v." )ok Bl'.o25"
32
EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ALBA IULIA
Coperta faţa: - Mârturii ale legiî strămoşeşti: mitra, crucea, clrja arhiereasca; cei trei tineri de la stejarul Mamvrî, reprezen-tînd Sf. Treime; Donariul de la Biertan (sec. IV) dovada vechimii creştinismului în Dacia; Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Constantin Brîncoveanu ctitori de aşezăminte bisericeşti şi culturale, mari precursori ai unităţii naţionale; Sf. ierarhi llie lorest şi Sava Brancovici, apărători ai Ortodoxiei din Transilvania, în sec. al XVII-lea, canonizaţi în 1955, în catedrala Reîntregirii.
- Vechea Mitropolie din Alba lulia (reconstituire).
Coperta spate: - Catedrala Reîntregirii, reşedinţa şi incinta Episcopiei din Alba lulia, ctitorite între 1921—1922 în amintirea vechii Mitropolii a Transilvaniei, distrusa la 1713, reînfiinţatâ ca scaun episcopal dupâ 275 de ani, în 1975".
BUCOAVNA
BALGRAD
1699
EDIŢIE CRITICĂ TIPĂRITĂ DIN INIŢIATIVA
ŞI
CU BINECUVÎNTAREA
P. S. EMILIAN
EPISCOP AL ALBA IULIEI
1989
* (Mäfc&ratöt»i: Pr. Prof. Drl TEODOR BODOGAE
1 Pr. Prof. Dr. DUMITRU CĂLUGĂR Dr. MIHAI GHERMAN Dr. ANTON GOŢIA Dr. EVA MÂRZA Dr. IACOB MÂRZA
Prezentarea artistică şi grafică: GH. MATEI
BUCOAVNA DE LA BALGRAD 1699
Ediţie critică
P. S. Episcop EMIL IAN, Cuvînt înainte, Cadrul
istoric-cultural.................................. 5
Dr. IACOB MÂRZA şi Pr. Prof. Dr. DUMITRU CĂLUGĂR, însemnătatea didactică a Bucoavnei
de la Bălgrad (1699)............................ 25
Pr. Prof. Dr. TEODOR BODOGAE, Dimensiunea
spiritual-religioasă a Bucoavnei de la 1699........ 43
Dr. ALIN MIHAI GHERMAN, Dr. EVA MÂRZA, Studiu filologic............................ 73
Dr. ANTON GOTIA, Studiu lingvistic (Note de
limbă) ........'.............................. 94
Dr. ANTON GOŢIA, Notă asupra ediţiei.......... 121
Dr. ANTON GOŢIA, Dr. A. MIHAI GHERMAN, Dr. EVA MÂRZA, Textul Bucoavnei în facsimile după ediţia originală 1699; alte imagini reprezen-
tînd foi de titlu de la tipărituri vechi etc........... 131
Dr. ANTON GOŢIA, Textul transcris al Bucoavnei .......................................... 131
Dr. A. GOŢIA, Dr. A. MIHAI GHERMAN şi
Dr. EVA MÂRZA, Glosar şi indice de cuvinte .... 264
EMILIAN Evêque d'Alba lulia,    Avant propos traduit par Maitre de conférences, Dr. Ioan Baciu 292 Dr. IACOB MARZA L'abécédaire de Bălgrad, 1699
Edition  critique Résumé .................... 312
F. His HOLINES EMILIAN Bishop of Alba lulia
Foreword .................................. 328
Dr. IACOB MARZA Bucoavna from Bălgrad, Criticai Edition Summary  Translated  by RODICA
RAFIROIU ................................ 344
F. EMILIAN, Bischof von Alba lulia, Vorwort.... 355 Dr. IACOB MARZA, Die Bucoavna von Bălgrad, 1699, Kritische Ausgabe Verfasst  übersetzt Dr. ELENA CERNEA. Zusammenfassung .......... 377
ABREVIERI FOLOSITE
CUVÎNT ÎNAINTE
DOOM = Dicţionar,   Ortografic,   Ortoepic şi Morfologic
B = Bucoavna
P.G. = Patrologia Greacă
C.R.V = Cartea Românească Veche
B.R.U = Bibliografia Românească veche
B.A.R = Biblioteca Academiei Române
G.B.D       Baza   dialectală  a românei literare
hM    . = Limba Română
Cu ajutorul lui Dumnezeu, scoatem azi o veche carte românească: Bucoavna adică abecedarul, de fapt primul abecedar românesc cunoscut, ieşit din teascurile tipografiei Mitropoliei din Alba Iulia în anul 1699. Menirea de atunci a acestei cârti — şi credem că şi de acum — e subliniată chiar pe coperta cărţii: „să deprindă pe copii cu învăţătura de carte".
Dacă ne gîndim că Bucoavna era aproape ultima tipăritură dintr-un şir întreg de cărţi de zidire sufletească, intrucît la scurtă vreme după apariţia ei se petrecea actul dureros de înstrăinare silnică a unei părţi a românilor transilvăneni de credinţa lor strămoşească, e de la sine înţeles interesul cu care vor urmări-o copiii şi oricare din fiii credincioşi ai Bisericii româneşti.
Cititorii acestei cărţi vor putea înţelege mai bine semnificaţia ei creştinească şi românească şi în mod deosebit credincioşii care fac parte din Episcopia de Alba Iulia, acum, cînd s-au împlinit treisprezece ani de cind a fost readusă la viaţă această Eparhie. Bucuria lor va fi sporită şi mai mult dacă se ţine seama că retipărirea acestei cărţi într-o ediţie critică nu este o apariţie singulară în Eparhia de Alba Iulia, ci ea se adaugă retipăririi unei luminoase mărturii de unitate prin limbă a tuturor românilor, cuprinsa în Noul Testament din 1648 al mitropolitului Simion Ştefan, tipărit sub oblăduirea aceluiaşi aşezămînt de afirmare românească şi ortodoxă care a fost vechea Mitropolie a Bâlgradului.
5
Ne stăruie şi acum în minte cuvintele repetate de doi „arhimitropoliţi" ai Bălgradului: Ghenadie II (1627—1640) şi Ilie Iorest (1640—>1643), care mărturiseau în predoslovia Evangheliei cu învăţătură, la care lucraseră amlndoi în anii 1640—1641 că: „foarte se jăluiau preoţii cerînd această carte să fie de învăţătură creştinilor", după care adaugă şi unul şi altul că în felul acesta „foarte ni se îndulci inima şi mă bucurai dirept înţelegînd că se întăreşte legea creştinească şi credinţa dumnezeiască". Aceste gînduri şi simţăminte ne îndeamnă şi pe noi, ca episcop de Alba Iulia,să cinstim memoria şi jertfelnicia mucenicească a acestora precum şi a multor înaintaşi potrivii îndemnului Sf. Apostol Pavel care zice: „aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvîntul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viata si le urinaţi credinţa" (Evr. XIII, 7).
Prin retipărirea Bucoavnei, încercăm să aducem credincioşilor de azi cuvînt de mingîiere şi de întărire în credinţă prin acest „lucru dumnezeiesc", cum numeau cei doi vlădici amintiţi cuvintele de tălmăcire ale Sf. Evanghelii, împli-nindu-se totodată învăţătura Sf. Scripturi: „Cuvîntul era lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume" (In- I, 9).
De fapt, pentru un ierarh rămîne o îndatorire de căpetenie aceea de a învăţa şi a propovădui cuvîntul lui Dumnezeu, potrivit poruncii Mîntuitorului: „Mergîncl învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă" (Mt. XXVIII, 19). Cine poate să nu fie pătruns pină în adincul fiinţei de cuvintele rostite de Sf. Pavel, Apostolul neamurilor: „amar mie dacă nu voi propovădui" (ICor. IX, 16), sau de cutremurătoarele cuvinte: „dacă noi sau înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o să fie anatema !" (Gal. I, 9).
Prin lucrarea noastră ne străduim să aducem in actualitate învăţăturile pe care ni le-au vestit altădată înaintaşii noştri.
S-ar putea ca mesajul şi metoda de lucru a „deprinderii copiilor la învăţătura de carte'' de care vorbeşte Bucoavna de la 1699 să pară unora ca un început mult prea modest
faţă de progresul zilelor noastre, mai ales cînd ne gîndim că la alte popoare învăţătura de carte era pe vremea aceea mult mai avansată.
Nu trebuie uitat însă că, în decursul veacurilor în care unele popoare şi-au construit impunătoarele lor catedrale, sau palate strălucitoare, poporul român, aflat în „calea răutăţilor," a trebuit să înfrunte cu preţul vieţii, vreme de aproape un mileniu, migraţia atîtor neamuri şi primejdia invaziilor tătare şi otomane; în plus, pentru timpul acela, creaţiile culturale şi credinţa lor despre lume si viaţă, aşa cum au fost ele realizóle de poporul român, nu sînt cu nimic mai prejos decît ale altor popoare din sud-estul european, ci, dimpotrivă, sînt dintre cele mai reuşite, în pofida tuturor vicisitudinilor istorice.
Ca să înţelegem mai deplin starea de spirit a epocii,
precum şi semnificaţia pe care o dobindea Bucoavna de la
1699, e necesară o privire asupra cadrului istorico-politic şi
cultural al acelor vremuri, pentru a fi puşi în luminaşi alţi
factori care au determinat apariţia acestei cărţi.
*
Ceea ce caracterizează istoria principatului Transilvaniei în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea şi începutul secolului următor este situaţia de criză, care îi afectează întreaga viaţă economică, social-politică şi chiar spirituală. „Este perioada —■ arăta acad* Ştefan Pasen — cind marea nobilime a reuşit să acapareze cu totul guvernarea, reducind autoritatea princiară la simplul rol de executantă a voinţei nobilimii. Situaţia era cu atît mai gravă cu cit in această vreme îşi măsurau puterile, cu scopuri cotropitoare, cele două state dornice de cuceriri: Imperiul otoman şi cel habsburgicu. După cum se ştie, de peste 150 de ani Transilvania avea un statut de principat autonom sub suzeranitate turcească, de altfel ca şi Moldova şi Ţara Românească, situaţie pe care şi-o menţinea la mijlocul secolului al XVII-lea cu preţul alegerii unui principe devotat şi supus Porţii, în persoana lui Mihail Apafi (1661-^1690). Politica internă a principatului se defineşte, pe de o parte, prin întărirea continuă a puterii economice şi politice a nobilimii, iar pe de alta, prin preocuparea, atît a principelui cit şi a nobilimii reformate, de a converti la calvinism pe românii ortodocşi din Transilvania.
6
7
încercările de atragere a românilor la Reformă, vechi de pe la 1540, primesc în a doua jumătate a secolului al XVII-lea o dimensiune cu totul nouă. Starea precară a principatului Transilvaniei, supus presiunii unor forţe externe contradictorii, precum şi decadenţa economică evidentă la care se adaugă şi menţinerea unor structuri economice şi sociale au obligat pe principii Transilvaniei să caute mijloace de lărgire a puterii lor conducătoare şi de stabilizare. Atragerea românilor la calvinism (în special a cnezilor şi a populaţiei libere din Banat, Ţara Oltului, Haţeg etc.) oferea o asemenea stabilitate.
Dacă principii calvini ar fi reuşit să atragă de partea lor pe români, care au fost băştinaşii din totdeauna ai acestor locuri şi care atunci, ca şi mai tîrziu, alcătuiau marea majoritate a populaţiei, atunci catolicii din Transilvania ar fi rămas într-o infimă minoritate. Aceeaşi tendinţă de atragere a românilor, de data aceasta la catolicism, o va urmări permanent şi prin diverse mijloace Imperiul habsburgic.
Calea preconizată de către autorităţi în vederea calvi-nizării masei româneşti era atragerea, mai întii, a preoţilor români prin ameliorarea stării lor economice şi sociale, precum şi crearea condiţiilor de popularizare a noii confesiuni prin şcoală şi tipărituri în limba română. Acestor „argumente", care se dovedesc a fi prea puţin eficiente, li se adaugă şi măsuri severe de ordin administrativ, cum a fost cea din 1614. cind biserica românească este pusă sub jurisdicţia superinten-dentului calvin sau, ceva mai apoi, cînd este întemniţat însuşi mitropolitul ortodox al românilor din Transilvania, Sava Brancovici. De altfel, în 1640 a fost întemniţat un alt mitropolit român, Ilie Iorest.
In aceste condiţii de subordonare completă faţă de Poartă, cu încuviinţarea acesteia, bazîndu-se şi pe subsidiile Franţei, Transilvania participă la lupta antihabsburgică a nobilimii din Ungaria. O nouă ameninţare în continuă creştere se profilează dinspre vest: expansiunea habsburgică, mai ales că, sub zidurile Vienei, la 1683, Turcia şi aliaţii ei suferă o gravă înfrîngcre, situaţie care se va repeta la Buda (1686) şi Mohăcs (1687), pentru ca la 1688 armatele otomane să fie împinse din Ungaria dincolo de Dunăre. Drept urmare a schimbării  raportului  de forţe  in favoarea Ilabsburgilor,
Transilvania va intra tot mai mult în sfera de interese a acestora, încît tratatul de la Blaj impus de imperiali (1681) consemnează aservirea economică şi politică a principatului faţă de interesele Vienei, dar şi respectarea autonomiei şi privilegiilor ţării, adică ale claselor ei dominante. Instaurarea regimului habsburgic s-a făcut pe fondul expansiunii imperiale în sud-estul continentului, respectiv spre bazinul dunărean, marcînd abandonarea temporară de către Habs-burgi a unei politici expansioniste vest-europene si îndreptarea atenţiei spre răsăritul Europei. Această acţiune a însemnat schimbarea dominaţiei otomane, exercitată oarecum de la distanţă, cu cea nemijlocită, politică,  militară şi administrativă a Ilabsburgilor. Noua situaţie va implica şi modificarea structurii naţionale a imperiului, care pînă atunci avea o populaţie formată mai ales din germani, prin cuprinderea în imperiu a unui număr mare de slavi, români şi unguri, Stalul habsburgic devenind multinaţional. Încercarea de a impune românilor catolicismul devine astfel şi o încercare politică de a realiza o unitate a populaţiei imperiului. Diploma leopoldină, documentul emis în luna decembrie a anului 1691, va ţine loc de Constituţie a Transilvaniei mai bine de 150 de ani. Punctele sale, 18 la număr, stipulează recunoaşterea şi garantarea statu-quo-ului confesional (cele patru confesiuni recunoscute, „recepte": catolică, luterană, calvină şi unitariană şi a legislaţiei Approbatelor şi Compilatelor (care considerau pe români doar   ca populaţie ,,toleratâu). Păstrarea daniilor, privilegiilor şi beneficiilor acordate de regi şi principi, menţinerea legilor ţării (mai puţin dreptul la rezistenţă al nobilimii faţă de rege), a constituţiei şi dreptului municipal săsesc, a privilegiilor saşilor şi secuilor, Dietei, a organelor administrative şi judecătoreşti, numirea in funcţii doar a locuitorilor unguri, secui şi saşi, toate acestea sînt cuprinse în diploma amintită. Numai despre români, populaţia cea mai veche şi mai numeroasă a ţării, importantul document nu spune nimic. Ca urmare a victoriei habsburgice de la Zenta (1691) şi a păcii încheiată la Karlowiiz (1699), furcii renunţă oficial la Transilvania, dar mai păstrează o vreme Banatul. De „drepV si de fapt, Transilvania revine Ilabsburgilor.
O nouă problemă cu care va fi confruntată Transilvania, îndeosebi populaţia ei românească, va fi aceea a extinderii
8
9
catolicismului, confesiunea casei imperiale. Aşa după cum precizează acad. David Prodan, „Constituţia Transilvaniei, întemeiată pe trei naţiuni politice şi patru religii recepte, excludea din cadrele ei un întreg popor, în termenii timpului o întreagă naţiune şi o religie: poporul român şi religia lui ortodoxă''. Astfel, „cîştigînd pe români pentru catolicism, s-ar crea (acesta era interesul politic al Habsburgilor—n.n) nu numai preponderenţa catolică de care imperiul are nevoie pentru a-şi consolida puterea, dar şi instrumentul cu care să consfringă la fidelitate naţiunile politice. în acelaşi timp, s-ar tăia şi. un fir puternic care leagă poporul român din Transilvania de Ţara Românească şi ele Moldova (pentru cazul că nu ar cădea şi ele sub stăpînire habsburgică) şi de lumea ortodoxă in genere". Atit mitropoliţii (Teofil la 1697, Atanasie Angliei la 1698), cit şi preoţii, mai puţin mirenii, in măsura în care vor fi primit unirea cu Roma, au făcut-o cu speranţa stipulată de imperiali, hotărît afirmată de ei, de a li se ameliora situaţia economică, social-politică şi culturală, precum şi respectarea ritului, a canoanelor şi calendarului ortodox răsăritean.
Cultura românească existentă în Transilvania în această epocă este rezultatul dezvoltării interne unitare a poporului nostru, a condiţiilor deosebit de agitate ale sfîrşitului veacului al XVII-lea, precum şi a unor oarecari influenţe de la popoarele şi culturile mai apropiate sau mai îndepărtate.
Dezvoltată ca urinare a necesităţilor cultului şi administraţiei, dar şi a presiunii calvine, şcoala asimilează, prin intermediul tinerilor ardeleni care au studiat în Apus, ori prin învăţaţii străini care au activat în provincie, o seamă din ideile pedagogice mai noi ale veacului. Astfel, este cunoscut marele pedagog Jan Amos Comenius, acela care demonstra utilitatea învăţămîntului în limba maternă şi care, cunoscînd în chip nemijlocit situaţia din Transilvania, acuza nobilimea locală de înapoierea şi sărăcia poporului, argu-mentînd dreptul la instrucţie şi cultură al tuturor locuitorilor, indiferent de rang sau religie.
Chiar şi în aceste împrejurări vitrege, se poate vorbi despre o adevărată cultură naţională românească în Transilvania. Un exemplu îl reprezintă învăţâmintul.
După cum se ştie, primele şcoli româneşti au funcţionat în tinda bisericii şi în mănăstiri.
Progresele învăţămîntului sînt atestate, între altele, prin creşterea numerică a dascălilor şi grămăticilor în mediul rural. între şcolile mai bine cunoscute documentar este aceea de mare tradiţie din Şcheii Braşovului, care pregătea încă din veacul al XV-lea în special pe copiii meseriaşilor şi tîr-goveţilor români din urbe şi din jur, sau cea de la Sălişte, de lingă Sibiu, despre care se ştie că, pe la 1616, era susţinută de ţărani. Pregătirea preoţilor, a cîntăreţilor bisericeşti şi, în unele cazuri, chiar a dascălilor se făcea în şcolile mănăstireşti, cum au fost cele de la Rimei, Băl grad (Alba Iulia), Măgina (în apropierea Aiudului), Simbăta de Sus şi altele, în sprijinul învăţămîntului, Sinodul (Conducerea Bisericii Ortodoxe transilvănene) a hotărît în anul 1675 ca preoţii, după încheierea serviciului divin, să ţină şcoală cu copiii în biserică. Deşi o seamă de elevi români au urmat scoli calvine, autorităţile civile şi bisericeşti (reformate) au stimulat şi chiar determinat deschiderea şi funcţionarea unor şcoli laice la Lugoj, Caransebeş, Haţeg, Sighet, Făgăraş, cu scopul de a-şi realiza mai uşor opera de convertire religioasă. Efectul general nu a fost însă cel dorit: prea puţini români şi-au lepădat credinţa strămoşească, dar multora dintree i le-a devenit accesibilă ştiinţa de carte, scrisul şi cititul, în primul rînd în propria limbă.
Un avînt înregistrează tiparul, producţia şi circulaţia de carte şi ca atare bibliotecile. Centrul activităţilor tipografice româneşti din 'Transilvania devine Alba Iulia, unde, începînd cu anul 1639, se vor imprima prin străduinţele mitropolitului Ghenadie (1627—1640) şi cărţi de limbă română cu caractere chirilice, aşa cum am arătat mai înainte, cu literele trimise din Ţara Românească de către Matei Basarab, deodată cu meşterul Pop Gheorghe. După o întrerupere, munca la tipar se reia cu editarea, printre altele, a Noului Testament (1648), a Psaltirii (1651). La sfîrşitul veacului activează meşterul tipograf Mihai Ştefan (Iştvano-vici), trimis de marele domnitor martir Constantin Brânco-veanu. Ca realizări deosebit de însemnate ale teascului bălgră-dean sînt de amintit, pentru acelaşi an, 1699, un Chiriaco-dromion (reeditarea parţială a Cazaniei lui Varlaam) şi Bucoavna. Se extind şi se îmbogăţesc bibliotecile, atit cele particulare, cît şi ale diferitelor instituţii (bisericeşti sau şcolare). între românii care au posedat biblioteci vestite este
10
11
Mihail Halici, a cărui listă autografă nominalizează cea. 500 de opuri, clasificate de el în generale (dicţionare şi enciclopedii), filologie, poezie, oratorie, în limbile ebraică, greacă şi latină, precum şi lucrări de filosof ie, teologie, juridice, medicină şi ştiinţe ale naturii, istorie şi miscellanee, inclusiv manuscrise.
Literatura juridică transilvăneană a secolului al XVII-lea înscrie tipărirea unor lucrări de anvergură: Juridici processus specimen (1619) sau colecţiile de legi, odioase pentru ţăranii iobagi şi pentru români: Approbatae consti-tutiones regni Transsilvaniae.., (1653) şi Compillatae consti-tutiones... (1669). între legiuirile locale, amintim Constituţiile Ţării Făgăraşului, care conţin norme de drept consue-tudinar ale românilor din zonă, codificate în 1508şi reînnoite, în cursul secolului al XVII-lea, în 1651 şi 1690.
între tipăriturile cu caracter religios'menţionăm Carte ce se cheamă catechism (1640), lucrare alcătuită în spirit calvin cu scopuri de propagandă—- vehement criticată în literatura românească ortodoxă a vremii, precum şi Evanghelia cu învăţătură sau Mărgăritarul Sf. Ioan Zlataust (1641), cazanie care este o reeditare, cu unele modificări, a Cazaniei lui Coresi din 1580—^1581. Dar opera cea mai importantă a literaturii religioase româneşti din Ardealul secolului al XVII-tea este Noul Testament, editată la 1648, la Bălgrad, de către Mitropolitul Simian Ştefan (1643—1652), lucrare cu semnificaţie istorică, atît pentru trebuinţele spirituale-bisericeşti ale tuturor românilor, cit şi ca monument de limbă literară românească şi document de seamă al unităţii lingvistice a întregului popor român. între alte tipărituri, amintim: Sicriul de aur (1683), reeditat în 1983 prin strădania şi competenţa Dr. Anton Goţia şi Cărare pre scurt (1683), amîndouâ aparţinîndprotopopului IoanZobadin Vin/.
Demn de subliniat este faptul că, şi în acest răstimp, cultura română scrisă ori vorbită s-a dezvoltat în mod unitar în cele trei provincii româneşti, mărturii pentru aceasta fiind atît producerea şi circulaţia cărţii şi manuscriselor pe întreg teritoriul locuit de români, cit si existenţa intelectualilor români, preoţi, dascăli sau tipografi, în interiorul şi în afara arcului carpatic.
Literatura beletristică românească este ilustrată de către învăţatul Mihail Halici (W43—1712), descendentul unei
familii de mici nobili români din Caransebeş, autor al unei colecţii de poezii, între care şi o poezie (odă) cu conţinut laic, redactată în 1674 şi publicată cu litere latine la Basel. Ca lucrări de filosof ie sînt de amintit acelea ale lui Gavriil Ivul (1619—1678): Logica (1654), Philosophia (1655) şi Philo-sophia novella (1661), primele cărţi de filosofie datorate unui român (au fost scrise în limba latină, pe atunci limba de cultură a Europei Occidentale şi a filosof iei acesteia).
în timp ce în Moldova şi Ţara Românească îşi scriu cronicile Grigore Ureche, Miron Costin9 stolnicul Constantin Cantacuzino, în Transilvania activează în aceeaşi direcţie protopopul Vasilie din Şcheii Braşovului (cea. 1590—1659), care ne transmite valoroase informaţii despre trecutul românilor din această localitate, precum şi în legătură cu biserica şi şcoala românească din Şcheii Braşovului (din păcate originalul cronicii nu se cunoaşte, păstrîndu-se în schimb o traducere nemţească a ei). Tot acum activează Ioan Caioni (1629—1687) autorul, între altele, al unei cronici rimate în limba maghiară despre ostilităţile dintre Vasile Lupii şi Matei Basarab din anul 1653. Gheorghe Brancovici (1645— 1711), fratele Mitropolitului Sava, redactează lucrări în limbile română şi sîrbă, neuitînd să evidenţieze originea romană a poporului nostru, formarea statelor Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, luptele lui Ştefan cel Mare sau acelea ale lui Mihai Viteazul.
Activităţile artistice, ca teatrul şi muzica, înregistrează şi ele progrese: amintim în acest context că, între replicile elevilor colegiului unitarian din Cluj, sînt intercalate şi cîteva fraze româneşti, pentru ca, la începutul veacului următor, în 1709, la Colegiul iezuit din Cluj să se prezinte sonete în 4 limbi: latină, maghiară, germană şi română. Muzica (din cadrul acesteia sînt referiri îndeosebi despre aceea „de masă" şi „de tabără'1) înregistrează o notabilă apropiere de tradiţiile populare. Astfel, în Codex Caioni (aparţinător lui Ioan Căianu), se păstrează şi cîteva dansuri populare româneşti şi „cîntecul voivodesei Lupu", iar Codicele Victoris (Slovacia, 1670) conţine şi melodia unui „dans valah", prototipul „cîntecului lui Răkoczi".
O mare dezvoltare a luat-o literatura populară, în cadrul căreia, alături de piesele lirice, au proliferat acelea de inspiraţie socială, baladele şi cîntecele de vitejie. Versuri de factură
12
13
populară sînt cuprinse în Codicele Nicolae Petrovai (1612). Dintre cărţile populare ale epocii amintim: Codex Negoianus scris de Ioan Românul din Haţeg (1620), cea dintîi copie românească a Alexandriei, apoi Albinuşa sau Floarea darurilor, Sindipa filosoful, copii datorate lui Costea Dascălul din Braşov.
Arta acestei epoci, continuînd tradiţiile anterioare, valorifică, în contextul asimilării unor influenţe din estul sau din vestul continentului european, experienţa locală, bisericească ori mireană, inclusiv populară (rurală).
Relaţiile multiple cu celelalte ţări româneşti, dezvoltarea culturii române ca un complex unitar, sprijinul acordat de o serie de domnitori români vieţii spirituale a conaţionalilor ardeleni sînt concretizate în arhitectura unor străvechi lăcaşuri de cult din lemn, precum cea de la Lupşa (1429) şi multe altele, ca şi cele din piatră, din care amintim: bisericile din Densuş, Strei-Sîngeorgiu, biserica Mănăstirii Rîmeţ cu inscripţia de pe al doilea strat de pictură datată 1311, ctitoria lui Matei Basarab de la Porceşti (1653), ale lui Constantin Brâncoveanu, mănăstirea de la Sîmbăta de Sus şi biserica „Sf. Nicolae" din Făgăraş (1691) etc. în secolul al XVII-lea se realizează şi cele mai vechi (cu unele excepţii) biserici de lemn păstrate pînă azi, dovadă a geniului artistic românesc.
Sculptura şi pictura, subordonate necesităţilor de cult, dovedesc, pe Ungă aspectul de continuitate a tradiţiilor, modul de a se sintetiza o seamă de influenţe răsăritene sau apusene, concretizîndu-se în final biruinţele unui stil naţional original bine conturat în epocă, stilul brîncovenesc. O remarcabilă dezvoltare cunoaşte pictura pe lemn care-şi are începuturile în prima şcoală cunoscută în Transilvania, reprezentată de Teofil zugravul de la Strei Sîngiorgiu sau şcoala existentă în jurul Bălgradului. De asemenea, în a doua jumătate a secolului al XlV-lea funcţiona şcoala pictorului Mihu de la Crişul Alb (localitate identificată cu Crişciorul de azi, pe atunci reşedinţa unui district românesc), autorul celui de al doilea strat de pictură de la Rîmeţ (1311). în aceste părţi se păstrează tradiţia picturală, căci mai tîrziu se afirmă Ioan din Beriu şi Popa Ioan din Balşa, tot în zona Munţilor Apuseni.
Mai tîrziu e cunoscută şcoala de la Densuş, reprezentată prin Ştefan pe la 1453, şcoală care a fiinţat în întreaga jumătate a veacului al XV-lea.
în secolul al XVI-lea, datorită influenţei calvine, pictura pe lemn decade şi înfloreşte din nou în secolul al XVII-lea, datorită sprijinului acordat de Matei Basarab, care trimite pe pictorii Stan şi Constantin (1634), care pictează biserica „Sf. Nicolae" din Hunedoara şi la Porceşti (cupictori veniţi, probabil, de la Tîrgovişte).
Tot datorită epocii înfloritoare din timpul lui Matei Basarab, în Transilvania se stabileşte pictorul Preda la Făgăraş şi Ierodiaconul Iosif la Alba Iulia, care susţin formarea unor şcoli şi centre de pictură: şcoala făgărăşană, avînd ca exponent pe Popa Ionaşcu; şcoala răşinăreană, avînd în frunte pe Ivan de la Răşinari şi Popa Nistor, care s-a afirmat în tot secolul al XVIII-lea. Tot aici s-a remarcat în pictură Iacob cu fiul său Gheorghe şi alţii, care lucrează şi în Apuseni şi în toată Transilvania.
în această vreme a luat fiinţă o şcoală de pictură în Mărginimea Sibiului prin Popa Vasile din Sălişte şi altă şcoală la Băiţa-Reghin; şcoala de la Braşov, şcoala de la Prislop cu Popa Simion şi Popa Nicolae, veniţi din Ţara Românească şi, în mod deosebit, şcoala de la Feisa-Alba cu Iacob (nu cel de la Răşinari) şi fiul său Nicolae, şcoală care îşi prelungeşte activitatea pînă în a doua jumătate a secolului al XlX-lea.
începînd cu secolul al XVIII-lea, concomitent cu şcolile de pictură pe lemn, se dezvoltă şi meşteşugul picturii pe sticlă, luînd fiinţă centre la Nicula, Făgăraş, Laz, Alba Iulia ş.a.
Sub aceleaşi auspicii, se dezvoltă arta aplicată, miniaturile realizate în mănăstiri şi chiar în afara acestora, cum este cazul lucrărilor lui Picu Pătrul, editate în 1985. De asemenea, se dezvoltă argintăria, broderia, toate încorpo-rînd şi influenţele Renaşterii tîrzii sau unele aspecte ale barocului. O menţiune aparte merită producţia de ceramică (rurală, mai ales pentru români), meşteşugărească (îndeosebi pentru cerinţele saşilor, dar şi ale ungurilor). Centrele populare de ceramică, din toate părţile Transilvaniei, vădesc o incontestabilă continuitate cu vechea producţie daco-romană
14
15
şi o semnificativă unitate de stil cu acea moldoveana, muri-teană şi olteană.
O categorie aparte de ştiri despre viaţa culturală din trecut o formează însemnările de pe manuscrise, despre cate Nicolae Iorga a notat cîndva că ele constituie „un volum enciclopedic de istorie românească scrisă de cei mici". Să adăugăm că acest tezaur aşteaptă şi azi cercetarea, principală fiind căutarea, strîngerea şi valorificarea acestor comori de nepreţuit, ca unele care formează tot atîtea bunuri netrecătoare ale patrimoniului nostru cultural.
Cine şi-ar fi putut, de pildă, închipui că în anul 1191 un ofiţer dăruia unei biserici din Bălgrad, deci tocmai din Alba Iulia, cea mai veche carte tipărită la noi în ţară, Evangheliarul slavon din 1508, despre care se ştie că există doar cinci exemplare în lume'?
Sau cine nu rămîne impresionat de faptul că un fecior al unui oarecare Mihăilă a dat de pomană o carte slavonă în anul 1612, pe vremea mitropolitului Sava Brancovici, unei biserici cu hramul „Arhanghelilor", dispărută în secolul XVII-lea, despre care ne dă ştire Pianta d' Alba Iulia (Vezi Telegraful Român, aprilie / 1985), carte dăruită pentru ispăşirea unui mare păcafi In 1618, o altă donaţie se făcea bisericii din Runcul Zlatnei.
Dacă am deschide capitolul circulaţiei manuscriselor ori cărţilor, pentru care în veacul al XVII-lea au ajuns, uneori, să se judece oamenii în procese deoarece astfel de cărţi se vindeau cu preţul unui munte întreg, ori chiar cu o turmă de oi (lucru despre care multe mărturii ne-ar putea aduce cărţile şi manuscrisele bibliotecii din Alba Iulia), am rămîne uimiţi de o lume întreagă de copişti, de grămătici ori de clerici de toate gradele, care treceau munţii în toate direcţiile (din şi spre Ardeal) fie ca să înveţe, fie ca să cumpere cile o carte tipărită ori scrisă de mînă. Am afla, astfel, că pe la 1100 în satul Cioara din'apropiere de Alba Iulia, popa Avram copia un manuscris miscelaneu cuprinzînd psalmi şi alte texte liturgice. Faptul acesta ne poate ajuta să înţelegem mai uşor că şi Cuviosul Sofronie din acelaşi sat, despre care se ştie că finea „şcoală de pomană" în schitul din Plăişorul Ciorii va fi avut astfel de clerici cărturari premergători'de la care va fi putut să înveţe carte, din moment ce documentele vremii îi dau calificativul de „dascălul".
De altfel, tradiţia copierii cărţilor era vie în preajma anilor 1100 pînă şi în comuna Turdaş, de unde se ridicaseră în veacul al XVII-lea cei doi episcopi români calvini, Mihail si Pavel cu numele Tordaşi. Şi aici aflăm un copist numit Adam diacul, care copia o „Cazanie la Naşterea Domnului". Tot în aceeaşi comună se copia şi Cazania lui Varlaam. Putini ştiu că din cele peste 200 de exemplare ale Cazaniei lui Varlaam, indentificate în Transilvania, o bună parte din ele au fost găsite în parohiile Eparhiei de Alba Iulia. Aşa sînt cazurile din: Jabenifa de Ungă Reghin, Dumbrava lingă Topliţa, Bădeni Ungă Odorhei, Bozed Ungă Tg. Mureş, Adămuş, Corneşti, Cetatea de Baltă, Cuştelnic şi Bobohalma Ungă Tîrnăveni, Idicel, Deda, Maioreşti, Milăşel, Mura Mare, Bixadul Olt, Telechia Covasnei sau, mai aproape de Alba Iulia, în parohiile Măgina, Cib, Ciugud, Gîrbova, Mihalţ, Sălciua, Răhău, Blaj, Icland, sau în Budiul de pe Mureş şi altele.
Şi, ca să fie ca un fel de pildă care s-ar putea da oricăror slujitori ai altarelor pentru dragostea pe care trebuie s-o avem fată de patrimoniul cultural lăsat de strămoşi, amintesc unele cuvinte ale dascălului moldovean Ştefan din Dragomi-reştii Neamţului, care a zăbovit curînd după 1130, copiind multe cărţi prin satele şi oraşele ardelene, între care prin Turda, prin Braşov, dar şi prin Vinţu de Jos, Ungă Alba Iulia. El spune aşa: „Iubitul meu cetitor, am scris această carte care se chiamă Prăznicar, întru care sînt toate slujbele anului încheiat, pe limba românească, încă foarte deschis şi luminat în limba românească, cu multă trudă şi cu multă osîrdie. Că prin bogate locuri am umblat strîngînd izvoadele de prin ţări şi am scris: din Octoih, din Minei, dinTriod, din Penticostar şi am strîns din toate, precum strînge albina miere de prin toate florile, ca să fie de treabă oamenilor în lume, aşa eu am strîns miere din toate florile, adică am scris de prin multe izvoade trudind şi ostenind, cum Dumnezeu ştie, ca să se îndulcească sufletele creştinilor din cuvintele vieţii şi tot în limba noastră ceasta românească, foarte luminată şi aşezată. Să ne îndulcim dar din cuvintele vieţii şi să luăm ceva învăţătură ca să fim şi altora de folos".
Minunate cuvinte: „să ne îndulcim din cuvintele vieţii şi să fim şi altora de folos".
17
După cum reiese, progresele culturii româneşti din Transilvania în secolul al XVII-lea au marcat un foarte important aspect social: accesul unui număr mai mare de români la cultură, ta cea scrisă în special, dar şi nevoia acută de instruire care se resimţea în mediul românesc. Şcolile româneşti, al căror număr şi extindere erau condiţionate de situaţia de multe ori precară a Bisericii însăşi, se aflau în concurenţă cu învăţămîntul reformat, subvenţionat de principi. O asemenea nevoie de instruire împlineşte şi Bucoavna tipărită la Bălgrad în 1699, prima lucrare şcolară din cultura noastră, carte necesară învăţării literelor, dar şi unei educaţii religioase.
După cum reiese din studiul competent al Pr. Prof. Dr. D. Călugării şi Dr. Iacob Mârza, Bucoavna de la Bălgrad se înscrie, prin seriozitatea compunerii ei, în seria unor manuale de ţinută europeană.
^Situaţia specială a culturii româneşti din Transilvania ne îndreptăţeşte să ne oprim, pentru \in moment, asupra contextului în care tipărirea Bucoavnei devine un fapt singular şi semnificativ în epocă.
Românii din Transilvania, deşi reprezentau o populaţie majoritară (şi putem înşira, în acest sens, mai multe mărturii transilvănene dar şi europene, despre numeroasa populaţie românească), au fost consideraţi, în tot secolul al XVII-lea, conform legislaţiei Aprobatelor şi Compilatelor, drept populaţie tolerată, fără drepturi politice şi, nu în ultimul rînd, fără dreptul de a se organiza, statutul de „naţiune" (folosim cuvîntul în sensul său medieval de comunitate politică şi etnică) fiindu-le refuzat românilor. In acelaşi timp, românii, începînd cu domnia lui Mihai Viteazul, (deşi au existat premize de unificare şi înainte), încercau să se unifice ori toate trei principatele, ori cîte două, pentru a putea rezista mai bine situaţiei instabile existente, ca supuşi autonomi ai Imperiului Otoman şi, în acelaşi timp, ca primă zonă de impact a forţelor care se opuneau acestuia: Sfîntul Imperiu roman de naţiune germană (Imperiul Habsburgic), regatul Poloniei şi, mai tîrziu, Rusia ţaristă.
Dacă pentru ierarhia politică, unirea Ţării Româneşti si a Moldovei ar fi însemnat lărgirea propriei structuri 'la nivelul tuturor românilor, unitatea etnică şi religioasă părînd a fi suficientă ca bază a unirii, principii maghiari si reformaţi ai Transilvaniei, care încercau să includă sub dominaţia lor celelalte ţări româneşti, urmăreau fragmentarea acestei unităţi etnice şi religioase. Pentru ei propaganda reformată în mijlocul românilor nu era numai o problemă de prozelitism religios, ci urmărea o dublă finalitate politică: lărgirea bazei de dominare în Transilvania prin trecerea românilor ardeleni la Reformă, fragmentînd, astfel, unitatea poporului şi, în al doilea rînd, atragerea românilor de dincolo de Carpaţi la Reformă, ca premiză a includerii lor într-un stat dominat de ierarhia politică transilvăneană.
Lupta dintre Reformă şi Ortodoxie depăşeşte cu mult domeniul simplei propagande religioase; ea este o expresie a luptei politice şi, mai mult chiar, o dimensiune esenţială a ei.
Edificator în acest sens ne apare răspunsul din 1629 al patriarhului Chirii Lukaris al Constantinopolului (cu oarecare simpatii calvine) către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, care îi solicitase sprijinul pentru a putea atrage pe românii din Transilvania la calvinism. în acest scop patriarhul îi scrie: „Sed ad id féliciter pacateque assequendum rumpi deberet ante omnia sanguinis, affectumque nexus, qui inter Valaches ditionis Transi Ivanicae, ac incolae terrarum Valachiae, Moldaviae que clancularius quamquam, arctis-simus tamen viget. In id sane Principes vicini dictarum terrarum nunquam concèdent, obicesque, si non armis, saltem occultis suggestionibus cerio certius ponent"; („pentru a îndeplini aceasta norocos şi paşnic, înainte de toate ar trebui ruptă legătura de sînge şi de simţiri, care trăieşte, deşi în mod tainic, dar cu atît mai puternic între românii din Ţara Transilvaniei şi între locuitorii Munteniei şi Moldovei. Aceasta, fără îndoială, principii ţărilor vecine niciodată nu vor lăsa-o, dacă nu cu arma, cel puţin prin îndemnuri tainice vor pune piedici". La care adaugă că, dacă l-ar ajuta să calvinizeze pe români, „ar săvîrşi un păcat pe care nu i l-ar putea şterge toate chinurile iadului".
Constatarea sentimentului puternic de unitate a românilor care reiese din acest text arată în  acelaşi timp că
18
19
şi incidenţa planurilor naţional, religios şi politic, va fi permanentă în cursul secolului al XVII-lea.
Dacă în viaţa religioasă a secolului XVI 1-lea, învăţătura Bisericii devine motivul unor serioase confruntări, biserica românească din Transilvania a avut şi ea un rol; în primul rînd, asupra românilor ardeleni se exercită marea majoritate a presiunilor de trecere la calvinism, de multe ori aflată fie sub controlul bisericii calvine, fie chiar a principilor.
Deşi avea trainice legături cu Ţara Românească şi Moldova, Ortodoxia transilvăneană, fiind sub stăpînire străină, a avut modeste posibilităţi de a se angaja în polemică, avînd mai ales răbdarea şi nădejdea în vremuri mai bune. Aceasta datorită faptului că, aşa cum arăta şi N. Iorga, Mitropolia Bălgradului (Alba Iulia) era „celmai trainic şi mai de folos aşezămînt al neamului de peste munţi". Ea era singura instituţie eminamente românească în stare să includă pe toţi românii din Transilvania secolului al XVII-lea; ea primeşte, astfel, o dimensiune etnică şi naţională, care este mai puţin evidentă în cazul Bisericii din Ţara Românească şi Moldova.
Ţinînd cont de situaţia specială a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, putem afirma că cercetarea de detaliu a istoriei ei poate oferi informaţii de cea mai mare importanţă pentru trecutul poporului nostru, orice fapt, inclusiv tipărirea unei cărţi, puţind să ţie semnificativ din acest punct de vedere.
Circulaţia deosebită a unor cărţi profund ortodoxe, precum Cartea românească de învăţătură a mitropolitului Varlaam sau Noul Testament de la Bălgrad al lui Simion Ştefan, atît sub forma tipărită cît şi în copii manuscrise, dar şi difuzarea multor lucrări necesare cultului în biserică, precum şi răspîndirea textelor sigure din punctul de vedere al credinţei ortodoxe, confirmă această realitate istorică.
In acest context, tipărirea unei cărţi româneşti în Transilvania devine foarte semnificativă pentru acea vreme, ea oglindind întregul ansamblu de relaţii care o implicau, trimiţînd, mai mult decît în alte situaţii asemănătoare din cultura noastră, la abordarea unei atitudini clare de către tipograf şi cel care îl susţinea.
Ultimele două decenii ale secolului al XVII-lea marchează tipărirea în Bălgrad, Sebeş şi Sibiu a unui număr mare de cărţi, dintre care, fapt foarte semnificativ, mai multe dedicate cultului Bisericii Ortodoxe: Ceaslovăţ (Băl-qrad 1685), Rînduiala diaconstvelor (Bălgrad, 1685), Molitve Inie (Bălgrad, 1689), Poveste la 40 de mucenici (Bălgrad, 1689), Ceaslovăţ (Sibiu, 1695), Chiriacodromion (Bălgrad, 1699) şi Bucoavna (Bălgrad, 1699). Această serie de tipărituri a fost posibilă într-un moment în care, aşa cum s-a arătat, după asediul Vienei (1683), principatul Transilvaniei începe să aibă o situaţie tot mai precară în ceea ce priveşte stabilitatea internă, controlul exercitat de principi asupra bisericii româneşti fiind diminuat.
Intre aceste tipărituri, Bucoavna şi Chiriacodromionul, două cărţi inegale ca mărime, dar asemănătoare ca importanţă spirituală, ocupă un loc deosebit, ele fiind tipărite in contextul în care încercările de deznaţionalizare prin înstrăinarea de credinţa ortodoxă a românilor nu mai veneau din partea Bisericii calvine sau a principelui, ci din partea ocupanţilor habsburgi catolici, de curînd înstăpîniţi asupra Transilvaniei. Aceştia vedeau în catolicizarea românilor transilvăneni o creştere a puterii de dominare într-un imperiu multinaţional şi în care existau mai multe confesiuni dar, în primul rînd, realizarea unei contraponderi împotriva nobilimii maghiare (majoritatea calvină), care avea evidente tendinţe de opoziţie faţă de noua stăpinire.
Pentru moment, Biserica Ortodoxă transilvăneană reacţionează (să nu uităm că în acel moment Transilvania se află sub administraţie militară) prin sublinierea încă o dată a tradiţiei şi a valorilor Ortodoxiei.
*
Retipărirea Bucoavnei, primul abecedar românesc, cu concursul distinşilor noştri colaboratori, în editura Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, căreia îi premerge editarea Noului Testament de la Bălgrad (1648), face să se deschidă analizei ştiinţifice şi cunoaşterii largi spaţii cultural-istorice.
Controversele pe plan religios între Biserica Apuseană şi Reformă erau încă în plină desfăşurare. în acelaşi timp, Biserica Răsăriteană, prin sinoadele de la Iaşi (1642) şi
20
21
Ierusalim (1612), iniţiază o precizare a învăţăturii ortodoxe, sintetizată doctrinar în Mărturisirea Ortodoxă, respectiv in Scutul Ortodoxiei.
Din definirile dogmatice ale acestor lucrări îşi trage substanţa catehetică şi doctrinară şi Bucoavna, mai exact din Mărturisirea Ortodoxă. După cum se afirmă în studiile însoţitoare, nu este vorba de o copiere, de o redare textuală, ci de o prelucrare într-o nouă sinteză. Din această perspectivă Bucoavna este o lucrare de autor, o lucrare originală, cu o personalitate distinctă.
Structura cărţii este subtil dimensionată, urmind principiile pedagogice cele mai eficiente ale gradualităţii. De. altfel, cronologic, epoca se află sub inrîarirea imediată a lui Jan Amos Comenius.
Expunerea corpului doctrinar-catchetic este sistematică, cu un comentariu adecvai şi echilibrat în tratarea poruncilor şi a Sfintelor Taine. „Ea reflectă, prin coordonatele interioare, stadiul ridicat al învăţămînlului românesc la sfîrşitul secolului al XVII-lca, în comparaţie cu secolele trecute". Se cuvine, în mod special, să menţionăm limbajul tehnic foarte la obiect şi în acelaşi timp elevat, referitor la descrierea celor şapte taine precum şi utilizarea modali taţii dialogului prezumtiv cu întrebări şi răspunsuri, despre care pr. prof. T. Bodogac precizează: „Prin această cărticică, menită a deprinde pe pruncii românilor din Transilvania cu învăţăturile de bază ale credinţei creştine, modestul ipodiacon Mihail al lui Ştefan a căutat să întărească în popor conştiinţa religioasă, pe temeiurile celei mai curate ortodoxii".
Aspecte ca cele de mai sus fac obiectul detaliat al studiului Dimensiunea spiritual-religioasă a Bucoavnei, redactat de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae; urmează Studiul filologic semnat de Dr. Mi hai Gherman şi Dr. Eva Mârza şi Studiul lingvistic al Dr. Anton Goţia, coordonatorul principal al lucrării, căruia îi datorăm şi textul translitérai şi Nota asupra ediţiei.
Editarea Bucoavnei prilejuieşte şi o trecere în revistă a învăţămintului românesc de la răscrucea veacurilor XVII şi XVIII, realizată de Pr. Prof. Dr. Dumitru Călugării şi de Dr. Iacob Mârza, cărora le datorăm cercetarea valenţelor didactice ale lucrării.
Personalitatea lingvistică a textului este descrisă în Studiul de limba cu compartimentele sale privitoare la grafie, fonetică, morfologie, sintaxă şi lexic, de către Dr. A. Goţia. Beneficiind de echivalările în alfabet latin a slovelor în ediţia a doua de la Cluj (11 ii), actuala editare poate fi şi un punct de referinţă în ce priveşte scrisul chirilic şi transpunerea lui în alfabet latin.
Valoarea intrinsecă a originalului ca monument de limbă şi cultură, precum şi studiile însoţitoare contribuie, credem, ca actuala ediţie critică a Bucoavnei de la 1699 să se adreseze unui larg cerc de interes, de la specialistul preocupat de istoria culturală sau de istoria limbii, pină la cititorul de rind, iubitor de cultură si de frumos.
Facă Domnul ca şi popasul celor l'J ani de cind a fost readus la viaţă scaunul vlădicesc din Alba In Ha să fie prilej de reînnoire a entuziasmului slujirii în sensul principiului coresian de a lumina, a învăţa şi deştepta.
f EMILI AN
EPISCOP AL ALBA IU LI EI
99
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
ÎNSEMNĂTATEA DIDACTICĂ A BUCOAVNEI DE LA BÂLGRAD (1699)
I
1) N. Albu, Istoria învăţămîntului românesc din Transilvania plnă la   1800,   Blaj, 1944.
2) G. Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani in urmă, I, Sibiu, 1889.
3) Bibliografia românească veche, T, Bucureşti, 1898.
4) S. Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul al XVIII-lea, I— II, Sibiu, 1920 — 1930.
5) N. Draga nu, Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie des origines à la fin du XVIII-ème siècle, Bucureşti, 1938.
6) Istoria învăţămîntului din România, vol. I (De la origini pînă la 1S21), Bucureşti, Edit. did. şi ped., 1983.
7) Istoria literaturii române, I, ediţia a Il-a revăzută, Bucureşti, Edit. Acad., 1970.
8) Istoria României, III, Bucureşti, Edit, Acad., 1964.
9) I. Lupaş, Documente istorice transilvănene, I, Cluj, 1940.
10) Şt. Meteş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria, I, Sibiu, 1935.
11) M. Păcurariu, Legăturile bisericii ortodoxe din Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova în secolele XVI—XVIII, în Mitropolia Ardealului, XIII, nr. 1-3, 1968.
12) D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucureşti, Edit. ştiinţifică şi enciclopedică, 1984.
13) S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, Ediţia a doua, revăzută şi întregită, Sibiu, 1930.
14) N. Stoicescu, Unitatea românilor în evul mediu, Bucureşti, Edit. Acad., 1983.
15) Oct. Schiau, Cărturari şi cărţi în spaţiul românesc medieval, Cluj-Napoca, 1978.
Politica absolutistă a principilor transilvăneni a menţinut în afara vieţii politice şi culturale pe români, care formau majoritatea locuitorilor ţării. Totuşi, din cauza contribuţiei lor economice şi militare în sistemul politic al Principatului şi datorită permanentelor şi multiplelor legături, pe care românii transilvăneni le-au întreţinut cu fraţii lor din Ţara Românească şi Moldova, principii calvini au fost nevoiţi, la cererea repetată a mitropoliţilor ardeleni, să acorde în spiritul Reformei1 o serie de privilegii, inclusiv accesul la cultură prin şcoală. Era, de fapt, un aspect al politicii absolutiste a principilor transilvăneni, dublată de tendinţele de răspîndire, prin biserică şi şcoală, a calvinismului în rîndul populaţiei româneşti, ca o măsură suplimentară — dar nu secundară —. de consolidare a regimului.
Raportată la acest context istoric, o primă coordonată pe care evoluează învăţămîntul românesc din Transilvania în secolul al XVII-lea, vizează politica şcolară promovată dt principi în favoarea românilor2. Vădind scopuri precise de atragere la calvinism, această orientare a contribuit de altfel la dezvoltarea învăţămîntului în epocă, nu numai sub aspect organizatoric-legislativ ci si în direcţia formării unei pături de intelectuali.
Legea din 1624 a principelui Gabriel Bethlen, prin care copiii românilor aveau dreptul să frecventeze şcolile şi interesul manifestat de Susana Lorântffi, văduva prin-
25
cipelui Gheorghe Râkoczi I, faţă de şcoala de la Făgăraş (1657) sînt două din momentele caracteristice, care ilustrează, în mod evident, această politică şcolară, axată pe coo rdonatele Reformei.
Pornind de la informaţiile „predicatorilor", conform cărora unii proprietari de pămînturi interziceau copiilor din familiile de iobagi să urmeze cursurile şcolii, articolul VIII al legii, susţinută în dieta de la Alba Iulia la 23 iunie 1624, fixa pedepse mari pentru proprietarii care se opuneau instrucţiei românilor. Se anula, de fapt, articolul I din partea I, titlul 6 din Approbalae, care nu permitea copiilor de români frecventarea unei şcoli. Să nu uităm, totuşi, că legea din 1624 făcea distincţie între două categorii de elevi: 1) o categorie de elevi care folosea şcoala ca să scape de iobăgie şi să se înroleze în armată; 2) a doua categorie, din care se recrutau elemente ce urinau să devină preoţi,  învăţători şi dieci'3.
Ca urmare a acestei reglementări, mulţi tineri studioşi români au reuşit să pătrundă în colegiile vremii, la Alba Iulia, Aiud, ciuj, Tg. Mureş, Baia Mare, Satu Marc, Dej, Turda, Oradea, Deva, Sighetetc. O investigaţie cu aplicaţie şi sistem a prezenţei elementului românesc în aceste colegii, care ne lipseşte încă, ar fi de natură să sugereze alte aspecte ale politicii de şcoală în epoca Principatului şi să indice una din căile de formare a intelectualilor români în epocă.
întemeiată prin diploma princiară din 3 aprilie 1657, şcoala de la Făgăraş exprima, sub raport organizatoric şi în ceea ce priveşte conţinutul lecţiilor, o anumită orientare culturală prin învăţămînt la nivelul Principatului. Scopul vizat se poate desprinde, fără greutate, din diploma fundaţională: „(...) că noi care cunoaştem şi socotim că datoria noastră de căpetenie este să apărăm şi să răspîndim religia şi să ocrotim binele obştesc, văzînd în ce neştiinţă grozavă este ţinută întreaga naţiune română din cuprinsul domeniului nostru făgărăşan, atît poporul de rînd cît şi boierii, ba chiar şi aceia care ar fi datori să înveţe pe alţii.
în afară de aceasta, fiind rugată şi de cei mai luminaţi ai lor, din milă creştinească am orînduit să se ridice aici în oraşul nostru Făgăraş spre binele lor viitor, o şcoală
românească cu învăţătorii şi învăţăceii de trebuinţă împreună cu proviziile cuvenite pentru întreţinerea acestora"4.
Aspecte ale politicii şi culturii Principatului, vis-â-vis de şcoala românească de la Făgăraş, se conturează cu precizie dacă parcurgem statutul organizatoric în părţile lui principale: I) Despre locul, clădirile şi sentinţa şcolii româneşti; II) Despre maestrul (profesorul) român; Ui) Despre grămătici şi alţi ucenici; IV) Despre inspectorii şcolii; V) Despre salariul maestrului şi despre susţinerea şcolii, h Salariul maestrului şcolii; 2. Susţinerea alumnilor (interniştilor)7".
Mărturie convingătoare a unei politici culturale prin şcoală, susţinută de cercurile princiare de după mijlocul secolului al XVII-lea, instituţia de la Făgăraş a îndeplinit un indiscutabil rol în ridicarea unei pături româneşti cu ştiinţă de carte. Urmarea directă a activităţii şcolii este lumea grămăticilor români din Ţara Oltului6,' aşa cum rezultă dintr-un document redactat în februarie 1658.
Direcţii ale politicii Principatului transilvănean în domeniul culturii, cu referiri concrete la şcoală în ambianţa Reformei, se interceptează şi în actele instalării unor mitropolit! ardeleni. Aşa a fost cazul lui Iorest şi a urmaşilor acestuia, Simion Ştefan şi Sava Brancovici. La 9 noiembrie 1640, i se impunea lui Iorest, printre altele: „1. în Alba Iulia ori în alt loc potrivit să înfiinţeze şcoală cu doi sau trei învăţători, care să ştie latineşte, greceşte şi româneşte; 2. Să ţină tipografie şi să tipărească cărţile trebuincioase în şcoli şi biserici; (...) 7. Catechismul tradus pe româneşte să-1 tipărească şi în orele prescrise să-1 propună băieţilor şi fetiţelor"7.
Din cele 15 puncte transmise lui Sava Brancovici, la 20 februarie 1659, în contextul instalării, reţinem: „Să se înfiinţeze şcoli româneşti în Bălgrad şi în comitatele Hunedoara şi Maramureş şi pe teritoriul Cetăţii de Piatră (Kovâr), în care tinerii români să înveţe a scrie şi citi în româneşte şi unde se poate să se dea o cultură mai întinsă limbii"8.
Politica şi cultura, promovate de principii Transilvaniei cu ajutorul şcolii în secolul al XVII-lea, ar putea include, desigur, şi alte aspecte, cum ar fi de exemplu
26
27
activitatea şcolilor de la Haţeg şi Orăştie9, care trebuiau să răspundă aceloraşi comandamente în climatul generat de Reformă. După cum nu trebuie neglijată, în alt context al investigaţiilor, analogia cu restul şcolilor de acelaşi tip de la Caransebeş şi Lugoj10, menţionate nu o dată în actele vremii.
Invăţămîntul românesc din Transilvania în secolul al XVII-lea înregistrează şi o altă orientare în evoluţia sa, alături de politica oficială promovată de cercurile Principatului. Şcolile mai vechi decît secolul al XVII-lea, care au funcţionat pe lîngă multe mănăstiri româneşti în diferite regiuni ale Transilvaniei şi în această epocă, au fost o realitate istorică indiscutabilă, prin forma organizatorică şi, mai ales, prin consecinţele demersului lor intelectual. Activitatea depusă de către diferiţi cărturari în aceste instituţii de cultură şi de civilizaţie românească ne apare ca o altă coordonată a evoluţiei învăţămîntului în aceeaşi perioadă.
Economia investigaţiei nu permite o prezentare şi o cercetare amănunţită a şcolilor care au funcţionat pe lîngă mănăstirile româneşti11. Să subliniem, totuşi, rolul pe care l-au putut îndeplini şcolile de pe lîngă mănăstirea „Sf. Treime" de la Alba Iulia12, de la Măgina (lîngă Aiud)13, întemeiată în 1611, de la mănăstirile Prislop, Plosca —. Hunedoara ş.a., în formarea mai multor generaţii de intelectuali (dieci, învăţători, copişti, cîntăreţi, preoţi etc). Prin specificul dezvoltării culturii româneşti în secolul al XVII-lea, învăţămîntul organizat în chiliile mănăstirilor a avut o semnificaţie politică şi spirituală aparte, dovadă incontestabilă a unei anumite realităţi istorice, surprinsă deja de istoriografia naţională14.
în raport direct cu acest aspect al culturii, se impune a sublinia, în cadrul schimbului cărturăresc interromânesc, activitatea desfăşurată, în centrele culturale găzduite de mănăstiri, de mai mulţi copişti, cîntăreţi, dieci, preoţi, învăţători etc, care proveneau din Muntenia şi Moldova secolelor XVI şi XVII. Fenomen politic şi cultural de o semnificaţie istorică indiscutabilă, emulaţia spirituală din cadrul mănăstirilor româneşti din Transilvania, adevărate focare de cultură autohtonă, la care şi-au adus contribuţia generaţii de intelectuali din Ardeal, Ţara Ro-
mânească şi Moldova, a constituit un element de continuitate în cultura epocii15. Toader, diacul din Feldru, diacul Junta din Ieud, Ion, diacul din Nancova (Maramureş), Ion, diac din Pociovalişte (Bihor), dascălul Toader din Unguraş (Someş), Oprea Alămănuţ din Sălişte, Ion, diacul din părţile Cetăţii de Baltă, dascălul Carp de la Budila (Braşov), dascălul Petru din Băcăinţi, Vasile Sturza Moldoveanul16 ş.a. sînt doar o parte din intelectualii care au ilustrat, în condiţii politice, economice şi religioase vitrege pentru românii din Principatul transilvănean, o anumită orientare culturală.
Cercetarea învăţămîntului din Transilvania secolului al XVII-lea surprinde, şi nu în ultimul rînd, o susţinută activitate în cadrul unor mai vechi centre culturale româneşti, unde exista o tradiţie bine stabilită în ceea ce priveşte şcoala. Aşa este, spre exemplu, situaţia la şcoala din Săliştea Sibiului sau la aceea din Şcheii Braşovului. Dacă pentru „centrul rural de cultură românească populară"17 investigaţiile din deceniul trei al secolului nostru au stabilit cîteva jaloane, care ar merita continuate şi amplificate, şcoala românească din Şcheii Braşovului dispune, pentru secolul al XVII-lea, de o altă plasare istoriograf ică.
Urmîndu-şi drumul firesc şi propriu, şcoala românească din biserica „Sf. Nicolae" din Şcheii Braşovului a desfăşurat o susţinută activitate pe tot parcursul secolului al XVII-lea18. Este adevărat că în acest climat de emulaţie spirituală şi-au găsit un teren propice de afirmare mai mulţi dascăli, dieci, copişti de manuscrise şi cărţi româneşti. Ei au ilustrat, prin întreaga lor activitate, o anumită orientare culturală, promovată de centrul şcolar din Şcheii Braşovului. Parcurgerea travaliului istoriografie este de natură să surprindă numele mai multor cărturari care au slujit, fiecare după puterile lui, idealul de educaţie şi împlinire culturală în secolul al XVII-lea. Dascălii Sava şi Vasile (fiul lui Staicu Hoban), Ioan Corbea, dascălul Flore sin Todoran Băra, Costea dascălul, Alexandru dascălul (Polonul) ş.a. sînt doar cîţiva din învăţătorii care au desfăşurat nu numai o activitate propriu-zisă în cadrul şcolii din Şcheii Braşovului ci au patronat sau au participat direct la acţiunea de copiere şi de răspîn-
28
29
dire. a manuscriselor şi cărţilor care au circulat în acelaşi mediu  intelectual (nu  o dată depăşind graniţele lui).
Alături de cultura şi învăţămîntul promovate de şcoala românească din Şcheii Braşovului pe tot parcursul secolului al XVII-lea, care prin forma de manifestare şi prin conţinutul de idei sugerează o a treia distinctă coordonată a învăţămîntului în epoca Principatului, reţinem evoluţia învăţămîntului din Ţara Maramureşului19. Literatura de specialitate mai veche şi de dată recentă discută despre activitatea şcolii ele la mănăstirea Ieudului, unde se pregăteau dascăli şi cantori, scribi şi copişti, recrutaţi din rîndul populaţiei româneşti a zonei. Tot aici este atestată şi activitatea unor călugări dascăli, care au meditat copii din familii de nobili români. Deţinem, totodată, informaţii despre activitatea şcolii de la mănăstirile Peri şi Moisei. Dacă pe lîngă prima instituţie funcţiona şi o tipografie, şcoala mănăstirii Moisei, înfiinţată în anul 1672 pentru pregătirea cantorilor şi învăţătorilor necesari satelor maramureşene învecinate, a beneficiat de ajutor din partea mitropolitului Bălgradului, Sava Brancovici.
Se opinează, pentru acelaşi secol, că au existat preocupări culturale şi, respectiv, în domeniul învăţămîntului, în jurul mănăstirilor de la Bârsana, Cuhea, Apşa de Jos, Ciuleşti, Săcele, Rozavlea, Budeşti, Petrova, Rona de Jos, Biserica Albă, Gălineşti ş.a. Multe dintre ele şi-au încetat activitatea odată cu năvălirea tătarilor din 1717.
Un capitol interesant pentru cercetători şi preţios în ceea ce priveşte conţinutul învăţămîntului românesc din Transilvania în secolul al XVII-lea îl constituie literatura didactică. în această categorie includem, după cum este firesc, nu numai cărţile cu destinaţie didactică precisă, aşa cum rezultă din forma de redactare sau din problematica lor, ci şi lucrări care au putut fi folosite în aceeaşi epocă de către profesori şi elevi20.
Factorii responsabili din cercurile oficiale ale Principatului transilvănean, în efortul lor de atragere la calvi-nism a românilor prin şcoală, au promovat o literatură didactică în spiritul Reformei21. Pe linia unor cărţi reprezentative pentru stadiul culturii româneşti în secolul al XVII-lea şi în seria de cărţi destinate şcolii cu scopuri politice şi culturale precise trebuie să includem:22 Catechls-
30
mmjm â0mm&mn$$ mm mm mi %m um tmt* * 4 ^ %Mh mţ%mmim mm s*1* Hjpm      ^n**** «ww chiu. mîftj*"
"mm, i»]MittA^iHivlJ tmi
' m*m.**%m* p^af^n * tjfţgn V^* ***** m$
Kvanghelia învăţătoare, Uălgrad» 1641
6/l-tTO, CfcWÎ* «if* §T
Jfcjfr ******
Răspuns împotriva Catehismului  calvinesc. Iaşi, 1645
mut calvinesc, Alba lulia — Presaca, 1640 (BRV, I, p. 107, nr. 38); Evanghelie cu învăţătură sau Mărgărit, Alba lulia, 1641 (BRV, I, pp. 115—118, nr. 40); Noul Testament de la Bălgrad, 1648 (BRV, I, pp. 165—170, nr. 54); Catechis-mul calvinesc, Bălgrad, 1648 (BRV, I, pp. 160—164, nr. 53); Psaltire, Bălgrad, 1651 (BRV, I, pp. 184—190, nr. 60); Catechismul calvinesc, Bălgrad, 1656 (BRV, I, p. 207, nr. 64); Sicriul de aur, Sebeş, 1683 (BRV, I, pp. 269—273, nr. 80); Ceaslovăţ, Bălgrad, 1685 (BRV, I, pp. 279—280, nr. 84); Cărare pe scurt, Bălgrad, 1685 (BRV, I, pp. 275—277, nr. 82); Rînduiala diaconstvelor, Bălgrad, 1687 (BRV, I, p. 280, nr. 85); Chiriacodromion sau Evanghelie învăţătoare, Bălgrad, 1699 (BRV, I, pp. 372—377, nr. 115); Bucoavnă, Bălgrad, 1699 (BRV, I, pp. 369—370, nr. 113).
Titlurile din literatura didactică a secolului al XVII-lea, enunţate mai sus, sugerează profilul conţinutului învăţămîntului românesc. Preponderenţa obiectelor de studiu cu un profil religios, pe care se efectuau exerciţii de scris şi citit — chiar dacă nu au fost singurele materii predate în şcolile vremii — demonstrează obiectivele culturale iniţiate şi urmărite la nivelul cercurilor oficiale ale Principatului23, vis-â-vis de tendinţele de calvinizare şi, desigur, un anumit ideal educativ, aplicat în şcolile româneşti calvine sau în acelea care au funcţionat în incinta mănăstirilor. Departe de a fi simple „vechituri", ci expresii particulare ale spiritului autohton, cărţile româneşti vechi trecute în revistă punctează unele din caracteristicile culturii de şcoală în secolul al XVII-lea24, izvorîte din condiţii economice şi politice specifice Principatului transilvănean.
II
Dacă raportăm apariţia Bucoavnei la cadrul politic, religios şi cultural care a generat-o şi la nivelul procesului instructiv-educativ al epocii, indiscutabil superior faţă de învăţămîntul tradiţional al diecilor săteşti, tipăritura de la Bălgrad apare ca un manual cu destinaţie specială în adevăratul sens al cuvîntului25.
33
Ca să înţelegem coordonatele interioare ale învăţămîntului propus de Bucoavnă trebuie să avem în vedere o anumită realitate istorică, spre care ne îndreaptă doi vectori: 1) cartea a fost tipărită sub patronajul Mitropoliei ortodoxe din Transilvania, cu directa încuviinţare a mitropolitului Atanasie Anghel; 2) era destinată şcolilor săteşti şi orăşeneşti, care funcţionau pe lîngă bisericile româneşti răspîndite pe cuprinsul întregului Principat transilvănean. De fapt, această situaţie rezultă chiar din lectura foii de titlu a manualului26 şi explică în mod direct mesajul instructiv-educativ al cărţii. La o primă lectură, valoarea didactică şi morală a lucrării „Acum întîi într-a-cesta chip tocmită şi tipărită (...)" se cantonează pe deprinderea practică a cititului şi scrisului şi pe însuşirea unor norme de comportament moral, respectiv religios: „deprinderea învăţăturii copiilor la care şi simvolul cre-dinţii creştineşti, zece porunci ale Legii Vechi şi ale cei noao, şapte Taine ale Besărecii  Răsăritului i proci"27.
însă cercetarea atentă a Bucoavnei în ansamblul ei dovedeşte că autorul s-a adresat, practic, nu numai celor de-vîrstă şcolară ci şi altor categorii de oameni, dornice de cunoaşterea cititului şi scrisului, respectiv celor care aveau nevoie de un orizont cultural şi moral, raportat desigur la cadrul parametrilor politico-religioşi de la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Ne gîndim la părţile din Bucoavnă în care se abordează: Simvol Presstennago Atanasia patriarha Alexandriscago;28 Zece porunci ale lui Dumnezâu, care sînt scrisă la „Ieşire1' în 20 de capete şi la „A Doua Lege" cap. 529; Şase săvîrşiri ale Legii Noao ce plinesc poruncile Legii Vechi, Matei,'glava (capitolul) 5, stih 2P°; întrebă-ciune;31 Trei fapte bune22.
Evident, Bucoavna rămîne, prin structură şi prin conţinutul de idei, o carte de învăţătură cu profesor (dascăl) sau cu ajutorul unor persoane culte, fie că urma să fie folosită de elevi, fie că ar fi fost parcursă de adulţi, care doreau să pătrundă în tainele cititului, ale scrisului sau în universul unor precepte didactico-morale. Spre această concluzie ne conduce, de pildă, gradul de dificultate al bucăţilor alese pentru lectură, existente în special în partea a doua a lucrării33.
Că manualul de la Bălgrad servea în primul rînd nevoile învăţămîntului românesc la cumpăna dintre secolele XVII—-XVIII pe linia elementelor sale fundamentale este un adevăr cultural şi ştiinţific incontestabil, evidenţiat încă de la primele pagini ale sale. Ni se pare convingătoare, în acest sens, partea întîi, unde se prezintă Slovele glavizne; Slovele mai mici; Glasnicele; Diftonghii; Neglas-nicele; Neglasnicete cu diftonghii; Doao neglasnice cu o glasnică; Doao neglasnice cu diftonghii; între doao glasnice o neglasnică3*. Pe firul aceleiaşi idei a fost concepută şi redactată însemnare pentru cum se cade a slovni slovele ce au deasupra titlă35 sau secţiunea intitulată Prosodiile ortografiile.
O menţiune specială merită Rugăciunea cînd va să înceapă copilul a învăţa37. Textul se impune atenţiei cercetătorului, încă de la prima parcurgere, prin forma relativ facilă de redactare şi prin mesajul său de idei. Este o dovadă a profilului conţinutului învăţămîntului românesc la sfîrşitul secolului al XVII-lea; sugerează, la felea şi alte texte din manual, rolul îndeplinit de religie în contextul procesului instructiv-educativ. Socotim că textul rugăciunii a fost special alcătuit pentru acest manual; el nu apare şi în ediţia din 1744 a Bucoavnei, imprimată la Cluj38.
Procedeul aplicat de autor în alcătuirea Bucoavnei, nu numai în ceea ce priveşte structura ei ci şi în direcţia conţinutului, corespunde sub aspect pedagogic principiului progresivităţii în procesul de învăţămînt, al inducţiei şi al metodei inductive, toate trei prezente în literatura-europeană a epocii. De la învăţarea celor mai simple caractere ale limbii române, de la literele mari şi mici din alfabetul chirilic se trecea la vocale, diftongi şi consoane. După explicarea modului de a sloveni, se predau cuvintele prescurtate, semnele ortografice şi prozodiile. Abia după aceste lecţii pregătitoare se ajungea la formarea unor cuvinte, la învăţarea cuvintelor şi a propoziţiilor, la citit şl la scris, respectiv la lectură. Pentru lecţiile aplicative au fost selectate, după cum se ştie, diferite texte în deplină concordanţă cu profilul învăţămîntului din epocă şi în raport direct cu politica religioasă şi culturală promovată de Mitropolia ortodoxă, instituţia editoare a Bucoavne?9.
34
35
Depăşind maniera pur scolastică de alcătuire a manualelor, metodă care a fost în vogă multe secole în literatura didactică a continentului, autorul Bucoavnei a apelat la un procedeu modern, în spiritul cerinţelor didactice ale epocii, nu numai cînd a fost conceput textul manualului ci şi în direcţia manierei de prezentare. Folosind metoda europeană de alcătuire a manualelor, care se baza pe întrebări şi răspunsuri (quaestiones et responsiones), autorul manualului de la Bălgrad nu numai că se încadra într-o orientare pedagogică modernă a epocii sale, dar şi venea în ajutorul elevilor şi a tuturor celor care ar fi folosit cartea, încercînd să faciliteze efortul lectorilor de-a pătrunde esenţa conţinutului textelor aplicative, mesajul lor de idei destul de greoi prin problematica vehiculată.
Reprezentative sînt, pentru concepţia şi spiritul Bucoavnei, paginile consacrate unor probleme religioase, adaptate prin întrebări şi răspunsuri la nivelul şcolarilor. Se stimula gîndirea elevilor, puterea de percepere şi de judecată, interesul lor pentru însuşirea cunoştinţelor predate în şcoală. De pildă, ne gîndim la fragmentele din cadrul întrebăciunii despre Sfintele Taine*0, în care se explică şcolarilor chestiuni complexe şi dificile despre esenţa şi semnificaţia morală a botezului, mirului, cuminecăturii, preoţiei, pocăinţei, cununiei şi maslului*1.
în multitudinea de probleme, religioase prin conţinutul lor, apar, spre surprinderea cercetătorului, termeni filosofici, cum ar fi materia şi forma. Semnificative din acest punct de vedere sînt cîteva fragmente: „întrebare: Dară unde adevereşte în Scriptura Sfîntă de Taina dintîi şi ce-i este materia şi forma cuvintelor cu carele să săvîr-şaşte Taina?"42. „Materia Sfintei Cumenecături este pîine de grîu curat, dospită"43. „Iară materia Preoţii este aceasta carea zic (adecă) punerea mîinilor spre capul aceluia care va să fie preot"44. „Materia este-i iară untdelemn curat"45.
De la un capăt la altul al Bucoavnei se observă efortul autorului de a adapta textele spre exerciţii aplicative la nivelul de înţelegere al elevilor. Semnificative ne apar în acest sens: Trei fapte bune ale bogosloviii; Ale firii bunătăţi şi mai întîi sînt 4; Şapte daruri ale Duhului Sfînt; 12 roduri ale Duhului Sfînt; 7 lucruri ale milosteniei; 1 lucruri ale milosteniei carele să apropie la suflet; Şapte păcate de moarte;
36
7 faceri de bine înpotriva acestora; Trei sfaturi ale Domnului Hristos; 4 lucruri sînt cele mai de apoi*6.
Efortul de adaptare al textelor cu un conţinut religios sau laic prezente în manualele epocii ca fragmente aplicative pentru cunoştinţele teoretice ale elevilor este vizibil în majoritatea cărţilor de şcoală de la cumpăna secolelor XVII—XVIII. Şi din acest unghi de vedere, Bucoavna de la Bălgrad se înscrie în seria unor manuale de ţinută europeană. Ne gîndim, de exemplu, la: J. A. Co-menius, Januae linguae latinae vestibulum, Leutschoviae, S. Brewer, 1697; P. Canisius, Kratka abekavica, u Ternavi, Typ. Acad., 1697; J. A. Comenius, Orbis sensualium tri-lingvis, Claudiopoli, N. Kis de M. Totfalu, 1698; idem, Jauna linguae latinae reserata aurea, Leutschoviae, S. Brewer, 1698; Em. Alvari, Grammaticarum institutionum liberprimus, Claudiopoli, N. Kis de M T6tfalu, 1799; J.A. Comenius, Janua lingvarum reseratae aureae vestibulum, Leutschoviae, Typ. Brewerianis, 1699; J. Gretser, Rudimenta linguae graecae, Leutschoviae, vid. S. Rrewer, 1699; Bukvar jazgka clarenska, V. Tirnave, Tip, Acad., 169947.
Abecedarul de la Alba Iulia dovedeşte, prin maniera de alcătuire a conţinutului, că autorul a fost conştient de însemnătatea principiului pedagogic al progresivităţii în însuşirea de noi cunoştinţe. Structura şi conţinutul manualului mărturisesc că s-a aplicat, nu numai în ordonarea lecţiilor ci şi în alegerea textelor, principiul educativ de la concret la abstract, de la simplu ia compus, de ia puţin cunoscut la deplin cunoscut. Pentru toate acestea, Bucoavna din 1699 se aliniază exemplarelor din literatura didactică românească de la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi din primele decenii ale secolului următor. întîiul manual sistematic din istoria şcolilor româneşti din Principatul transilvănean — căci Bucoavna de la Bălgrad întruneşte condiţiile unei astfel de lucrări —r reflectă nivelul atins de învăţămîntul românesc din epocă, tendinţele sale de modernizare şi de implicare în nevoile imediate ale societăţii48.
Bucoavna de la Bălgrad mai ridică o problemă, vis-â-vis de principiul didactic al intuiţiei pe care s-a străduit să-1 promoveze autorul şi colaboratorii săi. Singura ilustra-
37
ţie de pe tot parcursul cărţii, Sfînta Cruce, înfăţîşînd pe împăratul Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena49, prezintă o însemnătate aparte, datorită mesajului de idei pe care-1 transmite. Prin prezenţa unei astfel de imagini, care corespunde întru totul ideologiei interioare a manualului, se mijlocea intuitiv cunoaşterea şi înţelesul literelor, a silabelor, diftongilor etc. Chiar dacă în textul Bucoavnei apare o singură ilustraţie de acest gen şi la astfel de dimensiuni, prin introducerea ei autorul a răspuns unuia din principiile fundamentale eterne ale educaţiei; intuiţia.
. Goncluzionînd asupra importanţei didactice a Bucoavnei de la Bălgrad, menţionăm că ea reflectă, prin coordonatele interioare, stadiul avansat al învăţămîntului românesc de la sfîrşitul secolului al XVII-lea, în comparaţie cu secolele trecute, în acelaşi timp, prin forma de redactare, datorită structurii şi, mai ales, prin conţinutul de idei, manualul ilustrează o anumită literatură didactică de orientare europeană, iar autorul, deocamdată anonim, şi colaboratorii lui50 fac parte integrantă din galeria cărturarilor români de la sfîrşitul secolului al XVII-lea.
Dr. JACOB MÂRZ A - I Pr. prof. Dr. DUMITRU CĂ LUG ARU
NOTE
1 P. Teodor, Beziehungen zwischen Reformation und Rumänen im Spiegel vornehmlich rumänischer Geschichtsschreibung, în Luther und Siebenbürgen. Ausstrahlungen von Reformation und Humanismus nach Südosteuropa. Herausgegeben von Georg und Renate Weber, Köln, Wien, BÖhlau Verlag, 1985, pp. 78-94.
2 Informaţii despre situaţia învăţămîntului în epocă la: N. Iorga, Istoria învăţămîntului românesc: Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de I. Popescu-Teiuşan, Bucureşti, Edit. did. şi ped., 1971, pp. 11 — 26; N. Albu, Istoria învăţămîntului românesc din Transilvania pînă la 1800, Blaj, „Lumina", 1944, pp. 39—112; Istoria învăţămîntului din România, vol. l (de la origini pînă la 1821), Bucureşti, Edit. did. şi ped., 1983, pp. 131 — 140. O recapitulare a datelor la C. Papacostea-Danielopolu, L. Demeny, Carte şi tipar în societatea românească şi sud-est europeană (Secolele XVII-XIX), Bucureşti, „Eminescu", 1985* pp. 65-76.
3 G. Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani in urmă, I, Sibiu, 1889, p. 119-120; Aug. Bunea, Vechile episcopii româneşti a Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi Bălgradului, Blaj, Tip. semin., 1902, p. 85 (Approb. Pars I. Tit. VI art. 1).
Vezi şi comentariul lui N. Albu, op. cit., p.43.
4 I. Lupaş, Documente istorice transilvănene. Voi- L 1599 — 1699, Cluj, „Cartea românească", 1940, p. 270—271; N. Albu, op. cit. p. 69. Republicarea documentului în Urbariile Ţării Făgăraşului, vol. II, 1651—1680. Editate de acad. D. Prodan, Bucureşti, Edit, Acad., 1976, pp. 185-189.
5 I. Lupaş, op. cit., pp. 271^-276. - • -
6 Cf. V. Literat, M. Jeray, „Vizite" caIvineşti la preoţii români din Ţara Făgăraşului. Un dar al lui Constantin Brâncoveanu la Făgăraş, în AI IN Cluj, VII, 1936-1938, pp. 586-619. Cf. şi exceptele lui N. Albu, op. cit, pp. 77—78. Reeditarea documentului în Urbariile Ţării Făgăraşului vol. II 1651-1680, pp. 191-201.
7- Aug. Bunea, op. cit, p, 89.
39
! Şt. Meteş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria, volumul I (Pină la 1698), Ediţia II, revăzută şi Întregită şi cu 115 ilustraţii, Sibiu, 1935, p. 284. Pentru instruirea copiilor românilor insista acelaşi Sava Brancovici, tn cadrul sinodului de la Alba Iulia din 1675: „Iară pintru să să mai întărească şi pruncii nefiind işculă unde să înveţe, tot creştinul să-şi ducă pruncii la beserică, şi popa, după ce va isprăvi slujba besericei, să facă ştire cum că să strîngă pruncii în beserică, să-i înveţe cum iaste scris mai sus". (T. Gipariu, Acte şi fragmente, Blaj, Cu tip. semin., MDCCCLV, p. 149).
Alte preocupări ale cărturarului în domeniul culturii şi învăţămîntului surprinse de M. I. Lupaş, Mitropolitul Sava Brancovici 1656—1683, Cluj, „Cartea românească", 1939, passim.
9 Locuitorii Haţegului care se ocupau de şcoală (local, învăţători etc.) erau scutiţi, în timpul principelui Gh. Râkoczi II, de cărăuşie în caz de război. însă, aici nu puteau învăţa decît copii din familii de cnezi şi nobili, ulterior destinaţi funcţiilor publice. Vezi I. Radu, Istoria vicariatului gr. cat. al Haţegului, Lugoj, „Gutenberg", 1913, pp. 141 — 142.
„Şcoala ortodoxă" de la Orăştie, menţionată în 1663, în diploma principelui M. Apâffy I, unde a funcţionat şi umanistul M. Halici, urma să îndeplinească aceleaşi finalităţi culturale şi politice. N. Drăganu, Mihail Balici, (Contribuţie la istoria culturală românească din sec. XVII, în Dacoromania, IV, 1, 1924—1926, pp. 77—168.
10 P. Radu, D. Onciulescu, Contribuţii la istoria învăţămîntului din Banat pînă la 1800, Bucureşti, „Litera", 1977, pp. 77—83; V. Ţîrcov-nicu, Istoria învăţămîntului din Banat pînă la anul 1800, Bucureşti, Edit. did. şi ped., 1978, pp   43 — 54.
11 Eventualele cercetări ar trebui să pornească de la rezultatele demersului istoriografie datorat lui M. Păcurariu, Legăturile bisericii ortodoxe din Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova in secolele XVI-XVIII, în Mitropolia Ardealului, XIII, 1-3, 1968, pp. 85-137 (Schimburi culturale — bisericeşti între românii din Transilvania şi cei de dincolo de Carpaţi).
12 Discuţii asupra acestei instituţii la Z. Pâclişan, Mărunţişuri istorice. Şcoala românească din Alba Iulia, în Cultura creştină, 1, 11,1911, pp. 367-370.
Tipărirea unor cărţi cu valenţe didactice — sau chiar manuale — la Alba Iulia poate să constituie un indiciu real al existenţei şi activităţii şcolii româneşti de aici.
13 Cercetări mai recente la N. Albu, Cea mai veche şcoală românească din judeţul Alba: şcoala de pe Ungă mănăstirea Măgina, în Apulum, XIV, 1976, pp. 465—471; idem, Din trecutul învăţămîntului românesc al judeţului Alba, în Ibidem, XV, 1977, pp. 741-744.
14 Şt. Meteş, op. cit., passim; M. Păcurariu, op. cit., loc. cit.
15 N. Stoicescu, Unitatea românilor în evul mediu, Bucureşti, Edit. Acad., 1983, pp. 74—129 (Cap. VII. Unitatea culturii medievale româneşti. Legăturile cultural-artisticc dintre Ţările Române); Oct. Schiau, Cărturari şi cărţi în spaţiul românesc medieval, Gluj-Napoca, „Dacia"» 1978, pp. 30—43 (II. Activitatea cărturărească interromânească. Schim-
bul de dascăli, copişti, elevi, prelaţi, zugravi etc. în Ţările Române în epoca medievală).
w Prezenţa sa pe meleagurile Băl gradului consemnată de M. Anton, X. Poptelecan, I. Buzaşi, O copie inedită după „Carte românească de învăţătură" a lui Varlaam (1643), în Apulum, XIX, 1981, pp. 207— 211.
17 N. Albu, Istoria, 1944, pp. 41 — 42 (utilizează rezultatele investigaţiilor lui I. Lupaş, S. Dragomir, I. Moga).
18 Vezi, de pildă, A. Bârseanu, Istoria şcolilor centrale române gr. or. din Braşov, Braşov, Ciurcu et comp., 1902, pp. 1 — 19; Acte, documente şi scrisori din Şcheii Braşovului. Text ales şi stabilit, note de V. Oltean Prefaţă de Al. Duţu, Bucureşti, „Minerva", 1980, pp. 1 — 116; V. Olteanu, întîia şcoală românească din Şcheii Braşovului, Braşov, 1981; E. Linţa, Catalogul manuscriselor slavo-române din Braşov, Bucureşti, 1985.
