DE DINI I.-A. CÂND RE A Extras din BULETINUL SOCIETĂŢEI FILOLOGICE, II Atelierele SOCEC, Bucureşti 1 9 07 Preţul Lei 1.50. t GRAIUL DIN ŢARA OAŞULU I.-A. CANDREA Extras din BULETINUL SOCIETĂŢEI FILOLOGICE, II Atelierele SOCEC, Bucureşti 1907 GRAIUL DIN ŢARA OAŞULUI ,Ţara Ardealului nu este o ţară în săşi, ci Ardealul este şi se chiamă mij- locul ţării care multe cuprinde în toate părţile, în care stă şi scaunul crăiei; iară pe la marginile ei sînt alte ţări mai mici, carele toate se ţin de dînsa, şi subt ascultarea ei sînt: întîi cum este Maramurăşul despre Ţara Le- şească, şi Ţara Secuească despre Mol- dova, şi Ţara Oltului despre Ţara Muntenească, şi Ţara Bîrsei, şi Ţara Haţegului, Ţara Oaşului, şi sînt şi alte hotare multe carile toate ascultă de crăiia Ungurească şi se ţin de Ardeal*. (Simeon Dascălul) îmi propusesem de mult să cercetez această regiune despre care, în afară de Letopiseţe, n’am găsit nicăieri vre-o menţiune în literatura romînească, dar împrejurările m’au silit totdeauna să-mi îndrept paşii aiurea în vacan- ţele de vară. Acum cîţiva ani, D. Weigand în studiu-i asupra graiului din regiunea Someşului şi a Tiseil) con- sacră o pagină şi dialectului vorbit de „Oşani“ şi încheie cu observaţiunea că „eine genauere Untersuchung des dor- tigen Dialektes wiirde gewiss noch manches Interessante zu Tage fordern". Gîteva particularităţi fonetice în special pe care le-a constatat D. Weigand în graiul oşenesc, şi care mi se pă- reau de o importanţă capitală pentru cercetările pe care le urmăriam mai de aproape, deşteptară şi mai mult cu- riositatea mea, dar abia în vara trecută îmi putui pune r) Samosch und Theissdialekte, în Vl-ter Jahresbericht des Instituts fur rumân. Spr., Leipzig, 1899, 1-85. 9908 1 — 4 — în executare planul proiectat de mult al unei călătorii în Ţara Oaşului. Pe la mijlocul lui iulie pornii spre Maramu- reş şi mă stabilii vre-o, zece zile la Vişc (Visk-vârhegy) pe malul Tisei, unde făcui prima cunoştinţă cu Oşanii, anume cu ciţiva ciobani din Cămărzana care-şi păşteau oile prin dealurile din apropiere. Cîteva zile după aceea pornii spre Bicsad, prima localitate visitată de mine în Ţara Oa- şului, unde mă bucurai de ospitalitatea părintelui Gavril Szâbb, paroh al bisericei gr.-cat. din acea comună. îmi permit aci să aduc cele mai vii mulţumiri prea stima- tului preot, pentru primirea călduroasă ce mi-a făcut şi pentru bunele sfaturi cu care m’a ajutat spre a putea cerceta cît mai bine, în scurtul timp de care dispuneam, aproape toată Ţara Oaşului. Am cercetat zece comune şi m’am întors cu un material destul de bogat şi cu date su- ficiente pentru facerea unui studiu sumar al acestui dia- lect. Nu pot pentru moment să exprim nici o părere asu- pra originei Oşanilor, pînă nu voi fi studiat însumi şi gra- iurile învecinate din regiunea Tisei şi a Someşului, şi în special cel din Maramureş. In studiul de faţă nu se va găsi deci decît o simplă expunere a particularităţilor gra- iului oşenesc, fără nici o conclusiune pe care ar putea s’o infirme cercetarea ulterioară a dialectelor din îm- prejurimi. Posiţiunea geografică. Satele.— Intre Tisa şi Someş, la apus de Sighet şi la răsărit de Sătmar, se în- tinde Ţara Oaşului aşezată pe un platou de peste 200 de metri şi înconjurată de jur împrejur de munţi a căror înăl- ţime variază între 400 şi 1200 de metri. Acest lanţ de munţi care ocoleşte mai tot Oaşul se întrerupe numai în partea de S.-V. facilitînd astfel comunicaţiunea cu restul comita- tului Sătmarului din care face parte Ţara Oaşului din punct de vedere administrativ. Rîul Tur, un afluent al Tisei, adăpat de rîuleţul Taina şi de numeroase păraie, străbate mijlocul ţărei dela răsărit la apus. închişi ca între nişte zi- duri de piatră, isolaţi aproape complet de locuitorii din alte regiuni, nu pare de loc surprinzător ca Oşanii, astăzi în număr de vre-o 20000 de suflete, să fi păstrat multe par- ticularităţi arhaice în graiul lor. De altă parte lipsa aproape totală de contact cu Ungurii, din care nu sînt decît abia ici colo cîte unul prin satele curat oşeneşti, a făcut ca limba lor să cuprindă mult mai puţine elemente ungureşti decît aceea bunăoară a vecinilor lor din părţile Sătmarului în care elementele maghiare au intrat în număr consi- derabil. Sînt 14 comune în Ţara Oaşului locuite de Romîni: 1° Negreşti (Avas-Felsofalu), ai cărei locuitori se nu- mesc Negreştenl şi au ca poreclă, dată de ceilalţi Oşeni, Yledzurl (viezuri). 2° Certedze (A as-Ujfalu), loc. Certedzem, porecliţi Tra[ge]-de-dreangâ '), pentru că „cu dreanga spariu pa- sările dela cirese“. 3° Bicsad (Bikszâd), loc. Bicsădem, porecl. Plşve. 4° Bolneştl (Bujanhâza), loc. Bolneştenl, porecl. Coşşrci, pentru că poartă „coşarcă" în spate. 5° Câlineşti (Kânyahâza), loc. Călineştenl, porecl. Clgră. 6° Cămârzana (Komorzân), loc. Cămârzeni, porecl. Luph', pentru că sînt între dealuri şi sînt bătăuşi ca lupii. 7° Lecinţa (Lekencze), loc. Lşclnţem, porecl. Găllorl* 2. 8° Racşa (Râksa), loc. Răcşenl, porecl. Cu-patru husoş, pentru că „o mărs la Săinî Q uom cu un caf de lemne să vîndă, ş’o fo sufd uomu; l-o ’ntrebat altu cu cît dă lemnele, iei o dzîs că-î din Racşa că n’o audzît; l-o ’ntrebat de unde ieste, ş’o răspuns: de patru husoş“. 9° Prilog (Rozsapallag), loc. Prilogani, porecl. Cq,- pol3. 10° Tirsolţ (Târtolcz), loc. Ttrsolţem, porecl. Pş- penl, pentru că „îs oameni mănînţşî“. 11° Trip (Terep), loc. Tripenl, porecl. Cal, „că-s oameni mari ca şî caii". 12° Tur (Turvekony), loc. Turenl, porecl. Iepuri. 13° Vama (Vâmfalu), loc. Vâmanl, porecl. Stră- icerl „că pruncu-1 ducu ’n straiţă cîn mărgu la cîmp". 14° Molşenl (Mojszeny), porecl. Coceni „că n’au mălai mult". In aceste două din urmă comune se găsesc şi Unguri în număr destul de mare. Intre satele oşeneşti s’au sta- bilit şi două colonii de Unguri, la Remetea (Koszeg Re- mete) şi Avas-Ujvăros, dar scopurile urmărite de aceste colonii sînt departe de a da roadele aşteptate de Maghiari. Tipul. Portul. — Foarte caracteristic este tipul ■) Clopot spart. 2) GăUgră, gaiţă. 3) Copoi. — 6 — Oşanului. E de statură mai mult mare, cu faţa brună, părul foarte negru pe care-1 poartă lung, acoperind în parte urechile şi atîrnînd pînă la ceafă unde e retezat drept; tot astfel şi pe frunte unde e tăiat puţin, numai deasupra sprîncenelor. Are ochii vioi, fruntea puţin bombată, faţa rotundă, umerii obrazului prea puţin pronunţaţi. Oşanca din potrivă are fruntea descoperită, părul fiind pieptă- nat cu îngrijire cu o cărare la mijloc şi împletit la fete, pînă la măritiş, în două coade care sînt prinse de cingătoare. Fetele cărora nu le ajung coadele pînă la mijloc împletesc în coade nişte fire de lînă numite pleteancă, terminate în partea de jos prin nişte ciucuri cu care comple- tează coadele pînă la cingătoare, de care le prind apoi. Portul Oşanului e cît se poate de simplu: o cămaşe scurtă de tot, numită uloş (ung. ujas) care abia-i acopere pieptul, şi cu mînici foarte largi, nişte pantaloni de pînză numiţi gats (ung. gatya), foarte largi încît seamănă de departe cu o fustă, şi terminaţi în partea de jos cu nişte ciucuri numiţi roii (ung. rajt). Gatsii sînt strînşi aşa de jos cu brăcinarîul încît între cămaşe şi gats se vede trupul gol cîte odată de lăţimea palmei: Cei mai cu dare de mină poartă cîte un brîu de curea, lat de 25—30 cm., in care e înfipt cuţitul, de care nu se poate lipsi Oşanul niciodată. Picioarele le înfăşoară în ob'fle şi e încălţat cu optincl pe care le leagă cu curele, iar în zilele de sărbătoare cei mai avuţi poartă cizme. Caracteristică e straiţa (traista) Oşanu- lui şi pe care o poartă de copil. E foarte curios să vezi copii dela 2 ani cu cămaşa lor lungă pînă la călcîie ca singură îm- brăcăminte şi avînd atîrnată o mică straiţă de pînză cu baiera lată de 4-7 cm. Straiţa Oşanului neînsurat e de pînză albă fără nici o cusătură, în zilele de lucru; în zilele de sărbătoare însă, această straiţă e o adevărată podoabă cu frumoasele ei cusături. Straiţa e purtată de bărbaţi numai pînă la însurătoare, iar după aceea e înlocuită cu o taşcă de piele împodobită cu ţintişoare şi găurele alămate numite dzşle, In taşcă îşi ţine Oşanul banii, pipa şi alte mărun- ţişuri. Numai fiind la drum, omul însurat poartă uneori pe lîngă taşcă şi o straiţă în care-şi pune merindea, dar aceasta e numai de pînză albă fără cusături împistrite pe ea. Pe cap poartă clop (pălărie) din păslă neagră cu bordu- rile întoarse vertical în sus, dar mai adesea umblă cu capul gol; iarna poartă cuşmă (căciulă). Fetele cît sînt mici poartă ca şi băieţaşii cămaşe lungă pînă la călcîie; cum cresc mai — 7 — mari îmbracă o cămaşe scurtă pînă la brîu, iar dela brîu în jos poartă pindeleă (ung. pendely) făcut din pînză peste care poartă zadie (din stofă cumpărată) legată la brîu, sau şurţ (din pînză de casă). Sucna (fustă, androc) e făcută din stofă cumpărată Ia tîrg şi se poartă mai ales la sărbători şi iarna. 