta să va nevoi. Aşijderea, precum pentru povaţa căii să-i fie iaste trimăs, dzicându-i. Inorogul, după ce ceia ce să cuviniia mulţă-mită făcu, cu cucoşul împreună să sculă şi la sălaşurile Cucoşului Evropii să suiră, unde câtăva vreme cu mare lineşte, afară din toată grijea, viaţa îşi petrecu (că în primejdiile mari şi fortunele adese, cât de puţină răzsuflare cei pătimaşi, multă şi mare lineşte a le fi socotesc). Iară a aceştii mistuiri şi a Inorogului aşe de tare ascundere pricina au fost aceasta: că după ce Hameleonul au cunoscut precum Inorogul din fălcile crocodilului şi din toate vicle- şugurile lui nebetejit s-au mântuit şi acmu tuturor de viei ian dovedit şi mai vârtos despre Şoim tare probozit şi măscărit vădzindu-să, precum să dzice cuvântul (din inima rea, rău gând purcede), de ci ia aiavea asupra Inorogului toate răutăţile îşi pohârni / şi toate vicleşugurile, ca pre nişte dulăi turbaţi, în uliţile vrăjmaşi ii îşi slobodzi şi în totă calea fără cale, mintea 507 cea fără minte îşi îndreptă.-Şi aşe, îndată sculându-să şi du-cându-să, pre dulăi şi pre cotei şi pre alai ţi brehăi, pre toţi la un loc află, cătră carii cu spurcat glas într-acesta chip vorovi: „Nu încă de demult asupra Şoimului prepus aveam, adecă, că nu cu dreaptă inimă în slujba-stăpânilor noştri să află, precum povestea Mol iii v-am povestit; iară acmu, iată, aiavea să arătă, că împreună cu Bâtlanul sfaturi asupra epitropiii Corbului au făcut. Pentru prinderea Inorogului nu numai cu capul atocma au ţinut, ce încă şi pentru scăparea lui cu mâna lui pe supt numele altora, pre cât au putut s-au nevoit, şi cu mijlocul lui, nepriiatinul carile prin a mele şi a voastre nenumărate osteninţe în butucul morţii cădzusă, de iznoavă în scaunul vieţii s-au urcat (jiganiia vicleană, precum vicleşuguri a scorni, aşe pre alţii după cuvântul ei a domiri învăţată era). Ce mai mult aşteptaţi? Ce mărturie mai adevărată cercaţi? Şi ce mai bună vreme asupra nepriiatinului şi acmu şi soţilor lui aşteptaţi? Au după ce în nedezlegate legături v-or lega, atuncea să vă deşteptaţi? nu ştiţi cuvântul carile prostimea dzice: (apa / doarme, iară nepriiatinul nu doarme)? Au după ce răul gând îşi vor plini, atuncea să vă 508 sculaţi? Dară atuncea ce folos? Acmu dară, cuvintelor mele a asculta de viţi vrea, de lucrurile ce s-au lucrat şi de vicleşugurile Şoimului cu ale Bâtlanului aiavea şi de-amăruntul Corbului să scrieţi, ca, cu un cias mai înainte, pre aceste piiadece dintre noi să rădice (căci iscoada şi nepriiatinul de casă cu glăvăţina ' cântariului să asamănă, carile, cu mică micşorimea lui, mari niamini de la pământ în sus aruncă). Şi sau pre altul credzut în locul lor să trimaţă, sau tot lucrul asupra voastră să iasă şi, 706 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 707 509 aşe făcându-să, încă o dată a lovi şi încă cu un mijloc de măiestrii lucrul început a ispiti am. Cu carile bună nedejde am că sfârşitul după pofta noastră vom videa". Plăcu dulăilor borâtura Hameleonului şi, mai mult înapoi sau înainte necăutând, după \ lui cuvinte la Corb carte într-acesta chip scrisără: „CORBULUL MILOSTIVULUI nostru stăpân, ogarâi, coteii şi toţi, mari şi mici, dulăii, plecăciune şi sănătate! Mai în trecutele dzile, de une sunate ale Şoimului şi a Bâtlanului spurcate chitele, cani pre scurt în ştire făcusem, iară acum de aceleaşi încă mai aiavea şi afară din toată îndoinţa adeve-rindu-ne, monarhului şi monar/hiii în ştiinţă a da îndrăznim, precum prin multe a noastre dureri şi zbuciumări, pre cel de cap nepriiatin pană la fălcile crocodilului îl adusesem, de unde scăpare sau nedejde de scăpare măcar cum nu avea. Ce preste a toată lumea socoteală, Şoimul cu Bâtlanul, lui cu trup cu suflet alăturându-să, noi a lui învăţătură şi îndemnare aşteptând, el nu numai pentru scăparea lui cu tot ci-au putut s-au nevoit, ce încă precum cu a noastre meşterşuguri într-aceia silţă să fie cădzut înţelegând, cu grele probăzături şi de cap clătinaturi, de moarte şi mai rău decât de moarte ni să lăuda; şi, ca cum un rău prea mare asupra monarhiii am fi făcut, toate ocările şi batgiocurile lumii în obraz ni-au ştiupit. Deci noi, ticăloşii, ca nişte drepte şi credincioase slugi, ce iaste adevărul dzicem şi mărturisim (că slugii adevărate, moartea pedepsită în slujba stăpânului, decât viaţa fericită de la nepriiatin pricinită, mai fericită-i iaste); şi pre cât a cunoaşte putem, Şoimul şi Bâtlanul mai în multă vreme între noi de să vor afla, nu numai căci mari împiedecări ne face, ce încă şi la mai grele primejdii statul lucrurilor să aducă poate; iară acestea lipsind, bună nedejde avem că, după măiestriile carile avem să întin-510 dem, în scurtă vreme din colţii noştri tot / nu va scăpa, şi iarăşi voia şi porunca la voi, iară slujba şi nevoinţa la noi rămâne". De aceasta carte nu puţin să tulbură Corbul, mai vârtos că de la alţii asemenea cu acestea audzisă (că picătura adese cădzută piatra, iară sicofandiia, adese făcută inima despică). Şi aşe, îndată în locul Şoimului pre Uleu trimasă, Şoimului poruncind ca cum mai curând înapoi să să întoarcă, căci acolea de alte vânători iaste trebuitoriu; aşijderea, Bâtlanului porunci ca prin gârle a mai îmbla să să părăsască; iar amintrilea făcând, Corbul când crăngăiaşte, bine ştie el ce feliu de menituri meneşte. Şoimul, după luarea poruncii aceştiia, câtva în chibzuiale stătu şi nu în puţine chitele întră, merge-va înapoi, după poruncă, au nu va merge? Socotind că de nu, şi toate câte dulăii scrisese era adevărate, însă dintr-însele unele fiind, prepus avea (măcar că de scrisoarea dulăilor ştire nu avea) să nu i să cumva fi fost lucrurile descoperit (că vicleşugul când în gând întră, ca şoarecele ţiţiiaşte, iară când să descopere, ca leul răcneşte). Deci câteva pricini de zăbăvire scornind, cărţi la Brehnace şi la Cucunos scrisă, ca pentru pricina aşe în grabă chemării lui să să înştiinţedze; carii cevaşi macara grijă să nu poarte, răspuns îi dederă / că deşi Corbul putere epitropiii păşirilor are, însă 511 clonţul Corbului pe capul Şoimului să să puie, nime din pasiri nici va priimi, nici va învoi. într-aceste dzile şi Uleul sosi, carile cu dulăii, cu Râsul şi cu Hameleonul împreunându-să, pentru cea de tot a Inorogului prăpădenie, cum vor face şi de ce s-or apuca, la sfat statură. Râsul cu Hameleonul, după pestriciunea ce avea, mai multe răutăţi şi vicleşuguri a scorni ştiia; deci Hameleonul îndată fumul spurcăciunii şi duhul înşelăciunii gros şi întunecos slobodzind: „Eu, dzice, încă de la tată-mieu, Apariţii, meşterşuguî maghiii foarte bine am învăţat, în care meşterşug deplin învăţat şi pre alt chip, carile acmu aicea să află, ştiu, cu carile împreună, de va vrea, o mreje să împletim, adeverit sint că ori în ce fundul pământului I no roşul ascuns ar fî, meşterşuguî mrejii şi puterea vrăjii la înşelăciune îl va aduce; că Vulcanul 708 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 709 pe Mars cu Afroditi asupra curviii vrând să prindză şi mreje de fier împletind, descântecul vrăjii în stele scris şi tipărit l-au lăsat, pre carile meşterşugul a-1 citi putând, după cursul stelelor şi după învăţătura trupurilor cereşti urmând, din mrejea carea vom împleti orice cât de iute şi de tare ar fi, într-însa a nu cădea 512 şi nescăpat a nu să ţinea / cu putinţă nu iaste". Iară chipul acela era o jiganie dintr-altă monarhie, însă mare plată dacă i se da, cu vrăjile lui toată răutatea a nu face nu să feriia. La acea jiganie cu toţii mărgând, întăi poveste îi spusără, adecă precum nepriiatin de cap pre Inorog au, şi precum în multe chipuri ispitind, nicicum la mână să-1 aducă n-au putut. Apoi stihurile cele de aur, pre carile Camilopardalis de la capiştea Pleonixiii le învăţasă, citindu-i, cu mare plecăciune i să rugară, ca după înalt şi adânc meşterşugul ei o mreje să le mrejească, cu carea pre acel iute şi neprins nepriiatin a prinde să poată; jiganiia (ai căriia nume din numărul 1 130 să cuprindea), plăcute stihurile lor audzind, prinsă bucuroasă şi carea dintre jigănii în partea Inorogului să ţine întrebă. Ei precum afară din Fii pre altul nu ştiu răspum sără. Atuncea jiganiia, belindu-şi budzele şi rânjindu-şi dinţii, râdzind şi cu capul clătind dzisă: „Dară Şoimului cu Bâtlanul mai în trecutele dzile, cu numele tuturor păşirilor viind, mi s-au rugat ca să le împletesc o mreje cu carea să poată vâna corbi. Au şi Corbul împotriva voastră iaste? (Atuncea ei pentru povestea Moliii mai cu de-adins să adeveriră, însă deodată cu 5/3 tăcerea o trecură). Ce de vreme / ce Filul de Inorog şi Inorogul de Fii să ţine şi alta înainte a vă pune am, pre carea priimind-o şi eu mrejea a vă împleti voiu priimi. Să ştiţi, dară, că odănăoară Vidrii am împletit o mreje, cu carea au prins pe Fii, ce, nefăcându-mi-să plata carea îm giuruisă, de asupra Filului asupra Vidrii am întors descântecul şi într-aceiaşi mreje Vidra s-au prins; apoi, şi Filul de cuvânt rămâind, de asupra lui vrăjea mi-am luat şi asupra Cămilii mai cu vreme au cădzut. Deci acmu, datoriia Vidrii şi a Filului asupră-vă de viţi lua, mreje cu carea pre Inorog să prindeţi voi împleti (de noroc era Inorogul cu primejdiile sale datoriile altora a răsplăti, precum întăi pentru Hameleon crocodilului, aşe acmu pentru Vidră şi Fii vrăjitoarii)". Atuncea dulăii şi alalţi cu toţii de plată tare să apucară şi spre aceasta cu blăstămi şi cu giurământuri vârtos să legară. Spurcata jiganie cuvinte din multe silave alcătuite din limbă a bolborosi şi din budză a şopti Începând, descântecul vrăjii asupra Inorogului descânta. Tară Râsul şi cu Hameleonul, înainte-i îngenuncheaţi, cu coadele dulăilor spuma de pre gură ştergând, ca unui bodz i să închina (că icoana bodzului şi vrăjea vrăjitoriului, pre/cum la cei înţelepţi tot o ocară, aşe la cei 514 nebuni tot o cinste are). Deci ei mrejea acmu giumătate împletită pre mâne gata să o ia adevărat ştiind, cu mare veselie jiganiii mulţemită făcând, la alte a străjilor întărituri să orân-duiască să dusără. Iară nu după mult ce ei ieşiră, în locul lor Şoimul împreună cu Bâtlanul sosiră (că Şoimul, limba jigăniii neînţelegând, pre Bâtlan în loc de tălmaciu cu sine purta), căriia de chemarea lui înapoi şi precum să margă au socotit îi spusă şi precum de acmu înainte asupra Corbului a vrăji să să părăsască îi dzisă, căci lucrurile într-alt chip s-au mutat. Jiganiia vrăjitoare, sau lucrurile mai într-adânc nu prea socotind, sau socotind şi vrând pentru mrejea carea asupra Inorogului au împletit, Şoimului spusă; de care lucru, Şoimul înţelegând, mai multă acolea zăbavă nu făcu, ce îndată ieşind, de nevinovăţiia Inorogului şi de nepocăită răutatea Corbului aminte aducându-şi, aşijderea de giurământurile carile încă nu de multă vreme amândoi făcusă pomenind, îndată Inorogului ştire trimasâ că jigania vrăjitoare cu linguşiturile dulăilor cu grea plata Corbului, mreje cu descântec asupra lui au împletit, de carea foarte aminte să-i fie, iară el fie Corb chemat fiind, / iaste 5/5 într-acolo preste puţine dzile să purciagă şi după cuvântul dat vecinie priiatin să-1 ştie. 710 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 711 Acestea Inorogul înţelegând, la lăcaşurile Cucoşului să suise (precum mai denainte s-au pomenit), unde păşune de biv, ape limpedzi, izvoară răci, grădini cu flori, livedzi cu pomi, pomi cu roadă şi roadă de toată dulciaţa avea; în fel de fel de desfătări şi în divuri, în chipuri de dezmierdări viaţa îşi petrecea; în scurt să dzicem, în toată negrijea şi lineştea să afla, fără cât una numai lipsiia, adecă depărtarea de la locurile sale, şi alta priposiia, adecă starea fericirii şi nemutarea norociii nepriiatinilor lui. într-acesta chip Inorogul nefericirea într-un chip cani cu de-a sila în fericire întorcând (că de multe ori răbdarea, de fierul sufferelii vasul legându-şi, pre cele nepărăsite valurile fortunii încălecând biruiaşte), vremea (carea dascălul şi învăţătoriul tuturor iaste) ce cale îi va arăta şi ce meşterşug îl va învăţa aştepta. într-acea vreme, una din jiganiile streine (carea nici cu o monarhie parte nu avea), la Inorog viind, veste ca aceasta îi adusă: „In părţile noastre, dzice, vrăjitoare să află carea cu puternice vrăjile ei apa în piatră şi piatra în apă întoarce". De 516 a căriia / nume Filul audzind, la dânsa au mărs, carile cu atâta a trupului mărime ce are, umilite închinăciuni şi pană la pământ plecăciuni îi făcea şi cu răvărsate lacrămi şi îndesite suspinuri îl ruga ca, milostiv spre dânsul arătându-să, vrajă să-i vrăjască şi o mreje să-i împletiască, cu carea strutocamile a vâna să poată. Şi aceasta făcându-i-să, cu mari giurământuri să lega, precum şi cea dintăi şi ceasta de acmu plată în scurtă vreme îi va face (că scăpatul la minciuni şi lacomul la giuruinţe mari pre lesne inima îşi dau). Jigania lacomă, nu atâta pentru umilinţă (că lacomul a să milostivi n-au învăţat şi, di-au şi învăţat, pană a nu învăţa au şi uitat), cât pentru grele giuruinţăle Filului, prinsă bucuroasă, însă cu această socoteală, adecă întăi de frăţiia şi tovărăşiia Inorogului de să va lepădea; la care cerere, Filul, cu mare ciudesa şi mirarea a toată zidirea, cuvântul îşi dede, socotind că cu vicleşug, vicleşug va vicleni şi cu amăgială, amăgiala va amăgi; ce în zădar, că măcar că atuncea vrăjitoarea mrejea împleti, laţurile întinsă şi silţele suppusă, ce, sau meşterşuguî îi era minciunos, sau, de nu era minciunos, era neputincios, de vreme ce în multe chipuri voroavă îşi schimba, / că 517 uneori dzicea că mrejea asupra Corbului au fost menită, alteori dzicea că asupra Struţului iaste împletită, iară mai pre urmă dzisă că, de nu să va strica vâlfa Inorogului, mrejea lui ceva să vânedze nu poate, căci cu cornul Inorogului are antipathia (aceasta şi socoteala putea da, de vreme ce vrăjile lui spre moarte olăcăriia, iară cornul Inorogului precum purtătorii! de viaţă iaste, cine va tăgădui?) Deci de va fi voia Filului ca în mrejea ce împleteşte struţi să să vânedze, întăi cu Corbul prieteşug făcând, de împreunările Inorogului aşeşi de tot să să părăsască; iară amintrilea, nici vrăjea, nici mrejea în ceva a-i sluji poate. Filul, săracul, sau în prostimea inimii ce avea să amăgiră, sau lăcomiia vânatului spre strâmbătate ca aceasta cu totul a să da îl împingea (atâta nesăţioasă pofta cinstei pre cei ce o doresc orbeşte, cât pentru râsul unui ceas de astădzi, plânsul unui an ce vine nu socoteşte). Aşe, Filul, nu numai cu mari giurământuri, precum de multă vreme nici să-1 fie vădzut să giura, ce încă precum de l-ar şti unde să află, singur el ştire vânătorilor ar da; aşijderea, adăogea dzicând, precum şi el cunoaşte că pricina a toată tulburarea a acestor doaă monarhii Inorogul iaste, şi, pană el suflă, acestea să răzsufle peste putinţă / iaste. 518 într-acesta chip şi vrăjitoarea pe Fii şi Filul pe vrăjitoare a amăgi socotiia; că vrăjitoarea gândiia că de va vâna pre Inorog, fără greş preţul mrejilor de la dulăi îşi va lua; iară Filul chibzuia că de va vâna pre Strutocamilă, pre alte dobitoace spre sine a le întoarce pre lesne-i va fi, şi atuncea Corbul, vrând-nevrând, spre pace a pleca îi va căuta. Ca acestea şi altele ca acestea cel ce vrăji ia cu cel ce să vrăjiia în vânt arunca şi gândurile în aer îşi spulbăra (precum mai pre 712 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 713 urmă sfârşitul au arătat); că într-aceiaşi vreme din părţile ostroavelor mediterrane o jiganie mare s-au rădicat, ai căriia mreji şi vrăji atâta de tari şi de mari era, cât pre toate celea ce de la ceialalte jiganie tocmite era, îndată în deşert le scoasă şi, aşeşi de tot fărâmându-le, le rumpsă. In care vreme Inorogul vădzind că chipurile vrăjitoarelor s-au schimbat şi vrăjile spre alte descântece s-au mutat, aşijderea de mrejile carile întinse şi acmu rupte şi destinsă fără nici o grijă socotindu-să, îndată de la lăcaşurile Cucoşului coborându-să> la ale sale să dusă. De care lucru, Râsul, Hameleonul şi alalţi dulăi, de ştire luând, nu în puţină frică intrară şi nu mică întristare luară (că voia rea, din dreptate, mângăiarea în curăţeniia inimii pune, 519 iară / întristarea, din strâmbătate, frica răsplătirii înainte aduce); de care lucru, iarăşi alfavita di-nceput a citi şi buchele din capăt a prociti începură; sfaturile înturnară, voroavele răsturnară, gândurile tăvăliră, chitelele prăvăliră, dârmoiară şi cernură, nighina din grâu şi bobul din madzire să aliagă nu putură; grămădiră, vrăvuiră, aruncară, scuturară, spulbărară, vânturară, plevele din grăunţe a despărţi, obosindu-să, să lăsară; iară ah! iar vah, iar ai! iar vai! Bolnavul să însănătoşadză, nepriiatinul să învârtoşadză, lângedul să ţăpineşte, slabul paşii îşi sprijineşte; iată, mai mortul să scoală şi pre noi, pre vii, mai ne omoară; osteninţa de atâta vreme, mulţimea a atâtea pagube, şirlăile sudorilor, izvoarăle lacrămilor şi alalte toate cu totul în vânt şi în deşert să dusără. Iată, Inorogul la câmp, fără sială, iată-l-âi la lăcaşurile sale fără dodeială; iată-l-ăi, toate pre voia lui deplin a fi nedejduiaşte fără îndoială; vremea lui lină, noaă tulbure; vrăjitorii şi mrejitorii sau neputincioşi sau necredincioşi, în lucru nestăruitori, la cuvânt nestătători. In scurt, în ceva şi în cineva nedejde, credinţă şi adevărată priinţa n-au rămas. Bine ar fi dară de-ar fi cu putinţă monarhiii noastre altă chivernisală 520 să să puie, / jiganiia aceasta cu blândeţe şi cu binişor, iar nu cu îndârjie şi cu rău iaste de domolit; iată, vânătorile ne batgiocuri; iată, mrejile în toate părţile ne şpârcui; iată, toate meşterşugurile în dar şi toate trudele în zădar ne scoasă; iată, lui locul a să lărgi, iară noaă a să strâmta au început; pană în cea de apoi sfârşitul cum va vini cine poate şti? (Că de multe ori în locul celui nedejduit şi aşteptat sfârşit, cel nenedejduit şi neaşteptat a vini poate.) Şi aceasta nu numai unui chip privat şi deosăbit, ce a tot trupul publicai de nemutat primejdie va aduce. De care lucru, şi noi, nu numai pizma şi voia unuia a urma, ce folosul cel de obşte a căuta ni să cade (că între muritori mai cinsteşă şi mai adevărată laudă a să agonisi nu poate decât carea cu folosul a toată publica s-au câştigat). „Deci, pre cât socotesc (Dulăul cel bătrân dzisă), de tot adevărul lucrului (toate colachiile de la mijloc rădicând) Corbului să spunem, ca doară şi el socotelelor şi pizmelor sale sfârşit a pune a putea (că de multe ori unde cuvântul a isprăvi nu poate, isprăveşte băţul) şi doară mai spre bună minte inimile îmbelor părţi a întoarce vom putea, ca într-acesta chip, precum vrăjmăşii! lor sfârşit, aşe trudelor noastre / coneţ a afla -să ne învrednicim". De acestea cuvinte Râsul hohotiia, iară Hameleonul fâsiia, pre carile unul în râs, altul în,vis le tâlcuia şi, ca cum sfaturi de batgiocură ar fi le măscăriia, de vreme ce bine ştiia că cele de multe ori amăgele şi minciunoase văpsele, toată zugrăvala şi chipul adevărului scârnav au muruit şi la cel luminos chip şi a adeverinţii figură a vini preste putinţa sărurilor a fi dzicea. Şi aşe, dintr-aceste a pricii scântei, între vânători focul gâlcevii şi a dihoniii a să aţiţa începu; de unde Dulăul ciobănesc măcar că lătra, însă într-adevăr a lătra într-acesta chip începu: „Audziţi voi, jigănii, nu atâta pre dinafară, pre cât pre dinluntru văpsite, agiunge-vă cât pană acmu şi pană într-atâta monarhiile aţi amestecat şi toată şi mai nestânsă iasca vrăjbii între dânsele aţi aruncat; puneţi-vă hotar şi ţenchiu răutăţilor voastre, pârăsiţi-vă mai mult> cleştele strâmbătăţii în mâna 714 DIMITRIE CANTEMIR lăcomiii a alcătui; fie-vă de saţiu, cât în vremea a patrudzăci de ani, ca valurile ţărmurile, nepărâsit, voi monarhiia Leului, cu fel de feliuri de areţi şi de mihanii a o izbi şi din tus-patru colţurile a o scutura nu v-aţi săturat, pre carea, iată, la cea mai 522 de-apoi şi netămăduită răzsipă aţi adus-d. Au şi mo/narhiii Vulturului acelaşi cântec viţi să cântaţi? Au şi pe publica păşirilor cu aceleaşi veninate şi fărmăcate drojdii viţi să îmbătaţi? Au nu cunoaşteţi că de vreme ce cu răutate ceva a să săvârşi nu să poate, sfârşit şi istov răutăţii a pune trebuie? Şi de nu spre altă nedejde calea să deschide, încailea vremea a chivernisi şi schimbările tâmplarilor a pândi a înţelepţilor lucru a fi să socoteşte (că spre vânt a ştiupi şi piatra la dial a pohârni aiavea lucru nebunesc iaste)". înfocat oarecum şi încă mai cu mare mânie aţiţat şi mai spre mare răutate pornit de acestea cuvinte, Râsul cu cumplită urgie cătră Dulău dzisă: „O, cap de hârtie cu crieri de aramă, o, sac de mătasâ şi plin de fâşchie, o, ferice de voi şi de monarhiia voastră, când nedejdea voastră în credinţa Inorogului viţi aşedza şi din aşedzimântul lui lineştea vă viţi aştepta! Au nu Inorogul mai mult dobitoc cu patru picioare decât pasire cu pene şi cu doaă aripi iaste? Au păşirile pentru dobitoc mai chiar şi mai adevărat decât dobitocul vor giudeca? Au în cele streine, decât în cele ale sale cineva mai mult a filosofisi poate? Nu orbul, ce 523 cel cu ochi giude/că de văpsele; ochii noştri în trupul nostru, iară ai voştri înrr-al vostru sint deschişi; nime casa altuia mai mult decât pre a sa a cunoaşte poate; noi sintem carii cea mai multă viaţă cu Inorogul împreună ni-am petrecut, noi sintem carii a lui gând şi fire am cunoscut, noi sintem carii şi prin ficaţii lui am trecut şi ce idol înluntru poartă şi ce icoană afară arată curat ştim. De unde adeveriţi sintem că totdeauna inima-i, gândul şi, de i-ar fi cu putinţă, şi fapta spre răzsipa Corbului şi spre prăpădeniia monarhiii Vulturului au stăruit; a căruia fire din începută vrăjmăşie a să întoarce preste toată cuprinderea ISTORIA IEROGLIFICĂ 715 socotelii iaste şi mai vârtos adevărul a grăi de vom vrea, el atâtea gonituri, lovituri şi netămăduite rane, carile de la noi au luat, şi atâtea de viaţă primejdii, în carile li-am adus, cu ce minte socotiţi că din tabla inimii sale le va putea şterge? în zădar, dară, ca acestea gândiţi şi sfat ca cum ar fi de nepriiatini sfătuiţi; de care lucru, a mea sentenţie iaste de acmu înainte (decât prieteşugul cu prepus şi ascuns, neprieteşugului la ivală mai de folos iaste; căci vrajba la ivală fiind, paza şi / strajea despre 524 vrăjmaşi mai triază şi mai deşteptată stă). Iară amintrilea, în liagănul îngăimării, somnul peirii fără veste şi când nici vom gândi, atuncea ne va stropşi". Acestea şi altele multe ca acestea, Râsul, spre împiedecarea aşedzimântului împotriva Dulăului, pre cât putu ritorisi şi măcar că pre o parte să părea că cuvântul adevărul atinge (căci dintr-îmbe părţile încredinţarea cu greu putea fi) însă cu inima şi cu gândul, de la limanul lineştii departe în valurile tulburării să bătea; de vreme ce din gură neîn cred in tarea argumentuia, iară din gând socotiia că măcar vremennică pace între dânşii de să va cumva aşedza, cât de în scurtă vreme, din cele nenumărate vicleşugurile lor, multe pot să să descopere, pre carile Inorogul în catalogul său pre amănuntul însămnate le avea. De carile Corbul înştiinţindu-să (căci jiganiile din fire vicleşugului date, multe urgii în capul Corbului odată să aducă silisă), să nu cumva de tot despre dânşii să să răciască şi pană mai pre urmă să nu li să cumva slovele îndrăpt citească (carea s-au şi tâmplat). Deci la cazaniia carea Râsul împotriva păcii făcusă, Dulăul cel bătrân / într-acesta chip răspunsă: „Bine ne dzici, o, Râs de 525 râs, că capete de hârtie şi crieri de aramă sintem şi în saci de mătasă gunoiu scârnav purtăm; adevărat, dară, că precum ne împodobeşti, aşe şi sintem, că de n-am fi fost aşe, monarhul nostru, în linguşiturile şi măguliturile voasrre împleticindu-să, nu s-ar fi înşelat, ce precum -din vremea a patrudzăci de ani 716 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 717 ispitiţi şi probăiţi vă aveam, bine şi de folos ar fi fost, tot cum v-am ştiut aşe să vă fim ştiut şi precum v-am ţinut, tot aşe să vă fim ţinut; iară acmu, ca cei fără crieri, cu acelaşi picior lovitura într-aceiaşi piatră am poftorit ş-am întriiţ (că o dată şi de da ori într-o materie a greşi a muritorilor, iară nepărăsit în mijlocul netrezvirii şi a neîndreptării a rămânea, a celor fără crieri lucru iaste)26. Şi mai mult altă ceva a dzice nu avem, fără numai, pentru alte poate fi a monarhiii noastre fapte urâcioase, cereştii asupră-ne urgie ca aceasta ş-au vărsat, carea, de tot mintea ameţindu-ne, socoteala ni-au îmbătat, ca pre cei ce toată lumea tuturor de vicleni şi de înşelători i-au cunoscut şi i-au arătat, noi numai în loc de adevăraţi priiatini şi la cuvânt stătători să-i ţinem şi să-i avem, pană când (carea să nu învoiască Dumnădzău) 526 cu rele îndemnările / şi spurcatele fapte prin scârnave organe ca voi la cea deplin plată şi cea desăvârşit prăpădenie să ne aducă (că a faptelor rele, începătură spre rău sfârşit pliacă27 şi tesla carea lovind nu tocmeşte, adevărat ce au fost tocmit răzsipeşte). Acmu dară, o, jigăniilor, agiunge-vă, agiunge-vă dzic, cu undelemnul pizmei voastre pojarul răutăţilor în toată lumea a aţiţa28. Lăsaţi sfaturi a ne mai da, carile cunună de spini şi brăţări de lanţuje ne împletesc. Fie crierii noştri ceşti de aramă măcar câtăva vreme de ciocanele clivetiturilor voastre neloviţi şi neciocăniţi. Aveţi-vă crierii cei de aur la voi şi noi ceşti de aramă la noi, neamestecaţi voi a voastre şi noi ale noastre să gândim şi să chivernisim; părăsiţi-vă mai mult împotriva socotelii noastre basnele voastre cele obraznice a arunca. Că viu Vulturul ceresc, că toate negre petele şi pestriciunele răutăţilor voastre în văpsala roşelii le vom întoarce; de carile nici Camilopardalul a vă spăla va mai putea, măcar că între gloate să dzice precum el apa vie şi apa moartă în tidvă să fie ţiind. Cp. Cicero, In M. Antonium Orationes (Philippica)XW 2 5 27 Cp. Cicero, op. cit. II, 27, 65. 28 Horatius, Satirae II, 3, 321. Deci de acmu înainte lucrurile monarhiii voastre singuri voi vi le căutaţi, că noaă ale noastre nevoi şi / asuprele (carile mai mult 527 cu pricina voastră ni-au vinit) destule şi de...prisosit ne sint". Hameleonul cu Râsul vădzindu-să că din tovărăşiia a altor vânători să izgonesc şi mai vârtos cunoscând că socotelele lor spre mutarea lucrurile într-altă faţă stăruiesc, pusără sfat în doaă chipuri: Cel dintăi era ca Pardosului ştire să dea (carile pre aceia vreme Strutocamilă păştea şi între dobitoace jiganie mare să făcuse), precum soţiile din partea monarhiii Vulturului pre altă cale s-au abătut şi precum semnele arată, cu cei de obşte nepriiatini legătură de pace vor să facă. Iară cel al doilea sfat era ca Hameleonul cum mai curând la monarhiia Vulturului să să ducă, ca acolea cu singur Corbul împreunându-să, cât mai mult va putea lucrurile să amestece şi ipopsiia Corbului asupra Şoimului mai vârtos să adaogă, adecă precum cu nepriiatinii una s-au făcut şi didăii vânători, carii acmu spre împăcare stăruiesc, pacea aceia precum pană mai pre urmă de vrun folos nu va fi să arete. Deci cu mestecăturile şi cu minciunele de va putea ceva isprăvi, bine; iară de nu, de acolea, cum va putea mai curând, la monarhiia Leului să triacă, ca cum va putea mai tare suma să strângă, carea / în munţi pentru plata mrejilor şi 528 a vrăjitorilor cu datorie cheltuise. Ei dară acestea îndată ce le sfătuiră, îndată şi a le face începură, cum mai în grabă cătră Pardos, carte ca aceasta trimasără: „Râsul şi Hameleonul, Pardosului şi Veveriţii, iubiţilor fraţi, sănătate! In ştire să vă fie că lucrurile noastre nu în statul lineştii să află, de vreme ce ogarâi, coteii şi alalţi toţi dulăii şi mari şi mici a monarhiii Vulturului vânătorii, mai mult vânătoarea a delunga mai de tot s-au părăsit şi mai vârtos că pentru tractatele de pace între dânşii cuvintele vârtos au început şi sfârşitul tuturor pre noi aşeşi de tot din sfaturile şi lucrurile de obşte ni-au lepădat; ce noi mai denainte porunca Corbului ştiind, cu carea pre noi ne îndemna, iară pre dinşii îi învăţa, ca cevaşi macara afară din ştiinţa noastră să nu facă; de multe şi de multe ori de cele pentru folosinţa obştii îi înştiinţam, îi învăţam şi 718 DIMITRIE CANTEMIR spre celea ce să cade îi îndreptam; iară ei ca nişte necunăscători şi de duhuri înflăcioasă purtători, ale noastre învăţături acmu în samă nebăgând, din capetele sale pre cărări strâmbe şi şuvăite 529 a îmbla / au început. Si de vreme ce lucrurile aşe s-au tâmplat, căutaţi de acolo lucrurile foarte bine să yă socotiţi şi de iaste cu putinţă monarhiia noastră singură din sine să să stăruiască şi singuri noi împotriva a atâtea vrăjmaşi să ne luptăm de vom putea, cum mai curând să ne înştiinţaţi, căci noi, pre cât cu socoteala a agiunge putem, monarhiia Vulturului cu vreme, nu numai cât de tot de la sine ne va dizlipi, ce încă şi mare împo-trivnică a ne fi, fără prepus iaste (că obrinteala rănii de pre margini să cunoaşte). Şi fiţi sănătoşi". După trimiterea cărţii aceştiia, şi Hameleonul nu mult zăbăvindu-să, spre monarhiia Vulturului drumul apucă; ce dintăiaşi dată precum această călătorie în zădar să-i fie semnele o arăta, de vreme ce Şoimul (precum mai sus s-au pomenit), lucrurile tocmindu-şi, lângă Corb să dusese, carile şi mai la mare cinste decât întâi încăpusă. Unde sosind Hameleonul, nu numai uşă să între, nu numai gaură să încape, ce aşeşi nici crăpătură cu ochiul să privască, loc şi vreme ceva împotriva Şoimului să scornească nu află. Şi aşe, socoteala de acasă cu cea din târg netocmindu-i-să la toate, de nu de bună voie, de nevoie 530 îi căută a tăcea şi / alte linguşituri şi chipuri de amestecături a scociorî să nevoi. Aşe dară, pentru Şoim în ceva gura-şi a deschide neputând (căci Brehnacea şi Cucunozul din fire neînvoinţa şi antipathie cu Hameleonul şi cu toată simenţiia lor vrajbă vecinică avea), pre Inorog, pre Fii şi pre alţii (carii nepriiatini să număra şi era) cu spurcate sicofandii şi viclene năpăşti cătră Corb îi trecu; aşe cât Corbul spre mai toate cuvintele urechea inimii a pleca din fire obiciuit fiind, din sfătuirea şi îndemnarea adevăraţilor lui priiatini să abătu şi de iznoavă carte ca aceia cătră vânători scrisă, cu carea tare le porunciia ca de tractatele păcii nepărăsindu-să supt numele aşedzării, laţul răsturnării Inorogului să întindză; ISTORIA IEROGLIFICĂ 719 numai de Fii să să părăsască, le dzicea, de vreme ce voia vrăjitoriului a trece nu poate, nici vreo pricină adevărată ca aceia asupra Filului are, iară de şi are, dzicea că cunoaşte că nu din hirişă firea lui, ce din îndemnarea altora Filul în rândul nepriiatinilor s-au numărat. Deci tot lucrul în stropşirea şi de tot prăpădirea Inorogul stând, numai asupra lui goana, ori cu ce mijloc ar fi, să nu părăsască şi cu bine şi cu rău vâr/tos le 531 porunciia. Acestea, şi ca acestea, Hameleonul, pre cât mai în grabă putu, ară, sămănă, grapă, săceră, trieră, vântură şi în jitniţa răutăţilor Corbului le aşedza, pre carile în vremea lor să răzsaie nedejduind, pentru ca spre monarhiia dobitoacelor să margă voie să-i \îea să rugă. Corbul, câteva în chip mai de taină poruncindu-i şi ales pentru slujba carea spre vânarea Inorogului arătase, cu nu puţine daruri dăruindu-1, unde voia îi va fi să margă, voie îi dede. Hameleonul voie şi dzua bună luând, cum mai curând în monarhiia dobitoacelor trecu, unde mărgând, ce au lucrat şi ce au aşedzat mai pre urmă la locul său ales să va povesti. / ISTORIIA IEROGLIFIC 532 PARTEA A DZECEA Hameleonul, dară, aşe de acolo spre monarhiia dobitoacelor purcegând, Şoimul înaintea Corbului lucrurile Bâtlanului a aşedza să apucă, pentru ca şi pe Hameleon de minciunos să dovediască şi credinţa sa şi a Bâtlanului să întăriască şi toată vredniciia Inorogului precum iaste şi precum au cunoscut-o să o / perigrăpsască (căci Hameleonul cătră Corb dzisese precum 533 Bâtlanul asupra Corbului în prieteşug cu Filul şi cu Inorogul să să fie legat); deci toată ispita credinţii Bâtlanului într-aceasta punea, ca Corbul trimiţind lângă sine să-1 cheme; deci după poruncă, îndată de va vini, a lui credinţă singură din sine să va dovedi, iară nevinind, sămnul temerii, vicleşugul inimii îi va descoperi şi adevărat nepriiatin a fi îl va arăta; iară alai te cuvinte a Şoimului cătră Corb într-acesta chip fură: „Lucrurile fireşti (milostivul mieu şi de bine făcătoriu stăpân) şi cu un cuvânt să dzic, oricâte de la ceriu pană la ceriu să văd, să simt şi să înţeleg, cei a firii iscoditori şi cu de-adinsul cercători, dzic, precum patru pricini să li să dea; pricina, adecă cine, din ce, în ce chip şi pentru ce. Deci dintr-aceste patru cele trii înainte mărgătoare (pre cât a mea proastă socotială agiun-ge) adevărat fizicăi slujesc. Iară cea mai de pre urmă nicicum cu fizica a să amesteca poate (măcar că grei şi deplin învăţători aşe au slăvit), ce numai i trucaj, adecă învăţăturii obiceinice, 722 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 723 534 temeiul şi sfârşitul iaste (ce pentru ca proimiul / voroavei mele cu lungimea ceva mai mult supăr să nu aducă, în scurt, pre cât voiu putea şi a proimiul ui cinste să păzăsc şi deschiderea a al al te voroave, precum să cade mai chiar să sfiteSc voi sili). Iaste dară firea în lucruri, carea le face a fi ce sint şi a lucra ce au poruncă a lucra, şi aceasta afară din toată socoteala pricinii săvârşitoare, însă numai porunca şi orânduiala aceluia carile di-nceput spre vecinică şi neobosită clătire au pornit-o, carea precum a nu să obosi, aşe nici a să schimba, nici a să muta ştie sau poate; neschimbată, când dzic, în feţe, iară nu în atomuri trebuie să înţelegi; de vreme ce toate atom urile în toate feţele, în toată vremea cursul perioadelor sale făcând şi săvârşind, şi ca-ntr-un vârtej întorcându-să, tând la nemica, tând la a fi a lucrului să întorc; adecă de-o parte născând, iară de altă parte perind, singură schimbarea atomurilor tâmplându-să, fiinţa feţelor, după hireşul său niam întriagă şi neschimbată să păzeşte (căci nici cel firesc lucrătoriu osteniala simpte, nici materiia lipseşte, nici formei după a sa orânduiala fireşte împiedecare sau de tot 535 ştergere a să da poate); că, amintrilea fiind / încă de demult vrunul din chipurile neamurilor de tot a peri s-ar fi tâmplat. Tot dară, orice firea fireşte lucreadză, pricina săvârşitului preste socoteala şi simţirea ei iaste; că amintrilea dobitocul numai dobitoc a naşte ar fi lăsat, iară nu lupul pe oaie şi şoimul pe porumb a mânca ar fi putut; aşijderea, cele fireşti toate în sferă să întorc şi sferâi fireşti sfârşit nedându-să, iată că nu pentru odihna sfârşitului, ce pentru vecinica clătire de la neclătitul clătitoriu să clăteşte. Soarele, luna, ceriul şi alalte trupuri cereşti toate, dinceput nepărăsit şi cu mare răpegiune aliargă, însă nu cu aceia socoteală, ca doară vreodănăoară la doritul ţin chiu şi sfârşit agi ungând să să odihnească, căci aşe (precum s-ar putea dzice), încă demult ar fi cunoscut, precum fireşte la sfârşit să agiungă, preste putinţă îi iaste şi precum pană acmu în vreun punct a sferii lucrării sale loc de stare n-au aflat, aşe şi de cii înainte în vecii vecilor, precum nu va mai putea, demult nedejdea i s-ar fi curmat, fără numai cân-dailea clătitoriul firii (cel ce în clătire nehotărâtă şi neodihnită o ţine), după / a sa slobodă şi puternică voie vreodată a o clăti 536 ar părăsi. Aşe dară, toate lucrurile fireşti, cu una şi singură a soarelui paradigmă, precum să cade a să înţălege să pot; că precum soarele de la punctul Racului pană la punctul Capricornului să suie şi să pogoară şi în tot annul, măcar că toate locurile îmblării sale negreşit atinge şi cercetiadză, însă nici curgerii sfârşit a face, nici odihnii a să da poate, fără numai cât cu apropiiarea şi depărtarea sa de la locurile ce priveşte, mutările şi schimbările vremilor pricineşte; şi aceasta afară din toată socoteala şi simţirea sa. într-acesta chip şi cursul a toată fapta nepărăsit atomurile schimbându-şi, toate cele di-nceput chipuri nebetejite şi nepierdute păzeşte. De unde aiavea iaste că ţen-chiul sfârşitului nu în socoteala fireştilor, ce într-a izvoditoriului şi pricinitoriului firii iaste. Şi aşe, socoteala sfârşitului, din cele fireşti cu totului tot rădicându-să, rămâne ca după pricina pricinilor, în care a doa pricină socoteala pricinii sfârşitului să să afle, şi aflând-o să o / pricepem trebuie. Deci, precum aiavea 537 s-au arătat, de vreme ce în cele fireşti socoteala pricinii sfârşitului fireşte nu să află, anangheon iaste ca în cele ithiceşti stăruită să rămâie; aşijderea ithica nu altor fapte, fără numai ceiia carea cu socoteală şi cu înţelegere iaste, slujeşte; deci oricarea între fapte în lucruri are socoteală, aceiaşi şi a sfârşitului socotială, ce, pentru ce face, a avea poate; şi aceia numai un ţenchiu şi hotar lucrurilor sale puind, la carile agiungând, precum la sfârşit au agiuns să cunoască, şi aşe, de clătirea ce făcea să să odihniască. Cu acesta mijloc mare lumină celor ce cu înţelegere să slujesc a lumina poate şi ascuţită sabie împotriva celora ce pre ziditoriul tuturor a tăgădui, nebuneşte îndrăznesc, în mână să ia; de vreme ce deosăbirea zidirii şi a ziditoriului 724 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 725 dintr-aciasta chiar a să cunoaşte poate; căci ziditoriul, după înţelepciunea şi puterea sa, zidirea săvârşind, de lucru să odihneşte şi, ca un deplin în putere stăpâri, o dată numai poruncind din veci şi pană în veci zidirea ca o slujnică după 538 poruncă nepărăsit aliargă. Deci precum / toate alalte câte supt ceriu zidiri să află, din ziditorii! să deosăbăsc, căci socoteala nu a sfârşitului, ce a poruncii numai au, aşe una numai ziditoriului său mai aproape şi a să asămăna să dzice, căci precum a poruncii firească socoteală, aşe a sfârşitului fericirii şi nefericirii, a binelui şi a răului său chibzuială şi adevărată hotărâre a cunoaşte poate. Si aceasta măcar că nu din fireasca sa vrednicie, ce orecum împotrivă şi peste fire, o înţălegere mai mult decât firească şi dumnădzăiesc şi ceresc oarece (căruia suflet înţălegătoriu îi dzicem), în sine strălumineadză, carile, preste cele fireşti hotară rădicându-1, la cele metafiziceşti, ithiceşti şi theologhiceşti cunoştinţe îl povăţuiaşte. Aşe dară, din cele înainte pomenite a culege, putem, ca oricare zidire ithiceşte di-nceputul lucrului socoteala sfârşitului ar avea, aceia ziditoriului său cu partea înţelegerii să să asemene; iară carea fireşte numai cele trii pricini ar priimi, iară socoteala sfârşitului nu ar avea, ce numai după poruncă nepărăsit şi peste simţire ar alerga, aceia ziditoriului nicicum în ceva să nu să 539 asemene, ce una din. / cele multe şi mai nenumărate în perioadele sale pururea alergătoare şi ca cele mai proaste celui mai de cinste slujitoare şi îndămnătoare să fie. Acmu, dară, la cuvântul ce vream să dzicem întorcându-mă, dzic: să nu cumva gândeşti că socoteala mea au fost noaă şi neaudzită filosofie să-ţi vândz, nici în zădar (precum mi să pare) cui şi în ce socoteala pricinii sfârşitului slujeşte în tot chipul chiar a-ţi arăta m-am nevoit, ce mai vârtos de stepănă fiinţii tale aminte aducându-ţi, în statul carile te afli, cu ce parte din fire şi cu ce parte mai mult decât din fire eşti alcătuit şi stăruit să cunoşti şi cunoscând îmbe părţilor ale sale şi celea ce li să cuvin slujbe să orânduieşti, ca fietecare pre calea şi orânduiala sa să margă (că cârma la corabie, zăbala la cal, socoteala la înţelegători sinonime sint). Deci, trebuie să ştii o, Coarbe, că pre o parte (precum mai sus am dzis), din fire, decât un atom din cele multe altă ceva mai mult nu eşti, iară pre altă parte, cu socoteala slujindu-te, lucrurilor tale un ţenchiu şi loc în-sămnat şi hotărât să pui, ca la acela vreodănăoară agi ungând, spre odihni re să te aşedzi. Şi nu numai cu / atâta, ce aşeşi cu 540 tot chipul să nevoieşti trebuie, ca nu la altul, fără numai la cel bun şi fericit sfârşit să nemereşti (că precum socoteala rea la cel rău, aşe cea bună la cel bun sfârşit fără greş duce). Acmu, dară, ia aminteai pune în socoteală, a atâtea răscoale şi tulburări (cărora cu ce socoteală începutura li~ai făcut, nu ştiu) sfârşitul carile va să fie? Şi, de iaste vreunul, când şi cum va să fie? Iată amândoaă monarhiile din patru părţi s-au scuturat, iată, lucrurile publicai noastre spre groaznică răzsipă s-au plecat, rădicarea aşteptând, căderea ne soseşte, unele altora s-au amestecat şi toate în tot chipul s-au strămutat. Şi pană acmu (pre cât a mea socoteală a cunoaşte poate), măcar cu prepusul vreun chip de săvârşit chiteala nu dă; toţi nişte atomori putredzătoare sintem, toţi din nemică în fiinţă şi din fiinţă în putregiune pre o parte călători şi trecători ne aflăm; una numai rămâitoare şi în veci stătătoare să ţine şi iaste, adecă sfârşitul carile în bunătate să plineşte, căci din cea vie şi vecinică adevărată socoteală, începătura începăturilor şi sfâr/şitul sfârşi- 54i turilor purcede. Nici alt sfârşit bun şi fericit a să numi sau a fi poate, fără numai carile de la dânsul începe, cu dânsul mijlociadză şi într-însul să odihneşte. Vulturi ni-am ţinut, liliecii mai în trecutele dzile ni-au batgiocurit; lei ni-am numit, ţinţarii şi muşiţele ni-au obosit şi de toată ocara vrednici a fi ni-au arătat; celor mici şi slabi atocma să ne punem neputând, cu jiganiile mai mari şi mai tari de luptă ni-am apucat. Pre Inorog gonim, pre Fii izgonim, Lupului ţircălamuri din 726 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 727 carile să nu cumva iasă i-am şiruit; pre Ciacal în numărul jigăniilor nu-1 numim, pre Căprioara sălbatecă ca cum duh vieţuitoriu n-ar avea o socotim. Au nu sint acestea toate mai mult decât liliecii, au nu sint mai vrednice decât muştele? (Ce ochiul mândri ii pe leu şoarece vădzind, mai pre urmă pe şoarece leu simpte.) De iaste dară la cineva începutul cu socoteala sfârşitului şi sfârşitul cu chiteala începutului împreunată, dintr-aceste mai sus pomenite culiagă. Mă rog, lucrurilor noastre ce sfârşit iaste să urmedze? Precum rău şi prea rău iaste să urmedze şi cel cât de tâmp la socoteală va putea pricepe. bli Deci de-1 cunoşti o, / Coarbe, şi de pizma numai într-acesta chip îl pofteşti (căci voia slobodă putere ca aceasta are, ca vădzind şi cunoscând cele mai bune, cele mai rele să urmedze), împotriva celuia ce ţ-au dăruit socoteala te pui; căci el spre binele tău dându-ţ-o, tu cu aceiaşi spre răul tău te slujeşti. Şi aşe, sau mărturiseşte că fără socoteală începând, spre rău săvârşeşti, sau precum singur pre tine din bună voia ta altor proaste şi lepădate fapte te asemeni şi de la cea mai de-a firea şi mai evghenichi te dezsameni. De unde aiavea urmadză ca silloghizmul carile ai alcătuit în BARBARA acmu să încheie: CRA CRA, CRA. Şi nu numai după Istoriia ieroglificiască cu numele Corb, ce aşeşi cu trup, cu suflet şi cu totului tot, acelaşi şi adevărat aşe să fii te arăţi; de care lucru, ca cela ce adevărat priiatin şi dreaptă slugă îţi sint (şi mai ales că Corbul cu al alte pasiri rumpătoare oarecare rudenie având, între noi nu puţină simbathie să naşte), celea ce cu ochii de faţă am vădzut, cu urechile fără prepus am audzit, cu mantile fără greş am pipăit şi precum în rădăcina adevărului sint li-am priceput, a ţi le povesti şi cu curată îndrăzneală a ţi le grăi nu mă voi sii (că / adevărul, deşi târdziu, însă în deşert şi nedovedit a rămânea nu poate). Copaciul pizmei, carile încă de demult strâmbe şi cohăioase rădăcini lungi şi late crăngi au aruncat, din livada inimii tale de tot a-1 dezrădăcina şi peste prilazul îngrăditurii afară a-1 lepăda ţi să cade; că monarhiile acestea, precum din bătrânii noştri am audzit, şi istoriile, ca cu glasurile răpăosaţilor nepărăsit ne povestesc şi în toate ciasurile în urechi ca dobele şi ca clopotele ne răzsună, că niciodănăoară într-o omonie legate şi una cu alta într-o inimă încleştate, multă vreme a trăi n-au putut. Ce de s-au şi tâmplat vreodată între dânsele părinte cu fiiu, sau frate cu frate totdeodată slujba epitropiii a ţinea, însă, precum toate ale muritorilor, de zavistii şi de împotriviri pline sint (aţa dragostei de cuţitul zavistiii netăiată şi legătura rudeniii de suvacul sicofandiii nedezlegată prin multă vreme a răbda n-au putut), carile nu numai cinstea şi legământul prietiniii, ce şi hotarăle rudenii şi evlaviia simenţiii a călca şi la pământ a le stropşi nu s-au siit. De care lucru, urmadză ca şi acmu / (că cel într-una ispitit, acela şi în multe ispitit să crede) alcătuirea silloghismului arătătorii! să încheie înşelătorii! şi sentenţiile filosofeşti în bolbăieturi sofisticeşti să să prefacă. Cătră aceasta cu bună inimă îndrăznesc a dzice că ştiinţa fiziognomască (carea în feţele a unor jigănii făr de foc şi singe altă nu arată) si mai vârtos ispita politiciască proroc a mă face făr a minciunii primejdie mă îndeamnă şi precum cele de pe urmă mai rele decât cele dintăi să iasă. Pardosul, Râsul, Hameleonul, Veveriţa şi alaltâ a Apariului simenţie toată, carii într-această dată pentru epitropiia Strutocamilii a sta şi cu gurile priiatini a să arăta să văd, în cea veche şi nemutată a lor fire, bună nedejde am că nice pre mine rău chititoriu, nici prorociile mele ceste de acmu minciunoase să iasă vor lăsa, ce peste puţine dzile, sau cu scrisoarea (căci cu gura între dânşii încă de mult a le sfârâi au început), sau cu fapta aiavea şi de adevărate să le arete şi pre cel din moşie şi pre cap giurat neprieteşug, în theatrul a toată lumea, cu dobe şi cu surle să-1 scoată. Au nu sint acestea carii de la toate stâr/vurile, cu hârăieturi şi cu clănţăieturi ne 728 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 729 4 probozesc? Au nu sint aceştia carii ar pofti nu numai unghi, plisc, ce aşeşi nici pene, nici tuleie să nu he rămâie? (că tot împotrivnicul paguba nepriiatinului, dobândă şi toată scăderea lui, adaogerea sa socoteşte). Nici neamul dulăilor decât acestea in răutate mai gios sint, măcar că într-această vreme, mai mult părtaşi şi priitori monarhiii noastre decât jigăniilor celor şie de asemenea s-ar părea; ce adevărul iaste că toţi acestea folosul privat caută şi dobânda chiverniselii hirişe ciarcă, carile ori cu ce mijloc a le vini ar cunoaşte, cu acela a să sluji nu să îndoiesc. Pentru Inorog, cele ce nu sint şi după plăcere scriu şi grăiesc (poate fi şi pentru mine, pre carile despre adevărată dragostea ta nici ceriul, nici pământul nu mă depărta va putea) şi celea ce spre aţiţarea şi hrana vrăjbii sint scornesc. Pentru Fii celea ce nu aud dzic că li-au vădzut şi celea ce n-au vădzut dzic că li-au apipăit. In scurt, toată socoteala într-aceasta li să sprijeneşte, că nefiind vânătoare, dulăii de ce treabă sint? Şi în deşert, prin păduri şi munţi de nu vor lătra, pita ce mănâncă şi ciolanele ce ling în zădar a fi să nu să dzică, să tem (o, de ce să / tem pană mai pre urmă de n-ar scăpa!).(Căci dulăii pentru fărămuşuri şi ciolane, precum prieteşugul a strica şi toate de bine facerile într-un ceas a uita obiciuiţi sint.) In care chip acestea, cu nepărăsite ciocotniţiile lor, vrăjbile a aţiţa şi goanele în veci a le delunga să nevoiesc, aşe cât în toată viaţa de nu s-ar curma, a lor viaţă fericită şi norocită ş-ar socoti. Acestea, dară, aşe precum sint înţelegându-le, cu rea socoteala carea odată în minte ţ-ai pus nu te amăgi, cu carea a dzice obiciuit erai, că silloghismul carile asupra Strutocamilei ai alcătuit, întărindu-să, de nu alt folos, încailea între dobitoace pururea neunire, şi din neunire slăbiciune le va vini şi, aşe, cu slăbiciunea lor, puterea noastră va creşte; căci nici aceasta iaste bună socoteală, nici dreptatea aceasta pofteşte, de vreme ce (mai mult lucrurile împotrivă tâmplătoare socotite, rău a nu să tâmpla, socoteala bune le face). Aşijderea (de multe ori pre durerea mare alta mai mare o tămăduiaşte, şi ce mehlemul nu vindică, vindică fierul, şi ce fierul nu tămăduiaşte, cu mai mare usturime tămăduiaşte focul); în care chip, de socotit iaste ca nu cumva şi do/bitoacele ce în durerile sufferite nu simţiia, 546 aceia în cele nesufferite să simtă, şi atuncea, deşi nu altă putinţă vor avea, însă cu bună samă, nu numai cătră cel pemintresc, ce, şi cătră cel ceresc Vultur lacrămi de singe vărsind, cu suspinuri de foc vor striga, a carii dosadă răspâtire dreptatea a o tăcea şi cu milosul ei ochiu a o trece nu va putea (căci dreptăţii dreptatea a nu face peste putinţă-i iaste), a căror suspini preţ pare-mi-să că prea scump şi aşeşi mai nepreţăluit va cădea. Pentru aceasta dară deci iaste vrajba cu aceste dobitoace din necunoştinţă. Şterge-ţi, rogu-te, ochii de pravul zavistiii, şi painjiga pizmei de pre faţă îţi rădică, şi inima asupra răutăţii şi a vrăjmăşiii împietrită privindu-ţi cunoaşte. Şi după aceasta un soroc drumurilor şi îmbletelor poftelor tale pune-ţi. Iară de-ţi iaste nepărăsirea vânătorilor, vrăjitorilor şi a mrejitorilor, căci cu tot adevărul socoteşti, adecă precum de acestea a nu te părăsi dreptate ai, asctdtă puţinele, te poftesc, de la mine, carile pentru adevărată dragostea carea cătră tine am, şi mai cu de-adins pentru curată iubirea carea cătră adeverinţă ţiiu, afară din tot ţircălamul lingu/şiturilor, şi 547 precum regula adevărului pofteşte a ţi le povesti, şi cum sint a ţi le dovedi mă voi nevoi. Câte dară sint lucrurile carile de Fii s-ar atinge, în ştiinţa mea, puţine sint, căci numai o dată la cetatea Deltii cu dânsul împreunare am avut; ce atuncea a mea slujbă, spre aceasta însămnatâ şi orânduită nefiind, de lucrurile lui puţin în minte mi-au fost. De care lucru, trecutele între dânsul şi între tine cu de-adinsul a scutura şi a cerca nu m-am pus, ce şi.pentru aceasta atuncea pare-mi-să să-ţi fiu scris că lucrurile adunării 730 DIMITRIE CANTEMIR aceiia mai bine ar fi fost supt ritului numelui tău să nu gioace; ce, sau că mintea în ce ţ-au stăruit (după amăgită socoteala unor dobitoace) cum mai curând a isprăvi ai grăbit, sau că strâmp-toarea vremii mai mult slovele mele a citi şi sfatul în mai bine a socoti nu ti-au lăsat. Cu care pricină, încă de atuncea, în locul temeliilor bune (carile într-adevăr s-ar fi putut arunca), temelii rele s-au pus, nu într-alt chip, ce ca cum stâlpii de marmure, iară tălpile de trestie ar fi fost. Ce oricum, acelea atuncea s-ar fi tâmplat, precum am dzis, de aceste prea puţin în ştiinţă având, mai multe cuvinte a face nu pociu. ^8 Iară cât iaste despre partea Inorogului / (în carile toată greutatea lucrului a sta să vede), după porunca carea de la tine avusesem, în tot chipul am ispitit, pentru ca doară cu dânsul împreunare având, celea ce pentru aşedzimântul păcii mi să poruncisă a i le obşti să pociu. La carea cu mijlocul Hameleonului (o, bată-1 urgiia Vulturului ceresc!) în numărul voitorilor de bine, după socoteala ta socotindu-1, ştire i-am făcut, precum cuvinte de pace a-i propozui am (ce inima la tot binele plecată, nu cu anevoie la numele păcii s-au plecat). Carile îndată cu dragoste şi cu liubov, precum această împreunare pofteşte, mi-au răspuns şi fără multă zăbavă, la locul însămnat coborându-să (precum şi mai denainte îţi scrisesem), acolea împreunare am avut. întăi dară socoteala mea au fost pentru ca într-a cui mână stă dreptatea să mă pociu adeveri, şi aşe, carile să fie mai tare să pociu giudeca (că un dram a dreptăţii, mii de mii de cântare a strâmbătăţii a rădica poate). Intăiaşi dată, pentru cea dinrăi a vrăjbii pricină voroavă înainte i-am pus, dzicându-i, şi pricina asupra lui aruncând, precum de la tine mă înştiinţasem. Iară el într-acesta chip mi-au răspuns: «De pe ce cunoşti, 549 dzice, precum eu întăi prici/na vrăjbii aceştiia să fiu fost? Căci pricina alta nu iaste, fără numai începătura lucrului (de vreme ce, precum la cele fiziceşti, aşe la cele ithiceşti, pricina ISTORIA IEROGEIFIC 731 cu începătura sinonime sint). Apoi pricina trebuie ca nu a chitei ii, ce a lucrului fiinţă să fie. Deci, pricină hirişă ca aceasta asupra mea a afla de vii putea, voi mărturisi greşala şi să va şterge păcatul (că iertăciunea greşala,.iar paceea vrajba mai denainte rădică)». Cătră acestea i-am răspuns: «Spreînceputura lucrului altă dovadă mai tare şi mai adevărată a să da nu poate, fără decât pricina carea pre altă pricină mai denainte decât dânsa nu are. Ca care pricină, o, priiatine, cu hirograful carile asupra Corbului scriind, între jiganiile şi vrăjitorii asieticeşti l-ai dat; şi Corbul pre aceia vreme cu toată inima în cel adevărat prieteşug să afla. De care începătură şi pricină de vicleşug el înţelegând, n-au pricinit? ce au păzit vrajba carea şi pană în ciasul acesta trăiaşte». La acestea m-au întrebat de mai am şi altă ceva a-i arăta, pentru ca pricina vrăjbii dintăi asupra lui să dovedesc? I-am răspuns: Ba, şi ce altă mai multă şi mai bună dovadă trebuie? i-am dzis. Au / precum hirograful acela (pre carile acmu 550 Corbul în mâna sa îl are) al tău să nu fie a tăgădui vii putea? Cătră acestea aşe mi-au răspuns: «Pomeneşte, dzice, o, priiatine, cuvântul carile acmu-acmu îl dzisăşi, că pricina atuncea pricină dintăi iaste, când alta mai denainte decât dânsa nu să dă, că amintrilea, lucru pricinit iară nu pricină lucrului ar fi; deci când altă pricină mai denainte decât pricina carea ai arătat a afla şi a o dovedi o aş putea, atuncea ce vii giudeca?» «Ce pofteşte dreptatea», i-am răspuns. «Ca aceia pricină, dzice, o, priiatine, asupra Corbului vrednic sint a arăta; însă cu urechea inimii cuvântul dreptăţii a asculta de vii sufferi». Iară dacă-i dziş, că cu dragă inimă cuvântul adevărului a audzi şi giudeţiul dreptăţii a da gata sint, într-acesta chip dzisă: «Hirograful acela, o, priiatine, adevărat al mieu iaste, şi precum slovele carile într-însul sint, aşe cuvintele ale mele sint. Ce încă după hirograf mai sint şi altele decât hirograful încă 732 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 733 mai tari şi încă mai mari, pentru carile pană acmu, poate fi, încă înştiinţare nu aveţi. Ce socoteala pentru începături fiindu-ne, pricinile a doa şi mijlocitoare în zădar nu vom mai / 7 pomeni şi de vreme ce toată greşala într-acela iaste, carile pricina vrăjbii dintăi ar fi dat, noi pre una ca aceia asupra Corbului arătând-o şi cu neîndoite arătări dovedind-o, precum de supt vina greşelii, aşe de supt pricina începăturii vom ieşi. De vreme dară ce pentru începăturile pricinelor cuvântul ne iaste, a şti ţi să cade, dzice, o, priiatine, în vremea ce asupra tuturor dihaniilor Monocheroleopardalis minunat stăpâniia, şi, precum unui vrednic stăpânitoriu să cade, tare şi fără preget grijea alor săi suppuşi purtând, pană într-atâta summa lucrurilor adusese, cât pliscul Vulturului şi clonţul Corbului de-abiia vreodată şi mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Şi pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe cald nu gusta, ce aşeşi stârv împuţit macara a afla sau pântecele a-şi sătura putea; pentru care lucru, întăiaşi dată în răutatea Corbului scânteia zavistiii a să aţiţa au început (acestea cum şi în ce chip au fost, pre larg la locul său s-au pomenit; iar acmu, pentru mai chiară arătarea a pricinii dintâi, precum pentru alţii voroava am face, în faţa a triia, pre scurt şi cât numai noima să să înţăliagă, iarăşi a le pomeni / ne vom nevoi). Deci după câtăva vreme, cu datori ia firii, Monocheroleopardalis de pre pământ spre cele cereşti s-au luat, Inorogul, după lege, moştenitoriu stăpânirii părintelui său rămâind. Inorogul, la aceia stepănă suindu-să, vrut-au ca adevăratul megieşesc prieteşug să îmbrăţăşedze, adecă cu monarhiia păşirilor în lineşte şi în pace să vieţuiască, de care lucru, îndată, precum de săvârşirea părintelui său, aşe pentru curat gândul şi bună inima sa, prin scrisori pre Corb au înştiinţat şi ca, de ar fi fost cu părintele său nescareva de răcială pricini, să le uite şi să le iarte îl poftiia (că prieteşugul a moşteni, a înţelepţilor, iară vrajba părinţască în fii a cerca, a nebunilor lucru iaste). Corbul din scânteia aţiţată aiavea nu ce cu vicleşug pre ascuns pojarul preste tot a aprinde nici s-au stidit, nici s-au lenivit; şi aşe, mai de grozav şi spurcat păcat s-au apucat, de vreme ce, precum prieteşugul pofteşte şi pre numele cerescului Vultur să giură, precum ori în ce şi cât va putea, spre întărirea stăpânirii lui pre la locurile ce să cade să va nevoi i-au răspuns. Ca acestea în slove şi în cuvinte cătră Inorog înapoi trimiţind, iară din inima vicleană altele, / căci îndată dulăilor, 553 pre carii în munţi trimişi avea, poruncă dede, ca cu lătrăturile şi brehăiturile lor toate locurile împlând, pre alai te dobitoace şi jigănii spăimântând, să le împrăştie şi în toate părţile să le gonească. Dulăii porunca cu fapta plinind, ticăloasele dobitoace de spăimoase şi de moarte menitoare glasuri ca acelea audzind, de pregiur Inorog a lipsi şi fietecarea grijea vieţii sale a cerca au început. Corbul atuncea, vreme aflând, pre jiganiia în niam cu prepus, adecă pe Vidră, tirăneşte asupra moştenirii Inorogului au pus. Aşe, Vidra apucând tiranniia, Inorogul în munţi, unde şi Filul era, să dusă; după carii Corbul prin munţi, Vidra prin gârle, prin multă vreme fel de feliu de goane şi încungiurături de moarte îmbla. Ce dreptatea sfântă lucru greţos ca acesta nu multă vreme răbdându-1. Inorogul, aflând mijlocul, pre Vidră din tiranie au lepădat şi pre Fii în locul moştenirii mai drepte au aşedzat (căci şie sau norocul din tinereţe îi zavistuia, sau spre altele mai mari sau mai grele îl cruţa). Corbul acesta vădzind, măcar că dreptatea cu mânule apipăia, însă răutatea din bun rău şi din Corb, orb îl făcea, de vreme ce, cu multe măiestrii / şi vrăji, de iznoavă păcatul 554 înnoind şi pre Fii din moşiia şi moştenirea sa scoţind, iarăşi pre tiranul, Vidra, în locul său au băgat. Vidrii tirăniia poftorindu-i-să, au socotit ca şi răutatea tirăniii să îndoiască (că tiranii cele ce dintăiaşi dată după nesăţioasă voia lor cu răutatea a plini nu pot, de a doa oară, vreme aflând, mai cu asupra a plini obiciuiţi sint); în care chip 734 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 735 şi Vidra (mai mult cu a Corbului îndemnare) făcând, dobitoacele, săracele, iarăşi în toate părţile cu mare tulburare a să împrăştiia li-au căutat; din carile unele, precum să dzice dzică-toarea, capul în poale luându-şi, în monarhiia păşirilor au pribegit, unde cu multe şi fierbinţi lacrămi, năcazurile carile despre Vidră trag cătră Corb arătând, de carile Corbul, oarecum, precum i să face milă arătându-să (că amintrilea neschimbată firea Corbului a fi mai toţi muritorii ispitită o au), precum vreun liac slăbiciunii şi pătimirii lor va cerca şi în ce va putea le va agiutori să giuruia. Intr-aceiaşi vreme şi de la Bâtlan veste la Corb sosi, aiavea, iară de la Breb pre ascuns (căci acestea amândoi pre aceia vreme 555 părtaşi tainelor Vidrii era), precum Vidra cu tot / de-adinsul le porunceşte ca prin munţi mreji întindzind, pre la vrăjitori vrăji asupra Corbului să vrăjască. Corbul, dintr-îmbe părţile pentru pizma smintit şi greşit vădzindu-să, pre o parte să videa că de patima dobitoacelor rău îi pare şi cu tot chipul (căci acmu şi de dânsul tare să atinsese) din epitropie să o arunce ar fi silit (căci tot tiranul, precum pentru priiatin, aşe pentru nepriiatin, tot cu un suflet să poartă). Iară pre o parte pizma veche, cu carea pre Inorog şi pre Fii goniia, pentru ca după rugăminte să facă şi într-adevăr de patima lor să să milostivască nu-1 lăsa; ce amândoaă gândurile tăinuind, în sine le avea. Pană mai pre urmă, pre săracele dobitoace carile la dânsul năzuise, în tot feliurile de vârteje şi de hârzoabe învârtându-le şi întorcându-le, le dzisă că binele lor ar vrea şi mântuinţa de supt tiraniia Vidrii li-ar pofti, numai Inorogul şi Filul sint pricina carea după poftă fapta a săvârşi nu-1 lasă (căci Corbul cunoştea precum dobitoacele iarăşi pre unul dintre dânşii la stăpânire ar pofti), şi pricina iaste, dzicea, că acele doaă jigănii cu dânsul veche vrajbă având, 556 precum spre vreo adevărată pace să vor întoarce a să în/credinţa nu să poate. Dintr-acele jigănii, precum ştii, o, priiatine, Lupul era carile asupra acestuia lucru mai cu fierbinţeală era, şi acesta cu mare chizăşie să apuca, precum Filul şi Inorogul pacea vor priimi şi, priimind-o, nesmintită o vor ţinea, numai într-adevăr să cunoască precum şi Corbul cu inimă adevărată aceasta pofteşte. Corbul, după hireşul său şi firescul vicleşug, precum aceasta cu tot de-adinsul învoiaşte arătându-să, îndată la mai marele ogarâlor (carile cu alt nume Istoriograful Afroditei să chiamă) carte scriind, îi porunciia ca cu descântătoriul de la Lacul Dracilor vecin lucrul pentru pace să ispitească. Şi ce mai mult voroavă să lungesc, o, priiatine, în anul 72.940 noiev. 104, în munţii de la Grumadzii Boului cu mari giurământuri şi dintr-îmbe părţile legământuri, cu chipul carile ştii, tractatele de pace s-au încheiat, a căror tractate coronă era ca Corbul în tot chipul nevoitorii! să fie, pre tiranul Vidra din epitropie să scoată. Sfârşitul tuturor într-acelaşi an, oct. 230 pomenitul Istoriograf a Afroditii de la cetatea Deltii (căci vrăjitorii acolea era) cătră vecinul celor de la Lacul Dracilor o carte într-acesta / chip scriia: «Istoriograful Afrodiseu, descântătoriului de la Iacul Dracilor, sănătate! Pentru vinirea noastră vii şti că cu sănătate la cetatea Deltii am sosit, unde toate nevoinţele noastre, carile pentru alcătuirea păcii am cheltuit, în vânt aruncate şi în zădar luate li-am aflat, de vreme ce dumnealui Corbul, în vreme ce noi giurământurile cu iscălituri şi şi cu peceţi întăriiam, atuncea el cu mijlocul vrăjitoriului despre crivăţ la vrăjitorii cei mai de la Delta un baier trimisese, a căruia descântec să cuprindea ca vrăjitorii cu toţii pentru primeneala Vidrii învoi nd, asupra unii jigănii streini (carea din Ţara îngemănată iaste) a dobitoacelor epitropie să arunce. Vădzind aceste împotriva sfintelor giurământuri a Corbului fapte (a cărora de proaspete, precum să dzice, încă singele le pică), pre cât am putut, cu multe mijloce am silit şi deodată mintea vrăjitorilor într-altă parte am 736 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 737 întors. Cătră acestea nu puţine şi celea ce să cad cătră Corb am scris. Nedejduiesc că şi pre dânsul din rătăcită calea carea ţine a-1 îndrepta să-1 pociu. Iară de nu, curn mai curând pentru tot adevărul, ştire viţi avea». 558 Cătră acestea, o, priiatine Şoaime, dzice, / alta şi mai minunată şi în păgânitate încă mai mai (!) afundată Corbul ispitiia. Că pre aceiaşi vreme, foarte pre ascuns, pre Aspida de Palestina la Vidră trimisese, pentru ca cu tari giurământuri înşelând-o, vechiul prieteşug să înnoiască, dzicea; şi iarăşi într-acea dată epitropiia dobitoacelor cu mijlocul vrăjitorilor asupra jigăniii de la Ţara îngemănată a isprăvi siliia. Deci acmu socoteşte, o, priiatine, câte împletecite vicleşuguri şi câte spurcate de giurământuri călcaturi Corbul totdeodată cătră trii chipuri făcea! Ce poate fi dumnădzăiasca parahorisis slobodzind, ca cu vreme răutatea mai cu asupra să pliniască; atuncea ceva după poftă a isprăvi neputând, câtăva vreme lucrurile în tăcere au stătut. Acestea ale Corbului vicleşuguri un hirograf a Brehnacii le întăriia (carile la Grumadzii Boului în mâna Inorogului cădzusă), în care să cuprindea că în curândă vreme toată monarhiia păşirilor mare răzsipa şi prăpădeniia Filului şi a Inorogului aştiaptă. Acestea şi ca acestea ei bine adeverite avându-le, ce ca cum nu ii-ar fi cunoscut ascundzindu-le (că arătarea neprieteşugului fără folos corăbiiarilor să asamănă, carii în vremea furtunii / 559 chivernisală corăbiii lăsind, căci din liman au ieşit, unii pre alţii vina aruncă şi pre sine a vremilor cunoscători, iar pre alţi necunoscători arată), la ce fortuna şi vremea li-ar sluji păzindu-să aştepta. într-acea vreme din părţile Mesopotamiii, un vrăjitoriu prea mare a vini să tâmplă (că părţile Persiii cu vrăjile şi maghiile vestite sint), într-a căruia timpinare Filul cu Inorogul ieşind şi vrăjea oarece ispitind, aflară precum voia vrăjitoriului spre bună voie să pleacă, de vreme ce, ce fel de mreje să le împletească ar pofti întrebându-i, ei pre Corb în nemică atingând, mreje asupra Vidrii să le împletiască, răspunsără. La carea vrăjitoriul dzisă, precum în cale fiînd, cinii de mrejea ca a aceia a împleti gata nu-i sint, iară la cetatea Deltii mărgând, fără greş, precum cererea li-a plini să giurui. Deci după porunca vrăjitoriului, Filul cu Inorogul la cetatea Deltii mărgând şi acolea întăi cu istoricul afrodisău împreunându-să, toate vicleşugurile cele mai denainte, ca cum nu li-ar fi.simţit să arăta. Şi aceasta nu cu proastă socoteală (ce unde norocul pizmuiaşte, toată socoteala bună să sminteşte), de vreme ce socotiia că vădzind Corbul că vră/jitoriul le priiaşte şi precum mreje asupra Vidrii 560 a le împleti vremea şi ciasul pândeşte, cândailea de tot de răutate şi de pizmă să va părăsi, şi ce ţinea zugrăvit, cândailea ar întoarce în adeverit. Ce vrăjmăşiia Corbului cea nedomolită nici pană într-atâta a să opri au putut; că acmu în strâmptori vâdzindu-să (că largul altora strâmptoarea lui ţinea), la alt chip de vicleşug alergă şi pe bietele jigănii, carile lângă dânsul era fugite, în taină chemând, brâncele în loc de peceţi să-ş puie şi un hirograf cu rugăminte la vrăjitoarea cea mare să trimaţă îi îndemna, ca, milostivindu-să, de supt tirăniia Vidrii să-i scoată. Jiganiile, săracele, încredinţindu-să şi după undelemnoase cuvintele lui muindu-să, ce în hirograf s-ar fi scris nu ştiia (că hirograful pre limba vrăjitoriului scris fiind, jiganiile nu o înţelegea, ce numai ce plăzmuit le tălmăciia, aceia ştiia); iară într-adevăr mai mare jalobă asupra Filului decât asupra Vidrii sa cuprindea şi precum uni ia dintre dânsele epitropiia să îspră-vască să ruga. Aşijderea Corbul, despre partea sa, nu puţine căpuşi pline de singe proaspăt trimasă (căci neamul vrăjitorilor din fire cărnurilor şi singiurilor cu mare lăcomie iaste dat)./ Deci Filul cu Inorogul puţinele dzile la cetatea Deltii 561 zâbăvindu-să, de pre semne începură a cunoaşte că mintea vrăjitoriului de-o parte de lăcomie, iar de altă parte pentru a 738 DIMITRIE CANTEMIR sa bezcisnicie iaste lovită, de vreme ce, precum neputinţa acoperi ndu-şi, aşe vremea din dzi în dzi urmând, dzicea: «Eu mrejea fără prepus voi împleti, numai nişte stele foarte trebuitoare stau cani departe, carile pesre puţine dzile apropiindu-să, lucrul după pofta voastră să va săvârşi». Filul oarecum fluturate cuvintelor vrăjitorilor a să încredinţa începusă (căci el mai avea nişte vrăjitori mai mici, carii, pentru ca să-1 îmbunedze, precum vrăjea spre bine merge îi dzicea). Iară Inorogul mai cu de-adins îmblând şi pricina zăbăvii mai din rădăcină cercând, pentru hirograful şi mita carele Corbul la vrăjitoriu trimisese ştire luă, şi aşeşi în mâni încăpându-i, preste tot îl citi (că Inorogul slovele ce era pre limba vrăjitoriului putea citi). Şi îndată mărgând, pre Fii de povestea hirograful ui ce vădzusă înştiinţa. Nu puţin de aceasta Filul să tulbură şi cătră Inorog dzisă: «Eu mai am, frate, un vrăjitoriu, carile, precum socotesc în vrajă nu mă amăgeşte, la carile, în ceasta sară mărgând, voiu întreba de poate hirograful 562 carile au / trimis Corbul vreo trecere a avea». Şi aşe, Filul la acel vrăjitoriu mărgând (carile în lapte de oaie şi în spata caprii a căuta foarte bine ştiia) şi de lucrurile ce audzisă întrebându-1, el răspunsă: «Asupra ta, dzice, vrăjea rău nu arată, iară asupra Inorogului mai vârtos în ceasta sară din singură gura vrăjitoriului celui mare m-am înştiinţat, precum Corbul, cu mari sume de giuruinţe, toată vrăjea spre rău i-au înrors, pre carile pană mâni (precum astrolaviul mieu arată) sau în izgnanie îl vor trimete, sau şi altă ceva mai rău îi vor face». Inorogul, măcar că acmu aiavea în vicleşugurile Corbului cădzut să simţi ia, însă duhurile bărbăteşti nicicum gios lăsind, cătră Fii dzisă: «Eu, frate, pană într-aceasta vreme duhurile înăduşindu-mi şi toate vicleşugurile Corbului, cum să dzice, cu coada ochiului căutând, pentru voia ta li-am tăcut, pentru ca nu cumva vreo pricină de împiedecare lucrului tău să dau; iară acmu, iată, singur toată inima Corbului, carea cătră noi ISTORIA IEROGLTFICĂ 739 are, poţi cunoaşte. De care lucru, de acmu înainte, după atâtea dovedite ispite, de mai iaste cu putinţă a îngădui, şi după atâtea călcaturi de giurământuri, de frica păcatului de mai iaste cu cale cineva a să feri, socoteşte, şi ce cunoşti fră/ţeşte mă sfătuiaşte». 563 La carea Filul răspunsă: «De acmu înainte păcatul acesta în sufletul mieu să fie, şi de ciia, ce poţi a lucra nu te lenevi» (că dreptele giurământuri a ţinea a evseviii, iară de cele strâmbe a să teme a disidemo.niii faptă iaste). Inorogul acmu din doaă părţi să amăgiia, în dreptatea lui sprijenindu-să, de o parte, căci cu mare îngăduinţă vicleşugurile Corbului tăcând şi ca doară s-ar părăsi aşteptând, cu mâna lăcomiii mai-mai la cea desăvârşit primejdie îl adusese. Iară de altă parte, vicleşugurile Filului încă mai mari primejdii îi aşternea; că vădzind Filul că cu alt mijloc ceva a să isprăvi nu să poate, cu îmbunători cătră Corb şi cu vândzăturile Inorogului priinţa a-i vâna a să ispiti începu. De vreme ce la toate sfaturile nedespărţiţi şi în frăţie sprijeniţi fiind, cu mijlocul Căprioarii de Araviia, de toate epihirimatele lui pre dulăi şi pre alalţi gonaşi înştiinţa; ce acestea atuncea ascunsă şi neştiute cătră Inorog fiind, iară mai pre urmă cu mare ruşinea Filului la ivala a toată lumea au ieşit. Aşe dară Inorogul, într-un chip fără de nedejde sau izbânda, sau cea de tot peire aşteptându-şi (căci mai mult pentru chivernisală lucrurilor a chiti strâmptoarea vremii nu-1 lăsa), înda/tă la vrăjitoriul cel mare ducându-să, de toate 564 vicleşugurile carile cu mită Corbului şi cu lăcomiia a altor vrăjitori i să gătesc îi povesti şi precum cu toţii pre dinafară cu mâzda otrăviţi fiind, sfat împreună au făcut ca cu descântecele şi cu farmecele rugămintelor să-1 ademeniască, ca mrejea asupra lui să împletească. «Eu dară (dzice Inorogul) cu îndemnarea şi porunca cuvântului tău din munţii cei înalţi coborându-mă, aicea la cetatea Deltii am vinit şi, precum singur bine ştii, că nu pentru altă, ce numai pentru ca mreje asupra Vidrii să ne împleteşti; 740 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 741 iară Corbul, socotind că la noi cinstea epitropiii de va rămânea toate răutăţile şi vicleşugurile lui, carile cătră toată puterea voastră are, să vor descoperi, cu toată nevoinţa pre la toţi vrăjitorii sileşte ca ce rău ar fi mai mare, acela la cap să-mi aducă. Iată, acmu, precum viaţa, aşe moartea mea în mâna ta au rămas, cu carea după cinstea numelui tău şi sau după cum vii vrea, aşe fă». Vrăjitoriul, măcar că pentru delungarea vremii asupra mrejii Vidrii şi ştire avea şi voinţă, însă pentru ca vreun nalgiosul Inorogului să să facă, nice ştiia, nici poftiia. De care lucru cătră Inorog într-acesta chip grăi: «Credzi, dzice, ca 565 într-această dată şi alt / vrăjitoriu să să poată afla carile mreji de carile te temi tu să poată împleti?» Inorogul dzisă: «Ba ştiu, dzice, că altul mreje ca această să împletească puternic nu iaste; numai mă tem că cu ademeniturile altor mai mici vrăjitori să nu te buiguieşti şi singur tu mrejea să nu împleteşti». Vrăjitoriul dzisă: «De acesta lucru, pană eu pre acestea locuri mă aflu, frică nu avea, nici că pentru lăcomie cinstea datului cuvânt îm voi vinde grijă să porţi. Aşijderea, adeverit să fii că cursul stelelor şi vârtejirea ţircălamurilor cereşti de-m vor agiuta, în curândă vreme mreje asupra Corbului voiu împleti şi aripile lui cu sămnuî cel de biruinţă în mâna ta îl voi da; însă întăi plata ce-m va fi de la tine trebuie să ştiu». Inorogul acestea de la vrăjitoriu audzind, măcar că peste toată îndămânarea vremilor giuruinţa peste putinţă a să plini cunoştea (ce cele ce să iu basc şi pre lesne să cred şi mai tare să nedejduiesc), însă decât prieteşugul cu vicleşug ascuns, neprieteşugul aiavea cu Corbul a aţinea mai de folos a fi socoti, şi aşe, hirograful (de carile am pomenit) în mâna vrăjitoriului au dat. «Acesta hirograf, o, iubite priiatine, îm dzicea, cu vreme 566 la mâna Corbului au vinit, în carile / toată puterea argumen-turilor ţ-ai pus, cu carile pricina vrăjbii dintăi asupra mea a fi să dovedeşti şi precum eu călcătoriul giurământului şi văndzătoriul prieteşugului să fiu fost să adevereşti. Ce acmu, precum vedzi, lucrurile adeverînţii într-alt chip să au (că podoaba şi chizmirea minciunii în chiteala scornită şi în voroava tocmită stă; iară fiinţa adevărului în singurile lucruri precum iaste singură să adevereşte)». Atuncea eu (dzice Şoimul cătră Corb) ca acestea, ca cum necredzute cuvinte ar fi, din gura Inorogului audzind, i-am dzis: «Adevărat arătoase socotele aduseşi, o, pretine, şi cu împodobită voroava în zugrăvala chipului adevărului le arătaşi; însă mă tem că, după apofthengma carea singur mai pomenişi, fiinţa adevărului în lucruri a arăta, precum să poci a crede, nicicum pociu». Ei mi-au răspuns: «Toate lucrurile între muritori, carile pentru adevăr sau pentru minciună prepus aduc, izvoditorii legilor supt doaă dqvede li-au suppus, una iaste carea prin mărturisirea a chipuri vrednice de credinţă să face, alta carea prin hirişile scrisori şi hirografuri, dzisele tăgăduite adevereşte; deci cât pentru lucruri ca acestea, carile între noi s-au lucrat, s-ar socoti, poţi cunoaşte că alte chipuri streine / pentru trebuinţa mărturisirii, la mijloc a să pune, nici cu cale, 567 nici cu putinţă au fost (căci toate pre cât mai cu taină să putea să lucra), de unde aiave iaste că toată putinţa dovedirii în scrisori şi hirografuri rămâne. Deci, de-ţi voi arăta, o, priiatine, a Brehnacii şi a pomenitului istoriograf scrisori, carile ale mele dzise să întăriască, atuncea ce vii giudeca?» «Eu de acestea nicicum măcar nedejduindu-mă, precum ce va pofti adevărul, aceia voi giudeca»,i-am dzis. La aceasta el mi-au răspuns: «Să nu cumva în prepus intri, o, fârtate, că doară mutând vreme dovedirii, mutarea sentenţiii voiu să fac, ce într-adevăr să ştii că eu acestea scrisori într-această dată, precum aşe de triabă să-m fie în minte nepuind, lângă mine nu le am; iară la a doa împreunare, fără greş, de faţă vor fi». Aşe dară, acestea deodată pană într-atâta scuturându-să, voroava spre începătura păciuilirii am întors, dzicându-i: «Acestea cum au fost au fost (că între gâlceviţi pricea pentru 742 DIMITRIE CANTEMIR dreptate şi pentru strâmbătate de-ar lipsi cu adevărat în lume nici gâlciava, nici gâlcevitori ar fi); iară de acmu înainte, în dragoste şi în prieteşug a întră de vii pofti». După care poftă 568 el priimind, celea ce / cătră tine cât de cu cuviinţă am scris şi cât de fără cuviinţă răspunsuri am luat, singur tu bine ştiindu-le, în zădar nu le voi mai pomeni. Iară-când i-am dat ştire precum răspunsurile de la tine mi-au vinif şi la a doua împreunare l-am poftit (ce blăstămat ceasul chemării aceiia, că atuncea ocara carea Hameleonul ni-au făcut vii fi ţiind minte), carile după datul cuvânt îndată viind, îndată hirografurile carile ţinea în mână îm arătă, din carile unul era cu scrisoarea Uleului şi cu iscălitura Brehnacii, iară altul preste tot hirişă a istoricului Afroditei mână şi scrisoare să videa. Acestea eu vădzind, o, Coarbe, şi bine precum era cunoscându-le, ce mai mult sâ-i răspundz nici am avut, nici am putut. Insă precum să dzice cuvântul, soarele cu degetul a astupa nevoindu-mă, îi dziceam: «Poate fi, nepriiatinii de obşte, păhă într-atâta lucrurile au amestecat, cât unul altuia cuvintele şi poftele a vă cunoaşte să nu puteţi; iară acmu, cu mijlocul nevoinţii mele, bună nedejde am ca toate acestea, ştergându-să, să să uite şi la cea cinstită şi lăudată dragoste să vă întoarceţi». Atuncea dară, ţii minte, o, Coarbe, că vârtos îm seri iai, ca de 569 nu într-alt / chip, măcar cu giurământ de va putea fi, numai în silţă să-1 putem băga; pravila locului nostru pomenindu-mi, carea învaţă (că spre biruinţa nepriiatinului organul de sfânt şi de spurcat nu să ciarcă). Ce canonul acesta, măcar că adevărat din topicească pravila noastră iaste şi tot neamul nostru cu dânsa foarte să slujeşte, însă cât despre partea mea iaste, ce iaste cu dreptul să spuiu, într-această dată sufletul mieu a o sufferi n-au putut-o, ce într-adevăr siliiam ca lucrurile acestea la cei cu cinste şi cu dreptate să vie. A lucruri, dară, svinte ca acestea eu începătură făcând, Hameleonul, spurcatul, cu dulăii în samă nebăgătorii, câte vicleşuguri şi câte scârnave măiestrii i-au pus, ISTORIA IEROGLIFICĂ 743 pană în fălcile crocodilului (precum bine povestea ştii) l-au dat. Din care primejdie sfânta lui dreptate a nu-1 mântui măcar apusul soarelui a aştepta n-au putut. Acestea, dară, şi altele ca acestea, la număr nenumărate şi în răutate nemăsurate vicleşuguri şi de cap primejdii, tu şi ai tăi asupră-i nepărăsit aducându-i, cum Inorogul, o, Coarbe, dreptate n-au avut, ca orice mai rău ar fi putut, aceia să-ţi fie şi făcut? Ce nu atâta a lui nevoinţa iaste de vinuit, pre cât a ta mare norocire / de fericit, că nu socoteala ta cea dreaptă, ce 570 norocul lui cel împotrivnic şi strâmb pană astădzi lucrurile în norocire ţ-au arătat; ce nu pană într-atâta iaste de credzut fortuna norocului, o, Coarbe, carea, precum din bătrâni am audzit, numai aripi să fie având, dzic, iară nu şi picioare29 şi pe deasupra capului zburânc^ după cel norocit urmadză, iar de tot pe dânsul a să pune nici va, nici, de ar vrea, în ce să să sprijenească are (că cine cu aripile norocului a zbura i să pare, când în piatra stăruialii a să sprijeni va, atuncea precum nici picioare neclătite să nu fie având cunoaşte). Iată, acmu, Hameleonul câteva dzile lângă tine au fost; deci câte asupra tuturor va fi amestecat şi cât asupra Inorogului fiiarea îţi va fi tulburat, singur vii fi ştiind. Trecut-au şi în monarhiia dobitoacelor, ce acolo ce va lucra vremea după aceasta frumos ne va învăţa. Iară eu, adevăratul şi nezugrăvitul tău priiatin, atâta ştiu, că de-ţi iaste socoteala ca lucrurile la vreun sfârşit bun să le aduci, întăiaşi dată scrie la Bâtlan aicea să vie, de la carile pentru acestea şi mai mult a te adeveri vii putea; apoi pizma veche părăsind, pre Inorog la priete/şug 571 pofteşte, că cu acesta chip lucrurilor monarhiii noastre mare folos, iară ţie nespusă odihnă şi întemeiare precum să va naşte, adeverit să fii. Că amintrilea, tot pre această rătăcită cale lucrurile mărgând, în cea mai de-apoi mare şi cumplită primejdie, 29 Cp. Quintus Curtius, Historia Alexandri regis Macedoniae, VII, 8. 744 DIMITRIE CANTEMIR pre toţi, pre noi, a ne aştepta să ştii. Aceasta dară, o, Coarbe, iaste ştiinţa mea pentru Inorog şi aceasta iaste sfătuirea mea cea prietin iască, pentru carea pre numele cerescului Vultur mă giur că în tot adevărul ce am cunoscTit şi am vădzut, aceia ţ-am povestit, şi ce mai de folosul obştii am socotit, aceia ti-am sfătuit; iară de ciia înainte, tu, iarăşi, precum vii, aşe fă". Corbul acestea de la Şoim prin câtăva vreme cu răbdare ascultând (că cuvântul adevărului de multe ori şi peste simţire inimile domolind, urechile spre ascultare pleacă), pre o parte, de ruşinea vicleşugurilor înfruntate să făcea precum nu atâta la inimă îl ating; iară pre altă parte, vădzind că cuvintele Şoimului şi adevărate şi prieteneşti sint, aşijderea în ascunsul inimii sale pentru acestea singur şie dovadă şi mărturie fiind (că mărturiia hirişei şi ascunsei ştiinţe decât toate dovedele mai doveditoare iaste), îndată la Bâtlan trimasă / şi cum mai curând la dânsul să vie îl chemă. Carile, după poruncă de la gârle sculându-să (căci pre acea vreme încă acolo să afla) şi la împreunarea Corbului mărgând, Corbul în tot chipul pentru politiia şi socotelele Inorogului îl întrebă şi-1 cercetă; în carele nu mai puţină adeverinţă decât la Şoim află, de vreme ce nu numai cât cuvintele Şoimului adeveri, ce încă şi toate amestecăturile Hameleonului de minciunoase le scoasă şi de batgiocură le arătă. Cu a cestora cuvinte şi mărturii, domirit şi domolit Corbul la dulăii vânători, carii în munţi să afla, porunci ca de vor videa că într-alt chip Inorogul în măiestriile lor a cădea cu putinţă nu iaste (căci aprinsa vrăjmăşie cuvânt apofassisticos să dea nu-1 lăsa), cu tot chipul să să nevoiască ca spre pace şi prieteşug a-1 întoarce să poată, şi cum mai curând răspuns să aibă./ ISTORIIA IEROGLIFIC 573 PARTEA A 11-ECEA • Pre aceia vreme între dulăii carii în munţi să afla, una din pasiri (carea din cele suppusă stepănă cea mai de sus ţinea), foarte credincioasă Corbukii şi a toată monarhiia păşirilor dreaptă slugă era. Aceasta, porunca Corbului vădzind, mai mult într-alte socotele a sta nu să zăbăvi (căci pacea Inorogului tuturor dorită era), ce, îndată / sculându-să, la un bun vrăji- 574 toriu şi vechiu priiatin al lor să dusă, pentru ca vrăjea să ispitească de iaste cu putinţă, de atâtea cumplite rane, inima Inorogului a să vindeca şi de să poate cu vreun chip spre prieteşug a să întoarce (acesta era vrăjitoriul carile, la cetatea Deltii, Filului spusese precum peste doaă dzile Inorogului o samă vor face). Pre acesta, dară, într-acesta chip păşirea aceia (precum mi să pare lebăda era, căci aproape de moarte cântecul cel mai frumos au cântat) întrebându-1, vrăjitoriul îi răspunsă: „Tu ştii că acmu vrăjea mea nu trece precum trecea odănăoară, nici alt vrăjitoriu între noi au rămas, carile asupra jigăniii aceştiia mreje a împleti să poată; de care lucru, prietineşte vă dzic că nici a mea, nici a altuia vrajă trebuie să mai cercaţi, ce de acmu lucrul cu lineşte şi cu blândeţe iaste să ispitiţi. Deci tâmplarea după pofta voastră de va ieşi, fericiţi sinteţi, iară de nu, cu furtuna nu trebuie a vă lupta, ce după undele apelor vă iaste a vă lăsa; căci amintrilea, toate vrăjile minciunoase sint 746 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 747 şi când viţi nedejdui că mrejea asupra nepriiatinului să împle-5/5 teste, atuncea voi într-însa învălătuciţi şi împle/ticiţi vă viţi afla. Mai vârtos acmu (precum foarte bine înştiinţat sint) că toată uşea vrăjitoriască înaintea Inorogului deschisă iaste, şi încă precum şi buni chedzi să i să fie arătat, adeveriţi să fiţi". Lebăda, răspuns şi învăţătură ca aceasta de la vrăjitoriu luând, să dusă. Iară Inorogul, într-acea dată ştiind precum acelui vrăjitoriu bobii nu-i prea îmbla şi teiele îi sint cani împleticite, socoti ca în vremea slăbiciunii lui cu dânsul prieteşug şi cunoştinţă să facă, ca nu cândai, cu vreme, vrăjea slu-jindu-i, împotriva lui să să afle (că în strâmtori lăţimea prieteşugului să agoniseşte, iară în lăţime strâmtoarea ne-prietiniii să găteşte); la carile pre un dulăoaş, carile cu dânsul cunoştinţă avea, trimasă (ţincşorul acesta născut, crescut şi aşeşi încărunţit la oi era, ce şi la bătrâneţe de minte tot ţine era). Carile la vrăjiroriu mărgând, dzisă: „Inorogul împreunarea ta a avea pofteşte, nu că doară vreo vrajă de la tine cere, ce numai pentru cele viitoare tâmplari aşe i-au năstăvit, ca cu tine cunoştinţă şi prieteşug să lege". Vrăjitoriul, de aceasta audzind, îndată de sfatul ce-i cerusă Lebăda în minte îşi adusă şi bună 576 vreme pentru / ispita lucrului să fie aflat socotind, cătră ţincul cel bătrân dzisă: „De împreunarea Inorogului foarte bine îm pare, că şi eu pentru une pricini voroave prietineşti a avea încă de mult poftiiam, şi făr de nici o zăbavă numai să vie". Ţincşorul dzisă:~Tu bine ştii că mulţi sint gonaşii lui, carii în toate poticile îl păzăsc, cu care pricină, aşe aiavea şi când voia i-ar fi, a vini nu poate, ce numai când mâna îi va da, atuncea precum va vini adeverit să fii". Vrăjitoriul dzisă: „Oricând voia îi va fi, la mine fără nici o grijă să vie şi cu aceasta pricină de i să va tâmpla vreo primejdie ca aceia, în sufletul mieu să fie". Şi cătră acestea pre toţi bobii şi teiele sale giurământ adăogea. Aşe, ţincul cel bătrân răspuns ca acesta aducând, Inorogul, măcar că multe împotrivă socotiia (că pre cela ce-1 muşcă şerpele şi de şopârlă să fereşte), însă mări mei suflerului biruinţa dând şi fără nici o grijă sculându-să, la lăcaşul vrăjito-riului să dusă, cu carile împreunându-să, după cele multe şi în feliu de feliu zbătute voroave, vrăjitoriul voroavă pentru pacea cu Corbul înainte îi pusă, dzicând precum vrăjea îi arată că acesta / lucru la săvârşit va putea ieşi. 577 Inorogul răspunsă: „Precum pană acmu, o, priiatine, inima mea spre partea cea mai bună plecată au fost, aşe şi acmu tot spre aceiaşi stăruiaşte; numai a mea împotrivnică fortuna (carea, precum să dzice, încă din faşă, în toate şi pentru toate a nu mă dosedi nu părăseşte), nici voia inimii mele altora precum iaste a o ivi mă lasă, nici spre trebuinţă ca aceasta nescareva chipuri vrednice cţe credinţă a-m arăta au învoit, ce, precum să dzice cuvântul (glasul cucului din glasul pupădzii nedeosăbind), totdeauna urechile sale cătră cuvintele mele surde şi de tot astupate ş-au ţinut". Către acestea Inorogul pentru toate cele la mijloc trecute cătră vrăjitoriu povestiia, adecă cum li-au fost începătura vrăjbii, mijloci le del ungarii şi de multe ori ispita păcii, carea, în câteva rânduri acmu lucrul isprăvit ţiindu-să, mai pre urmă tot amăgit şi despre Corb viclenit s-au deşteptat. De acestea vrăjitoriul, pre amănuntul înştiinţindu-să, toată dreptatea Inorogului da (că ipocrisiia dreptăţii la niamul vrăjitorilor foarte obiciuită iaste). In scurt, să dzicem, vrăjitoriul / dintr-îmbe părţile atâta de cu osirdie s-au nevoit, cât 578 s-ar putea dzice că focul cu apa ar fi adunat şi ceriul cu pământul ar fi împreunat; de vreme ce, într-aceiaşi dzi, pre Lebădă şi pre dulăii vânători acolea aducând, cu Inorogul a să videa şi prin câtăva vreme a să vorovi i-au făcut. Ce-i încoace şi încolea, tractatele pentru pace la mijloc puind, unii trăgea, alţii împingea, iară ceva de adevăr şi de folos nu să alegea; deci cu toţii lucrurile aşe împletecite şi încurcate vădzind (că când cineva adevărului a să îndupleca nu. va, 748 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 749 încurcătura minciunilor nu cu lesne de dezlegat să înnoadă), soroc vrajbei în 25 de ani pusără, pentru ca de acesta lucru, pre Corb înştiinţind, la ce mai adevărat s-ar pleca să cunoască. într-această vreme de armistiţie, vrăjea vrăjitoriului mijlocitorii! aşeşi de tot să închisă, iară povestea pricinii era că vrăjitoriul cel mare cu farmecele sale atâta putere agonisisă, cât pre toate vrăji le mute întorcând, singur el numai, când, ce şi cui vrea, vrăjiia (acesta era pe vremea când munţii cei mari pre copacii de la Delta suppusese şi în robi ia celor şepte voievodzi 579 îi adusese, precum / istoriia la locul său s-au pomenit), ce nici lui în multă vreme tripodul nu i s-au stăruit. însă oricum ar fi fost, în vremea acestuia vădzind dulăii că vrăjea ceva cuiva adevărat să vrăjască nu poate, sorocul armistiţiii a-1 lungi şi cu chip cani nepriceput din dzi în dzi a-1 muta începură. Inorogul acestea nu că doară nu le cunoştea, ce căci vremea măcar cum nu-i slujiia, cu cunoştinţa a le trece să făcea. Iară nu prea multă vreme la mijloc trecu şi preste nedejdea tuturor, ca ciupărca din gunoiu, aşe în mijlocul tuturor un vrăjitoriu atâta de mare răzsări, cât de năprasnă ieşirea lui cu toţii să cutremurară. De acesta Corbul de ştire luând, îndată pre Uleu trimasă ca, în munţi suindu-să, acolo ce să lucreadză să cunoască şi Inorogul de ce să apucă să ispitiască şi acmu pentru împletirea mrejii asupra lui toată nedejdea curmându-i-să, tare poruncă îi dede ca de pacea pre carea Lebăda o începusă, cu toată nevoinţa să să apuce şi ca cum numai pentru aceia treabă ar fi fost trimăs, cătră Inorog şi cătră alalţi să să arete. Aşe, Uleul la munţi sosind, Lebăda, săraca (acmu dzua cea mai 580 de / pre urmă apropiindu-să), la cuibu-şi s-au înturnat, unde nu preste multe dzile, versurile încheindu-şi, cântecul ş-au săvârşit. In dzilele acestui vrăjitoriu Filul şi Inorogul mare intrare şi ieşire aflară, de carea nepriiatinii măcar cum ştire a lua nu putură. Ce Filul, puţin oarece lăcomiii suppus fiind, într-îmbe mânule a sigeta să ispitiia (că de-amintrilea şi Filul nu prost sigetătoriu era), de vreme ce ni asupra Corbului, ni asupra Strutocamilii mrejea a împleti să nevoia. Iară Inorogul, una numai şi aceiaşi în gând având, sau vreodată pe piatră, sau vreodată supt piatră a fi socotiia, şi, precum să dzice cuvântul, sau fericirea pe cap, sau Corbul pe stârv să i să puie aştepta; de care lucru, într-alte părţi nicicum îngăimându-să, vrăjea numai asupra Corbului ispitiia şi acmu vrăjea spre bine începusă a i să sfiti, de vreme ce şi mrejea începusă a să împleti. Ce, poate fi, toate vremea lor au, sau, cum să dzice (iraaa €jJL7ro6iov 5ioc xa^ov), toată împiedecarea pentru bine, • mrejea asupra Strutocamilii mai pre iuşor fiind a să împleti (măcar că pre amândoaă deodată vrăjitoriul le începusă), acmu gata / Filului să o dea pre vrăjitoriu îndemnă. Filul, luând 581 mrejea, pană în dzece dzile pre Strutocamilă vână. Râsul, carile în munţi păzitoriuî Strutocamilii era, pentru mrejea ce să împletisă măcar cum ştire neluând, fără de nici o grijă la bârlogu-şi să afla. Iară Uleul, de împletirea mrejii înţelegând, cum mai curând Corbului în ştire făcu, carile, măcar că de lucrul peste nedejdea lui tâmplat nu puţin să tulbură, însă nici moale să purtă, de vreme ce pană a nu agiunge mrejea la locul întinsorii, cu doaă dzile mai înainte de la Corb la Pardos şi la alalte jigănii rumpătoare vestea mrejii agiunsă. Atuncea Pardosul, Hameleonul, Veveriţa, Guziul cel orb şi alalţi pre lângă dânşii, toţi, în toate părţile să împrăştiiară, aşe cât pre toţi deodată mrejea a-i cuprinde nu putu. Iară Strutocamilă, săraca, în mrejea ce-i aruncase asupra, cu coarnele carile odată îi adăosese încurcându-să, atuncea de greu gemând: „Vedeţi coarnele de ce treabă mi-au fost", dzisă, cu mari blăstămuri şi sudalme pe Pardos şi pe Corb încărcând. Iară Hameleonul, din monarhiia păşirilor în monarhiia dobitoacelor trecând (precum mai sus s-au pomenit), după a sa / fire cevaşi măcar neclătit şi neamestecat nu lăsă, ce toate 582 750 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 751 cu minciunele lui frământă şi în tot chipul le tulbură. Mai vârtos Pardosului de vechea vrăjmăşie a păşirilor pomenind, cu totului tot spre vicleşugul Corbului îl aţiţă, precum din scrisorile carile la Râs trimisese, toată vrăjmăşiia asupra lor aiavea îş arăta. Care cărţi, la mâna Inorogului cădzind, după pacea carea cu Corbul făcusă, Uleului li-au arătat şi pană mai pre urmă la mâna Brehnacii au giuns. Iară căderea scrisorilor acelora la mâna Inorogului într-acesta chip să tâmplase: Pe vreme ce mrejea asupra Strutocamilii în munţi să împletisă şi încă la locul întinsorii nu agiunsese, Pardosul cătră Râs cărţile trimisese, carile pană a giunge la munţi, unde Râsul să afla, Filul acmu epitropiia dobitoacelor de la vrăjitoriu luase. Deci jiganiia carea cărţile aducea, pre Râs neaflând (căci acmu el în nişte găuri de stincă să ascunsese), în mâna Inorogului li-au dat, pre carile deşchidzindu-le, cu singură mâna Pardosului în chip ca acesta era scrise: „Râsului, fratelui, sănătate! Cărţile ce mi-ai trimis li-am 583 luat; pentru Uleu câte / îm scrii înţeles-am, pentru carile eu încă şi mai denainte îţi scrisesem că credinţă n-are şi precum comoara minciunilor şi izvorul amesrecăturilor să fie ţi-1 peri-grăpsisem; pre acesta mai vârtos Camilopardalul l-au nebunit, de vreme ce i-au dzis că samănă rătâne-său, Brehnacii, păşirii ceii uimite, carea samănă celui cu ochi negri, mascara. Vrut-au dumnealor cu totului tot asupra dobitoacelor să stăpâniască, precum şi asupra păşirilor domnesc, şi aceasta nu pentru altă, ce numai pentru ca să-şi scoată în fală că ei fac şi pot toate, precum să laudă că şi epitropiia Strutocamilii ei au isprăvit-o şi mrejea asupra Vidrii ei au împletit-o. Iară pentru ce-m scrii că pofteşte Corbul să te vadză, atâta să-i dea pliscul de stârv cât îţi pofteşte el binele tău. Ce să ştii că nu iaste altă ceva în socoteala lui, fără numai cât, mărgând tu la dânsul şi alalte pasiri şi dobitoace de mergerea ta audzind, să dzică: «O, mare putere are Corbul, de vreme ce jigănii ca acelea îi mărg la picioare». Deci iată că-ţi scriu, frate, Uleul o dată şi de da ori de va vini la tine să ţi să închine, atuncea şi tu să mergi la dânsul o dată; iară pentru aceasta, de va scrie ceva la / Corb împotriva ta, 584 pentru ca să ne sparie cu ceva, lasă să scrie, că noi îi vom şti da răspunsul. Iară de să vor ispiti şi altă ceva, mai mult de aceasta grijă nu purta, căci avem noi ac de cojocul lor". Pre lângă acestea mai era şi alte scrisori a cărora coprindere alte pricini încuia, de a-cărora tâlcuire pană acmu a altuia înştiinţare, fără numai a Inorogului, n-au dat. Acestea aşe, iară Corbul pre o parte, precum mai sus s-au pomenit, pentru împrăştiiare jigăniilor tare s-au nevoit, iară pre altă parte, scrisori vârtoase la Uleu şi la Camilopardal scriia, în tot chipul rugându-să ca^ ori cu ce mijloc ar putea fi, pace cu Filul şi cu Inorogul să-i facă. Filul cu îmbe mâniile pacea primiia, de vreme ce nu altă, fără numai a sa odihnă socotiia; încă şi pană într-atâta cuvântul cătră Aspidă îşi dedese, cât, Inorogul pace cu Corbul de nu va face, el fără nici o împiedecare va face şi, pentru a Corbului prieteşug, de toată fraţi ia Inorogului să va despărţi (ce giuruinţa prea pre lesne şi nesocotită mai multă îndoinţă aduce decât credinţă). Pentru care lucru şi Filului răspunsără că fără Inorog a lui numai pacea nici o cred, nici o priimăsc; deci, pre o parte Filul pre Inorog ruga, pre altă parte Camilopardalul / tare îl îndemna, Uleul nepărăsit 585 şi cu mare blândeţe şi cucirituri îl cerceta şi pentru ca cuvântul păcii să-şi dea, în tot chipul îl poftiia. Carea, cum s-au legat şi în ce chip s-au săvârşit, la locul său mai pre urmă să va dzice, iară acmu la cuvântul nostru, de unde am ieşit, să ne întoarcem. După ce Strutocamilă în mreje să prinsă, la Grumadzii Boului o adusără. Iară Lupul, Ciacalul şi alalţi carii partea Filului ţinea, pană la vinirea Filului lucrurile monarhiii dobitoacelor a chivernisi începură şi pe jiganiile carile să împrăştiiasă pană la vinirea Filului iarăşi la locul său le adunase, fără numai Guziul Orb şi Hameleonul, în fuga lor rămâind, ca cum 752 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 753 sămânţa răutăţilor şi tulburărilor într-alţii de-ar peri într-aceştea să să păzască. Iară înturnarea Pardosului la locul său aşe pre lesne n-ar fi fost, de nu l-ar fi împuns la inimă cărţile care împotriva Corbului şi a Brehnacii scrisese; căci şi Pardosul de pe socoteala vremii bine cunoştea că cărţile acelea în mâna Filului sau a Inorogului or fi cădzut, şi acmu el deodată în monarhiia păşirilor capul aciuându-şi, nu fără frica vieţii acolea să zăbăviia. De care lucru, decât supt pliscul Corbului supt 586 hortumul Filului a trăi mai bine a fi socoti. Şi aşe, / nu mult acolea zăbăvindu-să, prin încredinţarea Lupului, iarăşi la locu-şi să întoarsă. Iară descoperirea cărţilor Pardosului către Uleu într-acesta chip au fost: Filul, cu toată nevoinţa prieteşugul Corbului a dobândi nevoindu-să, şi pentru ca cu descoperirea vicleşugului Pardosului şi a Hameleonului, mai tare spre ura lor să-1 porniască, pre Inorog pofti ca, chemând pre Uleu, să i le arete. Cătră carile Inorogul dzisă: „Nu iaste, frate, lucru de cinste aşe îndată să ne arătăm, că, când mâna ne dă, măcar cevaşi răul a face nu pestim, ce mai cu cale socotesc a fi întăi de la alţii pentru acestea ştire luând şi ei întăi rugându-ne, apoi noi pofta să le facem". Şi nu mult, una din molii la Uleu mărgând, precum nişte cărţi ca acelea la mâna Inorogului să află îi spusă. Uleul, de lucru ca acesta ştire luând, îndată cu mari linguşituri şi cu capul pană la pământ plecat cătră Inorog vini, i să ruga, dintr-adâncul inimii gemea şi cărţile să vadză îl poftiia. Inorogul încăşile nu puţin în trei şi împătri ţeremoniile, ce pană mai pre urmă, de multe rugăminte biruit fiind, să le citească în mână i le dede. Uleul, cartea deşchidzind, o slovă citiia şi de năcaz o dată 587 pre nări / pufniia, un rând săvârşiia şi de mare rău la pământ piuind să trântiia; ce să dzică, de mânie nu ştiia; ce să răs-pundză, de dosadă nu putea; sughiţul pieptul îi astupa, flegma în grumadzi îl îneca, în locul cuvântului oftare şi în locul voroavii suspinare-i ieşiia. Uleul, acestea vădzind, de prorociia Şoimului carea mai denainte vreme cătră Corb dzisese, aminte îşi adusă; în scurt, să dzicem, după multe a Uleului rugăminte, Inorogul cărţile în mâna Brehnacii le trimasă. Ce Brehnacea, ca cela ce în multă tăcere era învăţată, cu totului tot (precum mi să pare) aceste cărţi despre Corb pană astădzi tăinuite le ţine; poate fi în vremea lor anagnostis a le citi, filosof a le tâlcui şi therapevtis slujba a le plini să va afla (că precum dreptatea în veci astupată, aşe vicleşugul pană mai pre urmă fără plată să rămâie nu poate). Aşe dară, după vânarea Strutocamilii, siloghismul Corbului în barbara, carile odată ieşisă în: Cra! era! era! acmu aiavea pre limba Strutocamilii să înţelegea Racova! Care stihii pre amănuntul, după meşterşugul cabaliştilor tălmăcindu-să, va să dzică: „Rău! Ai! Capul! Oh! Vai! Ah!" Şi adevărat dară, că ascunsă a numelui acestuia taină, cu luc/rurile mai de pre urmă foarte bine ş-au răspuns, de vreme ce în mreje încurcată, pe Grumadzii Boului călare puind-o, mult rău i-au dat de cap şi nespus ah şi vah din focata-i inimă ieşiia, unde viaţa în vremi şi giumătate de vreme să-şi petriacă o lăsară. Iară Hameleonul (pre carile cu ce nume să-1 împodobăsc şi cu ce ti tul să-1 slăvăsc mult mă mir, poate fi mai adevărat sămânţa vicleşugului şi simburile minciunii să-1 număsc; că adevărat vicleşugul şi minciuna ca alalte odrăslitoare sămânţă de ar avea şi în toată dihaniia sămânţa şi simburile de i s-ar usca, cu bună samă numai în singur Hameleonul pururea vie şi neveştedzită ar rămânea, din carile în toată zidirea a să îm-prăştiia şi, mai mult decât dintăi, pre la toţi a să ijdărî destulă şi de prisosit ar fi); acesta iarăşi dzic, sămânţa vicleşugului, rădăcina răutăţii, odrasla spurcăciunii, cranga scârnăviii, iasca sicofandiii, izvodul epiorchiii, pilda obrăzniciii şi văpsala polipichiliii, Hameleonul, după ce cu câteva jigănii cu fuga în părţile nopţii în Ţara munţilor scăpasă şi nu multă vreme 754 DIMITRIE CANTEMIR într-acolo zăbăvindu-să, prin monarhiia păşirilor trecând, iarăşi la locul prundişului vini, unde, îndată ce sosi, Inorogului ştire 589 trimasă. (O, Doamne, ce obraz şi / ce feliu de peliţă peste obraz!) şi ca greşelele carile cu a altora îndemnare, iară nu din răutatea lui, i-au făcut să i le iarte să ruga, şi iarăşi ca dinrăi, rob neschimbat şi slugă fără prihană să-i fie dzicea. Cătră acestea, mai cu de-adins să ruga ca, de va şti vreun liac asupra muşcăturii crocodilului, să-1 înveţe, căci îndată ce la locul prundişului au sosit, crocodilul să-1 fie prins dzicea, carile deodată, măcar că de tot nu l-au înghiţit, însă foarte de greu să-1 fie încolţit să jăluia. Inorogul, a firii, iară nu a pizmei urme călcând, cătră Plotunul (căci acesta era trimisul de la Hameleon) ce vinisă răspuns ca acesta dede: „Greşelele vicleşugurilor acestora, o, Plotune, de mi-ar fi vinit de la un chip ca acela carile în răutăţi să nu fie fost ispitit, adevărat că oarece, sau poate fi şi mult, voia mi s-ar fi betejit, iară de vreme ce orce împotrivă mi s-ar fi tâmplat şi cu vicleşugurile Hameleonului mi s-ar fi prici nit, spune-i că organul răutăţii obiciuitele sale au ispitit şi au lucrat. Iară primejdiile carile am tras voii norocului mieu le dau, carile, pană împotrivă îm va merge, încă mulţi hameleoni să vor 590 izvodi. Iară el acmu să ştie că acestea toate ca cum nu mi / li-ar fi pricinit, aşe li-am luat şi ca cum nu mi li-ar fi făcut, aşe li-am uitat. El, cu trup, cu suflet, vicleşug şi cu stat, cu fapt, răutate iaste; deci în care parte mă voi uita? şi căriia iertăciune sau izbândă să dau sau să iau? Agiunge-i lui, o, Plotune, singur şie şi lucrătorii! şi izbândiroriu să-şi fie (că cu vreme celea ce din singure faptele rele ochiul dreptăţii izbândeşte şi răsplăteşte, nici voia împotrivnică, nici mâna vrăjmăşască mai cu asupra a afla poate). Iară pentru liacul ce mă întriabă, îi vii spune că altă ceva mai mult nu ştiu, fără numai visul carile odănăoară dzic să fie visat, precum iaste şi precum adevăraţilor onirocriţi să cade să-1 tâlcuiască (că cine spune minciuna, întăi obrazul îşi ruşineadză, ISTORIA IEROGLIFICĂ 755 iară mai pre urmă sufletul îşi ucide); iară cela ce oaă de vipere beâ, puii prin pântece cu mari chinuri naşte; precum şi el, giurământurile înghiţind, pântecele sufletului despicându-i, pre unde nici să gândeşte, pre acolo în ocară a toată lumea vor să-1 scoată. Aşijderea, a sulemendriţii învăţături, carea spre înghiţirea oaălor viperii lj-au îndreptat, pofta răutăţilor spre vicleşugul şi călcarea dreptăţii aducându-1, cele de-apoi mai rele/ decât cele dintăi i-au arătat, că când prin spinii şi deasă pădurea 591 visului îmbla, umbra necunoştinţii îl acoperi ia şi soarele adevărului nu-1 videa; căci între doaă împotrivnice chipuri, cu cuvinte împleticite îmbla, umbra minciunilor precum lumina dreptăţii va astupa i să părea. Iară când lângă para focului să apropie, atuncea la ivala vicleşugurilor sosind, de la pământ pană la nuări, adecă preste toată lumea cu mari sunete, vestea răutăţii lui au ieşit. Inorogul precum în munte înalt şede prin vis i să părea, iară acmu în bună nedejde stăruit, unde vicleşugurile lui a agiunge nu pot, cu lineşte viaţa îşi petrece. Păşirea niagră (carea Corbul iaste) cu neprietiniia în cap a i să pune neputând, din mândriia sa gios cădzind, la pace să pleacă. Iară Hameleonul în groapa carea singur au săpat, într-aceiaşi singur au cădzut; precum odănăoară pre mine fălcilor crocodilului nevinovat mă vândusă, aşe acmu acelaşi crocodil, în fălci ţiindu-1, nu-1 înghite, ce-1 suge, nu-1 amestecă, ce-1 încolţeşte. După aceasta,- sfârşitul şi izbânda dreptăţii în curând să aştiaptă, ca ce au sămănat, aceia să secere, şi ce ş-au aşternut, pre aceia să să culce; iară după aceasta viaţă, fiii răutăţilor, pre carii preste fire şi / împotriva a tot binele i-au prăsit, spurcat 592 îl vor moşteni, de vreme ce amintrilea firea ca o înţeliaptă stâlciu stărp şi făr de roadă a fi l-au arătat". Pentru acestea, dară, acmu agiunge şi la cuvântul nostru să ne întoarcem. Filul, după ce mrejea după voie îşi luă, după câteva dzile din munţi sculându-să, în monarhiia dobitoacelor, la locul 756 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA ifeROGl JFICĂ 757 epitropiii sale să dusă, în strajea munţilor şi a gârlelor numai pre Căprioară lăsind (facă cereştii lucrul spre bine şi începăturile proaste spre sfârşit bun să le întoarcă) (că decât_un muritoriu degetul în apă a-şi băga, cel nemuritoriu toată umedzala mării în clipala ochiului a usca mai pre lesne-i iasţe). Acestea, aşe cu toţii, cineşi cum putură, unvchip mai ales lucrurilor sale pusără şi cineşi la ale sale întornându-să să aşedzară, iară toată greutatea lucrului în Inorog şi în Corb rămasă; amândoi, unul de altul, a să înfrânge nu numai cu lucrul, ce aşeşi nici cu gândul nu priimiia. Corbul în întemeiarea sa cea vecinică să bizuia, Inorogul în dreptatea sa cea neclătită să sprijeniia; şi mai vârtos că acmu de atâta vreme cu ispita şi deprinderea din toate dzilele împotriva a toate vrăjile şi farme-593 cele Corbului, / liacuri ca acelea învăţase, cât toate nevoinţele în zădar şi toate osteninţele în dar îi întorcea. Şi încă în vremea vrăjitoriului aceluia, nu puţină nădejde avea că de nu va împleti cumva mrejea asupra Corbului, asupra lui aşeşi nicicum nu o va împleti; de una amândoi să temea, şi aceia amândoi tare o ascundea, adecă fără veste unul altuia farmecele să nu cumva facă, că amintrilea, de ştire luând, energhiile a le opri, meşter-şugurile a-şi batgiocuri şi fără primejdie a să păzi putea. Acestea şi ca acestea ei în inimile lor tăvălindu-le şi pră-vălindu-le, Uleul cu mari rugăminte (cu porunca Corbului poate fi) la Camilopardos mărgând (după cum şi Corbul îi scrisese), pentru pacea între dânşii mijlocitoriu să să puie îl poftiia, ca doară prin buni chedzi, lucrul carile mulţi l-au ispitit şi a-1 săvârşi nu l-au putut, el la bun şi cuvios sfârşit l-ar aduce, că amintrilea vrajba aceasta aşe de va rămânea, fără nici un prepus aiavea iaste, dzicea, că asupra amânduror monarhiilor cea desăvârşit peire şi prăpădenie stăruiaşte. Aceste Uleul dzicând, Camilopardalul de isprăvirea lucrului să să apuce să giurui, şi cu socoteala carea mai gios să vă arăta începu. Ce acmu, puţintel zăbă/vindu-ne, puţintele carile pentru 594 firea şi viaţa aceştii jigănii ştim să dzicem. Această jiganie la trup cât cămila iaste de mare, piialea, ca cum cu soldzi ar fi, în feliu de feliu pestriţă şi picată îi iaste, de unde şi numele, poate fi, Cămilă-pardos i s-au alcătuit; partea denapoi cu pântecele în sus iaste rădicată, ca cum ar fi a leului, iară armurile şi picioarele denainte, cu piept cu tot, decât cum măsura trupului ar pofti, mai sus sint rădicate; grumadzii îi sint sulegedzi şi gingaşi; şi din trupul cel gros şi măminos, de ce mărg spre cap, gâtlejul i să supţie; capul cu a cămilii să asamănă şi de mare ca cum ar fi de da ori cât a Strutocamilii de Livia; ochii mierâi, în giur împregiur, ca cum ar fi cu siurmea vâpsiţi şi pre lângă albuşuri roşii, întorcându-i încoace şi încolea, groznic caută; îmbletul îi iaste de tot schimbat, şi aşeşi tuturor dihaniilor, precum celor de uscat, aşe celor de apă împotrivă, că nu-şi mută pre rând picioarele, nici unul după altul le duce, ce din partea cea dreaptă, pe amândoaă odată şi deosăbite, iară din partea stângă, câte unul şi împreunate, cu îmbe părţile totdeodată clătindu-să, din loc în loc să mută; însă la mărs lesne / şi sprintină iaste. Această jiganie măcar că dintr-amândoaă monarhiile afară iaste, însă într-îmbe părţile la mare cinste şi frică să ţinea (că frica mai pe deasupra şi dragostea deplin din rădăcini oarecum despărţite ieşind, la acelaşi vârv a evlaviii agi ung), şi aceasta pentru doaă pricini: una căci cu toţi vrăjitorii, mare şi de multă vreme cunoştinţă având, la multe farmece a o amesteca obiciuiţi era (precum din învăţăturile şi tâlcuirile hrismosurilor lor să cunoaşte); a doa, căci încă de demult era aşedzată ca hrana ei pre an dintr-aceste monarhii să să orânduiască; hrana nu atâta de multă, cât era de scumpă, căci nu carne, iarbă sau altă materie săţioasă, ce sau argint, sau aur, de multe ori şi dia-manturi era (căci între toate jiganiile, numai aceasta fărâmăturile diiamantului şi alte pietri scumpe a amistui poate). De 595 758 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 759 care lucru, şi ea foarte aminte lua, ca nu cumva mai mult aceste monarhii stropşindu-să şi cu adese stropşiturile mai mult slăbind şi sărăci ndu-să, obrocul ei cel din toate dzilele să scadză. Despre tată, niamul dintr-un ostrov să trăgea, unde nişte copaci să nasc, carii într-alt loc în toată lumea undeva nu să 596 mai / află; poama copaciului aceluia nu din flori să liagă, ce din coajă cură, mai toate jiganiile o mănâncă însă nu o înghit, ce o amestecă. Sămânţă n-are, coajă ca alalte poame n-are, ce miedzul, simburile şi peliţa tot într-o formă îi sint. Aceasta aşe hirişă dintr-acest ostrov fiind, cu ruşine ostrovan, iară cu cinste muntean a să numi şi a să ţinea priimiia. Spre alte multe numere ce avea, singură din sineb €X TOJV XpiXT)J,U)v mai hiriş să-i fie ş-au ales. Iară despre maică, dzicea, că din niamul păşirilor iaste, ce lucrul într-adevăr nu aşe să avea. Că odănăoară unul din corbi, vrând pre maică-sa să ia, numai cu împreunarea unii nopţi, iarăşi la părinţii săi o înturnase, pentru lipsa viderilor vinuind-o; care sămn de hereghie între simenţiia lui şi pană astădzi trăiaşte, că precum Camilopardalul, aşe fiii lui, aşeşi în tinereţe puterea viderilor slabă le iaste. Şi aşe, din corbi scoţând „cappa", rămân hirişi orbi. Ce pentru firea ei, acmu destul, la cuvântul nostru să ne întoarcem. Acesta dară, treaba aceasta a mână luând, între Inorog şi între Uleu şi între alalţi dulăi, carii acolea să afla, soroc pusă, ca la dzi la sălaşurile ei adunându-să şi dintr-îmbe părţile ce li-ar 597 fi cuvintele ascultând, lucrurile încotro / s-ar pleca să poată înţelege (că amintrilea jiganiia aceasta în alcătuirile păcilor vestită era) şi ce mai cu cuviinţă şi mai pe drept i s-ar părea, aceia să aliagă (ce coada lăcomiii de scaiul făţărniciii nespurcată şi curară a fi, lucru peste putinţă iaste). Deci după cuvântul dat şi dzua sorocită cu toţii la un loc să împreunară, unde Camilopardalul dintr-îmbe părţile, toate pre amănuntul dacă întrebă şi toate pricinele vrăjbilor dacă înţăliasă, nesăvârşită pizma Corbului şi neînduplecată firea Inorogului cunoscu (pizma şi neînduplecarea într-aceasta să deosăbăsc, că pizma merge înainte, iară neînduplecarea urmadză). Din cele multe, Camilopardalul, un cuvânt alegând, dzisă: „Corbul de pizmă părăsindu-să şi Inorogul voii mele înduplecându-să, precum lucrul acesta vreo ieşire va afla socotesc; deci cuvânt ca acesta cu hirograf întărit la mână de-m viţi da, de începerea lucrului acestuia mă voiu apuca". La aceasta Uleul cu ochii a clipi şi din grumadzi a adii începu. Dulăii coacla între picioare şi urechile pe spinare a-şi ciuli să apucară. După câtăva tăcere, cu ochii unul cătră alţii, ca cei în furtuşag prinşi / căutându-şi, precum de la epitropul 598 păşirilor pozvolenie ca aceasta să nu fie având răspunsără. Iară Inorogul, apucând cuvântul, dzisă: „A lucrului mieu singur eu stăpân îi sint şi cuvântul mieu din singură voia mea să ţine, pre carile sau a-1 da, sau a nu-1 da, în singură socoteala mea rămâne. De care lucru, dzic, că orice Camilopardalul între noi drept ar giudeca, spre aceia învoitoriu şi priimitoriu sint. Dară voi ce dziceţi, o, priiatinilor? Au iarăşi tăvălituri de cuvinte a ispiti şi după vechiul vostru obiceiu cu şuvăituri vremea a vâna poftiţi? De aveţi ceva cu socoteală a grăi şi cuvânt vrednic de ascultare a povesti, acmu, în faţa adunării aceştiia, dziceţi". Iar ei altă ceva a dzice nu putură, fără numai dzuă să să puie poftiră, penrru ca mintea Corbului cercând, de le va da pozvolenie ca aceasta să întrebe. De această poftă a lor, firea Camilopardosului oarecum să tulbură şi: „Ce poate fi răspunsul şi pofta aceasta? - dzisă. Au nu-m scrie Corbul aiavea că cu mijlocul vostru orice vom alege, aceia să fie? şi precum toate a aşedza şi a alcătui în voia voastră au lăsat, prin câteva cărţi ne însămneadză? Dară acmu ce cuvinte brudii sint acestea? şi ce răspuns dziceţi să mai aveţi şi încă de acmu îna/inte mintea Corbului să-i cercaţi? Noi în 599 lucruri ca acestea am bătrânit, cărora ce rând şi ce orânduiala 760 DIMITRIE CANTEMIR ISTORÎA IEROGLIFIC 761 li-ar trebui foarte am învăţat. Ce de pre cuvintele voastre vechea dzicătoare să adevereşte (că cine nu va să frământe, toată dzua cerne), ce şi eu fire-aşi fi vrut ca bătrânetele în copilărie să mi să întoarcă, şi aşe, cuvinte copilăreşti ca/acestea a asculta şi la lucruri brudieşti a mă uita să pociu; iară acmu, în vârsta carea mă aflu, nu numai a grăi, ce nici a asculta cuvinte bulbăitoare nu priimăsc". Acestea cuvinte ale Camilopardalului, măcar că tare, nu numai urechile, ce şi inimile le pătrundea, însă ei, săltătoare şi nestâmpărată inima Corbului ştiind, cătră chip ca acela cuvânt apofassisticos să dea nu îndrăzniia. Insă iarăşi aceasta faţă a scoate mare frică avea, în ascunsul inimii aceasta ţiind, ca, de s-ar tâmpla cumva lucrul deplin şi lăudat a nu să isprăvi, nu în Corb, ce într-altul pricina să poată muta; şi aceasta era pricina carea cu acest feliu de şuvăituri cuvintele a-şi rumăga îi făcea. Acestea Inorogul mai mult a să scârşni neputând sufferi, dzisă: „O, priiatine, Camilopardale, tusăroasă şi sughiţoase răspunsurile jigăniilor acestora în divă nu prinde, căci doaă 600 pricini / sint carile, uscăciunea cuvântului scornindu-le, umedzala tusei şi izvorârea flegmei le înmulţeşte (că tot dobitocul un muget ce ştie fireşte îl face; iară dobitocul înţelegătoriu înţelegerea pierdzind, sau tusă, sau gemere sau alt chip de glas dobitocesc scorneşte); una firea, iară alta asupreala firii. Firea, dzic, căci, deosăbi de Uleu, alalţi toţi dulăi sint, la carii fără lătratul în gâtlej şi muşcatul în gură altă nu să află. De care lucru, când vor ceva după înţălegere să grăiască, articulul glasului într-altă ceva, fără numai în lătrătură şi brehăitură, să deosăbască nu pot; aşijderea alta, asupreala firii, dzic, căci niamul dulăilor când ceva năcaz, asupreala, sau altă oarecare pătimire peste voie li să tâmplă, atuncea nu numai cuvântul tocmit, ce şi lătratul nealcătuit uitând, de scâncitură să apucă şi de schi lălăi tură (că ce suspinul cu lacrămile la cei în doaă picioare şi fără pene - adecă la dobitoacele platoniceşti -, aceia scâncetura şi schilălăitura la dulăi iaste). Cătră acestea, a triia şi altă pricină a să adaoge s-ar putea, căriia singur eu martur neminciunos a-i fi a dzice voi îndrăzni. Carea în doaă părţi să împarte, una în stăpân, iar alta / în stăpânit; în stăpân, dzic, 601 că singuri din sine stăpâni lucrului de-ar fi, ori spre ce mai de folos şi mai bine ar alege, spre aceia voia şi cuvântul ş-ar da; în stăpânit, dzic, că ei supt a altora stăpânire şi voie suppuşi fiind, nu ce lor, ce ce celui ce-i stăpâneşte place, aceia le caută a dzice şi a face (că când suflă stăpânul, atuncea răsuflă stăpânitul şi în cuvintele slugii duhul domnului lucreadză). De care lucru, socotesc că precum cea multă vreme cu acest feliu de îngăimele au trecut şi spre toate răbdare neclătită am avut, aşe şi de acmu înainte încă puţină îngăduinţă să avem, ca o dzi puindu-şi şi acestea aporii a-şi dezlega să poată şi cu acesta chip toată lătrătura şi scâncitură sfârşitul să-şi ia". După aceste a Inorogului cuvinte, Camilopardalul, oarece mâniia potolindu-şi (carea atuncea de nu şi era zugrăvită, iară mai pre urmă în zugrăvită să să fie întors vremea au dovedit-o), soroc în 20 ani pusără, ca chiarul răspuns de la Corb luând, adevăratul cuvânt a-şi da să poată. Aşe dară, într-acea dată cu atâta voroava încheindu-să şi cu toţii împreună ieşind, cineşi la ale sale să dusără./ ISTORIIA IEROGLIFICĂ 602 > PARTEA A 12-ECEA Iară după ce cineşi la locurile sale să întoarsără, dulăii cătră Corb carte într-acesta chip scrisără: „Uleul şi toţi dulăii Corbului, stăpânului milostiv, cu plecate capete, sănătate! După ce încă de demult, după a domnului nostru poruncă, în tot chipul am nevoit ca doară pre vrăjmaşul Inorog după a noastră voie a aduce am fi putut (carii nevoinţe şi ceriul şi pământul / marturi ne sint), numai de vreme ce vrăjile nu ni-au 603 slujit, mrejile nu 1-au ţinut, laţurile nu l-au oprit, seciurile nu l-au încuiat şi tot feliul de măiestrii a-1 domoli nu l-au putut, de mare nevoie, nu ce am vrut, ce ce am putut ni-au căutat a face. Şi mai vârtos de la trimisul Uleu înştiinţindu-ne precum spre aceasta şi voia domnului nostru să să fie plecat (că păşirile rumpătoare, când carne proaspătă a câştiga nu pot, prin stârvuri şi prin împuţiciuni foamea a-şi domoli obiciuite sint), de care lucru, noi vedzind că din dzi în dzi a norocului nostru căldură să răceşte şi oarecum a împotrivnicului să încăldzeşte, am socotit ca să nu aşteptăm pană de tot răciala ei ne va cuprinde şi toate mădularele ne amurţi, ce cu un cias mai înainte, cu blândeţe priimind-o, împotrivă să nu-i stăm (că norocul plecare, iară nu asprime priimeşte). Aşijderea, de multe ori s-au vădzut (că trestiia, după vânt plecându-să, să îndoiaşte şi iarăşi 764 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 765 să scoală, iară bradul, împotrivă pui ndu-să, din rădăcină să prăvăleşte, cu a căruia răsturnare, cele de prinpregiur mlădiţe şi zmicele, stropşindu-să, cu pământul să amestecă). De care lucru, cu tot sfatul împreună pre Camilopardalul am rugat ca, în mijlocul nostru pui ndu-să, cea dorită pace între domnul / 604 nostru şi între vrăjmaşul Inorog să alcătuiască; ce Camilopardalul, măcar că osteneala aceasta a priimi s-au arătat, însă de la noi hirograf ca acela au cerşut, carile alegerea lui, oricum ar fi, să întăriască şi să adeveriască. Ce noi, pozvolenie ca aceasta de la domnul nostru neavând, altă ceva mai mult a-i răspunde n-am avut, fără numai cât soroc am cerşut, ca pentru acestea domnului nostru în ştire să facem. Deci acmu, iată, pană în 20 ani soroc avem, în carii după pofta şi plăcerea domnului nostru aiavea răspuns să avem ne rugăm; iară noi în toată slujba gata şi neobosiţi vom fi". La aceasta a dulăilor scrisoare, Corbul într-acesta chip răspunsă: „Cu mila a cerescului Vultur, Corbul, mai marele epitrop a monarhiii tuturor păşirilor, Uleului şi dulăilor, carii în munţi să află, sănătate! Cartea carea ni-aţi scris am luat-o, celea ce ne scrieţi înţeles-am, la carile mai mult altă ceva a vă răspunde nu avem, fără cât, iată că, având aicea lângă noi pre Biholul de Cina, cum mai curând într-acea parte îl trimasăm, căruia toată plinirea puterii i-am dat, ca şi el împreună cu priiatinul nostru, Camilopardalul, ori cea mai de folosul nostru ar cunoaşte, aceia să facă (Biholul de Cina la trup iaste negru, la cap alb, la 605 picioare pag, la coamă comos ca caii de Schithiia, / la isticiune din vulpe nu rămâne, iară hirişiia cea mai chiară îi iaste totdeauna a răgi şi nepărăsit a mugi)". Deci după sosirea Biholului la lăcaşul Camilopardalului, iarăşi de iznoavă adunare mare să făcu, unde Camilopardalul un prolog ca acesta făcu: „Duhurile a toată jiganie, o, priiatinilor, în doaă chipuri fac clătirea lor; una iute şi netocmită, carea naşte vrajba şi mânia, iară alta moale şi tocmită, carea lineştea începând, dragostea între dânsele-şi scorneşte, înmulţeşte şi netulburată o păzeşte. Aşijderea, de multe ori dintr-acea iute şi netocmită a duhurilor răpegiune, muritorii, răpiţi fiind, din carile ca dintr-o ameţeală trezindu-să şi ca dintr-un spăriiat şi tulburat vis deşteptându-se, spre odihnă şi lineşte a să întoarce să nevoiesc, ca celor obosite şi oarecum înăduşite duhuri odihnă şi răpaos să dea. De care lucru, în clătiri ca acestea, mai cu de-adins doaă sint de socotit: una, că ţenchiul odihnii cerile, unde şi când va să fie mai denainte şi aşeşi din începutul clătirii să-1 însămnedze; alta, că, pană la însămnatul ţenchiu va sosi, măcar cum cevaşi lenevirii loc să nu dea, ce toate mijloacele şi împregiurstările foarte cu mare / osirdie să să păzască şi dintr-îmbe părţile să să păzască; că 606 duhurile muritorilor asemenea sint vânturilor clătitului aer, carile şi plăcut, şi împotrivă a sufla pot. Inimile corăbiii pre nestătătoare lucrurile tâmplarilor ca pre umerile mărilor plutesc; sfârşitul lucrurilor liman, intrarea la liman - aflarea lineştii şi scăparea din furtună iaste. Deci precum adese s-au vădzut că, cu nepaza cârmaciului şi cu lenevirea corăbiiarilor, acmu în sinul limanului intraţi fiind, aceia pat, de carea între groznice undele valurilor au scăpat. într-acesta chip şi lucrurile voastre, ca un vas de multe valuri şi din multe părţi izbit şi strânciunat, acmu la limanul adăpostirii şi la lineştea odihnirii să fie agiuns socotesc. Cea mai multă primejdie, precum să vede, au trecut. Rămas-au acmu ca în adăpost, pentru paza vivorului, fierul să să arunce, pândzele să să învăliască, funele să să întăriască şi vasul, cu nerumpte odgoane, la margine legându-să, să să sprijenească; ca nu cândailea, despre uscat vivorul duhurilor fără veste scornindu-să, iarăşi mările odată călătorite şi valurile mai denainte trecute a le poftori să silească, unde de nu cea de totprăpădenie, însă cea mai rea decât / cea 607 dintăi primejdie, poate să să tâmple. 766 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 767 Iată, de o parte, Inorogul singur cârmaciu, singur vasul voii sale încotro ar pofti a-1 porni ştie şi poate, carile, în liman întrând, cu ce odgon şi la ce stâncă vasul s-ar lega, singur din sine voii şi alegerii noastre au lăsat. Deci, despre aceasta parte, fără prepus sint că în adăpostul odihnii vasul inimii sale, fără nici o primejdie, cu groase odgoane, cu tari funi şi la credincioase locuri să va lega, unde, neclătit rămâind, vivor cât de repede, furtună cât de mare şi holbură cât de năprasnă a-1 mai urni nu va putea (că mai pre lesne iaste vântului o mie de odgoane a rumpe şi o mie de fiiară a zmulge, decât sufletului cinstei purtătorii!, din cuvântul dat a să întoarce). Acmu, dară, lucrul rămâne că, de vreme ce vasul Corbului prin epitropie iaste să să chivernisască, carile dintre voi ar fi acela carile, voie slobodă şi toată puterea să aibă, ca la locul ce vom cunoaşte noi că-i mai de credinţă, cu funea carea vom dzice că-i mai tare şi cu fierul carile vom pricepe că-i mai de nedejde, acolo şi cu acelea să să lege şi să să priponiască. Deci carile epitropiia navar-hului ar avea să mi să arete, ca cu acela cuvintele obştindu-m, celea ce spre sfârşitul lucrului ar căuta să vorovască". La aceste a Camilopardalului cuvinte, Uleul arăta / precum lui nu numai piiadecele în picioare, ce şi gârliţa în grumadzi i s-au pus, de vreme ce Corbul scrie precum tot lucrul pre sama Biholului au lăsat. Dulăii acmu nici lătra, nici scânciia, ce ca cei ce muşcă pe furiş, numai din semne să cuciriia, să muşce locul mâna nu le da; să latre iarăşi socotiia că, adese şi de multe ori lătrând, acmu a tuturor urechile de lătrăturile lor să să fie deprins (că minciuna adese grăită, şi adevărul grăit în minciună îl preface). Acestea tăcând, Biholul într-acesta chip a răgi începu: „între noi cineva, o, Camilopardale, hiriş şi cu deplină putere epitrop Corbului nu iaste; nici cineva pozvolenie ca aceia are, carile ce ar lega să fie legat şi ce ar dezlega, să fie dezlegat, fără numai a îmbe părţilor pofte ascultând, cuvintelor giudecători, dreptăţii alegători şi asupra celui de obşte folos sfătuitori şi îndemnători să fim. Nici aşi socoti cu cale a fi lucrul acesta supt silloghismurile arţstoteleşti şi sentenţiile platoniceşti să cadză, nici pană într-atâta de adânc scociorât ar trebui, ce, numai inimile acmu plecate, cu un chip mai pre iuşor să le alcătuim (că funele socotelii mai mult decât ce vremea pofteşte, întin-zindu-să şi destindzindu-să , din socotială, / socoteală naşte şi 609 din cuvânt, cuvânt izbucneşte, şi aşe, cele vechi trecând, altele noaă, ca în roată, să întorc). Ce de iaste lucrul vrăjbii în pace să să săvârşască, ei înde eii voroavele şi poftele să-şi arete, iară noi, cele cu cuviinţă din cele cu necuviinţă alegând, după dreptate să giudecăm, spre carea de vor vrea a să odihni, bine, iară de nu, voia lor în mâna lor iaste şi precum le va fi pofta, aşe facă". Camilopardalul, cunoscând că socoteala Biholului spulbărat iar nu întemeiat lucru iaste să facă (căci răutatea Corbului pocăinţă nu ştie), foarte să mânie şi într-acesta chip răspunsă: „De vreme ce socoteala lor au fost, o, priiatine, pentru ca numai între dânşii să să vorovască, alt loc de împreunare să-şi fie căutat; iară de au fost (precum Corbul, scriindu-ne, să roagă) lucrul acesta cu mijlociia noastră să să caute, chipul al triilea, adecă adevărat epitropul Corbului, de faţă a fi ar fi trebuit, carile noi ce vom giudeca, ca cum singur Corbul ar fi, sau astădzi primiitoriu, sau astădzi neprimiitoriu giudecăţii noastre să să arete. Ce acmu aiavea iaste că şi acestea ispite sint şi apă în piă bătută. însă ispită ca aceasta printr-alt chip lor asemenea, iar nu prin mine să o facă, căci nu mai puţin pentru a altora decât pentru a mea cinste port grijă, şi / inima carea voia în 610 mâna mea ş-au pus, precum pentru a mea, aşe pentru a lui, a sta mi să cade"'. Şi aşe, Camilopardalul, de mânie aprins, sculându-să, dintre dânşii ieşi. Iară după ieşirea Camilopardalului din adunare, cu toţii tulburată firea-i vădzind, într-o întristare cu tăcere amestecată întrară; şi mai vârtos Inorogul cunoscând că din toate părţile 768 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 769 şi în voroava şi în faptă vicleşugul nu lipsiia, ales că Corbul măcar că toată pozvoleniia Biholului dedese, însă Biholul, nestătătoare socoteala Corbului ştiind, supt darea cuvântului să să lege nu vrea. , Dulăii, aşeşi di-nceput, spre isprăvirea lucrului ca piatra la dial siliia, de vreme ce toată cinstea şi agonisita lor în vânători şi vrăjituri ca acelea să sprijeniia. 1 Uleul, măcar că într-adevăr spre săvârşirea lucrului tare năzuia, însă slujba aceasta supt titulul numelui lui plineala să ia poftiia, care lucru vădzind că Corbul Biholului l-au orânduit, oarecum căldura cu răciala amesteca şi, precum la dânsul vreo putere nu iaste dzicând, tot lucrul asupra Biholului arunca. Camilopardalul, aşijderea, singur numai schiptrul giudecatoriii nedejduind, apoi pre Bihol giude[că]toriu, iar nu 611 epitrop, a să numi audzind, pricini, măcar că adevă/rate însă nu fără venin amestecate, arunca şi lucrul oarecum mai greu decât era a-1 arăta siliia. Inorogul, a tuturor, precum cuvintele, aşe chipurile bine socotind, de pre semnele ce la ivală videa, adevărat cunoştea că toată greuimea lucrului nu atâta în sine, pre cât în lăcomiia titulul ui giudecătoriii rămăsese. De care lucru, într-acesta chip le vorovi: „Această a noastră vrajbă nu proaspătă, ce, precum am dzice, de veche acmu împuţită iaste, pre carea încă de la părinţi, ca datoriia, rea moştenire preste voie şi ca cu mâniile ciunte am apucat-o; aceasta dară, atâtea rădăcini în toate părţile, în lat, lung şi adânc aruncate având, nu iaste cu divă, de să arată aşe de cu greu a să dezrădăcina (că vrajba neprietiniii ca piatra cu var lucrată pană în 40 de ani tot fiiarbe). Ce cât despre a mea parte ar fi, precum pururea şi în răbdare şi în aşteptare gata am fost, şi de acmu înainte încă câtăva vreme loc îngăduindi a da nu mă voi feri. Şi pentru ca pricina rămânerii vrăjbii eu a fi să nu mă arăt, încă un sfat am a vă sfătui, pre carile, audzindu-1, de „va fi plăcut, noi înde noi lucrul la săvârşit a duce să putem socotesc. Iară de nu, fietecarile la punctul său cel dintăi a să întoarce cu voia sa să slujeşte. Sfatul mieu, dară, / iaste acesta: Intăiaşi dată Camilo- 612 pardalului pentru bsteninţa, care pană acmu în treaba noastră au făcut, precum să cade, mulţemită prietineşte să-i facem; după aceasta, la alt loc undeva, de iznoavă să ne împreunăm, unde ce cu nevoie şi ce pre lesne în lucrurile noastre ar fi să înţelegem; de ciia, carile mai aspre ar rămânea, de acelea pre Camilopardal să înştiinţăm, ca cu mijlocirea şi socoteala lui şi acelea aşedzindu-să, ca pre un martur şi întăritoriu aşedzi-mânturilor noastre să-1 punem". Sfatul acesta Uleului plăcu, Biholul nu-1 lepădă, dulăii încă pentru bunătatea sfatului cu capetele plecând sămnul priimirii arătară. Ce nice sfatul Inorogului de îngemănarea gândului lipsit era, întăi că, vădzind Inorogul pre Camilopardal precum asupra celoralalţi oarecum s-au mâniiat, ca şi mai mult asupră-le să-1 pornească siliia, ca doară pentru mânie ar uita lăcomiia şi în fierbinţeala singelui, cuvântul dreptăţii ar grăi (că nu puţin prepus era ca nu cumva cu aceasta pricină obrocul Camilopardalului de la Corb să să fie adaos; care lucru s-au şi tâmplat, precum mai gios să va dzice). A doa, ca doară ar putea cunoaşte la ce săvârşit bate a lor socoteală, ce ar avea de la dânsul să ciară şi în ce feliu ar pofti să să aşedze / acea 613 neîncăldzită între dânşii răcială. Aşe dară, cu toţii împreună sculându-să, a doa dzi într-alt loc să împreunară unde întăi Uleul într-acesta chip voroava făcu: „Eu, o, priiatinilor, unde nedejduiam că mai mult folos şi agiutorinţă spre a lucrului isprăvire vom avea, acolea semne împotrivnice şi cuvinte cu zgrăbunţi de ghiaţă amestecate vădzuiu (însă pentru aceasta, într-această dată mai mult voroava a face nu pociu). De care lucru, după a Inorogului întriagă sfătuire, ale-altora în chip de prorocii paradigmate într-o parte lăsind, acmu între noi cu line suflete şi împăcate 770 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 771 inimi, ce greu şi ce iuşor înainte ni-ar ieşi, cu osirdie să cercăm, ca aşe, după a lucrului trebuinţă, într-o parte lăsindu-ne, spre ce cinsteş şi cu cuviinţă ar fi să ne alcătuim". Atuncea Inorogul vădzind că boldurile Uleului în piialea Camilopardalului împung, dzisă: „Eu încă, o, priiatine, mult m-am mierat că chipul pre carile singuri voi de cinstit şi de drept l-aţi ales, acela acmu între miiare amestecă fiiare, şi foarte rău îm pare, căci pricina mai dintr-adânc a cunoaşte nu pociu (că pricina cunoscută fiind, oricât de aspră ar fi, vreun liac spre netedzirea ei să nu să afle nu poate)". Biholul dzisă: („Ucenicii Epithimiii supt dascălul Pleonexiii 614 să suppun) / ce acmu vremea acestor provlimate nefiind, la ale noastre enthimemate să ne întoarcem. Inorogul într-o parte, Corbul într-altă parte trage, iară dreptatea pre calea sa va merge; ce acmu întăi trebuie să ştim pofta Inorogului de la Corb ce şi carea ar fi". Inorogul dzisă: „Eu, o, priiatinilor, ceva greu şi fără cale de la Corb nu poftesc, fără numai el singur în sine socotindu-să ce va afla strâmb să îndreptedze, şi ce dreptatea pofteşte să poftiască şi să învoiască; acmu, dară, asemenea şi eu a şti aşi pofti de la mine Corbul ce ar cere". Uleul dzisă: „Corbul de la tine altă ceva nu pofteşte, fără numai prieteşug şi dragoste adevărată". Inorogul răspunsă: „De vreme ce el prieteşug şi dragoste adevărată pofteşte, iată că şi lui ca aceleaşi a ne da i să cade (că toată pofta bună cu binele cătră altul a să obşti pofteşte); însă de pre ce vom într-adevărat a cunoaşte putea, că unul cătră altul aceiaşi cerere şi dare plineşte (că voile de bine voitoare din cuvânt încep şi fără zăbavă în faptă sfârşesc). Deci, cât despre a mea parre ar fi, părăsind vrăjmăşiia neprietiniii, îndată toată giuruinţa şi plinesc (că nici mai mult ceva Corbul de la mine are a pofti). Care lucru Corbului deplin a-i sluji nu poate, de 615 vreme ce eu, de/osăbi de aceasta, asupra lui şi alr feliu de dreptate precum să fiu având în toată lumea ştiut iaste. De care lucru, atuncea numai să va dovedi, precum adevărat din vrăjmăşie întorcându-să, spre dragoste să fie purces, când strâmbătatea lăsind, dreptatea a lucra va începe; aşijderea, împotrivă lucrul iaste de socotit, că Corbului despre mine pace dându-i-să, îndată toată odihna îşi agoniseşte; carea la mine nu iaste aşe, căci sint şi altele carile neodihna îm pricinesc, şi acelea toate de nu să vor spre odihnă alcătui, nici eu de tot a mă aşedza şi a mă odihni pociu (că prieteşugul adevărat iaste de bună voie închisoarea sufletului în trupul strein şi pătimirile streine ca pre ale sale aje sufiFeri); însă nici cu socoteala întriagă să poate numi acela carile, focul aţiţind, cu ochii în fum să stea, că măcar că focul spre trebuinţă să aţiţă, însă mai denainte a socoti trebuie ca fumului loc de răzsuflare dându-să, celuia ce-1 aprinde înăduşală să nu facă; deci de vă iaste socoteala ca aceasta dragoste deplin şi adevărată să să facă, întăi toate peristasele să să cerce şi aflându-să precum să cade să să aşedze şi aşedzindu-să cinsteş să să păzască". Biholul dzisă: „Ce şi carile pot fi acele ţircunstanţii?"/ Inorogul dzisă: „După a mea socoteala sint acestea: 616 întăi: împuţite ranele vrăjmăşiii cu meltemul adevăratei dragostea ungându-să să să tămăduiască şi toate asuprelele dintr-îmbe părţile, ca cum nici ş-ar fi fost, să nu să mai pomenească (că pomenirea asuprelelor înnoiesc şi ijdărăsc neprietiniia). A doa: pentru cele viitoare lovituri bună pază, ca de vor şi vini, a lovi să nu poată, iară de vor şi lovi, a răni puterea să nu aibă (că ce s-au tâmplat o dată, să poate tâmpla şi de altă dată). A triia: vrăjmăşiia nu numai din gură să să părăsască, ce deodată cu cuvântul şi ciniile răutăţii din mâni să să lepede, ispitele să să părăsască, uşile şi ferestrile simţirilor, despre tot aburul şi vântul tulburării astupându-să, tare să să păzască, ca nu cândai nepriimitorii bunului acestuia lucru, vreme şi loc aflând, în casa lineştii oaspele tulburării să poată băga (că vântul 772 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 773 răutăţii şi a vicleşugului atâta de supţire iaste, cât nu numai prin găuricea urechii destupate, ce şi prin inima supt lăcata socotelii încuiată a răzbate poate). A patra şi cea mai de treabă iaste ca toată dreptatea să să 617 plinească, pentru ca nu cumva, unul despre / altul în pagubă rămâind, mosorâtura aceii lovituri durerile vechi în minte să aducă (că paguba avuţiii la muritori din rădăcina sufletului a fi să socoteşte, pentru aceia, precum averea din suflet să fie să dzice şi la cei mai mulţi aşe să crede). Deci cu bună osirdie să căutăm trebuie, ca cine supt pagubă iaste şi carile pricina aceii păgubiri să fie fost să aflăm, de ciia, cu cumpăna dreptăţii cumpănindu-să, fietecăruia partea ce i s-ar cădea, dreaptă îm-părţală să i să facă. Nici dzic, o, priiatinilor, pagube ca acelea să să pomeniască, carile unul în pizma altuia pre la vrăjitori şi pre la vânători ar fi pierdut, ce ca celea carile tirăneşte streinele prădând, ca cum ale sale ar fi le ţine şi fără nici o pravilă a dreptăţii le stăpâneşte". Uleul dzisă: „Adevărat că precum în multe dreptate ai şi noaă şi altora ştiut iaste, însă am pofti ca şi acmu de la tine să audzim ce ar fi acea dreptate şi cum s-ar putea plini?" Inorogul dzisă: „întăi: bârlogul carile de moşie ne iaste şi pană acmu de câteva ori Corbul tirăneşte cu silloghismurile sale unora şi altora l-au dat, de acmu înainte aceasta să nu mai adaogă a face./. 618 A doa: în monarhiia dobitoacelor păşirile amestec să nu aibă, nici pliscul Corbului de piialea Boului să să mai atingă. A triia: toate cuiburile Corbului, carile mai denainte de acesta epitrop păşirilor au fost, Corbul de acmu într-însele nici să să aoâ, nici pui să scoată, nici altor pasiri să le dea, ce după dreptate, puilor Corbului, carii săraci de părinte au rămas, înapoi să să întoarcă. A patra: penele, aripile şi toţi fidgii şi tuleile Corbului trecut, Corbul de acmu între penele sale să nu le amestece, ce moştenitorilor înapoi să le dea; căci penele Corbului trecut dintr-acestui de acmu foarte bine să cunosc, căci aceluia sint cu două feţe, pe de o parte negre ca a Corbului, iar pe alta pestriţe ca de pajoră şi sure ca de vultur. Acestea, dară, Corbul cu fapta plinind, o, priiatinilor, precum spre adevărata dragoste s-au întors voi putea cunoaşte, iară amintrile, măcar cum a mă încredinţa nu voi putea (că giuruinţele cuvintelor fără plineala lucrurilor, ca oaăle fără plod şi ca săminţele fără roadă sint)". Biholul, măcar că toată puterea şi pozvoleniia epitropiii avea, însă pentru neîncredinţarea în lesne a să muta socoteala / Corbului, din sine asupra lucrului apofasin să facă nu 619 îndrăzniia. De care lucru, vremea cumpărând (că Biholul precum la căldură, aşe la frig din fire nesufferitoriu iaste), într-acesta chip răspunsă: „Toate poftele tale drepte şi pe cale sint şi aşe s-ar cădea ca toată dreptatea să să pliniască. însă pentru tuleile Corbului trecut din gura Corbului acestuia cu giurământ asupra numelui Vulturului ceresc am audzit, precum nici vreodată să nu le fie luat, nici acmu la dânsul să să afle; de carea, măcar că cu toţii bine ştim că adevărul nu grăiaşte, însă noi ca priiatinii a îmbe părţilor nevoitori vom fî, ca nici el de minciună să să ruşinedze, nici dreptatea ta acoperită şi călcată să rămâie. Şi de vreme ce poftele ce sint, acmu cum să cade am înţeles şi lucrul pană la atâta au sosit, încă puţină vreme îngăduitoriu să fii, cu toţii te poftim; şi acestea toate de nu să vor face, încă mai cu multul decât ai poftit, atuncea amăgeala despre mine să o ţii". Aşe dară, cu atâta cuvintele şi voroavele între dânşii puindu-se şi cu lucrul a le săvârşi rămâind, cineşi la ale sale să dusără. Iară Biholul cătră Corb carte într-acesta chip scrisă: „Biholul Cinei, Corbului Dialuliror, sănătate! Pentru / pri- 620 cina între tine şi între Inorog, pre carea ca să o caut şi să o isprăvăsc tare m-ai rugat, şi ori în ce chip o voi alege, aşe să şi 774 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 775 fac, voie slobodă mi-ai dat. Iată, cu puţine cuvinte, vei şti că lucrul la aceasta au vinit, ori din tuleiele Corbului trecut, ori dintr-ale tale în tot anul Inorogului patru mii de tuleie să dai, adecă în toate trii lunele câte o mie; şi tuleiele să nu fie negre de pe spate, ce albe, de pre supt pântece zmulte. Din toate cuiburile, câte Corbul trecut au avut şi acmu în monarhiia păşirilor să află, a triia parte în puterea şi oblăduirea Inorogului să să dea; căci acestora adevărat şi drept moştenitorii! a fi să cade. Apoi, pre piialea Boului clonţul tău să nu mai îmbie, nici în monarhiia dobitoacelor să te mai amesteci. Acestea noi am ales (măcar că cu toţii ştim că mai multă şi mai mare parte dreptatea lui ar pofti). Aceasta de folosul obştii şi de odihna ta a fi sfătuim. Deci într-acesta chip cu dânsul prieteşugul a lega de vii vrea, chiar şi adevărat, spre întăritura aşedzimântului răspuns să ne dai, ca, împreună cu Camilopardalul şi cu alalţi ai tăi carii aicea să află, cuvânt stătătoriu să dăm şi să luăm. Şi altă mai mult lucrul a cerca şi 621 a zbate nu mai ispiti (că / leneşul mai mult aliargă şi scumpul mai mult păgubeşte)". Corbul, de acestea înţelegând, cum mai curând înapoi răspuns ca acesta trimasă: „Pentru câte mi-ai scris, foarte bine am înţeles; deci vii şti că acestea toate, cu toată inima priimin-du-le, le întăresc şi le adeveresc şi, după al vostru aşedzimânt, cu fapta a le pleni nevoitori vom fi. Numai şi eu aceasta deosăbit poftesc, ca tuleiele carile pre an voi da, nu supt numele dăriii, ce supt chipul darului să fie; pentru cuiburi, aşijderea, vreo scrisoare la mijloc să nu să facă, pentru ca să nu să înţăliagă că doară vreodănăoară supt mâna noastră fiind, acmu de supt mâna noastră au ieşit". Ca acestea Corbul şi cătră Camilopardal scrisă şi pre amândoi tare îi ruga ca, foarte nevoitori fiind, să nu cumva lucrul neisprăvit să rămâie, pentru carea har şi mare prieteşug de la dânşii va cunoaşte, a căruia mulţămită şi răsplătire fără zăbavă şi pre larg o va face. Răspuns ca acesta Biholul luând, împreună cu Uleul la Camilopardal să dusără, pre carile, în multe feliuri rugându-1 (că precum mai sus .s-au pomenit, la adunarea dintăi mâniindu-să, de lucru mai să parăsisă), îl poftiia ca pre Inorog să poftească şi să-1 îndemne ca celea ce la mijloc să pun să priimască. Deci Camilopardalul, de o parte adaogerea obrocului vădzind (căci aceasta încă de demult i să / giuruisă), iară de altă 622 partq plecată rugămintea lor înduplecându-1, pre Inorog la sine chemând, întăi pre taină, iar apoi şi la ivală, cu multe chipuri şi tropuri ritoriceşti pacea lăudă, iar vrajba huli (că ritorii mai multă materie de dzis decât în lauda păcii şi în hula vrăjbii a afla nu pot), apoi inima Inorogului cu alte feliuri de dulci voroave şi giuruinţe a domoli începu, pană mai pre urmă, la deschiderea cuvântului viind, Corbul din mândriia lui la cât s-au lăsat îi spunea şi precum atâta dare pre an să dea priimeşte îi dzicea. Aşijderea crescând dragostea, precum şi darurile vor creşte îi giuruia. „De ciia, de socoteşti (dzice) căci sint priiatin, cuvântul şi sfatul priiatinului tău ascultând, acestea de această dată de la Corb priimeşte. Acestea făcând, pare-mi-să că nu vii greşi". Aşe dară, de o parte Camilopardalul, de alta Biholul şi cu Uleul îl ruga. Inorogul încă, pre o parte, de viaţă primejdioasă supărat şi săturat fiind, iar pre altă parte, îndemnarea şi pofta priiatinilor a călca neputând, pre pomenitele condiţii aşedzimântul păcii priimi. După aceia, cu toţii de acolea sculându-să, iarăşi la lăcaşul Bivolului să dusără, unde toţi dulăii, ogarâi, coteii împreună cu Uleul adunându-să, pre cinstea numelui şi pre credinţa cuvântului legământ/tul păcii aşedzară (căci pre numele 623 Vulturului ceresc a să lega amândoi nu priimiră) (de vreme ce 776 DIMITRIE CANTEMIR cine a sa cinste nu păzeşte, a celor cereşti de-abiia va cunoaşte). Apoi cu toţii sculându-să, cu capetele plecate, copitele Inorogului săruta. Inorogul încăşi îmbrăţăşindii-i, precum i-ar săruta şi sămn de pace li-ar arăta, cu cinste îi priimiia. Şi aşe, într-acesta chip, vrajba de 1 700 de ani între Corb şi între Inorog sfârşitul îşi luă. Iară toată cuprinderea Istoriii aceştiia aceasta iaste: Că Vulturul şi Leul de puternici împăraţi vrând să să slăvască, muştele îi batgiocuriră; Vidra cu neştiinţa în fericire petrecând, cu sfatul, fără vreme, cine să fie o pricepură şi dintr-amândoaă monarhiile o izgoniră; pre jiganiile şi păşirile viclene Liliacul le batgiocuri; Cămila, coarne cercând, ş-au pierdut şi urechile; Corbul, în doaă monarhii să stăpâniască vrând, supt cea pre an dare mai micului său s-au legat. Şi precum toate sfârşitul său au, aşe şi dreptatea, vremea, locul, puterea şi biruinţa sa îşi află./ IARĂŞI CĂTRĂ CITITORIU 624 Aminte, cinstitule, îm aduc că în rădăcina cărţii am fost giuruit precum scara a numerelor şi cuvintelor streine tâlcufaoare la sfârşit; iară a numerelor păşirilor şi dobitoacelor şi alalte supt alte numere suppusă dezvălitoare la început vom pune; ce după greşala mutând socoteala (că şi de pe aceasta sămnul slăbiciunii noastre vii putea cunoaşte), mutat-am şi scările şi pre una în locul alţi ia am aşedzat. Cătră aceasta, măcar că dezvălirea numerelor aiavea giuruim, însă de betejirea inimilor foarte ferindu-ne, dezvălind, le acoperim, şi acoperindu-le le dezvălim, precum semnele arithmeticăi destul te vor învăţa, în carile, puţin ostenindu-te, ce vii cerca vii afla, şi a noastră pană într-atâta ferială de nu vii lăuda, încailea nu vii de tot defăima, pentru carea toată bună vrerea în măsurata-ţi înţelepciune lăsăm. Ia aminte că scara aceasta nu după rândul azbuchelor, ce după numărul feţelor îmbla./ SCARA 625 A NUMERELOR ŞI CUVINTELOR IEROGLIFICESTI TÂLCUITOARE Zidirea Vavilonului Semiramis Raiul spândzurat Evfrathul Leul Vulturul Jiganie Pardosul Ursi Lupul începătura răutăţilor Pofta izbândirii strâmbe Fericirea nestăruitoare Nesaţiul lăcomiii Partea mol do ven iască Partea munteniască Tot niamul moldovenesc [Iorgachi vornicul]' 10. 800. 100. 3. 1. 20. 8. 2. 70. 100. 50. 20. 400. 30. [Vasilie vornicul] 2. 1. 200. 8. 30. 10. 5. 2. 70. 100. 50. 8. 20. 400. 30. [Bogdan hatmanul] 2. 70.3.4. 1.50. 600. 1.300. 40. 1. 50. 400. 30 * între [ ] se află decriptarea numelui personajelor reale - angajate în alegoria Istoriei ieroglifice- „citind" cifrele arabe, scrise de Cantemir, potrivit echivalenţelor cifră-slovă din alfabetul chirilic; tot între [ ] sunt scrise trimiterile la Scară omise de autor sau corectate de noi, în cazul erorilor din original. 780 DIMITRIE CANTEMIR Vulpea Ciacalul Mâţa Sălbatecă Pasire Brehnacea Şoimul Uleul 626 Cuciinoz Corui Hârătul Bălăba [Ilie stolnicul] 10. 30. 10. 5. 200. 300. [70]. 30. 50. 8. 20. 400. 30 3 [Maxut uşer] 40. 1.20. 200. 400.300. 400. 200. 5. 100 , 3 [Ilie Cantacuzino] 10.30. 10. 5.20. 1.300. 1.20. 400. 7. 8. 50. 70 3 Tot niamul muntenesc 3 [Costantin stolnicul] 20. 800. 200. 300. 1. 50. 300. 8. 50. 200. 300. 70. 30. 8. 20. . 400.30 3 [Thoma postelnicul] 9. 70. 40. 1. 80. 70. 200. 300. 5. 30. 50. 8. 20. 400. 30 3 [Ştefan paharnicul] 200.300.5.500. 1.50. 80. 1. 600. 1. 100. [50]. 8. 20. 400.30./ 3 [Mihai spătar] 40. 8. 600. 1. 8. 200. 80. 1. 300. 1. 100 3 [Răducanul] 100. 1.4. 400. 20. 1.50. 400. 30 3 [Radul Golescu] 100. 1. 4. 400. 30. 3. 70. 30. 5. 200. 20. 400. 30 3 [Şerban Cantacuzino] 200. 5. 100. 2. 1. 50. 20. 1. 300. 1. 20. 400. 7. 8. 50. 70 3 ISTORIA IEROGLIFIC 781 Blendăul [Şerban logofetul] 200. 5. 100. 2. 1. 50. 30. 70. 3. 70.500.5.300.400.30 3 Monarhie Ţară, publică 3 Cânii [Capichehaele] ' 20. 1. 80. 8. 20. 5. 600. 1. [5].30.5. 3 Ogari [Călăraşi] 20. 1. 30. 1. 100. 1. 200. 8 3 Cotei i [Iscoade] 8. 200. 20. 800. 1. 4. 5. Bursuc w [I Aipul vornic] 30. 400. 80. 400. 30. 2. 70. 100. 50. 8. 20 3 Nevăstuică [Fata Dedului] 500. 1. 300. 1. 4. 5. 4. 400. 30. 400. 8. 3 Guziul Orb [Dedul] 4. 5. 4. 400. 30. Şoarece [Ursechel] 400. 100. 200. 5. 20. 5. 30 Corbul [Basaraba Voda] 2. 1. 200. 1. 100. 1, 2. 1. 2. 70. 4. 1. 4 Alai te numere de pasiri sau de dobitoace carile să pomenesc sau nici vreo sămnare nu au, sau carea iaste să aibă însămnare la locul [său] să va pomeni Pasire rumpătoare Rudeniia şi boierimea celor mari, a muntenilor Boierimea şi cei mai mari a moldovenilor Boierime mai de gios ;a moldovenilor Boierimea mai de gios a muntenilor Jiganie rumpătoare Jiganie vânătoare şi de vânat Pasire vânătoare şi de vânat 4 4 4 4 782 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 783 Dobitoc suppus Pasire suppusă Căprioara 627 Lebăda Adunarea soborului dintăi In săbor a să obşti Epitrop Liliac Vidr Bâtlanul Brebul Monarhiia celor de apă Năvoadele Cămila Strutocamilă Ţărănimea, prostimea moldove [nilor] 4 Ţărănimea, prostimea munte[nilor] 4 [Caratziestii] 20. 1. 100. 1. 300. 7. 8. 5. 200. 300. 8. 8./ [Cornescul banul] 20. 70. 100. 50. 5. 200. 20. 400. 30.2. 1.50.400.30 [4] Domniia lui Constan[tin] Vod[ă] dintăi 5 Cu toţii într-un sfat a fi 5 Domn a fietecării ţări [5] [Marco Psevdompeizade] 40. 1. 100. 20. 70.700.5.2.4. 70. 40. 80. 5. 10. 7. 1. 4. 5. 7 [Costantin Voda Duca] 20. 800. 200. 300. 1. 50. 300. 10. 50. 2. 70. 4. 1. 4. 400. 20. 1. 17 [Dimachi] 4.8.40.1.20.8. 19 [Mpurnaz postelnic] 40. 80. 400. 100. 50. 1. 7. 80. 70. 200. 300. 5. 30. 50. 8. 20. 22 Ţărigrădenii 25 Lucrurile [turtzesti] 300.400. 100.300. 7. 5.200. 300. 8. 26 [Mihalachi Racvitza] 40. 8. 600. 1. 30. 1. 20. 8. 100. 1. 20. 2. 8. 300. 7. 1. 29 [Mihai Voda] 40.8.600. 1.8.2.70.4. 1. 29 Marginile gârlelor Căprioara de Aravia Epitrop Vulturului Silloghismul Ca asina despre maică Coţofana Cornul cel de putere Povaţa Leului Brâul ars Căderea la grammatica Moimâţa Coscodanul Papagaia Privighiroarea Cinci glasuri a lui Porfirie Fănariul Ţarigradidui 30 [Dimitrasco Caratze] 4. 8. 40. 8. 300. 100. 1. 200. 20. 70. 20. 1. 100. 1. 300. 7. 5. 30 Domn ţărâi [munteneşti] 40. 400. 50. 300. 5. 50. 5. 200. 300. 8. 32 [Mazilie] 40. 1. 7. 8. 30. 10. 5. unuia şi 4. 70.40. 50. 10. 5 [domnie] altuia 33 Viţa bună, carea să trage despre maică 35 [Gramaticul] 3. 100. 1. 40. 1. 300. 8. 20. 400. 30. muntenesc 53 Pecetea domniii Mold[ovei] 57 Jelea şi tragerea neamului mold[ovenesc] 58 Iaste meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului pană la al Capricornului 62 Sloveneşte n^e;* latineşte casus 62 Chipul voroavii [munteneşti] 40. 400. 50. 300. 5. 50. 5. 200. 300. 8./ 67 [Vacarescul aga] 2. 1.20. 1. 100.5.200. 20. 400.30.1.3.1. 67 [Papi Comneno] 80. 1. 80. 8. 20. 70. 40. 50. 5. 50. 70. 67 [Cacavela] 20. 1. 20. 1. 2. 5. 30. 1. 70 Temeiul loghicăi, neamul, chipul, deosăbirea, hiriş şi tâmplarea 71 784 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 785 Părintele planetelor Coarne ca a boului Râsul Şcoala lui Dioghenis Să chema filosofia câniască, carii toate lucrurile fireşti dzicea că n-au ruşine 77 Soarele 86 Luarea domni ii, adaogerea puterii ' 121 [Mihalachi Roset] 40. 8. 600. 1. 30. 1. 20. 8. 100. 800. 200. 5. 300 Pestriciune şi picături Meşterşuguri şi vicleşuguri Stâbla finicului a apuca Cinstea numelui a câştiga Din cămilă în pasire Din moldovan, muntean a face Pribegiia din ţara sa a muta Alegerea dintr-alaltă monarhie Din dobitoc, pasire Din moldovan, muntian De la pasiri aripi, iar De la munteni agiutoriu, iar de de la dobitoace coarne la moldoveni domnie, buăr Cercând coarne, ş-au pierdut urechile Cercând pasire a fi, nici dobitoc nu mai poate fi Hameleon Veveriţa Coracopardalis. Pardos făcut Corb Poftind domnie, ş-au pierdut moşiia Vrând a fi cu muntenii, au ieşit şi din moldoveni 124 125 127 133 134 137 137 137 137 [Scarlataki Roset] 200. 20. 1. 100. 30. 1. 300. 1. 20. 8. 100. 70. 200. 5. 300 [Manolaki Roset] 40. 1. 50.70. 30. 1. 20. 8. 100 70. 200. 5. 300 [Neculai] 50. 5. 20. 400. 30. 1. 8. ficiorul lui [Iorgachi] 10. 800. 100. 3. 1. 20.8. 141 139 139 Căpuşi pline de singe Vremea foameţii Căcăradza Cămilii Dinafară de grajd Gândacii Pestriciunea Râsului pe supt pântece, iară spinarea \ot într-un păr Sac de nuci Hărariu cu hameiu Coada, mai denainte, tăiată să-i puie Florile, văpselele Hameleonului dăruite De poama Helgii mulţi dinţii îşi ascuţiia Finicul în focul său murind Ţinţari, grieri, albine, furnicile, muşiţile Broaştele şi broateci Evfrathul Evropii Din cele cu soldzi Nevastă ficioară, ficioară nevastă Peste şese vremi roadă să-i coboară Patul nevăpsit Pungi pline de bani 141 Domni ia [Duchii Voda] 4. 400. 20. 10. 8. 2. 70.4. 1. celui bătrân 142 Banii ce ar strânge [Mihai Voda] 40. 8. 600. 1. 8. 2. 70. 4. 1. 142 Afară din trebele ţărâi, curţii/ Datornicii de la Ţarigrad Acesta la nume om bun, iară la fapte, într-ascuns, viclian şi rău Voie slobodă, fală deşartă Ocna de sare, cămărâşie de ocnă 143 Boieriia, din carea era mazil, să-i dea Voie slobodă, minciuni, vicleşuguri a face şi a scrie De nunta ei mulţi nedejduia 142 142 142 143 143 143 145 Cela ce în năcazul său să pedepseşte şi să mângâie Cântăreţi de nuntă, fete şi neveste carile poartă danţul Ţiganii alăutari şi cobzari; acestea lăcuiesc în Broşteni Dunărea Din Galaţi, unde iaste bişugul peştelui Pană a nu să mărita era nevastă, iară măritându-să, au ieşit fată El, stărp fiind, ea peste şese ani să purciadză grea Semnele ficioriii neaflate, nearătate 146 147 147 148 148 148 148 148 786 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 787 Dzilele de fier în veacul de aur Laconeşte De pe unghe leul Sămnul biruinţii între coarnele taurului Bârlogul Irod, Inorog, Monocheros, el. Filul, elefandul (!), el. Cetatea Deltii 630 începutul A, sfârşitul S Apa lui M, apa lui A, apa lui T Vulturul ceresc Taurul ceresc Capiştea epiorchiii Munţii Codrii Camilopardalul Hrismos Vremea turburată în fericire întoarsă Pre scurt şi deplin ar grăi ce ar trebui Din puţin, mult, de pre mic, mare a cunoaşte Sămnul crucii între coarnele buărului Casa, lăcaşul, satul de moşie' [Dimitrasco Voda] 4. 8.40. 8. 300. 100. 1. 200. 20. 70. 2. 70. 4. 1. [Antiohi voda] 1. 50. 300. 10. 800. 600. 8. 2. 70. 4. 1. Udriiul, zidiul cetăţii în chipul deltii/ [Adrianopolis] 1.4. 100. 10. 1.50.70. 80. 70. 30. 8. 200 [Marisa, Arta, Tuntze] 40. 1. 100. 8. 200. 1. 1. 100. 300. 1. 300. 400. 50. 300. 7. 5. 174 Dumnădzău Părintele 175 Dumnădzău Fiiul 175 [Vlah Sărai] 2.30. 1.600.200. 1. 100. 1.10 175 Casele, porţile turcilor celor mari 176 Casele, porţile mai mici 176 [Alehsandros Mavrocordat] 1.30. 5. 600. 200. 1. 50. 4. 100. [70]. 200. 40. 1. 2. 100. 70. 20. 70. 100.4. 1.300 176 Gândul, învăţătura şi avaniia Porţii 176 152 153 158 170 d72> 172 172 174 174 Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului Capiştea Pleonexiii Cetatea Epithimiii 730 stâlpi 24 de mile Patru uliţe Nu monarhie, ce publică Chipurile bodzilor Pleonexia k Vânătoarea filului cu harbuzul Şepte trule despre răzsărit şi şepte despre apus Trula cea mare din mijloc Soarele de unde răzsăriia, în trulă lovi ia Arătarea ciasurilor în trule Cămara cu şepte stâlpi Drumul planetelor Lebăda bătrână Voia voilor, puterea puterilor ^ Minunată lăcomiia Porţii şi viniturile împărăţiii turceşti împărăţiia [turcului] 300. 400. 100. 20. 400. 30. 400.8. Inima, omul lacom sau lumea Dzilele şi nopţile într-un an Lunele de dzi şi de noapte Patru părţi a anului Neaşedzământul stăpânirilor Mulţimea strâmbătăţilor Lăcomiia la carea muritorii să închină Meşterşuguî Porţii spre lucrarea lacomi ii Şepte dzile şi şepte nopţi a săptămânii Poarta veziriului, haznaoa Aurul, avuţiia de pretiutinderea 176 [178] [179] 180 181 182 182 183 183 186 189 acolo să strângea în toată vremea nepărăsită pofta şi strânsoarea avuţiii Cetatea, târgul Ţarigradului pe şepte munţi Uliţile cetăţii şi giudeţele [Panaiotaki tertzimanul] 80. 1. 50. 1. 10. 70. 300. 1. 20. 8. 300. 5. 100. 300. 7. 8. 40. 1. 50.400.30 190 Voia, puterea dumnădzăiasca 192 189 189 190 788 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 789 Nilul apa Adunarea şi împrăştiiarea lăcomiii/ 631 Cuvântul cuvintelor Dumnădzău Fiiul începutul începăturilor Dumnădzău Părintele Sfârşitul sfârşiturilor Dumnădzău Duhul Sfânt Chipul bodzului La slujba Porţii, la lăcomie a privi a întră Jirtfă Mită, mâzdă, daruri Mâna strâmptă Sărăcie, slăbiciunea averii Iară în mine ceva lucru Camilopardalul, sufletul de de materie nu am, materie şi muritoriu a fi crede fără numai duhul carile mă poartă Lut galbăn Scaun de foc Aur; galbeni Aşedzământul, viaţa poftii şi pedeapsa lăcomiii Supt picioare cuptoraş Sprijiniala lăcomiii în avuţiia de aramă plin de jeratec Făclii şi pară de foc Chip veşted Boala împărătiască Cumpăna Ahortatos, anevsplahnos Leica închiderea ochilor boadzii Punerea urechii spre ascultare Filohrisos trecătoare Pofta lăcomiii nestâmpărată Lăcomiia de râvna tuturor boleşte Gălbănarea Giudecata socotelii, dreptăţii Pentru mita nesăturată şi nemilostivă Punga sau voia lacomului Lacomii să fac a nu videa şi a nu priimi darurile Vor să audză cât şi ce li să dă Robul, iubitoriul aurului şi mijlocitorii pentru aducerea mâzdii 192 193 193 193 193 193 193 193 194 194 194 194 194 194 195 195 195 196 196 196 Gura tartarului Cărămida roşie Fântâneie Nilului Lutul galbăn pentru dzua niagră Fiiul mieu te numeşte Nâbuşirea apei Cetatea pre stâlpi înalţi rădicată Sorbitura Nilului supt pământ Lacul, balta Medra Ţara nigriţilor tomvug şi Gvinea Marea despre apus Catarractele Nilului Trii filosofi Păscari Filosoful apa Nigris din Nil a să despărţi au aflat Tâlcuirea hrismosului Ţărna tipărită Alb şi galbăn într-un loc tecsit Chip de om cu chip de om a vâna Ochii întunecaţi cu lumina galbănă să deschid Nesaţiul lăcomiii 196 Arama şi alte daruri mai proaste 196 începătura şi învăţătura lăcomiii 197 Banii la nevoie/ 198 Lăcomiia pe Camilopardal fiiu de suflet l-au luat Adaogerea, înmulţirea vinitului Lăcomiia îmbogăţindu-să să mândreşte Furtuşagurile carile fac lacomii în vinituri Cheltuiala vezirilor Ciata hadâmbilor Saraiul împărătesc şi haremul, casele muiereşti Cheltuiala fără socoteală pierdută Zăticniala, opreala vinitului Trii veziri a vremii aceştiia Strângătorii dăjdilor, tefterdari, birari Un vezir celea ce fără ispravă din vinitul împărătesc să cheltuiesc au aflat învăţătura ce şi cui să să dea mită Banii, ori de ce fel ar fi Lei cu galbeni într-un loc amestecaţi Voia cuiva cu bani a plini, a întoarce Galbenii deschid ochii lacomului 632 198 201 204 204 204 204 204 205 205 205 206 206 207 208 208 209 209 790 DIMITRIE CANTEMIR Cuvintele scumpe şi sfinte Slove mănunte, tăbliţe rătunde Piei de jder cu ţărnă albă Jirtfa giuruită, în alb cu negru muruită Picăturile negre Vrăjitorii 633 Lună şi soare Muntele şi copaciul cel mai mare Holbura în munţi Coada păunului Coarnele boului Leul ceresc Borta în malul stâncăi întunecarea soarelui Vetreiile corăbiii şi funele Povestea corăbiiariului cu dulful Ieşirea Liliacului din vetrele Monocheroleopardalis Lucrurile grele şi după plăcere 209 Moneda, banii de tot feliul 209 Blane de sobol şi pungi cu lei 209 Pentru mita giuruită, zapis au cerut 209 Peceţile zapisului 209 Cei ce au putere la Poartă, cei ce isprăvăsc/ 209 Argint şi aur 210 Chipul carile iaste mai putincios 211 Zorbalâcul, răzmiriţă în Ţarigrad 211 Cuca carea pun domnii în cap 211 Caftanul, de la împăratul, de domnie 211 Isus Hristos Mântuitoriul lumii 214 Ascunderea în casa [muftiului] 40, 400. 500. 300. 8. 400. 30. 400.8. 230 Lipsa banilor, pentru carea păşirile au prins pe Liliac 230 Temniţa robilor de la cătargă; tersanaoa unde au pus pe Liliac 232 Patima avutului mândru după cuvântul cel bun al săracului 232 Scăparea lui de la cătargă 236 [Cantemir Voda] 20. 1.50. 300.5. 40. 8. 100. 2. 70. 4. 1. 243 ISTORIA IEROGLIFICĂ 791 Albinele Muştele Tăunii Viespile Trântorii Matca albinelor Ţara câmpilor Ostrovul Critului V Ogradă încungiurată cu apă lată Moliia din blane Ţăranii de dajde, birnicii Ciocoimea, slugile boiereşti Curtenii, aprodzii şi alalţi asemenea acestora Siimeiiii, darabanii şi alalţi liufegii S cu tel n ici i Orânduiala, obiceiul, pravila ţărâi Crăiia leşască Unde jiganie fărmătoare dzic că nu să află Ostrov de mare Cursă, laţuri Mrejă Horbura, vivorul Dialuri şi munţi Stânci şi copaci Şepte hatmani Movilite Robiia dobitoacelor Grumadzii Boului Preţul robiii 245 245 245 247 246 247 249 251 252 [Athanasie Papazoulu] 1. 9. 1. 50. 1. 200. 10. 5. 80. 1 80. 1. 7. 800. 400. 30. 400 Ciauşi, miubaşiri, armaşi/ Ferman, poruncă stăpâniască Răscoala, scularea asupra împăratului Norodul Ţarigradului Norodul Udriiului Şepte munţi a Ţarigradului Norodul de pre lângă Ţarigrad de afară Vinirea moldovenilor la Ţarigrad Numele Bogaziilui de la Ţarigrad ) Cheltuiala carea li s-au adaos la Ţarigrad 253 255 255 634 255 256 256 256 258 259 260 261 792 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 793 Gârlele apelor Coada păunului cătră coarnele boului Penele roşii De văpsala galbână degetele a să văpsi Şopron Giungherile, meser- niţile în dobitoace Rău, ah, capul, oh, vai, ai Ielcovan Boul Lebăda Având de nu va avea, neavând de va avea Stihiile Văzduhul a păşirilor Pământul a dobitoacelor Războiul lighioilor mici cu cele mari Povestea Brehnacii cătră tot theatrul Simceaoa muntelui, Satele pre dinafară Ţarigradului 262 Cuca de la împărat cătră caftanul ce luase 262 Cabaniţa de domnie 263 Mâna a să împlea. de mită 263 Curţile, scaunul domnilor Moldovei 264 Prada, jacul boiarilor în cei suppuşi 264 Moşiia Strutocamilii, de unde numele i să trage 266 Călăraş, olăcar de Ţarigrad 271 [Donici lugufetul] 4. 70. 50. 8. 90. 30. 400. 3. 400. 500. 5. 300. 400. 30. 275 [Mpanul Cornescul] 40. 80. 1.50. 400.30.20. 70. 100. 50. 5. 200. 20.400. 30. 275 El stărp fiind, ea copii de-i va naşte 276 Ţărâle 277 Munteniască 277 Moldoven iască/ 277 Pohârnirea prostimei asupra celor mari ce făcusă unirea 282 Pildă cătră dzisa: cine face, faci-i-să 292 Curte de om mare carea nu să poate călca 310 Prundiş Gura poticăi Crocodil Nilul poate fi Fălcile Crocodilului Hirişă istoriia Hameleonului Incleitura muscăi asupra limbii Hrana Văzduhul, aerul stricat în floarea ce-i stă denainte, într-aceia să mută Feţele a-şi schimba Hirişă tâlcui rea schimbării feţelor furişului Hameleon Groaza datului cuvânt înotatul apii Sam aerul întoarcerea la viaţă, Munţi de aur cu pietre de anthrax Rămasul bărbatului cu trântiturea muierilor Casele de pre marginea Boazului, dinafară de cetate 311 Poarta cetăţii, capătul uliţii 313 Hasechi, pristavii bostangiilor 315 Bogazul, limanul carile merge pană la Vlaherna închisoarea la bostangii, caithanâ Carea precum iaste jiganie arată Năpăştile carile scorneşte asupra pătimaşilor Agonisită dreaptă Camătă, dobânda banilor Cu care viclian să tumpină, cu acela părtaş să face Vicleşugurile a-şi muta Cea din fire arătare, care tâlc n-are 315 316 318 319 319 319 320 320 321 321 322 Chizăşiia pentru datorie Trecerea cu caicul Datoriia şi sărăciia Hameleonului 323 îmbogăţirea. Avut a-1 face 324 Adecă giuruinţâ, carea nu iaste de dat 325 Iaste poveste, că, vrând doaă muieri să să trântiască, dzicea, oricarea s-a birui să facă voia bărbatului. Bărbatul îndată a să găti 794 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFICĂ 795 Pilda aceasta va să să înţăliagă că oricum lucrul s-ar tâmpla tot pe voie iaste să fie 636 Dialogul Inorogului cu Şoimul Povestea naşterii, creşterii, suirii Din părinţi oaie Arete vârtos Lupta cu lupul Mutarea în lup începând, eale dzicea: „Ce te găteşti?" El răspunsă: „Ori aşe, ori aşe, eu tot voi să dobândesc"/ începătura istoriii Răzleţ prin munţi Lupta cu pardosii Biruinţa leului Cu înţelepciune dobitoacele a giudeca Sigiata lutului Tâmplările ţarinii Cătră cele de sus lăcaşe a să muta Leu între stele 330 361 La stăpânire a părintelui Inorogului Din oameni buni, proşti, din stepănă mai de gios Bun vitiaz Războaiele carile au avut cu tătarâi Numele ce i s-au schimbat [Cantemir] 20. 1. 50. 300. 5.40. 8. 100 [Capichehae la Tzarigrad] 20. 1. 80. 8. 20. 5. 600. 1. 5. 30. 1. 300. 7. 1. 100. 8. 3. 100.1.4. Războaiele cu şfedzii în Ţara leşască Stepănă domni ii a dobândi, cap peste toate dobitoacele a fi 364 Cu dreptate şi cu cinste domni ia a ţinea Slăbiciunea firii Zavistiia oamenilor Din viaţa trecătoare în cea vecinică a să muta Sfânt în ceriu 361 361 361 362 362 363 363 366 366 366 367 367 368 368 368 370 373 Lăcomiia din fire Pofta ştiinţii şi a cinstei numelui Mreana Fata lui [Basaraba Voda] 2. 1. 200. 1. 100. 1. 2. 1. 2. 70.4.1. Pre tâlhariul chelar Pre nepriiatin rudă şi de casă a face a face Mergerea Inorogului Mergerea lui din ţară-şi la la munţii Grumadzii Ţarigrad Boului Singeroase Pungi de bani din sudorile săracilor Descântecul buiguirii Cuvântul şi lucrul făcut v pe taină şi peste ştiinţa altora 373 Lindini, păduchi, Streinii şi carii nu sint de ţară 374 lipitori, cârcei Cuiul bătut Lucrul isprăvit; domniia lui [Costantin Voda] 20. 800. 200. 300. 1. 50. 300. 8. 50. 2. 70. 4. 1. 374 Jirtfe singeroase Mită, mâzdă dată din spatele altora/ 375 Paza Bâtlanului la gârle [Capichehaelicul] 20. 1. 80. 8. 20. 5. 600. 1. 5. 30. 8. 20. 400. 30. lui [Dimaki] 4.8.40.1.20.8. 376 In lumină ponegrit In adevăr şi în dreptate necunoscătoriu Boii, vacile, hergheliia [Vacaritul] cu fier şi cu foc a arde 2. 1. 20. 1. 100. 8. 300. 400 30. Soldzii peştelui a rade Bani căptuşiţi, minciunoşi a face Pupădza [Verga] 2. 5. 100. 3. 1. 377 377 378 381 796 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 797 Ţara gemănărn Curţile funiii, satul furcăi Fără povaţă la ostroavele fericiţilor a mergt Bodzul focului Focul, jeratecul Oaă de şerpe Arsura maţelor Ieşirea puilor prin pântece Păşirea niagră Penele cădzute De sus în prăpaste căderea Receta Hacului boalei Hameleonului Mâna de aur Degete de trandafir Culegerea florilor din munţi Mănunchele albe din cele negre a alege Cucoşul în vârvul turnului, carile după vânt să întoarce Apari ul [Tzataltza] 300. 7. 1.300. 1.30.300. 7. 1. Spândzurătorile Fără ştiinţă locul adevărului e a afla Slava lumii Binele şi desfătările lumii Minciunele scornite Pedeapsa a ştinţii rele într-ascunsul inimii Viptul minciunilor, ocara carea peste voie vine [Corbul] 20. 70. 100. 2. 400. 30. Scăderea puterii Din mândrie trecerea în ocară Neputinţa întoarcerii firii spre bine Soarele Radzele soarelui roşii, de diminiaţă Când radzele soarelui în vârvurile munţilor loveşte Când să îngână dzua cu noaptea Cela ce după vreme îşi mută voia şi prieteşugul [Cuparul] 20. 400. 80. 1. 100. 400. 30. cel bătrân/ 381 381 389 395 395 395 396 397 398 398 398 399 405 405 405 405 406 408 Hersonisul Crivăţului Crâmul tătărăsc Şcoala, scaunul ritoricăi a ţinea Dragostele Afroditii dumnădzăii Vinerea Lipsa nespuselor lumini Fântâneie Nilului din ochi v Evdemonul în faţă, Grammatic, scriitoriu de cărţi a fi Iubostele spurcate, curveşti După obiciuită voroava poeticească trupurile cereşti însămniadză Steaoa ciobanului, carea întăi răsare Lipsa privelii frumoşilor ochi 408 638 410 411 415 415 Izvoarăle lacrămilor nepărăsite 415 ----------- , La arătare priiatin, iar cacodemonul în inimă într-ascuns nepriiatin Caii soarelui cu frunteaAdecă, după noaă ciasuri spre apus şi carul spre de dzi, pin chindie ursul cel mic îşi întoarce Penele Şoimului şi Slugile lor a Bâtlanului Văpsitorii penelor Potârnichea Ocheanul apusului Schimbătorii stepenelor [Fata Stârnii] 500. 1.300. 1.200.300. 1. 40. 10. 8. Moartea Rătundzala pământului Inima omului Muntele ce izvoreşte Galata Ţarigradului lapte Gustarea laptelui Biruinţa Din lapte ficioară Nighina între grâu Logodnă spre nuntă [Vitoria] 2. 8. 300. 70. 100. 10. 1 Fată gălătiancă Minciunile între adevăr 421 434 436 437 450 455 455 455 455 456 457 462 798 DIMITRIE CANTEMIR Mugurul pădureţ în hultuoană Chipul nezugrăvit Brad în pădure Nenăscutul Vultur, nevinovatul miel, viaţa a tot duhul 639 Pripoiul de aramă Cuvinte crunte Ghigariu Poticile pană în dzuă închise Cheia a doaă monarhii împăratul crocodililor Padzerh Cucoşul Evropii Cuvântul râu în inima bună 463 Sfânta năframă 46 [3] Casă de cetate 464 Sfânta Troiţă/ N 467 Răspintiia a patru căi în glasul cucoşului a cânta O jiganie dintr-altă monarhie Dulăul cel bătrân Petele negre în văp-sala roşie a întoarce Lipitura ocărâi la nume 470 Legături cu giurământ 470 Purcariu, cela ce paşte dobitoacele 476 Porţile cetăţii nopţile încuiate 478 Cetatea Beligradul 484 Bostangi-başi, mai marile grădinarilor 485 Bani pentru datorie dreaptă 487 [Solul frantzuzesc] 200. 70. 30. 400. 30. 500. 100. 1.50.300. 7. 400.7. 5. 200.20 502 Stavrodromis la Gălata 502 Limba [latinasca] 30. 1. 300. 8. 50. 1. 200. 20. 1. a şti 505 [Mehmed Tzelepi] 40. 5. 600. 40. 5. 4. 300. 7. 5. 30.5.80.8. 512 [Caramanli postelnic] 20. 1. 100. 1.40. 1.50.30.8. 80. 70. 200. 300. 5. 30. 50. 8. 20 520 Vicleşugurile de ruşine a scoate 526 ISTORIA IEROGLIFICĂ 799 Apa vie şi apa moartă Strutocamilă a paşte Jiganie mare din ostroavele mediterrane Vultur pemintesc Părtaş tainelor Istoriograful Afroditii Vecinul de la Lacul Dracului Lacul Dracilor Vrăjitoriul despre crivăţ Baier Aspida de Palestina Vrăjitoriul din părţile Mesopotamiii Vrăjitoriul carile în laptele şi în spata oii caută Dulăoaş la oi crescut, în bătrâneţe ţine Puterea a face bine şi rău 526 Lucrurile ei a chivernisi 527 [Calaili] 20. 1. 30. 1. 8. 30. 8. 540 împăratul [turtzesc] 300. 400. 100.300. 7. 5. 200.20. 546 Părtaşi răutăţilor şi păcatelor 554 [Ianaki capichehaia] 10. 1. 50. 1. 20. 8. 20. 1. 80. 8. 20. 5. 600. 1. 8. 1. 556 Aproape de Lachedemonia [Menec Seli] 40. 5. 50. 5. 20. 200. 5. 30. 8. 556 Ţara Lachedemoniii 557 [Serascherul] 200. 5. 100. 1. 200. 20. 5. 100. 400. 30 557 Carte de jalobă, de rugăminte 557 [Hrisanthos] 600. 100. 8. 200. 1. 50. 9. 70.200./ 558 r/n 640 [Daltampan] 4. 1. 30. 300. 1. 40. 80. 1. 50 559 [Masap-mpasi] 40.1.200. 1.80. 40. 80. 1.200.8. 562 [Hurmuz tzelepul] 600. 400. 100. 40. 400. 7. 300. 7. 5. 30. 5. 80. 400. 30 575 800 DIMITRIE CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC 801 Vrăjitoriul ca ciupărca [Mehmed pasa] din gunoiu 40. 5.600.40. 5.4. 80. 1. 200. 1. 579 Sfârşitul cântecului Moartea ei 580 lebedii Locul întinsorii mrejii [Iaşii] 10. 1. 200. 10. 8. 581 Mascara cu ochi negri Caraghioz, păpuşă de mascara vestită 583 Una din molii [Zaharia] 7. 1. 600. 1. 100. 10. 1. 586 Ţara munţilor Ardialul, Crăiia ungurească 588 PI o tu nul [Scarlato Caratze] 200. 20.1. 100. 30. 1. 300. 70. 20. 1. 100. 1. 300. 7. 5. 589 Hirişă perigrafiia N-are tâlcuire 594 Camilopardalului Farmece Lucrurile Porţii 595 Amistuirea Nespusă lăcomie 595 diamantului Ostrovul carii naşte [Hios] 600. 10. 70. 200 59[5] copaci ca carii aiurea în lume nu să află Muntian Cetăţan de Ţari grad 596 Poama mâncată şi [Sachizul] neînghiţită 200. 1.20. 8. 7. 400. 30 596 Cuiburile Satele 618 Corbul mai denainte [Serban Voda] de acesta 200.5. 100. 2. 1.50. 2. 70. 4. 1. 618 Puii Ficiorii, născuţii 618 Penele, aripile, fulgii Banii şi alaltă avuţie 618 Tuleie Lei bătuţi, bani 120 620 Clonţul Corbului Bântuiala, zavistiia lui 620 Piialea Boului Copita Bihol de Cina Trup negru Picioare page Cap alb Unul din Corbi Dobitoc platonicesc Suffereala dobitoacelor / 620 Mână 623 [Patriarhul Ierusalimului] 80. 1.300. 100. 10. 1. 100. 600. 400.30. 10.5. 100. 400. 200. 1. 30. 8. 40. 400. 604 [Rasa] 100. 1. 200. 1. portul 604 Cu călţunii peste mestii 604 Bătrân 604 Unul din [domnii munteneşti] 4. 70. 40. 50. 10. 8. 40. 400. 50. 300. 5. 50. 5. 200. 300. 8. 596 Omul, dobitoc în doaă picioare/ 600 HRONICUL VECHIMEI ' A ROMANO-MOLDO-VLAHILOR STUDIU INTRODUCTIV Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor a fost editat ultima oară în 1999-2000 (Editura Minerva). Cu Hronicul, lucrare istorică, Dimitrie Cantemir deschide, ca în multe alte domenii, drumul cercetării ştiinţifice, al investigaţiei de nivel academic, depăşind, în istoriografia românească, metodele abordate de cronici. Nu a fost să fie însă ca acest tratat - impresionant prin întinderea preconizată de autor şi prin mulţimea şi varietatea izvoarelor folosite - să „slujească" alor săi, aşa cum îl destinase cel ce i-a dat viaţă. Rămas în manuscris - peste un secol de ia stingerea lui Cantemir - chiar după prima sa imprimare (1835-1836, Iaşi), în chirilică, nu intră în circuitul firesc, cum ar fi fost de aşteptat. Copia manuscrisă transilvană (de la jumătatea secolului al XlX-lea) releva, în tumultuoasele căutări de înaltă politică naţională ale istoriografilor latinişti, sensul oportun - exempla trahunt - al scopului şi predestinării urmărite de ilustrul cărturar: „ca-ntr-o oglindă curată chipul şi statul, bătrâneţele şi cinstea neamului său privindu-şi, îl sfătuiesc". Iniţiativa Societăţii Academice Române (devenită Academia Română în 1879), de la sfârşitul secolului XIX, privind recuperarea şi imprimarea lucrărilor cultivatului domn 806 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 807 Cantemir s-a concretizat, în privinţa Hronicului, prin ediţia semnată de Gr. Tocilescu (Bucureşti, 1901). Spre ultimul pătrar al veacului nostru, îndeosebi cu prilejul tricentenarului Cantemir (1673-1973), s-au reactivat, cu sporite şanse de izbândă, mai vechi intenţii de editare a ceea ce se doreşte a fi Opera omnia a personalităţii prin care cultura românească intră în universalitate. In acest plan ambiţios, cu exigenţele timpului pe care îl parcurgem, Editura Academiei Române a deschis, în 1973, seria corpusului cu Istoria ieroglifică, a cărei realizare, sub aspect filologic (transcrierea textului chirilic în alfabet latin şi glosar) ne-a fost încredinţată; având aceleaşi sarcini şi pentru Hronic. Hronicul are încă multe de spus; cele două ediţii foarte vechi şi foarte rare (Iaşi, 1835-1836 şi Bucureşti, 1901) nu mai răspund însă cerinţelor actuale. Unica imprimare în secolul XX, la Editura Minerva (1999-2000), împarte (din raţiuni economice) textul original în două volume, care apar însă... la distanţă de un an unul de altul. Textul original, autentic, stabilit în atributele cercetării curente, se oferă prin imprimarea din 1999-2000, care stă la baza ediţiei de faţă, tuturor celor interesaţi: istorici, istorici literari, specialişti în teorie literară, în evoluţia mentalităţilor, folclorişti, etnologi, etnografi, numismaţi, preocupaţi de heraldică, geografi, arheologi, jurişti, med zoologi sau botanişti, filosofi, teologi, istorici ai religiilor ori marelui public. Oportunitatea publicării împreună a singurelor scrieri româneşti ale lui Dimitrie Cantemir, în prestigioasa colecţie: „Opere fundamentale", îmbrăţişată de dl preşedinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, coordonatorul colecţiei, am motivat-o (în iunie 2002) prin câteva fapte concrete: 1) D. Cantemir, eruditul care deschide epoca Luminilor în cultura românească - devine primul savant român, membru al cercetători ici, unei importante Academii europene (Berlin, 1714); 2) Semnificaţia multiplă a faptului că prinţul moldav, trăit cu deosebire în afara graniţelor ţării sale, îşi deschide (cu Divanul) şi-şi încheie (cu Hronicul) activitatea scriitoricească cu texte în limba maternă-, 3) Inegal intrate în atenţia cercetătorilor (din lipsa sau raritatea ediţiilor de texte) - se concepe valoric distorsionat specificitatea acestor creaţii, fie considerate împreună, fie individual; dacă Istoria ieroglifică a fost oarecum „privilegiată", prin mai multe ediţii sau prelucrări ale textelor acestora (inclusiv studii ce-i sunt consacrate), Divanul, imprimat în timpul vieţii autorului, îi succede ca difuzare şi interes în timp ce bibliografia postumă a Hronicului e aproape inexistentă, editat... de trei ori în 300 de ani: 1835-1836, imprimat la Iaşi, în chirilică, de G. Săulescu, cu mari omisiuni; în 1901, la Bucureşti, în alfabet latin de Gr. Tocilescu, care a colaţionat textul ieşean cu manuscrisul original, şi în 1999-2000 la Bucureşti, Editura Minerva, cu textul pe care l-am transcris ad litteram după microfilmul originalului. Editura Univers Enciclopedic, prin dl director Vlad Popa, prezintă nu numai cercetărorilor, dar şi publicului larg, pentru prima oară împreună textele româneşti cantemiriene, în cea mai fidelă transcriere, cu un aparat critic menit să pună în evidenţă nu numai informaţia privind viaţa şi opera lui D. Cantemir, ci, mai ales, pe cea legată strict de cele trei texte (Indice de autori şi opere, Bibliografie), precum şi vocabularul „activ", în mare parte novator pentru acea perioadă, de care dispunea „mult înstrăinatul" Cantemir (primul glosar al acestor texte). GENEZA ŞI DATAREA HRONICULUI La 11 iulie 1714, Academia de Ştiinţe din Berlin îl alege pe Dimitrie Cantemir printre membrii săi. „Prin adeziunea sa, societatea noastră", spuneau cei de acolo, „a dobândit o nouă strălucire şi o podoabă neîntrecută". 808 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 809 în diploma acordată cu acest prilej se subliniază: „Pe vremea când Marte stăpânea mai cu putere decât Pallas, o astfel de întâlnire [cu ştiinţa] se arăta a fi mai mult o dorinţă decât o speranţă. Dar iată că faptul şi-a găsit împlinirea acum, că prealuminatul şi preaînvăţatul Dimitrie Cantemir, principe al Imperiului rusesc, domn ereditar al Moldovej, dând o pildă pre cât de demnă de laudă, pre atât de rară, şi-a închinat numele ilustru cercetărilor ştiinţifice". Prin calitatea de membru al unei societăţi ştiinţifice de renume, Cantemir „obţinea o înaltă tribună de la care se putea adresa lumii învăţate a timpului său".1 La sugestia şi îndemnul repetat al Academiei berlineze avea să compună în anii următori Descriptio Moldaviae (1716) şi Historia moldo-vlachica (1717), lucrări prin care-şi recomanda ţara atenţiei generale a Europei, lucrări care fac gloria statornică a lui D. Cantemir şi care-1 păstrează cu deosebire viu în amintirea poporului român.2 Nu avem ştire cât anume a trecut de la idee, în naşterea lucrării, până la ceea ce a reuşit să izbândească, dar pentru Hronic Cantemir a simţit nevoia unei perioade de graţie, în care mulţimea şi diversitatea izvoarelor cumulate, dificultăţile ivite în folosirea şi rânduirea ştiinţifică a acestora să-şi găsească făgaşul potrivit şi istoricul - detaşare şi obiectivitate: Xu a pomeniţilor dară priiatini îndemnare şi cu a Academiii în învăţături luminate, dzic, a Berolinului poftire, căutatu-ni-au a plini pravila şi învăţătura lui Platon, carea poronceşte: Non solum no bis, sed et patriae etamicis vivendum, adecă: Nu numai pentru folosul nostru, ce şi pentru a patriii 1 Virgii Cândea, Marile aniversări UNESCO, Dimitrie Cantemir 1673-1723, 300 de ani de la naştere. Editura enciclopedică română, p. 16. 2 Vezi Măria Holban, care observă, de asemenea, că Descrierea Moldovei şi Hronicul „au fost aproape simultan chemate la viaţă în mai-iulie 1714", în Introducerea ediţia DM, Ed. Acad., 1973, p. 8-12. ceva să slujim şi pofta priiatinilor gios a lăsa să nu ne arătăm" (p.162-163).3 Interesul pentru istorie, înclinaţia către studiul acesteia sunt însă mult mai vechi şi adunarea atâtor date privind trecutul „patriii" presupune, firesc, o mult mai lungă perioadă decât aceea a executării - în scurt - a unei „comenzi". „Mai din copilărie", mărturiseşte savantul, „până acmu mai la bătrâneţe, tot în răsturnarea şi cercarea precum a celor vechi, aşe a cestor mai noi istorii şi scrisori (când vremea şi mâna ni-au dat) nepărăsit ni-am nevoit" (p. 73). Ambele opere de care am vorbit au fost concepute în limba latină. Spre sfârşitul vieţii, Cantemir ajunge la concluzia că este „cu strâmbătate... şi cu păcat" să lase ca „lucrurile noastre de ciia înainte mai mult streinii decât ai noştri să ştie" şi, ca atare, porneşte la transpunerea din limba latină în „limba noastră românească" (p. 165) a Historiei moldovo-vlachice, intenţionând, ca în timp, să facă aceeaşi operaţie şi cu Descriptio Moldaviae (p. 543). Traducerea istoriei poporului său vine, scria Iorga, din dorinţa de-a spune „românilor pentru fericirea lor, ceea ce începuse a povesti învăţaţilor străini, pentru învăţătura lor".4 Deşi în foaia de titlu este consemnat anul 1717, nu acesta reprezintă momentul în care autorul a socotit încheiat primul tom al cărţii; după informaţii strecurate „în ţesătura cărţii aflăm că, dimpotrivă, acesta este momentul începerii elaborării textului românesc: „Când scriiam hronicul nostru la Mosc... pe Bonfin istoricul... la mână a avea n-am putut5... iară acmu 3 Aceste trimiteri au în vedere pagina originalului. * Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolrd XVIIl-lea {1688-1821, voi. I), Bucureşti, Institutul de arte grafice şi editură „Minerva", 1901, p. 290. 5 Este vorba de prima redacţie a Hronicului, în limba latină, pe care a efectuat-o la Moscova: „în anul de curând trecut", deci în 1716; Dan 810 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 811 când de iznoavâ din latinesc în limba românească l-am prefăcut [subl. n.] nu numai Bonfîn, ce şi alţii câţiva istorici la mână viindu-ne..." (p. 508). Răzleţite, în corpul istoriei, Cantemir strecoară referiri la evenimente pe care le parcurge el însuşi, fapt ce confirmă munca sa de durată asupra Hronicului, muncă părăsită odată cu ultima suflare. în succesiune cronologică evenimentele respective ne aduc întâi în anul 1719 când, într-o comparaţie, Cantemir relatează: „Atâta ţară cuprindea Dachiia măluroasă cât la anul trecut, la pacea între nemţişi între turci la Pazarovţi făcută [subl. n.], au luat chesariul de la sultanul turcesc" (p. 18)6. în acelaşi an — şi poate şi în 1720 — indubitabil scria la versiunea românească a Hronicului, de vreme ce, pentru unele lămuriri ale cititorului, îi recomandă „să nu se lenească a cerca în cartea hotărârii Ţărâi Moldovii - pre carea cu patru ani mai înainte în limba latinească am scris-o" [subl. n.] (p. 543). De asemenea, referirea la imposibilitatea de a-şi împlini proiectul ca „amândouă părţile istoriii la tipariu" să le dea împreună: „ce aceasta după gândul nostru a săvârşi, precum dzisăm, câteva împiede-cături înainte ieşindu-ne, cătră carile acmu şi slujba senatoriii nu mai iuşurea adăogându-să (căci nevoile de casă şi private aşeşi Sluşanschi sesizează etape distincte în elaborarea titlurilor pe care Cantemir le avea în lucru, ca, de pildă, „momentul în care a fost definitiv decisă despărţirea pragmatică dintre Descriere şi un Hronic (între o prezentare sincronică şi una diacronică, după cum se spune astăzi)", pentru ca îmbrăţişând o perioadă mai lungă - de câţiva ani -(întemeindu-se şi pe sugestii similare din P.P. Panaitescu, Măria Holbau şi Andrei Pippidi) să propună fazele succesive ale redactării „operelor moldovene" ale cultivatului principe („acoperind" anii 1717-1722); vezi: D. Cantemir, Opere complete, voi. IX, Tomul I, Editura Academiei, Bucureşti, 1983, p. 18, 19. 6 Pacea de la Passarowitz s-a încheiat între turci şi austrieci în 21 iulie 1718, deci „la anul trecut" faţă de 1719, când nota această observaţie; mai vezi referiri la evenimente contemporane: p. 222, 250. nici le mai pomenim), ni-au căutat vremea lucrului a muta" [subl. n.] (p. 25v). „Justificarea" este inserată în înştiinţarea către cititori: „acmu", când ţarul îl face senator şi consilier intim7, era în 1721, când înţelegem că redacta această porţiune. Două însemnări marginale autografe ne „duc" în anul 1722, perioadă în care cărturarul ia parte cu ţarul Petru I la expediţia din Caucaz; adaosurile fac referire la o cetate „pre carea la anul 1722 cu închinăciune împăratul Peter Alexievici cu câteva alte cetăţi pe marginea Mării Caspiii până la ţara Ghilianului supt stăpânirea sa o au adus" şi la „Tragu-să câmpii acestea [ai Capceacului] din apă Donului până la Hina, trecând peste apa Volgăi alăturea cu Uzbecul, pre care câmpi dusu-ne-au vremea şi pe noi a-i videa" [sulb. n.] (p. 500)8. Aceste ultime două însemnări datează probabil după primăvara lui 1723, când întors acasă bolnav - revine asupra Hronicului, adăugându-i şi o foaie volantă; un raport estimativ final, adresat cititorului, o evaluare lucidă a ceea ce a ajuns să facă şi cu palidă speranţă de-a rămâne „cu suflare toate să se îndreptedze". SCOPUL HRONICULUI Cantemir credea în necesitatea imperioasă a Hronicului şi, pentru biruinţa pe care o dorea „iubitei moşii [patrii] cu tot de-adinsul" „p. 6V), era decis să lupte, cultivând mândria naţională. Cum putea îndeplini acest lucru, cu armele pe care le avea acum la dispoziţie, decât făcând cunoscut alor săi 7 în această calitate, Cantemir participă nemijlocit la conducerii statului, la pregătirea şi traducerea în viaţă a unor importante acte de stat, iniţiate de Petru I. 8 Expediţia lui Petru cel Mare întreprinsă în Persia s-a desfăşurat între 5 mai şi 5 noiembrie 1722, când Cantemir se îmbolnăveşte rău, întorcându-se acasă în a doua jumătate a lunii martie 1723. 812 STUDIU INTRODUCTIV trecutul luminos al neamului. Pentru aceasta avea de luptat „împotriva tirăniii uitării lucrurilor" (p. 6V) şi se angaja „pre cele cu vechimea vremilor îngropate a vechilor istorii comoare -la lumină a le scoate şi la triaba de obşte a le arăta" [a le face cunoscute tuturor] (p. 7V). Dimitrie Cantemir, după cum se ştie, n-a pornit la scrierea istoriei noastre având la dispoziţie ample lucrări de specialitate, colecţii de documente, studii. în anevoioasa întreprindere la care se angajase, venea însă cu o vastă cultură, cu disciplina cercetătorului riguros, cu tenacitate şi, mai ales, cu adâncu-i sentiment de dragoste pentru locurile de care fusese ani de zile despărţit. Exprimarea acestui sentiment, al respectului şi preţuirii faţă de nobleţea şi vechimea „părinţilor", faţă de lupta lor pentru păstrarea Fiinţei naţionale, contura vizibil concepţia lui Cantemir despre istorie, înţelesul înalt pe care îl atribuia acesteia: prin cunoaşterea ei de către compatrioţi, istoria neamului devenea pildă şi îndemn pentru prezent (p. 165). Am putea spune că scopul urmărit de Cantemir în varianta românească a Hronicului se dimensionează pe două coordonate: într-o faţetă exterioară - în postura detaşată, rece, a cercetătorului întru folosul iniţierii alor săi, şi într-o faţetă interioară, de suflet, de participare afectivă, care, în ultimă instanţă, devine mobilul întregii pledoarii. Dacă arar se adresează cititorului la persoana a Il-a plural, reverenţios, ca şi cum i-ar face un serviciu („pentru singură înştiinţarea a vechiu niamului dumneavoastră însămnat-am...", sau: „pentru ca numele şi niamuldumneavoastră... cu vrednice de credinţă a streini scriitori mărturii să vă arătăm' -p. 25v-26r)> sfârşeşte prin a-şi declina, de zeci de ori pe parcursul cărţii, apartenenţa la acest neam, contopindu-şi năzuinţele, idealurile cu tot ce-i legat de rădăcinile sale: „Moldova noastră", „Dachia noastră", „românii noştri", „neamul nostru", STUDIU INTRODUCTIV 813 „limba noastră românească", „ţara noastră" sunt laitmotive ce împânzesc textul, pentru ca, în fraze bine ticluite şi limpezi, sentimentul patriotic ce-1 animă să-nflorească cu covârşitoare sinceritate. „Pus-am în socoteală ca de lucrurile moşii? de la singuri noi măcar un cuvinţel să nu izvodim, ce toate ale altora... înainte privelii să le punem, carii pentru neamul românesc {carele şi al nostru iaste) veri împotrivă ceva, veri după plăcerea adeverinţii ar fi dzis, cu o inimă şi cu un suflet să le audzim, să le suferim şi să le mărturisim" [subl. n.] (p. 70). IDEILE HRONICULUI Ideile Hronicului sunt enunţate de Dimitrie Cantemir în chiar titlul primei cărţi a „Prolegomenelor": „Hronicon a toată Ţara Românească (carea apoi s-au împărţit în Moldova, Munteniască şi Ardealul), din descălecatul ei de la Traian, împăratul Ramului. Aşijderea pentru numerele [numele] carele au avut odată şi carele are acmu. Şi pentru romanii carii de atuncea într-însa aşedzindu-săy într-aceaiaşi şi pană acmu necontenit lăcuiesc" [subl. n.] (p. 1). Este vorba aşadar de 1) unitatea naţională, 2) originea şi 3) continuitatea românilor în Dacia. Paginile Hronicului sunt o neobosită pledoarie în favoarea acestor idei călăuzitoare încărcate în unele aspecte de un impresionant bagaj informaţional, iar în altele apar pur şi simplu ca refrene nesusţinute de nici un argument. Hotărât să-şi impună punctul de vedere, Cantemir se hazardează uneori „a prezenta conjecturi chiar când izvoarele erau de muţenie deznădăjduitoare"l0. 9 în accepţiunea lui Cantemir - moşie înseamnă: ţara natală, patrie (sens astăzi învechit şi popular). 10 I. Minea, Despre Dimitrie Cantemir, omul - scriitorul - domnitorul, Iaşi, 1926, p. 147. 814 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 815 Dacă susţinerea primelor două idei, din cele care fac obiectul dezbaterii angajate de Hronic, îl înscriu pe Dimitrie Cantemir drept continuator al şcolii cronicarilor moldoveni, pentru ultima idee, aceea a continuităţii, Cantemir poate fi socotit iniţiator11; prin aceasta, prin felul în care încorporează istoria românilor în istoria universală şi prin considerarea românilor drept moştenitori de civilizaţie clasică, savantul moldovean se ridică deasupra predecesorilor. Cantemir consideră Dacia, asemeni înaintaşilor săi, ca fiind leagănul etnogenezei românilor: din mulţimea de neamuri trăitoare pe aceste locuri „mai vestiţi sint dachii, a cărora loc acmu îl ţin moldovenii, muntenii, ardelenii şi o parte de ungureni, carii sint între Tisa şi între Ardial" (p. 12). Unitatea politică a neamului romano-moldo-vlahilor în spaţiul carpato-dunărean este confirmată, spune istoricul nostru, până şi de numele şi de limba acestuia, care „nebiruit martur ne iaste" (p. 63). Obsesiv, în n variante, cele trei principii pe care se structurează Hronicul se regăsesc de la un capăt la altul al lucrării. Dacă ideea întocmirii unei istorii complete a românilor de pretutindeni a pornit de la Miron Costin, fiind apoi îmbrăţişată de Nicolae Costin şi de stolnicul Constantin Cantacuzino, fără ca vreunul din aceşti cronicari să fi ajuns să-şi termine opera, în Hronic sinteza istoriei tuturor românilor apare mult mai bine conturată. In privinţa originii, Dimitrie Cantemir susţine că românii se trag numai din romani, anticipând prin aceasta una din ideile de bază ale Şcolii Ardelene. Reprezentanţii acestei mişcări 11 In istoriografia munteană a timpului, stolnicul Cantacuzino adusese mai înainte aceste lumini noi legate de originea noastră romană, unitatea naţională şi continuitatea în Dacia, dar principele moldovean se pare că nu i-a cunoscut opera (Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Româneşti, în voi. Cronicari munteni, ediţie îngrijită de Mihail Gregorian, Studiu introductiv de Eugen Stănescu, voi. I, Bucureşti, 1961, p. 52). ideologice şi culturale cu caracter iluminist (Samuil Mieu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu) -urmându-1 pe Cantemir - au adus în scrierile lor argumente istorice, filologice şi demografice privind originea latină a limbii şi a poporului român, continuitatea şi unitatea sa etnică.12 Hronicul venea în acest fel în sprijinul transilvănenilor ca o operă de înaltă politică naţională. El „oferea atâtea idei noi, atâta orgoliu, atâta energică afirmare de sine, cum cereau istoriografii ardeleni latinişti contemporanilor lor".13 Militând cu ardoare pentru recunoaşterea ideilor de mai sus, Cantemir n-a rupt însă istoria ţării sale din angrenajul evenimentelor mai largi; el a ştiut să privească dezvoltarea neamului nostru nu numai în sine, ci şi-n relaţie cu evenimentele petrecute în Europa de Răsărit şi de Sud. Dacă toţi compatrioţii aveau să înţeleagă rolul politic pe care l-au jucat de veacuri în această parte a lumii, nu trebuia să uite că sunt în acelaşi timp exponenţii vechilor civilizaţii, continuatorii unor ilustre culturi. Dezbaterea acestor mari idei ale Renaşterii noastre: originea latină, continuitatea de viaţă în Dacia şi unitatea de neam, face din Dimitrie Cantemir puntea de legătură între cronicarii veacului al XVII-lea şi epoca modernă. Miron Costin, stolnicul Cantacuzino şi Cantemir deschid pentru cultura românească o orientare analoagă cu aceea a umanismului apusean. Ceea ce-1 apropie însă pe Cantemir de umanismul Renaşterii este, mai presus de orice, „spiritul cetăţenesc-patriotic al întregii opere şi în particular al celei 12 Corifeii ardeleni preiau, neîndoielnic, unele idei (şi nu neapărat numai ideile de bază) din Hronic, ba chiar şi din metoda expunerii; tineri fiind au avut, după toate aparenţele, şi exemplarul adus de la Viena (vezi infra. p. XXXVII penultimul paragraf) şi copia acestuia (infra. p. XXXVIII 227) — poate fără foaia de titlu — deci fără a cunoaşte autorul (Vezi Petre V. Haneş, Istoria literaturii româneşti, Bucureşti, ed. II, 1927, p. 115-116 şi 109). 13 1. Minea, op. cit, p. 149. 816 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 817 istorice, contribuţia adusă de această operă la progresul conştiinţei de sine a poporului român, la pregătirea conştiinţei naţionale"14. Hronicul ultima carte asupra căreia a meditat până în clipa morţii, a străbătut veacurile ca un mesaj din depărtare adresat neamului, fiind considerat drept „testamentul ştiinţific lăsat de Cantemir poporului său"15. METODA ISTORICĂ. ATITUDINEA FAŢĂ DE IZVOARE Operă de întinsă erudiţie, Hronicul uimeşte pe orice savant al vremii prin varietatea izvoarelor, bogăţia lor, metoda de lucru, atitudinea critică a autorului în selectarea informaţiilor şi a argumentelor, spiritul combativ, obiectivitatea şi modestia la care se străduieşte să se păstreze. Cantemir excerptează izvoare antice, greceşti şi romane, orientale, în slavonă, rusă, polonă; citează cronograful sârbesc, o cronică bulgărească; asociază scrieri mai noi, unele contemporane cu el; se informează despre scrierile autohtone ale înaintaşilor: cronica lui Ureche, corpul de cronici al Costineştilor (Miron şi Nicolae Costin), afirmă că ar fi avut şi un hronic şi un letopiseţ muntenesc. Varietatea mare a izvoarelor e complinită de faptul că, alături de lucrările scrise, cronici, opere de erudiţie, hărţi geografice, folosite şi înaintea lui în acelaşi scop, el menţionează şi diplome, inscripţii, monede, legende, cântece populare16, îmbogăţind evident arsenalul istoricului. 14 Petru Vaida, Dimitrie Cantemir şi umanismul, Bucureşti, 1972, p. 263. 15 George Ivaşcu, Istoria literaturii române, Bucureşti, 1963, p. 255. 16 Interesul pentru creaţiile populare, manifestat cu precădere în Descrierea Moldovei, a determinat recunoaşterea din partea specialiştilor a calităţii de „înaintaş al etnologiei româneşti" (Iordan Datcu, Sabina Cornelia Stroescu, Dicţionarulfolcloriştilor, folclorul literar românesc, cti o prefaţă de Ovidiu Bârlea, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 110). Lista bibliografică {Catastihul istoricilor, gheografilor... p. 27v-29')> care cuprinde 154 de autori şi titluri, vorbeşte de la sine despre vasta informaţie a savantului moldovean. Când urmăreşte să se documenteze într-o problemă, Cantemir apelează la diferiţi istorici, cât mai numeroşi cu putinţă: „cum să dzice cuvântul, nici o piatră neclătită şi nici un unghiu nescociorât n-am lăsat" (p. 293). Dacă, după cum am văzut, documentaţia privind originile poporului român nu-i stătea la dispoziţie strânsă în liste prestabilite, dacă singur avea să depisteze dovezi şi să şteargă de pe ele colbul uitării, Cantemir îşi întemeia cercetarea, încă de la începutul lucrării, pe baza unor „canoane" (reguli) în virtutea cărora spera să descopere adevărul asupra românilor în Evul Mediu. în baza acestor reguli, tăcerea izvoarelor asupra unui fapt nu înseamnă lipsa lui, iar menţionarea faptului, după o perioadă de tăcere, confirma existenţa acestuia. Prin metod* de lucru pe care o foloseşte e lesne de observat că „Dimitrie Cantemir nu este un cronicar, ci un istoric, nu numai pentru că judecă faptele şi nu se mulţumeşte să le expună, nu numai pentru că stabileşte faptele pe baza unei argumentări, dar mai ales pentru că practică o metodă de critică istorică, pentru a. scoate adevărul din materialul brut al informaţiei dată de izvoare. Metoda de cercetare critică este în toate disciplinele semnul distinctiv al ştiinţei, care o deosebeşte de descrierea literară, istorică sau a naturii".17 în selectarea izvoarelor, orientarea lui Cantemir merge, de preferinţă, spre relatările scrise de contemporanii evenimentelor, despre care spune că ar fi mai aproape de adevăr: „atâtea vrednici de credinţă istorici, şi ales a cărora au trăit ş-au scris tot pre o vreme cu lucrurile ce să făcea şi singuri marturi privitori, iar nu audzitori au fost" (p. 87). 17 P.P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir, viaţa şi opera, Editura Academiei, Bucureşti, 1958, p. 233. 818 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 819 Este sceptic atunci când unii istorici proslăvesc faptele neamului lor şi denigrează pe alţii; este de părere că în acest caz sunt mai plauzibile afirmaţiile străinilor: „pentru sine mai mult trebuie să criadză pe altul decât pe sine" (p. 550); nu se ţine de acest principiu decât atunci când este vorba de cei „carii măcar cât de puţin în numărul scriitorilor silit primiţi... iară nu şi pentru blojiitori şi din toată cărarea hstoriii adevărat rătăciţi" (p. 116). Nu se opreşte la afirmaţii singulare ale unor semnatari necunoscuţi, afirmaţii care apar răzleţe şi nesusţinute de mai multe mărturii asupra aceloraşi evenimente, şi-şi exprimă deschis neîncrederea (p. 74). Suspectează pe unii de insuficientă informare şi-i pune sub lupa confruntării cu cei „vechi", care, cu timpul, au primit confirmarea posterităţii: „pre lesne nu ne vom încredinţa, ce vom cerca la alalţi cu multul mai vechi şi de toată credinţa istoricească vrednici scriitori" (p. 292). Cantemir nu este însă un hipercritic, el nu pune totul la îndoială; înarmat cu critica istorică el prelucrează materialul brut dat de izvoare, având astfel posibilitatea nu numai să stabilească adevăruri, dar mai ales să generalizeze şi să capete vederi de ansamblu asupra subiectului tratat18. Pentru lipsurile cronicarilor compatrioţi avea însă o atitudine de compasiune: „Lunecării lui Ureche pre lesne-i iaste scularea şi a greşelii îndatăşi şi îndreptarea, de vreme ce el nu iaste... zămisli torul sau pricina scornitoare a numelui Flachiii" (p. 75), sau despre M. Costin: „de ar fi viu şi să vadză istoricii (pe carii poate fi în viaţă a-i vide nu i s-au tâmplat) singur greşeala sa cu dragă inimă ar mărturisi" (p. 305). Mânia şi-o revarsă crunt asupra interpolatorilor, asupra falsificatorilor adevărului istoric. Perseverenţa, dârzenia cu care-i ostracizează pe aceştia probează spiritul combativ al autorului Hronicului. Simion Dascălul este când „minciunos", când „băsnuitor" (scornitor de neadevăruri), când „măzac" (josnic): „trebuie să se ruşineadze măzacul carile istoriile necinstind basnelor urmadză" (p. 513}^ istoria trebuie să fie o ştiinţă a adevărului „nu scornituri de crieri (nu de Dumnădzău aceasta în capul vreunui istoric de adeverinţă iubitoriu să încapă), nici povestiri plăzmuire" (p. 319). Crezul istoricului, după Cantemir, trebuie să fie obiectivitatea, dragostea pentru adevăr, căutarea acestuia şi scoaterea lui la lumină; istoricul nu are dreptul să se facă exponentul unui fals patriotism şi să aleagă din izvoare numai ceea ce convine slăvirii neamului său (p. 160). De mai multe ori, în paginile Hronicului, Cantemir aminteşte despre intenţia sa de-a fi cât se poate de obiectiv „precum adevăratului istoric să cuvine" (p. 70). Ca să se pună lţ adăpost de tot felul de capcane, când, după cum a mai notat, cercetătorul se simte „ca-ntr-un codru" de nepătruns, alege calea de mijloc: „Socotit-am ca între giude-cători şi între scriitori cea din mijloc cale şi mai fără grijă să apucăm; adecă pentru noi, mai mult altora decât noaă credzind şi mai mult adeverinţii lor decât poftii noastre urmând, ca cum singuri pre noi de la noi ne-am despărţi şi departe, ca nişte streini privitori - orice scriitorii streini pentru niamul moldovenilor în cărţile sale însămnat ni-au lăsat, veri de lăudat ar fi acelea, veri de hulit, cu bună inimă să le audzim şi cu curată consţienţie (ascunsul inimii)19 altora să le povestim aşe, ca din dzece categorii a lui Aristotel20 una numai, carea iaste pătimirea21, afară scoţind, alalte toate, precum în sine sint, 18 Ibidem, p. 235. 