ÎMPĂRĂŢÎIA POAMELOR
ŞI TUTUROR LEGUMILOR


      Cîndu împărăşă prèslăvita Gutăi şi oblăduie vestitul Chitru, iar săbornica Rodia era păharnic mari, şi Para era chisariu şi Mărul logofăt mari, Năramza postelnic mari, Persica stolnic mari, Cireşa cămăraş mari, Pruna vister mari, Mucla, Scoruşa şi Zmochina şi Zizifa era logofeţi de divan şi de taină, iar Coarnile şi Murile era şutaşi; şi mersă Strugurul înaintè împăratului Gutăei, pîrîndu şi grăindu înaintè împăratului acesti cuvinti si zise:
      – Împăraţi, să fie în ştire împaraţiii-tale că, întăi, credinciosul Chiper şi cu Chimăn comisul şi cu Cimbru spătariul, cu Nuca de la Hindie mirositoari şi Scorţişoara, dimpreună cu Cuişoarile şi cu gălbiniciosul Şofran şi alţi mulţi rufeturi, Speţa şi Coliiandrul, Tarhonul şi Molotrul, Dendru-livanul şi Anisonul – aceştie toţi poronca împărăţiii-tali n-o socotesc şi, cum nu să cădi, o batjocorescu.
      Iar împăratul, auzindu aceste, să împlu de manie şi zisă Strugurului:
      – Ai mărturii de faţă pentru aceste ce-ai pîrîtu la împărăţie me?
       Iar Strugurul zise:
      – Am mărturii, împărate, credincioasă, pre doamna Măslina şi pre stariţa Linte doamna / comandira, Strafida maica călugăriţa, Nohotul botul de ghionoai, pe Fasolile îmflătoari, pe Bobul sîngeratul şi gonitoare de duh Mazire far de cap, încă şi pe înghipos şi zgărîitor Agreş. Pre aceştie am mărturii, împărati.
     Atunce veni şi Ceapa la divan cu 2–3 rînduri de haine îmbrăcată şi cu veşmintile ei roşii şi cu fire înveninată şi cu barba tîrînd-o pre pămînt şi să jura înainte împăratului, zicîndu:
     – Împărate, să n-aibu părţi de frati-meu Usturoiu, şi vără-meu Muştariu, şi de cuscru-meu Hrenu, şi de socru-meu Praju şi de nepoatile mele Capere şi Goraşniţe, şi de fiiul meu Napu, şi de fiica me Ridichi, şi de nepoţii mei Morcovi şi Pitrigei, minciuni au grăit Strugurul cătră împărăţiè-ta.
     Atunce porunci împăratul celor ce sta lîngă dînsul: cinstită Lăptucă întîia şezătoari, şi cătră îndestulata Varză, şi cătră îmbujorata Sfeclă, şi cătră doriţii Spănaci şi Haţmaţuchi:
     – Deschideţi-vă cărţile şi căutat pravilile şi-i giudecaţ pre aceştie!
     Atunce veniră şi ispravnicii împăratului: Nucile, Castanile şi Migdalile, Alunile şi Roşcovile, Bureţii şi Chitărcile şi preînţeleptul Cuconariu şi tot drepţii şi credincioşii ai împăratului / giudecători: Lubeniţa, Castravetile, Anghinariul şi Tataraoa, Spinul, Moscul, Pătlagena şi giudecară cu dreptati şi au rămas Strugurul de la giudecată. Şi el striga şi să vaită înainte împăratului si înainte giudecătorilor şi zice:
     – Cistite împărati, Persica de la Persida tini acul ascuţit să-l puie în grumazul tău. încă şi dumnezăescul Pepene s-au bolnăvit şi de scîrbă au crăpat, şi vără-său Carpuz s-au slăbănogit şi udul ş-au slobozit.
     Atunce blăstemă împăratul pre Strugur şi-i zisă:
     – Fugi dinaintè mè, Struguri blestematu, de lemnu strîmbu să fii legat şi spînzurat, şi de cuţit cîrn tăiet si de voinici tineri călcatu şi sîngele tău să-l bè bărbaţii, minte să li să vesălèscă, feţile să li să ruminèscă, ochii să li să roşască, picioarile să li se împleticească, dintr-un păreti într-altul să să proptască, în tină să să tăvălescă, bărbile/ să-şi măscărèscă.
     Atunce zisără toţi boierii împăratului:
      – Is pola ete despo[ta]!