i- %■ Carte de Bucătărie Vegetariană 4 ♦ Editată de Editura „Pâzitorul Adeoârulul" Bucureşti — Str. Vasile Gherghel, 87 «♦ Sfaturi cum trebue a se prepara economic ori ce mâncare gustoasâ, sânâtoasâ, curatâ şi hrânitoare. PRIMA EDIŢIE ROMÂNĂ BUCUREŞTI Tipografia „CULTURA*. Câmpineanu, 15 19 3 1 -gp.lOT [* ACADEMIEI f «^^VOTECA acade^®\ rokâ^. Corpul nu este decât un vas, — A Spiritului locuinţă — Păstraţi-l curat la orice pas, Prin alimenlc salubre, Prin apă limpede cristalină Ca Spiritul să străluce, în raze vii de lumină, In orice privinţă, Cu ceeace omul se hrăneşte, aceea omul este! PREFAŢĂ Sănătatea este cel mai mare bun pe care îl poate posedă omul aici pe pământ. Bolile şi molimele se înmulţesc într'un mod înspăimântător. O statistică arată că 98 la sută dintre decedaţi, au murit de boli. Care să fie una dintre cauzele principale ale acestui fenomen? O alimentaţie greşită, în mâncare şi băutură. De aceea este momentul cel mai imperios pentru a cugetă serios asupra acestei probleme: Cum pot contribui la sănătatea mea şi a semenilor mei ? Scopul publicării acestei cărticele este de a prescri principii drepte în privinţa hrănirii la toţi cei ce cercetează serios şi sincer după sănătate şi curăţie. Punem această carte în mâinile tuturor cititorilor cu dorinţa, ca binecuvântarea lui Dumnezeu s’o însoţească. Editorii. Noi nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim! Aceasta-i deviza oricărei înţelepciuni a vieţii: Simplitate şi cumpătare! SPRE LĂMURIRE! Timpul de faţă pune, mai mult ca oricând, mari răspunderi asupra fiecăruia dintre noi. Printr’o hrănire corespunzătoare scopului, noi putem aproviziona corpul cu acele materii cari întăresc nervii şi dau putere de viaţă, şi acestea le găsim în vegetale. „Iată că v’am dat orice verdeaţă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră”. 1. Moise 1, 29. „Şi să mănânci iarba de. pe câmp”. 1. Moise 3, 18. Prin acest mijloc trebuia rezolvată problema hrănirei. Ne dăm noi oare seama cât de mult ne-am depărtat dela acest punct! ? — Suferinţele şi maladiile corporale ne vor duce înapoi. Un început pe această cale îl oferă această cărticică. De oarece cele mai multe cazuri de boală se datoresc unei diete greşite, de aceea cea mai mare greutate trebuie pusă pe arta de a găti cum trebuie bucatele. Prin alegerea de alimente întăritoare, combinaţia şi buna preparaţie a lor, bucătăria trebuie să devină iarăş isvorul sănătăţii şi al bucuriei. O hrănire greşită. O hrănire greşită dă naştere la un sânge falş alcătuit şi necurat. Şi pentrucă toate organele corpului nostru sunt aprovizionate cu puteri şi elemente nutritive prin sânge, de aceea acesta trebuie să conţină toate aceste elemente într’un mod bun şi suficient, spre a formă şi păstră printr’însele organe sănătoase, nervi buni, întărire oaselor, dinţi sănătoşi etc. Această învăţătură este atât de limpede şi lămurită ca şi soarele. Sângele se formează din alimentele cu cari ne hrănim. Hrana trebuie să conţină deci tot ceeace este necesar pentru formarea unui sânge normal. Nimic nu trebuie să lipsească. Dar ea nu trebuie să conţină, de asemenea, nimica din ceeace n’ar fi de folos pentru formarea unui sânge normal. Câteva exemple vor scoate această învăţătură în mod lămurit în evidenţă. Oasele şi dinţii se formează în general din calciu. Aşa dar, hrana trebuie să conţină destul calciu. Lipsa de calciu se dă pe faţă în modul cel mai limpede prin pierderea dinţilor. Orice curăţire îngrijită a dinţilor, fie ea făcută prin oricât de lăudabile mijloace, nu poate păstră 9 — nici măcar un dinte, dacă sângelui îi lipseşte materialul de clădire — calciul. Spre a păstră dinţi curaţi, e destulă o periuţă de dinţi potri-trivită şi puţin pămânţel alb. O salivă sănătoasă nimiceşte în modul cel mai bun toate bacteriile (microbii). Un alt exemplu: Pentru formarea dinţilor în stare normală, corpul are nevoie şi de sodiu (natron). Dar nu de sodiul cunoscut sau chlornatrium, ci de sodiul acrişor, aşa cum se află în toate fructele proaspete, (broboane), salală, zarzavaturi, rădăcini de zarzavaturi , şi cartofi. Cel ce mănâncă prea puţin din acestea şi se foloseşte mai mult de pâine, alimente făinoase, etc. acela dă corpului prea puţin sodiu şi prea puţine săruri potrivite. Urmarea firească este: Sângele formează sucuri gastrice stricate. Dintre acestea fac parte, saliva, sucurile stomacale şi chiar şi fierea. Lichidele fluide şi puterea de dizolvare a grăsimei ce provine dela fiere se pierde. Alimentele grase se digerează rău şi provoacă tot felul de deranjări în organism. Chiar fierea poate a se îngroşâ atât de mult, încât poate deveni ca un bulgăre tare ca piatra, cunoscut ca boală de piatră; o boală care sfârşeşte adesea cu moartea. Tot cam în felul acesta este şi cu piatra dela rinichi şi băşica udului. Toate aceste suferinţi — 10 — şi sute altele de felul acesta, provin numai din aceea, că în hrănirea obişnuită falsă lipsesc bazele de vieaţă necesare, sărurile de calciu, de caliu şi de sodiu, după cum le numeşte cercetătorul modului de alimentaţie, şi cari poate există numai în mod insuficient. Ceeace ne trebuieşte nouă, în mod imperios,, este o înţelegere dreaptă a acestor probleme fundamentale. Cel ce trece cu uşurinţă peste acestea, îşi vatămă sie însuş şi va fi tras la răspundere de către natură. Hrănirea falşă obişnuită formează în stomac şi intestin acizi vătămători şi gaze otrăvitoare. Acestea provoacă arsuri stomacale, râgâială, tur-burări stomacale, constipaţie şi dureri grele în intestine şi în cele din urmă se transmit în sânge. Şi pentrucă acest sânge, necurăţit prin acizi şi gaze otrăvitoare, circulă prin corp, întreg corpul şi toate organele primesc cu timpul acea otravă, care paralizează activitatea lor. Bineînţeles chiar şi nervii sunt otrăviţi, şi nu ne trebuie mult timp de căutare spre a află unde se găseşte adevărata cauză a suferinţelor grozave ale acestor nenorociţi bolnavi de nervi. Nu există decât o posibilitate: toţi, chiar şi cei mai gravi bolnavi de nervi pot ajunge la o sigură vindecare, şi anume numai prin respectarea unei hrăniri — 11 — drepte. Căci numai prin aceasta poate fi împiedicată mai departe formarea de acizi, şi chiar a-cizii otrăvitori existenţi, pot fi legaţi prin baze naturale, descompuşi şi eliminaţi în mod treptat din corp. Este bine, a ne hrăni în general din alimente combinate în mare parte cu 'fructe ce conţin destule baze. Numai atunci elementul de bază va fi format din calciu. Aceasta se va uni cu a-cizii fosforici liberaţi, şi compun împreună sărurile de calciu bogate în acizi fosforici, şi acestea devin atunci ,,pietrele fundamentale pentru clădire”, acel calciu necesar la formarea şi păstrarea de oase sănătoase şi de dinţi sănătoşi. Dar nu numai bazele formează temelia unei digerări sănătoase, a unei normale alcătuiri a sângelui şi a celulelor, ci şi celelalte elemente hrănitoare, ca titaminele, albuminul, grăsimea şi hidratele carbonice sunt tot aşa de importante. Nu trebuie să lipsească deci nimic, şi nici să nu fie prea mult. 0 bună combinaţie a alimentelor. Dacă vrem să ne nutrim cum trebuie, atunci să luăm seama, ca la fiecare masă alimentele să fie bine combinate, şi să se potrivească unele — 12 — cu altele. Taina unei bune hrăniri se află într’o bună combinaţie a mâncărilor. Noi putem mâncâ foarte mult şi totuş să nu fim hrăniţi în de ajuns. Putem folosi cantităţi însemnate de alimente foarte bune, şi pot fi bine digerate şi totuş, să fim nutriţi rău, dacă o bună combinaţie lipseşte. Spre exp.: Dacă mâncăm în acelaş timp zahăr şi sare, aerime şi sărătură, fructe şi zarza-zavaturi, împreună, atunci se dă naştere la fermentaţie în stomac. Zarzavaturile conţin în primul rând săruri, fructele din contră, conţin a-cizi şi elemente zaharoase (oxalice). De ceea, dacă mâncăm fructe şi zarzavaturi împreună, se dă naştere la fermentaţie în stomac. Excepţie fac dela această regulă merele acre, lămâia şi agrişele, cari pot fi folosite şi la mesele de zarzavaturi. Tot astfel şi salata şi zarzavaturile crude, dacă li-se pune zahăr provoacă fermentaţie. 0 bună combinaţiea alimentelor este următoarea: 1. Pâinea sau alte preparate din cereale pot Tfi folosite cu fructe şi nuci, sau cu salate şi cu cevâ ulei sau cu lapte, sau smântână, dar niciodată cu zahăr. — 13 — 2. Cartofi şi zarzavaturi, ca varză şi ceapă cu lapte. 