i iVitlss
///
Moniea Mifraela busuioc
MUNCA ŞI RĂSPLATA EI SECOLELE XVÎI-XVIII STUDIU DE TERMINOLOGIE
o	o
Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi al Cercetării
Pe copertă, reproducere după o gravură de epocă: Vânzător oltean, Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti
MONXCA MIHAELA BUSOIOC
MUTICA SI RĂSPLATA E
o
SECOLELE XVII-XVHI STUDIU DE TERMINOLOGIE
o	o
... avaet, bacşiş, brudină, căminărit, ciohodărit, dijmărit, fllodorimă, gărdurărit, gloabă, huzmeî, ispaşă, mită, părpărit, plocon, ruşfet, şugubină, telalâc, tringhelt, vădrărit, vinărici, zeciuială ...
ACADEMIA ROMÂNĂ FUNDAŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN - AL. ROSETTT1
Bucureşti • 2002
JNDAŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ Bucureşti, str. Dem Dobrescu, nr. 11, sector 1 tel 315.67.54, fax 315.67.51
Fit) *
ISBN 973-8561 1-9-1
Părinţilor mei
Lista siglelor.............................................................................IX
Lista abrevierilor........................................................................XII
Introducere..............................................................................Xllt
Consideraţii generale asupra termenilor.....................................................1
Vechimea termenilor.........................................................................1
Originea termenilor.........................................................................3
Răspândire geografică.......................................................................4
Tipuri de documente.........................................................................5
Tipuri de raporturi de muncă................................................................8
Categorii de persoane şi grupuri recompensabile.............................................9
Observaţii privitoare la folosirea termenilor..............................................51
Descrierea termenilor......................................................................53
Perioada I (până la 1711; 1716)............................................................53
Dări-taxe..................................................................................53
Amenzi.....................................................................................61
Cadouri....................................................................................68
Perioada a Il-a (1711; 1716-1821)..........................................................76
Dări-taxe..................................................................................76
Amenzi.................................................................................118
Cadouri................................................................................136
Natura muncii..........................................................................155
Persoana care acordă răsplata..........................................................156
Fondurile din care se achită răsplata..................................................165
Perioada de acordare a răsplăţii.......................................................169
Modalităţi de acordare a răsplăţii.....................................................175
Conţinutul răsplăţii...................................................................184
Tipuri d? angajare în muncă............................................................192
Concluzii..............................................................................195
Bibliografie...........................................................................199
Indice.................................................................................203
Summary................................................................................219
JlISTA siglelor
U:	Cronţ, Gheorghe et al., Acte judiciare din Ţara Românească, 1775-1781,
Bucureşti, 1973.
vNAT:	Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brăncoveanu,
editat de Dinu C. Giurescu în „Studii şi materiale de istorie medie", V (1962), p. 353-505.
^.RH. IST:	Archiva istorică a României, tom I-II1, editată de Bogdan Petriceicu Hasdeu,
Bucureşti, 1865-1867.
S:	Rosetti, A., Lettres roumaines de la fm du XVl-e et du debut du XVII-e
siecle tirees des archives de Bistritza (Transylvanie), Bucureşti, 1926.
SAC:	Furnică, Dumitru Z., Din trecutul comerţului la români, mai ales băcănia,
Bucureşti, 1908.
>AR:	Antonovici, Preot Ion, Documente bârlădene, voi. I-V, Bârlad, Huşi,
1911-1926.
>C1:	Buletinul Comisiei istorice a României, Bucureşti, 1915-1938.
SLĂN:	Iorga, N., Breasla blănarilor din Botoşani. Catastihul şi actele ei, Bucureşti,
1911.
iRES:	Pavlescu, E., Economia breslelor în Moldova, Bucureşti, 1939.
'UCi:	Potra, George, Documente privitoare la istoria	oraşului	Bucureşti,
1594-1821, Bucureşti, 1961.
'UC2:	Potra, George, Documente privitoare la istoria	oraşului	Bucureşti,
1634-1800, Bucureşti, 1982.
iUCOV:	Bălan, Teodor, Documente bucovinene, voi. I-VI, Cernăuţi, 1933-1942.
AL:	Iorga, N., Documente privitoare la familia Callimachi, voi. I-II, Bucureşti,
1905.
AMP:	Ştefanelli, T.V., Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldo-
venesc, Bucureşti, 1915.
•M:	Cronicari munteni, voi. I-II, Bucureşti, 1961.
■OLT:	Ionaşcu, I., Documente bucureştene privitoare la proprietăţile	mănăstirii
Colţea..., Bucureşti, 1941.
CM:	Furnică, Dum. Z., Documente privitoare la comerţul românesc, 1473-1864,
Bucureşti, 1931.
V:	Condica de venituri şi cheltuieli a vistieriei de la leatul 7202-7212 (1694-
1704), publicată de C. Aricescu în „Revista istorică a arhivelor României11, voi. III, Bucureşti, 1873.
•A:	Dicţionarul limbii române, tom I-II, Bucureşti, 1913-1944.
».EC:	Cojocaru, I., Documente privitoare la economia Ţării Româneşti, 1800-
1850, voi. I-II, Bucureşti, 1958.
>ESR:	Bolocan, Gh. et al., Dicţionarul elementelor româneşti din documentele
IX
DEX2:
D10N:
DIR:
DLR:
DOOM:
DRA:
DRH:
D.ROM:
F:
FIS:
GH,:
GH2:
HUŞ:
IF:
IFC:
IFM:
IG:
IPS:
IR:
I.REV:
I.ROM:
IZ:
ÎOOP:
JUD:
JUR:
LEF:
LET:
LUP:
slavo-romăne, 1374-1600, Bucureşti, 1981.
Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a Il-a, Bucureşti, 1996. Dionisie, Eclesiarcul, Chronograful Tierei Rumaneşti de la 1764 pana la 1815, în TES II, p. 159-234.
Ionaşcu, Ion et al., Documente privind istoria României, secolele X1I1-XV11, Bucureşti, 1951-1954.
Dicţionarul limbii române, tom. VI-XII şi manuscris, Bucureşti, 1966-1994. Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti, 1982.
Mihordea, V. et al., Documente privind relaţiile agrare în veacul alXVlll-lea, vol.I, Ţara Românească, Bucureşti, 1961; voi. II, Moldova, Bucureşti, 1966. Berza, M. et al., Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, Bucureşti, 1969-1974; B. Ţara Românească, Bucureşti, 1965-1974.
Chivu, Gh. et al., Documente şi însemnări româneşti din secolul alXVI-lea, Bucureşti, 1979.
Angelescu, N.I., Acte şi documente din trecutul farmaciei în Ţările Româneşti, Bucureşti, 1904.
Filitti, Ioan C., Consideraţii generale despre vechea organizare fiscală a Principatelor române până la Regulamentul organic, Bucureşti, 1935. Condica lui Crigore Ghica, varianta din 1775, publicată de N. Iorga în SD XXII/p. 3-44.
Condica lui Grigore Ghica, varianta din 1776, publicată de P. Răşcanu în Lefile şi veniturile boierilor moldoveni, Iaşi, 1887, p. 73-81.
Melchisedec, Episcopul, Chronica Huşilor şi a episcopiei cu aseminea numire despre documentele episcopiei şi alte monumente ale ţării, Bucureşti, 1859.
Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, Bucureşti, 1988.
Iorga, N., Documente şi cercetări asupra istoriei financiare şi economice a Principatelor române, Bucureşti, 1900.
Grigoraş, N., Instituţii feudale din Moldova, Bucureşti, 1971.
Mândrescu, Simeon, C., Influenţa culturei germane asupra noastră. Influenţa germană asupra limbei române, Iaşi, 1904.
Pravilniceasca condică (1780), Bucureşti, 1957.
Urechia, V.A., Istoria Românilor, voi. I-Xa.b-XIII, Bucureşti, 1891-1901. Aricescu, Constantin D., Istoria revoluţiunii române de la 1821, voi. I, Craiova, 1874; Acte justificative la istoria revoluţiunii române de la 1821, voi. II, Craiova, 1874.
Giurescu, Constantin C., Istoria Românilor, voi. I-IIi^-III]^ Bucureşti, 1935-1946.
Ghibănescu, Gh., Ispisoace şizapise (Documente slavo-romăne). Voi. I-VI,
Publicate de..., Iaşi, 1906-1923; Huşi, 1924-1933.
îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, Bucureşti,
1995.
Georgescu, Valentin Al., Strihan, Petre, Judecata domnească în Ţara Românească şi Moldova (1611-1831). Partea I. Organizarea judecătorească-, voi. II, 1710-1831, Bucureşti, 1981.
Manualul juridic al lui Andronache Donici (1814), Bucureşti, 1959. Răşcanu, P., Lefile şi veniturile boierilor Moldovei în 1776, Iaşi, 1887. Kogălniceanu, N., Letopisiţile Ţării Moldovii, tom I-III, Iaşi, 1845-1852. Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, Bucureşti, 1912.
X
MAN:	Bianu, I., Catalogul manuscriptelor româneşti, Bucureşti, 1913.
MAV:	Condica de porunci, corespondenţe, judecăţi şi cheltuieli a lui Constantin
Mavrocordat ca domn al Moldovei (1741-1742), publicată deN. Iorga în SD VI, p. 219-451.
M.PHAN:	Galdi, L., Les mots d'origine neogreque en roumain ă l’epoque des
Phanariotes, Budapest, 1939.
NL:	Dimitrakos, Dimitrios V., Nsov AeţiKovţ OpdoypacpiKov kcci
'Ep/J.r)vevTiKov OÂîjs T7]5 EÂĂTjViKrjs yĂcooorjse Copyright 1959 by D. Dimitrakos. Printed in Greece.
OLT:	Ionaşcu, I., Biserici, chipuri şi documente din Olt, voi. 1, Craiova, 1934.
PO:	Giurescu, Constantin C., Istoricul podgoriei Odobeştilor din cele mai vechi
timpuri până în 1918, Bucureşti, 1969.
PONT:	Ponturi alcătuite prin obsteaşca adunare de preaosfinţitul mitropolit cu
dumnealor veliţii boieri, pentru urmarea ce are să se păzească a avaeturilor şi a împlinelilor i altele, 1815.
ROM:	Melchisedec, Episcopul, Chronica Romanului şi a episcopiei de Roman,
compusă dupre documente naţionali-române şi streine... Partea I-II, Bucureşti, 1874-1875.
SD:	Iorga, N., Studii şi documente, voi. I-XXXI, Bucureşti, 1901-1916.
SDMD:	Stoicescu, Nicolae, Sfatul domnesc şi marii dregători din Ţara Românească
şi Moldova (sec. XIV-XV 11), Bucureşti, 1968.
SI:	Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade. Publicate de..., voi. I-XXXV.
(Documente slavo-române), Iaşi, 1906-1933.
ST. INST:	Ţichindeal, D., Arătare despre starea acestor nouă introduse scholasticeşti
instituri ale naţiei româneşti, greceşti şi sârbeşti, Buda, 1813.
ŞCH:	Stinghe, Sterie D., Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei,
voi. I-III, Braşov, 1901-1903.
ŞIO:	Şăineanu, Lazăr, Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române,
Bucureşti, 1900.
T. COM:	Bogdan, N.A., Din trecutul comerţului moldovenesc şi mai ales al celui
ieşean..., Iaşi, 1925.
TES:	Papiu, Ilarian A., Tesauru de monumente istorice pentru România, voi. I-III,
Bucureşti, 1862-1864.
UR:	Codrescu, Th., Uricariul cuprinzătoriu de hrisoave, anaforale, tratate şi
alte acte din suta a XV-X1X atingătoare de Moldova, voi. I-XXV, Iaşi, 1852-1895.
UREC:	Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie îngrijită de... P.P. Panaitescu. Bucureşti,
1955.
M:	Moldova
Tr:	Transilvania
ŢR:	Ţara Românească
f.a.:	fără an
LISTA ABREVIERILOR
căpt(an) = căpitan fevr = fevruarie gspd = gospod isprav = ispravnic jig(n) = jignicer log(of) = logofăt med = medelnicer pah = paharnic piţ = pitar post = postelnic pt = potronici t’, t(a)l = taleri ug = ughi
vist = vistier, vistiernic vl = vel vor = vornic
INTRODUCERE
Obiectul lucrării
Ideea acestei lucrări s-a născut din dorinţa de a oferi o imagine cât mai aprinzătoare asupra câmpului naţional „efectuarea şi răsplata muncii", în scopul de i limpezi conţinutul semantic şi modalităţile curente de folosire în diverse etape din )erioada luată în discuţie a tuturor termenilor implicaţi în ideea generală „efectuarea ;i răsplata muncii“.
Ea reprezintă continuarea şi completarea unei lucrări precedente, care s-a )cupat de analiza şi descrierea numai a unei părţi a acestui câmp semantic, în lirectă legătură cu ilustrarea unei anumite modalităţi de recompensare.
a
Delimitarea corpusului. încadrare istorică şi geografică
Obiectul preocupărilor noastre îl reprezintă acelaşi secol al XVIII-lea -terioadă puţin studiată lingvistic - dar ţinând cont de faptul că acest secol cuprinde :poca domniilor fanariote, ce durează până la 1821, a trebuit să luăm în consideraţie i primele două decenii ale secolului al XlX-lea.
Propunându-ne să urmărim exprimarea noţiunilor de efectuare şi ecompensare a muncii, din zecile de mii de documente excerptate-începând cu ele mai vechi texte scrise în limba română, am reţinut numai pe acelea care priveau liferitele aspecte legate de muncă şi de răsplată.
In măsura în care ne-au servit izvoarele, cercetarea noastră a încercat să icopere toate cele trei regiuni istorice, cu toate că documentele publicate în limba omână pentru Transilvania sunt puţine. Ca urmare, documentele discutate în ucrare provin în special din Ţara Românească şi din Moldova.
Textele în care apar termenii referitori la răsplata muncii sunt în marea najoritate texte care se referă la sistemul de recompensare şi în care se precizează ondiţiile de recompensare. O mică parte este formată din texte care arată modul de olosire.a termenilor respectivi în limba română (de ex. cronicile), care nu sunt însă uficient de riguroase pentru lucrarea noastră.
Din considerente de ordin metodologic, dar şi pentru a respecta organizarea naterialului din lucrarea anterioară1, în tratarea materialului documentar, am urmat ceeaşi periodizare:
1	Busuioc, Monica Mihaela, Munca şi răsplata ei. Secolele XVII-XVI1I. Studiu de terminologie. undaţiaNaţională pentru Ştiinţă şi Artă. Academia Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", lucureşti, 2001 (cu un Cuvânt înainte de profesor Dinu C. Giurescu).
XIIT
a)	până la domniile fanariote (anii 1711 pentru Moldova şi 1716 pentru Ţara Românească);
b)	domniile fanariote (până la 1821).
întrucât această periodizare strictă având în vedere istoria nu este relevantă şi pentru Transilvania, am preferat să ne referim în mare la două perioade istorice: prima, până în secolul al XVIII-lea şi a doua, secolul al XVIII-lea.
Relaţia muncă-răsplată. Membrii relaţiei. Definirea lor.
Vom lua în consideraţie , în lucrarea noastră, acele raporturi de muncă răsplătite, conform relaţiei de răsplătire, a cărei expresie ideală cuprinde patru termeni, după schema:
EM <-* RB,
unde
E (executant) = cel ce efectuează munca şi care primeşte răsplata;
M = (felul de) muncă efectuată;
R = (felul de) răsplată acordată;
B (beneficiar) = cel ce acordă răsplata şi pentru care se prestează munca (persoana care angajează şi/sau beneficiază de munca efectuată).
întrucât documentele atestă adesea expresii lacunare a acestei forme ideale, important este faptul ca ea să cuprindă termenii R şi E, adică cine munceşte şi ce răsplată primeşte, necesari pentru descrierea raporturilor muncă-răsplată.
Stabilirea celor 4 termeni ai relaţiei de răsplătire va permite organizarea materialului în cuprinsul lucrării în funcţie de fiecare dintre ei, aceşti termeni regăsindu-se şi în modelul de analiză folosit în descrierea lor, prezentat la p. XIX.
Din analiza materialului documentar existent pentru perioada studiată de noi, a reieşit faptul că întregul sistem de recompensare era în mare parte diferit de cel actual, iar termenii, foarte numeroşi, care apar în documente şi care desemnează modalităţile de răsplată, provin din diverse zone semantice. Aceasta deoarece problema recompensării muncii se punea pe atunci în alt mod decât în epoca modernă sau contemporană, iar modalităţile de recompensare şi felul în care acestea erau denumite sunt nu numai diferite, dar şi cu mult mai variate şi complicate.
Iniţial ideea de răsplată era concepută în sens foarte larg, putându-se vorbi de existenţa a două modalităţi de a o concepe atât din punctul de vedere a ceea ce se oferă (primeşte) drept răsplată (respectiv conţinutul răsplăţii), cât şi din punctul de vedere al celui ce o dă efectiv şi anume:
-o modalitate constând în acordarea unei anumite forme de răsplată propriu-zise de către persoana care angaja şi recompensa, răsplată care corespunde accepţiunii curente a cuvântului, dar în acelaşi timp şi ideii mai moderne de salarizare, şi
-	o alta, cu totul diferită de prima, ce reflectă un sistem de recompensare, probabil mai vechi, constând în acordarea în mod oficial de către persoana care angaja şi recompensa nu a unei forme de răsplată, ci a unui drept de a primi
XÎV
reţine) în beneficiul propriu ca răsplată cu totul altceva decât ceea ce se nţelege astăzi prin răsplată; altfel spus, răsplata priveşte acest drept acordat.
Existenţa acestor două modalităţi de recompensare presupune înţelegerea, ntr-o accepţiune foarte largă, pentru perioada cercetată, nu numai a noţiunii de ăsplată, dar şi a noţiunii de muncă, ca reprezentând orice activitate pe care o fectuează cineva, dar şi orice activitate care decurge din exercitarea unei funcţii ori 'in deţinerea unei calităţi în administraţia de stat sau în cadrul unei comunităţi, ca şi rice serviciu pe care îl prestează cineva ori un act prin care se produce ceva în ederea obţinerii unei răsplăţi.
Acel altceva de care avea dreptul să beneficieze cineva şi care constituia îai degrabă o sursă de câştig pentru acesta decât o răsplată propriu-zisă, era onstituit din diferite şi numeroase obligaţii fiscale (dări, biruri, impozite), taxe, ote-părţi, amenzi, cadouri (obligatorii), despăgubiri, servicii, avantaje etc.2 -istem întâlnit în toate ţările în epoca feudalismului.
El era dat nu numai din partea celui ce acorda respectivul drept, deci a ersoanei care angaja şi recompensa, dar şi din partea altor persoane care nu i gaj au şi care erau reprezentate fie de persoane particulare, având adesea legătură i atribuţiile celui recompensat astfel, fie de persoane subalterne acestuia. Şi unele altele erau desemnate în mod oficial de către cel ce acorda dreptul de icompensă, în speţă domnul.
Dacă afirmaţiile istoricilor pot conduce la ideea că a doua modalitate ar fi iterioară celeilalte: „Din momentul în care - pe lângă vechiul sistem de plată, prin mituri şi pocloane legate de natura slujbei - dregătorii au început să primească şi o afa fixă lunară11 (Giurescu, I. ROM III?, 700), documentele atestă însă încă de la ceput categorii de persoane răsplătite în ambele feluri.
S-ar putea ca cele două modalităţi să fie chiar concomitente şi nu succesive, >senţa documentelor împiedicându-ne să facem cu certitudine vreo afirmaţie în •est sens. Un lucru este sigur: cele două sisteme coexistă în toată perioada studiată ; noi.
Şi dacă a doua modalitate de recompensare apare cu predilecţie în legătură cu lumite categorii de persoane, în speţă dregătorii de toate rangurile, - fapt ce va fi istrat pe larg în lucrarea de faţă, - tot dregătorii sunt aceia în legătură cu care se registrează în secolul al XVIII-lea o schimbare în modul de răsplătire al acestora, irespunzător cu noua idee de salarizare, introdusă în administraţia de stat de tre domnii fanarioţi.
Categoriile de persoane care au dreptul de a beneficia de o sursă de câştig în los propriu, au acest drept în calitate de deţinători ai unei dregătorii în stat -ice dregătorie reprezentând în principal o funcţie, un anumit rang bine stabilit tr-o ierarhie de ordin administrativ şi abia în subsidiar, o activitate de o anumită tură.
In virtutea acestei calităţi, a autorităţii pe care o conferă deţinerea unei sgătorii (sau a unei funcţii), dregătorii primesc de fapt ceea ce revine de drept sgătoriei respective şi nu unui dregător anume, conform unei tradiţii, a unei
2	Pentru simplificare, citarea acestor surse de câştig se va face astfel: dări, taxe, amenzi, louri etc.
XV
practici vechi consacrate prin obicei, acel obicei invocat adesea în documente şi de care fiecare domn trebuia să ţină cont.
Din acest motiv, se poate considera că ceea ce primează într-o relaţie de recompensare prin care se acordă acest drept, este în fond funcţia sau rangul şi nu munca. Desigur că şi acesta este recompensată, dat în al doilea rând, fiind vorba de o relaţie foarte strânsă între rang, slujbă şi ceea ce trebuie să se acorde drept recompensă. Pentru fiecare dregătorie era instituit din vechime şi fixat prin tradiţie un anumit câştig, special şi specializat, în legătură directă cu atribuţiile dregătoriei respective, fiind vorba mai ales de dregătorii cu caracter public şi care ţin de domeniul administraţiei sau al armatei.
La fel trebuie consideraţi şi cei ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul altor sectoare ale vieţii sociale şi care sunt deţinători ai unor funcţii în ierarhia unor comunităţi de ordin profesional.ori religios.
Faptul că funcţia este cea avută în vedere atunci când domnul legiferează dreptul de a beneficia de o sursă de câştig ar putea constitui o explicaţie pentru obligaţia existentă pe atunci ca subalternii să-i plătească pe superiori. Poate părea ciudat astăzi ca ceva dat din partea unui subaltern (constând din cadouri obligatorii sau cote-părţi din încasări) să fie considerat drept răsplată, dar acest sistem era curent pe vremea aceea şi deriva din „principiul vechiului regim apusean: funcţia hrăneşte pe funcţionar", v. Iorga, SD XXII, 21.
Foloasele pe care dregătorii şi alţi deţinători de funcţii le obţineau din exercitarea atribuţiilor, explică nu numai interesul pentru dregătorii într-o vreme când domnul obişnuia să le vândă, dar şi frecvenţa abuzurilor. Abuzurile întâlnite în documente în cazul surselor de câştig, dar nu şi al formelor de răsplată, sunt generate de sistemul care permitea celor ce au dreptul să beneficieze de acestea, să aibă şi dreptul să le încaseze ei înşişi (sau prin oameni domneşti ori subalterni), putând astfel să reţină şi să pretindă mai mult decât li se cuvenea conform obiceiului şi după porunca domnească.
în scopul de a înfrâna aceste abuzuri, documentele conţin numeroase prevederi, ce reglementează exact cine, de la cine, ce şi cât anume au dreptul să primească fiecare, indicându-se totodată şi pedepsele în cazul nerespectării legalităţii.
Trebuie precizat că cele două modalităţi de recompensare erau în perioada de care ne ocupăm, nu numai răspândite în egală măsură, dar legale, adică recunoscute în mod oficial şi legiferate prin dispoziţiile domneşti în vigoare. în acest sens, notăm observaţia unor istorici: „D./regătorii/ realizau din exercitarea dregătoriei venituri licite (gloabe, în Mold. feric, zeciuiala din judecăţi şi încasări)1' Strihan-Stoicescu, IF s.v. dregător.
Ele reflectă stadiul de evoluţie a societăţii feudale româneşti din secolele XVII-XVIII, evoluţie ce prefigurează trecerea de la mai vechile sisteme de recompensare (mai vechi, pentru că sunt abandonate chiar în perioada studiată de noi) la cele noi şi moderne (noi şi moderne, pentru că apar înregistrate în documente în această perioadă şi continuă până astăzi).
în conformitate cu cele două modalităţi de recompensare degajate mai sus, rezultă că răsplată era atât o anumită formă de răsplată propriu-zisă, ce se da pentru o muncă efectuată — corespunzător primei modalităţi de recompensare, cât şi
o	anumită sursă de câştig ce se lua (primea) drept răsplată, deşi nu era dată
XVI
hlotdeauna numai în scopul de a recompensa o muncă efectuată, ci şi pentru a crea câştiguri diverşilor dregători - corespunzător celei de a doua modalităţi de ecompensare.
Spre deosebire de formele de răsplată care sunt denumite printr-o o serie de ermeni consacraţi ce semnifică prin ei înşişi ideea de răsplată, sursele de câştig unt reprezentate de anumiţi termeni comuni ce semnifică diferitele dări, taxe, menzi etc.
Astfel de termeni nu par a avea, cel puţin la prima vedere, vreo legătură cu deea de răsplată, o dare, o taxă, o amendă etc., nefiind propriu-zis destinate centru recompensarea unei munci. Dar ele ajung să capete o astfel de destinaţie umai în momentul când se legiferează dreptul de a dispune în folos propriu de o stfel de dare, taxă, amendă etc.
De fapt, o dare, o taxă, o amendă etc. devin surse de câştig doar în raport cu el ce avea dreptul să beneficieze de ele, întrucât, pentru cel ce avea obligaţia să le ea, rămân tot dări, taxe, amenzi etc.
Cadourile au, în perioada de care ne ocupăm o situaţie specială, deoarece xistă o serie de cadouri obligatorii care aveau un caracter instituţionalizat şi care rau reglementate de dispoziţiile legale în vigoare sau impuse de obligaţiile faţă în oartă în cadrul raporturilor de vasalitate pe plan intern sau extern. în măsura în ire astfel de cadouri obligatorii erau de fapt „reţinute" şi nu oferite, constituind irse de câştig pentru anumite categorii de persoane (în special dregătorii), ele se jropie de dări, taxe sau amenzi. Acest fapt, ca şi constatarea că termenii care ^semnează aceste cadouri obligatorii sunt aceeaşi cu cei ce denumesc tipul Dişnuit de cadouri, ce reprezintă o recompensă la latitudinea celui ce le oferă -;-au determinat să includem în lucrarea noastră şi termenii referitori la cadourile aligatorii.
Condiţia ca un termen ce desemnează o dare, o taxă, o amendă, un cadou )ligatoriu etc. să reprezinte o sursă de câştig este ca el să apară atestat în jcumente ca fiind reţinut sau primit în beneficiul cuiva, deci în legătură cu compensarea unei anumite categorii de persoane. Acesta a fost criteriul de hectare din multitudinea de termeni existenţi în documente (lista acestora mânând oricând deschisă, căci existenţa dreptului de a reţine o dare, o taxă, o nendă, un cadou obligatoriu etc. în folosul aceluia ce urma să fie recompensat în est fel, făcea practic din orice dare, taxă, amendă, cadou etc. o sursă de câştig).