*9 N. Albu, Istoria, 1944, pp. 90 — 91, Istoria învăţămîntului din România, voi. I, pp. 135-137.
2« Vezi opţiunile lui N. Albu, Istoria, 1944, pp. 91-112. Cf. şi O. Ghibu, Din istoria literaturii didactice româneşti. Ediţie îngrijită de Oct. Păun. Tabel cronologic, studiu introductiv, note şi comentarii: V. Popea ngă, Bucureşti, Edit. did. şi ped., 1975, pp. 29—34.
21 P. Teodor, art. cit., p. 83.
22 Titlurile incluse în categoria literaturii didactice româneşti din secolul al XVII-lea deţin în paranteze identificarea după I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche, I. Bucureşti, 1898.
23 Jaloane ale cercetării la Bitskey I., Irodalompolitika Bcthlen Gâbor es a ket Râkâczi Gydrgy udvarăban (Politica culturală la curtea lui G. Bethlen si a celor doi G. Râkdczi), în Magyar kdnyvszemle, 96, 1,1980, pp. 1-14.
Exemplul şcolii de la Oradea cercetat de L. Borcea, Contribuţii la istoria şcolii orădene în secolul al XVII-lea, în Crisia, XI, 1981, pp. 343-347.
2* Aspecte ale culturii epocii surprinse de S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche. Ediţia a doua, revăzută şi întregită, Sibiu, Krafft & Drotleff, 1930; Istoria literaturii române. I, Ediţia a Il-a revăzută, Bucureşti, Edit. Acad., 1970; Istoria României, III, Bucureşti, Edit. Acad., 1964.
25 Cf. II. Bozac şi P. Teodor, învăţâmînlul românesc din Transilvania în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XlX-lea, în Din istoria pedagogiei româneşti, II, Bucureşti, Edit. did. şi ped., 1966, p. 143.
2« Bucoavnă, Bălgrad, 1699 (Mai departe, abreviat B 1699, conform
transcrierii ediţiei de faţă).
27 B 1699, p. 1.
2? Ibidem, pp. 22-28.
29 Ibidem, pp. 29-34.
30 Ibidem, pp. 34-38.
31 Ibidem, pp. 39-62, 2 Ibidem, pp. 63-66.
88 Ibidem, pp. 34-62.
40
41
* Ibidem, pp. 2-11. « Ibidem, pp. 12-14. M Ibidem, pp. 14—15.
37 Ibidem, p. 15. Textul rugăciunii reprodus şi la M. Dunăreanu, Bucoavna de la Bâlgrad (1699) (286 de ani de la apariţia primului abecedar românesc în Transilvania), în îndreptar bisericesc, misionar şi patriotic, IX, Alba Iulia, 1985, p. 64, n. 6.
38 B 1699, p. 15, n. 1.
39 Ibidem, passim.
*o Ibidem, pp. 39-62.
41 Ibidem. Prin întrebările şi răspunsurile din Bucoavnă se anticipează, de fapt, literatura didactică românească din secolul al XVIII-leafcate-chisme, positiones ş.a,), conceputa sub unghiul de incidenţă al acestei metode.
42 Ibidem, p. 40.
43 Ibidem, p. 47.
44 Ibidem, p. 51 .
45 Ibidem, p. 61.
46 Ibidem, p. 63-66.
47 Szabo K., Rpgi magyar konyvtdr, II, Budapest, A Mag. Tud. Akad. Konyv., 1885, p. 514, nr. 1885; p. 516, nr. 1893; p. 522, nr. 1919; p. 524, nr. 1925; p. 531, nr. 1952; p. 533, nr. 1957; p. 535, nr. 1966.
48 Discutarea   valenţelor pedagogice ale Bucoavnei, cu interesante sugestii de cercetare, la O. Ghibu, op. cit., pp. 32 — 35, 247—249. 4» B 1699, p. 2.
50 între colaboratorii autorului Bucoavnei ar trebui să includem pe: „Purtătorii de grija tipograf iii: cinstitul protopop Gheorghe, notăraşul Dăianul i pan Raţ Iştvan Chişfalud, odorbiraul Belgradului". Cf. B Î699, p. 66.
DIMENSIUNEA SPIRITUAMELIGIOASĂ A BUCOAVNEI DE LA 1699
Marele scriitor şi patriot care a fost mitropolitul Antim Ivireanul lăuda la un moment dat dărnicia voievodului Constantin Brâncoveanu asemănînd-o cu un „riu cu curgeri de aur, din care au curs aceste patru izvoare ale românilor, ale elinilor, ale arabilor şi ale ivirilor tipare"1. Şi, într-adevăr, ceea ce n-a mai făcut nimeni pînă atunci pe o scară atît de întinsă şi cu o mărinimie atît de copleşitoare a realizat acest mare sprijinitor al dreptei credinţe ortodoxe, întrucît, după o fericită expresie a istoricului Nicolae lorga, „noi, românii, deveniserăm patronii culturii greceşti şi în genere ai ortodoxiei întregi, prin aceea că asupra noastră trecuseră toate datoriile, în acelaşi timp tot prestigiul, toată influenţa şi toată situaţia de hegemonie a împăraţilor Bizanţului"2.
Dar dacă de această dărnicie s-au învrednicit aproape toate popoarele şi bisericile creştine din sud-estul Europei şi din Orientul apropiat, încît în răstimpul celor 26 de ani de domnie ai domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688—1714) erau destule ocazii cînd la curtea şi la mesele lui se întîlneau, veniţi să ceară ajutor, cîte2—3 patriarhi, episcopi sau egu^-meni din cele mai variate regiuni ale Răsăritului, nimeni nu-şi poate închipui că el ar fi uitat de soarta Bisericii ortodoxe a românilor din Transilvania, tocmai într-o vreme cînd unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învăţat sfetnic al său, afirma (de altfel, ca şi contemporanii săi moldoveni): „însă rumâni înţeleg că sînt nu
43
numai ceştia de aici, ce şi den Ardeal, carii încă şi mai neaoşi sînt, şi moldovenii şi toţi care şi într-altă parte se află şi au această limbă, toţi aceştiea dintr-o fîntînă au izvorît şi cură"3.
în sprijinul românilor ardeleni a intervenit Brânco-veanu încă în 1681, înainte de a ajunge pe tronul din Bucureşti, contribuind astfel şi la eliberarea din închisoare a mitropolitului mărturisitor pentru ortodoxie Sava Bran-covici, care după aceea în curînd va şi înceta din viaţă4. Biruinţa creştinilor sub zidurile Vienei în septembrie 1683 şi cuceririle făcute de trupele austriece în Ungaria şi nordul Serbiei păreau a da populaţiilor eliberate nădejdea că „libertatea a sosit întrucît cătuşele s-au rupt", dar în curînd s-a dovedit că, oricît de grea a fost suzeranitatea turcească din cei aproape 150 de ani (1541—1690), totuşi jugul turcesc a fost doar „de lemn", pe cînd noul jug al austriecilor catolici, cum spunea un cronicar ungur, „e mult mai greu, pentrucă e de fier"5, bazîndu-se mai ales pe un regim autoritatar impus de împăratul de la Viena şi de sfetnicii lui, formaţi în cea mai mare parte la şcoli iezuite.
Desigur, greul cel mai mare cădea şi de astădată tot asupra românilor.
Pînă atunci, vreme de aproape 400 de ani, Transilvania fusese condusă de un regim oligarhic format aproape exlu-siv din nobili unguri, saşi şi secui, deşi populaţia românească întrecea cu mult pe toate celelalte naţionalităţi luate la un loc. Românii au fost cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei şi suportau cele mai grele servicii publice, dar printr-un proces de aservire feudală ei au ajuns să fie sistematic asupriţi şi lipsiţi aproape complet de drepturi politice. îşi păstraseră totuşi intactă credinţa creştină oricîte nedreptăţi şi silnicii au trebuit să sufere atît în vremea regalităţii ungare (sec. XI—-XV), cît şi a principilor ardeleni din sec. XVI—XVII. Cu toate instituirile ilegale a unor aşa-zişi episcopi romano-calvini cărora li se făgăduia eliberarea de iobăgie şi cu toate ameninţările că, dacă nu vor admite anumite condiţii, ei vor fi „scoşi din ţară", totuşi românii, cum declara un cronicar sas contemporan, „măcar că se făgăduiau ascultători superin-tendentului calvinesc, credinţa şi legea lor cea părin-
tească n-o părăseau, nici nu primeau înoirile calvineşti, ci pururea se scîrbeau de ele"6 pentru că (adaogă acelaşi N. Iorga), „poporul nostru totdeauna a ţinut ca anumite forme ale cultului să fie păstrate, căci un cult fără icoane şi fără forme vizibile nu spune nimic poporului nostru"7. Mai curînd s-a întîmplat —* cum a fost cazul într-un sat cu populaţie mixtă români şi saşi —- ca pastorul saşilor să se plîngă că de Crăciun saşii cîntau împreună cu românii „colindele româneşti", pe care oricît le-ar fi explicat din Biblie că sînt „cîntece ale satanei" ei totuşi rămîneau la „ceea ce au pomenit". Iar într-o veche însemnare din sec. XVI de pe o carte din Şcheii Braşovului ni se relatează că cei ce vroiau să primească Botezul ortodox trebuie „să se lapede de toată legea latinească şi de a lui Martin Ereticul (Luther) şi de toate erezele lor şi de toate hulele lor cu care hulesc pe Duhul Sfînt şi pe Precista şi pe sfinţii lui Dumnezeu şi pe sfintele icoane"8. în Biblioteca Academiei Imperiale din Petrograd, doi cercetători ruşi au găsit două manuscrise redactate în limba slavonă la Iaşi în sec. XVIII (nr. 824 şi 997, primul fiind o copie din 1754 după un Catehism tipărit în 1642, al doilea în sec. XVIII), în care s-a căutat combaterea învăţăturilor lui Martin Luther şi ale lui Calvin pentru că nici unii, nici ceilalţi n-au preoţi şi fiindcă nu cred în taina hirotoniei. Dar orice mijloace s-au folosit, fie chiar maltratarea şi întemniţarea celor doi mitropoliţi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, totuşi un călător cum a fost agentul diplomatic Antonio Posse-vino nu se putea mira îndeajuns cît de tenace îşi ţin ei „legea grecească"9. A avut mare răsunet, între altele, scrierea cu titlul Răspuns la Catehismul calvinesc (pe care-1 compusese probabil superintendentul Csulay în 1640) în care mitropolitul Varlaam al Moldovei combate între altele învăţătura de bază a luteranilor şi calvinilor, care susţin că omul se poate mîntui numai prin credinţă, fără să mai fie necesare şi faptele bune, după cum spune în versuri: „Nu să laude nimeni de bună credinţă De n-are lucruri bune prea cu socotinţă", căci „dacă ar veni cineva să vă înveţe altă credinţă, măcar dacă ar fi înger din cer, să nu-1 credeţi, ci să-i ziceţi anatema şi să vă lepădaţi şi să vă depărtaţi de unul ca acela".
45
44
mm
.xrl «xi.
If        If******»? *«{î*»
Noul Testament, Bălgrad, 1648
Dar deşi, de pildă, superintendentul calvin Katona Geleji era convins pe la 1640 că „nici un slujitor al Bisericii româneşti nu şi-ar părăsi legea trecînd la calvinism căci patriarhul îndată l-ar afurisi şi nici cei din neamul lor nu l-ar mai primi", totuşi el credea că, „deocamdată, trebuie să ne mulţumim cu mai puţin şi abia cu timpul să mergem mai departe; copiii şi-i dau la şcoală, se iniţiază în limba latină şi astfel, cum s-a făcut cu alte naţiuni, şi ei vor fi înghiţiţi cu vremea în marea ungurească-calvină". Pure închipuiri!
Vrînd să întărească forţele necesare în războiul de 30 de ani, principele Gabriel Bethlen a crezut şi el că ar putea „calviniza Dacia"; de aceea a cerut patriarhului din Constantinopol Chirii Lukaris să-şi dea consimţămîntul de „a ferici naţiunea valahă prin atragerea ei la lumina cărţii", dar patriarhul i-a răspuns că dacă „am sprijini pe faţă sau în ascuns această părăsire a credinţei, am săvîr-şi un păcat pe care nu l-ar putea spăla toate chinurile de pe pămînt". Şi, ca unul care călătorise şi predicase înainte de mai multe ori în Principatele Române, patriarhul adăuga un fapt cunoscut de toţi: „pentru buna îndeplinire a unei astfel de acţiuni înainte de toate ar trebui să se rupă legătura de sînge şi de simţire care zvîcneşte în taină, dar care leagă în chipul cel mai strîns pe locuitorii Ţării Româneşti şi Moldovei. Şi negreşit domnii vecini ai numitelor ţări nu vor îngădui acest lucru niciodată şi desigur că s-ar împotrivi, dacă nu cu armele, cel puţin cu îndemnuri tainice"12.
Pe de altă parte, încleştarea sîngeroasă care a dominat vreme de 30 de ani relaţiile dintre statele catolice şi protestante ale Europei a avut drept rezultat între altele şi crearea aşa-zisei „mărturisiri de credinţe lukariene" publicate prima oară în text latin, a doua oară în text grecesc în 1629 şi 1633, tocmai la Geneva, care era pe atunci centrul calvinismului mondial. Or, chiar dacă cele 17 articole ale „Mărturisirii" respective nu puteau fi semnate de patriarhul Chirii, ca unul care a luptat pentru apărarea ortodoxiei (deşi se ştie că el a cultivat în acelaşi timp relaţii de curtoazie cu ambasadorii Angliei şi Olandei pentru a se putea apăra de manevrele diplomatice ale puterilor catolice Austria şi Franţa care-şi supralicitau interesele în faţa regimului corupt al ocîrmui-
47
torilor otomani), totuşi faptul că atît cît a trăit (1638), el n-a reacţionat hotărît condamnînd Mărturisirea de la Geneva, a produs o tulburare profundă atît în sînul confesiunilor apusene, catolice şi calvine deopotrivă, cît şi, desigur, în Bisericile ortodoxe din Răsărit. Urmarea a fost că pentru lămurirea situaţiei create a fost nevoie să se ţină şi în sînul Bisericilor ortodoxe mai multe sinoade (căci poziţia doctrínala a unei Biserici nu se poate hotărî decît prin sinod), iar dintre aceste sinoade cele mai importante au fost cel de la Iaşi, din toamna anului 1642 şi cel de la Ierusalim, din 1672 13.
în aceste sinoade formularea atitudinii ortodoxe s-a făcut cu ajutorul unor expresii şi noţiuni luate din limbajul teologic al controverselor contemporane dintre catolici şi protestanţi. Aşa au fost împrumutate din teologia scolastică romano-catolică termenii „materia" şi „forma" tainelor (de pildă la Botez apa e „materia", iar întreita scufundare e „forma" tainei). La fel este cazul cu expresia „prefacere" sau „schimbarea substanţei" din taina Sfintei Cuminecături, prin care, atunci cînd se împărtăşeşte sub forma pîinii şi al vinului euharistie, creştinul ia de fapt Trupul şi Sîn-gele Domnului Hristos. Dar atît de împătimite erau discuţiile dintre catolici şi calvini cînd era vorba de a stabili prin cuvinte realismul tainic al acestei taine, (adică ce anume se schimbă: „fiinţa" sau „accidentele" respectiv gustul palpabil al acestor elemente), încît învăţatul român Nicolae Milescu, care a participat şi el la lămurirea acestor probleme, îi ceartă atît pe catolici, cît şi pe protestanţi că „merg prea departe"14 atunci cînd prin discuţii nesfîrşite aproape desfiinţează caracterul de taină al Sfintei Cuminecături. Pe de altă parte, pe linia inovaţiilor doctrínale, odată cu părăsirea vechilor formulare liturgice folosite în primul mileniu de toate Bisericile apusene15, Biserica Romano-Catolică elimina şi ea din crezul ei credinţa despre invocarea sau epicleza euharistică, potrivit căreia sfinţirea pîinii şi a vinului euharistie nu se face prin recitarea cuvintelor biblice „Luaţi, mîncaţi" şi ,>Beţi dintru acesta toţi", ci abia prin rugăciunea pe care o rosteşte preotul invocînd de trei ori venirea Duhului Sfînt asupra  darurilor euharistice16.
48
S-a spus altădată, mai ales de către protestanţi (dar şi de către unii teologi romano-catolici şi ortodocşi), că Mărturisirea Ortodoxă compusă de mitropolitul Kievului, român de origine, Petru Movilă, care a fost discutată şi aprobată în Sinodul de la Iaşi din 1642şi Scutul Ortodoxiei, care a fost compus de marele apărător al ortodoxiei, patriarhul Dositei al Ierusalimului şi aprobat în Sinodul de la Ierusalim din 1672 ar fi adevărate „cărţi simbolice" prin care Biserica Ortodoxă şi-a formulat crezul, aşa cum luteranii şi calvinii şi-au redactat în sec. XV* inovaţiile lor doctrínale cu ajutorul catehismelor şi a altor scrieri de acest fel şi cum însăşi Biserica Romano-Catolică şi-a re-formulat atitudinea cu destule inovaţii la Sinodul Tridentin (1545—1563). în realitate, pentru noi, ortodocşii, aceste Mărturisiri (ca şi altele care au mai fost) au o valoare mai mult istorică, legată de epoca respectivă; pentru vremurile ulterioare ele servesc doar de „călăuză" care ne ajută să cunoaştem pe scurt credinţa Bisericii noastre în tot ce are ea comun, dar şi deosebitor, atît faţă de crezul catolic, cît şi faţă de cel luteran şi calvin.
Propriu-zis, ceea ce este în confesiunile apusene „catehismul" cam acelaşi lucru sînt la noi „cărţile de rugăciuni" sau „învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe", în care punctul central îl constituie explicarea „crezului niceo-constantinopolitan" şi a rînduielilor liturgice propriu-zise, căci, în fond, în mare parte desfăşurarea vieţii creştineşti are, după concepţia ortodoxă, mai mult caracter doxologic, adică de preamărire, decît de discutare şi de explicare teoretică. însuşi cuvintele „catehism", „cateheză", „catehumen", „catehumenat" ne duc cu gîndul la „pregătirea" în acest chip de a cunoaşte şi de a ne apropia, prin Botez, de Domnul. Pregătirea cuprindea atît controlul asupra învăţăturii de credinţă, cît şi asupra chipului în care trebuie să vieţuiască creştinul şi ea dura, uneori, chiar mai mulţi ani. Ca un ecou care-fi răspunde (KarY]X£co), aşa trebue să se apropie catehumenul, cu dor şi cu conştiinţa liberă, de Domnul. „Cateheza duce la credinţă, iar credinţa, în timpul Botezului primeşte învăţătura Sfîntului Duh", declara încă înainte de anii 200 marele dascăl Clement Alexandrinul17. „Ai intrat, ai fost primit; numele tău s-a înscris. Vezi acesta aşezare a Bise-
49
rieii? Observi ordinea şi disciplina de aici*? Eşti atent la citirea Sfintelor Scripturi, la clericii prezenţi, la rînduiala învăţăturii? Locul în care te găseşti să-ţi inspire evlavie şi instruieşte-te din cele ce vezi 1", spunea pe la mijlocul veacului IV sfîntul Ciril al Ierusalimului în „procatehie-za" sa18.
înţeles de carte de învăţătură elementară are şi cu-vîntul „bucoavnă", care e un abecedar cu litere chirilice al cărui nume provine de la cel al primelor două litere din alfabetul cirilic „az" = a, „buche" = b. De altfel, cuvîntul „bucva" însemnează de fapt literă. Aşadar, „bucoavna" sau abecedarul ne ajută să deprindem cunoaşterea literelor, deci operaţia cea mai simplă pentru a ajunge la cunoaşterea învăţăturii. Şi e interesant că chiar şi tipăriturile în limba slavonă la care şi-a dat concursul marele umanist Udrişte Năsturel, care „corespund cu agonia sla-vonismului cultural în ţara noastră"19, după cum şi Gramatica slavonească tipărită la Snagov în 1697 de Antim Ivireanul după originalul imprimat la Eve, lîngă Vilno, în 1619 de învăţatul dascăl (mai tîrziu episcop) Meletie Smotriţki (şi care va fi retipărită şi la noi de mai multe ori, avînd şi o simţită influenţă asupra primelor noastre gramatici)20 ne ajută şi ele să înţelegem de ce Bucoavna din 1699 de la Alba Iulia va da şi ea la început —- ca şi Didactica Magna a lui Amos Comenius —• indicaţii de gramatică, de ortografie şi de prosodie, căci după cum ne spune Antim21 „dacă cineva vrea să ştie firea literelor şi a silabelor, acela trebuie să se adreseze la prima parte a gramaticii, adică la ortografie. Dacă vrea să desfacă vorbele în părţile lor cu exactitate, trebuie să cerceteze cu deamănuntul a doua parte, adică etimologia ( !). Dacă vrea să compună vorbe compuse, spre aceasta trebuie să-şi însuşească bine regulile sintaxei, ca în orice limbă", încheind acest capitol introductiv, Bucoavna vorbeşte despre „prosodiile ortografiei", adică despre accente, semne de punctuaţie şi intonaţie. Oricum, „într-o vreme în care credinţa religioasă era o puternică realitate sufletească, ortodoxia şi slavismul nostru au format un ciment care a ţinut strîns legate sufleteşte ramurile neamului românesc, care trăiau răzleţite şi care încăpuseră sub stă-pîniri diferite"22.
După curri S-â apus adeseori, în relaţiile sale cu Transilvania, Constantin Brâncoveanu a urmărit trei obiective principale: sprijinirea populaţiei române prin menţinerea Bisericii şi a credinţei ortodoxe, stabilirea unor raporturi mai strînse cu Curtea imperială de la Viena şi, în fine, asigurarea unui refugiu pentru domn în cazul unei primejdii otomane23. în legătură cu obiectivul din urmă, se cunosc o serie întreagă de intervenţii energice făcute de bogatul voevod, în urma cărora cîteva case din Schei şi chiar din centrul oraşului Braşov au putut fi cumpărate dimpreună cu cîteva sate şi moşii din judeţele Făgăraş şi Braşov care au trecut în posesiunea Brâncoveanului.
Pentru cel de-al doilea obiectiv, se ştie că, deşi la început susţinuse pe turci (nu se putea altfel), Brâncoveanu a colaborat cît a putut (adeseori cu grele primejdii) cu împăratulLeopold al Austriei, ale cărui armate alungaseră
?e turci —■ cu excepţia Banatului —- pînă la Dunăre, mpăratul le-a acordat chiar titlul de „prinţ ereditar al Imperiului" voevodului român şi fiului său mai mare. Se ştie că a fost nevoie de multe mii de pungi de bani pentru ca să adoarmă vigilenţa otomanilor, care s-au mulţumit momentan doar să stoarcă bani cît mai mulţi, cunoscînd că orice domn ar fi pus în locul lui nu le-ar fi făcut servicii mai mari.
Din nefericire, după ce a văzut că turcii pierd mereu terenul şi simţind că Brâncoveanu întîrzie de a-i „închina ţara", aşa cum făgăduise c-ar face-o Şerban Cantacuzino în cazul cînd împăratul Austriei ar respecta întru totul autonomia politică şi religioasă a principatelor româneşti, împăratul Leopold a forţat lucrurile atît pe faţă, cît şi în ascuns, profitînd de puterea armată cu care a ocupat Transilvania şi uzînd de metode dacă nu întru totul identice ca în cazul „unirii" cu Roma a rutenilor în 1596 (cînd s-au semnat în alb „adeziunile"), folosind totuşi falsul şi arbitrarul ca să obţină destrămarea religioasă a românilor. Brâncoveanu a luptat cît a putut ca să apere credinţa ortodoxă a fraţilor din Ardeal. A intervenit şi pe cale diplomatică prin ambasadorul Angliei la Poartă, W. Paget, cerînd ca „românii să nu fie siliţi la unire", dar răspunsul batjocoritor al împăratului că el nu 1-a
50
51
întrebat niciodată ce face în această problemă „acasă la dînsul" i-a dat voevodului să înţeleagă că prin „unire" i se închid şi lui toate intrările în Transilvania24. Desigur că „ideea de stat austriacă" (cum a numit-o un istoric german) ori de „unire prin religie", cum a definit-o M. Emi-nescu, era aleasă de noii stăpînitori ca cea mai potrivită cale spre a-şi cîştiga majoritatea în dietă şi în viaţa obştească (bine ştiind că românii depăşeau numeric toate celelalte naţionalităţi luate la un loc) pentru că altfel partida catolică era pusă în minoritate faţă de partida protestantă a calvinilor, luteranilor şi unitarienilor. Pe de altă parte, „privilighiomurile" făgăduite românilor dacă se vor uni cu „legea împăratului" nu s-au adus la îndeplinire, ci, după cum spunea cronicarul contemporan Radu Tempea din Braşov, ^oaţ-e cjţe ior ie_au zîSj Au fost batjocură şi rîs".
Guvernanţii de la Viena au lăsat şi pe mai departe lucrurile să se desfăşoare pe aceleaşi poziţii de nedreptate feudală cum fuseseră în evul mediu. Deoarece avem credinţa că însuşi autorul Bucoavnei de la 1699 simţea amărăciunea acestei inegalităţi, dar întrucît în cealaltă tipăritură din acelaşi an Chiriacodromion figurau pe copertă atît numele împăratului Leopold, cît şi a guvernatorului G. Banffy, care era calvin, desigur că nu se putea spune mai mult.
Voevodul a căutat totuşi, pe toate căile, să întărească conştiinţele confraţilor. Amintim mai întîi zidirea cunoscutelor locaşuri de cult din Făgăraş, Ocna Sibiului, Poiana Mărului şi mai ales mănăstirea din Sîmbăta de Sus, unde a fiinţat un timp şi şcoală pentru preoţi. Ajutoare băneşti şi de altă natură a făcut în multe alte localităţi. încă din anul cînd a fost ales domn a reînnoit şi apoi a urmat regulat ajutorul bănesc anual de 6000 de bani Mitropoliei din Alba Iulia, care printr-un hrisov de danie (din iunie 1700) închina aceleiaşi mitropolii şi moşia Merişanilor din Argeş, întrucît aflase că ea se „învălueşte ca o corabie în mijlocul valurilor, fiind între multe feluri de eretici necredincioşi, năpăstuindu-se de către ei în multe chipuri".
Dar, ca „patron adevărat" ce era, Brâncoveanu s-a străduit mult să vină şi pe altă cale în ajutor nu numai lui Atanasie, viitorul mitropolit (despre care ştia că a ezitat
un timp să primească sau nu „unirea" ca unul care îşi cîştigase  bunăvoinţa  numirii  sale făcînd  cadouri atît
Psaltire, Bălgrad, 1651
-cancelarului Nic. Bethlen cît şi. guvernatorului Ardealului G. Banffy, calvini amîndoi), ci şi Bisericii şi preoţimii în general, despre care a aflat că s-au opus „unirii" pe motiv că poporul n-o doreşte, în care
52
53
sens s-au făcut şi două anchete în satele ardelene. Cunos-cînd ezitările noului mitropolit, atît voevodul, cît şi mitropolitul Ungrovlahiei Teodosie, precum şi patriarhul Dositei al Ierusalimului care se afla de multă vreme la noi în ţară, i-au cerut să respecte un „îndreptar" sau „instrucţiune" în 22 puncte25, în care se cuprindeau principalele învăţături de credinţă în privinţa cărora calvinii se deosebesc de ortodocşi şi de romano-eatolici. Aşa e cazul cu numărul Sfintelor Taine, din care protestanţii luterani şi calvini susţin că recunosc caracter de taină numai Botezului şi Cuminicăturii sau Euharistiei, pe cînd romano-catolicii şi ortodocşii, pe lîngă aceste două taine, recunosc a fi încă alte cinci şi anume: Mirul, Pocăinţa, Cununia, Preoţia sau Hirotonia şi Maslul. Alt punct specific protestanţilor este aşa-numita „sola fide", adică mîntuirea numai prin credinţă, iar nu şi prin har dumnezeiesc şi fapte bune ale omului, în acelaşi timp, protestanţii susţin că singurul izvor al credinţei este Sfînta Scriptură, pe cînd romano-catolicii şi ortodocşii adaugă, ca al doilea izvor, şi Sfînta Tradiţie, în care se cuprind învăţăturile lăsate de Apostoli şi de Sfinţii Părinţi în legătură cu simbolul credinţei, cu Liturghia, cu alte rînduieli ale Bisericii cum sînt cinstirea sfinţilor, a icoanelor, a moaştelor, despre care calvinii nu vreau să ştie nimic.
La rîndul lor, punctele 10 şi 20 privesc deosebirile dintre ortodocşi şi romano-catolici, şi anume în legătură cu momentul prefacerii sau al Epiclezei euharistice, despre care am amintit mai sus, precum şi învăţătura despre căpetenia văzută a Bisericii, pe care ortodocşii o văd legată de sinodul sau soborul episcopilor, pe cînd romano-catolicii atribuie greşit această putere în mîna unui singur episcop, papa sau patriarhul Romei.
După cum se vede, la Bucureşti s-a cerut mitropolitului Atanasie să respecte „credinţa curată" sau „dreaptă", luînd atitudine atît faţă de abaterile calvine, cît şi faţă de cele romano-catolice; de aceea, la punctul 21, i s-a cerut chiar să jure că va „păzi neschimbate tocmelele cîte le are scaunul Ungrovlahiei", subliniind textual: „poruncim arhieriei tale să păzeşti dogmele, tainele şi năravurile Bisericii Răsăritului neclintite, care se văd că făţişat şi curat le propovădueşte Sfînta Scriptură şi aievea le învaţă
Pagină din Psaltirea în versuri, Iaşi, 1673
54
purtătorii de Dumnezeu Părinţi, iar încă şi cam pe scurt le dovedeşte acestea cartea care se chiamă Pravoslavnica Mărturisire, care de curînd s-au scos şi s-au tipărit pe limba românească"26.
Faţă de asaltul prozelitist controlat de iezuiţi, nu numai în Polonia, Ungaria, Croaţia, Bosnia, Transilvania şi Principatele Române, ci în acelaşi timp şi la Locurile Sfinte şi în general în întreg Orientul apropiat, patriarhul Dositei al Ierusalimului a iniţiat în întreg sud-estul Europei şi în Rusia o adevărată campanie de apărare a Bisericii Ortodoxe şi trebuie spus că mijloacele materiale şi spirituale şi întreg centrul de greutate al acestei mari acţiuni s-a desfăşurat pe teritoriul românesc, inclusiv ai Transilvaniei, care, potrivit tratatului de pace de la Kar-lowitz din 1699, trecuse oficial sub ascultarea împăratului de la Viena. Nu e cazul să mai amintim cu numele titlurile tuturor publicaţiilor tipărite în româneşte, în greceşte, în sîavoneşte, ba chiar şi în limba arabă, turcă şi georgiană prin care se denunţau primejdiile de care era ameninţată întreagă creştinătatea ortodoxă. începînd din anul 1682, cînd se tipăiea la Iaşi în greceşte cartea Despre incepătoria sau primatul Papii, şi în tot decursul domniei sale, Constantin Brâncoveanu va tipări, prin rîvna fără egal a harnicului călugăr şi apoi mitropolit Antirn Ivireanul, peste 60 de cărţi, multe din ele cărţi de cult, dar iarăşi multe cuprin-zînd tot atîtea adevărate tratate de apărare a credinţei ortodoxe, majoritatea din ele fiind împărţite „în dar preavoslavnicilor creştini din Ardeal"27.
în chip semnificativ, în anul 1690 se publică în greceşte într-un singur volum două lucrări: întîmpinare la principiile catolice şi la chestiunile lui Ciril Lukaris şi Manual împotriva rătăcirii calvine27, dar, începînd din anul următor, odată cu apariţia în româneşte a Mărturisirii Ortodoxe a lui Petru Movilă (care în 1698 va apare şi în text grec), campania de combatere a manevrelor iezuite — care căutau să adoarmă pe români, argurnentînd că prin „unire" nu se aduce nici o schimbare în credinţă — se înteţeşte. Amintim în această privinţă tratatul lui Maxim Peloponezianul întitulat Carte sau lumină cu drepte dovediri din dogmele Bisericii Răsăritului asupra dejghinării papistaşilor, pentru a nu mai aminti de voluminoasele
„tomuri" (al dragostei, al păcii, al bucuriei), care vor publica o serie întreagă de scrieri patristice şi post-patris-tice, în care se combat tot atîtea inovaţii aduse în dauna credinţei.
Privind lucrurile în această perspectivă, vom înţelege mai uşor semnificaţia spirituală şi cu adînc impact asupra frămîntărilor religioase din Transilvania acelor vremi, îndeosebi, întrucît potrivit celor 22 de puncte din Instrucţiunile de la Bucureşti, Mărturisirea Ortodoxă era socotită „canon şi îndreptar", nu-i de mirare că şi Bucoavna de la 1699 va cita din lucrarea lui Petru Movilă uneori pasaje întregi, alteori va reproduce doar ideea ei, îmbrăcînd-o în formulări proprii.
Dar în fond cine este editorul Bucoavnei*?
Mihail, „fiul lui Ştefan" (numit „Iştvanovici", după obiceiul timpului) era originar din Transilvania, după cum au dovedit-o studiile mai recente28. Avînd fericirea să trăiască în preajma marelui tipograf şi ctitor de limbă românească Antim Ivireanul, ucenicul a dus mai departe cu cinste faima dascălului, activînd nu numai în Transilvania, ci şi în Oltenia, iar mai apoi în Georgia, unde împreună cu ucenicii săi va traduce şi va tipări nu mai puţin de 9 cărţi în limba georgiană. în Transilvania „ipodiaconul Mihail" a activat în anul 1699, ajungînd să tipărească două cărţi: Chiriacodromionul, o carte voluminoasă, care avea la bază Cazania lui Varlaam din 1643, precum şi cărţulia de abia 66 de pagini mici Bucoavna. Din prefaţa Chiriacodromionului deducem că Mihail a fost chemat de mitropolitul Atanasie şi de sinodul lui mitropolitan, pentru că „în Ardeal nu s-au găsit meşter român pentru lucrul tipografiei"29. Nu ştim dacă activitatea lui va fi durat şi după anul 1699. Bănuim că nu va mai fi rămas multă vreme în Transilvania, întrucît la cîteva luni după aceea mitropolitului Atanasie i se va aduce, între altele, şi acuza că a tipărit simbolul credinţei fără adaosul Filioque (ceea ce, după cum vom vedea, şr-a întîm-plat şi cu tipărirea Bucoavnei, cu atît mai vîrtos dacă prin acuza respectivă se avea în vedere lipsa lui din simbolul atanasian); altfel nu am înţelege de ce duşmanii lui Atanasie au cerut confiscarea Bucoavnei20.
56
57
Pe meşterul Mihail îl mai întîlnim între 1703—-1705 activînd la Rîmnic, alături de dascălul său31. între anii 1708—1712 e atestat desfăşurîndu-şi activitatea în Geor-gia. Pentru ultima oară e amintit în 1712 în Olanda, unde plecase tot în legătură cu unele treburi legate de tehnica tipografiei. După această dată nu mai aflăm veşti despre el.
Cît priveşte conţinutul Bucoavnei, autorul se foloseşte (ca un vrednic ucenic al pedagogului contemporan Amos Comenius 1670) de principiul „de la simplu, la compus", pornind, „pentru deprinderea învăţăturii copiilor de carte", de la litere şi silabe, la compunerea frazelor şi apoi la prezentarea cunoştinţelor elementare ale „crezului" creştin, în această parte introductivă se va fi orientat, după cum am spus, după Gramatica slavonă a lui Meletie Smo-triţki, pe care o cunoştea, întrucît fusese tipărită de Antim Ivireanul la Snagov în 1697.
Pornind de la semnul crucii (în cinstea căreia reproduce cunoscuta rugăciune „Crucii Tale ne închinăm, Stăpîne şi sfîntă învierea Ta o cîntăm şi o mărim"), care e încadrată de iniţialele „C" şi „E" ale numelor lui Constantin cel Mare şi al mamei sale Elena, care au „descoperit" în anul 330 la Ierusalim Crucea Domnului şi au generalizat astfel cultul ei,32 autorul nostru prezintă — probabil după textul Ceaslovăţului tipărit cu cîţiva ani înainte tot la Alba Iulia — „rugăciune cînd va să înceapă copilul a învăţa"33, precum şi cea care începe cu cuvintele: „Din somn sculîn-du-mă"34, după care reproduce textul celor două simboale, cel „niceo-constantinopolitan"35 şi cel aşa-zis „atanasian"36.
Dacă textul primului simbol „Mihail Iştvanovici tipograful" (cum se întitulează el pe coperta cărţii) putea fi reprodus după Liturghierul, tipărit la Bucureşti, în 1680, în schimb pentru Symbol preosviaşlennago Athanasiy Patriarhii Alexandri]skago, situaţia nu-i aşa de simplă. Mai întîi pentru că acest simbol n-a figurat nicicînd în vreo carte de cult tipărită, folosită de vreo Biserică Ortodoxă, pentru motivul că în cele mai multe redacţii manuscrise, acest simbol cuprindea şi adaosul „Filioque", pe care tradiţia răsăriteană de totdeauna 1-a socotit eretic.
Părerea noastră este că stolnicul Constantin Cantacu-zino, care era „spiritus rector" al informării şi corectitudi-
nii dogmatice de la curtea lui Brâncoveanu, va fi ales, un argument în plus, şi textul acestui simbol, în care
Sicriul de aur, Sebeş, 1683
repetă adeseori formula „cine va vrea să se mîntuiască", pentru că „altfel va peri în focul cel veşnic", pentru a convinge şi mai mult pe mitropolitul Ardealului, care se numea şi el Atanasie, să rămînă în credinţa „cea catoli-
58
59
ceaşcă, adică pravoslavnică", după cum ţine să clarifice textul ei. Părerea aceasta pare cu atît mai probabilă cu cît se ştie că au circulat (chiar şi în Psaltirea Scheiană) texte greceşti ale acestui simbol care nu cuprindeau adaosul „Filioque". Atunci e uşor de înţeles de ce vorbele din epilogul Chiriacodromionului se potrivesc tot aşa de bine şi pentru Bucoavnă: „s-au tipărit acestea nu cu acea socoteală ca să facem strămutare împotriva Sfintei Scripturi au în rînduiala dogmelor ce ţine şi porunceşte Pravoslavnica Biserică a Răsăritului"37.
De aici înainte întreaga Bucoavnă e mai mult un rezumat al Mărturisirii Ortodoxe.
Prezentînd textul celor zece porunci38, ipodiaconul Mihail ţine să precizeze că ele „sînt scrise la Eşire în 20 capete şi la a Doua Lege cap. 5", după care înşiră pe rînd poruncile, luînd textul fie aşa cum a fost el tradus în Biblia de la Bucureşti din 1688, cît mai ales după traducerea proprie dată de Radu Greceanu în Mărturisirea Ortodoxă. Aşa textul poruncii întîi e redat identic în Bucoavnă cu cei din Mărturisirea Ortodoxă39. în schimb, la porunca a doua, „Mihail fiul lui Ştefan" nu se mulţumeşte să citeze doar textul din Eşire 20, 4, cum face Mărturisirea Ortodoxă, ci adaogă —. cu scop uşor de înţeles —- şi textul următor: „Căci Eu sînt Domnul Dumnezeul tău, care cerc păcatele părinţilor în feciori pînă la a treia şi a patra sămînţă întru cei care mă urăsc pe mine şi fac milă pînă la a mia sămînţă cu cei ce mă iubesc pe mine şi ţin poruncile mele"40.
Acelaşi lucru se repetă şi cînd e vorba de porunca a patra41; în schimb, pentru celelalte porunci textul se redă numai stereotip, ca în Mărturisirea Ortodoxă („să nu ucizi"; „să nu furi" etc).
Nu am putut afla sursa după care autorul Bucoavnei a luat cele şase „săvîrşiri"42 sau formulări privitoare la desăvîrşirea creştină, aşa cum le-a prezentat Mîntuitorul însuşi în „Predica de pe munte"43, atunci cînd a făcut comparaţie între normele etice prevăzute de Legea mozaică şi între desăvîrşirea adusă de Evanghelia Sa. Termenul „săvîrşire" în înţeles de „desăvîrşire" e întîlnit de mai multe ori în textul Mărturisirii Ortodoxe**.
i â u , \\U\ţ4
Ceaslovăţ, Bălgrad, 1685
60
Biblia, Bucureşti, 1688
Capitolul în care se arată maî pregnant dependenţa Bucoavnei de Mărturisirea Ortodoxă este cel privitor la Sfintele Taine, unde Bucoavna citează pasaje întregi din lucrarea lui Petru Movilă; cînd e vorba de unele argumentări, întîlnim adeseori formulări libere şi personale, dovadă că, —• deşi gradul de ipodiacon purtat de Mihail al lui Ştefan este cel mai mic în ierarhia bisericească —«totuşi el dădea dovadă de maturitate de gîndire. Aşa, de pildă, ne apare de-a dreptul uimitoare fraza aceasta: „cea mai adevărată mărturie (despre originea dumnezeiască a tainei Botezului) este aceea că însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, fiind îmbrăcat în haină omenească45, ne-a arătat nouă pilda botezîndu-Se", pe care n-o aflăm folosită în felul acesta în Mărturisirea Ortodoxă. în schimb, cînd e vorba să dea răspuns la „întrebăciunea" dacă Scriptura „ne lasă să credem cu adevărat" că sînt şapte taine, Bucoavna reproduce în întregime „răspunsul" Mărturisirii: „aceste şapte taine se sue la cele şapte daruri ale Duhului Sfînt, de vreme ce prin mijlocirea Tainelor acestora îşi varsă Duhul Sfînt darurile şi harul său în sufletele celor care vin în chip cuviincios să se împărtăşească din ele"46.
La fel, ni se pare plină de tîlc observaţia autorului Bucoavnei în legătură cu „forma Botezului", cînd, potrivit tradiţiei ortodoxe, la cufundarea cea întreită a pruncului, el ţine să precizeze: „naşul e dator să răspunză „Amin"47 la fiecare pomenire a respectivelor persoane treimice, consfinţind prin aceasta răspunderea lui de părinte spiritual al noului botezat.
în legătură cu efectele Botezului, chiar dacă se exprimă mai scurt decît Mărturisirea Ortodoxă, totuşi Bucoavna reţine ca esenţiale „împăcăciunea omului cu Dumnezeu" şi „stricarea strămoşescului păcat"48.
în legătură cu Taina Mirului, pe care protestanţii n-o cinstesc ca atare, autorul Bucoavnei nu mai întreabă simplu, ca autorul Mărturisirii Ortodoxe, ci vrea să ştie „ce fel de formă şi de unde au luat pildă Biserica Răsăritului şi de cînd ne folosim de dînsa?", la care dă iarăşi „răspuns" după modelul Mărturisirii Ortodoxe, repetînd cele cuvenite în legătură cu „materia" şi „forma" Tainei, precum şi cu „roadele" ei, după care adaugă iarăşi de la sine: „Putere-am aduce mărturie cum că Sfîntul Mir însemnat
63
este si în Legea veche, căci pe care-i ungeau atunci cu untdelemn erau au Preot au împărat au Prooroc, ci nouă, cestor credincioşi, destul ne este să păzim precum ţine Biserica Răsăritului, nimic ispitind"49, parcă anume ar răspunde calvinilor.
La a treia taină, „Cuminecătura" adică „Liturghia", se observă în Bucoavnă acelaşi fel original de a pune întrebarea: „Cum aş şti adevărat că luăm în pîine şi în vin Trupul şi Sîngele Domnului Hristos şi cînd se mută (= se preface) de a se face pîinea Trupul lui Hristos iar vinul Sîngele lui Hristos?", la care tot el răspunde: „foarte lesne vei înţelege acest lucru gîndindu-te la spusele Mîntuitorului de la Ioan 6, 51—53", desigur nu ca la catolici prin simpla pronunţare a cuvintelor „Luaţi, mîncaţi", ci prin rugăciunea preotului „Trimite Duhul Tău cel Sfînt" (Epicleza). Autorul Bucoavnei nu simte lipsa de a pomeni ca în Mărturisirea Ortodoxă de „usia" (sau fiinţa) Trupului şi de „usia" Sîn-gelui, precum şi de împărtăşirea sub ambele chipuri, socotindu-le fireşti, ci ţine să sublinieze: „Destul îmi este mie despre taina aceasta a Liturghiei", parcă anume vrînd să spună că cei care au păstrat Liturghia pot pricepe ceva din adîncimea acestei Sfinte Taine.
Ca şi cum ar rămîne tulburat de întrebarea „unora" (adică a protestanţilor) dacă şi taina Preoţiei şi-ar avea temei în Sfînta Scriptură, autorul Bucoavnei declară: „aceasta pe rînd a spune toate, nimic nu-ţi foloseşte, că mai peste tot este plină Sfînta Scriptură", ci (de astă dată recurgînd din nou la ajutorul Mărturisirii Ortodoxe), „numai că Preuţia este taina rînduită de Apostoli, de la Hristos şi prin cea de punere a mîinilor pînă în ziua de astăzi se face hirotonie", „materia" fiind punerea mîinilor, iar „forma" fiind „rugăciunea" care zice arhiereul: „Darul cel bun şi dumnezeiesc..."50, aceasta din urmă nefiind de loc pomenită în Mărturisirea Ortodoxă.
Vorbind despre Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei, amîndouă cele două scrieri dau aceeaşi definiţie, după care iarăşi se exprimă liber, făcînd aluzie desigur la cei care nu respectă caracterul ei de taină: „dar după ce îşi ispovedeşte omul păcatele la preot, poate să i se ierte şi să fie slobod, adică mîntuit?", la care răspunde: „caută să înţelegi ce tocmeală este a Pravoslavnicii Biserici a Răsă-
ritului căci omul cînd merge Ia preot se cade să meargă cu toată cucernicia şi cu durerea de la inimă (= părere de rău), preotul văzîndu-i cucernicia îl iartă şi astfel, îndeplinin-du-şi canonul ce i se dă, omul se face slobod, iar nu precum zic cei ce n-au credinţa aceasta"51.
Cît despre „cinstita nuntă"52, amîndoi autorii urmează textual aceleaşi temeiuri biblice de făgăduinţă a lor înaintea preotului că „vor păzi unul altuia credinţa toată viaţa" pentru un întreit scop: „ferirea de curvie" ( = des-frîu), naşterea „coconilor" şi „ajutor" mutual13.
„Acum să mi-o adevereşti şi pe cea de a şaptea Taină, a Maslului, zice autorul Bucoavnei, ca să ştiu de avem şi despre aceasta însemnare în Scriptura Sfintă?" Pe temeiul citatelor de la Marcu 6, 13 şi Iacob 5, 14, amîndoi autorii găsesc suficient temei de a susţine şi adevărul acestei Taine, despre care apoi, autorul Bucoavnei ţine să sublinieze două lucruri,şi anume că Maslul„se săvîrşeşte numai de preoţi sau măcar şi arhierei"54 şi apoi adăugind: „la vremea ungerii să se citească molitva care tîlcuieste puterea tainei acesteia adică: „Părinte Sfinte, tămăduitorul sufletelor şi al trupurilor.. ,"55, despre care ştim că stă scris numai în Molitve In ic.
Putem, deci, spune că ipodiaconul Mihail avea cunoştinţe şi convingeri teologice apreciabile pentru vremea aceea, după cum deducem şi din felul în care încheie capitolul despre Taine, unde subliniază, mai fericit chiar decît autorul Mărturisirii Ortodoxe, cele trei condiţii ale mîntu-irii: harul, credinţa şi faptele bune atunci cînd spune: „din această Taină ca şi din celelalte toate ne folosim trupeşte şi sufleteşte numai să avem credinţă curată şi fapte bune... ca să ne facem părtaşi lor întru iertarea păcatelor, pentru mila şi darul Domnului nostru Iisus Hristos"56.
Vrînd să fie şi mai conformist, autorul Bucoavnei rezumă, aşa cum se obişnuia în aşa-numitele „întrebări bogosloveşti" sau „întrebări şi răspunsuri", ori cum era obiceiul în Apus în aşa numitele „Joca monachorum"57, aproape toate capitolele tratate în Mărturisirea Ortodoxă, dar desigur numai sub formă stereotipă, ca întrebare şi răspuns, lată, pe scurt, atît cuprinsul acestor capitole din Bucoavnă, cît şi corespondenţa lor după ediţia critică a Mărturisirii Ortodoxe.
64
65
AÈRAAÈÛ M4fTîf}.'M!0
?  (._ -    «KMHHI ¿»1 (JiWrii AtÏMfA ÂW .
*1°S2nmţ a'S ^mfavi, JtfWçfj
* roHttff, «i»    %m Mit* rtp KptqmnH» k* jrti? ♦ le Xc » mè HifioÀ «uh «uïa np
pktln rttfè M^mmwff,, t%$>U Miimm m»
.itoMtMTH* vécut *v*o u*n, twef* KţttpnhH tufa*. 4*r#vn 6?*« *rţm*iM rnmm ¿1 «&«» ^if, osn ^oahsïa Jtr£ rJftt A* €M8Î* '^sTcf» ifuit^iHrsTop» nf« tijftptfwt» rava n*
Poveste la 40 de mucenici, Bălgrad, 1689
Se ştie că însuşi planul lucrării lui Petru Movilă constă din 261 de întrebări şi tot atîtea răspunsuri şi e axat pe cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. Autorul Bucoavnei enunţă şi el care sînt cele „trei fapte bune ale bogosloviei, credinţa, nădejdea şi dragostea"58.
Virtuţile cardinale sau „ale firii bunătăţi", cum le numeşte autorul Bucoavnei (înţelepciunea, dreptatea, bărbăţia şi înfrînarea poftelor), sînt înşirate şi ele în ambele scrieri59.
La fel stau lucrurile şi cu cele „Şapte daruri ale Duhului Sfînt" care-i puteau fi cunoscute ipodiaconului Mihail şi din scrierea mitropolitului Varlaam, Şapte Taine, despre care ştim că s-a răspîndit în Ardeal, atît în exemplare tipărite, cît şi în copii manuscrise50. Ambele cărţi înşiră apoi cele „12 roduri ale Duhului Sfînt"51.
Mai departe se înşiră cele „Şapte fapte ale milosteniei trupeşti şi sufleteşti" („lucruri ale milosteniei", în Bucoav-năf*.
Ultimele sînt cele şapte păcate de moarte şi cele şapte virtuţi opuse lor63.
Pentru ultimele două teme: „sfaturile Domnului" (sărăcia de bună voie, fecioria şi ascultarea), precum şi „Patru lucruri, care sînt cele de mai apoi: moartea, judecata, gheena, împărăţia cerurilor" nu am găsit corespondenţă în Mărturisirea Ortodoxă. Ele pot fi luate fie din cărţi de felul „întrebărilor şi răspunsurilor", fie din vreun catehism romano-catolic.
încheind, putem spune şi noi că, aşa cum în luptele lui împotriva arienilor Sfîntul Atanasie cel Mare declara la un moment dat că, prin activitatea lor, „Bisericile creştine sînt şcoli publice pentru popor"64, tot aşa şi prin această cărticică, menită a deprinde pe pruncii românilor din Transilvania cu învăţăturile de bază ale credinţei creştine, modestul ipodiacon Mihail al lui Ştefan a căutat să întărească în popor conştiinţa religioasă, pe temeiurile celei mai curate ortodoxii, dar în acelaşi timp, prin limba curată în care scria, dovedindu-se un mare dascăl de carte creştinească şi românească. Deşi modestă ca extensiune, Bucoav-
66
67
na nu compromite pe sora ei mai mare Răspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam,. doar că graiul ei e mai voalat şi mai aluziv, mai ales cînd ţinem seama că, pe lingă numele împăratului Leopold, pe frontispiciul Chiriacodromionului, figurează şi numele lui Gheorghe Banffy, guvernatorul Ardealului, care era calvin. Totuşi, putem spune că chiar şi faţă de un împărat catolic şi de un guvernator calvin, modestul ipodiacon Mihail s-a dovedit un vrednic scriitor ortodox şi un tot atît de vrednic român.
Pr. Prof. TEODOR BODOGAE
Ioan Bianu-Xerva Hodoş, Bibliografia românească veche, I, Bucureşti, 1905, p. 544.
2 X. Iorga, Istoria românilor prin călători II, Bucureşti, 1928, p. 79.
3 Stolnicul C. Caiitaciizino, Istoria Ţarii Rumâneşti, ed. M. Gregorian, în Cronicari munteni I, Bucureşti, 1961, p. 52.
4 A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, XI (Bucureşti, 1939, p. 178).
5 I. Lupaş, Sfirşitul suzeranităţii otomane şi începutul regimului habs-burgic, în Studii, conferinţe şi comunicări istorice, IV, Sibiu, I943,pp. 120-122.
6 T. Cipariu, Arhivul, Blaj, 1867, p. 629.
7 X. Iorga, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Bucureşti, 1915, pp. 4-5.
8 I. Lupaş, Biruinţa limbii si a culturii românilor in cursul veacurilor XVI-XVII,  în   Studii,  III,  pp. 68-69.
9 Călători străini despre Ţările Române (red. M. Holban), vol. II, Bucureşti,  1970,  p. 567.
10 Dan Simonescu, Bibliografia românească veche, IV, Bucureşti,1940, p. 48.
11 Cf. Şt. Meteş, Istoria Bisericii româneşti din Transilvania, I Sibiu, 1935, p. 195.
13 Niculae M. Popescu, Chirii Lukaris şi ortodoxia română ardeleană, în Biserica Ortodoxă Română, 1946, pp. 440—446.
13 T. Bodogae, Din istoria Bisericii Ortodoxe de acum 300 de ani. Sinodul de la Iaşi, Sibiu, 1943, passim.
14 Al. Giurea, Mărturisirea de credinţă a spătarului Nicolae Milescu, în Ortodoxia, 1958, p. 536.
15 Fr. Heiler, Altkirchliche Autonomie und päpstlicher Zentralismus, München, 1941, p. 185.
16 X. Popovici, Epicleza euharistică,  Sibiu, 1933.
17 Clement Alex., Pedagogul, I, VI, 31, traducere de D. Fecioru în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti", 4, p. 183.
69
18 Sf .Ciril al Ierus., Catehezele, I, trad. D. Feciorii, Bucureşti, 1943, p. 40— 41.
19 V. Gândea, Raţiunea dominantă, Cluj-Napoca, 1979, p. 69.
20 Diomid Strungaru, Gramatica lui Smotriţki şi prima gramatică românească, in Romanoslauica, IV, 1960, pp. 289—307.
în acelaşi an (1699) apărea şi la slovaci primul Catehism, la Sîmbăta Mare şi tot în acelaşi an şi cunoscuta scriere Ianua sau Poarta învăţâ-mîntului, opera lui I. A. Comenius. Cf. O. Ghibu, Din istoria pedagogiei la români, Bucureşti, 1975, p. 32.
21 Ioan Bianu-Ncrva Hodoş, Bibliografia românească veche, I pp. 351-354).
22 P. P. Panaitescu, Perioada slavonă la români, în voi. Interpretări româneşti, Bucureşti, 1947, p. 520; N. Gartojan, Istoria literaturii române, I, Bucureşti, 1940, p. 15.
23 N. Iorga, Istoria Românilor: VI, Monarhii, Bucureşti, 1938, p. 423. Şt. Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu, Bucureşti, 1969, p. 201.
24 N. Iorga, Viaţa şi domnia lui Constantin Brâncoveanu, Bucureşti, 1914, pp. 131-132.
25 Textul lor in Condica sfîntă, editată de Ghcnadie Enăceami, voi. I, pp. 80 — 87. La fel la AL Lesviodax, Istorie bisericească, Bucureşti, 1845, pp. 328 — 340. Şt. Lupşa, Biserica ardeleană şi „unirea în anii 1697—1701, Bucureşti, 1949, pp. 40 — 41.
26 E vorba de Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă tipărită de Brâncoveanu deNdouă ori: pentru prima onă la Buzău în 1691, în traducerea română a logofătului Radu Greceanu, iar a doua orră în greceşte, la Snagov, în 1698. Textul român a fost retipărit de multe ori. Ultima ediţie a fost tipărită in mod critic la Bucureşti în 1942 cu text grec (aşa cum s-a păstrat el în Codex parisinus, 1265 şi cu traducerea paralelă a lui Radu Greceanu) de profesorii Nieulae Popcscu şi Gheor-ghe Moisescu. După textul acestei ediţii vom face şi noi citaţii le noastre cind vom compara textul Bucoavnei cu cel al Mărturisirii Ortodoxe.
27 Cum se vede şi de pe coperta volumului Carte sau lumină.
27a în această scriere patriarhul Dositei declară: „creştinii ortodocşi din Ardeal ne-au rugat să le dăm unele scrieri ca &ă poală răspunde calvinilor care-i supără prea mult". în 1692 acelaşi patriarh spurc că i-au cerut scrieri şi împotriva latinilor. (Bianu-Hodoş, BRV, I, pp. 295, 309.)
28 Virgil Molin, Contribuţii noi la istoria relaţiilor culturale cu Orientul ortodox (1709—1712)'. an ipodiacon ungro-vlah, Mihail, fiul lui Ştefan, meşter de tipar în ţâri străine, în Biserica Ortodoxă Română, 1961, pp. 319—336; Dan Dumitrescu, Activitatea tipografică a lui Mihail Ştefanovici în Gruzia, în Studii, 1958, nr. 4, p. 135—138); F, Djindjihasvili, Antim Ivireanul, cărturar umanist, Iaşi, 1982.
29 A se vedea şi A. Veress, Bibliografia româno-ungară, Bucureşti, 1931, I, p, 142.
30 N. Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris coronae S. Stephani, I, Oeniponte, 1885, p. 191; Şt. Lupşa, op. cil., p. 16 şi urm.
31 Bianu-Hodoş, Bibliografia românească veche,   I, p. 28.
82 Informaţii la Mîtrofanovici-Tarnavschi, Liturghica, Cernăuţi, 1928, pp. 150-151.
33 Bucoavna, f. 6. v.
34 Ibidem, f. 8.r.
35 Cu titlul, „Mărturisirea pravoslavnicei credinţe date într-acesta chip la întîiul în Nikeia (325) sobor a toată lumea şi al doilea in Ţari-grad" (Constantinopol 381) f. 9 v —10 v. Notăm că termenul arhaic „pravoslavnic" e traducerea în slavonă a cuvîntului grec „ortodox", amîndouă însemnînd „drept credincios". Tot astfel termenul „catolic" (din grecescul „catholen ten gen" = a toată lumea), redă acelaşi sens doar că se gindeşte Ia aspectul lui extensiv. în general, Biserica Ortodoxă are o conducere sinodală sau sobornicească, bazată în primul rind pe hotăririle celor şapte si noade ecumenice, pe cind Biserica Ro-mano-Gatolică era pusă sub autoritatea episcopului Romei, căruia îi atribuie autoritate infailibilă in probleme de morală şi de credinţă.
36 Simbolul numit „atanasian" n-a putut, apare sub numele acestui „părinte al Ortodoxiei", mort in 2 mai 373. pentru motivul că întreagă formularea acestui simbol reproduce o formă apropiată de epoca sinodului IV ecumenic dc la Calcedon (451) şi a felului de argumentare obişnuit de Fer. Augustin (-f 430). Prima oară apare în părţile Galiei şi Spaniei în secolul V, fiind pus în chip fals sub numele lui Atanasie, pentru a avea mai mare autoritate doctrina trinitară atacată în acele părţi de arieni. El era cintat împreună cu psalmii de la rugăciunile Utreniei, fapt care explică de ce ii întîlnim şi la sfîrştul textului psalmilor din Psaltirea Scheianâ (sec. XV). Se cunosc 4 jedacţiuni diferite ale acestui simbol, unele greceşti, dar cele mai multe latineşti. între cele greceşti, unele nu cuprind credinţa în „filioque" (adică în purcede-rea Duhului Sfint „şi de la Fiul", nu numai de la Tatăl, cum cred ortodocşii). Pentru a nu îngreuna pe cititor cu bibliografie prea multă, amintim doar: H. Andruţos, Simbolica, tradusă de Iustin Moisescu, Craiova, 1955, pp. 30 — 31; I. Mihaleesco, La theologie symbolique, Bucarest — Paris, 1932, pp. 36 — 41; M. Şesan, Filioque în Psaltirea Scheianâ, Rîmnicu Vîlcea, 1945.
37 I. Bianu — X. Hodoş, op. cit., p. 376; T. Bodogae, Despre cultura teologică, a preoţilor români de acum 200 de ani. Semnificaţia unui manuscris, Sibiu, 1946, passim.
38 F. 14.v. - 16. r.
39 Mărturisirea Ortodoxă, partea a 111-a, intrebăciunea 19, p. 314 = Bucoavnă, Í.14.V.
40 Bucoavna, f. 15. r.
41 Mărturisirea Ortodoxă, HI, 59, p. 313 = Bucoavnă, f. 15 v.
42 Bucoavnă, f. 17 r —19 r.
43 Matei 5, 21-48.
44 Partea I, răspunsurile la întrebările 14 — 23, partea IV, răspunsul la întrebarea 72 etc.
45 F 20 v.
46 Mărturisirea Ortodoxă, I, 98 = Bucoavna, f. 20 r.
47 F 21 r. Acest lucru îşi are şi azi tîlcul lui.
48 Mărturisirea Ortodoxă, I, 102 = Bucoavna, f 21 r.
49 Bucoavna, f. 23 r.
50 Mărturisirea Ortodoxă, l, 111 = Bucoavna, f 26 r.
70
71
«F28v-29r.
w Aşa e numită în Sfînta Scriptură, Evrei, 13,4.
53 Mărturisirea Ortodoxă, I, 115—116 = Bucoavna, f29v—30r.
54 Bucoavna, f 31 r.
55 Ibidem, f 31 r —31 v. Mărt. Ort. nu pomeneşte de loc molitva.
56 Ibidem, f 31 v.
57 A se vedea despre acest gen de scrieri N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească II, Bucureşti, 1974, pp. 37—41, dar şi la V. Gândea, op. cit., 83 — 106.
58 Mărturisirea Ortodoxă, I, 3, (p. 190) = Bucoavna, î 32 r.
59 Mărturisirea Ortodoxă, III, 10 (p. 297) = Bucoavna, î 32.
60 Bianu-Hodoş, op. cit., I, p. 149. Mărturisirea Ortodoxă, I, 73 (p. 235) = Bucoavna, f. 32 r; M. Păcurar iu, Istoria Bisericii Române, II, Bucureşti, 1981, p. 22.
61 Mărturisirea Ortodoxă,  I, 8i (p. 239) = Bucoavna, f 32 r —32 v.
62 Ibidem, II, 41-48 (pp. 284-290) = Bucoavna, f. 32-33 r.
63 Ibidem, III, 23 (p. 302) = Bucoavna î 33 r-33 v.
64 Sf. Atamisie, Contra arianos, III, Migne P. G., 28, 117.
STUDIU FILOLOGIC
Abecedarele slavone sau de obîrşie slavonă aveau structura împrumutată de la cele latine medievale, fiind împărţită în două părţi distincte: a) partea propriu-zisă de introducere a alfabetului şi diferite exerciţii de silabi-sire1; b) o antologie de texte a cărei selecţie era făcută, de obicei, de autorul sau editorul lucrării.
Puţinele lucrări slavone cu care am putut face o comparaţie ne îndreptăţesc să afirmăm că prima parte a bucoavnelor slavone sau de obîrşie slavonă era identică sau foarte asemănătoare în toate aceste lucrări. Astfel, în Bucoavna slavono-latino-greacă2, tipărită la Moscova în 1701 şi în cea tipărită la Kiev la începutul secolului al XVIII-lea (păstrată, din păcate, fără foaie de titlu)3, partea de slovenire, împărţirea sunetelor în categorii (vocale, semivocale, consoane, diftongi), exerciţiile de slovenire, prescurtările cele mai curente din slavonă, prosodiile ortografice4 sînt identice sau foarte asemănătoare. Aceloraşi tradiţii a bucoavnelor slavone li se adaugă şi Lista de cuvinte prescurtate, copiată prin 1760—1770 în Ţara Românească8.
Cea de a doua parte a Bucoavnei este, conform tradiţiei, o antologie de texte. Ea ilustrează cel mai bine aspectul cultural care implică realizarea acestei cărţi, întrucît această culegere de texte poate avea un conţinut preponderent laic, purces din Janua Lingvarum a lui J. Amos Comenius6 sau unul religios. Considerăm că în această a doua secţiune a bucoavnelor poate să fie identificat orizon-
73
tul cultural al autorului, destinaţia cărţii şi, în primul rînd, climatul cultural în care respectiva bucoavnă se integrează.
Din perspectivă istorică, Bucoavna tipărită la Bălgrad în 1699 reprezintă un moment important din istoria poporului român, în general, şi a românilor transilvăneni, în special, căci ea ilustrează din plin situaţia şi problemele organizatorice şi dogmatice ale ortodoxiei din Transilvania — care, prin faptul că implica pe toţi românii ardeleni, era singura instituţie general românească de aici —supusă timp de mai bine de un secol presiunilor Reformei prin principii calvini ai Transilvaniei şi în ultimii ani ai secolului, celei de catolicizare, susţinută de autorităţile habs-burgice şi de armata imperială.
Caracterul catehetic şi dogmatic al textelor afirmă poziţia ortodoxiei în faţa catolicismului şi a bisericii reformate, delimitîndu-se de amîndouă. Ori, în situaţia în care Biserica Ortodoxă era principala instituţie în care se manifestau problemele poporului român, trebuie să întrezărim in aceste texte şi o atitudine politică fermă de a păstra neschimbată instituţia bisericească şi, implicit, fiinţa neamului.
Bucoavna de la Bălgrad, ca şi Chiriacodromionul tipărit tot aici în 1699 de acelaşi Mihai Iştvanovici, reprezintă, astfel, mai mult decît două cărţi obişnuite. Prin destinaţia lor, ele reprezintă momente de reper în istoria bisericească, culturală şi politică a românilor transilvăneni.
* *
Bucoavna de la Bălgrad face parte din tipăriturile româneşti rarisime, avînd în vedere destinaţia conţinutului şi* numărul mic de exemplare păstrat pînă astăzi. Destinată învăţămîntului, Bucoavna şi-l\ însuşit soarta manualelor şcolare, care nu au avut —şi nici în zilele noastre nu au—o viaţă lungă deoarece intervine tirajul redus şi utilizarea repetată a acestei categorii de cărţi. Tirajul Bucoavnei, care poate fi numai bănuit7, s-a risipit în cei aproape 300 de ani de la tipărire. Nici cele mai intense cercetări nu au reuşit să descopere mai mult decît două exemplare din această carte.
Primul exemplar, bine conservat, se află în fondurile Bibliotecii Academiei, Filiala Ciuj-Napoca8. Al doilea exemplar se păstrează la Biblioteca „Astra" din Sibiu9. Exemplarul clujean a servit nu numai la elaborarea ediţiei critice prezente; el a fost folosit şi de toţi specialiştii în trecut, începînd cu I. Bianu şi N. Hodoş10.
Fiindcă ne găsim în faţa unei cărţi atît de rare, am hotărît să procedăm la descrierea şi a unor date tehnice care sînt specifice celor două volume păstrate. în plus, ne va interesa şi soarta lor în cei 300 ani de la apariţie, circulaţia înregistrată, descifrabilă din însemnările (din păcate, puţine) păstrate pe paginile lor.
Cercetată aproape acum o sută de ani (BRV, I), Bucoavna păstrată la Cluj număra 35 foi. Astăzi, constatăm că numărul foilor aceluiaşi volum a scăzut la 33, cu toate că din textul propriu-zis nu lipseşte nimic. Foaia de titlu, binecunoscută din diverse reproduceri, este încadrată într-un chenar compus din ornamente simple tipografice. Coperta are 16 x 10 cm; blocul cărţii măsoară 15,4 x9,6 cm; oglinda textului este de 12x7,5 cm. Formatul este in 8°, cu 18 rînduri pe pagină. Caietele clin care este formată tipăritura sînt numerotate cu litere chirilice. începînd cu prima foaie după foaia de titlu. Din copertă se păstreză numai acea anterioară, formată din scoarţă de lemn şi cotor din piele ornamentată.
Pe coperta păstrată putem citi o însemnare în interiorul ei: „Ex oblatione Ornatissi. Dni Josephi Almâsi p.t. Senioris Coli. Claud. Refr. obtinet Idem Collegium Ab A 1699 Die XI Xbris". Iar pe foaia de titlu se află ex libri-sul; „Colleg. Claud. Refr. 1699 11 xbris". însemnările păstrate sînt de natură să dea o explicaţie convingătoare despre buna conservare a exemplarului clujean. Acesta n-a luat calea cărţilor româneşti spre publicul larg. La cîteva luni după apariţie a fost donat din partea lui J, Almâsi Colegiului reformat din Cluj. Ocrotită pe rafturile unei biblioteci, Bucoavna cercetată a fost ferită de diferite intemperii. Prima însemnare ţine loc unui act de donaţie, însemnarea de pe foaia de titlu, scrisă de o altă mînă, este de fapt ex librisul instituţiei, datat la aceeaşi dată: „11 decembrie 1699". De la Colegiul reformat, împreună
74
75
cu alte cărţi, Bucoavna ajunge la Biblioteca Academiei. Filiala Cluj-Napoca11.
Celălalt exemplar al Bucoavnei, cel de la Biblioteca „Astra" din Sibiu12, este al doilea colligat al Ceaslovului, Sibiu, 169613. S-au păstrat doar primele 19 foi. Coperta celor două volume are 15 x9 cm; blocul cărţii măsoară 14 X9 cm; oglinda textului este de 12 x7,5 cm. Şi la acest volum se păstrează coperta anterioară din scoarţă de lemn, îmbrăcată în piele, cu urme de închizători. Ornamentele sînt formate dintr-un chenar fitomorf, o rozetă centrală, patru flori în patru colţuri. Starea de conservare a exemplarului de la Sibiu nu este bună; neavînd un suport în coperta posterioară, ultimele foi s-au deteriorat. Se pot observa restaurări de specialitate. Acest exemplar din Bucoavnă nu conţine însemnări. Cele de pe primul colligat indică circulaţia independentă a volumului, înainte de a fi legate împreună într-o copertă.
Materialul tipografic. O importanţă deosebită o reprezintă cercetarea materialului tipografic folosit în imprimarea Bucoavnei de la Alba Iulia. De la început trebuie să constatăm o identitate a materialului tipografic folosit în bucoavnă şi în Chiriacodromionul tipărit tot în 1699. Tinînd cont că tipărirea masivului text al Chiriacodro-moniului a durat între 1 martie şi 20 decembrie 169914, putem plasa tipărirea Bucoavnei în primul interval al anului, respectiv 1 ianuarie—28 februarie. Ea a putut fi, astfel, şi o probă de aptitudine tipografică a noului venit în Transilvania, precum şi un exerciţiu tipografic.
Despre starea tiparului pe care îl folosea, deosebit de importantă ne apare afirmaţia lui Iştvanovici făcută în postfaţa Chiriacodromionului, intitulată: A tipografului cătră cei ce să vor îniîrnpla a ceti, bucurie: „Deci pentru aceasta ne rugăm, ştiindu-ne că nu vom fi scăpat nice noi de cea firească obicină, orice lunecare (n.n. greşeală) au lipsă aţi găsi, au în cuvinte, au în ortografie, au în Gîndul Sfintei Scripturi, au în slove (pentru că şi tiparul au fost foarte vechi şi tocit la acesta lucru), cu blîndeţe ne smerim să îndireptaţi, nepuindu-ne în ponos"15. Rezultă în mod clar că scăderile materialului tipografic de care Iştvanovici se plînge se datoresc vechimii şi deteriorării literelor, greşelile de tipar fiind explicate nu prin limitele fiinţei umane sau asemă-
'i uit* mni&mm%A&% X**11*    ✓ .
Molitvenic, Bălgrad, 1689
76
tiarea literelor, precum în postfeţele multor cărţi româneşti vechi, ci printr-un motiv obiectiv, independent de voinţa tipografului.
Făcînd o cercetare asupra mai multor tipărituri ardelene din secolul al XVII-lea, trebuie să observăm că multe
Chiriacodromion, Bălgrad, 1699
Constantin Brîncoveanu (1688—1714), sprijinitorul culturii şi Bisericii româneşti din Transilvania
78
79
dintre caracterele tipografice sînt- asemănătoare cu cele ale Noului Testament de la Bălgrad (1648) şi a Psaltirii (cuprinsul sau suma psalmilor), tipărite tot aici în 1651.
Asemănări şi mai mari observăm în tipăriturile transilvănene cu cît ne apropiem de sfîrşitul secolului al XVII-lea: Sicriul de aur (Sebeş, 1683), Ce as lo văţ (Bălgrad, 1685), Rînduiala diaconstvelor (Bălgrad, 1687), Poveste la 40 de mucenici (Bălgrad, 1689), Molitvenic (Bălgrad, 1689) şi bineînţeles, Chiriacodromion (Bălgrad, 1699), pe care le folosim pentru analogii sub aspect iconografic.
Devine evident că acuzaţia adusă lui Sava Brancovici de a fi risipit materialul tipografiei este neacoperită de adevărul istoric. Prin compararea caracterelor de tipar, putem observa că, dacă există un moment de cezură în existenţa tipografiei bălgrădene, acesta îl reprezintă anul 1683, cînd o parte din material a fost transportat la Sebeş şi mult reînnoit, readucerea lui la Bălgrad ducînd la o nouă deteriorare şi risipire.
O discuţie specială comportă puţinele ornamente pe care le are Bucoavna8:
a) Chenarul foii de titlu apare în tipăriturile bălgrădene începînd cu Ceaslovăţul1Q.
b) Majusculele cu care este tipărit titlul cărţii precum şi iniţialele din Însemnare pentru cum se cade a slovjejni slovele ce au deasupra titla17 sînt identice cu caracterele mari folosite în textul psalmilor din Psaltire.
c) Chenarul floral de pe pag. 2 din jurul gravurii Constantin şi Elena care mai apare fragmentat pe pag. 12, 14, 16, 19, ale Bucoavnei, anterior s-a mai folosit în tipăriturile bălgrădene: Sicriul de auris, Rînduiala diaconstvelor19.
d) Decorul floral din josul pag. 2 şi 66 este prezent începînd cu Sicriul de aur20, Ceaslovului etc.
e) Decorul floral de la pag. 3, folosit şi în crearea semnului „cruce ajută" de la începutul aceleiaşi pagini, îl întîlnim în Sicriul de aur21, Rînduiala diaconstvelor22, Ceaslovăt23 etc.
f) Iniţiala d de la pag. 18 apare pentru prima dată sub această formă în Ceaslovăt2*, fiind refăcută rudimentar după o iniţială cu motive florale pe care o întîlnim în Psaltire25.
g) Iniţiala c de la pag. 19 apare astfel în Molitvenic26*
h) Elementul decorativ de la începutul pag. 22 apare folosit cu alte îmbinări încă de la Noul Testament27 şi Psaltirea28 şi exact ca în Bucoavnă în Sicriul de aur29, Ceaslovăt30, Molitvenic etc.
i) Iniţiala de la pag. 22, care de fapt este un gi, deşi este folosit pentru a suplini lipsa unui ci, pare a fi din aceeaşi familie cu iniţialele cu motive florale pe care le întîlnim în Psaltire şi, parţial, în Noul Testament.
j) Ornamentul final de la pag. 28 îl găsim doar în Chiriacodromion31.
k) Elementul decorativ de la începutul pag. 29 îl întîlnim parţial încă din primele tipărituri bălgrădene32 şi în variantă completă în Molitvenic33.
1) Elementul decorativ de la pag. 38 este obţinut prin îmbinarea celor două motive florale descrise la punctul j etc.
m) Elementul decorativ la începutul pag. 39 este format din fragmentele ornamentelor folosite în Bucoavnă, spre exemplu la pag. 2, 3. Trandafirul stilizat, care se află în rînd cu ele, este folosit aici o singură dată. îl mai găsim în Chiriacodromion-
Studiul elementelor tipografice din Bucoavna de la 1699 ne impune cîteva observaţii generale:
1. Caracterele tipografice sînt în mare parte folosite de tipografia de la Bălgrad încă de la Noul Testament (1648).
2. întrucît nu se constată nici o întrerupere a materialului tipografic, acuzaţia adusă lui Sava Brancovici de a fi lăsat să se risipească tipografia apare ca neîntemeiată.
3. Singurul element care ar prezenta o cezură în folosirea materialului tipografic —. ne referim, în mod special, la elementele decorative —» îl constituie transportul tipografiei la Sebeş şi readucerea ei la Bălgrad, cînd s-au risipit unele dintre ornamente, impunîndu-se înlocuirea lor cu materiale refăcute, inferioare ca valoare.
4. Singura ilustraţie care individualizează Bucoavna este reprezentarea Sfinţilor Constantin şi Elena. De remarcat că ea înlocuieşte stemele principilor (cu care ne obişnuiseră alte tipărituri transilvănene de pînă acum), indicînd climatul de nesiguranţă politică a anului 1699. Fără a
80
81
forţa interpretarea, putem considera că această icoană aduce un omagiu lui Constantin Brîncoveanu, vajnic protector al ortodoxiei din Transilvania. Asocierea numelui lui Constantin Brîncoveanu şi al lui Constantin cel Mare era un caz specific al epocii.
* *
Sursele materialelor cuprinse în Bucoavnă. După cum am spus mai sus, prima parte a Bucoavnei reproduce aproape fără nici o modificare textul bucoavnelor slavone. Deosebirile între bucoavnele pe care le-am putut consulta sînt atît de mici, mai mult sînt greşeli de tipar, încît nu este nevoie să insistăm asupra lor.
Bucoavna începe cu enumerarea literelor majuscule34 şi apoi a slovelor mici. De remarcat este faptul că Mihai Iştvanovici avea bune cunoştinţe asupra foneticii limbii române, introducînd în rîndul slovelor enumerate şi în bucoavnele slavone semne pentru sunetele dr, gi, ă, î, specifice limbii noastre.
Distincţia sunetelor în glasnice (vocale), neglasnice (consoane) şi diftongi este preluată de Iştvanovici din bucoavnele slavone, acestea fiind direct sau indirect tributare gramaticii slavone a lui Meletie Smotriţki35.
De remarcat este faptul că, spre deosebire de bucoavnele slavone, cea tipărită la Alba Iulia introduce între glasnice (vocale) slovele Tb şi B, care primesc valori specific româneşti: ă şi probabil e (e deschis).
Tot spre deosebire de modelul slavon, cartea tipărită la Alba Iulia numeşte diftongii cu termenul neologic: „diftonghii", spre deosebire de primele, care le numesc dvoglasnaia36, ceea ce poate foarte bine să indice că Iştvanovici a cunoscut şi folosit şi gramaticile sau abecedarele latine occidentale. Prin aceleaşi surse apusene se poate explica şi prezenţa între diftongi a lui iz, înţeles cu valoarea sa triplă din textele latine „u", „v" şi „u" (adică u scurt, componentă a diferiţilor diftongi).
Despre prezenţa lui LI între diftongi (care nu apare altundeva în text) trebuie să presupunem că el a fost înţeles cu valoarea sa iniţială din slavona rusă „îi" şi nu „î", cum a fost primită  ulterior  la noi.
Observaţia referitoare la slovele greceşti 0 (thita), T (ipsilon sau ijiţa), O (fert) şi XF (psi) este preluată ad litteram din bucoavnele slavone, slova O (f), fiind, de
Stolnicul Constantin Cantacuzino
altfel, introdusă de la început în scrierea românească pentru a acoperi o realitate fonetică existentă.
O atenţie specială trebuie acordată originii textelor din cea de a doua parte a Bucoavnei. întrucît, după cum
82
83
vom vedea, textele au fost preluate din diferite surse, le vom discuta separat.
Rugăciune pentru cînd va să înceapă copilul a învăţa este un text pe care nu l-am întîlnit în niciuna din bucoavnele slavone consultate, nici în alte cărţi sau manuscrise româneşti. Optăm că ea a fost creată de tipograf în mod special pentru această carte.37 De altfel, ediţia din 1744 a Bucoavnei renunţă să reproducă această rugăciune, înlocuind-o cu alta.
Rugăciunile dimineţii38 sînt preluate în ordinea în care le găsim în Ceaslovăţul tipărit la Alba Iulia în anul 1685, retipărit la Sibiu în 1696.
CEASLOVĂŢ (BĂLGRAD, 1685
f. 1 r. —.2 v.
Slavă Ţie, Dumnezăul nostru, slavă Ţie. înpărate al ceriului, Mîn-gîitoriule, Duhul cel adevărat, Cela ce eşti pretutindeni şi toate le plineşti, Vistiariule de bunătăţi şi dătătoriule de viaţă, vino şi ne curăţeşte de toate spurcăciunile şi ne mîntuieşte ca Un Bun sufletele noastre. Sfinte Doamne, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre noi. (Dzi de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfînt, acum şi pururea şi în vecii de veci, amin.
Prea Sfîntă Troiţă, milui-eşte-ne pre noi, Doamne curăţeşte păcatele noastre. Bi-ruitoriule, iartă fărdelegile noastre, Sfinte cercetează şi
BUCOAVNA (BALGRAD, 1699)
pp. 16—19
Slavă Ţie, Dumnezăul nostru, slavă Ţie. înpărate ceresc, Mîngîito-riule, Duhule Adevărate, Carele pretutinderea eşti şi toate le plineşti. Vistia-riul bunătăţilor şi Dătătoriule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pre noi de toată spurcăciunea şi mîntuieşte, Bunule, sufletele noastre, Sfinte Doamne, Sfinte Tare, Sfinte făr' de moarte, milu-ieşte-ne pre noi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfînt, acum şi pururea şi în vdeii vacilor, amin.
Preasfîntă Troiţă, miluieş-te-ne pre noi,  Doamne curăţeşte păcatele noastre, Stăpîne   iartă fărădelegile noastre,    Sfinte cercetează
tămăduieşte neputinţele noastre. Numele tău, Doamne, miluieşte-ne. (Dzi de 3 ori).
Tatăl nostru ce eşti în ce-riuri sfinţească-se Numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, cumu-i în ceriu, aşa şi pre pămînt. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o noao astăzi şi ne iartă greşelele noastre, cum iertăm şi noi ale greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ce ne izbăveşte pre noi de vicleanul. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pînă în veci. Amin. (Şi îndată să dzici aceste tropare pe glas 1). După ce m-am sculat din somn, bine-ţ mulţămesc Troiţă întrutot Sfîntă că pentru bunătăţile Tale cele multe şi îndelungată răbdare nu te miniieş pre mine, păcătosul şi lenevosul, nice mă pierduş cu fărădelegile meTe. Ce după obiceiul cel iubitoriu de oameni şi întru părăsire zăcînd eu, mă ră-dicaş ca să mînc şi cu slava să măresc ţinerea Ta cea nebiruită. Şi acum, Biruitoriu-le, lumineadză ochii cugetului, deschide-ne rostul (=gura) ca să mă învăţ cuvintele Tale şi să înţeleg poruncile Tale şi să fac voia Ta şi să te laud întru mărturisirea inimii şi să cînt preasfînt
şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău. Doamne miluieşte-ne (3. Slava.)
Tatăl nostru carele eşti în ceriuri, sfinţească-se Numele Tău, să vie împărăţia Ta, fie voia ta, cum în ceriu, aşa şi pre pămînt. Pîinea noastră cea den toate zilele dă-ne-o noao astăzi şi iartă noao păcatele noastre, cum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ce ne izbăveşte pre noi de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin. Din somn sculîndu-mă, mulţămescu-Ţi Preasfîntă Troiţă pentru multă bunătatea şi îndelungă răbdarea Ta nu Te-ai mîniat pre mine, păcătosul şi lenevosul, nice m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ce, după obiceiul cel iubitoriu de oameni, m-ai rădicat pre mine, carele zăceam întru dăznădăjduire, ca să mînec şi să măresc stăpînirea cea nebiruită. Şi acum, Stăpîne, Dumnezeule Preasfinţite, luminează-mi ochii gîndu-lui şi-mi deschide gura ca să mă învăţ cuvintelor Tale şi să cunosc poruncile Tale şi să fac voia Ta şi să Te cînt întru mărturisirea inimii şi să cînt preasfînt Nu-
84
85
Numele Tău, al Părintelui şi al Fiului şi al Duhului Sfînt, acum şi pururea şi în vecii vacilor, amin.
mele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Duhului sfînt, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.
Respectarea ordinii din Ceaslovăţ, care nu caracterizează decît această tipografie (celelalte ceasloave din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea avînd o altă ordine a rugăciunilor), arată că Mihai Iştvanovici a ţinut cont de tipăritura transilvăneană.
Dacă ordinea rugăciunilor ne trimite in mod evident la Ceaslovăţ, diferenţele între cele două texte sînt totuşi semnificative, trebuind să bănuim şi o altă sursă la care a apelat tipograful.
Confruntînd însă cu textul Ceaslovului tipărit sub auspiciile lui Antim Ivireanu în 171539, constatăm că aceste diferenţe sînt mult mai mici şi, uneori, inexistente:
„ în p ă r a te ce res c, M în g î i t o r i u le, Du hu 1 A de v ă ru 1 u i, ca-rele pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistiariul bunătăţilor şi Dătătoriule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pre noi de toată spurcăciunea şi mîntu-ieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pre noi40.
„Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin. [...] Prea Sfîntă Troiţă, mi-luieşte-ne pre noi, Doamne curăţeşte păcatele noastre, Stă-pîne iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre. Pentru Numele Tău, Doamne milu-ieşte-ne".
„Tatăl nostru, carele eşti în ceriuri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în ceriu şi pre pămînt. Pînea noastră cea de pururea dăne-o noao astăz şi ne iartă noao greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită şi ne izbăveşte de cel rău". [...]
