Coperta: Crutco MOlIt*
g. câlinescu
t.-
O P
R E
Ş U N TEATRU
X"
^  bidl:o- ; -a ,n
19 7 1
editura minjjrva
ŞUN
sau
CALEA NETURBURATA
MIT MONGOL
Şun a apărut ta două ediţii (1943 şl 1953), fără deosebiri, cu o prefaţa adăugată la reeditare. Piesele au fost selectate de George Căii-nescu pentru volumul Teatru (1965), după ce cîteva din ele fuseseră publicate în reviste în anii 1963 — 1964. Textele tuturor scrierilor din acest volum au fost coUţionate şi cu manuscrisele autografe, derivînd de aici numeroase corectări.
Ediţia este îngrijită de Andrei Rusu.
cuvÎnt Înainte
Cînd în 1943 am scris Şun, apărut cu mari difi-cultăţi în acelaşi an, războiul stîrnit de Hitler şi Mussolini, cei doi dictatori imperialişti, era în toi, iar liniile mişcătoare ale reflectoarelor şi ciorchinii de lumină de o sinistră frumuseţe al proiectoarelor caligrdfiau aproape în fiece seară cerul. Trăiam într-o învrăjbire pusă la cale de ei şi, în hc să ne bucurăm de zvelteţea schelelor, plîngeam printre ruine. Atunci am meditat pe marginea multor cărţi vechi vorbind despre călăuzitorii de popoare*
Din toate aceste cărţi vedeam că lipseşte poporul şi că dictatorul şedea ascuns în castelul lui, privind cu ură şi bănuială pe oameni. Îmi ziceam, în vreme ce priveam întretăierea pe cer a dîretor de lumina ale reflectoarelor, că un călăuzitor de noroaie ar trebui sâ-şi propună drept scop fericirea paşnică a celor mulţi şi că mijlocul capital de a înfăptui acest lucru este conlucrarea cu poporul însuşi.
Această idee mi-a fost dezvăluită de prietenii mei progresişti în vreme ce eu citeam cărţile clasice ale Chinei. Astfel s-a închegat în mintea mea figura lui Şun. China era în acei ani cotropită şi ea şi, pentru ca cenzura nemiloasă cu operele mele să nu
împiedice apariţia cărţii, a trebuit să adaug subtitlul necorespunzător de «mit mongol». Şun nu este fiu de împărat şi nu se sprijină pe nici o pretenţie ereditară sau divină, precum descendenţa dintr-un dragon. El e un fiu al poporului şi e chemat la ctrma ţării după dorinfa exprimată de popor, pentru însuşirile lui creatoare, fiind filozof, poet, cîntăreţ, plugar, olar. Misiunea lui e constructivă şi paşnică. Fluviile ies din albii şi umplu cu mlaştini solul arabil, care pe de altă parte e cotropit de păduri nestrăbătute. Fiarele păgubitoare se înmulţesc în dauna celor de folos, bălăriile şi mărăcinii se înde* sesc in locul duzilor, cireşilor, perilor, prunilor. Drumurile sînt pufine şi primejduite. Nu sînt şcoli, prăvălii şi judecători drepţi. Palatele, grădinile împărăteşti închid por file mulţimii. Şun, ajutat de miniştrii săi, pune zăgazuri .fluviilor, arunca" punţi peste ape, arde pacurile de prisos, sporeşte şi îngraşă pămîntul cultivabil, seamănă cereale, stîrpeşte jivinele şi îndeamnă la creşterea animalelor domestice, întemeiata" scoli, face dreptate năpăstuiţilor. El nu e singur. E alaiuri de poporul şi prietenii cu dreaptă judecată. Totuşi, mergerea lui către izMndă întîm-pind" vrăjmaşii: dorinţa de rămfnere pe loc a feudalilor, ura împotriva a ceea ce este nou, prejudecata ereditară, lenea în gîndire şi în faptă a unora. Şun luptă cu linişte şi fndîrjire împotriva acestor piedici, păşind pe «calea neturburata"», care este aceea a legii de neînlăturat a propăşirii. O stavilă puternică este superstiţia, Şun o înlătură cu înţelepciune, îndepărtînd fondul şi primind, pînă la desăvîrşita ei risipire, ceremonia exterioară. Turnătorului care crede că bronţul căldării crapă jîindcă duhul metalului doreşte să se însoţească" cu femeia
lui fi dă sfatul cuminte de a arunca în cuptor şuviţe *" de păr şi unghii ale acesteia.
Aşa am văzut atunci pe Şun. El era o imagine
încă neînchegată a ceea ce trebuie să fie călăuzi'
torul de noroade în spirit progresist şi Popular. Dar *> prin ea am izbutit atunci să trec prin vîltoare şi să
aştept cu încredere viitorul care a venit. Au fost 'f cititori şi scriitori care m-au fnfeles. Dacă aş fi
scris cartea astăzi, aş fi întocmit totul mai bine. !| Poate că Şun este încă, cel puţin în ţinuta exterioară,
' prea impasibil şi distant. într-un fel era obligat la
'y aceasta de hieratismul atmosferei legendare şi de
$ ceremonial. Totdeodată am. voit să sublime? hotă-
| rîrea, nu ferită de oarecare tristeţă şi dispreţ, a lui
| Şun de a învinge şi prin stdpînire de sine răutatea
1 adversarilor oricărei înaintări. Totuşi, fiindcă seri-
Ierea a ţîşnit în chip spontan, ca o dibuire a lumii noi pe care o ridicăm, am socotit că e mai bine să o las aga cum s-a întrupat în acei ani, cînd o grea întunecime morală mă înfăşură, măcar pentru meritul de a fi putut să ajute pe unii cu vederea slabă să vadă soarele care înroşea cerul la orizont şi care " azi ne luminează deplin.
|: a cAlinescu
i ■
Asia orientală arhaică la timp mitic, cam în jurul anului 2250 înainte de era creştină. Bătrînui împărat Yao şi-a dat silinţe mari să mîntuie şesurile de inundaţii şi de creşterea sălbatică a buruienilor. E un suveran «cu.virtuţi eminente», un adevărat întemeietor de lume, pentru care pricină în cugetul asîatului el ia chip de zeu. De altfel, înaintaşii precum şi urmaşii lui, avînd a îndeplini lucrări fundamentale, stau Ia mijloc între istorie şi mitologie, întrupînd fiecare cîte o virtute. Sfetnicii de căpetenie ai lui Yao sînt Hi-Ho, Kong-Kong, Kuan, Yn-Ce-Ciu, Huan-Teu. Hi-Ho, alcătuitorul calendarului, după îndelungi observaţii astronomice, este singurul sfetnic de ispravă. Ceilalţi, împreună cu prinţul vasal San-Miao, alcătuiesc o ceată de cinci puteri negative, care mîhnesc
pe constructivul Yao. Un bărbat de mare ispravă în împărăţie este Şun, muzicant, poet, filozof, agricultor, olar, mînuitor al tuturor industriilor folositoare. Prietenii săi Yu, Sie, Kao-Yao, Y, Ki înfăţişează pentru el un grup de cinci energii creatoare (cinci e numărul mistic al punctelor cardinale, elementelor etc). Yao are i
două fete, pe Nan-Ciu (Ciuang) şiCiai-Ciu (Kiang), şi nouă băieţi în frunte cu Tan-Ciu. Deschizînd o tradiţie, Yao nu va lăsa tronul lui Tan-Ciu, ci lui Şun, pe care şi-1 va face ginere, dîndu-i cele două fete drept scţîi, şi king, adică întîiul sfetnic. Mai tirziu, Yao îl va înălţa pe Şun la treapta de principe al locaşului împărătesc, adică de moştenitor al tronului, cu drept de a cîrmui ţara. Şun va fi deci un împărat asociat, cu puteri de fapt. însă Şun, nu-i fericit. Marile duşmănii împotrivă-i pornesc din chiar sînul familiei. Ku-Seu, tatăl său, aţîţat de Siuan-Siang, mama sa vitregă, ar dori să cîştige favoarea imperială pentru Siang, fratele vitreg şi mai mic al lui Şun. Toţi nemulţumiţii, Tan-Ciu, San-Mlao, Kong-Kong, Kuan, Huan-Teu, Yn-Ce-Ciu se alătură urii lui Ku-Seu şi a lui Siang
şi încearcă să doboare pe ginerele lui Yao. între cele două tabere în luptă, Hu-He, curtean
bătrîn, înfăţişează un glas al norodului. Locurile în care se petrec cele cinci părţi ale istoriei lui Şun sînt următoarele: 1. Interior de portic, părînd un coridor văzut în lungime dintr-un capăt, de unde impresia de adîn-cime incomensurabilă. De o parte şi de alta — pilaştri. Bolţile de sub pilaştrii foarte groşi din dreapta sînt libere şi dau spre grădina imperială, cele din stînga sînt acoperite cu perdele de mătase. Ele dau în interiorul palatului. în fund, un portal cu fronton în streaşină curbă. Deasupra lui, pe perete, un mare soare cu raze. Tavanul în bute e susţinut pe grinzi în semicercuri cu coama aurită şi ornamentată fantastic în chip de burţi şi picioare de balauri. Spre fundul coridorului, un scaun de piatră, tron secundar pentru împăratul în trecere 12      prin această sală deschisă tuturor supuşilor.
I 2. Un soi de piaţă între două case de cărămidă roşie, asemănătoare, la dreapta şi la stînga. Casele privesc spre mijloc cu cîte o tindă pe pilaştri cu trei bolţi, dintre care cea centrală e mai înaltă. Acoperişuri curbe de olane, în două valuri. în fund, pădure de pini; printre trunchiuri se zăreşte
[ un lac.
j 3. Antecameră în palatul lui Şun. în dreapta şi
în stînga, două mari uşi cu frontoane, păzite fiecare de cîte doi lei monstruoşi de bronz cu o labă în aer. Fundul alcătuieşte o loggia privind spre grădini. Arcadele sînt sprijinite pe un soi de cariatide reprezentînd războinici. în zare, o movilă conică asemeni unui vulcan, pe vîrful ei o construcţie de lemn ca o pagodă.
4. Apartament particular al lui Şun. Fundul are trei uşi cu bolţi. Cea din mijloc, mai înaltă, e acoperită cu o perdea galbenă pe care e zugrăvit un dragon. Acolo este iatacul. Deasupra celorlalte două uşi laterale, cîte o inscripţie. La stînga, uşă cu fronton; la dreapta, loggia de proporţii mai mici.
5. Sala Strămoşilor. Imensă hală rectangulară cu cîte o uşă monumentală de fiece perete. De jur împrejur, firide conţinînd simulacrele strămoşilor zeificaţi: capete groteşti, asemeni măştilor tibetane;
unul, cap de bou stilizat.
1
kong-kong
Yao, fiu luminos al Cerului, săgetător al Soarelui, împărat plin de virtuţi eminente, îngăduie celor mai nemernici supuşi ai veşnicului tron să cadă la picioarele tale.
(Se prosternă îngenunchind.) YAO
Sfetnici prea onorabili, fraţi iubiţi, sînt sluga voastră cea mai smerita.
(îşi ia capul in mîini ţi te închină pînă la pămtnu)
HUAN-TEU
Pe faţa ta care aruncă fulgere, un nour negru trece. Vreo supărare turbură inima Strălucirli-tale?
yao
O supărare turbură inima mea, Huan-Teu. Apele cotropesc din toate părţile împărăţia, cele nouă fluvii au ieşit din albia lor, ţara e plină de smîrcuri şi de mlaştini în care clocesc şerpii şi balaurii. Bălăriile şi scaieţii au năpădit ţarinile, pădurile
cresc nestăvilite, ocrotind în întunericul lor fiarele vătămătoare şi păsările de pradă. Cele cinci soiuri de grîne nu se mai fac, iar oamenii se caţără prin pomi ca sălbăticiunile. Sunetul meu, Huan-Teu, e turbure ca apele Fluviului Galben.
YN-CE-CIU
Pentru ce, Slăvite, să-ţi faci inimă rea ? Ce-avem noi cu Ci şi Ta şi Kiang şi Hoai şi Ho şi Han şi celelalte fluvii? în jurul palatului tău şi al palatelor prinţilor vasali sînt grădini întinse şi minunate, cu arbori şi flori rare, în mireasma cărora merg slobode tot felul de vietăţi: cerbi şi păuni, fazani şi gîşte sălbatice; sînt heleştee fără funduri, liniştite ca piatra smaragdului, pe ţărmul cărora atîmă sălciile şi salcîmii şi din care ţîşnesc sub ochii noştri peşti roşii ca rubinul.
YAO
Yn-Ce-Ciu, aceste toate sînt în jurul palatelor imperiale şi princiare, dar nu sînt ale norodului.
K.UAN
Norodul poate să privească şl să se bucure de frumuseţea grădinilor Măriei-tale celeste.
YAO
Privirea nu hrăneşte şi mistreţul străpuns de săgeata mea nu îndestulează masa săracului. Rîndu-nica aduce puilor de mîncare şi păstorul de oameni are grijă de supuşii săi. Yn-Ce-Ciu, dregător al pravilelor, ştii tu ce este adevăratul împărat?
YN-CB-CIU
Adevăratul împărat este tatăl şi mama poporului.
YAO
Precum ai spus. (Gfcre Hi-Ho.) Am poftit la curtea noastră plină de lumină pe graţiosul nostru prinţ vasal San-Miao. Sosit-a oare?
HI-HO
Graţiosul prinţ San-Miao aşteaptă să-şi scalde obrazul în razele arzătoare ale tronului ceresc,
(Face wn semn.) SAN-MIAO
(Qrai; se pleacă de trei ori înaintea împăratului care coboară o treaptă salutlnd de trei ori în modul obişnuit; scena reverenţei durează nemăsurat de mult.)
Fiu al astrului divin care se ridică pe arborele Kien-Mu, am venit de pe moşia mea întunecoasă ca o noapte plină de cucuvele să închin Senină-tăţii-tale fiinţa mea vrednică de dispreţ.
yao
Nu merit atîta plecăciune, graţios prinţ. Eu sînt cel mai vrednic de dispreţ. Sînt un om neputincios, un muritor care nu poate să înfrîngă băltoacele şi buruienile. Te-am chemat să mă mustru şi să mă umilesc faţă de tine; căci nu sînt în stare să fac din ţara ta neorînduită o icoană a supremei înţelepciuni, stăpînite de cele cinci fericiri.
? SAN-MIAO
Cu ce te nemulţumeşte ţara mea, Soare luminos ?
yao
Prea multă mlaştină mocneşte pe ţarină. Plugul născocit de dumnezeescul Şen-Nong, strămoşul nostru cu cap de bou (închinăciune), nu taie brazde
pentru mei. Orezul se înăbuşă în alte ierburi şi nu se poate coace, grîul putrezeşte. De ce nu s-au tăiat pîrtii pentru apă în ţinutul tău, graţios prinţ San-Miao ?
san-miao
Iarba ţepoasă e lăsată şi ea de nepătrunsul Y, duhul cel dintru-nceput.
yao
La tine mişună rimele lipicioase, omizile cu păr, gîndăcimea neagră, broaştele orăcăitoare, în loc să sfîtîie lăcustele verzi, să fîlfîie viermele de mătase, să cînte prepeliţa,
san-miao
Tot ce e trup şl chip e hărăzit de veşnicul Y.
yao
De ce nu strîngi lacurile ca să aduni păsările de apă, de ce nu îndrepţi rîurile ca să înmulţeşti peştii ?
san-miao
Udătura şi noroiul sînt venerabile. Rinocerii, urşii, panterele îşi lasă urmele picioarelor şi ne dau prilej să încordăm arcurile şi să trimitem sacrei tale fiinţe blănuri pentru sacrele tale tălpi.
yao
Sacra mea persoană doreşte mugetul boului harnic, behăitul oaiei, lătratul ciinelui, cucurigul cocoşului, gîgîitul gîştei. Pe acele meleaguri dobitoacele nu cunosc ritul împerecherii?
san-miao
Au fost semne rele: o femeie s-a prefăcut în băr-ia   bat, dintr-o fîntînă au ieşit flăcări.
YAO
în loc de duzi, cireşi, peri, pruni, ies mărăcini uriaşi; brazii, pinii, stejarii cresc aşa de deşi, încît trunchiurile se usucă gîtuite şi se răsucesc ca şerpii căutînd lumina, iar în bezna lor ţipă buha şi miorlăie pisica sălbatecă.
SAN-MIAO
Noaptea este soră cu ziua şl burniţa vede cele nevăzute.
yao
San-Miao, vorbele tale sînt mai mult ale negurii decît ale luminii. Strămoşul meu slăvit Huang-Ti (închinăciune) stirpea bufniţele şi, devenit fulger, găuri de şapte ori burduful plin de sînge cu chip de pasăre de noapte, icoană a haosului neîntocmit.
(Rămtne gtnditor fi abătut; San-Miao se retrage încet, de-a-ndaratele.)
KONG-KONG (ndmirariv,)
Avem un împărat împodobit de ştiinţă şi înţelepciune. El seamănă cu meşterul care taie fildeşul, cu giuvaergiul care şlefuieşte nestematele. Vedeţl-l ce tăcut este şi întunecat de gînduri!
yao
Sînt bătrîn şi fără putere şi am nevoie de o cîrjă. Vreau un sfetnic care să facă dreptate, să ajute pe nevoiaş şi să nu-1 despoaie de avutul său — auzi, onorabile Yn-Ce-Ciu ? — un judecător care să nu dea judecată strîmbă pentru un rachiu de mei.
yn-ce-ciu
O, ce cuvinte minunate! Aş vrea să le urmez, dar fiinţa mea e slabă şi plină de păcate, sufletul meu iubeşte bogăţiile. 19
YAO
Doresc un sfetnic care să intre în pădure cu făclia, sa aprindă brazii şi chiparoşii prea deşi, să păşească cu picioarele în mocirlă — mă auzi, onorabile Huan-Teu ? — să sape stavile pentru apa revărsată.
HUAN-THU
Vai mie I Acestea sînt fapte zeeşti, peste nemernicele mele putinţe. Smeritul tău sfetnic Huan-Teu e un om de nimic şi te roagă să-1 cinsteşti cu mînia ta,
YAO
Am nevoie de un braţ tînăr.
kuan
Tinereţea e îndrăzneaţă şi nesocotită. Orice ispravă cere chibzuinţă şi răbdare, cu care omul albit este mai înzestrat.
YAO
Plecaţi aşadar şi vă chibzuiţi, onorabili sfetnici, înţelepciunea veşnică să"vă lumineze. (Kong-Kong, Kuan, Yn-Ce-Ciu, Huan-Teu ies.) Hi-Ho, Cerul mi-a dăruit prin tine un vrednic dregător, însă nu-mi trimete alţii care să ajute bătrîneţelor noastre. Kong-Kong este linguşitor şi prefăcut, Yn-Ce-Ciu necinstit, Huan-Teu fricos, Kuan găseşte totdeauna pricini de împotrivire, Yu, fiul lui, îmi pare un tînăr de ispravă, însă nevîrstnic. Despre Şun, feciorul lui Ku-Seu,, aud cele mai bune lucruri. Ce zici de el, venerabile?
HI-HO
Slăvite Yao, am slujit tronului ceresc cu sme-20  renie. Am privit cu răbdare augustul Cer, de la
răsărit, apus, miazănoapte şi miazăzi, urmărind cursul soarelui de-a lungul arborelui cu nouă rădăcini şi nouă crăci, luna, planetele şi celelalte astre, şi am supus vremea legii neturburate a numerelor, îm-părţind-o în ani, luni, zile şi ceasuri. Ascultă deci cuvintele unui supus credincios: Şun, fiul lui Ku-Seu, este omul nepreţuit care merge pe calea dreaptă. Toate virtuţile strămoşilor Eminenţei-tale auguste, ale lui Fu-Hi (plecăciune), Niun-Kua (plecăciune), cel împerecheaţi prin coadă, Şen-Nong, cel cu cap de bou (plecăciune), Huang-Ti (plecăciune), Ciuan-Hiu (plecăciune), Kao-Sin (plecăciune), sînt întrupate în el. Meşteşugul olarului, iscusinţa pescarului şi a vînătorului, hărnicia plugarului, gingăşia cîntăreţului din lăută, cuminţenia şi cumpătarea filozofului sînt darurile sale. Şun cutreieră pădurile vînînd cerbi şi mistreţi şi stă cu picioarele în mlaştină semănînd orezul. Respectul lui de părinţi şi de cele cinci reguli este neasemuit.
YAO
Fericit părintele care are un astfel de fiu.
HI-HO
Minunate cuvinte; însă Ku-Seu nu e fericit.
YAO
Pentru ce?
HI-HO
Pentru că Ku-Seu nu iubeşte pe Şun.
YAO
Aş fi bine văzut de Bolta cerească să fiu părintele unui astfel de tînăr. Fetele mele Nan-Ciu şi Ciai- z:
Ciu ar fi onorate să aibă un atare soţ. Hi-Ho, ispiteşte pe departe pe nedreptul tată.
(U*e,)
HI-HO
Chemaţi îndată pe venerabilul Ku-Seu!
(întră Ku-Seu; ţinută ipocrită.)
KU-SEU
Mă smeresc în faţa înţeleptului care a măsurat drumul soarelui şi al lunei.
hi-ho
Sînt un biet muritor fără învăţătură. Mă umilesc înaintea părintelui unui fiu plin de virtuţi.
KU-SEU
Cerul face daruri şi celor mai nevrednici.
hi-ho
Tatăl fericit cu o odraslă aleasă este îndatorat să facă părtaş şi pe tatăl nostru al tuturor, pe luminosul împărat, de asemenea bucurie.
KU-SEU
Siang se închină din porunca noastră părintească la picioarele măritului tron.
hi-ho
Nu eşti tu tatăl fiului care stă ziua cu mîinile pe coarnele plugului iar seara îşi plimbă degetele vrăjite pe lira armonioasă?
KU-SEU
Feciorul nostru Siang este un tînăr care mulţumeşte inima noastră.
hi-ho
Nu eşti tu părintele arcaşului care ţinteşte fără greş uliul în zbor şi peştele înotînd şi compune cîntece pentru lăută?
ku-seu
Iubitul nostru Siang înveseleşte zilele părinţilor
săi.
HI-HO
Nu ai tu un fiu care-şi cinsteşte părinţii şi e înzestrat cu cele trei puteri sufleteşti: conştiinţa, omenia, bărbăţia?
ku-seu
Cînd ochii mei şi ai onoratei mele soţii Siuan-Siang privesc pe feciorul nostru Siang, se umplu de mare mîngîiere.
HI-HO
Fiul tău nepreţuit nu se cheamă oare Şun ?
KU-SEU
Numele lui este Siang.
HI-HO
Venerabile Ku-Seu, tînărul asupra căruia Cerul şi-a lăsat harul său, acela este fiul ales, vrednic de nuntă împărătească.
KU-SEU
Venerabile Hi-Ho, Cerul a însemnat de la naştere pe scumpul nostru fiu Siang, asupra căruia am doar dreptul de ocrotire al unui tată adoptiv. Cunoaşte că onorata sa mamă 1-a născut fecioară fiind. Un zmeu grozav a îmbrăţişat-o în patul său în noaptea
nunţii noastre şi a lăsat-o grea cu spumele sale divine sub ochii noştri uimiţi. Siang este de viţa cerească.
hi-ho
Tată adoptiv al fiului zmeului, nu eşti cumva tată vitreg al unui fiu virtuos?
KU-SEU
Mintea mea e puţină, venerabile Hi-Ho, şi nu-ţi înţelege vorbele adinei.
hi-ho
Du-te, fericite părinte al lui Siang, şi trimite-mi pe ascunsul tată al lui Şun.
Moşneag viclean I
KU-SEU (aparte)
(Iese). HI-HO
(aparte)
Viperă veninoasă I
(Kuan a intrat între timp şi a ascultat convorbirea. J
KUAN
Venerabile Hi-Ho, am să-ţi destăinui o mare taină. Cugetul mă îndeamnă, poate din poruncă de sus, să n-o mai ţin,
HI-HO
Mă cinsteşti cu încrederea ta, onorabile Kuan. î4 Vorbeşte.
KUAN
Trebuie să afli, venerabile Hi-Ho, că aceea care mi-a dăruit zilele a fost mamă-fecioară. Cînd avea şapte ani, o rîndunică venită dinspre muntele Fulgului, unde păsările îşi schimbă penele, a ouat în faţa ei un ou pe care ea 1-a înghiţit îndată. în ou îşi lăsase sămînţa cerească un puternic dragon. După aceea mama a rămas grea şi m-a născut pe mine, nevrednicul între nevrednici.
HI-HO
Taina este de mare preţ şi împăratul ar trebui s-o ştie!
KUAN
Aşa socotesc că împăratul trebuie s-o afle neapărat.
Hl-HO
Nu voi întârzia să i-o împărtăşesc.
KUAN
Şi mai cunoaşte, venerabile Hi-Ho, că atunci cînd am rămas văduv şi eram cuprins de jale, mi-au apărut patru cerbi albi precum şi un fazan într-un dud înalt şi încărcat de roade, de unde am priceput că trebuie să-mi înfrîng durerea, fiind voia Cerului să rămîn văduvit de nevastă spre a mă pregăti pentru o însoţire rodnică şi potrivită cu sămînţa mea zmeiască.
Hl-HO
(Aparte.) Te-am înţeles, om lacom de mărire. (Tare.) Cred că această neasemuită întîmpîare se cade să ajungă la urechile împărăteştilor fecioare Nan-Ciu şi Ciai-Ciu.
KUAN
Va fi, nu mă-ndoiesc, spre folosul tronului veşnic. 2.
Hl-HO
Voi duce preţioasa solie.
kuan
Primeşte plecăciunile mele, venerabile Hi-Ho.
HI-HO
Mă-nchin ţie, fiu de rîndunică.
(Kuan, Hi-Ho ies; intră Şun, Yu, Y, Kt, Kao-Yao, Sie.)
şun
Fie binecuvîntată ţarina cea rodnică şi lăudate ostenelile plugarului. în revărsatul zorilor, cînd soarele trimite peste coline o ploaie de săgeţi roşii, se aud din depărtări cîntările cocoşilor şi hămăitul clinilor. Iarba udă de rouă îţi răcoreşte gleznele şi lutul moale îţi mîngîie tălpile. Risipiţi pe cîmpuri la mari depărtări, vezi ţărani pe urmele vitelor maiestoase. Roata carului intră adînc în pămînt, sudoarea îţi curge pe obraji şi pe umeri, dar vîntul ţi-o usucă fluturînd aripele sale de mătase. Codobatura îndrăzneaţă îşi tremură coada printre boi, scoţîndu-le muştele din ochi. Cînd secera sclipeşte prin lanuri, nu mai vezi jos decît velinţa moale a paielor, iar pe cer cîte un erete învîrtindu-se rar. La prînz, trudit, întins la umbra unei fîntîni, plugarul îşi scoate din traistă mîncarea frugală, fiertura de mei, leguma, poamele şi se nutreşte cu roadele simple ale pămîntului, în vreme ce vitele mestecă paşnic finul proaspăt.
KI
Şi pentru a pune la loc aburul pierdut prin piele, omul ridică la gură ulceaua cu vin de orez.
I şun
Bun este vinul de orez, Ki, dar apa e minunată 1 Apa care ţîşneşte rece din izvoare, sub soare ori sub lună, care străbate în puţuri, în şanţuri, printre tulpinele orezului, în rîurile repezi, în albiile late şi molcome ale fluviilor, spre a se vărsa în cele patru mări; apa, unul din cele cinci elemente ale lumii, statornicite de divina înţelepciune.
yu
Slăvite fie toate cele cinci elemente: apa, focul, lemnul, metalele, pămîntul.
şun
A
Drept ai vorbit, Yu. Minunat este focul care pîrîie în vreascuri şi dă clocot fierturii, focul care înnegreşte vatra sacră. Falnic este şi lemnul. Cînd izbesc icnind cu toporul în trunchiul înaltului pin încărcat cu vrăbii, aud un vuiet prelung ca şi cum aş atinge coarda unei lire ce leagă cerul cu pămîntul. îmi place să ascult iarna, la marginea pădurilor, trosniturile prelungi ale brazilor doborîţide lemnari. Din lemn se fac leagănul şi sicriul şi sîngele nostru se scurge din nou în nimic prin vinele pomilor. t Omul a smuls balaurilor metalele din care toarnă
I căldările, pirostriile şi armurile care-1 fac să semene
cu racii de mare şi cu broaştele ţestoase. însă pămîntul, iubite Yu, mă desfată cu deosebire. El este coca moale din care firea scoate toate formele sale. Bucuros ţin mîinile ude pe argila jilavă, învîrtind din picior roata olarului. Blidele, ulcelele din care I v-am dat adesea să ospătaţi şl să beţi sînt ieşite
printre degetele mele.
Kl
O, de-ar fi toată lumea aşa de iscusită şi cuminte t ca degetele tale I Oamenii sînt încă nepricepuţi, Şun. Am trecut prin cîmpuri de troscot în care se înăbuşea un pai de grîu. Scaietele este floarea lanurilor noastre. Plugarii nu ştiu să semene şi să răsădească. 1
yu I
De trei ori m-am întors din drum în căutarea unui vad de rîu. Nu s-a aflat o minte omenească să arunce cîţiva trunchi peste apă în chip de punte.
y
Pentru că topoarele nu îndrăznesc să facă luminiş în codri atîta vreme cît săgeţile nu împuţinează fiarele.
Kl
Să mergem înşine şi să dăm îndemnuri.
şun
Vom merge cu voie bună şi alţii ne vor urma. Căci virtutea omului ales este ca vîntul, virtutea omului de rînd ca iarba. Cînd vîntul trece pe deasupra, iarba trebuie să se plece.
yu
Noi sîntem iarba ta, Şun, vînt primăvăratic.
kao-yao
Cu toată voioşia ta, Şun, eu te zăresc adesea plîngînd cînd pliveşti orezul sau cînd arunci plasa în baltă.
şun
într-adevăr. Urciorul care şi-a pierdut toarta mai ' este el urcior? Un fiu care nu aduce mulţumire | părinţilor nu este un fiu fericit. |
KAO-YAO
Vrei să spui că tatăl tău te urăşte, pentru că ce nemulţumire poate avea un părinte de la un fiu aşa de desăvîrşit?
şun
Nimic nu este desăvîrşit, Kao-Yao. De ce să-mi închipui că tatăl meu mă urăşte? Legea firii nu îngăduie asemenea strîmbătate. Tigrul înfricoşat îşi iubeşte puiul, rinocerul ţestos îşi iubeşte puiul, pasărea hrăpitoare îşi iubeşte puiul — şi tatăl meu, veneratul Ku-Seu, nu m-ar iubi?
sm
Ce-i dreptul, faţa lui nu arată bucurie la vederea ta.
kao-yao
Faţa lui se rumeneşte numai pentru Siang, fratele tău vitreg.
şun
Prieteni, sînteţi nedrepţi cu tatăl meu. Dacă el îşi întoarce ochii de la mine, vina este numai a mea. Sînt un fiu rău, care-şi întristează părinţii prin fapte necuvenite.
yu
Ce faptă necuvenită ai făcut tu ?
sun
Nu ştiu şi de aceea sînt mîhnit. Făpturile firii au o pricină şi o urmare, faptele omeneşti au un rost şi un înţeles; a cunoaşte pricinile şi urmările, rosturile şi înţelesurile înseamnă a-ţi însuşi înţelepciunea cu care ajungi la desăvîrşire.
kao-yao
Nu eşti îndatorat să răspunzi cu iubire cui nu te iubeşte şi cu supunere cui nu te ocroteşte.
ŞUN
Cine nu este supus faţă de părinţii săi nu este cinstit la suflet nici faţă de prieteni.
kao-yao
Răspunde cu nepăsare şi dispreţ la nepăsare şi dispreţ; aşa porunceşte dreptatea.
ŞUN
Ceea ce osîndeşti la cei mari nu face faţă de cei mai mici, ceea ce osîndeşti la cei de jos nu face faţă de cei de sus, ceea ce osîndeşti la cei mai bătrîni nu face faţă de cei mai tineri, ceea ce osîndeşti la cei tineri nu face faţă de cei mai bătrîni, ceea ce osîndeşti la cei din dreapta nu face faţă de cei din stînga, ceea ce osîndeşti la cei din stînga nu face faţă de cei din dreapta; iată ce ne porunceşte cereasca înţelepciune.
sm
Şun merge pe calea de mijloc care e nestrămutată.
ŞUN
Ce neasemănate făpturi vin înspre noi? Oare duhurile vor să-mi ia minţile cu vedenii cereşti? N-am văzut pînă acum două tinere fete mai frumoase decît acestea. Părul le închide capul într-un coif de abanos şi trupul le este sprinten ca trestia de bambu.
KI
Ele sînt îmbrăcate în veşminte de mătase şi doici cu colţi de cîine le feresc şi de ochii aerului.
Y
Cu astfel de aspră ceremonie sînt duse victimele pe altarul de jertfa.
ŞUN
Inima mea tremură cum n-a tremurat vreodată braţul pe arcul întins împotriva gurii cu trei limbi a şarpelui. Calc ca pe o pojghiţă de gheaţă, mă simt pe marginea unei prăpăstii. Prieteni, staţi în jurul meu, mă aflu în clipe de mare cumpănă.
SIE
Să fugim numaidecît, Şun. Acestea sînt fetele împăratului care se întorc cu alai de Ia templul Marilor Strămoaşe unde au stat trei luni în schivnicie înainte de a purta numele de mirese.
(Toţi, afară de Şun, fug înspăimintaţi.) ŞUN
Mirese? Aceste plăpînde flori sînt de pe acum sortite acului unui fluture? Am pierdut soţiile visate în chiar clipa cînd le-am aflat. (Fetele cu însoţitoarele intră în scenă.) De e un sacrilegiu să vă contemplu, vina este a acelei puteri care mă ţintuieşte pe loc. Picioarele mele au devenit rădăcini pe care nu le mai pot trage din pămînt. (Fetele îl contemplă sfioase, fără să-l evite.) Am făptuit o fărdelege şi voi nu mă ocoliţi cu faţa acoperită în mîini. De bună seamă, osînditului i se hărăzeşte o privire miloasă. De vreme ce voi muri, vina este aceeaşi de a vă privi o clipă sau zece clipe. Lăsaţi-mă să apun în faţa ochilor voştri. Două flori de salcîm nu sînt mai gemene decît voi. Sprîncenele voastre sînt subţiri ca antenele viermilor de mătase, pielea obrajilor moale ca puful piersicei, buzele voastre ude ca miezul vişinei, dinţii voştri sticloşi ca boabele
de orez, unghiile voastre subţiri ca acele de pin. (Fetele se apleacă politicos în faţa lui.) Vă smeriţi înaintea mea? Dacă riturile ar îngădui să cunosc numele vostru tainic pregătit mirelui, aş merge la jertfa cîntînd.
NAN-C1U
Numele meu e Ciuang.
CIAI-CIU
Numele meu e Kiang.
ŞUN
Un demon mă zăpăceşte cu vise. Fecioara nu-şi destăinuie numele decît logodnicului venit cu daruri de nuntă. Nu-nţeleg visul, dar sufletul meu are aripi de zmeu. Salutul osînditului va fi un poem:
Cînd pasărea se leagănă pe crace mărului înflorit Florile se scutură pe jos.
Cînd crivăţul sufla prin frunzele cu chiciură Se aude clinchet de armuri.
Cînd dragostea intră în inima bărbatului tînăr Porunceşte genunchilor să se-ndotde.
(îngenunchează. Intră Hi-Ho.) HI-HO
Bătrînii sosesc totdeauna prea tîrziu.
(Fetele ji doicile ies.) ŞUN
Ştiu ce mă aşteaptă şi sînt pregătit de moarte.
HI-HO
Cine-ţi vorbeşte de moarte ? Am însărcinarea de peţitor şi urechile mele sînt vinovate de a nu fi ascul-
tat de la început cinstita peţire. însă genunchii tăi au vorbit limpede.
ŞUN
Dacă gurii mele i-ar fi, îngăduit să îndrăznească a peţi fetele unui împărat, ar vorbi ca genunchii mei,
HI-HO
Genunchilor tăi, ilustre Şun, le răspund. Fetele luminosului împărat sînt urîte şi neghioabe, împăratul n-a avut putinţa să le dea o creştere mai buna. Ilustre Şun, dorinţa ta e o poruncă. împăratul n-ar cuteza să te jignească. Fiul Cerului îţi dă fetele de neveste.
ŞUN
O, nemaipomenită fericire, geniile s-au jurat să mă amăgească.
HI-HO
însă fiindcă împăratul nu poate da fetele sale în căsătorie unui om tară rosturi, te face king, mai mare peste toţi sfetnicii. Cinstite Şun, mă închin ţie.
ŞUN
Mă prostern în faţa voinţei de nepătruns a Fiului ceresc.
Hl-HO
Ilustre Şun, împăratul te-a ales ascultînd glasul norodului, prin care vorbeşte Cerul. Du-te şi fa sacrificii strămoşilor şi întreabă duhurile pe care ţi le urez binevoitoare. Apoi vino împodobit înaintea tronului cu darurile de nuntă. (Iese.)
ŞUN
Cînd se va ridica luna, pieile cerbilor celor mai minunaţi vor zăcea la picioarele logodnicelor. Gîsca sălbatică ce va striga mai tare deasupra băl' ţilor va fi semnul meu de mire.
(întră Ku-Seu ţi Siang.) KU-SEU
Iată-1 în sfîrşit pe fiul nostru Şun. Pe unde cutre' ieră fiul nostru Şun, cînd părinţii nu-şi văd capul de treburi î Siuan-Siang, iubita ta mamă, este mîhnită.
ŞUN
Palmele îmi sînt încă pline de ţărînă şi faţa mi-e brăzdată de sudori. Pentru voi am plivit lanurile.
KU-SEU
Prea bine, prea bine, avem treburi multe în casă. Veşmintele trebuiesc spălate şi scuturate, odăile dereticate, cămara umplută cu vînat, porcii tăiaţi. Vom avea ospăţ mare, bucurie nemaivăzută se coboară asupra căminului nostru. în curînd vom avea nuntă,
ŞUN
O, tată iubit, ştiam prea bine că inima unui părinte bate pentru odrasla sa. Tu te înveseleşti de nunta fiului tău şi-1 mustri de zăbavă. Aşadar ai aflat vestea care mă fericeşte tocmai cînd voiam să cer binecuvîntarea ta.
KU-SEU
Ce binecuvîntare? Nu-i vreme de vorbe acum. Siuan-Siang te aşteaptă să-i dai o mînă de ajutor.
SIANG
Iubite frate, eşti cu adevărat aşa de fericit ? Mă mir!
şun
Cum s-ar putea altfel? Cînd tînărul şi-a găsit tovarăşa vieţii sale, el e puternic şi voios. Priveşte pe ţărmul rîului ce verzi şi dese sînt firele de bambu! Aşa sînt culpinele sufletului meu.
siang
Vorbeşti ca şi cînd ai fi intrat cu gîndul în inima mea. Cum se vede că eşti poet! Poetul înţelege şi cîntă ceea ce simte altul.
şun
Am spus ceea ce simt eu.
însă mirele sînt eu (
siano
şun (aparte)
Auguşti Strămoşi, ce-aud! (Tare.) Mirele eşti tu? Şi tu faci nuntă?
siang
Cum, şi eu? Dar cine altcineva oare?
ku-sbu
Prea multă vorbă, Şun; avem mult de lucru acasă. Noi mergem la curtea împărătească. Află că fratele tău Siang s-a învrednicit de mila Fiului ceresc. Slăvitul împărat 1-a peţlt pentru fetele sale.
Este cu putinţă?
ŞUN
KU-SEU
Venerabilul Hi-Ho, întîmpinîndu-mă ca peţitor mi-a spus astfel: Tatăl fericit cu o odraslă aleasă 35
e dator sa facă părtaş şi pe tatăl nostru al tuturor de asemenea bucurie.
ŞUN
Eşti încredinţat că venerabilul Hi-Ho s-a gîndit la Siang?
SIANO
Dar la cine? (Aparte.) Fratele meu Şun e plin de invidie.
KU-SBU
La cine vrei să se gîndească? Peţitorul a vorbit limpede: Tînărul asupra căruia Cerul şi-a lăsat harul său, acela este vrednic de nuntă împărătească.
SIANO
Cerul   m-a   ales,   fiind   eu   născut dintr-o mamă-fecioară şi spuma unui zmeu.
KU-SEU
Aşa, aşa.
ŞUN
Cerul să fie îngăduitor cu tine, iubite frate Siang.
SIANO (aparte)
Cuvintele lui sînt întunecate.
KU-SEU
Să mergem, Siang. Şun, supune-te poruncilor noastre părinteşti.
SUN
Duhurile   să-ţi   aducă  mîngîiere, frate Siang.
; i
(Ku-Seu, Siang ies; intră Sie, Yu, Kao-fao, Y, Ki.)
YU
Prietenii tăi credincioşi se bucură împreună cu tine, Şun, de ştirea cea bună. Te-am urmat pretutindeni ca tovarăşi, te vom urma ca fii prea plecaţi.
KAO-YAO
Fiul Cerului a făcut dreptate.
Y
Geniile pomilor roditori şi ale semănăturilor au vorbit pentru tine.
KI
De acum apele şi uscatul au un stăpîn inimos.
ŞUN
Fraţi iubiţi, în fructul dulce am găsit un mic vierme, îmi simt fericirea vrednică de mustrare.
YU
Totdeauna ai fost sfios, Şun, în a primi ceea ce ţi se cuvine. Ce piedici îţi mai pui ţie însuţi 1
ŞUN
Fratele meu Siang a trecut adineaori însoţit de tatăl meu să peţească pe fetele împăratului.
SIE
Peţire zadarnică şi nesocotită.
ŞUN
Da. Tatăl meu a înţeles greşit vorbele venerabilului Hi-Ho despre un tfiu care, cu mila împăratului, sînt eu. 37
KAO-YAO
Şun, ai inima îngăduitoare. Ku-Seu, aţîţat de Siuan Siang, te vede cu ochi răi. £1 ştia prea bine ce voia să spună Hi-Ho şi numai duşmănia 1-a îndemnat să te dea la o parte.
ŞUN
Un tată nu se cade să fie şi deci nu este în chip firesc duşmănos, şi părintele meu Ku-Seu putea fi de bună credinţă tălmăcind astfel vorbele lui Hi-Ho.
KAO-YAO
Siang e invidios.
ŞUN
Cînd fraţii trăiesc în bună învoire, bucuria şi fericirea domnesc printre ei. Fratele meu n-a căpătat aceleaşi învăţături ca şi mine ? El este tînăr şi însetat de dragoste şi cred că fără cuget rău s-a socotit cel ales drept mire. Şi de ar fi altfel, oricine pierde nădejdea de a se însoţi cu zeeştile Ciuang şi Kiang e menit mîhnirii. Plîng pe bietul meu frate Siang.
SIE
Cînd ai cerut lui Ku-Seu învoirea părintească nu s-a aflat greşala?
ŞUN
N-am cerut tatălui meu învoirea.
SIE
După obiceiuri s-ar fi cuvenit. Pravila glăsuieşte: Cînd un bărbat îşi ia soţie, el întreabă pe tatăl şi pe mama sa.
ŞUN
A-şi întemeia un cămin este datoria cea mai însemnată a omului. Dacă aş fi cerut învoirea tatălui meu, i-aş fi adus supărare, fiindcă aş fi stat împotriva dorinţelor sale. Dacă i-aş fi adus supărare, n-aş fi putut să-mi îndeplinesc rostul omenesc. Tatăl meu nu mi-a zis nici da, nici nu, fiindcă nu l-am întrebat, iar eu ascult poruncile tatălui nostru obştesc, slăvitului împărat.
KAO-YAO
Vorbele tale sînt pătrunse de înţelepciune.
HU-HB
Să ne grăbim, prieteni. Altarul strămoşilor ne aşteaptă.
(Ies; intră Yao cu gardă fi curteni, intre care San-Miao, Yn-Ce-Ciu, Kong-Kong, Kuan, Huan-Teu, Hu-He; un negustor.)
YAO
Ce jalbă ne aduce iubitul nostru supus Hu-He ?
HU-HE
(cu un balot de mătase)
Împărate luminate, fă-mi judecată dreaptă, nu mai putem trăi de negustori.
YAO
De ce?
HU-HE
Sînt lacomi şi necinstiţi şi se îmbogăţesc pe spinarea norodului. Bunăoară acesta.
NEGUSTORUL
Slăvite Fiu al Cerului, n-am nici o vină.
YAO
S-auzim pricina.
hu-he
Voind, Slăvite, să-mi fac un veşmînt de ceremonie ca să pot păşi cu cinste la nunta cereştilor tale fiice, am cumpărat cîţiva coţi de mătase de la acest negustor. El mi i-a măsurat în pripă şi mi i-a dat. Cînd am ajuns acasă şi i-am măsurat din nou cu cotul, am văzut că-mi dăduse lipsă. Acum el nu vrea să-mi adauge partea cu care m-a păgubit.
YAO
Cinstite negustor, împărăţia are trebuinţă de breasla voastră spre răspîndirea bunurilor şi înlesnirea vieţii. însă după chipul cuvenit. Nu sînt decît două căi pe lume: omenia şi neomenia.
negustorul
Am măsurat, Strălucite, mătasea cu cotul meu, cum mi-e obiceiul şi învoiala. El a măsurat-o acasă cu cotul lui, care e mai mare.
yao
Fă dovada. (Negustorul măsoară un cot de mătase pe braţul lui şi pe braţul lui Hu-He.) într-adevăr. Kong-Kong, încearcă şi tu. (Kong-Kong face măsurătoarea.) Cotul tău e mai mic. Dacă Kong-Kong ar fi vîndut pînză, ar fi fost un negustor cinstit pentru tine, Hu-He.
hu-he
Pielea de tigru tăbăcită e ca şi pielea de dine tăbăcită.
yao
Nimeni nu-i deocamdată vinovat. N-avem măsuri şi greutăţi statornice şi de aceea negoţul sufere
mare lipsă. Dregătorii mei de pînă acum n-au avut răgaz să se îndeletnicească şi cu astfel de lucruri.
KONO-KONO
A-ţi face datoria ca împărat e greu; a ţi-o face ca sfetnic nu-i uşor.
yao
Şun, noul nostru king, va desăvîrşi totul.
(întră Ku-Seu cu Siang.) hu-he
Fie-i Cerul prielnic.
(Qlasuri din norod: Şun, Şun, Şun să fie kinglj
KU-SEU
Prea luminos suveran şi venerat cuscru, aduc pe ginerele tău şi fiul meu iubit Siang spre a-şi ferici urechile, precum hotărăsc riturile, cu numele tainic al graţioaselor mele nurori Nan-Ciu şi Ciai-Ciu.
YAO
Fii bine sosit, fericit tata al virtuosului Şun. Ca un har deosebit din partea celestialei mele inimi, am îngăduit fiicelor mele, nevrednice de a fi nurorile unui bărbat însemnat ca tine, să-şi împărtăşească numele lor de fată mai curînd decît cer obiceiurile. Nevoile împărăţiei îmi fac trebuincios fără zăbavă pe Şun ca ginere şi king.
SIANO (aparte)
O, blestemat frate!
ku-seu
Mă iartă, Plinule de slavă, nu Şun este acel hotărît să-ţi fie ginere. Siang ţi se închină şi te roagă să-ţi ţii cuvîntul dat de peţitor.
YAO
Scump îmi este şi fiul tău Siang, duhurile stră' moşilor să-i călăuzească paşii spre o bună soţie cînd îi va suna ceasul.
KU-SEU
Venerabilul Hi-Ho a petit pe Siang. Acesta-i ginerele potrivit pentru fiicele Slavei tale, în vinele lui curgînd sînge de zmeu.
HU-HE
Ţăranul îşi laudă ogorul şi părinţii odrasla.
YAO
Cerul te-a binecuvîntat cu astfel de fii. însă am sortit pe fiicele mele întîiului meu sfetnic, ca să-i leg mai strîns de tron, iar Şun este acum întâiul meu sfetnic,
5IAN0 (aparte)
Sufletul mi-e un clocot de ură.
KU-SEU
(Aparte.) Siuan-Siang mă va certa aprig. (Tare.) Păstor înţelept al supuşilor tăi, datinele sfinte îndeamnă pe fiu să capete şi învoirea mamei sale. Să întrebăm şi pe onorata mea soţie Siuan-Siang.
YAO
Fiece mamă îşi apără pe feciorul său şi răspunde pentru el. Siuan-Siang e mama lui Siang şi Siang îi va cere învoirea cînd se va logodi. Şun s-a dus să se prosterne duhului răposatei lui mame.
KU-SEU
Am socotit să dau tronului odrasla cea mai bună, spre binele obştesc. Siang a urmat toate învăţăturile
şcoalei mici şi şcoalei mari: să stropească, să măture, să răspundă îndată la întrebări, să intre şi să iasă după pravilele bunei cuviinţe, să primească oaspeţi, să tragă cu arcul, să mîne carul, să scrie, să socotească, să pătrundă cu raţiunea pricinile tuturor lucrurilor, să le împartă în soiuri şi celelalte.
YAO
Fiicele mele, iubite cuscru, nu ştiu să se poarte cu un om aşa de învăţat. Ne mulţumim pentru ele cu Şun,
(Intră Hi-Ho.) HI-HO
Sacru urmaş al lui Fu-Hi, îţi aduc veşti bune. Duhurile au primit rugăciunea lui Şun cu bunăvoinţă. Preoţii au găsit trestia Şi plină de fire vestitoare de întîmplări minunate, iar broasca ţestoasă a tremurat din picioare în chip de alegere norocoasă. Au fost şi semne deosebite, printre care ivirea unei stele cu coadă dinspre muntele Kong-Tong, ceea ce, după prezicători, e un lucru de foarte bun augur. Cerul întărind hotărîrea împărătească, Şun poate să se înfăţişeze înaintea razelor tale orbitoare.
(Şun intră.) YAO
Vrednicule Şun, celestiala noastră minte ne-a sfătuit să ne alegem ca sprijin al domniei un bărbat tînăr şi plin de virtuţi care să desăvîrşească lucrările începute spre folosul împărăţiei. Fii cel ales. Te înfăţişăm Cerului ca să întărească alegerea noastră. Ce zice Cerul?
ŞUN
Am încuviinţarea duhurilor, a broaştei ţestoase şi a trestiei Şi.
YAO
Mă închin în faţa poruncilor cereşti. Te înfăţişăm dar acoperit de slavă norodului ca să te primească drept al lui cîrmuitor.
TOŢI
(afară de Ku-Seu ţi Siang.)
Şun să fie cînnuitorul nostru.
YAO
Supuşi de orice vîrstă şi treaptă, fără deosebire, ascultaţi cuvîntul cinstitului meu king Şun. Fiii mei, (arată pe cei nouă fii aşezaţi în ordine descres-cînâă în frunte cu Tan-Ciu) Şun este stăpînul şi tatăl vostru. Daţi-i ascultare după cuviinţă.
ŞUN
Voi fi pentru fiii şi pentru supuşii tăi un tată blînd şi cu ochiul pururi treaz.
YAO
Cărturari ai împărăţiei, adunaţi-vă în jurul sfetnicului nostru Şun.
ŞUN
Nu voi face un pas fără a mă sfătui cu cei înţelepţi şi plini de învăţătură.
YAO
Slujitori de tot soiul, daţi lui Şun boi, oi, orez, mei şi tot ce este de trebuinţă pentru hrana casei sale, potrivit cu meritul şi cinul său.
TAN-CIU (aparte)
Tata dă acestui om cinstiri ca unui obraz împărătesc. Gîndul lui e de a mă dezraoşteni.
ŞUN
Tot ce primesc de la slăvitul scaun va fi înapoiat cu prisosinţă obştei.
YAO
Slobod eşti, Şun, a face şi desface, a lega şi dezlega treburile din Ciug-kue, statul suzeran, şi din cele unsprezece provincii. Prinţi vasali, kiuni şi oricare kong, heu, po, ceu şi nan, supuneţi-vă supraveghetorului vostru Şun.
ŞUN
Voi da tuturor cinstea ce se cuvine după drepturi şi rituri.
YAO
îţi hărăzim dinainte învoirea de a-ţi alege dregători: supraveghetor al lucrărilor pe uscat şi pe apă, supraveghetor al muncilor pe ogoare, supraveghetor al munţilor, pădurilor, lacurilor, mlaştinilor, arborilor, ierburilor şi animalelor, supraveghetor al celor cinci pravili, supraveghetor al celor cinci ceremonii, supraveghetor peste judecătorii, supraveghetor al muzicii, al sculelor preţioase şi ceilalţi. Fie-ţi mina bună.
SUN
Cu voia ta, voi alege oameni de chibzuinţă şi cu dragoste de bunul obştesc.
KUAN
* (încet către ai săi)
i
Un duşman de moarte s-a ivit pentru noi.
f SAN-MIAO { (la fel)
I Sub înfăţişarea lui pocăită se ascunde o fire
I semeaţă, fără respect pentru marii vasali.
HI-HO
Soare strălucitor, Şun, vrednicul tiu king, se încumetă a-ţi peţi, prin mine, pe cele două domneşti fiice Nan-Ciu şi Ciai-Ciu.
YAO
Primesc ca o cinste fără seamăn să mă încuscresc cu venerabilul Ku-Seu. Iubite ginere, aruncă un ochi îndurător asupra fiicelor mele, pe numele lor de fată Ciuang şi Kiang, pe care n-am fost în stare să le cresc şi să le-mbrac mai bine.
SIANO (aparte)
Două cuţite  înveninate  îmi străpung inima.
ŞUN
Luna crepusculară nu e mai netedă şi mai albă ca obrajii logodnicelor mele. Pe veşmintele lor şi-au desfăcut cozile prinţii păunilor. Duhurile pietrelor preţioase le-au presărat unghiile cu nestemate.
YAO
Scumpe fiice, iată pe socrul vostru. Purtaţi-vă faţă de dînsul cu fiiască plecăciune. Iată soţul vostru. El vă este părinte şi frate, stăpîn şi tovarăş. Toar-ceţi cînepă şi mătase pentru sporul casei lui, iar Cerul milostivească-vă cu prunci mulţi, dar mai ales cu băieţi.
ŞUN
în casa părinţilor şi strămoşilor mei cina sacră vă aşteaptă. Şezînd îngenuncheaţi pe aceeaşi scoarţă, vom vărsa vin pentru morţi şi vom gusta de cîte 46   trei ori din fiertura de mei şi din cei şapte peşti,
bînd de trei ori din aceeaşi cupă. Făcliile vor arde trei zile în toate odăile.
HI-HO
Cinstite Ku-Seu, Îmbrăţişează cum se cuvine pe noile tale fiice. (După oarecare codire, Ku-Seu îmbrăţişează pe Ciuang şi Kiang; pare încîntat.) Şun, îmbrăţişează, potrivit canoanelor, pe noii tăi fraţi. (Şun îmbrăţişează pe rînd pe cei nouă fii ai lui Yao; ceremonie monotonă, hieratică şi deci uşor comică.)
ŞUN
Tată, întîmpină-mă cu dragoste în pragul casei părinteşti. Eu şi soţiile mele te vom respecta şi îngriji, precum cere pietatea filială. Dimineaţa şi seara, spălîndu-ne feţele, te vom saluta. Bucatele cele mai gustoase vor fi pentru tine, îţi vom pregăti veşmintele cele mai călduroase şi-ţi vom urma cuvintele ca pe nişte porunci.
KU-SEU
(după o lungă rezistenţă, îndemnat din ochi de ceilalţi de a îndeplini ceremonialul,)
Un fiu al meu îşi aduce neveste în casa părintească. Noile mele fiice fie binevenite.
YAO
Duceţi-vă, vasali, dregători şi curteni, şi pregătiţi-vă de nuntă.
(Ies; rămîn Şun ţi Ku-Seu.) KU-SEU
Şun, nu zăbovi la curte; fratele tău Siang este plăpînd şi nededat cu truda cîmpuluL Nădăjduiesc că slujba împărătească nu te va răpi prea mult înda- 47
toririlor tale de fiu. Avem gospodărie grea şi eu sînt istovit de puteri. Şun, ai de cules orezul, de tuns oile, de tăiat lemne în pădure şi mai ştiu eu cîte. Mama ta Siuan-Siang îţi va da porunci.
ŞUN
Sînt fiul vostru ascultător.
(lest intră Tan-Ciu, Siang, San-Miao, Kuan, Yn-Ce-Ciu, Kong-Kong, Huan-Teu.)
SAN-MIAO (către Tan-Ciu)
înduri tară să murmuri, Tan-Ciu, ca Şun să-ţi uzur-pe dreptul de moştenire? Ginerele visează să fie împărat.
TAN-CIU
Sînt încredinţat de acest lucru.
SIANO
Surorile tale mi se cuveneau mie. Pentru mine au fost peţite.
KONG-KONG
împăratul a ascultat bîrfeli nedrepte împotrivă-mi. O, cît sînt de necăjit I Am fost scos din fruntea dre-gătoriilor tocmai cînd aveam în minte gînduri mari.
KUAN
Slăvitul nostru stăpîn s-a lăsat înşelat de un venetic. Printre noi, cei hîrşiţi cu cîrmuirea ţării, se cădea să fie ales ginerele şi marele sfetnic.
YN-CE-CIU
Şun e om aspru şi neînduplecat; el nu îngăduie bietului slujbaş să primească un dar, oricît de mărunt. Vai mie, am să mor sărac I
HUAN-TEU
Oare Şun nu ne va tăia capetele?
SAN-MIAO
Va face şi aceasta de va trăi şi domni.
SIANO
Jur ca nimic nu m-ar da înapoi de la orice faptă prin care aş spăla ruşinea ce mi-a pricinuit.
KONG-KONG
Să lucrăm cu socoteală şi cu duhul blîndeţii. Lumea pune nădejdi mari în Şun, dar Şun e om ca şi noi, iar nu un sfînt. Curînd, tuturor li se va urî cu dînsul.
YN-CE-CIU
Atunci se cheamă că pierzînd încuviinţarea norodului e izgonit şi de Cer, şi împăratul trebuie să-1 alunge.
KUAN
Am rude nenumărate, voi de asemeni, toţi împreună ţinem firele sufletelor a mii de supuşi. Să-i îndemnăm să se împotrivească poruncilor lui Şun. împăratul se va scîrbi de neiscusinţa lui.
SAN-MIAO
Jivinele şi beznele mlaştinilor şi pădurilor mele vor întimpîna pe cutezător cu urlete şi furtuni. Voi porunci crivăţului să-1 ţină de plete şi gerului să-i prefacă ochii în două boabe de sare.
SIANG
Pe peretele odăii mele e atîrnată o sabie pe care am învăţat s-o mînui.
1
tan-ciu
Ştiu să arunc lancea în firul de trestie si să-1 despic în două.
SAN-MIAO
Voi chema într-ajutor demonii din marea genune de unde izvorăsc cele nouă izvoare galbene
(Ies; intri Sun, Yu, Ki, Y, Kao-Yao, Sie.) şun
Prieteni, nu avem timp de pierdut. Neorînduiala ţării e mare şi nu-1 drept ca mirele să uite că e king, în mijlocul veseliei nupţiale. Yu, cu ajutorul pîrtîilor şi zăgazurilor, apele trebuiesc aduse din nou în albiile lor. Să se scoată bolovanii rostogoliţi în rîuri, să se taie maluri, să se deschidă poteci, cărări şi drumuri de ţară pretutindeni unde e nevoie. Yu, te fac, cu voia împăratului, supraveghetor al lucrărilor pe uscat şi pe apă.
YU
Mărite king, slujba e grea, peste slabele mele puteri. Sînt cu totul nevrednic.
ŞUN
Du-te, Yu, fă ce-ţi poruncesc. (Yu iese.) Y, codrii sînt nestrăbătuţi şi plini de lighioane, în lacuri tî-ritoarele monstruoase stîrpesc peştii aurii. Dă foc pădurilor, alungă sălbăticiunile, împrejmuieşte şi curăţă heleşteiele, pune rînduială la munte şi la şes. Te fac supraveghetor peste moşiile ţării.
Y
Inţeleptule king, cunoşti nepriceperea şi neghiobia mea. Pentru astfel de lucrare se cere un bărbat de so ispravă.
şun
Du-te, Y, astfel îţi poruncesc. (Y iese.) Ki, cunoşti prea bine că oamenii nu ştiu să semene şi să are, să folosească vitele şi îngrăşămintea, ţarinele sînt în suferinţă. Văzînd ştiinţa ta, te fac supraveghetor peste ogoare.
ki
Grea povară arunci, Şun, pe umerii celui mai prost plugar dintre supuşii tăi.
şun
Du-te, Ki, aşa am hotărît. (Ki iese.) Sie, poporul e neînvăţat, cele cinci canoane n-au străbătut încă peste tot. Adună pe tineri în scoli ca să înveţe principiile, virtuţile şi purtările. Pe tine, vestit cărturar, te pun supraveghetor al învăţăturii norodului.
sih
O, doamne, pe mine, care abia ştiu să silabisesc şi să prind pensula în mină, mă socoti în stare de această slujbă măreaţă ?
ŞUN
Du-te, Sie, aceasta e voinţa mea. (Sie iese.) Kao-Yao, cel drept la inimă şi la minte şi priceput în pravili, oamenii sînt sătui de judeţuri strimbe, fă-le dreptate. Te înalţ supraveghetor peste judecătorii.
kao-yao
Sufletul meu n-are tărie, uit repede şi încurc treburile. Nu sînt omul nimerit.
ŞUN
Du-te, Kao-Yao, îţi poruncesc. (Kao'Yao iese.)
i
HI-HO
2
Casa părintească a lui Şun. Din. clnd In cînd se văd in fund vilvătăi de incendii, HUHo, Hu-He, San-Miao, Kong-Kong, Huan-Teu, Kuan, Yn-Ce-Ciu în colocviu.
HI-HO
Şi acum mai ard pădurile aprinse de onorabilul Y.
HUAN-TEU
Trei ani de pîrj'ol şi groază fi-vor, socotesc, de ajuns.
YN-CE-CIU (adulmecînd aerul)
Simţiţi? Vai, ce mireasmă plăcută de vînat fript! O gîscă sălbatecă, gonită de flăcările din păpurişuri, a bătut deunăzi din aripi istovită deasupra casei mele şi mi-a căzut la picioare de-a gata rumenită,
HU-HE
Osteneşte-te pînă la baltă, onorabile Yn-Ce-Ciu, poate va sări la mal vreun crap clocotit.
Ispravă fără seamăn a făcut îndrăzneţul Y, nemai-gîndită de mintea omului. Ochiul înţeleptului Şun este ager şi gura lui ştie să poruncească.