Astfel se justifică faptul că au fost incluşi într-o lucrare despre terminologia compensării muncii, termeni care nu denumesc propriu-zis o răsplată. Ei rămân în pt tot termeni care semnifică dări, taxe, amenzi, cadouri etc., deoarece ei nu îşi himbă înţelesul de bază, ci doar sunt antrenaţi în câmpul semantic al compensării (muncii), graţie modului în care a fost concepută la un moment data face recompensarea anumitor categorii de persoane (în speţă dregătorii şi nu imai ei).
Migrarea acestor termeni din cele trei câmpuri semantice diferite, cel al rilor şi al taxelor, cel al amenzilor sau cel al cadourilor înspre câmpul semantic al splăţii propriu-zise le conferă caracteristici noi de utilizare, care îi apropie, dar şi şi deosebeşte de acest câmp.
XVII
Ei formează o zonă distinctă, eterogenă, dar adiacentă acestui câmp, întrucât se comportă în mod diferit în legătură cu ideea de răsplată prin comparaţie cu termenii de răsplată propriu-zişi.
Cele două categorii de termeni au în comun faptul că şi unii şi alţii sunt folosiţi în legătură cu ideea de recompensă, fiecare categorie ilustrând câte una din cele două modalităţi de recompensare amintite mai înainte.
Cercetarea noastră s-a dovedit mult prea vastă pentru a putea fi cuprinsă într-un singur volum.
Şi pentru că termenii care reprezintă formele de răsplată propriu-zise aparţin, prin semnificaţia lor de bază, câmpului mare noţional „efectuarea şi răsplata muncii", formând câmpul principal în jurul accepţiunii curente a noţiunii de răsplată, ei au fost cei de care ne-am ocupat în prima lucrare.
Lucrarea de faţă este rezervată studierii tuturor termenilor referitori la sursele de câştig, care formează un alt câmp semantic, separat de cel al răsplăţii propiu-zise, dar care îl întregeşte pe acesta, oferind o imagine complexă asupra a tot ceea ce este implicat în relaţia muncă-răsplată în perioada de care ne-am ocupat.
Fără a fi luat în consideraţie şi aceşti termeni ce ilustrează a doua modalitate de recompensare, la fel de interesantă, dar şi necesară pentru înţelegerea mecanismului de funcţionare a sistemului de efectuare şi de recompensare a muncii din perioada studiată, demersul nostru ştiinţific ar fi fost incomplet.
Termenii3 de care ne vom ocupa în această lucrare sunt următorii:
adet, alăm, avaeî, bacşiş, baston, bărbănţct, bour, branişte, brudină, butăriî, canmnâ/căminărie/căminar it, cărăuşie, cheia bisericii, chirie, cioliodărit, ciubote, colac, cotărie/cotărit, venitul cotului5, cuniţă, curuncă, dar, desetină, dich eomă, dij mărit, filodorimă,filotimon,folărit, gărdurărie/gărdurărit, geremea, gloabă, goştină/goştinărit, grămăticie, gros, hatalm, herăie, huzmet, ispaşă, hnplineală, întreială, mear, mâzdă/mită, mortasipie, ocnă, oierit, ort stărostesc, veniturile patrafirului, păhărnicie, părpăr/părpărit1, părcălăbie, pecete agească, pensie/pension, peşcheş, plocon, pogonărit, premion8, pripas, răsură, ruşfet, săpunărie/săpunărit, sărindar, solărie/solărit, stărostie, venitul străjif, şugubină, tahmis, taxă, telalăc, treapăd, tringhelt, tult, ugeret, uşur, vamă, vădrărit, vinărici, vornicie, zeciuială.
Tratarea acestor termeni se va face în fiecare dintre cele două perioade, în trei secţiuni mari în conformitate cu o idee de bază care diferenţiază dările şi taxele
3	Stabilirea formei-titlu a unora dintre termenii care apar în documente în două feluri, uneori diferit în fiecare dintre cele două perioade, a pus probleme, deoarece unii termeni nu apar înregistraţi în dicţionare, iar alţii reprezintă forme diferite desemnând aceeaşi dare, taxă, amendă, cadou etc., forme înregistrate în egală măsură în dicţionare. Ca urmare, am înregistrat aceste forme ca termeni independenţi, separându-le cu bară oblică, chiar dacă ele reprezintă sinonime şi nu variante din perspectiva actuală, perspectivă care poate sau nu să corespundă cu cea de atunci.
Am renunţat la formele-titlu berbinţă din DA şi perper, perperit sau premiu din DLR, întrucât aceste cuvinte sunt înregistrate cu sensul de „dare“ în documentele din perioada studiată numai în formele bărbănfă, părpăr, părpărit şi premion.
Sintagmele venitul cotului, veniturile patrafirului şi venitul străjii sunt enumerate la locul alfabetic al termenului de bază: cot, patrafir, strajă.
6	Vezi nota nr. 5.
7	Vezi nota nr. 4.
8	Vezi nota nr. 4.
9	Vezi nota nr. 5.
XVIII
de amenzi sau de cadouri. Fiecare termen va fi analizat conform aceluiaşi model, respectând următorii factori:
-	prima atestare (vechimea termenului)
-	originea termenului
-	răspândirea geografică
-	tipurile de documente în care apare
-	cui se acordă (cui nu i se acordă)
-	pentru ce se acordă
-	cine acordă
-	perioada pentru care se acordă
-	modalităţile de acordare
-	conţinutul răsplăţii
-	pe ce bază se acordă.
Modelul de analiză serveşte la descrierea conţinutului semantic al termenilor discutaţi în lucrarea de faţă.
Dacă în condiţiile arătate, noţiunea de răsplată, ca şi aceea de muncă, trebuie înţelese, în perioada cercetată, într-o accepţiune foarte largă, tot aşa, de o angajare propriu-zisă în muncă în sensul actual al termenului nu credem că se poate vorbi decât în cazul serviciilor făcute domnului sau ţării, în recompensarea dregătorilor sau a unor categorii aparţinând bisericii. Ca urmare, vom vorbi doar de raporturi (sau relaţii) de muncă oficiale, particulare, comunitare, după cum acestea se stabilesc între o anumită persoană care munceşte şi care urmează să fie răsplătită şi, respectiv, statul (sau domnul), un particular ori o comunitate; sau numai de raporturi oficiale, particulare, comunitare, în caz că ideea de muncă nu este avută în vedere ori nu interesează atunci când se oferă o răsplată.
Cea de a doua modalitate de recompensare de care ne vom ocupa în această lucrare se întâlneşte cu precădere în legătură cu relaţiile oficiale şi, foarte rar, cu cele comunitare sau particulare.
In continuare, vom prezenta fiecare dintre cele trei câmpuri semantice care constituie obiectul acestei lucrări.
Dările şi taxele10
alăm - avaet - bărbânţă - bour - branişte - brudină - butărit -camănă /căminărie/ căminărit — cheia bisericii—chirie—ciohoăărit—venitul cotului - cotărie/ cotărit - cuniţă - curuncă - desetină - dijmărit -filodorimă - fdotimon - folărit - gărdurărie / gărdurărit - goştină / goştinărit - grămăticie - gros - liuzmet—mear—mortasipie — ocnă - oierit — ort stărostesc - venitul patrafirului — păhărnicie - părpăr / părpărit — pârcălăbie — pecete agească — pogonărit — premion — răsură — săpunărie / săpunărit - sărindar - solărie /solărit - stărostie - venitul străjii - tahmis -taxă — telalâc — tult — ugereî — uşur — vamă — vădrărit — vinărici — zeciuială formează seria termenilor ce desemnează diferitele dări şi taxe ce apar în documente în legătură cu ideea de recompensă.
10 Pentru simplificare, aceste surse de câştig vor fi menţionate sub forma: dări — taxe.
XIX
întrucât nu există nici în documente şi nici în lucrările de istorie ori în dicţionare o unitate de vederi în ce priveşte denumirile sau explicaţiile diferitelor dări, taxe, amenzi, cadouri etc., includerea acestor termeni în una dintre cele trei serii a fost uneori dificilă. Nu numai denumirile diferă, dar şi utilizările, nu întotdeauna foarte riguroase a acestor termeni în textele studiate ne sugerează posibilitatea de a fi interpretaţi în mai multe feluri, permiţându-ne încadrarea unora dintre ei în două sau în toate cele trei serii. Din aceste motive, dar şi pentru că problema definirii şi a clasificării acestor termeni depăşeşte preocupările noastre, am considerat necesar să redăm în subsol în cazul fiecăruia dintre termeni, atunci când există, atât definiţia din dicţionar, cât şi consideraţiile istoricilor pentru a se vedea deosebirile de păreri.
Ţinând cont de toate aceste consideraţii am încercat să repartizăm fiecare termen numai în câte o serie având în vedere, în special, modul în care termenii erau utilizaţi (în documentele din epocă), precum şi legăturile semantice cu ceilalţi termeni ai seriei.
Clasificarea propusă de noi este, ca orice clasificare, discutabilă. Ea a urmărit însă să respecte pentru fiecare dintre cele trei serii, corespunzător celor trei câmpuri semantice, câte o idee centrală în jurul căreia se structurează toţi termenii seriei, şi anume:
-	ideea de contribuţie fiscală şi de contravaloare a unor servicii (pentru dări şi taxe);
-	ideea de penalizare (pentru amenzi);
-	ideea de cadou (pentru cadouri).
Menţionăm totodată că am reţinut numai acele dări, taxe, amenzi, cadouri etc. care au în documente o denumire specializată".
Uneori, diferitele dări, taxe, amenzi, cadouri etc. figurează în unele documente cu o denumire specializată, iar în altele nu, de ex.:
ciohodărit care este venit a lui iz-ciohodar de toată prăvălia /de cizmari/po tal unul vechi ŢR 1792 IR IV, 264.
Aceeaşi obligaţie apare atestată mai târziu, în alt-document şi fără a fi denumită ciohodărit.
această boierie ce se numeşte ici-ciohodar... are irat de ia de pe la toate prăvăliile tal 1 vechiu ŢR 1811 ib. IX, 274.
Sau: venitul cămărăşiei cei mari: plocoanelepe fieştecare an... lei 60 de la hahambaşa lei 60 de la starostele de jidovi lei 20 de la starostele de armeni M 1776 GH2 14.
Aceleaşi cadouri de la subalterni, acordate însă lui vel cămănar erau înregistrate fară însă a fi denumite plocon în varianta din 1775 a condicii lui Grigore Ghica:
lei bani... /de la / hahambaşa, starostii de jidovi... starostele de armeni M 1775 GH, 24.
Trebuie să precizăm că dările, taxele, amenzile, cadourile etc. care reprezintă surse de câştig pot sau nu să aibă denumiri specializate, după cum pot ori nu să facă parte din venitul (sau iratuf) ca răsplată. In caz că nu sunt denumite în nici un fel sau în caz că nu fac parte din venit (sau din irat), aceste dări, taxe, amenzi, cadouri etc. nu au putut fi luate în consideraţie într-o lucrare ce se ocupă de terminologia răsplăţii.
XX
Dacă termenii desemnând amenzile sau cadourile prezintă caracteristici unitare de utilizare, caracteristici ce îi apropie între ei, dar îi şi diferenţiază mai net de ceilalţi permiţând includerea lor în două serii separate, termenii ce denumesc dările sunt greu de delimitat de cei ce desemnează taxele. Din acest motiv, aceşti termeni au fost încadraţi în aceeaşi serie, important fiind faptul că ceea ce denumeşte fiecare dintre ei reprezintă ceea ce se dă dreptul să se încaseze în beneficiul propriu (indiferent dacă acest „ceva“ este definit drept dare, taxă sau altcumva).
Ca urmare, această serie pare să aibă caracter eterogen, deoarece nu toţi termenii au acelaşi statut.
Chiar şi denumirea pe care am dat-o seriei a pus probleme. Am fi preferat termenul de obligaţie fiscală (şi nu pe cel de dare sau taxă) ca fiind un termen ce nu apare în documentele din perioada studiată. Căci, dacă termenii amendă sau cadou nu sunt utilizaţi în acea epocă, cuvintele dare şi taxă sunt atestate - ce-i drept foarte rar, practic putându-se considera că nu erau folosite1-. Pe de altă parte, nu tot ceea ce am inclus în această serie reprezintă obligaţii fiscale, fiind vorba în fapt de tot felul de contribuţii şi de impuneri denumite în texte cel mai adesea slujbe, dar şi dijme, dăjdii, biruri, vămi, ocne etc. şi definite (de istorici sau în dicţionare) drept dări, taxe, dăjdii, impozite ori prin termenii de mai sus.
La acestea se adaugă şi faptul că atât unii dintre termenii desemnând cadouri plocon), cât şi unii termeni ce denumesc forme de răsplată (mertic) sunt utilizaţi şi ;u sensul de „dare“.
Cei mai mulţi dintre termenii acestei serii reprezintă şi dări şi taxe, unele taxe pe vânzări fiind numite şi dări, după cum şi unele amenzi sunt numite taxe, iar altele, dărî.
Din mulţimea de dări şi/sau taxe am reţinut numai pe acelea percepute în Daza unei legiferări, în întregime sau în parte, în folosul integral sau parţial al unor categorii de persoane (domn sau dregători). Unul dintre criterii în această selecţie a fost atestarea în documente a respectivelor dări sau taxe în legătură cu veniturile ori cu iraturile) unor anumite categorii. întrucât termenul venit, graţie semnificaţiei sale de „câştig" la modul general, desemnează o răsplată ce poate fi constituită din )rice are sau poate avea legătură cu ideea de câştig şi întrucât orice dare, taxă, etc. joate reprezenta o sursă de câştig, rezultă că această sursă poate reprezenta şi o ;ursă de venit (sau de irat). De altfel, termenul venit apare atestat în legătură cu liferitele dări sau taxe şi mai rar, cu amenzile sau cadourile.
Dacă unele taxe au utilizări ce le conferă un statut mai apropiat de cel al unor ermeni desemnând o răsplată, respectivele taxe putând fi folosite (şi) independent le termenul venit (de ex.: bărbănţă, brudină, cheia bisericii, chirie, curuncă, near, premion, sărindar, telalăc, tult); în schimb, cele mai multe dări şi/sau taxe iu fost reţinute în acest capitol numai pentru că sunt atestate în documente în egătură cu termenul venit (de ex.: alăm, avaet, bour, branişte, butărit, lamănă/căminărie/căminărit, ciohodărit, cotării, venitul cotului, cunită, desetină, lijmărit, ftlodoriniă, filotimon, folărit, gărdurărit, goştină, grămăticie, gros, huimet, mortasipie, ocnă, oierit, ort stărostesc, veniturile patrafirului, păhărnicie,
12	Alte dări ce sunt asupra pivniţelor M 1718, ap. Giurescu, I. ROM III2, 676. în ce priveşte ermenul taxă, v. p. 107.
XXI
părpăr/părpăriî, pârcăîăbie, pecete agească, pogonării, răsură, săpunăriî, solăirie/s olărit, stărostie, venitul străjii, tahniis, taxă, ugeret, uşur, vamă, vădrărit, vinărici, zeciuicila). în mod similar, am procedat şi cu o serie de termeni ce desemnează amenzile {gloabă, împlineală, întreială, pripas, şugubină, vornicie) sau cadourile (cărăuşie, dar, plocon), care apar atestaţi în documente în legătură cu termenul venit.
Consecvenţi cu acest criteriu, deşi includerea în serie a unora dintre dări sau taxe ar putea părea uneori forţată (de ex. alăm, grămăticie, pogonărit, uşur), am reţinut orice dare sau taxă, dacă apare înregistrată cu referire la venitul ca răsplată, considerând că ele reprezintă, integral sau parţial, conţinutul acestei răsplăţi (venitul ca atare), şi nu un fond distinct din care se achită venitul (aşa cum se întâmplă în cazul lefii).
Mai mult chiar: aceste dări sau taxe sunt nu numai încasate în beneficiul unor dregători, dar unele dintre ele sunt create chiar în mod special ca să constituie venit pentru unii dintre aceştia. în acest caz, denumirea dării ori a taxei coincide cu denumirea dregătoriei respective şi ulterior ajunge să desemneze şi venitul acelei dregătorii, de ex.: căminărie, păhărnicie, părcălăbiexl\ sau denumirea dării sau a taxei poate fi derivată de la denumirea unei dregătorii ori a unei meserii (dacă presupunem în toate cazurile că dregătoriile sau meseriile au fost anterioare dărilor), de ex.: butăritu, căminărit, ciohodărit^, păhărnicie, telalâc.
Totodată, unii termeni care denumesc o dregătorie (dar nu şi o dare, o taxă ori o amendă corespunzătoare) ajung să denumească (sau cel puţin par a denumi, după cum rezultă din felul în care sunt utilizaţi în documente) şi venitul legat de dregătoria (funcţia) respectivă, de ex. stărostie sau vornicie. Criteriul în considerarea unor astfel de termeni ca putând desemna şi venit (răsplată) este ca ei să apară atestaţi în documente independent de termenul venit, aşa cum se şi întâmplă în cazul celor doi termeni menţionaţi mai sus; motiv pentru care l-am inclus pe stărostie în seria termenilor discutaţi în acest capitol, deşi nu desemnează propriu-zis o dare sau o taxă, iar pe vornicie’6, în seria termenilor desemnând amenzile.
Atunci când termenii ce denumesc dregătoriile sunt înregistraţi în texte numai în formulări de tipul: venitul isprăvniciei, venitul serdăriei, venitul spătăriei, venitul vătăşiei de harabagii, în acest caz nu am mai considerat că ei desemnează şi venitul (câştigul) respectivei dregătorii, şi, ca atare, nu i-am reţinut separat în acest capitol.
13	Dacă în prima perioad âpărcălăbia revine pârcălabului, conform istoricilor: „Pârcălabii au «venitul pârcălăbiei»“ Iorga, SD XXII, 21; „Taxă ce se lua pe mărfurile vândute în târguri; potrivit numelui, credem că pârcălabii, conducători adică ai ţinuturilor respective, beneficiau de o parte a acestei taxe, de nu vor fi primit-o chiar în întregime" Giurescu, I. ROM 1II2, 680, în a doua, acest câştig revine altor dregători, v. p. 102-103.
Termenul butărit, întâlnit într-un singur document, dar neînregistrat în dicţionare sau în lucrările de istorie, pare să desemneze o dare ori o taxă percepută în folosul unor categorii de persoane între care şi bularii (meşteşugari), de la a căror denumire derivă (probabil) numele dării sau al taxei, dar şi în fojosul oricărui dregător care cumpăra această slujbă.
In ce priveşte ciohodărit, Giurescu afirmă: „Ciohodarul sau cel ce se îngrijea de încălţămintea Voevodului şi a personalului Curţii, a determinat numele dării ciohodărilur I. ROM III,, 682.
Nu numai faptul că termenul vornicie este considerat de unii istorici ca reprezentând o amendă, dar şi faptul că el apare menţionat în documente în legătură cu diferitele amenzi, ne-au determinat să îl încadrăm în seria termenilor ce desemnează amenzile.
XXII
Fac excepţie: termenii căminărie şi păhărnicie, care apar atestaţi ca atare în Derioada întâi, iar în a doua numai în sintagmele venitul căminăriei şi venitul lăhărniciei şi care au fost totuşi trataţi printre termenii seriei, întrucât ei jesemnează şi o dare sau o taxă, şi nu numai dregătoria respectivă. O situaţie similară o prezintă şi sintagmele venitul cotului, venitul patrafirului şi venitul rtrăjii, cu toate că nu au legătură cu o anumită dregătorie sau funcţie, dar ele iesemnează câştigul rezultat în urma exercitării unor atribuţii ori al efectuării unor servicii, câştig ce revine unor anumiţi dregători sau deţinători de funcţii.
Dacă unele taxe se încasează la fel ca şi dările de la contribuabili, altele se )rimesc de la particulari, tot în beneficul propriu drept contravaloare „plată“ în ichimbul serviciilor prestate; sau reprezintă un fel de cote-părţi prelevate pe diferite mpuneri executate.
în cazul unor astfel de taxe, categoriile de persoane care beneficiază de ele ntră direct în legătură cu cei de la care se percep taxele, fapt ce nu se întâmplă ntotdeauna în cazul taxelor încasate de la contribuabili (şi nici în cazul dărilor).
Atunci când unii dintre termenii ce desemnează aceste taxe sunt utilizaţi în locumente în legătură cu (ceea ce reprezintă) obligaţiile subalternilor faţă de supe-iori, respectivii termeni (de ex. avaet, filodorimă, telalâc) ar putea fi consideraţi că lenumesc un fel de cadouri obligatorii, deci ar putea fi incluşi şi în seria termenilor eferitori la cadouri. Dar, întrucât utilizările cele mai frecvente ale acestor termeni unt cu sensul de „taxe“ (cote-părţi)“, ei au fost incluşi în seria dărilor şi a taxelor.
în situaţia de a desemna şi taxe şi cadouri - interpretare bazată şi pe etimo-agia cuvintelor respective, şi nu numai rezultată din modul de utilizare în locumente, se află termenii filodorimă şi filoiimon.
Termenul chirie prezenta în acea vreme utilizări ce i-ar putea conferi statutul nui termen denumind o răsplată a muncii, o formă de plată specializată (la fel ca şi zlalâc), şi nu o taxă - cu toate că alte utilizări sunt şi cu sensul de „dare“.
Ar mai fi de adăugat că aceste dări sau taxe nu sunt încasate în mod direct de ătre domn sau de către marii dregători, care sunt principalii beneficiari.
Aceştia nu îşi strâng singuri câştigurile, ci prin oameni domneşti sau prin ubaltemi, care trebuie să fi beneficiat şi ei de o parte din sumele percepute ori rovenite din arendare, chiar dacă acest lucru nu este menţionat întotdeauna în mod irect în documente17, ceea ce ne-a determinat să fim circumspecţi în analiza îrmenilor, sugerând prin cuvântul probabil faptul că documentele nu ne permit îtotdeauna să ne pronunţăm exact asupra beneficiarilor respectivelor surse de câştig.
Categoriile de persoane care beneficiază de dreptul de a reţine în folosul ropriu o dare sau o taxă aparţin îndeosebi administraţiei, dar şi armatei (este cazul regătorilor), instituţiilor religioase, meşteşugurilor şi mai rar, comerţului.
în anatefterul lui Constantin Brâncoveanu din prima perioadă mai sunt lenţionaţi o serie de termeni desemnând dări sau taxe în legătură cu anumite ategorii de persoane cu îndeletniciri specializate care aveau obligaţia să încaseze scrie, lua, căuta) respectivele dări sau taxe şi care probabil şi beneficiau de o parte in sumele percepute, de ex.:
17 Vezi în acest sens, observaţia unui istoric: „O parte din venituri (dijme, amenzi) revenea... arilor dregători şi subalternilor acestora însărcinaţi cu strângerea lor“ Giurescu, I. ROM IIj, 364.
XXIII
fumării IIfumar ŢR 1724 ANAT 180, 437 măjărit IIfumar ŢR 1695 ib. 13, 375
oluchac II erbar ŢR f.a. ib. 34, 388; boier ŢR 1694-5 ib. 14, 375 tutunărie / tutunărit / birul tutunului II tutunar ŢR 1698 ib. 44, 397.
Alţi termeni desemnând dări sau taxe sunt atestaţi cu referire la anumite categorii de persoane care arendau (cumpărau, ţineau) respectivele dări sau taxe şi care probabil şi beneficiau de o parte din sumele provenite în urma arendării, de ex.: lumânărie domnească II lumănărar ŢR 1698 ib. 35, 389 sărărie /sărărit II boier ŢR 1698 ib. 32, 387; clucer ŢR 1701 ib. 53, 402 vama tutunului // boier ŢR 1705 45, 395.
Nu am reţinut aceşti termeni în lucrare, întrucât ei nu au fost înregistraţi nici în perioada a doua cu referire specială la câştigul unei anumite categorii de persoane.
Amenzile
ciubote — dicheomă - geremea - gloabă - hatalm - hernie - ispaşă -împlineală - întreială - pripas - şugubină - treapăd — vornicien formează seria termenilor ce desemnează diferitele tipuri de amenzi aplicate pentru tot felul de abateri şi încasate în beneficiul celor cărora li se dă dreptul în mod oficial să le pronunţe constituind astfel o sursă de câştig pentru aceştia,
Numărul mare de termeni şi frecventa lor utilizare mai ales în documentele din prima perioadă, dar şi în cele până în ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea (când termenii sunt mai puţin sau deloc folosiţi o dată cu desfiinţarea unor astfel de pedepse) se explică prin importanţa pe care o au amenzile în vechea noastră organizare judecătorească: „într-o vreme când pedeapsa cea mai frecventă era amenda, iar nu închisoarea, când exista compoziţia1 , când chiar pedeapsa cu moartea putea fi răscumpărată cu banii“ Giurescu, I. ROM II2, 576.
Această preferinţă acordată amenzii constatată în ambele perioade este în directă legătură cu faptul că „dreptul de judecată în Ţările Româneşti îl aveau, în vechime, toţi dregătorii, începând cu cel mai înalt, domnul, şi isprăvind cu cel mai modest dregătorul sătesc... Dată fiind întinderea teritoriului supus autorităţii sale, numărul locuitorilor şi mulţimea pricinilor, domnul nu puteajudeca întotdeauna în persoană. De aceea, el dădea prin delegaţie acest drept dregătorilor săi. Toţi dregătorii puteau judeca; limitele jurisdicţiei lor însă variau“ id. ib. 484-486.
Atâta timp cât nu exista principiul separării puterilor „fiecare agent administrativ era în acelaşi timp, şi un judecător care putea pronunţa pedepse — de obicei amenzi - şi le şi putea executa. Uşor de bănuit, prin urmare, ce abuzuri prilejuia această situaţie şi de ce idealul fiecărui era să ajungă în slujbă, să fie dregător... se poate spune, fară exagerare, că de sus până jos, ţara era împânzită de judecători11 id. ib. 487.
Cei ce au dreptul săjudece, „să certe11 şi să sancţioneze aplicând amenzi sunt anumite categorii de persoane aparţinând administraţiei sau armatei, dar şi
în documentele slavone apar atestaţi şi alţi termeni: grivnâ, plata capului, pradă, tretină,
zavescâ.
19 „întocmai ca şi în alte ţări, a existat şi la noi principiul compoziţiei, adică a înţelegerii dintre părţi. Rudele sau tovarăşii unui om ucis, de pildă, se puteau înţelege cu ucigaşul, primind ca despăgubire o sumă oarecare sau o proprietate11 Giurescu, I. ROM II2, 503.
XXIV
nstituţiilor religioase. Aceste categorii sunt fie dregători-judecători, fie mai-marii mor comunităţi în competenţa sau în jurisdicţia cărora intră diferitele abateri ori în ;ubordinea cărora sunt respectivii împricinaţi. Categoriile aparţinând Instituţiilor ■eligioase au însărcinări similare, dar în procesele bisericeşti. Alte categorii care >eneficiază de dreptul de a încasa în folosul propriu o amendă fac parte, şi din grupurile meşteşuguri sau comerţ.
Acestor categorii având drept de judecată li se dă şi dreptul să încaseze şi în olosul lor (nu numai al domniei sau al superiorilor ca în cazul unor subalterni) în nod parţial ori integral ceea ce reprezintă respectiva amendă: „Amenzile consti-uiau un venit al dregătorului judecător care le pronunţa; ele îi reveneau uneori în ntregime, alteori în parte. De aici tendinţa permanentă spre abuz şi frecvenţa menzilor care puteau să ducă până la risipirea satelor44 Giurescu, IJIOM II2, 501.