„Din somn sculîndu-rnă, mulţămesc Ţie Sfîntă Troiţă că pentru multă bunătatea Ta şi îndelungă răbdarea nu Te-ai mîniat pre mine, leneşul şi păcătosul, ni ce m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obiceiu şi întru dăznădăjduire zăcînd eu, m-ai rădicat ca să mînec şi să slăvesc puterea Ta. Şi  acum luminează-mi
ochii ghidului, deşchide-mi gura ca să mă învăţ cuvintele Tale şi să înţeleg poruncile Tale şi să fac voia Ta şi să-ţi cînt întru mărturisirea inimii şi să laud preasfînt Numele Tău, al Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, acum şi pururea în vecii vecilor, amin"41.
Putem deduce din cele de mai sus cum a procedat Mihai Iştvanovici în cazul acestor trei rugăciuni: el a respectat structura (ordinea) tipăriturilor transilvănene, dar a folosit în locul textelor acestora pe cel încetăţenit în cultul din bisericile din Ţara Românească citat, probabil, din memorie,
Această constatare ne poate conduce spre ipoteza că Bucoavna nu a fost adusă integral din Ţara Românească, fiind doar tipărită în Transilvania, cum optează Ghibu42, ci a fost redactată, cel puţin în parte, în Transilvania. Iniţiativa lui Iştvanovici ne apare astfel mult mai independentă; de asemenea ne putem explica şi mai bine modalităţile de editare la care a apelat Iştvanovici: el nu este un simplu tipograf, ci el rescrie textele pe care le foloseşte ca izvor; la fel a procedat şi la editarea Chiriacodromionului, unde reia cu modificări notabile Cartea românească de învăţătură a mitropolitului Varlaam (Iaşi, 1643).
Crezul (Mărturisirea pravoslavnicii credinţă dată într-un chip la întîiul în Nicheia săbor a toată lumea şi al doilea în Ţarigrad)*3 inaugurează partea dogmatică a culegerii de texte. Nu am putut identifica sursa precisă (tipărită sau manuscrisă) care a stat la dispoziţia lui Mihai Iştvanovici. Putem presupune, precum in cazul de mai sus, că el a apelat la forma care era folosită în Ţara Românească. O. Ghibu afirmă că „acest simbol se află în toate bucoavnele ruseşti"44. Materialele la care am avut acces nu ne permit nici confirmarea, dar nici infirmarea acestei informaţii, în mod sigur, acest text este prezent în toate bucoavnele cu caracter religios, în cele cu conţinut laic, el putînd fi înlocuit cu alte texte.
Simbolul, atanasian^ apare în mai multe manuscrise din secolul al XVI-lea48 şi cu totul incidental în cel următor. Refolosirea lui la sfîrşitul secolului are un caracter insolit. Ţinînd  cont de faptul  ca patriarhul   Atanasie s-a opus
86
87
arianismului, iar o parte a reformaţilor calvini se numeau ariani, ne punem întrebarea dacă folosirea Iui nu are un caracter anticalvin sau antieretic. Credem că răspunsul nu poate fi decît afirmativ.
Simbolul atanasian apare în unele texte din secolul al XVI-lea: în Psaltirea Scheiană şi în Psaltirea slavo-română a Iui Coresi. Diferenţele mari de text ne îndreptăţesc să afirmăm că în cazul nostru avem de-a face cu o traducere independentă, făcută ad hoc.
Cele zece porunci*7 sînt preluate, parţial după Pravoslavnica mărturisire*8. Lor, care au o valoare atît de importantă în profilul moral al creştinului, le-a adăugat Iştvanovici Şase săvîrşiri ale Legii Noao ce plinesc poruncile Legii Vechi*9. Prezenţa lor are o importanţă deosebită pentru a ilustra contrareforma ortodoxă, ca replică a tendinţelor din biserica reformată de a absolutiza valoarea Vechiului Testament; punerea în evidenţă a săvîrşirilor (împliniri, completări), pe care le aduc vorbele lui Iisus Hristos, situează pregnant poziţia teologică a lui Mihai Iştvanovici în rîndul opozanţilor la Reformă.
Grupul de întrebăciuni50, după cum observă prof. T. Bodogae, se bazează pe textul Pravoslavnicii Mărturisiri. Confruntarea textului întrebărilor şi răspunsurilor din Bucoavnă cu textul corespunzător din prima ediţie a traducerii româneşti a Mărturisirii ortodoxe de credinţă (Pravoslavnica Mărturisire, Buzău, 1691) ne arată că nu aceasta a stat la baza Bucoavnei, ci sau o altă traducere, sau o prelucrare aparţinătoare vreunei bucoavne slavone care a figurat ca sursă a textului nostru. Un fapt semnificativ, căruia nu putem să-i oferim o explicaţie completă, este alegerea numai a unei secţiuni dintre cele pe care le cuprinde Pravoslavnica mărturisire. Să fie eliminarea întrebărilor 1—>98 (dintre care multe cuprind delimitări faţă de biserica reformată) o deplasare a interesului de la opoziţia împotriva Reformei la cea împotriva catolicismului? înclinăm să spunem că da. Cercetări ulterioare vor explica însă mai complet acest lucru.
O privire de ansamblu asupra acestei secţiuni a culegerii de texte din Bucoavnă ne permite să observăm că ea
cuprinde părţi care delimitează Biserica Ortodoxă de cea reformată în mod pregnant; cele care o delimitează de biserica catolică sînt mai puţin apăsate —> să nu uităm că Transilvania, aflată deja sub ocupaţia armatelor imperiale, era în acel moment teatrul revoltei râkocziene. Apărarea şi sublinierea tradiţiilor Bisericii Ortodoxe—» element fără de care nu se poate înţelege rezistenţa de un secol a Bisericii Ortodoxe împotriva Reformei — devine acum armă de apărare împotriva catolicismului.
*
* *
Ediţia din 1744 a Bucoavnei, realizată în tipografia Colegiului Iezuit din Cluj, reia textul primei ediţii. Lipsesc Rugăciune cînd va să înceapă copilul a învăţa, Trei fapte bune, Ale firii bunătăţi, 7 lucruri ale milosteniei, 7 păcate de moarte, 7 faceri de bine, 3 sfaturi ale Domnului Hristos şi i lucruri sînt cele mai de apoi; destinaţia ei este cu siguranţă învăţămîntul primar.
Cine a putut patrona această iniţiativă de la 1744? Iezuiţii transilvăneni, în tipografia cărora s-a făcut imprimarea cărţii, fiind exponenţi ai catolicismului maghiar (ostil pătrunderii românilor între cei care aveau drepturile religiilor recepte), nu au făcut-o. Nu au putut-o face nici guvernanţii Transilvaniei, la fel de ostili pătrunderii românilor între naţiunile recepte. Logic, privirile ni se îndreaptă asupra unei figuri de excepţie în viaţa unei naţiuni, episcopul cu vocaţia martirajului, Inochentie Micu Klein.
Pentru aceasta pledează şi politica culturală şi şcolară a lui Inochentie: anul 1744 coincide cu o fază în care el vedea apropiindu-se finalizarea mănăstirii şi a şcolilor pe care dorea să le înfiinţeze, pe care, ca un adevărat iluminist ce era, le vedea ca mijloc esenţial în ridicarea poporului său. Inochentie Micu nu a văzut terminate, însă, mănăstirea şi seminarul de băieţi pentru care militase de la început; înlăturarea sa din scaun a făcut ca munca sa să fie încheiată de alţii.
Oricum, pentru aceste şcoli pe care le preconiza, Inochentie s-a simţit dator să imprime şi o Bucoavnă, pe care, datorită lipsei unei tipografii româneşti la Blaj, s-a văzut nevoit să o imprime aiurea.
88
89
* *
Analiza grupului de texte alese de Iştvanovici pentru a doua parte a Bucoavnei ne permite unele observaţii asupra întregii cărţi:
a) Rugăciunea cînd va să înceapă copilul a învăţa lămureşte cu siguranţă destinaţia Bucoavnei: ea este menită în-văţămîntului elementar. Pe bună dreptate, O. Ghibu observă: „După cum vedem, bucoavna aceasta avea un colorit şi un conţinut exclusiv religios. Ea avea să pregătească ştiutori de carte bisericească, oameni religioşi şi cu frica lui Dumnezeu"51. Dar, inversînd datele problemei, putem re interpreta scopul lucrării: ea era destinată unui învăţă-mînt mai larg, aflat, însă, sub patronajul bisericii. în mod evident, în acest caz, caracterul religios rămîne acelaşi, acest caracter impunînd o delimitare netă de învăţă-mîntul românesc din şcolile reformate (Făgăraş, Orăştie) din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, care se baza şi el pe sublinierea unui profund caracter confesional. Că Bucoavna din 1699 a urmărit un scop mai larg decît unul de instrucţie strict religioasă, pentru aceasta ar pleda şi introducerea unor părţi de instrucţie morală (virtuţile şi păcatele capitale etc).
b) Grupul de trei rugăciuni52 a fost preluat în această ordine din Ceaslovăţul de la Bălgrad (1685) sau Sibiu (1696), dar a fost modificat de Iştvanovici după forma consacrată în Ţara Românească. Acesta ar putea fi un argument pentru a pleda că, dacă textul Bucoavnei a fost adus într-o formă primară din Ţara Românească, definitivarea lui s-a făcut în Transilvania.
c) Caracterul catehetic al textelor din ultima parte a Bucoavnei, în special prelucrarea Pravoslavnicii Mărturisiri, exprimă o încercare de delimitare dogmatică atît de biserica reformată, cît şi de catolicism, fiind, alături de Chiriacodromionul tipărit în 1699, carte profund ortodoxă, prelucrată după Cartea românească de învăţătură a mitropolitului Varlaam. Cele două tipărituri pun într-o lumină specială misiunea lui Iştvanovici în Transilvania, unde a venit mai mult ca sigur la îndemnul unor persoane (Constantin Brâncoveanu?) interesate în păstrarea unităţii de credinţă a românilor din Transilvania.
d) Cele două cărţi, tipărite sub auspiciile lui Atanasie Anghel, Bucoavna şi Chiriacodromionul, dar nededicate nici unei personalităţi politice a Transilvaniei, ilustrează poziţia ambiguă a capului bisericii româneşti din Transilvania, care ezită să facă publică alipirea la biserica Romei. Această ezitare se datora fie nesiguranţei stăpînirii imperiale în Transilvania (în 1699 mişcarea antihabsburgică a lui Francisc Râkoczi al II-lea era în plină desfăşurare, pe cînd în 1701 ea se afla într-un evident regres), fie unui calcul material (ortodoxia din Transilvania era substanţial susţinută de Constantin Brâncoveanu).
e) Cercetarea materialului tipografic ne îndreptăţeşte să afirmăm că Bucoavna a fost tipărită cu litere şi ornamente existente în tipografia hălgrădeană încă de la 1648, completate pe parcursul anilor şi, în special, cu prilejul tipăririi Sicriului de aur, astfel încît una dintre acuzaţiile aduse lui Sava Brancovici şi anume că a risipit tipografia bălgrădeană ne apare neîntemeiată.
f) Destinată unui învăţămînt elementar aflat sub protecţia bisericii, Bucoavna de la 1699 a fost retipărită cu unele modificări în 1744, foarte probabil la dorinţa şi pe cheltuiala lui Inochentie Micii Klein.
Dr. ALIN MI HAI GHERMAN — Dr. EV A MÂRZA
90
NOTE
!Multe silabe fiind fără sens, se explică reacţia raţionaliştilor şi iluminiştilor împotriva lor; un ecou Intîrziat îl reprezintă exerciţiile gramaticale ale lui Trăsnea, relatate de Ion Creangă în Amintiri.
2 Bucvar, Moscova, 1701.
3 BAR, I, 153761.
4 Paginile 1 — 14 din Bucoavna de la Bălgrad, 1699.
5 E. Vîrtosu, Paleografia româno-chirilică, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1969; Documente privind istoria României. Introducere, voi. I, Bucureşti, Editura Academiei R.P. România, 1950, pp. 329—333.
6 O. Ghibu, Din istoria literaturii didactice româneşti, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1975, p. 31—32.
7 B. Teodorescu, Istoria bibliografiei române, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1972, p. 365, stabileşte tirajul cărţilor vechi româneşti între 500—1000 exemplare.
8 C.R.V. 237.
9 BRV, 101, coli. 2.
10 I. Bianu, N. Hodos, Bibliografia românească veche, I, Bucureşti, 1898 (abreviat BRV),' p. 369-370, nr. 113; BRV, IV, p. 209, nr. 113. De fapt, în BRV, I, deşi se descrie exemplarul de la Cluj, autorii s-au folosit de bibliografia maghiară, mai veche, RMK, II, nr. 1951. Veress E., Erdely es magyarorszâgi olâh konyvek es nyomtai-vânyok, Cluj, 1910, p. 30—31.
11 K. Engel, Din tezaurele bibliotecii noastre: Tezele disputei publice filologice, susţinută de Grigore Maior la Colegiul de Propaganda Fide în 1743, în Biblioteca şi Cercetarea, III, 1979, p. 146-187.
12 BRV, 101, coli. 2.
13 BRV, IV, p. 207, nr. 101.
14 „Tipăritu-s-au această dumnezeiască carte în Sfînta Mitropolie în Bălgrad, hramul Sfintei Troiţe. Şi s-au început în luna lui martie la întiia zi, anu Domnului 1699. Şi s-au săvîrşit în luna lui dechemvrie în 20 de zile, iară întru acestaş an". (Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, f. 415r.)
*5 Ibidem, i. 414 v.
i« F. Ir, 29 r., 42 v. etc.
l* P. 12-14.
1! F. 18 v. şi passlm. 1» F.T.r. ao F. 2.r.
21 F. Ir.
22 F. Ir. 28 F. 141 r. 2* F. 130 v.
25 F. 119 r.
26 F. 14 v.
2» Chenarul foii de titlu. 2? F. 2 r. 2» F. 57 r.
30 F. 29 r.
31 F. 44 v.
32 Vezi observaţiile de la punctul g.
33 F. 39 v. şi 44 r.
34 Termenul glaviznă, preluat din slavonă, este o traducere a latinescului maiuscula; în Bucoavna de la 1699 se foloseşte pentru prima dată in limba română.
35 Vezi O. Ghibu, op. cit., p. 33.
36 Traducere după limba greacă sau latină „dublu sunător". 3? P. 15.
38 p. 16-19.
39 Ceaslov, acum întîi tîlmăcit în limba românească, Tîrgovişte, 1715. 4° Ibidem, f. 4.
« Ibidem, f. 2-3.
« O. Ghibu, op. cit., p. 23.
43 Bucoavna, p. 19—21.
44 O. Ghibu, op. cit., p. 34.
45 Bucoavna, p. 22—28.
46 I. Gheţie, Al. Mareş, Originile scrisului în limba română, Bucureşti, 1985, p. 326—329.
47 Bucoavna, p. 29—34.
48 Vezi studiul prof. T. Bodogae. în acest volum.
49 Bucoavna, p. 34—38.
50 Ibidem p. 39-62.
51 O. Ghibu, op. cit., p. 40. 62 Bucoavna, p. 16—19.
92
STUDIU LINGVISTIC
GRAFIA
Bucoavna de la Alba Iui ia este prima tipăritură românească cu profil didactic în care sînt notate slovele alfabetului chirilic, caractere mari şi mici, vocale, diftongi, consoane, precum şi exerciţii de silabisire.
Fiind primul abecedar românesc credem că este potrivit să dăm aici slovele cu caractere unciale şi mici, în ordinea consemnată în Bucoavnă, precum şi valorile fundamentale în alfabetul latin.
1.	ñ i (az)= a	13.	A a (liude) =1
2.	K e (buche = b	14.	dfl m (mislete) = m
3.	£ k (vede) —. v	15.	H h (naş) '== n 0 o4 (on) =o
4.	T r (glagole = (g+e,	16.	
	i = ghe,  ghi) (g+ a,	17.	lin (pocoi) = p
	o, u, ă, î = ga, go, gu,	18.	P p (rîţă) = r
	gă. gî)	19.	C c6 (slovă) = s T in t ui6 (tverdu) = t
5.	A A^dobre = d)	20.	
6.	E e2 i (iest) = e	21.	& 8 (ucu) = u
7.	2K * (juvete) = j	22.	Oy7 oy (unicu) = u
8.	0 <; (dzeală) == dz 3 3 33 (zemle) = i	23.	* (fert) = f
9.		24.	X x (hem) = h
10.	H h (ije) = i	25.	(B8 co (ot) = o
11.	Í 1 (i) « i	26.	U H (ţi) « ţ
12.	K k (caco)   = (c+e,	27.	*I 4 (cervu) = ce, ci
	i = che, chi)	28.	HI ui (şa) = ş
	(c+a, o, u, ă, î s ca,	29.	IJI qi (şta) = şt
	co, cu, că, cî)	30.	% % (iov) — ă, î, i, u
31. ti %t (ieri) « î
32. h I» (ir)9     h u, ă,
33. -k (iati) == ea (diftong sau hiat), e
34. K) k (iu) = iu (diftong)
35. & « (ius) = î, a----
36. M ra (iaco) = ia (diftong)
37. A * (ia) = ia (diftong)
38. (£)e10 (thita; fita) =th (rotit), ft, f
39. g â (csi) = x
40. V v (Ípsilon) = i, u, f, v îl.      v (psi) = ps
42. ^ ^ (în,  inia) = î, în
43. ţi g (gea) = ge, gi
După cum se poate observa, cele 43 de slove ale alfabetului chirilic11 cuprind semne monofonice (1 grafem =4 fonem), polifonice (1 grafem == mai multe foneme), precum şi semne corespunzînd unui fonem notat poligrafic. Această inadecvare la notarea realităţii fonetico-fonologice a limbii române este o importantă sursă de dificultăţi, făr% a fi singura, în transcrierea textelor vechi.
Bucoavna consemnează şi semnele diacritice sau, cum Sînt numite în textul nostru, prosodiile, care constituie semiologia chirilică12. Sînt notate astfel: accentele: oxia (')—. acentul ascuţit—şi varea (^) — accentul grav; spiritele: oblacennaia (~) —- spiritul aspru—psili (?) — spiritul lin; vrahea (u )—-semn pentru semivocale—<; psili i oxia (oi) sau isonul, semn combinat constînd din alăturarea spiritului lin şi a accentului ascuţit; paerc (paeric) (V).
Cartea mai consemnează şi chendima, semn alcătuit din două linii oblice, paralele, suprascrise, care are valoarea fonetică i (de obicei i semivocalic).
Accentele, în întreaga chirilică românească, au îndeplinit funcţii specifice: accentul ascuţit indica ridicarea tonului şi ar corespunde noţiunii actuale de accent dinamic, putînd fi pus pe oricare silabă, mai puţin ultima. Cînd aceasta era accentuată, se utiliza accentul grav. Acesta indica de asemenea o intonare deosebită a silabei, dar prin coborîrea tonului. Accentul grav se mai punea frecvent şi pe cuvintele monosilabice, mai ales pe cele terminate într-o vocală13.
Spiritele, pătrunse în scrierea chirilică din cea grecească, se aplică pe vocalele iniţiale ale cuvîntului. în scrierea chirilică românească însă spiritele nu au avut nici un rol fonetic14.
94
95
Vrahia se utilizează deasupra vocalelor i şi u, marcînd reducerea valorii duratei, deci pentru a indica ceea ce numim curent semivocale15.
Isonul, numit în Bucoavnă psili [ oxia, are ca regulă punerea pe vocala iniţială a unui cuvînt. Grămăticii, dior-tositorii şi tipografii nu au respectat însă această regulă, astfel că şi isonul se întîlneşte frecvent şi în interiorul cuvîntului, marcînd accentul dinamic16.
Paericul, paerc în Bucoavnă, se pare că reprezintă doar preluarea unei deprinderi grafice din paleografia slavă. Utilizat de predilecţie la sfîrşitul cuvîntului, se poate în-tîlni, după cum precizează şi D. Eustatievici la 1757, şi la mijlocul cuvîntului17.
Grupate sub titlul strocinaia, semnele de punctuaţie consemnează: virgula, în B 1699 zapetaia, două puncte, în B 1699 dvotocie, punctul, în B 1699 tocica, punctul de sus, în B 1699 edinitnaia, semnul întrebării, cu două variante grafice: punctul şi virgula şi semnul clasic '(?), în B 1699 voprosnaia, semnul mirării, cu două variante grafice: punct cu titlă (~) şi semnul curent (!), în B 1699 udivnaia, apostroful, în B 1699 apostrof, parantezele, în B 1699 otlojnaia.
Pe lîngă funcţia obişnuită, virgula se pare că este utilizată şi cu valoarea de două puncte, cum o atestă textul de la p. 60: „întrebare, grafiat de noi" „întrebare:". Mai este utilizată liniuţa de despărţire.
Spre deosebire de Sicriul de aur (1683), unde semnele citării sînt folosite frecvent, Bucoavna nu le întrebuinţează18,
ACCENTUL
Accentul, cu deosebire cel ascuţit, este marcat cu remarcabilă consecvenţă. j
în cele de mai jos vom nota cîteva situaţii particulare.
Isonul, în afara vocalei iniţiale a cuvîntului, unde apare ca regulă19, se mai întîlneşte şi la finală de cuvînt: zect (p. 29) sau marcat multiplu, superfluu, în interiorul ^ cuvîntului: mărttirisirea (p. 19), Taine (p. 39).
Diftongul ascendent oa este accentuat pe primul element: fiincioasă (p. 23), noastră (p. 17), toate (p. 16), voao (P- 37).
în adecă (p. 58), ădu (p. 31), bdînavi (p. 61) este posibil
ca accentul diferit de cel actual să fie o reflectare a pronunţării din epocă. în să mîme (p. 34), accentul reflectă cel mai probabil un specific muntenesc.
în Troiţă şi Troiţa (p. 22) înregistrăm oscilaţia accentului, cu tendinţa de deplasare pe silaba mediană, cores-punzînd variantei tonice actuale, variantă deocamdată în Bucoavnă în minoritate.
La seria cuvintelor: amin (p. 15), apostoli (p. 50), aştept (p. 21), rugăciunea (p. 15), dubla accentuare ar putea reflecta marcarea atît a accentului dinamic, cît şi a celui melodic.
Lipsa accentului se întîlneşte mai ales în cuvintele instrumente gramaticale, fie monosilabice, fie plurisila-bice: al, că, cătră, cu, de, din, după, întru, numai, pentru, spre etc, dar, mai rar, şi în cuvintele pline: Vistiariul (p. 16),
FONETICA
O remarcă valabilă pentru toate compartimentele de limbă este că, imprimînd Bucoavna, Mihai Iştvanovici a dat textului nuanţa variantei literare munteneşti.
Chiar dacă referitor la textul nostru nu întîlnim o menţiune specială în acest sens, avem însă mărturia edificatoare pe care o dă referitor la Chiriacodromion (retipărire a Cazaniei lui Varlaam), imprimat tot de el: „Pre multe locuri nu precum în izvorul cel vechi am lăsat, ce am schimbat au faţa cuvîntului, au a vremii, au am mai scăzut, au am mai adaos"20.
Fără a postula ideea pierderii identităţii variantei limbii literare în care s-au tipărit cărţile de la Alba Iulia din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, împărtăşim însă opinia lui Ion Gheţie conform căreia faptul că oameni de cultură transilvăneni ca Ioan Zoba din Vinţ şi alţii, care au pregătit pentru tipar cărţi imprimate în această perioadă, consimţind ca acestea să fie redactate şi difuzate în varianta literară muntenească ori moldovenească, au renunţat la uzul propriei variante de limbă literară „tocmai în acele lucrări care urmau să cunoască o difuzare ilargă"21.
96
97
în notele de mai jos vom încerca să surprindem personalitatea textului Bucoavnei de la 1699, raportîndu-ne şi la ediţia a doua, din 1744.
Pentru început ne vom opri la cîteva probleme legate de clasificarea fonemelor, valori grafice (şi fonetice) corespondente, precum şi la echivalarea în alfabet latin a slovelor în ediţia din 1744.
Sub vocale (glasnice), în paranteză, sînt notate rh, k, şi t, pentru ca sub diftongi să figureze u,*. Tot sub diftongi, digrama este echivalată cu diftongul* . Dacă clasificarea printre vocale a ierilor poate fi considerată acceptabilă, în schimb prezenţa slovei iati este derutantă. Justificarea ar putea fi găsită numai dacă, aşa cum este notat în echivalentul latin sub iati în B 1144, ar avea valoarea e22.
U, clasificat la diftongi, ar putea fi justificat nuniai în măsura în care s-ar fi avut în vedere u ca element semi-vocalic component al diftongilor, h), deşi este echivalat în alfabetul latin în B 1144 prin iu, Ia fel ca diftongul io, fapt care i-ar justifica poziţia printre diftongi, totuşi, în textul Bucoavnei această valoare fonetică nu poate fi reperată, în schimb iusul, echivalat prin â (în originalul B 1144 e) şi, respectiv prin în (în original en), la fel ca slova inia de pe pagina anterioară, îşi justifică cu dificultate clasificarea printre diftongi. O explicaţie ar putea fi găsită în considerarea lui ca element de sprijin în silabaţie, un statut asimilabil cu cel al lui u semivocalic menţionat mai sus.
Referitor la consoane ar fi de semnalat echivalarea lui >K prin sv, ceea ce, se pare, este o greşeală, întrucît în excerciţiile de silabaţie de la paginile următoare este echivalat prin zs. Mai consemnăm că atît c, cît şi 3 sint echivalaţi în B 1144 prin z, u, este echivat prin c ( = /)> m prin cs u gsi, uj prin s (=ş)9 m prin st ( =şt), iar 0 prin ft.
Ne oprim în continuare asupra cîtorva fapte legate de valorile fonetice contextuale ale unor slove.
Cele mai interesante probleme ridică slova t23. Chestiunea fundamentală a acestui semn grafic chirilic, pentru finele de secol al XVII-lea, este dacă mai avea valoarea univocă ea, nu numai în poziţia metafoniei, ci şi în cele-
lalte poziţii fonetice, ştiut fiind faptul că regula ocurenţei sale este poziţia noniniţială şi posteonsonantică.
Un prim aspect este, cum am amintit şi mai sus, clasificarea grafemului între glasnice (vocaie) şi anume, în paranteză, alături de ierul mare şi ierul mic. în B 114424 ierul mare este explicat, nu echivalat, prin numele său, ior, ierului mic nu i se atribuie nici o valoare, iar slovei iati, în discuţie, i se atribuie valoarea e.
Dacă iati ar fi avut univoc valoarea ea, Mihai Iştva-novici, om de cultură fin şi tipograf inteligent, l-ar fi plasat fără probleme printre diftongi, alături de diftongii propriu-zişi.
Plasarea printre vocale, în paranteză, denotă, credem, că grafemul iati era considerat bifonematic.
Spre această interpretare conduce şi studiul textului. Valoarea ea este clar prezentă în exemple precum: direapta (p. 21), rugăciune (p. 15), pîink (p. 17), de poziţia fonetică din să săvîrşaşte (p. 40), în care diftongul, al cărui element semivocalic a fost absorbit de ş dur, conţinea un a. Valoarea mai este consemnata şi în B 1144 ca echivalent sub slovele mici (p. 1 v), precum şi la p. 7 r, unde este notat alfabetul chirilic cu numele slovelor şi corespondentele lor în alfabet latin.
Pe de altă parte, în contextele: bkţi (p. 47) (< lat. bibitis), bl-kstemă (p. 37) (< lat. pop. blastimat), nevrekdnic (p. 56) (< ne + vrednic < sl. vredinu), pecetea (p. 44) ( sl. peCati), valoarea ea nu este motivată în nici un fel. Poziţia metafonică lipseşte, iar etimoanele nu susţin nici ele o astfel de interpretare. De aici rezultă implicit că valoarea probabilă este e (sau e deschis).
O confirmare a opţiunii de mai sus avem şi în B 1144 (p. 6v), unde numele slovei v-Vhdi- este transpus în alfabet latin vedi, a lui j-jivbie-, ca jivete, a lui m -misl-kte, ca mis te ie.
Tot în B 1144, în exerciţiile fonetice şi de silabaţie, t este echivalent cu ae, aceeaşi grafie ca la p. lv, unde titlul Stovele mai mici este tradus în latină prin Litterae minores. încă o dată, credem că grafemul ae corespunde valorii e (sau e deschis).
B 1144 furnizează interesante date şi referitor la slova a. Atît la slovele cu caractere mari, cît şi la „slovele mai
98
99
mici", corespondentul fonetic în alfabet latin €ste ie. Aşa după cum arătam în nota asupra ediţiei, valoarea ie este plauzibilă în poziţia metafoniei.
Pe de altă parte, valoarea ea este confirmată de exerciţiile fonetice şi de silabaţie de la p. 4r şi 5r—-v.
Referitor la slova m aducem în discuţie numai poziţia tacTf, în legătură cu care B 1744 consemnează clar corespondentul ie în alfabet latin: a râ sacrs —»cu transpunerea a ta jeste (p. 10 v)25.
,Tot B 1144: consemnează limpede fonetismul ie pentru e la început de cuvînt: iiuh, transpus jeşi<i>9 *ptTvAUi, transpus jertem (= iertăm) (p. 10 v).
în cazul grafiilor finale h, y (paieric), e greu de precizat cînd s-a notat i (== consoană moale) sau consoană dură. Oscilaţiile grafice ne-au indicat însă un sens. Alături de luaţb de mîncaţh, nu poţb, faceţi întîlnim numeroase atestări în poziţii morfologice identice sau similare, cu i la finală: iubiţu, să fitu, faceţu, cei drepţu etc26. Am considerat deci că finala atît pentru verb, marcînd persoana a doua singular sau plural, cît şi pentru adverb, substantiv, pronume, în toate cazurile, fie că era notată prin h,k,y (paieric), nota caracterul moale al consoanei, pe care l-am redat prin i.
Semnalăm în continuare conservarea cîtorva fenomene arhaice, precum şi evoluţii în sensul formelor moderne.
A nu a evoluat la e în: să chiame (p. 61), priiatinului (p. 33), Vis ti ari ut (p. 16); ă este conservat în: muliămecu*.. (p. 18), fămeii (p. 58), săborului (p. 34); e se păstrează în: streini (p. 29), beserecă (p. 21), pren (p. 21); i iniţial şi final s-a conservat în: ispoveduieşte (p. 54), datori (p. 42); se păstrează u în: să cunoscu (p. 19).
Pentru al doilea sens semnalat mai sus sînt caracteristice formele: den, din (p. 20), derept, drepţi (p. 38), giudecata (p. 66), jurâmîntul (p. 35), pohtei, (p. 65), poftelor (p. 63), pe, pre (p. 36).
Notăm şi cîteva fonetisme caracteristice variantei literare munteneşti: dăznădăjduire (p. 18), dupre (p. 60)27.
O importantă trăsătură a textului, prin dimensiunea extinderii fenomenului, îl reprezintă oscilaţiile dur-moale, fenomen prezent şi în alte variante de limbă scrisă, dair avînd o motivaţie suplimentară pentru limba cărţilor
bălgrădene, aceea de a fi şi reflexul graiului local, un grai de tranziţie28: Dumnezei — Dumnezău (p. 24), zi—zi (p. 31), şase —<şasă (p. 31), botezindu-se (p. 41) — botezîn-du-să (p. 42); în deşert (p. 34) — în deşărt (p. 30); înţelegerea (p, 63) — înţăleg (p. 52), bunătăţi (p. 63) — ţîn (p. 30).
Se cuvine să menţionăm că oscilaţiile fonetice îşi pot găsi o explicaţie şi în varietatea surselor de referinţă29.
MORFOLOGIA
S u bstantivul
în morfologia substantivului surprindem oscilaţii similare cu cele semnalate în capitolul despre fonetica textului, între conservare şi inovaţie: desinenţe de singular neevoluate: înpăcăciunea (p. 42), închinăciunea (p. 62), întrebăciune (p. 39); genitive arhaice la numele proprii, de tipul Lucăi (p. 50); oscilaţii între genitivul feminin în ei (mai vechi) şi cel în ii: Taină a preoţiei (p. 51), Taină a preoţiii (p. 49). Tipul din urmă citat cunoaşte o destul de mare utilizare: credinţa (p. 61), ortografia (p. 14), tipografia (p. 66).
Mai notăm, de asemenea, un interesant tip de dativ etic: Materia Sfintei Cumenecături este pline de grîu curat, dospită. Este-i şi vinul... (p. 47).
Textul utilizează şi plurale de tip vechi: tóemele (p. 25), véci (p. 18), vremi (p. 59).
Adjectivul
Inventarul adjectivelor înregistrează cîteva locuţiuni cu profil specific: (viaţa) de véci (p. 28), (Sfinte) făr9 de moarte (p. 16). Caracteristică prin extensiunea fenomenului este antepunerea adjectivelor calificative: multă bunătatea şi îndelungă răbdarea (p. 18), sfînlă învierea Ta (p. 2), dum-nezăiescul Săii har (p. 43), mărturisirea pravoslavnicii credinţă (p< 19).
Prin articulare, unele adjective se substantivizează: a cerceta bolnavii (p. 64), a îmbrăca golii (p. 64).
în-'exemplul: ascultarea cea desăvirşii şi deplin (p. 66), lipsa de acord şi-ar avea motivaţia doar prin raportarea extratextuală la un verb (a asculta).
Structura superlativului absolut prezintă unele forme vechi cu dizlocarea termenilor: foarte cu bună tocmeală (p. 57), bună tocmeală foarte (p. 60).
100
101Pronumele
Spre deosebire de texte tipărite anterior la Alba Iulia în care pronumele relativ acordat şi cel neacordat erau de ponderi apropiate30, în Bucoavnă variantele acordate sînt în majoritate, indicînd, surprinzător, un fond de limbă mai conservator.
Pronumele şi adjectivul demonstrativ are genitive de tipul: lucrul aceştiia (p. 48), puterea Tainei aceştiia (p. 61).
Antepus, atît pronumele demonstrativ de apropiere, cît şi cel de depărtare au forme identice cu varianta post-pusă: într-acesta chip (p. 1), acela om (p. 41).
In cadrul pronumelui nehotănt notăm forma niscari: la vremi de niscari boale (p. 59).
Verbul
în buna tradiţie a cărţilor tipărite la Alba Iulia, şi în Bucoavnă se înregistrează expresii lexico-verbale cristalizate în locuţiuni: adu-ţi aminte (p. 31), au luat început (p. 43), datu-ne-au... învăţătură (p. 46).
• Sînt curente formele verbale iotacizate: crez (p. 19), să răspunză (p. 42), spuind (p. 53), văz (p. 54).
Imperfectul cunoaşte varianta etimologică de tipul veniia (p. 53).
Auxiliarul perfectului compus prezintă identitatea persoanei a IlI-a singular şi plural, indiferent de diateză: au înviat (p. 21), au pătimit (p. 21), s~au zis (p. 34).
Pasivul este bine reprezentat atît în varianta pasivului analitic, cu complementul de agent exprimat sau subînţeles: Părintele de nime nu este făcut, nice zidit, nice născut (p. 24—25), sînt scrisă (p. 29), însemnat este şi în Legea Veche (p. 45), zis au fost (p. 35) etc, cît şi în cea a pasivului reflexiv: toate s-au făcut (p. 20), să să cinstească (p. 25), să să mîntuiască (p. 26), s-au zis (p. 25) etc.31.
Variantele auxiliarului a avea cunosc şi valoarea predicativă: să vei să aibi (p. 32), va să înceapă (p. 15), vom să ne spodobim (p. 62).
Pe aceeaşi variantă fonetică a auxiliarului se construieşte şi un viitor perifrastic de tipul: Aştept.., viaţa veacului ce va să fie (p. 21).
în finalul notelor privitoare la verb consemnăm cîteva selectări particulare a regimului cazual cerut de verb: să mă învăţ cuvintelor Tale (p. 19), vinovat va fi săborului
(p. 34), nu grăi mărturie strîmbă spre priiatimil tău (p. 33), străluceşte spre cei răi şi spre cei buni (p. 38), cu dînsul ne folosim (p. 44). Adverbul
Textul utilizează un remarcabil inventar de adverbe şi locuţiuni adverbiale: asemenea (p. 23), pretutinderea (p. 16), pururea (p. 17), cu deadins (p. 26), de-a direapta (p. 21), pre rlnd (p. 7), mai pre urmă (p. 25), în veci (p. 22) etc.
Conjuncţia
Este de notat utilizarea lui cum cu valoarea că: să dea mina cum vor păzi unul altuia credinţa (p. 58).
Notăm de asemenea conjuncţia compusă arhaică căce că: căce că este rînduită de la Hrtstos (p. 60) şi să (= dacă): Cinsteşte pre tată-tău şi pre muma ta să vei să aibi zile multe pre acest pămînt (p. 32).
în exemplul: însă naşul este datori să răspunză (p. 41), înregistrăm pentru conjuncţia însă valoarea de specificare, de întărire, diferenţiată de cea tranşant adversativă32. «•
SINTAXA PROPOZIŢIEI
Subiectul
Ca şi în alte texte de secol XVII, spre deosebire de secolul precedent în care fenomenul apărea cu o frecvenţă mult mai mare, infinitivul cu valoare de subiect se întîl-neşte destul de rar, anume pe Ungă verbe impersonale şi precedate de prepoziţia a: „Crede-să a şti că... pentru numele şi cuvintele greceşti le-au priimit slovenii" (p. 4), (însemnare) „pentru cum să cade a slovni slovele ce au desupra titlă" (p. 12).
Semnalăm de asemenea un subiect multiplu, coordonat disjunctiv: „Materia sau lucrul pomăzuirii Mirului este untdelemn amestecat cu balsamul..." (p. 44), precum şi un subiect exprimat prin pronumele de întărire în poziţie absolută: „Datu-ne-au şi însuşi învăţătură" (p. 46).
Predicatul
O construcţie uzitată este cea a elipsei predicatului, O primă variantă o reprezintă propoziţia nominală inde-pendentă: „Doao neglasnice cu o glasnică" (p. 8), „Doao neglasnice cu diftonghii" (p. 9). Elipsa predicatului este recventă şi în construcţiile binare sau cu perioadă multi-
102
103
membră în termenul al doilea sau în cei următori, după ce a fost iniţial exprimat: „Şi ceia ce lucrează ce4e bune vor m6rge în viaţa de veci, iară ceia ce lucrează relele în focul de veci" (p. 28), „Cum este Părintele aşa şi Fi iul, aşa şi Duhul Sfînt. Nezidit Părintele, nezidit Fiiul, nezidit şi Sfîntul Duh. Neajuns Părintele, neajuns Fiiul, neajuns Duhul Sfînt..." (p. 23).
Fără a fi o caracteristică, infinitivul cu funcţie predicativă se întîlneşte totuşi: „... aceasta pre rînd a spune toate nimic nu-ţi foloseşte..." (p. 49—50).
îndeplinind preponderent funcţii ca verb copulativ sau auxiliar, a fi se întîlneşte şi cu valoare predicativă: „Şi de acum fii păzindu-te ca să nu mai greşeşti" (p. 56), „Cîte taine sînt ale Legii Noao?" (p. 39).
Predicatul nominal prezintă o relativă varietate a structurii numelui predicativ. De la monomembru exprimat prin diferite clase morfologice, antepuse sau postpuse faţă de verb, la plurimembru juxtapus ori coordonat copulativ sau adversativ: „Iară forma sau închipuirea lui sînt cuvintele acestea..." (p. 42), „Destul îmi este" (p. 49), „Cu nevoie este încă cătră vecinica mîntuire" (p. 26), „Fiiul lui Dumnezău Dumnezău şi om este" (p. 26), „Fiiul de la Părintele însuşi este nefăcut, nezidit, ce născut" (p. 25).
Cu funcţie copulativă se întîlncsc şi verbele a face şi a rămîne: „... să face pîinea Trupul lui Hristos" (p. 46), „să face slobod" (p. 56), „Şi aşa, într-acesta chip zicînd, rămîne acela om preot11 (p. 41).
Menţionăm încă construcţiile cu valoare absolută a unor gerunzii avînd subiecte independente: „Cu dînsul ne folosim la vremea Botezului, ungîndu-ne preotul la cele orînduite mădulare" (p. 44), „... săvîrşindu-să Taina, se face împăcăciunea omului cu Dumnezău, stricîndu-să strămoşescul păcat" (p. 42)33.
Acordul predicatului cu subiectul Relaţia între subiect şi predicat are ca principiu general acordul în număr şi persoană.
Subiectul multiplu, cu termenii în raport de coordonare adversativă are predicatul la singular —* vezi exemple la paragraful „subiectul"34.
în exemplul: „Forma sau lucrul Tainei aceştiia sînt cuvintele acestea..." (p. 48), subiectul multiplu coordonat disjunctiv, conform regulii menţionate mai sus, ar cere singularul. Acordul cu numele predicativ—* cuvintele —, considerat incorect pentru faza actuală de limbă35, este motivat de tipul de acord prin atracţie36. Şi mai limpede apare acest tip de acord în exemplul: „Iară forma cuvintelor sînt acestea..." (p. 44), în care subiectul nu mai este multiplu ca mai sus.
Atributul
Atributul dispune de o largă varietate de realizări. De la atributul substantival genitival — „durere a inimii" (p. 52)■— la cel în dativ — „Ca să fiţi fii Tatălui vostru...*4 (p. 37) —i, de la atributul substantival prepoziţional — „durere a inimii pentru păcatele care au greşit omul" (p. 52), „după scularea... din morţi" (p. 41), „...să-i dea ei carte de slobozire", (p. 35) —= la cel apoziţionai simplu sau multiplu— "pentru noi, oamenii, şi pentru mîntuirea noastră" (p. 20), „Că zice Matei, bunul vestitoriu..." (p. 53), Xrez întru unul Dumnezău, Tatăl autotţiitoriul, făcătoriul ceriului şi al pămîntului..." (p. 19—20).
Din perspectiva termenului regent consemnăm relaţia cu un pronume: „... unul din slujitori cu suliţa coastele Lui au înpuns..." (p. 48), „Zis au fost celor de demult" (p. 35).
Complementul direct
O caracteristică este multiplicitatea complementului direct în diferite variante combinatorii: „Nu pohti casa priiatinului tău... nice sluga lui, nice slujnica lui, nice boul lui, nice asinul lui..." (p. 33), „... deşchide-mi sufletul şi inima, gura şi gîndul robului Tău" (p. 15).
Ca morfem al acuzativului pre (pe) se întîlneşte cu deosebire pe lingă pronume: „... nu Te-ai mîniat pre mine păcătosul..." (p. 18), „... te-am scos pre tine din pămîntul Eghipetului..." (p. 29), „... grăiţi de bine pre ceia..": (p. 37)37.
Reluarea şi anticiparea complementului direct prin forme atone ale pronumelui personal au un Statut oscilatoriu38. Contexte cu pronume reluat: „Numele Domnului Dumnezăului tău în deşărt nu-L lua" (p. 30), „..; au doară după ce îşi ispoveduieşte omul păcatele sale la preot poate
104
105
să i le iarte ...?" (p. 54), „... pîinea carea o voi da" (p. 46), „,.. sfîntă învierea Ta cîntăm şi o slăvim" (p. 2); contexte fără dublarea complementului direct: „... mirezme pre care sîngur episcopul sfinţeşte şi împarte preoţilor" (p. 44), „Să iubeşti pre deaproapele tău..." (p. 34).
Pentru completarea ilustrării varietăţii fenomenelor legate de complementul direct, consemnăm şi un complement intern: „însemnare pentru cum să cade a slovni slovele ce au desupra titlă" (p. 12).
Complementul indirect Contextele complementului indirect atrag diverse clase morfologice în variante monomembre sau plurimem-bre, în acuzativ: „... mă izbăveşte de toată împiedecarea diavolului" (p. 15), „Din Taina aceasta să nasc mai multe roade" (p. 45), „vă rugaţi pentru ceia" (p. 37), „Că ieşiia la dînsul tot ţinutul Iudeii" (p. 53), „... crezînd mai vîrtos în cuvintele şi puterea Aceluia..." (p. 49); sau dativ: „... nice te închina acelora, nice sluji Zor" (p. 30).
Dublarea complementului indirect prin pronumele aton este un fenomen constant, majoritar: „Nice-/i face ţie chip cioplit" (p. 29). „... să-z dea ei carte de slobozire" (p. 35), „Celuia ce cere la tine dă-i..." (p. 37), „lasă-i lui şi cămaşa" (p. 37), „... ne-au arătat noao pildă..." (p. 41)39.
Lipsa anticipării, fără a fii un fenomen caracteristic, se întîlneşte totuşi, în bună tradiţie a textelor de secol XVII: „Iară Eu grăiescu voao" (p. 34, 35).
Elementul predicativ suplimentar
Predicativitatea suplimentară este exprimată prin adjective, substantive ori locuţiuni: „... cine nu o va păzi întreagă şi nevinovată, fără de toată neîndoirea, în veac va peri" (p. 22).
O predicativitate suplimentară întîlnim exprimată şi prin gerunziu40, aducînd o acţiune simultană cu verbul predicativ: „Duhul cel Sfînt s-au pogorît pre Apostoli... pecetluindu-i cu dumnezăiescul Său har..." (p. 43).
Comp l e m e n te le circumstanţiale
Complementul circumstanţial de loc este exprimat cel mai frecvent prin substantive precedate de prepoziţii, în cazul acuzativ sau genitiv: „... te-am scos pre tine din pamîntul Eghipetului" (p. 29), „... grăieşte însuşi Domnul
nostru Isus Hristos la Ioan Evanghelistul" (p. 42), „... să-şi mărturisască făgăduinţa lor înaintea preotului" (p. 58).
Adverbe şi locuţiuni adverbiale se întîlnesc de asemenea sub titlul funcţiei locale: „Unde şi în ce loc să cunoaşte..." (p. 49), „... mai preste tot este plină Sfînta Scriptură..." (p. 50).
Complementul circumstanţial de timp*
Exprimarea temporalităţii prezintă o structură similară a elementelor constitutive: substantive precedate de prepoziţii şi adverbe: „Aşijderea şi după scularea Sfinţiei Sale din morţi /.../ i-au învăţat" (p. 41), „Cu dînsul ne folosim la vremea Botezului" (p. 44), „Atunci şi preotul... îi zice..." (p. 56).
Complementul circumstanţial de mod este ilustrat mai pregnant de adverbe şi locuţiuni adverbiale la diferite grade de comparaţie41: „... păgînii fac aşijderea" (p. 38), „De aceasta foarte bine vei înţălege" (p. 46), „Taina aceasta au luat început mai chiar acum în Legea ceasta Nouă" (p. 43), „Şi de te va lua cineva cu de-a sila.." (p. 37).
Relaţia modală mai selectează şi substantive precedate de prepoziţii şi verbe la gerunziu: „... le huleşte ... cu adevărat gînd" (p. 52), „i să cade să meargă ... cu tot adevărul1' (p. 54—55), „... făcîndu-să tocmeală între dînşii ... fără de nice o zăticneală" (p. 57—58), „... mă izbăveşte /.../ socotindu-ma întru toate zilele vieţii mele" (p. 15), „... au dat ucenicilor Săi zicînd" (p. 47).
Complementul circumstanţial de cauză cunoaşte o frecvenţă redusă. Apare exprimat prin substantive precedate de prepoziţii: „... nu Te-ai maniat... nice m-ai pierdut cil fărădelegile mele ..." (p. 18).
Complementul circumstanţial de scop, avînd şi el o frecvenţă redusă, este exprimat prin substantive şi pronume precedate de prepoziţii: „Deci Hristos au tremis pre Apostoli la propoveduire" (p. 50), „Pentru aceea au blagoslovit Domnul zîoa sîmbetii ..." (p. 31).
Complementul de agent
Acest tip de complement cunoaşte o frecvenţă medie şi este exprimat în primul rînd prin substantive, dar şi prin pronume, precedate de prepoziţiile de şi de /a42: „... să face slobod ori de ce păcat este ţinut ..." (p. 56—57), „După aceea să adeverează şi să blagosloveşte de preot ..."
106
107
(p. 58), „Părintele de nime nu este făcut ..." (p. 24—.25), „... preoţia este taină rînduită la Apostoli de la Hristos" (p. 50).
Complementul instrumental Complementul instrumentului se întîlneşte rar şi utilizează conectivul cu: „... cînd ne folosim cu dînsaT' (p. 43). Negaţia
Cele mai frecvente elemente pentru exprimarea negaţiei sînt nu şi nice (nici), alături de care se situează pronumele şi adverbele negative.
Se întîlneşte atît negaţia simplă: „Nice-ti face ţie chip cioplit^ nice să închipuieşti pre chipul acelora ce-s în ceriu,. nice celora ce-s gios pre pămînt, nice celora ce-s într-apă..." (p. 29—30), cît şi cea dublă: „... nu lucra ... nice tu, nice feciorul tău ..." (p. 31), „... nicedecum să nu te juri nice pre ceriu ... nice pre pămînt ..." (p. 35—36)43.
SINTAXA FRAZEI
Coordonarea
1. Coordonarea copulativă se realizează prin şi: „... vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pre noi de toată spurcăciunea .si mîntuieşte, Bunule, sufletele noastre" (P- 16).
Aspectul negativ este marcat prin nice ... nice (vezi exemplele în paragraful referitor la negaţie).
2. Coordonarea adversativă este marcată prin conjuncţiile ce, însă: „... şi nu ne duce pre noi în ispită, ce ne izbăveşte pre noi de cel rău" (p. 17), „... măcar de este şi Dumnezău şi om, însă nu doi, ce unul este Hristos" (p. 27);
3. Coordonarea disjunctivă este prezentă numai la nivel intrapropoziţional.
4. Relaţia conclusivă, trecînd peste semnul de pauză, este introdusă prin derept aceea: „...au nu şi păgînii fac aşijderea? Derept aceea fiţi voi desăvîrşiţi, cum este desă-vîrşit şi Tatăl vostru cel din ceriu" (p. 38).
Subordonarea
1. Propoziţia subiectivă este regizată de verbe şi expresii impersonale şi se introduce prin conectivele curente: să, cine etc: „Deci ... aşa de Sfînta Troiţă (i să cade) să în{elep{ească(C (p. 26) „Zis au fost celor de demult: Să nu curvesti<e (p. 35), „Ce noao cestor credincioşi destul ne este
să o păzim" (p. 45), „... să nu ucizi, că, cine ucide, vinovat este Giudecăţii" (p. 34).
2. Propoziţia predicativă are o frecvenţă foarte redusă, iar dintre verbele care pot selecta o predicativă (a ajunge, a deveni, a se face, a fi, a ieşi, a însemna), doar a fi se întîlneşte în această poziţie: „Iară credinţa cea direaptă este ca să credem şi să mărturisim ..." (p. 26).
3. Propoziţia atributivă apare introdusă prin: ce, carele (carea), pentru cum etc: „Nu pohti /.../ nemica ce este a priiatinului tău" (p. 33), „... tot cela ce să mînie în deşert spre fratele său vinovat va fi giudecăţii ..." (p. 34), „Eu sînt Domnul Dumnezăul tău Carele te-am scos pre tine din pămîntul Eghipettilui" (p. 29), „Materia Sfintei Cume-necături ... este-i şi vinul amestecat cu puţinea apă, în-semnînd înpungerea coastei lui Hristos cu suliţa, carea scrie Ioan Evanghelistul..." (p. 47), „Mărturie ... pentru cum să cade a să mărturisi păcatele în multe locuri arată" (p. 52).
4. Propoziţia completivă directă apare regizată de o relaţie tranzitivă, introdusă prin: ca să, ce, să: „... pohtesc ca să ştiu" (p. 54), „... să mi-o adevereşti să ştiu ce folosinţă avem dintr-însa" (p. 60), „... caută dară să înţălegi" (p. 54) sau prin ceea ce am putea numi conectiv zero (0): „Iară Eu grăiescu voao: iubiţi pre vrăjmaşii voştri, grăiţi de bine pre ceia ce vă blestemă pre voi, faceţi bine celor ce vă urăsc pre voi şi vă rugaţi pentru ceia..." (p. 37).
5. Propoziţia completivă indirectă cunoaşte o frecvenţă scăzută: „... cărora veţi ierta păcatele ierta-să-vor lor şi cărora veţi ţinea, ţinea-se-vor lor" (p. 56).
6. Propoziţia circumstanţială de timp se introduce prin adverbele temporale cînd, atunci cînd sau prin conjuncţia de: „Taina aceasta au luat început ... cînd Duhul cel Sfînt S-au pogorît pre Apostoli ..." (p. 43), „Datu-ne-au ... învăţătură atunci cînd au fost Cina cea de taină ..." (p. 47), „Iară materia sau lucrul Botezului este apa, precum grăieşte însuşi Domnul nostru Isus Hristos ... de zice..." (p. 42).
7. Propoziţia circumstanţială de mod utilizează drept conectiv preferenţial adverbul precum: „Că, precum cuvîn-tarea sufletului şi trupul este un om, aşa Dumnezău unul este Hristos" (p. 27), „însuşi Domnul nostru Isus Hristos ...
108
109
île-ati arătat n6ao pildă botezîndu-âe, ptedum scrie Marco Evanghelistul..." (p. 41), „... destul ne este să o păzim precum ţine Bes6reca răsăritului" (p. 45).
8. Propoziţia circumstanţială cauzală este introdusă prin că, căce că, de vreme ce etc: „De aceasta foarte lesne „ei înţălege ,că însuşi Domnul Hristos grăieşte ..." (p. 46), „Avem foarte, căce că aceste 7 Taine să suie la ceTe 7 haruri ale Sfîntului Duh ..." (p. 40), „Avem foarte ... de vreme ce prin mijlocul Tainelor acestora îşi varsă Duhul cel Sfînt darurile şi harul Său în sufletele celora ..." (p. 40).
în exemplul de mai jos raportul cauzal este exprimat prin multiplicarea propoziţiilor raportate la acelaşi regent, fapt care-i sporeşte atît ideatic cît şi gramatical efectul: „Iară Eu grăiescu voao: nicedecum să nu te juri nice pre ceriu, că scaunul lui Dumnezău este, nice pre pămînt, că aşternut este picioarelor Lui, nice pre Ierusalim, că este cetatea Marelui înpărat" (p. 35—36).
9. Propoziţia circumstanţială de scop utilizează drept elemente introductive conjuncţiile: să, ca să, de: „... i-au tremis să propoveduiască Evanghelia ..." (p. 41), „... de-şchide-mi sufletul... ca să înţăleg şi să iau învăţătură şi să fac voia Ta" (p. 15), „Adu-ţi aminte de zîoa sîmbetii de o sfinţeşte pre ea ..." (p. 31).
10. Propoziţia circumstanţială condiţională se leagă de regentă prin conectivele: de ( = dacă), să (= dacă), fără numai, numai să: „Şi de va mînca cineva din pîinea aceasta va trăi în veci" (p. 46), „... să nu vă puneţi înpo-triva răului, ce, de te va lovi cineva preste faţa obrazului cea direaptă, întoarce lui şi ceealaltă" (p. 36), „Cinsteşte pre tată-tău şi pre muma-ta, să vei să aibi zile multe ..." (p. 32), „... carea tocmeală nu să arată tocmeală prin adevărată nuntă, fără numai aceia înşişi ... să-şi măr-turisască făgăduinţa lor ..." (p. 58), „Deci iată, şi dintru această Taină folosinţă luom /.../ numai să avem credinţă curată ..." (p. 62).
11. Propoziţia circumstanţială concesivă se introduce prin iară să, însă, cu corelativul măcar că (de): „Şi întîi măcar că nu vedem Trupul lui Hristos, iară să credem că este ..." (p. 48), „... Carele, măcar de este şi Dumnezău şi om, însă nu doi, ce unul este Hristos" (p. 27).
12. Propoziţia circumstanţială consecutivă are puţine realizări şi se introduce prin de: „... cînd să mută de să face pîinea Trupul lui Hristos ..." (p. 46).
13. Propoziţia predicativă suplimentară, exprimînd simultaneitatea cu acţiunea regentei, se introduce prin precum sau prin conectiv relativ: „Iară materia sau lucrul Botezului este apa, precum grăieşte Domnul nostru Isus Hristos la Ioan Evanghelistul ..." (p. 42), „... pohtesc ca să o înţăleg ce este" (p. 52).
14. Propoziţia circumstanţială de relaţie, cu o foarte redusă ocurenţă, se introduce prin cum, ce: „înţeles-am şi Taina Preoţiei, cum se dă şi ce este" (pp. 51—-52).
Semnalăm şi un procedeu sintactic frecvent în scrisul vechi: anacolutul. Un tip mai puţin supărător pentru înţelegerea mesajului textual este nominativus pedens44: Omul ... i să cade să meargă cu toată cuceria" (p. 54), „Cela ce va vrea să să mîntuiască, mai nainte de toate i să cade lui a ţinea credinţa cea catolicească (adecă pravoslavnică) ..." (p. 22), în care subiectul, în nominativ, este reluat la distanţă printr-un pronume la cazul oblic.
O altă situaţie, care crează de această dată ambiguitate, este o construcţie care începe cu o relaţie subordona-toare temporală, abandonată apoi pe parcursul frazei: „Avem adevărat ... de vreme ce cînd tremitea pe ucenicii Săi cîte doi, dîndu-le putere spre toate neputinţele omeneşti, ca să le tămăduiască, precum scrie Marco Evanghelistul de zice: Şi ungea cu untdelemn pre mulţi şi-i vindeca." (p. 60).
în chip de corolar se impune să arătăm că atît nivelul fonetic, cît şi cel rnorf os intact ic şi lexical evidenţiază un stadiu de limbă cu o personalitate care poate fi încadrată, raportat la anul apariţiei căiţii (1699), între tradiţie şi inovaţie.
Faptul rezultă atît din sursele pe care le-a utilizat, cît şi din stadiul atins de expresia scrisă a limbii române la acea dată.
Lucrarea, după cum reiese din studiile care însoţesc textul, se revendică spiritual de la atmosfera generată de acţiunea Ortodoxiei faţă de reformismul religios, avînd şi implicaţii naţional-politice, care, în centrul şi apusul Eu-
110
111
ropei a dus la atitea dezbinări, şi care â exercitat presiuni constante şi în răsăritul Europei, incluzînd şi Transilvania, aflată pe atunci în hotare politice nefireşti.
în acelaşi timp, afirmarea valorilor spirituale tradiţionale era implicit o accentuare puternică a dorinţei de unitate naţional-spirituală a tuturor românilor care, în urma desfăşurărilor politice şi militare de la finele secolului, se simţea pusă în nesiguranţă.
Aceste evenimente spirituale şi de limbă au marcat şi ţinuta ideatică şi lingvistică a Bucoavnei, care a ştiut prin autorii ei, mitropolitul Atanasie şi tipograful diorto-sitor Mihai Iştvanovici, să realizeze un echilibru necesar atît pe linia mesajului spiritual didactic, cît şi sub raportul expresiei lingvistice.
Acest echilibru i-a asigurat şi audienţă în epocă, cît şi o deschidere pilduitoare către generaţiile care au urmat (vezi reeditarea ei în 1744).
Limba, spiritul şi mesajul Bucoavnei se adresează cu un apel neştirbit şi cititorului contemporan prin exemplaritatea profesională cu care a fost lucrat acest abecedar, prin sistematizarea programatic-didactică a conţinutului de* idei, care facilitează orientarea într-un material bogat şi dens, prin elevaţia limbajului tehnic de specialitate, prin prospeţimea limbii care utilizează cuvinte cu precădere din fondul lexical principal, perioade neobositoare, construcţii orale.
Episcopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, înnodind tradiţii peste timp, face bucurie nu numai ţinuturilor bălgrădene ci, de fapt, tuturor iubitorilor de limbă şi cultură română, aducînd înainte pagini exemplare scrise româneşte, în spirit de fraternitate, de responsabilitate, de trăinicie peste vreme, de unitate, de dăruire.
Cultura pentru popor, iată o idee veche la noi. Cărturarii noştri, fie că s-au format intelectual acasă, fie că au frecventat şcoli în locuri mai îndepărtate şi apoi au revenit, şi-au simţit o datorie de căpătîi să scrie pentru toţi, aşa ca să poată fi înţeleşi de toţi românii. Trăind în această lumină a: dragostei de neam, în acest foc care arde, dar nu mistuie, înălţimea gîndurilor a putut să-şi găsească, fără ştirbire, expresia potrivită.
E cazul Noului Testament (1648), apărut de curînd, e cazul cărţii de faţă, e cazul cu celelalte tipărituri de Alba Iulia (Bălgrad) şi din toate părţile locuite de români, trăind în spiritul iubirii de neam şi de oameni.
LEXICUL
Vocabularul Bucoavnei, detaliat în indicele care însoţeşte în final textul, înregistrează un număr de 768 de cuvinte titlu, cu o frecvenţă de 4531 de atestări. Din acestea numele biblice, numele de persoană şi toponimele cuprind 31 de cuvinte titlu pentru 81 de atestări în text.
Prezentăm mai jos lista cuvintelor cu cea mai mare frecvenţă, între 262 (şi) şi 20 (păcat):
Rang       Cuvînt atestări     Proc«n* Origine
tuaiă
1	Şi	262	5,88	lat.
2	de	112	2,51	lat.
3	fi	110	2,47	lat.
4	el	86	1,93	lat.
5	al (art.)	86	1,93	lat.
6	cel	85	1,91	lat.
7	să	84	1,88	lat.
8	sine	81	1,82	lat.
9	avea	81	1,82	lat.
10	pre (pe)	69	1,55	lat.
11	ce	67	1,50	lat.
12	cu	63	1,41	lat.
13	vrea	60	1,34	lat.
14	nu	57	1,28	lat.
15	în	56	1,25	lat.
16	la	53	1,19	lat.
17	acest(a)	53	1,19	lat.
18	sfînt	51	1,14	sl.
19	că	51	1,14	lat.
20	care	50	1,12	lat.
21	tot	49	1,10	lat.
112
113
22	tău	46	1,03	lat.
23	noi	45	1	lat.
24	un	43	0,96	lat.
25	zice	41	0,92	lat.
26	întru	41	0,92	lat.
27	Dumnezeu	41	0,92	lat.
28	face	37	0,83	lat.
29	iară	35	0,78	et. nec
30	Domn (n. pr.)	35	0,78	lat.
31	Duh (n. pr.)	32	0,71	sl.
32	tu	29	0,65	lat.
33	eu	29	0,65	lat.
34	cap	28	0,62	lat.
35	pentru	27	0,60	lat.
36	din	27	0,60	lat.
37	voi (pr.)	25	0,56	lat.
38	taină	25	0,56	sl.
39	nici	25	0,56	lat.
40	stih	24	0,53	sl.
41	preot	22	0,49	lat.
42	nostru	22	0,49	lat.
43	ci (ce, cj.)	22	0,49	lat.
44	Părinte (n. pr.)	21	0,47	lat.
45	mai	21	0,47	lat.
46	Fiu (n. pr.)	21	0,47	lat.
47	păcat	20	0,44	lat.
în continuare prezentăm structura etimologică a lexi-
cului
Clase etimologice
Latine (moştenite)
Autohtone
Etimol. necunosc.
Slave
Greceşti
Maghiare
Latine împrumut. Neoslave
Lexic
Frecvenţă
	Valoare		Valoare
Număr	procen-	Număr	procen-
	tuală		tuală
315	42,74	3180	71,46
3	0,40	9	0,20
10	1,35	49	1,10
117	15,87	440	9,88
13	1,76	19	0,42
13	1,76	32	0,71
3	0,40	5	0,11
27	3,66	47	1,05
Româneşti	(<latine)	130	17,63	436	9,79
Româneşti	((slave)	60	8,14	160	3,59
Româneşti	«lat.+sl.)	19	2,57	36	0,80
Româneşti	((autoht.)	3	0,40	4	0,08
Româneşti	((maghiare)	6	0,81	10	0,22
Româneşti	((greceşti)	4	0,54	8	0,17
Româneşti	((neoslave)	7	0,94	7	0,15
Româneşti	((etim. nec.)	2	0,27	2	0,04
Româneşti	((et. nec +				
	lat.)	2	0,27	3	0,06
Româneşti (<sl. + autoht)		1	0,13	1	0,02
Româneşti	((sl.+magh.)	1	0,13	1	0,02
Româneşti ((lat. + autoh-					
	tone)	1	0,13	1	0,02
Statistica lexicală pe clase etimologice impune prin valoarea procentuală şi semnificaţia sa ponderea ridicată a fondului latin moştenit: 42,74% în cadrul cuvintelor titlu şi 71,46% în circulaţie. De altfel, după cum reliefează studiul statistic, este singura clasă care în circulaţie îşi sporeşte ponderea.
Cercetarea lexicală statistică asupra Bucoavnei confirmă studiile mai noi cu privire la ponderea ridicată a fondului latin moştenit în comparaţie cu grupele lexicale de împrumut (elementul slav, maghiar etc.)45.
Scrisul românesc se dovedeşte emancipat de sub tiparele slavone, astfel că gîndirea textului în româneşte, chiar şi atunci cînd utilizează surse scripturale, se regăseşte plenar în stratul lexico-ideatic latin moştenit ori creat pe teren românesc.
Este de asemenea semnificativă ponderea ridicată a creaţiilor lexicale pe teren românesc: 31,97% cuvinte titlu. Alături de fondul latin moştenit, creaţiile interne aduc o pondere cumulată a elementului romanic covîrşitoare, atît la cuvintele titlu, 74,71%, cît şi în circulaţie, 86,42%.
Din perspectiva comparaţiei cu lista vocabularului fundamental al limbii vechi46, lexicul (cuvinte titlu) Bucoavnei prezintă o suprapunere în proporţie de peste două treimi. Chiar termenii care nu intră în lexicul principal sînt uzuali: adăpa, aminte, arvună, atottiitor, cioplit, cunoştinţă, deadins, desăvîrşit, făgăduinţă, feciorie, fieştecare, folosinţă, ieftină-
114
115
tate, iznoavă, închipui, îndelung, îndurare, înfrînt, îngăduinţă, însemna, juruinţă, lenevie, matcă, necurmat, nespurcat, niscare, rîvnitor, stătăcios, uninţă ş.a.
Termeni propriu-zis divergenţi, izolaţi, de o circulaţie restrînsă sînt foarte puţini:
jeler = nume dat în evul mediu ţăranilor fără pămînt, care lucrau pe moşiile nobililor, fără a fi iobagi (1 atestare),
notarăş, pan = termeni în administraţia medievală,
tîlcui = a traduce, a transpune,
varvarismos = barbarism.
Practic, deci, Bucoavna nu are termeni din seria arhaismelor ori a regionalismelor, fapt care o individualizează puternic între textele literaturii noastre vechi.
O altă trăsătură specifică este prezenţa bine marcată a două serii de termeni de specialitate: cuvinte aparţi-nînd metalimbajului lingvistic-pedagogic (termeni din domeniul foneticii, semiologiei chirilice, ortografiei) şi termeni bisericeşti.
Din prima categorie fac parte:
apostrof = apostrof bucovnâ = bucoavnă, abecedar
diftong = diftong dvotocie = două puncte edinitnaia = punctul de sus glasnică = vocală glavă = capitol glaviznă = slovă mare, caracter unical întrebăciune = întrebare neglasnică = consoană oblecennaia = spiritul aspru ortografie = ortografie otlojnaia  = paranteze rotunde
oxia = accentul ascuţit paerc = paieric
prosodie = semnele diacritice
psili = spiritul lin silavă = silabă slovni = silabisi strocinaia = semne de punctuaţie titlă = titlă fodca = punct
udivnaia = semnul exclamării
yarea = accentul grav
voprosnia = semnul întrebării
vrahea = semn pentru marcarea semivocalei zapetaia = virgulă
Termenii bisericeşti sînt în cea mai mare parte cunoscuţi şi astăzi, dar prezintă şi cuvinte specifice ieşite din uz arhiereu, blagocistie = (evlavie, pietate), bogoslovie (== teo-
logie), canon (de pocăinţă), canoni (= a da canon de pocăinţă), cucerie ( = cucernicie), cucernicie, cuminecătură, cununie, duhovnic, episcop, episcopesc, evanghelie, evanghelist, formă (a Sfintelor Taine), gheenă ( = iad, infern), greşit (= cel care a comis greşeli), hirotoni, hirotonie, huli, imerec (=-numele copilului), ispovedanie ( = spovadă), ispovedi (= a spovedi), înfrînare, întrupare, liturghie, maslu, materie (a Sfintelor Taine), mădular, mireazmă, mitropolit, mîneca (=ase scula în zori), molitvă, naş. pocaianie ( = pocăinţă), pomâzuire (= mimire), poslanie (= epistolă cu caracter teologic), posti, pravoslavnic ( = ortodox), preacurat, preasfinţii, preasfint, preot, preoţie, propovedui, propoveduire, protopop, psalm, psalmist, purcede, purcezător, răstigni, rugăciune, (Sfînta) Scriptură, simvol (simbol), slavă, slavi, sobor, sobornicesc, spodobi (= a se învrednici), stih, taină, testament, (Sfînta) Troiţă.
Dr. ANTON GOŢI A
116
NOTE
I între slovele mici este şi un al doilea d.
2~3 Duetul slovelor fiind diferit, am consemnat ambele variante, atît pentru e, cit şi pentru z.
4 La slovele mici sint notate două variante cu o linie grafică fără diferente importante.
5 La slovele mici sint notate două variante, dar fără diferenţe.
6 Deşi nu este menţionată în Bucoavnă, am dat şi o variantă pentru t, întrucît paleografia chirilică românească o utilizează.
7 La majuscule nu este notată şi slova unicu.
8 în această poziţie la majuscule apare slova compusă ol, o, fiind notat mai spre sfirşit la slovele mici apar alăturat.
9 Slovele ior şi ir se cunosc şi sub numele de ierul mare, respectiv ierul mic.
10 La slovele majuscule după ia este notat ol chirilic, apoi ol glagolitic şi numai apoi thila.
II Vezi şi consemnarea alfabetului chirilic în Emil Vîrtosu, Paleografia româno-cliirilică, Bucureşti, 1968, p. 101 — 102; Nicolae Edroiu, Paleografia româno-ehirilîcă (curs multiplicat), Gluj-Napoca, 1975, p. 57-58. *
12 Vezi Emil Virtosu, op. cit., p. 112.
13 Ibidem,  p. 115.
14 Ibidem, p. 112—113.
15 Vezi şi Emil Virtosu, op. cil,, p. 119.
16 Ibidem, p. 113.
17 Ibidem, p. 122.
18 Vezi loan Zoba din Vinţ, Sicriul de aur, ediţie îngrijită si studiu introductiv de Anton Goţia, Bucureşti, 1984, p. XX şi passim (abreviat Sicriul de aur).
19 Vezi Grafia.
20 Chiriacodromion, Bălgrad, 1699. apud ion Gheţie, Baza dialectala a românei literare, Bucureşti, 1975, p. 358 (abreviat GBD).
21 GBD, p. 359.
22 Asupra valorii acestei slove vom reveni.
23 Vezi şi însemnările din notele asupra ediţiei.
24 v/ezi şi reproducerile din actuala ediţie, p. 2r.
25 Din bibliografia slovelor iaV, iaco şi ia menţionăm: Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini pină în secolul al XVII-lea, Bucureşti, 1968, p. 441 — 446; Manuscrisul de la leud. Text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice de Mirela Teodorescu şi Ion Ghe-ţie, Bucureşti, 1977, p. 67—69 (abreviat: Manuscrisul de la leud); Liturghierul lui Coresi. Text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Marcş, Bucureşti, 1969, p. 50 — 51; Pravila ritorului Lucaci, Text stabilit, studiu introductiv şi indice de I. Rizescu, Bucureşti, 1971, p. 39 — 40; Texte româneşti din secolul al XVI-lea, Coordonator Ion Gheţie. p. 62-63, 170-171.390 — 391, 493-494 ; Codicele Voronc-ţean, Ediţie critică, studiu filologic şi studiu lingvistic de Mariana Costinescu, Bucureşti, 1981, p. 97, 98 (abreviat: Codicele Voroneţean); Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Isteria limbii române literare, voi. I. ediţia a doua, revăzută şi adăugită. Bucureşti, 1971. p. 107; Sicriul de aur, p. XXII —XXIII, cu note bibliografice.
26 Vezi şi Sicriul de aur, p.  LVIII — LIX.
27 Vezi şi Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare. Bucureşti, 1975, p. 332, 337.
28 Vezi Sicriul de aur. p. XXIV—XXV: Anton Goţia. Problema unui grai de tranziţie din zona Mureşului in secolul al XVII-lea. în Magyar — roman filolog iui tanulmânyok, EI/TE Român Filologiai Tanszék, Budapest, 1984, p. 67-71.
29 Vezi studiul filologic.
30 Vezi Sicriul de aur, p. XXVII.
31 Vezi şi Sicriul de aur, p. XXVIII; Elena Berea, Observaţii asupra diatezei pasive în limba româna, in SCL, 1966, nr. 5, p. 569 — 570. 578.
32 Vezi si Anton Goţia, Din istoricul conjuncţiei îmă, în CL, 1, 1984, p. 17-20.
33 Vezi şi Frieda Edelstein, Sintaxa gerunziului românesc, Bucureşti 1972, p. 94 şi urm.
31 Vezi şi G. Gruiţă, Acordul în limba română, Bucureşti, 1981, p. 98. 85 Cf. Gramatica limbii române, II, Bucureşti, 1963, p. 108.
36 Vezi G. Gruiţă, op. cit., p. 114; Elena Carabulea, Acordul după înţeles şi prin atracţie în limba română, in LR, 1965, nr. 5, p. 603; Sicriul de aur, p. XXX—XXXI.
37 Vezi Sicriul de aur, p. XXXI —XXXII; Nicolae Drăganu, Morfe-mele româneşti ale complementului în acuzativ şi vechimea lor, Bucureşti, 1913, p. 130; Liviu Onu, L'origine de Vaccusativ roumain avec p(r)e, in Recueil d'études roumaines, Bucureşti, 1959, p. 187—209.
38 Vezi Manuscrisul de la leud, p. 119; Sicriul de aur, p. XXXII; Fi-nuţa Asan, Reluarea complementului în limba română, în Studii de gramatică, III, 1961, p. 91; I. Coteanu, Anticiparea complementului prin pronume, o regulă gramaticală nouă?, in LR, 1963, nr. 3, p. 244.
39 Vezi N. Saramandu, Reluarea şi anticiparea complementului indirect exprimat prin substantiv în limba română din secolul al XV11l-lca, în SCL, 1966, nr. 4, p. 423-433.
40 Vezi Frieda Edelstein, op. cit., p. 95.
41 Vezi şi Manuscrisul de la leud, p. 121.
42 Vezi Codicele Voroneţean, p. 160.
118
119
*3 Vezi şi Sicriul de aur, p. XXXIV; Georgeta Ciompec, Observaţii asupra exprimării negaţiei în limba română din secolele al XVI-lea — al XVIII-lea, în SCL, 1969, nr. 2, p. 145-154.
44 Vezi şi Manuscrisul de la Ieud, p. 127-128; Codicele Voronetean, p. 171.
45 Vezi Viorica Pamfil, Contribuţii la studiul statistic al lexicului românesc. Structura lexicală a Paliei de la Orăştie (1581—1582), în Studii de lexicologie, Cluj, 1965, p. 157-232; V. Pamfil, Contribuţii la studiul limbii din „Palia de la Orăştie", în Palia de la Orăştie 1581—1582, Bucureşti, 1984; p. 104 şi urm.; C. Dimitriu, Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneşti, Iaşi, 1973, p. 42 şi urm.; Manuscrisul de la Ieud, p. 129-130.
46 Vezi Glaudia Tudose, Vocabularul fundamental al limbii române vechi, în Sistemele limbii, Bucureşti, 1970, p. 126—148.
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Actuala ediţie a Bucoavnei reproduce originalul din 1699 în facsimile, alături de transcrierea fonetică interpretativă a textului.
Exemplarul care stă la baza ediţiei este cel din Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca. Pentru studii s-a recurs şi la exemplarul din Biblioteca ASTRA de Ia Sibiu.
întrucît textul Bucovnei de la Bălgrad a fost reluat în 1744 în Bucovna apărută la Cluj, am conceput retipărirea de faţă ca o ediţie paralelă.
Diferenţele de text şi limbă faţă de ediţia princeps au fost tratate la subsol sub sigla B llâi.
Pentru titlul actualei ediţii am preferat varianta Bucoavnă, diferită de cea a originalului —. Bucovnă — întrucît acesta s-a impus în didactica noastră veche. Varianta bucovnă, mai apropiată de etimonul slav (azubuco-vino), a fost abandonată treptat după 1744, abecedarele noastre adoptînd-o pe cea de bucoavnă.
Aducerea în actualitate a textelor noastre vechi, activitate ştiinţific-culturală cu adinei semnificaţii gnoseologice şi patriotice, între aspectele de soluţionat pe linie filologică are două mari serii de probleme: transpunerea în alfabet latin şi conservarea trăsăturilor de limbă specifice epocii.
121
Bucoavnă, Cluj, 1744
Cele două aspecte sînt într-o strînsă relaţie: realitatea fonetico-fonologică este notată prin slove, iar acestea se transpun în alfabet latin. Cel de-al doilea aspect, personalitatea limbii operei, principial, s-a bucurat de o relativă unitate de vederi, în sensul că realitatea de limbă veche trebuie respectată şi adusă în textul reeditat cu maximă fidelitate.
Modalitatea rezolvării concrete a acestui obiectiv a cunoscut însă pînă acum o oarecare diversitate.
O primă sursă a posibilelor divergenţe este legată de faptul dacă realitatea fonetică notată prin slove corespunde unei realităţi de limbă contingente. întrebarea este legitimă, întrucît tradiţia scrisului a putut crea discrepanţe între deprinderile grafice fixate'--într-o-anumită perioadă şi realităţile de limbă din epocile următoare (vezi, de exemplu, problema lui e accentuat în poziţia metafoniei, cf. şi studiul de limbă).
Alte izvoare ale divergenţelor opţiunilor sînt legate de soluţionarea reflectării în text a trăsăturilor de limbă regionale, de existenţa variantelor scrise regionale1, de apartenenţa tipografului sau scribului (copistului) la o altă regiune lingvistică decît cea unde tipăreşte, redactează sau copiază, de interferenţele între diferitele graiuri ori a variantelor scrise etc.
Pentru problema transpunerii în alfabet latin, o primă practică a fost echivalarea mecanică între slove şi litere. Considerată facilă, uniformizatoare şi, deci, neadecvată, transliterarea a fost înlocuită cu metoda transcrierii fonetice interpretative care are la bază studiul atent al limbii şi grafiei textului. Indiscutabil superioară, metoda a rămas totuşi în oarecare măsură tributară principiilor translite-rării. S-a avut mai puţin în vedere faptul că transcrierea interpretativă se face dintr-un sistem ortografic în altul şi nu dintr-o serie grafică (slovele) în alta (literele).
Sistemul ortografic actual al limbii noastre este, cum se ştie, fonologie. Dar, alături de principiile fonef ico-fono-logi.ee care stau la baza lui, în alcătuirea normelor ortografice mai operează şi principii etimologice, morfologice, convenţii grafice,  care dau personalitatea sistemului.
123
Astfel, în virtutea principiului etimologic, scriem: eu, este, eşti, meu etc, pentru a evidenţia cuvintele corespunzătoare latineşti ego, +estit, +esti, meus, în conformitate cu tradiţia literară, deşi rostirea are un i semivocalic în faţa lui e (ieu, ieste, ieşti, mieu)2.
în virtutea principiului economiei grafemice se notează, spre exemplu, e, avînd contextual pronunţări variate: e, după consoană (mere), ie, în formele accentuate ale pronumeîor personale şi în variantele paradigmatice ale verbului a fi (eu, el, e, eram), e semivocalic în contextul + a, o, după consoană (deal), i semivocalic în contextul + a, o, la început de silabă (ea), literă ajutătoare (che, ghe)3.
De cealaltă parte, sistemul ortografic chirilic, cu inerente oscilaţii grafice, este utilizat în Bucoavnă cu remarcabilă constanţă.
Tripticul de slove m , t, notînd diftongii ia. ea, se utilizează în funcţie de poziţia în cuvînt: ia la început de cuvînt, a în interiorul cuvîntului sau la finală după vocală, iar fc în interiorul cuvîntului şi la finală după consoană. Normele acestea sînt consemnate şi în directivele apărute în 1784 la Viena, pentru reglementarea scrierii limbii române cu caractere chirilice4.
î şi h sînt folosiţi, de asemenea, în funcţie de poziţia vocalică sau consonantică, respectiv r apare înainte de vocală, iar h   înainte de consoană.
în acelaşi timp, grafia chirilică are pentru unele poziţii o notare mai fonetică decît ortografia actuală: staiţ**, 4nWhix'(/\, as •fgy^Tk, pentru viaţă, împărăţia, au înviat5, cum indică DOOM.
Pentru poziţii de acest fel, fonetica limbii române actuale prezintă, facultativ, la seria vocalică (a,e,i,o, u, ă), urmînd după vocale, un apendice asilabic de tip palatai sau labial, în funcţie de natura vocalelor precedente. Seria astfel creată (ja, je, wa, wo etc.) este monofonematică, echivalentă cu seria (a, e, i, o, u)6.
Referindu-se la această poziţie fonetică, DOOM dă următoarea soluţie ortografică: „La substantivele feminine se scrie ie, ia — pronunţate bisilabic — şi nu iie, respectiv iia sau iea: ie, bucurie, vie, familie, istorie; articulate ia, bucuria, via, familia, istoria"1*.
în poziţiile ortografice ca cele de mai sus, admiţînd realitatea fonetică cu un apendice suplimentar palatai asilabic, afonematic, marcarea lui şi în scris (bucuriia, familiia, priie-tenie) este superfluă.
Considerăm deci că astfel de corespondenţe de la sistem la sistem trebuie să-şi găsească locul în transcrierea fonetică interpretativă modernă.
Deci un racTf, corespunzîndu-i valoarea fonetică probabilă8 ieste, în baza principiului ortografic al tradiţiei literare poate fi transcris este, avînd în vedere că acestei notaţii grafice îi corespunde realitatea fonetică ieste9. Transcrierea ieste (iaste) nu ar aduce un plus de precizie şi ar reprezenta în acelaşi timp o ignorare a posibilităţilor pe care le oferă sistemul ortografic actual.
Textele vechi le aducem în actualitate pentru contemporanii care utilizează sistemul ortografic de acum, cu normele şi convenţiile sale. Anule utiliza cît mai deplin în transpunerea textelor vechi duce la notaţii de o „precizie" inutilă ori chiar forţate.
Această optică are, credem, mai multe beneficii. Un cîştig ar fi acela al coerenţei. Transpunerea din alfabetul chirilic în cel latin se face avînd în vedere două sisteme concrete, uzitate şi nu unul aplicat concret limbii române (cel chirilic) şi celălalt (al sistemului / sistemelor de transcriere în alfabet latin) de circumstanţă.
Dualitatea sistemelor ortografice pe baza alfabetului latin (sistemul aplicat scrierii actuale şi cel în care au fost reluate textele vechi) nu este profitabilă nici din perspectiva exactităţii ştiinţifice, nici din perspectiva lecturii. Cea dintîi nu are în sistemul oarecum hibrid suficiente elemente pentru a realiza o transcriere fonetică ştiinţifică. Cît priveşte lectura, aceasta poate fi împovărată de ingerinţe grafice neuzitate în sistemul normalizant uzitat curent.
Transpunerea într-un sistem grafic unitar a operelor culturii noastre din diferite epoci îi poate sublinia acesteia unitatea lăuntrică.
Ne vom referi în continuare la aspectele concrete ale transcrierii: -fc,
La acest grup de slove am făcut distincţia între poziţia metafoniei (cînd erau urmate în silaba următoare de e, ea) şi celelalte poziţii fonetice*
124
125
în poziţia metaîoftiei, deci, -k a fost transcris prirt e: celealalte, mele, curăţeşie,  legea, vreme etc.
în aceeaşi poziţie a, după vocale nepalatale, a fost notat ie: sălăşluieşte, muierea. După vocală palatală a fost transcris prin e: învierea, iar 13, corespunzînd poziţiei fonetice unice din Ci ct£, a fost redat prin e: este (corespunzînd rostirii ieste).
în celelalte poziţii fonetice, -k â fost transcris ea numai în cuvintele în care se întîlneşte şi astăzi; în celelalte a fost redat tot prin e: bea, cea, pîinea şi, respectiv, vecii, corin-teni, jelerii.
în poziţia mediană (diferită de cea metafonică) şi finală, la substantivele feminine, după vocala palatală i, jh a fost notat a: viaţă, materia, în conformitate cu principiul ortografic actual, menţionat mai sus, conform căruia cuvinte ca bucurie-bucuria se scriu cu ie-ia chiar dacă rostirea are un apendice palatal înaintea desinenţei de singular nearticulat sau a articolului feminin. Această opţiune grafică este, deci, în conformitate cu actuala convenţie ortografică. Nu am acordat aşadar valoarea fonetică a slovei Realitatea fonetică este viiaţă, materiia, dar am acceptat norma ortografică actuală, întrucît ne-airi propus o transpunere dintr-un sistem ortografic în altul.
în celelalte poziţii A a fost redat prin ia: celuia, treia,
voia.
în conformitate cu principiul diferenţierii formelor morfologice, am transcris prin ea pronumele personal feminin de persoana a IlI-a şi pronumele demonstrativ feminin singular: ea, aceea (scrise cu /\), respectiv prin ia, pronumele demonstrativ masculin plural: ceia (scris tot cu a). Tot conform principiului morfologic, pronumele (şi adjectivul) demonstrativ feminin la genitiv singular a fost trans* scris aceştiia, iar imperfectul ieşiia etc.
în poziţiile ametafonice, 13 a fost transcris ia: ia, iarăşi, iartă.
în situaţiile, puţine Ia număr, în care s-au grafiat una din cele trei slove în poziţii care nu îi erau proprii, am adoptat soluţia grafică normalizatoare, cu notă la subsol.