0 cingătoare cu cusături, nu- mită pocmată, o poartă fetele în zile de sărbătoare, mai rar şi în zilele de lucru. Femeile, atît cele măritate cît şi fetele tinere, umblă în genere desculţe, dar cele cu dare * de mînă îşi pun cizme ca şi bărbaţii. Firea. — Oşanul, pe cît e de blînd, pe atît e de iute la mînie. Cuţitul, de care nu se desparte niciodată, fie el pus în straiţă, în taşcă sau în brîu, e uşor scos la iveală şi dese-ori se ’ntîmplă omoruri, mai cu samă în zilele de sărbătoare cînd s’au golit cîteva sticle de palincă mai mult. Sînt foarte mîndri şi încrezători în sine. Ţi se adre- sează cu tu şi tine; rare-ori şi numai către cei streini se adresează cu Dumata. Ţin la obiceiurile şi portul lor, şi sînt renumiţi pentru conservatismul lor; n’au adoptat nici un joc, nici un cîntec de la alţii, aşa că au o singură horă, un singur danţ şi o singură melodie. Păcatul e că se cam iau cu băutura şi îşi ruinează sănătatea şi averea. De altfel foarte miloşi, consacră primăvara o zi cînd ară pe la cei fără mijloace, şi iarna (de obicei a treia zi de Crăciun) cară din pădure lemne Ia văduve şi Ia săraci. Cît ţine munca se duc şi fac clacă unul la altul cîte o jumătate de zi pînă ce isprăvesc tot lucrul. Ocupaţiunea. — Oşanul se îndeletniceşte mai ales cu munca cîmpului, pămîntul fiind bun (în afară de prea puţine locuri, cum bunăoară la Moişeni), şi ştie să tragă foloase dîn el. Mai are venituri bunicele din prune, mere şi nuci de o calitate recunoscută. Dacă se află şi oameni săraci printre ei, şi aceştia sînt mai numeroşi pe la Racşa, e că oamenii prin acele locuri s’au cam dedat cu băutura — şi se bea palincă multă, foarte multă — aşa că s’au înda- torat pe la bănci şi o duc tot mai rău. Iată de ce D. Weigand care a avut prilejul să cunoască numai Oşani din Racşa şi Tîrsolţ susţine că „die Leute sind sehr arm, da das Land wenig zum Ackerbau geeignet ist E o con- statare greşită pe care, din fericire pentru Oşani, ţinem s’o rectificăm aci. *) Op. cit., 30. V — 8 — I. Particularităţi foneticel) A. VOCALE TONICE 1. A rămîne intact: casă, pat, scară, apă, sare, etc. — 2. După ş găsim ş în loc de a provenit din ş (ea) cînd vocala silabei următoare este e: şşpte, şşrpe, şşde, şşle..., dar roşaţă, şadă, şasă. Această din urmă formă dovedeşte că trecerea lui e la ă după s (§ 17) e ante- rioară schimbărei lui ş în ş; s’a rostit întîi deopotrivă şşpte, şşrpe, şşde, şşle, şşse, de unde apoi, de o parte şşsă trecut la şasă ca roşşţă, şşdă > roşaţă, şadă, de altă parte şşpte, şşrpe, şşde, şşle.—Pentru a final derivat din ea, ia, v. § 13. — 3. După ş, j, (d)z, orice a devenit întîi e (ş) prin analogie sau asimilare a trecut la ş cînd în silaba următoare se afla o vocală palatală sau o consonantă palatalisată: cireşşru (cireşar), străjşru (stră- jer), stşjer (stejari), jşle (jale), dzşle (zale). 4. E trece la â după labiale cînd în silaba următoare nu se află vre-o vocală sau consonantă palatală: cucurbâu (curcubeu), păgubăscu, ibăscu (iubesc), rnărgu, mărsu, tremât, iremâs, zmău, ş'topăscu (= scuip). In cîteva caşuri avem â în loc de e între r şi o labială: trămur, crâp (dar întreb). —5. După r, j, s, ş, ţ, (d)z, e trece la ş, chiar cînd vocala silabei următoare e o palatală: sşmn(e), sşc, yisşdz, folosesc, corşsc (corşştî), fşce, rşle, şşd, şşdz, şşs, mişşl, înşşl(e), grijşscu, slujşşte, căţşl, yiţşl, oţşl, înghiţşscu, dzşr (zer), dzşce, cindzşc, încăldzşscu, prîndzşscu, păzşşte. — 6. E medial, afară de caşurile pre- văzute în § 5, se pronunţă ş cînd vocala silabei următoare e e: berbşce, gşne, vşrde, pşşte, vrşme. Semnele particulare întrebuinţate pentru transcrierea su- netelor sînt: q, sunet intermediar între a şi ă. § sunet intermediar între e şi a. $ = e deschis. £ sunet intermediar între $ şi ea. o — o deschis. g sunet intermediar între^o şi oa. u sunet intermediar între o şi u. ă, e, i, 7, o, g, u, vocale nasale. bf, df, hr, V, etc. consonante palatalisate. £ sunet intermediar între s şi ş. sunet intermediar între z şi j. r sunet apropiat de rr. — 9 — 7. I trece la î după j, s, ş, ţ, (d)z: sluji; singur, sine (sine), sosit; beşică, răşină, ruşine, arşiţă, şi; be- ţîie, beţîu, împărăţiie, cuţit, puţin, ţine, ameţit, supţire; zid, păzit, dzic, târdzîu, urdzică, audzit. In cuvîntul dzua păzea), audzş (auzîa > auzea). — 14. Eî a trecut la ii în trii (trei), cucii,-a (acei,-a). Tot astfel IE a trecut la ii în cuvintele măirlă (ală- turi de mnerlă), alaltăiiri. — In loc de dine, mîine, — 10 — pline se rosteşte cine, mini, pine. — 15. Oa e pronun- ţat o: cpjă, ore, şprice, cpdă, dogă, omeni, nppte, flpre, pprtâ, cpstă, frumpsă, etc. B. VOCALE ATONE 16. Ă primitiv sau derivat se rosteşte printr’un fel de asimilare parţială g, în multe cuvinte în care vocala tonică e a: sgcară, platan.ger (= pătlagină), mq.stacăn, spqreat, bqlaur, mgtreaţâ, bqrbat, calare, etc. 17. E trece la ă după o labială sau una din conso- nantele r, (j), s, ş, ţ, (d)z, cînd în silaba următoare nu se află o palatală: merăm < merem (mergem), galbăn gaubân, cucărbătd, umăd, carpân, păscaiu; plprsăcă, săcure, frumosâ (frumoase), şădzutu, aşădzatu, câţăluş, dzâmos. Tot aşa şi e final după r, j, s, ş, ţ,(d)z: cară, cpjă, psă (oase), mesă (mese), să (se), cămpşâ, mătuşă, uşă, cenuşă, braţă (braţe), feţă (feţe), mâţă (maţe), budză (buze), etc. — In cumintele pârpie (perete) şi pârpi'e (pereche), ă nu s’a asimilat cu vocala Ionică. 18. I devine l în aceleaşi condiţiuni ca i tonic (§ 7): frasin, boslloc (busuioc), roşite, urşi (urşii), dinţi (dinţii), fraţi (fraţii), aţipi'iiii, gruniadzt (grumazii). — E înlocuit prin e în grepă. — In besprecă s’a păstrat forma mai veche cuwe protonic. 19. I final a dispărut fără a lăsa vre-o urmă, după r, j, ş, ţ, (d)z: ţăr (ţări), coj (coji), cămeş, uş, urş, leş, dinţ, fraţ, gâleţ, clrnaţ (cîrnaţi), staţ, pllngeţ, îm- părat, asiădz, amnladzâdz, ridz, vindz, vedz, etc. — 20. O aton a trecut la u în uspăţ, purcafă şi aproape regulat în conj. verbelor durmnim, Influrim, etc. 21. U final se aude la toţi Oşanii în cuvîntul (u)optu. în celelalte cuvinte se aude cînd u întreg, cînd u, fie că cuvîntul se termină printr’o consonantă, fie printr’un grup de consonante: h’ertu şi h'ertu, mfdcu şi muicii, guncu guncu, goru goru, rldu rldu, arunca aruncă, faguru fagură, colbu cotbu, cuţitu cuţltu, (u)ordzu (ă)ordzu, ibdscu ibăscu, etc. De multe ori nici u nu se mai aude de loc şi acelaş individ chiar rosteşte cînd făcu, cînd făcu, cînd fac, ceea -ce arată că acest sunet final e pe cale de a dispărea cu totul. — 22. In cuvintele măninţpl (mă- runţel), sfrlnsaţă (frumuseţe), u nasală + cons. a trecut — 11 — în posiţiune atonă la î, urmînd întru aceasta legea enun- ţată de mine în BSF. I,„28. D i f t o n g i i. — 23. AU a trecut întîi la ăo şi s’a redus apoija o în verbul a cota <* căQta < căuta (cf. § 11).— 24. ÎU s’a redus la (l)i (cf. minciunos > mincinos, -* chlud — în formele accentuate pe terminaţiune > -chid—, etc.): Iubesc > ibăscu, luşor (păstrat în graiul cîtorva bătrîni) > ţişor. Tot astfel airea < aiurea trebue să se explice prin posiţiunea atonă a cuvîntului în frasă. C. CONSONANTE 25. P a fost alterat mai pretutindeni, însă numai cînd era urmat de i sau l, şi anume pi- a devenit întîi pii- şi a urmat apoi aceeaş evoluţiune ca şi pi-, devenind ph'i-, pt'l-, pţl-, psî-. Toate aceste fase le regăsim la Oşani, primele în graiul celor mai în vîrstă, cele din urmă două, pţl- şi psi-, la generaţiunea mai tînără şi în deosebi la copii. Am auzit la Cămărzana, Tîrsolţ, Călineşti, Le- cînţa: copiii, plită, splin, plică, piicură, piir, piişcă, plirXâ, m’o şiopiit (= m’a scuipat), trupiină; piatră, piept, pieptene, pişrsâcă, pfyle, Sim-Pletru, să pifie; plicor, splinare, scarpiin, apropii, m’am însplinat, plicăturâ; luph’, hulpk ( -■= vulpi), arepht (la Tîrsolţ se aude şi ph'lept, ph lersăc, ph'tyl’e, ph'liuă. La Căli- neşti şi Lecînţa, cei mai tineri pronunţă: pt'icură, spt'in, pitită, pt'fle, pt’iairă, să pt'şle, etc. La Tur, Racşa, Negreşti şi Boineşti: coptul, spt’iin, pt'lic, conopttlişti- riţă, m’o ştopt'lit, ptiatră, pt'lept, pt'laptăn, pilele, Sim-Pt'letru, mă apropt'li, pt'licor, să timpt'ină (= se întîlni, se întîmpină). La Bicsad formele cu pt'l se aud în graiul celor mai în vîrstă, pe cînd cei mai tineri pro- nunţă: copţii, pţită şi psită, spsin, pţică şi psică, pţişcă, pţiiXă şi psiuă, pţlatră şi pslatră, pslept, pslşp- tine, pţişle şi pslfle, pţi$rsăc(ă), şi pslşrsăc(ă), pţicor, spţinare şi spsinare, pţicătură, scarpţin, m’am in- spsinat, o pţicat, etc. — 26. Cuvintele piept, pieptene, pieptăna se pronunţă în cele mai multe locuri t'iept, 'tlşptene, t'leptăna, far la Bicsad se aude şi ţlept, ţişp- tine, ţieptăna, forme resultate prin disimilaţie din pt'lept (pţlept), pt'leptine, etc. — 27. P nu s’a alterat înainte de i urmat de n în cuvintele de origine latină, ca împinge, — 12 — ceea-ce dovedeşte că se pronunţa încă impdnge în mo- mentul cînd a început trecerea lui pi- la pii- (v. § 29). 