19 Glosarea autorului. 20 Cele zece categorii stabilite de Aristotel sunt: substanţa, cantitatea, calitatea, relaţia, locul, timpul, situaţia, starea, acţiunea şi pasiunea, căreia autorul Hronicului îi spune „pătimirea . 21 înseamnă: patimă, orbire, pierderea controlului; părtinire. 820 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 821 în toate şi pretiutinderea, nebetejite ferindu-le, în niamul nostru moldovenesc să le arătăm" (p. 163). Impresionantul ansamblu ştiinţific care este Hronicul se impune şi prin rigoarea sistematizării; Cantemir operează asupra inventarului pe care-1 deţine, în baza unei organizări atente a materialului (vezi şi Structura cărţii. Manuscrisul); planul, iniţial stabilit „destinase" desfăşurarea faptelor pe tomuri, pe cărţi, pe capete — guvernate logic prin cumularea informaţiilor cuvenite „cât ţesătura istoriii va cere"; digresiunile nu-i răpesc controlul, se autocenzurează: „pre cât prin putinţa noastră va fi şi cuvântul mai scurt şi istoriia mai deschisă denainte privelilor a i-o pune [cititorului] în tot chipul vom sili" (p. 44); sau: „de mulţimea cuvântului ferindu-ne, nu-1 aducem" (p. 49); „iară acmu la rândul hronologhiii, de unde ni-am abătut să ne întoarcem" (p. 547). Pentru o mai limpede expunere, mai precisă, apelează la cifre, enumera — cronologic — „izvodul familiii Flachilor" (21 la număr) pentru a dovedi că nici unul nu poate fi la temelia neamului românesc; numără vreo 19 din „rândul crailor ungureşti... până la năpada lui Batie" ca să-1 depisteze pe „Laslăul cel minciunos" - scornit de interpolatori: „pentru ca şi hronicul nostru credinţa să-şi pliniască şi băsnuitorii gura să-şi astupe" (p. 507); înşiră „argumenturi" ale istoricilor, ştiind că astfel îi va fi mai la-ndemână a li se asocia sau a le dezavua, că poate fi mai convingător (p. 101-103); anunţă axiomatic „cinci fealiuri de socoteale" ale scriitorilor „pentru niamul românilor din Dachia" - de fapt, părerile divergente asupra originii neamului său (vezi p. 69-72); îşi formulează propria filosofie, cum am mai amintit, înainte de-a demara în desfăşurarea lucrării - stabilind două canoane: „Canonul dară şi regula adevărată şi neschimbată iaste: 1. Tăcerea nici pune, nici rădică lucrul; iară dzisa îl şi pune, şi-1 şi rădică... 2. Al doilea canon acestuia următoriu iaste carile dzice: tăcerea după dzisă adevereşte dzisa o dată" (p. 167-173); fixându-şi normele după care să se conducă este convins că-şi va mulţumi cititorul: „de vom păzi canoanele legate şi credinţa ceia ce să cade istoricului (carea ochii, sufletul şi viaţa istoriii iaste), cititoriul giudecata în puterea şi voia sa va ţinea" (p. 173). Cantemir se întemeiază, aşadar, pe ştiinţele exacte, luându-şi (în varianta latinească a istoriei) drept sprijin matematica: „Matematicienii au obiceitd (ei, a căror ştiinţă este socotită ca cea mai sigură dintre toate, precum şi propoziţiunile pe care ea se sprijină, zic cunoscătorii acelei ştiinţe, că se află libere de orice îndoială), ei au obiceiul, zic, ca între propoziţiile lor, limpezi prin ele însele, să adauge altele, pe care le numesc postulate. Postulatul trebuie totuşi să fie atât de izbutit şi de potrivit lucrurilor, încât să nu li-1 poată tăgădui nimeni, altfel şi el ar duce lipsa unei alte demonstraţii; acest mod de a argumenta îl socotim, după gândul nostru, cu mult mai sigur şi mai sever decât silogismele dialectice (pe care le numesc demonstrative)".22 Se întâmplă îngemănări de cuvinte din aceeaşi categorie gramaticală sau cu valori deosebite sau dau relief conceptelor propuse, realizând notabile efecte estetice: verbe: „de ochiul zavistnic şi de limba simceloasă păzindu-l şi ocrotindu-l (p. 2V); „iaste de temut şi de spăriatu (p. 61); „în cursul vremii acolo îmnulţindu-să şi plodindu-să" (p. 108); romanii... în Dachia puşi şi aşedzaţt (p. 125); „nedzis şi 32 Stela Toma. Ober den Wortschatz in Cantemirs Roman „Istoria ieroglifică", în DR, 2/1974, p. 288-298. 828 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 829 nearătat să nu lăsăm" (idem); substantive: „Hronicul... scos cu truda şi osteninţa lui Dimitrie Cantemir" (Titlu); „într-alte mai fără număr epistolii şi scrisori' (p. 3V); „coada cu venin şi toapsăc într-armându-şi" (p. 19v); „lăcaşurile şi sâlăşluirile troadenilor" (p. 60); „atâtea clâtiri şi mutări de vremi" (p. 65); adjective: „neclătită şi nemutată rămâne acea vestită a bătrânilor dzisă" (p. 5V); „capre un vârtos şi tare scut îmbrăţăşind" (idem); „cu multul mai îngustă şi mai strâmptă era" (p. 13v); „mărturiile a tuturor (carii pentru lucrurile în vremi tâmplate au scris) curate şi necăptuşite [= nefalsificate] să le aducem" (p. 71); sau: „nici el iaste zămislitoriulsau pricina scornitoare [= începutul, iniţiatorul] a numelui Flachiii" (p. 75); „cu greu şi aşeşi peste putinţă iaste" (p. 76); „cepuţin şi mai nemică agiutoriu au putut de la dânşii lua" (p. 113). Structurile sinonimice - cel mai frecvent binare - duc în proza lui Cantemir, nu numai semantic, la amplificarea şi nuanţarea discursului (recomandate de retorică), ci imprimă acestuia şi o anume formă, o ritmicitate; lectura Hronicului este de la un capăt la altui cadenţată, greu a fi concepută, parcă, în afara unor reguli prozodice. Alte tipuri de sinonime întăresc remarca lui Alexandru Niculescu33 că distingerea lor nu este tocmai uşoară: „Dimitrie Cantemir construieşte binoamele sale sinonimice în diverse moduri, în funcţie de efecte stilistice diferite". De foarte multe ori ne întâmpină perechi sinonimice într-o simetrie incantatorie: „nice de cea mai scârnavă şi mai grozavă hulă şi ocară a se feri s-au învăţat" (p. 76), „într-un glas şi mtr-un cuvânt tot aceiaşi întăresc şi adeveresc" (p. 130); dislocări abile „frâng" fluenţa discursului într-o sinonimie asimetrică: „cei mai proşti la socoteală şi în istoriile adevărate 50 Alexandru Niculescu, Structuri sinonimice binare în stilul lui Dimitrie Cantemir, în voi. între filologie şi poetică, Bucureşti, 1980, p. 99-104. neispitiţi" (p. 124); nici seriile mai mari de sinonime nu sunt rare: „chivernisele şi cumpătări cu multul mai isteţe şi mai nervoasă decât la mari craii şi împărăţii1 (p. 66), aşa încât o pletoră semantică să nu surprindă pe nimeni: „atâtea împărăţii supt stăpânirea sa au supus, au călcat, au prăpădit şi, ca cum n-ar fi mai fost, li-au întors" {p. 18v); am putea recunoaşte aici o gradaţie ascendentă — de la primul enunţ „treptele" ilustrează etape diferite, nimicitoare pentru cei învinşi, pentru ca ultima observaţie să sugereze astuparea lor cu desăvârşire, ca sub o adâncă brazdă de plug. Diminutivele sunt, în stilul lui Cantemir, ceea ce îndeobşte este ştiut - substantivele, adjectivele menite să arate că obiectele, fiinţele, însuşirile denumite sunt considerate mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază: „o nucă mitiutea" (p. 84), „pre crăişorullor, cu limba noastră, voievod îl chiamă" (p. 97), „cetăţui [la gurile Dunării]" (p. 131); în contexte adecvate ele dobândesc însă note particulare: o uşoară ironie la adresa superficialităţii recomandând răbdare şi stăruinţă în cercetarea adevărului: „ia poftim lexicoanele etimologhilor în mână, în carile binişor şi pre amănuntul cercând..." (p. 62), „ce socotească binişor Sarniţie..(p. 97), „de le va lua cineva sama binişor" {p. 120); asumarea responsabilităţii istoricului pentru fiecare afirmaţie, oricât ar fi de insignifiantă: „de la singur noi măcar un cuvinţelsa nu izvodim" (p. 70); statutul de pigmeu (om mic, neputincios), al celui ce îndrăzneşte să se aventureze în temerara dezvăluire a realităţilor istorice, colbuite de vremi şi uitare: „cine şi de unde eşti tu, o, omănaşule..." (p. 6V); evaluarea, cu modestie, a faptelor proprii, în termeni tradiţionali creştini: „cu Tine [Doamne] lucruşorul acesta [Hronicul\... l-am început..." (p. 2V). Comunicarea lui Cantemir, deşi are în vedere, în speţă, ştiinţa istoriei, se face cu remarcabilă plasticitate (apanaj cu deosebire al textelor beletristice) şi prin utilizarea dibace a 830 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 831 tropilor; epitete, comparaţii, metafore, alegorii, personificări, repetiţii, imprecaţii, gradaţii. Injuriile, ocările „ating" obiectivitatea istoricului Cantemir, pe tot parcursul cărţii, când este vorba de duşmanii patriei, de colportatori şi apar formulate în diverse chipuri34. Cantemir face trecerea gradată de la un concept la altul, de importanţă tot mai mare, pentru ca alteori gradaţia să se alcătuiască cu repetarea aceluiaşi concept prin termeni sau expresii cu semnificaţie asemănătoare, dar mai imenşi din punct de vedere expresiv. Un procedeu, evident căutat, este utilizarea în contexte limitate a cuvintelor diferite pentru aceeaşi noţiune: „a cuvântului îndreptăriu, a voroavii neapotrivită pildă" (p. 3V)> „cercându-1 la lexicoanele istoriograficeşti... i-am dat de nume în dicţionariul lui Moreri" (p. 74), „de pe a cuvântului începătură şi cursul a toată voroava, aşeşi de tot proastă povestire... să arată" (p. 104); tot intenţionat — Cantemir oferă cititorului reversul medaliei: într-un text de mică întindere apelează la familia unui cuvânt, contând pe efectul M*nor al repetabilităţii sunetelor: „acmu dară basnile iarăşi băsnuitorilor lăsind" (p. 124), „în cumpăna socotelii cumpănindu-l şi ispitindu-1" (p. 109), „peste lată, lăţimea Dunării au rădicat" (p. 138); auditiv se reţin şi exprimările ce amintesc onomatopeele: „în multe învăţături afundat şi cufundatau fost" (p. 80). înaltele studii, cercurile frecventate, statutul său social -cărturar de mare supleţe intelectuală, domn, om politic — n-au răpus înclinaţia şi interesul savantului pentru limba poporului din mijlocul căruia plecase, pentru creaţiile acestuia. „Lungile monoloage interioare, când surghiunitul se rupea de ambianţa înstrăinării, regăsindu-se pe sine, fie pacificat în meditaţie, fie Vezi text: p. W-20\ 67, 127, 350, 397-400, 513 s.a., unde ironia sau tonul polemic, combativ, devin de-a dreptul violente, cu un limbaj dur, stigmatizant (Ştefan Giosu, în „Convorbiri literare", nr 11 noiembrie 1971, p. 86-90). frământat de probleme sau de năzuinţe ale ambiţiei... se săvârşeau în limba părinţilor lui, în limba plaiurilor fălciene, care aveau să dea până şi savantului Hronic acea infuzie de apă vie a impresiilor concrete şi a zicalelor noastre înţelepte"35. Paginile Hronicului abundă în ziceri populare, vorbe de duh, expresii, unităţi sintagmatice caracteristice limbii vorbite, regionalisme; fie că redă întocmai, ca-n uzul popular, aceste formule, fie că le „împrumută" o parte - parafrazând restul conţinutului. Maxime celebre sunt înregimentate în limbajul cantemirian înveşmântate în vorba şi portul moldav, de moşie, al Bibliei, al vechilor cronici şi hrisoave. „Fericitu-i acela carele primejdiile altora îl fac să să păzască" (p. 481) -traduce pe „poeticul" Vergii iu36: Felix quem faciunt aliena pericula cautum, sau: „lunecarea neştiinţii, carea tuturor ome-nilor aproape şi de casă iaste" (p. 7V) ne aminteşte spusa lui Terenţiu37: Homo sun^ humani nihila me alienum puto. Idei şi formulări din Sfânta Scriptură îmbogăţesc şi acest compartiment al scrisului lui Cantemir: „dragostea toate biruiaşte" (p. 5V)> esenţializează învăţătura cuprinsă în întâia epistolă către comitent a Sf Apostol PavePs, iar: „de pe fapte, a lucrurilor fiinţă să cunoaşte" (p. 441) ne trimie la Epistola sobornicească a Sf Apostol Iacov59-, sati despre mărginirea pretinşilor istorici: „şi ochii orbi să nu vadză ce citesc şi urechile surde să nu audză de numele Dachiii... li-au fost" (p. 87)40; „ce ţie a-ţi fi nu învoieşti, altuia să nu faci" (p. 199) - circula în limbajul timpului pentru mai concisa formulă a aceluiaşi sfat, 35 Şerban Cioculescu, Despre stilul lui Dimitrie Cantemir, în Varietăţi critice, Bucureşti, 1966, p. 56. 36 Eneida, IV, 657. 01 Heauton timorumenos, I, 1, 125- 38 Cap. 13/1-13. 39 Cap. 2/14, 17, 18,24. 40 Vezi Psalmul 113/13-14; mai vezi: „puternică dreapta celui Preaputernic" (p. 149) care netrimite Ia Ps. 76/10 ş.a. 832 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 833 care a devenit mai populară: „ce ţie nu-ţi place altuia nu face". Cantemir cunoaşte poate din mai vechi sau contemporane scrieri autohtone, poate din vocabularul activ al celor în mijlocul cărora văzuse lumina zilei — locuţiuni pe care le mai întâlnim regional şi azi: „ieşise dintr-această viaţă" (p. 97) [= murise]; „l-au lovit cea nevoie" (p. 312) [= paralizase]; „naştere cu de-a sila" (p. 72) [= avort]; „împreunare fără lege" (ibidem) [= adulter]; „unul din casă" (p. 74) [= autohton]; „întregi la viaţă" (p. 414) [= în putere]; „puind în socoteală" (p. 125) [= intenţionând]; şi unele formulări familiare în cronici: — când era vorba de iscarea unor conflicte: „rădicasă cap" (p. 84) [= se răzvrătiseră], sau: „tătarii dând dos de fugă" (p. 106) [= fug; fac cale-ntoarsă din faţa pericolului], „i-au vinit şi acea cetate la mână" (p. 475) [= au supus-o]. în maniera cărţilor populare pilduitoare41, Cantemir ţese, la un moment dat, pe canavaoa unei situaţii sociale verosimile, o parabolă cu similitudini şi paralelisme în plan abstract: leagă destinul unui bastard — cu naşterea şi identitatea lui bizară (aspru condamnată de mentalităţile întemeiate pe morala creştină) - de fragilitatea şi fireasca dezavuare a informaţiilor istorice, care nu se ştie de unde pornesc; dispreţuitor, dur, „împlătoşându-se" cu pudoare când e cazul: „născutul a necunoscuţi părinţi fiind, nothos, adecă nu copil, ce copil (şi cu iertarea cuvântului mai chiar să dzic) ficior de curvă să numeşte şi iaste" (p. 73)42. Exemplele, la îndemâna oricui, împânzesc acest savant tratat de istorie, în care şi tradiţia folclorică ori graiul vorbit dovedesc o dată în plus că autorul Vezi Floarea darurilor, convingătoarele pilde menite să exemplifice virtuţile şi viţiile care fac obiectul florilegiului, ca să nu mai vorbim de Panciatantra, culegerea indiană de poveşti, fabule, parabole şi sentinţe, care a exercitat o mare înrâurire asupra fabulisticii orientale, la îndemână Iui Cantemir. 42 Vezi Prolegomene, Cartea III, cap. II. se adresa neamului său, în totalitate, şi nu numai unor privilegiaţi „primblaţi" în multe ştiinţe (după expresia-i proprie). O sursă şi în acest sens este pentru Cantemir şi Biblia, îndeosebi Noul Testament. Parabola - la care savantul nostru apelează adesea în Hroniq - era utilizată frecvent ca mod de iniţiere a vulgului în adevăruri ezoterice, atât în religia budistă, cât şi, mai apoi, în cea ebraică şi mai ales în cea creştină. Ea cere inventatorului o imaginaţie bogată şi strălucitoare (una din capacităţile majore ale spiritului cantemirian) şi în acelaşi timp ascultătorului o mobilitate' intelectuală - aptă să sesizeze relaţia ideilor. Cantemir se bizuia pe faptul că poporul iubeşte acest limbaj care - în afara încărcăturii de înţelepciune - cucereşte prin simplitate. Ironia, umorul, apetenţa pentru pamflet, formulate de regulă în tiparele populare, agrementează, dau o culoare cu totul specifică frazei lui Cantemir. în arsenalul mijloacelor artistice de realizare a textului Hronicului supremaţia aparţine nu - cum s-ar părea la prima vedere - unei expresii sofisticate, căutate, artificioasă şi complicată, ci limbii vorbite; o sfătoşenie de experimentat povestitor oficiază „ducerea de mână" a ascultătorului. Istoria neamului pe care o alcătuieşte Cantemir este un dar pe care-1 desfăşoară cu tâlc, cu o anume rostuire, ţinându-şi aproape partenerul, cu care dialoghează permanent, căruia-i dă socoteală motivându-şi, nu o dată, demersul, îi cere îngăduinţă şi colaborare. Exprimări adversative, comune şi stilului beletristic şi popular, înviorează discursul Hronicidui prin opoziţia care subliniază prima afirmaţie cu adaosul un contrast - la celălalt 43 Un cercetător de specialitate - cucerit şi de statistici - s-ar putea pronunţa şi mai ferm, năruind marca vehiculată de obicei privind stilul prea pedant, savant, artificial, tributar exclusiv modelelor străine. 834 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 835 pol: „nu numai nu mai gios, ce încă cu multul a le covârşi poate" (p. 13v), „lucrurile lor... să par că nu fapte, ce vise, nu istorie, ce basne fac" (16V). Bazate, de obicei, pe o simetrie structurală, mai multe astfel de fraze construiesc perioade ce amintesc de mari oratori bine cunoscuţi de Cantemir: „Acest Eneas Silvie nu numai în multe istorii să să fie primblat, nu numai pentru multe şi mari lucruri să fie scris, nu numai precum în toate învăţăturile deplin să fie fost, ce încă, rar pre vremile sale, într-acestea şie potrivnic şi de asemenea să fie avut" (p. 76). Meşteşugul în astfel de construcţii presupune o aleasă înzestrare scriitoricească, dar şi o anume pregătire tehnică, care nu se poate spune că-i lipseau lui Cantemir; stilul retoric, adoptat şi folosit curent de cărturar se înscrie în cele mai vechi definiţii: „arta vorbirii care produce convingeri"44, „ars bene dicendi"45. Cu aceleaşi mijloace, în simetrii arhitectonice, Cantemir se foloseşte de antiteză, convins de puterea de sugestie a acesteia: „precum românul slobod prea bună soţie, aşe întărâtat, războinic fără protivnic să fie li-au arătat" (p. 15v), nu este de neglijat şi sporul de convingere ce-1 furnizează figura de stil respecrivă, dacă ne gândim că, în contexte specifice, a fost încercată cu succes de mari condeie ale literaturii culte. Agreată de savant, şi chiar la îndemâna sa, este organizarea simetrică a membrilor frazei într-un număr egal de sintagme corespondente, alternate ritmic; este vorba de paralelism -singura regulă prozodică certă a metricii ebraice; procedeul, caracteristic lirismului oriental, se regăseşte frecvent în textele 44 Platon, Opere, I, p. 10. Traducere şi introducere de Cezar Papacostea, Bucureşti, 1930-1935. 4> Quintilian, Arta oratorică, I, p. 191. Traducere, studiu introductiv, tabel cronologic, note, indici de Măria Hetco, Bucureşti, 1974. biblice, unde, ca şi în textele laice, cunoaşte o largă varietate a combinaţiilor posibile. Neintenţionat — ies adesea de sub pana lui Cantemir rime (nu în versurile din latină pe care le citează, redându-le în traducere liberă). Pe tot parcursul Hronicului se remarcă, de altfel, o capacitate combinatorie de tropi, de stiluri - care ocoleşte stridenţele - fapt ce face din Dimitrie Cantemir un adevărat magician al verbului. Stăpân pe plurivalenta mijloacelor de expresie, Cantemir dă la iveală portrete colective- sau individuale, punctând caracteristici comune unor categorii mai largi (dacii, romanii, barbarii migratori), sati scoţând în evidenţă trăsături morale sau fizice definitorii pentru o persoană; în epica prinţului se detaşează portretele lui Traian, Decebal, Iustinian, Piccolomini, Elena ş.a. Preocupat să se facă înţeles - Cantemir dezvoltă această normă, preluată parcă din profesiunile de credinţă ale celor mai vechi texte religioase tipărite la noi. Conştiinţa vastei sale instrucţii, asociată cu dorinţa respectivă se concretizează în fraze de autentic didacticism, o tendinţă de a instrui cu orice preţ. Studii de profil n-au putut omite din stilul cantemirian topica, în propoziţiile şi frazele sale, ori folosirea copleşitoare a hiperbatului. încărcătura expresivă a discursului se concentrează asupra elementelor nominale. Antepunerea adjectivului (dar şi a altor categorii gramaticale în situaţii determinative) este o modalitate prin care autorul focalizează atenţia pe însuşirea numelui, pentru ca verbul să constituie, de-a lungul naraţiei, centrul de gravitate al frazei, reliefându-i funcţia dominantă, cea semantică comunicativă: „cu umilit suflet şi cu înfrântă inimă" (p. 2V)> „ca un de lege părinte şi prea bun domn" (p. 13v), „în toată dară mulţimea celor vechi şi noi scriitori" (p. 70), „cu mare ocara şi ruşinea furatelor şi spurcatelor dragoste îl scoate" (p. 72), „nu alt mai 836 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 837 gata scutitoriu sau mai înţelept otcârmuitoriu a afla poate" (p- i). Dislocările morfo-sintactice, o ordonare a cuvintelor care nu ne este familiară, operate în text de Cantemir, se înscriu în predilecţia pentru forma expunerii, una din caracteristicile cele mai frapante ale literaturii medievale; imitarea limbilor clasice era considerată o necesitate, aproape o datorie. Iniţierea, formaţia lui Cantemir în vechile culturi (greacă, latină, mai apoi turcă, slavonă) îi creaseră o oarecare rutină. „Să fie poruncit nuărilor să nu mai ploaie, iară soarelui sa verse căldură oamenilor şi dobitoacelor nesuferită" (p. 111). Hiperbatul este definit drept figură de stil indicând adaosul pe care scriitorul îl face în partea finală a unui enunţ, acolo unde enunţul poate fi încheiat46. Condamnat poate lingvistic, hiperbatul are, din punct de vedere stilistic, raţiuni expresive. Frazele de mare respiraţie, din textele româneşti cânte-miriene, cu dislocări, cu izolarea prin virgule şi paranteze a unor segmente de text recompozabile, cu compliniri şi suprapuneri de idei nu mai şochează pe cititorul contemporan, la fel ca în urmă cu un secol. In acest sens se identifică47 o variantă modernă a acestui aspect al stilului lui Cantemir, o apropiere de ipoteticul model: „Dacă sintaxa lui D. Cantemir nu mai e astăzi cu atâta uşurinţă judecată şi condamnată (ca fiind bizară, stângace sau artificială, oricum în afara spiritului limbii române), cauzele pot fi cele fireşti - intrarea în circuitul mai larg a interpretărilor ştiinţifice 46 Institutul de istorie şi teorie literară „G. Călinescu", Dicţionarele termeni literari, Bucureşti, 1976, p. 200. 47 Rodica Zafiu, Un reper stilistic, în „Luceafărul", nr. 20/1991 -propune un text din cartea lui Mihail Sora, A fi, a face, a avea, Bucureşti, 1985, p. 6, cu incontestabile similitudini în construcţia frazei cantemiriene si-n lexic. pertinente, a concluziilor cercetărilor stilistice (cu privire la manierismul greco-latin, la voinţa cărturarului de a impune limbii un model retoric) şi chiar mai buna cunoaştere a operei în discuţie; se mai adaugă însă, probabil, o treptată schimbare de context: sintaxa dislocată şi recompusă în structuri prozodice nu mai e atât de izolată între varietăţile stilistice contemporane". Nota dominantă a stilului lui Cantemir este, după cum am mai subliniat, cumulul de procedee — care dau farmec lecturii Hronicului, într-o măsură mai mare decât a celorlalte două cărţi româneşti: Divanul şi Istoria ieroglifică', într-un fişier cu citate din scrierile timpului - stilul acestor trei texte ale lui Cantemir pare la fel, îl individualizează; pentru fiecare lucrare în parte însă acesta este altfel - în deplină corespondenţă, adecvare cu conţinutul: Divanul'ţine cititorul într-o atmosferă de continuă meditaţie teologico-filosofică, Istoria ieroglifică dă la iveală o juvenilă joacă ce încarcă, fără stavile, cuvântul - cu semnificaţii încifrate pe „poliţele" ce le avea de plătit adversarilor familiei, pentru ca Hronicul^ cuantizeze valorile expresive cât mai aproape de măsura impusă de subiect; simplu, curgător - cu deosebire în pasajele în care-şi comunică direct sentimentele -urcă pe culmile timpului său graiul din cronici, din cazanii şi cel „de casă"; stilul lui Cantemir are aici, observă Dragoş Protopopescu48, cumpănirea, regăsirea de sine a scrisului românesc - reprezentând expresia cea mai personală a scrisului cărturarului moldav. Nu afirmăm că primul tratat de istorie naţională se citeşte la fel de uşor de la început până la sfârşit; la greutăţile întâmpinate în elaborarea primei opere de profil academic în domeniu la noi, stângăciile erau inerente; în afară de aceasta, o meteahnă, o patimă parcă îl împinge pe autor, nu o dată, să 48 Dragos Protopopescu, Stilul lui Dimitrie Cantemir, în „Analele Academiei", Memoriile secţiei literare, seria II, tom XXXVII, Bucureşti, 1925, p. 125-170. 838 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 839 spună cât mai multe, să spună tot ce ştie, tot ce-a găsit scormonind, scormonind asiduu, cu tenacitate, cu sete - şi, în fuga condeiului, „scăpând dârlogii", expuneri alambicate, stufoase umbresc discursul, dar nu acestea alcătuiesc cartea de vizită a lucrării în ansamblul ei. „Pecetea" inaccesibilităţiî lecturării cărţii nu acoperă până-ntr-atât exprimarea cantemiriană încât să nu-i sesizăm virtuţile. Expunerile în care se dă glas adâncului patriotism de care este animat autorul Hronicului, în care sunt preamărite calităţile strămoşilor şi dragostea lor de „moşie" sunt nenumărate imnuri limpezi, convingătoare şi calde omagii care cuceresc cititorul. Hronicul nu este o lucrare beletristică - dar nu este nici un tratat de istorie impersonal, sobru, lipsit cu totul de ornamente expresive; retorica, pe care şi-o propusese Cantemir drept exerciţiu în Istoria ieroglifică, se dovedeşte a fi devenit cutumiară în ultima sa scriere. Aşa se face că Hronicul, complex „dotat" cu informaţie, beneficiază complementar de participarea afectivă a autorului, precum şi de atractivitatea „conferită" de ars bene dicendv, însuşiri ce-1 destinează aproape în egală măsură specialiştilor istorici, dar şi literaţilor. MANUSCRISUL Nu am avut prilejul să vedem manuscrisul original pentru a ne putea pronunţa - cum se obişnuieşte - asupra gradului de conservare, a legăturii, a hârtiei, cernelii, mărimii filelor şi altor aspecte percepute în contact direct cu obiectul studiat49. 49 Detalii privind aceste aspecte pot fi aflate de la Gr.G. Tocilescu, care a văzut manuscrisul în Rusia; vezi Operele principelui Dimitrie Cantemir, tomul VIII, Bucureşti, 1901, p. X şi urm., precum şi Raportul Iui Gr. Tocilescu privind misiunea sa culturală în Rusia (Analele Acad. Faptul că textul nu este în întregime autograf blochează aproape complet cercetarea lui sub aspect lingvistic (fonetic, morfologic, sintactic); concluzii de acest tip se pot întemeia pe Divanul, tipărit de autor, şi, în parte, pe Istoria ieroglifică, manuscris integral al lui Cantemir.50 O dificultate în plus - privind descrierea manuscrisului, îndeosebi sub raport ortografic - vine de la faptul că este scris de două mâini: prefaţa română şi latină, cuvântul către cititor şi Catastihul istoricilor, gheografilor..., precum şi textul Hronicului de la p. 532 până la sfârşit (inclusiv Tabla hronologhicească şi Scara), de asemeni toate notele marginale, glosările şi intervenţiile pe text sunt scrise de Cantemir; restul este copiat de un diac al său. „Omenite cititoriule" - mărturiseşte autorul în foaia volantă ataşată lucrării - „de al patrulea rând iaste acmu cu acest de pre urmă, de am cercat greşelele aceştii trude a noastre, unele ale noastre, iară altele, şi mai multe, ale di iacului carile au scris-o de pe izvodu nostru; diiacu dară fiind nedeplin ştiutoriu orthografii româneşti - multă trudă ni-au dat - cum să cade a o îndrepta şi pote încă în multe locuri o să fim trecut cu viderea, ce nedejduim că la îndreptarea tipografiei (de va vrea Dumnădzău pană la aceia vreme să ne lase cu suflare) toate să să îndrăpteadze". Din ceea ce „ne oferă" microfilmul se impune concepţia lui Cantemir privind pregătirea pentru tipar a unei opere, Rom., seria I, 1878, p. 54-74). într-o scrisoare adresată lui Al. Odobescu, Gr. Tocilescu subliniază: „Pe scoarţa manuscrisului Chronicului se găseşte frumos impresă marca principelui Cantemir mai mare şi mai elegantă decât cum o dă ed iţi unea Şeulescu" {AI Odobescu şi corespondenţii săi, Ed. de Filofteia Mihai şi Rodica Bichis, Bucureşti, 1984, p. 292). 50 Vezi şi Iorgu Iordan, Cu privire la limba lui Dimitrie Cantemir, în voi. Dimitrie Cantemir interpretat de... Antologie, prefaţă, cronologie şi bibliografie de Carmen Dumitrescu, Bucureşti, 1977, p. 223-229. 840 STUDIU INTRODUCTIV pregătire care avea în vedere nu numai respectarea unor înalte cerinţe privitoare la conţinutul de idei al lucrărilor, ci şi o anume tehnică - am spune azi: tehnoredactare - care să slujească opurilor, aducându-le la un numitor comun cu cutumele în materie ale elitelor. . In relaţie cu scrierile româneşti, de pildă, la mai bine de un secol şi jumătate după pătrunderea imprimeriei şi la noi, când cartea tipărită semăna la început cu un manuscris, pentru ca -tot mai mult - manuscrisele să semene cu tipăriturile, paginile lui Cantemir exemplifică, cu precădere, acest ultim.aspect; se remarcă un vădit acord cu cerinţe privind scrierile elevate: filosofice, literare, ştiinţifice - în linia mai sobră a cărţii clasice; opţiunea nu exclude însă aspectul estetic al unei pagini. „Oglinda" acesteia — ca la o carte tipărită — este bine gândită: luminoasă, aerisită, are 29 de rânduri, cu un spaţiu alb marginal mai mare decât la cotor, iar spaţiul de jos mai mare decât cel de sus. Practic aceste spaţii au fost gândite, probabil, a avea şi o anume funcţionalitate: sunt „populate" de autor cu adnotări de naturi diferite: — Siluetate, în semne asemănătoare verzalelor din tipar, apar în Hronic — repetate marginal — numele împăraţilor romani, în succesiune cronologică, aliniate cu pomenirea acestora în text; — Uneori, cu un corp ceva mai mic, sunt repetaţi anii (date importante din text); — Trimiterile la izvoare (semnalate, de obicei, printr-un * [asterisc] în text şi îşi află locul tot aici: „învăţaţii şi cercetătorii, adeverinţii istoriilor", menţionează autorul cătră cititoriu, „priimiţi şi credzuţi... a cărora numere... pre la marginele cărţii, unde mărturiia lor trebuiaşte, cu slove mai mărunte însămnate le vi ţi videa". Legat de această specificaţie, în foaia volantă autografă de care am amintit, se atrage atenţia: „In multe locuri va videa STUDIU INTRODUCTIV 841 cititoriul că la unele mărturii pomenim de numele istoricului, iară la ce carte sau la ce cap anume nu însămnăm, ce şi aceasta cu graba silindu-ne, când culegeam mărturiile din scriitori uitam a însămna şi capetele în carile să scriu aceale mărturii, însă în bună-credinţă îl adeverim, că la acel autor aceale mărturii, precum le însămnăm, negreşit aşa le va afla". Cantemir justifică, aşadar, trimiterile din text (şi de pe marginea acestuia) la autor, operă, carte; capitol, dar şi situaţiile când înregistrează doar autorul. - Sunt puse marginal sau în josul paginii, însoţite sau nu de semne grafice convenţionale (8B, #, UUU) (atestate ulterior de Uniunea Academică Internaţională): adaosuri la text şi corectări, glosări de cuvinte; aceste semne, individualizate, de regulă, pe tip de intervenţie (S şi UUU în cazul greşelilor , # pentru glosări, * pentru trimiteri, note, dar şi erori) erau recomandate în ediţiile savante într-o epocă în care aparatul critic, nici în lucrările marilor culturi, nu figura în josul paginii. Trebuie să mai menţionăm^că sunt pagini în care avem a face cu patru dimensiuni diferite ale literelor, ceea ce, sigur, manual se realizează mai greu decât prin tehnica tiparului; slove, într-o caligrafie îngrijită, ca iniţiale ale titlurilor sau ale începutului capitolelor - sunt adesea mari, cu linii îngroşate şi subţiri, ce se termină în punct, cu rotunjimi elegante. Ca semne de punctuaţie întâlnim, în ordinea frecvenţei: virgula, paranteze rotunde, drepte, punctul, ghilimele, semnul întrebării. în manuscrise româneşti, contemporane cu cel de care ne ocupăm, regăsim tehnici similare - care le situează când mai aproape de manuscrise, când spre forma tipăriturilor. Tradiţia şi cerinţele de ultimă oră sub acest aspect îşi dispută priorităţi în laboratorul pregătirii cărţilor; vezi spre exemplu: ms. rom. 36, 103, 252 sau 2117, 2506, scrieri istorice: letopiseţe, cronici de Miron şi Nicolae Costin, Neculce, Axinte Uricariul, Gr. Ureche - care s-au imprimat abia după 842 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 843 două secole de la alcătuirea lor, sau ms. rom. 69, 85, 446, 588, 700, 759, 1327 - cu conţinut religios: Faptele apostolilor, Dosoftei, Psaltirea în versuri, Octoih, Triodion, Tetraevanghel, Istoria lui Varlaam şi Ioasaf— tradusă de Udrişte Năsturel. Din vechile manuscrise, Cantemir păstrează şi deprinderea scrierii etajate, cu consoane sau silabe dispuse într-un etaj, dar şi pe un nivel în plus (mai des „aruncate" deasupra rândului sunt semnele: d, j, l, m, r, s, sc, te). S-a afirmat, şi nu fără temei, că proza cantemiriană are o ritmică interioară, e drept de largă respiraţie, parcă de vers alexandrin; o frază se întinde uneori peste o pagină de manuscris (sau de tipar), niciodată însă fără înţeles deplin, suspendată, sau fără justificată finalitate; paranteze în paranteze, incidente în incidente, între virgule, sunt distribuite cu imbatabilă logică impusă unui orchestrator de anvergură (cărturarul nostru îşi măsurase doar forţele în: Explicarea muzicii teoretice pe scurt, în 1703, când dedicase sultanului Alimed al III-lea primul tratat de muzică turcească). Grafic, în afară de a se folosi de paragrafe, fragmente de text care prezintă o anumită unitate de gândire sau de compoziţie, „sare" spaţii, în manuscrisul Hronicului, preţ de 6-8 semne, ca şi cum s-ar fi folosit de binecunoscutele „albituri" tipografice (este vorba de mici piese de plumb care servesc la completarea spaţiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri); respiro-uri prin care autorul departajează, în acelaşi paragraf, idei adjuvante aceleia care 1-a determinat să înceapă un nou alineat; mici spaţii albe apar uneori şi înainte sau după extrase - pentru a le scoate în evidenţă, alături de semnele citării (când le pune). Amintim şi notarea coloncifrului (în colţul din stânga şi din dreapta al paginilor) şi al colontitlului, plasat la mijloc sus (pe o faţă cartea şi numărul ei, pe alta capul şi numărul său) indicând, sub acestea, numele componentelor volumului (Prolegomene, Hronicon); în „profesiunile de credinţă" colontitlurile sunt: Pridoslovie, Praefatio, Cătră cititoriu, Precuvântare, Cuvântare, Prevorovire - atribute ce dau siguranţa succesiunii corecte a textului, memento pentru cititor asupra stadiului lecturii sale. Cifrele cu care se notează paginile, precum şi trimiterile de la Scară sunt arabe, celelalte chirilice (numărul cărţilor, al capetelor, cifrele reprezentând numărul ostaşilor, al războinicilor sau o enumerare oarecare); tot arabe sunt şi cifrele cu care notează marginal anii (de care am pomenit), ani pe care-i scrie însă şi în chirilică. întâlnim în manuscris şi cifre romane: în succesiunea greşită a cifrelor cu care se numerotează capetele din Cartea a treia, începând cu capul 8 până la 11 (inclusiv); Cartea a şeasea: capul 5-22\ Cartea a noâa: capul 5-13; Cartea a dzeacea: capul 4—9; în aceste porţiuni şi colontitlul e scris greşit şi corectat apoi tot cu cifre romane, probabil de către cel care a numerotat filele Hronicidui (cu recto-verso), anulând cu o bară cifrele autografe. Exersat în produsul spiritual al atâtor limbi şi culturi, ce-i alcătuiau aura de care s-a bucurat, Cantemir vedea în carte un edificiu, în egală măsură temeinic şi atractiv. Asemenea însuşiri ni se relevă dacă ne gândim chiar numai la profesionalismul cu care descrie în Hronic remarcabila construcţie a arhitectului roman Apolodor din Damasc - podul peste Dunăre de la Drobeta. „Arhitectonic" oarecum îşi dispune gândurile în toate paginile sale: Titlurile cărţilor, centrate, cu majuscule, uşor îngroşate sunt urmate de un spaţiu alb - care detaşează titlul capului, cu corp ceva mai mic, distribuit, de regulă, de la un capăt la altul al rândului; iarăşi spaţiu alb, urmat de notarea numărului capului, pentru ca textul să înceapă ceva mai jos; rândurile care încheie, de obicei, cărţile, capetele se dispun descrescând într-o simetrie ce imaginează un con cu vârful ascuţit în jos; alteori dispunerea acestora alcătuie/coloane romboidale ce se desfac 844 STUDIU INTRODUCTIV pe verticală cu sau fără „baza" ultimelor rânduri întregi (Vezi sfârşitul închinării, al Precuvântării, Cartea I, capul 6, Cartea 3, capul 2, 10, Cartea 4, capul 19 etc.). O vinietă - cu motiv floral aducând a lalea - pune capăt Prolegomenelor. Tot ca vinietă apare, divers dimensionată faţă de cele de pe parcursul lucrării, şi la sfârşitul volumului; uşor înflorită, o combinaţie de linii curbe care ne aminteşte de arabescul floral de pe foaia de titlu a Istoriei ieroglifice - în care, de două ori criptografiat — este cuprins numele lui Cantemir (Vezi şi după Praefatio, Precuvântare, Catastih, Cartea 4, cap. 9, 19, Tabla hronologhiceascâ). Acest ultim compartiment este un tabel sinoptic, o oglindă a succesiunii împăraţilor romani, al căror nume a fost în vreun fel legat de ţinuturile locuite de daci; liniatura adecvată, o veritabilă geometrie, consemnează, în dreptul fiecăruia, „Anul mai denainte de Hristos", dar şi Anul de la Adam" şi evenimente mai importante din viaţa sau timpul său; începe aşadar cu naşterea lui „Iulie Chesar" - anul 61 (5449) - şi ajunge până la „Andronic Paleolog" - anul 1299 (6809) - când conchide: „Pană aicea, cu agiutoriul lui Dumnădzău, adusam hrono-loghiia a vechimii neamului românesc; iară de la înturnarea românilor de la Ardial, de când adecă s-au despărţit aceaste ţări în doaă stăpâniri, până la vremile noastre, de ne va învoi Dumnădzău cu viaţă, tocmind şi plinind tot hronicul acestor doaă domnii, la sfârşitul lui vom arăta şi Tabla hronologhiii anilor ce urmadză". Ingenios-ştiinţific este întocmită şi Scara a lucrurilor şi a cuvintelor carile sint mai de însămnat într-acest hronic ~ o componentă a ceea ce Cantemir ştia că nu poate lipsi din aparatul critic al unei scrieri de autoritate. Titlurile se succed, în ordinea alfabetului chirilic, grupate sub fiecare literă în parte, notată cu majusculă, uşor îngroşată şi plasată la mijloc - înaintea enumerării; distribuite pe două STUDIU INTRODUCTIV 845 coloane, se impun vizual, fiind detaşate spre stânga paginii, în afara celorlalte rânduri compacte în care se menţionează: identitatea sau definirea numelor, punctări ale evenimentelor ' importante legate de ele, precum şi trimiterea la paginile cărţii; spaţiul alb de după fiecare articol îi conferă individualitate, contribuind la perceperea conţinutului, sistematizat şi estetic. Nu putem raporta elaborarea operelor lui Dimitrie Cantemir - sub aspectul conţinutului, nici al formei - strict timpului şi spaţiului său de baştină, la fel de bine cum nu-i putem socoti travaliul tributar , în exclusivitate, mediilor în care s-a format şi a trăit, în afara graniţelor Moldovei; emblematic -scrisul cantemirian este produsul îngemănărilor unor achiziţii multiple, diverse, cu vădită ascensiune în universal, „forţând", din mai multe puncte de vedere, tipare consacrate. Calităţile de desenator şi caligraf ale lui Cantemir în textele româneşti (vezi Divanul, Istoria ieroglifică şi Hronicul...) sunt înclinaţii manifeste ce amintesc apetenţa pentru frumos a vechilor scriptori (în „plasarea" materialului în pagină, executarea frontispiciilor, a literelor ornate, a titlurilor, folosirea vinietelor, a semnăturilor criptografiate, „adăpostite" adesea în arabescuri de rară fineţe şi eleganţă) — care urmăreau prin arta definitivării şi ilustrării cărţilor să le facă mai atractive. Hronicula dat, se pare, cel mai mult de furcă autorului său; în privinţa aspectului ideatic aflăm acest lucru din conţinutul profesiunilor de credinţă şi chiar din parcursul lucrării, dar, în ciuda a tot ceea ce scriptic îl plasează alături de tehnicile înaintate ale timpului, aspectul manuscrisului denotă, pe alocuri, o lipsă de continuitate în elaborare, nedisimulată de revenirile asupra textului; intervenţii făcute parcă pe apucate, urmare a unor tracasări în privinţa climatului, momentelor propice lucrului (unele mărturisite, altele nu), cu lipsa materialelor bibliografice necesare la locul unde avea nevoie de ele, cu o sănătate tot mai precară, care-1 constrângea oarecum 846 STUDIU INTRODUCTIV un în să mai revină, să mai corecteze, să adauge sau să şteargă ceva „pre cât voia dumnădzăiasca între vii ne va răbda", tensionat, probabil, şi de neîmplinirile politice ce l-au urmărit, memento mori neiertător îl lăsa pradă contra cronometrului săvârşirea planurilor sale. Fără a fi părtinitori, trebuie să recunoaştem însă că nu carenţele, de care însuşi Cantemir era pe deplin conştient („cu graba silindu-ne" - spune la un moment dat), definesc „ţinuta" Hronicului. Asumându-şi greşelile ce i-au scăpat, precum şi a celor datorare diacului — savantul spera să le poată îndrepta pe toate în faza de tipar, în maniera autorilor mai vechilor înscrisuri - apelează totuşi la înţelegerea cititorului, căruia-i limitează, în acelaşi timp — drastic - libertatea de-a interveni în textul său: „Iară mai mult ce vom fi greşit te poftim ca cu lină şi blândă inimă să îndrepteadze şi să tocmască. Iară mai mult să adaugă sau să scadă poftim să nu îndrăznească". Cartea are două paginaţii: una pe file (de la 1 la 343) făcută, probabil, după ce manuscrisul a intrat în fondul Bibliotecii Arhivelor principale din Moscova; — o paginaţie, am zice, de inventar - manuscrisul respectiv având, în total, filele consemnate succesiv, fără a se ţine seamă de înlănţuirea faptelor, a ideilor cărţii, deci de eventuale lipsuri; cealaltă numerotare (care apare mereu anulată cu o bară) se face pe fiecare faţă şi este, de bună seamă, cea originală; la aceasta se fac trimiterile de la Scara finală, scrisă de autor; începe după Catastih, încorporând textul propriu-zis al cărţii şi Tabla hronologhicească (de la pagina 1 la 577), ceea ce ne sugerează ideea că celelalte segmente ale volumului [închinarea, Prefaţa-Praefatio, Catastihulş\ Scara) au fost redactate ulterior. Sunt pierdute din lucrare paginile: 408, 409, 410, 411, 412 şi 413, precum şi paginile: 424, 425. Amintim că autorul face trimiteri în Scară şi la aceste porţiuni, care, înţelegem astfel, existau la ultima revizie autografă. STUDIU INTRODUCTIV 847 în înşiruirea paginaţiei originale sunt câteva greşeli: se sare peste cifra 66 şi faţa următoare celei notată cu 65 este 67; la fel se sare peste 166 şi după 165 este notat 167; se sare peste cifra 266, notându-se după 265, 267. Să fie, în toate aceste cazuri (care se succed), o simplă întâmplare că cifrele 66 sunt evitate? Se va nota însă corect numărul paginilor 366, 466, pentru ca, cu 566 să fie notată (greşit) pagina 565 (o ezitare?). II putem suspecta pe Cantemir de superstiţie în omisiunile semnalate? în studii pe tema simbolisticii cifrelor semnificaţia lui 6 apare mai des ca un număr cu preponderenţă nefastă sau malefică (în cultura maya), „statut" perpetuat şi la vechii greci, la primii creştini, pentru ca, multiplul lui şase - 666 - să devină simbolul Aiticristului; în Biblie este număr de om (Noul Testament, Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 13/18). Se repetă pe două pagini succesive cifra 193; după pagina 358, pentru 359 se reia cifra 354, 355, 356, 357, 358, numere asupra cărora autorul - la o revizie a textului - semnalează cu 8B greşeala; deci, în numerotarea făcută de Cantemir, ţinând cont de lipsuri şi repetări, textul Hronicului de la Prolegomene la Tabelul împăraţilor (inclusiv) ar fî totalizat 579 de pagini; dintre acestea, numerotate, dar albe sunt paginile 209 şi 559 (sfârşitul Cărţii 1 şi al textului - Cărţii a 10-a); la finele Tablei hronologhiceşti ulrima faţă are liniatura compartimentului respectiv, fără a purta cifra 578. Ambele paginaţii sunt cu cifre arabe; la cea „de inventar" faţa a doua, verso, are o<5 [opomtw]. STRUCTURA CÂRTII în cuvântul către cititori din fruntea istoriei neamului său, Cantemir mărturiseşte: „Fost-au dară gândul şi nevoinţa noastră ca tot trupul Hronicului acestuia, în doaă tomuri (adică cărţi mari) să-1 împărţim. STUDIU INTRODUCTIV Deci tomul dintăi (pre carile în ceasta dată vi-l dăruim) să să numească Hronicul a vechimii Romano-Moldo-Vlahiii, carile începând de la descălecatul Dachiii cu romani, adecă de la Trai an - marele împărat... Iară al doilea tom iaste să înceapă de când curăţindu-să locurile acestea de tătari şi de toate năpădzile altor varvari... şi să tragă rândul anilor şi povestea domnilor până la vremile noastre; şi aşe împreună pe amândoaă părţile istoriii la tipariu să le dăm... Dară tonul al doilea încă nesăvârşit fiind, socotit-am, ca cu aşteptarea aceii părţi, aşteptarea ştiinţii lucrurilor carile într-acesta să cuprind, mai mult să nu prelungim." înţelegerea perfectă a virtuţilor tiparului, de propagator rapid şi pe arii întinse al scrierilor de orice tip, îl determină pe Cantemir să-şi sublinieze intenţiile în privinţa angajamentului luat şi implorând ajutorul lui Dumnezeu să declare în continuare că şi „pre celălalt tomos al istoriii a-1 săvârşi, să ne învrednicim, şi mai curând cu mijlocul halcotypului tuturor să să obştiască" [= a-1 împărtăşi obştii, a-1 face cunoscut]. Primul tratat ştiinţific din istoriografia românească are şi în compartimentarea dată de autor, alături de vechi formule de organizare a materialului unei cărţi, atributele lucrărilor ştiinţifice moderne: - Foaia de titlu - O epistolă dedicatorie - „Lui Dumnădzău. - Pridoslovie (scrisă pe două coloane: text românesc în stânga, cu acelaşi text în dreapta, latineşte) Praefatio - Cuvântul către cititori - O „bibliografie": „Catastihul istoricilor..154 izvoare, la care mai adaugă încă, pe parcursul cărţii, noi surse - Prolegomene: cartea 1 (6 capete); cartea 2 (12 capete); cartea 3(18 capete) care se încheie cu: STUDIU INTRODUCTIV 849 - Precuvântare sau Pridoslovie în Hronicul vechimei Romano-Moldo vlahi ii - Hronicon Daco-Romaniii... despre care afirmă: „pentru mai pre lesne cuprinderea cititoriului, tot trupul istoriii în dzeace cărţi fiecare carte în câteva capete am împărţit, în câte adecă şi cum forma şi ţăsătura istoriii au poftit" cartea 1 (14 capete) - cap. 1 Canoanele Prevorovire-Informuind cititoriul cartea 2 (9 capete) cartea 3(11 capete) cartea 4(19 capete) cartea 5 (7 capete, din care 1 şi 2 profesiuni de credinţă) cartea 6 (22 capete) cartea 7(15 capete) - cap. 1 Intruducere cartea 8(18 capete) - cap. 1 Pridoslovie cartea 9(13 capete) cartea 10 (9 capete) - cap. 1 înştiinţare cătră cititoriu - Index cronologic: Tabla hronologhicească - Index alfabetic de materii şi nume: Scară a lucrurilor şi cuvintelor... Titlurile cărţilor sunt în fapt „sumare", „rezumate" ale acestora - având menirea să ofere cititorului ideile principale pe care se va axa pledoaria „capetelor" următoare. Din respect pentru cititor, Cantemir îşi destăinuie dificultăţile lucrării (care i-a luat cel mai mult timp din viaţă în a o elabora); face acest lucru - fie că la „începăturile cărţilor câte oarecare pridoslovie înainte trimiţindu"[-i]51 (25r)> fie prin capitole consacrate, ca de pildă: „Canoanele cum vor putea să să adeveriască lucrurile odănăoară adevărat făcute, însă în istorii târdziu şi rar pomenite" (cartea I, cap. 1); „Arată-să greutatea aceştii istorii" (cartea 5, cap. 1); „Arată-să pricina spre 1 Lucru pe care nu-1 respectă întocmai (vezi supra: Structura cărţii). 850 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 851 îndemnarea continuaţi ii Hronicului' (cartea 5, cap. 2), sau chiar în decursul desfăşurării evenimentelor istoriei pe care o scrie. Ce „trimite înainte" savantul principe în atâtea pridoslovii? De la mărturia încrederii sale în Dumnezeu, la jalonarea principiilor de bază, a intenţiilor urmărite în alcătuirea opului său. închinarea cu care se deschide Hronicul se formulează în termeni de evlavie, profundă cucernicie prin care rezultatul muncii savantului e un prinos adus divinităţii, „o jirtvă" închinată Celui Atotputernic, sub a cărui oblăduire şi-a început „lucruşorul" şi 1-a şi săvârşit. Pentru acesta imploră în continuare, cu „umilit suflet şi cu înfrântă inimă", protecţie -„de ochiul zavistnic şi de limba simceloasă". într-o prefaţă (3V-23V) enumera o parte din proiectele ce-1 animă: de-a înlătura „tirania uitării lucrurilor", de-a scoate la iveală mărturiile care privesc neamul său, de-a nu „sări" peste credibilitatea faptelor - adjudecând laude pentru ai săi şi injurii pentru alţii, ceea ce nu-1 împiedică, totuşi, să găsească vechimea, nobleţea şi firea poporului său, ori frumuseţea locurilor demne de apărat, cu patos chiar. îşi propune, de asemenea, să se ţină de mărturiile vrednice de încredere ale scriitorilor străini (Petavie, Calviz, Ricţiolus) şi să le combată pe cele împotrivnice ale scriitorilor mai „proaspeţi" „nu atâta de grei la socotială". Meditaţiile asupra dificultăţilor întreprinderii sale, din ampla Precuvântare de la sfârşitul Prolegomenelor (p. 149-165), îi scot la iveală faţete şubrede ale abordării istoriei: nestatornicia lucrurilor, a destinului popoarelor, a labilelor interpretări date evenimentelor: „slava în ocară şi mândria în râsul altora o întoarce"; unul şi acelaşi eveniment apare diferit sub diferite condeie; lupta dintre generaţii, denigrările unora faţă de alţii, viciul părtinirii care orbeşte dreapta judecată şi, nu în ultimul rând, falsitatea ce poate învălui autenticitatea unui fapt, printr-o fabulaţie, istorisire, relatare inventată, mincinoasă. REDACŢIILE, COPIILE, EDIŢIILE HRONICULUI Din ceea ce a ajuns până la noi, manuscrisul Historiei moldo-vlachice (versiunea latină a Hronicului vechimii a roma- | no-moldo-vlahilor) este, probabil, prima redacţie a uneia din lu- | crările cu care Cantemir se angajase faţă de Academia berlineză. | Textul se afla în Arhiva Centrală de Stat pentru acte vechi a Rusiei (Secţia de manuscrise a fostei Biblioteci a Arhivelor centrale moscovite ale Ministerului Afacerilor Externe), fondul —----181, nr. 1325; Biblioteca Academiei Române deţine, din 1959, un microfilm al acestuia (conta Mm. 83) şi o fotocopie mărită - după care s-a întocmit, în cadrul corpusului academic: Cantemir, Opere complete, prima ediţie critică.52 Cuprinsul istoriei se întinde pe 146 de pagini de format mare, departajat în trei cărţi, a câte 14, 20 şi 15 capitole. Fiecare pagină are între 47 şi 57 de rânduri, ceea ce „împinge" spre o cifră mai mare întinderea textului redacţiei latine a Hronicului, insinuând o „prefacere" românească nu pe atât de extinsă, faţă de prima formă, pe cât am fi fost tentaţi s-o socotim la prima vedere; nu pot fi neglijate în acest sens adnotările marginale, despre care recentul editor spune că dublează adesea întinderea de text.53 încercând să aflăm conţinutul filelor lipsă din manuscris al HVR am apelat la traducerea din ediţia academică a 52 Dimitrie Cantemir, Opere complete, voi. IX, tomul I, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus şi Historia moldo-vlachica. Prefaţă de Virgil Cândea. Ediţie critică, traducere, introducere, note şi indici de Dan Sluşanschi, Editura Academiei, Bucureşti, 1983; pentru referirile la textele în discuţie vom folosi siglele editorului: HMV (textul latin) şi HVR (textul românesc). 53 Ibidem, p. 14. 852 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 853 HMV; numai că pentru paginile 424-425 din originalul românesc - text ce-ar fi corespuns capului 9 (evenimente cuprinse în anii 1041-1042) - nararea faptelor apare în versiunea latină mai condensată, trecându-se repede la anul 1048 (vezi HMV, p. 101-102), chiar dacă pentru câteva feţe precedente textul latinesc pare a-1 fi avut sub ochi. In ciuda unei strânse asemănări, pe alocuri, între cele două versiuni, în alte locuri (probabil „achiziţionarea" a noi date, pe de o parte, sau o oarecare schimbare a viziunii de ansamblu a lucrării din partea autorului, pe de altă parte) apar capitole întregi care nu-şi găsesc „enunţul" în forma mai veche. Astfel, pentru paginile lipsă 408-413, din textul românesc, reprezentând sfârşitul capului 5 şi începutul capului 6, n-am aflat nici o relatare (în HMV, p. 100) despre ceea ce, de astă dată, Cantemir a simţit nevoia să adauge aici: „Arată-să începătura stăpânirii ruseşti carea acmu iaste puternică împărăţiia Moscului" (HVR, p. 405-415).54 Am putea spune că în HMV autorul se ţine strict în perimetrul informaţiilor privitoare Ia Dacia55, pentru ca în HVR istoricul să dobândească perspectiva înlănţuirii faptelor de aici cu cele ce se petrec în jur. Este ceea ce, pe bună dreptate, remarca Nicolae Iorga vizând lucrările de maturitate ale prinţului. Dacă între unele relatări cuprinse în Descriptio, în Historia şi cele din Hronic, privind aceleaşi aspecte, sunt neconcordanţe, trebuie să le privim în sensul maturizării lui 54 în încheierea capitolului, autorul subliniază: acestea, cate noi aice pentru începătura aceştii puternice şi slăvite împărăţii şi pentru chipul şi pricina primirii creştinătăţii am adus, poftim pre cititoriu alte mărturii dintr-alţi istorici să nu cerce, căce noi cât am şi cercat, a afla n-am putut... Ce acmu iarăşi Ja triaba noastră întorcându-ne, de unde mi-am abătut iarăşi acolo să vinim" (p. 415). Mai vezi şi cap. 9-10 în HMV (p. 77-78) şi amplificarea lor în HVR, p. 283-287. 55 Concludentă este şi numai parcurgerea titlurilor tablei de materii a celor două variante. Cantemir: „în cursul lucrului, ideile scriitorului se precizase, se întemeiase, devenise mai înalte, mai mândre şi sentimentele sale pentru ţară mai călduroase, mai filiale. La sfârşitul pus de împrejurări întreprinderii sale ştiinţifice, învăţatul era mai mare, cugetătorul mai puternic, omul mai simţitor şi mai bun".56 Aspectul general al primei redacţii a Hronicului nu pare a fi acela al unei opere finite, ci mai degrabă al unui bruion. „Căutările, revenirile, omisiunile şi neconcordanţele lingvistice sunt oarecum fireşti în astfel de pagini de lucru" (ciorne, pe drept cuvânt numite de editor), „a căror caracteristică principală o constituie febrila încercare de a cuprinde, de a defini, de a formula o materie încă neprelucrată de nimeni în forme cu adevărat academice".57 Este poate unul din motivele pentru care s-a acreditat ideea existenţei unei copii pe curat fie a acestui prim text, fie a unui echivalent latin pentru HVR, texte care ar fi putut să piară în naufragiul (despre care pomenesc biografi ai savantului) din Marea Caspică, 1722.58. O confruntare însă, între textul latin care s-a păstrat şi amplificarea lui în limba română, îndreptăţeşte părerea că cel dintâi a stat la baza traducerii în româneşte; compararea întreprinsă de D. Sluşanschi, între pasajul din Praefatio şi Precuvântarea de la finele Prolegomenelor din HVR, vine în sprijinul aceleiaşi păreri.59 56 N. Iorga, op. cit., p. 409. 57 Dimitrie Cantemir, Opere complete, IX, tomul I, p. 20. 58 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 228; vezi şi: Operele principelui D. Cantemir, publicate de Academia Română, tomul VIII, Bucureşti, 1901, p. XXI. 59 D. Cantemir, op. cit., p. 13-14; Gr. Tocilescu ajunsese Ia aceeaşi concluzie: „dacă nu este însuşi originalul latinesc care servise lui Cantemir la prefacerea în româneşte a Hronicului, dar desigur este conceptul acelui original" {Opereleprincipelui..., p. XXII). Verdictul nu poate fi decât urmarea confruntării ad litteram a versiunilor în discuţie. 854 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 855 Probabil că opera lui Cantemir a fost copiată de români, poate chiar de membri ai familiei, sau şi de vreun diac, mai bun sau mai slab cunoscător al limbii române. Cunoştinţele pe care le avem despre cele mai vechi exemplare din Hronic îndrituiesc punctul de vedere respectiv. Manuscrisul care se află în Arhiva Centrală de Stat pentru acte vechi din Moscova, fondul 181, figurează sub numele: Cronica Moldovei şi Ţării Româneşti compusă de principele Dimitrie Cantemir în limba română, anul1717'(scris ruseşte); exemplarul respectiv, fiind revizuit de autor până în pragul morţii sale şi purtând şi adnotări autografe, ne-am deprins să-1 numim original, atâta timp cât încă nu se cunoaşte nici o altă variantă care să-1 fi premers. Să fi fost totuşi un Hronic — în româneşte — scris integral de Cantemir, dacă acesta mărturiseşte (în foaia volantă de care s-a mai vorbit) că „a cercat greşelile acestei trude"... „mai multe ale diacului carele au scris-o de pe izvodu nostru' [subl. n]? Trăirea îndelungată în afara graniţelor ţării a făcut ca opera cunoscutului om de cultură să ajungă în patria sa la foarte mulţi ani de la data definitivării ei; în afară de Divanul, tipărit în timpul vieţii lui Cantemir, la Iaşi în 1698, limitele extreme, între care se pot cuprinde apariţiile textelor cantemiriene pe teritoriul românesc, sunt între 125 şi 230 de ani. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor însă a urmat, surprinzător, un drum nebănuit de scurt - în timp - până la destinaţie; după o călătorie prin Europa Centrală, la numai şapte ani de la moartea autorului, se găsea în mâna învăţaţilor români din Transilvania. Ioan Mieu (Inocenţiu Klein) află şi cumpără, pe la 1730, de la un negustor vienez - venit dintr-o călătorie de la Petersburg- o copie a Hronicului, in 8°, de 389 file; volumului îi lipseşte azi titlul, începutul (până la capitolul III, din cartea I a Prolegomenelor şi sfârşitul, după cartea X, cap. IV; de asemenea, din cuprins multe file nu mai există; în unele bibliografii se afirmă că textul, în chirilică, este scris de mai multe mâini, poate şi de cea a lui Cantemir în altele că este opera unui singur copist, „probabil chiar a lui Cantemir"61 Iluministului român, luptător pentru drepturile politice ale transilvănenilor, celui care avea să emită tezele fundamentale şi să traseze programul de acţiune - politic, social şi cultural -al Şcolii Ardelene, Hronicul\\ argumenta că românii, nu numai că nu sunt inferiori nici în vechime şi nici în „nobleţea spiţei" faţă de celelalte popoare, ci că „cea dintâi a romano-moldo-vlahilor în Dachia descălecătură să fie fost de la Traian, marele împărat", iar „anii neamului lor, decât a altor neamuri evropeşti cu multul mai mulţi, şi vârsta lor decât a multora mai matoră şi mai veache să fie" (p. 21v)- După ce episcopul Inocenţiu Klein achiziţionează domeniul Blajului unde se va înălţa, conform planurilor sale, un oraş în întregime românesc, menit a adăposti primele şcoli ale românilor, şi care a devenit o citadelă a culturii însufleţită de ideile sale, de bună seamă că Hronicul devenea un bun comun în noile aşezăminte culturale. Istoricul austriac Johann Christian von Engel mărturiseşte că a văzut volumul adus de la Viena, pe la 1800, în Biblioteca Seminarului din Blaj: „Ich selbst in Blasendorf... gesehen habe ein grosses Buch in folio in moldauischer Sprache"62. 60 Repertoriul manuscriselor de cronici interne, sec. XV—XVIII privind istoria României, întocmit de I. Crăciun şi A. Ilieş, Ed. Academiei, 1963, p. 103. 61 Nicolae Comşa, Manuscrisele româneşti din Biblioteca Centrală de la Blaj, Blaj, 1944, p. 89, aici se consemnează starea proastă a manuscrisului, deteriorat, cu file „zdrenţuite şi unele chiar lipsesc". 62 Christian von Engel, Gbeschichte des Ungarischen Reichs undseiner Nebenlănder, voi. IV, Geschicbte der Moldau und Walachei, 1804, p. 26-27. 856 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 857 Tot aici Engel citează trei scrisori, în limba latină, pe care le primise de la Samuil Mieu, nepotul lui Inocenţii! Klein, scrisori în care i se dădeau relaţii privitoare la provenienţa manuscrisului de la Blaj, autorul, titlul şi descrierea acestuia, precum şi la conţinutul său. Detaliile privitoare la biografia textului îi erau la îndemână lui S. Mieu prin calitatea pe care a avut-o, curând după întoarcerea sa de la studii din Viena, 1772, de a inventaria biblioteca gimnaziului. La filiala Bibliotecii Academiei din Cluj-Napoca manuscrisul în discuţie figurează în fondul Blaj la nr. 83, sub numele: D. Cantemir, Hronica românilor.^ în aceeaşi bibliotecă se află şi o copie a ..manuscrisului respectiv, cota nr. 46, cu numele: Fragment din istoria lui Caii-ternii, in folio, 608 p., text cu lipsuri la început şi la sfârşit. în cetatea luminilor transilvane, Blaj, sau mica Romă - cum i se mai spunea - s-a simţit nevoia copierii Hronicului, sub episcopul Petru Pavel Aaron, urmaşul lui Inocenţiu Klein; exemplarul va rămâne un timp în biblioteca Mănăstirii Sf. Treime, intrând mai târziu în proprietatea bibliotecii şcolii blăjene (probabil după inventarierea făcută acesteia de Samuil Mieu, de vreme ce în informaţiile furnizate lui Engel nu pomeneşte decât despre exemplarul procurat la Viena). Ideea recopierii textului pe teritoriul românesc putea veni fie din intenţia difuzării, fie din grija pentru păstrarea 63 Despre care N. Comşa afirma că „este desigur manuscrisul lui Cantemir adus de la Viena Ia Blaj pe la 1730, care se credea în ultima vreme pierdut" (Op. cit., p. 89). Gr. Tocilescu nu 1-a văzut, consemnând lipsa Iui de mai multe ori în introducerea ediţiei sale: „Ce a devenit acel manuscris nu se ştie" (p. XXVII, XXXVII). 64 Petre Haneş, Manuscriptele de la Blaj ale „Hronicului" lui Cantemir, în Studii si cercetări, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, [1927], p. 161-162. valoroasei scriituri. Vechiul exemplar (pe care Engel îl găsise bine conservat) prezenta acum un sporit grad de uzură, fiind „în primejdie de totală distrugere"65. într-un timp relativ scurt Hronica românilor, adusă de la Viena, este retranscrisă de Constantin Dimitrievici, dascăl al şcolii de obşte din Blaj; acesta nu dă însă nici o informaţie privind iniţiativa copierii hronicului, în schimb punctează pe mai multe pagini apartenenţa contribuţiei sale, datele calendaristice la care se afla la un moment sau altul în desfăşurarea muncii, precum şi ierarhiile notabile cărora le era subsumat; aceasta în maniera bine cunoscută din prologurile sau epilogurile vechilor cărţi religioase; ca şi zugravii bisericilor de altădată ori truditorii din primele tiparniţe, grafic, mai toate dezvăluirile copistului sunt încorporate în bogata ornamentaţie a textului: iniţiale, viniete cu motive florale, geometrice, zoomorfe (cu precădere şerpi, balauri), figuri umane, coroane cu cruci, turle (în steguleţul fâlfâind al uneia o neaşteptată datare) ş.a. Aflăm astfel la p. 19: „S-au scris în Blaj de Constantin 1756, avgust 30"66; p. 141: „Constantin Dimitrievici, dascăl Blaj în zile vlădicii Pavel, 1756, octom. 6"; p. 159: „1756"; p. 221 - o turlă ce are sus: „Turnul Vavilonului", iar la bază: „Scris-am eu smeritul între mişei Constantin, dascălii Blajului, în anul 1756"; p. 328: „1756 dechem. 10 s-au scris pe aici"; p. 361: „1757 ghen. 20 s-au scris acest hronic de mine nevrednicul dascăl Costandin, în zile vlădicăi Petru P. Aaron"; p. 402: „Pe aici s-au scris în luna lui ghenarie, în 24 de zile, 1757, eu Costandin, dascăl al Episcopiii Blajului"; p. 508: „1757 fevr 24"; p. 519: „Costandin dec . 22, 1757"; p. 522: ,,P[etru] P[avel] Afaron] vla[di]ca Făgfăraş] 1757"; p. 526: ,,î[n] 65 N. Comşa, op. cit., p. 50. 66 Data respectivă probabil o primă luare de contact cu textul, Ia a cărui copiere porneşte propriu-zis în 8 sept. Vezi infra. 858 STUDIU INTRODUCTIV zilele crăesi M[ariei] Th[erezei] 1757 C[ostandin]"; p. 588: „1757, Costandin dascăl, Pasca Crăsnicu"; p. 608: „Acest hronic prefăcându-167 după altul ham scris precum să vede eu Costandin robul lui Dumnezeu şi dascăl al şcolii rumâneşti din Blaj, născut şi venit din Ţara Românească, din judeţul Romănaţilor, din satul Arceşti şi l-am scris în zilele chesaro crăiasei M[aria] Th[ereza], purtând toiagul arhieriii vl[ă]d[i]ca P[etru] P[avel] A[aron], vicareş fiind preacijnstitul] părintele Gherontie de Totoi şi prefactor şcolilor fiind părintele Athanazie Rednic. Inceputu-s-au a să scrie în anul 1756 sept. 8, şi s-au săvârşit în anul 1757 martie 13". Manuscrisul este foarte îngrijit scris, caligrafic, de o singură mână, având între 33-36 de rânduri pe pagină. Dimitrievici, necunoscător probabil al limbilor clasice, lasă spaţiu pentru textele latineşti şi greceşti (uneori prea mare, alteori neîndestulător), porţiuni completate, 70 de ani mai târziu, de un învăţat român cu iniţialele I.C., după manuscrisul adus de la Viena: „Lacunae graecae et latinae suppletare sunt ex veteri originali a[nn]o 827, per I.C. m[anu] p[ropria]".68 După predarea transcrierii noastre şi a glosarului Hronicului la Editura Academiei (1975), strângându-ne material pentru alcătuirea introducerii filologice, am fost nedumerită de lipsa de concordanţă a relatărilor privind cele două copii ale istoriei scrise de Cantemir. Gr. Tocilescu nu a văzut exemplarul adus de Inocenţiu Klein la 1730 afirmând, de mai multe ori, în introducerea ediţiei sale: „Manuscriptul nu se scie însă astăzi ce a devenit"69, ceea ce nu-1 împiedică totuşi să afirme la un moment dat: DLR înregistrează un sens învechit al termenului: „a trece a transmite, a transfera" cu atestare mult peste această dată. ^ Fragment din istoria lui Cantemir (manuscris), p. 608. Operele principelui Dimitrie Cantemir..., p. XXVII, XXXVII. STUDIU INTRODUCTIV 859 „Dascălul Constantin... desigur copia după un manuscript la fel cu cel de la Moscova"1® [subl. n]; ideea sfârşeşte prin a atribui . copistului blăjan iniţiative ce nu-i aparţin, o libertate de mişcare faţă de textul ce-1 avea de transpus - mult mai mare decât aceea pe care şi-a îngăduit-o de fapt. Orientându-se după originalul de la Moscova, Tocilescu afirmă că nepotrivirile copiei transilvane faţă de acesta (omisiuni, adaosuri, deosebiri fonetice, lexicale, gramaticale) „nu e de admis a fi existat în manuscriptul după care s-a făcut copia [subl. n], ci sunt de atribuit transcriitorului romănaţean".71 Din confruntările pe care le-am întreprins nu ne-a fost greu să observăm că ponderea neconcordanţelor faţă de originalul moscovit cade în sarcina primului transcrii tor (al manuscrisului ajuns la Blaj în 1730). Constantin sare frazele „poetice şi comparaţiunile"72 observă, de asemenea, Gr. Tocilescu; dar textul la care se referă este omis din ms. rom. 83: „Grecii, ca un om când trage de moarte, tând leşinând, tând iarăşi mai râzsuflând şi ca cum ţărna mormântului ş-ar fi scuturat de pre umere"... (p. 479 orig.). O observaţie ceva mai prudentă exprimă Tocilescu în ediţia sa a Hronicului: „în unele părţi dascălul Constantin sau poate chiar primul transcriitor, pe care-l va fi copiat dânsul [subl. n], a făcut greşeli de transcriere, neînţelegând sau nedescifrând bine textul"73. într-o vizită foarte scurtă la Cabinetul de manuscrise al BAR, Filiala Cluj-Napoca, am avut prilejul să cunoaştem ambele copii manuscrise existente aici ale Hronicului cantemirian, dobândind chiar microfilmarea acestor unicate. ™ Ibidem, p. XXXIII. 71 Ibidem, p. XXXIV. 72 Ibidem, p. XL. 73 Ibidem, p. XLI-XLII. 860 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 861 Microfilmul exemplarului adus de la Viena dă la iveală faptul că manuscrisul este mult mai deteriorat decât se confirmase în ultima descriere74; lipsindu-i nenumărate file din interior, în afară de începutul şi sfârşitul textului despre care se relatase anterior. Neglijent scris de la bun început, se pare într-adevăr în mare grabă şi că este opera mai multor mâini, pe alocuri aproape ilizibil (cu pagini având mai puţine rânduri când scrisul este mai mare şi cu mai multe rânduri când scrisul este mai mic, între 18—26); împărţirea pe cărţi, capitole, nu respectă peste tot originalul, iar în privinţa conţinutului - nu arareori primează ideea unui context oarecare şi nu grija pentru reproducerea fidelă a fiecărui cuvânt. Prima copie a Hronicului „modernizează" (dacă nu este prea mult) expresia din original, o apropie de noi şi prin topica, pe alocuri, cea cu care suntem deprinşi, păcătuind faţă de textul de bază: „muntenismele" de care s-a vorbit că provin de la dascălul blăjan — le „practică" copistul sau copiştii acestei prime transpuneri a textului lui Cantemir, ceva mai buni cunoscători ai limbii române decât diacul ce scrisese „de pe izvodu" principelui; în copia adusă de la Viena se scrie: jos nu gios, cniaz nu cniadz, aşa nu aşe, ameţeală, seamă, veac nu ameţală, samă, vac, acum nu acmu ş.a. Confruntarea celor două copii impune, aşadar, amendări de substanţă în privinţa unor afirmaţii anterioare; Constantin Dimitrievici, copistul de la Blaj, a fost mult mai fidel faţă de textul ce-1 avea de reprodus, decât cel sau cei care au făcut mai întâi acest lucru.75 74 Vezi supra: Repertoriul manuscriselor. 75 Gr. Tocilescu, necunoscând prima copie manuscrisă, diferentele faţă de originalul moscovit le-a atribuit, după cum s-a văzut mai sus,'Iui Constantin Dimitrievici. în ceea ce ne priveşte, înainte de a avea posibilitatea să parcurgem porţiuni (chiar şi numai alese la întâmplare) din cele două copii manuscrise, am atribuit noi înşine dascălului transilvan opţiuni elective privind conţinutul faptic al istoriei compuse de Cantemir - pentru a reliefa atributele gestului său în contextul ideilor ce preocupau politica naţională a timpului şi locului respectiv: ideile de bază ale Şcolii Ardelene. încadrarea copiei de la Blaj în ceea ce numeam: Pecetea timpului în redacţiile, copiile şi ediţiile „Hronicului" cantemirian7<* rămâne valabilă prin însăşi recopierea unui document atât de valoros tocmai în epoca Luminilor din Ardeal; dacă dascălul blăjan şi nu primul copist ar fi omis descrieri de natură, de stări sufleteşti ori atribute literare ale textului cantemirian -reţinând numai faptele istorice - rămâne de văzut abia după confruntarea exhaustivă a celor două texte77. Ni se pare curios că în ediţiile mai recente de care au beneficiat lucrările istoricilor latinişti ardeleni (Samuil Mieu78, Gh. Şincai79, Petru Maior80) nu s-au subliniat similitudinile, 76 Comunicare ţinută la Academia Română, Secţia de ştiinţe filologice, literatură şi arte, în sesiunea din 17 iunie 1988: Probleme ale editării literaturii române vechi şi publicată în Memoriile secţiei citate, seria IV, tomul X, 1988, p. 21-28. 77 Speram să adăugăm ediţiei academice (D. Cantemir, Opere complete) cele două texte; timpul de aşteptare al apariţiei, de peste un sfert de veac, s-a adăugat şi vârstei noastre; transcrierea şi publicarea copiilor pomenite, atât de necesare nu numai istoricilor, vor intra poate în preocuparea vreunui filolog. 78 Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor. Introducere şi îngrijirea ediţiei de Cornel Câmpeanu, Bucureşti, 1963. 79 Cronica românilor. Ediţie îngrijită de Florea Fugariu, Prefaţă, tabel cronologic şi note de Manole Neagoe, Bucureşti, 1978. 80 Istoria pentru începutul românilor în Dacia. Ediţie critică şi studiu asupra limbii de Florea Fugariu. Prefaţă şi note de Manole Neagoe, Bucureşti, 1970. 862 STUDIU INTRODUCTIV adesea frapante, între demersurile acestora şi cele cuprinse în Hronic. In 1921, N. Iorga, în cuvântarea rostită la Academie cu prilejul centenarului, morţii lui Maior, afirmă categoric că acesta n-a cunoscut Hronicul lui Cantemir81. Petre Haneş82 însă este de părere că Dimitrie Cantemir a influenţat direct pe cei trei corifei ai Şcolii Ardelene, probând în privinţa ultimului (Petru Maior - care profesa la Blaj în 1808) preluarea neîndoielnică a unor idei (şi nu numai a ideilor de bază) şi a metodei expunerii. La data la care s-a făcut copia lui Constantin Dimitrievici, Mieu, Şincai şi Maior erau copii. Deci ei au avut la îndemână, în epoca studiilor şi a maturităţii, ambele manuscrise; e drept, socotea Haneş, fără titlu şi fără numele autorului. Difuzarea pe calea tiparului, deşi inaugurată în 1698 cu apariţia Divanului la Iaşi, a marcat abia în prima jumătate a secolului al XlX-lea o nouă etapă în contactul scrierilor lui Cantemir cu cititorii de acasă. Interesul culturii noastre moderne viza, în această perioadă, tipărirea în Moldova a Hronicului. în timpul domniei lui Mihai Grigore Sturdza, prin grija mitropolitului Moldovei Veniamin Costache şi cu sprijinul şi stăruinţele generalului Pavel Kiseleff, s-a obţinut, prin intermediul consulatului rusesc din Iaşi, manuscrisul Hronicului aflat la Moscova: „istoria pre carea o socotim ca pre o vistierie de mare preţ", se spunea în scrisoarea de mulţumire, „şi ca pre cel mai nobil document al naţiei menit ca oarecum în epoca de faţă a renaşterii noastre politiceşti"83 O înştiinţare din 22 septembrie 1834 a consulului Grigorii Timkovskii cerea: „Să binevoiţi a rândui un scriitoriu carile să 81 La o sută de ani după moartea lui Petru Maior, Bucureşti, 1921. 82 Petre Haneş, op. cit., p. 158. 83 Hronicul romano-moldo-vlahilor, alcătuit de domnul Moldaviei Dimitrie Cantemir, Tomul I, Iaşi, 1835, p. XIII. STUDIU INTRODUCTIV 863 să îndeletnicească, aice în consulat, cu scoaterea copiilor, supt privigherea gios iscălitului, după care apoi orighinalurile să vor trimite înapoi".84 însărcinat cu supravegherea copierii a fost cărturarul Gheorghe Săulescu - care-şi propune să facă acest lucru „întocmai după stilul autoriului, atât în privirea sintacsului, ce este destul de figurat, cât şi a cuvintelor, ce poartă în sine nu puţine anticvităţi ale românismului".85 Copistul atestă munca sa prin însemnările de la filele 341 şi 377: „S-au scris de Samuil Botezat - profesor limbei gher-mane, în anul de la Hristos 1835", iar alături ni se confirmă supervizarea: „Colaţionându-1 din cuvânt în cuvânt s-au aflat întocmai cu orighinalul, Seulescul - paharnic", acest „întocmai" autentifică fidelitatea faţă de textul după care se făcea prescrierea, mai puţin normele ortografice, de punctuaţie sau de paleografie, precum şi anumite forme gramaticale; copia ignoră paginaţia originală, în schimb marchează, la Scară, trimiterile la aceasta; face menţiune la subsol când remarcă lipsuri din text („Aice lipsesc din manuscriptul orighinal trii file, adecă feţile 408, 409, 410, 411, 412 şi 413", acelaşi lucru pentru „o filă - faţa 424 şi 425"). Manuscrisul, după care avea să se treacă la tipărirea Hronicului, figurează la BAR (cabinetul de manuscrise, sub cota: ms. rom. 113), este în chirilică, foarte îngrijit scris şi are, în numerotaţia copistului (cu cifre arabe), 681 pagini, iar a bibliotecii 341 file; Tabla hronologhicească şi Scara - pe care nici Cantemir nu le numerotase - sunt paginate cu cifre romane (I-IXII); îi lipseşte textul latinesc al Pridosloviei (pentru care, în dreptul celui românesc, are pe dreapta faţă albă) şi, de asemenea, foaia volantă ataşată versiunii revizuite de Cantemir a Hronicului, foaie care va apărea în textul tipărit. Acesta va 84 Ibidem, p. IX. 85 Ibidem, p. XVII. 864 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 865 beneficia, de altfel, şi de unele compartimente caracteristice lucrărilor ştiinţifice: prefaţă, nota ediţiei, glosar. Deşi Veniamin Costache a cerut să se pună la cale tipărirea „fără cât de puţină schimbare"86, ediţia apărută la Iaşi (în două volume), între 1835 şi 1836, sub îngrijirea lui Gh. Săulescu87 are foarte multe schimbări, intervenţii ale editorului nu numai în privinţa formei, ci, mai ales, în ceea ce priveşte conţinutul. Hronicul în haina tiparului în Moldova nu-1 reprezenta veridic pe autorul său; contrafăcându-i-se numeroase pagini, cel puţin sub unul din aspecte!e-cheie ale viziunii politice a lui Cantemir, opera apare falsificată; se ştie că prinţul moldav a cultivat o acerbă luptă împotriva stăpânirii turceşti; sentimentele sale, în această privinţă, găsesc, pe parcursul cărţii, varii exprimări cu „încărcătură" adecvată. Un pasaj, grăitor trunchiat, eliminându-i-se invectivele cu care Cantemir îşi caracteriza duşmanii: „Leat 570 născutu-s-au puiul viperii, părintele minciunii, fiiul întunerecului, împeliţat chipul diavolului, silţa satanii, gura tartarului, ucigaşul sufletelor, vrăjmaşul adevărului, ocara lumii, cinstea musulmanilor, psevdoprofitul Muhammed, carile din suflarea şi şopta satanii au scornit legea şi cartea Curanului; cădzut-au din pântecile mâne-sa în luna care să chiamă arăpeşte rabie..." (p. 350)88. 86 Ibidem, p. XV. 87 Hroniculromano-moldvo-vlahilor- alcătuit de domnul Moldaviei Dimitrie Cantemir - la anii 1710. Iară acum de pe orighinalul manuscript depozitat de fericitul autoriu în împărăteasca Arhivă a Moscvei - scozindu-se cu învoirea preaînălţatului nostru domn Mihail Grigoriu Sturza V.Vd. şi din orânduirea înaltpreasfmţitului arhiepiscop al Sucevii şi Mitropolit Moldaviei Dd. Veniamin Costache s-au tipărit, Tomul I, Iaşii. în tipografia S. Mitropolii 1835 [Tomul II, 1836]. De reţinut că Săulescu modifică şi anul alcătuirii lucrării, consemnat de Cantemir pe foaia de titlu (1717) şi pune: „la anii 1710". 88 S-a făcut o asociere între aceste afirmaţii ale lui Cantemir şi Versetele satanice (Londra 1988) ale scriitorului Salman Rushdie; este, în ediţia ieşană - lapidar, neutru - fragmentul citat devine aproape telegrafic: „...Leat 570 născutu-s-au Muhammed, carele au alcătuit legea şi cartea Curanului; născutu-s-au în luna ' care să chiamă arăpeşte rabie" (ed. 1836, tom II, p. 115). Comentariul privind poziţia autorului Hronicului este de prisos; ciuntirea operată lipseşte pe cititor de expresia directă, fără ocolişuri, pătimaşă chiar a temperamentului vulcanic cantemirian, când este vorba de cei ce se ating de libertatea poporului său. Şi sub raport stilistic ediţia păcătuieşte faţă de original; antiteza, de pildă, atât de cultivată în paginile lui Cantemir, îşi pierde astfel unul din membri, estompând sau chiar anulând ataşarea net afectivă a autorului faţă de tot ceea ce iubeşte şi preţuieşte.. Al. Odobescu, la curent cu descoperirile făcute de Gr. Tocilescu în misiunea sa în Rusia, privind opera lui Dimitrie Cantemir, îi scria lui George Bariţ: „Hronicul cel românesc 1-a aflat cu totul scălâmbat de Seulescu în ediţiunea sa, deci spre a cruţa pe turci, asupra căror autorul se răpede cu câtă urgie poate, sau spre a-i înnoi şi a-i corecta, după ideile proprii ale Seulescu [lui], stilul şi limba. Vedeţi dar cât de bine am făcut a reclama colaţionarea ediţiunii fantastice de la 1836"89. Afirmaţia pe care o făcea Gh. Săulescu, consfinţind fidelitatea copiei lui Samuil Botezat, exprima realitatea; contrafacerea aparţine editorului. „Omisiunile intenţionate sunt de tot curioase", observa mai târziu Grigore Tocilescu, „afară numai dacă ele nu vor fi fost, probabil, impuse de după părerea noastră, pentru prima dată exprimată în scris observaţia respectivă (Vezi Mitu Grosu, Docteur es Lettres, la litterature roumaine au Moyen-Âee, Jerusalem, 1993, p. 80). 89 Al. Odobescu, Opere VIII, Corespondenţă, 1847-1879. Introducere de prof. univ. Al. Dima. Text stabilit, note şi indice de Nadia Lovinescu, Filofteia Mihai, Rodica Bichis, Bucureşti, 1979, p. 375. 866 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 867 cenzură"90; confirmarea supoziţiei vine însă prin N. Iorga: „aceasta se impunea de guvern pe atunci". O inadvertenţă faţă de copie şi în reproducerea Scării întocmită de Cantemir, unde autorul făcea trimitere la paginaţia sa; S. Botezat o reproduce întocmai, iar Săulescu, omiţând toate trimiterile, privează Indexul respectiv de utilitatea ştiinţifică obişnuită. Carenţele de ordin filologic au contribuit şi ele ca să scoată curând această ediţie din interesul specialiştilor, reclamând o editare conformă unor cerinţe sporite, cu litere latine şi cât se poate de fidelă. Patru decenii mai târziu, Societatea Academică Română avea să reia, într-un plan vast, editarea operelor cărturarului moldovean. Sarcina era, desigur, deosebit de grea, deoarece lucrările lui Cantemir trebuiau căutate în biblioteci sau arhive străine. O informare, din 20 august 1877, despreWnuscrisele lui Cantemir aflate la Petersburg şi Moscova, fusese pentru Societatea Academică Română o adevărată revelaţie; moştenirea ştiinţific-literară cantemiriană se dovedea mai bogată decât se ştiuse până atunci. In şedinţa din 25 august 1877, raportul secţiei de istorie, citit de Al. Odobescu, propunea ca Gr. Tocilescu - cercetător cu excelentă pregătire de istoric şi latinist - să fie trimis în Rusia pentru a colaţiona ediţia din 1835-1836 a Hronicului cu manuscrisul şi de a-1 compara cu versiunea latină a aceleiaşi opere. Era prima misiune ştiinţifică în străinătate organizată de cel mai înalt for cultural. Patru luni de zile, cât avea la dispoziţie Tocilescu pentru sejurul în Rusia, reprezenta puţin faţă de volumul de muncă 90 Operele principelui Dimitrie Cantemir, p. XLIX; vezi N. Iorga, O ediţie a Hronicului lui Dimitrie Cantemir, în „Convorbiri literare", 35, 1901, p. 1149-1151 şi p. 1048-1049. deosebit de mare, impunându-i o organizare riguroasă a timpului.91 în acest scop, Hronicului i s-a pregătit în ţară, special, un exemplar al ediţiei ieşene - având, pentru fiecare faţă a textului, câte o pagină albă, necesară la notarea corecturilor în succesiunea rândurilor; îndreptările au fost făcute de Tocilescu, tot în chirilică, cu cerneală neagră şi cu o peniţă subţire, conferindu-le astfel perfectă lizibilitate. „Mi-a trebuit, declară Tocilescu în Precuvântarea ediţiei sale, mai bine de şase săptămâni, lucrând în toate zilele de dimineaţă şi până târziu noaptea, pentru ca să notez pe contrapagina fiecărei file lăsate în alb, între foile tipărite, toate aceste deosebiri, aşa încât desigur cu mult mai uşor mi-ar fi fost să transcriu din nou în întregime manuscriptul decât să-1 colaţionez cu textul imprimat" (p.XLVIII-XLIX). Această „piesă de lucru" se află la Cabinetul de manuscrise al BAR (ms. rom. 293-294) şi transcrierea ei în alfabet latin a avut ca rezultat imprimarea celui de al VlII-lea volum al operelor principelui Dimitrie Cantemir. Ampla Precuvântare (60 pagini, numerotate cu cifre romane), semnată de editor, informează cititorul asupra celor mai multe probleme ce se puteau cunoaşte în acel moment despre primul tratat ştiinţific din istoriografia românească. Redarea textului în alfabet latin „fără nici o abatere în fond sau în formă", după cum se afirmă, s-a dorit a fi şi din punct de vedere filologic cât se poate de autentică „printr-o 91 Vezi „Analele Academiei Române", Seria I, Tomul XI (1878), p. 54-74: Raportul Gr. Tocilescu privind misiunea culturală din Rusia. 92 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română, tomul VIII, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicat sub auspiciile Academiei Române de pre originalul manuscript al autorului, păstrat în Archivele principale din Moscva ale Ministerului de Externe de Gr. G. Tocilescu, membru al Academiei Române, Bucureşti, 1901. 868 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 869 transeripţîune sistematică şi minuţioasă a caracterelor chirilice, ca textul să fie nu numai exact reprodus, dar să păstreze intacte ortografia şi toate particularităţile fonetice ale limbii autorului, spre a nu se pierde ceva din valoarea lui. In reproducere s-a urmat modul de transcriere adoptat prin publicaţiile anterioare de acelaşi fel" (p. LVII). Aparatul critic al ediţiei este reprezentat de un Indice generaP^ (cea 300 de pagini) „rezumatul întregii materii rânduită în ordine alfabetică" (p. LIX) şi de un Glosară In Scara, cu care-şi încheie Cantemir Hronicul, Grigore Tocilescu omite trimiterile originale, indicând, ca de altfel şi-n Indicele general, paginile ediţiei sale; textul însuşi poartă numai paginaţia editorului. „într-un studiu special ce cugetam a publica în curând" (p. LX), preconiza cercetătorul de acum un veac al Hronicului să evidenţieze valoarea ştiinţifică, metoda de investigare, critica izvoarelor, rezultatele la care a ajuns prodigiosul savant. Următoarea sută de ani însă s-a dovedit a fi mai puţin destoinică, nu numai în împlinirea acestei datorii, cât şi în a repune în circuitul ştiinţific şi cultural textul unei lucrări fundamentale, în care nu numai istoria naţională, ci şi alte discipline de la noi îşi află certificatul de naştere. Cu cinci ani înainte de această ediţie a lui Gr. Tocilescu, în 1896, a apărut la Bucureşti, în colecţia „Autori români vechi şi contemporani", o culegere de 111 pagini, în alfabet latin, pentru şcolari95, cu texte transcrise după ediţia de la Iaşi; era primul prilej oferit tinerilor de a cunoaşte o atât de valoroasă istorie naţională; alegerea pasajelor s-a făcut, evident, de pe poziţii educativ-patriotice, putem zice, în consens cu ideea de bază a autorului, atunci când a pornit la traducerea în româneşte a textului său: exempla trahunt. 93 Indicele general* fost întocmit de doi elevi tineri şi revizuit de prof. N.I. Apostol eseu. 94 Glosând este semnat de LA. Candrea. 95 Dimitrie Cantemir, Din chronicnl romano-moldo-vlahilor. Acelaşi nimb cuprinde şi antologia de 48 de pagini întocmită de D. Murăraşu96, apărută în 1943, deci în plin război mondial; în acest caz textele au fost alese după ediţia ■ academică din 1901. Hronicul, şi, pe rând, şi celelalte scrieri cantemiriene, încep să fie „revendicate" la noi abia după prima jumătate a secolului al XX-lea - cu oarecari speranţe în vederea înlăturării „tiranicei uitări", cu care însuşi prinţul moldav avea să se lupte. In 1957, Biblioteca Academiei Române procură un microfilm după exemplarul de la Moscova al Cro?ticei (BAR MM 52), fotocopiat mai apoi (BAR ms. rom. 26), iar în 1959 microfilmul textului latinesc al Historiei moldo-vkchice (BAR MM 83). După microfilmul Hronicului vechimei a romano-moldo-vlahilor zm transcris .în alfabet latin textul, predându-1 Editurii Academiei în 1975 (vezi infra). în 1981 am propus Editurii Albatros (colecţia: Texte comentate, Lyceum) o antologie privind Hronicul cantemirian. Aceasta a apărut97 în câteva luni, epuizându-se la fel de repede. Ideea culegerii s-a întemeiat pe nevoia îndeosebi a elevilor şi studenţilor, de-a cunoaşte câte ceva din înaltele repere de veche cultură românească, ignorate sau ambiguu prezentate în cadrul programelor de învăţământ. Fără a ni se părea ciudat - fiecare din „apariţiile Hronicului poartă, mai mult sau mai puţin, pecetea timpului în care s-a produs; de la geneza originalului în latină şi apoi în limba română, la nevoia difuzării prin copii (exemplarul ajuns la Viena şi curând în Ardeal), prescrierea acestuia la Blaj (cu ecourile semnificative), „timpul" imprimării aparţinând lui Gh. Săulescu (cu „menajamente" la adresa turcilor) şi, în sfârşit, ediţia Tocilescu, ca primă împlinire responsabil ştiinţifică 96 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. 97 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Text ales şi stabilit, tabel cronologic, prefaţă şi note de Stela Toma. Editura Albatros, Texte comentate, „Lyceum", Bucureşti, 1981. 870 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 871 (coordonată de Academie) a transmiterii tale quale a ceea ce Cantemir însuşi revizuia înaintea morţii sale. Chiar culegerile sporadice punctează, la timpul când s-au publicat, nevoia prezenţei acestei opere capitale pentru cultura noastră veche. A trecut, aşadar, un secol de la ultima ediţie completă a Hronicului, ediţie care a mulţumit o vreme exigenţele culturii noastre, deşi neocolită de întemeiate critici. Tricentenarul naşterii lui Dimitrie Cantemir, prin studiile activate în 1973, a adus, negreşit, un spor de lumină în cunoaşterea şi exegeza scrierilor învăţatului român. Sigur că nu s-a depăşit întru totul, ceea ce nimerit recomandă un istoric literar: „spulberarea confuziilor şi vagului ce s-ar ivi la spiritele festive şi cu înclinaţii publicistice"98. Corpusul: Dimitrie Cantemir, Opere cojnplete, de la Editura Academiei (coordonat de Virgil Cândea, în curs de apariţie începând cu anul jubiliar 197399) tinde să cuprindă întreaga 98 Ion Roraru, Literatura română veche, Bucureşti, 1981, p. 299- 99 Au apărut până acum: Dimitrie Cantemir, Opere complete, IV, Istoria ieroglifică. Text stabilit şi glosar de Stela Toma, Prefaţă de Virgil Cândea, Studiu introductiv, comentarii, note, bibliografie şi indici de Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1973; id. I, Divanul. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi comentarii de Virgil Cândea; text grecesc de Măria Marinescu-Himu, Bucureşti, 1974; id. VIII, Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane. Traducere, studiu introductiv, note şi comentarii de Virgil Cândea. Text rus îngrijit de Anca Irina Ionescu, Bucureşti, 1988; id. IX, partea I, vezi supra, nota 52; id. VI, tomul I Vita Constantini Cantemyrii, Cognomento senis, Moldaviae principis. Cuvânt înainte de acad. Virgil Cândea, Studiu introductiv de Andrei Pippidi. Ediţie critică, traducere şi anexe de Dan Sluşanschi şi Iiieş Câmpeanu. Note şi comentarii de Andrei Pippidi. Indici de Ilieş Câmpeanu, Bucureşti, 1996; id. voi. VI, tomul II, Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor; Memorii către Petru cel Mare (1717 Şi 1718). Cuvânt înainte de acad. Virgil Cândea, Ediţie critică cu studiu introductiv, note şi comentarii de Paul Cernovodeanu, în colaborare cu Alvina Lazea, Emil Lazea şi Mihai Carataşu, Bucureşti, 1996. activitate scriitoricească a savantului: totalitatea scrierilor cunoscute până în prezent, în textele originale, însoţite de traduceri, pentru cele redactate în limbi străine sau păstrate numai în asemenea versiuni. Studii introductive, note şi comentarii, variante, glosare, indici, ilustraţii vor întruni toată informaţia disponibilă astăzi, capabilă să clarifice şi să evalueze bogata moştenire cantemiriană. In privinţa Hronicului avem, în sfârşit, pentru prima oară publicată forma latină a operei — Historia moldo-vlachica — alături de traducerea în româneşte a textului latinesc100; şi totuşi, după spusa editorului (Dan Sluşanschi), fără să se fi putut epuiza răspunsurile pentru problemele pe care le ridică lucrarea; aşa se face că ultima analiză a textului, prin ediţia respectivă, sugerează câteva din perspectivele de viitor ale cercetării101. In rigorile enunţate mai sus - acestui volum îi succeda redacţia românească, ca parte a doua a tomului IX (după ordinea în care au fost concepute lucrările de Cantemir). Textul românesc, transcris din chirilică, pentru prima dată direct după microfilmul exemplarului revizuit de Cantemir (operaţie care ne-a fost încredinţată) - a fost predat în 1975 Editurii Academiei (încheiat sub aspect filologic), aşteptându-şi... apariţia, însoţit de studiul de profil al unui istoric... După un stagiu de aşteptare de aproape un sfert de veac, în 1998, am propus conducerii Editurii Minerva, care apus-o de îndată în lucrare, ediţia apărând în 1990-2000. STEI A TOMA 100 yezj supra^ llota 52. 101 Op. cit., p. 23-24. HRONICUL VECHIMEI A ROMANO-MOLDO-VLAHILOR întăi pre limba lătiniască izvodit, iară acmu pre limba româniască scos cu truda şi osteninţa lui DIMITRIE CANTEMIR Voievodul şi de moşie domn a Moldovii şi a svintei rossieştii împărăţii cniadz în Sanct Petersburg ANNUL (7225) 1717 XflON &mwr\mA AmmmffiKjmmm ***** 4 €^m$*£ AâlijţiiNf jfw|^*î **** Mm**i * 1W Facsimil - foaia de titlu ; manuscrisului original d Hrotucului. Lui Dumnădzău unuia, în Troiţă închinatului şi slăvitului, AarpeiOCV, în veci! Lucrurile vechi şi a annilor bătrâneţe, altuia nu aşe cu cuvii[n]ţă să cad fără numai unuia carile iaste IlaAaioc; to)V copepoov. Adeverinţa cuvântului, nu alt mai gata scutitoriu sau mai înţelept otcârmuitoriu a afla poate, fără numai pre cel vecinie Cuvânt, carile singur iaste adevărul, cu părintele născătoriul său de o fiinţă. Dragostea cătră cel de aproape nu să poate plini, fără numai în temeliia şi izvorul dragostii Duhului, carile ne învaţă toată adeverinţa şi toată dreptatea, carile de la Părintele veciniceşte purcede şi pre Fi iul mai denainte şi după toată vremea să odihneşte. Pentru aceasta dară ţie, cerescule Părinte, căruia annii nu să scad, ţie a anarhului Părinte Fiiu, a căruia naştere iaste mai denainte şi peste toţi vecii, şi ţie, Svântule Duh, a căruia purcedere covârşeşte toate vremile trecute şi viitoare, şi încă ţie unuia, svântului şi marelui Dumnădzău, / sudorile osteninţilor mele în Ioc de jirtvă de laudă aduc şi închin. Supt scutul nebiruitelor tale puteri, slabe şi lângede osirdiile mele sa aciuedz şi să le scutesc alerg. Pre tine, bunule Doamne, pricina cea dintăi şi pricinitoriul a tuturor bunătăţilor credzind şi cunoscând, în binele fratelui şi în folosul de aproapelui (pentru carile tare poruncindu-ne, după tine, în dragostea lui, toata legea şi prorociia să cuprinde şi voia ta a să împle, arăţi) lucruşorul acesta cu tine l-am început şi, cu nenumărate şi nemăsurate milostivirile tale, iată că l-am şi săvârşit. 876 DIMITRIE CANTEMIR Pentru carea ţie, a şi O), începutului şi sfârşitului, cu umilit suflet şi cu înfrântă inimă, plecându-l şi supplecându-1, rogu-mă nud lepăda, nu-1 trece, ce ca un bun şi milostiv ce eşti, de ochiul zavistnic şi de limba simceloasă pazindu-1 şi ocrotindu-1, ţie, căruia unuia să cuvine toată slava şi închinăciunea, mărire dă, de acmu şi pană în veci, j amin. / PRIDOSLOVIE Ţiţeron, marele acela a romanilor Dimosthenis, a limbii latineşti părinte, a ritoricăi canon, a cuvântului îndreptariu, a vorovii frumoasă neapotrivită pildă şi mai a tuturor ştiinţelor domn, în toate oraţiile scrise şi dzise, veri lăudătoare ar fi fost, veri hulitoare, şi într-alte mai fără număr epistolii şi scrisori, cu toată a minţii istăciune, pre carea firea i-o dedease şi meşterşugul cu multul înainte i-o ascuţisă, precum puţin să să fie ostenit, puţin să fie asudat să vede; iară pană a scrie o carte, cu carea pofteşte de la un Lucţiie, pentru ca să-i scrie viiaţa, sau, mai cu de-adins, lucrurile carile pre vremea consulatului Iui să tâmplasă şi celor mai pre urmă lauda, în pomenire să Iasă (precum de pe cuvintele lui chiar să cunoaşte), nu numai căci în toate părţile vetrelele socotelii deşchidzind, mintea mult îşi zbătusă, ce încă sudori de singe să fie vărsat, singur să vădeşte. Cu ce mijloc adecă, şi cu ce măiestrie, laudele sale altora li-ar ivi, şi lucrurile de sine făcute, veri de lăudat ar fi, veri amintrilea, cu condeiul strein şiruindu-să şi împodobindu-să, fără nici un sămn de ambiţie, să le poftiască. Aşijderea încă el trăind, precum alţii le citesc şi le prăznuiesc audzind, o nespusă a voii bucurie şi a poftii desfătare a apuca să poată. De lucru ca acesta dară vrând să să apuce, toate coardele minţii îşi întinde; nici unii osteneale cruţă, nici a sudorilor pohoaie simpte; şi ca cum asupra ritoricăi s-ar urgisi, şi ca cum de povijiia aflării / săracă ar 4>- 878 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 879 probozi-o, toate săcriile cu fundul în sus îi răstoarnă, toate av[u]ţiile cuvântului, ca alt cheltuitoriu, îi răzsipă, îi azvârleşte; şi nici să odihneşte pană când fundamentul pridosloviii sale află, pune şi întăreşte; de ciia aceştiia pofte doaă mai alese temelii aşadză; deci una iaste, ca când cineva vrând laudele sale în credinţa altuia să le dea, nu cu gura, nici cu condeiul şi cu hârtiia trebuie să să slujască. A doa, stidirea (carea amintrilea pre fietecine laudele sale a-şi dori opreşte), cu mijlocul scrisorii, trebuie a nu să băga în samă, sau aşeşi de tot a să rădica. Acestea dară puind, apoi scrisoarea, dzice, nu să ruşiniadză. De aicea înnainte prea bogată cu carea să să poată dezvăli materie dobândind, nu mai puţin îndrăzneţi decât slobodzi a sprintinii pene dălogi sloboade, carea, laţi câmpii ritoricăi cutreierând, atâta să răşchira şi să răpede, cât nu slujba condeiului scriitoriu, ce chipul lopăţii a omului vânturătoriu să vede a face; şi cu atâta arsură a poftii cinstii să înfocadză, cât şi scrumul şi cenuşea inimăi în aerul deşerţii slave să fie vânturat slujitorii cuvântului a giudeca nu să siesc. Carii, măcar că chipul dulce a grăi, frumos a scrie şi aburii slavăi cu meşterşug a vâna, îi laudă şi să miră; însă nici cum a să cumpăta nu pot, ca să nu-i iasă înnainte cu un chip oarecare de glumă şi oarece lucru de izbelişte şi de obrăznicie într-însul să nu însămnedze. De vreme dară ce Ţiţeron (şi care Ţiţeron, ca carile adecă nici mai denainte au vădzut Roma, nici pre urmă iaste să mai vadză), poftind lucrurile carile pre vremea dregătoriii lui s-au lucrat, cu mâna altuia să să scrie, într-atâta de ascuţit şi în drăpt giudeţ cade, fără prepus iaste că altul, oricine ar fi acela, carile faptele moşiii sale, cu cât de prost / condeiu scriind, şi următorilor săi, pre urmă, a * Greşit în original: textul latinesc este: nou ore et verbo, sed calamo et charta opus esse p. 5r -- deci: ... ci cu condeiul... le lăsa s-ar ispiti, ca moimâţa lui Ţiţeron socotindu-1, poate fi nici de râs vrednic îl vor ţinea. însă acestea toate, precum să cade căutându-să şi •socotindu-să, tot neclătită şi nemutată rămâne acea vestită a bătrânilor dzisă: \xdxo\) vjTtep TC0CTpi5o9 „luptă-te pentru moşie", într-a căriia cea după lege plinire, pre lângă stidire încă şi frica iaste de rădicat. Cătră aceasta adaog: toţi carii lucrurile moşiii ale sale şi ale sale (oricum şi în ce fel ar fi eale) ale moşiii a să socoti vor, căci nu mai puţin trebuie a să osteni, nici mai puţine sudori sint de vărsat pentru apărarea sa decât pentru apărarea moşiii, încă carea şi în mai de cinste să socoteşte în lupta pentru moşie priimită. Dzis-au cei bătrâni înţelepţi precum îndrăzniala (carea între răutăţi să numără) ia schiptrul şi poartă epitropiia vitejiii, carea doamna a tuturor vredniciilor iaste. Şi aceasta adevărat că bine au dzis: că unde' moartea iaste mai cinstită şi mai plăcută decât viaţa, acolo răutatea cu de-a sila în bunătate să schimbă. Cu care mijloc de multe ori s-au tâmplat, îndrăzneala cu pintinii deznedejduirii boldită fiind, precum celor biruiţi nened[ej]duită a biruinţii pohfală, aşe celor ce era biruitori neaşteptată a prăpădeniii plânsoare să fie adus. Aşe dară învăţătura aceasta: pd^OU imep rcaTplSos „luptă-te pentru moşie" şi stidirea împreună cu frica, afară scoate, căci şi „dragostea toate biruiaşte". Pre carea noi, ca pre un vârtos şi tare scut îmbrăţăşind, drepte arme pe dreptul vom apuca; şi în câmpul istoriilor ieşind, cu înfipţi paşi şi cu neîntoarsă faţă, pre vrăjmaşea a de demult uitării tiranie la lupta monomahiii vom chema; şi pentru izbândirea laudelor şi slavii moşiii, pană la vărsarea aceii mai de pre urmă a singelui picătură, lupta vom sufferi; şi încă svânta agiutorindu-ne ade/verinţă, precum ca a vulturului (supt a căruia chedzi s-au şi născut), cea din fire şi din naştere tinereţe să-i întoarcem tare nedejduim. Ce poate cineva să dzică: Cine şi de unde eşti tu, o omănaşule? Din mijlocul varvarilor ieri alaltăieri ieşind, de 880 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 881 năprasnă nemernic te iveşti. Ce caută la tine arme ca acelea? De unde? Şi în lupta monomahiii când ti-ai învăţat? Unde şi carile îţi sint puterile şi alalte cătră acestea trântituri, trebnice măiestrii cu carile înnaintea puternice[i] tirannii ca aceştia măcar a te ivi, necum biruinţa a nedejdui să poţi? La acestea îndămână ne iaste răspunsul. Adecă, precum noi sintem să facem ca helvetul cel tânăr şi de Ia bătrânii săi în samă nebăgat, carii, vădzind primejdiia carea de la nepriiatini fără veste li viniia asupra, aşijderea pre sine de arme şi de alte osteneşti cinii lipsiţi ştiindu-să, oare cu mânule goale fortuna bătăii să ispitească, au urgiii vrăjmaşului cale să dea ar fi mai cu folos,, mult sfătuind şi nemică stătătoriu alegând, — tânărul răspunde precum pentru lipsa armelor nu li-ar rrebui să poarte atâta grijă, căci el foarte bine ştie precum nepriiatinii vin cu tot feliul de arme încărcaţi, pre carile din mânule lor răstorcându-le, nu numai mai pre lesne, ce încă cu mulrul mai fericit şi mai lăudat, pre nepriiatini cu ale lor arme a bate şi a birui vor putea; şi aşe făcând, spun istoricii că nu s-au amăgit. Aşe dară şi noi, asemenea acestora făcând, împotriva tirăniii uitării lucrurilor, nu numai stâbla biruinţii (pre carea iubirei moşii cu tot de-adinsul poftim) nedejduim, ce încă ca şi marele acela întemeliitoriul nostru Traian vom face, carile avuţiile cele din jacurile romanilor, Decheval, domnul dachilor, strânse şi ascunse Ie avea, tocma din fundul apii Sargheţiii Ia ivală li-au scos, şi visteriii romanilor, adecă a cui au fost, li-au dat./ într-acestaşi chip, iarăşi dzicem, şi noi făcând, pre cele cu vechimea vremilor îngropate a vechilor istorii comoare la lumină a Ie scoate şi la triaba de obşte a le arăta ne vom sili, şi cele româneşti precum romanilor să cuvin vom dovedi. Cândailea părea-să-va cuiva precum acestea, carile noi acmu făgăduim şi înainte siobodzim, că nu buhnete de puşci osteneşti, ce lătrături de ţerberi şi de mici ţâncşori şi fricoşi, nu platoşe şi scuturi, ce beşicuri de vânt îmflate şi pe apă înnotând; nici de ciia arme de biruinţă purtătoare, ce cuvinte în samă nebăgate şi nevoinţa pentru deşartă slava, în zădar cheltuită, să fie îi va părea, credem şi ştim. Insă cătră aceasta încă mai ştim precum că părerea scaunul adevărului a răsturna sau locul a-i cuprinde nicicum nu poate. Pentru care lucru, nu adevărata a lucrurilor ştiinţă îndoitei păreri, ce părerea negreşitii ştiinţe pururea a să înduplica şi ei a să pleca să cade. Aşijderea şi noaă a ni să părea slobod va fi că cu acest al nostru pentru vechimea Romano-Moldo-Vlahiii hronic, ca nu cumva de la vecinii de primpregiur vreo vrajbă neîmblân-dzită să ne scornim, să nu cumva în loc de glumă şi de râs să ne luăm şi ca cum de dulce dragostea patriii nebuniţi a fi socotindu-ne, să dzică că celea ce să cad credinţii istoriceşti hotare am sărit. Că acestea măcar cevaşi împotriva noastră nefăcând, cu întriagă consţienţie mărturisim (însă deosăbi de lunecarea neştiinţii carea tuturor oamenilor aproape şi de casă iaste) că nu aşe după a noastră şi a patriii voie să fim îmbiat, cu carea cea de demult potolită şi supt răcită cenuşea zavistii i în văii tă scânteaie, într-a urai şi clevetii pojar să o aţiţăm şi să o ijdărâm. Că cine, mă rog, ar fi acela carile să gândiască, ca cu crieri de aramă, precum cu hulele altora (nu dea Dumnădzău!) adaogerea laudelor sale c-ar putea dobândi? Plăcut şi încă cu fericire ni-ar fi fost nici nărocul acestui câmp să fim ispitit, nici cununa aceii după pravilă luptă să fim aşteptat. Ce cine iaste aşe de nărocit / cetăţan? Cine iaste atâta de fericit Tiţeron, carile nu unul, ce o mie de Lucţii să poată avea, şi pin osteninţele streine lăudându-să, prin cele în patru 882 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 883 părţi a lumii deschise a Romii porţi să între pohfălindu-să. Dinpotrivă: cine atâta slab de minte ar fi acela carile ş-ar pofti aşe de groznice şi atâta de straşnice menituri şi uri să ispitească şi atâtea împotrivnice chitele a audzi să învoiască? Insă pre fietecare rătăcită voie stăpâni-o-va dzisa înţelepţilor: <&iA,o<3 6 nAdxoov, cpiAos 6 Emxpdrn*;, ăXXa \lâXXov cpiAf) f] ăXr\de\a „priiatinu-i Platon, priiatinu-i Socrat, însă mai priiatinu-i adevărul". Cu care lege şi povaţă, orice acru ar fi cu dulce vom gusta, şi oricât de ascuţite ar fi a chitelelor dosediri, veseli le vom sufferi, numai a neimatii consţienţie întregiune să păzim; de vreme ce ea singură adeverinţa istoriii mai luminat va arăta decât radzele soarelui umbra ceasornicului de soare, şi fără nici o în-câlcitură va învăţa precum toate neamurile şi a niamurilor late împărăţii câte astădzi Evropa în sinul său încăldzeşte şi ţine, cu niamul romano-moldo-vlahilor alăturându-să, nu pot să nu-şi cunoască ale sale începături prea proaspete, şi înaintea vechimei bătrâneţelor lor, ca nişte brudii şi tinerele de vârstă (sau mai adevăr să dzicem) ca nişte strânsuri, fără nici o dreptate între cei de loc vârâte, să nu mărturisască. Căci toate cele despre apus a Evropii niamuri (nu dea Dumnădzău trufie cuvântului) măcar că astădzi mari, tari şi evghenisite sint, însă alţi părinţi nu-şi pot cunoaşte, fără numai pe gotthi, vandali, unni, sclavoni, adecă a Schithiii îngheţate rumpturi; şi mai cu de-adins, pre singură Italia atâta zămintitură şi amestecătură de varvari au cuprins-o, cât precum odânăoară chinicul Dioghenis cu făcliia aprinsă amiadzădzi pe uliţă, aşe astădzi în mijlocul Romii pre cel hiriş roman cineva a-1 cer/ca mult să să osteniască şi de-abiia sâ-1 nemeriască, ca din varvari să-1 poată alege. Una numai şi singură iaste naşterea ghermanilor, carea precum curată şi chiară săminţiia sa să fie păzit, la scriitori aflăm; iară alalte toate din sine născuţi să şi chiamă; iară alalte toate zămislirea climatelor friguroase, a ceriului şi a pământului vrăjmăşie fugând şi şederile părinteşti şi lăcaşurile de naştere părăsindu-şi şi ca nişte sterpe şi vieţii omeneşti netrebnice lepădându-le, în părţile Evropii despre apus să fie năpădit; de ciia, cu frumuseţea şi bivşugul ţărâlor romanilor îndulcindu-să, întăi, ca pardosii de Ircania, dintr-însele câteva părţi să fie înghiţit, apoi ca stăpânitorii cuprindzindu-le, într-însele piciorul şi scaunul să-şi fie înfipt. Şi aşe de ciia cu cursul vremilor crăiia franţuzască (carea acmu după puterea chesăriască locul al doilea ţine), crăie, dzic, prea de bună naştere, înflorită, pre uscat şi pre mare foarte puternică, pre la annul de la naşterea Ficioarii 420 în Franţia au început a fi; şi măcar că pentru neamul franţo-zilor, cine şi de unde să fie, istoricii pană acmu încă să ciartă, însă Petavie1, om de niamul său franţoz, a vremilor şi a istoriilor curat şi ascuţit socotitoriu, cum să cade mărturiseşte, de vreme ce dzice: Pre această vreme (pre la annul de la noi însămnat) a ceii în toată lumea de bună naştere crăiii franţozeşti temeliile s-au aruncat, a căruia neam începătura necunoscută iaste, nici cu slovele vechilor deplin să arată. Aşijderea giudeca precum greşiţi să fie aceiia, carii socotesc precum franţozii să fie luat începătură din rămăşiţa troa-denilor. Apoi alege precum din adunarea a multe niamuri varvareşti, carile pe aceia vreme Evropa prăda, atâta de cinstită şi de vestită crăiie să să fie scornit şi, aruncând giugul romanilor, să fie cuprins Gallia, adecă ţara franţozască. Aşe ispanii ce sint, fără numai gotthi carii pre la annul 414 în Ispania întrând, pre această de acmu a Ispanni crăie au întemeiat? Aşe / longobardii pre la annul Domnului Hristos 568 din Scandia coborându-să (de unde şi gotthii, vandalii, herulii şi gurţilinghii ieşisă) cât de multe craii, carile acmu în Italia înflorit trăiesc, au pus. 1 Petavie [Peta.v\u£?De sămâluirea vremilor, Partea 1, cartea 6, cap. 13. 884 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 885 Aşe saxonii în annul de la Hristos 449, la ostroavele Britaniii trecând, crăiia anglicană şi scotică au aşedzat. Ase leşii, rudeniia schithilor sarmatici (aceiaşi sint şi slovenii), pre la annul mântuirii 465 cu voievodul lor Leh, Vistla trecând, a desfătatei craii leşeşti nârocite începături au dat. Aşe unnii, rod de tătari asiatici, pe la annul ştergerii păcatului 432, crăiii ungureşti şi nume i-au dat şi corona i-au pus. Aşe bolgarii şi carii după dânşii au urmat sclavenii şi sirbii, la annul întrupării vecinicului Cuvânt 499, din cea mai din fund a crivăţului varvarime, ca cum năsipurile apii Volgăi ar fi năbuşit, afară vărsindu-să şi cu iute picior undele bivşugoasei Dunări trecând, Misia, Thrachia, Illiria, Trivalia (carea acmu iaste Sclavonia) şi câtăva parte din Machedonia şi pănâ la Dalmaţia, cu dese prădzi au lovit, şi de ciia, vecinilor groznice, a Bohemiii, a Bulgariii, a Sclavoniii şi a Sirbiii craii au descălecat. Ce în scurt, mai toate ale Evropii şi a evropenilor niamuri, odânăoară prea varvari, iară acmu prea de bună naştere să fie fost aiavea iaste; carile într-însa, întăi ca nişte vrăjmaşi prădători să fie întrat, apoi (mintea cea de sus toate aşe despuind) osirdnici tocmitori şi bine cumpătaţi domnitori să fie ieşit, cum a celor vechi, aşe a cestor noi hronice ne povestesc. Acestea dară aşe; iară a romano-moldo-vlahilor niam, de vom vrea să credem adeverinţii carea în hronice mărturiseşte, de-i vom căuta cea mai de pre urmă vârstă (de când adecă Traian împăratul din Roma, împărătiasa cetăţilor, alegând cetăţeni romani în Dachiia i-au trecut), îl vom afla de pe la annul tocmirii firii omeneşti 107 / să fie început. De-i vom cerca cea de pre mijloc vârstă, o vom găsi deodată cu Romulus, Roma şi cu numele roman, adecă cu şepte sute cincidzăci şi trii de ani mai denainte decât a să naşte Domnul Hristos. De-i vom iscodi cea dinceput naştere, precum de Ia răzsipa Troadii şi de Ia înstreinarea lui Eneas la Laţium, adecă în ţara latinească, a vechilor semne şi scrisori mărturisesc. De-i vom întreba a evgheniii catastih şi a ghenealoghiii rând, precum romani în Roma, de cetăţeni romani şi oşteni veterani născuţi, a ellinilor nepoţi, strănepoţi de la Troada să să fie trăgând, a grecilor şi a latinilor scriitori mărturisesc. De vom lua sama faptelor mai marilor lor, nu prădători, nu năpăditori, nu adăosători, ce înmulţitori, ce lăţitori, ce mai dinluntru şi mai de triabă mădulare a împărăţiii romanilor a fi îi vom găsi. De le vom căuta firea, inima şi cea iroicească vitejie, aiave iaste că a hotarălor lumii româneşti împotriva sirepelor niamuri tătărăşti ca nişte zidiuri de aramă puşi şi nebiruiţi apărători s-au socotit şi într-înşii numai să să fie păzit şi plinit acel adevărat cuvânt pentru cei furişi romani de la Seneca dzis: „unde au biruit romanul acolo au şi trăit". Căci den afara hotarălor împărăţiii româneşti, pană adecă la fundurile Indiii, pană la pustiile Araviii, pană la necunoscutele locuri a Africăi şi, să dzicem, aşeşi pană la marginele lumii cunoscute, poporul românesc, prin multe vremi şi pre la multe părţi, precum să-şi fie scos şi aşedzat slobodziile sale nime poate fi carile să nu ştie. Insă măcar o alegere de oaste, cu alegerea lui Traian împărat (carile şi oştian ales şi hatman iscusit era) a să potrivi n-au putut, nici a altor consuli sau împăraţi colonii (adecă slobodzii) la vârvul a atâta, să-i dzic, mai vecinică fericire a să urca s-au învrednicit, ca, după pomenit cuvântul Senecăi, unde au biruit acolo să şi trăiască. Cu aceasră dară socoteală afară din tot prepusul iaste, / ce de la istorici să pomeneşte, precum Traian, pană a omorî pe Decheval, pană a sfărâma pe dachi şi pană a suppune 886 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 887 Dachia, cu atâta vărsare de singe s-au nevoit, cât svârşindu-să acmu pline de pândzături chichiţele hirurghilor, pentru ca să lege căscate ranele slujitorilor, nici năfrămile sinului său, nici pândzele mesii sale orânduite să nu fie cruţat; pentru care precum cele trecute vacuri, aşe ceste de acmu nu de saţiu să pot mira, socotind adecă Traian, ca un nărocit hultuitoriu şi ca un înţelept împărat, că la răsad ca acesta adăpătură cu puhoiu de singe ca acela să să fie cuvenit. Aşijderea, pentru ca ţarină mănoasă ca aceasta să să străjuiască şi numelui său slavă nemuritoare să lasă, nu cu strein şi nemernic, ce cu românesc ochiu şi inimă a o privighea şi cu româneşti arme a o păzi şi cu cetăţeni de Roma a o lucra, pre următorii săi cu necălcat giurământ au legat. Pentru care lucru Adrian, carile nu numai a împăraţilor ce încă şi a celor cât de proşti isteciuni neostenit râvnitoriu fiind, de vreme ce Ia vredniciile Iui Traian a agiunge nu poate, cu blăstămăţiile sale laudele Iui a călca şi a le micşura pre cât poate, a să sili nu să ruşiniadză. Şi cu acesta mijloc, Parthia, Assiria, Armenia şi toată Mesopotamia (cele a lui Traian în veci de pomenit trofee) parthilor şi altor asiiatici varvari, pre lesne li-au lăsat şi slujitorii româneşti, ca cum peste ţircălamul lumii, de Traian în mijlocul varvarilor ar fi fost puşi şi ca cum a să păzi nu s-ar putea înaintea senatului pricinind, nu atâta copilăreşte, pre cât blăstămăţeşte, îndată înapoi i-au chemat. Insă aceastaşi romanilor carii în Dachia noastră era aşedzaţi a face foarte s-au ruşinat. Cu care pricină s-au tâmplat ca Dachia, carea era ca un fericit proimiu a biruinţelor următoare, de ciia în veci vrednică de împărat ca acela, coronă să rămâie şi să să ţie. într-acesta chip dară, pre romano-moldo-vlahii noştri, Roma / maica, din lăuntrurile sale născându-i, i-au aplecat şi i-au crescut; Traian părintele, cu obiceiele şi armele româneşti învâţindu-i, a Dachiii adevăraţi moştenitori i-au pus şi cu curat singele fiilor săi, pre Dachia, carea mai denainte varvarâ era, au evghenisit-o. Aceiaşi după aceia, cu prilejul a fericitelor vremi, Ia atâta a puterilor şi şi a vredniciilor înălţime s-au înălţat, cât marele Constantin, cătră dânsa Thrachia şi Machedonia alăturând, a lumii româneşti a patra parte să pliniască o au socotit. Aceasta de pe una numai pre lesne poate să să dovedească, că de vreme ce Constantin, cu puţin mai denainte de pristăvirea sa, toată împărăţiia în patru părţi despărţind şi fiilor săi cineşi partea sa să împărtăşea vrând, ca un de lege părinte şi prea bun domn au socotit că măcar că Dachia, împreună cu alalte mai sus pomenite ţări, cu încungiurarea hotarălor decât alalte părţi cu multul mai îngustă şi mai strâmptă era, însă cu bunătatea ceriului, cu temperamentul aerului, cu curgerea apelor, cu ploada pământului, cu frumseţea câmpilor, cu desimea pădurilor, cu mulţimea cetăţilor, cu slava cetăţenilor, cu cinsteşiia năroadelor, cu vârtutea şi vitejiia slujitorilor şi cu mulţimea a altor lăcuitori, decât alalte părţi nu numai nu mai gios, ce încă cu multul a le covârşi poate. Şi pentru aceasta, lui Constans, celui mai mic între fraţi şi mai mare în dragostea sa fiiu, dreaptă moştenire o au însămnat-o; nici lui Constans de soartă ca aceasta rău i-au părut, ce încă ca ceia ce părintele său i-o orânduisă, ca pre o prea plăcută moşie, cu dragă inimă îmbrăţăşind-o, după răpăosarea lui Constantin, aşeşi şi scaunul împăraţi ii în Dachia ş-au pus. După aceia frate-sau Constantin, cu zavistiia pornit, cu a sa parte neîndestulându-să şi cu mână vrăjmăşască asupra Iui Constans viind, el cu oastea din Dachia, şi biruindu-1, şi omorându-1, de ciia cătră Dachia toată împărăţiia apusului ş-au adaos. Deci după depărtarea Iui Constans de Ia Dachia spre Italia pană pre la vremile lui Graţian / împărat, Dachia noastră împreună cu Thrachia şi Machedonia tot supt un deregătoriu au fost; iară supt acest 888 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 889 împărat năpădirile gotthilor mai mult îngreuindu-să, Graţian au chemat de la Ispania pre Theodosie Marele şi singur apărătoriu şi stăpânitoriu acestor ţări să fie hau poftit; socotind adecă Graţian, foarte înţelepţeşte, precum că osteninţele şi laudele Iui Traian nu poate altul să le ţie şi să le poarte fără numai altul ca Traian, adecăte Theodosie. Theodosie dară, luând grijea părţilor acestora, nu numai căci pre Dachiia cum să cade au apărat-o, ce încă şi pre gotthi, carii din Thrachia pană la Don să răvărsasă, cu armele atâta i-au îngrozit şi cu pacea atâta i-au înduplecat, cât Athanaric şi Fritighernis, hatmanii lor, lepădând cea vărvăriască sălbătăcie, cu prietinesc picior prim Dachia trecând, cetăţii lui Constantin, carea împărăţiia la răzsarit, cu plecăciune i s-au închinat. Iară după acest al doilea Traian (pre marele şi creştinul Theodosie înţăleg) cu lenevirea (precum ni să pare) împăraţilor carii după dânsul au urmat, sau poate fi aşe vrând cel dintru nalturi Dumnădzău, puterile romanilor nu puţin veştedzindu-să, unnii, bolgarii, sclavonii, sirbii şi herulii, prin câtăva vreme câteva provinţii româneşti apucând, pană mai pre urmă în Pannoniia (carea iaste Unguriia cea mare), în Thrachia, în Misia, în Illiria, în Machedonia şi aşeşi în slăvită Greţia, piciorul şi scaunele ş-au înfipt; iară în Dachia noastră aceastaşi desăvârşit a face nicicum n-au putut; încă cu vârtutea a celora ce o stăpâniia romani, totdeauna bătuţi, totdeauna goniţi şi biruiţi să fie fost, şi pre moşiia sa pururea păzită şi de a varvarilor îndelungată împresurare slobodă să o fie ţinut, vestiţi scriitori ne povestesc (pre carii în textul istoriii pre la locul şi vremea sa îi vom arăta). Căci acestea aceiiaşi romani sint carii (precum singure letopiseţele sclavonilor spun)2 pre niamul slovenesc, în scurtă vreme, de pe malurile / Dunării gonindu-i, pană la apa Vistlii i-au împins şi acolo, boţindu-i, începăturile stăpânirii lor pre acelaşi Ioc a-şi da i-au asuprit. Acestea aceiiaşi romani sint carii pe polovţii şi pe picinighii vrăjmaşi, a împărăţiii romanilor nepriiatini, i-au făcut să-şi cunoască hotarăle, pustiile cele de peste Nistru. Aşijderea cu cursul vremiior (precum la Striicovschie^ să află), ori ca pre nişte suppuşi i-au domolit, ori ca pre nişte soţii i-au avut (căci acestui lucru curată ştii[n]ţa nu avem) pre cât putem cunoaşte cu îndelungată a lor slujbă atâta s-au slujit, cât şi din limba româniască câtva să să fie împrumutat şi cea vărvăriască a lor cu dânsa nu puţin să o fie tocmit. Acestea aceiiaşi romani sint carii pre vre[mea] împăraţilor lui Constantin şi maică-sa Irini, când Carolus Marele schiptrul împărăţiii apusului de a răzsăritului au despărţit şi pană la Dachia coborându-să, prin solii săi, cu dânsul, lucrurile stăpânirii lor ş-au aşedzatA Acestea aceiiaşi romani sint carii lui Conrat al triilea, împăratului apusului, când la svânta oaste ierusalimască prin Poloniia şi de acolo prin Moldovlahia mergea, la doaă sute de mii de oameni cu sine ducând, de toată hrana şi altele carile la calea a atâta oaste trebuia, îndestul au dat^. Acestea aceiiaşi romano-moldo-vlahi sint carii pe Alexie Comnenos şi pe Isachie Anghel, împăraţii Ţarigr[a]dului, vrând cu tiranie asupra lor să să ispitească, mai mult de cinci ori cu vrăjmaşe războaie i-au biruit, şi precum românul slobod prea bună soţie, aşe, întărâtat, războinic fără protiv-nic să fie li-au arătat. Acestea acei[ia]şi romani sint carii după ce latinii cu amăgială apucasă Ţarigradul de la greci, împotriva năvră-pitoriului Balduin biruitoare arme au purtat, şi grecilor, carii acmu pentru împărăţie fără nici o nădejde rămăsese, ca, ' Caută înainte mărturiile acestor; 3 Cartea 6 [Stryikowski], cap. 16. 4 Cartea 7 [idem], cap. 17. 5 Cartea 8 [idem], peste tot. 890 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 891 împotriva a amăgeu ca acesta, îndrăznială şi arme să apuce /6" şi pană mai pre urmă şi împărăţiia / să-şi răscumpere, foarte cu îndămână prilej şi agiutoriu li-au dat6. Acestea, iarăşi dzic, aceiiaşi romani sint carii singuri numai cu secuii puterile şi armele împreunându-şi7, între atâtea asiaticeşti şi evropeşti vestite neamuri, ei numai pe a lui Batie cumpleciune şi a tătarâlor lui vrăjmăşie bărbăteşte au tâmpit şi locurile sale, de prada vărvăriascâ mai nebetejite ferind, prin moşiile lor trecătoare a le da adevărat româneşte li-au tăgăduit. Şi pentru ca pe strâmpt să dzicem aicea, carile în ţăsătura hronicului pre larg sint să să pomeniască, unu numai şi mai de pre urmă, însă decât alalte cu rnultul mai aliasă faptă vom mai adaoge, carea cum cu mare laudă s-au isprăvit, aşe minunat şi pană astădzi să trăgăniadză. Acestea adecă sint aceiia romano-moldo-vlahi, carii, după ce au început zmăul cu şepte capete, turcul, atâtea împărăţii şi craii a răzsăritului şi a apusului cu larg şi nesăturat gârtan a înghiţi şi ales mai toată lumea a părţilor creştineşti mai la cea de pe urmă mişelie li-au adus, cât stăpânirile carile odânăoară era prea înflorite, astădzi de-ab iia şi mai nici de-abiia, măcar ca a unui trup de demult mort şi cu putregaiul vremilor mistuit, nici oasele înşirate îşi pot arăta. Ei, ei, dzic, numai singuri, cu minunat a fierului şi a aurului meşterşug, cum vrăjmăşiii, aşe Iăcomiii lor înainte ieşind, vii a lui Ahilevs şi a lui Ulisis, strămoşilor săi, icoane sa fie s-au arătat. In vecii lor slăvite şi preaputernice au fost împărăţiile grecilor, a perşilor, a eghiptenilor şi a Vavilonului, pre carile puterniciia sultăniască atâta li-au schimosit şi li-au micşurat, 6 Cartea 8 [idem], cap. 13, 14, 15, 16. 7 Marinus [Sanudo], Partea 2, cartea 3, cap. 13 si 19 si înainte în Hronic [Hronic..., v. infra, p. 514-515, de fapt Capul VII, greşit notat de Cantemir cap. 12], cartea 9, cap. 12. cât în dzilele noastre lucrurile lor, pre carile mintea omului să le cuprindă nu putea, să par că nu fapte, ce vise, nu istorie, ce basne fac. Aravia fericită, pietroasă şi cea pustie, nefericirea şi pustietatea carea armele turceşti i-au mestit, nu numai au gustat-o, ce aşeşi pană la beţie şi ameţală au sorbit-o. Africa, cu a Romii pu/rurea râvnitoare Carthaghinea, /; dintele vierului osmanesc atâta l-au simţit, cât în luntrurile sale rana carea au luat în veci nevindicată i-au rămas. Bulgarii, sirbii, sclavonii (între carii să numără şi bosnenii), albanii, bohemii şi dalmatii, neamuri carile, cu mâna şi cu fierul, mai toată Evropa îngrodzisă, atâta li-au îmblândzit şi li-au domolit agareanul, cât din cea veche şi de fire a lor sirepie măcar o picătură nu li-au rămas; nici cu altă mai cunoscută faptă sau dzisă, fără numai cu una, şi aceia foarte întunecată, a numelui adecă însamnare, între alalte a muritorilor niamuri a să număra pot. Preaputernică, lungă şi lată stăpânirea unguriască, la atâta strâmptoare o adusese cât a crăiii sale hotare nu aiurea putea să cunoască, fără numai între cădzuţi şi răzsipiţi păreţii săi. Pre ghermani, rod amintrilea nebiruit, atâta i-au înspăimat cât pană Ia porţile Beciului de doaă ori, iară primpregiurul lor de nenumărate ori, cu moarte şi răzsipă, fulgerile şi tunetele armelor sale au adus. Ce pentru ca aicea să nu mai pomenim câte răutăţi şi cumpliri au făcut Publicai Veneţieneşti, de câte slăvite ostroave şi de câte vârtoase cetăţi pre mare şi pe uscat au sărăcit-o, socotim că cea mai dinluntru Italie într-adins pentru cea mai vrăjmaşă şi mai de pre urmă a tirănniii sale mânie neatinsă a o lăsa să fie vrut, şi pentr-aceasta armele spre crivăţ să-şi fie întors, adecă asupra leşilor, ruşilor şi cazacilor; pentru ca şi pe aceste creştine ţări într-o sughiţitură să le înghită, supurcata-şi şi a saţiului neştiitoare gură ş-au căscat. Carile măcar că aşe de tot biruite n-au fost, nici aspru 892 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 893 giugului Iui grumadzii ş-au plecat, însă fără nemăsurată vărsare de singe creştinesc şi fără nenumărate suflete în robie prăpădite a scăpa n-au putut. Ca cari răutăţi câte şi câte au fost şi de câte ori s-au făcut şi încă să fac, de am vrea pe amănuntul să le pomenim, nu numai puterile nu ni-ar 18'' agiunge, / ce încă şi vremea ni-ar lipsi. Insă din cele multe una numai vrednică de însămnat, de la istoricii leşeşti adese pomenită de vom însămna, nu fără triabă a fi socotim. Dzic dară ei precum acea de sus pronie, purtând de grijea mântuinţii acestor crivăţene năroade, cu niamul romano-moldo-vlahilor ca cu un zid prea vârtos şi nebiruit să să fie slujit, pre carile împotriva a vrăjmaşe săriturile păgânilor puindu-1, cu pieptul lor^ întregi încă pană acmu şi în scaunele sale înfipţi şi odihniţi, să-i fie păzit. Mai uitasem a dzice carea mai denainte de toate s-au cădzut să fim dzis: niamul tătărăsc pre carile împărăţiia persiiască, grecească, româniască nu l-au biruit, nici altul, fără numai Dumnădzău sau căruia Dumnădzău putinţele cu un deosăbit chip a dumnădzăieştii sale voi îi va adaoge, a să putea birui pană acmu s-au credzut, pre acestaşi, dzic, tătărăsc niam, Poarta osmăniască atâta l-au domolit cât nu într-alt chip, ce tocma ca pre un vânătoriu la vânat gata, pre un ogar în prohaz gata ţiind, după voia sa, când va, atuncea şi încotro într-acolo cea din fire turbată vrăjmăşie a-şi plini îl sloboade. Aşijderea de multe ori, ca de o jiganie mursăcătoare şi necredincioasă ferindu-să, cu primenirile, schimbările, nu rariori şi cu omorârile hanilor lor (căci toate acestea în voia sultanului stau) îl umileşte, şi prilejurile capul a-şi rădica îi trage. Acestea toate precum aşe să fie pare-ni-să că nu va fi cela ce nu ştie, căci atâtea şi atâtea împărăţii supt stăpânirea sa au suppus, au călcat, au prăpădit şi, ca cum n-ar fi mai fost, li-au întors, cât cu multul mai pre lesne ar fi cuiva neogoit a le plânge, decât peste tot, aşe cum sint, din catalog a le număra, şi mai vârtos vremea plânsorii decât a scrisorii să fie ar alege. Aşe din dzi în dzi balaurul acest vavilonesc îngrăşindu-să şi îngroşindu-să, de ciia toată lumea, ca cum prea strâmptă peşteră să-i fie socotind, nici care loc să-1 mai încapă având, schizmitu-s-au, ca cum chipul şi firea cea de şerpe / balaur 19' învininat ş-ar fi lepădat, însă alta de scorpie au îmbrăcat, pentru ca ce cu colţii a muşca şi cu fălcile a îndupăca n-au putut, coada cu venin şi toapsăc într-armându-şi, cu cel de moarte purtătoriu ac a împunge şi a pătrunde s-au apucat spurcatul; şi ce ca un vrăjmaş leu a spinteca n-au avut cum, ca o prea vicliană vulpe, cu amăgele şi vicleşuguri a isprăvi s-au căznit. Suleiman acela, a Ghermaniii groază, a Ungariii domoli-toriu, a sirbilor şi a bulgarilor suppuitoriu, a turcilor Ulisis şi a osmanilor Licurgos, carile, cum din scrisele aşe din dzisele bătrânilor săi înţelegând, precum împotriva romano-moldo-vlahilor cu neprietenie a merge iaste cea mai desăvârşit nebunie (căci înţelepciunea şerpelui aceluia, mulţi din istoricii creştineşti sint carii cum să cade o mărturisesc)8, şi asupra a niam ca acesta, cu armele nebiruit fiind, cu arme şi cu războiu mai mult a ispiti altă să nu fie, fără numai lucru de batgiocură şi de primejdiia slavii aliosmăneşti. Aşe, ca unul foarte bine ştiind, socotiia de câte ori şi câţi Muhamedi, câţi Baieziţi, câţi Muraţi în câmpii moldoveneşti sfărâmase şi mii de mii de turcii săi valurile Dunării, a Prutului, a Siretiuiui, a Bârladului şi a Nistrului înghiţisă; aşedară şi într-acesta chip, cu paternele şi primejdiile altora şi ale sale învăţindu-să, legătura şi pacea carea Bogdan, ficiorul lui Ştefan Vodă Marele, îi aducea foarte cu drag au îmbrăţăşeat-o şi supt chipul a dării pre an (fără carea pacea 3 Caută Epistoliile lui Busbecvie [Busbeqius]. 894 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 895 creştinilor cu turcii totdeauna moartă iaste) cu daruri a patru mii de galbeni, a doadzăci de şoimi şi a parrudzăci de iape frumoase, carile pământul Moldovii le naşte, îndestulit a fi priimeşte acela ce a lăcomiii în veci nedespărţit tovarăş şi închinătoriu era. într-acesta chip dară părinţii niamului moldovenesc, 0' carii pre acelea vremi de grijea patriii sale precum / să cade purta, măcar că daruri au făgăduit şi aur, argint, dobitoace şi pasări, ca pominocul pământului lor în toţi annii la căscată poarta lui prin solii lor s-au obliguit; însă cu întreg sfat şi şi cu bună socoteală slujindu-să şi vremea răscumpărând, cu vârtoase şi tari legământuri, puterea stăpânirii sale cea monarhicească bine ş-au aşedzat. Cinstea besericească, credinţa creştiniască şi legea orthodoxiii de turbată şi luna-tecă buiguitura muhammediniască neimată şi nespurcată ş-au ferit. Nici vii fiind au putut sufferi ca vreodată steaoa cea cornorată deasupra a preasvânt sămnului crucii să să rădice. Acestea dară toate nu numai şie, ce încă şi poruncii Curanului cu totului tot împotrivnice fiind, i-au căutat tirannului şi peste voia Iui a Ie priimi şi a le sufferi. A căruia lucru altă mai aiavea pricină nu să poate da fără numai, măcar că cu amăgelnice tocmele şi cu chip de împăcăluire, însă şie pre unul şi singur niamul moldo-vlahilor a-şi pleca nu mai cu puţină slavă să fie împărăţiii othmanilor au socotit, decât c-au suppus cu armele atâta mulţime de altele. Acestea dară şi altele decât acestea cu multul mai minunate, carile în hronic înainte să vor arăta, unii din vecini9, ca dintr-o înaltă strajă oglindindu-le, adevărat că nu fără oarecare chip de cinsteş şi arătos a zavistiii veşmânt, pre numele romano-moldo- vlahilor, cel ce supt slova a vechilor scriitori de greu dzăcea şi de demult dinluntrul inimii gemea, încă mai cu împletecite şi mai cu încurcate mrejuliţe a-1 ' Ian Zamoischie [vezi Zamosius] şi Stanislav Sarniţie [Sarnicius]. înfăşură şi cu poala odejdiii vechimii vremilor aşeşi de tot a-1 ascunde şi din catastivul ceii mai ştiute şi mai cunoscute istorii cu totului tot a-1 rade şi a-1 şterge s-au nevoit; ce nu ştim cu ce chip fruntea atâta de nesiită ş-au ivit, socotind precum vor putea soarele cu tină să lipască şi ceriul cu palma să căptuşască! Insă cătră acestea gata ne sint apărătorii / atâtea adecă 2 greceşti, latineşti, nemţeşti, franţuzeşti, italieneşti, ungureşti, leşeşti, ruseşti, sloveneşti şi aşeşi şi tur-arăpeşti şi turceşti scriitori. Carii cu toţii într-un suflet armele a drepţii rătuiri apucând, împotriva blojeritorilor, cu adevărată şi aiave a biruinţii nedejde, de drept războiu pentru noi să apucă, aşe ca, noi tăcând şi odihnindu-ne, ei din vechi armăturile lor, cu tot feliul de arme într-armându-să pre unii cutreierători şi a laudelor streine fără vreme şi fără socotială pizmăluitori la meidanul luptii îi strigă. Acestea dzic, scriitori, fietecarile a vremilor sale însăm-nători, vor arăta precum că în mreajea paingului alte lighioi nu să pot prinde, fără numai musculiţe şi altele asemenea acestora, neputincioase şi neîntr-armate muşiţe; iară când să tâmplă a cădea într-însele nescariva păsăruice şi la fire mai vârtoasă jigăniuţe, eale îndată să rump şi nevoinţele lui în deşert să fac. Aceşteaşi cu tari dovede vor vinci (căci noi de la noi câtu-i negrul supt unghe nu vom dzice) precum cea dintăi a romano-moldo-vlahilor în Dachia descălecătură să fie fost de la Traian, marele împărat. Aşijderea vor arăta precum annii niamului lor decât a altor niamuri evropeşti cu multul mai mulţi, şi vârsta lor decât a multora mai matoră şi mai veche să fie, ca ceiia ce începutul annilor lor iaste de la acesta înapoi cu o mie şese sute şi dzece anni; şi aşe nici unul dintre niamuri (alegând pre carii mai sus am pomenit ghermani) cu bătrâneţele şi cu vechimea lor să poate alătura. 896 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 897 De ciia vor mărturisi precum poporul romano-moldo-vlahilor nu din glogozala a naşteri de strânsură să fie scornit, ce din cetăţeni romani, din ostaşi veterani şi din mari familii să să fie ales. Apoi din buni şi tari romano-moldo-vlahii, din buni şi tari părinţi romani născându-să, a singelui curăţenie şi a niamului evghenie nestricată şi nebetejită să fie ferit, / ' precum şi pană astădzi tot aşe o feresc10. Nici să gândiască cineva că doară într-atâta a lucrurilor necunoştinţă sintem cădzuţi (fie aceasta aşe puţin mai slobod să grăim), nici să-şi prepuie că doară pretenduim precum adecă niamul romano-moldo-vlahilor nici un singe de a streinilor în singele său să nu fie amestecat, că aceasta nu numai a dzice şi a gândi fără socoteală ar fi, de vreme ce precum mai de demult cu multe năpădirile a multe niamuri, aşe mai pre urmă şi mai vârtos, după răzsipa împărăţiii constantinopolitiană şi a altor megiiaşe craii, prin turbătura turciască răzsipi şi răsturnări, multe de toată stepena, multe de bun niam şi încă împărăteşti, crăieşti şi domneşti streine familii, în sinul său au priimit Moldova şi Ţara Munteniască, precum sint a Cantacuzinilor, a Paleologhilor, a Sevastosilor, a Grililor, a Asanilor, a Hrisoverghilor, a Petralifilor, a Hrisosculeilor, a Russetilor, a Evpraiotilor şi altele multe a blagorodiii greceşti flori în ţara sa au sădit cea cu singele românesc evghenisită Dachia. Cătră acestea de Ia megiiaşii Ieşi Potoţchiiaştii, de la litvani Radzivilii, de la unguri Batorii (din carii să trăgea Ştefan Vodă ce-i dzic Burdujea) şi încă, mai de demult, de la Corvini să trăgea Urecheştii. De la domnii, sau cum îşi dzic ei mârzii Crâmeşti, Cantemireştii şi din Cercheşii Cabartai câteva chipuri de frunte (între carile au fost şi doamna lui Vasilie Vodă, din carea i s-au născut Stefăniţă Vodă); după ce au vinit supt stiagul lui Hristos, între cele a boierimii vechi familii i-au priimit şi i-au numărat Moldova. Aşe craii sirbeşti au dat ş-au luat fetele şi ficiorii săi după fetele şi ficiorii domnilor de Ţara Muntenească. Aşe Brâncovenii de la bulgari să să tragă să povesteşte; aşe vechii Băsărăbeşti din Basarabiia (căriia acmu îi dzicem Bugiac) au trecut la Olt. Aşijderea domnii şi boierii moldoveneşti pre fetele sale domnilor şi crailor streini (luând sama bunătăţii niamului) a le da nu s-au apărat, precum / la istorici citim11. Iliaş, 23" ficiorul lui Alexandru Vodă, să fie luat doamnă pre Măria, sora Sofiii, crăiasii lui Vladislav, craiului leşesc; Ştefan cel Mare şi Bun să fie dat pre fie-sa, Iliana, după Ioan Vasilivici, împăratul Moscului. Vasilie Vodă o fiică după Radzivil, ducul de Litvaniia, şi pe alta după Timus Hmenlinschie, hatmanul căzăcesc, să fie măritat ştiut iaste. Trecem aicea pentru lungimea a mai pomeni a Bogdanilor, Moghileştilor, Constantinilor şi a altor domni cu a palatinilor şi a voievodziior şi a caştelenilor leşeşti, după lege a singelui amestecare; căci pentru toate acestea, vrând Dumnădzău, în tomosul al doilea a hronicului nostru la locul şi vremea sa anume să va dzice, precum şi în cartea ghen[e]aloghiii a neamurilor boierimii moldoveneşti (pre carea cu limba latinească am scris-o) pre larg am arătat. Insă cu toate acestea a însuratului şi a măritatului legătură, părtnicească fiind şi numai a unor mai de niam case împreunare, nu să va cădea a să socoti că doară cu acesta mijloc cel de roman singe să să fie stricat, precum şi singură orânduiala firiască pofteşte, partea cea mai mică, ceii mai i mari lăsindu-să. Ce pentru ca să nu trecem chipul şi forma pridosloviii, pentru alalte a romano-moldo-vlahilor vrednicii pre cititoriu la trupul istoriii îl învităm. / ] Laonic Halcocondilas [Chalcocondyles]. Dlugoş [DIugossius], Cartea 11. PRAEFATIO Cicero, eximius iile Romanorum Demosthenes, latinitatis parens, rhetorices canon, sermonis norma, eloquentiae inimitabile exemplar, ac omnium fere artium atque scientiarum facile princeps: cum toto, quod illi ipsa donaverat natura, necnon plus ultra acuerat ars, ingenii acumine, in omnibus singulisve, sive laudantibus, sive vituperantibus scriptis, peroratisque orationibus, atque aliis innumeris pene epistolis scribendis atque dictandis, parum laborasse, parum sudasse videtur; at in epistola quadam (qua a Lucceio vitam, sive potius res sub eius consulatu gestas exarari, et posteris celebrandas tradi postulat) perscribenda (ut ex ipsis illius verbis animi effigiem exprimentibus clarissime patet) non diu solum ac undique explicatis ingenii velis, mentem agitasse, sed sanguineos etiam effudisse sudores, se semeţ prodit: quo nimirum modo atque methodo, suas aliis exponeret laudes, et res a se praeclare sive minus ita gestas, alieno calamo depingi atque exornari, absque ulla affectationis nota cuperet; et illo superstite, ab exteris lectitari ac celebrări audiret, necnon inde ineffabilem quandam animi hilaritatem et desiderii fruitionem capere posset. Tale igitur opus aggressurus omnes ingenii intendit nervos, nullis parcet laboribus, nullos sudoris sentit imbres et in eloquentiae artem quasi indignabundus, ac si in inventionis supellectili / defectu laborantem deprehendens, omnes eius 5 900 DTMTTRIE CANTEMIR HRONICUL 901 loculos funditus evertit, et totas sermonis opes ut prodigus alter dissipat, dilapidat, neque quiescit, antequam proemii fundamentum nanciscatur, ponat atque stabiliat. Tandem hujus desiderii duas praecipue fundat bases, et una quidem est, ad proprias demandandas laudes, non ore et verbo, sed calamo et charta opus esse. Secunda vero verecundiam (quae alias cuique proprias afflagitare laudes maximopere interdicit) epistola methodum suppeditante, spernendam, sive prorsus tollendam esse, quibus positis, epistolam ait, non erupescere. Hinc deinceps praedivitem sese explicandi materiam nactus, non minus audaces, quam liberas, velocis pennae laxat habenas, quae amplissimos eloquentiae campos percurrens, ita resolvitur ac incitatur, ut non scripturientis calami, sed agricolae ventilabri, vices tenere videatur: et tanto ambitionis exardescit flagrore, ut combusti iam animi cineres quoque in auras vanae gloriolae ventilasse, a sermonis cultoribus iudicari non dubitetur. Qui modum quidem eius eloquenter dicendi, eleganter scribendi, et ambitionis auras artificiose capiendi laudant atque ut par est, admirantur, non tamen sibi moderări possunt, quin eum iucunda quadam satyrici specie excipiant, et scaenicum aliquod in eo reprehendant. Ita igitur Cicero (et qualis Cicero? Qualem nempe neque ante vidit, neque post visura est Roma) dum res sub tempus regiminis sui expeditas, paulo ornatius, ab alio scribi percupiens, in tale acre et sinistrum incidit iudicium; procul dubio alter, quisquis iile fuerit, qui res patriae suae vel simplicissimo / calamo posteris tradendas tentaverit, ut Ciceronis simia existimatus, neque risui dignus habebitur. Caeterum his omnibus rite perspectis, atque consideratis, nihilominus immobilis et inconcussa manet illa maiorum decantată sentenţia: pd%Ol) imep 7T0CTpiSo9. In cuius legitima executione, praeter erubescentiam, timorem quoque tollendum, merito adicient illi, qui patrias res (quales quales illae essent) sibi, et vicissim suas patriae computabunt. Non enim minus laborandum, neque minus est sudandum, in propriae, quam in Patriae iusta, ac debita defensione: imo quod maius pondus requirit, in agone pro patria suscepto, audaciam (alioquin inter deformissima vitia connumeratam) fortitudinis cunctarum virtutum reginae, sceptrum atque vices gerere, sapientissimi arbitrari sunt veteres; et merito quidem, ubi enim mors charior est vita, ibi necessarium quoque vitium, in virtutem transit. Quo facto, non raro contigisse constat audaciam desperationis calcaribus concitatam, tam victis insperatae victoriae triumpbum, quam victoribus inexpectatae stragis deploratum conciliasse. Măxoi) igitur l)TC8p TuaTpi5o9. Spernit ruborem, spernit timorem; (quia et amor omnia vincit) quo a nobis loco munitissimi ac firmissimi thoracis, amplexo, iusta arma; iuste arripiemus, et in historiarum campum prodeuntes, fixo passu et immota facie, saevam, saevae vetustae oblivionis tyrannidem, ad monomacbicum certa-men intrepide provocabimus, ac in vendicanda cbarae Patriae laude, atque gloria, usque ad ultimae sanguinis guttulae effusionem, luctam perferemus: nec non sacra co/adiuvante veritate illi, ut Aquilae (cuius auspiciis et nata fuit) genui-nam et nativam iuventutem reştituere, firmiter speramus. At dicet fortasse quispiam: „Quis, cuiasque tu homun-cio, media ex Barbaria intempestivus et nuperrimus advena? Unde tibi tot TcavoTuAice? Unde armorum usus? Unde monomachiae disciplina? Unde et quae vires, et alia ad hune athleticum agonem necessaria praeparamenta, quibus in conspectum immanrssimae huius tyrannidis apparere saltem, ne dum victoria sperare possis?" In promptu erit responsio; nos videlicet facturos ut iuvenis iile et senioribus despectus fecisse Helvetus, perhibetur. Illi enim cum ab 902 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 903 improviso hoste imminens, viderent periculum, et se armis, aliisque bellicis instrumentis destitutos scirent; et utrum nudis manibus pugnam tentare, an furioso hosti cedere, conducibilius esset, diu consulantes, et nihil firmi decernentes; hic, illos, inquit, non debere ob armorum defectum sollicitos esse, se enim exacte exploratum habere, hostes omni armorum genere onustos venire, quibus ex illorum manibus extorsis, illos illorum armis non facilius tantum, sed multo quoque felicius atque laudabilius oppugnare, et profligare posse; quo facto, eos eventum haud fefellisse, historiae tradunt. > Hos itaque nos, quantum licebit, imitantes, adversus oblivionis rerum tyrannidem, non modo victoriae desidera-tissimum (quod charissimae patriae unice optamus) brabium speramus; sed insuper faciemus, ut magnus quoque iile noster fundator, fecit Traianus, qui ex profundo Sargetiae amnis sabulo, abditas, quas ex Romanorum rapinis congesserat Decebalus opes; eruens, Romano ' ad/iunxit fisco. Huius instar, inquam, nos, vetustate obrutos praedivites antiquarum historiarum thesauros in lucem edere, et usui communi exponere conabimur, ac Romana, Romanis deberi probabimus. Opinabitur fortean non nemo, haec a nobis praemissa atque promissa, non tormentorum bellicorum boatum, sed Cerberis, aut pavidi potius catuii latratum; non thoraces et scuta, sed aquae supernatantes et aere conflatas bullas; nec denique arma to ctuivixiov reportantia; sed dicteriola, et vanae gloriolae studenţia esse molimina. Opinabitur? Credimus et scimus. Nihilotamen minus scimus praeterea opinionem, veritatis sedem subvertere, aut occupare minime posse, ac proinde non certam rerum scientiam unquam, dubiae opinioni, sed e contra, opinionem, semper infailibili scientiae obedire, ac illi sese subiicere teneri: pari etenim ratione nobis quoque opinari licebit, hocce nostro, Antiquitatis Romano-Moldo-Vlachiae chronicoy edito, fore forte a circumspectantibus vicinis nos nobis ipsis implacabilia parituros odia, multis scomatibus impetitos iri, et ut dulci amore Patriae dementato, debitos historicae fidei limites transgresso exprobraturos. Hisce tamen nihil obstantibus, salva conscientia (excepto ignoran-tiae, cuilibet mortalium praesentissimo ac familiarissimo impedimento) profitemur, nos neque nobis neque Patriae amori ita studuisse, ut dudum iam sopitam et tepentibus cineribus tectam invidiae scintillam, in odii incendium, aut alienum, ulla sine causa, animum in nos excitare vellemus. Quis enim tanti aenei esset cerebri, qui per alienas, apage! detractiones, propriarum laudum incrementum nancisci arbitraretur? Gratum, imo faustissimum haberemus, nos neque fortunam huius campi tentasse, neque legitimi certaminis corona expectasse. At quis / tam fortunatus cives, tam felix Cicero; qui illius instar, non unum, sed sexcentos Lucceios habere possit, et per alienos labores, ovans, triumphansque Romanas, versus quatuor mundi cardines apertas ingrediatur portas? Et e contra: quis tam rudis esset Minervae, qui ipse sibi tam horribile, atque terribile omen, ac numen experiri, tamque sinistras de se coniecturas audire optaret? At cuique vago, dictum illud, moderabitur affectui: (j)iAo9 6 IIAdTGOv, cpiAos 6 ScoxpdTrjc, akka \xakkov (piA,fj r\ &Afj0£ia. Qua lege et rege, quodcunque acerbum suaviter gustabimus, et quascunque acerrimas coniecturarum lacessiones, libenter perferemus, dummodo intaminatae conscientiae illaesa conservetur integritas. Equidem ea ipsa clarius, quam in gnomone solares radii umbram, historicam veritatem, indicante, demonstrabitur, et absque ullo naevo docebitur, omnes nationes, 904 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 905 nationumque amplissima regna atque dominia, quotquot Europa hodie suo capacissimo fovet, favetque gremio, genţi Romano-Moldo-Vlachorum comparata, non posse non agnoscere sua primordia, ut recentissima, et eius antiquitatis et senectutis respectu, ut tenerae aetatis iuvenculam vel potius adscititiam, per fas nefasque inter indigenas localesque habitatores intrusam. Cunctae namque occiduae Europae nationes (absit iactantia verbo) licet hodie amplissimae sint, potentissimae atque nobilissimae; non tamen alios, nisi Gotthos, Vandalos, Hunnos, Sclavos, hoc est gelidae Scythiae fragmenta suos agnoscunt parentes, ac ipsam praecipue Italiam, tanta barbarorum, tamque promiscue occupavit colluvies, ut merito quis hodie, veluti olim Cynicus Diogenes, accensa meridiano sub sole face, r Romanum in ipsa Roma disquirere / laboret, at vix invenire, aut a barbaris discernere possit. Unica et sola est Germanica gens, quam puram putamque suam conservasse prosapiam, ideoque haud immerito Germanos Autochthones, a scriptoribus appellari audimus. Caeteras vero progenies, rigidorum climatum, coeli et telluris inclementiam fugien-tes, et paternas sedes ac nativa loca ceu sterilia, et humanae vitae inutilia deserentes, in Europae partes occidentales erupisse, et Romanarum provinciarum amoenitate atque ubertate allectas, primum quidem ut Hyrcanicas tigrides, earum non nullas devorasse partes, postea vero ut domina-tores tenuisse, atque in illis pedem, sedemque fixisse. Itaque temporum decursu, regnum Galliae post Caesareum modo fecundas tenens, regnum, inquam, nobilissimum, florentissimum, ac terra marique poten-tissimum, circa annum a Virginis partu .420 in Francia esse incepit, quamvis de ipsa Gallica gente, quae, cuiasque sit, historicis etiamnum digladiantibus, Petavius tamen, Gallus ipse, et temporum, historiarumque accuratissimus aeque ac acutissimus censor, ingenue fatetur: „Dum, nobilissimi, ait, toto orbe Francorum regni iacta sunt intervallo isto (anno nimirum a nobis notato) primordia, cuius gen tis incerta est origo, neque veterum satis expressa Iiteris". Praeterea errasse illos iudicat, qui Gallos ex fragmentis Troiae, iniţia sumpsisse autumant. Decernit tandem ipse, ex multis unitis, illo tempore Europam incursantibus, barbarorum gentibus tam nobile ac percelebre conflatum fuisse regnum; et Romano discusso jugo, Gallias occupasse. Ita Hispani quid, nisi Gotthi? Qui circa annum Salvatoris 414 Hispaniam invadentes, hodiernum fundarunt Hispaniae regnum. / Ita Longobardi circa annum Domini 568 ex Ă Scandia, (unde et Gotthi, Vandali, Rugi, Heruli, Turcilingi, exiverant) descendentes, quam plurima, nune florentissime vigentia, in Italia posuerunt dominia. Ita Saxones anno Christi 449 ad Britannicas transfretantes insulas, Anglicana et Scotica stabilivere regna. Ita Poloni, Tartariae Sarmaticae proles (iidem sunt et Slaveni) circa annum salutis 465 cum Lecho duce, Vistulam transeuntes, tam amplissimo Poloniae regno faustissima dedere iniţia. Ita Hunni Tartariae Asiaticae naţio, praeter propter annum abolitionis peceati 432 Hungariae regno nomen et coronam imposuerunt. Ita Bolgari, et hos secuti Sclavoni ac Servi, anno ab incarnatione aeterni verbi 499, ex ulteriori Boreali barbaria veluti Volgae fluminis redundantes arenae, extravagantes veloci pede, transmeatis feracis Danubii undis, Moesiam, Thraciam, Triballiam, Illyrium, necnon Macedoniae partem, et Dalmatiam usque, crebris primum infestarunt incursionibus, post tandem inibi vicinis dominiis, horribilia Bohemiae, Croatiae, Bulgariae, Sclavoniae et Serviae con-stituerunt regna. At verbo, omnes fere, olim barbarissimas, nune nobilissimas Europae, Europaeorumque nationes, primum ei invasores, et infestissimos praedatores, post vero 906 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 907 (ita suprema mente omnia disponente) diligentissimos excultores, ac moderatissimos dominatores extitisse, cum veterum, turn recentium perhibent annales. At hae quidem ita, Moldovlachorum autem (si in Chronicis profitenti verităţi consentire vellemus) gentis, si ultimam aetatem (quam nimirum a Traiano Imperatore ex Imperatrice urbe cives Romani selecţi, et in Daciam translaţi fuere) spectabimus, eam circa annum reparatae naturae humanae / 107, incepisse inveniemus. Si mediam, si mul cum Romulo, Roma et nomine Romano, inchoasse anno nempe ante Christum natum 753. Si primordialem, Troiae excidium et Aeneae in Latium petegrinaţionem, veterum affirmant monumenta. Si nobilitatis catalogum, et genealogiae seriem rogabimus, Romanos, Romanis civibus, Romae natos Graecorum nepotes ac Troade oriundos esse, Graeciae et Laţii testificant scriptores. Si acta considerabimus, imperii Romani non populatores, non invasores, non adscititios, sed propagatores, sed dilatatores, sed intima et nobilissima membra esse reperiemus. Si naturam, animum, heroicamque fortitudinem perspiciamus, limitum orbis Romani contra ferocissimas Scythicas gentes, ut aeneos muros oppositos, et invictos defensores, atque opitulatores, omnium historicorum consensu clarescunt et in eis solis non minus Romane conservatum, quam a Seneca vere prolatum illud de genuinis Romanis, aureum dictum: ubi vicit Romanus, ibi vixit. Extra enim latissimos Romani imperii terminos, usque ad Indiae nimirum profunditates Arabiae deşerta ac Africae vastitates ipsosque, ut ita dicamus, mundi fines, Romanorum populum diversis temporibus, diversas in partes suas eduxisse, atque collocasse colonias, nemo forte erit, qui ignoret. Nullus tamen militiae, militumque delectus, Traiani delectui (ceu militis probatissimi, et ducis experientissimi) aequiparari potuit: neque aliorum consulum sive imperatorum coloniae, ad tantae aeternae quasi felicitatis, pertingere valuere fastigium, ut secundum memoratum Senecae dictum: ubi vicerint, ibi vixerint quoque. Qua ratione procul dubio, Traianum haud in/cassum in Decebalo interimendo, Dacis debellandis, Daciaque subigenda, tanta Romani cruoris effusione conatum, ut ad hiantia militum obducenda vulnera (deficiente iam plenissima chirurgica theca) neque linteoiis sino, et mensae destinatis pepercisse tam praeterita, quam futura admirarentur saecula. Tali videlicet plantationi, talem rigationem convenire iudicans, auspicatissimus sator et prudentissimus Imperator. Etenim fertilissimum ad custodiendum Romanum agrum, immortalemque sui nominis gloriam relinquendam, non alieno, neque adventitio, sed Romano oculo, Romano corde vigilandum, et Romanis armis defendendum, ac Romano cive excolendum esse, suos successores, inviolabili perstrinxit sacramente Quamobrem Hadrianus, alioquin non solum Imperatorum, sed cuiuscunque etiam vilissimi artificis industriae indefatigatus aemulator, dum Traiani virtutes imitări non potest, suiş vitiis illius laudes deprimere atque diminuere, quantum potest, conari non veretur. Ideoque Parthiam quidem, Assyriam, Armeniam, totamque Meso-potamiam (Traiani nempe aeterne memorabilia trophaea) Parthis caeterisque barbaris, facile cedit, et militem Romanum, veluti ultra mundi orbitam, intraque dissiti-ssimos barbaros, a Traiano praesidii ergo positum coram senatu, non magis pueriliter, quam scurriiiter, conservări minime posse, excusatus, promptissime revocat. Hoc idem vero Romanis in Dacia nostra stabilitis, facere admodum est veritus: quo factum est, ut id quod Traiani Imperatoris, veluti faustissimum victoriarum extiterat praeludium, digna deinceps tanto Principe haberetur coronis. 908 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 909 Hocce igitur modo Romano-Moldovlachos, Roma l4r ma-/ter propriis ex visceribus natos, fovit atque aiuit. Traianus parens Romanis moribus, ac armis instructos, Daciae iegitimos constituit haeredes, nec non ut puro sanguine procreatis, barbaram nobilitavit Daciam. Quae postmodum, feliei temporum successu, ad tantam virium opumque evecta est amplitudinem, ut magnus iile, imo maximus Constantinus, adiunctis illi Thraciae Macedoniae provinciis, quartam, eam orbis Romani partem complere, non dubitaret. Quod ex hoc unico facile convinci potest: siquidem cum totum imperium, paulo ante obitum, quatuor in partes divisum, fdiis suiş aequaliter impertire voluisset; cumque legitimus parens, optimusque princeps considerasset, Daciae et aliarum supra memoratarum duarum provinciarum, ambitum licet caeteris partibus multo angustiorem atque strictiorem, coeli tamen clementia, aeris temperie, fluviorum perennitate, telluris fertilitate sylvarum, camporumve amoenitate, urbium populositate, populorum urbanitate, civium claritudine, militum fortitudine, ac infimae plebis multitudine, reliquis non solum aequiparari, sed etiam illas immense superare posse, ideo Constanţi filio natu minimo, ut justam haereditatem assignare est dignatus. Neque vero Constans a patre sibi destinatam aversatur portionem, imo gratam haereditatem grato amplectens animo, in ipsa Dacia, regiam constituit sedem. Dacico deinde milite, invidente et suiş non contento, et hostili mânu superveniente fratre Constantino, occiso, totum illi occiduum adiungit imperium. Etenim cum post Constantis versus Italiam secessum, et deinde ad Gratiani usque tempora, Dacia nostra cum Thracia, et 17 Macedonia uno eodemque regerentur rectore; sub Gra/tiano tamen (ob ingravescentes Gothicas incursiones) revocato ex Hispaniis Theodosio magno, illum primum singularem defensorem sortita est. Gratiano nimirum prudentissime arbitrante, Traiani labores, atque laudes, non nisi ab eiusdem concive et virtutibus aequali Theodosio, conservări ac susţineri posse. Theodosius igitur, accepta istarum partium cura, Daciam ab hostibus non solum eggregie defendit, sed etiam a Thracia ad Tanaim usque longe lateque palantem Gotthicam gentem, ita armis terruit, ita pace sibi devinxit ut Athanaricus et Fridigernus Gotthorum duces deposita barbarica ferocitate, amico pede Daciam transeuntes, Constantini imperatricem Orientis urbem submisse saluta ren t. Post autem secundum Traianum (magnum dico atque piissimum Theodosium) subsequentium, ut reor, Imperatorum segnitia, vel Supremo Numine ita providente, non nihil marcescente Romano vigore, Hunni, Bulgari, Sclavi et Servi et Heruli diversis temporibus, Romanas provincias diverşi modo invadentes, ac in Pannonia quidem, Thracia, Moesia, Illyria, Macedonia, nec non in ipsa celeberrima Graecia tandem pedem sedemque fixerunt. In Dacia autem nostra, hoc penitus efficere minime potuerunt, imo virtute eam incolentium Romanorum, eos semper pulsos, semper debellatos fuisse, et patriam suam semper defensam, atque a barbarorum diurna oppressione liberam tenuisse, celeberrimi tradunt scriptores, quos in historiae textu ad locum, tempusque suum proferemus. Hi enim ipsi sunt Romani, qui (ut Sclavorum perhibent annales) Sclavonam nationem, ripas Danubii occupantem / exiguo temporis intervallo, ad Vistulae usque flumen expulerunt, et inibi coarctatos, primordia regni sui dare, coegerunt. Hi ipsi sunt Romani, qui Polovcios, et Pazinazes infensissimos Romani imperii hostes, invictis territos armis, limites suos, desertum ultra Boristhenem situm, agnoscere fecerunt. Nec non tempore emanante, (ut Strykovskius habet) sive ut 910 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 911 socios acceptos, sive ut subditos perdomitos (hoc enim nobis accurate non constat) longo (ut conicere licet) illorum operae usu ita exercuerunt, ut Romano-Moldovam quoque linguam illis mutuaverint et barbarum illorum sermonem maxima ex parte, Romano temperaverint. Hi ipsi sunt Romani, qui sub Constantino et Irene Carolo magno, sceptrum occidentalis imperii ab orientali dividente, et Daciam usque descendente, per legatos suos, pacta dominii confirmarunt. Hi ipsi sunt Romani, qui Conrado tertio ad sacrum Hierosolymitanum bellum per Poloniam et inde per Romano-Moldo-Vlachiam expeditionem suscipienti, et ad bis centena hominum millia secum ducenti commeatum, aliaque ad victum exercitui necessaria, largissime prae-buerunt. Hi ipsi Moldo Valachi sunt, qui Isacium Angelum imperatorem Constantinopolitanum, in eos tyrannidem tentantem, plus quinquies acerrimis vicerunt proeliis et Romanum, liberum quidem optimum socium, irritatum autem incomparabilem esse bellatorem docuerumt. Hi sunt iidem Romani, qui post fraudulenter occupatam a Latinis Constantinopolim, adversus invasorem Balduinum, gloriosa portarunt arma et Graecis de imperio plane desperantibus contra tam insperatum dolosumque hostem, animum et 17 arma recipiendi, ac tandem imperium quoque recu/perandi, commodissimam praebuerunt occasionem. Hi sunt inquam Romano-Moldoviachi, qui soli, cum solis Siculis, vires armaque iungentes, inter tot Asiaticas, Europaeasque celeberrimas gentes, saevi Bathi saevitiem, ac Tartarorum immanitatem viriliter represserunt et loca sua a barbarica rabie infecta, illaesaque conservantes, transitum illis per suas ditiones, revera Romane denegarunt. Ac tandem (ut stricte hic dicamus, quae in Chronici textu fuse memoranda sunt, hoc unicum ultimatim longe praestantissimum, omnino Romanum, et vere heroicum adjiciamus, praeclare gestum, et mire continuatum facinus). Hi ipsi sunt Romano-Moldovlachi, qui, cum septices draco, nefandissimus, inquam, Turca, tot orientis, occidentisque regna, atque imperia largo, ac insaţiabili devoraret gutture, orbem fere totum et praecipue Christianum, ad tanta perduxit miseriarum extrema, ut dominiorum olim floren-tissimorum, hodie vix, ac ne vix quidem vel etiam dudum demortui et temporis carie consumpti cadaveris sceleton referre possint. Ipsi, inquam, Moldovlachi soli, miro ferri et auri artificio, non minus ferocităţi eius, quam voracităţi occurrentes, vivas se, maiorum suorum, Achillis simul atque Ulyssis esse imagines declararunt. Gloriosa suiş saeculis fuere simul atque potentissima Graecorum, Persarum, Aegyptiorumque ac Babylonica imperia: usque adeo illa humiliavit, deformavitque sultanea dynastia, ut nostris diebus illorum gesta, olim humanum excedentia captum, non historiam, sed fabulam, non rem, sed umbram somniumque rei, agere videantur. Arabia felix, petrea, et deşerta, infelicitatem sibi, devastationemque ab saevientibus Turcicis armis, propinatam non gustavit modo, sed etiam ebrietatem usque, crapulamque exhausit. Africa / et Romae aemula Carthago, aprinum Othmanicum virulentissimum dentem ita est experta, ut semel accepţi vulneris, aeterna eius cicatrix sit indicium. Bulgarorum, Servorum et Sclavorum (quibus connumerantur et Bosnenses) Albanorum, Bohemorum, et Dalmatarum mânu et ferro toti fere Europaeo orbi, terribilissimas gentes, usque adeo mi ti ga vi t, cicuravitque Agarenus, ut ex antiqua et naturali earum ferocitate, nulla hodie extet nota; neque alio notiori dicto, aut facto, nisi unico et illo obscurissimo nomine, inter reliquas mortalium nationes censeri possint. Hungariae potentissimum amplissimumque dominium, ad tantas redegerat angustias, ut regni limites, 912 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 913 non nisi intra dirutissimos agnosceret parietes. Germanos, gentem alias invictam, ita perterrefecit, ut ad Vendibonae usque portas, bis; circa illas sexcenties excidium et lethum minitantia induxerit armorum fulmina. Ulteriorem Italiam (quanta enim immanissima, Venetae Publicae, fecerit mala, quotque insulis celeberrimis, ac urbibus in mari et continente fortissimis, eam spoliaverit, hic recensere omittimus) quasi ex industria furiosiori et extremae suae tyrannicae indignationi, reservatam voluisse visus, in septentrionem, adversus Russos, Cozacos et Polonos arma vertit, et hasce quoque Christicolas regiones unico veluti singultu diglutiendas, impurissimum, ac satietatis inscium os aperuit. Quae etiamsi non essent prorsus victae, neque eius durissimo iugo subactae, non tamen absque immensa Christiani sanguinis effusione, et innumera piarum animarum pernicie evadere potuerunt. Quae mala quoties, quantaque fuerint, si reseri animi esset, non solum vires non sufficerent, sed tempus quoque nos deflceret. Hoc 19 tantum / unicum notatu dignissimum, et ab historicis Polonis frequentissime commemoratum, adiiciendum, non extra rem esse arbitramur, supremam nempe Providentiam, salutem illorum populorum per invictam Romano-Moldovlachorum gentem, procurasse, eaque ut fortissimo propugnaculo adversus barbarae saevitiei ferocissimos insultus usam, eos hucusque incolumes et in propriis sedibus fixoş quietosque conservasse. Nos pene effugerat, quod omnium primo dixisse debueramus, Scythicam gentem, Persico, Graeco et Romano imperio semper invictam, et non nisi a solo Deo, aut cui Deus facultates extraordinario quodam suae divinae voluntatis nutu, auxerit, domari posse, creditum est. Eam, inquam, gentem Aula Othmana ita perclomuit, atque diminuit, ut non secus ac rapinae avidus venator, ligatum canem ad suum arbitrium quando vuit, et quas in partes iubeţ, in Christianas regiones nativa saeviendum rabie dimittit. Ita nonnunquam ut mordacem infidamque feram cavens, per assiduam Chanorum mutationem, deposi-tionem, aliquando etiam internecionem (omnia enim haec in Sultani consistunt arbitrio) humiliat, et occasiones ei caput elevandi subtrahit. Haec ita se habere, nemo est, ut reor, qui nesciat. Tot enim tantaque in tam amplo imperii sui orbe subegit, conculcavit, delevit, et in nihilum redegit imperia, regna, principatus, dominia ut facilius esset cuique ea continuo deplorare, quam per totum ex catalogo recitare, et lamentandi potius, quam scribendi tempus adesse decernere. Ita in dies Babylonius iste draco Christiano sanguine saginatus, cumque totum terrarum orbem ut augustissimam speluncam, atque strictissimam ad suam vastam capiendam existimaret mol/em, tandem abiecta quasi colubrina specie, scorpionem induit, et quod dentibus mordere et hiantibus faucibus devorare non potuit, veneno armata cauda circumvolvere, et lethifero aculeo transfodere aggressus est infamis. Et quod ut immanis leo discerpere non valuit, ut vulpes callidissima, dolo fraudeque pellicere conatus est Germaniae terror, et Hungariae domitor, Servorum et Bulgarorum subactor, Suleimanus iile Turcarum Ulysses, ac Othmanorum Lycurgus, qui cum ex maioribus suiş scripto, dictoque accepisset, contra Romano-Moldovlachos hostiliter agere esse rem extremae fatuitatis (prudentiam enim illius serpentis non nemo Christianorum quoque scriptorum ingenue fatetur) et adversus talem invictam nationem, Martem tentare nihil aliud esse, nisi rem ludendo, Aliothmanae gloriae periculum subire, utpote qui optime noverat, quoties, quotque suos praedecessores Muhammedos, Baiezidos et Murados, in Moldavicis campis profligatos et innumeras suorum 914 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 915 myriades Danubii, Tyratis, Pruthi, Sireti, ac Barladi undas absorpsisse. Itaque alienis et propriis edoctus periculis, foedus amicitiamque Moldovlachorum (eam Bogdano Magni Stephani fîlio offerente) promptissime amplexatur, et sub annalis tributi specie (sine quo pax Christianorum cum Turcis semper mortua est) donario quatuor miile [sic] aureorum, viginti falconum, et quadraginta nobilium (quas Moldavorum producit terra) equarum, fit contentus, avaritiae perpetuus iile, et individuus cultor. Ita quidem bene meriţi de sua patria illius tempestatis Moldavae y nationis maiores Turcico imperatori donaria pro/mittunt, aurum, argentum, iumenta et aves, ut primitia terrae, singulis annis, ad hiantem illius portam, per suos legatos mittendas obligantur. Saniori nimirum consilia usi, tempus redimentes, firmissimis tamen ac perpetuis conditionibus suam monarchicam potestatem stabiliverunt. Decus ecclesiasticum, pietatem Christianam ac religionem orthodoxam, a lunatica rabie, et muhammedana super-stitione intaminatam, puramve retinuerunt, nec unquam superstites passi sunt corniculatum sydus super sacro-sanctum Cruciş signum elevari. At haec omnia, non solum sibi, sed curanicis quoque praeceptis contraria, simulatissime tulit tyrannus, cui rei alia luculentior non potest dari ratio, nisi quod unicam Moldovlachicam nationem, subdolis licet conditionibus et pacifico praetextu, sibi devinxisse, non minus gloriosum Othmano fore imperio, quam tot innumeras aliorum gentes armis profligasse existimaverit. Haec igitur, et his multo mirabiliora (quae in Chronico ulterius monstrabuntur) cum, quidam ex vicinis, veluti altissima ex specula observassent, procul dubio, haud sine modestae, ac speciosae cuiusdam invidiae larva, sub charactere veterum scriptorum graviter latitans, et diu gemescens Romano-Moldovlachorum percelebre genus et nomen, perplexioribus retiunculis obvolvere, et sub antiquitatis pallio prorsus occultare, nec non ex notioris historiae catalogo plane expungere sunt conati. At nescio quomodo tam dura fronte solem luto obduci et coelum palmo contegi posse putarunt? Verum enimvero, adsunt nobis praesentissimi opitulatores, tot / Graecorum, Latinorum, Germanorum, Gallorum, Italorum, Hunga-rorum, Polonorum, Russorum, Sclavorum, et ipsorum Arabum atque Turcarum scriptores, qui unanimiter arreptis iustae defensionis armis, adversus gannientes detractatores, certa et evidenţi victoriae, atque vindictae spe, iusta ineunt proelia, et nobis silentibus, atque quiescentibus, ex vetustissimis eorum armamentariis omni armaturae cum defensivae, turn offensivae genere instructi, huiuscemodi circulatores, et alienarum laudum intempestivos osores, ad arenam invicto provocant pectore. Horum, inquam, singuli, singulorum temporum scriptores demonstrabunt aranearum telis, non nisi musculas, et id genus infirma ac inermia posse capi insecta. Cum vero in illa inciderint aviculae, et robustioris naturae animalcula, illico disrumpi et conatus illarum irritos fieri. Illi igitur ipsi firmis evincent testimoniis (nostrum enim ne hilum volumus esse proprium) primam Romano-Moldovlachorum fundationem ab Ulpio Traiano, magno illo et optimo imperatore extitisse. Etenim declarabunt Moldovlachicae nationis annos, reliquis multo numerosiores, et aetatem illius multo provectiorem, caeterisque antiquiorem esse, utpote quae epochae suae, abhinc retro, supra miile sexcentis decemque annis initium agnoscat. Itaque nu Ham gentium (excepta, quam superius excepimus Germanica gente) senectute illi, aut vetustate comparări posse. Denique testificabuntur, gentem Molda-vam, non ex collectanearum nationum colluvie conflatam, sed ex Romanis civibus, ac maximis ex familiis selectam 916 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 917 fuisse; tandem bonos et fortes Romano-Moldovlachos, bonis et fortibus natos parentibus, sanguinis puritatem, ac generis nobilitatem incorrupte, atque intaminate conser- J vasse / nec non etiamnum conservare. Neque vero quis, tanta nos rerum laborare putet ignoratia, (liceat hoc unicum paulo liberius affari) nec imaginetur, hoc a nobis praetendi, Romano-Moldavam nimirum gentem nullum exterorum suo non miscuisse sanguinem; hoc enim non dictu solum, sed cogitatu quoque absurdissimum esset. Quandoquidem ut antiquius, diversis diversarum gentium invasionibus, ita post Constantinopolitani imperii excidium, et aliorum in viciniis regnorum per Turcicam rabiem, eversionem multas nobiles, imo imperatorias et regias familias suo gremio excepit Moldavia et Valachia; ut Cantacuzenorum, Palaeologorum, Sebastorum, Grilorum, Asanarum, Chrysobergiorum, Petralyphiorum, Chrysosculaeorum, Rossetorum, Eupraiotarum, aliosque nonmillos, Graecae nobilitatis flores in agro suo transplantavit, sanguine Romano nobilitata Dacia. Praeterea ex vicinis Polonis Potockios, ex Litvanis Radzivilios, ex Hungaria Bathorios, et antiquius Corvinos (cuius ex prosapia derivantur Urekestii), ex Crimensium nobilibus mirzis Cantemyrios, ac Czercassorum Cabartarum aliquot insignium personas (ex quibus fuit et conjunx principis Basilii, ex qua natus est illi Stephanus) ad Christi castra transeuntes, inter antiquas Moldavae nobilitatis familias conriumerarunt Moldavi. Ita reges Serviae, filias filiosque suos, filiis ac filiabus principum Valachiae matrimonib iunxerunt. Ita Brancoveni ex Bulgaria originem ducere creduntur. Ita Bassarabi, ex Bassarabia ad. Oletum [sic] fluvitim transmigrarunt. Similiter filias suas exteris principibus ac ducibus, Moldaviae principes ac barones, habita nobilitatis ratione, collocare haud / ? şi a dachilor neam (de pre carile părţile acestea Dachia s-au numit) tot dintr-o rădăcină şi dintr-o corenie cu schithii au fost, precum şi alte multe şi mai nenumărate năroade dintr-aceiiaşi schithi (sau tătari) cu cursul vremilor în multe părţi răzleţi ndu-să, ca nişte întunecoasă neguri, mai toată faţa pământului au acoperit şi ca un potop de vărsate şi peste tot lăţite ape, nici la Asia, nici la Evropa, nici la Africa, vreun unghiu nepotopit şi necălcat n-au lăsat, pentru a cărora năbuşeale şi undături pline sint istoriile ellinilor, a latinilor şi a altor limbi, carii stâlpul scrisorii au ţinut şi mutările lucrurilor au însămnat. Noi dară mai veche şi mai bătrână istorie decât Sfânta Scriptură^ necunoscând, în buni chedzi dumnădzăiescul cuvânt povaţă şi agiutoriu luând, de la dânsul şi începem, carile unul şi singur iaste, ce cuprinde a şi O), începutul şi sfârşitul. Lăsind dară, penrru scurtarea cuvântului, a neamurilor ghenealoghie (adecă corenie), de la Noe înapoi pre amănuntul a povesti, luând numele numai carile la Sfânta Istorie să pomeneşte, de neamurile Gog şi Magog (de pre carea luând perşii numele le dzic cin macini, iară asirii şi arapii egegi megegi), pre acestea dară neamuri Sfânta Scriptură le aşadză în părţile crivăţului, de la carile după proroceasca adeverinţă s-au pornit şi să porneşte tot răul peste tot pământul. Nici alt neam deosăbit să fie acela de a schithilor putem cu/noaşte, de vreme ce partea crivăţului, asămănarea numelui şi cumplite faptele lor carile dinceput au făcut şi pană acmu fac, chiar şi aiiavea îi dovedeşte, că pomeniţii Gog şi Magog spre părţile crivăţului (unde acmu tătărâmea cea mare să chiamă) au lăcuit şi încă Iăcuiesc, şi dintr-înşii atâtea neamuri prin toate vremile ca roii s-au pornir şi într-alte părţi au izbucnit, de mulţime nici crivăţul, nici locurile lor cele late, lungi şi largi mai încăpându-i. După cea de dumnădzăiescul duh suflată istorie, târdziu mai pre urmă au început cea din truda şi chiteala omenească a purcede, a căriia întăi între limbi născători (precum a tuturor socoteala de obşe iaste) au fost haldeii, după dânşii finicsii de ia carii ellinii au luat mai pre urmă şi slovele, iară ciniile învăţăturilor de la eghipţi. Deci ellinii, în multe mai iscoditori şi mai isteţi decât alte limbi fiind, început-au nu numai ale sale ce şi a altor neamuri lucruri şi fapte după a vremilor tâmplari a le însămna şi în scrisoare celor mai apoi următori a le lăsa. Dintre ellini dară mai vechiu decât toţi scriitorii să socoteşte a fi Omiros^, carile cu versuri neapotrivite şi iscusită limbă ellinească au scris războiul a tuturor grecilor şi răzsipa vestitei cetăţi a Troadii14. Scris-au dară istorie sa cu noădzăci şi noă de ani după răzsipa Troadii, iară mai denainte de Mântuitoriul lumii Hristos Dumnădzău cu 1206 ani, în care războiu precum schithii, aşe şi amazoanele vestite în vitejie muieri, dintr-acelaşi purcese (precum pentru aceasta adevereşte Iu/stin1^, iscusitul istoric) să fie. 4 După Omir poeticul, târdziu mai pre urmă scris-au mai denainte de toţi, cu chip istoricesc Irodot16 lucrurile ellinilor şi războaiele carile pre acele vremi au avut cu perşii şi între sine; ce pre acele vremi când au fost scriind Irodot, adecă pe la anul mai înainte de Domnul Hristos 444, vede-să că grecii puţină înştiinţare au avut pentru părţile Schithi ii şi a altor părţi a crivăţului, de vreme ce dzice că isvoarăle Dunării (carea ellineşte să chiamă Istros) de unde sa să fie începând nu să pot şti, precum nici a Nilului nu să ştiu; pentru aceia şi pentru Schithia şi despărţirile-i multe turburate şi amestecate pomeneşte. 12 Istoria Svintei Scripturi [lezechiel38-39]. 13 Omiros [Homer]. . 14 Gheorghie Chedrinos [Cedrenos] 66, şi însămnările lui Xilantru [Xylander] în Chedrin. 15 lustinu [Iustinus], Cap. 4, cartea 1, 2, stih 27. 16 Irodot [Herodot]. 934 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 935 Aşijderea Thuchidid17, carile după Irodot cartea Istoriii sale au început ă scrie, nu mai curat decât Irodot scrie, toată nevoinţa lui pentru lucrurile ellineşti puind. După aceia cu cursul vremilor acelea ce de Ia scriitorii mai denainte fără nici o bună orânduiala amestecate şi zămentite era, alţii lor următori cu meşterşug gheometricesc la orânduiala a le pune şi părţile lumii cu hireşe hotară a însămna şi neamurile a lumii lăcuitoare cu ale sale numere a Ie numi şi după împărăţii şi craii a le osăbi şi a le vesti au început. întăi dară gheografi, adecă de pământ scriitori, au fost Stravon18, carile au trăit ş-au scris pre vremile lui Tiverie împărat cu 26 ani mai pre urmă de naşterea Domnului Hristos; şi mai înainte de acesta Dionisie Periighit19, carile au trăit pre vremea lui Avgust Chesar cu 4 ani după Hristos. Acestora au urmat Clavdie Ptolomei20 pre împărăţiia 5 lui cu 147 ani după Mântui/toriul lumii Hristos. Fost-au şi din latini vechi scriitori a pământului Pomponie Mela21, ş-au trăit după Hristos 47 ani; după acesta au scris Plinie22 în anul de la Hristos 80; iară după acesta Solin25 şi alţii mulţi (pre a cărora numere aicea a pomeni lungu ar fi fost), carii hotarăle a Schithii într-acesta chip li-au însămnat. Dintr-acestor pomeniţi gheografi scrisori, hotarăle a toată Schithia sau tătărâmea să însămneadză, capul hotarului puind de la apa Tanais (acesta-i Donul), de unde să varsă în balta Meotis (aceasta-i Marea Azacului) şi de acolo purcegând spre răzsărit şi ocolind marginile a Euxinului (aceasta-i Marea Neagră) cuprinde cerchejii, abazalile, 17 Thuchidid [Thucydides]. 18 Stravon [Strabon]. 19 Dionisie Periighit [Dionysios PeriegetesJ. 20 Clavdie Ptolomei [Claudius PtolaemeusJ. 21 Pomponie Mela [Pomponius Mela]. 22 Plinie [Plinius Maior]. 23 Solin [Solinus]. mengrelii, ghiurgăii, de unde iarăşi spre răzsărit să întinde pe lângă munţii ce să chiamă Cavucasul (carii despart tătărâmea din Persiia) şi loveşte hotarăle Indiii despre partea crivăţului şi aşe merge pană în ocheanul răzsăritului. De acolo purcede pe marginea ocheianului întorcându-să spre crivăţ şi încungiură pe din dosul Hinii, Chitaiului, Sibirului (căruia ellinii îi dzicea Tartaria adevărată) şi toată lungă şi lata partea ceia carea acmu iaste supt oblastia împărăţiii Moscului. De ciia întorcându-să spre apus pre după vestită cetatea şi scala Arhanghelului, merge tot pe malul ocheianului pană unde din ocheian să varsă marea carea să chiamă Baltică. Apoi de acolo ia spre amiadzidzi, cuprin-dzind în sine toate ţărâle câte rămân spre răzsărit şi agiunge pe după dosul crăiii leşeşti în munţii ce să chiamă Carpatichi sau Sarmatichii, cu carii, în gios lăsindu-să, / cuprinde Transilvania (sau cum noi îi dzicem Ardialul) şi dă tocma în apa Patissos (aceasta-i Tisa), unde să împreună cu Dunărea. Iară din gura Patissului să întoarce pre cursul Dunării iarăşi spre răzsărit, pană unde dă în Marea Neagră la Istropolis (aceasta-i Chiliia; aceastaşi şi cu alte numere mai pre urmă s-au chemat Licostomon, ce va să dzică Gura Lupului); de Ia Chiliia merge pană trece peste apele Tiras (Nistrul), Voristhenis (Niprul) şi să încheie Ia capul hotarului în Don. într-această dară lăţime şi lărgime de pământ, măcar că multe neamuri de limbi deosăbite au fost, însă toate tot cu un nume de obşte schithii să chema şi în Schithia să cuprindea, a cărora numere a tuturor aicea de vom sta a număra, altă istorie mai multă şi mai lungă decât aceasta ar trebui să scriem; ce îndemnând pre cititoriul nostru ca să să ostenească sau să să zăbăvască şi în foile altora, noi aicea numai ţărâle în Schithia cele malmari şi neamurile cele mai vestite îi vom pomeni, aşe părându-ni-să că mai pre lesne va putea cunoaşte că şi Dachia (pentru carea cuvântul nostru iaste) şi dachii tot în Schithia au fost şi schithi, carii pre acele vremi au ţinut-o, s-au numit. 936 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 937 întăiaşi dată de la hotarăle Indiii înainte ne vine Schithia asiatică24, în carea să cuprind împărăţiile şi neamurile: Sarmatia asiatică, Ghitaiul dinlontru şi din afara muntelui Emmaus, Serica, Sogdiana, tătărâmea pustie, Ciagatai, Turchistanul, tătărâmea veche; aceasta-i după socoteala a mulţi învăţaţi Ungu şi Mongul, carile să fie Gog 7 şi / Magog, şi dintr-acestea să fie ijdărât neamurile tatărăşti, şi pentru aceasta pricină, vechii gheografi greceşti au numit-o veche, adecă ca cum ca o maică ar fi plodit şi născut pre alte pre toate, iară acmu cu mai vestit nume să chiamă Hi na. Aşijderea în tătărâmea asiatică iaste Cazanul, Azdrahanul şi Sibirul cu alalte nenumărate ţări şi neamuri, iară în tătărâmea evropască sint Tavrica Hersonesus (carea acmu să dzice Crâmul), Sarmaţia evropască, în carea să cuprinde amândoaă ţărâle leşeşti, adică cea mare şi cea mică, Liftanie, Rusia albă şi cea neagră, Volinia, Podelasia, Mazovia, Livonia, Samoghitia, Prusia, Carsuvia şi toata ţara moschicească şi căzăcească; şi să închide hotarul, precum am dzis, cu Munţii Carpatici carii despre răzsărit au Dachiia, în carea acmu să cuprinde Moldova, Munteniia, Ardialul şi o parte de Ungaria. Insă, pre vremile celor vechi gheografi, de la apa Donului pană la hotarăle Dachiii fost-au şi alte neamuri, pentru carii Dionisie Periighitis pomeneşte: toi) p,8v 7Tp09 Pop8T|v T&Tavuapsva cpvka vepovTai IIoAAoc, pocA' eţsirjS |Iaiami)o(; ec, oxo\xa Aipvrig, r&ppavoi Eappdrai t8 Vexai #'âpa (3aardpvai t8, Despre partea (a Mării Negre) spre crivăţ să întind cu lăcaşul multe neamuri foarte unile după alalte stând, pană la Meotis, la gura bălţii: ghermanii, sarmatii, ghetii, împreună şi bastarnii; apoi dzice: Aaxoov ts şi a dachilor nemăsurat pământ şi vitejii alani. / 24 Gloverie [Cluverius], Cartea 5. Aşe dară s-au arătat precum Dachia între hotarăle 8 Schithiii să cuprinde şi dachii carii pre dânsa aii lăcuit tot din rodul şi neamul tătăresc au fost. CAPUL II | Pentru cele vechi a Dachiii hotare | De vreme ce ţărâle a stăpânirii Moldovii, ghapgrafii şi împreună istoricii, precum cei mai vechi aşe ceşti\mai noi toţi, cu socoteala de obşte ca pre o adevărată a Dachii parte o cunosc, şi vrând noi ca cu tot de-adinsul cărţile a tktoror scriitorilor, carile la mâna noastră a vini s-au tâmyplat, scuturând, adeverinţa istoriii noastre nu din pâreaie abătute, ce din singure izvoarăle şi fântânile ei cele dinceputW scoatem, nu fără cale a fi am socotit, întăi pentru cele vechj a Dachiii hotară (în carile, precum dzisăm, şi Moldova\ noastră să cuprinde) cât de pre scurt oarece să dzicem şi ales, \ precum de Ia a tuturor vacurilor gheografi să şiruiaşte, să o \ hotărâm. %< Cea dintăi dară şi de obşte a tuturor socoteală iaste precum ţara Dachiii să fie stând pre malurile Dunării, carile sint despre partea crivăţului şi de Ia Marea Neagră spre apus şi spre Ghermanie hotarăle să-şi fie întins. Aceştii sentenţii, precum ellini aşe latini, câţiva avtori a avea putem; însă lucru aşe de chiar şi fără prepus, multe a multora mărturii a aduce, sămn numai de pofta laudei a fi părindu-ni-sâ şi pentru ca de cleveta affectaţiii a scăpa să putem, din cei mulţi câţiva numai / şi mai de credinţă, 9 pentru dovada cuvântului, aicea pre scurt îi vom aduce. Din carii întăi dară înainte ne iase Stravon, om ellin şi dintre toţi gheografii mai vechiu (căci supt vremile lui Avgust Chesar au trăit), a căruia cuvinte în limba lui pentru 938 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 939 Dachia şi pentru dachi, precum li-au dzis, aişe le vom scrie: Tcyove (dzice) Se xcd aXXoQ rfjg xcopac; pepiapoc; auppevoov ex TuaAouou, tovjc; pem yocp Aaxcroc; Tipoaayopeuouai, tox>q Se Terac. TezaQ pev xovq npbc; tov IIovtov xexAipevouc;, xai npoc, tt)v îjgo, Aocxovq Se, xovq eic mvavTioc rcp6c[Tf]v] Feppaviav, xai mg tov "Iatpou izr\yăQ. Ce va să dzică: „facutu-s-au şi altă împărţală aceii ţari, încă de demult însămnând, deci pre unii îi chema dachi, iar pre alţii gheti; şi gheti dzicea celor ce să abătea spre Marea Neagră şi spre răzsărit; iară dachi celor dimpotrivă acestora spre Ghermania şi spre izvoarăle Dunării." Cu Stravon într-o socoteală iaste Dionisie Periighitul, carile sau tot într-un vac cu Stravon sau cu puţin mai pre urmă decât dânsul, părţile acestea cutreierând, au scris stihurile de carile în capul trecut am pomenit aşe. Despre parte aceştiia (adică a Mării Negre) spre crivăţ să întind cu lăcaşul niamuri multe, unile după alalte stând, pană la gura bălţii Meotis: ghermanii, sarmaţii, ghetii, împreună şi bastarnii şi a dachilor nenumărat pământ şi vitejii alani. Ca acesteaşi citeşte la Plinie, cartea 4, cap. 12. Insă trebuie a şti că mai denainte de vremile lui Avgust Chesar, din gheografii pomeniţi, carile să fie fost hotarăle Dachiii cu adevărat nu să pot şti, / pentru căci, pre atunce mai de obşte să vede să fie fost numele ghetilor şi a Ghetiii, decât a dachilor şi a Dachiii. Şi marginile Ghetiii nu numai cu Dunărea să hotărâia ce încă şi peste Dunăre trecând toată Misiia cuprindea; împotriva a cărora cu 132 ani mai denainte de naştirea Domnului Hristos (precum mărturiseşte hronologhia iui Calviz şi Onufrie la acelaşi an) mărgând Valerie, sau, precum vor unii, Fulvie Flaccus, întăi cu războiu la Sardiia (carea iaste acmu Sofha) i-au biruit, apoi cu dânşii pace s-au aşedzat, precum şi din stihurile lui Ovidie poeticul, carile scrie pentru Pont, ne putem adeveri, pre carile caută-le la capul ce urmadză. Iară Sardiia sau Sofiia, carea pre vremile mai de mijloc scaunul crăiii bulgăreşti au fost, precum să fie fost făcută întăi de sardi şi mai apoi de dachi mărturiseşte Ioan Bonfin, decada 3, cartea 5. Acestor vechi gheografi minte urmadză ceşti mai noi de carii caută la gheografie lui Gloverie, capul de Dachiia şi Ia Leunclavie şi pomenitul Bonfin, istoricii a cărora cuvinte pre larg înainte le vii videa. Aşe dară de situaţia, adică de punerea locului Dachiii, precum de la Marea Niagră (precum dzisem) pre marginile Dunării, despre crivăţ, spre Ghermaniia, şi spre izvoarăle Dunării s-au fost întindzind, nici un prepus nu rămâne; însă în lat şi în lung, carile să fie fost peste tot a hotarălor obârşii, la scriitori câtăva neatocmire aflăm. Insă această a lor netocmală nu socotim de aiurea să fie purcegând, fără numai căci unii dintre ceşti mai noi scriitori, mintea celor mai vechi a atinge poate fi neputând, / într-alt chip au socotit decât // cum ei au vrut; căci unde Stravon şi Dionisie la locurile acmu pomenite dzic precum spre răzsărit pană la balta Meotis, iară despre apus pană la Ghermanie, spre izvoarăle Dunării, să să fie întindzind, ceşti mai noi într-un chip de îndrăzneală nesocotită vor să-i scoată menciunoşi, socotind că dachii niciodată să nu să fie întins pe Dunăre în sus mai mult decât pană unde dă Tisa în Dunăre. Ce pare-ne-să foarte greşită a acestor noi şi neclătită a celor vechi greci scriitori socoteală să rămâie că pricina căci acei vechi cu ceşti noi să văd a nu să tocmi nu iaste necunoştinţa a celor vechi, ce prin vacuri mutările hotarălor, carele de multe ori s-au mutat din locurile lor, unile mai lăţindu-să, iară altele mai strângându-să, precum şi din hotarăle Ghermaniii (a căriia nume pre ceşti mai tineri în greşală i-au dus) putem cunoaşte că pre vremile carile 940 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 941 Stravon şi Dionisie au scris, despre parte[a] Cfunării au fost şi altă ţară tot supt hotarăle Ghermaniii cuprinsă şi pentru aceia tot cu un nume numită- Iară carea să fie fost acea Ghermanie, Procopie Chesarineanul, în carte [a] De războiul vandalilor, curat ne arată, unde dzice: Velisarie să trăgea din ţara Ghermaniii, carea iaste între Thrachia şi între Illirie. Iară carea au fost odată Illiria, Zonora, istoric grec, ne-o arată, carte[a] 1, cap. 12: „Illiriii, dzice, mai pre urmă şi alte locuri s-au adaos şi numele ei şi altor ţări s-au dat; căci ea, fiind despre uscatul carile pe deasupra Machedoniii să întinde, acmu şi de Thrachia printră Munţii Imului şi a Rodopilor trece (aceşte-s Munţii Cenghii, carii de la Filippolis trec spre Marea Albă, cărora turcii le dzic Despot 12 iamlasi; şi iarăşi de acolo / să întorc spre Marea Niagră, preste carii trece drumul din Moldova şi din Tara Muntenească mergând spre Ţarigrad), iaste dară pusă (dzice Zonora) Illiria în mijlocul acestor munţi şi între apa Dunării şi pană la Marea Niagră să întinde, iară pre une locuri încă şi peste Dunăre covârşeşte". Dintr-aceste dară a cestor de credinţă autori fără prepus putem cunoaşte că Ghermaniia, spre carea dzic Stravon şi Dionisie că s-au fost întindzind Dachiia, n-au înţeles ei Ghermaniia precum astădzi se hotăreşte, ce Ghermaniia carea atuncea au fost între Thrachiia şi Illiriia, iară ce dzic aceiiaşi scriitori că s-au fost întindzind spre izvoarăle Dunării, trebuie să înţelegem nu că doară pană Ia fântânile ei s-au fost lungind, ce căci spre fântânile ei, şi precum dzicem noi, în susul apei pre margini s-au fost întindzind; din cei bătrâni dară hotarăle Dachiii aşe aflăm. Acmu să vinim să videm cum o hotărăsc şi ceşti mai tineri. Dintre aceşti mai de curund, în mânule tuturor să poartă gheografiia lui Gloverie, carea mai ştiută fiind decât de la noi a să arăta ar trebui, lăsăm pre cititori să caute la capul de Dachiia 18, zaceala 2: / proci, şi la cartea 4 pentru Tartaria, cap. 17, unde dzice: tot locul acesta (adecă a Schithii) cu multe feliuri de niamuri să desparte, din carii (deosăbi de troglodite) mai vestiţi sint dachii, a cărora Ioc acmu îl ţin moldovenii, muntenii, ardelenii şi o parte de ungureni, carii sint între Tisa şi între Ardial. Ce iarăşi pentru mai ales hotarăle ei să arătăm, vom aduce pre Bonfin, carile fiind de naştire ungur şi iscusit scriitoriu, prin însămnate locuri, munţi şi ape o hotăreşte. / „După iazighi, dzice, decada 1, cap. 1, alăturea cu Dunărea 13 Dachia urmadză (iară ţara iazighilor precum să fie fost din apa Tisei pană la Buda, la locul său vom arăta), carea între Tisa, între Prut şi între Nistru lăţindu-să, din dosul Sarmaţiii Buhul o desparte, în capătul al căriia iaste Marmaruisa (căriia noi îi dzicem ţara Maramorăşului) între Munţii Carpatici aşedzată, de unde să încep izvoarăle Tisii". Şi aco-loşi puţin mai gios, dzice: „peste Munţii Carpatici (acestora le dzicem noi munţii ungureşti), ţara carea pană la obârşiia Dachiii şi pană la apa Aixiacului să întinde, acmu Ardialul să cheamă". Cu Bonfin într-o socoteală iaste Leunclavie, în Pantecte, cap.71, însă mai pre scurt hotarăle-i despre ţărâle acmu ştiute însămnându-i: „Dachia, dzice, odată sa chema prea lat olatul carile cuprinde Transilvanie cu amândoaă Valahiile, dintre carile una Valahie Mare, iară alta Valahie Mică să chiamă; cea Mare spre Marea Niagră să întinde şi Moldova alor noştri să chiamă, iară cea Mică pre malul Dunării să trage şi mai mult cu Ardealul să alătură . Din pomeniţii dară scriitori curat Dachia toată hotă-rându-să, cele ale ei de demult hotară să cunosc precum au fost: de la începăturile Tisei şi din ţara Maramorăşului pană unde dă Tisa în Dunăre, şi din gura Tisei pe Dunăre spre răzsărit pană în gura Nistrului, şi de acolo luând pe apa 942 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 943 Buhului spre miadzănoapte să întoarcea spre apus pană în apa Axiacului şi pană în Munţii Carpatici, carii despart hotarul leşesc de cel al Ardialului. / " CAPUL III Pentru vechi numerele ţărilor carile de demult în Dachia să cuprindea Mai denainte pană a nu întră Dachia supt stăpânirea romanilor, adică pană la împărăţiia lui Ulpie Traian, în câte ţări sau provinţii să să fie fost împărţit Dachia foarte cu greu iaste a să desluşi; căci precum de hotarăle peste tot, aşe de olaturile carile într-acele hotară să să fie cuprins, nici un scrietoriu de cei vechi, pre cari noi a-i citi ni s-au tâmplat, aiave nu scriu; că precum în capul trecut am însămnat, când Gheţiia era mai de obşte şi de mai lat nume decât Dachia, atuncea să vede că nu numai pană Ia Nistru şi pană la Buh spre răzsărit, nici pană la Tisa numai şi pană Axiachis spre apus şi spre miadzănoapte, nici numai cu malurile Dunării spre amiadzidzi să hotărâia, ce încă şi peste Nistru pană Ia Meotis (aceasta-i balta Azacului) şi peste Dunăre pană Ia Illiriia; iară peste Tisa, pe Dunăre în sus pană la Buda, s-au fost întindzind; pentru aceia şi mai multe ţări au fost cuprindzind, precum în cele vechi gheografii videm pusă Ghetiia peste Dunăre pană în Munţii Cenghii agiungând şi pre îmbe malurile Dunării stând. Aşijderea gheografii carii au dat Ioc Ghetiii şi Dachiii peste Dunăre, precum mai sus am arătat, pană la Sardiia (carea supt împărăţiia Ţarigradului Sofiia, iară supt crăiia bulgărească Triadiţa mai pre urmă s-au chemat), iară carii spre Buda au mai lungit-o, din cei vechi a afla n-am putut, fără numai pe unul din cei mai noi, anume Sambuţie, carile, Buda, dzice, carea mai pre urmă au fost ţara iazighilor, mai denainte au fost a celor vechi dachi slobodzie. Pentru aceia <şi ţara aceia>, adică de la Tisa pană Ia Bu-/ da, Ia scriitorii cei mai proaspeţi a grecilor, Pano-Dachiia, 15 adecă Dachiia de Sus să află; ori cum ar fi, precum în toată Dachiia multe ţări să sa fie cuprins, cuvântul carile Dionisie dzice: Acexoov x'ăoTiexoQ ăia a dachilor nemăsurat pământ, aiave arată; cu care cuvânt, precum a noastră părere iaste, Dionisie toate ţărâle a tuturor neamurilor gheteşti (din carii şi dachii să să fie tras, Iustin istoricul, luând din Trogos, mărturiseşte) va să cuprindză. Şi mai vârtos aceasta aşe precum dzicem trebuie a să înţelege căci scriitorii greci, carii mai denainte de vremile lui Traian au scris, pre gheti şi pre dachi, uneori deosăbiţi, iară alteori tot de unii şi tot un neam să fie fost pomenesc, precum puţin mai gios mai ales să va videa. Aşijderea veri ghetii ar fi, veri dachii, carii cu multe vremi mai denainte de Avgust Chesar peste Dunăre amândoaă Mesiile să fie ţinut, nu numai cea de obşte a romanilor istorie, ce încă şl Ovidie poeticul mărturiseşte, a căruia cuvinte în capul ce urmadză după acesta le vei citi. într-acesta dară tract a tot trupului Dachiii multe năroade la istorici să pomenesc lăcuitori, aşe în multe ţări să să fie fost despărţit putem socoti; însă noi pre cele mai mici ţări, carele ca nişte ţinuturi le socotim a Dachiii, cu condeiul trecând, lăsăm să cerce cititoriul nostru la Bonfin, carile toate năroadele în Dachiia de demult lăcuitoare, pre anume le dzice precum au fost, thavrichii, chistovochii şi supt acestea predanisăi, rastaschenii cavcorenii, potulasanii, saldenii, craghizii, viefii, iazighii, ghepidii şi altele multe, de carile caută la pomenitul scriitoriu, decada 1, cap. 1. / Iară cele mai numite şi mai late ţări ale Dachiii din pomeniţii scriitori să văd să fie fost ţara de la Meotis pană 944 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 945 în Nipru, carea acmu să scrie tătărâmea mică, pre dinafară Crâmului; ţara bastarnilor, carea au fost din Nipru şi peste Nistru pană în Prut, a căriia parte şi Bassarabiia iaste, carea acmu cu nume tătărăsc să chiamă Bugiac, adecă unghiu; căci din Prut pană în Nistru, unde de Ia Cetatea Albă în Marea Neagră dă, să trage mult înainte pământul şi făcând unghiu ascuţit, aşe unghiu au numit-o. Despre uscat mai înlontru au fost ţara între Buh şi între Nistru, pre care Ioc stă acmu Ocraina sau Podoliia leşască. Din Buh pană peste Nistru şi pre Ia obârşiile Prutului pană în Munţii Carpatici au fost ţara carea acmu cuprinde cu o parte de Rusiia toată Pocutiia. Aşe despre apus au fost având ţara carea acmu îi dzicem Ardealul; iară din Nistru pană în Munţii Carpatici şi pană la Poarta de Fier au fost cuprindzind ţărâle amânduror Vlahiilor, iară de la Poarta de Fier pană în Tisa au fost ţara unde acmu iaste olatul Temişvarului, iară din Tisa pană la Buda au fost ţara carea mai pre urmă au stătut o parte de ţara ungurească cea mare. Aşijdere peste Dunăre despre amiadzidzi au fost luând în sine amândoaă ţărâle Misiii, carile acmu cu nume turcesc să chiamă Dobrugea şi Deliorman, cu o parte de ţara sirbască, trecând şi peste munţii Emului pană la Illiriia. Iară ales pentru năroadele carile încă şi mai denainte de vinirea dachilor au fost lăcuind în Dachia, din cea veche a Dachiii gheografie şi de la Iohan Bon în Gloverie, cartea 1, De Dachiia, cunoaştem, aşe să fie fost despărţite: de la apa Oltului în sus pe Dunăre şi între munţii spre ţara ungurească 17 să fie lăcuit prindavizii, alvochenii, saldenii, / tirvinghii, vurii şi chinghii. De la Olt spre Prut au trăit piefighii, cotenii, taifalii (de aceşti taifali, după cum Irodot de dânşii pomeneşte, aflăm să fie lăcuit de la Dunăre în sus pe apa Ierasus, adică Prutul, tocma pe unde iaste acmu Fălciiul, Lăpuşna şi Orheiul, carea niam dzice să fie fost cu multul mai vrăjmaş şi mai viteaz decât altele). Aşijderea au mai fost cachinii şi chistovochii, carii era între Nistru spre Buh. Iară în Ardîal să fie ţinut caeoianii, vuridenii, fievii, ratachenii şi tavrischii. Pe aceste pomenite niamuri pe pământul Dachiii lăcuitori, mai pre urmă viind ghetii şi gonindu-i, s-au aşedzat ei pre locurile lor. Iară de la Prut pană în Nistru au fost lăcuitori tiraghetii, adecă ghetii nistreni, şi aprii şi mai gios, spre marginea Mării Negre, vastarnii, pre unde iaste acmu Bugiacul, care ţară s-au chemat şi Bassarabia. Iară de la Nistru şi pană în Buh au fost stăpânind carpianii, callipidii, istrachiii, axiachii şi iazighidii, carii s-au fost poreclind eniocaldii. Acestea dară au fost toate ţărâle şi năroadele carele au stătut pe locurile Dachiii şi mai denainte şi după ce au cădzut ea supt stăpânirea romanilor. Iară după ce cu vitejiia lui Ulpie Traian fură dachii biruiţi şi de prin toate locurile acestea izgoniţi (precum înainte pre larg să va arăta), romanii mai strâmptând hotarăle ei, toată Dachiia în trei ţări au despărţit-o şi de ciia numai pe acestea cu numele Dachiii numind, pre alalte cu numerele sale cele mai vechi să să numască li-au lăsat; cum dar să să fie chemat acele ţări, carele de supt numele Dachiii li-au scos romanii, caută înainte că le vii afla. Iară acele trii . părţi cu deosăbite numere, de pe pusătura locului, de iz-noavă li-au / numit, adecă măluroasă, muntoasă şi din mijloc. Deci cea măluroasă (precum Ortelie în cea veche a Dachiii gheografie arată) au fost începând din Tisa şi s-au fost trăgând pre lângă malul Dunării (de pre carii şi numele au luat) pană unde dă apa Oltului în Dunăre; care loc cuprinde acmu olatul Timişvarului cu mai giumătate de Ţara Muntenească; în scurt, atâta ţară cuprindea Dachiia măluroasă cât Ia anul trecut, ia pacea între nemţi şi între turci la Pazarovţi făcută, au luat chesariul de la sultanul 946 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 947 turcesc. Iară de ceia parte peste Tisa, între Dunăre şi între Tisa, sta năroadele iazighii (carii şi metanastii să chiamă) şi carpodachii. Iară cea muntoasă a Dachiii parte au fost pur-cegând de Ia apa Oltului între munţii (carii la ceşti mai proaspeţi greceşti istorici25 să chiamă braşovenii) şi între Dunăre pană peste Prut şi pană Ia Nistru, adică alaltă parte a Ţării Munteneşti, împreună cu toată Moldova şi cu Bassarabiia în sine luând. Iară cea din mijloc (carea mai denainte s-au fost chemând Ghepidia) Dachie, iaste ţara Ardialului, pre carea pentru aceia au numit-o Mediterranea, adecă din mijlocul pământului, căci depărtată de Dunăre fiind, cu Munţii Carpatici ca cu o coronă sau ca cu un brâu să încinge. Aşe dară din cea veche a Dachiii hotărâre (precât adecă romanii la împărăţiia sa o au adaos) curat să înţelege să fie cuprins atâta loc cât astădzi ţine olatul Temişvarului din ţara unguriască cu Ardialul şi Ţara Muntenească şi Moldova împreună cu Bugiacul. Şi cu atâta pentru ţărâle cele vechi a Dachiii, precât propozitului nostru destul a fi socotind, W mai mult nu vom lun/gi. Iară cititoriul, de va vrea încă a să mai îndestuli, cerce la Iornand, la Gloverie, Ia Bonfin şi Ortelie, carii foarte cu de-adins pentru Dachia, pentru ţărâle şi pentru năroadele ei cele vechi, au scris. CAPUL IV Pentru numele dachilor şi de începătura lor De vreme ce precum din cei vechi aşe din ceşti mai noi scriitori ţărâle şi hotarăle Dachiii, precum au fost stând în vremile vechi, precât într-a noastră putinţă au fost li-am arătat, de ciia înainte nu fără treabă a fi socotim de ne vom sfătui iarăşi cu aceiaşi scriitori şi de Ia dânşii să ne înştiinţăm şi pentru hireş numele dachilor şi pentru începătura niamului lor, adecă din cine şi de pre ce locuri ieşind au vinit ş-au stăpânit aceste locuri de carile mai sus am pomenit. Precum dară pentru hotarăle Dachiii, aşe şi pentru numele şi niamul dachilor nu puţină tulburare între scriitori videm a să face. Căci unii, ghetii, dachii şi daii tot un niam şi tot un nume vor să fie, iară alţii şi în niam şi în nume vor să-i deosăbască. Deci din carii ţin socoteala cea dintăi, mai de frunte iaste Stravon şi Dionisie Periighitul, amândoi vechi gheografi. Ce a lui Dionisie câtă i-au fost părerea pentru dachi deplin o am pomenit ia cap. 1. Aşijderea o parte de a lui Stravon acoloşi pomenind, aicea deplin o vom poftori-o; carile, după ce dzice, Ia locul pomenit, precum ghetii stau spre Marea Niagră, iară dachii spre izvoarăle Dunării, apoi adaoge şi aceasta: Oue oipai Adouc; xakzioQax xb nakaiâv, dcp'ovj xai Tcapcx toîc 'Attixoîc; / hizsnoXaoe, xa 20 twv oix£tg)v ovopaTCX. Adecă, socotesc că pre acestea mai denainte dai să să fie chemat, de unde şi athinenii s-au obiciuit (de pre numerele ţărâlor) a-şi chema robii. Cuvintele Iui Stravon tâlcuind Eistafie26 adaoge: Hap' (XTTixocpc; xe toc tgov oix8T(ov 6vâ\iaxa Adoi, xai Tzxai. Adecă, la athineni era numerele robilor dai şi gheti, cu carea va să însamnedze precum alt nume au fost a dailor (carii dachii sint) şi altul a ghetilor. Socotelii aceştiia împotrivnici sint Dion şi Plinie. Deci întăi Dion, carrea 1, cap. 67: „Dachi, dzice, eu număsc pre aciia carii şi ei pre sine singuri să număsc, şi romanii aşe-i chiamă măcar că ştiu că unii din greci gheti ie dzic . Iară Plinie, cartea 4, cap. 12, încă mai deşchidzind cuvântul dzice: „Pre ghetii carii au lăcuit de la Dunăre spre câmp pre onic Haicocondila [Chalcocondyles], 26 Evstathie [Eustathius], la numele daii. 948 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 949 aciia romanii dachi i-au numit"; acestora uimindu-i-să Zonora şi lui Zonora Avrelie, dzic: „ţara, carea au fost a ghetilor, după aceia Dachiia s-au chemat". Insă Iustin istoricul, de la Trog luând amestecate a pomeniţilor socotele, foarte pre lesne le tocmeşte, unde dzice la cartea 31: „şi dachii din săminţiia ghetilor sint, carii cu domnul lor Barabista (acest domn dzic ceşti mai noi scriitori precum să fie fost cel din [tăi] a dachilor stăpânitoriu) împotriva bastarnilor (carii între Prut şi între Nistru şi pană la Buh lăcuia), războiu având, şi pentru căci în bătaie să arătasă mai leneşi decât ar fi trebuit, ca în loc de pedeapsă să Ie fie, li-au poruncit domnul lor, când să vor culca să doarmă să-şi puie în aşternut picioarile unde-şi punea capetele". Această a lui Iustin socoteală deschis ne dă să înţă-/ legem precum ghetii cu domnul / lor Barabista, mai denainte de ce a vini asupra bastarnilor şi pană a nu cuprinde locurile Dachiii, să fie fost tot dintr-o semenţie cu alalţi gheti. Iară precum multe să fie fost neamurile sau, precum prosteşte li-am dzice, oardele ghetilor, din cuvântul lui Plinie putem înţelege, carile dzice: „De Ia Dunăre şi spre câmpi, toate niamurile ghetilor lăcuiesc, carile măcar că în deosăbite locuri şi hotară lăcuia între sine despărţite, însă tot o săminţie şi tot un nume să fie avut". Iară după ce gheţii, precum dzisăm, gonind pe bastarni, mai apoi şi pe heruli, precum mai înainte vei videa şi au cuprins toată Dachiia, de ciia de pe numele locului ş-au schimbat şi ei numele, adecă carii gheti au început în Dachiia a Iăcui, aciia s-au numit şi dachi. Socotelii noastre agiutoreşte Isidor^ cartea 14, cap. 14, şi Ethicul în Hotărâre [a] Evropii, carii dzic: „Gotthia (adecă Gheti ia) mai pre urmă s-au chemat Dachia şi ghotthii (adecă ghetii) dachi". Aşijderea la Stravon, carile aceştii socotele măcar că împotrivnic să vede a fi, însă iarăşi el dzice precum ghetii şi dachii opoyAoTTOUC, „tot de o limbă", să fie fost, precum noi am dzice acmu că rusii cu cazacii tot o limbă au, măcar că cu locurile şi cu numerele lor despărţiţi sint. Aşe dară ghetii carii au întrat în Dachiia de pe loc numele luând, s-au numit mai pre urmă dachi, iară carii au rămas tot pe locurile lor cele dintăi, adecă pe denafara Dachiii, pre aciia i-au numit romanii tot gheti. După a ghetilor vechime, precum mai proaspăt nume să fie a dachilor, dovadă ne iaste cea de obşte a romanilor istorie, carea cu multe vremi mai denainte de Avgust Chesari, de războaiele romanilor / cu a ghetilor pomenind, nicicum 2 măcar de nume de dac nu pomeneşte. Aşe Ovidie poeticul, carile pre vremile iui Avgust au trăit şi aşeşi de Avgust au fost trimis în izgnanie la cetate Tomus (carea socotim să fie . fost unde iaste acmu Cetate Albă), unde şi cartea ce o numeşte Pont, adecă Marea Niagră, scriind, au trimis-o la Roma la un senator, ce-l chema Greţin, carile să trăgea din veche familia Flachilor, în carea aşe pomeneşte27. „Praefuit his, Graecine, locis modo Flaccus, et illo Ripa ferax Istri sub duce tuta fuit. Hic tenuit Massas getes in pace fideli: Hic arcu fisos terni ir ense Gettas." adecă: „Stăpânit-au pre aceste locuri, o Cretine, odănăoară Flac; şi Supt hătmăniia lui malurile Dunării fără grijă au fost. Acesta în pace credincioasă au ţinut pe massagheti. Acesta cu sabiia au îngrozit pre gheti, carii în arce se bizAiia. Iară hatmanul aceia Flac (pre carile Eneas Silvie îl numeşte Fulvius Flaccus), precum am şi mai arătat din Calviz şi din Onufrie, au fost hatman sau cum dzicea atuncea romanii consul, cu 132 ani mai denainte de naş-tirea Domnului Hristos. Aşe dară fără prepus rămâne să înţelegem precum vremea şi furtuna (carile ce lasă în lume nestrămutat?) 