în cazul cuvîntului priiatinul (scris cu deşi poziţia este palatală, am transcris ia, întrucît am considerat că se păstrează varianta fonetică etimologică (prijateli).
De asemenea, în poziţii de tipul priimirea am notat ii (conform etimonului priimati).
La început de cuvînt sau după vocală e a fost transcris ie în cuvintele care prezintă această grafie actuală: iertarea, grăiescu, nevoie.
Morfemul pluralului şi al persoanei a doua, la verbe, notat prin h, k, y (paieric) şi consoană suprascrisă a fost notat prin i, deci finală moale10.
Aceeaşi poziţie notată prin w a fost transcrisă î cînd corespundea unui i plenison: zî sau 0 cînd marca un i asilabic: asiăz, deci finală dură.
Poziţiile fonetice corespunzătoare fonemelor vocalice ă, î sînt notate prinTi, kj, ^. w a fost transcris prin î. ^ cînd era urmat de na fost transcris?, respectiv în, cînd fonemul următor era altul decîtn. înainte de p şi b nu l-am transcris m, întrucît am considerat că poziţia în nu evoluase la î/n11. Poziţiile % şi au fost transcrise în conformitate cu normele limbii contemporane sau, făcîndu-se trimitere la subsol, s-a ţinut seamă de etimon.
U final a fost menţinut în transcriere*
e a fost ortografiat t.
Dooa, nooa au fost transcrise doua, noua.
Dintre semnele nealfabetice doar chendima (*>) a fost utilizată cu valoare fonetică —<i—. Cînd dublează un ¿,1111 am redat în text această notaţie dublă, dar am menţionat-o în notă de subsol.
Grafiile particulare au fost indicate în notă de subsol.
Grafiile greşite au fost îndreptate cu notă de subsol.
Prescurtările au fost întregite fără trimitere la subsol.
întregirile au fost marcate prin croşete.
Grafiile duble au fost menţinute, fiind grafii de rînd.
Ediţia este întregită cu un glosar şi un indice de cuvinte
Consemnînd corespondentele în alfabet latin din B 1744 acordate slovelor, pentru o mai uşoară confruntare, am transcris mai întîi valorile curente, apoi, după semnul egal (=), am redat echivalările din Bucovna de la Cluj. Greşelile de tipar evidente din aceste echivalări le-am îndreptat cu notă în paranteză, în continuare.
Reproducînd în note alfabetul chirilic din B 1744,ln paranteză am redat fidel transpunerea grafica în alfabetul latin.
126
127
în textul B 1144 sînt frecvente confuziile între n chirilic şi i; finale de cuvînt care presupun un â9 notate în B 1699 prin ierul mare, sînt graţiate prin ierul mic. Situaţii de acest fel nu au mai fost semnalate în notele de subsol. Greşelile de tipar în B 1144 din textul reprodus în note au fost îndreptate, cu menţiune în paranteză la finalul notei respective (în original ....).
Dăm mai jos lista prescurtărilor utilizate în text: ErScAOsTf = bogoslovie B.abmtk = blagoslovit Koop, KopHO'bHM =■= corint£ni AMHi3kg   = Dumnezău Amh* —■ Doamne
Ajfi c$MTk, Aif^AV   c$htv   = Duh Sfînt, Duhul Sfînt EFahctSa     = evanghelistul
Ic   Xc = Isus Hristos flSae =   = Matei G$ht% = sfirrtă
G)Q     as Stih
Tpwi* = Troiţă Van   = psalm
Dr. ANTON GOŢI A
NOTE
1 Vezi Ion Gheţie 1975, p. 43-47
Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, şi de punctuaţie,  ediţia a 17-a,
2 Vezi îndreptar ortografic, ortoepic Bucureşti, 1983, p. 138 şi 167.
3 Vezi Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, (Bucureşti), 1982, p. X~XI (abreviat: DOOM).
4 Gf. Emil Vîrtosu,  Paleografia româno-chirilică, p. 301.
5 Vezi îndreptarul ortografic... citat mai sus, s. v.
6 Vezi Emanuel Vasiliu, Fonologia limbii române, p. 108.
7 Gf. DOOM, p. XIV.
8 Vezi studiul de limbă din acest volum.
9 Cf. Îndreptar ortografic..., p. 138.
10 Vezi studiul de limbă — fonetica —.
11 Vezi Herodot, Istorii, ediţie îngrijită de Li viu Onu şi Lucia Şapca-liu, Bucureşti, 1984, p. XKVII.
Bucureşti, 1968,
Bucureşti, 1965,
BUCOVNA
IX K 0 E M l
iţi40:$mm AitymMfk 4*ţUfl<rfy# £ 0 â I â h  KftAm^ti KptpkH-
,r* «-Mirt i An«fai * c4«*» <* ttwrffo
Bucoavnă, Bălgrad, 1699
ce are în sine deprinderea învăţăturii copiilor la carte şi simvolul credinţii creştineşti, zece porunci ale Legii Vechi şi ale cei noao, şapte Taine ale Bese-recii Răsăritului i proci.
Cu voia preasfinţitului chir Atanasie, Mitropolitul Ţării x\rdealului.
Acum întii într-acesta chip tocmită şi tipărită în sfînta Mitropolie în Belgrad de Mihai Iştsranovici tipograful.
Anul Domnului 16991.
1 Foaia de titlu a Bucovnei din 1744 are următorul conţinut: BU-COVNĂ ce are in şine deprinderea învăţăturii copiilor la carte şi simvolul credinţii creştineşti, ztce porunci ale Legii Vechi şi ale cei noao, şapte Taine ale Beserecii Răsăritului i proci. Acum a doua oră tipărită în Cluj, cu tiparul cinstitei Academii de Mihai Becicherechi. Anul Domnului 1744.
i
133
Crucii Tale ne închinăm, Stăpîne, şi sfîntă învierea Ta cîntăm şi o slăvim1.
îi
M fî O îî f
§. ...  fi   I Hi
1     *¿t» \ é a
«7
Tainul
Slovele glavizne1
A  B  V   G  D  E \j  DZ  Z2  I     I C
L M  N  O  P  R   S  T3 U4 F  H  OT T
CP Ş ŞT Ă6 î -IR-7 EA IU î8 IA9 IA O O T - thita -10 X I - Ípsilon -11 PS ÎN GI12.
Slovele mai mici13
A  a   b  v     g  d  d14  e  e  j   dz   z ii
c  1  m  11  o15  o  p  r  s16  s  t  u  u   f h
ot  o  ţ ci
şt ă
— rr-
ea iu
Î17
ia ia. t — thita în gi19.
.18
x   i — Ípsilon — ps
136
1 Acest titlu lipseşte din B 1741. Textul începe cu semnul „cruce ajută". 2 în B 1744 urmează o slovă mică dz. 3 In B 1744 între T şi U este intercalat un u. 4 în B 1744 după U urmează slova „unicu", cu caracter mic.5 Aici, ca şi la slovele mici, mi am utilizat semne diacritice, ci am notat această variantă a grafcmului ce(ci). 6 Deşi ierul mare notează şi vocala z, l-am transcris prin ă, deoarece cu această notaţie se foloseşte mai frecvent.7 înlrucît cel mai adesea nu are valoare fonetică, pentru ierul mic am notat numele acestei slove. 8 Am transcris iusul prin î, întrucît cu această valoare se înlilneşte mai des, deşi adesea îl notează şi pe ă. 9 Am transcris prin IA atît digrama I-A, cît şi diftongul IA. IO —11 Am transcris şi numele slovei alături de valoarea fonetică cu care apare în text. 12 La fel ca pentru CI, am notat numai această variantă a grafemului ge(gi). în B 1744, sub slovele mari sint consemnate următoarele corespondente fonetice în alfabetul latin (vezi şi reproducerile în fotocopie): A=A, B = B, V=V, G=G, D=D, E—E, J=J (scris: ZS), DZ = Z (scris: S), Z=Z, dz=z, 1=1, 1=1, C=G, L=L, M=M, N=N, 0 = 0, P=P, R=R, S=S (scris: SZ), T=T, u=u, U=U, u=u (scris; HU), F=F, H=H (scris: CH), 0T-0T, Ţ=Ţ (scris: G), CI=CI (scris: CS), Ş=Ş, (scris: S), ŞT=ŞT (scris: ST), Ă — ierul mare — = Ă (scris: E), î — ieri— î (scris: U), — ierul mic — nu are, EA nu are, IU=IU (scris: JU), î — ius — = ÎN (scris: EN), IA — digrama I—A ~ = IA, IA= = IE, 0=0, 0 = 0, — thita — =FT, X=X (scris: XI), I — ípsilon — nu are, PS=PS (scris: PSI), ÎN ~ ÎN (scris: EN), GI = GT (scris: GS). 13 Sub acest titlu tn B 1744 este notat: Litercc minores. 14—15~i6 în B 1744 este notat un singur d, respectiv un singur o şi un singur s. 17 în B 1744 ordinea slovelor este: ea, iu, ia, î;. 18 în B 1744 este încă o slovă thita, cu un duet deosebit. ^ în B 1744 slovelor mici li se dau următoarele echivalări în alfabetul latin: a=a, b=b, v=v, g=g, d=d, e=e, e=e, j=j (scris: zs), dz=z, z=z, z nu are, i=i, i=i, c=c, 1 = 1, m=m, n=n, 0=0, p=p, r=r, s=s, t=t, u=u,u=u, i — Ípsilon — nu are, f =f, h=h (scris: ch), ot = ot, 0 = 0, ţ=ţ (scris: cz), ci=ci (scris: cs), ş=ş (scris: s), şt=şt (scris: f t), ă — ierul mare — =ă (scrie: e), î — ieri — =îi (scris: ei), — ierul mic — nu are,ea=ea iu =iu (scris: ju), ia — digrama i — a —=ia (scris: ja), 1 — ius— în (scris: en), ia=ie, — thita — =ft, x=x (scris: xi), i — Ípsilon — nu are, ps=ps, în=în (scris: en), gi = gi (scris: gs).
4 f H 'í O (i t •() (O V
r l r a m & ţ h a m h n ţ t
t&VtMf , (UH K&HHirtAI TfH.'qJk
a	e	1
silon		
u	1	iu
b v		d
h t	ci	Ş
Glasn icele1 o  Că   — ir
ea)
i - ip-
Diftonghii5 î  ia   iii ia6
Neglasn icele7 j   dz  z  c  1  m n şt8   x ps gi9. Cade-să a şti că t — thita f ps pentru numele şi cuvintele greceşti le-au priimit slovenii.
Glasnică cu neglasnică sillave:10
p  r  s  t f
x  i — ípsilon —
Ab eb Av ev Ag
ib iv ig
ob ov og
ib
IV
Ig
rll
		Of	YS
e§	Hi	Oi	VÍ
€«•	«r	or	Vf
xîn JB 1744 sub acest titlu este notat: Vocales,2 La fel ca în transcrierea alfabetului de la pagina anterioară, am notat numai numele slof vele3 în B 1744 apare slova ot. 4 în B 1744 sînt consemnate corespon» déntele în alfabet latin: a =a, e=e, i=i (scris: j), i = i, o=o, ă= (ior= numele slovei, scris: jor), — ir — nu are, ea = e, ot=ot, i — Ípsilon — =i. 5 în B 1744 sub acest titlu este notat: Diphtangi (cu evidentă greşeală de tipar). 6 în B 17â4 sînt consemnate în alfabet latin corespondentele: u=u, î=*ue, iu=ue, î=î (scris: e), ias=ia, ia=ie(scris: B 1744 sub acest titlu este notat: Vocalis cum Consonante S y liaba. 11 în B 1744 sînt notate în alfabet latin corespondentele: Ab=Ab, eb=eb, ib=ib, ob=ob, ib=ib; Av=Av, ev=ev, iv—iv, ov~ov, iv=iv; Ag=Ag, eg=eg, ig==ig, og«og, ig«ig.
138
139
ni ei «a °* *a
fl«   6*   H1Î    OfK V*
*Á3 v3
/Ík    £k    hk     OK V.<
/h  e*       o-» v*
d M    e W   HM    OM Vvl
|ţh     gfi    HH     Ofl VM
fin   gn  híí    on va
¿i     ef    Hf     O? Yf
j[r   g<r   HT    OT VT
¿t> e4> H4> °£
ex Hx °£ **c
ili  e< m   01 vi
dui   g'ü HUÍ    OUI Vil
iluí  e p isrţi  oui Vi(i
4    í • h-'
140
Ad	ed	id	od	id
Ai	ej	ij	oj	iii
Az	ez	iz	02	iz
Ac	ec	ic	OC	ic
Al	el	il	ol	il
Am	em	im	om	im
An	en	in	on	in
Ap	ep	ip	op	ip
Ar	er	ir	oí-	ir
As	es	is	os	is
At	et	it	ot	it
Ai	ef	if	of	ii
Ah	eh	ih	oh	ih
Aţ	eţ	iţ	oţ	iţ
Aci	eci	ici	oci	ici
Aş	eş	iŞ	oş	iŞ
Aşt	eşt	işt	oşt	işt1
Şi celelalte de rînd2.
1 In B 1744 sint consemnate în alfabet latin corespondentele: Ad=Ad, ed=ed, id — id, od = od, id—id; Aj=Aj (scris: Azs), ej=ej (scris: ezs), ij = ij (scris: izs), oj = oj (scris: ozs), ij = ij (scris: izs); Az=Az, ez—ez, iz = iz, oz~oz, iz —iz; Ac=Ac (scris: Ak), ee=ec (scris: ek), ic=ic (scris: ik), oc —oc (scris: ok), ic —ic (scris: ik); A1=A1, el=el, il=il, ol = ol, il = il; Am—Am, em=em, im = iin, om=ora, im=im; An=An, en=en, in —in, on=on, in=in; Ap=Ap, ep=ep, ip=ip, op = op, ip=ip; Ar=Ar, er=er, ir = ir, or = or, ir — ir, As=As, es=es, is=is, os=os, is = is, At=At, et=et, it = it, ot = ot, it=it; Af=Af (scris: Aph), ef—ef (scris: epb), if=if (scris: iph), of = of (scris: oph), if = if (iph): Ah—Ah (scris: Ach), eh=eh (scris: ech), ih=ih (scris: ich), oh = oh (scris: och), ih = ih (scris: ich); Aţ—Aţ (scris: Acz), eţ=eţ (scris: ecz), iţ —iţ (scris: icz), oţ = oţ (scris: ocz), iţ=iţ (scris: icz); Aci=aci (scris: Aes), eci=eci (scris: ecs), ici = ici (scris: ies), oci = oci (scris: ocs), ici = ici (scris: ies); Aş=Aş (scris: As), eş=eş (scris: es), iş = iş (scris: is), oş = oş (scris: os), iş = iş (scris: is); Aşt—Aşt (scris: Ast), eşt—est (scris: est), işt=işt (scris: ist), oşt=oşt (scris: ost), işt»= işt (scris: ist). 2 în B 1744 sud acest enunţ este consemnat în alfabet latin: Şi celelalte de rînd (scris: Si cselelalte de rend).
141
Ka		tn	fo	CI	
£4	«	§n	IO	sz	
U	r#	rn	ro	ri	
l*	A»	A"	A°	A*	
	mt		JKO	JKZ	mi
sa	SI	sn	so	SI	si
Sa				A*	2*
Ka	K#	KH	KO	KZ	ni
Ha	Af	/h	/io	Al	a*
Ua	Mi	MH	MO	Mt	M*
Ha	nt	NH	no	HZ	
Iîa	M	nH	no	nz	
?a	t*			f*	
Qa	ti	fN	co	cz	
Ta	Tt	TH	TO	TI	H"£r
4>a		4>h	<j>0	4>z	
\a		XH	x°	x*	xf
Ha			4°		
*4
Ba	be	bi	bo	bă	be
Va	ve	vi	vo	vă	ve
Ga	ghe	ghi	go	gă	ghe
Da	de	di	do	dă	de
Ja	je	ji	jo	jă	je
Dza	dze	dzi	dzo	dză	dz6
Za	ze	zi	zo	ză	ze
Ca	che	chi	co	că	che
La	le	li	lo	lă	le
Ma	me	mi	mo	mă	me
Na	ne	ni	no	nă	ne
Pa	pe	pi	po	pă	pe
Ra	re	ri	ro	ră	re
Sa	se	si	so	să	se
Ta	te	ti	to	tă	te
Fa	fe	fi	fo	fă	le
Ha	he	hi	ho	hă	he
Ta	ţe	ţi	ţo	ţă	ţe1
1 în B 1744 sînt consemnate în alfabet latin corespondentele: Ba—Ba, be—be, bi—bi, bo=bo, bă—bă (scris: be), be=be (scris: bae); Va=Va, ve—ve, vi—vi, vo=vo, vă—vă (scris: ve), ve—ve (scris: vae); Ga — Ga, ghe = ghe (scris: ge); ghi—ghi (scris: gi), go—go, gă=gă (scris: ge), ghe—ghe (scris: gae); Da —Da, de—de, di—di, do—do, dă —dă (scris: de), de —de (scris: dae); Ja—Ja (scris: Zsa), je ==je (scris: zse), Ji = ji (scris: zsi), jo—jo (scris: zso), je —je (scris: zse), je—je (scris: zsae); dza — Za (?), dze—ze (?), dzi — zi (?), dzo -zo (?), dză —ză (?) (scris: ze), dz£ —ze (?) (scris: za?); Za —Za, ze—ze, zi—zi, zo =zo, ză — ză (scris: ze), ze —ze (scris: zse); Ca —Ca, che-=che (schis: ke), chi =chi (scris: ki), co—co, că—că (scris: ke), che—che (scris: kae); La—La, le=le, li—li, lo—lo, lă —lă (scris: le), le —le (scris: lae); Ma —Ma, me = me, mi—mi, mo—mo mă—mă (scris: me), m£—me (scris: mse); Na—-Na, ne—ne, ni—ni, no—no, nă—nă (scris: ne), ne—ne (scris: nse); Pa —Pa, pe—pe, pi—pi, po—po, pă—pă (scris: pe), pe—pe (scris: pae); Ra—Ra, re—re, ri—ri, ro—ro, ră—ră (scris: re), r£'- re (scris: rse); Sa —Sa (scris: Sza), se—se (scris: ze), si—si (scris: zi), so—so (scris: zo), să—să (scris: ze), s£—se (scris: za?); Ta—Ta, te—te, ti—ti, to—to, tă—tă (scris: te), t£ —te (scris: tse); Fa-Fa (scris: Tha), fe—fe (scris: phe), fi—fe (scris: phi), fo—fo (scris: pho), fă—fă (scris: phe), f6=fe (scris: phse); Ha—Ha (scris: Cha), he — he (scris: che), hi—hi scris: chi), ho—ho (scris: cho), hă—hă (scris: che), h£<— he (scris: eh»); Ţa—Ţa (scris: Cza), ţe—ţe (scris:cze), ţi —ţi (scris: czi), ţo=ţo (scris: czo), ţă=ţă (scris: cze), ţ6—ţe (scris: czae).
142
143
?4    II   th   ™   ti t£ IIJ4   uit mn uit iui tui
Iţi*     (fii   UJH   £flb  IţJI CfJ'f'
•M A.» ^.^
£4     gf     |H    ^0 gi
^ta   Jrt 4^0 >pî' ^i
l£a     Ift    yH   yo y«£
Cil    £M     S*   Lf4   HAH EA\ £tf    EU    5M B/fc
Au A»   A* A*
«SI   HCM    Ut* «A 2«ih*^M^'  UJH tiAAAAnrf VOATi
Cia ce	ci cio	ciă	ce	
Şa şe	şi şo	şa	şe	
Şta şte	şti şto	ştă	şte	
Ta1 te	ti to	tă	te	
Xa xe	xi xo	xă	xe	
Psa pse	psi pso	psă	pse	
Gia ge	gi gio	giă	g62	
Neglasnice cu diftonrfiii3:				
Bu bî	biu bî	bia	iii	bia4
Vu vî	viu vî	via		
Gu gî	ghiu gî	ghia		
Du dî	diu dî	dia		
Ju jî	jiu jî	jia		
Dzu iii	zu zî	ziu	zi	zia
Cu cî	chiu cî	chia5		
Aşijdirea	şi celelalte toate		pre	rînd6.
144
1 în textul B 1699 este slova t — thita —. 2 în B 1744 sint consemnate In alfabet latin corespondentele: Cia=Cia (scris: Csa), ce—ce (scris: cse), ci=ci (scris: csi), cio=cio (scris: cso), ciă=ciă (scris: cse), c6=ce (scris: csse); Şa = Şa (scris: Sa), şe=şe (scris: se), şi=şi (scris: si), şo=şo (sris: so), şă=şă (scris: se), şe"=şS (scris: sse); Şta = Şta (scris: ta), şte=şte (scris: te), şti=şti (scris: ti), şto=şto (scris: to), ştă = ştă (scris: te), ştâ=şt6 (scris: stse); Ta=Fta, te=fte, ti=fti, to=fto, tă=ftă (scris: fte), te"— fte (scris: ftse); Xa=Xa, xe=xe, xi=xi, xo = xo, xă=xă (scris: xe), x$=xe (scris: xiae); Psa=Psa, pse=pse, psi= psi, pso=pso, psă=psă (scris: pse), ps£=pse (scris: spae, cu evidentă greşeală de tipar); Gia = Gia (scris: Gsa), ge=ge (scris: gse), gi=gi (scris: gsi), gio=gio (scris: gso), giă—giă (scris: gse), gS=ge (scris: gsae). 3 în B 1744 sub acest enunţ este consemnat in alfabet latin: Neglasnice cu diftonghii (scris: Neglcsnicse ku Dyphthongii). 4 în textul B 1699 secvenţa bia Ui bia conţine în prima silabă digrama 1—a, iar în a doua slova ia. în continuare pe această pagină este notat numai slova ia. 5 în B 1744 sînt consemnate în alfabet latin corespondentele: Bu = Bu, bî=bî (scris: bi), biu=biu (scris: bu), bî=bî (scris: be), bia=bia, bia=bea,; Vu=Vu, vî=vî (scris: vi), viu=viu (scris: vue), vî—vî (scris: ve), via—vea; Gu = Gu; gî=gî (scris: gi), ghiu= ghiu (scris: gue), gî=gî (scris: ge), ghia = ghea ; Du = Du, dî=dî (scris: di), diu = diu (scris: due), di=dî (scris: de, dia=dea; Ju—Ju (scris: Zsu), jî—jî (scris: zsi), jiu=jiu (scris: zsue), jî=jî (scris: zse), jia=jea (scris: zsea); Dzu— dzu (scris: Zu), zu=zu, zî=zi (scris: zi), ziu=ziu (scris: zue), zî=zî (scris: ze). zia=zea ; Gu=Cu (scris: Ku), cî—cî (scris: ki), chiu=chiu (scris: kue), cî=cî (scris: ke), chia=chea (scris: kea). 6 în B 1744 sub acest enunţ este notat în alfabetul latin: Aşişdir* şi celelalte toate pre rînd (scris: Asisdire si cselelalte toate pre rend).
w im Afirm tMwVAMnmt
JxAA	EAt	EA»	SAO	ea%	ea£
&AA	iAt	I4H	•40	EAt	hA'k
\aa	TAt	TA>\	rto	TA%	rA'k
X"	A"	AAH	A*o	AA1	Aa4
X\aa		mm	ikao		JK4 t
	ti AH	Saa	241	ţAH	3aq
2yA%	3^				ra&
Kaa	HAI	HAH	K40	HAt	
	AAt	AAH	4/.0	AAt	AA't
Maa	MAI	AAAH	AAAO	MAt	ma4
iiAA	HAf	HAH	hao	ti Ai	H4ȣ
Faa	tlAt	f\ah	hao	IIA%	nA<{?
f/14	fAt	fAH	fAO	(Al	tvk
Gaa	(At	tAH	tAO	tAt	
Iaa	*TAt	VAH	tao	TAI	ta*k
*&AA	<ţ>4f		<Jmo	4><*0	$A<k XA*
X44		XA«			
l[AA
146
Doao neglasnice cu o glasnică
Bla	ble	bli	blo	blă	ble
Via	vie	vii	vio	vlă	vie
Gla	gle	gli	glo	glă	gle
Dla	dle	dli	dlo	dlă	dle
Jla	jle	jli	jlo	jlă	jle
Dzla iii		zla	zle	zii	zio
Cla	ele	cli	clo	clă	ele
Lla	lli	lle	Ho	Hă	lle
Mia	mie	mii	mlo	mlă	mie
Nla	nle	nli	nlo	nlă	nle
Pla	ple	pli	plo	plă	ple
Rla	rle	rli	rlo	rlă	rle
Sla	sie	sli	slo	slă	sie
Tla	tle	tli	tio	tlă	tle
Fia	fie	fii	fio	fio2	fie
Hla	hle	hli	hlo	hlă	hle3
1 în B 1744 sub acest enunţ este notat în alfabet latin: Doao neglasnice cu o glasnică (scris: Doao neglasnicse ku on glasnike). 2 Este o evidentă greşeală de tipar: ar fi trebuit scris flă. 3 în B 1744 sînt consemnate în alfabet latin corespondentele: Bla=Bla, ble=ble, bli=^bli, blo= blo, blă=blă (scris: ble), bl6=ble (scris: blae); Via = Via, vle=vle, vli=vli , vlo=vlo, vlă=vlă (scris: vie), vl5=vle (scris: vise); Gla = Gla, gle=gle, gli = gli, glo=glo, glă = glă (scris: gle), gl6=gle (scris: glse); Dla=Dla, dle = dle, dli=dli, dlo=dlo, dlă = dlă (scris: dle), dl£=dle (scris: dlae); Jla = Jla (scris: Zsla), jle=jle (scris: zsle), jli-=jli (scris: zsli), jlo=jlo (scris: zslo), jlă=jlă (scris: zsle), jl§=jle (scris: zsla3); Zîa=Zla (în B 1744, corespunzînd lui dzla Ui zla sînt două poziţii zla), zle=zle, zli=zli, zlo=zlo, zlă=zlă (scris: zle, zlfi=zle (scris: zise); Cla==Cla (scris: Kla), cle=cle (scris: kle), clo= clo (scris: klo), clă=clă (scris: kle), cle=cle (scris: klae); Lla=Lla, lle=lle, lli=lli, llo=llo, llă=llă (scris: lle), lle=lle (scris: lise); Mia = Mia, mle=mle, mli=mli, mlo=mlo, mlă=mlă (scris: mie), ml$=mle (scris: mlae); Nla=Nla, nle=nle, nli=nli, nlo=nlo nlă= nlă (scris: nle), nl6=nle (scris: nlae); Pla=Pla, ple=ple, pli=pli, plo=plo, plă=plă (scris: ple), plS=ple (scris: plse); Rla=Rla, rle= rle, rli=rli, rlo=rlo, rlă=rlă, r!6=rle (scris: rloe); Sla-= Sla, sle= sie, sli=sli, slo=slo, slă=slă (scris: sie), sl6=sie (scris: site); Tla = tla, tle=tle, tli=tli, tlo=tlo, tlă=tlă (scris: tle), tl£—tle (scris: tise); Fla=Fla (scris: Phla), flc=fle (scris: phle), fli=fli (scris: phli), flo=flo (scris: phlo), flă=flă (scris: phle), phl6=phle (scris: phlae); Hla=Hla (scris: Ghla), hle=hle (scris: chle), hli = hli (scris: Chli), hlo=hlo (scris: chlo), nlă—hlă (scris: chle), hl6=hle (scris: chlse).
\\aâ t^At    lţ4M     ÎIAO     tţAt m*ír %ÍAÁ     1/41     1ah     TIO     1a1     14 £ HI a A   ÜJ/4I   £0*H   wa*    UIAt liil^
IJJ44 qj^i *pn qj/o tp^s ijm^
044     &At  ¿/H     &AO    ¿Al ¿**í'
U*I     £4f* £4^ fi ,\ 64W
F4#   r^ái   í\4w r4*
X4^  A44i r5^* A'410 A**
/&4# 5Kitt    5K1^     *K IA
^4# H4N 3^    <lM 3^ K*tf    HAU    KAtt HAA Aa*    4441    am*   AAATs AAA\
mau    mak   max> ma,\ H^tf    «441     t14N    M4.^ H44t
n4u   nw   îm* îiaa\
f<*tf     f44|     pM     f/l* IA/K
Á A* 04
Ţla	ţie	ţii	ţlo	ţlă	ţie
Cila	cile	cili	cilo	ciiă	cilé
Şla	şle	şli	şlo	slă	şle
Ştia	ştie	stli	ştlo	stlă	ştie
Tla1	tle	tli	tio	tlă	tle2
Doao	negi	asnice cu	i diftonghii3		
Blu	blî	bliu	blî	blia	
Viu	vii	vliu	vii	vlia	
Glu	glî	gliu	gH	glia	
Dlu	dlî	dlî	dliu4	dlia	
Jiu	jlî	jliu	JH	jlia	
Dzlu	iii	zlu	zlî	zliu	zlî
Clu	clî	cliu	clî	clia	
Llu	lli	lliu	llî	llia	
Mlu	mlî	mliu	mlî	ml ia	
Nlu	nlî	nliu	nlî	nlia	
Piu	Plî	pliu	Plî	plia	
Rlu	rlî	rliu	rlî	rlia5	
zlia
148
1 In textul B 1699 este slova t — thita —.2 In B 1744 sînt consemnate în alfabet latin corespondentele: Ţla —Ţla (scris: Czîa), ţie—ţie (ser-*: czle), ţli=ţli (scris: czli), ţlo=ţlo (scris: czlo), ţlă =ţlă (scris: czîe), ţle=ţli (scris: czlie); Cila=Cila (scris: Csla), cile—cile (scris: csle), cili =celi (scris: csli), cilo—cilo (scris: cslo), cilă—cilă (scris: csle), cilé=cile (scris: cslse); Şla—Şla (scris: Sla), şle = şle (scris: sie), şli — şli (scris: sli), şlo=şlo (scris: slo), şlă = şlă (scris: sie), şle = şle (sers: slae); Ştia— Ştia (scris: Stla), ştle = ştle (scris: stle), ştli=ştli (scris: stli), ştlo —ştlo (scris: stlo), ştia— ştia (scris: stle), ştle = ştle (scris: stlse); Tla=Ftla, tle =ftic, tli=ftli, tlo=ftlo, tlă=ftlă (scris: ftle), tlé=ftle (scris: ftlse);. 3 Sub acest enunţ in B 1744 e consemnat în alfabet latin: Doao neglasnice cu diftonghii (scris: Doao neglasnicse ku Dyphtlwngii). 4 Inversiunea este prezentă numai in B 1699. 5 în B 1744 sînt consemnate în alfabet latin corespondentele: Blu~Blu, blî^blî (scris: bli), bliu—bliu (scris: blue), blî-blî (scris: ble), blia — blea; Viu=Viu, vlî—vlî (scris: vii), vliu—vliu (scris: vlue), vlî=vlî (scris: vie), vlia—vlea; Glu —Glu, gli —glî (scris: gli), gliu — gliu (scris: glue), glî = glî (scris: gle), glia—glea; Dlu5= Dlu, cîlî^dlî (scris dli), dlî —dlî (scris: dle), dliu —dliu (scris: dlue), dlia —dlea; .Jiu—Jiu (scris: Zslu), jlî—jlî (scris: zsli), jliu— jliu (scris: zslue), jlî=jlî (scris: zsle), jlia—jlea (scris: zslea); Dzlu = Dzlu (scris: Zlu), zlu = zlu, zlî — zlî (scris: zii), zliu = zliu (scris: zlue), zlî = zlî (scris: zle), zlia^zlea; Clu — Glu (scris: Klu), clî = clî (scris: kli, cliu=cliu (scris: klue), clî—clî (scris: kle), clia— dea (scris: klea); Lin —Llu, lli— lî (scris: lli), lliu-lliu (scris: line), 111 = 111 (scris: lle), llia-llea; Mlu~Mlu, mlî=mlî (scris: mii), mliu —mliu (scris: mlue), mlî —mlî (scris: mie), mlia—mlea; Nlu = Nlu, nli=nli (scris: nli), nliu —nliu (scris: nlue), nli = nlî (scris: nle), nlia=iilea; Hu = Piu, plî —pli (scris pli), pliu —pliu (scris: piue), plî=plî (scris: ple), plia— plea ; Rlu — Rlu, rJi=rlî (scris: rii), rliu = 1 iu (scris: rine), rli=^rli (scris: rle), rlia—rlea.
taa\
tAA\ VAA
IM
	4>^«	4>**>	<$>'A\
		Xa*	
		U,AK	u,*A\r
14m		14*	1AA,
ülAhl	USAH	££m*	u1aa\
ipAkl s	tUAii	ijm*	IpAjy
	4ftf	4ff0	¿£1	Aüé
		4EO	4fiS	
	Ar ti	ATO	4ri	4r£
		M°		
		4fK0	AfKi	Amt
		4£0	4^*	
«*	4hH	4K0	4K*	4h^
	ÂAH	440		44*£
Am	4MH	4M0	444*	4M*£
An*
Slu	slî	sliu	slî	slia
Tiu	tlî	tliu	tlî	tlia
Fiu	flî	fliu	flî	flia
Hlu	hlî	hliu	hlî	hlia
Ţiu	ţlî	ţliu	ţlî	ţlia
Cilu	cilî	ciliu	cilî	cil ia
Şlu	şlî	şl iu	şlî	şl ia
Ştiu	ştlî	şti iu	ştlî	şti ia1
între	doao	glasnice o neglasnică		
Abe	abi	abo	abă	abé
Ave	avi	avo	avă	ave
Aghe	aghi	ago	agă	aghé
Ade	adi	ado	adă	adé
Aje	aji	ajo	ajă	ajé
Aze	azi	azo	ază	azé
Ache	achi	aco	acă	aché
Ale	aii	alo	ală	alé
Ame	anii	amo	amă	amé3
150
1 In B 1744 sînt consemnate în alfabet latin corespondentele: SIu = Slu (scris: Szlu), sll = slî (scris: szli), sliu —sliu (scris: szlu), slî=slî (scris: szle), slia=slea (scris: szlea); Tiu —Tiu, tlî —tlî (scris: tli), tliu=tliu (scris: tiu), tll=tlî'(scris: tle), tlia=tlea; Flu=Fîu (scris: Phlu), flî=flî (scris: phli), fliu=fliu (scris: phlu), fjî=flt (scris: phle) flia=flea (scris: phlea); Hlu = Hlu (scris: Chiu), hlî—hlî (scris: chii), hliu=hliu (scris: ehlue), hlî=hlî (scris: ehle), hlia—hlea (scris: chlea); Ţlu=Ţlu (scris: Tslu), ţlî^ţlî (scris: tsli), ţliu = ţliu (scris: tslue), ţlî=ţlî (scris: tsle), ţlia—ţlea (scris: tslea); Cilu = Cilu (scris: Cslu), cili=cili (scris: csli), ciliu —ciliu (scris: cslue), cili—cili (scris: csle), cilia=cilea (scris: cslea); Slu —Şlu (scris: Slu), şlî—şlî (scris: sli), şliu—şliu (scris: slue), şli—şli (scris: sie), şlia=şlea (scris: sîea);Ştlu = Ştiu (scris: Stlu), ştii=şti 1 (scris: stli), ştliu — ştliu (scris: stlue), ştlî= ştlî (scris: stle), ştlia = ştlea (scris: stlea). 2 Sub acest enunţ este notat în B 1744 în alfabet latin: între doao glasnice o neglasnică (scris: Entre doao glasnicse o neglasnike). 3 In B 1744 sînt notate în alfabet latin corespondentele: Abe=Abe, abi=;abi, abo=abo, abă—abă (scris: abe), abé=abe (scris: abae); Ave=ave, avi—avi, avo—avo, avă=avă (scris: ave), avé=ave (scris: avae); Aghe=Aghe (scris: Age), aghi — aghi (scris: agi), ago—ago, agă=agă, aghé—aghe (scris: aghse); Ade= Ade, adi=adi, ado—ado, adă=adă (scris: ade), ad¿=ade (scris: adae); Aje=Aje (scris: Azse), aji—aji (scris: azsi), ajo—ajo (scris: azso), ajă=ajă (scris: azse), aje=aje (scirs: azsie); Aze—Aze, azi—azi, azo= azo, ază=ază (scris: aze), azé=aze (scris: azaî); Ache=Ache (scris: Ake, achi=achi (scris: aki), aco=aco (scris: ako), acă=acă (scris: ake), aché==ache (scris: akse); Ale=Ale, aii—aii, alo==alo, ală=ală (scris: ale), alé=ale (scris: alte); Ame —Ame, ami =sarai, amo=amo, amă—amâ (scris: ame), amérame (scris: ama?).
«Ti
ñut
T*U   MR*  Z^o   »T40   r¿f kto
¿¿a ux-i bwt mm'f tun
1"«   t¿a •
4flH	4«9		4H^
4HH	Ano	Afi%	
4£H			Aţe
ACH	Ato	4(1	
4TH	4f 0	4TS	4T'£
¿<|>H	4<£o	4í^l	4^^
			
4U«	Aí{0	41^1	ÁUjk
	410	411	4f£
4ÜJM	4IÜ0	AllVl	4ÜJ'£
4qj«	4£|J0	AfJSl	4t{j,£
4V«	4yo	4^1	4y£
Ane ani ano ană ané Ape api apo apă apé Are ari aro ară aré Ase asi aso asa asé Ate ati ato ata até Afe afi afo afă afé Tma rana zlo slin adă iadă nîiu tlia3.
Alie ahi aho aha ahé Aţe aţi aţo aţă até Ace aci acio acilă acé Aşe aşi aşo aşă aşe Aşte aşti aşto aştă aşte Age agi agio agiă age
tio   gde  cto citu1
vné mné tî iu2
ii
152
!-2 lipsesc din B 1744. 3 în B 1744 sint notate în alfabet latin corespondentele: Ane=Ane, ani=ani, ano=ano, ană=ană (scris: ane), ané=ane (scris: anse); Ape—Ape, api=api, apo=apo, apă=apă (scris: ape), apé=ape (scris: apse); Are—are, ari=ari, aro=aro, ară=ară (scris: are), aré=are (scris: ara?); Ase = Ase (scris: Asze), asi=asi (scris: aszi), aso = aso (scris: aszo), a să = a să (scris: asze), asé=ase (scris: aszaî); Ate=Ate, ati=ati, ato=ato. ată=ată (scris: ate), até — ate (scris: ata?); Afe=Afe (scris: Aphe), afi=afi (scris: aphi), afo—afo (scris: apho), afă—afă (scris: aplic), afé=afc (scris: aphse); Ahe=Ahe (scris: Ache), ahi=ahi (scris: achi), aho=aho (scris: acbo), ahă=ahă scris: ache), ahé=ahe (scris: acria;); Aţe = Aţe (scris: Acze), aţi=aţi (scris: aczi), aţo=aţo (scris: aczo), aţă—aţă (scris: acze), aţe«=aţe (scris: aczoe); Ace —Ace (scris: acfc), aci=aci (scris: acsi), acio—acio (scris: acso), aţă=aţă (scris: acse), ace=aţe (scris: aczse); Ase —Aşe (scris: Asse), aşi=aşi (scris: assi), aşo = aşo (scris: asso), aşă —aşă (scris: asse), aşe=aşe (scris: assse); Aşte = Aşte (scris: Ajte), aşti = aşti (scris: ajti), aşto = aşto (scris: asto), aştă=aştă (scris: aste), aşte = aşte (scris: ajtae); Age —Age (scris: Agse), agi—agi (scris: agsi), agio= agio (scris: agso), agiă=agiă (scris: agse), age—age (scris: agsae); Tma = Tma, mna = mna, zlo=zlo, tlo=tlo, gde —gde, cto=cto (scris: kto), citu —nu are, sliu = sliu (scris: slue), adă—adă scris: ade), iadă= iadă (scris: jade), vné=vne (?) (scris: vnse), mné=mne (scris: mnae), tîiu — nu are, nîiu = niuiu (scris: nuc), tlia=tîea. în B 1744 este consemnat în continuare alfabetul chirilic cu numele slovelor şi transpunerea în alfabetul latin, pe care le vom reda în paranteză,urmat: de notarea valorilor numerice ale slovelor: Az(Az): a(a), buchi(buke) b(b), védi(vedi): v(v), glagol (glagol): g(g), dobro(dobro): d(d),iest(ie t): e(e), jivéte(Jivete): j(sv), dzélo(z&elo): dz(s), zemlă(zemle): z(z), ije(i e): i(i), caco(kako): c(k), liudi (luede): 1(1), mîslete(mislete): m(m), naş(nas): n(n), onă(on): o(o), pocoi(pokoi): p(p), r <î >ţî(ircz): r(r), slovo(slovo): s(s), tverdo(Tverdo): t(t), ic(?)(uc): u(u), fert(ferde): f(ph), hér(hier): h(ch), ot(ot): ot(o), ţî(czi): ţ(c), cerv(cserv): ci(cs), şa(sa): ş(s), şta(sta): şt(st), ier(jor): ă(e), ierî(jeri): î(u), ier(ier): — ierul mic —, iat(jet); é(ea), ius(e): î(e), csi(xi): x(xi), psi(P alom): ps(p a), tita(ftita): t(ît\ ijiţa(-): i(y).
a=l; v=2; g=3; d=4; e=5; dz = 6; z = 7; i = 8; t — thita — =9; i = 10;ai=ll; vi = 12; gi = 13; di = 14; ei = 15; dzi = 16; zi = 17; ii = 18; t — thita — i = 19;' c=20; 1=30; m=40; n=50; x = 60; o=70; p== 80; ci = 90; r = 100; s=20Ó; t = 300; u = 400; f = 500; h = 600; ps=700; o — omega — =800; u(sic !)=900; a =1000.
ÎNSEMNARE
A E E
niHT^ *&M| ttKÎ^f 4C-1CIHII CAOSf-
flrr« fl.r^h Aftirnii Apr*
B
pentru cum să cade a slovai slovele ce au desupra
titlă.
A. Angghel (înger)> anggheli (îngeri), arhang-ghel (arhanghel), arhanggheli (arhangheli), arhang-ghelschii (ărhanghelic)1.
B. Bog (Dumnezeu, bojestvo (dumnezeirea), Bo-gorodniţa (Născătoarea de Dumnezeu), bogorcdncen (al Născătoarei de Dumnezeu), blajen (fericit), bla-gosloven (binecuvîntat).
V. Vlădica (stăpîn, vlădică, episcop sau mitropolit), vlădiciţa (stăpîna), vladicestvo (stăpînirea), voscresenie (înviere).
G. Gospod (domnul), gospodstvo (domnia), gos-poden (domnul), gospodară (domnul), gospodină (domnul), gospodja (doamna).
D. Duh (duh, spirit) duhovenă (duhovnicesc, spiritual), deaviţa (fecioară), David, divstvo (fecioria), dusa (suflet), den (zi), dnes (astăzi).
E. Estestvo (fiinţă), evanghelist, Evanghelie, episcop, episcopstvo (episcopia).
I. I. Israil, Israilia (a lui Izrail), israilschii (iz-raîlitean), Isus, Ierusalim, Ierusalima (din Ierusalim).
1. Prescurtările din acest capitol nu sînt utilizate în text. în transcriere le vom întregi după B 1744, unde, pe lîngă abrevieri, sînt notate şi formele întregi. în paranteză vom da şi traducerea; vezi şi Emil Vîrtosu, Paleografia româno-ehirilică, Bucureşti, 1968, pp. 291-293.
154
155
/4  •    _ MpMâ 11
m*v<v'» •   Mfi »    IATvuha, .
fltus
H •     Hm. R
G •    O1" 31 ^ O^1^ *   Oh* *
C. Crest (cruce), creştenie (botez), Crestitel (Bote- ; zător),
L. Libomudră1 (iubitor de înţelepciune), liud-schii2 (lumesc).
M. Mudrost (înţelepciune), milost (milă), milos-serdie (milă, milosîrdie), mudr (înţelept), milostînia (milostenia), molitva (molitva, rugăciunea), mater (mama), mucenic (mucenic, martir), muceniţa (mucenică, martiră), mesiaţ3 (lună), mladeneţ (copil), Măria.
N. Nebo (cer), nebesnîi (ceresc), naş (al nostru), năşea (a noastră), nunea (acum).
P. Premudrost (înţelepciune),  presveat (prea-sfînt), prestol (prestol, sfînta masă), praveden (drept), prepodoben (preacuvios), proroc, prorocită, prisno4 (pururea).
R. Rojdestvo (naştere), rojdenie (naştere).
S. Sveat (sfînt), solnţe5 (soare), serdţe (inimă), strast (patimă), smert (moarte), sveaştenic (preot).
T. Troiţa (Treimea, Troiţa), trisveat (de trei ori sfînt), Troicesc (al Treimii), Troicen (al Treimii), Troicescomu (al Treimii).
U. Ucitel (dascăl), ucitelia (a dascălului), ucenic, uceniţa (ucenică, uceniţă).
l—2 în b 1774: llboludră şi, respectiv, lidschii, evidente greşeli de tipar. 3 \n b 1744: mesiţ. 4 în b 1714: prîsna. 5 în b 1744: sloanţe, evidentă greşeală de tipar.
156
157
. Xc. X« ,J£ba , Xwi • Xío •
cs). Sí*. că"*» (Svth.
Ij .     I|pS >   fjpíí^ > ^IJOKOM , l|pi<rS4 ,   I]p<rSO»   IjfVfitf .
•«••*«••••••••••••••
n f o o   x l ft a é
' 03f A ,   " £.A(t .   * OCdltlHfMA
OTf
» &nffrÍA, : J^ioiroiíi. ;
IM , • e¿HMM"HAk 3 i l fioflfOWMA.
H. Hristos, Hristov (a lui Hristos), Hristova (a lui Hristos), Hi istovi (a lui Hristos), Hristovo (a lui Hristos), Hristovu (lui Hristos).
OT. Oteţ (tatăl), oteci (al tatălui), otcestv (părintesc), otcesc (părintesc), otecesca (părintească).
Ţ. Ţar (împărat, ţar), ţariţa (împărătească), ţercov (biserică), ţarstva (al împăratului), ţarstvo (împărăţia), ţarstvu (împărăţiei).
CI. Celo veac (om), celoveachi (a omului), celo-veacu (omului), celoveaceschii (omenesc), celovea-cescomu (omenescului)1.
PROSODIILE
ortografiii
'oxia, 'varea, noblecennaia n psili, u vrahea, nipsil i oxia, y paerc.
STROCINAIA , zapetaia,. : dvotocie, . tocica, • edinitnaia, ;? voprosnaia2.
1 în B 1744 lipseşte de la slova ci seria neprescurtată. 3 în B 1744 lipsesc prozodiile şi semnele de punctuaţie.
158
159
• ! udivnaia, 'apostrof, ()ot!ojnaia.
1* f i n n h t 11
KtfiHfITf , /£mfA<rtfAk T$vtffWfk .
r$ţA • ixjh r&nj$At fc&Atfn iritf . ifif   Twrs jflm9AtKAf<{; aIaoa^a*.
COKOVWM^Ma  ^«rpg TO^rri ţlMMf
RUGĂCIUNEA
cînd va să înceapă copilul a învăţa1
Dumnezău a toate cîte sînt, Cuvinte, înpăratul tuturor, deşehide-mi sufletul şi inima, gura şi gîndul robului Tău ca să înţăleg şi să iau învăţătură şi să fac voia Ta. Şi mă izbăveşte de toată împiedecarea diavolului, socotindu-mă întru toate zilele vieţii mele, sporind întru toate poruncile Tale, cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici şi ale tuturor sfinţilor. Amin1.
în B 1744 nu figurează acest text, ci un altul, pe care îl redăm mai jos: Oarecîte întrebări foarte de lipsă şi de folos. întrebare: Ce trebuie şi să cade să ştie pruncul şi tot omul pă această lume? Răspuns: Că este Dumnezeu care a plătit tuturoru după fapta lom, celoru care bine vor trăi şi vor face bine, bine le va da Dumnezeu, iară celoru răi, rău (scris: rei, reau).
întreb^are}: Pentru ce au zidit Dumnezeu pă om, pă această lume?
Răsp(uns}: Ca sâ-L laude şi să-L slujească (scris: slugească) şi sâ-L
cinstească (scris: ginstască) pă Dînsul pă această lume, iară (scris: iare)
în ceealaltă lume să (seri: se ) fie în bucuria de veci.
Întreb (are}: Cum trebuie şi poate sluji omul Dumnezăului său (scris:
seu)? Răsp(uns):  Cu  libov,  cu frică şi cu ţinerea poruncilor (scris:
ţinără).
întreb (are}: Citi dumnezei sînl? Răspţuns}: Numai unul în fiinţă (scris: fiinţe).
întreb (are}: Dară întru un Dumnezeu cîte (scris: chile) feţe sînt? Răs-p(uns): Sintu trei, adecă Tatul, Fiul şi Duhul Sfînt. întreb ^are}: Care dintr-aceste (scris: ... acesta) feţe ne-au (scris: n-au) mînluit (scris: mintuit) pă noi oamenii din robia diavolului în care am căzut prin (scris: penă) păcatul părintelui nostru cel dintîi (scris: dintei), Adam? Răspuns: Fiul.
întreb (are}: Doară pentru păcatul acela trăiesc (scris: trăeschea) oamenii în lumea aceasta cu atîtea nevoi (scris: a/î/d)? Răsp(uns}: De atunci şi pentru păcatul (scris: pecatul) lui Adam care au fost (scris: foşti) şi în voia tuturor oamenilor şi pentru păcatele care fac oamenii.
160
161
•« lyi.
nHHAft'k • «ilî VOAVI fMHHfffJ»
Jf rrM&'fJf ^TfV HOH , UJH H(KVpm«^ £Jj| npf HOH Al T04T1 cntfpK'i1#H'£ • UJil
no««rpf .
G J>mt« i M*f » c<f>^r» Tip! • C<J>n-
«TI Cţ>«p AtMOXpTf MA6A\!U9Hi f»#f MO . T
Qaasx TÂrttâti , UJH 4>'»^H •
RUGĂCIUNEA DIMINEŢII
Slavă Ţie, Dumnezăul nostru, slavă Ţie
înpărate Ceresc, Mîngîietoriule, Duhule Adevărate, Carele pretutinderea eşti şi toate le plineşti, Vist iar iul bunătăţilor şi dătător iule de viaţă vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pre noi de toată spurcăciunea şi mîntuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Doamne, Sfinte Tare, Sfinte făr-de Moarte, miluieşte-ne pre noi. 3 ştuchi1.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfînt, acum şipu-2
16
1 Literal=3 bucăţi, cu accepţiunea  „de  3 ori".
2 Şi această pagină lipseşte din ediţia a doua. Redăm în continuare textul din B 1744: întreb<are>: Mare rău îi (scris: ei) dară păcatul? Răsp(uns}: Adevărat mare, pentru care nu numai s-au lăpădat din grădina (scris: gredina) desfâtâciunii şi s-au pus supt moartea (scris: moartă) trupului, ce şi porţile raiului s-au fost încuiat pînă n-au venit Mlntuitorul, Care au mîntuit pâ omul din robia păcatului şi au descuiat porţile raiului.
întrebţare}: Cine-i (scris: Ţine-i) Mtntuitorul Acela? Răspţuns}: Domnul Isus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, Care este al doaoa (scris: doae) faţă  în  Sflnta Troiţă.
întreb(are): Cum ne-au mîntuit (scris: n-au...)? Râsp^uns}: Pentru noi oamenii şi pentru mintuirea (scris: mlntuiră) noastră S-au pogorlt din ceriuri şi S-au întrupat de la Duhul Sfînt şi den Măria Fecioara şi S-au făcut om şi au pătimit şi pâ urmă S-au răstignit pentru noi supt Pilat din Pont şi aşapăi Sftnta Cruce (scris: Crudă) ne-au (scris: n-au) mîntuit pă noi oamenii din robia diavolului.
întreb (are}: Pentru ce să numesc unii oameni creştini? Răspţuns): Pentru  Domnul şi M Intui torul Hristos.
întrebţare}: Care-i sămnul creştinului pravoslavnic? Răsp^uns}: Ii (scris: Ei) sămnul Sfintei Cruci care facem cu mina cea direaptă (scris: diraptă) In noi, zictnd: în Numele Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfînt.
162
163
JŢp*£ C4>ht» T PUS MH^Aipfhf
npf'nofl: J^mhi hVfii^r£c|jf mnWiAt no.uvpi • GT*n*™ rîfTi <j>*pi ¿1
CUHSHfUfKl nfntf*HNtţMf ftOitCf pi a AH ifCffpH ,  âu1a OJH l<pi niMAHTt #
*t v# Airtfui noA\jjA(T%^k\. UJh rîtTt ' ' ti *
flOMi) fllKdTMf flOJfrrpf » h3^14 OJH IKW ePTlMt rpfCUHfţfMttjpfc MO£ţipH •
Uln h%\* ¿#11 npi rtoM ^HaifiTi: 11 tu iÎ3*ii«£qii npt nott 4111 ai •
Kt
164
rurea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfîntă Troiţă miluieşte-ne pre noi, Doamne curăţeşte păcatele noastre, Stăpîne iartă fărădelegile noastre, Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru Numele Tău.
Doamne miluieşte-ne. 3 ştuchi1. Slava inie nea-chie2.
Tatăl nostru Carele eşti în ceriuri sfinţască-se Numele Tău, să vie înpărăţia Ta, fie voia Ta cum în ceriu aşa şi pre pămînt. Plinea noastră cea den3 toate zilele dă-ni-o noao astăz. Şi iartă noao păcatele noastre cum şi noi iertăm4 greşiţilor noştri şi nu ne duce pre noi în ispită, ce ne izbăveşte pre noi de cel rău5.
17
1 Literal = 3 bucăţi, cu accepţiunea „de 3 ori".
2 în   traducere:   „şi celelalte". 8 în  B 1744: de
4 în B 1744: cum iertăm şi noi
5 Redăm în continuare textul din B 1744: întrebţare}: Ce trebuie să înveţe (scris: invăţe) creştinii? Răspţuns}: Faptele bogosloviei sau cuvîntârii de Dumnezeu, adecă faptele credinţa nădejdii (scris:\nădjdii) de viaţă ce va veni în ceialaltă lume şi dragostea câtrâ Dumnezeu şi cîte (scris: ci te) stnt (scris: siint) poruncile lui Dumnezeu care trebuie să le ţinem. Şiclte~s(scris: chite-s) tainileşi cum trebuie să trăiască casă poată învrednici de viaţa viitoare.
întreb (are}: Cum trebuie să să roage (scris: roace) omul lui Dumnezeu? Rugăciunea împărătească este transpusă şi în alfabet latin: Tatăl nostru Carele ieşt în ceriuri sfinţească-să Numele Tău. Să vie înpârăţie Ta, fie voie Ta, cum In ceriu aşa şi pre pâmint. Pline noastră ce de toate zilele dă-tu-o noao astăz. Şi iartă noao păcatele noastre, cum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi In ispită, ce ne izbăveşte pre noi de cel rău.
165
1
Că a Ta este înpărăţia şi puterea şi slava în 18 veci.
Amin. MOLITVA
Din somn sculîndu-mă, mulţămescu-Ţi Preasfîntă Troiţă că pentru multă bunătatea şi îndelungă răbdarea Ta nu Te-ai mîniat1 pre mine păcătosul şi lenevosul, nice m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ce, după obiceiul cel iubitoriu de oameni, m-ai rădicat2 pre mine, carele zăceam întru dăznădăjdu-ire, ca să minec şi să măresc stăpînirea cea nebiruită. Şi acuma, Stăpîne, Dumnezăule Preasfinte, luminează-mi ochii gînduluişi-
1 Scris: minilat, cu i-a. 2 Scris ridicai, cu slova ius (<lat. eradicare).
166
167
:Ml f. T I f fi O'J^f.f, :
mi deschide gura ca samă învăţ cuvintelor Tale şi 19 să cunoscu poruncile Tale şi să fac voia Ta. Şi să Te cint întru mărturisirea inimii şi să cînt prea-sfînt Numele Tău: al Tatălui şi al Fiiului şi al Duhului Sfînt, acum şi pururea şi în vecii vecilor1.
Amin.
MĂRTURISIREA
pravoslavnicii credinţă dată într-acesta chip la întîiul in Necheia săbor a toată lumea şi al doilea în Ţarigrad
Crez intru unul Dumnezău, Tatăl atotţiitoriul, fă-
1 Textul molitvei lipseşte din B 1744. în locul lui este notat un altul închinăciunea îngerului. Bucură-te Măria, cea plină de dar, Domnul t cu tine, Blagoslovită eşti tu între muieri şi blagoslovit e rodul pîntecului tău Isus Hristos. Sfinta Măria, maica tui Dumnezeu, fii roagâtoare pentru noi păcătoşiţi}, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin (textul are şi transpunere în alfabet latin).
168
169
tân , ffi3&rfAwpt t&rtfpwp* ojh «i
aw&fc jc* XC * tfrîHAk JLaTw
MHHi j   J^vfrtf^iV ^(Bipinr& A*44
£/CTr!f^tf AtfVlţATh HlCK&Tfcs Mp« HI fctf TAT«4fc a   H^flk MpMt T04TI
utf cţtfK&rt : K^Mf mriTp^ hoh no-ierpi cdS; noro^jOr* ^hfu 1* w t
£iJH C4^4vTp^(UT ¿144 JtX&t C^hT , UiH ^im4 M^piA <f>l104pi » OJH f4^ $IK&Tt WAft : 1UH f4# piCTHrHHT* nittTptf ttOiî ,   dftlV*   flÎ44<r* «MH4
cătoriul ceriului şi al pămîntului, văzutelor tuturor 20 şi nevăzutelor;
Şi întru unul Domnul Isus Hristos, Fiiul lui Dumnezău, unul născut, Carele de la Tatăl S-au născut, mai nainte de toţi vecii;
Lumină den1 lumină, Dumnezău adevărat de la2 Dumnezău adevărat, născut iară nu făcut, Cela Ce este de o fiinţă cu Tatăl, pren3 carele toate s-au făcut;
Carele pentru noi oamenii şi pentru mîntuirea noastră s-au pogorît din ceriu şi s-au întrupat ele la Duhul Sfînt şi den Măria Fecioară şi S-au făcut om;
Şi S-au răstignit pentru noi supt Pilat den4
1 B 1744: din, 2 B 1744: din. 3 B 1744: prin. 4 B 1744: din.
170
171
41 IffWpH , ojhoj^f £H9rfc'llirA C446Î tţftrî^ftf 6f1iH UIH MO^ifî, 4Kfc
p£* 4vnipi^f nijf r^ipixiHTk • IUri 4v JLjf&k Caruri j^oun&u ¿1 iF*'-Iţî (jiîKIfOfW/u , MpM* ¿144 TmtiI H^pi^f : tiAA litstfTAiT'lAk HlHKtf 4>fw44 ttCVf yfvKHfMTi  OJH C4TIHT4 *
Kip1^11 2tfrpiiîir* opinii HpopoiH» jfJ* f ptf oun.t cdttTrx c*goi*hi4'(k* aj«
fHff (K# «ij'rll fioTf^k   /ţCfptf £pT4-
ş1^ n«K4Tf 4«p&. llqjf ot /fCsi Mop-
HH4U/pi • CfJH KfAU[4 i^K&lS 1I4&K 9154 (l4>ff   ¿1 M fi ti h •
Pont şi au pătimit şi S-au îngropat şi au înviat a
treia zî1 după Scripturi;
Şi S-au suit la ceriuri şi sade de-a direaptaTatălui Şi iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii,
a Căruia împărăţie n-are sfîrşit. Şi în Duhul Sfînt,
Domnul de viaţă făcătoriul, Carele de la Tatăl
purcede2;
Cela Ce cu3 Tatăl şi cu Fiiul este închinat şi slăvit, Carele au grăit prin proroci. întru4 una simtă săbornicească şi apostolească5 Beserecă;
Mărturisescu un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului celuia ce va să fie.
AMIN.
B 1744: zii. 2 B 1744: dela Tatăl şi de la Fiiul purcede. 3 B 1744: inpreună cu. 4 B 1744: Şi întru. 5 B 1744: apostolciească.
172
173
X* ĂMQAniO'iMtiAlO .
MAhnAumi ¿11*04?* I ¿1 A%h Abfiwt KpM»Hf1(ţ4 K<*,*0/1H14<KÎ • (Î^IKÎ Hp4-20M4BMHK? •) Hipr£' IHHf n£wS4fr*3H ^Vp^ri »   OJH     SHM064T* , 4>2p«
ffipi  KftAnnufl vi K^o^hi^kî
J|14<T4   lî*Tf ,    K4 C ^Mrtl^i^ yfC .ŢfOHCţI "iH TpoH(ţ4 y^^pO t\(ffHMţf H IHfffTHMI : Mfflf <j>(HttU4 yţVflipiţhfl-•  K* oţfM f4CTi WOKAA<£aA IfapHH*
SIMVOL
Preoştennago Atanasia patriarha Alexandriiscago
Cela ce va vrea să să mîntuiască, mai nainte de toate i să cade lui a ţinea credinţa cea catolicească (adecă pravoslavnică), carea cine1 nu o va păzi întreagă şi nevinovată, fără de toată neîndoirea, în veci va peri.
Iară credinţa cea catolicească aceasta este ca un Dumnezău în Troiţă şi Troiţa într-o uninţă să cinstim, nice fiinţa împărţind2. Că una este tocmeala Părin-
1 B 1744: carea fiecine de nu. 2 B 1744: nice feţele mestecînd, nice fiinţa despărţind.
174
175
ITM^H „  u1h AATA â $fw4^H , IflH aa-
*ta AC^nnr^h J^ify». Ifillîş^w.
Tf^H , Uîn A (f)| W itftt 9 UIH a j$X^ A%H C<f>H rfc eyHJ Mt«Tf ^MW^îtîp'^ * h^AAtni caaia , A* ti^fi^ driflHIO/l» H M«pHp'£ . K#,Vtt ttCTI rUpHHTHf » JîaM UJH <{>f NAt , ¿«14 (£1H j^J C<|>hVfc . Hl ^H^HTfc n^fHHTf/te, HI SH^HTt <J>(HMi 9   HI ^H^HTfc l/jft
c4>HTÎfo Jl%k •  Hi 4JK<?ot4 n»0Hrt-
itiM » HI AtV$ntk QittAk , HI JL^&tt cfytÎTk . C'flHHKfe |r* pHflTMf , f'^IflflKfc <J)frt« , r£lffi1Xţ UJH J^'&fc C<j*ÎVfc > >ţvfî HjJ «TfSrt ■•flWlffc » IfoflH K £lMHKh : f|f« Mk H&ff f H 1*1 4JK#MtIJfc , mit «Tj»lh Hf » ii • h* 3H^HTk : l/W
trifoi hi 4*k^n» . ApkMwrk Ân o.«* K   i. nt
1 B 1744: Că alta este faţa Tatălui (scris Tatelui, evident greşit), alta aFiiuluişi alta a Duhului Sfînt. 2 B 1744: ce a Tatălui (scris: Tatelui) 3 B 1744: Tatăl. 4 B 1744: Tatăl: 5 B 1744: Duhul Sfînt. 6 B 1744: Tatăl. 7- B 1744: Tatăl. • B 1744: unul neajuns şi unul nezidit.
teltii şi alta a Fiiului şi alta a Sfîntului Duh1. Ce a 23 Părintelui2 şi a Fiiului şi a Duhului Sfînt una este Dumnezăirea, asemenea slava, de pururea f iincioasă mărirea. Cum este Părintele3 aşa şi Fiiul, aşa şi Duhul Sfînt: nezidit Părintele4, nezidit Fiiul, nezidit şi Sfîntul Duh5, neajuns Părintele6, neajuns Fiiul, neajuns Duhul Sfînt, vecinie Părintele7, vecinie Fiiul, vecinie şi Duhul Sfînt, însă nu trei veciniei, ce un vecinie; precum nu trei neajunşi, nice trei nezidiţi, ce unul nezidit şi unul neajuns8. Asemenea â toa-
176
177
IM tiÎHfOW ï\tflînrt* » JTOJTf CîTH*
C<J>f7T4. >£»l M$fp|M4<TW-ff t^ÏHTOfH »  II 1^44 JTOJTf UÏM-
irofw.   dau AvfmSitf rsipiifiTMi ,
jffr&l CcJ>M«ri .   *<» ^ Tpflï j£
Mht^ttt , ii o^Hi ^MNiŞitf : ^ vfv
<J)fw4t ,   \OMHk «OM a^X^*k C4>MT*
Mirt ^fft'api'r* ntruBoHAte : fiai*
Tpitï ^ivTfft^lH utf ^OMHH JîrplH Kff* 4nfilţ4 VÉ' C fi» f!p4»OC44iHH>i! flMOl*
te ţiitoriu Părintele1, a toate ţiitoriu Fiiul, a toate 24 ţiitoriu şi Duhul Sfînt, insă nu trei a toate ţiitori, ce unul a toate ţiitoriu. Aşa Dumnezău Părintele2, Dumnezău Fiiul, Dumnezău şi Duhul Sfînt, însă nu trei Dumnezei, ce un Dumnezău3. întocma4 Domn Părintele, Domn Fiiul, Domn şi Duhul Sfînt, însă nu trei domni, ce un Domn. Pentru că precum deosebi5 fieştecare tocmeală, Dumnezău7 şi Domn a mărturisi creştinii adevărat ne nevoim. Aşa trei dumnezăi sau domni a grăi, credinţa cea bună pravoslavnică ne apără. Părintele6 de nime nu este
1 B 1744: Tatăl. 2 B 1744: Tatăl. 3 B 1744: Dumnezeu. * B 1744: Aşa Domn Tatăl. 5 B 1744: deosăbi. 6 B 1744: pre fieştecare face Dumnezău. 7 B  1744: Tatăl.
178
179
«T* :     4>íf«4i [hfHfTTMf
flll WfTI ftf <j)î/.#T4 , ftl ŞH^MTfc , fi
mstfirk : JL%¿u Cíj>rvrfc ¿ua ni-
fNf1T(/tV NI <{>»h^T& s W , fUi
II MlfK#Tfc 3 11 n^lí^irrÓpM . Oí^i
cfcíw m8 nrpÍM 4>f'« : OvM& f4*"* •r* M^TpiM ^r^H ccjiñVe : Ufa
¿jvTftf 414ÍT1 TfOHUl HH/MHK íitíwíff AMH ¿fvT&t* > íÁtf MAHfífí *X¡fMZ , flH* MttKk hti fííTf MAfi MÍ» <ÁV M4H MK-Ki . 1f ^TffyH fTfÉMrrOKM^I A'
*T¿KMA .       ¿ttJ4 K&VU M^tflII T04*
rri n¡5í k#mí m^hn^î utf gwt e cuh
rfJvTJO Tf ¿Hit* <«* IHMÍT^ÍKS •
făcut, nice zidit, nice născut; Fiiul de la Părintele1 însuşi este nefăcut, nezidit, ce născut; Duhul Sfînt de la Părintele2, nefăcut, nezidit. nice. născut, ce purcezătoriu3. Un Părinte este, nu trei părinţi4, un Fiiu5, nu trei iii, un Duh Sfînt, nu trei duhuri sfinte. Şi întru această Troiţă nimic nu este mai întîiu sau mai pre6urmă, nimic nu este mai mare sau mai mic, ce întregi trei tóemele de pururea fiincioase sint loruşi şi întocma7. Aşa cum ca după toate, precum mainte s-au zis, Troiţa într-o uninţă şi uninţa într-o Troiţă să să cinstească8.
180
1 B 1744: Tatăl. 2 B 1744: de la Tatăl şi de la Fiul. 3 B 1744: pur-e (e) ăzătoriu. în B 1744 se întUneşte frecvent poziţia â, acolo unde JS 1699 are e. Această situaţie, pe lingă faptul că poate corespunde unei realităţi fonetice, poate fi motivată, credem, şi de confuzia rezultată din echivalarea în alfabetul latin prin e a lui ă. 4 B 1744: Deci un Tatăl, nu trei la(i. 5 li 1744: un Fiiul. 6 B 1744: pe. 7 B 1744: ce tustrele fefăle una cu alta de vecie, sint şi loruşi întocma asemenea. 8 B 1744: şi uninţă într-o Troiţă şi Troiţă inlr-o uninfă să să cinstească
181
rrptfaAfrfc J^oMh$A)ih notrţti Ic Xc*•
fcp^AfMfc lUtî îl mpTtfpHfHAH , Kl ptWm#H M4H M.1HMTI £t fcr£n>
'im c$inr& sp^Mf «icK(?Tâ » a* (mp-
fJLJHTk J^AV/if • IIJH^f (lfiifOJHT& WMk :  f JUiHkK&lH'rJlf'l' C&j>AtT&
Deci cela ce vrea să să mîntuiască aşa de Sfînta 26 Troiţă (i să cade) să înţelepţească1. Ce cu nevoie este încă cătră vecinica mîntuire de nu va crede cu deaclins şi ele întruparea Domnului nostru Isus Hristos. Iară credinţa cea direaptă este ca să credem şi să mărturisim2 că Domnul nostru Isus Hristos, Fiiul lui Dumnezău, Dumnezău şi om este. Dumne-zău din fiinţa Părintelui3, mai nainte de veci născut şi om este din fiinţa Maicii, supt vreme născut, desăvîrşit Dumnezău şi desăvîrşit om (din cuvînta-rea sufletului şi a trupului omenesc un stat4). Asemene Părintelui5
1 B 1744: să creade (vezi şi nota 3 de la pagina anterioară) 2 B 1744: Iarăşi de lipsă este pentru vecinica spesenie ca şi întruparea Domnului Isus Hristos dirept să credem. Credinţa dară cea direaptă este ca să credem şi să mărturisim (în original, a doua ocurenţă: dredem pentru credem, evidentă greşeală). 3 B 1744: Dumnezău este din fiinţa Tatălui. 4 B 1744: înpreună fiind. 5 B 1744: Tatălui.
182
183
$&îs J[iCTrtf3• mah mhks as îTs*
fHtîWtAi J$f)% WMIhHpt 9   KAflAÎ MS*
fttrfgnk » dih htfnprHMHp'i' a; vtfhHf'fH Aida ^MriigsV oyn&i        \c »
ItAA Yf 4^fllTHMH>ri fîmfptf A**HT& fU MOpiţ* : OJHr^ciHT^ fynph* UJH
«Ch^i S4csiif urniţii bmninhMo^
după Dumnezăire, mai mic de Părintele1 după 27 omenire, Carele, măcar de este şi Dumnezău şi om, însă nu doi, ce unul este Hristos. Iară unul2 cu neschimbarea Dumnezăirii în trup şi3 cu priimi-rea omenirii în Dumnezeire4. Unul cu totul nesleit cu firea şi cu un stat5. Că precum cuvîntarea sufletului şi trupul este un om, aşa Dumnezău unul6 este Hristos, Cela Ce au pătimit pentru mîntuirea noastră şi au pogorît în iad7 şi a treia zi au înviat din morţi; şi S-au suit la ceriuri şi sade de-a direapta lui Dumnezău, Părintele8 a toate ţiitoriul, de unde va să vie9 să judece viii şi mor-
b 1744: Tatăl. 2 b 1744: Unul iară. 3 b 1744: cea. 4 b 1744: Dumnezău. 5 b 1744: Unul adevărat, nu cu amestecarea fiinlii, ce cu unirea feţii. 6 b 1744: Dumnezău şi om unul. 7 b 1744: iaduri. ? b 1744: Tatăl. 9 b 1744: va veni.
184
185
tţffiî » *Kip#A BfHHjJ* TlVCţ* UM»
liJ.t 60pY A* fZCltâuk Af ^^f^H^f 4uîp • l/JH 71A 1* ^hp^4« l'&f l&lf fiopft M'^py! 4vr7a^ ¿1 S'£lt .    Mjîl i/^
14fKl hip^ A«^k KpfAHtttOOJIi
«MC/M hp^A*      Arf^A»Wk h&V
ţii, cu1 a căruia venire toţi oamenii vor învia cu trupurile sale şi vor da răspuns de lucrurile lor. Şi ceia ce lucrează cele bune vor merge în viaţa de veci. iară ceia ce lucrează relele, în focul de veci.
Aceasta este credinţa catolicească, carea cine din credincioşi nu o va crede cu de-adins2 nu să vâ putea mîntui.
ştie
o^origlnal'^^f nlitj^ mJ "1 H"ea direPl * foarte tare \       agiuui foaria pentiu foarte, o evidentă greşeală).
186
187
mmmfmmMm
st ie nofJfl1ft
ZECE PORUNCI
ale lui Dumnezău, care sînt scrisă la Ieşire în 20 de capete şi la A Doua Lege, cap. 5.
Porunca dintîi Eu sînt Domnul Dumuezăul Tău Carele te-am scos pre tine din pămîntul Eghipetului, din casa robiei; să n-aibi tu dumnezăi streini înaintea mea1.
A doua poruncă Nice-ţi face ţie chip cioplit, nice să închipuieşti pre chipul celora ce-
29
(j$(Xst\wh J^o/Wi&u JLmhi3*& KAftAt tr^Mk Choch npi nriîw ^hhk ni*
fetiţii tihAhKH nrh J^MMţih t<rfiiu\n
Jf "tHţ* rf^41f Ufî KHflî ICfMHTâ * fUi^
(4
1 £ înnaintea.
188
189
« c$tk £ lip» , ruvff iMtupj vir* yo-
fk flpf niM&wrt , HHlf iMWp* iic* yţC-flî 41MtUp4 HHlf CjV'ttff AWfk 9 Mgtf
niNiTMf IlzjHHiţiMwpfc >fCc|}em;pH ni-
fii /M 4Tpi A OJH JlfUf f4 C'JA*j£f1£ţl ^V-fTftf *iiA 1*MS 0\fplfK4 npl MHMf , OJM 4*4Kk MH42 lîini AA AAA'fAs C»M*f«iţl K# li A 1IM1 KfcfCKl» npfMHftf (iiH (j^MIt r.0«
p&iiHtf m^^e •
llTffA IIopăflKÎ .
Titf /fTAlOi *pv* h&4 4b*t M&M IA ^O.ritt&ft «I Iff KJlf fc s U^H IHHi â*
iiUATţA
s sus în ceriu, nice celora ce-s gios pre pă-mînt, nice celora ce-s într-apă, supt pămînt, nice te închina acelora, nice sluji lor, că Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Dumnezău rîvnitoriu, Carele cerc păcatele părinţilor în feciori pînă la a treia şi a patra sămînţă, întru ceia ce Mă urăsc pre Mine, şi fac milă pînă la a mia sămînţă cu ceia ce Mă iubesc pre Mine şi ţîn poruncile Mele.
A treia poruncă Numele Domnului Dumnezăului tău în deşărt nu-L lua, că nu-1 va lăsa Domnul necercat oricine va lua Numele Lui în deşărt.
30
I
190
m        $furrp4 l\oţ%\H% •
^j^tţfc 4MHf1Tf £f ^&»U>J C^AWTIH. 4#KPA3Z ^iHH* tiCnpî&'fIfJf TCT4 4&
KptfJ nrstf , raps Jicujfiari^ 341 544>h C *
E3T4 j^OMfl^^H J^\Tm3^^M Tîtf , X //Kpi yfvqp41'£ £H MSA'H >& «hi* rrH » flHl* <$>fYOp&4 f îtf 4)4f4 * MH1|
CA$rA<TA >  hHH C4&Kttf|K4'I'4 , hHIQ
MpiHCjCriW £HH4 42$Wrpî4* Ilop^fH
J^mhi3^ 1fpw44 mii nuu'fiT^fc •
f/JH M4pf£ , I1IH K# «roT4 tirî /jfvTpîfirl* 4f s Ulh AlUAnwH: UÎ^H^HHT •
JllH'Tpo 4 î^/fc îi? E44H V4 J^OMh^l 341(04 C^CmEITÎII » Ulii W4# C^n^tiT
lipi jT. ^
iSlHH!<£
A patra poruncă
Adu-ţi aminte de zîoa1 sîmbetii de o sfinţeşte pre ea. în şase zile lucrează şi-ţi isprăveşte tot lucrul tău, iară a şaptea zî2 va fi sîmbăta Domnului Dumnezăului tău. Nu lucra într-acea zi nemic nice tu, nice feciorul tău, nice fata ta, nice sluga ta, nice slujnica ta, nice dobitocul tău, nice jelerii carii sînt dinlăuntrul3 porţii tale. Că în şasă zile au făcut Dumnezău ceriul şi pămîntul şi marea şi cu tot ce-i într-însăle, şi a şaptea zi s-au cdihnit.
Pentru aceea au blagoslovit Domnul zîoa sîmbetii şi o au sfinţit pre ea.
si
192
2 B 1744: zi. 3 B 1744: dinlăimirăl (evidentă greşeala),
193
HS h^SH •
A cincea poruncă ; Cinsteşte pre tată-tău şi pre muma ta1 să vei să aibi zile multe pre acest pămînt, ce-ţ va da ţie Domnul Dumnezăul tău.
Nu omorî.
Nu curvi.
Nu fura.
A şasea poruncă A şaptea poruncă A opta poruncă A noua poruncă
194
1 B 1744\ mumă-tc
195
H» rpiA  MtţfrfyU crp ffl/i
HHIf MVAff 4$? .   HUI* CA$rA$ll »
mUt c a$mWr\A a$ , wîi* £oVh4/.&λ
Tpi? KAfîAt TOATI A^WL' OJliflfOfC-
VfH fA^tlMI 2 r.     O* MEf tflH npi ^O.lMltfu J^Mf^f -
K# tot* C$&M*r\<Ak »rW,h^ aoT4
6 •
Nu grăi mărturie strîmbă spre pr nat inul tău. 33
A zecea poruncă
Nu pohti casa priiatinului tău, nice muierea lui, nice sluga lui, nice slujnica lui, nice boul lui, nice asinul lui, nice nemica ce este a priatiimlui tău.
Doao porunci ale Legii Vechi întru carele toată Legea şi prorocii razimă:
1. Să iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot gîndul tău.
KA/fittfajk npi THfti. HI ¿06 ClfilflOH'fR
JMf /IfUÎH H04W o   "ii fMHMf (Kt ITop^rt-' .. •   ' —        ' —
li/H . £tfrfWltâlOAVt • KI
ITOTfc 1M4 Wl AAXittlf /\\AiWffTI (flpl ^îirf/ie Cjtf , SHH0C4T4 B4<j>tîy^(« KlLţflS: Kl YKflf B-(^H1f 4>p4TfA^N tt'tfa 4>20I MHNT* 7 SHH0B4TI SJ <j>H CKO« f&tfll . |}tyf 1HMI84 ^Hlf , flfff&lf , 6ilflOB4Tt  fi4 4»H MAT1IH {boK&ttffl .
fi .
2. Să iubeşti pre de-aproapele tău ca însuţi pre 34 tine.
ŞASE SAVÎRŞIRI
ale Legii Noao ce plinesc poruncile Legii Vechi, Matei, glava 5, stih 21.
1. Grăit-au Domnul nostru Isus Hristos: „Auzit-aţi că s-au zis celor de demult: «Să nu ucizi, că, cine ucide vinovat este Giudecăţii». Iară Eu grăie-scu voao că tot cela ce să mînie în deşert spre fratele săiţ, vinovat va li Giudecăţii; că cine va zice fratelui său: «Pară minte! », vinovat va fi săborului; iară cine va zice : «Nebune », vinovat va fi matcii focului"1.
198
în B 1744 textul corespunzător ultimei părţi a „săvîrşirii" numărul 1 şi a următoarelor trei este tipărit cu o pagină după locul firesc ce-i revenea, astfel că p. 15v a devenit 16r şi invers.
199
rpSIC^ Bo4U> % Kî VOT* 1f4AWS4 Kltf-
MHHM4 f4 .
M$AiT% , KSuJpH IHHfim 64 A%tA mVa* p^' c4 ,   fSH^ gH K4pf f ¿1 MOGO^H-
j» • €fV rc^fckH boju; , kito*
*Tii ^f44 IICUIi 44c* mH'aP^ c* ^f1*41 14 CIKtys^'cKI . UIH IHttf tTnpi 1<£
f5îp« 6* rpZftfitf S04U) *   Hrtll ¿1 H# A
2. „Zis au fost celor de demult: «Să nu curveşti». 35 Iară Eu grăiescu voao că tot cela ce va căuta spre muiere cu pohtă spre dînsa, iată au curvit cu clînsa întru inima sa."
3. „Zis au fost celor de demult: «Că oricine-şi va lăsa muierea sa să-i dea ei carte de slobozire ». Iară Eu grăiescu voao că tot cela ce-şi lasă muierea sa, fără de cuvînt de curvie, o face pre dînsa să curvească; şi cine ia pre cea lăsată preacurveşte".
4. „Zis au foste celor de demult: «Să nu juri strîmb, ce să dai Domnului jurămîntul tău». Iară Eu grăiescu voao: nicedecum
6
CKJ&titfAfc 4&1 J^MÎif 3»'tf Mcvi • Hh* /rp* (IiMAnT* , ki Jît|jffH^r^ m* nwo^Mwpi^fî : h;iii npf fep& c.mh.vu 9 ftitt'cTf is*r.vr*& MAftA\$n
*r* fK$pH , KlttâhQUf* fî d>41fi o\|fii» ftv4p&
«irptf.   ^* wfyU Ah eofvptf 40ii , ^£U4 3 «8 > «8 : t*ft
Al'lî M&Tâ  £f JtlifflM  a   ¿144 1f4&
rar ti •
ff | flfHTptf £tt;;Tf ,     tifyî fpifttttf
boaio * cifi#6i n#wiţi ^ novpH64 pitf
4#H : 1* ¿1 T«4 40BH IHNf E4 fip«f I <j>4(Jţ4 <0ty iţ&ttfff AHpr&dWt * *£• TOpil a&t UiH 444TI •     UJh li-
să nu te juri nice pre ceriu, că scaunul lui Dumnezău este, nice pre pămînt, că aşternut este picioarelor Lui, nice pre Ierusalim, că este cetatea Marelui înpărat. Nice pe capul tău să nu te juri, că nu poţi să faci un păr alb sau negru. Ce să fie cuvîntul vostru: «Aşa, aşa, nu, nu »; iară mai mult de aceasta de la cel rău este".
5. „Zis au fost celor de demult: «Ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte». Iară Eu grăiescu voao: să nu vă puneţi înpotriva răului; ce, de te va lovi cineva preste faţa obrazului cea direaptă, întoarce1 lui şi ceealaltă. Şi ce-
202
;* Scris: intorce.
203
A#A\ ffB4 (%<% î/^Clf k#THHf , UJH CI-£ţ« A J-4Mrt4^4 , 44(1H 4& KÎM4» «114. IIIm A« Tf54-$4 1Hrt»B4 Ktf,t«£ CH/<4 CHfl WA4H4Z AQKk > AlffyH K# ^'flîtf/IS ¿04«; . f f4^/K 1t v£jpi
44 THHf frin 9 Utii f hVa icE.1 fîtt A%
npbWr £31 AWTHi*, fiîî/jvT04ptf •
â ^ H(fc 4# 4>orT4 TU'I/pfc A\t 4,9
M$Ar% , Cî MCflfin npffiflHM&i Tttf
«iii r* tyţitun np* 6pt*;tM'ii'£u Titf.
M4«il?H 60t(JpH , tylHIţH ,1,« CîlHf npf •HA «6î C4^<TfMî npt bo» , 4>4if(ţH snrtt liAWfk fffii o\fj?;Kt npf boh » tui
Siptfriîţt nj«lT^f{A <fflI<ţ>JKt B04U) HîfUCTf , UUH Bl rOHf (Kk npt BOM • KAfKf*1^11 T<*T»4#H BOÎTptf K4«
JJ 541 MCTf 44 IfjWfH :   tfICOAfMf A#H £    4*# CTfî*
P ........
•Inia ce va să să giudece cu tine şi sa-ţi i* to  lăsă-i lui si cămaşa. Şi de te va lua cu
IC*
'in
ia haina 37
ta, mo«-x — v- ----------,    , ine va cu
de-a sila spre o milă de loc, mergi cu dînsul doao. Celuia ce cere la tine dă-i, şi celuia ce va să să înprumuteză de la tine nu întoarce'4.
6. „Zis au fost celor de demult: <<Să iubeşti pre vecinul tău şi să urăşti pre vrăjmaşul tău ». Iară Eu grăiescu voao: iubiţi pre vrăjmaşii voştri, grăit de bine pre ceia ce vă blestemă pre voi7 faceţi bine celor ce vă urăsc pre voi şi vă rugaţi pentru ceia ce vă fac voao năpaste şi vă gonesc pre voi, ca să fiţi fiii Tatătului vostru carele este la ceriuri, că soarele Lui
204
205
CTftA^vflft Wţf 9   f£]H (tip
i'tng^hH > uiH nAOAW tnft ifHApemţH uih r n»« iih nf finiţii . Ri AttiUfl hsn nft 11 a tis» HfîrKt npf ion • ii
H/tiTlSf^ifif ; 4^«« ¿04^1 U1H fii-
Mfiu'ih $AKk Av£nuik l .   UIh a*'
BHţH /f^TplU 4,fClHZT4Tf H&M4H fipf «p»ATHrtIH iOf^pH * 1f <f>4Vftţ AA4 MÎ?4«
rrt , 4# rttf ujh ntrxitiin <j>4Kt iain^i-
»•    Jt'P^Tfc 41^A (Jh^HBOH,!,! (î6Jp(UHTk • K#vU WfTI a* (iBlpOIN* Via <£JlfT4T24& BOOTftf 1144
străluceşte spre cei răi şi spre cei buni şi ploao spre cei drepţi şi spre cei nedrepţi. Că de veţi iubi pre ceia ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea? Au nu doară şi vameşii iac aceeaşi1? Şi de veţi întreba de sănătate numai pre priiatinii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu şi paginii fac aşijderea? Derept aceea, fiţi voi desăvirşit, cum este desăvîrşit şi Tatăl vostru cel din ceriu".