3. Orez cu zai'zavaturi sau cu fructe. Deosebim două feluri de alimente: alimente eliminatoare şi alimente clăditoare. Alimente clă-ditoare sunt nucile, leguminoasele, făinoasele şi zarzavaturile. Alimentele eliminatoare sunt fructele. La fiecare masă trebuie a se folosi din fiecare categorie câte ceva: la munca corporală se cere mai mult alimente clăditoare (constructive), iar la munca intelectuală mai mult din cele eliminatoare. Cum să mâncăm ? Această întrebare este tot atât de însemnată ea şi întrebarea despre ce să mâncăm. Mai întâi de toate, nu trebuie să mâncăm repede sau grăbit. Hrana înghiţită repede nu este bine folosită, ea nu aduce decât o îngreunare corpului. De a-ceea este cu mult mai bine, a trece o masă ne folosită, dacă n’ai timp suficient pentru mâncare. Aproape toată lumea consideră aceasta ca o nenorocire. Un doctor zice: „Mâncarea repede provoacă în stomac şi în intestine fermentaţii, cari împovărează greu creerul şi sistemul nervos”. A mânca încet este o necesitate absolută, pen- — 14 — trucă chiar în gură are loc o prelucrare importantă pentru digestie. O mâncare, care conţine prea mult lichid, (mai cu seamă băuturile şi chiar apa) nu este adesea atât de bună, de oarece salivarea ei nu se face în mod suficient şi lichidul umflă corpul, împovărând organele eliminatoare şi slăbindu-le. Cu cât mâncarea e mai uscată, cu atât mai bună. Hrana naturală a omului este tare. Necesitatea de lichid se acoperă în mod suficient prin alimentele tari, cari conţin destulă apă, mai cu seamă fructele şi zarzavaturile. Vătămătoare este în deosebi băutura în timpul mesei; de aceea trebuie neapărat a se evită, a luă în gură mâncare tare şi băutură în acelaş timp, adică a spălă eu apă orice îmbucătură. Cel ce se obişnueşte a roade bine mâncarea în gură, acela nu va mai simţi necesitatea după băutură. Alimente care sunt vătămătoare corpului. Cel ce ţine la sănătatea sa ca la cel mai mare bun pământesc, acela trebuie să întoarcă neapărat spatele următoarelor alimente: carnea, grăsimea animalică, cârnaţii, peştele, orezul glase, Ciocolata, zahărul alb rafinat; orice piperate, ca ardeiul iute, cafeaua neagră şi ceaiul rusesc, — 15 — alcoolul, tutunul şi brânza preâ iute şi cu miros urît. Lămuriri asupra mâncării de carne» Susţinerea că prin mâncarea de carne s’ar dobândi putere şi sănătate, este o eroare. Experienţa a dovedit încă de mult timp contrariul părerii, că mâncarea de carne ar fi de neapărată trebuinţă. Elementele de vieaţă aducătoare, ca vitaminele şi mineralele, cari se află în alimentele vegetale, lipsesc cu totul din carnea animalică. Ştiinţa a recunoscut pe deplin daunele provocate sănătăţii prin mâncarea de carne. Bolile cele mai grele, cum e cancerul, diabetizmul şi boalele de plămâni, îşi au obârşea lor în mâncarea de carne. Intoxicările, (otrăvirile) cu carne, cârnaţi şi peşte sunt bine cunoscute. Gel ce mănâncă carne, primeşte zarzavaturile dintr’o a doua mână. Cu tot albuminul şi azotul ce-1 conţine carnea, lotuş aceasta nu este un aliment, care să contribue la propăşirea noastră, ci numai un excitant vătămător. Mâncarea de carne produce o excitaţie inimii şi încinge sângele; prin a-ceasta nu ajutăm la clădirea celulară a corpului nostru. Chiar după un scurt timp ni-se face 16 — foame iarăş, şi dacă nu cedăm nervilor aţâţaţi ai stomacului, atunci ne moleşim cu atât mai mult. Chiar pe timpurile vechi, strămoşii noştri au recunoscut — prin observarea proceselor vieţii, — cât de vătămătoare este carnea ca hrană pentru corpul omenesc, şi au restrâns mâncarea de carne numai la anumite zile din săptămână şi nu întotdeauna. In anumite părţi din Orient, criminalii cei mai răi erau hrăniţi exclusiv numai cu carne multă şi puţin vin. In primele zile, acest mod de hrănire producea o înviorare puternică şi criminalului îi mergea în aparenţă foarte bine. După aceea urmează o reacţiune ca la toate excitantele luate în mare măsură; puterile scădeau din ce în ce mai mult şi după trei patru săptămâni, chiar la naturile cele mai puternice, vine moartea în mod inevitabil. Aşa se scăpau oamenii de criminali într’un timp scurt. De aci reiese în de ajuns, că mâncarea de carne este un mijloc de excitare puternică din care mâncând câtva timp în mod ex.clusiv (numai carne), va aduce repede moartea. Omul poate trăi mai mult timp fără mâncare, decât a trăi în mod exclusiv numai din carne. — 17 — Pâinea. Dintre alimentele de care avem nevoie zilnic, pâinea este cea mai principală. Cerealele conţin, într’un raport bun, toate elementele hrănitoare necesare. Din nefericire nu orice pâine obişnuită din comerţ poate fi considerată ca bun'ă intr’adevăr. Conform cu gustul publicului, grâul pentru pâine este măcinat foarte fin; coaja exterioară tare a bobului, care conţine săruri minerale şi vitamine, e "dată ca tărâţe la vite, cărora le merge foarte bine, în timp ce omul se mulţumeşte cu pâinea lipsită de sărurile hrănitoare. Această pâine poate să pară mai bună la gust, dar ea nu aduce corpului sărurile minerale necesare la formarea oaselor şi a unui sânge sănătos. Să preferăm mai bine pâinea din făină integrală, nu din făina prea fină, ci din aceea care conţine şi tărâţe. In timp ce grâul conţine cam 2,10% săruri minerale, făina de calitatea întâia nu conţine decât 0,52%, (acelaş lucru se petrece şi cu secara, etc.). Această comparaţie ne arată destul de lămurit, cât de mult pierdem noi din elementele neapărat trebuincioase clădirii corpului nostru, prin consumarea pâi-nei comerciale obişnuite, când ne gândim că — 18 — vitaminele de viaţă dătătoare sunt legate în mare parte de sărurile minerale. Există deja mai multe calităţi de pâine integrală în comertţ,cari sunt coapte după forma pâine de graham sau Comis — adică pâine din făină măcinată mare şi necernută. Mulţi consideră această pâine ca grea la mistuire. Totuşi dacă e coaptă bine, această pâine, aduce 'bine corpului. O pâine coaptă bine trebue să aibă o coajă groasă, care chiar după câteva zile să poată fi tăiată şi roasă cu uşurinţă. Pâinea coaptă în mod insuficient trebue refuzată. Zahărnl. Dintre alimente face parte în mod general şi zahărul, şi acesta este adevărat numai atunci când organele formează zahărul din hidratele carbonice şi din albumina în combinaţie cu grăsimea (vegetală), şi din alimentele zaharoase, ca fructele cari eliininează zahărul. Această formaţie are loc chiar în gură prin salivă. In această formă, zahărul este întotdeauna asociat cu alte elemente hrănitoare, mai cu seamă cu mineralele, cu fier şi săruri hrănitoare; într’o aşa formaţie, el este un aliment preţios. Altfel este cazul cu zahărul preparat în mod artificial, rafinat şi lipsit de materii minerale. Acesta este — 19 — vătămător, căci zahărul absoarbe din corp sărurile hrănitoare, mai cu scamă calciul care este de o neapărată trebuinţă. Zahărul, introdus în corp se transformă în apă şi e mistuit ca acid carbonic; din acesta, o parte este eliminată prin respiraţie, iar alta se uneşte cu acizii carbonici şi cu sărurile ce se află în sânge şi în ţesutul corpului (calciu, sodiu, caliu şi magnezia) şi se eliminează din corp prin urină. Se mai poate însă, ca sub influenţa unui ferment (saliva) să se formeze din zahăr acizii lăptoşi, cari dizolvă chiar şi sărurile calice ale dinţilor; prin aceasta se provoacă o înăcrire puternică la stomac (o îngrămădire de acizi), apoi în sânge cu acizii lăptoşi, cari pentru a fi legaţi e nevoie de al-ealiu şi mai cu seamă de calciu. Fără îndoială, zahărul artificial este un mare răpitor de calciu, şi că prin aceasta vatămă sănătatea. In cele din urmă, în afară de vătămarea adusă prin absorbirea calciului necesar la formarea dinţilor şi a oaselor, el mai are şi un efect chimic, distrugător asupra dinţilor. Dentistul Dr. Kun-nert din Breslau, cunoscut prin scrierile sale, a găsit la brutari 32,9% dinţi bolnavi, iar la plăcintari şi la lucrătorii şi angajaţii din făbri-cele de zahăr 63%. Mult mai vătămătoare decât zahărul curat sunt dulceţurile, prăjiturile, cioco- — 20 — latele şi biscuiţii, cari sunt cleioşi şi cari lasă resturi lipite de dinţi. Dr. Deck, doctor superior al spitalului din Panama a zis: „In modul ademenitor, în care se pregăteşte astăzi zahărul, sub formă de bomboane, dar care se şi otrăveşte în acelgş timp, cl se introduce aproape în orice familie şi a devenit cel mai mare blestem al culturii moderne” Dr. Byford, Doctor superior la un spital din Chicago zice: „Tratamentul medical este neputincios, spre a împiedică boala şi degenerarea, care se întinde mereu ca i*ezultat al abuzului de zahăr şi de dulceţuri. Guta, piatra la ficaţi (fiere) şi dîabetismul sunt urmarea”. Dr. Poulson scrie: „Zahărul excită peliţele mucoase şi provoacă de obiceiu guturai la stomac”. Sănătatea se scurge prîn jgheabul bucătărîeî. O hrană lipsită de bazele necesare omoară mai repede decât o lipsă totală de hrană! In restaurante (ospătării), hoteluri şi în nenumărate familii, pregătesc de seara cartofi şi .iarza-vaturi etc. ce conţin destule baze, dar pe cari le lasă peste noapte în apă şi le fierb apoi în apă sărată. 75% din toate bazele şi cu ele şi preţioasele albumine, se transmit în apă care se varsă apoi afară. — 21 — Spanacul, de ex., care e prescris de toţi doctorii pentru anemici, din cauza ferului pe care el îl conţine, e fiert, aproape până se topeşte. Restul ce a rămas din acest zarzavat, fără valoare şi fără gust şi aproape indigerabil e amestecat cu sare, grăsime sau bulion de carne, după ee a fost tocat mărunt, — aceasta spre a fi mai cu gust. Dar în această formă, spanacul şi rarza nu sunt tocmai sănătoase. Fructele sunt sănătoase şi trebuiesc folosite adesea. I SUPELE l =} fs ........