28. B a fost alterat în aceleaşi condiţiuni ca şi p, adică înainte de i sau i, trecînd dela by la bă, de unde apoi în graiul celor mai tineri bdz(i) şi bz(i). Astfel: albyină, albălinâ, albdzină şi albzină; byine, băine, bdzine şi bzine; cerbyice, cerbd’ice, cerb zice; ibyit, ibăit, ibzit; izbyit, izbăit, izbzit; byet, băiet, bzlet; trimbyitâ (= trîmbiţă), trimbăită, trimbzită; sabyie, sabd'ie, sabzie; bărbyinoc, bărbăinoc, bărbzinoc; porumbăi, porumbzi; bumbd'l, bumbzl. — 29. B n’a suferit nici o modificare înainte de i urmat de n în cu- vintele de origine latină ca serbinte (ferbinte), ceea-ce probează că se pronunţa încă -bdnte în momentul cînd a început trecerea lui bi- la bli- (v. § 28). In această ca- tegorie nu intră însă şi bine<_ bene, în care trecerea lui e la i s’a făcut într’o epocă mult mai veche. 80. F urmat de i sau i nu s’a păstrat nicăieri neal- terat; a devenit h'l, care la rîndu-i a ajuns la si şi ş’a redus chiar la s în graiul celor mai tineri. Astfel h'in şi sin; să h'iu şi să siu; h’iie (= fiică) şi sile, h'ir şi sir; hier, sler şi ser; h'lerb h'leri, slerb slert şi şerb, sert; Klşre şi sîşre, h'iară şi seară; fierbinte şi serbinte, tn- heradzâ (înfierează) şi inseradză, etc. 31. V s’a alterat în aceleaşi condiţiuni ca şi f, adică înainte de i sau i, devenind întîi y, din care s’a desvoltat pe alocuri g în graiul celor mai bătrîni, iar z în pronun- ţarea celor mai tineri. Fasa aceasta din urmă a resultat fireşte din y prin intermediul lui d, care a lăsat cîteva urme (comp. am ăisai un zis, laBicsad = am visat un vis). Ex.: yis, gis şi zis; yiu, giu şi ziu; yin, gin şi zin; yiţă, giţâ şi ziţă; loyit, logit şi lozit; yină, gină şi zină; zâbăyit, zăbăgit şi zăbăzit; ylşspe, gişspe şi zşspe; yişrme, glţrme şi zşrme; yiaţă, giaţă şi ziaţă; yiţşl, fjifâ Şi ziţşl; yinovat, ginovat şi zinovat; yieţuit geţuit şi zeţuit; ylermănos, germănos şi zermănos; pâstrăyl, păstrăgi şi păstrăz. — 32. Vi a rămas intact înainte de n în cuvintele de origine latină ca vinde, cu- vinte, vineri, resultate din vdnde, cuvdnte, vdneri, ceea-ce probează că alterarea lui vi- e anterioară trecerii lui -&n- la -in-. In această categorie nu intră fireşte formele viu, vine, etc. ale verbului veni, care au resultat din *vietiu, *vlene < venio, venit, în care trecerea lui -e- la -i- e foarte — 13 — veche. — 33. Va devenit h în cuvintele hulpe (hulpe, huiXpe) şi holbură (holbură, houbură). — 34. V nu s’a desvoltat între vocalele în hiat în cuvintele: măduă (mă- duvă), văduâ (văduvă), văduoi (văduvoî); de asemenea s’a păstrat intactă forma vâdiifu), representantul normal al lui vîduum. 35. M urmat de i sau de i a devenit mai pretutin- deni mă: mnic, mniie, mmjloc, mnişc, pomniţă, amnia- dzădz, mnel, mnercuri, mnşre, mnerlă şi mnirlâ, măeă, mnedz, mnioară; în Cămărzana, Tîrsolţ şi Boineşti se rosteşte însă mai des: mic, mijloc, amiadzâdz, miel, etc., adică cu m nealterat.— 36. In adverbul can (= cam), m final a fost înlocuit prin n.— 37. Grupul MN s’a redus la n în anaru (amnar); a devenit însă m în dumata (dumneata). 38. m locul unui N intervocalic avem în multe cu- vinte r: rărunt', irimă, nimurui (nimănui), gurincă, gerunt'e, verin, verinos. Tot aşa în arin (anin) a cărui origine nu e bine stabilită, in cele următoare r e primitiv: furingine a n n j-, -i n i-, -a n i-, -o n i-, -u n i- au devenit la Oşani: -ăi-, -ii-, -Zi-, -oi-, -ui-, după cum se poate vedea din exemplele următoare: ăi (am), putrăgăi, st(e)regîi (steregie < *stirigi- neam), glie (viie) u-u. — m cuvîntul năroc Jr.oroc) nu s’a produs asimiliaţia lui â cu vocala tonică. — în următoarele cuvinte asimilaţia vocalelor a adus după sine şi alterarea consonantelor care precedaţi vocala asimilată: k'irindafă şi k'ilindaru < cărindar, sk'intţle < sctnteie, ghindi - 16 — < gîndi, k'emşşă şi k'imşşă alături de câmşşă, tnk'epem < încăpem, etc. — Asimilaţie de consonante s’a produs în cotobatură -^codobatură; gherunk'e ş'i gherunt'e (alte- rat mai departe în d'erunt'e) < gerunche; ghîunghi <. junghi; d'ind'e (alterat mai departe în dzindze) <.ghin- ghe ş-j. 51. D i s i m i 1 a ţ i a. — Caşurile de disimilaţie sînt mai rare: fâreastâas tî ci n u s)- Interesant e sg. strlget (pl. strigete) format normal din strig- + suf. -et (comp. urlet, gemet, suflet, tunet, etc.), care a fost refăcut la noi şi aiurea, după o falsă analogie, în strigăt (comp. ţipăt-ţipete); comp. şi leagăn, pl. legine. B. ADJECTIVUL 60. Puţine observaţiuni avem de lăcut la adjective. E de remarcat păstrarea terminaţiunei mai vechi -oru (bău- toru, dătoru);— tinăr conservă vocala tonică nealterată la pl. şi fem.; tinără, pl. mase. tineri, pl. fem. tinere, ba chiar dim. tinerel; comp. de altă parte: vlnăt, pl. mase. vineţ, pl. fem. vinete; —fem. lui rău e rş, pl. rele; fem. sacă se explică din mase. sşc (cf. § 5), starpă din , stărp; dar se zice craţă, mase. creţ, şi de altă parte întreagă, mase. întreg. — Superlativul absolut mai adesea întrebuinţat de Oşani este cel construit cu tare: tare bun, tare rău, tare frumos, etc. C. PRONUMELE 61. Personal.— Formele obicinuite sînt: Sg. nom. Io; tu; lei, l§. dat. mrlile, mn(i), (î)m; ţlie, ţî, (l)ţ; Iul, lefi, l. acuş. mine, mă, m’; tine, te; lei, l§, (1)1, o. — 19 — PI. nom. noi; voi; lei, Igle. dat. nguă, ne, ni; vguă, vă, vi; le, li. acuş. noi, ne; voi, vă; lei, tyle i, l, le. Forma (i)m se întrebuinţează numai înainte de o consonată sau i, iar mn(i) în celelalte posiţiuni: mama-m pune, că-m cintă mnile, im spune, nu-m tribuiţ, că-m Ieşti dragă, dar mM-o spus, mnl-o rămas, etc. — For- mele atone se întrebuinţează foarte des în urma verbului: cungşte-le? (le cunoaşte?), nu le lasă (nu le lasă), lasă ne (ne lasă), împlinitu-ţ-ai?, etc. Interesantă e forma de acuş. fem. (u)ă, pe care am auzit-o la Lecînţa, audu-u-ă (o aud), vâdu-u-ă (o văd).—Formele reflexive sînt: sine, şi, (iş), să, s’ întrebuinţate şi acestea foarte adesea în urma verbului, dueu-să (se duc), facu-să, prinsu-s’o? (s’a prins?). Caracteristică e întrebuinţarea pleonastică a reflexivului s’o dusu-să (s’a dus). 62. Posesive. — Se obicinuesc formele: (a) mneu; (a) m§; (a) mrîel; (a) mgle (a) tău-, (a) ta-, (a) teu; (a) tale. | (a) său; (a) sa; (a) săi; (a) sale. \ (a) Iul; (a) lei; (a) lor. (a) nostu; (a) nosiă; noştl, (a) noştl; (a) ngste. (a) vosiu, (a) vgstă; voştl, (a) voşti; (a) vgste. (a) lor. Posesivul se întrebuinţează dese ori înaintea substan- tivului: a noşti bârbaţ, a lor haine, înt’a ngstă pă- dure, etc. 63. Demonstative. — Am însemnat formele: Mase. alestu, aiesta, pl. aleştl, aieştea; —alestulia), pl.: alestor{a). Fem. alastă, alasta; — pl. alşste(a), aleşti(ia), pl. alestor{a). Mase. (a)cel(a), pl. (a)cii, (a)cilaşi (a)cei(a); — (a)celul(a), pl. (a)celor(a). Fem. (a)cg, (a)cila şi (a)cela, pl. (a)cşle(a);— (a)- ceii(a), pl. (a)celor(a). Mase, al(a), pl. §i(a);—alui(a), pl. alor(a). Fem. a, pl. ale(a);—şl(a), pl. alor(a). De asemenea şi compusele: Mase. lestalalt; pl. leştealalţ. Fem. lastalaltă; pl. leştealalte. Mase. alalalt, glalalţ. F'em. alaltă, alelalte. — 20 De remarcat este întrebuinţarea demonstrativului îna- intea substantivului: ala fecor (feciorul ăla), cela cap (capul acela), cela fraţ (fraţii aceia), etc. 64. Interogative şi relative. —Sînt aceleaşi ca în limba literară; e de notat numaî întrebuinţarea formei carele din limba veche: carele-l mal mare. 65. Nedefinite şi perifrastice.—Găsim la Oşani aceleaşi forme ca în limba literară. De relevat numai: neşte alături de nişte-, nime cu gen.-dat. nimunul; tăt (tot), fem. tată, pî. mase. tăţ, fem. işte; Mc-care (nici unul); gre-ce şi orice (vre-un, vre-o, oare-care), etc. D. NUMERALELE 66. Cardinale. — Le pomenim numai pentru par- ticularităţile lor fonetice: un, u şi 6, una, o; doi, dgiiă-, tril; patru; cine; şasă; şşpte; (u)optu; ngăă; dzgce; unsprâdzşce,... patrusprădzece, cinsprădzşce, şâsă- sprădzşce... opiusprădzşce... cindz§6, şasădzgc..., etc.; tustrii. 