38
a* t p e
206
207
K^C»Tf T4MH8 C*f1Tk ĂAt H itfln HOAW • KÂftAS q«Hf KfffyKJ   f idpfiT^bH
JJo«ri gft* .
UoKAĂSttiAK •
4 «
r •
Â'
A4> flfnTftf il^fiTI T A H H 6 A
ÎNTREBĂCIUNE:
Cîte Taine sînt ale Legii Noao care le ţine Bese-reca Răsăritului cea pravoslavnică? Răspuns: 7.
1. Botezul. •2. Mirul.
3. Cumenecătura.
4. Preoţia.
5. Pocaiania.
6. Cununia.
7. Maslul.
întrebăciune Dară pentru aceste TAINE a-
39
wm3
208
p4 j^Uîk &AţH XX*A C4>^T AAptffH* M ,   IliH yi^fc  ttâ jfrC$<$)Ai<TlA$
ratf rup ti 4,1 fnpf  AMcHf •
210
vem adeverinţă şi însemnare undeva în Sfînta Scrip- 40 tură ca să le ţinem şi să le credem adevărat?
Răspuns:
Avem foarte, căce că aceste 7 Taine să suie la cele 7 haruri ale Sfîntului Duh, de vreme ce prin mijlocul Tainelor acestora îşi varsă Duhul cel Sfînt darurile şi harul Său în sufletele celora ce precum să cade a veni îşi iau parte despre dînsele.
întrebare:
Dară unde adevereşte în Scriptura Sftntă de Taina dintîi şi ce-i este materia şi forma cuvintelor eu carele să săvîrşaşte Taina?
Răspuns:
211
Xc <j>l'tjH^fc ^P^T *4>Hp'£ UMU-
nf3*ru&t» lip* CKf" M-»pK0 £ vv.mm-Sii K-<: a c : «o.« ^hk**** .
AiÎH 3 IUH îfa fiorini T4 K\f\A îuUifH VfC to^ţANfc : Hflrol rifi]*^P'£ «IIK A^niCK^i^C(ţ>^H!H f JUI AHMK MO-Uf. 3   K*HAk C4b AfiTM'k QpIfHIHH-
ck1 6 VVJA , ti li ^fiSL^fk ţhKKHAl • (Ilfl KÎ?m CKf'* M.I'r,Ofiiî gYMH^fa .
K^: kh. cvi*: ,oJO Mtpr*'^
^ClVCţilţ t04ti 4h a CriAf , RoTiţ*'t*
A#h npr6H ^h^miai Ţintii » ui«
44 4>IN^H > UA\ AA^tAtiu C<J>h1fc. .
f i
Cea mai adevărată este aceasta că şi însuşi Dom- 41 nul nostru Isus Hristos, fiind înbrăcat în firea omenească, ne-au arătat noao pildă botezîndu-Se, precum scrie Marco Evanghelistul, cap 1, stih 9, zicînd: „Venit-au Isus din Nazaretul Galileii şi S-au botezat de la Ioan în Iordan"; i proci. Aşijderea şi după scularea Sfinţiii Sale din morţi, cînd S-au arătat ucenicilor şi i-au tremis să propoveduiască1 Evanghelia, i-au învăţat, zic inel (precum scrie Matei Evanghelistul, cap. 28, stih 19): „Mergînd învăţaţi toate limbile, botezîndu-i pre ei în Numele Tatălui şi al Fiiului şi al Duhului Sfînt"
212
1 Din B 1744 lipseşte segmentul de text să pr(opoveduiască).
213
4
*9m
ir k&hrtVfiW Avitvt t Eowf£'3%t%
£UH a 4>IM^H ^ . CliH 4 J^^ţfa
wVti ^4to^h ci prr/& 3* ^aihm^ . }
fiff Ah*iA n<|>iit ^fl3KÎ1# lUM^^li
4>p
Iară materia sau lucrul Botezului este apa, pre- 41 cum grăieşte însuşi Domnul nostru Isus Hristos la Ioan Evanghelistul, cap. 3, stih 5, de zice: „De nu va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să între întru* înpărăţia lui Dumnezău".
Iară forma sau închipuirea lui sînt cuvintele acestea: „Botează-să robul (sau roaba) lui Dumnezău imerec1, întru Numele Părintelui — amin — şi a Fiiului — amin — şi a Duhului Sfînt — amin —2 însă naşul este datori să răspunză amin.
Deci cu aceste cuvinte săvîrşindu- să Taina, să face înpăcăciunea omului cu Dumnezeu, strîcîndu-să strămoşescul păcat.
V^C!CUrtarca B 16991 tmeree (imea ™hiQn<* « numele copilu-ni!) diferă în B 1744, unde este: imalic (imea malcica = numele băiatului).
1 B 2744: intra numele Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfînt Amin.
214
215
■"jSft tttwtj/H âjfiwA TinH» «3«*
tilUiKXMTt c4>HT^k h\Yfk 1f 4>«£«
AH Af A*KHn^Hpf , CDH # oyH^f
Vi On^I Ett*€f(KA fldpHT^Vlt : OJH
f irn&ict .
AM) , KMjll J^Jftf** tMâ C^"1»** h$MtKfU AA J^ÎAM'f      : 6 . C    ^ )
Cfc , Ifitî HI hfeţM4'l't Hft^HHl^A A#H fUH C<t>HT^4fc fi**** 4nO(<T04l 44 4 ••
K4jnri km /» KofH^tfrm K4 ; 4. c h4
3H»
ÎNTREBARE: Dară pentru a doua Taină, ce zisăşi că este Sfîntul Mir, ce feli de închipuire şi de unde au luat pildă Besereca Răsăritului şi cînd ne folosim cu dînsa?
Răspuns:
Taina aceasta au luat început mai chiar acum în Legea ceasta Noao, cînd Duhul cel Sfînt S-au pogo-rît pre Apostoli (precum scrie la Dianie, cap 2, stih 4), pecetluindu-i cu dumnezăiescul Său har ca să propoveduiască stătăcios şi necurmat credinţa lui Hristos. De care Taină mărturiseşte şi Sfîntul Pavel Apostol la A 2 carte cătră corinteni, cap 1, stih 21,
216
217
3HK^H^ ?       ÎŞpl 1f 44 Ht A4Wp&3%
ofi hoh /£nţt$ti% k$ Cocivjv XcY om wm^oih neifiM^HTi nţt fiori ^ţurtr-»
yţvTfS !UUiMH4f MoACTpf • M4'rc-;)Y,fc
rîWf oiţ'MTfc ¿1 a'zmh jMivrtKArt k#
E4Af4Attf4fc , fOHKtfî/.Vf MHfC^Mf Cfytî'Tk • |^A*wX4 Mf4>0,!0-
llptwr&i 44 i^4f uîp*f\ f^H«rf aa%
flu^T^ A4f&ttiff ^ jff^HT 4MH .
te
zicînd: „Iară cela ce adeverează pre noi înpreună1 44 cu voi în Hristos şi ungindu~ne pre noi Dumne-zau, Cel Ce ne-au pecetluit pre noi Dumnezău şi ne-au dat arvuna Duhului întru inimile noastre". Materia sau lucrul pomăzuirii Mirului este untdelemn amestecat cu balsamul şi cu alte mirezme, precare singur episcopul sfinţeşte şi înparte preoţilor.
Iară forma cuvintelor sînt acestea: „Sămnul darului Duhului Sfînt". Cu dînsul ne folosim la vremea Botezului, ungîndu-ne preotul la cele orinduite mădulare, zicînd cuvintele acestea: „Pecetea darului Duhului Sfînt. Amin".
fa } In B 1744: înpreune.
•*« 219
J[HHfc TăHHJI AUtTA îl fUfKi AUll M^AWt foAf{t »  Mp 3 1r£ ^UMk «TjOÎ ci^
hKIioMigSH^   CCJi^l AAYfk fii
4>4iiAt4 mprnum J^X**^1* C^h^'k •■
IlK'Hfy'f'Mi ¿¿#11 Mîpqfylf h$Mk «i
c$n*rtfAk.lArp ^itsAHArk t*tm uiif
tyAJia'&llt K#OVfrtffc 4fmh& ii 1*4 6f4 IV flpfUJT» » i^4Casp4T& » 4# IlpopOKi •    1f «04UJ IfWopâ Kpf^Hff
ioni* Alfa£u Hi j« vi kw ni3hMh aţi
K$Mk I^HMf KtC&ftKA pilipHT^H flit* MHKfc. HfnHVHH^* .
4t<TţKAff? j^lpl ifrpiATiiHflI «4p*£ Mffjrf K#Mf«
nfKwfyi ( 4^iki Arr*rfcf ri* * ) *£•
Alt
220
Din Taina aceasta să nasc mai multe roade, iară cea dinţii este că, precum cu Botezul ne naştcm de fcgnoavă, întru acestaşi chip cu pomăzuirea Sfîntului Mir ne facem părtaşi Duhului Sfînt.
Putere-am aduce mărturie cum că Sfîntul Mir însemnat este şi în Legea Vechie, căci că pre carii ungea1 atunci cu untdelemn acela era au preot au înpăratau proroc. Ce noao cestor credincioşi destul ne este să o păzim precum ţine Besereca Răsăritului, nimic ispitind.
întrebare:
Dar a treia Taină, carea este Cumenecătura (adecă Liiturghia)
45
221
Am qjH jAllifAn k% aYwm «oh Jl&htit cuh /fi £hh4 Tp&i&t iohc^Ch-
a*$tî ^«s 4>*ii njkhfitâ wfUntâAk 4&5
Tic» WH MttâA $&tU)U§ A$!i Xc î J[f 414CT4 ^>QAŞtT§ AUM Sf H JSH%A'i>
IU4MM gv^WTÎMâ K*: -s . c :n4. ¿1 3«« • ^r^Cnv4 nx*Hn4:iii KJi^ r^noropaCr* ^hml fipw . wn
¿114 A4*flK4 1HHI84 ^HM* (I^Hfl'f 414* IT4 64 ffplH ^fi^tt , IfJH n*H<1<£ 84« pi1 WfiOlt ¿4 rrf&l&fc Miftf MfTf . OM MjS £§n$*iUjk M*HK4 WftifltfA <P'*A)in ttfMfNffKI , Wh ^ffltfiHţfc c«t CAH^ 41 4     fl^if^ 4i'£ IMUţt /fvVp^ 60«.
J^r&ltf iuti ^rboj^i^in^z vm
^4HAtt
<cu>m aş şti adevărat că luom noi în pîine şi în vin Trupul şi Sîngele Domnului Hristos şi cînd să mută de să face pîinea Trupul lui Hristos şi vinul Sîngele lui Hristos?
Răspuns:
De aceasta foarte lesne vei înţălege, că însuşi Domnul Hristos grăieşte la Ioann Evanghelistul, cap 6, stih 51, de zice: „Eu sînt pîinea cea vie carea s-au pogorît din ceriu. Şi de va mînca cineva din pîinea aceasta va trăi în veci; şi pîinea carea o voi da Trupul Mieu este". Şi iară: „De nu veţi mînca Trupul Fiiului Omenesc şi de nu veţi bea Sîngele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi".
Datu-ne-au şi însuşi învăţătură să o
$4VfM& 4ir&m KfTn^» ţ*itţ<rt ^m«4 vi Af vÂnnt^OsttnuifH •
HP< ck^I Mi**;   ţtTAHCT^M .
4 : ks . c : ks . K« « 4*4«r* fl^HHf {iih r/MrofAoifui^t 4V <{>p*ri«r
UiH 2tff,a<r iflIfWWAW C1H ZJHK*!^ • Attilţt A' M*«K4m 41ICT4 MtTI Tftf"
itâu mus": tînfo".   /toJH^iff om
Hlţ4fV4fc^Ht 1RNI 3HK4Vt£l •
K^4» AHHTitf 41f(T4 T01U * Kl 4tff«
IT4 w(TI C*yf/U MUS 44 41 y «H «04iu:
• f^AVff'tAi CtyWTM
MlfMKIT^pH •   «CVI fI*Hrtl A<
fsVp4Tt AOtnifTl. MWfHUJH £Hf&44
JA4#f«TIK4Tk k# rtîfyhfl'f 4«! , jfCcfM-
«XH^fc ^siSnifUţ^t K04WH4&Î XC htf
CRANIU » K4fltf CKl'« luMHfU 6"UK* .»       ..«a     —    rxr     — /
T644 • JU: . ¿1» c : a& . *i 3hi»
Kf
facem atunci cîncl au făcut Cina cea de taină cu 47 ucenicii, precum scrie Matei Evanghelistul, cap 26, stih 26, că: „Au luat pîine şi, blagoslovind, au frînt şi au dat ucenicilor Săi, zicînd: «Luaţi de mîncaţi, Acesta este Trupul Mieu»"; i proci. „Aşijderea şi paharul, după cină, zicînd: «Beţi dintru Acesta toţi, că Acesta este Sîngele Mieu al Legii Noao»"; i proci.
Materia Sfintei Cumenecături este pîine de grîu curat, dospită1. Este-i şi vinul amestecat cu puţinea apă, însemnînd înpungerea coastei lui Hristos cu suliţa, carea scrie Ioann Evanghelistul, cap. 19, stih 34, de zice
.gr
fi 2744 figurează detalierea: la latini, azimă, la greci, dospită.
i*\a *04fTHf 4&1 i^/fCn^Vicâ ,  uxtt ^
(J^opvU CA# A#Kp&k T/uîm*h ilft|Jr>K c^MVk  Ktf6HHTf4f 41iC'ct,t 44 fI*HHf
ustf îmi ccj mt& npccv* hch , iun rrpf hi ii'&t't     nî?c« 4Cff4Kffirf ptt, cum <{>* n*tî/i»fr 4iicT4 iHwnr^t irp^n 44i Xprwoc^Atftt nritf .
r   y ' , ,1,
¿10*- 44 shm4 ^Hl* : [Tip* H44
IffSfTf 4vll*j4f&4 41fffT4 IHrtfTHTt
HÎH iţVT^h MÎK4p4 8« Hfc Sf ¿1M4 nrp& flftfc 4?H Xc » «pi CI Kp^f AU Kl lîwri A*Cnp# K4pf4f 2^^h 4^cVfU » 41|-
pt4 gkti Tf?fl#44 MVftf •   HJh 4ii r-
*4
că: „Unul din slujitori cu suliţa coastele Lui au 48 înpuns şi îndată au ieşit sînge şi apă".
Forma sau lucrul Tainei acestiia sînt cuvintele acestea1 la pîine cînd zice: „Tremite Duhul Tău cel Sfîflt preste noi şi preste acestea ce-s pusă înainte daruri şi fă plinea aceasta cinstit Trup al Hristosului Tău". Aşijderea la vin zice: „Iară cel ce este în paharul acesta, cinstit Sînge al Hristosului Tău, mutîn-du-le cu Duhul Tău cel Sfînt2".
Şi întîi, măcar că nu vedem Trupul lui Hristos, iară să credem că este despre carele au zis însuşi: „Acesta este trupul Mieu" şi „Aces-
1 In B 1744: acestea Domnului. 2 în B 1744 figurează textul: „Aces-to-i Trupul Mieu11. Cu acestea să sfinţeşte pîinea sau să preface in cinstit Trupul lui Hristos. Aşijderea la vin cînd zice: „Acesta-i Sîngele Mieu". Şi cu acestea să sfinţeşte sau să preface vinul în scump Sîngele lui Hristos.
•T4 ttCTf c£t\\}1M «Vei? 9 Kţ*3*HM
MMyb'imoss £*&\înw(At - £/Jtf nhr<£«
fi9  41*K4MT4 ^fTfAAt hO.HTft
fvpfAHfitţiH . ( hu4fim r :k • cf:
n^Tf^ HX 4>fpHfM(fc 3M1I ¥*H II ft4# Sl3&Tt OJH 4# Kpf 3#T4 .
Jk*fT#tt ^A/U MfT* A""f' TAhtiA A* HAVTA 4 AtrTfyrffcl, V nO^TI CM 4 4,41*
t%p4 ojh £f inirp4 Ţiifaz4 flţfUMţiii ¿1 ofn^i ci h^nwqii 4* c4knv4 CKpHnT^jpi ; o
fttri&vt *>
0VHAfOJM /fv1f40K4 CIK&f04£fff C(ţ>WT4 CKpHfwfyl flfKTptf nfiUMţl* • #i#444 Kî Mf<rf A4p4 J^MN^UCKI » 4-
14.T4 npi ţ *rt a& 4 rn^tf v^tori hh-
ta este Sîngcle Mieu, crezînd mai vîrtos in cuvin- 49 tele şi puterea Aceluia decît într-ale noastre simţiri, care priceneşte fericire credinţei (Ioann, glava1 20, stih 29). Pentru că „Fericiţi, zice, cei ce n-au văzut şi au crezut".
întrebare:
Destul îmi este despre Taina aceasta a Liiturghiii, ce pohtesc a adevăr a şi de a patra Taină, a Preot iii, de unde să cunoaşte în Sfinta Scriptură?
Păspuns:
Unde şi in ce loc să cunoaşte în Sf înta Scriptură pentru Preoţie cum că este dar dumnezăiesc, aceasta pre rînd a spune toate ni-
228
1 în B 1744:
cap.
229
±4£
a**K MAiţ •p040fr£ifl# 9 k% mâh nfHTI hr?\\ah CI'plh M IlplWOfA MţTfTiltf-
m P^h^hv*^ ^necro^H AM4 Xc 9
fi <j> t**'' X«P<>TOfi?f . n** kJ?au ci
CHţU aa J^iiun kT; h c : H*t j;hk*-£k.   A>r#"iH nVVî £ ^ictfn^ m*m«h-
41 npiCTI ^^flOJfH #1J X ţic$n<r • J^f     Xc 4* Tpf AAHC* Hfl ^liOCV04JI 44
nponosi^fîfi 9 «01 /l^orT04*fH pipo*
VOHHfU* Apt 44|ţfH 4\rî fpHMfrf^ • Ilp« K#au CI l^f "P* 44 ¿14Mlf :
rî". cf. r • r£*.hxt*Ah • ^t^mia nocTHHA^ct f/iti p#r*filtfci * uiH n&
irpH*
mic nu-ţi foloseşte, că mai preste tot este plină Sfînta Scriptură, ce numai să ştim că preoţia este taină rînduită la Apostoli de la Hristos. Şi prin cea desupra punere a mi inilor pînă în zioa de astăzi să face hirotonie, precum să adună den cuvintele Sfîntului Lucăi1 ce scrie la Dianie, cap. 50, stih 17, zieînd: „Atunci punea deasupra mîinile preste dînşii şi lua Duh Sfînt".
Deci Hristos au tremis pre Apostoli la propove-duire, iară Apostolii, hirotonind pre alţii, îi trimetea, precum să vede iară la Dianie, cap 13, stih 3, Zicînd: „Atunci, postindu-să şi rugîndu-să şi puind mîinile preste dînşii, îi
Ini? 1744: Luchtâ, evidentă greşeală de tipar.
230
231
ct 3*111 ^iini^o^* c^^H^HAu; •
KŞIt Kt (?4* 4>41* nP*        WAMtHH i^H
HpfW^ • toH M4h mipoiiqjf iijh i-iri T^HHf KipMf npiw^Viib «#iaktf
IMW 441 cd>^H • J^pi MATipU npfWtlHTH rîcff 414*^4 KJy'fţHKl ( 4* AfHl ) ntfwp'f M*HHH4U>p fnpf Mfltf-44 4l*4#A 1184 Cl4>f* nftWTk • Mp« 4>OpA44r4CTf ptfm#H'£ K4p^3HII Ap-
)fîlpl^4li 9 X*^Ak n'm K^nk m* A*' Uf ^ff CK • Hfipo : UJh 4(114 yfvTp4-1ICT4  KHflK piMMtf 41f44
WMk nptWâ •
i|Cllf4K4Mk IUH T4Hrt4 flpfUHţf frî
AU
trimiseră. întru aceasta Taină a Preoţiei închie-se şi orînduiala episcopească, adecă a arhiereului, ce să zice începătoriul sfinţilor, căce că el face pre alţi .oameni a fi preoţi şi mai săvîrşaşte şi alte taine carele preotului nu i să cuvine a le sfinţi.
Iară materia Preoţiii este aceasta carea zic, (adecă) punerea mi inilor spre capul aceluia ce va să fie preot.
Iară forma este rugăciunea carea zice arhiereul: :„Darul cel bun şi dumnezeiesc"; i proci. Şi aşa, r intr-acesta chip zicînd, rămîne acela om preot.
i': întrebare: fciţeles-am şi Taina Preoţiei
232
233
mi tun
t*X% mu i?mWi »   if 4k&
ncnciiU-wifA fi-ojc'rtcNfc «4ritt> Aa^i* >A    W Wfff   5   l/Jtt C/»pif ULiti 41411T4
ptfffSfl 4HHMMIH> mHVptf f]lK4TI4f /<jpf 4Vrpf(UM* iUM^4i , fiif f 4f ¿1 y& a'fljil >ţV«4Hf1|frf' rifCWrb^M kS?4AC*
bi;4T4 famai* «im yjvAHpînnr^^l fii'AUii fnpi ir£ *Tiî*ro.'pe * ojHhtfnojf»
ffl ttimpciJ4CKt ,  uîpH 1f464 KAHOftH
np iwr&k J^^oâhfth^Ak citf • UhpT^p»* ahhk CKpHnT^p4 c<ţ>nVs nwvptf k#muîK4ai ici MipirtffHfH flll*
K4ff4f iftM&fTf AChtfpH 4p4T» » 11 H»
(cu)m să dă şi ce este, ce acum şi a cincea, carea este Pocăinţa, adecă ispovedania, pohtesc ca să o înţă-leg ce este şi scrie şi aceasta undeva în Legea ceasta Noao.
Răspuns:
' Şi aceasta de pohteşti a o cunoaşte pre lesne este. Pocăinţa este o durere a inimii pentru păcatele care au greşit omul, care le huleşte înaintea preotului, cu adevărat gînd să-şi îndirepteze viaţa spre cea viitoare şi cu pohtă să săvîrşască orice-1 va canoni preotul, duhovnicul său.
Mărturie din Scriptura Sfintă pentru cum să cade a să mărturisi păcatele în multe locuri arată ce nu
52
234
235
1H A 4>4lf BAţBAfHţAAMk J^Tfa A^tit}** Av£ BOţOAUh (IlflTpV 414f T4 , O'M K& AU <J>4Kfr IfH 11 M8 Kpf£ţ*)    8111 KI
H4pi fifMMk 441 c*> /ţ\ MOÎ*4* Tff*r4Mf'H« rTfe .      Kl ?H1f M4 : fcSM&lk
f opw Ki : r . c : e • 6«*"* aa ^KHctfAk nrirk qttn&r&t î&ffiî*
Hlrt i<~7&44HM4^iflt ,   fiJH f * E*TI*
3.4 yfC Iwf^AHk 4,144 ^AW&U (
¿144 IuJ4HMfc , ) Hr/IOfil^SMftA^OJ4 «•
K4nrMfc 4iopt . ULIm raipitm 44 JlJăhU Ka ; r\ c : h7 •     IUh M&itţi ^Hft*
IfA 1f Kpf^tftt tffl'A HmoBf A^H^ftlJ HÎK4TMI , tfJH cn&UU* 4>4n™f 4uT• (Î^IKÎ 44 inOffC4H . ) A/UHfKAf*
ft uiţi liftos* ¿00**044 «f 4?i4tţ? 3«-
jfc   trebuie credincioşilor pravoslavnici a face var- 53 ^   varizmos întru lungimea1 voroavei pentru aceasta *"•*   (precum fac cei ce nu cred), căce că destul este adevărat cu acestea care vedem ales în Noul Testament. Că zice Matei, bunul vestitor iu, cap 3, stih 5, că: „Ieşiia la dînsul tot ţinutul Iudeii şi Ierusalimlenii 1 .  şi să boteza în Iordan de la dînsul (adecă de la Ioann), ispovedindu-şi păcatele lor". Şi iarăşi, la Dianie, cap 3, stih 18a: „Şi mulţi din aceia ce crezu sa /   veniia, ispovedindu-şi păcatele şispuind faptele lor" (adecă la Apostoli). Aşijderea şi Iacov Apostol ne învaţă <zi-9>
B1744: lunclmea, evidentă greşeală de tipar. 2 Trimiterea este 4tâ, capitolul din care se citează fiind 19. 3 Pagina următoare continuă secvenţa, ci tipăreşte cuvîntul tn întiegime.
236
237
jţHs^H 1«. . (rup.'*: flf )
i<% . ncTtfKfc Mfî rpiW ^^ojpj Atf-»TM«C4/« AX Wţ'iWTU   noATf W(JH<{
ftf'IOMJlHHlîit   KffffnH 4pK«fHT&
, UJH yţClf HHrif, no.4Tf . £) M^fc K*tl£ M*€flţt AA flffWTi f*•
Ui*, «rnoBiA^A^K» n*K4vM« tiMf , Htt
HAtf tlwiţCt ^WATl KtfilfÎA > U1H
cînd (cap 5, stih 16): „Ispoveduiţi-vă unul altuia 54 păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul ca să vă tămăduiţi".
întrebare:
Adevărat văz şi de aceasta că scrie în Sfînta Scriptură să să facă, ce pohtesc ca să ştiu au doară după ce îşi ispoveduieşte omul păcatele sale la preot poate ca să i le iarte să fie slobod, adecă mîn-tuit
Răspuns:
Aceasta de pohteşti ca să ştii, caută dară să înţă-legi ce tocmeală este a pravoslavnicii Besereci a Răsăritului şi în ce chip poate.
Omul, cînd merge la preot să-şi ispoveduiască păcatele sale, i să cade să meargă cu toată cuceria Şi
238
239
K#TOŢI <l£'B7pftu AMi^AU^ USH
/([t^H, t% JH4't HHflMl 3AffOfTHll
4^«** >ţv<i)^HT4 .    (     : m c :
r$J" }      U/ti htf <MKplA1,'( , UlH A^P^"-HHMM4 • ifi'lC,U /fv'rptf CHrtf T^-
A&i h&Anrtf^ft 4iM4 if ^h™ 4^*.Miicrj (ar. cT: 6^)    fU^VtT* AMJipW*
l/JH <£l GHfU , j^UJ 41 i\ to.iti h«-K4TMI npf p^h^fc (IflJk- AfCKO/lfpf >Jv-f14Hr1T^ npfWT^H > MHMMK4 4CkVm-
nr&u 4$n* cokot^v/a uni rpt&fc ntKJu nr&tfH , yjv'fîK4mo/i c*a /îokwki.
ÂVnOCTfc, 4^CrA{|>.ÎKî MMlO(Tf(iri , Itf ÂWt 4>4tfPH A**'HM* » h/pMI A$Mlih& 2'4 X\^44 c4>fTT4 4vj?h1h <fVT/U iJuh flPf IlfiuT» UJH Ofif/I.VtHttAt £44 KJ-
hoh&u h&T04<ri 6oa »   Âr&m a» 11
240
cu tot adevărul, cum am zis şi întîi, să aibă inimă 55 zdrobită, suflet înfrînt (Psalm 50, stih 19). Şi cu lacrămi şi durere de la inimă1, avînd întru sine gîndul cuvîntului acela ce zice psalmista (33, stih 15): „Abate-te de la rău şi fă bine". După aceea toate păcatele pre rînd să-şi descopere înaintea preotului, nimic ascunzînd. Carele cunoscîndu-le preotul, după socoteală şi greul păcatului, îi dă canon să să pocă-iască: au post au să facă milostenie au alte faceri de bine carele luminează Duhul Sfînt atunci, într-acela ceas pre preot. Şi, priimind el canonul cu toată voia, atunci şi
«1 4$
2 ^
^   Scris: inim, cu ier mic la finală.
241
jrfîl* . 4K&VU ^fifH <f>4tf il'&ir'f £t CI AU tik 441 HAhOh^H . «T2 iUh <gtf • £•
m n*Ki<rwci> a&is nop#fiK4 J^omh& ^Vh . ujh js&z^tropnAtfn hocrpti \c XcT, (kap*aî rîWi 4H1HK^«CH npifff
S$:?#r* • ) KAptAt 4# ţhik cAttUrtf
) A^a A«Xk C<ţ>HT MpopJ «llţ* £pT4 n%KAV6Ai £p<ta('lbopk a[JJph . iuh tiifOpA «lty (J,Hrî^ 9 IţHH'&liOpfc 4uT#
4i*f nop^HKi 4 c^fTqHifH f44f » rînr* <iih     q£h& wi^AWtt 3hk*
Ai 4k£vi* <ţ>îtî nv^HnA^rt K4CM& 444n
rfiiniipii » OIH 40J4 4?Tp4 1fCV4 KHflfc Istf h4H0f1&4fc im A* tun HfnpismfA&ft w V4b4, n4>*if wpH ai 11 niKi
preotul, văzîndu-i cucernicia, îi zice: Acum, de vei 56 face acestea deplin ale canonului, iată şi eu, un păcătos, după porunca Domnului şi învăţătoriului nostru Isus Hristos (Carele este aici cu noi pre nevăzut), Carele au zis sfinţilor Apostoli (Ioan, cap 20, stih 22): «Luaţi Duh Sfînt, cărora veţi ierta păcatele, iertasă-vor lor şi cărora veţi ţinea, ţinea-se-vor lor»; după acea poruncă a Sfinţiei Sale, iată şi eu, un nevrednic, zic ţie cuvîntul Domnului. Şi de acum fii păzindu-te ca să nu mai greşeşti"1. Şi aşa, într-acesta chip cu canonul ce-i dă şi is-prăvindu-1 omul, să face   slobod   ori  de ce
1 în B 1744 este intercalat textul: Şi pentru aceea Domnul şi Dumnezeul nostru Isus Hristos, cu darul şi milele iubirii Sale In neamul omenesc, ierte-ţi ţie, fiiule (cuiarele), şi eu, nedestoinicul preot, cu puterea care mi-i dată de la El, te iertu şi te dezleg de toate păcatele tale, in numele Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfînt, amin.
242
243
2HKk 1f H 1IH4X KţilHKUA 414IT4 .
4vVpir/pf »
Hp *Wrr& fl*H4Tf 4f UMA&tflî » II <f>04p-*TI K# TOHM^I • 111« KtfftOiJJHH-
li» 4 yfCtţf a4:yfpîlî C^HTIh CKpHfIf& fh 4# a^ATh X* Im\HM KwifîKA nkafA-fiCM4fiHHK* 4pîf*pHT^f1 IUH Ţ4HK4 414<T4 9 II 4K&IU MpiOlt KOH (% >fv6fc-iţk IUH Al 4C1J4C4 T4HH1 » K4p*£ 4H Z^.
n rîc rt itântiiiUii > if 4tfkptf ho-npitfUi 4vTf^Cnr4 a tttHK&tttit #fnr*«
<4Vf Sptflflf 4VVp4 1ICT4 KHflt • 4vT*d
<păca>t este ţinut, iară nu precum zic cei1 ce n-au credinţa aceasta.
întrebare:
Cunoscut-am că nu în zadar iartă preotul păcatele omului, ce foarte cu bună tocmeală şi cunoştinţă a înţelegerii Sfintei Scripturi au luat de ţine Bese-reca cea pravoslavnică a Răsăritului şi Taina aceasta. Ce2 acum iarăşi voi să învăţ şi de a şasa Taină, carea ai zis că este a Cununiei, Ge lucru cuprinde într-însa şi cum să întăreşte.
Răspuns:
Cinstita Cununie cuprinde şi să întăreşte într-acesta chip: întîi, făcîndu-să tocmeală între dînşii,
$   1 în B 1744 lipseşte cei. * In B 1744 lipseşte ce.
Aâ(k% A £?0?4T&4ţ$H 9 UJH a &1MHH » $SA<£a% *<$tl a}aw% T0KM^4l nfHHfc A*
^iBifAM h%nv% • 4>ipî hHaaah am a CZJhliU 4v*rptf a*hojîh Mipvtf*
p1fi(Kl tymtm$*\S\a AWfk 4sH4hW'£
Uimita* , wn tt^ aama «S'fiopi m^A o\n$a AAfr^/KHţîxn^a » iHncnri *
frţACQVTt A ttâtUrt T04T3 iTAU4 AWj ft.AAVOAWt flpHM?A'Arff n«pi(hh^
ţyH#44 npi 44nrK4fc • J^tfn* 41^1*4-
Alfilp't'S* * UiH <1 KAAVOtAQ&tuţlt Â* IlpilUf* a UJH ţl VOKMn&JJf 4>ik*'h-^« l'f A 11 W<Tf CHpHC . (44 6iffH# Ha : rt • C . £ O f HHMWI f ftWţ» fT4 ^Tftf |T0411 » UiH fMir&fc HI Ifltf M*r* • /[pi UJH p04AMl Ali&Tf * 4V* fi *H K* f f 4G4TI ¿144 ÎWTS
adecă a bărbatului şi a fămeii, fără de nice o zăticneală, carea tocmeală nu să arată tocmeală prin adevărată nuntă, fără numai aceia înşişi întru dînşii să-şi mărturisască făgăduinţa lor înaintea preotului şi să dea mîna cum vor păzi unul altuia credinţa, cinste, dragoste a nuntei în toată viaţa lor, la toată primejdia, nepărăsind unul pre altul. După aceea să adeverează şi să blagosloveşte de preot şi să tocmeşte, făcîndu-să ceea ce este scris (la Evrei, cap 13, stih 4): „Cinstită e nunta intru toate şi patul nespurcat".
Are şi roadele aceste: intîi, că omul să abate de a toată
246
247
n0jT4 Vp&l&tffî , lift ţnlf 4>ipHYMay^ IlifiMk 44 4 • hi^lIh^Tff
«Vpsil <ţ>fiL|Jf Mff (% Ah£l M^Af^ 14 • A «T. flfrtVptf Kîfl IHKfî *£q»t 4>4-1ff£ HCKCHH4Wf4 , htf 1HfU»Tl<rr4 h4* fj.:fff . ¿4* irţihAtt K% 44 GpfMH ¿1-flHChifH £04df W4W4p* 4\nriMn44 *rpietîj A»U Oţjrtfo* IînrKA Colţ* i ff* Af-mjou 3 mrtTftf Wptf ApJîrocTf»hjh 4fr»n^î a 4\nrp^ AAfidiiH
A* K4f« CKflHnT^p4   Mlfir^pHC^lMf .
44 4>4i*f * K4 ; 4 . c ; ¿1   3hk*«4 •
flfflTptf 414fT4 &4*3C4 \JLM%Ak flff 14-
TiriK, iuti riţi m£m%(a, iun cibaa nn
4*fin 4(4 AA^pi .  OJH &Cfk 4>h 4A4<£
primejdia curviei, stingîndu-şi pohta trupului, precum zice fericitul Pavel la 1 Carte cătră corinteni, cap. 7, stih 2: „Pentru curvie, fieşteoarele să aibă muierea sa".
A 2, pentru că să cinsteşte facerea coconilor cu cinstita naştere.
Al treilea, că, la vremi de niscări boale ce li s-ar întîmpla între ei, dă-să unul altuia soţ credincios pentru marea dragoste şi legătură ce să naşte fetru dînşii, de care Scriptura mărturiseşte la Facere, cap 1, stih 14, zicînd: „Pentru aceasta va lăsa omul pre tată-său şi pre mumă-sa şi să va lipi lingă a sa muiere şi vor fi am îndoi un trup".
248
249
4"'
Jft$*1 TCKMr£4i <|>04pTI ttWf ujh 4* 14CT4 4 K^«^««iH , II 4K#vU ujh Aţ •
4 Wir4^h fiM/w 4^făifitpH nqjitf
II 4>0 0<hh(ţl 46IM4 AftHrrp*HC4 >
¿6im* ojh ¿1 414IT4 0\(m^f«4 yţvlIMf14*
pi /JvCHfHNT^jp4 C<f>llV* î
^ţftf AU Jl^fBîpT, hîll HI WfTf p/RM^tftt AM4 \C , ¿1 Bp^Ml 1IK*H1,k Tpi-
Mnf'£ npi 0\/hmli^iH iîh h*fe 4,0« » A^n^ui^T^pi cnpf nrcMori Hfn^KH-
tţiAf UJVtfHfqjfl » MfS4l TlMj^VA(Ki Hpi K^Mfc CKp'ff  Mif^o  gV\ WT&44 •
MI: 's\ c: n. <m 3hi« • III*
t^rl^A A* 4#mh* lift M$AUk
Ko^SH OJmfiH^IK4 . X* &^nt* 41 tA OJH &ir£ptM4tf 4#4T 04Htiri
întrebare:
Bună tocmeală foarte este şi aceasta a Cununiei, ce acum şi a 7(a), a Maslului, să mi-o adevereşti să ştiu ce folosinţă avem dintr-însa şi avem şi de aceasta undeva însămnare în Scriptura Sfîntă.
Răspuns:
Avem adevărat, căce că este rînduită de la Hristos, devreme ce, cînd tremitea pre ucenicii Săi cîte doi, dîndu-le putere spre toate neputinţele omeneşti ca să le tămăduiască, precum scrie Marco Evanghelistul, cap 6, stih 13, de zice: „Şi ungea cu untdelemn pre mulţi bolnavi şi-i vindeca". Deci, dup re aceea, şi Besereca au luat obiceai
60
-V-
ifrtfi¿1 /ţM.t$AkhîMn$**t » Riff tfJtï 4*gC4 hf V*ifţ? C<fcf7rr'V44
) Jikw fi> aho>fv not 44HÏ a ù §Yc : A***'    Eo4»$pf.1HHfS4 /fvTptf
Boh ;   Cïkïa'mi nffWcV'tï Eic^'f**
1/H , £UH r«C2 fOAlJi HfflTftf A&h$Ak 9
tVjW^HA&H itiitynwk At AiAMto • ^C-
tl&MtAi ^OMfltf^H # l/JH p#f4 Kff^tf-Iţ'lH EA A1*finrtfri H/f £04ff484 , LU h ,14 «4 fK&44 flff £44 J^OAAh^Ak 9 MIKAfk wUniKATt JLtiA^Hfahtivk * étWA iUOfh a$H * QMAfUMCflffZ OJH
414IT4 H&V14H A*      «W  ( f 4# MïK/pï
ujh a* ApxW'1* O   MtfnpîA «Wt
MploCfWfc If 4f A4H4 lsVp4T4  .   IUH 44
j£' X   -        v JL' fi
tffhM**  OVHyipiH cm WTrfcCKS Mi-
4fÏTi4 41^a ^ftf KAf't riT*4K^A-
fpin&ţfyt ^ifîrtÏH A1f<|ffAs 4AfH«
llipHHTf
untdelemnul acela să facă. Care şi mai ales ne învaţă Sfîntul Iacov Apostol în poslania sa, cap 5, Stih 14: „Boleşte cineva întru voi? Să chiame1 preoţii Beserecii şi să să roage pentru dinsul, ungîn-du-1 cu untdelemn în numele Domnului. Şi ruga ere-dinţii va mîntui pre bolnav şi-1 va scula pre el Domnul; măcar şi păcate de va fi făcut, iertasă-vor lui".
Săvîrşaşte-să şi aceasta numai de preoţi (sau măcar şi de arhierei).
Materia este-i iară untdelemn curat. Şi la vremea ungerii să să citească molitva aceea întru carea să tflcuieşte puterea Tainei aceştiia, adecă:
.« •Umonul latin, clamei.
TT»hWi c$n*rf , viMixtihiroţnAh
ţrrf* •     HflfO î j^*™
tT^il^T* Ti mmi 4>040(Hf1Lţ* 4^«îm
v&'f AAATi AHHk v04ti • t$MAh ci j»im4 KffjţHttfţ* K^JIt« 44£j|U1Cl4f lUtl <ţ>4flTf *S?Hf , hAtt^l fiOAA* CtHf inO^OtHMfc fîflf <[>4WAU flfpT4UJ 41u-
f fc f /ţvvptf Gf^Afi niK4nri4uTnoWpf , Jlinirptf mh44 wh<Mf&u J^omnKi^ii
fro4Ti whtri: iun
Tf38
„Părinte sfinte, tămăduitoriul sufletelor şi trupurilor noastre"; i proci.
Deci iată, şi dintru această Taină folosinţă luom după jurinţa apostolului şi trupeşte şi sufleteşte, ca şi din celealalte din toate, numai să avem credinţă curată la dînsăle şi lapte bune cînd vom să ne spodobim să ne facem părtaşi lor, întru iertare păcatelor noastre.
Pentru mila şi darul Domnului nostru Isus Hristos Căruia să cuvine toată cinstea şi închinăciunea, in veci.
AMIN1.
254
Xutoavna din 1744 se încheie cu acest fragment.
255
tfefi^Snîâ k xhe
|Im ErotAOBiH 4 . Ko : r : n • c n •
fl/lf 4>"P'«" stfHvrwyi, tu» mah a*-imCh c*Mrt 4. Ajţcjf Aifon4 • T. ^H^inT4T«^ , r .  czpcitţrA a
fjfjiA kT: 41. ci'7* «• 4C«t^h A'uMfmwfff , 5*. ^vui.^
p«t a r . k^H0f|ilîf«ţ4 » A . IOA • £*.   E44rOlHC«r'lA 9   -s •  iHTfJKlA •
TREI FAPTE BUNE
ale bogosloviii, 1 Corinteni, glava 13, stih 13
Credinţa, Nădejdea, Dragostea.
Ale firii bunătăţi şi mai întîi sînt 4:
1. înţelepciunea
2. Direptatea
3. Bărbăţia
4. înfruntarea poftelor.
Şapte daruri ale Duhului Sfînt; Isaia, cap 11, stih 2:
întîi, înţelepciunea
2. înţelegerea
3. Cunoştinţa
4. Voia
5. Blagocistia
6. Vitejia
7. Frica lui Dumne7ău.
12 roduri ale Duhului Sfînt:
1. Dragostea
2. Bucuria
3. Pacea
4. îndelungă răbdarea
4/ .     ^fZA&^tţ* *   &* •    fMtpiWA » £ .   4$s^pM   441 AMUOcTf h'f h .
M      K.i :      •  lo8M IO : 4 •
7     jjfpTiMH  Uf* liH 4>41 AV.?[h3fc ,
4 4 ^inj nţt i#m «trotil > »
K4 ro4lH   > ^ £ .    4C0K0TH        1*H ^Mt'Ufc ,      S • 4 np/HMH Hff 1(H CTpirtrih «    ^ .   4 iţv*
rporu npf îfrî Mo'f(ţt •
4?KptfpH    4%l   MH40ffffMirt ti4ff4f
ci i/iscru* 44 c#4M*'rfc •
7»      4A4 (4>4T4 i#ffc ,  fi.   4^11^4 Hff
f T >ft6irţ4tţt , F. 4 ^npfnn*4 iifrt 41rp<14 flff lirt UlftZTOUJfc -     ^ •
4 ^Cfl* v
a 15p1fT4 &'04M4lftl 9
258
<5.> Bunătatea
6. îndurarea
7. Curăţia
8. Blîndeţea
9. Ţinerea poftelor
10. Credinţa
11. îngăduinţa
12. Smerenia.
7 lucruri ale milosteniei. Matei, cap 25; Tovia, cap 1:
1. A hrăni pre cei flămînzi
2. A adăpa pre cei setoşi
3. A îmbrăca golii
4. A cerceta bolnavii
5. A socoti pre cei închişi
6. A primi pre cei streini
7. A îngropa pre cei morţi.
7 lucruri ale milosteniei carele să apropie la suflet:
1. A da sfat bun
2. A <în>văţa pre cei ne învăţaţi
3. A îndirepta şi a certa pre cei păcătoşi
64
259
j M^r^sA 5 (Iţt TfH ^TpHffTjf^ WH CDΫAHqk t        .    4 efT4 flf f lfH Ifr hf
pH/,f      prf,^ ,       ^T^rji npi ^aTmi-Ul4nTi niKpiTf A^ojpnrr .
] pC<ţ>îA ,   fi . KffftpV. A* 4pyHff#
41K0A4I'/k  ,     s\     3**B"(frfA • 4fNI6f/fc 44 <ţ>4flnri4f ir&f fc#ttf •
4; •   iţ>4i#pH ¿1 ffnnf /(vnoTfiÎ64
41e7T0p4 •
4*.     G^f««fA .   r. ^(f>THniT4-
4\riA^HMU,4 3 £\ notf&u *ţno<r*H*
*4 41KOm'iH , <g\ ^ifOCT't , ^ • W 60Hf1^4 •
Tf.î
A •
e
<4>. A mîngîia pre cei întristaţi şi obidiţi
5. A ierta pre cei ce ne fac strîmbătate
6. A suferi cu îngăduinţă nevoile şi întîmplările cele rele
7. A ruga pre Diimnezău pentru cei morţi. Şapte păcate de moarte:
1. Trufia
2. Iubirea de argint
3. Curvia
4. Mînia
5. Lăcomia
6. Zavistia
7. Lenevia la faptele cele bune.
7 faceri de bine înpotriva acestora:
1. Smerenia
2. Eftinătatea
3. înfrînarea pohtei
4. îngăduinţa
5. Postul înpotriva lăcomiei
6. Dragostea
7. Nevoinţa
65
M*»r      K* : ¿,7. rt#M K*: X»
JI^vroplfH ^#rpH5K4 Ţ/norp^îrt «ilîfiuâ lipsim Kioi^^aOa0^
262
Trei sfaturi ale Domnului Hristos. Matei, cap. 19; 66 Luca, cap 9:
1. Sărăcia cea de bună voie
2. Fecioria cea de pururea
3. Ascultarea ce desăvîrşit şi deplin.
4 lucruri sînt cele mai de apoi:
Moartea Giudecata Gheena
înpărăţia ceriului
Sfîrşit şi lui Dumnezău laudă.
Purtătorii de grija tipografiii: cinstitul protopop Gheorghie, notareşul Dăianul i pan Raţ Iştvan Ghişfalud, odorbirăul Belgradului.
263
GLOSAR
adevăra, vb. =* a adeveri apăra, vb. = a opri, a interzice
B
Belgrad, n. pr. t= Alba Iuîia (Bălgrad) blagocistie, s. f. = evlavie, pietate bogoslovie = teologie
căuta, vb. = a căuta, a privi, a se uita chiar, adv. = luminos, clar, limpede chir, s.m. = domn, jupîn
D
Dianie, n. pr. » „Faptele Apostolilor" dvotocie, s.n. = două puncte
edinitnaia, s.n. = punctul de sus F
fiincios, adj. =» existent, care există
264
Gheenă, n. pr. = Infern |f glaviznă, adj. = majusculă, mare
I
ff^iznoavă (de), loc5 adv. = din nou
$:: «
Învăţa, vb. ==.a învăţa, a se conforma M
jf\lr milă» s. f. = unitate de măsurat distanţele.
N
ii/''
Mjv, nesleit, adj. = neschimbat, neîmpărţit fii niscare, pr. rel. = oarecare
O
f-,M. oblecennaia, s.n. = spiritul aspru
|f vS odorbirău, s.m. = funcţie administrativă în organizarea I) t medievală
^.omenire, s.f .= stare umană, existenţă umană £l   otlojnaia, s.f. = paranteze oxia, s.f. == accentul ascuţit
B^paercă, s.n. = paeric |\ pomăzuire, s.f. = ungere k • poslanie, s.f. «epistolă, scrisoare prosodiile, s.f. « semne diacritice |n| psili, s.n. » spiritul lin
Mpodobi, vb. « a învrednici, Imitat, s.n. = stare, unitate tstătăcios, adv. » statornic < strocinaia, s.n. =* semne de punctuaţie
265
tocica, s.n. = punct U
udivnaia, s.n. « semnul exclamării uninţă, s.f. » unitate
varea, s.n. = accent grav
ZZn«Z™°S' S'n' ^^^^lă, exces de cuvinte voprosnaia, s.n. « semnul întrebării voroavă, s.f. = vorbă, cuvînt,
vrahea, s.n. - semn care marchează scurtarea unei vocale
zapetaia, s.f. = virgulă zavistie, s.f. = ură, duşmănie zăticneală, s.f. » piedecă
INDICE DE CUVINTE
Indicele prezintă lexicul Bucoavnei în ordine alfabetică; acolo unde a fost posibil s-a apelat la formele considerate corecte de limba literară, dar numai acolo unde „îndreptarea" nu afecta realitatea lingvistică pe care o oglindeşte cartea de faţă.
Trimiterile s-au făcut la paginile tipăriturii. Acolo unde existau, formele aberante (greşite sau insolite) apar ca atare în cadrul unui cuvînt titlu general.
\BREVIERI
ac.	==	acuzativ
adj.	=	adjectiv, adjectival
adv.		adverb adverbial
art.		articol, articulat
card.		cardinal
cj.		conjuncţie
col.		colectiv
comp		comparativ
cond.	=	condiţional
conj.		conjunctiv, conjunctional
d.		dativ
dem.		demonstrativ
f.	=	feminin
g.		genitiv
ger.	as?	gerunziu
hot.	«	hotărit
imp.		imperfect
împer.	ss=.	imperativ
impers.	as	impersonal
ind.	as	indicativ
inf.		infinitiv
int.	=	interogativ
interj.	=	interjecţie
invar.	SB	invariabil
loc.		locuţiune
m.		masculin
m.m.pf.		mai mult ca pe
		feetul
n.		neutru
neg.		negativ
nehot.		nehotărlt
nom.	=	nominativ
n.pr.	=	nume propriu
nr.	=5=	număr
num.	=	numeral
ord.	—	ordinal
part.		participiu
pas.		pasiv
pers.		personal
pf.	=	perfect
pf.c.		perfect compus
pf.s.	ss	perfect simplu
pl.		plural
pos.	=	posesiv
pr.		pronume
prep.		prepoziţie
prez.		prezent
refl.		reflexiv
rel.	s=s	relativ
s.	sse	substantiv
sg»	s»	singular
vb.	=5	verb, verbal
viit.		viitor
voc.	=	vocativ.
266
267
a art. hot. vezi al
a prep. Înaintea l. adj., pron. şi s. a 15, 19, 21, 23, 24 (4), 27, (de-)a 37; 2 Înaintea unui vb. la inf. a 4, 12. 15, 22, 24 (2), 40, 49 (2) 52 (2), 53, 64(11), 65(4). [39]. W
abate vb. III refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să abate 58; imper. 2 aba-te-te 55. [2]. *
acel adj., pron. dem, 1. adj. dem. in. sg. nom. ac. acela 3, 42, 55(2), 61; f. sg. notii. ac. acea 31, 56, aceea 61; 2 pron. dem. m. sg. nom. ac. acela 45; g. acesta 49, 51; pl. d. acelora 30; f. sg. nom. ac. aceea 31, 38, 55, 58(2), 60. [17].
acelaşi pron. dem. f. sg. ac. aceeaşi 38. [1].
acest adj., pron. dem. 1 adj. dem. m. sg. nom. ac. acest 22, acesta 1, 19, 48, 56, 57; f. sg. nom. ac. această 25, 51, 62, aceasta 43, 45, 46, 48, 49, 51, 57(2); g.d. aceştiia 48, 61; pl. nom. ac. aceste 39, 40, 42, 58. acestea 42, 44, 48; g.d. acestora 40; 2. pron. dem. m. sg. nom, ac. acesta 47(2), 48(2); f. sg. nom. ac. aceasta 22, 24, 36, 41, 46, 49, 51, 52(2), 53, 54(2), 59, 60(2), 61j.pl. nom. ac. acestea 41, 47, 53, 56; g. acestora 65. [53].
acestaş.adj, dem. m. sg. nom. ac, acestaş 45. [1].
acum adv. acum 1, 16, 19, 43, 52, 56, 57, 60, acuma 18. 191.
adăpa vb. I inf. (a) adâpa 64. [I].
adevăr s.n. art. sg, ac. adevărul 55. [1].
adevăra vb. I inf. (a) adevăra 49. [1].
adevărat adj., adv. 2. adj. m. sg. nom. ac. adevărat 20, 52; voc*
adevărate 16; f. sg. nom. ac. adevărată 41, 58; 2. adv. adevărat*
24, 40, 46, 53, 54, 60. [12]. adeveri vb. IV ind. prez. 3. adevereşte 40, adeverează 44; conj. prez.
2 să adevereşti 60; refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să adeverează
58. [4J.
adeverinţă s.f. sg. nom. ac. adeverinţă 40. [1].
adică adv. adecă 22, 45, 51(2), 52, 53(2), 54, 58, 61. [10].
adueevb. III refl. cu pr. în ac. imper. 2 adu-ţ^U inf. (a) aducetâ. [2]. aduna vb. I refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să adună 50. [1]. aici adv. aici 56. [1].
al art. în componenţa adj. şi pr. pos. f. sg. a 18, 60; 2 în componenţa num. ord. f. sg. a 27, 29(2), 30(4), 31(3), 32(5), 33, 43, 45, 49, 52, 57, 59(2), 60; 3 însoţind s. şi pr. în g. m. sg. al 19(4), 20, 41(2), 47, 48(2), f. sg. a 21, 23(7), 26, 28, 33, 43, 49(2), 50, 51(2), 52, 54(2), 56, 57(3), 58(3), 60(2); pl. ale 1(3), 15, 29, 33, 34, 39, 40, 49, 56, 63(4), 64(2), 66; invar, a 42(2). [86].
alb adj. m. sg. alb 36. [1J.
ales adv. comp. (mai) ales 43, 61. [2].
alt. adj. pr. neh. 1 adj. f. pl. alte 44, 51, 55. 2 pr. neh. m.sg. altul 54, 58; d. altuia 54, 58, 59; m.pl. nom. ac. alţ 51, alţii 50. [11]. amestecat adj. m. sg. amestecat 44, 47. [2]. amin interj, amin 15, 17, 18, 19, 21, 42(4), 44, 62. [11]. aminte adv. aminte 31. [1]. amlndoi num. col. m.sg. n. amîndâi 39. [1]. an s.n. art. sg. nom. ac. anul 1. [1].
apă s.f. sg. nom. ac. apă 30, 42, 48(2), art. sg. nom. ac. apa 42. [5]. apoi adv. apoi 66.
apostol s. m. sg. nom. ac. apostol 43. 53, 61; pl. nom. ac. apostoli 43, 50(2), 53, 56; art. sg. g. apostolului 62; pl. nom. ac. apostolii 50. [10].
apostolese adj. f. sg. nom. ac. apostolesc 21. [1]. apostrof s.n. sg. nom. ac. apostrof 15. [1].
apropia vb. I refl. cu pron. în ac. ind. prez. 3 să apropie 64. [1]. arăta vb. I ind. prez. 3 arată 52; pf. c. 3 (ne-)an arătat 41; refl.
cu pr. în ac. ind. prez. 3 să arată 58; pf. c. 3 s-au arătat 41. [3]. Ardeal n. pr. d. Ardealului 1. [1]. argint s. n. sg. nom. ac. argint 33. [1].
arhiereu s. m. pl. ac. arhierei 61; art. sg. nom. arhiereul 51; g. arhiereului 51. [3]. arvună s.f. art. sg. nom. ac. arvuna 44. [1]. ascultare s. f. art. sg. nom. ac. ascultarea 66. [1]. ascunde, vb. III ger. ascunzind 55. [1].
asemenea adj, adv. 1 adj. invar, asemene 26;  2 adv. asimenea 23,
23(2). [4]. asin s. m. art. sg. ac. asinul 33- [1]. astăzi adv. astăz 17, 50. [2].
aşa adv. aşa 17, 23(2), 24(2), 25, 26, 27, 36(2), 51, 56. [12].
aşijderea adv. aşijderea 38, 41, 47, 48, 53, aşijdirea 7. [6].
aştepta vb. I ind. prez. 1 aştept 21. [1].
aşternut s. n. sg. iiom. aşternut 36. [1],
Atanasie n. pr. nom. Atanasie 1. [1],
atotţiitor s. m. art. sg. nom. atotţiitoriul 19. [1].
atunci adv. atunci 47, 50(2), 55(2), atuncea 45. [6].
au cj. au 38(2), 45(3), 54, 55(3). [8].
auzi vb. IV refl. cu pron. în ac. pf. c. 5 auzita-ţi 34. [1].
avea vb. II ind. prez. 3 are 1, 21, 58, 4 avem 39, 40, 60(3); 6 au 12, 57; viit. I 5 vef avea 38, 46; conj. prez. 2 să aibi 29, 32; 3 să aibă 55, 59; 4 să avem 61; ger. avînd 55; 2 auxiliar în formarea pf.
268
269
e. 1 am 51, 55, 57, (te-)am29; 2 ai 18(2), (te-)ai 18; 3 au 20(5), 21(4), 25, 27(4), 31(3), 34(2), 35(4), 36, 37, 41(3), 43(3), 46(2), 47(3), 48(3), 49(2), 50, 52, 56, 57, 60, (ne-)au 41, 44, (i-)au 41, (le-)au 4; 5 aţi 34; 6 au 20, (i-)au 41; 3 auxiliar pentru formarea conj. 6 ar 59; 4 auxiliar pentru formarea cond. 1 aş 46. [81].
balsam s. n. art. sg. ac. balsamul 44. [1],
bărbat s. m. art. sg. g. bărbatului 58. fi],
bărbăţie s. f. art. sg. nom. bărbăţiia 63. [1].
bea vb. II ind. viit. I 5 vaţ bea 46; imper. 5 beţi 47. [2].
Belgrad n. pr. nom. ac. Belgrad 1; art. g. Belgradului 66. [2].
bine adv. s. n. 1 adv. bine 37; 2 s. n. sg. ac. bine 37, 55(2), 65. [5].
biserică s. f. sg. g. besereci 53; ac.  besirecâ  21; art. sg. nom. ac.
besereca 39, 43, 45, 57, 60; g. beserecii 1, 61. [9]. blagoeestie s. f. art. sg. nom. blagocisliia 63. [1]. blagoslovi vb. IV ind. pf. c. 3 au blagoslovit 31; refl. cu pron. tn ac.
ind. prez. 3 să blagosloveşte 58; ger. blagoslovind 47. [3]. blestema vb. I ind. prez. 6 bUstemă 37. [1]. bllndeţe s. f. art. sg. nom. blindeţea 63. [1]. boală s. f. pl. ac. boale 59. [1]. hogoslovle s.f. art. sg. g. bogoslovii 63. [1]. boli vb. IV ind. prez. 3 boUşte 61. [1].
bolnav s. m. sg. ac. bolnav 61; pl. ac. bolnavi 60; art. pl. g. bâlnavului 64. [3].
botez s. n. sg. ac. botez 21; art. sg. ac. botezul 45; g. botezului 42, 44. [4].
boteza vb. I. ger. botezîndu(-i) 41; refl. cu pron. în ac. ind. prez. 3 bo-teazâ-să 42; imp. 6 să boteză 53; pf. c. 3 s-au botezat 41; ger. bote-zindu-se 41. [5].
bou s. m. art. sg. ac. boul 33. [1].
bucoavnă s. f. sg. n. bucoavnă 1. [1[.
bucurie s. f. art. sg. nom. bucuria 63. [1].
bun adj., s. 1 adj. m. sg. bun 51, 64; pl. ac. buni 38; f. sg. nom.
ac. bună 24, 57, 60, 66; pl. nom. ac. bune 28, 62, 63, 65; art.m.
sg. nom. bunul 53; 2 s. n. art. v. bunule 16. [13]. bunătate s. f. pl. nom. bunătăţi 63; art. sg. nora. bunătatea 18, 64;
pl. g. bunătăţilor 16. [4].
ca cj. ca 15, 18, 19, 22, 25, 26, 34, 37, 40, 43, 52, 54(4), 56, 60, 62. [18].
canon s. n. sg. ac. canon 55; art. sg. ac. canonul 55, 56; g. canonului 56. [4]. canoni vb. IV viit. I 3 va canoni 52. [1].
cap s. n. sg. nom. cap 29(2), 41(2), 42, 43(2), 46, 47(2), 50(2), 53(2), 54, 56, 58, 59(2), 60, 61, 63, 64(2), 66(2); art. sg. ac. capul 35, 51, [28].
eare pr. reî. m. sg. nom. ac. care 44, 49, 51, 59, 61, carele 16, 17, 18, 20(3), 21(2), 27, 29, 30, 37, 52, 55, 56(2); g.d. căruia 21, 28, 62; pl. nom. ac. carii 31, 45; g. d. cărora 56(2); f. sg. nom. ac. care 29, 39, 43, carea22, 28, 45, 46(2), 47, 51(2), 52, 57, 58, 61; pl. nom. ac. care 53, carele 33, 40, 48, 51, 55, 62. [50].
carte s. f. sg. nom. ac. carte 1, 35, 43, 59. [4].
casă s. f. art. sg. ac. casa 29, 33. [2].
eatolieesc adj. sg. f. nom. ac. catolicească 22(2), 28. [3].
că cj. că 4, 18(2), 24, 26, 27, 30(2), 31, 34(4), 35(3), 36(4), 37, 38, 40, 41, 43, 45(3), 46(2), 47(2), 48(3), 49(2), 50(2), 51, 53(3), 54, 57(2), 58, 59(2), 60. [51].
căci cj. câce (că) 40, 51, 53, 60, căci 55. [5].
cădea vb. IT refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să cade 12, 22, 26, 40, 52,
53, cade-să 4. [7]. cămaşă s.f. art. sg. nom. ac. cămaşa 37. [1]. către prep. cătră 26, 43, 59. [3].
căuta vb. I ind. viit. 3 va căuta 35; imper, 2 caută 54. [2]. ce cj., vezi ci
ce pr.'rel. int. ce 1, 12, 20, 21(2), 22, 26, 27, 28(2), 29, 30(2), 31, 32, 33, 34(2), 35(3), 36, 37(6), 38(4), 40(2), 43(2), 44(2), 48(2), 49(3), 50, 51, 52(3), 53(2), 54(3), 55, 56(2), 57(2), 58, 59(2), 60(2), 65, cei 40. [67].
ceas s. n. sg. ac. ceas 55. [1].
cel art. adj., adj. şi pr. dem. 1 art. adj. m. sg. nom. ac. cel 17, 18, 36, 38, 43, 44, 48(2), 51; pl. nom. ac. cei 38(4); f."sg. nom. ac. cea 17, 18, 21(2), 24, 26, 35, 36, 39, 41, 45, 46, 47, 57, 66(3); pl. nom. ac. cile 28, 65(2), 66; 2. adj. dem. m. pl. nom. ac. cei 64(7), 65(2); f. sg. nom. cea 50; pi. ac. cile 40; 3. pr. dem. m. sg. nom. cel 48, cela 20, 21, 22, 26, 27, 34, 35 (2), 44; g.d. celuia 21, 36, 37(2); pl. cei 49, 53, 57, 65, ceia 28(2), 30(2), 37(2), 38, 53; g. d. celor 34, 35(3), 36, 37(2), 40, celora 29, 30(2); f. sg. nom. ac. ceea 52; g. de. ceii 1; pl. nom. ac. cele 28, 44, 58. [89].
cel rău n. pr. vezi cel art. adj., râu adj.
celălalt pr. dem. f. pl. nom. ac. celelalte 5, 7, 36, 62. [4].
cer s. n. sg. ceriu 17, 20, 30, 36, 38, 46; pl. certuri 17, 21, 27, 37; art. sg. nom. ac. ceriul 31; g. ceriului 20, 66. [12].
cerca vb. I ind. prez. 1 cerc 30. [1].
cerceta vb. I imper. 2 cercetează 17; inf. (a) cerceta 64. [2]. cere vb. III ind. prez. 3 cere 37. [1]. certa vb. I inf. (a) certa 64, [1[.
cest pr. dem. m. pl. d. cestor 46; f. sg. ac. ceasta 43, 52. [3]. cetate s. f. art. sg. nom. cetatea 16. [1]. chema vb. I conj. prez. 3 să chiame 61. [1]. chiar adv. comp. (mai) chiar 43. [1].
ehips. n. sg. nom. ac. chip 1, 19, 29, 45, 51, 54, 56, 57; art. sg. ac.
chipul 29. [9]. ehir s. m. sg. chir 1. [1]. Chişfalud n. pr. nom. Chişţalud 65. [1].
ci cj. ce 17, 18, 23(3), 25(3), 26, 27, 36, 45, 50, 51, 52, 54, 57(2), 60. [22].
cină s. f. sg. ac. cină 47; art. sg. ac. cina 47. [2].
270
271
clncelca num, ord. f. sg. ac. cine ea 32, 52. [2].
cine pr. rel. inv. nom. ac. cine 22, 28, 34 (3), 35. [6].
cineva pr. neh. nom. cineva 36, 37, 42, 46, 61. [5].
cinste s. f. sg. ac. cinste 58; art. sg. nom. cinstea 62. [2].
cinsti vb. IVconj. prez. 4 să cinstim 22; imper. 2 cinsUşte 32; refl. cu
pr. în ac. ind. prez. 3 să cinstişte 59; conj. prez. 3 să să cinstească
25. [4].
cinstit adj. m. sg. cinstit 48 (2); f. sg. n. cinstită 58; art. m. sg. nora.
cinstitul 66; f. sg. nom. ac. cinstita 57, 59. [6]. cioplit adj. sg. m. ciopiit 29. [1].
citi vb. IV refl. cu pr. în ac. conj. prez. 3 să să citească 61. [1].
eînd adv. cînd 15, 41, 43(2), 46, 47, 48, 54, 60, 62. [10].
cînta vb. I ind. prez. 4 cîntăm 2; conj. prez. 1 să cînt 19(2). [3].
cit pr. neh. f. pl. nom. ac. cîte 15, 39. [2].
clte adv. cîte 60. [1].
coasta s. f. art. sg. g. coastei 47; pl. ac. coastele 48. [2].
cobori vb. IVrefJ. cu pr. în ac. ind. pf. c. 3 s-au pogorît 43. [1].
cocon s. m. art. pl. g. coconilor 59. [1].
copil s.m. art. sg. nom. copilul 15; pl. g. copiilor l.[2].
eorintean s. m. pl. ac. corinteni 59, cori[n]teni 43, cor[intini] 63. [3].
crede vb. III ind. prez. 2 crez 19; 6 cred 53; pf. s. 6 crezusâ 53;
pf. c. 6 au crezut 49; viit. I 3 va crede 26, 28; conj. prez. 4 să
credem 26, 40, 48; ger. crezînd 49. [11].' credincios adj., s. 1. adj. n. sg. credincios 59; pl. credincios 45; 2.
s. m. pl. credincios 28; art. pl. d. credincioşilor 53. [4], credinţă s. f. sg. ac. credinţă 19, 62; art. sg. nom. ac. credinţa 21, 22»
24, 26, 28, 43, 57, 58, 63, 64; g. d. credinţei 49, credintii 1, 61.
[15].
creştin s. m. art. pl. nom. creştinii 24.[1]. creştinesc adj. f. sg. g. creştineşti 11. [1]. cruce s. f. art. sg. g. crucii 2. [1].
cu prep. cu 1, 4, 7, 8, 9, 15, 18, 20, 21(3), 26(2), 27(5), 28(3), 30» 31, 33(3), 35(2), 37(3), 40, 42(2), 43(2), 44(4), 45(3), 47(3), 48 (2), 52 (2), 53, 54, 55(3), 56(2), 57, 59, 60, 61, 65. [63].
cucerie s. f. art. sg. ac. cuceriia 54. [1].
cucernicie s. f. art. sg. ac. cucerniciia 56. [1].
cum adv. cum 12, 17(2), 23, 25, 36, 45(2), 49, 51, 52, 55, 57, 58. [14]. cuminecătură s. f. sg. g. cuminecături 47; art. sg. nom. cuminecătura 39. [2].
cunoaşte vb. III pf. c. 1 cunoseut-am57; conj. prez. 1 să cunoscu 19; inf.
(a) cunoaşte 52; ger. cunoscîndu-le) 55; refl. cu pr. ac. ind. prez.
3 se cunoaşte 49(2). [6]. cunoştinţă s. f. sg. ac. cunoştinţă 57; art. sg. nom. cunoştinţa 63 .[2]. cununie s. f. sg. nom. cununie 57;  art. sg. nom. cununia 39; g.
cununiei 57, 60. [4]. cuprinde vb. III ind. prez. 3 cuprinde 57(2). [2]. curat adj. m. sg. curat 47, 61; f. sg. ac. curată Q2. [3]. curaţi vb. IV imper. 2 curăţâşte 15, 16. [2]. curăţenie s. f. art. sg. ac. curăţenia 64. [1].
curvi vb. IV imper. 2 (nu)curvi 32; conj. prez. 2 sa (nu) curvesti 35;
sâ curveascâ 35. [3]. curvie s. f. s g. ac. curvie 35, 59; art. sg. nom. curvia 65; g. curvieî
59. [4].
cuvenivb. IVrefl. eu pr. în ac. ind. prez. 3 .se cuvine 51, sâ cuvine 62:. [2].
cuvint s. n. sg. cuvînt 35; pl. cuvinte 15, 42; art. sg. ac. cuvîniul 36, 55, 56; pl. nom. ax. cuvintele 4, 42, 44, 48, 49, 50; g. d. cuvinte-lor 19, 40, 44. [15].
cuvîntare s.f. art. sg. nom. ac. cuvîntarea 26, 27. [2].
D
davb. I ind. prez. 3 dă55, 56; pf. c. 3 audatll, (ne-) au daţii, datu-(-ne)-au 46; viit. I 1 voi da 46; 3 va da 32; 6 vor da 28; cj. prez. 2 să dai 35; 3 să dea 35; imper. 2 dă 17, 37; inf. (a) da 64; ger. dîndu(- le) 60; refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 se dă 52, sâ dă 58, dă-se 59. [17].
dar cj. dară 19, 20, 43, 45, 54. [5].
dar s. n. sg. dar 49; pl. daruri 48, 64; art. sg. nom. darul 51; 62; g.
darului 44(2); pl. ac. darurile 40. [8]. dat adj. f. sg. nom. ac. dată 19. [1]. dator adj. m. sg. datori 42. [1]. Dăian n. pr. Dăuianul 66. [1]. dătător s. m. art. sg. v. dătătoriule 16. [1].
de cj., prep. 1 cj. de 26, 27, 31, 36, 37, 38(2), 42, 46(5), 47(2), 52, 51, 56, 57, 60, 61, 62; 2 prep. de 1, 5, 15, 16, 17, 18, (20(5), 21(2), 22, 23, 24, 25(3), 26(3), 27(2), 28(3), 29, 31, 34, 35(6), 36(3), 37(4), 38, 40(2), 41, 42, 43(3), 45, 46, 47(2), 49(2), 50(2), 53(2), 54, 55(3), 56(2), 57, 58(4), 59(2), 60(3), 61(2), 65(3), 66(4), de(~a) 21, 27, 37. [112].
deadius adv. deadins 26, 28. [2].
deaproape s. m. art. sg. ac. deaproapele 33. [1].
deasupra adv. desupra 12, 50(2). [3].
deci adv. deci 26, 42, 50, 60. [4].
declt adv. decît 49. [1].
demult adv. (în locuţiunea adv. de demult) demult 31, 35(3), ,36, 37. [6],
deosebi adv. deosebi 24. [1].
deplin adv. deplin 56, 66. [2].
deprindere s.f. art. sg. nom. deprinderea 1. [1].
desăvîrşit adj. adv.  1. adj.   m. sg. desăvîrşit 26(2), 28, 66; adv.
desăvîrşit 38. [5]. deschide vb. III imper. 2 deschide 15, 19. [2].
descoperi vb. IV refl. cu pr. în d. conj. prez. 3 să-ş descopere 55. [1]. despre prep. despre 40, 48, 49. [3]. destul adv. destul 45, 49, 53. [3].
deşert s. n. (în loc. adv. în deşert) deşărt 30, deşert 34. [2]. deznădăjduit s. f. sg. nom. ac. dâznâdâjduire 17. [1]. Dianie, n. pr. nom. ac. Dianie 43, 50(2), 53. [3]. diavol s. m. art. sg. g. diavolului 15. [1].
272
273
diftong s. m. pî. diftonghi 4; art. pl. nom. ac. diftonghii 7, 9. [3]. dimineaţă s. f. art. sg. g. dimineţii 16. [1].
din prep. din 18, 20, 26(3), 27, 28, 29(2), 38, 41(2), 42(2), 45, 46(2),
48, 52, 53, 62(2), den 17, 20(3), 50. [27]. dlnlăuntrul prep.  dinlâuntrul 31. [1]. dinţii num. card. inv. dinţii 29, 40, 45. [3]. dintru prep. dintru 47, 60, dintr- 60. [3].
dinsul pron. pers. m. sg. nom. ac. dinsul 37, 44, 53(2); pl. nom. ac.
dinşii30(2), 37, 38, 39. f. sg. nom. ac. dînsa 35(3), 43; pl. nom.
ac. dînsele 40, 62. [16]. doară adv. doară 38, 54. [2]. dobitoc s. m.  art. sg. ac. dobitocul 31. [1].
doi num. card. m. doi 27, 60; f. nom. ac. doao 8, 9, 10, 33, 37. [7]. doilea num. ord. m. sg. doilea 19; f. sg. nom. ac. doao 29(2), 43 [4]. Domnul n. pr. vezi: domn
domn n. pr. şi s. m.sg. nom. ac. domn 24(5); voc. doamne 16, 17(2) pl. nom. domni 24(2); art. sg. nom. ac. domnul 20, 30(2), 31,32, 33, 34, 41, 42, 46, 61, do[m]nul 26, 29; g. d. domnului 1, 26,30, 31, 35, 46, 56(2), 61, 62, 66. [35],
dospit adj. f. sg. nom. dospită 47. [1].
dragoste s. f. sg. nom. ac. dragoste 58, 59; art. sg. nom. ac. dragostea 63(3), 65. [6].
drept adj. s. prep. 1 adj. m. pl. ac. drepţi 38; f. nom. ac. direaptă
26, 36; s. f. art. sg. ac. direapta 21, 27; prep. derept 38. [6]. duce vb. HI imper. 2 (nu) duce 17. [1]. Duhul  Sfint n. pr. vezi duh s. n., sfînt adj.
duh s. m. sg. duh 25, 40, 42, 50, 56; pl. duhuri 25; art. sg. nom. ac. duhul 20, 21, 23(3), 24(3), 25, 40, 43, 48, 55, duhuUS; g. d. duhului
16, 19, 23, 41, 42, 44(2), 45, 63(2); voc. duhiile 16. [32]. dumnezeiesc adj. sg. m. dumnezăiesc 49, 51; art. sg. nom. ac. dumne-â-
iescul 43. [3].
dumnezeire s. f. sg. ac. dumnezâire 27, dumnezeire 28; art. sg. nom.
ac. dumnezăirea 25; g. dumnezeirii 27. [1]. după prep. după 18, 21, 25, 27(2), 41, 47, 54, 55(2), 56(2), 58, &2,dupre
60. [15].
durere s. f. sg. nom. durere 52, 55. [2]. duhovnic s. m. art. sg. nom. duhovnicul 52. [1], dvotocles. n. (?) sg. nom. dvotocie 14. [1],
Dumnezeu n. pr. şi s. m. sg. nom. ac. Dumnezâu 19, 20(2), 22, 24(5), 26(3), 27(2), 30, 31, 42, 44(2), 65; g. (lui) Dumnezău 20, 26, 27, 29, 36, 42(2), 63, 66; voc. Dumnezău 15; pl. dumnezei 24(2), dumne-zâi 29; art. sg. nom. ac. Dumnezăul 16, 26, 29,32, 33; g. Dumne-zăului 30, 31; voc. Dumnezăule 18. [1].
E
ea pron. pers. 3 f. sg. d. ei 35, i- 35, 40, 47; ac. (pre) ea 35(2), o 2,
17, 22, 24, 31(2), 35, 46(2), 52(2), 60. [20]. edinitnaia s. f. edinitnaia 14. [1].
ei pron. pers. 6 m. pl. g. lor28(2), 53(2), 58, loruş25; d. lor30, 56, 58,
62. «59; ac. (pre) ei 41, 59 ii 49, 51, i- 41(3), 43, 60. [20]. el pr. pers. 3 m. nom. e/51, 55; g. lui 30, 33(5), 36, 37, 42, 46, 48;
d. /uf22, 36, 37, 61, u*55, 56, f-22, 26, 37(2), 51, 54(2), ac. (pre) el
61, -l 30, 25, 52, 56, 61(2). [33]. ele pr. pers. 6 f. ac. le 16, 39, 40(2), 47, 51, 54, 55, 60, le(-au) 4.
[11].
episcop s. m. sg. art. nom. episcopul 44. [1]. eplseopesc adj. f. sg. nom. episcopeascâ 51. [1]. eu pr. pers. 1. nom. eu 29, 30, 34, 35(3), 36, 37, 46, 56(2); d. îm 49,
mi- 60, m- 15, 18(2), 45; ac. mine 18(2), 30, mă 15(2), 18, 19,
30(3), m- 18(2). [29]. evanghelie s. f. art. sg. nom. evanghelia 41. [1]. evanghelist s. m. art. sg. nom. ac. evanghelistul 41(2), 42, 46, 47(2),
60. [7]. evreu s. m. pl. evrei 58. [1].
F
face vb. III. ind. prez. 3 face 35, 53; 4 facem 45, 47; 5 faceţi 38;
6 fac 30, 37, 38(2), 53, 65; pf. c. 3 au făcut 31, 47; viit. I 2 vei
face 56; viit. II 3 va fi făcut 61; conj. prez. 1 să facă 15, 19;
2 să faci 36; 3 să /acâ55. 61; imper. 2 fă 47, 55; 5 faceţi 37; inf.
(a) face 53; pas. ind. prez. 3 este făcut 24; refl. cu pr. în ac.ind.
prez.  3 să face 42, 46, 50, 56; pf. c. 3 s-au făcut 20(2); conj.
prez. 4 să ne facem 62; 6 să să facă 54; imper. 2 (nice-)ţ face 29;
ger. fâcîndu-să 57, 58. [37]. facere s. f. sg. ac. facere  59; pl. faceri  55, 65; art. sg. nom. facem
rea 59. [4].
faptă s. f. pl. fapte 62, 63; art. pl. ac. faptele 53, 65. [4].
fată s. f. art. sg. nom. fata 31. [1].
faţă s. f. art. sg. ac. faţa 36. [1].
făcător s. m. art. sg. n. fâcătoriul 19, 21. [2].
făcut adj. sg. m. făcut 19.[1].
făgăduinţă s. f. art. sg. ac. făgăduinţa 58. [1].
fără prep. fără 22, 34, 35, 58(2), făr- 16. [6].
fărădelege s. f. art. pl. ac. fărădelegile 17, 18. [2].
fecioară s. f. sg. ac. fecioară 20. [1].
fecior s. m. pl. feciori 30; art. sg. nom. feciorul 31. [2],
feciorie s. f. art. sg. nom. ac. fecioria 66. [1].
fel s. n. sg. feli 43. [1].
femeie s. f. art. sg. g. fămeii 58. [1].
fericire s. f. sg. fericire 49. [1].
fericit adj. n. sg. art. n. fericitul 59; m. pl. fericiţi 49. [2].
fi vb. IVind. prez. 1 sînt29, 46; 2eştil6, 17; 3 este 18, 20, 21, 22(2), 23, 25(4), 27(4), 28, 33, 34, 36 4), 37, 38, 40, 41, 42(2), 43, 44, 45(4), 46, 47(4), 48(3), 49(3), 50(2), 51(2), 52(5), 53, 54, 56,57(2), 58, 60(2), 61, -i 31; 6 sînt 15, 25, 29, 30, 31, 39, 42, 48,63,66, -s 30(3); imp. era 45; viit. I 3 va fi 31, 34(3), va să fie 21, 31; 0 vor fi 59; imper. 2 fii 56; 3 fie 17; 5 fiţi 38; conj. prez. 3 să fie
274
275
36, 54; 5 să fiţi 37; inf. (a) fi 51; ger. fiind 41; 2 auxiliar (pentru formarea diatezei pas. şi a viit. II) ind. prez. 3 este 24, c 58; 6 -s 28; viit. 3 va fi 61; pf. c. 3 au fost 35(3), 36, 37. [110].
fieştecare pr. neh. m. sg. nom. fieştecare 24, 29. [2].
fiinclos  adj. f. sg. nom. ac. fiincioasă 23; pl. nom. ac. fiincioase 25. [2].
fiinţă s. f. sg. nom. ac. fiinţă 20; art. sg. nom. ac. fiinţa 22, 26(2). [3].
fire s. f. art. sg. nom. ac. fire 28, 41; g. firii 63. [3].
fiu s. m. sg. fiu 25; pl. fii 25, 37; art. sg. nom. ac. fiul 20, 21,
23(4), 24(3), 25, 26; g. d. fiului 16, 19, 23(2), 41, 42,46, [21]. Fiul n. pr. vezi fiu s.m. flămind adj. m. pl. flămînzi 64. [1], foarte adv. 40, 46, 47, 60. [4]. foc s. n. art.  sg. nom. focul 28; focului 34. [2]. folosi vb. IV ind. prez. 3 foloseşte 50; refl. cu pr. în ac. ind. prez.
4 ne folosim 43, 44. [3]. folosinţă s. f. sg. folosinţă 60, 62. [2]. formă s. f. art. sg. forma 40, 42, 44, 48, 51. [5]. frate s. m. art. sg. nom. ac. fratele 34; g. d. fratelui 34. [2]. frică s. f. art. sg. nom. frica 63. [1]. fringe vb. III ind. pf. c. 3 an frînt 47. [1]. fura vb. I. imper. 2 (nu) fura 32. [1].
G
Galiiea n. pr. g. Galileii 41. [1]. gheenă s. f. art. sg. nom. Gheena 65. [1]. Gheorghe n. pr. Gheorghie 66. [1]. gios vezi jos giudecată vezi judecată
gînd s. n. sg. glnd 51; art. sg. nom. ac. gîndul 17,57; g. ghidului 18.[5].
glasnică s. f. sg. nom. ac. glasnică 58; pl. glasnice 10; art. pl. nom.
ac. glasnicele 10. [4]. glavă s.f. sg. gl[as] 63. [2]. glaviznă s. f. pl. nom. glavizne 4. [1]. gol   s. m. art. pl. ac. golii   64. [1]. goni vb. IV ind. prez. 6 gonesc 37. [1].
grăi vb. IV ind. prez. 1 grăiesc 37, grăiescu 34, 35(3), 36; 3 grăieşte 42, 46; pf. c. 3 au grăit 21, grăit-au 34; imper. 2 (nu) grăi 33; 5 grăiţi 37; inf. (a) grăi 23. [13].
grecesc adj. f. pl. greceşte 4. [1].
greşi vb. IV ind. pf. c. 3 au greşit 52; conj. prez. 2 să greşeşti 56. [2].
greşit s. m. art. pl. d. greşiţilor 17. [1].
greu s. n. art. sg. ac. greul 55. [1].
grijă s. f. art. sg. ac. grija 66. [1].
grlu s. m. sg. ac. grîu 47. [1].
gură s. f. art. sg. ac. gura 15, 19. [2].
H
haină s. f. art. sg. ac. haina 37. [1].
har s. n. sg. har 43; pl. haruri 40; art. sg. ac. harul 40. [3]. hirotoni vb. IV ger. hiroionid 51. [1] hirotonie s. f. sg. nom. hirotonie 50. [1]. hrăni vb. IV inf. (a) hrăni 63. [1].
Hristos n. pr. Hristos 27(2), 41, 42, 44, 46(2), 50(2), 60; g. Hristosului 48(2), lui Hristos 43, 46(2), 47, 48, 66. Vezi şi Isus Hristos. [26]. huli vb. IV. ind. prez. 3 huleşte 58. [1].
1
l cj, i 66. [1].
Iacov n. pr. Iacov 53, 61. [2].
iad s. n. sg. iad 27. [1],
iară adv., conj. 1 adv, iară 26, 50, 61, iarăşi 53, 57; 2 cj. iară 20, 21,
27(2), 28, 31, 34(2), 35(3), 36(2), 37, 42(2), 44(2), 45, 46, 47. 48,
50, 51(2). [35]. iată interj, iată 35, 56(2), 62. [4]. ieftinătate  s. f. art. sg. nom. ieftinătatca 65. [1]. Ierta vb. I ind. prez. 3 iartă 57; 4 iertăm 17; viit, I 5 vet ierta 56; conj.
prez. 3 să ierte 54; imper. 2 iartă 17(2); inf. (a) ierta 65; refl. cu
pr. în ac. viit. I 6 ierta-să-vor 56, 61. [9]. iertare s. f. sg. ac. iertare 62; art. sg. ac. iertarea 21. [2]. Ierusalim n. pr. Ierusalim 36. [1]. ierusalimlean s. n. art. pl. nom. ierusalimlenii 53. [1]. ieşi vb. IV ind. imp. 3 ieşiia 53; pf. c. 6 au ieşit 48. [2]. Ieşire n. pr. ac. Ieşire 29. [1]. imerec s. n. imrec 42. [1].
inimă s. f. sg. nom. ac. inimă 55(2); art. sg. nom. ac. inima 15, 33,
35; g. inimii 19, 31; pl. ac. inimile 43. [8]. Ioan n. pr. Ioan 41, 42, 42, 46, 47, 49, 53. [7]. Iordan n. pr. Iordan 41, 53. [2]. iproci adv. iproci 1, 41, 47(2), 51, 62. [6]. Isaia n. pr. nom. Isaia 63. [1]. ispită s. f. sg. ac. ispită 17. [1]. ispiti vb. IV ger. ispitind 45. [1]. ispovedanie s. f. art. sg. nom. ispovedania 52. [1]. ispovedi vb. IV refl. cu pr. în d. ind. prez. 3 iş ispovedeşte 54; conj. prez.