«-'iii!.. Supele, dacă sunt bine gătite şi folosite eu cumpătare, sunt foarte înviorătoare pentru stomac, intestine. Pentru cei ce sufer de stomac, cari sunt slabi, convalescenţi şi copii, supele din cereale (grâu, orz şi ovăz curăţat, şi mei, au un efect vindecător şi regenerator. Câte odată o supă groasă şi pregătită cu gust poale satisface în de ajuns o masă. Sapa de grâu. Grăunţe de grâu întregi se pun de seara în apă să se înmoaie şi dimineaţa se fierb la un foc potrivit 3—1 ore, se mărunţesc apoi cu o maşină de tocat, se dau în fiert încă odată şi se bate bine supa; se pune apoi puţină ceapă prăjită rumen sau mărar, cimbru, pătrunjel ctc., sau bulion de pătlăgele; smântână şi miere. — 23 — Sapă de arpacaş. După ce se lasă peste noapte în apă, arpă-eaşul se fierbe încet, şi — dacă vrem să fie mai zemos — se bate bine cu lingura mare; i se pune, dacă este, smântână proaspătă şi, după plăcere, mărar sau alte mirodenii. Sapă de orez. Orez întreg, muiat de asemenea peste noapte, se fierbe 20 de minute; se stoarce 3—4 pătlăgele în supă şi se oferă la masă. Sapă de zarzavat ca orez. Mici cantităţi de zarzavat, pe cari ni-le oferă — după împrejurări — orice anotimp, ca: morcovi galbeni, ţelină, calarabă (gulie brozbă), co-jiopidă, varză roşie, spanac, teci (păstări de fasole verde şi de mazăre se fierb înăbuşit în ulei şi se adaugă pe urmă orez fiert. — Această poate satisface un prânz. Balioa de zarzavat. Se ia din toate zarzavaturile anotimpului câte ceva, se fierbe înăbuşit cu ceapă şi usturoi în puţin ulei, se toarnă apoi şi apă, se mai adaogă — 24 — puţin grâu sau fulgi de ovăs fiert — ovăs curăţat şi vălzuit — se lasă apoi să stea timp de 10 minute, şi după aceea se împarte la masă. Snp& de ţelină. Căpăţâni de ţelină se taie în bucăţi cubice mărunte; se fierbe înăbuşit cu frunzele tinere în puţin ulei, şi apoi se complectează supa cu apă; se adaugă cartofi nefierţi, mărunţiţi cu răzătoa-rea sau fulgi de orez, ovăs sau grâu (adică turtit prin valţuri) şi apoi se fierbe încă 10 minute. Supă de praz» Praz tăiat mărunţel şi cu ceapă se fierbe înăbuşit în ulei; se adaogă apoi apă, pătrunjel, mărar, ţelină etc. şi puţin orez; se fierbe apoi timp de 10 minute. Supă de cartofi. Cartofii se mărunţesc cu răzătoarea, se fierb bine cu zarzavaturi de supă şi apoi se bate bine. Se mai adaugă apoi ceapă şi usturoi prăjit (înăbuşit) în ulei. Supă de pătlăgele. Pătlăgelele se fierb cu foi de dafin şi ceapă, se bate (mestecă) bine; i se adaugă grâu sau — 25 ovăs uruit şi se mai fierbe încăodată şi apoi se mănâncă cu smântână — sau şi fără grâu sau ovăs uruit, dar i se presară pâine prăjită şi pisată. Sapă de pâine. Pâine tăiată în bucăţele subţiri, prăjită în ulei şi cu bulion din rădăcini de zarzavat, ţe-lină etc.; cu puţin mărar şi ceva smântână. Supă de Mai. Frunze fragede de căpşuni, urzici, păpădie, platagină, coada şoricelului, măcriş, jaleş, pătrunjel, toate mărunţel, fierte înăbuşit în ulei, presărate cu puţină făină prăjită în ulei, umplută cu apă fierbinte, se mai dă în fiert încă odată, şi — după plăcere — i se mai adaugă şi gălbinare de ou bătută. Sapă de mazăre. După ce stă în apă o noapte, mazărea se fierbe şi se bate; i se adaugă ceapă prăjită puţin şi pâine tăiată bucăţele mici şi prăjită în ulei. Tot astfel se pregăteşte şi supa de linte şi de fasole. — Aceste supe trebuiesc ferite de a-fumat. — 26 — Supă de cartof! şi zarzavaturi. La o supă de cartofi fiartă gata, fără sare, i se mai adaugă, după plăcere, puţin ulei, lapte prins (acru), morcovi roşii tocaţi cu răzătoa-rea, salată, foi de spanac, rădăcini de ţelină şi varză, praz, ceapă, tot felul de adaose — mărar, pătrunjel etc. — după plăcere, se pisează şi se amestecă împreună. Adaosele la supă (mirodeniile) nu trebuesc fierte niciodată, şi la niciun fel de supă. Această supă îndepărtează în câteva . ăptă-mâni orice deranjare sau oboseală a intestinelor şi constipaţia, căci boala şi moartea se află foarte adesea în intestin ! Unii sunt stăpâniţi de o grije continuă, că hrana lor, oricât de simplă şi sănătoasă ar fi ea, le poate vătămâ. Acestora le putem spune: Nu vă faceţi gânduri, că hrana voastră v’ar a-duce vătămare; nici să nu vă gândiţi la aceasta. Mâncaţi în de acord cu cea mai bună judecată a voastră, şi dacă aţi rugat pe Domnul, ca să bi-necuvinteze hrana spre întărirea corpului vostru, atunci credeţi, că Tatăl vostru cel ceresc ascultă rugăciunea voastră. — 27 — I LEGUME I Şt *3 O mâncare îşi păstrează valoarea ei nutritivă numai atunci, când e fiartă înăbuşit în propria ei zeamă, fără apă. Aceasta se face la un foc potrivit — nu prea tare — (pe o placă de as-best) într’o oală (eratiţă) bine acoperită, în care se pune puţin ulei şi se zguduie (clatină) adesea. Sarea şi mirodeniile (nu piperate) nu se pun decât după ce mâncarea s’a fiert. Mâncarea de rădăcini (ţelină etc.) se poate fierbe tot în felul acesta în cratiţile bine acoperite, la o temperatură potrivită, — fără ulei şi apă, ci numai în zeama lor. Spanacul. Se taie mărunţel şi se fierbe înăbuşit în ulei cu ceapă .şi usturoi, timp de 10 minute. — Spanacul ernatic se opăreşte întotdeauna mai înainte. Se pune la masă cu pilaf de orez sau de ovăs curăţat. — 28 - Mâncare! de urzici. Această mâncare este cea mai bogată în săruri hrănitoare şi de o mare valoare vindecătoare. Se adună frunzele de urzici fragete, înainte de înflorire, şi se fierb înăbuşit, amestecat în măsură egală cu spanac; i se adaugă ceapă şi usturoi. Se pune la masă cu pilaf de orez sau cu pireâ' de cartofi. Mâncare de păpădie» 2 părţi de păpădie, 1 parte urzici, şi o parte spanac tăiate mărunţel şi fierte înăbuşit cu ceapă. I se adaugă smântână proaspătă şi se mănâncă în combinaţie cu pireâ de mei sau cartofi. Mâncare de cicoare. Se toacă mărunţel cu foi şi luger împreună, se fierbe înăbuşit cu ceapă, şi i se adaogă pătrunjel, mărar etc.; se oferă împreună cu cartofi prăjiţi. Mâncare de m&criş. 2 părţi măcriş, 1 parte spanac, (spre a nu fi prea acru), se taie mărunţel, se fierbe înăbuşit — 29 — cu ceapă şi ulei şi i se adaogă mirodenii (zarzavaturi). Se oferă cu pilaf de ovăs (curăţat) sau de grâu. Mâncare de primăvară. Urzici, păpădie, măcriş şi spanac în canâfăţi egale, se' taie mărunţel şi se fierbe înăbuşit cu ceapă şi se adaogă zarzavaturi. Se mănâncă împreună cu cartofi fierţi înăbuşit în ulei, sau cu orez. Mâncare de salată (Mangold). (care creşte Înaltă, nu căpăţână) Foile se toacă şi se fierbe puţin înăbuşit cu ceapă. Lugerul se fierbe ca sparanghelul, şi se toarnă peste ele fărimituri de pâine prăjite în ulei; se oferă la masă cu pireă de cartofi sau pilaf de orez. Mâncare de praz» Firele de praz se taie mărunt, se fierb uşor înăbuşit şi se adaogă, după gust, zarzavaturi (mirodenii). — 30 — Mâncare de fasole (1). Teci (păstări) fragete de fasole se frâng sau se taie în bucăţele şi se fierb încet înăbuşit în ulei cu ceapă şi cu cimbru; i se presară apoi pătrunjel tocat; se oferă cu cartofi prăjiţi. Mâncare de* fasole (2). Tecile de fasole se fierb 10 minute în apă sărată şi apoi apa se scurge. Se prăjeşte înăbuşit şi uşor ceapă, se adaogă pătlăgele (roşii), pătrunjel şi cimbru şi se amestecă cu tecile; ţoală această combinaţie se mai fierbe înăbuşit încă-odată timp de 15 minute şi se oferă cu pilaf de orez sau pireâ de cartofi. Mâncare de pătlăgele. Pătlăgele curăţite de roaje se fierb singure, se prăjeşte (înăbuşit) ceapă şi se amestecă cu j ăt-lăgelele; apoi se adaogă smântână. Combinată cu pudincă de mei, este o mâncare foarte plăcută. Mâncare de ţellnă. Căpăţâna se taie în cute cilindrice mărunte; se fierbe înăbuşit în ulei, până ce se moaie şi — 31 — se îngălbeneşte. Combinată la masă cu pudincă de orez sau mei şi cu sos de pătlăgele e o mâncare admirabilă. Pătlăgele umplute cu orez. Se iâ pătlăgele coapte, dar tari încă, se laie la un cap, se scoate miezul cel moale şi se trece prin strecurătoare. Această zeamă se amestecă cu orez fiert şi cu ceapă şi pătrunjel fierte bine înăbuşit, şi puţină sare. Cu aceasta' se umple apoi pătlăgelele, li se pune cuta tăiată la loc şi se aşează astfel într’o tavă şi se fierbe (coace) înăbuşit la cuptor. Mâncare de mazăre verde. Mazăre fragedă (boabe) se fierbe înăbuşit şi uşor în ulei; tecile curăţate se fierb separat în apă şi se amestecă apoi cu mazărea. Pătrunjel pisat presărat peste ea şi se oferă cu pilaf de orez. Mazăre cu pătlăgele. 2 părţi de mazăre verde (fragedă), 2 părţi de pătlăgele curăţate (de coajă) se fierbe împreună şi cu pătrunjel tocat şi se adaogă smântână proaspătă. Se oferă cu budincă de mei. — 32 — Mazăre cn morcovi galbeni. Mazăre verde, fragedă şi morcovi galbeni tăiaţi mărunţel, cu puţină apă, se fierbe înăbuşit fn ulei şi i se mai pune puţin pătrunjel. Se oferă la masă cu cartofi prăjiţi. Morcovi galbeni (1). Morcovi tăiaţi mărunţel cu foi de dafin, cu usturoi şi cu pătrunjel, se fierb înăbuşit, cu pireâ de cartofi. Morcovi galbeni (2). Morcovi tineri şi fragezi se fierb înăbuşit în puţină apă; se adaugă smântână pe pătrunjel, puţină apă; se adaugă smântână şi pătrunjel. Mâncare de morcovi roşii. Morcovii se tae în cute cilindrice (rotunde) mărunte sau toacă pe râzătoare, se fierb înăbuşit în ulei. I se pune smântână dulce şi puţin mărar; se serveşte cu pilaf de orez. Mâncare de ceapă (1). Se taie ceapa în formă de cute, se prăjeşte potrivit şi i se adaogă sare şi smântână. Se — 33 foloseşte la masă cu grâu fiert sau boabe de porumb fierte şi cu sos de pătlăgele sau cartofi fierţi întregi. Mâncare de ceapă (2). Ceapă verde crudă se fierbe în apă cu >i:>i«.