67. Ordinale. — Forma întîie se întrebuinţează pen- tru mase. şi fem.; celelalte ordinale se construesc cu art. invariabil a: adolle (a dgua), a treile (a treia), a pa- trăle, a cincele, a şasăle, a şşptele, a uoptăle, a dz§- cele, a unsprădzecele, etc. In versuri se întreabuinţează uneori forma feminină în locul celei mase.: dela noi a treia sat. E. VERBUL 68. Conjugări.—Treceri dela o conjugare la alta n’am constatat decît în verbele a holbi întrebuinţat ală- turi de a holba şi în a ursa (a ursi) răspîndit şi aiurea. 69. Presentul indicativului. — Conjug, fără sufixul -ez e deasă: cin (cinez), Indepări (îndepărtez), etc., dar se zice lucredz. Printre cele conjugate cu suf. -esc: înghiţşscu (înghit), ştopăscu şi ştopt'esc, acrâscu în loc de acresc, refăcut după analogia verbelor în -ăsc, ca urăsc, etc. Se conjugă cu -d, -t (iar nu cu -z, -ţ) ver- bele: aud, văd, rid, şgd, prindă, vîndu, scot, etc., la pers. a 2a audz, vedz, rîdz, şşdz, prindz, vindz, scoţ, etc. Omor face la pers. a 2a tot omor. Verbul a muri se conj. mofu<* mor io, mori, mgre, etc.; a şti a păstrat — 21 — la pers. a 3a sing. forma primitivă £& g — c. F. ADVERBE 82. Vom cita numai pe acelea care se îndepărtează întru cîtva de formele limbei literare: adâunădz (deunăzi), adinte (= adineaori), airea (aiurea), alaltămlni (poimîine), amintrele(a), amu şi amuia (acum), agrea (cîte, odată, altă dată; agrea... agrea, cînd... cînd), aşş (aşa), astară (diseară), aufel' (altfel), călărgşte (călare), can (cam), câtilin şi cătin- gan (încet), docale şi docâliţă (odată), incătro, minteni (=îndată), necări (nicăieri), nemnică, pg (prea), pgţutin- denea, turna şi tomna (tocmai) etc. ' “ G. PREPOSIŢII 82. Sînt de remarcat formele: a (la: a sgre, a umbră), cată (către), dint' (dintr’), dipt şi dip (= de, pentru; vr. derept: dipt aceia, dipt un struţ, dip ce), înf (intr’), pin (prin), pingă (pe lîngă), pîntru, etc. H. CONJUNCŢII 83. Nu sînt de relevat decît formele: deb’g (abia), meghiş (= totuşi), o (sau), şî, etc. I. DERIVAŢIUNEA 84. Formaţiunile diminutivale cu sufixele -oc, -uc(â), -uţ(ă) sînt mult mai frecuente decît în limba literară: ') Cf. Archiva istorică I, 13; Iorga, Studii XIII, 136; Doc. Bistriţei I, 24, 41, 72, etc. — 24 — dlmboc; frătîuc, măsucă, nepotucă, pititeluc(â), so- rucâ; furcuţă, gâuruţâ, guncuţ, lâduţă, oluţ, pruncuţă, scăunuţ, etc. E caracteristic suf. compus -otean: prunco- iean, slăbotean.— Sufixului -oi din limba literară îi co- respunde -di, lui -oaicâ forma simplă -gie: făţoi, măsoî, mirloi, făţoi, lupgie, ur.soie, etc. — Cît priveşte deriva- ţiunea verbală,^ sînt de remarcat numeroasele formaţiuni fără in-: bâtrini, plini, puşcă, tîlni, timpt'ind, etc. TEXTE I fi / .... DE ZGAÎBĂ Spată albă pe albă, Neagră pe neagră, Bubă de npuă neamuri, Bubă pe mfiirătură, Bubă pe strîgâtură, Şî pin dedeot'u Şî pe mîncare de strigă, Acolea nu te-aii'pţfi,\.. Că [cutare] nu te ppte sălăşlui, Că mănîncă pt'ită cenuşosă Şî bş apă tulburpsă. leş din creării capului Şî din feţăle obrazului Şî din braţă Şî din mâţă Şî din tfte ’nchieturile Şi din tşte Cpntile v Şî te du în codrii pustii Unde cocoş negru nu cîntă, Mîţă neagră nu miaună,....... Acolo-s cufd grasă, săupsă. in codrii negri pustii, Acolo te-oi sălăşlui Pe tine bubă r§. Tîrsolţ — Larin Ioneasă Vădua, 60. — 25 — II Doi ăi şî dpuă luni om slujî pe-aicea ca cotună: Tata şî mama o murit, îo nici nu-i ştiu, aşp de mi- titel am fost. Mniîe tare rău mi să strică irima, tare Tău făcu că mă ducu departe. Cămărzana — Roşcu Grigor, 21. III Ducu-să cştanele , Şî rămîn cocpnele;. De cocpne-a h'i ce-a h i, Da catanele-or bolondzî. Mere-ş Neamţu şuerînd, Coconii pe gos plîngînd. Staţ, coconi, nu vă plîngeţ, Că ş’aici coconi trăiesc. Cămărzana — Roşcu Grigor, 2I. IV Noi coconi săm supăraţ De cîn domnii ne-o gurat Pe tril ăi ş’un gumatate, Că n’avem cotare ’n sat. Cămărzana — Roşcu Grigor, 21. V Bună-i apa pe-aicea, Ppte h'i că nu-u-oî bş; Bănuiescu-m ce să fac, Că mi-î de dus dint’a nos[t] sat, Că mi-i de dus la ţară nouă Şî v’oî lăsa lumea vpuă. ^ Şî mi-i de dus a cotuni, Dpmne, fău ne-or bate Domnii. Bate, Dpmne, Neamţu’n drum M’o luat şî n’am fos bun. Cămărzana — Roşcu Grigor, 21. — 26 — VI Pe la noî pruncile fură Cîte un pt'icuţ de gură Nu să uită că spîndzură. Cămărzana—Roşcu Grigor, 21. VII Fost-o lumea ş’a h'i Iară, Numa capu să nu pt'îară. Fost-o lumea ş’a mal h'i, Numa de ne-a tribui. Cămărzana — Roşcu Grigor, 21. VIII De-atîta-s cu voie bună Pînă-s cu palinca ’n gură. De-atîta voie bună am, Nici o voie nu-m poci fa Dacă nu-I aici mîndra. Supăratu-s de şî moru După fşte din Vîrşoru; Şî’n catane de m’ol duce Ş’acolo-I guriţă dulce. (Na, cocpne, puşca’n braţă Si te prinde ş’o învaţă, Cădenu-u-om învăţa Păumî şî pumni om căpătă, Şî de uret e v’om traţge]. Nu vă supăraţ nemhică Că ş’acolo trăiesc cu pt'ită. Coconi ca’n Cămărzana Necăirea n’al afla. Supărarea cu năcaz Duce ruja din obraz. Cămărzana — Roşcu Grigor, 21. VIX Nu-I ca Andriş ceteraş, Ceteraş ca alesta — 27 — Necăirea n’om afla. Andriş cu cştera lui Fă pe voie h'ie-cui. Cămărzana — Roşcu Grigor, 21. X v Cumel, ce-i, ce-I ? Scrpfă cu purcei, Tîţă sug, In tufe fug. [ŞpriceleJ. Cămărzana — Roşcu Grigor, 21. XI v Cumel, ce-i, ce-i ? Mare ca casa Dulce ca mhprea Acru ca h'prea. [Nucu]. Cămărzana — Roşcu Grigor, 21. XII Să ştiu mp (= merge) cu cpsa’n rit Cum ştiu ţuca prunca’n flit, Să ştiu ţipa cpsa’n iarbă Cum ştiu ţuca prunca’n fleaucă. Ştiu că nu mi-î bănui Numa dip’ gura mîndrii, Că mă duc a cotuni. Dacă m’or tunde pe cap, Poci h i popă şî diiac. De m’or tunde şî pe frunte, Poci h'i popă h'ieştî-unde. Cămărzana — Mihoc Ion, 21. XIII Ţîganu s’o dus cu racii la solgâbirău dela Domnu notarăş. S’o ’ntimplat c’o hodinit ling’ ori-ce apă, da iei o vădzut racii acolo în coşarcă cum să căznescu. Da iei o dzîs cătă faci: „de-aţ h'i aşe de buni să m’ascultaţ, că io — 28 — v’aş (hjgusti în apă să vă răcoriţ". I-o ţîpat în apă. Atunci Ţîganu s’o cuîcatu ş’o adurmnitu. Dacă sîo sculat, o strigat racii să yîîe afară din apă. Da racii n’o ieşît din apă. Ţî- ganu ar mp (= merge) la solgăbirău, n’are cu ce; tăt o mărs, da n’o avut ce să-i deie, numa coşarca gplă şî cartea dela notarăş. Solgăbirău, dac’o citit cartea, o spus: „unde-s racii, Ţigane, că aicea-î scris o sută de raci?" Da Ţîganu o răspuns: „cît î-am cotat, n’am ştiut că-s în carte, am credzut că-s în vale". Solgăbirău o dzîs: „aicea-i scris numa cît s’o tremăs, da nu-s acolo". Ţîganu o spus numaatîta: „bd'ine că-s acolo ’n carte". Cămărzana — Grigor Glodorean, 35. XIV S’o ’ntîmplat odată c’o durmnit un Ţîgan în capătu satului sup cruce. O yiniţ un vînt şî s’o ’mburdat crucea pe dînsu de i-o rupt mbijlocu.,0 poftit pe popa să-l spo- vedească, şî popa i-o dat să sărute crucea. Da Ţîganu o dzîs: „vai! domnule părinte, lasă-mă, că şî aîasta a h'i tăt aşş de păgînă cînd a crpşte mare ca ş’aceia din capătu satului care mni-o rupt mnijlocu. Cămărzana — Ştefan Berindeî, 20. XV Rpgă-te la clopotarii Ca să sune clopotile, Să făsune dealurile Să să strîngă neamurile. Cămărzana — Ştefan Berindeî, 20. XVI O dzîs un solgăbirău cătă un popă ca să pQîe tril sute de nuci c’a căpăta trii sute de corpne. Popa o pus nucii ş’o mărsu la solgăbirău după co- rpne. Solgăbirău o ’ntrebat: „prinsu-s’o nucii?" Popa o răspunsă că nucii s’o prins, şî placă la solgăbirău să-i cpte nucii. O poftit corpnele. Solgăbirău o spus: „aşteaptă că a rodi nucii şî rpda a h i a dumitale". Cămărzana — Grigor Glodorean, 35. — 29 — XVII Popa o adus în Cămărzana un clopot fănă de ştirea omenilor. Clopotu dacă l-o ridicat sus, poienii n’o fost învăţat cu glasu clopotului, ş’o dzîs cătă popă că l-or pune în clopot şî l-or trămete la Şopron de unde l-o adus, că pmenii o dzîs că clopotu-î ungurescu, nu rumînescu. Popa o mărsu la besprecă înt’o Duminecă şî după ci-o îeşît dela slujbă o vestit în besprecă că cini-a grăi în potriva clopo- tului, a muri. Ş’aceîa s’o şî ’ntîmplat, că din acei mai guriş o murit unu. Atunci popa iar o vestit în besprecă că de nu s’or întprce cătă glasu lu Dumnedzău, tăţ or muri. Atunci o murit şî aîtu, apoi dinte iei o yinit şî s’o ’mpăcat ş’o plătit clopotu. Şî popa o adus un injeleru s’o măsurat clopotu ş’o dzîs că-i rumînescu, nu ungurescu, că nu gice: „buza kenyer", ce „pt'ită de malai“. Cămărzana — Grigor Glodorean, 35. XVIII Un Ţîgan o mărs să să spovedească. O căpătat ca- nunu să să rpge de o sută de ori la mneluşplu lu Dum- nedzău. Da Ţîganu nu s’o rugat. în anu următorii iară s’o spovedit. — „implinitu-ţ’ai canunu?" Ţîganu o răspuns: „încă nu!