KONG-KONG (între adulaţie si ironie)
Cine ar fi crezut ca dintr-un tînăr tăcut şi sfios să iasă un bărbat aşa de straşnic?
HU-HE
Pasărea care iese din valea adîncă zboară pe copacul înalt.
kuan
Şi capra nelegată zburdă pe păşunea vecinului.
HI-HO
Acolo unde era desiş nepătruns acum e loc de arat. Smîrcurile au fost zvîntate şi lanurile curăţite de trestia netrebnică.
HU-HE
Am venit în trei zile de la moşia mea, tăind drum drept. înainte făceam doua saptămîni ocolind, căci de acolo pînă aici era tot pădure vîrtoasă şi mlaştină. Copacul şedea în apă pînă la pîntec, iar balta nu se vedea de buruiana deasă. Onorabilul Y a tras cu gîndul drum drept peste inima codrilor şi a apelor, apoi a pus să se sape şanţuri adînci pentru ca pîrjolul de la partea hotărîtă arderii să nu vatăme pădurea cea bună. După aceea a dat foc. Unde nu s-a încumetat sa intre cu făclia, a rărit cu topoarele. Sute de elefanţi şi de boi au tras trunchiurile pînă la ţărmul fluviului care le-a luat la
vale. Lacurile şi smîrcurile au ars de asemeni înăbuşit săptămîni şi luni, umplînd cerul de neguri. Ploile au spălat în urmă scrumul, lăsînd locurile limpezite. Pe unde se afla bîrlogul ursului tărcat şl al leopardului trece acum drum de ţară bătătorit, în zăvoi cîntă păsărelele. Cînd ajungi la malul iazului, minune. Apa e paşnică şi limpede ca cerul. Bltlani cu picioare lungi, lebede, raţe sălbatece cutreieră păpurişurile rărite. O luntre te aşteaptă Ia un capăt şi te duce la celălalt, iar în jurul ei te urmăresc peşti roşii şi aurii, cu gurile căscate, ţîşnind din apă pe dinainte-ţi.
SAN-MIAO
Şi care e folosul, cinstite Hu-He ? Trei ani de zile duhurile brazilor, pinilor, stejarilor, sălciilor, cedrilor au trosnit de groază şi au alergat izbite şi invîrtite de vînt. Aerul mirosea ca sanctuarele templelor. Toate mi-au cerut milă şi adăpost, încît la mine nu-ţi tragi sufletul de neguri. Dar bietele vietăţi ? Elefantul încurcat în desişul aprins s-a prăjit ca pe rug, rinocerii s-au uscat în carapacea lor, cerbii şi-au Înţepenit coarnele în jăratic, urşii, tigrii, leoparzii au urlat cu blana sfîriind, şerpii au încremenit pe trunchiuri, ochii buhelor, cucuvelelor au plesnit de lumină; ciorile, ţărcile, ciocănitorile s-au răscopt în cuiburi. Apele mlaştinilor au dat în undă şi în spuma fierturii pluteau crocodilii, broaştele ţestoase, bietele lipitori, şerpii de apă şi celelalte fiinţe ale nămolului. Duhurile sălbăticiunilor au zburat şi s-au tlrît pînă la moşia mea, unde le-am dat adăpostire.
HU-HE
Urît trebuie să-ţi miroasă ţara, graţios prinţ San-Miao I
HI-HO
Fapte mari a făcut deopotrivă harnicul Yu. Spăr-gînd albiile astupate şi întărind malurile fluviilor Ci şi Ta, le-a îndrumat spre mare, zvîntînd astfel sesu-rile pe care se Iezeau.
HU-HE
Pe locul iezăturii pasc acum caii şi bivolii.
HI-HO
Rîurile Ju şi Han se rostogolesc azi fără piedici pe prundişul lor. Yu le-a scormonit fundurile şi Ie-a curăţat de stînci şi trunchiuri. Rîurile Se şi Hofii se varsă nestăvilite în fluviul Kiang.
HU-HE
Locurile pe care-şi cloceau apele sînt acum arătură.
HI-HO
Cele nouă fluvii se mişcă din nou maiestoase către mări.
SAN-MIAO
Geniile apelor au fost jignite, scoase de pe calea lor nepătrunsă şi sacră. Nebun e cine încearcă să întoarcă luna din drum, să reverse marea şi să abată rîul. Omul trebuie să se supună Spiritelor. Auguştii Niun-Kua şi Fu-Hi, cei cu coada însolzită şi încolăcită, s-au născut din apa neturburată.
HI-HO
La început a fost înţelepciunea, una şi veşnică, din care s-au desfăcut cerul şi pămîntul. Din unul au ieşit două şi din două trei şi din trei toate cele ce se văd avînd trup şi chip. înţelepciunea porunceşte
omului să desăvîrşească faţa pămîntului dîndu-i înfăţişarea strălucită a Cerului.
KONG-KONG
Şi unde este acum onorabilul Yu ?
kuan
Fiul a uitat îndatoririle faţă de un biet tată văduv.
HU-HE
De trei ori în trei ani Yu a trecut prin faţa casei lui şi n-a putut să intre, fiind adîncit în gînduri şi copleşit de treburi. Cînd cea din urmă punte va fi aruncată peste ape, vrednicul Yu va fi aici.
HI-HO
Priviţi! Vrednicul Yu soseşte împreună cu ceilalţi dregători.
(Intra Yu, Y, Ki, Kao-Yao, Sie.) yu
Salut pe graţiosul prinţ San-Miao şi pe toţi cei de faţa, iar tatălui meu mă închin cu fiiască supunere.
konq-kono
Ne bucurăm că ai sfîrşit muncile şi te-ai întors acolo unde este tatăl tău.
yu
Nu am sfîrşit muncile şi am venit să Ie desăvîrşim cu voia voastră.
Graţios prinţ San-Miao, lămureşte-ne de ce în ţara ta focurile noastre mîntuitoare au fost înăbuşite şi oamenii puşi să le aţîţe omoriţi?
SAN-MIAO
(Aparte.) Vă mulţumesc, duhuri negre* (Tare.) Am duşmani mari.
hu-he
Omul omenos nu are duşmani.
ki
Pe moşiile tale, Kong-Kong, arăturile au fost stricate, şanţurile de apă sparte, astfel că orezul şi legumele s-au ofilit din lipsă de udătură.
kong-kong
Oamenii mei sînt tare nepricepuţi!
sie
Pe moşiile voastre, cărturarii puşi să înveţe pe copii slova au fost goniţi.
kao-yao
Vinovaţii pedepsiţi de judecătorii mei au fost scoşi din obezi.
yu
Tată, rîul Wei trece pe moşia noastră. Am pus maluri înalte ca să nu se mai reverse şi am aruncat poduri din loc în Ioc. De ce ai îngăduit să se dărîme zăgazurile şi să se abată punţile?
KUAN
Stăpîn sînt pe moşia mea să fac ce voiesc şi fiul trebuie să se supună poruncilor părinţilor săi.
YU
Toţi laolaltă sîntem datori a urma poruncile Fiului ceresc.
(Intră Şun.)
şun
Din care pricină fraţii mei sfetnici au vrajbă cu venerabilii noştri curteni?
KUAN
Numai împăratul poate să hotărască peste noi pe moşiile noastre.
ŞUN
într-adevăr, Yu, numai un împărat poate face aceasta. Să nu aducem atingere pravilei.
SAN-MIAO
Stăpîn este oricine în umbra casei lui pe trupul şi pe faptele sale.
ŞUN
Nu face nici în loc ascuns nimic de care să roşeşti.
kao-yao
Şun, aceşti venerabili bărbaţi sînt învoiţi laolaltă să împiedice lucrarea ta măreaţă, lngăduie-mi să-i pedepsesc.
HU-HE
Nu tăia găina cu toporul cu care înjunghii boul.
ŞUN
Răbdarea şi pilda să fie mijloacele noastre. Virtutea într-o bună ocîrmuire se răspîndeşte ca un fluviu şi merge mai iute decît hrisoavele domneşti.
KAO-YAO
Oamenii sînt îndărătnici, Şun, virtutea singură nu-i urneşte.
ŞUN
Cine-şi călăuzeşte bine ţara seamănă cu steaua polară care stă nemişcată pe locul ei, în vreme ce celelalte stele se învîrtesc în juru-i. Iubiţi sfetnici, veniţi la sfat.
(lese urmat de toţi; intră Siuan-Siang, însoţită de Ciuang şi Kiang.)
SIUAN-SIANG
Măturaţi, dereticaţi, niciodată casa aceasta n-a fost mai neorînduită. Parcă n-aş avea nurori. Ce-aţi învăţat de la doicile voastre?
CIUANG
Tot se se cade să ştie o fată de împărat.
KIANG
Să toarcem, să ţesem, să pregătim ospeţele pentru slujba strămoşilor, să ne împodobim potrivit stării noastre, să luăm parte la ceremonii.
SIUAN-SIANG
Măturaţi, măturaţi. Am văzut ce ştiţi. Pe vremea mea era altfel. La treisprezece ani ştiam să ţes, la paisprezece ani croiam, la cincisprezece ani cîntam din lăută, Ia şaisprezece ani citeam Cartea Stihurilor şi Istoriile, la şaptesprezece ani am fost nevasta lui Ku-Seu...
KIANG
Ştim şi noi să cîntăm din lăută, dar cine ar îndrăzni să atingă coardele în preajma marelui muzicant Şun, compunătorul divinului cînt Ciao ?
SIUAN-SIANG
Nu-i vorba de Şun acum. Şun şi iar Şun! Mîinile îţi sînt grele de podoabe, Kiang. Cînd torceai firul, brăţările tale de aur şi jad zurnuiau.
ciuang
Lui Şun îi plac giuvaerurile şi ţesăturile foşnitoare.
kiang
El zice că înţeleptul sobru ostenit de muncile grele trebuie să-şi odihnească ochii pe chipul înflorit al femeii tinere.
siuan-siang
Mi-aţi stricat cînepa, E murdară, plină de zgră-bunţe. Ah, că nu m-au învrednicit Strămoaşele de nurori harnice.
ciuang
Tot ce ne-ai poruncit am făcut. Sîntem roabele tale, pentru tihna şi bucuria lui Şun. (Se aude un mic Zgomot de obiect căzut.)
siuan-siang
Ce-aţi mai răsturnat, ce-aţi mai spart ?
kiang
Un ac de fildeş a căzut din părul meu pe cînd îmi plecam capul mătur înd.
siuan-siang
Fireşte. Capul vostru e ca un arici de fildeş, urechile voastre sînt ciorchini de pietre preţioase, unghiile voastre sînt aurite, rochiile de pe voi sînt bătute în fir, sandalele vă sînt încrustate cu sidefuri; cum o să măturaţi ? Cum o să ştie gospodăria nişte fete de împărat? Casa lui Şun e grea, cere neveste voinice.
ciuano
Dragostea dă putere femeii plăpînde.
siuan-siang
Şun nu e un soţ bun pentru voi. E aspru, tăcut, cu grija numai a cîmpului, a vitelor.
kiang
Cele mai frumoase poeme sînt ale lui Şun.
siuan-siang
Ku Seu nu m ar fi lăsat niciodată sa înălbesc cînepa. Şun nu-i seamănă. Se trage înspre partea mamei lui.
ciuang
Şun are pentru noi cuvinte mîngiietoare, cum niciodată n-au ieşit din gura unui bărbat.
siuan-siang
Dereticaţi mai repede, ce staţi? Şun are pe limbă la tot pasul o pildă şi o zicătoare. N-am văzut om mai posac. De altfel e şi vîrstnic.
kiang
Cine întreabă de vîrsta Soarelui?
siuan-siang
Fetele de azi sînt nebune. Siang era mai nimerit pentru voi. A fost un copil frumos şi plin de daruri. Ah, Siang ştie să se poarte în lume, să stea drept ca bradul în veşmintele lui, să mîne carul fără să-şi clintească o cută a hainei, să vorbească femeilor. Faţa î se roşeşte ca unei fete şi glasul îi e şoptit, blajin.
ciuang
Siang este binecuvîntat cu iubirea părinţilor săi, Şun are nevoie de credinţa soţiilor.
SIUAN-SIANG
Nu-mi mai vorbiţi de Şun. E un fiu rău care a păgubit pe fratele lui. Hotărîrea noastră părintească a fost ca Siang să fie ginerele împăratului, pentru ca Şun să ne rămînă în sprijinul casei. Siang are ţinută împărătească, ar fi fost tatălui vostru un falnic moştenitor. Iată-1 ce mîndru păşeşte, îmi creşte inima văzîndu-1. Vino, Siang, iată pe cumnatele tale. Au de scuturat şi dereticat prin casă. Ţine-le de urît pînă ce vor isprăvi treaba.
(Iese; intră Siang.) SIANG
Cumnatele mele ţin mătura în rnînă? O, unealtă netrebnică pentru degete aşa de subţiri. Lira de fildeş era sortită pentru ele. Urăsc pe fratele meu care-şi umileşte soţiile.
CILTANO
Mama ta ne-a dat de lucru.
SIANG
E cu putinţă? De-aş fi fost bărbatul vostru aş fi ştiut să vă feresc şi de tăişul vîntului. Ochii tăi sînt limpezi, Ciuang.
CIUANG
Fiindcă nu m-am făcut vinovată cu nimic faţă de Şun.
SIANG
Kiang, mijlocul tău e sprinten ca un arc, Mîna mea doreşte încordarea lui.
KIANG
Nu-ţi părăsi arcul de vînat. Şun e mîndru de tine.
SIANO
Nu-mi trebuie ocrotirea lui Şun. El mi-a răpit logodnicele. Cînd cineva te pradă şi încerci a-ţi lua înapoi lucrurile furate înseamnă că te atingi de bun străin? Nicidecum. Voi nu sînteţi cumnatele mele, voi sînteţi soţiile mele furate, vă vreau înapoi.
CIUANG
Şun este fratele tău mai mare, Siang.
SIANG
Frate mai mare şi frate mai mic, iată vorbe care îmi apasă viaţa. Fiindcă zodiile m-au trimis pe lume cu cîteva ceasuri, ori luni, ori ani mai tîrziu, sînt blestemat să am doi taţi. Voi sînteţi nurorile tatălui meu şi el vă încredinţează cui crede de cuviinţă. Veţi fi ale mele, orice s-ar întîmpla.
CIUANG
Iubite cumnate, îngăduie să mergem în iatacul nostru.
SIANG
De sînt cumnat, fratele mic moşteneşte pe fratele mare şi obiceiul vă sorteşte culcuşului meu.
(Intri Ku-Seu). KU-SEU
Ce caută scumpul meu fiu Siang în preajma unor soţii tinere ? Du-te, du-te, locul tău e pe lîngă fecioare. (Siang iese.) Fiinţa mea bătrînă întinereşte cînd vede făpturile voastre în floare. Numai un bătrîn ştie să preţuiască gingăşia tinereţii, fiindcă e un bun pe care 1-a pierdut.
CIUANO
Tată, te venerăm cu cea mai adîncă pietate filială.
KU-SEU
Tată, tata, cuvîntul acesta nu-mi place. Iubirea mea pentru voi nu este paternă, nerîind voi sînge din sîngele meu. Sînt un bărbat si eu, simţitor la frumuseţea femeii. De ce numai tînărul să se bucure de ce e bun în viaţă î Tînărul este uşuratic, bezmetic, calcă cu piciorul pe flori.
kiano
Putem să ne întoarcem în iatacul nostru, tată?
KU-SEU
De ce, lumini scumpe, de ce, flori de piersic? Mireasma voastră îmi dă suflet nou, căldura trupului vostru îmi subţiază sîngele.
CIUANG
Tată, eşti obosit, vîrsta ta cere odihnă.
KU-SEU
Nu este adevărat, nu-mi vorbiţi mereu de neputinţele vîrstei. Tinerii trebuie bătuţi cu nuiele la tălpi, învăţaţi ce este adevăratul respect pentru părinţi. Cum? Sub cuvînt ca sînt tineri să ne soarbă laptele şi vinul vieţii şi să ne amăgească cu supuneri ipocrite ?
KIANG
Şun te iubeşte.
ku-seu
Nu-mi trebuie iubirea lui. Aci sînt singur stăpîn şi bărbat. în casa mea, orice femeie de alt sînge îmi este roaba şi soţie.
CIUANG
Onorata Siuan-Siang se va întrista auzind acestea.
KU-SEU
Sst, păunită, sst, floare de nufăr, dragostea cea mare e şoptită. Strălucitul Fiu al Căii laptelui, părintele vostru, a fost rău sfătuit cînd v-a încredinţat unui mire tînăr. Nici Şun, nici Siang nu sînt copţi pentru fericirile alcovului. Ştiu să întind arcul ca orice tînăr, ştiu să mîn calul. în viaţa mea am fost un straşnic cîntăreţ. Am să viu să vă cînt un cîntec, un cîntec nemaiauzit din timpurile eroice.
(Intră Sun.) ŞUN
Sfîrşind treburile obşteşti, am venit ca fiu să-ţi aduc salutul de seară şi să-ţi veghez cina, ajutat de soţiile mele. Ai tu, tată, tot ce-ţi trebuieşte, veşmintele îţi sînt curate şi fără stricăciune ?
KU-SEU
(scoate un deget printr-© gaură a hainei)
Haina mea e ruptă.
ŞUN
Soţiile mele ţi-o vor coase îndată!
KU-SEU
Căciula mea are o pată.
ŞUN
Nurorile tale o vor curăţa cu apă şi cenuşă.
KU-SEU
Veşmîntul acesta e ros şi de cînepă, ţine frig. Vreau îmbrăcăminte nouă, frumoasă, ca pentru un bărbat de seama mea.
1
Aduceţi tatălui meu veşmîntul de mătase cel mai frumos, cu flori şi balauri de fireturi. (Ciuang $i Kiang aduc haina, ajutînd lui Ku-Seu s-o îmbrace.) Ce altă dorinţă mai are tatăl meu?
KU-SEU
Pielea trupului meu e aspră, neplăcută femeii,
ŞUN
Mîine în zori căldarea cu apă de orez va clocoti şi trupul tău venerat va fi îmbăiat.
ku-seu
Vreau mîncare îmbelşugată şi gustoasă ca să prind puteri.
şun
Soţiile mele ţi-au pregătit mîncarea cea mai aleasă şi mai hrănitoare.
Ce?
KU-SEU
ŞUN
Peştele, iepurele, nuferii, ouăle de furnică, greierii în miere aşteaptă pe masa ta. Vinul aromatic şi friptura grasă te vor întări.
KU-SEU
îmi veţi da şi carne de dine ?
ŞUN
îţi vom da. Am tăiat dinele cel mai gras, cu carnea mai dulce decît a şoricelului, mai gustoasă decît a mascurului şi decît a găinii.
KU-SEU
Prea bine, prea bine.
ŞUN
Binevoieşte a ne urma.
KU-SEU
Şun, sufletul meu slab mai are o poftă. Ascultă dorinţa mea, vreau să zic porunca mea.
ŞUN
Un fiu ascultă prea plecat poruncile tatălui.
KU-SEU
Căminul nu mi-e îndestulat cu fii, împăratul are unsprezece copii, eu numai doi. Siuan-Siang nu-i o soţie harnică. Datoria mea este de a spori familia, de a da împăratului războinici pentru curtea lui şi fete pentru partea bărbătească a casei sale. Mă simt verde, tare ca bronzul, vreau să-mi mai iau neveste ca să am pat binecuvîntat.
ŞUN
în locu-ţi m-aş feri, la această vîrstă, de ostenelile unui cămin greu. Copiii tăi îţi vor da nepoţi. Dar un fiu nu trebuie să mustre pe tatăl său.
KU-SEU
De bună seamă. Şun, tu eşti prins de treburile cîr-muirii, femeile tale stau răzleţe şi întristate. Am ho-tărît să le fac nevestele mele.
ŞUN
La grea încercare pui pietatea mea filială.
KU-SEU
Datinile îmi dau acest drept. Fiul nu este stăpîn pe trupul Iui care e al tatălui şi pe nimic din preajma
trupului lui. Soţiile tale sînt ale mele împreună cu zestrea lor, aşa glăsuiesc pravilele. Şun, scumpul meu fecior, să-mi trimiţi nevestele.
ŞUN
Avutul meu, tată, îl poţi lua, fiindu-mi de ajuns mintea şi braţele spre a călăuzi ţara. însă soţiile mele mă iartă că nu ţi le dau.
Pentru ce?
KU-SEU
ŞUN
Traiul laolaltă sub acelaşi acoperămînt al bărbatului şi femeii este cea mai înaltă menire a omului.
KU-SEU
Ciuang şi Kiang vor trăi laolaltă cu mine sub acelaşi acoperiş.
şun
Omul tînăr doreşte să aibă copii, îndemnat de legea cerească. Nu e drept ca bătrînul să împiedice mersul firesc al vieţii.
KU-SEU
Fiul meu Şun nu mă iubeşte, el calcă poruncile mele.
ŞUN
Cînd omul e tînăr, el iubeşte pe tatăl şi pe mama sa. Cînd apoi ajunge la vîrsta bărbăţiei şi inima îi bate cu putere pentru tînăra sa soţie şi pentru copiii săi, atunci el îşi iubeşte întîi femeia şi copiii şi apoi pe tatăl şi pe mama sa.
KU-SEU
Am să mor de supărări, în casa mea nu este rîn-duială. Fiii mei şi nurorile mele n-au cruţare pentru slaba mea fiinţă.
ŞUN
Tată, ora cinei a sosit. Vino şi te ospătează I
(Ies; intră Yao ţi  curtea; surle.) YAO
Am venit să văd pe scumpul meu ginere şi să şed la masa lui.
KUAN
Se cade oare ca un stăpîn al Căii cereşti să se obosească pînă la pragul unui supus ?
YAO
Aşa precum supusul cercetează pe stăpînul său, smerindu-se înaintea darului împărătesc, împăratul coboară la supuşii săi spre a cinsti şi slăvi pe omul înţelept.
KONO-KONG
Ca muntele stîncos ce se vede în depărtare, spre miazăzi, aşa străluceşte împăratul, privit cu smerenie de norodul său.
YAO
Din palatul meu cu atîtea odăi cîte zile are anul am ieşit să privesc lucrările sfetnicilor. Mîndru este palatul meu strămoşesc. Streşinile îi sînt de aur, uşile de bronz, tavanele bătute cu stele. în grădinile mele trăiesc toate vietăţile pămîntului, între care şi şase gîşte roşii. Apele lacurilor se izbesc departe în Ostrovul Fericiţilor. La scara mea trage calul ceresc
cu spumă purpurie. Dar împărăţia, aşa cum a întocmit-o Şun cu sfetnicii săi, atinge desăvîrşirea Cerului.
KUAN
Maiestatea voastră augustă a fost totdeauna darnică în laude pentru sfetnicii săi.
YAO
Nici o lauda nu e prea mare pentru vrednicul Şun. Am hotărît jertfe pe cei cinci munţi cardinali. Mă bucur că atunci cînd oboseala bătrîneţii mă înfrînge pot aştepta dragonul care mă va sui la cer cu inima împăcată.
SAN-MIAO
Slava ta celestă nu trebuie să se gîndească la moarte. Un împărat este ruda cu geniile veşnice, cu prinţul vîntului, cu domnul fulgerelor şi poate afla cu ajutorul învăţaţilor taina morţii.
YAO
Cînd nu ştim ce e viaţa, cum vom putea şti ce e moartea ?
SAN-MIAO
Departe în insulele fericite trăiesc nemuritorii, oamenii adevăraţi. Ei pot intra în apă fără să se ude, în foc fără să se ardă, să zboare pe nori şi pe aburi. Pe prispa de sus a turnului tău care dă de-a dreptul în cer pune fete şi băieţi să joace spre a ispiti pe zei. Atunci vor răsări stele mari cît merele.
YAO
Nu mă pasc cu basme, graţios prinţ San-Miao. a   Cele două sicrie aşteaptă oasele mele bătrîne.
Veşnicia se hărăzeşte doar numelui, pentru fapte alese.
HU-HE
Cînd vine iarna, atunci recunoşti chiparosul de alţi pomi care-şi pierd frunzele.
YAO
Iar pentru trăinicia tronului, socotesc să-mi aleg un moştenitor.
KUAN
Graţiosul fiu al Slavei tale, Tan-Ciu, nu este moştenitorul firesc?
YAO
Cerul nu-şi lasă harul după voia părinţilor.
HU-HE
Iarba creşte, dar nu dă flori.
YAO
Bărbatul e cerul iar femeia e pămîntul, păstrător al seminţelor. Din împerecherea augustului Cer cu suverana Ţărînă iese tot ce apare sub soare. Fetele mele iubite vor duce mai departe seminţia împărătească, însă sînul lor va primi raza înţelepciunii cereşti. (întră Şun.) Şun, te fac moştenitor al tronului veşnic şi cîrmuitor suprem al împărăţiei încă din timpul vieţii mele. Vei îngădui să dau fiului meu trupesc Tan-Ciu o moşie de cîte o sută de li în lung şi în lat cu titlu de prinţ vasal. Cer pentru el părinteasca ta ocrotire.
YN-CE-CIU (încet)
Tan-Ciu a scăpat de grijile domniei.
li
KONG-KONG
Ga fel)
înţeleg că Tan-Ciu e dezmoştenit şi Şun stăpîn peste noi toţi.
HUAN-TEU (la fel)
Şun se va răzbuna acum pe noi.
ŞUN
N-am căutat cu mintea ceea ce depăşea priceperea mea şi n-am încercat a face fapte peste puterea firii omeneşti. N-am făcut minuni spre a uimi lumea, ci am urmat calea dreaptă. îndatoririle omului sînt cinci: către împărat, către părinţi, către soţie, către fraţi, către prieteni. Pot eu călca porunca Fiului ceresc?
SAN-MIAO (încet)
Este prefăcut cum nu se mai poate.
ŞUN
Supusul nu va cîrti, dar fiul va mărturisi tatălui său sufletesc tristeţa inimii sale. Pe omul înălţat, ochii îl privesc încruntaţi.
HU-HE
E greu să fii sărac şi să n-ai pică.
ŞUN
Sînt încă tînăr. Soţiile mele au nevoie de un soţ, nu de un stăpînitor de ţară.
YAO
Duhurile să-ţi vină într-ajutor. îmbracă veşmînt galben şi pofteşte-ne la cina ta.
(Ies; intră Siuan-Siang ţi Ku-Seu.)
SIUAN-SIANG
Om de nimic, iată fructul neghiobiei tale, Şun va fi împărat.
KU-SEU
E o cinste pentru noi.
SIUAN-SIANG
Cinste? înnebunesc ! Şun posomoritul, Şun plivi-torul de orez şi tăietorul de trunchiuri, împărat! Mai bine muream. Iar Siang, lumina ochilor mei, dat la o parte; un curtean al fratelui său vitreg.
KU-SEU
Poate Şun ne va împărţi la toţi cinstiri mari.
SIUAN-SIANG
Şun cel zgîrcit şi cumpătat, aspru cu el şi cu ceilalţi 1
KU-SEU
într-adevăr, Şun nu îngrijeşte îndeajuns slaba mea fiinţă.
SIUAN-SIANQ
Plecăciunile lui sînt porunci, blîndeţea lui e mustrătoare.
KU-SEU
Nu ne putem pune în calea voinţei împărăteşti.
SIUAN-SIANG
Am fost slabă şi te-am lăsat de capul tău. Nu se întimpla ce s-a întîmplat dacă nu ţineai pe Şun în casa ta. Trebuia trimis departe la marginea ţării, sau printre barbari. Acum ar fi pierit sau ar fi fost departe de curte.
KU-SEU
Tăria îmi lipseşte.
SIUAN-SIANO
Timpul nu-i pierdut, împăratul trăieşte. Dacă Şun moare, moştenirea trece asupra soţului văduvelor sale.
KU-SEU
Aşa, aşa.
SIUAN-SIANG
îţi citesc gîndurile, bătrîn nepotolit şi fără obraz. Dar n-ai să îndrăzneşti a te pune în calea Iui Siang. Siang poate moşteni nevestele şi tronul.
KU-SEU
însă Şun trăieşte.
SIUAN-SIANG
Eşti greu de cap. Ku-Seu, ochii tăi aleargă după femei tinere, tu vrei să-ţi mai iei neveste.
KU-SEU (cu capul plecat)
Inima bărbatului e veşnic însetată de dragoste.
5IUAN-SIANO
Nu mă voi împotrivi. îţi voi găsi o fată de neam ca a doua soţie. însă pe Siang vreau să-1 văd Fiu al Cerului.
KU-SEU
Ne vom sfătui, voi face tot ce-mi vei spune. (Siuan-Siang iese; irttră Siang.) Siang, fratele tău va fi împărat.
SIANG
Ciuda pe care o simt pentru noua umbră pe care o aruncă Şun asupră-mi nu e atît de mare pe cît mă aşteptam. Tronul împărătesc înţepeneşte picioarele, iar eu vreau să alerg, să călăresc. Mă chinuie gîndul de a pierde pe Ciuang şi Kiang. Soţiile unui împărat sînt greu de răpit.
KU-SEU
Ciuang şi Kiang sînt frumoase, de-aş fi fost tînăr aş fi murit dacă le pierdeam.
SIANG
Stîrneşti sufletul meu în flăcări. Şi ce-ai mai fi făcut, dacă erai tînăr?
KU-SEU
O, pe vremea mea tinerii erau aprigi. Femeia era răpită cu sabia şi cel ce s-ar fi împotrivit, culcat Ia pămînt. Acum au ieşit pravili grele.
SIANG
Aş ucide, dacă plata mi-ar fi Ciuang şi Kiang. Sînt blestemat, căci răpitorul e fratele meu şi Fiu al Cerului. Fărădelegea mă înspăimîntă.
KU-SEU
Cine omoară un om părăsit de toată lumea faptuieşte oare un lucru neîngăduit?
SIANG
Nu.
ku-seu
Bărbatul care răpeşte părinţilor şi fraţilor drepturile lor, care le aduce ruşine şi mîhnire este un om osîndit de legi, părăsit de toată lumea.
SIANO
într-adevăr.
KU-SEU
Prin urmare, dacă tu ridici sabia asupra lui Şun, tu nu ucizi un frate, ci un uzurpator, un părăsit de toată lumea.
SIANG
Pămîntul se învîrteşte cu mine. (Porneşte spre uşă.)
KU-SEU (strigindu-i din urmă)
Siang, sabia mea cea grea şi ascuţită e atîrnată în odaia strămoşilor.
(lese; intră Tan-Ciu,  San-Miao, Kong-Kong, Kuan, Yn-Ce-Ciu, Huan-Teu.)
HUAN-TEU
Cîtă vreme trăieşte Şun, noi sîntem nişte osîndiţi la moarte.
KONG-KONG
Cîtă vreme Şun moşteneşte tronul, Tan-Ciu este un fiu dezmoştenit.
TAN-CIU
Trebuie să fac ceva.
SAN-MIAO
Aşa socotesc. Sînt multe căi şi vreme destulă pentru omorîrea lui Şun. Cu toate acestea pentru tine, Tan-Ciu, cuminte ar fi ca mîine Şun să se plimbe în lumea duhurilor.
KUAN
Ceremoniile şi sacrificiile n-au fost îndeplinite, Şun nu-i încă moştenitor adevărat. Dacă Şun piere
pînă mîine, tatăl tău se va gîndi din'nou la tine, în lipsă de alt urmaş.
YN-CE-CIU
Dar dacă Şun e doborît prea tîrziu, după moartea împăratului, norodul va dori pe Yu.
KUAN
Norod nebun. Acest lucru nu trebuie să se-ntîmple.
SAN-MIAO
Eşti cel mai tînăr şi mai ager; pentru tine, os împărătesc, nu e pedeapsă. Apoi noi, vasali şi curteni, te vom sprijini.
TAN-CIU
Ce trebuie să fac?
SAN-MIAO
Sabia e grea şi lucitoare, ea descoperă pe omul care o ţine în mîini. Dar săgeata e uşoara şi vine de departe, ea este a nimănui. Tu eşti un arcaş rar, Tan-Ciu, fiu dezmoştenit.
TAN-CIU
Alerg să-mi iau arcul.
KONG-KONG
Să aduci vînat de seamă, ilustre vînător.
(Tan-Ciu iese, urmat de ceilalţi; apoi intră Şun.) ŞUN
O singură familie de ar fi plină de omenie, ar răspîndi în norod omenia. Un împărat apucător şi lacom aduce stricăciune naţiei. Arta de a călăuzi
bine ţara stă în a pune rinduială în familia ta. Şed sfiit în faţa cerescului Yao, fiindcă în casa noastră nu e unire şi voie bună. Mama mea vitregă, onorata Siuan-Siang, nu e veselă de înălţarea mea, Siang sta înbufnat prin colţuri, tatăl meu mi-a spus vorbe care au amărît inima mea. Lună, semn al împărăteselor, Ioc de păstrare a seminţelor veşnice, fă ca familia să-mi fie rodnică precum e Cerul de stele şi nedespărţită cum eşti tu de soare. (Se aude un vîjîit-Tan-Ciu a aruncat o săgeată de după un pin.) Un vîjîit a trecut pe lîngă urechea mea. Fiul Cerului mi-a cinstit casa şi s-a milostivit să guste din bucatele mele, iar eu nu-i pot spune: iată, acesta e tatăl meu, acesta e fratele meu. Tatăl şi fratele s-au ascuns facînd ruşine feţei mele. (Se aude alt vîjîit). Un duh se învîrteşte în juru-mi ţiuind. (Zăreşte pe Tan-Ciu cu arcul încordat.) Tan-Ciu ? Ce vînează fratele meu Tan-Ciu la acest ceas? (Tan-Ciu tace ruşinat.) Mă mustru de gîndul nesocotit care mi-a trecut prin mintea slăbită de vinul de orez. Tan-Ciu, frate al soţiilor mele, frate al meu, acum am înţeles. Bătrînii şi vîrstnîcii petrec, lăsîndu-te singur cu arcul tău. Ai dreptate, arcul e cel mai bun tovarăş, iute ca un armăsar, zbîrnîitor ca o liră. Nu stai bine. (li ia arcul.) Eşti mult mai slobod în mişcări dacă îngenunchezi cu piciorul drept. (Îngenunchează.) Stîngul îl ţii încovoiat. Dacă ţinta e jos în zare şi arcul e lung, un capăt al lui îl rezemi de pămînt. Dacă ocheşti în sus şi arcul e uşor, îl poţi pleca puţin peste genunchiul sting. îmi plăcea, cînd eram de vlrsta ta, să trag cu arcul noaptea, în trunchiul pinilor, spre culme, ţintind pe lumina lunei pline. Copacii se clătinau uşor ca izbiţi de o adiere şi cîntau în liniştea nopţii. Aşa 1 (Trage o săgeată, se aude departe un sunet metalic) Ascultă I într-o
zi, cînd treburile ţării mă vor lăsa mai slobod, vom merge împreună la vînătoare. (Surle.) Auzi, slăvitul tău părinte pleacă. Să mergem să-1 călăuzim pînă la porţi.
(Ies; intră Siang cu spada, San-Miao cu ceata sa.) SAN-MIAO
Tan-Ciu a dat greş. Iată o întîmplare neplăcută.
HUAN-TEU
Mîna îi va fi tremurat de frică, fiindcă Şun e un om cu uitătură piezişă.
KONG-KONQ
L-am văzut pe Şun împreună cu Tan-Ciu, păşind înspre porţi. Părea a privi la fiul împărătesc fără bănuială.
SAN-MIAO
Şun are o mare stăpînire de sine.
KUAN
Dacă îl scăpăm acum, cînd a prins de veste, nu ne va cruţa.
SAN-MIAO
Sabia e mai sigură decît arcul. Siang, fii bărbat, printr-o clipă de hotărîre cistigi pe Ciuang şi pe Kiang.
HUAN-TEU
Şun se-ntoarce, să fugim.
SAN-MIAO
Să stăm în apropierea lui Siang, spre a-i da I inimă.
I (Ies; Sun reintră.)
ŞUN
Nu e cu putinţă. Tan-Ciu e încă un copil care se joacă cu arcul, prea mare pentru a mai sta în ceata fraţilor săi, prea crud spre a fi luat in seamă de cei bătrîni. Mă voi îngriji de el. Tan-Ciu şi Siang, ce minunaţi tovarăşi mi-aş face din ei, dacă m-ar privi cu încredere 1 (Siang înaintează în scenă, ţinînd sabia cu amîndouâ mîinile.) Siang, pentru ce această sabie?
SLANO
Tăişul ei e pentru tine. (încearcă a Iovi.)
ŞUN
Siang, nu te-nţeleg, voieşti să loveşti în mine?
SAN-MIAO (şoptind prin apropiere)
N-avem noroc. Privirea lui Şun încremeneşte. Siang şi-a pierdut cumpătul.
HUAN-TEU (asemeni)
Socotesc cuminte să ne ascundem o vreme la moşiile noastre.
KUAN (asemeni)
Sfatul nu-i bun. Vom da de bănuit.
ŞUN
Te întreb încă o dată, Siang, pentru ce ai ridicat sabia asupra mea?
SIANO
Sabia mea nu se va odihni în teacă pînă ce nu te va izbi.
ŞUN
(prefăcindu-se a înţelege altfel)
O, cum m-ai speriat, Siang, inima-mi vine la loc. Acum pricep totul. Tu vrei să încrucişezi paloşul cu mine, să ne dedăm ca altădată îndeletnicirilor cavalereşti. într-adevăr, toată lumea este voioasă şi cu gust de petrecere, numai eu sînt îngîndurat şi obosit. Bieţi fraţi prea tineri în căutare de tovarăşi de joc, unul îşi încearcă arcul, altul îşi învîrteşte sabia. Ei bine, vreau să-mi măsor din nou puterile cu tine, iubite frate ! (Striga".) Hei, slujitori, aduceţi-mi sabia mea cu teaca învelită în purpură. (I se aduce sabia, fiecare îşi ţine sabia sa cu amîndouâ mîinile,)
siano
Ridic această sabie grea în cinstea gingaşelor mele cumnate Ciuang şi Kiang.
ŞUN
Mă copleşeşti cu bunăvoinţa, nu găsesc în mintea-mi ostenită o răsplată pentru cuvintele tale alese. (Se bat.)
SIANO
Mă înţelegi greşit; în cinstea gingaşelor mele cumnate care îmi vor împodobi patul nupţial cînd te voi culca la pămînt.
ŞUN
O ameninţare aspră în luptă dă un spor de puteri. Nu mă cruţa, iubite Siang.
siano
Isprăveşte odată cu vorbele nobile. Te urăsc. Cîinelui meu nu i-aş da voie să-ţi lingă sîngele.
ŞUN
Ai şcoală bună. Metafora şi injuria plastică spuse în toiul încăierării produc impresie epică.
SIANO
Nu fac figuri de stil, Şun, îţi deşert toată fierea sufletului meu.
ŞUN
A tăgădui o figură şi a o face în aceeaşi clipă e iarăşi o figură. Ai primit o bună instrucţie poetică şi mă osîndesc că nu te cunosc mai de aproape.
SIANG
Dacă m-ai cunoaşte ai şti cît de-ntuneric este la rădăcinile arborelui Kien-Mu.
ŞUN
Siang, lupta nu e dreaptă, sabia mea e mai bună.
SIANO
Tot ce e mai bun e al tău. Tu ai partea cea mai bună din moştenirea părintească, tu eşti ginerele împăratului, ale tale sînt Ciuang şi Kiang. Dacă sabia ta e mai bună, pe-a mea o va ascuţi ura,
ŞUN
Fereşte-te de vîrful săbiei mele, oamenii risipiţi cu gîndul aruncă paloşul în neştire şi pot vătăma, împotriva canoanelor cavalereşti.
SIANG
Şun, tu minţi. Eşti cel mai iscusit mînuitor de sabie din cîţi s-au născut vreodată între cele patru mări şi cei cinci munţi cardinali. Mă jigneşti cu ocrotirea ta. Dacă nu sînt în stare să te ucid, ucide-mă.
ŞUN
(Aparte.) Fratele meu e neprevăzător. (Tare.) Siang, va trebui să sufăr privirea ta dispreţuitoare, căci sînt obosit.
SIANG
Tu nu eşti ostenit. Te-am văzut bătîndu-te două ceasuri fără să-ţi pice un strop de sudoare de pe frunte. îţi voi plăti curtenia oprindu-mă să-mi suflec mînecile. (Se opresc.)
ŞUN
într-adevăr, nu m-am gîndit să-ţi dăruiesc un veşmînt potrivit pentru asemenea jocuri. Grijile ţării m-au împiedicat să-mi văd de familie.
(Intră Yu, Y, Ki, KaO'Yao, Sie pe o parte, apoi San-Miao, Yn-Ce-Ciu, Kuan, Kong-Kong, Huan-Teu pe altă parte.)
YU
Şun, te baţi cu fratele tău ?
ŞUN
Ca să-mi dezmorţesc oasele în această zi de bucurie, am primit să încrucişez sabia cu Siang, A ajuns la o îndemînare pe care nu i-o cunoşteam.
SIANG (aparte)
Nu voi îndrăzni să lovesc pe fratele meu. Sînt nevoit să mă prefac.
Dacă e un joc, priveliştea e rară, am putea chema şi pe alţii să judece mişcările.
ŞUN
Nu, Y. Nu chema pe alţii. E un joc de familie şi m-aş sfii să fiu văzut de alţii bătlndu-mă cu fratele meu, chiar în glumă.
SAN-MIAO
O luptă, fie şi în joc, nu-i lipsită de primejdii. Vă vom da îndemnuri.
ŞUN
Tema luptei este duşmănia între doi fraţi — totul e fireşte un joc — din pricina moştenirii. Eu înfăţişez fratele hrăpitor, Siang fratele supărat.
SAN-MIAO
începeţi. (în şoaptă.) Siang, ai putea lovi! (Lupta reîncepe; spectatorii fac îndemnuri.)
YU
Loveşte, Şun I
Loveşte, Siang î
SAN-MIAO
KU-SEU (apărind intr-o parte)
Siang, prunc nemernic, el se joacă. (Iese iar.)
KI
(ironic)
Fii cu fereală, Şun. Potrivnicul e un copil fraged !
KUAN
Izbeşte mai rar, Siang, ca duşmanul să-şi poată a*   trage răsuflarea.
sra
Şun, retează-i mijlocul şi isprăveşte,
HUAN-TEU
Dacă-i tai un deget, Siang, moare !
(în acest timp Ku-Seu s-a apropiat tiptil cu sabia în mină, înapoia lui Şun. Ridică sabia pe care o ţine îndelung în sus pînă la o clipă potrivită. Apoi se repede să dea. San-Miao ţi ai lui fug. Şun n-a fost lovit, însă cind zăreşte pe Ku-Seu, pune mina la inimă ţi se retrage în casă abătut ţi ţovâind ca un muribund. Con-sternaţie. Prietenii lui Şun se reped la Ku-Seu ţi pun mtna pe el, trăgindu-l în mijlocul curţii.)
KAO-YAO
Bătrîn ticălos, ţi-ai omorît fiul!
KU-SEU
Nu eu! (Privind cu ochi umili spre vîrful săbiei.) Sabia!
HI-HO
Nu mi-am închipuit ca onorabilul Ku-Seu să fie aşa de hain faţă de feciorul său.
HI-HO
Este adevărat, onorabile Sie, că stăpînul nostru Şun a fost rănit cu sabia de tatăl său, onorabilul Ku*Seu ?
SIE
Măreţul Şun n-a fost rănit, ci este, mulţumită planetelor şi aştrilor, teafăr şi în deplină sănătate. Nu pot să tăgăduiesc totuşi că onorabilul Ku-Seu a ridicat sabia asupra sa.
HU-HE
Toţi l-au văzut pe Şun ducînd mîna la inimă şi plecînd cu paşi şovăitori ca un om lovit de paloş.
SIE
Părerea mea e că avem dreptate şi unii şi alţii. Şun a fost rănit, însă în suflet.
De ce?
HI-HO
SIE
Pentru că sufletul unui fiu adevărat capătă totdeauna rană cînd tatăl ridică mîna asupra sa.
HU-HE
Peştele se piteşte-n apă, însă limpezimea undei îl  dă de gol.
HI-HO
Şun este moştenitor al tronului ceresc şi cîrmui-tor al împărăţiei. O faptă ca aceea a onorabilului Ku-Seu este o fărădelege care se pedepseşte după pravili. Slăvitul Şun n-a dat poruncă să se urmeze legea ?
Nu.
SIE
HU-HE
în satul meu era un om plin de dreptate; tată-său furînd o oaie, făcu mărturie împotrivă-i.
SIE
Şun nu poate crede că tatăl său a voit să-1 omoare, fiindcă un părinte nu varsă bucuros sîngele odraslelor sale! El a văzut doar că onorabilul Ku-Seu este mînios şi ridică mîna asupra sa, ceea ce 1-a mîhnit tare, fiindcă a socotit că a greşit cu ceva. într-adevăr, Şun se juca cu fratele său Siang în loc să îngrijească de părinţii săi.
HU-HE
Era un împărat care jertfea oi de mila boilor. Şun este prea slab de inimă.
SIE
Venerabile Hu-He, pe cît am priceput cu mintea mea, Şun respectă virtutea. Tatăl are putere să-şi
pedepsească fiul chiar luîndu-i viaţa. Cum ar putea Şun să nu se supună tatălui său?
HI-HO
Eu gîndesc că Şun, fiind acum domn peste ţară, se cade să se ferească şi de cei mai de aproape.
SIE
Şun nu pune la îndoială cugetul părintelui său. De vreme ce onorabilul Ku-Seu a mărturisit că nu el a lovit pe Şun, ci sabia, înseamnă că onorabilul Ku-Seu s-a simţit tras de o forţă demonică fără voinţa sa. Şun e mîngîiat şi se străduieşte a vindeca de năluciri pe onorabilul Ku-Seu.
HU-HE
Dacă e aşa, judecătorii vor pedepsi de acum înainte numai săbiile.
HI-HO
Eu cred, onorabile Hu-He, că Şun se poartă astfel ca să ne dea o pildă. Pentru împărat ca şi pentru omul cel mal de rînd este o singură datorie: să se desăvîrşească pe sine însuşi.
SIE
Drept ai vorbit, venerabile Hi-Ho. împăraţii de odinioară care doreau să răsădească în ţările lor principiul luminos al înţelepciunii pe care-1 primim din Cer se sileau mai întîi să-şi călăuzească bine noroadele; cei care doreau să-şi călăuzească bine noroadele se sileau mai înainte să pună rînduială în familiile lor; acei care doreau să pună rînduială în familiile lor se sileau mai întîi să se îndrepte pe ei înşişi; cei care doreau să se îndrepte pe ei înşişi se sileau mai întîi să-şi facă inimi drepte; cei cari
doreau să-şi facă inimi drepte se sileau mai înainte
ţ să fie curaţi la suflet şi fără strîmbătate; cei care
doreau să fie curaţi la suflet şi fără strîmbătate se sileau mai întîi să-şi desăvîrşească cunoştinţele morale; cine îşi desăvîrşeşte cunoştinţele morale pS-
1 trunde mai adînc rostul faptelor omeneşti; cînd
ai pătruns mai adînc rostul faptelor omeneşti,
1 cunoştinţele morale ating cea mai înaltă treaptă a
desăvîrşirii; cînd cunoştinţele morale ating cea mai înaltă treaptă a desăvîrşirii, gîndurile devin curate şl neprihănite iar sufletul se face cinstit şi drept;
■ sufletul facîndu-se cinstit şi drept, omul se îmbună-
tăţeşte şi pune rînduială în familia sa; cine pune rînduială în familia sa călăuzeşte bine împărăţia,
l iar cînd împărăţia este bine călăuzită, lumea tră-
ieşte în pace şi bună învoire. Cu plecăciune, vene-
, rabili curteni. (Iese.)
HU-HE
i
Venerabilul Sie vorbeşte ca o tăbliţă de bambu. (Se aude muzică de coarde, apoi vocală; citite-[ cui Ciao: instrument de coarde cu acompaniament
de tambur ţi gong.)
monoton
j" t r r g lt I ''JiJŢp
ln-ţe-lep - tu! şa - de se - m'n
//r f fl r 11 i nrŢţlţp
sa-tfe se-n'm si ne -tur —       ku - rat.
HI-HO
Stăpînul nostru Şun se odihneşte de treburile împărăteşti cîntînd.
HU-HE
Oh, cîntec minunat, oh, cîntec minunat, sunetul mi se topeşte ca ceara, îmi vine sa rîd şi să plîng.
hi-ho
Să ne prosternăm. Glasul Slavei sale se apropie.
(Şun intră cu lăuta pe care o Va lăsa atei.)
HU-HE
Iertare, mărite Şun, urechile noastre hoţeşti au îndrăznit să pătrundă în unda dumnezeiască a glasu-lui tău.
ŞUN
Bucuros este cîntăreţul de a împărtăşi fericirea sa cu alţii.
HI-HO
Mare este mîngîierea supusului de a auzi glasul armonios al prinţului imperial.
HU-HE
Şun, soarele meu, luminează sufletul unui om bătrîn şi neghiob: prin ce taina muzica ne străbate astfel şi ne cutremură?
ŞUN
Te voi lămuri. Legea care stăpîneşte universul este armonia. De la firul mărunt de nisip şi pînă la marele glob solar, totul se ţine şi se leagă ca sune-tele unui cîntec, care pare unul şi e făcut din cinci sunete împerecheate. Muntele ce ni se arată de de-
parte ca un grunj de sare îl vom găsi de aproape înalt şi întins, plin de buruieni şi copaci, de păsări şi jivine cu patru picioare, de comori nesăpate încă. Marea, privind-o de aici, crezi c-ar intra într-un pahar, dar dacă cobori la ţărmul ei o găseşti fără fund; în sînul ei trăiesc broaşte ţestoase, crocodili, balauri şi tot soiul de peşti. Dacă aruncăm o clipa privirile la cer nu zărim la început decît o mică întindere luminoasă; dar daca ne-am putea înălţa pînă la acel loc sclipitor, l-am găsi nemărginit; soarele, luna, stelele, planetele sînt atîrnate de el ca pe o aţă şi acoperă toate făpturile universului ca un baldachin. Iar dacă ai avea urechea ascuţită ai auzi, cînd acest baldachin se mişcă, sunete uriaşe de flaute şi clinchet de clopoţei.
HI-HO
Neasemuită este ştiinţa ta, mărite Şun.
HU-HE
Cine-i oare marele nostru învăţător dacă nu slăvitul păstor al norodului? Mai îngăduie-mi o întrebare prostească: de ce uneori stăm fără glas, întunecaţi la suflet, iar alteori avem gust de cîntare ?
ŞUN
Sufletul, asemeni tuturor elementelor, se luptă să împlinească legea armoniei, fiind învrăjbit în chip trecător de către demonul haosului şi ne-orînduielii. Aşa precum, apa care vine de la izvoare se. iezeşte şi se îngălbeneşte dacă e împiedicată să-şi meargă drumul ei, şi apoi, dacă învinge piedicile, se rostogoleşte cîntînd pe prund, limpezită, urmîndu-şi calea spre mare, astfel sufletul nostru se întunecă de supărări, şi de grijile zilnice şi-şi pierde firea armonioasă; dar cînd învingem mîhni-
rea şi întrezărim ţinta vieţii, el scapă din zăgazuri asemeni izvorului abătut din albie şi se preface în cîntec.
Hl-HO
Iată adevăruri veşnice.
ŞUN
Un împărat, mai mult decît oricare dintre muritori, trebuie să cultive muzica, pentru că temelia împărăţiei este armonia. Un clopoţel ce sună prea devreme ori prea tîrziu strică rînduiala. Şi afară de aceasta, iubiţi curteni, sunetul unui adevărat împărat năzuieşte către liniştea şi nepăsarea cînte-cului. Ura, mînia, dragostea furtunoasă, invidia, slăbiciunea părintească ori fiiască, aceste toate turbură fiinţa cerească a unui călăuzitor de oameni. De aceea un împărat iscusit se spală în fiece zi cu cîntec şi armonie. Rămîneţi în pace, veneraţi curteni.
(Ies; intră San-Miaa, Kong-Kong, Kuan, Huan-Teu,  Yn-Ce-Ciu;  toţi   vor   vorbi aproape in şoaptă.)
SAN-MIAO
Tan-Ciu şi Siang n-au putut răpune pe Şun. Trebuie să găsim altă cale.
HUAN-TEU
Pot să încerce din nou cu alt prilej.
SAN-MIAO
Ei singuri nu mai pot îndrăzni, căci Şun îi bănuieşte şi-i supraveghează.
YN-CE-C1U
Să-1 atragem pe Şun la petreceri şi acolo să-1 omorim după cum vor îngădui împrejurările.
SAN-MIAO
Şun e sobru. Mănîncă şi acum numai fructe uscate, bînd apă, iar la vînătoare nu merge decît cu ai săi.
KUAN
Cînd va porni să cerceteze împărăţia să-i aţinem calea.
SAN-MIAO
Şun nu va călători prin provincii atîta vreme cît trăieşte Yao, din prefăcută supunere faţă de împăratul băţrîn.
KONO-KONO
Să chemăm prinţii barbari să năvălească în ţară.
SAN-MIAO
Nu vor îndrăzni. Faima de bărbat straşnic a lui Şun stăpîneşte, ca şi muntele Tai-Şan, pînă în depărtări.
HUAN-TEU
Să-i facem vrăji. Tu ai înţelegere cu duhurile negre.
SAN-MIAO
Şun e apărat de duhurile bune.
HUAN-TEU
Atunci vom pieri.
SAN-MIAO
Nu-i decît o cale: să înteţim ura familiei lui îm-potrivă-i. Dar mai ales s-o înrăim pe onorata Siuan-Siang. Ura unei mame vitrege nu cunoaşte margini: ea întrece în născocire pe a demonilor subpămînteni.
KUAN
Sfatul îmi place. Să mergem.
(Ies; intră Şun,  Yu,  Y, Ki, Kao-Yao, Sie.)
ŞUN
Aşadar, prieteni, socotiţi şi voi că un frate trebuie să se poarte cu iubire faţă de fratele său, avînd mereu grija vieţii lui.
YU
De bună seamă.
ŞUN
Ce-ar merita un frate care nu şi-ar îndeplini această sacră datorie?
KAO-YAO
Pedeapsa cea mai grea.
ŞUN
Dar dacă acest frate se va căi şi aducîndu-şi aminte de legea sacră a familiei, se va întoarce cu dragoste către fratele său, nu va merita el iertarea ?
Y
Desigur. Dea Cerul înstelat ca Siang să capete alt cuget.
ŞUN
Eu sînt fratele vinovat care vreau să mă îndrept.
KI (aparte )
Vorbele lui Şun sînt neaşteptate.
ŞUN
Am păcătuit faţă de Siang, lăsîndu-1 părăsit şi neîntrebuinţat. îmi voi răscumpăra greşala, facîndu-I
prinţ vasal de Yeu-Pi. Treburile cîrmuirii îi vor întări sufletul iar încrederea noastră va vindeca cugetul său de gînduri negre. Căutaţi pe fratele meu Siang.
(Ies toţi; intră Siang.) SIANO
(contemplind sabia, pavăza, lancea, arcul, lăuta, expuse în colţurile antecamerei)
Şun mă cheamă. De nu cumva nutreşte împotrivă-mi vreun cuget ascuns, se desfătează dînd porunci alor săi. El nu este acum numai fratele întîi născut cu puteri de părinte, ci prinţul împărătesc, împăratul adevărat, pe lîngă care Yao e o umbră cu tălpile în mormîntul strămoşilor. Toţi trebuie să ne prosternăm la picioarele lui. Cu toate acestea, cîteodata un glas din fundul inimii îmi şopteşte că Şun merită iubirea. Nu-mi aduc aminte să-mi fi făcut ceva care să nu fie frăţesc şi nobil. Tocmai aceasta îmi răscoleşte ciuda. Plăcerea de a face binele este neasemuit mai mare decît aceea de a-1 primi. Sa fii mereu supus, ocrotit, să nu poţi porunci, să nu fii slobod a hotărî singur. Urăsc pe Şun, urăsc pe Şun! Numai moartea lui îmi va alina fierea. Nu am trebuinţă de averile lui. Boii şi oile lui fie ale părinţilor mei; lor le las hambarele şi grînele lui Şun. Dar Ciuang şi Kiang sînt ale mele. Lăuta aceasta care vrăjeşte urechile curtenilor şi-i face supuşi o vreau. Lancea aceasta şi pavăza m-ar face respectat Ia război. Arcul acesta care urneşte aerul şi-1 pune să cînte mi-ar da întîietate printre tinerii prinţi ai imperiului. Iar sabia aceasta lată, turnată în vremuri imemoriale pentru o lume de uriaşi, o
visez din anii fragezi ai copilăriei.
(Intră Şun,)
ŞUN
Siang, m-am născut, precum ştii, Ia Ciu-Fung, mai aproape de locul unde răsare soarele din dudul găunos. Fiul Cerului era departe şi strălucirea Iui o închipuia prinţul vasal al locului. El făcea legătura între împărat şi norod şi se străduia să înfăptuiască virtuţile. Ieşea împreună cu ai săi la muncile cîmpu-lui, jertfea spiritelor celor cinci anotimpuri cîte un bou negru sau roşcat, după cum era trebuinţă de apă ori de arşiţă. O, ce viaţă simplă şi sănătoasă, ferită de zgomotul marilor cetăţi. Prinţul este braţul prin care voinţa împăratului se întinde pînă la graniţele ţării. Siang, fii un asemenea braţ credincios şi puternic. Te fac prinţ vasal în provincia Yeu-Pi. Ia-ţi cai, veşminte de preţ, care, vite şi pleacă.
(Siang se înclină, Şun iese.) SIANO
Fratele meu voieşte să mă înlăture de la curte fa-cîndu-mă prinţ într-o provincie îndepărtată. Oamenii din Yeu-Pi sînt pricinaşi, cu mîna pe cuţit în orice împrejurare. Peste un astfel de cuib de hoţi mă pune Şun cîrmuitor, ca să mă scoată din calea gingaşelor Ciuang şi Kiang. Fie! Voi fi un prinţ învrăjbit, urmat de o ceată de ucigaşi. îmi voi face din Yeu-Pi o tabără de război. Dar înainte de a pleca, să cer sfatul mamei mele, onoratei Siuan-Siang, şi mai ales al iscusitului San-Miao. Slujitori, să mi se aducă îndată un cal înşeuat.
SLUJITORUL
Dorinţa graţiosului prinţ vasal de Yeu-Pi va fi numaidecît adusă la îndeplinire.
SIANO
Plăcerea de a porunci e neasemuită.
(Iese; intră Ku-Seu şi Siuan-Siang.) SIUAN-SIANG
Ku-Seu, eşti tu tatăl, stăpînul familiei care porunceşte copiilor şi-i pedepseşte cînd sînt neascultători?
KU-SEU
Sînt.
SIUAN-SIANQ
Atunci pentru ce Şun îşi pierde vremea şi nu face munca trebuitoare casei?
KU-SEU
Şun este prinţ al reşedinţei imperiale, prins cu îndeletnicirile obşteşti. Cum pot să-1 chem pentru lucrările casnice?
SIUAN-SIANG
Nu este nimic mai presus ca un părinte, şi un tată rămîne tată orice ar deveni fiul său.
KU-SEU
Aşa gîndesc şi eu.
SIUAN-SIANG
Şi apoi Şun nu e împărat ca să poruncească tuturor, el este numai moştenitor. Mă mir că Yao stă la o parte şi toată lumea se închină în faţa lui Şun ca la singurul împărat.
KU-SEU
Cerul n-are doi sori, norodul n-are doi stăpîni.
SIUAN-SIANO
Atunci Yao este singur împărat.
KU-SEU
Mulţimea proastă nu vede pe cer decît pe Şun.
SIUAN-SIANG
Oh, duh îndurător al Strămoaşei mele, cu cine-mi duc zilele; cu un om slab, încălecat de copii.
KU-SEU
Te înşeli, iubită consoartă, mîna aceasta a ţinut sabia cu care a vrut să pedepsească un fiu nesupus.
SIUAN-SIANG
Da, ca să afle toată suflarea că venerabilul Ku-Seu umblă să-şi piardă feciorul. Şun a devenit bănuitor, mă tem de viaţa lui Siang şi de viaţa noastră.
KU-SEU
Puterea mea părintească va preîntlmpina răul. Şun este fiul meu şi trebuie să vadă de gospodărie. Ce lucrare grabnică socoteşti că i se poate încredinţa, onorată Siuan-Siang?
SIUAN-SIANG
Hambarul cel mare de grîne, din deal, a rămas neacoperit de cînd Şun îşi pierde vremea la curte. Ploaia intră în el şi putrezeşte grinzile. Şun şi-a făcut pentru el şuri şi pătule ca nişte palate, lăsînd ograda părintească de ruşine. în loc să ţinem grîul şi orezul, am umplut hambarul cu fin. Să-1 pui pe feciorul tău să sfîrşească acoperişul, făcîndu-1 ţuguiat şi înalt ca un turn împărătesc, cu grinzi cioplite şi vopsite cu lac roşu. Să nu se dea jos de acolo pînă ce nu isprăveşte totul. îi vom trimite
de mîncare acolo sus. (Mai încet.) Poate pînă atunci dă un trăsnet în şură şi-mi uşurează sufletul necăjit. Dacă nu cade trăsnetul, focul se poate aprinde şi altfel. Stăpînul trebuie să vegheze ce fac argaţii săi, să meargă seara cu facla în mînâ în jurul hambarului. Dacă o scînteie sare de la faclă la fîn nu e vina lui. Ku-Seu, mă înţelegi tu?
KU-SEU
înţeleg că un tată trebuie să fie ajutorat de fiul său mai mare. Mă duc să dau porunci.
SIUAN-SIANG
Fii tare. Nu te lăsa înduioşat. (Iese.)
KU-SEU
Hei, slujitori, chemaţi îndată pe fiul meu.
SLUJITORUL
înapoi, stringe-ţi haina şi pleacă-te după rituri.
KU-SEU
Slugă obraznică, un tată nu se închină în faţa uşii fiului, fie ea şi de jad verde. Am să pun să-ţi reteze picioarele să nu te mai poţi urni de acolo.
ALT SLUJITOR
Venerabile tată al stăpînului nostru luminat, iar-tă-ne, nu facem decît să urmăm riturile. Un prinţ împărătesc este alături de Fiul Cerului mai presus de orice muritor.
KU-SEU
Nimic nu e mai presus decît un tată.
SLUJITORUL
Merg să vestesc pe sfetnicul celor trei ceremonii.
(Intra Şun.)
ŞUN
Nu este nevoie. De ce n-aţi dat voie înăuntru tatălui meu ?