Beneficiarul principal rămâne însă domnul, chiar dacă acest lucru nu este pecificat în documente: „Veniturile întâmplătoare ale domnului, adică gloabele, uşegubinele, hatalmul, într-un cuvânt amenzile de orice fel... era foarte natural ca ceste venituri întâmplătoare să fi reprezentat sume considerabile, să fi fost un izvor isemnat pentru vistierie44 id. ib. 576.
Deşi această serie de termeni este cea mai unitară din punctul de vedere al emnificaţiei, includerea unora dintre ei a pus probleme, întrucât definiţiile din icţionare şi observaţiile istoricilor nu cincid întotdeauna. Astfel, unii termeni sunt onsideraţi şi amenzi şi taxe (cote-părţi), de ex.: ciubote, dicheomă, hernie, ispaşă, nplineală, întreială, treapăd; alţii, şi amenzi şi dări, de ex.: gărdurărit, nplineală, întreială, pârcălăbie\ iar alţii, şi amenzi şi plată (forme de răsplată), de x.: geremea.
Cadourile
adet — bacşiş — baston — cărăuşie - colac - dar — măzdă/mităi—
pensie /pension - peşcheş - plocon — ruşfei - tringlieli >rmează seria termenilor ce desemnează tipuri de recompense a căror oferire nu -e neapărat în vedere ideea de răsplată a unei munci depuse. (Chiar dacă această lee este avută în vedere, nu ea este cea care prevalează în oferirea cadourilor).
Includerea în această serie a termenilor de mai sus s-a făcut prin apropiere ;mantică de termenul efor - considerat termenul central al seriei, întrucât exprimă leea de cadou la modul general şi, ca urmare, cuprinde în semnificaţia lui toate ilorile de sens ce îl diferenţiază de ceilalţi termeni (ai seriei) de ex.:
-	ierarhizarea raporturilor dintre cel ce oferă şi cel căruia i se oferă (bacşiş,
!’ocon);
-	caracterul instituţionalizat al obligaţiilor faţă de superiori (adet, baston, "irăuşie, colac, peşcheş, plocon);
—	caracterul ilegal (mâzdă/mită, ruşfet):
—	caracterul de ajutor (subsidiu) - pensie, pension.
Ideea de răsplată a muncii transpare în subsidiar în înţelesul unor termeni
1	pensie {pension), dar pare să fie destul de pronunţată în semnificaţia cu care rmenul bacşiş era utilizat în epoca mai veche (când era folosit ca termen desem-ind o formă de răsplată şi nu neapărat un cadou).
XXV
Ideea de caracter facultativ, spontan, ocazional sau de favoare, de adaos, deci ideea de răsplată fără muncă prezentă în semnificaţia oricărui termen desemnând un cadou ne-ar fi putut îndreptăţi, datorită lipsei de raportare la ideea de muncă, să nu reţinem această serie în câmpul recompensării muncii. Deşi comparativ cu celelalte două serii, se observă că aceasta se apropie cel mai mult (mai ales prin unii dintre termeni) de statutul termenilor desemnând recompensa muncii, orice cadou putând fi şi o formă de răsplată.
Dacă am reţinut şi aceşti termeni în lucrarea noastră a fost din cauza caracterului legiferat al acordării unor cadouri, în speţă cele desemnate prin termenul plocon, a cărui oferire se făcea în acea vreme pe baza unui drept acordat de către domn unor anumite categorii de persoane. Intrând obligatoriu în componenţa veniturilor primite de către respectivele categorii, aceste plocoane au trebuit să fie luate în consideraţie în discutarea a ceea ce se primeşte drept răsplată. Analiza termenului plocon a avut drept consecinţă antrenarea altor termeni având legătură mai mult sau mai puţin directă cu aceasta. Căci, de fapt, nu toate cadourile din acea vreme sunt cadouri propriu-zise, în sensul actual al cuvântului, existând în perioada studiată de noi două feluri de cadouri din punctul de vedere al celui ce le dă efectiv:
-	cadouri oferite din partea domnului sau a oricărui alt particular, aflat în aceeaşi situaţie cu cea a domnului, adică în stare să-şi poată permite (să angajeze şi) să ofere un cadou şi
-	cadouri oferite din partea subalternilor, aşa-zisele cadouri obligatorii, care nu sunt de fapt recompense.
Primul fel de cadouri are un statut deosebit în raport cu celălalt, şi anume statutul unor forme de răsplată propriu-zise şi, ca urmare, termenii ce le desemnează se comportă asemănător cu oricare termen desemnând recompensa (muncii).
Cadourile datorate de către domn Porţii (de ex. dar sau plocon) se circumscriu obligaţiilor faţă de turci şi, ca atare, capătă caracterul unor obligaţii fiscale, atunci când se instituie dări cu aceleaşi nume (plocon), destinate pentru obţinerea fondurilor din care să fie achitate plocoanele „cadouri'1. Utilizarea majoră a termenului plocon în epocă rămâne însă cea de „cadou“ obligatoriu dat din partea subalternilor.
Cu toate că termenul baston este utilizat în mod similar cu termenul avaet (dovadă sintagma avaet al bastonului), totuşi utilizările din documente în legătură numai cu obligaţiile faţă de superiori apropie mai mult pe baston de seria cadourilor.
Termenul adet, definit şi ca impozit (dare, taxă, despăgubire) este folosit în texte la fel ca termenul plocon, fiind de fapt un tip de plocon.
Termenul colac prezintă utilizări ce îl apropie de sensul de „amendă“ -interpretare discutabilă, dar posibilă-precum şi utilizări cu sensul de „dare“, astfel că acest termen ar putea fi repartizat în toate cele trei serii.
Categoriile care primesc cadouri aparţin îndeosebi administraţiei sau armatei, meşteşugurilor, instituţiilor religioase, dar şi rar, şcolii.
*
Autoarea închină un gând pios de recunoştinţă profesorului Ion Coteanu, căruia îi datorează ideea generoasă a acestei cărţi, cu regretul că nu a văzut-o publicată.
M.M.B.
CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA TERMENILOR
Dintre termenii desemnând diferitele dări, taxe, amenzi, cadouri etc., ce pot reprezenta la un moment dat, graţie existenţei unei anumite modalităţi de recompensare, surse de câştig pentru anumite categorii de persoane, numai 31' sunt atestaţi în prima perioadă, cea de dinainte de secolul al XVIII-lea, în speţă: bacşiş, căminărie/căminărit, chirie, ciohodărit, ciubote, colac, cotărie, dar, dijmărit, gărdurărie/gărdurărit, gloabă, goştinărit, hat al m, herâie, ispăşi2, mâzdă/mită, oierii, păhărnicie, părpăr, pârcălăbie, peşcheş, plocon, pripas, răsură, săpunărie, şugubină, treapăd, vamă, vinărici, vornicie, zeciuială.
în afară de cotărie, gărdurărie, goştinărit, hatalm, săpunărie, toţi ceilalţi termeni sunt menţionaţi şi în a doua perioadă, cea a domniilor fanariote (începutul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XlX-lea), în care se înregistrează alţi 54 de termeni, şi anume: adet, alăm, avaet, baston, bărbânţă, bour, branişte, brudină, butărit, camănă, cărăuşie, cheia bisericii, cotării, venitul cotului, cuniţă, curuncă, desetină, dicheomă, filodorimă, filolitnon, folărit, gărdurărit, geremea, goştină, grămăticie, gros, huzinei, ispaşă, împlineală, întreială, mear, mortasipie, ocnă, ort stărostesc, veniturile patrafirului, părpărit, pecete agească, pensie/pension, pogonărit, premion, ruşfet, săpunărit, sărindar, solărie/solărit, stărostie, venitul străjii, tahmis, taxă, telalâc, tringhelt, tult, ugeret, uşur, vădrării.
VECHIMEA TERMENILOR3
Cele mai vechi atestări4 semnalate de noi privitoare Ia termenii denumind sursele de câştig menţionaţi în prima perioadă sunt:
1	Am menţionat acele forme (variante) sau corespondenţi verbali ai termenilor de bază. numai dacă atestările acestora diferă în cele două perioade ori sunt anterioare în raport cu cele ale termenilor de bază.
* în prima perioadă este atestat doar corespondentul verbal, nu şi termenul ispaşă.
5	Este vorba de atestări semnalate în documente româneşti, originale, nu traduceri. întrucât unii dintre termeni pot prezenta atestări mai vechi, încă din secolele XV-XVI, în documentele slavone, îndeosebi în actele de scutiri, de ex.: ciubote, colac, gloabă, halaJrn, herâie, plocon, pripas, şugubină, treapăd, vamă, v. DESR s.v., DLR s.v., IF s.v. Atestările semnalate de noi nu exclud posibilitatea ca respectivii termeni să fi circulat in limbă şi până ia aceste date. Totodată, precizăm că ne referim numai Ia acele atestări care au legătură cu recompensarea unor anumite categorii (de persoane) şi nu cu acelea în care menţionarea respectivilor termeni se face fără raportare la o anumită categorie de persoane, chiar dacă aceste ultime atestări sunt anterioare celorlalte.
4	Fiecare atestare cuprinde: sigla regiunii, anul şi sigla documentului cu (volumul şi) pagina respectivă.
1
-	anul 1587, pentru ciubote M D.ROM LXIX, 160;
-	anul 1604, pentru herâie M SD XI, 48;
-	anii 1616-31, pentru colac Tr B 85;
-	anul 1621, pentru gloabă M HUŞ 32;
-	anul 1627, pentru păhărnicie ŢR ARH. IST I, I, 145, 105;
-	anul 1646, pentru haîalm M LUP 40; vamă ib. 46;
-	anii 1669-7, pentru părpăr5 ŢR, ap. I. ROM III2, 661;
-	anul 1694, pentru dar ŢR CV 8; gărdurărie/gărdurărit ŢR ANAT 23, 382; plocon ŢR CV 9;
-	anul 1695, pentru bacşiş ŢR ANAT 183, 438; căminărie ib. 17, 378; căminărit6 ib. 33, 388; ispăşi7 ib. 172, 432;pârcălăbie ib. 1, 366;pripas ib. 8, 371; săpunărie8 ib. 1 1, 373; vornicie ib. 172, 432; zeciuială ib. 17, 377;
-	anul 1696, pentru chirie ŢR CV 199; dijmărit ŢR ANAT 25, 383;
-	anii 1696-7, pentru răsură M SD XVI, 199;
-	anul 1697, pentru oierii ŢR ANAT 27, 385;
-	anul 1698, pentru treapăd TR SD XII, 8; vinăricijR ANAT 40, 393;
-	anul 1699, pentru cotărie9 ŢR ANAT 41, 393;
-	anul 1700, pentru goştinărit ŢR ib. 49, 399;
-	f.a. pentru ciohodărit ŢR ib. 28, 385.
Semnalările termenilor menţionaţi în cronici scrise în prima perioadă sunt pentru:
-	mâzdă M LET I, 192; mită ib.;
-peşcheş, M ib. II, 48 -şugubină ib. I, 104.
Atestările termenilor desemnând sursele de câştig înregistraţi în a doua perioadă sunt:
-	anul 1717, pentru desetină M UR IX, 158; solărie/solărit M BUCOV III, 151, 187;
-anul 1720, pentru sărindar Tr SD XII, 21;
-	anul 1727, pentru curupcă]0 M MAV ib. 426;
-	anii 1740-1, pentru bour M ib. 444;
-	anii 1741-2, pentru brudină M ib. 213;
-	anul 1742,	pentru stărostie M ib. 229; tult ib.334;
-	anul 1744,	pentru întreială ŢR SD XIV, 64;
-	anul 1755, pentru avaet M UR II, 269; jolărit ib. 269; grămăticie ib.274; mortasipie ib. 271; ocnă ib. 272; oristărostesc ib.; pogonăriî ib.;
-	anul 1766, pentru bărbânţă M ib. XIV, 2 ; mear ib.;
-	anul 1775,	pentru adet ŢR IR II, 180; alăm MGHi	16;	branişte ib.	43;
cărăuşie ib. 33; cunită ib. 16; împlineală ib. 9; pecete	agească	M	ib.	24;
tringhelt Tr ŞCH I, CXXV, 278; uşur M GH] 16; vădrăriî ib. 20;
-anul 1776, pentru gros M GH2 15;
5	Anul 1730, pentrupărpăril ŢR ANAT 215, 451
6	Anul 1755, pentru carnănă M UR II, 272.
7	Anul 1725, pentru ispaşă TR SD XIV, 273.
8	Anul 1803, pentru săpunărit ŢR IR XII, 153.
9	Anul 1776, pentru cotărit M GH2 14.
10	Anul 1776, pentru curuncă ŢR AJ 173, 189.
2
-	anul 1778, pentru telalâc ŢR AJ 474, 524;
-	anul 1780, pentru filodorimă ŢR IPS 173;
-	anul 1782, pentru taxă ŢR IR I, 265;
-	anul 1784, pentru veniturile patrafirului Tr ŞCH II, I, 1;
-	anul 1787, pentru venitul straja ŢR IR III, 38;
-	anul 1791, pentru tahmis ŢR ib. IV, 266;
-	anul 1792, pentru butărit ŢR ib. 259; geremea Tr. SD XII, CCXXIX, 115;
-	anul 1795, pentru dicheomău ŢR IR VI, 23; ugeret ŢR ib.V, 266;
-	anul 1805, pentru pensien ŢR SD XII, XXVII, 197; ’
-	anul 1810, pentru baston ŢR IR IX, 362; cheia bisericii ib.;
-	anul 1811, pentru premion ŢR D. EC 28, 98;
-	anul 1813, pentru venitul cotului M CAL I, 189, 499;
-	anul 1814, pentru huzmet ŢR IR XA, 463;
-anul 1816, pentrufdotimon ŢR ib. 471.
Semnalările termenilor menţionaţi în cronici scrise în a doua perioadă sunt pentru:
-	goştină M LET II, 337;
-	ruşfet ib. III, 206.
ORIGINEA TERMENILOR13
în ce priveşte originea termenilor care desemnează sursele de câştig, menţionăm că aceştia sunt de provenienţă (în ordinea alfabetică a limbii-sursă, iar în cazul că acestea sunt mai multe, am avut în vedere prima dintre ele):
-	bulgară: branişte;
-	germană: tringhelf,
-	germană, latină, franceză: taxă\
-	italiană: baston;
-	latină: bour, cot, gros;
-	latină, germană: premion\
-	latină, franceză, germană, rusă: pensie/pension;
-	maghiară: hatalm, vamu\
-	maghiară (şi ruteană): bărbânţă\
-	neogreacă: părpăr;
-	polonă, germană: ort;
-	ruteană sau rusă: cuniîă\
11	Anul 1783, pentru dicheolS ŢR IR I, 369.
12	Anul 1809, pentru pension Tr ŞCH II, CCVII, 92.
n Etimologiile termenilor discutaţi în lucrare au fost preluate din Dicţionarul Academiei: DA şi DLR. Semnalăm că nu am precizat decât limba de origine, nu şi dacă termenii sunt moşteniţi sau împrumutaţi. Despre originea unor termeni neînregistraţi ori înregistraţi fără indicarea etimologiei în Dicţionarul Academiei, am luat informaţii din alte dicţionare, de ex.: neogreacă (pentru dicheomă, filodorimă, filotimon), cf. Galdi s.v., M.PHAN s.v.
3
-	slavă (paleoslavă, slavonă, veche slavă, slavică): camănă, colac, dai', mear, măzdă/mită, ocnă, plocon, pripas, strajă, şugubină;
-	slavă veche, bulgară: gloabă-,
-	slavă, neogreacă: patrafir, sărindar-,
-	cf. sloveneşte, sârbeşte: brudină\
-turcă: adet, alăm, avaet, bacşiş, geremea, huzmet, peşcheş, ruşfet, tahmis, telalâc, tult, ugeret,
-turcă (pătruns de la ruşi, ruteni sau poloni): ciubote-,
-	turcă sau bulgară: chirie.
Următorii termeni sunt derivate româneşti de la etimoane:
-	bulgare: pogonărit, solărie/solărit,
-latine: cărăuşie, cotărie/cotărit,folărit, împlineală, întreială, oierii, săpunărit, treapăd, vinărici, zeciuială-,
-	maghiare: părcălăbie\
-	vechi maghiare, sârbocroate: păhărnicie\
-	neogreceşti: grămăticie, mortasipie, părpărit,
-	slave: căminărie/căminărit, ispaşă (postverbal), vădrărit, vornicie;
-turceşti: ciohodărit,
-	ucrainene, poloneze: stărostie.
Se observă că cei mai numeroşi termeni sunt de origine turcă şi slavă; în schimb, cele mai multe derivate provin de la etimoane latine. Situaţia este similară cu cea privind originea termenilor desemnând formule de răsplată a muncii.
RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ
Răspândirea geografică a termenilor ca desemnează sursele de câştig se prezintă astfel:
-	în prima perioadă:
2	termeni, colac şi gloabă, sunt atestaţi în toate cele trei regiuni; 7 termeni în câte două regiuni: chirie, plocon, pripas şi vamă, în Tara Românească şi în Moldova; treapăd şi zeciuială, în Ţara Românească şi în Transilvania; hatalm, în Moldova şi în Transilvania; iar 20 de termeni în câte o regiune: bacşiş, căminărie/căminărit, ciohodărit, cotărie, dijmărit, gărdurărie/gărdurărit, goştinărit, ispăşi, oierii, păhărnicie, părpăr, pârcălăbie, săpunărie, vinărici şi vornicie în Ţara Românească; ciubote, herâie, mâzdă, peşcheş şi şugubină în Moldova.
-	în a doua perioadă:
5 termeni, avaet, chirie, colac, geremea şi gloabă, sunt atestaţi în toate cele trei regiuni; 22 de termeni în câte două regiuni: adet, bacşiş, cotării, curuncă, dar, goştină, gros, ispaşă, împlineală, întreială, mită, ocnă, plocon, pripas, ruşfet, treapăd, ugeret, vamă, vădrărit, vornicie şi zeciuială, în Tara Românească şi în Moldova; taică, în Ţara Românească şi în Transilvania; săyindar, în Moldova şi în Transilvania; iar 55 de termeni în câte o regiune:
4
baston, butăriî, căminărie/căminărit, cheia bisericii, ciohodărit, dickeoraă, dijmărit, filodorimă, filotimon, gărdurărit, huzmet, oierit, părpăr, premion, săpunării, venitul străjii, fahmis, telalâc şi vinărici, în Ţara Românească; alăm, bărbânţă, bour, branişte, brudină, camănă, cărăuşie, ciubote, venitul cotului, cuniiă, desetină, folărit, grămăticie, hatalm, herâie, măzdă, mear, mortasipie, ort stărostesc, păhărnicie, părpărit, părcălăbie, pecete agească, peşcheş, pogonărit, răsură, solărie/solărit, stărostie, şugubină, (uit, uşur şi vădrărit, în Moldova; veniturile patrafirului, pensie/pension şi tringhelt, în Transilvania.
Majoritatea menţiunilor documentare pentru termenii semnalaţi în toate regiunile se referă la Ţara Românească şi la Moldova, documentele pentru cele două provincii fiind în număr foarte mare şi aproape egal. In ceea ce priveşte Transilvania, izvoarele în limba română sunt rare în ambele perioade şi provin mai ales din documentele publicate de Iorga (v. Bibliografia).
Se remarcă aceeaşi similitudine cu răspândirea geografică a termenilor denumind formele de răsplată.
TIPURI DE DOCUMENTE
Sursele documentare care conţin informaţii referitoare la termenii desemnând sursele de câştig pot fi de trei feluri, din punctul de vedere al provenienţei (la fel ca şi în cazul termenilor desemnând formele de răsplată propriu-zise), şi anume:
-	acte emise din partea autorităţilor (domn, Divan)
-	acte scrise de particulari
-	acte emanate de la comunităţi.
Cel de-al treilea tip se întâlneşte doar în a doua perioadă, când şi documentele aparţinând primelor două tipuri sunt mult mai numeroase şi variate.
Denumirile documentelor oficiale sunt următoarele:
în prima perioadă:
-	anatefter pentru bacşiş, căminărie/căminărit, colaci, cotărie, dar, gărdurărit, ispăşi, gloabă, părpăr, părcălăbie, plocon, pripas, treapăd, vamă, vinărici, vornicie;
-	cărţi pentru gloabă, părcălăbie-,
-	condica de venituri şi cheltuieli a visteriei pentru bacşiş, chirie, dar, gloabă, plocon-,
-	pravilă pentru chirie, gloabă, hatalm, vamă-,
-	scrisori domneşti pentru dar, treapăd-,
în a doua perioadă:
-	anaforale ale boierilor, ale Divanului, ale epitropiei, ale mitropoliţilor pentru avaet, dar, filodorimă, telalâc, treapăd, zeciuială-,
-	aşezăminte pentru bacşiş, ciubote, gloabă, gros, şugubină, treapăd, vamă, zeciuială-,
-	bugete pentru dar, telalâc, zeciuială;
-	cărţi de numire, ale Divanului, ale vistieriei pentru adet, avaet, butărit, ciohodărit, ciubote, curuncă, dar, dicheomă, gloabă, gros, împlineală, întreială, mită, părpăr, plocon, ruşfet, treapăd, vamă, zeciuială-,
-	catastife de dăjdii, de lefi, de conscripţional pentru avaet;
-	condici ale vistieriei, de socoteli şi de cheltuieli pentru avaet, bacşiş, bour, branişte, brudină, camănă, chirie, ciubote, colac, cotărit, curuncă, dar, gloabă, gros, împlineală, întreială, mită, mortasipie, părpăr, părcălăbie, plocon, premion, pripas, răsură, solărit, stărostie, şugubină, telalâc, treapăd, tuli, vamă, vădrărit, zeciuială-,
-	contracte pentru ugeret-,
-	dare de seamă pentru chirie-,
-	hrisoave pentru adet, avaet, bărbânţă, bour, camănă, chirie, dar, filodorimă, fîlotimon,fo!ărit, geremea, gloabă, gros, ispaşă, mortasipie, mită, părpăr, părcălăbie, plocon, ruşfet, solărit, şugubină, telalâc, treapăd, vamă, zeciuială-,
-	izvoade pentru ugeret;
-	manual juridic pentru peşcheş-,
-	nizamuri pentru avaet, filodorimă-,
-	orânduieli pentru avaet, colac, ciubote, filodorimă, telalâc, zeciuială;
-	pitace de numire, ale Divanului pentru adet, avaet, colac, dar, gloabă, filodorimă, zeciuială-,
-	ponturi din condici, ale Divanului pentru avaet, căminărit, chirie, împlineală, mită, plocon, pripas, ruşfet, ugeret, zeciuială-,
-	porunci pentru avaet, bacşiş, chirie, venitul cotului, filodorimă, plocon, telalâc, treapăd, vornicie, zeciuială-,
-	pravile pentru adet, avaet, colac, filodorimă, gloabă, ispaşă, mită, premion, pripas, telalâc, treapăd, vornicie, zeciuială-,
-	publicaţii pentru avaet, treapăd-,
-	rânduială pentru veniturile patrafirului-,
-	reguli pentru împlineală-,
-	rezoluţii pentru avaet-,
-	sărni ale vistieriei, ale mănăstirilor, ale şcolilor pentru avaet, bacşiş, chirie, dar,
-	scrisori domneşti pentru chirie, colac, zeciuială-,
-	ţidule pentru avaet, ugeret.
Din cea de-a doua categorie de documente fac parte acte personale (particulare) denumite (uneori) la fel sau diferit de cele oficiale, de ex.:
în prima perioadă:
-	scrisori de boieri pentru ciubote, colac, zeciuială-,
-	zapise pentru herâie, zeciuială;
în a doua perioadă:
-	catastif pentru chirie-,
-	cărţi pentru dar;
-	izvoade de cheltuieli sau de socoteli pentru bacşiş, ciubote;
6
-	mărturii pentru gloabă',
-	răvaşe pentru ispaşă;
-	scrisori de boieri, de meşteri, de negustori etc. pentru bacşiş, chirie, colac, dar;
-	testamente pentru gloabă;
-	zapise pentru gloabă.
Informaţiile despre comunităţi provin atât din actele emise de acestea (catastife, cărţi, chitanţe, contracte, jalbe, rânduieli, scrisori, statute, zapise), cât şi din actele oficiale (bugete, cărţi, condici, hrisoave, porunci, ponturi), după cum şi din unele acte particulare, aparţinând în fapt unor persoane despre care nu se poate afirma întotdeauna dacă angajează sau se angajează ca simpli particulari sau ca membri ai unor comunităţi.
Denumirile documentelor ce conţin ştiri despre aceste comunităţi sunt următoarele (unele dintre ele le-am întâlnit printre documentele oficiale sau particulare deja menţionate):
-	catastife ale breslelor, de venituri şi cheltuieli ale mănăstirilor, de cumpărătoare, de datorii şi de socoteli ale caselor de comerţ pentru chirie, gloabă, herâie, plocon;
-	cărţi (de jurământ) pentru avaeî, curuncă, zeciuială;
-	cheltuieli săteşti, ale mănăstirilor pentru bacşiş;
-	chitanţe pentru pension;
-	condică pentru curuncă;
-	hrisoave ale breslelor pentru avaet, gloabă, treapăd;
-	(o)rânduieli pentru zeciuială;
-	ponturi pentru avaet;
-	porunci pentru avaet, plocon;
-	scrisori pentru chirie;
-	statute ale breslelor pentru avaet;
-	zapise pentru gloabă.
Deşi am reţinut mai ales pentru prima perioadă şi o serie de relatări ale cronicarilor (referitoare la domni) în care apar menţionaţi termenii de care ne ocupăm în lucrarea noastră, credem că informaţiile desprinse din cronici nu au valoare probantă decât în măsura în care coincid cu cela furnizate de celelalte tipuri de documente, fiind vorba, în astfel de texte, de o folosire mai puţin riguroasă a termenilor, interesantă totuşi pentru felul în care erau utilizaţi aceştia în limba epocii respective.
Astfel de ştiri provin în special din prima perioadă şi se referă la termenii:
chirie, colac, dar, mită, plocon, şugubină,
iar în a doua perioadă privesc termenii:
avaet, bacşiş, chirie, dar, geremea, gros, huzmet, mită, părpăr, părcălăbie, plocon, răsură, ruşfet, vamă.
Faţă de numărul mic de informaţii furnizate de cronici, ştirile provenite din documente oficiale sunt mult mai frecvente, mai variate şi prezintă un caracter sistematic.
7
La sfârşitul acestor observaţii, remarcăm că în prima perioadă, termenii desemnând sursele de câştig apar menţionaţi în special în documentele oficiale (bacşiş, căminăriî, chirie, ciubote, dar, gloabă, hatalm, părcălăbie, ' plocon, treapăd, vamă, vornicie) şi mai rar în cele particulare (colac, herâie, zeciuială).