“ Popa o dzîs: „împlineşte-ţî-1 aicea naintea mea canunu din anu trecut, ş’apoî iară te spovedesc". Ţîganu o ’nceput să să roge: „berbpcele lu Dumnedzău, care an ai fost mneluşel, rpgă-te la tatăl cerescu să-m îprte purcelu cel furat". Cămărzana — Ştefan Berindeî, 20. XIX O fost un viteaz mare Pintea acela. O avut pigniţă la Conja, ş’o avut npuădzpcî şî npuă de feciori, cu iei o fost o sută. Apoi după acpia o ’mblat pe ţară ş’o ’mblat pe lume cu iei. Cînd o avut împăratu nevoie cu alţ îm- păraţ, atunci l-o agiutat Pintea, o mers in agîutorinţâ. Unde s’o dus tăt o ’nvînsu pe toţ împăraţi. Plumbu nu i-o prinsu. Apoi s’o dus la perirea lui; l-o puşcatu ’n Baîe-Mare. O avut o drăguţă şî l-o puşcatu cu tril cuie din potcpvă şî cu tril grăunţă de grîu de primăvară. Racşa — Băbuţ Işn, 63. — 30 — XX Ma hăt dăunădz o îişît un mîţ tare rău şî s’o tîlnit acolo cu un leu mîţu. Apoi leu o ’ntrebat: — Ce ieşti tu? — Mîţ. — Da ce ieşti tu de ieşti aşş rău, unde şşdz tu? — iaca ’n sat cu pmeni, o dzîs mîţu. — Da cum îs pmeni acşia, răi-s tare? — Ba nu, da nu-s sănătos io din lontru, o dzîs mîţu. — Aş ibd'i să-i văd, o dzîs leu câtă mîţ. — Arătaţu-i-oî să-i vedz, hai cu mine, o dzîs mîţu. Da s’o dus la drum, apoi o yinit un fecior tînăr pe drum. — Dpră, gice, aiesta-i uom? — Ba nu, o dzîs mîţu, a h'i de-amu înainte. Apo o yinit un moşu Ijătrîn. — Dpră, gice, aiesta-i uom? — Ba nu, că aiesta o ftrpăn’amu. Apo o yinit un cotună hormeghiescu călăreşte cu sabd'ie şî cu piştîple. Da o dzîs leu: — Aiesta dpră-î uomf ) — Aiesta-i uom. Apoi leu s’o dus să-l vadă de-aprppe. Apo cotuna o scos un piştiolu din teacă şi l-o puşcat între ot' la leu. Leu s’o făcut mai aprppe să-l vadă mai b'ine. Apo o scos sab- d'ia din teacă, apoi tăt o dat pe leu pănă s’o dus tăt păru pe leu. Apoi s’o dus la mîţu, o dzîs: — Ei, ba răi-s pmeni! M’am dus să-l văd şî m’o ştopt'it între ot'. Apoi o scos o limbă lungă şî pe unde m’o lins tăt păru s’o dus de pe mine. Racşa — Băbuţ Iţm, 63. XXI Frunză verde de buîor Nici la tpmnă nu mă ’nsor; Am o mîndră tînerş Şî-m dă gură cînd oi vrş. Negreşti — Pop Mihaî, 21. — 31 — XXII Tu mîndră de lîngă vale Nu-ţ ţîng rînduţu mare Şi te lasă ’n multă trudă După cît te muu la ciurdă. Negreşti — Pop Mihaî, 21. XXIII Supărată-I şî mîndra Că n’are cu cine bg, Are-o leac’ de băutură N’o pgte bg singură. Duce-m’oi şî n’oî yini Să văd cine m’a dori, De m’a dori leliţa io pe-aici oi înturna. Negreşti — Pop Mihaî, 21. XXIV Şi popa şî pătrupopa Tătu-ş ţine ci te optu; Da şî dgmna preuteasă Tătu-ş ţine cinci o şasă. Bicsad — Pop Ipn, 22. XXV Mută-ţ, lele, patu iară Unde-o fost şî astă vară, Că de nu ţî li-i muta Şi patu ţî l-om sfarma Afar’ de nu te-om afla. Bicsad — Motîcă Tpder, 20. XXVI Cîn mă duc la besgrică Prunca popt'ii cea mai mnică — 32 — Să ţîpă şî mă’ npîelică; A diîaculuî hunsfută Să ţîpă şî mă sărută. Bicsad — Motîcă Vasîî, 20. XXVII Tăt mă tem că nu-î avş Drăguţă la mprtea mg. Să sie lelea cu minte, Cîndu-î muri să mă cînte Cu tril dzile mai ’nainte. Bicsad — Motîcă Vasîî, 20. XXVIII Dpmne, bate-mă să dzacu înt’o gredină cu macu. Dpmne, bate-mă să moru, înt’o gredină cu flori. De cine mnî-e mniîe dor, De-aicea-î can depărqîor. De cine mni-e mniîe jele Nu pe-aîgştg locuri şede. De cine mni-i dor şî b'ine Aşteptu-1 şî nu mai zine. Dzua nor şî npptea noor, Cum petrec npptea pe dor; Dzua nor şî npptea stgle, Cum petrec lumea cu jgle. De cine mni-i dor şî-m place, Nu mă cptă ce-oî maî face. Dorule de pe cîmpt'ii, Agodi-te-aş nu maî zîî. Bicsad — Pop Ipn, 22. XXIX întrebat-am de popa: — Slobod u-î a ’mbla sara Pe colo pe la mîndra? Da popa o dzîs aşg: — 33 — — Slobod, cocon, cît eî vrg Numai cu omefiiie*....... Cui î-e urîtă lumea Paie gard pe lingă îg. Ş’o ’ngrădească cît a vrg, Că mniie nu mhi-i urîtă Ş’oî ţîne-o dezgrăditâ. Intrebat-am de lelea: — Să mă duc la ig ngptea? Da lglea o dzîs aşg: — Cînd oi mere pe la ig Să am grijă de curg Că tătâ-u-or dîrăig. Bicsad — Motîcă Toder, 20. XXX La cîte le dzîc Mările Tete mi-s drăguţă mhiie, Mindrii mgle-i dzîc Măriie, Mîne-sa flgre roşîie; Mîndrii mgle-i dzîc Anuţă, Cum să cade de drăguţă. Bicsad — Motîcă Vasîî, 20. XXXI Dzî, Gheorghie, cîte-o leac’, Păn’a si frundză pin fag. Dzî, Gheorghie, cîte-un pţic Păn’a si frundză pe cîmp. Dacă frundz’ a bătrini, Ne-ai gice nu te-oi serti. Codrule, frundză rătundă, Fă-m şî mniie-o leac’ de umbră, Şî mniie şî mîndruchii C’amu tare ne-om umbri; Că umbră de nu mi-i fa, Şî frundză ţî s’s usca. Bicsad — Motîcă Vasîî, 20. 9808 3 — 34 — XXXlI Cocu-să struguri ’n zîie, Leliţa mi-i pprtă mniie. Cîntă cucu ’n par de zîie,i( iei cîntă de pribăgiîe, io nu ştiu că-m cîntă mfiiie. Cîntă cucu la pădure, Cel ce-o furat să maî fure, Pe păgubaş să-l spîndzure. Să ştiu cîntă ca cucu, Nu m’aş mai munci cu lucru, Ce-aş îmbla din crancă ’n crancă Ş’aş cîntă cîte o leacă. Bicsad — Motîcă Vasîî, 20. XXXIII Pe vremea ’mpăratului Eliazar s’o ascuns sprele şî luna. Ş’o avut împăratu acela tril feciori, ş’o dzîs că la acela i-a da giumatate împărăţîie la caretă afla'sprele şî luna. Ş’o dzîs cel mai mare că iei să ’nvoîp la acpia s’o , afle. Da o dzîs cătă tată-său să-l îmbrece cu haine albe şî j coturni lui şî pe iei, şî cai albi, care să vadă de iei ca de spre,. Şî s’o luat şî s’o tăt dus pînă ce-o ’noptat. Şi s’o lăsai de mas pe-o cîmpt'iie. Şî ’ndatăş cît s’o pus gios, o audzît ceva răhnet mare, şî s’o dus să vadă ce-i. Ş’o vădzut că-î un cerb în gura unui balaur. Ş’aşe s’o spărişt cît tăţ o ’mplut lumea, de-ab'p o fost doi laolaltă, şi s’o dus pân’ acasă la ’mpărat. O spus ce-o păţît. Atunci celalalt -de mhijloc.o dzîs, cătă tată-său: — Nu-i de treabă frăte-mneu, tată. îmbracă-mă pe mine cu cai negri şî haine npgre, să sie nppte pe unde m’oi duce şî dzuă, că io le-oi afla. Şî s’o tăt dus şî ala fecior. Şî iar o nemerit şî ala —. fecior chiar în locu ala ce-au măsăluit celalalt fecior. Şî iar o audzît ceva larmă ş’aîestă, cît aşş s’o spăript că tăt s’o ’mplul. lumea. Ş’o mărsu la tată său, la ’mpărat, ş’o spus că ceva dobitoc i-o spăript cai cît nu î-o maî putut opri. AtuncF cel mai mnic fecior o dzîs cătă tată-său: — Tată, spusu-ţ-am că nu-s de treabă ceialalţ feciori — 35 — a tăi. Ţ-am spus mai ’nainte că io de nu le-oi afla sprele şî luna, nu le-or afla nici-care. Şî s’o luat şî s’o ^dus'acel mai mflic şî şî pe-acela l-o spăript dobitocu acela care o spăript pe ceîalaîţ feciori. Ş’o rătăcit pint’un deal ş’o dat de-o babă că şede înt’o căsuţă mnicâ în dealu’ nt’aît pustii. O dzîs: — Năroc bun, mătuşă. — Dzuă bună, fărtate. Da o dzîs baba: — Bun năroc te-o bătut că mnî-ai dzîs mătuşă. — Şî pe tine bun năroc te-o bătut că mnî-ai dzîs fărtat, că ţ’aş si dată o împroşcată, de şî uşa ţî s’a si far- mată. Da o dzîs baba: —. După ce te pprtă păcatele pe-aicea pin deal pin- t’aiste pustii? — Da că-i bai, babă, că vădz că nu-i nici spre nici lună, şî tata vrp ca să dpie giumatate împârăţîie cui a afla sprele şî luna. Atunci o dzîs baba: — Hei, fărtate, io am triî feciori, un Mihăilaş, ş’un Tpderaş, ş’un Petre tare frumos, şî de nu or afla acpia, nu le-a “afla nimeni. — Da..unde ţî-s feciorii, babă? — A hăitui. — Ce-î hăituit pre? Da o dzîs baba: — Să prindă ceva galiţă bune de > muica. Şî’n besedzple acple o şî zinit tustrii feciorii, ş’o dzîs că iei să pfînd' c’or afla sprele şî luna. Numai să le deie cai şî să margă şî fecioru ’mpăratuluî cu iei. Şî s’o luat şî s’o dus Mihăilaş, Tpderaş şî cu Petre cel frumos, şî s’o tăt dus pănă ’nt’un deal ş’o şî audzît şbd’erînd cerbu în gura balaurului. Atunci Mihăilaş cu raţî lui o sărit la balaur. Cerbu, cum o dat cu ot'i de ei, o dzîs: — Mihăilaş, scpte-mă din gura balaurului aiestuî spur- cat, că de-un an mă tăt căznpşte, că vrp să mă ’nghiţască şî nu mă ppte, că mi-s mari cprnele. Taie baladă spurcată de pe mine, să ies din gură de la iei, că io ştiu după ce îmblaţ voi. Atunci balauru o dzîs: — 36 — Ba nu, ceMihăîlaş, lovş cprnele cerbului ca să-l poci înghiţi. Atunci cerbu o dzîs: — Mihăilaş, taie bala a spurcată de pe mine, că io ştiu că îmbli după spre şî după lună ca s’o afli, că io te-oi îndrepta că unde să le coţ. Atunci Mihăilaş odată o tăişt balauru. Atunci cerbu odată o sărită şî s’o dat de tril ori peste cap şî s’o făcut din iei un fecior frumos. Ş’o dat mîna cu Mihăilaş şî s’o gîurat că să sie fraţ pănă la mprte, că l-o scos de la perire. Şî iei i-o dzîs: — Sprele şî luna le-o ’nghiţît doi fraţ de-a