27 Ovidie [Ovidius], Cartea 5 [cartea 4], eleghia 9. 950 DIMITRIE CANTLlvIIR HRONICUL 951 numele a unii părţi din neamurile ghetilor să fie mutat, şi din gheti dachi să-i fie chemat; iară amintrilea tot dintr-o seminţie şi tot dintr-o începătură sa fie. Aşijderea pentru oarece deosăbire a numirilor carile la scriitorii cei greceşti aflăm: Adxouc şi Adonc;, / dachi şi dai citim, vreo îndoinţă a pune nu trebuie, căci obiciuită iaste limba ellinească a muta pe: cus în os şi pe chi în /; şi precum Tpaixoi, rpdoi şi Tpaixoijc, Tpaiouc;, aşe Adxoc au mutat în Adoc; şi Adxoi în Adoi, iproci. Ce pentru ca tot prepusul socotelii noastre să rădicăm, aduce-vom la mijloc pe Bonfin, carile în lat şi în lung de numele şi de niamul aceştii săminţii scriind, a tuturor scriitorilor păreri într-un loc le adună şi le curăţeşte, carile sint acestea: „Dachii, dzice decada l, cap.l, şi daii tot aceiaşi sint, dintr-o seminţie cu ghetii, cărora şi limba tot una le iaste"; şi puţin mai gios, aceastaşi întărind, dzice „precum dachii daii sint, cele vechi a lor oraşe încă mărturisăsc, a cărora numere mai multe în dava să sfârşesc, precumu-i Comidava, Serghidava, Deţidava, Marţidava, ca cum ai dzice: Dava lui Marco, a lui Serghie, a lui Deţie, a Iui Corni", / proci. „Insă ghetii grecilor au fost mai cunoscuţi, căci şi mai adese peste îmbe malurile Dunării trecea, şi ni cu mesii, ni cu thrachii, să amesteca". încă şi mai cu de-adins de vom cunoaşte mintea lui Bonfin, vom afla că nu numai ghetii, dachii şi daii, ce încă şi gotthii, visegotthii şi ostrogotthii şi alte câteva oarde de a lor, tot o seminţie să fie fost de vreme ce la aceiaşi decadă în faţa dintăi dzice: „Ostrogotthii, ravarichii, vinovilethii, svetidii, coghenii, oameni înalţi la stat au fost, din carii daii sau davii au ieşit. Acestea gonind pre heruli de pre locurile sale, de ciia dachi s-au numit." Pentru numele dară dachilor aşe, iară pentru a niamului începătură iarăşi la aceiaşi scriitori uitân/du-ne să ascultăm ce dzic. Câţi istorici şi gheografii din ceşti mai noi s-au silit să cuiiagă socoteiele celor mai vechi pentru aceste neamuri, precum proastei noastre minţi să pare, cu lungi şi împletecite voroave mai mult au întunecat decât ar fii luminat ştiinţa aceştii poveşti. Pentru carea cititoriul de va vrea mai bine să să încredinţedze de cuvântul nostru, citească, rogu-I, cartea lui Matthei Pretorie, pre carea o numeşte Ltimea gotthilor, la carile mai mulţi de sute de istorici să pomenesc; însă ce ar fi fost pană mai pre urmă cea aleasă socotială a lor, nedejduiesc că nu va putea înţelege. Pentru carea lucru noi, şi cu noi alţii mai denainte, socotind că mai curar şi mai cu credinţă decât Bonfin socotelele celor vechi altul să nu fie cules, ale altora într-o parte lăsind, cuvintele lui precum sint, nemutate, la mijloc le punem. „După ce (dzice decada 1, carte[a] 2) au ieşit gotthii cu hatmanul său Filomiris de Ia Scandinaviia, s-au cuborât la balta Meotidii şi s-au aşedzat după aceia pe marginile Mării Neagre. Nu după multă vreme urându-li-să şi acolo, au purces cu hatmanul lor Zamolxis (carile au fost nu neînvăţat filosof) şi au vinit în Dachiia". (Socoteşte aicea că încă pană a nu vini gotthii într-însa, ţara aceasta Dachiia s-au fost chemând; de pre carea precum noi mai sus am pomenit, ghetii carii s-au aşedzat într-însa s-au numit dachi.) De ciia din Dachiia (trecând peste Dunăre) au năbuşit în Misia şi au agiuns şi pană la Thrachiia. Această poveste o aduce Bonfin din Iornandis carile, om de niam gotth fiind, pre larg au scris de lucrurile şi de începătura gotthilor; însă precum dachii să nu fie dintr-aceşti gotthi, cum Bonfin, aşe alalţi vechi istorici mărturisesc, a cărora cuvinte iarăşi / Bonfin frumos le alăturiadză şi, vrând ca să despleteciască voroavă, întăi aduce la mijloc împle-tecetura, apoi o şi descâlceşte. împletecitura dară iaste aceasta: „Dzic precum gotthii şi ghetii tot una să fie; aşijderea 952 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 953 dachii şi ghetii (pentru căci aşe dzice Stravon) fiindu-ie limba de obşte, tot un niam să fie fost". Ase şi Trogus, şi din Trogus Iustin va, precum dachii seminţiia ghetilor să fie fost; apoi şi Stravon şi Trogus împreună dzic precum dachii să să fie trăgând din daii sau davii carii a[u] fost lăcuind pe la Marea Caspiii. Pre această împletecetură o despleticeşte ase, într-aceiaşi decadă şi la acelaşi cap, puţin mai gios, dzicând: „Daii şi davii tot acelaşi sint, dintr-un rod cu ghetii; şi nu numai căci limba şi graiul tot unul li-au fost, ce încă căce şi dintr-un Ioc au ieşit". Iară de unde au ieşit, acoleşi puţin mai gios din Stravon arată: „Daii, dzice (precum Stravon mărturiseşte), sint năroade a Schithiii, asiatici, aproape de Marea Caspiii lăcuitoare". Şi iarăşi într-aceiaşi carte, cuvintele Iui Stravon pomenind: „Schithii, dzice, carii de la Marea Caspiii să încep, mai mulţi dai să chiamă." Şi mai gios dzice: „Din dai unora le dzic parvii, altora xanthi şi altora pusurii. Deci parvii era carii lăcuia mai aproape de Marea Caspiii şi mai vecini de hircani, iară alţii pană în ţara ce să chema Ariana să întindea". Apoi închide voroava într-acesta chip: „Dachii, dzice, şi ghetii, nu din Scandinaviia (precum socotiia Iornandis), ce din tătărâmea sau Schithia cea asiatică să fie ieşit mai adevărat iaste, căci şi năroadele asiaticeşti decât cele evropeşti mai vechi sint". Dintr-aceşti dară gheti carii au fost asiatici au ieşit şi 26 dachii / dunăreni, precum Stravon mărturiseşte. însă această poveste trebuie să o înţăleagă cititoriui nostru, precum cu sute de ani mai denainte de Domnul Hristos să fie fost, precum în capul ce urmadză şi mai curat să va videa. Aceste dară avum carile mai curat şi mai pre scurt avum de dzis pentru numele şi începătura niamului dachilor; iară acmu vine rândul, când şi cum s-au început crăiia lor pe pământul Dachiii să arătăm. CAPUL V Pentru crăiia dachilor, cum s-au început şi cum au fost mai denainte decât a o suppune romanii Vrând ca pentru cea d'mceput a dachilor stăpânire să scriem şi grămădzi de cărţi a mai vechi şi mai noi istorici întorcând şi răsturnând, nu altă, ce ca cum într-un lavirinth (căruia nici intratul nici ieşitul i să poate afla) sa fim întrat ni să pare; că de vom căuta la cei mai vechi, cât iaste latul şi lungul pământului, de la Dunăre, de la Marea Niagră şi de la Marea Caspiii în sus spre Ocheianul crivăţului, trei numere mai de obşte şi mai de vestite aflăm: a Schithii, carii tot supt un nume toate alalte niamuri carile pre pomenitul pământ au \o.cuh cuprind. După acest nume prinţipal aflăm numele sarmatilor şi a ghetilor. Deci supt aceste trei numere de niamuri să cuprind dachii, gotthii, vandalii, savromâtii şi alalte nenumărate (carile nehc^nd la lucrul nostru, pentru lungime, le trecem) niamuri, carile ellinii cu nume de varvari le porecliia, iară pre amănuntul şi în faţă de pre numere şi de pre ţări pre carile lăcuia şi de pe furtuna / carea după vremi îi muta şi-i 27 schimba, a le număra şi adevărat locurile lor şi stăpânirile lor a însămna, precum de cunoştinţa noastră (poate şi de a multora a altora) foarte departe să stea cu bunăvoie mărturisim. Aşijderea de vom da toată credinţa cestor mai noi istorici şi ales precum o zugrăveşte Matthei Pretorie în Lumea gotthilor, creadză-ne cititoriui nostru că, în tot pomenitul pământ, nici un niam, nici un nărod nu putem afla carile începătura seminţiii şi stăpânirii sale de la gotthi să nu fie luat; şi împotrivă, nici un gotth nu putem găsi carile în toate neamurile şi seminţiile să nu să amestece. Că scoţind numai pre uni (ce şi pre acestea alţii mai vechi să văd că-i 954 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 955 amestecă, precum mai gios vom arăta) şi pre ghermani, toate stăpânirile şi crăiile aceii părţi de lume, întăi Ie face sarmatece, apoi pe sarmati îi face gotthi; nici avem în ce să vinuim cu aceasta pe Pretorie, de vreme ce videm că şi alţii din cei vechi şi cu multul mai de frunte scriitori într-aceiaşi părere să fie fost. Şi întăi cu această tablă ne iasă înainte Procopie Chesarianul, carile supt numele massaghetilor şi pre uni cuprindzind, carte De războiul gotthilor, cap. 11, dzice: „Massaghetii sau precum acmu le dzicem uni". Şi în cap. 2, aceiiaşi cărţi, „gotthii, dzice, vandalii, visegotthii şi ghepidii tot de un neam şi de o limbă să fie şi acesteaşi mai denainte să să fie chemat savromati şi melanhlani şi peste Dunăre cele dinceput descălecaturi să fie avut". Aşijderea alanii, între alalţi varvari vestit în vitejie nărod (precum îi mărturiseşte Dionisie), Procopie îi face gotthi: „Vandalii (dzice carte De războiul vandalilor, 1, cap. 3) lăcuitorii bălţii Meotis, fiind asupriţi de foame, luând în 8 soţie pe alani, niam gotthesc, s-au tras cătră ghermanii calm astădzi îi chemăm franchi, pe apa Renului". Decât acesta mai vechiu Plinie aceastaşi socoteală să fie avut, mai sus am arătat, unde dzice că toate niamurile ghetilor lă[cu]iesc peste Dunăre spre câmpi. Decât Plinie încă mai vechiu Stravon, cartea 7, de gheti dzice: „Dimpotrivă hotarălor sau ţărâi pădurii Herţinii (această pădure să începe de la obârşiile Donului şi curmând toată ţara rusască întră în ţara leşască şi în Ghermaniia şi trece pană la munţii Italiii) stând, apoi au cuprins toţi munţii pană în hotarăle Dachiii (ia amente şi aicea vechiu numele Dachiii) şi pană la gurile Dunării şi la apa Nistrului cu sarmatii amestecaţi au lăcuit". De acestea mai pre larg caută la Sarniţie, cartea 4, cap. 5. Aşijderea daii sau davii, din carii sint dachii, precum din rodul ghetilor să fie, Iustin şi Trog mai sus au mărturisit. Aşe dară într-atâta de numere şi de neamuri zăminteală, cum s-ar putea singură a dachilor stăpânire dintr-altora a să despărţi nu cu iuşor lucru a fi ni să pare. Pentru care lucru, noi ca nu nici împotrivnici atâtea vechi şi noi scriitori să ne arătăm, nici această istorie în amestecătura sa ca într-un întuneric fără zare dzăcând nedeşchisă şi neivită să o lăsăm, cea de pre mijloc şi mai fără grijă cale vom apuca şi peste tot, din socotelile tuturor ce am putut înţelege, vom arăta; iară cititoriui totdeauna în giudecată a face slujba-i iaste. Dzicem dară precum stăpânirea dachilor îndoită şi în doaă feliuri să fie fost, una carea supt cel de obşte a ghetilor nume s-au fost cuprindzind şi nu numai în Dachiia / au fost 29 stăpânind, ce încă şi peste Dunăre în Misia şi pană la Thrachiia s-au fost întindzind (pre care stăpânire să o fie deschis Zamolschie filosoful, mai sus am pomenit) şi aceiaşi pre aceste locuri, pană la vremile lui Avgust Chesari, supt numele să fie stătut (precum mai pre larg vom arăta în capul ce urmadză unde vom istorisi războaiele lui Avgust şi a altor împăraţi româneşti cu ghetii); iară altă stăpânire sau crăie a dachilor au fost mai deosăbit de alţi gheti şi mai cu hireş nume de crăiia dachilor, carea au stătut pană la Ulpie Traian, împăratul românilor, şi pană la Decheval, craiul dachilor, pre carile Traian biruindu-1 şi omorându-1, crăiia dachilor cu totului tot s-au stâns, precum înainte Ia rândul său să va videa. Deci stăpânirea ghetilor, ceia ce au fost mai de obşte pre ce vreme începătură să fie luat, din scriitori cu adevărat nu, putem a ne înştiinţa, fără cât ia Irodot, cel mai vechiu dintre ellini scriitori, videm că pomeneşte pentru iăcuirea lor peste Dunăre cu misii şi cu thrachii, de la carele luând Evsevie: „Thrachii, dzice, misii, ghetii şi vevrichii, o samă din neamurile sale trecând la Asia, mai toată Vithinia au cuprins"; iară această trecere a lor la Asiia, după socoteala 956 DIMITRIE CANTEMIR* HRONICUL 957 Hronologhiicului iui Calviz să să fie tâmplat cu 563 de ani mai denainte de Domnul Hristos. Nici mai mult uitându-ne la cuvintele lui Matthei Pretorie carile pre gotthii săi de pre vremile Iui Sampson îi lungeşte, la rândul istoriii, carele noaă fără prepus ne poate sluji, ne întoarcem. Ghetii acestea întăiaşi dată au vinit supt ştiinţa romanilor, pre vremea când au fost consul Sţipion şi colliga, 3° adecă tovarăş lui Sţipion Flaccus, pre carile Enias / Silvius îl numeşte Fulvius Flaccus, 132 de ani mai înainte de Domnul Hristos, precum am şi mai pomenit; şi acest Flac, gonind din Mesiia pe gheti, cu Dunărea hotarăle împărăţiii romanilor au întărit; şi măcar că ghettii aceiia, după aceia, sau dachii, de multe ori în hotarăle romanilor nâbuşiia, însă, pană la vremile lui Ulpie Traian, hotarul împărăţiii tot Dunărea au fost. Aşe dară Flac, hatmanul romanilor, dobândind cetatea Sardica şi din iMisiia gonind pe gheti peste Dunăre în Dachia, cel de obşte nume a stăpânirii ghetilor s-au curmat; şi după aceia, aşedzindu-să ei dincoace de Dunăre, cel deosăbit nume a crăiii dachilor au început, pentru a căriia crai de Ia cel dintăi pană la cel mai de pre urmă, acmu vom să dzicem. Deci de toţi craii lor, supt hireş numele dachilor, numai cinci să pomenesc să fie fost (scrie Pretorie); şi cel dintăi dzice să-1 fie chemat Sarrulis, pre acestaşi Iornand, carrea 2, Pentru gotthi, îl numeşte Corrilus, şi de dânsul într-acesta chip pomeneşte: „Corrilus, dzice, craiul gotthilor stând la stăpânire 40 de ani în Dachia, niamului său mai mare au fost. Daţiia, dzic cea veche, pre carea acmu să ştie că o ţin năroadele ghepidilor"; sămăluiaşte-să acesta să fie fost craiu dachilor, pre vrămile lui Iulie Chesar. Al doilea au fost Varuista (pre carile Iustin îl chiamă Varvista); acesta întăiaşi dată dzic să fie avut războiu cu bastarnii (precum din Iustin mai sus am pomenit), carii pre atuncea între Nistru şi între Prut au fost lăcuind. După aceia, stăpânind toată Dachiia, cu prădzile sale adesă ţărâle romanilor de pre Dunăre strica şi multe tălhuşaguri şi răutăţi făcea (pentru carea caută la Lumea gotthilor a lui Pretorie, cartefa] 4, cap. 3, că mai pre larg vei afla); împotriva acestuia, Avgust Chesari nu numai înde/lungat ce încă foarte greu 31 războiu să fie avut, pentru carile şi Ioan Zonara, cartea 10, cap. 27, supt numele pannonilor, să vede a pomeni, unde dzice: „Avgust Chesari împotriva pannonilor, carii sint pre Avgust, dzice, încă trăind, dachii, îndemnând pe savromati şi pe alte niamuri pannoniceşti, să rădicasă, împotriva a cărora Avgust au trimis pe Tiverie (carile mai pre urmă şi la împărăţie au stătut) pentru ca să-i potolească". Ca acesteaşi vei afla la hronicul lui Taţitus, cartea 2, cap. 62 şi 63. Al treilea a dachilor craiu au fost Ghestiblind, de carile dzice Pretorie să fie crăit pe vremile lui Tiverie împărat; ce pentru a cestuia lucruri cevaşi vrednic de pomenire noi la istorii a afla n-am putut. y 1 Şi Dion [Dio Cassius], cartea 55- 958 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 959 Al patrulea craiu au fost Derleneu, carile au stricat ostile lui Domitian, şi pe Oppie Sabin, şi pe Cornelie, mai marile polcurilor ce le chema pretoriane (adecă de curte), rău i-au bătut; caută la Sfetonie, cap. 6, list. 788 şi la lornand, cartea 13, Pentru gotthi) list. 629. Dion istoricul, cartea 67, dzice 32 că acest războiu să fie fost mai mare de/cât toate războaiele de când au stătut împărăţiia romanilor; iară pricina căci au fost acest războiu a dachilor aşe de groznic o arată Iulie Chesar, carte 39 şi 40, pentru căci dzice: „Dachii sint mai viteji decât toţi varvarii; şi aceasta nu numai căci şi cu sunetul şi cu trupul sint oameni prea vârtoşi, ce încă pentru căci ei nu cred precum moartea să fie sfârşitul vieţii, ce socotesc ca cum ar fi o trecere la alte lăcaşuri noaă". Fost-au acesta războiu pre la anul de la Hristos 81. Aceastaşi să vede adeverind Taţitus în Viaţa Agricolei, cap. 41, unde dzice: „Supt Domitian romanii multe războaie, ce toate fără năroc au avut asupra dachilor, căci ei totdiauna biruitori au fost". Aşijderea pre la anul de la Domnul Hristos 94, Xifilin în Sinopsis, luând de la Dion, carte 66, scrie precum „Domitiian au trimis cu ostile asupra lui Decheval (acesta-i al cincilea şi cel mai de pre urmă a dachilor craiu) pre un Iulian; ce vicleşugul şi meşterşugurile lui Decheval au făcut că măcar că romanii să videa biruitori, însă deplin biruinţa nu li-au dat, căci tăind copacii unii păduri şi lăsind numa trupinile, le îmbrăcasă cu port şi cu arme osteneşti, carii romanii, oaste proaspătă părându-Ii-să, s-au părăsit a-i goni şi s-au întorsu la tabăra sa". Iară de la Domnul Hristos 96, Dometian de ai săi ucis au pierit cu îndămnarea împărătesii lui, pentru căci Domitian, având în gând a doa dzi să-şi omoare şi împărăteasa şi pre alţii câţiva din sinatori, a tuturor acelora de moarte orânduiţi numere le însămnasă într-un izvod, iară un copil din casă, neştiind ce izvodzel iaste acela, nici de lucruri ca acestea ştiind, Iuându-1 l-au fost purtând pe amână; asupra căruia tâmplân/du-să împărăteasa a vini şi 3. cunoscând din izvod ce i să găteşte, îndată a dat ştire şi altora carii într-acea primejdie plutiia, carii cu toţii rădicându-să, iarăşi cu sfatul împărătesii rădicară împărat pe Nerva; şi pe Domitian ucisără în 18 a lui septembrie, după ce împărăţisă ani 15 şi dzile 5. Nerva încă, fiind de vârsta adâncilor bătrâneţă şi pentru bătrâneţe oarecum ne pre băgându-1 în samă, au socotit că nice a trăi, nici a împăraţi, mult îi va fi; pentru aceia, suindu-să în Capi toi in, cu mare glas pre Traian îl face ficior de suflet, chesar, tribun şi Iui moştenitoriu; şi trăind în împărăţie (precum din epistola lui Plinie celui Tânăr să dovedeşte) 1 an şi luni 4, dzile 9, au murit, leat 98, ghenar 27. După dânsul au stătut Ulpie Traian, priimitul ficior a lui Nerva. Acestea dară pre cât am putut mai pre scurt pentru patru crai a dachilor mai înainte stâpânitori şi de începătura crăiii lui Decheval aceasta a dzice avum, iară rândul pofteşte ca iarăşi aşe pre scurt de acest Decheval şi de vinirea lui Ulpie Traian cu ostile asupra lui şi de stingerea crăiii dachilor să căutăm. CAPUL VI Pentru oştenirea lui Traian împărat asupra lui Decheval, craiul dachilor, şi de dezrădicinarea lor Al cincilea şi cel mai de pre urmă a dachilor craiu au fost Decheval (acestuiaşi lornand29 îi dzice Diurpanis), om nu numai în lucrurile osteneşti prea vârtos, ce încă şi la minte ptea ascuţit şi plin de meşterşuguri. Acesta, cu mare ruşinea romanilor, pană întMtâta puterile Dachiii adăose/sâ 29 lornand [Iornandes], Cartea pentru gotthi, cap. 13, list. 639. 960 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 961 cât şi o sumă de bani în chip şi de dajde şi de dar, în toţi anii de la cămara împărăţiii lua, după tocn>ala ce făcusă cu Domiţian, precum Dion30 istoric mărturiseşte. Aşe romanii, vrând, nevrând, cu banii săi pre Decheval din dzi în dzi îmbogăţindu-1, el, în putere mărindu-să, alte războaie încă mai grele şi încă mai groznice asupra romanilor găta; asupra căruia sculându-să Traian cu războiu, l-au bătut şi tot niamul dachilor din Dachia au stârpit (precum înainte la viaţa lui Traian pre larg vom arăta). Iară după pieirea lui Domitian şi a Iui Nerva, stând la împărăţiia Ramului, Ulpie Traian întăiaşi dată au pus în gând pentru ca să răscumpere de la dachi ruşinea şi ocara carea de câteva ori o păţisă; şi aşe, aşedzind întăi lucrurile publicai şi întorcând pre slujitori iarăşi la învăţătura şi orânduiala oştii ca mai denainte, îndată au dat răspuns dachilor că pentru banii ce cerea le va da arme. De la Dion istoricul (carile lucrurile acelor vremi pre amănuntul au scris) ne înştiinţăm precum Traian şi alte războaie foarte vrăjmaşe şi bătăi foarte cu multă vărsare de singe să fie avut, măcar că în toate nărocul biruinţii tot la romani au fost. Deci bătaia dintăi, precum să să fie tâmplat pre la anul de la Hristos 101, socoteşte Calviz în Hronolo&hicul sau la acela an. (Aicea, iubite cititoriule, noi vrând numai pentru Decheval să arătăm precum el au fost cel mai pre urmă a dachilor craiu, pentru războaiele lui Traian cu dânsul pre scurt pomenim, iară mai pre larg vei videa unde va vini rândul istoriii la viaţa Iui Traian.) într-acel dară dintăi războiu, măcar că dachii fură biruiţi, însă şi din oastea romanilor foarte mulţi au picat; iară cei răniţi atâta au fost de mulţi, cât la apothecari şi la ţiru/lici, nemairămâind pândzături, ş-au scos Traian mesele, şervetele şi năfrămile şi li-au dat să fie pentru legăturile ranelor slujitoreşti. Aşe, în războiul cel dintăi, cu mare vredniciia lui Traian şi cu bărbăţiia romanilor, pierdzind Decheval războiul, i-au căutat a da dos, însă nu aşe de tot sfărmat şi răzbătut fiind; după ce s-au tras supt cetatea scaunului său, Zamoghetusa, iarăşi ş-au strâns ostile ce să împrăştiiase şi tocmindu-şi oamenii, iară au stătut la bătaie de iznoavă. Ce nici Traian mai leniş decât nepriiatenul fiind, tot în urmă gonindu-1, iarăşi i-au dat războiu vrăjmaş ca şi dintăi; însă nărocul romanilor slujind, iară rămasă Decheval biruit. Deci Decheval (precum dzice Dion într-aceiaşi loc), vădzindu-să şi din arme şi din puteri mai gios, au poftit pace, căruia Traian foarte pre lesne i-au dat-o cu aceste tocmele: ca priiati[ni]lor romanilor priiatin şi nepriiatinilor nepriiatin să fie; aşijderea ca să răzsipască cetăţile carele pre la hotarăle Dachiii pentru întăritură făcusă. într-acesta chip, Traian (precum şi Dion31 şi Zonora32 pomeneşte) dobândind biruinţa şi pacea cu de-a sila şi după voia lui să priimască asuprindu-1, luat-au cu sine şi pre solii lui Decheval şi la Roma cu mare triumf şi laudă întorcându-să, senatul romanilor l-au numit Dăţanul. Insă pentru nestarea la cuvânt a lui Decheval şi pentru amăgiturile ce îmbla să facă, nu multă vreme au putut a să stărui acea pace; căci îndată ce s-au întors Traian cu ostile, Decheval, măcar ca aiavea asupra romanilor oaste să rădice nu îndrăzniia, însă pre iazighi şi pre metanasti, carii era din ptiiatinii romanilor şi de ia Tisa în sus spre Buda lăcuia, / cu adese prădzi a-i călca nu să părăsi ia. Cu care pricină, aprindzindu-să Traian de mânie, de iznoavă asupra dachilor armele ş-au clătit. într-acea cale cu meşterşugurile şi măistriile lui Decheval, nu puţine, nici iuşoare primejdii au vinit la capul lui Traian, ce cu chivernisală ce făcea şi cu ' Dion [Dio Cassiuş], Cartea 68. 31 Dion [Dio Cassius], Cartea 68. Plinie [Plinius Iunior; corect: F,pistola 8, 4, 2], Cartea 10, Epistola 80. 32 Zonora [Zonaras], Cartea 11, cap. 21. 962 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 963 ştiinţa a purta oşti, toate meşterşugurile lui Decheval în zădar scoţind, din toate primejdiile ferit au fost. Decheval, vădzind că nici cu vicleşugul, nici cu armele va putea sta împotriva lui Traian, încă mai de mare vicleşug şi răutate s-au apucat şi iarăşi s-au făcut că să va pleca lui Traian, însă de-i va trimete pe Longhin sutaşul (carile cârma oştii purta şi toate lucrurile lui Traian după vrere le pliniia) pentru ca cu dânsul să vorovască pentru pace. Pre acesta Traian la dânsul după pofta lui trimiţindu-1, el îndată au poroncit de l-au legat şi cu multe munci căznindu-I, pană mai pre urmă l-au şi omorât. De a căruia patimă înştiinţindu-să Traian, mai mult de durere inimii ce trăgea, căci pierdusă om vrednic ca acela, de mânie înfocându-să, toată socoteala ş-au pus ca şi pe Decheval şi peste tot neamul dachilor, aşeşi din temelie să-i răstoarne şi pentru un roman pre toţi dachii să-i prăpădiască; însă puind lucrul la sfat, videa Traian că lucrul aşe după pofta lui a să isprăvi nici pre lesne, nici fără primejdie poate fi, de care lucru ales-au ca mai fără grijă şi mai pe-ncet de acea treabă să să apuce. Şi aşe, într-acea vară, la anul de Ia Domnul Hristos 104 (Dion, carte 68, Plinie, carte 8) au stătut de au făcut pod de piatră peste Dunăre (care pod ce feliu de zidire au avut, caută mai înainte la rândul său). Gătind dară Traian podul peste Dunăre la anul 105, au trecut cu ostile din / Misiia în Dachiia şi drept spre apa Sargheţiii au purces, unde şi Decheval, toate puterile strângându-şi, cu mare îndrăznială îl aştepta; ce pohârnit nărocul lui Decheval iarăşi dede biruinţa romanilor şi de-a triia oară. Decheval, vădzindu-şi oamenii răzsipiţi şi în toate părţile şpârcuiţi, de toată nădejdea lăsindu-să, pentru ca să nu cadă viu la mâna Iui Traian, singur şie ş-au făcut moarte. Traian, după izbândă minunată ca aceasta, întăi cetatea Zarmizoghetusa, scaunul lui Decheval, apucând (pre aceasta mai apoi au numit-o de pe numele său Ulpia Traiana), apoi abătând din matca sa apa Sargheţii, i-au aflat toată avuţiia, carea nenumărată era şi o zidisă Decheval în fundul apii. De ciia, precum mărturiseşte din Dion şi dintr-alţii Bonfin, deşertând Dachiia de toate puterile şi aşeşi de tot istovind-o, au făcu t-o provinţie; şi împlând-o de cetăţeni şi de ostaşi viterani (acestea era cum sint oturacii la turci), cu cetăţi şi cu oraşe au întărit-o, precum mai înainte vom aduce toate a tuturor mărturiile, carii într-un glas întăresc precum Dachia toată s-au descălecat cu romani. Iară rămăşiţa dachilor câţi scăpasă din oşteni şi altă prostime, pre toţi pană la unul, precum să-i fie trecut mai spre fundurile ţărâi ungureşti, scrie Ian Sambuţie, în Adaosul istoriii ungureşti, list. 807, carea apoi la istoricii greceşti, Zonara şi Chedrinos iproci, s-au numit Pano- Dachia, adecă Dachiia de sus; pentru aceasta caută şi Dion33, Evtropie34, Xifilin, Avreleus Victor35, Bonfin, Leunclavie şi toţi alalţi mai noi scriitori carii după cei bătrâni urmadză. / 33 Dion [Dio Cassius], acoloşi. 34 Evtropie [Eutropius], în Viiaţa lui Tiverte. 35 Avrelie Victor [Aur^ius Victor], în Breviar, cap. 18. HRONICUL 965 38 CARTEA A DOA Carea arată coreniia niamului romanilor precum din ellinii troadeni să trage şi de începătura împărăţiii lor de la Remus şi Romulus. Aşijderea pre scurt însămniadză precum românii din Dachia, carii astădzi sint moldovenii, muntenii şi ardelenii, sint din niamul lor hirişi romani de la Italia, de Traian împărat pre aceste locuri aduşi PROIMION CAPUL I Pentru neamul romanilor, din cine şi de unde să trag ei din începărura lor Dzic bătrânii, mai marii noştri, a înţălepciunii iubitori că cine va bun şi cinsteş a să face, a nevoinţii şi a bună-tăţimării lucru iaste; iară din bun neam şi cinsteşi părinţi a să naşte şi din viţă de nărod vestit şi lăudat a să trage, a nărocului (sau precum cu creştinesc cuvânt trebuie să înţelegem), a dumnădzăieştii orânduiala iaste; şi adevărat dară că nu puţină cinste, nici plecat năroc între muritori să 39 socoteşte şi să crede a fi vechimea niamu / lui, mulţimea icoanelor moşilor şi strămoşilor, vestit şi lăudat prin multe vacuri niamul începătorilor şi mai marilor săi, pentru carele şi cu care pricină între niamurile şi limbile lumii mare deosăbire şi răzlăţire să face; şi unii din bun niam sau de bună naştere, iară alţii proşti şi varvari au luat a să chema, că de amentrelea pre singur drumul şi cursul firii precum iaste de-a dreptul de vom socoti (osăbind pre ceiia pre carii vecinică dumnădzăiasca cătră neamul muritorilor dragoste prin sfântul şi dumnădzăiescul cuvânt i-au zămislit şi prin feredeul darului său, de mojiciia şi prostimea ţărnii şi a tinii stricate spălându-i, iarăşi de iznovă i-au născut şi i-au prefăcut). Toţi lăcuitorii lumii (după adeverinţa Svintelor Scrisori), toate niamurile ei, precum eliini, aşe varvari, precum romani, aşe tătari; toate şi cu toţii tot dintr-un niam, dintr-o începătură de ţărnă; toţi dintr-un părinte putredzitoriu, toţi vechi şi în singile putregiunii una sint; şi aşe nici ar mai avea pentru ce să să mai îmfle ţărna asupra lutului şi tina asupra gunoiului; nice vechimea asupra noimei capul ş-ar rădica, nici fiii şi nepoţii pre părinţii şi moşii săi de proşti i-ar râde sau de varvari i-ar batgiocuri. Acesta dară şi într-acesta chip fiind jghiabul şi râul curgerii firii, aiavea iaste că de iaste vreun niam mai mult decât altele să să cinstească sau de mare nume şi preţ să să ţiă, nu numai singură vechimea lui, nu numai mulţimea şi lăţimea lui în toată sau în cea mai multă şi mai mare a rătundzelii pământului parte destulă iaste (că aşe de ar fi, cine din neamuri cu tătarâi pentru aceasta s-ar putea certa? sau carea din împărăţii, împărăţiii şi vechimei lor s-ar alătura? sau niacar / cât de departe a apropiia s-ar putea), ce încă spre agonisita acestuia titul, mai trebuiesc bunătăţile obiceinice, cunoştinţa cinstii şi nevoinţa spre dânsa, învăţăturile şi vredniciile, carele singure numai cele proaste şi varvare obiceie a schimba şi a strămuta pot şi din varvari eliini, din 966 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 967 păgâni romani a-i preface meşterşugul şi mijlocile arată. Pentru carea Socrat filosoful adevărat filosofeşte, dzicând „că nu eilin iaste cela ce în Ellada trăieşte, ce cela ce obiceile cele bune si cinstese a ellinilor au învăţat si le face". Cu aceste dară cinii şi istrumenturi ellinii decât toate a lumii niamuri mai înainte slujindu-să, şi numele a neamului acelui mai de bună naştere <ş-au agonisit> şi slavii a toată cinstea şi învăţăturii singuri şi mai vechi au ieşit stăpânitori şi moştenitori. Această socoteală adevărată şi fără colachie de la noi să fie dzisă agiutoreşti-ne Plutarh, vestitul în Roma filosof şi istoric, a căruia cuvinte aceste sint: „Ţiţeron, după ce mergând în Greţia cei de frunte şi aleşi filosofi şi ritori ascultase şi cu totului tot pentru ca să să informăluiască şi din ce era să să mute, pre sama lor să dedese. Apoi, de acolo, întorcându-să la Roma şi înainte lui Apollonie Milon în limba elliniască oraţie făcând, într-atâta minune şi mirare au cădzut cei ce-1 audzisă, cât să fie dzis Apollonie precum îi iaste jele că vede învăţăturile şi voroava frumoasă, carea numai grecilor era lăsată, prin Ţiţeron la romani adusă". Iară Ţiţeron singur scrie în cuvântul la Brutus, precum, la Athina mărgând, de la un Antioh, marele filosof, învăţătura să fie luat, cu a cui dăscălie nu numai mai deşteptat de / cum / era întăi, ce aşeşi mai de tot şi tot mutat să fie fost din cele ce fusese; şi pentru aceia, într-alt loc dzice şi mai pre larg că ce au romanii tot de la ellini să fie luat, şi pentru toate lor le sint datori. Caute cititoriui nostru la Busbecvie, scriitoriu niamţ, în epistoliia carea iaste îndemnătoarea creştinilor, că acolo ca acestea va afla de o formă şi asemenea cu acestea, decât carile pentru greci şi pentru Greţia nici grecul în Greţia pentru moşie-sa mai drept şi mai adevărat a scrie şi a lăuda ar fi putut. CAPUL II Arată-să evghenia şi slăvit niamul şi numele ellinilor Pentru niamul şi nume[le] ellinilor (carii mai cu vechiu nume grechi sau greci să chema) din cea dintăi începătură de am sta să dzicem, nici noaă vreme de scris, nici citito-riului de citit i-ar agiunge, pentru carea nu Ia unul sau la altul din scriitori îl trimitem, ce la sute şi mii, carii de greci şi de minunate lucrurile lor în scrisorile sale au lăsat; iară noi pre scurt (cât adecă la treaba lucrului nostru de agiuns a face socotim) şi puţinele vom însămna, din carile cele mai multe cum şi cât vor fi fost, pre lesne iaste fietecui a cunoaşte, precum să dzice adagheul : „De pre unghe leului", adecă vădzind unghea leului, ce fiară să fie leul poţi socoti. Aşe dară neamul acesta a ellinilor, vredniciilor, învăţăturilor şi înţelepciunilor sale alăturând armele, vitejiile şi mărimea sufletului, cu biruinţele nu mai puţin decât cu învăţăturile, prin toate părţile lumii au pătruns şi toate unghiurile ei au străbătut şi pană într-atâta vestea şi lauda numelui lor inimile / a tuturor muritorilor au vincit şi cu biruinţa armelor cerbicea plecându-le, mânule li-au legat, cât şi cel mai varvar decât varvarii neam a schithilor şi cu dânşii toate limbile împreună cinstea numelui, slava neamului şi lauda armelor nu li-au tăgăduit; ce cu toţii această protie (adecă locul cel mai de cinste) lor au dat. Aceastaşi varvarii vecilor acestora şi întăi mare şi puternic niamul othmanilor şi astădzi mărturisesc. Ce cuvântul strângând, în scurt să dzicem şi să pomenim biruinţele lor în toată lumea, precum Dionisie Vacchos au pus stâlpii şi ţenchiul armelor sale în ostroavele Ochianului despre răzsărit; Iraclis în margi[ni]le pământului despre apus; drumul lui Ahilevs pană la pustiile Schithiii spre 968 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 969 miadzănoapte pană la Nistru, pană unde adecă pe acele vremi avea pe cine birui şi într-a cui cap mâna să-şi puie. Tăcem a dzice pentru Alexandru Marele Machedon, carile nu numai cât pană la Persida şi la India pe urmele lui Dionisos mergând, nenumărate* şi de-abiia cu audzi rea numelui altora ştiute supt sabiia sa au plecat, ce încă şi cu vânturile şi năsipurile Africăi luptându-să, în pustiile Liviii au pătruns şi pană la Amon şi fântâna ce-i dzic a soarelui au agiuns; şi încă furtuna-i rea de n-ar fi zavistuit norocu lui bun, şi capătul cărărilor lui Iraclis ar fi vădzut şi cu vârvul suliţii marginile răzsăritului şi a apusului ar fi împreunat. Părăsim a însămna a ellinilor în Evropa, Asia şi Africa sălăşluiri şi în toate a lumii părţi puneri de temelii de ţări, de împărăţii şi de minunate cetăţi, carele nici număr, nici sfârşit au, ce să dzicem că după ce slava şi cinstea în nume, 13 în niam şi în chipuri şi per/soane, de toată lumea iroiască şi vitejască peste tot pământul ş-au sămănat, sădit şi întemeiat, ca cum de acestea sătui, îngreţoşindu-să, aceaiaşi veste şi laudă în stelele ceriului ş-au înfipt, în fundurile mărilor ş-au slobodzit şi supt tartarurile pământului ş-au coborât, în planetele şi alalte neclătite ale ceriului stele numerele mai marilor săi suindu-şi, în puterile stihiilor aşedzindu-şi, de unde toate limbile, numele şi închinăciunea dumnădzăilor săi: în Apollon, Isidis, Aris, Ermis, Zevs, Afrodittis şi Cronos (carele sint numerele a şepte planete şi a şepte dzile într-o săptămână), aşe în Posidon, dumnădzăul mării, în Ifestos, dumnădzăul focului, în Pallas, dumnă-dzăoaie ştiinţilor, în Muse, dumnădzeiele muzicăi şi stihurilor, în Aris, dumnădzăul războaielor, în Ermis, dumnădzăul cuvântului, în Zevs, dumnădzăul fulgerului şi a toată clătirea de sus, în Afroditii, în dumnădzăoaie frumseţelor, în Cronos, dumnădzăul înălţimei şi în Isidis, dumnădzeoaie fiicioriii şi a curăţeniii. Acestea şi alţii mulţi nenumăraţi ca acestea, nu că doară după basnele poeticilor dumnădzăi şi dumnădzeie adevărate şi nemuritori au fost, ce după socoteala filosofilor oameni din oameni născuţi şi muritori fiind, vrednicele lor fapte şi învăţături pană într-atâta i-au suit şi i-au cinstit, cât cei mai pre urmă, în loc de dumnădzăi i-au cinstit şi cu laude vecinice şi pre dânşii şi pre numerele lor ca pre nişte dumnădzăi nemuritori i-au lăudat şi i-au cinstit; iară amintrilea şi neamul lor din greci şi ţara lor Greţia toţi o îi mărturisesc. Deci, după atâta veste în toată lumea slăvită, atâta numele neamului lor ş-au evghenisit, cât în ure/chile tuturor muritorilor primit-au fost 4t cuvântul carile pentru dânşii să dzice: „Tot carile nu iaste ellin, varvar iaste". După acesta şi dintr-acesta niam a ellinilor sint şi să trag vestiţii şi a toată lumea biruitorii romani, precum puţin mai înainte vom arăta; însă pentru ca mai descâlcit şi mai netedă să dăm istoriia începăturii niamului lor, poftim pre cititoriul nostru puţin oarece să ne fie cu îngăduinţă şi vădzind că mai mult decât s-ar cădea cuvântul din calea sa abatem, adecă cu multul mai denainte istoriia apucând şi mai vechi vremi pomenindu-i, să nu să oţărască, căci pre cât prin putinţa noastră va fi şi cuvântul mai scurt şi istoriia mai deschisă denainte privelilor a i-o pune în tot chipul vom sili. CAPULUI Arată-să ţărâle ellinilor cele mai vestite Pre vremile cele mai denainte de vestit războiul şi prăpădeniia Troadei, toată a ellinilor seminţie în multe ţări şi împărăţii să împărţiia, şi unii în Evropa, iară alţii în Asia stâpâniia. însă între alalte mai vestite şi mai puternice era, 970 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 971 în Asia, Troia; ceştea cu un nume mai de obşte ellini, iară ciia ioni să chema; însă tot un neam şi o limbă era, precum troadenii, aşe eiladenii; numai cei din Asia cu alalte niamuri de aceia parte, iară ceşti din Evropa cu ale sale dincoace să însoţiia. Şi măcar că»de multe ori şi între sine unii cu alalţi mari şi groznice războaie făcea, însă când vreo nevoie de afară Ie viniia, cineş cu soţiile şi cu părţile sale să ţinea şi unul pre alaltul să agiutoriia. Cătră ceşti despre Evropa să număra şi ostroavele carile sint în Marea / 45 Mesoghia (sau precum Ia noi cu mai ştiute nume să cheamă Marea Albă), precumu-i Critul, Rodosul, Chiprul, Corţira, Zachinthul, Sichilia, Sardia, Corsica, Sacâzui, Mitilinul, Androsul, Coul şi alalte ostroave ce să chiamă a Chicladelor, cu cele mai mănunte, a cărora nume nu le mai pomenim. Aşijderea la uscat Peloponisul (căriia acmu îi dzicem Morea), Attica, Thettalia, Machedonia, amândoaă Epirile şi pană în capătul Italiii (carea mai pre urmă şi aceia toată la trupul împărăţiii greceşti s-au alăturat şi Greţia Mare s-au numit) şi în hotarăle Thrachiii despre Dunăre şi despre Marea Niagră şi încă şi pană Hersonisul Tavric (acesta-i Crâmul) toate aceste ţări ellinii le oblăduia, şi în multe domnii şi împărăţii mari şi tari să deosabiia, în care chip prin multe vacuri au trăit şi cineşi în părţile sale au stăpânit. CAPUL IV Arată-să pricina războiului şi a prăpădeniii Troadii Pre la anul mai denainte de întruparea Cuvântului şi Fiiului Iui Dumnădzău 1193, iară de la zidirea lumii 4313, mare pârjol de zarvă şi nepotolită gâlceava s-au aţiţat între greci troadeni şi elladeni, a căriia dintăi pricină, precum scrie din Omir DionisiodoP6, cu patrudzeci de ani mai denainte Iraclis (sau precum i-au mutat numele latinii Hercules) mai avusese război cu troadenii şi, cetate Troada izbândind, pre împăratul lor, pre Laomedont, încă omorâse şi fără samă de troadeni robind, i-au dus cu sine la Ispanie şi în Franţia unde, precum vor unii istorici, cu dânşii au zidit cetatea Alexia. Iară după ce s-au dus Iraclis, ficio/rul lui Laomedont, 46 Priam, iarăşi strându-şi ţara şi oamenii răzsipiţi prin vremea a celor 40 de ani, ranele acelor răutăţi a lui Iraclis vindecându-şi şi împărăţia la statul puterii cei dintăi ducându-şi, socoti că precum prada ţărâlor sale aşe moartea tătâne-său de la elladeni îşi va putea răscumpăra şi mai cu asupra. Deci Priam, precum dzisem, întremându-şi puterile (precum iarăşi din Omiros scrie şi Pavsanie^7), îşi tocmi ostile, îşi întări cetăţile şi toate locurile stăpânirii sale, trimisă pre unul din domnii săi ce-1 chema Antenor Ia Ellada, unde acmu stapâniia Menelaos, fratele lui Agamenon, ficiorul Iui Plistinis, nepotul lui Atreu, împăratului misiinilor, bărbatul Elenii a ceii frumoase,^pentru ca să ceară giudecată şi să afle dreptate pentru oastea carea făr nici o cale rădicase Iraclis asupra împărăţiii lor; şi după ce atâta pagubă şi stricăciune făcusă, încă şi pre tată-său Laomedont omorâse. Deci Antenor la Ellada cu soliia viind, grecii de acolo nici un răspuns curat dându-i, fără nici o ispravă aliasă I-au pornit înapoi, carile viind şi spuind împăratului său de nebăgarea în samă a grecilor de la Evropa, Priam încă într-atâta călcare de cinste pusă, şi în batgiocură luat vâdzindu-să, acestea toate şi cele mai denainte păţite, cu fierul şi cu mâna să şi le răsplătiască au socotit. Şi aşe, gătind câteva corăbii cu oaste şi altele ce oştenilor trebuiesc, trimasă pre fiiul său, pre Alexandru Paris, asupra Elladii, poroncindu-i ca ori cu sila, ori cu înşelăciunea, ori 36 Dionisiodot [Dionysius Halicarnasseus], din Omir. 37 Pavsanie [Pausanias], din Omir. 972 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 973 cu ce alt chip mâna şi vremea i-ar da, vreo stricăciune şi pagubă elladenilor să facă. în scurt să dzicem, Alexandru, trecând cu vasele în părţile Evropii, socoti că mai pre lesne va strica elladenilor cu vrun vicleşug, decât cu războiul. Deci cu înşelăciune / 47 aşe răpind pre Eleni, doamna lui îvienelau, au fugit cu dânsa întăi la Eghipet, pentru ca să-şi piardză urma, apoi la ţara sa. Era dară Eleni fată lui Tindar, stăpânitoriul spartanilor, şi mai ghizdavă decât toate muierile Greţiii, cu carea protivnică nu era. CAPUL V Arată-să sfatul şi voievodzii a îmbe părţilor ellineşti După ce Alexandru Paris au răpit pe Eleni şi au fugit cu dânsa la Troada, precum dzisăm, iară Menelaos dede ştire la toţi stăpânitorii şi domnii Greţiii de tâmplarea ce i-au vinit şi de ocara carea i-au făcur Paris, poftindu-i şi învitându-i pre toţi Ia izbândă, arătându-Ie că aceasta ruşine nu numai a lui, ce de obşte a tuturor iaste, şi cu toţii înainte troadenilor şi a toată lumea ruşinaţi şi batgiocuriţi vor rămânea de nu să vor scula să-şi răscumpere necinstea; aceasta audzind cu toţii îndată cineş de pre la locurile sale sculându-să, pentru ca să să sfătuiască, Ia cetatea Avlida cu toţii Ia dzi dată s-au adunat, unde multe sfaturi şi într-o parte şi într-altă zbătându-să, până Ia anul s-au trăgănat alesul lucrului. Căci era unii carii socotiia că pentru o muiare n-ar trebui să să facă atâta vărsare de singe şi zarvă şi răsipă între împărăţii mari şi vecine ca acelea, ce cu alt mijloc să poată întoarce pe Eleni înapoi, dând mai mult vina bărbatului ei decât lui Alexandru Paris, dzicând că acesta de ş-ar fi păzit muiare, şi muiare de ş-ar fi ferit cinstea, Paris cum să o fure şi să o răpască n-ar fi avut. Iară alţii, carii parte lui Menelaos / ţinea, sfătuia că ori în ce chip tâmplarea 48 aceasta ar fi fost, ruşinea şi necinstea tot cade asupra tuturor şi încă mai mare va fi când nerăscu[m]parată lăsind-o, troadenii să vor lăuda de biruitori şi îngrozitori elladenilor. Şi aşe, acestora sfat alegându-să, pană mai pre urmă cu toţii la un cuvânt şi gând viind, au ales şi cu tari giurământuri au întărit ca cu toţii, cu toate puterile sale sculându-să, sau cu toţii până la unul să piară, sau ruşinea şi ocara carea li s-au făcut să-şi răsplătiască şi pe Troada atocma cu pământul răzsipind-o, nici un truadean viu să nu lasă. De altă parte troadenii, încă socotind lucrul la ce va să vie, cu toţii adunându-să, multe sfaturi şi lucruri clătiia şi să chibzuia cum vor putea purcede spre lucrurile ce s-au început; însă cu toţii într-un sfat şi într-o inimă era, ca orice tău s-ar tâmpla să le vie la cap, pentru voia lui Alexandru Paris cu dragă inimă să-I priimască, şi pană Ia unul de vor rămânea, sau să moară, sau să izbândiască, iară vii pre Eleni să nu dea. Din domnii troadenilor doi numai sta împotriva sfatului acestuia, Antenor şi Eneas, carii sau cu mâzdă agiunşi fiind de Ia Menelaos, sau cu mai bune capete şi cu mai copţi crieri slujindu-să decât alalţi, în tot chipul şi nepărăsit îndemna şi sfăruia de arme şi de războiu cu alalţi greci să nu să apuce, nici pre frămseţe unii muieri să schimbe dragostea frăţască şi megieşască şi mai pre urmă, pentru un lucru ca acesra de nimica înrr-îmbe părţile mare moarte, amânduror împărăţiilor de plâns şi de olecăit sfărmare şi răzsipa şi pană în cea de apoi şi cetăţii răsturnarea şi împărăţiii lor cea de pre urma prăpădenie să nu vie. Ce sfaturile acestea sănătoase acestor / doi domni înainte frumseţii muiereşti nicicum sporiia; că lui Paris mai cu iuşor şi mai 974 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 975 pre lesne fără împărăţie, fără moşie şi aşeşi fără viaţă îi păre a fi, decât fără privala frumseţelor şi decât mângâiare ochilor şi a cosiţelor Ilenii. Şi aşe şi troadenii rumpseră sfatul, ca cu mână într-armată şi cu piept împlătoşat, precum să sprejinească, aşe să facă toată lovitura şi ruptura de groznică moarte aducătoare. Deci a grecilor de la Evropa cei mai de frunte şi mai aleşi de oaste purtători au fost Agame[m]non (pre carile cu sfatul de obşte l-au ales să fie poroncitoriu şi împărat peste toate ostile), Menelaos, Nestor, Palamidis, Ulisis, Diomidis, Aiaxi Telameneanul şi alt Aiaxi Docreanul, Ahileus şi Patroclos. Iară a grecilor de la Asia: Priam, stăpânitoriul Troii, Ector, Deifovos, Memnon, ficiorul lui Tithon, Telefos şi Elenos; iară alalţi a doa şi a triia spiţă mulţi au fost, a cărora izvod, de mulţimea cuvântului ferindu-ne, nu-1 aducem. CAPUL VI Bătaia a tuturor ellinilor la Troada şi răzsipa ei La annul mai denainte de Domnul Hristos 1194, iară de la Adam 4314, ellinii evropeni, precum pomenim, de toate ciniile câte la oaste şi de pre mare şi de pre uscat trebuiesc gătind, Agamemnon, cu toate ostile în vase intrând, au trecut la Asia şi, la uscat ieşind, cu vrăjmaşă năvală cetatea Troadei au încungiurat şi a o bate au început, şi fără 5° răzsuflu, prin vremea a / dzece ani, multe războaie şi omorâri groznice dintr-îmbe părţile s-au făcut, vârtos bătându-să; şi nici puterilor, nici vieţii cruţind, eiladenii pentru ca şi paguba şi ruşinea să-şi răscumpere şi al său încă şi a altora să ia, iară troadenii şi dobânda să nu dea şi al său să-şi ferească nerăpit şi neprădat. Aşe necontenit iarna şi vara dzece ani, precum am dzis, luptându-să şi cu feliu de feliu de morţi groznice omorându-să şi săvârşindu-să, precum unii din istorici şi ales Dionisiodot dzice, că într-această bătaie dintr-amândoaă părţile ca Ia o sută şi cincispredzece sute de mii de oameni să fie pierit. Deci pană mai pre urmă eiladenii, sau cu puterea armelor sau, precum vor alţi istorici, cu vicleşugul şi vândzarea lui Antenor şi a lui Eneas au răzbit pe troadeni şi au dobândit cetatea. Şi intrând înlontru, pre câţi au mai aflat vii, pre toţi supt sabie i-au pus, nici unuia cruţind, fără numai pricinii a atâta răutate, Elenii, şi lui Antenor şi lui Enias, pre carii i-au slobodzit şi li-au dat voie cu toată casa şi familiia lor, încătro Ii va fi voia, fără nici o bântuială să se ducă. Pentru care lucru s-au credzut la cei mai mulţi precum cu a lor prodosie şi vicleşug să să fie făcut cale nepriiatinilor şi să fie dobândit cetatea; măcar că sint alţi istorici carii de acest nume pre Antenor şi pe Enias vor să curăţască, dzicând că eiladenii ştiindu-i că acestea dincepuţul sfatului şi a războiului totdeauna au fost sfătuind să nu să apuce de gâlceava, ce să dea pe Eleni bărbatului ei şi precum pană mai pre urmă evropenii vor fi biruitori şi troadenii cu Eleni, şi cetatea şi / împărăţiia îşi 5/ vor piiarde, carea s-au şi tâmplat. Şi pentru acest a lor înţelepţesc sfat şi întriagă socoteală, să-i fie cruţat şi cu totul al lor, ce au avut, să-i fie slobodzit. Deci veri aşe, veri amintrilea au fost, precum Iustin38 istoricul din istorie Iui Trogos pomeneşte, din tot neamul bărbătesc şi muieresc şi din toată vârsta tinerească şi bătrânească, din troadeni numai aceşti doi domni cu viaţă şi cu toată familiia lor au ieşit şi în corăbii intrând spre Italie vetrelele au deschis. 38 Iustin [Iustinus], Cartea 20, cap. 1. 976 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 977 CAPUL VII Pentru trecerea lui Antenor şi a lui Enias la Italia şi de stăpânirile lor acolo Aceşti doi pomeniţi domni troadenr39, vâslind spre Italie, Antenor s-au abătut în părţile unde acmu iasre ţara veneţiia <ş-au descălecat acea ţară acolo, însă nu unde iaste acmu cetatea Veneţiii>, că aceasta după turiia lui Onufrie cu 429 de ani după Domnul Hristos ş-au aruncar temeliile pre nă$ip şi pre apă, precum se vede stând şi pană astădzi. Iară Enias au abătut spre Italia unde pre acele vremi stăpânia Latinul (de pre a căruia nume şi ţara s-au chemat Laţium şi nărodul lui latin); vede-să că acest Enias nu cu puţinei oameni au fosr ieşit din răsipa Troadei, de vreme ce scriu istoricii40, că ieşind el din corăbii la uscat, Latinul îndată i-au ieşit cu oaste înainte, nepriimindu-1 adecă să iasă şi să între pe pămânrul lui. Enias încă, oastea carea cu sine avea în şirag tocmind-o, de războiu şi de bătaie să să apuce era gata; ce Latinul, vrând pentru ca să să înştiinţedze ce oameni şi de unde sint ei, întăi au poftit pre Eneas la voroavă, ce din dulciaţa şi frumseţea voroavei lui Enias atâta / s-au domolit şi s-au mierat Latinul, cât îndată lepădând armele şi gândul împotrivnic, fără de alte prepusuri la împărăţie soţie l-au priimit; şi încă pentru ca mai mare dragoste şi plecare spre dânsul să arete şi pre fiică-sa Levania i-au dat (pre carea mai denainte o fusese logodit cu Turnus, domnul rutulilor), şi, ginere făcându-1, l-au împreunat cu singele său; iară Turnus, domnul rutulilor, vădzind că l-au micşurat Latinul, şi pe logodnica sa au dat-o după streinul acela Enias, de greu tulburându-să, ^ Iustin [idem], acoloşi. 40 Iustin [idem], Cartea 43, cap. 2. pentru ca şi această ruşine să-şi răscumpere şi logodnica să-şi ia, gătindu-să cu oaste, asupra amânduror s-au rădicat; în care războiu Enias biruitoriu ieşind, Turnus cu ai săi în bătaie au pierit; ce şi Latinul încă în războiu cădzind, Enias precum a socru-său aşe a lui Turnus, şi pământul şi năroadele, singur de ciia au stăpânit. CAPUL VIII Arată-să stăpânirea niamului lui Enias pană la naşterea lui Remus şi a lui Romulus şi ciudată naşterea lor După izbânda asupra Iui Turnus şi căderea socru-său, Iui Latin, Enias cu ai săi troadeni şi cu cei de loc latini în stăpânire aşedzindu-să şi spre alte niamuri de primpregiur mâna a-şi întinde au început; ce făcând războiu cu Mezenţie, domnul etrurilor, Enias la bătaie au pierit, iară în locul lui rămâind Ascanie, fiiul său, pentru ca mai vârtos urmele să-şi întemeiadze, au zidit cetatea ce-i dzicea Alba Lungă, carea au fost scaunul săminţiii lui Enias şi cap tuturor cetăţilor Italiii trei sute Ide ani, pană adecă s-au zidit Roma şi s-au mutat de acolo scunul Ia Roma41. Aşe troadenii stăpâni rămâind în Laţium, după multă vreme sămânţa lui Enias din ficior în ficior şi din nepot în / nepot era următori şi moştenitori stăpânirii latinilor, pană 53 au vinit la anul mai denainte de Hristos 777, în ce vreme au fost rămas doi fraţi la stăpânire, Amilius mai mic şi Numitor mai mare. Ce Amilius, peste socoteala firii şi dreptatea limbilor, frate fiind mai mic, cu sila singur numai au apucat scaunul stăpânirii. Şi vădzind că frate-său Numitor alţi ficiori parte bărbătească nu avea fără numai o fată pre carea o chema Rea, au pus gând de tot să stângă seminţiia frăţine-său şi în urmă de ciia ficiorii Iui să rămâie moştenitori singuri. 41 Iustin [idem], acoloşi. 978 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 979 Ce aceasta cu alte ispite mai fără lege a isprăvi ne-îndrăznind, au aflat mijloc ca acela, carile să nu dea prepus şi scandală în nărod, şi aşe, în chip de cinste şi de dumnădzăire, au poroncit precum Rea, fata lui Numitor, să se sfinţască boadzii ce-i dzicea Vastalis, la capiştea a căriia era obiceiu de punea fete ficioare, carile nici de acolo putea să mai iasă, nici să să mai mărite li să cădea, ce în toată viaţa într-acea capişte rămâind, păzia focul carele la oltariul boadzii ardea, ca niciodânăoară să nu să cumva stângă. Aşe într-acea capişte pre nepoată-sa băgând şi supt tare pază ţiind-o, după câtăva vreme s-au aflat îngrecată; pentru aceasta unii vor să dzică precum din împreunarea fără lege să fie luat în pântice; iară alţii basna adăogând, vor să dzică precum Mars, dumnădzăul războaielor, vădzind strâm-bătatea carea să face neamului lui Numitor, singur ficioarii bărbat şi pruncilor, carii dintr-însa era să să nască, părinte au priimit să să facă. Şi într-acesta chip Rea, zămislind, să fie născut gemeni carii s-au chemat Remus şi Romulus. Amilius, înţelegând pentru prăsila Reii şi de naştere 54 pruncilor, înda/tă au poruncit de i-au lepădat pe prunci într-o pădure deasă, acolo cu începutul vieţii şi sfâşitul tot deodată să le fie; iară pre maica lor cu mari munci şi pedepse prin cătăva vreme ţiind-o, pană mai pre urmă într-acele fără milă legături şi cazne s-au şi săvârşit, pre carea mai apoi romanii în numărul dumnedzeielor puind-o, ca unui dumnedzau i-au slujit. CAPUL IX Arată-să aflarea pruncilor şi moartea lui Amilius Amilius, ţiindu-să acmu că pre pofta inimii sale au izbândit şi sămânţiia frăţine-său cu bătrâneţele lui Numitor în veci va apune, nici din oase uscate ca acelea să răzsaie ceva va mai fi nedejde, însă precum Iustin voroava împodobeşte, furtuna de grijea romanilor purtând, Ia locul unde gemenii prunci era lepădaţi, o lupoaică au îndreptat, căriia murindu-i ţincii, ţiţile de lapte neavând cine să le sugă, i s-au fost îmflat. Lupoaica dară, dând peste prunci, sau pentru durerea ţiţelor de lapte îmflate, sau cu altă a proniii taină, firea cea de jiganie lacomă şi înghiţitoare uitându-şi, mamcă şi maică cuconilor s-au făcut; adese la dânşii mărgând şi aplecându-i, ţiţele îşi storcea şi de durerile ce trăgea să oteşiia. Adese ea acolo la hrana cuconilor cercetând, un păstoriu a moşului lor, a lui Numitor, anume Favstus, carile cu turmele într-acele părţi îmbla, i-au luat sama; şi luându-să pe urmele ei au aflat-o în desime, ţiţele la gura pruncilor aplecând şi ca cum din sine născuţi ar fi hrănindu-i. Deci păstoriul Favstus, trăgând pruncii de supt pânticile lupoaicăi, i-au luat la sine şi i-au ţinut pană i-au crescut mari şi între păstori cu viaţă sălbatecă i-au hrănit. / Aşe Remus şi Romulus a cui ficiori să fie şi de cine 55 născuţi neştiindu-să, între alalţi păstori lăcuind, din dzi în dzi cu vârsta puterile şi /vitejiile îşi adăogea şi toate turmele de tălhari şi de alţi prădători tare şi neatinse le păziia. Iară o dată tâmplându-să a vini neşte tălhari să prade oile lui Numitor, fraţii amândoi li-au sărit împotrivă; ce Remus mai nuilt înainte pe tălhari întirind, de sprejineala frăţine-său rămas şi nesprejinit fiind, cade în mâna tâlharilor; tâlharii, socotind ca să-şi astupe faptele lor cele rele, după ce au prms Pe Remus, l-au dus la Amilie, dzicând precum acela iaste carile adese oile lui Numitor a lovi şi a le prăda s-au fost obiciuit; şi pre apărătoriul, carele pre alţii aceasta a face brăniia, vinovat şi rău a fi vrea să-1 dovedească. Amilius, vrând adică să facă voia frăţine-său lui Numitor, pre nepotu-său ca pre un fur şi tălhariu la dânsul I-au trimis, dzicându-i să facă cu dânsul cum îi va fi voia. 980 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 981 Numitor, aducând pre târ înainte sa şi căutându-i tinereţelor şi mărimei chipului, au început a-1 lovi Ia inimă să nu cumva fie vreunul din nepoţii lui cei lepădaţi, căci şi la faţă foarte ş-au fost răducând cu dânsul; şi întrebându-1 pentru vârsta annilor, încă s-au fost potrivind cu vremea lepădării lor. Aşe Numitor, stând îndoinţa gândului şi a lucrului, iată soseşte şi păstoriul Favstus, aducând şi pe Romulus cu sine şi spuindu-i toate dinceput, precum i-au aflat şi pe ce vreme şi de hrana lor înrăiu de la lupoaică, apoi de la dânsul şi de toate de-a fir a păr povestindu-i, s-au adeverit precum ei nepoţii lui şi fiii fetii sale, Reii, să fie. 56 Dintr-acel ceas Numi/tor cevaşi nepestind, cu nepoţii invitând pre păstori şi pre alalţi ai săi oameni, pentru ca şi moarte fetii şi împărăţiia să-şi răscumpere, fără veste asupra lui Amilius s-au sculat, pre carile ucigându-1 nepoţii, iarăşi au aşedzat pre moşul lor Ia împărăţie. CAPUL X Arată-să temeliia Romii şi începătura împărăţiii romanilor Remus şi Romulus fraţii, nevrând a să arăta nemulţămitori pădurilor carile i-au acoperit şi munţilor în carii au crescut şi păstorilor carii i-au hrănit, aducând (precum scrie Iustin42) mare sumă de oameni (de vreme ce îndată şi senatul au aşedzat, carile era o sută de bătrâni şi i-au chemat părinţi) şi mărgând la locul unde fiara i-au fost hrănit, acolo temeliile împărătesii cetăţilor au pus, mai denainte de vinirea Domnului Hristos cu 750 ani, iară după răsipa Troadei cu 432 ani, pre vremile când stăpâniia în ludea Ioatham, ficiorul lui Osia. 42 Iustin [Iustinus], Cartea 43, cap. 3. Iară după ce s-au săvârşit cetatea Romei, şi s-au mutat scaunul de la Alba Lungă într-însă, îndată şi în scurtă vreme mulţime de vo[i]nici s-au strâns, cărora lipsindu-le femei, şi vecinii fetele după păstori a-şi da nepriimind (căci de pre fraţii Remus şi Romulus între păstori crescuţi fiind, tuturor oamenilor lor vecinii de prinpregiur păstori Ie dzicea), ei încă la praznic, unde fete sabinence pentru privală giocurilor alergase, pre acele fete a sabinenilor au răpit şi şi le-au luat de femei; de ciia deodată vecinii de prinpregiur, apoi Italia sup-puind, mai apoi şi a toată lumea împărăţiia a cerca au purces. Aşe dară fiind ijdărăniia şi începătura ro/manilor de la 57 grecii troadeni şi temeliia împărăţiii lor de la acei doi fraţi (de pe a cărora nume şi cetate[a] Roma s-au numit), fiind de aciia cursul vremilor atâta s-au mărit şi peste toată lumea s-au lăţit, cât şi mai nici un unghiu a lumii n-au rămas carele să nu fie de ia dânşii suppus sau de armele şi numele lor să nu să fie cutremurat. Pentru a cărora minunate lucruri şi peste cuprinderea a socotelii omeneşti vitejii, pline sint scrisorile a scriitorilor a tuturor limbilor. Şi aşeşi nici istoriia a Sfintei Evanghelii, mărimea şi puterea lor au tăcut, precum deosăbi dintr-alte locuri mai ales Sfântul Luca pomeneşte că pre vreme[a] naşterii Domnului şi Mântuitoriului lumii „ împărăţind Avgust Chesari, trimis-au poroncă în toată lumea pentru ca să să scrie toată parte bărbătească şi să să ştie numărul bărbaţilor în toată lumea romanilor"; la care scrisoare mărs-au şi Maica Ficioară cu Fiiul său şi a lui Dumnădzău Părintelui, în vreme după trup şi mai denainte de vreme după fiinţă născut, iară niciodată făcut, pentru ca numele Domnului Isus Hristos în izvodul suppuşilor romanilor să să scrie. Aşe Dumnădzău Părintele pre Fiiul său unul născut în trupul omenesc, între supuşii romanilor a să număra învoiaşte, pentru ca pre aciiaşi romani la vreme singurii 982 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 983 orânduitei sale socotele ştiute şi hotărâte, prin darul de-a doa oară naştere şi prin credinţa cuvântului Evangheliii fiiului său, de iznoavă să-i răznască şi precum o dată după fire fiii ellinilor era, aşe după graţie mai pre urmă fiii Evangheliii să-i facă şi giugului Fiiului său celui uşor să-i suppuie. / 58 CAPUL XI Dovedescu-să cei ce vor să dzică că romanii nu să trag nici sint din niamul ellinilor Precum nesăţioasă firea poftii omeneşti, deşi de alte ale lumii, carele bune şi fericite a să chema s-au obiciuit, vreodată să poate sătura, însă pentru slavă şi cinste totdiauna flămândă şi nesătulă iaste; aşe şi ochiul zavistiii, măcar că multe cu ascuţita sa videre a trece şi ca cum nu li-ar videa a să face poate, însă slava şi cinstea altuia, cu otrăvită şi deochetoare privala să nu o atingă şi a o deochia să nu să siliască, preste fire şi peste putinţă îi iaste. De care lucru nici cu divă iaste de să află vreunii, de ochiul zavistiii purtaţi şi de cei de ai săi şi fireşti părăsiţi, carii vor să dzică că neamul acesta a romanilor, nu din ellini să fie, nici rodul prirodul lor din grecii troadeni să li să tragă: ce divă? şi ce lucru nou iaste acesta? Iarăşi dzicem, de vreme ce şi mai buiguiţi şi mai uluiţi au fost şi sint alţii decât acestea, carii nu numai pre romani varvari a fi, şi viţa lor nu din cea ellinească să fie odrăslit, cu neştearsă frunte au tăgăduit, ce încă şi pre singuri ellinii din neamurile lor cele varvare să să fie răzleţit şi să să fie zămislit a blojori nu s-au siit; precum un Orbinus raguzău, ocara şi necinstea numelui istoricesc, sileşte să arete şi să dovedească precum machedonenii, troadenii şi toate neamurile ellineşti, mai toate, deosăbi de athineni şi de elladeni din bulgari, adecă din varvarii de peste Volga, să fie de la dânşii începătura neamului lor ducând. Iaste altul atocma acestuia lunatec pre nume , carile asudă şi aspumă să dzică precum limba ellinească iaste din limba şfe/dzască abătută. Atâta aceasta să prinde ca cum 59 ar dzice ţiganul că iaste părinte iudeului şi precum limba arăpască iaste din cea ghiurgiiască scornită. Şi alţii mulţi sint de acest feliu de plomădeţi, cărora nici precum cuvânt să fie grăit, cei ce lucrurile precum sint giudeca le pot dzice, nici de răspuns vrednici a fi îi socotesc. Pentru carea şi noi, împuţita lor covăsală mai mult a amesteca părăsindu-ne, la cuvântul nostru ne întorcem. împotriva acelora dară carii cu nesocotit şi nemăsurat pas să aruncă şi evghenia romanilor din neamul ellinilor a fi fără nici o stidire tăgăduiesc, puţinele şi vânoase dovede vom aduce, socotind că şi cele multe (că multe şi mai fără număr sint, de să va osteni cititoriui să caute în toată carte lui Dionisie Alicarnasevs, unde numai la unul mii şi sute va afla) tot atâta dovedesc, cât şi ceste puţine; precum şi fiete la care giudecată, veri doi marturi adevăraţi, veri o sută tot 0 credinţă şi o effecaţie au, nici mai mult creşte adeverinţa decât iaste ea, măcar mulţi, măcar puţini ar fi aciia carii o mărturisesc. De unde şi Sfânta Scriptură întăreşte că în gura a doi sau a trii marturi va sta tot cuvântul. Marturul întăiu ne iaste ciata istoricilor vechi, din carii culegând Iustin43 scrie precum fraţii Sţipioni amândoi, Africanul şi Asiaticul, fiind orânduiţi de la senat cu oşti să niargă la Siria împotriva lui Antioh, au trecut la Ilion (aceasta-i Troia), unde romanii împreună cu troadenii mare bucurie unii de alţii avea, spuindu-le troadenii şi poves-dndu-Ie, precum romanii sint săminţiia lor şi moşii stămoşii W au fost ieşind de la Troada; romanii aceastaşi 43 Iustin [Iustinus], Cartea 31, cap. 7 şi * 984 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 985 mărturisind, atâta veselie şi a inimii lor săltare s-au făcut 60 între dânşii, câtă / să face între părinţi şi între fii carii, prin multă vreme depărtaţi şi răzleţiţi fiind, iarăşi a Ii se împreuna şi a le să videa să tâmplă. Aşijderea troadenii învita pre romani şi spre suppunerea Asiii îi îndemna, dzicându-le să silească să o răzscumpere şi din mânule altora să o dezbată, ca pre o moşie carea dinceput au fost a moşilor strămoşilor săi. Apoi şi lor chip de mângâiare făcându-şi, dzicea că nu de jăluit ce de poftit au fost răzsipa Troadei de vreme ce i-au fost încă mai fericită să să nască de-a doa oară, adică prin izbândile fiilor ii, a romanilor. Intr-acestaşi chip şi romanii lăcaşurile şi sălăşluirile troadenilor, ca a mai marilor săi, şi besericile şi chipurile dumnădzăilor, cu o poftă şi dragoste nesăţioasă cerceta şi le priviia. Acestea dară în scurt din cele lungi culege Iustin, carile pre ochiul cel zavistnic nu numai să-l luminedze, ce încă de va mai sta în împietrirea pizmei sale şi a-1 pârjoli pot şi prea pot. A doa mărturie iaste singură cărarea şi calea firii, carea învaţă pre fiiu graiul şi limba părinţilor săi, iară nu altora; care lucru decât radzele soarelui mai aiavea şi mai chiar să vede că limba ceasta de astădzi latinească, odânăoară au fost hireşe ellinească şi limba ellinească maică, iară a latinilor fiică să cunoaşte. Ce după intrarea lui Enias cu oamenii săi în ţara latinilor, cu cursul vremilor fiica de la maică cu multul s-au abătut şi, cu amestecarea celor de loc zămintindu-să, de la strălucirea sa cea din naştere au cădzut şi s-au mai întunecat. Ceasta dară ellinească, precum am dzis, cu cea de loc amestecată, frămseţea ş-au schimosit; iară cea de loc, cu multul împodobindu-să şi supţiindu-să, frumos s-au / 61 schizmit şi s-au ghizdăvit, atâta pre cât astădzi după atâtea veci, fietecine să cunoască poate că precum iaste maica, aşe au ieşit şi fiica; şi între toate limbile lumii ea ţine stepena a doa după cea ellinească, iară alalte toate după dânsa. Pentru încredinţala aceştii socotele, în locul a o mie de marturi, pre unul numai vom aduce, pre Scaligher, carile cu mari şi netede socotele etimologhiceşti (adecă tâlcuitoare de cuvinte) arată şi dovedeşte precum toate numerile, cuvintele şi graiurile latineşti ca nişte crăngi dintr-o truchină şi ca nişte zmicele dintr-o rădăcină dintr-acea ellinească răzsar şi să despart: şi orice însămneadză vârtutea cuvântului latinesc nu din sine, ce din cel ellinesc însămneadză ce însămneadză. Şi nu numai carile aşeşi şi acmu chiar ellineşte şi nebetejit să vorovăsc, ce şi celea ce aşeşi de tot abătute şi strămutate să văd şi ca cum nu ellineşti ce hireşe latineşti celor puţini într-aceste limbi primblaţi să par, în rădăcina şi fundul lor ellineşti şi sint, şi de la cei cunoscători aşe se giudeca, precum pentru pilda — cinci, şease cuvinte aicea vom aduce şi de pre acestea de altele giudecată a face cititoriului pre lesne va fi. Adecă: 080c;, Dens, Dtimnădzăn, a căruia etimologhie cei mai învăţaţi o fac aşe: (deOQ, theos) să dzice, căci lui ceva nu-i lipseşte sau pentru căci el toate tuturor dă; sau să tâlcuiaşte de Ia graiul OedTCXl (theate), adecă că toate vede şi ochiului lui toate sint suppuse. Sau iarăşi de Ia cuvântul Seoc; (deos) ce să înţelege frică, spaimă, pentru căci el iaste de temut şi de spăriiat; iară de să va duce cuvântul latinesc (Zeus, Deus) de la cel eolicesc (că şi cea eolicească limbă, ellinească iaste) (6euc) carile să scrie şi (ZeiJc;), să aduce de la graiul (£d(o) ce va să dzică trăiesc, I căci Dumnădzău numai pururea trăiaşte. 2. Homoy om, vor cei mai curaţi etimologhici precum purcede de la cuvântul ellinesc (d\xodQ, omos) adecă dobitoc însoţiitoriu sau, într-alt chip, de la opoc <6poioc> (omos) de la cuvântul opoioc; (omios) adecă asemenea, sau de de 986 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 987 unde să poată dzice asemenea, căci după asănarea lui Dumnădzău iaste făcut omul. Equus, itctioc; (cal), carile măcar că singur asămănarea cuvântului îl arată din cel ellinesc să fie, însă mai aiavea îl tâlcuiesc să fie purcegând de la cuvântul 8ÎX81V, adecă îmblândzitoriu (carile să poate îmblândzi şi a să învăţa) sau de la cuvântul O^em, ca cum ar dzice £XOl)<; de la cuvântul 6%8G), trag, căci trage. Sau de la (6%£uG)), saiti, salt, căci iaste dobitoc săritoriu şi giucătoriu. Aşe domus de la Sopoc; (casă), de la cuvântul (Sepoo) , zidesc, fac sălaş. Aşe aqna, OScop (apă) măcar că mult deosăbit nume şi de la cel grecesc departe a fi se vede, însă purcede iarăşi de la cuvântul ăycd, adecă beau, ap& iaste de băut; sau de la cuvântul o:%cc. Aşe ego, eyo5 (eu), aşe dico (dzic), carile purcede de Ia graiul ellinesc 8siXG) sau 5sixvupi, adecă arăt, dezvălesc, căci a dzice nu iaste altă fără numai gândul a descoperi şi ascunsul inimii altuia a arăta. Aşe (cognosco, cunosc), de la cel ellinesc yivooaxoo. Aşe (maneo, mân) de la cel ellinesc pevco. Aşe manica, mânecă, pavixiov, Pectus, TieXTOc; sau de la TllXTOC (piept), ocidus, (ochiu) să citeşte la Esihie oxxoq, carile purcede de Ia cuvântul (o%OQ), cuprindzătoriu, căci viderea iaste mai cuprindzătoare a lucrurilor decât toate alalte simţiri. Şi ce mai mult pe cititoriui nostru aicea să trudim, carile de va pofti mai deplin şi va vrea pentru aceasta să să adeverească, ia poftim lexicoanele etimologhilor44 în mână, în carile binişor şi pre amănuntul cercând, pare-ni-să că după soco/teala unora mai mult de o sută şi 11 cuvinte hireşe latineşti în toată limba latinească nu va putea afla. 44 Scaligher Thoma, De sacra quercus, Brunflsius, Iohan Borres [referinţe neidentificate], Eroţian [Erotiantis], Martin Vosius [corect: Gerardus Ioannes Vossius] iproci. CAPUL XII Arată-să pre scurt precum niamul moldovenilor, .muntenilor, ardelenilor (carii cu toţii cu un nume de obşte români să chiamă) să fie din rodul său hirişi romani şi precum Dachia au fost descălecată de Traian împărat cu cetăţeni şi slujitori romani Acestea dară mai sus pomeniţi şi în toată lumea cu nume nemuritoriu vestiţi romani, nepoţii adecă şi strănepoţii ellinilor troadeni, sint moşii strămoşii noştri ai moldovenilor, muntenilor, ardelenilor şi a tuturor, oriunde să află, a romanilor precum şi singur numele cel de moşie ne arată (români chemându-ne) şi limba cea părinţască (carea din româniască sau latinească iaste), nebiruit martur ne iaste. Acestea (iarăşi dzic) romani, după zidirea cetăţii Romei şi întemeiarea împărăţiii ei, din moştenitor în moştenitoriu atâta s-au mărit, s-au înălţat, s-au întărit şi s-au lăţit, cât, ca cu un cuvânt să dzicem, cetate[a] Romei s-au numit împărăteasa cetăţilor, iară romanii stăpânii şi biruitorii lumii. Aşe neamul acesta, în toate părţile sporind şi precum cu dreptatea, aşe cu armele patrundzind (căci şi armele şi războaiele au pravila şi dreptatea sa), prin vreme 857 ani, pană la vremile marelui Traian împărat şi după dânsul, mulţi veci tot înainte au păşit şi au crescut. Deci în vremea lui Traian, cu hărniciia şi vredniciia lui, suppus-au şi pre vrăjmaş şi viteaz niamul dachilor, carii ţinea locurile acestea, unde acmu iaste ţara noastră a Moldovei, a muntenilor şi Ardealului (precum curat la capul pentru hotarul Dachiii / s-au arătat). După nărocită biruinţa Iui Traian asupra dachilor şi după pieirea domnului lor Decheval şi răzsipa a tot nărodul acela, ştiind acmu prin lungă ispită precum neamul dachilor iaste o limbă vrăjmaşă şi neaşedzată şi el încă având în 988 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 989 socoteală să treacă cu ostile Ia Asia asupra parthilor (care neam pre atuncea împărăţiia perşilor supusese şi mai tari decât toţi a fi să socotiia), deci ca pentru lucrurile romanilor despre aceasta parte fără grijă şi hotarăle împărăţiii bine păzite să lase, au ales ca pre dachi şi pre câţi rămăsese de tot să-i rădice şi în toată Dachia cetăţi făcând şi cele slabe întărind, cu slujitori să le întăriască şi cu orăşeni români să le sălăşluiască; căci dachii nu numai căci multă stricăciune şi pradă în hotarăle împărăţiii peste samă făcea, ce încă la atâta strâmtoare împărăţiia adusese, cât şi dare de bani orânduită pre an le da, pentru ca în pace să ţie cu darul pre cei ce nu-i putea sprejini cu armele. Care lucru nu puţină necinste, ce încă mare ruşine slavei numelui românesc aducea. Aşijderea, socotind că după'depărtarea lui la Asia, rămăşiţa dachilor să nu să cumva agiungă cu alţi varvari de prinpregiur şi iarăşi ca puiul şerpelui capul rădicând, obiciuitele lor şi veninoase muşcături în trupul împărăţiii romanilor să înfigă. Cu aceasta socoteală Traian împărat, după biruinţă, în anul de la Domnul Hristos 106 (precum din Xifiiin şi din Dion însămneadză Petavie şi Calviz), cu mare pohfală la Roma întorcându-să, încă cu mai mare cinste l-au priimit sinatul, că nu numai triumf i-au făcut, ce încă şi stâlp înnalt şi minunat i-au rădicat în locul carele şi astădzi să cheamă / târgul lui Traian, în mijlocul Romei45. Atuncea toate neamurile varvareşti, pană la singură India, de biruinţa ce purtase asupra dachilor, soli de închinăciune şi de plecăciune au trimis. După acestea din toate stepenele şi cinurile romanilor, adecă din boiari, din orăşeni şi din toate cetele slujitoreşti, mulţime de oameni alegând, cu case, cu femei, cu copii cu tot, în Dachia i-au mutat; şi prin toate locurile ei i-au aşedzat 45 Xifiiin [Xiphilinus], în Trăia şi cu dânşii locurile, cetăţile şi trecătorile cele despre parte tătarâlor mai deschisă au întărit şi li-au străjuit. . Deosăbi de aceasta, pentru ca coloniia (aşe dzicea romanii sălăşiuirelor sau slobodziilor noaă) de dânsul întemeiată (adică lăcuitorii romani în Dachia) mai fără grijă şi mai cu odihnă să poată petrece, din horarăle Panoniii (aceasta-i ţara ungurească cea mare), pană în apa Donului, şamţu, lucru de minune, săpând, pre tătarâi acelora părţi şi pre cei ce în Crâm lăcuia, ca-ntr-un ocol i-au închis (pentru care şamţu în gheografia noastră, carea pentru Moldova am făcut, s-au pomenit mai pre larg) şi precum pre romanii cei din Dachia, aşe hotarăle împărăţiii despre această parte în bună pază şi odihnă li-au aşedzat. De aicea dară şi dintr-aceştea romani s-au început neamul nostru a românilor. Şi Traian, marele împărat, iaste săditoriul şi răsăditoriul nostru; romanii sint buciumii viii Dachiii noastre şi noi vlăstarile lor, de atunce pana acmu, pentr-atâtea clătiri şi mutări de vremi, nestârpiţi şi nedezrădăcinaţi înverdzind şi dreaptă şi ade[vă]rată roadă de slava şi cinstea şi vitejiia româniască. Ştiu că cu greu iaste a să mistui vechiul cuvânt carele dzice că gura carea singură pre sine să laudă pute. / Aşe iaste 6 adevărat; însă şi adevărul grăind, nime nu s-au ruşinat. Că de va socoti cititoriul nostru, însă cu socoteală cumpănită, afla-va în românii acestea ce nu va putea afla la multe alte neamuri, şi în mici domniile lor, chivernisele şi cumpătări cu multul mai isteţe şi mai nervoasă decât la mari craii şi împărăţii. Precum videm. Că zmăul cu şepte capete, turcul, ce împărăţii, ce craii şi ce domnii n-au suppus, aşe cât nici urma nu li să cunoaşte că doar au fost vreodată slobode, necum stăpânitoare; precum iaste împărăţiia Ţarigradului (să pomenim cele nenumărate în Asia), Greţia, Machedonia, Peloponisul şi toate ostroavele Mării HRONICUL 991 990 DIMITRIE CANTEMIR Medeterranii (puţine dintr-acestea deosăbind), crăiia bulgarilor, a sirbilor şi pană alaltăieri şi crăiia ungurilor (carea lui Leopold chesariul şi următorilor lui, vecinice jirtve să facă iaste datoare). Pre aceste, dzic, mari şi puternice stăpâniri, aşe li-au suppus, aşe li-au domolit, cât, precum am dzis, nici sămn au rămas carele să poată fi dovada ceii de demult a lor puteri şi eleftirie . Iară aceste a noastre doaă ţări, cu agiutoriul lui Dumnădzău, măcar că suppuse şi ascultătoare sint tirani ii turceşti, însă nici stăpânirea, nici slobodzeniia gios ş-au lăsat, ce după multe singeroase şi româneşti războaie cu tătarâi, cu cazacii, cu ungurii, cu leşii şi mai apoi şi cu vrăjmaşii lupi turcii şi cu cei de-o fire cu dânşii tătarâi, niciodată piciorul din hotarăle sale afară nu ş-au scos, ce înfipţi şi nezmulţi au rămas, precum şi ale lor şi ale noastre hronologhii aiavea mărturisesc; şi singur lucrul martur viu şi de faţă iaste. Că deşi groazei lumii, împărăţiii turcului, bani a da obligate sint, însă besericile, lege, giudecăţile, obiceile / nesmentite şi nebetejite şi li-au păzit. Copiii românilor, dzăciuială păgânilor a fi (precum alte suppuse craii pat), n-au suferit. Meccit turcesc a să zidi sau beserică în giamie a să preface pană la vremile noastre n-am văzut şi ceia ce iaste mai mare sămnul vrednici ii şi slobodziii, puterea monarhicească nicicum puternicii monarhii turceşti pană astădzi nu ş-au plecat-o, ce precum dinceput au avut-o stăpâ[ni]torii locurilor acestora, tot aşe o au şi o ţin, într-a cărora mână stă viaţa şi moartea suppuşilor săi. Una numai nesăţioasă lăcomiia păgânească a isprăvi au putut şi aceasta nu îndată, ce după multe vremi; că fiind stăpânirile acestea de moşie şi clironomitoare, acmu alegerea domnului mai mult stă în voia tiranului decât într-a lăcuitorilor. Ce şi aceasta n-ar fi fost, de nu s-ar fi împănat sigiata cu penele vulturului carele o îndreptiadză şi ucide iară pre hultur. Aice ştim că în multe gânduri am băgat pre cititoriui nostru, căci precum pentru evgheniia neamului românesc, aşe pentru nedezruptă continuaţîa lui, oarece şi cu laudă atingând, câteva am dzis, şi la acestea la toate nici o mărturie sau din cei vechi sau din cei noi istorici pentru ade[ve]rinţa dziselor noastre n-am adus. Aceasta să ştie că în nedejdea răbdării lui am făcut-o, socotind că câteva mărturii în cărţile trecute, la aceasta adeverind, am pomenit; apoi puind socoteala că în parte hronicului ce urmadză vom să începem cu câţiva ani mai denainte lui Traian împărat, adecă de pe vremile când s-au început războaiele între romani şi între dachi; şi aşe viind cursul hronicului la vremile lui Traian, atuncea la locul său să aducem şi mărturiile din istoricii carii au scris pre vremile acelea, căci aşe ni s-au părut / că mai 69 netulburată şi mai cu bună orânduiala va merge poveste istoriii, iară de s-au făcut şi s-au greşit ceva peste aşteptarea şi pofta cititoriului, poftim îndreptare şi iertare. HRONICUL 993 CARTEA A TRII A Carea arată mărturiile scriitorilor, căruia cum i s-au părut şi cum au scris pentru niamul românilor în Dachia lăcuitori. Aşijderea să dovedesc unii scriitori carii de nume[le] Vlahiii din părere, iară nu după adevăr, au scris, şi mai vârtos basna unui Misail şi a unui Simion să dezvăleşte. Aşijderea dimpotrivă să dovedeşte precum românii ceşti de astădzi în Dachia sint tot aceiia romani pre carii Ulpie Traian i-au adus atuncea CAPUL I Aducu-să înainte socotelele scriitorilor pentru niamul românilor din Dachia De vreme ce (omenite cititoriule) voroavă noastră au vinit spre aceia parte în carea sintem mai cu de-adins să arătăm: de unde şi din cine au purces tot neamul românesc sau precum istoricii cu cel mai proaspăt nume îi dzic valahicesc, întăiaşi dată ne trebuiaşte a ne aduce amente ceia ce giuruisem în prevorovire, adecă scriind noi pentru lucrurile patriii, cu totului tot de la noi să ne despărţim şi de toată a sufletului pătimire, carea veri din ură, veri din dragoste / a ieşi iaste obiciuită, de la noi rădicând, cu curată inimă şi cu adevărată credinţă (precum adevăratului istoric să cuvine) şi după a lui Platon poruncă nu numai noaă, ce şi priiatinilor iubitorilor de adevăr şi moşiii după putinţele noastre să slujim. Insă pentru ca nici clevetei pricină să dăm, nici imăciune necurăţită şi neştiarsă să lăsăm, pus-am în socoteală ca de lucrurile moşiii de ia singuri noi măcar un cuvinţel să nu izvodim, ce toate ale altora, cât lungă osteneala noastră a le găsi am putut, pecum la locurile sale sint, aşe întregi, nemutate şi neschimbate înainte privelii să le punem, carii pentru neamul românesc (carele şi al nostru iaste) veri împotrivă ceva, veri după plăcerea adeverinţii ar fi dzis, cu o inimă şi cu un suflet să le audzim, să le suferim şi să le mărturisim. In toată dară mulţimea celor vechi şi noi scriitori, câţi pentru neamul românesc câte cevaşi însămnat ni-au lăsat, cinci feliuri de socoteale să fie avut am însămnat, pre carile noi aicea câte una, câte una de faţă aducân[du]-le, în cea mai de pre urmă, cea mai adevărată şi cea de la scriitorii cei mai * de frunte şi mai de credinţă şi, cu socoteala de obşte priimită Şi întărită socoteală, din fundul întunericului uitării la lumina pomenirii, precum nedejduim, o vom scoate. 1. Cea dintăi socoteală iaste a celora carii vor să dzică că românii, măcar de la Italiia să să fie trăgând, însă cu multe vremi mai înainte de Ulpie Traian, cu Flac hatmanul pe locurile Dachiii să fie vinit, şi de pe numele lui vlahi mai pte urmă să să fie chemat. 2. A doa socotială iaste a celora carii dzic şi priimăsc precum românii de la Italia şi din seminţiia / romanilor să 71 fie; însă când şi în ce chip să fie agiuns pre aceste locuri şi în Dachiia să să fie aşedzat precum nu pot şti, aiavea mărturisesc. 3. A triia socoteală iaste a celora carii aşeşi de tot tăgăduiesc precum neamul românilor să fie de la Italiia, ce 994 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 995 72 vor să dzică că varvarii Dachiii carii, după ce i-au suppus romanii, rămâind supt stăpânirea lor, să-şi fie amestecat limba cu cea latinească şi neamul lor cu cel italienesc şi dintr-acestea să să fie trăgând românii de seminţie. 4. A patra părere iaste a celora carii buiguiesc precum neamul românesc nici de la Flac, nici de la Traian să fie adus în Dachia, ce cu multe vacuri după acestea de la Italie în Transilvaniia (carea iaste Ardealul), apoi de acolo încă mai târdzâu să fie ieşit şi să fie descălecat într-amândoaă Valahiile, adecă în Moldova şi în Ţara Muntenească. 5. A cincile şi cea mai de temeiu socoteală iaste a celora carii adeveresc că românii din Dachiia şi tot neamul lor, oriunde să află, să fie adevărat romani, pre carii Ulpie Traian de la Roma şi din toată Italiia aducându-i, i-au aşedzat prin toată Dachia şi încă şi în Misia şi aceiaşi romani să fie lăcuit necurmat într-însa, precum şi pană astădzi lăcuiesc. Aceasta dară mai de pre urmă socoteală, puind noi nevoinţă în tot chipul de tot prepusul să o mântuim şi luminii sale cei hireşe să o dăm, socotit-am mai pre urma altora să o cercăm, şi aşe dinceputul aşedzământului ei povestea apucând, din împărat în împărat şi din vreme în vreme, după orânduiala hronologhicească mărturiile a tuturor (carii pentru lucrurile în vremi tâmplate au scris) curate şi necăptuşite să le aducem. / CAPUL II Pentru cu năpaste numele pentru carile dzic unii că Dachia mai pre urmă să să fie chemat Flachia Mare şi oarbă năpaste iaste Dachiii numele Flachiii, carea ca o muiare, a căriia bărbat iaste neştiut sau nicicum neavându-1, din împreunarea fără lege zămisleşte şi apoi, de descoperirea păcatului ruşinându-să şi de frica răzplătirii giudecăţii cuprindzindu-să sau cu ierbi otrăvite sau cu alt mijloc, toată a vieţii sale primejdie priimind, toate chinurile a naşterii cu de-a sila şi fără vreme sufferind şi încă şi fapta a îndoitului păcat în samă nebăgând, înlontrul mănuntăilor sale, pană încă a nu videa lumina nevinovatul prunc, de lumină şi de viaţă a-1 despărţi sileşte; iară de multe ori pronia dumnădzăiască toate relele ei nevoinţe batgiocurind şi în zădar cheltuite arătându-le de silţele şi veninurile maică-sa întreg îl păzeşte şi cu viaţă nebetejită la lumină şi la arătarea altor muritori, cu mare ocara şi ruşinea furatelor şi spurcatelor dragoste îl scoate. Pre carele reaoa şi vrăjmaşea singelui său maică, din datoriia firii, cu braţele să-1 încăldzască şi cu ţiţele să-1 aplece legată şi orânduită fiind, împotriva firii şi a dragostii părinteşti, cu desfrânată pornirea şi nedumnădzăire, în unghiurile uliţilor sau într-alte locuri de privala trecătorilor depărtate şi tăinuite, viaţa, precum să dzice, în dinţi ţiindu-şi, precum din pântice, aşe din braţă îl aruncă şi-1 liapădă. De ciia aciiaşi nespusă a proniii dumnădzăieşti orânduiala şi nenumărată milă şi miloserdie către cineva din tre/cători îl descopere şi-1 73 arată, pre carele streinul luândtud, măcar că sau în casa sa, sau în orfanothrofia de obşte îl cruţă, îl hrăneşte, îl creşte şi în numărul vieţuitorilor puindu-1, la cei mulţi orăşeni ai săi îl adaoge. însă născutul a necunoscuţi părinţi fiind nothos, adecă nu copil, ce copil (şi cu iertarea cuvântului mai chiar să dzic) ficior de curvă să numeşte şi iaste. într-acesta chip şi numele acesta a Flachii cercându-I îl aflăm să fie, de vreme ce din istoricii cei vechi nici unul undeva şi cândva să-1 fie născut şi făcut nu aflăm, nici fiiul adevăratei maici şi a curatei adeverinţe istoriceşti să fie să poate dovedi. Că pentru aceasta câtă au fost şi iaste osirdia şi nevoinţa noastră, şi aşeşi mai din copilărie pană acmu mai 996 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 997 la bătrâneţe, tot în răsturnarea şi cercarea precum a celor vechi, aşe a cestor mai noi istorii şi scrisori (când vremea şi mâna ni-au dat) nepărăsit ni-am nevoit, pentru ca să putem afla pre cel hiriş şi după lege acestui lepădat şi necunoscut născut, născătoriu. Ce pre cât în putinţele noastre au fost, măcar că pre cel de lege părinte şi maică a-i afla n-am putut (căci ce nu iaste nu să poate afla) însă pre cei fără lege părinţi, pre cât ni să pare, şi aflatu-i-am şi dovedi-i-vom şi fără certarea a ocărâtei lor necinste de la dreptul giudecătoriu şi cititoriul nostru să nu scape tare nedejduim. CAPUL III Arată-să suppus şi scornit numele Flachiii de la cine s-au născut Din toate cetele a tuturor istoricilor şi din carii pană 74 acmu la mâna noastră au vinit, nici la unul, precum / am dzis, pomenirea înnoirii şi schimbării numelui Dachiii în Flachia a videa nu ni s-au tâmplat, fără numai la doi de cei den afară şi la unul din casă. Din cei den afară unul iaste Enias Silvius, carile întăi şi singur iaste cela ce va să dzică că numele Dachiii de pe un hatman al Ramului ce I-au chemat Flaccus să să fie schimbat în Flachia, iară mai pre urmă din Flachia să să fie mai primenit în Valahia, adecă mutându-să slova/m v şi c în h\ aşijderea după slova f, mai adăogând un a. Pe acest Enias Silvius să vede să fie credzut şi urmat săracul Ureche vornicul şi la predosloviia hronicului său dzice şi el că a vlahilor nume să să fie luat de pe acel hatman. AI triilea iaste un Ian Zamoschie liah; pre acest dară Zamoschie noi la mână neavându-1, cu multă nevoinţa cercându-l la lexicoanele istoriografi ceşti, mai pre urmă i-am dat de nume în dicţionariul lui Moreri, pentru carele videm pe Neculai Costin logofătul pomenind, precum orb năvăleşte şi să arete sileşte, precum neamul nostru a românilor nu din roamani să să fie trăgând, ce trecând câteodată ostile romanilor peste ţărâle noastre şi uneori şi iernând într-însăle, o samă de acei varvari dachi să fie apucat oarece din limba romanilor, adecă din latinească, şi aşe limba lor să să fie amestecat cu cea latinească. Ce cât iaste pentru acest Zamoschie, puţină grije purtăm de mâna şi de condeiul lui, de vreme ce şi în numărul istoricilor puţin iaste cunoscut, de care lucru precum singur cântă, aşe singur gioacă, iară pre alţii la hora şi danţul său nici au tras, nici a trage poate, fără numai iarăşi pre unii din leşii săi, a cărora numere înainte să vor ivi; pentru aceia nici dzisa Iui a o mai destrăma ne vom pierde vremea, nici de răspuns vrednic îl socotim, precum / şi alţii cu mii de părţi mai cunoscători 75 şi mai giudecâtori decât noi în rândul învăţaţilor sau istoricilor nu l-au cunoscut; iară de l-au şi cunoscur cine iaste, însă cinstea numelui de istoric avthentic să-i dea nu vedem. Iară românii precum romani au fost şi sint, cursul istoriii va arăta. Lunecării lui Ureche pre lesne-i iaste scularea şi a greşelii îndatăşi şi îndreptarea, de vreme ce el nu iasre cel dintăi ibovnicul giupânesei pentru carea pilda istoriii sninciunoasă am adus, ce al doilea; nici el iaste zămislitoriul sau pricina scornitoare a numelui Flăcăii, ce precum prostiii i s-au tâmplat, din cei scornitori a audzi sau poate şi a citi (căci de slovele latineşti lipsit să fie fost nu/să arată) aşe au şi însămnat, după acel Ennias Silvius urmând, şi această poveste adevărată istorie a fi socotind, la alţii şi mai vrednici de credinţă a mai cerca Şi din mărturiile altora lucrul a dovedi s-au lenevit sau tulburate vremile lui mâna nu i-au dat (căce Ureche au trăit Şi au scris pre vremile lui Aron Vodă Tiranul, într-a căruia 998 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 999 domnie şi sfârşitul istoriii sale face) şi aşe, din amăgială, cu graşală pentru moşiia şi neamul său, celea ce nicicum nu sint, nici au fost, au scris. Ce acmu noi pre Ureche în răpaosul său lăsind, la cel mai vârtos împotrivnic simceaoa condeiului să întoarcem. CAPUL IV Pentru Eneas Silvius, cine au fost, şi de greşită socotiala lui pentru numele Flachiii Grea şi nu pre lesne de clătit piatră a lui Eneas socoteală să fie, către cititoriui nostru cu deschis piept mărturisim (că cinstea şi lăudat numele cuiva cu cât de puţină imătoare 76 stropire cineva a o păta sau a să / sili a o ima, iaste lucrul aceluia carile nici a sa cinste au cunoscut, nice de cea mai scârnavă şi mai grozavă hulă şi ocară a să feri s-au învăţat). Mărturisim că acest Eneas Silvie nu numai în multe istorii să să fie primblat, nu numai pentru multe şi mari să fie scris, nu numai precum în toate învăţăturile deplin să fie fost, ce încă rar pre vremile sale într-acestea şie potrivnic şi de asemenea să fie avut; şi aşe, din vrednicii în vrednicii şi din cinste în cinste mai în toate dzile păşind, nu numai cât nume de învăţat, de isteţ şi de harnic de la ai săi şi de la streini ş-au agonisit, ce încă cu acestea mijloce şi în curte şi în beserică mare socotindu-să, prin stepenele de episcop şi de cardinal pană Ia cel mai de sus a papii scaun s-au suit şi corona besericii apusului au purtat; însă cu greu şi aşeşi peste putinţă iaste, în cele omeneşti cineva tăvălindu-să, ceva omeneşte să nu pată şi în cât de ascuţită şi vânoasă socotiala-şi cevaşi tâmp şi slăbănog să nu amestece. Precum şi acestui lăudat bărbat să i să fie tâmplat, nu noi (că să nu dea Dumnădzău cu condeiul nostru trăgători de cinstea altuia să ne arătăm), ce alţii cu multul mai tari şi mai denainte decât mulţi mărturisesc, carii viaţa, faptele şi scrisorile acestui lăudat bărbat au scris; din carii întăi au scris viaţa lui lacov Filip de la Bergaman în Plinirea hronicilor, Trithemie în Carte pentru scriitorii besericeşti şi cardinalul Belarmin <şi Ioan Antonie de la Campania> şi alţii, din carii pre scurt de viaţa şi de învăţătura Iui, pentru voia cititoriului să aducem, ne vom osteni. Eneas Silvie (dzic), ce l-au poreclit din familie Piccolomini, la anul de la Mântuitoriul lumii 1405, octombrie 18, / s-au născut în oraşul Sinenilor, pre care oraş mai pre urmă după ce au stătut papă şi s-au numit Pius, de pre numele său l-au numit Pienţa. Maică-sa, Victoria, mai denainte pană a nu-1 naşte, prin vis au vădzut precum au născut prunc cu coronă în cap. Fiind de 26 ani, au fost săcretariu Ia cardinalul Dominic Capranic. După aceia, iarăşi într-acea slujbă, şi într-altele mai înainte au fost la cardinalul Albergoti şi în multe solii în multe părţi cu laudă trimis şi cu mai mare laudă au fost întors; însă între acestea osteninţă nu părăsiia câte oarece a scrie şi câte o carte în lume a da. In săborul de la Bazilia fiind referindar, canţilariului despre partea sinodului, mult au scris micşurând cinstea şi puterea papii. După săbor au stătut secretariu a papii, lui Felix al cincelea, de la carele în câteva solii au fost trimis. Papa Evghenie al patrulea, carile măcar că cu scrisorile lui mult îşi simţise cinstea betejită, însă pentru multă învăţătura lui toate lăsind, în mare dragoste l-au avut. Papa Niculai al cincilea la scaunul episcopiii l-au suit şi vestitoriu apostolicesc în Bohemia, Ungaria şi în Silezia l-au trimis. Oraţie cu minunată dulceaţă de voroava, cu învăţătura papei lui Niculai au scris, pentru ca să în-vitedze creştinătate asupra turcilor, carea precum în inimile tuturor pătrunsese, mari lucruri ar fi isprăvit, de nu s-ar fi 1000 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1001 tâmplat neaşteptată moartea papii, carea toate începăturile i-au curmat. In urma lui Niculai au stătut Calixtus al triilea, carile pe Eneas, leat 1456, l-au făcut cardinal, iară la anul ş 1458, Calixtus papa murind, Eneas fu ales papă în locul lui, în 6 a lui avgust, pre carile cu nume nou l-au numit Pius al doilea. 78 Scris-au istorie vremilor sale / însă supt numele scriito-riului său, a lui Iohan Bobelini Persona. Şi trăind în scaunul păpăsc 5 ani şi luni 2, dzile 27, leat 1464, avgust 14 au murit. Şi pentru viaţa acestui mare om atâta agiung. CAPUL V Arată-să greu greşită socoteala lui Eneas pentru numele Flachiii Aşe scriitorii vieţii acestui vestit în toate Eneas şeruindu-1 şi precum au fost împodobindu-1, însă în ce şi unde în scrisorile sau în affectaţiile sale lunecate şi peste hotarul cel ce s-au cădzut sărite au vădzut, îndată cu toţii seminţia grecilor cea veche au mărturisit, carea dzice (priiatin îm iaste Platon, priiatin îm iaste şi Socrat, iară decât amândoi mai priiatină adeverinţa), adecă pentru adevăr nici a priiati[ni]lor cât de mari, cât de cinstiţi şi cât de învăţaţi, voia a le căuta nu să cade, nici pentru plăcerea lor adevărul a minţi; care sentenţie păzind-o şi plinind-o scriitorii lui Eneas, în scrisorile Iui multe după gustul său să fie scris, ca cu degetul însămneadză; şi cu aceasta dându-ne noă a şti că alta iaste om mare, vrednic şi încă şi papă a fi, şi alta iaste negreşit şi de oarecare affectaţie părtnicească atins sau muruit să nu să cunoască (că ce să poate tâmpla unuia, aceia să poate tâmpla şi altuia). Aşe dară scriitorii pomeniţi în viaţa lui scris ni-au lăsat că celea ce-au scris împotriva papei mai denainte, pană a nu să face el papă, cu carele multe înalgiosul şi peste hotarul adevărului scaunului şi cinstei papii adusese; apoi după ce s-au făcut papă, aceleaşi îndărăpt li-au cântat şi singur cu scrisoarea şi cu / pecetea sa au mărturisit, precum 79 să nu Ie fie scris şi dzis din adeverinţă, ce din pornirea limbii şi a condeiului să fie fost curse. De unde aiavea iaste că nu tot ce-au scris Eneas îndată şi adevărat iaste şi de vreme ce împotriva capului besericilor condeiul şi limba a-ş ascuţi nu s-au siit, cu cât mai vârtos de credzut iaste că şi într-alte părţi a scrisorilor lui, multe precum sint neînţelegând, sau prin neştiinţă greşit ( fără margine iaste ocheianul a toată ştiinţa) sau din părere scornind ce n-au fost şi ce nu iaste în locul celuia ce au fost şi iaste, să fie suppus. Precum dară mi să pare, această a sa rătăcită socotială de aiurea n-au luat-o (că nici aiurea, precât putem şti, să poate afla) fără numai din stihurile unui vestit poetic romanesc, ce-i dzic Ovidius, carile scriind în Roma nişte stihuri cu carele învaţă meşterşuguî dragostelor scârnave, pre acestea citindu-le Iulia, fata (sau precum unii dzic nepoata) Iui Avgust Chesari, atâta în de desfrânată şi după toate poftele trupeşti dată viaţă cădzusă, cât nu numai ea singură toată stidirea femeiască lepădasă şi toată ruşine de pe obraz rădicase, ce încă şi pre alte multe doamne şi giupânese romane, după pierduta sa minte şi grozave fapte trăgând şi aducând, prin theatruri şi prin uliţă în băuturi, mâncări şi alte ciudate desfătări, dzua şi noapte îmbla. Pentru acestea dară Avgust Chesari pre acest poetic în niânie pornindu-să, l-au trimis la cetatea ce-i dzic Tomos, carea iaste la Marea Neagră. Tâmplatu-s-au dară acestui poetic izgnanie cu şepte ani mai denainte de naşterea Domnului Hristos. Deci acest poetic fiind la acea tate izgonit, scris-au şi alte stihuri, ce le pomeneşte de Pont, în carile (scri/ind cătră un Flaccus Greţin, ce era şi consul atuncea la Roma şi din familiia Flaccilor) arată firea 1002 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1003 neamurilor de pre acolo, aşedzământul locurilor, cursul apelor şi vrăjmăşiia Mării Negre; şi cu un mijloc ca acesta silindu-să să şeruiască laudele şi biruinţele a unui strămoş j acestui Flaccus, nedejduia că printr-însul va putea lua iertare * şi să să întoarcă iarăşi la Roma, care stihuri mai denainte j pomenindu-să, aicea nu le vom mai poftori46. De aceste stihuri a cestui poetic legându-se poate fi Eneas, sileşte ca să arete precum acel consul (sau precum noi am dzice hatman purtătoriu de oşti) Flaccus, fiind biruitoriu într-aceste părţi de loc asupra ghetilor şi el stăpânind locurile marginilor Dunării, de pre numele Iui apoi numele Dachiii să să fie schimbat şi să să fie chemat Flachia. Ce noi, măcar că cu multă şi cădzută cinste am vrea numele a bărbat ca acesta să pomenim şi, precum unii au făcut, după socotiala şi voia lui să ne lăsăm, însă după sentenţia pomenită dzicem: priiatin îm iaste Eneas Selvius, priiatin îm iaste papa Pius, dară mai priiatin adevărul; pentru aceia pentru adevăr pre cât vom putea vom sta. CAPUL VI Dovedeşte-să precum Dachia nicicum n-au putut să să cheme Flachia de pe numele lui Flaccus hatmanul Stihurile nu într-agiutoriu ce împotriva lui Eneas sint şi Ia ivală îl scot, că deşi în multe învăţături afundat şi cufundat au fost, însă în cea dreaptă şi netâmpită a dreptei istorii adeverinţă lăturaş şi abătut au fost (ales într-această materie); căci Ovidius nu dzice că Flaccus să fie avut războiu cu dachii, ce cu ghetii şi dzice că pre / acele locuri au fost stăpânitoriu numai, iară nu precum de pre numele lui s-au numit ţărâle de la sine suppuse, şi de le-au şi numit, au 0 [V. Hronicul, supra, p. 22 orig.J Cartea 1, cap. 4. trebuit să numască pre Ghetia, iară nu pre Dachia, precum au fost şi cu locul şi cu neamul din Ghetia deosăbită din gheografii cei vechi am dovedit. Apoi, de au biruit Flaccus pe dachi şi au supus Dachia, au trebuit Flaccus să să fie numit de pe numele ţărâi carea au biruit, iară nu ţara să să numască de pe numele lui; căci la senatul romanilor obiciuit au fost ca când vreun hatman cu oaste trimis vreo limbă puternică biruia şi ţara lor la împărăţiia romanilor o lipiia, atuncea pentru mai mare cinstea acelui hatman şi pentru laudă vecinică familiii şi pomenirii numelui Iui, între alalte ce-i rădica - stâlp sau chipul lui în mijlocul cetăţii — îi schimba şi numele şi de ciia îl numiia de pre numele ţărâi carea au supus47. Aşe pre amândoi Sţipionii, din carii unul au biruit Africa şi l-au numit Africanul, iară altul Asia, şi l-au numit Asiatic. Aşe Traian, carile întăi pe Dachia au suppus, iară mai pre urmă au supus pe parthii cari era pe acele vremi mai puternici decât toate limbile la Asia, l-au numit şi Dac şi Parthic. Aşe Sever biruind pe parthii, arapi şi adiaveniţi, i-au dat senatul nume Parthic, Arapic şi Adiavenic. Aşe şi pre Flac, după ce au biruit pe gheti, de l-ar fi socotit senatul roman vrednic de atâta cinste, după obiceiul lor, de pre numele ţărâi de dânsul suppusă i-ar fi numit Ghetianul sau măcar şi Dacul, iară nu îndărăpt şi împotriva obiceiului ar fi schimbat numele ţărâi pre numele hatmanului şi din Ghetia sau Dachia ar fi făcut Flachia. Ce noi pentru voia şi cinstea acelui scriitoriu să lăsăm şi să dzicem că roma/nii atuncea întăi obiciaiu nou să fie 82 scornit şi cu o rânduială primenită, depre numele hatmanului Flaccus să fie numit pe Ghetia sau pe Dachia Flachia. Ce nici aşe adevărul să poate căptuşi, precum nici soarele cu tină să poate lipi, căci toată istoria romanilor şi pre mine de Iinguşitoriu şi pre dânsul de basne scornitoriu, cu mare dovadă probodzindu-ne, mai de mare ruşine ne va 47 Dion [Dio Cassius], în Viaţa lui Traian. 1004 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1005 da, de vreme ce ca pre izvod începătura aceştii familii a Flachilor arătând, câţi hatmani şi consuli au avut şi fiete-carele pre ce vreme au trăit, din catastih ni-i va citi şi apoi precum începătura, aşe săvârşirea ei precum cu multul mai denainte de suppunerea dachilor au fost, şi cu sute de ani după Flacul cel mai de pre urmă, Dachia tot Dachia şi Ghetia tot Ghetia s-au chemat, iară Flachia niciodată, nici mai denainte, nici mai pre urmă de suppunerea lor de la romani. Ce pentru mai mare adeverinţa, câţi consuli dintr-această familie a Flachilor au fost (că adevărat mare familie şi de cele de frunte case între boierimea şi domnii romanilor s-au socotit familie Flacchilor) dinceputul pană la săvârşitul lor, pre anume şi după cursul annilor în carii au trăit îi vom arăta, iară de vom fi trecut vreunul cu ochii sau cu condeiul, cititoriul nostru omeneşte va face de ne va îndrepta şi la locul vremii de-1 va alcătui. CAPUL VII Izvodul familiii Flachilor Cel ce acest nume mai înainte să fie ţinut — Ia istoriile romanilor aflăm — precum să-1 fie chemat Valerie Flaccus. Acesta au fost în cinstea boieriii, ce dzic ţinsoria, soţie lui / 83 Clavdie , mai denainte de naştirea Ficioarei cu 326 de ani. 2. AI doilea au fost Fulvius Flaccus, căruia i-au fost soţie în consulat Clavdie Cavdexi, la anul mai înainte de Hristos 262. Acesta Flac să fie avut război cu ghetii istoriile nu pomenesc. 3. Al triilea au fost alt Valerie Flaccus, căruia i-au fost soţie Otaţilie Crasus, la anul mai înainte de Hristos 259. Pe aceste vremi era cele grele războaie în Africa cu Annibal, domnul Carthaghinii. 4. Al patrulea consul au fost alt Fulvius Flaccus, soţie cu Cornilie Lentulus, la anul maiinte de Hristos 253. In vremea acestora s-au început războaiele cu ligurii, carele au stătut 80 de ani, scrie Livius şi Tabla capitul. 5. AI cincelea au fost Valerie Flaccus, soţie cu Atilie Regulus, la anul mainte de Hristos 225. 6. AI şeasele au fost Fulviius Flaccus, soţie cu Manlie Torevat, la anul mainte de Hristos 222. Aceştia au avut oaste asupra boiilor. 7. Al şeptelea au stătut iarăşi acest mai de sus Fulvius Flac la consulat, soţie cu Clavdie Pulher, la anul mainte de Hristos 210. Acestora războaie încă la Africa au fost. Tit Livie. 8. Al optulea au fost alt Valerie Flacus, soţie cu Porţius Cato, la anul mainte de Hristos 193. Acestora războaie încă au fost cu Annibal Livius. 9. Al noalea consul au fost Fulvius, soţie cu frate-său Manlie Aţidinus Fulviianus, la annul mainte de Hristos 178. In anul acestora războaie nu să pomenesc. Ce la anul mainte de Hristos scrie Livius pentru sfârşitul lui, precum având războiu cu năroc asupra ispanilor şi zidind în numele nărocu/lui o capişte în Ispaniia, foarte împodobită au vrut 84 să o facă; pentru aceia luând nişte lespedzi de marmure cu carele era acoperită capişte Iunonii, ce-i dzicea Laţinia din Bruţia, au pus să acopără pe a sa, pentru carea atâta l-au osândit, cât şi el de voia rea şi de ruşine după doi ani puindu-şi singur laţul în grumadzi s-au spândzurat. Livius. 10. Al dzeceiea au fost consul iarăşi un Valerie Flaccus, soţie cu Clavdius Marţelus, la annul mainte de Hristos 150. 11. AI unsprădzecelea au fost Fulvius Flaccus, soţie cu Calpurnie Pizo, la annul mainte de Hristos 133. 12. Al doisprădzecelea au fost alt Fulvius Flaccus, soţie cu Cornilie Sţipion Africanul, la anul mainte de Hristos 132. Pentru acest Fulvie să vede că pomeneşte Ovidie poeta 1006 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1007 în stihurile sale, de vreme ce istoricii încă scriu că în anul consulatului său au avut întăi războiu cu robii carii rădicasă cap în Siţilia, a cărora domn era Evnos, carile cu meşterşug tocmind într-o nucă metiutea iarbă pucioasă, o ascundea în buci, de ciia când voroviia pre încet şi lin în nucă suflând să videa că sloboade foc din gură; deci într-acest războiu, precum scrie Orosie, ce s-a fi fost mai lucrat, pierind scrisorile, nu să mai ştie; iară Onufrie scrie că acestaşi Fulvie, proconsul fiind şi având războiu cu biruinţă în Illiria asupra vardailor, i-au făcut triumf adecă donanmâ în Roma. Ce sau pentru aceasta va să să înţeliagă Ovidie, sau pentru altul, vom dzice mai gios. 13. Al treisprădzecelea au fost iarăşi Valerie Flaccus cu Liţinie Crascus Muţianus, la annul maiinte de Hristos 129- / 85 14. Al patrusprădzecelea au fost consul iarăşi Fulvius Flaccus împreună cu Plavtie Ivseus la anul mai[n]te de Hristos 123. Pentru acesta scrie Tit Livius în rămăşiţa istoriii sale, precum au avut războiu cu ligurii ceşti de peste munţi şi prin vremea a doi ani încheiaţi, cu multe bătăi biruindu-i, pană mai pre urmă i-au supus. 15. Al cincisprădzecelea au fost consul însoţit cu Mărie al şeaselea, iarăşi alt Valerie Flaccus, la anul maiinte de Hristos 98. 16. Al şeasesprădzecelea au fost consul alt Valerie Flaccus, soţie cu M. Herenius ia annul mainte de Hristos 91. 17. Al şeptesprădzecele au fost consul iarăşi alt Valerie Flaccus, soţie cu cine să fie fost n-am putut însămna, atâta numai că acesta au fost tată lui Flaccus pentru carile Ţiţeron ritoricul cel mare au avut oraţie. 18. Al optsprădzecelea au fost Norbanus Flaccus, soţie în consulat cu Cornilie Sţipion Asiaticul Ia anul mainte de Hristos 81. 19. Al nouăsprădzecelea au fost alt Norbanus Flaccus, soţie în consulat cu împăratul Avgust Chesar, la annul mainte de Hristos 22. Iară sau cu un an mainte [anul] naşterii Domnului Hristos sau cu un an pre urmă, Ovidie poeticul au scris acele versuri pentru meşterşugul a iubi, şi cu învăţătura lor Iulia, fata sau nepoata lui Avgust Chesari, la ocară ca aceia vinisă, precum am dzis, pentru aceia şi pe fâcătoriul stihurilor l-au făcut surgun şi pe fie-sa. Deci pre Ovidie la Tomos, cetate de pre Marea (pentru care cetate, mare gâlceava iaste între învăţaţi, care să fie fost, ce noi la locul unde vom dzice pentru alte cetăţi a Moldovii vom arăta cu bune dovede că cetate Tomos iaste acmu Cetatea Albă), iară pe fie-sa / au izgonit-o la ostrovul ce să cheamă Pandataria, precum scrie Dion şi Macrovios. 20. Al doaădzăcilea au fost consul iarăşi un Norbanus Flaccus cu chesariul Drusus, ficiorul lui Tiverie, la anul după Hristos 15. 21. Al doaădzeci şi unul au fost consul Ţelius Rufus, căruia au fost soţie Pomponie Flaccus Greţinus la anul după Hristos 17; cătră acesta Flaccus Greţinus scriind Ovidie de la Tomos cetatea, au trimis acele stihuri pentru Pont la dânsul în Roma. După acestea Flachi mai fost-au şi alţii mai pre urmă; ce la dovada noastră numai câţi să află pană la acest Greţin trebuindu-ne, mai mult a-i înşira ne părăsim. CAPUL VIII Dovedeşte-să că de pre acestea Flachi nici de pre unul Dachia să să cheme Flachia n-au avut cum şi când Acestea dară sint toţi Flacchii pre carii în istorii am putut afla, de la cel dinceputul familiii aceştiia pană Ia Greţin, la carile au scris acel poetic acele stihuri de Pont. Ce precum noi am putut pricepe, Ovidius mai mult să fie scris din slobodzeniia poeticească decât din trebuinţa adevărului; de 1008 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1009 vreme ce că noi vreunul din familie Flacchilor pe gheti sau pe dachi să fie suppus, la istoricii carii ni-au vinit la mână, a afla năroc n-am avut; iară istoricul Eneas Silvie şi mai mult cercând, poate să fie şi aflat de vreme ce aşe cu îndrăznială schimbările numerilor a însămna nu să siiaşte. Să dzicem dară că şi Eneas au aflat şi poeticul fără colachii au scris şi vreun Flac fiind consul (căci pe un Fulvius 87 Flaccus va să dzică) să fie sup/pus pe gheţi sau pre dachi; ce nici aşe nu poate aceasta să să dovediască, căci de au fost vreunul din Fulvii, cel mai de pre urmă iaste cu 123 de ani ma de Hristos precum am însămnat ia numărul al 14. Iară Traian împăratul au stătut la împărăţie Romei pe la 98 de ani, după naşterea Domnului Hristos (precum scrie Dion, Evtropie, Xifiiin, Avrelie Victor şi alţii), iară războiul între romani şi între dachi cel mai de pre urmă, în carile Traian de tot au biruit pe dachi şi craiul Decheval omo-rându-să (precum cursul istoriii Ia locul său înainte pre larg va arăta), au fost la anul după Hristos 105, şi aşe, de la acel consul Fulvius Flaccus pană la Traian au trecut 228 de ani. Mutat dară fiind cu aţâţe ani mai înainte numele Dachiii în Flachia, cum iaste de samă de să greşesc aşe rău acei vestiţi istorici, pre carii acmu pomenim, şi cu toţii scriu că Traian împărat în Dachia şi asupra dachilor au mărs cu acea vestită oaste şi precum pre dachi şi pre Dachia au suppus, iară nu pre flachi sau pre Flachia? Au tuturor acelora istorici şi ochii orbi să nu vadză ce citesc şi urechile surde să nu audză de numele Dachiii cel murat cu sute de ani mai înainte în Flachia li-au fost? Iarte-ne dară aicea şi istoricul Eneas şi papa Pius al doilea, că într-această socoteală nici ca papa, nici ca istoricul negreşit să fie nu poate, că nici pentru voia unuia mai proaspăt scriitoriu putem lepăda credinţa a atâtea vrednici de credinţă istorici, şi ales a cărora au trăit ş-au scris tot pre o vreme cu lucrurile ce să făcea şi singuri marturi privitori, iar nu audzitori, au fost. După această arătătoare şi nebiruită dovadă, ne răzsare alta încă mai neclătită şi încă mai vârtoasă, de vreme ce că măcar c-au biru/it Traian marele pe dachi şi Dachia au supus, într-însa romani au sălăşluit; însă Dachia nici Flachia s-au pomenit, nici alt nume nou au luat, ce prin multe vacuri tot acel vechiu nume de Dachia ş-au ţinut, pană când adecă din Dachia i s-au schimbat numele în Volohie sau Valahia, pentru carea la locul său să va dzice. în scurt, ce noi pentru cinstea a atâta de mare om şi în învăţături lăudat a grăi ne si im şi în ceva cinstea a nu-i beteji ne silim, mai denainte, alţii streini, cărora nici zavis-tiie, nici de dragoste condeiul atingându-să, cu scurte şi curate cuvinte dzic: Cine iaste acela carele dzice că numele acestui neam, adecă a moldovenilor şi a muntenilor, iaste de pe numele hatmanului de Râm Flac, basne dzic. Iară aceste tătunde cuvinte le dzice Carion istoricul48 şi cu dânsul împreună Topeltin49 de Mediiaş. Şi pentru a cestui suppus şi scornit a Flachiii nume, pre cât şi cu cât am dovedit, pare-ni-se că cititoriul va fi content; iară noi să căutăm altele înainte. CAPUL IX Iarăşi pentru aceasta, părerea altora, carii urmadză lui Eneas Silvius Osăbi de Eneas Silvius, pentru carile pre larg s-au dzis, mai sint şi alţii mai proaspeţi scriitori, aceastăşi a lui părere ntmând; însă toţi Ieşi, cumu-i Ian Zamoischie, Orihovie şi Stanislav Sarniţie. Acestea dară, împrumutându-să din istoriia Evropii a lui Eneas, cu tot de-adinsul să apucă pentru Carion [Carion]. Topeltin de Mediiaş [Toppeltinus]. 1010 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1011 ca să arete, precum cu multe vacuri mai denainte de Avgust şi de Iulie Che[s]arii sau Valerie Flac, sau Fulvie Flac, sau Luţius Flac (căci trustrele aceste numere asupra unui Flac 89 grămădesc), să fie vinit cu oşti/le româneşti şi gonind de pre aceste locuri pre gheti şi pre dachi, să fie cuprins romanii aceste locuri şi să fie fost rămas de ciia pre dânsele lăcuitori. Aşijderea de pre numele lui Flac hatmanului, lăcuitorii acestor ţări, să să fie chemat flachi şi cu vreme, mai schimosindu-să graiul, din flac să să fie făcut valah, vlah şi voloh, i proci. Această a lor părere măcar că tăgăduiaşte că românii noştri sint din slobodziile lui Traian, însă precum romani şi de la Italia să fie vinit cu acel hatman Flac, aiavea mărturisesc, de care lucru să văd că numai în vreme greşesc, iară nu în lucru; adecă precum românii să fie de la Italia, însă cu multul mai vechi decât Traian. Ce alalţi istorici, carii adeverinţa istoriii măcar cât de puţin să şchiopătedze nesuferind, pentru această din părere scornită voroava tare probozesc pre Eneas, scornitoriul ei; cel dintăi şi întăi Bonfin50 şi. Leunclavie, amândoi de toată credinţa vrednici scriitori. Deci a iui Anton Bonfin cuvinte sint acestea: „ Românii (dzice) precum de neamul lor romani să fie şi limba le mărturiseşte, carii între atâtea feliuri de varvari, atâta vreme lăcuind, însă pană acmu nicicum a să dezrădăcina n-au putut. Ţinut-au acestea părţile Dunării, pre carile odânăoară au fost lăcuind dachii şi ghetii; căci din leghioanele (adecă polcurile) şi din slobodziile, carile Traian şi alalţi împăraţi a romanilor au adus în Dachia, românii acestea să trag. Iară ci-au vrut Eneas Silvius să dzică, precum numele vlahilor să fie de pe Flac, noi împotrivă stăm, şi socotim (aceşti romani) aşe să să fie chemat, ano toîj pdAAeiv xou tt\q âxidoc,, pentru căci la sigetat au Bonfin [Bonfmius], Decada 2, cartea 7. fost prea meşteri. Că/tră aceastea încă mai adaoge Bonfin51 tot acoleş: Câtva sint, dzice, carii socotesc Vlahie aşe să să fie chemat, de pe o fată a lui Deoclitian, carea s-au fost măritat după domnul românilor din Dachia, de pre a căriia nume, dzic, apoi să să fie chemat Dachia Vlahia". Bonfin dară aşe. Iară Leonclavie52, şi mai aiavea, arată în Pantecte la numele iflac. „Numele vlahilor nu de la romanii lui Flac să trage, care poveste iaste plină de basne, măcar că şi multora aşe au plăcut, ce de la ghermanii noştri." Ce pentru numele acesta vlah, multe dovede va videa cititoriui înainte, unde vom scrie pre ce vreme au început a să chema românii din Dachia valahi, sau volohi, iară acmu calea să ne căutăm. Pre această băsnuitoare poveste (precum Leunclavie o cinsteşte) urmadză liahul Orihovie51, dzicând: „Acestea (moldoveni adecă, căci voroava acolo pentru moldoveni îi iaste) era născuţi din romanii de la Italia, carii, cu hatmanul Luţius Valerie Flac, cuprindzind Dachia, şi romanii luând muieri de a dachilor şi îmbătrânind acolo, pre aceşti dachi (adecă pe români) după dânşii au lăsat". De pe aceste a acestor scriitori mărturii, chiar putem înţelege că aceşti istorici leşeşti, nici pe Bonfin, nici pe Leunclavie să nu fie vădzut; că de i-ar fi vădzut, cu bună samă, această socoteală supt tăcere ar fi trecut-o, nici ar fi poftit să audză Şi ei nume de basnă în istoriia lor, precum aude Eneas Silvie; ?i măcar că mai pre urmă şi papă au cădzut, însă şi numele din Eneas ş-au schimbat în Pius, însă porecla basnii şi aşe tot neştiarsă i-au rămas. Caută şi mai pre larg în capetele ce urmadză şi a leşilor acestora cuvinte şi probozale, carea iau de la alţi istorici adeverinţii următori. / 51 Bonfin [idem], acoloşi. 52 Leunclavie [Leunclavius], în Pandecte, la numele iflac. 53 Orihovie [Orichovius], Annale. 10.12 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1013 CAPUL X Pentru părerea acelora carii mărturisesc precum vlahii să fie romani de la Italia, iară când şi cum să fie agiuns la Dachia dzic că nu ştiu Pre cât noi am putut oblici (căci mulţi istorici pana acmu sau nu-i vom fi citit sau la mână nu-i vom fi avut, cu bunăvoie mărturisim) şi pre câţi din istorici a videa ni s-au tâmplat, mai mult de unul n-am putut afla carile să ţie această părere, fără numai adecă pre Laonic Halcocondila^4, istoric grec, carile, când au luat sultan Muhamed Ţarigradul, au cădzut la robie, apoi şi Ia turciie şi au trăit pană la împărăţiia lui sultan Baiezid, unde şi sfârşitul istoriii sale pune; om amintrilea iscusit în istorii şi de Ia toţi ca un istoric vrednic de credinţă priimit, pentru care lucru vrând el adevărul să urmedze, ca un cinsteş scriitoriu, ce n-au ştiut aiave, dzice că nu ştie; iară ce cu mintea au agiuns şi dreapta socoteală i-au arătat, iarăşi mărturiseşte, fără îndoinţă, adecă precum de pe graiu, de pe port, de pe obicee şi de pe alte lucruri de casă şi de oaste îi cunoştea, precum adevăraţi oameni de Italia şi romani să fie. Ce noi singure cuvintele lui de faţă să aducem, carile în carte 2, unde hotarăle amânduror Vlahiilor arată, aşe dzice: „A dachilor sau a vlahilor neam, de viteaz vestit iaste, ţărâle lor începând de la muntele Orbal şi Pevchin, carii din Panonie încep şi de la Ardeal pană la Marea Neagră să întinde, din dreapta pre lângă Dunăre stă Dachia Pannonilor (Ţara Muntenească înţelege) iară din stânga iaste ţara pre carea o cheamă BoySaviocv (Bogdania); pre aceste doaă ţări le despart munţii (BpavaoPoi xaA.oi5pevoi) ce să cheamă Vranso/vii, adecă a Vrancii (precum noi le dzicem astădzi). Acestora (adecă moldovenilor) mai vecini sint Laonic Halcocondilas [Chalcocondyies], Cartea 2. câteva neamuri tătăreşti. Despre crivăţ să hotărăsc cu (IIoA,(XVOl) polanii, adecă leşii; iară despre răzsărit, cu sarmatii." Apoi dzice: „A dachilor limbă samănă-şi cu a italilor; însă atâta-i de stricată şi abătută, cât de-abiia poate să înţeleagă italul cuvintele acestora. Iară de unde să fie luat limba şi obiceiele (toov Pcopouoov) romanilor şi când să fie trecut într-acea ţară, la nime n-am putut găsi, carele de acesta lucru curat să fie pomenit. De Ia itali în cevaşi măcar deosăbire nu au, căci a mâncării şi a băuturilor orânduiala, a armelor şi a lucrurilor de casă tocmele şi pană acmu tot acea dintăi ţin, măcar că în doaă domnii iaste despărţită (sic t£ tt)v BoySaviocv xod 'Ioxpiav fj xcd 7iocp' "IaTpov xoSpav), adecă, în Bogdania şi Istria sau în ţara de lângă Dunăre, adecă Ţara Muntenească." Aşijderea în cartea 3, deosăbit pentru moldoveni dzice: „însă Bogdania, carea are scaun în (AsuxoticoAiv) Cetatea Albă, despre dachii carii lăcuiesc pre Dunăre, spre litfani şi spre sarmati să întinde. Acest neam de oameni foarte ales Şi de treabă să fie şi de pe aceasta putem cunoaşte, căci limba nu ş-au uitat, ce tot aceia ş-au ţinut." Aşe Halcocondila, măcar că mărturiseşte că când să fie vinit românii în Dachia nu s-au înştiinţat, iară precum de la Italia să fie după alalte obiceie şi întregiunea lor, cu carea limba cea de moşie românească ş-au ţinut, curat mărturiseşte. Alalte lăsăm să le înţeleagă cititoriul după voia sa. / CAPUL XI De părerea acelora carii aşeşi de tot tăgăduiesc precum românii din Dachia să să fie trăgând din romani Carii această părere ş-au cruţat, scriitorii ar fi să să cheme au scornitori, nu putem înţelege. Insă oricum s-ar chema, 1014 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1015 pre cât noaă vreme ni-au lăsat în citiala istoricilor a ne zăbăvi, mai mulţi de doi, şi aceştia Ieşi, a afla n-am putut. Unul Ian Zamoischie, altul Stanislav Sarniţie, carii când scriu urmând celor mai vechi istorici, şi ei împreună cu dânşii pe românii noştri tot din neamul romanilor a fi îi mărturisesc, precum în capul 9, carte aceastaşi, din cuvintele lor am arătat. Iară când scriu din singură a lor părere, uitându-să că sint istorici, cu dialectica şi cu sofistica încep a să nevoi, pentru ca părerea sa sa adeverească; ce noi, vădzind că Sarniţie mai pre larg îngaimă această disputaţie, a lui hireşe cuvinte de faţă le vom aduce; iară cititoriui cu lin şi cu netulburat suflet, din singură nestarea cuvintelor lui, cum el singur pe sine să strică şi să răzsipeşte va putea înţelege. Pomenitul dară Sarniţie55 doaă poveşti deodată să ne-voiaşte a dovedi: una, precum românii, vrând să să făliascâ, singuri să-şi fie scornit acest nume de pe Flac — vlahi; alta, precum românii noştri să nu fie din săminţiia romanilor, ce din rămăşiţa varvarilor celor vechi, adecă a ghetilor şi a dachilor, care socoteală iaste împotriva a tuturor de obşte" scriitorilor (precum şi în capetele trecute can pe scurt am arătat şi în urmă pre larg să va dovedi). Ce el aceştii împotriviri nicicum uitându-se, părerea sa a întări aşe 94 purcede: „Pome/neşte (dzice), Ovidie poeticul de un Flac carile au fost mai mare peste ostile româneşti cele de liafă; şi de ciia aduce stihurile carile noi la capul 4, cartea 1, li-am pomenit [Stăpâniia pre acele locuri, o Greţine, i proci}. Aşijderea pomeneşte precum acel Flac să fie izbândit cetate Triadiţa de la gheti". De ciia silindu-să a sa părere să dovediască, dzice: „ Iară alalt neam (a ghetilor) carile era mai spre ţara grecească, socotesc să fie din carii vlahii să trag". Apoi, uitând sau poate fi şi neştiind că această poveste precum vlahii aşe s-au chemat de pe Flac hatmanul iaste întăi de Eneas Silvie scornită, cade năpaste hronicului moldovenesc, ca cum el cel dintăi ar fi scornit că românii să să fie trăgând de pe acel Flac. Ce să vin im la cuvintele lui: „Insă, dzice, ce să laudă istoriile moldovenilor (poate fi înţelege hronicul lui Ureche vornicul) să vede, că iaste împotriva a toată istoria de obşte, căci pe acele vremi romanii nici gândie să triacă apa Dunării, unde acmu moldovenii stau, necum să poată a-şi pune legheoanele acolo, precum din tâmplarea lucrurilor supt Avgust Chesar decât soarele mai curat să vede". La aceasta, iarte-ne Sarniţie56 de-1 vom îndrepta; căci Flac hatmanul acela au fost tovarăş în consulat cu Sţipion Africanul, cu sute de ani (precum mai sus am arătat) decât Avgust Chesar mai denainte. Iară războiul ghetilor pe vreme lui Avgust precum au fost cu hatmanii Crasus, Tiverie şi Ghermanic, aşijderea din Dion şi dintr-alţii am dovedit. Pană aicea dară Sarniţie57 aşe; apoi nu mult mai gios acestea uitând, iarăşi priimeşte românii din coloniile lui Traian să să fie trăgând. „Războiul, dzice, lui Diur/pan 95 (acesta-i şi Decheval) după ce s-au lungit cu romanii pană la şeptesprădzece ani, pană mai pre urmă au început dachii a să slăbi şi supt Traian s-au istovit". De ciia dacă în puţine cuvinte arată pricina pentru ce s-au sculat românii asupra dachilor, adecă căce jăcuisă pe iazighi şi pe metanasti, carii în prieteşug să ţinea cu romanii, într-acesta chip dzice58: «Romanii după cum le era năravul, făcându-să că vor să apere pe vecini, s-au sculat cu război asupra acelui mai vârtos dintre dânşii; izbândind dară Traian cu biruinţă, pentru °ştenire cu năroc ca aceia în vecinică pomenire să rămâie, au rădicat triidzăci de stâlpi, şi, scriind într-înşii precum pană acolo sint hotarăle împărăţiii, i-au aruncat în Dunăre". 55 Sarniţie [Sarnicius], Cartea 3, cap. 1. 56 Sarniţie [idem], acoloşi. 57 Sarniţie [idem], Cartea 3, cap. 6. 58 Acolosi. 1016 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1017 Această poveste cu stâlpii de unde să o fie încăpătat Sarniţie n-am putut desluşi de vreme ce nici Ia un istoric carii au scris de Traian aceasta n-am aflat; şi apoi stâlpii în fundul Dunării aruncaţi, cine i-ar fi văzut? cine i-ar fi citit pentru ca să poată şti ce scrie într-înşii? Iară alte cetăţi şi întărituri carile au făcut Traian în Dachia şi de carile scriitorii ni-au înştiinţat, afla-va cititoriul mai înainte. Cătră acestea Sarniţie-^, lungind înainte voroavă: „Traian, dzice, mai mare parte din lăcuitorii cei vechi din Dachia izgonind şi plăcându-i bişugul locului, au împărţit-o slujitorilor săi celor vechi". Cu aceste cuvinte Sarniţie să vede, precum am şi mai dzis, că va să vie după socoteala celor vechi istorici; însă după a sa părere întorcându-să, iarăşi mută socoteala, dzicând60: „De vreme dară ce în scurt câte oarece pentru vlah[i] ni-au fost a pomeni, nu fără cale a fi socotim de vom arăta mai curat ce trebuie să ştim pentru coreniia 5" lor". Şi aşe povesteşte, dzice / Evtropie, carte 1, că: „Traian împărat după ce au sfărmat ostile dachilor şi acea ţară au făcut-o provinţie, ori că bişugul locului i-au plăcut, ori. pentru ca să aibă de unde să-şi hrănească ostile, supt împărăţiia romanilor au supus-o". Aceasta aşe din Evtropie pomenind, iarăşi începe guliia sa a coace: „Iară ce să fălesc, dzice, voioşii, precum să fie născuţi din Flac hatmanul şi li să pare precum au chip de voroavă din stihurile lui Ovidie, precum şi mai sus am pomenit (nu-i adevărat), căci Flac acela hatmanul pre vremile lui Avgust în Misia era oştenitoriu, nici putea romanii pre atuncea să treacă (Dunărea) în ceasta parte"61. Caute aicea cititoriul şi cunoască cât stă Sarniţie de departe de ştiinţa istoriii, socotind că acei Flac hatmanul să fie fost cu ostile pre vremile lui Avgust în Misia; însă şi supt Avgust 59 Acoloşi [idem]. 60 Acoloşi [idem]. 61 Sarniţie [idem], acoloşi. fost-au un Flac cu porecla Greţin, om de senat şi dintr-aceeaşi familie, la carele Ovidie poeticul, trimiţind stihurile ce scrisese unde era Ia izgnanie, să ruga să cadză la Avgust, ca doară îl va putea scoate de la acea izgnanie. Ce acesta Flac după socoteala Hronobghicului lui Calviz au fost cu 130 şi mai bine de ani mai pre urmă decât Flac, carele au fost cu ostile în Misia asupra ghetilor, precum în cele trecute am arătat. De aice înainte Sarniţie62, de tot aşeşi părăsind pe istorici, din meşterşuguî dialecticăi i să pare. că va putea dovedi părerea sa, puind această propoziţie: „Vlahii cea dintăi a lor începătură o trag din neamul ghetilor, care lucru deosăbi de alte înştiinţări (iară carele sint inştiinţările acelea nu să îndură / să pomenească), aceasta încă dovedeşte că vitejiia sau vârtutea 9 sufletului şi pană astădzi îşi ţin, aşe cât cu poeticul cu aceiaşi (a ghetilor) poreclă martiales (adecă viteji) a-i numi, precum să cade putem". Apoi lăsind dialecticii să apucă de fisiognomi: „Au, dzice, căutătură sau faţa groznică şi li-i fruntea ca de berbece". Graiul lor (iară dzice) „odânăoră au fost tot unul cu a ghetilor", la care aduce martur pe Stravon, carile dzice că „ghetii şi dachii tot o limbă să fie avut". Ce socotească binişor Sarniţie, că Stravon nu dzice pentru romanii carii au întrat şi s-au aşedzat în Dachia, că Stravon acmu era 100 de ani de când ieşise dintr-această viiaţa când au întrat Traian cu ostile în Dachiia; ce dzice pentru gheti şi dachii carii era într-aceste părţi încă mai denainte de Avgust, pre a căruia vremi au scris Stravon Gheografia sa şi pentru aceia dzice el, că au fost OpoyAoTTOUc;, tot de o limbă, pre carii apoi Traian de tot de pe acelea locuri stârpindu-i, cu ai săi slujitori şi cu alt nărod românesc au împlut-o. Ce să videm înainte ce mai dzice: „Iară pentru căci videm, dzice, Ia dânşii oarece rămăşiţă de limbă italienească, 62 Sarniţie [idem], acoloşi. 1018 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1019 aceasta socotim să să fie tâmplat din amestecătura acelor polcuri româneşti, iară amentrilea limba lor cea de temeiu sarmatică iaste (limba sarmatică înţelege cea slovenească sau rusască) de pre carea videm că şi pană astădzi pre crăişorul lor, cu limba noastră, voievod îl cheamă". Ce cu acest argument al său, Sarniţie nu numai pe români, ce şi pe unguri şi încă şi pe turci îi va scoate la rusie; căci şi craiul unguresc pre domnii de Ardeal, în deplomatele sale, voievod îl tituleşte. 98 Caută pentru / aceasta la Leunclavie în Pantecte şi prin toată Istoriia lui Anton Bonfin carile în toate locurile unde să tâmplă de domnul Ardealului a pomeni, totdeauna voievoda îi dzice. Aşe turcii pe comendantul de Gălata şi pe alţii a altor târguri, voievoda îi cheamă, Ia carea putem aduce marturi câţi li s-au tâmplat la Ţarigrad a merge sau printr-alte locuri a împărăţiii turcului a trece. Ce noi, având deosăbit scris în Gheografiia MoLiaviii pentru titulurile domnilor moldoveneşti şi munteneşti, aicea cu aceasta mai mult nezăbăvindu-ne, iarăşi Ia cuvintele lui Sarniţie65 să ne întoarcem. Purcede el înainte dzicând: „Singur numele cu carile neamul acesta să cheamă de la oamenii noştri le iaste pus, căce oamenii limbii noastre pre dânşii volohi, adecă italiiani sau din Italiia născuţi a-i chema; şi, după chipul graiului nostru, şi alte neamuri vecine, cum sint ghermanii, Iitfanii şi singuri italiianii, cu acelaşi nume valahi a-i chema s-au obiciuit". De mierat lucru, o bunule Sarniţie, cum rusii şi leşii cu dachii fiind tot dintr-un neam şi tot dintr-o limbă cu dânşii, adecă gheti şi sarmati, uitând, i-au chemat italiiani! Ce să mai mergem după Sarniţie64: „Ce grecii, dzice, istorici, mutând slova v în b\ Blahi le dzic". Aicea Sarniţie să vede că va să dzică de Nichita Honiatis65, carile din istoricii cei mai de pre mijlocul vacului, el întăi pe romanii 64 Sarniţie [idem], acoloşi. din Dachie cu acest nume îi scrie, începând de la împărăţiia lui Vasilie ce l-au poreclit Vulgaroctonos, pre la anul de la Hristos 1017. Caută şi la Pantectele lui Leunclavie66, că vii afla pe acea vreme pomenind de un Bogdan, domnul vlahilor; / caută şi înainte, că unde vom dzice de tâmplările 99 în împărăţiia lui Vasilie Vulgarocton, acolo povestea aceasta pre larg o vom arăta. Cătră acestea încă mai adaoge Sarniţie67: „Aciştea, dzice, şi multeni să chiamă, însă numai carii lăcuiesc în Dachiia cea de sus". Apoi tâlcuind ce va să înţăleagă cuvântul multeni, pare-mi-să, dzice, că aşe să să fie chemat, pentru căci mulţime de neamuri, carile acolo să strânsese pe vremile romanilor între sine să amestecase, şi din acea multă adunare, nume de multeni să fie luat, „căci arătat-am, dzice, precum deosăbi de cei vechi dachi şi gheti, mulţi şi greci, itali şi sloveni <într-acele> ţări să să fie sălăşluit". Noi acest cuvânt a lui Sarniţie de dzice: „precum au şi arătat", mult l-am cercat în Hronicul lui de câteva ori întorcând, ce să fie arătat, precum cu italii pe aceia vreme şi greci şi sloveni în Dachiia să să fie aşedzat, necăiuri a găsi n-am putut. Insă de greci să să fie amestecat unii cu acii romani poate că s-ar şi crede, măcar că nici un istoric de aceasta nu pomeneşte; iară pentru sloveni aşeşi nicicum să să creadză nu iaste, căci numele şi niamul slovenesc în părţile Evropii întăi pre vremile Iui Anastasie împărat s-au ivit, carile au fost împărat romanilor cu 385 de ani mai pre urmă decât ce s-au aşedzat romanii în Dachia, precum mai pre larg vom arăta, unde vom dzice de tâmplările supt acest Anastasie împărat. Iară cât iaste pentru cuvântul , mai mult altâceva să dzicem în ceasta dată nu avem, fără cât că ce poate isprăvi curată limba lătiniascâ unde stăpâneşte Acoloşi [ia 65 Nichita Honiatis [Nicetas Choniates], Cartea 1, cap. 5. 66 Leunclavie [Leunclavius], Pantecte, cap. 71. 67 Sarniţie [Sarnicius], acoloşi. 1020 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1021 varvariia? Că scriitorii cei mai vechi, carii cu curată limbă latinească au scris hronicile sale, precum iaste Bonfin, Leunclavie şi alalţii, Ţărâi Munteneşti nu-i dzic Moltana, 100 din mulţimea adunărilor, / precum va Sarniţie, ce-i dzic Montana, adecă „muntoasa" sau „muntenească", de pre munţii ce-i stau în lung deasupra de la Munţii Vrancii pană la Demircapă; aşe i-au dzis şi romanii cei vechi, aşe îi dzicem şi noi moldovenii: Ţara Muntenească, adecă de munte, ca cum am dzice Muntoasa sau Munteniia. Aşijderea scriitorii latini ceşti mai proaspeţi îi dzic Transalpina, adecă de peste munţi, căci despre Ţara Ardealului spre Dunăre, peste munţi trecând, să vine în Ţara Muntenească. Caută că vei găsi aceste cuvinte a noastre la Leunclavie68, carile precum Ţara Muntenească s-au fost chemând la istoricii latineşti Montana, pe Bonfin mărturie aduce. După acestea încă mai nădeşte Stanislav Sarniţie69: „Iară pe vremile, dzice, lui Honorie şi a lui Arcadie, gotthii după oastea carea au făcut în Italiia, precum această ţară iarăşi să o fie dobândit, scrie Iornandis şi Procopie, şi de pre această mulţime de adunări de niamuri, precum Moltana să să fie chemat aiavea iaste". Ba crede-mă, Sarniţie, că nu iaste aiavea; căci Procopie, pre carele tu îl aduci mărturie, scrie că Iustinian împărat au fost ţiind Dachiia, precum puţin înainte şi în viiaţa lui Iustinian (pre ce vremi şi Procopie au scris Istorie sa) toate cuvintile lui Procopie de faţă vom aduce. De Iornand puţină grijă purtăm, precum înainte să va dovedi, căce şi a lui cuvinte de faţă puindu-le, putem dzice şi noi că aiavea va fi, că şi Iornandis n-au dzis precum dzice Sarniţie. Aşe, Sarniţie după ce-i pare că îndestul au dovedit precum volohii să nu fie români, ce acei vechi şi dintăi dachi, / apoi singur şie împotrivindu-să, îi face prea proaspeţi, 68 Leunclavie [Leunclavius], în Pantecte, cap. 71. Sarniţie [Sarnicius], acoloşi. dzicând: „ în istoriia latinească pomenirea vlahilor să face întăi pre la anul de la Hristos 1330, iară în cea grecească de pre vremile lui Isachie Anghel, împăratul Ţarigradului". Deci măcar că cine să fie istoricii, măcar cum nu-i pomeneşte; însă putem înţelege pentru cea latinească că va să dzică Istoriia lui Bonfin; iară pentru cea grecească a lui Nichita Honiatis, a cărora cuvinte şi istorie, carea au scris pentru neamul românesc, toate le va afla înainte cititoriul nostru. După acestea după toate, foarte nestătătoriu să arată Sarniţie în socoteala sa, căci uitând ale sale cuvinte, cu carile acmu pre vlahi foarte proaspeţi îi făcea, iarăşi să întoarce şi prea vechi îi arată: „Fost-au, dzice, Unalia, pre vremile lui Honorie, om din neamul acestora, hatman vestit în vitejie; fost-au şi altul dintr-acesta nărod, anume Aetie, carile stând în mijlocul oştii sale au sprejinit războiul cel vestit, carile 3 dzile necontenit s-au făcut între uni şi între vandali şi între gotthi la Tolosa". Iară acest Aetie au fost hatman oştilor romanilor, pe vremile lui Theodosie cel Tânăr la anul de la Hristos 419. însă nici cu atâta să îndestuleşte Sarniţie, ce decât acestea cu multul mai vârtoase (precum părere [a] îl duce) dovede, nu de la sine, ce de la alţii giuruiaşte că va aduce; ce măcar că în cuvinte sună, iară sunetul de unde să iasă, foarte molcom tace. Argumenturile lui70 carile pentru ca să dovedească mojiciia românilor sint acestea: „Românii, dzice, s-au răcoşit asupra lui Isachie împăratul, cu carii împăratul fără năroc războaie au avut. Aicea întăi să pomenesc / vlahii la istoricii greceşti. Dzis-am, dzice, de faptele lui Traian scriind, pentru acea dintăi acestora începătură, însă nu lipsesc carii mai cu de-adins ţin, precum neamul acestor vlahi să fie mutat de la italiianii ghenovezi, carii la gurile Dunării, şi aşeşi din cetatea 70 Sarniţie [Sarnicius], Cartea 6, cap. 18. 1022 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1023 scaunului vlahilor, adecă acelor vechi dachi, să fie şedzut. La această poveste, dzice, trii socoteale aduc, nu de lepădat; întăi, căci vlahii precum din cea latinească, aşe din cea italienească limbă, graiul ş-au stricat. A doa, căci coloniile sau slododziile romanilor pre carile li-au adus Traian în Dachia, Adrian şi alţii următori împăraţi iară să le fie întors la Italia. A triia, că de ar fi fost românii din rămăşiţele oştii lui Traian, istoricii latini nu le-ar fi uitat numele, nici cu acest stricat dintr-alte limbi nume i-ar fi chemat mai pre urmă valahi; şi aşeşi că prin vremea a o mie de ani, necăiuri istoricii de numele lor nu pomenesc, fără numai după ce coloniile gheno[v]ezilor au apucat Chiliia". Acestea sint cuvintele, sau, mai adevărat să dzic, poveştile lui Sarniţie, la care noi mult am avea a-i răspunde; ce, pomenind ce-am giuruit în predosloviia noastră, adecă precum de ale noastre cevaşi măcar neadăogând orce alţi scriitori au lăsat scris pentru neamul românesc, acelea numai culegând, de faţă să le aducem, precum în capul ce urmadză la sfârşitul aceştii cărţi le vom arăta şi de ciia peste tot cursul Hronicului unde vreme şi locul va pofti, anume le vom pomeni. Deci dară atâta numai pentru Sarniţie putem dzice, purtat între ritori cuvântul, carile dzice: Expartibus aliquid, ex toto nihil, adecă: din părţi 103 câte oarece, iară din tot nimica a înţe/lege n-am putut. Ce pentru ca poftii cititoriului cât de pre scurt să slujim, atâta îi dăm aicea ştire să ştie că acestea a lui Sarniţie nu sint de credzut, căci nu arată anume cine sint aciia carile ţin această părere, carea la istoricul adevărat mare pată de neştiinţă iaste a dzice: „odânăoară au fost" sau „ au dzis oarecine", căci acest feli de istorie iaste a babelor carele spun noaptea poveşti pentru ca să-şi adoarmă copiii, ales când sint flămândzi. A doa, căci nu Adrian, ce Avrelian (carile cu 152 de ani mai pre urmă decât Adrian au stătut la împărăţie) au fost carile la vreme au mutat o samă de romani din Dachia numai peste Dunăre, iară nu la Italia. A triia, că ghenovezii niciodată Chiliia n-au ţinut, ce Cafa şi alte cetăţi a Crâmului de pe marginea Mării Negre. A patra, căci dzice că:pas, curte, carile sint cuvinte moldoveneşti, sint italieneşti, iară nu latineşti, care lucru de mierat iaste la învăţat ca Sarniţie, cum n-au putut şti că passus şi cortis sint cuvinte chiar latineşti, iară nu italieneşti. A cincea, căci cuvintele lui cele dintăi nu să tocmăsc cu cele de pre urmă, ce, precum dzice el, că Misia ţara (carea, când era Sampson giudeţi la Iudia, ellinii cu acest nume o chema) aşe să să fie numit de pre limba leşască, adecă de la cuvântul Zmiessania iezica, adecă „amestecătura limbilor". Aşe noi putem dzice că istoriia lui pentru neamul şi numele românilor altă nu iaste fără numai o amestecare de cuvinte. CAPUL XII De părerea acelora carii buiguiesc precum niamul românilor din Dachia,măcar că de la roma/nii 104 de Italia s-ar trage, însă nici de la Flac, nici de la Traian să fie aduşi, ce cu multe vacuri mai pre urmă cu alt chip întăi în Ardeal, apoi într-amândoaă ţărâle acestea să fie întrat Această poveste pentru proaspătă vinirea românilor în Dachia, nici la greci, nici la alt neam de scriitoriu am putut-o găsi, nici supt nume de istoric de la alţii măcar a să pomeni am audzit şi, mai vârtos, căci chipul poveştii aceştiia chip sau nume de istorie măcar cum a lua nu poate. Că de pe a cuvântului începătură şi cursul a toată voroava, aşeşi de tot proastă povestire şi din capăt pană în sfârşit cu totului tot basnă să fie să arată; carea spre adormirea pruncilor, iară nu spre audzirea bărbaţilor s-au scornit. Pentr-aceia, nici şi s-ar fi cădzut sa o punem în 1024 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1025 rândul cu alte a altor istorici poveşti. Ce, ţiind minte datoriia giuruinţei carea cititoriului nostru am dat, ne caută orice, veri de bine, veri de rău de alţii, adecă de începătura, de neamul, de firea şi de obiceile neamului acestuia s-ar fi pomenit, cu inimă nevătămată, de faţă să le punem. Basna dară aceasta să poartă sub numele unui Simion Călugărul, după carile apoi urmadză un Misail iarăşi călugăr şi Evstratie, carele au fost şi logofăt al triile la răpăosat părintele nostru. Ce noi pre următori ce li s-au părut să urmedze lăsându-i, pune-vom nevoinţă să dosluşim acel Simion de unde s-au încăpătat de această aşe de grozavă minciună şi măcar că el singur minte, precum această poveste să o fie luat din hronicul cel unguresc, însă adevărat nu dzice, căci cât în putinţa noastră au fost din istoricii carii au scris pentru lucrurile ungureşti nici pre 105 unul / cu amănuntul şi prin multă vreme necercat n-am lăsat; şi ales pe Anton Bonfin (carile adevărat s-ar putea dzice precum iaste domnul istoricilor ungureşti) numai cât nu l-am fărmat întorcându-I, însă de poveste ca aceasta a da n-am putut. Iară ce la dânsul am aflat, pentru Vladislav craiul unguresc şi de războaiele lui cu tătarâi, vii videa la cartea 9, cap. 15, unde pre larg de toate vom pomeni. Ce să vinim la Simion. Scrie dară călugărul acesta în Predosloviia (sau precum noi dzicem în Prevoroavd) hronicului lui Ureche (pre carele noi îl avem mai ştiut istoric modovenesc) precum el această poveste în hronicul lui Ureche însămnată neaflând-o, n-au vrut şi pe aceasta să o triacă cu condeiul său. Pentru numele dară băsnuitoriului acestuia aşe ne înştiinţăm de la Miron Costin şi de la ficiorul său Neculaiu Costin logofătul. Iară basna lui în pomenita Pridosloviie a lui Ureche aşe o citim: Fiind, dzice, crai în ţara ungurească Laslău (aşe cheamă el pe Ladislav) căruia îi dzicea că iaste vâlhovnic (ce să tâlcuiaşte din limba sloveniască vrăjitoriu), să fie întrat mulţime de tătari cu pradă în ţara ungurească. Craiul Laslău, vădzindu-să slab de oşti şi de puteri şi mierându-să cum va face şi cum va pute să stea împotriva a atâta mulţime, să fie trimăs la împăratul Ramului (iară la care împărat nu pomeneşte) şi să să fie rugat sâ-i dea agiutoriu împotriva a unui nepriiantin de obşte ca acesta. împăratul solii Iui Laslău să-i fie priimit şi că-i va da cum mai în grabă agiutoriu să-i fie făgăduit. Şi aşe mulţime de tălhari şi de ucigaşi şi de alt fe/Iiu de vinovaţi de moarte, 106 din toată împărăţiia lui strângând, să-i fie trimis acelui craiu unguresc într-agiutoriu. Iară căci să să fie aflat atuncea atâta samă de tălhari în temniţele Ramului dă samă iarăşi acel Simion, precum împăratul acela, când au stătut la împărăţie, ori de a sa bunăvoie, ori de la publică silit, nu să ştie, să să fie giurat că cât va împăraţi el, nici un om, măcar cu orce feliu de vină, de sabiia sau de poronca lui să nu moară, măcar de l-ar şi da dreptatea morţii; şi cu acea socoteală în vremea împărăţiii lui, să să fie aflat mulţime de tălhari prin toate tem[ni]ţele închişi. Aşe dară, precum dzisem, împăratul, dzice, Ramului, să trimaţă acei tălhari într-agiutoriu lui Laslău, întăi să fie poroncit şi să-i fie ars pe toţi în giur împregiurul capului, pentru ca de ciia să să poată cunoaşte dintr-alţi oameni. Apoi, trimiţindu-i, să Ie fie poruncit înapoi să nu să mai întoarcă, că carile se va întoarce şi să va prinde în împărăţiia sa, acela să va omorî. Laslău dară, luând acel agiutoriu de tălhari de la împăratul Ramului trimişi, să fie purces cu dânşii asupra tătarâlor, carii acmu, în ţara unguriască întrând, ardea şi prăda tot ce le ieşie înainte şi, dându-le război tare, să fie răzbit pe tătari şi să-i fie biruit. Tătarii dând dos de fugă, Laslău cu tâlharii şi cu alte oşti a sale să-i fie gonit pană peste munţi şi pană au dat Ia apa Siretiului; acolo tătarii, fiind de gonaşi întiriţi şi de frica carea 1026 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1027 le sta din dos, apa şi fără vad a trece căutându-le, mulţime de dânşii în apa Siretiului să să fie înecat, carea din cela mal privind craiul Laslău să fie strigat în limba ungurească: 107 Siretem, siretem, adecă (pre/cum iarăşi călugărul tălmăceşte) „Place-m, place~m" şi de pe acel a craiului cuvânt numele aceii ape să fie rămas Sereti, iară mai denainte apa Siretiului ce nume să fie avut nu va să pomenească. într-acesta chip craiul Laslău, făcând mare izbândă ca aceasta şi la scaunul său cu mare pohfală întorcându-să, să fie vrut să facă mare veselie, pentru ca să se desfătedze cu crăiasa şi cu boiarii săi, pentru mare bucurie de biruinţă, carea au avut asupra nepriiatinilor săi. Ce tâmplându-se acea a lui la scaun intrare în dzua de lăsatul sacului de postul cel mare şi socotind că cu bucate de post nu va putea face masă după pofta şi plăcerea lui, să fie trimis Ia papa de Râm şi să fie cerşut voia pentru ca să-i dezlege luni şi marţi la carne. Carea papa făcându-i pe voie, să să fie veselit cu a săi, precum am dzis, acelea trii dzile bând şi mâncând şi de atuncea, dzice Simion, să fie apucat ungurii obiceiu de lasă săc marţea, ca cum mai denainte de această tâmplare după pravila besericii greceşti li s-ar fi cădzut să lasă săc dumeneca săptămânii carea trecusă. După acestea, vrând Laslău craiu iarăşi să trimată pe acei tâlhari romani la împăratul înapoi şi cu mari şi multe daruri să-i mulţămască pentru agiutoriul ce i-au dat şi pentru biniie carile i-au făcut, împăratul să-i fie răspuns că mai mare şi mai priimit dar nu poate să-i dea, decât dacă va opri pre acei oameni la sine, nici le va da voie să să mai întoarcă la locul său. Pentru care lucru, vădzând Laslău că împăratul nu mai priimeşte la sine pe acei tâlhari, aşijderea temându-să să nu cumva aceleaşi furtuşaguri şi tălhuşaguri să facă şi în ţara lui, 108 precum făcuse la Râm, de nevoie / i-au căutat a le arăta locuri de hrană şi de aşedzământ; şi aşe să-i fie aşedzat pe apa Morăşului, care ţară şi acmu să chiamă Maramorăş, şi de atuncea să fie rămas acei romani pentre unguri în Ardeal multă vreme lăcuitori. Şi de ciia, cu cursul vremii, acolo înmulţindu-să şi plodindu-să, şi nemaiîncăpându-i locul, să se fie sculat unii dintr-înşii şi, trecând peste munţi în ceasta parte, să fie aflat locurile (unde acmu ţara Moldovei şi a Munteniii stă) pustii şi de oameni deşerte şi, aducându-şi de ciia şi muierile şi copiii de la Ardeal, să să fie aşedzat cu totul pre acele pomenite locuri pustii. Aceasta dară iaste basna pre carea Simion acesta, sau singur din capul său au scornit-o, sau de la vreun prostac însă zavistuitoriu mai denainte din crieri fătată au aflat-o, la predosloviia hronicului lui Ureche, fără nici o ruşine a o prepune au îndrăznit precum cititoriul şi mai pre larg la acelaşi hronic o va putea citi. Iară noi aceasta a mai lungi părăsind, datori ia adeverinţii istoriceşti ne sileşte ca să cercăm şi aflând să arătăm de unde iaste <începătura> aceştii basne, şi cum şi în ce chip pană la acel măzac Simion au agiuns? CAPUL XIII Arată-să din ce izvor s-au scurs piştelniţa aceştii puturoase basne în ce chip limpede apa izvorului din curgerea sa în piştelniţa şi în bălţi stă[tă]toare oprindu-să să strică, şi grea putoare de glod sau de alt miros neplăcut sloboade, aşe povestea a unii adevărate istorii, în urechile şi gurile a unor oăsnuitori cădzind, în putoase / şi grozave blojituri să preface. Iară precum mulţi ca acestea, prin mai toate vacurile sâ să fie tâmplat şi cu a lor blăstămăţie câtă tulburare şi stricăciune să fie aducând istoriii adevărate, frumos ne arată 1028 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1029 Cornilie Agrippa, Carte pentru deşirtarea ştiinţălor, cap Pentru istorie; din carii şi ca carii să fie fost şi Simion acesta, din cuvintele carele acmuşi de faţă le vom aduce, fără prepus să va cunoaşte. Insă iarăşi el să nu fi avut cap carele să poată di-ntreg a scorni şi a tocmi minciună ca aceasta, prostimea voroavii îl arată. Care lucru noi, prin multă vreme în cumpăna socotelii cumpănindu-1 şi ispitindu-1, pană mai pre urmă am socotit că, basna la adevăraţii istorici loc neavând, iarăşi la băsnuitori trebuie a să afla. Şi aşe, cărţile istoricilor într-o parte lăsind, de ale băsnuitorilor cu mare osirdie ne-am apucat; că precum urechea hireşă, carea iaste mai aproape decât toate urechile de gura minciunoasă, ce iasă dintr-acea gură nu aude, aşe sufletul odihnă nu poate afla pană nu găseşte adevărul carile îl ciarcă, oricât de departe şi oricât de cu trudă i-ar fi a-1 nemeri. Aşe dară, după câtăva pierdere de vreme şi de osteninţă, pană mai pre urmă am dat peste un hronic bulgăresc, cu limba slovenească, însă fără numele şi fără porecla izvoditoriului scris. In mână luându-1, scriitoriu i-aşi dzice au arătoriu, nu putem alege; căci ca cum am fi întrat peste nişte tinoasă piştelniţă şi glodoase tini şi bălţi fără pod, fără drum şi fără nici o potică de mărs sau de trecere, aşe 110 bloşticăind mai mult decât mărgând, / pană mai pre urmă agiunsem Ia cuvântul himiciior, adecă Ia capul mort de la carile isvorâia dzisa, mai denainte puturoasa basnă, pre carea din cuvânt în cuvânt a o tălmăci şi cititoriului, pentru privala înainte a i-o pune nu ne vom lenevi. Fost-au (dzice hronicul bulgăresc) odănăoară în ţara unguriască un Vladislav (căruia Simion îi dzice Laslău) craiu, carile să să fie sculat cu oaste asupra lui Ştefan, craiului bulgăresc, iară pricina căci să să fie scornit această nepriietenie între aceşti doi crai, dzice, să fie fost aceasta: căci Ştefan craiul bulgăresc, luînd de la împăratul Ţarigradului titul şi coronă de craiu, Vladislav de râvnă şi de zavistie nesuferind (căci el singur numai pre atuncea cu titul de craiu, dzice, să fie fost) să-i fie poroncit sau craiu să nu să scrie, sau să ştie că să va rădica cu oaste asupra lui. Şi cu cuvântul deodată, cu multe oşti rădicându-se, au purces asupra lui Ştefan. Ştefan craiul să fie avut un frate, pre carile să-1 fie chemat Sava şi să fie fost şi mitropolit a toată bulgărimea. Deci înţelegând Ştefan, craiul bulgăresc, că-i vine asupra Laslău, îndată să fie trimis înainte lui soli pe frate-său Sava, mitropolitul, pentru ca, cu cuvinte de pace şi creştineşti, doară l-ar putea întoarce dintr-acea nedriaptă socoteală ce-şi bagasă în cap. Sava dară, mitropolitul, mărgând la tabăra lui Laslău şi cu mare umilinţă şi creştinească plecăciune soliia dându-şi, să-1 fie rugat pentru ca să să părâsască de acea oaste, fârâ nici o dreptate rădicată; ce împietrită inima ereticului Laslău (aşe numeşte hronicul pe catholici, eretici) nicidecum ascultare rugămintelor Savei a da / să nu fie priimit. Sava, mitropolitul, vădzind că cu voroava şi rugămintea cătră om ceva nu foloseşte, să să fie întors către Dumnădzău a să ruga şi, stând o dzi şi o noapte în rugă necontenit, cu fierbinţi lacrămi să fie cerut agiutoriu de la Dumnădzău pentru ca să întoarcă împietrită inima Iui Laslău şi să nu-1 lasă, cu pricina lui, să să verse atâta singe nevinovat. Dumnădzău, carile ascultă ruga acelor ce i să roagă în credinţă, şi a Savii lacrămi vădzind şi rugămintea ascul-tându-i, să fie poruncit nuărilor să nu mai ploaie, iară soarelui să verse căldură oamenilor şi dobitoacelor nesuferită; carea, după poronca lui Dumnădzău făcându-se, toate izvoarăle şi apele mai mici să fie săcat, iară apele cele mai mari atâta să să fie încăldzit cât s-ar fi părut că fierb; şi încă ce iaste şi mai mai de mare minune, că şi vinul şi alte feliuri de băuturi ce purta Laslău cu sine în tabără, nu numai căci 1030 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1031 s-au fost stricat, ce încă de atocma cu apa undedzată înfier-bântându-să, să nu să fie putut bea. Deci oastea lui Laslău, într-atâta arşiţă şi sete ce să afla, măcar că apa, cumuşi era fierbinte, cu larg gâtlej înghiţîia, ce nicidecum sete să-şi potolească să nu fie putut. Sava, de menunea aceasta de la Dumnădzău înştiin-ţindu-să, pentru ca să-şi bată gioc de Laslău, să fie trimis Ia dânsul jeluindu-să că piiare de sete şi să i să fie rugat să-i trimaţă vreun feliu de băutură pentru ca să-şi răcorească inima. Laslău să-i fie răspuns precum el şi toată oastea lui aceiaşi nevoie pate şi precum ce să-i trimită de băut nu avea. Atuncea Sava, tocmai ca Ilie, iarăşi lui Dumnădzău rugându-să, 112 să fie poftit să sloboadză nuă/rii piatră în chip de ghiaţă, carea peste toată faţa pământului să cadză; iară în tabăra lui Laslău nici un grăunţ să nu pice. Dumnădzău şi de aceasta făcând după voia Savei, el să fie cules piatră de ghiaţă multă şi puind-o într-un blid mare să o fie trimis dar lui Laslău. Laslău, vădzind ghiaţa şi apoi înţelegând şi minunea carea prin gura Savei au fost făcută, nu numai pace vecinică cu Ştefan craiu să fie făcut, ce încă şi eresiia lepădând, să să fie botedzat (ca cum adecă catholicii n-ar fi botedzaţi!); şi singur Sava, mitropolitul, din sfânta scăldătoare priimindu-1, să-i fie pus numele Vladislav şi, fiind el mai denainte eretic şi mag, adecă vrăjitoriu, să fie vinit la pravoslavie şi mai pre urmă şi sfânt să fie ieşit. De Laslăul dară lui Simion, de eresiia, de botedzul şi de crăiia Iui aşe; iară pentru alaltă a basnii parte, purcede înainte iarăşi acela hronic, povestind. Acest Laslău, dzice, crăind în ţara ungurească, s-au sculat Batie cu nenumărată mulţime de oaste tătărască şi, suppuind supt sabie şi supt foc ţara Moscului, a Litfii şi toată crăiia leşească, apoi au întrat şi în ţara ungurească şi pană la scaunul crăiii agiungând, mare moarte în oameni şi stricăciune pământului au făcut (măcar că numele cetăţii scaunului unguresc nu pomeneşte, ce dzice numai c-au fost o cetate prea tare şi din toate părţile cu apă încungiurată). Laslău, craiul unguresc, vădzind că cu ce să stea împotriva atâta genune de tătari nu va putea, cu puţinei, carii pre lângă dânsul s-au tâmplat, să să fie închis într-acea cetate şi, trimiţind soli pre la toţi craii şi domnii / creştineşti, şi mai 113 cu de-adins la împăratul Ramului, să să fie rugat să-i dea agiutoriu să poată sta împotriva a nepriiatin şi vrăjmaş de obşte a tot neamul creştinesc; ce puţin şi mai nemică agiutoriu au putut de la dânşii lua. De care lucru Ladislau, de tot agiutoriul omenesc părăsit şi de ale sale puteri slab şi neputincios vădzindu-să, să să fie suit într-un stâlp de marmure atâta de înalt cât de-abia i s-au fost vădzind vârvul (caută de te miră stâlpul de marmure bulgăresc cât iaste de înalt!). Din vârvul acelui stâlp privind Laslău cum ard şi pradă pe denafară tătarâi lui Batie, cu lacrămi fierbinţi să fie început a să ruga lui Dumnădzău, ca numai din ceriu doară să-i trimită agiutoriu carile să-1 izbăvască şi pe dâns şi pe ţara lui de supt focul şi sabiia tătarâlor. Iară lacrămile lui Laslău carile au fost vărsind atâta să fie fost de fierbinţi Şi de iuţi, cât stâlpul acel de marmure din vârv pană în temelie să-I fie potricălit (aceasta poveste iaste căriia noi moldovenii îi dzicem minciună cu coarne). Aşe Laslău fiind cu tot gândul cătră agiutoriul din ceriu Şi cu trupul asupra stâlpului rădicat, de năprasnă să fie vădzut un cal prea frumos, înşelat, înfrânat, Ia rădăcina stâlpului, de nime neţinut stând, şi pre şea să fie avut un topor de cele lungi în coadă (carile poartă la noi ungurenii); el la cal uitându-să, să fie audzit un glas că-1 strigă: „Laslee, Laslee!". El, întorcându-şi ochii, să fie vădzut un om bătrân carile să-i fie dzis: „Nu te teme, Laslăe, căci Dumnădzău au căutat spre lacrămile tale şi au ascultat rugămentea ta; şi ţ-au 1032 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1033 dăruit biruinţă asupra vrăjmaşilor busurmani". Acestea 14 dzicând bătrânul acela, să să fie făcut / nevădzut. Laslău, pricepând că agiutoriul îi iaste trimis de la Dumnădzău, coborându-să de pe stâlp, să fie încălecat pe calul cel năzdrăvan din ceriu cuborât şi să fie luat a mână toporul cel din aer oţălit; şi aşe, îmbărbătând pre cei puţini ai săi ce avea în cetate, să fie deschis porţile şi fără veste să fie dat năvală tătarâlor, carii acmu ardea şi prăda târgul pe denafară cetăţii. Iară tătarâi, vădzind că li s-au pornit Laslău asupra, ca morţii de frică, de nemică altă apucându-să, numai de fugă să fie plecat. Ladislau cu ungurii săi tot de-aproape gonindu-i şi fărâmându-i, mulţime de dânşii să fie omorât. Iară Batie hanul, vădzind răzsipa tătarâlor săi şi biruinţa Ia unguri a vini, altă ce au avut cu prada agonisit să fie lepădat tot şi numai pe sora lui Laslău (pre carea cu câteva dzile mai denainte au fost robit-o) pe sapa calului după sine aruncând-o, să fie plecat fuga, socotind ca doară cu fuga va putea scăpa. Ce Laslău craiul, decât toţi şi mai viteaz şi mai vârtos fiind, să fie luat în goană pe Batie şi, agiungându-1 din dos, n-au fost putând să-I lovască de soru-sa, pentru carea să fie dzis: „Soro, pleacă-ţi capul într-o parte pentru ca să pociu lovi pe păgânul". Ce soru-sa, mai mult păgânului agiutând decât frăţine-seu, oricând să întindea Laslău cu toporul să taie capul lui Batie, iară ea să să fie fost plecând într-acea parte şi să-1 fie fost scutind; (căci acmu Batie ş-au fost-o luat muiare; şi ca o muiare mai [mult] iubiia viaţa bărbatului decât a frăţine-său). Laslău pană mai pre urmă, cunoscând precum soru-sa în tot chipul sileşte să apere pe busurman şi mai mult fereşte viaţa lui decât a frăţine-său, într-amândoi ca-n nişte nepriiantini totodată / toporul să-şi fie îndreptat şi aşe de tare să-i fie lovit, cât cu o lovală pe amândoi deodată să-i fie despicat din cap pană în oblâncul şelii. Aşe, viteazul acela Laslău, după ce au ucis şi pe Batie şi pe soru-sa, cu mare izbândă la cetate-şi întorcându-să, să fie poruncit să să ia sama tătarâlor pre carii i-au prins vii; şi, după ce au aflat mulţime de dânşii fără număr de multă, să fie dzis că oricarii din păgâni ar vrea să să botedze, să fie iertaţi; iară carii a să creştina n-ar priimi, pre aciia pre toţi pană la unul să-i omoare; şi aşe să fie şi făcut. Iară boierii ungureşti şi cetăţenii, împreună cu tot nărodul, vrând ca pomenirea slavii lui Laslău în veci nemuritoare să rămâie, făcând chipul lui Laslău de aramă vărsat, pe cal călare şi în mână toporul ţiind, sa-I fie pus în vârvul acelui stâlp pre carile s-au fost urcat Laslău când s-au fost rugând lui Dumnădzău, carile, dzice, că şi pană astădzi stă. Acestea dară sint carile de Laslău vrăjitoriul, apoi şi sfântul, povesteşte hronicul bulgăresc. Şi tocma ca acestea şi mai pre urmă am aflat şi la un hronic rusesc carile să cunoaşte că din cel bulgăresc această poveste din cuvânt în cuvânt să o fie luat. Iară alalte câte mai mult adaoge Simion sau altul asemenea lui, măzac mai denainte decât dânsul, adecă de românii cei din temniţile Ramului scoşi şi într-agiutoriul Iui Laslău trimişi, de unde să le fie scornit nicicum mai mult a afla nu putum, fără cât socotim că din istoriia a doi crai, pre doaă deosăbite vremi tâmplată, o basnă ciudată ca aceasta alcătuind, prostimii să o criadză, cu condeiul hărtiia au muruit; iară cum dintr-aceste doaă / adevărate istorii o basnă să să fie scornit iată aicea vom arăta. U6 CAPUL XIV Arată-să precum această basnă cu Laslău iaste scornită din istoriia adevărată a doi crai ungureşti Nu ni-au ieşit din minte, iubite cititoriule, că giuruinţa noastră au fost ca, fără nici o durere sau bucurie a inimii, orice streinii de neamul nostru, veri bine, veri rău în 1034 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1035 scrisorile sale ar fi pomenit, fără nici o împotrivire din gândul nostru măcar un cuvânt să nu adaogem şi nici alt feliu de probozire să Ie dăm, fără numai iarăşi în ce şi cu ce alţi istorici, de credinţă vrednici, i-ar dojeni. Insă aceasta noi pentru istorici şi pentru carii măcar cât de puţin în numărul scriitorilor sint priimiţi, am giuruit, iară nu şi pentru blojiitori şi din toată cărarea istoriii adevărat rătăciţi. Pentru care lucru iertare de la cititoriu poftind, ne vom apuca ca, cât mai pre scurt vom putea, căptuşala aceştii basne pană Ia goliciune să o descoperim, şi la trupul ei cât de grozavă şi de scârnavâ să fie tuturor să o arătăm. Fără nici un prepus sintem precum basna aceasta din doaă adevărate istorii a doi crai (carii prin deosăbite vremi au crăit în ţara unguriască) să o fie alcătuit, ori Simion, ori cine altul ar fi fost cel dintăi a ei scornitoriu. Deci o istorie iaste carea s-au tâmplat pre vremile Iui Solomon şi a Gheizii fraţilor, carii pe la anul de [la] Hristos 1062 au fost amândoi împreună crai ţărâi ungureşti; iară alta pe vremea a Belii al patrulea, ficiorul lui Andrei al doilea, carile au fost craiu pe la anul de Ia Hristos 1235, precum scrie Anton Bonfin la 117 aceiaşi anni, unde pre larg / de lucrurile în vremile acelor crai tâmplate pomeneşte. Aşijderea Hronologhiia lui Avram Barclai mărturiseşte, precum între aceşti doi crai aproape de doaă vacuri, să fie trecut. întăi dară însămnedze cititoriui nostru că basna bulgărească dzice precum Batie au fost acela carile, întrând în ţara ungurească, l-au omorât Laslău cu toporul; iară Istoriia adevărată a Iui Bonfin71 şi alţii toţi, carii după Bonfin au scris, dzice precum când au întrat Batie în ţara ungurească au fost craiu Bela, ficiorul lui Andreiu, unde altă nu vei audzi de la pomenitul Bonfin, fără numai că biruind Batie pe Bela craiul cu războiu, toată ţara ungurească supt foc şi supt fier să fie pus, şi precum Bela, scăpat de toată nădejdea, cu puţini să fie hălăduit la Avstriia şi acolo cu multe nevoi şi becisnicii să să fie izbit aproape de patru ani, adecă pană când Batie cu tătarâi săi, de pradă şi de moarte săturându-să, de bunăvoie iarăşi s-au întors în tătărâme, de unde ieşisă. într-un cuvânt, cât au stătut Batie în părţile ţărâi ungureşti, istoriia tot rău peste râu şi moarte de foc şi de fier pomeneşte, iară pentru biruinţă asupra tătarâlor măcar o slovă nu să află. Şi aşe basna pentru românii de la Râm, craiului unguresc împotriva lui Batie într-agiutoriu trimişi, şi biruinţa craiului unguresc (precumuşi iaste firea basnii) iase adevărată minciună. Nici cu altă poveste din istorie basna aceasta a potrivi putem, fără numai doară de va fi citit măzacul acela pentru comani romani, căci pe vreme Belii acii comani au fost lăcuind prin Podoliia ţărâi leşeşti şi sculându-să o samă dintr-înşii au mărs de s-au închinat craiului unguresc şi / s-au // botedzat cu toţii, cărora craiul li-au dat loc de aşedzământ în ţara ungurească piste apa Tissei de ceia parte. Ce aceasta poveste nici o potrivire cu basna având, să vinim Ia povestea lui Vladislav, căruia hronicile îi dzic cel Sfânt, carile au avut multe şi vrăjmaşe războaie cu unii, şi cel mai groznic pe urmă cu Ghiula, domnul unilor, iară nu cu Batie; carea poveste multă asemănare având cu basna lui Simion, cât să va putea mai pre scurt şi mai curat, aicea o vom arăta. Bonfin72, pentru lucrurile ungureşti iscusit istoric, scrie precum crăind în ţara ungurească Solomon, Ia anul de la Hristos 1062, s-au sculat Ghiula, hanul unilor, şi cu mare pradă au întrat în ţara ungurească, împotriva a căruia Solomon craiul împreună cu fraţii săi (carii şi hatmani oştilor era), cu Gheiza şi cu Ladislav (pre acesta poate fi Bonfin [Bonfinius], Decada 2, cap. 8. ' Bonfin [idem], Decada 2, cap. 3. 1036 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1037 înţelege măzacul Simion să fie Laslăul lui), şi cu toată oastea carea după strâmtoarea vremii au putut strânge, mărgând, li-au ieşit înainte la cetatea Doboc, supt muntele ce să ( cheamă Herlem, unde vrăjmaşi dintr-îmbe părţile războiu ! făcându-să, fură ungurii biruitoriu. Aicea dzice Bonfin7^: „Nu putem trece cu cuvântul minunat lucrul carile au isprăvit Ladislav. Că vădzind Ladislav pre un un carile o fată ficioară apucând o aruncase pe cal după sine şi cât ce putea să scape fugiia, s-au luat Ladislav a-1 goni şi, pentru căci i se păruse că iaste fata episcopului de Varadin şi pentru mai cu de-dins ca să-i scutiasca curata-i ficiorie din spurcăciune păgânului, cu tot de-adinsul îl întiriia şi acmu din cal agiungându-1, însă şi de rană ce avea fiind oarecât slăbit, şi pentru ca nu cumva pe ficioară să lovască ferindu-să, au 119 stri/gat: «O, ficioară! Dă-te gios de pe cal şi împreună trage cu tine şi pe păgânul răpitoriu.» Ficioară, cuvântul lui Ladislav cu lucrul îndată plinind şi apucând pe păgân, l-au pornit de pe cal şi amândoi au cădzut de pe cal la pământ. Ladislav, dacă au vădzut pe un dat gios, socoti că nevrednic de bărbăţiia sa lucru va fi de nu va descăleca şi el şi singur la singur să margă; şi aşe, îndată, descălecând şi de luptă apucându-să, cu toporul (carele după obiceiul unguresc purta) lovindu-1, i-au zburat capul. Unii din istorici (dzice Bonfin) scriu precum, luptându-să Ladislav cu unul, ficioară să fie apucat săcurea şi ea să fie tăiat capul unului." împotrivă scriu alţii, povestind precum pentru un să să fie pus şi să să fie rugat lui Laslău să nu-1 omoară. „La aceastaşi poveste adaog alţii (dzice Bonfin) precum Ladislav să fie avut un cal carile nu numai de picioare să fie fost mai bun şi la trup mai frumos decât toţi caii, ce încă şi la fire cu multul pe toţi să fie covârşind, căci voia şi pofta domnului său, ca cum ar fi avut mente, au fost pricepând. 73 Bonfin [Bonfînius], acoloşi. Aşe au fost învăţat cât în războiu şi el pre nepriiatin cu gura au fost apucând şi, dându-1 gios, cu picioarele l-au fost stropşind; de la stăpâ[nul] său măcar o dată n-au fost fugind şi la loc de primejdie mare isteciunea priceperii au fost arătând". în scurt Bonfin atâta va să dzică de calul lui Ladislav, cât dzic arapii de chioheilianii săi. Şi puţin mai gios, iarăşi la acelaşi loc, dzice Bonfin: „Atâta fărmătură şi omor au făcut ungurii în uni, cât nici unul măcar de poveste n-au scăpat. Iară Solomon craiul cu fraţii săi Gheiza / şi Ladislav, cu mare izbândă şi biruinţă 120 ca aceasta, mulţime de robi de la păgâni mântuind şi toată prada întorcând, cu slăvită bucurie s-au întors în ţara ungurească, unde dzua biruinţii între praznicile annului puind, cu veselie de obşte şi cu cântări svinte au mulţămit lui Dumnădzău". Ia aminte aicea fietecine şi socotiască cursul istoriii adevărate, adecă de bărbăţiia şi vitejiia lui Ladislav, de ficioară carea au scos-o de la păgân, de toporul carile au tăiat pe un cu dânsul, de aceiaşi fată, cum, după socoteala a unor scriitori, au fost cădzut cu rugăminte Ia Ladislav pentru stăpânu-său; aşijderea bunătate şi priceperea calului deosăbită dintr-alte dobitoace, precum dzic proştii noştri ca cum ar fi fost năzdrăvan, căci au fost putând alege cine-i stăpânu-său şi cine-i nepriiatin, împotriva a căruia împreună cu stăpânu-său s-au fost bătând şi precum la vreme de primejdie, măcar slobod pe stăpânu-său n-au fost părăsind; şi altele pe amănuntul câte mai sus am pomenit, de le va lua cineva sama binişor, au nu toate aiavea arată că din curată a adevărului istoriii fântână, piştelniţa basnii bulgăreşti să să fie abătut şi în gura minciunosului ca-ntr-o baltă stătătoare să să fie împuţit? Aşijderea alalte a basnii părţi, carile urmadză de unde l-au zmult şi cum I-au în minciuna lui schimosit, iată acum vom arăta. Acelaşi istoric Bonfin, istoriia sa înainte ducând, dzice: „După ce au cădzut între Solomon şi între Ladislav 1038 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1039 vrajbă, Solomon au făcut legământ cu Cutesc, domnul unilor, împotriva iui Ladislav într-acesta chip: ca Solomon să dea 121 muiare pe fata sa lui Cutesc şi toată / Transilvania, adecă ţara Ardealului, să o dea să fie vecinică moşie unilor"74. De aicea aiavea să cunoaşte că băsnuitoriul, îndărăpt puind cuvintele poveştii şi numerele schimbând, dzice că Batie au fost luat întăi în robie, apoi şi muiare pe sora lui Ladislau; iară istoriia împotrivă dzice că Solomon pentru ca mai tare şi vecinie legământ să facă cu unii ş-au fost tocmit să dea pe fata sa muiare lui Cutesc, domnului unilor. Aşijderea istoriia scrie precum Solomon pentru dreptatea sa ar fi putut să ceară agiutoriu de la împăratul Henric (căci pe atuncea acela era împărat împărăţiii apusului), însă aceia dzice că n-au făcut-o pentru căce ştiia că chesariul era împiedecat cu oştenire în doaă părţi, căci şi papa şi saxonii totodată i s-au fost sculat cu oşti asupra. Iară basna spune precum Laslău să fie cerut oaste într-agiutoriu împotriva Iui Batie şi a tătarâlor lui şi ce Solomon a isprăvi nici s-au ispitit; iară basna dzice că Laslău cerşind agiutoriu au şi luat, adecă tâlharii acei în temniţele Ramului de atâta vreme închişi. Bonfin75 înainte voroava ţiindu-şi dzice: „Ladislav, după ce au gonit pe Solomon de la crăiie şi au apucat el scaunul şi toată stăpânirea, fără zăbavă s-au sculat hatmanul unilor Copulh, ficiorul lui Crul şi, intrând în ţara Ardealului pană la Varadin şi pană la Tocai, foarte rău au prădat-o şi mulţime de robi şi de plian apucând, s-au fost întors înapoi şi, agi ungând la apa Timişului (de pe aceasta apă cetatea Timiş-variului ş-au luat numele), acolo la trecătoare i-au împresurat şi Ladislav cu ostile sale, dându-Ie năvală, în malul trecătorii, 22 ma/re vărsare de singe de îmbe părţi s-au făcut. 74 Bonfin [Bonfmius], Decada 2, cap. 4. 75 Bonfin [idem], acoloşi. Ce robii, vădzind agiutoriul ce le vinise, toţi odată unul altuia legăturile dezlegând, cu muieri, cu copii au dat şi ei de altă parte năvală în unni şi aşe, de o parte Ladislav cu ungurii, iară de altă parte robii, dând războiu bărbăteşte, pană mai pre urmă au biruit pe unni şi atâta i-au omorât şi i-au înecat, cât mai mult de unul (căruia i-au fost numele Secheno) viu n-au scăpat." Mai pomeneşte şi aceasta Bonfin că Ladislav, după ce au agiuns în urmă pe unni şi vădzind atâta mulţime ce era, întăi să fie stătut la rugă şi cu fierbinţi lacrămi să să fie rugat de la Dumnădzău agiutoriu, socotind că singură puterea sa nu iaste să să puie împotriva a atâta păgânătate. Socotească şi aicea cititoriui şi cunoască schimositura basnii, carea pentru Copulh pune pe Batie; pentru apa Temişului, pune a Siretiului; pentru lacrămile lui Ladislav în malul apii pune a lui Laslău al său în vârvul stâlpului celui de marmure; şi pentru robii ce ş-au sfărmat legăturile ş-au dat lui Ladislav şi şie agiutoriu, pune pe tâlharii din legăturile temniţelor Ramului. Iară de unde să fie luat băsnuitoriul de dzice că acel împărat a Ramului s-au fost giurat nime de sabiia lui să nu moară, aceasta nicicum a o dosloşi n-am putut, căci nici un istoric să aibă ceva asămănare cu această basnă cevaşi să scrie n-am aflat, fără numai doar de va fi schimosit cuvintele lui Ladislav, carile pentru unnii biruiţi cătră oastea sa dzice, şi in locul Iui Ladislav va fi pus pe împăratul Ramului. Iară cuvintele lui Ladislav Bonfin76 aşe Ie pomeneşte: „Parcite humano sanguini milites, parcite. Sat cruoris hostibus effusum. Fugientem capite multitudinem, ut / si forte ad orthodoxam fidem animum advertere voluerint, Dei populum amplificemus". Adecă: „Cruţaţi, ostaşilor mei, cruţaţi singelui omenesc; destulă vărsare s-au făcut de singe neprietinesc. Prindeţi numai (iară nu omorâţi) mulţimea ce ' Bonfin [idem], acoloşi. 1040 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1041 fuge, cândailea să vor întoarce cu inima cătră credinţa orthodoxiii şi vom înmulţi poporul lui Dumnădzău". Mai iaste a lui Ladislav şi altă poveste, în carea Bonfin77 aşijderea pomeneşte precum alalţi unni, audzind de prăpă-direa domnului lor cu toată oastea în ţara unguriască, cu toţii să să fie sculat şi încă luând în soţie şi pe comani, şi pe ama-xovii, şi pe ruşi, de iznoavă să fie întrat cu pradă în ţara ungurească, cărora Ladislav cu oaste înainte ieşind, ca şi pe cei dintăi, încă şi mai rău să-i fie bătut şi aşeşi singur cu toporul ce purta să fie tăiat capul lui Ac, domnului unnilor. Aşijderea dintr-altă poveste a lui Bonfin, tot acoloşi puţin mai gios, poate să fie mutat basna numele apii Visla cu Siretiul. Căci Ladislav, vădzind că ruşii în războiul dintăi s-au fost însoţit cu unnii, pentru mai cu multul să-şi răsplătească şi asupra lor, ce ruşii la pace cu răgăminte plecându-să ş-au aşedzat lucrurile cu Ladislav; iară leşii, tot în pizma lor stând, Ladislav greu, însă cu biruinţă, războiu au avut cu dânşii; şi aşe, după biruinţă, tot aruncându-i şi sfărmându-i, să-i fie gonit pană i-au trecut peste apa Vistulii. Rămas-au acmu să videm de unde s-au scornit şi minciuna pentru stâlpul, carile, dzice „bulgariul", precum să fie rădicat cetăţenii în slava lui Ladislav. Ce şi aceasta tot din Istoriia lui Bonfin78 să fie căptuşită aiavea iaste; că Bonfin / dzice: „Ladislav, după ce au dobândit atâtea biruinţe asupra tuturor nepriiatinilor săi, să să fie dat câtăva vreme odihnii, în care vreme în chip de vânătoare trecând pre locul ce să cheamă Batorian, cu îndemnare ceriască îmbiiat fiind, acolo în slava Precuratii Ficioare, pe apa Hrisului să fie zidit o beserica prea înaltă şi prea frumoasă". Acestea sint dară războaiele şi biruinţele carile istoriile adevărate pomenesc să fie avut Ladislav, ce l-au poreclit Sfântul, asupra unilor, pre carile hloricarii (iară nu hronicarii) pomeniţi, amestecându-le şi schimosindu-le blăstămăţeşte, cu duhul minciunii li-au spurcat şi ca un stârv lângă drum mort, carile nările drumeţilor bântuiaşte, aşe ei urechile a multora cu minciuna aceasta împlând, de atâta vreme pană acmu, cei mai proşti la socoteală şi în istoriile adevărate neispitiţi, în loc de istorie adevărată au credzut-o. Ci noi, pentru ca să dosluşim aceasta, poate fi mai mult ne vom fi zăbăvit decât răbdării cititoriului nostru ar fi trebuit. Acmu dară basnile iarăşi băsnuitorilor lăsind, la rândul cuvântului să vinim. CAPUL XV De părerea acelora carii priimăsc precum coloniile româneşti de la Traian să să fie aşedzat în Dachia; însă pe aceleaşi alţi împăraţi următori iarăşi să le fie rădicat şi să le fie tras înapoi Această părere a multor din scriitori, măcar că cu câteva vacuri după viaţa lui Traian la ivală au ieşit / şi rândul ei ar 1 fi poftit, ca la locul şi la vremea ce s-au tâmplat, acolo să o aducem; însă noi puind în socoteală ca pană a nu aduce la mijloc mărturiile scriitorilor pentru aşedzământul romanilor în Dachiia şi pentru necurmat traiul lor într-însa, întăi cevaşi măcar nedzis şi nearătat să nu lăsăm, orce într-alt chip şi împotriva socotelii de obşte s-ar părea. Această dară poveste precum romanii de la Traian împărat în Dachiia puşi şi aşedzaţi, mai pre urmă Avrelie împărat iarăşi să-i fie trecut peste Dunăre în Misiia, la câtva istorici79 (a cărora credinţă nu să poate lepăda), pomenită o aflăm. De la carea cei ce vor şi să silesc să arete precum românii noştri să nu fie din 7 7 Bonfin [Bonfînius], 78 Bonfin [idem], acoloşi. oloşi. 79 Stanislav Sarniţie [Sarnicius] şi Ian Zamoischie [vezi Zamosius] amândoi lesi. 1042 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1043 romani trăgându-să pare-li-se că tare putere agonisesc. Argu-menturile dovedii lor, cu această poveste, din cei mai vechi istorici carii de această poveste să fie pomenit sint Vopiscus, Iornandis, Suida şi câtva alţii acestora următori. Ce Vopiscus mai pre larg şi mai curat scriind, precum sint cuvintele lui, aicea le vom aduce: „Avrelian, dzice, Dachiia peste Dunăre, pre carea Traian o făcusă provinţie româniască, pustiindu-să, toată Illirie şi Misia socotind că nu o va mai putea ţine, au scos din cetăţile şi din locurile ei pe români şi i-au aşedzat în mijlocul Misiii şi i-au mutat numele, dzicându-i Dachia, carea acmu desparte Misia de sus de la Misia de gios şi fiind mai denainte Dachia den a stânga Dunării (precum curge spre mare), acmu cea de Avrelian descălecată stă den a dreapta Dunării". Această poveste80 atâta-i iaste de adevărată, precum iaste şi povestea carea arată descălecătura Dachiii cu români de la / Traian (precum şi mai pre larg să va videa unde va vini rândul istoriii să însămnăm lucrurile tâmplate pe vremea acestui Avrelian împărat). Insă noaă frumoasă şi nebiruită dovadă ne dă acest istoric împotriva acelora ce nicicum nu priimăsc românii din Dachia să fie români de la Italia, de vreme ce curat arată că Avrelian au rădicat românii de Traian puşi în Dachia şi i-au trecut numai peste Dunăre în Misia. Iară de la aşedzământul romanilor în Dachia pană la acest Avrelian au trecut la mijloc 167 de ani, prin care vreme romanii necurmat în Dachia au lăcuit. Iară precum aceiiaşi romani să să fie întors iarăşi în Dachia şi de ciia nicicum vreodată să nu o fie mai părăsit, ce aşeşi pană la vremile noastre tot într-însa necurmat să fie lăcuit, tot trupul istoriii noastre va arăta, aducând mărturiile a scriitorilor carii după vremi şi după împăraţii ce împărăţiia au însămnat de lucrurile romanilor carile s-au tâmplat în Dachia. însă aicea nu vrum să trecem cu condeiul nesocotită îndrăzneala lui Stanislav Sarniţie81, carile vrând românii noştri nu din romani, ce din dachii cei vechi să să fie trăgând să arete, apucă aceste mai sus pomenite cuvinte şi după a sa plăcere mutând gândul şi socoteala scriitorilor celor vechi, într-acesta chip dzice: „Slobodziile acelea a lui Traian împărat, Adrian, şi alţi împăraţi mai pe urmă, iarăşi li-au dus înapoi în Italie". Aicea Sarniţie în locul lui Avrelian (carele, precum dzisem, au fost cu 167 ani mai pre urmă) pune pe Adrian, carile au stătut la împărăţie îndată după moartea lui Traian; şi în locul / Misiii, pune Italia, care cuvânt nici un istoric nu l-au dzis. / De pe aceste abătute din cărarea adevărului a lui Sarniţie cuvinte, cât să fie de şchiopătând istoriia lui pentru neamul românilor fietecine -poate cunoaşte, nici mai mult ar fi trebuit cu une cuvinte fără temeiu ca acestea audzul cititoriului să supărăm; ce fiindu-ne datoriia cevaşi nedzis, adecă ce la alţii pentru moşiia noastră pomenit să află să nu lăsem, precum înainte îşi mai lungeşte părere, aşe din cuvânt în cuvânt aicea a o arăta nu ne vom lenevi. într-alt loc al istoriii sale, Sarniţie82, tocmindu-şi poate fi greşala, pe Adrian lasă şi de Avrelian se apucă; însă şi aşe altă socoteală împotrivă socotelii sale cei dintăi singur şiie îşi scorneşte, adeverind că de au şi rădicat Avrelian acele slobodzii a lui Traian, însă mai mulţi din romani să fie rămas în Dachia. Ce să vinim la cuvintele lui: „Avrelian, dzice, măcar că acele leghioane italieneşti pre carile Traian odânăoară în Dachia le băgase înapoi li-au scos, însă colonii (ca cum am dzice ţăranii cei mai proşti) şi carii grijea casii purta, acoloşi au rămas, carii cu deprinderea graiului latinesc au stricat limba cea slovenească cu carea şi acmu valahii să slujesc". 3 Aceasta 1 aflai Ia Bonfin [Bonfmius], Decada 1, cap.l. 81 Sarniţie [Sarnicius], Cartea 6, cap.l £ 82 Sarniţie [idem], Cartea 4, cap. 5. 1044 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1045 O, minunate Sarniţie, cum poţi îndrăzni că românii din Dachia astădzi grăiesc limba slovenească cu cea latinească stricată? Cum nu te uiţi la alţii şi mai vechi şi mai de ispravă decât tine istorici carii într-un glas mărturisesc că limba românilor din temeiul ei iaste din cea lătiniască? Noi mai mult ceva împotriva lui Sarniţie a dzice nici îndrăznim, nici ! ne trebuie, fără cât în limba noastră îl întrebăm: Ce faci, 28 Sarniţie? latineşte i-am dzice: Cvidfaţis Sarniţii I sloveneşte: Cto delaişi Sarniţie?Şi de această proastă întrebare el singur socotească: limba româniască din cea latinească au din cea sloveniască iaste stricată? Ce noi pentru a lui Sarniţie părere mai puţină grijă purtând, ne uităm la cei vechi şi de credinţă vrednici istorici, carii cu bună samă pomenesc precum Avrelian să fie mutat pe romani din Dachia în Misia. Hoc opus, hic labor, „acesta-i lucrul, aicea iaste osteninţa", pentru ca să cercăm şi iarăşi din istorici, în cuvintele a cărora prepus să nu fie, să arătăm, precum de au şi trecut romanii din Dachia pe vremea Iui Avrelian în Misia, iarăşi în curând să să fie întors la locurile sale cele de moşiie, adecă în Dachia. Ce aceasta fiind tot propozitul istoriii noastre pute-se-va, nedejduiesc, a să inştiinţa cititoriul nostru din tot cursul hronologhiii, unde pre la locurile trebuitoare îndestul mărturii înainte să vor aduce. Iară acmu vine rândul să arătăm cea mai de pre urmă socoteală, adecă să aducem toate mărturiile istoricilor, pre scurt, carile dovedesc precum Dachia au fost de la Traian împărat, cu cetăţeni şi slujitori vechi romani, descălecată, şi de ciia precum aciiaşi romani să fie moşii strămoşii românilor, carii şi astădzi în părţile Dachiii lăcuirori să află, adecă moldovenii, muntenii, maramorăşenii, românii de peste Dunăre şi coţovlahii din ţara grecească, căci toate aceste năroade dintr-aceiaşi romani a lui Traian să fie, nu numai limba şi graiul, ce şi a tuturor vremilor istorii mărturisesc. / CAPUL XVI 129 Aducu-să pre scurt mărturiile a multor istorici carii în scrisorile sale adeveresc precum Ulpie Traian împărat au descălecat Dachia cu cetăţeni de la Roma şi cu oşteni bătrâni români şi precum românii ceşti ce astădzi lăcuiesc în Dachia sint dintr-acelaşi neam şi din dintr-aceiaşi viţă a aceloraşi romani Ulpie Traian după ce au dezrădăcinat pe dachi din ţărâle Dachiii, precum prin toată Dachia încă şi în Misia mulţime de romani să fie pus în sălăşluire vecinică, cât în capetele trecute am pomenit, destulă precum ni să pare dovadă ar fi fost nici ne-ar fi trebuit aceleaşi mai de multe ori a le poftori; însă pentru ca să poată cititoriul supt privală ochiului, totodată şi tot într-un loc să cuprindză, oricât şi ce toţi scriitorii prin multe peste o sută de vacuri, pentru românii din Dachia scris ni-au lăsat, nu fără plăcerea lui, măcar că cu câtăva osteninţa i-ar fi, can pre scurt în loc de epitomi , aicea înainte privelii să i le punem; din carile mai pre urmă şi lui ce i se va părea a giudeca tot cu a sa slobodzenie să va putea sluji. Mai vechi dintre toţi istoricii carii de lucrurile lui Ulpie Traian au scris iaste Dion8^, carile şi viaţa acelui împărat pre amăruntul au scris. Acest dară Dion în multe locurile istoriii sale, iară mai ales la cartea 61, scrie aşe: „Traian Avgust, dzice, după ce au stropşit pe dachi au dus în Dachia slobodzii de romani". Lui Dion urmadză Appian, Iornandis, Sparţian, Avrelie Victor, Procopie Chesareanul, Xifiiin (carile Şi / patriarh Ţarigradului au fost), Zonoras, Chedrinos, 130 Coropalat, Parisiot şi alalte toate, precum a celor greceşti aşe a celor latineşti scriirori cete într-un glas şi într-un cuvânt, tot aceiaşi întăresc şi adeveresc. 83 Dion [Dio Cassius], Cartea 61. 1046 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1047 Şi mai cu de-adins Evtropie84, carile locul a o mie ar putea ţine, în Viaţa lui Adrian scrie aşe: „Adrian, carile în urma lui Traian au stătut la împărăţie, după moartea lui Traian, au lăsat parthilor Armeniia, Assiria şi Mesopotamia; şi ar fi părăsit şi Dachia de nu i-ar fi fost frică a lăsa să piară atâtea mii de cetăţeni romani carii trăia acolo". Ca acesteaşi cuvinte, cititoriui şi Ia Petavie85, iscusit a vremilor sămăluitoriu, va putea afla. Acestor mai vechi urmele calcă cei mai de pre mijlocul vacurilor scriitori şi întăi Procopie Chesareanul86, carile pre vremile lui Iustinian împărat au fost secretariu la vestitul Velisarie. Acesta, în cartea De zidirile lui Iustinian, atâtea cetăţi şi oraşe pomeneşte în Dachia că li-au tocmit Iustinian, carile au fost făcute din temeliia lor de Traian împărat, de carile pre amănuntul şi de toate anume sintem să dzicem la viaţa lui Iustinian; iară aice numai câte la propozitul nostru caută vom pomeni. („Mai de demult, dzice, împăraţii pe marginile Dunării, peste tot locul şi pe de ceasta parte pe une locuri şi pe de ceia parte făcând cetăţi şi oraşe, năbuşelele varvarilor opriia".) Apoi într-aceiaşi istorie87, cartea 5: „Dunărea, dzice, care apă aproape de Dachia iaste, den a stingă ei începe a despărţi pe varvari, parte den a dreapta romanii ţiind, pre care Dachie o chema (piTirjaiav) măluroasă (iară care parte a 131 Dachiii să fie fost aceasta, în cea / veche hotărâre a Dachiii pre larg am arătat), pentru căci ripa, latineşte însămneadză mal". Şi după ce însămneadză Procopie88 cetăţile carile au fost făcut mai sus pe Dunăre, apoi dzice: „Iară la gura Dunării 84 Evtropie [Eutropius], cap. 8. 8^ Petavie [Petavius], în Sămâluirea vremilor, Ja Viaţa lui Traian. 8^ Procopie [Procopius], De ziditurile lui Iustinian, Cartea 4. 87 Şi Cartea 5 [idem]. 88 Procopie [Procopius], De zidiri, Cartea 5. au tocmit cetăţile Pincul, Cupus şi Novele şi împotriva Novelor în cela uscat (adecă cum să prinde despre Moldova) cetatea ce să chiamă Literata; iară şi mai înlontru de acestea, urmadză cetăţuiie Cantavazitis, Smornis, Campsis, Tanata, Zernis şi Duţepratul. După acestea iaste cetatea carea să cheamă Capul Boului, de Traian Avgustul zidită. (Şi aceasta socotim să fie adevărat pricina pentru ce ţara Moldovei are herbul sau capul boului, iară nu ce băsnuiesc une letopiseţuri de pe buărul carile împreună cu căţaoa Molda să să fie înecat în apa Moldovii.)" Apoi iarăşi acoleşi89 mai dzice: „De Ia Capul Boului mai sus iaste cetăţuia Zanis şi de la Zanis nu departe, cetăţuia ce să chiamă Pontis, adecă Podurile". Iară această cetate de unde să să fie aşe numit, acelaşi istoric tot într-acela loc arată: „Traian,dzice, Avgustul, neputând sufferi să fie hotarăle împărăţiii hotărâte şi numai cu Dunărea să să închidză, au silit de au împreunat malurile Dunării cu pod; meşterul podului au fost Apollodor Damaschinianul; şi într-amân-doaă capetele podului au zidit Traian doaă cetăţi, din carile una, carea iaste de ceia parte, au chemat-o Theodora, iară alta, carea iaste în Dachia, cu acelaşi a lucrului nume, au chemat-o Poduri". După acestea mai pomeneşte Procopie câteva cetăţi de la Traian şi alţi împăraţi romani în Dachia, pană în fundul Schithiii şi peste Dachia / făcute, (precum la viaţa 132 lui Iustinian le vii videa), cumu-i Ivida (pre carea socotim să să fie aşe chemat de pe balta lui Ovidie, căriia îi dzicem noi Vidovul), Ighistul şi Ulmiton, pre carea mai denainte de vremile Iui Iustinian au fost apucat-o slovenii ş-au fost şi sfărmat-o; apoi Iustinian tocmind-o, cu oaste au întărit-o. Acestea dară cetăţi în Dachia, de cei mai denainte împăraţi a romanilor de la Traian pană la Iustinian făcute şi de Iustinian tocmite şi înnoite fiind, mare şi neclătită ' Procopie [idem], acoloşi. 1048 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1049 dovadă sint că de vreme ce în vremile iui Iustinian în Dachia noastră atâtea cetăţi de romani pline şi lăcuite au fost, cu cât mai vârtos de la Traian să fie romanii în Dachia aşedzaţi să va putea crede. Gheorghie Chedrinos90, în Culegerea istoriilor arată, precum marile Constantin să fie născut într-o cetate a Dachiii, a căruia cuvinte precum sint ellineşte iată-le-s: KcovaravTivoc; (6 x^poc) oq kyyevvriozv 8£ 'EXevr)q tv\q 7ip6rr|<; aurou Yuvaixdc; KoavaxavTivov tov peyav xca ayiov Tcspi vnv Aaxiac; 7ioA,f]v. Adecă: „Constantin , căruia i s-au născut din Eleni, cea dintăi muiare, Constantin Marele şi Sfântul, la cetatea Dachiii". Zonoras91, luând de la Appian, scrie: „Traian, dzice, după ce au bătut întăi pe dachi, şi ducând cu sine solii lui Decheval la Roma cu triumf, adecă cu alaiu, au întrat şi au luat de ia senat titul Dacictis, adecă Dăţanui; iară în cel de pre urmă războiu Decheval singur şie moarte făcându-şi: KavScurev to ztvoq toutcov Aaxoov xou f] xtipa atpoov poopaioic; ujufjxouoc ysyovz, adecă: de atuncea încoace neamul dachilor şi ţara lor au rămas 133 suppune/rea românilor." Acestaşi Zonoras92 scrie, precum şi Maximin Lichinie, carile au ţinut pe sora marelui Constantin şi soţie la împărăţie i-au fost, să fie născut din romanii din Dachia. Aceastaşi mărturiseşte Isocrat istoricul9^, după carii urmadză Bonfin9^. Aceşti dară mai vechi latineşti şi greceşti istorici, de românii noştri în Dachia puşi şi trăitori aşe; iară ceşti mai noi, precum iaste Nichita Honiatis, Ion Cantacuzin 90 Gheorghie Chedrinos [Cedrenos], în Culegerea istoriilor. 91 Zonoras [Zonaras], Cartea 11, cap. 21. 92 Zonoras [idem], Cartea 12, cap. 34. 93 Isocrat [Socratesj, în Istoria besericească. 94 Bonfin [Bon fin ins], Decada l, cartea 1. împăratul, Laonicos Halcocondila, Franţa Protovistiarius, pe romanii din Dachia supt numele vlahilor îi cunosc; a cărora mărturii să vor videa unde va vini rândul să arătăm pe ce vreme romanii din Dachia au început a să chema vlahi; însă aceasta numai de ia Honiatis aicea a să însamna trebuitoare a fi am socotit, pentru ca să priceapă cititoriul că romanii carii au fost trecut la Misia, aceste au luat întăi numele de vlahi, însă nu îndată, ce după multă vreme. Dzice dară Honiatis95 în scurte cuvinte: „carii mai denamte să chema misii, acmu să cheamă vlahi". Aceasta dzice, înţelegând pentru romanii carii au fost lăcuind şi în Misia, de care lucru videm la ceşti mai prospeţi greci scriitori că adese pun Dachia în Misia şi Misia în Dachia. Precum şi Laonic Halcocondila96, carile supt numele Misiii trei ţâri împreună cu Dachia cuprinde, dzicând: „BouAyapoi, ovq xaroo Mucuav xa^oucuv, tt\v âs Xcopav (bulgari să cheamă cei ce sint în Misia de gios, iar Misia de gios iaste carea să lasă cu Dunărea în gios); apoi mai adaoge şi altă Misie; sIq to Tiepav TOÎJ "IaTpou (oxipcvrjv X9P&V (Care ţară iaste pe de ceia parte de Dunăre, adecă unde acmu iaste Moldova şi Ţara Mun/tenească). Pricina amestecării numerilor acestor ţări 134 alta nu iaste fără numai căci romanii, precum Dachia aşe în Misiia, pr[e]tiutinderea fiind aşedzaţi, ceşti mai noi scriitori, uniori pe romanii din Misiia îi chema dachi, căci şi acestea din Dachiia vinisa; iară alte ori pe romanii din Dachia îi numia misii, căci tot dintr-acela neam de romani să trăgea cu misiii. Acelaşi Laonic Halcocondih97\ pentru românii carii sint în Greţia, şi le dzicem no[i] coţovlahi, scriind, dzice: T65e IKvSov opoc BA.ax01 svoixouaiv 95 Honiatis [Choniates], Cartea 1 capA- 96 Halcocondilas [Chalcocondyles], Cartea l. 97 Halcocondilas [idem], Cartea 6. 1050 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1051 &i)to)v toov Accxoav opoyAooTTOi (în muntele Pindul lăcuiesc vlahii, carii sint cu ceştelalţi dachi tot de o limbă); unde dzice „ceştelalţi dachi" înţelege pentru moldoveni şi pentru munteni, precum şi aiurea am mai pomenit şi cuvântul lui mai gios arată: „Vlahii, dzice, acestea au limbă de-ş foarte asamănă cu limba italiinească, însă atâta-i de stricată, cât de-abiia pot italii să înţăleagă cuvintele lor, carele vorovăsc". Şi puţin mai gios: „Vlahii, dzice, nemică din itali deosăbire nu au, încă şi orânduiala traiului, a mâncatului şi portul armelor şi alte a casii povijii cu italiianîi asemenea li iaste, măcar că neamul lor în doă stăpâniri iaste despărţit. Eic T8 tt]v BoySaviocv xcd 'Iorpiav, rf)v Ticcpa ToTpOV %00pav, adecă: în Bogdania (Moldova) şi în Istria, în ţara carea iaste pe lângă Dunăre (adecă Ţara Muntenească). Ioan Cantacuzin şi Franţa Protovestiar în istoriile sale, de începătura cea dintăiu a romanilor cevaşi nu pomenesc; însă câteva carile la istoria lui Ioan Cantacuzin pentru vlahi în lung să pomenească le va afla cititoriui unde vom dzice 135 lucrurile tâmplate pre vreme acestui împărat Ioan / Cantacuzin. După socoteala acestor mai vechi scriitori greci, urmadză întăi Anton Bonfin, ungur, Leunclavie, neamţ, DIugoş, leah, Stanislav Orihovici, litfan, şi alt Stanislav Sarniţie, leah; ce acest mai de pre urmă îl aflăm că în multe feliuri îşi mută socoteala, precum mai gios din cuvintele lui să va videa. întăiaşi dară Anton Bonfin98 scriind hotărârea a Dachiii cei vechi, dzice: „Ulpiana iaste cetate în Ardeal, deosăbi de Ulpiana, carea iaste în Misia slobodzie sau, cum latineşte să dzice, colonie, de Ulpie Traian descălecată, căci Ulpie Traian după ce au supus pe misii şi pe dachi, pentru pomenirea biruinţii sale au zidit în malul Dunării cetatea Nicopolis". (Aceştiia îi dzic proştii Nicopoe, iară Sarniţie, cu mare necunoştinţa gheografilor, gândeşte să fie Nicopolis, la carea şi Sfântul Pavel, precum cu propovedanie Evangheliii să fie mărs, Faptele apostolilor mărturisesc; ce greşeşte, că Nicopolis la carea au mers Sfântul Pavel iaste altă cetate cu acestaşi nume în Greţia, aproape de hotarăle Machedoniii.) Altă cetate iaste în Misie, ce să chiamă Marchianopolis, foarte vestită, odânoară de Traian împărat zidită, unde Marţia, sora lui Traian, trimiţind o fată la fântâna carea din cetate izvorâia să aducă apă cu un vas de aur şi, scăpând oarecum vasul de-a mână, au cădzut tocma în fundul fântânii, carea era pre adâncă; iară nu după mult, vasul cel de aur ca cum ş-ar fi lepădat firea greuimii sale, singur din sine plutind, au izbucnit în faţa apii; de această minune îngrijindu-să Traian, au zidit acea cetate nimfelor (carele era boadzele fântânilor) şi de pe numele surorii sale au numit-o Ce/tatea Marţiii. De ciia Traian au rădicat pod de piatră 136 peste Dunăre (precum şi Dion scrie la viaţa lui Traian), lucru minunat a căruia temelii şi astădzi în fundul apei să zăresc, unde în cela mal de Dunăre iaste cetatea Severinul, mai pre urmă de Sever împăratul zidită, iproci. Acelaşi Bonfin" iarăşi la acela loc: „Mai denainte, dzice, pană a năbuşi gotthii şi unnii, toată Dachia era plină de romani şi de sarmati, precum din multe scrisori în pietri săpate am putut cunoaşte". Ce să fie scriind în pietrile aflate de Bonfin, aicea pentru ca să nu lungim voroava, cu condeiul trecem, iară la rândul său, şi aceasta şi alta, carea în ţară la noi cu câţiva ani mai denainte s-au aflat la Galaţi, pentru mai bună mărturiia cuvintelor Iui Bonfin le vom aduce. Aşijderea Bonfin în multe locuri iară, mai chiar şi mai ales la decada 2, carte 7, dzice: „ Valahii, precum din romani sa fie născuţi, limba lor şi pană astădzi mărturiseşte; carii între atâtea neamuri de varvari, de atâta vreme trăind, nicicum a-i dezrădăcina cineva au putut. Acestea lăcuiesc partea Dunării ceasta dincoace, pre care locuri odânăoară 98 Bonfin [Bonfinius], acoloşi. 99 Bonfin [idem], acoloşi. 1052 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1053 au lăcuit dachii şi ghetii; iară pe de ceia parte de Dunăre, locurile carile sint li-au cuprins bulgarii, carii de la Sarmaţia au ieşit, căci din legheoanele (adecă polcurile) şi din coloniile lui Traian şi a altor împăraţi romani, pre carile li-au adus şi li-au descălecat în Dachie, să trag românii acestea". Aşe dară din cele multe a lui Bonfin, acestea puţinele destulă în ceasta dată să fie socotind, la alţii să trecem. Leunclavie100 în Pantecte, unde tâlcuiaşte numele Iflac: „Nemţii noştri, dzice, cei mai mulţi precum pre itali, aşe pre 137 franţoji, valşi a-i chema s-au obi/ciuit; cu acestaşi nume cheamă şi pe valahi (adecă români) a cărora limbă cea de loc asemenea au fost cu a cestora, căci şi Dachiia au fost odată provinţie, adecă ţară românească". Iară din istoricii leşeşti, între carii mai de frunte şi mai de credinţă Dlugoş101 să crede, carile dzice: „Neamul moldovenilor (căci acolo cursul voroavei lui pentru moldoveni iaste) să crede precum să să fie cuborât din coreniia italilor şi ţărâle cele mai mănoase a slovenilor cuprins". Dlugoş şi alţi toţi scriitorii leşeşti cred precum dachii să fie fost de neamul lor sloveni, pentru aceia dzice că romanii gonind pe sloveni, să le fie cuprins locurile. După Dlugoş vine la rând Orihovici102, carile măcar că să vede într-o părere cu Eneas Silvie, precum românii aceşti de astădzi să să fie trăgând tocma de la Flac hatmanul, însă iarăşi nu tăgăduiaşte precum românii să fie din neamul a altor romani, a căruia cuvinte sint acestea: „Volohii (de moldoveni vorovind de tot neamul românesc înţelege) era născuţi din italiiani şi din romani", iară după îşi arată părerea sa cea de Flac hatmanul, merge înainte: „Acestea, carii în limba sa îşi dzic romani, ai noştri (Ieşi) de pe italiiani le dzic volohi, că voioşi, în limba leşască, tot un nume iaste 100 Leunclavie [Leunclavius], în Pantecte. 