Dintre termenii ce desemnează sursele de câştig semnalaţi în perioada a doua, unii (bacşiş, chirie, gloabă), se întâlnesc în toate cele trei tipuri de documente (deşi în număr mult mai mare în cele oficiale). Alţi termeni sunt menţionaţi în câte două tipuri de documente; ciubote, colac, dar, în cele oficiale şi particulare; iar avaet, curuncă, plocon, treapăd şi zeciuială, în cele oficiale şi comunitare.
Cei mai mulţi dintre aceşti termeni sunt atestaţi numai în acte oficiale, şi anume: adet, bărbânţă, bour, branişte, brudină, butărit, camănă/căiminărit, ciohodărit, cotării, venitul coiului, dicheomă, filodorimă, filotimon, folărit, gros, ispaşă, împlineală, întreială, mită, mortasipie, părpăr, părcălăbie, peşcheş, premion, pripas, răsură, ruşfet, solărie/solărit, stărostie, şugubină, telalâc, tuli, ugeret, vamă, vădrărit, vornicie.
Termenii herâie, veniturile patrafirului şi pension apar menţionaţi în documentele aparţinând comunităţilor.
TIPURI DE RAPORTURI DE MUNCĂ
Cele trei tipuri de documente se referă la tot atâtea tipuri de raporturi de muncă şi răsplată stabilite între anumite categorii de persoane pe de a parte şi stat (domnie), particulari ori comunităţi, pe de altă parte, aceste raporturi putând avea caracter oficial, particular ori comunitar.
în prima perioadă termenii desemnând dările, taxele, amenzile, cadourile etc. sunt menţionaţi în mod frecvent în legătură cu raporturile oficiale şi foarte rar, cu cele particulare. Situaţia este asemănătoare pentru aceste două tipuri de relaţii şi în perioada a doua.
Cât priveşte comunităţile, acestea pot fi de ordin:
-	profesional (breslele meşteşugarilor sau ale negustorilor din Ţările Române; companiile negustorilor greci din Transilvania)
-	religios (biserica ortodoxă din Şcheii Braşovului; breslele evreilor din Ţările Române, mănăstirile şi bisericile ortodoxe din Ţările Române).
Comunităţile de ordin teritorial prezente în cazul termenilor desemnând formele de răsplată, nu se mai întâlnesc în legătură cu termenii desemnând sursele de câştig.
Termenii desemnând dările, taxele, amenzile, cadourile etc. sunt atestaţi în a doua perioadă în legătură şi cu relaţiile de tip comunitar, mult mai rar decât referitor la relaţiile de tip oficial. Acestea din urmă sunt de fapt cele care precumpănesc, fiind de fapt caracteristice acestor termeni.
CATEGORII BE PERSOANE ŞI GRUPURI RECOMPENSABILE
Sub denumirea generică de categorie am inclus, la fel ca şi în cazul formelor de răsplată propriu-zisă, orice categorie reprezentând persoane, funcţii (dregătorii), instituţii, comunităţi, colectivităţi cu statut legiferat etc. în măsura în care acestea apar în documente ca (fiind angajate şi ca) având dreptul să beneficieze de o anumită sursă de câştig, deoarece am considerat că au o poziţie specială (de angajat şi) de beneficiar într-o relaţie de muncă-răsplată. Din această cauză, printre categoriile enumerate apar şi termeni care nu denumesc din punct de vedere semantic categorii prestatoare de muncă.
Trebuie precizat că toate observaţiile ce se vor face în lucrare se referă la cuvinte (termeni) şi nu la persoane (indivizi) sau la grupuri de persoane (indivizi).
Interpretând diferitele sectoare ale vieţii sociale cărora le aparţin categoriile de persoane ca fiind corespunzătoare unor grupuri recompensabile, am stabilit că ele sunt în număr de 8, reprezentând un fel de domenii de muncă specializată, şi anume:
-	activităţi casnice, gospodăreşti
-	administraţie
-	agricultură, creşterea animalelor
-	armată
-	comerţ
-	instituţii religioase
-	meşteşuguri
-	şcoală.
Grupurile sunt aceleaşi ca şi în cazul termenilor desemnând formele de răsplată propriu-zise.
Repartizarea categoriilor în grupuri s-a făcut pe baza informaţiilor din documente, din lucrările de istorie şi din dicţionare, încercându-se desprinderea unei semnificaţii majore care să permită includerea într-un singur grup. Uneori repartizarea s-a făcut în două sau în mai multe grupuri, de ex. în cazul termenilor desemnând pe boierii-dregători, care au atribuţii multiple sau în cazul mai-marilor breslelor ori ai comunităţilor.
O serie de categorii nu au fost încadrate în nici un grup, fiind vorba de termeni referitori la membrii familiei (domnitoare), termeni desemnând naţionalităţi, termeni desemnând raporturi sociale, termeni desemnând un statut nepermanent sau termeni desemnând categorii sociale.
Categoriile se referă au precădere la persoane de origine română; am reţinut uneori şi categorii reprezentând persoane de origine străină, în caz că prezintă interes pentru modul de utilizare în epocă a diferiţilor termeni desemnând sursele de câştig.
Citarea categoriilor se va face separat pentru fiecare perioadă, în ordine alfabetică şi în forma-titlu a cuvântului, urmată de prime noastră atestate şi de o alta, atunci când există atestări pentru fiecare regiune.
9
Atestările din cronici nu sunt datate, dar au fost încadrate în câte o perioadă în funcţie de data la care se petrec evenimentele.
Forma-titlu a cuvântului este cea indicată în dicţionare (DA şi DLR) şi actualizată conform cu DOOM şi DEX2, în cazul în care apar în aceste lucrări şi formele diferă.
Formele cu asterisc reprezintă cuvinte neînregistrate în dicţionare.
La fiecare termen citarea grupurilor se va face imediat după cea a categoriilor, în ordinea frecvenţei, adică în ordinea descrescândă a numărului de categorii conţinute, acest criteriu indicând gradul de utilizare a termenului respectiv în epocă şi felul cum este reprezentat fiecare grup. In interiorul fiecărui grup citarea categoriilor se face în ordine alfabetică.
Pentru a respecta o simetrie a expunerii, citarea termenilor desemnând sursele de câştig se face în ordinea prezentării în INTRODUCERE a respectivilor termeni, şi anume în conformitate cu cele trei mari serii, cea a dărilor şi a taxelor, cea a amenzilor şi cea a cadourilor.
întrucât nu ne-au interesat în această lucrare problemele privind raporturile de sinonimie şi de polisemie dintre termeni, precum şi opoziţiile de tipul literar (nonliterar; regional, popular, învechit etc., în măsura în care acestea se puneau altfel acum 200-300 de ani, am înregistrat la rând toţi termenii atestaţi în documente, indiferent de raporturile semantice sau stilistice dintre ei.
Categoriile de persoane şi grupurile recompensabile care apar în legătură cu termenii ce denumesc sursele de câştig sunt următoarele:
PERIOADA I
DĂRI-TAXE
CĂMINĂRIE/CĂMINĂRIT (în forma) CĂMINĂRIE
Categoriile de persoane care beneficiază de căminărie: căminar: ŢR 1695 ANAT 17, 378
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
căminar
(în forma) CĂMINĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de căminărit: căminar: ŢR 1695 ANAT 33, 388
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
10
căminar
Administraţie
CHIRIE
Categoriile de persoane care beneficiază de chirie: chirigiu: ŢR 1696 CV 199
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Meşteşuguri
chirigiu
CIOHODĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de ciohodărit:
ciohodar: mare ~ ŢR f.a. ANAT 28, 385
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
ciohodar
COTĂRIE
Categoriile de persoane care beneficiază de cotărie: cotar: ŢR 1699 ANAT 41, 393
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
cotar
DIJMĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de dijmărit: dijmar: ŢR 1696 ANAT 25, 383
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
♦
dijmar
GĂRBURĂRIE / GĂRDURĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază te gărdur ariei gărdurărit-. gărdurar: ŢR 1694 ANAT 23, 382
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
gărdurar
GOŞTINĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de goştinărit-, goştinar: ŢR 1700 ANAT 49, 399
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
goştinar
11
Categoriile de persoane care beneficiază de oierit: oier: ŢR 1697 ANAT 27, 385
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
oier
PĂHĂRNICIE
Categoriile de persoane care beneficiază de păhărnicie:
paharnic: ŢR 1627 ARH. IST I, 1, 145, 105
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
paharnic
PĂRPĂR
Categoriile de persoane care beneficiază de părpăr: călugăr: ŢR 1669-1672, ap. I. ROM III2, 661 vinăricer: ŢR 1709 ANAT 58, 406
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
vinăricer
Instituţii religioase
călugăr
PĂRCĂLĂBIE
Categoriile de persoane care beneficiază de părcălăbie: pârcălab: ŢR 1695 ANAT 1, 366
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
pârcălab
RĂSURĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de răsură: strângător: M 1696-7 SD XVI, 199
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
strângător
SĂPUNĂRIE
Categoriile de persoane care beneficiază de săpunărie: boier: ŢR 1695 ANAT 11, 373
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
»
boier
VAMĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de vamă:
călugăr: ŢR 1669-72, ap. I.ROM IIL, 661
pârcălab: ŢR 1695 ANAT 10, 372; ~ vameş 1709 ib. 63, 409
schiler: ŢR 1695 ib. 8, 371
stolnicel: ŢR f.a. ib. 47, 397
vameş: M 1646 LUP 48; v. şi pârcălab
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile
Administraţie pârcălab, schiler, stolnicel, vameş
Instituţii religioase
călugăr
VINĂRICI
Categoriile de persoane care beneficiază de vinărici: om: ~ /slugă/al/a boierului ŢR 1698 ANAT 38, 392 slugă: v. om
vinăricer: ŢR 1709 ANAT 58, 406
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
i
slugă, vinăricer
ZECIUIALĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de zeciuială:
om: ~ domnesc Tr 1698 SD XII, 8
pârcălab: ŢR 1695 ANAT 17, 377
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
om domnesc, pârcălab
AMEÎ1ZI
GLOABĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de gloabă:
cantaragiu: ŢR 1702 ANAT 42, 394
căminar: ŢR 1695 ib. 33, 388
cotar: ŢR’l699 ib. 41, 393
deşugubinar: M 1710 BUCOV III, 157
episcop: M 1649 HUŞ 119
gărdurar: ŢR 1701 ANAT 54, 403
globnic: M 1710 BUCOV III, 157
logofăt: M 1621 HUŞ 32
lumânărar: ŢR 1698 ANAT 35, 389
mitropolit: M 1649 HUŞ 119
om: ~ slugă al/a boierului: ŢR 1698 ANAT 38, 392
părinte: M 1704 ROM I, 317
pârcălab: ŢR 1695 ANAT 1, 366; ~ vameş ŢR 1709 ib. 63, 409 schiler: ŢR 1695 ib. 8, 371 slugă: v. om
staroste: ~ de ciubotari M 1710 BUCOV III, 157
stolnicel: ŢR f.a. ANAT 47, 397-
vameş: ŢR 1695 ib. 4, 368; v. şi pârcălab
vinăricer: TR 1700-1 ANAT 56, 404
vlădică: M’1649 HUŞ 119
vornic (vornicie): ŢR 1695 ANAT 172, 432
vornicel: ib.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
cantaragiu, căminar, cotar, deşugubinar, gărdurar, globnic, logofăt, pârcălab, schiler, slugă, staroste, stolnicel, vameş, vinăricer, vornic (vornicie), vornicel
Instituţii religioase episcop, mitropolit, părinte, vlădică
Comerţ
lumânărar
Meşteşuguri
lumânărar
Categorii repartizate în două grupuri: lumânărar: comerţ; meşteşuguri.
HERÂIE
Categoriile de persoane care beneficiază de herâie'. logofăt; M 1604 SD XI, 48 vlădică: M 1621 ib. 32
Aceste categorii aparţin următoarele grupuri recompensabile:
Administraţie
logofăt
Instituţii religioase
vlădică
ISPAŞĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de ispaşă: vornic: ŢR 1695 ANAT 172, 432 vornicel: ib.
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
vornic, vornicel
PRIPAS
Categoriile de persoane care beneficiază de pripas: gărdurar: ŢR 1701 ANAT 24, 383
14
schilerrŢR 1695 ANAT 8, 371 stolnicel: ŢR f.a. ib. 47, 397
vameş: ŢR 1695 ib. 4, 368; ~ pârcălab: ŢR 1709 ib. 63, 409 vornic: ~ cel mare ŢR 1695 ib. 172, 432 vornicel: ib.
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
gărdurar, schiler, stolnicel, vameş (pârcălab), vornic, vornicel
ŞUGUBINĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de şugubină: vornic: M LET I, 104
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
vornic
TREAPĂD
Categoriile de persoane care beneficiază de treapăd: om: ~ domnesc Tr 1698 SD XII, 8 pârgar: ŢR 1662, ap. I. ROM III2, 569 strângător: ŢR 1699 ANAT 130, 423 vameş: Tr 1674 SD X, 154
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie om domnesc, pârgar, strângător, vameş
VORNICIE
Categoriile de persoane care beneficiază de vornicie: vornic: ŢR 1695 ANAT 172, 423 vornicel: ib.
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
vornic, vornicel
CADOURI
BACŞIŞ
Categoriile de persoane care beneficiază de bacşiş:
*agapie: ŢR 1702 ANAT 263, 462
alaiceauş: ŢR 1696 ib. 260, 465
becer: ŢR 1698 ib. 256, 464
*biglar14: ŢR 1701 ib. 252, 462
N „Viglarii" («biglarii») conduşi de vătaf, cf. D.C. Giurescu, ANAT 358.
breaslă: TR 1699 CV 468 bucătar: ŢR 1698 ANAT 256, 464 *canacgiu: ŢR 1701 ib. 254, 463 *capangiu: ŢR 1696 ib. 260, 465 caretaş: ib.
cazac: steaguri de ~ ŢR 1702 ib. 263, 462 cătană: steaguri de ~ ib. 463 cimpoiaş: ŢR 1698 ib. 256, 464 cobzar: ŢR 1696 ib. 260, 465 cornişei: ib.
copil: ~ ot vel spătărie ŢR 1702 ib. 263, 462
copilaş: ~ strein ŢR 1698 ib. 256, 464
*copoiar: ŢR 1701 ib. 252, 462
dârvar: ţigan ~ ib.
doboş: ŢR 1698 ib. 256, 464
doboşar: ib.
dorobanţ: steaguri de ~ ŢR 1702 ib. 263, 462 fuştaş: ŢR 1696 ib. 260, 465 gâde: ŢR 1699 ib. 255, 463 lăutar: ŢR 1696 ib. 260, 465
lemnar: ŢR 1698 ib. 256, 464; ~ meşter ŢR 1702 ib. 263, 462 masalagiu: ŢR 1695 ib. 260, 465 mataragiu: ib. măturar: ţigan ~ ib.
măturăreasă: ţigancă ~ ŢR 1701 ib. 252, 462
măturător: ţigan ~ ŢR 1699 ib. 255, 463
mehter: ŢR 1696 ib. 260, 465
nalbantbaşa: ŢR 1698 ib. 256, 464
neamţ: steaguri de ~ ŢR 1702 ib. 263, 462
ogărar: ŢR 1701 ib. 252, 462
paie: ŢR 1696 ib. 260, 465
pivnicer: ŢR 1701 ib. 252, 462
rufet: ŢR 1696 ib. 260, 465
sacagiu: ib.
sangeactar: ib.
sârmaci: ŢR 1696 ib. 260, 465
scutelnic: steaguri de ~ ŢR 1702 ib. 263, 462
seimen: steaguri de ~ ib.
seiz: ŢR 1697 ib. 257,464
slujitor: ib.
spălătoare: ţigancă ~ ŢR 1701 ib. 252, 462
steag: v. cazac; cătană; dorobanţ; neamţ; scutelnic; seimen stegar: ŢR 1696 ANAT 260, 465 surlar: ib.
tătar: M LET I, 250
16
*tăular: ŢR 1696 ANAT 260, 465 toboş: ŢR 1701 ib. 254, 463 toboşar: ib.
trâmbiţaş: ŢR 1696 ib. 260, 465 tuiungiu: ib. tunar: ib. vizitiu: ib.
zidar: ŢR 1702 ib. 263,462 . Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Meşteşuguri
breaslă, bucătar, caretaş, cimpoiaş, cobzar, doboş, doboşar, gâde. lăutar, lemnar (meşter), mehter, nalbantbaşa, ogărar, sacagiu, sârmaci, slujitor, surlar, toboş, toboşar, trâmbiţaş, tuiungiu, tunar, ţigan (dârvar, măturar, măturător), ţigancă (măturăreasă, spălătoare), vizitiu, zidar
Armată
alaiceauş, cazac, cătană, cimpoiaş, comişel, copil, dorobanţ, fuştaş, mehter, neamţ, paie, rufet, sangeactar, sârmaci, scutelnic, seimen, slujitor, steag, stegar, toboş, toboşar, trâmbiţaş, tunar,
Administraţie
1
becer, comişel, copil, masalagiu, mataragiu, mehterbaş, nalbantbaşa, pivnicer, rufet, seiz, slujitor
Categorii repartizate în două sau în mai multe grupuri:
cimpoiaş: meşteşuguri; armată
sârmaci: id.
toboş: id.
toboşar: id.
trâmbiţaş: id.
tunar: id.
comişel: armată; administraţie copil: id.
mehter (baş): meşteşuguri; administraţie nalbantbaşa: id.
slujitor: meşteşuguri; armată; administraţie
COLAC
Categoriile de persoane care beneficiază de colac: birău: Tr 1616-31 B 85 mitropolit: M 1710, ap. I.ROM III2, 696 vornic: ŢR 1695 ANAT 172, 432
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
birău, vornic
17
Instituţii religioase
mitropolit
DAR
Categoriile de persoane care beneficiază de dar.
agă: ~ sol ŢR 1694 CV 10; ~ ispravnic ib. 79
balgibaşa: ŢR 1694 ib. 69
birău: Tr 1616-31 B 85
cadiu: ŢR 1694 CV 58
caftangiu: ib.
caimacam: ib. 61
capuchehaia: ŢR 1700 ib. 539
căpitan: ŢR 1694 ib. 21
ceauş: ŢR 1712 ANAT 248, 460
chehaia: ŢR 1694 CV 8
ciohodar: ib. 58
clucer: ŢR 1701 ib. 615
comis: ŢR 1703 ib. 705
dascăl; popă ~ ŢR 1701 ib. 604
divan-efendi: ŢR 1694 ib. 58
dragoman: ib. 30
ecsaporit: ŢR 1701 ib. 615
grămătic: ŢR 1703 ib. 695
han: ŢR 1695 ib. 84
hatman: ŢR 1701 ib. 633
iazagiu: ŢR 1703 ib. 713
imbrihor: ŢR 1694 ib. 58
ispravnic: v. agă
împărat: M LET II, 204
jupân: ŢR 1702 CV 659
jupâneasă: M LET II, 249
măscărici: ŢR 1712 ANAT 248, 460
mârzac: M LET II, 249
meşter: ŢR 1697 CV 314; v. şi postăvar
muhurdar: ŢR 1694 ib. 58
mumbaşir: ŢR 1696 ib. 174
nazâr: ŢR 1699 ib. 497
om: ŢR 1695 ib. 79
paşă: ŢR 1694 ib. 14; M LET I, 260
patriarh: ŢR 1695 CV 82
pehlivan: ŢR 1705 ANAT 189, 460
popă: v. dascăl
postăvar: meşter ~ ŢR 1707 SD X, 14, 69 postelnic: ŢR 1701 CV 615 reiz-efendi: ŢR 1694 ib. 8 salahorime: ŢR CM II, 160 seraschier: ŢR 1694 CV 58 silihtar: ŢR 1696 ib. 182
slugă: ŢR 1703 CV 691
sluger: ŢR 1702 ib. 659
sol: ~ moldovenesc ŢR 1701 ib. 604; v. şi agă
spătar: ŢR 1696 CV 165
sultan: ib. 153; M LET I, 260
şoimar: ŢR 1694-5 ANAT 219, 453
tătar: ŢR 1703 CV 712
tefterdar: ŢR 1694 ib. 8; M LET II, 204
terziman: TR 1699 ib. 467
turc: ŢR 1694 ib. 9; M LET II, 204
vătaf: ŢR 1697 CV 288
vizir: ŢR 1694 ib. 8; M LET II, 204
vodă: ŢR 1698 CV 388
voivoda: ŢR 1699 ib. 468
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
balgibaşa, birău, cadiu, caftangiu, caimacam, capuchehaia, ciohodar, clucer, comis, divan-efendi, dragoman, ecsaporit, grămătic, han, iazagiu, imbrihor, agă ispravnic, împărat, mârzac, muhurdar, mumbaşir, nazâr, paşă, postelnic, silihtar, sluger, sultan, tefterdar, terziman, vătaf, vizir, vodă, voivoda
Armată
agă, căpitan, ceauş, chehaia, comis, hatman, reiz-efendi, seraschier, spătar, vătaf
Meşteşuguri
ceauş, măscărici, pehlivan, meşter (postăvar), şoimar
Instituţii religioase
patriarh, popă dascăl
Categorii repartizate în două grupuri: comis: administraţie; armată vătaf: id.
MÂZDĂ / MITĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de măzdă/mită: turc: M LET I, 192
PEŞCHEŞ
Categoriile de persoane care beneficiază de peşcheş: voievod: ~ cumătru M LET II, 48
PLOCON
Categoriile de persoane care beneficiază de plocon'. agă: ŢR 1694 CV 9 caimacam: ib. 61 chehaia: ib. 21
episcop: ŢR 1714, ap. I. ROM III2, 686
19
han: ŢR 1694 CV 10 haznadar: ŢR. 1703 ib. 699 iazagiu: ib. 55 imbrihor: ib.
împărat: ŢR 1695 ib. 29; M LET II, 204
mârzac: ŢR 1703 CV 699
mitropolit: ŢR 1714, ap. I. ROM III2, 696
paşă: ŢR 1694 CV 29
reiz-efendi: ŢR 1695 ib. 109
sultan: ŢR 1694 ib. 55
tefterder: ib. 61
turc: M LET II, 204
validea: ŢR 1700 ib. 538
vameş: ŢR 1691 ANAT 200, 446
vizir: ŢR 1694 CV 9; M LET II, 204
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
caimacam, han, haznadar, iazagiu, imbrihor, împărat, paşă, reiz-efend sultan, tefterdar, vameş, vizir
Armată
agă, chehaia, mârzac
Instituţii religioase
episcop, mitropolit
PERIOADA A II-A
DĂRI - TAXE
ALĂM
Categoriile de persoane care beneficiază de alăm: logofeţie: M 1775 GH, 16
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
logofeţie
AVAET
Categoriile de persoane care beneficiază de avaet:
(vel) agă (agie): ŢR 1790 IR III, 337 vel armăş: M 1815 PONT 14
20
bacalbaşa: ŢR 1807-15 BĂC CLXVI, 262
boier: v. hotarnic; judecător; nazâr
(vel) cafegiu: M 1776 GH2 28; ŢR 1790 IR III, 337
caimacam (căimăcămie): ŢR 1791 IR IV, 55
căpitan (căpitănie): ŢR 1803 ib. VIII, 486; M 1819 CAL I, 283, 55
ceauş: ŢR 1775 IR II, 197
condicar: ŢR 1787 ib. III, 599
credincios: ~ al Divanului ŢR 1821 ib. XIII. 34
divictar: ŢR 1798 ib . VII, 461; M 1817-8 ib. XB, 497
doamnă: Tr 1792 SD XII, 115
doctor: ŢR 1811 IR XII, 524
*extractor: ib.
gealat: M LET III, 250
harabagibaşa: ŢR 1817 IR XA, 648
hotarnic: ŢR 1780 IPS 142; boier ~ ŢR 1780 AJ 776, 827
ispravnic: ŢR 1791 IR IV, 55
izbaşă: ŢR’l780 IPS 173
judecător: boier ~ ŢR 1812 IR XII, 843
logofăt (logofeţie): ŢR 1780 IPS 173
logofeţei: ŢR 1780 ib. 78
maimarbaşa: ŢR 1791 IR IV, 293
mănăstire: M 1775 GHj 3
muhurdar: ŢR 1780 IPS 173; M 1817-8 IR XB, 497
nacaşbaşa15: ŢR 1786 IR III, 600
nazâr: boier ~ M 1814 UR I, 201
obraz: ~ scăpătat ŢR 1811 IR XII, 524
ostenitor: ŢR 1814 IR XA, 463
polcovnic: ŢR 1803 ib. XII, 285
vel portar: ŢR 1780 IPS 142
postelnic (postelnicie): M 1775 GH] 23
protopop: ŢR 1795 IR VI, 25
sameş: ŢR’l819 ib. XI, 128
scriitor: ŢR 1798 ib. VII, 461
slujbaş: ŢR 1793 ib. II, 53
vel spătar (spătărie): ŢR 1787 ib. III, 41
staroste (stărostie): ~ de şelari ŢR 1787 ib. III, 617
terzibaşa: ŢR 1781 ib. II, 193
văduvă: ~ slujbaş ŢR 1786-1800 ib. IV, 52
vătaf (vătăşie): ŢR 1787 ib . III, 38; M 1815 UR IV, 206
vistier (vistiernicie): M 1755 UR II, 272; ŢR 1819 IR XI, 125
(vel) vornic (vornicie): ŢR 1786-1800 IR IV, 52
zapciu: ŢR 1793 IPS 189
zugrav: meşter ~ ŢR 1786 IR III, 600
15 în text apar greşit formele cacaş-başa şi casaş-başa, cf. ŞIO IU, 88.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile: vel agă, vel armaş, bacalbaşa, boier, cafegiu, caimacam (căimăcămie), condicar, divictar, extractor, harabagibaşa, hotamic, ispravnic, izbaşă, judecător, logofăt (logofeţie), logofeţel, maimarbaşa, muhurdar, nacaşbaşa, nazâr, ostenitor, vel portar, postelnic (postelnicie), sameş, scriitor, slujbaş, vel spătar, staroste (stărostie), vătaf (vătăşie), vistier (vistiernicie), vornic (vornicie), zapciu
Meşteşuguri
doctor, gealat, harabagibaşa, maimarbaşa, meşter zugrav, nacaşbaşa, staroste de şelari, terzibaşa, vătaf
Armată
agă (agie), vel armaş, căpitan (căpitănie), ceauş, polcovnic, spătar (spătărie), vătaf, zapciu
Comerţ
bacalbaşa, staroste
Instituţii religioase
mănăstire, protopop
Categorii repartizate în două sau în mai multe grupuri: harabagibaşa: administraţie; meşteşuguri; maimarbaşa: id. nacaşbaşa: id.