SLUJITORUL
Slăvite, riturile 1 Părintele eminent al Slavei tale n-a făcut ceremoniile cerute de pravili.
ŞUN
Scutesc pe tatăl meu de asemenea osteneli. Părinte venerat, mă închin ţie.
KU-SEU
Slujitorii tăi obraznici m-au jignit, Şun, au vătămat slaba noastră fiinţă!
SUN
Slujitorii mei s-au purtat după riturile imprescriptibile. Vina este a mea, căci n-am alergat mai repede la glasul părintesc. Ce doreşte iubitul meu tată?
KU-SEU
Şun, eu şi mama ta, onorata Siuan-Siang, îţi poruncim cu toată autoritatea paternă să mergi fără întîrziere să pui acoperiş la hambarul cel mare de pe deal. Să-I faci ţuguiat şi înalt ca un turn împărătesc, cu grinzi cioplite şi boite cu lac roşu. Să nu te dai jos — aceasta-i dorinţa mamei tale — pînă ce nu isprăveşti totul. îţi vom trimite de mîncare sus.
ŞUN
Tată, poruncile tale şi ale mamei mele sînt sfinte pentru mine. Nu se va zice sub domnia lui Şun că un fiu a nesocotit cuvintele părinteşti. împăratul să fie împărat, sfetnicul sfetnic, tatăl tată şi fiul fiu. Veş-mîntul meu imperial împodobit cu semnele soarelui
şi lunei va fîlfîi pe grinda cea mai de sus cît timp voi săvîrşi lucrările folositoare ale dulgheriei. Capul mi se va odihni pe o grămadă de fin. Fii liniştit.
KU-SEU
Bine faci, fiul meu. ('Aparte.) Mă duc să vestesc pe San-Miao şi pe ceilalţi. (Iese.)
ŞUN
Să vină onorabilii sfetnici. (Intra" Yu, Y, Ki, Kao-Yao, Sie.) Spuneţi-mi, iubiţi fraţi, ce se mai petrece în ţară?
YU
Cu durere te vestesc că n-am putut îndupleca pe tatăl meu de a lăsa slobode lucrările noastre. Aceasta aduce multă turburare pe tot cursul rîului Wei. Apa stă pe moşia lui şi nu vine îndestulă mai la vale.
ŞUN
Yu, ca să nu mai ai nici o pricină cu tatăl tău, decretez că rîul Wei face un ocol pe lîngă moşia lui Kuan. Pune să se scurteze albia şi abate rîul pe o nouă cale, în afara moşiei. Astfel apa îşi va urma neîmpiedicată drumul iar tu nu vei mai face pe moşia părintească fapte neplăcute tatălui tău.
KI
Iar arăturile lui Kuan se vor usca de seceta.
Y
Ce voi face eu cu ucigaşii din provincia lui San-Miao, care sting focurile şi pun capcane oamenilor noştri?
ŞUN
Făgăduieşte-le simbrie bună, fa cu ei o armată şi trimite-o la hotarele de miazănoapte unde sîntem
supăraţi de barbari. Firile gîlcevitoare uită o pricină prin alta. Hoţii se prind cu hoţi.
y
Am să-ţi urmez porunca întocmai.
KI
în ţinutul lui Kong-Kong oamenii sînt nărăvaşi, încît nu le e greu să asculte îndemnurile rele ale stă-pînului. îmi bat capul şi nu le dau de rost. De n-ar fi. Kong-Kong...
ŞUN
în loc să-i iei lui Kong-Kong stăpînirea moşiei lui, ceea ce e mai primejdios, deoarece nobilii se vor teme şi se vor uni împotriva noastră, ridică pe toţi locuitorii din acele părţi şi du-i în alte ţinuturi, risipin-du-i ca să nu rămînă mulţi laolaltă, iar lui Kong-Kong hărăzeşte-i din mila noastră imperială tot atîtea capete de oameni harnici şi potrivnici îndemnurilor proaste.
YU
Minunată hotărîre! Cine va cîrti împotriva cui răsplăteşte cu supuşi mai vrednici ?
kao-yao
Dar ce vom face cu aceia care nu se supun legilor, zădărnicind sentinţele judecătoreşti î
ŞUN
Trage pe judecători din acele locuri şi învaţă pe dregători să ocrotească pe faţă jafurile împotriva nesupuşilor, închide ochii o vreme în faţa fărădelegii pînă ce oamenii se vor hotărî să-ţi ceară judecători. Dacă nici aşa nu vei izbuti, scoate-i pe toţi de acolo şi risipeşte-i în alte locuri cu oameni cinstiţi.
kao-yao - .
Aşa voi face.
SIE
Mărite Şun, senine şi ştiri din toate părţile mă ncredinţează că graţiosul prinţ San-Miao, împreună cu venerabilii Kong-Kong, Huan-Teu, Yn-Ce-Ciu şi Kuan uneltesc la curte lucruri ce pot fi spre primejdia vieţii tale. Nu găseşti cu cale să-i îndepărtăm de reşedinţa împărătească — aceasta-i şi părerea fraţilor mei sfetnici — trimiţîndu-i la moşiile lor?
ŞUN
Dimpotrivă. Izgonindu-i la moşii, le vom da prilej să strice pe mai mulţi. Aici sînt sub ochii voştri. Să-i ţinem cu mari cinstiri şi măguliri, fără vreo slujbă adevărată, ca să-i impiedicăm să scape de sub supravegherea noastră.
un slujitor
Luminos prinţ împărătesc, turnătorul curţii, auzind că ţii divan, a venit să se prosterne la picioarele tale cu o jalbă.
ŞUN
Să se înfăţişeze. (Turnătorul intră,) Ce pricină te aduce, meştere turnător?
TURNĂTORUL
O mare întrebare chinuie sufletul meu şi am venit să cer sfatul celui mai înţelept om de sub cer. Din porunca ta am topit metale ca să torn cu ele o căldare de patru coţi înălţime, împodobită de jur împrejur cu şirurile pravilelor.
SIE
într-adevăr, i-am dat învăţăturile să le sape în tiparul căldării ca să rămînă acolo scrise de veci.
turnătorul
Metalele au fiert în cuptor suflate de trei sute de băieţi şi trei sute de fecioare. Cînd am stropit fiertura cu apă rece am văzut că se bulbuca, semn că duhul amestecului era de parte bărbătească. Am turnat fiertura în tipar, dar căldarea a crăpat şi s-a risipit. De trei ori am încercat zadarnic. Bănuiam ce înseamnă aceasta. Intrebînd pe cititorii de semne, m-am lămurit că duhul metalului fiind bărbat doreşte să se împerecheze cu tînăra mea nevastă. Acum, ce-i de făcut? Dacă nu fac voia duhului, nu pot îndeplini porunca ta. Să-mi arunc nevasta în cuptor, nu mă lasă inima, oricît de mare ar fi cinstea însoţirii cu un duh. Curmă îndoiala din sufletul meu, Slăvite.
şun
(încet, către sfetnici.) Superstiţii barbarei A le înlătura cu totul nu-i cu putinţă fără cîrtire din partea norodului. (Tare.) Meşter turnător, cine dă o parte dă totul. Nu-i de trebuinţă să arunci pe femeia ta în cuptor, ci numai cîteva şuviţe de păr şi unghii. Duhul va cunoaşte astfel mireasma trupului nevestei tale şi se va veseli. Şi fiindcă s-ar putea să te înşeli cumva asupra părţii duhului, care poate să fie şi femeie, taie-ţi şi ţie unghiile şi cîteva şuviţe de păr şi aruncă-Ie în cuptor. Astfel duhul, bărbat ori femeie, îşi va găsi pereche.
turnătorul
Slăvite Şun, fie-ţi binecuvîntată mintea ta dreaptă, (Iese.)
şun
Duhurile, fiind zămislite din înţelepciunea veşnică, nu pot cere omului jertfa vieţii lui. Legăturile noastre cu lumea lor se fac prin simboluri.
SLUJITORUL
F Slăvite, un om care a văzut pe turnător ieşind din
divan cu sfatul Strălucirii tale vrea neapărat să se întindă la picioarele tronului. El zice că numai înţelepciunea ta poate să-1 scape de necazuri.
i
ŞUN
i în ce pricină?
SLUJITORUL
Pe cit am înţeles, ogorul nu-i dă roade şi el crede ( că geniile rele îl năpăstuiesc.
ŞUN
Spune omului că prinţul imperial e obosit de treburile ţării, nu poate sta de vorbă cu norodul. 1 Cît despre roade, să se ducă la ţăranul al cărui
ogor va fi mai rodnic şi pe acela să-1 întrebe.
I (Slujitorul iese.)
YU
Iartă-mi prostia,  măreţe  Şun, luminează-mă. ^ Adineaori ai primit pe turnător, acum îndepărtezi
un om din popor. Oare norodul nu va spune că prinţul reşedinţei împărăteşti nu voieşte să ştie de păsurile lui?
t. ŞUN
Iubite Yu, era odată un prinţ, bun la inimă dar rău cîrmuitor. în ţara lui oamenii treceau apele pe la vaduri, cu piciorul, nefiind poduri. Unii rugau pe prinţ să-i ia în carul lui cînd trecea riul, iar prinţul, milos, îşi pierdea vremea făcînd pe podarul. N-ar fi ; fost mai cuminte să fi stat tihnit în palatul lui şi
să fi poruncit să se facă punţi ? Cîtmuitorul de ţară veghează cu grijă şi dreptate peste tot, dar se poate
f
feri fără păcat din calea mulţimii. Căci ce prinţ, oricît de binevoitor, ar putea petrece peste rîu pe toţi supuşii întîlniţi în cale ? Dacă aş sta de vorbă cu fieştecare supus, o domnie nu mi-ar fi de ajuns.
YU
Acum te-am înţeles, adîncule Şun. Ca păstor de oameni eşti nevoit să cauţi singurătatea şi depărtarea spre a putea judeca fără părtinire.
ŞUN
Da. însă mai întîi trebuie să cunoşti ţinta către care se cade să tinzi, sau rostul tău adevărat, şi numai după aceea să iei o hotărîre; luînd hotărîrea poţi avea sufletul liniştit şi împăcat; sufletul fiind liniştit şi împăcat, poţi să te bucuri de acea tihnă desăvîrşită pe care nimic n-o poate turbura; cînd ai ajuns să te bucuri de acea tihnă desăvîrşită pe care nimic n-o poate turbura, poţi să cugeti şi să-ţi faci o judecată asupra miezului lucrurilor; cînd ai cugetat şi ţi-ai făcut o judecată asupra miezului lucrurilor, poţi atinge starea de desăvîrşire.
SIE (aparte)
Voi pune să se sape aceste cuvinte minunate pe o căldare de bronz.
ŞUN
Mergeţi în pace, iubiţi fraţi. (Y, Ki, Kao-Yao, Sie ies.) Cinstite Yu, rămîi. Am făgăduit tatălui meu să-i acopăr hambarul cel mare de grîne. Vei veghea în lipsa mea,
yu
De ce această grabă 7
ŞUN
Cînd frunza îngălbeneşte, zice cîntecul, urcă-te în pripă pe casă şi drege-ţi acoperişul.
yu
Onoratul tău tată are la îndemînă alţi oameni. Pentru ce te duci tu, slăvite Şun ?
ŞUN
Pentru că părinţii mei mi-au poruncit. Dacă mi-ar fi spus: ia în braţe muntele Tai-Şan şi du-1 în oceanul de miazănoapte, aş fi putut răspunde: nu pot, căci acesta e adevărul. Dar dacă părintele meu îmi porunceşte să sfîrşesc hambarul, nu-i chip a mă da înapoi, lucrul fiind cu putinţă.
yu
Aş îndrăzni să spun că poţi trimite pe altul în locu-ţi. Sfetnicii sînt braţele şi picioarele tale şi ceea ce fac ei se cheamă că tu faci.
ŞUN
Da. Dar sfetnicii nu sînt fiii tatălui meu, iar acum e vorba de o poruncă a unui tată către fiul său.
yu
Tatăl ar putea să se gîndească la grijile cele mari ale unui prinţ împărătesc.
ŞUN
; Nu pot şti ce gîndeşte veneratul Ku-Seu. Eu însă
mă port cum se cuvine faţă de părinţii mei, faţă de fraţii şi femeile mele, ca să călăuzesc bine ţara, care nu e decît o familie.
r
Hambarul e înalt, departe de orice apă; de s-ar întîmpla, ferească Cerul, vreo nenorocire, cu greu ţi s-ar putea da ajutor.
şun
(către slujitori)
Slujitori, luaţi acest veşmînt împărătesc şi du-ceţi-1 în hambarul de pe deal. Atîrnaţi-1 de grinda cea mai de sus. (Către Yu.) Un proverb spune: Plugul bun n-ajunge, mai trebuie şi ploaie. Bolta ' înstelată e nepătrunsă pentru mintea noastră. \
yu
Scările hambarului sînt neînchipuit de uşoare şi subţiri, schelele putrede de ploaie. Cineva le-ar putea ridica cu uşurinţă.
şun
Mi-ar fi greu ca oarecine să spună: vedeţi ce hambar rău au părinţii lui Şun, ale lui sînt trainice j şi încăpătoare.
yu
Cum te-ai putea coborî jos, dacă oameni răi ar da foc finului?
şun
Cînd eram acolo sus am compus un poem:
Pasărea Yuan zboară pină la cer, Peştele se scufundă pînă In prăpăstii.
Privirea îmi alerga departe peste cîmpuri şi păduri şi sufletul începuse să nutrească dorul schivniciei. Atunci m-a ademenit gîndul să arunc într-o zi sche- ; lele şi să rămîn sus, deasupra lumii, pînă ce m-aş fi pătruns de frumuseţea singurătăţii. Greierii ţîrîiau, 10a   Yu, în jurul meu, de la călcîiele mele pînă Ia mar-
ginea împărăţiei. Cînd credeam că am dat unuia de urmă, el răspundea din lună. Ca să mă pot da jos mi-am adus o frînghie lungă de mătase pe care. am ascuns-o după o grindă. Din păcate, alte griji m-au cuprins şi m-am coborît pe scări.
yu
Slăvite Şun, iartă-mi îngustimea minţii. Nu trebuia să mă îndoiesc de prevederea ta.
ŞUN
Fii fara grijă, Yu. Iată încă două versuri compuse în podul hambarului:
Zămislirile tainice ale Cerului N-au nici sunet, nici miros.
YU
Le voi învăţa pe de rost,
(Ies; intră Yn-Ce-Cîu, Huan-Teu ţi Kong-Kong.)
yn-cb-ciu
Şun este avar, iară grijă pentru curtenii şi vasalii săi. Sînt lihnit de foame. La masa lui nu vezi decît castraveţi, pepeni şi poame uscate. Dacă îţi dă carne, atunci e ce-i mai de rînd: maţe de lup, rinichi de cîine, creier de purcel de lapte, măruntaie de peşte ori mai de cerb. La ospeţele Iui Yao găseai melci în oţet, pilaf de fazan, fiertură de iepure şi de cîine, peşte proaspăt umplut cu icre sărate, tocătură de crap, friptură de broască ţestoasă şi cîte şi mai cîte ! Am ajuns să mă duc la temple să mănînc de la masa jertfelor.
huan-teu
Eu, să-ţi spun drept, nu sînt mîncăcios; mă mulţumesc cu brînză de soia şi cu must de prune. Nu mă simt bine aici din pricina asprimii moravurilor, iov
KONG-KONG
Şun nu ţine tradiţia curţilor împărăteşti. E adevărat că umblă îmbrăcat în haine brodate cu fir şi desfăşură mare fast. însă trece cu vederea pe curteni, n-ascultă vorbele bătrînilor.
YN-CE-CIU
în cele ce bănuiesc că se vor petrece, daţi-mi voie să fiu măsurat şi să mă trag ceva mai la o parte. Totul e pentru tineri, bătrînii n-au ce cîştiga. Am nevoie de linişte. Tan-Ciu, fireşte, îşi apără moştenirea, Siang umblă să ia locul fratelui, Kuan e ambiţios. Eu însă n-am dor iuţi nebune. Slaba mea fiinţă doreşte bunăstarea.
HUAN-TBU
La drept vorbind, nici eu nu am visuri mari. Aveam o slujbă tihnită pe care mi-a răpit-o un om vrăjmaş al odihnei.
KONQ-KONG
Pentru un curtean schimbarea nu-i lucru bun: Ce mi-e Fu şi ce mi-e Pu!
(5« aud lovituri de ciacan In fund.)
YN-CE-CIU
Au2iţi?
HUAN-TEU
Oarecine bate cu ciocanul într-o grindă. Iată-1 şi pe venerabilul Kuan.
(Intra Kuan.)
KUAN
Graţiosul prinţ San-Miao ne-a chemat. Nu mă îndoiesc că pentru o consfătuire ce nu suferă în-tîrziere. Dar mă întreb ce anume pune la cale.
YN-CB-CIU
Vom şti îndată.
KUAN
Sînt un om bătrîn, fără ambiţii, n-aş voi să fac un pas primejdios. Meargă înainte cei tineri, ca Tan-Ciu ori Siang. Dacă unul din ei ar ajunge împărat m-aş mulţumi să fiu king. (Aparte.,) Apoi l-aş iigoni!
HUAN-TEU
Ne potrivim în gînduri.
(Bătăi de ciocan mai dese.)
KUAN
Dar ce bate astfel? Oh, priviţi, colo sus în hambarul de pe deal fîlfîie ca un steag veşmîntul imperial. Oare ce s-a întîmplat ?
(Intră San-Miao.)
SAN-MIAO
Şun, prinţul împărătesc cu însuşiri minunate, pune coperiş pe hambarul tatălui său, onorabilul Ku-Seu. Este un fiu care ascultă cu sfinţenie poruncile părinţilor.
KONO-KONO
O, aşadar aceasta! Graţia ta ne va împărtăşi de bună seamă gîndurile ce o muncesc în această neaşteptată împrejurare.
SAN-MIAO
Prevăd întîmplări neobişnuite, inima mea se strînge de o presimţire rea. Să stăm pe aproape ca să fim Ia îndemînă.
YN-CE-CIU
Atît de aproape ca să tragem folos la kbîndă, destul de departe ca să fugim de va fi primejdie.
HUAN-TEU
Aceasta-i întocmai părerea mea.
SAN-MIAO
Şun e un bărbat pătrunzător şi ascuns, înconjurat ca un cioban de cîini buni. Nu poţi să-i furi oile cu uşurinţă. Eu n-am pentru mine nici o dorinţă. Voiesc numai să fac binele unor fiinţe crude şi fără ştiinţa lumii. Siang şi Tan-Ciu au cerut sprijinul nostru sufletesc.
KUAN
Le-ai dat vreun sfat ?
SAN-MIAO
Aş vrea să-i văd mulţumiţi, puşi la locul ce li se cuvine. (Aparte..) îmi va fi uşor să-i înlătur.
YN-CE-CIU
Tan-Ciu şi Siang vin. Au aerul foarte mîniat.
SAN-MIAO
Oare!
(întră Tan-Ciu fi Siang.) TAN-CIU
Cum lămureşti, graţios prinţ San-Miao, că ai făgăduit lui Siang scaunul împărătesc care mi se cade mie ?
S1ANO
Cum se face, graţios prinţ, că ai făgăduit lui Tan-Ciu tot ce mi-ai dat nădejde că pot căpăta eu ?
SAN-MIAO
Sînt un om năpăstuit pe nedrept.
TAN-CIU
Scaunul ceresc este al meu, ca fiu al eminentului 111 Yao.
si ANO
Tot ce este al lui Şun cade pe drept în moştenirea mea.
SAN-MIAO
N-am zis altfel. Voieşti tu Tan-Ciu să-i iei lui Siang pe Ciuang şi Kiang ?
TAN-CIU
Nicidecum.
SAN-MIAO
Socoteşti tu, Siang, că Tan-Ciu nu-i vrednic să recapete iubirea tatălui său ?
SIANO
N-am zis altfel.
TAN-CIU
Nu-i vorba de iubire, ci de tronul ceresc.
SIANO
Onorata mea mamă Siuan-Siang îl doreşte pentru mine.
SAN-MIAO
O, tineri iară minte, care vă certaţi pentru pasărea din pom în loc sa trageţi cu arcul. Vrajba voastră întăreşte pe Şun.
TAN-CIU
Pentru ce ne amăgeşti ?
SAN-MIAO
Fiţi cu dreptate, iubiţi fii sufleteşti, aveţi îngăduinţă frăţească unul pentru altul. Tu, Siang, vrei să iei soţiile lui Şun, arcul, sabia şi celelalte lucruri scumpe. Le vei avea. Lasă-1 pe Tan-Ciu să-şi recapete tronul, iar el te va face king sau prinţ al iese- m
dinţei imperiale. (Aparte.) Fii cu răbdare. Ca ginere al lui Yao îl vei alunga.
SIANO
Sînt mulţumit.
SAN-MIAO
Tan-Ciu, tu vrei tronul tatălui tău, însă Siang va fi bărbatul surorilor tale, e drept să-i dai o slujbă cinstită, să-1 faci prinţ al locaşului împărătesc. (Aparte.) îl vei surghiuni numaidecît.
TAN-CIU
Sînt mulţumit.
SAN-MIAO
De vreme ce v-aţi împăcat, veniţi să va împărtăşesc o ştire de seamă, (li ia deoparte şi le şopteşte ceva).
TAN-CIU 91 SIANO
Alergăm. (Ies repede.)
SAN-MIAO
Cînd stau laolaltă cu tinerii, mă simt un om sprinten. Aş merge bucuros la o vînătoare de noapte pe lumina faclelor. Venerabili curteni, Siang şi Tan-Ciu s-au dus să numere stelele. Pînă ne vor da o ştire, nu găsiţi nimerit să ne ascuţim mintea cu o petrecere literară 7
KONG-KONG
Asemenea întreceri erau în cinste la curţile noastre.
SAN-MIAO
întîlnindu-mă cu onorabilul Yu, acesta mi-a recitat nişte stihuri noi ale măritului Şun:
Zămislirile tainice ale Cerului N-au nici sunet, nici miros.
Care socotiţi să fie tîlcul lor?
YN-CE-CIU
Eu gîndesc că prin zămisliri ale Cerului, Şun se înţelege pe sine, fiind el un Fiu al Cerului, adică împărat. Zice «tainice », fiindcă chemarea lui la tron nu era bănuită de nimeni, rîndul părînd a fi al lui Tan-Ciu. « N-au nici sunet, nici miros ». Fiul Cerului — acesta e gîndul lui — nu e simţitor nici pentru sunetul cupei, nici pentru aroma mîncăru-rilor, el despreţuieşte lumea noastră pămîntească. Precum e şi adevărul. Şun nu bea şi nu mănîncă, el e un adevărat pustnic.
HUAN-TEU
Ai multă pătrundere, onorate Yn-Ce-Ciu, însă cred că tălmăceşti după propria-ţi fire. Şun nu-i duşmanul sunetelor, căci el e compunătorul vestitelor cîntece şao-wu. Eu văd altfel. Mă învoiesc cu vene-rabilitatea ta că prin « zămislirile tainice ale Cerului » trebuie să înţelegem pe Şun însuşi, însă numai în parte. Şun este Cerul, cum am zice, cugetul, iar zămislirile tainice înseamnă gîndurile lui ascunse. Prin urmare: gîndurile ascunse ale lui Şun sînt fără sunet şi miros, cu alte cuvinte aşa de nepătrunse că nu le poate auzi pisica şi mirosi copoiul. Luaţi seama. Şun ne pregăteşte o răzbunare groaznică.
KONG-KONG
Oare nu te laşi împins de o teamă afară din cale cînd faci asemenea tălmăcire? Eu aş dezlega ceva mai neted. Cerul este mintea, primesc, zămislirile Cerului vra să zică faptele cuminţi. Ei bine, faptele cuminţi n-au nici sunet, nici miros, adică sînt tainice. Cum ai spune: să nu-ţi ştie dreapta ce-ţi face stînga. învăţătură înţeleaptă pentru un curtean.
KUAN
Părerea mea e că lucrul este mai adînc. Şun îşi dă pe faţă o temere, o tristă presimţire. Zămislire a Cerului nu poate să însemne decît « Fiu al Cerului », împărat, cum a zis onorabilul Yn-Ce-Ciu. Fiii Cerului cei tainici, adică hotărîţi peste prevederile oamenilor, vin fără sunet şi miros, pe neaşteptate. Şun simte că nu-i el cel menit a fi împărat şi că Cerul va trimite pe adevăratul fiu, zămislit în taină dintr-o fiinţă divină şi o fecioară-mamă.
SAN-MIAO (ironic)
Fii treaz, venerate Kuan, de vreme ce eşti o astfel de zămisleală. Cît despre mine, eu tălmăcesc aşa: Zămislirile, adică osîndele, tainice, negîndite ale Cerului, vor fi fără sunet şi fără miros. Adică eu, Şun, nu voi muri de zgomot — trăsnet, sabie şi celelalte — nici de putreziciune, ci voi pieri, mistuindu-mă cu carne şi oase, fără sunet şi miros. (Se aude o surpătură puternică de schele.) Siang şi Tan-Ciu au sfîrşit de numărat stelele!
YN-CE-CIU
Ce s-a întîmplat, graţios prinţ San-Miao, ce s-a întîmplat?
HUAN-TEU
Nu ne ţine în neştiinţa!
SAN-MIAO
Şoarecele s-a prins în capcană. Veniţi cu mine.
des.)
GLASURI
Schelele hambarului s-au prăbuşit! Aduceţi facle 1 (Intră Hi-Ho si Hu-Hc.)
HI-HO
Măreţul Şun ar trebui să se poarte cu mai multa grijă de sine. Hambarul e înalt ca un brad uriaş, aducerea scărilor e anevoioasă. Schelele păreau trainice, cum de-au putut să se surpe î
HU-HE
Fără ajutorul unor mîini rele nu s-ar fi surpat. Siang şi Tan-Ciu dădeau tîrcoale hambarului. Nu cumva Şun se juca şi acum cu ei ?
HI-HO
Dacă e aşa mă tem de mai rău. Repede. Şura e înţesată cu fin. Scări, să se-aducă scări.
(Ies; se văd in fund oameni cu scări uşoare.) OLASUL LUI KU-SEU
Pentru ce umblaţi cu scări, nu e nevoie de nici
o scară. Fiul meu mi-a spus astfel: «Voi rămîne
sus pînă voi săvîrşi lucrările. Capul mi se va odihni
pe o grămadă de fîn ». Nu trebuie scări, întoarceţi-vă
cu ele înapoi.
(Oamenii cu scările se întorc; Ku-Seu intră în scenă.)
KU-SEU
Cînd fiul are slujbă împărătească, tatăl nu mai e ascultat cum se cade. Toţi se amestecă în treburile mele. Dacă a căzut o schelă parcă a căzut catapeteasma cerului. Şun va şedea acolo pînă mîine dimineaţă. Nu văd pe Siang. Copilul acesta strică totul.
(Intră Siuan-Siang.) SIUAN-SIANG
Bătrîn zăpăcit, pentru ce-ţi pierzi vremea ? Aştepţi să se strîngă lumea, să se ducă cu scări să-1 scoată
pe Şun de pe coperiş? O scînteie şi scăpăm odată de pacoste. O faclă aruncată în fîn. Mişcă-te mai repede, alt prilej nu mai găsim uşor.
KU-SEU
Onorată Siuan-Siang, inima mea se teme, picioarele îmi tremură, sînt bătrîn. Să facă altcineva începutul.
SIUAN-SIANG
Ţii la Şun al tau.
KU-SEU
Nu ţin la Şun, ci la liniştea vieţii mele. Pot fi. văzut. Lucrurile trebuiesc făcute cu socoteală, cu mare socoteală.
SIUAN-SIANO
Duhuri atotputernice, îmi vine să mor! Ku-Seu, te cunosc prea bine, n-ai inimă în tine nici cît rechinul, dar eşti fricos, iubitor de viaţă.
KU-SEU
Plăpînda mea fiinţă mai are puţine zile de trăit.
SIUAN-SIANG
Vom merge împreună, Ku-Seu; eu cu mîinile mele voi arunca tăciunele.
KU-SEU
Aşa da, să mergem, slaba mea făptură are nevoie de ajutor. (Se vede o lumină roşie.) Priveşte, finul a luat foc ! Siang I-a aprins.
SIUAN-SIANO
Dragul meu Siang!
(Ies; intră Yu, Y, Ki, Kao.Yao, Sie.)
în numele Cerului, Yu, trebuie să dăm un ajutor grabnic stăpînului nostru.
KI
Să adunăm oameni, să răscolim fînul, trăgîndu-1 afară pînă ce flăcările n-ajung la grinzile de sus.
KAO-YAO
Să-i aruncăm frînghii ude.
SIE
Am o slugă sprintenă care suferă arşiţa focului.
YU
Priviţi! (Flăcările au cuprins hambarul în în-tregime.)
Yu, pentru ce eşti aşa de liniştit cînd viaţa stăpînului nostru e în primejdie t
yu
Am învăţat liniştea de la Şun. Cu voia Cerului viaţa lui e ferită. De n-ar fi astfel, priviţi şi cugetaţi dacă mai e ceva de făcut. Hambarul se mistuie de flăcări.
KI
în ce chip viaţa lui Şun e ferită ?
yu
Şun avea bănuieli că se va da foc hambarului şi a luat măsuri. Sînt încredinţat că s-a coborît îndată ce a auzit prăbuşirea schelelor. Cînd va putea trece nebăgat în seamă de nimeni, va intra în palat. îmi cufund privirile în întuneric să-1 zăresc.
1
KAO-YAO
Să ieşim în întîmpinarea lui, să-1 căutăm.
YU
Am înţeles că Şun nu vrea acest lucru, precum n-a voit să m-amestece mai mult în pricinile lui de familie. El socoteşte că ceea ce i se înrîmplă ca fiu în ograda părintească nu priveşte, pe sfetnicii săi. Nu trebuie să vadă că-1 vedem, căci i-ar fi ruşine. Unui fiu îi e greu sa se afle că părinţii şi fratele său îi dau foc în hambar.
SIE
Prea adevărat.
YU
Sst. Vine. Să ne ducem fără a fi văzuţi.
(Ies; intră Şun.) ŞUN
Tăciunele grindei nu dogora mai tare ca obrazul
meu ars de ruşine. Abia m-am coborît cu trudă
ca un răufăcător, pe frînghie, şi am zărit din dosul
stîlpului lingă care mă pitisem pe Siang şi pe Tan-Ciu
zvîrlind faclele în inima finului. Tatăl meu şi onorata
Siuan-Siang soseau gîfîind din urmă. Amîndoi îşi
scuturară faclele în hambar fără a privi în sus.
Un tată care-şi dă foc fiului său I Am văzut cu ochii
mei aceasta, deci lucrul este adevărat, însă fapta nu e
în glăsuire cu legea cerească a armoniei, deci nu
e adevărată şi o resping. Decretez că orice fiu care
vede pe tatăl sau înaintînd cu facla spre el este pradă
amăgirilor demonice.
(Se aud glasuri. Şun se dă la o parte. Vin San-1120 Miao şi ceilalţi ai săi cu facle In mină.)
SAN-MIAO
Iubiţi curteni, cred că slăvitul nostru Şun e în primejdie, să alergăm în ajutorul său. Să-1 căutăm cu faclele în hambar.
YN-CE-CIU
S-a pierdut în beznă şi are nevoie de cît mai multă flacără!
HUAN-TEU
Oare să fie adevărat ca măritul Şun arde în para focului ?
KUAN
Aşa nădăjduiesc I Pricina trebuie luminată ! Veniţi cu facle. (Ies.)
GLASURI
Repede apă, spargeţl stavila de la şanţurile cu apă din grădini. Aşa, repede, aşa.
KU-SEU (intti afară, apoi dinăuntru) Nu trebuie apă, nu este îngăduit I
GLASURI
Pentru ce nu trebuie apă î Fiul tău arde!
KU-SEU
Vai, vai, vai, iubitul meu fiu arde, vai, vai, vai, nu pot să-1 ajut cu slaba mea făptură. Nu umblaţi la şanţurile cu apă.
GLASURI
Tată nebun, îţi pierzi fiul. 121
KU-SBU
Zeul Foc doreşte ca sfetnic pe fiul meu, zeul Foc se Împotriveşte.
GLAS
Aruncă apă pe foc şi se va stinge.
KU-SEU
Zeul Foc e în vrăjmăşie cu zeiţa Apă, zeul ne-ar pedepsi.
GLAS
Pedeapsa Cerului cadă asupra ta.
SUN (ascuns)
Focul arde pe obrajii mei.
(Intră Siang.) siang
Nu este colţ pe care să nu-1 fi împuns cu facla, am ridicat cel mai măreţ rug strămoşilor. Hambarul s-a mistuit. Iată-1 se prăbuşeşte, (Intră Tan-Ciu.)
TAN-CIU
Siang, mă duc să vestesc pe tatăl meu Yao că Şun s-a prefăcut în scrum. (Iese.)
(Şun priveşte nemişcat in gol, apoi se îndreaptă încet şi nevăzut spre uşa odăilor lui.)
ŞUN
(îngenuncheat pe o rogojină Intre Ciuang şi Kiang, asemeni îngenuncheate)
Ciuang, Ia ce te gîndeşti tu cînd mă priveşti astfel?
CIUANG
(dă să răspundă, Şun o opreşte cu un gest al mîinii.)
ŞUN
Nu, taci! Femeia să nu turbure cu vorbele limpezimea ochilor ei. Voi răspunde eu pentru tine. Te gîndeşti că sufletul bărbatului e bătut de griji pe care nu le cunoşti şi ai vrea să afli măcar o parte din ele. Kiang, bărtuieşti care sînt acele griji?
KIANG
(dă să răspundă, Şun o împiedică.) ŞUN
Nu, să nu-mi spui! Poate le vei ghici şi atunci mă voi simţi ruşinat de durerile mele şi încovoiat înaintea voastră. Poate nu Ie vei bănui şi atunci îmi va părea rău să vă simt aşa străine. Ochii voştri mi-ajung, ei mîngîie şi vorbesc pe placul inimii mele; paşii voştri mi-ajung, trosnetul moale al încheieturilor voastre tinere mi-aduce aminte că m
am o familie. Ciuang şi Kiang, să nu stricăm armonia divină. După ce s-au ivit cerul şi pămîntul, au fost făcuţi bărbatul şi femeia. Bărbatul a primit din cer principiul luminos al înţelepciunii, din care pricină este aprig ca soarele şi adesea noros ca el; femeia a căpătat rotunzimea adormitoare a lunei care e supusă şi blîndă şi veghează peste culcuşuri. Nebun bărbatul care-şi răneşte femeia cu săgeţile iuţi ale minţii lui. Iubite soţii, odihniţi-mi sufletul un cu cîntec. (Melodic pe coarde). Cîntecul acesta e cuviincios şi măreţ, potrivit pentru un păstor de oameni, dimineaţa, cînd dă porunci sfetnicilor. îmi simt din nou cugetul tare şi armonios.
(Ciuang şi Kiang se ridică uşor şi trag o perdea peste gînditorul Şun; intră Siang).
SIANO
Ziua cea mare a sosit pentru mine. Şun a murit şi vin, să-mi primesc moştenirea. Ciuang şi Kiang, flori văduve, vă iau să-mi împodobesc patul cu voi. Nimeni n-a lăsat fratelui său o avere mai mare ca aceasta. Nu v-aş schimba pe toate comorile din munţii cardinali. Las fratelui vostru Tan-Ciu împărăţia, la nevoie, tatălui meu turmele şi bucatele, dar voi sînteţi ale mele. Şi mai vreau sabia cu teacă purpurie ca să vă apăr, arcul ca să săgetez ochii care v-ar pîndi, lăuta ca să vă cînt. Şun, bietul meu frate, este acum un colb purtat de vînturi. (Se aude cîntec pe coarde.) Cine cîntă acolo? De aci înainte acea lăută vrăjită nu va mai fi atinsă decît de mîinile mele. (Trage perdeaua şi rămîne înmât' murit.)
ŞUN
Ce treburi te aduc la curte în zorii zilei, Siang? 124  Te credeam în drum spre Yeu-Pi.
SIANO
' Slăvite prinţ al locaşului împărătesc şi iubite
frate...
ŞUN
Obrajii tăi sînt roşii, Siang.
SIANO
Vîntul m-a lovit în faţă.
ŞUN
Bietul meu frate! Iată această năframă, Ciuang şi Kiang, ştergeţi de colb obrajii cumnatului vostru.
^ SIANO
Nu merit atîta cinstei
\
ŞUN
Glasul tău, Siang, este stins şi gîfîit.
SIANO
Am venit în goană.
ŞUN
Nu trebuie să mai alergi, frate scump. Pentru ce |        te-ai grăbit?
i
i SIANO
Eram îngrijorat de soarta stăpînului şi fratelui meu mai mare. Hambarul a ars pînă în temelii.
ŞUN
Hambarul a ars într-adevăr. Paguba tatălui nostru e mare şi-1 voi despăgubi.
SIANO
Ne temeam cu toţii de viaţa ta. Te credeam sus. 125
ŞUN
Din întîmplare am avut la mine o frînghie. Cînd focul a izbucnit m-am coborît jos. Eram atît de obosit şi de mîhnit de această întîmplare încît am intrat îndată în iatacul meu.
siano
Cerul merită jertfe pentru grija care ţi-a purtat-o. Mă bucur din toată inima.
şun
Siang, nu poate fi bucurie mai mare ca aceea a unui om care vede pe fratele său dînd semne de iubire. Deoarece eşti ostenit de cale şi de noaptea frămîntată, încuviinţez să mai stai la curtea noastră pînă te vei odihni. Acum, iubite frate, ieşi rogu-te în calea curtenilor, al căror glas se aude, şi convorbeşte cu ei în numele nostru imperial. (Siang iese.) Voi, iubite soţii, mergeţi în tihna odăilor voastre. Iertaţi pe cumnatul vostru care e tînăr şi focos. (Ciuang fi Kiang ies.)
un slujitor
Slăvite, doctorul curţii cere să se închine cu o veste grabnică.
şun
îl aşteptam cu smerenie. (Intră doctorul.) Dacă ai venit să vindeci trupul meu de arsuri, află că trupul meu e nevătămat. Numai sufletul meu are o racilă care nu se mulţumeşte cu leacurile tale. Vorbeşte.
doctorul
Măreţe Şun, n-am venit să te vindec pe tine, ţie-te Cerul sănătos, ca să n-ai nevoie de proasta
mea ştiinţă. îţi aduc o ştire despre starea luminosului împărat Yao.
şun
Strălucitul meu împărat şi părinte este oare bolnav?
doctorul
Mai greu nici nu se poate, cu voia Slavei tale.
şun
Mă mîhneşti cu această veste. Ce boală grea apasă pe trupul cerescului meu stăpîn?
doctorul
O boală pe care nici o doftorie n-o poate vindeca.
şun
Spune-mi partea care suferă.
doctorul
Nu-i locşor care să nu fie bolnav.
şun
Ciudată, neaşteptată boală. Cum lucrează ea ?
doctorul
Pe nesimţite. Părul se subţiază, se ofileşte şi cade, pielea se usucă şi se zbîrceşte, carnea se l strînge şi se înmoaie, sîngele se îngroaşă, oasele se farîmă, braţele şi picioarele tremură, limba se împleticeşte, mintea se întunecă. E o pătimire pe care o căpătăm cu toţii...
şun
Şi cum se cheamă molima?
doctorul
Se cheamă bătrîneţe.
SUN
Ah, aceasta este, ai dreptate. Dar tagma voastră nu cunoaşte nici un mijloc de a prelungi viaţa celor bătrîni?
doctorul
Puţine şi slabe.
ŞUN
Spune-le.
doctorul
Mulţi sînt de părere că de vreme ce bătrineţea e o lipsă de sînge cald şi viu de care e înzestrată cu prisosinţă copilăria, bolnavul trebuie să bea sînge de prunc, cîte o oca pe zi.
ŞUN
Leac crud şi neînţelept. Cînd tremur de viaţa bătrînului, pentru ce aş jertfi sufletul copilului? Dacă viaţa se cumpără cu moarte, cine are dreptate să trăiască?
DOCTORUL
Negreşit că pruncul. Slava ta vorbeşte ca un glas din Cer. Să ne supunem pravilei firii.
SUN
Cu greu ne despărţim de cei scumpi şi plini de daruri. Spune-mi alt leac, cuminte.
DOCTORUL
Ca să trăiască, o fiinţă are nevoie de hrană îndestulătoare.
ŞUN
Daţi împăratului cele mai bune bucate.
doctorul
Vai, măruntaiele sale sînt putrede, nu mai pot mistui. Bătrînul e asemeni copilului care nu are dinţi. Ii trebuie o hrană dulce şi plină de tărie, gătită de firea însăşi, iar nu de mina omenească. Fie-mi iertat că întreb pe înţelepciunea ta, cu ce se nutreşte pruncul?
ŞUN
Cu laptele maicii sale.
doctorul
Adevăr ai zis. Mulţi socotesc că bătrînul, fiind plăpînd ca un copil, se poate întrema sugînd lapte de mama.
ŞUN
în ţara în care bătrînii vor suge laptele hotărit pruncilor, copiii vor pieri de foame. Nu-mi place leacul vostru.
DOCTORUL
Nu ştim altele, măreţe Şun.
ŞUN
De-ar fi, prăsila omenească s-ar îngrămădi prea
tare pe pămînt şi un bob de orez ar deveni hrană
pentru doi. Frunza se îngălbeneşte şi moare, riul
seacă, pădurile se usucă, stelele cad, soarele însuşi
se va înnegri; ce mirare dar că bătrînii mor ? Numai
Cerul hotărăşte cît e popasul fiecăruia pe această
lume. Să facem jertfe duhurilor văzduhului şi strămoşilor să sufle încă viaţă bătrînului nostru
părinte.
(Doctorul iese; intră Sie.) i
SIE
Zorile să se reverse blajine asupra ta, mărite Şun. [artă-mă că-ţi turbur cugetarea de dimineaţă,
ŞUN
Nu, Sie, ai făcut bine că ai venit. Voi sînteţi braţele mele, eu sînt inima voastră. Ce s-ar face unele fără alta 7
şun
Ce-au privit ochii tăi?
SIE
Gurii mele să-i fie îngăduit a mărturisi că ochii au zărit pe Siang sfătuindu-se cu graţiosul prinţ San-Miao şi cu venerabilii foşti sfetnici ai luminosului Yao. Iar urechile mele au auzit vorbe primejdioase.
51e
Şun, am să-ţi turbur inima.
ŞUN
Inima mea este neturburată. Spune-mi, Sie, care sînt pravilele pe care un împărat se cade să le urmeze ? Sapatu-le-ai pe vreo căldare ?
sie
Săpatu-le-am, Slăvite. împăraţii trebuie să urmeze nouă pravili nestrămutate: să se desăvîrşească pe ei înşişi; să slăvească pe înţelepţi; să iubească pe părinţi; să cinstească pe marii sfetnici ai ţării; să fie în bună înţelegere cu toţi ceilalţi dregători; să-şi iubească şi să-şi ocrotească poporul ca pe un fiu; să adăpostească pe învăţaţi şi pe artişti; să găzduiască frumos pe oamenii care vin de departe; să fie prietenoşi cu vasalii lor.
ŞUN
încerc pe cît mă ajută puterile să îndeplinesc aceste canoane, ca să rămîn pe calea de mijloc, cea fără schimbare Cum poţi să-mi mai turburi inima?
sie
Sînt un om de rînd care vede lumea întunecat. Ochii mei au privit lucruri neplăcute.
şun
Unde şi cînd aceasta?
SIE
Acum pe cînd treceam spre iatacul Slavei tale, aci pe sub bolţile marilor săli.
ŞUN
Fratele meu Siang a ieşit adineauri de aici. M-a bucurat îngrijorarea lui de sănătatea mea.
SIE
Binevoieşte, înţelepte Şun, şi aruncă-ţi privirile spre stîlpii din fund ai tindei. Siang şi San-Miao mai sînt acolo.
ŞUN
(după o ezitare)
Sie, ia-ţi pensula şi scrie acest canon pe o tăbliţă de bambu. Voiesc să-1 torni şi pe acesta în bronz. Adevăratul împărat se spală dimineaţa de orice necurăţenie, se îmbracă totdeauna curat şi după cuviinţă, nu priveşte, nu ascultă, nu vorbeşte, nu se aşează, nu se scoală, nu intră, nu iese, nu face nici o mişcare decit după cum poruncesc riturile. Să mergem la sfat.
(Ies; intră Siang, KuSeu,  San~Miao, Kong-Kong, Kuan, Hwan-Tew, Yn-Ce-Ciu.)
SIANG
Şun merită să trăiască, recunosc frăţeşte, dar trebuie să moară neapărat. îmi este nesuferit să mai dau ochii cu el. Ori nu bănuieşte nimic şi atunci bunătatea lui mă roade, ori ştie. Dacă ştie, se pteface. Poate nu voieşte să mă pedepsească din mărinimie şi asta mă umileşte. Nu vreau îndurarea lui. Poate îmi pregăteşte o răzbunare groaznică şi atunci trebuie să i-o iau înainte.
SAN-MIAO
Eu socotesc, iubite prinţ de Yeu-Pi, că Şun ştie ce unelteşti. Cum s-ar putea altfel?
SIANG
Atunci puterea lui de stăpînire e nemaivăzută. E zeu sau demon. Am strigat că vin să-mi iau moştenirea, iar el a poruncit soţiilor lui să mă şteargă de pulbere pe faţă, sub cuvînt că am alergat în bătaia vîntului.
YN-CE-CIU
Oamenii care mănîncă poame uscate şi beau numai apă sînt lipsiţi de simţire. Am văzut un schivnic păşind cu tălpile goale pe jăratic, liniştit ca şi cînd ar fi călcat pe iarbă jilavă. Şun nu vede, nu simte.
KUAN
Te înşeli, onorabile Yn-Ce-Ciu. Oamenii frugali ca el au o ascuţime a minţii nemaipomenită. Vegetalele sînt pline cu o hrană iute. Şoarecele roade un
bob de grîu şi totuşi vede şi miroase ca nimeni altul.
KUAN-TEU
Dacă văzul lui Şun seamănă cu al şoarecelui, mînia lui însă e grea ca piciorul elefantului.
KONG-KONG
I
Venerabili curteni, să nu ne pierdem vremea cu metafore. Să luăm hotărîri.
r
\ SAN-MIAO
; Cum a putut Şun ieşi la timp din hambar e un
|        lucru pe care nu-1 înţeleg. Scările erau luate, din flăcări n-a putut zbura.
i KUAN
Şun a fugit pe dată ce-a auzit zgomotul prăbuşirii schelelor, pe vreo scară pe care şi-a pregătit-o dinainte. Asta vorbeşte limpede că ne bănuia.
SAN-MIAO
Ne bănuieşte în chip hotărît. Trebuie să-1 încolţim de data asta în aşa fel încît orice scăpare să fie cu neputinţă.
YN-CE-CIU
într-un loc unde să nu fie nici aer ca să poată sări ajutat de geniile văzduhului, nici apă ca să
[        poată înota.
|
I KUAN
Ce altfel de muncă i s-ar putea da? Căci altă |       cale decît aceea a unei lucrări din poruncă părintească nu văd. Ca fiu, Şun merge oriunde şi se coboară la orice îndeletnicire; ca prinţ al locaşului împărătesc nu l-am ademeni uşor.
SIANO
Binevoiţi a asculta gîndul meu. Nu departe de hambar, spre poalele dealului, Şun a început a săpa mai de mult un puţ adînc. Pămîntul scos stă şi acum movilit la marginea groapei. Mai trebuie săpate cîteva picioare şi dai de vîna de apă. Dacă tatăl meu, venetatul Ku-Seu, porunceşte lui Şun să sfîrşească puţul, cînd fratele meu va fi în fund vom arunca pămîntul peste el. Atunci îi va fi peste putinţă să mai iasă.
SAN-MIAO
Socoteala ta, graţios prinţ de Yeu-Pi, nu-i rea. Vor trebui braţe multe şi grăbite care să arunce pămîntul. Totdeodată oamenii împărăteşti să se îndepărteze. De vom fi văzuţi astupînd groapa va fi nevoie să spunem îndată pricina pentru care facem acest lucru. în privinţa aceasta, duhurile mele negre vor avea grijă. Ce zice veneratul Ku-Seu \ de asemenea lucrare? j
KU-SEU |
Avem mare nevoie de puţ; bunul nostru fiu Şun \ nu ne va lăsa în suferinţă.
KONO-KONO
r
i
Bunul tău fiu, venerabile Ku-Seu, va face puţul j dacă-î vei ruga. i
i
KU-SEU 1
Ii vom porunci negreşit. I
YN-CE-CIU \
Ce familie plină de virtuţi i Fiul ascultă poruncile tatălui, tatăl are încredere în fiul său 1 j
(întră Şun şi sfetnicii săi.)
ŞUN
Mă închin veneratului meu părinte şi mă bucur că-i pot face cu o clipă mai devreme salutul de dimineaţă. Mă smeresc în faţa onoraţilor mei curteni. Nu sînt vrednic de plecăciunile voastre.
KONO-KONO
Inimile noastre saltă de bucurie că Cerul a mîntuit viaţa slăvitului nostru Şun.
SAN-MIAO
Am făcut rugăciuni geniilor.
HUAN-TEU
Focul s-a sfiit s-atingă făptura zeiască a Eminenţei tale.
ŞUN
M-am purtat ca un om neprevăzător şi ca un fiu fără grijă de avutul părinţilor. Merit mustrarea voastră şi mînia tatălui meu.
KUAN
Venerabile Ku-Seu, fiul tău aşteaptă de la tine o mîngîiere.
KU-SEU
Şun, eu şi mama ta, onorata Siuan-Siang, te iertăm de supărarea pe care ne-ai făcut-o. Săracii tăi părinţii se hrănesc cu nădejdea că-i vei despăgubi.
ŞUN
De bună seamă, venerate tată. Cea mai mare cinste pe care un păstor de oameni poate s-o facă părinţilor săi este de a le da cele de trebuinţă vieţii pe socoteala vistieriei. Poruncesc tuturor sluji-
terilor mei să ducă tatălui şi mamei mele tain după cuviinţă.
KU-SEU
Bieţii tăi părinţi, sărmani şi bolnavi, îţi mulţumesc. Mai avem nevoie, fiule, de sprijinul braţelor tale. In curţile noastre nu-i destulă apă pentru grădini. Focul din hambar s-ar fi stins dacă era fîntînă prin apropiere. Şun, tatăl tău îţi porunceşte să sfîrşeşti în grabă puţul pe care I-ai început.
şun
Tată, îţi voi da slugi să-ţi facă puţul. yn-ce ciu
(in ţoaptă)
Fuge de capcană.
ku-seu
Ferească Cerul, Şun. Un tată nu-şi face treburile cu slugi păcătoase. Tatăl se mîndreşte cu copiii săi.
san-miao
Puţul e o lucrare grea, cere iscusinţa unui meşter mare.
ku-seu
Feciorul meu se cuvine să-mi facă asemenea treabă.
kuan
Aşa spun riturile.
SAN-MIAO (în ţoaptd)
Să-i aţiţăm mîndria.
sun
Tată, sînt fiul tău ascultător, dar sînt păstorul atîtor supuşi. Răspundere mare apasă asupra mea şi asupra sfetnicilor mei. Mai păsuieşte-mă.
san-miao
Ţara are sfetnici mulţi, un tată n-are decît pe feciorii săi.
ku-seu
Aşa, aşa, eu n-am decît pe fiul meu, Şun.
şun
îţi voi da ţie şi mamei mele case mari cu grădini, heleşteie, puţuri şi toate cele trebuitoare, ca să nu mai ai nevoie de nici o silinţă şi grijă.
kuan
Nişte oameni bătrîni nu părăsesc voioşi căminurile lor strămoşeşti.
ku-seu
Nu putem să ne lăsăm vatra, Şun.
şun
Siang este un tînăr voinic şi plin de minte. Este fiul tău. Cu sfaturile mele şi cu ajutorul cîtorva meşteri îţi va putea face în grabă puţul. îngăduiesc prinţului de Yeu-Pi să rămînă pe lîngă curtea noastră atît timp cît e de trebuinţă.
san-miao
Fratele tău Siang e plin de daruri, tu eşti neîntrecut, slăvite Şun.
kuan
Siang e prea crud pentru asemenea treburi.
KU-SEU
Onorata Siuan-Siang, mama ta, m-ar certa negreşit. Nu sufăr ca altcineva decît fiul meu cel mare să se amestece în gospodărie.
KUAN
Nici un tată n-ar suferi asta.
KONQ-KONQ
Feciorul cel mare e al doilea stăpîn al casei-
KU-SEU
Inima mea se mîhneşte, Şun, văzînd că fiul nu mai ascultă poruncile tatălui.
ŞUN
Pravila glăsuieşte: Cînd tatăl tău te cheamă, nu zăbovi. Nimeni nu va spune că  Şun calcă de-a curmezişul căii celei drepte. Iubite tată, du-te în 1 pace. Azi chiar, fiul tău îţi va săpa puţul.
KU-SEU
Fiinţa mea slabă aşteaptă ajutorul tău.  (Iese.) j
SAN-MIAO
Ne închinăm înaintea celui mai virtuos fiu de ' sub cer. (Iese cu ai săi.) *
!
YU t
t
îndrăznesc să-ţi spun, înţelepte Şun, că puţul pe care vrei să-1 sapi nu-i decît o nouă capcană în care vor să te prindă.
i
j
i
ŞUN
O, Yu, nu am nici o îndoială în această privinţă.
Y
Tatăl tău, Şun, îţi doreşte moartea.
KI
Fratele tău Siang te urăşte şi-ţi pîndeşte soţiile şi averea.
ŞUN
Vai, aşa este precum ziceţi.
SIE
Au căutat să te înjunghie, să te săgeteze, să te arză în hambar; ce vor mai cuteza acum?
ŞUN
Se gîndesc să mă îngroape de viu.
KAO-YAO
Aşadar recunoşti, măreţe Şun, că tatăl tău Ku-Seu e un părinte rău, iar fratele tău Siang un frate vitreg şi ucigaş.
ŞUN
Cerul m-a încercat astfel.
YU
Ştiu prea bine, Şun, că tu eşti pătrunzător şi cu prevedere. Cu toate acestea un puţ nu e un hambar. Cum vei ieşi de acolo ? Lasă-ne să punem pază în jurul locului, să veghem la marginea groapei spre a împiedica pe răi să te omoare.
ŞUN
Dacă voi vegheaţi la marginea puţului, cine mai veghează asupra împărăţiei?
I
Dar dacă tu pieri în puţ, cine mai cîrmuieşte împărăţia ?
ŞUN
Fiţi liniştiţi, Cerul e veşnic luminos.
KAO-YAO
Şun, Siang a alergat la iatacul tău încă rumen de pîrjolul finului şi a strigat soţiilor tale să-1 urmeze. Tu în loc să-1 pedepseşti l-ai mîngîiat. Pentru ce această slăbiciune 1 Fărădelegea nu trebuie oare osîndită?
ŞUN
Siang m-a salutat de dimineaţă şi mi-a zis: iubite frate...
A minţit. Aşa cred şi eu. Atunci?
YU
ŞUN
KAO-YAO
ŞUN
Cînd un frate se smereşte după cuviinţă, dator sînt să-1 primesc cu dragoste.
Gura şi trupul lui Siang s-au purtat potrivit riturilor, însă sufletul lui era plin de fiere.
ŞUN
Acesta e şi glndul meu.
Atunci ?
KAO-YAO
ŞUN
Siang mi-a zis: Sînt îngrijorat de soarta stăpînului şi fratelui meu mai mare.
Se prefăcea.
KI
ŞUN
De bună seamă. Purtarea lui urma întocmai riturile.
SIE
Siang îndeplinea riturile numai cu gura, nu şi cu inima.
ŞUN
Siang avea obrajii roşii, căci nu se aştepta să mă vadă. Cînd un frate se ruşinează e semn că are un suflet în stare de a se îndrepta. De ce n-aş fi crezut în cuvintele lui Siang? Arătaţi-mi omul care să nu tragă nădejde că tatăl şi fraţii săi vor începe să-1 iubească.
KAO-YAO
Sufletul lui Siang e negru.
ŞUN
De-ar fi. mai negru decît bezna, Kao-Yao, îi voi primi voios orice cuvînt, după rituri. Lumea nu poate merge fără canoane, virtutea e sufletul ei. Dacă părinţii îşi ucid fiii, iar fiii părinţii, dacă fraţii se duşmănesc între ei, aceasta nu-i decît o întunecare trecătoare a Cerului sau o părere, fiindcă lumea ar
pieri de atîta neotînduială. împăratul se bucură cînd vede armonia în jurul lui şi se mîhneşte de haos, el însă crede în virtutea veşnică şi o urmează nestrămutat după canoane. Căci mai presus decît oamenii stau riturile, care sînt icoana înţelepciunii cereşti.
SIE
Am înţeles că împăratul, urroînd ca fiu ceresc rînduiala bolţii înstelate, săvîrşeşte nestrămutat virtutea, respectînd riturile, spre a fi la rîndu-i pildă muritorilor de rînd.
ŞUN
întocmai. Yu, prinţul reşedinţei împărăteşti lasă ţara în grija ta şi a celorlalţi sfetnici, iar Şun merge să îndeplinească porunca onoratului său părinte Ku-Seu.
(Iese; ies şi ceilalţi; intră San-Miao, Tan-Ciu şi Siang.)
SAN-MIAO
Şun a plecat. în curînd va fi înmormîntat înainte de a i se fi cules sufletul pe un ghemotoc de bumbac şi fară cele două sicrie rituale. Va sosi mai repede în marea genune. Cum se află tatăl tău, iubite prinţ dezmoştenit ?
TAN-CIU
Cred că nu va mai vedea de trei ori luna alergînd după soare.
SAN-MIAO
Aşadar în curînd moştenirea cea mare se va deschide. Veneratul Hi-Ho, ca cai-pao, va fi locţiitor de împărat pînă se va scurge sorocul pentru jelanii.
Şun fiind sfetnic al lui Yao şi în lumea umbrelor, aci pe pămînt nu mai este alt moştenitor afară de cel legiuit (face un semn de potolire lui Siang).., adică tu.
TAN-CIU
Prietenii lui Şun se vor face luntre şi punte să mă înlăture, fiindcă Şun voieşte să lase după el pe Yu.
SAN-MIAO
Să n-ai grijă, gingaş prinţ. Noi toţi îţi vom sări în ajutor. Graţiosul prinţ de Yeu-Pi, cumnatul tău, va rămîne în cetate ca să împiedice orice turbu-rare. Lui Yu, ca king, îi vom găsi pricină că a ucis pe stăpînul său Şun. Tatăl său, veneratul Kuan, va da mărturie şi Siang va răzbuna pieirea soţului fetelor împărăteşti. Tu te vei retrage, precum e obiceiul, spre marginea ţării, aşteptînd ca prinţii vasali, curtenii şi norodul să te strige drept împărat. îţi vei strînge acolo oaste ca să vii cu ea în Ciung-kue, Nu văd cine ţi-ar sta împotrivă. Noi, prietenii tăi, ne vom aduna la San-Weî, ca să chemăm pe toţi prinţii vasali şi curtenii care îţi sînt credincioşi. Vom intra astfel în Ciung-kue deodată, înfrîngînd orice rea credinţă.
SIANG
îndată ce strălucitul Yao va închide pleoapele vei pomi.
SAN-MIAO
Se-nţelege. Trag nădejde că tatăl tău va trăi încă atît încît să putem să-i izgonim sfetnicii şi să aşezăm pe Siang king, dar nu prea mult încît voinţa sa să stea împotriva noastră.
TAN-CIU
Jumătate din duhul tatălui meu pluteşte prin preajma trupului amorţit.
Prea bine.
SAN-MIAO
TAN-CIU
Dacă mă urc pe scaunul legiuit al tatălui meu, ţie, Siang, îţi voi hărăzi moştenirea cerească prin fiul tău mai mare.
SAN-MIAO
Eşti milostiv faţă de soţul surorilor tale, căci Ciuang şi Kiang vor fi ale lui.
TAN-CIU
Lui Kuan îi voi da averea fiului său Yu.
SAN-MIAO fimperceptibil ironic)
Va fi foarte mulţumit, neavînd nici un gînd de mărire.
TAN-CIU
La toţi vă voi da slujbele pe care le-aţi avut.
SAN-MIAO
Yn-Ce-Ciu e cel mai grăbit dintre toţi.
TAN-CIU
Ţie, preţios prinţ de San-Miao, îţi voi hărăzi titlul de rigă în provincia ta, pe lîngă alte milostenii pe care ţi le voi face.
SAN-MIAO
Mă închin înaintea ta şi aştept cu nerăbdare ziua cînd vei deveni solul soarelui pe pămînt. Eu n-am
altă dorinţă decît să-mi văd prietenii fericiţi şi scăpaţi de lanţurile unei cîrmuiri prea aspre.
SIANO (privind afară)
Şun a ajuns la marginea puţului. Tatăl meu este cu el şi nimeni altul.
SAN-MIAO
Nu-i timp de pierdut. Tan-Ciu, te-ai gîndit la toţi şi la toate ca un adevărat prinţ moştenitor. Geniile să fie cu tine. Calul să-ţi stea înşeuat, oamenii tăi să ţină de asemeni caii înhămaţi la care. Cînd cealaltă jumătate a duhului părintesc se va rupe din rădăcini, pleacă iară întîrziere. Vom ieşi şi noi pe altă poartă a cetăţii. (Tan-Ciu iese.)
SIANG
Şun se coboară în puţ pe o frînghie.
SAN-MIAO
în curînd va striga să i se lase găleţi. Atunci vei alerga.
SIANG
Da. Voi scoate cîteva găleţi ca să-1 amăgesc, apoi vom arunca pămîntul peste el.
SAN-MIAO
Şi atunci pofta inimii tale va fi împlinită.
SIANG
Care gîndeştî, graţios prinţ vasal San-Miao, că este pofta inimii mele?
SAN-MIAO
O bănuiesc, graţios prinţ vasal de Yeu-Pi.
SIANG
Dorinţa mea este de a fi împărat. Da. Eram aproape să mă mulţumesc cu cumnatele mele, dar acum simt ca nu-mi ajung. Acum, cînd se apropie clipa cea hotăritoare, inima-mi tremură de grijă.
SAN-MIAO
Te-nţeleg. Grija de a nu te vedea dat la o parte de altul.
SIANG
Sînt în dreptul meu ca ginere at împăratului, precum voi fi j Ciuang şi Kiang nu se cade să rămînă soţiile unui prinţ vasal.
SAN-MIAO
Fii fără grijă. Ţi-am făgăduit.