>lft'tSSlai«»ttâ*atSK!>»«a««i*M>:SSSS««aflSHS,>SiSSl/>*aK«af(>!i>îtl**>:8îî« linguri untdelemn de măsline şi 1 lingură de miere topită şi cu aceasta se amestecă fiecare zarzavat în parte. Feliile de pătlăgele se picură însă cu puţină zeamă de lămâie şi untdelemn de măsline suficient. Zarzavaturile pregătite în felul acesta se a-şează în ordine frumoasă pe o tavă rotundă unul lângă altul. Ca garnitură se foloseşte ceapă bine locală sau cepe mici întregi şi mirodenii pisate. Toate garniturile se picură eu zeamă de lămâie şi eu untdelemn de măsline. Mazărea se pune — 118 — pe foi de salată galbene şi se aşează în mijlocul tăvii. Celelalte garnituri se aşează în linii lungi între şi împrejurul zarzavaturilor de pe tavă. La aceasta se măi dă salată verde, făcută cu untdelemn şi cu zeamă de lămâie, şi un pahar eu lapte de migdale. — 119 — | CÂTEVA RETETE PENTRU MÂMÂLI6Â | Mâncare de conopidă. Se fierbe conopida în apă sărată se tae mărunt se prăjeşte în untdelemn cu puţină ceapă sc stinge cu apă sărată în care s’a fiert, se bate puţină făină cu smântână acrişoară, se adaogă foi dc pătrunjel verde tăiat mărunt se dă în fiert. Conopidă prăjită. Se fierbe de asemenea conopidă în apă sărată. se tae (desparte) în bucăţi, se tăvăleşte în făină şi în ouă bătute, se presară cu pesmet ori gris, se prăjeşte în ulei. Mâncare de cartofi. Se curăţă 3 cartofi, se taie felii subţiri, se taie şi o ceapă se prăjeşte înăbuşit, apoi se Stinge cu apă feartă, se lasă să fearbă bine cartofii, 'se adaugă smântână acrişoară şi foi de pătrunjel. - 120 Cartofi prăjiţi» Cartofi se curăţă, se spală, se usucă, se taie felii subţii’i, se prăjeşte în ulei abundent, sc a-daugă puţină boia pisată, usturoi şi sare la gust. (Bun cu mămăligă). Fasole verde. Se fierbe fasolea verde în apă sărată se scurge de apă, se prăjeşte în idei cu ceapă şi usturoi, Ia urmă sc adaugă foi de pătrunjel mărunt. La fel se pregăteşte fasolea verde uscală. Pătlăgele vinete. 1) Se coc vinele întregi, se curăţă- de coajă, se taie bucăţele, sc pune îu ulei, se adaugă ardei graşi, usturoi, sare şi puţine (1-2) pătlăgele roşi, se prăjesc înăbuşit încet. Pătlăgele vinete. 2) Două vinete crude se curăţă de coajă, se tac felii, înguste, se sară, se prăjeşte eu usturoi mult înăbuşit, se adaugă o lingură de făină bătută cu smântână acră, ori un sos cu pătlăgele roşii. JJsturoiu sc poale înlocui cu pătrunjel verde ce- 121 eace se adaugă la urmă ele lot, excepţional când se pregăteşte cu smântână. Varză dulce. Se ciirăjă o ceapă, se laie mărunt, se prăjeşte în ulei, apoi varza tăiată mărunt se fierbe cu ceapă înăbuşii, se adaogă sare şi pătlăgele roşii. La masă se drege cu smântână. Varză acră călită. Se taie o ceapă şi câteva felii de vinete uscate, se prăjesc în ulei abundent, varza tăiată mărunt se amestecă în acest ulei şi se fierbe înăbuşit. Varză acră cu sarmale. Se taie 3 cepe, se ia trei linguri de orez spălat cu apă rece se prăjesc în ulei abundent (nu se rumineşte) dupăce se ia la o parte se adaugă Stafide, puţine roşi tăiate mărunt şi sare. Din acest amestec se fac sărmăluţe cu foi de varză nu prea acră, spălată cu apă; se aşează în cratiţă un rând de varză tăiată mărunt şi un rând 1de sarmale etc. Se covârşeşte cu apă şi se fierbe încet. — 122 — Varză dulce cit sarmale. O varză cu foile întregi sc opăreşte cu apă fiartă, se scoate din apă se despart foile, se fac sarmale cu amestecul arătat mai sus (la varza acră), se aşează la fiert cu varza tăiată mărunt, se covârşeşte cu apă, apoi se prăjeşte o ceapă in ulei se stinge cu bulion, se toarnă peste varză, cu bulion se acreşte la gust, fierbe încet. Mâncare de vinete uscate. Vinetele uscate se spală, se taie şi se prăjeşte în ulei, se adaugă usturoi şi făină bătută cu smântână, ori un sos subţire de bulion, se fierbe înăbuşit până se înmoae vinetele. Praz prăjit. Prazu se tae bucăţi cam 3 cm. se fierbe în Iapă cu sare, se scurge bine de apă, se tăvăleşte în făină şi ou bătut, se prăjeşte în ulei. Mâncare de brânză. * 2 Se taie usturoi mărunt, se prăjeşte în ulei, se mărunţeşte brânză sărată, se presară puţină boia, apoi se stinge cu lapte dulce ori smântână, fierbe 2 minute. — 123 Ciorbe pentru mămăligă. Ciorbă de ouă. Se bate 2 ouă se prăjeşte în ulei cu usturoi mărunt, se scot ouăle din cratiţă, apoi in acelaş ulei se prăjeşte o jumătate de ceapă şi o lingură de făină, prăjeala se ştinge cu pătlăgele roşii tăiate mărunt (bulion), se pune apoi ca un litru de apă, se îmbueătălese ouăle se amestecă în ciorbă dupăce-a fiert i se adaugă foi de pătrunjel tăiat mărunt. L’a mâncare i se poate pune smântână. Ciorbă de tarhon. Se fierbe o ceapă într’un litru de apă, se bate lingură de făină cu lapte dulce, se tae tarhon mărunt se pun în apă cu ceapă fiartă, se stinge bulion sau roşii tăiete mărunt cu ulei, se toarnă în ciorbă până se acreşte la gust, se adaugă sare şi să lasă să fiarbă. La masă se serveşte ' eu smântână. Ciorbă de varză dulce. Varza se tae cute ca de 2 cm., se tae şi o ceapă mărunt se fierb în apă cu mărar şi cimbru uscat, care se aruncă la urmă, se prăjeşte o lin- — 124 — gură de făină cu ulei se toarnă peste varză, se acreşte eu bulion sau roşii. La mâncare se serveşte cu smântână. Ciorbă de fasole verde. Se fierbe fasolea verde în apă cu ceapă şi sare, se prăjeşte în ulei o lingură de făină cu încă puţină ceapă, se stinge şi se acreşte cu bulion (roşii), la urmă se adaugă, foi de pătrunjel mărunt. La fel se pregăteşte şi ciorba de fasole Ciorbă de praz. 2 2 fire de praz 2 cartofi şi o ceapă se taie mărunt, se fierbe în 2 litri de apă cu o lingură de o-rez şi sare, se prăjeşte cu ulei şi puţină făină, se stinge şi acreşte cu bulion. La masă se serveşte cu smântână. (Bun cu pâine ori mămăligă). Ciorbă de salată (lăptuci). Salata 'după ce se spală, se tae, nu tocmai 'mărunt, se fierbe în ulei la abur cu usturoi, se toarnă apoi apă caldă, se acreşte cu lapte acru ori zer din laple se adaogă sare şi smântână. La fel se pregăteşte salata de păpădie (de câmp) cu excepţie că păpădia se opăreşte. — 125 — MÂNCARE NATURALII PENTRU SEARA I ?1 S Mâncare de banane. 1 linguriţă de smântână proaspătă, zeama unei jumătăţi de lămâie, 1 lingură de făină de ovăs, care a fost înmuiată în 3 linguri de apă mai înainte, se amestecă bine, apoi bananele se curăţă de coajc şi 150 de grame din miezul ei se trece prin presa de fructe (se pistoseşte). Se presară pe deasupra migdale tocate mărunţel. Diferite soiuri de nuci, fructe proaspete şi chiar (de se poale) şi 1 pahar eu must de fructe la sfârşitul mesii. Mâncare de grăunţe verzi. Fulgi uscaţi de grăunţe verzi cu alune ameri-ricane pisate (necoapte) se amestecă cu ceapă, ridichii de lună, pur, pătrunjel, — toate bine tocate şi tăiate mărunţel, — şi o priză de sare. D'upă gust se poate muia cu puţină apă. Se oferă cu salată de castraveţi şi pătlăgele. Fructe proaspete şi 1 pahar cu lapte de migdale. — 126 SalatĂ de ridichii. Ridichiile se curăţă, se toacă mărunţel şi se amestecă cu zeamă de lămâie, ulei şi sare. Şi ridichiile se pot tăia în felii, cari se presară cu sare şi se acopere şi se pune la răceală pentru câtva timp. După 10—15 minute, zeama, care s’a format, se scurge, iar feliile se amestecă cu zeamă de lămâie şi cu ulei (untdelemn). Salată de zarzavaturi tinere. Pentru această salată se cere numai plante fragede: Spanac, măcriş de grădină, păpădie, salată foi (nu căpăţână), hreniţă, sau şi miezul mijlociu din varză verde sau roză etc. La aceasta se mai adaogă tot felul de mirodenii tocate: Pătrunjel, cimbru, mărar, ceapă, foi de ţelină etc. Salata se amestecă cu untdelemn, cu zeamă de lămâie şi sare. — 127 — ! MUST DE FRUCTE 1 ff 9 Diu toate felurile de fructe se poate face must, şi anume după gustul fiecăruia. Dăm aci câteva exemple, cari pot variâ', după gust. 100 grame must proaspăt de mere presat 100 „ „ „ „ portocale 10 » » » n lămâie 25 ,, smântână proaspătă sau miere sau: 100 grame must proaspăt de cireşe 100 „ „ „ „ căpşuni 10 . „ „ lămâie 25 „ smântână sau miere. Se mai pot face şi alte combinaţii din alte fructe; totuş mustul trebuie să fie proaspăt întotdeauna. — 128 — Lapte de migdale. Migdalele se opăresc cu apă în elocotc şi se curăţă de eoaje. Dar migdalele trebuie să fie numai din cele dulci. 