(vel) agă: administraţie; armată (vel) spătar: id. zapciu: id.
bacalbaşa: administraţie; comerţ staroste: administraţie; meşteşuguri; comerţ vătaf: administraţie; armată; meşteşuguri
BĂRBÂNŢĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de bărbânîă: breslaş: M 1766 UR XIV, 2 staroste: ~ de ciubotari ib.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
staroste
Meşteşuguri
breslaş, staroste
Categorii repartizate în două grupuri: staroste: administraţie; meşteşuguri
BOUR
Categoriile de persoane care beneficiază de bour: cupar: M 1756 URI, 80
22
Această categorie aparţine următorului grup recompensatul:
Administraţie
cupar
BRANIŞTE
Categoriile de persoane care beneficiază de branişte: comis (comişie): M 1775 GH] 30
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
comis (comişie)
BRUDINĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de brudină:
călăraş: M 1741-2 MAV 213
egumen: M 1775 GH| 43
episcopie: M 1757 HUŞ 252
ispravnic: M 1776 GH2 42
podar: M 1742 MAV 248
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabil
Administraţie
ispravnic
Armată
călăraş
Instituţii religioase
egumen, episcopie
Meşteşuguri
podar
BUTĂKIT
Categoriile de persoane care beneficiază de buiăriî: butar: ŢR 1792 IR IV, 259 cumpărător: ib
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabil
Administraţie
cumpărător
Meşteşuguri
butar
CAMĂNĂ / CĂMINĂRIE / CĂMINĂRIT CAMĂNĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de camănă: căminar: M 1741 MAV 219 cupar: M 1756 UR I, S0
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile: vel agă, vel armaş, bacalbaşa, boier, cafegiu, caimacam (căimăcămie), condicar, divictar, extractor, harabagibaşa, hotarnic, ispravnic, izbaşă, judecător, logofăt (logofeţie), logofeţel, maimarbaşa, muhurdar, nacaşbaşa, nazâr, ostenitor, vel portar, postelnic (postelnicie), sameş, scriitor, slujbaş, vel spătar, staroste (stărostie), vătaf (vătăşie), vistier (vistiernicie), vornic (vornicie), zapciu
Meşteşuguri
doctor, gealat, harabagibaşa, maimarbaşa, meşter zugrav, nacaşbaşa, staroste de şelari, terzibaşa, vătaf
Armată
agă (agie), vel armaş, căpitan (căpitănie), ceauş, polcovnic, spătar (spătărie), vătaf, zapciu
Comerţ
bacalbaşa, staroste
Instituţii religioase
mănăstire, protopop
Categorii repartizate în două sau în mai multe grupuri: harabagibaşa: administraţie; meşteşuguri; maimarbaşa: id. nacaşbaşa: id.
(vel) agă: administraţie; armată (vel) spătar: id. zapciu: id.
bacalbaşa: administraţie; comerţ staroste: administraţie; meşteşuguri; comerţ vătaf: administraţie; armată; meşteşuguri
BĂRBÂNŢĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de bărbântă: breslaş: M 1766 URXIV, 2 staroste: ~ de ciubotari ib.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
staroste
Meşteşuguri
breslaş, staroste
Categorii repartizate în două grupuri: staroste: administraţie; meşteşuguri
BOUR
Categoriile de persoane care beneficiază de bour: cupar: M 1756 URI, 80
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
cupar
BRANIŞTE
Categoriile de persoane care beneficiază de branişte: comis (comişie): M 1775 GH] 30
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
comis (comişie)
BRUDINĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de brudină:
călăraş: M 1741-2 MAV 213
egumen: M 1775 GH, 43
episcopie: M 1757 HUŞ 252
ispravnic: M 1776 GH? 42
podar: M 1742 MAV 2*48
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
ispravnic
Armată
călăraş
Instituţii religioase
egumen, episcopie
Meşteşuguri
podar
BUTĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de buîărif. butar: ŢR 1792 IR IV, 259 cumpărător: ib
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
cumpărător
Meşteşuguri
butar
CAMĂNĂ / CĂMINĂRIE / CĂMINĂRIT CAMĂNĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de camănă: căminar: M 1741 MAV 219 cupar: M 1756 UR I, S0
vornicie: M 1775 GH, 17
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
căminar, cupar, vornicie
CĂMINĂRIE
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de căminărie'.
căminar: vel ~ ŢR 1808 IR XII, 672
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
căminar
CĂMINĂRIT
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de căminărit:
căminar (căminăria mare): ŢR 1803 IR XII, 157 Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
>
căminar (căminărie)
CHEIA BISERICII
Categoriile de persoane care beneficiază de cheia bisericii: protopop: ŢR 1810 IR IX, 362
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
protopop
CHIRIE
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de chirie, unele dintre ele fiind înregistrate şi în alte regiuni decât în prima perioadă:
chirigiu: M 1775 GH, 7; Tr 1802 SD VII, CCXCIV, 143
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de chirie:
arhimandrit: părinte ~ ŢR 1803 IR VIII, 366 canonarh: ib.
cărăuş: M 1777 BÂR IV, CXXIV, 203; ŢR 1809 IR XII, 878
cântăreţ: ŢR 1793 IR VI, 80
copil: ŢR 1803 IR VIII, 366
dascăl: ŢR 1804 ib. 443
defteriu: ŢR 1793 ib. VI, 80
diacon: ŢR 1803 ib. VIII, 36fr
doctor: v. profesor
24
duhovnic = proistos ŢR 1793 IR VI, 80 ecleziarh: ib
grămătic: ŢR 1793 IR VI, 80
paracliser: ŢR 1803 ib. VIII, 366
părinte: v. arhimandrit
popă: ŢR 1803 IR VIII, 366
preot: ŢR 1793 ib. VI, 80
proistos = duhovnic ŢR 1793 IR VI, 80
profesor: doctor / ales / ~ M 1813 F 27
protopsalt: ŢR 1793 IR VI, 80
sat: ŢR 1819 SD XXII, 171
vătaf: M 1776 GH2 38
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Instituţii religioase canonarh, cântăreţ, dascăl, defteriu, diacon, duhovnic = proistos, ecleziarh, grămătic, paracliser, părinte arhimandrit, popă, preot, protopsalt
Meşteşuguri cărăuş, chirigiu, profesor doctor, vătaf
Agricultură, creşterea animalelor
sat
Administraţie
vătaf
Şcoală
dascăl
Categorii repartizate în două grupuri: vătaf: meşteşuguri; administraţie
CIOHODĂRIT
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de ciohodăriî: ciohodar: iz ~ ŢR 1792 IR IV, 264
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
ciohodar
COTĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de cotărit: cămăraş (cămărăşie): M 1776 GHţ 14; ŢR 1791 IR IV, 257 Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
cămăraş (cămărăşie)
25
VEMTUL COTULUI
Categoriile de persoane care beneficiază de venitul cotului: vechil: M 1813 CAL L 189, 499
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
vechil
CUNIŢĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de cuniîă: logofeţie: M 1775 GH] 16
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
logofeţie
CURUNCĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de curuncă: başhaham: M 1727 MAV 426; ŢR 1776 AJ 173, 189 Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
başhaham
DESETINĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de desetină:
domn: M 1717 UR IX, 158
logofeţie: M 1775 GH, 16
mazil: M LET II, 337
mănăstire: ib.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
domn, logofeţie
Armată
mazil
Instituţii religioase
mănăstire
DIJMĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de dijmărit: boier: ŢR 1816 IR XB, 280
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
boier
FILODORIMĂ Categoriile de persoane care beneficiază de filodorimă:
26
epistat: boier ~ vel hatman ŢR ] 8 ] 9 IR. XI. 1 37
vel hatman (hătmănie): v. epistat
ispravnic: ŢR 1820 IR. XI, 240
logofăt: ŢR 1819 ib. 122
vătaf: ŢR 1811 ib. IX, 631
vistier: ŢR 1813 ib. XB, 84
zapciu: ŢR 1780 IPS 173
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
boier epistat vel hatman, ispravnic, logofăt, vătaf, vistier, zapciu
Armată
vel hatman (hătmănie), vătaf, zapciu
Categorii repartizate în două grupuri: vel hatman: administraţie; armată vătaf: id. zapciu: id
FILOTIMON
Categoriile de persoane care beneficiază de filotimon: epistat: boier ~ vel hatman ŢR 1816 IR XA, 471 vel hatman: v. epistat
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
boier epistat vel hatman
Armată
vel hatman
Categorii repartizate în două grupuri: vel hatman; administraţie; armată
FOLARIT
Categoriile de persoane care beneficiază defolărit: clucerie: M 1755 URII, 269
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
clucerie
GĂRDURĂRIT
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de gărdurăriv. gărdurar
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de gărdurnrif:
spătar: ŢR 1791 IR IV, 259
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Armată
spătar
GOŞTINĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de goştină: logofeţie: M 1775 GH, 16 mazil: M LET II, 337 mănăstire: ib.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
logofeţie
Armată
mazil
Instituţii religioase
mănăstire
GRĂMĂTICIE
Categoriile de persoane care beneficiază de grămăticie: şătrărie: M 1755 URII, 274
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Armată
şătrărie
GROS
Categoriile de persoane care beneficiază de gros:
vel agă (agie): M 1776 GH2 15
armăşie: ~ mare ib. 19
căpitan: ŢR 1787 IR 111,38
ispravnic: M 1743 UR IV, 396
polcovnic: ŢR 1781 AJ 929, 286
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Armată
vel agă (agie), armăşia mare, căpitan, polcovnic
Administraţie
ispravnic, armăşia mare Categorii repartizate în două grupuri: armăşia mare: armată; administraţie
HUZMET
Categoriile de persoane care beneficiază de huzmet:
boier: ŢR 1816 IR XB, 280
domnie: ŢR 1821 I. REV II, LXXXIII, 168
logofăt: ŢR 1814 IR XA, 463
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
boier, domnie, logofăt
MEAR
Categoriile de persoane care beneficiază de mear: meşter: M 1766 UR XIV, 2 staroste: ~ de ciubotari ib.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile
Meşteşuguri
meşter, staroste
Administraţie
staroste
Categorii repartizate în două grupuri: staroste: meşteşuguri; administraţie
MORTASIPIE
Categoriile de persoane care beneficiază de mortasipie:
căminar: M 1784 SD VII, 107, 236
mănăstire: M 1795 CAL I, 433
stolnic: M 1775 GH, 34
vornicie: M 1755 UR 11,271
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile
Administraţie căminar, stolnic, vornicie
Instituţii religioase
mănăstire
OCNĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de ocnă:
bănie: M 1755 UR II, 272
domn: ŢR 1S02 TES II, 311
logofăt: M 1775 GH, 16
mănăstire: ib. 43
postelnic: M 1775 GH, 20
spătărie: M 1755 UR II, 272
vistiernicie: M 1775 GH, 21
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile
Administraţie bănie, domn, logofăt, postelnic, vistiernicie
Armată
spătărie
Instituţii religioase
mănăstire
OIERIT
Categoriile de persoane care beneficiază de oierit: boier: ŢR 1816 IR XB, 280
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
boier
ORT STĂROSTESC
Categoriile de persoane care beneficiază de ort sîărostesc: paharnic: M 1755 UR II, 272
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
paharnic
VENITURILE PATRAFIRULUI
Categoriile de persoane care beneficiază de veniturile patrafirului'. popă: ~ / preot Tr 1784 ŞCH II, I, 1 preot: v. popă
protopop: Tr 1784 ŞCH II, I, 1
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
popă (preot), protopop
PĂHĂRNICIE
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de păhărnicie:
păhărnicie: ~ mare M 1755 UR II, 272
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
păhărnicia mare
PĂRPĂR/PĂRPĂRIT
(în forma) PĂRPĂR Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de părpăr: călugăr, vinăricer
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de părpăr:
30
cântăreţ: ŢR 1749 BUC| 308, 404 dascăl: ib.
defteriu: ŢR 1793 IR VI, 30
diacon: ŢR 1749 BUC] 308, 404
duhovnic = proistos ŢR 1793 IR VI, 80
ecleziarh: părinte popă ~ ŢR 1749 BUCi 308, 404
grămătic: ib.
părinte: v. ecleziarh
popă: v. ecleziarh
preot: ŢR 1749 BUC, 308, 404
proistos = duhovnic: ŢR 1793 IR VI, 80
protopsalt: ib.
slujitor: ~ bisericii ŢR 1749 BUC] 308, 404 spătar: ŢR 1791 IR IV, 52
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Instituţii religioase
cântăreţ, dascăl, defteriu, diacon, duhovnic = proistos, grămătic, părinte popă ecleziarh, preot, protopsalt, slujitor bisericii
Armată
spătar
(în forma) PĂRPĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de părpărit-. spătar: ŢR 173 0 ANAT 215,451
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Armată
spătar
PĂRCĂLĂBIE
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de părcălăbie, unele dintre ele fiind înregistrate şi în alte regiuni decât în prima perioadă:
pârcălab: M LET II, 463; M 1775 GH, 26
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de părcălăbie:
căpitan: M 1757 HUŞ 252 comişie: M 1775 GH, 43 ispravnic: M 1757 HUŞ 252 paharnic: M 1775 GH, 34 postelnicie: M 1755 UR II, 271 spătar: M 1775 GH, 31 stărostie: ib. 26 vornicie: ib. 17
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile
Administraţie
comişie, ispravnic, paharnic, pârcălab, postelnicie, stărostie, vornicie
Armată
căpitan, spătar
PECETE AGEASCĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de pecete agească: căminar: M 1775 GH, 24
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
căminar
POGONĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de pogonărit'. medelnicer: M 1755 UR II, 272 stolnicie: ib.
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
>
medelnicer, stolnicie
PREMION
Categoriile de persoane care beneficiază depremion: dregător: ~ vameş ŢR 1811 D.EC 28, 98; ~ vătaf ib. vameş: v. dregător vătaf: v. dregător
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
dregător vameş, dregător vătaf
Armată
dregător vătaf
Categorii repartizate în două grupuri: dregător vătaf: administraţie; armată
RĂSURĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de răsură:
căpitan: M 1775 GH, 38
logofeţie: M 1755 URII, 269
poruşnic: M 1775 GH, 39
soţie: M LET II, 460
strângător: M 1714 SD XI, 71
vistiernicie: M 1755 UR II, 274
zlotaş: M 1741 MAV 331
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile
Administraţie logofeţie, poruşnic, strângător, vistiernicie, zlotaş
Armată
căpităn
SĂPUNĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de săpunărie vornic: ŢR 1803 IR XII, 163
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
vornic
SĂRINDAR
Categoriile de persoane care beneficiază de sărindar:
preot: M 1742 BCII, 273; Tr 1720 SD XII, 21
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
preot
SOLĂRIE / SOLĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de solărie/solărit: logofăt: M 1717 BUCOV III, 151, 187 mănăstire: M 1776 GH2 66
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile
Administraţie
logofăt
Instituţii religioase
mănăstire
STĂROSTIE
Categoriile de persoane care beneficiază de stărostie:
vel armaş: M 1775 GH) 30
cămăraş: ib. 34
spătar: M 1742 MAY 229
vel şătrar: M 1775 GH) 29
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile
Armată
vel armaş, spătar, vel şătrar
Administraţie vel armaş, cămăraş, vel şătrar
Categorii repartizate în două grupuri: vel armaş: armată; administraţie vel şătrar: id.
VENITUL STRĂJII
Categoriile de persoane care beneficiază de venitul sîrăjii: căpitan: ŢR 1787 IR III, 38
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Armată
căpitan
TAHMIS
Categoriile de persoane care beneficiază de tahmis: cafegiu: ŢR 1791 IR IV, 266
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
cafegiu
TAXĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de taxă: popă: ~ /preot ŢR 1782 IR I, 265; Tr 1784 ŞCH II, 1,4;
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
popă (preot)
TELALÂC
Categoriile de persoane care beneficiază de telalâc: staroste: ŢR 1792 IR IV, 144
telal (başa): ŢR 1778 AJ 474, 524; M 1815 SI VII, CCXLVIII, 279 Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Meşteşuguri
staroste, telal (başa)
Administraţie
staroste, telalbaşa
Comerţ
staroste
Categorii repartizate în două sau în mai multe grupuri: telalbaşa; meşteşuguri; administraţie; staroste: meşteşuguri; administraţie; comerţ
TULT
Categoriile de persoane care beneficiază de tult: vameş: M 1742 MAV 334
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
vameş
34
UGERET
Categoriile de persoane care beneficiază de ugeret.
ciohodar: M 1820 BCI IV, 148
vel hatman: M 1819 CAL 1, 283, 555
surugiu: ŢR 1795 IR V, 266
ţiitor: ~ menzilurilor M 1814 UR I, 201
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie ciohodar, ţiitor, vel hatman
Armată
hatman
Meşteşuguri
surugiu
Categorii repartizate în două grupuri: vel hatman: armată; administraţie
UŞUR
Categoriile de persoane care beneficiază de uşur. logofeţie: M 1775 GH,16
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
logofeţie
VAMĂ
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de vamă:
călugăr, pârcălab, schiler, stolnicel
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de vamă: vameş: M 1741 MAV 274
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de vamă:
ban: ŢR 1792 IR IV, 210 boier: v. vistier căminar: ŢR 1819 IR XI, 240 doamnă: ŢR 1820 ib. 468 domn: M LET II, 337 mănăstire: M 1795 CAL I, 433 pisar: M 1742 MAV 381 postelnicie: M 1775 GH]20
vistier (vistiernicie): M 1775 GH]21: boier biv vel ~ ŢR 1 S20 IR XI, 410 vornic: M 1742 MAV 378
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
ban, boier vistier, căminar, domn, pisar, postelnicie, vameş,vornic
Instituţii religioase
mănăstire
VĂDRĂRIT
Categoriile de persoane care beneficiază de vădrărit: domn: ŢR 1821 I. REV II, LXXXIII, 168 spătar: ŢR 1803 IR XII, 153 vistiernicie: M 1775 GH] 20
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
domn, vistiernicie
Armată
spătar
VINĂRICÎ
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de vinărici: vinăricer, om/slugă
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de vinărici.
arhimandrit: părinte ~ ŢR 1803 IR VIII, 366 canonarh: ib.
cântăret: TR 1749 BUCi 308, 404
copil: ŢR 1803 IR VIII, 366
dascăl: ŢR 1749 BUC, 308, 404
defteriu: ŢR 1793 IR VI, 80
diacon: ŢR 1749 BUC, 308, 404
duhovnic = proistos ŢR 1793 IR VI, 80
ecleziarh: părinte popă ~ ŢR 1749 BUC, 308, 404
grămătic: ib.
paracliser: ŢR 1803 IR VIII, 366 părinte: v. arhimandrit; ecleziarh popă: v . ecleziarh preot: ŢR 1749 BUC, 308, 404 proistos = duhovnic ŢR 1793 IR VI, 80 protopsalt: ib.
slujitor: ~ bisericii ŢR 1749 BUC, 308, 404
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
canonarh, cântăreţ, copil, dascăl, defteriu, diacon, duhovnic = proistos, grămătic, paracliser, părinte (arhimandrit, popă ecleziarh), preot, protopsalt, slujitor bisericii
36
ZECIUIALĂ
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de zeciuială'. om domnesc, pârcălab
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de zeciuială'.
vel agă: M 1776 GH2 33
vel armaş: M 1815 PONT 14
boier: ŢR 1810 IR XII, 657
brutar: ŢR 1775 ib. II, 180
vel caftangiu: M 1776 GH2 28
vel cămăraş: ib. 33
ceauş: ib. 21; ŢR 1816 IR XA, 471
cercetător: ŢR 1808 ib. XII, 655
copil din casă: Tr 1753 SD X, 17, 336
ecleziarh: părinte popă ~ ŢR 1763 BUC] 361, 453
epitrop: ŢR 1794 IR V, 61
vel hatman (hătmănie): M 1776 GH2 33; ŢR 1816 IR XA, 471 ispravnic: M 1742 MAV 226; ŢR 1780 IPS 80 isprăvnicel: v. vier
vel logofăt (logofeţie): M 1776 GH2 23; ŢR 1804 IR VIII, 376
părinte: v. ecleziarh
polcovnic: ŢR 1781 AJ 929, 986
popă: v. ecleziarh
staroste: ŢR 1792 IR IV, 144
strigător: ŢR 1778 AJ 474, 525
telal: ŢR 1792 IR IV, 144
vătaf: M 1776 GH2 21; ŢR 1816 IR XA, 471
vier: ~ şi isprăvnicel ŢR 1778 AJ 489, 540
vornic (vornicie): ŢR 1780 IPS 92; ~ de aprozi M 1815 PONT 11
zapciu: M 1776 GH221;ŢR 1780 IPS 70
zlotaş: M 1743 UR IV, 407
Aceste categorii aparţin grupurilor recompensabile:
Administraţie
vel agă, vel armaş, boier, caftangiu, cămăraş, cercetător, copil din casă, epitrop, vel hatman (hătmănie), ispravnic, isprăvnicel, logofăt (logofeţie), staroste, vătaf, vornic (vornicie), zapciu, zlotaş
Armată
agă, vel armaş, ceauş, copil din casă, hatman (hătmănie), polcovnic, zapciu, vătaf
Meşteşuguri brutar, staroste, strigător, telal
Comerţ
brutar, staroste, telal
Instituţii religioase epitrop, părinte popă ecleziarh
Agricultură, creşterea animalelor
vier isprăvnicel
Categorii repartizate în două grupuri:
(vel) agă: administraţie; armată vel armaş: id. copil din casă: id.
(vel) hatman: id. vătaf: id. zapciu: id.
staroste: administraţie; meşteşuguri epitrop: administraţie; instituţii religioase telal: meşteşuguri; comerţ
AMENZI •
CIUBOTE
Categoriile de persoane care beneficiază de ciubote: aprod: M 1776 CÂMP 94, 74 armăşel: ib.
ciohodar: M 1820 BCIIV, 149 copil de casă: M 1767 CÂMP 94, 74 fecior: M 1741 UR IV, 407
om: ~ al vornicului M 1741 MAV 273; ~ isprăvnicesc IF 74 protopop: M 1741 MAV 273 vornic: ib.
zapciu: M 1741 ib. 314
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
aprod, ciohodar, copil de casă, om isprăvnicesc, vornic, zapciu
Armată
aprod, armăşel, copil de casă, zapciu
Instituţii religioase
protopop
DICHEOMĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de dicheomă: protopop: ŢR 1783 IR I, 369; ŢR 1795 ib. VI, 23 Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
protopop
GEREMEA
Categoriile de persoane care beneficiază de gercmea:
agă: M 1795 UR I, 94
cărăuş: Tr 1792 SD XII, CCXXIX, 115
polcovnic: ŢR 1817 IR XA,648
staroste: ~ de casapi M 1795 UR I, 94
zapciu: ib.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
staroste, zapciu
Meşteşuguri
cărăuş
Armată
agă, polcovnic
GLOABĂ
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de gloabă:
cantaragiu, cotar, deşugubinar, gărdurar, logofăt, lumânărar, schiler, staroste, stolnicel, vameş, vinăricer.
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind d& gloabă, unele dintre ele fiind înregistrate şfîn alte regiuni decât în prima perioadă:
globnic: judecător ~ M 1744 UR I, 58
om: ~ al vornicului M 1744 MAV 273; ~ gospod M 1744 UR I, 58; ~ boieresc ib.
vornic (vornicie): M 1725 SD V, 535 vornicel: ŢR 1780 IPS 180
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de gloabă-,
vel armaş: M 1775 GH! 8
vel căpitan: M 1741 MAV 223
clucer: M 1739 ib. 439
comis: M 1775 GH, 44
epitrop: v. p r e f e c t
ispravnic: M 1743 UR IV, 397
judecător: v. globnic
mitropolit: M 1730 MAV 430
neguţător: Tr 1753 SD XII, 65
paharnic: M 1741 MAV 325
pârcălab: M 1730 ib. 427
popă: M 1743 UR IV, 403
prefect: ~ rânduit epitrop M 1751 ib. V, 425
protopop: M 1741 MAV 273; Tr 1755 SD XIV, XXXIX, 233
serdar: M 1730 MAV 427
vătaf: ŢR 1783 IR I, 323 zlotaş: M 1742 MAV 387
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
vel armaş, clucer, comis, globnic, ispravnic, judecător, paharnic, pârcălab, staroste, vătaf, vornic (vornicie), vornicel, zlotaş
Armată
armaş, vel căpitan, serdar
Instituţii religioase mitropolit, prefect epitrop, popă, protopop
Comerţ
neguţător, staroste
Meşteşuguri
staroste
Categorii repartizate în două grupuri:
(vel) armaş: administraţie; armată staroste: administraţie; meşteşuguri; comerţ
HERÂIE
Categoriile de persoane care beneficiază de herâie: ciubotar: M 1766 URXIV, 2
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Meşteşuguri
ciubotar
ISPAŞĂ
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de ispaşă: vornic: ŢR 1780 IPS 181 vornicel: ib.
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de ispaşă:
ispăşitor: ŢR 1725 SD XIV, 273 pârcălab: ib.
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
ispăşitor, pârcălab, vornic, vornicel
ÎMPLINEALĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de împlineală: vel agă: M 1776 GH2 15 vel armaş: ib. 19
40
ceauş: ~ de aprozi M 1776 GH2 33
dregător = ispravnic: M 1818 UR I, 254
ispravnic: M 1775 GH| 9; v. şi dregător
vătaf: ~ de aprozi M 1775 GH) 32
vornic: ~ de aprozi M 1815 PONT 10
zapciu (ceauş şi vătaf): v. ceauş; vătaf
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
vel agă, vel armaş, dregător, ispravnic, vătaf, vornic, zapciu
Armată
agă, armaş, ceauş, vătaf
Categorii repartizate în două grupuri: vel agă: administraţie; armată (vel) armaş: id. vătaf: id.
ÎNTREIALĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de întreială:
arhimandrit: v. egumen
vel armaş: M 1775 GHi 30
ceauş: ib. 33; v. şi zapciu
egumen: ~ arhimandrit ŢR 1744 SD XIV, 64
vătaf: M 1775 GH] 32; v. şi zapciu
zapciu (ceauş şi vătaf): M 1776 GH2 21
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Armată vel armaş, ceauş, vătaf, zapciu
Administraţie
vel armaş, vătaf
Instituţii religioase
egumen arhimandrit
Categorii repartizate în două grupuri: vel armaş: administraţie; armată vătaf: id.
PRIPAS
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de pripas:
gărdurar, schiler, stolnicel, vameş, vornicel
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de pripas:
căpitan: M 1775 GH] 38 ispravnic: ib. 9 pârcălab: M 1730 MAV 42S
41
stărostie: M 1775 GHj 27 vornic: M 1741 MAV 223
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
ispravnic, pârcălab, stărostie, vornic
Armată
căpitan
ŞUGUBINĂ
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de şugubină:
vornic (vornicie): M 1725 SD V, 535
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de şugubină:
hatman: M 1742 MAV 233 pârcălab: M 1741 ib. 210 slugă: M 1741 UR IV, 404 vornic (vornicie): M 1725 SD V, 535
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie pârcălab, vornic (vornicie)
Armată
hatman
TREAPĂD
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de treapăd:
om domnesc, pârgar, strângător, vameş
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de, treapăd:
aprod: M 1776 GH221;ŢR 1776 AJ 147, 160; v. şi slujitor armaş: M 1775 GHi 29
armăşel: M 1776 GH2 19; ŢR 1780 IPS 68; v. şi slujitor călăraş: ŢR 1780 AJ 779, 829 cătană: ib.
ceauş: ŢR 1780 IR II, 187 cercetător: ŢR 1811 ib. IX, 502 ciubucciu: ŢR 1793 ib. VI, 667
copil din casă: Tr 1753 SD X, 17, 336; M 1776 GH2 24; ŢR 1780 IPS 68 iedecliu: mumbaşir ~ ŢR 1794 IR VI, 287 ispravnic: M 1776 GH2 42 lefegiu: v. sluj itor
mumbaşir: M 1773 SD VIII, 40; ŢR 1777 AJ 313, 345; v. şi iedecliu păhărnicel: ŢR 1778 AJ 600, 665
42
portărel: ŢR 1780 IPS 142
protopop: ŢR 1755 SD XIV, XXXIX, 233; ŢR 1779 AJ 685, 744 slujitor (aprod, armăşel, lefegiu): ŢR 1780 IPS 72 vornic: M 1741 MAV 223 zapciu: ŢR 1780 IPS 68
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
aprod, cercetător, ciubucciu, copil din casă, iedecliu (mumbaşir), ispravnic, păhărnicel, portărel, vornic, zapciu
Armată
aprod, armaş, armăşel, călăraş, cătană, ceauş, copil din casă, lefegiu, slujitor, zapciu
Instituţii religioase
protopop
Categorii repartizate în două grupuri: aprod: administraţie; armată copil din casă: id. zapciu: id.