SIANO
Cum vei face? Tan-Ciu pleacă, îndemnat de tine, să ridice pe prinţii vasali.
SAN-MIAO
Pe cine ? Aci sîntem doi prinţi care nu-1 vrem. Nici ceilalţi nu-1 vor. Tată-său, celestul Yao, 1-a dezmoştenit, ascultînd glasul norodului care spune că Tan-Ciu nu e copt ca să fie păstor de oameni.
SIANG
Aşa este. Dar de ce I-ai sfătuit să plece la marginea ţării?
SAN-MIAO
Ceruri fără margini, ca să scapi de el. Dacă pleacă Tan-Ciu, rămîi stăpîn în Ciung-Kue. Cel de faţă are totdeauna dreptate. Aflîndu-te aci, în cetatea împărătească, cu puteri de prinţ şi de ginere împă-
rătesc, înconjurat de prieteni, uşor vei putea în-frînge orice piedică.
SIANG
Aşa e. Dar învaţă-mă mai de aproape cum să-mi ating scopul.
SAN-MIAO
Ascultă. Cînd Şun va fi astupat de pămînt, vei striga că Yu a făcut această fărădelege împotriva stă-pînului său. Ca să pedepseşti moartea iubitului tău frate, vei străpunge pe Yu cu spada. De va mai fi sau nu cu suflare, Yao e ca şi mort. Te vom cere king. Vezi bine că dacă vei fi king vei tăia şi vei spînzura, Pînă la ceremonia urcării pe scaunul ceresc, îţi vei strînge în jurul tău pe toţi sprijinitorii.
SIANG
Dar daca Hi-Ho, ca tai-pao, se va împotrivi, cerînd în lipsa lui Şun o moştenire legiuită, adică chemarea lui Tan-Ciu?
SAN-MIAO
Ţi-am spus că Tan-Ciu nu e iubit.
SIANG
Dar dacă Hi-Ho întreabă norodul şi Cerul ? Norodul ascultă pe Hi-Ho.
SAN-MIAO (confidenţial)
Intîmplător, fiind tare bătrîn, Hi-Ho va răposa. Vom cere ca tai-pao pe Kong-Kong.
SIANG
Tan-Ciu, chiar fără încuviinţarea prinţilor, poate sa vină cu oaste. Barbarii din miazănoapte sînt ori-cînd gata să se plimbe prin împărăţie.
SAN-MIAO
înainte de a putea face aceasta, vei trimite slujitori să-1 prindă şi-1 vei aduce aci cu cinstea cuvenită unui taur pentru jertfă. II vei ucide pe altarul soarelui sub cuvînt că glasul din Cer al lui Yao îl cheamă spre a ţine tovărăşie tatălui, sub ameninţare de secetă.
SIANG
De tatăl meu mă cam tem. El rîvneşte In taină la Ciuang şi Kiang şi poate să le ceară după obiceiuri. Devenind ginere al împăratului, uşor ar visa şi tronul.
SAN-MIAO
(cu prefăcută oroare)
Ce fiu ar îndrăzni să ridice mîna asupra tatălui, fie acesta oricît de primejdios? Dar onorabilul Ku-Seu e bătrîn, e mîncăcios, va muri... întîmplător.
SIANG
Voi şti să vă răsplătesc pe toţi, scumpi prieteni.
SAN-MIAO
i
Nu mă îndoiesc. Lui Kong-Kong, Huan-Teu, Yn-Ce-Ciu, Kuan le vei da slujbele precum le-a făgăduit şi Tan-Ciu.
SIANO
Ţie îţi voi hărăzi tot ce-mi ceri.
SAN-MIAO
Pe Tan-Ciu l-am amăgit din dragoste pentru tine. E firesc ca de la tine să aştept un lucru mai mare.
SIANG
Spune. Te voi mulţumi, de mi-ai cere şi moşte-148   nirea tronului ceresc pentru fiii tăi.
SAN-MIAO
O, n-am astfel de gînduri măreţe. Vreau să-mi dai slobozenia să rup toate zăgazurile ca sa iezesc din nou fluviile, să las pădurile să crească peste lanuri, să stîrpesc toate păsările de zi, îndeosebi corbul, pasărea roşie a Focului, prăsilă a Soarelui, şi să înmulţesc bufniţa, pasărea galbenă a Lunei, stă-pînă a săbiilor şi a oglinzilor vrăjite.
SIANG
Dorinţa ta se va împlini. Tatăl meu face semne, Şun cere găleţi să arunce pămîntul afară. Alerg.
SAN-MIAO
Nu zăbovi o clipă. Morţii nu se lasă dezgropaţi. (Siang iese.) Tinerii sînt lesne încrezători şi uşuratici. Pe ei îi amăgeşti numaidecît. Dar bătrînii sînt vicleni şi cu pofte aprige. îmi va fi mai greu să mulţumesc pe veneratul Kuan, om ascuns şi îm-bătrînit în rele. Nu trebuie să pierd prietenia lui. De voi putea fi eu împărat, cu atît mai bine. De nu, unul din aceştia e nimerit. Insă după luptă multă şi cruntă. Vreau ca luna, negurile şi puterile amestecate ale haosului să biruie seaca rînduiala. Şun, cu înţelepciunea şi riturile lui, e duşmanul geniilor firii slobode.
flntnî Kuan.) KUAN
Iată-te, graţios prinţ San-Miao.
SAN-MIAO
Te-am aşteptat, după învoială.
KUAN
Cum vom întîmpina întîmplările care ne aşteaptă? i«
SAN-MIAO
Am chibzuit totul. Tan-Ciu...
KUAN
Tînăr de nimic, rară vlagă. Vom cere să se urmeze voinţa strălucitului Yao. II vom jertfi.
SAN-MIAO
Cît eşti de înţelept! Siang...
KUAN
Siang este ucigaşul fratelui său, măreţul Şun.
SAN-MIAO
II vom jertfi.
KUAN
Neapărat.
SAN-MIAO
Rămîne Yu, un sfetnic preţuit, iubit de mulţi.
KUAN
Ca pe un fiu nesupus tatălui, îl voi izgoni Ia moşie, iar la nevoie...
SAN-MIAO
II vei trimite să ţină de urît răposatei sale mame.
KUAN
Am avut visuri în care mi se cerea aceasta.
SAN-MIAO
Astfel vei fi singurul în drept să rîvneşti scaunul ceresc.
KUAN
Ca unul ce sînt născut dintr-o fecioară-mamă împerecheată cu un dragon.
SAN-MIAO
Cronicele marilor seminţii domnitoare îşi întind rădăcinile în basm. Ca Fiu al Cerului îţi vei lua neveste ca să ai urmaşi.
KUAN
Soţiile lui Şun vor trece în patul meu.
SAN-MIAO
Sînt frumoase, vrednice de puterea ta.
KUAN
Totuşi mă tem de sfetnicii lui Şun, de prostime, care nu pricepe rostul hotărîrilor aspre.
SAN-MIAO
Mulţimea crede în semne cereşti.
KUAN-
Crezi că Cerul mă va ajuta!
SAN-MIAO
Dacă nu Cerul, geniile de dedesubt. Norodul nu face deosebire între o stea şi o văpaie de balaur. Tu, fiu de dragon, nu vei fi părăsit de duhuri.
KUAN
Nu ştiu să le chem.
SAN-MIAO
Te voi învăţa. Avem nevoie de geniul Vîntului şi de dragonul Ploii ca să înlănţuie puterea bărbătească a Focului de care se slujeşte orice Fiu al Cerului. Cînd e prins, Focul de supărare tună şi fulgeră, plîngîndu-se lui Huang-Ti, zeul Tunetului. Huang-Ti, mîncător de bufniţe, are chip de darabană şi se
potoleşte dacă aude sunet de zurgălăi, fiind el născut pe muntele Clopotului. Ştii că vînturile sînt în număr de opt şi sînt puterile de temelie ale lumii. Din conlucrarea lor armonioasă ies toate cele văzute, însă fiindcă armonia se desăvîrşeşte în muzică şi dans, vînturile stăpînesc aceste două meşteşuguri şi orice vrajă care ar voi sa stîrnească geniile trebuie să folosească jocul şi cîntecul.
KUAN
Mă sperii, n-am iscusinţa de a cinta.
SAN-MIAO
Nu-i nevoie să fii cîntăreţ ca Şun. Fulgerul stă cînd nu plouă, amorţit de iarna ori de beznă, de
aceea bufniţa este semnul lui, fiindcă bufniţa pîn-
deşte în întuneric, unde sclipesc doar săbiile şi
lacurile, fugind de lumina soarelui. Vom cînta dar
ca bufniţa, dînd din aripi. Aşa. (San-Miao face un
semicerc în sală dînd din braţe ca un cocos cînd
cîntă; mersul îi e mărunt şi tîrît ca al unui căluşar.)
Cucumau, Cucumau!
KUAN (imitindu-l în totul)
Cucumau! Cucumau!
(Se aud tunete îndepărtate, începtnd cu un ropot surd de darabane ţi sfîrţind cu o canonadă).
SAN-MIAO
Ca să împăcăm pe Huang-Tl, seul Tunetului, vom juca asemeni ursului, fiindcă ursul se ascunde iarna precum face fulgerul, şi vom suna din clopoţei. (San-Miao face un ocol trepădînd mărunt din picioare, tîrînd mai mult un picior şi scuturfnd zurgălăi. Mormăie uşor din gură. Se aud tunete, apoi scena e luminată de două puternice fulgere.)
KUAN
Răsplată mare vei primi de la mine, graţios prinţ San-Miao, cînd voi deveni Fiu al Cerului.
SAN-MIAO
Sînt un biet fiu al pădurii, onorabile Kuan, mă tem de arşiţă. Duhurile să te aibă în pază. (Iese.)
KUAN
Acum înţeleg de ce Şun are atîta putere asupra oamenilor. El stăpîneşte, cîntînd, cele opt vînturi. Lira lui e vrăjită. Va să zică astfel. (Bate puţin din aripit apoi merge ca ursul mormâind. Se aud tunete, apoi fulgeră. Kuan, înspăimîntat, fuge din sală; intră H£-Ho şi Hu-He.)
HI-HO
Venerabile Hu-He, cum lămureşti asta? Afară e senin, dar tună.
HU-HE
Nu tună, venerabile Hi-Ho, s-a prăbuşit ceva. E un zgomot ca de pămînt aruncat într-o groapă.
HI-HO
Vai de mine ! Vai de mine!
HU-HE
Pentru ce te vaieţi astfel?
HI-HO
Pentru că mi-am adus aminte că înţeleptul nostru Şun se află în fundul puţului. Se va fi surpat malul peste el.
HU-HE
Copilul mic se-nţarcă după douăsprezece luni, Şun nu voieşte să se despartă de părinţii lui. Cine
culege mere putrede nu e cuminte, pomul face altele în fiece vară.
HI-HO
Pentru ce iubitul nostru stăpîn nu se fereşte?
HU-HE
Şun ridică poalele hainei cînd trece prin vad şi le lasă cînd dă de apă mare.
HI-HO
El e plin de virtute, face totul din bunătatea inimii.
HU-HE
Cînd săgeata cade mai departe de ţintă, e ca şi cînd n-ar fi nimerit.
(Tunete surde.)
HI-HO
Auzi?
HU-HE
Să mergem în pripă, venerabile Hi-Ho, să nu facem ca prinţul care cînd i-a spus un curtean i «Arde palatul, mărite », a răspuns: «Vesteşte întîi pe cei trei sfetnici, după rituri ».
HI-HO
Onorabilul Ku-Seu vine încoace.
(Intra Ku-Seu.)
KU-SEU
Cerul mă copleşeşte cu dureri, Cerul mă copleşeşte cu dureri.
HI-HO
în ce chip, onorabile Ku-Seu?
KU-SEU
Răpindu-mi sprijinul bătrîneţelor mele, pe iubitul meu fiu Şun.
HI-HO
Şun a pierit? Genii atotputernice, cum?
KU-SEU
A fost îngropat în puţ,
HI-HO
O presimţire rea îmi turbura inima!
HU-HE
j Tată fără suflet, pentru ce ai lăsat pe fiul tău să
! intre în puţ?
KU-SEU (rece)
Era datoria lui! I-am poruncit ca un părinte care are nevoie de ajutorul copilului său.
HI-HO
în ce fel a pierit Şun, onorabile Ku-Seu?
HU-HE
Nici vorbă, s-au prăbuşit malurile şubrede.
j KU-SEU
* Nu s-au prăbuşit malurile, eu şi cu fiul meu
Siang am aruncat pămînt deasupra.
HI-HO
Cum, venerabile, ţi-ai ucis însuţi feciorul?
HU-HE
Prefăcut nemernic, vorbeşte odată f
I KU-SEU
: Vă rog să respectaţi durerea unui biet tată vă-
'■ duvit de copilul său cel mare. Nu eu l-am ucis pe
Şun, eu am aruncat numai pămînt deasupra, as-tupînd groapa.
HI-HO
Pentru ce, om nelegiuit, ai astupat puţul înainte ca fiul tău să fi ieşit din el?
KU-SEU
Pentru că Prinţul Focului, fiind supărat pe bietul meu fiu şi văzînd că acesta a fugit din calea lui, pe cînd vorbea cu el în hambarul aprins, a trimis dra-goni de fum şi de foc în puţ, ca să-1 răpească. Dra-gonii au scos flăcări pe gura puţului, ameninţîndu-ne, de unde am înţeles că trebuie să-i lăsăm să călăuzească pe Şun la Prinţul Focului.
HU-HE
Nu trebuia să zvîrli pămînt în groapă.
KU-SEU
Focul ar fi pîrjolit totul, sărind afară.
HI-HO
Poate a fost o părere. Din gropile prea adinei ies cîteodată aburi înecăcioşi.
KU-SEU
Fiul nostru ne-a strigat: «Pămîntul trebuie aruncat, pămîntul trebuie aruncat!»
HU-HE
Demone, Şun a spus că pămîntul trebuie aTuncat afară, iar tu l-ai aruncat peste el.
KU-SEU
Sînt om bătrîn, slaba mea făptură nu poate suferi mustrarea nedreaptă.
HI-HO
Mai repede, mai repede, să scoatem ţărîna, poate  Şun nu-i mort.
(Ies; intră Siang.)
\ SIANO
S-a isprăvit; Şun e în fundul pămîntului, de acolo nu va mai ieşi. Am azvîrlit bulgării aşa de repede încît Dici nu-mi vedeam braţele mişeîndu-se. Ku-Seu, onoratul meu tată, m-a ajutat. E un om care mă înfricoşează. Dacă a fost în stare să îngroape pe fiul său cel mare, va îndrăzni să mă omoare şi pe mine. Vom vedea ce este de făcut. Tan-Ciu sta gata să plece. Yu mă nelinişteşte mai mult decît oricare altul. Yao îl preţuieşte îndată
! după Şun şi fratele meu visa să-1 lase moştenitor.
Yu este un om cu înfăţişare blîndă, dar mai neiertător decît fratele meu, care este un filozof şi un poet, cu setea virtuţii desăvîrşite. Yu înţelege cu greu purtarea lui Şun. El ar stîrpi pe toţi duşmanii fratelui meu. San-Miao m-a sfătuit să-1 învinovăţesc că a îngropat pe Şun. Cum voi face aceasta cînd
' onoratul meu tată Ku-Seu a strigat din răsputeri
cu lopata în mînă: «Dragonul cere să-i lăsăm pe Şun, aruncaţi pămînt I». Nu are de a face, să fiu îndrăzneţ şi grabnic la faptă, totul e să scap de Yu. (Yu, Y, Ki, Kao-Yao, Sie intră.)
YU
Iată pe ucigaşul fratelui şi suveranului său.
SIANO
Tu ai pierdut pe Şun, tu meriţi pedeapsa Cerului.
KAO-YAO
Neruşinat frate vitreg, cum îndrăzneşti să învinovăţeşti pe marele king?
(Intră aproape năvălind San-Miao, Kuan, Yn-Ce-Ciu,  Kong-Kong,  Huan-Teu.)
SAN-MIAO
Şi tu cum cutezi sa ameninţi pe graţiosul prinţ vasal de Yeu-Pi şi pe ginerele luminosului Yao? Şun a pierit, soţiile lui sînt ale lui Siang.
SIANG
Curteni, veniţi-mi în ajutor. Acest sfetnic necredincios a uneltit împotriva stăpînului său.
KI
Tu şi cu neomenosul tău tată, Ku-Seu, aţi astupat puţul. Cum poate fi Yu vinovat?
KONG-KONG
Pofta de mărire turbură minţile. Onoratul Yu va fi avut o asemenea clipă de rătăcire.
Y
Dar Ku-Seu şi Siang au aruncat pămîntul în puţ
SIANG
Da, am aruncat, însă cu inima strînsă. Vinovatul este Yu.
YU
Baţi cîmpii, ucigaşe, ce vrei să spui cu asta ?
KUAN
Yu, tatăl tău îţi porunceşte să-ţi masori vorbele. Respectă riturile.
SIE
Cine nu respectă pe fratele său cel mare şi pe suveranul său este în afară de orice canoane.
KI
Siang a călcat riturile şi omenia.
SAN-MIAO
Greşiţi, onorabili curteni. Yu, cu gîndul de a fi cît mai curînd prinţ al locaşului împărătesc, a tăcut vrăji, umplînd puţul cu fumuri înecăcioase şi cu flăcări care au ameţit şi au ars pe cerescul nostru Şun. Graţiosul prinţ de Yeu-Pi, din milă frăţească, a aruncat pămînt spre a stinge flăcările, el nu-i vinovat.
HUAN-TEU (în §oaptă)
N-am văzut nici o flacără.
YN-CE-CIU (la fel)
Nici eu. Yu nu-i în stare de asemenea fapte şi nimeni nu va crede. Nu ştiu ce urmăreşte prinţul San-Miao.
SAN-MIAO (în şoaptă)
Tăceţi din gură. Trebuie să găsim pricină lui Yu.
KI
întunecat prinţ San-Miao, care ai ucis oamenii mei puşi să cureţe codrii, tu eşti meşterul vrâjilor.
SAN-MIAO
Voi sînteţi aprinzători de focuri. După ce aţi lăsat scrum bietele noastre păduri, aţi pus foc lui Şun în hambar şi l-aţi afumat în puţ. Cerul să vă plătească.
(Intră Hi-Ho şi Hu-He.)
HI-HO
Am pus să scormonească şi să se scoată pămîntul pînă-n fond. N-am dat de trupul lui Şun.
HU-HE
N-apucaseră a arunca multă ţărînă, atît cît să fărîmi şi să înăbuşi un om.
HI-HO
Dar destulă ca omul să n-o poată urni cu spatele.
SAN-MIAO
Dovada vinovăţiei lui Yu e făcută. Şun a ars întîi, el n-a fost ucis de Siang.
SIANG
(Aparte.) Mă uimesc, n-a fost nici o flacără, (Tare.) N-aţi săpat îndeajuns, Şun trebuie să fie înăuntru,
KAO-YAO
Prin urmare l-ai văzut întreg şi ai astupat puţul.
SAN-MIAO (fu şoaptă către Siang)
Cearta se lungeşte prea mult, scoate spada.
SIANG (trâgtnd spada)
Yu, am ascultat prea mult cuvintele tale necuviincioase. Spada mea va sfărîma dinţii ucigaşului fratelui meu.
YU
(trdgînd spada)
Dacă eşti vinovat, precum sînt încredinţat, ajute-mi ido   Cerul să te tai în bucăţi şi să te arunc la cîini.
(Intra Sun.) ŞUN
Oricare ar fi pricina vrajbei voastre, încetaţi lupta. Aşa vă porunceşte Şun.
SIANG
Poate eşti duhul lui Şun, căci peste trupul lui am văzut cum cădeau bulgării de pămînt.
ŞUN
Şi eu i-am văzut şi auzit. Am visat, sau a fost aievea? Fiinţe vrăjmaşe luaseră chipul şi asemănarea ta şi a tatălui meu. însă nu eraţi voi, ci numai nişte umbre mincinoase ale voastre. Un tată şi un frate nu-şi îngroapă de viu pe fiul şi pe fratele lor.
KAO-YAO
Ei erau, slăvite Şun.
ŞUN
Nu erau ei, îţi zic.
SAN-MIAO
(Către ai săi, încet.) Siang a stricat iar lucrurile şi viaţa ne e în primejdie. Să ne plecăm capul. (Tare.) Celeste Şun, de vreme ce eşti viu şi nevătămat, spre bucuria prinţilor vasali şi a tuturor curtenilor şi supuşilor tăi, înseamnă că nimeni nu ţi-a făcut vreun rău. Eu socotesc că s-au surpat cîteva bucăţi de mal.
ŞUN
Nicidecum. Cînd am ieşit, am aruncat o privire înăuntru. Puţul era astupat pe sfert cu pămîntul scos din el. Lopeţile erau încă fierbinţi de palmele vrăjmaşilor. i«i
KONG-KONG
(Aparte.) E un demon împieliţat. Trece prin foc şi prin apă. (Tare.) Să-ţi dea Cerul viaţă lungă şi să te apere de toţi duşmanii. Noi sîntem prietenii tăi.
KUAN
^ Siang certa pe fiul meu Yu, şi pe bună dreptate, că n-a avut grijă de viaţa ta.
HUAN-TEU
Noi toţi căutam pe ucigaşi.
ŞUN
Ucigaşii sînt acum morţi.
SAN-MIAO
Morţi?
ŞUN
Pieriţi pentru totdeauna din calea inimii mele. Aveam un frate, unde este el?
SIANG
Sînt aici, iubite frate.
ŞUN
Graţios prinţ de Yeu-Pi, ştii cum am scăpat de mînia lopeţilor umbrelor cu chipul tatălui şi fratelui meu?
SIANG
Voiam tocmai să te întreb, onorat frate.
ŞUN
Află, graţios prinţ vasal de Yeu-Pi, că atunci cînd, 162   mai demult, am început a săpa puţul, am văzut că
un perete e slab, la fund, şi se surpă cînd apeşi cu mina. Scoţînd pămînt din spărtură am dat de o încăpere alăturată, în care am intrat, luminînd cu o faclă. Care nu mi-a fost mirarea găsindu-mă într-un mormînt încăpător şi bogat. Dealul pe care şedea hambarul este locul de îngropare al unui prinţ de altădată, pe nume Tai-Ting, după cum am desluşit pe inscripţii. Poarta de piatră de pe laturea dealului fusese acoperită cu ţarină şi iarbă. Am desfăcut-o, ieşind la poalele movilei, apoi am rezemat-o la loc Fireşte, n-am mai săpat mai departe puţul, ca să nu turbur cu apă liniştea răposatului prinţ.
SAN-MIAO (in şoaptă)
V-am spus că Şun e prefăcut.
ŞUN
Cînd dar am auzit ţarina rostogolindu-se de sus, m-am vîrit pe spărtură în mormîntul de alături. Am privit cum pămîntul apăsa pe sufletul meu şi am făcut cu trupul viu invocaţii pe sicriul prinţului care mi-a dat găzduire. în acest chip mă aflu iar aici, prinţ de Yeu-Pi.
(Intră un slujitor.) SLUJITORUL
Slăvite prinţ al locaşului împărătesc, te vestim cu inima cernită că eminentul tău tată sufletesc şi strălucitul nostru împărat Yao s-a ridicat în cer, spre steaua polară. (Pauză lungă, tăcere.)
ŞUN
Părintele meu m-a părăsit, pătintele meu m-a părăsit. Şun e acum de două ori orfan de tată.
5
HUAN-TEU
Ce-i de făcut, graţios prinţ de San-Miao? Spu-ne-ne ce-i de făcut?
SAN-MIAO
Pe toate duhurile negre, onorabile Huan-Teu, sîntem înfrînţi.
HUAN-TEU
Vai mie, simt sabia călăului retezîndu-mă între piept şi pîntece.
YN-CE-CIU
Nu, Şun e sobru, nu poate suferi vederea prapu-relui şi a măruntaielor. O să ne usuce la vînt, după ce ne va sugruma, fără vărsare de sînge.
KUAN
Să încercăm să fugim.
SAN-MIAO
Nu-i cu putinţă. Şun e soarele, ale cărui raze de foc răzbat în pădurile dese ale dragonului verde şi în gerurile apelor războinicului negru. El e corbul roşu care scoate ochii bufniţei galbene. El păzeşte
toate căile noastre şi ne pîndeşte fiece pas. Este un singur mijloc de scăpare.
HUAN-TEU
Spune-1 repede.
SAN-MIAO
Să ne supunem.
KUAN
Aceluia care ne ia dreptul nostru şi porunceşte pe moşiile noastre?
SAN-MIAO
Să ne prefacem că ne supunem.
KONO-KONO
Graţiosul prinţ San-Miao vorbeşte cu înţelepciune. Şun este un om luminat de Cer, încărcat de cele mai înalte virtuţi, totdeauna am recunoscut aceasta.
YN-CE-CIU
Crezi oare că Şun ne va ierta după ce l-am urmărit cu sabie şi foc?
SAN-MIAO
Aşa trag nădejde. Prinţii vasali, curtenii, norodul, totul e de partea lui şi el nu mai are de ce să se teamă de noi. Şun e iubit fiindcă îi merge vestea că e bun, drept, milos şi nu văd de ce şi-ar strica icoana pe care lumea şi-a facut-o despre el. Fiului care a îndeplinit fără murmur poruncile tatălui nu-i şade bine să se poarte aspru cu duşmanii.
HUAN-TEU
Deie Cerul să fie aşa.
SAN-MIAO
La drept vorbind, ce rău am făcut noi ? Nu sîntem decît nişte supuşi ai luminatei curţi împărăteşti. Prinţul Tan-Ciu este fiul cerescului Yao. El ne-a chemat şi ne-a poruncit să-i dăm sfaturi. Puteam noi cuteza să fugim din faţa feciorului împărătesc?
KONO-KONO
Aşa este, vorbeşti minunat.
SAN-MIAO
Siang ne-a aţinut calea împreună cu tatăl său, onorabilul Ku-Seu, cuscrul fericitului Yao. Puteam noi, călcînd riturile, să lăsăm capetele în jos ?
KONO-KONO
Este adevărul curat.
SAN-MIAO
Şi unul şi altul ne-au înşelat, încredinţîndu-ne cu dovezi mincinoase că Şun are gînduri rele, primejdioase pentru împărăţie.
KONG-KONG
Sîntem nişte fiinţe plăpînde, supuse greşelii.
SAN-MIAO
Dar acum s-a făcut lumină, am pătruns înţelepciunea dumnezeiască a măreţului Şun.
KONO-KONO
Da, da, s-a făcut lumină. Slavă neasemuitului Şun.
HUAN-TEU
Şi apoi noi n-am căşunat nici un rău.
YN-CE-CIU
(ironic)
Noi doar am văzut răul şi ne-am bucurat.
SAN-MIAO
N-am făcut nici un rău, curteni onorabili, Cerul e martor. Am ridicat noi sabia asupra lui Şun, datu-i-am noi foc în hambar, aruncat-am noi pămînt peste el în puţ?
KONG-KONG
Nimic din toate acestea.
SAN-MIAO
Numai Siang, Tan-Ciu şi Ku-Seu au umblat să ucidă pe Şun. Nişte bieţi vasali şi slujbaşi ca noi nu pot fugi din calea răzvrătiţilor.
KUAN
Va crede oare Şun aceasta?
SAN-MIAO
Nicidecum. însă Şun propovăduieşte respectarea riturilor şi nici o pravilă nu-1 va încuviinţa să pedepsească pe cine n-a fost prins asupra faptei. Greutăţi mari va mtîmpina în cîrmuire şi va fi mulţumit să aibă linişte din partea noastră.
KUAN
Mă îndoiesc că Şun va uita aşa uşor piedicile pe care i le-am pus în lucrările lui.
SAN-MIAO
Onorabile Kuan, fiul tău Yu este king. Este fiul tău aşa de neînduplecat încît să-şi trimită tatăl la moarte? Şi de-ar voi el aceasta, Şun nu s-ar po-
trivi, căci ce împărat chibzuit îşi sperie sfetnicii, ucigîndu-le părinţii?
KUAN
Mă linişteşti oarecum.
HUAN-TEU
Încep să răsuflu.
SAN-MIAO
Linguşeşte pe Yu, poartă-te drăgăstos şi cu umilinţă, bătrînii nu trebuie să aibă nici una din prosteştile mîndrii care pierd pe tineri.
YN-CE-CIU
Nu mai avem mult de trăit, să ne ferim pielea şi să luăm vieţii tot ce ne poate da.
SAN-MIAO
Eu îi voi face lui Şun mari plecăciuni în faţa curţii, voi mărturisi prostia mea şi-i voi ridica în slavă înţelepciunea. Mă va privi cu dispreţ şi bănuială în sinea lui, însă un prinţ vasal care recunoaşte cuminţenia suzeranului e o pildă pentru alţii. Un cîrmuitor are nevoie de asemenea ceremonii.
HUAN-TEU
Tan-Ciu şi Siang sînt vinovaţii. Ei să-şi primească pedeapsa cuvenită.
KUAN
Mă voi încovoia, mă voi tîrî de va fi nevoie, dar izbînda lui Şun îmi sfredeleşte cele cinci măruntaie.
YN-CE-CIU
Splina, plămînii, inima, ficatul şi rinichii.
SAN-MIAO
Vremea trece, vremea schimbă multe. Să aşteptăm, onorabile Kuan, lupta neîncetată a elementelor.
KUAN
însă de cumva Tan-Ciu şi Siang se mişcă şi izbutesc, ce ne vom face? Ne vom atrage şi mînia lor.
SAN-MIAO
Cu neputinţă să izbutească. Tan-Ciu a adus cu sine, este adevărat, o oaste de barbari fără căpătli, cu care s-a oprit la marginea cetăţii. Şun a chemat pe căpetenia lor, un fost hoţ de drumul mare, şi 1-a făcut ta-fu într-un oraş de la alt capăt al împărăţiei. Oamenilor lui le-a dat simbrie ca să se războiască la apus. Tan-Ciu a rămas aşadar singur, Cît despre Siang, el e ţinut din scurt.
KONO-KONG
Siang şi Tan-Ciu vin încoace. Ce le vom răspunde?
SAN-MIAO
N-avem nici în clin nici în mînecă cu aceşti tineri descreieraţi, nevrednici de familiile lor.
KONG-KONG
Vorbirea ţi-e adîncă asemeni prezicerilor broaştei ţestoase.
(Intră Tan-Ciu ţi Siang.) SIANG
Graţios prinţ San-Miao şi venerabili curteni, doliul s-a ridicat şi Şun intră în cetate. Ştiţi ce înseamnă  aceasta ?
KONO-KONO
Aceasta înseamnă că soarele luminos străluceşte asupra noastră răspîndind căldura verii, după noaptea iernii reci.
TAN-CIU
înseamnă că Şun ne va tăia pe toţi.
san-miao
Nu vă înţelegem vorbirea, graţioşi prinţi. Şun va tăia pe cei vinovaţi.
SIANO
Fireşte, iar cei vinovaţi sîntem noi toţi, fiindcă ne-am pus dea curmezişul poruncilor lui şi am încercat să-i luăm viaţa.
KUAN
Ticăloşi sînt aceia care pizmuiesc zilele stă-pînului lor!
TAN-CIU
Nu-i vreme de pierdut. Dacă trebuie să murim, să mai încercăm o dată. Poate că de data asta spiritele ne vor fi prielnice. Nici un fel de pază nu se obişnuieşte la porţile din sala strămoşilor. Să ne aruncăm cu toţii asupra lui. Şapte săbii îl vor sfîrteca.
SIANG
Eu voi învîrti cel dintîi fierul în aer.
SAN-MIAO
Urechile mi se înspăimîntă la cuvintele tale, graţios prinţ de Yeu-Pi. Cum? îndrăzneşti să ridici sabia asupra împăratului şi fratelui tău? O, fărădelege nemaiauzită!
KUAN
Fiinţă blestemată.' Zmeul secetei, cel cu ochii pe cap şi cu gura plină de flăcări, n-are inima mai uscată ca a ta 1
HUAN-TEU
Sufletul vă e aşa de negru încît aţi otrăvit cu el şi pe zeii celor patru mări.
YN-CE-CIU
Fulgerul te pîndeşte cu ciocanul, nefericit Tan-Ciu.
TAN-CIU
Ce fel de vorbe sînt acestea? De ce rituri vă ţineţi 7 N-am urmărit noi împreună pieirea lui Şun ?
HUAN-TEU
Minţi, fecior al lui Yao, n-am vorbit niciodată cu tine, te-am salutat de departe.
YN-CE-CIU
Eu abia acum am cinstea să-ţi văd faţa pentru întîia oară.
SIANG
Bătrîni bezmetici, v-aţi îmbătat cu vin de orez. Cine ne-a învăţat să dăm foc lui Şun?
SAN-MIAO
Tineri seci, numai din capul vostru a putut ieşi asemenea gînd demonic.
KUAN
Mai mult în calea noastră să nu vă aţineţi.
KONO-KONO
Sîntem nişte bieţi curteni credincioşi stăpînului lor.
YN-CE-CIU |
Avem nevoie de tihnă.
HUAN-TEU
Iar pielea trupului nostru ne e foarte scumpă.
SIANG '|
Ah 1 vulpi bătrîne, acum vă jupoi de vii. Din | pielea voastră am să-mi fac darabane sa chem pe zeul grindinei.
TAN-CIU
Scoate spada, Siang, mînia mă strînge de gît.
(Amindoi se reped cu săbiile la cei cinci.)
HUAN-TEU (er «murind)
Şang-Ti, zeu suprem, care stai înconjurat de curtea ta dumnezeiască Ia miazănoapte, lîngă steaua polară, privind cum se învîrteşte cerul deasupra pămîntului pe osia lumii, ocroteşte-mă, apără-rnă de aceşti ucigaşi!
(Intri Yu, Hi-Ho ji Hu-He.)
KUAN
Yu, fiul meu iubit, Siang şi Tan-Ciu, aceşti prinţi ai răului, voiesc să ucidă pe măritul nostru împărat Şun. Ia seama.
SAN-MIAO
Ei au venit sa ne ispitească. Noi i-am izgonit cu r ruşine şi iată, au ridicat săbiile asupra noastră. j
HUAN-TEU
Yu, king plin de milă şi de înţelepciune, pedep- *
seşte pe răufăcători.  Spune  măreţului Şun că |
sîntem supuşii lui smeriţi, însetaţi de dreptate. |
YU
Strălucitul nostru Şun va plăti şi răsplăti pe fiecare după cuviinţă. Aşteptaţi cu smerenie şi răbdare judecata Iui. Siang, prinţ de Yeu-Pi, şi Tan-Ciu, fecior împărătesc, nu turburaţi ceremonia înscăunării. Graţioşi prinţi, venerabili curteni, ieşiţi din sala strămoşilor şi intraţi după rînduială atunci cînd Fiul Cerului se va înfăţişa ochilor noştri.
(San-Miao fi ceilalţi şase ies.) HU-HE
Onorabile king, cu mila celestului tron, m-ai făcut supraveghetor al riturilor şi ceremoniilor pe mine, om bătrîn şi cu mintea zăpăcită, care încurc paşii şi mă-mpiedic în veşminte.
HI-HO
Slăvitul împărat a voit a da a înţelege norodului său că riturile nu sînt numai nişte seci mişcări ale buzelor şi trupului, ci simţiri ale unei inimi drepte şi curate.
HU-HE
Dacă e vorba de dreptate, dreptate să-mi faci, onorabile king.
YU
în ce chip?
HU-HB
îţi voi spune îndată. (Cu un fir măsoară pe Yu de la tălpi pînă la cap. Firul este în chip vădit cu vreo palmă mai scurt decît statura lui Yu.) Vezi acest fir ? Văzînd că eminentul Şun mă face dregător al ceremoniilor, am alergat să-mi cumpăr mătase
roşie de la negustorul meu, bată-1 fulgerul în cap! Acum nu mai mi-a măsurat cu cotul, ci cu acest fir cam de statura ta.
HI-HO
Desigur. Măritul nostru Şun a hotărît ca înălţimea lui Yu, onorabilul nostru king, să slujească drept măsură.
HU-HE
Poftim de vezi acum, asta-i măsura hoţului de negustor, cu ea mi-a dat mătasea. Tu eşti mai mare decît ea, deci negustorul a scurtat-o şi mi-a dat mătase mai puţină.
YU
Nu este aşa, venerabile Hu-He, îmi pare rău de supărare. Măsura negustorului e bună, iată-i sigiliul împărătesc. Toţi negustorii au cîte o măsură la fel. însă eu am mai crescut de atunci, aceasta-i toată pricina.
(Yu iese.) HU-HE
Oare?
HI-HO
înţeleptul Şun a păzit doliul cu mare băgare de seamă, arătînd smerenie faţă de rituri şi de răposatul Yao.
HU-HE
Da, am umblat trei ani de zile încheiaţi în haine de cînepă aspră şi am mîncat orez necurăţat fiert în apă.
HI-HO
Aşa e. O asprime cerută de rituri. însă Şun a făcut jertfe dese, în temple şi în sala strămoşilor, Iui Yao şi tuturor înaintaşilor lui, încît tot curteanul s-a bucurat de ospătare aleasă şi de băuturi.
HU-HE
Eu nu, căci sînt bătrîn şi nemîncăcios. însă am văzut cum se-ndesa care mai de care.
HI-HO
Se îndesa nu e bine zis, îndrăznesc a te îndrepta, venerabile Hu-He, de vreme ce fieştecare vine precum îi e rangul. După ce duhurile se hrănesc din pomeni, se împărtăşeşte împăratul, apoi prinţii vasali, precum le e coloarea părului, apoi sfetnicii, după sfetnici curtenii, după curteni slugile.
HU-HE
Apoi oasele sînt scoase la uşă şi prostimea se aruncă asupra lor.
HI-HO
Nu tocmai, iartă-mi îndreptarea, venerabile Hu-He, căci săracii vin şi ei cu socoteală: bătrînii neputincioşi şi copiii cruzi întîi şi numai după aceea bărbaţii şi femeile de vîrstă mijlocie.
HU-HE
Starostele cerşetorilor se înfruptă înaintea tuturor.
HI-HO
Bineînţeles, onorabile Hu-He.
HU-HE
Iar după aceea vin clinii să lingă blidele.
HI-HO
Sînt şi ei făpturi privegheate de ochiul veşnicului Şang-Ti.
HU-HE
Aş dori să aflu, venerabile Hi-Ho, dinii cu ce socoteală ling talgerele?
HI-HO
Cutez să te mustru, venerabile Hu-He, nu bîrfi canoanele sfinte. Nu uita că eşti dregătorul riturilor şi ceremoniilor.
HU-HE
O durere tăcută e mai nimerită decît o pompă îngîmfată şi zgomotoasă.
HI-HO
Riturile, venerabile Hu-He, preîntimpină neo-rînduiala ca zăgazurile revărsarea apelor.
HU-HE
îmi place că slăvitul Şun le-a urmat fără a-şi întuneca faţa.
HI-HO
Luminatul Şun a înţeles că un împărat venerează pe răposaţi, dar trebuie să ducă grija celor vii.
HU-HE
Mormîntul pe care 1-a ridicat fericitului Yao e de minune.
HI-HO
într-adevăr. După ce trupul lui Yao a stat între trei trepiede timpul cuvenit, a fost vîrît în cele
două coşciuge şi apoi călăuzit în lăcaşul de veci. Un deal întreg a fost scobit şi prefăcut într-o criptă împodobită. Poartă mare de zid şi piatră a fost deschisă la poalele dealului.
HU-HE
Ce m-a-nduioşat mai mult, venerabile Hi-Ho, este chipul de piatră al calului împărătesc, care îşi aşteaptă stapînul la poartă. Crezi tu, venerabile Hi-Ho, că Yao va mai ieşi vreodată din mormînt să călărească ?
De buna seamă.
Oare!
HI-HO
HU-HE
HI-HO
Duhul omului este veşnic. O dată ce şi-a îndeplinit rostul lui pe lume, el ar trebui să se întoarcă pentru totdeauna în liniştea neturburată a înţelepciunii supreme. însă lumea îl ispiteşte din cînd în cînd şi duhul îşi caută un trup aci, între cele cinci piscuri cardinale. Yao va mai veni.
HU-HE
Lămureşte-mă, pentru ce atîta ceartă în pricina calului ?
HI-HO
Unii ziceau că un cal de piatră nu poate fi folositor duhului, decît dacă este întocmai calului mortului. De aceea cereau ca să se ucidă calul din grajd, pentru ca duhul lui să treacă în chipul cel cioplit.
HU-HE
împăratul s-a împotrivit. De ce?
HI-HO
Strălucitul Şun s-a temut că oamenii, luîndu-se unul după altul, au să înjunghie caii răposaţilor, împuţinînd aceste fiinţe trebuitoare la munci şi la război. Deci a hotărît astfel: Duhurile răposaţilor să binevoiască a nu călări decît noaptea, cînd caii dorm şi duhurile lor sînt slobode să alerge unde vor.
HU-HE
înţeleaptă hotărire.
HI-HO
Tot astfel, stăpînul nostru Şun e împotriva obiceiului care îndeamnă nevestele celor mari precum şi slugile să se omoare pe monnîntul proaspăt al răposatului, pentru ca acesta să le aibă şi pe lumea cealaltă. Şun crede că în vis, noaptea, cei vii au destul răgaz să se întîlnească cu cei morţi.
HU-HE
Nici vorbă. Mulţi dintre curtenii noştri sînt jumătate oameni, jumătate duhuri, fiind născuţi care din unda marii, care dintr-o sămînţa de pătlagină (se aud darabane), aşa că trăim mai mult printre zmei decît printre muritori de rînd.
HI-HO
îţi place să glumeşti, venerabile Hu-He, îţi place să glumeşti. împăratul vine. Să luăm seama la tipic.
(Intră Şun prin colţul din faţa stingă a sălii si se îndreaptă spre uşa din dreapta, in faţa căreia stă smerit. Curtenii intră prin dreapta si prin stingă fi rămln aci ca pe două laturi octo-gonale, planul intfi reprezentind sudul.)
HU-HE
ffn exerciţiul funcţiunii, solemn)
Iată pe cerescul nostru luminos împărat. El stă prosternat şi cu faţa cernită de jale la poarta dinspre răsărit.
HI-HO
De ce stă astfel strălucitul Fiu al Cerului?
HU-HE
Fiindcă jeleşte din adîncul inimii pe eminentul împărat Yao, care s-a ridicat în locaşul cel veşnic.
HI-HO
însă cei trei ani de doliu legiuit s-au săvîrşit. Se cuvine ca luminosul stăpîn să-şi arunce ochii milostivi şi asupra noastră, care sîntem slabi şi fără călăuză.
HU-HE
într-adevăr, doliul s-a sfîrşit. Venerate taî-pao, fă cele de cuviinţă spre a aduce pe împărat la tronul său.
HI-HO
Prinţ Ta-Hui, ia doi halebardieri şi zece slujitori şi călăuzeşte pe strălucitul nostru tian-ceu Şun de la poarta răsăriteană la zidul de miazănoapte unde se află scaunul ceresc.
(Ceremonia se îndeplineşte. Şun se aşează In fund cu faţa spre spectatori, curtenit ll salută,
el ii salută cu capul în palme. în tot timpul saluturilor, acum şi mai tîrriu, Ku-Seu va sta nemişcat, ţanţoş şi nemţii (urnit.)
HU-HE
Prea bine. Venerabil taî-pao Hi-Ho, arată măritului împărat voinţa răposatului Yao.
HI-HO
(cm o tăbliţă de bambu pe care se văd caractere chineze.)
Slăvit Fiu al Cerului, acesta este testamentul fericitului Yao, îl cunoşti?
şun
îl cunosc.  (Face trei reverenţe.)
hu-hb
Prea bine. Graţioşi prinţi, veneraţi sfetnici, onorabili curteni, măritul împărat cunoaşte voinţa strămoşilor săi, va fi. un stăpîn cuminte, fiindcă-i plin de învăţătură. (Hi-Ho a dat lui Şun o cupă, acesta varsă de trei ori din ea spre poarta de miază' noapte.) Pentru ce, venerate taî-pao, varsă de trei j ori vin din cupă spre miazănoapte slăvitul împărat ! Şun? j
hi-ho !
Fiindcă la miazănoapte este palatul de purpură al cîrmuitorului veşnic Şang-Ti. împăratul nostru va respecta totdeauna Cerul.
hu-he
Foarte bine. (Şun se întoarce spre Hi-Ho si-i toarnă de trei ori să se spele pe mînă.) Pentru ce, venerate taî-pao, ţi-a turnat împăratul de trei ori vin în mînă?
hi-ho
Eminentul împărat voieşte să ne arate că aşa ' precum s-a smerit Cerului, va respecta obiceiurile j ţarii şi pe slujitori. El s-a umilit în faţa unui păcătos.
f
hu-he
Prea bine. Dar tu de ce te-ai spălat?
HI-HO
Ca să mă purific şi să fiu curat la suflet precum mi-a poruncit stăpînul strălucit.
hu-he
E bine. Graţioşi prinţi, veneraţi sfetnici, onorabili curteni, închinaţi-vă în faţa împăratului.
(Toţi, afară de Ku-Seu, se închină de trei ori, iar Şun le răspunde cu capul în palme; după aceasta Şun face ocolul sălii, oprindu-se la fiecare poartă cîte puţin şi la aceea închipuită dinspre spectatori, a sudului, apoi se opreşte In mijlocul sălii.)
hi-ho
Pentru ce, Hu-He, venerate sfetnic al riturilor şi ceremoniilor, împăratul nostru a ocolit sala strămoşilor, oprindu-se la cele patru porţi şi apoi aşezîndu-se în mijloc ?
hu-he
Aflaţi că slăvitul împărat îmbrăcat în cele cinci colori ale lumii: alb, negru, roşu, verde şi galben, a străbătut împărăţia pînă la cele patru graniţi, aruncînd înţelepţii lui ochi la răsărit, miazăzi, apus, miazănoapte şi mijloc.
hi-ho
Sînt lămurit. Avem un împărat care veghează asupra noastră.
hu-he
Acum luminosul Fiu al Cerului va săvîrşi ceremonia n6 spre a goni duhurile rele.
(Şun aprinde ierburi şi afumă la cele patru porţi.)
HI-HO
De ce aprinde ierburi sacre la cele patru porţi ale cetăţii marele nostru Şun?
HU-HE
Ca să amorţească spiritele rele şi să le izgonească.
HI-HO
Prea bine.
SAN-MIAO
Iată duhurile vrăjmaşe care au încercat să-ţi împiedice măreţele fapte, strălucite Şun. Numele ( lor este Tan-Ciu şi Siang.
HU-H5 |
Ce rele au săvîrşit aceştia, spuneţi îndată Fiului i
ceresc. |
i
KUAN |
Au încordat arcul împotriva celestului împărat, I au ridicat sabia asupra lui, l-au prigonit cu foc şi ! cu pămînt. j
HI-HO j
împăratul nostru va judeca. i
ŞUN
Făcut-au, veneraţi sfetnici, Tan-Ciu şi Siang aceste fapte rele?
t
KAO-YAO \
Le-au făcut întocmai, august suveran.
ŞUN
Sînt tineri şi au fost rău sfătuiţi.
HU-HE
Omul unic vorbeşte drept: sînt tineri şi au fost rău sfătuiţi.
ŞUN
Cine sînt aceia care le-au dat sfaturi rele?
YU
Nişte curteni bătrîni fără credinţă faţă de scaunul înstelat.
SAN-MIAO (în şoaptă)
Sîntem în cumpănă grea, venerabile Kuan, răspunde fiului tău.
KUAN
Spune, Yu, fiul meu şi cinstit king, cine sint acei curteni bătrîni tară credinţă faţă de scaunul înstelat, ca să-i cunoaştem şi să-i dispreţuim?
YU
Sfetnicul riturilor şi ceremoniilor nu m-a întrebat de numele lor.
ŞUN
Oricine ar fi sfătuitorul, un copil care greşeşte se ceartă şi se pedepseşte.
HU-HE
Aşa glăsuiesc riturile.
ŞUN
Ce pedeapsă se cuvine unui fiu împărătesc care calcă poruncile cerescului său tată?
Hl-HO
Pedeapsa prevăzută de rituri este jertfirea lui pe altarul Soarelui, pentru ca duhul său să se ridice lîngă acela al tatălui şi să se pătrundă mai bine de veşnica înţelepciune.
ŞUN
Voi respecta riturile.
HUAN-TBU (aparte)
Vai de mine şi de mine, judecăţile împăratului sînt crude.
(Doi halebardieri ţi Kao-Yao vin să ia pe Tan-Ciu.)
KAO-YAO
Graţios prinţ împărătesc, vino să dai Soarelui trupul tău.
ŞUN
Venerabile supraveghetor peste judecăţi, riturile spun că altarul trebuie stropit cu sîngele vinovatului. Preotul va înţepa aşadar un deget al graţiosului prinţ şi va lăsa să curgă cinci picături de sînge. în chipul acesta Soarele va fi mulţumit. Cit despre duh, acesta se va putea întîlni noaptea în vis cu tatăl său. Fericitul Yao este veşnic şi răbdător, va aştepta moartea firească a feciorului său spre a-1 avea întru veci cu sine. Ca să fie mai aproape de reşedinţa părintelui său Yao, îl vei duce pe graţiosul prinţ Ia graniţa dinspre miazănoapte în provincia Yen, al cărei cîrmuitor ii facem, fără încuviinţare din partea noastră de a ieşi de acolo pînă la alte porunci. Dea Cerul ca fiul tatălui meu sufletesc Yao şi fratele soţiilor mele prea respectate 184   să se pătrundă de marea lumină cerească.
HUAN-TEU (rdsufiînd adînc)
Judecata slăvitului Şun este sfîntă. Săpaţi-o pe toate căldările.
(Tan-Ciu e însoţit pînă la uţd de Kao-Yao ţi halebardieri, apoi aceştia se întorc.)
ŞUN
Ce pedeapsă se cuvine prinţului vasal care îşi părăseşte supuşii în voia soartei?
HU-HE
Riturile glăsuiesc aşa: duhul vinovat va fi mustrat în faţa curţii de către slăvitul împărat, iar trupul purtînd numele lui se va jertfi.
GLASURI
Deci să se-njunghie.
HUAN-TEU (aparte)
Iar îmi tremură inima.
YU
Legea e întunecată.
ŞUN
Siang, graţios prinţ de Yeu-Pi, te mustru în faţa întregii curţi spre pilda tuturor prinţilor, ca n-ai dat ascultare poruncilor noastre de a pleca în provincia ta, lăsîndu-ţi astfel supuşii fără cîrmuire. Vei pleca îndată acolo unde ţi-e scaunul de prinţ şi nu-1 vei mai părăsi fără voia noastră.
HUAN-TEU
Judecată cinstită, judecată minunată.
SIE
Dar pravila cere jertfirea.
ŞUN
într-adevăr, trupul purtînd numele lui se va jertfi. Luaţi un taur negru pe care-1 veţi boteza cu numele Siang şi jertfiţi-1.
KONO-KONO
Cît de înţelept este împăratul nostru, cît de înţelept!
SAN-MIAO
fin şoaptă) \
Precum vedeţi, Şun se fereşte de pedepse aspre, nu vrea să treacă drept un stăpîn crud.
KUAN (la fel)
Aşa mi se pare, trag oarecare nădejde.
ŞUN
Voiesc să ştiu cine sînt sfătuitorii răi ai celor doi vinovaţi, pedepsiţi după rituri?
HU-HE
Onorabile king Yu, cine sînt curtenii bătrîni fără credinţă faţă de tronul ceresc care au dat sfaturi rele graţioşilor prinţi Tan-Ciu şi Siang?
YU
Sînt San-Miao, graţios prinţ, Kuan, Kong-Kong, Huan-Teu, Yn-Ce-Ciu, venerabili curteni.
. ŞUN
Sînteţi cinci Ia număr, numărul sunetelor de temelie, dar faptele voastre nu înfăptuiesc armonia divină, ele turbură muzica înţeleaptă,
l
KUAN
Scumpul meu fiu, Yu, mă vîră pe nedrept în tagma răzvrătiţilor. Asprimea mea părintească i-a întunecat judecata,
YU
Ca fiu, sînt mîhnit, iubite tată, de a-ţi striga numele la judecată; ca king cunosc un curtean Kuan, nesupus poruncilor scaunului ceresc.
SAN-MIAO
Tan-Ciu şi Siang sînt tineri răi din fire, nimeni nu i-a ispitit.
ŞUN
Tinerii nu sînt din fire nici buni, nici răi. La şes apa stă iezită; dacă o povîrneşti spre răsărit, curge spre răsărit, dacă o povîrneşti spre apus, curge spre apus; dacă o striveşti în mină ţîşneşte în sus, dacă o stăvileşti se-ntoarce spre izvor. Astfel tînărul devine bun ori rău după cum îi e călăuza.
KONO-KONG
Sîntem nişte bieţi bătrîni nevinovaţi, uimiţi de mintea ta dumnezeiască.
SAN-MIAO
Ce faptă rea am făcut eu, slăvite Şun?
ŞUN
Te-ai pus de-a curmezişul faptei, răspunzind cu nemişcare mişcării, asemeni unei stînci care opreşte mersul riului.
SAN-MIAO
Ştii prea bine, puternice Şun, că două sînt puterile veşnice din conlucrarea cărora iese lumea:
Yang, puterea bărbătească, şi Yin, puterea femeiască. întîia este aprigă şi în necontenită revărsare, cealaltă este potolită şi nemişcată. Eu sînt de soiul Yin, mărite, locuinţa mea e la miazănoapte.
şun
O, ce bine de-ar fi fost astfel. Yang şi Yin ar fi stat mereu îmbrăţişaţi într-ajutorul meu. Tu eşti toate şi nimic, tu eşti o răspîntie în care se-ncurcă toate drumurile, un loc de întunecare a punctelor cardinale, o cifră nefastă, un sunet dinafară gamei, un timp fără anotimp. Numele tău e neorînduială haotică şi supără lucrările de rînduială ale împărăţiei.
san-miao
Nu te-nţeleg, duh ceresc.
şun
Zici că locul tău e la miazănoapte, spre întinderea sărată a apelor de sub steaua polară. întunericul friguros din această parte a lumii îngăduie puterii bărbăteşti să se odihnească în aşteptarea primăverii. Iarna fulgerele dorm, urşii se trag în pădurile cu zăpezi, iar ţăranul îşi reazimă uneltele de perete.
san-miao
Nu gîndesc altfel.
şun
însă tu ai gerul iernei care amorţeşte şi totdeodată arşiţa toamnei. Eşti un balaur al mlaştinei şi un demon al secetei. Limba se face iute în apropierea ta şi ficatul se usucă. Ce cauţi tu, fiinţa de miazănoapte, în părţile de la apus?
SAN-MIAO
îmi place să mă preumblu.
şun
Fără a da pămîntului icoana cerului! De-ai fi fost arşiţă de apus mi-ai fi ajutat să ard pădurile netrebnice. însă tu te-ai dovedit dragon verde al pădurilor. Ai suflat în foc şi l-ai stins, ai ajutat buruienii rară folos sa crească în paguba celor cinci roade ale cîmpului. De ce ai făcut aceasta?
san-miao
Mi-e milă de copiii primăverii de la răsărit.
şun
Atunci pentru ce alergi la miazăzi şi sfătuieşti aprinderea finului şi aţîţarea războiului?
san-miao
Mama era de soiul Yin, însă tata era străbătut de duhul Yang.
şun
Eşti toate şi nici una, burduf negăurit încă de şapte ori de fulgere, bufniţă cu trei trupuri, căldare cu trei picioare, demon malefic stricător al calendarului prin care cerul rînduieşte tot ce-i pe pămînt.
SAN-MIAO
Vai mie, sînt un biet prinţ vasal, cel mai nemernic dintre toţi şi care nu cunoaşte mişcarea astrelor.
şun
De ajuns. Aşteaptă pedeapsa noastră la poarta răsăriteană. Iar tu, Kuan, nu eşti mai puţin vrednic de pedeapsă.
KUAN
Gerul vede, el ştie că n-am stat ca o ceaţă greoaie fără cele şapte deschizături: ochi, urechi, nări şi gură. Fulgerele înţelepciunii au străbătut fiinţa mea şi mi-au dat tăria să cîrmuiesc.
ŞUN j
Da, tu nu eşti potrivnic oricărei mişcări ca San-Miao, eşti plin de bărbăţie şi de viclenie, însă pentru scopuri mici şi în folosul tău. Marea ţintă a plăsmuirii lumii după icoana cerului ţi-e străină şi baţi din picioare pe loc ca broasca ţestoasă întoarsă pe spate.
KUAN
Broasca ţestoasă e jivină sfîntă: spatele închipu-ieşte cerul şi pîntecele pămîntul.
ŞUN
Aşa este, dar spatele tău se îmbină rău cu pîntecele şi sufletul tău are numai trei picioare, din care pricină se poticneşte.
KUAN
Ce rău am făcut eu, slăvite Şun 7
ŞUN
în vreme ce vrednicul tău fiu, Yu, se silea să usuce mlaştinile şi să îndrepte rîurile, tu alergai ca un duh demonic să-1 împiedici. Ai puterea vîntului de la răsărit al primăverii, dar sufli toamna cu uscăciunea de apus, sfarîmînd lucrările oamenilor. Ai uscăciunea secetei de toamnă, dar baţi vara uscînd orezul şi apele din jgheaburi. Ai căldura de miazăzi a verei dar arunci flăcările ei în răceala chibzuită a septentrionului. Eşti Yang şi ţipi ca i o femeie, eşti Yin şi te înverşunezi ca un bărbat. I
KUAN
Nu pricep, stăpîne al Căii de lapte.
ŞUN
Virtuţile cu care Cerul te-a înzestrat tu le foloseşti întors, ca pe nişte viţii, fiindcă nu mai cunoşti ţinta cea adevărată către care fiece om trebuie să tindă. în tine cele cinci puncte cardinale sînt aşezate pieziş: iarna unelteşti, primăvara dormi amorţit de ură, vara strici şi toamna risipeşti munca altora. De-ai fi folosit aceste puteri ca fiul tău, lucrînd vara spre a te odihni iarna, ai fi fost un sfetnic bun.
KUAN
Lumea mă bîrfeşte, fiindcă dau porunci straşnice.
ŞUN
De-ajuns. Aşteaptă pedeapsa noastră la poarta apuseană.
HUAN-TEU
Duhuri de orice fel, aveţi grijă de mine, acuma vine rîndul nostru.
ŞUN
Kong-Kong, Huan-Teu şi Yn-Ce-Ciu, sînteţi de asemeni vinovaţi. Vina voastră după pravili e mai mică, însă foarte primejdioasă pentru marile munci de întocmire. San-Miao e un duh rău al nepăsării, Kuan e un geniu malefic al răzvrătirii, unul e negru ca norul gros, altul iute ca fulgerul, unul e pămînt rău, altul e foc rău. Dar sînt totuşi puteri nobile în felul lor, feţe ale elementelor veşnice. Voi însă n-aveţi nici o virtute mare şi nici un viţiu puternic şi de aceea înşelaţi pe toţi.
KONO-KONO
Fii cu îndurare, soare de înţelepciune, sîntem oameni de nimic, cu vină mică după pravili, precum însuţi zici.
ŞUN
Nimic nu e mai păgubitor pentru marea faptă a bărbatului ales de Cer decît vorba şi fapta omului de nimic. Tu, Kong-Kong, eşti linguşitor, căutînd folosul fără sforţare. Tu slăbeşti virtutea cîrmui-torului ascunzîndu-i adevărul şi nutrindu-i dragostea de sine.
HUAN-TEU
Eu nu fac nimănui nici cel mai mic rău.
ŞUN
E o părere. Eşti fricos şi fugi de orice ispravă mare, bîrfind-o şi dîndu-te din fire de partea leneşului. Tu toceşti îndrăzneala omului înţelept.
YN-CE-CIU
Eu nu linguşesc, eu nu bîrfesc.
ŞUN
Tu cauţi folosul zilnic şi bunăstarea, cu dispreţ de marile fapte prin care se dă forţa pămîntului. încetul cu încetul tu faci pe plugar şi pe zidar să se ruşineze de sudorile lor.
KONG-KONO. HUAN-TEU, YN-CE-CIU
Astfel ne-a făcut firea. Sîntem fiinţe de rînd care aşteaptă mila ta.
ŞUN
De-ajuns. Pedeapsa e hotărîtă. Pe tine, Kong-Kong,  te surghiunesc la Yen-Ceu,  departe de
curtea noastră. Vei sta acolo pină la sfîrşitul vieţii fără a încerca să ieşi de acolo, sub pedeapsa morţii. Pe tine, Huan-Teu, te trimit în surghiun la Ciung-San, unde vei rămîne asemeni pînă la moarte. Pe tine, Yn-Ce-Ciu, te izgonesc Ia Yu-San, unde vei sta cît timp vei trăi. Plecaţi de aici, duhuri necurate.
(Cei trei ies fiecare pe ctte o poartă.) HI-HO
Hotărăşte, mărite Fiu al Cerului, pedeapsă pentru San-Miao şi pentru Kuan.
HU-HE
Riturile cer moartea.
ŞUN
Nu voi călca riturile.
SAN-MIAO
Gîndeşte-te, strălucit suveran, sînt prinţ vasal.
KUAN
Sînt tatăl căpeteniei sfetnicilor, eu însumi de viţă zeiască.
ŞUN
Săbiile slujitorilor mei nu se vor mînji cu sîngele vostru negru. Duceţi pe prinţul San-Miao pe muntele cu trei piscuri al Fulgului, la apus, unde păsările îşi schimbă penele în fiece an; pe Kuan duceţi-1 pe muntele Clopotului. Lăsaţi-i acolo în paza spiritelor. Hotărască ele pedeapsa. De vor voi ele să-i trimită în închisorile pămîntului, în infernalul Yi-Yu, sau dimpotrivă să le îngăduie ridicarea spre cele nouă ceruri, primim dinainte cu
smerenie judecata lor. (Se apleacă şi după el toată curtea, afară de Ku*Seu.) Pieriţi din faţa ochilor mei, genii vătămătoare!
(Halebardierii imping afară la dreapta ţi '« stingă pe San-Miao si Kuan.)
HU-HE
Ceremonia nâ pentru izgonirea duhurilor rele s-a sfîrşit.
Hr-HO
împărăţia a rămas curată şi stăpînul orînduielii poate lucra în tihnă, ferit de demonii neorînduielii,
HU-HE
Să facem plecăciune luminosului Fiu al Cerului.
(Taţi fac plecăciune, afară de Ku-Seu.) HI-HO
Pentru ce, venerabile Ku-Seu, calci riturile, nefă-cînd plecăciunile prescrise de rituri în faţa tronului înstelat?