101 Dlugoş [Dlugossius], Cartea 11. 102 Orihovici [Orichovius], Analele 5. cu ital din limba latinească. Aceşteşi şi la fire şi la obiceie şi Ia graiu, nu mult să deosăbesc din itali." De ciia, scriind firea moldovenilor, într-acesta chip o şiruiaşte: „Sint, dzice, oameni vrăjmaşi şi mari viteji că nici să poate afla alt neam de oameni carii, în hotară aşe de strâmpte lăcuind şi penpregiur mai mulţi nepriiatini având, pentru slava războiului şi a vitejiii sau asupra tuturor oastea / pot rădica, ; sau de carii să rădică asupra lor să pot apăra". Decât acesta cu multul mai pre larg Stanislav Sarniţie1 carile, precum şi mai denainte am arătat, când stă singur în socoteala sa, carea au apucat, nu priimeşte românii să fie din romani; iară când după voia celor mai vechi să lasă, atuncea şi el aceastaşi mărturiseşte. „Războiul, dzice, Deurpanic (adică a Iui Decheval cu romanii), după ce stătusă 16 ani, supt Traian începându-să a să slăbi, pană mai pre urmă şi sfârşit au luat"; apoi puţin mai gios: „Dobândind, dzice, Traian biruinţa, pentru vecinica pomenirea lucrului bine purtat, 30 de stâlpi, carii să fie semnele şi hotarăle împărăţiii, în Dunăre au aruncat; după aceia mai multă parte de Iăcuitorii cei vechi din Dachia izgonind, şi plăcându-i bişugul locului, slujitorilor celor bătrâni o au împărţit cu acesta sfat: adecă să fie ca un zid pus înainte pentru apărarea împotriva celor mai dinlotru sarmati şi pentru ca mai în grabă şi mai pre lesne, când s-ar tâmpla vreo nevoie, ceşti din Dachiia slujitori, celor ce paziia Misia, aşijderea cestor din Dachia, cei din Misia, la vreme să poată da agiutoriu. Pod lucru de minune şi cu mari cheltuiale peste lată lăţimea Dunării au rădicat, nu departe de la Nicopolis, unde Sfântul Pavel au propoveduit; şi cu această pricină au rămas de să pomeneşte pe Ia istorici, precum românii temeliia stăpânirii lor pe acele locuri să fie aruncat . Acestea, ce au dzis Sarniţie, pentru să Ie întărească aduce şi mărturie lui Evtropie, pre carea şi noi mai denainte am 103 Sarniţie [Sarnicius], Cartea 5, cap. 6. 1054 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1055 pomenit-o. „Spune, dzice, Evtropie, ca Traian împărat, după ce au bătut ostile dachilor, au întors acea ţară în 139 provinţie şi o au alăturat la trupul împărăţiii / romanilor, , sau căci au socotit că acolo va avea de unde să-şi hrăniască oastea". Sarniţie dară aşe. Iară Pavel Piasinschie104, episcopul de Premisla, în istoria sa, list. 52, cu puţine însă curate cuvinte, aceastaşi mărturiseşte: „De ceia parte, dzice, de Nistru spre amiadzădzi, iaste Moldova, carea mai denainte s-au fost chemând Dachia, lăcaşul romanilor odânăoară acolo trimişi; de carii, mulţime într-însa să fie lăcuit, adevereşte graiul limbii a lăcuitorilor aceii ţării, carile şi pană astădzi latinesc iaste; şi măcar că câtva stricat grăiesc, însă când îi audzi vorovind, pre lesne poţi înţălege precum limba lor din cea latinească să fie ieşit. Acmu şi Saul între proroci, să videm şi cel bulgăresc, din carile au luat cel slovenesc hronograf, de românii noştri ce dzice? Căci şi el măcar că foarte pe scurt, însă aceasta nepomenit n-am lăsat, ce spune aşe: „Volohomje naşedşim na Dunaischim Sloveni, i sşedşim imă bnihă, i nasiluiuştim imă, Slovenije, prişedşe sedoşa ovi na Visle reţe i prizvaşasia Poliane", adecă: „Coborându-să volohii (sau italii) asupra slovenilor şi cădzind ei asupra lor şi asuprindu-i, iară slovenii unii aşe s-au aşedzat pe apa Vislii şi s-au numit poliani". Cătră acestea a atâte istorici fără prepus mărturii, nu puţină acestoraşi întăritură aduc 2 pietri, carile în Dachiia noastră s-au aflat, din care una, scrie Anton Bonfin, precum în vremile sale să să fie aflat în Transilvanie; iară una în vremile noastre s-au aflat la Galaţi şi apoi s-au adus la curte domniască. Deci în piatra lui Bonfin sint scrisă acestea: „L. Annio Fabiano, Triumviro, capitalium, Tribuno Legionis II, 140 Aug: Quaestori Turbantium, / Trib. PI. Praetori, Curatori : Pavel Piasinschie [PiaseckiJ, list. 52. viae latinae; Legato Legionis X, Fretensis, Legato Augustali. Primo Praefecto provintiae Darcolomarum (forte Dacoromarum) Ulpianarum, Traianarum, Sarmaticarum, D.M. Civis Sabinius, Miles Legionis XIII. Glibres a Rationibus, vixit annis XXX. Civi valens, Duumvir Coletcomania, Florentina, Parentes inefficacissimi. Peurio Saturnino, Legato Augustali, Praepositoque Consulari Coloniae Daciae Sarmatiae. L. D. D. D." Adecă: „L. Lui Annie Fabian, triumvirului a acelor mai de frunte, tribunului polcului al doilea avgustesc, cfestorului Turbanţiior, tribunul P. L. pretorului, şi grijitoriuiui căii latineşte. Solului a polcul al dzecelea a freteanilor, solului avgustesc, celui dintăi prefect a provinţiii darcomanilor (poate fi dacoromânilor), a ulpianeştilor, traianeştilor, sarmatenilor. D.M. cetăţanul Sabinie, oşteanul din polcul al triisprădzecelea, Glibris, logofăt de luatul sămii; trăit-au ani triidzăci. Cetăţanului Valens Duumvir, Coletmania, Florentina, părinţi prea netrebnici, lui Pevrie Saturnin, solului avgustesc şi celui mai de sus şedzătoriu sfetnic a coloniii Dachiii, Sarmatiii, L.D.D.D." Iară acest Aniie din Hronologhiia lui Calviz, aflăm să fie fost soţie în consulat lui M. Nonie Muţian, carii au purtat slujba consulatului pre vremea lui Septimie Sever, împăratul romanilor, la anul de la Domnul Hristos 201. Iară piatra carea s-au aflat Ia Galaţi, leat 7211, pre / carea 141 şi noi singuri precum am putut am citit-o, în carea cu slove vechi latineşti scrie aşe: „Imp. Caesari, Div. Filio Nervae Traiano Avgusto, Ger. Dacico: Pont. Max. Fael. P. Dict. XVI: Imp. VI, Cons. VIL P. P. Calpurnio Marco, Aurelio Rufo"; carile aşe socotim să să înţăleagâ: „împăratului, chesariului, dumnădzăiescului, fiiului Nervii, Iui Traian Avgustului, ghermanicului, dăţanului, preutului celui mai mare, fericitului domn, învăţătoriul al şesesprădzecelea, împăratului al şeselea, sfetnicului al şeptelea, părintelui patriii, lui Calpurnie, Marco Avrelie Ruf. Cătră aceasta, mai scrie 1056 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1057 Neculai Costin logofătul precum să mai fie vădzut o piatră, carea s-au aflat la cetăţuia năruită la Galaţi, ce-i dzic Gherghina, şi să fie citit singur într-însa: „ Săver, împăratul Ramului." Ce noi această piatră şi în domniia fratelui Antioh şi pe vremea noastră, trecând pe la Galaţi, într-adins am cercat-o, ce nu s-au aflat, fără cât într-un rând mi-au adus Theodori, pârcălabul de Galaţi, un ban de argint în carile scriia: „Const. Vict. Aug. Imp.", pentru carile pre larg vom scrie la viiaţa lui Constans împăratul, fiiului lui Constantin Marele. Aşijderea mai pomeneşte Neculai Costin, precum tatăl dumisale, Miron Costin logofătul, să fie citit pe un ban de aramă galbănă, iarăşi la acea cetăţuie aflat, în carile mai mult nu s-au fost cunoscând, fără: „Marchianopolis", iară acea cetate, precum să fie în Dobrogea şi să fie zidită de Traian împărat şi de numele fetii sale Marţiia, aşe chemată, aiurea mai de agiuns s-au dzis. / 142 Acestea dară, în scurt, avum să aducem, precum a celor mai vechi, aşe a celor mai noi istorici mărturii, pentru descălecatul Dachiii noastre cu romani de la Traian (şi cum Bonfin mărturiseşte) şi de la alţii mai pre urmă împăraţi. Acestora dară sfârşitul puind, trage-ne vremea începutul cărţii Hronicului să punem, în carea, cu agiutoriul lui Dumnădzău, sintem să arătăm hronologhiceşte, adecă după sămăluirea annilor, precum aceşti romani de Ulpie Traian în Dachiia descălecaţi, tot aceiaşi să fie românii, carii şi pană astădzi într-însa lăcuiesc. CAPUL XVII Pentru monarşii romanilor carii au împărăţit mai denainte de Ulpie Traian Măcar că noi începutul hronicului nostru de la împărăţiia lui Ulpie Traian îl punem, însă pentru ca să nu lăsăm câtva monarhi a romanilor (carii începând monarhia de la Iulie Chesari au stăpânit pană la Traian) afară din tot trupul aceştii mari, tari, vechi şi lumii de minunat împărăţii, socotit-am că nu fără cale va fi cât de pre scurt să însămnăm de când au început Iulie Chesari cu putere monarhicească şi alţii apoi după dânsul, precum am dzis, pană la Traian a stăpâni; carile în ce an au stătut la împărăţie şi câţi ani au împărăţit, precum avem nedejde să facem şi mai înainte, adecă de la Traian pană Ia vremile noastre, câţi împăraţi au fost a romanilor, a tuturor viaţa pre scurt să o însămnăm. Iulie dară Chesar (carile întăi au suppus i ti* * a ... i Iulie statul publicai împărăţiii romanilor supt monarhie) s-au născut mai denainte de naşterea Domnului Hristos cu 61 ani, în 22 / a lui septevrie celui vechiu; care 143 dzi, după calendariul lui Iulian, cade la începutul lunii lui iunie. La anul mai denainte de Hristos 58 s-au făcut consul împreună cu Pompei Marele şi cu Crasus. La anul mai denainte de Domnul Hristos 56 au încăput la cinstea maghis-tratului. La anul mai înainte de Hristos 48 s-au scornit între dânsul şi între Pompei vrajbă. La anul mai denainte de Hristos 47 s-au făcut dictator în Roma (aceasta era boieriia cea mai de cinste pe aceia vreme la nărodul romanilor). După multe războaie ce au avut cu Pompeiu, soţiia sa, pană mai pre urmă, ia anul mai denainte de Hristos 46, dându-şi vrăjmaş războiu în Thessalie, au izbândit Iulie Chesar, iară Pompei, numai cu patru oameni scăpând, au fugit la Eghipet, unde, împăratul Eghiptului, £i'md copil la vârstă, purta triaba împărăţiii Pothin şi Ahiilis hadâmbii, cu a cărora poroncă fu omorât marele acela şi vestitul Pompei. La anul mai denainte de Hristos, senatul au ales pe Iulie Chesar să fie dictator vecinie, adecă neschimbat, din care an începe împărăţiia romanilor supt monarhie a să purta. Iară Ia anul mai denainte de Hristos 42, cu vicleşugul oamenilor de curtea lui Pompei, fiind rănit cu 23 de rane, au pierit ucis. 1058 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1059 Avgust 144 Lear 14 Lear V După Iulie Chesar, al doilea monarh au stătut Octavie Avgust, carile Ia anul mai denainte de Hristos 41 s-au făcut consul. La anul mai denainte de Hristos cu puterea monarhiii au luat şi nume de Avgust, care titul ţin şi pană astădzi împăraţii romanilor. Avgust latineşte va să dzică „sfânt" sau „fericit" şi „nărocit"; iară Evtropie istoricul dzice aşe să să fie chemat, pentru căci au adaos împărăţiia, de la cuvântul latinesc avgheo I ce va să dzică „adaog". In 25 de ani a împărăţiii lui Avgust s-au născut Domnul şi Mântuitoriul nostru Isus Hristos105 din Duhul Sfânt şi din Mariia Ficioară, după trup din ruda lui David din neamul Iudii. Iară la anul după întruparea cuvântului lui Dumnădzău 14, Fiind în Campanie, la cetatea Nola, de boală au murit; împărăţit-au ani 44 fără 13 dzile, iară de când au pierit Iulie Chesari, 57 ani, luni 6, dzile 4. ^ în cele mai denainte scrise pre larg s-au pomenit, şi dare pre an să le dea îi asuprise. De care lucru Domitian, cu oaste rădicându-se, au purces peste Dunăre asupra lui. Ce moliciunea împăratului, carele în ostenelele şi trudile / oştilor cevaşi deprindere 147 neavând şi cu totului tot odihnii şi desfătărilor dat fiind, au stătut pricină, cât nici războiu deschis dachilor să dea vreme şi prilej n-au aflat. Iară Decheval, cu meşterşugurile carile ştiia, în multe locuri fără veste împrăştiată şi fără nici o orânduiala purtată oastea romanilor lovind, multă samă de slujitori au prăpădit. Ce Domitian paguba şi stricăciune alor săi tăinuind, la senat, precum asupra nepriiantinului biruitoriu iaste au scris; carii minţiri senatul credzind, în slava lui multe agalmate, chipuri săpate, i-au rădicat. Războiul al doilea Războiul al triilea Leat La annul de la Domnul Hristos 93 scrie Taţitus că în y3 anii trecuţi, multe războaie mai mănunte au avut romanii cu dachii în Misia, în Dachia, în Ghermania şi în Panonia; ce în toate lenevirea şi negrijea voievozilor au fost pricină de s-au concinit multă samă de oaste românească şi dachii pururea au fost biruitori şi deasupra. Leat La annul de la Domnul Hristos 94, scrie Xifilin precum ţ Domitian, nevrând singur să margă asupra dachilor, au orânduit hatman oştilor pre un Iulian, carele dând războiu faţă la meidian asupra dachilor, izbândisă; ce fiind în desară şi vremea întunecând, Decheval cu puterea neputând a 1062 DIMITRIE CANTEMIR isprăvi, iarăşi la meşterşugurile sale au alergat, căci vădzind el că acmu biruinţa la romani să pîecasă şi altă nu era, fără numai după pierderea războiului să piardă şi cetatea cea de 148 scaun, care era acolea aproape, au po/roncit mai cu devreme ş-au tot tăiat pădurea, carea era aproape lângă cetate, şi au lăsat numai trunchii goli, în care-i au aninat arme slujitoreşti. Romanii, gonind pe dachi asupra cetăţii şi acmu zarea soarelui de tot scăpătând şi agiungând Ia pădure cea tăiată, cu noaptea amăgindu-să, li s-au părut că toţi trunchii copacilor sint oaste pedestră, cu arme împotriva lor din cetate ieşită, şi aşe, de goană oprindu-să, cu nedeplină biruinţă s-au întors la taberile lor. j Iară al doile an după acesta războiu, carile iaste de la % Domnul Hristos 96, Domitian încă ieşi din viaţă, fiind ucis de ai săi, cu îndemnarea împărătesii lui, precum la locul său mai denainte s-au pomenit. Iară după Domitian au stătut Nerva la împărăţie, j a[ ^carile făcând pe Ulpie Traian ficior de suflet şi următoriu 98 împărăţiii, la anul 98 au murit. Te/loc tcov ilpoAsyopsvcov Sfârşitul prolegomenelor / PRECUVÂNTARE i49 Sau pridoslovie în Hronicul vechimei Romano-Moldo vlahi ii A lucrurilor omeneşti strămutătură sau (pentru ca adeverinţa lucrului mai fără grijă să mărturisesc), acea dintru naituri în toate şi preste toate minte, cu a sa ocârmuire şi de minte celor de supt lună neatinsă şi neagiunsă socoteală într-un chip oarecarile de gioc şi de batgioc, câte şi câte feliuri de schimosituri şi din dzi în dzi altele şi altele, una după alta, schimbări şi mutări în faptele şi lucrurile omeneşti pană acmu să fie adus, în câte de acmu înainte iaste să aducă, pare-mi-să că cineva, carile măcar cât de puţin citiala sfintelor şi a profanilor scrisori va fi amirosit (precum sa dzice cuvântul) măcar den afară de prag, cât de departe cătră istorii capul de-şi va fi închinat, tăgă-duitoriu să fie a să afla nu poate. Că într-adevăr, puternică dreapta Celui Preaputernic clăteşte şi mută împărăţiile, dintr-un niam într-altul şi pre înălţaţi plecând, pre plecaţi de năprasnă cu mare mierarea celor mai pre urmă viitori îi înalţă şi în stepenele cele mai de sus îi rădică. In scrut, cu a sa vecinică neclătită şi nemutată fiinţă, pre muritori de pururea învaţă şi a înţelege îi face cât de putregăios lucru Şi putregiunii suppus să fie omul, şi cât de proaste, slabe şi neputincioasă să fie lucrurile lui, carile, ca lutul de pre lângă 1064 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1065 drumuri, uneori de ploaie să întoarce în tină, alte ori de căldura soarelui să usucă în bulgări; alte ori acelaşi, mult stropşit şi călcat fărămându-să, şi în prav şi pulbere 150 zdrumicându-să, cu vântu/rile să holbureşte şi cu mare răzsipa pană la nuări învârtit rădicându-să, preste alte dealiuri şi preste alte văi, în izbelişte să liapădă. Putere-aşi dară, dzice, că tocma într-acesta chip cereasca orânduiala, pre la une însămnate şi mai denainte orânduite vremi, pre cele varvare neamuri cinsteşte şi le evgheniseşte, iară pre cele j vestite şi de lăudat singe în varvare le preface şi slava în ocară şi mândriia în râsul altora o întoarce. Aşe dară, odânoară veche putere Eghiptului (carea încă şi asupra măririi dumnădzăieşti arme a rădica nu s-au îndoit), pre faraon cu undele Mării Roşii acoperind şi cu alte > nesuferire pedepse certând, pe neamul izrailtenilor din rob domn şi împărat a câteva putincioase niamuri l-au făcut şi iarăşi pre acelaşi, pentru nemulţămita şi mare necredinţa şi nedumnădzăirea, în limbi l-au împrăştiiat şi pre la marginele lumii aruncându-1, batgiocurii muritorilor I-au suppus; precum de atâtea veci şi pană astădzi plata nemulţămirii şi răsplata fărălegii lor, în toate dzilele şi în toate lucrurile a lua videm. Ce, pentru ca voroavă să scurtăm, aşe de ciia, mândriia assirilor midilor, a midilor perşilor, a perşilor grecilor; a grecilor romanilor şi pană mai pre urmă a romanilor împărăţie, carea de la apus la răzsărit sărisă şi de la amiadzidzi la miadzănoapte să întinsese şi cu măminos trupul puterii armelor, puţin de nu toată faţa pământului lăcuit căptuşisă dachilor, gotthilor, vandalilor, urmilor, slovenilor, bulgarilor, sirbiior, franţozilor, ghermanilor şi 151 altor nenumărate neamuri, în pradă / şi călcare au dat-o, şi în cea mai de apoi turcului stăpânirea Asiii, Africăi şi a Evropii, în carea şi împărăteasa cetăţilor (dzic oraşul lui Constantin Marele) stă, cu mare jele şi durere inimii şi prăpădeniia împ regi uraşi lor a o suppune au învoit, cel ce pre muritori în une greşiţi, într-altele a-i pedepsi va. însă nici cu atâta a lucrurilor omeneşti mascara deplin zugrăvită a fi poate, pentru carea experienţiia şi dovada din toate dzilile ne învaţă. Căci după alalte a strămutărilor giocuri, încă mai mult râsul tuturor clăteşte cea de tot uitare şi din pomenire ştergere a lucrurilor o dată de la oamenii vacurilor vechi lucrate, şi cândailea împreună cu făcătorii şi faptele tot într-un mormânt s-ar fi îngropat, de n-ar fi fost urmat îndată scârşnetul condeielor după tunetul şi trăsnetul armelor. De unde orice şi cât noi astădzi avem şi ştim, mai mult de la scriitorii lucrurilor decât de la făcătorii lor trebuie să le cunoaştem; precum şi Alexandru Marele Machedon pe Ahilevs fericiia, pentru căci i s-au tâmplat scriitoriu ca Omir să-i istorisască vitejiile. Ce încă nici aşe lucrurilor cel deplin săvârşit să poate da, de vreme ce când slaba a omului socoteală cu tot de-adinsul să pune, pentru ca cea adevărată istorie din basne ca grâul din neghină să aliagă, tocma ca cum ar cădea în amestecarea limbilor Ia Turnul Vavilonului, aşe să uluiaşte, şi care pentru adevăr sau carea pentru minciună ar ţinea, amurţită rămâne. Şi mai vârtos întăiaşi dată în privală ochiului şi în sunetul urechii altă nu iase, fără numai purtate cuvintele acelea: „Neînvă/ţată iaste prostimea. 152 Tot cela ce nu-i ellin, iaste varvar"; „Băsnuitoare Greţia": şi Qiucquid Graecia mendax audet in historia (orce minciunoasâ Greţia îndrăzneşte în istorie); Monstrnosa Africa (ciudată sau de lucruri ciudate scoţătoare Africa) şi alalte acestora asemenea nenumărate. Pentru care lucru, când, de rândul istoriilor apucându-ne, lucrurile trecute înaintea ochilor a pune silim, nu într-alt chip, ce ca cum într-un codru prea des şi nerăzbătut a întră ne-am nevoi. Când istoricilor urmăm, credzind şi nedejduindu-ne drepte şi a drumului ştiutoare povaţe a fi, ei între dânşii netocmindu-să, T 1066 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1067 de aceleaşi lucruri în multe şi în deosăbite feliuri povestesc; şi cei mai proaspeţi pe cei mai vechi de minciunoşi îi probo-zăsc, iară de vor vrea mai cinsteşi să-i dojenească, cu neştiinţa şi cu necunoştinţa îi vinuiesc. Aicea eu într-o parte las sfânta a Bibliilor^'istone, a căriia izvoditoriu nu omul, ce Dumnădzău să fie fost, cum să cade s-au credzut şi să crede. Măcar că înţelepţii lumii aceştiia, prin tâmplările unor vremi, şi pre aceasta în prepus a o băga nu s-au ruşinat nici s-au siit a buigui, precum cea chiară şi adevărată dinceput a lui Moisei istorie, cu prădzile şi pustiirile Ierusalimului şi a toată împărăţiia iudeilor să să fie răsărit; iară aceasta pre carea astădzi în mână o avem, Iezdra din capul şi pomenirea minţii sale, de iznoavă să o fie izvodit. Carte lui Noe în chipul fabulii silesc să o întoarcă. Pre câtva din proroci în izvodul apocrifilor îi scriu, ca cum ar vrea să dzică că numai de cetit iară nu şi de credzut să fie; nici au lipsit spurcaţii hulitori, carii şi asupra Noului 153 Testament mâ/nule cele pline de singile sufletelor nevinovate a-şi arunca şi din urdzitura sa a o destrăma cu cânească neruşinare au îndrăznit, bizuindu-să precum sfânta a Iui Ioan Apocalipsis, Epistola Sfântului Pavel cătră evrei şi Epistola Sfântului lacov a doua, între cele apocrife scrisori le vor putea aşedza. Insă noi, pentru ca să nu amestecăm sfintele spurcatelor, de acestea mai mult a lungi părâ-sindu-ne, ochii spre istoriia limbilor să ne aruncăm. Pre cât dară aduc cuvântul cătră scriitorii istorici şi gheografi, într-adevăr că ar putea cineva fără siială să dzică că ei înde ei din cuvinte ca din praştii împroşcându-să nu de a sale, precum să cade, au silit să-şi caute, ce cum pre a altora sau ale sale sau a nemărui să le facă s-au nevoit. Aşe pre mulţi în multe feliuri au clevetit şi au vinuit. Şi aşeşi întăiaşi dată ellinilor izvoditura minciunilor dând, pre alţii mai de curund lor în meşterşugul a minţi următori vor să-i facă, dzicând precum Omir, tot băsnuitoriu fiind, în locul ce ar fi fost istoriia adevărată a lucrurilor făcute să povestească, adâncimea limbii ellineşti şi a poeticăi meşterşug să fie vândut; şi nu numai acel de obşte a tuturor grecilor, atâta de lung şi vrăjmaş războiu carile la Troada au făcut, ce aşeşi şi pre însăşi Troada dintre lucrurile lumii ar îndrăzni să o rădice, de nu ne-ar arăta sfărmâturile ei şi pană astădzi, unde au stătut şi câtă de mare, câtă de lată şi de largă au fost. Nici mai mult vom pomeni pentru alaltă a mulţimei poeticilor ciată, a cărora scrisori, pentru theologhiia, pentru facerea lumii şi pentru plăzmuirea oamenilor şi a altor în lume trăitoare şi netrăitoare lucruri, încă / de demult în locul 154 basnelor au trecut. Pentru istorici, ce dzic dară? Să videm. Pre Irodot (carile între toţi scriitorii ellineşti mai vechiu să numără) îl fac părinte istoriii, adecă ca cum din capul său ar fi fătat acelea ce au scris şi nu că ar fi istorisit lucrurile adevărat făcute, ce numai pentru ca în praznicul Olimpiilor stâbla biruinţii să apuce o poveste ca aceia, în chip de istorie să fie altcătuit. De Thuchitid dzic, precum slavii lui Irodot râvnind, minciuni cu voroava frumoasă ascunse şi cu numele adevărului căptuşită, în slava neamului ellinesc să fie scris. De Xenofon dzic precum nu cele ce au fost în Chiros, ce celea ce ar fi trebuit să fie în unul ca Chiros, cu voroava împodobită să fie tocmit. Pre Plutarh îl fac răvărsat în sine şi pişcătoriu de ale altora. Pre Ellanic, pre Aghisilau, pre Efor, pre Timeu, pre Antioh, pre Filist, pre Chiilie şi pre alţi scriitori vechi ca acestea, îi osindeşte Iosif Iudeul, pre carele mai apoi îl probozeşte şi în greşeale îl îndreptiadză Eghesip. Aşijderea pre cei bătrâni gheografi, ceşti mai tineri precum în cuvintele sale nestătători îi vinuiesc, pre Aristovul şi pre Onisicrit (carii întăi de lucrurile Indiii au scris) îi râd, precum să fie cutrierat lumea ca , precum cea de demult, aşe ceasta de astădzi, nu numai împărăţiei răzsăritului groznică şi stângătoare au fost, ce încă precum cumpăna stăpânilor mai a toată lumea să fie adus aiavea iaste. Săvârşitul lucrurilor şi tot adevărul aşe fiind, însă istoricii vremilor sale pre greci foarte adese, iară pre turci foarte rar biruitori pomenesc. Deci în scrisori biruinţa grecilor asupra turcilor citind, în lucru răsturnarea şi prăpădeniia a atâte şi atâtea împărăţii, craii şi domnii jelim şi ne mierăm. Aşe, la hronicile ungurilor de ne / vom uita, alegând războiul lui 157 Vladislav cu sultan Baiezid, carile s-au făcut supt Varna şi altul de la Nicopolis şi câteva mai iuşoare bătăi cu Huniad, vestit hatmanul ungurilor; într-aitele în toate pre unguri 1070 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1071 biruitori, iară pre turci biruiţi şi cu ruşine fugiţi îi audzirn. împotrivă, adeverinţa lucrului în gura mare strigând, precum toată crăiia unguriască, încă de pre vremile lui sultan Suleiman ce-1 număsc canonic, schiptrul şi corona turcilor să-şi fie dat, sunetul fiearălor şi a obedzilor jealnic glasul robiii olicăiesc, r de care lucru poate că pană în veci condeielor scriitorilor s-ar fi credzut, de n-ar fi prin atâta vreme armele turcilor într-însa tunând, în cerbicea lăcuitorilor cel tirănesc giug ş-ar fi aruncat, pre carile de-abiia şi cu mare pieire, în vremile noastre, | norocul lui Leopold şi a doi ficiori a lui, a chesarilor nemţeşti, I-au rădicat şi acea slăvită şi odată în vremile sale puternică crăie de supt robiia vărvăriască au izbăvit. Să tăcem a pomeni pentru hronicile a stăpânirilor carele de noi sint mai depărtate şi a cărora lucruri noaă sau puţin sau nicicum sint ştiute şi să vinim a ne miera de ale vecinilor şi împregiuraşilor noştri! Intăiaşi dată, înainte ne ies hronicile leşeşti, în carile mari, multe şi vrăjmaşe războaie cu vecinii săi tătarâi, rusii, prusii, şfedzii, ungurii şi mai pre urmă şi cu turcii audzirn, rari biruinţe a nepriiati[ni]lor, dese a sale pomenesc; iară sfârşitul, prin dovada ochilor arată precum tătarâi Crâmului şi a Bugiacului, cu robii leşeşti şi ruseşti, toate ţărâle păgâneşti pană la Eghipet, pană [la] Africa şi pană la Indiia împlu. Prusii, sfeţii, danezii, 158 moscalii, câteva domnii ca / crăiile de late şi de lungi, de la biruitorii Ieşi să fie apucat videm. Aşe de la unguri, precum măcar o palmă de loc leşii să nu fie apucat, cele dintăi şi vechi hotarăle ţării, carile despre acea parte sint şi din locurile sale nemutate stau, fără prepus mărturisesc. Pentru Moldova noastră ce aş avea să dzic nu îndrăznesc, fără cât pre la mai toţi istoricii leşeşti citim (alegând pre unul Piasenschie, carile mai mult adevărului slujeşte) precum cu condeiul de o mie de ori crăiii sale mai pre lesne o suppun decât cu mult într-alt adevărul să fie armele au arătat. Aşe, de pre cele trecute, într-un chip şi acelor după noi viitoare icoană cu mintea a zugrăvi putem. Iată în vremile noastre câteva mari şi dejduite mutări a videa ni s-au tâmplat: adică patima turcilor supt Viena şi prin vremea de ciia a câtva ani cu câteva nărocite războaie nemţii toată ţara ungurească (precum am şi mai pomenit) împreună cu vestite cetăţile Timişvarul şi Beligradul din mânule turcilor au zmult, cătră carile, ca cum şi camătă ar fi adaos, parte Ţărâi Munteneşti despre ţara unguriască pană în Olt şi câtăva parte din ţara sirbască pană în Drava cătră împărăţiia chesariului au adaos. Aceiaşi nemţască oaste, cu voievodziia domnului Evghenie, cu trii groznice războaie câteva dzeci de mii de franţoji prăpădind, în veci neşterse de biruinţă laude ş-au agonisit. Aşe Petăr Alexievici, marele împărat rusesc, pre Ieşi întulburându-să, numai cu numele şi cu singure sunetele armelor, în câteva rânduri i-au domolit. Pre craiul saxonesc din crăiia leşască, groaza şfedului şi nestătătoa/re firea leşilor, / izgonindu-1, cu agiutoriul oştilor sale, cădzuta-i coronă, iarăşi ui cap i-au rădicat. Pre Carlus, craiul şfedzesc, după câtăva a furtuniţy giocuri, întăi la locul ce să chiamă Lesnoe, apoi la târgul Ocrainii căzăceşti Poltava, cum l-au biruit şi cum l-au cu armele asuprit şi cum cu puţini fuga agiutorindu-i, în umbra sultănească, câtva peste trii ani s-au răcorit, atâta iaste lumii de ştiut, pre cât cu toţii şfedul nebiruit a fi îl credea! Aşijderea cum acelaşi craiu Carlus, izbeliştea furtunii şi pildă altora, carii în cal şi în car numai puterile îşi cred, mâna ceia ce lucrurile muritorilor după cum va mută şi strămută, puindu-I, în Norveghiia de puţini danezi supt o cetăţuie aşe de năprasnă au pierit, cât mai mult socotesc să să fie trăgănat sunetul puseii carile l-au lovit decât sufletul lui în trup după lovală. Acestea şi altele multe ca acestea în veacul nostru, 1072 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1073 precum am dzis, tâmplându-să, chiar şi fără prepus, cum şi în ce chip s-au lucrat putem dzice că le ştim. Iară voia cea slobodă a scriitorilor şi bogată voroavă retoricilor, cineş pentru niamul său, precum mintea şi inima îl va împinge, ce va scrie şi ce sint să laude sau să huliască, vârsta viitoare va videa, şi mai ales că unde istoricul mai mult cu ritorica decât cu fiinţa lucrului să slujeşte, pre lesne poate audzi frumos cuvântul lui Arhidam, carile pentru Periclis sofistul dzicea că întrebând oarecine pre Arhidam, el iaste mai puternic au Periclis? au răspuns: „Eu, dzice, măcar că pe Periclis în războiu şi cu puterea I-am biruit, însă el fiind bogat în voroavă, când a povesti de acea tâmplare, să pare el biruitoriu iară nu biruit a fi". / 160 Mai iaste şi altă boală cu carea dzic, precum a lucrurilor scriitori să fie pătimind, adecă dragostea slavii neamului său şi, dimpotrivă, zavistiia cinstii altuia, carile, adevărat, nu puţin calea adevărului spre rătăcirea minciunii a abate pot. Insă pre cât părerii noastre să arată, mult ar trebui şi giudecata acelor carii pre alţii giudeca la cumpănă a să trage. La carii putem aiavea însămna, precum neputând la alţii afla ceva, ce lor li-ar plăcea şi după voie li-ar vini. Pentru care lucru, cu celea carile mai sus am pomenit chipuri de giude-căţi, ceşti mai tineri scriitori pre cei mai bătrâni, de nu în toate, iară în cele mai multe greşiţi socotindu-i, a-i îndrepta îndrăznesc. Aşe orce unii scris ni-au lăsat, pentru lucrurile de la stăpânitorii mai denainte purtate, pentru niamurile cele vechi, de numerile şi de lăcuirile lor; aşijderea pentru a lumii părţi, mări, ostroave, ape, păduri, munţi, câmpi şi pentru altele, carile supt linia gheografilor şi slova istoricilor cad, cevaşi neatins şi neclătit să lasă nu să pot răbda. Care lucru, precum ni să pare, au stătut pricină pentru ce noi ceşti mai de pre urmă, mai nici o ştiinţă fără prepus putem avea cine, adecă, iaste adevărat schith? Cine ghet? Cine dac? Cine unn? Cine gherman? Cine sarmat? Cine slovan? Şi încă lucru carile toată mierare covârşeşte, cine grec, cine roman să fie? Că dintr-acest feliu de amestecături a scriitorilor şi a giudecătorilor, audzim precum odânoară jidovii de la ludea, pentru plăcerea grecilor, să făcea rudă şi de un singe cu spartanii. Mai marii niamului franţuzesc să lăuda precum din troadeni să fie fost născuţi, pre carii singur / Petavie, om născut, crescut în Franţa rău îi probozeşte. Vitichild, cu următorii săi, sileşte să dovedească precum saxonii, cei vechi a Ghermaniii lăcuitori, din viţa mache-donilor să să fie trăgând şi din rămăşiţele nărodului lui Alexandru Marile, într-acele părţi să să fie răzleţit. _ r, Orihovie leahul pre leşii săi, măcar că de neam sloveni : îi numeşte, însă de rudă eliini şi limba leşască din cea atticească să fie izvorât, singur de sine să bucură. Orbin raguzeul, cu împotrivnică lui Orihovie socoteală, machedonii, greci să fie orb tăgăduiaşte, iară sloveni să fie a-i arăta tare năvăleşte. Şi aşe, de ciia tot neamul bulgăresc, sîrbăsc, boemăsc, rusesc, leşesc, amândoaă Sarmaţiile şi mai toată Schithia (mai pre lesne decât Ovidie Metamorfozele sale) tânăr poate fi socotind, neamul ellinesc în iudei îi mută ?i pană la Ruvim, ficiorul lui lacov, stepenele seminţiii le nrtinde, carea în carte istoriii sale, De vechimea şi gheriea-loghia slovenilor, cu multe argumenturi a dovedi să căzneşt^. Pre acesta cu multe păprişte întrece a lui Pretorie Lumea gotthicească, în carea sau prea puţine sau mai nici un niam a afla vei putea carile coreniia sa din gotthi să nu fie trăgând. ?i dimpotrivă aceşteiaşi a lui păreri, tot neamul gotthesc, precum iarăşi dintr-alte neamuri împrăştiiat şi răzleţit să fie, lnsuşi mărturiseşte şi cu un iscusit meşterşug, împotnvnice socotelile sale mai deschis arătându-ie, mai pre larg deş-chidzindu-le, a semenţiilor, a domniilor, a ţărâlor, a locurilor, a mărilor, a pădurilor, a apelor, a bălţilor, a limanurilor 161 1074 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1075 şi a marginilor cele mai vechi, mai mijlocie şi mai de curând numere după voia tâlcuind, şi la unile slovele, iară la 162 altele sillevele / schimbând, scobind, rădzind, adăogând şi nemică neclătit şi hiriş locul său nemutat să scape lăsind, nevoinţii sale deplin voia să fie făcut să veseleşte, nici să îndoiaşte a dzice precum romfea şi spatha hireşe cuvinte gottheşti să fie şi arme vechi de vechiul său neam scornite şi purtate să fie fost, sileşte să dovedească. Deci unile ca acestea Ia giudecători pentru scrisorile altora noi citind, şi de dânsele ca de nişte fulgere împroşcându-sa socotindu-le, în credinţă mărturisim precum ascunsul inimii tare înspăimându-să, cu a altora patimă, oarecum cu dânşii împreună certării ne suppunem, atâta cât tremurând mâna şi scăpând condeiul, cevaşi pentru a neamului nostru vechime, naştere şi viţă, fără sialâ a dzice şi a însămna nu putem. De care lucru, precum alalţi s ai noştri scriitori, pană acmu nu fără socoteală, ce încă foarte A cu cumpăt (alegând pre unii carii mai ferice ar fi fost de dânşii aşeşi, de nici ş-ar fi mai scris ceva) câte oarece, pre cât adecă ştiinţa li-au agiutorit, în hronicele sale însămnat ni-au lăsat. într-acesta chip şi noi firi-am lăsat pragmatiia aceasta supt mai lungă tăcere, însă împinşi şi poftiţi fiind de la unii priiatini streini şi mai cu de-adins de la însoţirea noastră carea iaste Academia Ştiinţelor de Berolin, nu numai o dată sau de doaă ori, ce de multe ori îndemnaţi şi rugaţi fiind, pentru ca de începătura, neamul şi vechimea moldovenilor, pre cât adevărul pofteşte, măcar cât de pre scurt să-i înştiinţăm. Aşijderea, de lucrurile carile în vremile stăpânitorilor, din descălecatul ţărâi Moldovei cel 163 vechiu pană la vremile noastre / s-or fi tâmplat, de starea şi pusul locului ei, de aşedzământul aerului, bişugul pământului, ocolitul hotarălor şi de altele, carile spre folosul vieţii omeneşti caută; şi încă şi obiceele, legea, ţerămoniile politiceşti şi besericeşti şi de alte carile spre orânduiala şi cinsteşiia omenească stăruiesc, pre cât în putinţa slabei noastre ştiinţă va fi, să-i adeverim. Cu a pomeniţilor dară priiatini îndemnare şi cu a Academiii în învăţături luminate, dzic, a Berolinului poftire, căuta-tu-ni-au a plini pravila şi învăţătura lui Platon, carea poronceşte: „Non solum nobis, sed et Patriae et amicis vivendnm", adecă: „Nu numai pentru folosul nostru, ce şi pentru a patriii ceva să slujim, şi pofta priiatinilor gios a lăsa să nu ne arătăm". Socotit-am ca între giudecători şi între scriitori, cea din mijloc cale şi mai fără grijă să apucăm; adecă, pentru noi, mai mult altora decât noaă credzind, şi mai mult adeverinţii lor decât poftii noastre urmând, ca cum singuri pre noi de Ia noi ni-am despărţi şi departe, ca nişte streini privitori, orice scriitorii streini pentru niamul moldovenilor în cărţile sale însămnat ni-au lăsat, veri de lăudat ar fi acelea, veri de hulit, cu bună inimă să le audzirn şi cu curată consţienţie altora să le povestim aşe, ca din dzece categorii a lui Aristotel una numai, carea iaste pătimirea, afară scoţind, alalte toate, precum în sine sint, în toate şi pretiutinderea, nebetejite ferindu-le, în niamul nostru moldovenesc să le arătăm. Cu doi ani mai denainte, toată Hotărârea ţărâi Moldovii, cu tablă gheografică, cu câtă osirdie şi / trudă s-au putut, deplin, precum ni să pare, s-au şiruit. Aşijderea în anul de curând trecut, Hronicid vechimei neamului moldovenesc (în carileşi tot numele vlahilor să cuprinde), de la vremile lui Av gust Chesar şi mai pre urmă de la Traian pană la în turnarea lui Dragoş Vodă din Ardial, la locul şi la moşiia sa, pre cât mâna şi vremea ni-au dat, desăvârşit l-am istorisit. Iară într-acest an, puind nedejde în dumnădzăiasca agiutorinţă, cules-am Hronicid Moldovii de la pomenitul Dragoş Vodă pană la domniia lui Ştefaniţă Vodă ficiorul lui 1076 DIMITRIE CANTEMIR Vasilie Vodă. Care hronic întăi iaste scris de Ureche vornicul, pană la Aron Vodă, cel ce-i dzic Cumplit; iară de la Aron Vodă pană la Ştefăniţă Vodă iaste alcătuit de Miron Costin logofătul; însă într-amândoi aceşti scriitori, multe şi de triabă a să şti lucruri, carele la istoricii streini însămnate să află, ei (cu ce pricină nu putem şti) cu condeiul trecându-le, noi la trupul şi la locul său a le aduce ni-am nevoit. Cătră acestea, oricâte la această istoriografie trebuitoare a fi am socotit, iară de alţii, sau de tot nepomenite, sau într-alt chip de cum adevărul pofteşte abătute, sau şi nu deplin, sau aşeşi de tot necunoscute au rămas, cu curată inimă giuruim (aducând faţă şi mărturiile de unde ni-am împrumutat), precum li-am aflat, aşe fără adaos şi fără scădere în privală şi giudecata, nu numai alor noştri, ce şi a streinilor să le scoatem; iară giudeţul în mâna şi socotială cititoriului lăsind, orice sentenţie ar da, cu un suflet şi cu o voie a o priimi şi a o sufferi, gata sintem. Insă acestea toate, fiind de noi în limba lătiniască scrise / 165 şi alcătuite, socotit-am că cu strâmbătate, încă şi cu păcat va fi, de lucrurile noastre, de ciia înainte, mai mult streinii decât ai noştri să ştie. De care lucru acmu de iznoavă osteninţa luând, din limba lătiniască iarăşi pre cea a noastră româniască le prefacem. Slujască-să, dară, cu osteninţăle noastre niamul moldovenesc, şi ca-ntr-o oglindă curată, chipul şi statul, bătrâneţele şi cinstea neamului său privindu-şi îl sfătuiesc, ca nu în trudele şi singele moşilor strămoşilor săi să să mândriască, ce în ce au scădzut din calea vredniciii chiar înţelegând, urma şi bărbăţiia lor râvnind, lipsele să-şi pliniască şi să-şi aducă amente că precum odată, aşe acmu, tot aciia bărbaţi sint, carii cu multul mai cu fericire au ţinut cinsteşi a muri, decât cu chip de cinstea şi de bărbăţiia lor nevrednic a trăi. / HRONICON 167 DACO-ROMANIII ADECĂ A TĂRÂLOR ROMÂNEŞTI CARTEA I Carea arată descălecatul romanilor în Dachia de la Traian împărat. Aşijderea dovedeşte necurmat traiul lor într-însa de la acelaşi Traian împărat pană la Avrelie Avrelian împărat CANOANELE Cum vor putea să să adeveriască lucrurile odânăoară adevărat făcute, însă în istorii târdziu şi rar pomenite CAPUL I De aicea şi înainte puind noi socoteala şi tot ţenchiul osteninţei noastre, pentru ca nu numai precum arătăm că Dachia noastră au fost de Traian Marile cu boiari, cetăţeni şi slujitori romani descălecată şi lăcuită, ce încă aceloraşi romani într-însa aşedzaţi, de atuncea şi pană în dzua de astădzi săminţii şi a nepoţi, strănepoţi într-aceiaşi nerupt traiu şi necurmată sălăşluire să dovedim. Trebuie întăi pentru aceasta pu/ţinea învăţătură cititoriului nostru să dăm, cu carea, ca cu o pravilă şi canon slujindu-să, şi adeverinţa istoriii mai luminată i să va arăta, şi dovedele noastre de tot gândul sthig şi de toată socoteala cu prepus, curate şi dezbărate le va cunoaşte. 1078 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1079 Canonul dară şi regula adevărată şi neschimbată iaste: 1. Tăcerea nici pune, nici rădică lucrul; iară dzisa îl şi pune şi-1 şi rădică. Care canon aşe trebu[ie] înţeles: când vreun lucru în lume sau iaste, sau să face, iară pentru dânsul precum iaste, sau precum s-au făcut, cineva nu pomeneşte, atuncea lucrul acela nici să dovedeşte, nici să tăgăduieşte; adecă, ca cum ar fi un feliu de peşte în mare, măcar că acel peşte adevărat să află şi iaste, însă căci păscarii peşte ca acela să prindzâ nu s-au tâmplat, pentru aceia de peşte ca acela vreodată n-au pomenit. Apoi căci n-au pomenit, precum n-au rădicat acel peşte din mare, aşe nici l-au pus; nu l-au rădicat, căci peştele acela necunoscut, adevărat în mare să afla; nu I-au pus, căce ce să dzică sau să povestească n-au avut, pentru lucru carile a-1 videa sau a-1 şti nu s-au tâmplat. Şi aceasta iaste parte canonului dintăi, carea dzice: Tăcerea nice pune, nici rădică lucrul. Iară a dooa parte carea dzice că dzisa îl şi pune şi-1 şi rădică, să înţelege împotriva părţii canonului dintăi. Când adică vreun lucru în lume şi iaste şi precum iaste să ştie şi să povesteşte, sau când nici cum iaste nici să poate şti şi a-I povesti îl tăgăduiaşte, deci când îl povesteşte sau îl ştie odată şi povestit iaste; adecă precum păscarii vâneadză un peşte pre carile nici ei, nici alţii mai 169 denainte a-1 vâna / Ii să tâmplasă, văd şi cunosc lucru carile măcar că adevărat între alte lucruri a firii au fost, ce lor necunoscut fiind, ce să povestească şi cum au fost să-1 puie nu ştiia, iară după ce la mână le vine vânatul cel necunoscut şi-1 cunosc, de ciia cu dzisa, adecă cu povestirea îl pun, adecă adeveresc precum peşte ca acela iaste şi să află în mare; apoi în toată viaţa, de n-ar mai povesti de dânsul, însă tot rămâne pusă adeverinţa cea dintăi, precum ei adevărat au vădzut şi au povestit de peşte . Şi aceasta-i parte ce dzice că dzisa şi rădică lucrid; aşe trebuie a să înţelege când, adecă, vreun lucru în lume nici au fost, nici a să face, nici a să şti, nici a să povesti să poate, atuncea dzisa, tăgăduind neştiinţa lucrului, din lucrurile firii de tot îl rădică. Adică, când dzisa tăgăduiaşte că doi sori în ceriu nici au fost, nici sint, nici pot fi; nici de doi sori într-un ceriu cum să poată fi a povesti poate, că precum de fiece lucru, carile nicicum vreodată n-au fost, tăgăduiaşte dzisa că nu au fost. Aşe de lucrul, carile iaste peste putinţă a fi, tăgăduiaşte că va fi, sau să va putea vreodată pentru dânsul şti sau a să povesti. 2. Al doilea canon, acestuia următoriu iaste, carile dzice: Tăcerea după dzisă adevereşte dzisa odată, carea aşe trebuie înţeliasă: Un lucru odată în lume făcut, cunoscut şi povestit fiind, de ciia prin sute de ani supt tăcere adâncă stând, acea tăcere pănâ nu va avea altă dzisă împotrivă, altă nu face fără numai ce adevereşte tot acel lucru carile odată s-au dzis şi, câtă vreme stă tăcerea, stăpâneşte dzisa dintăi, carea mai pre urmă / să tace. Iară când după tăcere vine altă 170 dzisă povestind pentru acelaşi lucru (pentru carile mult s-au tăcut), tot cum s-au fost povestit dintăi adevereşte-să; că, când era lucrul acela supt tăcere, nu căci nu era nu să povestiia, ce căci tâmplare nu s-au dat povestirii, iară când s-au dat atuncea s-au şi povestit. Iară de să va povesti după tăcere într-alt chip, atuncea de la vremea povestirii înainte, precum a povestirii dintăi aşe a tăcerii stăpânire să rădică şi să pune stăpânirea povestirii de pre urmă (însă acea povestire de pre urmă de va fi povestită de la oameni vrednici de credinţă, iară amentrilea şi tăcerea şi povestea cea dintăi rămâne neclătită în stăpâni ia sa) şi de ciia într-alt chip să începe a să şti decât s-au ştiut mai denainte. Adică pană a nu lua turcii Ţarigradul să dzicea şi să ştiia câ-1 ţin grecii, iară după ce l-au luat turcii să dzice şi să ştie câ-1 ţin turcii; apoi, după ce au luat turcii Ţarigradul şi după ce au ştiut odată toţi aşe, mai pre urmă, de atuncea pă[nă] acmu de n-ar fi mai scris nici un istoric, nici ar fi mai T 1080 DIMITRIE CANTEMIR povestit cineva că turcii ţin Ţarigradul, tăcerea aceasta n-ar rădica pe turci din Ţarigrad, ce ar adeveri dzisa odată, precum turcii au luat de la greci Ţarigradul. Aşijderea de ar povesti cineva că chesariul au luat de ia turci Ţarigradul, nu îndată s-ar şi crede, ce s-ar cerca de iaste om de credinţă, carile aduce poveste noaă împotriva ceii vechi. Deci de s-ar adeveri precum acel povestitoriu iaste adevărat şi precum lucrul iaste precum el îl povesteşte, de ciia înainte şi tăcerea cea mai denainte şi povestea care odată dzisese, că Ţarigradul l-au luat turcii de la greci, s-ar şterge, şi de ciia s-ar dzice şi s-ar şti povestea într-alt chip de cum au fost mai 171 denainte, adecă precum chesariul / au luat Ţarigradul de la turci. Iară aceasta neade[ve]rindu-să, rămâne tot dzisa cea dintăi, carea o adeveriia tăcerea, cu care tăcere istoricii adeveriia dzisa odată, precum turcii au luat şi ţin Ţarigradul. Aşijderea de au şi luat chesariul Ţarigradul de la turci, însă cineva pentru aceasta, precum s-au tâmplat, nicicum n-au pomenit, tuturor lucrul neştiut rămâne, şi cât rămâne neştiut, tot povestea cea ştiută dintăi rămâne stăpânitoare (căci ştiinţa iaste a lucrurilor, iară neştiinţa iaste tăgăduitoarea lucrurilor şi fiinţă n-are). într-acesta chip şi cu acesta canon trebuie a să cerca şi a să probălui toate lucrurile carile în istorii odată şi dinceput s-au pomenit, şi de ciia măcar prin mii de ani cevaşi pentru acelaşi lucru nu s-ar fi mai pomenit, că, căci istoricii au tăcut, tăcerea lucrului nu rădică pre acel lucru ca cum n-ar fi, ce mai vârtos îl întăreşte tot aşe să fie fost precum dintăi s-au pus; de vreme ce altă povestire mai prospătă într-alt chip de cum mai denainte au fost lucrul nu povestesc, precum am arătat pilda cu Ţarigradul. Aşijderea, iaste alt chip de povestirea istoriii, carea nu îndată au ştiut de lucrul ce s-au făcut, ce cu multul mai pre urmă la audzul scriitorilor au sosit; pentru aceia prin câtă vreme istoricii pentru neştiinţa lucrului au tăcut, tăcerea lor HRONICUL 1081 nici tăgăduiaşte, nici adevereşte lucrul acela; nici îl rădică, nici îl pune, precum am dzis în pilda cu peştele; ce pentru ca mai curat să să înţeliagă aceasta, aduce-vom şi altă pildă. America (căriia îi dzicem Lumea noaă) multe mii şi sute de ani au fost necunoscută scriitorilor şi tutu/ror oamenilor 172 ce trăiesc în pământul cest de demult cunoscut. Deci, căci nu am cunoscut noi, nici am ştiut ceva pentru America şi nici am scris ceva pentru dânsa, tăcerea aceasta n-au rădicat pe America din lucrurile firii, căci ea adevărat era, precum iaste; măcar că nu ştiia că iaste. într-acesta chip şi cu aceste canoane dară trebuie să să slujască şi cititoriul nostru, de pofteşte să să înştiinţedze şi să să odihnească cu adeverinţa hronicului nostru, în carile întăi cu bune adeverinţe şi cu credincioasă mărturii din istorici arătăm descălecarea Dachiii noastre de la Traian împărat, cu domni cetăţeni şi slujitori romani. Apoi, vrând să dovedim şi necurmat traiul aceloraşi romani într-însa, prin multe vremi de ani să va videa, că dzicem, precum Ia istorici cevaşi nu să pomeneşte, şi apoi iarăşi va videa precum la istorici iarăşi să pomeneşte şi tot pe povestea cea dintăi să povesteşte. Deci cititoriul ţiind în minte canoanele carele i-am dat, unde va videa prin multă vreme tăcerea istoricilor pentru Dachia şi pentru romanii dintr-însa, să nu socotească îndată că pentru căci istoricii nu pomenesc pentru aceia n-au fost (căci aceasta socoteală iaste şi împotriva canonului şi împotriva adevărului), ce pană nu va videa altă povestire de nou adusă asupra ceii vechi, tăcerea acea multă a istoricilor să o ştie din nedarea tâmplarii a scrie purceasă, iară nu din nefiinţa sau rădicarea romanilor din Dachia, că aceasta de-ar fi fost vreodată, ar fi trebuit să o pomenească istoricii vreodată. Şi de vor şi fi istorici ca aciia, încăşi nu îndată trebuie cre/dzuţi, ce cercaţi 173 şi ispitiţi de sint oameni de credinţă; şi de să va adeveri precum adevărat romanii odată în Dachiia au fost ş-au lăcuit, iară mai pre urmă s-au rădicat, după driaptă mărturia acelor 1082 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1083 scriitori nu iaste să să creadză, căci s-au rădicat odată, de ciia nu s-au mai pus, ce trebuie a cerca înainte a ispiti oare nu vor fi şi alţi istorici, ca şi aciia vrednici de credinţă, carii şi rădicatul romanilor din Dachia, împreună cu ciialalţi povestesc şi de iznoavă iarăşi înturnarea lor în Dachiia adeveresc, carii aflându-să şi adeverindu-să, povestea rădicatului romanilor din Dachia să şterge şi povestea înturnării lor iarăşi în Dachia să pune? Căci totdeauna povestea cea mai de pre urmă trebuie să să ţiie (fiind de oameni vrednici de credinţă povestită) la adeverinţa istoriii, după cum adevărul şi canoanele poftesc. Iară noi, cu agiutorul lui Dumnădzău întindzind cursul hronicului din an în an şi din istorici în istorici, de vom păzi canoanele legate şi credinţa ceia ce să cade istoricului (carea ochii, sufletul şi viaţa istoriii iaste), cititoriui giudecata în puterea şi voia sa va ţinea. CAPUL II Arată-să tocmala împărăţiii şi trii războaie a lui Traian împărat cu dachii Traian, marele împărat, precum mai Ulpie Traian , . , . , , denainte s-au dzis, dupa ce au luat chivernisală dălogilor împărăţiii, vrând destrămate şi încurcate lucrurile împărăţiii (carile în vremile împăraţilor mai denaintea lui şi ales cu blăstămătiia <şi> 174 dezmăţarea lui Domitian / rău să amestecase şi să tulburase) să Ie descalce şi lucirii lor ceii dintăi să le dea, întăi dinluntru, apoi din afară a Ie tocmi şi a le orândui s-au apucat. Deci dinluntru (precum istoricii107 scriu), întăi au îndemnat pre senat spre cinstea legii de moşie şi spre *07 Dion [Dio Cassius], Cartea 68. Victor [Aurelius Victor], Evtro-pie [Eiitropms], Cartea 8. Iovenalis [Iuvenalis] şi Plutarh [Plutarchus], în Viaţa lui Traian. închinarea dumnădzăilor săi, socotind că pentru căci nu da idolilor cinstea şi jirtvele cele mai denainte obiciuite, pentru aceia şi răspunsurile lor tăcusă. Iară din afară, statul senatului şi maghistraturile aşedzind, cineşi la locul şi orânduiala sa li-au pus. De unde să pomeneşte învăţătura carea au dat mai marelui pretoriului, când la acea slujbă l-au pus, dzicându-i, şi sabiia goală, precum era obiceiul, dându-i: „Ia, dzice, această sabie cu carea de voi împăraţi drept, pentru mine, iară de voi împăraţi rău, împotriva mea te slujeşte".108 Acestea aşe orânduind s-au întorsu a cerca lucrurile nepriiatinilor carii era împregiurul hotarălor împărăţiii din carii mai vrăjmaşi şi mai stricători decât alţii a fi pe dachi aflând, întăi de acestea a să curaţi şi pre împărăţie de supt ruşinea în carea cădzusă a o dezbate ş-au sumes poalele. Aşe dară, în locul ce era să le numere bani şi să le trimită darea, carea de Ia alţi împăraţi era orânduită, li-au arătat arme şi oaste. Căci dachii, deşi lua bani de la împărăţie, însă cu aceasta mult îmbogăţindu-să şi din dzi în dzi crescând şi întărindu-să, de mai mari răutăţi să gătiia. Şi aşe, leat 101, cu oaste tocmită împotriva dachilor au purces, unde agiungând, vrăjmaş războiu cu dânşii au avut şi după multă moarte şi tâiare, măcar că romanii biruitori au ieşit şi mulţime de dachi au omorât, / însă şi în oastea romanilor 175 atâta de mulţi au fost răniţi cât nici pândzături au mai rămas (la ţerulici) cu carele să Ie lege ranele; ce Traian, scoţind năfrămile, şervetele şi altă pândză ce era pentru slujba mesii şi a casii, li-au dat să fie pentru aceia treabă. Războiul al doilea După izbândă, Traian, nicicum stând, s-au luat în goană după Decheval, domnul dachilor, şi aproape de cetatea 108 Chedrinos [Cedrenos], list. 204, şi Plinie [Plinius Maior]. Iulian [Iulian Apostatul], în Satira. 1084 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1085 scaunului său agiungând, iarăşi au stătut la războiu a să bate, şi precum romanii sa biruiască, aşe dachii să nu să dea, dintr-îmbe părţile vitejeşte să bătea; ce cu nărocirea lui Traian şi a romanilor vrednicie, iarăşi fură dachii biruiţi; Decheval, vădzind că lucrul cu armele nu-i sporeşte, vrând nevrând s-au plecat a cere pace şi îndată au trimis soli la Traian împăratul cu rugăminte să facă şi să prii mască pacea. Traian încă, nu puţin ostenit fiind, şi pacea au priimit, şi legătură cu Decheval într-acesta chip au făcut, ca dachii de acmu înainte priiatinilor romanilor priiatini, iară nepriia-ti[ni]lor nepriiatini să fie; şi cetăţile carile era pre la hotarăle Dachiii să le răsipască. Aşe Traian vitiazul, deodată şi biruinţa şi pacea dobândind, cu mare laudă şi pohfală s-au întors la Roma. Războiul al triilea Dachii, după ce au vădzut că Traian s-au întors cu ostile i cat şi s-au dus la Roma, nu mult au stătut pe pace şi pe legăturile 1(,3 ce făcusă la leat 103 (precum însămneadză din Xifiiin 176 Calvizie), măcar că hotarăle romanilor a călca / nu îndrăznită, însă pre vecini, carii era în prieteşug cu împărăţiia, de multe ori prăda şi tot feliul de năcaz le făce. Pentru care lucru Traian, vădzind că calcă legăturile păcii, nici să părăsesc a dodei pre vecini, soţiile împărăţiii romanilor, iară s-au rădicat cu oaste asupra lor, în care oaste nu puţine, nici mici, ce multe şi de cap primejdii au tras Traian cu meşter-şugurile şi cu diavoliile lui Decheval; şi ales că câţiva dachi, făcându-să c-au părăsit pe domnul lor şi, fugând, au vinit adică să să închine lui Traian, carii aflând vreme ia un loc strâmt, unde ii ştiia, cât pe cii de n-au ucis şi pe împăratul şi mare stricăciune în toată oastea să facă; care primejdie priveghetoriu nărocul şi triază în lucrurile osteneşti paza iui Traian, de-abie au abătut-o, nu puţină moarte făcându-să în neprietini. După aceasta Decheval, făcându-să că are a grăi pentru pace, au cerşut anume să-i trimaţă împăratul pre Longhin sutaşul, vestit la războaie şi mai de triabă în toată oastea bărbat, carile la cuvântul dat mărgând, fu prins şi legat şi, după multe şi groznice munci şi cazne, omorât. Care lucru, pre cât inima lui Traian au împuns, pre atâta înfierbântând-o, spre izbândire şi răzscumpărare au aţiţat-o. CAPUL Iii Arată-să zidirea podului de piatră peste Dunăre şi cel de pre urmă războiu şi peirea lui Decheval şi de tot prăpădeniia dachilor Traian împăratul, vădzind că trecerea încolo şi încoace peste adâncă şi iată apa Dunării multă zăbavă şi mare împiedecare îi face, nici la vreme când ar sol coti că-i dă 777 mâna după voie poate lovi pre nepriiatini,. mult încurcân-du-să şi zăticni ndu-să Ia trecătoare, pentru aceia socoti pod de piatră peste Dunăre să facă şi piedecă grea ca aceia din picioarile oştii să rădice109; într-acelaşi an (mai sus pomenit), de lucrul podului s-au apucat; zidire ca aceia minunată şi toată osteninţa omeniască covârşitoare, într-alt chip vecilor pre urmă n-ar fi fost credzută de nu s-ar videa şi astădzi urmele şi temeliile Iui în fundul Dunării, la locul carile mai pre urmă s-au numit Turnul Severinului; iară mărimea, înălţimea acelui pod, aşe o scriu istoricii pomeniţi să fie fost de piatră încolţurată, zidit pe 24 de stâlpi sau picioare înalte (deosăbi decât îi era temeliia din fund pană în faţa apii) de 150 de picioare (piciorul mathematicesc sau gheometricesc 109 Dion [Dio Cassius], Evtropie [Eutropius] şi Xifiiin [Xiphilinus], în Traian, Cartea: Patru monarşi, în Traian. 1086 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1087 să înţelege câtu-i pasul mic, când omul în voia îmbla), iară lat de 60; fietecare picior de pod să fie stătut de 170 picioare departe unul de altul; şi din picior în picior boltă sau cum mai prost dzicem, sclip rădicat; apoi pe desupra cu piatră între boite împlut, atocmat peste tot neted aşternut. Mamină şi minune de lucru nespus ca acesta numai într-un an l-au săvârşit puterea şi nemăsurată cheltuiala româniască; pentru aceasta dzice istoricul Xifilin că Traian aceasta au vrut să o facă mai fără grijă decât de grabă. Lear > . 105 După ce s-au săvârşit podul, Traian împăratul, leat 105, au întrat cu ostile în Dachia şi au mărs asupra lui Decheval; însă nici Decheval au dat dos, ce la faţă stând, în cea mai de pe urmă nevoie cea mai mare nevoinţă puind, groznic 178 şi straşnic ş-au dat războiu. Ciudată moarte şi mă/celărie s-au lucrat şi multă vreme norocul părţi biruinţa să dea în cumpănă stând, pană mai pre urmă romanii izbânditori şi dachii biruiţi fură, iară Decheval, domnul dachilor, vădzind acmu că războiul de tot au pierdut, oaste pană la cel mai de pre urmă i s-au concenit şi toată ţara şi scaunul pre mâna romanilor au vinit, de toată nădejdea scăpat şi fără liac rămas, pentru ca nu cumva viu în mâna nepriiatinului să cadză, singur şie samă făcându-şi, s-au omorât. Traian, după biruinţă cu năroc ca aceasta, ştiind că multe ţări prădate avuţii era strânse la Decheval, au început şi como râie cele ascunse a-i cerca şi li-au aflat tocma în fundul apii Sar-gheţiii ascunse (Sargheţia iaste apa carea acmu îi dzic Ştrelţa şi cură despre Maramorăş spre apa Tisii) unde cu meşter-şug[ul] unor robi supt apă o îngropase şi pentru ca să nu cumva scoată cuvântul afară, după ce ş-au pus nenumăratele avuţii, apoi pe toţi i-au omorât. Aşe dară şi într-acesta chip au fost sfârşitul lui Decheval şi prăpădeniia lui. Iară Traian împăratul, după aceia, cu mare laudă şi cu triumf s-au întors la Roma, lăsind o samă de oaste pentru ca şi rămasă a dachilor rămăşiţă din Dachiia peste munţi să izgoniască şi cetăţile pană va trimite coloniile de la Roma să păzască. CAPUL IV Arată-să aşedzarea romanilor în Dachia şi stârpirea dachilor dţntr-însa Traian împărat, după ce au biruit pe dachi şi domnul lor Decheval s-au omorât (precum mai sus am pomenit), vrând să să întoarcă la Roma, au lăsat o samă de oaste pentru paza în Da/chia, poroncindu-le câţi dachi vor fi şi mai rămas 179 să-i triacă peste munţi şi să-i depărtedze despre părţile tătarâlor, ca nu cumva cu dânşii agiungându-se iarăşi răutăţi noaă să scornească şi mergirea lui cu ostile spre răzsărit să împiiadece; de vreme ce patimile romanilor cu dachii nu era cum să-i mai poată răbda să-i lasă a lăcui pre la locurile lor, ales că Traian la anul ce vine era să margă asupra armenilor şi a parthilor, peste Evrath. Pentru acestea dară, întorcându-să Traian la Roma la anul de Ia Domnul Icat Hristos 105 şi aşedzind toate cele ce trebuia aşedzate, îndată 105 au orânduit de-au scos de toată stepena şi cinul din lâcuitorii Romii (precum din Xifilin110 aiavea să arată), cu bună parte de slujitori i-au trimis prin toate locurile şi cetăţile Dachiii şi i-au aşedzat acolo în traiu vecinie, pentru ca şi năbuşirile tătarâlor să opriască, şi senatul (lipsind împăratul atâta de departe spre răzsărit) să nu mai aibă grijă a trimite oaste într-acolo, fiind de agiuns aceia carea împăratul în Dachia o trimisese, şi de ciia de acolo să nu să mai rădice orânduise. 110 Xifilin [Xiphilinus], la Traian. 1088 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1089 Aşe dară Traian împăratul111, cu romanii carii aşedzase în Dachia, hotarăle împărăţiii şi despre aceas[ta] parte fără grijă şi odihnite lăsind (căce despre Africa şi alalte părţi a apusului toate lucrurile şi locurile împăcate şi line era) au trecut la Asia. Şi întăi asupra armenilor armele ş-au fulgerat, pentru căci armenii acmu împărăţiii Romei suppuşi fiind, craiul lor n-au trimis după obicei să ia stema crăiii şi alalte semne de stăpânire de la romani ce, hainindu-să, le luase de Ia împăratul parthilor, carii, suppuind împărăţia perşilor, 180 ma/ri şi tari să făcusă pre acele vremi. Deci craiul armenilor, vădzind neferită şi nesuferită nevoia şi primejdiia carea îi viniia la cap, nemică de altă apucându-să, nici furtuna cu arme a ispiti îndrăznind, au plecat capul la Traian, pace rugând şi supunere giuruind. Ce Traian, mâna de la sabie oprind, pace li-au dat, însă craiu la armeni să mai fie n-au j priimit, ce să fie ca o provinţie supt diregătoria româniască no şi hotarul împărăţiii de la apa Tigrului, unde mai denainte fusese, mutându-1 înainte l-au pus tocma la apa Evfrathului, luând toată ţara Mesopotamiii la mijloc. După aceia au trecut la parthi şi la alte limbi şi pre toţi i-au supus (precum la capul de vredniciile lui să va dzice). Iară leat 116, sculându-să de la Vavilon, au mărs să triacă cu ostile peste Marea Roşie, unde de bure împiedecat s-au întors iarăşi spre Parthia, unde slăbiciunea bătrâneţelor, nu a sufletului, vinuindu-şi cătră ai săi dzicea: că de ar fi fost mai tânăr ar fi dus armele romanilor şi pană la India. Stăpânind şi supuind Parthia, senatul i-au trimis titul şi, de pe împărăţia ce supusese, l-au chemat Parthic, pentru care titul (scrie Xifiiin) că nu atâta s-au bucurat pre cât s-au bucurat pentru carile îi trimisese cu un an înainte şi-1 chemase Preabunul. jl7 Leat 117. De boală simţindu-să şi vrând, după 9 ani de 111 Dion [Dio Cassius] şi Evtropie [Eutropius] în Viiaţa lui Traian. când ieşisă din Roma, să să întoarcă spre dânsa, au murit în Siria112. CAPUL V Arată-să annul în carile Ulpie Traian au descălecat Dachia cu romani Anul în carile să fie aşedzat Traian împărat slobodzi/ile 181 româneşti în Dachia, din câţi scriitori ni s-au tâmplat noi a-i videa, nici unul anume nu-1 însămneadză; iară cu socoteală hronologhicească din Calviz şi din Petavie (carii mathematiceşte cursul annilor foarte nesmentit au însămnat) fără greş îl putem afla. Că de vreme ce cel mai de pre urmă a Iui Traian cu Decheval, domnul dachilor, războiu, cu socoteala de obşte iaste adeverit, precum să să fie tâmplat pe la anul de la Mântuitoriul lumii Domnul Hristos 105. Aiavea iaste că Traian, după înturnarea sa cu ostile spre Roma, cetăţile Dachiii fără pază cu mulţime de slujitori şi deşerte de romani nu le va fi lăsat, de care lucru fără prepus tămâne, că pre lângă cei mai bătrâni slujitori carii era pentru vecinică lăcuire în Dachia rămaşi, încă câţiva din cei mai proaspeţi oşteni pentru paza, precum a margi[ni]lor aşe a cetăţilor într-aceiaşi pomenit an, în Dachia să fie lăsat. Aşijderea istoricii Dion, Evtropie11^ şi Xifiiin mărturisesc, precum Traian împărat la anul de la Domnul Hristos 107 s-au sculat cu oşti şi prin Dachia au trecut peste Don la Asia, asupra armenilor (carii rădicase cap) şi asupra parthilor, carii îi priimisă supt protecţia sa şi apoi, biruind mai toată Asia, pană la moarte, la Roma nu s-au întors. De pre aceasta iarăşi putem curat a înţelege că deosăbi de oşteni, pre cetăţeni din Roma şi dintr-alte cetăţi a Italiii cu sine 112 Dion [Dio Cassius], Cartea 68. 113 Dion [Dio Cassius] şi Evtropie [Eutropius] în Viiaţa lui Traian. 1090 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1091 luând, şi la anul pomenit prin Dachia trecând, pre la locurile ce i s-ar fi părut mai de treabă să-i fie aşedzat. Şi aşe putem socoteala fără greş închide că cetăţenii cu doi ani mai pre urmă decât slujitorii în Dachia să să fie aşedzat, adecă la anul de la Domnul Hristos 107. 182 Pentru cetăţile carile au făcut Tra/ian în Dachia, mai denainte s-au pomenit, precum şi Troianul, carile trece prin ţara noastră să crede să fie de Traian făcut; ce de unde va fi luat Miron şi Niculai această poveste noi nu putem şti, căci pentru aceasta nici un istoric nu pomeneşte. CAPUL VI Arată-să vredniciile lui Traian, marelui împărat Nu fără plăcerea şi multă dulceaţa cititoriului român, nici fără cale a fi socotim de vom pomeni oarece, cât de pre scurt, de slăvit în bunătăţi, lăudat în vrednicii şi vestit în biruinţă şi vitejii săditoriul şi temeliitoriul nostru şi părintele a tot neamul românesc, Traian Marele, a Ramului şi a toată lumea pururea biruitoriu împărat. Ulpius Traian, precum scrie Victor114, fost-au născut în cetatea Tudertina, iară Dion115 şi Evtropie116 scriu să fie fost din Italica, carea iaste în Ispanie. Şi, precum aceiaşi istorici în viaţa lui pomenesc, fost-au om înştiinţat lucrurilor osteneşti şi în vitejii, căruia potrivnic n-au fost, nici după dânsul între împăraţii romanilor au mai stătut vitiaz, înţelept, cum-pănitoriu, blând şi drept, de pre carea bunătăţi l-au poreclit Preabunul. Pomeneşte pentru a Iui dzisă, carea cu slove de aur şi în veci neşterse ar trebui să să scrie în inimile a tuturor împăraţilor şi oblăduitorilor, că odată sfetnicii şi priiatinii mai de aproape dându-i vină pentru căce foarte plecat şi pre lesne la împreunat să lasă cătră toţi, el să fie răspuns: „Aşe să fie, trebuie împăratul cătră cei den afară, precum ar pofti să fie împăratul cătră dânsul / când ar fi el ca cei den afară". 183 Pentru vredniciile şi bunătăţile lui, încă şi pană a nu să face împărat, în dragostea şi lauda tuturor era, de care lucru curund alte cinuri păşind, la cinstea consulatului au agiuns şi păn a fi împărat, de da [o] ori acea cinste de cin, cu mare laudă au purtat117. Apoi proconsul cu ostile trimis şi a Ghermaniii stăpânitoriu fiind, împăratul Nerva ficior de suflet luându-1, cu puterea l-au împodobit tribuniţiii şi chesar l-au făcut. După moartea Nervii, cu un glas şi cu o inimă cu toţii, împărat Romei şi chivernisitoriu a slăbite pre atuncea lucrurilor româneşti l-au rădicat. Luând schiptrul împărătesc, întăiaşi dată jelea legii de moşie având şi spre cinstea dumnădzăilor părinteşti foarte dat fiind,118 obiceiele cele vechi foarte tare să să păzască; iară altele, carele intrase noaă să să opriască, tare au poroncit, pentru căci înmulţin-du-se atuncea creştinii, idolii începusă a nu se mai băga în samă şi vândzătorii jirtfelor nu afla cumpărători; şi răspunsurile bodzilor tăcusă, nemaiputând a răspunde pentru ce-i întreba. Pentru aceia (precum scrie Evsevie119) papa Clement, nevrând să jirtvască bodzilor, fu trimis în izgnanie tocma peste Marea Neagră la Iberia (aceasta-i Ghiurgia); iară amentrile lege creştiniască n-au oprit, fără numai cât au poroncit adunări fără maghistrat deosăbite să nu să facă; şi aşe şi adunările creştinilor Ia beserici era oprite. Şi iarăşi scrie acelaşi Plinie120 în Epistola 28 că fiind el deregătoriu la Bithinia, au dat în ştire lui Traian ce va face cu creştinii, care oameni cuiva ceva nu strică, răutăţile tare opresc, ce numai 114 Avrelie Victor [Aurelius Victor]. 115 Dion [Dio Cassius], Cartea 68. 116 Evtropie [Eutropius], Cartea 8. 117 Plinie cel Tânăr [Plinius Iunior], în Epistolii.^ 118 Plutarh [Plutarchus] şi Iuvenalis [Iuvenalis], în Satira. 119 Evsevie [Eusebius], în Viiaţa lui Gemem. 120 Plinie cel Tânăr [Plinius Iunior], Cartea 10, epistola 97. 1092 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1093 184 Hristosului lor laude şi cântări aduc / căruia Traian răspunde: pre creştini să nu-i cerce, iară pre carii alţii îi vor pârî şi-i vor dovedi că sint creştini, pre unii ca aceia fără certare să nu-i lase, cu care poroncă (precum scrie Evsevie121) mult au scădzut răutatea nepriiatinilor creştinătăţii şi mult s-au rădicat pricinile a putea strica creştinilor. Fiind Traian la Antiohiia, s-au tâmplat mare şi nespus cutremur de pământ, cu carele nenumărat număr de oameni supt răsipirile casălor au pierit; iară Traian, cu mare primejdiia vieţii, pre fereastră din casa ce şedea au scăpat. întăia lui biruinţă spre nepriiarini au fost în Dachia122, precum s-au pomenit, şi cea dintăia pomannă, descălecarea romanilor în Dachia. După a dachilor suppunere au trecut cu ostile la răzsărit, unde pre armeni, pre iveri, pre colhi (aceşte-s mengrilii), pre sarmati, pre orhoeni, pre arapi şi pre bosforeni (aceşte-s tătarâi de pre lângă Azac) au domolit. Apoi, trecând asupra parthilor, au dobândit Selefchia, Ctesifonul şi Vavilonul şi alte cetăţi multe şi ţări au cuprins; preste Marea Roşie cu corăbiile au îmbiat. Pre jidovi carii, în Eghipet şi în Chipros, asupra romanilor şi a grecilor rădicasă cap şi multe răutăţi făcusă, Traian prin hatmanul său Martie Turbon călcându-i, nespuse dintr-înşii mulţime au omorât. 200 000 să fie omorât, scrie Xifiiin <şi Suida>. Iară tră creştini milostiv fiind, scriindu-i Tiberian, diregătoriul Siriii, precum n-are cum mai omorî pre creştini de vreme ce pentru lege nepârâţi, netraşi, singuri vin şi moarte poftesc, ia carea Traian au răspuns să să părăsască a-i mai pedepsi. In Roma şi pre aiurea multe zidiuri minunate şi cu 185 nespuse cheltuiale / au rădicat, din carile cele mai minunate sint: podul peste Dunăre (pentru carile s-au dzis), stâlpul, carile iaste şi acmu în Roma, în şepte ani de-abiia isprăvit, 121 Evsevie [Eusebius], acoloşi. 122 Dion [Dio Cassius] şi Hronicul Iui Evsevie [Eusebius]. lucru peste toată putinţa şi socoteala oamenilor vacului acestuia; şi podul carile au făcut peste bălţile ce să chiamă Pontice. Aşijderea, în Roma au strâns nenumărată mulţime de cărţi, şi mare bibliothică făcând, li-au pus într-însa; şi alte multe şi minunate lucruri vrednice de laudă nemuritoare au făcut şi au isprăvit, pre carile lăsind să le cerce cititoriul la Dion, Evtropie, Xifiiin şi alţii, carii au scris pentru lucrurile, laudele şi vredniciile lui Traian. Iară mai pre urmă, întorcându-se de la Marea Roşie şi înţelegând precum parrhii gonise pre împăratul cari el le pusese şi iarăşi să răcoşise, din Mesopotamia, unde cu ostile sta, gătindu-se iarăşi asupra lor să margă, au cădzut în boală; cu carea împiedecat, de acea cale părăsindu-se, au silit să să întoarcă la Roma, ce boala întărindu-se s-au abătut la Silinunt, cetatea Chilichiii, şi acolo s-au săvârşit în luna lui avgust 10 dzile, la anii de la Mântuitoriul lumii 117; luând pe Andrian, cu o dzi mai înainte de moarte, ficior de suflet si lăsându-l următoriu împărăţiii. Iară pentru viaţa lui cea viitoare scriu istoriile besericeşti că papa Grigorie Dialog, socotind ale Iui fireşti bunătăţi şi mare pomana ce făcuse cu zidirea podurilor, cu îndrăzneală prea milostivului şi în mile nemăsuratului Dumnădzău, pentru mântuinţa sufletului Iui din muncile vecinice, şi cu multe iacrămi priveghind, să să fie rugat şi prin descoperirea darului Duhului Sfânt răspuns priimit şi trecut să fie luat; adecă, că pentru multe rugile şi fierbinţi lacrămile lui, pe / Traian din muncile iadului să fie scos; însă de acmu pentru altul aşe în spurcată legea idoiolatriii şi a păgâniii murind, să nu mai îndrăzniască mărirea dumnădzăiasca a dodei. Trăit-au Traian ani 63; au împărăţit ani 19, luni 6, dzile 15. Iară oasele lui, puindu-le în raclă de aur, li-au dus la Roma şi li-au astrucat supt stâlpul carile era de dânsul zidit. Acesta-i dară şi ca acesta au fost săditoriul şi părintele moşilor strămoşilor noştri românilor în Dachia, pentru a 1094 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1095 căruia slavă şi cinste, şi după moartea lui, senatul şi împăraţii carii în urma lui atâta de greu încărcată şi mare corabie au stătut, măcar că dintr-alte mai depărtate părţi şi mâna şi ostile ş-au tras, însă în Dachia aceasta a face nici au putut, nici au cutedzat. Ce precum el cu mâna lui ca pre un \ sad ales într-o livadă i-au împlântat şi i-au sădit, aşe neclătiţi şi în veci nemutaţi i-au lăsat; carii, şi pană astădzi, toată lumea îi vede şi-i cunoaşte tot acel vechi neam românesc a fi în j Moldova şi în Ţara Munteniască şi Ardealul, tot acel vechiu şi a mai marilor săi nume de romani ţiind, iară alte socotele carile împotriva acestui adevăr fără nici o socoteală a sări să căznesc, precum în cele mai denainte scrise destul li-am dat de ruşine, aşe de acmu înainte pre cursul annilor, din împărat în împărat mărgând şi din istoric în istoric mărturii aducând, necurmat traiul romanilor în Dachia vom dovedi. / 187 CAPUL VII Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia, de la Adrian pană la Antonie Pius Adrian In anul mai sus pomenit, murind Traian împărat, în locul Iui au stătut la împărăţie Elius Andriannus, carile şi rudă şi tot dintr-o cetate cu Traian Fiind (căci şi acesta din Italica era născut precum în cele mai denainte am pomenit), l-au priimit fiiu de suflet şi cu o dzi mai îna[inte] de moarte, mijlocind Plotina, împărătiasa Iui Traian, testament de moştenire îi didese. Ce Adrian (precum îl scriu istoricii123), fiind râvnitoriu laudelor altora şi pe ale lui Traian nebetejite a le suferi n-au putut, ce nemulţămitoriu a atâte de binefaceri fiind, cu scăderea cinstii lui şi cu paguba a poporului roman, ale sale blăstămăţii şi în dăşert prin ţărâle streine zbuciumături (căci mai multe locuri şi ţări decât Adrian vreunul dintre împăraţi n-au cutrierat), nu numai a le acoperi, ce încă şi vredniciilor lui Traian de atocma sau şi mai covârşite să le facă brudiiaşte gândiia; de care lucru priciniia că cu greu iaste a să stăpâni şi a să păzi ţări atâta de depărtate, carile cu vitejiia lui Traian supt puterea romanilor vinise. Iară adevărul era că, zavistuind laudelor şi slavilor Iui Traian, trei ţări cu osteninţele lui dobândite — Armenia, Asiria şi Mesopotamia — de oaste şi de păzitori deşertându-Ie, parthilor li-au lăsat, şi hotarul împărăţiii numai pană la Tigris apa să fie au vrut. Acestea pentru ţărâle din Asia aşe, iară pentru Dachia noastră nu aşe, ce să vadză cititoriui pentru dânsa ce scriu istoricii124 şi să cunoască că dreptate am avut, deşi am / amestecat oarece cu fiere cerniala condeiul [ui] nostru împotriva acelora ce îmbla ca numere necunoscute să puie romanilor din Dachia şi lăcuitorii ei rămăşiţa varvarilor dachilor să fie, precum să dzice prostul cuvânt, să leagă ca orbul de gard. Cuvintele dară istoricilor, precum sint, aşe le vom aduce: „Elius Adrian, după ce au murit Traian, Armenia, Asiria şi Mesopotamia parthilor li-au lăsat; era şi Dachia să părăsască de nu s-ar fi temut să lasă să să pră-pădiască atâtea mii de cetăţeni romani carele era acolo". De ar fi socotit Eneas Silvius şi alţi următori ai lui, cu ochiu mai ascuţit şi cu minte mai curată, de ar fi giudecat adeverinţa şi credinţa a istorici ca papa Pius, nici ca istoricul Eneas Silvius, aşe de grozav s-ar fi lunecat, nici împotriva consţienţiii sale aşe neoprit s-ar fi pornit; nici l2j Sparţian [Spartianus] şi Evtropie [Eutropius] şi Orosie [Orosius] în Viiaţa lui Adrian. 124 Dion [Dio Cassius], Cartea 66. Sparţian [Spartianus]. Avrelie Victor [Aureiius Victor], în Traian. Evtropie [Eutropius], cap. 8. Paris [referinţă eronată; V. Dan Sluşanschi. Introducere la Cantemir, Opere complete, IX, I, p. 223 şi 226 - apud N. Stoicescu], Partea 2, cartea 4, cap. 6. Petavie [Petavius], în Sămâluirea vremilor, în Adrian. 1096 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1097 putem crede om de atâta învăţătură ca Eneas, cunoscând şi adeverind cele mai bune, să fie urmat cele mai rele, nu de Dumnădzău una ca aceasta pentru om ca acela să gândim; că cine poate să fie atâta luat de minte, carile cu trude, ostenele şi sudori de singe, cinstea cercând, de bunăvoie <şi> prin ştiinţă cuvinte stângace, pre urma sa hulitoare a audzi să priimască sau măcar cu clipala ochiului să învoiască. Ce una ca aceasta multora tâmplătoare s-au vădzut şi încă celor prea iubitori de adevăr, pentru că sau pă a nu şti li s-au părut că ştiu sau de au ştiut pomenirea (care decât cerbii mai fugare şi decât piftirea mai dejgheţătoare iaste)i-au amăgit, sau ochiul peste rânduri curund trecătoriu sau ceia ce iaste mai pre urmă, giudecata pre lângă cumpenile socotelii drepte lunecătoare, i-au asuprit, ca 19 pentru flori / ceapa cioarâi şi pentru grâu neghină să ameastece. Ce precum dzice prost cuvântul turcesc: VJtff'W^ xJ^4& / Iainlâş hesabu Bagdat tendioner) „Socoteala smentită şi de la Bagdat să poate întoarce". Aşe şi socotială lui Eneas, măcar că prin multă vreme pentru greşit numele şi neamul romanilor în Dachia, sau precum cu numire, ellineşte alcătuită, cum să cade a ie dzice <6axopoopouG)V> am putea, în crierii a multora, ca vâscul de aripile şi piciorile păsăruicelor să lipise şi să încieise. Insă dreptatea cumpenele sale aflând, nu numai ca oca dramul biruiaşte, ce încă ca fântâna Soloamului ochii orbului din naştere spălând, prin ştiupit şi tină le deschide luminile; de ciia înainte pentru ca să nu mai greşască poruncă luând, i proci. Rămâne dară tare şi neclătită povestea hronologhiii noastre, precum Traian în Dachia noastră au descălecat şi au aşedzat romani; iară Adrian pre aceiaşi romani din Dachia să-i rădice s-au temut şi i-au lăsat acolo să lăcuiască unde Traian i-au fost pus. De aicea înainte ţiind pravila şi canonul carele am dat, vom cerca de-a rândul şi vom videa oare fi-vor alţi istorici, pre urma acestora carii să pomenească precum din Dachia sau singuri s-au rădicat, sau cu poroncă, sau de ia nepriiatini scoşi şi goniţi să fie fost? Au cu nerupt şi necurmat traiu din vremea descălecării lor, pană acmu, într-aceiaşi Dachie să fie petrecut? CAPUL VIII De războa[ie]le lui Adrian împărat Aşe Elius Adrian nu numai căci n-au îndrăznit a rădica pre romani din Dachia noastră, ce încă şi pre varvari, / carii 190 rămăsese dincolo de dânsa spre răzsărit, să-i fie călcat şi domolit scriu istoricii125, adecă precum la anul de Ia naşterea Pruncului celui mai înainte şi de toţi vecii născut jcat 121, rădicând oaste asupra varvarilor şi vrând să triacă peste 121 Dunăre asupra lor, călărimea patavilor înot cu caii fără pod au trecut; de care lucru simţind varvarii atâta s-au spământat şi s-au aşedzat, cât nu numai hotarăle împărăţiii a mai călca nu s-au mai ispitit, ce încă cu mare frică la pace alergând Şi aceasta au priimit: ca împăratul romanilor să le fie giudecătoriu şi alegătoriu şi gâicevilelor care le avea ei înde n. Iară apoi, nu după multă vreme savromatii, făcând oarece clătire, romanii au trimis oaste împotriva lor, pre carii aşeşi de tot i-au domolit. r Lear La anul 129, pomeneşte Xifiiin precum Adrian au fost 129 având un cal de Ia Nipru trimis, pentru carea şi numele calului era Nipru, carile în vânătorile sale (căci Adrian peste măsură era dat vânătoriilor) atâta îl purta de bine şi atâta n era de drag, cât după ce au murit i-au făcut mormânt şi stâlp i-au rădicat; care nu puţin sămnu iaste că romanii ţinea Şi peste Dachia pană la Nipru, de unde le tritea cai > Iulie Capitolin [Iulius Capitolinus] şi Sparţian [Spartianus], în Adnian. 1098 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1099 buni ca aciia. Iară fără acestea, alte lucruri mai alese şi vrednice de pomenire în părţile Dachiii să să fie făcut, Icar scriitorii mai mult nu pomenesc. Deci Adrian în anul »38 138, iulie 10, la Bia au murit, după ce au împărăţit ani 21, luni 11. Şi au trăit ani 62, luni 5, zile 17. / 191 CAPUL IX Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Antonie Pius pană la Marco Avrelie, ce l-au chemat Filosof » . La anul mai sus dzis, Antonie Pius au Antonie rius stătut la împărăţiia romanilor; ce pană la j anul al şeptelea al împărăţiii Iui, carile iaste de la Domnul 145 Hristos 145, scriitorii, pentru părţile Dachiii, cevaşi nu pomenesc, iară la acesta an Iulie Capitolin, din greşala sau a scriitorilor mai de pre urmă, sau a tiparnicilor, pomeneşte precum Antonie, după ce au adus pe mavri la atâta strâmtoare, cât de nevoie li-au căutat a pleca la pace, apoi să să fie întors cu ostile în ceasta parte şi să fie biruit pe ghermani, pe dachi şi pe alani, carii de câteva ori mişcându-se i-au potolit. Aicea într-adins am adus acestea a acestui istoric cuvinte şi ales căci dzice ca cum romanii supt Antonie ar fi biruit pe dachi (carii acmu şi biruiţi şi suppuşi şi de pe locurile lor izgoniţi era) pentru ca să arătăm că, precum mai sus am dzis, greşala s-au făcut în nume şi unde au fost să să scrie pe ghermanii catii, au scris pe ghermani şi pe dachi, că catii aciia era un feli de ghermani, aşe între alţii numiţi, şi asupra acelor ghermani Antonie au tras oşti; ce neputându-i de tot răzbate, războiul câtva s-au trăgănat, aşeşi pană la împărăţie lui Marco Avrilie, carile au împărăţit după 126 Dion [Dio Cassius], cap. 69. Petavie [Petavius], învăţătura vremilor, Cartea 1, cap. 21. Antonie şi cu aceşteaşi ghermani cati (precum în capul ce urmadză vom arăta, precum acelaşi istoric Iulie Capitolin scrie pentru războiul romanilor cu ghermanii catii), de unde aiavea să va cunoaşte, că numele dachilor cu greşala s-au pus în locul catilor; având acestea doaă numere oarecare asămă-nare, carea / au dat scriitorilor sau tipografilor lesnire a greşi. 192 Deci Antonie Pius, leat 161, mart. 6, au murit, după ce i,cat au împărăţit ani 22, luni 7, dzile 26; şi au trăit ani 72, 161 precum scrie Victorin, iară precum scrie, din Dion, Iulie Capitolin, 74, luni 6. Şi au urmat Ia schiptrul împărăţiii ginerele său Marco Antonie Verus, Filosoful127. CAPUL X Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Marco Avrelie Filosoful pană la ficiorul său Commod Marco Avrelie, stând la cârma împărăţiii, Marco Avrelie { în al doilea an a împărăţiii sale, leat 162, 162 rădicatu-s-au cu oste asupra Britaniii, în care parte singur cu capul lui au mărs; iară asupra ghermanilor cati (mărturisind acelaşi istoric Iulie Capitolin) au orânduit hatman pre Aufidie Victorinnie. Aicea aşijderea pentru aceasta am adus mărturiia acestui istoric, pentru ca să cunoască cititoriui că unde să pomeneşte Ia împărăţiia Iui Antonie, adecă romanii să fie avut oaste asupra dachilor, acea pomenire iaste cu greşala, puindu-se numele dachilor în locul catilor. Apoi aceastaşi chiar să poate dovedi, de vreme ce de la descălecatul romanilor în Dachia, adecă de când au răzbit Traian pre dachi şi i-au împrăştiiat, vreun istoric (pre cât noi putem a şti) măcar cevaşi nu pomeneşte precum dachii, sau singuri, sau cu alţii 127 Petavie [Petavius], Sămăluirea vremilor, Cartea 5, cap. 8. Sîth Calviz [Calvisius] la acestaşi an. 1100 DIMITRIE CANTEMIR împreunaţi, să mai fie făcut vreo rădicare de cap, sau să să fie ispitit cât de puţin lucruri noaă a scorni; ce împotrivă, cursul istoriii arată precum romanii din Dachia neclătiţi şi fără toată grijea au fost, de vreme ce după groznică şi J93 rugile slujitorilor creştini asupra ma/aromânilor (cătră carii să adeosese cvadii, vandalii, sarmatii, svevii şi alalţi varvari) 1 *x izbândă, carea au avut Marco Avrelie la anul de Ia Domnul '77ţ Hristos 174. Apoi, la anul 179, scrie Dion128 „precum Marco împăratul iarăşi împotriva nepriiatinilor cu oaste mărgând, prin vredniciia hatmanului Paternus, măcar că cu multă şi mare cumpănă, însă de tot pre nepriiatini au fărâmat; însă într-acel an pre tătari a suppune n-au putut, căci i s-au tâmplat boală, din carea mai apoi şi moarte. Iară de ar fi trăit măcar pană la anul, cu bună samă toate ţărâle acelea împreună cu marcomanii şi cvadii li-ar fi făcut ţinuturi". De pre aceste a lui Marco cu izbândă războaie aiavea iaste că daco-romanii pentru ce în Dachia să nu fie lăcuit pricină împingătoare sau gonitoare n-au avut; şi ales că între atâtea a tuturor varvarilor tulburări, de dachi, precum sau să să fie clătit sau cu alţii să să fie unit, cineva din istorici nu pomeneşte. Şi mai vârtos că Zonora129, carte 2, cap. 2, anume arată că războiul lui Marco cu varvarii să fie fost în Panonie iară nu /în Dachia. „împăratul, dzice, Marco Avrelie, multă vreme au avut războaie cu varvarii ce lăcuiesc pe lângă Dunăre în Panonia, carii sint iazighii, marcomanii" / proci, între a cărora stârvuri să afla şi trupuri muiereşti; iară iazighii, precum să fie lăcuit peste Tisa pe Dunăre în sus, mai denainte am arătat. Aşijderea ghermanii (cărora acmu le dzicem nemţi), marcomanii, catii şi cvadii, de la acestea iazighi şi mai sus 128 Dion [Dio Cassius], în Marco. Evtropie [Eutropius], Cap. 8. Sparţian [Spartianus], în Viaţa lui Verus. 129 Zonoras [Zonaras], Cartea 2, cap. 2. HRONICUL 1101 iăcuia, pană la Vendebona (acesta-i numele cel vechiu a Beciului), care cetate bătând Marco, acolo i s-au tâmplat şi moarte, precum mai gios vom arăta. Nu fără dulceaţa a cititoriului ro/mân socotesc a fi, 75 pentru războiul carile mai sus la annul 174 s-au pomenit, precum cu mare minune, prin rugile slujitorilor creştini s-au făcut, cevaşi a pomeni; că precum scrie Evtropie, Sparţiian, Capitolin şi decât toţi mai chiar Evsevie130 în Hronicul sau, Ia acela an şi carte 5, în Istorii besericeşti cap. 5, Marco Avrelie trei ani încheiaţi tot pe războiu sta şi pentru mare seceta şi uscăciune carea să tâmplase la atâta primejdie sosise toată oastea românilor, cât era cu toţii numai să piară de sete şi de mare năvala ce le făcea nepriiatinii, la vreme de slăbiciune ca aceia. Ce fiind o ceată tot de slujitorii creştini (carea era în numărul a doaăsprădzecea şi de ciia s-au numit fulgerătoare, precum mărturiseşte Tertulian şi Orosie), aceşti dară slujitori creştini, vădzind la ce primejdie şi cumpănă să află împăratul şi cu împăratul toată oastea, cu toţii într-o inimă şi într-o minte curată au cădzut la rugăciuni pentru ca să arete Dumnădzău puterea Hristo[su]lui său şi legea şi ruga creştiniască cât poate înainte lui Hristos Dumnădzău, celuia ce-au dat-o ascultătorilor săi. Şi aşe Dumnădzău, ruga credincioşilor netrecând, îndată fulgere şi tunete cu repede si groase ploaie au trimis; ce fulgerele cădea cu mare foc şi pârjol peste varvari; iară lină ploaie peste oastea romanilor. Deci romanii cu apa ploii setea potolindu-şi, fulgerele şi trăsnetele pre nepriiatini pană în pământ aşternea şi nemilostiv îi prăpădiia. Marco împăratul, fiind om adevărat filosof, dzicând alţii că creştinii cu vrăjitorii au făcut aceasta, nicicum ascultare nu li-au dat, ce cătră senat cu mare laude pentru creştini scriind, mărturisiia precum şi din primejdie i-au scos, şi / biruinţa asupra nepriiatinilor rugile > Evsevie [Eusebius], Cartea 5, cap. 5 şi Xifiiin [Xiphilinus], în Marco. 1102 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1103 195 creştinilor au pricinit-o. Aşe şi un poetic , de lege păgân şi de numele creştinilor foarte scărândăvindu-se, supt numele haldeului vrăjitoriu (pentru numele lui Hristos înţelegând), cu frumoase stihuri biruinţa aceasta precum au fost o şeruiaşte, a căruia cuvinte pentru voia românilor cititori (la carii, pentru ca adevărul să mărturisim, istorii ca aceste rari să citesc), aicea a le aduce nu ne vom leni: Laus ibi nulla Ducum, nam flammeus imber in hostem Cecidit. Hune dorso trepidum fumante ferebat Ambustus Sonipes; hic tabescente solutus Subsedit galea, lique factâque fulgore cuspis Canduit, et subitis fluxere vaporibus enses: Tune contenta Polo mortalis nescia teii Pugna fuit: Chaldea mago, seu carmina vitu Armavere Deos, seu quod reor, omne tonantis Obsequium, Mărci mores potuere mereri. Adecă: Acolo vreo laudă a hatmanilor n-au fost, Căci pohoi de pară în nepriiatini Au cădzut. Pre unul ardzătoriul fulger îl purta înspăimântat, Spatele fumăgându-i; pre altul îl slăbănogiia şi-l oborâia Coiful topindu-i-se, şi de fulger înfocate suliţile curea, Şi de năprasnă sabiele ca aburii pica. Atunce au fost bătaia acelora ce supt Polos să cuprind, Care de lancea sau sigeata oamenilor în samă nu băga. Vrăjitoarea haldeiască sau stihurile tocmite au într-armat pe Dumnădzău / Sau, carea mi să pare, bune obiceile lui Marco au fost vrednice de toată slujba Aceluia ce tună. Vrăjitoarea haldeiască înţelege sau pre Hristos Dumnădzău, sau pre Maica Precista, pre carea creştinii într-agiutoriu şi Leat 180 cătră Fiiul său mijlocitoare or fi chemat-o; ce noi acestea la alţii lăsind, la lucrul nostru să ne întoarcem. Deci Marco Avrelie, după ce au împărăţit ani 19, luni 11, au murit la Vindobona. (Aceasta-i Vienna sau cum îi dzicem noi Beciul), leat 180, fiind la vârstă la 59 de ani; carile măcar că cu învăţătura fiiului său, Iui Commod, doftorii îl otrăvise, însă el cu filosofăsc suflet aceasta de la ficiorul şi căsaşii lui a păţi sufferind, şi acmu şi de otrava ce-i didese şi cine îl adăpase bine ştiind, cevaşi cuvânt rău de ficiorul său şi de doftori n-au lăsat; ce încă slujitorilor cu gură de moarte recomenduindu-I, cu testament în locul său împărat l-au lăsat. CAPUL XI Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Avrelie Commod pană la Avrelie Severus Alexandru După preabunul părinte, preacumplitul şi cu toate scârnăviile spurcatul fiiu Commod au urmat, _ . r ..... Commod carile, precum îl zugrăvesc toţi istoricii vremii aciia, în toate desfrânările, nebuniile şi tiraniile cu cevaşi mai gios decât Neron n-au fost; încă de ar fi agiuns la vârsta lui Neron, poate să-1 fie şi întrecut. După alalte nenumărate pete ce avea, şi învăţătura oştenirii au schimbat-o în giocuri şi în măscăriciuni, puţin şi mai nemică de lucrurile Şi trebile împărăţiii de grijă purtând. Şi măcar că varvarii de primpregiur multe clătiri şi tulburări au făcut, însă pre / romani din Dachia să-i fie clătit sau în ceva să-i fie strămutat 196 nime din istoricii mai sus pomeniţi ceva însămniadză. Iară Matthei Pretor131, de ieri de alaltăieri scriitoriu, „cu lângedă mărturie pomenesc, dzice (cartea 2, De gotthi, 131 Matthei Pretorie [Praetorius], în Lumeagotthilor, Cartea 2, cap. 1. 1104 DIMITRIE CANTEMIR cap. I), scriitorii de războiul dachilor supt Commod împăratul". Iară cine să fie acii istorici, nu va să arete, fără numai greşala carea din Iulie Capitolin mai sus am arătat. Ce tare îi stă împrotivă Zonoras132, cartea [12], cap. [4], carile chiar arată că „Commod nu cu dachii ce cu varvarii, carii mai sus de Dachiia lăcuia, sa fie avut războiu" UTtep O tt)v Aaxiccv xai [xeyioxoQ 5 BpsTxdvixoc. Deci Commod, împărăţind ani 12, luni 9, dzile 14, de vârstă fii[n]d de 31 de ani, întăi otrăvit; ce cu grijea doftorilor nestricându-i otrava, apoi zugrumat au murit. lcar Pertinax ^a mcePutul arinului 193, dintre ucigaşii l)0> lui Commod au apucat împărăţiia Elvie Pertinax, ce şi acesta după 81 de dzile fu ucis de la oşteni. Pentru acest împărat aflăm însămnat la Stanislav Sarniţie133 într-acesta chip: „Pertinax, dzice, în lucrurile sale cevaşi vrednic de pomenit n-au lăsat, fără cât numai că nu cu puţină laudă mai denainte au fost ocârmuit Misia şi Dachia". Sarniţie din ce istoric să fie luat această mărturie, noi adevărul să mărturisim, a afla n-am putut. Iară de iaste adevărat aşe, din cuvintele lui putem cunoaşte că Pertinax, pană a nu fi împărat, să fie fost deregătoriu Misiii şi Dachiii-Pierir-au dară Perrinax la annul mai sus pomenit, marte 28. Intr-acelaşi an, după Pertinax, răpi Didius Iulian ,. it^-j- ti- a . • schiptruî uiaius Iulian; insa şi acestuia scurtă îi fu împărăţiia, căci după 2 luni şi 5 dzile, părăsindu-1 slujitorii, cu poronca Iui Septimie Sever, fu zugrumat. / Severus ^re ^a sfâ.rşirul annului dzis, Septimius Severus s-au suit pe scaunul împărăţiii. In vremile acestui împărat multe războaie cu mare laudă şi izbândă spre părţile răzsăritului pomenesc134, pentru carile 197 Io2 Zonaras, Cartea 12, cap. 4. l^ Sarniţie [Sarnicius], Cartea 3, cap. 3. lo4 Dion [Dio Cassius], în Severus. HRONICUL 1105 senatul, de pre limbile carile au biruit, cu trei numere l-au întitulat: Parthic, Aravic şi Adiavenic. Iară în părţile Dachiii cevaşi să să fie clătit nu scriu. Impărăţit-au ani 17, luni 7, dzile 3, fiind de vârstă la 65 ani; au murit în Britanie, ^r în cetatea Eborica, leat 211. 211 Anton Bonfin, decada 1, carte 1, şi alţii mai tineri după dânsul135, de unde să fie luat de dzic precum Turnul Severinul, carile iaste în Ţara Munteniască, pe Dunăre, în ţinutul Jiiului, să fie făcut de acest împărat şi de pe numele său, aşe să-1 fie chemat, noi a ne adeveri n-am putut. însă Bonfin fiind istoric de credinţă vrednic, socoteala-i de tot să o lepădăm nu putem, măcar că n-ar arăta cine din istoricii mai denainte decât dânsul ar fi pomenit pentru aceasta, căci cetatea aceia să fie fost de Traian făcută noi am arătat din Procopie Chesareanul; iară si socoteala lui Bonfin poate să fie adevărată, de va fi făcut şi Sever împăratul tot pe acolo altă cetate sau aceia<şi> de va fi mai întărit, să-i fie mutat numele de pe numele său, sau poate şi de pre numele vreunui pristav mai pre urmă aşe să să fie numit. După Severus au întrat la moştenirea împărăţiii ficiorii Iui amândoi, Caracala şi Gheta Gheta1 ^ însă grea tovărăşiia stăpânirii nici între fraţi mult a sta putu, ce întăi oarece vrajbă şi pre ascuns împoncişiri scornindu-să între dânşii, apoi ca văpaiia totdeodată izbucnind şi din dzi în dzi, şi din ceas în ceas mai mult şi mai mult lăţindu-se / şi ijdârându-se, pană odată 198 Caracala aiavea cu fierul zmult asupra lui Gheta s-au slobo-dzit; el încătro să plece vremea strâmtorindu-1, au fugit în cămară la maică-sa. Ea, ca să-1 mântuiască de moarte, în braţă niându-l, cu cuvinte şi rugămente părinteşti turburată răutatea lui Caracala să moaie să nevoia. Ce răutatea când agiunge 135 Neculai Costin, logofătul, în Letopisăţidsău. 136 Dion [Dio Cassius] şi Evtropie [Eutropius], în Viaţa lui Irodian, Cartea 4. 1106 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1107 la vârvul său, nici cinstea părinţilor, nici frica lui Dumnădzău, nici hotarăle firii mai cunoaşte, precum şi Caracala între ţiţile maică-sa aciuat, nu numai pe frate-său au omorât, ce încă cu aceiaşi lovitură şi pre maică-sa de greu au rănit-o. Gheta dară, împreună cu frate-său au împărăţit un an şi 22 de dzile; iară Caracala ani 6, luni 2. Intre Edesa şi Carra, , cu mâna lui Martialis sutasul si cu învăţătura lui Opilie Lear . . .' ' . 217 Macrin (carile mai pre urmă au împărăţit), fu ucis, leat 217, după ce au trăit ani 29. Iară Sparţian istoricul îi numără anii vieţii lui 43. In urma lui Caracala au stătut împărat Macrin, ucigaşul lui Caracala. Ce plata păcatului, ca despletitura ciorapului fiind, după un an şi 2 luni, {cat cu măsura carea au măsurat măsurându-se, fu ucis în Capa-2iv dochia, de la slujitorii cari să rădicase asupra lui, leat 219. După acesta au stătut la împărăţie ocara lumii, pilda . blăstămăţiilor şi decât toţi spurcaţii mai t?i. ui spurcat Antonie Eliogabalus; căci după alte Eliogabal ui- - ... i - j , . . • j blastamaţn, dupa toate, de bunăvoie, lasina firea părţii bărbăteşti, singur s-au făcut muiare, toate cele muiereşti cu mare desfătăciune păţind şi priimind, apoi şi câtva copii giunghind şi jirtvă bodzului său Eliogabal aducând. Ix.ar Pentru atâta nedumnădzăire oştenii nu l-au mai putut răbda, 222 ce şi pre dânsul şi pre maică-sa Sohemitra au ucis, leat 222, 199 fiind / la vârsta de 18 ani, după ce împărăţise ani 3, luni 9, dzile 14. CAPUL XII Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Avrelie Sever pană la Dechie Avrelie Severus După ciuda firii omeneşti Eliogabal au stătut la împărăţie Avrelie Severus Alexandru, fiind încă tânăr de 16 ani, carile au împărăţit ani 13, luni 9; şi fiind la vârstă de 29 de ani, fu ucis de nişte slujitori în Mogunţia. Acesta împărat multe războaie cu biruinţă asupra perşilor şi a ghermanilor să fie avut pomenesc scriitorii137; iară în părţile Dachiii nemică de însămnat iaste. Ce pomeneşte Evsevie138 şi Orosie139 precum acesta Alexandru dintre împăraţii romanilor pre Hristos să-1 fie cunoscut Dumnădzău, şi în cămara sa cea de taină să fie fost având chipurile Iui Apolon, a iui Hristos, a Iui Avraam şi a lui Orfevs, şi acestora să să fie fost închinând. De ciia în toată oblastiia împărăţiii au poroncit să vestiască şi în loc de pravilă să să ţie cuvântul acela, pre carele toată legea Evangheliii obiceinică să stăruiaşte şi într-însul să plineşte: „Ce ţie a-ţi fi nu învoieşti, altuia să nu faci". Aproape de pieirea Iui avut-au războaie spre fundurile Dunării, pre apa Renului, în Galia; fu dară ucis de slujitori, precum am dzis, în Mogunţia, leat 235, mart. 18, după ce au împărăţit ani 13, dzile 9. Şi au trăit 29 ani, . In locul lui îndată au hrăpit Ia împărăţie m, . . i i • a x • • t-1 H40 -i Maximin ucigaşul Iui, Maximin Ihracui , carile, Thracul fiind de neam prost şi varvar, întăi au silit de au omorât pe toţi câţi îl ştia că iaste din mojici născut: adecă din tatăl Miţia gothul şi din maica Ababa Aliana. Ce Şi în vremile acestuia, în părţile / Dachiii cevaşi de pomenit uetâmplându-se, după doi ani şi giumătate, nu deplin, i s-au făcut şi lui ce i-au plăcut altuia să facă, că fu omorât de oşteni, leat 237. (în al şeptelea an a împărăţiii lui Alexandru, carile iaste de la Hristos 229, Dion istoricul, carile începe 137 lrodian [Herodianus], Cartea 6. Zosim [Zosimus], Cartea 1. Orosie [Orosius], cap. 18. 138 Evsevie [Eusebius], în Hronic. 139 Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 18. 140 lrodian [Herodianus], Cartea 1. Lampridie [Lampndms] şi Evtropie [Eutropius]. Paris [trimitere greşita; v. nota 124], Partea 2, cartea 4, cap. 7. 1108 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1109 istoria sa de cât s-au zidit Roma, sfârşitul istoriii sale face, precum singur mărturiseşte.) Climateric era acesta vechi împăraţilor Romii; împăraţii toţi ucigându-se, ucigaşii împărăţiia apuca, apoi unul pre altul iarăşi pre rând să ucidea. Căci după uciderea lui Maximin, slujitorii au rădicat împărat pre Gordian (pentru a căruia voie pre Maximin omorâse), copil de 11 sau de 13 sau 16 ani (căci aceasta cu prepus scriu istoricii141). Acesta cu multul mai mari lucruri de vitejie şi de toată lauda vrednice decât vârsta lui ducea: au făcut că prin şese ani ce au împărăţit, biruinţa a tuturor varvarilor au vădzut142. Ce de pururea minciunos nărocul muritorilor, pre viclenii şi nepriiatinii de casă a birui Icar n-au putut; căci în cursul biruinţelor, în hotarăle Persiii fu 244 ucis de Filip Arapul, leat 244. Pre toţi varvarii, carii pre atuncea peste Nipru lăcuia, cu biruinţă de mare pomenire au călcat, pentru care lucru slujitorii, după ce i-au adus oasele Ia Roma şi piatră deasupra lui rădicând, într-însa au scris acestea: Dumnădzăiescul Gordian, biruitoriul perşilor, biruitoriul sarmatilor, biruitoriul gotthilor, potolitoriul zarvelor romanilor, biruitoriul ghermanilor, iară nu biruitoriul fllippilor. Vede-se, dară, că varvarii peste Dachia, supt Gordian, biruiţi şi slăbănogiţi fiind, roma-201 no-dachii în Dachia noastră / şi era, şi lin trăiia. Filip Arapul După Gordian urmat-au la împărăţie ucigaşul Filip Arapul143. în vremea acestuia, ^ pomeneşte la anul 250, precum cu ne bună paza slujitorilor, carii era la Dunăre, gotthii au fost trecut în Misia. Ce Filip, trimiţind pre Deţie (carele mai pre urmă au stătut şi împărat) împotriva lor, şi aflând vina slujitorilor, căci adecă pentru 141 Irodian [Herodianus], Cartea 8. Evtropie [Eutropius] 9. Zosim [Zosimus], Cartea 1. 142 Victor [Aurelii* Victor] şi Evsevie [Eusebius], în Hronic. Zosim [Zosimus], Cartea 1. XAo Iornand [Iornandes], Ia acesta împărat. negrijea lor au fost trecut gotthii în Misia, pre aceia slujitori pre toţi i-au scos din slujitorie şi au pus pre alţii în locul lor. Slujitorii acii scoşi, vădzind că altă ce să facă n-au, au fugit la gotthi, cu a cărora povăţuire gotthii mare stricăciune în Misia făcând, de pradă încărcaţi s-au întors acasă cu pace144. Intr-acestaşi an, iară să pomeneşte precum gotthii să mai fie trecut Dunăre; ce slujitorii într-acea glogozaîă nevred-niciia lui Filip socotind, au rădicat pe Mesăus Deţeus împărat, carele apoi pe varvari pană la Don au împins (precum mai gios la împărăţiia lui vom arăta). Iară Filip, audzind că Dechie s-au numit împărat, au purces cu oaste asupra lui, ce la Verona biruit şi omorât fu Ia anul mai sus pomenit; iară Petavie145 moarte lui Filip aduce în annul 249. Pentru acesta Filip, scrie Evsevie şi Orosie, precum dintre împăraţii tomanilor întăi el să să fie botedzat; ce alţi scriitori aceasta nu o socotesc adevărată să fie, de vreme ce, în toată vremea împă-taţiii lui, vreun lucru carile să să samene cu lucrurile creştineşti n-au făcut. împărăţit-au Filip ani 5 şi intrase al şeselea, ptecum din Zosim146 însămneadză Petavie într-acelaşi loc. / CAPUL XIII Dovedeşte-să traiul romanilor în Dacbia de la Dechie până la Valerian şi Galien După pieirea lui Filip Arapul au Mesius Dechie mipârăţit Mesius Dechie, 30 de luni, precum Petavie147 însămneadză, iară precum alţii scriu148, un an şi 3 luni. Acesta, în hătmăniia sa, ştiind şi vădzind 144 Iornand [idem], acoloşi. 145 Petavie [Petavius], Partea 1, cartea 5, cap. 12. 146 Zosim [Zosimus], Cartea 2. 147 Petavie [Petavius] din Evtropie [Eutropius]. 148 Zosim [Zosimus], Avrelie Victor [Aurelius Victor], Partea 1, cartea 5, cap. 12. 1110 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1111 călcaturile carile tătarâi în ţărâle împărăţiii în anul trecut făcuse, şi fiind om cu toate vredniciile deplin, în trebeie osteneşti prea învăţat şi vestit vitiaz, vrut-au să întoarcă cu îndzecit tătarâlor, carii acmu cu ciabururile şi pană la Greţia agiunsese; pentru care lucru, sculându-se cu oaste au mărs asupra lor şi oriunde i-au tâmpinat tot i-au bătut şi, din hotarăle împărăţiii scoţindu-i, pană peste apa Donului i-au gonit; ce apoi, precum scrie Zosim149, fiind vândut cu vicleşugul soţiii sale lui Gallie, de tătar împreună cu fiiu-său au pierit. Ce pentru mai bună mărturiia, singure cuvintele lui Zosim să aducem: „Tătarâi, dzice, trecând Donul, locurile cele mai aproape de Thrachia, cu jacurile bântuia; ce Dechie asupră-le mărgând, în toate tâmplările biruitoriu era şi tot plianul ce apucase au scos. Apoi să nevoia pentru ca de tot calea să le închidă, să nu să mai poată întoarce înapoi"; ce cu vicleşugul soţiii lui Gallie, între bălţile (Donului) închidzindu-se, de soţie părăsit, acolo au pierit, în pâclă cădzind; căci nici trupul nu i s-au mai putut afla. Zonoras150, carte [12], cap [20], de această pradă a tătarâlor în Misiia nu pomeneşte, ce dzice că numai Bosforul (de la Don) au fost jăcuit, împotriva a cărora mărgând Dechie, cu vicleşugul soţiii sale, a lui Gallus, precum am dzis, au pierit. 25) Pierit-au dară Dechie la anul 251 şi au împărăţit mai mult decât un an, precum mai sus am dzis. / 203 Galie După pieirea lui Dechie în Schithia ră- măşiţa oştii au rădicat la împărăţie pre viclianul Gallie151, carele Trebonianul să porecliia. Acesta, în loc de arme, înainte lăcomii vărvăriască (cu mare ruşinea a tot poporul romanilor) bani au pus, 200 000 de dramuri giuruindu-le; ce şi cu aceasta tătarâi neîndestulindu-se (precum scrie Vopiscus), după întoarcere lui la Roma, iarăşi au prădat Dardania, Thessalia, Thrachia şi pană la Machedoniia. Zonoras152, carte <12> cap. <21>: „mulţime, dzice, de schithi, aşeşi mai fără număr au făcut năvală ş-au răzbit tocma pană la Italia. Aceiiaşi au prădat Machedonia, Thessalia şi Greţia, iar o parte dintr-înşii, trecând Bosforul spre Marea Neagră, multe ţări au jecuit". poate să fie tot una cu ceia ce mai sus am pomenit, la anul 251, căci şi însăm-nătorii vremilor Patavie153 şi Calvizie între sine nu să potrivâsc; că Patavie pradă numai una însămneadză Ia anul 251, precum am dzis, iară la anul 252 cevaşi nu pomeneşte, în care an Calvizie din Vopiscus pomeneşte. Ce oricum au fost, cunoaşti-se ca şi Dachia, fiind în şliahul tătarâlor, fără mare stricăciune să nu fie scăpat, însă precum din locurile sale romanii să fie ieşit, istoricii nu scriu, mai vârtos că la anul 253 Gallus, trimiţind pre hatmanul Emilian cu oaste, nu numai cât i-au biruit cu fericite războaie, ce încă din toate hotarăle împărăţiii la locurile sale, să-i fie gonit, scrie Zosim154, Victor155, Evtropie şi Orosie156. Iară Zonoras, carte 12, cap. 21, măcar că pre scurt, însă mai curat povestea alege. „Schithii, dzice, după legământul ce făcuse cu romanii, jeluindu-se că li să dă mai puţin decât le era tocmala, lăudându-se şi clătind cu capul s-au dus. Ce Emilian, om de niam african, hatma/nul lighioanelor de la Misiia (supt acestaşi era şi cele din Dachia) toţi banii, carii era sâ-i dea tătarâlor i-au făgăduit slujitorilor, numai de-i vor bate. Deci slujitorii, cu această nedejde învârtoşeaţi, fără veste au năbuşit asupra schithilor, din carii puţini scăpând, alalţi toţi sau au pierit sau la mână au cădzut. După aceasta biruinţă intrând în ţărâle lor, cu multă dobândă s-au întors înapoi. Tâmplatu-s-au aceasta Ia anul 253, sau, după cum socoteşte Patavie 254. Acesta într-această oaste Emilian atâta de bine 149 Zosim [Zosimus], Cartea 1. 150 Zonaras, Cartea 12, cap. 20. 151 Zosim [Zosimus], Cartea 1. 152 Zonoras [Zonaras], Cartea 12, cap. 21. 153 Patavie [Petavius], Partea 1, cartea 5- 154 Zosim [Zosimus], Cartea 1. 155 Victor [Aurelius Victor]. 156 Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 21. Evsevie [Eusebm Cartea 17, cap. 17. 1112 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1113 205 şi vitejeşte s-au purtat, cât în mare dragostea slujitorilor întrând, îndată l-au numit împărat, împotriva a căruia Gallie ^ .j. cu oste mărgând, siliia să-1 bage la mână; ce oastea, părăsind pe Gallie încă neplinind doi ani a împărăţiii, în anul pomenit de slujitori fu omorât. Patavie din Zosim157 şi Orosie158 culege precum să fie împă-răţit ani doi, luni 4 şi să fie pierit la anul de la Hristos 254. Pe acea vreme Lichinie Valerian, om de bună naştere, era trimis în Ghermanie pentru ca să aducă nişte polcuri, carele era să să trimaţă împotriva perşilor; unde, audzind de piei rea lui Gallie, s-au întors cu aceieşi oşti, pentru ca să răzcumpere moarte lui Gallie; ce oştenii iui Emilian vădzind că să va scorni războiu şi unii de alţii vor pieri, cu uciderea lui Emilian au potolit gâlceava şi au stătut la împărăţie Valerian; Emilian numai trei luni numele împărătesc purtând. / CAPUL XIV Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Valerian şi Galien pană la Avrelie . Slujba împărăţiii Valerie luând, îndată Valerian si rw . n. , ^ ... ^ .. au racut soţie pre tnul său Gălbenuş. Galienus r Multe şi mari răscoale pomenesc scriitorii în vremile acestora împăraţi; şi precum în Evropa, aşe în Asia, un loc măcar necălcat şi nestropşit de varvari n-au rămas. Că perşii de o parte, tătarâi de alta, hotarăle împărăţiii robiia şi după lor pustiia atâta, cât şi Avgustin, în Epistola 80, scrie că ar fi socotit cineva că nu altă, ce sfârşitul lumii iaste; ce alalte noi trecând, la celea ce s-au tâmplat pre aproape de părţile Dachiii (căci în Dachiia ceva să să fie făcut pomenit nu aflăm) să ne întoarcem. Scrie Zosim159 istoricul precum leat 257: „tătarâi, aşteptând iarna şi Dunărea îngheţind, s-au pornit, lăsind Marea Neagră în stânga, toţi pedestri pre marginile mării, ţiind în driaptă uscatul şi cetăţile Tomos, Istros şi Anhialon; cât mai tare au putut trecând, au agiuns la lacul ce să chiamă Fileatina (carile aproape de Vizantie în marginile mării să află), şi de acolo la Vizantiia, Bogazul la răzsărit trecând, au apucat Halchedonul, Nicomidia, Nichea şi Chizicul". Iară ce să fie fost pricina carea pre tătari prin Dachia să treacă n-au lăsat, ce mai pe gios să fie trecut Dunăre, măcar că anume nu arată, însă din cuvintele carele mai gios să vor dzice aiavea iaste că marginile Dunării prin tractul Dachiii tare fiind păzite, au trecut pe unde nici s-ar fi gândit cineva că vor putea trece, adecă pentre mare şi pentre cetăţile carile mai sus am pomenit160. Deci Valerian, / în al şeptelea an a împărăţiii sale, mărgând Ia răzsărit împotriva perşilor, nenărocit războiu au avut, ca biruit fiind la bătaie, viu au cădzut pre mâna lui Sapor, împăratul perşilor161; unde Sapor în mare batgiocura Şi ocară ţiindu-I, când vrea să încalece pre cal, în loc de scâuiaş supt picioare îl siliia de să supunea, pană mai pre urma de viu despoindu-1 de piiale l-au sărat cu sare şi aşe în mare nenărocire viaţa ş-au sfârşit. Nici rugămentele fiiului sau, nici banii la varvari vreun preţ sau trecere având, mu-tit-au Valerian leat 259, sau, precum Patavie socoteşte, 260. După iealnică si lăcrămoasă tâmplarea I . \ . , '. -ia •■• Galien singur lui Vaurian, la chivernisală împărăţiii au rămas singur fiiul său Gallien, carile nu foarte jealnic s-au arărat pentru aşe de grozavă pieirea părintelui său, ce încă vâdzindu-se ca dintr-o piiadecă a învăţăturilor tătâne-său 157 Zosim [Zosimus], Cartea 1. 158 Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 22. 159 Zosim [Zosimus], Cartea 1. Zonaras, Cartea 1 2, cap. 23. 160 Zonaras, acoloşi. . 161 Evsevie [Eusebius], în Oraţia pentru Constantin, cap. 24. Agathos [Aghatias], Cap. 4, list. 129. 1114 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1115 slobod şi despiedecat, giocurilor mai mult şi desfătărilor deşerte s-au dat. Aceste a lui Gallien blăstămăţii ce făcea s-au rădicat tătarâi şi ghermanii, frânţii, carii cu prădzile au pătruns în Gallia pană Ia Munţii Pirenei; cattii şi saxonii în Italia au întrat, gotthii împreună cu schithii, Greţia şi Asia Mică au pustiit; iară svevii au năbuşit j asupra Panoniii. Toate aceste răutăţi s-au tâmplat împărăţiii 265 romanilor la anul de la Hristos 265, cu carile tare au îngenuchet împărăţiia romanilor, pe vremea acestui împărat. Precum Dachia noastră cu romani să fie fost lăcuită, bună dovadă avem din istoricul Zonoras, carile carte 12, cap. 24 dzice, precum hatmanul oştilor călări mii să fie fost Avreulus Dacul, a lui cuvinte sint acestea: AupioAoc Se fex //opac ojv reTixfjc, ttjc ucjTspov Accxiac £7U%AT]v)eîar)c; 707 adecă: „Iară Avrelius era din ţara Ghetiii, carea mai / pre urmă s-au chemat Dachia". Cu vredniciia acestui Avreolus, Inghenuus, hatmanul oştilor Misiii, carile turburând pe slujitori, îl rădicasă împărat, fu biruit, prins şi omorât162. Lear Iară leat 268, viclenindu-se hatmanii Macrian şi Iraclian, cu 268 vicleşug ucisără pe Gali ian în Mediolan, după ce împărăţise cu tată-său împreună ani 7, iară singur aproape de 8, mart. 21, fiind la vârstă ca la 50 ani. După acesta, alesu-s-au Ia împărăţie [pe] Clavdius, om de toată lauda vrednic şi în scurtă vreme a slăbite puterile împărăţiii înnoitoriu. In vremea acestuia împărat, schithii, îngiugându-se cu herulii, pevehii şi cu gotthii şi făcând aproape de Nistru (unde atuncea lăcuia) 6 000 de vasă, în carile intrând 320 000 de oameni, şi trecând pre lângă Tomis şi pre lângă Marchianopoiis, au întrat în Misia163. împotriva a cărora, măcar că foarte puţină oaste cu sine avea, Clavdie ieşind, în doaă războaie i-au biruit şi pe toţi pană la unul i-au omorât, încă şi câţi din războiu cu fuga scăpase, neputând la vasă a scăpa (căci şi pre acelea pre mai multe luasă, şi ca Ia 2000 în mare le afundasă), apărându-se, spre Munţii Cenghii au năzuit; unde Clavdie, din toate părţile închidzindu-i şi calea în vreo parte să iasă oprindu-le, acolo de foame şi de ciuma ce-i lovise toţi au pierit. Zonoras164, carte [12] cap. [26] dzice: „Schithii, trecând balta Meotis, în Asiia şi în Evropa au prădat". Aceastaşi mărturiseşte şi Chedrinus la acestaşi împărat, de pre a cărora cuvinte chiar să cunoaşte că dincoace de balta Meotis şi peste Dachia tot locul acela supt stăpânirea romanilor să fie fost, / însă numai pre lângă 208 marginile Mării Negre. Din carea, poate fi, luând Sarniţie165, într-acesta chip dzice: „Clavdie la apa Nistrului împotriva capiştii Dianii, carea iaste împotriva Crâmului, pe schithi au bătut şi 2000 de corăbii li-au luat şi li-au înecat; pentru care vitejie şi izbândă i-au scris senatul: Clavdie Avguste, tu ne eşti frate, tu părinte, tu priiatin, tu bun senator, tu stăpân". Şi aşe Clavdie, cu bună vitejiia sa, iarăşi întrămă puterile împărăţiii şi hotarăle ei fără bântuială Iăsindu-le, la anul 270, fev[ruarie] 2, de ciumă au murit, după ce au 17{] împărăţit un an, luni 10, dzile 5. După moartea Iui Clavdie (precum scrie Pollion166), frate-său Cfintilus, socotind ca cum împărăţiia ar fi de moşie, singur pre sine s-au numit împărat. Ce zarvă pentru aceasta în oaste scornindu-să, după 17 dzile îl ucisără şi au stătut la împărăţie Avrelie Avrelian, pentru carile în cartea ce urmadză vom dzice. Sfârşitul cărţii întăi / 162 Avrelie Victor [Aurelius Victor] şi Pollion [Trebellio Polii. " Zosim [Zosimus], Cartea 1. Trivelie [Trebellio Pdllio] si Victor [Aurehus Victor]. Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 20. 164 Zonaras, Cartea 12, cap. 26. 165 Sarniţie [Sarnicius], Cartea 3, cap. 15. 166 Polion [Trebellio Pollio], Cassiodor [Cassiodorus] şi Evsevie [Eusebius] la acest împărat. HRONICUL 1117 'o PREVOROVIRE ÎNFORMUIND CITITORIUL De vreme ce cu agiutoriul lui Dumnădzău am agiuns spre aceia a hronologhiii parte în carea câţiva din scriitorii vremilor mai trecute pomenesc pentru mutarea romanilor din Dachia în Misia, foarte cu trebuinţă am socotit pentru ca să dăm cititoriului nostru puţină înformăluire, în ce chip adică să poată, ca cea adevărată şi negreşită povestea istoriii aceştiia să înţăliagă; nici după socotelele a unora mai proaspeţi, cu mintea furându-se, într-aceiaşi cu dânşii greşită părere să cadă. Istoricii, dară, carii pentru mutarea romanilor din Dachia în Misia pomenesc167, una numai, însă şi aceia nu iuşoară pricină arată, adecă: Avrelian împărat vădzind, dzic, că pe vremile împăraţilor carii fusese mai denainte de dânsul la împărăţie varvarii crivăţului, cu câteva năbuşiri, Misia (supt carea să înţelege şi Dachia), Thrachia, Thessalia, Machedonia, Iliria, Greţia (şi precum dzice Zonoras168 că şi Athina) au fost încungiurat (ce cu vredniciia lui Cleodemos au fost izbăvită de prada lor), să să fie lăsat de toată nedejdea, că va mai putea apăra Dachia de călcaturile lor, şi aşe, coloniile şi alalţi lăcuitori româneşti, carii de atâta vreme într-însa trăia, să fie poroncit să să rădice din Dachia şi să triacă peste Dunăre decinde în Misia; care mutare să să fie făcut, prepus nu iaste. Ce prepusul iaste de s-au mai întors sau de nu s-au mai întors vreodată aceiaşi romani iarăşi la moşiile lor în Dachia. l6J Evtropie [Eutropius], Vopiscus, Suida [Suidas] si Anton Bonfin [Bon fi mus], Decada l, cap. 1. 168 Zonaras, Cartea 12, cap. 26. Dintr-acesta dară prepus pentru ca să scoatem pre cititoriu, lucrul / mai pre amănuntul a scutura ne trebuie. 21 Deci măcar că la pomeniţii scriitori, altă pricină făr' aceasta anume însămnată, nu aflăm, adecă, că socotind Avrelian că nu va mai putea apăra pe romanii din Dachia, să-i fie mutat în Misia. Insă câteva alte pricini şi mai grele decât aceasta, dintr-a aceloraşi scrisori putem culege. Că nici aşe prost trebuie să înţelegem că vor fi socotit acei scriitori atâta de slabe şi neputincioasă puterile împărăţiii romanilor, ca nicicum într-alt chip să fie putut apăra acea vestită, largă şi bişugoasă şi împărăţiii foarte de folos ţară. Şi mai vârtos ca acmu 179 de ani era de când romanii într-însa lăcuind şi [cu] moşii şi cu sate şi cu cetăţi întemeiaţi fiind, măcar şi singur împăratul aşe ar fi poruncit, însă nu cu lesne, încă pre cu greu li-ar fi cădzut, tot deodată aşe de tot părăsind-o, pre mânule varvarilor răpitori să o lasă; şi în veci de ciia ca cum n-ar fi mai avut treabă cu dânsa să o uite, ales că între Dachia şi Misia nu altă fără numai latul Dunării desparte. Aceste aşe socotindu-să, cu bună samă putem cunoaşte că şi alte pricini vor fi fost, carile să fie asuprit pe Avrelian deodată a deşerta Dachia de lăcuitorii ei, iară nu că doară în veci să să părasască. Carea s-au şi tâmplat, precum rândul istoriii înainte curat va arăta. Fost-au dară pricina pomenită <şi> a doa; căci Avrelian, ca un bun socotitoriu şi iscusit a împărăţiii chivernisitoriu, vădzind că cu lenea şi cu negrijea împăraţilor mai denainte puterile romanilor nu puţin să plecasă şi împărăţiia perşilor, după ce Sapor, împăratul perşilor, pe romani biruind şi pe Valerian (precum Ia locul / său s-au dzis), viu la mână prinzindu-1, şi cu groznică moarte omorându-1, perşii atâta să înălţasă şi să mândrisă, cât (precum Zonora acoloşi mărturiseşte) aşeşi nici în samă de ceva nu mai ţinea pre romani; de care lucru Avrelian cu înţălepţesc sfat şi ca un destoinic a oştilor purtătoriu, 1118 DIMITRIE CANTEMIR socotit-au ca întăi puterile celui mai mare să frângă şi ocara, carea în obrazul cinstei şi slavei romanilor , ştergând, patima să le răzscumpere. Insă după întăritură carea perşii luase şi după scăderea carea în ostile romanilor să făcusă, căutat-au lui Avrelian toate ostile carile în multe părţi era deosăbite şi împrăştiiate, la un trup să le adune; ca cărora au făcut şi oştilor, carile puse pentru paza Dachiii, pre carile de prin cetăţi şi de pre la marginile hotarălor scoţindu-le, nu putem socoti că şi alalţi lăcuitori fără oaste, în loc aşe de ivală, fără grijă să rămâie vor fi putut şi pentru aceasta cea mai de frunte parte, împreună cu ostile, peste Dunăre poate să fie trecut; iară alaltă prostime (pre carii Sarniţie169 îi numeşte purtători de grijea caselor) toată sau mai la munţi, sau la locuri în dos să să fie tras, şi tot în Dachia să fie rămas. Ce noi în cuvintile lui Sarniţie puţin nedejduindu-ne, adeverim precum toţi romanii din Dachia să fie trecut în Misia, de carea mai pre urmă vom videa. Fost-au a triia pricină că Avrelian, nu numai ca un împărat, ce şi ca un moşnian de grijea Dachiii purta; căci el era născut, crescut în Dachia ce-i dzicea măluroasă. Şi de iaste să putem amesteca cuvintele prostimei între dovedele istoricilor, [iată] ce ni-au povestit un voinic, Preda Stambol, 213 român din Ţara Munte/niască, carile apoi din mila împărătiască şi sotnic la târgul Harcovului au stătut. Acesta dară ne spunea precum în Ţara Româniască, aproape de Dunăre, pre malul Oltului, să să fie vădzind nişte temelii ca de cetate, cărora ţăranii de pre acolo lăcuitori, din bătrânii lor apucând, le dzic Curţile lui Ler împărat, precum şi în colendele Anului Nou, şi astădzi au luat de pomenesc: „Ler Aler domnul", care nume sună Avrelie Avrelian. Ce acestea lor lăsindu-le, la ale noastre să vinim. } Sarniţie [Sarnicius], Carrea 4, cap. 5. HRONICUL 1119 Dzicem dară împreună cu alalţi a vremilor scriitori, precum pentru pricinile pomenite, Avrelian împărat, cu bună samă sau pre toţi romanii, sau numai o samă, adecă oştenii şi cei mai de frunte din Dachia deodată să-i fie mutat în Misia, de unde apoi şi nume au luat, de să chema romanii aciia misii şi apoi mai pre urmă vlahi (precum din istoricul Nichita Honiatis, la locul său am arătat), şi încă mai pre larg vom arăta, unde va vini cursul hronicului să dzicem când şi de unde s-au scornit a să chema romanii din Dachia şi din Misia vlahi. Precum astădzi videm că şi în Misia de la Poarta de Fier pană în Marea Neagră, satele carile sint mai aproape de malurile Dunării pline sint de români de un niam şi de o limbă cu ceşti de ceasta parte de Dunăre. Insă noi nu asuprim pe cineva, ca socotelii noastre, carea adusem, într-alt chip să creadză, fără numai atâta cât precum ni să pare l-am adeverit, că împotriva acelora carii aşeşi de tot tăgăduiesc precum românii noştri să fie de niamul românilor de Ia Italiia, tare şi nebiruit argument să avem. De vreme ce romani au fost aciia pre carii Avrelian împărat scoţindu-i din Dachia i-au mutat în Misia, iată că acei romani au fost, pre carii Ulpie Traian cu 179 de ani mai denainte / i-au fost adus în Dachia, şi acea pomenită, nu 214 prea scurtă vreme, necurmat tot a acelora ficiori, nepoţi şi strănepoţi, şi nepoţi din strănepoţi au lăcuit într-însa. Bine dzice un cuvânt a prostimei arăpeşti: „Minciuna de ar şi scoate de Ia moarte, însă adevărul iaste de ţinut". Tâmplatu-s-au dara aceasta mutare a romanilor din Dachia în Misia, precum Calviz din Vopiscus sămăluiaşte, al cincilea an a împărăţiii lui Avrelian, carile iaste de la Hristos 274 de ani. / HRONICUL 1121 215 CARTEA A DOA Carea arată trecerea romanilor din Dachia în Misia, apoi dovedeşte precum aceiiaşi romani iarăşi s-au înturnat de la Misia în Dachia. Aşijderea arată precum aceiiaşi romani tot în Dachia au lăcuit de la Avrelie Avrelian până la Constantin Marele CAPUL 1 Arată-să pre scurt viaţa lui Avrelie Avrelian, carile de moşiia sa au fost roman din Dachia Aşe Dachia noastră, carea altora de Avrelie romani numai călcată şi petrecută au fost, Avrelian acmu să face maică şi născătoare împăraţilor romani; căci Avrelian, precum şi mai sus am pomenit, au fost născut în Dachia ce-i dzicea măluroasă. Şi măcar că părinţii în istorii nu să pomenesc, însă aiavea iaste că de niam prost nu putea să fie, de vreme ce altora la offichiile hătmăniilor a întră nu să cădea fără numai celor din bună naştere ieşiţi sau cu multe lucruri 216 vitejeşti vestiţi. Deci la împărăţie cu aceasta / şi cu mare slava lucrurilor osteneşti au agiuns170. Pe alemani şi pe viata'^01^115- AVrd,e ViCt°r [Al'reli- Kaor]. Zosim [Zosinu*], k marcomani (carii mai denainte multe stricăciuni făcusă împărăţiii) au biruit. De ciia la Roma întorcându-să, zidiurile cetăţii atâta li-au lărgit cât 50 000 de paşi încungiura. Apoi la răzsărit trecând, pe Zenovia vie au prins şi cu sine la triumf o au adus. Pe gotthi departe peste Dunăre i-au călcat şi mai asupra tuturor nepriiatinilor împărăţiii biruitoare arme au purtat. După acestea a vitejiilor vrednicii fost-au şi ce iaste mai de triabă şi mai hiriş tuturor stăpânitorilor buni, adecă a dreptăţii ţiitoriu şi a răutăţii tare pedepsitoriu. Poronca lui cătră oşteni într-acesta formă au fost: „De vei să fii cap pe oaste, şi mai cu de-adi ns de vei să fii viu, mâna slujitori ului conteneşte; cine va puiul strein să nu apuce, oaia să nu atingă, strugurul să nu zmulgă, ţarina să nu tragă, untdelemn, sare, lemne să nu ceaie, cu zaharaoa sa să fie îndestulat. Slujitoriul din prada şi dobânda nepriiatinilor, iară nu din lacrămile ţăranilor să trăiască. Leafa în brâneţele sabiii să-şi poarte, iară nu în ospătarii", iproci. In scurt, între cei mai lăudaţi stăpâ[ni]tori fost-au numărat, fără numai căci spre vărsarea singelui au fost can mai mult dat. Acestea din cele multe, pentru Avrelian Dacul [am] avut aicea a dzice, iară cât au trăit şi cât au împărăţit, mainte la locul său vom arăta. / CAPUL II 21 Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia şi supt Avrelie Avrelian Avrelian, stând la împărăţie pre urma lui Avrelie Flavius Clavdie, în anul dintăi a împărăţiii lui, carile iaste de la Domnul Hristos 270, au purces cu oaste asupra gotthilor ^ peste Dunăre, pre carii vitejeşte biruindu-i, pre cât spre hotarăle cele vechi a împărăţiii <întrase, gonindu-i>, iarăşi ccle de demult puind şi întărind, cu mare laudă s-au întors 1122 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1123 Icat la Roma. La anul 272, iarăşi (Vopiscus mărturisind) purcegând cu oastea spre răzsărit, şi luând tractul pe de ceia parte de Dunăre, în cale unde i s-au tâmplat nescariva varvari clătiţi a afla, pre toţi i-au biruit şi i-au împrăştiiat, şi ales pe domnul gotthilor la mână aducând cu alte 5000 de ai săi, aşeşi peste Dunăre l-au omorât. Ca acestea vei afla şi la Sarniţie, carile neamului românilor din Dachia foarte împotrivnic să fie l-am arătat; însă aicea pizma uitându-şi, adevărul mărturisind la carte 3, cap. 15, dzice: „Ghetii şi sarmatii, pentru ca să-şi izbândiască asupra romanilor şi pentru ca să-şi întoarcă locurile ce pierduse, totdeauna chitiia ^ cum ar putea scoate din Dachia leghioanele romanilor; şi aşe pe vremea acestui împărat sculându-se hatmanul şi domnul lor Cunab, au purces cu oaste asupra romanilor; ce lucrul rrău mergându-le şi domnul ş-au pierdut şi cu ruşine înapoi s-au întors. De acestea curăţindu-să, prin Thrachia au mărs la Vizantie şi de acolo au trecut la Vithinia în Asia, unde pre Zenovia împărătiasa (muiare cu multul mai vitiază şi mai harnică decât mulţi bărbaţi) biruind, vie au prins-o şi de aciia la Roma viind au făcut triumf pentru nepriiatini biruiţi, Ia răzsărit şi la apus." 18 In sfârşitul anu/lui 274 gătindu-să pentru ca la anul ce car va întră iarăşi să triacă la Asia asupra perşilor, să fie rădicat din Dachia pre romani şi să-i fie trecut peste Dunăre Ia Misia scriu istoricii, precum mai înainte hireşe cuvintele acelor scriitori de faţă li-am adus. Ce pentru ca întăi aiavea să să facă ce împotrivnicilor era cu prepus, adecă precum romanii pre carii Traian în Dachia îi pusese prin vreme a 177 de ani tot acoloşi neclătiţi şi nemutaţi au trăit. Iară nu numai cu trecerea sau cu vreo iernare a romanilor într-însa dachii să fie apucat o parte din limba româniască (precum Zamoschie liahul şi alalţi aceştii păreri parnici vânturiadză), şi iarăşi dachii cei dintăi pre locurile sale fără romani ca nişte suppuşi să fie rămas. Că criadzi-mă liahul acela, şi alţii carii vor mai fi, caută la Dicţionariul\u\ Moreri, câte fabule ca acestea aduce din Menburg, la numele gotth, de acel feliu de dârmoeturi. Că lung şi încă prea lung ar fi iernaticul în 177 de ani neschimbat şi neprimenit. Iară împotrivnicii noştri ce s-au silit ceva, măcar cu arătarea, adevărul să închipuiască, nu li s-au cădzut de nişte treceri şi iernări numai a romanilor prin Dachia noastră să pomeniască (carele nicicum fundamentul să stea şi proprele sa să radzime au). Ce sabiia aceasta în mână să fie luat, pre carea noi acmu cu bunăvoie le întindem şi asupra noastră trăgând-o, să ispitească: custura iaste în tiacă? Şi de iaste, oare sabie slujitoriască şi tăioasă iaste, au tâmpă custură băbască şi numai de covăţi rădzătoare iaste? Ce acestea glume scurte făcând, la triaba noastră şi la cuvântul într-adins să vinim. / CAPULUI Dovedeşte-să că acea a romanilor trecere din Dachia la Misia, prea scurtă să fie fost şi supt acelaşi împărat iarăşi la locul său să să fie întors La toată dovada şi adeverinţa istoriii cu prepus, trebuie să pomeniască cititoriul nostru canoanele carile i-am dat, că cu acelea drept slujindu-se, toată osirdia şi nevoinţa noastră, precum pentru adevăr să pune va afla. Precum şi aicea, când în cursul istoriii am dat de povestire de la istoric vrednic de credinţă171 precum Avrelian, socotind că Dachia, pre carea Traian o descălecase, că a o ţinea nu va mai putea, au lăsat-o, şi cetăţenii romani carii lăcuia într-însa i-au trecut în Misia, îndată după pravila canonului şi pofta adevărului cunoaştem că pană la aceia vreme romani au fost aciia carii au lăcuit în Dachia şi precum necurmat într-însa 171 Vopiscus, în Viaţa lui Avrelian. 1124 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1125 au trăit, că de s-ar fi cumva mai de demult curmat, n-ar dzice istoricul că, pre romanii cetăţeni pre carii Traian i-au aşedzat, i-au rădicat Avrelian. Deci precum traiul lor în Dachia pană atuncea au fost adevărat, aşe şi rădicarea lor de la Avrelian adevărată trebuie să fie. Şi această mai de pre urmă povestire rămâne stăpânitoare până sau acelaşi istoric sau altul vrednic de credinţă în cursul istoriii să va arăta, carile altă poveste noaă asupra aceştiia să aducă, adecă, precum romanii iarăşi s-au întors în Dachia, şi Dachia, cea de la Avrelian lăsată, iarăşi romanii a o ţinea au apucat. Carea poveste de nu să va afla, rămân împotrivnicii biruitori şi cu largă gură vor putea dzice că de au şi trăit 220 romanii în Dachia atâtea ani, iară mai pre urmă / părăsind-o au ieşit dintr-însa; iară de să va afla alta împotriva aceştiia şi povestea aceasta să şterge şi împotrivnicii biruiţi vor cădea, pentru carea acmu la meidian ieşind, vom nevoi doară, şi împotrivnicii să vor cunoaşte ce feli de arme poartă. CAPUL IV Aceasta să dovedeşte întăi din socotiala Nu cu greu să va priimi dovada socotelii noastre, precum romanii di-au şi ieşit din Dachia ş-au trecut numai peste Dunăre la Misia, îndată şi fără multă zăbavă la moşiia sa să să fie întors, de să va socoti binişor pricina pentru carea Avrelian atuncea au socotit sâ-i scoată din Dachia. Pricina dară (precum dintr-acelaşi istoric curat să poate videa) carea au împins pe Avrelian să scoată pre romani din Dachia, alta n-au fost fără numai că Avrelian, cu câteva fericite războaie, pre varvari într-acea parte năvălitori biruise şi tocma la locurile lor îi gonisă; însă mulţimea şi poiadea lor, precum de tot călcaturi şi stropşituri în hotarăle împărăţiii să nu mai facă a opri şi după depărtarea lui la Asia a le păzi foarte cu greu a fi socotind, poate să-i fie trecut peste Dunăre, în loc adecă mai apărat, puind la mijloc apă mare, şi cu greu a să trece ca aceia. Apoi fiind Avrelian la anul ce urma leat 275, să treacă cu toate puterile ^ asupra perşilor, nu numai căci despre hotarăle crivăţului să depărta, ce încă şi ostile carile era pentru paza acelor părţi din Dachia cu sine a le trage va fi vrut; carile lipsind, socotiia că singuri cetăţenii şi alţi lăcuitori pre dinafară mare primejdie pană la înturnarea lui să fie nu vor putea, ce această socoteală a lui Avrelian, într-îmbe părţile greşită să fie fost, tâmpla/rea lucrurilor mai pre urmă au arătat. Căci 221 nici el Asia să treacă au apucat (de vreme ce i s-au tâmplat moarte la Vizantiia, precum înainte vom arăta), nici tătarâi au mai vinit spre Dachia, ce tocma după moartea lui Avrelian, fiind la împărăţie Clavdius Taţitul, au lovit pe după Marea Neagră la Asia şi acolo au făcut mare pradă în Ţara Pontului şi a Chilichiii (pentru care Ia împărăţie lui Clavdie mai deschis vom dzice). Şi aşe să cunoaşte că precum oştenii ce să vor fi luat din Dachia la loc să vor fi întors (căci cu moartea împăratului şi oştenirea aceia mai mult s-au împrăştiiat şi s-au părăsit), şi alalţi lăcuitori a ei peste Dunăre trecuţi, pentru ce acolo să fie rămas n-au avut, de vreme ce prădzile varvarilor s-au îndreptat spre părţile Asiii, iară nu, după cum să temea Avrelian, spre Dachia. Aşijderea, nu proastă socotiala iaste că de-au şi rădicat Avrelian pre romani din Dachia, aceasta rădicătură să nu fie fost vecinică, ce numai pană la o vreme, adecă pană să vor întoarce ostile de la Asia iarăşi la Evropa; bunăoară precum Şi noaă acestaşi acmu, tot cu acelaşi niam de tătari a păţi ni să tâmplă, pentru care lucru domnii purtând de grijea lăcuitorilor, înţelegând precum tătarâi veri vor ţara să prade, veri în prada altor ţări printr-însa vor să triacă, ca şi când trec în ţara leşească sau în ţara unguriască, îndată poruncesc ?i dau ştire lăcuitorilor de să trag de la câmp la munte, la 1126 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1127 păduri şi la alte locuri tari, unde de vrăjmăşie lor să să poată apăra; de ciia potolindu-să şi Ia locurile sale întorcându-se, sau într-alt chip împăcându-să şi aşedzindu-să păgânii, lăcuitorii fietecine la locul şi la şederea cea dintăi să întoarce. Şi precum şi astădzi videm că de călcaturile şi 222 îmbletele lor, lo/curile ţărâi Moldovei despre Nistru la câmp şi deschise fiind, mai mult pustie şi de moşnenii săi de câtva ani părăsită iaste, deosăbi de slujitorii călăraşi ce stau pre acea margine pe la Orheiu, pe la Soroca şi pe la alte trecători, unde să pot acioa de răutate lor. Aşe Hotinul după războiul ce-au avut turcii cu leşii (unde nu puţin să laudă bărbăţie Iui Ioan Sobeţchi, carile atuncea hatman coronii leşeşti era) pană la leat 1712 numai în cetate puţini târgoveţi şi slujitori să putea stăvi, iară olatul Hotinului, precum şi Cernăuţii, şi a Sorocăi parte cea mai multă de tot pustie şi nelăcuită rămăsese. Iară la anul pomenit turcii, având grijea ruşilor dintr-acolo şi lărgind cetatea şi întărind-o cu oaste, în doi ani numai toate locurile acelea s-au împlut de sate şi de oameni; adecă cei ce de frica şi grijea tătarâlor la munre şi la păduri traşi era, la câmp şi la locurile sale întorcându-se. într-acesta chip dară iaste de socotit şi tragerea romanilor din Dachia în Misia supt Avrelian; nu lungă nici vecinică să fie fost, ce scurtă şi numai pană la o vreme, precum pre dovada aceasta a socotelii, cursul istoriii aşe să fie fost înainte va arăta. Căce de aicea înainte iarăşi după regula şi canonul carele am dat, din an în an şi din istoric în istoric vom merge, însămnând şi cercând să videm, oare Dachiia noastră aşe lepădată de romani au rămas şi varvarii vinit-au să o stăpâniască, au da-vom peste altă poveste, carea să ne adeverească precum Dachiia iarăşi de romani să să fie ţinut şi tătarâi la pustiile lor să să fie gonit? La carea de să vor afla scriitori de credinţă vrednici, iată că fără nici un prepus 223 rămâne sa cunoaştem că cei ieşiţi din Dachia romani / iarăşi Ia locul lor să să fie înturnat şi moşiile lor cele dintăi să-şi fie apucat, să mergem dară înainte. CAPUL V Dovedeşte-să apoi înturnarea lor în Dachia din istorici şi traiul lor într-însa de la moartea lui Avrelian pană la Clavdie Aşe dară, precum în capul trecut a cărţii aceştiia am dzis, precum Avrelian cu mare clătire asupra perşilor gătindu-să în anul 275 de la Roma au purces, ce aproape de Vizantia (carea acmu iaste cetate lui Constantin), între Vizantie şi Iraclia, la oraşul ce să chema Chinofrurion sosind, acolo de hatmanii săi ucis viaţa ş-au săvârşit172; iară tâmplarea morţii lui au fost aşe, că secretariul lui (adică logofătul de taină) Minesthus, cădzind într-o greşală prea mare şi ştiind firea Iui Avrelian neîntoarsă şi nemilostivă spre cei răi, au potrivit slova lui Avrelian şi au făcut un izvod, ca cum singur împăratul cu mâna sa l-ar fi scris, în carile au scris numerele a câtva senatori, ca cum i-ar fi orânduit de moarte. Apoi, ca un vândzătoriu stăpânului, în chip c-ar descoperi taină adevărată au arătat acel izvod capetelor, carele anume într-însul era însămnate. Ei drepţi şi împăratului nevinovaţi Ştiindu-sâ, nebuneşte lucrul nici mai cercând, nici pre împăratul mai ispitind, cu toţii sfatul cel mai rău apucând, fără veste asupra nevinovatului şi bunului împărat năvrăpăsc Şi acolea pe loc neomeneşte îl ucig. împărăţit-au Avrelian ani aproape de 5, precum însămneadză Petavie, iară după socoteala lui Calvizie, fără puţine dzile. 6 ani; omorâtu-l-au ghenvariie 29 sau, cum alţii vor, în luna lui octomvrie. După moartea lui, senatorii înştiinţindu-se 172 Evtropie [Eutropius], Cartea 9. Zosim [Zosimus], Cartea 1. Zonoras [Zonaras], Cartea 12, cap. 27. 1128 DIMITRIE CANTEMIR de vicleşugul secretariului cu multă jeale după împăratul au 224 rămas şi de pacostea ce fă/cusă tare căindu-să, pre secretariul l-au aruncat Ia fieri sirepe de l-au fărmat. Ce ce folos, precum dzice cuvântul arăpăsc: „Ba'deha'rabel Basra": „După răzsipire Basra". Apoi, după aceia slujitorii, dând ştire la senat pentru moartea împăratului, s-au trăgănat lucrul mai mult de 6 luni pană au ales împărat pe Clavdius Taţitus. CAPUL VI Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Clavdie pană la Probus Clavdie într-acelaşi an, leat 275, în carile au Taţitus pierit Avrelian, s-au ales la împărăţie Clavdie Taţitus, septemvrie 25 (precum din Vopiscus socoteşte Calvizie). In vremea acestuia, scrie Zosim, întrând anul 276, precum tătarâi, de carii să temea Avrelian să nu între cu prada în Dachia, trecând Meotida (aceasta-i balta Azacului) peste Marea Neagră au lovit Ia Asia, unde Pontul şi Chilichie au prădat. Ce Clavdie încă cu ostile într-acolo aflându-să (căci de când ieşise cu Avrelian înapoi nu să mai întorsese)şi împotriva lor mergând, tare i-au răzbit şi i-au împrăştiiat. După izbândă, cu ostile spre Evropa întorcându-se şi agiungând la Tarsos, l-au lovit frigurile, din care i s-au tâmplat şi moartea, april 15, după ce împărăţise 200 de dzile. în locul Iui, Florian frate-său, ca cum împărăţiia după moşie ar fi mărgând, singur să apucă de împărăţie; ce aceasta oaste [a] nepriimind, _f au rădicat împărat pe Avrelie Prob. Florian Florian , . . . , , de inimă rea, această necinste a răbda neputând, după 60 de dzile singur vinile deschidzindu-şi (Zosim scrie că slujitorii I-au omorât), au lăsat de i-au curs singile pană au murit. HRONICUL 1129 Aicea să dovedeşte că socoteala carea pusese Avrelian (adecă, că după mărsul lui cu ostile spre răzsărit, Dachia de prădzile / tătarâlor sprejinită să fie nu va putea) au ieşit greşită, şi pre romani din Dachia în zădar i-au fost trecut Dunărea, de vreme ce tătarâi nu spre părţile Evropei, nici asupra Dachiii prădzile ş-au slobodzit (ştiind poate fi că într-această parte de multe ori lucrul pe voie nu li-au ieşit), ce alt drum peste mare ş-au deschis spre Asia, încotro Avrelian, poate fi, nici gândiia. Iară Zonora şi tractul pe unde au trecut acei tătari, anume însămneadză, carile la cartea 12, cap. 28: „Schithii, dzice, trecând apa Fasis, au întrat în Asia, unde Pontul, Cappadochia, Galatia şi Chilichia au prădat". Iară apa Fasis iaste căriia acmu îi dzic turcii Tiflis, carea desparte ţara ghiurgiilor de Armeniia cea mare. Irodot istoricul scrie precum mai denainte această apă au fost hotarul carile au fost despărţit Asia din Evropa, iară nu Boazul de Ia Ţarigrad. Aşe dară, după mărturiia acestor scriitori, curat să cunoaşte că Dachia măcar de tot deşartă au fost de lăcuitori, măcar o parte, carii au fost mai la câmpi, peste Dunăre să fie trecut. Oricum au fost Dachia într-acea data, vreo nevoie (de carea Avrelian ca un bun chiverni-sitoriu să temea şi să păziia) de tătari n-au avut; de unde de credzut iaste că, după întorsul oştilor de la Asia, iarăşi să fie trecut Dunăre în ceasta parte. Insă noi ce ar plăcea împotrivnicilor şi după voia lor lăsind, să dzicem că tătarâi, ştiind că Dachia iaste acmu de oameni deşertată şi pustie de lăcuitori, pentru aceia nici ce sa caute într-acea parte au avut; şi aşe spre Asia cu prădzile să să fie îndreptat. Această socoteală având oarece asămănare de credzut, trebuindu-ne să purcedem înainte şi altă povestire pre aceasta biruitoare în cursul istoricilor să aflăm, carea pre cititoriu să încredinţedze că socoteala noastră carea întăi 1130 DIMITRIE CANTEMIR 226 am dat au ieşit adevă/rată, şi romanii iarăşi lăcuitori în Dachia să fie rămas. CAPUL VII Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Probus pană la Avrelie Carus j m Avrelie Probus, după ce s-au aşedzat la împărăţie la anul 276 276, de ciia s-au întors cu ostile la Evropa. Atâtea de grele războaie cu toţi varvarii au avut şi atâtea de mari biruinţe asupra lor au purtat, cât mai nici un împărat mai denainte au dobândit, mai mult de 400 000 şi precum la alţii scris să află 700 000: dintr-înşii au omorât şi 60 de cetăţi în Gallia au luat. Iară după ce au aşedzat toate lucrurile în Ghermania, ^ leat 278, precum scrie Vopiscus, Evtropie17-5 şi alţii174, s-au întors la Illiria şi de acolo au trecut asupra ghetilor şi gotthilor, carii să făcusă rocoşeni asupra împărăţiii (acestea neamuri precum peste Nistru pană la Don să fie trăit, pre atunce mai înainte din gheograf! s-au arătat), de la carii nu numai prădzile ce făcuse în anii trecuţi cu multul mai cu asupra au răscumpărat, ce pre toţi aşeşi de tot supt giugul împărăţiii i-au supus. Iară la anul al doilea (căci ostile dintr-înşii nici ş-au scos) leat 280, după ce au suppus pe toţi sarmaţii, au cădzut asupra vastarnilor (acestea lăcuia iară peste Nistru şi între Nipru, mai aproape de marginile Mării Negre), pre carii după ce i-au suppus, aşeşi nici i-au mai lăsat să mai trăiască pe acele locuri; ce pentru ca mai fără grijă să facă părţile despre Dachia, cu totului tot i-au rădicat şi HRONICUL 1131 l7:> Evtropie [Eutropius], Cartea 9. 174 Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 24. mai bine de 100 000 de casă în Thrachia i-au trecut şi acolo i-au aşedzat, carii pre urmă credincioşi au fost împărăţiii. Ca acestea mărturiseşte împotrivnicul nostru Sarniţie, carile la carte 3, cap. 18 dzice: „Probus Avgustul toată urgiia asupra ghetilor ca/rii era sarmatilor poporeni ş-au vărsat şi 227 cu de-a sila i-au supus; după aceasta au suppus şi pe ghepidii carii, împreunându-se cu vandalii, multă stricăciune făcusă mai denainte (iară ghepidii trăia peste munţii Ardealului, precum şi aiurea am arătat); aceste părţi aşe păcii şi fără grijii întorcându-le, au tras cu ostile iarăşi la răzsărit, unde în anul acelaşi, în Isavrie pre varvari au potolit şi de la parthi, carii multe şi scumpe daruri îi adusese, ce măcar că darurile nu li-au priimit, însă cu dânşii pace au făcut. Aicea socotească şi cu dreaptă giudecată să giudece dreptul cititoriu: de vreme ce toţi barbarii pană la unul din giur împregiurul Dachiii bătuţi, suppuşi şi aşeşi unii, carii adecă mai apro[ape] de hotarăle Dachiii să afla, cu totului tot rădicaţi şi peste Dunăre în Thrachia mutaţi fiind, ce nevoie, mă rog, ar fi avut romanii cei din Dachia, numai peste Dunăre trecuţi, să nu să poată întoarce Ia locurile sale? Ales că, precum din istoricii pomeniţi să cunoaşte, Probus pe bastarni nu pentru altăceva de pre locurile lor şi din coastele Dachiii i-au rădicat, fără numai fără grijă şi mai cu odihnă să poată trăi. Că de ar fi fost Dachia deşartă, ce i-ar fi trecut peste Dunăre? Că mai lesne ar fi fost să-i aşedze în Dachia, acmu pustie. Ce aceasta să nu fie fost aşe, arată şi chiar dovedeşte că împăraţii pentru romanii din Dachia mai mult decât pentru alţii de grijă purta, că totdeauna marginile împărăţiilor mai tare să păzăsc decât mijlocile. Deci romanii în Dachia, ca nişte mărgineni ce era, după mdămăna şi lesnirea vremii să siliia împăraţii să-i ocrotească Şi să-i păzască, pentru care lucru Avrelian, după a sa socoteală, dzicând că nu vor putea trăi singuri orăşenii fără 1132 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1133 228 slujitori de năpădirile varvarilor, atunce deo/dată de lângă varvari i-au rădicat şi în Ioc mai fără grijă pană la o vreme i-au pus; iară Probus, dându-i mâna şi puterea, au rădicat pre varvari de lângă dânşii şi i-au mutat peste Dunăre, de unde să nu-i mai poată supăra. Aşe dară, iarăşi dzicem, locurile Dachiii în pace fiind şi varvarii de primpregiurul ei suppuşi şi depărtaţi aflându-se, foarte depărtat de socoteala dreaptă ar fi acela carile ar dzice că romanii din Dachia şi firea cea de romani şi armele şi moşiia aşe îndată să-şi fie uitat, şi moşiia mai de 200 de ani ţinută, înainte ochilor, numai peste o apă stând, aşe de tot să o fie părăsit. Mă criadză cititoriui şi de pre inima sa să să adeveriască, că moşiia de atâta vreme, nu numai romanul, pre atuncea a lumii biruitoriul, ce aşeşi nime din neamuri aceasta a răbda ar fi putut, că dulce iaste dragostea moşiii; de unde mai cu adevărat ar fi socoteala aceia carea ar dzice că mai bucuroşi ar fi fost romanii aciia cu armele a mână în moşie şi pentru moşie pană la unul a pieri, decât blăstămăţeşte, fără nici o primejdiitoare pricină, înainte ochilor, casele, viile, ţarinile, oraşele şi cetăţile varvarilor şi suppuşilor lor să le lasă. Rămâne dară să cunoaştem că Dachia iarăşi de aciiaşi romani lăcuitori ţinută să fie fost. Cătră aceasta mare dovadă şi mărturie, cum să dzice, de ochi, nu de urechi avem, pre romanii carii şi astădzi videm în Misia lăcuitori, carii cu ceştea ai noştri romani tot un neam şi o limbă sint; nici altă a lor deosăbită descălecare undeva sau la vrun istoric să pomeneşte, ce fără nice un prepus poate fi unora să le fie plăcut mănoasă marginile Dunării (precum Ovidie poeticul le numeşte) şi locuri pre marginile Dunării apucându-şi, acolo loc să fie rămas; că cine într-acestea părţi au îmbiat 229 şi nu ştiia / câţi romani sint şi astădzi lăcuitori, pe decinde de Dunăre de la gură pană la pragurile ei, carile sint aproape de Poarta de Fier, adecă pană împotriva Turnului ce-i dzic Turnul Severinului. Iară când aceasta a noastră socoteală dreaptă nu să va ţinea împotrivă, trebuie împotrivnicul alta să aducă, carea pre aceasta să biruiască, şi atuncea socoteala lui biruitoare va fi, când din bun şi vrednic de credinţă istoric va dovedi precum aceşti romani (carii noi sintem acmu), mai pre urmă de aiurea şi dintr-alte neamuri au vinit pre acestea locuri, iară acei de Traian descălecaţi s-au şters şi cu toţii s-au prăpădit. Ce aceasta cu bună ştiinţa inimii îi giuruiesc, că oriunde şi oricât să cerce s-ar obosi, în zădar va cheltui undelemnul şi şi truda. Iară noi tot pre cursul istoriii mărgând, oriunde din istorici ocazie vom lua, socotiala noastră aceastaşi şi una adevărată să fie vom întări. Deci dară Probus175, leat 282, gătindu-se iarăşi să marea Icat t> . & 282 la răzsărit asupra perşilor (căci numai acestea nedomoliţi rămăsese) şi agiungând Ia Sermis (de aicea era el născut) în Panonnia, scornindu-să gâlceava asupra lui, fu omorât de oşteni, noiemvrie 2, după ce împărăţise ani 6 şi luni 4. CAPUL VIII Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Avrelie Carus pană la Galerie şi Constantie Hlorus După Probus stătut-au chivernisirea avrelie Carus împărăţiii pe Avrelie Carus176, în vitejii vestit bărbat. Acesta în anul dintăi a împărăţiii, carile cade în anul de Ia Domnul Hristos 283, nişte sarmati, ce oarece 2^r sa clătise, fără veste i-au lovit şi 10 000 au omorât, 20 000 au luat robi cu muieri cu tot; şi aşeşi, niamul acela a sarmatilor potolind, s-au întors la celelalte oşti, / carile încă 230 elie Victor [Aurelius Victor]. Zosim [Zosimus], 175 Vopiscus şi Avreli Cartea 2. . ~ 176 Evtropie [Eutropius], Cartea 9. Zosim [Zosimus], Cartea 2. 1134 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1135 Probus le gătase să margă asupra perşilor. Luând dară ostile şi mărgând asupra perşilor, în Mesopotamia i-au biruit şi cetăţile Ctesifontul şi Selevchia împărăţiii romanilor le-au întors; ce moartea împiedecându-i biruinţele, aproape de Ctesifont, de fulger cu mulţi alţii împreună au pierit, puţin oarece peste an trecându-i împărăţiia. După moartea lui au rămas la împărăţie Numerian si , . « . . . , . XT . r i ^ . doi ncion ai lui, Numerian, toarte bun, si Carin, foarte nebun şi în toate spurcă-ciunile împlântat. Ce Numerian nu mult după moartea lm tătâne-său, de multă plângere betejindu-i-se ochii, cu vicle-2X4 şugul socrului său lui Aper, în lectică fu ucis, leat 284; iară frate-său, pentru scârnavă firea şi obiceiie ce avea, în ura tuturor cădzind, mai mulţi îl părăsisă; şi acmu Dioclitian numele de împărat luând, în doaă rânduri amândoi bătaie au avut; ce a trie oară, de tot răzbit fiind, de mâna unui j căpitan au pierit, a căruia muiare au fost ruşinat-o cu di-a 285 sila, leat 285. Dioclitian (carile mai denainte de purpură Dioclis să chema) apucat-au a împăraţi în pomenitul an, pe la luna lui septemvrie; fost-au împărat precum cu biruinţele războaielor lăudat, aşe cu tiraniia asupra creştinilor de defăimat. Nici soţiia ce ş-au ales la împărăţie, pre Macsimian, într-amândoaă într-acestea mai gios au fost şi în toate şi peste toate atâta s-au potrivit, cât rar între doi oameni a să tâmpla s-au vădzut; că şi împărăţiia, când Diocletian de bună voie au lepădat-o, şi Maximian mai mult voia soţiii căutând decât cinstea împărăţiii ; numai într-atâta să deosăbiia, căci Dioclitian în Dalmaţie, iară Maximiian în Dachia noastră era născut. Şi încă şi pre 231 fiică-sa (precum Anton / Bonfin177, decada 2, carte 7, Dioclitian <şb Maximian mărturiseşte) au dat-o după domnul carile atuncea stăpâniia în Dachia şi, adaoge acelaşi scriitoriu, că de pe numele fetii lui Dioclitian Dachia să să fie numit Viahie, căci aşe să-i fie fost numele fetii. Aşe pustiie de romani năştea şi creştea romani de împărăţie şi de atâta stăpânire vrednici şi gubernatorii ei să socotiia vrednici de a firea gineri împărăteşti; ce noi să lăsăm pe cei împotrivnici singuri să-şi cânte şi singuri să gioace şi la cuvântul nostru să vinim. în multe tulburări şi de multe părţi clătită, pe această vreme, împărăţiia romanilor să afla178; ce nu căci puterile, ce căci capetele lipsiia, împotriva tuturor şi totdeodată să să puie nu putea; de care lucru amândoi Constantin împăraţii cu sfatul de obşti au făcut chesar Hlorus şi pe Constantin Hlorus (acesta-i părintele Armentarie lui Constantin Marele), dându-i soţie pe Armentarie şi aşe despărţind ostile în patru părţi: Dioclitian la Eghipt, Maximian la Africa, Armentarie la răzsărit, iară Constantin la Ispaniia s-au orânduit179. Deci Dioclitian, pană a merge la Eghipt, întăi părţile { despre crivăţi a aşedza de trebuinţă socotind, leat 287; în 2, britanilor şi mavritanilor, pre carii îi suppusese Maximian; în care triumf Dioclitian s-au chemat Ioviie, iară Maximiian Herculie. Iară în anul 304 amândoi împăraţii, după ce împărăţise 20 de ani, învoindu-se, înainte senatorilor au dezbrăcat porfira, podoaba împărătească şi lăsindu-să de împărăţiie au priimit viaţă singuratecă şi în locul lor puind / chesar pe Constantin Hlorus şi pe Galerie Maximian; Dioclitian s-au 181 Evtropie [Eutropius], Cartea 9. 182 Evtropie [Eutropius], Cartea 9. Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 25. Evsevie [Eusebms], în Hronic. Isocrat [Socrates], Istoriia beseri-cească, Carte. Zonaras, Cartea 12, cap. 36. dus întăi Ia Nicomidie, iară Maximian la Solon şi cu grădinile îşi petrecea viaţa183. CAPUL IX Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Constau[tin] Hlorus şi Galerie pană la Constantin Marele Constantin şi Galerie, după ce au stătut Constantin la împărăţie, încă ş-au împărţit stăpânirile în Hlorus <şi> doaă părţi: deci Galerie au luat partea Galerie răzsăritului, iară Constantin a apusului. Ce toată lumea şi împărăţiia împăcată fiind, singură mărimea şi greuimea a atâta împă[ră]ţie şie grea şi nesufferită îşi era; pentru aceia îndată s-au şi scornit între sine mari şi multe zarve şi netocmiri. Şi întăi lucrurile au început Maxentie, ficiorul lui Maximian, a le scutura, rău şi jele părându-i pentru căci tată-său pre altul iară nu pre dânsul tirmâtoriu împărăţiii au ales şi o parte de oaste în voie sa întorcând, s-au sculat cu războiu asupra lui Severus; şi leat 307, întăi pace făcând, apoi Maxentie cu vicleşug au omorât pe Severus. Galerie Avgust, înţelegând de moarte lui Severus <şi> Sever, pentru ca să răsplătească lui Maxentie, Maxentie au vinit cu oaste asupra Romii, ce vădzind ca nu o va scoate la cap, iarăşi s-au întors la Illirie. Aşijderea Maximian, căindu-se căci lepădase împărăţiia, iarăşi vrea să să amestece; scriind şi faţă grăind, precum ficiorul său Maxentiie nu iaste vrednic de împărăţie. Ce 183 Zosim [Zosimus], Cartea 2. Evsevie [Eusebius], Cartea 8, cap. 25 Şi 26. Anonim, în Petavie [Petavius] la acestaş an. 1138 DIMITRIE CANTEMIR 234 309, 310 HRONICUL 1139 aceasta slujitorii nepriimind, el s-au dus la soţiia sa cea veche, la Dioclitian; ce şi acesta nepriimindu-1 s-au dus la Constantin şi, pentru ca mai bună legătură cu dânsul să facă ş-au dat fata, pe Favsta, după dânsul. Ce Maximian cu vicleşugul vrând să răstoarne pe Constan/tin, Favsta, fata Iui, i-au descoperit toate faptele cele rele şi viclene cătră bărbatul său Constandin (căci Constantin acmu era făcut avgust de tată-său Constantin), de care Constantin înştiinţindu-să au ! prins pe Maximian şi I-au zugrumat, leat 309. Iară leat 310, april 21, Galerie, soţiia Iui Constantin, au făcut pe Lichinie chesar, om născut în Dachia noastră. j Aceasta audzind Maximian, singur pre sine s-au chemat 1 avgust. Aceasta mărturiseşte şi Zonora184, Cartea [12], cap. [34], dzicând: „Maximin vrând să cheame la însoţirea împărăţiii pe Lichinie, carile era din Dachia şi ţinea pe sora lui Constantin Marele, l-au lăsat în Illirie". Iară Galerie nu după mult deciia au murit, leat 311. Aşijderea Constantin, tatăl Iui Constantin (carea la locul său a pomeni ni-am greşit), încă la leat 306, iulie 25, dintre vii ieşise şi atuncea şi Constantin, fiiul său, cu alegere atâte răutăţi ce siliia Lichinie să facă lui Constantin şi du atâte biruinţă, sora lui Constantin, Constanţia, la mijloc cădzind, iarăşi au făcut pace cu dânsul; însă din împărăţie scoţindu-1, l-au trimis la Thessalonica, acolo să trăiască în pace. Ce la anul 325, Lichinie iarăşi vicleşug începând să aştiarnă, s-au oblicit; deci trimiţind Constantin acolo, l-au omorât. Aicea sfârşitul războaielor şi răzscoalelor de casă puindu-să, Constantin precum de ai săi, aşe de a creştină-239 taţii, de toţi neprietinii izbăvindu-să, aiiavea de ciia / slobod- , , zenie legii creştineşti au dat; si într-acestaşi Sinodul din ;° ' Nichea an' la sm°dul de la Nichea (pentru carele mai denainte să să strângă poroncisă), s-au dus, unde eriasa lui Arie (carele blăstăma precum Fiiul să fie faptă şi mai pre urmă decât Părintele şi făcut în vreme iară nu născut mai denainte de toţi vecii) dovedindu-să, orthodoxia s-au adeverit şi simvolul, mărturisirea credinţii, cu darul Duhului Sfânt, prin socoteala şi învăţătura a 318 părinţi s-au legat, leat 325. CAPUL II Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia pană când Constantin au împărţit împărăţiia în patru părţi Lat în cursul annilor 327, care an era a împărăţiii lui ^ Constantin Marele al 22, însămniadză Chedrinos188 credincios istoric, precum Constantin Marile, cu mari şi grele oşti s-au dus asupra sarmatilor şi a gotthilor şi cu mare biruinţă bătându-i, i-au făcut de tot robi. Orosie189, carte [7], cap. [28], scrie, precum Constantin Marele pre putincioasă neamurile gotthilor, în locurile cele mai dinluntru a varvarilor, adecă în ţara sarmatilor, de tot i-au prăpădit, şi puţin mai gios scrie, precum între gotthi Şi între vandali, pre locurile ghepidilor la apa Marisia (aciasta-[i] Maramorăşul), multă vreme să fie stătut vrăjmaş războiu; ce pană mai pre urmă nărocul biruinţii au stătut despre parte gotthilor, cu care tâmplare sfărâmându-să vandalii, câţi au scăpat dintr-înşii, să fie trecut în Panonie, pre care ţară le-o dedesă Constantin; şi acolo de ciia au lăcuit vandalii pană la vremile lui Arcadie şi a lui Honorie, adecă ani 130. Apoi fiind chemaţi de maghistrul oştilor lui Honorie în Gallia, de acolo, au trecut la Ispanie. Ca aceasteşi mărturiseşte şi împotrivnicul / neamului 240 românesc Sarniţie190, carte 4, cap. Îşi carte 3, cap. cel de pe urmă, scrie: De la Constantin, dzice, Marile, până la Valentinian, drumul cel bătut a sarmatilor (pre carile leşii 188 Chedrinos [Cedrenos] la acestaşi an. 189 Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 28. 190 Sarniţie [Sarnicius], Cartea 4, capul de pre urmă. 1144 DIMITRIE CANTEMIR şiiah îl chiamă), pe deasupra Pannoniii au fost şi au fost trecând spre Dunăre peste apa Sola, Vag şi Raba; şi la carte 4, cap. 5, de la toţi de obşte istorici, prin toate vacurile, cinci stări sau aşedzări să însămneadză; întăi la Balta Meotis şi la Munţii Sarmatici; a doa, în Thrachia; a triia în Panonie; a patra în Italie; a cincea în Ispanie, adecă după ce i-au gonit din Italia Velisar şi Narsitis hadânbul, hatmanii lui Iustinian (şi acestaşi puţin mai gios) şi măcar că acele legheoane de Ia Italia pre carile Traian odânăoară în Dachia le adusese, iară Avrelian mai pre urmă târdziu iarăşi le întorsese: însă carii grijea casii purta, şi slobodzenii carii de pământ să apucasă, acoloşi (în Dachia) au rămas, carii cu limba cea latinească au stricat cea slovenească, cu carea românii şi pană astădzi să slujesc. Şi acesta, nu puţin argument şi dovadă iaste, precum romanii în Dachia, bine lăcuit să fie fost de vreme ce nebiruite armele lui Constantin pre nepriiatinii şi varvarii carii era mai dincolo de Dachia suppuşi şi biruiţi ţinea; ce tot mai înainte să mergem. La anul 329, scrie Zosim191, bun istoric, însă mare nepriiatin lui Constantin, precum Constantin, pentru ca să nu să vadză cu ceva mai gios decât Traian a fi, sau precum cea bună socoteală arată, părţile Dachiii şi alte locuri carile pe de ceasta parte de Dunăre având nevoie şi împiedecare a trecerea încoace şi încolo apă mare şi Iată ca aceia, ca mai pre lesne să fie obştirea ţărâlor una cu alta, au zidit pod peste Dunăre. Iară unde şi în ce Ioc să fie fost zidit acel pod, pre cât a noastră ne/voinţă a să întinde au putut, la istorici afla n-am putut; fără cât din pomenirea moşilor strămoşilor audzirn, precum unde acmu iaste Obluciţa (căriia turcii îi dzic Isaccea) să să fie chemat vadul Dunării, carea nu că doară HRONICUL 1145 pre acolo Dunărea în vad să fie avut trecătoare, ce pentru căci acolo pod fiind, să chema vad, de unde şi acmu la vad la Obluciţă a dzice s-au obiciuit din bătrâni; încă şi în cântecele prosteşti, pe Ia domniia lui Patru Vodă, vadul Obliciţii să pomeneşte. Ce Dunărea precum alt feliu de vad prin apă trecătoare să nu fie având, toată lumea ştie; de care ' lucru oarecare socoteală nu departe de adevăr să poate pune că acel nume ce să dzice vadul Dunării să fie fost odată pod stătătoriu, iară după stricarea podului să-i fie rămas numai numele vadului şi pană astădzi; însă pentru aceasta noi deplin neadeverind, lăsăm socoteala la cititoriu. In anul 330, Constantin Marele au săvârşit cetatea Ţari-gradului şi de pre numele său au numit-o Constantinopolis, cetatea lui Constantin şi Roma noaă192; şi în 10, sau precum alţii vor, în 11 a lui mai, au sfinţit-o, închinând-o Precuratei de Dumnădzău Născătoarei şi pururea Ficioarei Mariii şi împodobind-o cu toate podoabele. întăi de toate a zidit beserica în numele păcii, adică a Domnului şi păcii noastre Hristos; Zonoras193 însămneadză anul de la zidirea lumii 5738, mai 11; şi Valentie mathimaticul să fie dzis precum va să stea Ţarigradul 696 de ani; ce au greşit. / CAPULUI Arată-să precum Dachia să află în numărul crăiilor împărăţiii romanilor când au împărţit Constantin Marele toată împărăţiia în patru părţi şi în multe craii Constantin Marile, după ce au isprăvit cetatea şi au mutat scaunul împărăţiii de la Roma în Ţarigrad, vrut-au 191 Zosim [Zosimus], Cartea 2. Chedrinos [Cedrenos], în Compendium. Zonaras, Cartea 13, cap. 2. 192 Evsevie [Eusebius], în Viaţa lui Constantin, Cartea 7, cap. 47. Zosim [Zosimus], Cartea 2. Nichifor [Nicephorus], Cartea 8, cap. 26. Suida [Suidas], la acest nume. Ieronim [Hieronymus], la acestaş an. Isocrat [Socrates], Cartea 1, cap. 16. 193 Zonaras, Cartea 13, cap. 3. 1146 DIMITRIE CANTEMIR să orânduiască şi guberniile împărăţiii; că socotind precum atâta lăţime şi lărgime, cu un cap şi dintr-un loc a să ocârmui şi a să chivernisi iaste peste putinţă, împărăţiia în patru stăpâniri au împărţit-o; ce cuvintele lui Zosim194 precum sint să le aducem: Constantin (dzice) cele ce bine era tocmite amestecând (acesta istoric cât poate laudele lui Constantin a micşura să sileşte; pentru căci el, păgân fiind, lucrurile lui Constantin nu-i plăcea) şi turburând pre toată stăpânirea, care una peste tot era, în patru stăpâniri au despărţit-o. Deci unui oblăduitoriu au dat tot Eghiptul cu Livia, Pentapolis, pană la Mesopotamia spre răzsărit; aşijderea Chilichiia, Cappadochia, Armenia şi toate părţile Mării Negre, de la Panfilie pană la Trapezont şi pană Ia cetăţile ce sint lângă apa Fasis (aceasta apă cură pen ţara giurgiască şi astădzi să cheamă Tiflis). Aşijde[rea] tot în sama acestuia au dat şi Thrachia, aceasta să începe de [la] Munţii Cenghii şi merge spre amiadzidzi pană unde să hotăreşte cu Machedonia şi de la Munţii Rodopii (carii acmu să chiamă Capuli Derbent) spre răzsărit pănâ în Bogaz, unde dă Marea Neagră în cea Albă), Misiia (aceasta precum iaste Dobrogea aiurea am învăţat), Emii (aceşte-s Munţii Cenghii) şi pană unde să încheie hotarul Doberii (de pe acest nume poate fi bătrânii noştri au dzis Misiii Dobrogea). Aşijderea tot la 243 această stăpânire au lipit ostroavele Chiprul, Chi/cladele (deosăbi de Limnos şi Imvros). Altuia au dat Machedonia, Thessalia, Critul cu toate ostroavele ce sint împregiurul lui, Epirurile amândoaă (unde acmu sint arbănaşii, coţovlahii), Illiria şi Dachia şi Trivalia, şi Pannonia pană ia Valeria şi Misia cea de sus. Celui al triilea au dat toată Italia, Sichilia şi ostroavele de primpregiur[ul] ei, Sardinia, Corsica şi Africa de la Sirte pană la Chirine. HRONICUL 1147 194 ' * ^rSsimusl'Carrea 2 Ieromm [Hier°—]*k Iară celui al patrule au dat pe chistei cei piste munţi, Ispania cu ostroavele Vritaniii (aceasta acmu să dzice Ingliterra). Aşijderea toată împărăţiia să împărţiia în doaă părţi prinţipale: în răzsărit şi în apus. Deci împărăţiia apusului să despărţi ia în doaă stăpâniri mari şi de frunte: în Gallia şi în Italia. Deci Gallia avea în sine crăiia Galliii, a Ispaniii, a Britaniii şi a Ghermaniii. Iară Gallia avea provinţii, adecă domnii, supt acea crăiie 17, Ispania 7, iară Vritanie 5; Ghermania câte să fie avut însămnat nu aflăm. Italia cuprindea crăiia Italiii, Africăi şi o parte din Illiria. Deci Italia avea provinţii 17, Africa 5, Illiria 6. Stăpânirea răzsăritului aşijderea, în doaă părţi au împărţit: în Asia şi în Thrachia; deci Thrachia avea provinţii doaă: Machedonia şi Dachia, iară Asia cuprindea crăiia Asiii, a Egiptului şi a Pontului; deci Asia avea ţări sau provinţii 25, iară Pontul 5. Eghiptul cât să fie avut nu pomenesc. CAPUL IV Arată-să patru pricini pentru ce s-au numărat aceste ţări şi s-au însămnat despărţirea împărăţiii Acestea carile mai sus am pomenit patru pricini au fost carile ni-au îndemnat să punem pe cititoriul nostru cu citeala lor la osteneală. Pricina întâi iaste pentru ca să să pricina 1 cunoas/că câtă de lungă, lată şi puternică era împărăţia romanilor pe vremea marelui Constantin; şi aşe de puternic el fiind şi peste tot stăpânitoriu, nu să poate socoti pricină pentru carea în Dachia noastră cei de demult şi de moşie romani a lăcui şi a trăi să nu fie putut. Pricina a doa iaste pentru ca să să n . . r m Pricina 2 cunoască Dachia noastră, precum s-au dzis mai sus, că au fost în numărul provinţiilor împărăţiii 1148 DIMITRIE CANTEMIR romanilor; iară nu lepădată şi părăsită, precum s-au pomenit din Vopiscus şi dintr-alţi istorici; ce de s-au şi mutat atuncea oarece sau câţiva romani dintr-însa în Misia, iarăşi şi fără zăbavă la locul lor s-au întors. Pricina 3 ^ triia pricină iaste pentru ca să ştie cititoriui că Constantin Marele, nu numai cu ostenească înţelepciune plin şi deplin fiind, ce încă şi cu cea dumnădzăiască agiutorit şi luminat, înluntrurile şi denafarăle împărăţiii cu bună socoteală şi stăpânitoare aşedzare au orânduit. Deci crăiile ce despărţiia şi supt hatmani oblăduitori le despunea, după numărul slujitorilor, mulţimea lăcuitorilor şi puterile armelor, în mari şi în mici le împărţiia; iară nu după numărul ţărâlor sau lăţime pământului. Adecă unde era oaste <şi> mai cu puţini slujitori, <însă> cu mai întemeiaţi lăcuitori şi mai tari cetăţi, mai puţine ţări le da; carile măcar că cu prinderea locurilor mai mici şi mai strâmpte era, însă cu mulţimea lăcuitorilor şi vârtutea oştenilor şi desime cetăţilor, cu cele mari, largi, lungi şi late cu puterea deopotrivă viniia, căci amintrelea nici orânduiala s-ar fi socotit bună, nici toate stăpânirile, fietecarea şie ş-ar fi fost destulă; şi aşe împărăţiia într-o parte ar fi fost mai tare, iară 45 într-alta mai slabă, carea lucru în mintea / şi înţelepciunea lui Constantin loc nu avea, de vreme ce socoteala lui era ca fietecare parte de împărăţie tocma cu alta să fie şi aceleaşi puteri împotriva nepriiati[ni]lor ce vor naşte să aibă. Iară de s-ar fi măsurat puterea părţii împărăţiii după numărul ţărâlor, Thrachia, în carea scaunul pusese, ar fi fost mai slabă şi mai gios în putere decât toate, căci mai mult de doaă provinţii, adecă Machedonie şi Dachia, nu li-au orânduit, pentru care lucru, ca un împărat ce ştiia şi ispitite HRONICUL 1149 avea toate puterile a tuturor părţilor împărăţiii, ales-au şi socotit-au precum scaunul împărăţiii în Thrachia fiind, Machedonia şi Dachia destule să fie şi în puterea oştilor atocma cu alalte să vie, de unde fietecare cât de puţină sără-tură având la crieri, pre lesne poate cunoaşte, cât de mulţi şi de harnici lăcuitori şi slujitori pre acea vreme, precum în Thrachia, Machedonia, aşe în Dachia noastră să fie fost, carii nu numai cu alte părţi deopotrivă şi de o putere, ce încă pentru cinstea şi mai tare paza scaunului, acmu de curund înfipt şi mai desupra să fie covârşit. A patra pricină iaste pentru ca cititoriui pricina 4 să să înştiinţedză că după aceasta a marelui Constantin orânduiala, unde de acmu înainte să va tâmpla pomenirea oştilor Thrachiii sau a machedonenilor, într-acelea să cuprind şi a Dachiii, căci, precum am dzis, Dachia iaste orânduită supt Trachia, împreună cu Machedonia (în care să cuprinde şi Misia, măcar că nu să pomeneşte între provinţii, fiind în mijlocul celor mai mari) şi a tustrele acestora, tot un hatman şi un purtătoriu s-au orânduit, adică precum am dzice noi, ostile giosene sau de ţara de gios, în carile măcar că anume n-am pomeni codrenii, fălciianii, lapuşnenii, orheianii / proci; însă acestea / toate supt un 246 nume şi supt un purtătoriu să înţeleg, precum mai denainte au fost supt vornicul de ţara de gios, iară acmu supt sardariul, carele iaste supt hatmanul. Acmu destul într-acestea zăbavindu-ne, iarăşi la cursul hronicului să vinim. CAPUL V Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia, după împărţala împărăţiii, pană la pristăvirea lui Constantin Marele Acestea aşedzind şi tocmind marele Constantin, la anul j car 332, gotthii sculându-se asupra sarmatilor, au cădzut 332 1150 DIMITRIE CANTEMIR asupra lor; ce sarmatii, fiind sub protecţia împărăţiii, s-au plâns de nevoia ce le vinisă asupra195. împăratul Constantin îndată au orânduit pre fiiul său, Constantin chesariul, şi mărgând asupra lor, nu numai căci i-au gonit de pe hotarăle împărăţiii, ce atâta i-au răzbit cu bătaia, cât aproape de o 100 000 au pierit; iară câţi au rămas li-au căutat a să ruga de pace şi să fie supt ascultarea împărăţiii ca şi gotthii; cu această tocmală, ca când ar trebui împăratului să dea 40 000 de oaste; pentru care încredinţare au dat şi zălog împreună cu alţii şi pe ficiorul domnului lor lui Ariaric. Cătră cei mai de sus pomeniţi istorici Zosim196, carte 2, şi Ammian197, carte 17, cap. 19, Evsevie198 în viaţa lui Constantin; gotthii, la anul al doilea, fiind să trimaţă acea oaste carea să legase să să dea în slujba împăratului, vrând să facă vicleşug, pentru ca să nu margă ei singuri în oaste, au dat arme robilor lor, învăţindu-i cele ce sint a oştirii. Robii luând armele îndată li-au întors asupra stăpâ[ni]lor şi din lăcaşurile lor i-au gonit. Gotthii neavând încătro lua, au cădzut la Constantin Marele să-i priimască şi să le arete unde va fi plăcerea împăratului, loc să să sălăşluiască; Constantin priimindu-i, i-au împărţit prin provinţii, în 247 Schithia, Thrachia şi / pană la Italia. Iară Zosim199 istoricul, în toate după obiceiul său, cercând chip de hulă asupra lui Constantin, scrie „precum pre unii, puindu-i supt giurământ, i-au priimit în cetile slujitorilor; la carea alţi împăraţi mai pre urmă uitându-să şi vrând şi ei să facă aşe, de niamuri ca acestea în locurile împărăţiii, multă nevoie şi răutate au grămădit asupra împărăţiii". 195 Ieronim [Hieronymus] şi Idatie [Idacius], în Hronic. Anonim, la Patavie [Petavius] şi Sigon [Sigonius]. 196 Zosim [Zosimus], Cartea 2. 197 Ammian [Ammianus Marcellinus], Cartea 17, cap. 19. 198 Evsevie [Eusebius], în Viaţa lui Constantin. 199 Zosim [Zosimus], acoloşi. HRONICUL 1151 Socoteşte, în câtă pază şi ferială au fost supt împărăţiia romanilor Dachia, cât totdiauna au ferit-o, alte niamuri varvare într-însa cu românii să nu să amestece, ce pre dânşii numai pre acele locuri lăsindu-i, pre varvari ca acestea îi depărta şi nici suppuşi într-înşii sau aproape de dânşii îi lăsa să să aşedze; că aceasta socoteala de n-ar fi fost, putut-ar fi Constantin Marele, precum li-au dat loc printr-alte ţări, aşe să le dea şi în Dachia; ce aceasta împăraţii nu o făcea, căci marginea împărăţiii şi hotarul, cel mai în fruntea a tuturor tătarâlor, în mână streină nu-1 putea crede. CAPUL VI Arată-să Dachia în testamentul lui Constantin Marele Constantin Marele, încă în viaţa sa, cu testament împărăţia au împărţit-o fiilor săi, lui Constantin, Constantie şi lui Constans, cătră carii au adaos al patrule pre nepotul său, Dalmaţie, ficiorul lui Aninvalin, carele era frate lui Constantin Marelui, pre carele l-au făcut chesar. Deci lui Constantin s-au vinit apusul cu toate părţile cele despre munţi; lui Constantie s-au v[en]it de la Propontida (aceasta-i marea cea din giosul Ţarigradului pană la Bogazul ce-i dzic acmu turcii Bogaz Hisar), tot răzsăritul cu Thrachia Şi toată Asia. Iară lui Constans - Illiria, Italia, / Africa, 248 Dalmaţia, Machedonia, Dachia şi Ahaia. Nepotul Dalmatie cu cinstea de chesar s-au contetuit . Acestea aşe aşedzindu-le, la anul 337, Sapor, împăratul ^ perşilor, arătând cap de neprietenie, au început a călca hotarăle împărăţiii despre părţile răzsăritului200. Asupra a 200 Evsevie [ Eusebius], în Viaţa lui Constantin, Cartea 4, cap. 55, 66. Ieronim [Hieronymus], la acesta an. 1152 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1153 căruia Constantin Marele cu ostile au trecut la Asia; ce sosind la Nicomidia (Dumnădzău aşe lucrurile ocârmuind) cu iuşurele friguri s-au simţit, apoi boala mai îngreuindu-să, în dzua de Pentecoste, carea să tâmplase mai 22, împărăţiia ceasta vremennică cu cea vecinică ş-au mutat, după ce au împărăţit ani 30, luni 9, dzile 27, fiind la vârstă de 66 de ani; iară sfintele oase aducându-Ie în Ţarigrad, le-au astrucat cu mare cinstea şi a toată lumea jeale în Beserica Sfinţilor Apostoli, carea au fost unde acmu iaste giamiia lui sultan Mehmet, carile au luat Ţarigradul. Pentru botedzul marelui creştin şi împărat Constantin, nu într-un chip povestesc toţi istoricii; că cea de obşte ştiinţă iaste precum încă la Roma fiind scaunul, să-1 fie botedzat Selevestru papa; ce acesta vreun martur fără prepus, ales din Zonoras, neavând, rămâne socoteala cea adevărată, precum puţinele dzile mai înainte de moarte să să fie botedzat de la Evsevie, episcopul Nicomidiii, precum scrie Evsevie în Viaţa lui Constantin, carte 4, Amvrosie în oraţia Ia pogrebanie lui Theodosie, Ieronim în hronicul său la anul acesta, Socrates în istorie besericească, cardenalul Petronie, în Respublic, list. 239. CAPUL VII Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia, de la fiii lui Constantin pană la Iulian Paravatis Constantin, Constantin, Constantie şi Constans, Constantie, măcar că tustrei dintr-un tată şi dintr-o i Constans maică era născuţi (căci tustrei / din Favsta, fata lui Maximiian Dacul era), după moartea Iui Constantin Marele, nu mult au putut a ţinea dragostea frăţască şi a păzi testamentul carile părintele lor aproape de moarte le făcuse; ce mare zarvă, gâlceava şi apoi şi moarte între dânşii au cădzut, precum vom arăta. Că Constans, cel mai mic frate, într-a căruia soarte cădzusă Dachia noastră, nu numai căci cu împărţala de la părinte content <îndestulat> şi îndestulat au fost, ce încă sau pentru ca de gâlceve să fie depărtat sau pentru căci locurile Dachiii mai cu odihnă şi mai cu ticneală socotind (precum scriu istoricii) şi scaunul şi şederea într-însa ş-au mutat. Evtropie201, carte 10, Zosim202, carte 2; cărora urmadză Idatie şi Victor. Iară Zonora203 şi mai ales carte 13, cap. 5, dzice: „Constans lăcuind în Dachia, i-au vinit frate-său Constantin asupra cu războiu. Iară Constantin cu împărţala de la părinte neîndestulându-să, într-al patrule an după moarte lui Constantin, carile iaste anul de la Domnul Hristos 340, s-au ^ sculat cu oaste asupra Iui Constans, cerşind să-i mai dea Africa şi Italia; şi aşe, întrând cu ostile în Pannonia, Constans, pentru ca al său să păzască, cu drept războiu i-au ieşit înainte. Făcutu-s-au între dânşii cumplit războiu în 6 a lui april; ce Constantin nu numai biruit, ce şi omorât fu, aproape de Acfilia; a căruia trup Constans au poroncit de l-au aruncat în apa Alsa204. Constantin de-abiia au trecut peste trii ani la împărăţie. 0 cât iaste de frumoasă si adevărată basna 1 • t i •  -i a Magnentiie un losip, carea dzice că camle, cu carnea in gură trecând pe punte, s-au vădzut în apă, iproci; precum s-au tâmplat şi lui Constantin cu frate-său, că şi viiaţa ş-au pierdut şi împărăţiia i-au luat, acela a căruia el vrea să ia.' Icar Leat 350. Magnentie comis, cu vicleşug asupra lui 35<> Cons/tans rădicându-să şi trimiţind pe un Gaison la 250 201 Evrropiie [Eutropius], Cartea 10. 202 Zosim [Zosimus], Cartea 2. Socrat [Socrates], Cartea 2, cap. 5. 203 Zonaras, Cartea 13, cap. 5. 204 Avreliie Victor [Aurelius Victor], Sozomen [Sozomenos], Cartea 3, cap. 5- Zosim [Zosimus], Cartea 2. r ^ 1154 DIMITRIE CANTEMIR Munţii Pirinei, unde Constans fără nici o grijă ca aceia îşi petrecea, fără veste l-au năpădit205 şi în luna lui ghenarie 18 l-au omorât, după ce au împărăţit ani 16, fiind la vârstă de 30 ani sau, precum dzice Avrelie Victor, de 27. CAPUL VIII Adevereşte-să şederea Iui Constans împărat în Dachia şi de pe moneta de dânsul în Dachiia făcută După atâtea mărturii a atâtea istorici, nici s-ar cădea şi noi mult să lungim şi cititorul a să osteni, ce în graţia curiozilor cu pomenirea nu vom trece, pentru o monetă carea în vremile noastre în ţara Moldovei s-au aflat, leat 1704; viind noi de Ia Adrianopolis şi trecând Dunărea la Galaţi, acolea puţin zăbăvindu-ne, vini Theodori pârcălabul, carile ni adusă un ban de argint pre carile dzicea că l-au găsit un ţăran în răsipiturile cetăţii Gherghinii, carea iaste puţin mai sus de Galaţi, unde dă despărţitura Siretiului (căriia îi dzic gura Bârladului) în Dunăre. Banul era de argint curat, mai mare şi mai gros decât o costandă; trăgea puţin mai mult de doaă dramuri şi giumătate; de o parte avea săpătură izbucnită, în chipul aceştii cruci f; primpregiurul crucii slove latineşti scrise, carele măcar că era can şterse, însă să putea citi: CONST. VICT. AVG. IMP., Constans, victor Avgustus Imperator; adecă: Constans, biruitoriu avgust, împărat; iară de altă parte avea săpat un chip de zimbru, cu coarnele mult deschisă, ca a cerbului, numai fără crăngi. Intre coarne ţinea iarăşi o cruce în chipul cei din ceia parte, numai mai mică, cât putea între coarnele boului încăpea. 205 Socrat fSocrates], Cartea 2, cap. 6. Sozomen [Sozomenos], Cartea 4, cap. I. HRONICUL 1155 iv.' De pre care monetă putem socoti că împăratul Gonstans, / trăind câtăva vreme în Dachia, adecă pană a-i 251 vini frate-său cu războiu asupră-i (care an să fie fost al patrulea după moarte lui Constantin Marele, mai sus am arătat), să fie făcut acei bani şi de pe numele lui să să fie chemat şi constande, de pre carile şi astădzi, nişte bani carii măcar că înt[r]-alte ţări să fac, ce acolo unde să fac nu să cheamă costande, ...iară ai noştri le dzic constande, puindu-le numele poate fi de pre banii asemenea acelora au avut odânăoară în Dachia şi au ştiut <7r0CTpO7ia-pccSoTOOo că de pe numele lui Constans împărat li-au fost dzicând costande, adecă banii lui Constans. Ce pentru adeverinţa aceştii socotele a noastre lăsăm giudecata la cititoriu, atâta noi numai adeverind că această monetă, din istorii să adevereşte, precum dacă Constans în Dachia noastră au trăit, adevărat şi acei bani în Dachia să să fie fost făcut, precum s-au şi aflat acolo. Aşijderea chipul boului carele iaste într-acest ban, nu puţină dovadă poate să să ţie pentru herbul ţărâi noastre, carele cap de bou ţine, de pre cetatea carea a zidit singur Traian împărat în Dachia şi au numit-o Capul Boului, pentru carea s-au şi mai pomenit, măcar că Ureche vornicul altă poveste pentru aceasta aduce, carea mai mult basnii să Şsamănă decât istoriii adevărate. Ce pentru aceasta va citi citititoriul nostru unde vom dzice pentru herbul ţărâi în gheo-grafiia Moldovei; iară acmu la cursul istoriii sa ne întoarcem, j La anul 358, la răzsărit împărăţind Constantie, carile acmu 35 luase soţie pe Iulian Paravat şi-1 făcuse chesar, scrie Ammian206, ^larţelin, precum cfadii şi sarmarii, cap rădicând, pentru ca sâ-i potoliască, singur împăratul trecând Dunărea, au mărs asupra lor şi după biruinţă ţărâle lor / în lung şi în lat li-au 2: ' Animi: ian [Ammianus Marcellinus], Cartea 17. 1156 DIMITRIE CANTEMIR prădat şi li-au pustiit şi tot niamul lor supt giugul împărăţiii li-au pus, pentru care lucru senatul i-au pus nume Sarmatic. IjJ.ar Leat 361, Constantie, audzind precum Sapor împăratul perşilor iară s-au rădicat, îndată s-au sculat şi au trecut asupra lui Ia Asia; ce agiungând la Tarsos, întăi au început frigurile a-1 ispiti; el, socotind că cu osteninţă drumului le va putea scutura, n-au băgat în samă, ce în cale boala întă-rindu-i-se, supt poala muntelui Tavrul, s-au săvârşit, noiem-vrie 3. împărăţit-au Constantie ani 39, luni 6, precum vâ Victor, fiind de vârstă de 44 ani; iară cu tată-său Constantin au fost avgust 23 de ani. Evtropie scrie că au trăit ani 45 şl au împărăţit peste tot 35; Ammian şi a împărăţiii şi a vieţii cu puţine dzile mai mult de 45 de ani însămniadză. La moarte, scrie Socrat, să să fie botedzat, de la Evzoie, episcop arian, măcar că-I îndemna Luţifer Calaritianul să să boteadză sau de la Athanasie sau de la episcopii lui, carii era orthodoxi. Dachia noastră, pre vremile acestea, nu numai din istoricii lumeşti curat să vede, precum cu romani să fie lăcuită, ce încă şi scriitorii besericeşti o arată, precum romanii, ei, aşeşi de pre aceste vremi giugul Iui Hristos să fie priimit şi doi arhiepiscopi a doaă părţi a Dachiii păstori sufletelor să fie avut. Această mărturie ni dă Theodoric istoricul besericesc20^ carte 2, cap. 8, unde scrie pentru soborul carile supt Constans la anul 347 s-au făcut la Sardica (carea acmu sa chiamă Sofiia), şi ales în titulul cărţii de obşte, carea scriind sinodul cătră toţi, aşe pomeneşte: fj ayia auvo6o<; <*) xaxa 6bou x&piv ev ZapSixfj ouvaxOeiaa, ăftb 3 Tf]c Popr)9 xai ' Ia na v iac xai TakkiaQ I 'PraAiaC* Kaprcaviac, KaAaPpiocc;, 'Acppixfjc;, EapSuviaC* Ilavvoviac;, Mucuacj, Aaxiac, Aapâaviac, "AAAr|C HRONICUL 1157 Theodoric [Theodoretuş], Cartea 2, cap. I âaxiaQ, MaxeboviaQ i proci. Ce va să dzică: „Sfântul săbor carile, cu darul lui Dumnădzău, s-au adunat în Sardica, den Roma, Ispania, Gallia, Italia, Campania, Calavria, Africa, Sardinia, Pannonia, Misia, Dachiia, Dardania şi de la altă Dachia şi Machedonia, iproci. Acest nume, a doaă Dachii sau poate să să înţăliagă ţara de peste Tisa în sus, pe Dunăre, căriia ceşti mai de curând istorici greceşti îi dzic Panodachia, adecă Dachia de sus, sau altă Dachia. Episcop să să fie chemat atuncea episcopul tomanilor de peste Dunăre, pre carea, dzice Bonfin că, trecând Avrelian pe romanii din Dachia în Misia, să o fie chemat Dachia; ce aceasta oricum s-ar înţelege, gâlceava nu clătim; fiind îndestuliţi ca aceasta numai să să dovedească, precum supt Constans, Dachia sau una sau doaă au fost, nu numai între provinţiile româneşti să să fie numărat, ce încă Şi păstori besericeşti să fie avut şi de pe acele vremi, precum supt cel românesc, aşe supt cel creştinesc stiag să să fie oştit. CAPUL IX Arată-să traiul romanilor în Dachia de la Iulian Paravat pană la Valentinian şi Valens Iulian Paravat, nepot de frate lui Iulian Paravat Constantin Marele, bine născut, bine crescut şi bine în şcoalele Athinii învăţat, rău om, rău credincios, rău idololatru au ieşit. Acesta înţelegând de moarte lui Constantie, într-aceiaşi an, în 11 a lui dechemvrie, Ia Ţarigrad viind, singur au stătut la împărăţie. Wăiaşi dată peste trupul şi firea Iu/pului piialea oaii Uîibrăcând, chivernisitoriu împărăţiii şi păzitoriu orthodoxiii au vrut să să arete, pentru carea îndată au trimis şi pe toţi episcopii ce-i făcuse Constantie surguni, precum pre cei 1158 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1159 pravoslavnici aşe pre cei eretici i-au chemat la sine şi-i sfătuia să să împace, dzicându-le: „Ascultaţi-mă, pre carile l-au ascultat alemanii şi frânţii," şi după aceia i-au slobodzit să margă cineşi la eparhia sa. Ce după cum să dzice prost cuvântul, lupul puţină carte învaţă şi în locul slovelor vede cum întră mieii în pădure, aşe Iulian întăi în legea creştiniască învăţat şi la şcoalele Athinii împreună cu Sfântul Vasilie Marele şi cu Grigorie Theologul ucinic fiind, ca cânile la borâtura sa s-au întors şi leat 360, sau precum Ricţiolul în hronicul mare însămneadză 361, uşile capiştilor idoleşti au deschis şi singur spurcatelor idoleşti slujitoriu arhiereu mare s-au făcut (sint unii din scriitori208 carii la acest an dzic să fie murit Constantie, iară alţii la leat 361, pentru carea precum de anii împărăţiii aşe de a vieţii lui între sine nu să potrivăsc). în vremile acestui nicişi de pomenit de lege călcător, în părţile Dachiii cevaşi să să fie lucrat, istoricii nu pomenesc. Iară puţine vrednice de ştiinţă, pentru dânsul şi pentru lucrurile lui spurcate, în graţia cititoriului român a pomeni nu ne vom lenevi. întăi au oprit să nu înveţe creştinii nici o ştiinţă, nici limba ellinească. 2. Creştinii îi numiia gaililiiani şi pre Hristos, gallilean. 3. Toţi vrăjitorii ş1 descântătorii pre lângă sine stringând, cinstile cele mai mari Ie da. 4. Pre creştini nu vrea să-i muncească pentru lege, dzicând că creştinii socotind de / cinste a le fi moartea pentru numele lui Hristos, nici aceia cinste nu trebuie sa dobândiască, pentru aceia cu alte măgulituri şi amăgituri vrea să-i tragă Ia idoloiatrie. 5. Pentru ca rău şi necinstea creştinilor să facă, au dat voie jidovilor să-şi facă beserica Ierusalimului, ce din fundamenturi ieşind pară, nu numai lucrul ce făcusă au stricat, ce şi ciniile meşterilor au topit şi 8 Ammiian [Ammianus Marcellinus], Cartea 21 şi 12. Socrat [Socrates], Cartea 3, cap. 4. Zosim [Zosimus], Cartea 3. Idatie [Idacius] şi Ieronim [Hieronymus], în Hronic, la acesta an. pre jidovi, carii asupra lucrului sta, în cenuşă i-au întors. 6. Din rămăşiţa materiii carea rămăsese nearsă, au poroncit să facă acolo un theatru, adecă loc înalt pentru privală, unde s-au giuruit că după ce va vini din războiul perşilor să dea pre creştini jidovilor să-i sfarme; şi încă mai giuruia, singele creştinilor să-1 verse înainte bodzilor, iară în locul besericilor [să puie] să puie bodzul Afroditii, de s-a întoarce biruitoriu. 7. Scris-au la Arsachis craiul armenilor, carele era creştin, să-i fie într-agiutori cu oaste împotriva perşilor, iară amentrele făcând, să ştie că dumnădzăul căruia să închină cevaşi nu-i va putea folosi. 8. Vrând pentru numele Domnului Hristos să râdză, au scris la Livanie sofistul şi dascălul şcolelor în Antiohiia, dzicând: „Oare ce lucru lucriadză ficiorul teslariului?" Livanie, fiind creştin orthodoxi, i-au răspuns: „Aceştii lumi şi a toată săzdanie lucrătoriul Dumnădzău, pre carile tu batgiocurind, ficiorul teslariului îi faci, lucriadză loc pentru Iulian". { Care cuvânt au fost ca o prorocie adevărată, că leat 363, 3^ după ce-au scris 7 cărţi mari împotriva Evangheliii şi a Domnului Hristos, cu mare mândrie şi cu multă oaste au purces asupra perşilor209; şi dintăi îi mergea cu sporiu şi tnulte cetăţi au luat; iară apoi, trecând apa Tigrului, întrând într-o peşteră / cu vrăjitorii săi, acolo au spintecat 25t o muieruşcă bătrână şi din mănuntăile ei vrăjind, i-au arătat dascălul său cacodemonul precum va avea biruinţă. Ce ficiorul teslariului (precum râdea el, pre Ziditoriul a toată fapta) i-au mtots vrăjea îndărăpt şi lăcaşi acmu în fundul tartarului îi gătisă. Deci Iulian, puindu-se cu ostile supt cetatea Ctisifont si apucându-se cu perşii de războiu, de mână nevădzută, cu suliţa pătrundzindu-1, răul rău au pierit210; iară cea mai de pre urmă vlasfemie i-au fost, că de 2m Ammiian [Ammianus Marcellinus], Cartea 5. 210 Theodorit [Theodoretuş], Cartea 5, cap. 20 şi 25. 1160 DIMITRIE CANTEMIR pe cal cădzind ş-au fost strângând cu pumnul singele ce i-au fost curând din rană şi spre ceriu în sus aruncând au fost strigând: „Biruit-ai galileianule". Iară ce mână să fie fost aceia ce l-au pătruns cu suliţa, în multe chipuri să povesteşte; căci Nichifor211 dzice că Livanie să fie spus acesta lucru asupra creştinilor. Sfântul Grigorie Theolog dzice că îngerii I-au omorât; ce au fost ucis prin rugile marelui Vasilie, trimiţind Maica Puterilor pre Sfântul Mercurie, precum dovedeşte Baronie din oraţia Sfântului Damaschin212. Tâmplatu-s-au moarte lui Iulian în anul pomenit, iunie 26. împărăţiii Iui Iulian din istorici curat nu putem afla; căci unii dzic trei ani, alţii dzic să nu fie plinit nici doi; iară din hronologhie înţelegem să fie împărăţit un an şi luni 7 şi 23 dzile. După Iulian Apostat, oastea au rădicat la împărăţie pe Iovian, om bun şi creştin, carele, vădzindu-să într-atâta nevoie în carea Iulian cu mândriia şi cu buieciia lui adusese oastea, i-au căutat a face pace cu perşii, după a lor plăcere213. Deci întorcându-se înapoi spre Ţarigrad şi sosind la târgul Danastana, între Galatia şi Vithinia, acolo 257 de năprasnă au murit, precum scrie Ieronim şi alţii / în luna lui fevruarie în 17, după ce au împă[ră]ţit luni 7, dzile 22; iar moartea dzic să i să fie tâmplat aşe: că întrând într-o casă de curund albită cu var şi fiind vremea can rece, au aprins cărbuni, noaptea duhul cărbunilor şi a varului să-1 fie înnăduşit. 211 Nichifor [Nicephorus], Cap. 34. Grigor Nazienzanul [Gregorius Nazienzanus], Cuvânt 2, în Iulian. kt- l-c I?amaSchin [Ioannes Damascenus], Cuvântul 1. Pentru Icoane. INichitor [Nicephorus], Cartea 10, cap. 35. 213 Ammiian [Ammianus Marcellinus], Cartea 25. Evtropie [Eutropius], Cartea 10. Sozomen [Sozomenos], Cartea 1, cap. 6. HRONICUL 1161 CAPUL X Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Valentinian pană la năpada urmilor La începutul anului 364, fevruarie 25 au Valentinian stătut împărat Valentinian, carele îndată au <şl> Valentie luat pre frate-său Valens soţie, şi în 29 a lui mart l-au făcut avgust. In vremile acestui împărat, împărăţiia romanilor din toate părţile să clătiia şi multă tulburare şi amestecare în hotarăle pre denafară să făcea. Căci toţi varvarii, înţălegând de nenorocit războiul Iulian asupra perşilor, vremea ce pândiia socotind că li-au vinit la mână, toţi odată şi din toate părţile s-au clătit. Alemanii prăda Gallia, sarmatii şi cfadii, Pannoniile, picti, Saxonie şi scoţii, Vretania, mavrei cu alte limbi, Africa, perşii, Armeniia si gotthii, Thrachiia (în carea să cuprindea şi Dachia); ce vrednicie împăraţilor acestea toate în curund li-au potolit. Şi întăi, la anul 367, Valens avgustul ieşind spre Misiia Şi cercând în toate părţile şi nicăiuri putându-i afla, au trecut Dunărea şi întrând în ţărâle lor şi în lung şi în lat mare razsipă şi pradă făcând, s-au întors cu izbândă la Ţarigrad214. Leat 368. Acelaşi istoric scrie precum Valens, mărgând *arăşi asupra gotthilor, multă vreme au pierdut pană a trece Dunărea, căci gotthii siliia să nu-i dea trecătoare; ce pană mai pre urmă împingându-i şi Dunărea trecând, mult / i-au prădat şi acmu în iarnă întorcându-să şi, socotind că nu va putea agiunge Ia Ţarigrad, au iernat cu ostile în Misia, la Marchianopolis. Leat 369. Valens iarăşi au trecut Dunărea asupra gotthilor ce-i porecliia grutunghi; şi după câteva iuşurele harţuri, pană mai pre urmă au răzbit pe Athanaric, domnul Leat 364 367 Leat 368 258 369 2H^~"[Zosimiis], Cartea 4. Ammiian [Ammianus Marcellinus], Cartea 27. 1162 DIMITRIE CANTEMIR lor, şi l-au întors în fugă215. Ce nici cu atâta lăsindu-1 şi tot vârtos denapoi întirindu-1, de nevoie i-au căutat a trimite Ia Valens, rugându-se de pace şi giuruindu-se precum de acmu înainte hotarăle împărăţiii romanilor niciodânăoar nu va mai călca; cu carii pace făcând, au poroncit lui Ecfatie şi lui Leontie să rămâie pristavi pentru facerea a unor cetăţi pre malul Dunării, pentru ca şi mai cu pază să fie părţile despre acea parte; care cetăţi la anul 370 (după cum mărturiseşte Cuspinj s-au săvârşit. De pre acesta nu întunecoase dovadă iaste că piciorul romanilor din Dachia neclătit să fie rămas, măcar că multe şi adese călcaturi de la gotthi vor fi avut; ce istoricii nu pomenesc că doară gotthii să fie luat nescareva cetăţi preste Dunăre sau să să fie aşedzat undeva pre acolo. Rămâne dară socoteala că cetăţile şi mai denainte de alţi împăraţi făcute şi acestea de acmu cu romani pline şi cu slujitori şi fără lăcuitori să fie nici cel fără de minte o poate socoti. încă din Gheorghie Chedrin înţelegem că supt Valens nu numai Dachia ce şi Schithia să fie prădat gotthii; căci parte Schithiii carea era pre marginile Mării Negre era tot supt oblastiia împărăţiii romanilor; într-acesta chip precum videm astădzi că ţin turcii toate cetăţile de pe margini, precum supt 59 împărăţiia Iui Theodosie Marele mai pre larg vom / arăta. Valentinian, în anul trecut, având cu sarmatii întăi războiu cu biruinţă, apoi şi pace, pentru a căruia legământ şi închinăciune ce făcuse, viind solii gotthilor în haine atâta de terfelite şi la stat şi la tot chipul schimosiţi şi de nimica, Valentinian, vădzându-i aşe de bezcisnici, i-au întrebat: „Au toţi gotthii sint ca dânşii?" Ei au răspuns, precum ei dintre toţi în slujba soliii s-au ales cei mai de-a firea şi mai de frunte; carea audzind Valentinian atâta s-au întrestat şi s-au 215 Ammiian [Ammianus Marcellinus], Cartea 27. Idatie [Idacius] în Hronic. HRONICUL 1163 mâhnit (pentru căci adecă i s-au tâmplat războiu şi biruinţă a avea asupra a omini atâta de nebăgaţi în samă), cât îndată leşinat au cădzut; şi măcar că doftorul îndată vâna i-au deschis, ce singele închegându-i-se, nicicum măcar n-au picat şi într-acea dzi au murit, după ce împărăţise 12 ani fără o sută de dzile, în 17 a lui dechemvrie; trăit-au ani 55. După moarte lui Valentinian, acolea nici Valens nici Graţian tâmplându-se, oştenii îndată au rădicat în locul lui împărat pe Valentinian cel Tânăr, pre carele (măcar că încă copil de vrâstă era) şi Valens şi Graţian la împărăţie l-au priimit. CAPUL XI Aceastaşi să dovedeşte de la năpada unnilor pană la împărăţiia lui Valentinian cel Tânăr în cursul anilor 374, scrie Ammian, Valentinian Lcat carte 31, precum împăraţii, stând în soco- cel Tânăr 374 teală cum vor putea ţinea supt stăpânire pre îndărăpnic, nestătătoriu şi vitiaz neamul gotthilor, iată hunii sau unnii, neam varvar şi pană atuncea în părţile acestea necunoscut, din cele mai de-a fund a sarmatilor hotară, cu domnul lor Valamir sculându-să şi locuri noaă de lăcaşuri cercând, cu mulţime de năroade asupra gotthilor au cădzut, pre carii pre-ncet, pre-ncet din locurile lor au început a-i muta. / Gotthii nici împotriva lor a să pune, nici într-alt mijloc 260 a face putând, leat 376, cu domnul lor Fritighern şi Athanaric, toţi cu muieri şi cu copii, părăsindu-şi locurile, au vinit cu rugăminte la Valens, cerşind să-i priimască supt suppunerea şi protecţie împărăţiii. Valens lucrul ce va să fie nu prea bine socotind, pre gotthi cu dragoste i-au priimit şi, în Thrachia trecându-i, acolo i-au aşedzat216. Leat 376 216 Ammiian [Ammianus Marcellinus], Cartea 22. T 1164 DIMITRIE CANTEMIR Socoteşte cum şi Valens, socoteala altora mai denainte de dânsul împăraţi urmând, în Dachia niam varvar să puie nicicum n-au vrut; că gotthilor cu multul mai plăcut ar fi fost în Dachia să să fie aşedzat decât în Thrachia, Dachia fiind ţară mai de câmp şi împotrivită firii şi vieţii tătărăşti, iară Thrachia între munţi închisă şi mai toată muntoasă. Nici poate să dzică că doară atuncea alte neamuri de varvari să fie fost în Dachia şi pentru aceia gotthii, acolo să nu fie avut loc; căci aceasta istoricii nu pomenesc. Precum aceşteaşi gotthi, mai pre urmă hainindu-se, au prădat şi în Dachia, precum mai gios să va videa. Aşe gotthii în Thrachia trecând, hunii au rămas pre locurile lor, adecă peste Nistru spre Nipru. Gotthii, după ce au întrat cu totul în Thrachia şi aşedzindu-se pre locurile ce le arătase, s-au poftit să-i priimască împăratul şi în ceata slujitoriască şi numai să nu-i lase să moară de foame; iară ei, or în ce parte de nepriiatini s-ar tâmpla, cu toată credinţa vor sluji; care lucru plăcând lui Valens, li-au orânduit şi hrană. ^ lavă. la anul 377 gotthii în Thrachia au început a flămândzi şi vârtos a cere zaharaoa orânduită, ca cum ar fi 261 datorie; ce şi lăcomiia mai mult a iui Lupiţin (care / le era orânduit să-i hrăniască) pană mai pre urmă i-au făcut să rădice cap, că ei în foamete şi amărâme flămângiunii fiind, el le dzicea să mănânce câni; şi şi pentru un câne cerea un rob plată. Valens, socotind să nu să înmulţască gâlceava, au trimis să le poroncească să iasă din Thrachia şi să treacă Elespontul la Asia; gotthii şi la aceasta priimind bucuroşi, numai să li să dea bucate de 2 dzile; ce în loc de bucate vădzind c-au început a le îmbla beţe pe spate, întăi au început a să apăra, apoi şi năvală a da. In scurt, şi Udriiul încungiură, ce nici arme având de treabă, nici pană atuncea a bate Ia cetate fiind Leat HRONICUL 1165 deprinşi, de cetate s-au lăsat şi s-au slobodzit a prăda Thrachia. Valens asupra lor îndată au trimis voievodzi cu oaste; ce cu mândrie şi fără socoteală mărgând, fură biruiţi; iară gotthii, cu armele ce dezbrăcasă pre romani într-armându-se, încă mai tari să făcură. Valens la anul 378, mai 30 (precum scrie Socrat şi ^r alţii217) viind Ia Ţarigrad, nărodul au început a-1 ocărî şi de tot proaste cuvinte a-i dzice căci, fără nici o socoteală bună, au fost priimit pe oameni varvari şi vrăjmaşi ca aciia în pământul românesc. De care cuvinte înfocându-se, Valens îndată au ieşit din Ţarigrad şi nici aşteptând să agiungă şi Graţian (carele acmu cu ostile despre apus aproape era), singur cu câtă oaste au avut cu sine au mărs asupra gotthilor; gotthii, din locuri suppuse, întăiaşi dată călărimea romanilor au împins şi au împrăştiiat pe pedestrime, aşijderea la strâmtori închidzind-o, au răzsipit-o; unde mulţi oameni de frunte, pe Ioc au pierit. Valens, de toţi ai săi părăsit şi cu sigeata rău rănit fiind, cu puţinei au năzuit la o casă aproape. Gotthii în goană luându-1, / măcar că nu ştiia că iaste 262 împăratul într-acea case, au încungiurat casa; cei dinlontru tare pre cât putea apărându-se şi gotthii, vădzind că amentreie nu-i vor putea dobândi, au dat foc casii, unde Valens, ars, au pierit, după ce împărăţisă ani 14, luni 4, dzile 9, şi au trăit 50 de ani. După izbândă, gotthii fără nici o frică, întăi au încungiurat Udriiul: ce neputându-1 răzbate s-au dus supt Ţarigrad; ce de la cetate împenşi fiind, s-au întors înapoi şi de acolo în toate părţile s-au slobodzit în pradă şi rău au jecuit Thrachia, Misia, Dachia şi Pannonia. Ieronim în Hronic, Ammilian, carte 31, Zosim, carte 4, Socrat, carte 4, 217 Chedrinos [Cedrenos], în Compem diurn. 1166 DIMITRIE CANTEMIR cap. 38, Sozomen, carte 7, cap. 40, Rufîn carte 2, cap. 13, Orosie, carte 7, cap. în trii, Theodoric, carte 4, cap. 36, Zonara, carte 13, cap. 16. Iată şi aicea Dachia între ţărâle de romani ţinută şi de gotthi, ca o ţară româniască prădată să dovedeşte. Precum grea furtună au cădzut atuncea şi pre Dachia noastră şi pre alte ţări de prenpregiur, curat arată Anton Bonfin, decada 1, carte 2; „scriu (dzice) unii precum Lupiţin să fie învitat pre Fritighern, domnul gotthilor, la ospăţ puind în inimă, ca şi pe dânsul şi pe soţiia lui cu vicleşug să-i omoară; şi acmu pre cei ce mai înlontrul casii întrasă, începând a-i ucide, Fritighernus audzind gâlceava îndată au sărit din pat în carile şidea şi, îndemnând mulţimea, au omorât pre Maxim şi pe soţiia lui (carii era orânduiţi să-1 omoare pe dânsul) şi de ciia slobodzindu-se în pradă, Dachia măluroasă (iară nu toată), aşijderea Misia şi Thrachia (carile era provinţii româneşti)au adus supt supunirea sa, poroncitu-li-au să-i de bir şi pre lăcuitori cu grea stăpânire i-au purtat. Ce nu mult au fost Dachia măluroasă supt gotthi, căci 263 precum îna/inte vom arăta, stând Theodosie Marele la împărăţie, toate ţărâle carele apucase gotthii au răs-cum[pă]rat din mâna lor. Iar Graţian, vădzind că într-atâta primejdie ce vinisă împărăţiia cu gotthii şi socotind că singur în toate părţile să agiungă şi să chivernisască nu va putea, au trimis la Theodosie (carile apoi s-au numit cel Mare) şi, de la Ispanie aducându-I, l-au luat soţie la împărăţie, leat 379. Theodosie acesta era ficior altui Theodosie, pre carile fără nici o vină Valens îl omorâse; de la toţi, şi cei creştini şi cei păgâni istorici, în toate lăudat, atâta cât nici cei mai denainte, nici cei mai de pe urmă cu bunătatea, cu înţelepciunea, cu toate vredniciile şi, ce iaste capul a toată lauda, cu creştinătatea, nu l-au întrecut. El pre mulţi cu multul covârşind, nici în vitejie au fost mai gios decât HRONICUL 1167 într-ahe hărnicii; însă războiul fără mare trebumta, maau Lt, nici au făcut, fără cât numai puţin au fost prea^ sn a să mâniia şi aşe pre lesne şi curund a sa cititoriul la Sfântul Amvrosie în oraţia ce face la pogrebanna lui şi acolo va afla cu ce să îndulci. Iar noi sfârşitul cărţii aceştiia punem. / HRONICUL 1169 264 CARTEA A PATRA Carea arată începătura neamului gotthilor şi de unde ieşind ei au năpădit în Evropa. Aşijderea multe şi mari craii din varvari descălecate. Aşijderea ieşirea Attilii cu unnii şi câteva năpădzi a lor spre părţile Evropii. Aşijderea dovedeşte traiul romanilor în Dachia, de la Theodosie cel Bătrân pană la Anastasie împărat, când s-au schimbat numele Dachiii în Volohia şi romanii dintr-însa s-au numit volohi CAPUL I Arată-să începătura a tot neamul gotthilor, de unde au ieşit ei întăi şi apoi pre ce locuri cu şederea s-au aşedzat Theodosie cel Bătrân Multă lesnire spre mai adevărată cunoştinţa şi înţelegirea lucrurilor, carele înainte sint să pomenim, să aducă socotim, de vom arăta niamul acesta a gotthilor, de unde Ie iaste începătura, pre ce locuri au trăit, şi pană mai pre urmă unde s-au aşedzat. Şi măcar că aceasta afară din calea hronicului nostru a fi s-ar videa, însă pre cât în socoteala noastră iaste, nici noi în zădar ne trudim, nici cititoriului, carele ştiinţii 265 adevărului slujeşte, fără folos va fi / şi mai ales căci sint unii din istoricii ceşti mai noi, cu multul mai îndrăzneţi decât cât istoricului ar trebui şi a lor părere vrând să întărească, după plăcere, cursul istoriilor şi lucrurile aiavea într-un chip însămnate, într-alt chip le tâlcuiesc şi Ie prefac şi pre acestea nu numai puţine desputaţii şi întrebări fac, decât himicii pentru piatra filosofilor sau fdosofii fizici, cum şi din ce să nasc lucrurile toate, din oaă, au din putregiunea altui lucru? Aşe sint unii din istorici, precum am dzis, socoteala şi părere sa urmând, silesc să arete precum Dachia noastră câtăva vreme de ani să fie fost supt stăpânirea gotthilor, apoi a hunnilor şi de ciia nu ştiu a cui şi a cui, pre carile toate aicea a le înşira, multe ar fi. Carii părerii lor urmând să căznesc să arete precum românii noştri să nu fie din romanii lui Traian doaă argu-menturi numai aduc: unul precum Avrelian să fie scos din Dachia pe romani şi să-i fie mutat în Misia; ce aceasta precum să fie fost slove pe apă scrise, pare-mi-se că s-au dovedit; iară alt argument Ie iaste, că, viind gotthii, să fie gonit pe romani din Dachia şi de ciia să fie cuprins ei acele locuri, pentru carea noi gâlceava aceasta într-alt chip a să curma peste putinţă a fi socotim, fără numai din istorici vrednici de credinţă şi pre acele vremi scriitori, de vom arăta pre cât mai pre scurt vom putea, începutul şi coreniia acestui neam şi apoi de au putut sau au avut vreme să-şi înfigă şederile în Dachia noastră. Deci dară să ştie cititoriui că aicea noi nu istorie, ce tălmăcire istoriii facem; adecă a lui Patavie218, carile din istoricul Iordan219 (au cum alţii îi dzic lornand) şi din Pavel Diaconul220, pentru neamul acesta aşe scrie: „Tot niamul, dzice, a gotthilor, din Scandinavie au ieşit. Ace/ştea mai întăi 267* 218 Patavie [Petavius], Partea I, cartea 6, cap. 14. 