50 de migdale se pun în apă rece pentru câteva ore. După aceea se şterg cu îngrijire cu o cârpă uscată, şi se pisează în-tr’o piuă timp de 10—15 minute, până ce se mărunţcşte foarte fin. Apoi se toarnă ca o jumătate de litru de apă, in timp ce se mestecă conţinu, se filtrează lichidul printr’o cârpă curată, care în cele din urmă se presează (stoarce) bine. Apoi se mai adaogă după plăcere o lingură de lapte dulce sau smântână. Cu cât migdalele sunt pisate mai fin, cu atât mai plăcui este laptele de migdale. — 129 — ? DIFERITE SFATURI I *) o Zahărnl. Zahărul alb e,ste vătămător; el dă loc uşor la fermentaţii şi la guturai la stomac. La copii (aduce periciune în oase şi le strică dinţii. Noi îl înlocuim cu zahăr nerafinat. Copiii şi lucrătorii manuali au nevoie de zahăr ca hrană, alţii pot trăi şi fără el. Mierea. Mierea este un bun medicament pentru bolnavii de plămâni, durerile de gât şi reumatism. Ea se transmite imediat în sânge şi de aceea este foarle hrănitoare şi preţioasă. Smântână. Smântână este un aliment important şi foarte binefăcător; dacă se foloseşte cu must de fructe sau cu zeamă de zarzavat. Ea este un aliment foarte potrivii pentru cei ce lucrează cu capul. 5 Smântână trebuie bătută întotdeauna, dar niciodată cu zahăr. Grăsime pentru gătit. Grăsimea animală este greu de mistuit; ea necurăţeşte sângele şi dă naştere la boală de piele. Cea mai bună grăsime este uleiurile; ca: Untdelemnul de măsline şi uleiul de celelalte vegetale. P&inea. Pâinea se pregăteşte de obiceiu foarte greşit. Făina cea albă e amestecată însă cu aluat sau drojdie, care îi scad foarte mult valoarea şi provoacă fermentaţii puternice în intestine. Aci se află rădăcina multor boli. Pâinea de făină integrală, fără adaose excitante este cea mai desăvârşită pâine; având o astfel de pâine hrănitoare vom renunţă dela sine la orice poftă exagerată după altfel de pâine. Brânza. Brânza proaspătă din lapte nefiert este hrănitoare şi uşor de mistuit; iar cea sărată rău e greâ de mistuit şi vătămătoare; aceasta poate fi folosită numai după ce a fost îndulcită de sare în apă caldă'. 131 — Brânza moale (Qnark). Aceasta o poate face oricine în casa sa: Laptele prins se lasă să stea încă două zile şi apoi se strecoară printr’o sidilă — zeama ne dă un zer foarte bun ca hrană. Brânza se frământă apoi cu mirodenii tocate şi cu ceapă. La masă poate fi folosită cu cartofi sau salată. Brânza — caşcaval - din comerţ, care se face din lapte sau caş fiert este greu de mistuit şi provoacă constipaţie. Sarea de gătit. Sarea de gătit (chlornatrium) trebuie folosită numai în mici cantităţi. Hrana naturală şi gustoasă, cum sunt fructele, zarzavaturile şi laptele nu conţin decât urme de sare. Dacă folosim sare prea multă (mai multă de 2—3 grame de persoană la masă) e vătămătoare. Acidul uric se uneşte cu natriuraul sării şi formează na-triumul acid uric, care se depozitează în ţesuturile corpului, mai cu seamă pela încheieturi, şi dă naştere la gută şi reumatism. (Din a-ceastă pricină chiar şi vegetarienii dobândesc această boală a „carnivorilor”) şi provoacă şi alte turburări în părţile slabe ale organismului. Rinichii şi ficaţii fac — în asemenea caz — 132 — sforţări prea mari şi chiar şi fierea se vătăma, şi de aci şi mistuirea e deranjată. Chiorul aţâţă părţile mucoase ale stomacului. Urzicile» Ele întrec pe orice altă plaiilă în săruri hrănitoare, şi pentrucă conţin foarte mult calciu, care neutralizează şi eliminează otrăvurile din organism, zeama lor — dacă e folosită în a-buridenţă — curăţeştc sângele oamenilor bolnavi de toate materiile streine rămase în corp, şi aceasta într’un timp foarte scurt. Zeama lor neutralizează acidul uric şi tot şirul de acizi vătămători, şi mult mai repede şi mai puternic decât oricare alt extras din zarzavat sau must de fructe; şi afară de aceasta, ele se pot găti cu gust fără niciun alt adaos, (decât numai puţin usturoi pisat pentru cine voieşte); trebuiesc însă bine bătute, după ce s’au fiert. Urzicile conţin ehiar mai multe săruri hrănitoare decât spanacul, deşi acesta a fost pus până acum în fruntea tuturor listelor de alimente. Iată spre ex. o comparaţie: Spanacul: totalul sărurilor hrănitoare 2 % Urzicile: „ „ 2,3 % — 133 — Conţinutul deosebit de bogat în calciu al urzicilor, care, după alte liste stabilite de alţi cunoscători, ar fi de două ori şi jumătate şi de trei ori mai mult ca al spanacului, este în de ajuns, a ne l'ace să înţelegem marea valoare sanitară a urzicilor. Dar omul în neştiinţa sa — cu toată pretinsa lui civilizaţie — sfidează a-ceastă plantă neatrăgătoare şi o leapădă sau hrăneşte porcii şi raţile cu ea, cari o mănâncă cu atâta lăcomie, intărindu-se şi dobândind carne din mâncarea aceasta şi păstrându-şi sănătatea în bună stare. Oamenii cari au un sânge acru şi vârtos, cari sunt uşor predispuşi la umflături, buboaie, otrăviri de sânge, nervoşi şi iritanţi etc., ar 'rebui să bea în fiecare zi pe nemâncale câte o cană de zeamă de urzici, şi atunci sănătatea ior va creşte repede. Zeama proaspătă de urzici fierte are un gust bun, totuş spre. a fi şi mai plăcută i se poale adaogă puţină miere. O comparaţie, între alimentele obişnuite şi între acelea ale „Mişcării de reformaţiune“. Zahărul alb este rafinat cu leşii chimice, demineralizat, depreţuit şi vătămător sângelui şi oaselor. — 134 — Zahărul nerafinat sau rafinat numai ■ idată e bogat în vitamine şi în săruri hrănitoare, sănătos şi binefăcător din cauza conţinutului său bogat în materii naturale hrănitoare. Făina albă (de lux) este demineralizată, fără vitamine, de multe ori albită (nălbită) eu materii chimice naturale. Făina integrala conţine toate elementele naturale ale. cerealelor de pâine, -- o alcătuire a-semenea cu laptele de mamă. Orezul glase este curăţat, înăduşit, lustruit cu ultramarin şi piatră grasă, demineralizat; nehrănitor pentrucâ este slăbit şi scumpit de geaba. Orezul natural şi integral e bogat în vitamine şi săruri hrănitoare; hrănitor şi eftin. Uleiul obişnuit din comerţ, e fără gust şi fără aromă, prelucrat şi rafinat în mod chimic. Untdelemnul de măsline, uleiul de floarea soarelui, de răpită etc.. cu aroma lui naturală e purtătorul de vitamine. Fructele uscate din comerţ nălbite cu sodă, uscate cu pucioasă, nesigure în ce priveşte sănătatea. Fructele noastre uscate sunt uscate la soare, sănătoase şi binefăcătoare, căci nu sunt tratate cu materii chimice. Margarina şi grăsimea artificială din comerţ e 135 — lucrată cu materii chimice, în cea mai mare parte din grăsime animală. Grăsimea vegetală, untul de nucă şi untul de plante, sunt produse curate, naturale şi bin făcătoare. •) UNTUL DE NUCA — NUXO <* sl ^ O parte foarte importantă pentru a duce o vieaţă sănătoasă şi a întreţine o bucătărie economică o formează grăsimea (untul smântânos) de nucă (margarina şi grăsime artificială), care se împarte în patru categorii: „Nussa” de bucătărie în pachet verde, „Nussa” de masă în pachet cafeniu, „Vitamin Nuxo” în pachet roşu şi „Nussana” în pachet albastru. Pe colţul lăsat alb la fiecare pachet se indică la a cincia parte economisit prin întrebuinţarea untului de nucă, fie la ungerea pâinii (felii), fie la gătit sau prăjit, pentrucă aceste produse nobile, pe cari le prepară chiar fabrica „Nuxo”, nu conţine apă ca untul de vacă şi celelalte unturi artificiale. „Nussa” pentru bucătărie şi „Nussa” de casă — 136 - cuiii şi „Nussana” sunt de asemenea libiere în totul de orice sare de bucătărie, ceeăce face ca valoarea lor sanitară să fie şi mai mare. Xussa şi Nussana se află în pachete cartonate de 12 kgr. şi de 1/4 kgr. Lămuriri mai detailate în a-ceastă privinţă se poate cere dela Firma Xuxo-Werke Rothfritz & Co., Hamburg 15, cum şi importanta broşură No. 3641, care se trimete gratuit. La dorinţă se trimete şi adresele depozitelor noastre. Must de struguri şi de fructe. Dintre toate calităţile de must, cel mai bun este cel filtrat, sau cel conservat în sticle. Mustul' se păstrează nefermentat în felul următor: Se umple sticlele cu must, după ce s’a strecurat printr’o cârpă deasă de 2—3 ori, şi apoi se aşează, sticlele pline, într’un cazan sau căldare mare — după ce s’a aşezat pe fund puţine paie sau fân, aşa ca sticlele să nu fie direct pe fundul căldării, ci pe paie; — se umple căldarea cu apă, până la gâtul sticlelor. Se fierbe apoi în clocote 10 minute şi apoi se lasă sticlele puţin să se răcească, şi apoi se înfundează ermetic, cu plute noi şi cu smoală etc. — Mustul conservat cu salicin e vătămător. — 137 — L CONSERVAREA FRUCTELOR { h Şl A ZEMURILOR DE FRUCTE h C* $ Sterilizarea. Cea mai bună melodă de a conservă fructele în formă de compoturi, este sterilizarea în sticle speciale, ermetic închise, cu cerc de gumă şi care se cumpără în toate magazinele mari de sticlărie. Cu aceste sticle putem să conservăm ori cât de mult fructele în stare naturală, sau cu adaos de zahăr, după gust. De aceia, sterilizarea este preferabilă ori cărei alte metode de conservare. Numai cine crede că nu-şi poate permite să cumpere aceste sticle (cu toate că în câţiva ani îşi scot cheltuiala), acela să se mulţumească cu vechia metodă de conservare. Fructele mici ca cireşele, vişinele, prunele Rei-ne-CIaude (rengloate) se lasă cu codiţe mici, cele mari ca piersicile, caisele se taie mai întâi în jumătăţi, perele şi gutuile se curăţă şi se taie în sferturi, perele mici se pot lăsa întregi. Se pun — 138 — fructele în sticle, se umple cu apă cu zahăr, şi se lasă să fiarbă într’un cazan cu apă, în fundul căruia se pune