KU-SEU (înţepat)
Eu nu calc riturile, venerabile Hi-Ho, eu nu calc riturile.
SIE
Le calci, de vreme ce nu te prosterni, om rară cuviinţă,
KU-SEU
Tu eşti fără cuviinţă, sfetnic ticălos. Riturile spun că nimic nu e mai presus decît un tată, iar eu văd înaintea mea pe fiul meu Şun. Spuneţi-mi, tatăl trebuie să se închine fiului sau fiul tatălui?
HI-HO
Datina zice: Dacă străbaţi împărăţia în lung şi în lat, nu găseşti un petec de pămînt care să nu fie al împăratului; dacă cutreieri satele şi cetăţile, nu afli un om care să nu fie supus al Fiului Cerului.
KAO-YAO
Deci eşti supusul luminosului Şun.
KU-SEU
Nemernic sfetnic, nu e nici o datorie mai mare — spune pravila — decît să slujeşti tatălui şi mamei tale. Cine e tată şi cine e fiu aici?
YU
Una din cele cinci datorii este respectul supuşilor pentru împărat.
KU-SEU
Una din cele cinci datorii este respectul fiilor pentru părinţi.
S1B
Păstorul călăuzeşte oaia, nu oaia pe păstor.
KU-SEU
De la împărat şi pînă la cel mai mic dregător, toţi trebuie să păzească pietatea filială.
SIE
Aşa precum Şang-Ti călăuzeşte cerul şi pămîntul la miazănoapte, împăratul călăuzeşte ca un prinţ vasal pămîntuL
KU-SEU
Tu însuţi ai săpat pe căldare: împăratul trebuie să iubească pe părinţi.
YU
Măreţul Şun nu s-a îndepărtat niciodată de la această lege: el îşi iubeşte părinţii.
KU-SEU
Fiul meu Şun nu are pietate filială; sînt un părinte necăjit, neajutorat de nimeni; n-am hambar, n-am puţ, n-am de nici unele.
KI
Slăvitul Şun ţi-a ridicat hambar.
KU-SSU
Hambarul a luat foc.
Y
Nu e vina lui. Strălucitul Şun ţi-a săpat puţ.
KU-SEU
S-a umplut de duhuri şi l-am astupat.
KI
Nu e vina fiului tău. împăratul ţi-a dat tain pe socoteala vistieriei şi tot ce-i trebuitor vieţii.
KU-SEU
Părinţii au nevoie de respectul copiilor. Voi mă batjocoriţi.
HI-HO
Greşeşti, venerabile Ku-Seu, ţi s-a dat locul de cinste, după rituri.
KU-SEU
Ce fel de cinste e aceea, dacă tatăl trebuie să i96   se prosterne în faţa fiului?
HI-HO
Aşa spun riturile.
KU-SEU
Riturile nu spun asta, sfetnici fără ştiinţă. Sînt bătrîn şi cunosc mersul lumii. Tatăl este tuen respectabil, el porunceşte fiului, precum principiul Yang porunceşte principiului Yin.
YU
Da, dar Şun e stăpîn.
KU-SBU
Tatăl e totdeauna stăpîn. Trupul fiului său e trupul său. Tatăl e suzeran şi fiul vasal, tatăl e strămoş şi urmaşul preot la altarul strămoşului. Şun, copiii lui şi copiii copiilor lui vor face jertfe după moartea mea pe altarul meu — şi eu, zeul seminţiei, să mă închin lui Şun?
Y
Dar Şun e împărat I
i
KU-SEU
Dacă Şun e împărat, eu sînt împăratul împăratului.
I HI-HO
| Venerabilul Ku-Seu e ascuţit la minte şi suceşte
! cu iscusinţă riturile. Aici e ceva încurcat, care
l cere dezlegare din partea unei minţi cinstite.
HU-HE
Vorbele omului cu piciorul în groapă devin J adinei.
! (Se aude o larmă profundă ca de stol de ciori
j şi  cîteva răcnete  îndepărtate cu timbrul lui
San-Miao, apoi nişte tunete şi ţipetele lui Kuan.) 197
YU
Auziţi? Ce semne vor fi acestea? Parcă Cerul s-ar fi umplut de ciori.
KI
Tună,
(Intră prin dreapta un slujitor ţi un halebardier.) SLUJITORUL
August suveran, s-a întîmplat o minune mare.
SUN
Vorbeşte.
SLUJITORUL
Aşa cum ne-ai poruncit, am adus pe prinţul San-Miao pe drumul muntelui Fulgului. Cu gîndul de a scăpa de sub supravegherea noastră şi de a chema în ajutor duhurile sale — aşa cel puţin socotesc — prinţul a început a juca şi a da din braţe ca o pasăre cînd prinde să zboare. Atunci au venit fîlfîind în juru-i cîteva burniţe cu ochi galbeni. Numaidecît însă s-a auzit un croncănit nemaipomenit şi cerul s-a umplut de ciori cu ochii roşii. Ciorile au izgonit bufniţele şi s-au repezit la prinţul San-Miao, ciugulindu-1, pînă ce n-au mai rămas din el decît oasele. Duhul lui negru ca smoala a stat o vreme nemişcat ca un crîmpei de abur pe o baltă. Apoi s-a prefăcut într-o bufniţă grozavă cu trei trupuri şi un singur cap, care, strigînd: cucumau, cucumau, a zbughit-o înspre muntele Fulgului.
HI-HO
Cerul şi-a spus cuvîntul.
YU
Acum s-a dovedit că prinţul de San-Miao era un geniu rău care aducea neorînduială în calendar.
ŞUN
în numele Cerului, decretez că jocul bufniţei este sacru. Prin el, jucîndu-1, împăratul şi prinţii vor izgoni timpul vechi şi stricat, începînd un an nou.
HU-HE
Decretul Fiului Cerului va fi păzit, scris pe table de bambu şi săpat pe căldări.
(Toţi se prosternă, afară de Ku-Seu; intră alt slujitor cu un halebardier.)
SLUJITORUL
Suprem stăpîn, s-au petrecut lucruri neînchipuite.
ŞUN
Ce fel?
SLUJITORUL
îndată ce ne-ai dat porunca, am luat pe veneratul Kuan şi am apucat cu el pe calea care duce la muntele Clopotului. După o bucată de drum, venerabilul Kuan, voind să fugă de sub paza noastră şi pe cît am înţeles să cheme duhuri în ajutor, a început să joace ca urşii tîrînd un picior şi mormă-ind din gură. Atunci au început să bată vînturi mari care ne izbeau la pămînt şi să se-ntunece, încît nu mai vedeam pe unde călcam şi pierdusem din ochi pe venerabilul Kuan. Deodată a început să tune grozav şi să fulgere şi apoi a trăsnit în vrăjitorul nostru pînă ce a rămas un tăciune. Apoi
tăciunele, începînd să se umfle şi să se mişte, s-a prefăcut într-un urs uriaş care a luat-o la goană, mormăind, spre muntele Clopotului.
S-a făcut dovada că veneratul Kuan era un geniu care împiedica împerecherea principiului Yang cu principiul Yin.
HI-HO
Cerul 1-a trimis acolo unde-i este locul şi unde poate fi de folos.
şun
De acum încolo, spre binele obştesc şi în cinstea sfetnicului meu iubit Yu, jocul ursului, jucat de venerabilul Kuan, este sacru. Cînd bronzul turnătorului nu se încheagă, cînd e secetă grozavă, cînd apele curg năvalnic şi vîntul rupe coamele copacilor, într-un cuvînt ori de cîte ori elementele sînt prea însufleţite de duhul bărbătesc, neputîndu-se împerechea cu duhul femeiesc, împăratul şi prinţii împodobiţi cu o blană vor juca jocul ursului.
HU-HB
Decretul Fiului ceresc va fi păzit, scris pe table de bambu şi săpat pe căldări.
(Toţi fac mătănii, afară de Ku-Seu.)
şun
Prea onorat tată, iartă fiului tău că nu ţi-a făcut plecăciune. Cine are grija tuturor trece cu vederea pe fiecare în parte, iar eu am făcut închinăciune tuturor.
ku-seu
Sînt încredinţat că fiul meu Şun nu va uita cele datorite părinţilor săi.
j şun
Cînd am uitat eu vreodată aceasta? Am păzit riturile cu sfinţenie. Te-am salutat dimineaţa şi seara împreună cu soţiile mele, te-am îmbrăcat cu veşminte călduroase şi te-am nutrit cu mîncări f hrănitoare, am stat cu smerenie în faţa ta şi am
ascultat fără murmur poruncile tale.
ţ
ku-seu
Riturile spun astfel.
şun
1 Riturile şi firea; şi cînd riturile sînt urmate
împotriva firii, omul îşi face datoria fără bucurie. Firea şi riturile glăsuiesc: iubeşte pe părinţii tăi. Şi eu am iubit pe părinţii mei,
r
ku-seu
^ Te-ai purtat după rituri.
şun
Cînd eram numai fiul tău m-am purtat după rituri, cînd fericitul Yao m-a chemat în braţele lui ca fiu sufletesc, m-am purtat asemeni după rituri, prinţul locaşului împărătesc Şun n-a uitat o clipă riturile. Legea spune: împăratul respectă pe părinţii săi. Iată, eu te respect. Eu, Fiul Cerului, t stăpîn al Căii lactee, suveran august pînă la cele
patru mări, cobor de pe tronul împărătesc şi mă prostern în faţa ta, iubite tată.  (Face ce zice,)
ku-seu (foarte mindru)
Aşa se cuvine.
şun
(intorcîndu-se pe tronul său; din ce in   ce mai solemn )
împăratul a dat pildă fiilor cum să venereze pe părinţi. El a respectat riturile. Acum toţi, fără deosebire, să urmeze riturile. Veneratul Ku-Seu este într-adevăr tatăl lui Şun. Şun i-a făcut închinăciune. Şun este însă de azi înainte împărat, iar împăratul este tatăl şi mama supuşilor săi. Aşadar Şun este tatăl şi mama veneratului Ku-Seu. Ca atare veneratul Ku-Seu este la rîndul lui îndatorat să facă plecăciune părintelui său obştesc.
(Ku-Seu pare foarte surprins.) HI-HO
Acesta-i adevărul.
HU-HE
Gura ţi-e vrăjită.
ŞUN
Pînă deunăzi, Şun era numai fiul tău. Acum este fiul Cerului, iar Cerul e mai presus de noi toţi. Fiul Cerului este unul şi toţi sînt datori a-i face metanie.
HI-HO
Acesta este adevăratul înţeles al riturilor.
HU-HE
îmi creşte inima. Stăpînul nostru e picat din stele.
ŞUN
Toate fiinţele ies din haosul veşnic şi se întrupează, apoi se întorc în liniştea veşniciei. A se întoarce în liniştea veşniciei înseamnă a se odihni; a se odihni înseamnă a-şi îndeplini rostul; a-şi îndeplini rostul înseamnă a urma rînduială divină; zoi  a urma rînduială divină înseamnă a fi luminat.
HI-HO
învăţătura e adîncă.
ŞUN
Cine stă prea mult în lumea de jos îşi pierde lumina. împăratul se ridică deasupra supuşilor săi pentru a contempla Cerul şi a înfăptui rosturile omenirii. El e tăcut şi plin de gînduri, întemeietor şi cunoscător al riturilor. Supusul să-i asculte poruncile fără să-1 întrebe. împăratul, fiind icoana veşniciei, nu iubeşte, nu urăşte, nu doreşte, nu loveşte, el urmează riturile precum Soarele merge de la răsărit la apus. El este un duh curat, întocmitor al lumii, care păşeşte pe calea neturburată. (Se înţepeneşte pe tron şi ia o poziţie foarte hieraticd, cu capul în palme,)
HU-HE
Prinţi vasali, venerabili sfetnici, onorabili curteni, slujbaşi, oameni din prostime, închinaţi-vă înaintea Fiului Cerului.
, (Toţi se apleacă pină jos la pămint. Ku-Seu,
rămas discordant In picioare, priveşte descumpănit in toate părţile, apoi se prosternă ji el, în acest timp mulţimea nevăzută intonează din ce in ce mai tare cintecul Ciao. Qong formidabil.)
TEATRU
(1 9 6 5)
LUDOVIC AL XDC-lea
Piesă in cinci acte
In cinstea anului 1964
PERSONAJELE
regele franţei — Ludovic MoldoVOTl, zîs şl Ludovic
le XlX-lea, şef-miner cardinalul-arhiepiscop — inginerul AI. Castroian mareşalul — artifiţierul Ilie Vtlvoi contele-o uv ernator   al   BastUiei — cimentatul
Marcel Rivalet
controlorul   oeneral — electricianul Vasile Ursachi
ministrul adulator — specialistul în hidrolizare
secretarul   ds   stat al   afacerilor   străine —
şeful  de  echipă Cirimpei prevqt-ul de poliţie — Iftimescu, responsabilul
cu aerisirea locotenentul de poliţie — pietrarul Drpc doamna de onoare — doctoriţa de U dispensar maître d'hotel — bucătarul cantinei baron ul-colonel — Ion   Mitache,   specialist în
d re narea apelor christina,   amanta   regelui — Criaina Mitache,
specialistă în drenarea apelor agamemnon, a hi le,  paris — foratorî de tunele alte personaje ■— toţi lucrători in felurite echipe
regizorul
paznicul de noapte 209
ACTUL 1
Intri orologerul fi intiiul Qentilom a\ Camerei, primul medic şi primul chirurg. Orologerul (ntoorce ceasul, care începe sd cinte. După plecarea orologerului, exact la bătaia orei 8, gentilomul se strecoară după perdeaua patului. Se aude câscătură. îndată intră prin deschizătura perdelei medicul şi chirurgul şi ies după cîteva clipe, plecfnd pe uşă solemni. în fine, gentilomul trage cortina, Regele se dă jos din pat, imbr<Jcat pe jumătate (chiulotă, ciorapi şi cămaşă). Valetul de cameră şi cel de garderobă îi întind cu ceremonial o robe-de-chambre, (n timp ce doi uşieri deschid batantele «fii, lăsînd să pătrundă curtenii admişi la scularea Regelui-Duhovnicul întinde Regelui un breviar, Regele, rezemîndu-se cu spatele de balustrada ce înconjură patul, murmură o rugăciune, apoi înapoiază cartea. Spălarea pe mîini cu parfum, pudrarea perucii, punerea pantofilor, cravatei, justaucorps-ului se fac în faţa tuturor. O mică orchestră cîntd pe scend piese instrumentale «au lever du roi», apoi pleacă. Regele *e lasă servit, dar işi face toaleta fi singur, foarte familiar, ca şi cînd n-ar fi nimeni de faţă, privindu-se într-o oglindă pe care i-o ţin înainte, miscindu-se după tl, doi valeţi. între timp, interpelează pe cei de faţă.
REGELE
Nu văd pe domnul conte; neobişnuit îmi pare Ca fără el în ceată să merg la vînătoare.
GENTILOMUL CAMEREI
Prin curier vesteşte că va sosi-ntr-o oră, Pe maiestatea-voastră să-1 ierte o imploră.
REGELE
Nici Phoebus nu era pe cer mai impecabil.
GENTILOMUL
I s-a-ntîmplat ceva cu totul deplorabil.
Pe cînd se pregătea să urce-n echipaj,
O gloată de ţărani, gonind valeţi şi paj,
Deşi loviţi de bice, s-au năpustit cu coase
La cai şi i-au mîncat, lăslnd în ham doar oase.
REGELE
De ce?
CONTROLORUL GENERAL
De foame, sire!
REGELE
Puteau mînca găină, Mistreţ, clapon, curcan sau o omletă fină.
CONTROLORUL 08NERAL
Sînt oameni, sire, care n-au ce pe foc să fiarbă Şi se hrănesc ca vita, păscînd pe dîmburi iarbă.
REGELE
E cu putinţă?
CONTROLORUL GENERAL
Dijma şi dările-i apasă, Companiei de ferme să-şi  scoată bani-i pasă.
REGELE
Să fiu în locul lor m-aş răzvrăti. Săracii! Noroc că după moarte pe ei îi cruţă dracii
Şi în apoteoză li se deschide cerul — Sau cel puţin aşa ne-ncredinţează clerul.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP
E-un adevăr dogmatic, clar pentru orice minte, Ce-atestă bunătatea supremului părinte.
REGELE
Şi-n care cred de-adîncă evlavie pătruns.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP
Drept sol divin un rege al Franţei este uns,
REGELB
Biserica-i scutită în schimb de orice dare, Deşi deţinătoare de bunuri seculare.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP
E un depozit sacru al milei, maiestate!
REGELE
Cum aş avea nevoie de-a voastră caritate I Ne costă foarte mult a statului paradă Şi domnul controlor nu are-o livră-n ladă. Mulţi sînt înscrişi cu pensii de mii, sute de mii.
Regele este bun.
CURTENII REGELE
Sînt bun!
CONTROLORUL GENERAL
Economii!
A lua de la popor nu m-aş încumeta.
REGELE
Să fiu în locul Iui, spun drept, m-aş revolta I
Ca rege însă n-am astfel de atribuţii, Sortit fiind să păstrez sacrele instituţii. De aş avea măcar noroc Ia faraon, Dar am pierdut aseară un sfert de milion.
fApmte,)
Vreau falnic ca un prinţ să răsplătesc c-o rentă Cea mai frumoasă fată din lumea aparentă.
(Cditre miniştri.)
Pentru nevoi secrete, ce-ar fi cred temerar A divulga acum, îmi trebuie numerar.
CONTROLORUL GENERAL
De-mi cereţi doar un sfat, să spun «nu pot» cutez, De-mi porunciţi, lăsaţi-mi răgaz să meditez.
MINISTRUL ADULATOR
Putem spori gabela pe sare!
CONTROLORUL GENERAL
E un risc.
Şi-aşa fac contrabandă ferindu-se de fisc.
MINISTRUL ADULATOR
Propun alte corvezi în următorii ani, Fireşte-i vom scuti dacă plătesc în bani.
CONTROLORUL GENERAL
Acest sistem barbar nu poate să dureze, De-atîta sărăcie încep să emigreze.
MINISTRUL ADULATOR
Avem prea mulţi baroni cu titlu îndoielnic, Conţi, cavaleri ieşiţi dintr-un fictiv pomelnic. Chemîndu-i cu dovezi la o verificare 214      Am strînge de la ei o sumă oarecare.
REGELE
Aceşti obscuri iluştri sînt ale curţii stele, Au legături ducale, şi-au cumpărat castele, Sînt secretari de stat, miniştri, fermieri, Cu aur e uşor să-ţi născoceşti un ieri.
MINISTRUL ADULATOR
A fi numit marchiz produce oricînd emoţii, Din oamenii de rînd să facem noi promoţii.
CONTROLORUL GENERAL
Maestrul de capelă a zis că nu se drege Prin bani naşterea joasă, că-n muzică e rege.
REGELE
Geniul refuză, vai, scrisorile patente.
MINISTRUL ADULATOR
Propun să vindem, sire, vreo şase regimente.
REGELE
La Fontenoy erau prea mulţi imberbi la număr. Pe colonel, fiind prunc, l-au ridicat pe umăr.
MINISTRUL ADULATOR
Nu văd decît un mijloc: o mkă-n sus schimbare De preţ la pîine. Strîngem şi punem în hambare Cît mai mult gxîu.
REGELE
Poporul îşi va ieşi din fire.
MINISTRUL ADULATOR
Atunci veţi scoate griul, vînzîndu-I mai scump,
sire. 215
REGELE
Să măsur cu coroana faina pe tarabă? Aceasta cere timp, eu am nevoie-n grabă.
LOCOTENENTUL DE POLIŢIE
La arhiepiscop am pus oameni de pază, Moneda este rară, ei tezaurizează, în saci aurul vine de pe la mînăstiri, Din sacristie noaptea ies flăcări şi sclipiri. Eu, cîţiva gentilomi cu arme şi mascaţi, Luind şi doi hoţi de breaslă cu totul devotaţi, Călcînd cu spada scoasă cardinalescul sediu, Am «acceptat» un dar după un scurt asediu.
REGELE
Cum ? Eu, care mă trag din Ludovic cel Sfînt Şi pipăind bolnavii cu mîna în stare sînt Să vindec scrofuloza, să-mi spurc cu crime harul, Ca un Cartouche satanic să jefuiesc altarul?
LOCOTENENTUL DE POLIŢIE
N-atingeţi dogma, sire, ci răii slujitori Care uitînd de cer strîng pe pămînt comori.
REGELE
Aşa e! Cardinalul e-o inimă uscată,
A-l sancţiona e-un act de dreaptă judecată.
Dar dacă hoţii tăi, beţi, răspîndesc omilia?
LOCOTENENTUL DE FOLTflE
I-adăpostim o vreme cu-onoruri la Bastilia.
REGELE (Subtil.)
Şi-n cazul cînd vreun zvon se răspîndeşte-n
gloată,
îi acuzăm de furt şi-i osîndim la roată.
SECRETARUL DE STAT AL AFACERILOR STRĂINB
Ambasadorul Prusiei doreşte un răspuns.
REGELE
S-aştepte.
SECRETARUL DE STAT AL AFACERILOR STRĂINE
Regele-i viclean şi nepătruns. Ascultă în consilii şi-aprobă tot, orbeşte, Pe-ascuns scrie misive şl le pecetluieşte, în toată Europa trimite apoi ştafete, E plin de gînduri cînd pare să se desfete.
REGELE
Prea multe afaceri grele! Să le lăsăm pe miine. Am gust de şuncă, ouă, pui pe felii de pîine.
(Valeţii aduc o masă cu mai multe tacîmuri, Regele se aşează ţi face semn altora să se aşeze. Dar aceştia, printre care Mareşalul, stau în picioare, numai privind. Maître d'hâtel strigă: « Regele vrea gustarea ». Sînt aduse platourile de către valeţi, înainte păşind l'huissier de la sălle cu un baston, apoi doi guarzi, gentilomul servant panetier, l'dcuyer de cuisine, Ie garde-vaisselle, încadrafi între guarzi. Pompoase uniforme. Tăvile sînt prezentate Regelui, maître d'hâtel se face a gusta din fiecare. Apoi totul e pus pe masă şi Regele mânîncă lacom şi in contrast cu ceremonialul.)
REGELE
Iubite mareşal, acesta este un ou.
MAREŞALUL
Spuneţi un adevăr în chip succint şi nou.
REGELE
Şunca păstrează încă parfum de vin în ea.
MAREŞALUL N
Permiteţi-mi s-adaog că-i şi părerea mea. 1
REGELE |
Hm! Puiul fript exală o dulce abureală. j
MAREŞALUL \
După miros şi-aspect nu-ncape îndoială.
i
REGELE
(Aparte.)
E-un om perfect de curte, amabilă stafie,
Ignar în strategie, istorie, geografie,
Confundă ţarul rus cu marele Mogol,
Cap cu desăvârşire copilăros şi gol,
Urmaş colateral al lui Philippe le Bel,
La orice-naintare de oameni noi rebel, ?
Ca nimeni altul ştiind a balului cadenţă,
Să joace menuet, să facă reverenţă.
De nu-i zimbesc o zi e vînăt ca un nor,
Seniorul de-altădată e-acum un vid sonor.
Aici valet smerit, la tric-trac dîndu-mi sfat,
Faţă de servii lui prădalnic şi-ngîmfat.
Din uşă va fugi, nestînd să-mi dau suflarea,
Grăbit noului rege a-şi îndoi spinarea.
MAREŞALUL (Către un vecin.)
Cînd regele-i pe gînduri, privindu-ne posac, E semn că-n capul lui intenţii negre zac. Curteanul stă-ntr-o baltă a intrigii şi-a urii, Mai liniştit te simţi pe un ocean în furii. (Face reverenţe preventive.)
REGELE
Pentru-a mi-aduce un pui pe-o tavă aurie, 2i8     Alaiul falnic vine de la bucătărie
Prin coridoare unde ard luminări într-una, Prin galerii pe care le zguduie furtuna. Un pui! Se frig cinci sute, iar pentr-un pic de jar Plătesc un codru-ntreg de fag şi de stejar.
(Către o marchiză.) De-al vostru nou hotel, marchiză, sînt gelos, Totul e delicat, de gust, ingenios. Curtea interioară cu peristil încîntă Prin mici cascade de-apă ce gîlgîie şi cîntă. Pe balustrada scării opt grupuri statuare, Două pe-o treaptă, sus, imense felinare.
MARCHIZA
Dar...
REGELE
Iar salonul galben, unde citiţi romane De-acel perfid Voltaire, întinsă pe-otomane Sub o tapiserie c-un rege cipriot, Este superb.
MARCHIZA
Dar, sire...
REGELE
Un rege ştie tot. Aseară s-a jucat cu măşti şi travestiuri în strict incognito, în sala cu lambriuri, Un faraon pe mize fantastice. O, cer, Norocul copleşeşte statornic pe bancher.
(Oftre Privat.)
Ai dumitale agenţi cu-auzul ascuţit Ce spun?
PREVOT-UL DE POLIŢIE
Convulsionarii cu săbii şi cuţit 219
Se bat şi se ucid, dacă-i împiedici rişti Să te blesteme şi, de nu-i loveşti, sînt trişti.
REGELE
Să-i duceţi la ospiciu!
PREVOT-UL DE POLIŢIE
Iscîndu-li-se arţagul De la subtilităţi, şcolarii au scos briceagul Şi s-au bătut la sînge. Sînt doisprezece morţi La iezuiţi.
REGELE
Nebuni J Să pui lacăt la porţi.
PREVOT-UL DE POLIŢIE
Pentru negustorime războiul nu-i năpastă. Una-a ţipat la alta: « Ca pacea eşti de proastă! »
REGELE
Vom medita la asta.
PREVOT-UL DE POLIŢIE
în cîrciuma burgundă Azi-noapte aţi intrat, un tont v-a tras de fundă. C-un pumn vînjos l-aţi dat de-a berbeleacul, fia I Cu doi în travesti aţi fost pe urmă Ia...
REGELE
Am fost la... Am fost la... Iubite magistrat, îţi mulţumesc! Sînt bine păzit... (aparte) supravegheat.
fCdtre o doamnă de onoare.) Cum a dormit regina?
DOAMNA DE ONOARE
A auzit viole, Glasuri ţipînd pe săli, paşi grei; în girandole
I Şi-n candelabre-ntr-una lumina a oscilat,
Credea că duhuri rele au dat buzna-n palat. Tot timpul a privit înspăimintată uşa Şi a ţinut de frică în braţe căţeluşa, De frig s-a zgribulit sub trei învelîtori, Abia acum, spre ziuă, a-nchis ochii-n sudori.
REGELE
Regina aparţine unei focoase naţii. Aceste-apartamente-i produc halucinaţii. Să-i spuneţi că n-am vrut s-o turbur cînd dormea Şi c-o încredinţez de-afecţiunea mea.
(Către Contele-guvernator.)
în fine aţi venit, multaşteptate conte, Guvernator, senior, prinţ al tăcerii, arhonte Al unei fortăreţe teribile. Ciudat Ca-n vila de la ţară să fiţi asediat.
CONTE LE-GUVERNATOR
Intenţiile plebei îmi sînt mereu neclare, Pe căi întortocheate abia sosii călare.
\ CONTROLORUL GENERAL
Cînd pîinea-i de ferigă, tărîţe şi nutreţ, Noroc că n-au mîncat şi cal şi călăreţ.
RBGELE
Supravegheaţi opt turnuri, privit de mulţi cu
spaimă,
Aveţi, plătit de mine, un bucătar cu faimă, Un personal distins, o pensie măreaţă Şi cîteodată nici un captiv în fortăreaţă.
CONTELE GUVERNATOR
Sînt, maiestate!
REGELE
Ştiu, cînd nu vin prin scrisori, Aduceţi muribunzi din alte închisori. Sa trecem peste asta; ticsită ori pustie, Bastilia e-un sigiliu regal pe-orice hirtie, Perpetuu memento că eu, urmaş de sfînt, Sînt marele arbitru şi ultimul cuvînt.
(Valeţii aduc doi clini de vînătoare.)
O, dragii mei prieteni, Leroy, Leduc, ce grea E meseria noastră cînd cauza e rea. Mă simt îndreptăţit a porunci, privirea Piezişă o detest, urăsc împotrivirea. Seniorii în mătăsuri îmi sînt plecate slugi, îmi fac procesiuni călugării cu glugi. Spre-a-i ţine-n jurul meu îi las să fie hoţi, Eu însumi jefuiesc ca să-i plătesc pe toţi. Pentru persoana mea mai dăinuie un cult Pîlpîitor, nesigur, de care-orbeşte-ascult. într-o caretă de-aur, înmănuşat, pudrat, Trec admirat de mulţi, de nimeni adorat. Eu voi muri tihnit, dar tună de pe-acuma Vestind pentru urmaş potopul, focul, ciuma. Nu am de-ales: trăiesc din specularea plinii.
MAREŞALUL (Câutlnd a potoli zgomotul făcut de Cardinal ţi un abate.)
Sst! Maiestatea-sa e-n sfat secret cu dinii,
REGELE
Timpul e altul, haina, peruca-mi sînt la modă, Dar sceptrul e vetust. în zvelta mea comodă Ţin chei de porţi de temniţi, şi cînd petrec în
danturi
Saloanele răsună de un ecou de lanţuri.
Urăsc pe filozofi; departe de profan, în pod, experienţe fac ca fizician; Convins sînt uneori că lumea-i raţională, Aştept cu frică totuşi pedeapsa infernală; în faţa tuturor mă culc, mănînc, mă-mbrac, Sclipind de diamante sînt singur şi sărac.
(Arătind spre curteni).
Vedeţi? Fac reverenţe, gîndind ceva să-mi ceară, Aşa zîmbesc de rece figurile de ceară.
(în timp ce Regele vorbeşte cu ciinii, un abate comunică ceva în şoaptă Cardinalului-ar hi -episcop, care-ţi împreună mfinile de cîteva ori, vădit scandalizat, şi ridică, suspinind, ochii la cer.)
CARDINALUL-ARH [EPISCOP
Urgie, maiestate i Dreptate, ocrotire I
REGELE
Ce este, eminenţă, de v-aţi ieşit din fire?
CARDINALUL -ARH IETISCOP
în zori, bruscînd pe clerici, un cîrd de hoţomani Ne-au luat sacii cu bani culeşi pentru sărmani, Cu spada profanînd un sfînt aşezămînt.
REGELE
O, Doamne, de ce stringeţi averi pe-acest pă-
mînt?
Prea bine ştiţi că hoţul respect de nimeni n-are, Chiar mie mi-au furat ce-aveam prin buzunare.
(Către Locotenentul de poliţie, cu fină ironie.)
Ca om prea iscusit, locotenente, du-te
Şi vezi de dai de urma pomenilor pierdute.
GARD INALUL-ARHIEPISCOP
Trimiteţi trupe, sire, mulţimea-mpinge-n porţi, De nu ne apăraţi, vor fi răniţi şi morţi,
Căci sîntem atacaţi cu bolovani şi drugi; Toţi tremură-năuntru, se-nchină şi fac rugi.
REGELE
De loc nu înţelegi
CARDINALUL-ARHIEPISCOP
Bandiţii au aruncat, La toţi cîţi întîlneau în drum, cîte-un ducat, Spunînd c-avem comori. Desculţii vin cu pizmă, Răcnind să le-mpărţim ce-am strîns, zic ei, din
dijmă.
REGELE
Vom apăra, desigur, pe eminenţa-ta,
Dar eu în locul lor, spun drept, m-aş revolta.
(lese cu alai; fanfară.) REGIZORUL
Halt! Bravo, tovarăşe rege, bravo, tovarăşe cardinal, bravo toţi.
MAREŞALUL - ARTIFITIER
Tovarăşul Ludovic Moldovan are mult talent. (Reverenţă.)
LUDOVIC MOLDOVAN - ŞEF-MINER
Şi dumneata nu mai puţin, tovarăşe Ilie Vilvoi. (Reverenţă.)
MAREŞALUL - ARTIFITIER
Aşa şi-aşa!
REGIZORUL
Are să iasă perfect. Nu uitaţi că tunelul va fi gata înainte de termen şi de 23 August şi că piesa, scrisă de unul din voi şi jucată de echipa noastră
artistică, va fi văzută de persoane de mare vază, insist, de foarte mare vază. Permite-mi, tovarăşe Ludovic, o mică observare. în antipatia dumitale firească pentru clasa feudală, hrăpâreţă şi parazită, comunici regelui un exces de indignare care-1 face simpatic, încît îţi vine să-1 săruţi. însă ştii bine, regele n-are nici el mai multă sensibilitate morală, cum de altfel ai descifrat foarte subtil. E vorba deci de a nuanţa şi mai clar că critica suveranului absolut e o simplă maliţie faţă de complici pe viaţă şi pe moarte. Nu intru în amănunte, fiind încredinţat că vei lustrui rolul singur. Lasă-mă, totuşi, să te sărut ca interpret eminent, (li sărută Zgomotos, ) Repetiţia actului doi, mîine, după ce schimbul din care faceţi parte s-a odihnit şi a luat masa. Mă retrag, dînd locul tovarăşului inginer.
CARDINALUL - INGINER
Tovarăşi, am ajuns cu inelele tunelului de o parte şi de alta aşa de aproape, după calculele noastre, încît în cîteve zile ne vom întîlni unii cu alţii, cei de dincolo şi cei de aici. Pornim de la un inel terminat, de Ia o campadă, cum se zice tehnic. Acum am intrat pe ambele versante pe o porţiune calcaroasă, încît e cazul, după conducerea şantierului, de a o socoti din prudenţă punct slab şi de a lucra ca la campioane, întărind excavaţia superioară spre a proceda la consolidarea calotei cu o boltă solidă şi impermeabilă. Cu iluminatul cum merge?
CONTROLORUL GENERAL - ELECTRICIAN
Bine.
CARDINALUL - INGINER
Ventilaţia prin aer comprimat?
1
PRBVOT-UL - RESPONSABIL CU AERISIREA
Din partea mea supraveghez mereu. Pînă acuma a mers bine.
CARDINALUL - INGINER
E-adevărat. Cu lemnăria cum stăm? Cînd atingeţi extradosul, completaţi, ca în schema pe care o aveţi, cintrul de lemn din cîte trei popi solizi pe tălpi bune şi celelalte. E mai sigur aşa. Vom vedea dacă roca se ţine. Artifiţierii să distribuie explozibilul după schiţă, în aşa chip încît să nu se fisureze blocul. Şeful miner va supraveghea perforarea, burarea găurilor, aprinderea fitilelor.
LUDOVIC MOLDOVAN - ŞEF-MINER
Negreşit.
CARDINALUL - INGINER
Dumneata, tovarăşe secretar de stat, asta, Cirim-pei, ca şef de echipă, ce zici, cum arată stînca?
SECRETARUL DE STAT AL AFACERILOR STRĂINE - ŞEF DE ECHIPA
Eu zic că bine, pînă acum nimic suspect, aşchia de piatră e uscată.
MAREŞALUL - ARTIFIŢIER
Uite ce e, am lucrat în multe mine ca artifiţier. Mie-mi miroase a apă. O simt cu nasul. Terenurile astea inegale sînt periculoase. Lemnul de la prop-tirea provizorie cîntă.
CARD IN AL UL-ARHIEPISCOP - INGINER
Asta ar însemna că o împingere disimetrică se 226  exercită de sus.
LUDOVIC MOLDOVAN - ŞEF-MINER
Ce spune Ilie Vîlvoi merită atenţie, îl cunosc de mult.
CARDINALUL-ARH IEPISCOP - INGINER
De aceea am şi recomandat prudenţă tuturor echipelor. Pe urmă, dacă nu lucrăm cu băgare de seamă, întîrziem şi se pot întîmpla accidente regretabile. Cred că nu vreţi să aveţi de-a face cu tovarăşa doctoriţă de Ia dispensar.
DOAMNA DE ONOARE—DOCTORIŢA
Chiar vă rog, tovarăşe inginer, să-mi permiteţi să mă retrag. Trebuie să revăd cîţiva mici pacienţi din tabără. Dumnealor să lucreze în aşa fel, să nu-i văd pe la mine.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER (Face, ca şi cînd ar continua rolul din piesă, o binecuvîntare cu mîna.)
DOAMNA DE ONOARE - DOCTORIŢA (La fel, contînuînd rolul, face o reverenţă fi iese.)
MAÎTRE D'HOTEL - BUCĂTARUL CANTINEI
Şi mie îngăduiţi-mi să plec. Eu sînt bucătar. Intraţi în echipa de noapte unii dintre dumneavoastră, înainte de a vă odihni, vreau să arunc ochii pe la bucătărie. Poate vă fac o surpriză plăcută.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER (Semn de binecuvîntare.)
MAlTRE D'HOTEL - BUCĂTARUL CANTINEI (Se închină ceremonios.)
Eminenţă!
cardinalul-arhiepiscop - inginer
în fine, eu voi intra în tunel mi ine dimineaţă, cu echipa întîi, să văd cum stau lucrurile. Tovarăşe Droc, în piesă dai lovituri la arhiepiscopie, aci mînuieşti ciocanul de pietrar. Mîine lucrezi în continuare cu meşterii dumitale. Bolţul de la cheie şi cele laterale să fie frumos buciardate. Să cîştigăm timp finisînd timpanul şi coronamentul în vreme ce spargem peretele subţire care ne mai desparte de versantul celălalt.
locotenentul de poliţie - pietrar
Va trăi veacuri şi milenii şi va fi cel mai frumos portal.
controlorul general - electrician
Nimic nu trăieşte milenii. Mările rod uscatul, munţii se surpă, zăpezile şi gerurile se mută.
ludovic moldovan - şff miner
Iar 1-a apucat melancolia.
controlorul general - electrician
Ce melancolie? Eu sînt mulţumit că facem un lucru bun pentru generaţiile care urmează. Ce-o fi peste mii şi sute de mii de ani nu e în puterea mea să ştiu. Omul o să facă faţă de-o veni şi oceanul peste el. Păcat că eu n-o să mai fiu!
contele -guvernator - cimentar
Noi construim tunele, baraje, uzine, spitale, teatre, oraşe.
cardinalul-arhiepiscop - inginer
în piesă guvernezi Bastilia.
contele-guvernatop - cimentar
Joacă omul ce poate. în viaţă sînt cimentar.
ministrul adulator - specialist In hidrolizarb
Eu am visat într-o noapte că tunelul era tăiat şi sclipea ca marmura, şi prin el trecea ca un luceafăr un tren electric, din care se dădea jos nu-ţi mai spun cine şi ne zicea: Bravo, tovarăşi, aţi făcut o operă măreaţă.
mareşalul - artifitier
Să mă slăbeşti cu visele tale. Nu cumva ai visat că te-a decorat?
ministrul adulator - hidrolizator
Nu m-a decorat, dar mi-a strîns mîna.
(îşi priveşte mina incîntat.) mareşalul - artifitier
Superstiţii. Mai bine  să fim cu ochii-n patru.
ministrul adulator - hidrolizator (Furios.)
Eşti o cucuvea I Şi ce dacă visez ? Fac vreun rău cuiva? Din vise ies faptele mari.
mareşalul - artifitier
Şi lucrările pripite!
ministrul adulator - hidrolizator
Cobe! (Trage spada, se încaieră, duel.)
cardinalul-arhiepiscop - inginer
Pax vobiscum. De ajuns pentru azi. Ascultă, Ludovic Moldovan, de ce-ţi spune ţie acasă Ludovic al XLX-lea?
LUDOVIC MOLDOVAN - ŞEF-MINER
Să vedeţi, tata a fost miner grevist, şi eu la fel, de la optsprezece ani. Fiind bănuit că am legături cu organizaţiile de tineret, am fost arestat, apoi furat ori cedat, şi m-am trezit lucrînd forţat într-o mină germană, unde erau de asemeni cehi, polonezi, de toate naţiile. Erau atît de mulţi Ludovici, Holzel, Schăstner, Freihube — nu mai ţin minte cum îi chema pe toţi — încît ne-au numerotat, şi mie, fiind cel mai tînăr, mi-au zis Ludovic al XlX-îea.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Va să zică pentru asta. E timpul să plecăm. Maiestate!
LUDOVIC MOLDOVAN - ŞEF-MINER
Eminenţă!
GENTILOMUL DE CAMERA
Vive... (Se răzgîndeste.) Trăiască puterea populară I (Pune mîna pîlnie la gură şi cîntă ca din trîmbiţă. Ieşire reverenţioasă, plecăciuni.)
Cortina
ACTUL II
Muncitorii intră pe rînd, în costume de repetiţie. MINISTRUL ADULATOR - HIDROLIZATOR
Să vezi ce-am visat! E drept că eram mort de oboseală. Se făcea că aveam cinci alune în mînă şi veneau cinci veveriţe să mi le roadă. Eu mă întristam. Repede se lăsară din văzduh cinci vulturi, care apucară de coadă veveriţele şi acestea deteră drumul în palma mea celor cinci alune. Atunci răsunară cinci trîmbiţe şi m-am sculat vesel-vesel, nevoie mare.
SECRETARUL DE STAT AL AFACERILOR STRĂINE - ŞEF DE ECHIPA
Fii serios, tovarăşe. Azi în zori, cînd am ieşit din mină, n-am văzut noi o veveriţă?
MINISTRUL ADULATOR - HIDROLIZATOR
Se poate. Soacră-mea, care are nouăzeci de ani, zice aşa: O să aveţi cinci hibe, timp de cinci zile, şi vor veni cinci inşi iscusiţi şi vă scapă de ele. Dar nevastă-mea: Joacă la loterie pe numărul cinci, poate cîştigi. Ei, dumneata, tot posac?
CONTROLORUL GENERAL - ELECTRICIAN
Fugi de-acolo, că nu sînt posac. Nu lucrez cu rîvnă ? N-am fost citat pe tabloul de evidenţiaţi ? Eu mă gîndeam aşa: facem noi acum tunelul, găurim muntele, băgăm parale în el, şi iese pe urmă o inovaţie de transporţi ca cu telefericul cîte tone vrei într-o mică de ceas sau îţi faci treaba cu elicopterul. Atunci, la ce o muncă zadarnică?
MINISTRUL ADULATOR - HIDROLIZATOR
Mergi cu gîndul prea departe. Trenul are rostul lui. Trece ascuns, încarcă mult. Ştii de colectiviştii care, avînd tractoare, au omorît caii ca să nu le dea nutreţ degeaba. A venit o primăvară mocirloasă, tractoarele s-au împotmolit, caii, drăguţii, au intrat cuminţi pe ogoare. Cînd ai conductă de apă nu astupa repede puţul. Pentru orice întîmplare. Mereu tot înainte, fără a renunţa la ce-i bun din trecut. înţelesu-m-ai ?
CONTROLORUL GENERAL - ELECTRICIAN
Am priceput. Mai mult încă, soacră-mea zice că leacurile băbeşti sînt mai bune.
MINISTRUL ADULATOR - HIDROLIZATOR
Fugi de-acolo, te cred mai mult mehenghi. Cînd lucrezi, judeci altfel şi ne baţi pe toţi.
CARD IN ALUL-ARHIEPISCOF - INGINER (Ţinînd de braţ pe Mareşalul-artifiţier.)
Tovarăşe Vîlvoi, e adevărat ce s-a zis, că ai nas fin. Azi dimineaţă, cînd am intrat în tunel, piatra mustea. E o porţiune micăcalcaroasă permeabilăla apă. Vîrful muntelui e greu de controlat, se strînge sus zăpadă sau un ochi de apă, care apoi se infiltrează. Mai tîrziu punem noi rînduială şi acolo. Acuma lucrăm
tunelul ca şi cum l-am scobi în straturi moi. Zidim ' solid şi izolăm. Se şi auzeau în zori ciocanele celor
de dincolo, care fac la fel. Atenţie la barbacană, Ia rigola de scurgere. De e cazul, facem drenaj.
( CRISTINA
Am înţeles, tovarăşe inginer.
t
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Şi aerul mi s-a părut sufocant. Nu rareori, o dată cu apa pătrund şi gaze. Pe aici sînt zăcăminte. ; Tovarăşe cu aerisirea, fii cu ochii în patru.
PREVOT-UL - RESPONSABIL CU AERISIREA
Voi fi cu ei în opt.
CARD IN ALUL -ARH EPISCOP - INGINER
Pentru simplificarea manevrelor, noi am fixat ^ şinele pe traverse dinainte, şi într-o parte şi în alta,
aşa că transportul oamenilor şi uneltelor, îndepărtarea sterilului la haldă le facem pe vagoane adevărate. Ce mă interesează în primul rind este hidrolizarea.
i.
MINISTRUL ADULATOR - HIDROLIZATOR
Sînt treaz şi vă ascult cu smerenie.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Smerenie nu-mi trebuie, sînt cardinal doar în piesăV Aci să nu visăm.
MINISTRUL ADULATOR - HIDROLIZATOR
Nu visăm.
•' ' CONTROLORUL'GENERAL ^-.'ELECTRICIAN
...Decît vulturi răpind veveriţe care  stau să roadă cinci alune.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Lăsaţi-1 în pace. La nevoie, manevrăm erectorul şi montăm tubinguri de metal, ca să puteţi introduce prin prese hidraulice căptuşeala impermeabilă în dosul marceavantelor. Pe urmă, pietrarii vor face bolţi solide din blocuri de granit. îl transferăm acolo pe locotenentul de poliţie, vreau să zic pe tovarăşul Droc, cu echipa lui.
LOCOTENENTUL DE POLIŢIE - PIETRAR
Tot ce e de trebuinţă, ca să iasă o lucrare grozavă, voi face.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Mai avem un hop şi vom striga toţi ura! Acum dau cuvîntul regizorului. (Tofi stau cuminţi în jurul lui.)
REGIZORUL
Vedeţi şi dumneavoastră cum e Ia noi, sub regim socialist! Facem lucrări măreţe şi din punct de vedere material, şi sub raport cultural. O echipă care forează un tunel în cinstea lui 1964 şi joacă o piesă despre regimul feudal-absolutist e ceva nemaiauzit aiurea. Piesa noastră e şi ea un tunel spre lumină, spre noul umanism. O observaţie pentru tovarăşul Ludovic al XLX-lea: regele e om, nu-i cazul să-1 golim de orice simţire. E o expresie a vremii Iui. Să nu te înduioşezi de pretinsele lui tristeţi. Fundamental e viclean, cinic, rece, hrăpăreţ. Trebuie să ştiţi că toate faptele ce pot să pară neverosimile şi brutale sînt perfect adevărate: specula cu plinea pusă de memorialişti pe socoteala regelui, intendenţa des menus plaisirs în Parc aux cerfs, cartier de metrese, metoda înnobilării acestora prin căsătorii, fantasmagoriile reginei etc, etc. Toţi însă
aţi citit că secolul al XVIII-lea s-a ilustrat prin fineţe, prin tapiserii, prin vase de Sevres, prin mobilele Louis Quinze, prin delicateţea moravurilor. Cum împăcăm cele două aspecte, amîn-două adevărate î Foarte simplu. Printr-o gesticulaţie amabilă, prin protocolul impecabil, prin spiritul verbal, prin reverenţe. Totul trebuie jucat fin, fin, fin, fin,.,. Acum trageţi masa de tric-trac în mijloc. Aşa. Sting lumina. Vă aşezaţi fiecare Ia locul respectiv şi începeţi.
REGELE
(Jucind tric-trac cu Mareşalul.)
Ce noutăţi?
CONTROLORUL GENERAL
Parisul de pîine duce lipsă, Făina s-a scumpit.
REGELE
Mă mir. E o eclipsă. Care pe cerul nostru aduce o schimbare. De hrană, pe cît ştiu, gem brutării, hambare, De peste graniţi ieftin am cumpărat cereale. Cum îşi explică asta consiliile regale?
CONTROLORUL OENERAL
Făpturi hidoase dau pe la răscruci tîrcoale. încearcă, îmi închipui, a izvodi răscoale. Cu facle-aprind recolta şi morile de grîu, Pe cărăuşi i-atacă şi-aruncă sacii-n rîu, împiedică intrarea chervanelor în vamă. în negustori s-aducă provizii bagă spaimă.
CURTEANUL I (Către Curteanul II.)
Afacerile negre n-o iau pe drumuri scurte, Nu m-aş mira să fie unelte de la curte 1
REGELE
Aţi prins dintre briganzi?
PREVOT-UL DE POLIŢIE
Sînt sprinteni de picioare, Doar unul surd şi mut se află la-nchisoare.
REGELE
Ha, ha! La stîlp! De gîtu-i citeţ s-atîrne-afişul: « Eu şi cu alţi infami înfometăm Parisul ». Să sufere supuşii ar fi o mare vină, Daţi din belşug la mori şi brutării făină C-un preţ pwfin scăzut.
MINISTRUL ADULATOR
înlăturaţi dezastre Şi-un bun venit ieşi-va şi maiestăţii-voastre.
REGELE
La zaruri n-am noroc.
MAREŞALUL
Hotărîtor temei Că veţi culege, sire, mulţi lauri la femei.
REGELE
Ascunse sub perucă am tîmplele cărunte. De mult nu mai încerc decît plăceri mărunte. Cu Eros sînt, fiind rege, şăgalnic şi prudent. De-a inimii bătaie se-ocupă un intendent, Ce zar ingraţi
MAREŞALUL
în schimb, fecioarele v-adoră, Ca pe supremul mire v-aşteaptă casta soră, în graţie şi farmec întreceţi pe Dauphin.
REGELE (Aparte.)
Adulator viclean şi rufian obscen! Chiar fata lui mi-ar vinde-o pentr-un desfriu de
noapte
Spre-a se-ntări la curte şi a culege şoapte.
(Tare, impingînd cu mina damiettd.) Partida e pierdută.
HUISSIER-UL
Regina cu suita I
REGELE
Sosiţi la vreme, doamnă, sînt în nefericita Postură a celui care-a pierdut o bătălie Şi nu mai are arme în a sa panoplie.
REGINA
De oastea imperiala sînteţi iar combătut?
i
j REGELE
■ O, nu, ci la tric-trac de mareşal bătut.
REGINA
Mă speriasem. Este cu mult mai trist să fii în fiecare noapte chemată de stafii. Un om a fost, cred eu, ucis şi îngropat Sub duşumea, şi-acum se văietă sub pat.
REGELE
Fiţi liniştită, doamnă. A fost răpus un om ? Vai, un palat regesc e-asemeni unui dom i în care ziduri, scări, podele, bolţi sînt cripte
Cu-asasinaţi obscuri, nepomeniţi în scripte, De-atîtea generaţii sînt lespezile roase. Un arbore ilustru face-un morman de oase.
Dar, fiţi încredinţată, nu ţipă nici un duh. Cu moartea orice suflet se mistuie-n văzduh.
DUHOVNICUL
Pioasele vedenii sînt totuşi salutare
Spre-a umili trufia şi-a ne-ndrepta spre-altare.
Tot ce-i terestru-i fum.
CURTEANUL II
Afară de ducaţi, De la creduli prin predici sinistre extorcaţi.
REOINA
Părintele mi-a dat al unei fete craniu, Cînd simt că-mbătrînesc, privesc acest cap
straniu.
Se zice c-ar fi fost de-o frumuseţe rară, C-ar fi ademenit chiar o papală tiară.
DUHOVNICUL
E o legendă veche rămasă din străbuni Şi de-un truver cîntată.
REOELE (Aparte.)
Aici sînt toţi nebuni.
(Către regină.)
Ieşiţi la vînătoare, la baluri, cu respect Voi fi faţă de voi un gentilom perfect.
REGINA
Tereza căţeluşa a fost bolnavă greu.
A tremurat din labe şi-a scheunat mereu.
REGELE
Şi-acum ?
. REGINA
E mult mai bine, urmînd strict ordonanţa.
REGELE fIronic J
Ce fericită fi-va de-această ştire Franţa!
REGINA
Acel care mi-a dat medicamentul are
Un fiu; să-1 faceţi paj la grajduri e-o favoare
Pe care-o cer.
REGELE
E nobil?
REGINA
Păstor din Alpi ori Var.
REGELE
Atunci, cel mult e bun să fie potcovar.
REGINA
îmi refuzaţi favoarea, pe cîte înţeleg!
REGELE
E o suplică gravă, ce nu pot să dezleg Făr-a-ntreba consiliul. Umilul post de paj. E-al celor mai de vază familii apanaj.
REOINA
Permiteţi, maiestate, să mă retrag!
(lese.) REGELE
îmi pare
Nespus de rău că pleacă fierbînd de supărare. Eram copil aproape cînd mi-au adus-o-n pat
Dintr-un pierdut pe hartă minuscul principat,
Dar răposatul unchi nestrămutat credea
Că socrul, moştenind, o ţară avea să-mi dea.
Castelul ei păzit de-un halebardier
Era o şură naltă cu negre uşi de fier.
în păpurişul apei păşteau cîţiva bîtlani,
Prin mobilele vechi rodeau mari şobolani.
Am fost soţ şi soţie, pereche-n toata firea,
Am zămislit copii, n-am cunoscut iubirea.
Acum sînt sterp la suflet, plin numai de dorinţi,
Pe fata cea mai pură o fur de la părinţi,
Mă-ncîntă cîtva timp pudoarea-i graţioasă,
Apoi mă plictisesc şi o trimit acasă.
Cer alta. Că prin ele, după căpătuială
Curtenii ar umbla, mă prinde-o bănuială.
La Trianon am dat de un spectacol rar,
O fată-ncîntătoare a unui pădurar
Se bălăcea-ntr-un şipot aproape goală. Iute
Văzîndu-mă-a fugit asemeni unei ciute.
Pe tată l-am făcut mai mare peste ape,
Le-am dăruit o casă cu mobilier, pe-aproape,
O maică ocroteşte, în duh de-austeritate,
O nimfă de candoare şi de naivitate.
Ce fericire-ncerc simţindu-mă sfios!
Voi ataca vînatul în chip ingenios.
INTENDENTUL PLĂCERILOR MĂRUNTE
Priviţi, furat în pripă, acest superb contur.
REGELE
Iert hoţul dacă este Maurice Quentin La Tour.
INTENDENTUL PLĂCERILOR MĂRUNTE
Chiar el!
MAREŞALUL
Ce-asemănare î
MINISTRUL ADULATOR
în ochi ce inocenţă!
CURTEANUL I
Ce graţie infantilă I
MAREŞALUL
Dar şi magnificenţă!
CURTEANUL II
Diana lui Goujon nu-i mai frumoasă. Quoi! E o minune rară, c*est un morceau de roi.
REGELE (Ipocrit.)
De sabia divină încep să mă-rispăiraînt, Un rege exemplar să fiu vreau pe pămînt.
(Către Cardinalul-arhiepiscop.)
Ce ziceţi, eminenţă?
CARDINALUL-ARHIEPISCOP
Cu cei ce sînt pe tron E mult mai indulgent al nostru sfînt patron.
REGELE
Nu. Vreau să fiu un prinţ patern şi caritabil.
(Către Mareşal.)
Printre strămoşi aveţi un falnic conetabil, Copacul vostru are arborescentă vastă. Baronul este vrednic de-o splendidă nevastă.
MAREŞALUL
Vorbiţi de fiul meu de la Colraar?
REGELE
De el.
Din chiar această clipă devine colonel, Şi dacă, precum sper, mă va sluji leal, Nimic nu-mpiedică s-ajungă mareşal.
CURTEANUL I
îmi pare curioasă atîta-nsufleţire.
în gestul suveran ghicesc un ţel subţire,
MAREŞALUL
Trimit ştafeta-ndată să-1 cheme pe Odon.
REGELE (Decis.)
Să stea în garnizoană, la postul său, ordon.
MAREŞALUL
Prea bine, maiestate. Am totuşi o uimire: Cum va păşi l-altar mireasa fără mire?
REGELE
Acesta e-un detaliu de ceremonial în care se pricepe smeritul cardinal.
(Către Cardinalul-arhiepiscop. J V-am apărat de moarte, de flăcări şi hoţie. Cum doi ce sînt departe pot fi soţ şi soţie ?
CARDINALUL-ARHIEPISCOP
Mireasa e supusă voinţei părinteşti, Baronul-colonel, poruncilor regeşti. Acesta fiind din spiţă întru nimic obscură, Ba chiar din os ducal, ajunge o procură. Cei doi vor fi legal de faţă la altar 24î      Spre binecuvîntare prin cîte-un mandatar.
REGELE
Prea bine. Actul sacru să se-mplinească, şi La cei doi, după aceea, îl vom împărtăşi. Ce fumegă pe-afară? Se-aude-un murmur
jalnic
Şi burniţează, vîntul îndoaie ulmul falnic, Trec şiruri de călugări, în mîini duc un coşciug. Stafiile reginei exorcizate fugi Ce-nseamnă toate-acestea ?
DUHOVNICUL
Marchiza de Ia Hire S-a săvîrşit din viaţă şi-o duc Ia cimitir.
REGELE
Marchiza de la Hire ? N-am auzit de ea!
INTENDENTUL
Jeanetta, sire, fata cu ochi de peruzea. Pînă acum un an, metresa adorata, în haine băieţeşti adesea îmbrăcată.
REGELE
(Distrat.)
La Hire, Jeanette la Hire, da, da, mi-aduc aminte I Ce fată delicioasă, parcă o văd nainte. Coama-i sclipea pe umeri şi gîlgîia spumoasă.
(Indiferent.)
Săraca! Merita o vreme mai frumoasă I
(Meditativ.)
Pe bronzul meu ecvestru oare ce-a vrut să spuie Cel care-a scris obraznic: Statuie de statuie! Că sînt o umbră a umbrei, un monument livid, Sonor pe dinafară, pe dinăuntru vid ? Mă plictisesc.
"lectorul Permiteţi să vă citesc o carte.
reoele
Detest pe literaţi. Au limbile de şarpe. De filozofi perverşi, iconoclaşti, n-am chef. Ma plictisesc. Mai bine să trecem la gherghef.
(Se aduc două mici gherghefuri  de tapiserie, unul pentru Rege si altul pentru Mareşal.)
Ca uragan afară 1 Nu cred nici în femei. Contesa mea se culcă cu toţi supuşii mei.
mareşalul
Vai, sire!
regele
Cu Choiseul a fost în confidenţă.
MAREŞALUL
Firesc! Acesta are o mare influenţă.
regele
Cu pajul meu 1
mareşalul
Efect al tinereţii sale!
regele
V-a fost amantă, ştiu, chiar vouă, mareşale!
mareşalul (Modest.)
Zicea că am mult spirit.
regele
Dar cu acel imberb
Monville ?
MAREŞALUL
I se părea c-avea picior superb.
regele
Admit. D'Aumont e şchiop, de bube devastat.
mareşalul
Dar maiestăţii-voastre cu totul devotat.
REGELE
He! Gurile maligne din sexul femeiesc Vă dau optzeci de ani!
mareşalul (Cu umor.)
Eu însă nu-i primesc (Bătăi repetate tn usă. Regele se duce ţi deschide.)
negustorul de vinuri
Iertaţi, ca-ntr-o pădure am rătăcit cărarea.
gentilomul ("Şoptit, la urechea Regelui.)
Pentru oricine azi e slobodă intrarea.
negustorul (Cdttre Rege.)
Şi dumneavoastră, care păreţi un ofiţer, Vizitator, ca mine?
regele
O, nu, sînt tapiţer.
Lucrez mobilier.
negustorul (Păctndu-i cu ochiul, dindwi cu colul.)
De bună voie n-aţi Venit. Dar dumnealor, aşa-mpopoţonaţi ?
REGELE
Pălărieri, blănari, de mode negustori. Vor fi la curte baluri acum de sărbători.
NEGUSTORUL
Şi vă plăteşte sau lucraţi pe datorie? Săracul rege n-are un ban în visterie. Şi eu din vinul meu i-am dat nouă butoaie Şi n-am primit din preţ nici azi nici o leţcaie. îl iert, căci e mîncat de trîntorii regali, Şi-mi place că-i iubeţ ca şi strămoşii gali.
(Bătaie pe pîntece.) HUISSIER-UL
Sire, acea pe care-aţi chemat-o vine-ndată.
i
NEGUSTORUL
Pfi! Regele-n persoană! Sînt ca şi tras pe roată. J
(Ies toţi, afară de Rege.) r
i
REGELE
Doamnă baroană, sînt umilul vostru serv.
CHRIST1NA
Că aţi uitat de mine, şi nu mă mir, observ.
Nu-s doamnă, nici baroană, ci-o fată simplă, sire,
Trăind, cu voia voastră, ca într-o mînăstire.
I
REGELE
Ce inocenţă rară! Rărnîn înmărmurit!
Sînteţi şi una şi-alta. Găsind mai nimerit
Unui supus al meu de neam să-i fiţi soţie,
De astăzi faceţi parte din aristocraţie. f
Baronul-colonel desigur v-onorează, j
Fiind fiu de mareşal, cu mulţi strămoşi de vază.
CHRISTINA
Dar tata-i pădurar!
REGELE
E intendent, scuzaţi,
CHRISTINA
Cu-a voastră bunătate, spun drept, mă turburaţi. Nici n-am visat vreodată să mă mărit. în fine, Aş fi voit un soţ fără blazon, ca mine, Un om trăind onest din a lui osteneală, Ca stînd în faţa Iui să nu simt vreo sfială. Un colonel nu poate-n căminul lui să şadă, Cînd nu e la război, calare-i la paradă. Limbajul lui e fin, fraza meşteşugită, Va rîde pe furiş de-o vrabie rebegită.
REGELE
Ce ingenuitate! N-aveţi drept a vl plînge, Aţi straluci-ntre regi şi între prinţi de sînge. în fond, baronul meu are-un noroc nebun, Primeşte-un crin suav pentr-un oscior străbun.
CHRISTINA
Şi dacă aşa cum sînt baronului nu-i plac?
REGELE
Ar fi lipsit de gust, la inimă opac,
Aş socoti scandal, ba chiar o infamie
Ca unul să ignore un bun ce-mi place mie.
CHRISTINA
Dar poate, maiestate, nici eu să nu-1 iubesc.
REGELE
Nu m-aş gîndi cu sila iubirea s-o nutresc.
£ greu cu-orice metal să legi un diamant, Eu v-ara găsit un soţ, iac nicidecum amant.
CHRISTtNA
Nu înţeleg de loc ce rost are să stăm Sub un acoperiş ca să ne detestăm.
REGELE
In protocol nu intră nici dragoste, nici ură. Curteanul se însoară spre-a avea progenitură Legală ori bastardă, ce fel nu-i pasă anume; Femeia, ca să aibă în lumea mare-un nume. Soţii se mulţumesc doar cu formalităţi, Cînd nu se văd îşi scriu şi-şi fac civilităţi.