măeî. Da tare cu greu i-ei prinde, că-s mai tari decît cerbu cel mai mare. Şî dacă î-eî prinde, îi omor şî taie irima ’n iei, că ’n irimă la iei afli sprele şî luna. Da te du la podu cel de sier de sub dealu codrului şî şşdz acolo pănă măiadză- nppte. Şî bagă de samă că cînd a zini, a tremura drumu că tare multe sîeri a aduna înaintea lui. Şî stăi la pod şî nu sări naintea lui pănă n’or trp tpte sîerile, că iei a si dinapoîa lor. Atunci Mihăilaş i-o băgat pe ceîalaîţ 'soţi sup pod şî iei o stat pe pod ş’o stat.călăreşte cu sabdzîa ’n mînă. Şi cînd o fost în mhiadză nppîePo~şî audzît că trămură drumu. Atunci Mihăilaş o strigat pe ceia fraţ ş’o sărit înaintea lui. Atunci cerbu o dzîs: — Mihăilaş, Mihăilaş, da amu pe ce ne-om da, pe tăipte o pe-aruncate, că te văd că vrei a bate? — Vrpu dară, măi fărtate. Atunci Mihăilaş î-o ş’apucat capu cu sabdzia ş’odată l-o belit, ş’o cotat în irimă la iei, şî n’o aflat nimnică.. Atunci o ’nturnat la cerbu care l-o scos de la balaur ş’o dzîs cătă iei: — Ce mă adătuieştî, frate, ca să îmblu după nem- hică, c’aî dzîs că-m ieşti frate giuratu. Atunci cerbu o dzîs: — Io nu te-adătuiescu, frate, da cptâ că io trii fraţ am. Şî n’am bai dip’ce i-ei omorî pe tustrii, că iei o ştiut că io-s în gura balaurului de un an şî nu m’o cotat. Da îo-ţ spui să te duci la podu de aramă că ti-î aduna cu celalalt frate a mneu. Da grij! că acela-i cu trii' căpuri şî pe tustrii v’a înghiţi de-odată, şî pe tine şî pe fraţî tăi. Atunci Mihăilaş s’o luat şî s’o dus pănă la podu de aramă. Şî cînd o fost în mniadză-nppte o ş’audzît că tră- 37 — mură drumu, aşa adună sierî cu dînsu. Atunci Mihăîlaş o şî sărit Ia iei ş’o dzîs cătă iei: — Hei, frate şî fărtate, da amu pe ce ne-om da#* pe tăipte o pe-aruncate? Atunci cerbu o dzîs: — Nici mă tem de tine pe tăiate, nici pe-aruncate. Şî s’o prins pe-aruncate şî nu s’o putut fa nici-unu nemxVică. Atunci Mihăîlaş o dzîs cătă iei: — Stăi tu de dzpce paş de la mine mai încolo. Atunci în besedzşle alea s’o şî fppedzît fraţî lu Mi- hăîlaş cu sabdzia la cerb şî î-o şî tăipt dpuă capurî de-odată, şî la aîtă fepedzxtă x-o tăipt şî cela cap; ş’odală l-o belit ş’o tâiptu’xi irimă la iei. Atunci la cea dintîîe tăietură o şî zburat luna din irimă de la iei. Şî s’o bucurat tăţ, ş’o băut, ş’o mîncat. Şî s’o dus la podu de oţel şî s’o ’nţăles ei la olaîtă că cum să-l prindă pe ala zmău, că ala o fost cu cinci capurî. Atunci Mihăîlaş s’o pus să hodinească cu fraţî lui, şî cînd o fost în măiadză-nppte o şî audzît că zine cum zin trăznetele. Ş’odată s’o spăxipt Mihăîlaş, ş’o dzîs: — Să sărim la iei numai noi tustrii şî ceîlaîţ soţi ce-i avem să şadă sup pod şî să puie o plă cu sînge la foc, şî să bage de samă că cînd a trp sîngele peste plă, atunci să saie şî iei afară de sup pod, că atunci perim şî noi. > Ş’odată cînd o fost în mnîadzâ-nppte o şî sosît sîerîle la pod şi cu zmău acela. Atunci Mihăîlaş o şî sărit la iei. Da zmău de spaimă o şî sărită de cindzpcî de paş cu spa- tele înapoi. Atunci Mihăîlaş s’o dus la iei. — Da ce-î, cîne de zmău? Da amu pe ce ne-om da, pe tăipte o pe-aruncate? Zmău o dz s: — Pe-aruncate, Mihăîlaş. Ş’odată s’o prins pe-aruncate ş’atîta s’o izbzit pănă ce-o asudat de pe Mihăîlaş sudori de sînge. Atunci Mihăilaş o dzîs: — Hei, frate, nu-î bd'ine aşp a să bate, da io m’ox fa o rptă de oţel şî tu te fă una de sier, şî tu te sui în cela vîr de deal şî io m’oî sui în xestalaît vîr de deal, că aicea sîmt dpuă dealuri şî ne-om repedzî cătă olaîtă, ş’a căruia rptă s’a farma, ala a si învins. Şî s’o rppedzît mai de muîte ori unu cătă aîtu. Atunci Mihăilaş o dzîs cătă zmăix: — Hei, pretine, că sieru numai să pleştp, da din oţpl tăt sforgăci mp. Atunci zmău o dzîs: — 38 — — Ne-om prinde pe tăişte, Mihăilaş. Ş’atîta s’o tăişt cu sabdzie, pănă s’o, făcut Jinăde sînge; pănă susuorî. Atunci îl învingea zmău pe Mihăilaş, ş’odată 6 sărit frâţî lu Mihăilaş la zmău şi tustriî nu l-o putut omorî, ce a ’nceput iară a-i tăiş pe tăţ. Atunci o mărs un frate de-a lu Mihăilaş la ceialaîţ soţî sup pod ş’o vădzut c’aceia dormu. Ş’încîtu î-o stîrnit o şî vădzut că trş sîngele peste şlă. Atunci iute-o sărit la frate-său, c’o ştiut că mşre, dacă o vădzut sînge. Ş’odată mînioş o tăişt cu sabdzie şî i-o şî tăişt tşte capurile la zmău. Atunci odată l-o belit ş’o tăîatu’n irimă la iei, ş’odată o zburat sprele pe ceru. Şî iei o’nceput a bş ş’a să molătui de bu- curie c’o aflat luna şî sşrele. Şî s’o ’ntors pe drum voioş cătă casă. Şî s’o dus pe la fratele zmăilor pe la al ce l-o scos de la badaur ş’o vădzut că nu-i acasă. Da n’o cutedzat a ’ntreba de mă-sa că unde-î fecioru iei, şi s’o făcut Mi- hăilaş un mîţ tare frumos şî s’o băgat pe fereastră în casă. Atunci boresele zmăilor l-o prins pe mîţ ş’o prins a-1 drăgosti, ş’obdzîs cătă iei: - Co^orUi moşului, cel din dzîle din cele tinere, că tyma aşeTo avut şî tata unu cîn m’am măritat. Atunci mama zmăilor le-o audzît cum grăiesc de mîţ ş’o dzîs cătă işle: — Ian aduceţî-1 încpce, că să-l văd şî io. Ş’aşş o fost de bătrînă mama zmăilor cît nu vedş de gşne,aş’o dzîs cătă işle: — Înpingeţî-m gşnele de pe ot' ca să vă văd şî io mîţu. Şî cînd i-o gătat de ’mpîns gşnele de pe ot', o şî dzîs baba: — No, fşte, mîţu aiesta-i cinele de Mihăilaş, şî v’o omorît pe tustriî bărbaţi voşti. — De, du-te, o dzîs fştele, că nu să temu acşîa de-un coţor ca aiesta. Atunci o dzîs a mai bătrînă dinte işle: Io să ştiu că l-o omorît pe bărbatu-mneu, da m’aş fa o căldură mare ’naintea lor ş’o fîntînă lîngă drum, şî tăţ or sări la mine ş’or bş apă. Şi care-or bş, tăţ or muri. Cealaltă o dzîs: — Io să ştiu că l-o omorît pe-a mneu bărbat, m’aş fa un măr cu mşre aurite ’naintea lor şî care-or mînca din mine din mşre, tăţ or muri. A triia fată o dzîs cătă mama zmăilor: — Io să ştiu că l-o omorît pe-a mneu bărbat, da m’aş fa un păr cu pşre, ca care n’o maî vădzutu de cînd îî lumea aşe frumosă pşre. Da o dzîs baba: — N’şţ fa voi nemnică pănă nu m’oî scula io. Da Mihăîlaş mîţu o fugit cînd o audzît tpte aîşştea. Atunci fecioru babii, acel care l-o scos de la balaur Mihăîlaş, le-o audzît şî iei că ce grăiesc, ş’o şî sărit cu fuga după Mihăîlaş, ş’o dzîs cătă iei: —. Grij| ! Mihăîlaş, că ian cp[tă] ce-o dzîs alea c’or fa cu tine^'-""' — De c’audzîtu-Ie-am io că ce-o dzîs işle. Că m’am făcut un mîţ şî m’am băgat la işle în casă şî ştiu ce vrşu să facă cu mine. , Da de işle nu mă tem, de nu s’ar (îndemna baba după mine. . Da te du ş’o ’ntreabă pe babă, că ce are gînd să facă îş cu mine. Atunci o mărs cela la babă ş’o dzîs cătă mă-sa: — Da ce-i fa, mamă, cu Mihăîlaş, că iacă ţ-o omorît pe tustrii feciorii? Da nu-i pagubă după iei, că nici Iei n’o avut baiu de mine, batîn c’o ştiut că-s în gura balaurului. Atunci o sărit baba la iei şî i-o dat dpuă pătai peste obraz ş’o dzîs cătă iei: — Şî tu stai cu Mihăîlaş, da lasă că mă ’ndemn io după iei. Atunci fecioru babii o şî mărsu la Mihăîlaş ş’o dzîs cătă îel :„— -f Griji că s’a îndemna mama după tine şî te în- deamnă la fugă, şî grij! că de v’a agiunge te-a şî omorî. Da d’ii vedg că te-a agiunge te ’ntprce înapoi şî fugi pănă la mine că io păn’atunci oi fa o casă de sier ş’oi înfoca o buzdugă de sier şî i-om ţîpa în gură. Atunci Mihăîlaş ş’o liiatu dzuă bună dela fecioru babii şî s’o luatu pe drum. Şî cînd s’o ’ndemnatu Mihăîlaş pe drum, numai o leacă o mărsu pe drfllii şi l-o şîagiuns baba pe Mihăîlaş ‘ ş’odată o vrut să-l ompră. Atunci Mi- hăîlaş s’o ’ntors înapoi la fecioru babii cu fuga. Şî cînd o sosît la fecioru babii odată s’o băgatu ’n casa cş de sier. Atunci baba aşş-o zinit de mînipsă că cîndu o da tu cu capu în păretele de sier, atunci o şî dat cu ot'i de Mi- hăîlaş. — B'ine, Mihăîlaş, amu şî io ţ’oî tăiş capu că şî tu — 40 ai tăiştu capurile feciorilor mnei. Ţîpă-mni-1 în gură, dragu mamii. — Aşteaptă o leacă, mamă. Şî odată o luatu cu Mihăiiaş buzduga cş înfocată şî i-o ţîpat în gură babii, şî odată s’o şî făcuţii baba o cpstă de oţşl. Ş’o dzîs fecioru babii cătă Mihăiiaş: Ţ’oi fa din oţşlu aiesta un cal tare frumos ca care n’o mai fostu de cîndu-î lumea. Şî odată i l-o şî făcutu lu Mihăiiaş şî s’o luatu pe drum Mihăiiaş pănă la împăratu cu care o făcut tîrgu să scptă sprele şî luna. Şî împăratu o avut o lată şî i-o dat lu Mihăiiaş de femţîe şî giumătate, din împărăţîia lui o datu lu Mihăiiaş. Ş’o făcut un praznic mare împăratu şî i-o luat de ginere pe Mihăiiaş.'' ' Şî ppte că trăiesc şî astădz de n’o si muritu. , Bicsad — Motîcă Toder. XXXIV DE MĂRIN Mărin de npuă dzîle, Mărin de optu dzîle, Mărin de şepte dzîle Mărin de şasă dzîle, Mărin de cinci dzîle,, Mărin