VORNICIE
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de vornicie: vornicel
Categoriile de persoane care continuă să fie menţinute şi în această perioadă ca beneficiind de vornicie: vornic: ŢR 1780 IPS 90
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
vornic
CADOURI
ADET
Categoriile de persoane care beneficiază de adet: căpitan (căpitănie): ŢR 1803 IR VIII, 4S6 vătaf: ŢR 1775 ib. II, 180 zabet: ŢR 1809 ib. IX, 312
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Armată căpitan (căpitănie), vătaf, zabet
Administraţie
vătaf, zabet
Categorii repartizate în două grupuri: zabet: armată; administraţie
BACŞIŞ
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de bacşiş:
agapie, alaiceauş, becer, biglar, breaslă, bucătar, canacgiu, capangiu, caretaş, cazac, cătană, cimpoiaş, cobzar, comişel, copilaş, copoiar, dârvar, doboş, doboşar, dorobanţ, fuştaş, gâde, lăutar, lemnar (meşter), masalagiu, mataragiu, măturar, măturăreasă, măturător, naltbantbaşa, neamţ, ogărar, paie, pivnicer, sacagiu, sangeactar,'sârmaci, scutelnic, seimen, seiz, slujitor, spălătoare, steag, stegar, surlar, tătar, tăular, toboş, toboşar, trâmbiţaş, tuiungiu, tunar, vizitiu, zidar
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de bacşiş, unele dintre ele fiind înregistrate şi în alte regiuni:
copil: M LET III, 306 mehter(baş): ib. rufet: ib.
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de bacşiş: agă: M LET III, 78 cărăuş: M 1776 IFC 50 câmpulungean: M 1763-4 CAL II, 127 cântăreţ: M LET III, 304; ŢR 1794 IR VI, 178 dascăl: ib. 305 delibaşă: ~ bosniac ib. 223 diacon: ib. 307
eepaia: M 1815-6 CAL II, 153
fecior: M 1804 BC1IV, 136
grădinar: ŢR 1780 BĂC LXIII, 113
iasacciu: M 1763-4 CAL II, 127
lipcan: M 1743 UR IV, 402
locuitor: ŢR 1811 IR IX, 318
om: ~ al Paşii M LET III, 197
parte slujitorească: ib. 306
pater prefectus (= popă unguresc): ib. 307
popă: v. pater
protopsalt: M LET III, 304
surugiu: M 1776 IFC 50
timiraş: M 1814 BCIIV, 139
ucenic: M LET III, 305
zapciu: ib. 306
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
44
Meşteşuguri cărăuş, cântăreţ, grădinar, mehterbaş, surugiu
Armată
agă, copil, delibaşă, iasacciu, lipcan, mehterbaş, parte slujitorească, rufet. ţimiraş
Instituţii religioase cântăreţ, dascăl, diacon, pater prefectus = popă unguresc, protopsalt
Administraţie
copil, delibaşa, ecpaia, lipcan, rufet, ţimiraş, zapciu
Şcoală
dascăl, ucenic
Categorii repartizate în două grupuri: mehterbaş: meşteşuguri; armată cântăreţ: meşteşuguri; instituţii religioase copil: armată; administraţie delibaşă: id. lipcan: id. rufet: id. ţimiraş: id.
BASTON
Categoriile de persoane care beneficiază de baston: protopop: ŢR 1810 IR IX, 362
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
protopop
CĂRĂUŞIE
Categoriile de persoane care beneficiază de cărăuşie:
căpitan: M 1775 GH, 33
ispravnic: ib. 9
pârcălab: ib. 25
vel serdar: ib.
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie ispravnic, pârcălab, vel serdar
Armată
căpitan, vel serdar
COLAC
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de colac:
birău, mitropolit
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca beneficiind de colac: vornic: ŢR 1780 IPS 180
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de colac:
ispravnic: M 1775 GH] 7 vătaf: Tr. 1760 SD XII, 72 vechil: ib.
vornicel: M 1776 GH2 37
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
ispravnic, vătaf, vechil, vornic, vornicel
DAR
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă ca beneficiind de-dar:
balgibaşa, birău, cadiu, caftangiu, caimacam, capuchebaia, ceauş, chehaia, ciohodar, clucer, divan-efendi, dragoman, ecsaporit, grămătic, han, hatman, iazagiu, imbrihor, agă ispravnic, jupân, măscărici, muhurdar, nazâr, om, patriarh, pehlivan, popă dascăl, meşter postăvar, postelnic, reiz-efendi, salahorime, seraschier, silihtar, sluger, spătar, sultan, şoimar, tătar, tefterdar, terziman, turc, vătaf, vodă, voivoda
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate şi în această perioadă ca primind dar, unele dintre ele fiind înregistrate şi în alte regiuni decât în prima perioadă: agă: M LET III, 78 căpitan: ib. 315 comis: ib.
dascăl: M 1817-8 IR XB, 467 meşter: M 1786 SD VI, 193 mumbaşir: M LET III, 224 paşă: M 1760 SD XXII, 138 slugă: ~ domnească M LET III, 315 vizir: M 1742 MAV 383
Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca beneficiind de dar.
başbulucbaş: ib. 315
beizadea: M 1760 SD XXII, 138
boier: M 1755 UR II, 269; ŢR 1819 IR XI, 261
boiernaş: M LET III, 315
breslaş: ŢR 1814 IR XB, 99
capugiu: ŢR DION 186
46
capziman: ŢR 1796 IR VI, 725
căminar: M 1784 SD VII, 107, 236
căminăreasă: M 1760 ib. XXII, 137
comis: M LET III, 315
companist: ŢR 1814 IR XB, 90
creştin: M 1786 SD VI, 193
delibaşă: ~ bosniac M LET III, 223
doctor: ŢR 1781 SD VIII, 25, 6; M 1813-4 CAL II, 137
episcop: M 1758 CAL I, 2, 421
epitrop: ŢR 1796 IR VI, 725
judecător: ŢR 1775 IPS 164
jupăneasă: M LET III, 315
logofăt: ib.; ŢR 1819 IR X, 261
mazil: ŢR 1814 IR XB, 99
mănăstire: ŢR 1819 ib. XI, 25
narghelegibaşa: M 1813-4 CAL II, 137
neam: ŢR 1814 IR XB, 99
negustor: ŢR 1796 ib. VI, 725
obraz: ŢR 1819 ib. XI, 469
odabaş: M 1786 SD VI, 193
ofiţer: M 1817-8 IR XB, 467
parte slujitorească: M LET III, 315
pisar: M 1760 SD XXII, 137
poruşnic: M LET III, 315
postelnicel: ŢR 1814 IR XB, 99
privilegiat: ib.
roşii: M LET III, 315
serdar: M 1813-4 CAL II, 137
sotnic: M LET III, 315
steag: ib.
ucenic: ŢR 1815 IR XA, 366; M 1817-8 ib. XB, 467 zapciu: M LET III, 315
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
boier, boiernaş, capugiu, capziman, căminar, comis, delibaşă. epitrop, judecător, logofăt, mazil, mumbaşir, narghelegibaşa, paşă, pisar, postelnicel, slugă domnească, vizir, zapciu
Armată
agă, başbulucbaş, căpitan, delibaşă, odabaş, ofiţer, poruşnic, roşii, serdar, sotnic, zapciu
Meşteşuguri
breslaş, doctor, meşter
Comerţ capziman, companist, negustor
Instituţii religioase
episcop, mănăstire
Şcoală
dascăl, ucenic
Categorii repartizate în două grupuri: zapciu: administraţie; armată
MITĂ / MÂZDĂ
(în forma) MÂZDĂ
Categoriile de persoane care beneficiază de mâzdă: pârcălab: M 1730 MAV 428
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Administraţie
pârcălab
(în forma) MITĂ Categoriile de persoane care beneficiază de mită: boier: ŢR DION 168 condicar: ~ logofăt ŢR 1787 IR III, 599 ispravnic: M LET III, 261 judecător: ŢR 1775 IPS 165 logofăt: v. condicar staroste: ŢR 1795 IR VI, 695
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
boier, condicar logofăt, ispravnic, judecător, staroste
PENSIE/PENSION
(în forma) PENSIE
Categoriile de persoane care beneficiază de pensie:
. director: Tr 1813 ST. INST 22
jupâneasă: Tr 1805 SD XII, XXVII, 197
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
director
Şcoală
director
Categorii repartizate în 2 grupuri: director: administraţie; şcoală
(în forma) PENSION
Categoriile de persoane care beneficiază de pension:
ierodiacon: Tr 1809 ŞCH II, CCVII, 292
Această categorie aparţine următorului grup recompensabil:
Instituţii religioase
ierodiacon
PEŞCHEŞ
Categoriile de persoane care beneficiază de peşcheş: judecător: M 1814 JUR 29 paşă: M LET III, 197
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie
judecător, paşă
PLOCON
Categoriile de persoane care nu mai sunt menţionate în această perioadă :a beneficiind de plocon:
caimacam, chehaia, episcop, han, haznadar, iazagiu, imbrihor, împărat, nârzac, paşă, reiz-efendi, sultan, tefterdar, validea, vameş, vizir
Categoriile de persoane care continuă să fie menţionate în această perioadă ca beneficiind de plocon, unele dintre ele fiind înregistrate şi în alte •egiuni decât în prima perioadă:
agă (agie): M 1755 UR II, 269
mitropolit: ŢR 1732 COLŢ 71, 120; M 1740 MAV 441 Categoriile de persoane nou-menţionate în această perioadă ca )eneficiind de plocon:
arhiereu: părinte ~ ŢR 1804 IR VIII, 437 armăşie: ~ mare M 1776 GH2 19 cămărăşie: ~ mare ib. 14; ŢR 1791 IR IV, 257 vel căminar: M 1775 GHi 23
(vel) căpitan: M 1776 GH2, 25; ŢR 1803 IR VIII, 4S6
cântăreţ: ŢR 1793 IR VI, S0
ceauş; M 1776 GH2 21
comişie: ~ mare ib. 13
condicar: v. logofăt
dascăl: ŢR 1793 IR VI, S0
defteriu: ib.
diacon: ib.
domn: M LET III, 305
duhovnic = proistos: ŢR 1793 IR VI, S0
ecleziarh: ib.
grămătic: ib.
hatman (hătmănie): M 1727 MAV 425
vel ispravnic: M 1776 GH2 30
logofăt (logofeţie): ib. 23; ~ condicar ŢR 1797 IR VII, 51 părinte: v. arhiereu pârcălab: M 1775 GH, 26
polcovnic (polcovnicie): M 1776 GH2 26; ŢR 1803 IR VIII, 476
vel portar (portărie): M 1775 GH] 29
postelnicie: ~ mare M 1776 GH2 11
preot: ŢR 1749 BUC, 308, 403
proistos = duhovnic: ŢR 1793 IR VI, 80
protopsalt: ŢR 1793 IR VI, 80
purtător de grijă: v. vătaf
vel serdar: M 1775 GH, 25
spătar (spătărie): ŢR 1787 IR III, 38
staroste (stărostie): ~ de ciubotari M 1766 UR XIV, 2
vătaf (vătăşie): M 1775 GHj 32; ~ purtător de grijă ŢR 1775 AJ 5, 5
vornic: M 1776 GH2 30; ŢR 1783 IR I, 323
Aceste categorii aparţin următoarelor grupuri recompensabile:
Administraţie
armăşia mare, cămărăşie, căminar, vel căpitan, comişie, condicar, domn, grămătic, ispravnic, logofăt (logofeţie), pârcălab, portar (portărie), postelnicia mare, purtător de grijă, vel serdar, staroste (stărostie), vătaf (vătăşie), vornic
Armată
agă (agie), armăşia mare, căpitan, ceauş, hatman (hătmănie), polcovnic (polcovnicie), serdar, spătar (spătărie), vătaf
Instituţii religioase
părinte arhiereu, cântăreţ, dascăl, defteriu, diacon, duhovnic = proistos, ecleziarh, preot, protopsalt
Meşteşuguri
staroste, vătaf
Categoriile repartizate în două sau în mai multe grupuri: armăşia mare: administraţie; armată vel căpitan: id. vel serdar: id.
staroste: administraţie; meşteşuguri vătaf: administraţie; armată; meşteşuguri
RUŞFET
Categoriile de persoane care beneficiază de ruşfet: condicar: ~ logofăt ŢR 1787 IR III, 599 judecător: M 1814 JUR 14 logofăt: v. condicar
50
Aceste categorii aparţin următorului grup recompensabil:
Administraţie condicar logofăt, judecător
TRINGHELT
Categoriile de persoane care beneficiază de tringhelf. om: Tr 1775 ŞCH I, CXXV, 278.
OBSERVAŢII PRIVITOARE LA FOLOSIREA TERMENILOR
Termenii ce desemnează sursele de câştig sunt pentru prima perioadă în număr de 28, iar în a doua perioadă, 76.
Atestările documentare sunt în prima perioadă mai numeroase pentru termenii ce denumesc cadourile (53 pentru dar, 28 pentru plocon, 15 pentru bacşiş, 5 pentru colac, 3 pentru peşcheş, 1 pentru mâzdă/mită) şi relativ reduse pentru termenii ce desemnează dările şi taxele (4 pentru chirie şi vamă, 2 pentru părpăr, 1 pentru căminărie/căminării, ciohodărit, colărie, dijmărit, gărdur ăr ie/g ăr dură rit, goştinărit,oierit, păhărnicie, pârcălăbie, răsură, săpunărie, vinărici şi zeciuială) sau amenzile (9 pentru gloabă, 4 pentru treapăd, 3 pentru ciubote, 2 pentru pripas şi hatalm, 1 pentru herăie, ispăşi, şugubină şi vornicie).
In a doua perioadă aceste atestări sunt în număr mai mare pentru termenii ce desemnează dările şi taxele (91 pentru avaet, 25 pentru zeciuială, 16 pentru chirie, 12 pentru pârcălăbie, 9 pentru filodorimă şi telalâc, 8 pentru vamă, 6 pentru răsură, 5 pentru huzmet şi părpăr/părpărit, 4 pentru desetină şi gros, 3 pentru bour, brudină, camănă, ciohodărit, cotărit, curuncă, întreială, mortasipie, ugeret şi vădrărit, 2 pentru căminărie/căminărit, grămăticie, ocnă, ortstărostesc, pogonărit, sărindar, solărie/solărit, stărostie şi taxă, 1 pentru alăm, bărbânţă, branişte, butărit, cheia bisericii, venitul cotului, cunită, dijmărit, filotimon, folărit, gărdurărit, goştină, mear, oierit, venitul patrafirului, păhărnicie, pecete agească, premion, săpunărit, venitul străjii, tahmis, tult şi uşur). dar şi pentru termenii ce denumesc amenzile (37 pentru treapăd, 34 pentru gloabă, 10 pentru ciubote, 8 pentru şugubină. 4 pentru împlineală, 5 pentru pripas, 3 pentru ispaşă şi vornicie, 1 pentru dicheomă, herâie şi geremea) sau pentru termenii ce desemnează cadourile (43 pentru plocon, 29 pentru dar, 22 pentru bacşiş, 11 pentru adet, 7 pentru ruşfet, 6 pentru colac, 3 pentru cărăuşie, 1 pentru baston, mâzdă/mită, pensie/pension, peşcheş şi tringhelt).
Categoriile de persoane sunt în prima perioadă 143, fiind în număr mai mare pentru cei ce beneficiază de cadouri (57 pentru bacşiş, 55 pentru dar, 19 pentru plocon, 3 pentru colac, 1 pentru peşcheş şi mită) şi în număr mai mic pentru cei ce beneficiază de amenzi (18 pentru gloabă, 5 pentru pripas, 4 pentru treapăd, 2 pentru herâie, ispaşă, şi vornicie, 1 pentru şugubină) sau de dări şi taxe (5 pentru vamă, 2 pentru părpăr, vinărici şi zeciuială. 1 pentru căminănW căminărit, chirie, ciohodărit, cotărie, dijmărit, gărdarărie/gărdurărU, goştinărit. păhărnicie, pârcălăbic, răsură şi săpunărie).
în perioada a doua, categoriile sunt în număr de 193. Cele mai numeroase sunt atât în legătură cu cei ce beneficiază de dări şi taxe (45 pentru avaet, 26 pentru zeciuială, 21 pentru chirie, 14 pentru părpăr, 11 pentru vamă şi vinărici, 8 pentru părcălăbie, 7 pentru filodorimă, ocnă şi răsură, 5 pentru brudină şi gros, 4 pentru desetină, mortasipie, stărostie şi ugeret, 3 pentru camănă, goştină, huzmet şi vădrărit, 2 pentru bărbănţă, butărit, mear, veniturile patrafirului, pogonărit, premion, solărie/solărit, telalâc, 1 pentru alăm, bour, branişte, căminărie/căminărit, cheia bisericii, ciohodărit, cotărit, venitul cotului, cuniţă, curuncă, dijmărit, filotimon, folărit, gărdurărit, grămăticie, oierii, ort stărostesc, păhărnicie, părpărit, pecete agească, săpunărit, sărindar, venitul străjii, tahmis, taxă, tuli şi uşur) cât şi de cadouri (39 pentru dar, 33 pentru plocon, 22 pentru bacşiş, 6 pentru mită, 4 pentru cărăuşie şi colac, 3 pentru adet, peşcheş şi ruşfet, 2 pentru pensie, 1 pentru baston, mâzdă, pension şi tringhelt) şi în număr mai mic pentru cei ce beneficiază de amenzi (19 pentru treapăd, 17 pentru gloabă, 9 pentru ciubote, 8 pentru împlineală, 6 pentru întreială, 5 pentru geremea şi pripas, 4 pentru şugubină, 2 pentru ispaşă şi vornicie, 1 pentru dicheomă şi herâie).
Referitor la.grupurile din care fac parte categoriile ce au drept să beneficieze de sursele de câştig, observăm că nu există în nici una dintre perioade un grup comun pentru toţi termenii ce desemnează aceste surse de câştig şi prezenţa doar a unui astfel de grup pentru unii dintre ei. De ex., în prima perioadă administraţia pentru 25 termeni: bacşiş, căminărie/căminărit, ciohodărit, colac, cotărie, dar, dijmărit, gărdurărie/gărdurărit, gloabă, goştinărit, herâie, ispaşă, păhărnicie, părpăr, pârcălăbie, plocon, pripas, răsură, săpunărie, şugubină, treapăd, vinărie, vinărici, vamă şi zeciuială', instituţiile religioase pentru 6 termeni: colac, dar, gloabă, părpăr, plocon şi vamă', meşteşugurile pentru 4 termeni: bacşiş, chirie, gloabă şi dar, armata pentru 2 termeni: bacşiş şi dar, comerţul pentru gloabă. Lipsesc grupurile: activităţi casnice, gospodăreşti; agricultură, creşterea animalelor; şcoală.
în a doua perioadă grupul administraţie este comun majorităţii termenilor (62): adet, alăm, avaet, bacşiş, bărbânţă, bour, branişte, brudină, butărit, camănă/căminărie/căminărit, cărăuşie, chirie, ciohodărit, ciubote, colac, cotărit, venitul coiului, cuniţă, dar, desetină, dijmărit, filodorimă, filotimon, folărit, gloabă, goştină, gros, huzmet, ispaşă, împlineală, întreială, mear, mâzdă/mită, mortasipie, ocnă, oierit, ort stărostesc, păhărnicie, pârcălăbie, pecete agească, pensie, peşcheş, plocon, pogonărit, premion, pripas, răsură, ruşfet, săpunărit, solărie/solărit, stărostie, şugubină, tahmis, telalâc, treapăd, tult, uger ei, uşur, vamă, vădrărit, vornicie şi zeciuială', grupul armată pentru 33 de termeni: adet, avaet, bacşiş, brudină, cărăuşie, ciubote, dar, desetină, filodorimă, filotimon, gărdurărit, geremea, gloabă, goştină, grămăticie, gros, împlineală, întreială, ocnă, părpăr, pârcălăbie, plocon, premion, pripas, răsură, ruşfet, stărostie, venitul străjii, şugubină, treapăd, ugeret, vădrărit, zeciuială-, grupul instituţii religioase pentru 28 de termeni: avaet, bacşiş, baston, brudină, cheia bisericii, chirie, ciubote, curuncă, dar, desetină, dicheomă, gloabă, goştină, întreială, mortasipie, ocnă, veniturile patrafirului, părpăr, pension, plocon, ruşfet, sărindar, solărie/solărit, taxă, treapăd, vamă,
52
vinărici şi zeciuială; grupul meşteşuguri pentru 15 termeni: avaet, bacşiş, bărbânţă, brudină, butărit, chirie, dar, geremea, gloabă, herâie, mear, plocon, telalâc, ugeret şi zeciuială-, grupul comerţ pentru 5 termeni: avaet, dar, gloabă, telalâc şi zeciuială-, grupul şcoală pentru 4 termeni: bacşiş, chirie, dar, pensie; grupul agricultură, creşterea animalelor pentru 4 termeni: avaet, chirie, uşur şi zeciuială. Lipseşte grupul activităţi casnice, gospodăreşti.
In prima perioadă relaţiile în legătură cu care sunt menţionaţi termenii desemnând sursele de câştig au numai caracter oficial; cu o singură excepţie: termenul colac menţionat în legătură cu relaţiile de tip particular.
In a doua perioadă, marea majoritate a termenilor sunt atestaţi numai în legătură cu relaţii de tip oficial: adet, alăm, baston, bour, branişte, brudină, butărit, camănă/căminărie/căminărit, cărăuşie, cheia bisericii, ciohodărit, ciubote, colac, cotărit, venitul cotului, cuniţă, desetină, dicheomă, dijmărit, filodorimă, filotimon, folărit, gărdurărit, goştină, grămăticie, gros, huzmet, ispaşă, împlineală, întreială, mortasipie, ocnă, oierii, ort stărostesc, păhărnicie, părpăr/părpărit, părcălăbie, pecete agească, pensie, pogonărit, premion, pripas, răsură, săpunărit, sărindar, solărie/solărit, stărostie, venitul străjii, şugubină, tahmis, tult, ugeret, uşur, vamă, vădrărit, vinărici şi vornicie; cinci termeni, bărbânţă, curuncă, herâie, mear, veniturile patrafirului şi pension, în legătură numai cu relaţii de tip comunitar.
Unii dintre termeni sunt menţionaţi în legătură cu două feluri de relaţii; bacşiş, geremea şi dar (oficiale, particulare); avaet, gloabă, plocon, taxă, telalâc, treapăd şi zeciuială (oficiale, comunitare). Un singur termen, chirie, este atestat în legătură cu toate cele trei tipuri de relaţii.
DESCRIEREA TERMENILOR
DĂRI - TAXE
PERIOADA I (până la 1711; 1716)
CĂMINĂRIE/CĂMINĂRIT (în forma) CĂMINĂRIE16
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie care beneficiază de o parte din suma încasată drept căminărie (este vorba de un act de scutire, din care rezultă că termenul desemnează o dare sau o taxă:
şi să o/6<5/pârcălabii/ a ţinerea şi o cârciumă în târgn, pre seama păr(călăbiei)... cămănarii să nu le ia cămănărie ŢR 1695 ANAT 17, 378.
16	Termenul căminărie semnifică:,,Cămănărie (Munt. căminărie) = cămană (1. 2).
53
(în forma) CĂMINĂRIT17
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie care probabil şi beneficiază de o parte din suma provenită din arendarea căminăritului (împreună cu alte surse de câştig, de ex.: gloaba)
slugilor domnii meale să aibă a ţinerea cămănăritul de la oraşul Bucureşti... să ia căminăritul de la tot omul ce va vinde într-acest târgu după obiceai18... numai cămănariul să aibă a căutarea şi a-i luarea seama cărciu-marilor să puie ocale drepte) /carte de căminărit/ ŢR 1695 ANAT 33, 388.
CHIRIE19
Atestat în prima perioadă în Ţara Românească.
Majoritatea exemplelor din această perioadă nu sunt relevante pentru noi, deoarece termenul chirie nu are legătură în toate situaţiile cu ideea de răsplată a unei activităţi. Numai în unele exemple apare o astfel de idee, şi anume în acelea în care este vorba de anumite categorii de persoane, ce sunt proprietari ai unor mijloace de transport. închirierea, dar mai ales folosirea acestor mijloace presupune cunoaşterea unei meserii - deci exercitarea unei anumite munci necesitând prezenţa unor persoane specializate pentru a o practica. De aici ideea de angajare în muncă, care implică totodată şi ideea de răsplată (la un moment dat nemaiavând importanţă dacă respectivele persoane erau şi proprietarii respectivelor mijloace de transport sau numai cei ce fac transportul cu ajutorul acestor mijloace în schimbul chiriei).
Şi cum astfel de servicii sunt efectuate de anumite categorii de persoane, se observă că şi utilizarea termenului chirie se specializează încă de la început într-un anumit sens - putându-se vorbi de o folosire a lui chirie în această perioadă în legătură cu o singură categorie (chirigiu), angajată oficial.
în favoarea interpretării termenului chirie ca desemnând o plată specializată pentru un anumit tip de activitate (aşa cum era şi vamă în perioada întâi sau telalâc în perioada a doua) pledează utilizările paralele ale acestui termen, alături de cel de simbrie, în acelaşi document (condica visteriei) în legătură cu aceeaşi categorie şi pentru aceeaşi activitate, de ex.:
2240 tal... s-au dat la 120 chirigii cari au mers cu carăle la Belgrad pentru simbria lor ŢR 1697 CV 292; 92 tal s-au dat chiria chirigiilor care au adus untul la Belgrad 1697 ib. 293.
17	Termenul căminarii semnifică: „(Muntenia) Impozit pe vasele de vin care se vindeau în cârciumile din oraşe şi pe la bâlciuri... constituia, la început, unul dintre veniturile marelui-logoftt, mai târziu (sec. XVIII) al marelui-pahamic" DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Cămănăritul muntean-i se mai spune în documente şi cămănărie-corespunde în parte camenii moldoveneşti, el se plătea de cei ce vindeau vin în târguri11 Giurescu, 1. ROM III2, 677; „Dare asupra vinului şi rachiului... în Ţ.Rom. ... Venitul c./ăminăritului/ era constituit havaet marelui paharnic şi cuparului" Constantinescu, IF s.v.