219 lornand [lornandes], Cartea De gotthi, cap. 3 şi 4. 220 Pavel Diaconul [Paulus Diaconus], Carte 12, cap. 21. 1170 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1171 la marginile mării ce-i dzic Baltică lăcuind, apoi s-au mutat în Schithia şi s-au aşedzat Ia marginile Mării Negre (Iornand221, De gotthi, cap. 29), (adecă de Ia Don pană la gura Dunării) din carii unii, carii s-au întins mai mult spre răzsărit, s-au chemat ostrogotthi, adecă gotthii despre răzsărit, iară carii mai spre apus s-au tras, s-au chemat visegotthii, adecă gotthi despre apus. Aşijderea domnii acestora în doaă familii să despărţiia, una Amalitilor (carea stăpâniia pre ostrogotthi), alta a Valthilor, pre visegotthi. Acestor doaă neamuri, locurile carile cuprinsese şi hotarăle ce-i despărţiia, curat le arată Procopie Chesareanul222 în Carte pentru gotthi, carte 4, cap. 4, carile aşe dzice: Aşeşi în malul bălţii Meotis iaste cel vechiu lăcaş a gotthilor, carii să cheamă Tetraxidii, iară departe mai încolo de acestea sint gotthii carii să chiamă visegotthii şi vandalii şi alte a lor năroade toate, carile mai denainte schithi să chema. Dintr-acestea a Iui Procopie cuvinte, curat poate cunoaşte cineva, că cele vechi a gotthilor lăcaşuri, după ce s-au coborât de Ia Scandinavia, să fie fost pe lângă Marea Azacului, adică balta Meotis. Aceasta mărturiseşte şi Petavie22^ în Sămăluirea vremilor, parte 1, carte 6, cap. l4, iară Stravon224 mai vechiu între toţi gheografii, carte 7, unde hotăreşte neamurile şi locurile gotthilor, pre unde au fost lăcuind di-ncepătura lor; şi mai curat arată: Pământul, dzice, gotthilor iaste dimpotrivă codrilor Herţinii şi de acolo, întinzi ndu-să, au cuprins toţi munţii spre Dachia şi pe-ncet şi pană la gura Dunării şi pană la Nistru au agiuns, şi pre acolo cu sarmatii amestecaţi au trăit. ~ Iornand [Iornandes], De gotthi, Carte 29. Socrat [Socrates], Carte 14, cap. 33. Pavel Diacon [Paulus Diaconus], în Misţelana, Carte 12, cap. 12. 222 Procopie [Procopius], Carte de gotthi 4, cap. 4. 223 Patavie [Petavius], Partea l, cartea 6, cap. 14. î Stând dară acestor scriitori socoteală neclă/tită, rău cade 268 a lui Sarniţie liahul, carile carte 4, cap. 5, fără nici o mărturie dzice precum scaunul ostrogotthilor să fie fost Zermitusa şi Tomos, cetate la Dunăre, şi ostrovul Dunării Pevchi; ce foarte rău greşeşte, că cetatea carie îi dzice el Zermitusa, o însămniadză Bonfin, Ulpia Traiana. Tomos, cei vechi istorici şi gheograf] o pun peste Dunăre, în Misia, Ia marginea Marii Negre, măcar că din multe dovede socotim să fie fost unde iaste acmu Cetatea Albă; iară Pevchii ostrovul iaste între gârlile Dunării; la care locuri nici gotthii, nici ostrogotthii aşedzământ n-au avut, fără numai după ce i-au gonit hunnii i-au priimit împăraţii răsăritului, peste Dunăre în Misia, precum înainte pe rând vom arăta. Aşe dară, din istoricii şi gheografii mai sus pomeniţi să dovedeşte că mai denainte, pană a nu năbuşi hunnii peste gotthi, ostrogotthii să fie lăcuit de la Nistru şi de la gura Dunării pană în balta Azacului, iară visegotthii de la aceştia mai sus, adecă de la codrii Herţini pană în hotarăle Dachiii. Sarniţie uitându-şi cele dintăi cuvinte, carte 3, cap. 4, vine şi el după socoteala noastră; căce acolo aducând mărturie pe Ptoiemei, vestitul gheograf, pe ostrogotthi îi pune la gura Dunării, iară pe visegotthi la Marea Baltică. De ciia amândoaă aceste niamuri multă vreme pre locurile pomenite, într-o inimă lăcuind şi bine între sine trăind22^; când au fost pre vremile lui Valens împăratul, s-au scornit între dânşii price şi gâlceava. Domnul visegotthilor era pre atuncea Fritighernis, iară a ostrogotthilor, Athanaricus. Fritighernis fiind de putere mai slab şi vădzind că nu va putea sta împotriva Iui Athanaric, au cerşut agiutoriu împotriva Iui Athanaric / de la Valens împăratul şi pentru 269 224 Stravon [Strabon], Cartea 7. 225 Iornand [Iornandes], Carte De gotthi, cap. 29. Socrat [Socrates] Cartea 4, cap. 33. Pavel Diacon [Paulus Diaconus], în Misţelana Carte 12, cap. 12. 1172 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1173 ca mai credincios sa să arete împăratului şi legea creştiniască (însă supt eresa lui Arie) au priimit. Ce împăratul, prin mijlocul episcopului lor, lui Uflla, şi gâlcevele li-au împăcat si legea mult între niamurile lor au lăţit. I car ° 374 După acestea la anul 374, hunnii, precum mai sus am pomenit, ieşind din fundurile Sarmatiii şi Bosforul Chimeric trecând (Bosforul Chimeric să chema unde acmu sint Gherci şi Taman, la Bogazul Mării Azacului, unde să împreună cu Marea Niagră), de năprasnă asupra ostro-gotthilor au cădzut, şi i-au şi supus226. De patima ostrogotthilor înspământându-se gotthii despre apus sau visegotthii, iarăşi au cădzut la împăratul Valens cu rugăminte să-i priimască supt supunerea împărăţiii şi să le arete Ioc unde să-i mute cu totului tot. Valens, precum s-au dzis, priimindu-i i-au trecut Dunărea şi i-au aşedzat în Misia şi în Thrachia. într-acesta chip dară au fost ieşitul, începătura şi călcarea gotthilor de la hunni. Iară acmu să cercăm după aceasta, acesteaşi ce au mai făcut? Şi ce au mai lucrat? Cu care mijloc, bună nedejde avem că vom putea dovedi că nu driaptă iaste socoteala acelora ce vor să dzică că gotthii au stăpânit Dachia. CAPUL II Arată-să precum gotthii numai căci au trecut prin Dachia, iară nu au stăpânit-o Cei ce vor să dzică precum gotthii au stăpânit Dachia, argumentul lor îl iau din Iornandis227, carele în carte pentru 22 Procopie [Procopius], De gotthi, Cartea 4, list 323. Sozomen [Sozomenos], Cartea 6, cap. 37. lornand [Iomandes], De lucrurile gotthilor, cap. 24. Ca acesteş şi Ammiian [Ammianus Marcellinus]. 227 lornand [Iornandes], Cartea De ariiani, cap. 41. gotthi, cap. 41, dzice, precum iarăşi singure cuvintele lui Patavie vom pune: „De ciia ostrogotthii (adecă după aşedzarea celoralalţi gotthi în Thrachia) supt stăpânirea unilor, iarăşi pre locurile lor cele mai denainte, cu deosăbiţi domnii lor au rămas; iară locurile acestea vor să dzică că au fost Dachia, unde acmu sint munte/nii, Ardealul şi moldovenii. 270 Tâlcuirea aceasta iaste a lui Maienburg, din carele, apucă (precum să dzice prosteşte ca caia maţul) Moreri228 în dicţionarul istoricesc, la numele gotth. Ce această aşe de crudă tâlcuire, precum nici un fundament de adevăr să fie având, acmuş va cunoaşte cititoriui nostru, de vreme ce stând povestea istoriii curată şi aiavea; nici o nevoia nu iaste, carea tâlcuirilor şi mai adevărat să dzicem, viselor să ne siliască a crede, nici istoriia pofteşte credinţă, ce ştiinţă, că credinţa trebuie să o avem la lucrurile carile nici dovadă au, nici a să dovedi să pot, care lucru, la istorie puţin şi mai nici un loc nu are. întăi dară socoteala acelora precum departe de adevăr să fie stând, să dovedeşte, căci istoricul lornand } aiavea arată că gotthii după ce au ieşit despre părţile Mării Baltică, au vinit şi s-au aşedzat pre locurile carile stau pre marginile Mării Negre, care margini oricum în stânga şi în driapta de ar sili să le tâlcuiască, Maienburg şi alţi carii ar urma lui, adeverinţa istoriii într-alt chip şi aiurea nu le poate cunoaşte, fără numai de la gura Mării Azacului (adecă de la Bosforul Chimeric) pană la gura Dunării, pre unde iaste acmu Crâmul şi pană la Chiliia. Iară alalte margini a mării, carile sint de la Chimeric spre răzsărit, adecă spre parte încotro sint acmu cerchejii şi de Ia Dunăre spre Ţarigrad, unde iaste întăi Misia şi apoi Thrachia, nu să pot înţelege să fie fost cuprinsă de gotthi, căci dintr-acelaşi istoric chiar să arată, că hunii trecând 228 Moreri, în Dicţionarul istoricesc, tomul 3. 229 lornand [Iornandes], acoloşi. 1174 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1175 Bosforul Chimeric, îndată au cădzut asupra ostrogotthilor, de unde aiavea iaste, că ostrogotthii era în Crâm (pentru aceasta şi mitropolitul Crâmului astădzi să numeşte a 271 Go/tthiii) şi pe marginile Mării Azacului, iară visegotthii de la dânşii spre apus; ce iarăşi pe marginile Mării Negre pană la Dunăre, căci peste Dunăre să fie trecut în Misia sau mai sus pe malul Dunării spre parte Dachiii să să fie lăţit, istoricul nu scrie, nici Petavie aceasta într-alt chip tâlcuiaşte; de unde rămâne curată adeverinţa istoriii, carea nici o tâl-cuire mai multă nu priimeşte, precum şi ostrogotthii şi visegotthii, pre câmpii din Tanai, adecă din Don pană în Nistru, cât să cuprinde locul acela pre marginile Mării Negre, să le fie fost cuprins amândoaă familiile acelea a gotthilor. Dovedeşte-se a doa căci gheografii cei vechi, pre carii urmadză vestitul gheograf Gluverie, hotarăle Dachiii pre carea o stăpâniia Decheval, de la carele au luat-o Traian Marile, le pun din apa Tisei pană în apa Prutului, carele precum nu atinge ţărmurile Mării Negre cui iaste neştiut? Şi aşe de vreme dară ce după adeverinţa istoricului Iornand gotthii s-au aşedzat pre marginele Mării Negre, iată că nici pană la tarăle Dachiii n-au agiuns, ce numai pană în dreptul gurii Dunării, pană peste Nistru. Că iarăşi de s-ar fi mai tins spre apus, pană în Prut, sau şi pană peste Prut în Dachia, ar fi trebuit istoricul pre lângă marginile Mării Negre să adaogă şi marginele Dunării; ce istoricul acesta nici au dzis, nici să poate din adeverinţa istoriii a să înţelege, fără numai din viseroasă şi părăroasă tâlcuirea lui Maienburg. Aşe dară dovadă neclătită rămâne că ostrogothii carii au rămas subt stăpânirea hunnilor pre locurile lor cele dintăi, 272 nu poate fi Dachia, ce Crâmul; şi locurile pre dena/fara Crâmului, pe Don în sus şi peste câmpii, spre apus, spre Nipru şi spre Nistru, pe unde-i acmu ţara căzăcească, şi spre Zaporova şi spre Nistru, unde iaste acmu Podoliia şi Ocraina leşască. Aşijderea rămâne să cercăm acei gotthi, carii supt supunerea unilor să fie rămas şi carii au trecut în Thrachia, de ciia cât au trăit acolo şi ce s-au făcut? CAPUL III Arată-să despărţirea gotthilor pre carii i-au suppus Theodosie cel Bătrân şi săvârşitul lor Precum amândoaă familiile gotthilor, cu domnii lor Fritighernis şi Athanaric, în dzilile lui Valens, de huni împinşi şi goniţi fiind de pre locurile lor, să fie trecut în Thrachia şi apoi cum şi din ce pricină s-au rădicat asupra împărăţiii şi cum au omorât mai pre urmă şi pre Valens, în cele trecute destul s-au pomenit. Acmu vine dară rândul să cercăm acei gotthi ce s-au făcut? Dovedim, dară, că acele familii a gotthilor amândoaă, dacă au trecut în Thrachia să nu să fie mai întors înapoi, într-acesta chip. Graţian împărat, după moarte lui Valens chemând pe Theodosie, îndată oaste gătind asupra gotthilor au mărs230 (carii acmu în Pannonia, Thrachia, Misia şi Dachia de nime opriţi, precum voia le era prăda şi ardea; deosăbi că încă cum să bat cetăţile neştiind, vreo cetate să fie apucat, istoricii nu pomenesc). Şi bătând pe gotthi, toate ţărâle şi provinţăile romanilor, carile ei cu bir şi cu alte nevoi asupriia, îndată li-au dezbătut. Precum şi Anton Bonfin, luând din pomeniţii istorici la decada 1, carte 2, aşe mărturiseşte: „Theodosie, dzice, stând la împărăţie îndată / au strâns oastea şi singur cu capul său au mărs asupra varvarilor, cărora dându-le războiu pre lesne i-au înfrânt şi i-au gonit, şi îndată au scos Misia cea de sus din mâna lor; iară apoi iarăşi, mai întorcându-se 230 Zonaras, Cartea 13, cap. 17. Theodorit [Theodo retuş], Cartea 5, cap. 5. 1176 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1177 Lear nepriiatinii, de câteva ori mare stricăciune au făcut într-înşii; şi nici un lucru vrednic de stăpânitoriu să nu pliniască n-au lăsat. Apoi dezbătând şi Misia cea di gios, Thrachia şi Dachia măluroasă, au făcut pace cu Athanaric, domnul gotthilor. Şi aşe, biruitoriu, s-au întors la Ţarigrad." Iată aice să vede ce parte de a Dachiii au fost cuprins gotthii şi câtă vreme numai au fost supt tirăniia lor, adecă de la anul 378 pană la anul 379; adecă numai un an. Iară leat 381 Athanaric, domnul ostrogotthilor, de Ia ai '™' săi gonit fiind, Theodosie Marele, cu cinste l-au priimit. Athanaric după ce au vinit la Theodosie într-aceiaşi an în luna iui ghenarie 25 au murit în Ţarigrad, pre carele Theodosie cu cinste ca pre un crai l-au astrucat231. Leat Iară la anul al doilea, leat 382, precum scrie Idatie2-02 şi ^82 pe alţi gotthi, pre toţi i-au suppus; ei de bună voie suppuindu-se împărăţiii din carii Theodosie pre unii i-au trimis tocma la Eghipt, pre unii i-au lăsat să trăiască în Thrachia; şi celor de la Eghipt i-au pus să lucreadză pământul şi cu ţarina să să hrăniască; Idatie istoricul, a supunerii gotthilor din Thrachia şi dzua în carea s-au tâmplat, adecă octomvrie 3, arată când adecă gotthii cu toţii romanilor să dau. Şi acestea de aciia în credinţă ţinuţi, dintr-acestea mai pre urmă, după moarte lui Theodosie, împărăţind Arcadie şi Honorie, la anul 393 (precum mai pre larg înainte Ia locul său să va dzice), s-au sculat întăi Radagaizus, domnul 274 gotthilor (acesta ficior, au alt feliu de rudă să fie fost / lui Fritighernis, din scriitorii, curat aiavea, încă n-am putut) cu 400 000 de oaste, precum scrie Zosim23^, sau cu 200 000 231 ffsim [Zosimus], Carte 4. Idatie [Idacius] şi Prosper, în Hronic. binchie S'gon.us, ipoteza N. Stoicescu], în cuvântul pentru împărăţie. ^ Idatie [Idacius], acoloşi. 2^ Zosim [Zosimus], Carte 5. Prosper şi Marţeîin [Marcellinus Comes], ,n Hronic, Orosie [Orosius], Carte 7, cap. 37. Aveusrin [Augustmus], De cetate, Carte 5, cap; 23, şi lornand [Iornandes], acoloşi. de oaste, precum scrie Orosie şi Marţelus, şi în toată Italie au năbuşit, mare împărăţiilor şi creştinilor nepriiatin. După acesta, Alaric (şi acesta a gotthilor craiu) din familie Balthică (dzic unii să fie fost ficior lui Radagait) încă sculându-se, întăi au prădat Greţia şi acolo câtva zăbăvindu-se, apoi cu poronca lui Stilihon voievodul lui Honorie (carile vrea să ia Iiirîia din stăpânirea lui Arcadie şi sa o suppue supt a lui Honorie) au trecut cu taifaoa lui după ciialalţi la Italia, unde multe prădzi făcând, pană mai pre urmă şi Roma au izbândit, apoi acestuia următori suppuind Gallia şi Ispania şi Africa, acolo împărăţiia visegotthilor au întemeiat; şi o au ţinut pană la vremile lui Iustinian, carele i-au stârpit de acolo, precum înainte la cursul istoriii să va însămna. Aşe dară au fost despărţirea gotthilor şi ieşirea lor din Thrachia spre părţile Italiii. Din trecerea gotthilor spre Italia şi de răutăţile carele au făcut împărăţiii romanilor, de când i-au priimit Valens în Misia pană Ia Iustinian (carile apoi cu vrednicia iui Velisar şi a lui Narsitis hatmanilor, din Italia aşeşi de tot i-au stârpit). Şi alt prepus să poate scorni, adecă gotthii, carii au cuprins Roma şi Italia să fie ţinut supt stăpânirea sa şi Dachia, au ba? Căci cei ce vor să fie rămas Dachia supt stăpânirea gotthilor, şi aceasta în partea sa trag; adecă de vreme ce gotthii atâta au fost slăbit puterile romanilor, cât şi Roma dobândise şi toată Italia cuprinsese, cum n-ar fi putut stăpâni şi Dachia, fiind decât toate ţărâle mai departe de / buricul împărăţiii? Noi precum gotthii o parte de a Dachiii, adecă cea măluroasă, să fie cuprins nu tăgăduim; iară precum toată Dachia să fie stăpânit, nici noi, nici vreunul din istorici a vremilor acelora priimeşte; şi încă şi stăpânirea Dachiii măluroasă, foarte pre scurt li-au fost, căce supt Valens (precum la viaţa lui am pomenit) cu alalte vecine ţări au fost cuprins-o; iară îndată ce au stătut Theodosie Marele la împărăţie, au şi dezbătut-o, precum înainte şi aceasta am arătat. 1178 OIMTTRJE CANTEMIR Ce precum gotthii stăpânitori Dachiii nicicum să nu fie rămas, mărturie ne iaste Procopie Chesareanul234, ca carile pentru lucrurile gotthilor mai curat şi mai adevărat, pare-ni-se, altul să nu fie scris. Acesta dară istoric în Istoria ascunsa, cap. 18, hotărând toată stăpânirea gotthilor, adecă cât loc au fost cuprins ei din locul împărăţiii denainte de războiu! î^T r°manilor> ^zice aşe: „Mai Iustinian ca^^lT ^ ^ h^ lui ^ g0tthn): t0ata Unirea gotthilor de la ţara cetate Sirmium să ^ .uaia outpamrea franţoziior pană în hotarăle Dachiii ia întindea"; iară cetate Sirmium au fost între Sava şi între Dunăre, care loc şi astădzi de pe acel vechiu acei cetăţi nume să chiamă Serem, sau cum vor să-i dzică turcii Seremovasi, care câmp iaste, precum dzisem, piste Dunăre împotriva Beiigradului. Dovedindu-se dară că gotthii, carii au întrat în Italie, stăpânire în Dachia n-au avut, acmu vine rândul să arătăm că şi rămăşiţa gotthilor, carii de gotthii carii au întrat în Misia despărţindu-să ş-au rămas supt giugul hunilor, aşeşi nicicum n-au stăpânit-o, precum la rândul istoriii vom arăta. / 276 CAPUL IV Arată- Maca tăpanit ar că precum am arătat, domnii gotthilor cu amândoaă famiileile şi cu multă mulţime de nărod au trecut în Thrachia şi de acolo în Italia, unde piciorul de-ciia ş-au înfipt; însă după socoteala a tuturor istoricilor, o rămăşiţă din familiia ostrogotthilor, supt suppunerea şi stăpânirea hunilor să mai fie rămas aflăm, de vreme ce la acelaşi istoric Iornandis235 citim: „într-aceste, dzice, ostrogotthii, carii ti ProcoP'*e Chesarianul [ProcoDiusl ht • cap. 18. HRONICUL 1179 supt stăpânirea hunilor au rămas, cu ai săi deosăbiţi domni, pe locurile lor cele dintăi lăcuind". De aicea vor unii să apuce cap de fune şi să arete că aceşti ostrogotthi rămaşi, să fie lăcuit pre locurile Dachiii, care istorie cât să fie de şchioapă în calea adevărului, precum din cele ce mai denainte am dzis, aşe dintr-acestea carele acmu sintem dzicători să va arăta. întăi dară că hunii îndată ce au trecut Bosforul Chimeric (adecă Bogazul, carele acmu să chiamă Gherci şi Taman), îndată au cădzut asupra ostrogotthilor (şi altele precum în capul trecut am arătat) şi i-au supus, din care cuvinte aiavea iaste că domnul lor Fritighernis cu o samă cu carii au putut scăpa (carii nu puţini să fie fost din mulţime ce numără istoricii să cunoaşte) şi toate familiile lor fugind, împreună cu Athanaric au trecut la Thrachia, precum am dzis; iară carii n-au putut a scăpa aciia să fie rămas, supt stăpânirea hunnilor. Deci ostrogotthii, pentru căci apucase locurile pre ţărmurile Mării Negre cele spre răzsărit, pentru aceia şi / ostrogotthi s-au numit. Aceste ţărmuri, din cuvintele 277 istoricului altele a fi nu să pot înţelege, fără unde acmu iaste Crâmul şi câmpii spre apa Donului în sus; iară de Ia acestea spre apus, iarăşi pre ţărmurile mării apucase visegotthii; ce amândoaă aceste familii, precum pană la Dachiia să nu fie agiuns, în cele trecute atâta am arătat, cât precum ni se pare nici un prepus să nu fie rămas. Şi de vreme ce nici visegotthii, carii locurile mai despre apus apucase, la Dachia n-au agiuns, cu cât mai vârtos n-au agiuns ostrogotthii carii era mai spre răzsărit şi mai spre crivăţi întinşi. Aşijderea de vreme ce istoricul dzice: <„Ostrogothi sub Hunnorum dominatu cum priuatis regibus, pristinas sedes obtinebant"> (adică) „Ostrogotthii, cei supt stăpânirea hunilor, cu deosăbiţi domni ai săi, 1180 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1181 scaunele cele vechi îşi ţinea; iată că fără altă trebuinţă de tâlcuire, fîerecui cunoscut poate fi, că ostrogotthii acei rămaşi, ţărmurile mării ţinea, carile sint unde acmu iaste Crâmul, căci şi hunnii când au vinit asupra lor îndată ce Bogazul Tamanului au trecut, îndată pe ostrogotthi au cădzut. Ce singure cuvintile istoricului să aducem: <„Hunni, inquit rege Balamire traiecto Bosphoro Cimmerico, repente, in Ostrogorhos impresionem faciunt, eosque sibi subij-ciunt".> „Hunnii cu domnul lor Valamir, trecând Bosforul Chimeric, de năprasnă pre ostrogotthi au împresurat şi şi-au suppus". Din care cuvinte, ce mai luminat poate fi decât că de năprasnă, adecă îndată i-au împresurat, pentru căci aşeşi în ţermurile mării de ceasta parte, adecă unde iaste Crâmul au fost lăcuind. Acestea dară (precum mai înainte în cursul hronicului vom arăta) gotthii supt stăpânirea hunnilor au rămas aproape de 50 de ani, pană la moartea Atilii; iară după moarte lui îndată au rădicat cap asupra hunnilor şi cu domnul lor Verimudis sculându-se, au fugit în Gallia, unde 78 acmu stăpânie visegotthii. Aceastaşi cu alalţi scrii/tori mărturisind şi Iornandis2^, pre acestea apoi Procopie Chesareanul237 îi numeşte vandali, şi anume le arată şi locul de unde au ieşit, carte 1, De războiul vandalilor, cap. 3: „Vandalii, dzice, carii lăcuia pre lângă balta Meotis, cădzind pe dânşii foametea şi sculându-să s-au oprit tocma pe apa Renului, la ghermani, pre carii astădzi îi chemăm franchi, trăgând la soţie cu sine pe alani". Şi aşe, într-acesta chip fiind şi poveste rămăşiţii ostrogotthilor decât soarele mai curat să vede, că nici ca suppuşii altora stăpânitori Dachiii au putut fi, nici ca lăcuitorii 236 Iornand [Iornandes], cap. 14. 2o7 Procopie [Procopius], Carte De războiul vandalesc, cap. 3. ţărmurilor Mării Negre cele mai despre răzsărit. Carele nu numai căci ceva amestec cu Dachia au, ce încă foarte depărtate sint, că cât loc iaste din Prut (care-i apă după hotărârea a tuturor celor mai vechi gheografi iaste hotarul Dachiii cel despre răzsărit) pană în Gherci şi Taman pot şti toţi carii spre aceste părţi au îmbiat. Acmu socotească fietecine că de vreme ce după socoteala lui Maienburg ostrogotthii au fost tund Dachia, carea începe din apa Prutului şi pană în apa Tisei să întindea, iată c-au trebuit visegotthii de la dânşii mai spre apus să să fie întins şi aşe ar fi fost cuprins sau toată ţara unguriască sau o parte dintr-însa, carea de ar fi fost aşe adevărat, toată istoriia lui Iornand ar fi ieşit minciunoasă, de vreme ce el scrie precum „gotthii, ieşind de la ţărmurile Mării Baltică, s-au dus în Schithia şi s-au aşedzat la ţărmurile Mării Negre". Deci de la hotarul Dachiii despre răzsărit, adecă de la apa Prutului, unde la Galaţi în Dunăre , pană la Marea Neagră, precum sint 500 mile italieneşti toţi corăbiiarii ştiu. Vadză acmu, de să poate ascunde suliţa în sac şi de să poate înţelege cumva precum ostrogotthii să fie cuprins şi ţinut Dachia. / Iară hunii după ce au suppus pe acestea ostrogotthi şi pre visegotthi, cu alalţi ostrogotthi scăpaţi i-au gonit de pre locurile lor. îndată au trecut în Pannonia pre carea au stăpânit-o ca la 50 de ani, pentru carea înainte la locul său să va dzice. Deci şi hunii nicicum prin Dachia noastră oprindu-să (măcar nu fără călcare şi multă stropşitură să fie fost scăpat, putem înţălege) şi prădzile şi războaiele lor în părţile apusului slobodzind, nu iaste pricină pentru care să putem cunoaşte, că doară împărăţiia romanilor să-şi fie tras mâna şi lăcuitorii din Dachia pentru carea acmu iarăşi la cursul istoriii întorcându-ne, fietecare la locul şi la anul său pomenindu-să, mai curat să vor arăta. 1182 DIMITRIE CANTEMIR CAPUL V Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia, de la aşedzământul gotthilor în Misia pană la Arcadie şi Honorie 382 Theodosie Marele, leat 382, precum s-au pomenit, aşedzind şi împăcând lucrurile gotthilor şi toate ţărâle împărăţiii, spre odihnă întorcându-Ie, într-aceiaşi an, noiemvrie 24 s-au întors şi au întrat în Ţarigrad, unde luând sama desfârnatelelor fapte a împăraţilor, carii mai denainte de dânsul deregătoriia împărăţiii ţinuse, şi socotind că cu multe şi fără ispravă desfătările lor împărăţiia la atâta slăbiciune şi primejdie adusese, au statut pravile şi canoane a pune, cu carele împărăţiia şi purtătorii ei să să chivernisască; începătură făcând şi cercare de Ia curtea împărătească. Şi din desfătările şi cheltuialele cele fără ispravă, foarte contenită şi cumpătată au făcut-o. 280 Că precum scrie Sigon, împăraţii cei / mai denainte puţină desfătare să fie având socotiia, de n-âr fi avut în mijlocul iernii trandafiri a cărora flori să înoate în păharăle cu vinul şi în miedzul verii de n-ar fi avut ghiaţă în răcitoare. Aşijderea dulceaţa bucatelor nu cu gustul gurii, ce cu sama cheltuialii cei mai multe o alegea, adecă, care bucate era mai scumpe, acelea să fie şi mai bune li să părea. Şi orice li să aducea despre fundurile răzsăritului, sau de la Colhii, ce-i peste hotarăle împărăţiii aceia era mai poftită şi mai plăcută. Acestea dară toate aşedzind şi tocmind, puterile împărăţiii iarăşi au răzsuflat şi la locul vârtutei lor au vinit. ^ După aceasta, leat 386, s-au sculat grutinghii238, neam tătărăsc, sau precum alţii Ie dzic, neam gotthicesc (poate fi rămăşiţa gotthilor acesta nume să fie luat), făcând ca la 3000 I.cat HRONICUL 1183 ia 2^8T?OSini1 tZosimusl> Carrea 4- Ammiian [Ammianus Marcellinus], Idatie [Idacius] şi Marţelin [Marcellinus Comes], în Hronic. de vase; au trecut ş-au prădat la Thrachia, împotriva a cărora Theodosie trimiţind cu oaste pre voievodul Promotos, atâta i-au bătut şi i-au sfărmat, cât apa Dunării s-au împlut de stârvurile lor. Pentru care a lor prăpădenie scriind Marţelus Poeticul într-acesta chip: <„Fluitantia nunquam, largius Arctoos pavere cadavera pisces"> [adică]: „niciodânăoară nu s-au hrănit peştii ca acmu de trupurile crivăţenilor cele ce plutiia". Aice încă socotiască cititorul, că de va lua sama bineşor tare nedejduim că toată socoteala noastră, pentru gotthi o v[a] afla adevărată. întăi, că aceşti grutinghi sau gruthinghi nu sint alt neam fără numai rămăşiţa gotthilor carii am dzis să fie rămas din gotthii carii au trecut la Thrachia; căci mărturiseşte Ammian239 că acestea gotthi au fost supt Athanaric, domnul gotthilor, când au avut războiu cu Valens, leat 369, pentru care războiu am pomenit la acelaşi an, dzi/cem 281 dintr-acelaşi istoric: <„Valens Grotungos Gothos, bellicosam gentem aggreditur, et post leuiora certamina, Athanaricum cogit in fugam".> (Valens au mărs asupra gotthilor, grotinghii carii era neam foarte vitiaz şi după câteva războaie mai iuşurele au asuprit pe Athanaric să dea fuga.) Aşe precum să dovedeşte, grutinghii rămăşiţa acelor gotthi, carii cu Athanaric şi cu Fritighernis domnii lor trecusă în Thrachia, să fie, aşe de pe mărsul lor cu corăbii în Trachia să dovedeşte, că acele corăbii să Ie fie făcut sau la Nipru, sau la Nistru şi de acolo trecând, să fie lovit ia Thrachia, că de ar fi fost acei gotthi lăcuit în Dachia, ar fi trebuit întăi să fie întrat în Misia, carea iaste împotriva Dachiii peste Dunăre şi apoi să lovască în Thrachia. Ce aceasta ce n-au fost, istoricul nescriind, să cunoaşte că nu din Dachia ce din Schithie, despre părţile Niprului s-au coborât acele corăbii şi au trecut peste mare şi peste 239 Ammiian [Ammianus Marcellinus], Cartea 27. Ieronim [Hieronymus] şi Idatie [Idacius], în Hronic. 1184 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1185 Dunăre, tocma la Thrachia, iară de ar socoti cineva cuvintele poeticului, pre carele am pomenit, cum să cade şi mai bine va cunoaşte, căci pre aceşti gotthi îi numeşte crivăţeni sau cu alt sens <înţelegere>, numeşte peştii carii s-au hrănit cu stârvurile gotthilor crivăţeni. Oricum s-ar înţelege, ori peştii mării, ori gotthii aceiaşi mări lăcuitori, tot spre crivăţ sint să să înţeleagă, în care parte cade Schithia, împotriva Thrachiii. Iară de ar fi fost acei gotthi în Dachia, ar fi trebuit să facă vasele sale cu multul mai sus decât unde-i acmu Beligradul, şi aşe pe acolo cu corăbiile Dunărea trecând, neatingându-să de Misia, să între în Thrachia, carea de ar fi fost nu despre crivăţ, ce despre apus ar fi trebuit să să pomenească, măcar peştii hrăniţi, măcar gotthii omorâţi, de unde curat să - cunoaşte că aceşti varvari, măcar şi mai pe den / gios de Dachia de au trecut Dunărea, iară nu marea, tot pricină nu rămâne, pentru ce romanii în Dachia să nu fie fost, de vreme ce şi acestea cu un războiu s-au topit şi atâta mulţime de dânşii au pierit, că precum mulţi să fie fost, numărul vaselor arată şi trupurile carile plutind au fost acoperit apa. Acestea dară aşe, iară de ciia pană Ia moarte iui Theodosie, altă clătire sau lovire spre părţile Dachiii sau a Thrachiii să mai fie făcut varvarii, istoricii nu pomenesc. Deci Theodosie împărat au murit la Mediolan, leat 395> ghenar 17, după ce au împărăţit ani 16, dzile 2, fiind la vârstă de 50 de ani, precum scrie Victor; iară după cum va Isocrat de 60; iară precum scrie hronicul alexandrin 65-Intr-acelaşi an, adecă în carele au biruit pe Evghenie tiranul şi păgânul, în care războiu pomeneşte Socrat240 şi Marţel să fie avut cu sine câteva polcuri de alani, de gotthi şi de huni, a cărora voievod să fie fost Alaric, domnul gotthilor, carele mai pre urmă, trecând la Italia, au luat şi Roma. 240 Socrat [Socrates], Cartea 5, cap. 24. Zosim [Zosimus], Cartea 4. CAPUL VI Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Arcadie şi Honorie pană la Theodosie cel Tânăr Canon cum trebuie să înţâliagă cititoriul unde să va tâmpla înainte a să pomeni cuvântid: peste Dimăre. Aice trebuie cititoriului nostru să ia sama şi să înţeliagă că pre aceste vremi, câte prădzi şi năpădiri să vor pomeni, că au fost [făcut] varvarii peste Dunăre, toate acele pre alte locuri a împărăţiii romanilor / să fie fost, iară nu prin Dachia 283 noastră; nici trecătorile printr-însa să le fie fost, căci o samă de gotthii cei suppuşi de Theodosie şi în Thrachia trecuţi, după moarte lui să rocoşisă (precum înainte să va videa) şi acmu toată Greţia prădând, în Ilirie şi în Epir piciorul îşi pusese şi tirăneşte stăpâniia. Hunnii aşijderea apucasă Pannonia şi o stăpâniia în putere (iară Pannonia era ţara peste Dunăre între Sava, carea acmu să chiamă Sclavonia şi capul hotarului îi era cetatea Sirmion, carea au fost împotriva Beligradului peste Sava şi acmu de la turci să cheamă Serem). Alaltă tătărâme şi multe feliuri de varvari carii era de huni suppuşi (precum înainte vom spune) spre ţara leşască şi spre Littfa să spudzise; şi când să slobodziia spre hotarăle împărăţiii romanilor, şliahul îşi îndreptase prin locurile carile acmu să chiamă Selezia şi Saxonia. Căci şi mai aproape pe aceia parte le cădea cale şi mai pre lesne nefiindu-le a mai trece munţii înapoi sa să întorcă în Dachia şi să le fie a trece Dunăre, pre unde atâtea cetăţi făcuse romanii, şi trecătorile păziia (pentru care cetăţi la locul său înapoi s-au arătat). Şi aşe, veri războaie pre Dunăre, veri rrecători au avut, toate mai sus de Dachia au fost, spre părţile ţărâi ungureşti; şi pe acolo trecea la Italia, la Gallia, la Ispaniaş\ de acolo şi la Africa. Iară când s-au tâmplat din Pannonia să fie agiuns 1186 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1187 hunii cu prădzile şi pană la Dachia şi în Dachia ce au făcut sau au stricat, atunce istoricii anume pomenesc, pentru carele noi pre amăruntul Ia locurile lor vom dzice. / CAPUL VII Arată-să poiadea varvarilor dintăia Arcadie şi Honorie I cat 400 Lear 401 Murind Theodosie cel Mare, precum am dzis la anul 393, moştenitoriu împărăţiii au lăsat doi ficiori, pre Arcadie (fiind Ia vârstă de 18 ani) împărat răzsăritului; iară pe Honorie de 11 ani, împărat apusului. în vremile acestora împăraţi, leat 400, scriu istoricii241 precum Alaric domnul gotthilor (carele acmu cinci ani era de când în Epir stând, toată ţara grecească grozav prăda şi o prăpădiia) ş-au pus gândul să năpădiască asupra apusului. Şi aşe, cu toată oastea lui sculându-se, au întrat sfărmând şi prădând în Dalmaţia şi în Pannonia, hatmanii lui Honorie puţin de aceasta în samă băgând. De acolo mai înlontru purcegând, la al doilea an trecând apa Padul (pre carea acmu stă târgul Padova), în cetatea Asta Honorie închidzindu-se, o au încungiurat; unde Stilihon, voievodul lui Honorie, cu agiutoriul sosind şi pre împăratul au izbăvit şi pe gotthi biruind; Alaric cu mare ruşine necunoscut s-au întors, de unde ieşise, la Illirie, leat 401242-Un Găina, carele întăi credincios fiind împăratului lui Arcadie, apoi viclenindu-se, Ia Asia de acolo s-au agiuns cu gotthii din Uiriia, ispitindu-se să apuce Ţarigradul şi cu tiranie să ia şi împărăţiia. Ce împărăţiia mai de cu vreme de vicleşugul lui înştiinţindu-se şi trăgând în parte sa o samă ^ Idatie [IdaciusJ şi Marţelin [Marcellinus Comes], în Hronic. ■ Sigonie [Sigonius]. I cat 404 de gotthi, cu voievodul lor Fraitat pre mare la Elispont l-au lovit şi l-au biruit; de unde Găina, lăsând vasele, au ieşit la uscat şi au năzuit spre Dunăre. Ce Huldis, domnul hunilor, socotind să facă lucrul pre plăcerea împăratului, având atuncea cu împărăţiia pace, de câteva ori cu oaste l-au lovit şi pană mai pre urmă de tot / răzbindu-1 şi pre Găina în războiu omorându-1, i-au tăiat 285 capul şi, în suliţă înfipt, l-au trimis împăratului la Ţarigrad. CAPUL VIII Arată-să poiadea varvarilor a doua şi a triia în anul 404, Radagazius, domnul gotthilor, luând cu sine sarmatii şi ghermanii, cu toţii 400 000, precum scrie Zosim243, sau cum va Orosie şi Marţel244, cu 200 000, peste toată Italie au năbuşit, pre carii Stilihon voievodul, cu mare şi minunată nărocire, între munţii ce să cheamă Fezulanţi, închidzindu-i, i-au prăpădit şi pre Radagaz, domnul lor, l-au omorât. Această bătaie, Petavie însămniadză, precum să să fie tâmplat la anul 405, urmând istoricului lui Prosper; iară Marţel, la anul 406. Scrie Zosim245 că atâtea de mulţi varvari robi cădzusă pre mânule romanilor cât un rob să vindea câte un galbăn. A triia poiade s-au făcut leat 406 cu multul mai grozavă şi mai groznică decât cealealalte carea au făcut vandalii cu domnul lor Godighilil, împreună cu alanii, ghermanii, cvadii, marcomanii şi saxonii, carii pe la sfârşitul lui dechemvrie biruind pe frânţii, au trecut apa Renul ş-au întrat în ă 405 Leat 406 243 Zosim [Zosimus], Cartea 5. 244 Prosper si Marţelin [Marcellinus Comes], în Hronic. Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 37. Avgustin [Augustinus], Pentru cetatea lui Dumnădzău, cap. 23, Iornandis [Iornandes]. 245 Zosim [Zosimus], Cartea 5. Prosper, în Hronic. 1188 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1189 Gallie; în cale Monguţia au sfărmat, Vanghiona dându-se, au izbândit-o; remii, albianii, atrebatii, morenii, tornavenii, nemutii şi Arghentorata au jecuit. Acestea a varvarilor spre părţile apusului (măcar că nu caută la treaba Hronicului nostru), aicea li-am pomenit pentru ca să cunoască cititoriul că părţile Dachiii noastre au fost neclătite şi de călcaturile varvarilor depărtate, pentru carea nu iaste pricină carea să dzică, că doară lăcuitorii Dachiii pre această vreme într-însa a lăcui să nu fie fost putut, / măcar că istoricii despre aceastaşi parte ceva nu pomenesc. într-acestea la anul 408, Arcadie, împăratul răzsăritului, în luna lui mai au murit, după ce au împărăţit ani 13, luni 3, dzile 15, lăsind în locul lui împărat pe fiiul său Theodosie246, carele s-au numit cel Tânăr; cu testament I-au dat supt paza şi socoteala lui Iezdegherd, împăratului perşilor, carele cu credinţă grijea cuconului luând, l-au dat supt învăţătura lui Antioh, carile om prea învăţat, dzicând ca, când cineva s-ar ispiti împotriva lui, să-i facă ştire, iară el împotriva aceluia, ca asupra nepriiatinului său, va vini- CAPUL IX Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Theodosie cel Tânăr pană la năpada Atilii Arcadie murind au stătut la împâ-Theodosie cel răzsăritului fiiul lui, Theodosie247, Tânăr • . f hind cucon numai de opt ani. Intr-a căruia anul dintăi Alaric, domnul gotthilor (după cum însămneadză Calvizie), scuiându-se cu mulţime de gotthi, alani şi svevi şi lăsind acmu Gallia deşartă şi pustie au întrat în Ispanie, oct. 15, purcegând248. Ricţiolul, în hronicul mare, aceasta să să fie tâmplat la anul acestaşi; în care socoteală să vede a fi şi Petavie, de vreme ce dzice că Alaric, domnul gotthilor, leat 405, după ce au prădat Greţia şi câtăva vreme în Epir să zăbăvisă, apoi învoind Stilihon, hatmanul lui Honorie împăratului apusului, să fie pătruns în Italie; pentru care lucru, înţelegând Honorie, leat 408, să fie omorât pe Stilihon. Alaric pentru aceasta înfocându-se, leat 409, întăi au întrat în Italie (precum am dzis); cu carile Honorie vrând să facă pace, el într-adins să fie pus condiţii, ca/rile Honorie să nu le poată priimi; cerşind de la Honorie, şie şi oamenilor Iui, locuri în Italia pentru lăcaşi, carea Honorie nepriimind, el au întins spre Roma ş-au încungiurat-o; şi în anul 410, avgust 23, au dobândit-o şi trei dzile în prada varvarilor săi au dat-o, poroncindu-le ca câţi vor fi scăpat la Beserica Sfinţilor Apostoli Petăr şi Pavel, pe aciia să nu-i atingă. Acolo au robit şi Plachidia, sora împăratului Honorie, pre carea au dat-o femeie cumnatu-său, fratelui muierii lui Athaulth. După trei dzile, pe nime de ai sei în Roma lăsind, arsă şi pustie au lăsat-o şi s-au dus la Reghion, de unde era să treacă la Sichilia şi la Africa; ce acolo i s-au tâmplat moarte. Alţii dzic249 că după moarte lui Alaric, cumnatu-seu stând domn în locul lui, iarăşi cu pradă să fie vinit la Roma, şi atuncea să fie apucat pe Plachidia, sora lui Arcadie şi a lui Leat 405 408, 409 287 24 Zosim [Zosimus], Cartea 6. Socrat [Socrates], Cartea 6, cap. 23-Procopie [Procopius], De războiul perşilor, Cartea 1. Agathus [Agathias], Cartea 4, list. 132. 247 Socrat [Socrates], Cartea 6, cap. cel de pre urmă. Zosim [Zosimus], Cartea 10. Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 40. 248 Orosie [Orosius], Cartea 7, cap. 29. Zosim [Zosimus], Cartea 5. Iornand [Iornandes], Pentru împăraţi, cap. 96 şi De lucrurile gotthilor, cap. 30. Martei [Marcellinus Comes], Cartea 13. 249 Zosim [Zosimus], Cartea 6. Marţelin [Marcellinus Comes]. Cassiodor [Cassiodorus] şi Prosper, în Hronic. 1190 DIMITRIE CANTEMIR Lear 411 Leat 412 Leat 423 Honorie, şi ducând-o în forul lui Cornilie, să fie făcut cu dânsa nuntă. Iară Idatie şi Isidor250, istoricii, dzic să să fie luat Roma în anul trecut, în carile adecă au încungiurat-o. Leat 411, vandalii şi svevii au cuprins Gallia; alanii, Luzitaniia; silinghii, Betica. Iară leat 412 gotthii cu Athaulth, domnul lor, iarăşi să fie întrat în Gallia, scrie Prosper251. Acestea într-acele părţi năbuşiri, Petavie le socoteşte să să fie tâmplat la anul 409, urmând istoricului Iui Idatie. Ce pentru acestea acmu destul fiind, la hronicului înainte să ne întoarcem. După acestea şi Honorie, leat 423, au murit în Roma, după ce au împărăţit ani 28, luni 7, de vârstă fiind de 39, rămâind la împărăţie fiiul seu, Valentinian şi mătuşea Iui, Plachidia. / CAPUL X Arată-să multe descălecaturi a multe craii din neamul varvarilor acestora xr , . . După atâtea de multe dese si în toate Valentinian r ' si Plachidia pârţile lăţite prădzile şi călcaturile varvarilor, carele pre la aceastea vremi s-au tâmplat şi cu altele carele mai pre urmă au cădzut, slută şi grozavă s-au făcut faţa împărăţiii romanilor şi ruptă şi destrămată haina cinstei şi mărimei ei au rămas, de vreme ce varvarii şi toate strânsurile limbilor despre crivăţ, late şi largi porţi, prin părţile Sileziii şi Saxoniii şi a Thrachiii deşchidzind (precum mai denainte am arătat), nu precum au făcut când au ieşit spre răzsărit, ce într-alt chip; căci atuncea de să şi aşedza pre undeva, iară curund locurile HRONICUL 1191 250 Aceiaşi, acoloşi. 251 Socrar [Socrates], Cartea 7, cap. 23. Prosper, Martel [Marceli Comes] şi Ohmpiodor [Olympiodoriis]. muta, precum au făcut acestea gotthii şi după dânşii hunnii despre răzsărit, de la Schithia spre apus năbuşind (precum istoriia înapoi au arătat) sau de Iovi ia şi prăda vre într-o parte, iarăşi înapoi la sălaşele lor să întorcea. Ce acmu spre părţile apusului pană unde agiungea pre acolo şi rămânea, şi vestite locuri, înflorite craii ca bruma rece pre o floare deschisă să lăsa şi Ie veştedziia, de pre carile de ciia nu să mai rădica252. Şi aşe de ciia dintr-acei varvari sirepi şi domoliţi, a mari craii, carile acmu înfloresc, fundamenturile s-au aruncat, pre unde acmu iaste Vestvalia, Frizie, Saxonie, Turinghia, Hesia, Mesnia şi tot tractul carele cu numele Franconiii, să cunoaşte. Dintr-aceştea întăi, cu nume de craiu numindu-se , ficiorul lui Marcomir, pe la anul lui Honorie 26 a crăiii Franţiii, au pus începătură, care an de la Hristos iaste 420. După Farmund, ficiorul său Clodie, la anul 428 sau 429, / 429 adecă 5 ani mai pre urmă de moarte lui Honorie, trecând 289 apa Renul el întăi au întrat în Gallie şi pă[nă] la anul 445 au tot lăţit de ciia crăiia, căriia acmu îi dzic a franţozilor. Aşe pe aceastaşi vreme, visegotthii temeliile crăiii Ispaniii au pus, precum şi vandalii, sfevii, ostrogothii, fietecarii crai alegându-şi, în multe craii şi domnii s-au făcut. Pre aceasteaşi tulburări, leat 429 vestit şi în toată lumea cunoscut oraşul Veneţie, temeliele pre năsip şi pre apă ş-au pus, precum şi astădzi să vede, că trăiaşte, una din toate a lumii câte sint publice, ficioară şi de mâna nepriiatinilor neatinsă; şi pentru aceastea în scurt atâta. Leat 420 Leat 2^2 Lemon [Aimoin de Fleury], Cartea 1, cap. 4. Ivon, în Hronicul frizilor. Epitomi, cap. 4 [referinţă neidentif.cată]. Sidonie [Sigonius], Cartea 5, stih 212. Prosper, în Hronic, şi alţii. 1192 DIMITRIE CANTEMIR CAPUL XI Aceia să dovedeşte pană la năpada Attilii Lear 425 Lear 427 290 în cursul anilor de la Domnul Hristos 425, carile iaste al 18 ani a împărăţiii Iui Theodosie cel Tânăr, scrie Socrat250 şi Theodorit254, precum Roilas, domnul schithilor, de hotarăle împărăţiii romanilor apropiindu-se şi acmu şi pană ia Thrachia cu jacurile agiungând, cu dumnădzăiasca putere fură prăpădiţi; căci domnul lor de fulger lovit, iară alalţi schithi cu de năprasnă ciumă potopindu-se, aşe s-au împrăştiiat; cât ce s-au făcut, nu s-au mai ştiut. Aşijderea, leat 427, scrie Marţelin în hronic, precum „romanii au răscumpărat Panonie de Ia huni, carii acmu 50 de ani era de când o cuprinsese şi i-au împins peste Dunăre înapoi". Aceasta mărturiseşte <şi> Callimah în Attila. Aceasta a hunilor peste Dunăre trecere nu să poate înţălege, că doară să fie trecut spre părţile Dachiii (căce Panonia să fie, unde acmu iaste Sclavonie între Dunăre şi între Sava, mai înainte am arătat), ce mai pe sus spre părţile Austriii, de vreme ce dintr-acolo nu după multă vreme sau precum alţii vor255, încă pană / a nu-i scoate Theodosie din Panonie, leat 425, Aeţie, hatmanul apusului, i-au fost îndemnând să-i vie într-agiutoriu asupra tiranului, Iui Ioan, carele după moarte lui Honorie să apucase de împărăţie tirăneşte, la carele s-au şi dus. Precum şi mai pre urmă la leat 434, Honoria, sora lui Valentinian împăratului apusului, pentru curviia ce făcusă 253 Socrat [Socrates], Cartea 7, cap. 42. 254 Theodorit [Theodoretus], Cartea 5, cap. 36. 255 Prosper şi Marţelin [Marcellinus Comes], în Hronic. Idatie [Idacius], în Hronic. Isidor [Isidorus], în Hronic. Misţelana 4, Socrat [Socrates], Cartea 1, cap. 23, 24, 25. HRONICUL 1193 cu pristavul casii, din palat gonită şi la Theodosie trimisă fiind, pe Attila, domnul hunilor, asupra împărăţiii apusului au invitat, precum înainte la acelaşi an mai curat să va dzice. De unde chiar să cunoaşte, că cu pricinile zarvelor carele spre apus ca un pojar nestâns şi nepotolit să aţiţa şi să lăţiia şi spre părţile apusului ceale mai dinlontru în toate dzile să întindea; părţile răzsăritului, în carele era şi Dachia, în pace şi în odihnă rămânea. Ce aicea noi aşe în scurt arătând, cursul hronicului mainte pre larg va dovedi. CAPUL XII Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la ieşitul Attilii dintăi pană la întoarcerea lui iarăşi în Schithia Matthei Pretor256, proaspăt a lumii gotthilor scriitoriu, foarte ne asupreşte, ca câtva din cursul hronicului abătându-ne nu puţinele de treabă pentru lucrurile hunnilor să însămnăm; şi mai vârtos, căci pomenitul Pretor, de tot aşe de la sine a atâtea şi a atâtea scriitori credinţă lepădând, a sa socoreală (pre carea nici cu o mărturie de credinţă vrednică întărind-o) mai pe sus şi mai de credzut decât a tuturor să o puie să căzneşte şi să areate va, precum crăiia dachilor (pre carii el gotthi îi numeşte), Traian Marele să nu o fie supus, ce aceiaşi pană Ia vinirea hunilor neclătită să fie stătut şi apoi hunnii stă/pânind Dachia, să fie gonit 291 pe gotthi, adecă pre cum va el, pe dachi de pre acestea locuri; hireşă dară cuvintele lui, carte 1, a Lumii gotthilor, cap. 8 sint acestea: „Aşe, dzice, gotthii în Dachie au tot stăpânit nu numai pană Ia vremile lui Traian carele câteva războaie cu năroc au avut cu dânşii, însă de tot să-i calce n-au putut; şi pentru ca să nu poată gotthii întră în hotarăle împărăţiii romanilor au făcut peste Dunăre pod, şi multă oaste 256 Matthei Pretor [Praetorius], în Lumea gotthilor, Cartea 1, cap. 8. 1194 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1195 pentru paza puind, năvălirile gotthilor au oprit. Stătu t-au (iarăşi dzice) stăpânirea gotthilor în Dachia pană la vremile Attilii şi a lui Balameber, craiul hunnilor, carile cu nărocite războaie biruind pe gotthi, i-au scos din Dachia". Pretorie dară unile ca acestea din singura părerea sa scornind şi pre nime pe altul în socoteala sa să fie fost a arăta neputând, aşeşi nici răspuns să-i mai dăm s-ar fi cădzut, căci neclătită stă socoteala şi mărturiia a atâtea istorici, precum Traian toate puterile dachilor sau a gotthilor Iui Pretorie sfărâmând, tot neamul lor din Dachia au scos şi pre romanii săi în locul lor au aşedzat, carii măcar că cu multe furtuni însă precum pană la năbuşirea Attilii tot în Dachia să fie rămas, fără prepus, precum nedejduim, am dovedit. Insă pentru voia cititoriului nostru şi această a lui Pretorie piatră de scandal, din drumul adeverinţii istoriii, nerădicată nu o vom lăsa. întăi dară au trebuit Iui Pretorie să cunoască că toţi istoricii într-un glas mărturisesc precum hunnii pre gotthi nu din Dachia, ce de la balta Azacului şi de pe marginele Mării Negre i-au gonit, iară marginele mării la scriitorii cei adevăraţi, să înţeleg de la balta Azacului pană Ia gurile Dunării; iară de ar fi fost ţinut pe aceia vreme 292 gotthii şi Da/chia precum va Pretorie, ar fi trebuit să adaogă istoricii, pre lângă marginele mării şiţărmurii Dunării, căci mai multă parte a Dachiii pe ţărmurii Dunării stă, precum din gheografii cei vechi şi cei noi chiar s-au arătat. A doa i-au trebuit să nu asupriască pre cei adevăraţi istorici, nici să le mute cuvintele după voie şi pofta lui, căci ei dzic precum Traian împăratul vrând ca mai pe lesne să-i fie a întră în Dachia asupra dachilor au făcut pod peste Dunăre; iară Pretorie dzice că au făcut acel pod pentru ca să opriască pe dachi să nu poată trece în hotarăle împărăţiii; că mai pre lesne ar fi fost romanilor a păzi trecătoarea a atâta lăţime de apă ca a Dunării, fără pod fiind decât cu pod. Că doară numai Pretorie de nu poate cunoaşte, că fietece apă, măcar cât de îngustă, mai cu anevoie iaste cuiva a o trece fără pod decât cu pod! Pentru carea, socotind Adrian, următoriul lui Traian, scrie Dion şi Evtropie, precum acel pod a Iui Traian să-I fie stricat: dând cătră senat pricină, precum de vor cumva apuca vreodată sarmatii podul, poate mai pre lesne să triacă mai spre înlontrul împărăţiii. Ce pentru aceasta noi giudecata la cititoriu lăsind, Ia Pretorie să ne întoarcem, căruia pentru un lucru foarte îi mulţămim, căci supt Atila pune sfârşitul stăpâniii gotthilor din Dachia, în locul a cărora aduce de ciia stăpânirea hunnilor. Deci, precum gotthii în Dachia pană Ia aceasta vreme să nu fie avut stăpânire stătătoare, din cele mai denainte s-au dovedit; iară după ce au vinit hunnii de au stăpânit Dachia, pe cuvintele lui Pretorie pre lesne nu ne vom încredinţa, ce vom cerca la alalţi cu multul mai vechi şi de toată credinţa istoricească vrednici scriitori, Ia carii vom videa, pentru stăpânirea hunnilor, pe unde au fost, ce / ho- 293 tară şi ce cetăţi au stăpânit, şi pană mai pre urmă, lucrurile în ce Ii s-au săvârşit? Nu pentru lauda, ce pentru adevărul, cu îndrăzneală putem dzice, că câţi istorici ellineşti, latineşti şi ales ungureşti, carii unii mai pre urmă, pre scurt, alţii mai pre larg de lucrurile hunnilor au scris, mai pre toţi poate fi, cu amănuntul i-am cercat; şi cum să dzic cuvântul, nici o piatră neclătită şi nici un unghiu nescociorât n-am lăsat, pentru ca să ne înştienţem de începătura şi purcederea şi aşedzământul cel mai de pre urmă a acestui neam, din carii ne înştiinţăm cu adevărat, o parte de huni, o parte de Dachia noastră, prin câtăva vreme să fie cuprins, însă mai pre urmă, iarăşi supt stăpânirea romanilor (deosăbi de Dachia cea de sus, carie istoricii greceşti îi dzic IIavo6dxi(x) să fie rămas. De care lucru, pană a începe istoriia pentru năbuşirea Atilii, domnul unilor, întăi vom aduce pre scurt mărturiile 1196 DIMITRIE CANTEMIR scriitorilor carii pomenesc câte oarece pentru Dachia supt vremea năbuşirii unnilor. Dintăi dară Anton Bonfin257, istoric ungur şi de lucrurile ungureşti foarte ispitit şi nevoitori scriitoriu, decada: „Ungaria, dzice, carea din uni iaste născută, a cărora limbă schithicească iaste şi deosăbită de a tuturor vecinilor, Pa-nonia şi peste Dunăre Iazigul şi mai toată ţara dachilor au cuprins". într-această hotărâre a ţărâi ungureşti înţelege Bonfin Panodachia şi Dachia Mediterrannie, care iaste Ardialul, ştiind că Dachia măluroasă şi muntoasă era supt împărăţiia romanilor, precum şi acmu iaste supt stăpânirea turcului. Mihail Riţie Neapolitanul258, carte 1, dzice: „Unnii trecând Meotida, întăi hotarăle gotthilor au cuprins, de ciia 294 pe besii, sidalii şi amândoaă Cumaniile, cea albă şi / cea neagră au supus, pe carile socoteşte să fie acmu Moldova; ce greşeşte, căci Cumaniia neagră şi albă iaste care acmu îi dzicem Rusiia albă şi neagră; de ciia trecând, dzice, Tanais, adecă Donul, ş-au pus taberile în Panonia la apa Tisei. Iară Bonfin, decada 1, carte 7, dzice: „Mulţi siculi (acestora Ie dzicem noi secui), viind cu Attila, cea mai din dos a Dachiii parte cuprinsese, pre carea acmu Transilvania o chiamă. Apoi acestea audzind precum alţi de ai săi pană Ia Roxolan au fost agiuns, pană la amaxovii (carii acmu ruşi să chiamă), li-au ieşit înainte. Şi Ia decada 1, cartea 3: „Unii, dzice, carii pre ostrogotthi, pre ghepidi şi multe neamuri de schithi asuprisă, pentru ca după pofta lor slobod şi lat să poată stăpâni, precum hronicile ungureşti povestesc, după ce au apucat Dachia, dimpotrivă ei priviia Pannoniele, carele nu numai cu bişugul pământului şi a locului frumseţe, ce încă şi cu a 257 Anton Bonfin [Bonfinius], decada , cartea . 258 Mihail Riţie Neapolitanul [Ritius Neapolitanus], Istoria unguriască, Cartea 1. HRONICUL 1197 ceriului bunătate pe alte ţări întrecea, pre atuncea stăpânind proco[n]suluI (romanilor) Macrin din Sevastiia născut, şi mulţi din alemani şi din itali, într-însele lăcuind, trecând unii Dunărea să între într-însele să nevoia". Acestea pentru ieşitul unilor şi pentru apucarea lor o parte din Dachia, aşe înţelegându-se, să ne întoarcem la rândul Hronicului şi din an în an, cum au vinit unii, ce-au lucrat şi pană în cea mai de pre urmă, unde şi cum s-au aşedzat, să videm. CAPUL XIII Arată năpada dintăi a lui Attila cu unnii săi Hunii (a cărora odrasle şi astădzi sint ungurii), după ce i-au scos Theodosie din Pannonia, precum am dzis, trecând peste Dunăre spre părţile carile acmu Austria să chiamă, sau / mai gios de Austriia, hireşă ţara unguriască, pană la 295 anul 434, în care an (precum însămniadză Petavie, Calviz Leat şi Ricţiol, în hronicile lor), Honoria, sora lui Valentinian fiind gonită Ia Ţarigrad pentru pricina carea mai sus s-au pomenit, au fost invitând pe Attila, domnul hunnilor, să ' între cu ostile în publica împărăţiii Romei; ce precum mărturiseşte Sigon şi Marţelin, această ispită în zădar i-au ieşit, că Atila atuncea din ţara unguriască n-au vrut să să clătiască. Iară leat 441 Atila şi cu frati-seu Vleda (acestuia Olah, ^ istoricul unguresc, îi dzice Buda), domnul hunnilor (pre carii Theodosie cel Tânăr în anul 427 îi scosese din Pannonie), sculându-să asupra răzsăritului şi vrând să între cu pradă în Misia şi în Thrachia, cetăţile carele era pe malul Dunării pentru paza împărăţiii împotriva varvarilor puse, au lovit; din carile pre unile li-au şi fărmar. Ce Theodosie împotriva lor oaste trimiţind, deodată i-au oprit şi cetăţile de pre Dunăre iarăşi au întărit. 1198 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1199 ^ Iară al doile an259 nemaiputându-i sprejini, au trecut în Thrachia, Illiria, Machedonia şi pană la Greţia au agiuns; şi atâta răutate şi vrăjmăşiie au făcut, cât cu multul pe răutatea gotthilor covârşiia. Theodosie, vădzind atâta primejdie ce vinise asupra lui şi a toată împărăţie, au trimis de au întors ostile de la Sichilie, unde pre atuncea să afla. Ce şi ostile viind şi măcar cevaşi neprocopsind, de nevoie i-au căutat lui Theodosie a pleca l la pace şi cu dare de bani, vrăjmăşiia varvarilor a îmblândzi. 443 Care pace s-au încheiat la începutul anului 443, 296 într-acesta chip: ca Theodosie atuncea / în loc de dar să dea Attilii 6000 de litre de aur şi de ciia înainte în toţi anii câte 1000. Aşe Attila, pe lângă avuţie multă ca aceasta luând şi robi ca la 120 000 de oameni, s-au întors înapoi. Aicea încă aievea să vede, precum într-această năbuşire dintăi, pană la Dachia n-au agiuns, căci trecând Dunărea prin ţărâle de sus, au întrat în Misia şi Thrachia şi precum am dzis, spre amiadzidzi lăţindu-se au agiuns şi pană la Greţia. Că de ar fi lovit prin Dachia, ar fi pomenit istoricii, precum au trecut printr-însa în Misia, precum pomenesc la a doa Atilii vinire, de care vom dzice la capul ce urmadză. Mai iaste de ştiut că între alalţi scriitori, iaste Sigon carele dzice că Attila, după ce au făcut pace cu Theodosie, să să fie întors în Schithia; ce precum greşit şi adaos să fie numele Schithiii să cunoaşte şi din cuvintele istoricilor carele pentru huni s-au dzis, şi înainte să vor dzice, să dovedeşte că hunii acmu nu numai ţara unguriască spre Austria, ce şi pană Ia Italia, Dalmaţia, Litfania şi de acolo pană în Schithia agiungea, care pustietate de mare stăpânire pre acelea vremi, în părţile crivăţului, tot cu numele Schithiii să pomeniia, 2y) Sigon [Sigonius] şi Pavel Diaconul [PauJus Diaconus], Cartea 14. Prosper şi Hronicul Alexandrin [Chronicon Alexandrinumj. iară nu doară că Attila părăsind locurile acelea s-au întors cu totul în Schithia, precum mai gios să va videa. CAPUL XIV Arată-să a doua năpadă a Attilei asupra împărăţiii răzsăritului Atila, după ce s-au întors la locul său260 şi acmu pace având cu împărăţiia, neputând mărimea şi puterea sa cu frate-său Vleda de obşte a o ţinea, ce singur stăpânitoriu a fi poftind, s-au sculat asupra frăţine-său, pre carele ucigându-I, au suppus şie şi pre varvarii carii era supt ascultarea / frăţine-său; tâmplatu-s-au aceasta leat 444. 297 Iară la anul 446, scrie Marţelin că Theodosie nevrând ltaf să dea Attilii birul care-1 legase să dea pre an, Attila iarăşi s-au gătit de oaste asupra lui. Aceastaşi să facă să lăuda şi Iui Valentinian, împăratul apusului; pentru care Valentinian au chemat pre Aetie din Gallia, la Roma, pentru ca să să sfătuiască pentru războiul hunilor. In anul 447, Attila sfatul inimii sale a plini vrând, 447 „Dunărea încă îngheţată fiind au trecut şi cu prada şi pană la Dachia au agiuns; împotriva a căruia Theodosie împăratul, trimiţind pe Anthimie şi pre Arnighislie hatmanii cu oşti, au bătut pe Attila în strâmpte locuri, aproape de cetatea Sardica, unde tare războiu dându-şi, Arnighislie hatmanul, fiind viclian împărăţiii, în mijlocul toiului s-au dat în parte hunilor, armele împotriva soţiii sale Anthimii întorcând. Ce Anthimie, nici cu aceasta din barbăţiia şi vitejiia sa scădzind, cu ai săi bărbăteşte războiul au ţinut; şi măcar că cu multă trudă şi primejdie, însă pană mai pre urmă pe Attila au biruit şi la pace să să plece l-au făcut. 260 Prosper, în Hronic. 1200 DIMITRIE CANTEMIR Attila încă, vădzind că cea mai pre urmă la rău îi va cădea, i-au căutat a face pace după vrerea lui Anthimie, priimind ca şi pre viclianul Armighislie să-1 omoare"; şi aşe au şi făcut; apoi, ruşinat, la locurile sale s-au întors. Aicea încă mare dovadă iaste că romanii au fost lăcuitori neclătiţi în Dachia şi în toate năbuşirile a tuturor varvarilor câte mai denainte s-au făcut, ei pre locurile sale trăitori au stătut, căci chiar istoricul arată că într-această năvală şi pană la Dachia au agiuns, iară războiul li-au fost în Bulgarie, căci Sardica cetatea, după socoteala gheografilor iaste Sofiia; de 298 unde să poate cunoaşte că trecerea / Attilii peste Dunăre au fost prin Pannonia şi numai ciambulurile să-i fie agiuns şi pană Ia Dachia. Aşijderea, înainte să va arăta că Attila mai mult spre părţile Saxoniii să zăbăviia şi de acolo era şliahul oştilor lui, prin ţara leşască (carea pănâ atuncea tot supt numele tătă[râ]mii să cuprindea, precum am arărat la hotărârea Schithiii; iară mai pre urmă după ce s-au descălecat crăiia leşască s-au numit ţara leşască) pană la Tanais şi în tătărâmea despre răzsărit. CAPUL XV Arată-să a triia năpadă a Attf ii [fl La annul 449 scrie istoriia carea să chiamă Constituţiile, adecă aşedzământurile împăraţilor, precum Attila mutân-du-se cu toate oardele de la răzsărit spre părţile apusului, au vinit la Turinghia261, carea iaste parte a familiii saxoneşti, între ducatul Misniii, Brunsvicuiui, Hassiii şi a Franconiii; acolo locul sfatului aşedzindu-şi, în cetatea ce să chiamă Insacon sau precum acmu mai ştiută iaste Isnac, au 26lQuvene fCIuverius], Cartea 3, cap. 16. HRONICUL 1201 poroncit hatmanilor săi să margă să supuie normanii, frizii, ţimbrii şi alalţi de prinpregiur varvari, apoi el pentru ca să poată lua ştire mai curund pentru toate lucrurile carele să vor lucra în oblastiia lui, în patru locuri, patru rezidenţii (scaune de stăpânire) au orânduit, în carile au pus oameni purtători de grijă, să ştie ce să face în toate părţile şi prin olăcari să-i facă ştire. Deci o rezidenţie au pus în coloniia Agripina (carea iaste pe apa Renului, la hotarăle Galliii)în Ghermania; alta la Iadira, în Dalmaţia; a triia în Litfania şi a patra în tătărâmea / despre apa Donului. 299 Iată aicea aiavea, să şeruiaşte şi să cunoaşte şliahul, carile au fost ţiind varvarii lui Attila şi din tătărâmea cea mare, cu multul mai din sus de Dachia noastră au fost trecând de la răzsărit spre apus, adecă de la Don prin Litfania spre Ghermania şi Italia, de care lucru romanii, lăcuitorii Dachiii, măcar că scriitorii ceva ales nu pomenesc, însă de jiganie mare şi puternică ca aceaia, de să vor fi şi clătit ceva despre părţile de la câmpi, de credzut iaste, că să vor fi tras mai spre munţi (căci într-altă parte să să fie dus sau din Dachia de tot să să fie rădicat, precum dzisem, nime nu însămneadză), adecă spre Ardial şi peste Sireti, ceşti mai de sus, iar spre Olt, cei mai de gios şi pre tot tractul carile acmu să dzice podgorie; adecă pe supt Munţii Carpatici (cărora noi le dzicem munţii ungureşti) de la Câmpulungul Moldovenesc pană la Câmpulungul Muntenesc şi pană în dreptul Severinului, pre care locuri de ciia au şi lăcuit, mai mulţi, înainte vom arăta; căci şi acesta loc, cât să fie de lat şi de lung pot şti cei ce mapele vor cerca, sau carii prin ţărâle noastre a îmbla li să va fi tâmplat, că nu puţin loc iaste şi acesta carele şi de agiuns şi mai fără grijă să poată putut fi şi celor ce vor fi trăit mai denainte pe acolo şi celora ce să vor fi tras de Ia câmpi spre munţi. Aceasta noi socoteală o dzicem, căutând la cuvintele lui Mihail Neopolitanul, pre carile în capul trecut l-am arătat, 1202 DIMITRIE CANTEMIR unde dzice ca unii au fost cuprins amândoaă Comaniile, cea neagră şi cea albă, iară cititoriui, cu cursul Hronicului înainte să va adeveri că şi lucrul aşe au fost, şi precum romanii totdeauna în Dachia au lăcuit, precum şi acmu într-însa a lăcui să văd; deci să mergem înainte. / 300 CAPUL XVI Arată-să pricina cu carea Attila au aflat mijloc de a intrarea în Ghermania Attila dară, cuprindzind cu oardele sale atâta de mare parte a Evropii şi atâtea de multe neamuri de varvari supt stăpânirea sa puind262, cu acestea cu toate neîndestulindu-se, de multă vreme sta în gânduri şi căuta vreme după socoteala voii lui, cum ar putea încă mai înlăontrul Evropii să între şi toate părţile apusului supt mănunchiul sabiii sale să puie; şi mai vârtos, căci ştiia că multe craii de varvari ca dânsul, într-aceale părţi, altele acmu să întemeiase şi altele începuse a să descăleca şi a să aşedza, din carii mai tari şi mai puternici să videa gotthii a fi (a cărora rămăşiţă şi el supt oblastiia sa ţinea), carii pre atuncea Gallia stăpâniia. Aşijderea vandalii Africa apucasă, şi Carthaghinea cea vestită, şi Romii protivnică cetate ţinea. Intr-acestea gânduri Attila răsturnându-se, iată lucru Icat după voia Iui, precum să dzice, în ceri cercându-1, pre 450 pământ îl află; că leat 450, Ghenseric, craiul vandalilor în Italia, să încuscrise cu Theuderic, craiul gotthilor din Gallia; luând cu ficiorul său Hunneric pe fata Iui Theodoric, pentru carea Ghenseric cădzind în prepus precum au vrut să-1 otrăvască, spenticându-i nasul şi grozav sluţind-o, au trimis-o la tatî-său. HRONICUL 1203 v' După această faptă, Ghenseric, temându-se să nu cumva Theodoric să să agiungă cu romanii şi să-şi cerce răscumpărarea mai cu asupra, cu multe daruri au trimis soli la Attila, rugându-1 să vie asupra gotthilor şi să-i goniască din Gallia. Attila, pricină ca aceasta luând, îndată foarte / bucuros 301 au priimit, nedejduind că cu acela mijloc nu numai pre gotthi din Gallia va scoate, ce încă şi împărăţiia apusului cu vicleşug va răpi. Şi aşe au poroncit, toate oardile să să strângă în Sicambria, unde era să facă slim de obşte (Sicambria iaste ţara pe apa Renului carea să întinde de la colonia Agripina pană unde să îngiamănă Renul, iară spre răzsărit pană la Ghermania, ce să chiamă cattii, scrie Gloverie la gheografi, carte 3, cap. 3). Strânsu-s-au dară acolo schithii, gotthii (carii rămăşiţa celor trecuţi mai denainte să fie, de câteva ori am dzis), sarmaţii, cvadii, rughii, bastarnii, marcomanii, burgundionii, thurin-ghii, bructerii, saxonii şi frânţii; cu toţii 700 000 de varvari. Ce Attila, pre gotthi socoti cu armele, iară pre romani cu vicleşug să-i biruiască, pentru carea au scris carte la Valentinian împăratul şi soli au trimis, rugându-să ca să priimască să poată trece prin hotarăle împărăţiii cu prieteşug; pentru că ce el iaste să margă asupra gotthilor în Gallia, carii sint totdeauna nepriiatini împărăţiii romanilor. Cătră aceasta, adăogea, să-i gătiască gazdă în Roma, iară în titul scrisorii s-au numit „Atiila, fiiul lui Mundizic, nepot marelui Nemvrot, născut în Engadia, cu dumnădzăiască bunătate, craiul hunnilor, midilor, gotthilor şi a danilor, groaza lumii şi biciul lui Dumnădzău" (Mihail Ruţie Neapolitianul263, carte 1, şi Olah264 în Attila, Bonfin265, decada 1, carte 3). 262 i ' Prosper, în Hronic. lornand [Iornandes], De lucrurile gotthilor, Cartea 14. 263 Neapolitanus [Ritius Neapolitanus], Cartea 1. 264 Olah [Olahus], în Attila. 265 Bonfin [Bonfinius], Decada 1, cartea 3. 1204 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1205 302 Pre altă parte au scris la Theodoric, domnul gotthilor în Gallia, poftindu-1 ca să să însoţască cu dânsul asupra romanilor, giuruindu-i că-i va da giumătate de Gallia. Ce de aceste a lui vicleşuguri, Va/lentinian şi cu alţii înştiinţindu-se, cu toţii s-au pus la un cuvânt şi s-au însoţit, vădzind că asupra tuturor primejdiia de obşte stă. însoţitu-s-au dară cu împăratul Ramului, Theodoric a gotthilor, Gunderic a burgundilor, Merovic a franchilor şi Sărghiban a alanilor crai, şi cu toţii au ales să fie Aetie, hatmanul Iui Valentinian, voievod peste toate ostile. Fost-au acest Aetie roman născut în cetatea Dorostola, căriia îi dzicem noi acmu Dristorul. într-acesta an, 29 a lui avgust, Theodosie cel Tânăr, împăratul răzsăritului, la vânătoare cădzind de pe cal şi frângându-şi osul spinării, au murit, după ce au împărăţit ani 42, luni 3. în locul Iui Theodosie au apucat împărăţiia Marchian Thracul, pre carele l-au luat bărbat Pulheriia, sora lui Theodosie, fiind fată ficioară, de ani 51. CAPUL XVII Arată-să răzbirea Attilii în Ghermania şi în Italia şi pieirea lui 1 car Marchian Thracul 451 La răzsărit împărăţind Marchian, leat 451, Attila s-au sculat cu toate oardele lui şi pre mijlocul iernii au întrat în Ghermania266, pre carea mai toată cu sine o au rădicat-o, dându-le lornand [Iornandes], De gotthi, carte mai sus. Nicolai Olah [Olahus], în Attila. Pavel Diacon [Paulus Diaconus], cap. 15 Theofan [Theophanes] în Misţel. Grigorie de Toron [Gregorius Turonensis], Cartea 2. Isidor [Isidorus], în Hronicul gotthilor. Casiodor [Cassiodorus] si Idatie [Idacius], în Hronic. nedejde de multă şi mare dobândă. De ciia trecând apa Renul multe cetăţi au arsu şi au răsturnat, pană au vinit şi Ia Avreiiii, carea cetate tare sprejinită fiind, acolo au agiuns şi Aetie, împreună cu Theodoric şi cu ficiorul lui Thorismund, cu ostile româneşti şi a soţiilor şi îndată pe Attila biruind, cetatea au mântuit. Ce Attila, cu atâta măcar în samă cevaşi nebăgând, ş-au tras ostile la câmpii Catalaonii, unde de iznoavă războiul prospătându-se, groznică bătaie şi dintr-amândoaă părţile multă moarte s-au făcut, cât de toti să fie / cădzut 180 mii de oameni, osăbi de 90 mii de ghependi şi de franchi, carii deosăbit s-au bătut; unde, măcar că Theodoric craiul gotthilor au pierit, însă romanii biruitori au ieşit. Iară Attila, cu câţi varvari i-au rămas, au fugit la Illirie. Attila iarăşi la anul 453 întrasă cu oşti în Italie, fiind de ostile lui Marchian gonit din Illiria şi acmu sta pe lângă Acfilia; ce Valentinian, împăratul, trimiţind la dânsul sol pe papa Leon, cu cuvintele l-au înfrânt; şi aşe Attila atuncea din Italia, nefăcând multe stricăciuni, ostile ş-au scos. Ieşind din Italia au întrat în Gallia şi au năbuşit asupra alanilor, cărora Thorismund, domnul gotthilor, într-agiutoriu viind, cu războiu pre Attila au biruit. Attila, vădzind că spre Italia nu-i merg lucrurile cu năroc, s-au întors iarăşi la Schithie. Şi nu după multă vreme, leat 454, sau precum socoteşte Ricţiolus 455, în nunta unii copile ce vrea să ia, cu vin mai mult îndopându-să, i s-au slobodzit singele pre nări şi, aşe stărnutând singe, au murit. De moartea Attilii, Nicolai Holah, în carte ce o numeşte Attila, mai pre larg scrie aşe: „Attila, dzice, întăi au cerşut să ia pe Honora, sora lui Valentinian, ce în zădar ieşindu-i pofta, să fie luat pe fata domnului bactrianilor, pre care au fost chemând-o Micolta; ce acmu el prea bătrân Ia vârstă şi din fire fiind slăbit, şi vin mai mult decât s-au cădzut la nuntă să fie băut, şi noaptea, cu copila peste măsură giucându-să, 303 453 454, 455 1206 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1207 de multă osteninţa să i sa fie pornit în somnu singele a-i cură din nas şi aşe dimineaţa să-1 fie găsit mireasa mort". Iară aceasta poveste, precum Attila să fie cerşut pe sora 304 lui Valentinian şi copila aceaia să fie fost fata domnului / de Bactria, noi, de unde au luat-o el, n-am putut afla. După pieirea Iui Attila, ficiorul lui cel mai mare Dinzig au rămas domn unnilor din Pannonia, iară cel mai mic, căruia Bonfin267 îi dzice Ernac, luând o parte de oşti, s-au aşedzat în marginile Schithiii cei mici, carea astădzi iaste locul den afara Crâmului. Aşijderea, decada 1, carte 7, dzice precum „nişte rude a Attilii, Evmegiur şi Vultizic să fie apucat Dachia măluroasă (carea iaste din Tisa pană în Olt), iară o parte de uni împraştiindu-se pană la Machedonia şi la ţara grecească să fie agiuns, acestea cu toţii pe-ncet, pe-ncet s-au potopit; de unde au rămas la unguri dzisa carea dzice: Ca unii în Greţia s-au dus, adecă carii ce s-au făcut nu s-au mai ştiut. Istoria Attilii pentru aceasta oarece mai pre lung di-nceputul pană la sfârşitul lui am adus-o ca să poată chiar cititoriul nostru a cunoaşte; că deşi mare şi lat au fost pojarul acestui varvar, însă toţi scriitorii (câţi noi a videa am putut, căci şi alţii, carii la mână nefiindu-ne, cevaşi dintr-înşii a pomeni n-am putut), unul măcar nu pomeneşte Attila sau să fie stăpânit Dachia peste tot, sau să fie trecut prin Dachia de gios, fără numai cât o dată, i-au agiuns prădătorii şi pană la dânsa, precum s-au pomenit. Pentru aceasta dară, greşeşte săracul Neculai Costin (Dumnădzău să-1 iarte) căci în istorioara sa de Dachia, la capul cel mai de pe urmă scrie, precum ţara Dachiii să să fie pustiit pre vremile Attilii şi să fie stătut pustie, toată ţara aceasta, unde trăim noi, mai bine de 600 de ani. Ce greşala lui pre lesne să poate arăta, căci întăi pune năpădire Atild la anul 401 şi Attila au întrat spre părţile apusului la anul 449; precum toţi istoricii / într-un glas mărturisesc şi trecerea oştilor prin Dachia să nu fie fost, curat s-au arătat. Aşijderea precum pană la vinirea lui Dragoş Vod, carele după greşită socoteala istoricului moldovenesc268 să pune la anul de la Adam 6867, carele iaste de la Hristos 1359, nu 400 ce 910 ani sint la mijloc; în care an, după socoteala lui Costin, ar fi trebuit ţara noastră să fie stătut pustie. Ce noi mai mult dintre cele omeneşti pe omul trecut nesupărându-1, în cursul hronicului înainte de va agiuta Dumnădzău, nu numai nepustiită ţara să fie stătut, ce încă cu mulţi ani mai înainte, de Dragoş Vod bine întemeiată şi cu domni vestiţi ţinută să fie fost, o vom arăta, aşe cât şi el (Dumnădzău să-1 pomenească), de ar fi viu, şi să vadză istoricii (pre carii poate fi în viaţă a-i vide nu i s-au tâmplat) singur greşala sa cu dragă inimă ar mărturisi; ce aceasta lăsind, să vinim la cuvânt. Valentinian, împăratul apusului, încăşi la anul 454, mart. 17, fu ucis de Anichie Maxim, în Câmpii Marţiii, înn al treidzecele an a împărăţiii lui şi a vârstii în 36 de ani. După moarte lui Valentinian au stătut scaunul apusului fără împărat, luni 10, Maioran dzile 15, pană când Leon împăratul răzsăritului au trimis pe Maioran, mai marile oştilor, împărat la Roma, leat 456, fevruarie 28, căci şi Marchian împăratul răzsăritului, într-acelaşi an în 26 a lui ghenar, murise, după ce ţinusă împărăţia ani 6, luni 6 şi după dânsul au stătut la împărăţie Leon Thracul, precum dzisem; iară Maioran s-au încoronat împărat apusului, în Ravenna, april începându-se. / 305 454 456 267 Bonfin [Bonflnius], Decada 1, cartea 7. 268 Ureche vornicul, în Pridoslovie. 306 Leat 460 Lear 461 Leat 463 Leat 465 Leat 467 1208 DIMITRIE CANTEMIR CAPUL XVIII Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Leon Thracul pană la Zenon Le0n Impărăţind la răzsărit Leon şi la apus Maioran, în părţile Dachiii ceva să să fie lucrat, istoriile anume nu pomenesc, fără numai la anul de la Hristos 460 scriu269, precum Dinzig, ficiorul Attilii, stând în locul tătâne-seu împărat hunnilor, multe războaie să fie avut cu varvarii, carii după moartea Attilii vrea să leapede giugul de pe cerbicea lor, din carii întăi era ostrogotthii, carii nu numai căci de supt stăpânirea hunilor s-au dezbătut, ce încă în părţile Pannonii crăiia aşedzindu-şi, de ciia precum hunnilor aşe altora straşnici au rămas. Iară al doilea an, leat 461, Marioran, împăratul apusului, au pierit ucis de mâna lui Reţimir gotthul, mai marile oştilor şi au stătut la împărăţie Sever. Maioran au împărăţit ani 4, luni 4 şi au pierit în 7 a lui avgust. In anul 463, ostrogotthii cei dezbătuţi Sever de supt huni şi apucasă o parte din Pannonia, au întrat cu pradă în Thrachia, de acolo în Illiria; ce mai pre urmă au făcut pace cu împăratul Leon; şi pentru credinţa (precum scrie Sigon), Theodomir, domnul gotthilor, au dat zălog împăratului pre ficiorul său, pe Theodoric, fiind copil de 8 ani, carele mai pre urmă s-au chemat Veroneanul. Leat 465, s-au tâmplat pieirea lui Sever, împăratului apusului, de carea mai sus am dzis. După moarte lui, au stătut scaunul văduv un an şi luni 8 pană când s-au ales împărat Anthimie, carile Anthimie Sau mcoronat ^a anul 467, april 12. Pre acestea vremi multe războaie să HRONICUL 1209 pome[ne]sc270 în părţile Africăi, unde Gherseric, domnul vandalilor, mare biruinţă au dobândit asupra hatmanilor lui Leon, că / având aproape de 1000 de vase, cu blăstămăţiia lui Vasilic, mai toate au cădzut pe mâna nepriiatinilor; cu carea de ciia atâta s-au întărit vandalii, cât de nime nu să mai temea. Iară leat 469 (scrie Marţelin), precum gotthii şi hunnii, multe războaie au avut în Pannonia, între sine gâlcevindu-se, carii de carii o vor stăpâni; ce pană mai pre urmă gotthii biruind pe huni, nu numai Pannonia au stăpânit, ce încă şi pre Densic, ficiorul Attilii, omorând, i-au tăiat capul şi l-au trimis la împăratul Leon în Ţarigrad; căci gotthii (precum mai sus am pomenit) cu împărăţiia răzsăritului avea pace. Leat 470, hunnii, lovind în Pannonie pe de ceaia parte de Dunăre, au prădat pană la Dalmaţia271, ce înapoi cu pleanul întorcându-se, i-au lovit Theodomir, domnul gotthilor, şi nu numai căce i-au bătut şi tot pleanul au scos, ce încă şi pe Hunimund, domnul hunilor, l-au prins viu; însă pre acesta nici l-au omorât, nici l-au trimis la Ţarigrad, ce făcând între dânşii un aşădzământ, l-au slobodzit. Leat 472, iunie 11, Riţimir s-au sculat asupra Iui Anthimie, cumnatului său (căci Anthimie ţinea fata iui Riţimir). Anthim, măcar că în Roma să închisese, ce nici aşe putând hălădui, fu prins şi omorât, după ce au împărăţit ani 5, luni 3. In urma lui au stătut la împărăţiia apusului Olivrie272, carile trăind numai Olivrie trei luni şi 23 de dzile, au murit octomvrie 23, după carele au trecut luni 4 pană s-au ales Ia împărăţie 307 Leat 469 269 Irhachie şi Sigon [Sigonius]. 270 Procopie [Procopius], Cartea 1. Nichifor [Nicephorus], Cartea 13, cap. 17. 271 Sigon [Sigonius], Cartea 14. 272 Sigon [Sigonius], Cartea 14. Marţelin [Marcellinus Comes], Theofan [Theophanes Confessor], Cassiodor [Cassiodorus]. Pavel Diacon [Paulus Diaconus]. Leat 470 Leat 472 1210 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1211 Leat 474 1 car Glichirie şi la anul 473, în 5 a lui marte, s-au încoronat împărat în Ravenna. Acestea amestecături şi războaie toate câte s-au pomenit, aiavea sint, că de Dachia nici unul nu s-au atins, precum singuri istoricii arătând273, altă dovadă nu le mai trebuiaşte, precum şi la anul mai denainte trecut Evaric, domnul / 308 gotthilor, au prădat la Luzitania. Iară leat 474 în luna lui ghenarie, Leon au murit de Leon cel Tânăr vmtre> după ce împărăţise ani 17, lăsind la împărăţie pe nepotu-său Leon cel Tânăr, ficiorul lui Zenon274, încă prunc în faşe fiind, carele trăind (precum scriu Fasţiculile Şicul) numai 17 luni, încă necunoscând ce luase, ce-au pierdut şi ce-au lăsat. După moartea lui, într-aceiaşi an, Iulie Iulie Nepos Nepos (carele mai înainte Leon împăratul îl făcusă chesar, şi-1 însemnase să fie moştenitoriu împărăţiii apusului)275, sculându-se cu vasele au întrat în Italie şi pre Glichirie, carile nici o găti re de oaste având, au scos din împărăţie şi l-au făcut episcop Saloniii. Şi el în 24 a lui iunie au îmbrăcat haina împărătească. Murind pruncul Leon, tată-său Zenon au stătut la împărăţiia răzsăritului. Alţii povestesc276 precum Zenon, vrând să omoară pe Leon cuconul, maică-sa Ariandna, suppuind altul în locul lui, să-1 fie ascuns şi apoi mai mare făcându-să, să-1 fie tuns cliric şi de ciia supt shima călu-găriască, necunoscut să fie trăit pană la împărăţiia lui Iustinian; ce acestea basne să fie, le socoteşte Patavie, parte 1, carte 6, cap. 17. 273 Ithachie [Idacius]. 274 Evagrie [Euagrios], Cartea 2, cap. 17. Theofanin [Theophanes] şi I neodor. ^ 275 Marţelus [Marcellinus Comes] şi Cuspin [Cuspinianus], De lucrurile gotthilor. lornand [Iornandes], Cartea 1. 2/6 Victor Turoneanul [Victor Turonensis]. Leat 475 479 309 CAPUL XIX Dovedeşte-să traiul romanilor în Dachia de la Zenon pană la Anastasie In al doile an a cestui împărat, carele Zenon iaste anul Domnului Hristos 475, scrie Chedrin, precum serachinenii Asia şi hunnii Thrachia au prădat şi împărăţiia tare au destrămat; Zenon împăratul desfătărilor dându-să şi de grijea publicai puţin îngrijindu-să. Aşijderea la anul 479 Theodoric, domnul gotthilor, cu pradă în Greţia, cevaşi n-au / putut isprăvi277, căci Sabinian hatmanul oştilor de la Iliria, ieşind înainte lui, l-au oprit şi l-au împins înapoi. Leat 479 Theodoric Schithul, ficiorul lui Triarie, cu ^ gotthii întrând în Thrachia, au prădat-o278, pană au vinit şi supt zidiurile Ţarigradului şi ar fi luat şi cetatea de n-ar fi simţit vicleşugul oamenilor săi, de care lucru, sculându-să de supt Ţarigrad, s-au dus Ia Illiria, unde cădzind de pe cal şi dând într-o suliţă ce sta la un car înfiptă, s-au înţăbat într-însa ş-au murit. Aicea, cu acest cap, sfârşitul cărţii aceştiia vrând să dăm, pentru dovada traiului romanilor în Dachia şi precum Dachia supt stăpânirea împărăţiii romanilor, iară nu a altora au fost, dovada cea mai de pe urmă vom aduce, la care socoteala noastră, ca Ia un fier de corabie, neclătit şi nemutat legând, nu numai cât în vremile trecute Dachia supt stăpânirea romanilor să să fie ţinut, să va cunoaşte, ce încă pentru vremile viitoare (carele sint să dzicem înainte), mare lumină, de adeverinţă hronicului nostru va aduce şi precum canoanelor, carele cititoriului nostru întăi am dat, 277 Evagrie [Euagrios], Cartea 3, cap. 10. 2?8 Evagrie [Euagrios], Cartea 3, cap. 25 şi Marţelin [Marcellinus Comes]. 1212 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1213 în toate potrivindu-să, iară socoteala împotrivni[ci]lor, împotrivindu-să să va arăta. ^ Deci dară, leat 483, Evaric, domnul gotthilor, în Gallia după ce domnisă 17 ani, au murit şi au stătut în locul lui domn, ficiorul Iui, Alaric. Iară Theodoric, carele era din familia Amalilor, alt „domn a gotthilor, plecându-să împăratului cu mare cinste l-au priimit Zenon279, puindu-I mai mare pre învăţătura oştilor şi însămnându-1 să fie şi consul şi cătră aceasta hau pus voievod pre ostile Dachiii măluroasă (carea precum să 310 fie o parte de Ţara Munte/niască, mai denainte am arătat), şi pe cele din Misia", unde au stăpânit acea voievodzie pană 4^7 la anul 487. într-acesta an scrie acelaşi istoric, precum „Theodoric Amaii, săturându-să de binefacerea lui Zenon în Misia, s-au viclenit şi hotarăle împărăţiii au început a prăda; împotriva a căruia, măcar că Zenon şi arme gătasă, însă au socotit mai bine prieteneşte şi cu binişor să-1 poarte; şi aşe l-au îndemnat mai bine să între în Italia, giuruindu-i precum îi va da şi cărţi şi agiutoriu pentru ca să-I primască, întrând acolo". Theodoric încă, după sfatul împăratului iăsindu-să şi „vădzind că alalţi gotthi din neamul lor acmu în Gallia lin trăiia şi audzind precum herulii, neam prost şi întunecat, Italia, ca cum li-ar hi fost de moşie, vrea să o ţie, îndată cu toţii cu ai săi s-au gătat să margă Ia Italia"280. ^r Şi aşe, leat 490, „Theodoric Amali (carele mai pre urmă s-au chemat Veroneanul), pe la mijlocul iernii s-au sculat cu tot neamul gotthilor, cu muieri cu copii şi cu toată povijie caselor şi ieşind din Misia, au purces spre Italia. 279 Marţelus [Marcellinus Comes]. 280 Marţelus [Marcellinus Comes], acoloşi. Cassiodor [Cassiodorus] şi Iornand [Iornandes]. Odoaţer, domnul herulilor, vrut-au să-i închidză calea la munţi, ce ceva a isprăvi n-au putut. Apoi la apa Sonţium ş-au dat războiu, unde Theodoric au fost biruitoriu; de ciia iarăşi l-au biruit la Vero na şi aşeşi de tot au spart pe Odoaţer. După izbândă îndată au luat şi cetatea Verona; pentru aceaia de ciia s-au chemat Veroneanul. Odoaţer pierdzind războiul şi oamenii au fugit la Roma; ce romanii având cărţi de la Zenon, pentru ca să priimască pe Theodoric să le fie craiu, n-au priimit să lasă pe Odoaţer în cetate. El vădzind că şi în Roma nu l-au priimit, au fugit Ia Ravenna, unde aşijderea nepriimindu-1, cu sabiia ş-au făcut cale în cetate." După aceia Odoaţer mai culegând oaste iarăşi au avut cu Th/eodoric războiu la apa Duca, ce şi acolo bătut şi gonit 311 fiind, au fugit la Ravenna281. Theodoric de ciia încungiurând Ravenna au bătut-o 3 ani nepărăsit. Odoaţer, măcar că de demult, noapte fugisă din cetate, vădzind că acmu n-are ce să mai face, au cădzut la rugămente şi la pace, poftind pe Theodoric să priimască să fie amândoi soţii şi să împărăţască de atocma în Italia, carea Theodoric întăi au priimit, apoi chemând pe Odoaţer Ia veselie, l-au omorât şi au rămas el de ciia singur stăpânitoriu. Iată, iubite cititoriuie, de adeverinţă iubitoriule, cum de frumos şi de curat arată şi dovedesc istoricii că Zenon împăratul au făcut pe Thedoric voievod (au precum cuvântul scriitoriului iaste maghistru) oştilor din Dachia şi din Misia, dară dacă nu era supt stăpânirea romanilor, ce căuta oastea româniască în Dachia? Şi ce ar fi pus pe Theodoric maghistru oştilor, în ţară de alţii ţinută. Aicea să dzicem şi noi cuvântul lui Costin logofătul că rău să prinde mano ţigăneşte. Iar de ar socoti că acea diregătorie, carea au avut Theodoric în Dachia şi în Misia, supt acela nume, adecă să Procopie [Procopius], De gotthi, Cartea 1. 1214 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1215 se cheame că Dachia au fost stăpânită de gotthi, şi aşe nu să prinde, şi nu mano, ci aşeşi nici lado loc n-are, în limbă ca aceasta ţigănească. Nu să prinde, dzic, căci orânduit de altul a fi într-o diregătorie, nu iaste stăpânire slobodă sau precum latineşte dzicem: Dominium absolutum, stăpâ-nitoriu în voie lăsată; ce de la altul ţinută şi dependens. Iară noi pentru voia celor ce vor vrea să-şi ţie pizma cea dintăi neschimbată, măcar că le dăruim şi aceasta şi să dzicem, că Theodoric întăi au fost voievod în Dachia de la Zenon împăratul orânduit, ce apoi viclenindu-să, au ţinut-o în pu/tere şi slobod; ce şi aşe tot încă nu să prinde, întăi că scriitorii dzic că Theodoric au ieşit cu tot neamul său din Misia, iară nu din Dachia de unde să cunoaşte, că după ce s-au viclenit Theodoric, romanii din Dachia şi slujitorii ei s-au tras de lângă dânsul; iară de ar dzice împotrivnicii că aceasta scriitorii nu pomenesc, vom lăsa şi aceasta după voia lor. Ce şi aşe această stăpânire a lui Theodoric, mai mult de trii ani n-au fost, căci el s-au arătat nepriiatin împărăţiii, leat 487, iară din Misia cu totul s-au rădicat, leat 490. Deci stăpânire sau mai adevărat să dzicem tiranie, numai de trei ani, adevărată stăpânire nu să poate chema. Rămas-au dară romanii în Dachia noastră de la Traian Marele pană la aceasta vreme nemutaţi <şi> prin toate răzcoalele câte s-au tâmplat neclătiţi, precum din istorici am arătat ş-am dovedit. Ce pană capul acesta a sfârşi, pentru ca tot prepusul de stăpânirea gotthilor să rădicăm, pană mai pre urmă unde s-au aşedzat să arătăm282. Gotthii dară, după ce au biruit ş-au omorât pe Odoaţer, Theodoric mai pre urmă au făcut pace cu burgundionii, ş-au cumpărat de la dânşii câmpii Luguriii, iară pe rămăşiţa herulilor, din Italia scoţindu-i, i-au aşedzat pe supt munţi, locurile lor gotthilor săi împărţind; şi acolo au rămas de ciia toţi ostrogotthii. între acestea, Zenon împăratul, din băutură fără măsură l-au lovit cea nevoie şi atâta l-au ţinut de mult cât toţi s-au gândit că au murit şi îndată l-au şi îngropat, puindu-i piatră mare deasupra; apoi în mormânt iarăşi la fire viindu-şi, au început a striga, ce nime să-1 scoată n-au vrut şi mai vârtos împărăteasa Ariadna să-1 Iasă să să înnăduşască au poroncit; căci fiind eretic pelaghian, / în boala lui, altă n-au fost 313 strigând, fără numai pe Pelaghie ereticul; alţii dzic că pe patrichiu Pelaghie să fie strigând, pre carele fără nici o vină l-au fost omorât283. Murit-au Zenon împăratul, leat 491, în luna lui marte, după ce au împărăţit ani 17, luni 3. în locul lui Zenon împărăteasa Ariadna şi senatul au rădicat la împărăţie pe Anastasie, ce i-au fost dzicând Silenţiarul, adică Tăcătoriul, în luna lui mart, în şeptesprădzece au stătut împărat. / Leat 491 si 4. - Grigorie Turoneanul [Gregorius Turonensis], Cartea 2, cap. 3 Cartea 1. HRONICUL 1217 314 CARTEA A CINCEA Carea arată greutatea aceştii istorii şi pricina a continuaţiii ei. Aşijderea arată când şi cum s-au schimbat numele Dachiii în Voloscaia, Volohia sau Valahia şi precum acest nume cum moldovenilor, aşe muntenilor şi ardelenilor, prin multă vreme au fost unul şi de obşte, iară mai pre urmă s-au despărţit CAPUL I Arată-să greutatea aceştii istorii Mărturisim şi nu fără puţină tânguială ne cutremurăm, de mare şi de nepurtat greuinţa carea asupră-ne vine; căci mari stânci în mijlocul drumului ca neclătite stau; şi multe, şi împletecite împidicături înaintea paşilor ni să aruncă, carile şi paşii înainte a-i muta ne opresc şi calea hronicului nostru slobod a alerga, tare astupă; şi ca troeanii 315 omeţilor de vi vor şi vi[slcol în toate / părţile spulbăraţi şi aruncaţi, cărările cele mai denainte de alţii călcate, atâta le acopăr şi le ascund, cât nu fără mare frica primejdiii ne iaste, ca nu cumva partea rătăcind şi cărarea pe carea a merge am apucat pierdzind, cursul istoriii noastre în adânci vârtopi şi neîmbiaţi codri, de povaţă lipsit să cadă şi aşe la doritul popas şi odihnă să nu putem agiunge. Ce întăi pre Dumnădzău, carele iaste calea şi povaţa spre tot adevărul într-agiutoriu chemând, pre cât în slabe şi slâbănoage putinţele noastre va fi, cea de demult şi de la mulţi părăsită cale a cerca şi urmele cele astupate şi pierdute a adulmăca şi a le descoperi ne vom nevoi; şi măcar că precum simţim mai de la toţi istoricii (carii pană acmu ducătorii şi îndreptătorii noştri era), părăsiţi şi într-un chip oarecarele mai de tot (însă nu de tot) lepădaţi sintem; însă după cuvântul ce să dzice: Toate ispiteşte dragostea, toate birueşte nevoinţa, cu care invitare oarecum de iznoavă însufleţindu-ne, nu aşe de tot nedejdea vom lepăda, nici greuimea sarcinii aşe de tot de tot ne va spăriia, cât de nu în spate a o rădica, măcar din locul său a o muta şi cât de puţin a o porni, să ne ispitim. La carea de vom fi poftii şi nevoinţii noastre dobânditori, cu atâta mulţămiţi şi contetuiţi vom fi invitând şi îndemnând pre alţii carii decât noi în puteri mai bogaţi vor fi (că precum şi sint, şi după noi mulţi vor fi, cunoaştem şi mărturisim), grea povara aceasta cu vârvul degetului, din mijlocul căii rădicând-o ca pre un bulgăr, scandalul piciorului departe să o zvârliască; şi aşe de ciia altora lor următori călă/toriia uşoară şi cale deschisă să facă, căci cătră 316 cele aflate pre lesne iaste a adaoge, dzic cei ştiutori. CAPUL II Arată-să pricina spre îndemnarea continuaţiii Hronicului Pierdut aş fi fost (omenite cititoriule) toată nedejdea şi denainte împotrivnicilor şi sabiia din driapta şi scutul din stingă aş fi scăpat; şi aşe, precum să dzice cuvântul şi osteninţă şi undelemnul în zădar aş fi fost cheltuit, şi mai 1218 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1219 mult cursul hronicului înainte a duce, de tot aş fi fost rămas, de n-aş fi fost, după multă trudă şi sfărmare de cap aflat, precum pentru lucrurile Dachiii noastre de au şi tăcut unii, iar nu toţi istoricii condeile ş-au frânt; nici tăcerea celor mai vechi aşe de tot museele celor mai noi a închide au putut, cât vechimea vremilor şi mulţimea annilor stăpânitoarea ştiinţii şi întruducătoarea uitării, aşe de tot şi peste tot să să poată face. Noi dzicem istorici, însă nu noi a veacului nostru, ce noi a veacului după cei vechi scriitori, carii măcar că nu după puţine a soarelui învârtejiri, ca dintr-un greu somn deşteptându-să şi ca prin odihnă lucrurile mai marilor săi în mente aducându-şi, cu slove a le însămna şi celor mai pre urmă viitori, ca pre o materie gata în palmă-le puind, spre tocmirea, orânduiala şi aşternerea lor a-i îndemna şi a-i învăţa au început. Şi acestea de ciia din cele puţine şi ameliţate însămnări, istoriile vremilor trecute ca dintr-un adânc întuneric Ia lumină şi la prăvala lumii li-au scos şi li-au 317 arătat. Că precum cineva când află vreo parte / de sferă sau de cerc de fier sau de lemn, de pe încujbătura carea vede în parte cea aflată, pre lesne poate giudeca cât să fie fost sfera sau cercul, când au fost tot şi întreg. într-acesta chip Omir, domnul poeticilor, din puţine însămnări a altora, prin srâlpi, prin marmuri şi prin moşi în moşi pomeniri, după 200 de ani, toată şi întriagă istoria Troadei şi războiul a tuturor grecilor la dânsa au scris şi la un loc culegând-o, Ia ştiinţa oamenilor au scos-o; din cele, adică puţine ştiute şi cunoscute arătând şi cu tari argumenturi dovedind, ce au trebuit cei vechi să dzică şi n-au dzis, ce au trebuit să scrie şi n-au scris. Aşe Irodot, întâiul istoricilor, după mie şi sute de ani istoria sa au scris; şi trăind el cu 444 de ani mai înainte de Domnul Hristos pomeneşte şi de facerea Turnului Vavilonului. Aşe şi istoria împărăţiii perşilor şi lucrurile ellinilor, cu multe sute de ani mai înainte de dânsul făcute, şăruind. Părintele istoriii s-au numit, nu doară că toată istoria sa din crierii săi au născut-o, ce că ce de atâta vreme înainte împrăştiată şi netocmită, prin puţine însămnări (precum mai sus dzisem) şi pomeniri tăvălindu-să, la orânduiala şi ştiinţa tuturor o au adus. Aşe Thuchitid, carele al doile după Irodot istoria ellinilor săi au scris, aşe alalţi vechi eleneşti scriitori, lucrurile cu sute şi mii de ani înainte în istoriile sale încep. Aşe Xenofont, aşe Dionisie Alecarnisău, aşe Pavsanie, aşe Cfintus Curţius, carele au trăit cu 48 de ani după naşterea Domnului Hristos, au scris istoria lui Alexandru Marele Machedon, a căruia împărăţie şi fapte au stătut mai înainte de Cfintus Curţius / cu 360 ani. 318 Aşe Plutarh, după 400 ani, au scris de lucrurile Iui Filip şi a lui Alexandru. Să nu pomenim aicea pre Moisii, marele proroc şi hatman nărodului izrailtean, carele cu suflarea Duhului Sfânt scrie istoriia facerii lumii, care ati fost mai înainte de dânsul cu multe vacuri. Ce să pomenim pre Iosif şi Filon, carii iudei fiind şi în limba eliniască, pre Ia anii după naşterea Domnului Hristos 60 şi 70 pană la 90, istoriile sale au scris, şi mai ales Iosif, carele au alcătuit carte de vechimea lucrurilor iudeeşti de la începutul neamului său pană la vremea lor; istoriia de atâtea mii şi sute de ani, din puţine fântânele istoriii sfinte, în mari ape şi râuri prefăcând-o. Aşe Titus Livius, carele au trăit pană Ia anul după naşterea Domnului Hristos, al noaăsprădzecele, au scris istoriia romanilor şi lucrurile mai denainte de dânsul o mie şi mai bine de ani. Aşe toţi alalţi luând, şi cu puţinele semne îndă-mânându-să, istoriile sale au şăruit şi la cei cădzut a lor stat şi chip li-au adus. '•'ŢW 1220 DIMITRIE CANTEMIR Acestora dară şi noi a ne uita de vom îndrăzni, ce spaimă şi ce ruşine ne va timpina şi măcar că cu întriagă a inimii ştiinţă dzicem, că nu doară cinstea şi lauda a pomeniţilor istorici pretendeluim , (că aceasta de am şi gândi nespălată pată feaţii noastre am pune); ce ca moimâţa lucrurile omeneşti uimind, după slabe puterile noastre, ne vom nevoi, ca din însămnările şi toanele unor mai pre urmă istorici, la ivală şi la arătare să scoatem; ce au lipsit în cei vechi şi ce au trebuit să nu lipsască, adecă celea ce istoricii cei mai vechi, sau cu condeiul li-au trecut sau de nu li-au 319 tre/cut, cu răutatea vremilor ni-au pierit, sau de sint şi de faţă, ce sint puţinele şi amelăţături numai, mai pre larg şi mai curat să le aşedzăm; precum pofta adeverinţii şi a iubitorilor de ştiinţă adevărată pofteşte să ie dovedim, precum cestea, ce cât de târdziu şi de nou să dzic, altele să nu fie fără numai iarăşi acelea ce în vremile lor adevărat au fost şi s-au lucrat. Şi dzisele cestor mai de pre urmă nu scornituri de crieri (nu de Dumnădzău aceasta în capul vreunui istoric de adeverinţă iubitoriu să încapă), nici povestiri plăzmuite, ce celea ce cu condeiul atuncea trecute, acmu din închisoarea uitării izbăvindu-să, la lumina pomenirii să vie, precum cursul hronicului pre la locurile şi vremile sale, înainte privelii şi giudecăţii cititoriului le va pune şi le va arăta. CAPUL III Arată-să cea dintăi a bulgarilor ieşire spre părţile împărăţiii romanilor Anastasie întăi dară trebuie să să pomenească că noi în a Hronicului nostru, carte 3, cap. 2, 3, curat am arătat, precum minciunos şi cu năpaste iaste Dachiii numele Flachiii, pre carile vor unii aşe numai HRONICUL 1221 pe-ntreg şi fără nici o socoteală, cu mulţi ani mai denainte de descălecatul ei cu romani să i-1 dea şi cu năpaste asupra şă i-1 puie, unde noi pre scurt pentru aceasta ameliţind, cuvântul am cruţat, ca aicea la locul său, pre larg să-1 dzicem şi să-I arătăm. Deci pricina şi născătorii acestui nume nou a Dachiii fiind întăi bulgarii, <întăi pentru a lor ieşire> într-aceste părţi, să dzicem trebuiaşte. După prădzile Attilii (pentru carele în carte trecută mult s-au dzis), cu 48 de ani mai pre urmă, scrie Marţelin284, precum leat 499, în / 7 ani a împărăţiii lui Anastasie împărat 320 (precum însămneadză Calvizie285 la acesta an şi Patavie286, 1 ^ partea [1], carte [7]), iar Gheorghie Chedrin dzice într-al 4^ 10- şi al 1 l an a împărăţiii lui Anastasie, despre părţile crivăţului s-au arătat întăi spre părţile Evropii neamul varvarilor bolgari, carii pană atuncea nici vădzuţi, nici audziţi, necum ştiuţi, era în părţile împărăţiii romanilor. Acestea dară bulgari rădicându-se numele au), fără veste şi tot de o dată au întrat în hotarăle romanilor şi pană la Thrachia peste Dunăre prădând, mari răutăţi şi jacuri au făcut; împotriva a cărora Anastasie împărat trimiţind oaste, li-au ieşit înainte ia apa ce să cheamă Zursa şi dându-ie războiu fură romanii biruiţi; multe capete de frunte şi 4 000 de slujitori pierdzind. împăratul Anastasie, vădzind că împotriva a neam vrăjmaş ca acesta cu armele ceva nu va putea folosi, multă sumă de bani dându-le, i-au mai potolit şi într-acea dată din hotarăle împărăţiii să iasă i-au înduplecat. Bulgarii înapoi întorcându-să, tocma la locul lor să să fie întors, au prin 284 Marţelin [Marcellinus Comes] şi Zonaras, Cartea 14, cap. 2. 285 Calviz [Calvisius], în Hronologhie la acesta an. 286 Patavie [Petavius], în Sămăluirea vremilor, Partea 1, Cartea 7. 1222 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1223 locurile hotarălor împărăţiii să fie rămas, Ia istorici curat a cunoaşte n-am putut. , Ce atâta numai cât iarăşi acela istoric scrie, precum la Leat ' a 502 anul 502, bulgarii iarăşi să fie întrat cu pradă şi să fie vinit pană aproape de Thrachie. Aicea cititoriui bine de va lua sama acestor doaă prădzi a bulgarilor, doaă lucruri va însămna, carele, precum trebuie cunoscându-să, multă lumină socotelii ce vom să dzicem vor da; unul dară iaste, că în prada dintăi au trecut bulgarii prin Dachia, Misie, pană la Thrachia; iară al doilea precum s-au apropiat de Thrachia, au stă/tut când s-au întors din năvala dintăi, sau în singură Dachia, spre părţile câmpului s-au oprit, adecă peste Prut spre Nistru. Deci oricum ar fi fost, într-alt chip nu să poate înţelege fără numai că bolgarii prin Dachia li-au fost a trece la Misia şi la Thrachia şi ochii lor de ochii romanilor întăi în Dachia să fie dat, apoi aiurea. Aceasta socoteală adevărată să fie, dintr-acelaşi istoric să dovedeşte, de vreme ce scrie că bulgarii, la a doa vinire trecând în Misia au rămas într-însa şi Anastasie împăratul cu de-a sila de acolo să-i scoată neputând, li-au dat cale să triacă în Pannonie. Leat 1 504 Şi aşe bulgarii, leat 504, au trecut Dunărea şi au întrat în Pannonia, unde îndată au luat cetatea Sirmion (carea să fie fost dimpotrivă Beligradului aiure am arătat), de unde să cunoaşte, că de n-ar fi trecut bulgarii întăi prin Dachia (măcar că aceasta istoricul anume nu pomeneşte), n-ar fi scriind, că din Misia sculându-să au întrat în Pannonia, carea iaste peste hotarul Dachiii spre apus, precum şi de aceasta în doaă, trei locuri s-au pomenit. Rămâne dară adevărul, precum bulgarii, când de la Volga au ieşit, întăi să fie vădzut în Dachia pre romanii acolo trăitori şi pre acei romani să-i fie numit cu numele carele âu fost având în limba lor romanii, pentru carea acmu aşe pre rând vine cuvântul să cercăm, să aflăm şi să arătăm, romanii la limba bulgăriască (carea una cu cea slovenească să fie, nime să va afla să tă[gă]duiască), ce nume au avut. CAPUL IV Dovedeşte-să precum numele Dachiii bulgarii să-1 fie schimbat şi precum moldovanul şi romanul în limba lor tot un nu au Cu greşită a voroavei deprindere, , s-au părut precum / numele Dachiii şi a romanilor într-însa 32 lăcuitori, într-alt nume nou s-au numit, că precum cu bună dovadă sintem să arătăm, nu mutat numele, ce într-altă limbă tălmăcit să fie şi tălmăcirea deciia să să fie ţinut în loc de nume nou; iară amentrele în hirişiia sa şi Dachia şi romanii din Dachia, precum di-nceput s-au numit, tot aşe şi astădzi să număsc. Aflăm dară din hronicul slovenesc287, precum cel vechiu a romanilor nume, la limba slovenească să să fie chemat Volohâ, carea nume astădzi ni-l dau noaă moldovenilor (şi măcar că şi muntenii tot supt acest nume să cuprind; însă mai pre urmă li-au dzis multeni, de carea mai înainte să va dzice), că vrând hronograful slovenesc să scrie cum au gonit odânăoară romanii pe sloveni de la Dunăre, într-acesta chip scrie: „E(xW](G%tt?K6 naui6aujiia\ ha A^NAHCKIA CAC>B6*lhl» 11 fkAWWW MMEMHVJTi, MNACIIASrotfJHMIIM'b CAeB6N6?K B ripumcAuie c^a^lua oemna EwcAepeii'k, 287 Hronograful slovenesc [Nestor], Glav. 129. 1224 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1225 Aşe aceastaşi, cu aceasteaşi cuvinte mărturiseşte şi letopiseţul rusesc cel mare288, de pre carea şi pană astădzi cei ce vor să scrie hiriş sloveneşte, când ar vrea să scrie numele romanului şi a moldovanului, într-alt chip să le dzică nu poate, fără numai şi cestuia şi celuia volohă; iară când ar vrea nu după limba slovenească, ce după cea latinească să scrie, atuncea volohă numele hiriş rămâne a romanilor din Dachia, adică din Moldova, iară romanilor din Italia, rimlene, de pe numele, adecă a Romii. De unde decât zările soarelui mai luminos să vede că bolgarii întăi de romanii din Dachiia dând, pre hireş numele romanilor în limba slovenească lor ştiut, volohi, i-au chemat, 323 adecă români şi ţara Dachiii, / în carea romanii lăcuia, Voloscaia Zemle, adecă ţara sau pământul romanilor. Acestei socoteale neclătite mărturii ne sint toate neamurile a cărora limbă pre limba slovenească că cunosc, precum sint: rusii, cazacii, leşii, bolgarii acestea, slovenii (carii mai pre urmă şi ei au vinit în părţile Evropii), boemii, sirbii, bosnenii, şi alalte neamuri carele vor mai fi; toate acestea, după cel hireş şi vechi nume a romanilor, în limba lor, volohi ne dzic şi noaă şi romanilor din Italia, care neamuri de ciia, mari şi vestite craii în Sarmatia, în Misia (căci în Dachia noastră vreun niam de acestea să să fie stăvit, la vreun istoric a videa nu ne s-au tâmplat), în Thrachia, în Dalmaţia, în Pannonia, în Illiria şi în Bohemia, au pus şi au întemeiat (carele tuturor ştiute fiind, acmu aicea mai mult a le număra nu ne vom zăbăvi)şi de la dânsele altele cu vreme deprindzindu-să, ca cum în limba latinească şi românească nou nume ar fi priimit - Dachiii Vaiahia; şi romanilor din Dachia, adică tuturor românilor, cu un nume de obşte, valahi li-au dzis, iară amentrele numele acesta, după tălmăcirea limbii sloveneşti căutându-să, nici Cartea 1. ] Letopiseţul sh bvenesc pentru multe neamuri a slovenilor [Nestor], mutat, nici schimbat iaste, căci voloh iaste, precum am dzis, roman, şi Voloscaia Zemle, ţara romanilor, precum noi singuri şi astădzi români ne dzicem. CAPUL V Arată-să precum numele Valahiii, după aceste tâmplari, multă vreme cu moldovenii, tuturor românilor, de obşte au fost După schimbarea sau mai adevărată tălmăcirea numelui Dachiii în Volohia, multă vreme toate trei ţărâle / pomenite 3 cu un nume s-au numit, pană adecă când domniia, dintr-una în doaă, s-au depă[r]ţit, pre care vreme partea Vaiahiii cea mai mare, de pe apa Moldova, numele a toată ţara mutând, s-au numit Moldova, singură Ţara Muntenească, cu numele Vaiahiii rămâind. Ce pentru adeverinţa acestui lucru, a noastră socoteală într-o parte dând, singure mărturiile gheografilor să aducem şi pentru noi ei să grăiască. Scrie Iohan Bund din Gloverie gheograful289: „Lăcuitorii, dzice, acestor ţări (adecă a Moldovei, şi a Munteniii şi a Ardialului) mai denainte au fost gheti, cărora, după socoteala lui Plinie, romanii li-au dzis dachi; iară după aceia s-au despărţit Dachiia aceasta într-alte numere noaă. Deci carea de mult s-au fost chemând Dachia din mijloc, apoi s-au numit Transilvania, adecă cum dzicem noi Ardialul. Intre aceasta şi între Dunăre s-au dzis Vaiahia mică, adecă Ţara Muntenească. Intre Valahie mică şi între apa Prutului, aşijderea între Prut şi între Nistru pană la Marea Neagră, s-au chemat Valahie mare, adecă Moldova." în vremile mai vechi tot c-un nume, Valahia să chema. Deci noi mai mult cuvântul nelungind, pentru acesta a Valahiii de obşte nume, cu mărturiia streinilor, pre cititoriu îndestulit să fie poftim, iară noi vom arăta pricina cum streinii şi megiiaşii de prinpregiur, şi când au început pre acestea ţări cu ale sale nume, a Ie chema. / CAPUL VI Arată-să pricina căci ţărâle acestea mai pre urmă cu deosăbite numere s-au numit Pricina pentru căci nu toţi streinii pre aceaste doaă ţări (căci pentru ţara Ardialului aicea nu dzicem) în trei feliuri Ie număsc, aiave iaste, căci precum am dzis mai denainte, acestea doaă ţări supt un nume a Valahiii cuprindzindu-să şi pană când era supt o stăpânire şi supt un domn, numai cu însămnarea Valahiii mari şi mici să despărţiia; iară după ce s-au despărţit, pre vremile lui Dragoş Vod Moldova şi pre a lui Radul Vod Negrul Muntenia, Moldova ş-au schimbat şi numele şi de pe apa Moldovei s-au numit Moldova. Muntenii ş-au ţinut numele cel de bolgari pus, Volohia sau Valahia, carele în limba noastră să dzice Ţara Românească. Leşii, rusii şi alte limbi toate, câte de Moldova spre crivăţ trăiesc (măcar că volohii, din Voloscaia Zemle ş-au schimbat numele în moldoveni şi în Moldova), însă ei cu toţii, numele carele întăi de la bolgari au rămas, să li—I rădice n-au priimit; ce tot cu acel vechi nume volobi, adecă romani, i-au chemat şi-i chiamă şi pană astădzi. Vecinii despre apus numele nou priimind, precum moldovenii singuri s-au chemat lor moldavi şi ţărâi Moldavia i-au dzis şi-i dzic. Aceasta noi mai înainte în multe locuri am pomenit din istoricii leşeşti şi din Bonfin şi Leunclavie. Vecinii despre amiadzidzi, carii întăi era împărăţiia grecilor, amestecând şi cel mai de mult şi cel mai nou, şi din doaă un nume alcătuind, li-au dzis moldo-vlahi şi ţărâi Moldo-Vlahia. Turcii mai pre urmă (oî căci n-au dat Dumnădzău, nici noi, nici altă limbă creştinească, vecini ca acestea să nu fie avut) i-au dzis, Cara Bogdan, de pre / numele lui Bogdan Vod, tatăl lui Dragoş Vod, iară 326 moldovenilor bogdanlu, adecă oamenii lui Bogdan. Leunclavie în Pantecte, la numele Bogdan, dzice că moldovenii aşe să să fie chemat, tocma de pe vremile împăratului Vasile Bulgarocton, într-a căruia vreme au fost stăpânind ţărâle acestea un Bogdan şi pentru adeverinţa cuvântului aduce mărturie pe Zonoras, istoric vremilor acelora, a căruia loc şi noi aiurea pre larg l-am pomenit. Tătarâi şi după numele ce li-au dat turcii şi după numele ce ş-au pus singuri, şi bogdanlu dzic moldovenilor, şi boldovan schimbând slova dintăi m în buche. Deci pentru numerele Moldovei şi a moldovenilor aşe, iară pentru numele muntenilor într-alt chip, că întăi moldovenii schimbându-şi ei singuri numele, precum am dzis, au schimbat şi a munte[ni]lor, căci ei spre părţile munţilor mai mult lăcuind, li-au dzis munteni, adecă oameni la munte trăitori şi ţărâi lor, Ţara Muntenească. Leşii, rusii şi alte limbi, câte moldovenilor numele să schimbe n-au priimit,pentru ca să facă deosăbiire numerilor acestor doaă ţări, au priimit numele carele moldovenii li-au dat şi li-au dzis molteni, schimbând numai n în lude. Vecinii despre apus aceasta neînvoind, li-au ţinut tot numele cel dintăi carele li-au fost dat bolgarii şi le dzic şi 1228 DIMITRIE CANTEMIR astădzi valahi, schimbând numai amândoi o, o, în a, a. Grecii precum moldovenilor aşe lor numele li-au alcătuit şi li-au dzis ugro-vlahi şi ţărâi Ugro-Vlahia. Turcii mai pre urma grecilor, oarece stricând numele grecesc (că cât nu pot turcii să scrie numele străinilor ştiu toţi carii au ispita scriitorilor turceşti), le dzic iflac sau în 327 nume alcătuit / cara iflac, care nume măcar că iaste să-1 tâlcuiască, vlah negru, adecă de pe numele lui Negrul Vod, domnul muntenesc, sau pentru căci toţi muntenii sint mai negri la faţă; însă şi aceasta pricinesc, cum orthografia turcească arată că iaste strămutat numele din cel alcătuit grecesc: > ugrovlahos, dzicând că amentrelea ar fi trebuit să fie alt neam carele să să cheme ac iflac, adecă vlah alb şi împotriva aceluia acesta să să cheme vlah negru, care nici au fost, nici iaste; iară alalţi turci proşti le dzic cara vlah, care nume din orthografie turcească nici un nume nu să află carele să înceapă din doaă slove mute, cumu-i v şi / în cuvântul vlah, pentru aceaia cei ce scriu cu orthografie, înaintea lui/şi lui /adaog un i şi scriu şi citesc iflac, iară nu flac sau vlah. Muntenii singuri a tuturor nume puse, nicicum priimind, ş-au ţinut numele cel de moşiie şi să număsc şi astădzi români, adecă romani. Jele că unii din scriitori în diplomatele domnilor săi şi într-alte cărţi nesocotind ce cinste cuprind numele român, scriu numele de greci împrumutat ugro-vlah, adecă, căci sint mai aproape de hotarăle ungureşti sau căce Radul Vod Negrul, despre ţara unguriască au vinit. Aşe dară de schimbarea numelui Dachiii şi de numerele carile astădzi ţin romanii, carii într-însa lăcuiesc, înţelegându-să, noi de acmu la cursul hronicului şi la cale de unde ne-am abătut ne întoarcem. / HRONICUL CAPUL VII 1229 328 Dau-să şi alte canoane trebuitoare pentru mai curată înţelegerea Hronicului înainte Pană a întră la cartea ce urmadză aceştii părţi, pentru lesnirea cunoştinţii adevărului am socotit şi alte canoane, cătră cele dintăi a adaoge, pentru căci schimbându-să numele Dachiii în Vaiahia şi cu a ţărâi şi a lăcuitorilor într-însa romani, istoriile streinilor vecini, nu puţină confuziie în cunoştinţa şi deosăbirea numerilor fac, un nume adecă pentru altul luând, şi lucrurile ce s-au făcut într-o parte a Vaiahiii, le socotesc într-alta făcute, pentru carea nu puţină amestecătură şi greşala videm făcută şi în mapele gheograficeşti cele mai vechi, în carile pe Valahie mare, adecă pe Moldova o pun în locul Vlahiii mici şi împotrivă pe cea mică, în locul cei mari. Aşe de ciia locurile, cetăţile, apele şi hotarăle tot strămutate şi schimbate mărg. 1. Canonul întăi iaste unde să va pomeni în hronic numele ţărâlor acestea, de să va aduce mărturiia istoricului leşesc, rusesc şi a altor neamuri pentru carile am dzis, precum numele cest mai de pre urmă, Moldova, n-au priimit; să să ştie că de va dzice istoricul Voloscaia Zemlia, pentru Vaiahia mare, adecă pentru Moldova dzice. : voloh, pentru romanii carii au lăcuit în părţile Vaiahiii mari, înţelege. 2. AI doile canon iaste, că unde să va pomeni din istoric latin Vaiahia sau valah, pentru Valahie mică, adecă pentru Ţara Muntenească, înţelege. 3. Al triilea canon iaste, că noi pană acmu, urmând / istoricilor vechi, ţărâle amândoaă supt numele Dachiii 329 cuprindem, care nume de acmu lăsindu-1, unde vom pomeni Vaiahia pentru amândoaă ţărâle vom înţelege, iară când vom vrea să pomenim pentru vreo parte, atuncea cu 1230 DJMITRIE CANTEMIR deosăbit nume, precum trebuinţa istoriii va pofti, Volohia mare sau Volohia mică vom dzice. 4. A patra canon iaste, înainte prin multă vreme de ani, la istoricii greceşti şi ellineşti, pentru Dachia sau Valahia, cevaşi a să pomeni neaflând, mai cu de-dins vom dzice, pentru lucrurile carile s-au făcut pinpregiurul Valahiii, din carele măcar că istoricii tac, însă starea şi traiul romanilor în Valahia să înţălege, după pravila canoanelor, carele am dat întăi, că tăcerea în istorii, precum nu pune, aşe nu rădică lucrul. 5. Al cincelea canon iaste că de să va pomeni din istoric ellinesc Vlahia, iară nu Moldo-vlahia sau Uggro-vlahia, iaste prepus pentru o parte, au pentru toată Vlahia, va să înţăleagă? Şi atuncea cititoriui să socotească pentru lucrul ce să povesteşte, spre care parte mai aproape cade; deci spre carea va fi mai aproape, pentru aceaia să să înţăliagă, adecă precum pomeneşte Nichifor Grigoras (caută mai pre larg mai pre urmă), precum craiul sirbăsc au luat pe fata a domnului de Vlahia; trebuie a să înţelege că pe fata domnului muntenesc au luat, căci muntenii sint mai aproape de sirbi sau precum va vrea cititoriui să giudece că din lucru ca acesta istoriii, primejdiia minciunii nu să aduce, ce greşala să face numai în numere. / CARTEA A ŞESEA 330 Carea arată traiul romanilor în Valahia de la Anastasie pană la Roman, ficiorul lui Constantin împărat. Aşijderea arată napădzile bulgarilor şi descălecatul ţărâi şi crăiii leşeşti şi precum pre acestea vremi, nu numai Volohia, ce încă şi Craniul au fost tot supt stăpânirea împărăţiii răzsăritului. Aşijderea arată aşedzarea ungurilor pe apa Tisei. CAPUL I Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia de la năpada bulgarilor pană la Iustinian împărat Pre la anul lui Anastasie al 14-lea, a împărăţiii lui, bolgarii întrând în Pannonie (precum Ia anul 504 am pomenit) şi luând şi cetatea Sirmiul, Theodoric Veronianul, vădzind că bolgarii mai cu de-dins cu îndemnaturile împărăţiii apusului, au socotit aceasta să fie de nerăbdat şi îndată trimiţind oaste asupra lor cu hatmanul Petza, carele cu mare nărocire asupra bolgarilor şi a ghepidilor (carii cu bolgarii să însoţisă) au avut şi pre domnii amânduror în răz/boiu i-au omorât 331 şi de ciia partea Pannoniii despre Sirmion (carea astădzi iaste Sclavonia) mai denainte supt stăpânirea împărăţiii 1232 DIMITRIE CANTEMIR U-at 505 Im 512 Lear 514 332 răzsăritului fiind supt stăpânirea apusului au luat-o, împreună şi cetatea Sirmiul cuprindzind. Intr-acestaşi an Anastasie împărat, pentru ca să poată opri năbuşirea varvarilor de supt Ţarigrad (scrie Zonoras290, cartea 14, cap. 4); că de scump nevrând să dea liafă slujitorilor, au poroncit de au tras zidi din Marea Neagră pană la cetatea Si li vrii i în Marea Albă, a căruia zidi fărmături şi pană astădzi să cunosc pre alocurea. La anul 505 Anastasie împăratul asupra perşilor cu izbândă războiu având şi pace cu dânşii făcând, fără năroc i-au mărs împotriva lui Mundon, domnul ghetilor, carele întrasă în împărăţiia lui pană la Machedonia şi Thessalia; deci şi împotriva acestora, vădzind fierul nu-i va putea spori, i-au domolit cu argintul şi cu darea de multă sumă de bani i-au scos dintr-acele părţi. Pre acestea vremi, din istoricul pomenit şi din Theofanis înţelegem, precum multă parte a Schithiii, cu domnul lor Vitalian, la credinţa lui Hristos să să fie întors şi legătură de confederaţie cu împărăţiia răzsăritului să fie făcut; de vreme ce Ia anul 512 Anastasie împăratul, scornindu-să cântarea trisaghion, au vrut să adaogă şi aceasta: „Cela ce ai pătimit pentru noi", şi aşe pătimirea lui Hristos vrea să o dea şi dumnadzăirii, pentru care lucru, mare tulburare între năroade făcându-să, pravoslavnicii au îndemnat pe Vitalian ca cu arme să rătuiască orthodoxia. El încă la anul 514, sculându-să, au supus Thrachia şi Misia şi, luând cu sine călărimea oştii româneşti, au purces spre Ţarigrad, mărturisind precum merge asupra eretici/lor Evtihian, pentru să scutiască orthodocsiia. Această veste noi am adus-o pentru ca doaă lucruri dintr-însa să cunoaştem. Unul iaste că unde se numără Schithia cu Misia şi cu Thrachia ni să pare să fie greşala 290 Zonoras [Zonaras], Cartea 14, cap. 4. HRONICUL 1233 numele Schithiii în locul Dachiii puindu-să; că Schithie acmu era subt stăpânirea hunilor şi împărăţiia romanilor în Schithia ceva parte nu avea. Ce această socotiala mai curat şă cunoaşte din cele ce mai gios acelaşi istoric aduce; că Vitalian, după ce au vinit cu ai săi şi cu mai mulţi de 60 000 de romani, pană supt Ţarigrad, apoi Anastasie împăratul cu giuruinţă şi măgulituri l-au făcut de s-au întors înapoi după 8 dzile, pentru carele, mai pre urmă simţind şi oprindu-să în Misia, au apucat acolo cetatea Odisul şi pre Chirii, hatmanul oştilor, au omorât. Aşijderea pre Ipatie, alt hatman, I-au prins viu şi ca la 65 000 din oastea lui Anastasie împărat au omorât, precum scrie Gheorghie Chedrin: în anul 23 a împărăţiii Iui Anastasie Vitalian schithul să fie omorât pe Chirii hatmanul oştilor şi să fie cuprins tirăneşte Thrachia, Schithia (supt acesta nume poate fi şi Dachia) şi Misia şi aducând cu sine multe năroade de huni şi bulgari, multe cetăţi să fie luat; şi cu prada pană supt zidiurile Ţarigradului să fie agiuns. La anul 515 Vitalian291 au fost gătit vase pre mare, să margă din doaă părţi să încungiure pe Anastasie în Ţarigrad, ce Marin voievodul lui Anastasie, luând cu sine pe Proclu mathematicul, carele, făcând cu meşterşug nişte oglinde de aramă, cu radzele soarelui au aprins toate corăbiile lui Vitalian pre mare. Vitalian pentru pierderea corăbiilor, mai mult înfocându-să, mai cu mare vrăjmăşie au purces / cu alalte 333 oşti despre uscat asupra Ţarigradului. Ce senatul, vădzind răzsipa ce vine asupra împărăţiii, au stătut Ia mijloc de au făcut pace, cu aceaste condiţii: pentru ca orthodoxii în izgnanie trimişi să să întoarcă la locurile lor (între carii era şi Machedonie, patriarhul Ţarigradului) şi sinod icumenic să să stringă, în carele eresea evtihiianilor (a cărora cap şi scutitoriu singur împăratul Anastasie era) să Leat 515 Evagrie [Euagrios], Cartea 3, cap. 43. 1234 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1235 giudece. Ce Anastasie, precum era toate primejdiile obiciuit cu bani a răscumpăra, multă summă de bani lui Vitalian dând, cu dânsul s-au împăcat şi încă şi maghistru tuturor oştilor deodată l-au făcut; pană adecă s-au încetat şi s-au tolit gâlcevi le între gloate. Apoi şi pe Vitalian din cinste l-au scădzut, şi sinodul, carele de frică să giuruisă să facă, n-au făcut; deci dară de pre rămânerea acestui Vitalian la Ţarigrad, aiavea iaste, că numele Schithiii rău să pune între Misia şi Thrachia. Ce poate fi Vitalian de neam schith fiind şi în hotarăle mai aproape de Dachia varvarii lui legea creştiniască priimind, scriitorii au amestecat numefle] Dachiii sau a Volohiii (precum bolgarii atuncea îi dzicea) cu Schithia; precum şi alţii mulţi mai pre urmă istorici, toate locurile peste Dunăre spre crivăţ, supt numele Schithiii le cuprind, carii la locul lor să vor pomeni. Ce Anastasie împăratul, în eresa sa rămâind, măcar că pre urmă căindu-să cerea iertăciune de la năroade. Ce Dumnădzău, vrând aiavea să-1 certe în ceasta lume şi arătându-i-să un om groznic ţiind în mână un izvod, i-au dzis: „Pentru necredinţa ta, Dumnădzău 14 ani ţ-au şters din tabla vieţii şi aşeşi să ştii că, curund, de fulger vii pieri". Anastasie cu meşterşuguî Iui Procul mathematicullui, de urgie lui Dumnădzău vrând să scape292, au poroncit, nebu/nul, cu meşterşug mathematicesc să-i facă o casă prin carea să nu poată străbare fulgerul! Ce în zădar; că leat 518, în 17 a lui april, sau precum alţii vor, în 9 a lui iulie, de fulger au pierit; după ce au împărăţit ani 27, luni 3, ş-au trăit 80 sau, precum alţii dzic, 88 de ani. Iar în locul Iui slujitorii au rădicat la •r . ti i împărăţie pre Iustin Thracul. Acesta au Iustin lhracul r r împărăţit ani 9, dzile 23; şi la leat 527, 292 Evagrie [Euagrios], Carrea 4, Marţelin [Marcellinus. Comes]. Theofan [Theophanes], Chedrinos [Cedrenos] şi Zonaras. obrintindu-i-să un picior ce avea de săgeată rănit, în calendele lui avgust au murit. In vremile acestuia, ceva vrednic de însămnat pentru părţile Volohiii, la istorici însămnat n-am putut afla. In locul Iui au stătut Iustinian la împărăţie, avgust în 33 dzile într-acelaşi an. CAPUL II Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia de la Iustinian pană la Iustin Iustinian atâta de vestit iaste în toată lumea istoricească, cât pentru dânsul destul iaste singur numele lui Iustinian a pomeni; iară din toate laudele lui mai vestite îi sint zidirile ceale multe şi minunate de cetăţi, oraşe, poduri, mănăstiri şi besearici, între carele una, Beserica Sfintei Sofiii destulă iaste, pentru mierarea a toată lumea, că nici întăi ca aceasta (de beserica lui Solomon cevaşi nu dzicem) s-au zidit, nici după dânsa, alta pană acmu s-au vădzut, iară mai cu de-adins pentru cetăţile carele unile răsipite fiind li-au tocmit, iară altele şi din pajişte au rădicat pe îmbe marginile Dunării în Dachia, în Misia şi aşeşi şi în Schithie, pre amănuntul în capul ce urmadză le vom arăta. După zidiri, îi sint biruinţele asupra tuturor varvarilor, în Italia şi Africa, şi în Persia, carele au dobândit prin vestitul hatman Velisarie şi prin / Narsitis hadânbul, decât Velisarie 335 ' numai cu părţile bărbăteşti mai gios, iară nu cu vitejiia. Velisarii mai lăudat cu atâta, că pentru cinstea curăţiii şi cu contenirea hadâmb să făcusă, pentru carele scrie Procopie293 că în viiaţa lui altă muiare fără car pre a sa n-au cunoscut, şi în faţă a muieri frumoase nici au căutat. Ce aceastea noi altora lăsindu-le, la lucrul nostru să ne întoarcem. 293 Procopie [Procopius], De războiul gotthilor, Cartea 2 şi 3. 1236 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1237 Chedrinos294 istoricul la sămnul 148, în viaţa lui Iustinian pentru suppunerea unilor supt împărăţie, scrie aşe: „In cel dintăi, dzice, an a împărăţiii lui Iustinian, Variza, crăiasa hunilor, armele ş-au împreunat cu a romanilor, dzic să fie avut 100 000 de huni supt stăpânirea sa. Inrr-acelaşi an şi Gorda, crăişorul hunilor, carile lăcuia aproape de Vosfor (pre unde iaste acmu Azacul) s-au datu-să romanilor şi s-au făcut şi creştin. Acesta făcuse legământ precum şi romanilor cu credinţă va fi şi cetatea Vosforul (dzic unii aceasta să fie Azacul) va pădzi, şi dajdea cea de boi, carea era obiciuită, în toţi anii să dea, la împărăţie va trimite. (Vosforos ellineşte va să dzică aducătoare de boi, pentru carea tâlcuieşte Chedrinos295 pentru aceia cetatea să fie chemat Vosfor, căci lăcuitorii de acolo în loc de bani era legaţi să dea în toţi anii boi.) Crăişorul dară acesta, cu multe daruri şi cum să cade cinstit de la împăratul fiind dăruit, s-au întors acaseş, unde spuind frăţine-său, lui Moagheras, de cinstea şi de darurile carele au avut de la dărniciia împăratului şi precum s-au făcut şi creştin, îndată au sfărmat şi au ars toţi bodzii hunnilor, pentru carea lucru mâniindu-să hunii au rădicat cap asupra lui şi zugru-336 mându-1 au pus în locul lui craiu pe frate-/său Moagheras; aşijderea şi pe tribunul Dalmaţiii (carile acolo păziia), împreună cu toată oastea ce avea pe lângă dânsul, au omorât. De aceasta înţelegând împăratul Iustinian, îndată au orânduit pe Ioan consulul, ficiorul lui Rufini patrichiul carele, pre lângă alalte oşti, luând încă şi de a schithilor multă oaste într-agiutoriu, au purces împrotiva lor. Aşijderea pre uscat au trimis pe Godila, harmanul oştilor, carile ţinea de Ia Ulissopolis pană la Gadurion. Hunii luând veste de vinirea oştilor asupra lor, înspământându-să au cădzut la rugămente de pace şi aşe rocmindu-să pacea, de ciia romanii fără nici o grijă la Bosfor au stăpânit." Aceastea Gheorghie Chedrin. Iară Procopie Chesarianul, De războiul gotthilor, carte 3, cap. 19, dzice precum Iustinian împărat să fie adus ca Ia 200 000 de huni, ce Ie dzicea coturgutii, cu muieri cu copii cu tot şi să-i fie pus în Thrachia; însă pre vremile acestuia împărar, precum din scriitori putem cunoaşte că, părţile Volohiii rău s-au tulburat şi cu prădzile varvarilor printr-însa tare s-au strămutat. , Leat Şi întăi, că la anul 530, bolgarii, carii mai de mult să fie 530 trecut spre Pannonia am pomenit, cu ghetii iarăşi împreu-nându-să, au început a prăda în Illiria şi în Greţia; ce Mundom, voievodul lui Iustinian împărat, asupra lor mărgând, măcar că i-au bătut şi mulţi din varvari au pierit, însă înapoi peste Dunăre sau într-alră parte să-i goniască şi din hotarăle împărăţiii de tot afară să-i scoată nu s-au putut. Ce acestea pre acolo tare lipindu-să, după dânşii şi alte a lor saminţii s-au pornit şi cu vrăjmăşii, cu multul mai aspre şi mai cumplite decât a gotthilor şi a hunilor, locurile părţilor Volohiii au răzsipit ş-au strămutat. Iustinian împăratul / toate puterile oştilor spre Italia şi 337 spre Africa, cu hatmanul Velisarie şi cu Narsitis trimiţind şi părţile dincoace puţin şi mai nemică scutindu-să, şi ales la { anul 550, Gotila, domnul gotthilor, Roma încungiurând şi 550 după mult războiu au şi dobândit-o. Pentru a căriia răzcumpărare Velisarie cu toate ostile spre Italia întindzind, slavii (sau precum îi număsc) după bolgari pornindu-se cu mulţimea mare spre Volohie s-au pornit296 şi în cale toate sfărmând şi prădând, Dunărea au trecut şi oricine înainte le ieşiia, fără nici o alegere, de tot omorâia şi pre cei mai mulţi, cu multe feliuri de moarre, pană 29 Chedrinos [Cedrenos], în Viaţa lui Iustinian. Chedrinos [idem], acoloşi. 296 Procopie [Procopius], Istoriia gotthilor, Cartea 3. 1238 DIMITRIE CANTEMIR atuncea în părţile romanilor neştiută, îi căzniia, adecă ascuţind pari de-a lungul, pen trup le bătea şi aşe înţăpaţi, în pământ îi înfingea (caută/de unde mai pre urmă serachinenii pildă luând şi pană astădzi turcii prin şedzut pană în cap ţapa pătrundzind, a înţăpa s-au deprins). Gheorghie Chedrinos297 arată precum această năbuşire să să fie tâmplat la 31 de ani a împărăţiii Iui Iustinian; hunnii, dzice, carii şi sthlavini să chiamă, au năbuşit în Thrachia şi mulţime de oameni au omorât şi încă şi pe diregătoriul aceii ţări au prins. Şi de cutremurul pământului, fiind pre une locuri răzsipit zidiul carele făcusă Anastasie împărat, aflând loc deschis au întrat în lontru. Şi toate supt puterea lor au suppus pană la Dripea şi la Nimfea şi la satul lui Hristos. Ricţiolus298 (această năbuşire a sclavilor cu doi ani mai înainte însămneadză, adecă Ia anul 548). Intr-acest an, fundamenturile crăiii leşeşti s-au început, pentru carea în capul ce urmadză vom dzice. 55I La anul 551 Ghermanos voievodul, carele împotriva sclaviniior era trimis, în gătirea purcesului murind, şi toată 338 găti/rea aceaia strâcându-să, sclavinii de aciia fără de nici o grijă toată Machedonia şi Greţia au prădat, pană adecă Ioan hatmanul cu altă oaste s-au gătit şi împotriva lor s-au trimis. Ce pană Ia gătirea oştii, sclavinii acmu după ce au ars şi au jăcuit Greţia şi Machedoniia s-au întors spre Thrachia şi pană supt Ţarigrad au vinit; toate supt sabie şi supt foc puind hatmanul Ioan întăi de supt Ţarigrad pană la Adrianopolis i-au gonit, iară acolo sclavonii de bătaie apucându-sâ, asupra romanilor viind, fură biruţi. Această pradă s-au făcut şi la al doilea an. lat IU Gheor§hie Chedrinos [Cedrenos], în locul pomenit. Ricţiolus [Riccioli], în Hronicul cel mare Ia leat 548. HRONICUL 1239 [CAPULUI] Măcar că Iustinian stând la împărăţie, multă tulburare, prădzi şi călcaturile varvarilor, carele dzisem, în ţărâle împărăţiii lor necontenite era, cu carile şi statul Dachiii nu puţin scădzut şi din câteva părţi pişcat de varvari era, căci o parte din Dachia singur împăratul unnilor o didease; o parte, alţii în silă apucasă. însă toată supt stăpânirea varvarilor să nu fie cădzut, a vremilor acelora curat istoric Procopie Chesarineanul299, curat ne arată. A căruia cuvinte oricâte pentru Dachie, în vremile lui Iustinian s-au tâmplat, toate aicea pre rând de faţă le vom pune. întăi dară, De războiul gotthilor, carte 3, cap. 14. „Turnul, dzice, carele de ceia parte de Dunăre odânăoară Traian împărat îl făcusă, cu câtva ani mai înainte fiind stricat de varvari, sta deşert, pre acesta şi altele de prinpregiurul lui, Iustinian împărat, ca pre nişte locuri ce era de moşiia şi de stăpânirea româniască, li-au giuruit antilor şi sclaviniior; însă cu această tocmala, pentru ca să stea împotriva hunilor carii adese prăda în împărăţiia romanilor; varvarii au priimit tocmala aceia, însă şi ei au cerşut / de la împăratul să le dea pe Hilvurie, maghistrul oştilor, să le fie cap. Aicea care turn să fie fost acel turn făcut odânăoară de Traian împărat şi în ce parte a Dachiii chiar a cunoaşte nu putem; însă altul nu poate fi fără numai tot acesta carile astădzi Severinul să cheamă, căci la acest loc Traian să fie zidit cetate, în capul ce urmadză-i pentru zidirile lui Iustinian vom arăta, însă oriunde peste Dunăre s-a înţelege să fie fost, noaă dovadă ne iaste că Iustinian: Pro jure veteri, quo ad Romanos pertinebat, adecă: căci din moşie veche era de locurile 299 Procopie [Procopius], De războiul gotthilor, Cartea 3, cap. 14. 1240 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1241 împărăţiii, îl făgăduia acelor varvari, şi cu alte locuri de penpregiur să Ii—1 dea, şi ei să stea împotriva hunnilor. Aşijderea iarăşi acesta istoric000 într-aceia loc, puţin mai gios, cu deschisă cuvinte arară precum Iustinian împărat au dezbătut toată Dachia de la gotthi. Cuvintele istoricului sint acestea: „Ghepidii, dzice, carii mai denainte ţinea cetatea Sirmiul şi toată Dachia, Iustinian împărat după ce au scos acea ţară din mânule gotthilor, iară ghepidii pe romanii carii era lăcuitori de moşie i-au luat în robie şi de ciia nepărăsit purcedea cu prădzile în împărăţie, pentru care lucru şi împăratul n-au vrut să le mai dea liafa carea li să da mai denainte (iară acei ghepidi să fie început a sluji cu liafă împărăţiii de pe vremea lui Marţian, scrie Iornand în istoria vandalilor, carte 3; iară Marţelin dzice că de pe vremea lui Zenon să să fie tâmplat). Ce pentru ca să le puie piiadecă, au dat longo-bardilor în Pannonia cetatea Norion şi alte locuri mai cu tărie şi multă summă de bani li-au dăruit; carii lăsind locurile pre carile lăcuia mai denainte au trecut peste Dunăre în ceaia parte şi s-au aşedzat aproape de ghepidi."/ 340 Iară ghepidii (precum acela Procopie mărruriseşte, cartea 2, de războiul gotthilor) ţinea locurile pre lângă Singhedin şi pre lângă Sirmiu, între Dunăre, şi peste Dunăre. Aceastaşi mărturiseşte Iornand301 pentru vandali, carte 3: „Eu, dzice, Dachia cea veche chem carea acmu o ştiu toţi că o ţin ghepidii, care ţară iaste dimpotrivă Misiii pesre Dunăre, şi cu munţii ca cu o cunună iaste încinsă, şi are numai doaă locuri de întrat într-însa şi unul să chiamă Bonfos, iară altul Thabas. Această ţară a Dachiii de acei vechi numită acmu, precum dzisem, să chiamă Ghepidia". Din hotărârea carea fac aceşti scriirori pentru locurile carile au fosr ţiind odată ghepidii în Dachia să cunoaşte c-au fost peste Dunăre de la Sirmium în sus pană la Singhidin şi j00 p,-OCOpie [ProcopiusJ, acoloşi. 301 Iornand [Iornandes], Pentru vandali, Cartea 3. toată Transilvania, căriia noi îi dzicem Ardialul. Iară alalte părţi a Dachiii, adecă Dachia măluroasă, şi Dachia muntoasă, pre unde iaste acmu Ţara Muntenească şi a Moldovei, supt Iustinian împărat să fie fost tot subt stăpânirea împărăţiii romanilor. Aşijderea dintr-aceiaşi istoric Procopie cunoaştem că Iustinian, dezbătând de la varvari Dachia, o parte dintr-însa cu cetatea Singhidinui, să fie dat eruliîor. Dzice dară el într-acelaşi cap: împăratul câteva locuri din Dachia au dat erulilor, pe lângă Singhidin unde şi acmu trăiesc, din carii unii s-au scris şi în izvodul oştenilor romani şi s-au numit federati, adecă în credinţă luaţi. Pre lângă acestea alte doveade şi mai tari şi mai fără prepus ne aduce acelaşi Procopie în carte şi capul pomenit, puţin mai gios, că longobardii, după ce s-au mutat peste Dunăre lângă ghepidi, precum mai sus am pomenit, îndată s-au apucat de gâlceava cu / ghepidii, ceştea să-i goniască de 341 pe unde şedea, ciia să nu-şi dea locurile. Ce longobardii, fiind supr protecţie împărăţiii, au trimis la împăratul Iustinian rugându-să să dea agiutoriu împotriva erulilor. Viind dară la împăratul solii carii trimisese longobardii într-acesta chip să fie grăit302: „Aceasta socoteaşte, o împărate, că mai denainte vreme, când gotthii avea Dachia supt dajde (adecă pe vremea după pieirea Iui Valens, precum noi acolo am arărat), ghepidii şidea de ceaia parre de Dunăre (adecă despre Panonia), unde mai demult cu toţii la un loc lăcuia; pre atuncea atâta frică trăgea de gotthi, cât măcar o dată Dunărea să treacă nu îndrăzniia, şi părţile carile peste Dunăre, măcar că împărăţiia le avea ca cum ar fi fost lepădate; însă ei mai înlontru să înrre frica gotthilor îi opri ia; iară după ce au vădzut c-aţi gonit din toată Dachia pe gotthi şi sinteţi împiedecaţi cu alte 302 Procopie [Procopius], acoloşi. 1242 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1243 războaie (adecă războaiele ce să făcea în Italia asupra vandalilor), au îndrăznit spurcaţii acestea petiutinderea a călca în hotarăle voastre, Sirmiul au cuprins, o împărate! şi pe români îţi trag în robie şi încă să laudă, precum toată Dachia au dobândit." Solii dară longobardilor acestea. Iară solii ghepidilor (căci şi ei faţă înaintea împăratului să pârâie), pentru ca să arate pe solii longobardilor mim ciunoşi, şi precum ei nu să laudă că ţin Dachia, ce numai Sirmiul cu o parte din Dachia, într-acesta chip cuvintele longobardilor întorcea: „Acmu, dzice, o împărate! fiind războiul între noi început şi singuri cunoscându-şi neputinţa 342 şi slăbiciunea de ce au început, / căindu-să şi la voi alergând, silesc, ca împotriva a toată dreptatea, pentru dânşii romanii asupra noastră războiu să înceapă; şi aduc pricină furii acestea pentru Sirmium şi pentru alte une locuri de a Dachiii. Dară încă atâte cetăţi şi atâtea provinţii mai sint supt stăpânirea voastră, câte trebuie să cercaţi şi alte năroade să puneţi într-însele să Iăcuiască"^03. Pentru părţile dară Dachiii despre Pannonia aşe chiar arătând, precum puţină parte a Dachiii varvarii ghepidii să fie fost ţiind. Apoi, întorcându-să spre Schithia despre Marea Neagră, hotarăle împărăţiii aşe pune. „Vosforul dzice (carele iaste Azacul) cetatea, cu câtva ani mai denainte (precum la cel dintăiu an a împărăţiii iui Iustinian din Chedrinos am arătat) supt stăpânirea împărăţiii romanilor au vinit. De Ia cetate Vosforului pană la cetatea Hersonul (acesta-i în Crâm căriia îi dzic turcii Curşuilu), carea stă în marginile mării şi încă mai demult romanilor era supusă, tot locul între aceste doaă cetăţi îl lăcuiesc hunnii (aceşte-s hunii a cărora împărăteasă Variza şi alt crăişor ce scrie Chedrinos că s-au fost şi botedzat, s-au dat supt oblastiia împărăţiii), iar de la cetatea Hersonul :>(to proc0pie [Procopius], De războiul gotthilor, Cartea 3, cap. 4. ■(dzice Procopie acoleşi puţin mai gios) pană la gura Dunării iaste cale de 10 dzile, care locuri, tot varvarii (hunii adecă aciia) le ţin. Deci de acolo încoace pe apa Dunării, carea din munţii cheltilor izvoreaşte şi ştergând marginile Italiii prin Dachia, Illiriia şi Thrachia cură. a îcavia peXP1 Bo^dvxiov tgov Popdioov PaaiAeox; Tov/avei âvxa. Adecă: Toate locurile acelea supt oblastiia împărăţiii romanilor sint. Acestea dară mărturii pentru Da/chia noastră, pre 343 acestea vremi ne dau istoricii vremilor sale; decât carile nu putem cunoaşte, ce ar trebui mai chiar şi mai curat a să înţăleage, precum Dachia, ales cea măluroasă şi muntoasă, adecă Ţara Româniască şi a Moldovei (căci Ardialul numai ghepidii l-au fost cuprins) supt Iusti [ni]an împărat, subt oblastiia împărăţiii romanilor au fost şi încă peste hotarăle ei şi pană la Azac au fost tiind. însă pentru mai bună şi mai tare adeverinţa, iată, vom aduce, ca din izvod, toate cetăţile şi turnurile carile Iustinian împărat sau din vechi li-au tocmit, sau de iznoavă li-au făcut în părţile Dachiii noastre, de unde fietecine cât de împotrivnic să poată măcar şi peste voia lui giudeca, că de vreme ce supt Iustinian au fost atâtea de multe cetăţi cu romani lăcuite şi de Ia împărăţie păzite, iată că de năbuşala lui Attila şi a altor varvari, carii au urmat după dânsul, pustie n-au rămas, precum s-au greşit şi Neculai Costin logofătul, urmând nişte istorici poate fi leşeşti, a cărora numere de-abiia să pot însămna între alţii a lumii istorici. CAPUL IV Arată-să cetăţile carile Iustinian au tocmit sau de iznoavă au făcut în părţile Dachiii Acelaşi istoric Procopie Chesariianul304, carte 4, pentru zidirile lui Iustinian, odânăoară, dzice, împăraţii romanilor 304 Procopie [idem], Cartea 4, De zidiri. 1244 DIMITRIE CANTEMIR pretiutinderea pre marginile Dunării multe cetăţi, oraşe şi cetăţui, unele din driaptă, altele din stânga, au zidit, cu carile năbuşirile varvarilor opria. Apoi într-aceiaşi carte305, cap. 5: cetăţile şi oraşele carile 344 în Dachia au tocmit Iustinian ş-au / făcut din temelie, într-acesta chip pomeneşte: „Pre lângă Dachia, dzice, cură Dunărea, carea din partea den a stânga începe a despărţi pre varvari, iară den a driaptă ţin romanii Dachia carea PiTcrjoiav, adecă măluroasă o chiamă (căci pÎTta lătineaşte să înţăleage malul ) fost-au odânăoară zidit Singhidon (acestuia unii dzic Semendrea, iară alţii împotrivă, dzic să fie Seghedinul; alţii aşijderea Vidinul) şi Octavum, carile-i cu opt mile mai gios de Sighidon. înainte de la acestea au fost cetatea Viminachium; şi aşeşi în malul Dunării cetăţile Pincul, Cupul şi Novele; iar împotriva Novelor de ceia parte au fost Literata (căriia mai prosteşte îi dzic Lederatul). De la aceaste, şi mai înainte urmadză castelele (adecă cetăţui mai mici) Cantavazates, Smornes, Campses, Tanata, Zerne şi Duchepratul; şi alte multe mai mănunte a cărora numere dzice Procopie că le trece cu condeiul; însă pre toate pre acestea Iusrinian împăratul să le fie tocmit şi rădicat, scrie. După acestea, dzice, urmadză cetatea pre carea o chiamă Capul Boului, făcută de Traian Avgustul (de pre aceasta cetate socotim, ţara Moldovei să fie luat stema sa Capul Boului). De aciia iaste oraşul cel vechiu ce să chiamă Zanes, iar de Ia Zanes nu departe iaste cetăţuia căriia îi iaste numele Pontes (adecă Podurile). Şi de unde să fie luat această cetăţuie numele de să chiamă Podurile, iarăşi Procopie, înrr-acelaşi loc arată. Traian, dzice, avgustul, neputând suferi şi nu după cinstea împărăţiii a fi socotind, ca hotar să aibă împărăţiia romanilor (vrând adecă împărăţiia romanilor să nu să 345 închidză cu hotară) şi să să hotăras/ca cu apa Dunării, pentru 305 şi Cap. 5 [ProcopiusJ. HRONICUL 1245 aceasta au păzit de au împreunat malurile Dunării cu pod. Fost-au dzice arhitectul (adecă mai marele meşterilor) acestui lucru, Apollodor Damaschineanul. Atunceşi au pus Traian doaă cetăţui într-amândoaă ţărmurile apei, din carele una, carea era de ceia parte (adecă despre Misia), au numit-o Theodora, iară alta, carea era în ţărmurile Dachiii au chemat-o Pontes, adecă Podurile, luând nume de pe lucrul ce făcusă, iară alte cetăţi, carile sint de la acelaşi Traian, însă mai pre urmă făcute, sint Marepirgul, Suniana, Armata, Timena, Thodoropolis, Stisipirgul şi Alicanipirgul. Aşijderea oraşul ce să dzice Adacfas (adecă la ape) Pirgonovoriie, Lacopirgul şi cetăţuia Dorticum. Aşijderea turnul ce să chiamă Iudeul şi Pirgul înalt; oraşul Gomves şi cetăţile Oris Pas, Longhiniana şi Ponte Sercum. Acestea sint cetăţile carile singur Traian în Dachia li-au făcut, Iustinian li-au prefăcut şi cu oşteni romani, pe vremile lui, pentru paza împărăţiii li-au întărit. însă trebuie cu aceasta a să şti că Procopie nu numără toate cetăţile carile au făcut Traian şi cu romani li-au împlut în Dachia, ce numai celea carile Iustinian li-au tocmit, fiind de vreme şi de varvari stricare, pentru carile caută la Bonfin, decada 1, unde cu Ulpia Traiana, multe alte a Dachiii cetăţi vii afla numărate, din carile şi noi unile mai denainte am pomenit. Deosăbi de aceste cetăţi, multe încă altele pomeneşte Procopie306 în Misia, în Pannonia, în Illiria şi aşeşi pană Ia Schithia, de Iustinian făcute şi tocmite. Ce alalte necăutând Ia treaba / noastră, aicea vom arăta une cetăţi mai vestite 346 carile au tocmit şi cu slujitori li-au întărir Iustinian, în Misia şi în Schithia, pentru ca unile cu altele să să poată păzi şi la vreme de nevoie a să agiutori. în Misia dară, dzice într-aceaiaşi carte, cap. 7, în ţărmurile Dunării, trei cetăţi de-a rândul sint: Saltopirgul, Dorostolus 306 pr0copie [Procopius], De zidirile lui Iustinian, cap ..7. 1246 DIMITRIE CANTEMIR (aceasta-i Dristorul) şi Sichidava; de ciia iaste cetăţuia Cusoris şi cetăţuia Palmatis şi cetăţuile Adina şi Tiliscon. După acestea mai adaoge Procopie cetăţuile carele au tocmit Iustinian aşeşi în Schithia de romanii cei de demult descălecate şi sălăşluite. întăi cetăţuia, carea pre vremea lui Iustinian s-au fost chemând Sfântul Chirii, iară mai denainte a fost cetatea veche, carea s-au fost chemând Ulmiton, carea câtăva vreme mai denainte fiind apucată de varvarii sclaveni, îşi făcusă într-însa lăcaş de tălhuşag, apoi părăsind-o de tot s-au fost răzsipit; cât numai de pre nume s-au fost cunoscând; pre aceasta Iustinian aşeşi din temelie au zidit-o şi cu acesta chip părţile acelea de prăzile slovenilor păzite şi fără grijă li-au făcut." Lângă acesta aproape stă vestită cetatea Ivida (aceasta au luat nume de pe lacul ce-i dzicem acmu noi Vidovul; carea sau Cetatea Albă iaste sau alta mai aproape de lac cu acesta nume; însă noi ce din istorici a dosiuşi n-am putut, socoteala la cititori lăsăm). „Peste aceasta iaste cetăţuia Eghistul; şi în marginea Schithiii cetatea Almirin (Almirin eilineşte să înţăleage săraturi sau sărărie) cum dzic turcii Tuzla, carea poate să fie 347 Tuzla carea astădzi iaste în Crâm." Şi ace/stea sint cetăţile cari dintr-acest istoric cunoaştem, că pre vreme lui Iustinian au fost în Dachia şi prin ţărâle Dachiii vecine, tocmite, grijite şi cu oaste româniască întărite; de pre carele putem cunoaşte, fără prepus, cum Dachia pe aceasta vreme, supt oblastiia romanilor au fost şi cu romani lăcuită. CAPUL V Arată-să pricina descălecăturii crăiii leşeşti din neamul slovenilor Calvizie507 şi Petavie ascuţiţi a annilor istoriceşti sămă-luitori, din istoriia leşască culeg, precum pe vremile lui HRONICUL 1247 Iustinian la anul pomenit, adecă 551, Leh sclavonul, focurile Poloniii, adecă a ţărâi leşeşti, să fie cuprins. Iară cuprinderea acelui pământ, hronicul slovenesc508 aşe o povesteaşte: „sclavenii, dzice, carii Ia Dunăre şedzusă, cădzind romanii asupra lor şi multe nevoi şi asuprele făcându-Ie, ei s-au sculat de acolo; deci unii din sloveni s-au dus şi s-au aşedzat pe apa Vislii şi s-au numit polane" (poloni), adecă cum le dzicem noi Ieşi, ce întăi de pre numele mai marelui lor Leh. 150 de ani au stătut crăiia supt acel nume Leh; iară apoi, la alţii s-au dzis poloni sau polane sau poliachi, de pre câmpie numele ducând, căci spre locurile la câmpi s-au fost întins. Ce de aceasta a lungi lăsind la cuvântul ce ne trebuie să vinim. Din tâmplarea vremilor şi consensul istoricilor curat se cunoaşte că sclavenii, sau cum acmu le dzic sclavunii, după ce au ieşit după bolgari, ş-au vinit în părţile hotarălor împărăţiii romanilor, o parte să fie trecut Dunărea, la Misia şi / la Thrachia, iară o parte să fiă rămas pe Volohia şi pre 348 alte locuri, pre marginea Dunării; precum arată şi Procopie pentru zidirile Iui Iustinian, carte 5, că sclavinii de multă vreme au fost apucat cetatea Ulmiton şi ş-au fost făcut loc de tălhuşag, pre carii apoi gonindu-i romanii de acolo, şi întărind cetatea au făcut fără grijă părţile acelea, apoi romanii (cărora ei anume volohi le dzic), să fie vinit asupra lor şi să-i fie gonit de la Dunăre, pană i-au trecut la apa Vislii, unde s-au aşedzat. Aceşti romani, alţii nu pot să fie fără numai aciiaşi carii în Volohia lăcuia, căci nici un istoric nu aflăm să pomenească precum Iustinian au trimis altă oaste şi să fie gonit din Volohia sau din Dachia (precum îi dzicea mai denainte) pre sclavuni; ce câte războaie au avut hatmanii lui Iustinian, tot cu sclavunii cei peste Dunăre trecuţi au avut (pentru carii 307 r Calviz [Calvisius], la acesta an. list 465. * letopiseţul slovenesc [?], în Pridoslovie, list. 4. 1248 DIMITRIE CANTEMIR noi am dzis), de unde chiar să cunoaşte că volohii pentru carii pomeneşte istoriia sclavenilor, alţii n-au putut fi fără numai romanii cii de loc, carii au cădzut asupra slavunilor, cei ce-au fost rămas la Dunăre despre părţile Dachiii. Nici puţină dovadă iaste acestuia lucru, că hronicul moldovenesc309 cel vechiu pomeneşte de nişte rusi ce-au fost lăcuind la Suceavă şi la Baie, mai denainte de vinirea lui Dragoş Vod de la Ardeal; care rusi încă alţii nu pot fi fără numai rămăşiţa acelor sloveni de romanii din Volohia goniţi, cu carii, prin multă vreme, romanii în Volohia trăind, multe cuvinte sloveneşti în limba sa au amestecat, precum şi acmu să amestecă. Aşijderea acei sloveni ce au rămas atuncea, precum nu stăpâtori ce suppuşi podani romanilor să fie rămas, să 349 dove/deşte că şi astădzi boierimea ţărâi de sus mai mulţi mojici podani ruşi au decât de alte neamuri. Ce pentru podanii Moldovei având noi deosăbit dzis, în Descripţiia Moldovei aicea mai mult nu avem a dzice, fără cât numai, acestea pre scurt pomenim pentru ca să să adeverească că sclovunii de pe marginile Dunării, de romanii în Volohia trăitori au fost goniţi, iară nu altă oaste româniască să fie fost, că de ar fi fost ar fi pomenit istoricii, precum au pomenit pentru ostile şi războaiele carile s-au tâmplat cu sclavii cei piste Dunăre trecuţi. Aşijderea să adeverim precum măcar că istoricii ellineşti şi latineşti pentru statul Volohiii pe vremile vinirii sclavonilor, mai mult nu pomenesc decât carile noi în cele trecute am arătat; însă sclavonii cei goniţi de volohi de Ia Dunăre şi de nevoia carea au păţit de la dânşii, în letopiseţile sale, nepomenit n-au trecut, cu carea neclătită şi nebiruită dovadă iaste precum romanii din Volohia, măcar că de la împărăţie puţin agiutoriu a avea ar fi putut, căci, precum am dzis, toate ostile împărăţiii era cu Velisarie în Italia, asupra vandalilor şi a gotthilor. HRONICUL 1249 Insă ei singuri nu numai de varvarii ce lă cădzusă asupra s-au putut ferP10, ce încăîndatăş biruindu-i, de pre locurile sale i-au gonit, şi aşeşi nici pre Ia marginile hotarălor Ioc dându-Ie, tocma pană Ia Visla i-au gonit; ce acestea toate încă mai tare s-or dovedi în cursul hronicului înainte, carile la locul său să vor aduce. După acestea Iustinian, leat 565, noiembrie 13 au murit, ^ după ce au împărăţit ani 38, luni 3, sau, cum alţii numără, luni 7, dzile 10. In locul lui urmând Iustin Cororopalat, născut din sora lui Iustinian, de moşie thrac./ 309 H Tonicul cel vechiu Ia Ureche Vornicul, în Pridosloviesă pomeneşte. CAPUL VI Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia de la Iustin pană la Mavrichie Iustin au fost nepot de frată lui Iustinian, Iustin şi în boieri ia ce să cheamă curopalat, adecă Thracul purtătoriu de grija curţii, poate să să înţăliagă ca postelnicul cel mare în ţara Moldovii. Stătut-au Ia împărăţie la anul pomenit. Ce în 12 amce au împărăţit311, cevaşi de pomenit spre părţile noastre nu aflăm, mai vârtos, că pe aceaste vremi împărăţiia romanilor 2 boale grele avea: una era slabă şi bolnicioasă firea lui Iustin carile, mai mult boliac fiind, de-abiia de să arăta vreodată Ia nărod, cu carea pricină răii diregătorii împărăţiii rău puterile împărăţiii siăbiia; alta că Artaban, împăratul perşilor, nime împotrivă ieşindu-i, cum îi era voia aşe prăpădiia şi sfărma toate ţărâle răzsăritului; cât şi zidiurile Antiobiii la pământ li-au pus, şi mulţime de romani în robie au dus312. 310 Evagrie [Euagrios], Cartea 4, cap. 40 şi Cartea 5, cap. 1. Nichifor [Nicephorus], Cartea 17, cap. 31. j[[ Evagrie [Euagrios], Cartea 5, cap. 1, pană la al patrulea. 312 Evagrie [Euagrios], Cartea 5, cap. 9 şi Chedrinos [Cedrenos]. 350 1250 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1251 U-at în vremea acestuia împărat, precum din istoriile )/() arăpeşti313 culegem, leat 570, născutu-s-au puiul viperii, părintele minciunii, fiiul întunerecului, împeliţat chipul diavolului, si Iţa satanii, gura tartarului, ucigaşul sufletelor, vrăjmaşul adevărului, ocara lumii, cinstea musulmanilor, XJt , , ppsevdoprofitul Muhammed, carile din Muhammed n • suflarea şi şopta satanii au scornit legea şi carte curanului, cădzut-au din pântecile mâne-sa în luna carea să cheamă arăpeşte rabie a doua, în 12, carea după {>at socoteala lunilor noaă obiciuite cade în 5 a lui mai, în dzua 57,s a doa a săptămânii, adecă luni. 35; Iară Iustin împăratul314 au murit / la anul 578, octomvrie în 5 dzile, după ce alesese singur Tiverie în locul său să fie împărat Tiverie Anichie Constantin. Tiverie încă au împărăţit ani 4 şi cu mijlocul Iui Mavrichie hatmanul (carile mai apoi au stătut împărat) mari biruinţă au avut asupra perşilor şi toate cetăţile câte apucasă [m au întors. 582 Iară leat 582, tâmplându-i-să boală, din nişte tidve ce mâncasă, au murit, avgust 14; şi singur în 10 a Iui avgust pe Mavrichie hatmanul îi făcusă chesari, şi în 13 a lui avgust ş-au dat pe fiică-sa, pe Constantina, după dânsul, puindu-1 avgust. Iară în vremile acestui împărat spre părţile crivăţului, ceva lucrat la scriitori nu aflăm. însă nu purem a trece cu condeiul a pomeni din Zonaras, carte 14, cap. 11 şi în 12, carile scrie, precum Hagan, voievodul avarilor, au cerşut de la împăratul Tiverie meşteri pentru ca să-i facă feredeae, carii împăratul trimb ţindu-i, el au silit pe meşteri să-i facă pod peste Dunăre, pentru ca făr grijă să poată trece apa. 313Ebulferrah [Abulfeda °14 Evagrie [Euagrios], Ca; rtea 5, cap. 4. Apoi, luând cetatea Sirmiul şi alte cetăţi a Iiliriii suppuind, au cerşut de la împăratul să-i mai adaogă 80 000 de galbeni cătră 20 000 ce lua mai înainte. Ce aceasta a lor mândrie, după ce au stătut Mavrichie la împărăţie, li-au ieşit pe nas, precum îndată vom arăta. CAPUL VII Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia, supt Mavrichie şi Hagan, domnul avarilor Mavrichie vestitul în hătmănie şi încă Mavrichie mai vestit în împărăţie după nărocite războaie şi biruinţă, carile au avut asupra perşilor şi asupra Iui Hagan, domnul avarilor, carile şi pană la Ţarigrad vinisă şi / multă răutate împărăţiii adusese. 35 Apoi leat 594, trimis-au pe hatmanul Priscus asupra I* slovenilor, carii era în Thrachia, mare omor într-înşii 59 făcând, i-au scos din toată Thrachia (carii mai pre urmă au trecut în Ghermania, precum Sabellicus mărturiseşte). Ce nici cu atâta lăsindu-să, Ia al doilea an, i-au gonit şi peste Dunăre, şi multă dobândă luând de la dânşii, au trimis la împăratul Mavrichie; iară el au mărs la iernatic cu toate ostile peste Dunăre, pentru ca mai tare să păzască acele ţări de jacurile varvarilor315. Aicea ce mai deschisă dovadă trebuie pentru dovada traiului romanilor în Volohia, că măcar că istoricii anume nu pomenesc pentru Volohia sau Dachia, ce numai ce dzic c-au rămas cu ostile pentru paza ţărâlor peste Dunăre, însă aiavea iaste că nici locurile pustii au stătut să păzască, nici în locuri fără oameni şi fără lăcuitori ar fi avut unde ierna, nici în părţile Pannoniii să fie iernat, să poate înţăleage, căci Pannonia acmu de mult era în mânule bolgarilor; iară cea 315 Istoriia Misţelana [Paulus Diaconus] şi Chedrinos [Cedrenos] 1252 DIMITRIE CANTEMIR mai mare parte o ţinea Haganul cu avarii săi; carile precum din Theofil Samocatis316 cunoaştem, şi pe sclavoni îi avea supt ascultarea sa, de-i stăpâniia şi cu dânşii corăbii pe apa Savei făcea; de unde aiavea iaste că Priscus peste Dunăre, nu aiurea, ce în Volohia au fost iernat. Aşijderea din pomenitul istoric mare dovadă avem că pre vremile lui Mavrichie, nu numai Dachia ce încă şi Schithia (spre părţile carile acmu crâmenii şi bugegenii trăiesc), supt stăpânirea împărăţiii au fost; şi hatman acelor părţi Baduarie, istoricul, anume însămneadză; iară ostile au stătut tot peste Dunăre 6 ani, precum mai gios să va arăta.317 / 353 CAPUL VIII Aceastaşi să dovedeşte supt acestaş împărat Leat 597 La anul 597, scriu istoriile mestecate, precum Priscus hatmanul, cu îndesăturile unor nepriiatini ai săi, cădzusă în oarecare prepus de vicleşug la împăratul, de care lucru Mavrichie la Ţarigrad chemându-i, au trimis în locul lui pe un Petăr, ce acesta în vânătoare cu calul, denaintea unui gligan fugind, s-au lovit cu piciorul de o truchină de copaciu şi frângându-şi piciorul, de grijea oştii puţin şi mai nemică purta, de carea audzind împăratul, iară au trimis pe Priscus peste Dunăre la oşti; ce pană a merge Priscus la oşti, slovenii audzind că hatmanii din oaste lipsesc şi nici o orânduiala între dânşii iaste, apoi pre ascuns, şi Hagan voie şi îndemnare dându-le, la anul pomenit, cu mare năvală în Thrachia au întrat şi precum li-au fost voia au prădat-o. Ce sosind Priscus cu oşti318, nu numai căci că sclavii s-au tras înapoi, ce încă peste Dunăre cu ostile trecând, cale de HRONICUL 1253 ^ Samocatis [Simocatres], Cartea 6, cap. 3, şi Cartea 7, cap. 7. - ' Samocat [idem], Cartea 6, cap. 10. 318 Samocat [idem], Cartea 7, cap. 7, şi Cartea 7, cap. 12. patru dzile, în hotarăle avarilor au întrat, pentru carea trimiţind Hagan la dânsul soli, l-au întrebat ce ar căuta pre locurile lui. Priscus i-au răspuns precum altă nu cearcă, fără numai vânat. Aceasta Hagan stricarea păcii înţelegând, la anul 599, ostile strângându-şi, au întrat în Dalmaţia; ce trimiţind Priscus o samă de oşti pentru ca să ia veste mai bine, dându-le nărocul mână, fără veste pre prădătorii lui Hagan lovind, au scos plianul cât apucasă319. Hagan la anul al doile, încă mai mare gătire făcând, au întrat în Thrachia şi în Misia. Romanii cu multe bătăi mai iuşoare / biruiţi fiind, Mavrichie într-atâta spaimă vinisă, cât să ispitiia să lasă Ţarigradul şi să fugă; ce apoi soli de pace trimiţind, s-au tocmit cu giuruinţă de 40 000 de galbeni de aur să dea pe an; într-acesta chip atuncea Mavrichie, cu bani, vremea şi nevoia cumpărând. Leat 601: Comentiol, hatmanul oştilor Misiii, şi Priscus, hatmanul cel mare la Dunăre, toate ostile la un loc împreunând, pentru ca să-şi spele ruşinea carea în anul trecut păţisă, fără ştirea şi poronca împăratului au trecut Dunărea asupra varvarilor320; de care înţelegând Hagan, mai în graba au trimis doi ficiori ai lui cu o samă de oşti şi aşeşi în malul Dunării războiu dându-şi, fură varvarii biruiţi, pre loc 4 000 morţi cadzind. A doa dzi altă oaste proaspătă împotrivă ieşindu-le, i-au bătut şi pe aciia, din carii au pierit 9 000. A trie dzi singur Hagan cu toate ostile sosind, groznic război s-au făcut, ce cu vârtutea hatmanului Priscus, boţind pe varvari în balta ce era acolo, ca la 14 000 împreună cu trii ficiori a lui Hagan, înecaţi au pierit. Hagan cu mare primejdie Ia apa Tisii au scăpat, unde iarăşi războiu de iznoavă tocmind, hatmanul, Leat 599 Leat 600 354 Leat 601 319 Samocat [Simocattes], acoloşi şi Chedrinos [Cedrenos]. 320 Samocat [Simocattes], Cartea 8, cap. 2 şi cap. 3 şi Chedrinos [Cedrenos]. ; 1254 DIMITRIE CANTEMIR încă după izbândă, s-au luat cu ostile în urma Iui Hagan şi la Tisa agiungându-1, iarăşi războiu vrăjmaş ş-au dat; ce şi acolo varvarii aceiaşi papară au mâncat. De ciia Priscus sfârşitul biruinţii a pune vrând, o samă de oşti, ca la 4 000, au orânduit să triacă, mai pe sus, apa Tisii; carii, după poroncă făcând, au întrat în satele ghepidilor (acestea încă lăcuia peste Tisa, între Dunăre, supt stăpânirea lui Hagan) şi mai mulţi de 30 000 omorând, cu nărocire, iar au trecut apa înapoi la Priscus. Iară Hagan nicicum atâte bătăi în samă băgând, de 355 iznoavă pe apa Tisii ostile / ş-au cules şi sau de tot să piară, sau să izbândiască, de războiu s-au apucat. Ce vitejiia hatmanului şi a romanilor şi aceasta vrăjmăşie călcând, varvarii cea de pre urmă prăpădenie au luat, că fără număr de mulţi au pierit şi în apă s-au înecat; iară vii prinşi au fost avari 3 000, de alţi varvari amestecaţi 6 200 şi sclavoni 8 000. A lucrurilor supt împărăţiia lui Iraclie tâmplate, scriitoriu Theofdactos Samocatis321, frumoasă şi împreună şi vârtoasă mărturie ne aduce, precum avarii, sclavonii, ghepidii şi alte neamuri varvare, de carile s-au pomenit, toate mai sus de Volohia să fie lăcuit şi în părţile ţărâi ungureşti de sus să să fie răvărsat. Scrie dară pomenitul istoric „precum Petăr, hatmanul Iui Mavrichie, trimis fiind pentru paza peste Dunăre şi sosind la cetăţuia Palastolon chemată, acolo au audzit, precum varvarii cu voievodul Apsihon s-au fost strângând de ceaia parte de Dunăre, împotriva catarractelor (acestea sint pragurile Dunării); deci sirguind într-acolo s-au apucat cu voievodul Iui Hagan a vorovi pentru pace. Ce Apsihon s-au vădzut de condiţiile păcii a să depărta, de vreme ce siliia să ia catarractele de la romani şi aşe să să facă pace; care lucru neputându-să face, de iznoavă s-au înnoit sfada între Hagan şi între împărăţie." HRONICUL 1255 b Socotiască acmu oricine ar fi într-altă socoteală împro-tivnică, că de vreme ce ca[ta]ractele Dunării au fost în stăpânirea împărăţiii romanilor şi de acolo pană la Schithia, precum mai sus am pomenit, ce socotiala împotrivnică mai poate încăpea precum Volohia noastră cu romanii săi n-au fost sălăşluită? Şi precum şi Misia şi Thrachia era cu ostile româneşti plină, căci şi pentru ce n-ar fi fost şi Dachia? Ce pentru căci cu pomenirea anume să / trece (măcar că 356 socoteala nicicum nu Iasă), poate încă prepus să rămâie; ce va videa înainte cititoriui nostru, că precum aicea suppunem, aşe să va şi dovedi, că precum alte neamuri pre acestea vremi în Volohie să fie lăcuit, scriitorii nu pomenesc, aşe mai pre urmă anume, în locurile lor să fie trăit, îi arată şi după canonul adevărului, din povestirea celor mai de pre urmă, tăcerea celor dintăi dovedesc căci nu pentru căci acolo lăcuitori n-au fost, ce pentru căci pricină nu Ii s-au dat (căci în Volohia într-acestora vremi războaie n-au fost), n-au scris, să cercăm dară înainte. CAPUL IX Aceastaşi să dovedeşte de la acestaşi împărat pana la Foca, ce-i dzic Tirannul în cursul anilor 602, Mavrichie au scris poroncă Ia Petăr j^ţ voievodul, pentru ca apropiindu-sâ iarna să să rădice cu ostile, şi întrând în părţile sclavonilor, mai bine să să hrăniască slujitorii din pământul nepriiatinilor decât din provinţiile împărăteşti; ce acest iernatic socotind oastea că le va fi cu greu şi cu primejdie poroncă împăratului să asculte n-au vrut^22. împăratul poroncă la Petăr îndoind şi întreind îi silie numai să între la iernatic asupra nepriiatinilor. Oastea o2x Theofdact Samocatis [Simocattes], Cartea 8, cap. 5. ' Samocat [Simocattes], acoloşi. 1256 DIMITRIE CANTEMIR împotrivă stânci şi rugămintea ce tri[mi]sese la împăratul nicicum trecându-li-să, cu toţii au rădicat cap şi îndată au Foca strigat să le fie împărat Foca sutaşul (care Tirannul aP°* s"au numit Tirannul). Foca încă de demult una ca aceasta pândind, îndată s-au pornit cu toată oastea spre Ţarigrad. Mavrichie, vădzind că asupra a toată oastea n-are nici o facere, au fugit din Ţarigrad la Halchedon. Foca întrând în 357 Ţarigrad în anul pomenit, în luna iui / noiemvrie, senatul şi patriarhul Ioan l-au priimit împărat şi a triia dzi l-au şi coronat. Ce drepte şi necunoscute giudeţele lui Dumnădzău, vrând dezrădăcinarea nu numai a împărăţiii ce şi a toată familiia iui Mavrichie, ce face? In coronaţie împăratului făcându-să giocuri şi donanmale prin cetate, după cum era obiceiul, şi înglotindu-să mai mult nărod pe uliţă, Foca au trimis să-i potoliască; nărodul au început a dzice că Foca obiceile cetăţii nu ştie, şi aşe să nu facă, că Mavrichie încă iaste viu. Foca, audzind aceste cuvinte, îndată au trimis şi au dus pe Mavrichie de la Halchedon323 (Halchedonul era unde acmu iaste satul căruia îi dzic turcii Cadichioi, împotriva Vizantiii, peste Boaz) şi întăi înainte ochilor lui i-au omorât trei ficiori, apoi şi pe dânsul, în 27 a lui noiemvrie. Cu mare răbdare, împotriva a atâte tiranii au stătut Mavrichie, nici alt cuvânt din gura lui s-au audzit, fără numai: Drept eşti Doamne şi dreptu-i giudeţul tău. încă mamca, care ţinea un cucon de ţiţă, ascundzind cuconul împăratului au fost dând pre al său. Ce Mavrichie, nesufferind să omoară altul în locul finului său, au descoperit singur precum acela copil nu iaste al său, ce a mamcăi. împărăţit-au Mavrichie ani 20, luni 3. HRONICUL 1257 323 Samocat [Simocattes], Cartea 8, cap. 11. Pavel Diacon [Paulus Diaconii*], Cartea 17, cap. 52 şi Zonaras şi Chedrin [Cedrenos]. Foca precum tirăneşte la împărăţie intrase, aşe tirăneşte au purtat-o 8 ani. în vremile lui, ceva în părţile noastre clătit nu aflăm. Iară la anul de Ia Domnul Hristos 610, senatul si tot ^ OII) nărodul, nemaiputând sufferi tiraniile iui324 şi vădzind că cu blăstă[mă]ţiia iui toată împărăţiia cade la răzsipa (căci şi perşii acmu Ierusalimul, Eghiptul şi Alexandria luasă şi pană la Halchedon vinisă), s-au sfătuit, ş-au chemat într-agiutoriu pre Iraclie cel bătrân, guvernatorul Africăi. El, / nevrând singur să vie, au trimis cu vase pre fiiul său 358 Ieraclie, care sosind la Ţarigrad în luna lui octomvrie în limanul dinlontru au prins pre Foca325. După ce l-au prins, întăi l-au îmbrăcat în haine mojiceşti, apoi i-au tăiat mânule şi picioarele şi părţile bărbăteşti şi de ciia şi capul; iară stârvul aruncându-1 afară, slujitorii l-au ars în foc. Ş-au stătut ia împărăţie Ieraclie, ficiorul lui Ieraclie, încoro-nindu-să împărat într-acelaşi an, în luna lui iulie. CAPUL X Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia de la Iraclie pană la fiiul său Constantin Când au stătut Iraclie la împărăţie, Iraclie puterile împărăţiii cu tiraniile şi nedum-nădzăirea Focăi, atâta de stropşite şi de oştenii cei vechi şi de ispravă atâta de sărăcite era, cât, precum mărturiseşte Zonoras, Iraclie făcând căutare, de-abiia au aflat numai doi slujitori din cei ce făcusă Mavrichie; cu care pricină perşii despre Asia, tătarâi despre Evropa, multe şi nesuferite călcaturi făcusă în hotarăle împărăţiii. Cu carile măcar că 324 Istoriia amestecată [Paulus Diaconus], în Iraclie. Nichifor [Nicephorus], Cartea 18, cap. 26 şi Chedrinos [Cedrenos]. -°25 Zonaras, Cartea 14. 1258 DIMITRIE CANTEMIR scriitorii anume nu pomenesc, iaste a să cunoaşte că şi părţile peste Dunăre fără mare tulburare de neodihnă să nu fie fost. Acestea din vremile Focăi clătite şi ijdărâte amestecături şi slăbănogi te puteri, Iraclie a le tocmi şi a le întări, cu tot de-dinsul nevoinţă puind, întăi au aşedzat lucrurile despre Evropa026: pacea cu Hagan, domnul avarilor, făcând. Apoi, în anul împărăţiii sale al 12, carile iaste de ia mântuirea lumii 622 ani, clătindu-să cu ostile din Ţarigrad, asupra lui Hosroie, au trecut la Asia; ce întăi cu multă 354/m rugămente de la perşi pace poftind, Hos/roe (acesta neam de împăraţi perseşti la Hronicul persesc Mirhondi să cheamă Huşrev) i-au răspuns, precum într-alt chip, cu dâns pace nu poate să facă, fără numai de va tăgădui pre Răstignitul a fi Dumnădzău şi să să închine soarelui, cui se închină şi el. Acest feliu de trufaşă şi spurcată pace, credincios sufletul iui Iraclie neputând priimi, toată nedejdea în mila lui Dumnădzău şi a Precuratei Ficioarei puind, cu rugămente [x.âr (măcar că cu multul mai slab era în puteri), însă fără nici o 623 îndoinţă au purces asupra lui. Şi întăi lovind şi stricând oastea persască, carea era trimisă înainte-i, cu Sarvar hatmanul. 624 Apoi, la al doile an, leat 624, cu singur Hosroe lovindu-să, tare l-au bătut, cât de-abiia el cu puţinei oameni au scăpat. Hosrois după ce au pierdut războiul şi vădzind că Iraclie cu mare biruinţă purcede înainte, el au trimis soli la bolgari, la slavoni şi la Hagan, domnul avarilor, îndemnându-i ca şi ei să să scoale împotriva lui Iraclie şi mărgând să încungiure Ţarigradul şi arătându-ie precum pre lesne îi vor izbândi, de vreme ce toate ostile romanilor sint trecute la Asia; cătră aceasta multe daruri trimiţindu-le, mai multe le giuruia. Ce Iraclie, ca un bun chivernisitori, ostile HRONICUL 1259 355bh în trei bulucuri împărţind, o parte au trimis la Ţarigrad, o parte au dat supt comenda frăţine-seu, lui Theodor, iară o parte au ţinut cu sine. Aceasta cu bună inimă priimind hunii (precum le dzice Zonora327, carte 14, cap. 16) sau avarii (precum le dzice Gheorghie Chedrin328 la semnul 177), luând cu sine pe sclavini şi pe ghepidi, fără veste au întrat în Thrachia şi nicăiuri oprindu-să, din toate părţile au încun/giurat Ţarigradul; ce sau cu vredniciia hatmanului lui Von (precum va Zonora), sau cu agiutoriul Precuratei Ficioare de la Vlaherna (precum va Chedrinos), carea în chip de împărăteasă foarte frumoasă împodobită cu mulţime de alte fete tinere şi aiave din mănăstire afară ieşind şi pre lângă şamţurile cetăţii primblându-să, varvarii au socotit precum într-adevăr iaste împărăteasa şi aşe dând năvală să o apuce, cu nevădzută putere, atâta s-au tulburat şi s-au amestecat, cât ei înde ii nespusă moarte şi prăpădire ş-au făcut, din carii puţini cu domnul lor [scăpând] cu fuga au scăpat, într-această a Ţarigradului încungiurare, dzic să să fie făcut rugile acathistul. Avut-au Iraclie şi turci la Asia cu leafă aduşi, ca la 40 000, carii întăi multă stricare au făcut perşilor; apoi, viclenind pe Iraclie, în vremea războiului l-au părăsit şi s-au dus de unde vinisă, adecă de la Marea Caspiii, peste Munţii Cavcasului. Ce Iraclie şi aceasta în samă ne[bă]gând, tot au întrat încă mai înlontru în împărăţiia perşilor. Leat 626, iarăşi ş-au dat 626 războiu cu Razatis, hatmanul perşilor. Stătut-au războiul din răvarsatul zorilor pană la 9 ceasuri de dzi, şi iară perşii fură biruiţi. Şi pană la leat 628 nu numai cât toate ţărâle şi cetăţile, ^ carile perşii apucase, au răscumpărat, ce încă şi scaunul perşilor au dobândit. Minune scrie Chedrinos, de dzice, precum 327 Zonaras, Cartea 14, cap. 16, 328 Chedrinos [Cedrenos]. 1260 DIMITRIE CANTEMIR 3561" 641 numai din fierile, cariie Hosrois avea prin livedzi pentru privală, închisă, să să fie săturat toată oastea cât au şedzut acolo. Aşe Iraclie 6 ani din Persie n-au mai ieşit, în toate părţile biruind şi izbândind; pană s-au tâmplat moarte lui Hosroi, în locul a căruia stând la împărăţie Sirois, s-au plecat la rugăminte de pace. Ira/clie încă sătul de biruinţă, aşedzind hotarăle împărăţiii toate, precum au fost mai denainte şi luând şi Sfânta Cruce, pre care Domnul s-au răstignit (căci când luase perşii Ierusalimul o robis[ă]), au făcut cu perşii pace şi cu mare pohvală s-au întors Ia Ţarigrad. După atâte laude de biruinţă şi de creştinătate ce avea Iraclie, mai pre urmă rău s-au ocărât Ia bătrâneţă, în eresa manothelitilor cădzind şi pre alţi pravoslavnici către aceasta nebunie silind; şi aşe urgiia lui Dumnădzău asupră-şi şi a toată împărăţiia pornind, el cu grea boală de idropică au murit, leat 641 mart (sau cum va Calvizie) mai 11, după ce-au împărăţit ani 30, luni 10 (sau cum va Patavie329 luni 4, dzile 6; sau cum însămneadză RicţioL30 în Hronicul mare, luni 5, dzile 8). Iară împărăţiia de la vremile lui înainte, cu spurcată descăliia lui Muhammed psevdoprofitului şi mai mult cu viteze armele lui şi următorilor Iui, tare au început a se struncina şi din toate părţile a să scutura, cât de ciia serachenii şi păgâtate lor cu neîncetat pas tot înainte au păşit, a sosit lucrul la mişeliia şi mizeriia carea acmu cu toţii o plâng şi de să va mai întoarce vreodată plânsul acesta în râs şi bucurie, unul Dumnădzău ştie, carele în mâna sa au închis cunoştinţa vremilor şi a anilor. Deci Iraclie, fiind la vârstă de 66 de ani, murind, au rămas la împărăţie fiiu-seu Constantin./ ^30 ParaVie [PeravilISJ' Partea I,'cartea 7, cap. 13. ^° Ricţioî [Riccioli], în Hronicul mare, Ia acesta an. HRONICUL 1261 CAPUL XI Aceastaşi să arată de la Constantin, fiiul lui Iraclie, pană la Constantin Pogonat Constantin, după ce au stătut la Constantin împărăţie, mai mult de patru luni n-au trăit, căci întrând în vrajbă cu maştihă-sa Martina, dzic unii să-1 fie otrăvit331. După ce au murit Constantin, au apucat ]yiartina împărăţie Martina, cu fiiul său Iraclion, ce Iraclion şi aceasta nu mult au îndelungat plata ce i s-au cădzut, că după 6 luni senatul, înţelegând că ea să fie otrăvit pe Constantin, au prins-o şi, tăindu-i limba, au trimis-o Ia izgnanie. Aşijderea lui Iraclion i-au tăiat nasul şi l-au băgat în mănăstire şi au rădicat la împărăţie pe Constans, ficiorul lui Constantin, nepotul lui Iraclie, leat 642, în luna lui fevruarie. Acesta Constantin ca Ia 27 de ani au împărăţit. In toată vremea împărăţiii lui, ceva să să fi lucrat în părţile despre crivăţ, lucru de însămnat nu pomenesc3^2, căci serachenii, supt halifelele lui Muhammed, la Asia tare întă-rindu-să, multe locuri şi cetăţi ale împărăţiii romanilor cuprindzind (căci acmu şi Ierusalimul luase), pentru aceia toate lucrurile cele mai grele într-acolo să purta. Fără numai dintre scriitori pomeneşte Chedrinos, cap. 189, precum leat 657 „Constans împăratul au mărs cu oaste asupra sclavinilor şi cu nărocire izbândind, multă pradă au scos din ţara lor"; de unde măcar că nu cu aiavea dovadă ce de credzut iaste că biruinţă având împăratul asupra varvarilor, părţile Volohiii în pace să fie trăit. Constantin r r x Mizentie neamul lui arman fiind) la împărăţie, în carile altă vrednicie nu era, fără numai căci era prea frumos la faţă şi la stat333. Ce Constantin, fiiul [iui] Constans, audzind de moarte părintelui său şi de împărăţie, precum Mizizie (sau cum alţii îi dzic Mizentie) tirăneşte au apucat-o, s-au sculat cu donoimaoa de la Ţarigrad şi mărgând la Sichilie, acoloş şi pe tiran au omorât şi toată împărăţiia apusului aşedzind şi oasele tătâne-său purtând, s-au întors la Ţarigrad334; fiind fără barbă când s-au dus, iar la întors viind era cu barbă lăsată; pentru aceia i-au dzis Pogonattos, adecă bărbos. Perit-au Constans în anul pomenit, iulie 15, după ce au împărăţit ani 27, sau, precum socoteşte hronicul cel mare, ani 25, luni 6, dzile 5. CAPUL XII Arată-să Volohia supt Constantin Pogonat, apucată de bolgari, însă nu mult ţinută Constantin Pogonat Pană la al dzeacele an a împărăţiii acestui împărat, carile iaste de la naşterea S ^heofan/The°PhanesJ * Chedrin [Cedrenos], acoloşi. ' - I atavie [Petavius], Partea I, cartea 8, cap. I. HRONICUL 1263 359 Leat 679 Ticioarei 678, istoricii sint dati a scrie războaiele şi nevoile Iar 678 carile trăgea împărăţia cu vrăjmaş şi păgân neamul a şerachinenilor335. ....... Iară la anul pomenit, condeiul şi în parte Evropii întindzindu-şi, scriu precum „bolgarii, de pe apa Volgăi numele îşi trag, despre părţile crivăţului şi despre locurile Mării Negre, în Thrachia au / năpădit şi oastea carea împăratul împotriva lor trimisese, au biruit. Ce împăratul, fiind dat după grijea lucrurilor besericeşti şi fiind să strângă sinod, i-au căutat să cadză cu dânşii la pace, giuruindu-le şi dare pre an." La al doile an, iarăşi aciia bolgari trecând Dunărea şi vrând acmu să să aşeadză cu totul în Bernis, împăratul iarăşi au trimis oaste asupra lor; ce tot cel de an năroc au aflat romanii, căci hatmanii ţii nd pre bolgari în samă de nemică şi ei acmu apucând locurile cele tari, prin munţi, fără multă nevoie au biruit pe oastea împăratului; pentru carea împăratul iarăşi cădzind cu dânşii la pace, s-au aşedzat lucrul; însă după plăcerea bolgarilor. Iară după ce s-au aşedzat lucrurile despre parte bolgarilor, s-au mutat oştenirea spre Asia, împotriva serachenilor, carii nu numai multe ţări şi cetăţi luasă de ia împărăţie, ce încă şi Ţarigradul 7 ani încungiurat i-au ţinut336; ce mai pre urmă, cu aiavea agiutoriul Precuratei Ficioarii, atâta au suppus pe seracheni, cât s-au legat să dea pe an 365 000 de galbeni, 50 de suflete oameni şi 50 cai chioheileni; şi cu acesta mijloc au făcut pace în 30 de ani. Supt acesta împărat istoricii greceşti în istorie Ţarigradului, ca cum ar pune ţenchiul, pentru numele Dachiii a pomeni, pană la împărăţia lui Vasilie Bolgarocton tac; apoi Theofan [Theophanes] şi Chedrinos [Cedrenos]. .-06 jsjichifor [Nicephorus] în epitom, List. 99. Pavel Diacon [Paulus DiaconusJ, Cartea 19; Chedrinos [Cedrenos], Ia acest împărat. 1264 DIMITRIE CANTEMIR iarăşi supt numele vlahilor, de romanii din Dachia încep a pomeni. însă din istoricul Zonoras putem cunoaşte că pe acestea vremi niamul bolgarilor spre acestea părţi întărindu-să, nu numai să fie stropşit, ce încă şi cuprins ţărâle împărăţiii, precum dincoace aşe şi dincolo de Dunăre. Acestei dară tâmplari, istorie Zonoras, carte 14, cap. 21, 360 aşe o scrie. BouAyd/poi tocc; Pmpouxocc % copac xdcc Ttepav tou "IoTpv. Adecă: „Bolgarii, dzice, în ţărâle roma-neşti, cele de peste Dunăre, răvărsaţi, puştiind; împăratul (Constantin) s-au gătit şi pe mare şi pe uscat să le iasă înainte, şi aşe, cu mare dunaima de corăbii purcegând pre Marea Neagră, au întrat cu oastea în sus pe Dunăre. De această a împăratului gătire, înspăimântându-să varvarii s-au tras într-un loc tare, carele cu pământ şi cu ape era încungiurat şi acolo şedea. într-acea vreme lovind pre împăratul grea dureare de picioare şi lăsind numai pe hatmanii săi cu ostile, el au trecut în ceasta parte la Misămvriia, pentru ca să-şi facă hacuri la feredee. După despărţirea împăratului de oaste, au întrat în oaste o frică şi o spaimă ca aceaia, cât de nime goniţi fugi ia carile încătro putea. Varvarii aceasta vădzind, îmbărbătându-să, cu mare îndrăznială s-au luat din dos a-i goni; pre mulţi omorând şi numai puţini prindzind, şi aşe apoi şi Dunărea după dânşii trecând, ş-au aşedzat şetrele în pământul romanilor; nici de ciia s-au mai părăsit, totdeauna ţărâle româneşti a pustii; pentru carea au căutat împăratului, cu dânşii să facă pace şi cu mare ocara împărăţiii s-au legat încă şi dare pre an să le dea. După această tâmplare de ciia lucrurile în pace au stătut, pană în săvârşirea lui Constantin." Cu această poveste arată Zonora, precum de ciia s-au curmat pomenirea la istorici pentru ţărâle româneşti TOtC tovj Tiepav tou "IoTpu, acelor de peste Dunăre, adecă HRONICUL 1265 a Dachiii măluroasă şi muntoasă, căci cea Mediterrania, adecă Ardialul, încă de demult ghepidii o apucasă, precum noi la viaţa lui Iustinian am arătat. Aşe varvarii acestea, cuprinzind ţărâle româneşti, precum / dincoace aşe dincolo 361 de Dunăre au dat pricină numele cel vechiu a romanilor să se schimbe în a volohilor, după limba adecă slovenească, precum ei chema pe romani. Stând dară bulgărimea pe acestea ţări, poate să cunoaşte că şi romanii din Dachia de agiutoriul împărătesc părăsiţi şi neapăraţi rămâind, le va fi căutat într-un chip a-şi tocmi lucrurile cu varvarii şi cu deosăbită respublică cu dânşii şi cu alţi vecini de penpregiur a să chivernisi; mai vârtos (căci precum din cursul hronologhiii putem cunoaşte) că aceşti bolgari, nu mulţi ani în Dachia să fie zăbăvit, ce trecând la Misia şi Ia Illiria pre acolo s-au aşedzat, precum mai gios vom arăta şi, precum videm şi pană astădzi, pre acolo lăcuiesc; iară nu despre Dachia. Ce istoricii greceşti, precum am dzis, măcar că pe vremea acestui împărat îşi curmă voroava pentru romanii din Dachia, însă dintr-alţi istorici puţin înainte, va afla cititoriui, precum aceiaşi romani pre locurile lor trăind, publică deosăbită să-şi fie legat, măcar că pană la vremile lui Isachie Comneno Anghel, tot de trupul împărăţiii Ţarigradului să ţinea; iară supt acela împărat, de ciia aşeşi de tot s-au deosăbit, precum rândul istoriii curat va arăta în viaţa Iui Alexii A[n]ghel. După ce au împăcat Constantin toate părţile ş-au făcut şi săborul a toată lumea, carele să numără al şesele, la anul {cat 685, în luna lui septemvrie, au murit; în indictionul al 14: 685 după ce împărăţisă 17 ani încheiaţi, lăsind la împărăţie pre fiiul său Iustinian. 1266 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1267 362 Lear 686 Lear 691 CAPUL XIII Aceastaşi să arată de la Iustinian pană la Leoiitie Iustinian Scriu Istoriile amestecata'7, precum Iustinian Ia anul / 686 au rădicat oaste asupra bolgari lor şi a sclavonilor şi multă pradă şi stricăciune li-au făcut; ce apoi întorcându-să curând fără pază şi fără grijă, iarăşi l-au agiuns bolgarii şi ş-au scos toată prada. După aceaîa pace bolgarii, cu sclavonii făcând, şi oştii, carea din sclavoni, ca Ia 30 000 cu liafă scrisese, bizu-indu-să, au stricat pacea cu serachenii şi leat 691 s-au sculat asupra lor. Serachenii, nici o gătire de oaste având, cu mare plecăciune au cădzut la împăratul rugându-să, precum voia îi va fi, aşe legământ de pace între dânşii să facă. Ce împăratul păcii nici cu un chip loc nevrând să dea, s-au agiuns serachenii cu slovenii, giuruindu-le să le dea aţâţe bani câţi de la împăratul să ia, să tocmisă. Slovenii o samă luând de la seracheni ban giuruiţi, acasă întorcându-să şi mare tulburare în oastea Iui Iustinian făcând, într-acea vreme serachenii i-au dat năvală şi îndată îl şi biruiră. împăratul încă vădzind ce-au păţit, cu vicleşugul sclavonilor, ce fugisă, mâniindu-să au poroncit de au omorât pe toţi pe alalţi sclavoni carii mai rămăsese în tabără. Zonora338, carte 14, cap. 22, scriind mai pre larg pentru această oaste bulgărească, carea au viclenit pe Iustinian, carile s-au poreclit Rinotmitos (ca cum am dzice cârnul), stricând legământul carele avea cu bolgarii şi nepriimind să le mai dea darea pe an, s-au sculat cu oaste asupra lor şi tare biruindu-i, mulţime de robi au prins, din 5o7 Istoria Misţelana [Paulus Diaconus], Cartea 19 şi Theofani^ [Theophanes]. 338 • carii alegând triidzaci de mii mai de frunte şi mai tineri, au făcut Iegheoane, adecă polcuri, noaă Koci Aoeov exdAeaev duTOuc Tiepiouaiou şi l-au numit nărod agonisit. Icat Iară leat 694, Iustinian, precum îşi era la minte iuşor şi 694 mai mult strâcătoriu împărăţiii / decât tocmitori, pentru nişte 363 mici şi de nemică pricini, pre toţi lăcuitorii Ţarigradului urgiia puindu-şi, au poroncit lui Ştefan, păzitoriul cetăţii, ca aflând vreme, fără nici o milă şi frica lui Dumnădzău, să omoare pe toţi ţarigrădenii, anume arătându-i să înceapă de la Calinic patriarhul pană la cel mai prost om şi nici pre unul viu să nu lasă. De această a împăratului nedumnădzăuire liiând ştire ţarigrădenii, au cădzut cu toţii la Leontie (pre carile atuncea îl orânduisă să margă cu dunaimaoa la Greţia), rugându-1 să să întoarcă cu oastea să-i mântuiască din fără vină moartea, carea împăratul li-au poroncit339. Leontie, încă după rugămentea lor făcând, fără veste să întoarce şi, prindzind pe Iustinian, i-au tăiat nasul şi l-au trimis la Hersonnisos (acesta-i Crâmul) în izgnanie; iară el, cu voia tuturor, au stătut la împărăţie. Iustinian au împărăţit ani aproape de 9; la izgnanie ani aproape de 10. CAPUL XIV Aceastaşi să arată, de la Leontie pană la a doa împărăţie a lui Iustinian Leontie, în anul pomenit, după ce au Leontie stătut împărat, i-au vinit ştire precum serachenii la Africa au luat vestită cetatea Carthaghinea340. Deci trimiţind oastea pentru ca să scoată cetatea din mâna varvarilor, ce oastea trimisă nepurtându-să cum să cade, mai ' Zonora [Zonaras], Cartea 14, cap. 22. 339 Zonaras, Cartea 14, cap. 22. 340 Misţelana [Paulus Diaconus], Nichifor [Nicephorus], Theofanis. 1268 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1269 364 Leat 698 Leat 700 Leat 702 Leat 703 mult au pierdut decât au dobândit; pentru carea cu ruşine ca aceia la împăratul a să întoarce Apsimar temându-să, pre un Apsimar Tiverie, dintre dânşii au rădicat împărat şi, întorcându-să la Ţarigrad şi prindzind pe Leontie, i-au tăiat nasul, precum şi el făcusă lui Iustinian, şi l-au băgat într-o mănăstire la Dalmaţia./ Pentru anul aceştii tâmplari, însămnătorii annilor nu să tocmăsc, căci Patavie341 scrie, precum să să fie tâmplat leat 698; Calviz va la anul 697; Riţeolul, în hronicul mare, această poveste o pune la anul 696, giudecata adevărului la cititoriu rămâne; iară noi socoteala lui Patavie dintr-altele tot mai curată am socotit-o. Nu vom trece cu pomenirea că, pre această vreme, leat 700, Crac, cel dintăi a polonilor domn, au zidit cetatea pre carea de pre numele său a numit-o Cracov. Iară leat 702, Iustinian împăratul (pentru carile am pomenit, precum Leontie, tăindu-i nasul, l-au fost trimis în izgnanie la Crâm), scăpând de acolo au fugit Ia Haganul, domnul cazărilor (Calviz în hronicul mare, sau precum alţii îl număsc a lăzilor, Patavie, carte 8, parte I, cap. 3: avarilor); carele întăi cu mare cinste priimindu-1 şi pre fiică-sa Theodora au dat după dânsul. Ce apoi Apsimar împăratul, cu multe daruri şi cu mai multe giuruinţă agiungând la Hagan, era numai să-1 dea pre mâna neprietinului. De care lucru luând veste Iustinian, au fugit la Tirvelin, domnul bolgarilor, carile, cu bună inimă priimindu-1, îndată s-au sculat cu multă oaste şi au mărs asupra lui Apsimar Ia Ţarigrad; şi leat 703, Iustinian au vinit cu Iustinian a doa agiutorul bolgarilor şi au încungiurat Ţarigradul, şi după 3 dzile, aflând loc pe 341 Patavie [Petavius], Partea 1, cartea 8, cap. 3. unde întră apa în cetate, fără veste au izbândit cetatea şi prindzind pre Apsimar şi pe frate-său Iraclie (alţii dzic şi pe Leontie), mult pe uliţă şi la ipodrom (acesta-i astădzi Atmeidian) târându-i, apoi cu mulţi alalţi i-au tot spândzurat pe zăbrelele cetăţii. Ş-au stătut Iustinian de iznoavă împărat, icat după cum socoteşte Patavie, la intratul anului 705./ 705 De ciia Iustinian, cu multe daruri pre bulgari încărcând, 365 i-au slobodzit acasă. împărăţit-au Apsimar, după socoteala Iui Patavie, ani 7. Iustinian apoi, stricând pacea cu bolgarii, şi, pentru binile ce-i făcusă, nemulţămitoriu arătându-să, leat 706, s-au sculat ^r cu oaste pe Marea Neagră şi mărgând au lovit la Anhelo. Ce lovindu-1 bolgarii precum nu să gândiia, de-abiia cu puţinei au scăpat înapoi la Ţarigrad viind. CAPUL XV Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia de pe stăpânirea Crâmului Pomeniţii bolgari şi sclavoni, măcar că peste Dunăre în Misia şi în Thrachia tare piciorul îşi înfipsese şi neam tare şi vrăjmaşi ca acesta, între împărăţiia Ţarigradului şi între Volohia noastră, măcar că ca un zidi de aramă la mijloc să pusese şi pre lăcuitorii în Volohia romani, de la alalt al împărăţiii trup, de tot îl deosăbise, însă stăpânirea carea împărăţiia romanilor avea în Crâm şi pe marginile Mării Negre despre crivăţ şi despre Volohia, tare argument iaste că romanii în Volohia şi supt tulburarea bolgarilor neclătiţi să fie rămas, căci istoricii cu toţii într-un glas numai o dată pomenesc, supt Constantin Pogonat, precum bolgarii s-au tras deodată înapoi (precum am pomenit la cap. 10, a ceştii cărţi) şi la anul iarăşi trecând Dunărea, de ciia înapoi să să 1270 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1271 fie mai întors, istoricii nu pomenesc; nici alt neam pre aceia vreme asupra volohilor să mai fie vinit, arată. Deci măcar că Volohia în trecerea bolgarilor multă pagubă şi pustietate va fi păţit, însă pentru ce mai pre urmă să o fie lăsat, nici o pricină nu să vede; că toată călcarea şi 366 răutatea acelor bolgari, precum am dzis, / numai 2 ani au stătut; şi ei trecând peste Dunăre în Misia şi în Thrachia şi înapoi nemaiîntorcându-se, iată că romanii în Volohia n-au avut pentru ce să nu stea la locurile lor; şi mai vârtos având Crâmul (în carele câtă mulţime de romani să fie lăcuit, mai gios vom arăta) şi toate marginile Mării Negre cu romani şi cu oaste împărătească ţinute şi păzite, carii ca un zidi de sprejinială le era, despre părţile altor varvari dintr-acolo. Iară Crâmul (măcar şi el nu mai puţine călcaturi decât Volohia au avut şi de câteva ori, aşeşi de varvari apucat şi ţinut fiind, însă iară cu vreme dezbătându-să, supt stăpânire împărăţiii rămânea), carile cât să fie fost de bogat în lăcuitori, de pre aceasta să va cunoaşte, că Iustinian Cârnui, împăratul, când au fost acolo la izgnanie, fiind oarece dosădit de lăcuitori, după ce au stătut de a da oară la { împărăţie, precum s-au pomenit, vrând să-şi răzscumpere 7io asupra lor, la anul 710 (scriu aciiaşi pre carii mai sus am pomenit istorici şi mai ales Theofanis şi Chedrinos), precum au trimis pre Filipic Voievodul cu multe oşti pre mare, dându-i poroncă pre toţi lăcuitorii Crâmului, şi bărbat şi muieri nealegând, să-i omoare pană la unul, fără numai pruncii carii vor fi să-i aducă la Ţarigrad, pentru ca să-i omoară înaintea lui, ca de privală lor să-şi izbândiască inimii. Filipic după poronca lui au şi făcut; că mărgând cu vasele pre mare la Crâm, pre câţi au putut călca fără veste, pre toţi i-au omorât, iară câţi au fost mai înlontrul Crâmului, luând veste, au fugit afară din Crâm, spre hotarăle cazărilor (eu mult stau de socotesc şi voi să dzic că numele cazacilor să-1 fie scris istoricii greceşti cazar, şi aceşti cazări de atuncea să fie cazacii de astădzi), de la carii / agiutoriu îndămânându-şi 367 s-au întors asupra lui Filipic. Filipic după poronca împăratului într-acea dată spre mai groznică moarte, cruţind numai pruncii, i-au fost trimis Ia Ţarigrad. Ce furtuna pe mare lovind, s-au înecat cu vase cu tot, carii au fost la număr 73 000. Socoteşte aicea, ce mulţime de nărod au fost în Crâm, de vreme ce numai pruncii pre carii i-au putut apuca de prin târguri şi satele de pe marginile hotarului au fost atâtea de mulţi, a altora lăcuitori câtă să fie fost sumă? Iustinian la anul 711 de iznoavă şi altă oaste trimiţind, Leat 711 au dat mai tare poroncă Iui Filipic, cum nici pre un lăcuitoriu crâman viu să nu lasă. Crâmenii, luând agiutoriu cazărilor precum am dzis, şi viind asupra lui Filipic cu războiu l-au biruit. Filipic, după ce-au pierdut războiul şi multă oaste şi ştiind neînduplecată şi siriapă tiraniia Iui Iustinian, au socotit că aşe bătut de să va întoarce înapoi, cap nu mai are; pentru aceaia, cu câtă oaste îi mai rămăsese, s-au împăcat cu crâmenii şi cu toţii l-au rădicat împărat; şi de ciia viind cu toţii la Ţarigrad, au prins pe Iustinian şi i-au tăiat capul, după ce împărăţise al doilea rând 9 ani. Filipic după ce-au stătut la împărăţie au Filippic I împărăţit un an şi 6 luni; şi leat 713 l-au 7,3 prins Rufus într-aşternut şi i-au scos ochii, iunie 3; şi au stătut Ia împărăţie Artemie, Artemie carele s-au numit Anastasie. Impărăţind Filipic, scrie Zonora342, carte 14, cap. 26, precum bolgarii prădând Thrachia, pană supt Ţarigrad au pustiit şi au ars tot ce li-au ieşit înainte. Anastasie încă după ce-au împărăţir ani 2, după cum j mărturiseşte Chedrinos, prindzindu-1 Theodoric, leat 715, 715 342 Nichifor [Nicephorus], în epitome, Theofanis [Theophanes]. Zonaras, Cartea 14, cap. 26. 1272 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1273 i-au tăiat parul şi făcându-I călugăr l-au băgat în mănăstire, trimiţindu-1 Ia Thessalia./ ^ Theodoric Theodoric încă leat 716 de bunăvoie 716 • , lăsind îmPă^ţiia şi luând shima călugă- nască au lăsat în locul său pe Leon Isavrul CAPUL XVI Acei aşi să arată, de la Leon Isavrul pană la Constantin Copronim Leon Isavrul Leon Isavrul, carele mai denainte s-au j ^ fost chemând Conon, după socoteala lui 7!7 Patavie, stătut-au la împărăţie leat 717, indiction 15, marte 25, ş-au împărăţit ani 25, luni Ce în toată împărăţiia lui războaiele şi greutăţile împărăţiii fiind la Asia, cu grei vrăjmaşii seracheni, scriitorii vremilor acelora despre crivăţ ceva vrednic de însămnat nu ^ pomenesc; fără numai ce scriu, precum, leat 719, Artemie, fugind de la Thessalia şi mărgând la Tervelin, domnu bolgarilor multă oaste au luat într-agiutoriu, cu carea Ia Ţarigrad viind au început să bată cetatea; ce ţarigrădenii, dând a înţelege bolgarilor precum cu toţii la împărăţie nu-1 priimăsc (căci el cu acesta mijloc au fost rădicat pe bolgari, dzicând că-1 poftesc la împărăţie ţarigrădenii)344. Bolgarii, vădzind că nu pot face ceva, s-au mâniiat şi prindzindu-l I-au dat pe mâna lui Leon Isavrul, carile îndată au poroncit de i-au tăiat capul. După aceasta, Leon Isavrul în mare nedumnădzăire cădzind, el întăi au scornit goană asupra sfintelor icoane şi au poroncit paicilor săi de au dat gios icoana Mântuitoriului 344 ^e°,feniS fTheophanes] la anul cel de pre urna a lui I.eon. rPa„l,K n "T [Cedren0s]' The°fe™ rrheophanes], Mistela ti aulus Diaconus . 369 şi Domnului Hristos, leat 726, şi de ciia poroncă dând Icat icoanele să nu să mai cinstească; mulţi credincioşi, nevrând la necredinţa împăratului părtaşi să fie, multe cazne şi izgnanii au păţit. Iară între toate mai groznică şi mai minunată au fost patima Sfântului Ioan Damaschin, carile în curtea / domnului serachenilor Masalmas la mare cinste şi credinţă era; de unde pentru goana sfintelor icoane audzind, împotriva împăratului, pentru icoane, au scris cărţi la episcopii besericilor. Leon, de aceasta înştiinţindu-să, au poroncit logofeţilor lui să împotrivască slova Sfântului Ioan; carii slova avidoma potrivind au scris ca cum ar fi scris la împăratul şi l-ar fi îndemnat să trimaţă oaste să apuce Damascul şi fă-cându-să adecă că va să ţie prieteşugul cu domnul serachenilor, i-au trimis această carte ca cum ar fi a Sfântului Ioan. Amira sau domnul serachenilor, arătând cartea lui Ioan Damaschin, el au răspuns precum slova să fie a sa mărturiseşte, iară el de vicleşug ca acesta nicicum n-au gândit, necum să scrie. Amira de ciia au poroncit de i-au tăiat mâna dreaptă şi I-au scos din curte. Sfântul, luându-şi mâna cea tăiată şi mărgând acase-şi, au stătut înaintea icoanei Maicăi Milii şi peste toată noaptea să ruga să-i vindece sluţiia, carea pentru laudele ei scriind au păţit aceasta de la necredincioşi şi să giuruia că în toată viaţa nu va lipsi cu dânsa laudele lui Dumnădzău şi a Maicăi Ficioare a scrie. Şi aşe el în somn cădzind, i s-au arătat Maica Preacurată dzicându-i: Iată că mâna la loc ţi s-au pus, deci caută precum te-i giuruit, aşe să faci, şi-ţ fă condeiul a scrie curund scriitoriu. Deşteptându-să sfântul din somn ş-au aflat mâna [mâna] însănătoşată, numai sămnul împregiur, pentru credinţa lăsind, Amira, iarăşi l-au adus în curte; şi la mai mare cinste I-au avut câtăva vreme. Apoi sfântul, vrând să împle giuruita ce făcusă lui Dumnădzău, au părăsit curtea şi însoţindu-să cu Sfântul 1274 DIMITRIE CANTEMIR 741 Cozma s-au dus Ia lavra Sfântului Savei, la Ierusalim şi au 370 întrat / în mănăstire; şi acolo au scris cărţile carile astădzi ie are sfânta a răzsăritului beserica împotriva a tuturor {car nepriia[te]ni!or eretici şi shismatici. Tâmplatu-s-au aceasta 728 în anul 728. lat Iară, leat 732, Leon împăratul au luat fiiului seu, lui 7^2 Constantin, doamnă pe fata hanului cazărilor, şi în sfântul botedz au numit-o Irini; şi au împăcat părţile împărăţiii despre parte lor. Acestea cazări trăia pre câmpii den afara Crâmului, de unde fără prepus să cunoaşte, că şi părţile Volohiii în pace vor fi fost, căci alţi varvari, pe aceia vreme, mai aproape de acestea să fie trăit, noi la scriitori a afla n-am putut. Ivat Deci Leon Isavrul, leat 741, iunie 18, după ce au împărăţit ani 25, luni 2, precum am dzis, de boală de pântice au murit, lăsind în locul său la împărăţie pre Constantin Copronim. CAPUL XVII Tot aşe să trăgăniadză istoriia de la Constantin Copronim pană la Constantin şi maică-sa Irini Copronim, aşe s-au poreclit, căci s-au imat în scăldătoarea sfântului botedz, a răului părinte născut, rău şi spurcat necredincios, voia dumnădzăiasca însămnând, căci în toată nedumnădzăirea pre tata-său cu multul au covârşit. . HRONICUL 1275 în vremea dară acestui împărat, bolgarii stăpânind în Misia şi în Thrachia pană la Marea Neagră, cu vasele au mărs asupra lor şi, leat 763, puind tabăra supt 763 Anhialo, acolo i-au ieşit împotrivă Telesis, domnul bolgarilor, şi dându-i războiu 8 ceasuri, ce pană mai pre urmă fură bolgarii biruiţi, craiul lor din războiu scăpând, l-au ucis ai sei, dându-i pricină că nu s-au purtat cum s-au cădzut; iară Constantin împărat cu pohfală s-au întors la Ţarigrad. Apoi, leat 770, / vădzind că într-alt chip cu bolgarii să 37/ facă n-are, au luat pe fata domnului bolgăresc, cu fiiul său Leon, şi cu acesta mijloc au făcut legătură de pace între dânşii. De aicea încă să poate cunoaşte la câtă putere şi tărie agiunsese bolgarii, cât împăraţii Ţarigradului părăsindu-să a mai căuta varvariia lor, de nevoie le căuta a să şi încuscri cu dânşii, neputând cu armele a-i mai sprejini, sau de pre locurile sale a-i mai urni. Şi aşe de aciia bolgarii au rămas stăpânitori în Misia şi în Thrachia multe sute de ani, precum înainte, pre scurt, să va arăta; de unde aiavea iaste, că şi lăcuitorii romani în Volohia noastră, precum am şi mai dzis, le va fi căutat într-un chip cu dânşii a să chivernisi şi la prieteşug a trage, pentru ca să-şi poată scuti şi ţinea locurile şi moşiile. Şi încă împăraţilor Ţarigradului căutând, şi domnii Volohiii după cumpătul vremii şi rudeniii şi cuscrii cu craii lor să facă, precum au şi făcut, de care înainte la locul său să va dzice. Deci de credzut iaste că de ar fi pus bolgarii piciorul să stăpâniască şi peste Dunăre precum stăpâniia în Misia şi în Thrachia, istoricii vremilor măcar cât de puţin ar fi pomenit ceva; carea nepomenind, rămâne după pravila adeverinţii istoriii să cunoaştem, că deşi istoricii tac, însă romanii, în Volohia, între bolgari şi între tătari să fie rămas lăcuitori cu nărocul lor; carea adevărat sa fie rămas, la aceasta şi martur 1276 DIMITRIE CANTEMIR ne iaste Anton Bonfin345, carile dzice, decada 1: „O parte de Dachia, carea între Nistru şi între Prut şi între Dunăre să cuprinde, Moldavia (ca cum ar dzice, Moale Dachia) de la ceşti mai tineri scriitori să numeşte, iară cea mai pre lângă 372 Dunăre, acmu să dzice Montana / (că davii şi dachii tot un niam sint şi tot o limbă au); acestea din romani să trag şi de atâta vreme între aţâţe varvari trăind, însă de acolo a-i dezrădăcina cineva nicicum n-au putut." hronicul înainte va arăta unde şi în ce vreme pe istorici a grăi vom audzi. j74 Deci Constantin Copronim, leat 774, bolgarii, fără cale pacea rumpând, iarăşi au mărs cu oaste asupra lor, şi din mulţimea bolgarilor 12 000 omorând, dintr-al săi măcar unul n-au cădzut. Atuncea bolgarii iară au cădzut la pace, ca de ciia unul pre altul să nu mai bântuiască. Tară Ip^f V7<: ^----- * ~~ L_____~* ou. au mai Dănţuiască. îcar Iară leat 775, Constantin Copronim aşijderea fără cale asupra bolgarilor vrând să rădice oaste, fiind în cetatea Stronghilo, l-au lovit buba ce-i dzic anthraxi şi de ciia mare fierbintială, şi aşe în 14 a Iui septemvri au murit346. La moarte au fost strigând că, pentru necinstea care au făcut Maicăi Precuratei Mariii, de viu cunoaşte că s-au băgat în foc şi deciia au fost poroncit, toţi, ca pre adevărată Maica lui Dumnădzău să o cinstească347. (De mierat că, această a cestui împărat la ieşitul sufletului strâmtă pocaianie, beserica în loc de pocaianie n-au priimit-o, ce sufletul pierdut să fie adevereşte.) Impărăţit-au Constantin ani 34, luni mai trei. Şi au rămas Ia împărăţie fiiul său Leon. }*on t Leon încă au împărăţit ani 5, dzile 6. Ce în or irog emt vr^m][je |uj m părţile noastre neaflând de 345 Anton Bonfin [Bonfmius], Decada 1. 346 Chedrinos [Cedrenos]. 347 Theofanis [Theophanes],Chedrinos [Cedrenos]. Theostericos [?], în Nichita. 