paie, ca sticlele să nu fie prea a-proape de foc. Apa din cazan trebue să fie în aşa cantitate în cât gâtul sticlei să iasă afară. Trebuie lăsate să stea în apa care fierbe în clocote, mai mult ori mai puţin, după tăria fructelor. Tot aşa se procedează şi cu zarzavaturile. Fasolea verde trebuie mai întâi fiartă şi pe urmă pusă în sticle, căci altfel ocupă prea mult loc. Cu chipul acesta putem face conserve din toate verdeţurile pentru iarnă. Conservarea după moda veche. Dacă vrem ca fructele să se conserve mult şi bine nu trebue să le fierbpem în vase în care a fost vreun lucru gras. Din pricina acizilor fructelor să nu întrebuinţăm nici vase de fier sau de aramă, ci vase de pământ noi sau de fier bine smălţuite, cari trebue mai întâi puse pe foc cu apă rece şi lăsate să fiarbă bine. Lingurile, strecurătoarele, etc.. nu trebue să fi fost întrebuinţate la lucruri grase. De asemenea trebuie păstrată cea mai mare curăţenie la fiertul fructelor, E dela sine înţeles că in timpul când fier- — 139 — bem fructele nu mai trebue să se afle nimic pe maşină. Fructele fierte trebuie să fie acoperite cu zeamă şi după ce s’au răcit de tot, trebue să fie închise ermetic. Sticlele trebue să fie bine spălate apoi uscate la aer, înainte de a fi întrebuinţate. La astupatul sticlelelor să se întrebuinţeze dopuri de plută noi, bine opărite cu apă în clocote, apoi lăsate să se usuce bine. Peste dop se va pune un strat de smoală sau lac anume pentru sticle. Sticlele cari au gâtul larg se închid ermetic mai bine cu hârtie cerată. Lucrurile astfel conservate trebue ţinute la loc rece, uscat şi aerisit şi să fie păzite şi de lumina directă a soarelui precum şi de îngheţ. Jelă de mere. Mere zemoase le curăţăm de coadă şi floare şi le punem în apă rece. Pe urmă le aşezăm într’o căldare, le punem atâta apă ca să înoate şi le dăm să fiarbă bine. Strecurăm totul într’o pungă de flanelă şi lăsăm să se scurgă zeama într’un vas dedesubt. Zeama o trecem, fără a o turbură, prin pânză curată. Luăm pentru 500 de gr. 375 de gr. de zahăr bucăţi, dăm să fiarbă — 140 — / şi curăţăm de spumă. Turnăm zeama şi lăsăm tot să fiarbă până ce se ţine ca piftia. Puţină vanilie dă gust. e Marmeladă de cacadâr. Punem cacadâr curăţit în apă clocotită, şi-I fierbem bine. După ce am vărsat apa, îl turnăm în zahăr legal şi-l fierbem mestecând mereu, până ce se îngroaşe ca marmelada. După ce se răceşte, o punem în borcane de sticlă. Jel6 de smeură (foarte bună). Sfărâmăm smeură şi scurgem zeama prinţi’o sită ori prin flanelă. La o jumătate de kilo de zeamă punem 3/s de kilo de zahăr. Lăsăm să fiarbă puţin. Luăm de pe foc şi mestecăm zahărul încet. Ca să-l apărăm de a se arde trebue mestecat încet, pe urmă punem iar sa fiarbă până se face groasă Cevâ coacăze amestecate cu smeură face să fie jeleaua foarte limpede. ^ Fructe uscate. Fructele uscate la soare au gust curat. Dacă trebue să ne ajutăm de cuptor, atunci să ne ferim de fum. Primele, pe cât putem le uscăm la 141 — soare, coperilc c’o reţea, numai la urmă le dăm la căldura cuptorului. Fructe mai mari ca mere şi pere, le tăiem în patru, le curăţim dacă voim. Fructele boabe şi cireşele le uscăm, pe o pânză, întinse la soare. Le trebue căldură foarte slabă: la prea mare, sunt negustoase, mai ales zmeura. Fructele uscate se moae de cu seară, şi se fierb cu această apă, astfel ca să nu se piardlă zahărul din fructe. Marmeladă de trei soluri. Lămurim o jumătate de kilo de zahăr; după ce Fam muiat în apă şi în timpul fiertului, îl curăţim de spumă. Adăogăm o jumătate de kilo de zmeură, o jumătate de kilo de cireşe, cu tsâm-burii scoşi şi cu ceva zahăr pisat. Fierbem lot până ce zeama e îngroşată. jjf Mure fără zahăr fierte în sticle. Pentru aceasta luăm boabe coapte, le punem în sticle, le aşezăm într’o căldare cu apă pe al cărei fund am aşternut pac. Facem foc bun, o jumătate de ceas; lăsăm să se răcească; fructele scăzând, umplem sticlele cu fructe din alte sticle, le astupăm bine, le cernim şi le punem în pivniţă la întuneric şi răcoare. — 142 - Mure sau smeură în altfel. Boabele le fierbem fără apă; le mestecăm des, luăm zeama să nu fiarbă prea tare. Le punem în sticle curate pline. Când sunt reci, astupăm, legăm dopul şi punem la întuneric în pivniţă. In loc să astupăm, putem pune apă peste zmeură; să fie gâtul plin; o schimbăm des, astfel le apărăm 'de stricăciune. Afine. Le spălăm şi după ,ce le-am sbicit bine pe o sită, le curăţim ,de cozi. La o jumătate de kilo de afine, punem o jumătate de kilo de zahăr, îl muiem în apă şi (îl fierbem până se leagă bine; punem boabele şi lăsăm (să fiarbă, scoatem boabele cu lingura cu (găuri şi lăsăm siropul să mai fiarhă, pe urmă mestecăm jşi le punem în borcane. Coacăze. . Se spală fructele bine, se curăţă de cozi şi se lasă să se scurgă pe o sită. La Va kgr. coacăze se ia Va kgr. zahăr. Zahărul se moaie în apă şi se pune să fiarbă până se leagă. Apo'. băgăm în el coacăzele, lăsându-le să fiarbă, dar — 143 — să nu se fărâme. Se scot apoi cu lingura de strecurat (de spumă) şi se lasă zeama să se mai lege, se amestecă iar împreună şi se pun în sticle. Tot aşa se prepară şi agrişele. Coacăzele şi agrişile se mai pot prepara în sticle, fără de zahăr, ca afinele. | GELATINE, MA6IUNURI $1 MARMELADE I Gelatină de mere (beltea). Se curăţă floarea şi coada merelor cari se pun numai decât în apă rece. Apoi se scot şi se pun într’un lighian curat, se toarnă peste ele atâta apă până plutesc şi le lăsăm să fiarbă şi să se moaie pe un foc nu prea mare. Se toarnă apoi zeama printr’o pungă de flanelă şi se strânge într’un vas pus dedesupt. Zeama aceasta o turnăm, fără să o scuturăm, printr’o pânză curată, o strecurăm* cu băgare de seamă. Apoi la 50C de gr. zeamă se ia 375 gr. zahăr. Punem zahărul să fiarbă cu puţină apă, îl cu- — 144 — răţim de spumă, turnăm apoi peste el zeama şi se fierbe atâta până ce cade în bobiţe de pe lingura cu care am ridicat-o. Gelatină de coacăze. Se pregăteşte ca mai sus. Cum materia gelatinoasă se află în coji şi se pot întrebuinţa cojile cari rămân dela compot. Gelatină de coacăze. ~ ■ • j ■ - ■ * Se pun boabele de coacăze într’o oală mare, sc face la mijloc o adâncitură în care se pune puţină apă şi se pune vasul să fiarbă. Când toate boabele au pleznii, se strecoară zeama printr’o pânză şi se fierbe cu zahăr — 1 kilo zahăr la \ kilo zeamă — până ce e legat bine. Gelatină de smeură. Zmeura se stoarce şi zeama se strecoară printr’o pânză, lai V» kgr. zeamă se ia 375 gr. zahăr. Se lasă zeama puţin să fiarbă, apoi se adaogă cu încetul zahărul pisat. Ca să nu se arză, amestecăm încetişor. Apoi lăsăm zeama să fiarbă domol, până când gelatina începe să se îngroaşe. Dacă amestecăm în zmeură câteva boabe de coacăze albă, gelatina se face limpede. — 145 — Umplutură de cireşe. Se curăţă de coji şi sâmburi 2 kgr. de cireşe negre, dulci, apoi se topeşte V2 kgr. zahăr, se bagă cireşele înăuntru şi se fierbe împreună până când zeama se îngroaşe de tot. Compot de dovleac. Se taie dovleacul în bucăţele mici, pătrate şi se lasă să stea 48 de ore în apă, cu zeamă de lămâie. Apoi se fierbe cu puţină apă, zahăr iu greutate pe jumătatea dovleacului, so scoate spuma, se toarnă înăuntru dovleacul şi se adaogă din apa cu zeamă de lămâie atâta cât se acopere dovleacul. Se lasă să fiarbă până ce dovleacul ajunge străveziu de lot. Se adaogă şi puţină vanilie şi se toarnă compotul în oale astupate pe care le punem în pivniţă. Ii o garnitură excelentă la toate felurile de turle şi plăcinte. Umplutură amestecată. Se limpezeşte 1/2 kgr. zahăr, punându-1 cu puţină apă la foc, şi în timpul fiertului se scoate mereu spuma cu lingura. Apoi se aruncă în zahăr 1/2 kgr. fragi, kgr. coacăze şi 7s kgr. cireşi iară sâmburi şi încă puţin zahăr pisat. — 146 — Se lasă să fiarbă până ce zeama se îngroaşe de fot. Marmeladă de caise. Se curăţă caisele, după ce au fost opărite cu apă clocotită, se scot sâmburii şi se ia aceiaşi măsură de zahăr care se pune astfel: un strat de caise, un strat de zahăr şi se lasă să stea până ce se topeşte tot zahărul. Apoi se fierbe a/* de ceas şi se toarnă fierbinte în borcane. Când se face pe marmeladă o pieliţă îngroşată, se leagă borcanele Ia gură, cu hârtie de pergament care s’a udat în apă şi iar s’a uscat. Marmeladă de cireşe. Curăţim 2 kilo de cireşe negre, de coade; le scoatem sâmburii, topim o jumătate de kilo de zahăr, punem cireşele şi fierbem până se leagă. Prune. Tăem prune coapte fără de sâmburi şi le fierbem fără zahăr şi fără de apă. Le turnăm 5n urcioare de piatră, le astupăm bine cu ceară. Nu fcrebue să răsufle pe nicăeri căci se strică. — 147 — Compot simplu de prune. Punem prune bune, nevătămate, cu coaja şi sâmburi în zahăr clocotit: fierbem un moment şi le tratăm ca pe cele de mai sus. In anii când se fac prune, se poate face cât de mult. ' Magiun de prune. Spălăm şi scoatem sâmburii la prune, le punem într’o căldare spoită, le fierbem 8—9 ceasuri, mestecând mereu. După 4—5 ceasuri, le punem la fiecare baniţă de prune câte treizeci de nuci cu coaja lor cea verde. Dacă voim "a aveâ un