3 sâ-ş ispovedească 54; imper. 5 ispoveduiţi-vă 54; ger. ispoveduindu-ş
53(2). [5].
isprăvi vb. IV. imper. 2 isprăveşte 31; ger. isprăvindu(-l) 56. [2]. Isus n. pr. Isus 41; Isus Hristos20} 26(2), 3 i, 41, 42, 56, 62. [9]. Vezi şi Hristos
Iştvan n. pr. Iştvan 66. [1]. Iştvanovici n. pr. Iştvanovici 1. [1].
iubi vb. IV ind. prez. 1 iubescu 30, 38; viit. I 5 veţ iubi 38; conj.
prez. 2 să iubeşti 33, 34, 37; imper. 5 iubţi 37. [7]. iubire s. f. art. sg. nom. iubirea 66. [1]. iubitor adj, m, sg. iubitoriu 18. [1].
276
277
ludea n. pr. g. Iudeii 53. [1].
izbăvi vb. 4 imper. 2 izbăveşte 15(2). [2].
znoavă s. f. (în îoc. adv. de iznoavă) sg. ac. iznoavă 45. [1].
I
îmbrăca vb. I inf. (a) înbrâca64. [1]. îmbrăcat adj. m. sg. înbrăcat 41. [1]. impăcăciune s.f. art. sg. nom. inpâcâciunea 42. [1]. împărat s. m. sg. nom. înpârat 36, 45; v. înpărate 16; art. sg. y inpâratul 15. [4].
împărăţie s. f. sg. nom. ac. înpârâţie 21; art. sg. nom. ac. înparâţia
17, 18, 42, 66. [5]. împărţi vb. IV ind. prez. 3 înparte, 44; ger. inpărtind 22. [2]. Împiedecare s. f. art. sg. nom. ac. înpiedecarea 15. [1]. Împotriva prep. înpotriva 36> 65(2). [3]. împreună prep. înpreună 44. [1].
împrumuta vb. I refl. cu pr. în ac. conj. prez. 3 să să înprumuteazâ 37. [1].
impunge vb. III pf. c. 3 au inpuns 48. [1]. împungere s. f. art. sg. ac. inpungerea 47. [1].
in prep. in 1(3), 17(4), 18, 19(3), 21, 22(2), 27(3), 28(2), 29, 30(3), 31(2), 34, 40(3), 41(3), 43, 44, 45, 46(4), 48, 49(4), 50, 52(2), 53(2), 54(2). 57, 60, 61(2), 62. [56].
Înainte adv., prep. 1 adv. înainte 48; comp. (mai) înainte 20, 22, 26; prep. înaintea 29, 52, 55, 58. [8].
Inb ... vezi îmb ...
încă adv. încă 36. [1].
începător s. m. art. sg. nom. începătoriul 51. [1]. începe vb. III cj. prez. 3 să înceapă 15. [1]. început s. n. sg. început 43. [1].
încheia vb. I refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 inchie-se 51. [1]. închina vb. I pas. ind. prez. 3 este închinată 21; refl. cu pr. în ac.
ind. prez. 4 ne închinăm 2; imper. 2 (nice) te închina 30. [4]. închinăciune s. f. art. sg. nom. închinăciunea 62. [1]. închipui vb. IV conj. prez. 2 să închipuieşti 29. [1]. închipuire s.f. sg. ac. închipuire 43; art. sg. nom. închipuirea 42. [2], închis adj. m. pl. închis 63. [1]. îndată adv. îndată 48. [1].
îndelung adj. f. sg. nom. îndelungă 18, 63. [2].
îndrepta vb. I refl. cu pr. în ac. conj. prez. 3 să-şi îndircpteze 52;
inf. (a) îndirepta 64. [2]. îndurare s. f. art. sg. nom. îndurarea 64. [1]. înfrînare s. f. art. sg. nom. înfrînarea 63, 65. [2]. înfrlnt adj, m. sg. înfrint55. [1].
îngăduinţă s. f. sg. ac. îngăduinţă 65; art. sg. nom. îngăduinţa 64, 65. [3].
îngropa vb. I refl. cu pr. în ac. ind. pf. c. 3 s-au îngropat 21, inf. (a)
îngropa 64. [2]. Inp ... vezi împ ...
Ins pr. pers. f. sg. ac. insa 57, 60; pl. ac. însăle 31. [3]. Insă cj. 23, 24(3), 27, 42. [6].
Însumi pr. întărire 2 însuţi 34; 3 m. sg. însuşi 25, 41, 42, 46(2), 47, 58. [8].
întări vb. IV cu pr. în ac. ind. prez. 3 să întăreşte 57(2). [2].
întli adv., 1 adv. întîi 1, 48, 55, 57, 58, 63(2), comp. (mai) întiiu
25; num. ord. m. sg. întîiul 19. [9]. tntîmpla vb. I refl. cu pr. în ac. cond. prez. 6 s-ar întîmpla 59 [1]. Intîmplare s. f. art. pl. ac. întîmplările 65. [1]. întoarce vb. III imper. 2 întoarce 36, 37. [2]. . Întocmai adv. înlocma 24, 25. [2].
Intre prep. între 10, 57, 59. [3]. _
întreba vb. I ind. viit. I 5 veţi întrebat. [1].
întrebare s. f. nom. ^c. întrebarea, 43, 45, 49, 51, 54, 57, 60. [8].
întrebăciune s. f. sg. nom. întrebâciune 40(2). [2].
întreg adj. f. sg. nom. av. întreagâ22; pl, întregi 25. [2],
întristat adj. m. pl. întristaţi 65. [1].
întru prep. întru 15(2), 16, 18, 19(2), 20, 21(2), 25, 30, 33, 35, 42(2), 44, 45, 46, 51, 53, 55. 58(2), 59, 61(2), 62, într- 1, 19, 22, 2o(2), 30, 31(2), 49, 51, 55, 56, 57(2). [41].
întrupa vb. I refl. cu pr. în ac. ind. pf. c. 3 s-au întrupat2Q. [1].
întrupare s. f. art. sg. ac. întruparea 26. [1].
înţelege vb. III ind. pf. c. 1 înţeles-am 51, viit. I 2 vei inţălege
înţelepciune s. f. art. sg. nom. înţelepciunea 63(2). [2].
înţelepţi vb. IV conj. prez. 3 să înţelepţească 26. [1].
Învăţa vb. I ind. prez. 3 învaţă 53, 61, pf. c. 3 i-au învăţat 41; conj. viit. I 1 voiu să învăţ 57; imper. 5 învăţaţi 41; inf. (a) învăţa 15, 64; refl. cu pr. în ac. conj. prez. 1 să mă învăţ 19. [8].
învăţător s. m. art. sg. g. învăţătorului 56. [1].
Învăţătură s. f. sg. nom. ac. învăţătură 15, 46; art. sg. g. învăţăturii 1. [3].
învia vb. I ind. pf. c. 3 au înviat 21, 27; viit. I 6 vor învia 28. [3]. înviere s. f. art. sg. ac. învierea 2, 21. [2].
J
jelers. m. art. pl. nom. jelerii 31. [1]. jos adv. gios 30. [1].
judeca vb. I conj. prez. 3 să judece 21, 27, 35. [3]. judecată s. f. art. sg. nom. ac. judecata 66 g. judecăţii 34(2). [3]. jura vb. I conj. prez. 2 să juri 35; refl. cu pr. în ac. conj. prez. 2 să te juri 36(2). [3].
jurămînts. n. art. sg. ac. jurâmîntul 35. [1]. juruinţă s. f. art. sg. ac. jurinţâ 62. [1].
L
la prep. la 1, 19,20(3), 21(2), 25(2), 27, 29(2), 31(2), 36, 37(3), 40, 41, 42, 43(2), 44(2), 46, 48(2), 50(5), 53(5), 54(2), 55(2), 58(3), 59(3), 60, 61, 62, 63, 65. [53].
278
279
lacrima s. f. pl. îacrâmi 55. [1]. laudă s. f. sg. ac. laudă 66. [1].
lăcomie s. f. art. sg. nom. ac. lăcomia 65; g. lăcomiei 65. [2].
lăsa vb. I ind. viit. I 3 va lăsa 30, 35, 59; imper. 2 lasă 37; refl. cu
pr. în d. ind. prez. 3 (ce-)şi lasă 35. [1]. lăsat adj. f. sg. ac. lăsată 35. [1]. legătură s. f. sg. ac. legătură 59. [1].
lege s. f. sg. nom. ac. Uge29; art. sg. nom. ac. legea 33, 43, 45, 52;
g. legii 33, 34(2), 39, 47. [11]. Legea Nouă vezi lege s. f., nou adj. Legea Veche vezi lege s. f., vechi adj. lenevies.f. art. sg. nom. lenevia 65. [1]. lenevos s. m. art. sg. nom. lenevosul 18. [1]. lesne adv. 46, 52. [2]. limbă s. f. art. pl. ac. limbile 41. [I]. lipi vb. IV refl. cu pr. în ac. viit. I 3 să va lipi 59. [1J. liturghie s. f. art. sg. nom. liturghia 45'; g. liturghii 49.' [2]. lingă prep. Ungă 59. [1]. Icicsv n. sg. toc 37, 49; pl. locuri 52. [3]. Iovi vb. IV viit. 1 3 va lovi 38. fi].
luavb. I ind. prez. 3 fa 32; 4 luomiQ, $1; 5 luaţi47,'66; imp. 3 lua 50; pf. c. 3 au luat 40(2), 47, 57, 60; viit. I 3 va lua 30, 37; co'rij. prez. 1 să iau 15; 3 să ia 37; imper. 2 (nu) lua 30; refl. cu pr. în d. ind. prez. 6 îşi iau 40. [16].
Luca n. pr. nom. ac. Luca 66; g. Lucăi 50. [2].
lucra vb. 1 ind. prez. 3 lucrează 27; 6 lucrează 28; imper. 2 lucrează
31; (nu) lucra 31. [4]. lucru s.n. sg. lucru 57; pl. lucruri 64(2), 65; art. sg. nom. ac. lucrul
31, 42, 44, 48, pl. ac. lucrurile 28. [9]. îume s. f. art. sg. nom. ac. lumea 19. [1]. lumina vb. I ind. prez. 6 lumineazâ55; imper. iluminează 18. [2]. lumină s. f. sg. nom. ac. lumină 20(2). [2]. lungime s.f. sg. art. sg. ac. lungimea 53. [1].
M
mai adv. mai 3, 20, 22, 25(4), 27, 28, 36, 37, 41, 43, 45, 49, 50, 51,
56,  6i,  63, 66. [21]. maică s. f. şg. g. maici 15; art. sg. g. maicii 26. [2]. mainte adv. 25. [1], Marcu n. pr. Marco 41, 60. [2].
mare adj. m. sg. comp. mai mare 25; art. m. sg. g. marelui 36; f. sg.
nom. ac. marea 31, 59. [4]. Măria n. pr. ac. Măria 20. [1].
mas Iu s. n. art. sg. nom. maslul39; g. maslului 60. [2].
matcă s. f, art. sg. g. maicii 34. [1].
Matei n. pr. Matei 41, 66, Mat[ei] 34, 47, 53, 64. [6],
materie s. f. art. sg. nom. ac. materia 40, 42, 44, 47, 51, 61. [6].
măcar adv. măcar 27, 48, 61, măcară 61. [4].
mădular s. n. pl. ac. mădulare 44 .[1].
mări vb. IV conj. prez. 1 să măresc 18* [1]. mărire s. f. art. sg. nom. mărirea 23. [1]. mărturie s. f. art. sg. ac. mărturie33, 45, 52. [3].
mărturisi vb. IV ind. prez. i mărturisescu 21; 3 mărturiseşte 43, 59;
conj. prez. 4 să mărturisim 26; inf. (a) mărturisi 24; refl. cu pr.
în d. conj. prez. 6 să-şi mărturisească 58. [6]. mărturisire s. f. art. sg. nom. ac. mărturisirea 19(2). [2]. merge vb. III ind. prez. 3 merge 54; viit. I 6 vor merge 28; conj. prez.
3 să meargă 54; imper. 2 mergi 37; ger. mergînd 41. [5]. meu adj. pos. 1 m. sg. mieu 46, 47(2), 48, 49; f. ac, mea 29; g. mele
15; pl. mêle 18, 30. [S], mic adj. comp. m. sg. mai mic 3, 25, 27. [3]. mielea num. ord. f. sg. nom. (a) mia 30. ■[!]. Miha! n. pr. Mihai 1. [1]. mijloc s. n. art. sg. ac. mijlocul 40. [1]. milă (1) s.f. sg. ac milă 30; art. sg. ac. 7?u7a62. [2]. milă (2) s. f. sg. ac. milă 37. [1].
milostenie s. f. sg. ac. milostenie 55; art. sg. g. milosteniei 63, 64. [.3}. milui vb. IV imper. 2 miluicşte 17(2), m(i)luieşte 16. [3]. minte s. f. sg. ac. minte 34. [1].
mlrs. n. sg. mir 43, 45(2); art. sg. nom. mirul 39; g. mirului 44. [3J, mireasmă s. f. pl. mirezme 44. [1]. mitropolie s. f. ac. mitropolie 1. [1]. mitropolit s. m. art. sg. nom. mitropolitul 1. [1J. minas, f. art. sg. ac. mîna5&; pl. ac. /mm/e 50(2); g. nunilor 50, 5.1. [5].
mlnca vb. I ind. prez. 5 mimaţi 47; viit. I 3 va mînca 46; 5 vcti inîn-
ca 46. [3]. mlneca vb. I conj. prez .1 să mînec 18. [1]. mlngîia vb. I inf. (a) mîngîia 65. [1]. mingîietor s. m. art. sg. voc. mîngîietoriute 16. [1]. mlnla vb. I refl. cu pron. în ac. ind. prez. 3 să mînie 34; pf. c. 2 te-ai
mîniat 18. [2]. mînie s. f. art. sg. nom. mînia 65. [1].
mintui vb. IV viit. I 3 va mîntui 61; imper. 2 mîntuieşte 16; refl. cu pron. în ac. conj. prez. 3 să să mîntuiască 22, 26; inf. (a) mîntui 28. [5].
mlntuit adj. m. sg. mîntuit 55. [1].
mlntuire s. f. sg. nom. mîntuire 26; art. sg. nom. ac. mintuirca 20, 27. [3].
moarte s. f. sg. nom. ac. moarte 14, 65; art. sg. nom. moartea 66. [3]. molitvă s. f. art. sg. nom. molitva 18, 61. [2].
mort adj. s. 1 adj. m. pl. morţi 63. 64; 2 s. m. pl. morţi 27, 41; art.
pl. nom. ac. morţii 21, 27; g. morţilor 21. [7]. muiere s. f. sg. nom. ac. muiere 35, 59; art. sg. nom. ac. muierea 33,
35, 59. [5].
mult adj., adv., pron. 7 adj. m. pl. mulţi; f. sg. nom. multă 18; pi. multe 32, 45; comp. m. sg. mai mult 35; 2 adv. comp. mai mult ■ 38; pr. neh. m. pl. mulţi 53. [8]. mulţumi vb. IV ind. prez. 1 mulţumesc 18. [1]. mumă s. f. sg. nom. ac. mumă 32, 59. [2].
280
281
muta vb. I ger. mutîndu(-le) 48; refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să mută 46. [2].
naş s. m. art. sg. nom. naşul 42. [1],
naşte vb. III ind. viit. I 3 va naşte 43; pas. ind. prez. 3 este născut 25; refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să naşte 59; 4 ne naştem 45; 6 să nasc 45; pf. c. 3 s-au născut 20. [6].
naştere s. f. sg. ac. naştere 59. [1].
IVazaret n. pr. art. ac. Nazaretul 41. [1J.
nădejde s. f. art. sg. ac. nădejdea 63. [1].
năpastă s. f. sg. ac. năpaste 37. [1].
născut adj. m. sg. 20(2), 25(2), 26(2). [6].
neajuns adj., s. 1 adj. m. sg. neajuns23(4);2 s. m. pl.neajunşi 23. [5.]
nebiruit adj. f. sg. ac. nebiruită 18. [1].
nebun s. m. voc. nebune 34. [1].
necercat adj. m. sg. necercat 30. [1].
necurmat adv. necurmal 43. [1].
nedrept adj. m. pl. nedrepţi 38. [1].
nefăcut adj. m. s. nefăcut 25(2). [2].
neglasnic adj. f. sg. neglasnică 4; 2 s, f. sg. ac. neglasnicâ 10; pl negeasnice 7, 8, 9; art. pl. nom. neglasnicele 4. [6].
negru adj. m. sg. negru 38. [1]. neindoirc s. f. art. sg. nom. ac. neindoirea 22. [1]. netnvăţat adj. m. pl. neînvăţaţi 64. [1]. nepărăsi vb. IV ger. ne părăsind 58. [1]. neputinţă s. f. art. pl. ac. neputinţele 17, 60. [2]. nes eh im bare s. f. art. sg. ac. neschimbarea 27[1]. nesleit adj. m. sg. nesleit 27. [1]. nespurcat adj. m. sg. nespurcat 58. [1].
nevăzut adj.; s. 1 adj. m. sg.   nevăzut 55; 2 s. n. art. pl. g. nevăzutelor 20. [2]. nevinovat adj. m. sg. nevinovat 22. [1]. nevoi vb. IV. ind. prez. 4 nevoim 24. [1]. nevoie s. f. sg. ac. nevoie 26; art. pl. ac. nevoile 65. [2]. nevoinţă s. f. art. sg. nom. nevoinţa 65. [1], nevrednic s. m. sg. nevrednic 55. [1].
nezidit adj. s. 1 adj. m. sg. nezidit 23(4), 25(2); 2 s. m. pl. nezidiţi 23. [7].
Nicea n. pr. ac. Nicheia 19. [1].
nici adv. nice 18,22,23, 25(3),29(2), 30(4),21(8), 33(6),36(4), 57-125]. nicidecum adv. nicedecum 36. [1]. nimeni pr. neg. nime 24. [1].
nimic pr. neg. nimic 25, 35, 45, 49, nimica 54, ncmica 31, 33. [7J. niscare adj. neh. niscaribQ. [1].
noi pr. pers. 1 pl. nom. noi 17, 46 d. noao 17(2), 41, 45, ni 17; ac. (pre) noi 16(3), 17(3), 20(2), 44(3), 48, 56, ne 2,16(2), 17(4), 24(2), 43, 44(3), 45(3), 53, 61, 62(2), 65, ne(-au) 41, 44(2), 46. [45].
nostru adj, pos. 4 m. sg. nostru 16, 17, 26(2), 34, 41, 42, 56, 62;
pl. noştri 17; f. sg. nom. ac. noastră 17, 20, 27  pl. noastre 16,
17(4), 43, 49, 62(2). T22]. nolarăş s. m. art. sg. nom. nolareşul 66. [1].
adj. sg. noao 1, 34, 39, 43, 47, 52; art. m. sg. nom. noul 53. nou [7].
Noul Testament vezi nou, adj.; testament s.n. nouălea num. ord. f. sg. nooa 32. [1].
nu adv. nu 17, 18, 20, 21, 22, 23(2), 24(5), 25(5), 26, 27, 28(2), 30(3), 31, 32(3), 33(2), 34, 35(2), 36(5), 37, 38(2), 42(2), 46(3), 48, 49, 50, 51, 52, 53, 56, 57, 58, n(-avuiu) 29. [56].
numai adv. numai 38, 50, 58, 61, 62. [5].
nume s. f. art. sg. nom. ac. numele 4, 17(2), 19, 30(2), 41, 42, 61. [9].
nuntă s.f. sg. ac. nuntă 58; art. sg. nom. nunta 58. [2].
O
obicei s. ti. sg. obiceai 60; art. sg. nom. obiceaiul 18. [2].
obidit adj. ni. pl. obidiţi 65. [1].
oblecenaia s.f. art. sg. nom. oblecennaia 14. [1].
obraz s. n. art. sg. g. obrazului 16. [1].
ochi s. m. sg. ochiu 36(2); art. pl. nom. ac. ochii 18(2). [4].
odihni vb. IV refl. cu pr. în ac. ind. pf. c. 3 s-au odihnit 31. [1].
odorbirău s. m. art. sg. nom. odorbirăul 66. [1].
om s. m. sg. 20, 26(3), 27(2), 51; pl. oameni 18, 51; art. sg. nom. ac.
omul 54(3), 57, 58, 59 sg. omului 42, 57; pl. nom. oamenii 20,
28. [19].
omenesc adj. m. sg. omenesc 26(2); f. sg. ac. omenească 41; pl. omeneşti 60. [4].
omenire s. f. sg. ac. omenire 27. art. sg. g. omenirii 27. [2]. omorî vb. IV imper. 2 (nu) omorî32. [1]. optulea num. ord. f. sg. nom. opta 32. [1]. ori adv. orz 56. [1].
oricine pr. neh. nom. oricine 30, oricineşi 35. [2]. orînduialăs. f. art. sg. nom. orînduiala 31. [1]. orînduit adj. f. pl. orînduite 44. [1]. ortografie s. f. art. sg. g. ortografii 14. [1]. otlojnaia s.f. art. sg. nom. otlojnaia 15. [1]. oxie s. f. art. sg. nom. oxia 14(2). [2].
pace s. f. sg. art. pacea 63. [1].
pahar s. m. art. sg. ac. pâhariul 47, 48. [2].
paierie s. n. sg. paicrtâ 14. [1].
pan s. m. sg. pan 66. [1].
parte s. f. sg. ac. 40. [1]
Pats. n. sg. art. ac. patul 58. [1].
patrulca mim. orcl. f. sg. nom. patra 30, 31, 49, [3].
282
283
Pavel n. pr. Pavel 43, 59. [2].
păcat s. n. sg. păcat 42, 55; pî. păcate 61, 65; art. sg. g. păcatului 55;
pl. nom. ac. păcatele 17(2), 30, 52(2), 53(2), 54(3), 55, 56, 57; g.
păcatelor 21, 62. [20]. păcătos adj. s. 1 adj. m. pl. păcătoşi 64; .2 s. m. sg. păcătos 56; art.
sg. ac. păcătosul 18. [3]. pogin s. m. art. pl. nom. paginii 57. [1].
păintnt s. n. sg. nom. ac. pâmînt 17, 30(2), 31, 32; art. sg. ac. pâmîntul
29, 31; g. pămîntului 20 [8]. păr s% m. sg. pâr 36. [1].
părinte s. m. sg. părinte 35, 62; pl. părinţi 25; art. sg. nom. părintele 23(4), 24(4), 25(2), 26(2); g. părintelui 22, 23, 26(2), 42; pl. g. • părinţilor 30. [21 j.
părtaş s. m. pl. părtaşi 45, 62- [2].
pătimi vb. IV ind. pf. c. 3 • au pătimit 21, 27. [2].
păzi vb. IV viit. I J tfa păzi 22; i>or pâri 58; conj. prez. 4 să păzim 45; ger. pâzindu(-le) 56. [4].
pecete s. f. art. sg. ac. pecetea 45. [1].
pecetlui vb. IV ind.pf.c. 3 nc-au pecetlui; 44; ger.pecetluindu(-i) 43. [2]. pentru prep. pentru 4, 13, 17, 18, 20(3), 24, 27, 31, 36, 37, 39, 13. [14]. picior s. n. art. sg. d. picioarele 36. [1]. pieri vb. IV viit. I 3 va pieri 22. [1]. pierde vb. III ind. pf. c. 2 ai pierdut 18. [1]. Piîat n.  pr. 21.
pildă s. f. sg. nom. ac. .41(2). [2].
pîine s. f. sg. ac. pline 46, 47, 48; art. sg. nom. ac plinea 17, 26(4),
29. [19]. pină prep.  pînă  30. [1]. plată s. f. sg. ac. plată 38. [1]. plin adj. f. sg. nom. plină 50. [1]. plini vb. IV ind. prez. 2 plineşti 16 6 plinesc 34. [2]. ploua vb. I ind. prez. 3 ploao 38. [1]. poartă s. f. art. sg. g. porţii 31. [1]. poeaianie s. f.  art. sg. nom.  pocaiania 39. [1], pocăi vb. IV refl. cu pr. în ac. conj. prez. 3 să să pocăiascâ 55. [1]. pocăinţă s. f. art. sg. nom. pocăinţa 32(2). [2]. poftă s. f. ac. pohtă 35, 51; art. sg. nom. ac. pohta 59; g. pohtei 65;
pl.  g.  poftelor 63,  64. [o], pofti vb. IV ind. prez.  I pohtesc 19, 52(2); 2 pohteşli 52, 54 imper.
2 (nu) pohti 33. [6]. pomăzuile s. f. art. sg. ac. pomâzuirea 45; g. pomăzuirii 43. [2]. Pont n. pr. Pont 21. [1].
poruncă s. f. sg. nom. ac poruncă 29, 30, 31, 32(5), 33, 56; pl. porunci 1, 29, 33 art. sg. nom. ac porunca 29, 56; pl. nom. ac. poruncile 15,   19, 30, (19).
poslanie s. f. art. sg, ac. poslaniu 31. [!J.
post s. n. sg. post 55; art- sg. nom. postul 65. [2].
posti vb. IV cu pr. refl. in ac. ger. postindu-să 50. '[!].
pravoslavnic adj. m. pl. pravoslavnici 53; f. nom. ac. pravoclavnică 22, 25, 39, 57 art. sg. g. pravoslavnicii 19, 51. [7].
pre prep. pre 7, 16(2), 17(4), 18(2), 25, 29(4), 30(3), 31(4), 32(3), 33,
35(2),  36(3),  37(7),  38(3), 41, 43,  41(5), 45, 49, 50(2), 51, 52,
55(2), 56, 58, 59(2), 60(2), 51, 64(6), 65(3), pe 16. [69], preacurat adj. f. art. sg. g. preacuratei 15. [1]. preacurvi vb. IV ind. prez. 3 preacurveşte 35. [1]. preasfinţit adj. art. m. sg. g. preasfinţitului 1. [1]. preasflnt adj. m. sg. preasfînt 19; voc. preasfinte 18; f. sg. voc. prea-
sfîntâ 17, 18. [4]. precum adv. precum 23 (2), 25, 39, 41, 42, 43, 45(2), 47, 50(2), 53,
57, 59, 60, precum 27, 41. [15]. preot s. m. sg. preot 45, 51(2), 54(2); pl. preoţi 51, 61; art. sg. nom.
preotul 44, 52, 55, 56, 57; g. preotului 51, 52, 55, 58; pl. nom.
ac. preoţii 49, 51, 61; d. preoţilor 44. [22]. preoţie s. f. sg. ac. preoţie 13; art. sg. nom. preoţia 39, 50; g. preoţiei
51(2). [5]. preste prep. preste 36, 48(2), 50(3). [6]. pricînuivb. IV ind. prez. 3 priceneşte 49. [1].
prieten s. m. art. nom. priiatinul 33; g. priiatinului 33(2); pl. nom.
priiatinii 38. [4]. primejdie s. f. art. sg. ac. primejdia 58, 59. [2].
primi vb. IV ind. prez. 6 au primit 4; inf. (a) primi 62; ger. primind 55. [3]. primire s. f. art. sg. ac. primirea 27. [1]. prin prep. prin 40, 50, 58, pren 20, 21. [5]. propovedui vb. IV conj. prez. 6 să propovedniască 41, 42. [2]. propoveduire s. f. sg. ac. propoveduire 50. [1].
proroc s. m. sg. proroc 45; pl. proroci 21; art. pl. nom. ac. prorocii 33. [3].
prozodie s. f. art. pl. nom. prosodiile 14. [1]. protopop s. m. sg. protopop 66. [1]. pretutindenea adv. pretutindenea 16. [1]. psalm s. m. sg. psal[m] 55. [1]. psalmists. m. sg. nom. psalmista 55. [1]. psilis. n. sg. psili 14(2). [2].
pune vb. III impf. 3 punea 28; pas. ind. prez. 6 sînt pusă 48; refl.
cu pr. în ac. conj. prez. 6 să vă puneţi 36; ger. puindSO. [4]. punere s. f. sg. ac. punere 50; art. sg. nom. punerea 51. [2]. purcede vb. III ind. prez. 3 purcede 21. [1]. purcezător adj. m. sg. purcezâtoriu 25. [1]. purtător s. m. art. pl. nom. purtătorii 66. [1]. pururea adv. pururea 15, 19, 21, 25, 66. [5].
putea vb. II ind. prez. 2 poţi3Q; 3 poate 54(2); viit. I 3 va putea 42; conj. prez. 4 puterea-am 45; refl. cu pr. în ac. viit. I 3 să va putea 28. [6].
putere s. f. sg. ac. putere 60; art. sg. nom. ac. puterea 18, 49, 61. [5]. puţinei adj. f. sg. ac. puţinea 47. [1].
r
Raţ n. pr. Raţ 67. [1].
răbdare s. f. art. sg. nom. ac. răbdarea 18, 63. [2].
284
285
răsărit s. n. art. sg. g. răsăritului 1, 39, 43, 45, 54, 57. [6].. răspunde vb. 111 re/l. cu pr. în ac. conj. prez. 3 să rpăsunză 42. [1]. răspuns s. n. sg. râspuns28, 39(3), 43, 46, 49, 52, 54, 57, 60. [11]. răstigni vb. IV refl. cu pr. în ac. 3 s-au răstignit 20. [1]. rău adj., s. 1 adj. m. sg. rău 36; pl. răi 38; f. pl. re*le 65; 2 s n. sg.
rău 55; art. sg. g. râului 35; pl. ac. relele 28. [6]. rezema vb. I ind. prez. 6 razemă 33. [1]. ridica vb. I ind. pf. c. 2 ai ridicat 18. [1]. rînd s. n. sg. 5, 7, 49, 55. [4]. rindui vb. IV pas. ind. prez. 3 este rînduită 60. [1]. rfnduit adj. f. sg. nom. rînduită 50. [1]. rfvnitor adj. m. sg. rîvnitoriu 30. [1]. roabă s. f. art. sg. nom. roaba 42. [1]. robs. m. art. sg. nom. robul 42; g. robului 15. [2]. robie s. f. art. sg. g. robiei 29. [1].
rod s. n. pl. roade 45art. pl. nom. ac. roadele 58, roduri 63. [3]. ruga vb. I inf. (a) ruga 65; refl. cu pr. în ac. ind. prez. 5 vă rugaţi
37; conj. prez. 3 să să roage 61; imper. 5 vă rugaţi 54; ger. ru-
gîndu-să 50. [5]. rugă s. f. art. sg. nom. ruga 61. [1].
rugăciune s. f. art. sg. nom. ac. rugăciunea 15, 16, 51; pl. nom. rugăciunile 15. [4].
S
sau cj. 24, 25(2), 36, 42(3), 44, 48, 61. [10].
să cj. 19(5), 21(3), 22(2), 25, 26(4), 27(2), 29(2), 32(2), 33, 34(3), 35(5), 36(5), 37(6), 40(2), 41, 42(2), 43, 45, 46(2), 50, 51(2), 52(3), 54(9), 55(4), 56, 57, 58(2), 59, 60(4), 61(4), 62(3). [84].
sălăşlui vb. IV refl. cu pr. în ac. imper. 2 te sălăşluieşte 16. [1].
sămtnţăs. f. sg. nom. ac. sămînţâ 30(2). [2].
sănătate s. f. sg. ac. sănătate 38. [1].
sărăcie s. f. art. sg. nom. sărăcia 66. [1].
său adj. pos. m. sg. său 34(2), 40, 43, 52, 59; pl. sdi47;f. sg. nom. ac.
sa 36(3), 59(2), 61; g. sale 41; pl. sale 28, 34(2), 36. [18]. săvîrşi vb. IV ind. prez. 3 săvîrşaşte 51; refl. cu pr. în ac. ind. prez.
3 să săvîrşaşte 40, sâvîrşaşte-sâ 61; conj. prez. 3 să săvîrşascâ 52; ger.
sâvîrşindu-sâ 42. [5]. scaun s. n. art. sg. nom. scaunul 36. [1]. scoate vb. III ind. pf. c. 1 am scos 29. [1].
scrie vb. III ind. prez. 3 scrie 41(2), 43, 47(2), 50, 52, 54, 60; pas.
ind. prez. 3 este scris 58; 6 sînt scrisă 29. [11]. Scriptura Sftntă n. pr., vezi scriptură, s. f.; sfînt, adj. scriptură s. f. sg. nom. scriptură 40, 44; g. scripturi 57; pl. scripturi
21; art. sg. nom. ac. scriptura 40, 51, 59, 60. [8]. scula vb. I ind. viit. I 3 va scula 61; refl. cu pr. în ac. ger. sculîn-
du-mă 18. [2]. sculare s. f. art. sg. ac. scularea 41. [1]. semns. n. art. sg. nom. sămnul44. [1]. setos adj. m. pl. setoşi 64. [1]. sfat s. n. sg. sfat 64; pl. sfaturi 65. [2].
sfint adj., s. 1 adj. m. sg. sfînt 15, 18, 19, 21(2), 22(4), 23(3), 24(2).
' 39, 40, 41, 42, 13, 44, 45, 48(2), 49, 55(2), 56(2), 63(4); voc-sfinte 16, 32; art. sg. nom. ac. sfîntul23, 43(2), 45, 61; g. d. sfîn-tului 23, 40, 42, 50; pl. g. sfinţilor 56; f. sg. nom. ac. sfîntă 2, pl. sfinte 25 (2); 60; art. sg. nom. ac. sfînta2G, 40, 49(2), 50, 54; g. d. sfintei 47, 57; 2 s. m. sg. voc. sfinte 16(2), 17; art. pl. g. sfinţilor 15. [51].
Sfinta Troiţă n. pr., vezi sfînt, adj.; troiţă, s. f.
Sfîntul Duh n. pr., vezi sfînt, adj.; duh, s. n.
sfinţi vb. IV ind. prez. 3 sfinţeşte 44; pf. c. 3 au sfinţit 31; imper. 2 sfinţeşte 31; inf. (a) sfinţi 51; refl. cu pr în ac. imper. 3 sfinţească-se 17. [5].
sfinţie s. f. art. sg. g. sfinţii 41, 56. [2]. sfinţit s. m. art. pl. g. sfinţiţilor 31. [1]. sfirşits. n. sg. sfîrşit 21, 66. [2]. silabă s. f. pl. sitave 4. [1]. silă s. f. art. sg. nom. sila 37. [1].
sine, sieşi pr. refl. d. îşi 40(2), 54, -şi 25, 37(2), 52, 53(2), 54, 55, 58, 60; ac. sine 1, 55, să 4, 12, 22(2), 25, 26(2), 28, 34, 37(2), 40(3), 42(4), 45, 46(2), 49(2), 50(5), 51(2), 52(3), 53(2), 54, 55, 56(2), 57(3), 58(6), 59(4), 61(5), 62, 64, se 17, 41, 55, s- 20(6), 21(2), 25, 27, 31, 34, 41(2), 43, 46, 59. [93].
simţire s. f. pl. simţiri 49. [1].
simbol s. n. art. sg. nom. simvo ui 1. [1].
singur adj. sg. m. singur 44. [1].
simbătăs. f. art. sg. nom. sîmbăta 31; g. d. sîmbetei 31(2). [3]. singes. n. sg. sîngc 48(2); art. sg. nom. sîngele46(3), 47, 49. [7]. slovă s. f. sg. nom. ac. slovă 16(3), 21; art. sg. nom. ac. slova 17, 18, 23. [7].
slăvi vb. IV ind. prez. 4 slăvim 2; pas. ind. prez. 3 (este) slăvită 21. [2].
slobod adj. m. sg. slobod 54, 66. [2].
slobozire s. f. sg. ac. slobozire 35. [1].
slovă s. f. art. pl. nom. ac. slovele 3(2), 12. [3].
sloveans. m. art. pl. nom. ac. slovenii 4. [1].
sloveni vb. IV inf. (a) slovni 12. [1].
slugă s. f. art. sg. nom. ac. sluga 31, 33. [2].
sluji vb. IV imper. 2 (nice) sluji 30. [1].
slujitor s. m. pl. slujitori 48. [1].
slujnică s. f. art. sg. nom. ac. slujnica 31, 33. [2].
smerenie s. f. art. sg. nom. smerenia 64, 65. [2].
soare s. n. art. sg. nom. soarele 37. [1].
sobor s. n. sg. săbor 19; art. sg. g. săborului 34. [2].
sobornicesc adj. f. sg. sobornicească 21. [1].
socotealăs. f. sg. nom. ac. socoteală 55. [1].
socoti vb. IV inf. (a) socoti 64; refl. ger. socotindu-mâ 15. [2].
somn s. n. somn 18. [1].
soţ s. m. sg. soţ 59. [1].
spodobivb. IV refl. cu pr. în ac. conj. viit. I 4 vom să ne spodobim 62. [1].
spori vb. IV ger. sporind 15. [1].
spre prep. spre 33, 34, 35(2), 37, 38(4), 51, 52, 60. [12].
286
287
spune vb. ITT inf. (a) spune 49; ger. spuind 53. [2]. spurcăciune s. f. ari. sg. nom. ac. spurcăciunea 16. [1]. stats. n. sg. stat 26, 27. [2]. stăpins. n. sg. voc. stăpîne 2, 17, 18. [3]. stăpinires. f. art. sg. nom. stâpînirea 18. [1]. stătăcios adv. stătăcios 43. [1].
stihs. n. sg, stih 41, s(ti)hU, 42, 43(2), 46, 47(2), 49, 50(2), 53(2), 54,
55(2), 56, 58, 59(2), 60, 61, 63(2). [24]. stinge vb. III refl. cu pr. în d. stingîndu-şi59. [1]. străin adj. m. pi. streini 29, 64. [2]. străluci vb. IV ind. prez. 3 străluceşte 38. [1]. strămoşesc adj. art. sg. m. strămoşescul 42. [1]. strica vb. I refl. cu pr. în ac. ger. stricîndu-să 42. [1]. strîmb adj., adv. 1 adj. f. sg. nom. ac. strîmbă 33; 2 adv. strimb 35. [2]. strimbătate s. f. sg. ac. strîmbâtate 65. [1]. strocinaia s. f. sg. nom. strocinaia 14. [1]. sub prep. supt 20, 26, [0. [3]. suferi vb. IV inf. (a) suferi 65. [1].
suflet s. n. sg. suflet 55, 64; art. sg. nom. ac. sufletul 15, 35; g. sufle-
tului26, 27; pl. nom. ac. sufletele 16. 40; g. d. sufletelor 62. [9]. sufleteşte adv. sufleteşte 62. [1].
sui vb. IV refl. cu pr. în ac. ind. prez. 6 să sute 40; pf. c. 3 s-au
suit 21, 26. [3]. suliţă s. f. art. sg. ac. suliţa 47, 48. [2]. sus adv. sus 30. [1].
Ş ■ •
şapte num. -cârd. şapte 1, 63, 65. [3].
şaptelea num. ord. f. sg. nom. ac. şaptea 31(2), 32. [3].
şase num. card. şase 31, 34, şasă 31. [3].
şaselea num. ord. f. sg. nom. ac. şasea 32, şasa 57. [2].
şedea vb. II ind. prez. 3 şade 21, 27. [2].
şi adv, conj. 1 adv. si 7, 12(2), 23(4), 24(3), 25(2), 27(2), 37, 38(2), 41(2), 43, 44(2), 45, 47(2), 49, 51(4), 52(3), 53, 54, 55(2), 56(2), 57(2), 58, 60(4), 61(4), 62(4), 65; 2 conj. şi 1(3), 2(2), 4, 5, 15i(6), 16(8), 17(4), 18(7), 19(9), 20(8), 21(12), 22(2), 23(5), 24, 25(2), 26(6), 27(8), 28(2), 29, 30(3), 31(6), 32, 33, 36(4), 37(6), 38(5), 40(5), 41(4), 42(3), 43(3), 44(3), 46(9), 47(2), 48(6), 49(3), 5014), 51(2), 52(3), 53(5), 54(3), 55(5), 56(5), 57(3), 58(5), 59(3), 60(3), 61(4), 62(4), 64, 65(2), 66(2). [262].
şti vb. IV conj. prez. 1 să ştiu 54(2), 60; 2 să ştii 50; opt. prez. 1 aş şti 46; inf. (a) şti 4. [6].
T
taină s. f. sg. nom. ac. taină 43(2), 45, 47, 49, 50, 51, 57, 62; pl-taine 1, 39(2), 40, 53; art. sg. nom. ac. taina 40(2), 42, 43, 45, 49, 51, 57; g. d. tainei 48, tainii 61; pl. g. tainelor 40. [25].
tare adj. m. sg. tare 16. [1].
tatăs. m. sg. tatăZ2, 59; art. sg. nom. ac. Tatăl 17, 19, 20(2), 21(2),
38; g. d. tatălui 16, 19, 21. 37, 41. [14]. Tatăl, Tatăl Sfint, n. pr., vezi: tată, s. m.; sfînt, adj. tămădui vb. IV conj. prez. 6 să tămăduiască 60; refl. cu pr. în ac. conj.
prez. 5 să vă tămăduiţi 54. [2]. tămăduitor s. m. art. sg. nom. tâmăduitoriul 62. [1]. tău adj. pos. m. sg. tău 15, 17(2), 29, 30(2), 31(4), 32(2), 33(6), 34, 35,
36, 37(2), 48(4); f. nom. ac. ta2, 15, 17(2), 18(3), 19, 31(2), 32, 33,
37; g. d. tale 2. 15, 31; pl. tale 15, 19. [46]. testament s. n. sg. testament 54. [1]. tipărit adj. f. sg. nom. tipărită 1. [1]. tipograf s. m. art. sg. nom. tipograful 1. [1]. tipografie s. f. sg. g. tipografii 66. [1]. titlă s. f. sg. nom. titlă 12. [1].
tîlcui vb. IV refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să tilcuieşte 61. [1].
Tobian. pr. Tovia 64. [1].
tocicas. f. sg. nom. ac. tocica 14. [1].
tocmeală s. f. sg. nom. ac. tocmeală 24, 54, 57(2), 58(2), 60; pl. nom.
ac. tocmele25; art. sg. nom. tocmeala22. [9]. tocmi vb. IV refl. cu pr. în ac. să tocmeşte 58. [1.] tocmit adj. f. sg. nom. tocmită 1. [1].
tot adj., pron. neh. 1 adj. neli. m. sg. tot 31, 33(2), 53, 55; pl. toţi 20, 28; g. tuturor 15, 20; f. sg. nom. ac. toată 15, 16, 19, 22, 23(2), 54, 55, 58(3), 62;pl.nom. ac. toate 15(3), 17,23, 41, 55, 60; 2 pr. neh. m. sg. tot 21, 34, 35(2), 50, totul 27; pl. nom. ac. toţi 47; g. d. tuturor 15; f. pl. nom. toate 7, 16, 20, 22, 24(3), 25, 27, 49, 58, 62. [49].
trăi vb. IV ind. viit. I 3 va frai 46. [1]. trebui vb. IV ind. prez. 3 trebuie 53. [1]. trei num. card. trei 23(3), 24(3), 25(4), 63, 66, tri 24. [13]. treilea num. card. m. sg. treilea 59; f. nom. ac. treia 21, 27, 30(2), 45, 50. [7].
trimite vb. III ind. impf. 3 tremiteaQO; pf. c. 3 au tremis 41, 50; pf.
s. 6 trimiseră 53; imp. 2 tremite 48. [5]. troiţă s.f. sg. troiţă 18, 22(2), 25(2), tro[i]ţă 17; art. sg. nom. ac. troiţa
25. [7].
trufie s. f. art. sg. num. ac. trufia 65. [1].
trups. n. sg. trup 27, 28, 59; art. sg. nom. ac. trupul 23, 46[2], 47, 48(2); g. trupului26, 59; pl. ac. trupurile 38; g. trupurilor 62. [16].
tu pr. pers. 2 nom. tu 29, 31; g. ţie 16(2), 29, 32, 56, -ţi 18, 21, 31 32, 37, 50; ac. tine 29, 37(3), te 16, 18, 19, 29, 30, 36(3), 37, 55, 56. [29].
T
ţară s. f. art. sg. g. ţârîii 1. II]. Ţariggrad n. pr. Ţarigrad 19, [1].
ţiitors. m. sg. ţiitoriu 24(5); art. sg. nom. ţiitoriul 27. [6].
288
289
linea.vb. II ind. prez. 3 fine 39, 45, 57; 6 Un 30; viit. I 5 veţi ţinea 56; conj. prez. 4 să ţinem 40; pas. ind. prez. 3 este ţinută 57; refl. cu pr. în ac. ind. viit. I 6 ţinea-se-vor 56; inf. (a) ţinea22. [9].
ţinere s. f. art. sg. nom. ţinere 63. [1].
ţinut s. n. art. sg. nom. ac. ţinutul 55. [1].
U
ucenics. m. art. pl. nom. ac. ucenicii47, 60; d. ucenicilor 41, 47. [4]. ucide vb. III ind. prez. 3 ucide34;conj. prez. 2 să ucizi3\. [2]. udivnaias. f. sg. nom. ac. udivnaia 15. [1].
un adj., art., num., pron. 1 adj. neh. m. sg. nom. unul 19, 20; 2. art. neh. m. sg. nom. ac. un 21, 36, 56(2); f. sg. nom. ac. o 20,
22, 25(2), 52, 58; 3 num. card. m. nom. ac. un 22, 24(2), 25(3), 26, 27(3), 59, unul 27(2); f. nom. ac. o 8, 10, 37; 4 4 pr. neh. m. sg. unul 20, 27, 28, 53, 55(2), 58, 59; f. sg. nom. ac. una 21, 22,
23. [43].
unde adv. unde 27, 40, 43, 49(2). [5]. undeva adv. undeva 40, 52, 60. [3].
unge vb. III ind. impf. 3 ungea 45, 60; ger. ungîndu(-l) 61, ungîndu
(-ne) 44(2), [5]. ungere s. f. sg. art. g. ungerii 61. [1].
uninţăs. f. sg. nom. uninţă 22, 25; art. sg. nom. uninţa2b. [3]. untdelemn s. n. sg. untdelemn 44, 45, 60, 61(2); art. sg. nom. ac. untdelemnul Ql. [6].
urî vb. IV ind. prez. 6 urăsc 30, 37; conj. prez. 2 să urăşti 37. [3]. urmă s. f. sg. ac. urmă 25. [1].
V
vameş s. m. art. pl. nom. vaneşii 38. [1] varvarism s. n., vezi barbarism, varea s. f. art. sg. ac. varea 14. [1].
vărsa vb. I refl. cu pr. în d. ind. prez. 6 îşi varsă 40. [1], văzut s. f. art. pl. g. văzutelor 20. [1].
veacs. m. pl. veci 18, 22,2426, 28,46, 62; art. sg. g. veacului21; pl.
nom. ac. vecii 17, 19, 20; g. vacilor 17, 19. [14]. vechi adj. sg. f. nom. ac. vechie 25; g. d. vechi 1, 33, 34. [4]. vecin s. n. art. sg. ac. vecinul 37. [1].
vedea vb. II ind. prez. 1 văz51: 4 vedem\8, 53; pf. c. 6 au văzut 49; refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să vede 50; ger vâzîndu(-i) 56. [1].
veni\b. IV imp. 6 veniia53; pf. c. 3 venit-au 41; conj. prez. 3 să vie
17, 21, 23; imper. 2 vino 16; inf. (a) veni 40. [17]. venire s. f. sg. g. venire 28. [1]. venilor s. m. art. sg. nom. venitoriul33. [1].
veşnic adj., s. 1 adj. m. sg. vecinie 23(3); f. art. sg. nom. vecinica 26;
s. m. sg. vecinie 23; pl. veciniei 23. [6]. viaţăs. f. sg. nom. ac. viaţă 16, 21, 46; art. sg. nom. ac. viaţa 21, 28,
52, 53; g. vieţii 15. [8].
viitor adj. f. sg. viitoare 52. [1].
vin s. n. sg. vin 46, 48; art. sg. nom. ac. vinul 46, 47. [4].
vindeca vb. I ind. impf. 6 vindeca 60; imper. 2 vindecă 17. [2].
vinovat adj. m. sg. vinovat 34. [1].
vistier s. n. art. sg. nom. ac. vistieriul 16. [1].
vitejie s. f. art. sg. nom. vitejia 63. [1].
viu adj., s. 1 adj. f. sg. nom. vie 46; s. m. art. pl. nom. ac. vii 21, 27. [3].
vîrtos adv. comp. (mai) vîrtos 49. [1].
voi pron pers. 5 nom. voi 38; d. voao 34, 35(3), 36, 37(2); ac. voi 37(3),
38, 44, 46, 61, vă 36, 37(5), 38, 54(3). [25]. voi vb. IV ind. prez. 1 voi 57. [lj.
voies. f. sg. nom. ac. voie 66; art. sg. nom. ac. voia 1, 15, 17, 19, 55, 63. [7].
voprosnaias. f. sg. nom. ac. voprosnaia 14. [1]. voroavă s. f. art. sg. g. voroavei 53. [1]. vostru adj. pos. sg. m. vostru 36, 37(2), 38(2). [5]. vrahea s. f. sg. nom. ac. vrahea 14. [1].
vrăjmaş s. m. art. sg. ac. vrăjmaşul 37; pl. ac. vrăjmaşii 37. [2].
vrea vb. II ind. prez. 3 va 15, 21(2), 27, 51; viit. I 3 va vrea 22, 26; 2 auxiliar în formarea viit. 1 voi 46; 2 vei 32, 46, 56; 3 va 22(3), 26(2), 28(2), 30(2) 31, 32, 34(5), 35(2), 36 37(3), 42(2), 46 52, 59(2), 61(3); 4 vom 62; 5 veţi 38(3), 46(3), 56(2); 6 vor 28(3), 56(2), 58, 59, 61. [60].
vreme s. f. sg. ac. vreme 26, 40, 60; pl. vremi 59; art. sg. ac. vremea 44, 61. [6].
Z
zadar s. n. sg. (in loc. adv. în zadar) zadar 57. [1].
zapetaia s. f. sg. nom. zapetaia 14. [1].
zăcea vb. II ind. impf. 1 zăceam 18. [1].
zăticneală s. f. sg. ac. zăticneală 58. [lj.
zdrobit adj. f. sg. ac. zdrobită 55. [1].
zece num. card. zece 1, 29. [2].
zecelea num. ord., f. sg. nom. zecea 33. [1].
zis. f. sg. nom. ac. zî27, 31(2), zî 21, 31; pl. nom. ac. zile 31(2), 32; art. sg. nom. ac. zioa 31(2), 50; pl. zilele 15, 17. [13].
zice vb. III ind. prez. 1 zic 51, 56; 3 zice 42, 46, 47, 48(2), 49, 51, 53, 55, 56, 59, 60; 6 zic 57; pf. s. 2 zisăşi 6; pf. c. 1 am zis 55; 2 ai zis 57; 6 au zis 48, 56; viit. I 3 va zice 34(2); pas. ind. pf. c. 3 zis au fost 35(3), 36, 37; refl. cu pr. în ac. ind. prez. 3 să zice 53; pf. c. 3 s-au zis 25, 34; ger. zicînd 41(2), 44(2), 48(2), 50(2), 51, 53, 59. [41].
zidi vb. IV ind. prez. 3 (este) zidită25. [1].
290
AVANT-PROPOS
Avec l'aide de Dieu nous imprimons aujourd'hui un vieux livre roumain, Bucoavna, c'est-à-dire l'Alphabet, en fait le premier abécédaire roumain connu, sorti des presses de la typographie d'Alba Iulia en 1699. La destination d'alors de ce livre — et de maintenant, croyons-nous — est annoncée sur la couverture même du livre: „initier les enfants à la lecture et à l'écriture".
Si l'on pense que Bucoavna (l'Alphabet) était presque la dernière impression d'une longue série de livres destinés à fortifier les âmes, vu que peu après sa parution se produisait la douloureuse séparation forcée d'une partie des Roumains transylvains de la foi de leurs ancêtres, on comprend l'intérêt avec lequel l'accueilleront les enfants et tous les fils fidèles de l'Église roumaine.
A coup sûr, les lecteurs de ce livre purront mieux comprendre sa signification chrétienne et roumaine, et tout particulièrement les fidèles qui font partie de l'Évêché d'Alba Irilia, maintenant qu'il y a douze ans depuis que ce Diocèse a été réinstitué. Leur joie sera encore plus grande si l'on tient compte de ce que la réimpression de ce livre dans une édition critique n'est pas une parution isolée dans le Diocèses d'Alba Iulia, mais s'ajoute à la réimpression d'un lumineux témoignage d'unité par leur langue de tous les Roumains — Noul Testament (Le Nouveau Testament) publié en 1648 par le métropolite Simion Stefan, avec l'aide de ce foyer d'affirmation roumaine et orthodoxe
qu'a été l'ancienne Métropolie de Bâlgrad, ouvrage qui est actuellement sous presse et paraîtra sous les auspices de notre Diocèse.
Nous avons encore à l'esprit les paroles répétées par deux «archimandrites de Bâlgrad": Ghenadie II (1627 — 1640) et Ilie Iorest (1640—1643), qui avouaient dans la préface de Evanghelia eu învâtâhirâ (Évangile avec sermons), auquel ils avaient travaillé en 1640 et 1641, que: „moult se lamentaient les prêtres demandant ce livre pour l'éducation des chrétiens", après ils ajoutaient, l'un et l'autre, qu'il „mit. du baume dans mon coeur et je me réjouis sincèrement de comprendre que la loi chrétienne et la foi en Dieu se fortifiaient". Ces pensées et sentiments nous poussent nous aussi en tant qu'Évèque d'Alba Iulia, à honorer leur mémoire et leur sacrifice de martyrs et ceux de beaucoup de devanciers, selon le conseil du Saint Apôtre Paul, qui dit: „Sou venez-vous de vos conducteurs qui vous ont annoncé la parole de Dieu ; considérez quelle a été la fin de leur vie, et imitez leurfoi". (Hébr., XIII, 7).
Par la réimpression de Bucoavna, nous essayons d'apporter aux fidèles d'aujourd'hui consolation et réconfort dans leur foi par cette „chose divine", comme nommaient les deux prélats mentionnés les paroles d'explication du Saint Évangile, dans l'esprit en même temps des enseignements des Saintes Écritures: „Cette lumière était la véritable lumière, qui, en venant dans le monde, éclaire tout homme." (Jean, I, 9).
En fait, l'un des devoirs permanents et fondamentaux d'un prélat est celui d'enseigner et de propager la parole de Dieu, conformément au commandement du Sauveur: «Allez, faites de toutes les nations des disciples, les baptisant au nom du Père, du Fils-et du Saint-Esprit et enseignez-leur à observer tout ce que je vous ai prescrit. » (Matthieu, XXVIII, 19-20). Qui peut ne pas être pénétré, jusqu'au tréfonds de son âme, des paroles prononcées par Saint Paul, l'Apôtre des gentils: «malheur à moi si je n'annonce pas l'Évangile» (1 Cor., IX, 16), ou ces terrifiantes paroles: «si quelqu'un vous annonce un autre évangile que celui que vous avez reçu, qu'il soit anathème » (Gai., 1,9).
292
293
Par notre entreprise nous nous efforçons d'apporter dans l'actualité les enseignements que nous avaient jadis annoncés nos devanciers.
Il se pourrait que le message et la méthode de travail de 1' «initiation des enfants à l'étude ». dont parle Bucoavna de 1699 paraissent à certains un début beaucoup trop modeste par rapport au progrès de notre époque, surtout si l'on pense que chez d'autres peuples l'enseignement était beaucoup plus avancé.
Il ne faut pourtant pas oublier que, le loïig des siècles où certains peuples ont édifié leurs imposantes cathédrales ou dès palais fasteux, le peuple roumain situé «sur la voie dés calamités» a dû affronter au prix de sa vie, presque un millénaire durant, Ta migration de tant de peuples et le danger des incursions tartanes et ottomanes et que pour ce temps-là ses créations et sa conception du monde et de Ta vie, telles qu'elles ont été créées par le peuple roumain, ne sont en rien inférieures à celles d'autres peuples du Sud-Est de l'Europe, au contraire, elles sont des plus réussies malgré les vicissitudes de l'histoire
Pour comprendre l'état d'esprit de l'époque, ainsi que la signification qu'acquérait Bucoavna de 1699, il est nécessaire de jeter un coup d'œil sur le cadre historique, politique et culturel de l'époque, pour relever d'autres facteurs qui ont déterminé la parution de ce livre.
Ce qui caractérise l'histoire de la principauté de Transylvanie pendant les dernières décennies du XVII-e siècle et le début du siècle suivant, c'est la situation dé crise qui affecte toute la vie économique, sociale-politique et même spirituelle. «C'est la période — affirme l'historien Çtefan Pàscu, membre de l'Académie Roumaine — où la grande aristocratie a réussi à accaparer complètement le gouvernement, en réduisant l'autorité princière au simple rôle d'exécutante de la volonté des nobles. La situation étais d'autant plus grave qu'à l'époque s'affrontaient, avec de-visées expansionnistes, les deux États désireux de con quêtes': l'Empire Ottoman et l'Empire des Flabsbourgs »*
Comme on le sait, depuis plus de 150 ans la Transylvanie avait le statut d'une principauté autonome à suzeraineté turque, comme d'ailleurs la Moldavie et la Valachie, situation qu'elle conservait au milieu du XVH-e siècle au prix de l'élection d'un prince dévoué et soumis à la Porte, dans la personne de Mihaly Apafi (1661—1690). La politique intérieure de la principauté se définit, d'un côté, par la consolidation continuelle du pouvoir économique et politique de la noblesse et, d'un àulrc côté, par la préoccupation du prince régnant aussi bien que delà noblesse protestante de convertir au calvinisme les Roumains orthodoxes de Transylvanie.
Les tentatives d'attirer les Roumains à la Reforme,'remontant aux environs de 1540, reçoivent pendant la seconde moitié du"XVII-e siècle une dimension tout - à fait nouvelle. L'état précaire de la principauté de Transylvanie, soumise qu'elle était à des forces externes 'contradictoiresv. mais aussi la décadence économique évidente, à laquelle s'ajoute le maintien de structures économiques et sociales rigides, ont obligé les princes régnants de la Transylvanie à chercher les moyens de consolider leur pouvoir de décision et de stabilisation. Convertir les Roumains au calvinisme (surtout les petits chefs locaux et la population libre du Banat, Ţara Oltului, Haţeg, etc.) offrait une telle stabilité.
Si les princes calvinistes avaient réussi à attirer de leur côté les Roumains, qui étaient les autochtones de toujours dans ces contrées et qui, alors comme plus tard,formaient la grande majorité de la population, alors les catholiques de Transylvanie seraient devenus une infime majorité. La même tendance d'attirer les Roumains, cette fois-ci au catholicisme, sera en permanence et par divers moyens celle de l'Empire des Habsbourgs.
La voie préconisée par les autorités en vue de convertir au calvinisme la masse des Roumains c'était attirer, d'abord,les prêtres roumains,par l'amélioration de leur situation économique et sociale et, ensuite, populariser la nouvelle confession par l'école et les impressions en langue roumaine. À ces «arguments » qui s'avèrent être trop peu efficaces s'ajoutent de sévères mesures administratives
294
295
comme celles de 1674, qand l'Église roumaine est mise sous la juridiction du surintendant calviniste ou, un peu plus tard, quand est emprisonné Sava Brancovici lui-même, métropolite orthodoxe des Roumains de Transylvanie. D'ailleurs, en 1640 avait été emprisonné un autre métropolite roumain, Ilie Iorest.
Dans ces conditions de subordination complète vis-à-vis de la Porte, avec l'assentiment de celle-ci et comptant aussi sur les subsides de la France, la Transylvanie participe à la lutte de l'aristocratie de Hongrie contre les Hàb-sbourgs. Une nouvelle menance de plus en plus grande se fait sentir à l'Ouest: l'expansion des Habsbourgs, surtout que, sous les murs de Vienne, en 1683, la Turquie et ses alliés souffrent une grave défaite, ce qui se répétera à Buda (1686) et à Mohâcs (1687), pour qu'en 1688 les années ottomanes soient repoussées au-delà du Danube. À la suite du changement du rapport des forces en faveur des Habsbourgs, la Transylvanie entrera de plus en plus dans leur sphère d'intérêts, de sorte que le traité de Blaj imposé par les impériaux (1687) consigne l'asservissement économique et politique de la principauté aux intérêts de Vienne, mais aussi le respect de l'autonomie et des privilèges du pays, c'est-à-dire de ses couches dominantes. L'instauration du régime des Habsbourgs s'est faite sur la toile de fond de l'expansion impériale dans le Sud-Est du continent, plus précisément vers le bassin danubien, ce qui marquait l'abandon par les Habsbourgs d'une politique expansionniste ouest-européenne pour porter une attention spéciale à l'Est de l'Europe. À la suite de cette action, la domination ottomane, exercée en quelque sorte à distance, est remplacée par celle, directe, politique, militaire et administrative des Habsbourgs. La nouvelle situation impliquait aussi la modification de la structure nationale de l'empire, qui jusqu'alors avait eu une population composée surtout d'Allemands et qui par l'inclusion dans l'empire d'un grand nombre de Slaves, Roumains et Hongrois devenait multinational. Les tentatives incessantes d'imposer aux Roumains le catholicisme deviennent de la sorte également une tentative politique de réaliser une unité de la population de l'empire. Le Diplôme de Léopold I,
document émis en décembre 1691, allait tenir lieu de Constitution de la Transylvanie plus de 150 ans. Ses points, 18 au total, stipulaient la reconnaissance et la garantie du statu quo confessionnel (les quatre confessions reconnues, «receptae»: catholique, luthérienne, calviniste et unita-rienne) et de la législation des Approbalae et des Compila-iae (qui considéraient les Roumains seulement comme une population «tolérée»). La conservation des donations, des privilèges et des bénéfices accordés par les rois et les princes, le maintien des lois du pays (excepté le droit de la noblesse à la résistence au roi), de la constitution et du droit municipal saxon, des privilèges des Saxons et des Szeklers, de la Diète, des organismes administratifs et judiciaires, la nomination aux fonctions des seuls habitants hongrois, saxons ou szeklers, tout cela est stipulé dans le diplôme mentionné. Mais des Roumains, la population la plus ancienne et la plus ^nombreuse du pays, l'important document ne dit rien. Ä la suite de la victoire des Habsbourgs à Zen ta (1697) et de la paix conclue à Karlowitz (1699), les Turcs renoncent officiellement à la Transylvanie, mais gardent encore, pour un temps, le Banat. De «droit» et de fait, la Transylvanie revient aux Habsbourgs.
Un nouveau problème auquel sera confrontée la Tran-slvanie, surtout sa population roumaine, sera celui de l'extension du catholicisme, la confession de la maison impériale. Ainsi que le précise l'historien David Prodan, membre de l'Académie Roumaine, «La Constitution de la Transylvanie, fondée sur trois nations politiques et quatre religions acceptées, excluait de ses cadres tout un peuple, dans les termes de l'époque toute une nation et une religion: le peuple roumain et sa religion orthodoxe». Ainsi, «en gagnant les Roumains au catholicisme, il se créerait (c'était l'intérêt politique des Habsbourgs, n.n.) non seulement la prépondérance catholique dont l'empire avaint besoin pour consolider son pouvoir, mais aussi l'instrument avec lequel contraindre à la fidélité les nations politiques. En même temps, serait coupé un puissant lien unissant les Roumains de Transylvanie à ceux de Valachie et de Moldavie (au cas où ces deux dernières prin-
296
297
cipautés ne tomberaient pas elles aussi sous l'occupation des Habsbourgs) et au inonde orthodoxe en général ». Aussi bien les métropolites (Teofil en 1697, Anastasie Anghel en 1698) que les prêtres et, dans une moindre mesure, les laïques, dans la mesure où ils auront accepté l'union avec Rome, l'ont fait avec l'espoir stimulé par les impériaux, résolument affirmé par les premiers, de voir s'améliorer leur situation économique, socio-politique et culturelle, ainsi que le respect du rite, des canons et du calendrier orthodoxes.
La culture roumaine de Transylvanie à cette époque est le résultat du développement interne, unitaire de notre peuple, des conditions particulièrement agitées à la fin du XVILe siècle, ainsi que, clans une certaine mesure, d'influences venant de pays et-de cultures plus ou moins éloignés.
Développée à la suite des nécessités du culte et de l'administration, mais aussi sous la pression du calvinisme, l'école assimile, par l'intermédiaire des jeunes Transylvains qui ont étudié en Occident ou des érudits étrangers ayant travaillé dans cette province, bon nombre des idées pédagogiques plus récentes du siècle. Ainsi, on connaît et apprécie le grand pédagogue Jan Amos Comenius, celui qui a démontré l'utilité de l'enseignement en langue maternelle et qui, connaissant de source directe la situation de la Transylvanie, accusait la noblesse locale du sous-développement et de la pauvreté du peuple, soutenant le droit à l'instruction et à la culture de tous les habitants, quels que fussent leurs rang et religion.
Même dans ces circonstances défavorables, on peut parler d'une vraie culture nationale roumaine en Transylvanie. Un exemple en est l'enseignement.
Comme on le sait, les premières écoles roumaines ont fonctionné sous le porche de l'église et dans les monastères.
Les progrès de renseignement sont attestés, entre autres, par la croissance du nombre des instituteurs et des scribes dans le milieu rural. Parmi les écoles mieux connues par les documents il y a celle de grande tradition de Şcheii Braşovului,   qui instruisait dès le XV-e siècle sur-
tout les enfants des artisans et des citadins roumains de la ville et des environs, ou celle de Sălişte, près de Sibiu, dont on sait que, vers 1616, elle était subventionnée par les paysans. La formation des prêtres, des chantres et, dans certains cas, même celle des instituteurs se faisait dans les écoles fonctionnant auprès des monastères tels ceux de Rîmeţ, Bălgrad (Alba Iulia), Măgina (près d'Aiud), Sîm-•bata.de Sus et d'autres. À l'appui de l'enseignement, le synode (La Direction de l'Église Orthodoxetransyvaine) a" décidé en 1675 que les prêtres, après le service divin, feraient des leçons avec les enfants dans l'église.Quoiqu'un certain nombre d'élèves roumains aient suivi les cours d'écoles calvinistes, les autorités civiles et ecclésiastiques (réformées) ont stimulé et même décidé l'ouverture .et le fonctionnement d'écoles laïques à Lugoj, Caransebeş, Haţeg, Sighet, Făgăraş afin ele mieux réaliser leur œuvre de conversion religieuse. L'effet général n'a pas été celui qu'on désirait: trop peu de Roumains ont abjuré la foi de leurs ancêtres, en échange beaucoup d'entre eux ont eu accès à l'instruction, tout d'abord à l'écriture et à la lecture en langue maternelle.
Un essor est enregistré par Vimprimerie, par la production et la circulation des livres et, par voie de conséquence, par les bibliothèques. Le centre des activités typographiques roumaines de Transylvanie devient Alba Iulia, où à partir de 1639, seront imprimés par les soins du métropolite Ghenadi (1627—1640) des livres en langue roumaine à caractères cyrilliques, les caractères étant, comme nous l'avons déjà montré, envoyés de Valachie par Matei Basarab en même temps que le maître typographe Pop Gheorghe. Après une interruption, l'activité typographique est reprise par l'édition, entre autres, du Noul Testament (Le Nouveau Testament) (1648), de Psaltirea (Le Psautier) (1651). À la fin du siècle, développe son activité le maître typographe Mihail, fils de Ştefan (Iştvanovici), envoyé par le grand voivode martyr Constantin Branco-vaii. Comme réalisations particulièrement importantes des presses de Bălgrad, il y a à mentionner, pour la même année, 1699, un Kyriakodromion (réédition partielle de
298
299
Cazania — recueil de sermons — de Varlaam) et Bucoavna. On donne de l'extension aux bibliothèques et on les enrichit, tant particulières qu'appartenant à différentes institutions (paroissiales ou scolaires). Parmi les Roumains qui ont possédé des bibliothèques célèbres, il y a Mihail Halici, dont la liste autographe comprend: à peu près 500 titres classifiés par lui en généraux (dictionnaires encyclopédies), philologiques, poésie, éloquence, en hébreu, en grec et en latin, ainsi que des ouvrages de philosophie, de théologie, droit, médecine et sciences naturelles, histoire et miscellanés, y compris des manuscrits.
La littérature juridique transylvaine du XVII-e siècle enregistre l'impression d'ouvrages d'envergure: Juridici processus specimen (1619) ou les collections de lois, odieuses pour les paysans serfs et pour les Roumains: .4pproba-iae constituliones /.../ (1658) et Compilatae conslituliones /..-./ (1669). Parmi les législations à caractère local, nous mentionnons Constituţiile Ţârii Făgăraşului (Les Constitutions du Pays de Făgăraş), qui contiennent des normes de droit coutumier des Roumains de la zone, codifiées en 1508 et renouvelées au cours du XVII-e siècle, en 1657 et 1690.
Parmi les impressions à caractère religieux, nous mentionnons Carie ce se cheamă catechism (Livre qui s'appelle catéchisme) (1640), ouvrage rédigé dans l'esprit du calvinisme à des fins de propagande — critiqué avec véhémence dans la littérature orthodoxe roumaine de l'époque —, ainsi que Evanghelia cu învăţătură ou Mărgăritarul Sf. Ioan Zlatoust (Evangile avec serinons ou La Marguerite de St. Jean Chrysostome) (1641), qui est une réédition, avec certaines modifications de Cazania lui Corcsi (Le sermonnaire de Coresi) des années 1580—1581. Mais l'ouvrage le plus important de la littérature religieuse roumaine de Transylvanie au XVII-e siècle est Noul Testament, édité en 1648 à Bălgrad par le métropolite Simion Ştefan (1643—1652), ouvrage à signification historique, tant pour les nécessités spirituelles-ecclésiastiques de tous les Roumains que comme monument de langue roumaine littéraire et comme document remarquable sur l'unité linguistique de tout le peuple roumain. Parmi les autres
ouvrages imprimés nous mentionnons: Sicriul de aur (Le cercueil d'or) (1683), réédité en 1983 par les efforts et la compétence du dr. Anton Goţia, et Cărare pe scurt (Bref sentier de la foi) (1683), les deux appartenant à l'arehi-prêtre Ioan Zoba de Vint. Le fait est digne d'être souligné que, pendant cet intervalle également, la culture roumaine écrite ou orale s'est développée de façon unitaire dans les trois provinces roumaines, ce dont témoignent tant la production et la circulation des livres et des manuscrits sur tout les territoire habité par des Roumains, que l'existence d'intellectuels roumains, prêtres, instituteurs ou typographes, à l'intérieur et à l'extérieur de l'arc des Carpates.
La littérature artistique roumaine est illustrée par l'érudit Mihail Halici (1643—1712), descendant d'une famille de petite noblesse roumaine de Caransebeş, auteur d'une collection de poésies dont une (ode) à caractère laïque, rédigée en 1674 et publiée en caractères latins à Bâîe. Parmi les ouvrages philosophiques sont à mentionner ceux de Gavril Ivul (1619—1678), Eogica (1654), Philo-sophia (1655) et Philosophia novella (1661). Les premiers livres de philosophie dus à un Roumain ont été rédigés .dans la langue latine, à l'époque la langue savante de l'Europe occidentale et de sa philosophie.
À l'époque où en Moldavie et en Valachie écrivaient leurs chroniques Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, écuyer tranchant du prince régnant, en Transylvanie travaille dans le même sens l'archiprêtre Vasile de Şcheii Braşovului (à peu près 1590—1659), qui nous transmet de précieux renseignements sur les passé des Roumains de cette localité, ainsi que sur l'église et sur l'école roumaines de Şcheii Braşovului (malheureusement l'original de la chronique s'est perdu, on n'en possède qu'une traduction allemande). À la même époque travaille Ioan Caioni (1629—1687), l'auteur entre autres d'une chronique rimée en hongrois sur les hostilités entre Vasile Lupu et Matei Basarab en 1653. Gheorghe Bran-covici (1645—1711), le frère du métropolite Sava, rédige des ouvrages en roumain et en serbe, n'omettant pas de mettre en évidence l'origine latine du peuple roumain, la forma-
300
301
lion des Etals moldave, va la que et transylvain, les luttes d'Etienne le Grand ou celles de Michel le Brave.
Les activités artistiques, comme le théâtre et la musique, enregistrent elles aussi des progrès: nous mentionnnos, dans ce contexte, que, parmi les répliques des élèves du Collège unitarien de Cluj, sont intercalées également quelques phrases en roumain, pour qu'au début du siècle suivant, en 1709, au Collège jésuite de Cluj soient présentés des sonnets en quatre langues: latin, hongrois, allemand et roumain. La musique (dont surtout les variantes «de table » et «de camp » sont attestées) enregistre un notable rapprochement des traditions populaires. Ainsi, dans le Codex Caioni (appartenant à Ioan Căianu), se conservent quelques danses populaires roumaines et la «chanson de la voïvodesse Lupu », et le Codex Vicloris (Slovaquie, 1670) contient la mélodie d'une «danse valaque », prototype de la «chanson de Râkoczi ».
La liliéraure populaire connaît un grand essor sous la forme de pièces lyriques, mais surtout par la prolifération des créations d'inspiration sociale, les ballades et les chansons héroïques. Des vers de facture populaire se trouvent dans le Codex Nicolae Petrouai (1672). Parmi les livres populaires de l'époque mentionnons: Codex Negoianus, écrit par Ioan Românul ele Haţeg (1620), la première copie en roumain du Roman d'Alexandre, ensuite Albinuşa ou Floarea darurilor (La fleur des vertus), Sindipa filosoful (Sindipa la philosophe), copies dues à Costea Dascălul de Braşov.
h9ari de cette époque met en valeur, en continuant les traditions antérieures et dans le contexte de l'assimilation d'influences venues de l'Est ou de l'Ouest de l'Europe, l'expérience locale, religieuse ou laïque, y compris populaire (rurale).
Les multiples relations avec les autres principautés roumaines, le développement de la culture roumaine comme un tout unitaire, l'aide permanente accordée par une série de voïvodes roumains à la vie spirituelle de leurs compatriotes transylvains sont concrétisés dans l'architecture de très anciennes saintes demeures en bois, comme
celle de Lupşa (1429) et beaucoup d'autres, ainsi qu'en pierre, dont nous mentionnons les églises de Densuş, Strei-Sîiîgeoagiu, l'église du monastère Rîmeţ avec l'inscription sur la deuxième couche de peinture datant de 1377, la fondation de Constantin Brancovan, l'église de Sîmbăta de wSus, l'église «St. Nicolas » de Făgăraş (1697), etc. Au XVII-e siècle on bâtit également les plus anciennes (à quelques exceptions près) églises en bois conservées jusqu'à nos jours, témoignages du génie artistique roumain. La sculpture et la peinture, subordonnées aux nécessités du culte, manifestent une continuité de traditions, mais aussi l'assimilation d'une série d'influences orientales ou occidentales, avec la victoire finale d'un style national original bien représenté à l'époque, le style Brancovan. Un remarquable développement est celui de la peinture sur bois, qui a ses débuts dans la première école connue en Transylvanie, représentée par Teofil le Peintre de Strei-Sîrîgoagiu ou les peintres travaillant dans les environs de Bălgrad. De même, pendant la seconde moitié du XlV-e siècle fon-tionne l'école de peinture de Mihu à Crişul Alb (la localité actuelle Crişciorul, alors le chef-lieu d'un district roumain), l'auteur de la deuxième couche de peinture de Rîmeţ (1377). La tradition picturale s'est conservé dans cette région, puisque plus tard s'affirment loan de Beriu et Popa loan de Balsa, toujours dans les Montagnes Apuseni.
Plus tard, on connaît l'école de Densuş, représentée par Ştefan vers 1453, école qui a fonctionné pendant toute la moitié du XV-e siècle.
Au XVI-e siècle, à cause de l'influence calviniste, la peinture sur bois déchoit pour redevenir florissante au XVII-e siècle, grâce à l'appui accordé par Matei Basarab, qui envoie les peintres Stan et Constantin (1643) qui peignent l'église „St. Nicolas" de Hunedoara et celle de Porceşti (des peintres y étant venus aussi, probablement, de Tîrgovişte).
Toujours grâce au règne florissant de Matei Bhsarab, en Transylvanie s'établissent le peintre Preda, à Făgăraş, et le moine diacre Iosif, à Alba Iulia, les deux contribuant à former des écoles et des centres de peinture: UÉcole de Făgăraş, représentée par Popa Ionaşcu, VÉcole de Răşi-
302
303
nari, ayant comme chef de file Ivan de Răşinari et Popa Nistor, écoles qui ont fonctionné pendant tout le XVIII-e siècle. C'est là également que se sont fait remarquer dans la peinture Iacob et son fils Gheorghe et d'autres, qui ont travaillé dans les Montagnes Apuseni également et dans toute la Transylvanie.
À cette période prend naissance une école de peinture dans Mărginimea Sibiului, représentée par Popa Vasile de Saliste et une autre école à Băiţa-Reghin ; VÉcole de Braşov, VÉcole de Prislop avec Popa Simion et Popa Nicolae venus de Valachie et, surtout, VÉcole de Feisa—Alba avec Iacob (non pas celui de Răşirîari) et son fils Nicolas, école qui prolonge son activité jusqu'à la seconde moitié du XlX-e siècle.
À partir du XVIII-e siècle, en même temps que les écoles de peinture sur bois se développe l'art de la peinture sur verre dans des centres qui apparaissent à Nicula, Făgăraş, Laz, Alba Iul ia, etc.
Sous les mêmes auspices se développe l'art appliqué, les miniatures réalisées dans les monastères et même en dehors des monastères, comme c'est le cas des ouvrages de Pieu Pătruţ, édités en 1985. De même, se développe l'orfèvrerie sur argent, la broderie, le tout ayant subi les influences de la basse Renaissance ou de certains aspects du baroque. Une mention spéciale mérite la production de céramique rurale (surtout pour les Roumains) et artisanale (surtout pour les besoins de Saxons, mais aussi des Hongrois). Les centres populaires de céramique, dans toutes les régions de la Transylvanie, manifestent une incontestable continuité avec la vieille production daco-romaine et une significative unité de style avec la céramique moldave, valaque et olténienne.
Une catégorie à part d'informations sur la vie culturelle du passé est celle des apostilles sur les manuscrits, dont Nicolae Iorga disait qu'elles constituent «un volume encyclopédique d'histoire roumaine écrite par lefc petits ». Ajoutons que ce trésor attend aujourd'hui encore ses chercheurs, l'important étant de chercher, rassembler et mettre en valeur ces trésors inestimables qui sont autant de valeurs constantes de notre patrimoine culturel.
Qui aurait, par exemple, pu s'imaginer qu'en 1791 un officier faisait don à une église de Bàlgrad, donc justement à Alba Iulia, du plus ancien livre imprimé dans notre pays, Evangheliarul slavon (L'Evangéliaire slavon avec sermons) de 1508, dont on sait qu'il n'existe que cinq exemplaires dans le monde?
Qui peut rester impassible au fait que le fils d'un quelconque Mihàilà a fait don d'un livre slavon en 1672, à l'époque du métropolite Sava Brancovici, à une église vouée aux «Archanges», disparue au XVII-e siècle, dont nous fournit des renseignements Pianta d'Alba Iulia (Voir Telegrajul Roman d'avril 1985), livre donné pour expier un grand péché? En 1678, une autre donation était faite à l'église de Runcul Zlatnei.
Si nous ouvrions le chapitre de la circulation des manuscrits ou des livres, pour lesquels au XVII-e siècle on était, parfois, arrivé à intenter des procès, de tels livres se vendant au prix de tout un pan de montagne ou même d'un troupeau de moutons (ce dont pourraient témoigner les livres et les manuscrits des bibliothèques d'Alba Iulia), nous resterions remplis d'admiration devant tout un monde de copistes, de clercs ou d'ecclésiastiques de tous les rangs qui traversaient les montagnes dans toutes les directions (de et vers la Transylvanie), soit pour faire des études, soit pour acheter quelque livre imprimé ou manuscrit. Nous apprendrions ainsi que vers 1700 dans le village Cioara, près d'Alba Iulia, le prêtre Avram copiait un manuscrit miscellané contenant des psaumes et d'autres textes liturgiques. Ce fait peut nous aider à mieux comprendre que le pieux Sofronie du même village, dont on sait qu'il tenait «icole gratuite » dans l'ermitage de Plâi-sorul Ciorii, aura eu lui aussi de tels clercs lettrés avant-coureurs dont il aura appris à écrire et à lire, puisque les documents de l'époque le qualifient de «maître, instituteur ».
D'ailleurs, la tradition de copier des livres était vivante aux environs de 1700 jusque dans des villages comme Turdas, qui avait donné au XVII-e siècle les deux évêques roumains clavinistes, Mihail et Pavel nommés Tordasi. Là aussi il y a un copiste nommé Adam le diacre, qui
304
305
copiait un «sermonnaire à la Naissance de Jésus». Dans le même village on copiait également Cazania lui Varlaam (Le sermonnaire de Varlaam). Peu sont ceux qui savent que, des plus de 200 exemplaires de Cazania lui Varlaam identifiés en Transylvanie, une bonne partie ont été retrouvés dans les paroisses du Diocèse d'Alba Iulia. C'est le cas des exemplaires de Jabenita, près de Reghin, de Dumbrava, près de Topliţa, Bădeni près d'Odorhei, Bozed près de Tg. Mureş, Adămuş, Corneşti, Cetatea de Baltă, Cuştelnic et Bobohalma près de Tîrnăveni, Idicel, Deda, Maioreşti, Milăşel, Mura Mare, Bixadul Olt, Telechia Covasnei ou, plus près d'Alba Iulia, dans les paroisses de Măgina, Cib, Ciugud, Gîrbova, Mihalţ, Sălciua, Răhău, Blaj, Icland, Budiul sur le Muresh et d'autres.
Et, pour que cela soit, pour tout serviteur de l'autel, un exemple de l'amour que nous devons manifester pour le patrimoine culturel que nous ont légué les ancêtres, je reproduirai les paroles du lettré moldave Ştefan de Dragomireştii Neamţului, qui s'est arrêté, peu après 1700, copiant beaucoup de livres, dans les villages et les villes de Transylvanie, dont Turda, Braşov, mais aussi Vintu de Jos, près d'Alba Iulia. Il disait ainsi: «Mon cher lecteur, j'ai écrit ce livre qui s'appelle Prăznicar (Méno-logue) où l'on trouve toutes les messes de l'année passée, en langie roumaine, et d'une façon très ouverte, et claire en langue roumaine, avec beaucoup d'effort et de zèle. Car l'ai parcouru des régions riches en cherchant les documents et j'ai copié: du recueil de chants religieux à huit voix (Oc loi h), du Penlicosla r (livre contenant le rituel des messes allant de Pâques au premier dimanche après la Pentecôte) et j'ai glané dans tous ces livres, comme l'abeille recueille le miel dans toutes les fleurs, pour que cela serve aux gens dans ce monde, ainsi ai-je cueilli du miel dans toutes les fleurs, c'est-à-dii e que j'ai puisé dans beaucoup de manuscrits peinant et me fatiguant. Dieu sait comment, pour que s'adoucissent les âmes des chrétiens aux paroles de la vie, et tout cela dans notre langue roumaine, très claire et posée. Adoucissons-nous donc aux paroles de la vie et laissons quelques enseignements pour être utiles à d'autres'*.
Merveilleuses paroles: «adoucissons-nous aux paroles de la vie et soyons utiles aux autres ».
Il est évident que les progrès de la culture roumaine de Transylvanie au XVII-e siècle ont revêtu un important aspect social: l'accès d'un grand nombre de Roumains à la culture, écrite surtout, mais aussi le besoin aigu d'instruction qu'on ressentait dans les milieux roumains. Les écoles roumaines, dont le nombre et l'extension étaient fonction de la situation, souvent précaire, de l'Église elle-même, étaient en concurrence avec l'enseignement réformé subventionné par les princes régnants. Un tel besoin d'instruction vient à être satisfait par Bucoavna, imprimé à Bălgrad en 1699, premier ouvrage scolaire de notre culture, livre nécessaire à l'apprentissage de l'alphabet, mais aussi à l'éducation religieuse.
Comme cela ressort de la compétente étude du Père Prof, dr. D. Călugării et du dr. Iacob Màrza, Bucoavna de Bălgrad s'inscrit, par le sérieux de sa composition, dans une série de manuels de taille européenne.
La situation spéciale de la culture roumaine de Transylvanie nous autorise à nous attarder, pour un moment, sur le contexte dans lequel l'impression de Bucoavna devient un fait singulier et significatif à l'époque.
Les Roumains de Transylvanie, bien qu'étant les plus nombreux (et nous pouvons énurnérer, dans ce sens, plusieurs témoignages transylvains, mais aussi européens, sur la nombreuse population roumaine), ont été considérés, pendant tout le XVII-e siècle, conformément à la législation des Approbatae et des Compilât aef comme une population tolérée, sans droits politiques et, mais non pas en dernier lieu, sans le droit de s'organiser, le statut de «nation » (nous utilisons le terme dans son sens médiéval de communauté politique et ethnique) étant refusé aux Roumains. En même temps, les Roumains, à partir du règne de Michel le Brave (mais des prémisses d'unification avaient existé avant), aspiraient à unir soit toutes les
306
307
trois principautés, soit deux d'entre elles, pour mieux pouvoir résister à leur situation instable de sujets autonomes de l'Empire Ottoman et, en même temps, comme zone-tampon essuyant l'impact des forces qui s'opposaient aux Turcs: le Saint Empire romain germanique (l'Empire des Habsbourgs), le royaume de Pologne et, plus tard, la Russie des czars.
Si pour la hiérarchie politique de ces principautés l'union de la Valachie et de la Moldavie aurait signifié l'extension de la propre structure au niveau de tous les Roumains, l'unité ethnique et religieuse paraissant être suffisante comme base de l'union, les princes hongrois et réformés de la Transylvanie, qui essayaient d'inclure sous leur domination les autres principautés roumaines, visaient la fragmentation de cette unité ethnique et reli-ligieuse. Pour eux, la propagande réformée au milieu des Roumains n'était pas qu'une question de prosélytisme religieux, mais visait une double finalité politique: élargir la base de la domination en Transylvanie par le passage des Roumains transylvains à la Réforme, fragmentant ainsi l'unité du peuple, et, en second lieu, attirer les Roumains d'au-delà des Garpates à la Réforme, ce qui aurait facilité leur inclusion dans un État dominé par la classe politique de Transylvanie.