CHRJSTINA
Ce viaţă tristă, sire
REGELE
O alta n-am gustat. Căsătoria noastră e-afacere de stat Premeditată rece de-ai curţii secretari, Negociată prin plenipotenţiari. Soţia poate fi o principesă slută, Sau dimpotrivă, blîndă, sfioasă şi tăcută. Curtenii indiscreţi ascultă pe la uşi, Mireasa prea copilă se joacă cu păpuşi. Cînd inima în piept a început să bată E prea tîrziu, delfinul-adolescent e tată, Şi cînd abia e-n vîrsta unui bărbat voinic, Prinţul cel melancolic a devenit bunic. Va temeţi de-nsoţire ca de un fruct amar? Ce trebuinţă aveţi de soţul din Colmar? Nici el nu va veni! Pentru convenienţă Veţi fi soţ şi soţie doar prin corespondenţă. Pe mareşal complice în şiretlicuri am,
Ca să te ţin la curte ferindu-te de blam. Mă plictisesc. Nu pot să stau la chibzuială. Sînt scelerat, urmaşului să-i cereţi socoteală.
(Poruncitor.)
Prin uzul ancestral vei fi a mea, Christino, Mă vrei ori nu mă vrei, cu mine-alături vino.
(O trage de mină pe toată întinderea scenei. Christina, uimită dar respectuoasă, se lasă tîrîtă.)
Cortina
1
BÂRONUL-COLONEL
Baronul Odon de.
ACTUL III
Salon simplu, aproape firă mobile. Portrete pe pereţi' BARONUL-OOLONEL
Prin curier primii o ştire neaşteptată:
Că sînt căsătorit. E drept, iubitul tată
îmi porunceşte strict să nu ies din Colmar.
Glumeşte, cred, şi-nchipuie că-n chipul ăsta m-ar
Făcea mai curios. Schimbînd pe drum trei cai
Am alergat călare, zi, noapte, la Versailles,
Făcînd o escapadă puţin cam temerară.
Aci aflai că fata-i de-o frumuseţe rară,
Că numele Christina la curte e vestit,
Nici n-am văzut-o încă şi sînt îndrăgostit.
CHRISTINA
Ce ofiţer frumos! Ce mîndru ţine spada! Aşa-i visez pe-eroii cîntaţi în îliada.
BARONUL -COLONEL
E-o tinără prinţesă I Să-i fac un compliment! în inima mea simt un vag presentiment.
CHRISTINA
CHRISTINA
Colonelul ?
Cu-al vostru nume-mi este împodobit inelul.
BARONUL -COLONEL
Christina 1
Cine sînteţi?
CHRISTINA
Vai, Christina I
BARONUL -COLONEL
De ce « vai»? Fericirea De-a te avea soţie îmi copleşeşte firea. Părinţilor le-aduc omagiul meu fiesc Că mi-au ales o zînă. Christino, te iubesc 1
(îngenunche ).
CHRISTINA (Naiv.)
O, domnule baron, dar este-o nebunie! Căsătoria noastră e o ceremonie, Formalitatea pură pentru convenienţă, Vom fi soţ şi soţie doar prin corespondenţă.
BARONUL-COLONEL
Glumeşti, fără-ndoială. E-absurd să te însori Şi să te mulţumeşti a săruta scrisori, îţi plac?
CHRISTINA
Vai, da!
BARONUL -COLONEL
Iar « vai». Ar fi deci fără rost Să-mi ignorez soţia scriindu-i ca un prost
Şi predicîndu-i dur moravurile ascete, - j
Pe-obrajii tăi dă-mi voie să pun cîte-o pecete.
(O sărută. Christirux se lasă  îmbrăţişată cu tristă voluptate. Locotenentul de poliţie şi Prevot-ul, care apăruseră mai înainte în fund, sînt zăriţi. Cnristina fuge trăgînd speriată şi pe Baron. Intră Regele şi curtea.)
regele
Cu tot consemnul meu, baronul este aci,
O astfel de insultă nu voi permite, ci
Voi lua măsuri. Ce spuneţi, iubite magistrat ?
prevot-ul de poliţie
Că merită să fie măcar încarcerat.
regele
Pentru ce vină anume? Că şi-a văzut soţia? Scandalul ar fi prea mare. Aşa-nfrînezi hoţia! Să procedăm prudent, subtil şi fără şoapte, Ca insul să dispară precum un duh de noapte.
(Regele dansează menuet cu Christina, arun-ctndu-i din cînd In cînd priviri fulgerătoare.)
Baronul a-ndrăznit să vină la palat.
christina
Respectul pentru voi rămîne imaculat.
regele
Tu l-ai chemat, răspunde; aş pune rămăşag C-acest impertinent cu fumuri ţi-este drag.
christina
N-aş cuteza s-ating pe maiestatea-voastră.
regele i
L-ai sărutat! ţ
CHRlSTtNA
Un ţînăr cu uniformă albastră, Nici nu ştiu bine cine, c-un braţ dîndu-mi
ocolul,
M-a strins uşor. Credeam c-aşa e protocolul.
regele (Aparte.)
E mult mai rafinată decît mi-nchipuiam. Cum să conjur stafia baronului infam?
PRBVOT-UL DE poliţie
La domnul mareşal e-adevărat răzbel, Servii de mînă moartă au dat foc la castel. Cu drugi de fier şi facle drept orice instrumente O aripă au distrus, cu multe pergamente.
regele
Nu-i lucru de mirare, pe robii lui îi stoarce De dări şi de corvezi, mormintele le-ntoarce, Doar va găsi ceva. Ca cioara cea fiămîndă Ce scoate din pămînt sămînţa, stă la pîndă. Răscoala îl slăbeşte acolo, deci şi-aice, Din el voi face astfel un mai docil complice.
prevot-ul de poliţie
Se spune, maiestate, că pe rebeli îi mînă Pe-ascuns vecinul duce, zicînd c-au să rămînă Stăpîni pe-al lor pămînt, c-averea-i uzurpată, C-a ei transmisiune nu este fără pată. Toţi cred că numai domnul baron e titular, Că le-a-mpărţit averea, de-aceea-i popular.
REGELE
Deci colonelul nostru-i şi el amestecat!
prevot-ul de politie
O, nu! Intrigi locale, uri între fraţi!
regele
Păcat!
Ce zice mareşalul de-această-ncurcătură ?
prevot-ul de politie
De nu mă-nşel, priveşte pe colonel cu ura. Iubirea merge toată la primul său născut, într-însul recunoaşte al stirpei sale scut.
reoele
Mă bucur. Acest om în adulaţii harnic Va deveni acum un serv şi mai slugarnic.
prevot-ul de poliţie
De-aceste certuri, sire, începe a-mi fi teamă,
Poporul pe furiş se-adună şi se cheamă,
Devine îndrăzneţ, din orice iese-n drum,
Dreptate-şi face singur, preface-averi în scrum,
Cu coase şi topoare îşi caută soluţii,
Ştirbind autoritatea, cloceşte revoluţii.
Cler, nobili scăpătaţi, obscuri scribi, gură-cască
Insultă magistraţii şi a armatei cască.
Iar filozofii, ateii merg cu sarcasm în frunte.
Eu cred că-i cazul, sire, să daţi pedepse crunte.
regele
Aceste răzmeriţe de care-atîta tremuri
Sînt negurile repezi ale acestor vremuri.
Ce pot să fac? Cînd nava-i cu fundurile sparte,
Lipeşti aci, dar apa pătrunde-n altă parte.
Cu-abaţi pudraţi de curte cum pot chip sfînt
să am?
Cine nu ride astăzi de şarpe şi de-Adam?
Că universul este creat în şapte zile Poţi spune, fără risc, la fragede copile. La astfel de istorii toţi se-ndoiesc ca Toma, în sinea lui zîmbeşte chiar Papa de la Roma. E greu a mai susţine c-un fiu de duce pair E mai deştept decît măgarul de Vottaire. Marile superstiţii se prăbuşesc şi trec, Progresul e fatal ca şi destinul grec.
prevot-ul de pouţib
Cum înţelegeţi, sire, să-ntîmpinaţi urgia?
regele
Gust madrigalul, stanţa, nu-mi place elegia, N-am părul aşa lung spre-a-1 ţine despletit, Eu, Ludovic, iubitul, de foc voi fi scutit. Ce va veni pe urmă, ca să-ţi spun drept, nu e Preocuparea mea, acum joc menuet.
(Joacă menuet cu contesa.) contesa
Pe fruntea voastră, sire, zăresc o scurtă dungă.
regele
La orice muritor ar fi cu mult mai lungă. Să fiu trist mă opreşte regala măreţie. Mă-ntreb dacă să cred în nevinovăţie.
contesa
Precum am înţeles, vorbiţi de inocenţă, De fetele naive fără experienţă. .
regele
Pe cît sînteţi de bine, contesa mea, născută, Pe-atît aveţi o minte cu deosebire acută. De spirit posedaţi mai mult decît un drob. Mă înşelaţi cu mulţi şi totuşi vă sînt rob.
CONTESA
A înşela înseamnă minciună, impostură!
REGELE
Voi mă trădaţi cinstit, făţiş şi fără ură. Dar sa lăsăm gîlceava. Instinctul ancestral Pîndeşte fata pură crescută claustrai. Abia apare-un tînăr c-urechi cam clăpăuge, Devine languroasă, din toată fiinţa muge. Peste-al meu umăr hoaţă privirile aruncă, Cucernică înfruntă în gînd orice poruncă, îmi stă la sin şi între noi se deschid abise, Culcuşul mi-1 inundă cu monstruoase vise.
CONTESA
Trăind în societatea cea mai ilustră, o fată începe s-aibă spirit şi-un pic de judecată. Să guste arta, ştiinţa, în fine, conversaţii, Plăcerea fără patimi şi fară ostentaţii. Deci cîtă vreme-n ea dorinţi comune fierb, E bine s-alungaţi turburătorul cerb.
REGELE
Am priceput, Minervă. îl voi vîna cu goarne Şi haite, să se-ncurce în marile lui coarne.
LOCOTENENTUL DE POLIŢIE
Baronul plănuieşte să plece cu careta C-un atelaj puternic de şase cal. Subreta Baroanei strînge-n ladă îmbrăcăminte, rochii. Agenţii mei nu-şi iau de pe la grajduri ochii.
REGELE
Ha I Veţi zădărnici cu orice preţ hoţia! Pentru întîia oară un soţ fură soţia.
fContinuJnd menuetul cu Chrwtina.)
Pe scurtă vreme, domnul baron va întrerupe Şederea la Colmar, vor fi mişcări de trupe, îi voi încredinţa instrucţii noi 1
CHRISTINA
Oh, sire,
E-adevărat că-i daţi o astfel de-nvoire?
REGELE
îţi pare bine, nu? Ai tresărit voioasă.
CHRISTINA
Nu, maiestate, aş fi desigur curioasă
Să văd la faţă omul al cărui nume-1 port,
Să ştiu că nu trimit mesagii unui mort.
REGELE (Aparte.)
Ce viclenie 1 Ce minciună infantilă 1
în floarea parfumată se-ascunde o reptilă.
SECRETARUL DS STAT AL AFACERILOR STRĂINE
Sînt cîteva ştiri, sire, cu deosebire grave, Tratatele, cum ştiţi, sînt petice firave. Mişcări neobişnuite se-ntîmplă în Lorena, E bine ca din vreme să prevenim cangrena. La graniţi prusienii aduc în taină trupe, Fiind, ca de-obicei, avizi ceva a rupe Şi, lucru mai ciudat, a noastră aliată Imperială strînge în mare pripă armată. Vorbind cînd serios, cînd doar în anecdotă, La Potsdam, Viena, sire, rîvnesc a voastră dotă. Şi ca vreunul, cinic, să n-o ia înainte, împărăteasă, rege se-ameninţă din flinte, Sperînd în slăbiciunea, bancruta noastră. Ieri Au fost prinşi lingă Sarre doi dintre curieri —
Mai bine zis spioni. Un gest de-autoritate Va-mprospăta la toţi a Franţei maiestate Şi-o va feri de-aceşti colţi rînjitori de cîine. Ştafeta pleacă acum. Daţi-mi un ordin.
RBOELB
Miine.
SECRETARUL DE STAT AL AFACERILOR STRĂINE
Compania din Indii e la strimtoare mare, De merge tot aşa, vom fi zvirliţi în mare. Prin forţă şi prin intrigi, decişi a destrăma Posesiunea noastră fundată de Dumas, Englezii de Ia Madras ne-au hărăzit din porturi Doar vechile contoare, fără soldaţi şi forturi. Colonii noştri sînt împiedicaţi să vîndă, Fregate şi corvete pe coastă stau la pîndă. Sub ochii lor piraţii intră-ndrăzneţi în radă în vreme ce-alte haite depozitele pradă. Chandernagor a fost aproape ars. Pieri Un negustor de vază de la Pondichery. De la Coromandel şi pîn'la Malabar Lipsiţi de apărare sîntem loviţi barbar, Comerţul nostru scade. Nu vom avea iar pîine. Trimiteţi trupe, sire. O flotă pleacă.
REOELE
Mîine.
MINISTRUL MARINEI
Bătuţi în Noua-Franţă, sîntem scoşi din Antile, Trupe venind perfid pe vase mercantile Atacă Martinica, Tobago, Guadelupa Şi tot arhipelagul occidental. Şalupa Unei fregate a fost lovită lîngă port 25s   Cu tunul, pe furiş, un comisar e mort.
Oriunde sînt corăbii franceze, un cioc rapace
Le sfişie, deşi avem tratat de pace.
O navă ce-arbora pavilion regal
A fost de el vînată în drum spre Senegal.
Şi am temei să cred c-aşteaptă lîngă Brest
Un lung convoi cu mărfuri ce vine dinspre est.
Pe mări eram stăpîni, acum sîntem nomazi.
Să domolim jivina. Daţi ordine.
REOELE
Nu azil
SECRETARUL DE STAT AL AFACERILOR STRĂINE
De la Constantinopol am veşti prin curier.
Sultanul a numit un nou seraschier.
Dar Marele Vizir, avînd plenipotenţă,
Ne roagă să uzăm de-a noastră influenţă
Spre-a stăvili războiul. Sînt încolţiţi de toţi
Şi se rostogolesc asupră-le mari roţi-
Cît timp la Dardanele stă otomana clanţă,
Păstrăm în Europa o netedă balanţă.
Aceasta e o lege, cum ştiţi, de căpătîi
Pe care o avem de la Francisc întîL
Pierim şt noi privind cum ard păduri de brazi.
Daţi-mi instrucţii, sire, cît mai urgent.
REGELE
Nu azi!
(După o pauză.) Ce-mi pasă de Quebec, Tobago, Carical, O răpitoare albastră îmi dă tîrcol pe-un cal. Să fie ucişi toţi caii, stîrpiţi toţi albatroşii, Armata să se-mbrace în uniforme roşii. Un rege atins acasă în sacrul lut prestigiu, Lipsit e de putere-n al statelor litigiu.
De vrea, duşmanul vina chiar mîine la Paris, Dar azi se va-ntîmpla ce-n lege este scris.
SECRETARUL DE STAT AL AFACERILOR STRĂINE (Către ministrul marinei.)
Cu regele la capăt nu este-acum de scos, Nu l-am văzut nicicînd aşa de mînios.
REOHLE
Voi şterge de sub soare, dar nu cu a mea mînă, Pe falnicul baron, din el să nu rămînă Nici umbră pe pereţi, să fie aci aproape Şi să trăiască mort ca-n fundul unei groape, Să se întrebe uimiţi de-a existat, urmaşii, Să nu-i audă nimeni nici glasul şi nici paşii.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER (Tntrfnd deodată" cu un lucrator.)
Iertaţi-mă că vă întrerup repetiţia, dar am să vă comunic lucruri importante. Infiltrarea apei pe porţiunea ultimă a devenit evidentă. S-a desprins chiar un bloc de calcar, ceea ce înseamnă că piatra e friabilă prin umiditate.
MAREŞALUL - ARTIFIŢIER
Probabil pe undeva există un gol şi terenul se tasează.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Aşa gîndesc şi eu. Cu avionul s-au luat fotografii. Priviţi. Culmea e plină de zăpadă şi, după dîra asta, ar exista şi uh izvor. Am trimis alpinişti să exploreze locul. Deocamdată s-au prevăzut toate măsurile, scurgerea se face normal, prin rigole şi canalul colector, aerisirea e suficientă. Printr-un orificiu, am străbătut peretele despărţitor. Dincolo însă s-au
sistat exploziile, din prudenţă. Se lucrează doar cu ciocane de miner.
REGELE - LUDOVIC MOLDOVAN
E bine, oricum, sa existe un punct de sprijin pentru orice accident.
LOCOTENENTUL DE POLIŢIE - PIETRAR
Să sperăm că nu va fi nici unul.
MAREŞALUL - ARTIFIŢIER
N-am văzut în viaţa mea lucrare de proporţiile astea fără accidente.
LOCOTENENENTUL DE POLIŢIE - PIETRAR
Le vom învinge.
CONTROLORUL GENERAL - ELECTRICIAN
Cu entuziasm rece şi spirit pozitiv,
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Echipele s-au pregătit să facă injectări cu mortar şi cu ciment. Materialele sosesc pe vagonete şi sînt adăpostite în apropiere, în nişe. Echipele lucrează atent, încît puteţi repeta în linişte. Totuşi, nu uit că cei mai buni actori sînt şi cei mai buni lucrători. De se-ntîmplă ceva neprevăzut, lăsăm totul baltă aici şi mergem cu toţii la faţa locului. La orice accident, oricît de mic, vă solicit o sforţare colectivă. Auzi, tovarăşe Ludovic al XlX-lea? Asta am avut să vă spun. Acum putem continua.
MAREŞALUL
Mi-e teamă că mă clatin ca pe-un prea vechi podeţ, Odon a început sa fie prea isteţ, Ştiind că Christina este de rege agreată,
De la Colmar să-şi ia răsplata vine-ndată,
Rangul de mareşal pe loc i se promite,
Desigur suveranul la curţi îl va trimite,
Tînărul monsenior devine secretar,
Afacerile toate le pune pe cîntar,
Se va înconjura de-ai săi noi favoriţi
în faţa cărora vom tremura smeriţi.
Pe mine o să mă roage, fiind vremurile dure,
Să mă ocup de-ogoare, de vie şi pădure,
Iar primul meu născut se va trezi cărunt
într-un castel rural, sărac senior mărunt.
Rea piază-a fost Christina pe capul meu; cu ea
Pe viaţa-mi de curtean s-a tras o grea perdea.
REOELE
De colonelul nostru ce zice cardinalul?
PREVOT-UL DE POLIŢIE
Attila, maiestate, intrînd în dom cu calul I-ar fi mai drag. Prelatul educă o nepoată Pe care cu baronul nădăjduia s-o poată Căsători. Dar visul s-a spulberat în vînt. Cînd îi vorbeşti de tînăr, abia scoate-un cuvînt.
REGELE (Către Mareşal.)
Careta merge greu, îmi trebuie alţi pinteni. Consilieri, miniştri mai tineri şi mai sprinteni. Ne-mpotmoîim, intrăm cu roatele-n noroi, Stăm în mocirlă; în jur duşmanii se strîng roi. Sfătuitorii mei sînt paraziţi de curte, Avizi, adulatori, bufoni cu vederi scurte. Baronul mi se pare a fi un om isteţ, E sobru, măsurat, la faptă îndrăzneţ. Ce ziceţi?
MAREŞALUL (Indispus.)
Ministerul desigur cere trudă, Experienţă, vîrstă; nu-i pentru-o minte crudă.
REGELE
De-asemeni în armată vreau altă socoteală, Mai multă disciplină unită cu-ndrăzneală. Trimitem peste mări ai curţii papagali, Ne trebuie comandanţi iluştri, amirali, Abili guvernatori. Nu credeţi că baronul Ar fi___?
MAREŞALUL (Insinuant.)
în depărtări slujeşti mai bine tronul.
REGELE
Am înţeles, bătrînul este gelos pe fiu, N-aş vrea odrasla unui atare om să fiu.
(Către Cardinalul-arhiepiscop.)
Baronul, eminenţă, îmi pare-un brav catolic, Mai bun n-ar putea fi nici nunţiul apostolic, Cînd nu-i la regiment, îl afli-n catedrală, Extaziat de orgă şi muzica corală, în ceasuri de răgaz citeşte cărţi pioase Şi stă de vorbă numai cu feţe cuvioase. Este-un soldat la gît cu cruce, drept colier, De n-ar fi militar, ar n cordelier.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP
îl ştiu entuziast de Enciclopedie, De dogmele creştine făcîndu-si parodie, Trăieşte într-un cerc de filozofi atei, în sfintele biserici intra la braţ cu ei,
Psalmodiind, îngînă cu cîntece de lume
Pe preot; liturghia o-mpiedică cu glume. 5
în dom păşind cu spadă şi platoşă de fier
Cu glas tare-a cîntat: Malbourgh s'en va-t-en gKerre.
REGELE i
De este precum spuneţi, e-un tînăr sturlubatic, Mai bine-aşa decît un jansenist fanatic. \
(Aparte).
Pe cît văd, cardinalul pe colonel nu-1 gustă, Voi folosi îndată această minte-ngustă.
(Către Locotenentul de politie..) t Pe colonelul nostru vei ţine mereu ochii, Ai grijă să nu zboare pe aripă de rochii. Careta mea de aur s-o ai mereu la scări, Să nu pronunţe nimeni blesteme sau ocări, 1 Să nu se-audă-n curte nici bice, nici ecouri, Să-1 duci, avînd scrisoarea, n palatul meu din
nouri. '
LOCOTENENTUL DE POLIŢIE
Voi fi mereu la ordin cu harnica mea ceată, Porunca voastră, sire, va fi executată.
REGELE
(Către Contele-guvernator al Bastiliei.)
Curînd vă voi trimite un nobil musafir, Mai scump ca diamantul, ca piatra de safir. E invitatul meu, să-i daţi tot ce va cere, Apartament de prinţ, tapiserii, berjere, Comode, lenjerie, foc bun în şemineu, Pantofi, cravate, haine. E invitatul meu. La masă să-1 servească al vostru bucătar, 1 Din vinurile mele să-i daţi cîte-un pahar. 264     E invitatul meu. Să-i daţi peruchieri,
Chirurg, duhovnic, medic, valeţi, camerieri, Să-i oferiţi volume în orele de studiu Şi-un muzicant vestit să-i cînte un preludiu. Ferit de opt mari turnuri, ca împărat şi zmeu, Să facă tot ce-i place. E invitatul meu. (Cd"tre contesa.)
Contesă mult iubită, aceasta e-o scrisoare Cu care poţi pe-oricine trimite la-nchisoare Doar numele punîndu-1. Prin arhiepiscopul Sînt prea încredinţat de-a ne atinge scopul Ca mareşalul însuşi, din fire pizmătâreţ, Pe fiul său să-1 facă-ntre patru ziduri stareţ. (Regele dansează menuet cu Cnrotina.)
CHRISTINA
Pe maiestatea-voastră o văd preocupată, Cu ochii-ntunecaţi. Pe cuget nu am pată.
REGELE (Evaziv.)
Am veşti, Christina mea, cu deosebire grave, Tratatele, să ştii, sînt petice firave. Mişcări neobişnuite se-ntîmplă în Lorena, Mă-ntreb ce-i de făcut să prevenim cangrena. Compania din Indii e la strîmtoare mare, De merge tot aşa, vom fi zvîrliţi în mare. Bătuţi în Noua-Franţă, sîntem scoşi din Antile De inamici veniţi pe vase mercantile, Iar Marele Vizir avînd plenipotenţă Ne roagă să uzăm de-a noastră influenţă Spre-a stăvili războiul. Stau încolţiţi de toţi Şi se rostogolesc asupră-le mari roţi. Un rege are-n grijă al statului sigiliu.
CHRISTINA
Sînt prea nepricepută spre a vă da consiliul 265
CONTESA (Către Cardinalul-arhiepiscop.)
Biserica primeşte adesea, precum ştiţi, Scrisori spre-a mîntui pe unii rătăciţi.
(Cardinalul-arhiepiscop, onctuos, după o scurtă meditaţie, merge la Mareşal.)
CARDINALUL-ARHIEPISCOP
Nu rareori se-ntîmplă ca tatăl de familie Să-şi corecteze fiii in falnica Bastilie.
(După o prefăcută ezitare, Mareşalul scrie in la lettre de cochet numele Baronului-colonel. Contesa, care a urmărit jocul, ia ordinul, ii Incredinfeasd! Pre'voWui, acesta Locotenentului, care iese grăbit. Regele priveşte pe fereastră plecarea echipajului. După o pauză, cu muzica, reapare Locotenentul. Se înclină înaintea Regelui, făcînd semn că ordinul a fost executat.)
REOELE (Către Christina, vesel.)
Ştiri bune, să jucam, Christino. Fericirea De-a te avea amantă îmi copleşeşte firea. Curtenilor le-aduc omagiul meu regesc Că mi-au ales o zînă. Christino, te iubesc. (Joacă languros allemanda cu ea.)
C o r t î n
ACTUL IV
încăpere luxoasă la Bastilia, cu un portic de piatră in stînga. Fereastră cu gratii. Pat cu baldachin, comodă, berjere, masă cu marchetdVie, în mijloc. In dreapta, un mic clavecin. Se aud opt salve ca de tun, cu hîrjfituri de lanţuri. Contele-guvernator (I zgîlţîie ceremonios pe Baronut-colonel, întins îmbrăcat pe pat şi foarte hirsut, care a adormit, după toate semnele, fără a se dezbrăca. Ofiţeri, camerier, valet, bucătar şl alt personal aşteaptă, plini de simulat respect.
CONTELE-GUVERNATOR
Iertaţi-mi îndrăzneala, dar au bătut opt ore. Cum  aţi  dormit azi-noapte,  prea scumpe
monseniore?
BARONUL-COLONEL
Eu, monsenior?
CONTELE-GUVERNATOR
Desigur, căci maiestatea-sa V-a ridicat la rangul de mareşal.
BARONUL -COLONEL
Aşa?
Eram doar colonel. Şi sînt acuma unde?
CONTE LE-GUVERNATOR
Pe-o navă de război, alunecînd pe unde.
BARONUL-COLON EL
Atunci vă înşelaţi, voi fi poate-amiral!
CONTELE-GUVERNATOR
Sînteţi ce vreţi, maritim şi teritorial.
BARON U L -COLON EL
îmi pare cam ciudat, văd stîlpi înalţi de piatră, Buşteni lungi de stejar se mistuie în vatră.
CONTELE-GUVERNATOR
E o corabie nouă, cu bună armătură, în stare să transporte o grea încărcătură.
BARONUL-OOLONEL
Din turn eu n-am zărit nici mare şi nici valuri, Ci doar un fluviu lat tăind cîmpii şi dealuri,
CONTELE -GUVERNATOR
în stil poetic ancora oricum s-a ridicat, Şi-acum plutim în cer, pe-ocean sau pe uscat. Ca oaspete înalt, pus sub regescul scut, Veghez să fiţi în toate deplin satisfăcut. Bucatele vă plac? Pe puntea noastră îngustă în orice anotimp avem homar, langustă. Un ordin, monseniore, de daţi, nu-i de prisos. Ce supe preferaţi, ce condiment, ce sos?
BARON UL -COLONEL
Cît voi şedea-n acest decor  prea admirabil?
CONTELE-G U VERNATOR
Secret inviolabil şi deci impenetrabil.
(Iese.)
CHIRURGUL (BĂRBIERUL)
Permiteţi-mi la gît şervetul să vi-1 pun Şi să vă săpunesc c-un delicios săpun. Pe faţă v-a crescut o fioroasă barbă.
BARONUL-COLONEL (Respinglndu-l,)
Mi-au răsărit ciuperci ca pe copaci; şi iarbă.
CHIRURGUL
Are mustăţi şi plete ca un războinic scit Şi-mi pare, vă spun drept, la minte rătăcit.
BARONUL-OOLONEL (Zgtlţîindu-l)
Cît timp voi rămmea în acest fort ascuns? Vorbeşte 1
CHIRURGUL
Monseniore, mister de nepătruns.
MAIORUL
Sînteţi într-un palat al maiestăţii-sale, Cu scări monumentale, saloane colosale, Magnific orologiu, opt turnuri, dintre ele Avînd putinţa pe-unul să vă uitaţi Ia stele Sau să priviţi la soare.
BARONUL-COLONEL
Sînt însoţit de-o gardă Oriunde mă duc paşii, un cîine par cu zgardă.
MAIORUL
Greşiţi, vă dau onoruri, vi s-au întins covoare) Doar regele se bucură de-asemenea favoare. Cu două mii de facle şi multe-alte splendori
Francisc întîi primea aici pe-ambasadori. i Lăsaţi să vă ia sînge, umorile-s de vină, Chirurgul de la curte are porunci să vină Dacă voiţi.
BARONUL -COLONE L
Sînt singurul om din acest regat Al cărui sînge este ca sloiul închegat.
MAIORUL
Jucaţi, beţi, băutura e-un elixir de viaţă. Avem un vin muscat ce vinele dezgheaţă,
BARON UL -COLONE L
Visez mereu c-o ţară am străbătut călare Trecînd prin noapte, zi şi stări crepusculare. Mergeam pe culmi de munţi sau înotam prin ape, Zburam sau şchiopătam pe drumuri cu hirtoape. Copita luneca de stîncă şi noroaie, Un stoldecorbişi pajuri pe umeri-mi stau droaie. Pin' ce-am zărit palatul în pur cristal lucrat, Atunci corbi, pajuri, toate himerele-au zburat. Voiam să-mi văd soţia necunoscută. Plină De graţii am aflat-o, ca o statuie elină. Dar în aceeaşi clipă m-a prins de piept o gheară Şi pe fereastră iute m-a tras în zbor afară, M-a ocolit prin aer, apoi pe întuneric Ţipînd m-a aruncat în acest pat feeric. Mireasa  mea  se cheamă  Christina. Execrabil Brigand, unde-ai ascuns-o?
MAIORUL
Secret inviolabil.
BARONUL -COLONEL
Toate sînt nepătrunse, fără răspuns, secrete 1 Tu, pasăre de pradă, uliu viclean, erete,
Şi tu cu cap de mort respingător paing, Gindac ieşit din. ziduri cînd lustrele se sting, Navigatori prin nori, piraţi hrăpăreţi, hoţi, Unde-i Christina, spuneţi, sau vă omor pe toţi.
MAIORUL
Oricare dintre noi vă este o slugă umilă — (Acest nenorocit mie-mi inspiră milă).
BARONUL-COLONEL
Mi-aduc aminte totuşi că la Versailles eram. Venisem din  Colmar.  Nespus  mă bucuram De graţia soţiei. Să li călcat consemnul? Dar n-am primit poruncă de sus, ci doar îndemnul Patem să stau pe loc. Nu este nici o lege Drept care întîlnirile-ntre soţi sînt sacrilege. Eram gata să plec cu ea în acea seară Cînd şambelanul curţii m-a invitat la scară — Mi-a spus că i-a dat ordin regala maiestate, într-o caretă de-aur cu doi valeţi Ia spate Am fost poftit. Un oaspete, adaogă, de vază Nu-i cuviincios la han cu cei de jos să şază, Q-ntr-un palat frumos, cu fulgi de aur nins, Slujit cum se cuvine de-un personal distins. Careta a trecut de gardă salutată, Semn vesel mi-a făcut la geam iubitul tată, Am ocolit prin parc, printre statui, ecouri Sunau de mari cascade, de stropituri, jedouri. Intrarăm într-un codru, pe pîrtia vechii ierbi Mi s-a părut că văd rugind un cîrd de cerbi. Aci am fost primit de-un căpitan de porţi, O linişte domnea ca-ntr-un regat de morţi. De-atuncea sînt tratat cu mari încovoieri, Cu tot ce-i rar la masă, cu lux şi cu tăceri. Toţi ceremonioşi spun c-am fost invitat, Nu văd decît valeţi, de-ai mei am fost uitat.
PERUCHIERUL
Fiţi pururi elegant la curte sau răscruci. Permiteţi, monseniore, să vă arăt peruci Din cele mai la modă, al Franciei bun gust în toată Europa fiind, precum ştiţi, august.
BARONUL-COLONEL
Şi cine să-mi admire coafura în inele, A nopţii cucuvea sau corbii pe crenele?
PERUCHIERUL
Sînteţi ca şi stăpîn într-un palat superb Avînd pe zid sculptat al maiestăţii herb. Treceţi prin mari saloane sub aurite grinzi, Privit de gentilomi şi reflectat de-oglinzi. Un ofiţer francez chiar cînd e la atac Porneşte din tranşee frizat, gătit din ac. Aceasta-i o perucă în coamă viforoasă Cu mult tact corijată prin panglici de mătasă, Părul distribuit în trei exacte trese, La spate adunat în coadă lungă iese. Aceasta, mult mai sobră, cu ondulări profunde Se-ncheie într-o coadă legată cu mari funde.
BA RONUL-COLONEL
Pretinzi, desigur, ţeasta să-mi rad, şi-orice tulei, Ca să-mi lipesc peruca cu nu ştiu care clei.
PERUCHIERUL
Aşa e moda, nimeni nu poate s-o sfarîme,
BARONUL-OOLONEL
Pe cap mi se vor strînge viermi, coropişniţi, rîme.
PERUCHIERUL
Am înţeles, prea bine, vreţi părul din născare, Se poartă foarte mult, pot imita oricare
Perucă, folosind podoaba capilară Printr-o subtilă artă în Franţa exemplară. Veacul înaintează, ne-ntoarcem la natură, Aleasă, îmblînzită, nu fără înfloritură, Căci nu putem admite, nefiind barbari, această Oroare, să ne crească un troscot des pe ţeastă. Filozofia care exaltă animalul, Nesocotind că omul cultivă idealul, E-a domnului Jean-Jacques Rousseau, dar astea-s
glume,
El e un fost lacheu, iar voi un om de lume. Deci părul îl frizăm fâcîndu-1 lungi zulufi, La tîmple îl întoarcem lăsînd doar cîţiva ciufi, îi facem cu panglici la ceafă o mare floare, Cu pudră suflăm totul, albindu-1 c-o ninsoare.
BARONUL-OOLONEL (în şoaptă.)
Ştii unde e Christina?
PERUCHIERUL (Prefăcîndu-se a nu auzi.)
îmi trebuiesc trei ore( Dar pentru voi nu preget, slăvite monseniore.
PANTOFARUL
Sînt, dacă nu vă supăr, al curţii pantofar. Pantoful din picior e-al sufletului far Şi-un semn al eleganţei. Eroii taciturni Sau plîngăreţi din tragici puneau sub tălpi
coturni.
Azi sîntem sociabili şi nu primim comenzi Din toată Europa decît în stil Louis Quinze. Vă recomand acest pantof cu cataramă Din pielea cea mai fină şi c-o discretă ramă,
C-un toc spiritual, cu vîrful bont; ca guşa
De porumbel la ton şi moale ca mănuşa.
Acesta are două mai sus de glezne limbi
Ce tremură arunci cînd prin salon te plimbi.
Pantof încîntător şi plin de armonie
Şi foarte nimerit la o ceremonie.
Coloarea-i după haină,  albastră, roşie, pală,
Stropită la mătăsuri c-o fină poleială.
BA RONUL -COLONEL
Şi baroneasa mea n-a comandat botine De două săptămîni, n-a apelat la tine? De colonelul ei nu-şi mai aduce-aminte ? Sau jalnică aleargă fără încălţăminte?
PANTOFARUL
Sînt doar un biet artist, deşi trăiesc în for, Tot universul meu nu trece de picior,
CROITORUL
Priviţi aceste stofe mai grele ori mai uşoare, în felurite tonuri: muştar, ou, cuişoare, Dungate, muşetate, roşcate ca un rac, Mătăsuri de chiuloţi, de redingote, frac. Curteanului îi trebuie o vastă garderobă, Vă rog să îmbrăcaţi acest costum de probă. Brocartul verde-galben sclipiri de aur scoate, Şi mînecile mari se-ntind pînă la coate, La mijloc bine strînsă, ca pîlnia coboară Către genunchi, şi-n mers pulpana parcă zboară.
BARONUL-COLONBL
Fireturi şi galoane de mari foloase nu-s. Vreau un veşmînt cu aripi, să pot pluti pe sus.
CROITORUL
Covor zburînd prin aer nu este-al meu brocar
Şi nu cunosc nici arta lui Dedal şi Icar,
Dar pot să vă croiesc un frac scurt a l'anglaise,
Bun de purtat la Londra şi-n golful Bengalez,
Cu pantaloni strînşi bine la mijloc cu curea,
Cu cizmuliţe mici, baston cu bilă grea,
Cu pălărie sobră pe cap, din loc în loc,
La vestă nasturi galbeni, în fine, un breloc.
TAPITBRUL
Am ordin, monseniore, spre a vă fi pe plac, Cu-artiştii mei dulgheri şi fabricanţi de lac Să schimb mobilierul şi-a lui tapiserie.
BARONUL-COLONEL
De ce?
TAPITERUL
Domn ia-voastră,  să zicem, vrea să scrie. Nu orice masa inspiră. Oeben şi Riessener Cu-al lor birou-cilindru ce-1 tragi de un mîner Dau gînduri îndrăzneţe, iar ca să fiţi la modă Aveţi neapărat nevoie de-o comodă în palisandru sau în lemn de trandafir Cu-aplice largi de bronz, c-o placă de porfir Şi, îndrăznesc a spune, de-un secretaire-arrnoire. Un amănunt, o chele, un vas de Saxa, o clanţă Produce în salon o altă ambianţă. Suprema artă este de-a pune-un blanc de Chine Alături de-un fotoliu zis â lui Capucine.
BARONUL-COLONEL
Ce-i pasă unui mort de un fauteuil turnant Trăind într-un palat clădit în pur neant? Fără Christina lumea nu are arhitectură
Şi ţese numai neguri orice manufactură. Printre colori şi forme eu sînt un somnambul.
TAPIŢERUL
Glumiţi, un mare-artist, un ebenist ca Boulle Exaltă, pune vervă, coloare şi contur. Velurul greu, taftaua numită gros de Tours, Şatenul zis de Bruges în tonuri vii şi-n dungi, Tapetul de Beauvais brodat cu scene lungi Din Lafontaine, picioarele în ciută sau consolă Trezesc entuziasm şi spiritul consolă. Sa nu uit, Perronneau, ilustrul pictor, dacă Permiteţi, ar veni portretul să vi-1 facă.
BARONUL-COLONEL
De prea multe onoruri maliţioase am parte I Cu mine-un demon joacă commedia dell'arte, Căsătoria mea e-absurdă, fantezistă; Mă-ntreb dacă Christina cu-adevărat există.
BIJUTIERUL
îmi împlinesc din ordin plăcuta datorie Să vă propun s-alegeţi orice bijuterie. Această tabacheră cu mici rondeluri pline Este din aur pur ornat cu cornaline. Alegeţi şi-acest ceas minuscul cu-elegante înflorituri în aur de perle şi briliante. Acest briliant enorm cu ape ca rugina Părîndu-i-se scump, 1-a refuzat regina.
BARONUL -COLONEL
Un diamant, o perlă, un pumn de galben lut Totuna-s, singur fiind şi de tristeţi umplut. Şi-apoi cu ce să cumpăr aceste scumpătăţi?
BIJUTIERUL
Luaţi tot, sînt daruri ale prea sacrei maiestăţi.
BUCĂTARUL
E timpul, monseniore, de-a vă lua gustarea. O hrană suculentă îndepărtează starea De toropeală, viaţa stă pe veselă plată. Să-mi spuneţi de voiţi cafea ori ciocolată.
BARONUL -COLONEL
Cafea ca noaptea neagră, cafea, fiindcă-i arabă, Iar eu ca-n Halima cu duhurile-am treabă.
BUCĂTARUL
Dar mai întîi gustaţi o supă de stacoji în zeamă de sparanghel fierţi bine, fără coji, Cu suc gros de legume prin sac de in purcese, Cu care am la curte într-una mari succese.
BARON UL-COLONEL
Dacă cu sos picant eu pîntecele-ncarc
Cre2i oare că mă vindec de al lui Eros arcî
BUCĂTARUL
Acest clapon excită stomacurile sterpe.
BARONUL-COLONEL
Pe Helicon de foame deci clntă Euterpe. Şi nu s-ar fi-ntlmplat troiana aventură Dacă pentru Elena, Paris primea friptură.
BUCĂTARUL
Ori suferă la creier de un satanic foc, Ori, cu subtilitate, de noi îşi bate joc. Un pui fript la frigare nu strică înainte, Şi-apoi cafeaua Moka cu mici şi dulci plăcinte.
BARONUL-COLONEL
Vreau visurile arabe.
BUCĂTARUL
Vă rog mult, monseniore, Să-mi ordonaţi ce vreţi să luaţi la două ore, Adică la amiază. Am păstrăv şi nisetru Cu sos de unt din care-ar mînca şi sfîntul Petru, Faimoase chifteluţe din creste de cocoş Cu trufe, mirodenii, şi de ciuperci un coş Pe spuză coapte, asemenea un bun ragout de limbi încît pe a ta proprie pe toată buza plimbi. Am un curcan copt bine şi-n jurul lui un roi j De porumbei gătiţi c-un pic de usturoi. I Am miel crescut în curtea  acestei reşedinţi, ! Purcel a cărui crustă trosneşte printre dinţi. Drept încheiere, frişca cu cremă de castane, Desert cu ananas şi fructe industane. La fiecare, vinuri străvechi ce sînt nectare Şi-o cupă de la rege c-un vin grozav de tare.
BARONUL-OOLONEL ţ
Mascur sînt care scurmă-n mocirlă şi-n băltoacă ! Şi ca să mă-ngrăşaţi turnaţi nutreţ în troacă.
BUCĂTARUL i
Nu, monseniore.
i
BARONUL-OOLONEL \
Mască I Pe-a sa Christină urîtul j Porcin va speria apropiindu-şi rîtul. ] Afară, crescători de porci, ieşiţi afară! j
BUCĂTARUL j (Către valeţii cu platourile.)
j
încet, încet! Mînia îl scutură, văd, iară.
BARONUL-COLONEL \
Sînt cel mai jalnic om ce-a existat vreodată, j Cărarea vieţii mele de trăsnete-i brăzdată,
în jurul meu răsună torente, grindini dure Şi parcă-s rătăcit pe veci într-o pădure. Tresar la orice zgomot de paşi, visez într-una, Şi de pe firmament mie-mi lipseşte luna, Suspin, privind spre zări, şi cînd pe cer e soare O negură funestă stă să mă împresoare. E linişte şi totuşi nu pot să dorm o clipă, Din toate părţile melancolia ţipă. Peste trecutul meu s-a tras brutal cortina Şi mă surprind chemînd: Christină mea,
Chrlstina 1
Oare-am murit şi-n criptă eu mă tlrăsc pe brînci, Sau naufragiat m-agăţ de colţi de stînci? De mult m-am depărtat de capul Finister, Tristeţea varsă smoală pe-al său hidos crater.
CLAVECINISTUL
îngăduiţi să cînt din opera Orfeu Pe care o compune vestitul Gluck. Căci eu Din lungă experienţă încredinţare am Că muzica la jale e un divin balsam.
BARONUL-COLONEL
Orfeu pe-Euridike" o-avu de la Pluton,
Dar nu cred că cu lira învingi azi un pluton.
Pe sălile acestei monumentale cuşti
îmi dau perfid onoruri săltînd la umeri puşti.
Sînt oaspete de marcă, cu regele-s vecin,
Hai, sperie tăcerea cu<al tău sur clavecin.
(Clavecinistul cintă.) CLAVECINISTUL
Aceste acorduri triste îmi pare că vă dor, Deci să vă cînt ceva voios din Philidor.
(Cîntă.)
BARONUL-COLONEL
Din Couperin, Rameau, Scarlatti, Pergolese
De vei cînta, toţi urlă ca marea în faleze.
Aci pătrund monahii în ciîiciu fumuriu
Şi fonfăie pe nas cînd eşti scos în sicriu.
Sst! E cu neputinţă ca-ntr-asta să visez.
Aud paşi cadenţaţi. Cadet în gardes franţaises.
(Se aud paşi. Clavecinistul iese.) CADETUL
Din ordin de la curte azi am primit consemn, Ca un excepţional de-naltă stimă semn, Trei zile să vă dau onorurile gărzii.
BARONUL-COLONEL
Şi tu eşti va să zică o bucăţică a zgărzii.
CADETUL
Nu, căci slăvîtul sire foarte afectuos Mi-a spus să vă întreb de sînteţi sănătos. Iar de doriţi ceva, să-1 pun în cunoştinţă Spre a vă satisface pe cît stă în putinţă. Tot timpul v-a numit « văr scump ».
BARONUL-COLONEL
La prinţi de sînge Şi regi se scrie astfel. E-n stare a şi plînge. într-un palat pe veci m-ascunde şi mă-ngroapă. De-acum mă va numi ori împărat, ori papă. Eşti, dacă nu mă-nşel, frate cu Vaugyon, Bun ofiţer, viteaz, rudă cu d'Aiguillon. Adevăraţi seniori. Cînd toţi sînt aşa hîzi, îndeplineşti un ordin, nu cred că vii să rîzi.
CADETUL
Nu, monseniore 1
(Priveşte atent (n toate părţile.)
Ştiţi ce faptă delicată E felonia. Poate fi caz de judecată. Am ezitat. Văzînd că doamna baroneasă, Soţia voastră, plînge şi vrea să urmărească Trăsura mea, facînd o groaznică eroare, Am consimţit, de milă, să iau a ei scrisoare.
BARONUL-COLONEL
Tînăr erou I Şi unde-i ?
CADETUL
O veţi citi, iar eu Voi arde-o apoi îndată în acest şemineu.
BARONUL-COLONEL (Citind.)
«Prea respectate soţ, nu-s vrednică de tine,
Din drumul ce-1 visasem m-au scos alte destine.
De cînd ai dispărut se năruie-a mea viaţă
Şi plîng din zori şi pînă-n cealaltă dimineaţă.
Că te-am văzut o clipă îmi pare o poveste,
Am înţeles îndată ce chin iubirea este.
Cu tine aş fi mers în lume pîn' la capăt,
Dar n-am ştiut că numai un nume sarbăd capăt.
Acela care astfel a hotărît, din fire
Gelos,   deşi nu  rău,  nu-admite împotrivire,
Dar n-ar fi cutezat desigur niciodată
Să te trimită acolo, de n-ar fi fost un tată.
Vorbesc de mareşalul, curtean umil, pervers,
în stare a zdrobi ce-mpiedică al său mers.
Aş prefera coliba unui palat regesc.
Ai milă de Christina şi iart-o. Te iubesc. »
(Cadetul ta scrisoarea şi o aruncă in şemineu, aştepttnd să ardă. Apoi salută şi iese. Baronul-cotonel iese şi el repede, probabil spre a se urca in turn, apoi reapare exaltat, în acest timp, tn
costume de carnaval, intră în stingă Regele şi curtenii, iar în dreapta, Christină ţi o subretă.)
BARONUL -COLONEL
Ascunşi în vechi castele, de-aristocraţi o droaie Sug munca robilor ce dorm în muşuroaie Cu vitele. Săracul plăteşte dări la fisc, El strînge grîu, secară pentru albastrul plisc. De-i pomul plin de-omizi sau încărcat cu poame, De-i secetă, belşug, el suferă de foame. Serv de te naşti, pe lume lanţ greu la ceafa
porţi
Şi pieri lovit de bice şi spangă pe la porţi. De moare un sărac nu-i pun măcar o piatră, La groapa lui doar dinele cel cu credinţă latră. Sub arme, cei de jos cad vreascuri şi găteje, Iar cetele de nobili cu-ocheanul sînt viteze. Toţi în mătăsuri grele, ca nişte eminenţe, Cîţi scapă neciuntiţi, din proşti, se-ntorc în
zdrenţe,
Desculţi, necunoscuţi, să-nceapă a lor corvadă. Dar ducii la Paris apar în cavalcadă Superbi, cu mari eşarfe, frizaţi şi îmbrăcaţi în haine de brocart ca fiii de-mpăraţi. Şi totuşi jos sînt genii trecînd de efemer, Mai iscusiţi ca Caesar, poeţi ca şi Homer,
REGELE (în ţoaptă.)
Aşa e!
BARONUL-COLONEL
La noi sceptrul îl ţine un nerod Care se scaldă-n sînge ca un modern Irod.
(Regele se-ncruntd, doi ofiţeri se mişcă spre a pune mina pe Baron; Regele face semn să-l lase în pace.)
CHRISTINA
Trecînd pe pont-levis în echipaj de curte Intrarăm   fără  piedici,   după  saluturi scurte. Acum îl văd şi sînt cuprinsă de un chin, Ce spune îl va pierde; îmi vine rău, leşin.
SUBRETA
Staţi liniştită, regele nu-i bine să vă vadă, C-aţi conspirat cu soţul îi va părea dovadă.
BARONUL-COLONEL
Aud de sus tumultul Parisului şi am, Cînd clopotele sună prelung la Nâtre-Dame, Un vis: că tot poporul în iureş suind pe Ev mediu va striga: Să piară Louis Capet.
MAREŞALUL (Repezindu-se cu spada.)
Aceste vorbe grele eu vreau să le răzbun I
REGELE (Disimulind.)
Stai, tată fără suflet. Nu vezi că e nebun?
BARONUL-COLONEL
Eu sînt strălucitorul fiu al imensităţii Şi mareşal în lupta-mpotriva nedreptăţii. Seniorii au să ardă-n al trîmbiţelor sunet Şi-acest palat al umbrei se va surpa cu runet.
CHRISTINA
Oh!
(Cade moartă.)
BARONUL-COLONEL ("îngenunchind.)
Zei, Christină moare! Cum s-o împiedic eu?
(Apoi vesel.)
Ştiu I Am să cînt să-nduplec pe Cerber, ca Orfeu.
(Nebun,  îţi trece degetele pe coardele unei închipuite lire.)
REOELE
(Face si el o genufiexie alături de Baron ţi pipăie pe Christina, melancolic, apoi indiferent, ca de obicei. Contesa îl ia delicat de braţ şi-l trage treptat din apropierea moartei. Linişte împietriţi!.)
Daco fi ea sau alta, de-acuma mi-e totuna I Aud în depărtare cum şuieră furtuna.
(Puţin după aceasta se aude un şuier de sirenă din ct in ce mai tare si un glas care strigă. Un paznic intră cu o lampă de miner pe scenă.)
PAZNICUL
S-a inundat tunelul!  S-a inundat tunelul!
(Moarta se ridică de jos, Baronul, Regele, Contesa, toţi cei din scenă o iau Ia goană, dispărînd pe uţi în directa şantierului.)
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER (Intra- repede în costum de cardinal, trage un telefon din comodă, tl pune la priză.)
Alo, şantierul! Alo, şantierul! Alo! Aci ingi-nerul-şef, tovarăşul Castroian. Ce s-a-ntîmplat ?... (Cdtre Paznic.) Zice c-a ţîşnit o vînă de apă dinspre exrrados şi a inundat mai ales porţiunea din partea cealaltă, unde au sistat lucrul, iar scurgerea in pantă este împiedicată de peretele de piatră.
PAZNICUL
O altă bucată de calcar s-a desprins, şi trei lucrători au rămas între doi pereţi, neîndrăznind a se da jos din cauza băltoacei adînci şi a aerului 284 greu.
CARDINALUL - ARHIEPISCOP - INGINER
Daţi-mi pe tovarăşul Ludovic al XLX-lea. Ludovic? Fă ce ştii şi sparge cu toate mijloacele peretele despărţitor. Dă găuri şi jos, ca să se scurgă apa încoace. Mareşalul să-ţi ajute ca artifiţier, după ce-ai scos oamenii din primejdie. Dă-mi pe Cristina... Am uitat toate numele, piesa m-a zăpăcit de tot. Cristina? Ascultă, Cristino, tu şi cu baronul îngrijiţi-vă de scurgerea apei pe toate căile. Instalaţi pompe. Spuneţi prevot-ului de poliţie să aerisească. Daţi-mi pe ministrul de finanţe, pe controlorul general... Alo! Nu ştii cine-i controlorul general? Vasile Ursachi, tovarăşe, electricianul... Alo ! Ascultă, tovarăşe Ursachi, lumină, să fie într-una lumină. (Cârre Paznic) Nu e nimic grav, sînt încredinţat de asta. Hai să mergem şi noi. (îşi ridică poalele rasei cardină' Ieşti.) E în joc onoarea noastră.
Cortina
ACTUL V
Acelaşi decor, a doua zi. Cei care au avut roluri in actele III şi IV intră tn aceleaşi costume de epocă cu care au lucrat toată noaptea. Sînt introduşi trei inşi in costume greceşti de epocă troiană. Fiind foarte obosiţi, sînt conduşi de alţii, ţi, la semnul Doctoriţei, pe patul Baronul ui-colonel.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Ştiu c-aţi petrecut o noapte chinuită. Puteaţi să muriţi asfixiaţi. Bine ca n-a fost mai rău. Toate echipele s-au purtat admirabil, eroic. Ultimul obstacol a fost învins.
MAREŞALUL - ART1FJTIER
Dar ce naiba aţi căutat acolo?
iNTlIUL GREC
Stai să vezi. Schimbul nostru ieşise de mult şi noi imbrăcasem costumele ca să repetăm piesa pe care o jucăm la inaugurarea tunelului, ca şi voi. Era încă devreme. Am făcut cîţiva paşi în tunel, care, ca şi în partea voastră, e terminat şi finisat. Aud un fel de huruit surd, ca de apă care cade de sus. Punem cîteşitrei urechea pe pereţi şi ascultăm. O locomotivă se pregătea să meargă în sus cu doi tovarăşi care duceau o placă de bronz s-o
prindă într-un loc. Ne urcăm şi noi sus, cu condiţia să ne aducă îndată înapoi. Cînd ne apropiem, curgea apă ca din şipot. Ne căţarăm noi pe dulapi să vedem de aproape cum stau lucrurile. Peretele de piatră fusese perforat sus cît să intri pe brînci. Curgea apa şi-ntr-o parte şi în alta. Deodată se aude o plescăitură şi o bucată de piatră se desprinde de sus. Toate luminile din partea noastră se sting. Locomotiva se trage înapoi. Oamenii strigă, ne caută cu farurile, jos însă era băltoacă mare, fiindcă acolo se întrerupea radierul şi canalul de scurgere. La voi cablurile funcţionau. Ne-am vîrît, ca păduchii în grindă, în crăpătura de sus, stropiţi de apă, mai-mai să ne înecăm de duhoarea apăsătoare. Mecanicul a şuierat la noi, a strigat, apoi văzînd că nu ne putem da jos şi e primejdie şi pentru el, ne-a făcut semn că pleacă. Şi s-a dus să dea de veste. Curînd după aceea aţi venit şi voi.
AL DOILEA GREC
Lumina s-a aprins la noi mai tîrziu şi, prin contacte provizorii, mai departe. Lingă peretele de piatră, din cauza căderii blocului a rămas întuneric, în schimb la voi a fost lumină mereu. Un tovarăş Ursachi striga şi controla sau agăţa cu echipa lui cabluri suplimentare, pentru orice întîmplare, sau aşa mi s-a părut, căci eram ameţit rău.
AL TREILEA GREC
Ceea ce m-a mirat a fost că primii care au venit erau îmbrăcaţi ca pe vremea Mariei-Tereza şi cu peruci pe cap. între ei era şi un popă catolic, un fel de episcop.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Eu eram.
AL TREILEA GREC
Am crezut că ne-au ameţit gazele şi că avem vedenii.
CONTROLORUL GENERAL - ELECTRICIAN (Intrind.)
Totul e bine cînd se sfîrşeşte cu bine.
MINISTRUL ADULATOR - HIDROLIZATOR
Pentru întîia oară nu te aud văitîndu-te că toate sînt zadarnice pe această lume.
CONTROLORUL GENERAL - ELECTRICIAN
Parcă e timpul să stăm cu mîinile-n sîn!
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
A lucrat admirabil, iară lumină era nenorocire. Hazul a fost, tovarăşe Ursachi, că, zăpăcindu-mă, am pus să te cheme la telefon cu numele rolului din piesă, de controlor general. Nu ştia nimeni cine eşti.
CONTROLORUL GENERAL - ELECTRICIAN
în fond, n-am avut mai nimic de făcut, fiindcă instalaţia definitivă introdusă în zid era fără cusur. Pînă la racordare, făcusem o legătură pe sus, cu două cabluri, unul în funcţiune şi altul de rezervă, cu întrerupător. Să zicem, m-am gîndit, că se întîmplă ceva la cablul exterior. Reparaţia cere oarecare timp. De aceea am adus reflectoare puternice încă dinainte în nişe, şi astă-noapte încă patru, în apropiere, cu tot ce trebuie pentru reparaţii. Nu a fost nevoie de ele şi atunci am pus şi eu mîna la alte treburi, la drenaj, la descurcarea locului de aşchiile de piatră.
CARDINALUL - ARHIEPISCOP - INGINER
Te felicit în numeje tuturor. O ispravă straşnică a făcut şi prevot-ul de poliţie, tovarăşul Iftimescu. Dacă aerul era cîtuşi de puţin încărcat cu gaze sau rarefiat, cei trei mureau căţăraţi sus şi nici ai noştri n-ar fi putut lucra. Dar tovarăşul Iftimescu a pus în funcţiune alte ventilatoare de absorbţie a aerului viciat şi compresoare de aer comprimat şi totul s-a limpezit ca afară. însă tovarăşul Ludovic al XlX-lea, să nu vă fie cu supărare, v-a întrecut pe toţi.
MAREŞALUL - ARTIFITIER
Toată lumea recunoaşte şi e mîndră de el. N-a mai aşteptat să se tragă apa cu pompele, ci a intrat în ea pînă dincolo de genunchi, Wîi a luat-o de jos şi i-a dat cu sfredelul o gaură, pe care a lărgit-o. Apa de dincolo a început să se scurgă şi astfel, suptă cu pompele, a descurcat locul. De sus nu mai curgea decît puţin. Atunci, cu scările, i-am scos pe nenorociţii ăştia, mai mult morţi decît vii.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Nu face pe modestul. Şi dumneata ai lucrat ca un înger. Trebuia dat jos tot peretele şi nu puteam lucra decît cu explozibile. Primejdia era mare, să nu se prăbuşească ceva, deşi într-o parte şi alta fuseseră puse cintruri puternice. Chipul delicat în care aţi distribuit găurile de încărcare, evitînd brizarea bruscă, repeziciunea cu care aţi dat jos obstacolul ies din comun. Nu v-aţi mişcat o clipă. Dumneata ai mai băut, mi se pare, o gură de ceai fierbinte. Ludovic al XlX-lea, nimic.
CONTELE -GUVERNATOR - CIMENTAR
Acum priveliştea e feerică. Vezi tunelul în adîn-cime, ca p galerie de oglinzi. Eu, fiind cimentar, n-am prea avut ce face. Am pus şi eu mina pe lopată.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Ceea ce mă bucură este că n-a fost altceva decît o pungă de apă strînsă din ploi şi din topirea zăpezii. Sus vom pune să se netezească locul. Nici vorbă de vreo surpare de teren, gabaritul e impecabil, porţiunea cu pricina prea îngustă spre a modifica situaţia. Nu mai avem acum altceva decît să hidrolizăm locul, apoi să facem o saltea de piatră la extrados şi apoi o calotă de calcar, sprijinită jos pe doi pilaştri, cum e în plan, ca să indicăm, printr-un detaliu arhitectonic, jumătatea tunelului. Apoi unim radierele, canalele colectoare şi betoanele de umplutură, executăm scliviseala şi racordăm cele două linii ferate. Şi s-a isprăvit.
CADETUL
în cît timp credeţi că va fi gata?
CARDINALUI-ARHIEPISCOP - INGINER
Muncind de zor, şi in clteva zile. Cred insă că nu e bine să lucrăm superficial. Să lăsăm să se zvinte locul, să punem în ordine şi culmea dealului, iar tovarăşul Droc, locotenentul de poliţie, care mi-a furat în piesă banii săracilor, să facă cu echipa lui un arc monumental.
LOCOTENENTUL DE POLITIE - PIETRAR
Voi face, n-aveţi grijă. Văd însă că-mi păstraţi în viaţă pică pentru ceea ce joc în piesă.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Nici prin gînd să-ţi treacă. Mi-a intrat însă teatrul în sînge. Am ajuns ca actorii care cred mai mult în realitatea lor de protagonişti. Iat-o şi pe tovarăşa Christina. Cum te cheamă, frate, în realitate? Nu-ţi ştiu decît numele din piesă.
CHRISTINA
Cristina.
BARONUL -COLON EL (Care si-a spălat obrazul de păr.)
Şi e soţia mea, dar nu prin corespondenţă.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Şi pe tine cum te cheamă, baroane?
BARONUL-COLONEL
Ion Mitache!
CARDINALUL-ARHIEPISCOP — INGINER
Benedico vos!
DOAMNA DE ONOARE - DOCTORIŢA
Au şi-un copil, care e la creşă I
MAREŞALUL - ARTIFITIER
Cînd vom juca Irod fi tăierea pruncilor îi dăm şi lui un rol.
DOAMNA DE ONOARE - DOCTORIŢA (Examinind pe cei din pat.)
Tovarăşii în costumele astea ciudate n-au n'mic. Temperatura normală, puls bun. Mai mult au tremurat de udătură. Le-am dat cîte un piramidon. Să se odihnească, şi atît.
CARDINALUL - ARHIEPISCOP - INGINER
Baronul şi baroneasa au făcut un lucru bun, au săpat cu o echipă terenul pînă la nivelul canalului colector şi au pus şi pe alţii, dincolo, să facă acelaşi lucru. Deşi şanţul e provizoriu, scurgerea apei s-a făcut cu repeziciune. Mareşalul nici n-a mai făcut uz de explozibil şi a sfărîmat cu ranga cîteva bucăţi de calcar înfipte în pămînt. Nu mai spun că au scos şi cu pompele repede apa care stagna mai ales dincolo, punînd în mişcare şi echipele de pe versantul celălalt. Vom fi nu numai gata cu mult înainte de termen, dar, după o zi, două de odihnă, putem relua şi repetiţiile piesei. (Declamlnd.) Trimiteţi trupe, sire, mulţimea-mpinge-n porţi, De nu ne apăraţi, vor fi. răniţi şi morţi, Căci sîntem atacaţi cu bolovani şi drugi; Toţi tremură-năuntru,  se-nchină şi fac rugi.
MAREŞALUL (Declamînd.)
Rea piază a fost Christină pe capul meu; cu ea Pe viaţa-mi de curtean s-a tras o grea perdea.
REGIZORUL (Intră alarmat.)