de patru dzîle, Mărin de triî dzîle, Mărin de dpuă dzîle, Mărin de o dzî, Mărin de nici-o dzî, Mărin de nici-un ceas, Atîta să h’iie durşre Cîtu-i amu dimineaţă. Descîntecu mfieu Şî porunca lu Dumnezău. Mărin de npuă feluri, Mărin vînăt, Mărin gaîbăn, Mărin roşiu. — 41 Aicea nu te cocini, Nu te sălăşlui, Că descîntecu mfieu, Şî porunca lu Dumnedzău, Atuncea să creşti, Cînd or crşşte pt'îetrile. Atîta să h'ile durşre Cîtu-1 amu dimineaţă. Bicsad — Bandrea Mările, 70. XXV Bosîiocu crescută ’n crănci, Hal, mîndră, şi mă petreci, De-aicea pănă la Bele! ); De-ţ pare scurtă calea Hal pănă ’n Italia. Bosîiocu crescutu’n cale, io mă duc, mîndră, ’n cătane, Tu rămîl şî spală haine. Spală şî năframa mş Care-am houteit eu Je. Bosîiocu crescutu’n bradz Care-o am pusu la grumadz, j Călineştî — Iţ>n Mihaî, 23. XXXXVI Fost-am tînăr şî frumosu Amu-s bătrîn şî bărbosu, Păn’am fost tînăr şî gras Tete mîndrele m’o tras. Călineştî — Iţ>n Mihaî, 23. XXXVII Hal, mîndrule, gloî sara, Că atunce ne-om tras sama, Din cine ne stă zina. De ne stă zina din fată, Dumnedzău sfîntu o bată, J) Viena. — 42 - Să ptşie nemăritată. De stă zina din fecior, Siie-i mprtea din piştiol. Cine ne o despărţit, Siie-i mprtea de cuţit, Să pt'pie nespovedit. Lşcînţa — Mihoc Florea, 15. XXXVIII — Frundză vprde iarbă neagră, Avut-am o mîndră dragă. Neci-am fost io de’nsurat Nici mîndra de măritat. Şî pe mine m’o luat, De cotună la ’mpărat, gî mîndra s’o măritat 'e la noi a triia casă. Că de s’o vut mărita, De la noi a triia sat N’as şi aşe cu bănat, Da mărgu’n cas’ audu-u-ă, ies afară vădu-u-ă. Mărgu’n casă supărat, Mama-m pune de mîncat. Şî mama mă mîngăiş: — Tu, tu, tu, mîndru mamii, Nu si aşş supărat, Satu-î mare, fşte-s muute, Şî mai mari şî mai mărunte, — Ascuută, măicuţa mş, Ceru-i mare, stşle-s muute, Şî mai mari şî mai mărunte, Da ca luna Nu-î nici-una De mare, de vederosă Nici ca mîndra de frumpsă. Lşcînţa — Mihoc Florea, 15. XXXIX Trp mîndrucu pe uliţă Ipse-ş prunca pe portiţă Gata ca ş’o păuniţă. 43 — — Halda, mîndruţ, şî mă ip Pănă’s .pruncă „tinerp, C’apăî dac’oî bătrîni La Rime n’ol tribui. — Io, pruncuţă, te-aş lua, Da al un frate cotunaş | Ala mfii-e mftue pizmaşi, Da, nu fa, pruncuţ’aşp, î Pune oluţu - pe mînă Şî te du la ep fîntînă, xeste-ur. corci de iarbă vprde Acolo şarpele şpde, Şî din gură pară-î cură Din cpdâ verin pt'icură. Ţîne olu că ţ-a cură, ; Şî hai cu frătiucu-acasă, 1 Şî-1 aşadză după masă. Iară fata ce-m făcp? Olu de verin împlp Cătă frate-său gicp: — Să trăieşti, frătiucu mneu, Cu zin roşiu mormonzău. — Muîţămăsc, sorica mp, \ Muîţămăsc, dar io n’oî bp, Că nu-i zin foş mormonzău Ci-î verin de cel mai rău. Muîţămăsc, sorica mp Muîţămăsc, că io oi bp Daca ţî voia aşe. Numa-odat’o ’nghiţît Tăt pe gîos s’o tăvălit Şî odat’o şî murit. Trp mîndruţu fluîerînd Şî pruncuţa tilincînd: — Haida, mîndruţ, şî mă ip C’amu ţ-am plinit voip. — Io, pruncuţă, te-aş lua, Da tu de te-i măniîp Şî cu mine-î face-aşp. Tu dacă te-i supăra Şî cu mine-aşe îi fa Câ-i la tine otrava. Lşclnţa — Mihoc Flşrea, 15. — 44 — XL Să trăiesc ca şî cu fraţ, Frundză vprde de lepie Pe Mărica Frăţilpie Om beli-o ca pe pîe. N'ai, Mărico, ce ghindi Ca pe pîe te-orn beli Numa de te-om dobîndi Colo pe dîmbu Gogii. Lşcînţa — Mihoc Florea, 15. XLI Dzîs-P mîndra să o gioc Că mnî-a pune simţu ’n dop, Dipt un struţ de dzpce graîţâ Nu m’oi scula de pe laiţă. Dipt un struţ de doîsprădzpce Giuca-u-oî păn’ a si rpce. Dipt un struţ de-un zlot de-argint, Gîuca-u-o! pănă mnî-a si vînt Şi puuberea de pe pămînt. Lşcînţa — Mihoc FI grea, 15. XLII Strigă luna cătă spre, Cătă fata cş fecipră Să ferească din cărare Că zine Dunărea mare. — Las’ să zîie să mă mîie Că n’am mamă să mă ţîie, Nici tată să mă mingile. SjffQdare^pe-in’o scăfldat Mama că mni-o aruncat In gredina cp cu spt'ini, Să trăiesc ca cu streini, In gredina în cp cu bradz, — 45 — In gredină în cţ cu flori Să trăiesc ca şî cu sori. Crşşteţ flori cît dealurile S’astupaţ prilazurile, Nu v’oi rumpe vîrfurile. Crpşteţ flori şî nu ’nfloriţ Că mniie nu-m tribuiţ. Lccînţa — Mihoc FIprea, 15. XLIII Cîntă cocoşai ’n cruce, Sculaţ, mîndre, că ne-om duce. — Las’ să cînte-a dpua pră, Apăî zină şî mă scplă. Strigai de tril ori la pprtă: — Dormi, mîndră, durmi-aî mprtă! Strigai de tril ori la uşă: — Dormi, mîndră, durmi-ai dusă! De tril ori pănă la cină Gată-te, mîndră, şî zină Lasă-urîtu în rugină. Lşcînţa — Mihoc F^rea, 15. XLIV Cotaţ, neamuri, ce lucraţ, Pe mine unde mă daţ, Că nu-î măru zermănos Să muşc din iei să-l ţip gios; Ce-i o pară mălăiaţă Şî mru-a si pe a mea ziaţă. Porunci t-am un cuvîntu La măicuţa sup pămîntu Să zîie că mă mărit. Hai, măicuţă, pănă ’n prag Sî-m tomnp cununa ’n cap, Hai, măicuţă, pănă ’n casă Şî mă vedz c’amu-s mireasă. l.şcînţa — Mihoc Florea, 15. — 46 — XLV Tătă lumea-î strămutată amu, s’o şt'imbat ţătă lumea. Cînd am fo io pruncă, îri^ fprmă de v’o şşpte ăi, o fost amintrile lumea atunce, nu-î nemnică cum o fost atunce. Amu aşş-s de hamiş prunci, cum o fost pmeni bătrîni de-atuncî. Mai muută lşge şti, că cîndu-i de dzşce doispră- dzşce ăi scpte cuţîtu şi minteni te-a tăiş. Nu ştiu ce-om agiunge, ştie-ne Dumnezău. Boîneştî — Bercea Mărica, 60. XLVI DE DEOCHI Să luă [cutare] pe .cale pe cărare Să-ş îmbie îmbletelc, Să-s grijascăvgrijştele". Şî să timpt'inâ"'"... Cu deot' de cină, Cu deot' de vecină, Cu deot' de mniadză-nppte, Cu deot' de ceas de mprte. Să cîntă, să văietă, Nime ’n lume n’audzî. De-o h'i deot'iat bărbat Curat, necurat, Boreasă curată, Necurată, Fecior curat, Necurat Fată curată, Necurată, Pruncă cufat, Necurat, Pruncă curată, Necurată, De-o h'i deot'iat ot' pcheş, De-o h'i deot'iat ot' mnefîi, Ot' căprîi, Ot' tărcaţ, Ot' de rnyroi, Ot' de strigoi, Deot' de nouă dzeci şî npuă de feluri, — Al — Deot' pin mirăturî, Deot' pin rînzături, Crâpe-Ie ţîţăle, Margă-le şîngele, Că io nu le-am descîntat Dumnedzău leac le-o dat Din gura mg, Din limba mg. Voi, moş, Bşloş, ,Nu vă mifaţ;'j " Nu vă ciudiţ,f Că [cutare] nu v’ii dătgre Nici cu masă, Nici cu casă, Nici cu pat, Nici cu barbat, Ce mereţ în mare, C’acole iestg, O mreană de mare, Souz pe sine n’are, Carnea î-o mîncaţ, Sîngele îl beţ. [Cutare] să rămîie curat Luminat Ca maică-sa ce 1-ozîdit, [Cutare] să rămîie curat Ca maică-sa ce l-o făcut, Să rămîie cufat Ca argintu măsurat, Ca laptele strecurat; Atîta să ţîie deot'eţura Cîtu-i amuia sară. Boîneştî — Bercea Mărica, 60. GLOSAR a, la (:a umbră, a sore). \ abua (a să), a adormi. adămană, camătă, dobîndă. adămăni, 1° a da bani cu do- adătui, a amăgi, a purta cu vorba. bîndă, a lua camătă; 2° a în- şela. SJ 'O — 48 — ^adâunădz, deunăzi. adinle, adineaori. aghistin, castan. agodi, a aştepta (: agodi-mă, aşteaptă-mă). Agust, August. airea, aiurea. alaltămînl, poimîne. albastru, aubdstru, se zice nu- mai de coloarea cerului înnorat. amâhăi,a ameninţa (cu degetul). amproor, ampruâr, timpul cînd -^,|.g,^giuig 0ile întîia oară (di- mineaţa pe la 7-8 ceasuri). amu, amula, amuş, acum. . anota, a înnota. agrea, cîteodată, uneori, altă- dată; agrea.,. agrea, cînd... cînd. Apă-boteadză,, Bobotează (for- maţiune identică cu bhlg. BOftOKptme). armuraru, 1° aprindere de plă- mîni (la vite); 2° bot. silybum marianum. stă mineaţă, azi dimineaţă. stară, diseară. babalău, om muieratic. babe, pl. căpătîiele de fire care rămîn pe sul fără a mai pu- tea fi ţesute, piedin. bal, supărare, necaz. bărbd'inoc, bărbzinoc, bot. vin- ca herbacea. besadă, vorbă, convorbire. beteşig, boală, beteşug. bîrlă (comp. bulg* 6pf>ji;o, 6p&- jţHJlo), brîglă, vătala. blem, aidem, să mergem. blemaţ, duceţi-vă. ] bocotan, bogătaş. boghet, destul, mult. holerei, bot... (nişte flori gal- bene care cresc la un loc cu stînjeneii). /bpld^ cocoaşe. holdztt, cocoşat. bolondzî, a nebuni. boreasă, nevastă, femeie. j boresaru, văduv. Aţ borsocăle, strigoaică. bradz, pl. nişte cusături pe straiţă. breabăn, bot. corydalis mar- schalliana. briccây briceag. brustdn, brustur, bot. lappa major. bujgău, o pasăre ce seamănă cu cocostîrcul. bulbuc, vîrtej de apă. bulbuca, a holba ochii. buzdugă, buzdugan. călărgşie, călare. căldare, bot. aquilegia nigri- cans (căldăruşe). călubâr, bot. tanacetum balsa- mita. caiiy cam. capot, copoi. căprll, căpriu. cărbună, numele ce se dă une i oi negre. cată, către; cătăolaltă, unul către celălalt. cătărigl, pl. piftii. ca,ting an, încet. celed, pl. celedz, copil. cerhdJice, guşa boului. cgteră, vioară. ceteraş, lăutar. ceternăy piscoaia prin care curge făina la moară. chetgre, t'etgre, cheotoare. — 49 — chimimoc, bot______ chitilin, încet, binişor. cînta (a să), a