magiun mai delicat, atunci înainte de a pune nucile, dăm fiertura printr’un ciur, ca să râmâe coaja afară. Altfel de fabricare şi mai simplă e să le fierbem cu sâmburi. După ce am turnat magiunul în oale de pământ le punem în cuptor ca să prindă coajă. Pe urmă punem ceară deasupra, dacă voim să o păstrăm mai mult. Putem fierbe în magiun si pere curăţite de sâmburi şi de coaje. Afine roşi. Afinele coapte mai târziu sunt cele care se păstrează mai bine. Cumpărăm numai coapte — 148 — mari, roşii închise, le alegem, le spălăm şi punem pe un ciur să zbicească. L’a 6 kilo de afine, luăm patru kilo de zahăr bucăţi, îl muein în apă şi îl fierbem într’o oală de lut; turnăm 'a-finele, le lăsăm să fiarbă, mestecând încet, şi le turnăm în oala de piatră. Rencolde. Aşezăm fructe bine coapte în farfurii late; turnăm zahăr legal şi lăsăm să stea o zi. Fierbem zeama, turnăm iar peste fructe şi lăsăm 24 de ceasuri; a treia zi repetăm iar şi lăsăm să fiarbă puţin fructele; turnăm cu băgare de seamă în sticle după ce se răcoresc. La 100 de grame de fructe se socoteşte 80 gr. de zahăr. Fructe uscate. Fructele uscate la soare au totdeauna gust mai bun. Dacă însă trebue să recurgem la cuptor, treime să băgăm de seamă să nu se usuce prea repede şi să nu străbată cumva fumul în cuptor. Prunele e bine să le uscăm pe o platformă pusă la soare şi la aer. In cuptor e bine să le băgăm numai când sunt aproape uscate. Merele şi perele se taie în sferturi; cine vrea poate să le şi cureţe de coajă. Cireşele, coacăzele, agre-şele şi toate fructele cu boabe mici se pun să se — 149 — usuce pe pânza la soare şi numai pe urmă se pun în cuptor pe împletitură de nuele: au ne-voe de o căldură foarte domoală. Dacă e prea mare, căldura, îşi pierd gustul. Toate fructele uscate trebue să se lase în apă cu o seară înainte şi să se fiarbă pe urmă în a-ceiaşi apă; prin această procedare se desvoltă toată dulceaţa din fructe. Siropuri de fructe. Boabele — de coacăze, zmeură, afine, fragi, ele. — se pun într’o oală mare în care se toarnă apă ca să acopere fructele. Se pune să fiarbă. Când toate boabele au plesnit, strecoară zema printr’o pânză. La fiecare kilogram de zeamă se ia */4 kgr. zahăr care se pune cu zeama pe maşină să se încălzească, dar să nu fiarbă. Cu zeama aceasta se umplu sticluţe, să mai rămâe 8 centimetrii până la gură, şi se astupă bine. Cele mai bune sticle sunt cele cu închizătoare sistematică şi guma dela dop trebue să se fiarbă bine şi să se usuce, înainte de întrebuinţare. După aceea se pun sticlele într’un cazan cu tărâţe de lemne până la gâtul sticlelor şi se încinge cazanul până la punctul de fierbere, ţinându-se astfel 30 de minute. — 150 Must de struguri fără alcool. Se ia must proaspăt, se toarnă numai decât în sticle şi le sterilizăm, aclică le fierbem, astupate, într’un vas cu apă, la o temperatură de 65 grade Celsius. Temperatura nu trebue să fie nici mai joasă nici mai urcată de oarece în primul caz nu se omoară ciupercile cari produc fierberea vinului, iar în al doilea caz se turbură zeama. Principalul este ca între presarea mustului şi sterilizarea să nu treacă mai mult de 1/2—1 ceas, căci altfel se desvoltă drojdia şi mustul nu se mai poate ţine. După ce mustul astfel obţinut stă 1- 2 luni, se aşează drojdia la fund. Cine vrea poate sâ-1 întrebuinţeze astfel, turnându-1 cu băgare de seamă. Cine vrea însă să-l aibă curat, îl strecoară încetişor după 2 luni şi-l pune din nou să se sterilizeze. Tot aşa se poate face şi must de mere. Băuturile acestea sunt nu numai o excelentă băutură ci şi un medicament întăritor şi producător de sânge. Este un adevărat isvor de putere pentru copiii mici, pentru anemici, convalescenţi şi bătrâni. Orice gospodină este bine să-şi facă provizii din aceste musturi. — 151 — 1 COMPOTURI I 0 Cireşi. La 100 gr. de cireşi dulci sau acre, zămoase, se socoteşte 80 gr. zahăr. După ce zahărul s’a lopit pe foc, lăsăm cireşele să fiarbă în el cam zece minute, se scot apoi cu lingura de strecurat şi le punem înapoi, după ce zahărul a mai fiert alte 10 minute. Când s’au răcit puţintel, să turnăm cu băgare de seamă în sticle sau borcane pe cari Ic închidem deabea când compotul este rece de tot. Gutui. Fructele se curăţă, se scot sâmburii şi se taie în felii, se pun pe foc cu puţină apă şi zahăr — la fiecare 100 gr., fructe se socoteşte 75 gr. zahăr. îndată ce s’au muiat gutuiie, le scoatem, se fierbe zeama ca să se mal îngroaşe, mai băgăm gutuile să dea câteva fierturi şi se pun apoi în sticle. - 152 ~ Reitie-Claude (Rengloate). Se aşează fructele cu partea deschisă pe unde li s’a scos sânţburile, în sus, pe o strachină puţin adâncă şi largă şi le lăsăm să stea 24 de ore acoperită cu zahărul topit. Se fierbe apoi zeama şi-o turnăm iar peste fructe, lăsându-le 24 de ore. A treia zi se repetă fierberea zemei, se bagă fructele în ea ca să dea câteva fierturi, se umplu sticlele cu băgare de seamă şi după ce s’au răcit complect le astupăm. La fiecare 100 gr. Kcn-glote se socoteşte 80 gr. zahăr. Piersici. Se opăresc puţin cu apă piersicile tari şi cari nu-s destul de coaple, li se scoate coaja, se taie în jumătăţi şi se procedează ca şi la rengloate. Caise. Se procedează tot ca la piersice, se poate face însă compotul şi cu fructele cu coajă; sâmburii însă ţrebue să fie scoşi. Pere. Perele mici se lasă întregi, cele mari se taie in jumătăţi ori în sferturi; se curăţă şi se fierb — 153 — în zeamă groasă de zahăr. Când sunt moi se scot, se mai lasă zeama să se îngroaşe, şi se toarnă peste pere, în sticle. Căpşuni. Din pricina frăgezimii lor aceste fructe trebue să dea numai o fiertură în zahăr. Ele se fac mai bine prin metoda sterilizării, căci altfel cu greu se pot ţine multă vreme. Prune fără coaje. Se scufundă prunele în apă clocotită şi cu chipul acesta li se scoate foarte uşor pieliţa albăstrie. Apoi se pun în zeama legată de zahăr şi le lăsăm cu sâmburii în ele, să se moaie în zeamă, fără a o mai fierbe. Se scot apoi uşor cu lingura de strecurat, se pun în sticle, se mai fierbe sosul să se îngroaşe, se toarnă peste prune, şi 'după ce s’au răcit de tot, se astupă sticlele sau borcanele bine cu hârtie de pergament. Afine cu pere. Se caută pere zemoase şi dulci, se taie în jumătate, dar de-a latul, se curăţă sâmburii şi se spală. Apoi se pune pe foc 2 kgr. afine cu — 154 — Va kgr.: zahăr şi se fierb până sunt moi, se scot afară cu lingura de strecurat, se bagă perele în zeamă şi se fierb, dar nu prea moi. După ce s’au răcit de tot amestecă perele cu afinile şi pune-le în sticle. AHne fără zahăr în sticle. Să se ia fructe coapte bine, umple sticle cu gâtul larg, pune-le neastupate într’un cazan cu apă rece şi pe fund cu fân. Se lasă să fiarbă o jumătate de oră apoi se scoate cazanul dela foc şi se lasă să răcească cu sticlele în el. Cum a-finele se micşorează la fiert aşa că sticlele rămân goale, se toarnă dintr’una din sticle in celelalte, să rămâie goale de 2 degete. Apoi se astupă, se pecetluesc şi se păstrează în pivniţă la loc .întunecos. — 155 — f SFATURI PENTRU FIECARE LUNA { v f TREBURILE DIN IANUARIE Staturi. E luna cu nopţi lungi şi zile scurte. Pe Unde se află vre un cărturar, e foarte bine de u-şi procură (comanda) Sfânta Scriptură (Noul Testament)) „Marea Luptă”, „Patriarchi şi Profeţi” Cugetări de pe muntele Fericirilor”, „Vieaţa lui Isus”, „Pildele Domnului Hristos”, „Pe urmele Marelui Medic”, etc. unde se află de vânzare la adressa Editura „Păzitorul Adevărului” Bucureşti Căsuţa Poştală 45. Ear pentru o mai bună plegere a cărţilor a se cere preţul curent care 'va fi trimis ori şi cui gratis. Sunt cele mai bune şi mai creştineşti cărţi traduse din limbi streine. Ele conţin un raport între sufletul omului şi între Dumnezeu. Citite în fiecare zi, sfaturile şi învăţăturile culese va produce bucurie, pace şi linişte sufletească. 156 — Fiind că toţi depindem de ajutorul lui Dumnezeu, trebue ca fie care a ne reînoi puterile noastre prin rugăciune în fie care zi, dimineaţa la amiazi şi scara. Gospodarul prevăzător mai inspectează cele unelte de câmp, bătând ici un cui, dincolo dre-gând o roată. Vitele bine îngrijite, să nu iasă slăbite din iarnă, iar grajdul se curăţă şi aeriseşte. Se încearcă seminţele sănătoase, punând câteva din ele să încolţească fie în muşchiu sau 'hi-sip umezit. Pe straturile de lângă casă se pune găinaţul de pasăre ori cenuşa spre îngrăşarea lor. TREBURILE DIN LUNA LUI FEBRUAR Sfaturi» Munca e şi acum inai mult in casă. Să cercetează Sfânta Scriptură în fiecare dimineaţă şi seară. A se ţine în minte pentruca să nu rse neglijeze rugăciunea. Copii trebuese învăţaţi de mici a respectă a iubi şi a se ruga lui Dumnezeu. Vitelor le trebue mâncare mai bună, urluială cu sare. Oile trebuese păzite, de frig, şi mai bine hrănite ca să dea miei sănătoşi. 