Ce-aud ? Tovarăşul Ludovic al XLX-lea ar fi fost rănit, nu-1 găsesc nicăieri. Zice că trebuie să stea o lună cel puţin în spital, şi va ieşi de-acolo invalid.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
E-adevărat că nu-1 văd, dar cînd terminase nu mi s-a părut că avea ceva, cel mult oboseală.
REGIZORUL (Către doctoriţă.)
Nu e la dumneata?
DOAMNA DE ONOARE - DOCTORIŢA
Pe cît ştiu, nu.
REGIZORUL
Cum, pe cît ştiu? Datoria dumitale e să ştii tot ce se petrece în serviciul dumitale. (la teiefontă.) Alo, dispensarul! Tovarăşul Ludovic Moldovan este cumva acolo ?... Nu ? Dar atunci unde e ?... Cum?... Auziţi, zice că s-a lovit la cap ori Ia mînă cu o aşchie de piatră în timpul unei explozii.
CARDINALUL-ARHIEPISCOP - INGINER
Mare mirare!
MAREŞALUL - ARTIFITIER
E posibil, dar n-a băgat de seamă, şi abia mai tîrziu a văzut dîra de sînge închegat.
REGIZORUL
în scurt, nenorocire. A venit, zice, Salvarea şi l-au dus la spital, la oraş. Hai să telefonăm la spital. Alo, daţi-mi spitalul... Aloi spitalul! Vă rog, aci e şantierul tunelului. Tovarăşul Ludovic Moldovan este internat acolo ?... Cum ? A fost şi nu mai este ? De ce ?... A fost trimis în altă parte 1... Zice că nu ştie, fiindcă n-a fost atunci de serviciu. Ce ne facem? ce ne facem? Ziceau cei din echipa de dincolo că repetă aceeaşi piesă. Vă întreb totuşi, putem noi înlocui pe Ludovic al XLX-lea, turnat pentru rolul ăsta?... Dar voi ce faceţi acolo ? în patul cu baldachin al mareşalului, mobilă rară, cumpărată de la Consignaţii?... Jos de-acolo î Ia uitaţi-vă ce costume! Ce înseamnă caraghio-slîcul ăsta, pulpele goale, coifurile? Aşa lucraţi voi în tunel?
iNTilUL GREC
Dă-ml voie, noi repetam tocmai Căderea Troiei.
afară Paris 1 (Se şterge de sudoare pe frunte. Cei trei, speriaţi, pleacă.)
REGIZORUL
Aşa? Va să zică nici nu v-aţi gîndit să repetaţi piesa noastră, cum a fost vorba!
AL DOILEA GREC
Responsabilul cultural a zis că de vreme ce jucaţi dumneavoastră o piesă, e mai nimerit să fie şi o a doua.
REGIZORUL
Şi tu ce înfăţişezi?
ÎNTtlUL GREC (Mîndru.)
Eu sînt Ahile.
AL DOILEA GREC
Eu sînt Agamemnon.
AL TREILEA GREC
Eu sînt Paris.
REGIZORUL
Scandal! Ce ne pasă nouă de un nebun care fură o nebună şi de alţi doi care pornesc război din pricina ei şi se ceartă pentru toate nimicurile? Asta aţi învăţat că e pricina războaielor? Cînd noi facem aci fapte de eroism constructiv pentru patria noastră, a celor ce muncesc, înţeleg să .jucăm o piesă pilduitoare, care să evoace un moment din istoria oprimării clasei muncitoare, cum a fost acela premergător Revoluţiei Franceze. Sînt 2"4  un om pierdut. Afară Ahile, afară Agamemnon,
CARDINALUL -ARHIEPISCOP - INGINER
Linişteşte-te. Toate au să iasă bine.
REGIZORUL (Declamlnd.)
Sînt cel mai jalnic om ce-a existat vreodată.
BARONUL-COLONEL (Declamind.)
Cărarea vieţii mele de trăsnete-i brăzdată.
REGIZORUL (Smulgindtt'şi părul.)
Ce-i de făcut? Onoarea noastră, onoarea mea e în joc. Am tipărit şi programele. închipuiţi-vă, vor veni oficialităţile, Comitetul Central, cu cine ştiu eu, guvernul, vor vizita şantierul şi apoi le vom da reprezentaţia, ca o dovadă că muncitorii şi-au ridicat, o dată cu nivelul material, şi capacitatea de muncă materială şi culturală. Cum mă înfăţişez eu în faţa muncitorilor ? (Declamlnd.) Să dau ochii cu ei nu m-aş încumeta!
REGELE
(Venind pînă la rampă, legat la cap.)
Să fiu în locul lor, spun drept, m-aş revolta!
(Marţ de Pkilidor.)
Cortina
PHEDRA
Teatru abstracţionlst Parodie
elena
în fine, vii, Ahile, viteazule trufaş!
LOTTE
O, cum mă înspăimînţi cu coiful uriaş!
ahile
Victorie! Grămadă zac faclele ucise!
napoleon
Măreţul Ilion e inundat de vise.
elena (Către Emma Bovary.)
Cînd ai murit?
emma bovary
în zori.
phedra
Ah, eu am înviat Lovindu-mă în somn de muntele-Ararat.
papa leon x
(Către Elena.)
Ave, prin frumuseţe de-a pururi suverană.
elena (Către Papă.)
Mănîncî un ou de Phoenixî
papa leon x
Primesc divina hrană.
ahile
Spre flăcări zboară iute, in cer deschideo uşă Şi nu uita să ieşi din propria-ţi cenuşă.
papa leon x
Prinţesă, fără tine mi-e drumul lung şi greu, O vrabie cu pînze m-aşteaptă la Pireu.
emma bovary
Numai bărbatul, vai, în Empireu străbate, Femeia e gonită de la eternitate.
(Pltnge cu ftoftote; toţi caută s-o mingiie.)
AHILE (Către Emma, furios.)
Blestemi Mă vulnerezi cu negrul tău neant.
emma bovary
Cu părul despletit pun nopţi şi-n diamant.
(Se despleteşte. Ahile vrea s-o ia de păr st să i-l taie cu spada. Tumult general.)
papa leon x
Frate-al lui Agamemnon, nu o atinge, stai!
AHILE
Din capul ei cu şerpi Meduza vreau s-o tai.
LOTTE
(Cîntă; la vals, proţdgontîtil dansează.)
Prelung narativ şl legendar
A - fg-ră es-te noap-tt, sea-vdprincodruşoap-te. la
va-tră în cas-tet    Vi-seatâA-ri- el. îl stri-g&ozî-rtâ al-bâ fre-
moa-sscso nal-bă Ju-cînâpalîn-gă el: Te B-doţaJ-ri - el. Timp de vals lent
Hai, vin la pi - du re, la   stîn-ci-le su-re,
un-de mă    ti-ne    un îa-tă   zmeu. Ma-mâraw na-rul, *     ' _•__ _ D.Cial Rne
rrrirr Jnrrrij
doî-cs iz • vo-rul.  Vin,A-ri - e-le, fii,   mi-rt-le meu.
Afară este noapte, S-aud prin codru şoapte. La vatră în castel Visează Ariei.
îl strigă-o zînă albă Frumoasă ca o nalbă, Jucînd pe lingă el: Te-ador, o, Ariei.
Hai, vin la pădure,
La stîncile sure,
Unde marine un tată zmeu.
Mamă mi-e norul, Doică izvorul. Vin, Ariele, Fii mirele meu.
(Ahile cîntă dacapo primele două strofe.)
ELENA (Către Emma.)
De ce-ai fugit de-acasă?
EMMA BOVARY
Charles armele-arunca, S-asedieze Troia mereu se-mpotrivea, Spunea că tot trecutul e năpădit de iarbă, Că sînt lipsiţi de gînduri eroii fără barbă. Din pricina aceasta ura pe aheeni Şi ridica în slavă pe babilonieni.
PHEDRA
Cum te-nţeleg! Amorul e un efect al urii. Şi-acum cînd mă gîndesc la Yppolit simt furii.
(îmbrăţişează pe Papă.) PAPA LEON X
Te recunosc. Eşti Phedra, a lui Theseu soţie,
Căruia Ariadna i-a dat un fir să ţie
în mină spre-a ieşi din vastul labirint...
EMMA BOVARY
Bărbaţii-s uşuratici şi pe femei le mint.
PAPA LEON X
Vestita Ariadna, pe care-o ştim că e Născută din Minos şi din Pasiphae.
NAPOLEON
Ispravă foarte absurdă, oricît de temerară I
Un absolvent banal de şcoală militară, Fiind vorba nu de-o oaste, de-un taur,
doar de unul, Punea o baterie şi-1 distrugea cu tunul.
WERTHER
O, Grecie divină, de unde vine ceaţa, Pădure colosală în care dimineaţa Cîntînd din corn, călare, aleargă vînătorii Cu rlintele-ncărcate ca să vîneze norii.
(Cîntă un hallali.)
PHEDRA
Mai toţi mă socotesc caz de psihologie, De mine însămi ştiu doar din mitologie.
(Către Napoleon, galeş.)
Cîţi ani ai?
NAPOLEON
Eu n-am vîrstă, de moarte-s izbăvit.
PHEDRA
Cum semeni cu Theseu! Fii noul Yppolit.
(Dă săA îmbrăţişeze.) NAPOLEON
Fac numai alianţe politice. Mă-ncîntă Elena, Sfinta Elenă.
ELENA
Dar eu nu sînt o sfîntă.
NAPOLEON
Nu-i vorba despre tine. E-o insulă. (Cdtre
Phedra.) Ai zestre?
PHEDRA
Creta, cu peisaje prăfoase şi rupestre, Măslini, lămîi, mari turme de vite şi de oi.
NAPOLEON
Ce vrei să fac cu chitre şi cu cirezi de boi î Vreau Tigrul, Eufratul, Cambodgia, Java, China, Canada, Noua Anglie, Brazilia, Argentina.
PAPA LEON X
Eleno, cea de Paris lui Menelau furată, De mine, Papa Leon, fii binecuvîntată, Tu, vrednică de Roma, din nou pagină eşti, în Vatican sînt rege peste statui greceşti.
LOTTE
(Către Ahile.)
Eşti un erou, se vede îndată după spadă, Pe care nu o laşi din mîna ta să cadă, Frumos, plin de mînie, lipsit de raţiune, Dar violenţa este un semn de pasiune. German? austriac? englez? italian? Francez? rus? spaniol? arab? american?
(Ahile face mereu semne de denegaţie.)
PHEDRA (Către Werther)
Ce tînăr eşti şi zvelt. Şi tu cu Theseu semeni. Tu şi cu Yppolit sînteţi ca fraţii gemeni.
(Vrea sd4 îmbrăţişeze.) WERTHER
Plîng neguri despletite pe-ai munţilor colţi suri. Dinspre Irlanda vin lupi şi croncănituri, în catedrale celţii cîntă la harfe, brazii Se rup de vijelie. Se pregătesc invazii.
PAPA LEON x
îngenuncheaţi. Creştinii conduşi de sfîntul Petre Se strîng în jurul meu şi mă lovesc cu pietre.
AHrLE
(Punînd la îndoială afirmaţia de mai sus).
Femei cîntînd aduc pe scumpa Polixene, Mireasa mea troiană.
NAPOLEON (Categoric.)
Sînt trupe prusiene.
EMMA BOVARY
N-aud nimic.
LOTTE
Alarma îmi pare curioasă.
PHEDRA
Bărbaţii vor pretexte spre a pleca de-acasă. AI meu e totdeauna după ceva în goană: Cînd după cai şi oi, cînd după o amazoană.
NAPOLEON
Soldaţi, un nou prilej de glorie se deschide
în faţa voastră, care-aţi luptat Ia piramide!
Inexpugnabil nu e perfidul Albion,
în ceaţă, pe Tamisa, să fiu, vreau, faraon.
Pe flotă transportaţi cai, tunuri, puşti, grenade,
Supuneţi coasta unei intense canonade.
Eu vot privi, cu-ocheanul făcîndu-mi ochi
de uliu,
Prin voi am să devin al doilea Caesar Iuliu. Bateţi din tobe. Ura! Din trîmbiţe sunaţi, Sub steagurile Franţei cu toţi vă adunaţi. (Tobe, trimbiţe.)
AHILE
De strigăte şi plîngeri aud un lung ecou. Războiul de la Troia a început din nou, Lui Odiseu cu facla prin noapte îi fac semn Să vie iar la poartă cu calul lui de lemn.
PHEDRA (Despre Akile.)
E falnic ca un scit, c-un ce copilăresc. Opreşte-te, fiu vitreg, oroare, te iubesc. (îl îmbrăţişează; Ahile fuge speriat,)
PAPA LEON X
Cu tiara şi cu stola papală-s o momîie Ce mormăie vigilii şi pute a tămîie, Strateg peste călugări ce behăiesc pe nări Făcînd procesiuni cu cruci şi luminări. Pe-aceste animale trăind din superstiţii Le dau cît pot pe mîna sublimei Inchiziţii Cătîndu-le pricină pe cap că nu s-au tuns, C-au invocat pe Diavol sau n-au postit de-ajuns. Ca-n marmură tăiat am trupul alb şi plin, De-acum voi merge gol ca un erou elin.
(încearcă să se dezbrace; toţi sar să-l împiedice.) EMMA BOVARY
Aici unde domnesc Pluton şi Rhadamant Nu văd pe nimeni care-ar putea să-mi fie amant, Un gal spiritual, sclipind de inteligenţă, Cu care la Paris să fug în diligentă.
LOTTE (Către Papă.)
PHEDRA
Iubesc.
Ai mulţi copii?
ELENA
Eu sînt iubită.
WERTHER
Tot e
Pierdut pe lume dacă nu pot s-o am pe Lotte.
AHILE
Suiţi-vă-n corăbii. Eu nu mai lupt.
NAPOLEON
Trompeta I Ordon asupra Thebei asalt cu baioneta.
PAPA LEON X
Artişti, pictaţi, sculptaţi pe-Elena, iar voi, clerici, Puneţi-o ca icoană pe-altare în biserici.
NAPOLEON (Către Ahile.)
De ce n-ataci cu spanga, soldat laş, mizerabil?
AHILE
Hei, mi-ai lovit călcîiul, singurul vulnerabil. Mor. (Cade jos.)
PAPA LEON X
O, numai pro forma tu dai lui Caron ort Căci nu e cu putinţă să moară iar un mort.
(Ahile se ridică.)
PHEDRA (Care i-a luat spada.)
Fiu crud al Amazoanei, ingrate Yppolit, De-amor şi de ruşine vreau un sfîrşit cumplit. (Ia spada să se omoare; Ahile i-o trage.)
PAPA LEON X
La vatră în castel Visează Ariei.
(Luind pe Elena în braţe.)
La Roma hai cu mine.
ELENA
îl strigă-o zînă albă Frumoasă ca o nalbă.
(Ţiplnd).
Jucînd pe lîngă el: Te-ador, o, Ariei.
Săriţi, ahei, mă fură,
AHILE
Aceasta-i soarta ta, Eleno, taci din gură.
EMMA BOVARY
în jurul meu se-ntinde o linişte grozavă. Bărbatul ideal nu vine. Iau otravă.
(Leşină; toţi în jurul ei. O ridică.)
WERTHER
Afară urlă vîntul, cobeşte o cucuvea. O, Lotte, niciodată tu n-ai să fii a mea.
(Scoate pistolul şi se împuşcă, prăbuşindu-se pe duşumea îndărătul celorlalţi, care se dau la o parte.)
PHEDRA (Şi ceilalţi, alarmaţi.)
E Joe care tună? O, zei, ce s-a-ntîmplat?
NAPOLEON (Cu mina la piept).
Nefericitul Werther c-un glonte s-a-mpuşcat.
LOTTE
(Cîntînd lugubru.)
308
Afară este noapte, Se-aud prin codru şoapte.
i
i
BASMUL CU MINCIUNILE
împăratul, trei fete. i
ÎMPĂRATUL
Fetelor, adusu-mi-aţi în zori
Trei mănunchiuri de bujori:
Unul de boboci, altul de flori împlinite,
Altul cam pe ofilite.
Aci s-ascunde o filozofie.
Ce-aveţi pe suflet, taică, spuneţi mie.
PRIMA PATA (Se aşează în genunchi.)
Tată, în genunchi te rugăm, A venit vremea să ne mărităm.
A DOUA FATĂ
De mai stăm, tăicuţul meu, Nu ne ia nici lup, nici zmeu.
A TREIA FATA
Cînd dorm în crivatul mic Visez noaptea tot voinic.
împ Aratul
Mi-e tare greu să mă despart de voi,
Sînt văduv şi plin de nevoi,
Cînd peţitorii or să vie
Vor cere cîte-o parte din împărăţie,
Şi eu fără schiptru şi fără cunună
Sînt ca noaptea fără lună.
(Aparte.)
Noroc că-s cam năzdrăvan,
Mă-mbrac în altă piele jumătate de an,
Acuş îmi aleg una de tot groasă,
Mă fac o broască-ţestoasă. 1
(învîrteşte mlinile ca ţi cînd s-ar da peste cap. Se face broască-ţestoasă.)
ii )
Împ Aratul
Fetelor, azi mi-aţi adus la masă Trei harbuji pe-o tipsie de aur frumoasă: Unul cam crud, altul cu miezul aprins, Altul cam veştejit şi stins. Aci s-ascunde vreo solomonie. Ce-aveţi pe suflet, taică, spuneţi mie.
prima pata
Tată, în genunchi te rugăm, \ A venit vremea să ne mărităm. j
a doua fata j
De mai stăm vreun an, nu-s semne s Să ne ia nici Strîmbă-Lemne. j
a treia fata [
Eu tot mă visez purtată peste-o apă 3i* De-un Făt-Frumos fecior de iapă,
t
i
împăratul
Fetelor, mult mi-e drag de voi,
Sînt văduv, încărcat de nevoi,
De fiecare fată măritată
La mire va să-i dau din ţară o bucată.
Iar eu, fără moşiile şi cătanele mele
Sînt ca şi noaptea fără stele.
(Aparte.)
Noroc că sînt cam vrăjitor, O jumătate de an tot prin aer zbor. Acum, ca să scap de voi, mintenaş, Mă fac un galben cănăraş.
(Face din mîini ţi se preface in canar.) o baba
împăratul e frate de cruce cu duşii, Ascultaţi colea sfatul mătuşii: Ca să-i tăiaţi din cea zmeiască fire, Din barbă smulgeţi-i trei fire.
fetele (în cor.)
Aşa vom face negreşit,
Mănînc şi mătrăgună, numai să mă mărit.
iii
ImpAratul
Fetelor, azi mi-aţi adus pe mînecate Pe o tipsie trei rodii minunate: Una cu boabe cam verzi, alta ca soarele
cînd plînge, A treia ca chiagul de sînge. Şi aci trebuie să fie vreun tîlc. Spuneţi, taică, eu tac mîlc.
fetele (Toate.)
Tată, te rog, mai mult nu uita C-a venit sorocul a ne mărita.
Împăratul
Fetelor, v-aş da soţi de soi
De nu mi-ar fi drag de voi.
Şi-apoi nu mă-ndur ca averea strînsă
de ani I S-o dau de zestre la golani.
(Aparte.)
Noroc că-s năzdrăvan, acuş Mă fac un cărăbuş... (Fetele fi smulg trei fire din barbă.) Acum, că m-aveţi la strîmtoare, \ Fiţi cu îngăduinţă, dragi feţişoare. | Aceleia va cînta popa întîi Isaia dănţu- |
ieste,
Care-o minciună mare pe loc îmi ticluieşte.
prima fată
(După mti răstimp de glndire.)
Cînd stern să mămnc un măr domnesc I Văd cum din el nişte coarne cresc ţ De melc şi sporesc aşa avan I Că ajung de lovesc în tavan. ! Atunci iau cuţitul de aur» scobesc o \
găurica.
Ce sa vezi? Cuţitul pe bortă pică. \ De frică, săr şi eu după el
Şi nemeresc la un izvorel. i Acolo, lîngă un pod de aur, Sforăia grozav un balaur.
i
Cînd se deşteaptă şi mă vede Nu-i vine a crede. Zice: Ce caţi tu, fată pămînteană, Pe acest tărîm iară buruiană? Şi-ndată duhneşte în mine un nor Şi mă face din fată fecior. Cînd, buimăcit, m-am ridicat, Zburam pe un cal întraripat Şi-astfel sosii pe un munte nant La o paiaţă de diamant. Aci era jale mare,
împăratul plîngea cu lacrimi amare,
Că-1 calicise un zmeu fără milă
Nelăsîndu-i lumină decît cea de feştilă,
Fiindcă-i furase soarele şi luna
Şi era acum noapte într-una.
în palat mai era cum era,
La opaiţ diamantul strălucea,
Dar pe cîmp, cu lumînări să fi văzut
strînsă lume Ca să plivească niscaiva legume. Atunci eu de la o babă pe loc aflai leacul: Mă dădui de-a berbeleacul Şi făcmdu-mă iarăşi fată Plecai înspre o pădure întunecată Unde şedea zmeul cel hoţ, îl giugiulii, îl trăsei de moţ Şi-i smuncii două smocuri albe învoalte ca nişte nalbe. Atunci rămase tînjind de lingoare, Iar pe cer răsăriră lună şi soare. După ce pe balaur l-am răpus, M-am suit pe-o pajură pe gaura mărului
sus
118
Şi-am sosit la masă cînd mîncaţl plăcinte Din care am gustat ca orice fată cuminte.
Împăratul
Astea sînt basme, cu aligorie,
Pe nimeni nu miri, tot creştinul Ie ştie.
a doua fata
Pe cînd eram mai micşoară, Văzui în pom o pasăre gălbioară, Care aşa dulce cînta Şi din ochi mă săgeta! Tot cîntînd cirip-cirip, Eu văd că mă înfirip. Pîntecele îmi creştea Şi se rotunjea.
— Doică, zic, ia vezi matale, Că mă ţine un junghi în şale.
— O să văd ce-i cu descîntul, Te-o fi suflat olecuţă vîntul.
Nu trecu mult şi simţii zvîcnitura Unui prunc care ţipa în mine cît îl ţinea
gura:
— Nu vreau, mamă, să ies pe tărîm
pămintesc
Pînă nu-mi fagăduieşti ce poftesc!
— Taci cu mama, zic, îţi dau un cal Din cei care saltă ca peştii pe val. Pruncul de loc nu tăcea,
într-una orăcăia.
— Taci, îi zic, cînd vei fi împiciorongat Te face mama împărat.
El din plîns nu înceta,
Tot ţipa şi se scîncea.
-- Taci, i-am zis, nu fi năpastă,
Că am să-ţi dau de nevastă Pe Steluţa cea frumoasă, Cu codiţa mătăsoasă, Cu miere pe toată gura, Cu ochii negri ca mura. Atunci pruncul a tăcut Şi pe loc l-am şi născut Şi pe dată ce-a scăpat După fată a şi plecat.
împăratul
Hei, ş-acestea-s parimii Pentru babe şi copii.
a treia fatA (Repede.)
Tată, jur că bărbatului n-am să-i cer
găteli scumpe şi că Voi fi blinda ca o mieluşică.
împ Aratul
Ha, ha, ha, cu-asemenea minciuni
Tu minten te cununi.
Să vie îndată popa
Să jucăm toţi hopa-ţopa.
(Toţi ţopăie pe aria următoare.)
jJjJIjl'UUjIJg
Ht-pa.ho-p»,   ho-pa.ţo. Ho-pa,ho-p*, ho-pa,ţo i _
Ho-pa, ho-pa,    ho-pa, ţo,   Ho-pa, ho-pa, ho!
(Urmează apoi, cîntat de top, Cîntec de soare şi lună.)
Sus pe cersDs-rs ră - sa-re, Soa-re sus pe cer rasa-Suspe   cerlu-oă că - sa-re, Lu-nasvspe cerri-ea
turn
re, Svspt   cersoa-re râ - sa-rg   cu iu-mi-nă ma-rz,
re, Sus pe   cer tu-ni ră - sa-re   cu tu-mi-na ma-rs..
Sus pe cer soare răsare, Soare sus pe cer răsare, Sus pe cer soare răsare Cu lumină mare.
NAPOLEON ŞI SFÎNTA ELENA
Sus pe cer lună răsare, Luna sus pe cer răsare, Sus pe cer lună răsare Cu lumină mare.
I
NAPOLEON
Iată-ne ajunşi în ţara vestitelor piramide. Din vîr-ful acestor colosale monumente, patruzeci de veacuri ne contemplă. Aţi cîştigat în cîteva săptămîni zeci de victorii, păduri de drapele, aţi nimicit mii de şeici şi de mameluci. Soldaţi, v-aţi umplut de glorie, sînt mulţumit de voi! Aţi venit în zdrenţe, veţi pleca în-veşmîntaţi în purpuri cusute cu fir de aur şi cu turbane de nestemate. Veţi lua cu voi toate comorile, lăsîndu-le numai nisipul. E prea mult pentru ei. Dar priveşte, Murat! Văd nişte bărbaţi uriaşi stînd pe tronuri înalte şi aruncînd umbre imense peste dune. Sapristi, Klerjer şi Desaix n-au distrus în întregime pe inamic.
MURAT
Mon general, aceştia sînt faraonii.
NAPOLEON
Eu sînt unicul faraon al Egiptului. Dă ordin artileriei să tragă!
(Tobe, bubuituri.) GLASURI
Victorie, victorie ! Trăiască Republica, trăiască Faraonul nostru I
II
napoleon (Contemplativ.)
După Alexandru cel Mare, a cărui glorie nu mă lasă să dorm, sînt al doilea care mă opresc cu armatele pe malul Gangelui. Murat, avem nevoie de o izbîndă răsunătoare, pentru ca vulturul zburînd din clopotniţă în clopotniţă să ducă renumele meu şi al vostru pînă la N6tre-Dame. Vreau Siria şi Libanul, Iudeea, Mesopotamia, Arabia, Tigrul şi Eufratul, Colchida, Persia,  India, Maldivele şi Ceylonul, Birmania, Siamul, Cambodgia, Annamul, Cantonul, Sumatra, Borneo, Java, Celebesul, Noua Guinee, Australia, Melanesia, Noua Caledonie, Canada, Mexicul, An-tilele şi toată lumea; vreau aurul, argintul, arama, diamantul, smaraldul, rubinul, topazul, safirul, jadul şi jaspul, vreau trestia-de-zahăr şi cedrul, cafeaua şi ciocolata, orezul şi ceaiul, curmalele şi smochinele, bananele şi nucile de cocos, scorţişoara şi camforul, naphtul care ia foc şi guma, fildeşii elefantului, blana tigrului şi a leopardului; vreau mătasea şi bumbacul, grîul, orzul, secara, vinul, laptele, mierea, naramzele şi ananasul, vreau tot,
murat
Dar lor ce le mai rămîne 1
i
l
napoleon |
Onoarea de a fi sclavii mei şi ai armatei mele. Iar ! voi veţi bea în fiece dimineaţă bruna ciocolată în ceşti de porţelan chinez, adusă la patul vostru de abanos de către un rege. (Pauză exaltată.) Ceea ce mă ! miră este că nu zăresc ţipenie de om, o tăcere siderală ' domneşte pretutindeni.
MURAT
Maiestate, indienii, fiind oameni paşnici, îşi văd liniştiţi de treabă. Au trimis vorbă că nu ştiu să se bată şi că se supun bucuroşi maiestăţii-voastre, re-cunoscîndu-vă ca împărat al împăraţilor. (Strigăte: Trăiască Por împărat!)
napoleon
Nu se poate. Un general trebuie să se bată. Nici o carieră militară nu-i posibilă fără bătălii. Trageţi în apă, unde se mişcă ceva suspect.
MURAT
Sînt crocodili, sire.
napoleon
Nu importă. Pot fi duşmani metamorfozaţi. In India totul e monstruos şi înşelător.
(Tobe, bubuituri.)
GLASURI
Trăiască marea armată! Trăiască împăratul împăraţilor !
ui
napoleon
De două luni de zile străbatem oceanul, Murat, fără să dăm de vreo armată. N-am pierdut speranţa unei bătălii strălucite şi a unei noi cuceriri. Vom supune toate insulele Oceaniei şi vom întemeia o vastă colonie numită Napoleonia. Debarcă pe această mică insulă cu palmieri, caută pe suveranul ei şi declarâ-i război în numele vestitului Napoleon Bona-parte, împăratul împăraţilor. Generalii mei să examineze poziţiile.
(Aşteptare.)
326
murat
Sire, suveranul insulei declară că n-a auzit niciodată de maiestatea-voastră şi de altă lume decît insula lui şi că împăratul împăraţilor, regele regilor şi vestitul printre cei vestiţi este el.
NAPOLEON
E nebun. îi voi da o lecţie exemplară. Ce forţă are?
murat
Sînt şase oameni cu toţii.
NAPOLEON
Trageţi cu tunul în tegele regilor şi vestitul printre vestiţi.
(Tobe, canonadă.) GLASURI
Vive la France! Vive l'Empereur!
IV
NAPOLEON
Murat, am străbătut Oceanul Pacific, am debarcat cu grenadierii mei în Statele Unite, am cucerit Washingtonul, Filadelfia şi Boston şi apoi suind iarăşi pe corăbii, după o lungă şi obositoare navigaţie pe Oceanul Atlantic, sîntem din nou în Europa. Am făcut ocolul pămîntului, îngenunchind toate popoarele la picioarele mele. (Privind în }uru*i.) Ah, ce ţară minunată, ce holde bogate, ce coline încîntătoare. Dar mai ales acest oraş grandios, cu superbe catedrale şi splendide palate, Incintă ochii. Acest oraş, Murat, trebuie, ai înţeles ? trebuie neapărat cucerit. Va fi perla cea mai mare din colierul meu. Gloria noastră rămîne ştirbită fără o asemenea
victorie. Ordonă generalilor să pregătească trupele pentru atac.
MURAT
Dar, maiestate, acesta e Parisul.
NAPOLEON (Visător.)
Care Paris?
MURAT
Parisul nostru, capitala Franţei, capitala maiestă-ţii-voaste.
NAPOLEON
(Decis.)
Murat, nu stăpineşte lumea cine n-a cucerit cel mai mare oraş al ei, A lua Parisul e gloria supremă. Ordon artileriei să tragă.
(Tobe, canonadă, Marsilie ia).
GLASURI
Ura, vive la France, vive l'Empereur!
v
MURAT (Demorolitat.)
Sire, tot Parisul fiind distrus, n-am găsit apartament pentru maiestatea-voastră 1
NAPOLEON
Din fericire, această femeie voieşte să mă poftească în casa ei.
femeia
împărat al împăraţilor, vino la mine şi ori de cîte ori vei fi bolnav, înfometat, izgonit de toţi şi lipsit
de adăpost, bate Ia uşa colibei mele. Locuiesc colo, spre miazăzi, într-o insulă din mijlocul apelor zbuciumate, pe un colţ de stîncă.
NAPOLEON
Insula ta este bogată?
FEMELA
Vai, nu.
NAPOLEON
Nu importă, voi face din ea un port militar, cu care voi controla mişcarea tuturor corăbiilor. Mă declar împărat al insulei.
FEMEIA
E în zadar, vei fi împărat doar peste un pat de campanie, pe care vei muri.
NAPOLEON (Surprins.)
Cum te cheamă?
FEMEIA
Sfînta Elena.
DESPRE MÎNIE SAU NAPOLEON ŞI FOUCHE
MAJORDOMUL (Anunţind,)
Domnul duce de Otrante, ministrul poliţiei gene rale.
NAPOLEON
(încruntat, cu capul In hîrtii, nu face nici un semn de înregistrare.}
FOUCHS (Cu adlncă plecăciune.)
Maiestate!
NAPOLEON (Consultfnd mereu nervos hîrtiile.)
Ei, Fouche^ ce mai nou? Ce se blrfeşte, ce se urzeşte în Paris? Cum ţi-a plăcut balul de aseară dat de Tallevrand, la care a luat parte şi Madame de Stăel, această execrabilă intrigantă cu capul plin de idioţii metafizice? Ţi-a şoptit ceva la ureche.
FOUCHE
Nimic nu scapă maiestăţii-voastre. într-adevăr, mi-a împărtăşit că maiestatea-voastră s-a îngrăşat puţin, ceea ce îi dă un aer calm şi imperial.
NAPOLEON | (Jignit.) J
Raţionamentul ei este impertinent şi pernicios pentru siguranţa statului. Şi ce i-ai răspuns?
FOUCHE
Nimic, maiestate.
NAPOLEON
Male, malissimo. Trebuia să-i spui că maiestatea-mea nu este imperială fiindcă e grasă, ci e grasă ca un efect al voinţe mele imperiale de a inspira sentimente de linişte şi bunăstare în naţiunea franceză. Fouche, la acest bal s-au făcut grupuri, s-a vorbit în şoapta pînă după miezul nopţii. Ce impresie ai avut?
FOUCHfi
Comme ci, comme ca.
NAPOLEON
Vorbeşte fără enigme.
FOUCHE
Maiestate, convingerea mea este că Talleyrand comunică Angliei secretele de stat.
NAPOLEON
Mizerabilul. Prin cine? j
FOUCHE
Bănuiesc că printr-un valet foarte legat cu o subretă a soţiei plenipotenţiaruiui maiestăţii-sale britanice.  Valetul  strecoară  în  mîneca  subretei ] bilete pe care sînt notate delaţiunile lui Talleyrand, î 33i   corespunzînd, cum s-ar zice, pe canalul mînecii. [
NAPOLEON (Distrat.)
Pe Canalul Mînecii? Şi flota mea ce face?
FOUCHE
Maiestate, am înţeles să încerc o simplă metaforă.
NAPOLEON (Cu o idee fixă.)
Fouch£! Talleyrand trebuie să moară.
FOUCHE
Sire, sînt prezumpţii dovezile îmi lipsesc.
NAPOLEON
îl vei aresta, supune unei judecăţi sumare şi împuşca !
FOUCHE (Funcţionar docil.)
Prea bine, maiestate.
NAPOLEON
Fouche\ ce-ai aflat la bal despre mareşalii mei?
FOUCHB
Massena, maiestate, mi se pare suspect.
NAPOLEON
Suspect Massena? Ce vrei să spui?
FOUCHfi (Patriot.)
Massena, maiestate, conspiră cu duşmanii Franţei şi ai maiestâţii-voastre.
NAPOLEON
Maledicţie ! Crimă nemaiauzită, Fouche"! Massena trebuie să moară imediat.
FOUCHE
Dar, maiestate...
NAPOLEON
Am zis! Ah! Condiţie fatală a tronurilor. Stau pe o movilă de scorpii şi de vipere. Fouche, spune-mi, ce făcea Ney?
FOUCHE
Bea cafea, sire.
NAPOLEON
Cu zahăr de struguri inventat de chimiştii mei sau cu funestul zahăr de trestie englez ?
FOUCHE
Toţi au băut aseară cafea cu zahăr de contrabandă, chiar şi maiestatea-sa împărătesa Iosefina.
NAPOLEON
Cînd eu, împăratul francezilor, am ordonat cel mai strict blocus continentali Fcudie", aceşti trădători, inclusiv împărăteasa, să moară pe loc. Apropo! Ce făcea Bernadotte ?
FOUCHE
Sire, Bernadotte îmi inspiră serioase îngrijorări.
NAPOLEON fScrîsnind din dinţi.)
îl crezi trădător?
POUCHE
S-a exprimat în sensul că dacă ar deveni împărat, 334   ar căpăta solda la vreme.
NAPOLEON (îngrozit.)
Cum ? Bernadotte se visează împărat ? Canalia 1 Să fie împuşcat.
FOUCHE
Sire, a făcut, de fapt, un spirit de care a rîs şi Madame de Stăel.
NAPOLEON
Madame de Stăel a rîs cînd se vorbea de maiestatea imperială? E o femeie lipsită de orice patriotism. E şi natural, fiind nemţoaică. Să fie împuşcată.
FOUCHE
Mi-aş îngădui să observ, sire, că nu e vorba de o conspiraţie propriu-zisă. Era de faţă şi Lan nes.
NAPOLEON
Aha I Bravul meu Lannes, criminal de lezmajestate.
FOUCHE
.. .Era şi Grouchy.
NAPOLEON (Decis.)
Să fie amîndoi împuşcaţi.
FOUCHE (Timid.)
Maiestate...
NAPOLEON
Am zis să fie îm-puş-caţi.'
FOUCHE
Prea bine, sire!
II
A doua zi.
NAPOLEON (Bine disptis, plimbindu-se prin salon.)
Fouche\ vreau să văd pe Madame de Stăel, această femeie eminentă, cu care Franţa se onorează. Sugerează-i să-mi ceară o audienţă.
FOUCHfi
Sire, Madame de Stăel a fost împuşcată.
NAPOLEON
De cine, Foiicne" ? Nu ştiu nimic. Crimă pasională ? Atacată de bandiţi? E o pierdere ireparabilă.
FOUCHfi
A împuşcat-o maiestatea-voastră» vreau să zic, eu; nu eu, tribunalul, din ordinul maiestăţii-voastre.
NAPOLEON
Ţi-am dat eu ordin să împuşti pe Madame de Stăel?
FOUCHfi
Da, maiestate.
NAPOLEON
Eşti nebun. Să vie îndată Talleyrand.
FOUCHfi
Imposibil, sire, Talleyrand nu poate veni. E mort.
NAPOLEON
A murit Talleyrand? Diplomatul cel mai strălucit al Franţei şi colaboratorul meu nepreţuit?
FOUCHfi
Da, maiestate, a fost executat.
NAPOLEON
Talleyrand executat? De cine?
FOUCHfi
Din ordinul maiestăţii-voastre. Era de faţă şi răposata împărăteasă, augusta soţie a maiestăţii-voastre.
NAPOLEON
Cum răposată? Moartă losefina, scumpa mea consoartă, tovarăşa statornică a gloriei mele?
FOUCHfi
A fost împuşcata, sire, din ordinul maiestăţii-voastre, fiindcă a băut cafea.
NAPOLEON
Dar e o inepţie, un act de imbecilitate inedit în istorie. Să vină îndată mareşalii mei, Massena, Lannes, Ney, Bernadotte, Grouchy.
FOUCHfi (Zăpăcit.)
Sire, au fost împuşcaţi.
NAPOLEON (Sarcastic si calm.)
Din ordinul meu. Nu-i aşa?
FOUCHfi
Da, maiestate.
NAPOLEON
Idiotule, nu pricepi o iotă din alfabetul artei politice, deşi ţi-am facuţ cadou operele Iui Machiavel legate în peau de chagrin. Eşti ministrul poliţiei cel mai catastrofal. Duh divin al lui Alexandru cel MareJ Cum voi mai da bătălia de la Austerlitz
fără Massena? Ce vor fi Eylau fără Ney, Friedland fără Lannes sau Waterloo fără dobitocul de Grouchy, care urma a se rătăci cu trupele sale ? Cum va putea Bernadotte întemeia dinastia regală a Suediei 1 Şi eu cum voi face marea renunţare, divorţînd de Iosefina ca să iau pe Maria-Luisa ? Află de la mine, nefericit Fouche1, mînia unui împărat, ajutată de violenţe, e un mijloc teatral de a inspira teamă şi respect. Furia fără pedepse exemplare din cînd în cînd este ineficace, o lamentabilă bufonerie; cruzimea sistematică, un semn de demenţă. Vreau să fiu August, nu Caligula. Prin urmare, lamentabil Fouche", ordinele se execută...
FOUCHE (Umil.)
E ceea ce am şi făcut, maiestate.
NAPOLEON
Taci din gură, propre-â-rien I Am zis se execută, însă cu întîrziere sau cu gloanţe oarbe, spre a da prilej împăratului să repare la vreme excesele furiei. (Scutură clopoţelul.) Vei face îndată un exerciţiu, spunînd gardeisă te împuşte din ordinul meu. După execuţie, nu uita să-mi aduci rapoartele secrete.  (Napoleon iese pe uşă urmat de Fouchâ.)
FOUCHE
Prea bine, sire! (Afară, către grenadieri.) Hei, bravi soldaţi, împăratul a poruncit să mă executaţi.
QRENADIERII
Nu-i prost împăratul, prea aveai creierul pus pe moaţe, parcă-ţi trecea meridianul pe sub pat 1 (Dau 338   să pună mîna pe el, să4 ducă la zid.)
POUCHE
Nu vă atingeţi de mine, nu mă împuşcaţi încă. Maiestatea-sa doreşte ca aceste ordine de prestigiu să fie executate cu întîrziere sau cu gloanţe oarbe.
GRENADIERI I
Ha, ha, ha! Cu întîrziere. Zît, lady, nu face gît. Hai să te fac cu grădiniţă pe piept, să te şterg din cartea de imobil. (Tobe.) Jos trădătorii, trăiască şeful, vive l'empereur, vive la France!
(Fouche cade împuşcat.)
RĂZBUNAREA LUI VOLTAIRE
Poem dramatic
VOLTAIRE
De la un timp, Toinon...
SECRETAR I
Voltaire, venind pe apă, Un cardinal ţi-aduce-o scrisoare de la Papă...
VOLTAIRE
De la o vreme-ncoace, Toinon pare distrată...
SECRETAR I
în Vatican dictată, semnată, sigilată...
VOLTAIRE
Distrată, gînditoare...
SECRETAR II
Ambasadorul rus, Din partea-mpărătesei, o blană ţi-a adus.
VOLTAIRE
Adesea ochi vicleni aruncă pe fereşti...
SECRETAR I
Din Potsdam, Frederic vrea despre tine vesti...
VOLTAIRE
Cînd rrece-n sus şi-n jos...
SECRETAR II
Poimîine dimineaţă,
Prinţul de Ligne îţi cere...
VOLTAIRE
Un tînăr cu mustaţă,
Probabil ofiţer...
SECRETAR II
... îţi cere audienţă.
VOLTAIRE
In uniformă-albastră şi plin de insolenţă...
SECRETAR I
O mamă-al cărei fiu de-osîndă l-ai scăpat Ţi-oferă chipul tău brodat de ea.
VOLTAIRE
Din pat,
In zorii zilei sare, se-mbracă şi dispare.
SECRETAR II
Artiştii Comediei îţi dau azi o serbare.
VOLTAIRE
Să fie oare ea atît de mincinoasă?
UN MAJORDOM POMPOS
De maiestatea-sa sînteţi poftit la masă.
(întuneric, muzică. La reaprindere, balet, apoi apar, venind de la masă, Regele ji Voltaire.)
REOELE
Voltaîre, bun slujitor al tronului regesc, 344   Cu-acest ordin înalt vreau să te-mpodobesc.
VOLTAIRE
Dar, sire...
REOELE
înţeleg. Cu pana-nţepi un pic, Ai însă prea mult spirit spre-a-mi fi un inamic. Uzînd cu tact şi graţie de-anume cutezanţă, Tu faci să par în lume dotat cu toleranţi.
(Voltaire face o plecăciune.)
Ciudat, eşti trist, un lucru ce pare imposibil.
VOLTAIRE
De-aproape mă pîndeşte un adversar teribil.
REOELE
De-i numai asta, spune şi scapi de-orice duşman.
VOLTAIRE
Al meu îşi bate joc de orice suveran.
REGELE
Impertinent doar Eros este din cînd în cînd.
VOLTAIRE
Acestui rege, sire,-i sîntem supuşi de rînd.
REGELE
Totuşi cînd el apare cu sabie şi cizme,
Nu-i raţional să cazi in ale lui sofisme.
Pe-un ordin de-nchisoare în alb un nume pune
Şi Eros, prins de aripi, smerit se va supune.
VOLTAIRE
E de prisos atunci să vă vorbesc de fată, Căci maiestatea-voastră e bine informată.
REGELE (Mereu ironic.)
Cu-a gloriei coroană tu fiind încununat, Nu te mira că eşti păzit şi spionat.
(Iese. întuneric; apoi turnirul.) VOLTAIRE
Ce faci, Voltaire? Tu însuţi ai stat la închisoare, Pus după gratii groase cu-o astfel de „scrisoare". Inima mea produce o emanaţie sumbră Dacă-nspăimînt o fată cu a Basttliei umbra.
(Pauză; vine Toinon.)
Toinon, cugetă bine, nu-mi place cine-nşeală. Mă mai iubeşti?
toinon
Mi-eşti drag.
voltaire
Te-ntreb dacă iubeşti.
E altă socoteală.
însă iubeşti pe altul.
TOINON
Ţin foarte mult la tine.
VOLTAIRE TOINON
Aşa de greu îmi vine,..
voltaire
Să spui tot adevărul.
TOINON
Să te aud făcînd j«  Asemenea distincţii ce nici nu-mi trec prin gînd.
voltaire
Atuncea „mă iubeşti"!
toinon
Desigur... îmi eşti drag.
voltaire
Şi „ţii la mine", însă, dincolo de fereastră, Iubeşti pe ofiţerul în uniformă albastră.
(Toinon plînge.)
Cu lacrimi de cristal mărturiseşti perfid. Aş vrea să pot să vreau pe loc să te ucid.
toinon
Oh, tu eşti bun, Voltaire!
voltaire
De mult nu-i noutate Că sînt la suflet negru şi-un iad de răutate!
toinon
Nici nu cunosc un om mai plin de gingăşie. Te-am prins salvînd o viespe picată-n farfurie.
voltaire
Eu însumi fiind o viespe!
toinon
Ai plîns adesea.
voltaire
Minţi,
Plăcerea mea supremă e să scrişnesc din dinţi.
(Scrfjneste îndelung.)
TOINON (Mînglindu-t.)
Călugării şi ducii ţi-au scos infama faimă.
Eu te cunosc de-aproape şi n-am de tine spaimă.
VOLTAIRE
Ca filozof e bine concluziile se trag.
Clar şi distinct răspunde: mă mai iubeşti?
TOINON
Mi-eşti drag.
(Priveşte îngrijorată pe fereastră.) GLAS I
Te-am prins, brigand albastru, de-alcovuri cavaler, Ce-asediezi chiar templul divinului Voltaire.
SECRETAR II
Stăpîne,-am capturat la uşa de dindos Un picaro sinistru, suspect şi fioros.
TOINON
Nu-i fioros, e-un tînăr sfios, inofensiv, Să-1 maltrataţi astfel nu văd nici un motiv.
VOLTAIRE
Deci îl cunoşti perfect.
Mi-e rudă de aproape.
TOINON
Nu neg. într-adevăr,
VOLTAIRE
Fără-ndoială „văr" I Monstru impenetrabil, fiinţă disimulată l 348   Trataţi pe „văr" c-un mic dejun cu ciocolată.
Nebun e cine speră să scape de destin. Tot mă iubeşti, Toinon?
TOINON
Voltaire, la tine ţin!
VOLTAIRE
Abia acum pătrund poeţii tragici, o!
Simt că devin scrîntit ca şi Jean-Jacques Rousseau.
E drept că sînt bătrîn, caşectic...
TOINON
Eşti un zeu.
VOLTAIRE
Strîmb, cocoşat, cam ştirb, la faţă cimpanzeu,
TOINON
Pe lume nu cunosc un altul mai frumos. Ai ochi strălucitori şi glas melodios. Să fii prin spirit tînăr, prin eleganţă soare, Ai fost vrăjit din leagăn de către ursitoare.
VOLTAIRE
Poveşti cu mama gîscă. Spune-mi cinstit, mam'zel Toinon, iubeşti pe cine? pe mine sau pe el?
TOINON
De ce vrei să-1 ador ? Tu-mi eşti...
VOLTAIRE
De-ajuns! Veniţi Mai iute, secretari, pînă nu-mi ies din minţi. Hîrtia completaţi cu nume. Acel nerod Să meargă la-nchisoare şi chiar pe eşafod!
TOINON (Ţiptnd şi plingînd.)
Voltaire, fii bun!
VOLTAIRE
Sînt rău!
TOINON
Un altul de mi-ar place Nu văd de loc ce crimă îngrozitoare-aş face. Nu ştim nici ce-i amorul!
VOLTAIRE
M-am pus s-o instruiesc Şi-acum filozofează, cînd eu mă zvîrcolesc.
TOINON
Iubim nedesluşit pe foarte mulţi deodată: Logodnic, frate, soră, bunică, mamă, tată...
VOLTAIRE
Raţionamentul tău este pervers şi hoţ.
Tu mă iubeşti ca mamă, eu te-am iubit ca soţ.
(Către secretari,) Mandatul să-I aduceţi pe Ioc la-ndeplinire.
TOINON
De ce faci asta? Tu m-ai scos din minăstire.
Oh, te-am iubit atunci cu inima curată
Şi ştii prea bine că eu nu ţi-am fost ingrată.
VOLTAIRE (Aparte.)
Mă-ntreb  dacă să rîd sau să fiu supărat. 350   Să nu devin Othello, ajută-mă, Socrat.
TOINON (Mîngîindu-l galeş.)
Pe tine niciodată n-am să te uit uşor, Eşti răpitor de inimi şi un fermecător. Oricît te-ai încrunta, tu poţi să înspăimînţi Pe Papă şi pe regi, dar pe femei le-ncînţi. Nu te preface rău, goneşte sentinela, Fă asta pentru mine, nu-1 aresta... pe-acela.
(Voltaire face semn să i se înapoiere mandatul.
apoi,  cu  voitd!  şi  lentă  intiTziere,  tl rupe. Toinon II ia de gtt şi-l sărută.)
VOLTAIRE
Demon cu ochii limpezi, linguşitor, limbut, Cu vorba şi cu plînsul răpui pe Belzebut.
(Trist.)
Acest palat pustiu va fi o mare moartă Cînd n-ai să mai păşeşti pe-a lui pompoasă
poartă.
Tu pentru mine-ai fost o ultimă făclie Cu care mi-am tăiat drum prin melancolie. La suflet eşti curată, deşi cam mincinoasă, Şi-n bine şi în rău asemeni graţioasă, Crunta, dar prea fragilă ca tu să meriţi ura, Aşa paradoxală te-a zămislit natura. Prostie colosală-i să dormi la Pantheon, Nici zeii nu pot da ce mi-ai dat tu, Toinon.
TOINON
Mă faci să plîng, vorbeşti ca-n ultima ta oră, îţi sînt mereu o fiică sau dacă vrei o soră.
(Voltaire îi face semn să plece. Muzică. Voltaire, la masa de scris, compune ceva.)
VOLTAIRE
Abia s-a dus şi sînt de jale invadat.
în ce era Toinon aşa de lăudat?
în fond nu sînt gelos, atîtea trag speranţe
Şi-mi rîd cu înţelesuri ca să Ie cînt în stanţe. E altceva mai mult decît iubirea, un ton Care cînta în mine: Toinon, Toinon, Toinon. Doi paşi aerieni jucau un menuet în care eu cîntam: Toinon, Toinon, Toinette. Totul mi-a devenit acum insuportabil, Gestul ei e infam, drăcesc şi execrabil!
(Furios, către secretari.)
Aduceţi pe Toinon, cu voia sau cu sila!
(Toinon apare înfricoşată. Voltaire, teribil.)
Vreau răzbunare, smulg din inima mea mila!
(Se învîrteşte prin odaie, la început ameninţător, apoi melancolic ţi treptat graţios.)
Cînd vîntul bate-n poartă Te strig cu glasul tare, Odaia-i mare moartă, Mă-nec în întristare. M-agăţ de orice grindă, în părul tău înot, Te caut în oglindă, Să te urăsc nu pot.
De-at vrut să m-amăgeşti Rămîi tot graţioasă, Tu inocentă eşti, Oricît de mincinoasă. Pun mîna iertătoare Pe capul auriu Să-1 pedepsesc c-o floare. A te urî nu ştiu.
Că nu mă prinzi de gît Nu vreau să mă răzbun. M-ai probozit atît Să fiu la suflet bun.
De ţi-ai schimbat natura Mi-eşti dragă totuşi. Eu Nu-ţi stric învăţătura. Să te urăsc mi-e greu.
(Muzică.)
SECRETARII DOMNULUI DE VOLTAIRE
Poem dramatic
M-elle Toinon, Voltaire şi, In spatele acestuia, Raţiunea şi Nebunia, tntîia in veşmtnt auster abaţial, a doua cu botfori, pdr vtlvoi, făctnd gesturi extravagante. M-elle Toinon şi Voltaire îngenunche aproape simultan una în faţa celuilalt.
M-ELLE TOINON
Permite să-ngenunchi în faţa unui zeu.
VOLTAIRE
De cine vorbeşti astfel, chip adorabil? Eu Sînt un bătrîn, spre Haos împins de-al morţii
pinten.
M-ELLE TOINON
Dar care pe Parnas se urcă încă sprinten.
VOLTAIRE
Un dinte mi-a căzut acum un ceas din gură.
M-ELLE TOINON
Cu strungăreaţă ai mai nobilă figură.
VOLTAIRE
Mă dau bătut! La spirit tu hotărît mă-ntreci.
M-ELLE TOINON
Ai fi uimit cu mintea şi pe vestiţii greci!
VOLTAIRE
Ce graţie ! Te-am prins. Nu eşti Venera oare ?
M-ELLE TOINON
Frumoasă nu prea sînt.
VOLTAIRE
Mai rău! încîntătoare!
M-ELLE TOINON
Voltaire, cu-atîta spirit lupta e inegală.
VOLTAIRE
Femeia să te-nvingă e cea mai mare fală.
M-ELLE TOINON
Să fim de tine-nvinse e o plăcere fină.
VOLTAIRE
De voi muri subit, să ştii că eşti de vină.
M-ELLE TOINON
Cu tine, geniu rar, mai darnică e viaţa, Ca soarele răsări tot tînăr dimineaţa.
VOLTAIRE
De-abuz de voluptate, că mai trăiesc mă mir. Mam'selle Toinon, dă-mi voie o clipă să respir.
(Se aşează.) M-ELLE TOINON
Voltaire, cine sînt ăştia ce te-nsoţesc mereu, încît în patru ochi cu tine-a sta e greu?
VOLTAIRE
Muţi sînt pentru alţi oameni şi de ureche tari, Eu însă îi aud. Sînt ai mei secretari.
M-ELLE TOINON
întîiul dă din mîini şi pare furios,
Cellalt, bine-mbrăcat, e foarte serios.
La ce-ţi slujesc ? Nu-ţi ţin haina nici pălăria.
VOLTAIRE
Unul e Raţiunea şi altul Nebunia.
în tot ce fac, ei sînt consiliul meu regesc.
Cu ei de vorbă stau şi mă povăţuiesc.
M-ELLE TOINON
Mai spornic eşti în basme decît Perrault. De fel Nu pot să cred ce spui.
VOLTAIRE
îţi dau acest inel. în degetul cel mic să-1 pui şi oricînd vrei, Auzi tot ce vorbesc cu secretarii mei.
(Către Nebunie,  care  dă  din miini  ţi face gesturi de nerăbdare.)
îmi place-această fată, vreau şi părerea ta.
NEBUNIA
îndată strînge-o-n braţe, ca un neghiob nu sta.
RAŢIUNEA
Un gest de violenţă nu socotesc prudent, Eu zic că e mai bine să-i faci un compliment.
NEBUNIA
Cine-ndrăzneşte iute e totdeauna tare.
RAŢIUNEA L
Admit, cu multă grijă, cel mult o sărutare.
VOLTAIRE
Ce zici, mam'selle Toinon?
M-ELLE TOINON
Nebunu-i adorabili f (Cu ochii-n jos.)
Ce spune Raţiunea e mult mai acceptabil.
(Voltaire sărută pe mam'selle Toinon.) NEBUNIA
Oferă-i un castel cu parc şi-un diamant Şi fii de astă-seară al ei focos amant.
i
RAŢIUNEA
(Către Voltaire, prin* de un acces de tuse.)
Voltaire, eşti un infirm, văd marele pericol, Prea multe îndrăznind, de-a deveni ridicol.
NEBUNIA
în trupul tău firav ascunzi puteri de leu.
RAŢIUNEA
Nu te risca, Voltaire, dă-i numai un supeu.
VOLTAIRE
Ce zici, mam'selle? '
M-ELLE TOINON
Admir ideile nebune. Primesc, prea măgulită...  ce Raţiunea spune.
(Voltaire, cam dezamăgit, si ceilalfi ies.) (Interme^îo cu balet.)
VOLTAIRE
(Revenind cu cei doi secretari.)
Şi totuşi lumea asta îmi pare monotonă, Aproape muribund, simt că există o zonă Inexplorată încă. Ceva sublim şi-amar. O, înţeleg acum pe-acel Shakespeare barbar 1 în secolul meu totul e pus în protocol, E indecent să mergi în vînt cu capul gol. Acoperit de pudră, obrazul se usucă, Se veştejeşte părul năvalnic sub perucă. Trăim între oglinzi, filozofam în glumă, Vinul în loc să-mbete face prea multa spumă. Frica de-o viaţă nouă-o numim înţelepciune Şi sîntem duşi de braţ de-o falsă Raţiune, Pedantă, mărginită, pe nas cu ochelari, Iar eu, nenorocitul, am luat-o secretar. M-am plictisit de tine!
RAŢIUNEA
Ia seama I
VOLTAIRE
Mi-e totuna. Nainte de-a muri vreau să cunosc furtuna. Puteam să fiu un Dante, tu mi-ai ascuns femeia, în pod, ca-ntr-o Bastilie, am să te-nchid cu cheia.
(împinge afară Raţiunea. Revine.)
Ferestrele-s deschise, demonii pot să vie, Pe-o cale delicioasă condu-mă, Nebunie.
NEBUNIA
îndată porunceşte să ţi se-aducă-un cal.
VOLTAIRE
Să facem ce, cu el?
Nu mai existai
NEBUNIA
Plecăm la Port-Royal.
VOLTAIRE
NEBUNIA
Este. In vis, « nu » nu încape! Deci o să tropotim pe-un drum lung cu hîrtoape.
VOLTAIRE
Prea bine, chem trăsura cu patru cai voinici
Şi care merg ca gîndul cînd le plesneşti din bici.
NEBUNIA
Vei călări I De-atîţia nu e necesitate.
VOLTAIRE
Dar eu nu ştiu. . .
NEBUNIA
N-ai teamă. Voi sta şi eu la spate.
VOLTAIRE
Şi-apoi ?
361
NEBUNIA
Vei răpi fata, cu-asalt hiind mînăstirea. Doi fraţi au dus-o acolo, să-i fure moştenirea Pe cal la piept ţinînd-o, trecînd păduri şi punţi, în faptul dimineţii o vei ascunde-n munţi.
VOLTAIRE
Trei inşi pe-un cal!
NEBUNIA
Voltaire, nu fi laş şi nerod! Infama Raţiune îţi e sufleur din pod.
VOLTAIRE
Ce-o fi să fie. Merg.
NEBUNIA
Bandiţii dau tîrcoale. Va trebui să lupţi. Ia spadă şi pistoale.
VOLTAIRE
Dintr-un poet de curte spiritual, Voltaire Devine-un spadasin şi-un aventurier. Pe unde vom ieşi, pe uşă sau fereastră?
NEBUNIA (Inspirată,)
Pe unde marea boltă se vede mai albastră!
(întuneric. Reaprind ere. Se aud tropote. Intră Voltaire,   M-eIIe  Toinon  ţi Nebunia.)
VOLTAIRE
Făcui ce n-am crezut că pot să fac. în fine, Din munte coborînd, te-ascund acum la mine.
M-ELLE TOINON
Voltaire, uimită sînt, m-ai scos de tot din minţi, Ai întrecut în fapte pe cei mai falnici prinţi. Te-ador cu pasiune, ia-ţi cu-ndrăzneală plata, De orice nebunie de dragul tău sînt gata.
VOLTAIRE
De-atlta cavalcadă şi-atîta vino-du-te, Tuşesc, inima-mi bate cînd foarte rar, cînd iute. Am, nu uita, Toinon, optzeci de primăveri, Tu eşti de azi, fetiţo, pe mine-apasă-un ieri. Aş vrea să dorm puţin.
nebunia
Te-aşteaptă un festin Cu fructe orientale, cu cîntece şi vin. închide-te în casă şi pune-te pe trai.
voltaire
Dacă-s chemat de rege?
nebunia
îi spui că eşti în rai. (Zgomot. Frapli, amlndoi, strigă împreună afară, apoi intră; vorbeşte la început fratele 1.)
fraţi i
Deschide ! Spargem uşa, neruşinat moşneag, Seducător de fete, (Intra.)
fratele i
Satană cu toiag, Cu care operînd drăceşti metamorfoze, Rupi noaptea din grădini, venind călare, roze. Ce roze? Dedicate Fecioarei din altar Spre-a ne spăla la toţi pacatu-originar.
voltaire
Hoţi, ipocriţi, măgari ce meritaţi căpestre, Fraţi răi, denaturaţi, înghiţitori de zestre.
fratele ii
Tot tu insulţi, Satană, tot tu te-nfurii ? Na! Cu-ncrueişări de spade noi ne vom răzbuna.
(Scot spadele.)
voltaire (Duelind.)
Doi contra unul? Iadul făcu cu voi avort. Asasinat de codru! S-a isprăvit, sînt mort.
(Cei doi fug. Voltaire cade pe fotoliu. Toinon şi Nebunia îl zguduie. îşi vine in fire greu.)
în fond, eu sînt de vină, m-am luat după nebun. Furtuna ispiteşte, dar calmul e mai bun. Nu-ncape îndoială, aşa-i, am fost nerod, Dau drumul Raţiunii, pe ăsta-1 duc în pod.
(împinge Nebunia, ieşind cu ea afară; revine cu Raţiunea, aspră, pedantă, rece.)
Ah, scumpa mea Toinon, întinde-mi a ta mînă Să simt ceva gentil în palma mea bătrînă.
raţiunea
De ea sâ nu te-atingi, un geniu e sever,
voltaire
Cînd ăsta este singur e foarte auster. Calvin, pe lîngă el, e un bonom. Măcar îngăduie să-mi toarne puţin vin în pahar.
raţiunea
Voltaire, la ora asta, e scris în catastiv, Urmînd prescripţiunea vei lua un purgativ.
voltaire
Dar m-am bătut cu spada, o foame simt grozavă
raţiunea
Pentru un om bolnav mincarea e otravă.
voltaire
Cu ochiul să fac fetei, dă-mi voie măcar, gîde.
raţiunea
Europa te priveşte, de tine toţi vor rîde.
VOLTAIRE
Ah, secretar sinistru, oh, m-am şi plictisit. Lăsat de capul lui este nesuferit. Toinon, ia cheia asta, dă drumul la sminteală, Cînd sînt doi împreună e altă socoteală.
(Toinon pleacă şi reintră cu Nebunia. Toţi prezenţi ca de obicei.)
Hei, secretari, priviţi, îmi place-această fată.
nebunia
Hai, strînge-o-n braţe, fără prea multă judecată. raţiunea
Un gest de violenţă nu socotesc prudent,
Eu zic că e mai bine să-i faci un compliment.
nebunia
Cine-ndrăzneşte iute e totdeauna tare.
raţiunea
Admit, cu multă grijă, cel mult o sărutare.