La lutte entre la Réforme et l'orthodoxie dépasse de beaucoup le domaine de la simple propagande religieuse. Elle est l'expression de la lutte politique et, même, une de ses dimensions essentielles.
Édificatrice, dans ce sens, nous semble être la réponse en 1629 du patriarche Cyrille de Constantinople (qui avait certaines sympathies calvinistes) au prince de la Transylvanie, Gabriel Bethlen, qui avait sollicité son appui pour convertir les Roumains de Transylvanie au calvinisme. A cet effet, le patriarche lui écrit: «Sed ad id féliciter pacateque assequendum rumpi deberet ante omnia sanguinis, affectumque nexus, qui inter Valaches ditionis Transilvanicae, ac incolae terrarum Valachiae, Moldaviae que clancularius quamquam, arctissimus tamen viget. In id sane Principes vicini dictarum terrarum nun-quam concèdent, obicesque, si nos armis, saltem occultis
suggestionibus certo certius ponent". (Pour réaliser cela harmonieusement et pacifiquement, avant tout il faudrait briser le lien de sang et de sentiment qui existe, quoique caché, et d'autant plus fort, entre les Roumains de Tran-svlvanie et ceux de la Valachie et de la Moldavie. Or, cela, sans aucun doute, les princes des pays voisins s'y opposeront toujours, sinon les armes à la main, au moins par des incitations secrètes ils y feront obstacle). A quoi il ajoute que, s'il l'aidait à calviniser les Roumains, „il commettrait un péché que ne pourraient faire expier même pas les supplices de l'enfer".
Ce passage atteste qu'il y avait un puissant sentiment de l'unité dans la conscience des Roumains et laisse voir, en même temps, que les plans national, religieux et politique interféraient en permanence au cours du XVII-e siècle.
Si dans la vie religieuse du XVII-e siècle le dogme de l'Église devient la cause de sérieuses confrontations, l'église roumaine de Transylvanie n'en a pas été privée elle non plus; tout d'abord, sur les Roumains transylvains s'exerçaient la grande majorité des pressions de conversion au calvinisme, souvent sous le contrôle de l'église calviniste et même des princes régnants.
Malgré ses relations secrètes avec la Valachie et la Moldavie, l'orthodoxie transylvaine, se trouvant sous une domination étrangère, avait de modestes possibilités de s'engager dans une polémique; elle a eu surtout de la patience et de l'espoir dans de meilleurs temps. Cela grâce au fait que, disait Nicolae Iorga, la Métropolie de Bălgrad (Alba Iulia) était „le plus durable et utile établissement des Roumains d'au-delà des montagnes". C'était la seule institution éminement roumaine capable de comprendre tous les Roumains de Transylvanie au XVII-e siècle et elle reçoit, par là, une dimension ethnique et nationale qui est moins évidente dans la cas de f Église de Valachie et de Moldavie.
Compte tenu de la situation spéciale de l'Église Orthodoxe de Transylvanie, nous pouvons affirmer que l'étude détaillée de son histoire peut offrir des renseignements de la plus grande importance pour le passé de notre peuple,
308
309
tout fait, y compris l'impression d'un livre, pouvant être significatif à cet égard.
La circulation intense de livres profondément orthodoxes tels Cartea românească de învăţătură (Le sermonnaire) du métropolite Varlaam on Noul Testament ele Bălgrad dû à Surdon Ştefan, tant sous forme imprimée que dans des copies manuscrites, mais aussi la diffusion de beaucoup d'ouvrages nécessaires au culte dans les églises, ainsi que la diffusion des textes sûrs du point de vue de la foi orthodoxe confirment cette réalité historique.
Dans ce contexte l'impression d'un livre roumain en Transylvanie devient très significative pour cette époque-là et reflète l'ensemble des relations qui l'impliquaient, exigeant, plus que dans d'autres situations similaires de noire culture, une attitude claire de la part du typographe et de ceux qui le soutenaient.
Les deux dernières décennies du XVII-e siècle consignent l'impression à Bălgrad, Sebeş et Sibiu d'un grand nombre de livres, dont, chose significative, plusieurs destinés au culte de l'Église Orthodoxe: Ceas lovât (Livre de prières pour diverses occasions) (Bălgrad, 1685). Rln-duiala diaconslvelor (Le rituel) (Bălgrad. 1085), Molitvei-nie (Missel) (Bălgrad, 1689), Poveste la 40 de mucenici (Le supplice des 40 martyrs) (Bălgrad, 1689), Ceaslovul (Sibiu, 1695), Kyriakodromion (Bălgrad, 1693) et Bucoavna (Bălgrad, 1699). Cette série d'impressions a été possible à un moment où. comme nous l'avons montré, après le siège de Vienne (1683), la principauté de Transylvanie commence à avoir une situation précaire en ce qui concerne sa stabilité interne et où le contrôle exercé par les princes régnants sur l'église roumaine diminue.
Parmi ces impressions, Bucoavna et Kyriakodromion, deux livres de dimensions inégales, mais semblables par leur importance spirituelle, occupent une place à part, vu qu'ils sont imprimés à un moment où les tentatives d'assimilation des Roumains par l'abandon de la foi orthodoxe ne venaient plus de la part de l'église calviniste ou du prince régnant, mais de la part des occupants Habsbourgs catholiques devenus depuis peu les maîtres de la Transyl-
vanie. Us voyaient dans la catholicisation des Roumains transylvains un renforcement de leur pouvoir de domination dans un empire multinational où il y avait plusieurs confessions et, avant tout, la réalisation d'un contrepoids à la noblesse hongroise (en majorité calviniste) qui avait d'évidentes tendances décentralisatrices et même centrifuges.
Pour le moment. l'Église Orthodoxe de Transylvanie réagit (n'oublions pas qu'à ce moment-là la Transylvanie est "sou s l'administration militaire) par l'affirmation une fois de plus de la tradition et des valeurs orthodoxes.
La réimpression de Bucoavna* premier abécédaire roumain, avec le concurs de nos distingués collaborateurs, aux éditions de l'Évêché Orthodoxe d'Âlba Iulia. précédée par la réédition de Xoul Testament de Bălgrad (1648), ouvre à l'analyse scientifique et à la connaissance de larges espaces culturels et historiques.
Des controverses religieuses entre l'Église occidentale et la Réforme battaient encore leur plein. En même temps. l'Église d'Orient, par les synodes de Jassy (1642) et de Jérusalem (1672), initie un mouvement de précision du dogme ortodoxe, synthétisé dans les corps de doctrine que sont Mărturisirea ortodoxă (Le catéchisme orIhodoxe) et Sculul Ortodoxiei (La dogmatique orthodoxe).
C'est des définitions dogmatiques de ces ouvrages que tire sa substance catéchistique et doctrinaire Bucoavna, plus exactement de Mărturisirea Ortodoxă. Comme il est affirmé clans les études annexées, il ne s'agit pas d'une copie, d'une reproduction textuelle, mais d'une interprétation sous la forme d'une nouvelle synthèse. De ce point de vue. Bucoavnaest un ouvrage d'auteur, un ouvrage original, avec une personnalité distincte.
La structure du livre est subtilement bâtie, selon les principes pédagogiques les plus efficaces de la gradation. D'ailleurs, chronologiquement, l'époque est sous l'influence immédiate de Jan Ain os Commenius.
L'exposé du corps doctrinaire-catéchistique est systématique, avec un commentaire adéquat et équilibré des commandements et des Saints Sacrements. „Le livre reflète,
310
311
par ses coordonnées intérieures, l'étape avancée de l'enseignement roumain à la fin du XVII-e siècle par rapport aux siècles passés. „Une mention spéciale doit être faite du langage technique très propre et en même temps élevé, utilisé dans la description des sept sacrements, ainsi que de l'utilisation du dialogue présomptif avec des questions et dès réponses, dont le Père Prof. dr. Bodogae précise: „Par ce livret, destiné à initier les enfants des Roumains de Transylvanie aux enseignements fondamentaux de la foi chrétienne, le modeste diacre Mihail, fils de Stefan, a essayé de fortifier dans le peuple la foi chrétienne sur les principes de la plus pure ortodoxie."
Des aspects comme ceux qui viennent d'être évoqués font l'objet de l'étude La dimension s pi rituel le-religieuse de Bucouima, rédigée par le Père Prof. dr. Teodor Bodogae, suivie par L'étude philologique signée par le dr. Mihai Gher-nian et ïe dr. Eva Mârza et L'étude linguistique du dr. Anton Gotia, le coordinateur de l'édition à qui est due également la traslittération latine du texte et la Note sur Védition.
L'édition de Bucoavna fournit également l'occasion de brosser un tableau d'ensemble de l'enseignement roumain au carrefour des XVII-e et XVIII-e siècles, réalisé par le Père Prof. dr. Dumitru Câlugàru et le dr. Iacob Mârza, à qui nous devons l'examen des vertus didactiques de l'ouvrage.
La personnalité linguistique du texte est décrite par le dr. Anton Gotia dans Étude de la langue, avec des compartiments concernant la graphie, la phonétique, la morphologie, la syntaxe et le vocabulaire.
Bénéficiant de la translitération en alphabet latin des caractères cyrilliques dans la seconde édition de Cluj (1744), l'actuelle édition peut être un point de référence en ce qui concerne l'écriture cyrillique et sa translitération en alphabet latin.
La valeur intrinsèque de l'original en tant que monument de langue et de culture, ainsi que les études annexes contribuent, croyons-nous, à ce que la présente édition critique de Bucouna (de 1699) réponde à un large cercle d'intérêts allant du spécialiste dans l'histoire culturelle
312
ou de la langue jusqu'au simple lecteur épris de culture et de beauté.
Plaise à Dieu que l'intervalle de 12 ans depuis que le siècre épiscopal d'Alba Iulia a été ramené à la vie contribue luTaussi à renouveler l'enthousihsme pour servir l'idéal i était celui de Coresi: éclairer, instruire et éveiller.
qu
t EMILIAN Évêque  d'Alba Iulia
Traduit par: Maître de conférences Dr. Ioan Baciu 313
L'ABÉCÉDAIRE DE BĂLGRAD, 1699 Édition critique Résumé
Après l'ample Avant-Propos (pp. 5—24), où S. S. Emi-lian, Evêque d'Alba lu lia, esquisse le Cadre historique et culturel de la parution de Bucoavna (L'abécédaire), impression considérée, à juste, titre, comme le premier abécédaire roumain attesté, l'actuelle édition contient une première étude de spécialité. Intitulé par ses auteurs, le dr. Iacob Mârza et le Père Prof. dr. Dumitru Călugării, L'importance didactique de VAbécédaire de Bălgrad (pp. 25 —42), le texte contient, dans sa première partie, une esquisse des coordonnées politiques, culturelles et religieuses selon lesquelles évolue l'enseignement roumain de Transylvanie au XVII-e siècle.
Que la politique scolaire pratiquée par les princes de Transylvanie en faveur des Roumains, avec la finalité précise de les attirer au calvinisme, ait contribué au développement de l'enseignement à l'époque respective est une vérité incontestablement prouvée par l'historiographie nationale. La loi de 1624, promulguée par le prince Gabriel Bethlen, aux termes de laquelle les enfants des Roumains avaient le droit de fréquenter les écoles et, bien sûr, l'intérêt politique et culturel manifesté par Suzanne Lorântffi, veuve du prince Georges Râkoczi, I, pour l'école de Făgăraş (1657) sont des moments caractéristiques d'une telle politique culturelle, qui a évolué sur les coordonnées de la Réforme.
A la suite de la promulgation et de l'application de la loi du 23 juin 1624, loi qui accordait aux enfants roumains
la chance d'aller à l'école, plusieurs jeunes Roumains ont réussi à entrer aux collèges de l'époque, à Alba Iulia, Aiud, Cluj, Tirgu Mureş, Baia Mare, Sa tu Mare, Dej, Turda, Oradea, Sighet, etc. Les investigations futures, faites sur des principes modernes, sur la présence de l'élément aborigène dans ces collèges établiront d'autres aspects de la politique scolaire pendant la période de la Principauté de Transylvanie et pourraient indiquer l'une des voies suivies dans la formation des lettrés roumains à la même époque.
Créée par un diplôme princier du 3 avril 1657, l'école de Făgăraş a fait la preuve, sous l'aspect de l'organisation et par le contenu de renseignement, d'une option politique, culturelle et religieuse au niveau de la Principauté. Les statuts de l'école, où il est discuté de son siège et de ses bâtiments, des professeurs, inspecteurs et élèves, des salaires des enseignants et, enfin, de la subsistance des élèves, synthétisent en fait la politique de la Principauté en matière d'enseignement. Ainsi s'explique, dans une grande mesure, la formation d'une couche d'intellectuels parmi lesquels se sont fait remarquer les clercs du Pays de l'Oit pendant, la sixième décennie du XVII-e siècle.
Les documents sur l'institution de métropolites transylvains tels Iorest, Simion Stefan et Sa va Brancovici expriment clairement les directions de la politique, de la Principauté en ce qui concerne la culture par l'école dans l'ambiance de la Réforme. En même temps, l'activité des écoles de Haţeg et d'Orăşfie, auxquelles il faut ajouter celles de Caransebeş et Lugoj, doit être rattachée à la même politique culturelle.
Outre la politique, culturelle promue par les couches dirigeantes de la Principauté, l'enseignement roumain de Transylvanie au XVII-e siècle nous permet de déceler une autre orientation de son évolution. Il s'agit des écoles créées avant le XVII-e siècle, qui ont fonctionné auprès de différents monastères roumains. Réalité historique indiscutable, par la forme d'organisation et, surtout, par les suites de leur activité culturelle, ces institutions de civilisation autochtone esquissent par leur démarche spirituelle une autre coordonnée de l'évolution de renseignement de l'époque. Parmi ces écoles il y a celles fonctionnant auprès des
315
monastères de la Sainte Trinité à Alba Iulia, de Mâgina (près d'Aiud), de Prislop, Plosca (Hunedoara), etc.
Dans les cadres de rechange interroumain de lettrés, qui a constitué un phénomène historique particulier, continuel et fertile en conséquences, une mention spéciale doit être faite de l'activité déployée, dans les centres culturels transylvains abrités par les monastères et les églises, par plusieurs copistes, chantres, diacres, prêtres,instituteurs, etc. qui provenaient de la Valachie et de la Moldavie des
XVI- e et XVII-e siècles. Phénomène politique et spirituel avec une personalité historique inconfondable, l'effervescence culturelle des monastères roumains de Transylvanie, vrais foyers de culture autochtone, à laquelle ont apporté leur contribution des générations d'intellectuels de Transylvanie, de Valachie et de Moldavie, cette effervescence culturelle a constitué un élément de continuité à l'époque respective.
Une étude systématique de l'enseignement de Transylvanie au XVII-e siècle surprend une activité soutenue dans des centres culturels plus anciens, avec une tradition scolaire bien fixée. L'école de Salistea Sibiului et celle qui a fonctionné dans Scheii Brasovului, sans omettre les écoles plus petites fonctionnant dans quelques localités du Pays de Maramuresh (Moisei, Bîrsana, Cuhea, Apsa de Jos, Giulesti, Sâcele, Rozavlea, Budesti, Petrova, Rona de Jos, Biserica Alba, Càlinesti, etc.), sont autant d'exemples éloquents à cet égard.
Qui étudie le contenu de renseignement roumain au
XVII- e siècle ne peut ignorer la littérature didactique. Composée de livrés à destination didactique précise, mais aussi d'ouvrages qui, par la rédaction et par leur message, ont pu être utilisés par les maîtres et par les élèves, la littérature didactique dans l'esprit de la Réforme est illustrée par une série de livres qui ont été imprimés à Alba Iulia. Cûtechismul calvinese (Le catéchisme calviniste), 1640; Noul Testament (Le Nouveau Testament), 1648; Psaltirea (Le psautier), 1651 ; Sicriul de aur (Le cercueil d'or), Sebes, 1683; Kyriakodromion, 1699; Bucoavna (L'abécédaire), 1699, etc. suggèrent, même dans ce contexte, le contenu de l'enseignement roumain de l'époque.
Rapporté au cadre politique, religieux et culturel de l'époque, dont il est le produit, Bucoavna apparaît comme un manuel à destination spéciale, dans le sens propre du terme. H y a deux vecteurs qui, en fait, indiquent une réalité historique claire en ce qui concerne Bucoavna: a) l'ouvrage a été imprimé sous les auspices de la Métropoîie orthodoxe de Transylvanie, avec l'approbation expresse du métropolite Anastasie Anghel ; b) il était destiné aux élèves des écoles rurales et urbaines qui ont fonctionné auprès des églises roumaines disséminées dans toute la Principauté. Si la valeur didactique et morale du livre résulte du titre même, il n'en est pas moins vrai qu'il s'adressait non seulement aux enfants d'âge scolaire, mais aussi à d'autres catégories d'usagers désireux de pénétrer les secrets de la lecture et de l'écriture. Il était offert, en dernière instance, un certain horizon culturel et moral, rapportable au cadre politico-religieux de la fin du XVII-e siècle. Que Bucoavna reste, par sa structure et son contenu, un livre d'enseignement avec professeur ou avec l'aide de personnes instruites, à l'intention de ceux qui voulaient apprendre à lire et à écrire ou à comprendre certains préceptes didactico-moraux, pour cela plaide le degré de difficulté des morceaux choisis pour la lecture, présents surtout dans la seconde partie de l'ouvrage. Les principes de la progression dans l'apprentissage, de l'induction et de la méthode inductive, véhiculés par la littérature européene de l'époque, se retrouvent d'une manière personnelle dans les pages de Bucoavna, non seulement quand sont expliquées aux élèves les lettres de l'alphabet cyrillique ou dans les leçons sur la formation de certains mots et sur l'emploi de certaines prépositions, mais aussi dans les leçons applicatives d'écriture et dans la sélection des textes de lecture. Sous cet aspect également, Bucoavna dépasse la manière purement scolastique dont étaient composés les manuels et utilise une méthode européenne qui reposait sur des questions et des réponses. C'est une méthode souvent utilisée dans l'adaptation des textes laïques ou religieux de la littérature de l'époque reproduits comme textes d'application pour l'instruction des élèves. Dans ce sens, même si c'est une expression particulière de la littérature didactique roumaine,
316
Bucoavna de Bălgrad a une série de correspondances dans les éditions des manuels de J. A. Comenius, Peirus Cani-sius, Emmanuel Alvari, etc., dont ceux qui ont circulé en Transylvanie au XVII-e siècle ne sont pas peu nombreux.
Le Père Prof. dr. Teodor Bodogae signe une étude compétente sur la Dimension spirituelle-religieuse de Bucoavna de 1690 (pp. 43). Essayant de circonscrire les vertus spirituelles-religieuses du premier abécédaire roumain, l'auteur fait dans la première partie de son étude, une présentation, en contexte national et européen, du règne du voivode Constantin Brancovan (1688—1714). Évidemment, la politique interne, les mesures administratives visant la consolidation de F État et de l'Église, la politique externe d'expectative devant les trois grandes puissances voisines (l'Empire Ottoman, l'Empire Russe et l'Empire des Habs-bourgs) et, surtout, l'essor de la culture pendant son règne (depuis la fondation d'innombrables établissements artistiques et religieux qui ont répandu le style Brancovan, jusqu'à l'impressionnante série d'impressions), y compris les nombreuses aides matérielles et spirituelles (livres, instituteurs, prêtres, artistes, maîtres typographes) accordées aux Roumains orthodoxes de Transylvanie soumis à une continuelle offensive calviniste de la"part des princes régnants, tout cela aide à comprendre la signification spirituelle et religieuse de Bucoavna, ce qui a été clans l'intention de l'auteur.
D'ailleurs, à l'appui do sa démarche, l'an ter brosse un tableau rétrospectif de la situation ingrate où se trouvaient les Roumains orthodoxes de Transylvanie. Ils avaient gardé intacte leur foi chrétienne, bien qu'ils eussent dû endurer beaucoup d'injustices et d'oppressions au cours des siècles, non seulement, à l'époque de la royauté hongroise (les Xl-e au XV-e siècles), mais aussi à l'époque de la Principauté (les XV-e au XVII-e siècles). Et, de ce point de vue, témoignent de façon convaincante non seulement certaines annotations sur les vieux livres roumains ou sur différents manuscrits, mais aussi les relations de quelques voyageurs étrangers et la suite d'impressions à l'époque de la Réforme (beaucoup d'entre elles faites avec l'appui
matériel et spirituel de la Valachie) où étaient combattus les dogmes des luthériens et des calvinistes. Significatif de ce *point de vue est Răspuns împotriva Caiechismului cahinese (Réponse contre le Catéchisme calviniste) dû au métropolite de Moldavie, Varlaam (1632—1653), vrai manifeste de l'orthodoxie, qui combat l'ouvrage du surin-fendant Csulay Gvorgy publié en 1640. N'oublions pas non plus, clans le même ordre d'idées, le témoignage du surintendant calviniste Katona Geleji Istvân qui, pendant la cinquième décennie du XVII-e siècle, espérait, de façon erronée, que par l'école les Roumains „[ ...] seraient engloutis avec le temps dans la mer hongroise-calvi-nife". Les démarches du prince Gabriel Bethlen auprès du patriarche de Constantinople, Cyrille Lukaris, qui cachaient les mêmes visées politiques et religieuses quant aux Roumains de la Principauté de Transylvanie, n'ont pas trouvé l'audiance escomptée.
En continuant ses investigations, l'auteur fait une incursion dans l'histoire des guerres de religion entre les États catholiques et protestants qui ont ravagé une trentaine d'années l'Europe. Mărturisirea ortodoxă (Le catéchisme orthodoxe) du patriarche susmentionné, dont on a imprimé une édition latine (1629) et une grecque (1630) à Genève, est justement la conséquence de telles convulsions. Qu'à cette manifestation il faille ajouter Inactivité des synodes régionaux et nationaux au sein de l'Eglise orthodoxe, dont celui de Jassy (1612) occupe une place à part, reste un fait indiscutable. D'ailleurs, Mărturisirea ortodoxă rédigé par Petru Movilă (1597—1647), le métropolite de Kiev, et Sculul orlodoxiei (La dogmatique orthodoxe) composé par Dositei, le pariarche de Jérusalem, ne font que compléter le panorama des troubles religieux allant jusqu'à la moitié du XVII-e siècle.
Dans un tel climat politique et religieux, les rapports de Constantin Brancovan avec la Principauté de Transylvanie ont visé, entre autres, l'aide permanente à la population roumaine majoritaire, la protection de l'église et de la foi orthodoxes. Les interventions répétées et énergiques du voivode, à la suite desquelles ont été achetés des biens meubles et immeubles aux environs de Făgăraş et de Bra-
319
şov; la fondation de plusieurs établissements religieux à Făgăraş, Ocna Sibiului. Poiana Mărului, Sîmbăta de Sus (où a fonctionné également une école pour les prêtres); l'aide financière annuelle accordée à la Métropolie de Băl-grad (y compris la donation du domaine de Merişani dans la région de 1'Argeş) ; les interventions répétées, directes et indirectes, auprès du métropolite de Bălgrad, Atanasie Anghel, lui demandant de respecter „la foi pure" ou Juste" des orthodoxes, dans l'esprit de Pravoslavnica mârliuisiie (Le catéchisme orthodoxe), à une époque où l'on faisait des pressions pour l'union religieuse avec l'église de Rome, etc., expliquent dans une grande mesure des similitudes d'idées entre Mărturisirea ortodoxă de Petru Movilă et Bucoavna de Bălgrad. D'ailleurs, dans ce dernier ouvrage sont parfois cités des passages entiers de l'oeuvres de P. Movilă; d'autres fois, sont reproduites seulement les idées fondamentales, sur une question ou sur une autre, leur formulation découlant d'une vision propre.
Dans la suite, l'auteur identifie l'auteur de Bucoavna dans la personne de Mihail, fils de Ştefan (Iştvanovici). Son activité typographique est présentée en rapport direct avec les livres roumains de Bălgrad imprimés à la fin du XVII-e siècle. Essayant de trouver le modèle de l'abécédaire d'Alba Iulia, l'auteur invoque les expériences clu célèbre pédagogue tchèque J. A. Comenius (le principe „du simple au composé", par exemple) et l'ouvrage de Meletie Smotriţki, Gramatica slavonă (La grammaire slavonne), imprimé à Snagov, en 1697, par Antim Ivireanu. Les deux symboles, „nicéo-constantinopolitain" et „anastha-sien", présents dans le texte de Bucoavna, proviendraient, selon Fauteur, du Liturghiei (Missel), Bucarest, 1680, respectivement de l'œuvre de Constantin Cantacuzino (1650 — 1716). Retenons que le signe de la croix pouvait être emprunté par l'auteur de Bucoavna à une impression de Bălgrad: Ceaslovăt (Livre de prières pour diverses occasions) publié en 1685.
Dans le même effort d'établir la dimension spirituelle et dogmatique de Bucoavna, l'auteur réalise un parallèle, du point de vue du message, entre Mărturisirea ortodoxă de Petru Movilă et Bucoavna. D'ailleurs, cette démarche
est exemplifice avec des textes où il est débattu des Dix Commandements, des Saints Sacrements, de Six „accom-plissementsu, de la Forme du Baptême, le Mystère du saint Chrême, le Mystère de la Prêtrise, la Pénitence, la Confession, les Saintes Noces, le Mystère de la messe pour les malades, etc. En même temps, la recherche conduit à découvrir des similitudes entre les deux ouvrages en ce qui concerne les trois vertus théologales (la foi, l'espérance et la charité), les vertus cardinales (la prudence, la justice, le courage, la tempérance), les Sept dons du Saint-Esprit, etc.
En conclusion, le Père Prof. dr. Teodor Bodogae affirme que l'auteur de Bucoavna, Mihail, fils de Ştefan, a essayé de fortifier clans le peuple la conscience religieuse dans l'esprit d'une orthodoxie pure, le tout en une belle langue roumaine de la fin du XVII-e siècle. De ce point du vue, il a été un grand promoteur de la langue roumaine et du sentiment orthodoxe.
L'actuelle édition critique de Bucoavna, Bălgrad, 1699, continue par une solide Élude philologique (pp. 73—93), rédigée par le dr. Mihai Gherman et le dr. Eva Mârza. Dans l'effort d'établir l'importance philologique de Bu-coavna, les auteurs discutent les deux parties distinctes des abécédaires slavons ou d'origine slavonne: a) la partie introductive (alphabet, exercices de syllabation) ; b) l'anthologie de textes applicatifs, accordant une importance particulière à la seconde partie qui permet d'établir le portrait spirituel de l'auteur, la destination du livre et, surtout, le climat culturel où il faut placer le manuel.
Les auteurs continuent par une description des deux exemplaires de Bucoavna qui se conservent encore à la Bibliothèque de l'Académie Roumaine, Filiale de Cluj-Napoca (C. R. V. 237) et à la Bibliothèque „Astra" de Sibiu (B. R. V. 101, coll. 2). Le nombre extrêmement réduit des exemplaires conservés s'explique par le destin même des manuels scolaires (qui n'ont pas une vie trop longue), par leur utilisation répétée de la part des élèves. N'oublions pas non plus le tirage réduit de cet ouvrage, ni l'attitude des autorités princiaires de Transylvanie, qui en ont considéré le contenu dangereux et ont ordonné la destruction des exemplaires.
320
321
À l'examen du matériel typographique de Bucoavna, les auteurs constatent une identité des «cléments techniques" utilisés dans Bucoavna et dans Kyriakodromion, édité toujours en 1699. L'impression du manuel aurait eu lieu, probablement, avant celle du Kyriakodromion (du 1 au 20 décembre 1699), c'est-à-dire entre le 1 et le 28 février. Des analogies iconographiques peuvent être établies entre Bucoavna et d'autres impressions roumaines de la seconde moitié du XVII-e siècle: Noul Testament, 1648; Psaltirea, 1651; Sicriul de aur, Sebeş, 1683; Ceaslovăţ,  1685; Rtn-duiala diaconsivelor (Le rituel), 1687; Poveste la 40 de mucenici (Le supplice des 40 martyrs); Molitvelnic (Missel), 1699, etc. D'ailleurs, les auteurs de l'étude ont établi des identités ou des analogies dans le large éventail des impressions de Balgrad pendant la seconde moitié du XVII-e siècle. Dans le même ordre d'idées, il est à mentionner que, sous l'aspect typographique, les caractères ont été utilisés, en grande partie, dans la typographie de Bălgrad, dès l'impression du Noul Testament. Sous aucun motif ne peut être justifiée l'accusation portée au métropolite Sava Branco-vici (1656—1683) d'avoir toléré le désordre dans la typographie. La solution de continuité dans l'utilisation du matériel typographique (des ornements surtout) a été due au déplacement passager de la typographie à Sebeş. La personnalité graphique de Bucoavna est individualisée par l'image des saints Constantin et Hélène, dont la présence pourrait être interprétée comme un hommage à Constantin Brancovan, vrai mécène de la culture roumaine de Transylvanie au XVII-e siècle et protecteur de l'orthodoxie.
En ce qui concerne la provenance du matérierl utilisé à l'impression de Bucoavna, les auteurs prouvent que la première partie reproduit, sans modification aucune, le texte des abécédaires slavons. D'ailleurs les différences entre les abécédaires cyrilliques sont petites, la majorité étant dues à des vicia typographica. La structure de la première partie du manuel indique que Mihail, fils de Stefan, avait des connaissances assez solides de phonétique de la langue roumaine. Les textes publiés dans la seconde partie posent certains problèmes quant à leur originalité ou à leur source. Si Rugăciune pentru cînd va să înceapă copilul a învăţa
(Prière pour quand l'enfant se mettra à étudier) semble être un texte spécialement composé pour ce manuel, Rugä-ciunile diminetii (Les prières du matin) sont prises dans l'ordre même où elles figurent dans Ceaslovat, Balgrad, 1685, (réimprimé à Sibiu, en 1696). Le parallèle entre les textes de Ceaslovat et ceux de Bucoavna est éloquent à cet égard. Pourtant certaines différences entre les textes indiqueraient des prières utilisées dans les églises de Valachie et citées par l'auteur de mémoire. Des prières très semblables peuvent être rencontrées, plus tard, dans Ceaslov (Livre d'heures) imprimé en 1715 sous les auspices d'Antim Ivi-reanul (1660—1716). Notons, dans le même ordre d'idées, les observations des auteurs, qui considèrent que le symbole anasthasien représente une traduction effectuée indépendamment par l'auteur de Bucoavna. On établit, en même temps, la filiation entre l'abécédaire de Balgrad et Mär-turisirea ortodoxä, ouvrage de P. Movilà déjà cité.
Le chix de textes de Bucoavna comprend, indiscutablement, des textes par lesquels se démarquent les églises orthodoxe et réformée. Il faut reconnaître que les textes par lesquels l'église orthodoxe prend ses distances par rapport à l'église catholique sont moins convaincants. En fait, il y a là un reflet particulier de la situation politique de la Transylvanie: théâtre général de la révolte de Râkoczi et occupation par les armées impériales. La préservation des valeurs traditionnelles de l'église orthodoxe face à la Réforme s'est transformée en une arme contre l'offensive du catholicisme.
Il est connu que Bucoavna, Balgrad, 1699, a eu une nouvelle édition pendant la 5-e décennie du XVIII-e siècle, imprimée au Collège jésuite de Cluj. Y est reproduit, à quelques exceptions près, le texte de la première édition. Les auteurs de l'étude attribuent l'édition de Cluj à l'effort politique et culturel d'Inochentie Micu Klein (1700-1768), l'évêque de Blaj, l'initiateur de la lutte de Roumains transylvains pour des droits politiques et nationaux. Comme argument est invoquée la phase finale où se trouvait le haut prélat et chef politique dans la création du monastère et la fondation des écoles de Blaj (qui allaient être ouvertes à l'automne de 1754). En vrai Aufklärer, il les considérait
322
323
essentiels pour l'obtention de droits politiques et natio- 9
naux pour les Roumains. Ainsi doue.. Bucoavna de 1744 a 9
pu être conçu comme un manuel pour les écoles que voulait 9
créer Inocentie Micu Klein. Le livre a été imprimé à Cluj, 9
où le prélat avait fait des études, car à Blaj il n'y avait !9
pas encore de typographie roumaine. 9
Bucoavna de Bàlgrad, considéré à juste titre comme un 9
livre hors du commun, car il représentait un moment cru- 9
cial dans l'histoire de la littérature didactique roumaine 9
de Transylvanie à la fin du XVII-e siècle, fait l'objet d'une 9
approfondie Étude linguistique (pp. 94—210) du dr. Anton 9
Gotia. Dans l'esprit d'une telle investigation, l'auteur 9
aborde les problèmes de graphie soulevés par l'abécédaire 9
d'Alba  Iulia, dans lequel sont notés les caractères de 9
l'alphabet cyrillique, minuscules et majuscules, les voyel- 9
les,  les diphtongues,  les consonnes,  à quoi s'ajoutent 9
quelques exercices d'épellation. Compte tenu de l'impor- 9
tance culturelle et politique de Bucoavna, l'auteur exa- 9
mine, la long de 43 positions, les lettres onciales et minus- 9
cules, dans l'ordre du manuel, ainsi que leurs correspon- 9
dants de base dans l'alphabet latin. Est également étudié 9
l'accent qui apparaît systématiquement. Quant à la pho- 9
nétique, l'auteur souligne la contribution de Mihail, fils 9
de §tefan, qui a rédigé le texte de Bucoavna dans la variante 9
littéraire valaque. Dans le même ordre d'idées, à la com- 9
paraison avec l'édition de Cluj (1744) de   Bucoavna, les 9
valeurs graphiques et phoniques correspondantes,  ainsi 9
que leur translitération en alphabet latin posent des pro- 9
blêmes inédits. 9
Les investigations linguistiques sur Bucoavna offrent à 9
l'auteur l'occasion d'aborder plusieurs aspects de la m or- 9
phologie du texte (substantif, adjectif, pronom, verbe, 9
adverbe, conjonction), de la syntaxe de la phrase simple 9
(sujet, prédicat, complément du nom, compléments d'objet 9
direct et indirect, circonstanciels) et de la phrase com- 9
plexe. 9
Les conclusions de l'auteur, exposées à la fin de l'étude 9
phonétique et morphosyntaxique de Bucoavna de Bàlgrad 9
plaident pour un état de langue avec une physionomie à g
part, qui peut être placé, à la fin du XVII-e siècle,entre la tradition et Vinnovation. Les sources utilisées par Mihail, fils de Çtefan, et, bien sur, le niveau atteint par le roumain écrit, justifient une telle affirmation. Selon le dr. A. Gotia, les éléments politiques, religieux et linguistiques ont laissé leur empreinte sur le contenu et sur la forme de Bucoavna, dont l'auteur a réussi à établir un équilibre nécessaire entre le message didactique et l'espression linguistique. C'est là l'une des principales qualités qui ont assuré au manuel une réelle audience à l'époque et qui expliquent sa réimpression en 1744. La conscience professionnelle qui a présidé à la rédaction du manuel, la programmation et la systématisation des idées, à l'aide de textes variés et denses, l'élévation de la terminologie, la fraîcheur de la langue (qui utilise les mots du lexique fondamental), etc. sont autant d'éléments qui éveillent aujourd'hui encore l'intérêt du lecteur pour le manuel d'Alba Iulia.
Le vocabulaire de Bucoavna, systématisé dans l'index à la fin de l'édition, comprend 768 mots-entrées, avec une fréquence de 4531 occurrences. Les noms bibliques, les anthroponymes et les toponymes représentent 31 mots-entrées et 81 occurrences dans le texte. La statistique lexicale par classes étymologiques met en évidence l'importance de l'élément lexical hérité du latin: 42,74% des mots-entrées qui représentent à eux seuls 71,46% des occurrences. D'ailleurs, la statistique lexicale conforte les conclusions portant sur la nette prépondérance des mots hérités du latin en comparaison avec les groupes lexicaux d'emprunt (éléments, slaves, hongrois, etc.). Le chercheur trouve, également, significative la grande proportion de créations lexicales roumaines: 31,97% mots-entrées. Les créations lexicales internes, ajoutées au fonds hérité du latin, lèvent l'élément roman à une écrasante majorité de 74,71% des mots-entrées et de 86,42% des occurrences. Sous cet aspect également les écrits roumains manifestent leur indépendance vis-à-vis des modèles slavons. D'ailleurs, la structure du texte roumain, même quand il a des sources écrites, se retrouve dans le fonds lexico-conceptuel latin hérité ou créé sur le terrain du roumain.
324
325
La Note sur Védition continue naturellement l'étude linguistique. Il faut préciser, dès le début, que la présente édition reproduit l'original de 1699 en fac-similé et donne la transcription phonétique interprétative du texte. D'ailleurs, par rapport à Bueoavna de Cluj, 1744, la réimpression actuelle de Bueoavna, Bâlgrad, 1699, a été conçue comme une édition parallèle. La réédition des textes roumains anciens, activité aux profondes significations culturelles et patriotiques, impose dans le cas de Bueoavna, comme ailleurs, deux critères scientifiques fondamentaux: la transposition m alphabet latin et la préservation de la langue spécifique ci Vépoque respective. La corrélation des deux critères est évidente: l'héritage phonétique-phonologique est noté par des caractères slavons et ceux-ci sont transposés en alphabet latin. Par souci pour la personnalité de la langue de l'œuvre, dans ce cas Bueoavna, la langue ancienne a été respectée et transcrite avec le maximum de fidélité.
Les graphies particulières ont été indiquées dans les notes de sous-sol, de même que les graphies erronées. Les abréviations ont été éliminées, la partie restituée étant placée entre crochets. L'édition actuelle a maintenu les graphies doubles considérées comme usuelles. En retenant les correspondances en alphabet latin pour les caractères scyrilliques figurant dans Bueoavna, Cluj, 1744, on a transcrit initialement les valeurs courantes pour examiner ensuite les équivalences de l'édition de Cluj.
À côté du texte proprement dit de Bueoavna, Bàlgrad, 1699 (pp. 131—226), transcrit par le dr. A. Gotia, l'actuelle édition comprend un utile Glossaire (pp. 264—266) et un Index des mots (pp. 267—291), fruits du travail des hiêmeS A. Gotia, M. Gherman et E. Mârza. D'ailleurs, ce sont là des instruments de travail absolument néces-saures, sans lesquels on ne pourrait pas comprendre la dimension linguistique de l'abécédaire édité.
Étudié dans la perspective historique, Bueoavna, Bàlgrad, 1699, constitue indiscutablement un moment important dans l'histoire culturelle du peuple roumain de Transylvanie à la fin du XVII-e siècle. Il reflète fidèlement
l'état et les questions d'organisation et de dogme de l'église orthodoxe. Par le fait qu'elle concernait tous les Roumains transylvains, l'église orthodoxe était la seule institution roumaine de Transylvanie et elle a dû tenir tête, plus d'un siècle, à l'offensive de la Réforme favorisée par la politique des princes calvinistes et aux efforts de catholicisation soutenus avec persévérance par les représentants desHab-sbourgs et par l'armée impériale.
Les dimensions catéchistiques et dogmatiques des textes de la seconde partie de Bueoavna attestent la position de l'église orthodoxe vis-à-vis du calvinisme et du catholicisme, le fait qu'elle se démarque de tous les deux. En même temps, vu que l'église orthodoxe était la seule institution légale où pouvaient être débattus les problèmes fondamentaux du peuple roumain, les textes contenus dans Bueoavna manifestent également une attitude politique ferme, de préservation de l'institution ecclésiastique et, implicitement, de l'identité nationale.
Rédigé par: Dr. Iacob Mârza
Traduit par: Maître de conférences Dr. loan Baciu
326
FOREWORD
God helping, an old Romanian book, Bucoavna, that is the abecedary or the primer, is published now; in fact, it is the first Romanian, abecedary, printed in Alba Iulia, in 1699.
The mission of the book was then — and we do hope it is still now emphasised on its front page, namely; "to let the children become accustomed to learning".
Taking into account, that Bucoavna was almost, the last printed matter from a long row of books meant for spiritual ascension (as, very soon after its publication, a most painful act took place, the forced estrangement of some of the Transilvanian Romanians from their traditional belief), the interest in this book of the children, as well as of all the faithful sons of the Romanian Church, will be naturally understood.
The readers and especially those faithful to the Alba Iulia Bishopric, will certainly understand better the Christian and Romanian significance of the book, now, when it is twelve years since this diocese was brought to life again. Their joy will be greater, when realising that the reprinting of this book, in a critical edition, is not a single publication in the Alba Iulia Diocese, but it is preceded by the reprint of a bright proof for the Romanians' unity through their language, as it appears in "The New Testament", of 1648, belonging to the metropolitan bishop, Simion Stefan; the book was printed under the
patronage of the same establishment for the Romanian and Orthodox affirmation, that was the old metropolitan bishopric of Balgrad (Alba Iulia), and is now going to be published again, under the care of our Diocese.
The words of two archimandrites of Balgrad (Ghena-die II 1627-1640 and Hie Iorest 1640-1643), are still alive in our minds; they were both confessing in the preface of the book they had been working at together, between 1640 — 1G41, "Evanghelie cu invaiaturi" ("The Gospel with Sermons"): "the priests greatly lamented when asking for this book, to be for the Christian teaching". Later, they added that: "our hearts became sweeter and our joy greater, when understanding that it (the book) strengthens the Christian laws and the God's faith".
Therefore, these thoughts and feelings are those urging us, Bishop of Alba Iulia, to honour the memory of the Christian sacrifices of our forerunners, as Saint Paul says: "Remember your leaders, who spoke to you the word of God; and considering well the end of their manner of life, imitate their faith". (Hebrews, XIII, 7).
Reprinting this book (Bucoavna), we try to bring comfort and to strengthen the faith, through the Gospel' words, called by the two formerly mentioned archimandrites, a "heavenly act"; at the same time, the words of the Holy Scriptures come true: "The word was the true light, which enlighteneth every man coming into the world". (John, I, 9). It is the main duty for a hierarch to teach and preach the words of God, according to the Saviour's command: "Go and make all nations my disciples, baptizing them into the name of the Father, and of the Soil, and of the Holy Spirit; teaching them to observe all things, whatever I have commanded you". (Matthew, XXVIII, 19).
Who cannot be deeply impressed by the terrible words spoken by Saint Paul, the nations'Apostle?: "Woe is to me, if I preach not the Gospel". (1 Cor. IX, 16). "But even if we, or an angel from heaven should preach a gospel to you contrary to that we preached to you, let him be accursed". (Gal. I, 9).
328
329
Therefore, we take pains to bring up to date our pre-deccesors' ideas and advice.
The message and the method "to let the children become accustomed to learning", of the 1699 Bucoavna, might seem a very modest beginning in contrast to other nations, where learning was more advanced. Nevertheless, one must not forget that there were long periods, when other nations were building imposing cathedrals and luxurious palaces, while the Romanians, on "the way of all evils", had to face, at the cost of their own lives, the peoples' migrations the danger of Ottoman and Tartar invasions. The Romanians'cultural creations, their opinions about life, were not at all inferior to those belonging to other nations from the South-East of Europe; moreover, these concepts and their creations are among the most valuable ones, in spite all historical vicissitudes.
For a more profound understanding of the spirit of that epoch, of the significance of Bucoavna, a glance at the historical-political and cultural background of those times, is absolutely necesary, so as to bring to light some other factors that determined the publishing of this book.
The history of the Transylvania Principality, during the last decades of the 17th century and the beginning of the 18th century, is dominated by a profound crisis all over its economic, social, political and spiritual life. "It is the period-as Academician Stefan Pascu says — when the great nobility succeeded to monopolize the governance, limiting thus the princely authority to the mere rote of carrying out the nobility's will. The situation wTas so much serious, as two powerful states, eager after new conquests, were confronting each other: the Ottoman and the Hapsburg Empires". For over 150 years,Transylvania was considered an autonomous principality, under Ottoman suzerainity, like Wallachia or Moldavia, and it kept being so, up to the middle of the 17th century, at the price of electing a prince, devoted to the Sublime Porte, namely Mihail Apafi (1661-1690). The internal
policv of the Principality is defined on one hand, by a continuous reinforcement of the nobility's economic and political power, and on the other hand, by the attempt of the prince and the Calvinist nobility, to win the Romanians over to Calvinism.
Unsuccessful attempts had been made, since about 1540 to convert the Romanians to Calvinism, but at the end of the 17th century, these attempts got a new dimension. The Transylvanian princes had to look for new ways for extending their power and establishing the situation, because of Transylvania's uncertain condition, its evident economic decay, its rigid social and economic structures, the conflicting external forces, the Romanian Principality was subject to. Such a stability would have been possible, only by converting the Romanians to Calvinism (especially the knezi and the free population from Banat, Ţara Oltului, Haţeg).
Had the Calvinists succeded in converting the Romanians, the ever natives of that land, who represented then, as well as later, the majority of population, the Catholics in Transylvania would have been in low majority. The same tendency, to convert the Romanians, this time to Catholicism, will be constantly pursued, by different means, by the Hapsburgs.
The imperial authorities, in their attempt to calvinize the Romanians, tried to involve first the Romanian priests, improving their economic and social conditions, popularizing the new confession, through schools and printings in the Romanian language. To all these "arguments", that proved to be inefficient, some other administrative measures were added, such as in 1647, when the Romanian church got under calvinist superintendent-ship, or later, when even the Romanian orthodox metropolitan bishop of Transylvania, Sava Brancovici was imprisoned. Hie Iorest, another Romanian metropolitan bishop was also imprisoned in 1640.
Under the circumstances, in spite of the complete subordination to the Sublime Porte, and with its agreement, Transylvania relying also on France's subsidiaries, takes part in the fight of the Hungarian nobility against
330
331
the Hapsburg Empire. An increasing threat arises from West: the Hapsburgs'expansion. In 1683, the Turks and their allies were defeated at Vienna, then later at Buda (1686) and Mohacs (1687); in 1668, the Turkish army was pushed beyond the Danube. The Hapsburgs will focus"their interest on Transylvania, as a result of the exchange of forces in their advantage; that is why, the Blaj Treaty imposed by the Empire (1687) registeres the economic and political submission of the Principality to Vienna's interests, keeping the former's autonomy "and the privileges of the leading classes. The Hapsburg domination was set up on the grounds of the South-eastward imperial expansion towards the Danube; therefore, the westward-european expansionism was abandoned in favour of the eastern Europe. This fact meant the exchange of Ottoman somehow remote domination, for that political, military and administrative more direct one, of the Hapsburgs. The new situation also implied a change in the national structure of the Empire ; its population was formerly made up mainly of Germans, but the Empire had become "multinational, including a great number of Slavs, Romanians and Hungarians.
The continous attempt to convert the Romanians to Catholicism, becomes thus, a political attempt for the unity of the Empire's population. Leopold's the 1st Diploma, the document issued in December 1691, will replace the Constituion of Transyvlania, for more than 150 years. It stipulated in 18 points, the acknowledgement" and guarantee of the confessional status-quo (the" four confessions were: the Catholic, the Lutheran, the Unitarian, the Calvinist) and of the laws Aprobaiae and Compilatae (which considered the Romanians just a "tolerated population"). The Diploma also stipulated that all the privileges and advantages (granted by kings and princes, less the nobility's right to oppose to the king) should be kept, together with the Constitution, the Saxon municipal right, the Saxons'and the Szeklers' privileges, the Diaeta, the administrative and juridical authorities, the appointment to certain official functions of the Hungarians, the Saxons and the Szeklers. The Romanians, the oldest and
most numerous population were not mentioned in this important document. As a result of the Hapsburg's victory at Zenta (1697) and of the consequent peace of Car-lowitz (1699), the Turks officially gave up Transylvania, keeping for a while the Banat. Transylvania is assigned "by right" and in fact, to the Hapsburgs. Transylvania, especially the Romanians will be con fronted with a new problem" that is the extension of Catholicism, the Imperial House's confession. Academician David Prodan says: "The Transylvania's Constitution based on three political nations "and four religions, excluded an entire people, a whole nation and religion; the Romanian people and its orthodox religion. To win the Romanians over for Catholicism, would create not only the Catholic prevalence by the Empire, for its consolidation, but even the compulsion means, for the fidelity of the political nations". At the same time, an important relation, collecting the Romanians from Transylvania to those of Moldavia and Wallachia, as well as to the orthodox world generally, would be broken off (in case the two Romanian countries, wouldn't fall under the same Hapsburg domination).
The metropolitan bishops (Teofil, in 1697 and Atanasie Anghel, in 1698) other clergymen, less the laymen, accepted the union with Rome, in the only hope (otherwise stimulated and strongly encouraged by the imperials) for an improvement of their economic, social, political and cultural situation, for the keeping of the eastern orthodox calendar.
The Romanian culture of Transylvania, in this epoch, is the result of the internal developemnt of our people, of the extremely troubled conditions at the end of the 17th century, and of some influences of the nearer or farther peoples and cultures. The school promoted as a result of the cult and administration's necessities, and under the influence of Calvinism, assimilated some of the new pedagogic ideas of the time, by means of the young people from Transylvania, who had studied in the western countries, or the foreign scholars, as Jan Amos Comenius. The well-known scholar, who demonstrated the necessity
332
333
of learning in the mother .langauge, and who knew very well (he situation of Transylvania, accused its nobility of the backwardness and poverty of the population, pleading for the right to learning and culture of all the inhabitants, irrespective of social position, or religion. Even under these inauspicious conditions, Transylvania had its own national Romanian culture, represented mostly by learning. The first. Romanian schools functioned in the precincts of churches and monasteries. The progress of learning, is also certified by the great number of teachers in the country.
Among the traditional schools of that time, there is that of Scheii Braşovului (attended from the 15th century by the children of handicraftsmen and townsmen); the school from Sălişte (near Sibiu), was supported in 1616 by the peasants. The priests and psalm readers were trained in monastery schools such as: Rîmeţ, Bălgrad (Alba Iul ia), Măgina (near Aiud), Sîmbăta de Sus, etc. In 1675, the Synod (the supreme council of the Transylvanian orthodox church) decided that all the priests should also teach the children, in church, after having finished the divine service. Although, a great many Romanian pupils attended Calvinist schools, the civil and ecclesiastical (Protestant) authorities, really stimulated the functioning of some laic schools in: Lugoj, Caransebeş, Haţeg, Sighet, Făgăraş. The aim of this action was to convert the Romanians, but the result obtained was not that hoped for, as, very few Romanians abandoned their belief; instead, they learned to read and write in their mother language.
There was a real progress in printing and libraries. The printing centre in Transylvania was at Alba Iulia, where, beginning with 1639, Romanian language books, with Cyrillic characters would be printed, by the efforts of the metropolitan bishop Ghenadie (1627—1640).
The printing was continued after a break, with the publication of The New Testament (1648), The Book of Psalms (1651). At the end of the century, the printer Mihail Stefan (Işvanovici) was sent by the martyr prince Constantin Brîncoveanu, to Transylvania. In 1699 Chiria-
codromion (The Gospel with Preaches), a part of Varlaam's Cazania (Preaches Book) and Bucoavna were published.
The private and public libraries were extended and enriched; amongst the most famous private Romanian libraries, that of Mihail Halici, included about 500 titles, classified by himself, as follows: general works (dictionaries and encyclopaedias), philology, poetry, oratory, in Hebrew, Greek, Latin, as well as philosophical, theological, juridical, medical, historical works and manuscripts.
The Transylvanian juridical literature of the 17th century includes such wide-spreading works as: Juridici processus specimen (1619), or the collections of odious laws for the sers and the Romanians: Approbatae constitutions regni Transilvaniae (...) (1653) and Compilatae constiiu-tiones (...) (1669). The Constitutions of Ţara Făgăraşului included also, since 1508, some rights for the Romanian inhabitants of the region; these rights were renewed in 1657 and 1690.
A few religious publications of the time are worth mentioning: Carte ce se cheamă catechism (1640) (The Catechism), a Calvinist propaganda book, severely criticized by the Romanian orthodox literature; Evanghelia cu învăţături (The Gospel with Preaches), or Mărgăritarul Sf. loan Zlatoust (St. John Chrysostom's Margarita) (1641), a reprint with some changes, of Coresi's Cazania (The Preaches Book), from 1580—1581.The most important work of the Romanian ecclesiastic literature, in the 17 th century Transylvania, was The New Testament, published by the metropolitan bishop Simion Ştefan, at Alba Iulia, in 1648; this publication had a historical significance, being a monument of the Romanian literary language and a proof of the linguistic unity of the Romanian people. In 1683 appeared Sicriul de aur (The Golden Coffin), which was published again later, in 1983, thank to the efforts and competency of Dr. Anton Goţia), and Cărare pre scurt (1683) („The Short way to Belief"), both of them belonging to the archpriest loan Zola of Vinţ.
It is worth mentioning that, at this time the Romanian culture advanced as an entity in the three Romanian countries, a fact proved by the production and circulation
334
335
of hooks and manuscriptis all over the territory inhabited by the Romanians; and by the presence of the Romanian intelectuals (priests, teachers, printers).
The Romanian literature is illustrated by the scholar Mihail Halici (1643-1712), descending from a noble family of Caransebes, author of a collection of poems (among which a laic ode of 1674, published at Basel, with Latin letters). The philosophical works are represented by "The Logic79 (1654) "The Philosophy" (1655) and Philosop-hia novella (1661), all belonging to Gavriil Ivul (1619 — 1678). The first philosophical books of a Romanian, were written in Latin, which was then the language of the western european culture and philosophy.
While in Moldavia and Wallachia, Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino were writing their chronicles, in Transylvania the archpriest Vasilie (Scheii Brasovului 1590 — 1659) was working on his chronicle that contained informations about the Romanian school from there (unfortunately, the original of this work is not known, only a German translation has been preserved), loan Caioni (1629—1687) was the author of a rhymed chronicle written in Hungarian about the hostilities between Vasile Lupu and Matei Basarab, in 1653. George Branco-vici (1645—1711), the brother of the metropolitan bishop, Sava, wrote in Romanian and Serbian, nevertheless emphasising the Roman origin of our people, the formation of the three countries Moldavia, Wallachia and Transylvania, the battles of Stephen the Great and Michael the Brave.
The artistic activities such as theatre and music are present too; for instance, the pupils of the Unitarian College from Cluj used a few Romanian phrases in their performances. In 1709 at the Jesuitic College of the same town, sonnets were recited in four languages: Latin, Hungarian, German and Romanian. As to music, it keeps very close to the popular traditions; thus Codex Caioni (belonging to loan Caianu) includes some Romanian popular dances, a song of the princes Lupu, while Codex Victoria (Slovakia, 1670) includes a "Wallachian Song", the prototype of Rakoczi's song.
The popular literature is represented by lyricism, ballads heroic songs. Codex Nicolae Petrovai (1672), Codex Negoia-nus (written by loan Românul from Haţeg, 1620) are examples of such literature. We owe the first Romanian copy of Alexandria (The Life of Alexander), as well as Albiriuşa (The Flower of the virtue), Sindipa the philosopher, to Costea Dascălul of Braşov.
The art of this epoch keeps on with the previous traditions, revaluating them in the context of East or western european influences.
The relations with the other Romanian countries, the support of the Romanian princes, are materialized in the architecture of the old wooden or stone churches, such as that of Lupşa (1429), or respectively those of Densuş, Strei, Sîngeorgiu, the church of the Rîmeţ monastery (with an inscription from 1377, on the second layer of the painting), the foundations of Matei Basarab (Porceşti 1653), or Constantin Brîncoveanu, the monastery from Sîmbăta de Sus, the St. Nicholas church from Făgăraş (1697) etc. The 17th century wooden churches are the oldest ones, having been preserved till nowadays as a proof of the artistic genius of our people. Sculpture and painting in the service of religion, prove the national aspect of tradition, beside other eastern or western influences. This style in the Romanian art is known as Brincoveanu's style. The wood painting was represented in Transilvania by Teofil from Strei-Sîn-georgiu. In the second half of the 14th century, there were Some painting "Schools", Such as that of Mihu from Grisul Alba (Crişciorul), the author of the second layer of painting from the Rîmeţ monastery (1377). Other representatives are: loan from Beriu, loan from Balsa or Ştefan (1453), who had founded a painting school in Densuş.
The end of the 16th century was a period of decay for this kind of painting, which flourished again in the 17th century, thank to the assistance of Matei Basarab, whose painters (Stan and Constantin) painted in 1834 the St. Nicholas church of Hunedoara. At the same time, two other painters (Preda in Făgăraş and Iosif in Alba Iulia) founded two painting schools: the School of Făgăraş repre-
336
337
sen led by Popa Ionaşcu, Hie School of Răşinari represented by Ivan and Popa X ist or, or later, by Jacob and his son Gheorghe; the School of Mărgini mea Sibiului (Popa Vasile from Sălişte), the School of Băiţa Reghin; the School of Braşov, the School of Prislop (Popa\Simion and Popa Nicolae); the School of Foişa— Alba (lacob and his son Nicolae), which extended its activity up to the second half of the 19th century.
Beginning with the 18th century, the glass painting has also some centers at: Nicula, Făgăraş, Laz, Alba Iulia, etc. The influences of the late Renaissance and the baroque are obvious in the miniatures (mostly realized at the monasteries, for example Picu Pătruţ), the silver wares, embroideries, or pottery (mostly rural for the Romanians). All these "art centres" from Transylvania show an undeniable continuity of the ancient Dacian-Roman pottery style and a significant unity with that of the other Romanian countries, Moldavia and Wallaehia.
The notes on the manuscripts give valuable information about the past cultural life; these notes are, as Nicolae Iorga said "an encyclopaedia of Romanian history written by insignificant people". This real treasury is still waiting for being discovered, searched.
Who could have thought that on 1791, an officer gifted a church in Alba Iulia, the oldest book printed in our country, Evangheliarul slavon from 1508 ("The Slavonic Book with Preaches"), of wich there were only 5 copies?
Who couldn't have been impressed that the son of a certain Mihăilă, gifted an "Archangels" church, a Slavonic book from 1672, which disappeared in the 17th century, mentioned in Pianta d'Alba Iulia (The Romanian Telegraph, April 1985)?
The circulation of manuscripts and books in the 17th century led sometimes to actions at law; for instance, some books were sold at the price of a whole mountain or of a flock of sheep (proofs of these facts could be found in the Alba Iulia libraries).
A whole world of copysts and clergymen crossed the mountains (from and towards Transylvania) to learn, or to buy a book or a manuscript. Thus, Avram a priest from
Cioara (near Alba Iulia) wrote out around 1700, a miscellaneous manuscript of psalms and other religious texts. The pious Sofronie from the same village held "a charge-less school" at Plăişorul Cioarei and from his scholars he had probably learned himself too, as the documents call him "the teacher".
The traditions of writing out books was still alive in 1700, in other villages, too, such as Turdaş, the place of two Romanian Calvinist bishops Mihail and Pavel (Tor-daşi). It was in Turdaş that Varlaam's Cazania and another book with preaches was written out. A great number of the more than 200 copies of Varlaam's Cazania were found out at the Alba Iulia parishes: Jabeniţa (near Reghin), Dumbrava (near Topliţa), Bădeni (near Odorhei), Bozed (near Tg. Mureş), Adămuş, Corneşti, Cetatea de Baltă, Custelnic and Bobohalma (near Tîrnăveni), Idicel, Deda, Maioreşti, Milăşel, Mura Mare, Bixadul Olt, Telechia Co-vasnei,'or near Alba Iulia at Măgina, Cib, Ciugud, Gîrbova, Mihalţ, Sălciua, Răhău, Blaj, Icland or in Budiul Mureş, etc.
And, as an example for all those who officiate at the altars, I quote the words of Stefan from Dragomirestii Neamţului, who after 1730 was wandering through Transylvania (Turda, Braşov, Vinţu de Jos, Alba Iulia): "My dearest reader, I have written this book that is called Prăz-nicar, with all the divine services of the year, in the Romanian language; still very clearly in Romanian, at great pains and with fervour. Rich places I wandered through and I wrote and gathered from many countries and books: from Octoih, from Minei, from Triod, from Penticostar, I gathered from all like the bee that gatheres the honey from all the flowers, I wrote from all sources only God knows how, to soften the Christians' souls with the words of life, in this language of ours very bright and wise. Let us thus become more kind with the words of life and let our knowledge be useful for others".
The Romanian culture of Transylvania in the 17th century enabled the access of a great number of Romanians to culture, but at the same time there was an acute need for instruction and learning among them. The Romanian
338
339
schools whose number was reduced, (because of the general conditions and the uncertainity of the Romanian church itself) were in competition with the Protestant schools, subsidized by the princes.
In this respect Bucoavna, the first text book printed in 1699, is considered by His Reverence Prof. Dr. D. Càlugâru and Dr. lacob Mârza among the best european text books of the time.
The peculiar condition of the Transylvanian culture justifies a short consideration of the framework of the time.
Although the Romanians of Transylvania represented the majority of the population (several proofs and sources can be quoted in this respect), they were considered throug-out the 17th century (according to the laws of Aprobatae and Compilalae) as a tolerated population without political rights, the status of "nation" (in the mediaeval sense of ethnical and political community), was not confered to them.
Beginning with the reign of Michael the Brave, the Romanians have always tried to achieve their unity, in order to survive as subjected to the Ottoman Empire; at the same time they were the first impact for those who opposed to this Empire as for instance: the Hapsburg Empire, the kingdom of Poland or later the tsarist Russia. The Transylvanian Princes (Hungarians or Protestants), wrho aimed at dominating the other two Romanian countries were striving for dividing the ethnical and religious unity of the Romanians. Therefore, their religious propaganda had a double political purpose: the extension of their domination in Transylvania (by winning them over for the Reform) and the attempt to convert the Romanians from beyond the Carpathians to the same Reform, as a premise for including them too, in a state ruled by the Transylvanian political hierarchy.
The struggle between the Reform and the orthodoxism exceeds the field of religious propaganda, being a political struggle. It is relevant in this sense, the answer given by the Constantinople's patriarch Chiril Lukaris, to the Tran-
sylvanian prince Gabriel Bethlen, who asked for help to convert the Romanians to Calvinism: "Sed ad id feciliter pacateque assequendum rumpi deberet ante omnia sanguinis, affectumque nexus, qui inter Valaches ditionis Tran-silvanicae, ac incolae terrarum Valachiae, Moldaviae que clancularius quamquam, arctissimus tamen viget. In id sane Principes vicini dictarum terrarum nunquam concèdent, obicesque, si non armis,- saltern occultis suggestioni-bus certo certius ponent'VTn order to fulfill this lucky and peaceful aim it would be necessary, first of all to break off the blood relationship and the spiritual unity (secrete, and thus stronger) between the Transylvanians and the inhabitants of Moldavia and Wallachia. Undoubtedly, the princes of the neighbouring countries would never permit this, even if not by arms, but secretely they will prevent it". Then he goes on, adding that if he helped him to cal-vinize the Romanians "he would commit a sin, that all the hell's tortures couldn't efface". The strong feeling of the national conscience is obvious in the above text. The religious life of the 17th century was the object of serious confrontation; in this sense, the orthodox church from Transylvania, being under foreign domination, had but modest chances to get involved in the dispute. Under the circumstances the Alba Iulia metropolitan bishopric was, as Ni-colae Iorga said: "The most durable and useful establishment of the people from beyond the mountains"; it wTas the only Romanian institution including the Romanians from the entire Transylvania, and in the 17th century it acquires a national-ethnical dimension, less obvious for the church in Wallachia and Moldavia. It is the history of the Orthodox Church from Transylvania that gives the most valuable information about the history of our people; thus the printing of a book becomes more significant. The circulation of the orthodox printed books or manuscripts such as Vaiiaam's Cazania, or Simion Stefan's "New Testament" confirm this historical reality. It was in the last decades of the 17th century that a great many books were printed in: Alba Iulia, Sebes, Sibiu (mostly dedicated to the ortuodox cult): Ceaslovât (Bâlgrad 1685), (The Book of
340
341
Occasional Prayers), Rinduiala diaconstvelor (Balgrad 1685), (The Book for the Divine Services), Molitvetnic (Balgrad 1689), (The Book of Prayers), Poveste la 40 de mucenici (Balgrad, 1689), (The Book of the Forty Martyrs), Ceaslovat (Sibiu, 1685), Chiriacodromion (Balgrad, 1699) and Bucoavna (Balgrad, 1699). This series of printing was possible in a period, when (after Vienna's siege 1683) Tran-silvania's internal situation became precarious and the princes' supervision over the church was diminished.
Among these books, Bucoavna and Chiriacodromion have the greatest spiritual significance; they were printed at a time, when the Hapsburg catholics tried to estrange the Romanians from their orthodox belief. The Hapsburgs hoped (in their attempt to catholicize the Romanians), to extend their domination, in a multinational Empire, where there existed so many confessions; they also wanted to oppose thus, the Hungarian nobility (the large majority being calvinists).
The Transylvanian Orthodox Church reacts upon this situation, emphasising once more the orthodox traditions and values.
The reprint of the first Romanian abecedary (Bucoavna) in the Orthodox Bishopric's Publishing House from Alba Iulia, opens new ways to scientific studies and cultural — historical knowledge.
The religious controversy between the Western Church and the Reform was still alive; the Eastern Church starts a synthesis of the Orthodoxism in the synods of Iaşi (1642) and Jerusalem (1672) and the printing of Mărturisirea Ortodoxă and Scutul Ortodoxiei (both, being orthodox catechisms). Bucoavna is not a copy of this doctrine, but a new synthesis, an original work with a distinct personality. Its structure respects the progressive pedagogical principles as a matter of fact, the epoch was under the influence of Jan Amos Comenius.
The exposition of the catechism's doctrines is systematic, with appropiate comentaries. "It reflects, by means of
intrinsec coordinates, the high level of Romanian learning at the end of the 17th century, as compared to the past centuries. "It is worth mentioning that the language is very elevated with regard to the description of the Seven sacraments. His Reverence prof. Teodor Bodogae says: "Through this book, destined to let the Romanian children of Transylvania become accustomed to the Christian learnings, the humble deacon Mihail ("Ştefan), tried to consolidate the religious conscience of the people on the basis of pure Orthodoxism". The above aspects are the object of the detailed study of Prof. Dr. Teodor Bodogae: Dimensiunea spiritual-religioasă a Bucoavnei ("The Spiritual—Religious Dimension of Bucoavna"), followed by Studiul filologic (The Philologic Study" of Dr. Mihai Gherman and Dr. Eva Mârza and Studiul lingvistic ("The Linguistic Study") of Dr. Anton Goţia, the main coordinating author of the work, the author of Nota asupra ediţiei, (The Editor's Note").
The publication of this book enables a survey of the Romanian learning at the end of the 17th and the beginning of the 18th centuries. His Reverence Prof. Dr. Dumitru Călugăru and Dr. Iacob Mârza studied the didactic dimension of the book.
"The Linguistic Study" (phonetics, morphology, syntax and vocabulary) belongs to Dr. A. Goţia. The present edition benefits of the Latin equivalences of letters from the second edition from Cluj (1744). Because of the intrinsec value of the original, as a monument of language and culture, as well as the adjoining studies, Bucoavna applies to a large sphere of interests (from specialists in the history of culture and language up to the common readers, eager for culture and beauty).
Would to God, these twelve years since the Alba Iulia bishopric has been brought to life again, were an occasion to renew the enthusiasm in the service of Coresi's principle: to enlighten, to learn, to awake.
His Holiness Emilian Bishop of Alba Iulia
Translated by: Rodica Rafiroiu
342
343
BUCOAVNA FROM BĂLGRAI), Criticai Edition Summary
The extensive Foreword (pp. 5—24) of His Holiness Emilian, Bishop of Alba Iulia, sketching the historic-cultural framework of the Bucoavna's publication is followed by a first special study. Its authors, Dr. Iacob Mârza and His Reverence Prof. Dr. Dumitru Călugării, entitled it: The Didactic Significance of Bucoavna from Bâlgrad, 1699; (pp. 25—42),the text begins with the political, cultural and religious background of the Romanian learning in Transylvania in the 17th century.
It is an undeniable truth, proved by the national historiography, that the learning policy promoted by the princes of Transylvania in favour of the Romanians, for the purpose of attracting them to Calvinism, represented a contribution to the development Of learning at that time.
The 1624 law of the prince G. Bethlen (stipulating the right of the Romanian children to attend the schools), the political and cultural interest of Susana Lorântffi (the widow of the prince Gheorghe Râkoczi I), for the school of Făgăraş (1657), are typical examples of such a cultural policy, developed on the Reform's coordinates. The law from 23 June 1624 permitted the Romanian children to attend the schools; consequently, several yourig people went to colleges to: Alba Iulia, Aiud, Cluj, Tîrgu Mureş, Baia Mare, Sa tu Mare, Dej, Turda, Oradea, Sighet etc.
Future investigations regarding the presence of the autochtonous element in these colleges, will find out other
aspects of the learning policy and will point out one of the raining ways for the Romanian scholars.
The school of Făgăraş set up by the princely diploma of 3rd April 1657, proved to have chosen a political, cultural and religious option at the level of the Principality.
The organizational status of the school is but a synthesis of the learning policy of the Principality; it discusses the school buildings, the teachers, the pupils' support. This explains the formation of a stratum of intelectuals, such as the copysts from Ţara Oltului, in 1650.
The presence of the Transylvanian metropolitan bishops (Iorest, Simion Ştefan, Sava Brancovici) is a obvious proof of the Principality's cultural policy, under the Reform's conditions. The same cultural aims are pursued by the activity of the schools from Haţeg, Orăştie, Caransebeş, Lugoj. Besides the cultural policy, the 17th century learning in Transylvania had also another course in its evolution, namely the early schools of the Romanian monasteries, such as: the school of the Saint Trinity Monastery (Alba Iulia), of Măgina (Aiud), of Prislop and Plosca (Hunedoara). The cultural centres of monasterie arid churches were the lodging places for copysts, priests, scholars, psalm readers, from Wallachia and Moldavia. The cultural effervescence within the Romanian monasteries from Transylvania, was a distinct political and spiritual phenomenon, with the contribution of intelectnals from the three Romanian countries.
In the 17th century Transylvania, there was a well — settled tradition of learning; convincing examples in this respect are the schools from Săliştea Sibiului, Şcheii Braşovului, those from Maramureş (Moisei, Bîrsana, Cuhea, Apşa de Jos, Ciuleşti, Săcele, Rozavlea, Budeşti, Petrova, Rona de Jos, Biserica Albă, Călineşti). The didactic literature of the epoch represented by didactic books is illustrated by those published in Alba Iulia: Catechismul cal-vlnesc (The Calvinist Catechism), 1640; Noul Testament (The New Testament) 1648; Psaltirea (The Book of Psalms) 1651; Sicriul de aur (The Golden Coffin), Sebeş, 1683; Chiriacodromion, 1699; Bucoavna, 1699.
344
345
Within the political, religious and cultural background of the epoch, Bucoavna was a typical textbook. There are but two elements, that point out a historical reality concerning Bucoavna: a) the work was published under the patronage of the Romanian orhodox metropolitan Bishopric from Transylvania, with the agreement of the metropolitan Bishop Atanase Anghel; b) it was meant for the pupils from the town and country schools of the monasteries. The didactic aim of the book results from the front page, but it applies to all those eager after the secrets of reading and writing; it opened the way to a new cultural and moral horizon related to the political — religious parameters of the 17th century: Bucoavna, by its content and structure is a learning book recquiring a teacher or a scholar ; because of the difficulty of the text (especially in the second part of the book). The principles of induction and the inductive method, well-knowrn in the european literature of that time, are present, in an original manner in Bucoavna; not only when the Cyrillic letters are explained to the pupils, but in the case of practical lessons too. From this point of view Bucoavna exceled in the scholasticism of the textbooks; resorting to a european method, based on questions and answers. This was the method applied by the religious or laic texts, used for teaching. In this respect, Bucoavna is a characteristic expression of the Romanian didactic literature; all the same, it has some correspondence in the textbooks known in Transylvania in the 17 th century: those of J.A. Comenius, Petrus Canisius, Emanuel Alvari, etc. Prof. Dr. Teodor Bodogae is the author of a competent study Dimensiunea spiritual-religioasc} a Bucoavnei de la 1699 (pp. 43—72) (The Spiritual-Religious Dimension of Bucoavna). The first part is related to the reign of the voivod Constantin Brincoveanu 1688—1714): the internal policy, organizing measures to consolidate the state and the church, the external policy of expectation among the three great powers (the Ottoman the Tsarist and the Hapsburg Empires), and, above all, the cultural achievements of this period (the countless artistic and religious foundations that developed a so-called Brincoveanu s Style, the great amount of printing matters; the material and spiri-
tual assistance (books, teachers, priests, artists, printers) lent to the orthodox Romanians from Transylvania, who were under incessant Calvinist offensive, contributes to the understanding of the spiritual-religious significance of Bucoavna.
The author also carries out a retrospective examination of the orthodox Romanians'miserable situat ion. They have preserved their belief, in spite of the many injustices and oppressions throughout the centuries, not only during the Hungarian royalty (11-th, 15-th centuries), but also the Principality, (15-th—17-th centuries). Convincing proofs in this respect, are not only the notes on the old Romanian books, or manuscripts, but the accounts of some foreign travellers, the printings from the Reform's time (many of them with Wallachia's material and spiritual assistance), which combated the Lutherans and Calvinists.
It is thus significant Răspuns împotriva calechismulul calvlnesc („The Answer against the Calvinist Catechism"), of Varlaam (1632—1653), the Moldavian metropolitan bishop; the book is a true orthodox manifest, against the work of superintendent Csulay Gyorgy (1640). Along the same line, the Calvinist superintendent Katona Geleji Istvân wrongly hoped, in 1740—1750 that, through schools, the Romanians „would be swallowed in the course of time, by the Hungarian-Calvinists" /.../. Thus, the approaches on the part of the prince Gabriel Bethlen, towards the Constantinople's patriarch Chirii Lukaris, having the same political and religious aims concerning the Romanians from Transilvania, were ineffective. Going on with his investigations, the.author carries out, an incursion in the history of the religious struggles between the Catholics and the Protestants, that devastated Europe for 30 years. Mărturisirea de credinţă („The Orthodox Catechism) of the same patriarch, which was printed in Latin (1629) and Greek (1630) in Geneva, is the result of these agitations. To all these, we might add the religious synods of the orthodox church, such as that of Iaşi (1642). The religious struggles of the 17-th century were also reflected by Mărturisirea ortodoxă of Petru Movilă the metropolitan bishop of Kiev,
346
347
1597—1647) or Scutul ortodoxiei of Dositei, the patriarch of Jerusalem, both being orthodox catechisms. Udder these political-religious circumstances, the relations of Constantin Brîncoveanu with the Transylvanian Principality, concerned the continuous assistance for the Romanian population in the purpose of protecting the orthodox church and belief; therefore, movable and real goods from Făgăraş and Braşov were bought; religious establishments in Făgăraş, Ocna Sibiului, Poiana Mărului, Sîmbăta de Sus were founded; there was also a yearly pecuniary subsidy for the Bălgrad Metropolitan Bishopric (including the donation of the estate Merişani from Argeş); the frequent requests addressed to the metropolitan Bishop Atanasie Anghel, to respect "the pure belief"' or the „right" of the orthodox in the spirit of Pravoslavnica mărturisire (orthodox catechism), at a time, when pressure was exerted on the Romanians for religious unity with the church of Rome. AH these, account for the similitudes between Mărturisirea ortodoxă of Petru Movilă and Bucoavna; the latter quotes sometime excerpts from Petru Movilă's work, or its main ideas in a personal vision. The author of Bucoavna is identified as Mihail, the son of Ştefan (Iştvanovici). His printing activity is in direct relation with the Romanian books printed in Bălgrad at the end of the 17-th century. In the attempts to find out the model of Antim Ivireanu's abecedary, the experiences of J.A. Comenius are called upon (for instance the principle „from simple to compourid") and Gramatica slavonă ("The Slavonic Grammar") of Meletie Smotriţki, printed in 1697, by Antim Ivireanu. The two symbols in the text of Bucoavna „the symbol of Niceae — Constantinople's belief" and „the symbol of Athanasus' belief", would originate in the author's opinion, from Li-turghier ("The Liturgy Book"), Bucureşti 1680, and the work of Constantin Cantacuzino, the High steward (1650 1716). The sign of the cross might originate, from another book printed at Bălgrad, Ceaslovăţ ("The Book with daily prayers"), 1685.
In the same direction, for setting up the spiritual — dogmatic dimension of Bucoavna, the author draws a parallel between Mărturisirea ortodoxă ("The Orthodox
Catechism") of Petru Movila and the ideas of Bucoavna. This comparison is exemplified by texts about „The Ten Commandaments, The Holy Communion; The Six Miracles", The Baptism; The Holy Unction; The Repentence; The Holy Eucharist; The Holy Order; The Confession; The Wedding; The Extreme Unction, etc. At the same time, the research finds out similitudes between the two works for the three theological virtues (belief, hope, love) for the cardinal virtues (wisdom, justice, manliness,abstinence) ; The Seven Sacraments of the Holy Spirit, etc.
Concluding his research, His Reverence Prof. Dr. Teodor Bodogae states that, the author of Bucoavna, Mihail the son of Stefan tried to reinforce the people's religious conscience in the spirit of true orthodoxism, in the beautiful Romanian language of the 17-th century end. In this sense, he proved to be a great Romanian language teacher, with a profound orthodox feeling.
The present critical edition of Bucoavna (Bálgrad 1699) goes on, with a well-founded „Philologic Study" (pp. 73-93) written by Dr. Mihai Gherman and Dr. Eva Márza. In their attempt to settle the philological aspects of Bucoavna, the authors raise for discussion, the twro distinct parts (Slavonic or of Slavonic origin), of the abecedary: a) the introduction (alphabet, syllabication exercises); b) the anthology of applied texts. From this point of view the authors pay special attention to the second part, which offers some clues for the spiritual horizon of the book's author and the cultural framework.
The authors describe the two copies of Bucoavna, kept at the Academic Library in Cluj-Napoca (C.R.V. 237) and at the Astra Library in Sibiu. (B.R.V. 101, coll. 2). The reduced number of copies, as of all the textbooks, is due to the fact, that they were repeatedely used by many generations of pupils; besides, the number of printed copies of Bucoavna was reduced too, and the Transylvanian authorities who considered dangerous the content of the book, ordered the destruction of its copies.
While studying the printing material of Bucoavna, the authors established an identity of the technical
348
349
elements" used in it, and in Chiriacodromion, which was also published in 1693. The former might have been published prior to Chiriacodfomion (1st March — 20 th Decern ber 1699), respectively 1st January — 28 th February. Other iconographic analogies may be established between Bucoavna and other Romanian printings from the second half of the 17-th centurv: The New Testament (1648); The Book of Psalms, 1651 { The Golden Coffin, Sebeş 1683; The Book of Dally Prayers (1685), Rfnduiala diaconslve-lor, 1687; (The Book for the Divine Services); Poveste la 40 de mucenici (The Book of the Forty Martyrs); Molii-venic, 1699 (The Book of Prayers).
For the few ornaments of Bucoavna, analogies or identities had been established with the other 17-th century printing from Alba Iulia. It is worth mentioning, that the characters (letters) had been used in the Alba Iulia printing centre, since the printing of The New Testament. Anyway, the accusation that the metropolitan bishop Sava Brancovici (1656—1683) would have permitted disorder in the printing establishment, was not justified. The caesure (in the printing material, especilly ornaments) is due to the transport of the printing establishment to Sebeş and then, back to Bălgrad. The graphics of Bucoavna is dominated by the image of the Saints Constantine and Helen, whose presence might be explained, as being a pious homage to Constantin Brincoveanu, a true Maecenas of the Romanian culture from the 17-th century Transylvania, a patron of orthodoxism.
As for the sources of Bucoavna, the first part is a reproduction, without any change of the Slavonic textbooks. Otherwise, the differences among these abecedaries are small, mostly concerning vicia iypographica. Tue structure of the first part, proves that Mihail, the son of Ştefan had quite solid knowledge of Romanian phonetics. The texts from the second part of Bucoavna raise some problems, regarding their originality or the taking over sources.
The Prayer for the Child when he begins to learn seems to be a text created especially for the book,  while The
Morning Prayers are taken over directly from Ceaslovul. Bălgrad, 1685 (The Book of Occasional Prayers), reprinted in Sibiu, 1696). A parallel presentation of the texts from Bucoavna and Ceaslov at is relevant in this respect. Still, some différencies between the texts would point out some prayers used in the churches from Wallachia, which are quoted by the author, from memory. Similar prayers would appear later in Ceaslovul 1715 (Orologhion), under the auspices of Antim Ivireanul (1660—1716).
The authors consider that the athanasian symbol is an independent translation of the Bucoavna s author. A filiation is established between Bucoavna arid Mărturisirea ortodoxă, quoted above.
The texts from Bucoavna differentiating the orthodox church from the catholic one, are less convincing, than those which distinguish the orthodox church from the Protestant one. In fact, this is a reflection of the specific political situation from Transylvania, the scene of Râ-koczi's rebellion and the imperial army's occupation-The traditional values of the orthodox church changed into weapons against Catholicism.
It is well-known that a second edition of Bucoavna from 1699 was published in 1744, at the Jesuistic College from Cluj, taking again with some exceptions the first edition's text. The authors of the study considered, that this edition was due to the political and cultural effort of Inochentie Micu Klein (1700-1768), bishop of Blaj, the initiator of the Transylvanians' struggle for political and national rights. The argument called upon, is the foundation of the monastery and of the schools from Blaj (which would start in the" autumn of 1754; Inochentie Micu Klein considered these schools as essential means to acquire the Romanians' political and national rights. Therefore, Bucoavna from 1744 was meant as a textbook for these schools. The book was printed in Cluj, as in Blaj there didn't exist yet a Romanian printing establishment. The Littquistic Study (Notes on the Language) (pp. 94—120) of Dr. Anton Goţia is a competent study, dedicated to Bucoavna, which is more than a simple book, representing a crucial moment in the history of the Tran-
350
351
sylvanian didactic literature of the 17th century. The author deals with the graphic problems of the abecedary, tue Cyrillic letters vcKvels, diphtongs, consonants, syllabication exercises. Taking into account the cultural and political importance of Bucoavna, the author renders along 45 positions, the capital and small letters and the main characteristics of the Latin alphabet. The accent that appears frequently, is also studied. The contribution of, Mihail, the son of Ştefan concerns the phonetic aspect as it was he, who gave the literary version of Bucoavna. In the same respect, there are some original aspects of the graphic values and the corresponding phonetic ones, as well as the Cyrillic letters, in relation to the Latin alphabet, in the edition of 1744.
The linguistic investigations on the text of Bucoavna enable the author a morphological approach to the text (noun, adjectiv, pronoun, verb, adverb, conjunction), or a syntactic one (Subject, predicate, attribute, direct, indirect objects or adverbials).
The author's conclusions at the end of his phonetic and morphosyntactic study, plead for a stage of the language at the end of the 17th century, between tradition and innovation. Such an affirmation is justified by the sources used by Mihail, the son of Ştefan and by the stage of the written Romanian language. In Dr. Anton Goţia's opinion, the political, religious and linguistic elements determined the personality of Bucoavna, whose author succeeded in achieving the necessary equilibrium between the didactic message and the linguistic expression. This is one of the main reasons, why the book had a real audience at the time and was republished in 1744. There are, some elements that even now, arouse the interest of the reader: the professional consciousness, the didactic syste-matization of its ideas, on the grounds of various texts, the specific elevated language (which makes use of words from the main vocabulary).
The vocabulary of Bucoavna includes 768 key words, at a frequency of 4531. The biblic names, the person nouns and the toponymies include 31 key words at a fre-
quency of 81. The vocabulary statistic (etymologic classes) proves bv percentage, the prevalence of Latin inherited words: 42,74% in key words; 71,46% in other words, as compared to other lexical borrowed words (Slavonic or Hungarian elements). The high ratio of Romanian lexical creations is also significant: 31,97% key words. Besides the Latin origin words, the Romanic element is prevalent too: 74,71% in key words and 86,42% in other words. In this respect, the Romanian written language proves to be independent from the Slavonic patterns; otherwise, the Romanian text, even when using other sources, can be discovered in the Latin inherited vocabulary or in that created on Romanian territory.
Noia asupra editiei (pp. 121-130). (The editor's Note) is but an extension of the linguistic Study. The present edition is a reproduction of the 1699 original, which was meant to be a parallel edition as compared to Bucoavna from Cluj, 1744. Tue publishing of Romanian old texts calls upon two fundamental scientific criteria: the transliteration in the Latin alphabet and the preservation of language elementsspecific to the epoch (pp. 131—263). The correlation between the two elements is obvious: the phonetic! — phonological inheritance is marked by letters that are tran-slite rated in the Latin alphabet. In the case of Bucoavna the old language was faithfully followed and transcribed.
The specific writings and the wrong ones, were marked by foot notes. The abbreviations wrere directly written and were marked by specific signs. The present edition has maintained the double writings; the initial letters were also kept, for comparison with the edition of Bucoavna, from Cluj 1744.
Besides the text of Bucoavna itself, Balgrad, 1699 (pp. 131—263) transcribed by Dr. Anton Gotia, the present edition also includes a usefull Glosar (pp. 264—266) (Glossary) and Indice de cuvinte (pp. 267-291) (Word Index), due to the research work of Dr. Anton Gotia, Dr. Mihai Gherman and Dr. Eva Marza.
These are but indispensable means, for understanding the linguistic value of the abecedary.
352
353
From a historical point of view, Bucoavna (Balgrad, 1699) is an important moment in the cultural history of the Romanian people from Transylvania, at the end of the 17th century. It is relevant for the organizing and dogmatic problems of the orthodox church. The ortuodox church included all the Romanians from Transylvania, being thus the only Romanian institution which had to face, for more than a century the tendencies of the Reform (the policy of the calvinist princes) and the attempts of the Hapsburg authorities and the imperial army to catholicize the Romanians.