157 - Grădina de zarzavaturi. Cătră sfârşitul lunei prin unele părţi din Ţară, începe sămănatul în răsadniţe şi chiar şi în straturi. Usturoiul şi salata pot ii puse mai de vreme. Când timpul nu e aspru, se taie crengile uscate la pomi se sapă la rădăcină în jurul trunchiului, se adună frunzele de li se dă foc: se curăţă pomii de omizi. TREBURILE DIN MARTE Sfaturi. In această lună se îngrămădesc multe din-tr’o dată. E luna cea mai grea din an. De a-ceea nu lăsă pe mâine ce poţi face astăzi. Niciodată nu începem la lucru dimineaţa până nu cerem în rugăciunile noastre ajutorul lui Dumnezeu cu ai familiei împreună. Cercetăm câteva rânduri din Sfânta Scriptură şi ne rugăm. Ear seara la fel mulţumim lui Dumnezeu pentru ajutorul dăruit. Gospodăria cere muncă de furnică. In luna aceasta este toiul muncii. Se lac straturile; se sapă bobul, mazărea, se plantează harbagica şi — 138 usturoiul. In reşedinţa de gunoi se seamănă castraveţi şi ardei. Pomii se altoesc, alţii se răsădesc. Cine are în grădină caişi ori zarzări, cari înfloresc de timpuriu, îi păzesc de brumă în felul următor: Se adună gunoae uscate şi spre ziuă să dă foc astfel fumul împiedică bruma. Grija cea mai mare este împotriva omizilor. Scăpate la frunză aduc prăpăd. Vitele scoase la câmp, să nu se lase afară după ce soarele apune şi prinde a cădea rouă. Ovăsul se seamănă aproape în spuma omătului dar şi semănatul orzului şi al grâului de primăvară să nu întârzie dacă vremea e bună. Grâul de toamnă să tăvălugeşte, semânţa de porumb se cearcă dacă n’a degerat, se seamănă lucerna, ovăzul şi măzărichea. TREBURILE DIN APRIL Sfaturi. Datoria noastră este de a munci, ear belşugul şi binecuvântările depind de Dumnezeu. De-jgceea să nu treacă zi ca să nu mulţumim Lui şi Să-D rugăm pe el pentru ocrotirea Sa cea pârin- 159 — tească. Pe paginile Sfintei Scripturi stă ascunsă această binecuvântare. Grădina de zarzavat începe să dea cele dintâi roade. Usturoiul e măricel, ear mărarul şi pătrunjel verde. Semeni acum ridichea de lună. Către sfârşitul lunei se semănă fasolea, bostanii (dovleci). Tot pe atunci să răsădesc castraveţi şi pătlăgele roşii semănate tn răsadniţă. Paza împotriva brumei care cade uneori târziu, omidele stârpite. TREBURILE DIN MAI Sfaturi. Ţinem în minte legăluraa noastră cu Dumnezeu prin cititul Sfintei Scripturi şi rugăciune. Grădina de zarzavat e în toi. Nu trebue de lăsat plivitul, ca să nu năpădească buruienile pe straturi. Când nu e ploaie, răsadurile tră-b'uesc udate cătră seară. Acum începe să se răsădească şi varza )curechiul( udându-se în fiecare seară. Grija cea mai mare în luna aceasta este stâr-pirea cărăbuşilor cari sunt tot atât de răi ca şi Omizile. Se scutură copaci dimineaţa când simt amorţiţi şi cad lesne. Găinele îi vor aduna. Pomi sădiţi din nou se sprijină în potriva vântului ear copacii mai mari se curăţă de crengile uscate. Cine n’a semănat porumbul până la jumătatea lunei nu mai vede roade. Cătră sfârşitul lunci se începe cositul fânului, şi să pliveşte grâul de buruieni. In luna aceasta se culeg buruienile de leac, cum e muşeţelul. TREBURILE DIN IUNIE Sfaturi. Se usucă vişine şi cireşe şi păstăi de fasole tânără. In grădina de zarzavaturi se continuă cu u-datul mai mult spre seară şi cu plivitul, se ridică pătlăgelele roşii, ca să nu cadă la pământ de greutatea rodului. Să răsădeşte varza de toamnă, iar la castraveţi li se rup vârfurile ca :să dea mai mult rod. — 161 — TREBURILE DIN IULIE Sfaturi. Din ce ţn ce creşte grija penlm iarnă; se usucă până şi cele pădureţe. Se strâng ciuperci din pădure uscându-se la soare înşirate pe aţă. Rând pe rând se culege roadele din grădina de zarzavat. Se usucă frunzele de mărar şi pătrunjel, se strâng seminţe de tot felul chiar şi de flori în săculeţe de hârtie cu însemnarea felului. Se înlătură fructele stricate şi viermănoase, partea ceg bună se taie felii şi se usucă la soare pentru iarnă. TREBURILE PENTRU AUGUST Sfaturi. Se ^pregăteşte pivniţa pentru primirea zarzavaturilor de toamnă, mucigaiul se înlătură prin pucioasă. Se tmlege mazăre iar morcovi se răresc. Se culege ceapa să fie bine uscată. Pătlăgelelor roşii li se curăţă ramurile noui ca *să vie hrana in fructe. Se seamănă salată şi spanacul de iarnă. începe culesul merelor şi a perelor timpurii. 6 — 162 — TREBURILE DIN SEPTEM&RE Sfaturi. In pivniţă şi beciuri se aşează cu orânduială. în nisip, zarzavaturile pentru iarnă. In luna a-ceasla se 'culeg cele mai multe zarzavaturi, se culeg poamele toate. Pomi se curăţă de muşchiu cu o perie aspră. Se fierbe poama de ‘strugure se face inajun şi siropuri. TREBURILE DIN OCTOMBRE Sfaturi. Se culege ee a mai rămas în grădina de zarzavaturi, afară de varză care rămâne îmbrăcată biije. Straturile ide zarzavaturi semănate pentru primăvară se acopere cu frunzar. Nucile se bal Se sapă pomii la rădăcină, împrejurul celor vineri, se îngrămădesc scai şi spini să nu fie roşi de iepuri. ! t — 163 — TREBURILE DIN NOEMBRE Sfaturi. Cu zarzavaturile s’a isprăvii, se mmai culege varza, şi ultimele pătlăgele sbârcile de brumă. E luna cea mai potrivită pentru sădirea pomilor. Cei bătrâni se curăţă de vreascuri, se perie cu perie de sârmă pe Irunehiu. TREBURILE DIN DECEMBRIE Sfaturi. Viaţa se restrânge mai mult în easă, se ocupă fie care mai mult cu cititul. In alegerea cărţilor de citit se recomandă Sfânta Scriptură sau ('Biblia) aci găsim scris că sărbătorile cari sc încep sunt urămăşiţe dela păgâni pe cari le-a adoptat mai târziu creştinii. E bine a se aduna multă zăpadă în jurul pomilor. 1 TABLA DE MATERII Capitolul. Pag. Prefaţă................................................... 5 Spre Lămurire!............................................ 7 Supele. . . > ........................................... 22 Legume .............................................. . 27 Diferite mâncăruri de cartofi. . . ..... 37 Mâncări de cartofi................................... . 41 Pilafuri ............................................... .50 Leguminoase............................................. 55 Salate (nefierte).........................................66 Salată de zarzavaturi (fierturi). ...................... 78 Făinoase şi prăjituri; 82 Plăcinte (clătite)........................................85 Sossuri (maioneze)................................... . . = 89 Fructe....................................................93 Nucile................................................... 99 Băuturile. .......................................... . 101 Prepate de mânjit pâinea . . i...........................109 Alimente naturale (nefierte)........................... 111 Alimente naturale pentru prânz...........................114 Câteva reţete pentru mămăligă................... . . . . *19 Mâncare naturală pentru seara ...........................125 Must de fructe. ....................................... 127 Diferite sfaturi. . ................................... 129 Untul de nucă............................................135 Conservarea fructelor şi zămurile de fructe..............137 Gelatine, Magiunuri şi marmelade.........................143 Compoturi.............................................. 151 Sfaturi pentru fiecare lună............................. 155 In editura „PĂZITORUL ADEVĂRULUI", cu sediu! în Bucureşti, Str. Vasile Gherghel No. 87, se află de vânzare cărţi, broşuri, reviste şi diferite explicaţiuni cu caracter religios, moral, educativ şi evanghelic. Se mai publică pe larg semnele timpului cari sunt înainte mergătoare la a doua venire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, sfaturi practice pentru creşterea copiilor pentru păstrarea sănătăţi, pentru viaţa conjugală şi pentru apărarea bunului mers în familie. Toate comenzile de cărţi se vor adresa : Editura „Păzitorul Adevărului", Bucureşti, Căsuţa Poştală 45. Preţul curent: Lei „Marea Luptă" de E. G. Whârtie velină leg., 835 pag. . 550 i» » » vel. broşat „ „ . 350 „ „ „ „ „ semi vel. broşat. 8 5 p. 300 „Patriachi şi Profeţi" de E. G. W., leg., 885 pag. ... 400 „ „ * „ „ broşat, 885 pag . . 300 „Pildele Domnului Isus Hristos" de E. G. W., ieg., 400 p. 180 » » y> jj » r broşat „ 120 „Viaţa lui Isus" de £. G. W.t legat, 550 pag............250 » v v » » coaie, „ „ 150 „Pe urmele Marelui Medic" de E. G. W.f sub tipar . . „Cugetări de pe Muntele Fericirilor" de E G. W. . . . 50 „Cumpătarea creştină" de E. G. W......................... 45 „Slujitorii Evangheliei" „ „ ..............200 „Mărturi pentru comunitate" ............................ 60 „Explicarea apocalipsului".............................. 15 „Imnuri creştine"....................................... 50 „Redeşteptări şi reformaţiuni"........................... 6 „Timpul şi lucrarea".................................... 10 „Principii de credinţă".................................. 10 Se pot procura contra-ramburs sau trimiţându-se costul înainte* || PRIMA EDIŢIE ROMANĂ 4* iM--n"iaJ editată de Editura „Păzitorul Adevărului". Bucureşti Bucătăria Vegetariană Să ne întoarcem la hrana sănătoasă şi preţioasă, care a fost dată omului la început, să ne exercităm în aceasta, şi să caute a deprinde şi pe copii cu această I Carte (Facerea) 1,29 Preţul 30 Lei Motto : A îngriji corpul cu alimente gustos pregătite şi întăritoare, este una din primele datorii ale unei femei gospodine. „Pe urmele Marelui Medic", r * ACADEMIEI *