775 HRONICUL 1277 pomenit, trecem. Murit-au dară Leon în eriasa tătâne-său, leat 780, septemvrie 8, căci luând corona cea scumpă de la ^ beserică, pre carea Mavrichie o închinasă şi, puind-o în cap, îndată i s-au aprins capul cu boala athracului (de care şi tată-său au murit) şi, peste puţine dzile, doftoriile cevaşi neputând folosi, au / murit. Aşe ceartă Dumnădzău pe 373 mândrii carii i să pun împotrivă. Omenite cititoriule, socoteşte că de la săvârşitul împărăţiii lui Constantin Pogonat, unde am însămnat din Zonora istoricul, precum istoricii greceşti curmă voroava pentru Dachia noastră pană la împărăţiia lui Constantin şi a maică-sa Irinii (pentru carii vom să dzicem acmu), să cuprind ani 106, în care ani, pre cât noi am putut şti, nici la greci, nici la latini, nici la altă limbă la vreunul din istorici am putut găsi, carile să fie pomenit măcar cât de puţin pentru romanii din Dachia sau pentru statul lor supt atâte călcaturi de varvari fiind. Insă pentru căci scriitorii ceva n-au pomenit, nu iaste cu socoteală să gândim că acii romani sau în pământ să fie întrat, sau în ceriu să fie zburat. Aşijderea nici anume la istorici aflăm, precum pe acest vac să fie vinit vreo limbă, să-i fie dezrădăcinat de pe locurile lor, de care lucru trebuie a pomeni canonul carile am dat: că tăcerea nici pune, nici rădică lucrul, iar dzisa îi şi pune şi-I şi rădică, precum acmu au vinit rândul istoriii să arătăm, că căci această vreme supt tăcere au trecut, nu că doară romanii în Dachia n-au mai fost, ce căci pricină nu s-au dat scriitorilor a grăi, pentru aceaia nici au grăit; iară pricină dându-să, îndată au şi grăit şi cu cât de puţin şi ameliţat numai cuvânt arată statul lucrurilor trecute, precum şi pentru statul romanilor din Dachia, supt acest împărat, să fie fost facutu-ş deosăbită publică, frumos să vădeşte, precum vii videa acmuş înainte arătând./ 374 Constantin <şi> Irini 783 l-car 792 796 375 1278 DIMITRIE CANTEMIR CAPUL XVIII Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia pre vremile lui Constantin şi Irini, pană la Nichifor, când s-au despărţit împărăţia apusului de a răzsăritului Constantin, la vârstă copil fiind, toată împărăţiia Irina, maică-sa, chivernisiia. Leat 783, sclavonii întrând în Thessalia şi în Peloponis rău prăda locurile acealea; împrotiva a cărora împărăteasa Irini oaste trimiţind, cu nărocit războiu din toată Greţia i-au scos. Leat 792, Constantin, acmu la vârstă sosind şi cu suflet mai înălţat decât trebuia lucrurile purtând, s-au sculat cu mari oşti ş-au mărs asupra bolgarilor; mai vârtos îndemnat fiind de Pangratie astrologul, carele adevărată biruinţă îi giuruia; ce rău războiul pierdzind, cu mulţi boieri de frunte, 40 000 de oaste, cu tabără cu tot s-au prăpădit, iar el de-abiia cu puţini au scăpat la Ţarigrad. Cătră aceasta pacoste348 să mai adăogea altă pricină, că, cu doi ani mai înainte, cu de-a sila pre maică-sa de la împărăţie scosese, pentru care nărodul, cu multe cuvinte proaste urechile împlându-i, să ispitiia să-1 scoată din împărăţie şi vrea să puie pe Nechifor, unchiu-său; ce el de aceasta simţind, au prins pe Nechifor şi i-au scos ochii şi pre mulţi pre alţii, în multe chinuri, i-au sluţit şi i-au pedepsit. Ce bolgarii încă după izbândă ca aceia, mult şi tare mândrindu-să, au trimis la Constantin şi cerea bir nou de ia împărăţie, cărora el le-au răspuns, precum la anul singur va vini de le va aduce birul ce poftesc. Şi aşe, leat 796, bine gătindu-să, au întrat cu oastea în ţara bolgarilor; ce / Cardamir, craiul bolgarilor, neîndrăznind 548 Theofanis [Theophanes]. Pavel Diaconii [Paulus Diaconus], Cartea 13, cap. 32. Chedrinos [Cedrenos] şi Misţelana. HRONICUL 1279 Lat 800 înainte a-i ieşi, Constantin, în lat şi în lung mult şi precum i-au fost voia prădând şi ardzind, cu pace s-au întors la Ţarigrad. Deci Constantin, la anul 797, gătindu-să să margă cu 797 oaste asupra serachenilor, maică-sa, femeie lacomă la monarhie, pre unii din senatori îndemnând, cu vicleşug au prins pe Constantin şi i-au scos ochii. Tâmplatu-s-au aceasta într-aceaia lună şi într-aceaiaşi dzi, simbăta, în carea cu cinci ani mai înainte şi el ochii lui Nichifor scosese. Cu acest feliu şi dinlontru şi din afara împărăţiii multe şi adese vrajbe şi răzsipi nu puţin puterile <împărăţiii> îngenunchind, Ia anul 800, Leon, papa Romei, au încoronat pe Carolus, ce s-au poreclit Marele, avgust şi împărat Romii şi a toată împărăţiia apusului; cu despărţirea împărăţiii şi despărţirea besericii, rot deodată au purces. Giudeca-va penrru aceasta a căruia haina au rupt şi va alege între ciia cărora, la cale ieşind, băţ a mână şi încălţămente în picioare le opriia; iar ei şi săbii şi suliţe, cară şi căruţe, decât a lui faraon şi mai multe rădicând, prin spintecătura hainii lui Hristos cea roşie, ca cum ar trece peste Marea Roşie, pre noul Israil gonind, aşe poronca şi învăţătura Domnului şi Dumnădzăului celui vecinie călcând şi stropşind s-au pornit; şi din dzi în dzi, ca bolovanul de piatră din vârvul muntelui rumpt şi pornit pană la fundul tartarului răutăţii a să răzsturna, nu s-au mai oprit. Ce aceastea la scriitorii besericeşti lăsind, Ia treaba noastră să vinim. Luând dară, precum am dzis, corona monarhiii împărăţiii apusului / Carolus Marele, Ia istoriile 376 ungureşti aflăm, precum să fie mărs la dânsul solii lăcuitori lor din Dachia, împreună cu a altor craii despre Dunăre şi să-şi fie tocmit lucrurile sale cu împărăţiia apusului. 1280 DIMITRIE CANTEMIR Cuvintile istoricilor acelora vremi, Anton Bonfin349 la un loc aducând Ia decada l, carte 20, aşe adevereşte: „Carolus, dzice, Marele luând veste precum Gothofred, domnul davilor, lovise cu oaste pe friji, carii împărăţiii apusului era suppuşi şi biruindu-i, în toţi anii îi asupriia de le lua bir câte 100 de cântare de argint (davii, a cărora domnul era acesta Gothofred, era rămăşiţa davilor sau a dachilor celor vechi, pre carii Traian din Dachia îi izgonise şi tocma pe apa Renului de pe atuncea să aşedzase), pentru care lucru Carolus Marele au poroncit toate ostile să să stringă pe apa Alara, carea dă în apa Visară, de ceia parte de apa Renul. Acolo Carolus, aşteptând cu ostile, i-au vinit veste precum Gothofred au pierit ucis de paicii săi. Deci cu moartea Iui Gothofred aşedzindu-se lucrurile frijilor, cu davii renenii Carolus au purces spre Acfisgran, de acolo mărgând la Bononia, care cetate iaste Ia mare; şi vădzind vasele carele acolo făcuse şi orânduind toate după voia sa, iară s-au întors înapoi la Acfisgran, unde iată îi ieşiră înainte solii dailor, a leşilor şi a boemilor (care neamuri lăcuiesc pre lângă Dunăre), mari daruri aducându-i, a căror soli altă ceva de Ia Carolus n-au poftit, fără numai ca cu dânsul pace vecinică să aibă. După aceia Carolus, îmblând câtva prin Dachia, au 577 trecut pen iazighi şi pen metenaste (carii sint nă/roade mai sus de Dachia, pe Dunăre lăcuitoare)". Iară într-aceiaşi loc, puţin mai gios, acelaşi istoric dzice: „Carolus, după ce au răzbit cu bătaia pe saxoni (cărora noi le dzicem sassi), carii mai denainte fiind suppuşi, atuncea rădicase cap, şi într-acela războiu mai mult de 30 mii de sasi pierind, şi ţara aşeşi de tot stropşindu-le, ei, nemaiavând îhcătro face, s-au plecat cu totul la Carolus, aducând cu sine zelog pre toţi ficiorii de domni din ţara lor. HRONICUL 1281 } Anton Bonfin [Bonfinius], Decada 1, Cartea 20. Ce Carolus, pentru ca mai cu binişor şi mai cu cinste să Ie supţiiadze puterea, multe familii de case din ţara lor scoţind, li-au mutat în Dachia ce mai den afară, adecă în Ardial şi în Pannonia, şi multe slobodzii au descălecat de dânşii, carile şi pană astădzi trăiesc în Sarmaţia şi în Dachia cea dinlontru. Deci saşii, carii au descălecat în Sarmaţia, sint astădzi nişte năroade carile în satele hăneşti lăcuiesc şi-i chiamă cu alt nume nou, destabani, iară cei din Dachia mai dinlontru, adecă din Ardial, sint saşii carii astădzi lăcuiesc pentre romanii carii au fost acolo de loc." De aicea chiar să poate dovedi ceia ce noi mai sus dzisăm, că de au şi tăcut istoricii greceşti ceva a pomeni pentru Dachia noastră, însă alţii tot aşe de tot n-au tăcut, ce măcar că cu scurte cuvinte, însă foarte luminat arată, precum romanii din Dachia, după răzsco[a]lele acelor varvari, să-şi fie aşedzat deosăbită publică şi, trimiţind solii săi la Carolus, să fie luat protecţia împărăţiii apusului. Aceasta şi mai adevărat să va întări, unde va vini rândul istoriii să arătăm de dezbaterea lor de subt împărăţiia răzsăritului şi de războaiele carile au avut românii cu împăraţii greceşti. Constantin de ciia nu mult viiaţa lun/gind, au murit 378 după ce împărăţise ani 18; şi de ciia au mărs Irini singură la împărăţie, carea după 6 ani, leat 802, Nichifor Patrichie, cu mulţi într-un sfat, noaptea fără veste, pre Irini prindzind au tuns-o ş-au călugărit-o; după aceia au trimis-o la ostrovul I Lesvon, unde, anul neîmplând, au murit. Impărăţit-au Irini, întăi cu fiiul său, apoi singură, peste tot ani 23350. In dzilile lui Constantin şi-a Irinii s-au făcut săborul a toată lumea, al şeptelea, leat 787, în carele s-au dat anathimii necinstitorii icoanelor şi cinstea icoanelor iarăşi s-au întărit ca dintăi. Aceiaşi mai sus pomeniţi scriitori. I .cat 802 1282 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1283 CAPUL XIX Aceastaşi să trăgănadză de la Nichifor Patrichie pană la Theodora cu fiiul său Mihail Nichifor După izgnanie şi moartea Irinii, au stătut la împărăţie Nichifor Patrichie Logothetis. în vremea acestuia împărat, slovenii, ce s-au numit bohemi (acestora noi mai cunoscut nume le dzicem 805 cehi), la anul 805 cu voievodul lor Lehon, au cădzut asupra hunnilor şi i-au gonit de pre locurile lor. Hanul hunilor fugind la Carolus Marele (carele în anul de la Hristos 800 s-au numit împărat apusului şi au despărţit nu numai împărăţiia, ce încă pre încet mai pre urmă şi beserica, carea întăi una şi singură fiind, s-au făcut doaă, de unde una a răzsăritului şi alta a apusului să dzic351. Da-vor samă aciia carii Iui Hristos i-au scornit doaă logodnice, cu care pricină nu numai hainile îi despică, ce şi (iertare să fie cuvântul) capul, de o parte vădzut, iară de alta nevădzut făcându-I. Acesta, dzic, Carolus, trimiţind pre fiiul său Carolus într-agiutori hanului unesc, împotriva sclavonilor pre carii 379 cu răz/boiu biruindu-i şi pe voievodul lor omorând, li-au pustiit şi li-au stricat ţara foarte rău352. Iară Nichifor, împăratul răzsăritului, multe războaie la Asie au avut cu serachenii, ce toate cu nenărocire; cât la anul pomenit în mare strâmtoarea aducându-1 Harun, domnul sarechenilor, i-au căutat a cumpăra pacea, dându-i 306 000 de numismate, aceiaşi sumă în tot anul de ciia înainte să dea giuruindu-i353. Lat Decât acestea încă mai fără năroc i-au mărs asupra bulga-811 rilor mărgând, că lear 811 având războiu cu dânşii, iulie 26, 5^ Hronicul Frânţii [Annales Fuldenses], Ia acesta an. ^ Theofanis [Theophanes] şi Misţelana [Paulus Diaconus]. -x Theofanis [Theophanes] şi Misţelana [Paulus Diaconii Cartea 24, cap. 25. eu mulţi şi mai toţi cei de frunte împreună au pierit354, după ce împărăţisă ani 9, sau cum va Calvizie ani 8, luni 9- După pieirea Iui Nichifor, fiiul său ~ ,. r r Stavrachie Stavrachie, rău rănit dintr-aceiaşi război, deodată au stătut la împărăţie. Ce altă ceva într-însul, fără numai decât ranele ce luase, de lăudat neavând, şi tot senatul socotindu-1 a nu fi vrednic de a chivernisirea vremi tulburi ca acelea, după puţinele luni l-au scos din împărăţie şi au pus în locul lui pe Mihail Curopalatis, ce s-au Mihail fost poreclit Rangave; încoronatu-s-au Rangave într-acelaşi an, octomvrie 5. Acesta Mihail, împărat, întăi au dat titul de împărat lui Carolus, leat 813. , Cronos, craiul bulgarilor, întrând cu pradă în Thrachie, i-au ieşit Mihail cu oaste înainte şi, bătându-1, l-au scos din Thrachie; iară apoi tot într-acelaşi an, mai 23, Coronos, strângându-şi oastea, atâta navală au dat cât oastea lui Mihail nicicum a sta n-au putut, ce îndată cu toţii au purces în răzsipa şi mulţi făr samă au pierit; de ciia Mihail, după pagubă de cinste şi de oameni ca aceia, singur au părăsit împărăţiia şi, călugărindu-se, au întrat în chinovion, după ce împărăţisă un / an şi 9 luni. în locul lui au stătut împărat Leon T « , \ Leon Armanul Armanul, carile au împărăţit ani 7, luni 7 şi la anul 820 fu ucis în beserica de Mihail jyjjhail Balbul Balbul (ce va să dzică fâicavul). Acesta încă au împărăţit ani 8, luni 9. Asupra serachenenilor şi a bulgarilor războie au avut în Dalmaţie, ce nu foarte cu năroc; iar Gheorghie Chedrinos, sămnul 245, dzice, precum să fie biruit pe bolgari. Iară leat 829 au murit, în locul a căruia au încăput la împărăţie, cu alegerea tuturor Theofil, carile au împărăţit ani 380 Leat 820 829 354 Patavie [Petavius], Partea 1, Cartea 8, cap. 9. 1284 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1285 Lear 842 Theofil 12, luni 4. Şi leat 842, ghenarie 30, au murit şi au lăsat la împărăţie pe Theodora, împărăteasa, cu fiiul ei Mihail. Intr-acestea vremi, a împărăţiilor carii am pomenit mai sus, cevaşi pentru părţile crivăţului a însămna neaflând, numai pentru ca să nu să rumpă cursul istoriii, din împărat în împărat, şi carile cât au împărăţit vrut-am să însămnăm. Insă Chedrinos la acesta împărat pomeneşte precum să să fie trimis la domnie Crâmului pre un Petron şi de ciia să fie rămas obiceaiu, totdeauna de la împărăţiia răzsăritului să li să trimaţă stăpânitoriu. CAPUL XX Aceastaş să înţelege de la Theodora şi Mihail, pană la Vasilie Machedon In vremile Theodorii şi a fiiului ei, a lui Mihail Vogoris, Theodora domnul bolgarilor, întăi cu oastea mărgând <şi> Mihail asupra Ţarigradului, ce fără folos, apoi Curopalatis inima spre credinţa lui Hristos întor-cându-şi, singur au vinit la Ţarigrad şi s-au botedzat355. înapoi întorcându-să ai săi bolgari, pentru căci să făcusă creştin, la stăpânire nepriimindu-1, el s-au întors 381 iarăşi la Ţarigrad, căruia împăratul Mi/hail i-au dat cetatea j ^ Zagura, aproape de Tharapia, şi acolo au trăit. Apoi pană la 865 anul 865 toţi bulgarii s-au întors la creştinătate. Aşijderea schithii, carii acmu să cheamă rusii sau moscalii, Zonora, carte 15, cap. 5, îi numeşte: "Efrvoc; toov Pooc SxuOoov', neamul a schithilor sau a tătarâlor, carii să cheamă russi; făcând multe vase, pe la Tavris (acesta-i mai vechi numele Crâmului) ieşind, au lovit aproape de Ţarigrad, şi mulţime de robi luând şi înapoi întorcându-să de la robii săi, au început a să deprinde în legea creştinească. Apoi nu după multă vreme supt Vladimir, domnul lor, cu toţii au priimit giugul Iui Hristos ş-au vinit la adeverinţii luminare. Precum beserica lui Hristos cu niamurile acestea creştea şi să adăogea, aşe dintr-altă parte nepriiatinul de obşte, aflând pricini după voia sa, cădzind gâlceava scaunului patrierşiii între Ignatie şi Fotie patriiarşii, şi unii asupra altora săboară fără învoinţa de obşte făcând, beserica apusului aşeşi de tot s-au despărţit de la beserica răzsăritului; şi sinodul, carile în Ţarigrad să făcusă de 320 de părinţi cu patriarhul Fotie, papa Neculai l-au numit sinod diavolesc, iară nu bese-ricesc, pricinind precum solii săi, carii acolo era, să fie păţit silă şi de nevoie să să fie iscălit în canoanele ce s-au legat într-acel sinod. Pentru aceasta poate fi mai pre urmă latinii, vrând să-şi făsplătiască Ia Sinodul de la Florenţia, precum scrie Zugropulus, şi ei pre unii din episcopii răzsăritului, cu Lat amăgeală şi cu silă i-au făcut de-au iscălit după puncturile 862 plăcerii lor356. Acesta săbor, nu numai au stropit haina / lui 382 Hristos cu singe, ce încă aşeşi din sine necusută fiind şi neavând pre unde o descoasă, pri-ntreg au despicat-o ş-au sfărmat-o. Şi aşe între amândoaă besericile mai adâncă şi mai lată prăpaste au săpat, decât ceaia care pomeneşte Sfânta Evanghelie că iaste între bogat şi între Lazar cel sărac. Leat 867, Mihail împăratul, vrând fără nici o pricină adevărată să omoară pe Vasilie Machedon chesariul, fu el Ucis, năpădindu-I noaptea, şi cu somnul şi cu vinul îngropat fiind, septemvrie 24, după ce împărăţise cu maică-sa ani 14 Şi singur 12, carii fac peste tot 26 ani, şi au stătut la împărăţie Vaseiie Machedon. £11 1 Zonoras [Zonaras], Chedrinos [Cedrenos]. 356 Sclavonii încă cu toţii au primit legea creştiniască. 1286 DIMITRIE CANTEMIR CAPUL XXI Aceiaşi să arată de la Vasilie Machedon pană la aşedzarea ungurilor pe apa Tisei Vasilie Machedon Lear 869 Leat 874 Când împărăţiia Vasilie Machedon, războaiele sclavunilor s-au tras mai spre părţile apusului; şi leat 869, au prădat Bavarie357. Iară spre părţile răzsăritului Vasilie Machedon, multe biruinţă asupra serachenilor purtând, pană peste apa Evfrathului i-au împins şi multe cetăţi şi ţări de supt mâna lor au dezbătut. De unde să cunoaşte că toate ostile şi răzscoalele despre părţile noastre, ca dintr-un chentru spre apus şi spre răzsărit slobodzindu-se, eale fără supăr de oşti şi de călcaturi slobode au rămas. Căci şi la anul 874, vandalii, sorabii (sau sibrii) şi slovenii, iarăşi într-acelea părţi au avut războiu cu Liudovic împăratul apusului358; ce varvarii, biruiţi fiind, au priimit şi bir să dea / 383 pre an. De care nevoie (precum scrie Chedrin, sămnul 286) hrovatii, sirbii şi alalte neamuri schitheşti, vădzind cum îmbla lucrurile în Dalmaţia, după ce trimisese într-acolo romeii ostile sale, trimiţind la împăratul soli, s-au poftit să fie supt giugul puterii romanilor; a cărora poftă socotind-o Vasilie împărat că iaste cinsteşă, foarte cu omenie i-au priimit; şi aşe neamurile acestea toate s-au întors supt suppunerea împărăţiii, lăsindu-le să le fie stăpânitorii iarăşi dintre dânşii. Altă ceva pentru părţile noastre la istorici neaflând. Vasilie Machedon, leat 886, pre la începutul lunii Iui mai au murit, după ce au împărăţit ani 19, lăsind Leon Sofos Ia împărăţie pre fiiul său Leon, care pentru multe învăţături ce avea s-au numit Filosoful. Leat 886 357 Liman [Aimoin de Fleury], Cartea 5. 358 Hronicul fundian [Annales Fuldenses]. HRONICUL 1287 Acesta împărat, precum scriu istoricii359, leat 889, au chemat pre unguri, niam tătărăsc, agiutoriu împrotiva bulgarilor, carii nemilostiv toată Greţie pustiia. Ungurii încă poftitori fiind la una ca aceasta, îndată, după poronca împăratului s-au sculat şi împotrivă asupra lor mărgând, rău i-au spart şi mulţi în robie luând, apoi pe toţi i-au vândut împăratului. Cu această stricăciune, Simeon domnul bolgarilor, vădzind că puterile i s-au slăbit, au plecat capul la pace. Ce această pace au ţinut-o bulgarii pană s-au întors ungurii înapoi. Chedrinos, sămnul 342, scrie precum Leon împărat suppuind pe bulgari, apoi i s-au închinat şi horovatii, carii era într-un hotar cu bulgarii, şi numai unul Sermo, stăpânitoriul Sirmului, nu vrea să să plece împărăţiii. într-acelaşi an scrie / Luizprand, i-au chemat Arnulful craiul şi i-au trimis în Ghermaniia şi în Galia, de au prădat acele ţări. Apoi, leat 893, iarăşi la sine chemându-i, au întrat cu dânşii în Moravia, unde pre slavoni domolind şi suppuind, după izbândă, locorile pe apa Tisii li-au dat ungurilor în sălăşlui re. Şi aşe ungurii au stătut lăcuitori spre acea parte de loc şi pri-ncet la mare şi puternică crăie au agiuns, care crăie în pre înflorit stat au fost, pană când sultan Suleiman, împăratul turcesc, luând şi scaunul crăiii, Buda, şi lepădându-i corona din cap, au suppus-o giugului turcesc, precum tuturor ştiut B'md, noi de aceasta mai mult nu vom lungi. într-acelaşi an, adecă după ce s-au aşedzat ungurii pe apa Tisei, scrie Curopalat360, precum Leon împăratul împreună cu ungurii şi pre turci i-au chemat într-agiu[to]riu şi i-au trimis asupra lui Simion, domnul bulgarilor, carele tare s-au apărat. De ciia bulgarii, vădzind că au atâta supărare de la împăratul Ţarigradului, în pizmă s-au dat la beserica Leat 889 384 Leat 893 359 Chedrinos [Cedrenos], acoloşi. 360 Curopalat [Curopalates] şi Baronie [Baronius] la acelaşi an. 1288 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1289 apusului; ce nu după multă vreme, iarăşi ca fiiul cheltuitoriu s-au întors la părintele său cel adevărat. Aicea întăi dăm de istorici, precum o parte din Volohia sau Dachia s-au dat acelor unguri pentru lăcaşi, adecă peste munţi pană în apa Tisii, care loc, precum la gheografie Dachiii am dzis, era partea Dachiii pre carea istoricii greceşti ceşti mai de pre urmă o chiamă Pannodachia; şi de atuncea dezlipindu-se, au rămas în parte ţărâi ungureşti, precum să ţine şi pană astădzi; iar alalte a Dachiii părţi, precum de 385 lăcuitorii ei cei vechi, adecă de romani să fie fost / lăcuite, şi ceşti de astădzi lăcuitori dovedesc, şi istoricii streini361, precum mai denainte aşe, acum puţin înainte vor mărturisi. Ungurii de ciia într-acestea locuri aşedzindu-se şi { întărindu-să, cu atâta îndestulaţi nu s-au ţinut, ce mai mult înainte întindzindu-să, leat 902, din Pannonie ieşind, au întrat în Italia şi multă pradă şi stricăciune au făcut în Longobardia. Iară Leon înţeleptul, după ce au împărăţit ani 25, luni yi j 3, leat 911, iunie 11, datoriia firii ş-au plătit. CAPUL XXII Aceastaşi să arată de la Alexandru pană la moartea lui Constantin, fiiul lui Leon Alexandru După Leon Sofos au rămas Alexandru, frate-său, în loc de chivernisitoriu lui Constantin, fiiului său, ce s-au numit Porfiroghenit, încă prunc fiind; ce si Alexandru după un an si o lună, Leat r ' r 912 leat 912, prin tot trupul (de multă băutură şi necontenirea sa) singele izvorindu-i, iunie 7 au murit. Au rămas Zoi împărăteasa, carea au Constantin purtat pentru fiiul său lucrurile împărăţiii Porfiroghenit pană la leat 919. Apoi Roman Lecapin, socrul lui Constantin, pre Zoi împărăteasa din palat scoţind-o, au luat el chivernisală lui Constantin, apoi singur, leat 919, avgust făcându-să, şi pre fiiul său ^ Hristofor, la aceiaşi cinste au rădicat; pană mai pre urmă Roman, încuscrindu-să şi cu Petăr, domnul Roman bulgarilor, au început aşeşi de tot cinstea lui Lecapin Constantin a mieşura, şi scaun după dâns, al doile a-1 pune. Ce aceasta Dumnădzău nerăbdând, au ră[di]cat pre fiiul [m său Ştefan şi scoţindu-1 din cinstea avgustească, leat 944, l-au 944 trimis în os/troave. Cu aceasta Constantin, ficiorul lui Leon, 386 îmbărbătându-să, tot neamul lui Roman din treabele împărăţiii l-au scos afară şi din cinste l-au lepădat şi au stătut singur la împărăţie. în vremile acestuie împărat, leat 941, pomeneşte Chedrinos şi alţii362, precum rusii, ca la 10 000, cu domnul lor Ingher (acesta-i Iugor, carele au fost tată iui Sveatoslav, şi moş lui Vladimir, carele întăi s-au botedzat) cu vase ieşind la Marea Neagră, în 14 a lui iunie au lovit supt Ţarigrad, şi în Thrachia multă pradă au făcut; împotriva a cărora ieşind Roman, şi vasele li-au ars şi pe dânşii pe toţi i-au împrăştiat. Iară letopiseţile ruseşti363 scriu precum Ihor, după ce au pierdut războiul întăi, apoi iarăşi ş-au strâns oastea şi într-aceiaşi an iară s-au întors asupra grecilor şi au lovit în parte Asiii spre Pont, şi au prădat Iraclie (de Ia Marea Sigon [Sigon ius], De crăiia Italiei, Cartea 6. 362^^, Cartea 16, cap. 21. Luitprand [Luitprandes], Cartea 5, CaP' 363 Stepena [Stepennaja kniga], în Predoslovie, cap. 4 şi Hronograful [?], cap. 133. 1290 DIMITRIE CANTEMIR 387 Leat 94! 955 Leat 959 Neagră) ţara Paflagonii, şi pană Ia Nicomidie au agiuns; pentru carea Roman, trimiţind soli şi rugându-se de pace, au tocmit să dea dare mai multă pre an decât cum legase să dea Leon şi frate-său Alexandru; ce noi pentru aceasta dare şi de legământul ei la istoricii greceşti nu aflăm, poate pentru ruşinea cu condeiul să fie trecut. Pe vremea lui Constantin Porfiroghenit, scrie Zonoras, carte 16, cap. 21, şi Chedrinos, sămnul 314, precum Olga, doamna ruşilor, a căruia bărbat (Igor) vinisă cu corăbiile asupra Ţarigradului, bărbatul murindu-i, ea s-au sculat şi viind la Ţarigrad au priimit sfântul botedz şi mare cinste şi dragoste cătră adeverinţa credinţii au arătat. împăratul încă, ceia ce i s-au cădzut cinste făcându-i, / cu mare laudă au lăsat-o de s-au întors Ia ale sale. Fost-au pre aceia vreme patriarh Ţarigradului Theofilact, ficiorul lui Roman Lacapin. Deci Roman împărat, fiind scos din cinste precum mai sus am pomenit, leat 941, luând cinul călugăresc, s-au prestăvit, în luna lui iunie, Constantin Porfiroghenit singur de ciia rămâind la împărăţie. La anul ungurii în doaă rânduri au întrat cu pradă în Italie şi, Ia mare strâmtoare puind pe lăcuitori, s-au tocmit să dea Iui Taxis, craiului unguresc, 10 mierţă de bani. Aşijderea, leat 955, ungurii mai mulţi de 100 000 de oaste iarăşi purcegând asupra împărăţiii apusului, de la Dunăre pană Ia Pădurea Neagră, toate supt foc şi supt sabie au pus. Ce împăratul apusului Otton Marele, cu multul mai cu puţină oaste împotrivă ieşindu-le, atâta i-au bătut, cât dintr-atâţea numai 7 dzic să fie scăpat. Iar Constantin, împăratul răzsăritului, leat 959, purcegând în oaste asupra serachenilor şi agiungând la Siria, cu învăţătura fiiului său Iui Roman, au murit otrăvit în 9 a lui noiemvre, după ce trăise ani 54 şi împărăţisă cu maică-sa, HRONICUL 1291 7ni si cu unchiu-său, Alexandru, ani 13, cu Roman ani 26, ' H cari fac peste tot ani 54, stând adică la împărăue Împărăţie Roman, fiiul său, carele au împăratn am 3, luni mai patru. / jss CARTEA A ŞEPTEA Carea dovedeşte traiul romanilor în Volohia din istoricii streini şi mustră pe unii buiguitori, carii, pentru începătura neamului moldovenesc, cu basne au muruit hârtiia. Aşijderea arată începătura împărăţiii ruseşti din cetatea Chiovului şi întoarcerea lui Vladimir domnului rusesc la creştinătate. Aşijderea pomeneşte într-o vreme suppunerea bulgarilor supt împărăţiia răzsăritului şi necurmat traiul romanilor în Volohia, de la Roman fiul lui Constantin, pană la împărăţiia lui Isachie Anghel, când s-au dezbătut românii de supt împărăţiia Ţarigradului CAPUL I întruducere, pentru pomenirea neamului moldovenesc de la istoricii streini Ştim că va fi pomenind cititoriui nostru şi cu multă poftă va fi aşteptând giuruinţa carea în multe locuri în carte trecută , adecă precum cu cursul istoriii vom arăta, că deşi au tăcut pren câtăva vreme istoricii romanilor pentru traiul şi necurmată şederea romanilor în Volohia, însă mai apoi nu aşe de tot şi de la alţii a altora stăpâniri scriitorii uitării să să fie dat; pentru aceasta dară vinit-au acmu rândul şi vremea aceia ca şi giuruita să plătim, şi cu bune socoteale HRONICUL 1293 şi / mărturii să dovedim, precum că de au tăcut istoricii 389 romanilor (pentru pricinile carele de multe ori li-am pomenit) şi în scrisorile lor aşe chiar şi aiavea, pentru părţile noastre n-au pomenit, însă tăcerea şi trecerea cu condeiul n-au curs din lipsa lăcuitorilor romani din Volohia, ce, precum de multe ori am dzis, din împleticirile şi încurcările a atâtea năbuşiri şi năpădzi de feliu de feliu de varvari, carii ca nişte nuări de vânt vivorât purtaţi, în toate vremile şi în toate părţile cădea asupra împărăţiii romanilor şi, ca o ceaţă întunecoase, unde să punea nu să mai rădica. Aşe despre Evropa bulgarii, sclavonii şi mai pre urma şi rusii; aşe despre Asia serachenii, hunnii, tătarâi şi altele cu dânşii nenumărate limbi, în toate părţile prădzi făcea şi tuspatru unghiurile împărăţiii din temelie scuturându-le, le muta şi le strămuta; şi ca puii viperilor sau a ehidnelor, pântecele maică-sa pre dinlontru rodzind, atâtea niamuri s-au scornit şi [în] împărăţiia romanilor veninul vrăjmăşiii lor ş-au vărsat. Cu acestea dară, şi ca cu acestea nerăssuflate şi neîncetate nevoi şi bezcisnecii împărăţiia romanilor luptându-, ca un om bătrân în vârstă şi vechi la ani, cu cumplite şi de Hacuri nepriimitoare hronice boale cuprinsă şi ca cu nişte groznici şerpi şi balauri pregiur grumadzi şi pregiur mijloc încinsă şi înfăşurată fiind, în toate dzilele şi ceasurile în agoana morţii <în tragerea sufletului de moarto şi în oglinda pieirii şi a prăpădeniii să priviia şi să chinuia, / pentru care 390 lucru ce monstru şi ce groznică ciudesă, nepărăsit icoana răsipirii înainte ochilor, mai întăi şi mai de aproape le prezentuia ; aceleaşi, precum vremea şi mâna le da, cu condeiul le <închi>puia şi le strângea; iară lucrurile de buricul împărăţiii mai depărtate, carele adecă să socotiia că nu aşe de moarte aducătoare rană le aduc, oarecum uitării şi nepomenirii le lăsa, ca cum călătoriul, pre iarnă grea şi geroase, călătorind, şi din toate părţile de vivore 1294 DIMITRIE CANTEMIR şi de spulbărări cuprinsă şi răzbătută fiind, părţile trupului ceale mai aproape de inimă şi de capul vieţii mai tare a Ie acoperi şi a le păzi sileaşte; iară cele mai depărtate, nu atâta, de care lucru de multe ori să tâmplă, de pierde călătoriul picioarele, mânule, nasul, faţa obrazului; părţile adecă carele de mijlocul căldurii fireşti mai de departe stau, pentru nevoia cea mai mare oarecum nesimţind şi în samă nebăgând. Deci tocma după ce la doritul popas agiunge şi cu căldura mădulările cele de frig şi de ger îngheţate şi înlemnite Ia simţire şi ia clătire îşi aduce, atuncea începe cu mari dureri şi chinuri a simţi şi a cunoaşte, ce prin răcială păţiia şi nu simţiia şi ce pierdea şi nu ştiia. într-acesta chip dară să să fie tâmplat istoricilor româneşti, mai pre urmă dovedesc a streinilor scriitori, carii pentre ale sale câte oarece şi pentru a altora au ameliţat şi cu puţină pomenire tare dovedesc precum tăcerea istoricilor vremilor acelora n-au avut altă pricină, fără numai carea de la noi s-au arătat. Aşijderea unora mai proaspeţi scriitori, aceiaşi acelor mai 391 vechi tăcere / şi a altora ne[s]pusă, ceaia ce s-ar fi cădzut nevoinţa în cercetarea şi în cercarea scriitorilor, li-au dat mijloc a gândi şi a Ii să părea, precum locurile Dachiii, şi ales unde-i acmu ţara Moldovei şi a Munteniii stă, să fie rămas cu sute de ani pustie şi de romannii săi nelăcuită. încă dzic că de ar fi fost romanii noştri din Dachia tot un neam cu romanii din Italiia, scriitorii romanilor n-ar fi uitat a scrie pentru dânşii. însă trebuit-au acelora, carii aşe de slab ş-au slobodzit cuvântul, întăi să să fie mai trudit ceva şi nu numai câte cărţi de istorici în casa sa au avut să fie citit, ce şi pre carii n-au avut, sau de la alţii să să fie împrumutat, sau şi aceasta mâna de nu i-au dat, încai să fie căutat la alţii? carii istoriile a toată lumea şi a tuturor vacurilor pre scurt au strâns şi lucrurile carile mai vrednice de ştiinţa tuturor au HRONICUL 1295 fost, pre vremile şi la locul său li-au însămnat, precum au făcut Patavie în carte ce o numeşte Sâmâluirea vremilor şi în alta ce-i dzice învăţătura vremilor; Sith Calviz în cartea {Lucrul hronicesc)^64; Ricţiolul365 în carte ce-i dzice Hronicul marey şi ales Moreri366, Marile lexicon istoricesc şi alţii câţiva, a cărora numere lungimea voroavei fugând, Ie trecem; şi într-acestea ca-ntre nişte curate oglinde, tot trupul şi faţa istoriilor prăvind şi înţelegând; apoi condeiul pre hârtiie a purcede voia să-i fie dat şi aşe mult mai cu pază şi mai fără lunecare ar fi păşit. Aşijderea la scriitori ar fi aflat precum după ce neamurile varvarilor despre crivăţ, şi ales carii ţărâlor noastre mai aproape vecini au stătut, precum au fost bulgarii, / sirbii, 392 sch.von\i peste Dunăre, leşii, cazacii peste Nistru, rusii sau moscalii peste Nipru, carii şi pană astădzi mari şi late craii şi împărăţii ţin, şi ungurii despre apus, carii cât să fie {ost de puternici, nime socotesc să va afla carele să nu ştie. Acestea neamuri, dzic, după ce pre la locurile sale s-au aşedzat şi s-au întemeiat, de ciia ei încă de lucrurile şi începăturile sale a scrie au început şi după cursul vremilor, ce la dânşii s-au tâmplat, mai pre amăruntul, iară ce la vecinii lor, mai pre scurt, însă câte cevaş neînsămnat n-au lăsat şi ales pentru lăcuitorii Moldovei, ca pentru nişte vecini mai de aproape, când ocaziia li-au vinit, câte ceva a pomeni nu s-au lenevit, pre carii noi acmu ca pre nişte poveaţă din pas în pas urmând, din năpastea carea de la unii puţin în istorii zăbăviţi, în spatele ţărâlor acestora s-au aruncat, a le dezbate şi a le mântui silim. Şi precum traiul romanilor în Volohia, de la începătura lor pană acmu, necurmat şi nestâns să fie rămas să dovedim. I j 364 [Petavius], De ratione temporum. De doctrina temporum, [Calvisius]. s' 365 [Rjccioli], Cbronicnm niagnum etselectum. 366 [Jvloreri], Le grand dictionaire historique. 1296 393 DIMITRIE CANTEMIR CAPUL II Arată-să necurmat traiul romanilor în Volohia pană pe acestea vremi, din mărturiile istoricilor ruseşti şi leşeşti Scriu letopiseţile ruseşti367, precum, prin cursul acestor ani, să fie fost lăcuit pre la pragurile Niprului un feliu de limbă ce li-au fost dzicând pecinighi (pentru carii mai pre urmă şi istoricii greceşti pomenesc, precum la locul său să va arăta) şi altul ce l-au fost chemând poloviţi, pentru carii Bilschie scrie într-acesta chip: „Poloviţii, dzice, şi pecinighii au fost ieşit din timbri şi din gotthi din Litfania porniţi, şi şiderea lor întăi să fie fost pe lângă Droghicin". Iară aceaste doaă niamuri ce feliu de limbă să fie voro-vit, scrie alt istoric leşesc Striicovschi368. Poloviţii, dzice, s-au numit aşe de la rusi, sau căci lăcuia părţile locurilor spre câmp [noA6 = câmp] , sau căci cu vânatul îşi ţinea viaţa, sau de la cuvântul [aobhtl = a prinde; a pescui, a vâna] adecă căci cu tălhuşaguri şi cu apucatul a trăi era obiciuiţi; iară limba le era amestecată din trei neamuri: rusască, leşască şi moldo-veniască, sau precum leşii cu alalte neamuri sloveneşti, astădzi hireş a moldovenilor dzic, Voloscaia. Socotească dară la acesta loc cititoriui şi cu mente întreagă să giudece că un cuvânt ce pomeneşte un istoric de credinţă, câtă lumină aduce istoriii, pentru ca curat să să poată cunoaşte că, după atâta tăcut numele volohului în Volohia trăitoriu, de la alţii mai denainte scriitori nepomenit, ca cum dintr-un adânc 394 întuneric la lumină s-ar scoate; a înţe/lege să dă, că de vreme ce acele neamuri îşi făcusă limba lor din trei limbi amestecată (din carile una au fost moldovenească), cu bună samă şi fără nici 367 Sinopsis a istoriii ruseşti, în Chiov tipărită [Sinopsis iii kratkoe sobranie], list 75. Hronograful rusesc [?], Glav 137; Bilschie [Bielski]. 368 Striicovschie [Stryikowski], în Hronicarulsău, list 201. HRONICUL 1297 un prepus să dovedeşte că moldovenii, sau precum în hronicul nostru să dzice, romanii, în Volohia totdeauna neclătiţi trăitori au fost pre locurile sale; cu carii polovţii şi pecinighii aciia, aproape în vecinătate fiind şi multă amestecătură cu dânşii având, aşe de la moldoveni limba să-şi fie împrumutat; iară împrumutarea şi amestecarea limbii, precum în scurtă vreme să să poată face, nimea a giudeca va putea, că nici putem crede că doară neam varvar ca acela, prin meşterşugul grammaticăi, limba moldovenească cu a leşilor şi a ruşilor să-şi fie alcătuit şi ase în curândă vreme să o fie făcut, că pre atuncea neamurile acestea nici azbuchile avea, necum grammatica. Deci dară de credzut iaste că acele pomenite neamuri, moldovenilor prin multă vreme, veri suppuse, veri însoţite (că aceasta a adeveri n-am putut), veri cu alt mijloc amestecate au fost; însă oricum ar fi, tot sa înţelege că vreme a mulţi ani au trebuit, în carea unii cu alţii deavălomindu-să, pecinighii, la limba lor cea rusască (căci aceasta li-au fost cea de naştere), cea moldovenească, precum cea leşască, să amestece, atâta cât din trei una să facă. Nici cu vreun mijloc adeverinţa lui Striicovschi pentru acest lucru să poate astupa, de vreme ce şi limba moldovenească şi a tuturor românilor, aiavea mărturiseşte, mare şi multă amestecare acestor neamuri să fie avut; / de la carele şi ei nu puţine 395 cuvinte s-au împrumutat, şi ales trăitorii despre Nistru, carii fără samă multe ruseşti cuvinte în limba românească amestecă, precum şi astădzi să vede. Hronicilor ruseşti, pentru neamurile acestea şi pentru amestecătura lor cu romanii din Dachia, tare şi aproape să alătură şi istoricii greceşti arătând că cu oardele lor pană în Pannonia au fost cuprindzind. Ce noi să aducem hireşe cuvintele lui Gheorghie Chedrin369, carele pentru neamul picinighiior, ia sămnul } Gheorghie Chedrinos [Cedrenos]. 1298 DTiMITRTE CANTEMIR 363, list 775, scrie aşe: „Neamul, dzice, picinighilot schithicesc iaste, dintr-aciia schithi carii să chiamă BaaiAeixoi, împărăteşti. Acesta neam iaste foarte cu mult nărod, şi mare, căruia alt niam de schithi nici unul poate să-i stea împrotivă; şi să desparte în 13 rudenii sau precum noi acmu dzicem oarde, carele toate supt un nume a pazinazilor, sau pecinighilor să cuprind; iară după domnii şi otcârmuitorii lor, fietecarile şi deosăbit nume are; lăcuiesc acestea peste Dunăre, de la Nipru pre lăţimea câmpilor acelora şi să întind pană în Pannonia, măcar că locuri adevărate de aşedzământ neavând, totdeauna cii şi colea mutân-du-să, supt şetre lăcuiesc." Vedzi aicea, cum aceşti pecinighi, pre atuncea şi locurile Ocrainii, a Pocutiii, a Moldovei, a Bugeacului şi a Ţărâi Munteneşti, pană în ţara ungurească au fost cuprindzind, de Ia carii, precum scrie Stricovschii, ş-au fost amestecat şi limba. De vreme dară ce istoricii greceşti dzic c-au fost cuprindzind locurile Dachiii şi istoricii ruseşti mărturisesc că li-au 396 fost limba amestecată / cu Voloscaia; iată că acei de demult volohi, sau precum le dzicem noi români, au fost pre atuncea tot pre locurile sale cele dintăi, lăcuitori ori suppuşi ar fi fost, ori supuitori. De începătura şi de unde au ieşit acestea neamuri, ce ani putut la istorici mai de credinţă a afla, în scurt aicea a adaoge, în graţiia cititoriului, cu condeiul nu vom trece; Bilschie370* nu necunoscut scriitoriu leşesc, dzice: „Poiovţii (carii şi ei de un neam sint cu pecinighii) totdeodată să fie ieşit din ţimbri, neam gothicesc, carii, din Litfanie ieşind, întăi să să fie aşedzat pe la Droghicin"; graiul limbii lor, precum mai sus am dzis din Stricovschi, au fost alcătuit sau amestecat din rusesc, leşesc şi românesc. HRONICUL 1299 A acestora cuvinte să vede întărind Leunclavie371 în Pantecte, cap. 49, unde urmând lui Pevcher: „bozinii, dzice, nume tuturor iaste ştiut (pre carii istoricii greceşti îi număsc pazinachi), din coreniia lor sint venedii (de pre acestea, socotesc, să fie rămas în Ţara Muntenească, un feliu de nărod, cărora şi astădzi Ie dzic românii vineţiei, ce pentru aceasta gâlceava nu clătesc), căci şi limba aşe îi dovedeşte". Pevcherus372, bărbat de ascuţită minte, numele pazinachi lor îl socoteşte să fie de pe Pozina sau Pozinanie, vestit a crăiii leşeşti ţinut, carii odânăoară într-aceale hotară să fie lăcuit; adecă pană a nu să porni asupra trivalilor. Dintr-acestaş socoteşte Leunclavie să să fie trăgând şi numele şi neamul bosnenilor, de carii caute cititoriui la locul Iui Leunclavie de la noi pomenit. Ce să vinim la cel mai de pre urmă şi cititoriului român mai aşteptat cuvânt. Bilschie373 hronicariul, în carte carea noi o avem, list 239: / „năroadele, dzice, pecinighilor şi a 397 polovţilor, după ce au ieşit din Litfania s-au aşedzat întâi la Vosforul Chimeric (unde sint acmu cetăţile turcilor Gherci şi Taman), de acolo ieşind, întăi au legat prieteşug cu inovezii, carii ţinea Crâmul, iară acei inovezi împreună cu românii şi cu bastarnii, adecă bugegenii, au făcut (sau au tocmit) cetăţile Mangopul, Cherche, Crâmul, Cafa, Oceacoful (sau Vozie), Muncastrul, adecă Cetatea Albă, Chiliia (sau Ahilia) şi Tergovisca, adecă Târgoviştea". Nici dară cititoriui nostru cuminte să să fure şi să socotească că doară acestea noi, decât sint mai mult lăţindu-Ie, cinste şi slava neamului nostru cu acesta mijloc vom să adau-gem; mărturiseşte ştiinţa inimii, că adeverinţa istoriii cercăm şi urmăm, pentru a căriia confirmaţie, cu bună frunte îi 1 Bilschie [Bieiski] 371 LeLlnclavie [Leunclavius] din Pevcher [Peucerus], în Pantecte, cap. 49. ; i • t i * 372 Pevcherus [Peucerus] adus mărturie în Pantectele lui Leunclavie [Leunclavius], la locul pomenit. 373 Bilschie [Bieiski], list 239. 1300 DIMITRIE CANTEMIR giuruim că, după cursul hronicului, înainte îi vom aduce, iarăşi alţi istorici streini, carii vor arăta că aceste pomenite neamuri, încă şi oşteniri, împreună cu moldovenii asupra altora să fie făcut, pentru carile istoricii noştri nici au visat, necum să pomeniască; iară noi precum ne giuruim, la locul său vom dzice. CAPUL III Mustră-să nişte băsnuitori, carii, pentru neamul românesc hârtiia muruind, singuri pe sine s-au ocărât Vino acmu aicea, iscusitule în basne, Simioane, şi tiaca minciunilor, Misaile374; vino, dzic, aicea şi te uită la românii, şi lăcuitorii Volohiii, pre carii voi basnă bolind, şi minciună născând, ca pre bureţii fără sămânţă de ieri, de alaltăieri, îi faceţi; şi nu ştim de ce Laslău, craiul unguresc 398 (carile, pre vremile / ce dziceţi, numai voaă iaste cunoscut, iară altora istorici nemăruiia), din temniţele Ramului scoşi, şi împotriva tătarâlor aduşi, şi apoi în ţara Ardealului, spre lăcuire puşi, să fie fost. Păţit-au neamul românesc cu voi, tocma ca părintele lor Remus375, carele, pre tâlhari gonind şi bucatele unchiu-său, lui Numitor, cu mână într-armată, de dânşii apărând, el apoi în locul tâlharilor prins, şi de tălhuşag cu zavistiia pârât, legăturilor dat şi morţii giudecat au fost; ce dreptatea lui nu numai nevinovat l-au scos, ce încă nepot lui Numitor, ficior lui Mars şi a Reii, şi ziditoriu împărăţiii şi cetăţii romanilor l-au arătat. Aşe numele tălhariului au găsit împărat, aşe numele vinovatului, pre nepot unchiului au arătat. Aşe voi cu acelaşi 374 Simion [Dascălul] şi Misail [Călugărul] în Pndosloviia letopiseţului lor. r 375 Iustin [Iustinus], Cartea 43, cap. 2. HRONICUL 1301 nume, hulă şi ocară nepoţilor şi strănepoţilor lui, a pune silind, a lor cinste şi slavă mai tare a izbucni, şi lumii a să înştiinţa; iară a voastră ocară şi blăstămată măzăcie, ca tălaniţa dezmăţată pre uliţă a să purta pricină sinteţi, pricină daţi. Cine dară au fost acei români sau volohi carii cu 397 de ani mai înainte la istorici, pre acesteaşi locuri să pomenesc, decât Laslăul vostru, de la carii picinighii şi polovţii limba să-şi fie împrumutat? Au putut-au limba românească de la Italia la Nipru singură să zboare? şi prin chip muritorilor necunoscut, pregiur limba pecinighilor să să învălătucească? au precum basnile turceşti şi talmudeşti povestesc că pasările to/ate are cineşi limba sa şi numai Solomon înţeleptul le 399 cunoştea şi le înţelegea; au doară şi pecinighii şi polovţii acestea, aşe de Ia nescareva paseri, carile în limba românească au fost vorovind, limba să fie învăţat şi cu a lor să o fie amestecat? căci pecinighii, pre acele vremi, ia Italie să fie trecut (unde limba românească de moşie era), cineva din istorici nu pomeneşte. Au colunii, cerbii şi alte fieri sălbateci, pre carile pecinighii pre pustii câmpii Nistrului şi a Niprului a le vâna şi cu dânsele viaţa a-şi purta, să obiciuisă, în limba românească voroviia şi de Ia dânsele pecinighii şi polovţii să să fie învăţat? Au românii din Dachia cu miră au cumpărat condeile scriirorilor streini să Ie scrie neamul, traiul şi alalte, cu atâta summe de ani mai înainte? O, cât de grozav stă menciuna în scaunul adevărului! O, cum să dovedeşte basna, măcar că câtăva vreme ar trece pană a să dezvăli! O, câtă ocară un măzac ca Simion şi ca Misail (de bunăvoie trec aicea cu pomenirea pe Sarniţie şi pe Jan Zamoschie, Ieşi), şi câră a cinsrii scădere numelui istoricesc să aduce, când băsnuitori ca acestea, nume istoricesc plăzmuind, basne scornesc şi spre adeverinţa povestirii, nici 1302 DIMITRIE CANTEMIR o mărturie mai veche mainte nu aduc, nici arată de la cine au vădzut, au audzit sau au citit. Că obiceiul istoricului, carile adevărată istorie a scrie pofteşte, iaste, ca de va scrie lucrurile vremilor sale, altă / 400 mărturie fără ştiinţa inimii sale să nu aducă, căci nici are; de vreme ce el iaste întăi scriitori, ce rămâne, ca după ce-şi va scoate scrisorile la ivală, alţii de adeverinţa lui cercând, la ştiinţa inimii întărit să fie, precum de-1 vor alătura cu alţi scriitori a aceloraşi vremi şi a aceloraşi lucruri, să nu să ruşi-neadză, nici de mincinos să-1 poată dovedi. Iară când culege istorie vremilor trecute, şi cu mult mai înainte de vacul său lucrate, trebuie să pomenească, şi să dovedească de unde au cules acealea ce el samănă, şi din ce jicnită au luat grăunţăle ce împrăştie, că aceasta nefăcând, nu grâu, nu săcară, nu o altă sămânţă adevărată, ce zizanie şi păring, din sine născut şi plodit va sămăna. Ce Simionul acesta, ce-i dzic Dascăl, dară adevărat nedascal, de acestea de toate sărac şi gol fiind, şi pentru ca minciuna sa cu altă ceva să scutiască neavând, atâta numai dzice, că această istorie (ba foc), măcar că la hronic nu să pomeneşte, însă el şi aceasta nepomenită n-au vrut să o lasă. Nu aşe, nevrednicule, nu aşe; nu agiunge istoricului adevărat să dzică numai că şi aceasta nepomenită n-au vrut să o lasă; ce mai trebuie, precum scrie cutarele şi cutarele, iară amentrelea regulă de toţi priimită iaste şi de toţi învăţaţii întărită, adecă: dzisa uniua, ca dzisa nimăriua a fi de necredzut, adecă şi ca cum nici ş-ar fi dzis-o cineva. Aşe dară, înţelepte cititoriule, vădzind pomenirea neamului şi numelui moldovenesc pre la anii însămnaţi, de 401 la istoricii streini făcută, iarăşi cu drepţi ochi, pre hroni/cul nostru înainte păşeşte şi toate tâmplările, precum în cursul vremilor au cădzut, socotind şi giudecând, pare-ni-să, şi cu vârtoasă nădejde sintem, precum şi singur vei mărturisi că, HRONICUL 1303 dânşii de tot părăsite şi pustiite sa nufe^ ^ întemeiate stăpâniri, totdeauna a fie a ; n ^ pre cât streinii pre caru urmam istono, m dară acmu la cursul istoriii să ne întoarcem. Dovedeste-să traiu de la Roman cel Tânăr pânâ romanilor în Volohia, CAPUL IV Lilo a Vasilie împărat lui Constantin Porfiro- stătut la împărăţiia Roman cel Tânăr Leat 959 După moartea ghenit, leat 959, au răzsăritului fiiul său Roman, carele s-au numit cel Tânăr. In vremile lui Roman, pierit-au şi Simion cel vestit a bulgarilor domn, pentru a căruia cu minune moarte, Gheorghie Chedrin376, sămnul 311, scrie aşe: „Fost-au, dzice, Ioan Astronomul, carele viind la împăratul i-au dzis că de-i va fi voia împăratului să să mântuiască de un nepriiatin vrăjmaş ca acela, să poroncească să taie capul stâlpului carele stă în vârvul Xerolofului, adecă diaiului celui uscat, căci acel stâlp fiind sămnul pieirii Iui Simion, domnul bolgarilor, tăind capul stâlpului, îndată şi domnul bulgarilor va muri. Poroncind împăratul aceasta aşe să să facă, în ceasul carile s-au tăiat capul bolovanului (căci stâlpul acela era în chip de om), într-acela ceas şi Simion, cu mari şi nesuferite dureri de pântice, au murit. Acesta încă au împărăţit ani 3, luni 4; şi după ce au scos ostrovul Cri/tul din tirăniia serachenilor, leat 963, mart 16, au murit şi au stătut la împărăţie Nichifor t: ii c • j r> Nichifor Foca roca, carele hatman hma supt Roman, 963 402 ' Gheorghie Chedrinos [Cedrenos]. 1304 DIMITRIE CANTEMIR Lear 967 968 403 Lear 969 scosese Critul de la saracheneni. Acesta împărat multe biruinţă au purtat asupra sarachenilor, pre carii, la anul 967, aşeşi de tot domolindu-i, s-au întors Ia Thrachia, privind şi tocmind marginele împărăţiii dintr-acoace. Iară, leat 968, acestaşi istoric377 pomeneşte, precum neamul ruşilor mai adesă au început a călca hotarăle împărăţiii, carii întăi asupra bulgarilor cădzind, multe cetăţi în crăiia lor au luat şi multe răutăţi li-au făcut, târgurile atocma cu pământul făcându-le. Această poveste Chedrinos, sămnul 324, list 660, mai deschis aşe o spune: Inn al patrule an, dzice, a împărăţiii lui Nichifor Foca, viind pană Ia Suda cea mare, au dat învăţătură lui Petăr, carele în urma lui Simion stătusă domn bulgarilor, să nu lasă pe turci (pre carii Zonora378, carte 16, cap. 21, şi în multe locuri îi numeşte unguri) să triacă Dunăre şi să calce locurile împărăteşti; de care poroncă neasculrând bulgarul, şi multe pricini nădind, precum aceasta să facă nu poate, împăratul încă trimiţind pe Nechifor Calochir, ficiorul domnului de Crâm (pre carile şi cu cinstea ce să dzicea patrichia îl cinstisă), la Sveatoslav, domnul ruşilor, cu multe daruri şi cu mai multe giuruinţă l-au îndemnat, pentru ca sculându-să cu oaste să vie asupra bulgarilor. Rusii aceasta foarte bucuroşi priimind, în al cincelea an a împărăţiii lui, fără veste au năpădit asupra bolgarilor, şi multe ceraţi bulgăreşti şi cetăţui atocma cu pământul li-au făcut, şi încărcându-să de plian, cu pace s-au întors / acasă-şi. Apoi, Ia anul 969, Ioan Cimischii, cu vicleşugul împără-resii Theofanonii, noaptea, peste zidiul palatului sărind, Foca 3// Chedrinos [Cedrenos], acoloşi. 3/8 Zonoras [Zonaras], Cartea 16, cap. 21. HRONICUL 1305 Leat 970 împăratul, în aşternut dormind, fu ucis, dechemvrie 11; şi au apucat împărăţiia Ioan Cimischie Cimischii. în dzilile acestuia împărat, leat 970, rusii, carii în anii mai sus pomeniţi chemaţi fiind, cădzură asupra bolgarilor, cu hatmanii lor Boris şi Roman, precum Zonora scrie, carte 17, cap. 1, uitându-şi ţara lor, siliia aşeşi cu totul acolo să să aşeadza şi aceasta o făcea mai mult cu îndemnarea lui Calochir, carile pre ascuns le făgăduia că de-1 l-or numi ei împărat romanilor şi cu agiutoriul lor de să va aşedza în împărăţie, iară el lor şi toată ţara bulgărească le va da, şi cu dânşii pace vecinică va ţinea. Rusii şi bunătatea locului plăcându-le şi de îmbunăturile lui Calochir înflându-să, nu cu cinstea ce s-ar fi cădzut au purtat pe solii carii împăratul la domnul lor Sveatoslav trimisese; de care lucru i-au căutat împăratului parte bulgarilor a ţinea şi asupra ruşilor oaste a rădica379. Ce Sveatoslav de aceasta simţind, însoţi ndu-să cu pazinachii, schithii şi turcii, carii Pannonie ţinea (adecă ungurii), s-au făcut ca la 300 000 şi întrând în Thrachia de tot au prădat-o; a asupra a cărora Cimischi au trimis numai cu 12 000 de oaste pre hatmanul său Vardas, carile asupra ruşilor mărgând şi în 2 rânduri cu războiul i-au înfrânt; şi aşe, biruindu-i, i-au scos din Thrachia. De pe socoreala acestor istorici putem cunoaşte că, într-această tâmplare, crăiia bulgarilor foarte bine să să fie legat cu împărăţiia răzsăritului, de vreme ce pentru bulgari nu într-alt chip / ce ca cum ar fi fost supt stăpânirea împărăţiii, de rusi, carii ca o grea năpaste Ie cădzusă în spate, de tot a-i mântui . La leat 971, singur împăratul Cimischie cu multe oşti sculându-să au întrat în Bulgaria asupra ruşilor şi cu multe 404 971 379 chedrinos [Cedrenos], Curopalatis [Curopalates], 1306 DIMITRIE CANTEMIR războaie biruindu-i şi din mâni luându-le cetăţile, pană mai pre urmă de tot i-au răsipit, şi din toată Bulgariia i-au scos. Pre acestea vremi şi la letopiseţile ruseşti multe războaie a ruşilor împrotiva împărăţiii grecilor,citim, ce la dânşii toate războaiele cu biruinţă să pomenesc, noi cât am socotit adeverinţa istoricilor greceşti am dat, iară cititoriui cum va vrea aşe socotească. Deci Ioan Cimischie, leat 975, mărgând cu oastea ^ asupra serachenilor şi agiungând la Damasc, acolo de Vasilie, mai marile hadâmbilor, dechemvrie 4, au murit otrăvit, după ce împărăţisă ani 6, luni 6. Acesta împărat, după lăudată creştinătatea ce avea, el întăi au făcut bani de aur şi de aramă, în carii au săpat chipul Domnului Hristos scriind IS HS. împăratul împăraţilor; iară în locul lui au stătut împărat Vasilie, ficiorul lui Roman împărat./ 405 CAPUL V Arată-să începătura stăpânirii ruseşti, carea acmu iaste puternică împărăţiia Moscului De vreme ce cursul istoriii au sosit, în vremile în carile vestită şi puternică şi blagocistivă împărăţiia Moscului temeliile ş-au aruncat, şi despre părţile Novogradii (care în vechime şi în mărime, nu numai ruşilor, ci şi tut[ur]or streinilor vestită şi lăudată iaste, pentru carea şi Velichii Novograd s-au chemat) spre părţile Chievului cuborându-să, acolo de ciia domniia ş-au aşedzat; cu cale a fi am socotit, măcar că la trupul hronicului nostru n-ar căuta, însă pentru pomenirea a împărăţie ca aceasta şi de începătura ei, apoi şi de minunată priimirea luminii adeverinţii pravoslaviii a tot HRONICUL 1307 neamul rusesc, cât de pre scurt să însămnăm, precum şi a altor alor noştri vecini, a leşiior adecă, a bulgarilor şi a ungurilor am arătat şi a altora, carele mai pre urmă să vor tâmpla. Aşijderea măcar cu vârvul condeiului, precum să dzice, a ati[n]ge, şi, cititoriui nostru de unele ca aceste a să înştiinţa poftitoriu, înaintea privelii a le pune nu ne vom lenevi. Că cu acesta chip socotim, oarecum şi împrumutarea (precum şi alţii pentru noi au pomenit) cu carea vecinii ne-au împrumutat, să plătim şi pofta curiozului nostru cititoriu să facem. Carte Stepenna^80, carea iaste cea mai aliasă şi mai de credinţă istorie a împărăţiii ruseşti, pentru începătura aceştii stăpâniri şi pentru stăpâtorii ei cei dintăi, într-acesta chip povesteşte. Avgust Chesar (supt a căruia / oblăduire naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus 4 Hristos s-au tâmplat), dzic să fie avut un frate, pre carele l-au chemat Prus. Acestuia, Avgust i-au orânduit stăpânire pe apa Vislii, la cetatea Madboroc, supt carea era Torune, Hvoiniţa, Gdansca şi alte multe cetăţi ce era pe apa Glem, carea cade în Marea Baltică. Deci de pre numele Iui Prus, şi domniia aceia s-au numit Prusie, care nume şi pană astădzi ţine; iară mai denainte lăcuitorii părţilor acelora s-au fost chemând variaghi, carii au fost având supt sine alte neamuri, ce li-au fost dzicând ciudii, slovenii şi crivicii381. Iară pre vremile când împărăţiia în Ţarigrad Mihail cu maică-sa Theodora, adecă leat 860, rusii cuborându-să cu oaste asupra grecilor, novogrodcnii, merii şi crivicii s-au sculat asupra varaghilor şi i-au gonit peste Marea Baltică şi au început ei singuri din capul lor a să stăpâni; ce fără nici o orânduiala purtându-să, multe morţi şi răutăţi să făcea între dânşii. Pentru care lucru, la leat 862, rusii novogrodenii au trimis la Ruric (carile să trăgea din neamul şi săminţiia lui 380 Stepena [Stepennaya kniga] 1, Cran 1, cap. 2. 381 Stepena [idem] 1, Cran 1, glav. 3. 1308 DIMITRIE CANTEMIR Prus, fratelui lui Avgust) şi l-au rugat să vie să le fie domn şi voievod. Ruric, după pofta lor, s-au sculat cu alţi doi fraţi ai lui, cu Trovur şi cu Sineus şi cu toate familiile lor, şi au vinit la Novograd. Deci Ruric s-au aşedzat în Novogrod, Trovur la Izborc, iar Sinevus la Belo Ozer (la Iezerul Alb), însă Ruric era stăpânitoriu peste toată Rusiia382. Pre aceiaşi vreme, au fost între neamul varaghilor doi oameni mai de frunte, anume: Ascold şi Dir. Acestea încă 407 cuborându-să cu mulţime de / acei varaghi, multe oştiri au făcut împotriva romanilor şi pană mai pre urmă, viind la Chiov şi iuându-1 s-au aşedzat acolo. Intre acestea Ruric murind şi rămâindu-i un ficior încă mic, anume Igor, la moartea Iui l-au lăsat pre mâna şi paza unii rude a sale, ce l-au fost chemând cneadz Oghel. Acel Oghel, aflând vreme, au omorât pe Ascold şi pe Dir; şi au luat Chiovul din mâna lor. De cie Igor, leat 903, au luat pe Olga (din cetatea Plescova născută) şie doamnă (aceasta Olga au priimit întăi credinţa creştinească, precum şi din istoricii greceşti am arătat), din carea s-au născut Sveatoslav, părintele lui Vladimir. Sveatoslav ia leat 967 mergând cu oaste asupra bulgarilor peste Dunăre, şi pre oastea împăratului grecesc şi a bulgarilor biruind, multe cetăţi au luat şi de tot li-au pustiit. (Această a ruşilor în Bulgarie a lor vinire o pomeneşte Chedrinos, cu un an mai pre urmă, supt împărăţiia lui Roman, fiiul lui Constantin Porfiroghenit.) Apoi aşe stăpânirea aceasta, supt acesta Sveatoslav s-au întărit şi s-au Iăţit38-\ cât multe neamuri supt stăpânirea sa din rodul slovenilor au supus, a cărora numere sint acestea: ciudii, merii, murii, ceremişii, mordvii, permii, pecerii, emii> litfanii, zimholii, corsii, nerovii, liubii, cozarii (carii sint HRONICUL 1309 4b bulgarii din Schithie pre lângă Don), uhrebelii (adecă ungurii albi), cehii, lehii, iutecii, mozovşanii, polianii, drevlenii, drego-vicicii, volinţii, dvinemi, şi alte multe părţi şi cetăţi, şi neamuri carile cu toatele supt un nume de obşte, slaveni să chema. Iară după ce au vinit Ruric şi au stătut a stă/pâni...... [Vla]dimir credzind au priimit sfântul botedz, şi când ş-au pus episcopul mâna în cap, lui i-au părut că o mână din ceriu cuborându-să I-au atins şi îndată i s-au deschis ochii, cu mare minunea tuturor, carii prăviia acolo. Botedzatu-s-au ^ Vladimir leat 6496, carele iaste de la Domnul Hristos 988. 98 După luminarea sfântului botedz, Vladimir cu mare bucurie pre domnii lin" şi pre toţi boierii şi tot nărodul învăţa şi ca împreună cu dânsul şi ei, la luminarea credinţii să vie îi îndemna; carii într-o inimă mărturisind, precum mare iaste Dumnădzăul creştinilor şi lui asemenea nu iaste, cu toţii credzind, toţi s-au botedzat. După aceia făcând nuntă cu împărăteasa Anna, s-au întors la stăpânirea sa în Chiov şi de aciia toţi idolii şi capiştile lor fărmând, şi pre uliţa târându-i şi lepădându-i, multă milostenie au împărţit săracilor384. Apoi, trimiţind la patriarhul Fotie, s-au rugat să Ie trimaţă mitropolit şi preuţi, pentru ca să înveaţă nărodul la pravos-lavie. Patriarhul încă cu mare veselie li-au trimis pre un Mihail mitropolit, împreună cu alţi 6 episcopi, oameni învăţaţi şi întregi la viaţă, carii viind, întăi au botedzat pe fiii lui Vladimir, carii era 12 născuţi dinrr-altă muiare mai denainte de botedz, apoi şi tot nărodul rusesc; însă mulţi botedzul nepriimind, pre unii ca aciia au poroncit să-i căznească şi cu frică de la închinăciunea idolilor să-i întoarcă. 382 Stepena [idem] 1, Cran 1, glav. 4. ^ Stepena [idem] 1, Cran 1, glav. 7. * Lipsesc din ms. orig. paginile 408-413, fragment în care începe Capul VI. 384 Stepena [Stepennaya kniga], Cran 1, glav. 61. 1310 DIMITRIE CANTEMIR Atuncea şi Metigan, domnul pecinighilor, viind la Vladimir s-au botedzat şi aşe de ciia Vladimir făcând beserici în Crâm, în Chiov şi prentr-alte cetăţi în toată Rusie, 415 în curundă vreme, tot nărodul / rusesc au vinit la creştinătate, pre carea şi astădzi curat o pădzăsc. Stă şi astădzi Beserica Sfântului Arhanghel la Chiov, carea dzic întăi să să fie făcut; şi adevărat şi lucrul ei să vede a fi meşterşug grecesc; iaste şi alta carea întăi s-au zidit în cetatea Moscului; înlontrul curţilor împărăteşti şi acmu aproape de giumătate în pământ întrată, pre a carie zidiuri şi aşeşi în vârvul sclipului, pentre trule, are atâtea măstacăni crescuţi, cât să pare că iaste o grădină pe un munte de piatră. Acestea, câte noi aice pentru începătura aceştii puternice şi slăvite împărăţii şi pentru chipul şi pricina primirii creştinătăţii am adus, poftim pre cititoriu alte mărturii dintr-alţi istorici să nu cerce, căce noi cât am şi cercat, a afla n-am putut; şi ales aicea făcându-să pomenirea lui Fotie patriarhul (carea cu anii vremilor iui nicicum nu să potrivăsc), să nu ne socotească lenitori în cercarea hronicilor, ce atâta să ştie că altă n-am făcut, fără numai celea ce la istoricii ruseşti însămnate am aflat, aicea pentru încredinţarea, pre scurt li-am pomenit. Ce acmu iarăşi la triaba noastră întor-cându-ne, de unde ni-am abătut iarăşi acolo să vinim./ 16 CAPUL VII Arată-să subt Vasilie Bulgarocton supunerea bulgarilor, şi întăi pomenirea vlahilor la istoricii greceşti Vasilie După pieirea lui Ioan Cimischie (pre- Bulgarocton cum am Pomenit leat 975) au stătut Ia împărăţie Vasilie, ficiorul lui Roman împărat, fiind la vârstă de 20 de ani. Pre vremile acestui împărat, slavonii câteva năbuşituri să fie făcut în părţile împărăţiii apusului scriitorii pomenesc. HRONICUL 13U Aşijderea precum bulgarii prin câţiva ani să fie prădat { prin toată Greţia şi la Mora; ce la anul 995 de ostile roma- 995 nilor biruiţi şi dintr-acele părţi goniţi să fie fost, scrie Chedrinos. Fericit au fost veacul acesta cu întoarcerea păgânilor la creştinătate, precum şi Gheiza, craiul unguresc, murind, leat j m 997, au stătut Ia crăie ficiorul lui, Ştefan, carele, luând legea ^7 creştinească, de ciie mult au lăţit orthodoxiia în oblastiia sa, precum cu 7 ani mai înainte, adecă leat 988, Vladimir cu toată Rusie, la beserica Iui Hristos să alăturasă, precum Ia capul trecut am dzis. Bonfin385, decada 2, carte 1, unde pomeneşte că rusii chiovenii întrând şi în Ardeal la anul 1002: „au mărs Ştefan, craiul unguresc, asupra lor şi scoţindu-i din Dachia cea mai den lăontru (pre carea o chiamă Transilvanie), au pus stă-pânitoriu acolo pe moşu-său, pre carele l-au fost chemând Zoltan. De mirat lucru de n-au fost acest Ştefan craiu din românii noştri cei vechi, că citim la acestaşi Bonfin, Ia locul pomenit, precum maica Iui Ştefan, Sarolta, fiind grea, să i să fie arătat Ştefan Protomartirul în somn şi să-i fie dzis: Nedejduiaşte în Domnul Hristos că în curundă vreme vei naşte făt, căruia / de pe numele mieu, îl vei numi Ştefan. 41 Aşe Ştefan născându-să, Ia anul 909, tată-său, Gheiza craiul, au adus cu mare cinste pe Adalbert, episcopul de Praga, şi au botedzat pe fiiul său Ştefan; iară din sfânta scăldătoare l-au priimit, adecă i-au fost nănaş, Theodat, carile mai denainte fiind stăpânitoriu sanseverinaţilor în Apulie, apoi de ai săi izgonit fiind, cu mare cinste lângă sine îl piimisă şi-1 socotiia Gheiza craiul. Pre acest Theodat, Ştefan craiu, ca pre un părinte de botedz, şi limba graiului cu dâns totdeauna cea de moşie italieniască îl chema, Tata, adecă 385 Bonfin [Bonfmius], Decada 2, Cartea 1. 1312 DIMITRIE CANTEMIR Leat 1000 Leat 1001 Leat 1013 418 Leat 1016 Leat părinte. Aceastea Bonfin pentru naşterea, botedzul şi limba graiului cea de moşie a lui Ştefan; iară cititoriul nostru cum va vrea aşe creadză pe Bonfin, a căruia credinţă cineva din scriitori să nu o priimască noi n-am vădzut. La anul de la Domnul Hristos 1000, vădzind că bulgarii măcar că de multe ori şi biruiţi şi slăbiţi era386, însă nicicum vădzind că nu vor să să aşeadză, cu mari oşti au întrat singur [împăratul Vasilie] în ţara lor, şi pană la anul tot pământul ce ţinea ei au dezbătut şi toate cetăţile carile mai denainte bulgarii în Thessalie apucasă, din mânule lor au scos. Şi la anul 1001, pre Samoil, domnul lor, aşeşi de tot de pre acelea locuri gonindu-1, toată ţara lor şi cea sirbască au stăpânit. Ce bulgarii, suppunerea nesuferind, iarăşi au rădicat cap; împăratul încă în anul 1013 cu oaste asupra lor mărgând, mare stricăciune într-înşii au făcut şi 15 000 de bulgari vii prindzind, au poroncit de li-au scos ochii tuturor, numai la o sută unuia au lăsat câte un ochiu, pentru ca să fie povaţă celoralalţi; şi aşe pre toţi i-au slobodzit; carea vădzind Samoil, domnul bolgarilor, de inimă rea, peste trii dzile au murit. După ca/rile stând la crăie Iovan, iarăşi mult s-au ispitit asupra împărăţiii. Ce împararul Vasilie, nepărăsit ostile sale în Bulgarie trimiţind şi multă pradă şi stricăciune făcându-le, aşeşi leat 1016, au ieşit de au iernat singur împăratul cu toate ostile pe ţara lor. Iară de primăvară împararul la Ţarigrad înrorcându-să, Iovan, domnul bolgarilor, leat 1017, fără veste au lovit la Dirahion (acesteia cetăţi astădzi turcii îi dzic Duragi) şi încungiurând cetatea au început a o bate; ce din cetate pre Iovan ucigând şi alaltă oaste înspământându-să, toată s-au închinat, luând voie să iasă din ţara grecească. împăratul ' Chedrinos [Cedreno HRONICUL 1313 lucrul .nicicum în slab lăsind, după aceaia izbândă, îndată au întrat cu toate ostile în ţara bulgăriască şi toată ţara deplin suppuind şi toată avuţiia crailor bulgăreşti aflând, toată o au împrăştiiat slujitorilor. De ciia toate lucrurile acolo cum trebuie aşedzind, leat Leat 1019, cu mare poffală s-au întors Ia Ţarigrad şi de ciia au m trecut la Asia, şi acolo încă războaie cu izbândă au avut. De pe vremea lui Vasilie Bulgarocton să să fie început romanii noştri cu numele de la sloveni luat vlahi şi vrahi a să chema. Istoricii greceşti pomenesc, din carii mai întăi Nichita Honiiatis387, a cui istorie în larg şi în lat pentru războaiele românilor noştri cu împăraţii Ţarigradului, apoi şi cu francii, carii apucasă de la greci Ţarigradul, la locul său înainte pre amăruntul vom istorisi. Acesta dară istoric pomeneşte, carte 1, cap. 5, că Vasilie Bulgarocton după ce au bătut de atâte ori pe bolgari şi atâta de groznic sluţindu-i şi făr-mându-i şi apoi, precum am dzis, de tot suppuindu-i împărăţiii, după ce / s-au întors cu mare laudă şi biruinţă la Ţarigrad, 419 să fie scris într-o tablă toată istoriia bulgarilor, în carea au fost dând învăţătură împăraţilor, carii cu vreme vor urma la împărăţie după dânsul, de vor videa că şi vlahii să ispitesc vreodată împotriva împărăţiii, şi lor să le facă, precum au făcut el bulgarilor; şi aşe acea tablă să o fie pus în mănăstirea Sosthenis (această mănăstire au fost unde astădzi să chiamă Stenia). De ciia pe vreme lui Isachie Anghel împăratul, despăr-ţindu-să vlahii de la împărăţie, şi cu multe războaie pe împăratul bătând şi multe răutăţi împărăţiii făcând, un Leon oarecarile, om dintr-acea mănăstire, citind tabla lui Vasilie Bulgarocton, sa fie dzis: jeale-m iaste cum n-au băgat împăraţii în samă învăţătura lui Vasilie Bulgarocton, carile pe bulgari din temelie răstutnându-i, au dat învăţătură 387 Nic ■ Honiatis [Nicetas Choniates], Cartea 1, cap. 5. M 1314 DIMITRIE CANTEMIR într-acesta chip să facă şi vlahilor, când să vor ispiti lucruri noaă a scorni împotriva împărăţiii. Dintr-această tablă a lui Vasilie Bulgarocton aiavea putem înţelege că românii noştri, carii mai denainte de pe vreme lui Carolus Marele pace şi legământ cu împărăţiia apusului făcând (precum mai înainte am arătat), cu a sa răspublică între varvarii carii asupra lor de câteva ori năbuşisă, după statul putinţii lor trăind, vădzind că, cu vitejia şi nărocirea lui Vasilie Bulgarocton, bulgarii şi alţi vecini a lor împărăţiii era plecaţi şi suppuşi, ei încă Ia trupul împărăţiii răzsăritului iarăşi să să fie alăturat şi nu numai cei din Dachia cea peste Dunăre, ce încă şi cei din Misia, una fiind şi tot supt un domn otcârmuindu-să, deosăbită 420 dispotie ş-au făcut, precum şi Leunclavie088 în Pantecte I glav 71, aceastaşi mărturiseşte. Voievodzii, dzice, vlahilor după ce s-au dezbătut de supt puterea crăiii ungureşti (căci întărindu-să crăiia ungurească, o parte din Dachia, precum am şi mai arătat, au fost-o cuprins ungurii), după obiceiul împăraţilor greceşti poftiia, mai bine de despot să audă, ca cum ar fi domni slobodzi, nici altor stăpâniri supuşi. Iară precum pe vremea lui Vasilie Bulgarocton, un Bogdan, domnul dachilor, să fie vinit şi să să fie închinat împărăţiii, acelaşi Leunclavie pe istoricul Chedrinos mărturie aducând, într-aceiaşi loc adevereşte căci dzice: Şi ţara Bogdania, carea acmu Moldova iaste, au luat acest nume de pe Bogdanii, domnii săi, carii adevărat cu acest nume creştinesc să număsc Bogdani, adecă Theodosii, sau Theodori, sau Dorothei, ce va să dzică: daţi sau dăruiţi de la Dumnădzău. Pomeneşte, dzice, de acest nume şi Chedrinos, în viaţa lui Vasilie Bulgarocton, dzicând: Ieşitu-i-au înainte şi Bogdan, a celor mai dinluntru ţări toparha sau crăişor. HRONICUL 1315 Leunclavie [Leunclavius], în Pantecte, cap. 71. Aceasta iarăşi dovedeşte că pre atuncea românii noştri să să fie lipit Ia împărăţie, că de nu s-ar fi lipit, n-ar scrie Nichita Honiatis că vlahii sau românii de la împărăţie s-au dezlipit; însă unde va vini rândul istoriii, la vreme lui Isachie Anghel, acolo pre larg istorie pentru români vom aduce, unde credem că va putea cititoriui curat a înţălege că măcar că aicea istoricul Honiat, cu alţii pre scurt pentru stăpânirea românilor însămneadză, însă precum aşe sa fie fost, alţii pre urmă scriitori vor dovedi. Deci împăratul Vasilie, leat 1025, împăcând toată Asia şi aşedzind Evropa, s-au gătit să margă să răscumpere şi Sichilie, ce în boală / cădzind, într-aceiaşi an, indictul 9, în luna Iui dechemvrie au murit şi au împărăţit (ce fără nici o rânduială de laudă), după dânsul, frate-său Constantin, ani 3 şi au murit şi el la anul 1028. Vasilie împărat au împărăţit ani 50 şi au trăit toată viaţa lui 72 ani. CAPUL VIII Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia, de la Constantin, fratele lui Vasilie, pană la Constantin Monomah Pre vremea acestui împărat, leat 1026, Constantin, fi-încep istoricii greceşti (şi ales Chedrinos a dorul lui Roman vremilor acestora scriitoriu) mai ades a pomeni pentru neamul picinighilor, cărora ei le dzic pazinazi, pentru carii istoricii leşeşti şi ruseşti cu mulţi ani mai înainte însămneadză, precum şi noi înapoi am pomenit. Neamul acesta pazinazii sau pecinighii Ia anul pomenit, scrie Chedrinos, precum cu multă mulţime trecând Dunărea au întrat în Bulgariia, carea acmu era suppusă supt stăpânirea împărăţiii Ţarigradului şi să fie prădat şi Drista; Leat 1025 421 Lat 1028 [026 1316 DIMITRIE CANTEMIR Leat 1028 422 Leat 1032 Leat 1034 ce împăratul împotriva lor oaste trimiţind, pre lesne i-au gonit iară înapoi. Iară după ce au trecut pecinighii Dunărea, unde să fie stătut istoricul nu pomeneşte, nici la cei ruseşti şi leşeşti a afla n-am putut389, fără cât precum era lăcuitori pre la pragurile Niprului, unde şi pe Sveatoslav, domnul ruşilor, lovind îl prinsese, şi domnul Cura sau Cures tăindu-i capul, din tidva capului dzic să fie făcut pahar şi să fie bând dintr-însul, carea şi Chedrinos mărturiseşte, sămnul 348, şi Zonoras, carte 17, cap. 4390. Iară leat 1028, noiemvrie 9, Constantin de boală au murit, după ce au împărăţit în urma frăţine-său lui Vasilie 3 ani; iară / în loc lăsind pre Roman Arghir. Roman Arghir Roman Arghir, după ce au stătut la împărăţie, la anul 1032, fiind cu oastea la Asia, i-au vinit veste precum serachenenii au fost prădând în Mesopotamia şi pazinazii, iarăşi trecând Dunărea, au prădat Misia, Thrachia, Illiria şi pana la Corţira au agiuns. După aceia Roman împararul, leat 1034, în iuşurea boală cădzind, sau, precum Chedrinos391 scrie, de împărăteasa Zoi otrăvit fiind, din dzi în dzi viaţa îşi trăgea, iară în 11 a lui april pentru Hacurile la feredeu întrând, un „ n Mihail Paflagon, den îndemnarea împă- Patlagon , .. A , lA rătesn, având ea cu dâns îmblete spurcate, acolo l-au înnăduşit, după ce împărăţisă ani 5, luni 4. In anul în carele s-au tâmplat moarte lui Roman Arghir împăratul Ţarigradului, într-acelaşi an, precum scrie Bonfin392, au murit şi Ştefan, craiul unguresc, ce-1 număsc 389 Sinopsis a Istoriei ruseşti [Sinopsis iii kratkoe sobranie], în Chiov tipărită, list 75. 390 Chedrinos [Cedrenos], Zonaras. 391 Chedrinos [Cedrenos], Curopalat [Curopalates]. "Anton Bonfin [Bonfmius]. HRONICUL 1317 Sfântul, unde Bonfin, decada 2, carte 1, pomeneşte că la oasele acestui sfânt craiu şi la astrucarea lui, nu numai din toată ţara ungurească, ce încă şi din Dachia şi de la alţi megiiaşi de prinpregiur, mulţi să să fie adunat. Iară precum moarte să i să fie tâmplat, la anul 1034 însămneadză Avraam Barşai393 în Hronologhia crailor ungureşti. Mihail într-acea noapte, în carea au omorât pre împăratul, silind pre patriarhul şi îngrozindu-1, l-au făcut de l-au cununat cu Zoi împărăteasa. O câţi Sapsoni, în câte poale de Dalidale cuicându-să, s-au sculat spre moarte! încăpând dară cu acest spurcat mijloc Mihail la împărăţie, la anul 1040, scrie Chedrinos394, precum bulgarii carii de Vasilie împărat era suppuşi, iară s-au rădicat asupra împărăţiii. Capul purtându-le un Pe/tăr, care-i minţiia precum iaste neam de craiu; ce împotriva lui împăratul oaste trimiţind, hatmanii blăstămăţeaşte purtându-să, fu el biruitoriu; şi după aceasta, încă mai înainte biruind, au luat Dirahiul şi alte locuri în ţara grecească au cuprins; ce nărocul pe bulgari buiecind, capetele ei în de ei au început a să gâlcevi şi unul pe altul a omorî şi aşe pană la anul, cu roţii s-au răzsipit. Iară împararul Mihail Paflagon, după ce-au împărăţit ani 7, luni 8, leat 1041, dechemvrie 10, mare pocăinţă făcând pentru căci ucisese pe Roman împărat; şi luând shima călugărească au murit. Iară Zoi împărăteasa, nestânsă în pofte, îndată au tras la Mihail Calafat Pat ^ ^a împărăţie pre alt Mihail, ce l-au fost poreclind Calafatis; ce şi acesta mai mult de 4 luni şi 5 dzile n-au împărăţit, căci vrând el să scoată din puterea împărăţiii pe Zoi, nărodul tot s-au rădicat asupra lui, şi prindzindu-1, i-au scos ochii şi l-au băgat în mănăstire395. Leat 1040 1041 393 Avraam Barşai [Bakschayi]. 394 Chedrinos [Cedrenos], sămnul 354, Zonaras, Cartea 17, list 236. 395 Curopalat [Curopalates], Chedrinos [Cedrenos], Zonaras. 1318 DIMITRIE CANTEMIR După trecerea acestuia, Zoi a mulţi Sampsoni Dalidâ, îndată şi Ia scaunul împărătesc şi Ia aşternutul ei, bărbat de Constantin triaDâ\ pe Constantin Manomah alegând, Monomah a trua dzi, iunie 12, s-au cununat cu dânsul şi l-au aşedzat la împărăţie. Pe aceastaş vreme, în Ungaria era craiu Petăr, pre carele ungurii, din scaun gonindu-1, au pus pe altul în locul lui, ce l-au fost chemând Aban; ce apoi acesta, cu agiutorul lui Henric al triilea, împărat Ramului, din crăie gonit fiind, iarăşi Petăr s-au aşedzat la crăie./ [CAPUL IX] Dc 426 CAPUL X Arată-să traiul romanilor în Volohia de la Constantin Monomah, pană la Constantin Ducas In vremea împărăţiii lui Constantin Monomah, leat 1042 1042, scrie Chedrinos, precum sirbii, carii era supt stăpânirea împărăţiii răzsăritului, au rădicat cap şi locurile de pe aproape rău au prădat396. împăratul, măcar că multă şi bună oaste strângând şi asupra lor mărgând, însă fiind om neştiutoriu de lucruri de trebele războaielor, pierdzind ca la 40 000 de oameni, el de-abiia au scăpat Ia Ţarigrad. Aşijderea scrie Zonora397 că şi bulgarii cu domnul lor Petăr, carele mai denainte să viclenisă, supt acest împărat aşeşi deplin ş-au răscumpărat volniciia. La anul al doilea domnişorul ruşilor, Vladimir, om îndrăzneţ şi mânios (precum îl numeşte Chedrinos), pentru Lipsesc din ms. orig. paginile 424-425. 396 Chedrinos [Cedrenos], Sămnul 348. Zonaras, Cartea 17, cap. 397 Zonaras, acoloşi. HRONICUL 1319 ■moartea unui boiernaş rusesc, s-au sculat cu multă oaste asupra Ţarigradului, şi cu corăbiile peste mare trecând, au lovit supt Ţarigrad. Ce întăi de furtuna mării bătuţi şi goli la uscat aruncaţi, apoi şi oastea împotriva lor trimisă asupră-le sosind, ca la 15 000 au omorât şi apoi şi pre cei ce scăpase cu vasele agiungându-i, mai rău i-au stricat; puţinei, Carii au scăpat, s-au întors la casele lor de unde vinise. 1 Hronicul rusesc398 şi carte ce-i dzic Stepenna scriu precum acest Vladimir au fost ficior lui Iaroslav (carele atuncea era stăpânitoriu Rusiii) şi nepot lui Vladimir, carele întăi s-au botedzat; şi adaog Ia istorii şi aceasta, precum Iaroslav, trimiţind pe ficiorul său Vladimir asupra grecilor, să-i fie dat soţie pe un Visat, hatmanul variaghilor; ce pre mare lovindu-i furtuna, mulţi să să fie / înecat, iară Visat, 427 cu 6 000 de oameni goli, să fie ieşit la margine, pre carii oastea grecească, prindzindu-i, să-i fie dus la Ţarigrad şi să le fie scos tuturor ochii; iară Vladimir, spărgându-i-să vasul, să fie sărit în vasul unui Ioan, şi întorcându-să înapoi, să-1 fie agiuns 14 vase greceşti; ce Vladimir, întorcându-să asupra lor, să le fie biruit şi aşe să fie ieşit în Rusia. Iară după 3 ani, " făcând pace cu împăratul şi Visat să să fie slobodzit cu toţi tuşii cei orbiţi, şi aşe şi el să fie vinit înapoi. După acestea pazinazii sau pecinighii, leat 1048, fiind - goniţi de pre locurile lor de Tiraho tirannul, sculându-să, cu domnul lor Cheghenis şi cu tot nărodul, au vinit şi au trecut la Drista399, unde atuncea era defegătoriu Mihail, ficiorul lui Anastasie, carele făcând împăratului Constantin ştire precum poftesc cu toţii să să creştineadză, împăratul cu mare cinste au adus pe Cheghenis la Ţarigrad, şi, botedzându-i, l-au cinstit cu boieriia patrichiii şi i-au dat şi trei cetăţi, de 398 Hronicul rusesc, la anul de la Adam 6551. 399 Zonaras, Cartea 17, cap. 26. 1320 DIMITRIE CANTEMIR I.ear 1050 428 lat 1053 Leat 1054 cealea de pe malul Dunării, să-i fie lui şi oamenilor lui de lăcuire, şi l-au scris în numărul soţiilor împărăţiii romanilor. După aceia iarăşi istoricul Chedrinos adaoge că: După ce s-au aşădzat pazinazii în Thrachia, nu după multă vreme au întrat împărăţiia în prepus, precum vor să să vicleniască şi să să rădice cu pradă în ţărâle de penpregiur şi aşe trimiţind oaste asupra lor, nu fără bătaie şi fără moarte i-au scos din Thrachia. (Stă cetatea şi astădzi, carea s-au fost apucat acei oameni să facă, şi să numeşte locul acela şi acmu Rusocastron.) Picinighii, scu[l]ându-să de acolo, s-au dus înapoi şi s-au dat supt ascultarea Moscului. Apoi, leat 1050, acelaşi istoric mărturiseşte, o samă dintr-aciiaşi pazinazi iară s-au întors şi întăi cu pace au întrat în Thrachia; ce împăratul smen/tindu-le legământul, ei încă au rădicat cap şi arme şi au început în toate părţile a prăda. La al doilea an iară cu mare vrăjmăşie au prădat toată Misia, împotriva a cărora împăratul oaste trimiţind, ei au trecut în Machedonie. Deci, leat 1053, împăratul, încă mai multă oaste gătind, s-au dus să-i scoată şi de acolo; ce au fost pazinazii biruitori, împăratul într-acelaşi an culegându-şi oastea şi de iznoavă asupra lor mărgând, picinighii a cădzur la pace, carea li s-au dar, pană în trei ani; ce pană mai pre urmă, pe aceşti pazinachi, despre părţile Machedoniii să-i scoată sau să-i stârpască n-au mai putut împărăţiia. Ce tare pre acolo întemeindu-să au pus începăturile domniii boşinegilor, carii şi pană astădzi trăiesc în vestita ţara Bosnii. Aceasta mărturiseşte şi Leunclavie în Pantecte, precum înapoi am pomenit. Iară Constantin Monomah după ce împărăţisă ani 12, leat 1054, indictionul 8, de boală au murit şi au rămas h Theodora împărăţie Theodora împărăteasa (căci Zoi împărăteasa cea dintăi murisă mai denainte), carea au ţinut singură împărăţie un an, precum HRONICUL 1321 sămăluieşte Patavie; iară după socoteala lui Calviz un an şi 9 luni. Şi la anul 1055, cum va Patavie sau cum va Calviz, 1056, } Ia sfârşirul lui avgust, împărăteasa încă de moarte trăgând, au rădicat împărat pe MihailStratiotic Mihail Stratiotic; ce şi acesta cu sinatorii rău purtându-să (căce măcar ceva în samă nu-i băga), ei încă după ce împărăţise un an, au rădicat pe Isachie Comneno la împărăţie400, carele s-au încoronat leat 1057401, iunie 8, iară Mihail Stratiotic luând cinul călugăresc au întrat în mănăstire. Isachie Comneno, om în toate vrednic Isachie de a purtarea împărăţiia fiind, ce tam- Comnenos plându-să pe mare aproape / de dânsul fulgerul a cădea, l-au ameţit, din care vădzind că nu să mai poare rrezi, de viaţă deznedejduindu-să, singur au lăsat împărăţiia şi s-au călugărit în Mănăstirea Sruditilor, după ce au împărăţit 2 ani şi 3 luni; şi, leat 1059, în locul lui au stătut Constantin Duca. împăraţi nd Isachie Comneno, pomeneşte Zonoras, carte 18, cap. 5, precum să fie avut oaste şi asupra ungurilor şi asupra tătarâlor ce-i chiamă pazinachi. Ce ungurii pace poftind şi împăratul li-au dat pace, iară oa[s]te asupra pazinazilor trăgând, alalţi toţi să fie cădzut la împăratul cu rugămente de pace, fără numai unui Seltis, cu nărodul său, nicicum pacea priimind, s-au apucat de bătaie, ce biruit fiind şi mulţi de ai săi pierdzind, au fugit; însă încătro să fie fugit, istoricul nu arată. .055 429 1059 400 Zonaras si Glicas [Glycas]. Manasi [Manasses]. 401 într-acesta an Gheorghie Chedrin [Cedrenos] sfarşeaşte istoriia sa. 1322 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1323 Leat 1061 CAPUL XI Aceastaşi să trăgăniadză de Ia Constantin Ducas pană la Roman Dioghcnis Constantin Ducas Leat 1063 Lear 1064 430 în al triilea an a lui Constantin Ducas şi în al şeselea a lui Henric, împăratul apusului, după Petăr, carele am pomenit, au fost craiu în ţara unguriască un Adrias, asupra a căruia la leat 1061 s-au sculat frate-său Bela402. Lui Andrias măcar că Henric împăratul cu multă oaste bună agiutoriu îi didesă, ce Bela, mai nărocit fiind, întăi cu războiu oastea Iui Henric biruind şi Andrias cu caii stropşit pe loc pierind, pe hatmanul oştilor Marhion de Turinghiia viu l-au prins, cu carele împreună soli de pace la Henric trimiţind, s-au împăcat şi la crăie s-au aşedzat. Ce Bela încă leat 1063, murind Gheiza, ficiorul lui, de bunăvoie au dat scaunul crăiii văru-seu lui Solomon. Fiind craiu în ţara unguriască acest Solomon, pre Ia anul 1064 cunoaştem din Bonfin403, precum Ţara Muntenească sau suppusă sau / supt protecţia crăiii ungureşti să fie fost şi viind hunnii să o fie cuprins. Ce cuvintele istoricului precum sint Ia decada 2, carte 3, să le aducem: Solomon, dzice, craiul, după ce au bătut pre Bratislav, craiul boehemilor, cu multă pradă şi dobândă încărcaţi s-au întors în Ungaria; ce furtuna nepriimind să stea lucrurile ungureşti în odihnă, s-au aţiţat războiul hunnilor, carii rămăsese în cea mai denainte a lor păgâniască lege şi apucasă o parte de ţara Dachiii, pre carea acmu o chiamă Valahia; acestea cu mulţime de a lor păgâni, deşchidzindu-şi cale prin părţile mai de sus, pre la trecătoarea munţilor carea să chiamă Mezes, au năvălit în Ungaria iproci. 402 403 Mehovie [Mechovius] Anton Bonfin [Bonfinius], Decada 2, cartea ; în care vreme românii din Dachia, sau prea mulţi sau o parte să fie trecut de răul lor peste Dunăre la Misia şi pre acolo să fie cuprins locurile pană în Munţii Ceanghii, mai pre urmă, scrie istoricul Nichita Honiatis, precum înainte la rândul său pre larg să va arăta. Iară în anul 1065, scrie istoricul Zonaras404, precum tătarâi ce să chema uzii, în Thrachia trecând, peste tot au prădat şi oastea carea împăratul împotriva lor trimisese bătând, pe hatmani vii i-au prins şi, după aceasta izbândă, pană la Greţia cu ciabilurile au agiuns. împăratul pentru mare lăcomiia ce avea Ia liafa slujitorilor să cheltuiască neîndurându-să şi la vreme de nevoie ca aceia, fără slujitori ce să facă neavând (că acei tătari era ca la 500 000) s-au întors cu totul cu rugă cătră Dumnădzău; tuturor poroncind post să facă şi el singur pe gios şi cu lacrămi la litanie mergea, pentru carea Dumnădzău, minune făcând, au trimis omor de ciumă într-acei tătari, de carea fără număr mulţi s-au topit; iară câtă rămăşiţă de păgâni au mai rămas . Insamnă că pazinii au rămas în Mache/donia, carii, după cum scrie Leunclavius, sint nărodul boşinegilor. Aceastaşi întăreşte şi Zonaras, carte 17, carile dzice, dintr-aceşti pazinachi după această stricăciune ce au luat s-au plecat împăratului, cărora împărţindu-le Ioc în Machedonie, s-au dat după obiceile romeilor şi s-au făcut soţii împărăţiii ascultători, din carii unii şi la cinste de boierii senatoreşti mai pre urmă au încăput. Caută şi la istoricfull Curopalat, că aceasteşi vei afla. Iară leat 1067, Constantin Duca murind, Evdochie împărăteasa giurându-i-să cu tare giurământ precum pre alt bărbat nu va lua, ce va păzi împărăţiia fiilor lui, lui Mihail 1065 431 1067 404 Zonaras, Cartea 17, cap. 9. 1324 DIMJTRJE CANTEMIR şi Andron.c ş> Constantin, carele mai apoi s-au dzis Porfiroghenit ,-au lăsat împărăţiia pre mână, după ce împărătise an, 7, luni 6. Evdochia, mai mult de 7 luni giurământul neţnnd, au luat şi împărat şi bărbat pe Roman Dioghinis Aşe bărbatul la muiere are mai mare trecere decât Uumnădzău. CAPUL XII Dovedeşte-să traiul romanilor în Volohia de la Roman Dioghenis pană la Mihail, fiiul lui Constantin Duca t Roman în dzilele acestui împărat, pre Ia anul (1 Dioghenis 1070, DIugoş405 între istoricii leşeşti vestit, iscusit şi vrednic de credinţă istoric, pentru volohii sau romanii, ales pre locul unde-i acmu Moldova, trăitori, tare şi neclătită mărturie ne aduce, precum ţărâle Moldovii (căci leşii scriitori supt numele Voloscâi numai pre Moldova înţeleg) nu numai lăcuite şi de moşnenii săi ţinute, ce încă şi altor vecini agiutoriu şi scutitori să fie fost, cărora adică şi când ocaziia le slujiia, pentru mai bună şi mai cu odihnă chivernisală stăpânirii lor. / Pomenitul dar istoric scrie aşe: Viţeslaus, dzice, voievodul polovţilor, pre Ia anul pomenit, după multe şi groznice războaie carile au avut cu Zeslav, voievodul Chiovului, pană mai pre urmă, nu numai cât pe Zeslav de tot au biruit, ce aşeşi şi cetatea Chiovului din mână i-au luat; şi pe Zeslav din stăpâre scoţindu-1, de pre acelea locuri I-au gonit. După aceasta izbândă, mai mult întărindu-să, vrut-au asemene să facă şi lui Boleslav craiului leşesc; ce socotindu-să precum că cu singure 405 DIugoş [Dlugossius], Cartea 3, în tipariul cel vechiu, list 245- HRONICUL 1325 puterile sale aceasta a isprăvi nu va putea, multă altă oaste de la vecinii de penpregiur, de la rusi, de la pecinighi, de la volohi, adecă de la moldoveni într-agiutoriu au luat. Alaltă istorie poate cititoriul, la locui carile i l-am însămnat, să o caute; iară noi atâta am vrut numai să-i arătăm că tăcerea istoricilor mai denainte şi căci pentru volohi sau romanii din Volohia prin câtăva vreme, câte puţin numai şi câte oarece au pomenit, precum şi DIugoş aicea pre scurt arată că Zăslav au luat agiutoriu şi de la volohi sau moldoveni. După regula şi canonul carile noi am dat, dovedesc că ţărâle acestea de lăcuitorii săi de tot deşerte să nu fie rămas <şi aşe această poveste, pre carea pre scurt> DIugoş o aduce, dovedeşte precum şi adevărată axioma dzice că: cineva nu poate da ce nu are, aşe şi Volohia n-ar fi putut da polovţilor volohi într-agiutoriu, de nu ar fi avut lăcuitori în sine. Ruşineadză-se dară măcar şi cu aceasta (că alte mai vârtoasă mărturii, carile mai înainte îi vom aduce, mi să pare că nici să să ruşineadză vreme le va da), carii pre români, adecă pe moldoveni şi pre munteni vor să-i facă de ieri de alaltăieri, pre acestea locuri veniţi, că cine cât de puţin soco-titoriu, nu va putea cunoaşte / şi nu va mărturisi? (că cu greu 433 şi aşeşi peste putinţă iaste adeverinţii cunoscute, socoteala sa nu să lipască) că de vreme ce stăpânitorii locurilor Volohiii, unde acmu să numeşte Moldova, au fosr dând altor ai săi de penpregiur vecini agiutoriu şi istoricii anume îi chiamă volohi, cum poate acei volohi în Volohia să nu fie fost? Că aceasta de s-ar putea tăgădui, s-ar putea tăgădui şi soarele fiind într-amiadzidzi, precum nu s-au făcur dzuă. Rămâne dară istoriia hronicului nostru adevărată, că locurile Volohiii totdeauna au fost lăcuite de moşnenii săi romani, măcar că nu totdeauna istoricii pentru dânsele au pomeni r. 1326 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1327 CAPUL XIII Aceastaşi sa arată înainte, supt acelaşi Dioghenis împărat şi de la Mihail Duca pană la Alexandru Comnenos Dioghenis împăratul, cu multe biruinţă fiind asupra turcilor şi nedejduind că toate locurile câte ei Ia Asia le apucasă va dezbate, pacea, ce ruga turcii, să priimască n-au vrut; ce aceasta a săvârşi l-au împiedecat vicleşugul lui Andronic, fratelui Iui Mihail, ficiorului Ducăi, carele, vândzindu-1 nepriiatinului, I-au lovit fără veste şi viu a cădzut pe mâna lui sultan Hasan406. După ce au cădzut Dioghenis la robie, constantino-pohtenii, fără nici o zăbavă, au ales la Mihail Ducas împărăţie pe Mihail, ficiorul Iui Constantin Ducas, carele s-au poreclit Parapinachie. Leat Tâmplatu-s-au acestea la anul 1071. 1071 Sultanul după ce au prins pe împăratul Dioghenis, cu sine totdeauna la masă puindu-1, în mare cinste îl ţinea şi pană mai pre urmă mai cu mare cinste l-au slobodzit să <şi> margă Ia împărăţie. Aşe varvarul, ca un elin făcând, ellenii 434 mai rău decât varvarul s-au arătat, căci / cu sfatul de obştie, înainte-i pre sfedenicul său, pe Andronic cu oaste trimiţind, l-au prins şi i-au scos ochii, din care rane (nici hacuri să-i puie lăsind), i s-au spudzit tot capul şi înviermonoşindu-să, au . murit. Impărăţit-au Dioghenis ani 3, luni 8. Zonoras, carte 18, cap. 17, scrie precum în al triilea an a împărăţiii lui Mihail Parapinachie, neamul crovatilor, pre carii unii îi chiamă sirbi, au întrat în ţara bulgărească şi câteva locuri acmu cuprinsese; ce mult de multe ori războaie cu dânşii făcându-să, pană mai pre urmă nemaiputând sprejini> li-au căutat a da dos şi a să întoarce la locurile sale. De ciia un sirb, din neamul acestora, anume Nestor, carile întăi fiind rob la tatăl împăratului, apoi şi Ia boieriia 406 Zonaras. Glicas [GlycasJ. ce să chiama vestarhis agiunsese, împăratul Mihail l-au făcut hatman oştilor, carile păziia malurile Dunării. Acesta vicle-hindu-să şi împreunându-şi armele cu Tatu, voievodul pazi-nachilor, s-au rădicat asupra împărăţiii şi viind cu multă oaste ş-au pus tabăra tocma supt cetatea Ţarigradului; ce neputând ceva isprăvi, s-au sculat de supt cetate ş-au prădat Thrachia, Machedonia şi a Bulgariii câteva locuri, carele era mai aproape de acestea şi de ciia cu totul au trecut la pazinachi. Aceastaşi mărturiseşte Coropalat, list 853, adecă precum acest Nestor au fost hatman năroadelor de pre lângă Dunăre, j M Pre aceastaşi vreme, leat 1074407, Gheiza, ficiorul Belii 1074 (pentru carele am pomenit, precum de bunăvoie au fost lăsat scaunul crăiii ungureşti lui Solomon), sculându-să cu oaste asupra văru-său, l-au scos din scaun şi au stătut el la crăie, fiind agiutorit de papa Grigorie, pretăndăluind că crăiia ungurească iaste birnică scaunului papii, care bir l-au fost legat încă Ştefan / craiul, carele întăi s-au botedzat. 435 Aicea trebui să învăţăm pre cititoriui nostru că, audzind de numele turcilor şi sultanului turcesc, să nu soco[ti]iască că doară sint acestea turci carii acmu împărăţiia Ţarigradului ţin, căci carii pre această vreme să pomenesc au fost adevăraţi turci; iară carii acmu ţin împărăţiia şi ei pe sine să cheamă aliosmani; acestea turci nu sint, ce sint din neamul oguzilor, carii întăi au fost lăcuind aproape de Hina, şi pre câmpii ce le dzic Capceac, şi după aceaia au vinit şi s-au aşedzat pre marginele Mării Caspiii, despre răzsărit, unde şi acmu mulţime de a lor oarde lăcuiesc, cărora tătarâi ceşti de pe Volga le dzic caracalpacfhi]; şi de acolo mult mai târdziu, ieşind la Asia, au cuprins întăi împărăţiia acestora turci, carii acmu la istoricLsă pomenesc, şi cu împărăţiia li-au luat şi numele; iară ei sint drepţi oguzi; ce pentru aceasta, 407 Baronie [Baronius], la acesta an şi în Epistolia lai Grigorie papa [Gregorius papa], carea atuncea scrisese cătră alţi crai. 1328 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1329 Lear 1078 unde va vini cursul hronicului pentru începătura împărăţiii aliosmanilor, mai pre larg vom dzice. Deci între acestea Nichifor Votaniatis408, leat 1078, fiind hatmanul oştilor asupra turcilor, s-au făcut viclian împăratului; şi, încă într-agiutoriu şi oaste turcească luând, au prins pe Mihail şi, călugărindu-1 şi pe dânsul şi pe împărăteasa lui, i-au băgat în mănăstire. Mihail ţinusă împărăţie ani 6, luni 6; deci şi de la el, după trei ani, leat 1081, au trecur împărăţiia la Alexie Comnenos, vestit hatman vremilor acelora; iar Voroniatis au luat călugărie409./ 436 CAPUL XIV Aceastaşi să arată de la Alexie Comnenos pană la Emmanuil Comnenos Lear 10% Alexie în anul al 17 acestui împărat, iară de la Comnenos naşterea Cuvântului Părintelui 1096, carile iaste în al 40 şi al doilea a lui Henric, împăratului apusului, s-au sfătuit şi s-au învitat mai roate stăpânirile apusului, şi fără samă multă oaste strângându-să, supt hătmăniia a mulţi, ce Godefred Bălioneus, între alţii mai cap, s-au dus asupra lui Suleiman, domnul turcilor, şi a altor varvari, seracheni, carii ţinea împărăţiia Asiii, pentru ca să 410. ;; carii, 1099 scoată de supt robiia lor sfânta cetate a Ierusalimului cu nespusă nevoi şi primejdii, leat 1099, la Ierusalim sosind, în luna lui iulie 15, după mult singe şi moarte, au dobândit-o şi cu sfatul de obşte s-au pus împărat 408 Nichifor Voraniaris [Nicephor Votaniates, al cărui nume a fost adăugat ulterior de Cantemir cu caractere asemănătoare trimiterilor la izvoare, a fost de fapt împărat în anii 1078-1081]. 410 Zonaras' GIicas [Glycas], Manasii [Manassesj. 10 Villelm Tireanul [Guilelmus Tyrius], Cartea I, cap. 2 si Cartea 8, cap. 24. Ierusalimului, Godefred; şi în loc de coronă împărătească, împletindu-şj cunună de spini, ş-au pus în cap. La leat 1116 pomenesc scriitorii în ţara unguriască să fie fost crai Ştefan al doilea, altă ceva mai mult pentru părţile noastre nepomenindu-să. joan Comnenos Alexie Comneno după ce au împărăţit ani 37, luni 4, leat 1118, avgust 15, fiind la vârstă de 70 ani aproape, au murit şi au lăsat în locul său pe ficiorul său Ioan Comneno, căruia Zonora îi dzice, Calo Ioannis. Scrie Nichita Honiatis precum turcii au fost apucat în Thrachia cetatea Sozopolis, ce împăratul, trimiţind oaste, curund i-au scos de acolo. Apoi, leat 1122, de o parte ungurii, de altă parte tătarâi (aceste sint uzenii) întrând în Thrachie, Calo Ionis li-au ieşit cu ostile înainte şi foarte rău biruindu-i, cu triumf s-au întors la scaun. Deci Calo Ionis după acestea multe războaie au avut, ce tot împo/triva varvarilor, la Asia, pentru carea în cestea părţi altă ceva de însămnat scriitorii nu ne arată. Iară leat 1143, fiind la vânătoare, după ce au ucis un gligan sălbatic cu sabiia, apoi tocmindu-şi sigiata în arc să sigete s-au julit puţinei cu lancea la mână, ce lancea fiind otrăvită, rana aceia nici o doftorie n-au mai priimit; şi aşe dintr-acea puţină betejitură, răul peste tot trupul lăţindu-sa, după ce au împărăţit ani 24, luni 8, april 15, au murit, lăsind în locul său pe Manoil Comnenos. CAPUL XV Aceiaşi să arată de la Manuil Comnenos pană la Alexie Anghel Stând la împărăţiia răzsăritului Manoil Manuil Comnenos, ficiorul lui Calo Ioan, la apus Comnenos împărăţiia Conrad al triilea. Pe vremea acestor împăraţi papa Lear 1116 1118 Lear 1122 437 1330 DIMITRIE CANTEMIR Evghenie iarăşi au îndemnat toată creştinătate Evropii asupra varvarilor, carii ca nişte neguri întunecoasă, în toate părţile slobodzindu-să, toate împărăţiile creştineşti călca, şi din dzi în dzi oblastiia crucii a micşura să siliia. Deci, leat I47 1147, cu toţii strângându-să, cine încătro să margă ş-au ales. Şi aşe asupra serachenilor, carii Ispanie cuprinsese, au mărs Eric, craiul Daniii, cu alalţi, asupra vandalilor; şi episcop şi hatman au fost magdeburghianul cu ale sale soţii; iară asupra serachenilor de la Siria (carii acmu în mare strânsoare ţinea Ierusalimul şi pre creştinii a sfintelor locuri păzitori, în mare primejdie adusese) singur Conrad împăratul apusului, cu 200 000 de oaste aliasă, într-aceiaşi an au purces; şi în luna lui septemvri au agiuns la Ţarigrad, iară în dzua de Florii cu toţii s-au împreunat la Ierusalim; ce 38 lucrurile / carile acolo la Palistina s-au făcut, le va videa cititoriui la istoricii acelora vremi şi lucruri; iară noi la istoriia noastră să vinim. Istoricii greceşti şi latineşti, pre aceasta vreme, măcar că pentru părţile noastre încă nu încep a pomeni, însă cei leşeşti şi ales Dlugoş411 cu multul mai tare mărturiseşte pentru traiul românilor în Volohia, decât mărturiia care mai denainte din istoriia Iui am pomenit. Ce, pentru mai adevărată credinţa, singure cuvintele pomenitului istoric aicea vom aduce, carele scrie aşe: Pre această vreme, au fost în ţara leşască un Vladislav craiu, carele cu frate-său Boleslav avea pricină pentru crăie, pre carii împăratul Conrad, având cu dânşii şi rudenie, vrând să-i împace; în oastea ce vrea să facă spre varvari la Palistina, într-adins au vrut să treacă pen ţara leşască. Deci într-acesta chip şi cu aceasta socoteală viind în ţara leşască acolo câteva dzile s-au zăbăvit pentru împăcarea fraţilor; ce mai mult netămăduite lucrurile HRONICUL 1331 411 Dlugoş [Dlugossius], Tomul 1, carte 5, cap. list 403. lor lăsind (căci cu atâta mulţime de oaste, carea tot cu cheltuiala crailor să ţinea, mai multă greutate priiatinilor săi a face nevrând), din Poloniia au purces; trecând prin ţara rusască şi prin ţara Volosca spre Marea Neagră (Dlugoş nu ştim de unde ia, şi-i dzice Marea Leonin); Vladislav craiul, încă vrând să pliniască de toate câte de acolo oştii trebuia, au trimis oameni înainte şi în ţara rusască şi moldovenească (sau cum îi dzic leşii Volosca) şi pre la alte popasuri au gătit de tot feliul de zahara şi singur au petrecut pe împăratul pană la mare. Vadză acmu, iarăşi dzicem, şi să ruşineadză măzacii şi necunoscăto/rii istoriilor, cum de curat şi aiavea dovedeşte 439 Dlugoş că împăratul Conrad spre mare cuborându-să, lăcuitorii Moldovii de toate ce i-au trebuit Ia 200 000 de oaste i-au gătit şi l-au îndestulat; nici poate să înţeleagă cineva, că doară Vladislav, craiul din ţara leşască, pană la Marea Neagră, prin locuri pustii şi fără oameni atâta lungime de cale va Fi trimis pre la toate popasurile, tocma din ţara leşască atâta zahara cât să fie destul la 200 000 de oaste şi la nenumărate dobitoace, căci aceasta nu numai cu greu, ce aşeşi peste putinţă ar fi fost leşilor. Iară cu aceasta cititoriui de va rămâne cu prepus, să aştepte încă puţintel, adecă după cursul istoriii cu 43 ani mai pre urmă, de unde începe istoricul Nichita Honiatis, mari şi dese şi cu biruinţă războaiele românilor noştri cu împăraţii Ţarigradului a istorisi; şi cu bunăvoie îi giuruim că-i vom arăta, precum ţara Volohiii nu numai lăcuită de moşnenii săi, ce aşeşi foarte bine întemeiată şi cu puternică stăpânire aşedzată să fie fost. Şi cătră aceasta, precum întăi însoţită împărăţiii răzsăritului, apoi şi nepriiatenă, şi nu puţin stricătoare o vom dovedi. Şi aşe aicea în scurt, îi giuruim, la locul său îndoit şi îndzec^t îi vom plăti. Manoil dară împăratul după ce-au împărăţit ani 38, la Icat anul de Ia Hristos 1180, în luna lui septemvrie au murit, nso 1332 DIMITRIE CANTEMIR Velleimu Tir[ean]ul412 îi adaoge împărăţiia 40 de ani, ce Patavie413 precum [greşit] sa fie greşit îl dovedeşte. Calviz sămăluiaşte să fie împărăţit ani 38 şi câteva luni, şi să fie murit în 6 a lui octomvrie; iară Ricţiolul în scala hronicului Al An h 1 aratâ să ^e înipărăţit ani 37, luni 5, n dzile 21. După moarte lui Manoil au Comneno r stătut la împărăţie fiiul său Alexii 440 Comneno, încă / copil la vârstă fiind, carele supt paza unchiu-său, iui Andronic, aproape de trii ani au împărăţit; , , . iară, leat 1183, Andronic întăi pre 1183 Andronic . . \. Comneno maică-sa apoi şi pre cucon (carele abiia întrasă pe 14 ani) zugrumându-i noaptea, i-au aruncat în mare, şi au stătut el la împărăţie414. Pre acestea vremi scrie Zonoras, carte 18, cap. 23, precum neamul pazinachilor, părăsindu-şi locurile lor, au întrat cu totul spre ţărâle împărăţiii, şi toată Thrachia şi Machedonia au prădat; împotriva a cărora împăratul cu oaste mărgând, foarte grozav fu biruit, carea pacoste i s-au tâmplat pentru mândriia şi nebăgarea în samă a slujitorilor; ce mai pre urmă slujitorii făcându-să mai ascultători, atâta de vrăjmaş au întrat în nepriiatini, cât şi nici cea dintăi năvală li-au putut varvarii sprejini; carii vădzindu-şi prăpădeniia au început a-şi lepăda armele de a mână şi a cere milă de la romei, carea au şi aflat-o. Multă mulţime de schithi atuncea au pierit, iară alalţi vii la mână cădzind, supt suliţă i-au vândut; dintr-acestea împăratul alegând multă samă mai vârtoşi şi mai tineri i-au aşedzat în ţara ce să chiamă Moglina, cu muieri, cu copii cu tot şi mari slobodzii au făcut cu dânşii, carii şi pană astădzi acolo trăiesc, şi de pe numele locului s-au poreclit pazinachii mogloniti. 12 Villelm Tireanul [Guilelmus Tyrius], Cartea 22, cap. 5. 13 Patavie [Petavius], Partea 1, cartea 8, cap. 21. 414 Nichita Honiat [Nicetas Choniates]. HRONICUL 1333 în vremea acestuia, la leat 1185, să pomeneşte la istorici Bela 1 car . 1185 craiu in ţara unguriască. De ciia Andronic ceia ce i s-au cădzut ş-au luat plata, căci din vrajă înţălegând, precum într-aceia an, mai înainte de 14 a lui săptemvrie, va să piară, şi acela ce va să ia împărăţiia îi începe numele din Is (carile apoi au fost Isachie Anghel). Deci în 11 a lui septemvrie vrând Andronic să prindză pe Isachie Anghel şi să-1 omoare, el vite/jeşte apărându-să au 441 scăpat în beserica, unde nărodul îndată l-au rădicat împărat; şi de aciia tot nărodul pornindu-să, au prins pe Andronic şi cu multe cazne muncindu-j, pe urmă tăindu-i mâna cea driaptă şi scoţindu-i ochii, l-au omorât după ce împărăţisă mai mult de 2 ani; şi într-acesta împărat s-au stâns sămenţiia Comnenilor, precum mărturiseşte Patavie415. Ce istoricii mai pre urmă pomenesc şi pre alţii Comneni, măcar că acest nume fără cale să-1 fie luat şi Honiatis mărturiseşte. Dzis-am mai denainte, o axiomă a filosofilor pomenind, că rădicându-să pricina să rădică şi fapta, carea ce va să înţăleagă acoloşi am explicuit-o; iară acmu altă axiomă aducând, dzicem, că de pe fapte a lucrurilor fiinţă să cunoaşte, adecă, când vreun lucru iaste făcut înţelegem că lucrul acela, pricina înainte mărgătoare au avut, căci nici un lucru fără pricină să să facă nu să poate. într-acesta chip şi pentru nerupt şi totdeauna traiul romanilor în Volohia trebuie a înţelege, că înţelegându-le din istorici adevăraţi faptele, putem fără nice un prepus a cunoaşte şi traiul lor şi fiinţa lor. Aşe dară, istoricii greceşti, carii pană acmu, pentru lucrurile romanilor în Volohia somnul celor 7 efeseni să văd să fie dormit şi prin atâta vreme câtă la mijloc au trecut, atâta au tătTit, cât ca cum pre locurile Volohiii nici sufler (de om n-ar hi fost; a cărora tăcere, pre cât noi putem giudeca, au dat pricină unora, precum de 415 Patavie [Petavius], Partea 1, cartea 8, cap. 21. 1334 DIMITRIE CANTEMIR multe ori am dzis, să criadză că ţărâle noastre, cu sute de ani să fie stătut pustii şi fără lăcuitori; şi apoi alţii urechile în basne slobodzindu-şi, încă mai mari decât au audzit, au şi scris; cât cu condeile lor, pre tot neamul românesc, nu într-alt 442 chip, ce tocma ca le/gumile într-un an îi sădesc, răsar, îi cresc şi-i şi zmulg. Ce basnile băsnuitorilor lăsind, să videm acmu cei ce dormiia greceşti istorici, cum să deşteaptă şi cum strigă când îi doare, căci una şi aceasta iaste pricina tăcerii lor cei adânci; adecă, că după împărţirea împărăţiii romanilor, în Volohia, ca într-un unghiu de amândoaă părţile rămâind depărtaţi şi despărţiţi, orice într-această parte, ca cum de trupul împărăţiii lor nu s-ar atinge, nici grije purta, nici de lucrurile lor însămna; (şi adevărat că de n-ar fi pomenit câte ceva istoricii cei streini, mai pierită li-ar fi rămas ştiinţa şi traiul şi moştenirii lor pre locurile sale), iară acmu de la romanii din Volohia, oarece durere şi patimă simţind, precum împăraţii asupra lor sabiia, aşe scriitorii condeiul îşi ascut. - Iaste dară de câteva ori pomenitul Nichita Honiatis, grec, şi de toată credinţa vrednic istoric, carile pentru romanii din Volohia şi pentru războaiele carile pe vremile când el istorie sa ţăsea, cu împărăţiia răzsăritului au avut, pre larg şi îndestul scrie, precum în carte carea urmadză, cu nemutate cuvintele lui Nichita Honiatis, toată istoriia lui carea au scris pentru războaiele românilor cu împărăţiia răzsăritului, din cuvânt în cuvânt o vom aduce. Cu a căriia adeverinţă, cu bună îndrăzneală putem dzice: vino acmu, bunule Simioane şi frumosule Misaile, şi videţi pe românii din Volohia, pre carii pre acestea vremi dziceţi că n-au fost nicăiuri, sau de au fost încă să fie fost la Râm, sau precum voi băsnuiţi, în temniţile Ramului, că Laslăul vostru, pre carele din crierii voştri îl naşteţi, după vremea ce voi însămnaţi au avut războiu cu Batie hanul tătărăsc, iară 443 Batie au trecut cu prada sa în ţara un/guriască Ia leat 1242 HRONICUL 1335 şi aşe iaste cu 56 de ani mai pre urmă. O, scârnavă-i minciuna şi însutit mai scârnav minciunosul carile o scorneşte! Că de vreme ce pre vreme lui Batie dziceţi c-au fost acel Laslău craiu în ţara unguriască, şi el întăi au adus pre acei oameni răi de la Râm şi apoi după biruinţă i-au aşedzat pre Ia Maramorăş, aceşti romani, carii, după cum am dzis, numele mai pre urmă în volohi sau vlahi, cu 56 de ani mai înainte, de unde s-au luat? Pentru carii istoricul grecesc, nu fără oarece stidire, ce adeverinţii slujind, dzice că oastea carea întăi au trimis asupra lor Isachie Anghel împăratul, de tot au prădat-o. Adevărat dară, că au fost adus Laslăul vostru tălhari şi oameni răi de la Râm şi deşertând temniţile Italiii au împlut Maramorăşul; aciia tălhari numai ai voştri părinţi au fost şi de la dânşii poate fi v-aţi învăţat a fura adevărul istoriii. Iară românii, carii sint părinţii moldovenilor şi a muntenilor, precum cu multe şi tari dovede am arătat, totdeauna pre locurile sale au lăcuit, precum şi acmu aceiaşi lăcuiesc. Ce atâta mustrare agiungă-vă, mai uitaţi-vă înainte, pentru volohii noştri la acelaşi istoric./ HRONICUL 1337 CARTEA A OPTA Carea arată traiul romano-vlahilor în Vlahia, apoi şi în Misia, Thrachia, Machedonia şi pană la Greţia, de la Isachie Anghel pană la Ionnis Duca; când şi hănia tătarâlor în Crâm şi împărăţiia aliotmanilor la Asia s-au început. Aşijderea arată când şi cum s-au despărţit romano-vlahii de la împărăţiia Ţarigradului. Războaiele carile au avut românii cu împăraţii grecilor, apoi după ce au luat latinii de la greci Ţarigradul şi cu latinii. Aşijderea arată începătura domniii monarhiceşti a lui Ioan, domnul a tuturor românilor, şi de domniia lui Hris, domnul cuţovlahilor în Greţia şi aşedzarea împăraţilor greceşti la Nichea şi pe aiurea PRIDOSLOVIE CAPUL I Iubite cititoriule, măcar că cât în putinţa noastră iaste ca de voroava lungă să fugim, în tot chipul silim şi în lucru aşe de mic (căci după acest de acmu nenărocit statul stăpânilor acestor a noastre ţări, istoriia lor, lucru mic a-I numi socotim), groasă şi mare carte a scrie, cât nu ne suffere inima, singur poţi cunoaşte; însă precum nici un trandafil fără ghimpi şi nici un lucru fără greutatea sa şi fără vreo împiedicare să fie nu poate, aşe / şi istoriia noastră pentru 445 vechimea a neamului românesc nu puţine, nici iuşoare împiedecări şi împotriviri pană acmu s-au arătat; aşe şi de aicea înainte ne ies; carile de nu să vor da din cursul istoriii într-o parte şi de nu să vor curaţi de spinii şi de zizaniile carile în ţarina adevăratei istorii s-au ijdărât, nu numai căci purcesul înainte ne zăticnesc, ce încă şi povestea întunecând, locurilor, vremilor, numerilor, chipurilor şi altor ţircum-stanţii istoriceşti, ca acestea, mare tulburare şi confuzie aduc şi măcar că istoriia din sine chiară şi curată iaste, însă cu tâlcuirile şi strămutările scriitorilor mai de pre urmă, mai mult înecându-să şi învă-lătucindu-să, de nu să vor întoarce la fântâna şi izvorul său cel dintăiu, şi de unde au purces cititoriui, fără îndoinţă şi fără prepus în cunoştinţa adevărului slobod să îmbie (precum noi socotim) nu va putea. Spre a cărora cercare şi îndreptare, iată acmu cu dumnădzăiescul agiutoriu începem. Numele românilor din toată Dachia, precum de pe vreme lui Anastasie împărat, adecă de când întăi neamul slovenesc au năbuşit spre Evropa, să să fie schimbat şi de ciia volohi sau vlahi să să fie chemat, înapoi la locul său curat (precum nedejduim) şi pre larg am arătat. Aşijderea precum supt acelaşi nume, pre vreme lui Vasilie Bulgarocton, Bogdan, stăpâtoriul lor, pe aceia vreme fiind ei supt protecţiia Iui Carolus Marile împăratul apusului, daţii iarăşi la trupul împărăţiii răzsăritului să să fie alăturat, din câţiva istorici de credinţă am arătat, i proci. Iară acmu sosind aceia vreme, în carea încep istoricii, precum cei greceşti, aşe alalţi de penpregiur, mai pre larg, de lucrurile românilor noştri a / scrie; unii din tâlcuitorii ceşti 446 mai noi (prin necunoştinţă au prin nevoinţă, nu putem 1338 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1339 Lear 1186 giudeca) oarece tulburare şi amestecare numelui volohilor a aduce să văd, din carii întăi înainte ne iasă Patavie, iscusit amentrelea a vremilor şi a istoriilor sămăluitoriu, carile în hronicul său sosind pe la vremile lui Isachie Anghel, împăratul Ţarigradului (carile multe şi nenărocite războaie cu românii noştri să fie avut, istoriia înainte va arăta), unde istoricul Nichita Honiatis, a vremilor acelora istoric şi secretariu aceluiaşi împărat dzice: vlahii aiave de la împărăţie s-au dezlipit. El mai mult lucrul zbătând, voroavă adăogând în prepus aduce istoriia şi numele vlahilor, dzicând pre la anul 1186, vlahii, sau bulgarii, de la împărăţie s-au viclenit. Ce pare-ni-să că n-au fost nici în prepus să stea, nici numele bolgarilor cu a vlahilor să fie amestecat, căci Nichita Honiiatis foarte bine au ştiut cine-s bulgarii, cine-s misii şi cine-s vlahii şi mai vârtos că bulgarii şi sirbii, acmu cu craii întemeiate, de atâta vreme în Thrachia şi în Misiia şi acmu de supt puterea împărăţiii dezbătându-să, cu numele de dispoti şi de crai stăpâniia; iară pentru vlahii noştri, dzice, că atuncea de la împărăţie s-au dezlipit, precum şi vremea, chipul şi persoanele carile au fost începătura şi pricina aceştii dezlipiri, înainte să va videa; de unde curat ar fi putut cunoaşte, că alţii sint bulgarii şi alţii sint valahii. Nărodul acesta a valahilor, precum în Misia mai mult întăi răvărsindu-să, apoi şi pană la Thessalia să să fie lăţit, marturi vii sint cei ce atuncea şi pană astădzi în ţara grecească lăcuiesc, pentru carii lacov Predser416 în tâlcuirea 447 istoriii lui Ioan Cantacuzino, carte l, cap. / 1, după mărturia lui Leunclavie, precum aceşti români să fie din neamul romanilor de la Italia, apoi dzice că o parte a Thessaliii (pre carea şi pe vremea lui Ioan Cantacuzăno împăratul vlahii o stăpâniia) să să fie chemat Vlahia Mare; ce în numele Vlahiii 416 i > lacov Predser [corect: Gretserus], în Tâlcuirea istoriii lui îoann Cantacuzinos, Cartea 1, cap. I. foarte nemereşte, căci şi aciia vlahi tot din vlahii noştri au fost; iară căci o numeşte Vlahie Mare, foarte greşeşte, căci Vlahie Mare, din socoteala tuturor gheografiior şi a istoricilor, iaste Moldova noastră, precum de multe ori în câteva locuri am dovedit. Ce pentru vlahii carii au fost supt stăpânirea împărăţiii Ţarigradului pe vremea lui Ioan Cantacuzino, când va vini rândul să dzicem de lucrurile pe aceia vreme tâmplate, atuncea pre larg, din istoriia aceluiaşi Ioan Cantacuzino vom arăta. Insă iarăşi precum acii vlahi ce au stăpânit în Thessalia să fie fost tot dintr-aciştea ai noştri români, carii, supt Isachie Anghel, de la împărăţie s-au despărţit, chiar mărturiseşte Laonic Halcocondilas, carele carte 1: vlahii, dzice, sint carii pană şi la Thessalia s-au întins; iară bulgari, eîc, koctgo Muoiocv xaAoOoiv pre cei din Misiia de gios număsc. Aşijderea Nichita Honiatis ştiind că vlahii acestea răvărsindu-să de peste Dunăre, şi Misia pană la Munţii Emii, adecă a Cenghii, apucase şi câtăva vreme de pe numele locului şi Misii să chemasă, dzice carte 1, carii mai denainte misii, acmu vlahi să cheamă. Iară precum vlahii, după ce s-au întors unii la locurile sale, peste Dunăre, unde sint ţărâle noastre acmu, multă vreme misii să să fie chemat, martur ne iaste Laonic Halcocondilas, carele la acelaşi pomenit loc dzice: Muaiav sîc; to Tiepav tou "IaTpou oaxripeviv %o3pav. Misia, carea ţară iaste de ceia parte de Dunăre. Aşijderea, pre vlahii / de peste Dunăre, altă dată acelaşi 448 istoric îi numeşte cu cei vechiu a dachilor nume, adecă dachi; iară acii dachi precum tot una cu vlahii de la Thessalia să fie, la carte 6 cu curate cuvinte arată, unde dzice: T6 8 7UVOV opoc BAd%oi 'Evoixouorv auroi tgov Aaxoov opoy^OTTOi. Iară în muntele Pindul vlahii lăcuiesc, carii cu dachii (adecă cu românii de peste Dunăre) tot o limbă au. Apoi mai adaoge: care vlahi nicicum în ceva să deosăbăsc 1340 DIMITRIE CANTEMIR de ia vlahii carii Ia Dunăre lăcuiesc. Acestea vlahi de la muntele Pindului (carele nu departe stă la Solon) sint cărora astădzi noi le dzicem cuţovlahi, iară ei ne dzic noaă românii din Vlahie Mare. Dintr-acestea a lui Honiatis şi a lui Halcocondilas cuvinte, chiar să cunoaşte că vlahii, carii în ţara grecească au rămas, să fie tot un neam cu românii noştri şi precum pe vreme lui Isachie Anghel, de la ciştelalţi despărţindu-să, au rămas pe acelea locuri, unde şi acmu mulţime de dânşii prin satele Ioanninii, în Epir lăcuiesc. Cătră acestea mare lumină adevărului aduce Anton Bonfin, carele decada 2, carte 7, de războaiele între greci şi între frânei, carii apucasă de Ia greci Ţarigradul precum istorisind, dzice: Henric fratele lui Balduin, carele în urma frăţine-său întrasă Ia împărăţie, împreună cu Bonifaţie Montis Ferartianui, cetatea Udriiul a bate nu conteniia. Ce grecii, cădzind cu rugămente la vlahi, îi îndemna ca să nu Iasă ca cetate ca aceia vestită să încapă pe mânule latinilor, pentru carea lucru au căutat lui Henric a lăsa a bate cetatea şi au grăbit a să întoarce la Ţarigrad. Iară ce vlahi au fost acei vlahi pre carii i-au rugat grecii într-agiutoriu, iarăşi acolea cu 449 deschisă cuvinte arată: vla/chi enim e roynanis oriundi, quod eorum lingua etiam num testatur, cum inter tam varias Barbarorum gentes sitay adhuc extirpări nonpotuerip, adecă: vlahii acestea era din romani născuţi, care lucru graiul voroavei lor şi astădzi mărturiseşte, carii într-atâtea feli de feli de niamuri de varvari aşedzindu-să, pană şi acmu cineva a-i dezrădăcina n-au putut. Şi mai gios iarăşi Bonfin dzice: Şi aşe vlahii, cu rugămintele grecilor îndemnându-să, au izbăvit Udriiul din strâmtă încungiurarea latinilor. Cătră acestea putem şi a împotrivnicului neamului nostru, a lui Sarniţie cuvinte, pentru mărturie aduce, căci a nepriiatinului cu multul mai de credzut iaste mărturiia, decât HRONICUL 1341 a priiatinului sau aceluie ce n-are nici o treabă; că şi el mărturiseşte că numele românilor noştri, la istoricii greceşti începe a să pomeni de pe vremea Iui Isachie Anghel. Şi cu aceste prelegomene, pentru adeverinţa numelui şi neamului românilor noştri, pre aceasta vreme îndestu-lindu-ne, acmu mergem mainte să ne mierăm la istoricii greceşti, şi ales la Nichita Honiatis şi la latini, şi ales la Antisăodoreanul, ce au mai făcut şi ce au mai lucrat românii noştri supt numele vlahilor./ CAPUL II 4 Arată-să pricina pentru ce vlaho-romanii s-au despărţit de la împărăţiia Ţarigradului După cumplită pieirea lui Andronic împărat417, la anul 1185 (precum în cea mai pre urmă carte am pomenit), rădicând nărodul pe Isachie Anghel la scaunul împărăţiii răzsăritului, scornitu-s-au întăi vrajbă, de ciia gâlceava, apoi . şi groznice războaie între împărăţie şi între nărodul vlaho-romanilor. A cărora tâmplari istorie Nichita Honiatis418, a vremilor acelora iscusit istoric, în carte dintăi aşe o începe: Isachie Anghel, după ce, după statul vremilor acelora pre năroadele despre părţile răzsăritului, pre unile cu daruri, iară pre altele cu dări pre an, cum putusă într-un chip le împăcase, şi dintr-acolo lucrurile în linişte să videa că-şi întorsese (căci pre vremea noastră, dzice, aşe să poartă împăraţii noştri cu varvarii, ca fetele cele ce acasă şedzind numai triaba furcii şi a torsului caută), iată s-au tâmplat de i s-au săvârşit şi împărăteasa, după care i-au abătut să ia împărăteasă de neam ™ Cartea 7 '[v. HkonicuU supra, p. 441 orig.], cap 15. 418 Nichita Honiatis [Nicetas Choniates], Cartea 1, list 236. 1342 DIMITRIE CANTEMIR strein. Şi aşe au trimis soli ia Bela, craiul unguresc, şi i-au cerşut fata, carea încă era copilă de 10 ani. Deci pentru scumpetea să cheltuiască banii visteriii, la nunta ce vrea să facă neîndurându-să, au pus dajde pe toate ţărâle şi cetăţile împărăţiii şi mai cu de-adins pre celea ce era mai aproape de Anhialo. Aşijderea aceasta pre lăcuitorii pre lângă munţii Emului aruncând, mari neprietini i-au făcut împărăţiii, căci carii mai denainte misii acmu vlahi să cheamă, cuprindzind locurile cele mai strâmpte şi bizuindu-să cetăţilor de prin munţi cu piatră zidite, deci, cum şi mai 451 denainte de / împărăţie, puţin băga în samă; iară atuncea, cu pricina căci le lua dobitoacele cu sila, şi-i asupriia peste măsură, aşeşi aiavea s-au rădicat asupra împărăţiii. Capetele aceştii rădicări fost-au doi fraţi Petăr şi Asan (dintr-aceşti Asani sint Asanii carii şi astă[dzi] sint la noi în ţară, măcar că cu multă vreme mai pre urmă au vinit în Moldova). Aceşti dară doi fraţi, pentru ca să nu să vadză că fără pricină stau să scorniască lucruri noaă, s-au sculat singuri ş-au mărs la Chipsala, unde atuncea să afla împăratul, rugându-să ca să-i priimască în slujba şi în polcurile împărăteşti şi să le dea vreun loc de lăcaş în Muntele Emului; ce nefacându-le împăratul după poftă (căci puterea becisniciii ce era să vie biruia înţelepciunea omenească); ei cârtind şi ca cum ar hi fost în samă nebăgaţi jeluindu-să şi alte cuvinte mai cu îndrăzneală au slobodzit, cu carele mai mai arăta ce vor să facă, dacă să vor întoarce acasă. Şi mai cu de-adins Asan, fiind om prea îndrăzneţ şi vrăjmaş, pentru cuvintele ce fără nici o siiala grăiia, mâniindu-să Ioan sevastocratorul au poroncit de i-au dat şi câteva palme. într-acesta chip oamenii aciştea nu numai căci ceva n-au isprăvit după pofta lor, ce încă şi cu ocări şi batgiocuri întărtaţi fiind, pe urmă cu ce vrăjmăşie au întrat în romei, ce cuvinte poate să povestească? Şi ce gură poate să cuprindză luciul a atâta mare de răutăţi carele au făcut?/ 452 HRONICUL 1343 CAPULUI Arată-să cu ce mijloc au făcut ei de s-au dizlipit romano-vlahii de la împărăţie Petăr şi Asan, după ce aşeşi înfruntaţi şi ruşinaţi la al săi s-au întors, cocand în inimă cu mai asupra să-şi răscumpere, au început a-i smomi ca să-i întoarcă să fie cu dânşii într-o minte; ce vlahii dintăi socotind greuimea lucrului, spre ceia ce-i trăgea Petăr şi Asan să să plece, să temea; ce ei, pentru ca să rădice acea frică din inimile nărodului, au pus de au zidit o beserica a preminunat marturului Sfântului Dimitrie (aicea Honiatis419 can cu mânie aprins, câteva peste hotarăle istoricului, cu hulă asupra vlahilor scrie; ce noi precum denceput am giuruit, ori plăcut, ori neplăcut ar fi, carele istoricii pentru neamul românilor scris au lăsat, pre toate cu o inimă şi cu un condei le vom arăta). După ce au săvârşit beserica, precum dziscm, să fie adunat într-însa mulţi oameni, şi din parte bărbătească şi din parte femeiască, carii îndemoniţi fiind, cu ochii roşii, cu genile întoarsă şi cu părui împrăştiiat şi alte toate câte acei feliu de oameni fac, deplin le făcea, pre aciştea i-au învăţat în toropirea lor să dzică precum aşe va Dumnădzău, ca de acmu înainte neamul bulgarilor şi a vlahilor, lepădând giugul cel ce de demulr îl purta, să-şi dobândiască volnicia lor. Şi pentru aceasta pricină şi Sfântul al lui Hristos Măcinic Dimitrie, părăsind beserica care iaste mitropoliia Solonului şi lepădându-să a mai petrece cu romeii, să să fie mutat la dânşii pentru ca să le fie agiutoriu spre acesta lucru. (Ia sama, cititoriule, cum ştie Honiiatis a despărţi între neamul bulgarilor şi a vla/hilor.) Aşe dară, slabi la inimă oamenii acestea, puţin zăbăviţi (adecă în ştiinţă) totdeodată împlându-să de suflet şi iarăşi — ■ [ } Honiatis [Choniates], Cartea 1, cap. 5. 1344 DIMITRIE CANTEMIR 1345 luaţi de minte, să toropiia şi ca cum ar fi din duh îmflaţi, în gura mare striga: „Nu mai iaste de acmu vreme unii cu alţii a nu să învoi, ce de arme apucându-să, cu toţii în romei să năvăliască şi carii în război să vor prinde, nici a-i cruţa, nici a-i vinde să cade, ce fără nici o milă trebuie, toţi, pană Ia unul, ucişi. Şi nici cu rugăminte, nici cu darurile să să mai plece; ce acestea toate lepădând să stea toţi ca diamantul de vârtoşi." Aşe tot nărodul de la proroci ca acestea îndemnându-să s-au apucat de arme, cu toţii credzind precum începătura aceştii rădicări să fie nărocită, de vreme ce şi Dumnădzău pentru volniciia lor le ţine parte; nici îndestulindu-să cu câte locuri cuprinsese, pre lângă Munţii Cenghii, ce într-alte sate şi oraşe, carele era şi mai departe, s-au slobodzit, şi printr-însele s-au răvărsat. Iară Petăr, unul din fraţi, puindu-şi în cap coronă de aur şi încălţind ciubote roşii (carile era port împărătesc) au încungiurat cetatea Pristhlava (iaste cetate aceia oghighiască, toată de cărămidzi făcută şi mult Ioc din Munţii Ceanghii cuprinde). Ce socotind bătaia acei cetăţi nu le va fi fără primejdie, trecând pe lângă dânsa, au trecut Muntele Cenghii în ceasta parte, de unde în pradă slobodzindu-să şi fără veste în oraşele romeilor năvală dând, mulţi oameni de ispravă, mulţi boi şi alte dobit[oace], peste număr de multe, au apucat. CAPUL IV Arată-să războiul dintăi carile au avut -românii cu Isachie Anghel împăratul Isachie împăratul, audzind că vlahii aiavea s-au făcut 11^7 haini, leat 1187, strângând oaste, s-au dus asupra lor, carii 454 din lo/curi înalte şi strâmpte multă vreme i-au stătut împrotivă. Ce Dumnădzău, a căruia ascundere întunericul iaste, peste nedejdea tuturor o negură ca aceia au slobodzit, cât toţi munţii şi locurile cele strâmpte carile varvarii păziia au cuprins, cu carea ei învălătucindu-să, precum era fără orânduiala, romeii au dat într-înşii năvală şi, tare gră-mădindu-i, atâta spaimă li-au dat, cât de tot uluindu-să, cine încătro au putut s-au râssipit. Iară scornitorii şi purtătorii răutăţilor acestora, cu o ceată de ai săi, tocma ca turma porcilor cea din Evanghelie în mare, ase şi ei în Dunăre sărind, Ia megiiaşii săi la schithi au trecut. (Aicea încă socotească cititoriui şi din cuvintele istoricului să cunoască că vlahii de au şi fost apucat multe locuri în Misia, încă aşedzământul lor mai de temei tot peste Dunăre au fost, unde şi Petăr cu Asan, în ceasta dată prost mer-gându-le, s-au tras.) Iară împăratul, trebuindu-i să fie fost întărit toate cetăţile Misiii şi mai ales ceale ce era prin Munţii Cenghii, şi cum nu era cine să stea împotrivă, să fie pătruns prin toată Misiia, şi să fie aşedzat toate locurile cum să cade; ce nici una dintr-acele nefăcând, numai au stătut de au aprins stogurile cele de pâne; şi cu rugămintea vlahilor, cea amăgitoare, lucrul de tot crud lăsind, au grăbit a să întoarce înapoi, carea mai apoi au stătut pricină, de încă şi mai vrăjmaş şi mai cu îndrăzneală s-au întors vlahii înapoi. Aşe împăratul înapoi întorcându-să, precum au isprăvit lucrul cum să cade să făina; iară oarecarele din rândul giude-cătorilor, Leon Mănăstreanul, foarte copt dzicea precum îi iaste jeale de sufletul şi de bărbăţiia împăratului, lui Vasilie Bulgarocton, carele, după ce din temelie / pe bulgari pră- 455 pădisă, să fie dzis: ca de să vor ispiti vreodată şi vlahii lucruri noaă ca acestea a scorni, precum au făcut el bulgarilor, aşe şi alţi împăraţi, lui uitându-să, să facă vlahilor; adecă, stând cu ostile în ţara lor, să nu le lasă nici un loc necălcat; care învăţătură, stând astădlzi spândzurată în Mănăstirea 1346 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1347 Sosthenis, nime în sama n-au băgat-o şi ce dzisesă acel împărat, cu mulţi ani mai denainte, nemărui în minte neviind, aşe în scurtă vreme li s-au părut lucrul isprăvit a fi. CAPUL V Arată-să întoarcerea romano-vlahilor de peste Dunăre iară în Misia După acestea Asan, înţelegând precum împăratul cu toate ostile au ieşit din Misia, cătră ai săi strângând şi mulţime de tătari într-agiutoriu, au trecut iară înapoi în Misia şi decât dintăi încă mai vrăjmaş făcându-să şi cu multul încă mai trufindu-să, nici cu stăpânirea cea dintăi, nici cu toată Misia s-au îndestulat; ce pentru ca mai mari răutăţi asupra romeilor să aducă, cu tot chipul ce-au putut s-au nevoit, pentru ca să împreune şi stăpânirea bulgarilor să fie tot într-o inimă cu a Misiii, precum au fost şi mai denainte420. Asupra a căruia, de-[a]r fi fost ieşit îndată iarăşi singur împăratul cu ostile, cândailea s-ar fi purtat lucrul mai bine; ce după mult i-au părut rău, căci în o [a] stea carea întăi făcusă, nu aşedzasă lucrurile Misiii cum să cădea; nici cetăţile cu oaste întărisă, nici ficiorii varvarilor zălog cu sine luasă, ce, ca cum i-ar fi stătut nepriiatinul cu suliţa în coaste, aşe pădzisă să iasă mai curund dintr-însa; iarăşi i-au căutat de j iznoavă oaste asupra lor a rădica. 1188 Deci la anul 1188, deodată cu puţină oaste, câtă pre lângă 456 sine ga/ta avea, din Ţarigrad au ieşit; ce apoi înţelegând că nepriiatinii nu să mai opresc la munţi, ce adăogându-să şi cu agiutoriul tătărăsc, să fie ieşit în câmpul Agathopolitan şi acolo tabăra puindu-şi, spre locurile de penpregiur 420 Honiatis [Choniates], Cartea 2, cap. 1. răvărsindu-să, grozav să fie prădat şi pustiit. Şi măcar că în tot chipul să siliia să-şi adune ostile şi mai curând şi el cu capul său, pentru ca şi slujitorii să fie mai ascultători şi împotriva nepriiatinului, carele aşe în grabă năpădisă, mai curând şi mai groznic, călare înaintea oştii sale să să arete siliia. Insă după ce au sosit la Tavrocom (era acesta un sat cii şi colea împrăştiat, nu departe de Adrianopolis), i-au mai aşteptat păn a să strânge şi alaltă oaste şi au poroncit şi lui Conrad, chesariului, curând cu ostile sale să iasă. CAPUL VI Războiul al doilea carile au avut romano-vlahii cu Isaachie Anghel împăratul De acolo împăratul alegând din toată oastea ca la 200 de oameni mai de triabă, cărora dându-le arme şi cai bărbaţi, cum mai în grabă împotriva nepriiatinilor au purces, alaltă greuime şi tabără spre Udriiu pornind. Ce într-aceia dată au vinit de la străji veste precum vlahii pradă pre lângă Larda, unde şi pre mulţi omorând şi pre mai mulţi vii prindzind, cu mare dobândă încărcaţi, să să fie gătând să să întoarcă înapoi; de care înţelegând împăratul, aşeşi de cu noapte au dat poroncă să dzică trâmbiţa de purces; şi îndată, încălecând, au purces spre Vasterne, unde, după ce au agiuns, vădzind că nici un neprietin nu să iveşte, au stătut să să odihnească oastea. După trii dzile / şi de acolo sculându-să, au purces spre Verroe; ce încă patru parasanghe nu mersese şi iată un om de-abiia de obosit răzsuflându-să şi sufletul trăgându-şi, cu rea veste iase înainte; carile spunea precum nepriiatinii de acolea nu departe, plini de pradă şi de dobândă vin încetişor, căci nici cineva iaste să Ie stea împotrivă, nici ei, fiind îngreuiaţi, mai tare pot merge. 1348 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1349 împăratul, acestea audzind, împărţind oastea pe la hatmani şi şicuindu-să au luat drept pe acea cale în carea spunea omul că vin nepriiatinii; pre carii dacă i-am vădzut, aşijderea şi ii pre noi ni-au vădzut (căci şi eu, dzice istoricul Honiat, fiind logofăt, mergeam după împăratul). Tătarâi şi vlahii, lăsind plianul pe paza a o samă de ai săi şi dându-le învăţătură pentru ca pre altă cale mai scurtă să păzască să dea la munţi, iară alalţi bulucindu-să fără nici o frică, au ieşit înainte călărimei romeilor, după obiceiul moşiii sale tare războiu dând; adecă dând tare năvală şi din arcuri sigeta şi cu suliţile într-ai noştri întră, şi nu mult iarăşi din năvală întorcându-să, da dos a fugi şi pre acestea a-i goni îndemna; şi îndată iarăşi, tocma ca pasările, în loc întorcându-să, din faţă cu multul mai vrăjmaş să bătea421. Aceasta de câteva ori făcând şi acmu vădzind că ei sint mai deasupra, au părăsit aceste învălătucituri şi totdeodată săbiile zmulgând, cu mare chiot s-au slobodzit în romei; şi aşe şi pre cei ce să bătea şi pre cei ce fugiia, tot într-un chip îi răsturna şi-i prăvăliia. într-acea dzi aşeşi de tot şie slavă ş-ar fi agonisit şi noaă mare ocară ni-ar fi adus, nebăgat în samă nărodul acela, de n-ar fi sosit şi împăratul mai curând, a căruia polcuri încă era întregi, / carile îndată trâmbiţile de război sunând şi răcnetele zmeilor, carii era de suliţe spândzuraţi, fiind de vânt clătite, mai mare huiet făcând decât cum era mulţimea oştii, părându-să nepriiatinilor că iaste prea multă oaste, s-au înspământat. împăratul, după aceasta, puţini robi ca din fălcile jigăniilor scoţind, de calea aceia a mai goni s-au părăsit şi, întorcându-să, au întrat în Udriiu. Ce pentru căci varvarii măcar cum răzsuflu nu da, i-au căutat iarăşi să purciadă într-acolo. Şi aşe, Ia Verroia măr- 421 Ia aminte obiceiul românilor noştri în războaie, pre carile şi pană astădzi neschimbat îl ţin. , gând, uneori singur, alte ori prin hatmanii săi, năpădirile tătarâlor şi a vlahilor ostâmpuia. Ce nepriiatinii, măcar că tot avea frica romeilor şi de pre-zenţiia împăratului să spământa, însă pre furiş, pre alocurea, suppuindu-să, apoi totdeodată arătându-să, aşe năpădiia, cât să părea că singuri poftesc bătaie; de ciia locurile adese muta, nici lipsiia de unde trebuinţa lucrului îi chema. împăratul când spre Agathopolis, pentru ca să le opriască năvălirile cum mai în grabă alerga, ei atuncea loviia satele cele de penpregiurul cetăţii Filippopolis; când grăbiia să dea agiutoriu părţii în carea să audziia c-au prădat, ei atuncea loviia de unde împăratul să sculasă. Acestea toate le făcea Asan, om ascuţit Ia minte şi în lucrurile grele foarte isteţ. Aşe de ciia împăratul vrând să ispitească, ca doară ar putea pe misii (de Ioc) să-i tragă în partea sa şi să apuce Zagora (aciştiia îi dzic turcii acmu Zagara), de la Filippopolis ieşind, au purces spre Triadiţa (aceasta-i Sofiia), că de acolo gândiia că mai pre lesne va trece Munţii Cenghii, căci pre unele locuri are drumuri şi mai deschisă şi ape mai multe şi pentru hrana oştii socotiia că va găsi des/tul^ însă aceasta ar fi fost când ar fi grijit cineva mai de cu vreme; ce, pentru căci acmu sosisă iarna şi, ales în parte ca aceia crivăţană, apele începusă a îngheţa şi omeţii nu numai câmpii acoperiia şi văile împlea, ce încă şi uşile casălor cu troianii astupa; cu a vremii greutate împiedecat fiind împăratul de a mai merge înainte, s-au părăsit şi, orânduind oastea pre acolo la iernatic, el cu câţi oameni era mai iuşurii s-au întors la Ţarigrad, unde în giocurile şi privelile theatrului îşi da inimii râzsuflare şi odihnă. Iară îndată ce s-au dezvărat anul 1189, împăratul iarăşi au purces împotriva Misiilor şi trii luni încheiate, bătând cetatea Loviţii în deşert, după multă osteneală şi cheltuială ! fâră nici o ispravă făcută, s-au întors acasă; iară pricina i întoarcerii lui era căci frumseţea locurilor, carile sint pe lângă HRONICUL B51 1350 DIMITRIE CANTEMIR Marea Propontis, seraiuriie şi gradinele cele mângăioasă, aşijderea vânătorile şi prinblările, carile pre împăraţii vremilor noastre ca cu nişte lanţuje legându-i, şi pre Isachie împăratul, acesteaşi mai mult arşiţa soarelui să rabde nu-1 lăsa; ce, ca cum ş-ar fi lepădat scutul din mână, cum mai curund să fugă îl grăbiia; şi măcar că şi pe muierea lui Asan apucasă şi pe frate-său Ioan zălog cu sine luase, însă lucrurile tot din rău mai în rău să pohârniia. Isachie împăratul, după ce s-au întors dintr-această cale la Ţarigrad şi orânduind hatman asupra vlahilor pre Aspiitie, el au răspuns împăratului precum slujitorii nu pot cu doi nepriiatini prea grei, cu vlahii adecă şi cu foamea totodată a să bate, de care lucru trebuie întăi să Ie dea liafa anului şi apoi să-i trimaţă asupra nepriiatinului. împăratul întrând în 460 prepus, că cu acei mijloc va să rădice oas/tea asupra sa, şi neputându-şi conteni mâniia, îndată l-au lipsit din cinste şi apoi au poroncit de i-au scos şi ochii. CAPUL VII Arată-să a triie războiu a romano-vlahilor asupra lui Isachie Anghel cu biruinţă 190 La anul 1190, scrie acelaşi istoric Honiatis, carte 3, precum lucrurile împărăţiii despre apus, de ce mergea de aceia mai rău să întorcea, căci vlahii împreună cu comanii (acestea sint un neam de tătari carii pre atuncea lăcuia prin Podolia şi Pocutia rusască), toate ţărâle împărăţiii supt foc şi supt sabie punea. Pentru care lucru împăratul, măcar că doaă luni cu ostile într-acolo s-au zbuciumat, însă cevaşi măcar de chipul său vrednic să isprăvască n-au putut, că nici mai mult în oaste a să zăvi l-au putut ţinea vremea; de vreme ce, audzind precum vin şi tătarâi, înspământându-să, i-au căutat cum mai în grabă înapoi a să întoarce. Aşijderea nu pre calea ce mărsese, ce pe alta mai aproape silind să apuce a trece munţii. Ce nici aceasta n-au putut, căci cuprinzind nepriiatinii strâmtorile şi strungile munţilor, ca cum ar fi fost într-o cuşcă închis, din toate părţile şi nicicum putându-să apăra, ca pre nişte dobitoace îi ucidea oamenii; unde mai mult de giumătate de oaste pierdzind, unii în mâna nepriiatinului vii au cădzut, alţii rău răniţi deşi scăpasă, nu era nici de o triabă. Singur împăratul, cădzindu-i şi coiful din cap (carile greceşte casis să chiamă), cu mare pieire de-abiia au scăpat înainte la Verroia, unde puţinele dzile odihnindu-să s-au întors la Ţarigrad422. La al doilea an, vlahii adese de biruinţă ca acestea buiecindu-să şi cu armele şi avuţiile / romeilor, mai mult şi mai tare întărindu-să, de ciia cineva să-i mai sprejinească n-au mai putut; şi apoi, nu numai satele şi oraşele prăda, ce încă şi cetăţile, carile şi tari era şi bine să păziia, apuca. Varna, cetate pre atuncea vestită au suppus; a Triadiţii (carea mai denainte Sardica să chema), mai mult de giumătate de zidi au răzsipit; Stumpiul de orăşeni au pustiit şi de la Niş, nu puţini oameni şi dobitoace în robie au luat. împăratul încă dând oastea pre sama hatmanilor, în curând Varna iarăşi au răscumpărat, cetate Anhialul cu turnuri şi cu oaste prospătă au întărit. Ce şi aşe nepriiatinii totdeauna deasupra şi fietecând biruitori era; de care lucru şi el, pe la septemvrie, ieşind din Ţarigrad, au mărs la Filippopolis şi cât putea în toate părţile năbuşirile vlahilor şi a tătarâlor apăra şi sprijiniia. După acestea, provinţia filippopolitană au dat-o în paza şi supt stăpânirea lui Constantin, carile era văr premare împăratului; şi trimiţindu-1 hatman oştilor într-acolo, vlahii au început de ciia mai mult grije de dânsul a purta decât de 422 Honiatis [Choniates], Cartea 3, cap. 4. 73 1352 DIMITRIE CANTEMIR împăratul; căci ori de câte ori să ispitiia Asan şi Petăr să prade într-acele provinţii, niciodată nu afla pe Constantin dormind, ce totdiauna tare înteţindu-i, îi lua de goană şi nu puţină stricăciune în cetele lor făcea. Ce nu mult şi Constantin într-o pricină cu prepus Ia împăratul cădzind, au poroncit de i-au scos şi lui ochii. De această becisnicie a lui Constantin înţelegând vlahii, foarte s-au bucurat şi să ruga lui Dumnădzău pentru ca Iui Isachie Anghel şi a toată familie lui îndelungă vreme împărăţiia să Ie ţie întreagă. Aceştii rugăminte pricină adăogea urâcioşii acestea varvari şi în 462 chip de prorocie / dzicea că stând această familie ia împărăţie, stăpânirea vlahilor mult va creşte şi cu multe ţări şi oraşe adăogându-să, lat să va lăţi, nici vor lipsi dintre dânşii domni şi din coapsele lor hatmani a ieşi. Nu ştiu, dzice Honiatis423, de unde şi când cuvinte învăţate ca acestea învăţase ei. Şi aşe de ciia însoţindu-să, la cetatea Filippopolis, altădată şi Sardica, fără veste loviia şi nu rar pană supt Udriiu năvăliia, cât cu carii romeii, slabă bătaie făcând, oricând sta cu dânşii la 193 toiu, puţin cevaş procopsiia. Isachie Anghel împăratul, această a vlahilor vrăjmăşie şi înfruntare nicicum a mistui putând, căci în anul trecut Alexii Gvidon, hatmanul oştilor răzsăritului, şi Vasilie Vatacis, acelor despre apus, aproape de Arcadiopolis, dându-şi război cu vlahii, nu numai căci foarte prost Ie mărsese lucrul, ce încă mai multă oaste a lui Gvido pierind, el cu fuga scăpasă, iară celalalt hatman aşeşi pe loc cu toţi ai săi să prapădisă; de care nevoie cuprins împăratul au socotit iarăşi singur cu capul său să margă împotriva nepriiatinilor. Ce sculându-să cu oastea şi trecând prin sirbime, acolo alt războiu i s-au scornit cu sirbii, ce pre acestea biruindu-i, într-acea cale de volohi s-au părăsit424 şi, abătundu-şi 423[ THoniatis [Choniates], Cartea 3, cap. 7 din vlah HRONICUL 1353 424 Ia aminte şi aicea cum deosăbeşte Honiatis [Choniates] şi pe sirbi calea, au trecut în ţara ungurească, la socru-său Bela, craiul unguresc, unde câtăva vreme zăbăvindu-să, iară s-au întors la Ţarigrad. Lucrurile vlahilor, ca un ghimp sta în inima împăratului, carile dzua şi noaptea năpărasit şi cu mari dureri îl pedepsiia; care lucru viind la cea mai de pre urmă cumpănă, la anul 1195, de a cincea oară au ieşit cu oaste asupra vlahilor; ce în cale mărgând, îi spusără că acolo să află un săhastru prooratec, adecă carile cunoştea lucrurile viitoare, la carile singur împăratul / mărgând şi de celea ce vor să fie şi ales 46. pentru starea împărăţiii lui întrebându-1; iară săhastrui altă ceva nu i-au răspuns, fără numai vădzind icoana împăratului (carea nu să ştie cu ce mijloc s-au fost prilejit lângă împăratul), au luat-o şi i-au scos ochii. împăratul aceasta faptă de ia săhastru vădzind, cu mare întristare lovit, îndată s-au întors înapoi, socotind poate fi că nu cu năroc îi va merge acea oştinire. Deci viind la Ţarigrad într-acelaşi an, aprile în 10, frate-său Alexii Anghel, sculându-să cu vicleşug asupra lui şi prindzindu-i i-au scos ochii; şi aşe s-au plinit prorociia săhastruîui, carea îi făcusă. Isachie Anghel împărăţit-au ani 9, luni 8; ş-au stătut la împărăţie frate-său Alexii Anghel. CAPUL VIII Arată-să lucrurile romano-vlahilor supt împărăţiia lui Alexie Anghel, carile singur s-au poreclit Comnenos Acest Alexie împărat (după mărturii a Iui Alexie Anghel Honiatis) au fost drept frare Iui Isachie Anghel; ce după ce fără atâta nefrică de Dumnădzău l-au pohârnit din scaunul împărăţiii şi i-au scos şi ochii, poate fi pentru ca să-şi mai iuşureze ocara şi să-şi mai spele spurcata faptă ce făcusă, s-au lepădat de dânsul, că nu-i iaste frate şi 1354 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1355 singur luându-şi nume de Comnenos, dzicea că iaste născut din EmmanoiI Comnenos, ştiind că acea familie într-acel EmmanuiI împăratul să stânsese. Acest dară prefăcut Alexie Comnenos, în dzua carea s-au încoronat, Dumnădzău prin une semne aiavea ş-au arătat urgiia, carea era să să încingă asupra împăraţilor carii era următori, mai înainte vădzind faptele şi răutăţile lor, carile era şi vor să fie cu multul mai cumplit decât la varvarii cei vrăjmaşi. Căci el puind corona cea de împărăţie în cap şi / 464 vrând să încalece pe cal, după obiceiu, dobitocul, de la Dumnădzău poate fi năstavit fiind, nicicum n-au priimit să încalece; iară Alexii, vrând să arete bărbăţie şi cu de-a sila în spatele calului sărind, calul de sărituri şi de azvârlituri nu s-au ogoit pană nu I-au aruncat de pre sine gios; şi tare în pământ trântindu-I, nu numai căci i-au cădzut corona din cap, ce încă grozav s-au prăbuşit şi s-au sfărmat; cu care avidoma sămn au arătat, că de va şi mai sta câtăva vreme corona împărătească în cap de împărat grec, însă stricată şi destrămată împărăţie sint să aibă, şi pană mai pre urmă aşeşi de tot dintr-acea cinste şi slavă sint să lipsască. Pre acea vreme împărat apusului era Henric ai şeselea, carele atuncea în Sichilie tâmplându-să şi înţălegând de zarvele şi răutăţile ce să făcea în Ţarigrad şi cum fraţii împăraţi unul altuia îşi scot ochii, socotind că vremea ce depândiia i-au vinit la mână, îndată au trimis soli Ia Alexie porocindu-i sau bir să-i dea pre an, sau de oaste şi de bătaie să fie gata, pricină puind precum va să-şi răsplătească răutate şi dosada carea odată făcusă împăraţii Ţarigradului lui Condrad, moşu-său, şi Iui Frideric, tătâne-său, când au fost trecând ei pe la Ţarigrad la Palistina pentru răscumpărarea Ierusalimului de la seracheni. Ce aceasta aşe deodată numai cu lauda s-au trecut, căci la al doilea an, adecă leat 1197, în 8 a lui septemvrie, murind, au stătut la împărăţiia apusului frate-său Filip, carile avea împărăteasă pe Irini, fata lui Isachie Anghel cel orbit de Alexie, carile mai apoi au fost pricină de au luat latinii şi Ţarigradul şi împărăţiia, precum înainte la locul său va vini povestea./ „Alexie Anghel (căci istoricul Honiatis425 nu va să-i dea 465 , titul de Comneno) într-acestaşi an ce au stătut împărat, trimiţind la Petăr şi la Asan soli, mult au silit să facă cu dânşii pace, ce în zădar, căci condiţii şi puncturi foarte cu ocară împărăţiii şi nesufferite punea. împăratul dară Alexie, fiind el să triacă spre Anadol ca să aşedza lucrurile dintr-aceia parte, au trimis hatman cu ostile asupra vlahilor pe Alexie Aspiatis. Ce vlahii dând năvală în părţile bulgarilor, nu numai cât mare pradă lăcuitorilor au făcut, ce încă grozav pe romei bătând şi pe hatmanul Aspiatis viu l-au prins426. După aceia câteva casteluri izbândind şi cu oamenii săi întărindu-le, cu nenumărată şi nemăsurată dobândă s-au întors acasăşi. într-aceiaşi an, Isachie sevastocratorul voinic tânăr, carile şi el era orânduit cu o samă de oaste împotriva vlahilor, în câteva rânduri având biruinţă asupra varvarilor, cu carea mândrindu-să,de ciia aşe mergea asupra lor ca cât i să părea la vânătoare şi el întăi întră într-înşii. Iară odată vlahii (acandu-să că fug, el, cât ce-i putea caii, ca la treidzeci de stadii i-au gonit, unde Asan având oaste suppusă, totdeodată din toate părţile sărind, aşe i-au încungiurat ca cum l-ar fi cuprins într-o mreaje şi după mulţi ce i s-au prăpădit, şi el viu au cădzut pe mâna tătarâlor. Tătarâi dacă au pri[n]s pe sevastocratorul şi, ştiind că mare summă de bani pot să ia pentru răscumpărarea lui, câtăva vreme I-au ţinut ascuns. Ce Asan vârtos şi cu osirdie cercându-1, I-au aflat şi l-au luat la sine. Ce nu multă vreme trecând, Asan întorcându-să, de la un Ivanco român (dzicea misii lui Ioan), carile şi rudă şi foarte credincios îi era, fii ucis./ 425 Nichita Honiatis [Nicetas Choniates], Cartea 1, cap. 4. 426 Socoteşte şi aicea cum Honiatis [Choniates] deosăbeşte pe vlahi şi din bulgari. 1356 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1357 466 CAPUL IX Arată-să cum au vinit acest Ioan la împăratul şi cum mai pre urmă au stătut domn tuturor românilor Ioan acesta, căruia misii îi dzicea Ivanco, după ce au omorât pe Asan, fugând, îndată au tras pe vlahi cătră sine şi cu unii din căpeteniile lor, carii era soţii la uciderea lui Asan, cărora ie spusesă cum s-au tâmplat moarte lui Asan, să să fie ispitit a ruşina pe soru-sa; alţii dzicea că fiindu-i giuruit Isachie sevastocrator multe daruri, împreună şi pe fiica-sa Theodora să i-o dea femeie, să fie făcut aceasta. Ce pană a isprăvi Ioan acesta lucru, Isachie, cădzind în urgiia împăratului, acmu în legături ieşisă din viaţă. Aşe dară, Ioan, după ce au ucis pe Asan, multă samă de ai săi vlahi strângând, îndată s-au despărţit de la alalţi bulgari şi misii, carii întăi era soţii cu Asan şi cu Petăr427. Şi deodată dându-să în laturi, apoi au apucat Tirnovul, care cetate iaste cea mai tare din cetăţile Emului, şi acolo oprindu-să au început a să apăra de Petăr, carele, pentru ca să-1 prindză, îl goniia. Ce cunoscând că nici Petăr poate pe Ioan să-1 dobân-diască, nici Ioan multă vreme poate să stea împotriva lui Petăr (căci Petăr alesese că, încungiurându-1, cu îndelungarea vremii, numai cu foame să-1 domoliască); de care lucru Ioan, încă având nedejde precum va lua şi pe Theodora, fiica lui Isachie sevastocratorului, au socotit să fugă la împăratul şi, de la dânsul agiutoriu luând, să poată sta împotriva nepriiatinului. Ce întăi Ioan, trimiţind la împăratul şi dând ştire de statul lucrurilor, îl îndemna ca, trimiţind la dânsul o samă de oaste, şi Târnovul să-i dea pre mână şi, cu agiutoriul lui, toată 467 Misia / să-i aducă supt ascultarea împăratului. De aceasta 427 Vedzi şi aicea că Ioan cu vlahii săi să deosăbeşte si din misii, precum era deosăbit şi din sirbi şi din bulgari. înţelegând Alexie împăratul, îndată au orânduit pre Manuil Camize, protostratorul, cu câtăva oaste să margă la Ioan. - Ce neascultători slujitorii, după ce au vinit Ia Filippo-% polis, lăsind pe hatmanul singur, s-au întors toţi acasă. Ioan, vădzind că i să zăbeveşte agiutoriul de la împăratul trimis, apoi şi mai adevărat înştiinţindu-să că nici un folos de la cei ce fugisă înapoi să aibă nu va putea, i-au căutat pre raină a fugi din Târnov şi aşe pre ascuns au vinit ia împăratul. După fuga lui Ioan de la Târnov, Petăr de ciia au rămas singur stăpânitoriu (măcar că şi el, nu după multă vreme, de ai săi, cu multe rane potricălit, au pierit); însă într-acea dată au luat soţie Ia stăpânire pe Ioan, carele le era al treile frate, " pentru ca să-i fie într-agiuroriu la celea ce să vor tâmpla (acest Ioan, mai mic frate a lui Asan şi a lui Petăr, câtăva vreme fusese zălog la Isachie Anghel împăratul, precum înapoi la locul său s-au pomenit. Ce apoi de la Ţarigrad scăpând, după ce să întorsese acasă în dezbrăcarea şi prădarea romeilor, nu mai blând era decât frate-său Asanu); şi aşe, măcar că aceste tulburări lui Petăr venisă, însă oştii lui cineva împotrivă să stea nu putea, ce pururea biruitoriu fiind, atâtea răutăţi scorniia împărăţiii, cât vreodată, macara prin părere, vreun lucru după plăcere nu să mai arăta./ CAPUL X Arată-să cum au primit împăratul pre Ioan şi cum Hris, domnul cuţovlahilor, au rămas cu o samă în Greţia La anul 1196, viind Ioan de la Târnov la împăratul, J'^ foarte cu bine şi cu cinste priimindu-1, în multe lucruri de ciia au fost de mare folos împărăţiii428; şi socotind împăratul 468 428 Nichita Honiatis [Nicetas Choniates], Cartea l, cap j. 6. 1358 DIMITRIE CANTEMIR că nu iaste nevrednic de căsătoriia carea îi giuruisă Isachie sevastocratorul, au giuruit să-i dea pe fata Iui, Theodora, după dânsul; ce încă ea fiind copilă neagiunsă la vârstă, au mutat vreme mai înainte; dzic că Ioan, vădzind pe soacră-sa, pe văduva Iui Isachie, fiind femeie încă tânără şi frumoasă, să fie dzis „ce mi-i bună mie mieluşaoa cea tânără, fiind oaia cea grasă şi frumoasă gata?" Deci, după ce au făcut împăratul logodna, pe Ioan l-au pus în numărul oamenilor săi cei mai puternici şi mare putere dându-i cu multe bogăţii l-au dăruit. Omul acesta în slujba împăratului fiind, în părţile Filippopolii, multe trude şi osteneale au arătat şi ca un zidi sta împotriva vlahilor năro-dului său şi a tătarâlor, carii tot ce le ieşiia înainte era obiciuiţi a prăda şi a jecui. Altă dată şi cu împăratul împreună Ia oaste mărgând, decât alţii cu multul mai de treabă lucruri şi mai mari vitejii făcea; că cine poate număra jacurile şi grozave faptele vlahilor şi a tătarâlor, că pustiirile Emului şi în giurul de prinpregiur a Thrachiii şi a Machedoniii, carile au făcut? Decât toate staturile (adecă chipurile cele înalte de marmuri)şi decât toate tablele şi decât toate istoriile mai ştiute sint./ 469 Iară la anul 1197, mărs-au împăratul la Chipsala, pentru Ecat ca să dea agiutoriu cetăţilor din Thrachia pre carile vlahii şi tătarâi totdeauna le prăda, şi doară va putea prinde şi Hris sau măcar doară va putea să-i opriască jacurile, carile şi el în ţinutul Serras făcea. Era şi acest Hris de neamul său vlah, om mic Ia stat; şi întăi, când s-au viclenit Petăr şi Asan, n-au priimit să fie cu dânşii; încă făcând aşedzământ cu împăratul, cu 600 de oameni ce avea ai săi, de multe ori să bătea cu dânşii. Ce apoi, nu după multă vreme, întrând la prepus precum şi el va să să dea în parte neamului său şi totdeauna la dânşii îmblând, precum sileşte să le fie domn, au poroncit împăratul de l-au pus la închisoare; apoi lucrul amintrelea , iarăşi l-au slobodzit, trimiţindu-1 să fie pentru paza Strumiţii. Ce HRONICUL 1359 nedejde ce avea împăratul l-au amăgit căci Hris, după ce au mărs la Strumiţa şi apucând în sama sa acea cetate, au început multe şi grele nevoi asupra romeilor a aduce. împotriva acestuia dară, precum dzisem, singur împăratul vrând să margă, oaste cum să cade de multă strânsese la Chipsala. Ce îndată i s-au făcut dor să să întoarcă acasă şi oastea fără nici o socoteală adunând şi nici Ia oaste mărgând, în statul ce era au lăsat lucrurile despre apus şi nici 2 luni afară făcând, au grăbit cu întorsul spre Ţarigrad. (însămneadză aicea cititoriui, pentru acel Hris ce-i dzicea istoricul429 c-au fost om mic la stat şi precum şi el au fost tot din neamul vlahilor, că nu puţin ne arată să înţelegem din KovdpAaxoc, adecă vlah mic, cu vreme nărodului Iui să-i fie dzis cuţovlahos, carii şi pană astădzi, precum am şi mai dzis, nu puţini să află în ţara grecească.) Iară la anul 1198, Alexie împăratul cu bună oaste gătindu-să / au purces la Chipsala (aceştii cetăţi îi dzic turcii Ipsala); ce din dos vlahii, luând şi oarda tătărască, au trecut Dunărea în Thrachia şi în dzua de Simgiordzi, lovind oraşele de penpregiurul Misenii şi a Ciorlii şi de năprasnă rău prădându-le, aşeşi de tot li-au prăpădit şi jăcaşii lor şi pană la Rodostos (acestuia îi dzic turcii Tecchirdagă), carea iaste la Marea Albă, au agiuns. Aşijderea o parte dintr-înşii s-au slobodzit spre Cuperion (aceasta iaste un loc nu departe de la Ciorlu); şi agiungând, pre câţi trecusă pre lângă Beserica Sfântului Gheorghie şi mergea întins la Ciorlu, pre toţi i-au robit. Aşe tătarâi plini de pradă întorcându-să, li-au ieşit înainte oastea carea era pentru paza în părţile Viziii, cărora dându-le războiu vitejeşte, îndată i-au spart şi mai multă pradă li-au scos din mână; ce şi pe aceasta nu mult au ţinut-o, căci luându-să după tătari în goană şi silind să scoată tot plenul 429 Honiatis [Choniates], Cartea 2, cap. 5- 1360 DIMITRIE CANTEMIR ce luasă tătarâi, cei ce întăi fugiia, întorcându-să înapoi, au stătut biruitori asupra biruitorilor şi gonitori celora ce-i goniia. j at La anul 1199, împăratul, sculându-să de la Chipsala, au iiyy purces spre Thessalonic şi de acolo au întins cu oastea asupra lui Hris, carile dobândind Prosacul şi bine grijindu-1 şi întărindu-1, cevaşi grije nu avea, ce gata aştepta să stea împotrivă împăratului430. împăratul câteva cetăţui carile era în calea Prosacului sfărmând, câţiva vlahi au cădzut în mâna turcilor (pre carii îi trimisese într-agiutoriu împăratului sultanul de la Anghira). Atunci unii, carii legea orthodocsiii cinstiia, să ruga împăratului să nu lasă pe mâna turcilor oamenii carii sint tot de o lege cu noi, ca nu cumva în greutatea robiii să-şi piardză 471 lege şi să mânie / pre Dumnădzău asupra acelora carii i-au lăsat să pată aceasta; ce mai bine să ia pe vlahi în robie la împăratul, iară pre turci în locul lor cu alte daruri să-i ote-şască. Ce împăratul aceasta nicicum să priimască n-au vrut. După aceasta împăratul au încungiurat Prosacul; ce numai în deşert ş-au pierdut osteneala şi vremea, căci neavând cevaşi gătire de celea ce trebuiesc Ia bătutul cetăţii, cu căldura şi arşiţa soarelui obosiţi şi cu năvăliturile nepriiatinului adese stropşiţi fiind, nu cu bunăvoea lor li-au căutat a fugi de supt cetate mai în laturi. Aşe oastea împăratului într-acea dzi trăgându-să înapoi, au dat pricină ca a doa dzi vlahii încă mai vrăjmaş şi mai cu îndrăzneală să năvăliască, unde nu puţini de a împăratului au cădzut, zdrobiţi fiind de pietrile din vârvul dialurilor, cu meşterşuguî istrumenturilor le prăvălia, căci meşrerrul carile era asupra mahinilor de oaste, întăi slujiia cu liafă la împăratul, apoi, neplătindu-i-să liafa, fugisă la Hris, carile nu numai cu glonţurile mahinilor, ce încă şi pietri mari din vârvul muntelui răsrurnând, mare stricare făcea oştii; încă noapte ieşind din cetate, mahinele carile aşedzasă împăratul 1 Honiatis [Choniates], Cartea 3, cap. I. HRONICUL 1361 în vârvul unui dial li-au fărmat; şi străjile carele acolo păziia, spământându-să, au lăsat tot ş-au plecat fuga la cortul lui Ioan protostratorul (acesta era la împăraţii greceşti cum iaste ianiciar agasi la turci). Ce şi protostratorul, în spaimă cădzind, de altă nu s-au apucat fără numai de fugă, lăsind tot ce avea pre mâna nepriiatinilor; încă şi ciubotele cele verdzi (carile era sămnul boieriii lui), în grabă uitându-şi, au cădzut în prada lor. De ciia peste toată noapte aceia, îşi batgiocuriia de romei şi-şi râdea de dânşii, / căci răsturnând din vârvul muntelui buţi deşerte şi prin întunerec neputându-să şti ce poate fi acelea hurduituri şi sunete ce făcea buţile prăvălindu-să, le da o spaimă de carea cum şi de unde să să păzască nu să putea dezmetici. De care lucru vădzind împăratul că nu-i merge lucrul după voia lui, au stătut a face cu Hris pace, lăsind supt stăpânirea lui toate ţinuturile de prenpregiurul Strumiţii şi a Prosacului. Aşijderea, măcar că Hris avea muiare, însă împăratul i-au giuruit să-i dea o rudă de ale sale; şi aşe, întorcându-să la Ţarigrad, despărţind pe fata protostratorului de la bărbatul său, cu Constantin sevasto Radenul au trimis-o la Hris. (însămneadză şi aicea cititoriul precum acestea sint adevărat condo-vlahii, pentru carii dzice Laonic Halcocondila, precum s-au întins pană la Thessalia şi sint şi cu vlahii ceşti de peste Dunăre opdyAOTTOi, tot de o limbă.) CAPUL XI Arată-să începătura domniii lui Ioan, de la carile s-au coborât familiia domnilor româneşti, de pre carile toţi şi pană astădzi Ioan să scriu într-acestasi an431, Ioan (căruia îi t a ai • \ i j- j - Ioan cel dintăi mutasa numele in Alexie) logodindu-sa, domn a românilor precum am dzis, cu nepoata împăratului, 431 Nichita Honiatis [Nicetas Choniates], Cartea 3, cap. 2. 1362 DIMITRIE CANTEMIR Theodora, fata Iui Isachie sevastocratorului, şi mai multă cinste decât i s-ar fi cădzut dobândind, aşijderea luând şi hătmăniia oştilor carile împotriva vlahilor era trimise, spre Filippopolis şi aşeşi volnic domnu acelor locuri făcându-să, toate după pofta şi voia sa făcea şi desfăcea; şi pană mai pre urmă au stătut viclian împăratului. Căci fiind om foarte viteaz şi ascuţit la mente, ori Ia ce îşi punea gândul, foarte pre lesne 73 şi isprăviia;/ şi pre oamenii de rodul său, cu multe daruri dăruindu-i şi cu arme bune într-armându-i şi cu alte ce trebuia împodobindu-i, la slujba ostenească îi deprindea şi locurile de prenpregiurul Emului atâta le întărise cu cetăţi şi cu casteluri, cât nu putea nepriiatinul măcar sa să apropie la dânsele. Luând dară împăratul veste cum s-au viclenit, neştiind de ce să va mai apuca, pentru căci şi oaste a mai strânge cu mare nevoie îi era; pentru aceia îndată au trimis la dânsul pre un hadâmb, pre carele îl ştiia că are bun prieteşug cu dânsul, că doară cu cuvântul îl va întoarce să să părăsască de ce să apucasa. Ce hadâmbul, mărgând la dânsul, mai tare l-au îndemnat de lucrul început să nu să lasă, adeverindu-i precum împăratul au trimis oaste, odată şi fără veste să-1 năpădească; carea minciună nu era, căci din poroncă împăratului, ManoiI Camizis protostratorul şi ginerele împăratului, unul altuia râvnind, atâta au îmbiat gonindu-1, cât era de mierat de nevoinţa lor ce punea. Ce Ioan mai de cu vreme în munţi cu ai săi spre-jinindu-să, la mână nu li-au putut cădea, de care lucru au socotit pomeniţii hatmani precum trebuie întăi să apuce cetăţile pre care el unele deresese, altele şi făcusă. Şi aşe au încungiurat cetatea Crizimul, carea era de Ioan făcută, ş-au început a o bate; unde mulţi romei pierind, între carii au fost şi Gheorghie Paleo[Io]gol; însă pană mai pre urmă au dobândit-o, după carea şi altele câteva s-au închinat. Iară Ioan Alexie, fiind om mult ştiutoriu şi sprinten la vitejie, după fel de feliuri de meşterşuguri de a învăţăturii HRONICUL 1363 osteneşti, li-au arătat, pană mai pre urmă, cu amăgeală prea mare, împreună cu mulţi şi pe protostratorul prin/dzind, l-au 474 adus la mână. Iară amăgiala au făcu t-o aşe: au poroncit oamenilor săi să cuboară câteva dobitoace din munte la câmp şi împreună cu câţiva robi romei, ca cum i-ar fi trimis dar la Ioan, domnul Zagorii (acesta Ioan atunce era domn sirbăsc, cu carele făcusă legătură împotriva împăratului), iară pre alta parte au suppus oameni, ca de vor ieşi romeii să apuce acele dobitoace, să saie asupra lor. Protostratorul luând veste precum s-au cuborât atâtea dobitoace cu puţini oameni la câmp, s-au cuborât de la Vatrahotracastron Ia Vactunion; iară Alexie sărind cu ai săi, din locurile unde sta suppuşi, şi năpădindu-1 în locul pomenit, îndată şi foarte pre lesne (cu toţii ce avea pre lângă dânsul) îl prinsără. După ce au prins pe protostratorul, Ioan Alexie câte oraşe şi casteluri era în ţinutul Emului, după voia sa suppuindu-le, de ciia şi pe altele, carile sint spre partea cetăţii Misonopolis pană în Muntele Pangheon şi pană la Avdira, toate în parte sa li-au tras. Şi ţara smolenilor toată supt stăpânirea sa au adus. Aşijderea, şi alte locuri megiiaşe cu acestea, ca cum ar fi fost o troahnă lipicioasă întrat într-însele, pre unele li-au cuprins, pre altele aşeşi de tot li-au rădicat; iară pre unele în preţ li-au slobodzit, iară câţi au fost aşedzatu-să pre acelea locuri, li-au dat voie şi slobodzenie să-şi ţie cineşi locurile carile au fost apucat. Şi aşe din dzi în dzi crescând şi întă-rindu-să, s-au făcut mai vrăjmaşi decât toţi nepriiatinii carii avea împărăţiia mai denainte. La anul al doilea432, vlahii împreună cu comanii (aceşte-s 1200 tătarâi, pentru carii am pomenit / c-au fost lăcuind prin 475 Podoliia şi Ocraina leşască), de iznoavă la Thrachie lovind 432 Honiatis [Choniates], Cartea 3, cap. 5. 1364 DIMITRIE CANTEMIR şi prădând şi olaturile carile rămăsese mai întregi, cu pace s-au dus înapoi; cândailea şi pană supt Ţarigrad ar fi agiuns de nu s-ar fi sculat din dos rusii, neam prea creştin şi să fie întrat în ţara lor; căci Roman, domnul Haliciului, şi dintr-a sa bunăvoie, şi de papa Romei fiind îndemnat, şi cu multă şi tare oaste sculându-să şi lovind precum dzisem în ţara lor, lucru de minune, cu ce nevoinţa au stătut a să bate cu dânşii şi a să pune pentru romei. Intr-acestaşi an, comanii şi tătarâi Crâmului mari zarve au avut între dânşii. Aşijderea şi Roman acesta, domnul Haliciului, şi Ruric, domnul Chiovului, războaie ei în de ei având; Roman biruitoriu mulţime de tătari au prăpădit, carii vinisă într-agiutoriu lui Ruric chiovanului. Pre aceastaş vreme şi Ioan cu mulţime de ai săi, şi cu tot feliul de arme gătit, întrând în Misia, au lovit la Constanţia (aceştiia îi dzic turcii Chiostenge), carea iaste cetate a olatului Rodopii, şi nime împotrivă puindu-să, fără nice o nevoie au dobândit-o. Aşijderea încungiurând şi Varna, numai trii dzile au bătut-o şi mare stricăciune făcând, în ciia ce o apăra, i-au vinit şi acea cetate la mână. Acestea dară sint războaiele carile au avut românii noştri cu împăraţii Ţarigradului mai denainte pană a nu cădea Ţarigradul pe mâna latinilor şi într-acesta»chip au fost despărţirea lor de la împărăţiia răzsăritului şi începătura domniii lui Ioan Alexie, domnul vlahilor, pentru a căruia minunate lucruri şi cu biruinţă războaie, carile mai pre urmă şi cu latinii au avut, rândul istoriii înainte / va arăta433. 476 însă pentru căci, cum şi mai înainte am arătat, că unii sama istoriii şi istoricilor neluând precum să cade, amestecă numele românilor cu a bulgarilor, vine lucrul să arătăm dintr-acestaşi pomenit Honiatis434 istoricul, precum 433 î lnsamnă aicea cum românii au fost stăpânind, precum în Misia, aşe peste Dunăre, unde si acmu trăiesc. 434 i HRONICUL 1365 ' Honiatis [Choniates], Cartea 3, cap. 7. într-aceastaş vreme cu curate cuvinte însămneadză trei stăpâniri cu deosăbiţi stăpânitori într-acestea părţi, adecă a bulgarilor, a sirbilor, a românilor. Deci pentru a bulgarilor, dzice, Alexie împăratul avut-au şi a triia fată, anume Evdochia, pre carea după ce au fugit (bărbatul ei) Andronic (încă împărăţind Isachie) Ia ismailteni şi de acolo îmbla rătăcind pe la Ierusalim, unchiu-său Isachie au tocmit să o dea după Ştefan, ficiorul lui Neeman, domnul triballilor, adecă a bulgarilor; de unde chiar să cunoaşte că altul au fost pe această vreme domnul bolgarilor şi altul domnul vlahilor. Aşijderea anume arată, precum alt Ioan au fost domnul Zagorii a sirbilor, la carele s-au fost făcând Ioan Alexii a trimite nişte dobitoace şi nişte robi (precum în cele trecute am arătat), pentru carile, ca să le apuce, au fost ieşit protostratorul, apoi el au cădzut prins în mâna lui Ioan Alexie, carile de ciia au stătut singur ţiitoriu tuturor românilor, şi precum de aceasta de Dunăre, aşe de ceia parte, în Misia, au stăpânit pană la năpada lui Batie cu tătarâi; pentru carea înainte, la vremea şi la locul său, pentru toate pre larg vom arăta./ CAPUL XII Arată-să jealnică căderea împărăţiii Ţarigradului pe mâna latinilor După ce au murit Henric al şesele, împăratul apusului (precum înapoi la locul său s-au pomenit), ş-au stătut la împărăţie frate-său Filip, carele avea împărăteasă pe Irini, fata lui Isachie împăratul, căruia îi scosese ochii frate-său Alexie, iar Isachie, orbul, înţelegând că s-au aşedzat gineri-său Filip la împărăţie, la anul 1200, au rrimis la dânsul pe fiiul său Alexie Anghel, rugându-1 să-i trimaţă agiutoriu, pentru ca să-şi răscumpere de la Alexie, carile s-au numit Comnenos, şi ochii şi împărăţiia de carele tirranul îl lipsisă. 1366 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1367 Filip, măcar că în multe părţi îşi avea oastea împrăştiiată, însă şi pe cumnatu-său fără agiutoriu nu l-au trimis, recomendăluindu-1 cu cărţi Ia veneţiiani şi la Balduin, graful j de Flandria. Deci precum veneţiianii aşe Balduin, după pofta 1203 împăratului Filip, la anul 1203, cu bună oaste şi cu multe corăbii de război gătându-să, au luat cu sine pe Alexie Anghel şi, purcegând de la Veneţiia, fără veste au năpădit pe Alexie Comnenos, tocma în Ţarigrad; ce Alexie Comnenos aşe în grabă, nici o gătire, nici o facere putând să aibă, pre ascuns lăsind împărăţiia au fugit la Develtu. Deci Isachie, orbul, şi cu fiiul său Alexie, în anul pomenit în luna lui iulie întrând cu agiutoriul latinilor în Ţarigrad, iarăşi au apucat amândoi împărăţiia, sau, precum dzice Patavie, numai umbra împărăţiii luând, câteva luni au ţinut-o; iară Alexie, ce s-au făcut Comnenos, au împărăţit ani 8 şi luni 3, şi dzile 10./ 478 _ f . f . Isachie dară orbul si cu fiiul său Alexie Isachie orbul . ' si Alexie Anghel, langedă şi slabă împărăţiia ce apucasă, mai mult decât 7 luni să o ţie n-au putut, căci vineţiianii cu hatmanul lor Dandul, şi cu Balduin, graful de Flandriia, carii adecă pentru agiutorul vinisă, cunoscând că fără nici o greutate, cu chip de prieteşug vor cuprinde şi Ţarigradul şi apoi şi toată împărăţiia, au scornit asupra împăraţilor pricină, cerşind liafa slujitorilor şi giuruita lor, carea multă şi mare li-au fost giuruit Alexie, când s-au rădicat de la Veneţiia. împăraţii în tulburare şi zarvă ca aceia, nici în cămară bani, nici de unde aşe în grabă să ia neavând, îi ruga ca să sloboadză ostile, iară ei strângând de pe la ţară bani şi darurile lor şi lefele slujitorilor, cu mare mulţămită le vor trimite după dânşii-Latinii să făcea că vor fi îngăduitori pană să vor strânge banii, iară ostile nu vor slobodzi, nici din Ţarigrad vor ieşi. în scurt, oaia au tulburat apa lupului, din giosul apei bând; şi aşe, într-o dzi, slujitorii între sine gâlceava scornind (cu poroncă mai marilor săi să fie făcut, au fără poroncă, aceasta să fie făcut nu să ştie), întăi au prădat giamiia turcilor, carea avea în Ţarigrad; apoi dintr-aciia, dând foc oraşului din câteva părţi, au ars într-acea noapte toată noapte şi a doua dzi pană în sară. După aceasta latinii, sau pentru ruşinea lumii, sau pentru altă pricină, aşe cu mare tirrănie totdeodată să-şi puie mânule în capul pentru carele să-1 scutească vinise neîndrăznind, au înnoit gâlceava pentru liafa slujitorilor, bine ştiind că în cămară măcar un ban de undeva nu vinisă. Şi aşe, aflând pe un Alexie Ducas, ce să porecliia Murci/flis, carele adecă să fie giuruit că de-l vor pune pe dânsul împărat, el le va putea plăti acea sumă mare de bani şi de daruri. Anul 1204, ghenarie 25, latinii, pe amândoi împăraţii prindzind, i-au băgat în temniţă ş-au rădicat împărat pe acei Murciflis. Murciflis încă ce nu avea să dea neputând, .a. . Murciflis latinii întăi au ieşit din Ţarigrad afară, dzi când că vor să se ducă; apoi, afară tocmindu-să şi de arme cu tot de-adinsul apucându-să, au dat năvală să între în cetate cu mână într-armată. Murciflis şi cu alalţi cetăţeni ce mai rămăsese, vădzind vicleşugul latinilor şi răutatea ce le vine asupra, cum au putut au apucat de au închis porţile cetăţii. Latinii, luând pricină care de demult cerca, au început a bate cetatea nepriiateneşte. Răbdat-au grecii acea vrăjmaşă a latinilor închidere şi nepriiatenească năvală 68 de dzile, precum putea, vitejeşte, apărându-să; ce nici o gătire de oaste şi de altele carile trebuiesc pentru apărarea a cetate largă şi lată ca aceia având, într-aceiaşi an, în 9 a lui april, latinii mare năvală dând, deodată au răzbit în cetate. Grecii, ca un om când trage de moarte, tând leşinând, tând iarăşi mai răzsuflând, şi ca cum ţărna mormântului ş-ar fi scuturat de pre umere, toţi odată însufleţindu-să, atâta au năvălit în latini, cât neputându-le mai sta împotrivă, li-au căutat a da dos şi a ieşi din cetate. Ce unde nu mai rămâne undelemn în candilă, puţină şi proastă iaste viaţa luminii. Căci latinii, oameni de oaste grijiţi fiind, ales despre partea 1368 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1369 lui Balduin, în 21 aceiaşi luni, tare şi nerăbdată grecilor năvală dând, au răzbit în cetate. Intre acea glogozală, Murciflis, hainile schimbându-şi, 480 au scă/pat din cetate şi la Greţia fugând, acolo câtăva vreme au îmbiat ascundzindu-să. Ce mai apoi, după ce au ales latinii cu sfatul de obşte pe Balduin să fie împărat Ţarigradului, au trimis ş-au adus pe Murciflis şi în publică giudecându-1, adecă pentru căci el omorâsă pe Isachie şi pe Alexie (carea dzic unii, precum nu fără ştirea şi îndemnarea latinilor să o fie făcut), l-au dat vinovat morţii şi aşe au poroncit de l-au spândzurat de un stâlpu. Acestea le painjiniia latinii la ivala lumii; iară adevărul era căci îi siliia om cu nume de împărat între greci şi între vii să nu rămâie; care lucru aiavea iaste, căci când au vinit latinii cu Alexie, ficiorul lui Isachie, ş-au cuprins Ţarigradul (precum am pomenit), iară Alexie, ce să dzicea Comnenos, scăpasă din Ţarigrad şi s-au fost tupilat la Greţiia, iară după ce au luat latinii Ţarigradul, el de una ca aceasta netemân-du-să, unde era s-au ivit; de carea audzind Balduin, îndată au trimis şi prindzindu-1 I-au trimis tocma în Ghermanie. Aşe dară, leat 1204, april 21 (iară alţii dzic april 12) în al şasea săptămână a postului celui mare, împărăteasa cetăţilor au cădzut pe mâna latinilor. Iară Balduin în anul pomenit, mai 16, s-au încoronat împărat Ţarigradului. Murciflis încă au purtat nume de împărat luni 2, dzile 16./ si CAPUL XIII Arată-să nârocite războaiele lui Ioan Alexie domnul romano-vlahilor cu latinii Balduin După ce latinii, cu vicleşugul carile am dzis au apucat Ţarigradul, şi Balduin s-au aşedzat cu nume de împărat în scaunul împărătesii cetăţilor, de ciia socotind că toată primejdiia de aiurea nu poate să-i vie fără numai din rămăşiţa famileilor împărăteşti şi a altor arhondi şi boieri carii mai rămăsese, pentru aceia pus-au în gândul său aşeşi de tot să-i dezrădăcinedză, cât cine să mai poată clăti vreun lucru nou să nu să mai poată afla435. Ce boierimea grecească de una ca aceasta, de pre patima împăraţilor săi, carea trăsese de la latini, învăţându-să şi pomenind cuvântul poeticului, carile dzice: \ (Fericitu-i acela carele primejdiile altora îl fac să să păzască), scuiându-să cu casă-şi cu tot, cum au putut, unii au trecut la Asia, carii acolo au şi aşedzat nou scaun de împărăţie în Nichia, pentru carii înainte să va dzice; iară alţii ia Peloponis, iară unii din domnii greceşti, carii fugisă cu împăratul Alexie Comnenos şi apoi iarăşi cu dânsul fusese aduşi Ia Ţarigrad, pană la luarea Ţarigradului de latini. Oamenii de neam bun născuţi şi la toate războaiele vestiţi, în cetăţile Thrachiii născuţi, acestea au vrut întăi să rămâie pre lângă marhionul şi să-i slujască cu dreptate; ce el, răspundzindu-le că nu-i trebuie slujitori greci, li-au dat voie să-şi margă pre acasă-şi, apoi au dat suppiică la Balduin împăratul iarăşi, ca să-i primască Ia slujbă. Ce şi el cu înfruntare gonindu-i, atuncea ii cu toţii au fugit la Ioan domnul românilor; pentru carii români, Anton Bon/fin436 dzice: „Ad Valachos, e Romanis oriundos"\ adecă: la vlahii carii era născuţi din romani, rugându-să să le stea scutitoriu şi agiutoriu, ca doară cu mijlocul Iui ş-ar putea răscumpăra moşiile şi împărăţiia; carea latinii ca priiatinii viind, ca vrăjmaşii cei mai răi au făcut şi, într-agiutoriu chemaţi fiind, iară ei au stătut răzsipa şi dezrădăcinarea a stemă slăvită şi veche ca aceia; sau aceasta de nu să va putea, încailea 435 Nichita Honiatis [Nicetas Choniates], Cartea de pre urmă, cap. 4. Nichifor Grigoras [Gregoras], Cartea 1, cap. 2. 436 Anton BonFm [Bonfinius], Decada 2, cap. 7. 1370 DIMITRIE CANTEMIR (precum Bonfin mărturiseşte) doară nu va cădea şi Udriiul pre mâna nepriiatinilor, precum au cădzut Ţarigradul. Ioan Alexie, domnul românilor, puterea latinilor încă neispitită fiindu-i, au răspuns acelor domni greceşti să să odihnească pre lângă dânsul, pană va ispiti mai cu de-adins de lucrurile şi gândul latinilor. Şi aşe au trimis soli la Balduin, pentru ca să facă cu dânsul legătură de pace şi de priiateşug. Ce latinii i-au dat foarte cu mare mândrie răspuns, dzicându-i că lui nu i s-au cădzut să scrie ca un craiu la nişte prietini, ce ca un suppus la stăpânii săi; carea de nu o va cunoaşte, să ştiie că cu puterea armelor îl vor face şi din Misia să iasă şi să cunoască precum el neavând nici o treabă, au întrat în Misia ş-au apucat-o cu vicleşug din mâna romeilor şi încă îl vor aduce iarăşi Ia furtuna dea dintăi437. Acestea înfruntături audzind Ioan Alexie de la latini, de ciia nu cu greu după rugămintea acelor domni greceşti s-au plecat; ce toată nevoinţa şi truda fără amăgeală giuruindu-le, îndată alor săi au poroncit să fie într-arme gata, iară grecilor li-au dzis să margă cineşi pre la locurile sale şi să siliască fietecarile, cu mijloc ca acela ce vor purea afla, să întoarcă şi pre alţii ai săi / să fie înrr-un cuvântu şi într-o inimă cu dânşii şi să aşteapte aşe gata pană va afla el liac furtunii lor. Aşe dară, grecii, după învăţătura domnului românesc, dacă s-au întors cineş la moşiia şi Ia locul său, prin Thrachia şi prin Machedonie, dând alor săi bună nedejde de agiutoriu ce va să le vie, încă pană a nu să rădica Ioan cu ostile sale, j ^ cine unde putea afla pe latini îi ucidea şi-i omorâia438. 1205 Iară la anul 1205, întrând şi Ioan, domnul românilor, cu oaste în Thrachia, toţi lăcuitorii Thrachiii şi a Machedoniii, rădicându-să asupra latinilor, s-au făcur una cu românii şi 437 însămneadză aicea că latinii cunosc pe Ioan, domnul românilor, strein în Misia, pre carea cu sila armelor o apucasă de la împărăţiia grecilor. 0 Honiatis [Choniates], acoloşi. HRONICUL 1371 de ciia în toate părţile slobodzindu-să şi ca un pârjol întrând în latini şi de pre lângă Udrii i-au gonit şi cei ce ţinea Didimotihul, de spaimă lăsind cetatea, au fugit la Ţarigrad. Şi aşe, într-o cale, Ioan, domnul românilor, şi cetăţile dintr-acestea părţi din mânule latinilor au izbăvit şi de războiul carile să găta Balduin să facă asupra grecilor (carii aşedzasă scaunul împărăţiii la Asia) l-au oprit; şi pe cei ce Peloponisul şi câteva alte locuri de a ţărâi greceşti apucasă, călcându-Ie trufie, i-au făcut să îmbie mai blând şi mai plecat. Deci grecii, carii ţinea Udriiul şi Didimotihul, luând şi câtăva oaste de a romanilor, fără grijă sta prin cetăţi. Ioan, carile cu sine şi mulţime de tătari într-agiutoriu adusese, în tot chipul siliia să nu prindză latinii de veste pentru vinirea Iui. Ce Balduin, înţelegând de clătirea grecilor, împreună cu alalţi hatmani sfătuindu-să, îndată trimasără oaste asupra cetăţilor carile rădicasă cap asupra lor;/ deci Viza şi Ciorlul 484 îndată s-au închinat; iară Arcadiopolis cu mare prăpădeniia lăcuitorilor şi cu multă vărsare de singe au cădzut pe mâna latinilor. Iară de acolo nu îndrăzniia latinii să mai păşască înainte, căci grecii cu românii şi cu tătarâi îmbla numai ocolind prinpregiur; iară alalţi lăcuitori au întrat toţi în Udriiu. Ce împăratul Balduin, cu ceialaiţi trei hatmani, cu Doloic, comisul de Plie, şi după dânşii Eric Dandal, hatmanul veneţienilor, cineş cu polcurile sale, în luna lui mart, apro-piindu-să de Udriiu, s-au tăbărât atâta de departe cât să nu-i poată agiunge sigeata; iară după doaă dzile au dus oastea tocma supt cetate şi, făcând şamţuri prinpregiur, au rădicat mahinele să bată cetatea; cetăţenii vitejeşte apărându-să câteva dzile dintr-îmbe părţile, fără nici un sporiu altă nu făcea, fără cât din sigeţi unii într-alţii trăgea. Intre acestea latinii, cu mulţimea oamenilor nedej-duindu-să, pre taină au început a săpa pământul pe dedesupt şi puind lemne uscate supt temeliile zidiului, socotiia că pană a nu lua veste cei dinlăontru or pohârni zidiul. 1372 DIMITRIE CANTEMIR Iară nu după multe dzile, Ioan, domnul românilor, au dat poroncă ca o parte din oastea tătărască să dea năvală supt tabăra latinească şi să apuce caii şi alte dobitoace, carele păştea pre lângă tabără, vrând ca cu acel chip să ispitească sfatul nepriiatinilor şi învăţătura oştii lor. Latinii, îndată ce vădzură că vin tătarâi asupra taberii, ca cum ar fi fost cu urgie înfocaţi, au întrat în tătari; ce tătarâi, dând dos, sigeta înapoi pre cei ce-i goniia. Latinii vârtos îi ^ goniia, măcar că ceva / stricăciune nu le putea face, căci tătarâi să ducea înainte lor ca nişte pasări zburătoare; şi cu atâta ispită au trecut acea dzi. După aceasta Ioan, sculându-să cu românii, s-au dus şi s-au ascuns în nişte locuri văioasă şi holmuroasă, toată nevoinţa puind să nu simtă latinii că ei iaste singur cu capul Iui în oaste; şi iarăşi au orânduit o samă de tătari cu mârzacul Coza, să margă asupra taberii, dându-i învăţătură să facă precum au făcut şi cei mai dintăi; şi pre aceiaşi cale fugând, să să întoarcă, nici să mai sigeate în cei ce îi vor goni, ce numai să fugă întins spre dânsul. Latinii, vădzind iarăşi că le vin tătarâi asupra, îndată apucându-şi armele, mai cu mare îndrăzneală decât dintăi li-au ieşit înainte, buărându-şi suliţăle asupra lor. Ce tătarâi, sprinteni la arme şi iuţi la cai, în loc să întoarsără şi măcar o sigiată neslobodzind, plecară fuga. Latinii, cu nebuniia lor, mai mult decât s-ar fi cădzut gonindu-i, au sosit Ia locul unde le era laţurile şi silţile întinse. Aşe acmu şi caii fiindu-Ie obosiţi, totodată s-au deşteptat din toate părţile de nepriiatini ocoliţi, unde încotro lua nemai-având, unul de mulţi împresurat fiind, numai ce-şi întorcea cerbicile cele vârtoasă Ia sabie şi mânule la legături. Cădzut-au îndată călărimea latinilor, cea mai de frunte; cădzut-au şi Doloicos comesul de Pelee; iară Balduin, împăratul, viu au cădzut în robie la Ioan, pre carile încărcându-1 de la picioare pană în grumazi de lanţuje şi obedzi şi de HRONICUL 1373 cătuşi, I-au trimis Ia Târnov şi acolo l-au pus în temniţă439. Tâmplatu-s-au această minunată victorie a lui Ioan Alexie şi căderea lui Balduin Ia robiie, leat 1205, april 15-/ CAPUL XIV 486 Arată-să aşedzarea împărăţiii greceşti la Nichea şi moartea lui Balduin în robie într-acesta chip dară, Ioan Alexie, domnul românesc, cu câtă creştinească râvnă, cu atâta vitejesc şi neînfrânt suflet, celor într-atâta de grea furtună domni greceşti, precum dzisăm, mână de agiutoriu întindzind, şi bine, carele peste nedejdea şi aşteptarea lor era, făcându-le, câteva cetăţi dezbătute, iarăşi pre mânule li-au dat; şi câteva aşijderea pentru ca să nu în mânule latinilor cadză, cu armele sale li-au apărat şi li-au sprejinit. într-această vreme latinii din Ţarigrad câtăva vreme, măcar cum nu putea şti ce li s-au făcut împăratul şi oastea carea era cu dânsul? Că dintr-acel nenărocit războiu a lui Balduin, măcar unul viu n-au fost scăpat carile să dea ştire pentru potopirea ce luasă de la români (căci cu coronă ca aceasta împodobeşte mândriia pre carii întăi cu buieciia sa îi cuprinde), de care lucru latinii fără cap şi purtătoriu rămâind, ca o corabie fără cârmă, încătro să să clătească nici putând, nici ştiind; într-acea dată altă oaste împotriva nepriiatinilor să mai scoată n-au mai îndrăznit, ce ca un roiu fără matcă, sta uluiţi între păreţii Ţarigradului închidzindu-să. De acestea înţelegând alalţi domni greceşti, carii scăpasă la Anadol, inimă şi îmbărbătare luând, într-acestaşi an 1205, la cetatea Nichea, scaunul împărăţiii aşedzind, cu sfatul de 439 Calviz [Calvisius], Ia acelaşi an. Petavie [Petavius], Partea 1, cartea 8, cap. 3. 1374 DIMITRIE CANTEMIR Theodor obşte, dintre sine, au rădicat împărat pe Lascaris Theodor Lascaris, om pe acelea tulburate vremi şi de mână şi de crieri vestit şi lăudat. Aşijderea David, ce să chema din familiia Comneno-487 neştilor, cu altă parte / de boiari, apucând Trapezontul şi toată ţara Frighiii, deosăbită împărăţie ş-au făcut; carea de ciia şi aceia au stătut pană când au luat sultan Mehmet Ţarigradul, cu a căruia tiranie şi numele şi împărăţiia li s-au sfârşit. între acestea Ioan Alexie, domnul românilor, cu multă dobândă şi bogăţie de a latinilor încărcat şi cu mare a numelui creştinesc şi vitejască slavă şi cinste înapoi întorcându-să, au ţinut pe Balduin la închisoare 16 luni, carele, măcar că cu multă făgăduinţă de mare sumă de bani, siliia să să răscumpere; însă Ioan răscumpărare morţii a împăraţilor greceşti, carii cu răutatea şi vicleşugul latinilor, cu grozave şi cumplite morţi pierise, cu multul mai cinstită şi mai scumpă decât aurul şi decât argintul socotind şi cu moartea, moarte să răsplătească mai cu dreptul a fi giudecând, au poroncit de i-au tăiat întăi mânule şi picioarele Iui Balduin, apoi despoindu-1 de piele, I-au aruncat într-o râpă, unde trei dzile în chin şi pediapsă ca aceia sufletul trăgându-şi, în mişălos chip i-au ieşit sufletul din oasă, murind./ \8 CAPUL XV Arată-să şi alte cu biruinţă a domnului Ioan şi dobândirea Solonului cu multe alte cetăţi După acestea Honiatis440, mărgând pe cursul istoriii sale, Ioan, dzice, după biruinţa asupra latinilor (de care am pomenit), a grecilor apărătoriu, apoi acelaşi şi nepriiatin, căci dedese slobodzănie tătarâlor să prade cum Ie va fi voie 3 Honiatis [Choniates], Cartea de pe urmă, cap. 5. HRONICUL 1375 în laturile carile să ţinea supt ascultarea latinilor; apoi prin cetăţile Thrachiii cevaşi zăbavă mai multă nefăcând, au grăbit spre Thessalonic, pentru ca şi acea ţară să o aşeadză după voia şi socoteala sa şi cetăţile carele pre acolo le apucasă latinii să şi le răzscumpere şie. Aşe dară, în cale fiindu-i cetatea Serras (aceştiia îi dzic turcii Siros), întăi pe aceia au dobândit-x), însă nu fără mare vărsare de singe căci târgul cu sabiia, iară cetatea dinlăontru cu tocmală au luat-o; dând voie latinilor carii era într-însa, fără arme şi numai cu sufletele, să triacă în Pannonia. Iară după ce au dobândit cetatea, au pus-o de au făcut-o atocma cu pământul. Pre această vreme marhionul să afla în Peloponis (adecă Mora), unde el lucrurile ţărâi aşedzind, iată îi vine veste de la marhioneasa lui precum solonenii îmbla să scornească lucruri noaă, şi ea gonită fiind din oraş s-au închis în cetate şi precum oraşul l-au stăpânit acmu un român, pre carile îl cheamă Esizmen. Marhionul, de aceastea înţelegând, îndată au purces ca cum mai curund să agiungă cu agiutoriu cetăţii; ce în cale fiind, iată îi vini şi altă veste mai veselă, precum nepriiatinii bătuţi, s-au sculat de supt cetate şi precum cetatea n-are nici o grijă. / De aceasta învoieşindu-să marhionul, ş-au întors 489 calea spre Scopia; ce încă bine nu să apucasă de cele ce pusese în gând, îl agiunsă veste de pieirea comisului de Pelee şi de robie lui Balduin, cu care veste înspământându-să, lăsând şi Scopia, cum mai de sirg s-au întors Ia Thessalonic şi au întrat în cetate; de unde audzind precum Ioan Alexie, domnul românilor, au dobândit cetatea Serras, altor cetăţi carile încă nu încăpusă pe mâna lui, îndată li-au trimis oastea într-agiutoriu, ce în zădar, căci încungiurându-i mulţimea tătarâlor din toate părţile, îndată s-au întors în răsipă. Marhionul, pierdzind această oaste, de frică s-au întors în cetatea Thessalonicului şi s-au închis într-însa. 1376 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1377 Iară Ioan Alexie îndată şi pe mâlcomiş au cuprins toate cetăţile carile era supt stăpânirea marhionului. După acestea domnul Ioan, vădzind că nărocul în toate părţile îi deschide calea biruinţii, mai mult zăbavă nefăcând, au întins drept Ia Thesalonic, unde agiungând, de toate părţile încun-giurând-o, au început a o bate vârtos; ce cetatea cu multă oaste întărită şi de toate câte oştenilor trebuitoare şi cetăţii folositoare sint, grijită şi îndestulită fiind, tare să apăra, de care lucru, pană a o dobândi, multe groznice năvălituri s-au făcut şi mult singe dintr-îmbe părţile s-au vărsat; însă pană în cea de apoi, latinii nemaiputând sprejini dese şi necurmate năvăliturile românilor, ispititu-s-au întăi ca părăsind cetatea să între în vasă şi cu fuga pre mare să scape şi aşe cu păreţi de lemn, precum odârfăoară athineanii, să să izbăvască; ce aceasta socoteală nu li-au mărs, căci şi despre mare, tare stră-490 juiţi şi păziţi fiind, n-au putut să / dea Ia vase, ce numai li-au căutat iarăşi în cetate a să întoarce şi acolo pană la moarte să să apere. Şi aşe, măcar că latinii nu lipsiia tot feliul de voinţă să puie şi numai în moarte scăparea socotindu-şi, cu tot chipul şi cele mai de pre urmă puteri, împreună cu viaţa îşi cheltuia şi nu fără lauda vitejiii, vârtos să apăra; ce şi aceasta în zădar! căci mai pre urmă aşeşi de tot slăbind, biruinţa biruitorilor li-au fost a da, căci şi românii sau cetatea să ia, sau viaţa să-şi dea, aprindzindu-să, atâta de vrăjmaş năvală li-au dat, cât pre la porţi şi pre zidiuri nemaiputând latinii a să stăvi, românii cu armele a mână au răzbit în cetate, din carea marhion cu puţini la corăbii scăpând, alalţi câţi în cetate vreme strâmptă ca aceia i-au apucat, toţi pană la unul au pierit. Iară Ioan Alexie după ce au dobândit şi Solonul, li-au dat pre mâna lui Theodor Anghel, carele era om de familie împărătească şi de ciia s-au întors la ale sale. CAPUL XVI Arată-să alte războaie a lui Ioan Alexie şi multe prădzi, carile au făcut cu tătarâi în Thrachia , Latinii din Ţarigrad, din dzi în dzi nedejduind că vor putea cumva răscumpăra din robie pe Balduin, câtăva vreme în chip de răspublică îşi chivernisiia lucrurile441; iară apoi, vădzind că nicicum să-I răscumpere din legăturile lui Ioan Alexie , au rădicat la împărăţie pe frate-său Henric, carile, Henric bărbăteşte apucându-să să cârpască destrămate lucrurile latinilor, într-aceiaşi an, cu bună oaste gătindu-să şi ieşind din Ţarigrad, au încungiurat Udriiul cu multul mai strâns decât Balduin şi trimiţind la cei dinlontru, îi înfricoşea, dzicând să nu gândiască că să va mai scula de supt cetate / de nu o va dobândi sau cu armele sau cu 491 închinăciunea; ce cii din cetate, numai căci audziia a să pomeni pentru închinăciunea cetăţii, mai tare aţiţindu-să, răspuhsără precum de acmu înainte nici un legământ şi nici o credinţă mai poate fi între greci şi între latini, căci şi credinţa le iaste lunecoasă şi nestătătoare şi căci se poartă cătră cei ce s-au dat supt mâna lor cu o vrăjmăşiie mai cumplită decât de jiganie sălbatică. După acestea fără nici o ispravă solii, Henric cu tot de-adinsul s-au apucat a bate cetatea. Aşijderea cei dinlontru, nu cu mai mică bărbăţie, le sta împotrivă şi să apăra. Intre acestea, Ioan Alexie de iznoavă, de la arhondii grecilor rugat, cu românii săi şi cu mulţime de tătari într-agiutoriu cetăţii viind, din toate părţile au încungiurat tabăra lui Henric; ceştea bătea cetatea, iară românii tabăra latinilor, din toate părţile boţiia şi nicicum de undeva să aducă în tabăra lor zahara nu lăsa. Henric, toate sfaturile pierdzind, au poroncit să-i mai trimaţă de la Ţarigrad şi altă oaste într-agiutor. Ce latinii, 441 Honiatis [Choniates], acoloşi. 1378 DIMJTRIE CANTEMIR pomenind încă patima cea de an a lui Balduin, nicicum din Ţarigrad să iasă nici vrea, nici îndrăzniia442. Ce apoi Thoma, patriarhul de Ţarigrad , carile de curând ieşisă de la Vineţiia, blăstămându-i şi afurisindu-i de nu vor merge într-agiutoriu, de nevoia blăstămului li-au căutat, vrând nevrând, a ieşi din Ţarigrad. Ce încă pana a sosi acest agiutoriu, Henric, vădzind că şi cetatea nu iaste de dobândit şi acmu şi troahnă de boală îi în trasă în oameni, i-au căutat noaptea a să scula de supt cetate şi au luat spre Didimotih; pe drum oricâţi îndrăzniia şi ieşiia la harţ cu românii şi cu 492 tătarâi, toţi sau pieriia, sau în mâ/nule nepriia[ti]nului cădea. Ce iarna apropiindu-să, Ioan s-au întors înapoi; iară Henric, mărgând supt cetatea Didimotihon, au încun-giurat-o şi cu tocmală de pace au şi luat-o. CAPUL XVII Arată-să pentru ce Ioan Alexie au stricat pacea şi cu grecii şi câteva a lui războaie cu năroc |^ Anul 1206, Ioan Alexie, viind cu ostile supt Filippopolis, unde Alexie Aspiatis, carile era mai mare cetăţii, puindu-să împotrivă şi făcându-să neascultătoriu poroncăi, i-au dat pricină a-şi clăti mâniia asupra cetăţenilor; şi aşe, prindzind pe Aspiatis, îndată au poroncit de l-au spândzurar de o bîrnă şi răsipind şi cetatea, pre mulţi cei mai de frunte lăcuitori au omorât, iar încă şi mulţi mai de vreme cu fuga scăpând, unii au trecut la răzsărit, la Theodor Lascar, alţii au întrat în Udriiu; iară unii, mărgând în Didimotih, ş-au făcut cu latinii pace şi ş-au luat să le fie cap Theodor Vrama. ! Honiatis [Choniates], Cartea d e pe urmă, cap. 6 HRONICUL 1379 După fuga acestora, încă mai cu urgie mâniindu-să Ioan, îndată ş-au aşedzat lucrurile în Misia şi de ciia precum asupra latinilor, aşe asupra grecilor cu mare vrăjmăşie au purces. Aşe Ioan de mânie pornit, cătră ai săi ostaşi nenumăraţi, încă şi din tătari aducând, cu mare răutate au întrat în Thrachia şi împărţindu-şi ostile, o samă au trimis asupra Udriiului, iară altele la cetatea ruşilor (aceasta şi astădzi să cheamă Rusocastron). Oastea latinească care cu hatmanul lor Tero era pentru paza acelor părţi, cu îndrăzneală de bătaie apucându-să, în clipală cu toţii în Ioc pieriră. După această izbândă tătarâi au dobândit şi cetatea Aprul ş-au şi / fărmat-o. într-aceiaşi fierbinţeală, tocma pană la Rodosto slobodzindu-să, i-au ieşit înainte cu oaste Theodor Vrama, carele era hatman oştilor latineşti, cele ce sta pre lângă Udriiu. Ce împotriva nepriiatinului nicicum putând sta, îndată au dat dos; iară tătarâi în silă dobândind cetatea, a făcut-o atocma cu pământul, iară pe lăcuitori pe toţi i-au luat în robie. După această a rodostenilor prăpădenie, tătarâi tot cu un ciambul şi Perinthul (aceştiia îi dzic acmu turcii Iregle) şi Daoniul apucând pană în temelie l-au răsturnat. Cătră acestea, nu numai cetăţile carile era pe marginea mării, ce încă şi cele mai de la uscat de focul răutăţii aceştiia nepârjolite şi nearse n-au scăpat, căci românii şi cu oardele tătarâlor, carile îmbla după dânşii, cevaş măcar pre acolo necălcat şi nestropşit n-au lăsat; precum şi Arcadiopolis (aceştie îi dzic turcii Burgaz), Ciorlu şi Misina (aceasta-i Cănăclă) cu toate satele şi oraşele de prinpregiur, nevoile cele mai grele au păţit. După aceasta, şi pană supt zidiul Ţarigradului prădând, oraşul Athira (aceasta-i Chiuciuccecmege) pană în pajişte l-au prăpădit, aşe cât nici pruncii din faşe n-au cruţat. 1380 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUE 1381 în scurt, din toate cetăţile câte sint împregiurul Udriiului şi a Ţarigradului numai Viza şi Silivriia au scăpat de dânşii nedobândite şi neprădate. La ieşitul acestui an, Ioan Alexie, domnul românilor, de iznoavă au întrat cu ostile sale şi cu oardele tătărăşti în Thrachia443 ş-au mai apucat şi alte cetăţi câte rămăsese nesupusă, deosăbi de Didimotihon şi Adrianopolis, la carile măcar că să ispitisă, însă neputând ceva isprăvi, li-au părăsit şi aşe s-au întors înapoi./ 494 După înturnarea lui Ioan, didimotihenii şi udriianii închinându-să lui Henric, el cu mare bucurie trimiţind din Ţarigrad oaste au cuprins şi acele cetăţi. Iară ce răutăţi (dzice istoricul Honiatis) au făcut vlahii cu tătarâi cu acestea a lor prădzi şi jacuri, într-acesta chip era, ca carile nici s-au mai vădzut vreodânăoară, nici pot să Ie încapă cineva cu mintea. Acestea dară sint carile din Nichita Honiatis istoricul, anume şi mai pre larg pentru neamul românilor şi de războaiele lor cu grecii, apoi şi cu latinii avum a dzice. împărăţiia grecilor, după ce nou scaun precum putusă Ia Nichia (precum mai sus s-au pomenit) îşi aşedzasă şi Theodor Lascaris acmu fărâmate şi strinciunate lucrurile împărăţiii nu puţin le întemeiasă şi le cârpise, alalţi domni greceşti, carii în partea Evropii pe la Mora şi pe alte locuri împrăştiindu-să, nu căuta unul pe altul să să agiutoriască şi împrăştiiate mădulările împărăţiii la un loc şi la un trup să le culeagă şi să le uniască; ce fietecarele ce ţărişoară şi cetăţuie apucase, acoloş singur şie nume şi titul de împărat puindu-şh monarhiia a sa să fie şi precum el numai iaste de dânsa Honiatis [Choniates], Cartea de pe urmă, cap. 8. vrednic socotiia. (O, cât de orb lucru iaste nărocul! O, cât de.dragă iaste omului fără socoteală cinstea la carea nu să poate sui! O, cum ia Dumnădzău întăi mintea aceluia ce va de tot să-1 pohârniască, apoi îi ia şi puterea!) însă numai Theodor Lascaris, om fiind în toate lucrurile vrednic şi ales de cârpirea a sfărmată şi ruptă haina şi corona a împărăţie ca aceasta; când Ioan Alexie cu tătarâi făcea ciudesele sale asupra latinilor, Theodor Lascaris, încă vreme de răzsuflare apucând, el în/că cu câtă oaste putusă strânge 495 au cuprins Efesul şi alte cetăţi câteva, la Anadol, supt stăpânirea sa au adus. Cu acestea, mânioasă furtuna grecilor încă neîndes-tulindu-să, scornit-au şi pe Alexie (carile odată fusese împărat, de carile precum Balduin prindzindu-1 să-I fie trimis în Ghermania am pomenit), de unde scăpând, precum dzice Grigoras444, nu mulţemiia lui Dumnădzău că videa împărăţiia grecilor a să întrăma şi scaunul a-şi întări, ce lui Theodor zavistuind, au trecut Marea Egheul şi s-au dus Ia sultanul Iconii Athatin (acesta la istoricii turceşti să cheamă Alaiddin), carile, cu 20 000 de turci, singur într-agiutoriu lui Alexie viind, căruia împăratul numai cu 2 000 de călărime şi 800 de pedestrime (căci mai multă oaste nici-şi avea), cu bună inimă au ieşit înainte. Deci vrăjmaşe bătaie dându-şi, turcii întăi de tot biruisă pe romei şi singur sultanul asupra lui Theodor năvălind, atâta de tare l-au lovit cu buzduganul în cap, cât capul învârtindu-i-să, s-au pornit ca mortul de pe cal; după ce au cădzut împăratul gios şi îndată dezmetecindu-să, cu sabia întăi de tot amândoaă picioarele calului sultanului au curmat; apoi sultanul de pre cal prăvălit fiind, cu o lovitură capul zburându-i, îndată l-au rădicat în suliţă, carea vădzind alalţi turci au dat dosul cu toţii a fugi. 444 Nichifor Grigoras [Gregoras], Cartea 1, cap. 1. Lear 1210 Leat 1222 1382 DIMITRIE CANTEMIR Acolea au prins şi pe Alexie împăratul (carile şi socru era lui Lascaris), ce altă ceva rău a-i face Lascaris n-au vrut fără numai, în port călugăresc îmbrăcându-1, în cinste l-au ţinut şi de toate câte trebuia deplin îi da. Iară Henric, după ce au stătut împărat latinilor în Ţarigrad, cu netocmala domnilor greceşti carea avea între sine dezmeticindu-să (precum scrie is/toriia Antisiodo-renului), sculându-să cu oaste şi mărgând, în vremea a trei ani, pană la anul 1210, iarăşi au luat de la greci toate cetăţile Thrachiii, pre carile vlahii în anii trecuţi de la latini le răscumpărase. Iară Theodor, în anul 1222, după ce au împărăţit ani 18 în Nichia, au murit, lăsind la împărăţiie pre gineri-său Ioanis Duca. CARTEA A NOAA CAPUL I Arată-să începătura hanilor tătărăşti, de la Ginghiz han, din carile să trag hanii Crâmului, supt porecla Ghierai De vreme ce cursul hronicului nostru au agiuns pre acele vremi, în carile doaă mari şi puternice stăpâniri, adecă a hanilor tătărăşti în Crâm şi a împăraţilor osmăneşti s-au început (carii cât de lat şi de lung stăpânesc cine iaste carile să nu-i ştie), socotit-am, precum şi pentru a altor craii de prenpregiurul nostru, cât mai pre scurt şi câte ceva nedzis şi nearătat n-am lăsat; aşe şi pentru acestea, pentru înştiinţarea cititoriului nostru, cât vom putea mai pre scurt, nearătat să nu trecem, şi mai cu de-adins că acestea stăpâniri, nu numai vecine, ce încă şi stăpâne fiindu-ne (aşe Dumnădzău cu ascunsăle sale şi drepte giudecăţi învoind), pentru aceia noaă românilor pentru dânsele şi mai curat şi mai bine a şti şi a cerca ne trebuie decât altora. Noi dară cât au scris Laonic Halcocondila, elleneşte, Leonclavie <şi Buzbecvie> latineşte şi alţii mulţi, urmând lui Zăcut Arapul, într-o parte lăsind celea ce din istoricii turceşti 1384 DIMITRIE CANTEMIR HRONICUL 1385 şi din traiul nostru prin 22 de ani Ia Poarta Sultănească (unde ^ cea de moşiia lor vestire şi copiii de/cât cei străini mai curat o ştiu) am înţeles şi am învăţat, pre scurt vom pomeni. Şi întăi pentru Ginghiz, marele han tătărăsc. Anul ieşirii acestui han foarte greşit iaste la toţi istoricii creştineşti (cuvântul acesta poftesc pre cititoriul să nu-1 scrie asupra mândriii noastre, căci adecă pre toţi pre alţii îi socotim greşiţi şi ca cum noi numai am fi negreşiţi, ce să caute cu de-adinsul şi atuncea după plăcerea adeverinţii să giudece). Greşit să fie anul dzicem, căce scriitorii creştineşti îl pun la anul de Ia minciunos prorocul Muhamed, ani 617, carele iaste de la Mântuitoriul lumii 1220; carea de ar fi adevărat, ar trebui ieşirea lui Genghiz han să fie mai pre urmă decât ieşirea lui Suleiman şah, tatăl lui Erdogul şi moşul Iui Osman (carile întăi au stătut împărat turcilor) cu 6 ani; căci Suliiman şah au ieşit la anul de la Muhamed (căruia arăpeşte îi dzic higiret) 611, carile iaste de Ia Hristos 1214, ce după adeverinţa tuturor istoricilor turceşti, persieşti şi arăpeşti445, caută şi Ia istorie de noi făcută în prefaţie . Suleiman şah, moşul lui sultan Osman, cu câţiva ani au ieşit mai pre urmă decât Genghiz; şi aşe fără prepus să dovedeşte că anul carele însămneadză istoricii creştineşti iaste greşit. Pentru aceasta de va vrea cititoriul mai curat să să înştiinţeadză, cerce prefaţie istoriii noastre, pentru creştirea şi descreştirea curţii aliosmăneştei, că acolo pre larg şi mai cu dovadă am arătat, precum ieşirea lui Genghiz han s-au tâmplat la anul higiret 608, carile iaste de la Hristos 1212; carile cade în al optule an a lui Theodor Lascar. Şi aşe şi Patavie446, amentrelea ascuţit a vremilor să/mă-luitoriu, să arată greşit, carile pune ieşirea lui Genghiz han 5 Hoge Sadi [Sa'd ed-Dîn Hoca], în Predosloviia istoriii sale ce-i dzice Tagittevaric, adecă Corona istoriilor. 446 Petavie [Petavius], Partea 1, cartea 11, cap. 3. cu dzece ani mai înainte, adecă la anul de la Hristos 1202; ce Genghiz han, după socoteala istoricilor turceşti, la anul 1212 au ieşit din tătărâmea cea mare, carea iaste vecină cu Hina. Şi mai denainte fiind tătarâi aciia supt oblastiia împărăţiii Indiii, Genghiz acesta scuturând giugul de pre grumadzi, cu mulţime de tătari au ieşit în părţile împărăţiii perşilor şi întrând în ţara ce-i dzic Horasan, acolo întăi au izbândit vestită cetatea ce-i dzic Belh. După ce au prădat şi au sfărmat toată ţara aceia, au clătit cu ostile încă mai înlăontrul Persiii şi în 12 ani atâta au destrămat împărăţiia perşilor, cât la mărimea şi puterea carea au fost, nici pană astădzi n-au mai putut să să mai întoarcă; căci după scularea tătarâlor de acolo, domnii perşilor, carii s-au putut strânge pe la locurile lor, în multe stăpâniri s-au împărecheat şi cine ce-au putut apuca au ţinut, pană la vremile lui Sofii, carile iarăşi pre unii din domni suppuind, au tocmit împărăţiia; însă Ia statul său cel dintăi să o aducă n-au putut. Deci Genghiz hanul, după ce au stăpânit toată Persia 12 ani, au murit, lăsind în urma lui ficiorul său, Octai; acesta s-au numit şi Ghierai (de pre carii hanii Crâmului şi astădzi să intituiesc cu acest nume). Ghierai acesta, ca cum lumii unul ar fi fost monarh, toate a lumii împărăţii ca pre o moşie au împărţit-o altor fraţi ai săi, unora Asia, altora Evropa, orânduind şi poroncindu-le, cineşi oarda sa luând (căci fără număr era de mulţi), să margă să-şi suppuie ţărâle ce le-au cădzut în parte lor. Unuia dară din fraţi i s-au vinit Moscul, Litfa, Polonie şi Ghermanie; carile, la / anul pomenit, cu oardele părţii sale sculându-să au întrat în ţara Moscului şi de tot au suppus-o, apoi au trecut în Litfanie şi în ţara leşască, au slobodzit oardele ş-au prădat spre ţara nemţască, cât şi cum li-au fost voia; înapoi întorcându-să, s-au aşedzat cu şederea în Crâm, unde şed şi astădzi; însă marginele despre mare şi 1386 DIMITRIE CANTEMIR cetăţile în Crâm despre Ţarigrad era pe mâna creştinească. Şi aşe, de Ia acest ficior a Iui Genghiz sau precum alţii vor a lui Octai, au rămas săminţiia familiii hanilor crâmeşti, carea şi pană acmu cu multă prăsiIă stă. Iară ce dzice băsnuitoriul Simion că tătarâi carii au scăpat din războiu, cu Laslău cel minciunos să fie descălecat Crâmul, hirişe minciuni şi poveşti fără nici un temeiu sint, precum înainte vom arăta; că Batie au fost dintr-alţi tătari, iară nu dintr-aceştea; ce acmu vine rândul să dzicem ceva pentru zmăul cu şepte capete, împărăţiia turcului./ 500 CAPUL II Arată-să începătura neamului turcesc şi a familiii aliosmanilor, carii astădzi ţin împărăţia Ţarigradului, cu multe alte împărăţii în Asia, Africa şi Evropa Numele acesta, turc, cu năpaste iaste şi să dă împăraţilor aliosmanilor, că numele acesta neluând sama scriitorii cei mai denainte a cui au fost şi cui s-au cădzut, atâta s-au întărit obiciuirea cât cu greu iaste a scoate din mintea lumii numele acesta de pre împăraţii osmanilor. Ce adevărul iaste, că acestea cărora acmu cu toţii turci a le dzice ne-am deprins, *nu sint turci, ce stăpânitorii turcilor; carii cu multe sute de ani (de pe vremea lui Eraclie împărat) mai denainte de acestea, rumpând poarta de fier 
 la Munţii Cafcasului (carea iaste între Marea Neagră şi între Marea Caspiii şi astădzi să cheamă Derbend, şi cetate iaste cu acesta nume, carea hotăreşte împărăţiia rusască cu cea persască), au ieşit în părţile Asiii, carii acmu să cheamă Turcmeni.