The cateehist and dogmatic dimensions of the texts in the second part of Bucoavna, prove the orthodox church's position towards Calvinism and Catholicism, yet settling the boundaries from both. The orthodox church, as the only legal institution, where the main problems of the Romanian people might be brought u'rider discussion, the texts from Bucoavna also prove a firm political attitude for preserving the church and implicitly the national being.
Dr. Iacob Marza
Translated by: Rodica Rafiroiu
VORWORT
Mit Gottes Hilfe veröffentlichen wir heute ein altes rumänisches Buch: Bucoavna, d. h. ABC-Buch, eigentlich das erste rumänische bekannte ABC-Buch, welches 1699 in der Alba Iuliaer-Druckerei erschien. Der damalige Zweck dieses Buches — sicherlich auch d?r heutige — erhellt aus dem Buchumschlag: „Die Kinder sollen sich im Lernen einüben"'.
Bedenken wir, dass die Bucoavna eines der letzten Drucke einer Reihe von Büchern seelischer Erbauung war, kurz nach der Veröffentlichung ereignet sich der schmez-hafte Akt gewaltsamer Verfremdung eines Teils der Siebenbürger Rumänen von ihrem urväterlichen Glauben, so begreifen wir das rege Interesse der Kinder und der Gläubigen der Rumänischen Kirche dafür.
Selbstverständlich werden die Leser dieses Buches, insbesondere die Gläubigen des Bistums Alba Iulia, jetzt nach zwölfjähriger Wiederbelebung dieser Eparchie, dessen christlichen und rumänischen Sinn viel besser verstehen. Ihre. Freude wird stets anwachsen, wenn man davon ausgeht, dass der Wiederabdruck dieses Buches in einer kritischen Ausgabe, nicht ein Einzelfall der Eparchie Alba Iulia ist, Es gibt noch einen Wiederabdruck eines klaren Beweises der Spracheinheit aller Rumänen, des Nöul Testament (das Neue Testament) vom Metropoliten Simion Stefan, gedruckt im Jahre 1648 unter Obhut derselben rumänischen und orthodoxen Anstalt, das alte Bälgrader
355
(Alba linia) Erzbistum, ein Werk, das sich jetzt bei unserer Eparchie in Druck befindet.
Jetzt beharren noch in unserem Gedächtnis die so oft wiederholten Worte der zwei „Archimandriten Bălgrads", Ghenadie II (1627—1640) und Ilie Iorest (1640-1643), im Vorwort der Evanghelia cu învăţătură (Evangelium mit Predigten), an der sie zwischen den Jahren 1640—1641 zusammen gearbeitet haben: „die Priester klagten sehr und forderten, dieses Buch solle den Christen zur Lehre dienen"; nachher setzte ein jeder fort, dass auf dieser Weise „unser Herz milder wird und ich freute mich sehr, als ich begriff, dass dadurch das christliche Gesetz und der Gottesglaube gefestigt wird". Diese Gedanken und Gefühle sind auch für uns, als Bischof von Alba Iulia ein Ansporn dazu, das Andenken und die Opferbereitschaft dieser und noch vieler Vorgänger zu ehren, so wie uns Apostel Paul zuredet: „Gedenkent an eure Lehrer, die euch das Wort Gottes gesagt haben; welcher Ende schauet an und folget ihrem Glauben nach" (Ebräer, 13,7).
Mit dem Wiederabdruck der Bucoavna bemühen wrir uns den heutigen Gläubigen ein Wort des Trostes und der Bekräftigung im Glauben eben mit dieser „gottlichen Sache", wie die zwei obgenannten Bischöfe die Worte der Deutung des Heiligen Evangeliums nannten, zu bringen und erfüllen zugleich die Lehre der Heiligen Schrift: „Das / Wort / war das wahrhaftige Licht, welche alle Menschen erleuchtet, die in diese Welt kommen" (Ev. Johannis, 1,9).
Es bleibt, eigentlich, als Hauptpflicht eines Hierarchen Gottes Wort zu lehren und verkünden, laut Gebot des Erlösers: „... gehet hin, und lehret alle Völker, und taufet sie im Namen des Vaters und des Sohnes und des heiligen Geistes; und lehret sie halten alles, was ich euch befohlen habe" (Ev. Matthäi, 28, 19,20). Wen erschüttern nicht die Worte des Heiligen Paul, der Apostel der Völker: „... wehe mir wenn ich das Evangilium nicht predigte" (Korinther, 9,16) oder „Aber so auch wir oder ein Engel vom Himmel, euch anders, denn das wir euch gepredigt haben, der sei verflucht" (Galater, 1,8).
Mittels unserer Arbeit streben wir danach die Lehren, die einst unsere Vorgänger gepredigt, zu vergegenwärtigen.
Manchen könnte, vielleicht, die Bestimmung und Arbeitsmethode der „Einübung der Kinder im Lernen" der Bucoavna von 1699 als ein, dem jetzigen Fortschritt gegenüber, viel zu bescheidener Anfang erscheinen, insbesondere, wenn wir bedenken, dass andere Völker in der Schulbildung fortgeschrittener waren.
Nicht zu vergessen aber, dass in den Jahrhunderten, wo andere Völker ihre imposanten Kathedralkirchen oder glanzvollen Paläste bauten, das, sich auf „dem Wege der Bosheit" befindliche, rumänische Volk mit Lebensopferung, fast ein Jahrtausend lang, der Völkerwanderung und der Gefahr der Tataren- und Türkeneinfälle Widerstand leistete. Von diesem Standpunkt aus sind, also, die Kulturbeiträge und die Welt-und Lebensauffasung des rumänischen Volkes deren anderer Völker Südosteuropas keinesfalls unterlegen, sondern, trotz ungünstigem Schicksal der Geschichte, von den Gelungensten.
Zum besseren Verständnis des Zeitgeistes und der Bedeutung der Bucoavna des Jahres 1699 erweist sich als notwendig, einen Kurzblick auf die geschichtlich-politischen und kulturellen Verhältnisse, die auch andere Faktoren, die die Veröffentlichung der Bucoavna bedingten, zum Vorschein bringen, zu werfen.
Was die Geschichte des Fürstentums Siebenbürgen in den letzten Jahrzehnten des 17. Jahrhunderts und anfangs des nächsten charakterisiert, ist die Krise, die das ganze wirtschaftliche, sozialpolitische und auch kulturelle Leben in Anspruch nahm. Es ist jene Zeitperiode — behauptet Akademiemitglied §tefan Pascu - wo es dem Hochadel gelang, die ganze Herrschaft an sich zu reissenund die fürstliche Autorität auf die einfache. Rolle des Vollstreckens des Adelswillen einzuschränken. Die Lage wurde um so bedenklicher, je mehr die zwei auf Errungenschaft zielenden Staaten: das Otomanen- und Habsburgerreich sich,
356
357
während dieser Zeit, aus Eroberungsdrang die Kräfte mas-sen". Wie bekannt, besass Siebenbürgen, seit mehr als 50 Jahren, einen Status als unabhängiges Fürstentum unter türkischer Oberherrschaft, so wie die Moldau und Walachei. Diese Situation dauerte, mit dem Preis der Wahl eines der Pforte ergebenen und untertänigen Fürsten, Michael Apafi (1661-1690), bis gegen Mitte des 17. Jahrhunderts fort. Die Innenpolitik kennzeichnet sich, einerseits, durch die Verstärkung der wirtschaftlichen und politischen Kraft des Adels, anderseits, durch die Zielstrebung des Fürsten und des reformierten Adels, die orthodoxen Rumänen zum Kalvinismus zu bekehren.
Die seit 1540 fortdauernden Versuche der Heranziehung der Rumänen zur Reformation weisen, in der zweiten Hälfte des 17. Jahrhunderts eine ganz neue Dimension auf. Die unsichere Situation Siebenbürgens, widersprüchlichen Aussenkräften ausgesetzt und untergeordnet, doch die offensichtliche, wirtschaftliche Dekadenz und die Auf-rechterhaltung mancher starren, sozialen und wirtschaftlichen Strukturen zwangen die Fürsten Siebenbürgens neue Mittel zur Erweiterung ihrer Führungs- und Festigungsmacht zu suchen. Das Heranziehen der Rumänen zum Kalvinismus (besonders der Knesen und der treiben Bevölkerung des Banats, Alt-Landes, Hatzeger-Landes etc.) bot solch eine Stabilität.
Falls es den kalvinischen Fürsten geglückt wäre, die Rumänen, die seit jeher Eingeborene dieser Gebiete waren und die damals, wie auch später, die überwältigende Mehrheit der Bevölkerung bildeten, auf ihre Seite zu ziehen, dann wären die Katholiken Siebenburgens nur als kleine Mehrheit geblieben. Ähnliche Tendenz der Heranziehung der Rumänen, diesmal zum Katholizismus, verfolgt dauernd und mit verschiedenen Mitteln auch das Habsburgerreich.
Der von den Behörden zur Kalvinisierung des rumänischen Volkes angeschlagene Weg war, anfangs, die Bekehrung der rumänischen Priester durch die Milderung ihrer wirtschaftlichen und sozialen Lage, so wie die Schaffung der Bedingungen zur Verbreitung der neuen Konfession durch Schulen und Drucksachen in rumänischer Spra-
che. Zu diesen „Argumenten", die sich nicht all zu wirksam zeigten, kamen auch strenge, administrative Massnahmen, wie die vom Jahre 1674, als die rumänische Kirche unter der Jurisdiktion eines kalvinischen Superintendanten gesetzt wurde, oder, später, als selbst der orthodoxe Metropolit der Rumänen Siebenbürgens, Sava Brancovici in Gefangenschaft geriet, hinzu. Im Jahre 1640 wurde, übrigens, auch ein anderer Metropolit, Ilie Iorest, verhaftet.
Unter diesen Bedingungen totaler Untergebung gegen-* beimüber der Pforte, mit ihrer Genehmigung und, möglicherweise, mit Hilfe Frankreichs, beteiligte sich Siebenbürgen beim Kampf des Adels aus Ungaren gegen die Habsburger. Eine neue, im Anstieg begriffene Bedrohung profilierte sich vom Westen: die Expansion der Habsburger, vor allem an den Mauern Wiens, im Jahre 1683, die Türkei und ihre Verbündeten erlitten eine schwere Niederlage, eine Situation, die sich bei Buda (1686) und Mohács (1687) wiederholte, so dass die türkischen Armeen 1688 jenseits der Donau verdrängt wurden. Als Folge der klaren Änderung des Kräfteverhältnisses zugunsten der Habsburger rückt Siebenbürgen in deren Interessensphären immer tiefer ein. Also verzeichnet das, von den Habsburgern (Í687) auferlegte Blasendorfer Traktat, die wirtschaftliche und politische Untergebung des Fürstentums gegenüber den Interessen des Wiener Hofes, doch auch das Berück-sichten der Autonomie und Privilegien des Landes, also der herrschenden Klassen. Das Einsetzen des Habsburger-regims geschah als Folge der kaiserlichen Expansion in Südosteuropa, beziehungsweise in der Richtung des Donaubeckens. Der Wiener Hof sagte von seiner Expansionspolitik im Westen ab und wandte sich Osteuropa zu. Diese Handlungsmanöver bedeuteten, eigentlich, nur einen Wechsel der Türkenherrschaft, einigermassen, von einer gewissen Entfernung ausgeübt, mit der unmittelbaren politischen, militärischen und administrativen Habsburger-domination. Die neue Lage bewirkte auch eine Änderung der Nationalstruktur des Kaiserreiches, die bis zu der Zeit eine, meist aus Deutschen zusammengesetzte Bevölkerung hatte. Durch die Eingliederung einer grossen Anzahl von Slaven, Rumänen und Ungarn wurde der Habsburger Staat
358
359
multinational. Der dauernde Versuch, den Rumänen den Katholizismus aufzubürden, ist somit auch ein politischer Versuch die Einheit der Bevölkerung des Reiches zu verwirklichen. Das Diplom LeopolcVs I, jene im Dezember 1691 erlassene Urkunde, spielte in Siebenbürgen, fast über 150 Jahre, die Rolle einer Verfassung. Seine 18 Punkte setzten die Anerkennung und Garantie des konfessionellen statusquo (die vier anerkannten Konfessionen, „rezipierte" genannt: katholische, lutheranische, kalvinische und uni-tarianische) und die Approbatae et Compilatae — Gesetzgebung (die die Existenz der Rumänen nur als „tolerierte" Bevölkerung verzeichnen) fest. Der Schutz der von Fürsten und Königen gewährten Schenkungen, Privilegien und Vorteilen, die Aufrechterhaltung der Landesgesetze (weniger das Recht des Widerstandes des Adels gegenüber dem König), der sächsischen Munizipalverfassung und des Munizipalrechts, der Privilegien der Sekler und Sachsen, des Landtages, der administrativen und juridischen Einrichtungen, die Ernennung in den Landesämtern der Ungaren, Seklern und Sachsen, all dieses wird im obengenannten Diplom verzeichnet. Nur über die Rumänen, die älteste und zahlreichste Bevölkerung des Landes spricht diese wichtige Urkunde kein Wort. Als Folge des Sieges der Habsburger bei Zenta (1697) und des Karlowitzer Friedens (1699) verzichten die Türken offiziell auf Siebenbürgen, und behalten eine Zeit lang noch das Banat. „De jure" wurde Siebebürgen, eigentlich, den Habsburgern zuteil.
Eine neue Problematik, mit der Siebenbürgen und besonders die rumänische Bevölkerung konfrontiert wurde, war die Ausbreitung des Katholizismus, die Konfession des Kaiserstaaates. So wie der Akademiemitglied David Prodan es verdeutlichte „schloss die Verfassung, die sich auf den drei Nationen und den vier rezipierten Religionen stützte, ein ganzes Volk, im Zeitbegriff eine ganze Nation und eine Religion: das rumänische Volk und seine orthodoxe Religion aus ihrem Rahmen aus". So „wenn die Ru>-mänen für den Katholizismus zu gewinnen wären, würde sich nicht nur ein katholisches Übergewicht, welches das Kaiserreich zur Festigung seiner Macht benötigt, bilden
(dieses war das politische Interesse der Habsburger — u.B.)? sondern auch ein Instrument, die politischen Nationen zur Anhänglichkeit zu zwingen. Zugleich würde ein mächtiges Band, das das rumänische Volk Siebenbürgens mit der Moldau und Walachei (falls nicht auch diese unter Habsburgerherrschaft geraten), und mit der othodoxen Welt, im allgemeinen, brechen". Sowohl die Metropoliten (Teofil im Jahre 1697, Atanasie Anghel 1698), als auch die Priester, die Gläubigen weniger, nur die, die der Einigung mit Rom zustimmten, taten es, wie sie selbst behaupteten, in der Hoffnung, ihre wirtschaftliche, sozial-politische und kulturelle Lage zu verbessern und zur Anerkennung des orthodoxen Ritus, der Kirchenprinzipien und des Kalenders beizutragen.
In dieser Zeitperiode ist die rumänische Kultur Siebenbürgens das Resultat der inneren, einheitlichen Entwicklung unseres Volkes, der sehr spannenden Bedingungen am Ende des 17. Jahrhunderts, so wie auch mancher Einflüsse der benachbarten oder weitentfernten Völker und Kulturen.
Da es als Folge der Kultus- und deren Verwalfungsbe-dürfnissen unter dem Druck des Kalvinismus sich entwickelte, assimilierte die Schule durch die Siebenbürger Jugendlichen, die im Westen studierten, oder durch die Gelehrten, die sich in dieser Provinz betätigten, viele neue Päda-gogieideen des Jahrhunderts. So war der grosse Pedagoge Jan Arnos Comenius, der die Notwenigkeit des Unterrichtes in der Muttersprache bewies und, als unmittelbarer Kenner Siebenbürgens, den einheimischen Adel wegen Rückstand und Armut des Volkes beschuldigte, indem er das Recht auf Bildung und Kultur für alle Einwohner, ohne Unterschied des Ranges und der Religion begründete.
Sogar unter diesen widerwärtigen Bedingungen entfaltete sich in Siebenbürgen eine wahre rumänische Natio-nalkuitur. Ein Beispiel dafür bot der Unterricht.
Die ersten rumänischen Schulen funktionierten, wie bekannt ist, in den Kirch flirren oder in den Klöstern.
Die Fortschritte im Unterricht ergeben sich, unter anderem, aus dem zahlenmässigen Anwachsen der Lehrer
360
361
und Schreiber auf dein Lande. Unter den urkundlich bekanntesten Schulen ist die aus Scheu Braşovului, wo seit dem 15. Jahrhundert besonders die Kinder der rumänischen Handwerker und Handelsleute der Stadt und der Umgebung Unterricht genossen, oder die aus Sălişte, unweit von Sibiu (Hermannstadt), und die um 1616 von den Dorfbauern unterstützt wurde. Die Schulung der Priester, Kirchensängern und, manchmal, auch der Lehrer fand in Klosterschulen wie Rîmeţi, Bălgrad (Alba Iulia), Măgina (in der Nähe von Aiud), Sîmbăta de Sus und andere statt. Wegen Unterstützung des Unterrichtswesens beschloss die Synode (die Leitung der Siebenbürger Orthodoxen Kirche) im Jahre 1675, dass die Priester, nach Beendigung der Kirchenmesse, die Kinder in der Kirche unterrichten sollen. Obschon viele rumänische Kinder kalvinische Schulen besuchten, haben die Zivil- und Kirchenbehörden (reformierte) die Eröffnung und Funktionierung mancher weltlichen Schulen in Lugoj, Caransebeş, Haţeg, Sighet, Făgăraş, zwecks leichterer Religionsbekehrung angeregt und sogar veranlasst. Der allgemeine Effekt war aber nicht der erhoffte: sehr wenige Rumänen sagten von ihrem lirväterlichen Glauben ab, doch viele von ihnen fanden nun Zugang zum lernen in erster Linie, das Lesen und Schreiben in der eigenen Sprache.
Der Druck, die Buchproduktion und — Zirkulation, also auch die Bibliotheken verzeichnen einen Aufschwung. Als Schwerpunkt der rumänischen Drucktätigkeiten entfaltete sich Alba Iulia, wo, auf Anlass des Metropoliten Ghenadie (1627 — 1610), seit 1639 auch rumänische Bücher mit kyrillischen Lettern, die wie obenerwähnt, Matei Basarab aus der Wralachei mit dem Meister Pop Gheorghe sandte, in Druck erschienen. Nach einem zeitweiligen Stillstand wurde die Drucksarbeit mit der Veröffentlichung, unter anderen, des Noul Testament (das Neue Testament, 1648), der Psaltire (Psalmenbuch, 1651) wieder aufgenommen. Ende des Jahrhunderts betätigte sich hier der, vom grossen Märtyrerfürst Constantin Brîncoveanu geschickten Meister Mihai al lui Ştefan (Iştvanovici). Als Son-derleistungen des Bălgrader Druckes erwähnen wir für das gleich Jahr, 1699, ein Chiricodromion (ein Partialwiederab-
druck der Cazania (Predigtensammlung) von Varlaam und Bucoavna. Die Bibliotheken bauen sich weiter aus und bereichern sich, sowohl die privaten, als auch die der verschiedenen Anstalten (Kirchen- oder Schulbibliothe-ken). Unter den rumänischen, berühmten Bibliotheken erwähnen wir die von Mihail Halici, die, nach einer eigenhändig verfassten Liste, ungefähr 500 Werke zählte und von ihm in Allgemeines (Wörterbücher und Enzyklopädien), Philologie, Dichtung, Rednerkunst, in herbräischer, griechischer und lateinischer wSprache, so wie Schriften der Philosophie, Theologie, Jurisprudenz, Medizin und Naturwissenschaften, Geschichte und Miszellaneen, Handschriften klassifiziert wurden.
Die siebenbürgische Rechtsliteratur des 17. Jahrhunderts wird von manchen umfassenden Druckwerken vertreten: Juridici processus specimen (1619) oder die, für die Leibeigenen und für die Rumänen, so widerwärtigen Gesetzsammlungen: Approbatae constitutiones regni Transsi l-vaniae /.../, (1653) und Compilatae constitutiones /.../, (1669). Von den Lokalgesetzmässigkeiten erwähnen wir Constituţiile Ţării Făgăraşului (die Verfassungen des Fe-garascher-Landes), die Normen des Gewohnheits rechts der Rumänen dieses Gebietes, die 1508 kodifiziert und im Laufe des 17. Jahrhunderts in den Jahren 1657 und 1690 erneut wurden.
Von den Druckwerken religiösen Charakters führen wir Carte cc sc cheamă catechism (Katechismusbuch, 1640) eine für Propagandazweckc, im Geiste des Kalvinismus verfasste Arbeit — angefochten von der rumänischen, orthodoxen Literatur der Epoche, so wie Evanghelia cu învăţătură (Evangelium mit Predigten) oder Mărgăritarul Sf. loan Zlatoust (Johannes Chrysostomus Margarita, 1641), ein Wiederabdruck der Cazania lui Coresi (Coresi's Predigtensammlung) von 1580—1581, an. Doch das wichtigste Werk der rumänischen Religionsliteratur Siebenbürgens im 17. Jahrhundert ist Noul Testament (das Neue Testament) in Bălgrad, 1648, vom Metropoliten Simion Ştefan (1643—1652) veröffentlicht, eine Schrift von historischer Bedeutung, sowohl für die geistig-kirchlichen Bedürfnisse aller Rumänen, als auch als rumänisch-literarisches Sprach-
362
363
denkmal und als wichtige Urkunde der linguistischen Einheit des gesamten rumänischen Volkes. Andere Druckschriften sind: Sicriul de aur (der Goldsarg, 1683), einen Wiederabdruck aus dem Jahre 1983 verdanken wir den Bemühungen und der Kompetenz von Dr. Anton Goiţa und Cărare pre scurt (der Pfad zum Glauben) 1683), beide dem Erzpriester Ioan Zoba aus Vinţ angehörend. Hervorzuheben wäre, dass die rumänische geschriebene und gesprochene Kultur sich in dieser Zeit in allen drei rumänischen Provinzen einheitlich entwickelt hat, als Beweis dafür gilt das Auftreten und die Zirkulation der Bücher und Handschriften, im ganzen, von Rumänen bewohnten Gebiet, so wie die Existenz rumänischer Intelektuelle, Priester, Lehrer und Buchdrucker, innerhalb und ausserhalb des Karpatenbogcns.
Die rumänische Beletristikliteratur wird vom Gelehrten Mihail Halici (1643—1712) vertreten. Als Nachkomme einer rumänischen Kleinadelsfamilie wurde er Verfasser einer Gedichtssammlung, darunter eine, im Jahre 1674 verfasste Ode weltlichen Charakters, die in Basel mit lateinischen Lettern verfasste Ode weltlichen Charakters, die in Basel mit lateinischen Lettern veröffentlicht wurde. Nennenswert sind unter den Philosophiearbeiten, die von Gavril Ivul (1619-1678) Logica (1654), Philosophia (1655) und Philosophia nouella (1661). Die ersten, von einem Rumänen verfassten Philosophiebücher wurden in lateinischer Sprache gescrieben, die damals die Kultursprache Westeuropas und ihrer Philosophie wTar.
Zur Zeit als in der Moldau und Walachei Grigore Ureche Miron Costin, der Truchsesse Constantin Cantacuzi-no ihre Chroniken schrieben, entwickelte in Siebenbürgen eine gleiche Tätigkeit der Erzpriester Vasilie aus Şcheii Braşovului (cea. 1590 — 1659), der uns wertvolle Nachrichten von der Vergangenheit der Rumänen dieses Gebietes, der Kirche und Schule aus Şcheii Braşovului (leider blieb die Originalchronik unbekannt, nur eine deut-scue Übersetzung davon existiert noch) vermittelt. Zur selben Zeit schuf auch Ioan Caioni (1629—1687), der Verfasser, unter anderen einer Verschronik in ungarischer Sprache, die von den Feindseeligkeiten zwischen Vasile
Lupu und Matei Basarab vom Jahre 16o3 handelt. Gheorghe Brancovici (1615 —1711), Bruder des Metropoliten Sava, verfasst Werke in rumänischer und serbischer Sprache, worin er die römische Herkunft unseres Volkes, die Bildung der Staaten in der Moldau, Walachei und Siebenbürgen, die Kämpfe von Ştefan dem Grossen und Michael dem Tapferen immer wieder betont.
Die Tätigkeiten im Kunstbereich, Theater und Musik, weisen auch Fortschritte auf; erwähnenswert wäre in diesem Zusammenhang, dass in den Repliken der Schüler des Klausenburger Unitarianerkollegiums auch einige rumänische Sätze eingefügt wurden, so dass Anfang des nächsten Jahrhunderts, im Jahre 1709, beim Klausenburger Jesuitenkollegium Sonette in vier Sprachen: lateinisch, ungarisch, deutsch und rumänisch deklamiert wurden. Die Musik (Nachrichten besitzen wir, insbesondere, von der „Tisch"- und „Lager"- Musik) w7eist eine sichere Annäherung zu den Volkstraditionen auf. Im Codex Caioni (Ioan Caianu gehörend) wurden auch einige rumänische Volkstänze und „das Lied der Wojwodin Lupu" eingetragen, Codex Victoris (Slowakei, 1670) enthält auch die Melodie eines "walachischen Tanzes", ein Prototyp des „Râkoczi-Liedes".
Auch die Volksliteratur war in vollem Aufschwung geraten, ausser den lyrischen Stücken gedeihten auch die sozialer Prägung, die Balladen und Heldenlieder. Verse volkstümlicher Art gibt es im Codex Nicolae Petrouai (1672). Von den Volkbüchern der Zeit sei Codex Negoianus von Ioan Românul aus Haţeg (1620), die erste rumänische Abschrift der Alexandria (Alexanders Leben), dann Albi-nuşa oder Floarea darurilor (die Blume der Tugendgaben), Sindipa filosoful (Sindipa der Philosoph), Abschriften des Constantin Dacälul aus Braşov (Kronstadt) anzuführen.
Die Kunst dieser Zeit war traditionsgebunden und verwertet im Kontext der Assimilation neuer '-Einflüsse aus dem Osten und Westen Europas, die lokale kirchliche oder weltliche Erfahrung, einschliesslich die volkstümliche (ländliche).
364
365
Die vielfachen Beziehungen zu den anderen rumänischen Länder, die rumänische Kulturentwicklung als einheitliches Ganzes, die dauerhafte, von den rumänischen Fürsten gewährleistete Unterstützung des Geistelebens ihrer siebenbürgischen Landesgenossen fanden ihren Widerhall in der Baukunst mancher uralten Kulturstätten aus FIolz, so wie die aus Lupşa (1429) u.a., oder in den Steinbauten, die Kirchen aus Densuş, Strei-Sîngeorgiu, die Klosterkirche von Rîmeţ, mit der aus der zweiten Malereischicht erkennbaren Inschrift des Jahres 1377, dann die Stiftung Matei Basarab's von Porceşti (1653), Constantin Brîncoveanu's Stiftung, das Kloster von Sîmbăta de Sus, die „Sf. Nicolae"-Kirche aus Făgăraş (Fogarasch 1697) etc. Aus dem 17. Jahrhundert stammen auch die ältesten (mit einigen Ausnahmen), bis zum heutigen Tag erhaltenen Holzkirchen, ein Beweis des rumänischen Kunstgenies. Bildhauerei und Malerei beweisen ausser der Kontinuität der Traditionen auch die Art und Weise, wie die östlichen und westlichen Einflüsse aufgenommen wurden, so dass, zuletzt, der Siegeszug eines, in der Epoche scharf umrissenen, originellen Nationalstils, der Brîncoveanu-Stil, zum Ausdruck kommt. Eine bedeutende Entfaltung erkennen wir auch in der Holzmalerei, dessen Anfänge bei der erstbekannten, siebenbürgischen Schule die von Teofil, der Kirchenmaler von Strei- Sîngeorgiu vertreten, oder bei der um Bălgrad existierende Schule zu suchen sind. Ähnlich diesen existierte in der zweiten Hälfte des 14. Jahrhunderts die Schule des Malers Mihu von Crişul Alba (ein Ort der mit dem heutigen Crişcior identisch sei, damaliger Sitz eines rumänischen Distriktes). Jener malte die zweite Schicht bei der Klosterkirche von Rîmeţ (1377). In dieser Gegend wird die malerische Tradition weitergeführt, denn da behaupteten sich später Ioan aus Beriu und Popa Ioan aus Balşa, also in der gleichen Westkarpatenzone.
Um 1453 wurde die von Ştefan vertretene Densuşer-Schule, die in der ganzen zweiten Hälfte des 15. Jahrhunderts fortdauerte, bekannt.
Im 16. Jahrhundert verfällt die Holzmalerei, als Folge kalvinistischen Einflusses, um im 17. Jahrhundert, dank
der, von Matei Bhsarab gewährleisteten Unterstützung wieder zur Blüte zu kommen. Jener schickte die Maler Stan und Constantin (1634), die die „Sf. Nicolae" — Kirche von Hunedoara inalten, oder im Falle der Kirche von Porceşti, wo scheinbar,- Maler aus Tîrgovişte gearbeitet haben.
Dank derselben aufblühenden Epoche Matei Basarabs setzte sich der Maler Preda in Fogarasch und der Klosterkaplan Iosif in Alba Iulia nieder. Beide trugen zur Bildung von Malereischulen- und Zentren bei: Şcoala făgără-şedriă (die Fogarascher Schule) mit Popa Ionaşcu als Vertreter; Şcoala răşinăreană (die Reschinarer-Schule) mit Ivan aus Răşinari und Popa Nistor, der letzte behauptete sich das ganze 18. Jahrhundert hindurch. Hier betätigten sich in der Malereikunst auch Iacob mit seinem Sohn Gheorghe und andere, die auch in der Westkarpatenzone und in ganz Siebenbürgen arbeiteten.
Zur selben Zeit taucht, dank eines gewissen Popa Vasile aus Sălişte, eine Malereischule in Mărginimea Sibiului und eine andere in Bă iţa-Reghin; dann die Şcoala de la Braşov (die Kronstädter Schule), Şcoala de la Prislop (die Prisloper Schule) mit Popa Simion und Popa Nicolae, die aus der Walachei kamen und, insbesondere, die Şcoala de la Feisa-Alba (die Feisa-Albaer-Schule) mit Iacob (nicht der aus Reschinar) und seinem Sohn Nicolae auf. Diese letzgenannte Schule dauerte bis Mitte des 19. Jahrhunderts fort.
Gleichzeitig mit der Holzmalerei entwickelte sich, anfangs des 18. Jahrhunderts auch die Kunst der Glasmalerei in den Orten Nicula, Făgăraş, Laz, Alba Iulia u.a.
Unter denselben Voraussetzungen entfaltete sich die angewandte Kunst, die in- und ausserhalb der Klöster geschaffene Miniaturkunst (im Falle der 1985 veröffentlichten Arbeiten von Picu Pătruţ), oder die Kunst der Silberverarbeitung, Stickerei, die auch Einflüsse der Spätrenaissance und des Barocks aufweisen. Ein Sondermerk gilt der handwerklichen (besonders für die Bedürfnisse der Sachsen und Ungarn) Keramikproduktion (die ländliche hauptsächlich für die Rumänen). Die Zentren der Keramik zeigen eine unumschrittene Kontinuität der
366
367
alica daldsch-romanisehen Produktion und eine bedeutsame Stileinheit mit der moldavischen, muntenischen und altländischen Keramikkunst.
Eine Sonderklasse von Nachrichten über das Kulturleben der Vergangenheit bilden die Handschriftenaufzei-chnungen, von denen Nicolae Iorga einst behauptete, dass sie „einen, von Kleinen geschriebener Enzyklopädieband rumänischer Geschichte" darstellen. Zu ergänzen wäre, dass dieser Hort noch ungenügend ausgeforscht wurde, das Wichtigste sei das Suchen, Sammeln und Verwerten dieser unschätzbaren Werte, als unvergängliche Güter unseres Kulturpatriotismus.
Wer hätte, zum Beispiel, geahnt, dass 1791 das älteste, in unserem Lande abgedruckte Buch, Evangheliarul slavon (slawisches Evangelium mit Predigten) vom Jahre 1508, von dem bekannterweise nur 5 Exemplare in der Welt existieren, ein Offizier es einer Bălgrader Kirche als Almosen schencken wird.
Oder wer ist nicht davon angenehm überrascht, dass der Sohn eines gewissen Mihăilă zur Zeit des Metropoliten Sava Brancovici ein slawisches Buch als Almosen, 1672, einer Kirche mit der Kirchenweih der „Arhangelii" (die Erzengel) gab. Das Buch verschwand aber im 17. Jahr hundert, eine Nachricht darüber finden wir in Planta cTAlba lulia (Siehe Telegraful Român, April 1985). Wurde das Buch als Sühnenopfer einer grossen Sünde gespendet? Im Jahre 1678 wurde eine andere Schenkung für die Kirche aus Runcul Zlatnei gemacht.
Falls wir das Kapitel der Handschriften- und Buchzirkulation eröffnen, für die die Menschen im 17. Jahrhundert in Rechtsangelegenheiten sich verwickelten, da solche Bücher für den Preis eines Berges, oder sogar einer Schafherde (eine Tatsache von der die Bücher und Handschriften der Alba Iuliaer — Bibliothek Aufschluss gaben) verkauft wurden, so staunen wir über die zahlreichen Kopisten, Scribenten oder Priester aller Grade, die das Gebirge in allen Richtungen passierten (von und in der Richtung Siebenbürgens), um zu lernen oder ein abgedrucktes oder geschriebenes Buch zu kaufen. Wir könnten ebenso erfah-
ren, dass um 1700 im Dorfe Cioara, unweit von Alba lulia, der Pfarrer Avram eine Miszellaneenhandschrift, welche Psalmen und andere Messetexte umfasst, abgeschrieben hat. Dieses führt auch zum besseren Verständnis der Tatsache, dass auch der Fromme Sofronie, aus demselben Dorf, der, wie bekannt, eine „Almosenschule" im Kloster Plăişorul Ciorii betreute, solche Vorläufer der Priestergelehrten bei sich hatte, die ihm das Lesen und Schreiben beibringen konnten, sobald die LTrkunden der Epoche ihn mit dem Beinamen „der Lehrer" nannten.
Um das Jahr 1700 war die Tradition des Abschreibens von Büchern in vollem Gang, auch in der Gemeinde Turdaş, eine Gemeinde der im 17. Jahrhundert die zwei rumänisch-kalvinischen Bischöfe, Mihail und Pavel Tor-daşi entstammten. Es gab auch hier einen Kopisten, Adam, der Kirchensänger, der eine „Predigtensammlung zu Christi Geburt" abschrieb. Daselbst wurde auch Cazania lui Var-laam (Vaiiaams Predigtensammlung) kopiert. Nicht all zu bekannt ist die Tatsache, dass von den über 200 Exemplaren der Cazania lui Varlaam, die auf siebenbürgischem Boden identifiziert, ein grosser Teil in den Pfarren des Bistums Alba-Iulia vorgefunden wurden. So z.B. die Exemplare von Jabeniţa, unweit von Reghin, Dumbrava, neben Topliţa, Bădeni bei Odorhei, Bozed bei Tg. Mureş, Adămuş, Corneşti, Cetatea de Baltă, Cuştelnic und Bobo-halma bei Tîrnăveni, Idicel, Deda, Maioreşti, Milăşel, Mura Mare, Bixadul Olt, Telechia Covasnei oder in der Nähe von Alba lulia in den Pfarren Măgina, Cib, Ciuugd, Girbova, Mihalţ, Sălciua, Răhău, Blaj, Icland oder in Budiu am Mureşfluss u.a.
Als Vorbild der Anhänglichkeit für den, von den Vorfahren geerbten Kulturgut gelten die Worte des moldauischen Lehrers Ştefan aus Dragomireştii Neamţului, der kurz nach 1730'hier in Siebenbürgen sesshaft wurde und viele Bücher in den siebenbürgischen Städten und Dörfern, unter anderen Turda, Braşov, doch auch Vinţul de Jos, unweit von Alba lulia abschrieb. Dieser meinte: „Mein lieber Leser, ich schrieb dieses Buch, das sich Präznicar (Gelegenheitsmessen) nennt, worin alle Messen eines Jahres in rumänischer Sprache, in einer sehr lichten und offenen
368
369
rumänischen Sprache, mit Fleiss und Eifer gesammelt sind. Habe reiche Ortschaften durchstreift und aus manchen Quellen gesammelt und habe geschöpft: aus dem Octoih (ein achtstimmiges Kircheliederbuch), aus dem Minei (ein zwölfteiliges Messebuch Aller Heiligen), aus dem Triod (Dreioden- Kirchenliederbuch), aus dem Pen-ticostar (Messebuch von den Ostern bis zu Pfinsten) und habe gesammelt, wie die Biene den Honig von allen Blumen, zum Nutzen der Menschen in der Welt, und habe also mühsam aus vielen Quellen geschöpft, nur Gott weiss wie, damit die Seelen der Gläubigen sich mit Lebensworten mildern, eben in unserer rumänischen Sprache, sehr licht und geordnet. Mögen wir uns mit den Lebensworten und etwas Lehren verbessern und daraus schöpfen, um auch anderen zum Nutzen zu sein".
Die Fortschritte der rumänischen Kultur Siebenbürgens im 17. Jahrhundert weisen, ersichtlich, auf einen sehr wichtigen sozialen Aspekt hin: der Zugang einer grösseren Anzahl von Rumänen zur Kultur, besonders die schriftliche, doch auch der akute Wissensdrang in den Reihen der Rumänen. Die rumänischen Schulen, deren Zahl und Ausbreitung oft selbst von der unsicheren Lage der Kirche bestimmt war, wetteiferten mit dem reformierten, von Fürsten unterstützten Unterricht. Solch einem Bildungsdrang entsprang auch die, 1699, in Bälgrad, abgedruckte Bucoavna, das erste Schulwerk unserer Kultur, ein zur Erlerung der Buchstaben, doch auch zur Religionserzieh-ung notwendiges Buch.
Die Bälgrader Bucoavna reiht sich, wie die kompetente Studien arbeit Seiner Reverenz Prof. Dr. 1). Cälu-gäru und Dr. Jacob Märza zeigt, wegen der Ernsthaftigkeit ihrer Abfassung unter den Lehrbüchern europä ischen Rangs ein.
Die Sonderstellung der rumänischen Kultur in Siebenbürgen berechtigt uns zu einem kurzen Überblick über die Zustände, in denen der Abdruck der Bucoavna zu einem Einzelfall in der Epoche wurde.
Obwohl die Siebenbürger Rumänen den Grossteil der Bevölkerung darstellten (und in diesem Zusammenhang könnten wir mehrere siebenbürgische und europäische Beweise anführen), wurden sie im ganzen 17. Jahrhundert, laut den Gesetzmässigkeiten der Approbatae und Compi-latae, als tolerierte Bevölkerung, ohne politischen Rechte und, nicht zuletzt, ohne Recht auf Organisierung, den Status der „Nation" (benützen das Wort im mittelalterlichen Sinn von politischer und und ethnischer Gemeinschaft) sagte man den Rumänen ab, behandelt. Zur selben Zeit versuchten die Rumänen am Anfang der Herrschaft von Mihai Viteazu (obwohl auch vorher Voraussetzungen zur Einigung existierten), entweder alle drei Fürstentümer, oder je zwei davon zu vereinen, um der unsicheren Lage, als autonome Untertanen des Türkenreiches und gleichzeitig, als erste Impaktzone der Kräfte, die sich diesem widersetzten: das Heilige Römische Reich Deutscher Nation (das Habsburger Reich), das Reich Polens und, später, das zaristische Russland, besser Widerstand zu leisten.
Wenn die Vereinigung der Walachei mit der Moldau für die politische Hierarchie eine Erweiterung der eigenen Struktur über alle Rumänen bedeutet hätte, die ethnische und religiöse Einheit schien als Grundlage der Einigung hinlänglich zu sein, verfolgten die ungarischen und reformierten Fürsten Siebenbürgens, deren Absicht die Eingliederung der anderen rumänischen Länder unter ihrer Herrschaft war, diese ethnische und religiöse Einheit zu zerstückeln. Für diese wrar die reformierte Propaganda in den Reihen der Rumänen nicht nur ein Problem religiösen Prozelitismus, sondern es verfolgte eine doppelte Finalität: die Erweiterung der Herrschaftsbasis in Siebenbürgen durch die Bekehrung der Rumänen zur Reformation, und somit die Zerstückelung der Volkseinheit und, zweitens, die Anziehung der Rumänen jenseits der Karpaten zur Reformation, als Voraussetzung für ihre Eingliederung in einem, von der siebenbürgischen politischen Hierarchie beherrschten Staat.
Der Kampf zwischen Reformation und Orthodoxie geht weit über den Rahmen einer einfachen Religionspropaganda
370
371
hinaus. Es verkörpert den politischen Kampf, sogar einen einfachen Religionspropaganda hinaus. Es verkörpert den politischen Kampf, sogar eine wesentliche Dimension dieses Kampfes.
H Aufschlussreich erscheint, in diesem Zusammenhang die Antwort des Patriarchen von Konstantinopel, Chiril Lukaris (einigermassen kalvinistisch geneigt) von Jahre 1629 an den sieb?.nbürgisch?n Fürsten, Gabriel Bethlen, der dessen Hilfeleistung suchte, um die Siebenbürger Rumänen zum Kalvinismus zu bekehren. In diesem Sinne schrieb ihm der Patriarch: „Sed ad ici féliciter pacateque assequendum rumpi deberet ante ornnia sanguinis, affectu-mque nexus, qui inter Valaches ditionis Transilvanicae, ac incolae terrarum Valachiae, Moldaviae que clancularis quamquam, aretissimus tarnen viget. In ici sane Principes viciai dictarum terrarum nunquam concèdent, obicesque, si non armis, saltem occultis suggestionibus certo certius ponent" (Um dieses glücklich und friedlich zu erfüllen, muss zu allererst die Blut-und Gefühlsbindung gebrochen, welches trotz der Verheimlichung immer kräftiger unter den Rumänen des Siebenbürger-Landes und den Bewohner der Walachei und Moldau anwächst. Zweifellos, werden die Fürsten der Nachbarländer dieses nie zulassen, wenn nicht mit Waffen, dann wenigstens, durch geheime Anregungen werden sie es verhindern). Und er setzt noch fort, dass wenn er ihm Hilfe, gewährleisten würde, die Rumänen zum Kalvinismus zu bekehren, „er eine Sünde beginge, die alle Höllenqualen nicht tilgen könnten".
Die Feststellung von dem starken Einheitsgefühl im Bewusstsein der Rumänen, welches aus dem Text erhellt, zeigt zugleich, dass im Laufe des 17. Jahrhunderts die Interferenz der nationalen, religiösen und politischen Pläne fortdauerte.
Wenn im Religiossleben des 17. Jahrhunderts die Kir-chenlehre manch ernsthafte Auseinandersetzungen veranlasste, so hatte ciie rumänische Kirche die ihrigen; in erster Reihe, die Ausübung der meisten Erpressungen wegen Bekehrung zum Kalvinismus ziehlte auf die Siebenbürger Rumänen, so dass die rumänische Kirche oftmals, entweder
unter der Kontrolle der kalvinischen Kirche oder sogar der Fürsten stand.
Trotz der dauernden Bindungen der siebenbürgisehen Orthodoxie zur Walachei und Moldau, blieben ihr, unter Fremdherrschaft weilend, nur beschränkte Möglichkeiten, sich in Polemik einzulassen, vor allem, da sie Geduld und Hoffnung auf bessere Zeiten aufwies. Und dieses eben weil, wie N. Iorga bemerkte, die Bälgrader Metropolie die „dauerhafteste und nützlichste Einrichtung des Volkes jenseits der Gebirge war". Es stellte die einzig, ausgesprochen rumänische Einiichtung dar, die im 17. Jahrhundert fähig war, alle Siebenbürgen Rumänen in sich einzusehliessen und zeichnete sich, somit, durch eine ethnische und nationale Dimension aus, die bei der moldauischen und walachi-schen Kirche nicht so sgeprägt war.
Wenn wir die Sonderlagc der orthodoxen Kirche Siebenbürgens in Betracht ziehen, kann eine eingehende Untersuchung ihrer Geschichte höchst wichtige Informationen über die Vergangenheit unseres Volkes bieten, jedwelcher Moment, auch der Abdruck eines Buches, kann von diesem Standpunkt aus, Aufschluss geben.
Die Sonderzirkulation mancher ausgesprochen orthodoxen Bücher, wie Cartea românească de învăţătură (Predigtensammlung) des Metropoliten Varlaam oder Noul Testament (das' Neue Testament) des Simion Ştefan aus Bälgrad, als Druckschriften, oder Handschriftenkopien und die Verbreitung vieler, dem Religionskult nützlichen Werke oder der zweifellos orthodoxen Texte, bestättigen diese Geschichtsrealität.
Die Drucklegung eines rumänischen Buches in Siebenbürgen kann für die entsprechende Zeit sehr gewichtig werden, da es die Totalität der Beziehungen, in die es selbst verwickelt war, wiederspiegelte und die Buchdrucker und seine Unterstützer "zu einer klaren Stellungsnahme aufforderte.
Die letzten zwei Jahrzehnte des 17. Jahrhunderts kennzeichnen sich durch die Drucklegung in Bälgrad, Sebeş und Sibiu einer Vielzahl von Büchern, von denen die meisten (es ist sehr aufschlussreich) dem Religionskult der orthodoxen Kirche dienen sollten: Ceaslovul (Alessebuch mit Gelegen-
372
373
heitsgebeten, Bälgrad, 1685), Rinduiala diatui^lvelor (Abfolge der Kirchenmessen, Bälgrad, 1685), Molitvdnic (Gebetbuch, Bälgrad, 1689), Poveste la 40 de mucenici, (das Martyrium der 40 Märtyrer, Bälgrad, 1689), Ceaslovät (Sibiu, 1695), Chiriacodromion (Bälgrad, 1699) und Bucoavna (Bälgrad, 1699). Diese Serie von Druckschriften konnte nur dann möglich werden, als, nach der Belagerung von Wien (1683), die Lage des Fürstentums, vom Standpunkt der inneren Stabilität aus, sich verschlimmerte und die Kontrolle der Fürten über die rumänischen Kirche sich augenscheinlich lockerte.
Von diesen Druckschriften, nehmen Bucoavna und Chiriacodromion, die ungleich im Ausmass, doch ähnlich im Geisteswert waren, eine Sonderstellung ein, beide wurden in der Zeit veröffentlicht, als die Entnationalisierungsversuche mittels Verfremdung der Rumänen* vom orthodoxen Glauben nicht mehr von Seiten der kalvinischen Kirche oder der Fürsten, sondern von Seiten der habsburgischen Okkupanten ausgeübt wurden. Diese beabsichteten mit der Bekehrung der sicbenbürgischen Rumänen zum Katholizismus, eine Steigerung der Dominanzkraft in einem multinationalen und konfesionellen Kaiserreich, doch in erster Linie die Verwirklichung eines Gegenstücks gegenüber dem ungarischen Adel (kalvinisch zum Grossteil), der offensichtliche Entzentralisations — und sogar Zentrifugaltendenzen verfolgte.
Die Orthodoxe Kirche Siebenbürgens (nicht zu vergessen, dass Siebenbürgen damals sich unter Militätverwaltung befand) reagierte momentan, durch eine wiederholte Ak-zentierung der Traditionen und Werte der Orthodoxie.
Der Wiederabdruck der Bucoavna, das erste rumänische ABC-Buch, mit Hilfe unserer auserlesenen Mitarbeitern beim Verlag des orthodoxen Bistums in Alba Iulia, der die Veröffentlichung des Noul Testament von Bälgrad (1648) voranging, bewirkt eine wissenschaftliche Analyse und Erkenntnis auf umfangreichen kulturell-geschichtlichen Ebenen.
Die religiösen Streitfragen zwischen der Westkirche und der Reformation waren noch im vollen Gang. Gleichzeitig leitete die Orthodoxenkirche durch die Synode von Iaşi ^(1642) und Jerusalem (1672) eine Erläuterung der orthodoxen Lehre, die in Mărturisirea Ortodoxă, beziehungsweise in Scutul Ortodoxiei (orthodoxer Katechismus) doktrinär zusammengefasst wurde, ein.
Auch die Bucoavna schöpfte ihr katechetisches und doktrinäres Wesen aus den dogmatischen Definierungen dieser Werke, besonders aus Mărturisirea Ortodoxă. Es handelt sich, wie aus den Begleitstudien hervorgeht, nicht um ein einfaches Abschreiben, eine Textwiedergabe, sondern um eine Verarbeitung zu einer neuen Synthese. Davon ausgehend ist die Bucoavna das Werk eines Verfassers, eine Originalschrift mit distinktiven Kennzeichen.
Das Buch ist subtil strukturiert, indem es die wirkungsvollsten Pädagogieprinzipien der Gradualität nach, verfolgt. Chronologisch betrachtet, steht diese Epoche unter dem unmittelbaren Einfluss von Jan Arnos Comenius.
Die Darlegung des doktrinär- katechetischen Teils ist systematisch mit einem angemessenen und ausgegiche-nen Kommentar zur Behandlung der Gebote und der Heiligen Sakramente. „Es wiederspiegelt durch ihre inneren Koordinaten das Hochstadium des rumänischen Unterrichtwesens am Ende des 17. Jahrhunderts im Vergleich zu den vorherigen Jahrhunderten". Besonders lobenswert ist die technisch präzise Sprache in der Beschreibung der Sieben Sakramente und die Anwendung des präzumptiven Dialogs mit Fragen und Antworten, über die Seine Reverenz Prof. T. Bodogae meint: „Durch dieses Büchlein, das die rumänischen Kinder aus Siebenbürgen in die Grundlehren des christlichen Glaubens einführte, versuchte der bescheidene Kaplan, Mihail Ştefan, das Religionsbewusstsein im Volk, auf Grund der reinsten Orthodoxie zu festigen".
Ähnliche Aspekte, wie die obgenannten, sind Gegenstand der Studienarbeit Dimensiunea spiritual-religioasă a Bucoavnei (Die geistig-religiöse Dimension der Bucoavna) yon Seiner Reverenz Prof. Dr. Teodor Bodogae, dann folgt Studiul filologic (Philologische Studie) von Dr. Mihai C*herinan und Dr. Eva Märza und Studiul lingvistic (Die
374
375
linguistische Studie) von Dr. Anton Goţia, der Hauptleiter der Gesamtarbeit, dem wir auch den Text mit Transliteration und Nota asupra ediţiei (Note zur Ausgabe) verdanken.
Die Bucoavna- Ausgabe bedingt auch eines Überblicks auf das rumänische Schulwesen Ende des 17, und Anfang des 18. Jahrhunderts, den Seine Reverenz Prof. Dr. Dumitru Călugăru und Dr. Iacob Mârza verfassten, ihnen verdanken wir auch die Untersuchung der didaktischen Valenzen des Werkes.
Die linguistische Charakteristik des Textes wurde in Studiul de limbă (Sprachstudie) in den Abschnitten über Schrift, Phonetik, Morphologie, Syntax und Lexik von Dr. A. Goţia dargelegt. Das Vorhandensein der Äquivalenzen der Buchstaben im lateinischen Alphabet in der zweiten Klausenburger Auflage (1744) trägt dazu bei, dass die jetzige Veröffentlichung auch ein Stützpunkt, was die kyrillische Schrift und dessen Übertragung in lateinische Alphabet betrifft, sein kann.
Der Eigenwert des Originalwerkes, als Sprach-und Kulturdenkmal, so wie die Begleitstudien tragen dazu bei, dass die jetzige kritische Ausgabe der Bucoavna (von 1699) einem breiten Interessekreis, vom Fachmann, den Kultur-und Sprachgeschichte beschäftigt bis zum gewöhnlichen Leser und Liebhaber der Kultur und des Schönen zuspricht.
Möge Gott es vollbringen, dass die Rastzeit der 12 Jahre, seit der Wiederbelebung des Bischofsitzes in Alba Iulia, Gelegenheit des WTcdererwachens der Begeisterung des Dienens nach Coresi's Prinzip des Aufklärens, Lehrens und Aufwachens wird.
t EMIL IAN Bischof  von Alba Iulia
Übersetzt: Dr. Elena Cernea
Die BUCOAVNA VON BALGRAD, 1699 Kritische Ausgabe Zusammenfassung
Nach der umfassenden Introduccrc (Vorwort, S. 5—24) worin Seine Heiligkeit Emilian, Bischof von Alba Iulia den in Cadrul Istoric-cultural Geschiehts- und Kulturrahmen der Drucklegung der Bucoavna, das erstbekannte, rumänische ABC-Buch, darlegte, enthält die jetzige Ausgabe eine erste Fachuntersuchung. Die Stildienarbeit Insemnätatea didactica a Bucoavnei de la Bälgrad (1699) (Die didaktische Relevanz der Bälgrader Bucoavna, S. 25-42) von Dr. Iacob Märza und Seiner Reverenz Prof. Dr. Dumitru Cä-lugäru bietet, im ersten Teil, einen Abriss der politischen, kulturellen und religiösen Koordinaten der Entwicklung des rumänischen Unterrichtswesens in Siebenbürgen im 17. Jahrhundert.
Dass die Schulpolitik der Siebenbürger Fürsten, zugunsten der Rumänen, zwecks Bekehrung zum Kalvinismus, sich auf die Entwicklung des Unterrichtes auswirkte, wurde von der Nationalhistoriographie als eine unwiderrufliche Realität bewiesen. Das vom Fürsten Gabriel Bethlen im Jahre 1624 erlassenen Gesetz, wonach die rumänischen Kinder rechtmässig Schulen besuchen konnten, und, selbstverständlich, das politische und kulturelle Interesse Susana Loräntffi, die Witwe des Fürsten Georg Räkoczi I, für die Fogarascher-Schule (1657), sind kennzeichnende Momente einer solchen Kulturpolitik, die sich in der Reformationszeit entfaltete.
377
Nach Anerkennung und Durchsetzung des Gesetzes vom 23 luni 1624, das den rumänischen Kindern die Chance des Schulbesuchs bot, gelang es vielen rumänischen Jünglingen in den damaligen Kollegien von Alba Iulia, Aiud, Cluj, Tg. Mureş, Baia Mare, Satu Mare, Dej, Turda, Oradea, Sighet u. a. einzudringen. Die zukünftigen, in modernen Prinzipien verankerten Forschungen über die Existenz des autochtonen Elements in diesen Kollegien werden andere Aspekte der Schulpolitik zur Zeit des siebenbürgischen Fürstentums festlegen und eines der Bildungswege der rumänischen Gelehrten in dieser Epoche andeuten.
Die als Folge des Fürstendiploms vom 3 April 1657 errichtete Fogarascher-Schule bewies, was organisatorischer Aspekt und Inhalt der Lektionen betrifft, eine politische, kulturelle und religiöse Option des Fürstentums. Das Orga-nisierungsstatut der Schule, worin über Sitz, Schulgebäude, Professoren, Inspektoren, Besoldung der didaktischen Leitungskader, schliesslich, über Subventionierung der Schüler diskutiert wurde, verkörpert, an sich, die Politik und Kultur des Fürstentums in Schulangelegenheiten. So erklärt sich, grösstenteils, die Bildung einer Inteligenzschicht wovon im sechsten Jahrzehnt des 17. Jahrhunderts sich die Schreiber des Altlandes hervortaten.
Die Einweihungsurkunden mancher Siebenbürger Metropoliten, wie Iorest, Simion Ştefan und Sava Brancovici, zeugen, ersichtlich, von den Wegrichtungen der Fürstentumspolitik betreff der Kulturvermitlung durch die Schule in der Reformationszeit. In dieselbe Kulturrichtung schreibt sich auch die Aktivität der Schulen von Haţeg, Orăştie, Caransebeş und Lugoj ein.
Ausser der, von den Fürstentumskreisen vertretene Kulturpolitik, ermöglicht das rumänische Unterrichtswesen Siebenbürgens im 17. Jahrhundert auch eine andere Orientierung in ihrer Entwicklung zu entdecken. Es handelt sich um Schulen, die vor dem 17. Jahrhundert in nächster Nähe der Klöster funktionierten. Die unumschrittene Geschichtsrealität samt ihrer Organisierungsform und, besonders, mit den Folgen ihrer Kulturtätigkeit, die Geistesimpulse dieser Einrichtungen einheimischer Zivilisation bringen noch eine Koordinate  der SchuIwesensentwicklung der
Zeit ans Tageslicht. Hieher gehören die Schulen der Klöster Sf. Treime von Alba Iulia, von Mägino (neben Aiud), von Prislop, von Plosca (Hunedoara) u.a.
Im Rahmen des interrumänischen Gelehrtenaustausches., ein historisches Sonderphänomen, dauernd und fruchtbar was die Folgen betrifft, betätigte sich im 16. und 17. Jahrhundert in den, von den Klöstern und Kirchen gepflegten Kulturzentren Siebenbürgens eine Reihe von Schreiber, Kirchensänger, Priester, Lehrer u.a. aus der Walachei und der Moldau. Als politisches und geistiges Phänomen von zweifelloser Prägung entwickelte sich das kulturelle Gären in den rumänischen Klöstern Siebenbürgens, wahre Brennpunkte einheimischer Kultur zu denen Gelehrtengenerationen aus Siebenbürgen, Walachei und Moldau ihren Beitrag brachten, zu einem Kontinuitätselement in der Epoche.
Bei der systematischen Untersuchung des siebenbürgischen Schulweses im 17. Jahrhundert wurde eine rege Tätigkeit in den älteren Kulturzentren, mit ausgesprochener Schultradition verzeichnet. Die Schulen von Sälistea Sibiului und Scheu Braşovului, oder die kleineren Schulen aus dem Maramures-Land (Moisei, Birsana, Cuhea, Apşa de Jos, Giulesti, Säcele, Rozavlea, Budeşti, Petrova, Rona de Jos, Biserica Albă, Călineşti u.a.) bilden hinlängliche Beweise dafür.
Wer den Inhalt des rumänischen Schulwesens im 17. Jahrhundert untersucht, darf die Didaktikliteratur nicht übersehen. Aus Büchern mit evidentem didaktischen Zweck oder solchen, die, wegen ihrer Abfassungsform oder Ideengehalt, von Lehrern und Schülern gebraucht wurden, bildete sich die, im Zeitgeist der Reformation erschienene Didaktikliteratur, meist aus dem Druckzentrum von Alba Iulia stammend. Catehismul caluinesc (Der kalvinische Katechismus, 1640), Noul Testament (Das Neue Testantent, 1648), Psaltirea (Psalmensammlung, 1651), Sicriul de aur (Der Goldsarg, 1683), Chiriacordromion (1699), Bucoavna (1699) versinnbildlichen in diesem Zusammenhang den Inhalt des rumänischen Unterrichts dieser Zeit.
378
379
Als Resultat des politischen, religiösen und kulturellen Zeitrahmens, spielt sich die Bucoavna zu einem Handbuch besonderer Bestimmung auf. Es gibt zwei Vektoren, die, eigentlich, auf eine klare Geschichtsrealität gegenüber der Bucoavna hindeuten: a) Das Werk wurde unter der Obhut der orthodoxen Metropolie Siebenbürgens, mit direkter Genehmigung des Metropoliten Atanâsie Anghel gedruckt, b) es war für die Schüler der Dorf- und Stadtschulen, die in nächster Nähe der Klöster, im ganzen Fürstentum funktionierten, vorgesehen. Obwohl der didaktische und moralische Wert aus dem Titelblatt erhellt, galt es nicht nur für die Schulkinder, sondern auch für andere Leute, die sich im Lesen und Schreiben einübten. Es bot, letzten Endes, einen besonderen Bildungsstand, angesichts der polisch-kulturellen Verhältnisse des 17. Jahrhunderts an. Die Bucoavna bleibt als Struktur und Ideengehalt ein Lehrbuch, welches mit Hilfe von Lehrern oder anderen gebildeten Leute das Lesen und Schreiben vermittelte oder gewisse didaktisch-moralische Prinzipien erläuterte. Dafür spricht die Auswahl schwieriger Texte im zweiten Teil des Werkes Die prinzipiell der Progression im Unterricht, der Induktion und der von der Fachliteratur der Zei vertretene In-duktionsmethode kehren, unter einer Eigenform, immer wieder in der Bucoavna, nicht nur beim Erklären der kyri-lischen Buchstaben oder der Wort- und Satzbildung, sondern auch in den applikativen Lektionen, zur Einübung des Schreibens, beziehungsweise bei der Auswahl der Lesetexte. Die Bucoavna übertrifft von diesem Standpunkt aus die rein scholastische Form der Lehrbücher, indem es die europäische Methode, Fragen und Antworten, verwertete. Diese Mehode wurde oft bei der Auswahl weltlicher oder religiöser Texte der-Zeitliteratur, als Applikativtexte der Kenntnisse der Schüler wiedergegeben, verwendet. Obwohl es einen Eigenausdruck der rumänischen Didaktikliteratur âarstellt, findet die Bucoavna eine Reihe von Gegenstücken in den Auflagen der Lehrbücher von J. A. Comenius, Petrus Canisius, Emanuel Alvari u.a., viele davon zirkulierten auch in Siebenbürgen im 17. Jahrhundert.
Seiner Reverenz Prof. Dr. Teodor Bodogae verdanken wir eine vollständige Untersuchung Dimensiunea spiritual-
religioasă a Bucoavnei de la 1699 (Geistig-religiöse Dimension der Bucoavna von 1099, S. 13 —72). Ausgehend von dem Versuch die geistig-religiösen Valenzen des ersten rumänischen ABC-Buches festzulegen, gelang es dem Verfasser, im ersten Teil seines Beitrages, eine Darstellung der Herrschaft des Fürsten Constantin Brîncoveanu (1688—1714) im nationalen und europäischen Kontext zu bieten. Die Innenpolitik, die organisatorischen Massnahmen zur Festigung der Macht des Staates und der Kirche, die Aussenpoli-tik des Abwartens zwischen den drei Nachbarmächten (das Ottomanische Reich, das Zaristische Reich und das Habsburgerreich), und, vor allem, die Kulturleistungen seiner Herrschaftsperiode (von den unzähligen Kunst- und Kirchenstiftungen, die den sogenannten Brincoveanu-Stil durchsetzten, bis zur beeindruckenden Vielzahl der Druckschriften) oder die unzähligen, materiellen und geistigen Unterstützungen (Bücher, Lehrer, Priester, Künstler, Meister des Buchdrucks) für die orthodoxen Rumänen Siebenbürgens, die einer ständigen kalvinischen Offensive ausgesetzt waren, trugen, offenbar, zum Verständnis des geistig-religiösen Wertes der Bucoavna, was Absicht des Verfassers war, bei.
Eine Retrospektive über den Elendstand der orthodoxen Rumänen aus Siebenbürgen unterstützt die Behauptungen des Verfassers. Diese haben ihren christlichen Glauben, trotz den erlittenen Ungerechtigkeiten der Jahrhunderte, nicht nur zur Zeit des ungarischen Reiches (11—14. Jahrhundert), sondern auch während des Fürstentums (15 —17. Jahrhundert.) unantastbat bewahrt. Und in diesem Zusammenhang stehen als Beweis nicht nur Aufzeichnungen auf alten rumänischen Büchern oder auf Handschriften, sondern auch die Reiseberichte der Fremden, ohne die Reihe der Drucksachen der Reformation (einige davon mit materieller und geistiger Hilfe der Walachei) zu vernachlässigen, worin, unter anderem, der lutheranische und kalvinische Glaube widerlegt wurde. Wichtig ist in diesem Sinn Răspuns împotriva Catehismului calvinesc (Die Antwort gegen den kalvinischen Katechismus) des Moldauer Metropoliten Varlaam (1632 - 1653), ein echtes
380
Manifest der Orthodoxie, worin die Schrift des Superinten-dantcn Csulay György von 1640 widerlegt wurde. In derselben Ideenfolge gehört auch das Zugeständnis des kalvini-schen Superintendenten Katona Geleji Istvân, der im 5. Jahrzehnt des 17. Jahrhunderts fälschlicherweise, hoffte, dass die Rumänen durch Ausbildung „/.../ mit der Zeit von der grossen ungarisch-kalvinischen Flut verschlungen werden". Die Vorgriffe des Fürsten Gabriel Bethel beim Patriarchen von Konstantinopel, Chirii Lukaris, die dieselben politischen und religiösen Absichten gegenüber den Siebenbürger Rumänen einhüllten, erzielten nicht die gewünschte Audienz.
Die weitere Untersuchung spornte den Verfasser zu einem Einblick in die Geschichte religiöser Kämpfe zwischen den katholischen und Protestanten Staaten, die während der 30er Jahre ganz Europa verheerten, an. Mărturisirea de credinţă (Der orthodoxe Katechismus) des obgenannten Patriarchen, dessen lateinische Ausgabe (1629) und griechische Ausgabe (1630) in Genf in Druck erschien, ist eben die Folge solcher Unruhen. Zu dieser Ausdrucksform reiht sich, unvermeindlich, auch in die Tätigkeit der Regional-lind Nationalsynode innerhalb der orthodoxen Kirche ein. Eine Sonderstellung gebührt der Jassyer Synode (1642). Übrigens stellen die von Petru Movilă (1597-1647), der Metropolit von Kiev verfasste Mărturisirea ortodoxă und Scutul ortodoxiei (Die orthodoxe Dogmatik) von Dosoftei, der Patriarch von Jerusalem, nur eine Ergänzung der Panorama religiöser Unruhen bis zum Mitte des 17. Jahrhunderts dar.
In solch einer politisch-religiösen Atmosphäre zielten die Beziehungen Constantin Brîncoveanu's mit dem Siebenbürger Fürstentum, unter anderem, auf die fortdauernde Unterstützung der rumänischen Mehrheitsbevölkerung, zum Schutz der orthodoxen Kirche und des Glaubens ab. Die energischen und wiederholten Eingriffe des Fürsten für den Kauf mobiler und imobiler Güter aus der Fogara-scher und Kronstädter Gegend; die Errichtung vieler Kultusstiftungen in Făgăraş, Ocna Sibiului, Poiana Mărului, Sîmbăta de Sus (wo auch eine Priesterschule funktionierte); die, jährlich, der Bălgrader Metropolie geliehenen Geld-
mittel (einschliesslich die Übergabe des Guts von Meri-şani in Argeş), das widerholte, direkte und indirekte Sicheinsetzen beim Bălgrader Metropoliten Atanasie Anghel „den reinen Glauben" oder „den gerechten" Glauben der Orthodoxen, im Geiste der Pravoslavnica mărturisire (der orthodoxe Katechismus), zu Zeit des Bekehrungszwanges der römischen Kirche zu bewahren, erklärt zum Grossteil, die Ideengleichheit zwischen der Mărturisirea ortodoxă von Petru Movilă und die Băgrader Bucoavna. Übrigens, erscheinen im letzten Werk auch ganze Zitate aus P. Movi-lă's Schrift oder es werden nur Grundideen, das eine oder das andere Problem betreffend, in einer Eigenvision formu-1 ie rt, w ie de rgegeben.
Weiterhin befast sich der Autor der ogenannten Studie mit dem Problem des Verfassers der Bucoavna, den er als Mihail, Ştefan's (Istvanovici) Sohn identifiziert. Seine Buchclruckertätigkeit wird im direkten Verhältnis zu den rumänischen Büchern, die in Bălgrad, Ende des 17. Jahrhunderts abgedruckt wurden, dargestellt. Beim Versuch das Modell des Bălgrader ABC-Buchs festzulegen, deutet er auf die Erfahrungen des berühmten tschechischen Pädogogen. J. A. Comenius (zum Beispiel, das Primzip „von einfach zu komplex") und auf die Arbeit von Meietie Smot-rizki Gramatica slavonă (Die slawische Grammatik), die von Antim Ivireanu in Snagov abgedruckt, an. Die zwei im Bucoavna — Text vorhandenen Glaubenssymbole, „von Nikäea-Konstantinopel" und des „Athanasius", könnten nach der Meinung des Verfassers, vom Liturghiei' (Messebuch), Bukarest, 1680, also das Werk des Truchsessen Constantin Cantacuzino (1650—1716) her stammen. Das Kreuzzeichen könnte der Zusammensteller der Bucoavna von einem Bălgrader Druck: Ceaslovul (Gebetbuch, 1685) übernommen haben.
Zur Bestimmung der geistig-dogmatischen Dimension der Bucoavna unternimmt der Verfasser eine Paralleunter-suchung des Ideengehaltes zwischen Mărturisirea ortodoxă von P. Movilă und dem Inhalt der Bucoavna. Übrigens, wird dieses an Textbeispielen, die die Zece Porunci (Die zehn Gebote); Sfintele Taine (Die Heiligen Sakramente);
382
383
Şase săvîrşiri (Die sechs Akten der Barmherzigkeit) ; Forma Botezului (Die Taufe); Taina Mirului (Das Myrihe-Sakrament); Sfinta Cuminecătură (Eucharistie); Taina Preoţiei (Das Priestersakrament); Pocăinţa (Die Busse); Spovedania (Die Beichte); Cinstita Nuntă (Die Heilige Trauung); Taina Maslului (Die letzte Ölung) erörtern, dargestellt. Aus dieser Paralleforschung ergeben sich, zugleich, Ähnlichkeiten für die trei virtuţi teologice (credinţa, nădejdea şi dragostea) / die drei theologischen Tugenden: Glaube, Hoffnung, Liebe / , für die virtuţile cardinale (înţelepciunea, dreptatea, bărbăţia, înfrînarea poftelor) / Kardinaltugenden: Weisheit, Gerechtigkeit, Tapferkeit, die Bezähmung der Lüsternheit / ; Şapte daruri ale Duhului Sflnt (Die sieben Gaben des  Heiligen Geisgtes).
Schlüssfolgernd behauptet Seine Reverenz Prof. Dr. Teodor Bodogae, dass der Autor der Bucoavna, Mihail, Ştefan's Sohn, versuchte, am Ende des 17. Jahrhunderts, das Religionsbewusstsein im Volk, im Geiste einer wahren Orthodoxie, im Gewand einer schönen rumänischen Sprache, zu verstärken.
Die jetzige Kritikausgabe der Bucoavna (Bălgrad, 1699) hat auch einen Studiu filologic (Philologische Studie, S. 73—93) von Dr. Mihai Gherman und Dr. Eva Mirza ver-fasst. Nach dem Versuch die philologischen Valenzen der Bucoavna zu bestimmen, besprechen die Verfasser die zwei distinktiven Teile der slawischen ABC-Bücher oder derer slawischen Ursprungs: a) der einleitende Teil (Alphabet, Übungen zum Buchstabieren); b) die Anthologie der Applikativtexte. Eben von diesem Standpunkt aus gewähren die Verfasser dem zweiten Teil eine Sondeibedeutung, danach kann die Geisteswelt des Autors, die Bestimmung des Buches und, vor allem, die Kulturwelt, in der sich das ABC-Buch einordnet, gedeutet werden.
Die Verfasser unternehmen eine Beschreibung der zwei, vorhandenen Exemplare der Bucoavna, eines bei der Klau-senburger Akademie — Bibliothek (C.R.V. 237) und das andere bei der Hermannstädter „Astra" — Bibliothek (BRV 101, coli. 2). Die viel zu wenigen, aufbewahrten Exemplare zeugen, eigentlich, vom Schicksal der Lehrbücher, die wiederholte Handhabung durch die Schüler
verkürzte ihr Leben. Zu beachten wäre auch die eingeschränkte Gesamtauflage dieses Buches und das Verhältnis der fürstlichen Behörden Siebenbürgens, die den Inhalt als gefährlich erklärten und somit die Vernichtung der Exemplare verordneten.
Die Ausforschung des Materials der Druckerei brachte die Verfasser zur Festsetzung einer Identität zwischen den, in der Bucoavna benutzten „technischen Elementen" und dem, im gleichen Jahr, 1699, abgedruckten Chiriacodro-mion. Höchstwahrscheinlich wurde das ABC-Buch vor dem Chiriacodromion (1. März — 20 Dezember 1699), beziehungsweise, 1. Januar — 28 Februar abgedruckt. Was die Ikonographie anbetrifft, können Analogien zwischen der Bucoavna und anderer rumänischen Drucke der zweiten Hälfte des 17. Jahrhunderts festgestellt werden: Noul Testament, 1648; Psaltire, 1651; Sicriul de aur Sebes, 1683; Ceaslovat, 1685; Rinduiala diaconstvelor, 1687; Poveste la 40 de mucenici; Molitvelnic, 1699; u.a. Übrigens setzten die Verfasser Identitäten oder Analogien für die wenigen Ornamente der Bucoavna in den vielen Bälgrader Druckschriften der zweiten Hälfte des 17. Jahrhunderts fest. Was der typographische Aspekt anbelangt, betonen die Verfasser, dass die Lettern, zum Teil, in der Bälgrader Druckerei, schon seit Abdruck des Noul Testament benützt wurden. Unbegründet bleibt aber die gegen den Metropoliten Sava Brancovici (1656 — 1683) gemachte Anklage wegen Toleranz der Unordnung in der Buchdruckerei. Die beim typographischen Material verwendete Zäsur (besonders bei Ornamenten) verdankte man dem Transport der Buchdruckerei nach Sebe§ und dann zurück nach Bälgrad. Die graphische Wesensart der Bucoavna wird durch das Abbild der Heiligen Constantin und Elena, welches als fromme Huldigung für Constantin Brincoveanu, der wahre Mäzen der rumänischen Kultur Siebenbürgens im 17. Jahrhundert und Protektor der Orthodoxie, gedeutet werden kann, abgesondert.
Was das Quellenmaterial der Bucoavna betrifft, unterstreichen die Verfasser, dass der erste Teil, ohne jedwelche Änderung, den Text der slawischen ABC-Bücner wiedergibt. Eigentlich sind die Unterschiede zwischen den ABC-
384
385
Bücnern klein, der grösste Teil davon wird mit der vicia typographica im Zusammenhang gebracht. Die Struktur des ersten Teils des Lehrbuches beweist, dass Mihail, Ştefan's Sohn, ziemlich gründliche Kenntnisse über die Phonetik der rumänischen Sprache besass. Die im zweiten Teil, der Bucoavna veröffentlichten Texte stellen ihre Originalität, oder die Quelle, aus der sie entnommen wurden, in Frage. Wenn die rugăciune pentru cină va să înceapă copilul (Gebet wann das Kind zu lernen beginnt) ein für das Lehrbuch zusammengestellter Sondertext zu sein scheint, so wurden die Rugăciunile dimineţii (Die Morgengebete) eben in derselben Reihenfolge, wie im Ceaslovăţ (Bälgrad, 1685; Wiederabdruck in Hermannstadt, 1696) übernommen. Eine Paralleldarstellung der aus dem Ceas-lovăţ und Bucoavna überschriebenben Texte ist, in diesem Sinn aufschlussreich. Doch könnten manche Textunterschiede auf Gebete, die in den walachischen Kirchen üblich waren und vom Autor aus dem Gedächtnis zitiert, hindeuten. Sehr ähnliche Gebete sind später im Ceaslov, der unter Obhut von Antim Ivireanu (1660—1716) im Jahre 1715 gedruckt, vorfindig. Zu verzeichnen wären auch die Bemerkungen der Verfasser über das Glaubenssymbol des Athanasius, welchen sie als eine selbständige Übersetzung des Autors der Bucoavna erkennen. Es wird, zugleich, die Verbindung zwischen dem Băl grader Handbuch und der Mărturisirea ortodoxă, das schon ziterte Werk von. P. Movilă, festgelegt.
Die Textsammlung der Bucoavna umfasst, zweifellos, Texte die die orthodoxe Kirche von den reformierten abgrenzen. Es muss doch erkannt werden, dass die Texte, die sie von der katholischen Kirche abgrenzt, nicht aufschlussreich wirken. Aber es ist eine eigentümliche Wiederspieg-lung der politischen Lage Siebenbürgens: die Schaubühne der Râkoczy Aufruhr und die Okkupation der kaiserlichen Armeen. Der Schutz der Traditionswerte der orthodoxen Kirche vor der Reformation verwandelte sich zur Kampfwaffe gegen die katholische Offensive.
Es ist bekannt, dass die Bălgrader Bucoavna (1699) eine Neuauflage beim Klausenburger  Kollegium, im 5.
Jahrzehnt des 18. Jahrhunderts verzeichnete. Der Text der Ers tauf läge wird mit einigen Ausnahmen wieder aufgenommen. Die Verfasser der Studie schreiben die Klauser.-.burger Ausgabe den politischen und kulturellen Bestrebungen von Inochentie Micu Klein (1700—1768), Bischof in Blasendorf, der Wegweiser im Kampf der Siebenbürger Rumänen für politische und nationale Rechte, zu. Bei der Argumentation berufen sie sich auf die Endphase, in der sich der kirchlich und politische Leader' gegenüber dem Kloster und der Errichtung von Schulen in. Blaj (Blasendorf) (die im Herbst des Jahres 1754 eröffnet wurden) befand. Als Aufklärer sah er diese als grundlegende Mittel im Kampf für politische und nationale Rechte für die Rumänen. Möglicherweise wurde die Bucoavna des Jahres 1744 als Lehrbuch für die geplanten Schulen von Inochentie Micu Klein gedruckt. Es wurde in Klausenburg, wo er studiet hatte, aus Mangel an einer rumänischen Druckerei in Blasendorf, veröffentlicht.
Der Bălgrader Bocoavna, welches nicht als ein gewöhnliches Buch zu betrachten ist, da es einen Kreuzweg in der rumänischen, didaktischen Literaturgeschichte Siebenbürgens von Ende des 17. Jahrhunderts markiert, widmete Dr. Anton Goţia seinen Studiu lingvistic Note de limbă) / Linguistische Studie. Bemerkungen über die Sprache, s. 94 — 120 /. Der Verfasser greift Fragen der Schreibweise, die sich aus dem ABC-Buch ergeben, wo die Klein-und Grossbuchstaben des kyrillischen Alphabets, Volkale, Diph-tonge, Konsonanten und einige Buchstabierübungen aufgezeichnet sind, auf. Indem er die kulturrelle und politische Bedeutung der Bucoavna im Augenmerk hat, gibt der Verfasser, anhand von, 4.3 Sätzen, die Gross* und • Klein-i>uchstabeh:, so wie. sie im Bnch folgen, und .die Funda-anental werte im lateinische Alphabet wieder. Es wurde auch die Betonung, die konsequent erscheint, studiert. Was. die Phonetik anbetrifft wird der Beitrag des Autors, Mihail, .Ştefan's Sohn, der im Bucoavna — Text die literarische Variante bot, hervorgehoben. Dann die graphischen und phoneti sehen Korrespondenzwerte und die Transkription der kyrillischen Buchstaben ins Lateinische im Vergleich zur Klausenburger Ausgabe der Bucoavna.
386
387
Die linguistischen Untersuchungen anhand des Bucoa-vana — Textes veranlassten den Verfasser auch andere Fragen der Textmorphologie (Substantiv, Adjektiv, Pronomen, Verb, Adverb, Konjunktion), der Syntax des Satzes (Subjekt, Prädikat, Attribut, direktes und indirektes Komplement, Adverbialbestimmung) und der Syntax des Satzgefüges aufzugreifen.
Die Schlussfolgerungen der phonetischen und morphologischen Untesuchung der Bucoavna sprechen für ein Sprachstadium mit einem Sonderprofil das am Ende des Jahrhunderts zwischen Tradition und Innovation eingereiht werden kann. Das von Autor verwendete Quellenmaterial, so wie das Niveau des schriftlichen Sprachausclruckes der rumänischen Sprache, bestätigen eine solche Behauptung. Nach Dr. A. Gotia's Meinung haben die politischen, religiösen und sprachlichen Elemente den gedanklichen und linguistischen Charakterzug der Bucoavna, dessen Urheber es gelang ein nötiges Gleichgewicht in betreff der didaktischen Berufung und des linguistischen Ausdrucks zuschaffen, bestimmt. Dieses stellt auch eines der wacht igsten Gründe dar, die dem Lehrbuch eine reale Audienz in der Zeit verschafften und somit den Wiederabdruck von 1744 rechtferitgten. Das Pflichtbewusstsein bei der Zusammenstellung des Lehrbuches, die programmatischdidaktische Gliederung des Ideengehaltes, auf Grund von verschiedenartigen und dichten Texten, die auserlesene Fachsprache, die Heiterkeit der Sprache (die Wörter aus dem Grundwortschatz benützt) etc. sind Elemente, die auch heutzutage das Interesse des Lesers für das Lehrbuch aus Alba Iulia erwecken.
Das ■ Wörterverzeichnisder Bucoavna, am Ende der Ausgabe im Index systematisiert, umfasst 768 Titelwör-terj mit einer Frequenz von 4531 Testaten. BibliseheNä-men, Personennamen und Topönyme umfassen 31 Titelwörter, für 81 Testate. Die auf Grund ethimologischer Klassen unternommene Lexik-Statistik beweist durch Prozentwert und Bedeutung den grossen Einfluss des lateinischen, geerbten Wortschatzes: 42, 74% im Falle der Titelwörter und 71, 46% im Umlauf. Übrigens macht die lexikalische Untersuchung die  Schlussfolgerungen über
die grosse Ausbreitung des geerbten Lateinwortschatzes im Vergleich zu den Lehnwörtergruppen (slawisches, ungarisches Element) glaubenswürdig. Für den Forscher ergibt sich auch die hohe Proportion der Lexikalbildun-gen auf rumänischem Gebiet als achtenswert: 31, 97% Titelwörter. Ausser dem geerbten Lateinwortschatz ergeben die inneren Lexikbildungen die höhe Proportion des romanischen Elements: 74, 71% der Titelwörter und 86, 42% der in Umlauf stehenden Wörter. Auch von diesem Standpunkt aus beweist die rumänische Schrift seine Unabhängigkeit gegenüber den slawischen Mustern. Übrigens, erscheint die Struktur des Textes im Rumänischen auch im Falle der Verwertung des Quellenmaterials aus der Heiligen Schrift, in der lateinisch, lexikal-ideatischen Schicht, die entweder geerbt oder auf rumänischem Gebiet gebildet, wieder. Eine Fortsetzung der linguistischen Untersuchung ist auch Nota asupra ediţiei (Note zur Ausgabe, S. 121 — 130). Es muss von Anfang an unterstrichen werden, dass die jetzige Ausgabe den Originaltext des Jahres 1699 im Faksimile, nebst der phonetisch-interpretativen Transkription des Textes wiedergibt. Übrigens wurde der Wiederabdruck der Bălgrader Bucoavna von 1699 als eine Pa-ralleausgabe im Vergleich zur Klausenburger Bucoavna von 1744 aufgefasst. Die Veröffentlichung der alten, rumänischen Texte, eine von tiefem kulturellen und patriotischen Sinn geprägte Tätigkeit, setzt auch im Falle der Bucoavna zwei wissenschaftliche Grundkriterien fest: die Übertragung ins lateinische Alphabet und das Aufbewahren spezifischer Sprachelemente der Zeit (pp. 131—263) .Die Wechselbeziehung zwischen den zwei Kriterien ist offensichtlich: das phonetisch-phonologische Erbe wird durch Buchstaben notiert,, und diese, werden dann ins lateinische Alphabet übertragen.: Wenn/wir vom Charakterzug der Sprache des Werkes, in unserem Falle die Bucoatina, ausgehen, -/merken wir, dass die alte Sprache berücksichtigt wurde und getreulich überschrieben.
Die Sonderschriftweisen wurden in der Fussnote angedeutet, gleich, im Falle der falschen Schriftweisen. Die Abkürzungen wurden direkt ergänzt und die Ergänzungen mit Häkchen markiert. Die jetzige Ausgabe hat die dop-
388
389
pelten Schreibweisen, die als gewöhnliche betrachtet werden, beibehalten. Da man für die Buchstaben die Korrespondenz im lateinischen Alphabet aus der Kiausenburger Bucoavna von 1744 übernommen wurden, überschrieb man, anfangs, die geläufigen .Werte, um, letztenendes, die Äquivalenzen der Kiausenburger Ausgabe zu ermitteln.
Ausser dem eigentlichen TextderBälgrader Bucotfu/ia von ,1699 (S. 131—263), der von Dr. A. Gotia überschrieben wurde, enthält die jetzige Ausgabe auch ein nützlichesGlosar (S. 264—266) und einen Indice de cuvinte (Wortindex, S. 267-291) vom selben A. Gotia, Dr. M. Gher-an und Dr. E. Märza verfasst. Wir befinden uns eigentlich vor äusserst nützlichen Arbeitsinstrumenten, ohne die wir die lingvistischen Valenzen des veröffentlichten ABC-Buches nicht verstehen könnten.
Die Bälgrader Bucoavna von Jahre 1699 ist, zweifellos, von geschichtlicher Perspektive aus, ein sehr wichtiger Moment in der Kulturgeschichte des rumänischen Volkes aus Siebenbürgen am Ende des 17. Jahrhunderts. Sie versinnbildlicht hinlänglich die Lage, die Organisierungsund Dogmenproblematik der orthodoxen Kirche. Dadurch dass es alle Siebenbürger Rumänen einschloss, war die orthodoxe Kirche die einzig einheimische, rumänische Einrichtung, die über ein Jahrhundert lang, der Reformationsoffensive durch die Politik kalvinischer Fürsten und der von den Habsburgerbehörden und Kaiserarmee konsequent unterstützten Bekehrungsbetrebungen zum Katholizismus,-.Stand halten mu.sste.
.Die katechetischen und dogmatischen Dimensionen der -Texte des zweiten. Teils der Bucoavna rechtfertigen die .Stellung.der orthodoxen Kirchs gfcgenüfcer dem Kalyinisr -mns und.dem.KathotozisTnu«, von.dsnen es sich offensichtlich absonderte. Doch . in der Lage; da die orthodoxe Kirche die einzig /legale Einrichtung war, wo die. .Grundfragen, des., rumänischen Volkes zur .Debatte kämmen, /weisen die Texte der Bucoavna auch auf eine standhafte polir .tische Haltung des Aufbewahrens der kirchlicher Einrichtung und, implizit, des Nationalwesens hin......
Verfasst: Dr. Iacob Märza Übersetzt: Dr.  Elena Cernea
390