18	Termenul obicei va fi spaţiat în textul documentelor.
19Termenul chirie semnifică: 2. P. ext. Preţul dat în schimbul unei cesiuni; spec. plata ce se dă pentru o casă închiriată; suma ce se plăteşte pentru transportarea mărfurilor, cărăuşie11 DA s.v.
54
CIOHODĂRIT^
Atestat extrem de rar în prima perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu ciohodărit ui.
boiariului Domnii meale... vel ciohodar ca să fie volnic cu această carte să umble in oraşul Bucureşti şi pe la ţară să caute în toată (ara să aibă a lua cioliodăritul de cizmariu după obiceai ŢR f.a.2' ANAT, 28, 385.
COTĂRIE22
Atestat foarte rar numai în prima perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie care probabil şi beneficiază de o parte din suma pe care o strângea drept cotărie (împreună cu alte surse de câştig,-de ex.: gloabă)-.
slugilor domnii meale cotarilor să fie volnici să umble pre la toate târgurile să scrie cotăriia de la tot omul, cine se va afla vânzând marfă cu cotu şi să ia cotărie de nume câte... /carte de cotărie/23 ŢR 1699 ANAT 41, 393.
DIJMĂRIT24
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie care probabil şi beneficiază de o parte din suma pe care o strângea drept dijmărit-,
■. slugilor domnii meale anume... dijmarii din judeţul... să fie volnici să scrie dijmăritul la tot omul... şi să ia dijmărit de la toţi... şi să aibă a le luarea de litră po... şi poclonul de nume de slujitori, po... şi de birnic, po... după obiceai / carte de dijmărituri/ ŢR 1696 ANAT 25, 383.
'	*	GĂRDURĂRIT/*	GĂRDURĂRIE26
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească în sintagma slujba gărdurărit ului, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând
20 Termenul ciohodărit semnifică: t„Darea pusă pe cavafii, cizmarii şi papugiii din toată Jara, care plăteau câte 1 leu şi 12 bani de prăvălie, ca venit lui baş-ciohodar“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „De la acest dregător/ciohodar/ vine şi numele dării ciohodărit pe care o plăteau cizmarii" Giurescu, 1. ROM 1112,471. „C/iohodăritul/ a constituit havaetul marelui ciohodar până la... 1S09 /când/ s-a făcut venit al visteriei" Constantinescu, IF s.v.
în ms. 5389 apare data 7230 (1722), cf. D.C. Giurescu, ANAT 3S5.
** Termenul cotăric semnifică: „Impozit pe mărfurile care se vindeau cu cotul, cotărit".
DA s.v.
*3 Carte de cotărărit / titlu adăugat ulterior/ cf. Dinu C. Giurescu, ANAT 393, titlu cc atestă faptul că forma cotărie nu mai era folosită.
‘ Termenul dijmărit semnifică: „1. Dare în natură percepuţi. în trecut, asupra pământului. (învechit rar) d ijmărie; p. ext. impozit plătit în Ţara Românească pentru stupi şi pentru porci" DLR s.v. /ms'. Istoricii explică termenul astfel: „Plata dijmelor - oieriu dijmărit, goştină" Giurescu. 1. ROM UN, 691. ; „Dările pe avere (oicrit, dijmărit)" id. ib. 712; „Sensul generic de zecime... dijma domnească... darea..." Constantinescu, 1F s.v.
“ Nu sc precizează în text pe ce anume se încasa dijmăritul.
:6 Istoricii explică termenul astfel: „Era o gloabă (amendă) pentru stricăciunile făcute în vii şi gardurile lor“ Filitti, FIS 45; „Fiecare proprietar trebuia să-şi îngrădească via cu gard; ...cine nu se supunea, plătea gărdurăritul“ Giurescu, 1. ROM 11I:. 66S. Scutire în sccolul al XVII-lca de diferite dări între care gărdurărie, v. id. ib.; „Venitul g^ărd urări tu lui/ din jud. Buzău şi Râmnicu Săra! era atribuit spătarului al 2-lea, iar cel din jud. Săcueni, vel armaşului. în unele cazuri, domnu! dăruia g.'ărd urări tui' anumitor vii, aşa cum proceda şi cu alte dări ale cămării proprii sau ale vistieriei" Ccnstariîir.escu, 1F s.v.
administraţiei), categorie care probabil şi beneficiază de o parte din suma pe care o strângea drept gărdurărit:
slugii Domnii meale... găr dur arilor... să umble să caute slujba gărdură-ritulu’b, dupre în dealul cu vii(le) să nu se fac(ă) niscare stricăciuni, să-şi facă fiecare gardurile. Iar unde ar găsi niscare vracniţă sau pârlează deşchise, să aibă a luarea di vracnită câte... şi de pârlează câte... Şi de vite ce ar găsipren viifăcăndstricăciuni, să ia di bivol câte... şi di vite, di bou, di cal, di vacă câte... şi di rămător, după cum iaste obiceaiul şi mai dinainte vreame /carte de gărdurărie27/ŢR 1694 ANAT23, 382; gărdurarilor dinjudeţul Saac să aibă a-şi ţinerea slujba gărdurăritului /carte de gărdurărit/ ŢR 1701 ib. 54, 403.
GOŞTINĂRIT28
Atestat rar numai în prima perioadă în Ţara Românească în sintagma slujba goştinăriiului, în legătură cu o anumită categorie de persoane, (aparţinând administraţiei), categorie care probabil şi beneficiază de o parte din suma provenită din arendarea slujbei goştinăritului'.
slugilor domnii meale goştinarilor cari au cumpărat slujba goştinăritului... ca să fie volnic... de să aibă a căutarea pentru toţi râmătorii cei striini câţi trecu din Ţara Ungurească aicea în ţară, la jâr... să aibă a luarea de rămător câte... după obiceai şi precum au dat şi alţi goştinari mai înainte/Iar altă ni mini în slujba lor să n-aibă amestec Fără ne goştănărit nici un rămător să nu treacă JR 1700 ANAT 49, 399. (Documentul conţine dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
OIERIT29
Atestat în prima perioadă în Ţara Românească, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie care probabil şi beneficia de o parte din suma pe care o strângea drept oierii:
slugilor domnii meale oiarii din judeţul... ca să fie volnici... să umble să scrie oieritul într-acest judeţ, la tot omul, câţi vor avea oi şi să aibă a luarea oieritul de latoţi după cum iaste obiceaiul..., însădelaslujitori, deoae, câte... şidela birnici câte... şi de la bărseani, de oae, câte... şipoclonul să ia de la slujitori, câte... şi de la birnici, câte... /carte de oierit/ ŢR 1697 ANAT 27, 385.
PĂHĂRNICIE30
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se
27	Termenul gărdurărie apare doar în titlul documentului, în text fiind menţionată forma gărdurărit.
28	Termenul gorşîinărit = goştină DA s.v.
29	Termenul oierit semnifică: „Dijmă în natură percepută, în trecut asupra oilor... impozit plătit pentru păşunatul oilor. P. ext. Impozit perceput pe vite“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel „vechea dijmă“ Giurescu, 1. ROM III2,658; „Dările pe avere (oierit, dijmărit)*1 id. ib. 712; „Una din principalele dări11 Constantinescu, 1F s.v.
30	Termenul păhărnicie semnifică: „2. Bir (pe care-1 încasau păhămiceii) de pe vinul vândut, la sate şi la oraşe11 DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Se plătiseră unele taxe/pe vii şi vin/... de către cârciumarii din oraşe: banii de păhărnicie11 Giurescu, 1. ROM III2,666; „Păhărnicie /(de bani ~). Dare în bani cuvenită domniei în Ţ. ROM... (sec. 17), asemănătoare cu camăna din Mold.“ Stoicescu, IF s.v.
56
dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriupăhărnicia (menţionat în text în sintagma bani de ~):
să fie satul sventei mănăstiri anume Flămănzeştii în pace şi slobod de bani de păhărnicie de către paharnici... derept aceiaşi voi paharnicilor care veţi îmbla acolo pentrupăhărniciia... numai să vă luaţipăhărniciia de cărciumele den oraş, iar în sat nemic să nu mergeţi ŢR 1627 ARH. IST I, I, 145, 105.31
PĂRPĂR32
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie care probabil şi beneficia de o parte din suma pe care o strângea drept părpăr (împreună cu alte surse de câştig, de ex. vinărici):
şi să aibă a lua vinăricearii... şi părpăr ul de bute câte... şi de berbeniţă câte... JR 1709 ANAT 58, 406.
O altă utilizare priveşte părpărul acordat de către domn ca (un) avantaj instituţiilor religioase:
„întărind mănăstirii Căldăruşani vama din balta satului Cioranii..., Voievodul hotărăşte «să ia călugării această vamă... şi de năvoade căte ar umbla pre cât ţine balta mănăstirii, iar să scoată la vad pre moşia mănăstirii şi să ia călugării pârpărul, de car câte... şi de luntre de raci câte... precum au fost obiceiul»” ŢR 1669-72, ap. I. ROM-III2, 661 / Un document inedit dintr-o lucrare de istorie /.
PĂRCĂLĂBIE33
Atestat în prima perioadă în Ţara Românească, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie cărora i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu, părcălăbia.
Atunci când termenul apare înregistrat în legătură cu veniturile acestei categorii (o parte din) ceea ce reprezintă pârcălăbie (menţionat în texte şi în
31	în legătură cu acest document, Giurescu notează: „Aceşti paharnici din sate alcătuiau o breaslă boierească, lor le era dată în seamă strângerea dării numite „bani de păhărnicie" care se lua de la vinul vândut prin sate şi oraşe... e probabil ca darea., să fi constituit unul din veniturile acestei dregătorii, să fi fost adică dată, în parte sau în întregime, marelui paharnic şi subalternilor săi“ BCI V, 135-136.
32	Termenul perpersemnifică: „2. (în forma părpăr şi în sintagmele părpăr pe vii, părpăr de bute) Numele unui impozit pe vii şi pe vin, care se plătea (înperperi 1) în Ţara Românească; (învechit) perperit" DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Peştele era supus ... şi vechii dări a pârpărului" Giurescu, 1. ROM III2,661; „Se plătiseră... unele taxe /pe vii şi pe vin / de către producători / de vin /
-	ploconul de nume şi pârpărul" id. ib. 666.
33	Termenul părcălăbie semnifică: „3. Dare care se plătea pârcălabului..." DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Obligaţii fiscale în legătură cu vinul, ca pârcă/abia“ Giurescu, I.ROM I1I2, 671; «Taxă... era un venit al târgului, care însă putea fi vândut, atribuit de domn ca havaet boierilor dregători sau dăruit mănăstirilor... apare în sec. 16, sub formă de vamă la bariera târgurilor şi dispare spre sfârşitul sec. 17, când este absorbită în darea mai cuprinzătoare a mortasipiei... în veniturile p./ârcâlabiei/ intrau în gloabele încasate „pentru curvii şi pentru hoţii"... tot p./ârcălabie/ se numea în Mold. amenda de 1 leu de boul rătăcit, încasată „pe obiceiul ţării" la 1739» Voinea, IF s.v.; „Dările pentru comercializarea mărfurilor aveau şi denumiri speciale: căminărit în T.Rom., mortasipie şi părcălăbie în Mold." Constantinescu-Stoicescu, IF 490 s.v. vamă.
sintagmele vama venitul ~), constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig, de ex. gloabă, zeciuială):
pârcălabilor de la Târgul Râmnicului i Buzăul, de-să ţia pârcălăbia dentr-aceasta târguri, împreună şi cu ceala 12 sate den prejurul târgului şi cu judecata lor. Să ia vamă de la tot omul, ori cine ce feal de bucate ar vende den toate să ia după obiceaiu... Iar căpitanul care ar fi au alţi dregători domneşti nimic să nu să amestece în venitul pârcălăbiei nici în judecata lor, fără cât numai pârcălabii să-i judece ŢR 1695 ANAT 1, 36634; carte de pârcălăbie de la Ruşii de Veade i Zămnicele... slugilor domniei meale pârcălabilor ca să fie volnici de să aibă a ţinearea vama într-acest târg... de la toţi să ia vama după obiceai ŢR 1695 ib. 10, 372; pârcălabilor... de să ţie vama pârcălăbiei35 dentr-acest târg... şi să aibă a luarea vama ŢR 1695 ib. 17, 377. (Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
RĂSURĂ36
Atestat rar în prima perioadă în Moldova, în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu răsura, deşi exprimarea din document nu ne permite să afirmăm cu certitudine dacă banii încasaţi reprezintă răsura: pusu-s-au ş-acolo la acel ţinut ialoviţi să daţi pe izvod ce vor socoti boiarii noştri /ce/sunt acolo socotitori şi-ţi da banii de ialoviţi câţi lei, şi răsuri de ughi câte 2 bani; şi un pot [ronicu] vafia strângătorilor, şi 1 ban în sama sulgerii M 1696-7 SD XVI, 199.
SĂPUNĂRIE37
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie care probabil şi beneficiază de o parte de suma pe care o strângea drept săpunărie'.
34	în acest document, termenii pârcălăbie şi vamă sunt utilizaţi ca şi când ar fi simţiţi ca fiind echivalenţi, v. şi Constantin.escu-Stoicescu, 1F 490 s.v. vamă.
35	„Ca venit propriu pârcălabii încasau vama pârcălăbiei" Grigoraş, IFM 383.
36	Termenul răsură semnifică: „(învechit) Impozit suplimentar care se percepea în trecut pentru plata funcţionarilor publici şi a suitei domnului11 DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Quota-parte, remiza agenţilor fiscului" Iorga, SD XXII, 11; „Sferturile/impozite / cu răsurile lor/zecimi adiţionale pentru lefuri" Filitti, FIS 44; Impozitul personal să fie plătit în patru sferturi adăugându-se la fiecare sută de parale, încă cinci drept «răsură» sau taxă pentru cei ce strâng darea" Giurescu, I. ROM III,, 259; „Dare suplimentară, din al cărei venit se plătea leafa slujbaşilor publici. Iniţial r./ăsura/ a fost o indemnizaţie de cheltuieli, plătită perceptorilor sau slujbaşilor administrativi de către contribuabili. Mai târziu r./ăsura/ indemnizaţie (havaet) a coexistat cu r./ăsura/ vistieriei... Mavrocordat a fixat lefuri ispravnicilor, în care scop a reglementat r./ăsura/ sub forma unor zecimi adiţionale la principalele dări încasate de visterie... Gr. II Ghica... sporire a r./ăsurii/ care s-a aplicat la sferturi, ajutorinţă, dăjdii, venitul mazililor, neguţătorilor şi ruptaşilor...; o altă aplicaţie a r./ăsurii/ privea venitul desetinei, vădrăritului, goştinei, vamei şi ocnelor... Gr. Al. Ghica a dat venitului realizat din r./ăsuri/ un statut deosebit de al visteriei: sub numele de ghenicon (venitul boierilor)" Constantinescu, IF s.v.
37	în textul documentului termenul săpunărie nu mai apare menţionat.
58
să aibă a luore... dă la toţi săpunarii care fac săpun şi vând săpunul, de să hrănesc cu săpun în toată ţara domnii meale... de la toţi să aibă a luore boeriul domnii meale... de nume câte... depre cum au luot şi mai înainte, după obicei însă banii fără de zeciuială şi fără de treapăd, bani drepţi /carte de săpunărie/ ŢR 1695 ANAT 1 1, 373.
VAMĂ38
Atestat în prima perioadă în Moldova şi în Ţara Românească, în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei sau instituţiilor religioase), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu vama.
Din felul în care vamă este utilizat într-un document din această perioadă, rezultă că acest termen era considerat în acea vreme ca reprezentând un anumit tip de „plată" specializată pentru un anumit tip de activitate şi care este denumită astfel (aşa cum era şi chiria):
oricare vameş va ceare vamă den niscare lucruri ce n-au fost obiceaiul să se dea vamă, nice iaste cu ştirea domniei, de să va afla pentru une ca aceaia să fie luat plată, ce să dzice vamă, ca să-i să taie capul, însă înainte să dea drept ce au luat acea vamă M 1696 LUP 46.
Asprimea pedepsei s-ar putea explica prin faptul că vămile au constituit dintotdeauna un izvor însemnat de venit al domnului39, ca şi ocnele-,
oricine va îmbla cu amăgituri şi nu va plăti vama cea domnească, acela iaste ca un fur, deci să cade să piardză tot negoţul M 1646 LUP 46; vama Ocnei şi alte târguri să fie venitul Domnilor M LET II, 337; măcar veri ce om arvende într-ascunsupre la casele lor şi n-ar vende la tărgu, după obiceai ce ar ascunde vama domnească, /pârcălabii/ să le ia vama îndoit şi să le facă şi certare ŢR 1695 ANAT 10,372.
Cu toate acestea, termenul vamă (menţionat în texte şi în sintagamele ~ pârcălăbiei sau venitul ~) apare în documente în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii care probabil şi beneficiau de o parte din-sumele pe care le percepeau drept vamă sau care proveneau din
3S	Termenul vamă semnifică: „1. (Adesea în legătură cu verbe ca „a da“, „a lua“, „a plăti“etc.) Taxă care se plăteşte pentru ca o marfă sau un anumit produs să treacă dintr-o ţară în alta; (în trecut; şi în sintagma vama domnească) taxă (în bani sau în produse) care se percepea pentru intrarea într-o ţară, într-un oraş (în scopul vânzării unor mărfuri), pentru folosirea unui pod, a unui drum, pentru
transportul mărfurilor etc. (şi care constituia în orânduirea feudală unul dintre veniturile domnitorului). 2. (învechit) împuternicire, drept de a-şi însuşi veniturile realizate prin perceperea vămii (1) care se acorda unei persoane, prin concesiune*1 DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Era supus la vamă
tot ce intra în ţară şi tot ce se vindea în piaţă... atât marfa adusă de neguţitorii din târgurile mari, cât şi
productele aduse de ţărani precum: boi, vaci, grâu, unt, miere11 Răşcanu, LEF CXIII; Numele generic de vamă, adică partea de produs11 Constantinescu, 1F 339 s.v. oierit.
39	Toţi istoricii menţionează acest lucru: „Vămile continuă să fie/ şi în secolul al XVIII-lea/ un venit al cămării, deci al Domnului, iar nu al visteriei...11 Giurescu, I. ROM III2, 710; „V./ama/ de Ia hotare era un venit domnesc şi se negocia pe baza raporturilor de bună vecinătate şi a obiceiului din trecut... «în principal nu se acordau scutiri pentru că ,.vama iaste domnească11». Exploatarea acestui important venit domnesc—v./ama/ de la hotare —se făcea în regie sau prin arendare la licitaţie... Dările pentru comercializarea mărfurilor aveau şi denumiri speciale: căminărit în Ţ. ROM., mortasipie şi pârcălăbie în Mold.» Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
59
arendarea vămilor respective (împreună cu alte surse de câştig, de ex.: gloabă,
40\
pripas ):
pârcălab: /numit în text şi vameş /: slugilor domniie meale pârcălabilor de la Craiova şi de la Strehaia ca să fie volnice cu această carte... de să ţie vama în anul acesta şi să ia vamă den toate câte s-ar vinde într-aceaste târgure... după obiceaiu ŢR 1709 ANAT 63, 409; v. şi pârcălăbie, p. 58; schiler: slugilor domnii meale ~de la Câineani, ca să fie volnici... de să aibă a ţinea schila de acolo şi să aibă a luarea vama de la tot omul, veri carii cu ce marfă şi negoţ... ar trece pre acolo din toate să aibă să aibă a luarea vama după obiceai. Iar pre carii i-argăsi ascunzând vama domnească, să aibă a le luarea vama îndoită şi să le facă şi certare după vina lor ŢR 1695 ib. 8, 371; stolnicel: care sunt ~ la Greaca... să fie volnici să ţie vama de acolo. Şi să ia vama de la tot omul care va vânapeaşte în bălţile care sunt în ţinutul Grecii... să ia vama peaştelui după obicei... şi să puie scaune pe la toate vadurile ca să păzească pentru venitul vămii ŢR f.a. ib. 47, 379; vameş: ~de la Ciocăneşti... să aibă a ţinerea vama de acolo cu toate scaunele şi satele de înprejur şi cu tot venitul şi cu bălţile ce va avea această vamă şi judecata după margini. Şi să aibă a luarea vama de la tot omul carii trec cu marhă şi negoaţe şi vite şi alte bucate... după obiceai ŢR 1695 ib. 4, 368.
Totodată, domnul „hărăzeşte" (acordă ca un fel de avantaj) dreptul de a încasa în beneficiul propriu vama unor anumite categorii de privilegiaţi, aparţinând instituţiilor religioase (v. părpăr, p. 57).
VINĂRICI41
Atestat în prima perioadă în Ţara Românească, în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii care probabil şi beneficiază de (o parte din) suma pe care o strângeau drept vinărici sau care provenea din arendarea vinăriciului (împreună cu alte surse de câştig, de ex. gloabă, părpăr):
ca să fie volnici oamenii dumnealor slugile boiarilor Domnii meale /marele comis şi marele logofăt / de să umble să scrie vinericiul domnescu de la tot omul care-i vor avea vii în dealul Tărgoviştii... de la toţi să aibă a luarea vinăriciul, precum am dat şi până acum, ... după obiceai... şi poclonul de nume câte... ŢR 1698 ANAT 38, 392; slugilor domnii meale vinăricearii care
40	Ştirile din această perioadă din anatefter nu sunt întotdeauna clare, deoarece nu reiese din document dacă aceste categorii reprezintă numai pe cei care iau în arendă vămile sau şi pe cei ce încasează în beneficiul propriu o parte din taxele vamale pe care le percep.
41	Termenul vinărici semnifică: „1. Dijmă sau impozit care se percepea în trecut, în Ţara Românească şi Moldova, de la proprietarii de vii, de la producătorii de vin... şi de Ia cârciumari; împuternicire sau drept de a-şi însuşi această dijmă sau acest impozit" DLR s.v. /ms./ Istoricii explică termenul astfel: „Vinăriciul sau dijma din vin, reprezentând a zecea parte din recoltă / dări pe vii şi vin /“ Giurescu, I. ROM III2, 666; «/Darea ce / a constituit unul dintre primele venituri ale statului feudal românesc... V./inăriciul/ domnesc... intra în cămara domnului... putea fl vândut o dată cu solul... ori dăruit integral sau parţial.... Darea vinului, ca venit domnesc era administrată fie în regie („în credinţă'1) de cămara domnească, fie prin arendare... Domnia putea ceda părţi din v./inărici/ unor fundaţiuni religioase» Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
60
aţi cumpărat vinăriciul den dealul Bucureştilor de să aibă a scrie vinăriciul... şi să ia vinărici... vadra câte... /carte de vinărici/ ŢR 1709 ANAT 58, 406.
ZECIUIALĂ42
Atestat în prima perioadă în Ţara Românească şi în Transilvania în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii reprezentând pe cei trimişi de domnie43 să execute diferite impuneri de bani şi care apar în documente sub denumirea generică de om domnesc:
să să ştie că mi-au făcut bine / jupânul / cu lei 75, să aibu a plini ceşti bani până Ia 2 ai... iar netrimiţănd banii la zi şi ar veni dumnealui cu vreo cheltuială sau niscar ~cu niscare zeciuială sau trepede, să fie tot de la mine Tr 1698 SD XII, 8
dar şi de pârcălab:
—	să judece pre tot omul, cine de ce va avea întrebăciune şi de datorii şi de sfazi. Şi care se va adevăra dator, să-l apuce să plătească şi să-şi ia zăciuială ŢR 1695 ANAT 17, 377.
AMENZI
CIUBOTE44
Atestat extrem de rar în prima perioadă în Moldova într-un document românesc, în care nu se indică decât nominal beneficiarul:
iar di se va afla ceneva din rudili lui Ionaşco Buboc să aibă a darea... ciobote lui Necoară şi lui Ştefan /oamenii care au plătit capul unui om ucis de Buboc ce a fugit şi care au primit partea de ocină a lui Buboc/M 1587 D. ROM LXIX, 160.
42	Termenul zeciuială semnifică: „1. Dare (în natură şi în bani) care consta din a zecea (rar, a noua sau a opta) parte din produsele principale percepută de proprietarii feudali (de domn sau de biserică) de la proprietarii direcţi; 2. P. gener. A zecea parte din produsele obţinute (prin muncă) care se predă cuiva (sau pe care o revendică sau o ia cu forţa cineva) ca răsplată, salariu etc.“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Dări foarte grele asupra vitelor... zeciuială boilor" Giurescu, I. ROM. III,, 653; «V./omicul de Vrancea / executa creanţe (,,împline|i“) primind zeciuială» Strihan, IF 513 s.v. vornic de Vrancea.
43	în acest sens, notăm afirmaţia unui istoric: «în Ţara Românească, când dregătorii erau trimişi de domn... să restituie sume de bani sau să scoată banii de la diverşi datornici - primeau „zeciuială" din sumele respective» deex.: marele portar şi marele ban, menţionaţi în 1647 şi 1694 în două documente (probabil slavone), v. Stoicescu, SDMD 142.
44	Termenul ciubote semnifică: „2. (Jur. la plur.) Amendă ce trebuia să o plătească (celor ce îl aduceau) acela care era adus cu sila spre a fi judecat; indemnizare pentru o alergătură (pentru ruptul ciobotelor) cf. bani (de) ciobote" DA s.v., iar termenul cioboti: „a amenda (cu amenda numită ciobote) ib. Istoricii explică termenul astfel: „Dacă într-un proces, una din părţi refuza să se prezinte de bună voie, la cea dintâi chemare în faţa domnului, şi trebuia să se trimită un agent care s-o aducă, atunci acest agent avea dreptul să încaseze o gloabă sau amendă numită în Moldova ciubote, iar în Ţara Românească treapăd... rostul amenzii este clar: ea se ia pentru deplasarea sau «treapădul...» agentului respectiv, pentru uzura «ciubotelor» acestuia" Giurescu, I. ROM II2,500-501; «Ciobotele» vornicilor, adică taxa pentru deplasarea agenţilor care percep gloaba" id. ib. III2, 543; «Pe lângă amenda de răscumpărare plătită de vinovat, de către iudele lui sau de cei care voiau să-l absolve de pedeapsă, se adăugau şi cheltuielile de deplasare ale slujbaşilor care făcuseră cercetările, cunoscute sub denumirea de „ciobote"» Grigoraş, IFM 229; „Taxa de urmărire" Georgescu-Strihan, JUD 127.
61
1
GLOABĂ45
Atestat în prima perioadă, în Ţara Românească şi în Moldova, în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă dreptul în mod oficial să reţină în beneficiul propriu gloaba.