HRONICUL
1387
Pre acestea mai pre urmă suppuindu-i sultan Osman, cel dintăi carile s-au numit împărat turcesc, de pre numele acelora, scriitorii obiciuiţi fiind, li-au dzis şi acestora turci, precum mai gios cât să va putea mai pre scurt şi mai deschis vom sili să arătăm.
Cu multe vremi mai denainte, în tătărâmea cea mare fost-au un loc pre denafara Hinii (căruia istoricii arăpeşti îi dzic Cin şi Cinimacin) căruia loc îi dzic istoricii turceşti Deşticapceac, adecă Câmpii Capceacului.  Pe câmpii acestea lăcuia un neam de tătari, carii să chema oguzii.
Dintr-aceştea o samă sculându-să, au vinit ş-au cuprins locurile atuncea pustii, pre marginile Mării Caspiii, ceale / despre răzsărit, carile sint între limanul ce-i dzic astădzi Cara 501 Bogaz şi între mare Balta ce o număsc Hiva, care baltă despre răzsărit are împărăţiia Ozbecului şi a Havanului şi într-însa dă o apă mare, carea acmu îi dzic Dara, iară la istoricii turceşti447 să cheamă Nahra, de pre a carie nume şi partea locului aceluia să cheamă Nahra.
Oguzii dară acestea, după ce au vinit pe locurile pomenite, pe vremea în carea cuprinsese Genghiz han Persia, 1 cat anii de Ia Muhamed 611, carile iaste de la Hristos 1214. In cetatea Nahra era stăpânitoriu Suleiman şah, ficiorul lui Chialeb, nepotul lui Câzil Boga, strănepotul lui Baitemur şi strănepot de strănepot, după câteva neamuri, lui Oguz han, nepotului lui Cai han, carii sint cei dintăi părinţi şi stăpânitori oguzilor448.
Din neamul dară acestora, Suleiman şah, precum am dzis, audzind procopsala carea făcusă Genghiz han, după ce
447 Tarihul lui-Hoge Sădi [Sa'd ed-Dîn Hoca], în Pridoslovie.
448 Tagiut Tevarit [idem], în capul 1, pentru familiia aliosmanilor.
1388 DIMITRIE CANTEMIR
au întrat în Persia, şi câte ţări au suppus supt stăpânirea sa, anul pomenit s-au sculat şi el cu 50 000 de tătari oguzi ş-au purces spre Asia să-şi găsască şi el niscareva locuri de stăpânire; şi aşe au ieşit în părţile Midiii (carea turceşte să cheamă Azerbaigian) care ţară pre atunce era supt oblastie perşilor.
Ce perşii, fiind într-acea uluire şi răsipă carea le făcuse Ghinghiz han, Suleiman şah pre lesne au suppus toată ţara Midiii; după aceia, purcegând cu oastea să între asupra lui Alaindin, domnul turcilor (a căruia scaun pre atuncea era ia Iconie), vrând să triacă apa Evfrathului cu calul înot, acolo s-au înecat. Iară cea mai de obştie istorie turcească scrie precum aproape de Halep, supt cetatea ce să cheamă Baber, să-i fie îngropat.
In urma lui au rămas trii ficiori: Erdogrăl, Ghiundoghidi 502 şi Dumdar; acestea tustrei ş-au împărţit după moartea / lui Suleiman şi ţărâle ce suppusese şi ostile. Deci Ghiundoghidi şi Dumdar au purces cu ostile sale spre părţile răzsăritului, pentru a cărora sfârşit istoricii turceşti cevaş nu pomenesc.
Iară Erdogril s-au slobodzit spre părţile Evropii şi s-au apropiiat pană aproape de Halep, ardzind şi prădând; de carele veste luând Alaiddin, sultanul Iconiii, au socotit că pre niam ca acesta, viteaz şi vrăjmaş, mai bine cu prietenie decât cu neprietenie în ţara sa să-i priimască; şi mai vârtos aceasta a face l-au îndemnat marea nevoie carea avea de rămăşiţa tătarâlor, carii pre acelea locuri împrăştiiaţi rămăsese şi de toate părţile ardea şi prăda.
Şi aşe Alaiddin, trimiţind înaintea lui Erdogril oameni, l-au poftit să vie cu pace şi el cu dragoste îl va priimi. Erdogril îndată lăsind gândul cel de neprietenie au vinit cu toţi oamenii săi în slujbă lângă Allaidin sultan; cărora îndată li-au orânduit locuri pentru şedere, carile astădzi îl cheamă Carageadag şi liafă şi altă ce li-au trebuit pentru hrană. Erdogrăl, după ce au priimit slujbă, îndată s-au apucat şi cu nebiruită mână, în puţină vreme toată ţara lui Alaiddin
HRONICUL
1389
sultan de tălhărimea tătărască au curăţit-o; pre unii prindzindu-i, pre alţii omorându-i, iară pre alţii de tot peste hotarăle ţărâi gonindu-i.
Alaiddin vădzind vredniciia şi vitejia lui Erdogril, în mai mare cinste şi dragoste luându-1, l-au pus serascheri peste toate ostile sale. Intre acestea tâmplându-să moartea lui Erdogril, Alaiddin aceiaşi cinste au dat-o lui Osman, ficiorul său (carele pentru tinereţe, cu nume dezmierdat să chema Osmangic).
Osman luând cinstea tătâne-său, în vitejiia şi purtarea oştilor, cu multul covârşiia pre / tată-său, Erdogril; şi nu numai căci ţara lui Alaiddin sultan de nepriiatini necălcată şi neatinse o feriia ce încă şi alte multe cetăţi din mâna grecilor luând, la stăpânirea lui Alaiddin sultan le alătura.
între acestea Alaiddin sultanul turcesc, sfârşit fiind de bătrâneţe, la anul higiretului 699, carile iaste de la Hristos 1300, fără ficiori murind, cu sfatul şi cu voia de obşte, în locui lui au rădicat la stăpânirea turcilor pe Osman.
Aşe Osman de ciia nume şi putere de sultan luând şi ostile oguzilor una făcând cu oastea turcilor, ca un fulger de ciia în toate părţile să slobodziia şi încătro mergea, fără izbândă şi fără dobândă nu să întorcea. Şi aşe în 25 de ani şi 5 luni, dzile 17, cât după moartea lui Alaiddin au împărăţit, toate ţărâle şi cetăţile în Asia Mică, carile era supt stăpânirea împăraţilor greceşti (osăbi de Brusa în Vithania şi de Nichia) supt stăpânirea sa li-au suppus.
Osman la anul de la Domnul Hristos 1326, în Enişehir de la Asia (unde scaunul din Iconie mutase) murind, au urmat la împărăţie ficiorul său Orhan. Acesta au luat şi Brusa şi Nichea şi tot altă ce mai rămăsese împăraţilor greceşti la Anadol; apoi, trimiţind pre feciorul său Suleiman, au trecut Bogazul pe Ia Caliopolis la Evropa şi, luând cetatea Caliupolis, au prădat Ia Evropa pană supt Udriiu.
503
1300
1326
1390
DIMITRIE CANTEMIR
Atâta era împăraţii greceşti de nesocotitori lucrurilor sale (poate fi Dumnădzău vrând, să le ia împărăţiia, întăi le luasă socoteala), că când au adus vestea lui Adronic Paliolog, precum turcii au luat Caliupolis (carea iaste cheia Ţarigradului despre Marea Albă), dzic să fiie râs şi să fie răspuns: Oh! ce mare lucru, am pierdut o poiată de închis porcii şi  urcior de vin./ 504 După Orhan au stătut al treilea împărat Murad, ficiorul lui. Acesta au trecut cu totul Ia Evropa, Udriiul au luat, Filippopolis şi Ţara Muntenească au suppus.
După Murat au urmat ficiorul lui, Baiezid, carele s-au poreclit Ildârâm, adecă Fulger. Acesta au cădzut rob pre mâna lui Temurleng şi acolo au şi murit. După căderea acestuia prin 7 ani au fost gâlceava pentru împărăţie, între ficiorii lui, Musa şi Suleiman şi pană mai pre urmă au stătut la împărăţie Muhammed, ficiorul lui Baiezid, apoi iarăşi alt Murad au urmat, a cui ficior au fost Fatih sultan Muhammed, carile au luat Ţarigradul.
Şi aşe de ciia din dzi în dzi împărăţiia aceasta mărindu-să şi crescând, pană într-atâta s-au lăţit şi s-au înălţat, cât şi celor cât de proşti ştiut iaste şi pline sint bibliotecile şi turceşti şi creştineşti de minunate şi mari faptele lor; înainte a cărora de n-ar fi pus Dumnădzău mătaniile Iui Leopold chesariului, cu armele nemţilor amestecate, pană acmu toată creştinătate în Evropa la primejdie cea de apoi ar fi agiuns./
505 CAPUL III
Arată-să rândul crailor ungureşti de la începătura crăiii lor pană la năpada lui Batie
Mai denainte decât a lua latinii Ţarigradul din mâna romanilor, pre vreme lui Isachie Anghel, la anul 1193,
HRONICUL
1391
pentru Bela craiul unguresc am pomenit, precum au fost el atuncea crăind şi precum au fost şi socrul lui Isachie, unde cursul anilor ne trăgea să dzicem şi de moarte lui şi de craii carii au stătut în urmă-i; însă noi, nevrând să abatem cursul hronicului pană la luarea Ţarigradului de la latini şi pentru ca amestecare să nu facem voroavei, am socotit cu deosăbit cap pentru craii ungureşti să dzicem, pentru ca cititoriul nostru mai curat să cunoască şi în ce vreme au fost Vladislav cel adevărat craiu în ţara ungurească; pentru carele cititoriul, precum iaste adevărat înştiinţându-să, fără nici un prepus va cunoaşte că Vladisiavul cei minciunos (pre carile băsnuitoriul Simion îl cunoaşte Laslău), pre vremile în carile cu basnele lor în scaunul crăiii îl pun, nici au fost, nici au putut fi, nici la istoricii adevăraţi să află.
In anul dară, precum am dzis 997, fost-au craiu în ţara unguriască Ştefan, ficiorul Gheizii, carile întăi şi craiu s-au numir şi la lumina creştinătăţii au vinit.
2: Al doilea au fost Petăr Alleman, ficiorul lui Gulielm şi nepot lui Ştefan. Leat 1034.
3: Otto, cumnat lui Ştefan, leat 1041. Alţii acestuia dzic Aba.
4: Petăr Alleman, de al doilea, leat 1044
5: Andrias, întăi născut a iui Ladislav Pleşului, , ficiorul lui Mihail, carele au fost frate lui Ştefan, leat 1047.
6: Bela, fratele lui Andrias, leat 1059./
7: Solomon, fiiul Iui Andrias, leat 1063. 506
8: Gheiza Marele, ficiorul Belii, lear 1075.
9: Ladislav, fratele Gheizii, ficiorul Iui Bela. Acesta Ladislav la istoricii ungureşti să numeşte Sfânt; ce acesta nu poate fi vâlhovnic lui Simion basnă, căci iaste cu 167 de ani mai înainte decât Laslău cel minciunos, carile au ucis cu toporul, cel din ceriu coborât, pe Batie, hanul tătărăsc; că Ladislav acesta au stătut la crăie lear 1078, iară Laslău cel
9
1392
DIMITRIE CANTEMIR
minciunos, carile dzic să fie avut bătaie cu tătarâi Iui Batie, au fost la leat 1242; ce pentru aceasta pre larg vom dzice la acelaşi an.
10: Al dzecelea, după Sfântul Ladislav au fost crai Coloman, ficiorul Iui Gheiza Marele, Ia leat 1095. 11: Ştefan al doile, ficiorul lui Coloman, 1116. 12: Bela 2, orbul, ficiorul lui Alm, leat 1136. 13: Gheiza 2, fiiul lui Bela 2, leat 1145-14: Intre Gheiza şi între Ştefan, în hronologhiia crailor ungureşti să pune un Ladislav al doilea, ficiorul Belii orbului, carile au apucat crăiia cu sila ş-au ţinut-o numai şese luni, carile de pe vremea annilor şi de pe puţina stăpânirea ce au avut nu poate fi Laslăul cel minciunos, a minciunoşilor Simion şi Misail.
15: Ştefan <3>, fiiul lui Gheiza 2, leat 1165-16: Bela 3, fiiul lui Ştefan 3, leat 1176. Acesta au dat pre fiică-sa Mărie, după Isachie Aighel, pentru carile ia locul său s-au pomenit.
17: Emeric, ficiorul Belii 3, leat 1199. 18: Al cestuia urmaşi alt Ladislav, căruia unii îi dzic ficior a lui Emeric, alţii amentrelea, la leat 1206./ Acesta Ladislav încă numai şese luni , pentru carea Ricţiolul, în hronicul cei mare, socoteşte precum hronologhiia ungurească cu greşala să fie puind doi Ladislavi, carii veri doi ar fi fost, veri numai unul, pentru neapotrivirea vremii; şi pentru scurtă crăiia lor, precum am şi mai dzis, nu pot fi Laslăul cel minciunos.
19: Bela 4, ficiorul lui Andreias; acesta au stătut la crăie leat 1238 şi bătrân au murit leat 1275, după ce au crăir ani 37; în vremea acestuia au vinit Batie ş-au prădat părţile Evropii şi au gonit şi pre dânsul din scaun; pentru carile, cum i-au fost povestea, înainte ia acela an vom dzice; iară acmu întorcându-ne, trebuie să arătăm, din doi Ladislavi, poate să
HRONICUL
1393
să cuvie unul cu Laslău cel din basna Iui Simeon Ungureanul? iară pentru Laslău acel minciunos, aşijderea vom dzice la anul, când plăzmuitorii îl fac că s-au bătut ş-au omorât pe Batie; iară pentru alalţi crai ungureşti carii au urmat, vrând cititoriul să să înştiinţează, caute la istoricii lor şi ales Ia Bonfin, Sansovin, Dolion şi alţii şi acolo îi va afla, căci noaă ni-au fost socoteala să ducem rândul acestor crai numai pană la Batie, pentru ca şi hronicul nostru credinţa să-şi pliniască şi băsnuitorii gura să-şi astupe./
CAPUL IV m
Dovedeşte-să precum din doi Vladislavi, carii la istorici să pomenesc, nici unul pe vreme când au vinit Batie n-au fost la crăie
Mărturisesc cititoriului că, când scriiam hronicul nostru, la Mosc, unde cărţile de triabă încă tot sint rari, aflându-ne, pe Bonfin istoricul (carile între toţi scriitorii pentru lucrurile ungureşti mai curat şi mai credincios să are), la mână a avea n-am putut; ce izvodul crailor l-am scos din hronicul cel mare a Iui Ricţiol, pre carele l-am potrivit cu istoriia Iui DIugoş, leahul, şi cu hronoflojgul [Iui] Calviz şi cu a lui Moreri istoricesc lexicon; şi dintr-aceştea culegând (căci şi ei din Bonfin scriu şi Iui urmadză); iară acmu, când de iznoavă din latinesc în limba românească l-am prefăcut, nu numai Bonfin, ce şi alţii câţiva istorici la mână viindu-ne, li-am înfăţăşet cu hronologhiia lui Ricţiol, pre carile în toate cu istoricii ungureşti într-un glas l-am aflat, fără puţină neatocmire ce să arată pentru anii carii fietecare craiu în ce vreme au stătut craiu şi în ce an au murit; ce toată neatocmirea lor numai în doi ani stând, noi tot hronologhiia lui Ricţiol am urmat.
1394 DIMITRIE CANTEMIR
Ladislav dară (sau cum alţii dzic, Vladislav) cel dintăi stătut-au la crăiia ungurească, după tată-său Gheiza, la anul de la Hristos 1078 şi după ce au trăit în stăpânire 17 ani, la leat 1095 au murit. Acesta au dat pe soru-sa Solomira după domnul de Dalmaţia şi de Croaţia, a căriia bărbat după ce au murit şi ţărâle acelea în moştenirea ei rămâind, li-au dăruit frăţine-său, lui Ladislav. După aceia Ladislav şi Bulgariia şi o parte de ţara rusască (carea era supt crăiia leşască) cătră 509 stăpânirea sa li-au adaos; fost-au adevărat om creştin, le/gii râvnitoriu şi în mirosul sfinţeniii viaţa ş-au petrecut, pentru carea tare mărturisesc epistoliile papei Grigorie al şeptelea. Avut-au biruinţă şi asupra tătarâlor, ş-au murit, precum am dzis, Ia leat 1095, iulie 30.
Acesta nu poate să fie acel Laslău, căci anii istoricilor adevăraţi dovedesc precum cu 167 de ani mai înainte au murit decât năbuşirea lui Batie în ţara ungurească. Aşijderea nu poate acesta Vladislav să fie Laslău cel minciunos, căci cu mulţi ani mai înainte românii au fost pre locurile lor, precum în multe locuri înapoi de istorici vrednici de credinţă am arătat; şi mai vârtos unde am istorisit războaiele acestui Ladislav carile au avut cu tătarâi.
Aşijderea, arătat-am şi din Dlugoş şi din Striicovschie, istoricii leşeşti, căci de ar fi ieşit românii de la Râm întăi supt acesta Vladislav n-ar fi avut de unde să margă într-agiutoriu polovţilor, nici polovţii şi pecinighii ar fi avut de unde să-şi împrumuteadze limba şi să o mestece cu cea românească. Ce acestea fiind mai curate decât ar trebui a să dovedi, mai mult cuvântul pentru ce să lungim nu avem.
Deci să videm şi pentru Vladislav al doilea. Acesta au fost ficior lui Emeric, precum în izvod am arătat, ş-au stătut la crăie leat 1206, şi, precum mărturiseşte Bonfin, au stătut în crăie numai 6 luni: Aşe mărturiseaşte şi hronologhiia lui Abraham Bacşai, măcar că Dlugoş scrie să fie crăit un an şi 2 luni şi Ia leat 1207 au murit. Aceste din Bonfin şi Abraham
HRONICUL 1395
şi Moreri; acestea adevereşte Ricţiolul în ghenealoghia crailor ungureşti şi numai 6 luni să fie crăit mărturiseşte.
Acesta Vladislav încă nu poate fi Laslăul mincionos a măzacului Simion, căci şi acesta au fost cu 36 de ani mai / înainte de intrarea lui Batie în ţara ungurească. 510
Aşijderea, nu poate fi căci scurtă vremea a şese luni nu rabdă adeverinţa istoriii să fie putut lucra câte spun băsnuitorii c-au lucrat.
Aşijderea nu poate fi căci de la anul 1206 şi de pe această vreme şi încă cu sute de ani mai înainte, precum românii să fie fost cu domnii şi cu stăpânire, din istorici am arătat şi înainte din istorici iarăşi de credinţă vom dovedi.
Aşijderea nu poate fi Vladislav acesta Laslăul lui Simion, căci cu câţiva ani mai înainte, adecă pe la anii 1186, vlahii s-au despărţit de la împărăţiie Ţarigradului şi multe războaie după aceia au avut cu Isachie Anghel, precum înapoi pre amănuntul, din istoricul Nichita Honiatis li-am scris.
Aşe dar minciuna băsnuitorilor de Laslăul lor mai goală decât pilugul piuliţii rămâind, Vladislavii cei adevăraţi dintr-acea basnă să dezbat. Iară ce craiu unguresc au fost pre vremea când au întrat Batie în ţara ungurească şi ce războaie au avut cu dânsul, vrând Dumnădzău, la anii carii s-au tâmplat, mai înainte la rândul lor pre larg să va dzice.
| CAPUL V
|       Arată-să precum românii ceşti dincoace de Dure I să fie luat protecţiia lui Andreas craiului unguresc
I
i Pre vremea ce împărăţiia la Nichea    Ioannis Ducas
Ioannis Duca, în ţara ungurească era craiu Andreas al doile449, ficiorul Belii al triilea, carea la anul
449 Bonfin [Bonftnius] şi Dlugoş [Dlugossius], Tom. 1. Cartea 6, cap. 508.
1396 DIMITRIE CANTEMIR
1207 au fost stătut la crăiia ungurească. In vremea acestuia craiu, din diplomatele şi pravilele carile au aşedzat el în ţara ungurească, fără îndoinţă cunoaştem precum părţile Vlahiii dincoace de Dunăre să fie fost supt protecţiia crăiii ungureşti; 511 căci pomenitul craiu în titul diplomatelor să / pomeneşte craiu şi a Valahiii; care titul în carte a doa aşedzământurilor pravilelor lui Coloman, craiul unguresc, scrie aşe: Andreas Dei gratia, Hungariae, Dalmatiae, Croatiae, Ramiae, Serviae, Gallitiae, Lodomiriae, Rex inperpetuum. Adecă: Andrias  totdeauna craiu a Ungariii, Dalmaţiii, Croaţiii, Ramiii, Serviii, Galliţiii şi a Lodomiriii, iproci.
Iară Galliţiia pre atunci să să fie chemat Vlahia din Marea Neagră pană în Tisa mărturiseşte Sambuţie, istoricul unguresc, în tâlcuirea a unor cuvinte şi numere ungureşti. Aceastaşi adevereşte şi Leunclavie în Pantecte, cap. 174, unde dzice: Valahia toată mai denainte s-au fost chemând Galliţiia; precum şi diplomatele crailor mărturisesc. Scrisu-s-au acea diplomă a lui Andreias craiu la anul 1222.
Iară Andrias după ce au crăit ani 31, la anul 1238 murind, urmat-au la crăiia ungurească ficiorul său Bela al patrulea, cu acesta nume, într-a căruia vreme au fost poiadea tătărască cu hanul Batie.
Deci toată pricina împotrivirii basnelor cu istoriia ce adevărată, într-acesta punct stând, sili-vom ca curat şi pre amănuntul, toate năbuşiturile lui Batie la locul şi Ia anul lor să Ie arătăm şi toate răutăţile, morţile* prădzile şi răssipele cari le-au făcut în părţile Evropii să le istorisim; căci aşe bună nedejde avem că cititoriui nostru, de-i vor fi sunat mai denainte la urechi basnile lui Simion Ungureanul pentru Laslău craiu şi pentru descălecarea Maramorăşului cu romani, acelea sunete toate nemică adevărat însămnătoare să iasă şi în locul lor adevărata a adevăraţilor scriitori istorie să puie; că precum pană acmu am făcut, aşe şi de acmu / 512 înainte vom face, toate din istoricii streini şi vrednici de
HRONICUL 1397
credinţă culegând, nemică altă ceva al nostru vom pune, nici vom adaoge, fără numai o a istoricilor alcătuire şi mărturie aducând.
CAPUL VI
Arată-să cea dintăi a lui Batie năpadă şi cum i-au închis atuncea românii poticile munţilor, de n-au putut într-acea dată răzbate în ţara unguriască
După câtă trudă ni-au adus băsnuitorii cu Laslăul lor cel minciunos, atâta odihnă simţim acmu când noi într-o parte dându-ne, toţi scriitorii streini condeile mai ascuţite decât sulele şi mai lungi decât suliţele, asupră-le-şi buăreadză şi ca nişte buni viteji a istoriii adevărate păzitori şi scutitori, din trufaş scaunul minciunii prăvălindu-i, ca fumul şi pulberea de vântul vivorât împrăştiindu-i şi răşchirându-i îi face, aşe ca după ce Ie va pieri numele cu sunet, să treacă şi să să întoarcă şi nici locul să nu li se mai afle.
Deci dară Patavie, în carte sămăluirii vremilor, parte 1, carte 9, cap. 3 din Navcler450, cea dintăi a lui Batie năbuşire o pune cu 39 de ani mai pre urmă decât ieşirea lui Genghiz han, a căruia nepot acmu Crâmul stăpâniia, precum în cele trecute am arătat.
Batie dară acesta, la anul de Ia Hristos 1236, sculându-să din tătărâmea ceia ce iaste peste apa Volgăi (aceştiia vechi gheografii elleneşti îi dzic Rra), iară oardele acelea astădzi să chiamă ruseşte Zolotaia Orda, şi viind, întăi au întrat în hotarăle împărăţiii ruseşti şi îndată au răzbit cetatea Volga (carea acmu să socoteaşte să fie fost / unde iaste Ajdrahanul); 513 de acolo spre părţile de crivăţ slobodzindu-să, în lung şi în lat, toată ţara moschicească au prădat şi au fărmat.
450 Navcler [Nauclerus], Cartea 2. Rodul 42.
1398
DIMITRIE CANTEMIR
1 cat      Iară la al doilea an, au încungiurat şi stoliţa Moscului şi 1237 au şi dobândit-o; şi prindzind, sau în războiu omorând, pre Gheorghie, marele cnedz a moscalilor, rot neamul rusesc au supus supt stăpânirea sa, puindu-le de la sine cnedzi pre laroslav, fratele lui Gheorghie marile cnedz.
Aşe Batie, după ce au suppus ţara moscalilor, scrie Marin istoricul451, precum s-au slobodzit în gios spre vlahi; ce vlahii, una făcându-să cu săcuii lăcuitorii Pannoniii, au închis căile şi poticile munţilor şi tare locurile acelea păzind, au împins pre tătari înapoi şi nu i-au lăsat pre acolo să treacă mai spre părţile apusului.
Vadză aicea cititoriul şi să să scrăndăvască de minciuna băsnuitoriului, căci din istoricii cei adevăraţi curat să dovedeşte că Batie, încă pană a nu întră în ţara unguriască, volohii (sau precum istoricul Marin le dzice olahii) cu săcuii, puterile împreunându-şi, lui Batie pre acelea locuri n-au dat trecătoare, pentru carea au căutat tătarâlor a-şi muta şleahul prin ţara leşască în Silezie, precum mai gios vom arăta.
Cum dară să prinde sula în sac şi măciuca în pungă (creadză cititoriul şi iarte proastelor noastre cuvinte, căci cătră băsnuitori ca aciia, pilde ca acestea să prind), cum putu fi volohii, carii în temniţile Ramului fiind, să opriască intrarea tătarâlor în ţara unguriască; ce aşe trebuie să să ruşineadză măzacul ./
M CAPUL VII
Arată-să prada lui Batie în ţara leşască şi în Silezia
Leat
Batie vădzind că calea prin Volohia i s-au închis şi prin 1240 acea Parte îucătro îi era voia a trece n-au putut, leat 1240, iarăşi au întrat în ţara leşască; şi răzsipind cetatea Liublinul,
451 •
Marin [Sanudo], Partea 2, cartea 3, cap. 13 şi 16; şi în epitoma Istoriii, Ia acesta an, la Ioan Gluverie [Cluverius Ioannesj.
HRONICUL
1399
prin tot anul acela din ţara leşască afară n-au ieşit; ce nime împotrivă stându-i, au tot prădat ş-au omorât pană au agiuns la Visla.
Iară leat 1241, iarna, trecând Visla pe gheaţă, au început a prăda şi într-acelea părţi; împotriva Iui Batie au ieşit palatinul cu oaste; şi întăi cu năroc mărgându-i, au scos prada din mânule tătarâlor; ce cu aceasta mai mult întărtându-să Batie decât biruindu-să, într-acelaşi an, mart 18, asupra leşilor năvălind, mare moarte şi stricăciune au făcut într-înşii, de care lucru vădzind Boleslav, craiul leşesc, şi toţi domnii leşeşti, că nu vor mai putea să stea împotriva tătarâlor, Iuându-şi doamnele şi ce ş-au putut apuca de prin casă, unii au fugit la Seleziia, iară unii împreună cu craiul au scăpat în ţara ungurească.
Tătarâi biruitori şi ţara leşască fără nici o apărare rămâind, după izbândă au vinit ia Cracov, carile atuncea era scaunul crăiii.
După  au răzbit şi Cracovul şi l-au aprins de au ars pană în pământ, de ciia acolo ş-au împărţit ostile în doaă părţi; deci singur Batie cu o samă de oşti au purces să goniască pe craiul în ţara ungurească, iară cu o samă au trimis serascheriu pe Peta, carile, mărgând, au prădat toată Sileziia şi Bohemie.
Ce tătarâi acestea, trecând pre lângă Vratislavia şi agiun-gând la Ligniţi, acolo li-au ieşit cu oaste înainte ducul Henric. Deci întăi i-au mărs răz/boiul oarece cu năroc; iară 5/5 mai apoi, necredincios nărocul războaielor faţa întorcând, cu nepovestită răzsipa şi prăpădeniia oştii sale şi el au pierit. Minune scriu istoricii pomeniţi, de moartea carea s-au făcur creştinilor într-acel război, că tătarâi după ce au izbândit, dzic, să fie tăiat de la tot mortul câte o ureche şi cu acele urechi să fie împlut 9 saci şi să-i fie trimis la Barie pentru dovada biruinţii lor.
r?
1400
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1401
CAPUL VIII Arată-să precum Bela, craiul unguresc, adevărat au cerşut agiutoriu de la chesariul şi de la alţi crai; ce n-au luat; şi bătaia fără năroc carea au avut cu Batie
Precum apa nu să poate ţinea în ciur, aşe minciuna nu poate să să stăruiască în basnele sale; ce ca năsipul în ceasornicul cel de steclă, unul după altul scurgându-să şi cu singură greutatea sa răsturnându-să, nu stă pană de tot să deşartă, într-acesta chip şi basna pentru Laslău şi pentru aşedzarea românilor de la dânsul în Maramorăş prăvălindu-să, nu să poate opri pană nu-şi arată deşărtăciunea şi sărăciia. Bonfin452, decada în 2, carte 8, întrarul Iui Batie cu tătarâi în ţara ungurească aşe îl scrie: Bela, dzice, ficiorul lui Andrias de-abiia împlusă cinci ani în crăie, când tătarâi în ţara unguriască năbuşind, sufletele ungurilor greu au dosădit, carii ieşind din ţara leşască au vinit la poarta carea să chiamă Rodana (acesruia loc strâmpt îi dzice Ureche vornicul Rodna), carea iaste la hotarăle Ardialului şi a ţărâi ungureşti; iară păn a agiunge Ia acesta loc (pre alte părţi fiind toate poticile închisă) i-au căutat a trece printre ţara rusască şi prinrre comani, făcând şi deşchidzind cale de trii dzile, tot pri-ntregul munţi/lor; şi aşe precum am dzis, răzbind Ia Rodna, acolo au aflat pre palarinul craiului Belii, carile păziia acea trecăroare; ce pre acesra îndată biruindu-1 au întrat în ţara ungurească453.
Iară Bela, vădzind prădzile şi răurăţile carele tătarâi făcea în ţărâle vecine Ungariii, au trimis la Frideric al doilea, împararul apusului, şi la craiul franţuzesc şi la cel inglizesc,
452 Bonfin [Bonfinius], Decada 2, cartea 8.
453 Bonfin [Bonfinius], acoloşi. Parisiot [referinţă eronată; v. nota 124], List 540 şi 545. Dubravie [Dubravius], Cartea 15. Navcler [Nauclerus], Cartea 2, capul 42.
rugându-să pentru agiutoriul; ce puţin au folosit, căci Bela avea atunci gâlceava cu ungurii săi, carii bucuroşi era, ori cu ce mijloc ar fi, numai de dâns să să izbăvască.
Deci Bela, vădzind nevoia ce-i vine asupra şi nici de la ai săi, nici de la streini vreo nedejde având, întăi ş-au trimis crăiasa în Austriia, iară el cu câtă oaste s-au putut găta, au stătut faţă şi groznic războiu au avut cu Batie; ce neoprit fiind biciul lui Dumnădzău asupra ţărâlor acelora, Bela fu biruit şi oastea lui mai toată prăpădită, singur din războiu cu puţini scăpând.
După aceasta Bela, vădzind că în ţara sa să să sprejineascâ sau alta oaste împrotiva nepriiatinului său să puie nu-i putinţă, i-au căutat şi Iui cu fuga a scăpa, şi aşe, leat 1242, din războiu pedestru scăpând, au ieşit în Austriia, unde şi doamna îi era trimisă; ce Frideric, ducul de Austriia, pizmă veche pe Bela având, în vremea slăbiciunii lui, mijloc de răscumpărare aflând, i-au jăcuit toată averea carea crăiasa cu dânsa adusese; şi aşe gol şi dezbrăcat, l-au gonit din ţara sa. Bela încă, încătro lua nemaiavând, au ieşit cum au putut în Dalmaţia; iară de acolo tocma la ostroavele mării, ce-i dzic Andriatică, să fie trecut, scrie Abraam Bacşai în hronologhiia crailor ungureşti./
^ CAPUL IX
Arată-să înturnarea lui Batie cu tătarâi înapoi şi a Belii la crăiia sa
Batie, după fuga Belii în Austriia, au stătut cu coşul în ţara ungurească şi acolo în toate părţile năvrapii şi ciabuiurile trimiţindu-şi, în ţara nemţască pană la Dunăre prădasă şi arsese; împotriva a cărora Frideric împărat au trimis cu oaste pre doi ficiori ai săi, pe Conrad şi pe Henric (căci singur având războiu cu papa bătea cetatea Favenţia), carii viind
1402
DIMITRIE CANTEMIR
asupra lor, puţin lucru ar fi procopsit de nu ş-ar fi stricat tătarâi singuri şiie, căci încătro mergea, toate supt foc puind, măcar că de jacuri şi dobândă fără samă încărcaţi era, însă la mare lipsa hrănii au vinit cu toţii; înainte a mai prăda ficiorii lui Frideric vetejeşte oprindu-i, de foame siliţi şi împuţinaţi fiind, li-au căutat din ţara ungurească a ieşi şi ia ale sale a să întoarce454.
Pentru sfârşitul Iui Batie în doaă feliuri spun scriitorii; unii dzic precum în războiul cu ficiorii lui Frideric să fie pierit; iară Bonfin cu Dubravie spun precum la locul său să să fie întors cu tătarâi câţi i-au scăpat întregi. Iară Bela craiul în anul 31a împărăţiii lui Frideric la apus, împărăţind asupra j    grecilor la Nichea Ioanis Duca şi în Ţarigrad Balduin al 1246 doilea, leat 1246, fiind în Dalmaţia şi audzind precum tătarâi au ieşit din ţara ungurească şi s-au dus la locurile sale, cercatu-s-au doară să va putea întoarce prin Austriia să iasă în ţara lui. Ce ducul de Austriia nevrând să-i dea cale, el au strâns câtăva oaste în Dalmaţia şi cu alta l-au agiutorit 518 împăra/tul Frideric; aşijderea şi cavalerii de Rodos şi comesii de Franghipan, cu bună samă de oaste i-au vinit într-agiutoriu. Acestea atuncea să chema cruţiati, căci în hainele sale purta cruci cusute, pentru ca să să cunoască dintr-alţii; acestea apoi cavaleri, fiind goniţi de Suleiman, împăratul turcesc, au trecut la ostrovul Malta, leat 1522.
Cu această oaste agiutorindu-să Bela, au întrat cu de-a sila în Austriia. Ducul de Austriia cu multă oaste împotrivă ieşindu-i, în tot chipul să siliia să nu-i dea cale de trecătoare; ce Bela pe alt Ioc să treacă neavând, cu sabiia ş-au făcut drum; de vreme ce tare cu ducul războiu dându-şi, fu biruitoriu şi ducul în războiu căzdind, toată oastea i s-au împrăştiiat, carea încătro au putut.
HRONICUL
1403
454 Bonfin [Bonfmius] şi Dubravie [Dubravius] Ia locurile de sus. Navcler [Nauclerus], acoloşi. Patavie [Petavius], Partea 1, cartea 9.
Şi aşe Bela totdeodată şi din Dalmaţia au ieşit şi pre ducul de Austriia au omorât şi ţara Stiriii supt stăpânirea sa au luat şi la crăiia sa în ţara ungurească s-au întors.
Apoi, după ce s-au aşedzat la crăiia ungurească, scrie Abraam Bacşai în hronoghiie, precum acelor cruţiaţi şi franghipanilor să le fie dăruit multe sate şi oraşe în ţara ungurească, întărindu-Ie cu urice de vecinică moşie; şi aşe acea oaste de agiutoriu să fie rămas cu totul pre lo[cu]rile carile le dedese craiul. Poate şi de pre această istorie sa fie schimosit basna sa Simion, în locul cruţiiatilor de Rodos pe romanii din temniţăle Ramului puind. Aflat-am şi acestui craiu o diplomă în titul ei scris, tot într-un chip cu a diplomei carii era scrise de tată-său Andrias, adecă: Craiu a Ungariii, Dalmaţiii, Croaţiii, Ramiii, Sirbimii, a Galliţiii, adecă a Vlahiii. Scrisă este această diplomă Ia anul / 1270, 519  murind, fu îngropat în Strigoii. într-acesta chip dară a fost războaiele lui Batie cu alte neamuri şi cu Bela craiul unguresc şi acesta au fost sfârşitul prădzilor şi războaiele lui Batie şi a Belii, carele adevărat pe acele vremi au fost craiu unguresc.
De unde decât soarele mai curat să cunoaşte că povestea pentru Laslău, carea dzice să fie omorât pe Batie şi cum românii să-i fie bătut pe tătari, hireşă şi goală minciună iaste.
Deci la anul  1255, Ioanis Duca,   xheodorLas 1255 împăratul grecilor, după ce au împărăţit la   caris cel Tânăr Nichia ani 33 au murit şi au lăsat în locul său pre fiiul său Theodor Lascar cel Tânăr.
Măcar că noi cu atâtea doveade şi mărturii câte pană acmu înainte am pus pentru scornită basna lui Laslău şi pentru descălecarea Maramorăşului cu românii noştri, odihnit să fie nedejduim; însă noi adevărul să mărturisim, cu atâta încă tot nu ne putem odihni; de care lucru,
w
1404
DIMITRIE CANTEMIR
cârpiturile minciunoşilor încă a mai destrăma şi a şpârcui îndemnându-ne, încă şi aceasta cătră cititorii noştri a striga nu ne vom sii.
CAPUL X
Arată-să ciudat chipul basnii scornite pentru Laslăul cel scornit şi minciunos
O, omenite cititoriule! Cât de cu greu lucru iaste adeverinţa minciunii a afla şi încă, după ce o afli, mai cu greu cade ştiinţa ii, că aflând nu afli şi ştiind nu ştii; că precum, viind întunericul, altă nu putem afla fără numai că lipseşte lumina, aşe aflând minciuna, altă nu ştim făr cât că iaste lipsa adevărului, carea nici fiinţă, nici supstare poate avea. 20 Râde-va poate cititoriul de / surdă osirdiia noastră, căci chipul a căruia fiinţă în lucrurile firii nu să află a zugrăvi ne apucăm şi corăbii în aer, stânci pre apă plurind, lei şi zmei plugurile pre arături trăgând şi altele ca acestea fosturi de chiteală  a arăta ne nevoi m.
Ce precum noi slobodzenie la râs îi dăm, aşe şi el icoana ce-i vom şerui trebuie nu de tot să o lepede, carea măcar că de altă trebnică n-ar fi, însă râsul poate să clătească şi oarecare chip de trecerea vremii să-i dea.
Laslăul cel Pocitanie aceasta a lui Laslău (ce-i
minciunos dzice Simion măzacul craiu unguresc şi în predosloviia hronicului lui Ureche o au adaos), în capetele trecute atâta am înfruntat-o şi la gol am scos-o, cât mai mult  prin audzul cititorilor ştim că s-au tăvălit şi oarece chip de istorie adevărată au luat, pentru aceia şi mai tare a o scutura şi din toate încheieturile a o deznoda şi a o destrăma foarte de treabă şi în adeverinţa istoriii de
HRONICUL
1405
folos a fi am socotit. Că precum cât iaste întunericul mai des, atâta lumina să lumineadză mai tare şi mai departe îşi sloboade radzăle, aşe pre cât să dovedeşte minciuna mai tare, pre atâta ştiinţa adevărului să curăţeşte şi să lumineadză.
Pocitanie aceasta, dzice dară Simion să o fie luat din istoricul cel unguresc; iară din care istoric anume nu arată; dzice că în hronicul Iui Ureche nu iaste scris, iară el, socotind-o că presemne va fi adevărată, n-au vrut să nu o scrie. (O, ce frumos giudecătoriu, asemenea aceluia, căruia dzicându-i unul să gâcească ce ţine strâns în pumni, el au răspuns că de-i va spune numai forma lucrului aceluia, atuncea va putea să giudece şi anume să gâcească ce ţine în pumn. Celalalt spuindu-i că ţine în pumn un lucru rătund şi în mijloc găurit, / gâcitoriul, după multă chiteală, i-au răspuns dzicând că altă nu poate fi fără numai o piatră de moară, căci aceia iaste rătundă şi în mijloc găurită. Tocma aşe iaste şi socoteala giudecătorului Simion, socotind numai căci iaste rătundă şi găurită, iară nu ce poate pumnul cuprinde.) Aşijderea dzice că acel Laslău să fie fost vâlhovnic, carea di pe limba slovenească să înţălege vrăjitoriu, căutătoriu în stele; dzice c-au fost în legea păpiştăşască şi de Ia dânsul întăi au început ungurii a lăsa săc marţea şi altele câte buiguiaşte tuturor sint ştiute.
Ce acestea cât de crude minciuni să fie, din istoriia trecută s-au dovedit; iară el de unde au luat-o iată acii vom arăta.
începătura şi părintele basnii aceştiia, după multă trudă şi osteninţa, aflat-am să fie fost un Sava, ce-i dzic mitropolit bulgăresc şi frate unui Ştefan, carile întăi s-au numit crai la bolgari; însă basna aceasra în izvorul ei, precum acel Laslău să fie luat agiutoriu de la împăratul Ramului nu scrie, nici ceva pentru acei români pomeneşte; ce numai cum şi în ce feliu i-au fost războiul cu Batie şi cum singur cu mâna iui să-1 fie omorât, pre larg şi cu ciudese amestecat povesteşte; precum noi în cele trecute, pre larg am şeruit-o şi cu negreaţă
1406
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1407
ei nu puţină hârtie am muruit. însă acolo câteva neatinse de dovadă trecând şi nepomenite uniie lăsind, aicea şi cele pomenite, pre scurt poftorim, şi cele nepomenite vom adaoge; iară cititoriui pentru adease pomenirea aceştii basne iertare ne dea, căci noi socotim că cine iaste numai o dată mineiu-nos, trebuie în veci precum minciunos să fie să să areate.455/
CAPUL XI
522     Iarăşi să arată izvorul de unde au piştit puturoasă basna pentru Laslăul ce-i dzic vâlhovnic
Veade-să că neamul rusesc după ce s-au luminat cu credinţa orthodoxiii, foarte râvnitori au fost să să înştiinţedze şi de lucrurile ce s-au întâmplat mai denainte în împărăţiia grecilor şi în crăiia bolgarilor; căci hronicul rusesc toată istoriia sa cu istoriia împăraţilor greceşti şi a crailor bulgăreşti alăturând-o au scris, şi pre scurt de lucrurile lor încă însămneadză şi ales unde au vădzut că să pomeane vreo ciudeasă lucrată, cu mare osirdie în hronicul lor au amestecat-o; pentru care lucru, vrând cu unile ca acestea istoriia lor să împodobască, ca nişte oameni încă crudzi şi prostaci în lucruri ca acestea, fără de nici o deosăbire, ce în mână scris li-au vinit, aceia nu numai în Ioc de istorie adevărată, ce încă şi în loc de poveste sfântă au ţinut-o ş-au credzut-o.
Acestora dară, rusii cu drept suflet râvnitori şi cercători fiind, bulgarii, carii încă de mult în părţile Evropii trecusă şi cu pravoslavie să luminasă, vrând să arete mare laudă şi pohfala neamului şi numelui lor, cu toate istoriile şi ciudesele lor i-au împrumutat şi ca unura din neamul lor li-au obştit.
Trei dară hronice mari ruseşti pană acmu ni-au vinit la mână, unul ce să cheamă hronic, altul letopiseţi, al triile
455
Diu pingo, quia aeternitati pingo.
stepenna şi în tustrele acestea pocitaniia acestui Laslău tot într-un chip o spun; carea iaste într-acesta chip: dzic că pe vreme când au întrat Batie cu tătarâi în ţara ungurească să fie fost craiu acolo acest Vladislav (căruia măzacul Simion îi dzice Laslău). Acesta mai denainte să fie fost păpistaş, iară apoi Sava, mitropolitul bulgarilor, cu mare ciudeasă să-1 fie întors / la pravoslavie; iară pricina întoarcerii lui aşe o scriu: dzic, că Ştefan, craiul bulgăresc, luând titul şi coronă de crăie (iară de la cine să-1 fie luat această cinste nu arată), Vladislav să-i fie râvnit şi să fie dzis: cum poate domnul bulgăresc să să numască craiu şi să fie la cinste atocma cu dânsul? Deci aceasta pizmă la inimă cocându-i, odată aflând vreme, s-au sculat cu multă oaste şi au mărs asupra lui Ştefan.
Ştefan, vădzind că de bătaie n-are gătire şi putere ca aceia cu carea să-i poată sta împotrivă, au trimis pe frate-său Sava, mitropolitul, rugându-1 să să părăsască de ce s-au apucat şi să trăiască ca nişte vecini buni în frăţie şi prieteşug.
Sava, mărgând în tabăra craiului unguresc, nicicum să-i aducă la pace n-au putut, căci craiul unguresc nicicum ureche spre pace pleca. între acele dat-au Dumnădzău o arşiţă şi o căldură ca aceia cât toate apele şi izvoarăle atâta s-au fost încăldzit cât n-au mai putut oamenii să-şi potolească setea cu apa, şi de au fost bând cât de multă, nu li-au fost folosind nemică. într-acesta chip s-au fost încăldzit şi vinul şi altă băutură carea au fost având cu sine în tabără.
Sfântul Sava, mitropolitul, vrând să arete ciudesă şi minulne-i carea era să urmeadză, într-adins au trimis la craiul unguresc să-i spuie că n-are cu ce-şi potoli setea şi să roagă să-i trimită puţinea gheaţă ca să-şi răcească băutura.
Craiul i-au răspuns că ca aceiaşi patimă trage şi el şi toată oastea lui şi precum preste toată faţa pământului au cercat şi ghiaţă n-au aflat.
Sfântul Sava, luând de la craiul acesta răspuns, în taina sa s-au rugat lui Dumnădzău să-i trimaţă ghiaţă să-şi
523
1408
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1409
răcească vinul cu carele să-şi răcorească setea. Dumnădzău 524 ruga ascultându-i, înda/tă în giur împregiurul taberii au ploat multă piatră, din carea stringând şi într-un blid puind au trimis craiului dzicându-i cu aceasta să-şi răcească băutura şi să poroncească şi oştii, ieşind afară din tabără, să-şi strângă, cât le va fi voia (căci în tabără nici un grăunţu n-au fost picat).
Aceasta audzind şi vădzind craiul, l-au cuprins mare frică şi nespusă spaimă şi îndată după învăţătura Sfântului Savei, lăsindu-să nu numai de vrajbă, ce şi de eriasa păpiştăşască (noi cuvintele hronicului precum sint dzicem) îndată s-au botedzat (ca cum latinii n-ar fi botedzaţi), întorcându-să la orthodoxie; atunci Sfântul Sava i-au pus numele Vladislav, iară ce nume să-i fie fost avut mai denainte nu scriu.
Iată cum să potrivăsc basnile de frumuşel, cela scrie păpiştaş fiind şi vrând să facă veselie pentru biruinţă asupra tătarâlor, au poftit de la episcopii să-i dea voie să facă lăsatul sacului marţea, iară acesta dzice că păpiştaş fiind, mai denainte, pană a avea războiu cu tătarâi, au vinit la pravo-slavie şi apoi au petrecut viaţă sfântă, cât şi după moarte, din mormânt, multe minuni au făcut. Deci să mergem înainte sa videm şi războiul cu Batie cum i-au fost./
'25 CAPUL XII
Arată-să basna războiului carile dzic să fie avut Laslău cu Batie hanul tătărăsc
Batie, după ce au prădat ţara moscului şi ţara leşască, de ciia, la anul 6756 (cu şese ani mai pre urmă decât cum scriu toţi istoricii vremii aciia), au întrat cu prada în ţara ungurească şi au agiuns pană la Varad, unde era scaunul Iui Ladislav. Era, dzice, cetate aceia tare foarte şi din toate părţile cu apă încungiurată, iară în mijlocul cetăţii au fost un stâlp de marmure, înalt peste samă, cât abiia i să videa vârvul.
Deci Vladislav, în grabă, neputându-să găti de oaste sau de altă bătaie, s-au închis în cetate şi suindu-să în vârvul acelui stâlp înalt, de acolo prăviia răutăţile carile pre denafară făcea zlocistivul; şi, neavând nici o facere, numai ce s-au fost rugând lui Dumnădzău cu atâta de fierbinţi lacrămi, cât şi marmurile acele potricăliia, unde cădea din ochii lui Vladislav pe pleşea stâlpului.
Aşe el lui Dumnădzău rugându-să şi cu lacrămile marmurile găurind, de năprasnă i s-au arătat un om lângă dânsul stând şi dzicându-i: pentru lacrămile tale carea le verşi, iată Dumnădzău îţi va da biruinţă asupra nepriiatinului şi tiranului spurcat; şi îndată omul acela fu nevădzut.
După aceia Vladislav, cuborându-să gios de pe stâlp (aicea cititoriul trebuie să-şi opriasca râsul, căci minune sirbască să povesteşte), vădzu un cal înşelat, acolea, neţinut de nime, stând, şi pe cal un topor. De pe aceasta Vladislav cunoscând că iaste agiutoriul de la Dumnădzău trimis, îndată luând toporul a mână şi pe calul acela din ceriu cuborât încălecând, cu câţi oameni au putut avea lângă sine, au / ieşit din cetate afară şi s-au slobodzit asupra păgânilor busurmani (că aşe le dzicea istoricul sirbăsc).
Pe tătari îndată cădzu frică şi nicium de bătaie apu-cându-să, plecară a fugi, iară ungurii a-i goni şi a-i fărma.
Dzic precum în războiu au fost şi o sor a lui Vladislav, pre carea mai denainte Batie robind-o, au fost-o luat muiarevxarea multă stricăciune au fost făcând ungurilor; ce viteazul Laslău, agiungând în goană pe Batie şi pe soru-sa, pe amândoi i-au despicat cu toporul, cel din văzduh oţelit.
Şi aşe, de ciia, ungurii pe toţi busurmanii aciia au ucis, fără numai carii au priimit legea creştinească, pre aciia au poroncit Vladislav să-i cruţă.
După aceasta izbândă, cetăţenii dzic să fie făcut chipul lui Vladislav de aramă vărsar, şedzind pe cal şi cu toporul a
1410 DIMITRIE CANTEMIR
mână şi să-1 fie pus în vârvul stâlpului, pentru carea am dzis că au fost în mijlocul cetăţii şi s-au fost rugând Vladislav lui Dumnădzău din vârvul lui.
CAPUL XIII
Aduce-să înfăţăşearea basnelor istoricului bulgăresc cu a lui Simion măzacul pentru Laslăul lor
Iată, omenite cititoriule, fântâna, iată şi pârăul basnii pentru Vladislavul din istoriia sirbască sau Laslăul lui Simion măzacul. Vedzi şi cunoaşte că toată pocitaniia aceasta altă ceva nu cuprinde, fără numai, precum am şi mai dzis, crude basne şi râncede minciuni cu carele un sirbac au amăgit pe un rusac, vrând să areate precum de la părinţii bulgari multe şi mari minuni şi ciudese s-au făcut.
Iară amentrelea din istoricii vremilor acelora aiavea s-au arătat că nici Vladislavul, nici Laslăul au fost pre vreme când 27 au vinit Batie cu tătarâi în ţara un/gurească, nici din latin s-au făcut orthodox, nici cu Ştefan, dispotul bulgarilor, să să certe pentru pizma şi zavistiia titului şi coroniii crăieşti, nici cu Batie s-au bătut, nici l-au bătut, nici l-au omorât, nici cal din văzduh, nici topor din ceriu i s-au cuborât, nici stâlpul cel de marmure cu picăturile lacrămilor s-au potricălit, nici sora craiului unguresc au cădzut Ia robiia tătarâlor, nici muiare lui Batie au fost, nici cu frate-său, pentru bărbat, s-au bătut, nici frate-său cu toporul au tăiat-o, nici vreuna de acestea au fost, nici chip de adeverinţă sau de istorie adevărată au; ce toate pană la una scornituri de proşti crieri şi credzători de slabă mente sint.
Că de ar fi fost vreun i le de acestea, istoricii ungureşti slava şi lauda crailor lor şi a lor n-ar fi tăcut-o, nici de la bulgari acestea să să serie ar fi aşteptat. Ce ei, adeverinţii slujind,
w
HRONICUL 1411
mărturisesc patima şi stricăciune carea li-au făcut Batie, dintr-a cui mână craiul lor Bela, de-abiia pe gios, din războiu au putut scăpa.
Aşe basne şi blojerituri şi buiguituri sint câte cătră acestea Simion măzacul prepune şi adaoge. Că nici Laslăul acela de la împăratul romanilor, oameni ca aciia într-agiutoriu au luat, fără  cu îndemnarea lui au mărs cruţietii de Rodos, de carii am pomenit, ce aceia nu împotriva lui Batie, ce împotriva ducului de Austriia i-au fost agiutoriu; nici împăratul Frideric (căci acesta era împărat pe vremea când au vinit Batie) au făcut vreodată giurământ ca să nu moare om de sabiia lui; nici Laslăul acela pe tătari pana peste munţi i-au gonit; nici în apa Siretiului înecându-să au strigat u[n]gureşte: seretem, seretem, adecă (precum acelaşi măzac ungurian tăl/măceşte) aşe-mi place, aşe-mi place, nici semnele 528 prin pietri şi prin stânci să cunosc, pe unde au călcat caii ungureşti, că nici stâncile cele de piatră au fost atuncea humă sau tină în carile să poată tipări copitele cailor; nici ungurii atuncea au început a lăsa săc marţea; nici atuncea întăi s-au aşedzat românii în ţara Maramorăşului; nici aceasta au fost pricina ieşirii lor de Ia Râm; nici poate acestea toate sau ! vreuna între istorii să să numască; ce toate, pană la una, ! scornituri şi din slabi crieri fătaturi sint; că cea dintăi a i românilor în Dachia descălecare şi apoi într-însa necurmată trăire din an în an şi din istorici în istorici, cum au fost şi curnj^au ţinut şi cum trăiesc, şi pană astădzi cu neclătite mărturii am dovedit şi am arătat.
Aşijderea Batie, când, cum şi cu cine au avut războiu şi sfârşitul acelor războaie la ce au ieşit şi Vladislavii cei adevăraţi pre ce vreme au fost crai în ţara ungurească, din hireşe a lor şi a multora vrednice de credinţă istorii, am istorisit ş-am vincit; pentru carea nu într-a noastră laudă Ji    dzicem, ce ce pofteşte adevărul poftind şi urmând în bună
1412
DIMITRIE CANTEMIR
nedejde sintem, precum cititoriul nostru, credinţa hronicului, cu curată socoteală cercând şi aflând; de nu ne va mulţămi, încailea în ce vom fi lipsit, ne va agiutori şi altor după noi, mai cu osirdie şi mai cu silinţă a scrie, pricină şi materie va da.
Iară noi aicea sfârşitul cărţii aciştiia făcând, înainte condeiul vom muta, cu carea, de va învoi Dumnădzău, sintem să arătăm statul românilor după prada lui Batie şi de iznoavă ieşirea lor pre la locurile şi moşiile sale, din carile în 529 scurtă vreme ieşind, iară în scurtă vreme şi / fără zăbavă la dânsele s-au întors, unde şi păn astădzi trăiesc.
Sfârşitul cărţii a noâa/
CARTEA A DZECEA 530
Carea arată statul ţărâlor româneşti de după prada lui Batie hanul, pană la înturnarea lui Dragoş Vodă în Moldova şi a Radului Vodă în Ţara Munteniască. Aşijderea arată vreme, pricina, chipul şi alalte tâmplari pentru carile o samă de români s-au tras spre ţara Ardealului, iară o samă au rămas tot pre locurile şi moşiile sale, neclătiţi. Aşijderea arată cetăţile, târgurile şi provinţiile carile au ţinut în Ardial românii carii au trecut acolo şi carile au ţinut românii carii au rămas pe loc. Aşijderea arată precum un craiu sirbăsc au ţinut pre o fată a unui domn românesc, cu mulţi anni mai denainte de annul ce însămneadză hronicile noastre înturnarea domnilor de la Ardial la moşiile sale.
CAPUL I înştiinţare cătră cititoriu
Vreare-m, pentru ca să să înştiinţeadze cititoriul noastru că alta pusesem în gândul nostru şi alta strâmtoarea vremii şi lipsa a unor scriitori Ia lucrul nostru foarte de triabă ni-au asuprit a face. Căci propozitul  nostru era ca cu sfârşitul cărţii a noâa şi sfâr/şitul hronicului pentru vechimea romanilor din Dachia să punem; şi de unde la 531
1414 DIMITRIE CANTEMIR
cartea pomenită facem sfârşit, de acoio să luăm începătura hronicului amânduror ţărâlor, adecă precum a Moldovii, aşe a Ţărâi Munteneşti şi să-1 ducem de va vrea Dumnădzău pană la vremile noastre.
Ce cătră lipsa a pomeniţilor scriitori, mai adausu-ni-s-au şi altă zăticnire, căci şi pentru lucrurile domnilor munteneşti, hronicul carile în ceasta dată Ia mână îl avem, macara că de Ia Radul Vodă începând pană Ia domniia iui Constantin Vod Brâncovianul vine, însă noi neputând dosluşi de cine să fie scris (căci numele nu-şi iveaşte) şi de să potriveşte cu alte hronice a Ţărâi Munteneşti, din scriitoriu fără nume ca acesta, pană nu-1 vom înfăţăşea şi cu alţii, a ne încredinţa n-am îndrăznit.
Pentru carea ni-au căutat a mai muta vremea şi a aştepta pană când ne va vini la mână sau altul ca acesta, sau alt scriitoriu a căruia nume şi credinţă să fie ştiută.
Avut-am noi, încă la Ţarigrad fiind, hronicul muntenesc şi aşeşi cu singură mâna lui Şerban logofătul, pe proastă limba greciască scris, ce acela, cu alte multe ale noastre, acolo la Ţarigrad au rămas.
Deci dară cu aceste pomenite împiedecări, fiind siliţi socoteala cea dintăi a ne schimba, ales-am ca cătră alalte adăogând şi această a dzecea carte, cu carea sintem să arătăm statul românilor de după năpada şi prada Iui Batie pană la înturnarea românilor cu domnii săi de la Ardial iarăşi la locurile sale ceale dintăi, şi altele carile în titulul cărţii acestea s-au pomenit.
Acmu dară îl poftim cu acestea să fie mulţămitoriu (însă de putem dzice că truda noastră aştiaptă mulţămită); iară mai pre încet, învoind Cel de Sus, după ce vom tocmi şi vom îndrepta annii, precum acestui moldovenesc aşe acelui muntenesc hronic şi vom ada/oge şi altele carile din câtva scriitori streini avem culese (carile istoricii noştri cei mai vechi
HRONICUL 1415
nici cu vârvul condeiului nu li-au atins şi pană astădzi alor noştri stau îngropate şi neştiute); şi lipindu-ie la locul, vremea şi chipurilor sale, atuncea, cu agiutoriul lui Dumnădzău, vom pune începătura hronicului acestor doaă ţări, de obşte, adecă de după înturnarea românilor, carii pre vremea lui Batie s-au fost tras la Ardial, pană la vremile noastre, unde întăi din istoricii streini sintem să arătăm şi cu curate doveade să înştiinţăm, precum hronicile noastre în multe şi mai vârtos pentru înturnarea lui Dragoş Vodă în Moldova şi a Radului Vodă în Ţara Muntenească, pe ce vreme şi în ce an să să fie tâmplat, foarte greşiţi sint; căci noi annul înturnării lor de la Ardial, cu câtva ani mai înainte şi aşeşi nu cu mulţi după înturnarea lui Batie cu tătarâi săi, din istoricii streini, scriitorii vremilor acelora, dosluşim, precum istoriia înainte va arăta.
CAPUL II
Arată-să statul românilor sau cum acmu le dzicea, a vlahilor, după prada lui Batie
Precum au început romanii din descălecătura lor, de la Traian împărat, prin toată Dachia, aşe au şi ţinut. Şi măcar că pre vremile năpădzilor vărvăreşti (pentru carile pre la locul şi vremea sa, îndestul s-au pomenit), mult s-au clătit şi s-au strunciunat, însă de pe hotarăle Dachiii de tot afară n-au ieşit, ce numai de la câmp spre munţi, adecă despre Dunăre şi despre Prut şi Nistru, spre părţile Ardealului să trăgea.
Iară după ce trecea fortuna acelor prădzi vărvăreşti, iarăşi la locurile sale ieşiia (precum şi aceasta adese şi în multe locuri, din scriitorii vre/milor acelora am dovedit); şi cu toţii 53. supt o stăpânire fiind, toate locurile şi cetăţile, unde acmu Ardialul, Moldova şi Munteniia iaste, ţinea.
1416 DIMITRIE CANTEMIR
Iară după năpada unnilor sau a ungurilor (precum la rândul său s-au dzis), o parte din Dachia, carea era pe apa Tisei, de tot au pierdut.
Aşijderea, pe vremea lui Carolus Marele vinit-au coloniile saxoniilor, de acel împărat trimise şi s-au aşedzat pre o samă de locuri în Ardial, pentre români, unde din temelie şepte cetăţi făcând, mai pre urmă de pe acele cetăţi Ardialul în limba saxonească (sau precum noi românii dzicem, săsască) s-au numit... ţara a şepte cetăţi.
După sasi au mai vinit şi săcuii şi au apucat şi ei o parte din ţara Ardialului; ce cu toţi cu acestea o samă de români tot au rămas împreună lăcuitori, precum şi pană astădzi lăcuiesc; însă mai mulţi spre părţile Ardialului de sus, iară alalţi, carii adecă lăcuia dincoace de munţi şi în Ardial tot avea stăpânirea moşiilor şi cetăţilor sale. Ceşti dară despre locurile Moldovii, în părţile Ardialului de sus, iară cei despre partea Munteniii, în părţile Ardialului de gios (precum mai înainte anume vom arăta şi locurile şi cetăţile carile ei în Ardial au stăpânit).
Deci, precum am dzis, când cădea niscareva varvari spre părţile dincoace de munţi, ei cu toţii să trăgea peste munţi şi de acolo să sprijeniia şi să apăra, pană acei varvari sau spre Italia să ducea (precum au făcut gotthii), sau peste Dunăre trecea (precum au făcut întăi unnii, apoi bulgarii, slovenii şi sirbii), sau pre amândoaă ţărmurile Dunării (precum au făcut iarăşi unnii, carii mai pre urmă s-au numit unguri). Şi aşe 534 românii iarăşi pre locurile sale în Dachia neclătiţi / rămânea. Ce acestea carile dzicem, pentru ca să nu cumva socotească cineva că sint cuvinte din voia şi pofta noastră alcătuite, iată martur vom aduce pe Anton Bonfin456, om strein şi ungurian, carile cu deschise cuvinte dzisele noastre întărind dzice: Valachi e Romanis oriundi, quod eorum lingna adhuc testatur, quum inter varias gentes barbaroncm sita, adbuc
HRONICUL 1417
extirpări non potiut. Ulteriorem Istri pbzgam, quam Daci et Getae olim incolnere, habitarunt, nam citeriorem Bulgari, qid ex Sarmaţia prodiere, deinde occuparunt. E legionibus enim, et colonijs a Traiano, ac caeteris R. Imperat: in Daciam deducti. Valachipromanarunt. Adecă: Românii, carii din romani sint născuţi  măcar că între multe şi deosăbite neamuri au stătut, însă cineva (de pre locurile lor) să-i dezrădăcinedze n-au putut. Lăcuit-au pre olatul cest de ceasta parte de Dunăre, unde au fost lăcuind odânăoară dachii şi ghetii, căci cel de ceia parte de Dunăre, bulgarii, carii au ieşit de Ia sarmaţi, mai pre urmă l-au cuprins. Căci din polcurile şi coloniile (adecă slobodziile) pre carile Traian şi alţi împăraţi a romanilor li-au adus în Dachia, valahii acestea să trag.
CAPULUI
Arată-să trecerea românilor din Volohia în Ardial de grijea lui Batie
Din istoricii cei vechi, pre cât noi am putut afla, pre altul mai îndămână mărturie şi mai bună dovadă a avea nu putem, fără pre Marin457, carile de lucrurile săcuieşti scriind şi pentru românii noştri pomeneşte. Acesta dară scrie că pe vremea când au vinit Batie cu tătarâi, numai vlahii, / adecă 535 românii cu săcuii însoţindu-să, nu numai căci pe sine nestropşiţi au apărat, ce încă şi pe tătari din strâmtorile munţilor împingând, despre acelea părţi să între în ţara unguriască nu i-au lăsat. Şi singure numai aceste doaă niamuri au-tâmpit nasul acelor vrăjmaşi şi de toate alalte a Evropii neamuri, nebiruiţi varvari.
Insă de pe cuvintele istoricului aiavea să poate înţălege că românii ceşti dincoace de munţi, adecă din Moldova şi
Anton Bonfin [Bonfinhis], Decada 2, cartea 7.
457 Marin [Sanudo], Partea 2, cartea 3, cap. 13 şi 16.
1418
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1419
din Ţara Muntenească, cu toţii odată sa fie părăsit părţile despre câmpi şi la strâmptorile munţilor, cumu-i pre la Câmpul-lung, pe la Ocnă, pe la Tazlău şi pe la Totruş şi pre la alte trecători pre unde sint în Ţara Munteniască să fie oprit năvala lui Batie.
Iară ce domn pe aceia vreme să fie fost stăpânitoriu românilor, anume la istorici să aflăm n-am putut; fără cât putem cu socoteala înţelege că istoricii pomenind la annul 1206 pre acel a tuturor românilor vestit domn Ioan şi vinirea cea dintăi a lui Batie, când l-au oprit românii cu săcuii împreună să nu între în Ardial tâmplându-să la annul 1236, de va fi lungit acel Ioan Vod Alexie domniia peste triidzăci de ani, cu bună samă, poate că şi năpada lui Batie în vremile lui să fie cădzut.
Iară de i să va fi tâmplat moarte mai denainte (căci şi pentru aceasta ştire dintr-alţi istorici neavând, cevaşi din capul nostru a adeveri nu putem), fără prepus iaste că pe vremile a vreunui ficior sau nepot a lui trebuie să să fie tâmplat, carii Dragoş Vod şi Radul Vod să fie fost, multe socoteale sint carile ne pot adeveri.
Ce pentru aceasta având mai pre urmă mai pre larg să dzicem, la cuvântul de acmu să vinim. Deci dară românii, carii în Misia trecusă, împinşi fiind de bulgari şi de latini, întăi au trecut Dunărea, precum am dzis, în ceasta parte 536 (deosăbi de carii au rămas / în ţara grecească) de grijea lui Batie, atuncea s-au tras la munţi, trecând la Ardeal, unde câtăva vreme, întăi cu poftă, apoi şi cu de-a sila opriţi fiind de Bela, craiul unguresc, acolo s-au şi aşedzat, pană când vreme aflând, Dragoş Vod cu o samă în Moldova, iară Radul Vod Negrul cu alţii în Ţara Muntenească s-au întors, pentru carii înainte la locul şi vremea sa vom dzice. Iară pe locurile carile sint acmu a Moldovii, de peste Prut pană în Nistru şi de peste Nistru pană la Buh şi pană în Nipru, în urma lui Batie, au rămas lăcuirori tătarâi, ce le dzicea comani  , pentru carii
am pomenit pe la împărăţiia lui Isachie Anghel şi pre la vre-jnile ce au luat latinii de la greci Ţarigradul.
Aceasta ce noi dzicem, din cuvintele lui Nichita Honiatis458 curat să poate adeveri, carile în istoriia sa aşe arată: Pre aceastaşi vreme, şi Ioan, craiul bulgăresc, cu latinii prieteşug legând şi împotriva grecilor carii la Thessalia, Machedonia şi în alte a Greţiii provinţii câteva apucând, cineşi de capul său le ţinea, mărgând, pre unii au suppus, iară pre alţii cu tocmeale de pace i-au aşedzat. Cu care mijloc Henric, împăratul latinilor, mai cu vreme, încă mai întărindu-să, nu numai Thessalia şi Peloponisul în Greţia, ce încă şi toate cetăţile, cari le apucasă Ioan Alexie în Tharchia şi în Misia, stăpânirii sale li-au adaos.
Aşe dară, românii noştri, precum dzisăm, de latini împreună şi de bulgari asupriţi fiind, li-au căutat a trece Dunărea iarăşi înapoi, la locurile sale cele vechi. Iară carii s-au fost întins pană în Epir la Greţia, acolo au şi rămas (pentru carii la cursul vremilor, pe la împărăţiia lui Ioan Cantacuzinos, câteva avem să arătăm).
Iară după ce au trecut românii din Misia în Moldova şi în Munteniia, după 16 ani (precum mai denainte am arătat) s-au tâmplat şi năpada lui Batie, şi aşe şi tre/cerea românilor ia Ardial totdeodată s-au tâmplat.
CAPUL IV
Arată-să precum şi pre vremea lui Batie o samă de români au fost rămas prin cetăţile pre marginile Dunării pană în Marea Neagră, carii împreună cu cei trecuţi la Ardial au luat protecţiia crailor ungureşti
Aşe xktră în cartea trecută din istoricii streini şi după adeverinţa hronologhiii am arătat precum Henric, împăratul
458 Nichita Honiatis [Nicetas Choniates], în cartea istoriii sale cea de pre urmă.
1420
DIMITRIE CANTEMIR
latinilor în Ţarigrad, la anul de la Hristos 1210 au luat toate cetăţile în Thrachia şi Misiia, carile le cuprinsese Ioan Alexie cu vlahii, după carea au urmat şi trecerea românilor peste Dunăre înapoi.
Aşijderea am arătat că cea dintăi a lui Batie năpadă şi războiul lui cu vlahii şi cu săcuii s-au tâmplat ia anul 1237, adecă în al 17 an după înturnarea lor peste Dunăre.
Acmu vine rândul să arătăm o samă de români carii şi pe vremea lui Batie tot au fost rămas prin cetăţile de pe malul Dunării pană în Marea Neagră şi cei ce au fost trecut din Misia, de latini şi de bulgari împinşi, precum şi când au luat protecţiia crailor ungureşti, carea o aflăm din istorici să să fie tâmplat pe la annul de la Hristos 1222, adecă cu 12 ani după ce s-au [în] tors la alalţi peste Dunăre mai pre urmă şi cu 16 ani mai denainte de năpada iui Batie.
Această dară a românilor supt crăiia unguriască protecţie, precum din istoricii streini cu curate cuvinte am arătat, aşe din hronicele noastre, puţin şi numai pe deasupra, cum să dzice, însămnată a o arăta ne vom nevoi.
Dintre cii streini dară istorici, cu această mărturie, întăi ne iase înainte Anton Bonfin459 de atâtea ori de la noi lăudat, carile dzice că pre vremea lui Carolus, craiului unguresc (carile au fost craiu pe Ia annul mai sus pomenit), sculându-să 538 cu războiu ş-au luat / cetatea Severinul, din mâna banului carile atuncea acolo stăpâniia alaltă ţară a Vlahiii, carea n-are ape (carea să înţelege Basarabia sau precum noi acmu cu nume tătărăsc îi dzicem Bugiacul) şi să întinde pană la Marea Neagră, au fost supt ascultarea crailor ungureşti.
De pe aceste dară a lui Bonfin cuvinte putem cunoaşte că pe acele vremi au fost nişte lăcuitori români precum în Ţara Muntenească, pe Dunăre în sus pană la Severin, aşe pe Dunăre în gios pană în Marea Neagră. Nici iaste de credzut
459 Anton Bonfin [Bonfinius], Decada 2, cartea 9.
HRONICUL
1421
precum acei crai ungureşti să să fie numit stăpâni a locuri pustii şi de tot fără oameni; şi ales banul de Severin puterii sale biruindu-să, nevrând şi acea cetate (carea una numai şi singură era crailor ungureşti neascultătoare), să o suppuie craiului, el viind cu războiu şi în putere au luat-o.
Aceastaşi să adevereşte şi din diplomatele crailor ungureşti, carii, în toate diplomatele ce au făcut de pe la annul 1222 pană la anul 1270, au vrut să scrie în titulurile sale craiu şi a Galliţiii, carea iaste Valahia cea întinsă din munte pe malul Dunării pană în Marea Neagră, de pre care nume poate că şi astădzi ţinutul Galaţilor să cheamă. Aceastaşi mai pre urmă (precum acum dzisăm) s-au chemat Basarabia, a căriia lăcuitori, pre vremea năpădzii lui Batie, prin cetăţi neîncăpând, s-au tras spre Severin şi peste Olt, unde şi la stăpâniia băniască unii dintr-înşii au agiuns, precum puţin mai gios să va videa.
Deci ori de pe aceşti băsărăbeşti, ori de pe banii carii stăpăniia Severinul, şi pană astădzi, banii în Ţara Muntenească, măcar că supt ascultarea şi voia domnului sint, însă după privileghiile poate fi carile dinceput au fost având şi la boierie sint mai de frunte şi altă putere au peste Olt, nu numai a giudeca, ce şi cu moarte, pre vinovaţi a căzni; şi tot acel vechiu titul de ban îşi ţin. Iară acest nume / ban, precum 539 îl tâlcuiaşte Leunclavie, va să dzică purtătoriu de stiag.
Ce pentru mai curat să arătăm precum şi Bugiacul odată s-au fost chemând Basarabia, şi titulul acest bănesc, precum este mai vechiu decât domniia Radului Vod Negrul, singure cuvintele lui Leunclavie460 (pre carile le pomeneşte din vechiu istoricul Cureus, secretariul lui Maximi
  • ian chesariuIu^Xrprecum sint, faţă să le aducem: Basarabia, dzice, iaste olatul cel mai de laturi a ţărâi Moldovii, pană la Marea Neagră, în care olat să curpinde Chiliia şi Moncastrul (adecă
460 leunclavie [Ixunclavius], în Panteăe, cap. 129.
1422 DIMITRIE CANTEMIR
Cetatea Albă). Iară acest nume l-au luat de la besii, carii odată au lăcuit în Thrachia. Vădzut-am, dzice Cureus istoricul, în curtea Iui Maximilian al doilea, Avgustul, pre un Nicolai, de moşiia sa din viţa domnilor de Bassarabia născut şi precum uricile carile cu peceţi de plumb arăta şi mai vârtos şi une mărturii a veneţiianilor, carile aceastaşi adeveriia, precum această ţară Bassarabia să-i Fie fost moşiia.
Şi iarăşi Leunclavie într-aceiaşi loc dzice: Ţărâle, carile mai denainte vreme era supt stăpânirea crăiii ungureşti, din carile unele şi acmu sint tot supt a ei stăpânire, sint acestea: ţara unguriască, Dalmaţia, Croaţia, Slovonia (adecă Illiria), Ramia sau Rama (cu care nume în titulul crailor ungureşti să înţăleage Bosna), Sirbia, Galliţia sau Vlahia, Lodomiria, Comania şi Bulgaria. Cătră acestea ţări face-să şi pomenirea banilor mohavinenilor şi a severinenilor, care Severin iaste cetate în Ţara Muntenească lângă Dunăre, de Sever împărat zidită. Iară numele ban să cunoaşte, dzice, că iaste făcut din numele bando (Bando), carile în pravilele sau aşedzământurile împărăteşti, să dzice (banderium) banderium: iară grecii 540 dzicea banului / (pAocpouAdpicj, de la carii luând turcii, alor săi li-au dzis sangiac beg.
Acestea dară pană aicea Leunclavie.
Iară Laonicos Halcocondilas dzice precum cel mai vechiu a moldovenilor scaun au fost AsuxottoAk;, adecă Cetatea Albă; carea nu poate să să înţăliagă că doară au fost scaunul şederii domnilor după înturnarea lui Dragoş Vodă de la Ardial, căci de ar fi fost vreodată Cetatea Albă scaunul domniii, hronicile Moldovii, carile scriu viaţa domnilor de la Dragoş Vodă încoace, aceasta nepomenit n-ar fi lăsat. De care lucru fără prepus să poate înţălege, că Cetatea Albă au fost scaunul stăpânitorilor acelor români carii şi mai denainte şi pe vremea prădzii lui Batie prin cetăţile de pre marginile Dunării neclătiţi au rămas, adecă de la Marea Neagră pană la Severin.
HRONICUL 1423 CAPUL V
Aceastaşi să poate înţelege din hronicul Ţărâi Munteneşti şi din hronicul moldovenesc
Iară dintr-ale noastre hronice întăi dovadă avem din cel muntenesc, carile dzice că când au ieşit riadul Vod Negrul de la Ardial în Ţara Muntenească, atuncea şi băsă[ră] bestii, carii era mai denainte lăcuitori pre Olt, sculându-să cu toţii au vinit la Radul Vodă şi i s-au închinat dându-să supt ascultarea şi porunca lui, ca de ciia numai unul Radul Vodă să fie peste toţi stăpânitoriu.
Iară pentru acei băsărăbeşti ce lăcuia pre atuncea de la Olt încolo şi când şi de unde şi ce niam să fie fost, hronicul muntenesc mai mult ceva nu arată.
Iară de vreme ce Leunclavie cu Cureus, secretariul, amândoi în ciata istoricească vestiţi bărbaţi mărturisesc precum acel nărod ce s-au fost chemând băsărabi: n-au fost de alt niam, nici de aiurea vinit, ce tot din neamul românesc; iată că fără greş putem / socoti că o samă de români şi mai 541 denainte şi mai pre urmă de prada lui Batie să fie fost rămas ' neclătiţi pre locurile sale şi ales prin cetăţile de la Cetatea Albă, precum am şi mai dzis, pană la Severin; şi precum acel nărod băsărăbăsc, sculându-să de pe câmpii Bassarabiii, să să fie tras spre pădurile Oltului şi acolo de ciia să fie rămas locaşi; de la carii şi astădzi familia băsărăbeştilor în Ţara Românească să trage, luând adecă stăpânitoriul sau banul lor de atuncea nume de pe numele nărodului, din care familie şi domni^vestiţi au ieşit în Ţara Muntenească, precum cursul istoriii înainte la locul său va arăta.
Iară din hronicul moldovenesc, întăi dzicem că mare jeale ne iaste căci hronicul carile au fost scris mai denainte de hronicul lui Ureche vornicul şi a lui Misail măzacul să aflăm
1424
DIMITRIE CANTEMIR
nicicum n-am putut. Iară precum cel dintăi istoric a ţărâi Moldovii să nu fie fost Ureche vornicul, singur el mărturiseşte, de vreme ce în multe locuri pomeneşte de hronicul cel moldovenesc. Aşijderea Misail şi Simion veade-să acel vechiu hronic să-I fie avut la mână, căci şi ei pomenesc de acelaşi hronic, precum şi de a Iui Ureche; şi ales Misail Călugărul anume însămneadză precum acel dintăi istoric au fost însămnând viiaţa domnilor de la Dragoş Vodă numai pană la Petăr Vodă Şchiopul.
Dzicem dară că mare jele ducem pentru căci acel vechiu hronic la mână nu ni-au vinit; iară pricina iaste căci vădzind noi adăosăturile basnelor carile acel Misail şi următoriul Iui, Simion, din uscată tidva lor li-au scornit şi în pridosloviia hronicului Iui Ureche fără nici o ruşine a Ie amesteca au îndrăznit, atâta cât acmu orice, şi adevăr ar fi scris, toată credinţa ş-au pierdut, căci semel mendax semper mendax, odată minciunos, pururea minciunos rămâne, 6 £V kvi xodev TuavTi, cei ce într-una, acela şi în toate, şi căci aceasta iaste dobânda minciu/nosului, ca când ar grăi şi adevărul să nu să mai creadză.
Iară de am fi avut acel vechiu hronic la mână, precum pentru înturnarea lui Dragoş Vod la moşiia sa, aşe pentru alţi români carii au mai rămas pe supt munţi şi pre la locuri mai tari şi după năpada Iui Batie, multă lumină socotim în aflarea şi înştiinţarea adevărului c-am fî putut avea.
Iară dintr-aceaste letopiseţe, carile acmu prin mânule noastre să poartă, măcar că chip şi socotială de adevărată istorie nu pot avea, însă pre cât arată că şi mai denainte de înturnarea moldovenilor de la Ardeal să să fie aflat nişte cojocari unguri la Suciavă şi nişte olari la Baie şi de un Iaţco rus, la satul carile de pe numele acelui rus şi acmu să să fie chemând Eţcanii.
HRONICUL
1425
Acestea de au fost aşe adevărat, putem dzice că de mirat lucru iaste cum ungurii şi rusii, oameni streini fiind, s-au putut stăvi şi a să ţinea pre acele locuri, iară cei de moşie nicicum? Ce acestea, precum adevărul istoricilor streini dovedeşte, aşe noi Ie ţinem sa nu fie altă fără numai basne din slabi şi proşti crieri scornite; precum şi de capul boului în pecetea ţărâi să să fie luat de pe boul cel sălbatec, pre carile gonindu-1 căţeaoa Molda, şi înecându-să în apa Moldova, de pe numele aceii căţele întăi apa să să fie chemat Moldova, iară apoi de pe numele apii, toată ţara.
Ce pentru pecetea ţărâi, am arătat aiurea că nu poate de aiurea să să fie luat, fără numai de pe cetatea carea întăi au făcut Traian împărat în Dachia şi au numit-o [Caput Bovis] Capul Boului.
Iară numele ţărâi marturi ne sint istoricii streini, că încă şi mai denainte de Traian, când trăiia pe acestea locuri dachii, o parte din Dachia s-au fost chemând Molisdavia, adecă Davia moale şi multe cetăţi într-însa, a cărora numere mai multe să sfârşiia în Davia sau Dava.
Aşijderea târgul Romanul, carile iaste pe apa Moldova, după ce s-au aşedzat / romanii lui Traian în Dachia, s-au fost '543 chemând Forum Romanorum, adecă târgui romanilor.
Acestea dară numere istoriia adevărată aşe le va, aşe le dzice, iară nu scornite (precum va băsnuitoriul Misail şi altul ca dânsul, Simion) din floace de cojoc şi din hârburi de oale. Ce pentru acestea în ceasta dată mai multe a dzice părăsind, poftim pre cititoriul nostru să nu să lenească a cerca în cartea hotărârii ţărâi Moldovii, pre carea cu patru ani mai înainte în limba latinească am scris-o.
Iarăvd^ va plăcea lui Dumnădzău să mai fim înrre vii, şi pre aceia în limba noastră, ca şi pre aceasta, a o întoarce vom pune osteninţa, că acolo nedejduim că de toate pre amănuntul şi îndestul să va înştiinţa.
1426
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1427
CAPUL VI
Arată-să moşiile, cetăţile, târgurile şi daturile carile au ţinut odată românii din Moldova şi din Ţara Muntenească în Ardeal
Aducu-m aminte, precum pomeniţii Misail şi Simion, şi cătră dânşii adaosul Istratie (carii şi logofăt al triilea au fost  răpăosat părintele nostru, Constantin Voievod Cantemir), precum în pridosloviia letopiseţului lor, şi altă năpaste aruncă asupra lui Dragoş Vod cu românii săi, nu mai nescărăndăvicioasă decât cea dintăi, cu temniţile şi cu tâlharii Ramului şi cu Laslăul lor cel minciunos.
îndrăznind dară ei, scriu precum Dragoş Vod cu oamenii săi să fie fost strânsură de oameni proşti, adecă păstori carii îşi ţin viaţa prin munţi, cu oile; apoi din păstori îi face vânători şi cu tâmplarea vânatului să fie trecut munţii din Ardial spre Moldova, şi aşe să fie descălecat ţara Moldovii, cu acea strânsură de oameni, între carii să fie fost şi unguri şi ruşi şi altele ca acestea blojărituri, ce dzic ei în pomenitul lor hronograf.
Deci dară pentru Dragoş Vodă, precum au fost domn şi ficior de domn, în cursul cuvântului, înainte, pre larg 544 vom / arăta.
Iară aicea arătând noi moşiile şi cetăţile, carile au ţinut românii amânduror ţărâlor acestora în ţara Ardialului, de pre acestea curat să va putea cunoaşte precum nu prostime, nici chipuri necunoscute au putut să fie oamenii carii cu acest feliu de moşii au fost slăviţi.
Aşe dară veade-să că după ce s-au tras românii noştri pre vremea năpădzii lui Batie spre Ardial şi apoi Bela, craiul unguresc, după ce s-au întors la crăiia sa (precum la locul său am spus) şi vădzindu-şi ţara şi toată oblastiia de fierul şi focul tătarâlor sfărâmată şi de lăcuitori aşeşi mai de tot pustiită şi
deşertată, precum n-au mai lăsat pe cavalerii cei de Rodos ce-i vinisă într-agiutoriu să să întoarcă înapoi, ce cu daruri mari şi multe biruindu-i i-au făcut să rămâie lăcuitori în ţara sa, dându-le cu privileghii lungi şi late moşii; în care chip putem crede să fie făcut şi românilor noştri, cărora locuri de traiu şi moşii îndestule arătându-le, să-i fie oprit în Ardeal; din carii unii mai pre urmă cu domnii lor s-au întors la moşiile sale, adecă în Moldova şi în Ţara Muntenească, iară unii pre aceleaşi locuri în Ardeal au rămas, precum tuturor ştiut iaste că Ardealul şi acmu de românii noştri iaste plin, carii pană nu de mult, neamişi ca aceiia era cât şi în sfatul de obşte, împreună cu alalţi unguri şi saşi încăpea.
Acestora dară tuturor olaturile carile să li să fie vinit, deosăbi de ştiinţa de obşte, marturi ne sint încă şi mapele gheograficeşti, adecă tablele ce însămneadză hotarăle şi ţinuturile ţărâi Ardialului, şi ales carile cu porunca lui Emeric Techelie, domnul Transilvaniii, s-au tipărit. Că mappa altă nu iaste fără numai istorie în şiruiri însămnată, carea, decât istoriia în slove spusă, mai chiar şi mai aiavea arată părţile locului şi ţinuturile ţărâi.
în pomenita dară mappă, toată ţara Ardealului / în câteva 545 provinţii, adecă ţinuturi, să desparte, din carile unele (deosăbi de cele săsăşti) au fost moldoveneşti, adecă a românilor carii au fost trecut acolo despre partea Moldovii, iară altele munteneşti, supt a cărora nume şi pană astădzi să chiamă şi să scriu.
Iară mai denainte de năpada lui Batie, după ce au scos ghepidii pe românii carii au fost [pus] Traian în Ardial (precum noi la locul său anume am pomenit), alte colonii de la Italia să mai fie viniţ: sau într-altă parte în Ardeal să mai fie întrat, nici la un istoric noi n-am aflat; de care lucru de credzut iaste că după ce s-au înturnat craiul Bela la crăiia sa să le fie dat, precum dzisăm, aceste ce vom să pomenim moşii.
1428
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1429
Deci dară din ţinuturile românilor de Moldova, întăi iaste ţinutul Rudibanii, carile mai denainte româneşte să chema Rodna; iară cetate într-acel ţinut să chiamă Vestemdorf. Al doilea ţinut au fost Tordia, pe apa Morăşului. Al triilea ţinut au fost Cochelvar, carile iaste între Cliuşvar şi între Mediiaş, pe apa Cochel. Al patrulea ţinut au fost Totrus, cu cetatea Pogava, cu alalte multe sate a olatului său. Românii poate fi acestui ţinut fiind trecuţi de pe apa Totruşului şi a Bacăului cu acelaşi nume au numit şi ţinutul din Ardial, în carile s-au fost aşedzat ei, Totruş şi cetatea de pe Bacov, Pogava; puţin oarece ungurii voroavă numerelor după graiul lor .
Aşijderea românii despre partea Ţărâi Munteneşti, pre lângă ţinutul carile acmu să chiamă Zatmar, au ţinut cetatea Fines, Cheplac, Beling, Papneţ, Bele şi Mişcovul. Iară între Alba Iulia (carea iaste Oradiia Mare) şi între Sibiiu, au avut târgul Roşiii, a căruia lăcuitori apoi după înturnare s-au chemat ciata roşiii, precum şi ciata sirbilor ce să chema venedii s-au chemat veneţii, precum şi astădzi, în Ţara Munteniască, aceste cete cu nemutat nume să ţin. Acoloşi 546 mai avut-au şi ţi/nutul Halaoş (din carile apoi au ieşit Radul Vod Negrul în Ţara Munteniască) şi Benii, Morsenii, Hacegul şi Verhel (care cetate întăi să chema Ulpia Trai ana). Aşijderea, pe apa Strela, carie astădzi îi dzic Strig, au avut Mediiaşul, Craşea şi Sapsonul.
Aceste olaturi dară şi cetăţi au ţinut românii pe aceia vreme în Ardial şi de ciia câtăva vreme au rămas cu ungurii şi cu saşii moşneni şi stăpânitori acelor locuri, unde românii noştri pe vreme lui Batie, sau cu domnul lor Ioan Alexie, sau cu vreun ficior a lui pre carile să-I fie chemat Bogdan (căci pentru aceasta chiar a ne adeveri nu putum) să să fie aşedzat, însă cu românii pre acelea locuri domn să fie fost un Bogdan Vodă, nu numai căci şi astădzi între românii ardeleni să
pomeneşte, ce încă şi târgul Bogdan, carile iaste unde dă apa Maramorăşului în Tisa, de pre numele acelui Bogdan să să fie chemat socotim.
Iară acestui Bogdan Vodă să-i fie fost porecla Negrul să dovedeşte că şi Radul Vodă în Ţara Muntenească s-au chemat Negrul şi ţărâle amândoaă, una s-au chemat MeAavf] BAa%ia (Vlahia niagră), iară alta MeAavf) Boyavia (Bogdania neagră); şi aşeşi domnul moldovenilor, la istoricul Laonic Halcocondilas, să chiamă Ap%ov Tfjc, \iekavf\Q Boyaviac, adecă domnul a Bogdaniii negre; de la istoricii greceşti, mai pre urmă şi istoricii turceşti împrumutându-să, în cele mai vechi istorii a curţii împăraţilor turceşti, Ţărâi Munteneşti îi dzic ±jiS3*j Caraiflac, iară ţărâi Moldovii 8 * J Cara Bogdan, adecă ţărâle a lui Bogdan cel Negru. Ce de acestea la locul său înainte şi mai pre larg avem de dzis; iară acmu în scurt atâta vrum să arătăm că de pre acestea moşii, pre carile li-au ţinut românii noştri în Ardial, cu ungurii şi saşii împreună neamişi fiind, aiavea să cunoaşte, întăi că, după ce au trecut ei în ţara Ardealului, nu ca nişte oameni proşti şi fără capete sau nebăgaţi în samă să fie fost, ce cu domnii şi neamişii / lor să fie lăcuit pre acele locuri.
A doa, să cunoaşte că, vădzind mai pre urmă iarăşi acei români precum locurile lor cele dintăi s-au curăţit de poiadea tătarâlor (precum înainte vom arăta cum şi cu ce mijloc s-au rădicat tătarâi de pe acestea locuri), iarăşi cu domnii săi, iară nu cu strânsură din păstori, precum măzacii pomenesc, s-au înturnat la locurile sale cele de moşie; adecă Dragoş Vodă, ficiorul lui Bogdan Vodă, cu o parte în Moldova, iară Radul Vodă Negrul, sau frate, sau văr lui Dragoş Vod, cu alta în Ţara Muntenească.
Amăgeâşte-să Neculai Costin logofătul, carile, dând de nişte cuvinte a lui Anton Bonfin, unde el dzice că pe vreme lui Ludovic, craiului unguresc, un Bogdan Vod să să fie
1430
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1431
întors din Ardeal iarăşi la Moldova; însă acest domn, pre vremea aceluia crai, n-au putut fi Bogdan Vodă carile au trăit cu românii în Ardeal mai denainte de înturnarea lui Dragoş Vodă, ce au fost Ştefan Vpdă, cu porecla Bogdan, ficiorul Iui Dragoş Vodă şi nepot Iui Bogdan Vodă; carile fiind acmu românii de câtva ani mai înainte în Moldova, pe vremea lui Liudovic, craiului unguresc, şi a lui Ştefan Vodă, domnul Moldovii, au mai fost şi altă poiade de tătari, cu Atlan, hanul tătărăsc, de a cărora nevoie acest Ştefan Vodă iarăşi s-au fost tras la Ardeal; apoi, după rădicarea tătarâlor, şi Ştefan Vodă, cu bejeniile sale, iară s-au întors la Moldova; carea aşe să fie fost din singure cuvintele lui Bonfin curat să poate înţelege, că el nu dzice precum acel Bogdan Vodă atuncea întăi să fie ieşit de la Ardial în Moldova, ce dzice că, rădicându-să tătarâi de pe Moldova, Bogdan Vodă iară s-au întors Ia locul său.
Ce această poveste cu Atlan hanuhşi cu bejenirea lui Ştefan Vodă (căruia Bonfin de pe poreclă îi dzice Bogdan) în Ardial, în hronicul Moldovii după ieşirea lui Dragoş Vodă, de va învoi Dumnădzău, pre larg vom dzice; iară acmu la rândul hronologhiei de unde ni-am abătut să ne întoarcem./
548 CAPUL VII
Arată-să cum grecii iarăşi au luat Ţarigradul de la latini
Dzis-am dară, în cele trecute, precum Theodor        că ^a anu^ 1259 Ioannis Duca, împăratul Lascaris        grecilor, după ce au împărăţit ani 33, murind, au stătut în locul lui împărat ^     ficiorul său, Theodor Lascaris; ce acesta încă numai trii ani I25y şi câteva luni împărăţind, la anul 1259 au murit şi rămâind fiiul său... cucon numai de şease ani, cu testament de moarte l-au lăsat pe paza unui Muzalos, adecă ca să chivernisască
lucrurile împărăţiii pană va sosi ficiorul său la vârstă. Care Muzalos, ca un spurcat viclian dându-şi cuvinte cu Mihail Paleolog, în curândă vreme şi aşeşi într-aceiaşi ann, pre cucon şi din împărăţie şi din viaţă l-au scos. După a căruia pieire, cu sfatul de obşte, ales-au la chivernisală împărăţiii pe Mihail Paleolog, însă cu titulul Mihail Paleolog de despot.
în vremea dară acestui împărat, la anul 1266, grecii iară Jţ™ au răscumpărat Ţarigradul de la latini, a căriia tâmplari istorie Nichifor Grigoras pre larg o povesteşte, din carile noi, cât pentru trebuinţa însămnării ar fi scoţind, pre scurt macara însă cu condeiul nu o vom trece.
întrând, dzice, al triilea ân a împărăţiii lui Mihail Paleolog, s-au fost sculat un domnişor, pre carile aşijderea Mihail l-au fost chemând, şi cu chip tâlhăresc au fost întrat în Machedonia şi în Thrachia şi au fost prădând cetăţile şi satele carile încă tot să ţinea de oblastiia împărăţiii grecilor.
Mihail împăratul, înştiinţindu-să pentru răutăţile ce făcea acel tâlhar Mihail, au gătat câtăva oaste şi, supt hătmăniia frăţine-său, lui Alexie Stratigopul (pre carile acmu şi chesar îl făcusă), au trimis-o pentru ca să spargă / acea adunătură 549 de prădători; însă în taină i-ar [fi] poruncit, ca trecând pe aproape de Ţarigrad şi înştiinţindu-să de slabă şi fără orânduiala paza latinilor, dându-i fortuna îndămână, ori cu ce chip ar putea să să ispitiască, cândailea fără veste ar putea răzbi în cetate. (Lungă iaste povestea aceasta, ce noi pentru a noastră trebuinţă foarte scurtă o facem.)
Chesariul dară Alexie, cu oastea de la Nichea purcegând şi noapte sosind cu cătărgile supt Ţarigrad, au scos câtăva oaste la uscat, carii, dând noaptea peste un om bătrân grec, încă mai bine s-au înştiinţat precum latinii nici o grijă de vinirea nepriiatinilor nu poartă şi precum ei numai despre limanul dinluntru, unde le stau şi vasele, să străjuiesc, iară despre uscat, nu numai prin turnuri, ce aşeşi nici pre la porţi
1432
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1433
nu să străjuiesc. Cătră aceasta ie spunea precum el ştie o gaură pe supt zidul cetăţii, prin carea câtva într-armaţi totdeodată vor putea întră; în scurt, cu povăţuirea acelui bătrân, câtva slujitori, pe acea gaură, cu mare inimă au întrat înluntru, carii îndată câteva porţi a cetăţii deşchidzind, chesariul încă cu alalţi, nime împotrivă stându-le, în cetate răzbind, din câteva părţi au poruncit di-au dat foc caselor; şi aşe, deodată, cu mare chiot spre înluntrul cetăţii purcegând, pre oricine timpina, supt sabie punea. Latinii cu împăratul lor, din somn, supt foc şi supt sabie deşteptându-să, nu de altă, ce numai cu fuga la corăbii să scape s-au apucat.
Grecii, ştiindu-şi puţinătatea, cu goana nu-i întisiia, ca nu cumva nevoia să-i întoarcă în vitejie, ce mai vârtos, cum să dzice cuvântul, pod de argint, pentru ca mai pre lesne în corăbii să saie, le aşternea. Aşe dară cetatea, precum cea dinafară aşe cea dinluntru, deşartă lăsind, apucându-şi numai corăbiile, fără nici o zăbavă ş-au deschis pândzele spre Propontis.
550 Iară Alexie chesariul, stăpâ/nind Ţarigradul, îndatăşi de neaşteptată nărocire ca aceasta pe împăratul înştiinţa, carile fără nici o zăbavă de la Nichea cu totul rădicându-să, au vinit în Ţarigrad; şi aşe împărătiasa cetăţilor iarăşi au vinit pre mâna stăpânitorilor ei, cei de moşie şi adevăraţi. Luat-au dară grecii de la latini Ţarigradul, Ia anul mai sus pomenit, în luna Iui iulie 25, după ce l-au fost ţinut latinii fără cale şi tirăneşte ani 58, luni 3. Iară după ce au aşedzat Mihail împărat scaunul împărăţiii greceşti iarăşi în Ţarigrad şi i-au întărit lucrurile, nu cu puţină laudă veaciior acelora, la annul 1283 dechemvrie 11, de boala ce-i dzic izbâcnirea inimii, s-au săvârşit, după ce trăisă ani 58 şi împărăţisă 24.
După moartea lui Mihail Paleoiog au stătut la împărăţie fiiu-său Andronic, carile s-au numit cel Bătrân. Pre vremea împărăţiii acestui împărat, arată-ne istoricul Nichifor Grigoraş, nu numai întărită şi slăvită stăpânire în Vlahia,
ce încă precum craiul sirbesc să fie luat şie crăiască pe fata domnului de Vaiahia, pentru carea pre amănuntul vom dzice.
CAPUL VIII
Arată-să precum craiul sirbăsc, curând după prada lui Batie, să fie avut crăiasa pre fata domnului de Vaiahia
Frumos şi adevărat iaste cuvântul carile   Andronic cel dzic bătrânii noştri, că nime nu poate şti mai Bătrân mult pe altul decât singur pe sine, însă pentru căci ştiinţa pentru sine iaste mai grea decât toate ştiinţele, pentru aceia pentru sine mai mult trebuie să criadză pe altul, decât pe sine. Socotială acestui cuvânt iaste aceasta, că cine îşi crede mai mult şie decât altuia, în greşala trufiii să nu cadză peste putinţă iaste, iară când pentru sine mai mult / altuia decât şie crede, atuncea cu multul mai vârtos 55/ îşi stăruiaşte ştiinţa carea în sine şi pentru sine are.
Cu acesta dară chip, când pentru lucrurile noastre, veri bune ar fi, veri proaste, nu noi, ce streinii mărturisesc, 4 atuncea cu bună samă şi pentru ştiinţa carea avem în noi, putem fi adeveriţi şi de probozirea şi cleveta altora păziţi şi feriţi ne purem ţinea. Deci dară, cu această pravilă, şi noi adeverinţa istoriii ce vom să aducem urdzind, celea ce de la alţii pentru noi să mărturisesc, Ia mijloc a aduce purcedem.
Pomenit-am dară mai denainte, precum pre la annul de la naşrerea Cuvânrului întrupat 1246, să să fie rădicat Batie cu tătarâi săi despre părţile Evropii şi să să fie întors iarăşi la locurile sale. Aşijderea, precum şi Bela, craiul unguresc, carile, de nevoia tătarâlor, pană la Dalmaţiia fugisă, să să fie înturnat iarăşi la crăiia sa în ţara unguriască.
Iară acmu, pe la anul 1274, adecă cu 9 ani mai denainte de a sta la împărăţie Andronic cel Bătrân, aflăm
1434
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1435
la istoricul Nichifor Grigoras, carile cu deschise cuvinte scrie, precum pre la anul pomenit, craiul sirbăsc să fie avut crăiasă pe fata domnului de Valahia; care an iaste numai cu 28 ani mai pre urmă de înturnarea lui Batie şi cu câtva ani mai înainte decât annii carii însămneadză hronicile noastre să fie ieşit Dragoş Vodă în Moldova şi Radul Vodă în Ţara Munteniască.
Ce pentru greşala ce fac istoriile noastre în sămăluirea annilor şi în însămnarea annului ieşirii acelor domni, înainte pre larg avem de arătat; iară acmu la cuvintele lui Grigoras461 să ne uităm şi să videm cu ce pricină au fost el îndemnat de au pomenit precum craiul sirbăsc să fie avut crăiasă pe fata domnului de Valahia.
Deci, pentru mai bună credinţa, cuvintele istoricului precum sint / aşe ellineşte le vom pune faţă, carile sint aceastea: Tămr\v xr\v 'Euoxiav (ăsX(pr[V tou 'Avpovixou tou BaaiAeoocJ Trepte 6 KpdArjc Esppiocc c^fjtei yuvdixa Xafisthv, îv aicoviCouoac Tioifjarj npbc, Popaiouc; okovuq (la^upoc ydp f]V xai ou idkim, toc tcov Popacpoov aci oi)v%8a)V TrpdypaTa, xai nokeiQ, xai xtipac;, tocc ^i8V aipoov, rac e Arpcopsvoc:) tou to TtoAAaTiAfj pepiCoopsviv t(J) PaoiAei tt)v ănopiav fjveyxs. npooxov  psv  oti  Ttepi-  TiAeiovoc  tou KpdAr)
(piAlOCC   8T108TO:   SUTSpOV,   OTI   XOU   TTJV 8X81V0U
auvdcpsiav dTtoTpoTtaiov f]ysiTO, cp tou BaoiAsooc; aekipx]   ' Euoxia, xai ou'dxpoig choiv dcxouciv
T]V8lX8TO tcov AsyOVTGOV. TpiTOV, OTI XCU T8TOpT0V
fjv orcsp fJTa ouvoixsaiov, tt) ydp TipooTrj 0uyaTpi tov Tfic pAaxiac "Apxovtoc; ouor\, Xpovoucj   Tivac   ouvoixfjoac;   8itoc   auTT)v psv
U7I8pi(j8V  81C  tt}v   &p8t|/ap8 vt] v,   t]yăye   TO  8 Tf]V
61 Grigoras [Gregoras], Tomul 1, cartea 6, cap. 9.
yuvacpx asAcpfţv toO am aeAcpou, to povaxixov auTT]v Tiepiuoac TtpOTspov axfîM-0^ 8iTa ttjc toov TpepdAAoov sxArjotac; av0iCap8vr]<; 'ctci tioAu npoQ
TOV TKXpdvopOV, SXTISpTCSl Xai auTT]V p,8T0C 7T0Af]V
tov xpovov, aysTai 8 ţt)v aeA(pf]v tou ttjc BouAyapiac;  apxovTOC   ScpevooAdpou, auCuyov
TplTTjV (XUTf)V.
Carile în limba noastră să înţăleg aşe: Trimiţind, dzice, craiul sirbăsc, poftiia pre această Evdochie (pe sora împăratului Andronic) să o ia femeie şi vecinică pace cu romeii să facă, căci puternic era, nici să părăsiia lucrurile romeilor totdeauna a tulbura, pre une oraşe cuprindzind, iară une ţări prădând, care lucru în multe cugete cu prepus ducea pre împăratul, întăi căci prieteşugul craiului foarte de trebuinţă socotiia; a doa, căci sora împăratului, Evdochia, măcar cu coada urechii lucru ca / acesta să audză, nu priimiia. A triia, < căci căsătoriia carea el acmu poftiia, era a patra, de vreme ce pe fata domnului românesc, pre carea o avusese mai întăi, după ce trăisă cu dânsa câtva ani, apoi au trimis-o în ţara sa şi iuasă pe sora muierii frăţine-său, pre carea, dezbrăcând-o din shima călugărească, o luasă femeie. Ce pentru lucru fără lege ca acesta, beserica sirbască multă vreme stându-i împotrivă, pentru ca să să strice acea căsătorie, i-au căutat a o lăsa şi pe aceia şi aşe luasă a triia muiare, pe fata Iui Svetoslav, domnului bulgarilor.
Grigoras dară, istoricul, ca acestea, iară noaă mare jeale ni-au lăsat, căci nici numele craiului sirbăsc, nici numele domnului de Vlahiia, cine să fie fost şi cum să-I fie chemat, nu pomeneşte; că de ar fi pomenit numele domnului de Valahia, multă şi nestânsă lumină ar fi dat adeverinţii hronicului nostru. Ce de vreme ce Grigoras, cu aceasta ne lasă lipsiţi, merge-vom pre ia alţii, pentru aceastaşi mai cu de-adins a cerca.
1436
DTMTTRIE CANTEMIR
CAPUL IX
Obliceşte-să numele craiului sirbăsc carile au ţinut pe fata domnului românesc
Din letopisăţul sirbăsc462 aflăm precum acel craiu sirbăsc, carile au fost cerşind pe Evdochia, sora lui Andronic, iară apoiu nu pe soru-sa, ce pe fie-sa Simonidis au luat, să-1 fie fost chemat Milutin, ficior lui Ştefan, nepot altui Ştefan şi strănepot lui Simeon, carile întăi între stăpânitorii sirbilor au luar titul de despot.
Ce singure cuvintele letopisăţului să aducem: După ce au luat, dzice, Milutin pe fata lui Andronic (iară cum au luat pe fata şi nu pe sora lui Andronic, mai gios vom arăta), i s-au născut dintr-însa un ficior, căruia i-au dzis Constantin. Iară 554 Ştefan, aşijderea ficior lui Milutin, carile / era născut din femeia cea mai dintăi (adecă carea dzice Grigoraş c-au fost fata domnului românesc), cădzind în ura maştehii sale Simonidii, l-au zavistuit la tată-său, precum ar fi ispitit-o pentru spurcată precurvie. Milutin, credzind cu lacrămi amestecatelor minciuni a muierii, au prins pe ficiorul său şi fără nici o milă i-au scos ochii; şi aşe orb (pentru ca să facă deplin voia împărarului), împreună cu doi cuconi ce avea, anume Duşman şi Duşan, l-au trimis la Ţarigrad.
După acestea scrie iarăşi acolo, precum Ştefan orbul, trăind în Ţarigrad, după cinci ani, Sfântul Neculai cu mare minune să-i fie deschis ochii şi după moartea tătâne-său, lui Milutin, să se fie întors iarăşi în sirbime, unde, prindzind pe Constantin, ficiorul Simonidii, să-1 fie omorâr şi să fie stătut el Ia crăie. Ce acestea necăutând la treaba noastră, altora le lăsăm şi vinim Ia cuvânt.
Pentru acestea nu atâta am fî odihniţi numai cu leropisăţul sirbăsc, de n-am videa acesteşi mărturisind şi
46
* Letopisăţul sirbăsc [Ljatopis srpskij, glava 93.
HRONICUL
1437
istoricii greceşti. Că întăi acelaşi istoric Grigoraş într-acelaşi loc scrie - precum Andronic împărat, având mare frică de puterea sirbilor şi vădzind că soru-sa Evdochia (carea era rămasă văduvă de după Ioan împăratul lăzilor), pentru pricinile carile mai sus s-au pomenit, după dânsul să margă nicicum nu vrea; de nevoie pentru ca să-i pliniască pofta, i-au căutat numai să-ş dea pe fată-sa Simonidis după dânsul, fiind copilă numai de 5 ani.
Aceasta dară aşe adeverindu-să, acmu avem datorie a arăta precum acest Milutin, craiul sirbilor, să fie luat pe fata domnului românesc, pe la anul de la Hristos 1274, precum |^ mai sus am pomenit. Pahimeris463, istoricul, scrie precum aciasta nuntă a lui Milutin cu Simonidis fata lui Andronic împărat să să fie făcut la anul 1299, fiind atuncea Milutin la vârstă de 45 ani.
Această vârstă / a lui Milutin o sămăluiaşte Posonie, în 555 notele lui Grigoraş, la capul al şeselea. De vreme, dzice, ce singur Grigoraş scrie că atuncea Milutin era cu cinci ani mai bătrân decât Andronic împăratul; iară Andronic când ş-au dat fata după dânsul era de 40 de ani, iată că Milutin, când au luat pe fata lui Andronic, au fost de 45 ani.
Acmu de aicea lesne putem socoti că Milutin când s-au însurat întăi de va fi fost la vârstă de 20 ani; iată că, cu 25 ani de această nuntă a Simonidii mai înainte, au luat pe fata domnului muntenesc, care an cade, precum am dzis, în anul de la Hristos 1274. Iară de va fi fost şi mai tânăr de 20 ani (care să şi poate crede), aşe încă mai cu mulţi ani înainte să dovedeşte precum acel domn românesc să fie fost în ţara sa cu domnie întemeiată şi aşădzată, că de n-ar fi fost aşe, craiul sirbăsc (carile şi de fata împăratului Ţarigradului vrednic s-au socotit), n-ar fi învoit să ia muiare a unui om prost şi necunoscut şi mai cu de-adins că pre atuncea craii sirbeşti şi
463 Pahimeris [Pachymeres], Cartea 1, cap. 31.
1438
DIMITRIE CANTEMIR
bulgăreşti, cătră mai mult nu să bătea, fără numai să să amestece cu alte familii a cărora nume şi singe era mai ştiut, cu aceasta socotind în evghenia grecească şi româniască să între.
Aşe dară fără prepus rămâne a să cunoaşte că, după prada lui Batie, cu 28 ani mai pre urmă, în ţara românilor au fost domn cu domnie aşedzată şi întemeiată, adecă cu câţiva ani mai denainte decât cum pun hronicile noastre ieşirile domnilor de la Ardial, a căruia an adeverinţă rămâne mai pre urmă să o arătăm.
Pentru numele dară acestui crai sirbăsc, carile întăi au ţinut pe fata domnului românesc, apoi şi pe fata împăratului grecesc, precum ni să pare, negreşiţi sintem.
Iară domnul românilor, socrul lui Milutin, cine să fie fost şi cum să-1 fie chemat, măcar că în cercarea acestui lucru nu 556 puţin ni-am trudit, însă, adevă/rul mărturisind, nicicum de undeva a ne adeveri n-am putut, fără numai de va socoti cineva că vor fi fost acei stăpânitori a românilor, pentru carii am arătat, precum şi după prada lui Batie să fie rămas o samă prin cetăţile de pe ţărmurii Dunării; însă această socoteală să să întăriască nu poate, pentru căci aceiia atuncea era supt ascultarea crailor ungureşti şi cu nume de ban să scriia (pentru carii la locul său pre larg am arătat), iară nu domn a Vlahiii.
Ce toată socoteala rămâne să înţelegem precum acest domn a Vlahiii pe acea vreme, de la Grigoraş pomenit, altul să nu fie fost fără numai sau Radul Vod Negrul sau Dragoş Vodă (căci şi pentru aceasta fără prepus să fim nu îndrăznim), carii precum au ieşit din Ardial, îndatăşi ş-au întemeiat stăpânirile şi li-au aşedzat, însă nu ca cum de iznoavă li-ar  descălecat (precum rău să greşesc hronicile noastre), ce ca cum din bejenii întorcându-să şi pre la locurile şi moşiile • sale aşedzindu-să, în curândă vreme ş-au înnoit şi ş-au tocmit toate lucrurile.
HRONICUL
1439
Că precum am şi mai dzis, că di-ar fi fost acel domn (oricarile s-ar înţălege), atuncea întăi şi de curând de aiurea vinit, craiul bulgăresc, a om prost şi de familie necunoscută şi neştiută fata să-i ia, n-ar fi priimit. De credzut dară iaste, că înturnarea domnilor de la Ardeal iarăşi pre la locurile lor cu câtva ani mai înainte să să fie tâmplat, decât cum o însămneadză hronicile noastre.
Pentru greşala dară annului ieşirii domnilor de la Ardial, de vreme ce la predosloviia hronicului, carile va urma de la ieşirea lui Dragoş Vod în Moldova şi a Radului Vodă în Ţara Muntenească, sintem pre larg şi pre lat să arătăm, aicea în sfârşitul aceştii cărţi, pentru mai bună pomenirea cititoriului, pre scurt o vom arăta.
întăiaşi / dată acel domn de istoricul Grigoraş pomenit, au fost domn românilor şi când ş-au dat fata după craiul sirbăsc, pre la anul 1274, carile iaste de la Adam 6782 şi annul cel mai de pre urmă a împărăţiii lui Mihail Paleolog. Iară ieşirea Radului Vodă Negrul, o pune hronicul muntenesc la annul de la Adam 6798, carile iaste de la Hristos 1290, adecă cu 16 ani mai pre urmă decât domnul ♦  de la Grigoraş pomenit.
Aşijderea ieşirea lui Dragoş Vodă o pune Ureche Vornicul în hronicul său, la annul de la Adam 6821, carile iaste de la Hristos 1313, adecă cu 23 ani mai pre urmă decât Radul Vodă şi cu 39 mai pre urmă decât domnul iui Grigoraş.
Pentru aceastaşi Neculai Costin logofătul scrie în hronicul său, precum în izvodul ce au avut el, însămneadză annul lui Dragoş Vodă la annul de la Adam 6807, carile iaste de la Hristos 1299, adecă cu 9 ani mai pre urmă de ieşirea Radului Vodă şi cu 25 ani mai pre urmă de domnul românilor de la Grigoraş pomenit. Apoi şi Neculai Costin, a sa socoteală puind, întăi să încredinţadză dintr-un urie a lui Roman Vod, scris la anul de la Adam 6900, carile iaste
557
1440
DIMITRIE CANTEMIR
de la Hristos 1392, care uric dzice că el nu l-au vădzut, numai să fie audzit de la Dosithei, mitropolitul, precum aşe să fie fost însămnat annul într-acel uric.
Ce Roman Vodă fiind al şeselea domn după Dragoş Vodă, şi de ciia nu ştim cu ce socoteală scoţind dintr-aceşti 6900 ani 30 de ani, pune ieşitul lui Dragoş Vodă la anul de la Adam 6870, care sămăluire nicicum chip de adeverinţă să aibă nu poate, de vreme ce şi hronicul lui Ureche, vădzind greşala annilor în hronicul moldovenesc, din istoricii leşeşti dovedeşte precum la annul de la Adam 6867 Petăr şi Ştefan 558 fraţii, ficiorii lui Ştefan Vodă, carile au fost domn după / Roman Vodă, să fie avut războiu la Codrii Cosminului, adecă cu trii ani mai denainte de annul carile însămniadză Neculai Costin să fie fost annul ieşirii lui Dragoş Vodă. Deci aceas[ta] cum nu poate fi adevărată, fietecui cunoscut iaste.
Pentru aceaste dară împletecite şi foarte greşite socoteale, precum pentru dosluşirea acelui adevărat an a ieşirii lui Dragoş Vodă în Moldova, aşe pentru a Radului Vodă în Ţara Muntenească, pune-vom ceia ce vom putea nevoinţă; însă nu că doară scrisorile altora de greşite să le arătăm sau în cevaşi cinstea osteninţelor lor să micşurăm (aceasta nu dea Dumnădzău), ce numai ca din hronicele streine şi din socoteala carea mai aproape de adevăr să poate alătura, nu numai annul ieşirii pomeniţilor domni din Ardial la moşiile sale să adeverim, ce încă şi tot cursul annilor înainte tocmind şi lucrurile pre Ia vremile şi chipurile sale alcătuind, hronicul Moldovii împreună şi a Ţărâi Munteneşti, de la înturnarea domnilor de la Ardial pană la vremile noastre, pre cât voia dumnădzăiască între vii ne va răbda, să istorisim. Iară pre cititoriu poftim ca de această dată, cu aceste de nemică ale noastre osteninţe să să zăbăvască.
Sfârşitul hronicului pentru vechimea Romano-Moldovlahiii si lui Dumnădzău laudă./
TABLA HRONOLOGHICEASCĂ
560
Carea arată vacurile şi annii în carii să pomenesc romanii cei de Ulpie Traian în Dachia, de la Roma aduşi şi în sălăşluire vecinică într-însa aşedzaţi, de la descălecatul lor pană la înturnarea lui Dragoş Vodă din ţara Ardialului în Moldova şi a Radului Vodă Negrul în Ţara Munteniască
împăraţii romanilor	Annul mai, denainte de Hristos	Annul de la Adam	
Iulie Cesar	61	5449	Iulie Chesar să naşte. Iulie Chesar, împărăţiia romanilor, din respublică o mută în monarhie.
Octavie	42	5468	Iulie moare ucis cu 23 de rane.
Avgust			Carile iaste annul 25 a împărăţiii lui. Să naşte Mântuitoriul lumii Hristos.
	Anul după Hristos		Octavie Avgust moare de boală.
	14	5524	
Tiverie	37	5547	Tiverie moare de boală.
Caligula	41	5551	Caligula moare ucis.
Clavdie	54	5564	Clavdie, ficiorul lui Drus, moare
Drus			otrăvir.
Neron' cel	61	5571	Neron singur pe sine să omoară.
cumplit			
Galba	69	5579	Galba moare ucis./
1442
DIMITRIE CANTEMIR
împăraţii romanilor	Annul după	Annul de la	
	Hristos	Adam	
Salvie	69	5579	Salvie Othon singur îşi face moarte.
Othon			
Vitelie	69	5579	Vitelie moare ucis.
Vespasian	70	5580	Sarmatii trec Dunărea şi pradă Misia, apoi bătuţi de Rubrie hatmanul lucrurile să potolesc .
	79	5589	Vespasian moare de vintre.
Tit	81	5591	Tit Vespasian moare de friguri.
Vespasian			
Domitian	81	5591	S-au scornit întăi războiul romanilor cu Decheval, domnul dachilor.
	93	5603	Romanii au multe războaie cu dachii, în Misia, în Dachia, în Ghermania şi în Pannonia, unde tot dachii sint biruitori.
	94	5604	Şi alt războiu are Iulian hatmanul cu dachii, ce fără deplin bî ruinţă.
	96	5606	Domitian moare ucis.
Ulpie	101	5611	Traian bate pe Decheval, domnul
Traian		5614	dachilor, apoi face şi pace.
	104		Traian face podul peste Dunăre.
	105	5615	Traian, omorând pe Dechebal şi suppuind toată Dachia, lasă slujitori romani pentru paza în cetăţile Dachiii şi să duce la Roma cu triumf.
	107	5617	Traian trecând cu ostile la Asia, dezrădăciniadză tot neamul dachilor din Dachia şi aducând mulţime de cetă/ţeni romani şi slujitori veterani îi aşadză în traiu vecinie într-însa şi o face
Adrian			provinţie româniască.
	118	5628	Adrian pe romanii carii Traian îi pusese în Dachiia îi lasă acolo neclătiţi, măcar că de pintre alte ţări îi trăsese înapoi.
HRONICUL
1443
împăraţii romanilor	Annul după Hristos	Annul de la Adam	
Commod	180	5690	Are războiu cu varvarii cei dincolo de Dachia.
Pertinax	192	5702	Au fost gubernator Misiii şi Dachiii
Severus	193	5703	Face cetate la Dunăre şi de pe numele său o numeşte Severinul.
Dechie	251	5761	Are războiu cu tătarâi de la Don.
Galben	259	5769	Acestui împărat Avriolus, vestit hatman, au fost om născut în Dachia.
Avrelian	274	[ 5784	Vrând să ttiacă cu ostile la Asia împotriva perşilor şi temându-să că romanii din Dachia singuri nu să vor putea apăra de tătari, li-au poruncit să triacă peste Dunăre în Misia.
Probus	278	; 5788	Suppune toate neamurile gotthilor cari r răi ia peste Nipru.
	280	: 5790	Suppune neamul bastarnilor, carii lăcuia peste Nistru, spre malul Mării Negre, şi-i trece pe toţi cu muieri, cu copii, în Misia; iar romanii carii supt Avrelian trecusă în Misia, să întorc la locurile  în Dachia./
Dioclitian	285	5795	Acest împărat au dat pre fiică-sa Vlaha după gubernatorul de Dachia, de pre a căriia nume Bonfin, istoricul, socoteşte Dachia să să fie chemat Vlahia.
	288	\ 5798	Dioclitian face trii cetăţi în Dachia pe Dunăre şi suppune pe toţi varvarii de peste Nistru şi de peste Nipru.
Lichinie			Carile au fost cumnat, apoi şi soţie lui Constantin Marele au fost născut în Dachia.
1444
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1445
împăraţii romanilor
Annul după Hristos
Annul de la Adam
Constantin Hlorus
Constantin Marele
Constantin Constantie Constans si Dalmatie
Valens
Graţian Theodosie Marele
313
330
337
342 358
376
378
379
5823
5840 5847
5852 5868
5886
5888
5889
Căruia i s-au născut Constantin Marele în cetatea Dachiii, precum mărturiseşte Zonaras carte, 12,
împărţind împărăţiia cu Lichinie; în partea sa ia apusul cu Dalmaţia, Machedonia, Misia, şi Dachia.
Constantin face Ţarigradul ş mură scaunul împărăţiii de la Roma la Ţarigrad.
Constantin Marele, aproape de morte, împarte cu testament împărăţiia în patru părţi, şi le lasă fiilor săi de moştenire; lui Con stantin, Constans şi Constantie şi / nepotului său, lui Dalmatie; în care testament să pomeneşte Dachia lăsată lui Constans.
Constans, cinci ani stă cu scaunu împărăţiii în Dachia
La Soborul carile s-au făcut la Sardica, în titulul cărţiii ceii de sobor să scriu mitropoliţii amânduror Dachiilor.
Gotthii împinşi fiind de un ni de la Marea Meotida şi de la Don au trecut cu case cu tot în Thrachia.
Gotthii din Misia rocoşindu-să, pradă Dachia şi Dachiia măluroasă, carea iaste de la Olt, pe marginile Dunării păn în Tisa; o suppun supt dajde pe an.
Graţian, luând soţie pe Theodosie
Marele, îl trimete asupra gotthilor, pre carii bătându-i, dezbat locurile carile ei apucase în Misia şi în Dachia.
împăraţii romanilor
Annul după Hristos
Annul de la Adam
Arcadie şi Honorie
Theodosie cel tânăr
398 400
406 427
441
442
447
449
5908 5910
5916 5937
5951
5952
5957
5959
Radagaiz, domnul gotthilor, sculându-să cu o samă de gotthi, trece la Italia.
Alaric cu altă samă de gotthi, carii mai rămăsese în Greţia, încă au lovit la Italia./
Vandalii cu domnul lor Godighisil trec la Gallia.
Romanii dezbat Pannonia de la unni, pre carea o ţinusă 50 de ani supt puterea lor
Attila trecând Donul năpădeşte cu unnii în părţile împărăţiii romanilor
Attila sfărâmă câteva cetăţi pe Dunăre şi, trecând, pradă la Thrachia, Illiria, Machedonia şi toată ţara grecească. La acest an socoteşte Neculai Costin precum să fie rămas Dachia pustie de romani şi de ciia să fie rămas tot aşe pustie pană la a doa descălecare de Dragoş Vod în Moldova, şi de Radul Vod Negrul în Ţara Munteniască; ce cât de greu să fie greşit ci această părere, tabla hronologhiii înainte va dovedi.
Attila de iznoavă trece Dunărea înapoi pe gheaţă şi agiunge cu prada pană la Dachia, apoi face pace cu Theodosie împărat.
Attila, părăsind părţile răzsă/ri tului, să scoală cu toate gloatele sale şi purcede spre Turinghia; şi stând în Saxon ia, în cetatea Isnac, pune sfat să între în Ital
1446
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1447
împăraţii romanilor	Annul după Hristos	Annul de la Adam	
Marchian	451	5961	Attila întră cu unnii în Ghermania, unde Aetie hatmanul (om născut în Dachia) la cetatea Avreliile rău bătându-1, i-au căutat a să trage înapoi la Illiria
	453	5963	Attila şi din Illiria gonit, întră în Italia şi de acolo trece la Gallia.
	454	5964	Ghepidii, după rădicarea Attilii, cuprind Dachia cea din mijloc, adecă Ardealul. Bonfin, decada 1, cartea 7, şi fac pace cu Marchian.
Leon Thracul	460	5970	Ostrogotthii de la Don, lepădând giugul uimilor, întră în Pannonia.
	463	5973	Ostrogotthii cuprind Pannonia şi gonesc de acolo rămăşiţa unnilor.
Zenon	483	5993	Theodoric, domnul gotthilor ama-litici, vine în Ţarigrad la împăratul Zenon, pre carile împăratul cinstindu-1 cu boierie de consulat, l-au făcut hatman pe ostile Dachiii Măluroase, unde au fost pană în annul 487; iată aicea Dachia stă/pânită de împărăţia romanilor, iară nu pustie de lăcuitori, precum s-au părut lui Neculai Costin.
Anastasie	499	6009	în vremea acestui împărat s-au ivit întăi neamul bulgăresc spre părţile împărăţiii romanilor, de la carii romanii din Dachia s-au numit voioşi, adecă italiiani, căci în limba slovenească Italia să cheamă Vioh.
împăraţii romanilor
Annul după Hristos
Annul de la Adam
Iustinian cel Mare
Mavrichie
Constantin Pogonat
Constantin si Irini
527
6037
599
6109
679
800
6189
6310
Pre vremea acestui împărat, sene Procopie istoricul, carile şi logofăt au fost la Velisarie hatmanul, precum Turnul de la Dunăre, pre carile îl făcusă Traian împărat, să-l fie făgăduit împăratul slovenilor şi antilor, pentru ca să fie pentru paza, ca să nu poată prăda unnii într-alte olaturi a împărăţiii, şi precum toate locurile, carile tot mai ţinea rămăşiţa gotthilor în Dachia li-au dezbătut şi precum o parte din Dachia pe la Sighidom, să o fie dat împăratul herurilor să lăcuiască. Iată şi aicea Dachia noastră cu oameni lăcuită şi supt oblastiia împărăţiii romanilor,
Hagan, domnul avarilor, în tractatul de pace, ce vrea să facă cu Mavrichie, cerea catarractele, adecă pra/gurile de la Dunăre, unde să dzice locul Poarta de Fier; ce împăratul nevrând să le dea, nici pacea s-au făcut.
Bulgarii pradă: xdq PojJiatxdcg XOJpae;, xdg Ttepav Ţărâle românilor celor de peste Dunăre, adecă Dachia
Carolus Marele să încoroniadză împărat apusului, carile coborându-să cu ostile pană la Dachia, lăcuitorii din Dachia împreună cu leşii şi cu hohemii au trimis la dânsul soli de ş-au făcut aşedzământ de pace.
1448
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1449
570
împăraţii romanilor
Vasilie Machedon
Romanos
Vasilie Bulgarocton
Annul după Hristos
867
959
1000 1017
Annu de la Adam
6377 6469
6510
6528
Saxonii stându-i împotrivă cu armele i-au suppus, din cari multe familii de domni şi de alte stepene scoţind i-au adus şi i-au aşedzat în Dachia medeterranea carea iaste Ardialul. De pe aceasta vreme sint saşii, carii lăcuiesc şi astădzi în Ardial.
bulgarii şi harvaţii să dau supt suppunerea împărăţiii răzsăritului
Pe această vreme încep a să pomen la istoricii greceşti neamul pazinachi lor, cărora le dzic istoricii leşeşti pecinighi, a cărora limbă, scrie Bilschie, list 239, să fie fost / amestecată, din rusască, leşască şi moldovenească. Acesteaşi pazi-naci di-nceputul lor au ieşit de ia Litfa, apoi coborându-să spre Marea Neagră ş-au făcut pace cu ghenovezii, carii ţinea Crâmul; iară acei ghenovezi, împreună cu volohii din Dachiia, să fie tocmit cetăţile Mancopul, Chircher, Crâmul, Azovul, Cafa, Chiliia Cetatea Albă şi Târgoviştea.
ncepe războiul cu bulgarii, carile au stătut necurmat 17 ani.
Vasilie Bulgarocton suppune tot neamul bulgăresc împărăţiii răzsăritului. Pre care vreme şi romanii din Dachia (carii acmu şi la istoricii greceşti vlahi să chema), iarăşi s-au lipit la împărăţiia răzsăritului.
împăraţii romanilor
Arghiros
Constantin Ducas
Annul după Hristos
Annul de la Adam
1034
1063
6544
6573
Pentru carii împăratul Vasilie au scris într-o tablă de testament (pre carea au pus-o în Mănăstirea Sosthenis), cu carea dă învăţătură împăraţilor carii vor urma că de să vor clăti vlahii asupra împărăţiii, să le facă şi lor precum au făcut el bulgarilor. Vadză aicea oricine socoteşte că ţărâle / Dachiii să fie stătut cu sute de ani pustie de moşnenii săi cei dintăi, că de aicea pare-mi-să că-şi va tocmi smintiala.
Pre această vreme au murit craiul unguresc Ştefan, carile întăi au priimit legea creştinească, la a căruia astrucare, scrie Bonfin precum s-au strâns toate niamu-rile vecine, între carile au fost şi romanii din Dachia.
Pe această vreme să pomeneşte precum hunnii iarăşi să fie apucat o parte din ţărâle Vlahiii şi de nevoia lor multă samă de români trecând Dunărea să să fie aşedzat în Misia; de pe carii apoi istoricii greceşti au luat de dzicea că cei ce mai denainte să chema misii acmu să chiamă vlahi; căci vlahii au fost cuprins toată Misiia, adecă Dobrugea, pană în munţii Emului, cărora acmu le dzicem munţii Cenghii, sau Balcani.
1450
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1451
573
împăraţii romanilor
Romanos Dioghenis
Mihail Parapinachis
Manuil Comnenos
Isachie Anghel
Annul după Hristos
1070
1078
1147
1185 1187 1190
1193
Annul de la Adam
6580
6588
6657
6695 6697 6700
6703
Pre această vreme pomeneşte DIugoş liahul, precum Vinţe-slav, domnul polovţilor, biruind pe Zeslav, domnul Chiovului şi vrând aşijderea să facă şi lu Boleslav, craiului / leşesc, să fiej strâns într-agiutoriu multă oaste] de ruşi, de picinighi şi moldoveni. Supt acest împărat pomenesc istoricii greceşti de un Nestori Vestarhis, să fie fost hatman xcov Aoccov, xcov ndpîcrcpov năroadelor de pre lângă Dunăre. Pomeneşte   DIugoş, precum Conrad împăratul apusului mergând prin ţara leşască spre Ţarigrad, pre unde era să triacă cu oastea la Asia asupra serachenilor, carii ţinea Ierusalimul Vladislav, craiul leşesc, să fie trimis înainte, ca să-i gătească volohii, adecă moldovenii zaharaj pentru hrana oştii. Românii sau vlahii, carii apucasă Misia, încep a să tulbura asupra împărăţiii răzsăritului. Românii, cu mai marii lor Petăr şi Asanis, aiave să rădică asupra împărăţiii răzsăritului. Românii să însoţesc cu tătarăi ce-i chema comani asupra lu Isachie Anghel şi pradă Thrachia| pană la Filippopolis. Români bat pe Alexie Gvido / ş pe Vasilie Vataci, hatmanii lui Isachie împărat.
mpăraţii romanilor
Alexie Anghel
Murciflis
Annul după Hristos
Annul de la Adam
1195
1196
1197
1198
1199
1203
6705
6706
6707
6708
6709
6713
Ioan, carile apoi s-au numit Alexie! Românul, omoară pe Asan, fratele lui Petăr, şi fuge de la dânşii Ioan vine şi să închină la împăratu Alexie Anghel, pre carile împăratul cu multe daruri dăruindu-1 şi cu nepoată-sa logodindu-1, trimete hatman oştilor de la Filippopolis. Hrisos românul, despărţindu-să cu o samă de români, rămâne supt ascultarea împărăţiii. Acesta fiind om scund la stat, românii carii au rămas supt ascultarea lui s-au poreclit condovlahi, apo' aceloraşi li-au dzis cuţovlahi. Şi alţi români, însoţindu-să cu tătarâi comani, trec Dunărea şi prădând pană la Ciorlu, apoi vin la Ioan Hrisos cu românii săi încă să dizlipeşte de la împărăţie şi îm păcându-să cu Ioan, apoi apucă cetatea Prosacul, şi de ciia cuprinde acele părţi,  pană la Thessalia şi / pană la Epiros, în ţara grecească, unde şi pană astăzi mulţime de acei români de atuncea rămaşi, lăcuiesc. In tr-acelaşi an şi Ioan Alexie să rădică asupra împărăţiii şi stă singur stăpânitoriu tuturor românilor ,atinii cu vicleşug apucă Ţari gradul din mânule grecilor şi rădică împărat pe Balduin, iar o samă din arhondii grecilor fug la Ioan, domnul românilor, a cărora protecţie el cu dragoste priimeşte
1452
DIMITRIE CANTEMIR
575
împăraţii romanilor
Theodor Lascaris
Ioannis Ducas
Annul după Hristos
1204
1205
1206
1210
1222
1236
1237
Annul de la Adam
6714
6715
6716
6720
6732
6746
6747
Ioan, domnul românilor, luân grecii cei la dânsul pribegiţi, şi oaste tătărască, merge asupra lu Balduin, pre carile biruindu toată oastea i-au prăpădit pană 1; unul; şi pe dânsul prindzindu viu, apoi l-au şi omorât.
Theodor Lascaris stă împărat! grecilor la Asia şi aşadză scaunu împărăţiii în Nichea, iară Ioan dobândeşte cetatea Filippopo
Ioan, domnul românilor, încun giură Udriiul şi Didimotihu ce, neputându-le izbândi, s întoarce înapoi./
Henric, fratele lui Balduin, carile| stătusă împărat latinilor în Ţarigrad, după pieirea lui Balduin lucrurile cu năroc purcegându-i dezbate toate cetăţile carile apucase românii în Misia şi în Thrachia
Românii din ţărâle de piste Dunăre să dau supt protecţia crailor ungureşti.
Batie, hanul tătărăsc, trecând apa Volgăi, năpădeşte spre ţărâle Evropii şi pradă Moscul şi ţara leşască.
Batie are războiu cu românii şi cu săcuii la trecătorile munţilor, pe unde neputând răzbi iară s-au în tors în ţara leşască şi într-aceiaşi an întră în ţara ungurească pe lai Rod na; pe Bela, craiul unguresc, biruiaşte, carile fuge la Austriia; iar Batie cu tătarâi pune toată ţaral unguriască supt foc şi supt sabie.
HRONICUL
1453
împăraţii romanilor
Annul după Hristos
Annul de la Adam
Mihail Paleolog stă împărat,
Mihail Paleolog
Andronic Paleolog stă îm parat,
1246
1259
6756
6767
1266
1274
6776
6784
1283
6791
într-acestaşi an să socoteşte că sau Ioan Alexie, sau ficiorul / lui, Bogdan, cu multă samă de români trecând la Ardial, câtăva vreme să să fie aşedzat acolo. Bela, craiul unguresc, audzind precum Batie s-au întors înapo' şi toată ţara s-au curăţit de tătari el încă s-au întors la scaunu-şi şi pentru ca să-şi tocmască ţara agiutoriul ce-i vinisă cu cavalerii de Rodos, şi pe românii ce întrasă în Ardial îl opreşte lângă sine, dându-le sate şi cetăţi moşie; într-a căruia vreme şi Bogdan, ficiorul lui Ioan Alexie tatăl lui Dragoş Vodă, au murit în ţara Ardealului. Mihail Paleolog iară răscumpără Ţarigradul de la latini şi mută scaunul de la Nichea iar în Ţarigrad. Radul Vodă Negrul şi Dragoş Vodă, ficiorii lui Bogdan Vodă ies din Ardial cu toată casa lor la locurile sale cele dintăi şi împărţindu-şi locurile, de ciia stăpânirea s-au despărţit în doaă, adecă în domniia Moldovii şi a Ţărâi Munteneşti. Intr-acestaşi an, scrie Nichifor Grigoras, precum Milutin, craiul sirbăsc să fie luat crăiasă pe / fat; domnului de Valahia, de unde noi socotim de pe tocmala annilor şi vecinătatea locului, să fie fost fata Radului Vodă.
1454
DIMITRIE CANTEMIR
împăraţii romanilor
Annul după Hristos
Andronic Paleolog
1299
Annu de la Adam
6809
Acelaşi Milutin, craiul sirbăsc, să însoară a patra muiare, cu fata lui Andronic împărat, cu Simonida,
Pană aicea, cu agiutoriul lu Dumnădzău adusăm hronologhiia a vechimii neamului românesc; iară de la înturnarea românilor de la Ardial, de când adecă s-au despărţit aceste ţări în doaă stăpâniri, pană la vremile noastre, de ne va învoi Dumnădzău cu viaţă, tocmind şi plinind tot hronicul acestor doaă domnii, la sfârşitul Iui vom arăta şi tabla hronologhiii annilor ce urmadză.
Iară aicea sfârşitul lucrişoriulu acestuia puind, lui Dumnădzău unuia în Troiţă Slăvitului şi închinatului, laudă şi închinăciune, cu latrie vecinică, trimitem./
SCARA*
A LUCR[UR]ILOR Şl CUVINTELOR CARILE SINT MAI DE ÎNSĂMNAT ÎNTR-ACEST HRONIC
A
Ababa Alana, Maica lui Maximi lian împărat 199.
Abazalele, nărod 5.
Avarii, nărod, niam uimesc 354b,s" încungiura Ţarigradul în zădar 355 .
Avgust Chesar, ce va să să înţăliagă? 143.
Avdira, cetate în Thrachia 474.
Avrelia, cetate 249.
Avrelian, împărat, născut în Dachia 212. Mută pe romanii din Dachia în Misia 125, 213, 219. Proastă socotială lui Sarniţie Stanislav la această istorie 126, 127. Să arată minciunos 127, 128. Viaţa lui Avrelian 215. Bate pe alemani şi pe marcomani 216; şi pe gotthii peste Dunăre ac. în ce învăţătură ţinea pe oşteni ac. Prinde pe
Zenovia 217. în zădar au fost trecut pe romanii din Dachia în Misia 225. Moare 223.
Avrelie Carus, împărat, mare stricăciune face sarmatilor 229. Bate pe perşi ac. [230]. Mulre cetăţi le ia 230. Piiare de fulger ac.
Avrelie Probus, împărat 226. Omoară 700 000 de varvari ac. Suppune pe gotthii carii să rocoşisă ac. Aşijderea face sarmatilor ac. Pe bastarni îi mută în Misia ac. Supune pe ghepidi 227. Cu parthii face pace ac. Mută pe varvarii de lângă Dunăre 228.
Avrelie Sever, împărat 199. Multe războaie cu biruinţă face asupra perşilor şi a ghermanilor ac. Să fie cinstit icoana lui Hristos ac. Legea Evangheliii au publicăluit ac. Moare ac.
* Din motive tehnice paginaţia din manuscrisul lucrării, indiferent pe ce coloană se încheie, se indică marginal stânga sau dreapta.
1456
DIMITRIE CANTEMIR
Avreolus, hatmanul, om născut
în Dachia 206. Agalma ce va să dzică? [147] Agathopolis, cetate în Misia
456.
Adacvas, cetate în Dachia 345. Adevărul  priiatin   mai bun W       decât / toţi priiatinii 78, 80. Adina, cetate în Misia 346. Adrian, împărat 187. Pe romanii carii îi pusese Traian în Dachia îi lasă pe loc nemutaţi 190. Strică podul cel de piatră peste Dunăre 292. Născut în Italica 187; multe ţări au cutreerat ac; zavistuiaşte slăvii lui Traian ac. în Siria multe ţări lasă parthilor, vrea să părăsască şi Dachia, ce s-au temut 187, 188. Infricoşadză varvarii cei dincolo de Dachia 190. Aceiiaşi varvari i să pliacă ac, domoleşte pe sarmaţi ac; are un cal trimis de Ia Nistru pre drag, căruia, după ce au murit, i-au făcut mormânt    190. Adrian moare ac Aetie, vestit hatman a romanilor, din niamul său român din Dachia 101,302. Chiamă pe   unnii într-agiutoriu asupra Iui Ioan Tirannu 290. Bate pe Attila 302. Azdrahanul sau Ajderhanul cetate 7.
Acathistul, ruga, când s-au făcut
355bis. Acvisgrana, cetate 376. Alaiddin, sultanul Iconiii, pune
pe Erdogul serascheriu 502.
Alaiddin sultan moare 503. Alanii, nărod 7, 27. Sint tot din
gothi 278. Cuprind Luzi-
tania 287. Bat pe Attila
303.
Alara, apa carea dă în Visară 376.
Alaric, domnul gotthilor 274; îndemnat de Stilihon întră în Italia ac; apoi dobândeşte Roma ac, 287. Slujeşte în oaste la Theodosie Marele 282. Pradă Dalmaţia 284. încungiură pe Honorie în cetatea Asta ac; cu ruşine se întoarce la Illiria ac, ieşind din Gallia, întră în Ispania 286; apucă Roma 287.
Alaric, ficiorul Iui Avarie, domnul gotthilor 309; să închină la Zenon împărat ac; îl pune voievod pe ostile din Dachia ac; să scoală cu toţi gotthii din Misia, şi purcede spre Italia 310. Bate pe Odoaţer, domnul herurilor ac; dobândeşte cetatea Ravena ac Alba-Lungă, cetate, scaunul romanilor mai denainte de Roma 52.
HRONICUL
1457
Alba-Iulia, cetate în Ardial,
aceasta iaste Oradia-Mare
545., Albianii, cetate 285. Alvochenii, nărod 16. Alemanii, nărod 216./ Alexandru Marele şi biruinţele-i
42, 317. Alexandru Paris  răpeşte pe
Eleni, doamna lui Menelaos
46, 47.
Alexandru, fratele lui Leon Sofos, rămâne chiver-nisitoriu împărăţiii şi a lui Constantin, ficiorului lui Leon 315.
Alexia, cetate în Ispania de troadeni făcută 45.
Alexie Anghel, împărat 463. Să liapădă de frate-său şi singur ia poreclă de Comnenos ac; sămn i să arată pentru scurtă împărăţiia grecilor 464. Porecla de Comnenos i-o tăgăduiaşte istoricul Nichita Honiatis 465. Neputând face pace cu vlahii, orându-iaşte hatman cu oşti asupra lor ac. Trimite pe Ioan (carile apoi au stătut domn tuturor românilor) hatman pe ostile de la Filippopolis 472. Alexie, gonit de la împărăţie, fuge la cetatea Develt 477:
Alexie, Anghel Comnenos, împărat 439. Acelaşi moare 440.
Alexie Aspiatis, hatmanul lui Alexie Anghel împărat, cade rob Ia vlahi împreună cu Isachie sevastocratorul 465.
Alexie Comnenos, împărat 439. Moare ac
Alicanipirgos,   cetate   peste 5/7 Dunăre în Dachia 345.
Almiris, cetate în Schithia 346.
Amazoanele, muieri vestite în vitejie 3.
Amalitii, familie de domnii gotthi ceşti 267.
America, a patra parte a lumii, ce-i dzicem lumea noaă 171.
Ajnilius şi Numitor, fraţii, strănepoţi lui Eneas troadeanul 53.
Amilius închide pe nepoată-sa Rea, fata Iui Numitor, în capiştea Vastalii ac; liapădă pe nepoţii săi născuţi din Rea, pe Romus şi Romulus în pădure să piară 54. Neştiind, trimete pe ne-potu-său Remus la frate-său Numitoriu 55.
Amaxovii, nărod carii trăiia în telege 123. Bătuţi de Ladislav, craiul unguresc, şi goniţi pană la apa Vistlei ac
Anastasie, împărat, trage zid de piatră împregiurul Ţarigradului din Marea Neagră pană în Marea / Albă 331. 317"
Anastasie Silenţarie, împărat 313, 319. Cu banii întoarce
1458
DIMITRIE CANTEMIR
înapoi pe bolgarii carii în trasă în Misia 320. Face cu perşii pace 331. Cade în ereasea evtihianilor 332,
333. Face cu Vitalian schithul pace 333. Rămâind în erease, Dumnădzău îi scurteadză din viaţă 14 ani ac; îşi face casă prin carea să nu poată străbate fulgerul
334. Ce piiare de fulger ac Andreas al doilea, ficiorul Belii,
stă craiu în ţara ungurească 510. în titulul său să scrie stăpânitoriu şi a Vlahiii 511, 518.
Andronic cel Bătrân, împărat 550. Prinde pe Dioghenis împărat şi-i scoate ochii, de carea au şi murit 433, 434.
Andronic Comnenos, împărat
440. Omoară pe nepotu-său Alexie Comnenos şi tirănneşte apucă împărăţiia ac; vrând să omoară şi pe Isachie Anghel, fu el omorât
441. într-acesta Andronic s-au stins niamul Comne-neştilor 441.
318' Annius, consul românesc 140.
Annii climaterici împăraţilor romanilor 200
Annul zidirii Ţarigradului 241.
Antenor şi Eneas sfătuiesc pe troadeni să dea pe Eleni, ce nu   să  ascultă   48, 49.
Amândoi numai scapă şi trec la Italia 50, 51.
Antenor troadeanul descăleca ţara Veneţiii 51.
Antioh, athineanul, dascălul Iui Ţiţeron 40.
Antonie Pius, împărat 191. Suppune pe mavri la Africa ac, are războiu cu ghermanii ce Ie zicea cati ac; moare 192.
Anthimie, hatmanul, sileşte pe Attila să facă pace, carile de nevoie o priimeşte 297. Stă împărat apusului 306.
Anhialos, cetate în Thrachia 205.
Aprii, nărod 17.
Apollodor, meşterul carile au făcut podul cel de piatră peste Dunăre 131, 345.
Ap ros, cetate în Thrachia 492.
Arghentorata, cetate 285-
Ardialul, ţara căriia îi dzic latineşte Transsilvania, nemţeşte, ţara de şepte cetăţi 18,340, 6.
Aristovul, gheograf 154.
Arianos, istoric 154, 155-/
Ariaric, domnul ghetilor, să împacă cu Constantin Marele 246.
Arcadie şi Honorie, împăraţi 284.
Arcadie, împărat, bate pe Găina viclianul 284. Moare 286.
HRONICUL
1459
Arcadiopolis cetate în Thrachia 462. Aceasta să socoteşte să fies unde acmu iaste Bur-gazuh493.
Armară, cetate în Dachia de Traian împărat făcută 345.
Armentarie, chesar 232. Bate pe perşi 232.
Arnulfus, craiu, trimete pe unguri de pradă în Ghermania şi în Gallia 384. Dă ungurilor locuri pe apa Tisei ac
Artaban, împăratul perşilor, sfărâmă zidiurile Antiohiii 350.
Artemie, împărat, scoate ochii lui Filip şi stă la împărăţie 367. Să călugăreşre ac; apoi fuge la Tervelin, domnul bolgarilor 368. Vine cu agiutoriul lui supt Ţarigrad ac; îl dau bolgarii pe mâna lui Leon împărat ac
Arhanghelul, cetate 5.
Arhidam cu Periclis 159.
Ap%ov xr\c psAavfig Boyoocvtac;, Domnul Bogdanii! negre 546.
Asan, vlahul, om ascuţir Ia minte 458.
Asia, veche moşie a romanilor 60.
Ascania, ficiorul lui Eneas, zideşte cetatea Alba-Iungă 52.
Ascol şi Dir, domnii variaghilor apucă Chiovui [406].
Asta, cetatea 284.
Atlan, hanul tătărăsc 547-
Atrebatii, cetate 285.
Attila, domnul unnilor 291. Fărâmă une cetăţi împărăteşti la Dunăre 295. Trece în Thrachia ac; pradă Illiria, Machedonia   şi agiunge pană la Greţia ac; să întoarce din pradă înapoi 296. Iarăşi pradă pană la Dachia ac; iarăşi pradă împărăţiia răzsăritului ac, ucide pe frate-său Vleda ac Să laudă lui  Valentinian împărat 297. Trece Dunărea pe ghiaţă şi pradă pană la Dachia ac; făcând pace cu Theodosie cel Tânăr, să întoarce înapoi 297. Să mută cu toate oardele de la răzsărit spre apus 298. Vine la Turinghia ac. Să aşadză în cetate Iscanul ac. Aşadză în patru locuri rezidenţii, adecă scaune 298. îşi strânge oardele în Sicambria 301. Cere de  la  Va/lentinian   să-i 318" gătiască gazdă în Roma 301. întră cu ostile în Ghermania 302.    Bătut   la câmpii Catalaoni fuge în Illiria 303. Iarăşi întră în Italiia ac; ieşind din Italia întră în Gallia ac; cere pe Honoria, sora lui Valentinian, ce în zădar 303. Ia muiare pe fata
1460
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1461
domnului de Bactria ac Să întoarce Ia Schithia, unde în noaptea care s-au însurat moare 304.
Autorul de cine îndemnat au scris această istorie 162. Ţine calea cea din mijloc 163. întăi au scris în limba latinească, apoi au izvodit-o în limba româniască 165.
Autorul arată pricinele pentru căci au însămnat toţi craii ungureşti de la Ştefan pană la Vladislav craiu 424.
Athanaric, domnul gotthilor, goneşte pe Fritighernis 268. Fritighernis cere agiutoriu de Ia Valens, împăratul 269; îi împacă Utila, episcopul lor ac. Athanaric moare 273.
Athaulth, domnul gotthilor, cumnatul Iui Alaric, dzic unii el să fie apucat Roma şi robind pe Plachidia, sora lui Honorie şi a Iui Arcadie, să o fie luat muiare 287. Iarăşi întră în Gallia 287.
Athira, Chiuciuccecmege, loc aproape de Ţarigrad 493.
Ahil ia, caută Chilia [397].
Axiachii, nărod [17].
Apsimar taie nasul Iui Leontie împărat şi-1 bagă în mănăstire 363.
Apsihon, voievodul avarilor 355. Cere de la Mavrichie
împărat pragurile Dunării ca să facă pace ac.
B
Baber, cetate cu mormântul Iui Suleiman şah vestită 501. Baiezid, ficiorul lui Murad, cade rob la Temurleng, hanul tătărăsc 504. între ficiorii lui Baiezid să scorneşte gân-ciavă pentru împărăţie ac. Balabimir, domnul unnilor 291. Balduin, graful de Flandria, vine într-agiutoriu lui Isachie orbul şi goneşte pe Isachie Anghel din împărăţie 477. Să încoroneadză împărat Ţarigradului 480. Spân-dzură pe Mureiuflis împărat ac; apucă câteva cetăţi în Thrachia 483, / 484. Cade rob Ia Ioan, domnul românilor 485.
Bani de argint a Iui Constans împărat, carile s-au aflat la Galaţi 141,250. Şi altul de aramă ac.
Banii, boiarii în Ţara Munteniască de când? 538.
Banul, nume, ce va să dzică? 539.
Banii muhavineni 539. Şi banii
Severinului ac. Barabista sau Varavista, domnul
dachilor   20.   Caută şi
Varavista.
Basarabiia, Bugiacul 16, 17. Ţară fără apă 538. Au fost supt ascultarea crailor ungureşti ac; z/nde iaste? 539. «
Basna pentru războiul carile dzic să fie avut Laslău craiu cu Batie, hanul tătărăsc, 526. Aceastaşi să înfăţăşadză cu basna lui Simion măzacul ac; să dovedeşte chiară basnă să fie 526, 527.
Basna a unor buiguitori pentru începătura niamului românesc 104. De unde au ieşit? 108, 109, 110, 115.
Basna lui laslău, craiul unguresc 110, 111, 112. De unde s-au scornit 126. Să dovedeşte de minciunoasă 117, 120, 121, 122, 124.
Bastarnii, nărod 16. Ţara lor ac
Batie, hanul tătărăsc 442, 508. Când au prădat ţara unguriască, nici un Vladislav, câţi s-au tâmplat crai cu acest nume, pe acea vreme craiu a fi nu s-au tâmplat, precum dzic buiguitorii 508, 509, 510. Au prădat ţara unguriască pre vremea Belii 511. Când au năpădit întăi spre părţile Evropii 512. De unde au ieşit-ac; pradă ţara rusască 513. Prinde pe Gheorghie, ţariul russilor ac; pune pe un
Iaroslav cneadz ruşilor ac; să sloboade spre vlahi, ce în zădar ac; pradă ţara leşască 514. Aprinde Cracovul ac; goneşte pe Boleslav craiu ac; pradă ţara nemţască, pană la Dunăre 517. Bate pe Bela, craiul unguresc [117]. Şi pe palatinul craiului leşesc ac. Batie bătut, şi de foame iase din ţara unguriască 517. De conceniia lui adevărat nu să şrie ac
Bela, craiul unguresc 516. Cere /
agiutoriu de la Frideric, 319' împăratul apusului, împotriva lui Batie, ce în deşert 516. Bătut de Batie fuge la Austria ac; de acolo la ostroavele Mării Adriatici ac. Să întoarce la crăie în ţara unguriască 517. Opreşte pe români în Ardial 536.
Bele, cetate româniască în Ardial 545.
Beling, cetate românească în
Ardeal 545. Benii, cetate românească în
Ardeal 546. Besii, nărod 293. Beserica apusului să desparte
de beserica răzsăritului 378,
381. Când au început a să
despărţi 375. Bogdan, domnul vlahilor, pre
vremea   împăratului lui
1462
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1463
Vasilie Bolgarocton, leat de la Hristos 1017; 98, 326, 420. Vine Ia Vasilie Bolgarocton ac.
Bogdan, domnul românilor în Ardial, mai denainte de Dragoş Vodă 546.
Bogdan, târgul în Ardial, 546.
Bogdan Vod, carile să pomeneşte la istoricul Bonfin, cine? 547. 32(f Bogdania, Moldova la istoricii greceşti 420. De unde şi de când au luat acest nume? ac.
Bodzii ellineşti oameni 43.
Bozinii, pazinachii, picinighii, tot un niam 396.
Bonthos şi Thabal, poticele peste munţii Ardialului 340.
Bolgarii au dzis întăi românilor  Dachia volohi 319, 322, 323. Când s-au ivit întăi spre părţile Evropii? 320. Bar pe Anastasie împărat 320. Se opresc pe lângă Dachia 321; întră în Pannonia 322. Sint niam slovenesc 323. Fac mare răsipă Valahiii 336, 337. înţapă mulţime de oameni ac. De unde s-au chemat bolgari? 358bls- Să întorc toţi la creştinătate 382. Stăpânesc Thrachia şi Misia pană în Marea Neagră 370, 371. Ierniadză în Volohia ac. De pizmă să întorc la beserica
apusului 384. Iarăşi să întorc la beserica răzsăritului ac; bat oastea lui Constantin Pogonat şi-şi pun şetrele în Misia 360. Schimbă nume romanilor din Dachia şi-i număsc pre limba lor volohi, şi Dachiii îi dzic Volohia sau Volos-caia 361. Pradă Thrachia pană supt Ţarigrad ac./
Boleslav, craiul leşesc, gonit de Batie fuge la Silezia 514.
Bononia, cetate 376.
Bonfin între toţi istoricii ungureşti mai curat 508, 105.
Boris şi Roman, hatmanii Iui Sveatoslav, vor cu sila să să aşedze asupra bolgarilor 403.
Bosna, ţară descălecată de pici-nighi, niam slovenesc 428.
Bosnenii sau boşnegii, niam slovenesc 323.
Bosforul Chimeric iaste gura bălţii Abacului unde să varsă în Marea Niagră 270.
Bohemii sau cehii, niam slovenesc 428, 323, 378.
Boşnegii, caută bosnenii şi 396.
Brasovii sau Vrasovii, munţii ce le dzicem a Vrancii, carii despart ţara Moldovii de cea munteniască 18.
Buda, cetate, carea au fost scaunul crăiii ungureşti 364.
Au fost veche slobodzie a
dachilor 14. Buduarie, hatmanul Dachiii
352. Cade în prepus la
împăratul, pentr-aceia să
mazileşte 353. Băsărăbeştii, vechiu niam în
Ţara Româniască 540. De
unde să trag şi de unde au
ieşit? ac Buârul, pecetea ţărâi Moldovii,
de unde s-au luat? 542. Bugiacul  s-au  chemat mai
denainte Bassarabiia 16.
Pentru căci s-au chemat
Bugeac? ac Boala istoricilor cea de obşte
carea iaste? 160.
V
Vag, apa 240.
Vactonion, cetate în Thrachia 474.
Valamir, domnul unnilor, cade asupra gotthilor şi-i goneşte 259, 277.
Valahia mare s-au chemat Moldova 324, 325.
Valahia mică s-au chemat Ţara Românească 324.
Valahia s-au chemat şi Galliţia 511, 518.
Valahii ceşti dincoace de Dunăre au fost supt protecţia crailor ungureşti 510. Ţin locurile peste Dunăre, unde
mai de demult au fost lăcuit dachii şi ghetii 534. Caută mai mult la numele vlah şi voloh.
Valens, împărat, bate pe Athanaric, domnul gotthilor, 257, 258. Face nişte cetăţi Ia Dunăre ac. Primind mulţime de gotthi îi aşadză în Thrachia 260, 269. Pentru ce / nu în Dachia? ac. 320" Valens piiare omorât de gotthi 262.
Valentinian şi Valentie, împăraţi, 257. Cu vredniciile lor potolesc toate răutăţile varvarilor ac
Valentinian, împărat, moare 259.
Valentinian cel Tânăr, împărat 259.
Valentinian, ficiorul Iui Honorie, şi mătuşă-sa Plachidia, împărăteasa 288. Să însoţeşte cu alţi crai a varvarilor împotriva lui Attila 302. Moare 305.
Valerian şi Galien, împăraţi, 205.
Valerian cade rob la Sapor, împărarul perşilor, 206. Moare ac.
Valthii, familie gotthicească 267.
Valşi, nume nemţesc, cine sint?
[137]. Vanghiona, cetate 285.
1464
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1465
Vandalii din gotthi 27, cuprind Gallia 287; apucă Africa 300; trec în Pannonia 239. Cară vreme au stăpânit-o? ac. Chemaţi de maghistrul oşrilor lui Honorie rrec din Pannonia Ia Italia [239].
Varvar cine s-au socotit? 44, 26.
Varvarii din toate părţile năpădesc spre împărăţiia romanilor 206. Descăleca mari craii 288, 289.
Varvarii crivăţului câte răurăţi au făcut lumii 156.
Vardas, hatmanul lui Cimischi împărat, bate pe rusi şi-i scoate din Thrachia 403.
Variza, crăiasa unnilor să dă supt ascultarea Iui Iustinian împărat 335.
Varna, cetate în Thrachia 157, 461.
Varuista, caută Barabista.
Vasilie Bulgarocton, împărat 416. Dezbate toate locurile carile apucasă bolgarii 417. Scoate ochii a mulţime de bolgari şi lasă la o sută unul numai cu un ochiu şi-i sloboade ac. Suppune toată bolgari mea 418. Trece la Asia şi împacă şi acolo lucrurile 420. Gătindu-să să margă în Sichilia moare 421.
Vasilie Machedon, împărat 382.
Goneşte pe perşi pană peste
Evfrath. Moare 382, 383. Vasilie, ficiorul  lui Roman
împărat 404. BocaiAei%oî   nărod, niam
schithicesc, din carii să trag
picinighii 395. Vastalis, boadza ficioriii 53. Vastarnii, nărod lăcuitoriu între
Nistru şi-ntre Nipru 226. Vasrerne, loc în Thrachia 456. Vatrahocastron,    cetate în
Thrachia 474. Velisarie, vestit hatmanul lui
Iustinian împărat 334. Vindibona, cetate, acmu Beciul
193./
Venedii, niam slovenesc 396. Veneticii din Ţara Româniască,
de unde le-au rămas acest
nume? 396, 545. Veneţia, cetatea, să descăleca
289.
Verimundus, domnul unnilor
277. Fuge în Gallia ac. Verrois, târg în Thrachia 457. Verona, cetate 201. Verhel, cetate româniască în
Ardial 546. Aceiaşi Ulpia
T raiaua ac. Vespasian, chesar 145. Caută
Tit.
Vestvalia să descăleca 288. Vesteldorf, cetate românească
în Ardial 545. Veteranii, ostaşi româneşti 37.
Vidinul, cetate 344. Viefii, nărod 15. Viza, cerate în Thrachia 470. Viminachium, cerate în Dachia 344.
Vindibona, Vienna, Beciul 195. . Visară, apă, dă în Ren [376]. Visegotthii tot gotthi 23. Apoi s-au chemat şi vandali 267, 278;  apoi  s-au chemat franciii ac. Unde au lăcuit di-nceput? 268, 271, 278. Suppun Ispania, Gallia şi Africa 274. Descăleca crăiia Ispaniii 289. Vitalian, tătarul cu multă samă de schithi să creştiniadză 332. Vine cu oaste supt Ţarigrad ac; Face mare stricăciune oştii lui Anastasie împărat ac; omoară pe Chirii, hatmanul şi pradă pană supt Ţarigrad ac. Vitelie, hatmanul, bate pe Silvie Othon 145. Stă împărăţie. Vitichild, istoric saxonesc 161. Vithinia, ţară în Asia Mică 217. Vişan, Hatmanul variaghilor 426. Cu 7000 de rusi cade rob,   cărora Constantin Monomah le scoate tuturor ochii 427. Vladimir, domnul ruşilor, să creştiniadză   381, 414. Stăpâneşte şi Novogradul 408. Ucide pe frate-său
Iaropolc şi-i ia şi stăpânirea şi muiarea 410. Rămâne singur stăpânitoriu a toată Rossia ac  Ascultă solii muhammetenilor, a papii de Roma, a jidovilor, carii îl îndemna fierecine la legea lor 411. Apoi să încre-dinţadză cu solii grecilor ac. Trimete soli în toate părţile, pentru să ispitiască care lege li-ar plăcea 412. Alege din roate legea greciască ac. Merge  cu  oaste asupra Crâmului 413, îl dobândeşte ac, face pace / cu 321" Vasilie şi Constantin, împăraţii,  carii  îi  dau pe soru-sa An na doamnă ac; orbeşte, şi din botedz i să deschid   ochii   414. Să botiadză cu toţi boiarii ac; să întoarce de la Crâm la Chiov   ac;   fărâmă toţi bodzii ac; mulţime de rusi întoarce la Hristos 415. Vladimir, ficiorul Iui Iaroslav, loveşte supt Ţarigrad, ce bătut scapă 426, 427. Vladislav cel minciunos, caută Laslău; adecă să botiadză şi face pace cu Ştefan, craiul bolgăresc 524. Vladislav cel adevărat, craiul unguresc, au avut războiu cu unnii iară nu cu tătarâi,
1466
DIMITRIE CANTEMIR
precum   va băsnuitoriul Simeon. Caută Laslău. Vlaherna, vestită cu minuni beserica supt Ţarigrad 355bis. Vlahii din ţara grecească, tot un niam cu vlahii din Dachia 134, 448. Vlahii din Dachia din romani născuţi 136, 449. Vlahii, franţozii şi italiianii în limba nemţască tot un nume au 136; a vlahilor limbă să asa-mănă cu a italiianilor [134]. Vlahii sau vrahii, când au început a să  chema la istoricii greceşti cu aceste nume 418, 445. Multe răutăţi au făcut împărăţiii răzsăritului 419. Iară să lipăsc de împărăţie 419, 445. A vlahilor nume la istorii amestecat 446. Vlahii, romani din Italia 447. Au agiuns pană la Greţia şi Thessalia 446, 447. Vlahii de peste Dunăre apucă Misia 447. S-au chemat misii 447, 450. Dau agiutoriu grecilor împotriva latinilor 448. Să despart de la împărăţiia grecilor 450. Rădică arme asupra împărăţiii 453. Fiind goniţi de Isachie Anghel peste Dunăre, iarăşi să întorc în Misia 455. Pradă şi ard 456. Vlahii pre atuncea ce obiceiu avea a să bate la războiu
457. Grecilor nărod în samă nebăgat ac. Să însoţesc cu tătarâi comani 460. Bat pe împăratul Isachie Anghel ac; apucă cetatea Varna 461. Pradă pană supt Udriiu 462. Vlahii bat pe Alexie Grido, hatmanul răsăritului şi pe Vasilie Vataci, hatmanul apusului [462]; însoţind u-să cu tătarâi iară pradă / Thrachia 470. De iznoavă pradă Thrachia 474.
Vlahii ceşti dincoace de Dunăre supt protecţia crailor ungureşti 510.
Vlahii să trag din coloniile romanilor, care au fost aduse de Traian împărat în Dachia 534.
BoySavta, Moldova 91, 134.
Vogoris, domnul bolgarilor, să botiadză, pentru carea bolgarii nemaipriimindu-1, el fuge la Ţarigrad 380.
Voievod, titulul Ia multe niamuri iaste de obşte 97, 98.
Volga, apă, de unde ieşind volgarii s-au chemat aşe 358[b,s]. Elli neste să cheamă Rra 512.
Volga, cetate pe apa Volgăi, acmu iaste Azdrahanul 512.
Voloh, numele românilor din Dachia, de unde-i? 98. La istorici de pe ce vreme încep
HRONICUL
1467
a să pomeni cu acesta nume 101.
Volohia, apucată de bolgari, însă nu mult ţinută
358[bis]<
Voristhenis, Niprul 6. Vosforul, cetate, Azacul 335, 342.
Vrasovii, Munţii Vrancii 91.
Vuridenii, nărod 17.
Von, hatmanul lui Iraclie împărat, bate pe avari 356^; şi îi goneşte de supt Ţarigrad 355[bis].
Vâlhovnic, ce va să însămnedze 522.
Gadarion, cetate 336.
Găina cu gotthii încungiură Ţarigradul 284.
Galba, chesar 145.
Galerie, hatman, bate varvarii cei peste Dunăre lăcuitori 232; singur să numeşte avgust 234. Moare ac
Galie împărat 203. Liagă împărăţiia romanilor supt dare pe an să dea tătarâlor 203.
Galien stă'singur la împărăţie 206. Moare 207.
Galliţia, ţară, s-au numit o parte de Vlahia, carea au fost supt protecţia crailor ungureşti 511. Hotarăle Vlahiii supt numele Galliţiii 511, 538, 539. .
Gheiza, fratele lui Solomon, craiu unguresc 118, 434. Acestaşi de bunăvoie s-au legat să dea bir pe an papii Iui Grigorie ac De bunăvoie lasă crăiia văru-său 429.
Ghenseric, domnul vandalilor, să încus/creadză cu 32 Theuderic, domnul gotthilor din Gallia 300. Spintecă nasul norii sale şi o trimete la tată-său Theuderic ac; cheamă într-agiutoriu pre Attila, craiul unnilor, împotriva gotthilor ac Bate pe mare oastea lui Leon împărat [306].
Ghenovezii n-au ţinut nici Chiliia, nici Cetatea Adbă precum vor unii 103. împreună cu românii multe cetăţi fac pe malul Mării Negre şi a Dunării 397. Gheografii cei vechi de ceşti mai noi să clevetesc 154. Gheorghie Paleolog piiare de vlahi   ucis   supt cetatea Crizimul 473. Ghepidia s-au chemat Ardialul 18.
Ghepidii, nărod 15. Trăiia peste munţii Ardialului 227. Carii au ţinut o parce din Dachia sluji ia cu liafă împăraţilor româneşti 339. Care parte a Dachiii au ţinut 340, 360.
Jt
1468
DIMITRIE CANTEMIR
.
Gherghina, cetate năroită în Moldova aproape de Galaţi 141, 250.
Ghermania, ţară carea au fost între Dachia şi Illiria, deosăbi de Ghermania cea mare 11, 12.
Ghermanos, voievodul lui Iustinian în Sclavonia; murind, sclavonii pradă Machedonia 337. Lovesc pană supt Ţarigrad 338.
Gherci şi Taman, cetăţile 397, 276.
Ghestiblind, domnul dachilor 31.
Ghetia, ţară mai largă decât Dachia 10, 14. Apoi s-au chemat şi Dachia 20, 206.
Ghetii, nărod 9. Unde au lăcuit ac; numele lor mai de obşte decât a dachilor 10. Gonesc pe vastarni şi pe heruli şi le apucă locurile 23. Aceiiaşi s-au numit dachi 23, 24.
Ghetii şi dachii nu sint din gotthii carii s-au coborât de la Scandinavia 25. Când au vinit supt ştiinţa romanilor 29. Când li s-au schimbat numele în dachi 30. Sarmatilor au fost poporeni, iară nu sarmati [227].
Gog Magog 2. Aceiiaşi schithii
Godefred bate pe Suleiman, domnul turcilor, şi scoare Ierusalimul din mâna lui 436. Să încoroniadză craiu Ierusalimului cu coronă de spini împletită ac
Godighisil, domnul vandalilor, cu alalţi varvari întră în Gallia 285
Godofred, domnul davilor, de la apa Renului 376. Piiare ucis ac/
Gomvis, cetate în Dachia 345-
Gorda, crăişorul unnilor, să închină la Iustinian şi să botiadză 335. Sfărâmă bodzii unnilor ac
Gordian, împărat, 200. In şese ani vede biruinţă asupra tuturor varvarilor ac Moare ac. Titulul ce i-au scris slujitorii asupra mormântului ac
Gotthia, adecă Ghetia 21.
Gothii, din carii ghetii şi dachii 21.
Gotthii, vandalii, ostrogorthii, visegotthii, tot un nărod 27. Unde au lăcuit di-nceput? 28, 267. Cine şi de unde sint? 264. Cei din Scandinavia 265. S-au aşedzat la marginile Mării Negre 267, 270, 278. Să creştineadză în eresea lui Arie 269. Au trecut numai prin  Dachia,  iar nu au
HRONICUL
1469
stăpânit-o 269. între sine să gâlcevăsc şi să desparr ac, :pradă Misia 201, 207. Pradă Dachia şi Schithia 258. Trimăr soli pentru pace la Valentinian [259].
Gotthii, pre carii Valens împărat îi pusese în Thrachia, de fîămângiune rădică cap 260, 261. încungiura Udriiul şi pradă Thrachia ac; bat oastea lui Valens şi pe dânsul omoară 262. Vin supt Ţarigrad ac; pradă şi Dachia 262.
Gotthii, carii au rămas supt stăpânirea unnilor, n-au stăpânit Dachia 276. Ce ş-au ţinut locurile cele vechi
277. S-au numit şi vandali
278. Au stăpânit Gallia 300. Să dezbat de supt giugul unnilor şi să aşadză în Pannonia 306. Bat pe vandali la apa Morăşul şi apucă acele locuri 239. Pană unde să întindea? 267, 275.
Gotthii, carii au cuprins Italia oare ţinut-au şi Dachia? 274. Socotelele carile să aduc pentru aceasta 275. Când s-au sfârşit stăpânirea lor din Dachia? 292. Goniţi din toată Dachia 292.
Grecii de la Ellada să tulbură asupra troadenilor pentru răpirea Elenii 47. în multe feliuri   sfătuiesc pentru
aceasta ac, curmă sfatul sau toţi să moară, sau să-şi izbândiască 48. încungiura Troada 49. O bar dzece anni şi o dobândesc 50. Grecii istorici, simţind oarece durere despre partea românilor, încep a scrie mai pre larg penrru dânşii 442. Grecii ţărigrădeni, după ce au apucat / latinii Ţarigradul, să împrăştie 481. Mulţi din cei mai de frunte fug la Ioan domnul vlahilor 481. Cu învăţătura lui să întorc pe la sate - şi 483. Cine cum poate îşi pune nume de împărat 494. Răscumpără Ţarigradul de la latini 548. Grigorie papa să roagă lui Dumnădzău pentru sufletul lui   Traian   împărar cu trecere 185. Grutunghii, nărod, niam gorrhi-cesc 258. Cine sinr ei? 280, 281. Trec Marea Niagră şi pradă Thrachia 280. Gunderic, craiul bolgăresc, 302 Gura, carea singură pe sine să
laudă, pute 65. Gâcitură foarte iscusită 520, 521.
Ghiula, domnul unnilor, 118. Ghiundogdi,     ficiorul lui
Suleiman  şah,  frate Iui
Erdogul 501. Ghiurgii, nărod 5.
1470
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1471
D
Davia moale sau moale Davia s-au fost chemând Moldova 542.
David, ce să chema Comnenos, face deosăbită împărăţie Ia Trapezont 486-487.
Davii şi daii şi dachii tot un niam 372. Davii de la apa Renului, când s-au mutat acolo? 376; Iovăsc pe friji ac
Daii cei hirişi de Ia Asia 25. Aşijderea dachii ac.
Dachia, ţară, unde stă? 8. Hotarăle ei 10, 11, 12, în carea stă Moldova, Munte-niia şi Ardialul 17; căci în multe chipuri se hotăreaşte 11; să împarte în trii părţi 17, 18. Numerile acelor părţi ac. Hotarăle lor ac.
Dachia aşe s-au fost chemând şi mai denainte de coborârea gotthilor 24, 28. Să descăleca cu romani 37, 89. Niciodată nu s-au numit Flachia 82, 87, 88. S-au schimbat mai pre urmă numele în Voloscaia, Valahia sau Vlahia 88, 323. Dachia călcată de tătari 203. Cade în partea lui Constantin Marele 237. Să află între ţărâle romanilor, când au împărţit Constantin Marele toată împărăţiia în
patru părţi 242, 243. Pricina pentru ce s-au făcut această împărţala 243, 244, 245. Au fost cu Thrachia şi cu Misia tot supt o deregă-torie 245. în testamentul Iui Constantin Mar[ile], însăm-nată lui Constantie 248. Dzic unii, multă vreme să fie fost / stăpânită de gotthi şi de unni, ce în deşert 265.
Dachia pe vremea Attilii supt împărăţiia romanilor 297. Aşijderea supt Zenon împărat 309, 311. Aşijderea pe vremea Iui Mavrichie împărat 352, 355. Supt Iustinian 347.
Dachia din mijloc, Transilvania sau Ardialul 324.
Dachia măluroasă PiTifjoia, carea s-au chemat? 130, 340, 344.
Dachia toată au fost plină de romani 136. Au fost provinţie românească 137, 138.
Dachia de sus, caută Pano-dachia.
Dachii, niam de schithi 2, 6, 8. Au luat dajde de Ia romani 64. Au trii războaie cu biruinţă asupra romanilor supt Domitian 146.
Dachii şi daii tot de o limbă [23]. Unde lăcuia? 9; mai vestiţi între alalţi varvari 12. Au ţinut amândoaă Misiile
15. Multe năroadele \ox ac; multe ţinuturile ţărâi lor s 15, 16, 17. Mai viteji decât alalţi varvari 32. Dachii, daii, ghetii, cine sint? 19; tot de o limbă 19, 20, 21. Tot un nume ac. Dachii mai proaspeţi decât ghetii 21, 22, 23. Din ce năroade au ieşit? 23. Cea mai veche începătura niamului lor 23, 24, 28. Pradă ţărâle priia-tinilor româneşti 35. Dachii, va Dlugoş să fie sloveni 137. Izgoniţi din Dachia 138, 192.
Daco-romanii s-au chemat romanii cei de Traian în Dachia puşi 193.
Dalmaţia, ţară 363.
Dalmatie, nepotul lui Constantin Marele [247].
Danasta, cetate 256.
Dandul, hatmanul veneţiianilor 478.
Dara, apă, aceiaşi Nahra 501.

Decheval, al cincilea şi cel mai de pre urmă craiu a dachilor 32, 33, 146. Bate pe romani 147. Iaidajde de Ia romani 34. Biruit de Traian singur îşi face moarte 37, 178.
Deliorman, turcii dzic unui loc în Misia 16.
Densic, ficiorul Attilii 307.
Derbent,   cetate   Ia Munţii
Cavcasului, carea şi Poarta
de Fier 500. Derleneus, craiul dachilor, bate
pe romani 31, 147. Destebani,     niam săsăsc,
lăcuitoriu în satele hăneşti
377.
Deşticapceac, Câmpi 500./ 324' Didimotihon,     cetate în Thrachia,  prost  îi dzic Dimotica [483]. Didimotihenii să închină lui
Henric 494. Dictator ce au fost? 143. Dinghiz, ficiorul Attilii, rămâne
domn unnilor 304. Dirahion, cetate în Epir, prost să   dzice   Duragi 418. Apucată de bolgari 423. Dioclitian şi Maximian, împăraţi, 230. Dragoste ne-credzută au ţinut pană în săvârşit ac. Dioclitian potoleşte tulburările sarmatilor 232. Bate pe gotthi ac; zideşte câteva cetăţi   la   Dunăre 232. Dioclitian şi Maximian f|c triumf, căci biruisă pe toţi vrăjmaşii împărăţiii 232. Câte năroade de varvari au suppus ac. Dioclitian s-au numit Jupi ter ac. Liapădă împărăţiia de bunăvoie ac Diodorsie Vachos, cine? 42 Dionisie Vachos, bodz 42.
1472
DIMITRIE CANTEMIR
Dionisie, gheograf 154. Acelaşi
Dionisie Periighiris 4. 325' Diurpanis,  alt  nume a lui Decheval, domnul dachilor 33, 138.
Dion, istoric 129.
DIugoş, vestit istoric leşesc 432.
Doboc, cerate în ungurime 118.
Dobrugea, ţară împotriva Dachiii pesre Dunăre, Misia 16.
Doloic, comesul de Plia, hatman latinilor, cade în războiu cu vlahii 484, 485.
Domitian împărat 32, 146. Trii războaie are cu dachii fără năroc 146, moare 148.
Domnii de Moldova au şi asrădzi putere monarhi-cească 68. Avea mai denainte titul de despot 420, şi de toparhis, adecă srăpânitoriu de ţară şi crăişor ac
Dorostola, cetate căriia astădzi îi dzicem Drisrorul [302].
Dorticon, cerate în Dachia 345.
Dragoş Vodă, cel dintăi domnul Moldovii, şi Radul Vodă Negrul să fie fost ficiori sau nepoţi a lui Ioan Alexie, domnul a tuturor românilor 535.
Drumul cel bătut, adecă şliahul sarmatilor, pe unde au fost trecând din Sarmaţia la Italia 240.
Duca, apă 311.
Duchepratul, cetate în Dachia 131 <344>/
Dumdar, ficiorul lui Suleiman şah 501.
Dunărea desparte între Dachia şi înrre Misia 211.
Duşman şi Duşan, ficiorii lui Ştefan, nepoţii lui Milutin, craiului sirbesc, şi fetii domnului de Vlah ia 554.
Evaric, domnul gotthilor, pradă
Luzitania 307. Moare 309. Evghenie, feldmareşal, adefcă]
vestit   hatman vremilor
noastre 158. Evmerţşi Vultezin, rudele Attilii
să   fie   apucat Dachia
măluroasă 304. Eghiston, cerate în Schithia 346. Eleni, fara lui Tindar, doamna
lui Menelaos 47. Ellinii care ţări mai vestite au
fost ţiind 44, 45. Ş-au scris
numele în ceriu, în mare, pe
pământ şi supr pământ 43;
între toate niamurile lumii
locul cel mai de cinsre au
ţinut 42. Pană unde ş-au
întins stăpânirea ac. Ellinii mai dintăi s-au fost
chemând grechi şi grai 41.
Cum ş-au agonisit atâta slavă? 40, 41. Au luat slovele de la fi nici 3, mai isteţi Ia
minte decât alte niamuri ac.
HRONICUL
1473
Ellinii cei învăţaţi de la varvari au fost clevetiţi 253.
Eifiericus Techeli, domnul Ardialului 544.
Emilian, hat[man] oşrilor de la Misia 203. Bare pe schithi 204. Goneşte pe tătari din toate hotarăle împărăţiii ac; pradă ţara tătărască ac. Slujitorii îl numesc împărat 204. Moare ac.
Emul, munte, căruia îi dzicem Cenghe sau Balcani 11, 451. Pe unde trec? 11, 12.
Eneas sau Eneas troadenul iasă din corabie în Italia în ţara lătiniască 51. Nu cu armele, ce cu voroavă învince pe Latin, domnul Laţiului 52. Bate pe Turnus, domnul emirilor, şi-I omoară ac; rămâne stăpânitoriu în ţara Laţium 52. Eneas Silvius, istoric, cine au fost şi viaţa lui 75, 76, 77. Acestuia i s-au părut întăi precum Vlah ia să să fie chemat Flachia 74. Greşită / socotială lui pentru aceasta 78, 79, 189. De unde au apucat el acest nume Flachia? 80. Eneas istoric, acelaşi Pius papa 75. Pentru românii noştri au scris basne 90.
Enişerh, cetate la Asia Mică, cel dintăi scaunul împărăţiii turceşti 503.
Eniocaldii, nărod 17.
Epirus, ţară [45].
Erdogul sau Erdogril, ficiorul lui Suleiman şah 501; vine cu ai săi să slujască Ia Alaiddin, sultanul Iconiii 502. Cură-ţeşte ţara lui Alaiddin de nepriiatini ac. Moare ăc
Ernac, ficiorul Attilii cel mai mic, cu o samă de schithi să aşadză în Schithia Mică, adecă în Crâm 304.
Esizmen Românul 488.
j
Jidovii dzicea precum spartanii le sint rudă şi precum Iache-demonii să trag din niamul lor 160.
DZ
Dzisa sau cuvântul carile iaste dzis numai de un o mi ca cum n-ar fi dzisă de nime 400.
Zavistnicii niamului românesc 58.
Zagara sau Zagora, cetate 458.
325"
1474
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1475
Zacura,   cetate  aproape de
Tharapia 381. Zamoghetusa, cetate 35, 37. Zamoischie,   scriitoriu liah
[218].
Zamolxis filosof gotthicesc 24, 29.
Zanes, cetate în Dachia 131, 344.
Zaporoga, ţinut căzăcesc 272. Zatmar, ţinut în Ardial 545. Zenovia, împărătiasă vestită 216.
Zenon, împărat 308; îndiamnă pe Alaric să între în Italia 310. îl îngroapă împărătiasă lui de viu 312. Au fost eretic pelaghian ac.
Zernis, cetate în Dachia 131, 344.
Zeslav, voievodul Chiovului, ia
agiutoriu de Ia moldoveni
asupra Iui Boleslav, craiului
leşesc 432. Zindic, ficiorul Attilii, stă în
locul   tătâne-său domn
unnilor 304, 306. Zmei făcuţi cu meşterşug de
răcni ia de suliţele stiagurilor
spândzuraţi 458. Zolotaia, orda tătârască 512. Zoltan,   moşul   lui Ştefan,
craiului unguresc, să pare să
fie fost român 416. Zuria, apă 320./ j26r Zoi'   împărătiasă,   a mulţi
Sampsoni Dalidâ 422; ia
bărbat pe Mihail Calafatis apoi   şi   pe Constantin Monomah 423. Zoi, împărătiasă, maica lui Constantin Porfiroghenit 385.
IM
  Ighiston, cetate în Dachia 132. Igor, ficiorul lui Ruric, domnul
ruşilor 407, ia doamnă pe
Olga din cetatea Plescov
407. Moare 408. Inghenuus, hatmanul oştilor
din Misia 207. Ippodrom, atmeidan, loc în
Ţarigrad 364. Irini, împărătiasă, scoate ochii
fiiu-său,   lui Constantin
375.    Rămâne singură
împărătiasfă] 378. Irini, fata Iui Isachie Anghel,
împărătiasă   Iui Fillipp*
împăratului apusului 464. Irodot, istoricul clevetit 153.
Mai   vechiu   decât toţi
istoricii 154. Isnac, cetate 298. Ispania să descăleca 289. Istrachii, nărod 17. Istropolis, cetate, poate să fie
Chiliia veche 6.
Istratie, logofăt al triilea, scriitoriu moldovenesc, urmadză băsnuitorilor pentru începătura niamului moldovenesc 104, 543.
Iflac, nume turcesc să tâlcuiaşte 136. Turceşte să chiamă muntianul 326.
im
Idolii, pre vremea lui Traian împărat căci au tăcut? 183.
Iezdigherd, împăratul perşilor, priimeşte grijea lui Theodosie, ficiorului lui Arcadie, în sama sa 286.
Ierasos, apa Prutul 17.
Izrailtenii pentru nemulţămita de la Dumnădzău lepădaţi 150.
.
Ileon, cetate, Troada 59.
Ileogaval, împărat, ocara lumii 198. Au poftit mai bine să fie muiare decât bărbat ac, ucide câtva prunci jirfă bodzilor ac, moare ac
Illiria, ţara, s-au chemat şi Ghermania 11. Numele ei s-au dat şi altor ţări ac.
Iraclie, hatmanul Africăi, trimite ' pe fiiu-său Iraclie, şi prinde pe /  Foca tirannul şi-I omoară 358.
Iraclie, împărat 358. Face pace cu Hagan, domnul avarilor ac, merge asupra lui Hosroi, împăratul perşilor 354^. Bate pe Sarvan, hatmanul perşilor ac; apoi şi pe Hosrois ac, bate pe Rad-zatis, hatmanul lui Hosrois [355bls]. Dobândeşte scaunul perşilor ac; luând Svânta Cruce de la Hosrois face pace 356[bis]. Cade m eresea monothelitiior, şi moare ac
Iraclion şi Martina, împăraţi 357[bis]. Iraclion moare ac.
Iraclis, bodzul 42.
Iraclis, ficiorul lui Laomedont 45.
Irodot, istoricul, pe ce vreme au scris? 4. Caută Irodot [p. 198/11].
Isavria, ţară [227].
Isachie Anghel, împărat, singur îşi pune poreclă de Comnenos 441. Are nenorocite războaie cu vlahii 101; întărâtă pre vlahi spre rocoşire 450; ia împărătiasă pe fata Belii, craiului unguresc, ac Bate pe vlahii carii să rocoşisă şi-i goneşte peste Dunăre 454. Iară merge împotriva vlahilor 455. însă fără folos 457,
458. Să întoarce la Ţarigrad
459. Iară purcede împotri- 326" va Misiilor ac, bate cetatea
1476
DIMITRIE CANTEMIR
Lovita ac; apucă pe muiarea Iui Asanis românul ac
Isachie Anghel scoate ochii lui Aspiatis hatman ac; spăriindu-să de vlahi fuge 460. Scoate ochii Iui Constantin, văru-său 461. Iară merge asupra vlahilor 462. în cale biruiaşte pe sirbi ac; trece în ţara unguriască ac; de a cincea oară merge asupra vlahilor ac
Isachie Anghel, împărar, merge la Chipsala în zădar 469, merge la Thessalonic 470. Câţiva vlahi dă în robie la turci ac, încungiura pe Hris, vlahul, în cetatea Prosacul, apoi fuge 471. Giuruiaşte lui Hris pentru pace o rudă de a sale 472. Şi i-o trimere de la Ţarigrad ac
Isachie Anghel orbit, apoi iar stă la împărăţie cu fiiu-său Alexie 478.
Isachie Comnenos, împărat 428; să călugăreşte 429.
Istoriia cu credinţă, ce ştiinţă pofteşte 270. Când iaste adevărată în ce să stăruiaşte 425./
327 Istoria minciunoasă de pe ce să poate cunoaşte? 425. Istoriia pentru vechimea Dachiii foarte cu anevoie 26, 28. Istoriile carile mărturisesc precum niamul românilor
din Dachia să trage de la Italia din cetăţeni de Roma 129, 130, 133, 135.
Istoria ce îndemână face 151, cea veche a ce să asamănă 152. Aşijderea cea mai nouaă 155. A Vizantiii clevetită 155.
Istoria Svintei Scripturi, nu de la om, ce de la Dumnădzău iaste făcută 152.
Istoria, cât de cu greu iaste a o şti de adevărară şi de minciunoasă 156.
Istoricul adevărat, ce trebuie să păzască 399. De pe ce să cunoaşte? 425. Carile să slujeşte cu ritorica mai mult decât să cade, piiarde credinţa adevărului 159.
Istoricii cei vechi dau lumină celor mai noi 316. Pilda acestora 317.
Istoricii cei vechi au scris cu sute de ani mai pre urmă decât când s-au făcut lucrurile 317, 318. Carii au scris pe vremea marelui Constantin 237.
Istoricii greceşti, cu ce pricină câtăva vreme pentru lucrurile Dachiii sau a Vlahiii au tăcut 359, 388, 389, 390,
391. Cei streini au început a însămna şi pentru dânsa
392.
HRONICUL
1477
Istoricii ruseşti au urmat poveştile scriirorilor bolgă-* reşti 522.
Istoricii carii vor să dzică că vlahii aşe s-au chemat de pe hatmanul Flac 88. Socotială lor nu iaste adevărată 89. Carii tăgăduiesc precum românii să fie din niamul romanilor 94, 95. argumenturile lor 265>. Carii buiguiesc precum românii din Dachia sint prea proaspeţi 104.
Istoricii ceşti mai noi pentru ce clevetesc pre cei mai bătrâni 160.
Istoricii leşeşti voioşi numai moldovenilor dzic, iară nu tuturor românilor 431.
"Iotpia, Ia istoricii greceşti să chiamă Ţara Munteniască 92, 134.
"IoTpoc, apa Dunărea, şi cerate 205.
Italia s-au [che]mat Greţia mare 45.
Iudeul, turn în Dachia 345.
Iulian Paravatis, chesar, 253. Stă împărat 253. Răutatea şi păgânătatea Iui ac; împreună / cu Svântul Vasilie şi Grigorie au învăţat carte 254; să face axhiiereu idolesc ac; numeşte pe Hristos galilean ac; pentru ce nu va să munciască pe creştini?
255. Dă Ierusalimul jidovilor ac; numeşte pe Hristos ficiorul teslariului ac; în războiul cu perşii piiare de mână neştiută 256. Să crede să fie omorâr de Svântul Mercurie ac
Iulian, vestit hatman a românilor 147.
Iulie Chesar, monarh 142.
Iustin, iscusit istoric 4.
Iustin Curopalat, împărat, 350; moare ac
Iustin Thracul, împărat, 334; moare ac
Iustinian, carile apoi s-au poreclit Cârnul, împărat, 361. Pradă Bolgaria şi Sclavonia 362. Dă poruncă să omoară pe toţi ţărigrădenii 363; îl scot din împărăţie şi-i raie nasul ac; scăpând de la Crâm din izgnanie fuge la domnul cazărilor 364. Apoi Ia Tervelin, domnul bolgarilor, ac; fără veste apucă Ţarigradul, prinde pe Apsimar împărat şi-1 spân-dzură ac; stă iarăşi împărat ac; merge asuprarbolgarilor fără năroc 365. Mulţime de lăcuitori a Crâmului omoa- 327» ră 366. Moare omorât 367.
Iustinian, marele împărat, 334; precum cu biruinţele, aşe cu zidirile vestit ac; suppune pe uimi 335. Goneşte pe
1478
DIMITRIE CANTEMIR
gotthi din Dachia 339; o parte din Dachia dă erurilor 340; moare 349.
Ioan, astronomul, cu minune omoară pe Simeon, domnul bolgarilor 401.
Ioan Damaschin, om de cinste în curtea lui Masalmas, domnul serachenilor 369; cu vicleşugul lui Leon Isavrul pătimeşte pentru cinstea svintelor icoane ac; cu Svântul Cozma să duc la Mănăstirea Svântului Savii ac; scrie împotriva ereticilor 370.
Ioannis Duca, împărat grecilor, pune scaunul în Nichea 510.
Ioan, domnul Zagorii, face legătură cu Ioan, domnul românilor 476, 474.
Ioan Comnenos, împărar, 436. Bate pe tătarâi uzii ac; moare 437.
Ioan, consulul, întoarce pe unni la pace 336.
Ioan Românul (carile s-au dzis şi Alexie) ucide pe Asan capul românilor 465. Apucă domniia românilor 466. Să 328r desparte de bolgari şi / de sirbi ac; apucă cetatea Tornovul ac; de acolo fuge la împăratul Alexie 466. împăratul îl pune în numărul celor puternici 468.
Să trimete hatman la Filippopolis, împotriva vlahilor ce rădicasă cap 468. Să logodeşte cu Theodora, fata Iui Isachie sevastocrator 466,472.
Ioan, domnul românilor, să numeşte Alexie 472. Să vicleneşte împăratului 473. Să trage la munţi ac; prinde pe hatmanul oştilor Iui Alexie împărat 473, 474. Coprinde toate cetăţile Emului 474. întră cu românii în Misia 475. Dobândeşte Constanţia şi Varna ac; stă stăpân monarh a tuturor românilor 476.
Ioan, monarhul românilor, trimete soli la Balduin, carile apucasă împărăţiia Ţarigradului, puindu-să pentru greci 482. Mai ia câteva cetăţi 483. Bate pe Balduin şi-I prinde viu 485; cu mare dobândă să întoarce 487; iarăşi purcede cu oaste spre Thessalonic 489; dobândeşte Thessalo-nicul ac; şi cetatea Serras 488. Dă cetatea Solonul pe mâna lui Theodor Anghel 490. Să întoarce acasă ac; încungiură pe Henric carile bătea Udriiul 492; îl goneşte ac, apucă cetatea FilippO' polis şi pe Aspiatis, mai
HRONICUL
1479
marele cetăţii, spândzură
492. Precum latinilor, aşe , mai pre urmă grecilor să
face nepriiatin 492. Chemând şi tătari într-agiutoriu, dobândeşte câteva cetăţi în Thrachia ac La Rodostos bate pe Theodor Vrama 493. Tătarâi lui dobândesc Rodostosul ac; cuprinde toate cetăţile Thrachiii, osăbi de Viza, Udriiul şi Dedimotihon
493.
Ioan Sobieţchii, întăi hatman coronii leşeşti, apoi şi craiu 222.
Ioan tirannul 290.
Ioan, fratele lui Asan vlahul, zălog la Isachie Anghel 459.
Ioan, hatmanul lui Iustinian, goneşte pe bolgari de supt Ţarigrad 338.
Ioan Cimischii, cu sfatul împărătesii Theofanoinii, omoară pe Nichifor Focas împărat şi apucă împă/răţiia 403; bate pe rusi în ţara bolgăriască şi-i scoate de acolo 404; moare ac; acesta întăi au făcut bani cu chipul Domnului Hristos scriind: împăratul împăraţilor ac
Ioan, împăratul lăzilor 554.
Iovan, domnul bolgarilor, iară să    ispiteşte împotriva
împărăţiii 418. Piiare supt
cetatea Dirahion ac Iovianos, împărat, om prea
creştin 256. Dară curând
moare 257. Ionii şi ellinii tot un niam 44. lornand, istoric gotth, 24. Iosif,  jidovul,   scrie istoriia
pentru vechimea iudeilor
ellineşte 318.
Cavala, cetate.
Cavalerii de Malta ies de la Rodos şi să aşadză la Malta 518.
Cavalerii de Rodos dau agiutoriu Belii, craiului unguresc, împotriva ducului de Austria 518.
Cavcorenii, nărod 15.
Cazanul, cetate şi crăie 7.
Cazării, niam schithicesc pre dinafară Crâmului lăcuitori 366.
Cachinii, nărod 17. 328" Cacoenii, nărod 17. Calligula, împărat 144. Callipidii, nărod 17.., Calliupolis,     cetate, cheia
Ţarigradului despre Marea
Albă 503. Caloianis, caută Ioan Comnenos. Campsis, cetate în Dachia 131,
344.
w
1480
DIMITRIE CANTEMIR
Cantavaziris, cetate în Dachia 131.
Canoane pentru cum trebuie să să înţăliagă 167. Canonul întăi 168, ai doiiea 169, pentru cum să înţeleage la istoricii streini numele moldo vanului şi a m un danului 328.
Capiştea Dianii la Nistru 208.
Capul Boului, cetate în Dachia de Traian împărat făcură 131, 251, 344. De pe carea stema sau herbul ţărâi Moldovii 251.
Cara Bogdan să chiamă Moldova la istoricii turceşri şi greceşti 325; de pe  au luat de i-au dzis aşe 326.
Cara Iflac sau Caravlah, Ia rurci să chiamă Ţara Munre-niască 327.
Caracala şi Gheta, fraţii împăraţi, 197. Caracala omoară pe frate-său Gheta în braţele maică-sa 198; moare şi el ac
Caracalpati, tătari şi acmu rrăitori pe lângă Caspia 435.
Cardamis, craiul bolgăresc 375.
Carin,   împărat,   frate Iui Numerian [230]./ 329 Carolus, craiul unguresc, bate cetatea   Severinul   şi o dobândeşte 537.
Carolus Marele, craiul fran-ţozesc, să numeşte împărat apusului 375, 378; merge asupra dai lor, carii lăcuia la apa Renului 376, îşi tocmeşte lucrurile cu dânşii ac. Priimeşte solii dailor sau românilor din Dachia, carii lăcuia Ia Dunăre [376]; face cu dânşii pace vecinică ac; îmbla câtăva vreme prin Dachia şi să întoarce ac; biruiaşte pe saxoni şi multe case aducând, îi aşadză în Ardial 377. Puştiiaşte ţara bolgăriască 379.
Carparicii, Munţi sau Sarmaticii 5, 13, 299.
Carpianii, nărod 17.
.
Carthaghinea, cetate vestită, 300, 363.
Castelele, cetate în Dachia 344.
Catalaonii, câmpi 302.
Catarracrele, caută pragurile Dunării.
Catastihul crailor ungureşti 505.
Catii, nărod ghermănesc 192; acestora, greşind, istoricul Capitolin Ie dzice dachi 191, 192.
Cafa, cetate în Crâm, tocmită de români 397.
Cvadii, nărod 193.
Cvintilius, fratele lui Clavdie, singur să numeşte împărat 208. Moare ac
HRONICUL
1481
Cvintus Curţius, istoric 155.
Cheghenis, domnul pazina-chilor, apucă Dristorul 427.Să botiadză cu toţi ai săi ac; să scrie soţie împărăţiii ac.
Chemplac, cerate româneas [că]
în Ardial 545. Cherchel sau Cherci, cetate
tocmită de români 397. Chiliia, cetate 6, 397. Chinghii, nărod 17.  Chistovochii, nărod 15. Chiraiul, împărăţie 5. Chipsala, cetate în Thrachia
469.
Clavdian, împărat, 207.
Clavdie, chesar 144.
Clavdie, împărat, bate pe gotthi
carii întrase în Misia 207.
Pe vremea lui romanii în
Dachia lăcuitori 208; moare
208.
Clavdie Ptoiemei, gheograf, 4. Clavdie Taţitus, împărat, 224. Cleodimus mântuiaşte Athina
din mânule tătarâlor 210. Clodie, ficiorul lui Formund,
lăţeşte crăiia franţozască
289.
Coghenii, nărod 23. Codrii Herţini 267./ Coza, mârzacul, vine cu tătarâi
agiutoriu Iui Ioan, domnul
românilor 485.
Cochel, apă în Ardial 545-Cochelvar, cetate româniască
în Ardial 545. Colhii, nărod, mengrilii 184. Comanii, niam tătătăsc, unde
lăcuia 117, 460, 536. Să
botiadză 118. Să aşeadză pe
apa Tisii ac Commod, împărat, 195. Imblă
în faptele lui Neron ac; are
războiu cu varvarii cei mai
din sus de Dachia, iar nu cu
dachii 196. Moare ac. Condovlahii, sau cuţovlahii din
ţara grecească, cu românii
sint tot de o limbă şi de un
niam 472. Con rad şi Henric fraţii, ficiorii
iui Frideric împărat bat pe
Batie 517. Con rad, chesariul lui Isachie
Anghel 456. Copul, cetate în Dachia 131,
344.
Copulh, domnul unnilor, pradă Ardialul 122. îl bate Ladislav, craiul unguresc ac
Corrilis, caută Sarrulis, domnul dachilor, şi 30.
Cotenii, nărod 17.
Coturgutii, niam uunesc 336.
Craghizii, nărod 13.
Crac, domnul leşilor, zideşte Cracovul 364.
Crasus, consul 31. 329'
Credin, istoricul, sufletul istoriii 284.
1482
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1483
Crizimul, cetate, de Ioan, domnul românilor, în Munţii Emului sau a Cenghii făcută 473.
Crovatii sau harvaţii, niam
sirbăsc 434. Crose    sau    Crase, cetate
româniască în Ardial 546. Crunos, domnul bolgarilor, bate
pe Mihail Rangave împărat
379.
Cruţiiaţii, un feliu de ceată oşte-niască. Aceşte-s cavalerii 118, 518, 527.
Crâmul, ţară tătărască, şi cetate, carea să chema Herson, acmu îi dzic tătarâi Curşunli 397.
Crăiia leşască îşi aruncă funda-
menturile 337. Ctesifon, cetate 230. Cumaniile   sau Comaniile, Niagră una, alta Albă 293. Cunab, domnul sarmatilor sau a gotthilor 217. ÎI bate Avrelian împărat şi-l goneşte din Dachia ac. Cuperion, loc nu departe de
Ciorlu 470. Cures, domnul picinighilor, omoară pe Sveatoslav, domnul Chiovului 421, 440/ 330r Curopalat, boierie la împăraţii grecilor 350. Curţile lui Avrelie împărat 213. Cusoris, cetate în Misia 346. Cutec, domnul unnilor 120.
Cuţovlahii, carii? de pe ce s-au
chemat aşe? 448, 469. Căzăceasca, ţară 272. Cazacii, niam slovenesc 323. Constans, împărat, ficiorul lui Constantin Marele, aşadză scaunul împărăţiii sale în Dachia   249.   Bate pe frate-său Constantin şi-l omoară ac. Constantie, ficiorul Iui Constantin  Marfele];  ia pe Iulian 251. Bate pe varvari peste Dunăre ac. Să porecleşte sarmatic 252. Moare la Muntele Tavris ac. Constantin, frate lui Vasilie Bolgarocton, împărat 421; moare ac. Constantin Ducas, împărat 429. Cu ruga aduce ciuma în tătari 430. Moare 431. Constantin şi Irini, împăraţi 374. Scoate pe sclavuni din Greţia ac; merge împotriva bolgarilor fără năroc ac; scoate pe maică-sa din împărăţie ac; scoate ochii lui Nichifor unchiu-său ac. moare 378. Face sobor ac. Constantin, ficior lui Iraclie împărat
357[bis].
moare ac
Constantin Cantemir, domnul
Moldovii 543. Constantin, chesar, bate pe
gotthi 246.
Constantin Copronim, împărat
370. Căci s-au poreclit aşe ac; bate pe Telesis, domnul bolgarilor ac; ia pe fata domnului bolgăresc cu fiiu său Leontie, şi face pace
371. Iară strică pacea şi bate pe bolgari 372. Moare de buba anthrac 372.
Constantin, Constans şi Constantie, ficiorii lui Constantin Mar[ele], stau la împărăţie 248. Constantin Monomah, împărat 423. Scoate pe pazinachi din Thrachia 427. Dăru-iaşte Iui Chighenis, domnul picinighilor, trii cetăţi la Dunăre ac; moare 428. Constantin, nepotul lui Iraclie împărat 357. Moare 358. Constantin Pogonat, împărat 358[bis]; omoară pe Mizizie Tirannul ac, aşadză lucrurile apusului ac; pentru ce s-au poreclit Pogonat? ac; I face pace cu bolgarii, cu giuruinţă de bani pe an 359. Bate pe seracheni şi-i suppune ac; face sobor 361; moare ac Constantin Porfiroghenit să întăreşte Ia împărăţie 386, 387; moare ac [387]. Constantin ficiorul [lui]Constantin Hlorus, vitiaz din tinereţe    232.    Stă la
împărăţie 236. I să arată sămnul crucii pe ceri 237; ia soţie pe Lichinie ac; bate pe nepriiatini    ac;    şi pe Lichinie, apoi să împacă şi împarte cu dânsul împărăţiia  237.  Goneşte pe sarmati peste Dunăre 238. Bate pe Lichinie, apoi îl şi omoară ac Constantin, să numeşte marele, şi legea creştiniască aiavea mărturiseşte   239. Face Sinodul cel dintăi a toată lumea   Ia   Nichea ac; suppune pe sarmati şi pe gotthi   239.   Face pod stâtătoriu  peste Dunăre 240.   Săvârşeşte cetatea Ţarigradul 241. Mulţime de gotthi priimeşte, pre carii îi aşadză în Schithia, în Thrachia şi pană la Italia 246-[247]; pentru căci nu şi în Dachia? ac. [247]; dă Pannonia vandalilor de lăcaş 239. 330" Constantin Marele, născut în cetatea Dachiii  132. Să botiadză şi moare 248. Constantinopolis, adecă cetatea lui Constantin, s-au numit Vizantia, '"Căriia îi dzicem Ţarigradul, adecă împărătiasă cetăţilor 241. Constantin Hlorus, tatăl Iui Constantin Mar[ele]; să face
I?
1484
DIMITRIE CANTEMIR
chesar 231; împreună cu
Galerie stă împărat 233.
Zugrumă pe Maximian ac;
iubitoriu de creştini ac;
moare ac Constanţia, sora lui Constantin
Marele,   împărăriasa lui
Lichinie 238. Constanţia, cetate în Rodopi,
căriia    îi    dzic acmu
Chiostenge 475. Chizicul, cetate 205.
Ladislav, frarele lui Solomon, craiul unguresc 118. Bate pe unui ac, scoate fata episcopului de la uni ac 33r Adevărată / istorie de ciudat calul ce au fost având 119; cu rugile şi cu armele biruiaşte pe unui 122. Cruţă nepriiatinilor pentru ca să vie la credinţă 123; şi alră a lui poveste 123. Lacopirgos, cetate în Dachia 345.
Laomedont, împararul Troadii 45.
Laonic Halcocondilas, istoric 91, mărturiseşte precum românii din Dachia sint italiiani ac
Larda, olat aproape de Udriiu 456.
Laslău cel minciunos, ce dzic băsnuitorii să fie fost craiu în ţara unguriască, când au vinit Batie cu tătarâi 520. Acestuiaşi îi dzic şi Vladislav 113. Războiul ce buiguiesc să fie avut cu Batie [114]. Latin, domnul ţărâi Laţium, iase cu oaste împotriva Iui Enias troadianul 52. Făcând pace cu Enias îşi dă pe fată-sa Livania după dânsul 52. Cade în războiul cu Turnus ac Latinii, carii vinisă într-agiutoriu lui Isachie Orbul pun gând să apuce Ţarigradul 478. Scornesc multe pricini de gâlceava 479. Apoi bat Ţarigradul neprierineşte şi-1 dobândesc 480. Răspund cu mândrie solilor lui Ioan, domnul românilor, pentru carea el îşi răscumpără cu armele 482. încungiura Udriiul, ce, de frica românilor, îl părăsăsc deodată [483].
Leon armanul, împărat 380. Piiare ac
Leon Isavrul, împărat 368; ia cu fiiu-său Constantin pe fata domnului cazărilor, carea botedzindu-să i-au pus nume Irini 370; moare ac .
HRONICUL
1485
Leon papa, cu rugăminrea, scoare pe Attila din Italia - 303.
Leon cel Tânăr, împărat 308; moare ac
Leon Thracul, împărat 308; moare ac
Leopold chesariul, mare bine au făcut Evropii 67. Fericit între alalţi împăraţi a apusului 157, 504.
Leon Sofos, împărat, cheamă pe unguri împotriva bulgarilor [383]; moare ac; suppusese pe bolgari 383.
Leon Mănăstireanul, ce cuvânt au dzis pentru românii carii rădicasă cap asupra împărăţiii 454.
Leontie Arhithalassul prinde pe Iustinian şi-i taie nasul 363. ÎI trimete la Crâm în izgnanie ac, trimete oaste la Africa fără năroc aci Ler împărat, Avrelie Avrelian 213.
Leh, polonul, cuprinde locurile ţărâi leşeşri, de pe a cui nume astădzi să chiamă Ieşiî 347.
Lehon,   domnul bohemilor
gonit de uni fuge la Carolus
Marele 378. AeuxoTtoAig, Ceratea Albă au
fost scaunul domnilor de
Moldova 92, 540. Livania, fata lui Turnus [52].
Livanie, sofistul, cum au prorocit pentru Iulian Paravatis 255.
Ligurii, câmpi 312.  Lichinie bate pe Maximian 237. Licostomon s-au chemat Chiliia
6.
Limba moldoveniască iaste din cea lătiniască despărţită 139.
Limba lătiniască au fost odată hireşă elliniască 61. Aceasta se dovedeşte din scriitori 61. Şi din singure cuvintele latineşti 63.
Literata, cetate în Dachia 131, 344.
Lovita, cetate în Misia 459.
Longhina, cetate în Dachia 345.
Longobardii în Pannonia 339. Să aşadză aproape de ghepidi ac; fac gâlciava înaintea lui Iustinian 342.
Lucrul, carile multă vreme la istorici s-au tăcut, pentru aceia nu îndată din credinţă trebuie lepădat 172.