VOLTAIRE
îndată l
(Sărută îndelung pe Toinon. Mutica" de Morart, tablou nemişcat. Voltaire, către public.)
înţeleptul să pună-n viaţă ştie Un pic de raţiune şi-un pic de nebunie.
(Muzică. Ieşire cu balet.)
TRAGEDIA REGELUI OTAKAR ŞI A PRINŢULUI DAL1BOR
Teatru de păpuşi
1
REOELE OTAKAR (Sună repetat din clopoţel.)
Parc-a dat cu tunul! Nu răspunde nici unul. Hei, paji, să vină îndată aici Al meu scump măscărici.
MĂSCĂRICIUL
Mă închin plecat, urîndu-ţi sănătate, Prea sacră maiestate.
REGELE OTAKAR (Cu bonomie.)
Pe sfîntul Vaţlav, de-un ceas cu clopoţelul te sun,
Ai noroc că eşti nebun.
Pe un biet smintit,
Să-1 pedepseşti nu-i îngăduit.
Altfel, vezi bine, te-aş zvîrii în rîu peste uluc
Ca pe fericitul Ioan Nepomuc.
MĂSCĂRICIUL
Maiestate, eu sînt nebun cu plată, Dar tu, nebun în lege.
REGELE OTAKAR
Ei nu, că asta-i lată.
Ha, ha, ha, ha! Ia spune, Ţeastă cu gărgăune, De ce-s nebun în lege?
MĂSCĂRICIUL
Pentru că tu fiind rege
Vrei să-ţi împărţi coroana strămoşilor şi mila Cu tînăra Ludmila.
REGELE OTAKAR
Bată-te să te bată, Minune e de fată!
măscăriciul
De frumuseţe pică.
REGELE OTAKAR
Ochi mari şi gura mică.
MĂSCĂRICIUL
Păr galben mătăsos.
REGELE OTAKAR
Ce-i cade pînă jos.
MĂSCĂRICIUL
La danţ cu-ndemînare.
REGELE OTAKAR
Bogată, de neam mare.
MĂSCĂRICIUL
Dar vai, are o soră cu părul roş ca sfecla, Pe principesa Tecla, Cam trecuţică, macră, Invidioasă, acră.
De nu vrei ca să mori, Cu ea să te însori,
reoele otakar
Curat că eşti scrîntit!
Tu nu vrei ca un rege să fie fericit?
Ca nimeni altul am împăcat
Ce spune sentimentul cu raţiuni de stat.
MĂSCĂRICIUL
Nebunule cu sceptru! Ambiţia e o undrea Ce pe femeie-o face ca scorpia de rea. Ludmila ca regină-ţi va â de tot nefastă, Pe soră-sa roşcată tu ia-o de nevastă. Fă-i gustul de-a fi soţia unui crai, Iar tu cu toate fetele trăieşte ca în rai, Cu Anna, cu Ludmila şi cu cine poft.şti, Stăpîn pe toate eşti.
REGELE OTAKAR
Ptiu, mascara spurcată, prea urecheat măgar, Astfel de sfaturi dai tu regelui Otalcar?
MĂSCĂRICIUL (Ironic-wnil.)
Eu sînt nebun!
REGELE OTAKAR
Nici vorbă,
De-aceea eu cu tine nu mă mai vîr în ciorbă.
MĂSCĂRICIUL (PUnge.)
REGELE OTAKAR
Te iert, neghiob de frunte, la nuntă te invit.
(Ofttnd adine.)
Iubesc şi sînt iubit.
(Bxit.)
MĂSCĂRICIUL (Chihatind.)
în clopotniţa catedralei clopotele mă duc să sun,
Să ştie toată lumea că regele e nebun
Şi că numai eu, fiind înţelept,
Merit pe tron în mină cu crugul să stau drept.
Pe scena noastră oricît de măruntă
O să vedeţi o întîmplare cruntă.
Se va petrece acuş
O tragedie în neamul de păpuşi.
(lese. Bat prelung clopotele.)
DALIDOR (Contempli nd1 Praga.)
Măreaţă cetate,
Cu turnuri şi palate,
Cu clopote cîntînd,
E mult de tot de cînd
Te-am părăsit. în nor,
Pe-o stîncă, eu, prinţul Dalibor,
într-un castel peste păduri de brazi
Trăit-am pînă azi
Cu ciuhurezii orbi
Şi-o mie de corbi.
Dormeau spînzuraţi de picioare
Liliecii în salonul cel mare,
Jos în paraclis
Vîntul ţipa închis,
Ciorile făceau larme
Adunate în sala de arme,
Iar vulturi în negre rase
Se-nvîrteau pe terase.
A venit acum ora
Să-mi văd căminul, sora,
Ludmila cea frumoasă,
Pe Tecla mereu ciudoasă.
Izgonit de copil, mă tem de uitare,
M-am schimbat mult la înfăţişare.
Regele cel bătrîn mi-a dat însă un inel
Să mă adeveresc cu el.
CELESTINA
Ptiu-ptiu, să nu te deochi, mîndru eşti, bată-te
vina,
Spune pe cine cauţi Ia baba Celestina.
Fată de vrei cumva, şi de-mpărat, pe-oricare
Eu ţi-o aduc prin vrăji călare pe frigare.
DALIBOR
Caut pe Ludmila cu galbene cosiţe, Fata prinţului de Litomeriţe.
CELESTINA
Gustul nu ţi-e prost, falnic cocoşel, Te pricepi Ia fete, daca nu mă-nşel. Trebuşoara-i grea, pentru asta pot Cu salbă de cînepă, cu limba de-un cot S-atîrn de o cracă, de corbi ciugulită. Cu regele Ludmila mîine se mărită. Dar de-mi dai ce cer, o-aduc pe nuia.
DALIBOR
Nu-i nevoie, babo, mă duc eu la ea.
CELESTINA
O iubeşti? Vorbeşte ca Ia un duhovnic.
DALIBOR
Mult de tot. (Exit.)
celestina j
Regina are un ibovnic. j
măscăriciul
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, De dracul şi de Celestina ne păzeşte, Amen! (Exeunt.)
i
reoele otakar
Cu drag să te întîmpin, o, Dalibor, nu preget, i
Spunîndu-mi cine eşti inelul de pe deget. I
Tată-meu, ierte-1 Domnul, de-al tău se cam temea,
Că voi rîvniţi la tron pe-atuncea se şoptea. j
Te-a-nchis într-un castel de munte nepătruns
Pînă ce eu în scaun ca rege voi fi uns.
Azi cu înţelepciune totul s-a pus la cale, 1
Eu, norocitul, fi-voi soţul surorii tale.
Hrisovul blestemat îl rup!
Hai, vino să te pup.
fSarutâri zgomotoase.) j
Am aflat cu-nduioşare i Că ai faimă de cîntăreţ mare.
M-am încercat şi eu la stihuri uneori [
Dar m-am umplut de sudori.
Nu mi-a fost sortit să scriu Uiada,
Ci fă tai capete şi picioare cu spada. ;
Te fac starostele poeţilor din ţară.
Rosteşte din parte-mi Ludmilei, ia, aşa,
o poezioară, j Precum că o slăvesc, i De dragu-i mă topesc.
Ludmila-i capricioasă ca orişicare fată, j Aci bate din palme, aci e bosumflată, Cînd hîr, cînd nur răspunde, ca vîntul
ptimăvăratic.
C-o parte stau pe ro2e şi cu-alta pe jăratic.
De tine nu mă tem
Că doar cumnaţi sîntem.
Că-i eşti frate pînă la nuntă gura să nu ţi se
deschiză,
Ca să-i facem, mă-nţelegi, o surpriză.
(Regele iese. Intră Ludmila.)
dalibor
O, fiinţă celestială,
Plină de graţie şi de sfială,
Sint treaz sau merg în vis ?
De bună seamă ai picat din paradis.
LUDMILA
O, nu, de la pantofar vin,
însă glasul tău nu-mi este străin,
Deşi nu te-am văzut nici pe uliţi, nici la curte.
DALIBOR
Drumurile mele n-au fost aşa scurte.
LUDMILA
Pe unde-ai umblat ?
DALIBOR
Pe valuri şi pe cărări,
Cîntînd în castele şi la regeşti adunări.
ludmila
La noi e-n cinste mare Arta poeticeasca, Regele, nu mă-ndoiesc, are să te poftească.
DALIBOR
Cum te numeşti?
LUDMILA
Ludmila.
DALIBOR
Ludmila, Mila, Mii! *
Regele a poruncit să te salut umil
Şi să-ţi împărtăşesc prin grai o-alcătuire
In care se cuprinde adînca lui iubire:
i
Mii, ce şoptim o   da-tă   se-a-u-de pi-n&n ste-ig.
Tră-fm e-ternprin e-le, Jri-im e-terttprin e-e- e - le.
Mii, ce şoptim o dată Se-aude pînă-n stele. Trăim etern prin ele.
Cu soarta-ngemănată Sîntem ca două limbi, E greu să le mai schimbi.
Tu ai crezut, se vede, Că juri glumind şi treci! O, ne-am legat pe veci.
Cuvintele sînt spede. Oricît de slabe încă Inscripţii fac şi-n stîncă.
Fie profan ori sacru, Amor e el şi tot el. A spus, cred, şi-Aristotel.
E gingaş ca un nacru, Dar miezul e de-aramă, 37* Că-piere nu mi-e teamă.
Din osie să scoţi încerci, Mii, în zadar Sistemul planetar.
Să mă abaţi nu poţi, Aştrii mereu mă trag, Tot ce faci tu mi-e drag.
La vorba-ţi răutăcioasă, Ce-i drept, pleoapele strîng Şi, deşi rege, plîng.
Dar inima-i voioasă
Căci cele două limbi
Nu-i chip să le mai schimbi.
LUDMILA
Oh, ce frumoase stihuri. Poet ca tine nu-i.
DALIBOR
De regele-s făcute.
LUDMILA
Că îl iubesc sa-i spui!
(Cade  de  gitul lui  Dalibor. Apar fn fund Celestina ţi TecXa. Cea dinţii face semne celeilalte, care stringe pumnii de necaz. Dalibor ţi Ludmila fug.)
TECLA
Vulpe ipocrită şi hoaţă,
Călugăriţă smerită la faţă,
La suflet de pofte coaptă,
Vorbind din gene, uneltind în şoaptă,
Punîndu-le toate la cale
Pe lîngă stupii din catedrale.
Pe rege l-ai vîrît în broboadă
De stă pe tron ca pe-o ladă,
Pironit, prostul, cu ochii în ochii tăi,
Iar tu în ajunul nunţii te zbengui cu drăngălli. <
Ah, mamă, în zodie rea pe lume m-ai pus. 1
Urîtă nu-s, bătrînă nu-s, leneşă nu-s,
întîia-s la gherghef şi la bucătărie,
Că-ntrec privighetoarea la cînt, o lume ştie. ■ (Clntd, vocalizlnd lugubru.)
A       as      aa       a a
d   a      b   a       a       g a   a 3
De ce mă gîndesc, plesnesc de ciudă, Aş vrea să piei, nu soră, tu, ci Iudă!
CELESTINA
Na, toarnă din sticluţa asta
Un pic în cupa ei şi... basta! \
TECLA !
1
Otravă? N-o să ia, e mofturoasă. ţ
CELESTINA Ş
Nu, măiculiţă, somnoroasă.
în apă o picătură într-un pahar de-o litră
îi dă un gust de chitră.
(Exeunt.)
MĂSCĂRICIUL [
378     Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
De dracul şi de fată bătrînă ne păzeşte. Amenf
(Iese. Intră Otakar ţi Ludmila.) REGELE OTAKAR
Demult, pe-al nostru crug Eu aveam chip şi grai, Vedeam solarul rug, Iar tu, Mii, nu erai.
Sclipeau comete, stele, Zăpada cea uşoară, Cu diamante grele Ningea... asta... ploua; ploua în cîte-o vară.
Răcoare îmi da rîul, Mă-mbălsămam cu crinul, Ca mierea-mi părea griul, Plin de tărie vinul.
Dar cîteodată totuşi Tînjeam în acest rai, Creşteau platani şi lotuşi, Iar tu, Mii, nu erai.
Mă întrebam pe unde... pe unde întîrzii şi colinzi,
Te căutam în unde... în unde...
Degeaba să le-nvăţ am vrut eu pe de rost, Memorie n-am de loc, în asta-s tare prost. Că nu le-am compus eu, ocări să nu-mi arunci, Un rege dă porunci.
Dar ca să vezi pîrjolul dintru ai mei rărunchi, în faţa ta, Ludmilo, smerit cad în genunchi.
ludmila
O, rege Otakar,
Ridică-te! Cu tine voi bea dintr-un pahar, îţi voi fi totdeauna ca unui soţ şi tată Supusă şi plecată.
regele otakar
Mi s-a făcut cam sete,
Să sorb dă-mi pe-ndelete
Ceva să-mi dea putere şi pe gîtlej răcoare.
ludmila
Am de Ia Tecla nişte sucuri rare.
Pun în apă o picătura într-un pocal de-o litră
Şi-i dă un gust de chitră.
regele otakar (Bea.)
Aşa-i de minunată că aş bea să nu mai rămîie. Are iz de naramză, dar şi de alămîie.
tecla (Tntrlnd.)
Slăvite Otakar, cît nu e prea tîrzîu,
Să nu faci o greşeală, viu.
Soră-mea nevrînd să te mîhnească
Ţi-a ascuns o taină feciorească.
De mult iubeşte un tînăr rătăcitor din palat
în palat,
Ieri chiar în piaţa domului s-au îmbrăţişat.
regele otakar
Ce fel de tînăr? Cu ce înfăţişare?
tecla
mo   Veşmînt cafeniu, la păr oacheş tare.
Cît de dragi îşi sînt Spune acest cînt:
(Clntă.)
Mii, ce şoptim odată Se-aude pînă-n stele. Trăim etern prin ele, Trăim etern prin ele.
dalibor
(Cîntînd.)
Cu soarta-ngemănată Sîntem ca două limbi, E greu să le mai schimbi, E greu să le mai schimbi.
regele otakar (Cîntînd.)
Tu ai crezut, se vede, Că juri glumind şi treci, Oh, ne-am legat pe veci, Oh, ne-am legat pe veci.
i
măscăriciul (Parodiind.)
-i-ie, -on i-i-ie, o-onl
Kirie eleîson, Kirie eleison,
Cred c-astă-seară am să stau pe tron.
Amen!
regele otakar
Ha, ha, ha, ce fantasiei Mai să mă băgaţi la parigorie. Tînărul este fratele vostru bun, Venit de curînd din surghiun.
Pricepeţi ale firelor iţe? E Dalibor din Litomeriţe.
(Bat clopotele.)
CELESTINA
Doar proastă nu-s
Să pier pe rug ca Hus.
TECLA
MĂSCĂRICIUL
Vai mie, i-am dat otravă să bea.
Şi ţie la fel.
(Ludmilei.)
La Gheena, hoaşcă, să te arză focu, Cotoroanţă cheală, mî-ai mîncat norocu! (Bat clopotele.)
LUDMILA
Iar eu din ea
Şi regelui am dat.
reoele otakar
Avea gust de alămîie şi de portocală De-mi venea să beau o oală.
TECLA
Iartă-mă, soră, iartă-mă, Dalibor,
Iertaţi-mă cu toţii, cu voi împreună mor...
(Toate păpuşile se încovoaie ca moarte.)
Mă închin plecat urîndu-ţi sănătate, Prea sacră maiestate.
CELESTINA
Sus toţi, că n-aţi murit de moartea cea
grozavă,
în şipuleţ n-a fost otravă.
Făcui cu voi un fel de învăţătură,
Ca să vă vindec de intrigă şi ură.
MĂSCĂRICIUL
(Ironic.)
MĂSCĂRICIUL
382  Cum, viperă?
FLUTURELE
ZMEUL (Adulmecind mult prin aer.)
Mamă, ia uită-te-n pom, Miroasă a carne de om. O came ca crinul abia înflorit, Aş mesteca-o... fără s-o-nghit.
ZMBOAICA
Eşti prost, ca orice zmeu, fătul meu, Scoţi flăcări pe gură şi zbieri ca un leu, Dar e de-ajuns să simţi o omoaie Şi te faci mai blînd ca o oaie. Copacul mă duc să-1 scutur.
(Pleacă ţi revine.)
Uite ce-am găsit: un flutur.
Astfel de gîngănii nu-mi plac de loc.
Mai bine să-1 arunc pe foc.
ZMEUL
Lasă să-1 privesc cu ocheanul.
De-o fi vrăjmaş, îl sfârîm cu buzduganul.
ZMBOAICA
Ehei, de-un mic vierme şi cedrul se uscă, Elefantul doboară oşti şi nu poate strivi
o muscă.
ZMEUL (Privind cu ocheanul.)
Ce gingăşie, ce împodobită făptură! De uimire îmi vine s-o mestec în gură. Ah, mamă, nici o fată de-mpărat Nu are un veşmînt mai minunat. Cămaşa-i e din firul cel mai bun, Nu cresc flori mai frumoase pe coada
de păun.
Nici orhidee, nici lalea
Nu se aseamănă cu ea,
Pe trup brocart, pe cap turban,
Ca-n India cel mai bogat sultan.
Pare-o mînă de ninsoare,
Ruptă dintr-un măr o floare.
ZMEOAICA
Gheare ai, minte puţină,
Astă-noapte în grădină
Frunzele, roadele toate
De omizi au fost mîncate.
Nu omizi, balauri cu fierăstraie-n gură,
Lăsînd numai borhot şi rumegătură.
ZMEUL
Crezi că acest flutur stropit cu aur E scorpie sau vreun balaur?
ZMEOAICA
Mai rău. Trebuie să fie Făt-Frumos Sau aît spurcat din omenescul os Ce vine nurorile să-mi răpească, Cu vicleşug să ne stîrpească.
ZMEUL
388 (Lovind cu buzduganul.)
Dacă e-aşa, atunci pe loc să moară!
(Stingere şi aprindere a luminii.) ILEANA FLUTUREANA
Ai milă, falnic zmeu, de-o feţişoară.
ZMEUL
Cine eşti tu, sărutu-ţi geana.
ILEANA FLUTUREANA
Eu sînt Ileana Flutureana, Fost-am trei fete de-mpărat Pe care trei zmei le-au furat. Una-i în codrul arămiu, A doua în cel argintiu. Pe mine, fiind năzdrăvană, Mă pierdu zmeul din goană. Pe buza unui ciutur Mă lăsai schimbată-n flutur. Zmeul tot tărîmul răscoli, De ghicit nu mă ghici.
ZMEUL
Phi, dar ştiu c-am fost nătîng, Vino-n braţe să te strîng. Eu sînt zmeul cu pricina. Mergi de-mi pregăteşte cina. Eu mă duc la vînătoare, C-o să facem nuntă mare, Să mugească taurii, Să joace balaurii.
(Pleacă.) ILEANA FLUTUREANA
Mi-e cam frică, Făt-Frumos.
pat-frumos |
Taci, că nu e viclenos. Cu vorbă dulce-l îmbată Şi scăpăm de trei deodată. Cere-i, de nuntă dacă are chef, Viermele-n măr de sidef,
zmeul
Gingaşă crăiasă, Gătitu-te-ai mireasă?
ileana flutur bana
Ba nu. De nuntă de ai chef, Adu-mi viermele-n măr de sidef.
ZMEUL
Să fi-nvăţat-o dracul sau e din capul ei ? De unde-i vin asemenea idei? în vierme-i sunetul zmeului cel mare, De-1 gîtuie unul, fratele meu moare. Cere-mi altceva.
ileana flutureana
Mărul, pînă mîine, Pe-un taler, de voieşti să mîncăm sare şi pîne,
zmeul
Pentru fata asta ca un fluturaş Mă fac şi de frate ucigaş.
(lese ii vine; vuire ca de zbor repede.)
Iacă mărul, dar ţine-1 într-un loc ferit.
ileana flutureana
Ia-1, Făt-Frumos.
fAt-frumos '
Viermele-am tras şi l-am strivit. De bărbat nu-1 lua, !
Melcul de aur cu douăsprezece coarne de nu
ţi-o da.
zmeoaica
Feciorul meu, drăguţul meu, viteazul meu, Pierişi cu zile, mîndreţe de zmeu. Arză-te-ar focul, Ileana Flutureană, Omoaie smerită şi vicleană.
ZMEUL
Fată de om, ţi-am făcut pe plac. Pîn'la nuntă mi se pare-un veac.
ileana fluture AN a
Melcul de aur cu douăsprezece coarne vreau, De mi-1 aduci, de bărbat te iau,
zmeul
Să-i fie aşa de-adîncă isteţia? Parc-a-nvăţat-o Chiţimia. în melc şi-ascunde duhul fratele mijlociu, De inimă rea pe tălpi abia mă ţiu. Cere-mi altceva.
ileana flutureana
Vrerea mea e neclintită, Pe-un taler de voieşti să mîncăm sare şi pită.
ZMEUL
Pentru fata asta cu priviri aşa curate îmi omor şi-al doilea frate.
(Iese si vine vuind.)
Iacă melcul, dar ţine-I la loc udos.
ileana flutureana
Ia-1, Făt-Frumos,
FAT-FRUMOS
ILEANA FLUTUREANA
Coarnele i le-am şi scos. r Zmeului spune-i c-a te mărita nu se cade Pînă nu-ţt dezvăluie puterea-n ce-i şade. De două ori te va duce pe drum ocolit, A treia oară va vorbi cinstit. 1
(Urlete.)
f
ZMEOAICA
Feciorul meu, drăguţul meu, viteazul meu, Pierişi cu zile, mîndreţe de zmeu.
Sorbi-te-ar apa, Ileana Flutureană, * Scorpie gingaşă şi vicleană.
zmeul
Flutureano, ţi-am făcut pe plac. 1 Pîn' la nuntă mi se pare-un veac.
I
ILEANA FLUTUREANA
Cu tine a mă mărita nu se cade
Pîn' nu-mi dezvălui puterea-n ce-ţi şade.
Căci ce fel de nevastă ţi-aş fi, >
Tainele de nu ţi-aş şti.
Bărbatul care iubeşte
Femeii se mărturiseşte.
Destulă vrajă şi-aşa asupră-mi ai,
Fiind printre zmei cel mai mîndru crai,
Fală de voinic şi tare chipos,
Drăguţ ca o fată şi ca leul vînjos. 1 Să nu fie nimic al meu şi-al tău, Să rămînem una la bine şi la rău.
ZMEUL
Ileano, zău, toată puterea mea
Stă-n scindura a noua de la duşumea.
Mă minţi, zmeuţ sprincenat, După uitătură te văd vinovat.
ZMEUL
Nu te mai mint de-acuma, lasă, Puterea mi-e în hornul de la casă.
ILEANA FLUTUREANA (Pltngind.)
Ah, Dumnezeule, n-avui noroc De-un iubit cinstit, să-1 crez pe loc.
zmhul
Ilenuţo, inima mea,
Pe glaful ferestrei e o besactea,
în besactea e un gîndăcel,
în gura lui e un firicel,
Pe firicel e un bob de piper,
Dacâ-1 pui pe foc eu îndată pier.
Ţi-am spus adevărul, nevestica mea.
ILEANA FLUTUREANA (Aducind besacteaua.)
Pe glaful ferestrei e o besactea, în besactea e un gîndăcel, în gura lui e un firicel, Pe firicel e un bob de piper.
făt-prumos
Dă-1 mai iute-ncoace.
ILEANA FLUTUREANA
Ai suflet de fier. Nu mă-ndur la moarte să trimit o fiinţă Care către mine a avut credinţă.
Are ochii negri, e trist, neguros, Sfios cu femeia. îl găsesc frumos.
FÂT-FRUMOS
A, suferi şi tu de perversitate,
Cum zice Othello cu multă dreptate.
(Aruncă pe foc bobul.) ZMEOAICA
Feciorul meu, drăguţul meu, viteazul meu, Pieri cu zile mîndreţe de zmeu.
ZMEUL
Mor, mamă. Nu urla. Pe lume cînd m-ai pus Ştiai că orice zmeu cade de om răpus.
ILEANA FLUTUREANA (îngenunchind.)
Iartă-mă, zmeule.
ZMEUL
Te iert. Brr! Cu fior începe să mă scuture. Cu bine vă las... fericit c-am murit... de
boală de fluture.
ZMEOAICA (Tardiv.)
Feciorul meu, drăguţul meu...
ZMEUL (Ridicfnd capul.)
Taci, bre, că-mi spargi timpanul. S-a terminat cu piesa,.. Mai urli şi la anul.
IROD ÎMPĂRAT
Irod intră călare pe băţ, însoţit de Vrabie ţi de Chiţimia, asemenea călare.
IROD
Eu sînt Irod împărat Pe cal încălecat Pentru că aşa am obişnuit Şi Chiţimia m-a sfătuit Zicînd că unui rigă mare I-e dat să umble călare Fiind mai alegoric. Dreptu-U
chiţimia
Categoric.
IROD
Mi-e c-o să vie ninsoare Aşa mă-njunghie-n picioare. Mă-mpunge ca c-un piron. Ia să stau puţin pe tron.
(Descăleca ţi s-aşează.)
Sfetnice Vrabie, Ţine-mi pustia de sabie
Să mi-o dai la ascuţit Că văz că s-a ruginit. Mi-a ieşit limba de-un cot, Din teacă nu pot s-o scot. Aud lumea că se plînge!
Vreau o vărsare de sînge, j Sa ştie orice nerod S Cine-i împărat Irod. i
(Bate din palme.)
Ostaşi, să vină îndată Oamenii la judecată, Că de acum un an N-am mai ţinut divan.
(Vin o babă ţi un precupeţ.) PRECVPETUL
Măria-ta, astă babă j
Mi-a făcut jaf în tarabă. Vindeam şi eu niscai ouă Să strîng bani de haine nouă.
BABA
Pice-ţi viermi în loc de muc, Duce-te-ai Ia balamuc, în iad cu tine-am să viu, Să te văz cum arzi de viu.
chitim ia
Hei, nu face gălăgie, Aici e împărăţiei
irod
Spune toate cum au fost,
Că nu sînt nici surd, nici prost.
BABA
Sărutu-ţi mîini şi picioare, Cumpărai de la ăsta nişte ouşoare, Le pusei într-un coş Să mi le clocească un pîrlit de cocoş. Cînd colo, drăguţii de ei, Ieşiră numai balauri şl zmei Vărsînd flăcări pe nară Şi pe loc şi zburară.
frecupetul
Măria-ta, nu-s de vină, Eu le am de la găină. Femeia adesea fată Ce-a visat cînd era fată.
irod
Luaţi pe babă şi pe om
Şi mi-i spînzuraţi de pom
Ca să-nveţe toată ţaţa minte
Că pe Irod nu-1 poate nimeni minte.
Rar mi-a fost dat s-aud aşa scorniri.
N-or fi Ia mijloc niscaiva urziri?
De-astfel de basme ce zici, Chiţimie?
chitimia
Pe cîte ştiu şi mi se pare mie, Cînd face alte alea pasărea, Poporul se aşteaptă la o veste rea.
irod
Cuvintele tale mă umple de teamă. Să fie adevărat?
chitimia
De bună seamă.
IROD
Nu-i a buna, de-atîta oboseală M-a apucat o piroteală.
(Cdîcrf, adoarme, sforăie. Qălăgie, Irod sare în sus.)
Ce-i larma asta? Au venit tătarii? Vezi, Chiţimia, cine sînt măgarii.
CHIŢIMIA (Iese şi se întoarce.)
Măria-ta, puternice Irod,
E huiet mare în norod.
Nu ştiu ce vor, nu ştiu ce cer,
îi văd chiorîndu-se pe cer.
irod
Acum îndată să-mi aduceţi unul, Că de nu tac, îi risipesc cu tunul. Vai! Zbuciumată am domnie, Am să mă istovesc de insomnie.
(Intră un păstor.)
Ia spune, păcurare, Ce-i astă turburare ?
PĂCURARUL
Slăvite împărate, Pin gura babei spînzurate, Sărăcuţ de maica mea, A ţîşnit cu coadă o stea, Iar din gura celui om A crescut pe loc un pom Şi asa s-a fost întins De tot cerul 1-a cuprins, Iar în vîrf pe-o rămurea S-a-nfipt comeata şi ea Şi de-acolo scînteiază,
Vicleemul luminează.
Zic oamenii cei sătui de robie
Că, nesmintit, revoluţie are să fie.
O putere noua va să se nască,
Lumea toată s-o cîrmuiască,
Pînă-n iad şi rai
Izgonind pe crai.
IROD
(Mintos.)
Pieri-ţi-ar de tot cuvîntul!
Eu sînt domn pe tot pămîntul!
Neobrăzate ce eşti,
Pe cer de ce te zgîieşti?
Altă ocupaţie n-ai?
Daţi-mi sabia să-1 tai!
(îl taie.)
VRABIE
Comeata e semn de urgie,
De boale şi sărăcie,
De grindină şi de ploaie,
De secetă şi războaie,
De  vijelie şi nor.
Aşa scrie la folclor.
IROD
Vie fulger şi potop,
Mie mi-e frică de alt hop,
Să nu se ivească vreun cine ştie
Să mă scoată din împărăţie.
Aşa-s de năcăjit încît
Mi s-a pus un nod în gît.
Aduceţi paharul domnesc
Să beau să mă răcoresc.
t  j.       urni tz-vr-nr* x      . i
Chitimia, încalecă pe cal,
Fugi iute ca un val
Spre turnuri şi cule.
La porţi să pui caraule,
Drugi de fier şi lacăte
Să nu pătrundă nici muscă-n cetate,
Iar tu, Vrabie tată,
Ia-ţi de oşteni o ceată
Şi dă raită pe uliţi
Cu paloşe şi suliţi
Şi unde-i auzi orăcăială
Nu sta la îndoială,
Orice prunc să-nhaţi
Şi să-1 dai la gealaţi.
Te ştiu cam milos
Şi foarte lăcrămos,
Nu te muia de plînge,
Scalda-mi-1 în sînge.
Vedea-veţi cine mi-s.
VRABIE, CHITIMIA
Va fi precum ai zis!
IROD (Singur ţi glnditor.)
Vai mie, amară-i viaţa, Subţire precum e aţa! Lume, lume, dulce floare, Mult eşti tu înşelătoare, Azi grădină cu miroase, Mîine ţintirim cu oase. Deunăzi tînăr eram, Ca mîini mortea bate-n geam. Unde eşti, Aristotele, Mare cititor în stele,
Unde, mîndre Solomon, Ce domneai în Babilon? Unde-i craiul Bonaparte, Cel iscusit şi cu carte, Care a murit cu zile Bătîndu-se cu Ahile? De-atîta urgie Mă-ncurc în cronologie.
(Intra1 Vrabie ţi Copăcel.)
VRABIE
Puternice împărat,
Pe toţi pruncii i-am tăiat.
Pe-orice uliţă şi cale
E numai vaiet şi jale.
Numai ăsta-i nerăpus,
Că s-a pus cu fundu-n sus
Şi tot ţipă vai şi vai
Şi nu mă lasă să-1 tai.
IROD (Dulceag.)
De-ăştia-mi eşti tu, prichindel? Cum te cheamă?
PRUNCUL
Copăcel!
IROD
Priviţi, mă rog, minunăţia, Cine vrea să-mi ia împărăţia! Luaţi de aci mocofanul, Loviţi-1 cu buzduganul.
COPĂCEL
Iroade, nu vreau să mor, Tocmai voiam să mă-nsor.
(B ttrtt afară, urlă.)
IROD
Acuma sînt liniştit, Vrăjmaşii mei au pierit.
(Se aude un orăcăit de copil.)
Poftim de te cruceşte ! Cine orăcăieşte?
(Ostaşi cu suliţi intră In scenă, alergind după fata care scînceşte. O prind.)
Ce scînceşti? Ce ţi-e?
Tu faci revuluţie?
Aşa nebune nu merită hatîr,
Pe loc să moară de satîr,
(Intri cei trei crai de la Răsărit.)
BALTAZAR. GASPAR fl MELCHIOR
împărate, dă poruncă
Să se cruţe-această pruncă.
IROD
Cine sînteţi, ce poftiţi?
Să m-opriţi cum îndrăzniţi?
CRAII
(Cîntă.)
Im-pă-rs-ti, da po-run-că Sa se cro-ţe-a ceas-tâ pmn-ci
Im-pS-rg-ta, dă-po-run-că Să secrv-ţe-a-csastăprun-că.—
împărate, dă poruncă
Să se cruţe-această prunca.
împărate, dă poruncă
Să se cruţe-această pruncă.
IROD
De furie-mi vine să gem, Ce cătaţi în Vicleem?
CRAII
(Toţi.)
O l mărire luminată, îţi peţesc această fată Care este-aşa nurlie. Vreau s-o iau cu cununie.
IROD
Trei deodată? Axe haz!
CRAH
Alege pe cel mai viteaz.
(Craii se bat cu săbiile şi cad morţi toţi trei.) IROD
Mâ-nchin la morţi şi la vii Că scăpai de zurbagii.
(Fata scînceşte.)
Ia te uită colo, drace! Hei, oşteni, veniţi încoace! Prindeţi zmeoaica de păr, Că vă dau mălai cu zăr.
(Alergări infructuoase. Irod se şterge de sudoare).
Zadarnic sînt eu pe lume împărat cu mare nume, Dusu-s-a crăia mea, Asta-i pacostea din stea!
(Toţi, inclusiv morfii, care se scoală, cîntd.)
Ze-dar-nic sfat  eu pe \o-me    îm-pf-wt cu
&   Jj i.lt r r i r> ■TJ j »cJ" r r
/na-re nu-me, Im-pS-rat cu ma-re nu — mt Lu-me,lu-ms,
/o —. u—m e, Lv-tne./u-me,   la--u-me!—
Zadarnic sînt eu pe lume împărat cu mare nume, împărat cu mare nume. Lume, lume, lume, Lume, lume, lume!
Irod intrd călare pe băţ, însoţit de Vrabie si de Chitimia, asemenea calări.
IROD
Eu, marele Irod împărat,
Sînt peste fire de supărat
Fiindcă în urma poruncii
S-au tăiat toţi pruncii
De nu mai vezi picior
De fată ori fecior,
Nici de copil de ţîţă,
Ba chiar de căţel ori mîţă.
După aşa fapte neghioabe
M-am ales cu moşnegi şi babe,
Pustiu e pe unde mă duc,
O să rămîn singur cuc.
Alunecă de rîpă a mea împărăţie,
Ce-i de făcut, sfetnice Chiţimie?
Tu, Vrabie tată, ce spui?
VRABIE
Eu zic să facem alţi pui.
IROD
Ideea ta nu-i proastă,
1 i ■
Da' de unde să găsesc nevastă? Că cele scăpate de coasă Sînt bătrîne ca broască-ţestoasă. îmi plac tot tinerele, Că-s şi mai frumuşele,
CHIŢIMIA
De, fata gingaşă J La carne-i drăgălaşă,
VRABIE
La trup e subţirică, Să n-o frîngi ţi-e frică.
IROD
Ha, ghiuji fără ruşine, Clocoteşte sîngele-n mine, De nu mi-aduceţi o fată frumoasă Vă spînzur de grinda cea groasă.
VRABIE
Arde-mă şi mă taie; De mărîa-ta-i vrednică numai vestita
Brezaie.
î
IROD
Din ochi-mi pe dată pieriţi Şi cu Brezaia curînd să veniţi.
(VraWe si Chiţimia pleacă, apoi revin cu Brezaia, matahală cu cap de capră sau oaie.)
CHIŢIMIA
Puternice Irod, saltă şi te veseleşte, Cu drag pe Brezaia primeşte.
i
t
IROD
(După ce-o contemplă îndelung.)
Ori vederea astăzi mă minte,
Ori e înfofolită-n veşminte!
Fecioară din neamuri crăieşti,
Mă rod mari întrebări filozoficeşti,
Am ajuns de iau aflon,
De sforăi şi ziua pe tron.
Dumnezeu zămisli pe Adam şi cu milă
îl noroci prin Eva de multă prăsilă
Şi s-au plodit oamenii în voie
Pe tot pămîntul pînă la Noie,
Şi după aceea, ca mladele-n brădet
Se-nmulţiră fiii lui Sem, Ham şi Iafet.
Acum sîntem la alt hop,
Aşijderea ca după potop.
Ce zici tu întru a ta filozofie:
Vrednică-i lumea asta să mai fie?
S-o ţinem sub soare prin a altor prunci
născare,
Sau s-o lăsăm să se stingă ca o luminare?
BREZAIA
Beee!
IROD
Ciudat fel de-a vorbi. Limba nu ne-o ştie! Eşti de bună seamă de altă seminţie.
BREZAIA
Beee!
IROD
Be, e precum socot Beta, cum s-ar 2Îce Beet, A doua litera din alfabet. Asta ştie tot,
Mai adînc chiar decît Aristot.
îmi place ca fata nurlie precum o garoafa
Să fie şl puţin filosoafa.
Beee!
BREZA IA
IROD
Zice în graiul ascuns al magilor din Babilon Că drumul spre Omega-i prin beta, gamma,
delta, ipsilon.
Beee
breza ia
IROD
Prin urmare, primeşti soaţă să-mi fii, Să-mi faci mărunţei copii!
Beee I
BREZAIA
irod
uz
Nu-nţelege ce spun sau e mare mascara, Cînd voi da din picior pămîntul se va
cutremura.
vrabie
Nu-i place fata, vai ţie şi mie, Hatmane Chlţimie.
chitimia Oricum, bine, categoric, nu e.
(Către Bretoia.)
Mai zi şi tu altceva!
Behehe!
brezaia
IROD
Scoate-ţi puţin straiul să-mi desfatez ochii Şi trupul să-ţi gătesc cu minunate rochii.
Beee!
brezaia
irod
Ah, sfetnici ticăloşi, Vicleni şi mincinoşi, De mînie îmi vine să zbier. Ofiţer!
(Chitimia şi Vrabie tremura". Brexaia bchăieste.)
ofiţerul
Poruncă,
Prea-nalte
împărate.
IROD
în loc de muiere mi-au adus o oaie, Poruncesc pe loc să se taie.
brezaia (Trasă de Ofiţer.)
Bee, behehe, behehehe!
(ExU.)
irod
Ofiţer, ia pe aceşti sfetnici răi la suflet
Vrednici pedepsei cu moarte, Cu străşnicie să se străjuiască,
foarte,
De sîngele lor negru inima-mi să se
veselească.
De-atlta necaz îmi vine leşin, Daţi-mi o cupă de vin.
CĂLUGĂRITA
Dacă sufletul tău să se mîntuiască vrea, Din acest vin nu bea.
IROD
E plin de aromă şi foc,
De-o mie de ani îl am în boloboc.
călugăriţa
Tocmai de-aceea. Ai să te-ndîrjeşti Şi mai vîrtos în patimi lumeşti.
IROD
împărat sînt eu peste această lume.
CĂLUGĂRIŢA
De fum mincinos şi trecătoare spume.
irod
Ochii fetei ăştia cu rasă şi comanac Şi toate ale ei peste măsură-mi plac. Păr negru şi moale ca al tău, zău, nu-i, Sînii îţi sînt tari ca două gutui.
călugăriţa
Părul mi-e cărunt ca sculul de in,
De viermi neadormiţi trupul mi-este plin.
IROD
Mîndră e Ia faţă, la grai strîmbă e, Una bate cîmpii, alta strigă be. Vreau în pat de fildeş soaţă să te ţiu.
CĂLUGĂRITA
De mult eu dorm noaptea întinsă-n sicriu.
IROD
îmi vei face prunci, slăvită muiere.
CĂLUGĂRIŢA
Pruncii putrezesc, tot ce se naşte piere.
IROD
Domnul a lăsat stejarii şi munţii, Durerile vieţii şi sudoarea frunţii, Eu să te iubesc, să te ţin în cîntec, Tu să zideşti lumea întru al tău pîntec.
CĂLUGĂRIŢA
în sînul meu nu voi primi Ce moare şi va putrezi.
IROD
Crap pe loc de ciudă,
De unde-mi ieşi această zăludă
Care te-aduce în aşa stare
Că plîngi Ia nuntă ca Ia-nmormintare ?
Ofiţeri
OFIŢER UI
Poruncă,
Prea-nalte
împărate.
IROD
Această fată nebună
Pe loc să se răpună,
La sfetnici daţi drumul, he,
Să vie cea cu behehe.
Be!
BREZAIA (Reintrînd tn scenă.)
IROD
Dar parcă o trimisesem la tăiere!
VRABIE (Smerit.)
Ştii, împărate, osul rău nu piere.
BREZAIA
Be!
IROD
Fie ce-o fi, o iau şi nu mă uit la ea, O pun colea după perdea.
Be!
BREZAIA
IROD
Să tacă, de dragoste să nu fugă, Să dea copiilor să sugă.
Be!
BREZAIA
IROD
Fiind lipsită de grai, să nu stea pe la uşi, Să nu se vîre între mine şi supuşi.
BREZAIA
Bel
IROD
Să mă lase să beau vin,
Să nu-mi vorbească de moarte şi chin.
Be
BREZAIA
IROD
Să fie lumeaţă, să nu mă probozească
cu raiul,
Să nu se ţină de mine ca scaiul.
BREZAIA
Bel
IROD
Căci eu sînt om vînjos Şi la haractir vijelios.
BREZAIA
Be!
(Toţi>  inclusiv Călugăriţa,  danţează burlesc, ţinindu-se  după  Brezate,  care face păţi de fantezie.)
TOŢI
Brezaia pereche n-are, O cere Irod cel mare, Ţa, ţa, ţa şi he, he, he, Buhuhu şi behehe.
(De trei sat* de mai multe ari.) BREZAIA
Iroade, drăguţul meu,
De te prind cu alta, vai de capul tău.
Beeee 1
IROD
(Câzind uimit pe tron.) (Demoralizat.)
Chiţimie, şi tu, Vrabie,
S-ar cuveni amîndoi să muriţi de sabie,
însă eu, uite, vă iert,
Să am cu cin' să mă cert.
TOŢI (Ovaţie generală.)
Beeeee!
CRĂIASA FĂRĂ CUSUR
ÎMPĂRATUL VRABIB
Sfetnice Chiţimia, am mare necaz că
împărăteasa nu poate să nască,
Urlă de dureri de zici că acuş moare,
Şi pîrdalnicul nu scoate nici cap, nici picioare.
Halal de aşa prunci
Care-şi pun mamele la munci!
Dacă ştiam că o să am asemenea belea,
N-o duceam în pădure, sărăcuţa de ea,
în pădurea cea fermecată
Unde a rămas pe loc îngrecată.
Ne venise la amîndoi nişte nebunii
Că n-avem copii.
Alerg acum pe la vraci de mi-a ieşit limba
de-un cot Şi nu ştiu cămaşa pe unde s-o scot.
chiţimia
împărate Vrabie, cînd fătul în pîntecul
mamei face gălăgie, Are o dorinţă! Asta se ştie. £ bine să-1 punem la cercare, Să aflăm ce dor are.
ÎMPĂRATUL VRABIE
Că bine zici. Ieşi de-acolea, rogu-mă ţie, Că-ţi dau, din viaţă, jumătate de împărăţie.
Nuuu
PRUNCUL (tn pîntece.)
chitimia
Ptiu, nărăvaş e, Cată să-1 amăgim cu alte răvaşe!
ImpAratul vrabie
Scoate capul, tată, că-ţi dau un rădvan Care zboară prin aer şi-un bici năzdrăvan. Cînd duşmanul te-ameninţă-n coaste, Plesneşti, şi cîmpia se umple de oaste.
pruncul (fn pintece.)
Nuuu I
(22
ImpAratul vrabie
Cu ăsta o sa am mare tevatura, Pînă iese el, îmi iese mie sufletul pe gură. E soi rău, e piază rea, Dracul mai ştie ce vrea. Hai, măi ţică, ieşi din mă-ta, că uite, pe ziua
de ieri mă jur, îţi dau pe crăiasa fără cusur. L-am înfundat, ştiu că-s bun de glume, Astfel de făptură nu se află pe lume.
pruncul (în pintece.)
Nu m-ai înfundat, tată, că dacă-i găsesc
Cît negru sub unghie, Ia mama în pîntece iar
mă-ncolăcesc.
Aoleu!
Împărăteasa
(Speriată.)
ImpAratul vrabie Fie ce-o fi, ieşi, că ţi-o dau.
împărăteasa (UrUnd.)
Auuuuu!
(fn acest timp, Fruncul iese de-a buşelea ăin-dărătul scaunul ui, se ridică incet-încet in picioare, dînd la o parte un cearşaf cu care e acoperit si creste văzînd cu ochii pînă ce apare ca bărbat încheiat, in haine de Făt-Frumos, insă cam bătriior ţi gras.)
Împăratul vrabie
Măi, dar repede creşte, e nemaipomenit. Nu ţi se pare, sfetnice, c-a şi-mbătxînit?
chitimia
Copiii ăştia din vremea nouă
Sporesc într-un an cît alţii-n noă'ş'nouă.
pruncul
Tată, mamă, pîn' nu mi-e părul sur, Daţi-mi pe crăiasa fără cusur.
ImpAratul vrabie Ce-i de făcut? Ştiu că rău m-am fript.
chitimia
împărate, eu zic să pui în poartă un afipt
Pe cum ca fecioara fără cusur îndată să vie, | Să ia pe feciorul de crai cu cununie.
ÎMPĂRATUL VRABIE
Sfetnice Chiţimia, ştiam eu că tu ai glagore.
Cu ăst chip cîştigăm zile şi ore ţ
Şi poate ani întregi, r
Pentru că oameni desăvîrşiţi nu se află nici în j
neamuri de regi. \
CHIŢIMIA (Ieşind afară.)
Lipeşte pe poartă acest afipt, căpitane, i Şi pune să bată şi din darabane.
(Tobe, pauză lunga, strigăte de femei). CĂPITANUL
Aoleo, împărate, este prăpăd! De-atîta muieret nici picioarele nu mi le văd. S-au strins fete puzderie mare i Din împărăţie şi de peste hotare. Eu le-am spus: Staţi, bre, nu ne trebuie declt
o fată,
Crăiasa fără vină şi pată.
Da* ele de colo: Eşti chior sau vezi ca prin ciur 1 Găseşti la noi vreun cusur?
ÎMPĂRATUL VRABIE
Apăi atunci ce mai aştepţi, bată-te luna? Bagă-le colea una cîte una.
Iar tu, copile, alege-o pe cea ? Care mai mult decît altele îţi va plăcea, Socotind-o chipoasă şl cu nur Şi mai osebit fără nici un cusur. Isprăveşte pîn' nu ţi se face barba căruntă, Ca să ne-nvrednicim să-ţi jucăm la nuntă. (Stingere, reaprindere.)
PRUNCUL
(Tot ptpJie pe rind fete, puntndu-le să facă unele mişcări, strîmblnd nemulţumit din nas.)
ÎMPĂRATUL VRABIE
Lovi-te-ar norocul, tu tot acilea eşti?
De cîfi ani aşa te canoneşti?
Că unora din noi le-am mîncat din colivă,
Iar tu tot nu ţi-ai găsit fată pe potrivă.
Muri şi biata împărăteasă
Pînă să-ţi afli tu mireasă.
Vai, vai, am mare canon
Cu-aşa sucit cocon.
(Arătind o fată.)
Iacă, asta-i curăţică!
Ce cusur îi găseşti, măi ţică?
PRUNCUL
La trup nu-i destul de plină,
Fiind în schimb prea umflată la splină.
La pîntece e cam repede,
Mi-e teamă să nu lepede.
Nu face gropi în obraz
Ca să aibă la rîs mai mult haz.
Piciorul l-aş vrea mai lat,
Să se-audă cînd păşeşte pe marmura din palat.
împăratul vrabie
Tăkuliţă, parcă eşti geambaş ori potcovar,
Aşa cusurgiu mai rar.
Da' fetişcana asta de ce nu-ţi place oare,
Că e gingaşă ca o floare?
Dacă m-ar ţine cureaua i-aş cădea pe brînci.
îţi vine, zău, s-o mănînci.
De nu pot, ca mire, cu ea să joc In horă,
Măcar s-o am drept noră.
pruncul (Strlmbind din nas).
Părul bate-n verde la lumină Şi e cam moale la rădăcină. Dacă mai dă şi cu căneală, Te pomeneşti că rămîne cheală. Şi-atunci, ce mă fac? Eu chipeş, ea ca un drac!
ImpAratul vrabie
Acum ţi-aş spune-o sudalmă,
Ba ţi-aş trage şi-o palmă,
însă fiind tu al doilea după mine în ţară,
Nu se cade sa te fac de ocară.
(Către una din fete).
Ia uite colo, mititica, Mieluşica, ocheşica, Dacă şi la asta-i găseşti cusur Eşti vrednic de-un picior în tur.
PRUNCUL
Asta e de tot pruncă,
Necoaptă bine încă.
La umeri e cam îngustă,
Picioarele i se pierd în fustă.
Nu i s-au împlinit nici sinii, nici guşa,
Mă prind că se joacă cu păpuşa.
împăratul vrabie
Of, of, of, ofl
Mă băiete, în viaţă trebuie să fii puţintel
filozof,
Mai îngăduitor, mai dimocrat, Cum zice unul Socrit... Socrat. Noi toţi, bărbaţi, muieri,
Avem şi daruri, avem şi scăderi. Să mai închidem din pleoape, Să nu ne privim aşa de aproape.
pruncul
Tată, să plec in lume mă lasă,
Să găsesc singur pe desăvîrşită crăiasă.
(împăratul ii face semn că îngăduie. Stingere, apoi lumina. în scenă, împăratul şi CJuftmîa, apoi intră şi Pruncul.)
PRUNCUL
împărate, adu popi, cununi, beteală, luminare, C-am găsit-o pe fata care nici o meteahnă
n-are.
(Face semn in culise, apoi introduce pe un bărbat voinic şi înalt,   îmbrăcat femeieşte.)
E naltă, şoldoasă, pieptoasă, Ca mine zdravănă şi arătoasă.
(Joc in rond, doi cite doi.)
bis
Foa-ie ver-de  de ar-gint A-mîn-doivap jm-tri-vt't
la infinit
Si la ochi si Ig sprin-ce-ne, Ca doi po-rum-bei la pe-ne.
Foaie verde de argint, Amîndoi v-aţi potrivit Şi Ia ochi şi la sprincene, Ca doi porumbei la pene. Şi Ia ochi şi la sprincene, Ca doi porumbei la pene. Şi la ochi şi la sprincene, Ca doi porumbei la pene.
(Frazele se vor trata ca chiuituri, strigindu-se de către fiecare pe rînd; un flăcău in straie ţărăneşti de nuntă bate tactul ţi conduce şirul.)
pruncul
La trup nu-i destul de plină Şi e prea umflată-n splină.
ImpAratul vrabie
Ia te uită, mititica, Mieluşica, ocheşica.
pruncul
De mai dă şi cu căneală, Mt-e să nu rămlnă cheală.
Împăratul vrabie
Dacă-i mai găseşti cusur, îţi dau un picior în tur.
chiţimia (Către public.)
Curat ca-n padmie:
E frumos ce-mi place mie!
SOARELE ŞI LUNA
Uvertură, se aude nechezat de cai.
Împăratul vrabie Vîjbabo, fiind înscăunat împărat din ăst an, Nesmintit trebuie să capăt un cal năzdrăvan. La vîrstă, ce-i drept, sînt cam bătriior, Dar tncolo-s vînjos şi iute de picior. M-aştept să am cu vecinii multe bătălii, Drept care ţin în grajduri vestite herghelii. Dar toate laolaltă nu fac o ceapă Pe lingă un cal fătat de grozava-ţi iapă. Lăsai fecior mărişor şi nevastă lăuză Şi coborîi în fundul pămîntutui fără călăuză.
VljBABA
împărate Vrabie, trei zile slujeşte-mi ca argat, Căluţii mei numai noaptea au gust de alergat. Du-i cinstit la păşune, să se umfle la rinză, Şi te vei alege cu mînzuc ori mînză.
(Iese). fata VtjBABEI
Prea frumosule Vrabie, iapa-i drăcoasă ca o vulpe, Te-adoarme şi-ţi alunecă oricît ai strînge-o-ntre
pulpe.
Mînjii se fac peşti, păsări, tot felul de jivine, Cînd crezi că mergi călare, pe-o cracă stai pe vine. Priveşti buimac şi nu ştii că fluturii pe roze Sînt cai, ca în Ovidiu Despre metamorfoze. Mi-ai căzut cu tronc, primeşte-mă în pletele din
cap
Ca păduche, şi cu povaţa de nevoi te scap.
(lese.)
Împăratul vrabib
De-atîta ciupeală s-ar zvârcoli şi-o stîncă,
Mă tot scarpin în ceafa şl mereu mă mămncă.
(Iese. întuneric.) (Lumină. Vine călare.)
Împăratul, vrabie
Trei nopţi nedormite m-am tot necăjit, Dă-mi, babo, simbria pentru cît ţi-am slujit. Dintre toţi mînjii am ales pe-Ssta răpciugos, Costeliv, numai bube, slab, piele şi os, Să nu spui că-s lacom.
vIjbaba
Ai primit bun sfat. Două'ş'patru inimi, săraca de mine, în el am băgat. Calică rămîn. Dâ-mî barim pe Nataliţa, Fata cea născută azi de-mpărătiţa. Voi veni s-o îmbuc peste şaisprezece ani, Cînd puii de oameni sînt mai dolofani.
împăratul vrabie
Pin' la miez de noapte, precum la carte scrie, Atît te-aştept.  (Aparte.) S-o zăbovesc găsi-voi
şmichirie.
VtjBABA
Află că fata mea, care la om s-aruncă,
în părul tău clocind a zămislit o pruncă Cu gîndurile multe din ţeasta, ta furate. Elin şi Iana sînt leit soră şi;frate, în foişor vrăjit vei creşte-o neştiută, Despre ea către fecior gura să-ţi fie mută. O şotie de-mi faci, viclean cum eşti din fire, Se va pomi de-aci mare nenorocire.
împăratul vrabie
La pofte spune ho, La gînduri strigă hi, De vrei pe mihoho, Pierzi şi pe hihihi.
VljBABA
Hi, hi, hi, hi, hi!
(Exeunt. împăratul Vrabie, călare.)
Împăratul vrabie
Sfetnice Chiţimia, purtător al împărăteştilor chei,
Mi-a dat Cel-de-sus doi copii ca nişte hulubei.
Lui Elin îi las sceptrul cel strămoşesc,
Pe Nataliţa c-un voievod vreau s-o căpătuiesc.
De-im singur lucru mi-e tare grabă,
Să treacă sorocul pus de pocită Vîjbabă
Căreia acum şaisprezece ani i-am slujit pentru
un cal năzdrăvan. Pin' la miezul nopţii sînt la mare aman.
chiţimia
O ştiu pe blestemata cu doi colţi în gură, Lacomă de carne de-omenească făptură, însă sîntem închişi într-un palat de oţel De nu poate răzbate nici Sfîntul Duh în el. Cît despre găurile de la broaşte, nici o iazmă Nu trece prin ele, fiind stropite cu-aghiazmă.
i
tUParatul vrabie
Pe la tîmple, sfetaice, simt o fierbinţeală, Pe-oglinii s-a lăsat un fel de abureală.
chitimia
Iarna e cam moale, zăpada s-a topit, Uşile fiind ferecate, aerul e niţeluş încropit.
ImpAratul vrabie
Ia taci I Auz din depărtare ceva ce face: ţiiiuuu, Sfredeleşte cineva tn zid c-un burghiu.
chitimia
Se-aude, categoric, o hîrîiturS. Ori e mieunat, ori e lătrătură.
ImpAratul vrabie Sfemice, ai ajuns la minţile oii De-ţi tnchipuieşti că latră cotoii. Hîrjîiala creşte, apere-ne sfinţii, Ne roade Vîjbaba pereţii cu dinţii.
chitimia
Chiar de-ar pătrunde cu sfredel de foc, Acuş-acuş se-ncheie blestematul soroc.
strajbrul
Împărate Vrabie, spînzură-mă, pune-mă-n câtuşi, Vîjbaba a găurit opt din nouă uşi, Şi prin borti s-a strecurat nu ştiu cum, Aci ca o muscă, aci ca un fum.
Împăratul vrabie
Scroafa asta fierul şi arama scurmă, S-o purtăm cu vorba şi-om vedea pe urmă. (Pocnitura.)
VljBABA
Te-am prins, în sfîrşit, ghiuj de împărat, Hoţ ce nu plăteşti ce ai cumpărat. Ai luat frumuseţe de harmasaraş Care nu găseşti la bilei în oraş. Cu el poţi să prinzi de păr şi pe iele Şi să zbori pe cer, pierdut printre stele. Ne-am tocmit să-mi dai să mănînc fetiţa Cînd o fi plinuţă. Unde-i Nataliţa?
ImpAratul vrabie Chitimia, pune, ca să-nmoi pe dracă, Ţitera la care toată lumea joacă.
(Cdtre Vîjbaba.)
Vîjbabo, fetiţa e cam mititică,
De-ţi place, ţi-o dau, să n-ai nici o frică.
VljBABA
Phi, rnînca-o-ar baba, ce trupşor gingaş, Fragedă Ia carne, albă ca un caş. Degetele intră ca-n mielul de lapte Şi-i dulce la sîni ca merele coapte. Oscioarele ei, de pui de găină, Le trozneşti în dinţi date prin făină. Am s-o-ngraş o lună cu miezuri de nucă, Şi s-o coc în vin, şi-apoi trai, mămucă!
(Muzicii. Elin fi Nataliţa dansează In stil de balet, ceilalţi ii parodiază, nevoiţi să joace la instrumentul magic.)
De-atîta-nvîrteală duhul o să-roi iasă, N-am jucat aşa de cînd eram mireasă.
(Muzica se opreşte. Se aude orologiul băttnd ceasurile 12 noaptea.)
ImpAratul vrabie De-acum, Vîjbabo, s-a-mpiinit sorocul, Du-te un'ţi-e voia şi ţi-o fi norocul.
VljBABA
(Rinjind ţi clănţănind din dinţi).
Deşi mi-ai jucat renghiul, vreau să-ţi fac darul
plin,
Ascultă pe Vîjbaba, tu, fat-frumos Elin. în foişor pe scări de te urci, într-un cui E-o cheie de aur. Alături, o uşă. Să n-o descui. Înăuntru se află prea frumoasa Iana, De foc îi sînt părul, geana şi sprinceana. De intri cumva, bucurie şi jale, Iana va cădea în braţele tale. S-o strîngi te fereşte a treia oară, Căci îndată Iana pe fereastră zboară.
(Aparte. J
Te probozesc degeaba, că tu n-ai să poţi. Asta mi-e răsplata, prăsilă de hoţi.
(Elin cu cheia in foişor.) elin
O, ce fată mîndră, dulce şi sfioasă, Din ce o privesc e mai âScărbasă.
IANA
(ÎI imbrăţiţează.)
De felul meu sînt neagră ca nepătrunsul hău, Lumina îmi vine de la părul tău.
ELIN
De dragoste simt o arşiţă mare, Care-ar pune-n clocot şi apa din mare.
iana
Tresalt cînd din ochi mă fulgeri c-o rază, Mă mişc ca o moartă care înviază.
elin
îmi pare că tremuri, diafană fată, Să te-mbrăţisez lasă-mă o dată.
iana
La trup eşti fierbinte, eu-s născută rece, Cînd mă strîngi la sîn, căldura-n mine trece.
elin
Ciudat este că tu eşti aidoma cu mine, Pari Eu schimbat în fată ce din oglindă vine. Glasul tău îl aud ca pe un cîntec nou în care recunosc pe-al meu ca-ntr-un ecou. Tot ce gîndesc, din ochi vădit e că-nţelegi. De taci ori de vorbeşti, de mine adînc te legi. Cu tine-n bucurie trec clipele şi ora, Sîntem îngemănaţi ca fratele şi sora, Dar fratele şi sora se despărţesc de vor, Eu simt că fără tine de jale mare mor. (Face gestul de a o îmbrăţişa, ea se fereţte. Intră împăratul Vrabie ţi Chiţimia.)
iana
De ce mi-e drag de tine prea bine nu-mi dau
seama,
De-mbrăţişarea ta mă cam cuprinde teama,.. Atît ne-asemuim că parcă am fi rude. Pentru iubiri de afini pedepsele sînt crude.
chijim ia
De-aci poate să iasă ori moarte, ori sminteală, Cată să punem fătul şi fata la popreală, Pricina asta cere multă filozofie, Leacul să-1 dăm în pripă, prea tîrziu să nu fie.
Împăratul vrabie Lucrurile, Chiţimio, le vezi cam încurcate,
Elin al meu şi Iana nu sînt soră şi frate. Vîjbabele scot prunci din lindeni şi mărgele, Nu-i trebuinţă anume să doarmă un om cu ele. Decît să văz copiii în raclă, vai de ei, Să-i cununăm de vii cu popi şi arhierei. (Veseli, Elin ţi Iana se imbrăţiţează.)
La minte, împărate, ai vîrful ca de ac, Prea bine ie suceşti, dar eu îţi vin de hac.
SuiţWă pe cer şi alergaţi într-una, Fii soarele, Eline, tu, Iana, să fii luna. Ca soţi să nu puteţi de mînă să vă luaţi, In paturi deosebite pe rînd să vă culcaţi, De mine blestemaţi a nu vă revedea, Departe să vă credeţi ascunşi dup-o perdea, Rotindu-vă pe cer cu-obrajii străluciţi Să fericiţi pe alţii, voi fiind nefericiţi.
La doruri spune ho, La visuri strigă hi, Cînd vrei pe mihoho Pierzi şi pe hihihi.
VljBABA
Hi, hi, hi, hi, hii
VljBABA
(Către Elin ţi Iana.)
(Elin ţi Iana se învîrtesc.J
ImpAratul vrabie
ŞUN sau CALEA NETURBURATĂ........ 5
TEATRU (1965)
Ludovic «1 XlX-lea ....................... 207
Phedra—Teatru abstracţionist. Parodie..... 297
Basmul cu minciunile ..................... 311
Napoleon ţi S fin ta Elena.................. 321
Despre minte sau Napoleon şl Fouche ...... 329
Răzbunarea lui Voltaire—Poem dramatic .- 341 Secretarii   domnului  de   Voltaire — Poem
dramatic....................•.....• • - ■ 355
Tragedia    Regelui    Otakar   şi   a Prinţului
Dalibor — Teatru de păpuşi ........... 367
Fluturele................................. 385
Irod împărat.............................. 395
Brezai»................................... 407
Crfiiasa ftrfi cusur ........................ 419
Soarele ai luna ........................... 429