boci, a jeli (un m°rt). / ciont, os ;[^ntu ^tfină^^ co- loana vertebrală. dontuţ, oscior. cîrcel, cercel, veriguţă (la u- rechi). cifgt, cefet, tufiş de cer tînăr (comp. ciritei). cîumulitură, cimilitură. ciungăr, copac cu vîrful re- tezat. ciurdă, cireadă. duturcă, buştean rămas în pă- mînt. cizma-cucului, bot. primula of- ficinalis (ciuboţica-cucului). clocoţşl, bot. clematis integri- folia. clocotiş, bot. rhinanthus alpinus (clocotici). clop, pălărie. clgşte, pl. cartofi. club, coapsă. \ cocon9 băieţaş. / cocină, fetiţă. coconite, copilărie. colbu, coubu, praf; abur conopfiştiriiă, chifteriţă, coro- pişniţă. CQnţă, pl. (v. babe), coptfil, copil din flori, bastard. corbQÎe, numele dat unei capre negre. corci, stufiş. corindă, colindă. coşarcă, coş. cotobator, cotobatură, codoba- tură. co^or, cotoi. cotună, cotunaş, militar. cotuni, a servi ca ostaş. crancă, creangă. cucărbătâ, dovleac. cucurbău, curcubeu, ciţpe, bot. convolvulus tricolor, cura, a curăţi de coaje (mere, cartofi, etc.) curastă, colastră. dăgăli, a gâdila. dîmboc, măgură, colină. dîrăia, a sgîria. docale, dim. docăliţâ, o dată(| (rar în gura celor tineri). dreangâ, clopot spart. drobşor, bot. isatis tinctoria. făcătură, fapt, vraje; descîntec. /ac/ie, făclie din lemn de brad ori de stejar, servind în loc de luminare ( : sa doplg cu faragău şt să uscă şt arde tare bine), faragău, bardă. făţoi, faţă de masă. ferice, bot. polystichum thelyp- teris (feregă). fericuţă, bot. polypodium vul- gare (fereguţă). fit'incâu, om muieratic. fliurţ, nume de batjocură dat Romînilor din Ungaria care nu ştiu vorbi romîneşte. foi, sg. şi pl. foaie. forostău, bot. helianthemum al- pestre („îî bună cîndu-î sclin- tit uomu“). fouăş, volbură de vînt, vijelie. frăget, fraged. frîmbie, frînghie. friptore, friptură, carne friptă. furicel, insectă asemenea albi- nei care înţeapă rău. 9908 4 — 50 — furincel, bubă, negel. gălişoră, gaiţă. găinuşca, găinuşa, (o conste- laţie). găitan, găutan, gîtlan. găane, dim. găunaş, găun. găuros, găunos. găuruţă, găuri ce. găvozd, ic, pană. găzdan, bogătaş. genune, gerune, vîrtej de apăţ locul unde se învîrteşte apa. gîndac, şarpe. gînscă, gîscă. giuncuţ, viţel de doi ani. giurincă, junincă. graîţă, creiţar, greluş, greer. gută, paralisie (:cw pfică be- teşîgu cel râu pe uom; înju- rături: bage-să gutcCn tine! fărma-te-ar guta!) guturaru, guturai. hăitui, a umbla încoace şi în- colo. hâmiş, isteţ. heighiu, viie. hJerbinteală, fierbinţeală. hîrciog, urdinare, diaree. hori, a cînta. hujog, băţul cu care, învîrtin- du-se sulul dinapoi, se dă drumul la urzeală. huncsfut(ă), ticălos, ticăloasă. husoş, monetă de douăzeci crei- ţari. ierugă, groapă, canal de scur- gere. îmbrâcina (a să), a se încinge cu brăcinarul. îmburda, a răsturna. impărătuş, părâtuş, omuşorul, limburuşul. împtfelica, a împedica. împrinsori, pl. scîndurile care leagă tălpile războiului. incit, îndată ce. indatăş cit, îndată ce. indemna(a să ~ după cineva), a se lua după cineva, a urmări pe cineva. îndrept, direct, drept înainte. înfrica, a ameninţa. întindelcă, tindeche. - întorţgl, bot. cuscuta epithy- mum. | lăduţă, lădiţă. lărăuscă, rărăuscă, rălăuscă, lărâuşcă, leuruşcă, bot. vitis vinifera (viţă sălbatică, lău- ruşcă). leordină, bot. dahlia variabilis (gherghină). lin, în loc. adv. pe lin, la pas, încet (v. chitilin). \lîntros, lontru, adînc. luhăr, trifoi. lumnină, luminare. luntru, înăuntru. luscă, numele ce se dă unei oi cu lînă albă frumoasă. luşte, pl. bot. leucojum aesti- vum (ghiocei). w.ădzărice, bot. vicia sativa (măzăriche). f' marhă, vită. măsălărniţă, bot. hyoscyamus niger (măsălariţă). măsălui, a poposi. măştihoiu, tată vitreg. (\ mâsucă, măsuţă. matrice, reumatism (: durere în cionte). — 51 — meridza, a se odihni la amiazi (vitele). meridzătore, locul unde se o- dihnesc vitele la amiazi. mniaţă, o boală grea (: uoma nu să simţeşte b'ine şî m§ pîn- tecile; înjurătură: mănînce-te mniaţa! comp. miaţă, Cod. Vor. şi ar. niaţă). mnicură,a micşora (: s’omni- curat apa, a scăzut apa). mtjnic, bot...... {-.iarbă mole roşiie). mîndzăraru, despărţitura mai mare din staul în care se bagă oile care dau lapte. mîndzare, oaie cu lapte. mîndzată (vacă ~), vaca care are viţel de un an. minteni, îndată, pe loc. mişinâ, moşoroi (-.şgrecile strîn- ge mişînă). mnerîu, mnerîi, albăstriu (vor- bind de ochi în special). mnerîorl, pl. bot. scilla bifolia (viorele). moceră loc şes acoperit cu tu- fişuri; loc mlăştinos. molătui (a să), a se veseli. mormondzău (yin ~ ), marma- ziu. moşind, chibrit. motîcă, târnăcop. naltă, nautu, înalt. < necări, nicăieri. nepotucă, nepoţică. nuăr, nuor, noor, nor. nuăra, noora (a să), a se în- nora. nuoros, nooros, noros. o, ori, sau; o... o. sau------- oiime, colect. oi multe. ol (pl. oluri), urcior. ordzgie, orzoaică. opsîgâ, bot. bromus secalinus. păcuînă, oaie de doi ani care . n’a fătat încă. • palincă, rachiu. | părătuş, v. împârătuş. ! pqrîngă, targă. I păşf du-te! pasăre, vrabie. păstâu (pl. păstăi), păstaie. | păturnică, potîrniche. i penţelăuş, briceag. I *-R$Pene rîios, castravete. 1 pigniţă, pivniţă: pindeleu, v. p. 7. j pingă, pe lîngă. j \piţlguş, piţigoi. I \pititel, dim. pititeluc, mititel. plătânger, plătăngen, platan- gină, bot. plantago major (pă- tlagină). pleteancă, v. p. 6.^ nleşti, a turti, a strivi. plumîni, plămîni. pocmătă, v. p. 7. polbah bot. tussilago farfara (podbeal). pomărie, pomăt, pomet. pomnifă, sg. şi pl., fragi, j ponoj, pl. tălpige (la război), j porşor, căpiţă. potroce, bot. erythraea centau- j rium {creşte mare şî fă neşte j floricele roşii). * Prăpăjăniile , Preobrajenia | Schimbarea la faţă. ! premare(cale ~ ), cale primară (la socri). pretin, oaspe; rudă. prunc(ă), copil,-ă (v. copt'il). pruncotean, copilaş, băieţaş. ) l ,, sau-- ///'>■ . r.iCi 5Vg- ■■ 'i'bO , // A *.rr J i*T..— V \ — 52 — pupegioi, bot. orobus vernus. răchitei, răt'iţ§l, brotăcel, ră- cănel. răhnet, rîcnet. y răstgcă: pămînt pingă vale cart pt'etros. răcită, rătâită, răfită, salcie. răzbuna (a să), ase însenina. fipă, sfeclă, roit, ciucuri. romon, bot. matricaria chamo- milla. fotilat, rotund. ruja-sgrelui, bot. helianthus annuus (floarea-soarelui). runcu, pădure cu copacii dă- râmaţi de vînt. sărîndic, orfan. sărune, sărunl, locul unde se dă sare la oi. scăldare, albie. scăunaş, scâunuţ, scăunaş. schinteuţă, bot. anagallis ar- vensis. sclinti, a scrînti. sclipit, bot. potentilla silvestris. scuteală, adăpost. serti, a sili. şestină,, loc şes (cf. Candrea, Conv. Lit. XXXIX, 1136). sînginel, bot. cornus sanguinea (sînger). sîsîîac, lada în care morarul stringe vama morii. ^ slăbotean, slăbuţ. r od omi (a să), a se surpa, a se dărâma. ţ sor, şorici. şorecaş, şoricel. sorică, surioară. spărtica, a rupe, a sfîşia. stâlpare,, stăupare, creangă ; vlăstar. stărparu, despărţirea din staul unde stau oile sterpe. steregiî, stregîî, ţurţuri de fu- ningine, steregie (cf. Candrea, Conv. Lit. XXXIX, 428). ştşghie, stgzie, bot. rumex al- pinus. ştopfi, a scuipa. strămută, a preschimba, a schimba cu totul. străyîată, zărul care picură din caş. streh'Ua, a strănuta. strein, străin. strîget, doină, cîntec, chiuitură. strungaru, cel care bagă oile în strungă ca să le mulgă. sucnă, rochie, v. p. 7. sufulca, a sufleca. surupa, a surpa. susuQră, subsioară. tămiie, tămîie. tărosă, (femeie) grea, însărci- nată. tecăzui, a deretica prin casă. t'elmu, pospai, praful ce se de- pune la măcinat. t§rş, tufiş de goruni. ifetfe, soi de cocostîrc. tileagă, rotiţă. tilincă, fluier de salcie. tilinca, a cînta din fluier. ţipa, a arunca. tistaş, curat. foită, bold, nuia, strămiite^e. ton, butoi. tricozqnii, pi. vorbe fără în- ţeles, fleacuri. trihfi {a să), a se potrivi, a fi la un gînd, a avea aceeaş părere. trîmb'ită, trîmbd'ită, fluier lung ciobănesc. trîmblita, a cînta din fluier. ţuea, a săruta. tufă, alun. ^ tulbur os, turbure. turiţă, bot. galium aparine. ujgnă, ojină, chindie. unda, a clocoti, a face valuri, (apa fierbinte). iirdina, a alerga încoace şi în- colo. ursa, a ursi. ursătgre, ursitoare. liselor, uştior, ulcior (la ochi). Nţ vădudi, văduv. / văr dulce, văr bun. vătiiie, dini. vâtuifă, capră de un an. verin, verinos, venin, veninos. veşcă, cerc făcut din coaje de copac care împiedică risipirea fainei (ia moară). vtntgsă, vîrtej de vînt. vtr, vtrvu, vîrf. vrăgniţă, vrăjnilă, portiţă. vultgre, vuuigre, piuă (pentru sumane, gube, etc). vultura, vuiitura, a bate la piuă. yicol, viscol. yledzurişte, yedzurlle, vizuină, gaură de viezure. zadie, cătrinţă, v. p. 39. zaţ fă, guturai. zigăn, sănătos, sdravăn.