Lupiţin hatman; va să omoară pe Fritighernis, domnul gotthilor,262. Ce nu poate ac
Leşii, întăi goniţi de la Dunăre de romani, să aşadză pe apa Vistlii 347. Sint niam slovenesc 323. Să laudă a fi născuţi din eliini 161. Şi
1486
DIMITRIE CANTEMIR
limba lor dzic să fie din cea atti ceaşcă ac. Liudovic, împăratul apusului, dă bir pe an vandalilor 382.
M
Mavrichie, hatman, să face chesar 351. Apoi avgust şi împărat ac; bate pe Hagan, domnul avarilor ac; face cu dânsul pace, giuruindu-i 40 000 galbini 354; moare 357, 358.
Magnentie omoară pe Constans 250.
Maienburg   visadză pentru
Dachia 271. Maioran, împărat 305; moare
306.
Macrin, împărat 198; moare ac
Macrin, proconsul roman, au
stăpânit în Pannonia 294. Malta,  ostrovul, îl cuprind
cavalerii de Rodos 518. Mangopul, cetate tocmită de
ghenovezi şi de români 397. MânuiI Comnenos, împărat
437; moare aci 332 ManuiI, protostrator 473. Mappa ce iaste? 544. Marepirgos, cetate în Dachia de
Traian împărat făcută 345. Marchian,     împărat 302.
Goneşte pe Attila din Illiria
303. Moare 305.
Marchianopolis, cetate în Misia făcută de Traian împărat 135.
Marco Avrelie împărat 192. Trimete asupra catilor pe Avfidie hatman 192. Bate pe marcomani, cu rugile creştinilor 192, 193, 194. Războiul lui cu varvarii în Pannonia, iară nu în Dachia 193. Moare 195.
Marcomani, nărod 193, 216. Muierile acestora au fost oşteni ca şi bărbaţii 193.
Marti na, împărătiasă cu limba tăiată, să trimete la izgnanie 357^bisI.
Mărturii adeverinţii veri doi numai, veri mai mulţi ar fi, tot o credinţă au 59.
Marusia, apă, Morăşul 239.
Marţia, fata lui Traian împărat [135].
Martie, hatmanul lui Traian, omoară 200 000 de jidovi 184.
Marţii, câmpi 305.
Marea Baltică 5, 267.
Marea Azacului, caută Meotis.
Masaghetti, nărod 27.
Matanastii, caută metanastii.
Matthei Pretor, proaspăt scriitoriu pentru lumea gotthilor 290. Socoteşte dachii să fie fost gotthi ac; şi unnii să fie stăpânit Dachia 291.
HRONICUL
1487
Maximian împărat născut în Dachia 230. îşi dă fata după oblăduitoriul Dachiii 233. Câte niamuri au biruit şi să numeşte Hercules 232. De bunăvoie lasă împărăţiia ac; iară să ispiteşte la împărăţie 233.
Maximin Thracul, împărat 199.
Moare 200. Maximin Lichinie născut în
Dachia 133. Maximin, chesariu,  fuge la
Tharsos, unde şi moare
237.
Mediiaşul, cetate româniască în Ardial 546.

Mezinţie, domnul etrurilor 52.
Mesius Dechie, împărat 202; bate pe tătari şi-i goneşte peste Don 202; piiare împreună cu fiiu-său ac
peAavfj BAa%ia şi u.eA,avr) BoySavia 546.
Mengrelii, nărod 5./
Menelaos, bărbatul Elenii ceii frumoasă 46.
Meotis, balta, căriia îi dzicem Marea Azacului 207, 224, 267.
Merenii, cetate 285.
Meroric, craiul franchilor 302.
Mesius Dechie, caută după
Menziţie. Mesopotamia, ţară 180, 230.
Metanastii, nărod aproape de
Dachia 376, 18. Mizizie,   armanul, împărat
358[bis].
Micolta,  fata domnului de
Bactria 303. Mi Iuti n, craiul sirbăsc, ia pe
fata domnului de Vlahia
551. Apoi cere pe Evdochia sora lui Andronic împărat
552. Au ţinut şi pe fata lui Sveatoslav, domnul bulgarilor [553].; ia pe Simonida, fata lui Andronic împărat
553. 554. în ce vreme au luat pe fata domnului de Vlahia 555.
Minciuna cu ce să asamănă? 515; fiinţă n-are 519.

Miron Costin, logofătul, Hronic moldovenesc \64.
Misail, băsnuitoriul, au scris hronicul lui Ureche şi l-au stricat 104.
Misia, ţara peste Dunăre împotriva Moldovii s-au numit şi 331 Dachia, şi împotrivă Dachia s-au numit Misia 133.
Misena, târg în Thrachia 470, 493.
Misinopolis, în Thrachia 474.
Mitigai, domnul picinighilor, să botiadză 414.
Mitropolitul Crâmului să chiamă si acmu a Gotthiii 270.
1488
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1489
Mihail Balbul, împărat, 380, biruiaşte pe bolgari şi moare ac.
Mihail Ducas, împărat 433. Mihail Calafatis, împărar, 423,
îi scoate nărodul ochii şi-1
călugăreşte ac. Mihail Paleolog, împărar 548.
întoarce Ţarigradul de la
latini 548. Mihail Paflagon, împărat, 422;
ia pe împărătiasa Zoi ac;
moare [423]. Mihail Rangave, împărat 379.
Dă titul de împărat Iui
Carolus Marele ac; bare pe
Crunos, domnul bolgarilor
ac;  de bunăvoie lăsind
schiptruî să călugăreşre 379. Mihail Srratiotic, împărat 428.
Să călugăreşte ac Mihail cu maică-sa Theodora,
împăraţi 380.Mihail moare
382./
Miţie, gotthul, tatăl lui Maximian împărat 199.
Mişcov, cetate românească în Ardial 545.
Moglina, ţară, carea mai pre urmă s-au chemat Bosna 440.
Mogunţia, cetate 285.
Moldavia, cu numele cel vechiu latinesc, s-au fost chemând Molis Davia, Moale Davia 371, 542. Iară aşe să să fie chemat   de   pe numele
Moldii, caţelii lui Dragoş Vodă, iaste basnă 542. Moldova iaste partea Dachiii 8, 139.
Moldovan, şi greceşre Moldo-vlah, tot un nume 325.
Moldovenii sint italiiani de la Roma 137. Tot o fire, şi tot un graiu au cu italii ac, 139. De unde au luat multe cuvinte ruseşti şi sloveneşti în limba lor 395.
Moldovenii de ţara de sus, de unde au mojici ruşi? 349, 432.
Monarşii romanilor carii au fost mai denainte de Traian 142.
Moncastrul, Cetatea Albă tocmită de moldoveni împreună cu ghenovezii 397.
Moltane sau multane, dzic Ieşii muntenilor; pentru ce aşe? 326.
Montana, la unii scriirori latineşti, Ţara Munteniască 100, 371. 
Morsenia, cerate românească în Ardial 546.
Moscul sau împărăţiia Moscului îşi pune temeliile 405.
Mundon, voievodul lui Iustinian, bate pe bolgari în Greţia, însă peste Dunăre să-i întoarcă nu poate 336.
Munteniia, Ţara Munteniască 100. Iaste partea Dachiii de sus 99. Pentru ce s-au che-mar munteni, 100, 326, 327.
Murad, sultan, ficiorul lui Orhan, dobândeşte Udriiul, Filippopolis şi Ţara Munteniască 504.
Murad al doilea, ficiorul lui Muhammed, sultan turcilor 504.
Musulmas sau Masalmas, domnul serachenilor, raie mâna Sfântului Ioan Damaschin, pre carea Maica P reci sta i-o pune la loc 369.
Muhammed, prorocul cel minciunos, să naşre... [350]; vine de să închină la Iraclie împărat.
Muhammed, ficiorul lui Baiezid sultan, stă împărat 504.
Muhammed al doilea dobândeşte Ţarigradul de la Constantin Paleolog 504.
Măraniile şi armele lui Leopold / chesariul frânge puterea rurcilor 504.
Moagheras, fratele Iui Gorda, crăişorului unnilor, omoară pe frate-său [335].
N
Narsitis, hadâmbul, vestit hatmanul lui Iustinian împărat 335.
Nahra, apă şi ţară 501. Neeman, domnul rrivalilor 476. Nemotii, cerate 285. Nerva stă împărat şi face pe
Traian ficior de suflet 148,
33, 34.
Neron, împărat 144. Spintecă pântecele maică-sa ac; curveşte cu soru-sa, / proci 145.
Nestor, sirbul, carile era hatman la Dunăre, să vicleneşte 434. Vine supt Ţarigrad, apoi fuge la pazinachi 434.
Nichea, cetate în Vithinia 205.
Nichita Honiatis, istoric grec, scrie pre larg războaiele românilor cu împărăţiia grecilor [494].
Nichifor Votaniatis să vicleneşte lui Mihail Ducas 435. Prinde pe Mihail şi-1 călugăreşte ac. Aşijderea şi el să călugăreşte ac.
Nichifor Calochir, ficiorul domnului de Crâm 402. Să trimete sol la Sveatoslav, domnul ruşilor ac. Nichifor Patrichie prinde pe împărătiasa Irini şi o călugăreşte cu sila 378. Stă împărat ac; să liagă să dea dajde pe an serachenilor 379. Piiacu mulţi ai săi în războiul cu bolgarii ac.
1490
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1491

Nicolai Băsărabă, cine au fost? 539.
Nicolai Costin, scriitoriu moldovan, greşeşte socotind precum pre vremea Attilii ţărâle noastre să fie rămas pustii 600 ani - 304. încă în ce mai greşeşte? [74].
Nicolai, papa, Sinodul carile făcusă Fotie, patriarhul, în Ţarigrad de 320 de episcopi, îl numeşte adunare diavoliască 381.
Nicomidia, cetate 205.
Nicopolis, cetate la Dunăre făcută de Traian Marele 135; şi alta cu acesta nume în Greţia ac.
Nimfea, sat aproape de Ţarigrad 337.
Nimfele, boadze 135.
Novele, cetate în Dachia 131, 344.
Novograd, veche cetate rusască 405.
Novogradenii gonesc pe varia-ghi peste Marea Baltică 406. Chiamă pe Ruric să le fie domn aci 34'' Nola, cetate 144.
Nonie Muţian, consul românesc 140.
Norion, cetate în Pannonia 339.
Numerian, împărat, şi Carin, frate-său [230].
O
Ovidie, poeticul, trimis la izgnanie Ia cetatea Tomos 79. Scrie cartea pentru Pont, adecă pentru Marea Niagră ac
Oguzii, niam tătărăsc, din carii
sint   turcii,   carii acmu
împărăţăsc 500. Odisis, cetate în Misia 332. Orbinus Raguzeul, toate nia-
murile crivăţului socoteşte
să fie din jidovi 161. Orispas, cetate în Dachia 345. Orihovschie,. istoric leşesc 161. Ostrogotthii tot gotthi 23; unde
au lăcuit? 268. Oceacov, cetate. Oziia sau Uzi,
cetate tocmită de români şi
de ghenovezi 397.
P
Padul, apa, pe carea stă Padova 284.
Pazinachii, aceiiaşi picinighi, niam schithicesc 393, 395; unde lăcuia? ac; au trăit amestecaţi cu românii ac; şi 396; de Ia Poznania ieşiţi ac; apoi unde s-au aşedzat? 397. întăi la Drista 427. Să închină Moscului ac; iară să
întorc în Thrachia ac; trec la Machedonia 428. Bat oastea Iui Constantin Monomah ac; apoi biruiţi să aşadză în Moglina 440. Pazinachii moglinitii sint carii astădzi să chiamă bosneni 440.
Palastolon, cetate la Dunăre 355.
Palmatis, cetate în Misia 346. Pangheon, munte în Thrachia 474,
Pannonia, ţara unguriască 65. Hotarăle ei 283, 289. Pannonii 31.
Panodachia, carea? 15, 293, 37, 253, 384. Dată lăcaş ungurilor 384.
Parvii, nărod 25.
Patavie, istoricul, amestecă numele vlahilor cu a bolgarilor, ce greşeşte 446.
Pata vii, nărod 190.
Patisos, apa Tisa 6.
Pace, numele bisericii carea au făcut Constantin Marele în Ţarigrad, mai întăi decât toate bisericile 241.
Pevchi, ostrov la gura Dunării 268.
Pevchii, nărod 207. Peifighii, nărod 17. Peloponisos, Mo rea 45, 488./ Pepneţ, cetate româniască în
Ardial 545. Periclis, sofistul 159. >
Perşii pradă Asia pană la Halchidon 357. Să despart în multe stăpâniri 498.
Pertinax, împărat [196]. Mai denainte au fost otcârmuitoriu Dachiii 196; moare ac.
Peta, sarascheriul Iui Batie, pradă Silezia şi Bohemia 514; mare moarre face în oastea lui Henric [515].
Petru Alexievici, împăratul ruşilor, pre unii puternici cu învăţătura, pre alţii cu sabiia îi împacă 158.
Petru şi Asanis fraţii, domnii vlahilor, vin la împăratul Isachie Anghel 451. Batgiocuriţi, cu inimă rea să întorc înapoi [452]; încep a îndemna nărodul vlahilor să rădice cap 452. Zidesc mare beserecă lui St. Dimitrie ac; dzic c-au părăsit svântul pe greci şi s-au întors cătră dânşii 452.
Petru Vlahul îşi pune coronă împărătiască şi încalţă ciubote împărăteşti de purpură 453. Cuprinde cetatea Presthlava în Misia 453. Şi Munţii Cenghii ac; cuprinde şi Tornovul 467. Rămâne singur stăpânitoriu vlahilor 467; ia soţie pe frate-său Ioan ac; face mari răutăţi împărăţiii ac.
1492
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1493
Petru, domnul bolgarilor, să dezbare de supt împărăţiia răzsăritului 423, 426.
Perru, craiul unguresc 423.
Petru, barmanul oştilor din Dachia 353, 355.
Perron să rrimete de Ia Theofil împărat domn Crâmului 380.
Pindul, muntele în ţara grecească sălăşluir de români 134, 448.
Pincul, cetate la gura Dunării 131,344.
Pirgonovele, cerate în Dachia 345.
Pirgul înalt, cetate în Dachia 345.
Pirineii, munţi 206. Picinighii, niam schithicesc 393.
Aceiiaşi din sloveni 421.
întră în Bolgaria 421. Au
fosr lăcuirori pre la pragurile
Niprului 393. Iară rrec
Dunărea cu pradă 422, 428.
Caută mai multe Ia numele
pazinachii. Pietrile cu numele Iui Traian
împărat aflate în Ardial şi în
iMoldova 139. Pius papa, acelaşi istoricul Eneas
Silvius [89], 90. Plachidia, sora lui Honorie
împărat, cade roabă Ia Alaric
gotthul 287. Platou, filosoful, ce porunceşte
pentru / moşie 70.
Plinie, istoric, gheograf [154]. Plurarh [154], 155. Plorina, împărătiasa lui Traian 187.
Povestea istoriii ceii mai de pre urmă, cum rrebuie ţinută 173.
Pogava, cetate româniască în Ardial 545.
Podgoria Dachiii 299.
Podolia leşască 16.
Podurile, cetate în Dachia zidită de Traian Marele 131.
Pocutia leşască 16.
Polane, Ieşii, sloveneşte 139-De unde au vinit? [347].
noAavot, greceşte, Ieşii 92.
Polovţii cu picinighii tot un niam 396. Sint ieşiţi din ţimbri 393. Să aşadză întăi pe lângă Droghici ac; iesă şi din Lirvania 396. Graiul lor amestecat cu a românilor şi cu rusască şi cu leşască 393.
Polonia, pentru ce şi când s-au numir aşe? 347.
Pomenirea minţii mai fugare decât cerbii 188.
Pomponie Melas, gheograf 5-
Ponres, cetate în Dachia 131,
344.
Ponteserium, cetate în Dachia
345.
Pontus Evxinus, Marea Niagră 5.
Potulasanii, nărod 15.
Pofta omului de ce nu să poate sătura niciodată? 58.
Pragurile Dunării, vedzi cataracte [355].
Predanii, nărod 15.
Presthlava, cerate în Misia 453.
Pretorie, istoric, şi istoriile lui 27, 161. Ce socorială are pentru niamul gotthilor ac; cum strică şi spurcă cuvintele ellineşti şi numele niamurilor 161, 162.
Precista, Maica Milii, cu minune goneşte pe Hagan, domnul avarilor, de supr Ţarigrad 355[bis].
Priscus, barmanul oştilor de peste Dunăre 353. în chip de vânătoare întră cu ostile în stăpânirea Iui Hagan ac, scoate pe sclaveni din Thrachia 352.
Priscus şi Comnitie, hatmanii Iui Mavrichie, bat pe Hagan la malul. Dunării 354. Apoi peste apa Tisii, pradă Ghepidia ac; iarăşi bat pe Hagan 355. Ierniadză în Dachia 352.
Pricina pentru ce romanii din Dachia au trecut în Misia 220. Multe pricini să pot socoti 21 1.
Priam, ficiorul lui Laomedont, va să-şi izbândiască asupra elladenilor 46. Trimete pe Antenor sol la Menelaos,
ficiorul Iui Agamemnon / domnul elladenilor [46]. 33? Probozescu-să aceii a carii tăgăduiesc, precum romanii să fie din grecii troadeni 59.
Probus, împărat, născut în Sirmium, cetatea Dachiii 229.
Produs, mathematicul, cu oglindzi de aramă în radzele soarelui puse, aprinde corăbiile lui Vitalian 332.
Promoros, hatman lui Theodosie, bate pe grutunghi 280.
Prorocie pentru niamul vlahilor 463.
Prosacul, cetate în Thessalia 470.
Prorosrrator, ce stepănă au fost la împărăţiia grecilor 471.
Prutul, apa, greceşte Ierasos în Dachia, unde acmu iaste Moldova 271.
Ptoiemei, gheograf 154.
Pusurii, nărod 25.
R
Raba, apă 240. Ravarichii, nărod 23. Radagazos, domnul gotthilor
273. Năpădeşte în Italia
274, 285.
Radul Vod Negrul, poare să fie fost carile ş-au dat fata după Milutin, craiul sirbăsc 556.
1494
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1495
Rastacheiiii, nărod 15.
Ratacheiiii, nărod 17. 336' Rea, fata Iui Numitor 53. Fiind închisă în capiştea Vastalii, să află grea ac. Naşte gemeni 53.
Reantine, sate în Italia 145. Revena sau Ravena, cetate 311. Reghion, cetate 287. Remii, cetate 285. Remus şi Romulus, ficiorii Reii
şi a bodzului Mars 53. Remus cade în mâna tâlharilor
55.
Remus şi Romulus pun temeliile cetăţii Romii 56. Mută-să scaunul din Alba Lunga Ia Roma 57.
Renul, apa, hotarul Galliii 285.
Riţimir omoară pe Anthimie, împăratul apusului 307.
Rodana şi Rodna 545.
Rodostos, cetate; aceştie îi dzic turcii Techir-dagă, adecă muntele împăratului 470.
Roşii, târg românesc în Ardial 545.
Rubrie, hatman, bate pe sarmati 145.
Ruric, domnul Novogradiii 406. Să aşadză în Novograd ac; moare 407.
Rusii sau ruşii, niam slovenesc 323; încep a să deprinde cu legea creştiniască [381], 408. Calcă hotarăle împărăţiii
Ţarigradului 402. Cu toţii vin în Hristos 415./ Rusii, carii sint moscali, la istoricii greceşti să chiamă rosi 381. Au întrat şi pană în Ardial 416. Au lăcuit întăi pe Ia Marea Baltică 406.
Rusii, ce dzic să-i fie aflat Dragoş Vodă pe la Suci avă şi pe Ia Baie, de unde au fost? 348.
Rusi ia sau ţara rusască, carea acmu iaste supt crăiia leşască prin Podolia şi Pocutia, au fost odată supt oblastiia crăiii ungureşti 508.
Rusocastron, cetate în Thrachia făcută de ruşi 427, 492.
Războiul între grecii de Evropa şi între grecii troadeni de la Asia 45.
Roilas, domnul schithilor, pradă în Thrachia 289. Piiare de fulger ac.
Roma să zideşte 56. Să numeşte împărătiasă cetăţilor 63. Cade pe mâna gotthilor 274.
Roman Arghir, împărat 422.
Moare ac Roman  Dioghenis, împărat
431. Cade rob Ia sultan
Hasan domnul turcilor 433. Roman, ficiorul lui Constantin
Porfiroghenit împărat 387.
S-au  numit  Roman cel
Tânăr 401. Scoate Critul din mâna serachenilor ac, moare 402.
Roman Lacapin să face singur avgust 385. Stă împărat 387. 'Să încuscreadză cu Petru, domnul bolgarilor 385; moare 387.

Romanii sint născuţi din ellini 44, 57. Au luat învăţătura de la ellini 40. Stăpânesc lumea 57. Schimba numele hatmanilor sau a împăraţilor de pe numele ţărâlor ce biruia 81.
Romanii cei de Traian împărat în Dachia puşi sint italiiani de la Roma 126. Supt Adrian rămân în Dachia neclătiţi 188, 189. Supt Avrelian o samă să să fie mutat în Misia 210. Istoricii ce pricină dau aceştii mutări? 211; o samă au rămas tot pe loc 212.
Romanii lui Traian în Dachia supt Avrelian 217, 240. Aceasta să dovedeşte din socotiala 220, 221, 2^8; şi din istorii 223, 224, 225, 227, 240.
Romanii din Misia cu ceşti din Dachia tot un niam 228.
Romanii dezbat Pannonia de la uni 289. Gonesc pe sclavuni de Ia Dunăre 348, 349.
Romanii din Dachia pe vremea Attiliii să trag la munţi, iară de tot locul pustiiu n-au lăsat 299. Pană la Zenon împărat tot acolo 312. Şi pană la Iustinian Cârnul 366.
Romanii   din   Dachia n-au
priimit nu/mele voloh, 336" carile li-l pusese bolgarii 325. Măcar că vecinii de penpregiur mai pre urmă aşe i-au chemat ac; s-au chemat şi misii 134, 213.
Romanii din Dachia adevărat s-au mutat o dată în Misia 210, 128, de unde iarăşi curând s-au întors în Dachia ac. Căci n-au putut cineva să-i dezrădăcinedze din Dachia 136, 372, 534. Au fost din legheoanele romanilor, pre carile Traian li-au aşedzat acolo 136, 213. Să pomenesc în Dachia supt Iustinian 339. Pană când s-au ţinut de împărăţiia Ţarigradului 361. Când iar s-au lipit de împărăţiia răzsăritului 419. Când au vinit la creştinătate 252.
Romanii din Dachia după vinirea bolgarilor ş-au făcut răspublică 373; îşi tocmăsc
1496
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1497
lucrurile cu Carolus Marele 376, 377. Cei din Dachia şi cei din Misia tot un stăpânitoriu au avut 419.
Romanul şi moldovanul în limba sloveniască tot un nume au 321.
Romanul, târg în Moldova vechiu 542. Latineşte: Forum Romanorum, adecă: târgul romanilor s-au chemat 343.
Românii din Moldova, din Munteniia, din Ardial şi alalţi sint din romanii de Ia Italia 63, 186. Sint de Traian împărat aduşi 64. Cum să chivernisesc acmu cu turcii 67, 68.
Românii din Moldova găresc zahara prin ţara lor iui Conrad, împăratului apusului, când au trecut la Asia împotriva turcilor 438, 439. Fost-au tot pre locurile lor, mai denainte de năpada lui Batie 443. Dau înapoi pe Batie 513. Românii ţin obiceele romanilor 92. Limba nu ş-au uitat, numai ce au stricat-o ac, sint vechi slujitori romani 138. Sint născuţi din romani [136]. în Dachia mai denainte au vinit slujitorii, apoi cetăţenii 181; au trecut şi la Misia 212. în ce vreme li   s-au   tâmplat această
trecere 214. Curând iarăşi s-au întors înapoi 225. Românii din Dachia au apucar şi Misia 430. Iară rrec ia locurile sale 536. Cei din ţara greciască rămân acolo ac, de răul Iui Batie să trag spre Ardial 537. Şi atuncea o samă rămân prin ceraţi 537, 538. Şi pre alte locuri 542.
Românii de Ardial 544; sint nemişi / de loc 546; cu domnii săi o samă s-au întors de acolo iarăşi pre la locurile sale ac.
Roxolanii, aceiiaşi rusii 294.
S
Sava, apă 352.
Sava, mitropolirul boigăresc 110. Au fost frate Iui Ştefan, craiului boigăresc 522. Să trimere sol Ia Vladislav, craiul unguresc 523. Cu minune face gheaţa pe arşiţă ac. 112. Botiadză pe Laslău, craiu 524.
Savromatii, nărod 26.
Salvius Othon, chesar 145.
Saldenii, nărod 16.
Saltopirgos, cetate în Misia, de Traian împărat făcută 346.
Samoil, domnul bolgarilor, moare [417].
Sampson culcându-să în poalele
Dalidalii moare 422. Sampson, cetate românească în
Ardial 546. Sanghiban, craiul alanilor 302. Sapor, împăratul perşilor, pune
pe Valerian împărat scăuiaş
supt picioare când încalecă
206. îl despoaie de piiale şi-l
omoară ac. Sargheţia, apă în Dachia 37. Sardia, Sofia, Triadiţa, tot un
nume, scaunul crăiii bolgă-
reşti 10,252, 461. Sarniţie, scriitoriu liah pentru
românii din Dachia, ce
buiguiaşte? 126. Sarmaţia evropiască, carea? 7. Sarmatii trec Dunărea şi pradă
Misia [145]. Sarolta,   muma   lui Ştefan,
craiului unguresc 416. Sariulis, craiul dachilor cel
dintăi 30. , Saşii ardeleni, când au vinit pe
acel Ioc 377. Saşii sarmatici, carii? 377. . Saxonia să descăleca 288. Saxonii, niam nemţesc 161. Să
laudă   că   să   trag din
machedoneni ac. Svevii, nărod 193. Cu vandalii
împreună cuprind Gallia
287.
Svitidii, nărod 23.
Svearoslav, ficiorul  Igor, tatăl lui Vladimir 407. Multe niamuri sioveneşti suppune ac. Numerele lor ac, multe stăpâniri tătărăşri suppune ac, fiind chemat de Nichifor Focas, vine asupra bolgarilor 402. Pradă Thrachia 403; moare 408, 410./
Svântul Chirii, cetate în Schithia 3371' 346.
Severinul, cetate pe Dunăre în Dachia 136, 177; făcută de Traian 197.
Severul, împărat, s-au numit Parthic, Atavic i proci 81; dzic unii el să fie zidit Turnul Severinului 197, 539.
Severus, chesar 233.
Severus Septimius, împărat 197. I-au dat senatul titul de Parthic, Ara vie, Adiavenic 197, moare ac.
Severus, împăratul apusului, piiare 306.
Selevchia, cetate 230.
Seltis, domnul pazinachilor 429.
Semendrea, cetate, scaunul craiului sirbăsc, aceiaşi Sando-rovia şi Svântul Andreiu 344'.
Seneca, didascalul lui Neron
împărat 144. Serachenii sau muhammedenii
încep a să lăţi 356^. Iau
1498
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1499
Ierusalim ii 1 357tbis].
giură Ţarigradul şi-l bat
şepte anni 359. Bat pe
Iustinian    362. Apucă
Carthaghinea Ia Africa 363.
Pradă Thrachia 308. Seras, cetate în Thrachia, turcii
acmu îi dzic Siros 488. Serem  Ovasim,  dzic turcii
Sirmiului, caută... [275]. Sermium, cetate şi ţară, olatul '       dimpotrivă Beligradului,
peste apa Savii 275. Sermo, domnul bolgarilor 383. Sehimitra, muma lui Iliogaval
198.
Sibirul, tătărâmea adevărată 5.
.
Sicambria, ţară 301.
Schidava, cetate în Misia de Traian făcută 346.
Silinghii cuprind Betica 287.
Simeon, domnul bolgarilor, face pace cu Vasilie Machedon [383]. Cu ciudiasă neaudzită piiare 401. Simion şi Misail, băsnuitorii carii au blojorit pentru niamul românilor, să mustră 397, 398. De unde au luat o basnă pentru un Laslău craiu unguresc 521, 522.
Sinvesa, cetate 144. .
Sinevus, fratele [lui] Ruric să aşadză la Belo ozer 406.
Sirbii, niam slovenesc 323. Cei suppuşi împărăţiii iară rădică cap 426. Bat pe Constantin Monomah ac.
Sirmium, cetate în Pannonia, caută Sermium şi 229.
Sirois, împăratul perşilor 355[bis].
Schipionii sau Sţipionii, hatmanii / romanilor, trec cu ostile la Asia, în Siria 59. Unul s-au întitulit Asiatec, iară altul African 81.
Sclavunii, când s-au ivit întăi spre părţile Evropii 99. Trec peste Dachia în Misia 323. O samă rămân şi în Dachia 348. Mai trec şi alţii Dunărea, pană la Thrachia 353. Vin supt împărăţiia apusului 331. Pradă Bavaria [382].
Scopia, cetate în Greţia 489.
Schithia sau Sţitia, cât să hotărăşte 5. Ce ţări mai mari cuprinde în sine 6, cea asiatică şi cea evropască, unde să hotăreşte şi ce ţări cuprinde 6, 7.
Schithia, carea era supt oblastiia împărăţiii romanilor 258.
Schithii, vestit şi mare a lumii nărod 2. Multe părţi a lumii au cuprins 2. Pradă în Evropa multe ţări şi agiung
şi pană la Italia 203. Pradă Asia 225. Slavenii, caută sclavunii. Apucă cetatea Ulmiton 346, de unde apoi îi gonesc romanii 348.
Smolenasca, ţară 474. Smornis, cetate în Dachia 131, 344.
Sozopolis, cetate în Thrachia
436. Sola, apă 240. Solin, gheograf [5]. Solomon, craiul unguresc, bate pe Ghiula, hanul unnilor 118.   Prăznuiaşte dzioa biruinţii 120. Face legământ cu Cutec, domnul unnilor 121. Sorabii, sirbii 382. Sofi, împăratul perşilor 498; iară tocmeşte stricat statul împărăţiii lor ac. Sofia, Sardica, Sardia, cetate 10. Sofia sau Sfânta Sofia, beserecă în   Ţarigrad,   făcută de Iustinian împărat 334. Stavrachie, ficiorul lui Nichifor împărat, apucă împărăţiia, ce senatul îndată îl scoate 379.
Stanislav Sarniţie, scriitoriu leşesc 93. Impotrivnic românilor 94. Apoi iarăşi mărturiseşte că sint din romani 95. Iarăşi să întoarce din cuvânt 96. Să căzneşte
să arete precum românii sint din gheti 97. Apoi dzice că sint din italiiani de la Ghenova 102. Trii soco-teaie a Iui fără / socotiala 338' pentru niamul românesc 102. Să dovedeşte precum n-au   ştiut   bine limba lătinască   103. Greşeşte pentru aşedzarea cea dintăi a gotthilor 268. Greşeşte pentru numele românilor din Ţara Munteniască 99. Ştefan Vodă, ficiorul lui Bogdan Vodă, nepotul lui Dragoş Vodă 547. lase al doilea rând din Ardial 547. Ştefan a Gheizii, craiul unguresc, să boriadză 416. Şi după dânsul alalt nărod ac. Ştefan, gheograf 154. Ştefan, craiu unguresc, goneşte pe rusi din Ardial 416. Naşterea Iui cu minune ac; îl     botiadză Adalbert, episcopul de Praga 417. La astrucarea lui vin şi românii din Dachia 422. Ştefan, ficiorul Iui Milutin, craiului sirbăsc, născut din fata domnului muntenesc 554. Stă craiu ac Stilihon, hatmanul apusului, bate   pe   gotthi   şi pe Radagazos, domnul lor, omoară 285.
1500
DIMITRIE CANTEMIR
Stisipirgos, cetate în Dachia 345.
<5travon, vechiu gheograf 4>. Streli, apă în Ardial 546. Strig, apă 546.
Stronghilon, cetate în Thrachia 372.
Srrumiţa, cerate în Thrachia 339 469.
Stăpânirile apusului să învi-teadză    asupra turcilor pentru ca să scoată Ierusalimul din mâna lor 436. Stăpânirea românilor în Dachia, tocma de la Traian împărar să rrage 138. Stăpânirea hanilor crâmeşti 496. Stările sau scaunele de aşedză-
mântul gorthilor 240. Suda   cea   mare,   sat lângă
Ţarigrad 402. Suleiman şah, tatăl Iui Erdogul, moşul Iui Osman, carile au împărăţit întăi la turci 497. Când şi de unde au ieşir ac; au fost domn a ţărâi şi a cetăţii ce să chema Nahra 501. Din niamul lui Oguz ac, întăi spre părţile Midiii au ieşit şi o suppune ac; să îniacă în apa Evfrathului ac
Stisiana, cetate în Dachia de Traian făcută 345.
Sufletul, adecă socotială, puterea sufletului nu să poate aşedza fără numai în adevăr 109.
Sthlavinii, caută sclavunii; unii
din scriirori li-au dzis şi
unui 337. Săborul de la Florenţia 381.
Rumpe haina lui Hrisros
cea necusută 382. Săcuii, caută saxonii din Ardial
şi 294./
Săliastrul prooratic proroceşte lui Isachie Anghel că-i vor scoate ochii 463; carea s-au şi tâmplat ac
Sinodul de Ja Sardica pomeneşte episcopii amânduror Dachiilor 252, 253.
Tabla istoriii vechi de la Vasilie Bulgarocron scrisă, în carea românii să pomenesc vlahi [4191,455.
Tavrica Hersonului, Crâmul 7.
Tavris, acelaşi Tavrica Crâmul 381.
 Tavrocomos, sat nu departe de
Udriiu 456. Tavros, munte vestit la Asia
252.
Taifalii, nărod pe apa Prutului 17.
Taman,   cetate   Ia Bogazul
Azacului 277. Tanais, apa Donul 5. Tanata, cetate în Dachia 131 >
344.
HRONICUL
1501
Tata, Tata, în cea veche limbă italien iască să chema părintele tatăl 417.
Taxis, craiul unguresc, ia dajde de pe Italia 387.
Terviii, nătod 17.
Telesis, domnul bolgarilor 370. Piiare ucis de ai săi ac.
Tergovisca sau Târgovişrea, cetate în Ţara Munreniască, tocmită de români 397.
Tetraxidii, neam gotthicesc 267.
Tiverie Avgust 144. Merge asupra dachilor 31.
Tiverie Anichie, împărat 351, prin hatmanul Mavrichie scoare roate cetăţile din mâna perşilor ac, moare ac.
Tiliscon, cetate în Misia 346.
Timena, cetate în Dachia de Traian împărar făcură 345.
Tirahon, tirannul pazinachilor 427.
Titulul ce ş-au pus Attila 301.
Titus Vespasianus, chesar 146.
Titus Livius, istoric 155.
Tiflis, apa 225.
Tiraghetii, nărod 17.
Tiras, apa Nisrrul 6.
Tomos, cetate la Marea Neagră
79, 205, 207, 268. Tordia,    cetate    sau ţinut
românesc în Ardial 545. Tornovul, cetatea Emului 466. Totila,    domnul gotthilor,
dobândeşte Roma 337.
Totrus, ţinut românesc <în
Ardial 545>. Traian împărat 33. Să rădică asupra dachilor 34. Groznic războiu are cu dânşii 34, 35. Face pace cu Decheval, domnul lor 35. Să înritu-ladză Dăţanul ac; iară să rădică asupra dachilor 36. Zideşte pod de piatră peste Dunăre 36, 136, 138, 176. Pentru ce au făcur acel pod? 292, [345]. S-au numit şi Parrhic 81. Bate pe dachi şi să întoarce la Roma 178. Lasă o samă de slujitori în Dachia pentru / pază 179. 339' Aduce oameni de toată stepena de la Roma şi-i aşadză în Dachia în lăcui re vecinică 65, 179. Pentru ce i-au  aşedzar acolo? 65. Annul descălecării Dachiii cu români 181. Traian, săditoriul românilor din Dachia 65, 129. Trece peste Dachia    la   Don 181. Tocmeşte stricata împărăţiia romanilor 173. Păzitoriu dreptăţii 174. Dachilor în loc de bani le arată arme ac Războiul lui cu dachii cel dintăi, al doilea şi al triilea 175. Trece la Asia împotriva armenilor 179, îi suppu-[ne]180.   Pune hotarăle împărăţiii apa Tigrului 180.
1502
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1503
Suppune pe parthi 180. Merge Ia Marea Roşie ac; îi dă senatul titul de Parthic şi Preabunul 180. Traian opreşte a omorî pe creştini pentru lege 183, 184. însă le opreşte adunările ac; săzdaniile lui carile au făcut 184, 185. Traian moare în Siria 180, 185. Vredniciile, biruinţele şi viaţa 182, 183. Face pe Adrian ficior de suflet şi următorul la împărăţie 185. Sufletul lui scos din iad ac Transalpina, Ţara Munteniască m 100.
Transilvania, Ardialul 6; au fost cea mai din dos a Dachiii parte 294. Trecutele lucruri pot fi icoană
celor viitoare 158. Triadiţa, Sardica, Sofia, tot una
14, 458,461. Troianul,   carile  trece prin Moldova, de cine să fie făcut? 182. Troadenii şi eiladenii între alalţi greci mai vestiţi 44. Să gătesc şi fac groznic războiu pentru ca să nu dea pe Eleni 48. Troadenii mărturisesc precum romanii sint strănepoţii lor 59. Turinghia să descăleca 288. Turcul câtă lume stăpâneşte 151. Puterea lui 156.
Turnus, domnul rutulilor, merge cu oaste împotriva Iui Enias 52.
Turcii ce împărăţii, craii, domnii au suppus 67. Vin Ia Iraclie împărat în slujbă 355^'isl.
Turcii alt niam de varvari sint, iară nu ceştea ce acmu ţin Ţarigradul 435. Cei adevăraţi carii sint? 500. Apucă cetate [a] Sozopolis 436. Carii ţin Ţarigradul, ce niam sint? 435.
Tătarâi de Ia Don pradă pană Ia Greţia 203. Răzbăsc pană la Italia ac; I pradă pană Ia Vizantia 205. Trec Bogazul supt Vizantia şi pradă Halchidonul, Nicomidia şi alte ţări la Asia ac
Tătărâmea sau ţara tătărască cea veche, carea? 6. Cea mare carea? 3. Cea evropască carea? 7.
Târgul Iui Traian în Roma 65-
U
Uzii, nărod tătărăsc 430. Pradă în Thrachia ac, bat oastea împărătiască şi răzbat pană Ia Greţia ac
Ulisopolis, cetate 336.
Ulmiton, cetate în Dachia 132. Apucată de sclavuni, apoi goniţi de acolo 348.
Ulmiton, cetate în Schithia 346. De Iustinian făcută ac
Ulpiana, cetate în Misia de Traian făcută, şi alta cu acestaşi nume în Ardial 135, 268, 345, 546.
Ulpiatraiana, caută Ulpiana.
Unghi şi mogoli, năroade 6.
Ungaria, ţara unguriască 293. De unni descălecată ac, crăiia ei când au cădzut 384.
Ungrovlahia, Ţara Munteniască, i-au dzis grecii 326, [327].
Ungurii, niam schithicesc şi limbă schithicească au 293. Stăpânirea lor cât s-au întins ac; s-au chemat şi turci 403. Carii încă nu să bote-dzasă apucă o parte din Dachia ac
Ungurii din Pannonia întră în Italia 385.
Unghea leului, ce însămneadză? 41.
Unnii trec Bogazul Chimeric şi gonesc pe gotthi 291. Stăpânesc locurile gotthilor peste Nistru şi peste Nipru 260. întră în Pannonia 279. Apucă şi din Dachia o parte 293; mai vrăjmaşi decât gotthii 295. Pană unde s-au întins 296. Ce hotare au cuprins 293. Pradă Dalmaţia 307.
Unnii, ce să chema coturguti, îi mută Iustinian în Thrachia 336.
Unnii ce să chema sthlavini, pradă Thrachia pană supt Ţarigrad 337.
Unnii să chema şi unguri şi turci sau turchi 402.
Ureche Vornicul, scriitoriu moldovan 75, 164. Basna Iui pentru herbul ţărâi 251.
F
Favsta, fata lui Maximian / J40'
împărat, să mărită după
Constantin Marele [233]. Favstus păstoriul află în pădure
pe    pruncii    Remus şi
Romulus 54. Familia Flachilor să scrie 82, 83. Faptele în ce chip pot a arăta
fiinţa lucrului 441. Faraon cel nou, cine iaste? 375. Fasis, apă la Asia 225. Au fost
mai denainte hotar între
Asia şi între Evropa ac Federat, ce va să dzică? 340. Feleatina, Iacul 205. Filomiris, domnul gotthilor 24.
Să coboară de Ia Scandia la
Meotida 24. Filon, jidovul, scrie în limba elli-
niască 318. Finichii au luat slovele de la
haldei 3.
F
1504
DIMITRIE CANTEMIR
Fi nes, cerate românească în Ardial 545.
Ficiorii Iui Ginghiz han supun Asia, în Evropa Moscul, Litfania, Polonia 499. Pradă ţara nemţască ac Să aşadză în Crâm ac.
Fievii, nărod 17.
Filipp, arapul, împărat 201. Dintre împăraţii romanilor întăi el s-au botedzat ac.
Filipp, frarele lui Henric, sră Ia împărăţiia apusului 464. Dă agiutoriu Iui Isachie, orbului, împotriva lui Alexie Anghel, carile s-au poreclir Comnenos 477.
Filippic apucă împărăţiia 367. I să scot ochii ac.
Filippopolis, cetate în Thrachia 458.
Flac, hatmanul romanilor 74, 88, 90. Au avut războiu cu ghetii în Misia, iar nu cu dachii 80, 22, 30.
Flacus Greţin, senator roman 96.
Flachia cu năpaste să pune
numele Dachiii 72, 73.
Acest nume cine i I-au
scornit? 73. Flachia, fara lui Dioclitian,
măritată după otcârmuiroriul
Dachiii 90. Fiacrui, trii sint, pentru carii
dzic că unul dintr-înşii să fie
vinit asupra ghetilor şi să-i fie biruir 88. OAapouAccpr|<;, greceşre ce cin au fost? şi ce va să dzică? 540.
Foca sutaşul rădică cap asupra lui Mavrichie 356. Sră împărat şi s-au poreclit Tirannul 357. Cu multe cazne omoară pe Mavrichie ac.
Formund, ficiorul lui Marcomir, pune fundamenturile crăiii fran/ţuzeşti 288.
Fotie, patriarhul Ţarigradului, trimite pe Mihail mitropolitul să înveţe pe rusi legea creştiniască 414.
Franghipanii, un feliu de oaste 518. Să aşadză în ţara unguriască ac.
Franchii, nărod din cine iaste? 28.
Franconia să descăleca 288. Franţa sau ţara franţozască să
descăleca 288. Franţozii să laudă că să rrag din
niamul troadenilor 160.
Pentru carea să probozesc
ac.
Fraiuta, domnul gotthilor, vine într-agiuroriu Iui Arcadie 284.
Frizia să descăleca 288.
Fritighernis şi Athanaric, domnii gotthilor, vin Ia Valens  împăratul  şi să
HRONICUL
1505
închină cu toate năroadele lor 260. Acestaşi Fritighernis cuprinde o parte din Dachia 262. Fulvius Flacus, dzic să fie suppus pe gheti şi pe dachi 87.
Th [0]
Thavrichii, nărod 15.
Tharapia, cetate Ia Marea Niagră 381.
Theodomir, domnul gotthilor, face pace cu Leon împărat 306. Bate pe unui şi pe craiul lor viu prinde 307.
Theodor Lascaris, împărat 519. Pune scaunul împărăţiii greceşti la Nichea 486. Taie capul sultanului turcesc în războiu 495. Prinde pe Alexie împărat ac, şi îl călugăreşte ac.
Theodora, fata lui Isachie sevastocratorul, să logodeşte după Ioan, domnul românilor 466, 468.
Theodora, cetate în Dachia, făcută de Traian împărat 131, 345.
Theodora, împărătiasa lui Constantin Monomah, stă singură Ia împărăţie 428; moare ac.
Theodoric, gorthul, pradă Greţia 308. N-au stăpânit
Dachia în puterea sa 312. Cumpără de la burgun-diiani Câmpii Ligurii şi să aşadză acolo 312.
Theodoric, ficiorul lui Theodomir, să numeşte Veronianul 306, 310. întăi face  cu Odoaţer, apoi cu vicleşug îl omoară 311. Bare pe bulgari şi stăpâneşte Sclavonia 331./
Theodoric, împăratul apusului, 34 F lasind împărăţiia să călugăreşte 368.
Theodoric, schithul, ficiorul lui Triarie, pradă Thrachia pană supr Ţarigrad 309. Piiare ac
Theodoropolis, cetate în Dachia de Traian împărat făcută 345.
Theopomp, istoric 155.
Theodosie cel Mare, împărar 263, 264. înţelepciunea şi creştinătatea lui ac; dezbate toate ţărâle carile apucasă gotthii 272. Priimeşte pe Athanaric, domnul gouhilor, cu cinste 273. O samă din gotthi trimite tocma la Eghipt şi tocmeşte lucrurile împărăţiii 279. Face pravile noaă ac; bate pe Evghenie tirannul 282; moare ac.
Theodosie cel Tânăr, împărat 286; tocmeşte cetăţile Ia
1506
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1507
Dunăre, carile stricasă varvarii cu Attila 295. Face cu Attila pace 295. Prin hatmanii săi bate pe Attila Ia Sardica 297; moare 302.
Theudoric, craiul gotthilor, cade la războiul cu Attila 302.
Theofîl, împărat 380; moare ac
Thrachia, ţara în carea stă cetatea lui Constantin, Ţarigradul [243].
Thrachii, nărod 29. împreună cu misiii au trecut la Asia ac.
Thuchidid, istoric 4. Clevetit de istoricii ceşti mai noi 154.
Thuli, ostrov, unde? 154.
Thoma, patriarhul latinesc, afuriseşte pe latini de nu vor ieşi împotriva vlahilor 491.
H
Hagan, domnul avarilor, suppune pe sclavuni 352. Face corăbii pe apa Tisei ac, vine cu oaste supt Ţarigrad 354.
Hagan, domnul avarilor, face pod peste Dunăre 351, lua dajde de Ia împăraţii romani ac
Hagan, sultanul turcilor, prindzind pe Dioghenis împărat, cu mare cinste ţiindu-I îl sloboade 433.
Haldeii, nărod, întăi ştiutori de carte 3.
Halchidon, acmu Cadichioi
205, 357. 
Hatmanii grecilor de Evropa şi de Asia la bătaia Troadii 49.
Heghira, annul muhamme-dinesc 497.
Henric, împăratul latinilor în Ţarigrad, dezbate toate cetăţile în Thrachia şi în Misia din / mânule grecilor şi a vlahilor [536, 537].
Hercules, bodzul 45.
Hersonisos, Crâmul 363.
Herulii nărod 207. Ţinea Italia 310.
Halaoş, cetate şi ţinut românesc în Ardial 546. De acolo au ieşit Radul Vodă în Ţara Muntenească ac.
Haceg, cetate românească în Ardial 546.
Herbul ţărâi Moldovii de unde s-au luat? 131, 344.
Henric, împăratul apusului, cere bir de la Alexie împăratul răzsăritului 464.
Henric, fratele lui Balduin, stă împărat Ţarigradului 490. încungiură Udriiul 491 -Gonit de vlahi fuge spre Didimotih ac; să însoţeşte cu Ioan, domnul bolgarilor,
şi cuprinde toate cetăţile în
Thrachia şi Misia 536, 537. Herţina, vestită pădure 28. Hiva, Marea Caspiii 501. Hina, împărăţie, turcii îi dzic
Cin-macin 5, 7. Hilvurie, maghistrul oştilor lui
Iustinian 339. Hotarăle împărăţiii romanilor /
despre Dachia 342. Hrisus, apa în ţara unguriască
124.
Hrisos, vlahul, pradă cu românii săi la Serras 469; să vicleneşte împăratului ac; goneşte pe împăratul cu batgiocură de supt Prosac 471.
Honoria, sora lui Valentinian împărat pentru curvie gonită din curte 290. învitiadză pre Attila, domnul unnilor, asupra împărăţiii apusului 295.
Honorie, împăratul apusului 287, moare ac
Hosrois, împăratul perşilor 354lbis]i Scrie la Iraclie să tăgăduiască pe Hristos şi să să închine soarelui şi aşe să facă pace 354[bis].
Hotin, cetate în Moldova 222; de turci tocmită şi mărită ac.
Hoşrev, caută Hosrois.
Hrovatii, caută horvatii; să închină lui Vasilie Machedon 383.
Hronicile moldoveneşti şi munteneşti sint greşite în socotiala annilor, în carii dzic să fie ieşit Dragoş Vodă în Moldova şi Radul Vodă Negrul în Muntenie 557.
Hronografii cei vechi, mai toţi clevetiţi de la ceşti noi [153].
Hudis, domnul unnilor, omorând pe Găina, îi trimete capul la Arcadie împărat 284.
Hunaric, domnul vandalilor 300; ia muiare pe fata lui Theudoric, domnului gotthilor ac
Hunii, caută unnii.
Hunimund, domnul unnilor, cade la robie 307.
O [w]
Obluţiţa, cetate, unde mai denainte să chema Vadul Dunării, turcii îi dzic Isaccea 241.
Oghel, păzitoriul lui Igor, ucide pe Ascold şi pe Dir, şi apucă Chiovul 407.
Odoaţer, domnul herulilor, bătut de gotthi, fuge la Roma 310. De acolo la Ravena ac; îşi dă războiu cu Theudoric, domnul gotthilor, ce fără năroc 311.
Ocraina, ţară, unde? 16.
1508
DIMITRIE CANTEMIR
HRONICUL
1509
Octavie Avgust, chesar 143.
Octavum, cetate în Dachia 344.
Octai, ficiorul lui Genghiz han, să poricleşte Ghierai 498.
Olga, doamna ruşilor, rămâne văduvă 408. Merge la Ţarigrad pentru creştinare 409. Să botiadză şi să numeşte Eleni ac; să întoarce la Chiov ac; şi 386. Mult sileşte să întoarcă pe fiiu său Sveatoslav la creştinătate, ce în zădar 409. Să ispiteşte să botedze pe nepotu-său Vladimir, ce să teme 410. Să prisrăveşre ac
Oleg, ficiorul lui Svearoslav 408.
Olivrie, împărat apusului 307; moare ac
Omiros, poeric şi după Svânta Scriptură mai vechiu decât toţi scriitorii 3. Să cleveteşte de băsnuitoriu 153.
Onisicriz, gheograf 154.
O radia Mare, cetate în Ardial 545.
Orbinus, istoric raguzeu, multe blojereşte 58.
Orhan, ficiorul lui Osman, al doilea împărat turcesc 503, dobândeşte Brusa ac
Osman, ficiorul iui Erdogul, căci s-au chemat Osmangic 502. Multe cetăţi ia de la greci ac; stă împărat tu/tu-ror turcilor 1503], moare ac
Ostrogothii, nărod 267. Lăcuia Crâmul 270, 271; căci s-au chemat aşe 276. Din Pannonia întră cu pradă în Thrachia 306.
Othon, împăratul apusului, bate pe unguri 387.
Ţarigradul să zideşte 241. Cade pe mâna latinilor 479. Iară îl dezbar grecii 548. Cade pe mâna turcilor 504.
C[H]
Cerchisii, nărod 5.
Ceratea Albă s-au fost chemat Tomos, însă cu prepus 16, 22, 268.
Cetăţile Dachiii cele vechi, a cărora nume mai mult s-au fost sfârşind în Dava 23. Cele de Traian şi de alalţi împăraţi într-însa făcute s-au tocmit 130, 131, 343, 344. Carile au făcut sau au tocmit în Misia, iu Pannonia si în Illiria 345. Carile au ţinut românii îti Ardial 544, 545.
Cehii, caută bohemii.
Cin macin, ţară şi împărăţie 500.
Cinci socoteale pune avtorul pentru adeverinţa niamului românesc 70, 71. Aceleaşi să află   la   scriitorii srreim
penrru niamul românilor
din Dachia 70. Ciorlu sau Cirolois, cerate în
Thrachia, între Ţarigrad
şi-ntre Udriiu 470. Ciubote verdzi, sămn de boierie
la împărăţiia grecilor 471.
Şliahul varvarilor despre crivăţ spre Italia pe unde? 283. Pentru ce nu prin Dachia ac
Şliahul oştilor Attilii 298, 299.
Ia [ia]
Iazighii, nărod 15, 17. Ian Zamoischie, scriitoriu liah 74.
Iaropolc, ficiorul lui Sveatoslav 408, stăpâneşte Chiovul ac, să fie luat femeie o fată de grec călugăriţă 409, de ia carea Olga aude legea creşriniască ac, ucide pe frate-său Oleg 410.
Iu [»]
Iugor, domnul Chiovului, bărbatul Olgăi, merge cu corăbiile asupra Ţari/gradului 386. Apoi loveşte ia Asia şi pradă Pontul ac
Iulia, fata lui Avgust Chesar 79. Desfrânările ei ac
Iulie Chesar, caută Iulie.
Iulie Nepos, împărar 308. Goneşte pe Glichirie din împărăţiia apusului 308.
X
Xanthii, nărod 25. Xenofos, doftorul 144. Xenofonr, istoricul clevetit 154. Xerolofos, munte în Ţarigrad 401.
In, Im [4]
împăraţii Ţarigradului desfrânaţi în desfătări 280.
împărăţiile cele vechi, carea după carea au urmat, şi pentru ce aşe s-au mutat 150.
împărăţiia turciască când s-au
început? 500. împărăţiia apusului să desparte
de la împărăţiia răzsăritului
375.
înţelepţii lumii carii, şi neruşinarea lor 152.
Ginghiz, hanul tătărăsc 497. Când au ieşit într-aceste părţi? ac De unde au ieşit? 343" 498. întră în Persia ac Apucă cetatea Belhul, ţara Horasan 498. împarte monarhia lumii ficiorilor ac; moare ac
GLOSAR*
A
abate vb. III - a îndepărta, a
înlătura, abur s.m. — ceaţă, fum; adiere,
vânt  slab;   tărie, alcool;
aromă; suflare, respiraţie, suflet (sufletul animalelor).
aburi vb. IV- a sufla lin, a adia.
acasăşi adv. - acasă.
acestaş pr. - şi acesta, acelaşi.
* Am înregistrat, în general, cuvintele şi sensurile care astăzi nu mai au circulaţie, sau care sunt mai puţin cunoscute, ori care, în opera lui Cantemir, sunt folosite cu alt înţeles decât cel obişnuit.
Glosarul cuprinde însă şi termeni frecvenţi azi şi chiar foarte cunoscuţi cititorului nostru, dar pe care D. Cantemir, la vremea sa, având convingerea că-i aparţine prima atestare, a simţit nevoia să-i explice (fie marginal, printr-un asterisc, fie pe loc - în paranteze rotunde —, sau între virgule); cuvintelor respective le-am consemnat trimiterea (opera şi pagina originalului), socotind că cititorul va fi interesat să vadă mai degrabă explicaţia dată de Cantemir; am glosat noi înşine aceste cuvinte atunci când explicaţia dată de autor nu este prea clară sau când în text mai cunosc şi alte sensuri; mulţi asemenea termeni au pătruns în limbă mai târziu, chiar peste secole, prin influenţa limbilor occidentale, în ciuda faptului că uneori dicţionarele îi înregistrează (e drept, cu unică prezenţă în scrierile româneşti cantemiriene). Am procedat la indicarea ocurenţei şi în cazul cuvintelor cu sensuri mai speciale, pentru ca accepţiunea dată de autor unui cuvânt să poată fi confirmată de context.
Am inclus, de asemenea, şi cuvinte uzuale azi, dar folosite de Cantemir cu forme flexionare diferite.
în cazul familiilor de cuvinte (chiar dacă înţelesul termenilor acestora nu se îndepărtează prea mult de sfera semantică a cuvântului de
1512
GLOSAR
GLOSAR
1513
acicea adv. - aici.
aciua vb. I - a-şi găsi refugiul, a se pune la adăpost; a se stabili.
acmu adv. - acum.
acoleaş, acoloş adv. - tot aici, tot în acelaşi loc.
acoluthos (Ist. ier. VII).
acoperi vb. IV- a ascunde.
acoperire s.f— ascundere, tăinuire.
acoperit adj. - ascuns, tăinuit; greu de pătruns cu mintea.
activi tas {Ist. ier. VII).
adagheu (Hr. 41).
adaoge vb. III - a spori, a înmulţi; a alătura.
adaoge re s.f. - dezvoltare; umplere, revărsare.
adăosătoriu s.m. — cel care-şi însuşeşte bunul altuia.
adăosătură s.f — exagerare.
adâncime s.f - abis.
adeat s.n. - înclinare, apucătură.
ademenimră s.f. — ademenire.
adese adj. - numeros; adv. -repede, iute.
adevăra vb. I — a asigura, a încredinţa, a convinge.
adevărat adj. - sincer; raţional, propriu; adv. — în mod real.
adevărăciune.r.yf - adevăr; încredinţare; confirmare.
adevărid lucrului - realitatea faptului.
adevereală s.f - confirmare, adeverire.
bază) - inserarea operată a avut drept scop reliefarea inventivităţii lui Cantemir în materie de vocabular; poliglotul savant român urmărea, deliberat, lărgirea orizontului de cunoaştere a compatrioţilor săi nu numai prin introducerea masivă de neologisme pentru noţiuni mai puţin sau deloc cunoscute, dar îşi îngăduia mulţime de creaţii personale, uzând de mijloacele specifice de îmbogăţire a limbii române: prefixare, sufixare, compunere sau schimbarea funcţiei gramaticale: „într-acesta chip (îşi justifica clar demersul - autorul Divanului, 2. Istoriei ieroglifice şi a Hronicidui vechimei a romano-moldo-vlahilor), spre alalte învăţături grele, trebuitoare numere [= nume] şi cuvinte, dându-te a Ie moldoveni sau a le români sileşte, în moldovenie eJlinizeşte şi în ellinie moldoveniseşte".
Glosarul - care îmbrăţişează, pentru prima dată, toate textele româneşti cantemiriene — ar putea ispiti către o cercetare exhaustivă în domeniu, fie într-o teză de doctorat, fie în alcătuirea unui Dicţionar Cantemir. Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs. Eine lexikalische Untersuchung von „Divanul" und„Istoria ieroglifică "in Vergleich zu Texten aus dan XVI, XIX, und XX Jahrhundert, Frankfurt [1978] — semnat de prof. univ. Paul Miron de la Romanisches Seminar der Universităt Albert Ludwig din Freiburg-Germania - n-a excerptat Hronicid, dar a făcut primul pas.
adeveri vb. IV - a aproba; a aduce la cunoştinţă; a se aplica.
adevericiune s.f. - încredinţare;
confirmare, adeverinţă s.f - dovadă; credinţă,
loialitate; dreptate; încredere;
după - adv. - în spiritul
adevărului, obiectiv, adeverit  adj.  - încredinţat,
convins; confirmat; adv. -
cert.
adeveritor adj.— care adevereşte, probant; afirmativ; protase adeveritoare - premise afirmative.
adins (în loc. adv.) maieude-adins - mai ales, îndeosebi.
aducător adj. - cel care aduce; pricinuitor.
aduce vb. III - a orienta, a îndrepta; ^ înainte—a. obiecta.
adulmăca vb. I—a mirosi.
adulmăcare s.f.-— descoperire, aflare; intuire.
adulmăcătoriu adj. - care intuieşte; care cercetează.
adulmăcos adj. - care miroase, cercetează.
aduna vb. 7-a strânge; a convoca.
adunarea de obşte a dimocratii -adunarea populară.
afară din fiinţă loc. adj. - ireal, iluzoriu.
afară din toată socoteala şi simţirea, loc. adv. - în mod inconştient.
aferim interj. - (turc.) foarte bine! bravo!
affectaţie sf - lipsă de naturaleţe, de normalitate, de măsură (în vorbire, în purtare).
afla vb. 7-a cunoaşte.
aflare s.f. - descoperire; rezultat, soluţie; gândire, concepţie, invenţie.
aflătoriu s.m. — inventator.
afrodisău (Ist. ier. VIII).
afthadia s.f. - (gr.) îndrăzneală; obrăznicie.
aftocrator s.m. - (gr.) monarh absolut.
agalmat (Ist. ier. 147).
agarean s.m. - păgân, necredincios (mai ales despre turci şi tătari).
agem adj. - (turc.) persan.
agi unge vb. III- a putea; a egala; a înţelege; (refl.) a să - - a lega o înţelegere, a ajunge la o înţelegere, a se alia; a se învoi.
agiutător adj. - protector, agiutor^.;/. - aliat, tovarăş; (la/)/.) provizii.
agiutori vb. IV - a susţine; a proteja.
agiutorinţă s.f - favoare.
agoană (Hr. 389).
agonisi vb. IV - a spori; a depozita.
agonisire - îmbogăţire; înma-gazinare.
1514
GLOSAR
GLOSAR
1515
agonisiră s.f. - câştig, dobândă;
provizii; economii, ahortasie s.f. - (< gr.) nesaţ,
lăcomie, ahorratos (Ist. ier. VIII), ai s.rn.pl. - ani.
aiave adv. - în realitate, într-adevăr; evident; adj. -concret, palpabil; real.
aier, în - adv. - afară; - clătit -vânt; suflu.
alaiu s.n. (Ist. ier. VII).
alătura vb. 7-a confrunta.
alăută s.f. — instrument vechi de coarde.
alăutar s.m. - lăutar.
albiciune s.f. - (fig.) puritate.
albuşid ochhdui — sclerotică.
alcătui vb. IV - a orândui; a uni, a face un tot.
alcătuire s.f. - construcţie; -loghicească - construcţie logică.
alcătuit adj. - creat, făcut.
alefiiu s.n. - alifie, pomadă.
alegător s.m. - persoană care poate face deosebire, poate selecţiona; care hotărăşte.
alege vb. III - a selecţiona, a despărţi, a împărţi pe categorii; a judeca, a aproba; a hotărî, a dispune; a numi (într-o funcţie); a adopta (o hotărâre sau un punct de vedere); a deosebi, a distinge, a remarca.
alegere s.f. - deosebire, selecţie, preferinţă; hotărâre comună, consens; opţiune.
alerga vb. 7-a recurge, a face apel.
alergător s.m. - curier.
ales adj. - selectat; deosebit, important; adv. - mai ales.
aleşui vb. IV- a urmări.
alfavita s.f - (gr.) alfabet.
alhimista, alhimist (Ist. ier. VIII).
alofil (id. VII).
amar s.n. - tristeţe adâncă.
amazoane s.f. pl. - femei ale unei ginte de războinice care nu admiteau nici un bărbat printre ele.
amăgeală s.f. - viclenie, înşelăciune.
amăgelnic adj. - amăgitor, înşelător.
amăgeu s.m. - înşelător, viclean; escroc.
amăgitoresc adj. - nesincer, amăgitori u s.m. - escroc, amăguli vb. IV- a flata, a linguşi, amărâme s.f - amărăciune, amelăţătură s.f. - menţionare,
pomenire în treacăt, ameliţa vb. I - a menţiona, a
pomeni, a semnala ceva în
treacăt.
ameliţat adj. - pomenit, menţionat.
amestec s.n. - legătură, comunitate de vederi; implicaţie, complicitate.
amesteca vb. I - a tulbura, a învrăjbi.
amestecătură s.f. - uneltire; învălmăşeală, neorânduială, încurcătură; intrigă, certuri, conflict; răscoală.
amintrilea adv. - astfel, altminteri.
amirosi vb. IV- a adulmeca.
amistui vb. IV - a dispărea; a preface.
amurţătură s.f. - asmuţire, incitare, aţâţare.
amurţi vb. IV- a tăcea; a muri; a-şi înceta activitatea.
anagnostis (Ist. ier. VII).
anangheon (ibidem).
anarh adj. - fără început.
anathemă s.f. - afurisenie prin care biserica excomunică pe cineva.
anatomic (Ist. ier. VII).
anatomist s.m. - cel care cunoaşte anatomie, dar şi cel care face disecţii.
andartic adj. - situat Ia Polul Sud; sudic.
anevsplahnos (Ist. ier. VIII).
anomalia - (ibidem).
antepathia (ibidem VII).
anthrax (ibidem).
antidot (ibidem).
antifarmac (ibideui).
apariu s.m. - cupar, mic dregător la curtea domnească în Moldova, auxiliar al paliarnicului.
apărare s.f. - grijă, prevedere, pază.
apăs s.n. - necaz, îngrijorare. apele dedesupt - apele de pe
pământ, potrivit cosmologiei
biblice: simbol al tulburărilor
trupeşti. apele diasnpra — apele din cer de
deasupra firmamentului,
potrivit cosmologiei biblice;
simbolic „de la Dumnădzău
lăsate grije" (D. 33). apelpisie (Ist. ier. VIII), apipăi vb. IV— a atinge, a pipăi, apleca vb. I—z alăpta, aplos (Ist. ier. VIII), apocrifi s.m. pl. - autori nesiguri,
neautentici, nerecunoscuţi
de biserică, apofasin adv. - (gr.) hotărât,
categoric, apofasisticos (Ist. ier. VII), apoftegma (ibidem VIII), aporia (ibidem).
apostat adj. - răzvrătit (supranumit astfel împăratul Iulian, sec. W-Hr. 256).
apostrof s.n. - (figură de stil în retorică) apostrofă.
apothecariu (Ist. ier. VII).
aprins adj. - plin de ardoare, de elan; foarte dornic de ceva.
aprod s.m. - mic dregător la curtea domnească în Moldova şi în Ţara Românească, în cadrul puterii executive.
apsifisie (Ist. ier. IX).
ir
1516
GLOSAR
apuca vb. 7-a se lua la harţă, a se bate.
arap s.m. - arab.
arăpăsc adj. - de arab, arăbesc.
arăpeşte adv. - ca arabii, în modul arabilor; limba arabă.
arătare s.f. - chip, înfăţişare; aspect, aparenţă, imagine; învăţare; sfat; aparenţă; expunere în faţa unui auditoriu; -de faţă - prezenţă; chiarâ - -demonstraţie elocventă; în la - (loc adv.) - în văzul lumii, în public; vădit.
arătătoriu adj. - demonstrativ, concludent.
arătoriu s.m. - plugar, agricultor; fierul arătoriuluî - fierul de plug.
arc s.n. - element arhitectural format din unul sau mai multe arce şi din elementele care le susţin (coloane, stâlpi, ziduri); arcadă.
arcos adj. — arcuit.
arctic adj. - nordic, polar.
arete {Ist. ier. VIII).
argumentui vb. IV - a veni cu probe concrete, a dovedi.
arhetip s.n. - model primordial (după care se călăuzeşte cineva).
arhitect (Hr. 345).
arhond s.m. - titlu de nobleţe; formulă de politeţe cu care se adresa cineva unui boier.
arm s.n. - parte a piciorului de dinapoi al  unui animal, situată între genunchi şi şold. armaş s.m. - dregător în Moldova şi Ţara Românească, însărcinat cu aplicarea pedepselor, armă s.f. - (la pl.) conflicte armate, stare de beligerantă, război; trupe; (fig.) mijloace de luptă, armărie s.f - (fig.) arsenal, armătură s.f - (fig.) totalitatea mijloacelor de care se serveşte cineva într-o acţiune; arsenal, aromate (Ist. ier. VIII), ars adj. - (fig., despre inimă,
suflet) zdrobit, distrus, arsură s.f. - (fig.) înflăcărare,
pasiune, avânt, ardoare, arşin s.m. - veche unitate de măsură  pentru lungime, egală cu 0,711 m. articul s.n. - (anat.) articulaţie; (gram.)  articol; articulul glasului - silabă; articol, stipulaţie într-o convenţie. Vezi şi articule (Ist. ier. VIII), asămănare s.f. - identitate; -cuvântului-omonimie; simbolizare (cu ajutorul unei pilde).
ascuns adj. - tăinuit; ocult;
ascunsul inimii - conştiinţa, ascuţit adj. - fin („ascuţite
urechi"); pătrunzător („viderea
ochilor ascuţită"); inteligent;
ager.
GLOSAR
1517
ascuţitură s.f — subţiere, şlefuire.
aspidă s.f - animal fabulos, imaginat ca o reptilă sauriană cu coada veninoasă.
aspuma vb. /-a face spume.
aspumat adj. - înspumat.
astrolav (Ist. ier. VIII).
astronom (DA).
astruca vb. 7-a înmormânta.
asupra stările - circumstanţele superioare.
asupra (în: mai cu asupra adv.) -mai mult, cu vârf şi îndesat.
asupreala s.f. - necaz; constrângere, forţare.
aşedza vb. I-a orândui; a stabili, a fixa, a statua; a statornici; a uni, prin căsătorie, o pereche.
aşedzare s.f. - instalare; organizare; linişte, pace; cu -adv. — statornic.
aşedzământ s.n. - întocmire; situaţia, starea locurilor; ansamblul condiţiilor materiale, sociale, morale care definesc, la un moment dat, specificul existenţei dintr-un anumit loc; prevedere, stipulaţie, statornicire (într-un tratat); - de pace - convenţie, tratat de pace.
aşedzător adj. - care rămâne neschimbat, stabil.
aşedzătură s.f. - rânduială, statornicire; convenţie.
aşeşi adv. — aidoma, întocmai; chiar.
aşijderea adv. — de asemenea; tot astfel.
aşternut s.n. - pat, culcuş, atheofovie (Ist. ier. VII), atic, aticesc adj. - din Atica, atici vb. IV - a vorbi dialectul atic.
atâta cât conj. - tot astfel, aşa
încât, pentru ca. atmeidian s.n. - hipodrom, atocma adv. - întocmai, la fel,
asemănător, potrivit, atocma vb. 7-a se potrivi
întocmai (cu altceva), a se
adapta perfect (la) ... atocmat adj. - potrivit; nivelat, atocmire s.f. - potrivire, atom, atomuri (Ist. ier. VIII) - şi
(fig.) individ, persoană, atomist (ibidem). atunceasi adv. — tot - - concomitent, în acelaşi timp. aţă (în: pe - adv.) - drept plan. aţină vb. /-a atârna, au conj. - oare, sau. audzitoriu adj. - care aude, care
ascultă, austru (Ist. ier. VIII), avaniie s.f. - (gr.) asuprire,
cruzime; lipsă de omenie, avere  (în:  averea  minţii) -
înţelepciune; stare, facultate
(D. 101). avgust (Hr. 143).
1518
GLOSAR
GLOSAR
1519
avgustesc adj. - împărătesc.
avthentic (Hr. 75).
azbuche s.f. - termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic.
axon subst. — „osie", axa imaginară a pământului (D. I).
B
baier s.n. - amulet; legătură.
balaban s.m. - o specie de şoimi.
ban (Hr. 539).
barbara (Ist. ier. IX).
basnă s.f. - poveste; fabulaţie,
scornire, bateleşte s.f. - loc bătătorit, arie,
bătătură, băga (în expr.) a băga pe cineva la
mână — a pune mâna pe
cineva.
bărbat adj. - viteaz, puternic, curajos.
băsnui vb. IV- a fabula, a debita
fantezist, băsnuitor adj. - mincinos, bătrâneţe s.f. - vârstă, bătrâni vb. IV - a înainta în
vârstă, a căpăta experienţă, bâhă (în: a prinde -) - a tăgădui, bântui vb. IV - a tulbura, a
chinui, a persecuta, a nă-
păstui. bântuială s.f. - asuprire, bântuire   s.f.   - năpăstuire,
persecuţie.
bântuitoriu s.m. şi adj. - asupritor; vătămător, persecutor.
bârzoiat adj. - ridicat, umflat.
becisnecie (bezcisnecie) s.f — ticăloşie; decădere; sărăcie; trebuinţă măruntă; neputinţă fizică.
becisnic^'. - mititel, mărunţel; sărman.
bejenire s.f. - refugiere din faţa
năvălitorilor, beli (în: budzele a-şi -) - a desface
astfel buzele încât să se vadă
dinţii.
beliag s.n. - semn de recunoaştere; parolă, beznă s.f - abis.
bezsrebărnic adj. - (sl.) fără de
arginţi, neagonisitor. biftuire s.f. - ghiftuire, saţ. bilială s.f. - albeală, culoare albă;
suliman alb. bine (în: - învoit) - pe plac. binele subst. - binele filozofic şi
moral; bunătate, avantaj, birar s.m. - strângător de biruri, bişug (bivşug) s.n. - bogăţie,
belşug, îndestulare, bişugit adj. - îmbelşugat, bişugos (bivşugos) adj. — bogat,
îndestulat, înstărit, biv  s.n.  -  îndestulare, saţ;
abundenţă; de - adv. - din
destul, din plin. blagocestiv adj. — (sl.) evlavios,
binecredincios, preacucernic.
blagodarenie s.f. - (sl.) mulţumire.
blagorodie s.f. - (sl.) nobleţe, neam bun.
blagorodnic adj. - (sl.) nobil, de neam mare.
blagourrobnic (Ist. ier. IX).
blăstămăţesc adj. - afurisit; imoral, necinstit.
blăstămăţeşte adv. - ca un blestemat.
blândeţe s.f - modestie; smerenie.
bleandă, blen-de s.f — scrisoare, depeşă.
blem interj. - să plecăm! să mergem!
blendău s.m. - o specie de şoim.
blojeritură s.f — calomnie; scornitură; trăncăneală, vorbă de clacă.
blojiritor s.m. - clevetitot, bârfi tor.
blojori (blojorî) vb. IV - a defăima, a bârfi, a cleveti.
bloscori vb. IV— a vorbi de unul singur, a plănui cu voce tare.
bloşticăi vb. IV- a bâjbâi.
boagă, pl. boaghe s.f. — bufniţă.
boala hronica (Ist. ier. IX).
boală de voie rea — melancolie.
boală împărătească — gălbenare, icrer.
boală uscâcioasă - boală care slăbeşte, care usucă, oftică.
bobăietură s.f. - vorbă fără înţeles; aiureală.
bodz, boadza (pl. bodzi, boadze) s.m. şif. — zeu, zeiţă, zeitate; idol.
bog (b[ojieiu]) - Dumnezeu, bogaz s.n. - strâmtoare, liman; golf.
bogooteţ s.m. - (sl.) sfânt părinte, bogoslov  s.m.,   adj.   — (sl.)
binecuvântat. boier de sfat - sfetnic, consilier. boierime de divan — sfat boieresc, bolbăi vb. IV - a vorbi fără
înţeles; a bălmăji, bolbăitură s.f. — vorbire neînţeleasă; exprimare confuză, bolborăi vb IV- a bolborosi, bold s.n. — pinten; ţeapă; (fig.)
imbold, îndemn, boldi vb. IV - a îmboldi, a
impulsiona, boldit adj. - holbat, bolditură  s.f.  - înţepătură,
împunsătură, boli vb. IV - (fig.) a născoci
(ceva josnic), boliac adj. — bolnav, suferind, bolnicios adj. - bolnăvicios, bortă s.f. — gaură, scobitură, bostangiu s.m. - soldat din garda
sultanului având în grijă
grădinile Seraiului, boţi vb. IV - a înghesui, a
îngrămădi, brăni vb. IV - a împiedica, a
opri. brâncă s.f. - labă.
1520
GLOSAR
GLOSAR
1521
brâneaţă s.f. - cingătoare (de sabie).
brâul ars - zona ecuatorială, breb s.m. - castor, brehăi vb. IV— a lătra, brehăit (brehăitură) s.f. - lătrat, hămăit.
brehău s.m. - dulău; adj. lătrător.
brehnace s.f. - o specie de uliu.
brudatec adj. - prostănac.
brudi vb. IV - a spune prostii.
brudiesc adj. — copilăresc, nematurizat, tineresc; crud, fraged.
brudior adj. - tânăr, fraged.
brudiu adj. - tânăr, copilăresc.
buăr s.m. — bour, zimbru.
buărat (buorat) adj. - ca de bour.
buărî vb. IV - a se repezi, a se îndrepta spre ceva; a împunge; a ciuli (urechile).
bubuşlie s.f — boabă, pilulă.
bucă sf. - fiecare din cele două părţi ale obrazului de la tâmplă până la bărbie; falcă.
buche s.f — numele literei a doua din alfabetul chirilic (b).
bucium s.m. - trunchi (de arbore); tulpină, butuc de viţă de vie; (fig. „romanii sunt bucium ii viii Dachii...").
buhăbie s.f. - buhăială, umflare.
buhnet s.n. - zgomot înfundat, pocnet.
buieci vb. IV - a ameţi de pe urma succesului, a se îngâmfa, buiecie s.f - îngâmfare.
buigui vb. IV— a aiura, a spune vorbe fără rost; a năuci, a buimăci, a zăpăci, a ului; a-şi pierde cumpătul.
buiguire (buiguitură) s.f. - vorbire fără şir, aiureală.
buiguit adj. - zăpăcit, aiurit; uluit.
buiguitor adj. - fantezist, fără
înţeles, în dodii, buluc s.n. - ceată, grup; unitate
mică de soldaţi (companie) la
turci.
bun adj. - cucernic; pe care te poţi bizui, folositor, util; ^ socotitor in - chibzuit.
bunătate s.f. - virtute, calitate morală; bunătăţile obiceinice - bunele moravuri, virtuţile morale.
bunele s.f. pl. - calităţile, însuşirile bune ale omului.
bunătăţimare sf— faptă bună, de laudă; însuşire personală deosebită, norocoasă.
bunuri s.f. pl. {cereştilor -) -bunătăţile cereşti.
bunguitură s.f. - vorbă negândită aruncată la întâmplare.
bură s.f - furtună.
burzului vb. IV- a se frământa, a se înfuria.
burzuluire s.f. - frământare; neorânduială, înghesuială.
burzuluitor adj. - răscolitor.
busurman s.m. - musulman, mahomedan.
bute s.f. - butucul roţii (de la căruţă).
butios adj. - ca o butie; noduros. bunicul morţii - butuc de călău.
C
cabala (Ist. ier. XI). cabalist s.m. - cel versat în cabala iudaică.
cabaniţă s.f. - manta domnească pe care sultanul o dădea domnilor la confirmare odată cu cuca, sangiacul, topuzul, sabia etc.
cacodemon (Ist. ier. XI) s.m. -demon, diavol, vraci; gând rău, rea intenţie.
cacum s.m. - hermină.
caftan s.m. - (turc.) manta albă, lungă şi largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau domnii şi boierii la solemnităţi.
cahlă s.f. - cuptor de topit metalele; coş pe unde iese fumul la un cuptor.
caie s.f. - gaie, o specie de uliu; pasăre răpitoare.
cale - drum; - delungată - cale lung(ă); - vieţii - orientare în viaţă, drumul parcurs...
calicios adj. - de jos; obraznic.
camilopardal s.m. - animal fabulos imaginat ca o asociere între cămilă şi leopard; girafă.
can (cani) adv. - cam.
canon s.n. - lege; regulă, normă;
- de obşte - regulă generală, cap s.n. - conducător, şef, domn, monarh; început; principiu, element; punct, prevedere, articol într-o convenţie; dar şi: capăt, sfârşit, punct terminus.
capăt (—ui voroavei) - sfârşitul cuvântului, articolul (hotărât).
capichehaie subst. - (turc.) capuchehaie, reprezentant sau agent diplomatic al domnilor români pe lângă Poarta Otomană.
capişte sf - templu.
capitolin adj. - care aparţine Capitoliului: tabla - -â este arhiva statului (tabulariurn) care se afla pe colina fortificată din centrul Romei antice, Capitoliu.
capitul s.n. (Ist. ier. XI) - dar şi: articol, punct, prevedere (într-o convenţie).
careşi pr. - fiecare.
carată s.f. - trăsură uşoară; caleaşca.
carile (tot -) pr. - oricine, oricare.
carne s.f. - trup.
carte s.f. - scrisoare; document scris; cărţile vieţii - cărţile faptelor bune şi rele ale oamenilor.
carvuncul subst. - piatră preţioasă.
1522
GLOSAR
casă s.f. - familie, neam; „familii de case..." - neam (bun sau mare); adv. de casă — obişnuit, firesc, castel (Hr. 344). catalog s.n. (Ist. ier. XII) - listă
(alfabetică), catarractă s.f (ibidem) - cascadă, cătargă subst. - şantier naval; închisoare portuară, loc de muncă forţată, catastih s.n. - catastif, condică de
însemnări, categorii s.f pl. (Ist. ier. XII) -categoriile logicii şi ontologiei aristotelice, catholichi adj. (Ist. ier. XI) -
(el.) universal, general, cazaniie s.f. - predică, omilie, cuvântare, cu caracter moralizator, pe baza textelor religioase; poveste cu tâlc. cădea vb. II- a se întâmpla; a sosi
fără veste, cădere s.f. - întâmplare, hazard, eveniment (neprevăzut); decădere morală sau într-o situaţie inferioară; - chemătoare - (gram.) interogaţie; cazul (vocativ), căială s.j. - re muşca re, căinţă, căielnic adj. - care se căinează; care deplânge nenorocirea cuiva.
călăfătui vb. 7-a astupa cu câlţi crăpăturile dintre scândurile
unei corăbii şi a le unge cu
păcură, spre a nu lăsa apa să
pătrundă prinrre ele. călca vb. 7-a surprinde; a
covârşi, a întrece; a vizita; a
necinsti, a nesocoti, calcan  s.n.  -  scut, pavăză;
întăritură, zid de apărare, călcare (înceată - ) - mers tiptil, călcătură   s.f.   - nesocotire;
năpădire (de oşti), căldărăresc adj. - de caldă rar,
ţigănesc; grosolan, primitiv, cămară s.f. - odaie; încăpere în
care  se  păstra tezaurul;
vistierie, cănii li vb. IV-z se transforma în
cămilă.
căptuşi vb. IV- (fig.) a ascunde; a acoperi; a înşfăca.
căptuşit adj. — acoperit; cuvinte, voroave ^ -e — spuse mincinoase, care ascund adevărul, nesincere.
căptuşitură s.f. - mască; fals, falsuri.
căpuşi pline de singe (Ist. ier. 628).
căsaş s.m. - om de-al casei: familie, slugi; adj. — casnic.
cărargă s.f. - corabie.
catalige s.f. pl. (adjectival) „catalige picioarele... Cămilei" -picioare lungi.
cătărig s.m. - adolescent.
cătărigie s.f. - adolescenţă.
cătineluş adv. - puţin.
GLOSAR
1523
căuta vb. 1-3. se încadra, a se
include; a viza; a cerceta, a
privi către ceva; a urmări, căutare sf. — judecată; încercare;
interes pentru cineva, milă,
bunăvoinţă; ^ w?/7 - adulare,
linguşeală, cândai (cândailea) adv. - cumva;
cândva, vreodată; doară. când de când, adv. - într-o clipă;
repede, cârcel, cârceie s.n. - căpuşă, cârjob adj. - strâmb, încovoiat;
nedrept, cârni vb. IV - a crâcni, a se
împotrivi cu vorba, cât conj. - încât, astfel încât, aşa
încât; fără - - decât, afară
de.
câtăva, adjectival - mărişor.
câtinţă j-./- cantitate; categorie a logicii şi a ontologiei aristotelice.
cea de apoi — sfârşitul, rezultatul;
cele de pe urmă. ceas s.n. - oră, vreme. ceasornicid cel de steclă - clepsidră, ceată s.f. - mică unitate militară;
buluc.
ceauş s.m. - mic comandant de oaste la curtea domnească, de obicei comandant la vânători.
cehni vb. IV- a lătra.
cefnit s.n. - lătrat scurt, repetat, agitat; chefuit.
ceaia ce iaste - esenţa, quiditatea (categorie a logicii aristotelice).
ceinţa s.f. — qualitas, calitate.
cerbice s.f. - ceafă, grumaz.
cerca vb. 7-a căuta, a analiza; a cerceta, a tatona.
cercător s.m. - cercetător.
ceresc adj. - spiritual, divin.
cereştii s.m. pl. - exponenţii lumii divine, Dumnezeu şi slujitorii săi, îngerii, sfinţii.
cereştile adj. pl. - (în concepţiile religioase) ceea ce vine din cer, de sus, de la Dumnezeu; divin.
ceriul dintăi - cerul actual menit,
după Biblie, să se transforme
în cel nou. cerşi vb. IV- a cere, a ruga. certa vb. 7-a pedepsi, certare s.f. - pedeapsă, cescuţ s.n. - (dim.  < ceas)
moment, clipă, timp scurt, cetate s.f - (cu sens colectiv)
locuitorii  dintr-o cetate,
soldaţii unui oraş înrărit,
fortificat, cetăţean s.m. - locuitor, cu
îndatoriri militare, al unei
cetăţi; om, locuitor civil al
unei cetăţi, cevaşi adv. - foarte puţin; nemică
- - câtuşi de puţin, cezlui vb. IV- a lega strâns, cezluit  adj.  -  legat sttâns;
înfăşurat bine.
1524
GLOSAR
GLOSAR
1525
cfartana (Ist. ier. XII).
cfestor .s.m. - magistrat care administra finanţele statului la romani.
cfidditas (Ist. ier. XII) - esenţa fenomenelor, substanţa, categorie a logicii şi a ontologiei aristotelice.
chedz s.m. - piază (rea sau bună), augur, prevestire; auspiciu.
chelariu s.m. - slujitor al pivniţelor şi cămărilor domneşti.
chentru (Ist. ier. XII).
chesar s.m. - împărat (roman).
chesăresc adj. - împărătesc.
chiar adj. - clar, limpede, lămurit, simplu; curat.
chichiţă s.f. - lădiţă.
chip s.n. - mod, fel; înfăţişare, aspect; persoană: „chipuri vrednice de credinţă"; fiinţă, vieţuitoare; reprezentare (artistică), imagine, idee, cuvânt; model, figură reprezentativă, tip (literar); omenesc - condiţie umană.
chinic adj. - cinic.
chinovion s.n. - mănăstire de călugări care trăiesc laolaltă, în comun.
chit, chiţi s.m. - balenă.
chiteală s.f. - judecată, chibzuinţă, socoteală; gândire, cuget; contemplaţie; studiu; idee, plan, preocupare.
chiti vb. IV- a judeca, a calcula; a plănui; a cugeta.
chitire sf - deprindere, cuget.
chititoriu s.m. şi adj. — socotitor, calculator, judecător (al unei situaţii).
chiverniseală s.f. - comportare; judecată, chibzuinţă, reflectare; acţiune; conducere; măsură. ~ de obşte - bunăstarea generală.
chivernisi vb. IV- a gospodări, a administra; a conduce, a orândui; a se comporta.
chivernisitoriu adj. - gospodar, chibzuit.
chivot s.n. - corabie, arcă.
chizmire s.f— pizmuire; alcătuire, întocmire.
ciabur (ciambul, ciabil) s.n. -hoardă; grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive; bandă, ceată de oameni care pradă; armată cotropitoare.
ciacal s.m. - şacal.
cii adv. - aici, aci, ici.
cineşi pr. — cine; fiecare.
cinie s.f. - instrument, unealtă; armă, sculă, dichis; maşinărie.
cinste s.f. - veneraţie, cult; rang social, dregătorie; domnie; cunoştinţa cinstii- învăţătura morală; - epitropiii - rangul domniei; ~ politicească -onoruri sociale.
cinsteş adj., adv. - cinstit, corect, drept, onorabil; curat.
cinsteşie s.f. — cinste, omenie, ciocoime sf - slugile boiereşti
care se ocupau cu strângerea
birurilor  şi  cu apărarea
avutului stăpânilor, ciocotniţie s.f. - mentalitate de
ciocoi; flecăreală, linguşire,
bârfă, uneltire, cira s.f - (turc.) un fel de arbore
răşinos.
ciriteie s.f. (pl.) - desiş, tufiş; mulţime de copaci tineri, stufoşi.
cirtă s.f. - lucru foarte mic,
neînsemnat; interval de timp
foarte scurt; clipă, citială s.f. - citire, citit, ciuciuli  vb.  IV - a ciuguli
(penele), ciudă j./'- minune; lucru straniu,
ireal,    fabulos; năpastă,
nenorocire, necaz („ciuda
lumii... Neron"). ciudesă s.f. - minune, miracol;
mirare, uimire, ciudi vb. IV- a se mira. ciung s.n. - trunchi de copac fără
ramuri şi frunze, ciurfuială s.f. - mocirlă. ' civert s.n. - sfert, clăncăi vb. IV - a croncăni (o
cioară).
clăti vb. IV - a se mişca, a se deplasa; (fig.) a se emoţiona, a se tulbura, a se înduioşa; a se zgudui, a se cutremura.
clătire s.f. — schimbare, evoluţie (în ontologie); mişcare, deplasare; afectare, zbucium.
clătitoriu s.m. - persoană (cauză) care impulsionează; - firii motorul divin, divinitatea; neclătitul - - Dumnezeu.
clevetă s.f - calomnie, ponegrire, bârfă; - limbilor - gura lumii, oprobriul public.
clevetnic s.m. - intrigant, bârfitor, calomniator.
clinciuros adj. - ţepos, spinos.
clipală s.f - clipă, moment.
clironomie s.f. - moştenire.
clironomitor adj. - ereditar.
clonţ s.n. - cioc, plisc.
cohăietură s.f. - curbură; răsucire; ocoliş, înconjur.
cohâiat (cohâios) adj. - încovoiat, curb; strâmb.
colachie (Ist. ier. XII).
colliga (Hr. 29).
colon (ibidem 127).
colonie (ibidem 65) .
colun s.m. - măgar sălbatic.
comedie (Ist.ier. XII) - reprezentaţie cu caracter comic (în timpul lui Cantemir, în genere, producţie pantomimică).
comendă s.f. - conducere, comandă (a unei oşti).
comentator s.m. - tălmăcitor.
comes s.m. - titlu de nobleţe, comandantul unei cetăţi, al unei armate.
1526
GLOSAR
GLOSAR
1527
comitis {Ist. ier. XII), comos adj. - pletos, conceni vb. IV- a (se) sfârşi, condei s.n. - capitol (vezi Ist. ier. XI).
condiţii s.f. pl. {Ist. ier. XII).
coneţ s.n. - (sl.) sfârşit.
confirmaţie s.f. - confirmare.
consul (Hr. 80).
consulat s.n. - perioadă de guvernare a unui consul.
conştienţie (Hr. 163).
j^onteni (con ti ni) vb. IV— a opri, a reţine; a înceta; a limita.
contenire s.f. - abstinenţă.
contenit adj. — înfrânat, cumpătat.
content (Hr. 249).
con ten tui (ibidem 248).
continuaţie sf. - continuare.
copil (Hr. 73).
coracos s.m. - (gr.) corb.
coracopardal (coracopardalis) s.m. - (gr.) fiinţă imaginară creată de Cantemir prin asocierea dintre corb şi leopard.
corăbierie s.f. - navigaţie, negoţ pe apă.
corenie s.f. - origine, început, correspondenţii (Ist. ier. XII), cornorat (cornat) adj. - cu
coarne, încornorat; încol-
ţurat, colţuros. cormd slavii — cornul gloriei, al
urcuşului social.
corogit adj. - supus degradării; corodat.
coronă s.f — încununare; (fig.) putere monarhică, suveranitate, monarhie; suveran; stat, ţară.
corţii vb. IV- a roade, a ronţăi.
corui s.m. - uliu.
cosătoriu s.m. - croitor.
costandă (constandă) s.f— veche monedă de argint (folosită în Moldova) valorând între 10 şi 13 bani.
costrăuş (costrăş) s.m. - biban.
coş s.n. - tabără; cavitate toracică a animalelor.
coşcodan s.m. - o specie de maimuţă cu coada lungă.
cot s.m. - unitate tradiţională de măsură în lungime de cea 0,637 m, măsurând distanţa între cot şi vârful degetului mijlociu de la mână.
cotei s.m. - câine.
covăit adj. - încovoiat, curbat.
covăsală s.f — (fig.) vrajbă, intrigă.
covârşi vb. IV - a depăşi, a întrece; a (se) umple (cu un lichid).
crăi vb. IV- a domni, a împăraţi, crainici vb. IV - a anunţa, a vesti.
crăncăit s.n. — croncănit, crăngăi vb. IV— a croncăni, crăngos adj. - cu multe crengi.
crede vb. III'-aîncredinţa; a (se)
încrede, a avea încredere; a se
considera, credinţă s.f. - încredere, crieri (lipsa - -lor) — lipsit de
inteligenţă; act necugetat, crivăţ s.n. - miazănoapte, nord. crivăţan adj. - de miazănoapte,
nordic.
crud adj. - (fig., despre oameni)
necopt, imatur, crunt adj. - sângeros, însângerat,
roşu.
cucă s.f. - căciulă înaltă, împodobită cu pene de struţ, pe care domnii o primeau de la sultan cu ocazia învestiturii.
cuciritură s.f - închinăciune, plecăciune de politeţe, temenea; - linguşită, -politiciască - linguşeală, politeţe prefăcută.
cucon (cocon)s.m.-copil, prunc (mai ales moştenitor, urmaş).
cuconie s.f. - copilărie.
cucunoz s.m. - cuc; dar şi: specie de pasăre răpitoare. •
culege vb. III — a colecţiona.
cumbea s.f. - cupolă.
cumpăna ceriidui — zenit; dreptate divină; - dreptăţii — dreptate divină, justiţie imanentă; morţii — ameninţarea morţii.
cumpănă (- nevădziită) — Dumnezeu.
cumpăni vb. IV— a-şi împărţi viaţa în răstimpuri egale (D.V).
cumpleciune s.f. — cruzime.
cunoaşte vb. III — a şti; a recunoaşte; a-şi da seama; a scruta, a vedea, a afla; a socoti; a gândi; a dovedi.
cunoscătorii! s.m. - om instruit; om de ştiinţă; fdozof; adj. — conştient.
cunoştinţă s.f — cunoaştere, ştiinţă; mai detiainte - -previziune; - înainte — cunoaştere anterioară (de tip aristotelic).
cuprinde vb. III — a pricepe, a înţelege; a încăpea, a ajunge; a copleşi.
cuprindere s.f. - dobândire; privire de ansamblu, sinteză, cuprins; - -a minţii -generalizare, teoretizare.
cura vb. I-a curge.
curan s.n. - Coran, cartea sfântă a musulmanilor cuprinzând învăţăturile profetului Mohamed.
curat adj. - neprihănit, drept; corect, cinstit; clar, simplu; ctirată-inimă — gânduri sincere; adv. - clar, precis; direct, pe şleau.
curator adj. - curgător.
curăţenie s.f. - cucernicie; -inimii - sinceritate.
1528
GLOSAR
GLOSAR
1529
curaţi vb. IV - a (se) lepăda de cineva, a scăpa de ceva; a (se) purifica.
curăţie s.f - puritate.
curaţi tor adj. - purificator.
curbau subst. - (turc.) holocaust; ardere de tot.
curechiu s.m. — varză.
curgere s.f. - curs, evoluţie.
curmă s.f - tăiş, ascuţiş.
curmei s.n. - frânghie sau funie făcută din coajă de rei.
curopalat (Hr. 350).
cust s.n. - curs, durată.
custa vb. 7-a trăi.
custoriu subst. — cositor.
cute sf - piatră de ascuţit; gresie.
cuvăit adj. - curbar; şerpuitor.
cuvios adj. (şi adverbial) - fermecător, atrăgător, agreabil; cuviincios, potrivir, respectuos.
D
da vb. I (dându-şi cuvinte) -făcând înţelegeri (conspirative).
dar (în - ) adj. - degeaba, fără plată.
darn (în - ) adv. - în zadar, dascăl s.m. - învăţător; îndrumător; călăuză. datoriia firii — moartea, dălog s.m. - dârlogi, hăţuri.
daraban s.m. - soldat pedestm, de regulă mercenar, făcând parre din armata domnească.
dăscălie s.f. - învăţătură, ştiinţă.
dârjie s.f - dârzenie, ambiţie, cutezanţă; furie; nesupunere.
dârmoetură s.f - vorbă goală.
dârmoia vb. I - a cânrări faprele cu multă atenţie; a cerne.
dârmoiu, -oaie s.n. — ciur cu găuri mari.
decinde adv. - dincolo.
defăimăciune s.f. - defăimare, desconsiderare.
dejgheuca vb. I- (fig.) a povesti amănunţit.
delungare s.f. - întârziere, amânare.
delungar adj. - temporizat, amânat.
demăna vb. I-a susţine, a ajuta, demoni vb. IV - a da caractet
demonic, denafară adv. (substantivat la pl.)
- afaceri, treburi externe, deochetor adj. - care deoache. deosăbi vb. IV- a se răzleţi, a se
răspândi în direcţii diferite, deosăbi de loc. prep. — în afară de. depândi vb. IV-a pândi de mult,
a aştepta pregătit de ceva. deplomată (diplomată) s.f - act
oficial, hrisov, descăleca vb. 7-a întemeia; a se
aşeza statornic într-un loc,
întemeind o ţară. descălecătură s.f — întemeiere.
descâlci vb. IV- a descurca, descâlcit adj. - descurcat, lămurit, clar.
descâlcimră s.f. - descurcare;
rezolvare, elucidare, descânta vb. I- (opusul lui cânta)
a convinge, desficiori vb. IV - a lăsa fără
ficiori, fără pui. desfrătat adj. - (?) neînfrăţit,
neîmperecheat; fără nici o
legătură, nelegat, desfrăţi vb. IV- (?) a se detaşa, a
se despărţi de cineva (cu care
a avut o relaţie), desfrânat adj. şi adv. - fără frâu;
(fig.) fără măsură, lipsit de
control.
despărinţi vb. IV - a lăsa fără pări n ţi {vezi: desficiori).
despicătoriu s.m. - tăietor; anatomist; chirurg; cel care face autopsie.
despletici vb. IV - a lămuri, a descurca ( o situaţie).
despot (dispot) s.m. - (în Imperiul bizantin) stăpânitor autonom al unei provincii, al unui ţinut.
despune vb. III - a împărţi, a repartiza, a orândui.
desputaţie (disputaţie) s.f. -dezbatere, dispută; a fiice - -a controversa.
destrăma vb. I - a analiza în amănunţime.
desvăsca vb. 7-a dezbrăca.
deşartă adj. (lună - ) - ştirbită.
deşertare s.f - zădărnicie.
deşteptat adj. - instruit.
detuna vb. 7-a trăsni.
deurpanic (Hr. 138).
devălomi vb. IV- a se amesteca.
devecuşi subst. - (arabă) căni ilă-pasăre.
devestăvcie s.f. - (sl.) feciorie, castitate.
dezbate vb. III - a scăpa, a se elibera; a revendica.
dezbarere s.f. - eliberare.
dezbărat adj. - fără oprelişti.
dezgrăi vb. IV - a dezice; a retracta; a nu mai recunoaşte un lucru spus; a-şi retrage cuvântul.
dezsămăna vb. 7-a se desolidariza; a se dezice de cineva.
dezvăli vb. IV- a da în vileag; a face cunoscut; a se vădi.
dezvălire s.f. - descifrare; descoperire, clarificare.
dezvăra vb. 7-a se desprimăvăra, a se împrimăvăra.
diafora s.f. - (gr.) deosebire.
dialect s.n. - limbă; vorbire; grai.
dialectic s.m. (Ist. ier. IX) -dialectician, (în filozofia antică) persoană care foloseşte raţionamente contradictorii.
dialecticesc  adj.  - dialectic,
formal; logic, dialog s.n.   (Ist.   ier.   IX) -
convorbire.
1530
GLOSAR
GLOSAR
1531
diathesis (diathesin) s.f. (Ist.ier. IX) - dispoziţie, rânduială, ordinea naturii, diavoli ie s.f. — faptă mârşavă;
ticăloşie; viclenie; răutate, dicăi vb. IV - a spune vrute şi
nevrute, dictator s.m. (Hr. 143). didascal s.m. - învăţător, profesor; preceptor, dascăl, didascalie  s.f  - învăţătură;
pricepere, iscusinţă, dihăniesc adj. - (comportament)
ca de animal (sălbatic), dihonie s.f. (Ist. ier. IX). dimocratie s.f (ibidem) - (în afara sensului curent şi:) anarhie;   republică, sfat boieresc; sfatul ţării; adunarea poporului. dinafară clătitoriid— Dumnezeu, dinăoarea adv. — adineauri, discolie s.f (Ist. ier. IX) - (gr.)
dificultate, disidemonesc adj. — superstiţios, disidemonie s.f (Ist. ier. IX) -
superstiţie, disputaţie s.f. - controversă; ceartă.
distihie s.f. - (gr.) ghinion, nenorocire, nefericire.
div, divuri s.n. - chip, fel; (adjectival) meşteşugit, minunat.
divan s.n. - (în Turcia din timpul sultanilor şi în ţările aservite ei)  consiliu  cu atribuţii
politice, administrative şi juridice, alcătuit din cei mai înalţi demnitari; (în ţările române) sfat domnesc; judecată, proces.
divă s.f. - mirare, uimire; lucru neobişnuit, minune.
do bă s.f. - tobă.
dobândă s.f. — pradă de război.
dobitoc s.n. - animal iraţional, animal insensibil; dobitoace sămâluitoare — fiinţe raţionale; - simţitoare - fiinţe sensibile; (metaforic) boier moldovean; dobitoc duppus -animal domestic; ţăran iobag moldovean; dobitoc ceresc -constelaţie cu nume de animal; dobitoc platonic esc -omul.
dobitocit adj. - transformat în animal.
dodei vb. IV- a supăra, a necăji;
a pricinui cuiva un necaz, dodeială sf— tulburare; supărare;
mâhnire, necaz, dodii s.f pl. - aiureli, toane;
capricii.
domesnic adj. - de casă, domestic.
domni s.m. pl. - stăpâni.
donanma (dunanma, dunalma) s.f (Hr. 84) - triumf, serbare (turcească) care ţine mai multe zile şi nopţi cu ocazia unui eveniment important:
repurtarea unei victorii sau
cucerirea unei cetăţi, donoima (dunaima) s.f. - flotă, dos (a da - ) - a o lua la fugă (din
calea duşmanului);  a se
retrage.
dosadă s.f. - ocară; înfruntare; supărare, mâhnire; zbucium, chin, durere, dosădi vb. IV - a ocări; a înfrunta; a mustra; a chinui; a persecuta; a corupe, dosădire s.f. — ocară, chin. dosăditură s.f — ocară, înfruntare. dram,-uri s.n. - puţin: - -id vieţii — puţinul vieţii; veche unitate de   măsură   a greutăţii, echivalentă cu cea 3,18-3,23 grame;   (la   pl.) drahme (monede greceşti de argint), drăpnicie s.f - fire, nărav,
comportament; tagmă, drăpt s.n. — drept, jurisprudenţă; adj. --mijlociu - aşezat la mijloc,   cumpănit; s.m. dreptcredinciosul; cel drept; driaptăpotrivire - echilibru. drob,-uri s.n. - (la pl.) măruntaie, dropică s.f- hidropizie, idropică. dropicos  adj.  —  bolnav de
idropică; umflat; greoi, duc (ducs) s.m. - titlu purtat de conducătorul unui ducat; duce; mare senior feudal; cap, conducător, ducător s.m. — povăţuitor; conducător; călăuză.
duh s.n. - suflet, spirit, psihic; suflare, respiraţie; suflu, viaţă; intenţie, plan, minte, gând; tărie, putere; (la pl.) calităţi, virtuţi, talente; vieţuitoare (mai ales în înţeles de om); - sămăluitoriu -spirit raţional; - simţitoriu -raţiune; - de tulburare — imbold spre învrăjbire; -înalt, ^înfiat - infatuare; duhul a toată viaţa — Sfântul Duh; - rău — diavol, drac; duhul vinului (Ist. ier. X).
duhnicesc adj. - sufletesc, spiritual.
dulce (cu - ) adv. - cu plăcere, cu bucurie; bucuros.
dulceaţă sf— satisfacţie, plăcere.
dulf s.m. - delfin.
dungă s.f. - linie, duet; dunga ceriului — zona ecuatorială.
dzăcătoare s.f - boală la pat.
dzăciuială s.f - dijmă, dare anuală, reprezentând a zecea parte din producţia de cereale, de vite etc.
dvori vb IV— a urma.
E
eclipsis (Ist. ier. X). ectonhrismon (ibidem). effecaţie s.f. (Hr. 59). ehidnă s.f. - (gr.) viperă, elcovan subst. - (turc.) curier imperial.
1532
GLOSAR
GLOSAR
1533
elefririe s.f. (Hr. 67). eleghii s.f. (Ist. ier. X). elină s.f. - greaca veche, eliriesc adj. - elin, care ţine de greci.
elini vb. IV— a face să semene cu
limba elină, elinie s.f (în -) adv. - în greceşte, eliniza vb. I-a traduce în greacă
(vezi şi: elini). embrion a vb. I—d. se transforma
oul în pui. embrionat adj. - zămislit, ajuns
în state de embrion, energhie (Ist. ier. X). enthimema   s.f   (ibidem) -
silogism eliptic, eni interj. - ia aminte!, iată!,
iacă!
epicuri s.m. pl. - epicurei, adepţi ai filozofiei lui Epicur.
epifonema s.f. (Ist. ier. X) - figură retorică constând într-o exclamaţie cu care se încheie un discurs.
epihirima s.f. (ibidem) -încercare, început, iniţiativă; efort.
epiorchie s.f. (ibidem). epistolie s.f - scrisoare, răvaş, epithimia s.f. (Ist. ier. X) -
cupiditate, epitom (Hr. 129).
epitrop s.m. (Ist. ier. X). epitropie s.f- domnie; mandat,
delegaţie, reprezentanţă;
funcţie supremă în admi-
nisrraţia de stat. eriasă s.f. (Ist. ier. X) - erezie;
dezbinare, ermafroditis j.z/z. şi adj. (ibidem)
-   bisexuat; perversiune
sexuală.
essentia s.f. -  (lat.) esenţă,
categorie a ontologiei şi a
logicii aristotelice, etimologhia s.f. (Ist. ier. X). etimologhic s.m. - etimolog. etimologhicesc adj. (Hr. 61). ethiop s.m. - etiopian, ethiopăsc adj. - etiopic, etiopian, evdemon s.m. (Ist. ier. X). evghenie s.f. (ibidem). evghenichi adj. - (gr.) nobil, de
neam ales. evghenisi vb. IV- a înnobila, evlavie s.f (Ist. ier. X). evsevie s.f. (ibidem). evtihiani s.m. pl. — eretici, în
slujba lui Anastasie, care
cereau modificarea cântării
bisericeşti ortodoxe trisaghion. evtihie s.f. - (gr.) fericire, exighisis s.f. (Ist.  ier. X) -
interpretare, comentariu, explicui vb. IV- a explica, experienţia s.f. (Ist. ier. X) -
cunoaştere nemijlocită,
senzorială, exţentrum   s.n.   (ibidem) -
circumferinţă, cerc. ezetură s.f. - revărsare.
ezi vb. IV-a se revărsa, a da pe dinafară.
facere s.f. - realizare practică; fapt împlinit.
fantazie s.f - memorie.
fapt,-uri s.n. - făptută, chip, înfăţişare; făptuite, activitate.
faţă s.f. - latută, faţetă; pagină; (gram.) persoană.
faur s.m. - fierar.
făcătotie s.f - faptă; acţiune, activitate; creaţie.
făcătoriu s.m. - făptuitor, care făptuieste ceva; creator; -firii - Dumnezeu.
făgadă s.f. - făgăduinţă, promisiune.
fără, hv.fără cale- ranchiunos; -ispravă - netrebnicie; netrebnic, josnic; - socotială -nesocotit, iraţional, nechibzuit; fără minte; lucruri fără rost.
fărămuşă,-uri s.f - fărâmitură;
resturi de la masă. fărâmie,-iile s.f - bucăţică; la pl.
- pulbere, praf. fărmătură s.f - (la pl:) ruine,
restul zidirilor de altădată, fâicav adj. - gângav, fântână s.f. - izvor, fâşchie subst. (Ist. ier. XVIII), federat s.m. (Hr. 340) - (mai ales
la pl.) persoană care făcea
parte din populaţiile aşezate la graniţele Imperiului roman şi care se angaja să apere aceste graniţe în schimbul unor avantaje.
feldeinţă s.f - fel, calitate (lat. qualitas), categorie a logicii aristotelice (< lat. qualis: ce fel de).
feldmarşal s.m. (Hr. 325r).
felegă s.f. - zdreanţă.
feredeu s.n. - baie, îmbăiere; baie (edificiu); staţiune balneară, loc de tratament.
ferici vb. IV- a lăuda, a slăvi.
fericinţă s.f. — fericire.
ferman s.n. - (turc.) firman, ordin emis de sultan pentru numirea sau destituirea domnilor români.
fiecând adv. - oricând.
fier s.n. - spadă, armă de luptă; ancoră: „fiarăle corăbii";//m* pl. lui fiară sălbatică.
fiere niagră - indispoziţie, melancolie.
fietecând adv. - mereu, oricând.
fieteunde adv. - oriunde.
figură s.f (Ist. ier. XVIII).
fiinţă s.f. - existenţă, realitate, esenţă; conţinut; toată - -întreaga natură; creaţia; -cea dinluntru - starea lăuntrică; - bună - natută bună; ^ lucrului — esenţa.
1534
GLOSAR
GLOSAR
1535
fiinţase adj. - natural, existent,
având existenţă reală; produs
de cauze naturale, fiitor adj. - viitor; existent, în
fiinţă, fii s.m. - elefant, filaftie (Ist. ier. XVIII), filetes subst. - prieteni, filohrisos s.m. şi adj. (Ist. ier.
XIX).
filoprosopie s.f. (ibidem).
filosofisi vb. IV- a filozofa.
finic s.m. - curmal; pasărea Phoenix.
fire s.f. - natura (totalitatea lucrurilor create); organizarea particulară a fiecărei fiinţe, caracteristică; temperament; aspect, înfăţişare; forţă trupească, condiţie fizică; mai de-a jirea, adv. — mai de vază, vrednic, iscusit; - do-bitocescă- natură iraţională.
firean s.n. — fiinţă biologică; om; (adjectival) natural, care ţine de fire.
fireştii s.m. pl. - oamenii în înţeles de muritori, supuşi legilor naturii.
firime s.f. - aspect, înfăţişare; de-a firimea trupului - de condiţia fizică, de aspectul trupului.
fizic s.m. (Ist. ier. XVIII).
fizicesc adj. - ce ţine de natură, natural.
fiziognom s.m. — fizionomist, cunoscător al caracterului omenesc după trăsăturile feţei.
fiziognomie s.f (Ist. ier. XIX), flămângiune s.f. - foame, floate^-culoare; faţă, imagine, chip.
fluturat adj. - neserios, fluş-turatic, uşuratic.
foaie s.f. - utilaj pentru aprinderea sau întreţinerea focului; abdomen.
foc curăţitoriu — purgatoriu; - -ul inimii - supărare, mânie, furie.
formă s.f - figură pantomimică, formui vb. IV - o formula; a
exprima;   a   concepe; a
reprezenta, fortuna (furtună) s.f. — soartă,
destin; noroc, şansă, fortuni s.n. pl. - primejdii, fosturi de chiteală (Hr. 520). franghipani (Hr. 34lr). frământătură s.f-cocă. de pâine,
aluat.
frică   cerească   —   teama de
Dumnezeu. frundzezare,-zări s.f - frunziş,
tufiş, fugaş s.m. - fugar, fur s.m. - hoţ
furesc adj. - ca furul, hoţesc,
tâlhăresc, furtuşag s.n. - hoţie, fus s.n. - ax, axă.
G
gadină s.f. - animal sălbatic, jivină.
galactea subst. (Ist. ier. IX) -Calea Lactee, drumul robilor.
gangur s.m. - grangur (pasăre cântătoare).
gata adj. invar. - pregătit.
gazofilachie s.f. - (gr.) vistierie; cămară.
găta vb. I-a pregăti; a definitiva.
gătat adj. - pregătit, terminat.
găunăşitură s.f. - scobitură; gaură.
găurici mici — pori.
găzdălui vb. IV- a ţine în gazdă pe cineva, a adăposti.
gânciavă s.f. - gâlceava, controversă, ceartă.
gând aşedzat - calcul nezdruncinat.
gârâi vb. IV- a cloncăni, a cârâi; (despre oameni) a flecari.
gârlă s.f. - albie de râu.
gârlici s.n. - intrare îngustă a unei băşti (săpătură, fortificaţie subterană), gârliţă s.f. - cerc de fier ce se punea, legat de un lanţ, în jurul gâtului animalelor de casă, sau a unor răufăcători, gârtan s.n. - gâtlej, gâtlan s.n. - laringe. genune s.f. - mulţime mare de oameni.
ghenarie (ghenvarie) subst. - luna ianuarie.
ghenealoghie s.f. (Hr. 2) -origine, început.
gheneralis subst. (Ist. ier. IX) -generalul, universalul (categorie filozofică).
gheograf s.m. (Hr. 4).
gheomandie sf. (Ist. ier. IX) -geomanţie.
gheometricesc adj. - geometric, ce ţine de geometrie.
gheometru s.m. - geometru, matematician.
ghib s.n. - cocoaşă.
ghigariu s.m. - porcar.
ghimnosofist s.m. - adept al filozofiei digambara (filozofi care umblau goi, se abţineau de la carne şi duceau o viaţă contemplativă).
ghiulghiu subst. - (turc.) floare în formă de ciorchine; trandafir.
ghizdav adj. - frumos; ornat, împodobit.
ghizdăvi vb. IV - a se înfrumuseţa.
ghizdăvie s.f. - frumuseţe.
giosan adj. (Hr. 245).
giudecătorie s.f. - judecată, arbitraj.
giudeţ s.n. - judecată (în sens juridic); judecătorie, tribunal; ceartă.
giunghere s.f - jertfire prin înjunghiere.
1536
GLOSAR
giurământ s.n. - legământ, angajament solemn (care, la acea vreme, se făcea prin jurământ).
giurui vb. IV - a te lega prin jurământ.
giuruinţă (a da - ) - a făgădui, a promite.
giuruită s.f. - promisiune, făgă-duială înrărită prin jurământ.
glas s.n. - vorbă, cuvânt, rostire; (la animale) strigăt; cântate, melodie; numire, predicabil („cinci glasuri a lui Porfirie").
glav (glavă, glavină) s.f - (sl.) capitol.
glăvăţină s.f. - greutate rotundă şi mobilă a cântarului care arată cantitatea măsurată.
gligan s.m. - porc sălbatic; mistreţ.
gloată s.f - armată de strânsură.
glodi vb. IV— (fig.) a se împovăra.
glodos adj. - noroios.
glogozaîă s.f. — rumoare; învălmăşeală, agitaţie; amestecătură.
glogozit adj. - învălmăşit, încurcat.
glonţ s.n. - ghiulea.
gnomon s.n. (Ist. ier. LX).
gol, goli adj. - sărac; (fig.) pur, neamestecat.
goliciune s.f. - sărăcie, viaţă grea.
gonaş s.m. — urmăritor.
goni vb. IV- a urma; a se grăbi; a intenţiona.
gonitoriu s.m. - alergător; curier
pe cal; persecutot. gonţ s.m. - urmăritor, gonaci, grai s.n. — vorbă, cuvânt; graiul
limbii lor - vocabularul...;
noţiune, gramatic s.m. - filolog; etimolog;
scriitor de cancelarie, grăini vb. IV. - a vorbi; a
cuvânta, grămădi vb. IV— a converge, grăunţ s.m. - mică greutate,
etalon de cântărit aurul în
evul mediu românesc, grebănos adj. - gârbov, cocoşat, greşit adj. - vinovat, greşitor adj. — cel care greşeşte;
păcătos.
greuime (greime) s.f. - greutate, pondere; dificultate; povară.
griji vb. IV- a îngriji; a se teme, a-i fi frică.
grijiiv adj. - temător, îngrijorat, grijuliu.
grof s.m. - latifundiar maghiar sau german (având titlu de conte).
gtopniţă s.f. - groapă, mormânt.
grosime s.f. - masivitate, volum; (fig.) insensibilitate sufletească.
grozav adj. — urât, pocit, slut; rău, nelegiuit, îngrozitor, groaznic.
grozăvi vb. IV— a (se) urâţi, a (se) poci.
grozăvi ie s.f — urâţenie.
GLOSAR
1537
grunzos adj. - aspru, dificil, gubernie s.f. - diviziune administrativă în Rusia; ţinut, gurgui s.n. - sfârcul sânului, guziu s.m. - cârtiţă, orbete.
H
hadâmb s.m. - eunuc, haini vb. IV- a se revolta, a se răzvrăti.
halcotip s.m. - tipar; tipăritură.
halif, halifele subst. - suveran musulman considerat ca locţiitor al profetului.
hameleon s.m. — cameleon.
han s.m. — titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli şi preluat de suveranii multor ţări din Orient.
harmonie s.f. (Ist. ier. XIX).
harţ s.n. - încăierare.
hasechiu s.m. - (turc.) comandant, şef de unitate de bostan gii.
hatman s.m. - (pol.) coman-dant-şef al armatei în Moldova medievală.
hălădui vb. IV- a scăpa, a fugi.
bănesc adj. - ce aparţine unui han (local cu ospâtărie unde se pot adăposti peste noapte drumeţii).
haolitură sf - bocet.
hărariu s.m. - traistă, sac, desagă.
hăţui vb. IV - a stăpâni, a înfrâna.
hârăţ s.m. - erete.
heghira (higiret) subst. (Hr. 497) - dată la care începe calendarul musulman (16 iulie 622), când a fost strămutat Mahomed de la Mecca la Medina.
helge s.f. - nevăstuică.
hemnisi vb. IV- a hămesi.
hendec s.n. - şanţ de război, ttanşee.
herb s.n. - stemă.
hereghie s.f. — origine, neam; nobleţe, origine nobilă.
hersonisos (Ist. ier. XIX) -peninsulă.
hilot s.m. - ilot; persoană exploatată, asuprită; sclav.
himeră s.f. (Ist. ier. XIX).
himerinos adj. - de iarnă.
nimic s.m. - chimist.
hinciuri s.n. pl. - desiş, tufişuri.
hipothesis subst. - subsrrat, ipoteză.
hireş (hiriş) adj. - firesc, adevărat,
autentic; propriu, personal;
de origine, originar; adv. -
exact, întocmai, hirişie s.f. - trăsătură, caracter
distinctiv, particularitate,
caracteristică, hirograf s.n. (Ist. ier. XIX) -
manuscris; autograf; înscris,
act de mână. hiromandie s.f. (ibidem).
1538
GLOSAR
GLOSAR
1539
hirurg s.m. — chirurg.
hîoricar s.m. - (peiorativ pentru) cronicar.
hluger .r.72. - lujer, tulpină.
hof - (ebr.) zburătoare.
holbură s.f. - vânt puternic, vijelie; răzmeriţă; conflict.
holburi vb. IV - a se ridica în vârtejuri.
holm s.n. - dâmb, movilă; deal.
holmuros adj. - deluros; râpos, prăpăstios.
hortun s.n. - trompă (de elefant); proboscidă.
hotar s.n. a firii hotarâ — graniţele naturii, graniţele lumii materiale; cele fireşti hotară — marginile firii, graniţele legilor naturale; hotar mijlocitoriu - termen mediu (în logică); hotară gheo-metriceşti, loghiceşti - termeni de geometrie, de logică; hotarăle rudeniii — felurile de rudenie.
hotărî vb. IV— a (se) hotărnici, a (se) delimita.
hotărâre s.f. — definiţie, definire; importanţă; semnificaţie, delimitare, împărţire după hotare, hotărnicire.
hotărât adj. — mărginit, delimitat, învecinat.
hrăpi vb. IV- a apuca cu sila.
hrismos (hrizm) s.n. (Ist. ier. XIX) — profeţie; ghicire, oracol.
hrisov, hrisovuluri s.n. - document emis de cancelariile domneşti.
hronic, hronice adj. - cronic, îndelungat.
hronicar s.n. - cronică, scriere istorică.
hronograf s.n. - cronică.
hronolog s.m. - cronicar.
hronologhic s.n. - cronică.
hronologhicesc adj. - cronologic.
hronologhiceşte adv. (Hr. 142).
hudiţos adj. — care ţine de uliţă, de stradă.
hulpesc adj. - vulpesc; (fig-) nesincer; viclean.
hukoană s.f - altoi.
hultui vb. IV- a altoi.
hultuitoriu s.m. - altoitor, sădi tor.
hultur s.m. - vultur.
hulub s.m. - porumbel.
I
iad s.n. - şi: pedeapsă. ianiciar-agasi, subst. - (turc.) rang
în armata turcă. iarăşi pomenirea - recapitularea, iarbă,    ierbi   s.f.   - plantă
medicinală; - pucioasă — praf
de puşcă, iasmin s.m. (Ist. ier. XX). icoană s.f.' — portret, reprezentare
(artistică); imagine; tablou, idee s.f (Ist. ier. XI).
idol s.m. (ibidem) — şi: chip, imagine; reprezentarea unei zeităţi.
ido lese adj. - ce ţine de idol.
idololatrie s.f — închinare la idoli.
idololatru s.m. - persoană care se închină la idoli.
idropică s.f — hidropizie.
ielcovan s.m. (Ist. ier. XI) -pescăruş.
iepuri vb. IV- a se comporta ca un iepure.
iernatic s.n. - (despre oşti) şedere, petrecere, adăpostire în timpul iernii.
ieroglific adj. — ascuns, cifrat, simbolic.
ieroglifie s.f. (Ist. ier. XI) -
ierusalimăsc adj. — din Ierusalim.
ieşire s.f- moarte.
iezătură s.f - baraj, stăvilar.
iezi vb. IV— a stăvili, a bara.
iie s.f. - partea dintre pântece şi armul calului.
ijdărănie s.f. - început, obârşie.
ijdărî (izdrărî) vb. IV— a începe, a purcede; a lua naştere, a se isca; a se zămisli,
ima vb. 7 - a se mânji, a se murdări.
imat adj. - mânjit, murdărit.
imăciune s.f - murdărie, spurcare; (fig.) necinste, perversitate.
imător^'. - murdar, întinat (în sens figurativ).
indict (indiction) s.n. — numele anului calendaristic dintr-o perioadă convenţională de 15 ani.
inemă s.f. — şi: suflet, psihic; afect; gând; bunătate, duioşie; ascunsul inimii - conştiinţa morală.
innoplemenic adj. - de alt neam, străin.
inorog s.m. — licorn; animal fabulos înfăţişat cu un cap de cerb, cu trup de cal şi cu un corn lung în mijlocul frunţii (prezent în arta şi literatura medievală); simbolizează forţa, rapiditatea şi invincibilitatea; cornul său era socorit că ar avea virtuţi vindecătoare.
interiecţie s.f. (Ist. ier. XI) -(gram.) interjecţie.
intimii vb. IV — a se numi.
ipervolicesc adj. (Ist. ier. XX).
ipocritis adj. - (gr.) făţarnic.
ipohimen (ipochimen) s.n. (Ist. ier. XX) - substrat, substanţă.
ipodrom s.n. (Hr. 364).
ipoghei s.m. (Ist. ier. XX) -oamenii din partea opusă nouă, cei de la antipozi.
ipohondriac adj. (ibidem).
ipopsiie s.f. — (gr.) bănuială.
ipothesis s.f (Ist. ier. XX).
ipothetic adj. (ibidem).
1540
GLOSAR
GLOSAR
1541
i proci - (sl.) şi aşa mai departe,
et caetera. irmafrodit s.m. — hermafrodit;
(fig.) cu natură dublă, iroas (iroi) s.m. (Ist. ier. XI). -
personaj de epopee, irod s.m. — inorog, iroicesc (iroiesc) adj. - eroic, ironic adj. (Ist. ier. XI). ironicesc adv. — în mod ironic, iscuşenie s.f. - iscusinţă, iscusit adj. - chipeş, arătos (ca
înfăţişare), isimeria s.f. (Ist. ier. XI) - echi-
nocţiu.
ispisoc s.n. - act prin care se acordă un privilegiu; uric.
ispiti vb. IV- a încerca, a cerceta, a examina; a se strădui, a se trudi; a cunoaşte; a cere, a pretinde; a fi tentat; a iscodi.
ispitit adj. — încercat, experimentat; învăţat.
isteciunesf—ştiinţă, cunoştinţă; multă învăţătură; iscusinţă, abilitate.
istorie amestecată - miscelaneu, culegere de lucrări, de fapte, cu conţinut istoric, aparţinând mai multor autori.
istoriograficesc adj. — istoric.
istovi vb. IV— a (se) termina, a (se) sfârşi, a isprăvi; a realiza.
ital s.m. - italian.
ithică s.f. — (gr.) etică, morală.
ithiceşte adv. - conform moralei, eticii.
iuboste s.f— (sl.) dragoste, iubire, iuşor adj. — uşor, lesne, iuşorime (iuşurime) s.f— neseriozitate, uşurătate, ivală s.f - apariţie, prezenţă; la -
- la vedere, de faţă, la lumină, în văzul...
ivi vb. IV — a da pe faţă, a arăta,
a lăsa să se vadă. izbâcnire s.f. - -a inimii —
apoplexie(?); infarct (?). izbândi vb. IV - a învinge, a
birui; a cuceri; a reuşi; a se
răzbuna, izbândire s.f. - răzbunare, izbânditoriu s.m. - împlinitor;
judecător, pedepsitor, izblăzni vb. IV — a se necăji, a se
supăra.
izgnanie s.f. — exil, alungare,
surghiun, iznoavă s.f, de - — din nou
(adv.).
izvod s.n. - origine, obârşie;
sursă; listă, catastif; act scris, izvodi vb. IV - a născoci, a
concepe, a crea; a face, a da
naştere, a inventa; a apărea, a
produce, izvoditoriu s.m. - autor, creator;
- -id şi pricinitoriid firii -Dumnezeu.
izvodzel s.n. — listuţă, notă, însemnare; - de Hacuri — reţetă.
î
îmbăiera vb. 7-a lega cu sfoară,
cu baier. îmblăzni vb. IV- a se menaja; a
se necăji, a se supăra, îmbumbăcat adj. - înfundat,
astupat (cu bumbac), îmbunare s.f. - linguşire, îmbunătăţimat adj. - dotat cu
fapte bune. îmbunător s.m. - mijlocitor de
bine; linguşitor, îmbunătură s.f. - făgăduială. împăcăluire s.f. - împăcare, împăceluit adj. - împăcat; în
acord cu ceva... împăna vb. I - a împodobi cu
pene, a căpăta, a se acoperi
cu pene. împărăteasa cetăţilor — Ţarigradul.
împărechea vb. 7-a se certa, a se
învrăjbi; a se duela, împărechere s.f. - dezbinare,
vrajbă, disensiune; dar şi:
asociere, îmbinare, însoţire, împeliţat adj. - legat cu pieliţă, împiedicat adj. - (despre vorbire)
neclar, greu de pronunţat, împietroşere s.f - lipsă de
sensibilitate; încăpăţânare, împingător s.m. - îndemnător. împistri vb. IV- a face pestriţ, a
împestriţa; a bălţa, împlătoşat adj. - apărat de
platoşă.
împle vb. III - a împlini; a desăvârşi.
împletecetură s.f. - încurcătură.
împoncişa vb. I - a se pune în conflict cu cineva; a se împotrivi; a fi în dezacotd cu ceva sau cu cineva.
împoncişare sf - împotrivire; provocare, insultă; opoziţie.
împoncişitoriu s.m. şi adj. -împotrivnic, potrivnic, duşman.
împoncişitură s.f. - împotrivire;
opoziţie; ceartă, ciorovoială. împotrivă adv. — dimpotrivă;
invers.
împotrivi vb. IV- a imita; a pune pe potrivă.
împotrivire s.f - nepotrivire.
împotrivit adj. - potrivit.
împotrivitor s.m. — potrivnic, duşman.
împrăştia vb. 7-a repartiza; a împărţi.
împregiuraş s.m. - vecin.
împregiurat adj. - împovărat.
împregiurstare s.f. — circumstanţă.
împresura vb. 7 — a exercita o presiune; a înăbuşi, a covârşi.
împresurare s.f. — încercuire.
împreuna vb. 7-a se alia; a se întâlni; a se uni prin căsătorie.
impropria vb. 7-a se apropia.
împunge vb. III - (fig.) a îndemna, a aţâţa, a instiga.
împunsătură sf - vorbă înţepătoare, care ofensează; ironie.
1542
GLOSAR
GLOSAR
1543
împuţicios adj. - urât mirositor, împuţit.
înainte-mărgătoriu - premergător; - punere - hotărâre; propunere, proiect.
înalgios subst. - nedreptate, inechitate; neajuns, pagubă.
înalt cu firea - încrezut, înfrumurat.
înăcăjire sf. - supărare.
înăduşală s.f. - sufocare.
încăldzitură sf - îmbrăţişare.
în căpăta vb. I—a găsi, a dobândi.
încăpea vb. II—a încerca.
încărca vb. I - a se arunca în spatele cuiva, a se năpusti.
încăşile adv. - de asemenea, iarăşi; conj. - chiar şi.
începătură s.f. - început; principiu, element (filozofic); începătura începăturilor -divinitatea (ca creator).
încet (pe - ) adv. - pe îndelete.
încetat adj., adv. - încet; lin, domol.
încheia vb. I - a îmbina; a uni (bucăţi de material).
încheietură s.f. - îmbinare; concluzie; - -a voroavei -terminaţia cuvântului, articol (gramatical).
închipuire sf - reprezentare, înfăţişare.
încinge vb. III - a sili, a constrânge.
încorna vb. I — a căpăta coarne.
încoruna vb. I - a încorona; a
dărui, a înzestra, încredinţală s.f. - încredinţare;
încredere, încruntare s.f. - însângerare,
rănire.
încheia vb. I - a conchide; a
conţine, încujbătură s.f. - încovoietură,
îndoitură; partea convexă a
unui lucru, îndămâna vb. I - a înzestra; a
încuraja, a da ajutor, a
sprijini.
îndămânare s.f- înlesnire, folos;
desfătare, viaţă fără griji, îndămânat  adj.  - înzestrat,
dăruit.
îndămână adv. - cu linişte, lesnicios, comod, tihnit, favorabil".
îndărăpt (îndrăpt) adv. - invers; pe dos.
înde prep. - între; - ei- între ei. îndelunga vb. I - a întârzia, a trena.
îndelungare s.f - întârziere, amânare; trecere, zăbavă.
îndelungat adj. - de durată; cronic.
îndemoni vb. IV— a îndrăci.
îndesătură s.f - calomniere; constrângere, presiune exercitată asupra cuiva.
îndesi vb. IV- a aglomera.
îndestoinici vb. IV - a se învrednici.
în deştului vb. IV- a-şi îmbogăţi
informaţia, îndobândi vb. IV - a obţine, a
câştiga.
îndoinţă s.f. - bănuială, suspiciune; îndoială, nehotărâre.
îndrăptnic adj. - contrar, opozant; vrăjmaş, duşman.
îndrăptnici vb. IV- a strâmba, a strica, a perverti.
îndrăptnicie s.f - fire, nărav, apucătură, comportament; opoziţie, opunere.
îndrăptniciune s.f - faptă rea, răutate; neajuns.
îndreptariu s.n. - riglă, îndreptar (folosit la dulgherie).
îndreptătoriu s.m. - conducător.
îndupăca vb. 1[ — a înghiţi, a înfuleca.
îndupleca vb. I - a pune sub ascultare.
înfăşură vb. I-a împleti.
înfăţişa vb. I- a confrunta.
înfiera vb. I-a-i - mustiaţâ - a-i miji mustaţa.
înflăcios adj. - semeţ, trufaş.
înforma vb. I- a turna în formă; a clădi; a face; a constitui.
în formalul vb. IV- a se instrui.
înformăluire s.f. - informare,-lămurire.
înformui (înfurmui) vb. IV- a formula (un răspuns); a se constitui, a se alcătui, a lua formă de...; a da învăţătură, a modela.
înformuit adj.  — sistematic,
ordonat, logic, înfrânat adj. — căruia i s-a pus
frâu.
înfrântoare s.f. - ruptură; şanţ;
adâncitură, în frântură s.f. - luxaţie. înfruntă tură s.f - afront, dojana, îngemăna vb. I — a se uni, a se
împreuna, a se îmbina; a se
bifurca.
îngemănat adj. — unit, îmbinat;
despicat, bifurcat, înghimpos adj. — mărăcinos. îngiuga vb. I - a fraterniza, a se
alia.
în giur împregiur adv. - în
circumferinţă, îngloti vb. IV- a se îngrămădi în
număr mare. îngrecată adj. f. - (despre femei)
însărcinată, îngreuna vb.  I — a deveni
împovărător, în grijii vi vb. IV — a purta de
grijă.
îngrozătură s.f - ameninţare,
înfricoşare; groază, îngurlui vb. IV— a se prinde în
mreajă; a se încurca, îngurluit adj. - învăluit, înluntru adv. - în interior, în muia  vb.  I -  (fig.)  a se
îndupleca, în năcăji vb. IV- a (se) supăra, a
(se) amărî. înnoi vb. IV- a întineri.
1544
GLOSAR
GLOSAR
1545
în-parru-picioare s.m. - patruped.
însăiiătoşitor adj., s.m. - lecuitor, tămăduitor, vindecătot.
înseninător (al anilor, al vremilor) s.m. - cronicar, istoric.
însomnorat adj. - somnoros.
înşelat adj. - înşeuat.
înştiinţat adj. - instruit; cunos-cătot; învăţat.
întărâtătură s.f. - îndemn, aţâ-ţare.
în rări vb. IV - a confirma, a adeveri.
întăritură s.f. — fortifiant; sprijin CD. 108); nădejde („întăritură, adecă ceriul" D. 33); „" adecă ceriul lumii mare" -firmament (D. 81).
întemeliitot s.m. - întemeietor.
întinde vb. III- a porni, a pleca; a ţinti; a - înainte — a pre-texta; a pretinde.
întindere s.f. — intenţie, scop; -înainte — presupunere, anticipare, prognoză.
întiri vb. IV— a alunga, a goni, a izgoni; a urmări.
întisi vb. IV - a sili, a zori, a constrânge.
întoarce vb. III'—a reveni; a (se) schimba, a (se) transforma.
întoarcere s.f - părăsire; schimbare (de atitudine).
întornă s.f. - întoarcere, înapoiere.
întors adj. - schimbat; prefăcut, într-arma vb. I- a se înarma.
într-armătură s.f. - armă.
întregiune s.f. — plenitudine, deplinătate.
într-îmbe - penttu amândouă, pentru ambele.
întruducere s.f. — introducere.
întruloca vb. I - a (se) aduna, a (se) întruni; a lega.
întrulocare s.f. - adunare, întrunire.
întrulocar adj. - legat, întulbura vb. I- a se mânia, a se supăra.
înţelege vb. III - a afla, a prinde de veste; a se informa; a gândi.
înţelegere s.f— inteligenţă, minte.
înţelepţie s.f. — prudenţă, înţelepciune practică.
învălătuci vb. IV- a (se) încurca; a (se) înfăşură, a (se) încolăci.
învălătucit adj. - încurcat, înfăşurat; prins în plasă; (fig.) neclar, confuz, amestecat.
învălătucim ră s.f. — încurcărură.
învăluială s.f - învălmăşeală; nedumerire; confuzie.
învătuci vb. IV - a împleti; a înfăşură, a încolăci, a învălătuci.
învăţa vb. 7-a se deprinde, a
educa, a cugeta, învăţătoriu {Bunul - ) - Iisus
Hristos.
învârteji vb. IV- a se întoarce; a (se) învârti.
în veste vb. III — a înfăşa; a îmbrăca.
înviermonoşi vb. IV— a se umple
de viermi, în viitor s.m. — de viaţă făcător, învincire s.f— biruire, învingere, în vita vb. 1-2, îndemna; a pofti;
a se pune de acord; a chema, invitare s.f — îndemn, provocare, învoeşa vb. 7-a se bucura, învoinţă s.f — acord, înţelegere
deplină.
învrednicie s.f. - cunoştinţă, învăţătură.
j
jac s.n. - jaf, pradă.
jalobă s.f— plângere scrisă, jalbă;
denunţ, pâră. jăcaş s.m. - jefuitor, jăcui (jecui) vb. IV- a jefui, jicnită s.f. — grânar, hambar cu
grâu; cămară, jiganie s.f. - animal (sălbatic), julire s.f. - (fig.) ştirbire, lezare:
„julirea cinstii").
L
lacherdă s.f. (Ist. ier. XII).
laconeşte adv. - pe scurt, laconic.
lascav adj. — binevoitor, milostiv; voios, radios.
Iască s.f - îndrăzneală.
lat adj. - întins, răspândit; larg.
latrie s.f - adoraţie, cult, divinizare.
lavirinrh s.n. (Ist. ier. XII).
lavră s.f— comunitate de călugări (anahoreţi), trăind în chilii separate, care au aspectul unui mic sat şi formează o mănăstire mare condusă de un egumen.
lăcrămos adj. - înlăcrămat, care plânge.
lămuri vb. IV— a curaţi, a purifica.
lămurir adj. — curăţit, curat, lăturaş adj. - lăturalnic, lânged adj. - slab, lipsit de putere.
lângedzi vb. IV- a slăbi puterea (fizică).
lângoare s.f. - tifos.
leah s.m. — polonez.
lectică s.f - un fel de pat sau de scaun (acoperit), purtat de cai sau de oameni, întrebuinţat (mai ales la romani) ca mijloc de locomoţie; trăsură.
lega vb. I- a făgădui, a se obliga (într-un legământ, o înţelegere); a interzice, a prohibi.
legătură sf - pansament; obligaţie (reciprocă) într-o convenţie, o învoială; tratat, înţelegere; constrângere, asuprire; (la pl.) cătuşe, obezi.
lege s.f. - datină, obicei; credinţă.
leghioană s.f (Hr. 89) - legiune, mare unitate militară romană.
1546
GLOSAR
GLOSAR
1547
leică s.f. - pâlnie, lemarghie s.f (Ist. ier. XII), lembic (limbic) s.n. (ibidem) -
alambic, lemn s.n. - şi: pom. lenevi vb. IV- a se nesocoti, leni vb. IV- a neglija; a lenevi, lenitor adj. - leneş, comod, letopiseţ s.n. - cronică; scriere veche cu caracter istoric, având evenimentele prezentate în ordine cronologică, leul vb. IV- a se comporta ca un
leu; a rage. libov (liubov) subst. - (sl.) dor;
dragoste, lighioaie s.f - sălbăticiune; - pre pântece târâtoare - reptilă, lihos s.m. - (gr.) lup. liman s.n. - mal, ţărm; golf; port - loc de ancorare şi adăpost, limbă s.j. — (în afară de organ anatomic   şi   mijloc de comunicare) popor, neam; la pl. păgâni, limpegiune s.f - claritate, lipi vb. IV - a se potrivi; a se apropia, a se alătura; a fi de acord, lipicios adj. — contagios, lipsi vb. IV - a fi lipsitor, a
dispărea, liră s.f. (Ist. ier. XII), list subst. - foaie, filă (a unei
cărţi), litanie s.f - rugăciune.
liufegiu s.m. - oştean cu plată;
mercenar, locaş s.n. — locuitor, loghic s.m. - logician, logofăt s.m. - titlu de mare
dregător în ierarhia boierilor
români, membru în sfatul
ţării, în evul mediul românesc, logos s.m., adj. - pitic; mic de
statură, logoşi vb. IV- a micşora. Iontru adj. - lăuntric, lovi vb. IV- a (se) atinge, a (se)
mărgini, loză (loază) s.f. - lujer, vrej,
ramură verde, vlăstar, lua (în: - în pântice) - (despre
femei) a rămâne gravidă, lucrăreţ adj. - harnic; pocăinţă -ă
- pocăinţă activă.
lucru s.n. - faptă, acţiune, activitate: - tâmplătoresc -fenomen întâmplător, imprevizibil; (la pl.) - fiinţăşti,
- firii - întâmplări fireşti, fenomene naturale.
lude subst. - a treisprezecea literă a alfabetului chirilic, slova: /.
luman adj. - lumean, om vieţuind după legea lumii.
lume s.f - cosmosul şi, în primul rând, pământul cu avuţiile, plăcerile şi vicisitudinile lui, inclusiv trupul şi patimile lui (D. 80); - -a mare -macrocosmosul; - -a mică — microcosmosul, omul.
lumesc adj. - laic.
lumina vb. I - a da (cuiva) posibilitatea să vadă („orbii a lumina").
lumină s.f. (-cea adevărată -Dumnezeu, adevărul; - cea stricătoare - lumea; „a treia (lumină) în lontru capului"-raţiunea; „lumina, adecă legea, credinţa'; fiii luminii-ai adevărului, creştinii.
luptător adj. - opus.
M
măcar cum adv. - nicidecum, cu
neputinţă, macrocozmos subst. — lumea, mag 7/2. (Hr. 112). maghistru s.m. - grad ierarhic în
armată.
magnis, piatra magnisidui -magnet, acul busolei.
mahină s.f. (Hr. 471) - maşinărie de război.
mai, maiuri s.n. — ficat; măruntaie.
mai denainte cunoaştere - providenţa.
mainte adv. - mai înainte.
mamcă s.f - doică.
mamina (mămina) vb. I - a se mări, a se dezvolta.
mamină s.f. - namilă; mărime, ridicătură; încărcătură, greutate.
maminos (măminos) adj. — gros; mare; uriaş; enorm.
mapă s.f. (mapele gheograficeşti Hr. 544) - hartă.
marhion s.m. - margraf; titlu de nobleţe al unor principi germani din orânduirea feudală, ale căror principate erau mărci (= provincii de frontieră).
marhioneasă s.f. - soţia mar-hionului.
marmure-porfirâ - marmură roşie.
marţiales (Hr. 97).
masă s.f. — faţă de masă.
mascara s.f. — batjocură, bătaie de joc, ocară; bufon; păpuşă de bâlci.
maştihă s.f. — mamă vitregă.
mateologhie s.f. (Ist. ier. XII).
mateologhisi vb. IV- a vorbi fără rost; a delira; a flecari.
materie s.f (Ist. ier. XII).
materiesc adj. - material, ce ţine de materie.
mathematic s.m. — matematician; filozofii din ramura matematică a pitagoreismului (Ist. ier. 27).
mator adj. - (despre vârsta oamenilor) înaintat în vârstă.
mădulariu s.n. - organ; membru, parte componentă (a trupului); picior.
măiestrie s.f. - iscusinţă; maşinărie, mecanism.
mănunc s.n. - mâner.
1548
GLOSAR
GLOSAR
1549
mănunt adj. — mărunt.
mărgător s.m. - animal cu patru picioare; patruped; adj. - cel care merge; înainte - -anterior, precedent: călăuzitor.
mărimea numelui — prestigiu;
poziţia socială pe care o
acordă   o   dregătorie; ~
sufletului — curaj, vitejie,
temeritate, măscăriciune  s.f.  - purtare
neserioasă, trivială, măzac adj., s.m. - (fig.) (om)
murdar, măzăcie s.f - murdărie, molcomiş adv. (în loc. adv.\ pe
pe nesimţite, mână (în loc. adv.\ a - ) — la
îndemână; la vedere; a fi pre
- - a fi spre folosinţă, mântui vb. IV- a elibera, mârzac s.m. - nobil tătar care
conducea o ceată ostăşească, mâzdă s.f. - mită. measeradj., s.m. - sărman, sărac, meccit s.n. — moschee mică. mediterranea (Hr. 18). megalopsihie s.f (Ist. ier. XIII), megiaş s.m. — vecin, megieşesc adj. - de vecin, megieşie s.f — vecinătate, mehenghiu (Ist. ier. XIII), mehlem (ibidem). meidian s.n. - întindere, suprafaţă; teren deschis, folosit ca
teren de lupte; - idceriuliu — Calea Lactee.
melanholie s.f (Ist. ier. XIII).
melci uri s.n. pl. - orbitele ochilor.
melodie sf. (Ist. ier. XIII).
mereu, mereie adj. - întins, vast.
merichi adj. (Ist. ier. XIII) -particular, individual.
meschiu subst. - oţel de calitate superioară.
meseri vb. IV- a sărăci.
meserniţă s.f. - măcelărie.
meseţă s.f - (sl.) lună (calendaristică).
mesti vb. IV - a oferi, a încredinţa, a pregăti (pentru a servi).
meşterşug s.n. - talent, pricepere,
iscusinţă, dibăcie, meşterşugesc adj. - iscusit; şiret, metafizic s.m. (Ist. ier. XIII), metalon s.n. (ibidem). metamorfosis s.f. (ibidem). meteris s.n. (ibidem). mică sf. sg. (în loc. adv.\ în ~
ceasului) - într-o clipă, foarre
repede, microcozmos subst. — omul. micropsihie s.f — (gr.) frică,
laşitate.
mierâi (mierâu) adj. - de culoare
albastră, mihanie s.f. (Ist. ier. XIII), milă s.f - unitate de măsură
pentru lungimi.
milosârdi vb. IV- a se înduioşa;
a ajuta din milă. miloserdie (milosârdie) s.f -milă, îndurare; bunăvoinţă, înţelegere, îngăduinţă, compătimire, miră s.f. (în : - cerească) - unitate
de măsură de lungime, mirosală s.f - miros: didce ~ -
parfum plăcut, mirtic s.n. - unitate de măsură pentru cereale, egală cu cea 15 kg; porţie, raţie, mirţă s.f. - măsură de capacitate (de cea 30 kg) întrebuinţată pentru   cereale   sau alte produse (agricole) mărunte; merţă, baniţă, misţelana s.f - vezi: istorie
amestecată. mişel adj., s.m. - nenorocit,
sărman, sărac, mişelie (mişelătate) s.f. - starea mişelului: mizerie, sărăcie, nevoie; ticăloşie, nemernicie, mişelime s.f. sg. - (colectiv) mulţime de mişei, oameni de rând; micime, puţinătate, mişelos adj. - nenorocit, prăpădit, vrednic de plâns, mişină s.f. - gaură în pământ, galerie subpământeană, unde unele animale îşi depozitează hrana pentru iarnă; muşuroi. mitiuteU.7/2. - prunc.
miubaşir s.m. - (turc.) slujbaş al
Divanului,  însărcinat cu
execuţiile fiscale, modul s.n. (Ist. ier. XIII), mohorât adj. - care are culoarea
de roşu (închis); (s.f) haină
făcută din stofă purpurie, mojic s.m. - om de rând, care nu
făcea  parte  din cinurile
boiereşti, mojicie s.f — stare, condiţie de
mojic.
molceluş adj. - gingaş, delicat, fin; moale, fraged.
moldoveni vb. IV - a moldo veniza.
moldovenisi vb. IV- a vorbi în graiul moldovean.
(în) moldovenie adv. - în moldoveana, pe moldoveneşte.
monarhie s.f. (Ist. ier. XIII).
monarşesc adj. - de monarh.
monocher s.m. - licorn; inorog, rinocer.
monomanie s.f. (Ist. ier. XIII) -duel.
monothelit s.m. - adept al monotelismului, doctrină religioasă care susţine că în Iisus Hristos au fost întruchipate două naturi, una divină şi una umană, dar o singură voinţă, cea divină.
monstros adj. (Hr. 152).
monstru s.m. (id. 390).
mosorâtură s.f. - umflătură, tumefacţie.
1550
GLOSAR
moşie s.f. - moştenire; patrie, ţară; în loc. adj.-, de - -originar, de baştină; indigen, moşnian s.m. - băştinaş, mreaje s.f. - plasă de prins peşte;
capcană, mreji vb. IV- (fig.) a unelti, a
pregăti o cursă, mreji tor s.m. - pescuitor cu mreaja,     pregătitor de capcane; uneltitor. mrejitorie s.f - întindere de
curse, de capcane, mrejuliţă s.f. - (fig.) mijloc viclean de a prinde sau de a înşela pe cineva, muftiu s.m. - (turc.) şef religios al unei comunităţi musulmane (mai mari), muieruşcă s.f. - femelă, muncitoriu s.m. — călău, muritoresc adj. - muritor, mursăcător adj. - (mai ales despre animale sălbatice şi despre câini) care este însetat de sânge; care sfâşie cu dinţii, murui vb. IV - a mânji; a
mâzgăli, musele s.f pl. (Ist. ier. XIII), museu s.n. (Hr. 316). musichie s.f. - (gr.) muzică
(bisericească), muşiţă s.f. - (de obicei cu sens
colectiv) insecte, muta vb. I - a transforma, a schimba.
mutare s.f. - modificare, transformare, schimbare.
N
nacealnic s.m. - (sl.) căpetenie, şef, conducător (al unei instituţii militare, civile, religioase).
nafaca s.f. (Ist.ier. XIII) - (turc.) raţie de mâncare, porţie.
namesnic adj., s.m. - (sl.) locţiitor.
nard s.m. - plantă erbacee, originară din M-ţii Himalaia, a cărei rădăcină este foarte aromată şi parfumată; se folosea la iluminat şi la par-fumarea aerului în templele hinduse.
navarh s.m. (Ist. ier. XIII).
năboi s.n. - torent, şuvoi (de ape).
năboi vb. IV- a năvăli apele, a se revărsa.
năbuşală s.f - năvălire, invazie, năbuşi vb. IV - a inunda, a se
umfla (apele), nădi vb. IV- a înnădi; a adăuga,
a completa; a născoci, năframă s.f - bucată de pânză
(tivită) care se foloseşte ca
batistă, şervet, ştergar sau în
alte scopuri practice, năimi vb. IV- a tocmi, a angaja
(cu plată, cu simbrie) pe
cineva.
GLOSAR
1551
năimit adj. - (substantivat) (persoană) plătită; mercenar.
năpastă s.f (pe - ) - pe nedrept.
năprasnă s.f. (în loc. adv. şi adj.) de sau din - - fără veste, dintr-o dată.
nărocire s.f - noroc, succes.
nărock adj. - fericit, privilegiat.
născut s.m. - pui.
năstav s.m. - înclinaţie; impuls, îndemn, imbold.
năstăvi vb. IV - a îndemna, a îmboldi; a călăuzi, a îndruma.
năstăvit adj. - (mai ales despre cai) nărăvaş, nepotolit.
năvală s.f- năpusti re; atac, iureş, asalt.
năvrap s.m. - (sl.) pedestraş din armata neregulată a Imperiului otoman; năvălitor; jefuitor.
năvrăpi vb. IV - a năvăli, a se năpusti.
năvrăpitor s.m. - năvălitor, agresor.
năvrăpkură sf. - atac (neaşteptat).
năzui vb. IV - a căuta refugiu,
adăpost, scăpare, nealcătuit adj. - neaşezat; prost
întocmit, neam s.n. - şi: (sinonim cu gen,
fel) categorie porfiriană. neamiş s.m. - nobil maghiar, de
obicei mic sau mijlociu;
boier.
neapotrivire  s.f.  - necores-
pundere. neapotrivit adj. - ceea ce nu se
poate potrivi cu ceva, fără
seamăn, nea rata re s.f. - urâţenie, neaşedzare s.f. - nestatornicie,
dezordine; vicisitudine, neaşedzământ s.n. - anarhie,
instabilitate (politică), neatocmire s.f - nepotrivire, nebântuit adj. - nesupărat, netulburat, nebetejire s.f - nealte rare, ne-
ştirbire.
nebetejit adj. - intact, întreg; nevătămat; (fig.) curat, nealterat, nestricat.
nebunătate s.f - fărădelege.
nebunesc adj. - (fig.) nereal, utopic.
necăiuri adv. - nicăieri.
necăptuşit adj. - (opus lui curat, autentic) nefalsificat, neas-cuns, netransformat.
neclătit adj. - neschimbat, nemişcat, neclintit; neclătitul clătitoriu — Dumnezeu.
neclătitor adj. - imuabil.
necovârşit adj. - neîntrecut, netrecut, nedepăşit.
necredincios adj. - neîncrezător.
necromandie s.f. (Ist. ier. XIV) -spiritism.
necum adv. — nicidecum.
necurat adj. - necredincios; spurcat.
1552
GLOSAR
GLOSAR
1553
necutăţeşte adv. - pângărit, în mod păcătos.
necurăţie s.f. - necredinţă.
necurmat adv. — mereu, neîntrerupt, necontenit.
necuvinire s.f — necuviinţă.
nedezrupt adj. - neîntrerupt, continuu.
nedierisit adj. {Ist. ier. XIII).
nedodeit adj. - nesupărat, nederanjat.
nedumnădzăire s.f— faptă reprobabilă, urâtă; fărădelege; crimă.
nefăţărnicit adj. - sincer, de încredere.
nefiinţă s.f. - moarte.
negândire s.f. - necugetare, nesocotinţă, nesăbuire.
negreşit adj. - perfect, desăvârşit, fără cusur; infailibil.
nehotărât adj. - fără hotar, fără limită.
neimat adj. - curat, nepătat.
neimăciune s.f. - neprihănire.
neispitit adj. - neîncercat, neexperimentat; necunoscut, necunoscător.
neistovit adj. - neisprăvit, neterminat.
neisţelit^'. (Ist. ier. XIII). - (sl.) fără leac; netâmăduit.
neizbândit adj. - nerăzbunat.
neîndămânare s.f - împrejurare nefavorabilă.
neîndestuli vb. IV - a nu-i ajunge, a fl nemulţumit.
neînsoţitoriu s.m. - nepărraş, necomplice.
neînspăimare s.f - curaj.
neîntors adj. - neschimbat, cuvânt ~ - făgăduială respectată; inflexibil, neînduplecat.
neîntrulocat adj. - despărţir. neînvăţat adj. - şi: nedisciplinat, neînvoinţa s.f. - neînţelegete,
dezbinare, nemernic      - venetic, pribeag, nemernicie s.f — ţară străină, loc
străin.
nemica subst. art. - (fig.) neantul;
nefiinţă; haos. ne misie s.f. - nobleţe, nemoarte s.f. - nemurire, nemolit adj. - nedresat, neîmblânzit, nemutat adj. - neschimbat, nemută tor adj.: stea- --toare -
stea fixă. nenedejde s.f. - deznădejde, nenedejduit adj. - neaşteptat,
neprevăzut; fără speranţă, nenehărnicie s.f — negativ al Iui:
nehârnicie (D. 102v). ne nevoinţa s.f. - rea-voinţă;
lenevi re, pasivitate, neogoit adj. şi adv. - nepotolit,
necurmat, mereu, neovilit adj. - nestricat, nepază s.f. - neatenţie, nepărăsire s.f. - perseverenţă;
neîncetare.
nepărăsit adj. — necontenit, neîncetat, mereu; adv. -neapărat.
nepătimit adj. — neîncercat, neîndurat încă.
neperigrăpsit adj. — (gr.) de nedescris, care nu se poate traduce în cuvinte.
nepesti vb. IV- a nu zăbovi, a nu întârzia.
nepierdut adj. — conservat, păstrat, menţinut; nemodificat.
neplecat adj. - (fig.) trufaş, neservil; neîndurat; aspru, tiranic; neînduplecar, inflexibil.
neprepus adj. — neîndoielnic, sigur.
neprestanno adv. — (sl.) neîntrerupt, necontenit, fără încetare; mereu.
nepriceput adj. - nesocotit, smintit.
nepriiatin s.m. — duşman; - de cap - duşman de moarte.
nepriimire s.f. - antipatie; contrarietate.
nepriimitoriu adj. - nepărtaş.
nepriinţâ s.f. - duşmănie.
nerăspundere s.f. — tăcere, neparticipare Ia discuţie.
nerăzbătut adj. — nestrăbătut; nepătruns.
nervos adj. - plin de nerv, viguros; puternic; care denotă forţă, energie.
nesămăluire s.f. — prostie, ne-chibzuinţă.
nesămăluit adj. - incomparabil, suprem.
nesămăluitotiu adj. - iraţional.
nesăvârşit adj. — neterminat, neisprăvit; fără sfârşit, continuu.
nescare adj. nehot. invar. — oarecare.
nescărăndăvicios adj. - nescârbos.
nescocirât (nescuciurat) adj. — necercetat, nescormonit, nescotocit.
nesiit adj. - nesfiit.
nesimţit adj. - ascuns („simţire nesimţită"); luptă - -ă — luptă internă, sufletească.
nesimţitoreşte adv. — pe nesimţite.
nesmentit adj. - nestrămutat; neschimbat; fără greşeală; precis.
nesocoteala s.f - neatenţie.
nesocotinţă s.f. - ignoranţă.
nesocotit adj. - rău; viclean.
nespune vb. III —z nu mărturisi; a nu da în vileag.
nestare s.f. - instabilitate; incertitudine.
nestătătoriu adj. - inconsecvent; pieritor, trecăror.
nestătut adj. — neîntrerupt, permanent, necontenit.
nestidire s.f - neruşinare, neobrăzare.
nestâmpârat adj. — (despre foc) nestins, nepotolit.
nestropşit adj. - nestrivit, nezdrobit.
1554
GLOSAR
GLOSAR
1555
nesufereală s.f. - stare de nervozitate, tensiune nervoasă; antipatie, neacomodare.
nesuferire s.f. - nesuportare, netolerare; aversiune, duşmănie.
neştine pr. nehot. - cineva, careva;
oricare, fiecare, netainic adj. - (persoană) care nu
ţine, nu păstrează secretele;
flecar.
netâmpit adj. - neciuntit, netocit; neştirbit.
netocmală s.f - nepotrivire; disensiune, ceartă, vrajbă, discordie.
netocmi vb. IV- a nu se potrivi.
netocmit adj. - neorânduit; confuz.
netrecător adj. - fără sfârşit,
veşnic; nepieritor, netrezire s.f. - adormire, neunire s.f. - dezbinare, ceartă,
neînţelegere, neveştedzit adj. — tânăr, în
putere; netrecut, nevestire s.f - nuntă, căsătorie, nevoi vb. IV - a se sili, a se
strădui, a se osteni; a se lupta;
a se trudi; a se zbate; a suferi,
a (se) îngriji, nevoie s.f — primejdie, pericol;
trebuinţă, necesitate, nevoieşiie s.f. — slăbiciune, nevoinţă s.f — atenţie, interes,
străduinţă; zel; grijă, luptă,
osteneală.
nevoitor adj. — grijuliu, nevolnicie s.f — neputinţă, nezăbăvi vb. IV- a se grăbi, nezăticnit adj. - netulburat, nezburare sf - incapacitatea de a zbura.
nezloslavnic adj. - (sl.) ne-bârfitor, necalomniator, neclevetitor.
nezugrăvit adj. - (fig.) sincer, neprefăcut; nemincinos.
ni... ni conj. - când... când; ba... ba.
niciodânăoară adv. - niciodată, nicişi conj. - nici, nicicum, în nici
un chip. nigrit s.m. - negru, om de rasă
neagră, ni mea pr. neg. - nimeni, nimfă sf(Hr. 135). noime sf - (şi cu sens colectiv)
generaţie nouă; noutate, norocire sf - noroc, norodos adj. — cu mult norod,
plin de norod; aglomerat. nothos s.?n. (Hr. 73). numere pl. lui nume. numismată s.f - monedă, numit adj. — renumit, vestit.
O
oaspe s.m. - oaspete.
oaste s.f. - (cu sens colectiv) ostaşi; (a avea sau a face -) -a se război.
obial s.n. - pătură.
obiceinic adj. — potrivit obiceiului; tradiţional; moral.
oblastie s.f. — cârmuire, stăpânire; regiune, ţinut, ţară.
oblăduitoriu adj. - domn, stăpân peste o ţară.
oblici vb. IV - a afla, a auzi; a descoperi, a vădi, a da pe faţă; a observa.
oblicit adj. - aflat, descoperit, vădit.
obligui vb. IV— a se angaja, a-şi
lua o sarcină, oborî vb. IV- a azvârli, a trânti, obraz s.n. — faţă, chip, înfăţişare, obrintitor adj. — inflamator, obroc (oboroc) s.n. — unitate de
măsură   pentru cereale;
porţie.
obşte s.f. (în Ioc. adj.) de - -
comun, la fel. obşti vb. IV- a da în vileag, a face
cunoscut, a vesti, a anunţa; a
se pune de acord, obştire s.f — unire, legătură, ocazie sf (hrexpr.) a lua - - a
avea prilejul, oceanie s.f. — deznădejde, ocheian s.n. - (fig.) întindere,
nemărginire, imensitate, ochi s.m. ( - -id ceriului) - (fig.)
soarele;   -   -ui  ceresc —
Dumnezeu, ocină s.f. — proprietate moştenită, ocol s.n. — curte, loc îngrădit, ocoli vb. IV- a înconjura; a da
ocol.
ocolit adj. — înconjurat, offichie s.f. — funcţie, slujbă, oglindi vb. IV- a privi, a vedea
ca-ntr-o oglindă; a reflecta, a
observa, a cerceta, ogoi vb. IV— a potoli, a linişti, a
domoli, ohendră s.f. (Ist. ier. XIV), oină s.f. - carne de oaie. olat s.n. - ţinut, provincie,
regiune.
olăcar (olăcariu) s.m. - curier, ştafetă.
olăcări vb. IV- a anunţa, a vesti; a prezice, a prevesti; a ţinti, a viza.
olecăi vb. IV — a se văita, a se
tângui, a boci. olecăios   adj.   — tânguitor,
văicărelii ic, plângăreţ, omănaş s.m. (dini.) - omuleţ, omenit adj. - cinstit, respectat;
asemănător omului, omofil s.m. (Ist. ier. XIV), omofilie s.f. - simpatie, iubire
faţă de cei din acelaşi neam;
înrudire, omonie s.f. (Ist. ier. XIV) - (gr.)
înţelegere, armonie, onirocrit s.m. (ibidem) - tâlcuitor
de vise.
opreală s.f. - arest, închisoare; -crocodilului — închisoarea bostan gii lor.
oprire s.f— piedică, stavilă; interdicţie, oprelişte.
1556
GLOSAR
GLOSAR
1557
oprit adj. - silit, constrâns;
aservit, înrobit, oproşca vb. 7-a se împroşca. oraţie s.f. - discurs, cuvântare
rostită   cu   ocazia unei
ceremonii, orăşan s.m. - concetăţean, orânduitor s.m. - dregător, boier
în conducerea ţării, orb adj.: oarba fortuna - destinul, orbime s.f - (fig.) naţionalitate,
lipsă de control, orfanothrofie s.f— (gr.) orfelinat,
azil.
organ s.n. (Ist. ier. XIX) -instrument; parte componentă a unui mecanism; maşinărie.
orizon s.n. (Ist. ier. XIV).
osăbi adv. - în afară de, pe lângă.
osăbit adj. — deosebit
osârdnic adj. — harnic, sârguin-cios, zelos.
osfinţit adj. - binecuvântat, blagoslovit, sfinţit.
osiie s.f. — axa corpurilor cereşti; - sferească (axa cosmică) -axul lumii, axa pământului.
osmănesc adj. - turcesc.
ospătărie s.f. — birt.
ostâmpui vb. IV - a potoli, a respinge.
ostenitură s.f - efort, muncă, silinţă.
ostrov s.n. - loc, ţinut, oraş (situat în apropierea mării sau a unui fluviu).
ostrovan adj. - locuitor al unui ostrov.
ostenesc adj. - ostăşesc, milită-resc.
oştenire (oştinire) s.f - luptă, expediţie, război; campanie; ştiinţă, artă militară.
oştenitoriu s.m. — luprător, oştean, războinic.
oşrire s.f. - expediţie militară, campanie, război.
otcârmui vb. IV- a conduce, a cârmui, a guverna; a gospodări, a chivernisi, a administra.
oteşi vb. IV- a linişti, a potoli; a (se) alina, a (se) mângâia.
oteşire s.f - liniştire, potolire, alinare.
orurac s.m. - soldar vereran (turc).
oţapoc s.n. - aşchie, ţandăra, oţăros adj. — supărăcios, mânios, furios.
ovili vb. IV- a. (se) ofili, a (se) veşteji.
oxiia s.f (Ist. ier. XIX) - (gr.) accenr ascuţir.
P
padej s.n. - (sl.) caz (gram.); împrejurare, situaţie.
padzerh (panzehr) s.n. (Ist. ier. XIV) - (persană, turc.) piatră preţioasă formată în organele unor   animale,   pe care
medicii orienrali o considerau drept antidot.
pag adj. - (despre părul sau culoarea părului unor animale) cu pete albe (la picioarele calului).
paie s.m. - soldat din garda personală a sultanului sau a domnitorilor ţărilor române; paj.
paing s.m. - păianjen.
painjină s.f- pânză de păianjen;
(fig.) reţea, plasă, capcană,
cursă.
painjini vb. IV - a lăsa să se înţeleagă (un fapt socotit reprobabil).
pajoră s.f. - acvilă.
palatin s.m. - titlu dat în orânduirea feudală unui mare demnitar; gardă a unui suveran.
palestră s.f. (Ist. ier. XIV).
palinodie s.f. (ibidem) - refren.
palmă s.f. - unitate de măsură pentru lungime, folosită în trecut, egală cu cea 25-28 cm.
paminte^-amintire, memorie; pomenire (a unui mort).
papagaie s.f - (?) uliu (fiinţă creată de Cantemir, într-o combinaţie de însuşiri reprobabile).
papistaş s.m., adj. - eretic.
paradigmă s.f (Ist. ier. XIV).
paradigmat adj. - pilduitor.
paradosin (paradosis) subst. (Ist.
ier. XIV) - tradiţie, parahorisis subst. (ibidem) -
abandon; dezicere, parasanghe s.f. (Hr. 457). pară s.f - flacără; foc mare. pardalis şi pardes s.m. - leopard,
panteră.
paremie (parimie) s.f. (Ist. ier. XIV).
parigorie s.f. (ibidem) - consolare.
paris ie s.f. (ibidem).
parnic (partnic) s.m.y adj - părtaş.
parolă s.f. (Ist. ier. XIV).
patrichie s.f. - (titlu instituit în Imperiul roman de către Constantin cel Mare) aristocrat prin descendenţă, având o seamă de privilegii.
patrichiu s.m. - persoană care avea titlul de mai sus.
păceluit adj. - mulţumit, tratat cu pace.
păciuilire s.f. — împăcare, pacificare.
păpăsc adj. — papal.
păprişte s.f. — perioadă de timp, durată; stare.
părăros adj. — părelnic.
părăsi vb. IV — a renunţa; a se înfrâna, a se abţine.
părere i./'- aparenţă; imaginaţie, închipuire.
păring s.m. — mohor.
părintele planetelor - soarele.
1558
GLOSAR
GLOSAR
1559
părinţăsc adj. - de părinte, părintesc; grijuliu, omenos.
părtăşie s.f. - complicitate
părtnicesc adj. - particular, individual; părtinitor.
păsa vb. I - (folosit mai ales la imp.) a pleca, a se duce; a merge, a umbla; a păşi; a trece.
păsări vb. IV- a (se) transforma
în pasăre, păsărit adj. - transformat în
pasăre.
pătimaş adj. - îndrăgostit, pasionat.
pătimire j./- părtinire, atitudine părtinitoare, lipsită de obiectivitate.
pătrim adj. — rău, grozav; înspăimântător; teribil.
pâcIăx.yT- noroi; baltă, mlaştină.
pane s.f (la sg. cu sens colectiv) - recoltă de cereale; grâne, bucate.
pâră s.f. - judecată.
pârâş s.m. - acuzator.
pedeapsă s.f - învăţătură, instruire; cunoaştere; experienţă; încercare; povăţuire.
pedepsi vb. IV - a îndruma, a educa, a învăţa; a trudi trupul.
pedepsitor s.m., adj. - învăţător, care pune la încercare.
pedestri vb. IV- a merge pe jos; a descăleca, a umbla pe jos.
pentecoste s.f - sărbătoarea
Rusaliilor, pentru prep. - despre, perigrapsi vb. IV (Ist. ier. XIV), period s. n. (ibidem) - orbită;
cursul perioadelor - mişcarea
ciclică, mişcarea de naştere şi
pieire.
perispomenă s.f — accent circumflex în limba greacă.
peristasă (peristases, peristasis) s.f. (Ist. ier. XIV) - împrejurări, circumstanţe; condiţii.
persiesc adj. - persan.
peşti vb. IV- a zăbovi, a întârzia.
petrecanie^./ - pompă, fast; alai; dar şi: a conduce (un invitat, un mort).
petrece vb. III - şi: a-şi duce viaţa.
piatră s.f- greutate de cântar sau de balanţă; grindină; bolovan, stâncă.
pica vb. I - şi: a se păta, a se murdări cu ceva.
picat adj. - pătat („cu picături picată").
picătură s.f - pată (mică) (vezi supra).
picior s.n. - şi: măsură de lungime de cea 30 cm; stâlp de susţinere (în construcţii).
piept s.n. - şi: inimă, suflet.
pilotă sf - învelitoare de puf; plapumă; saltea, aşternut de puf.
pilug s.n. - pisălog (unealtă folosită la pisat).
pirghel s.n. - compas.
piştelniţă s.n. - mlaştină, băltoacă.
pişti vb. IV- a se scurge încet; a
musti; a ieşi la suprafaţă, piştitor adj. - care musteşte, pitic, piticei, piticei s.m. — nume
generic pentru diferite specii
de peşte mărunt, piţiguş s.m. - piţigoi. pizmă s.f - şi: încăpăţânare,
îndărătnicie, pizmăluire s.f. - ură, invidie, pizmăluitor s.m. - pizmaş, pizmătariu adj. — încăpăţânat,
îndărătnic, pizmos (pizmaş) adj. - invidios;
intrigant; - -ui de obşte -
duşmanul tuturor: diavolul, plată  s.f.  -  şi: mulţumire;
recompensă; recunoştinţă;
răsplată.
platonicesc adj. - ce ţine de
filozofia lui Platou, plazmă s.f - plăsmuire, creaţie;
creatură, plăti vb. IV- a răsplăti, plăzmuire sf — creaţie; creatură, plantator s.m.  - agricultor,
plugar, plantator, plean (plian) s.n. - pradă, captură
(de război), pleaşă (pleşă) s.f. - pleşuvie,
chelie, calviţie; dar şi: loc
lipsit de vegetaţie.-
pleca vb. I — a îndupleca, a convinge; a îmbuna.
plecare sf - înduplecare, potolire; renunţare; înclinare.
plecat adj. - şi: înduplecat, convins; (fig.) povârnit, înclinat.
plecăciune s.f. - blândeţe, umilire.
plecătoriu adj. - înclinat, dispus să facă ceva.
pleonexie s.f. (Ist. ier. XV) - (gr.) cupiditate, lăcomie.
plin adj. - masiv, dintr-o bucată.
plineală sf - realizare; plinătate, întregime; - firii- integritate organică, integritate trupească.
plinire s.f— conţinut, cuprins (D. 27v); particularităţile lumii (D. 450; plinătate, întregimea minţii (D. 33r)-
ploadă s.f - rod; fertilitate; productivitate.
plomădeţ s.m., adj. - cel care scorneşte fel de fel de lucruri, care deformează realitatea; scornitor.
plotun s.m. - animal fabulos, foarte puternic şi fioros, apropiat ca înfăţişare cerbului.
poală s.f. - streaşină, partea de jos a unui acoperiş.
poartă s.f. - trecătoare; pas printre munţi.
pobrăzi vb. IV- a dispreţui.
1560 GL(
pocaanie (pocaianie) s.f. - pocăinţă, căinţă pentru păcatele săvârşire.
pocitanie s.f. - (Fig.) relatare, poveste, istorisire (mincinoasă).
podan s.m. - supus, locuitor al unui stat, al unui oraş etc. (care plătea bir); şerb; iobag; clăcaş.
poeric s.m. - poet.
pofală (pohfală, pohvală) s.f. -pompă, fast, măreţie; dar şi: batjocură (Ist. ier. 62).
poftă s.f. - cerinţă.
poftori vb. IV- a repeta; a înnoi.
pogrebanie s.f. - înmormântare.
pohârni vb. IV- ase răsturna, a se dărâma, a se prăvăli; a năvăli, a asalta; a decădea.
pohârnire s.f- prăbuşire; năvală, atac; răscoală; decădere.
pohârnit adj. - povârnit, dărâmat, surpat, năruit.
pohârnitură s.f- alunecuş; teren râpos; prăpastie; povârniş.
pohfăli vb. I - a (se) lăuda, a preamări, a slăvi, a triumfa.
pohoară sf. - povară, sarcină, greutate; coborâre.
poiade s.f — năvălire, incursiune, invazie; mulţime, grămadă, puzderie de animale sau de oameni.
poidinoc s.n. - duel.
pojar s.n. — înflăcărare, ardoare.
polc s.n. - (la sfârşitul evului mediu în ţările române) unitate militară corespunzătoare regimentului de mai târziu.
poleit adj. - (fig.) fals.
polipichie (polipichilie) s.f. (Ist. ier. XV) - policromie; pes-triciune.
politic s.m. — om politic.
politicesc adj. - ce ţine de politică; care aparţine ceremonialului, unor rânduieli statornicite.
politie s.f (Ist. ier. XV) - fruntaşii unei cetăţi, ai unei ţări, sfat, consiliu, divan boieresc, boierimea; ţară, stat.
polog s.n. - învelitoare, pled.
polos andartic (Ist. ier. XVI).
polos arctic (ibidem).
pomană s.f. - pomenire, menţiune (atestare).
pomăt, pomături s.n. - mulţime de pomi; pomi încărcaţi cu fructe; grădină.
pomăzui vb. IV — a unge (un rege, un domn, un cleric); a mirui.
pominoc s.n. - prinos, ofrandă adusă divinităţii.
ponegreaţă s.f — întuneric.
ponegrit (ponegru) adj. - foarte negru, închis; cernit; posomorât.
pont (punt) s.n. - punct; articol; capitol.
i
GL(
poprea (popreală) s.f. - sprijin, reazem.
popri vb. IV — a opri, a pune stavilă; a zăgăzui, a stăvili.
porcie s.f. - comportament animalic; porcărie, josnicie.
poreclitură s.f. - poreclă, supranume (dat adesea în bătaie de joc); cognomen.
porfiră s.f. - veşmânt imperial roşu.
. porumb s.m. - porumbel.
porumbreriu s.m. — arbust spinos
ale cărui fructe se numesc
porumbele; porumbar, pos lan ie s.f. (Ist. ier. XV). postanovanie s.f.* — (sl.) substanţă, po ti cală s.f. - piedică, potricăli vb. IV - a găuri; a
pătrunde, potricălit adj. - găurit, potrivi vb. IV - a asemăna, a
compara, poveli vb. IV - a ordona, a
porunci, a dispune, povijie s.f. - (sens colectiv)
obiecte,  unelte, bunurile
unei gospodării; calabalâc, pozvolenie^./- (sl.) permisiune,
învoire, voie. practicesc adj. - pus în practică;
practic.
prag s.n. - cădere de apă, cataractă, cascadă; (fig.) treaptă ierarhică, rang, categorie socială.
pragmatie s.f. (Hr. 162).
AR 1561
pravilă s.f - lege a credinţei, dogmă; lege; privire, observaţie; pravilele ethiceşti -norme etice; ~-le cereşti -legi morale, religioase; canoane; ~-le obiceinice -legile nescrise, dreptul cutu-miar, obiceiul pământului; "-lepeminteşti - legi sociale, legi de stat; ^ topicească -legea, cutuma locului.
pravoslavie s.f. - (sl.) dreapta credinţă; ortodoxie.
pravoslavnic adj. - (sl.) ortodox.
praxes (praxin, praxis) (Ist. ier. XV) - practică, făptuire; înfăptuire.
prădătoriu s.m. - tâlhar.
precopsi vb. IV- a progresa.
predoslovie s.f. - (sl.) prefaţă, introducere, precuvântare.
prefaţie s.f. (Hr. 497).
prefecr s.m. - demnitar care conducea (la romani) o unitate teritorială.
pregiur adv. - împrejur, în jur; prep. — pe lângă.
prelunga vb. /—a prelungi.
premeni vb. IV— a. transforma.
preobrajenie s.f — (sl.) schimbare la faţă, la înfăţişare.
preobrăji vb. IV - (sl.) a (se) schimba, a (se) transforma.
prepeliţi vb. IV- a se comporta ca o prepeliţă.
prepuitoriu adj. — bănuitor, neîncrezător.
1562
GLOSAR
GLOSAR
1563
prepune vb. III - a bănui, a presupune; a se îndoi; a pune înaintea cuiva, a adăuga; a-şi închipui.
prepus s.n. - bănuială, presupunere, îndoială, ambiguitate; pus înaintea cuiva, pus peste, în fruntea cuiva, mai mare peste cineva („neam prepus").
presta vi vb. IV- a muri.
pretendălui (pretendui) vb. IV (Hr. 318).
pretenţie s.f. (Ist. ier. XV).
pretorian adj. (Hr. 32).
pre voroava (prevorovire) s.f. -prefaţă.
prezentui vb. IV(Hr. 390).
prezenţie s.f (Ist. ier. XV) -aspect, faţă, înfăţişare.
pricaz s.n. - necaz, pagubă, nenorocire; semn rău; neînţelegere, discordie; pricină, învinovăţire.
pricaznic s.m. - care aduce necazuri; sminteală, poticnire.
price s.f. - ceartă, gâlceava; pretext.
pricepător     - prudent; priceput.
pricepe vb. III - a-şi da seama, a lua cunoştinţă; a şti; a înţelege (pe Dumnezeu).
pricepere s.f. - ştiinţă; minte.
pricină s.f. - motiv, cauză; început, pretext; scop, ţel; ceartă, conflict; - asupritoare -     cauză coercititivă;
- clătitoare - cauză dinamizatoare.
pricini vb. IV - a pricinui, a produce, a cauza, a fi pricină; a învinui, a acuza; a pretexta.
prii vb. IV- a se arăta binevoitor, a favoriza, a îngădui, a proteja.
priinţa s.f - bunăvoinţă.
priitor adj. - favorabil.
prijeni vb. IV- a (se) sprijini, a (se) rezema.
prilaz s.n. - pârleaz.
prilăsteţ adj. - înşelător, amăgitor.
primblat adj. - (fig.) umblat, familiarizat.
prinţipal adj. (Hr. 26).
pripăc s.n. - arşiţă, caniculă.
pripitoare s.f. - (la pl., în superstiţii) fiinţe imaginare, despre care se credea că au darul de a prevesti moartea grabnică a cuiva.
pripoi s.n. - metal care serveşte la lipit sau la sudat.
prirod s.n. - neam, seminţie.
pristav s.m. - persoană însărcinată cu supravegherea unui grup de oameni care lucrează la construirea unei clădiri, a unui pod; şeful personalului de serviciu din casele nobililor, pristăvie s.f- funcţia de pristav;
conducere; administrare, pristăvire s.f. - moarte.
prişleţ s.m. - pribeag; vagabond; trecător; străin, venetic.
privala s.f. - contemplaţie.
privilegii ie s.f. (Ist. ier. XV) - (la pl.) acte, documente care atestă avantajele, scutirile de obligaţii (către stat) acordate unor grupuri de persoane.
probăit adj. - încercat, dovedit, verificat.
probozală s.f- certare, mustrare (aspră).
probozi vb. IV - a mustra, a învinui; a dojeni, a înfrunta.
probozire s.f- mustrare (aspră).
procathedrie s.f (Ist. ier. XVI). -poziţie înaltă în ierarhia socială.
prociti vb. IV- a repeta, a reciti, proconsul s.m. - magistrat roman
care guverna o provincie, prodosie s.f. (Hr. 50) - (gr.)
trădare, vânzare, prodrom subst. (Ist. ier. XV) -
precursor, înainte vestitor, profan adj. (Hr. 149) — care este
străin de religie; lumesc;
păgân.
profasin subst. - (gr.) pretext, motiv.
profesui vb. IV (Ist. ier. XVI), profitiie s.f. - profeţie, prohaz subst. - zgardă pentru câini.
proimion (Ist. ier. XV). prolegomene sf.pl. - (gr.) parte introductivă, explicativă, care
preceda expunerea propriu-zisă, într-o operă ştiinţifică.
prooratec adj. (Hr. 462).
propozit subst. (Ist. ier. XVI).
propoziţie s.f. - propunere, idee, sugestie supusă discuţiei sau aprobării.
propozui vb. IV- a propune.
prost adj. - simplu, modest; neînvăţat, neinstruit; naiv, credul; umil, de jos, de rând; neînsemnat, fără valoare; (şi adverbial) clar, curat.
prostac şi prostatec adj., s.m. -(om) fără prea multă ştiinţă de carte; care este lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără pricepere; prostănac; naiv.
prostesc adj. - simplu, de jos; popular.
prostie sf - origine umilă.
prostime s.f. - nepricepere; simplitate; (cu sens colectiv) cei de jos, oameni de rând.
protasă (protasis) s.n. (Ist. ier. XVI) - premisă; protase adeveritoare - premise afirmative; - părtniceşti - premise particulare (afirmative sau negative), protie s.f. (Hr. 42) - întâietate,
prioritate, prothimie sf. (Ist. ier. XV) -(gr.) zel, ardoare, pasiune (în efectuarea unui lucru), protostrator s.m. (Hr. 471).
1564
GLOSAR
protovistiar s.m. - titlu dat boierului de rangul întâi, superior vistierului, însăr-cinar cu administrarea tezaurului rării; vistier.
pro vatos s.m. — (gr.) oaie.
provatolicoelefas s.m. (Ist. ier. XVI).
provideţ adj. (id. XV). -prevăzător.
provinţie s.f. — (adesea urmat de determinarea „romană") teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, administrat de un magistrat şi supus legilor şi organizării romane.
proviima s.f. (Ist. ier. XV) -problemă, situaţie care se cere rezolvată.
psevdoprofit s.m. - fals profet.
psifisi vb. IV(Ist. ier. XX) - (gr.) a alege, a propune, a numi pe cineva într-o funcţie.
pubertas subst. - (lat.) adolescenţă.
publică s.f. (Ist. ier. XVI).
publicai ui vb. IV - a face cunoscut, a aduce la cunoştinţa tuturor (prin tipărire).
puchinos adj. — urduros.
puhace s.f. - bufniţă, cucuvea.
pune socotială - a aprecia; punere înainte - premisă (logică).
purgatorium s.n. - (în religia catolică) loc în care se crede că poposesc sufletele morţilor cu păcate mai uşoare, pentru
a fi purificate, prin suferinţe, înainte de a ajunge în paradis.
purpură s.f. - (fig.) demnitatea consulilor, împăraţilor (la romani).
purta vb. I-z conduce.
purtător s.m. - conducător, cârmuitor; călăuzitor, îndrumător.
pusătură s.f. - poziţie, aşezare.
puterniceşte adv. - cu putere.
putincios adj. - puternic; rezistent.
putos adj. - puturos, mefitic.
putred adj. - (fig.) corupt.
putregăios adj. - supus putrefacţiei, pieirii; trecător.
putregiune s.f. - putrefacţie.
putrezit adj. - stricat.
putrezitoriu adj. - (fig.) efemer, trecător; coruptibil.
puţin socotitoriu — nepriceput.
R
rabie s.f - luna a cincea a anului în calendarul musulmanilor.
raft s.n., la pl. - tacâm(-uri) pentru cal; harnaşament.
raiid spândzurat - Grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon (una din cele şapte minuni ale lumii).
ramură s.f - membru (mână, picior etc).
rarău s.m. - o specie de şoim de munte.
GLOSAR
1565
răcodeală s.f. - treabă.
răcoşan (rocoşan), s.m. - răzvrătit; războinic.
răcoşenie (rocoşenie) s.f. - răzvrătire.
răcoşi (rocoşi) vb. IV - a se răzvrăti, a se răscula.
rădăcina adevărului - esenţa adevărului; - muntelui -poalele muntelui.
răduce vb. III - a (se) asemăna.
rămâitot adj. - de prisos; statornic, imperisabil, nemuritor; care se desparte.
răpegiune s.f. - iuţeală, repeziciune; fugă; atac, iureş; răpede - - atac rapid; iureş.
răsciti vb. IV- a citi din nou; a reciti.
răscumpărare s.f - răscumpărare a sufletului, mântuire, izbăvire; redempţiune.
răsipit adj. - dărâmat, năruir, ruinat.
răpublică s.f.-ş'v. adunare a ţării, sfat.
răspundere s.f. - răspuns (la o discuţie, la o întrebare); replică.
răstoarce vb. III - a lua cu forţa,
a smulge, răsunare s.f. - sunet, răşchira vb. I - a împrăştia; a
spulbera. rătăcirea firii - anomalie, rătui vb. IV- a scăpa, a salva; a
apăra.
rătui re s.f. - apărare.
rătund adj. - (fig.) clar, limpede;
de netăgăduit, rătundzală s.f. - lumea; globul
pământesc; bolta cerească, răul s.m. art. - omul rău, ticălos;
diavolul, răutate s.f - şi: defect; viciu,
păcat; bestialitate; crimă, răzbate vb. III - a birui, a
învinge.
răzbi vb. IV- a cuceri; a domina;
a stăpâni, războlire s.f. - îmbolnăvire, răzchiti vb. IV- a socoti ceva cu
mare atenţie, a judeca în
amănunţime;   a chibzui
îndelung, răzdumica vb. I-z sfărâma, răznaşte vb. III - a renaşte, a
reînvia.
răzsipa s.f - (fig.) dezastru;
desfiinţare, nimicire, răzsufla vb. I - a se înviora, a-şi
reveni, a nu se mai simţi în
primejdie, răzstalniţă s.f - prag (de apă),
cădere de apă, scoc la moară;
cascadă, ramator s.m. - porc. râncheza vb. 7-a necheza, rând s.n. - rânduială, succesiune;
loc cuvenit cuiva; rost, obicei
(specific), rândunie s.f. - rândunică.
1566
GLOSAR
GLOSAR
1567
rândză s.f. - stomac (în genere); s.n. - una din despărţiturile stomacului animalelor; foios.
râs s.m. - Iinx.
recomendălui (recomendui) vb. IV- a recomanda.
rediu s.n. - pădurice.
referendar (referendariu) s.m. -boier însărcinat cu corespondenţa domnească; trans-miţător al corespondenţei secrete de stat.
reis subst. - (turc.) comandant, conducător de corabie; conducător de flotă.
rezidenţie s.f (Hr. 298).
ridica vb. I - (în expr.) a rădica cap - a se răscula.
ridicare s.f. — promovare în scara socială.
ritor (ritoric) s.m. - orator.
ritorică s.f - oratorie.
ritoricesc adj. - ceea ce ţine de oratorie; verbal.
ritorisi vb. IV- a vorbi frumos, ales, ca un ritor.
roadă s.f — copil, născut, făt.
robie s.f — - omeniască, - diavolească — trăire în încercările vieţii pământeşti, subjugare în păcat (D. 92-93).
rod s.n. — şi: neam, seminţie; rang.
roii s.m. pl. - (pl. lui roi, pentru roiuri) „atâtea neamuri... ca roii s-au pornit".
rojdi (rujdi) vb. IV- a se vătăma,
a se juli; a se zdrobi, romfea (Ist. ier. 275). rost s.n. - gură.
rufos adj. - murdar, nespălat;
zdrenţăros, rula vb. /-a vorbi degeaba, rumpător adj. - care sfâşie; pasire
rumpătoare —  pasăre de
pradă, răpitoare, rumpe vb. III'-a rupe. rusac adj., s.m. - rus. rusie s.f— origine rusească.
S
sad s.n. - plantă tânără crescută din sămânţa semănată şi care urmează a fi răsădită.
sagriu s.m. - o specie de măgar alb cu pielea granulată.
salamandră s.f. (Ist. ier. XVI).
sam subst. (ibidem) - (în fabulaţiile arabe) aer otrăvit, stricat.
samă (somă) s.f. - număr, cantitate (mare); mulţime.
samsun s.m. (Ist. ier. XVI) - (în fabulaţiile arabe) câine foarte puternic.
sangeoc-beg - portdrapel (la turci).
sapă s.f. - partea corpului de lângă crucile şalelor (la cai şi la boi).
sarachean s.m. — arab.
savoane s.f pl. (Ist. ier. XVI).
săciui vb. IV- a tăia, a doborî (o
pădure), săciuit adj. - tăiat, sacriiu s.n. - şi: cutie; ladă; scrin, săditură s.f. - plantaţie; material
săditor.
sălaş s.n. - - -ul monarhiii -
capitala ţării, sălăşlui vb. IV - a popula, a se
aşeza.
sălăşlui re s.f. - (în expr.: a da, a pune în - ) — a da în folosinţă pentru adăpost.
săltare s.f. - (fig.) trăire, manifestare (intensă) a unei stări afective; entuziasm.
săltător adj. - nestatornic, schimbător.
sămălui vb. IV - a socoti, a calcula.
sămălui re s.f. - judecată, calculare; asemănare.
sămăluitoriu s.m. - cel care compară, socoteşte, cântăreşte, calculează (o situaţie); socotitor; adj. - raţional, scrutător; asemănător.
săos adj. - gras, plin de seu.
săpat adj. - şi: (despre suprafaţa unor materiale dure) prelucrat, modelat; sculptat; incizat.
sărăcuţ adj. - smerit (D. 46v). sărdar s.m. - comandant de
cavalerie, sărutătură sf - sărutare.
săvârşi vb. IV - a (se) sfârşi, a
încheia, a înceta; a îndeplini;
a muri. săvârşire s.f — moarte, săvârşitură sf. - terminare,
încheiere, efectuare (a unui
lucru).
săzdanie s.f. - (în limbajul
bisericesc) creaţie, sârg (în loc. adv.) de - - în grabă,
repede.
scală s.f - port vamal; debarcader (la o mare, la un ocean).
scară s.f. - text în care se află înscrise, într-o anumită ordine, elemente informative, situaţii privitoare la ceva sau la cineva; sumar, tablă de materii.
scaun s.n. - reşedinţă (a unui monarh, a unui cleric înalt); capitală.
scădea vb. II - a ceda, a da înapoi.
scădere s.f - lipsă, defect;
neajuns; reducere, micşorare
a dimensiunii; pagubă, scămos adj. (- la minte) - confuz;
neluminat, scăpa vb. I-i pierde; a lipsi, scărăndăvi vb. IV- a se scârbi, a
se dezgusta; a nesocoti, scărăndăvicios adj. — greţos,
scârbos, scărăndăvie s.f. — nesocotire, scărăndăvitură s.f. - greaţă,
îngreţoşare.
1568
GLOSAR
GLOSAR
1569
schimosi vb. IV - a se schimba, schimosire s.f. — transformare,
schimbare; schimonosire, schimosit adj. - schimbat, schimositură s.f. - transformare,
schimbare, schiptic adj. — sceptic, schipticesc adj. {Ist. ier. XVII), schiptru s.n. (ibidem). $c\\\x\\ s.m. (ibidem). schizmi vb. IV- a (se) alcătui, a
forma, a construi, schizmi re s.f. - alcătuire, întocmire; schimbare, modulare, schizmuit   adj.   - prefăcut,
nesincer, simulat, sclevesi vb. IV- a netezi, a polei;
a lustrui, sclevisit adj. - netezit, fasonat;
lustruit.
sclip s.n. - boltă; încăpere boltită; cupolă; arc; arcadă.
sclipuit adj. - arcuit, boltit.
scoate vb. III - a elabora, a da formă definitivă; a traduce.
scociorî vb. IV - a scotoci, a scormoni, a căuta; a scurma.
scrie vb. III - a înregistra, a catagrafia (într-un recensământ).
scriitoriu s.m. - funcţionar în cancelarie, scrib; autor; istoric.
scripţ s.m. — scripete.
scrisoare s.f. - scriitură, scriere; inscripţie; recensământ.
scruntariu s.n. - loc nisipos,
pietros; peninsulă, scula vb. I - (fig.) a se ridica (asupra cuiva), a năvăli; a complota, sculare s.f - răscoală, răzmeriţă;
(fig) refacere, îndreptare, scump adj. - zgârcit, scutelnic s.m. - ţăran, din serviciul domnului sau al vreunui boier, scutit de orice bir. scuti vb. IV- a apăra, a proreja. scutitoriu s.m. — protector; re-
prezentant. scutura vb. I - a dezbate, a
analiza, a discuta, seciuri s.n. pl. - baraje de arbori
tăiaţi; palanca, secretar j\7/2. (Hr. 223). seimen s.m. - om din corpul de
gardă al curţii domneşti, seir s.n. - (turc.) privelişte;
fenomen, semn s.n. - însemnare, senator s.m. (Ist. ier. XVI), senaroresc adj. - de senator, senatorie s.f— funcţia de senator, sens s.n. (Hr. 281) sentenţie s.f (Ist. ier. XVI) - şi:
părere, opinie, serascheriu s.m. - (turc.) general, comandam suprem al unei armate turceşti, sevastocrator s.m. - suveran, sfat s.n. - gând, cuget; intenţie;
alianţă, înţelegere, sfătuitură s.f - sfat, consiliu.
sfârşit s.n. - terminare, îndeplinire; rezulrar, urmare; scop, ţel; moarte.
sfedenic s.m. — sfetnic.
sferă s.f (Ist. ier. XVII).
sferesc adj. - sferic; cosmic.
sfigmos (Ist. ier. XVII) - vena după care se ia pulsul.
sfiti vb. IV- a arăta, a dovedi; a hotărî; a sfătui.
shimă sf - îmbrăcăminte, rasă, haină pe care o poartă călugării sau preoţii; fizionomie; înfăţişare; formă, aspect (pl. la Cantemir: shimate, Ist.ier. XVII).
shizma s.f. (Ist. ier. XVII) -
separare, dezbinare, sicofand s.m. - cel care cleveteşte,
calomniază; denunţător, sicofandie   s.f.   - clevetire,
calomnie; denunţ, sii vb. IV- a se sfii; a se sili. siiala s.f - sfială, teamă, frică, silavă s.f. - silabă, silă s.f— putere; tiranie, asuprire, sili vb. IV- a îmboldi, a zori; a
stărui.
silloghismos (Ist. ier. XVII), si Iţă s.f. - capcană; laţ, cursă, simbathia s.f (Ist. ier. XVII), simcea, s'imcele s.f — ascuţiş, tăiş;
ghimpe; ţeapă; vârf, coamă,
culme.
simcelos adj. — ascuţit, cu vârf, tăios.
simeţ adj. - îndrăzneţ, cutezătot;
trufaş, arogant, obraznic, simeţi vb. IV — a se făli, a se
lăuda, a se mândri, simfonie s.f. (Ist. ier. XVII).
simpatriot s.m. - compatriot.
simperasma s.f. (Ist. ier. XVII) -concluzie.
simptomatic (ibidem).
simvol s.n. (Hr. 239) - simbolul credinţei (rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creştine).
sin s.n. — şi: parte a cămăşii care acoperă pieptul.
sinet s.n. - flintă.
singe s.n. - omor, crimă (sângeroasă).
singur adj. - (determină subiectul) însuşi.
singuratec adj. - unic (D. 104).
sinhorisis (Ist. ier. XVII).
sinod (ibidem).
sinonim (ibidem).
sinopsis s.n. - rezumat; compendiu.
sirbac s.m. - sârb.
sireap adj. — sălbatic, crunt; (despre cal) iute, nărăvaş.
sirepie s.f. - sălbăticie.
sistatichi (Ist. ier. XVII).
sistima (ibidem).
situaţie s.f. (Hr. 10).
siurmea s.f. (Ist. ier. XVIII).
slavă s.f. - slăvire, alai, pompă; glorie, faimă.
1570
GLOSAR
GLOSAR
1571
slim s.n. - adunare obştească (mai ales la tătari).
slobod adj. - liber.
slobodzenie s.f. - libertate; îngăduinţă, permisiune; uşurinţă, lejeritate.
slobodzi vb. IV- a elibera, a da drumul; a încuviinţa, a îngădui; a se avânta; a se repezi.
slobodzie sf. - libertate (cetăţenească şi politică); colonie (pe teritoriu strein) (vezi şi Hr. 135).
slovă s.f — ş'i: scriere, operă scrisă, lucrare.
slujbă s.f- însărcinare, misiune;
ajutor, binefacere; dar, talent, sluji vb. IV- a întrebuinţa, a se
folosi; a colabora; a aduce
servicii.
slujire s.f - întrebuinţare, folosire.
slujitor s.m. - oştean, ostaş, slujitoresc adj. - de oştean;
soldăţesc, slujitorie j.y.- slujbă, serviciu (de
obicei în armată), smidă s.f. - grindină, sminteală s.f. - abatere, greşeală;
stricăciune, vătămare, sminti vb. IV- a strica; a schimba
în rău.
smomi vb. IV- a îmbia; a ademeni, a momi.
sobol s.m. - cârtiţă.
sobornic adj. — ecumenic; sinodal.
socolan s.m. - şoim; (fig.) om strângător.
socoteală s.f. - părere, opinie, idee; gând, plan, proiect; scop; raţiune, minte, judecată; imaginaţie, închipuire; chibzuinţă.
socoti vb. IV- a plănui; a gândi, a judeca, a reflecta; a sta la îndoială; a lua aminte; a calcula; a conta; a conduce; a considera.
socotinţă s.f. - calcul, intenţie; plan.
socotitoriu adj. — raţional, sofismă, sofismată s.f (Ist. ier. XVII).
sofistic s.m., adj. - (persoană)
care face uz de sofisme, sofisticeşte adv. - ca un sofist; în
mod sofistic, solichizmi  vb.   IV — a face
solecisme. solichismos (Ist. ier. XVII) -
greşeală de sintaxă, somna vb. I -a dormi, sorţ s.m. - soartă, sotnic s.m. - comandant al unei
sotnii (unitate de cavalerie
căzăcească alcătuită din o
sută de soldaţi), soţ s.m. şi: soţie s.f. — tovarăş,
prieten; părtaş; asociat, spată s.f. - spate; sabie lată. spăimos adj. - care înspăimântă.
spătariu s.m. - comandantul
suprem al armatei în Ţara
Românească, spârcui vb. IV - a rupe (în
bucăţi); a sparge; a zdrobi, spic s.n. - vârf (ascuţit); culme;
pisc.
spiţă s.f. - neam; descendenţi din acelaşi străbun.
spiţer s.m. - farmacist.
spândzurat adj. - atârnat; suspendat.
spodobi vb. IV - a (se) învrednici; a (se) împodobi.
sprejeni vb. IV— a ţine piept, a rezista; a împiedica, a reţine.
sprintini vb. IV- a deveni sprinten, iute.
sprintinie s.f. - agilitate, vioiciune.
spuzi vb. IV— a năvăli (în număr mare); a se năpusti.
spurcăciune sf. - faptă reprobabilă; imoralitate.
stadie s.f — veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu cea 125 de paşi.
stat s.n. - stare, situaţie, poziţie; stadiu; statură.
statură s.f. (Hr. 468) - statuie.
stavă s.f. - herghelie.
stăpânesc adj. - de stăpân, de domn, de împărat.
stăpâniie sf — conducere politică; domnie, stat.
stăpânitor adj. - autocrat.
stăpânim! s.m. art. - sluga; aservitul.
stărui vb. IV- a tinde, a aspira, a năzui; a dăinui, a dura.
stăruială s.f. - perpetuare, dăinuire.
stăruitură s.f. - stabilitate.
stătătoriu adj. - stabil; permanent, imuabil.
stăvi vb. IV - a se aşeza, a se stabili; a rămâne.
stâblă s.f. - ramură care se dă ca recompensă învingătorului.
stâlciu s.m. — buştean, trunchi.
stâlp s.n., s.m. - cap, început („stâlpul voroavei"); statuie; monument în formă de coloană; stâlpii lui Iraclie — indicator de frontieră sau de hotar.
stâlpit adj. - care este ca un stâlp, ţeapăn, încremenit.
stâlpnic s.m. — pustnic care trăia retras pe vârful unui munte înalt.
stâng adj. - (fig.) prefăcut, rău intenţionat, păcătos.
stârpie s.f - sterilitate.
stelesc adj. - (fig.) puternic, viguros.
steli vb. IV— a sclipi, a scânteia; a luci.
stemă sf. (Ist. ier. XVII) -coroană (cu însemnul puterii care o reprezintă).
stepena s.f- treaptă socială; rang; neam.
1572
GLOSAR
GLOSAR
1573
stidi vb. IV— a se sfii, a se teme; a se ruşina.
■sădire*./"-sfială; teamă; tuşine.
stih s.n. - vers; (la pl.) poezie; fiecare dintre paragrafele (de mică întindere) cu înţeles de sine stătător, de obicei numerotate şi dispuse în alineate, în care este împărţit textul Bibliei al Coranului sau al altor scrieri religioase; verset (din psalmi sau dintr-o cântare bisericească).
stihie s.f. (Ist. ier. XVII) - fiecare dintre cele patru elemente (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea în antichitate că stau la baza tuturor corpurilor şi a fenomenelor naturii; element (al trupului); calitate (D. 90).
stihotvorţ s.m. - (sl.) poet.
stolit adj. - împodobit; gătit; arătos.
stoliţă s.f. — capitală, reşedinţă, srramţă s.f. - zdreanţă, strat s.n. - aşternut; pat; culcuş, strataghemată s.f. - vicleşug (de
război) pentru a surprinde pe
inamic.
strălumina vb. 7-a lumina
puternic; a sttăluci. străluminare s.f— strălucire mare;
transparenţă, străluminat adj. — strălucitor;
distins; curat, neîntinat, pur.
străluminos adj. - foarte stră-lucitot; transparent; translucid.
strămurare s.f. - (fig.) imbold, îndemn, aţâţare.
strămutare s.f. - alungare, izgonire.
strâmb adj. - (fig.) nelegiuit, strâmţos adj. — strâmt, sttâncenos   adj.   - vrăjmaş,
duşmănos, strânciuna (strinciuna, strun-
ciuna) vb. 7-a zdruncina; a
izbi cu putere, strânciunare s.f. — zdruncinare;
zbucium, strânciunat adj. - zdruncinat;
tulburător, strânge vb. III- (despre vorbire)
a concentra, a fi mai concis, strânsoare s.f. — consrrângere. streleţ s.m. — (în epoca feudală în
ţările române) soldat care
făcea parte dintr-un corp de
vânători (arcaşi), strist adj. - trist, strof, -i s.m. (Ist. ier. XVII) -
repetiţie în silogistica retorică; raţionament înşelător,
sofism; vorbire iscusită şi
nesinceră, stropşitură s.f— strivire, călcare în
picioare, nimicire; cotropire, strungă s.f. - trecătoare, drum
îngust printre doi munţi;
pas.
strutocamilă s.f. - numele unui animal fabulos, în alegoria cantemiriană, pornind de la asemănarea cu stratocamilul: struţ; girafă.
subpământ s.n. - subsol; -fugire -subterfugiu (D. 144).
substanţie s.f - subsranţă.
substare (suptstare) s.f. — totalitatea elementelor care constituie esenţa lucrurilor şi a fenomenelor; substanţă.
sucman s.n. - haină ţărănească lungă, din pănură sau din postav gros; suman.
sudoros (suduros) adj. - care produce, se face cu sudoare.
sufereală s.f — răbdare, suponare.
suflare s.f - respiraţie.
suflet s.n. - spirit; viaţă; raţiune, intelect; inimă.
sughiţos adj. - (plâns, râs, vorbire) însoţite de sughiţuri.
suleget adj. - subţire (şi lung); suplu, mlădios.
sulimendriţă s.f. — salamandră.
sunare s.f - sunet; trăsnet, foşnet, clipocire; accent (în fonetică).
supăr s.n. - supărare; incomodare, deranjare.
supleca vb. 7-a (se) supune, a (se) închina, a (se) conforma (unor situaţii).
suplică s.f - cerere scrisă adresată unor autorităţi, în vederea
obţinerii unor drepturi sau
favoruri, supuitor s.m.  - învingător,
cuceritot. supune vb. III - a constrânge; a
ascunde, a tăinui; a pune
sau a prezenta (ceva, cuiva)
spre cunoştinţă, apreciere sau
judecare, supus adj. — ? dubios, echivoc,
îndoielnic (Hr. 73). surd adj. - (fig.) zadarnic, inutil;
slab, confuz, surgun s.n. — (în expr.) a face
surgiin — a exila, susior subst. - subsuoară, sutaş s.m. — căpetenie militară
(romană) care comanda o
unitate formată dintr-o sută
de soldaţi, suvac s.n. - (fig.) ghimpe; sfredel;
cui („suvacul sicofandii", Ist.
ier. 542). svătuire s.f. - chibzuinţă, sviti vb. IV- a dezvălui, a arăta.
Ş
şamţu s.n. (var. la: şanţ) - ttanşee
(militară), şar s.n. - vopsea, culoare, şatră s.f. — tabără militară; cort de . tabără.
şedere s.f - reşedinţă, aşezare;
domiciliu, şepeliv adj. - peltic, şerbet s.n. (Ist. ier. XX).
1574
GLOSAR
GLOSAR
1575
şerui (şirui) vb. IV - a reda, a zugrăvi, a desena; a descrie, a înfăţişa în scris.
şerui re s.f. — zugrăvire, împodobire, descriere; imagine, reprezentare grafică a suprafeţei pământului.
şeruitoriu s.m. - zugrav.
şfed s.m. - suedez.
şicui vb. IV— a rândui, a înşira, a aşeza (de obicei când este vorba de ordine de bătaie).
şicuire j-./- aşezare (în ordine de bătaie).
şicuit adj. — poleit; (fig.) ascuns,
prefăcut, şifariu s.m. (var. lui şafar) — (în
Mold. şi Transilv.) epitet
pentru o persoană şireată,
vicleană, prefăcută, şipuri vb. IV— a se strecura, a se
furişa.
şliah s.n. (var. lui şleau) - drum bătătorit (de mare circulaţie); itinerar, traseu.
şoreca, şorecăi vb. I, IV - a vâna şoareci.
şpârcui vb. IV(var. lui spârcui) -a împrăştia, a risipi (mulţime de oameni, armată).
şpârcuit adj. — împrăştiat, risipit.
ştiinţă s.f. - simţire (D. 88v); învăţătură (D. 101); experienţă (D. 106); conştiinţă (D. 137v); - inimii — conştiinţa; - ştiinţă practi-cească — cunoaştere practică;
- privitoare - cunoaştere
teoretică, ştiupire s.f - scuipare. ştiupit s.m. - scuipat, şuier s.n. — fluier, caval, şuvăi vb. IV(var. lui şovăi) - a-şi
schimba direcţia de mers. şuvăit adj. - întortocheat, sinuos, şuvăitură j-./- cotitură; (în cursul
unei ape, sau al unui drum)
sinuozitate.
T
tablă s.f - listă, tabel, catalog; înscris, însemnare; scriere, de mai mare întindere (cuprinzând tabele sau al cărei conţinut este împărţit în capitole sau articole) (Hr. 419); planşă geografică, hartă (Hr. 544); strat, suprafaţă; tabla vieţii - lista celor vii.
tai fa s.f. - (turc.) grup de persoane care formează alaiul domnesc.
tair subst. - (arab.) zburătoare.
talant s.m. (Ist. ier. XVIII).
talhâşciu s.m. - (turc.) demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului rapoartele marelui vizir şi care transmitea firmanele împărăteşti.
talmudesc adj. - referitor la Talmud, în spiritul preceptelor religiei mozaice.
tare adj. - întărit, fortificat;
adăpostit, tartara. - adâncime; infern, iad. tas s.n. - lighean, tăbărî vb. IV — a-şi instala o
tabără; a cam pa. tăcător adj. - tăcut; morocănos, tăcea vb. 71 - a se abţine să
vorbească, a nu spune nimic;
a omite, tăgădui vb. IV- a refuza, tălaniţă s.f. - femeie de moravuri
uşoare, tălhuşag s.f. — tâlhărie, tărie s.f. — întăritură, fortificaţie,
fortăreaţă, tărime s.f - tărie, soliditate,
putere, tăvălic s.n. - ghiulea, tâlcui vb. IV- a se asemăna (D.
81v).
tâlni vb. IV- a întâlni.
tâmp adj. — cu vârful tocit, ştirbit;
teşit; (fig. despre oameni)
nelalocul său; anormal, tâmpenă s.f. - tobă, darabană, tâmpi vb. IV - a toci, a roade
prin întrebuinţare, tâmpi na (timpina) vb. 7-a
întâmpina, tâmpla vb. 7-a se întâmpla, tâmplare s.f. — întâmplare, tâmplător (tâmplătoresc) adj. —
întâmplător, tând... tând... adv. - când...
când...
tângă s.f - tulburare, mâhnire,
amărăciune, târâietoare s.f. - fiinţe târâtoare;
reptile.
târveleşte s.f - loc unde se aruncau stârvuri, cadavre.
teatru (theatru) s.n. (Ist. ier. XIX; Hr. 255) - loc unde se petrece, unde se desfăşoară o întâmplare, un eveniment; în mijlocul - — la vedere, în văzul tuturor.
tefterdar (defterdar) s.m. - (turc.) persoană care strângea dările.
temeliitoriu s.m. - întemeietor.
temperamente72. (Ist. ier. XVIII); - temperatură; climă, climat; fire, natură umană.
tersana s.f - „temniţa robilor de la catargă" (Ist. ier. 633).
teslăresc adj. - care aparţine teslarului (dulgherului), de teslar.
testament s.n. — legătură (D. 98v).
theofovie sf. - (gr.) teamă de Dumnezeu.
theorie s.f (Ist. ier. XIX).
therapevtis (ibidem) — tămăduitor.
therinos adj. - (gr.) de vară,
văratic, thron s.n. (Ist. ier. XIX), ticăit adj. — sărman, vrednic de
plâns; netrebnic, ticălos adj. — sărman, nenorocit,
biet, umil.
1576
GLOSAR
GLOSAR
1577
tidvă s.f.— plantă legumicolă din familia cucurbitaceelor al cărei fruct se consumă ca legumă înainte de maturitate; craniu, ţeastă.
tinde vb. III - a se extinde; a se întinde.
tinos adj. - noroios, plin de tină. tipări vb. IV- a întipări, ripăritoriu s.m. - turnător ( în metal).
tipos s.n. - model; prototip;
exemplu, tiranie s.f. (Ist. ier. XVIII), tirănesc adj. - tiranic, tirăneşre adv. - ca tiranii, în felul
tiranilor; cu cruzime, tirani vb. IV- a domni desporic. tit, titul, -uri s.n. (Ist. ier. XVIII), tituli vb. IV- a se intitula; a da
cuiva un titlu, tituluş s.n. - titulatură, toană s.f. - părere (ciudată,
bizară).
toapsăc subst. - otravă, venin.
tocmală s.f - organizare, întocmire; înţelegere; fel, aşezare, condiţie.
tocmi vb. IV- a rândui, a aşeza, a potrivi; a ordona; a alcătui, a constitui; a ticlui.
tocmire s.f. - potrivire, armonizare; ordine, echilibru.
tocmit adj. - ordonat; organizat; meşteşugit, ticluit.
tocmi tor s.m. - organizator; conducător.
toiu s.n. - încăierare, luptă; învălmăşeală.
tomos s.n. - tom.
toparha s.m. - (gr.) principe, guvernatot (al unei provincii, al unui teritoriu, al unei ţări).
topicesc adj. (Ist. ier. XVIII) -din partea locului.
topsăcos adj. - otrăvit, înveninat.
topsica vb. 7-a otrăvi, a învenina.
topsicat adj. - otrăvit, înveninat, toropi vb. IV- a se exalta (Hr. 453).
tract s.n. - cale de comunicaţie importantă; drum urmat de cineva (Hr. 217); ţinut, regiune; unitate adminis-trativ-terirorială (Hr. 15).
tractate s.f. pl. (Ist. ier. XVIII).
trage vb. III - şi: a se întinde; a trasa.
traghelaf s.m. - numele unui animal fabulos, capră-cerb, înfăţişat pe covoare şi pe alte obiecte de artă din Persia şi Babilon; (fig.) absurditate, stupiditate.
traghicesc şi tragodicesc adj. -tragic.
tragodic subst. (Ist. ier. XVIII), trăctui vb. IV- a se consfătui, a
se consulta, a trata, a negocia, trăgăna vb. I - (despre timp) a
dura; a se prelungi, a întârzia;
a se scurge încet.
trărăjei s.m. pl. - (dim. lui trătaj* var. la tartaj) legătură, scul; mănunchi.
trântitură s.f - trântă; luptă; încercare grea.
treabă s.f. (în loc. adj.) de - -necesar; trebuincios.
trebnic adj. - trebuincios, necesar.
treci subst. - ? anus.
tremur s.n. - cutremur; spasm, convulsie.
tremura vb. 7-a se cutremura.
tremuros adj. - lipsit de stabilitate; nesigur.
trezvie s.f — trezie.
tribuniţie s.f - demnitate de tribun.
trigon s.n. (Ist. ier. XVIII) -
triunghi, tripos s.n. (ibidem) - trepied, trisaghion    s.n.    - cântare
bisericească, imn în care
cuvântul „sfânt" se repetă de
trei ori.
triumf s.n. - onoare maximă acordată în statul roman, de către Senat, unui conducător militar victorios.
troahnă s.f- gut urai; gripă.
trofeu s.n. - (fig.) victorie, biruinţă.
troglodit s.m. - (fig.) persoană care trăieşte în condiţii de primitivitate, mizere.
troian s.n. - întăritură primitivă, constând dintr-un dig lung
de  pământ,  cu  şanţ de
apărare, tropic s.n. (Ist. ier. XVIII), rropicesc adj. (ibidem) - care se
referă la trop (figura de stil), tropuri s.n. pl. (ibidem) - ~
ritoriceşti - figuri de stil,
procedee retorice, tropşi vb. IV- a zdrobi, a strivi, truchină (trupină) s.f - tulpină, trufi vb. IV - a se mândri, a se
fuduli, trulă s.f. — turlă.
trup s.n. - şi: cuprins, conţinut al
unei cărţi, tufos adj. - stufos, des. tumpina vb. I-a întâmpina; a se
întâlni, tun s.n. - tunet.
tupila vb. I (var. a lui pitidd) - a se ascunde.
turbătură s.f - mânie nestăpânită, furie; violenţă, înverşunare.
turcie s.f. - turcire; acţiunea de a se turci.
tusăros adj. - care tuşeşte des, tuşitor; însoţit de accese de tuse; deranjat de tuse.
T
ţară s.f. - moşie strămoşească;
poporul, cei mulţi, ţăpini vb. IV- a deveni viguros,
puternic, robust.
1578
GLOSAR
GLOSAR
1579
ţărămonies.f.— ceremonie, ritual;
(la pl.) formule de politeţe, ţărmuros adj. - care are ţărmuri
înalte şi abrupte; măluros;
râpos.
ţăsitură s.f — structură, alcătuire a unui lucru, a unui fenomen, a unei opere literare, ţenchiu s.n. — ţintă; ţel; scop; limită, graniţă, hotar; sfârşit, capăt, limită în timp; soroc, sfârşitul vieţii, ţerber s.m. - cerber, ţidelă sf. (ţidea, ţidelă) (var. lui giudea — (turc.) suliţă, lance, ţiitoriu s.m. - persoană însărcinată cu o funcţie, cu o dregătorie. ţine s.m. - pui de animal sălbatic. ţlncşor s.m. - pui de câine; căţel, ţine vb. III - a susţine; a păstra, a menţine; a (se) petrece; a se considera, a se socoti, a se da drept; a urma. ţinsorie s.f. - demnitatea de cenzor (în Imperiul roman), ţircălam s.n. - întindere, suprafaţă,   cuprins  (de formă circulară). ţircumstanţiei.yT (Ist. ier. XIX) — c i rc u m s ta n ţă, î m p rej u ra re. ţirulic (ţerulic) s.m. (ibidem) — vraci,   chirurg (empiric); medic de campanie, ţistui vb. IV- a cere, a impune tăcere (folosind interjecţia „tist").
ţiţii vb. IV - (despre unele insecte, păsări, animale) a scoate sunete caracteristice, repetate, ascuţite.
U
uimi vb. IV- (înregistrat în DIR
ca suspect) a imita, uitit adj. - distrat, neatent;
visător, pierdut, umbricios adj. - (fig.) tainic, ascuns   („lesniri umbri-cioase"). umilinţă  s.f.  —   (în morala creştină) smerenie, cucernicie, evlavie, pocăinţă, undătură sf. - (fig.) invazie, undelemnos adj. — (fig., despre glas) moale, lunecos, uleios, insidios, undezat adj. - clocotit, unghi s.n. - colţ. urare s.f. - ură.
urâciune sf - vrajbă; ceartă; faptă urâtă; opoziţie.
urdzală s.f - construirea (scheletului unui edificiu, dar şi a unui proiect).
urdzitură s.f. - lumea ca produs al creaţiei divine; proiect, plan, schiţă; alcătuire, construcţie.
uric s.n. — document de privilegiu emis de cancelariile domneşti din Moldova Evului Mediu.
uricariu s.m. - scriitor de urice; secretar de cancelarie domnească.
urmare s.f. - imitare.
urmă s.f — moştenire, succesiune (Hr. 52).
următoriu s.m. — succesor, urmaş, moştenitor; supus, adept (D. 24>').
uscat s.n. — pământ.
usnă sf. - copastie.
uşeriu s.m. - uşier, demnitar de încredere la curtea domnească.
uştiurmug - cămilă-pasăre (numele unei fiinţe fabuloase create de Cantemir).
V
varia subst. - (gr.) accent grav. vartă s.f. - loc de detenţie; strajă; pază.
varvar s.m., adj. — barbar, vrăjmaş; străin, de alt neam; necioplit.
varvaresc adj. - care aparţine varvarilor, care este caracteristic varvarilor.
varvarie sf. - stare primitivă de dezvoltare.
varvarime s.f. - mulţime de varvari.
varvarizmi vb. IV— a se exprima impropriu sau folosind expresii străine de spiritul limbii.
varvarismos subst. - exprimare sau expresie improprie sau străină de spiritul limbii; barbarism, vas, vasuri s.n. (Ist. ier. IX) - şi la pl.: vase priimitoare — aparatul digestiv, vatologhie s.f. (ibideiri). văiera vb. I — a compătimi, a
deplânge, văios adj. - (teren) cu multe văi. vărsat adj. - (despre metale sau materii    topite) turnat („bodz... în metal vărsat"), vărsătoriu s.m. — turnător (al unui metal în diferite forme), vărsătură s.f. — revărsare a unei ape; întindere de apă provenită din revărsări, văznesi vb. IV — a proslăvi, a
preamări, vâlhovnic s.m. (Hr. 105). vână s.f — muşchi, teudon. vândzătoriu s.m. — trădător, vândzătură s.f. - denunţ, vânos adj. - puternic, vântura vb. I— a da în vileag, vânturi s.n. pl. - puncte cardinale.
vânturos adj. — care (se) vântură; care amestecă lucrurile.
vârsta vb. I — a învârsta, a în-dunga, a împestriţa cu diferite culori.
vârstă s.f - curs, .   1 -
vârtejie sf - învârtiie, : :'
mers   circular; vârtejirea
1580
GLOSAR
GLOSAR
1581
ţi reala? miri lor cereşti — mişcarea orbitală (asrro-nomie).
vârtop (vârtoapă) s.n. - crăpătură, eroziune adâncă, groapă mare săpară de apă; peşteră.
vârtos adj. (şi adverbial) — solid, dur, puternic, tare.
vârroşală s.f. - grosolănie, proastă calitate.
vârtute s.f — tărie, vigoare, putere; înzestrare spirituală.
vâzâi vb. IV— a bâzâi.
vâzâială s.f. — bâzâială.
veac, pl. veaci s.m. — lumea temporală (D. 24, 70, 79); viaţa viitoare (D. 31).
vechi vb. IV- a se învechi, a se trece; a (se) îmbătrâni.
vechii s.m. pl. - anticii; (adjectival) vechiu la minte -experimentat.
vecinie tf^/. (Hr. 143).
vecinie s.f. — (în epoca feudală în ţările române), condiţia, starea de vecin, iobag, şerb; ţăran aservit, împreună cu bunurile sale, unui stăpân feudal, căruia îi datora rentă în muncă, în produse sau în bani.
vederat (viderat) adj. — neîndoios; luminos, strălucitor.
veni nat adj. — înveninat, otrăvitor.
veri... veri conj. - ori... ori...
veselie s.f. — petrecere, chef, ospăţ.
vestarhis subst. - rang boieresc.
veşcă s.f. - peretele circular de lemn sau de metal al sitei.
veteran s.m. (Hr. 37).
vetrelă s.f. — pânză de corabie.
vicleni vb. IV- a trăda, a înşela.
viclenitoriu s.m., adj. — (persoană) care înşală, care unelteşte, care trădează.
viers s.n. - melodie; muzică; glas; cântec.
viieriu s.m. — paznic de vie.
viitor (Hr. 309).
vinci vb. IV— a învinge, a birui.
vinars s.n. - rachiu (din vin, din cereale, din prune).
vintre s.f. - abdomen; diaree; dizenterie.
vinui vb. IV- a învinui.
vipt s.n. - rod; frucr.
viseros adj. - plăsmuit de imaginaţie, lipsit de simţul realităţii.
vitioan adj. — (despre vite) hition, slab, prăpădit.
vitiona vb. I - a hitioni, a (se) slăbi.
vitionime s.f. — slăbiciune.
vitionire s.f - slăbire, uscare.
vlashemie s.f - defăimare (a religiei, a dogmelor, a obiec-relor de cult, a lucrurilor sfinte).
vlăgos adj. - plin de vlagă, puternic.
voie s.f. - poftă, plac; voie rea -indispoziţie, tristeţe, amărăciune; voie slobodă - libertate;
voie  vegheată — proprie iniţiativă, proprie voinţă, voievozie s.f. — demnitatea de
voievod, volatilis - (lat.) zburătoare, volnic adj. - liber, volnicie s.f. - libertate, voroavă s.f. - cuvânt, vorbă; cuvântare, discurs; sfat, maximă; ? rostire: „puţin oarece ungurii voroavă numerelor după graiul lor schimbând" (Hr. 545). vorovaciu s.m., adj. - vorbitor,
orator; vorbăreţ, vorovi vb. IV— a vorbi, a discuta;
a-şi spune părerea, vorovitoriu adj. - vorbăreţ, vraciu s.m. - vindecător, lecuitor,
tămăduitor, vrajă s.f - descântec, vrăjitură s.f — înşelare, amăgeală, vrăjmaş s.m. - duşman; adj. -duşmănos; necruţător, neîndurat.
vrăjmăşesc adj. - de vrăjmaş, cu
duşmănie, vrăjmăşeşte adv. - duşmănos, cu
ură.
vrăjmăşie s.f. — duşmănie; cruzime; asuprire, tiranie.
vrednicie s.f. — demnitate; merit, calitate, înzestrare, talent, virtute morală.
vreme s.f — perioadă a vieţii, durată a vieţii; an; anotimp;
vreme pusă - înţelegere convenită  între  două părţi beligerante, vremennic adj. - temporar, vremelnic.
vreodănăoară adv. - vreodată, cândva.
vulturi vb. IV-a se comporta ca un vultur.
zaceală s.f. - capitol, paragraf; verset; punct într-o convenţie.
zahara s.f — agoniseală, provizie (pentru aprovizionarea armatei); dare, din alimente şi mai ales din grâu, pe care ţările române erau obligare să o dea oştilor otomane.
zapis s.n. — înscris, act; document.
zavistie s.f - pizmă, invidie, ură.
zavistnic s.m. - calomniator; invidios, pizmuitor; intrigant.
zavistui vb. IV - a pizmui, a invidia; a ponegri; a urî.
zavistuitor s.m. - pizmuitor, invidios; intrigant.
zălud adj. - năuc, smintit, nebun.
zăminteală s.f. - amestecătură, încurcătură, învălmăşeală.
1582
GLOSAR
zăminti vb. IV— a (se) tulbura, a (se) nelinişti, a (se) agita; a învălmăşi; a se amesteca.
zămintitură s.f - învălmăşeală.
zăstalniţă s.f — stavilă la moară.
zăticneală s.f. - piedică; neajuns; stinghereală.
zăticni vb. IV— a se poticni, a se împiedica, a se stingheri.
zăticnire s.f. - obstacol, piedică.
zbate vb. III - a dezbate; a chibzui.
zbânăi vb. IV— a zumzăi.
zdvorî vb. IV— a ţine pe cineva la uşă.
zelotipie (zilotipie) s.f {Ist. ier. XI) - gelozie.
zemberec subst. - mecanism care se foloseşte la încordarea palestrelor, a arbaletelor.
zidire s.f. - făptură, creatură, zimţi s.m. pl. - creneluri; raze (ale
soarelui), zizanie s.f (Ist. ier. XI). zlobiv adj. - rău, imoral, zlocistiv s.m. - (sl.) păcătos,
nelegiuit; ateu; nebun, zmău s.m. - balaur, dragon, zmicea s.f. - vlăstar, mlădiţă,
nuieluşă, zmult adj. — jumulit, zugrav s.m. — pictor, zugrăvală s.f- vopsire, colorare;
(fig.) făţărnicie, zugrăvi vb. IV — a înfăţişa; a
descrie (în mod fals), zugrăvit^', - prefăcut, nesincer,
ipocrir. zugrăvitor adj. — prefăcut, zvânânăi vb. IV- a răsuna.
INDICE DE AUTORI ŞI OPERE
DIVANUL
ACONTIUS IACOBUS (Giacomo Aconcio - lacov Acunţius) Stratagemata Satanae (Pentru a Satanii îngeri sau stratigi)'. 131v. ANONYMUS
Monitum cuiusdam anonymi (A altuia învăţătura)'. 139. ARISTOTEL
5 H%rixd Nixopidxeia (Etica Nicomahică): 60. ARRIAN (Adriani, Arian, Ariani), v. Epictet. AUGUSTIN (svântul Augustin)
Confessiones (Cartea mărturiilor)'. 49, 68.
De diuersis quaestionibus IXXXII: 62, 77v.
De uera religione: 66.
Sermo XXIX: 53; CI XIX: 50, 78-79.
Tractatus V in loannis eu: 55.
Neidentificate: 62v, 72, 96. AULUSGELLIUS
Noctes atticae (CuvântulluiMusoniuscătră Ghelius): \ \T AURLLIUS VICTOR
De caesaribus historia: 106v. AUSONIUS (Avsonius)
Ecfogarum 1. III, Edyll. XVI (De uiro bono) (Eidulio 17, Pentru bărbatul bun): 135.