Cu toate că menţiunile documentare din această perioadă sunt destul de numeroase (mai ales cele referitoare la abstractul verbal, globi), unele dintre ele sunt nesemnificative46, iar altele, neclare, întrucât nu se poate preciza întotdeauna, din lipsă de informaţie, dacă toţi cei ce pronunţau gloabele aveau dreptul în mod oficial să le reţină şi în folos propriu sau numai în contul domniei47. Cele mai multe dintre aceste categorii de persoane care probabil şi beneficiază de o parte din sumele încasate drept gloabă (împreună cu alte surse de câştig, de ex.: căminărit, colac, c4otărie, părcălăbie, pripas, vamă, vornicie) fac parte din administraţie:
cantaragiu: ~să ţie cântarul domnesc de aici... din Bucureşti... iar pre carii i-ar afla cântărind cu alt cântar sau făcând ficleşuguri pre unii ca aceia să-i globească şi să le facă şi certare după vina lor, cum iaste obiceaiul ŢR 1702 ANAT 42, 394; căminar: numai ~ să aibă a căutarea şi a-i luarea seama cârciumarilor, să puie ocale drepte. Iar pre carii dintru dânşii, cărciumari, i-ar prinde cu ocale mai mici, pre unii ca aceia să fie volnic să-i globească cu bani 300 ŢR 1695 ib. 33,388; cotar: pre unii care i-ar afla vânzând marfă cu cotul mai mic, au ascunzând cotăriia, ca să nu-şi dea adetul, pre unii ca aceia să-i globească cu mâna bani 300 şi să-i facă şi certare după vina lui după obicei ŢR 1699 ib. 41, 393; deşugubinar: v. vornic; instituţii religioase; gărdurar: şi să caute şi de alte stricăciuni ce vor fi în deal, de hoţii, de sfadă, de curvii şi de alte gâlcevi să judece. Şi care vorfi de vină, să-i globească precum le vorfi vina ŢR 1701 ib. 24, 3 83; ~să aibă a căutare şi pentru curvii şi pentru sfăzi şi pentru alte gâlcevi ce să vor face pren în dealuri, să-ijudece. Şi cine vorfi dă vină să-i globească precum va fi vina omului ŢR 1701 ib. 54, 403; globnic: v. vornic; instituţii religioase; logofăt: şi pentru acele zapisă, să le luaţi sama, de când scriu şi denainte cui s-au făcut şi de se va afla zapisăle mincinoasă să hie acei oameni de gloabă dumisale ~ celui mare M 1694 IZ IV, II, 15,94; lumânărar: iar pre cine /măcelari / i-ar prinde
45	Termenul gloabă semnifică: „1. Pedeapsă s./au/despăgubire (în bani), amendă cfr. ştreaf" DA s.v.; iar termenul globi: „A pedepsi pe cineva cu bani, a-i lua cuiva despăgubire pentru o stricăciune..., a-1 amenda" ib. Istoricii explică termenul astfel: „Pedeapsa cea mai frecventă aplicată în trecutul nostru a fost amenda sau gloaba. Ea se dădea pentru tot felul de delicte şi chiar pentru crime şi purta nume diferite. Cel mai obişnuit era acela generic de gloabă... înţelesul de astăzi al acestui cuvânt se explică lesne prin împrejurarea că amenda se plătea de obicei în capete de vită, boi şi cai şi evident, cel amendat dădea ce avea mai prost" Giurescu, I. ROM II2,498. Conferind cuvântului gloabă statutul unui termen generic, acelaşi istoric include printre gloabe amenzile desemnate prin ceilalţi termeni: ciubote, duşegubină, hatalm, pradă, pripas, tretină, treapăd, v. id. ib. 498-501. De altfel, şi alţi istorici au acelaşi punct de vedere, din moment ce notează: „Gloaba cu varietăţile: hatalm, gloaba pântecelui, duşegubină", v. Strihan — Voinea — Şotropa — Stoicescu, IF 356 sy. pedeapsă', „Boul de soroc", v. Strihan, ib. 317 s.v. neascultare. în documentele studiate am întâlnit însă aceşti termeni folosiţi şi în mod independent de termenul gloabă, fapt ce ne-a determinat să îi tratăm separat.
46	De exemplu: atestările din pravila lui Vasile Lupu făcute fără nici o altă specificare: cela ce va primi in casa Iui vreun hotru... îşi vapiiarde casa... şi-l vor certa şi cu gloabă după cum vafi voia giude-ţului M 1646 LUP 173; cela ce au făcut silă... om de în clirosul besearicii să va globi cu bani ib. 201.
47	în acest sens, vezi observaţiile istoricilor care afirmă că gloabă, hatalm, şugubină sunt cei trei termeni desemnând amenzile atestaţi în legătură cu veniturile domnului (INTRODUCERE, p. XXV), precum şi informaţiile din documente slavone M 1431 DRH I, 105, 156.
62
vânzând într-altăparte să aibă voie sluga domnii meale ~a-i globire şi a-iprăda cum au fost obiceaiul şi mai denainte ŢR 1698 ANAT35, 389; om: v. slugă; pârcălab: să fie voinici slugile domnii meale ~ să caute pentru curvii şi pentru hoţii. Şi pre care i-ar afla în fapte reale, să-i globească ŢR 1695 ib. 1, 366; ~ /numit în text şi vameş/^/de la alţii carii i-ar găsi ascunzând vama domnească să aibă ale luarea vama îndoită şi să-i globească şi să le fac(ă) şi certare, după vina lor. Şi pre care i-ar prinde făcând hoţii şi curvii, să-i puie la închisoare şi să-i globească pe fieştecarile ŢR 1709 ib. 63, 409; schiler: ~şi să aibă a judeca pre tot omul den satele carii suni supt ascultarea schiliipre fieşticarii... şi de datorii şi de sfăzi şi carii vorfi de vină să-i globească ŢR 1695 ib. 8,371; slugă/om: şi să aibă a căutarea -boiarilor domnii meale /marele comis şi marele logofăt/ de curvii, de hoţii şi de alte gâlcevi ce s-ar face pen deal să-i judece şi care va cădea de vin(ă) să-i globească şi să le facă certare, fieştecăruia după vina lui ŢR 1698 ib. 38,392; staroste: v. vornic; stolnicel: şi săjudece pre tot omul oricine cejudecată ar avea acolo şi de hoţii şi de curvii şi de alte stricăciuni însă să-i cearte şi pre care i-ar afla vinovaţi după vina lor să-i globească ŢRf.a. ib. 47,391', vameş: v. pârcălab; vinăricer: şi să aibă a căutarea de curvii, de hoţii şi de alte gâlcevi să-i judece. Şi care ar rămânea de vină să-i globească ŢR 1700-1 ib. 56, 404; vornic: nici staroştii de Cernăuţi sau deşugubinarii sau globnicii treabă să n-aibă a intra într-acest sat a-i judeca sau a-i globi/pe vecinii mănăstirii / jar cât de s-ar tâmpla să facă ei moarte de om, atuncea să aibă triabă ~ cel mare M 1710 BUCOV III, 157; vornicel: ~să umble să caute slujba vornicii dintr-acest judeţ, pre unde s-ar face hoţii şi curvii, au sfăzi şi capete sparte şi alte gâlcevi să aibă a-i judecarea şi a îndrepta pre toţi şi să-i globească pă fieştecarele după fapta lui ce va face, după cum iaste vechiu obiceai al vornicii... Şi acele vite ori ale cui s-ar găsi, în bucate stricând, să le ia şi să le puie la opreală şi să aibă gloaba vornicii, de cal câte... şi de bou, de vacă, câte...şi de bivol câte... şi de rămător câte... şi de oaie câte... precum s-au luat şi mai înainte vreme şi să plătească şi paguba omului ce s-ar fi cu dreptate, şi celor ce vor avea datorii drepte... au cu zapise au fără zapise să le scoată... să judece pe fieştecare om şi să-i îndrepteaze şi să ia gloaba vornicească după obiceai au fie slujitor, au birnic, au macar ce fel de om ar fi într-acest judeţ ŢR 1695 ANAT 172, 432.
Mai puţin numeroase, dar mai vechi sunt atestările din această perioadă despre categoriile de persoane aparţinând instituţiilor religioase, de ex.:
episcop / mitropolit / vlădică: pentru rândul călugărilor, călugăriţelor, preoţilor, diaconilor mireneşti, clirosul bisericii, câţi sunt de de besearică clirici, adică ţârcovnici cum cine să prilejiaşte mainte, să înţeleagă de vro greşeală să fie făcut vre unul dintre dânşii, acela şi aleargă mainte de-i pradă şi globiaşîe, ori pârcălabi, ori globnici, ori deşugubinari ori fie ce fel scaun va fi, şi nu ştiu ei la cine vor miarge, să-i judece. Ce-i trag în toate părţile. Intr-acea Domnia mea, înţelegând de jaloba lor, am căutat şi am cercat şi la sfânta pravilă a besiaricei, ce judeţ va arăta să-i judece pre unii ca aceşti... Deci sfânta pravilă aşa porunceşte: Afară de moarte, ori câte greşiale vor hi nici un judeţ mirenesc să n-aibă treabă a-i judeca numai carele va face moarte de cei de bisearică, cu acela va avea treabă Domnia. Iară la alte vine şi greşiale să nu aibă nime nici o treabă cu dânşii, fără numai vlădicii... Cu episcopii să aibă treabă mitropolitul cu toţi episcopii a-l
63
judeca, iară cu călugării şi cu călugăriţele şi cupreuţii şi cu diaconii mireneşti şi cu ţercovnicii ca să aibă treabă a-i judeca şi a-i certa şi a-i globi cine-şi după deala sa. Pre cei din eparhia mitropolitului, să aibă treabă mitropolitul, pre cei din eparhia Romanului/Huşilor, Rădăuţilor.../, episcopul de Roman/Huşi, Rădăuţi..,/M 1649 HUŞ 1 1948; pentru gloaba şi certarea mişeilor /orbii, şchiopii, ciungii/ de târg de Roman, nime din giudecătorii domneşti, din boiari, să n-aibă voie a giudeca sau a globi sau a certa pre starostea nice pre mişei, fără numai singur preasfmţit părintele de la sfânta episcopie de Roman, cine va sări din mişei la starostele, gloabă... cine va da palmă altuia, gloabă... M 1704 ROM I, 317; vlădică (episcopie): derept aceia şi voi debilari de ţinut şi voi vătaji mari dobitocul lor printr-alţi oameni sauprintr-alte sate să nu luaţi, nici să trageţi /la judecată / şi ce vorfi gloabe ferii să aibă treabă! = să le încaseze / molitva sa ~ de Huşi /pentru satele sfintei episcopii/M 1621 HUŞ 32.
Faptul că sistemul de globi re, de aplicare şi de încasare a gloabelor era vechi o dovedesc nu numai actele de scutiri de gloabe acordate de către domnie mănăstirilor în prima perioadă, dar şi invocarea în documente a tradiţiei.
Ca şi veniturile sau avaeturile, gloabele au denumiri specializate în funcţie de cei care le încasează sau în funcţie de felul abaterii şi de cei ce o săvârşesc, de ex.:
gloaba vornicească ŢR 1695 ANAT 172, 432.
Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor, după cum atestă mai ales exemplele referitoare la instituţiile religioase.
HATALM49
Atestat rar în prima perioadă în Moldova şi în Transilvania.
Despre modul în care termenul este utilizat în această perioadă suntem informaţi din pravila lui Vasile Lupu, fară a se indica însă cui revenea hatalmul50:
carele va muta hotarul cu putearia sa, stând cu arme să facă război acesta să-i dea certare pre trup, după cum va fi voia giudeţului; iară de vafi mutat furiş singur, acestuia să-i fie certarea cu bani, ce să dzice, să plătească hatalm5' M 1646 LUP 40, precum şi dintr-un document din Maramureş Tr 1690 SD XII, 234.
48	Este vorba de aşezământul lui Vasile Lupu, menţionat şi de Răşcanu, LEF LXV şi despre care editorul Melchisedec notează: „Se defineşte sfera autorităţii şi ajudecăţii bisericeşti. Canoanele bisericeşti privitoare la judecata persoanelor din cler, ce ar fi căzut în vreo vinovăţie ajunsese a fi nebăgate în seamă de autorităţile civile. în caz de abatere a unui cleric îl preda şi globia oricine dintre funcţionari apuca pârcălabi, globnici, deşugubinari încât clerul nu mai ştia de ce autoritate depinde... Clerul era lăsat la arbitrariul puterii laice în ce priveşte orice abateri" HUŞ 117-119. în continuare, acelaşi editor notează: „Globirea şi certarea vinovaţilor trebuie să fi procurat mari foloase bisericii... Episcopiile şi mănăstirile pe lângă veniturile proprietăţilor lor, mai avem venituri însemnate care proveneau din globiri şi certături, consecinţă a dreptului lor de juridicţiune" id. ib.
49	Termenul hatalm semnifică: „2. Amendă" DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Pentru mutarea semnelor de hotar, gloaba se numea hatalm" Giurescu, I. ROM II2, 499; Hatalm se lua şi pentru „stricarea iazului de moară, cosire, arare, folosirea pământului peste stâlpi sau ftră voia stăpânului... de la jurătorii care au jurat strâmb", v. Georgescu-Sachelârie, IF s.v.
50	Probabil aceşti bani reveneau domniei, cum atestă şi unele documente slavone din perioada întâi (ŢR 1570 DIR B III, 427, 372). Amenda putea însă reveni şi unor dregători, v. Stoicescu, SDMD 182.
51	Pentru Muntenia apare în text, în loc de hatalm, termenul pradă ŢR 1646 LUP 40.
64
HERÂIE52
Atestat rar în prima perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă dreptul în mod oficial să reţină în beneficiul propriu herâia, categorii ce aparţin următoarelor grupuri, în care se manifestă relaţii de tip oficial :
-	administraţie:
logofăt: 5 taleriferie marelui ~/pentru această nevoie / M 1604 SD XI, 48 (este vorba de o menţiune românească inserată într-un document slavon: un catastif de cheltuială al feciorilor lui Iosif din Munteani);
-	instituţii religioase:
vlădică (episcopie): v. gloabă, p. 64.
ISPAŞĂ53
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească, numai în forma verbală, în legătură cu cei doi împricinaţi (stăpânii vitelor şi stăpânii moşiilor), într-un document în care abstractul verbal este utilizat referitor la slujba vorniciei alături de alţi termeni desemnând sursele de câştig, de ex. gloabă, colac, pripas):
şi iar săfie volnic /voinicelul/ a căuta şi pentru stricăciunile ce strică vitele la câmp, lapăini, lavii, lafâneţe, la dumbrăvi ţinute, să ispăşească după obiceai şi să adevereze cu dreptate paguba ce ar fi ŢR 1695 ANAT 172, 432.
De altfel, proprietarul trebuia să plătească şi gloabă (s-ar părea că uneori în mod preventiv, dar în fond pentru aceeaşi abatere sancţionată cu ispaşă), întrucât în documente se prevede în continuarea textului despre ispaşă următoarea dispoziţie:
şi acele vite ori ale cui s-ar găsi, în bucate stricând, să le ia şi să le puie la opreală şi să aibă a lua gloaba vornicii precum iaste obiceaiul ib.
PRIPAS54
Atestat în prima perioadă în Ţara Românească.
Singurele informaţii din perioada întâi, care prezintă interes pentru cercetarea
52	Termenul herâie semnifică: „(Jur.) (în vechiul nostru drept neexistând prescriere). Taxă fixată de domn pentru reluarea unui proces, cu scop de a garantă stabilitatea lucrului judecat; (în doc. slavone) za v esc ă“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Această redeschidere / a procesului / era adeseori îngreunată, deoarece se luase obiceiul, în Moldova, să se fixeze o taxă însemnată, numită la început zavescă, iar mai târziu, în a doua jumătate a secolului al X Vl-lea şi în secolul al XVII-leaJjerdie, pe care cel ce voia să reia un proces trebuia s-o plătească în prealabil visteriei domneşti. în Ţara Românească, această taxă se numeşte gloabă şi se întâlneşte în documente mult mai rar decât în Moldova" Giurescu, I. ROM II2,486. „în Moldova, un alt venit al dregătorilor era ferâia, care constituia beneficiul celui care judecă o pricină. Când pricinile se judecau la divan, ferâia se depunea la vistieria domnească; când însă judecăţile se făceau de către un dregător (de ex. pârcălabi, vătafi, globnici, deşugubinari), ferâia constituia venitul său", v. Stoicescu, SDMD 141.
53	Termenul ispaşă semnifică: „1. Paguba cauzată de vite pe câmp. 2. Constatarea pagubei făcute (de vite) pe ogorul s./au/ în iarba s./au/ în grădina cuiva. 3. P. ext. Amendă (pentru paguba făcută de vite)" DA s.v.; iar termenul ispăşi: „I. 1. A cerceta şi preţui paguba s. stricăciunea făcută de vite prin semănături s./au/ bucate" ib. Istoricii explică termenul astfel: „Obligaţia stăpânului sau paznicului unor vite de a despăgubi pe stăpânii holdelor sau sădirilorîn care ele au făcut stricăciuni" Sachelarie, IF. s.v. „Stăpânul /vitei/ datora, în afară de gloabă, plata către păgubaş a stricăciunilor cu o sumă denumită ispaşă" Strihan, ib. 383 s.\. pripas; v. şi consideraţiile istoricilor de la vornicie, p. 67.
54	Termenul pripas semnifică: „3. (învechit) Vită rătăcită, fără stăpân; vită prinsă în semănături străine. ♦ P. ext. Despăgubire, amendă plătită pentru o vită prinsă în semnături străine" DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Pentru vitele scăpate pe hotarul altuia se plătea gloaba numită pripas" Giurescu, I. ROM II2, 500. Rostul amenzii se vede din actul pe care... Ştefan cel Mare îl dă mănăstirii Bistriţa, acordându-i mai multe drepturi în legătură cu satul ei Lucăceştii «pripasul care s-ar putea întâmpla pe hotarul satului să-l ia mănăstirea, iar nu slugile domneşti» M 1459, ap. id. ib.
65
noastră sunt cele provenind din anatefterul lui Constantin Brâncoveanu, una dintre ele (ŢR 1695 ANAT 8, 371), fiind comentată într-o lucrare de istorie:
„«şi să aibă schilearii a puni de sat câte o bute de vin, să-l vânză, după obicei
-	un venit deci special al schilearilor- şi să caute şi pentru vite de pripas, unde s-ar afla, să le ia schilearii» - un alt venit deci“, ap. Giurescu, I. ROM III2, 709.
Bazându-ne pe comentariul făcut de acest istoric, din care rezultă că ceea ce reprezintă vitele de pripas constituie o sursă de câştig pentru o anumită categorie de persoane, am putea considera că şi alte categorii ce aparţin administraţiei, menţionate în anatefter, se află într-o situaţie similară schilerilor, adică li se acordă în mod oficial dreptul să încaseze (şi) în beneficiul propriu pripasul (împreună cu alte surse de câştig, de ex. colac, gloabă, ispaşă, vamă, vornicie):
gărdurar5Î: şi pripasuri ce s-ar afla pre dealuri şi prin prejurul dealurilor să aibă a le luarea ~ŢR 1701 ANAT 24, 383; pârcălab: iar căpitanul şi iuzbaşii şi căl(ă)raşii şi alţi slujitori carii vor fi acol(o), nimic să nu s(ă) ameastece în slujba şijudecata ~ nici la vite de pripas ŢR 1695 ib. 17,377; ~/numit în text şi vameşi, şi cine ar găsi vite de pripas să le ia ~ŢR 1709 ib. 63,409; stolnicel: şi să aibă a căuta şi de pripasuri şi de altele ce-ar treace pe acolo, păn vamă după obiceai după cum au fost şi mai înainte vreame ŢR f.a. ib. 47, 397; vameş: şi nimeni den căpitanii dup margine, nici pârcălabii boiereşti, nici protopopi nici altu nimeni să n-aibă treabă a se-amesteca în judecata şi în ţinutul ~, nici la vite de pripas, ce să le aducă la ~după obiceai ŢR 1695 ib. 4,368; vomicel$6: aşijderea şi pentru vite de pripas, ori unde ar găsi într-acest judeţ, cai, boi, vaci, bivoli, rămători, stupi ori la boiari ori la călugări, ori la neguţători, ori la pârcălabi, au ori la ce fel de om s-ar afla şi le va ţinea la casa lui şi nu le va duce să le dea la ispravnicul dumnealui marele vornic... de la unii ca aceai să fie volnic... să le ia toate fără de voia lor, precum au fost obiceaiul vornicului cel mare ŢR 1695 ib. 172, 432; vornic: v. vornicel. (Documentele conţin dispoziţii pentru evitarea abuzurilor).
Celelalte atestări ale termenului din această perioadă din anatefter au fost menţionate la colac, p. 71-72 şi vornicie, p. 68.
ŞUGUBINĂ57
Atestat în prima perioadă numai în Moldova într-o cronică în legătură cu o anumită categorie de persoane aparţinând administraţiei:
55	Referitor la categoria gărdurar, v. şi discuţia de la colac, p. 71-72.
56	Referitor la categoria vornicel, care „căuta" slujba vorniciei pentru vel vornic, v. şi discuţia de la vornicie, p. 67.
57	Termenul şugubină semnifică; „1. (învechit; mai ales în forma deşugubină) Faptă gravă care contravenea legilor juridice sau preceptelor religioase şi morale, în special omucidere sau adulter. 2. Amendă (în bani sau vite) percepută în timpul orânduirii feudale, în Ţara Românească şi în Moldova, pentru răscumpărarea omuciderii, a tâlhăriei sau adulterului" DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „In ce priveşte deşugubină pentru împreunare nelegiuită, un ordin domnesc din 1741-2, transcris în condica lui Constantin Mavrocordat, o numeşte «gloaba pântecelui»" şi precizează că va fi plătită de bărbatul vinovat; fata sau femeia respectivă va da numai «ciobotele» vornicilor, adică taxa pentru deplasarea agenţilor care percep gloaba. Această taxă este de 2 ughi sau galbeni; ea reprezintă circa a şaptea parte, respectiv a patra parte din gloabă, după cum e vorba de o fată mare sau de o nevastă. Când va face moarte de om şi ucigaşul nu poate fi găsit, gloaba şi «ciobotele» vor fi plătite de «12 sate duplmprejurul mortului» potrivit «obiceiului»: ştirea ne-o dă acelaşi ordin de Ia Constantin Mavrocordat" Giurescu, I. ROM III2, 543-544; «în sec. 18 d./uşegubina/ ajunsese să însemne numai pedeapsa pentru imoralitate sexuală („gloaba pântecelui")» Strihan, IF s.v. duşegubină. «D. Cantemir arată că pentru „împreunare neîngăduită" nu ai a te teme de vreo primejdie de moarte „câtă vreme vei plăti bani şugubinei"» Strihan-Şotropa, IF 5 s.v. adulter.
66
vornic mare de Ţara de Gios /'şi de Sus/giudecătoriu tuturor den ţară, cine au strămbătăţi şi globnic de om şi de şugubîni ce să fac la partea lui M LET I, 104.58
Numai ţinând cont de majoritatea informaţiilor din a doua perioadă, putem afirma că voniicii sunt şi beneficiarii şugubinelor „amenzi11 pe care au dreptul să le pronunţe Căci judecarea respectivelor abateri era de competenţa domniei, care încasa amenda pronunţată,59 dar probabil judecarea unora dintre abateri era şi de competenţa acestor dregători.
TREAPĂD60
Atestat în prima perioadă şi considerat corespondentul muntenesc al termenului ciubote, dat fiind modul de utilizare asemănător al celor doi termeni.
Informaţiile din prima perioadă sunt rare şi nesemnificative şi provin din Ţara Românească şi din Transilvania. Termenul apare în legătură cu anumite categorii de persoane aparţinând administraţiei, categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să reţină în beneficiul propriu treapăduh
om domnesc: v. zeciuială, p. 61; pârgar/ un document inedit dintr-o lucrare de istorie / ; aşteptând/ dumnealui cămăraşul/ luntrile încă peste soroc multă vreme au trimis ~cu trepăd şi au închis la «gros» pe chezaş ŢR 1662, ap. Giurescu, I. ROM III2, 569; strângă tor: catastih de rânduiala vacilor şi a oilor care s-au pus pentru cheltuiala slugerii ce s-au pus în toate judeţele... să aibă a dare bani, iar nu vite... de vacă câte... de oaie... şi ~pentru ireapăăul lor, de vacă câte... şi de oaie câte... ŢR 1699 ANAT 130, 423; v. şi exemplul de la colac, p. 72.
Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor, după cum atestă exemplul din anatefter, referitor la termenul colac, de Ia p. 72.
*VORNICIE5’
Atestat rar în prima perioadă în Ţara Românească, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu62 vornicia (menţionat în text şi în sintagma slujba ~).
58	Este vorba de interpolarea privitoare la dregători din cronica lui Ureche.
59	Deşi acest lucru nu se indică In documente, potrivit opiniilor istoricilor, şugubină se cuvine îndeobşte domnului, v. Giurescu, I. ROM. II2, 576, Strihan, IF s.v. duşegubină.
60	Termenul treapăd semnifică: „2. Alergătură multă de colo până colo...; 4. (învechit) Taxă sau amendă percepută de portărel, armăşel etc. de la cei ce nu se prezentau de bună voie la procese sau care nu-şi plăteau datoriile. V. ciobote" DLR s.v. Pentru consideraţiile istoricilor, v. ciubote, p. 61, dar şi „gloaba sau duşegubină, cuveneau visteriei şi încasate prin oameni domneşti, erau distincte de t./reapăd/ şi c./iubote/ care se cuveneau executorilor / armaşi, aprozi, vornici, copii de casă, călăraşi sau oricare alt dregător sau slujitor care se deplasa pentru o executare de orice gen/“ Strihan, IF s.v. duşegubină.
61	Istoricii explică termenul astfel: „Când vitele făceau stricăciuni pe loc străin, stăpânul lor, pentru vina lui, datora gloabă către vornic, gloabă care se numea vornicie" Strihan, IF 383 s.v.pripas. «Veniturile rezultate din p./ripasuri/ şi ispaşe au fost din „vechime" ale marelui vornic, din care cauză s-au numit în Ţ. Rom, vornicii» id. ib. „Veniturile m./arelui/vJomic/ proveneau... din gloabe pentru stricăciunile recoltelor („gloaba vomiciei") id. ib. 511 s.v. vornic.
62	Acest fapt nu este menţionat în documente în cazul tuturor categoriilor, de ex.: vei dvornic l-au pus vornice! în sud să umble să caute slujba vorniciei dintr-acest judeţ ŢR 1695 ANAT 358. Nici din afirmaţiile istoricilor nu rezultă dacă vomiceii beneficiau de vornicie: „Dintr-o carte de vornicie de la C. Brâncoveanu din 1695 rezultă că, în afară de pripas, v./omicelul/ de judeţ... încasa gloaba vorniciei" Strihan-Stoicescu, IF 541 s.v. vornicel. «Ca subalterni ai marelui
67
O carte de slujba vorniciipen judeţe ne informează amănunţit despre modul în care termenul era utilizat în epocă. Din felul cum este redactat textul se poate considera că din conţinutul vorniciei fac parte colacul, gloaba, ispaşa, vitele de pripas - altfel spus, sumele rezultate în urma încasării prin intermediul unui vornicel, a acestor amenzi sau cadouri constituie laolaltă câştigul (având o denumire specializată) de vornicie a lui vel vornic şi pentru vornicel (care beneficia probabil de o parte din sumele percepute):
slugii domnii meale anume... pre carele boiariul... vel dvornic l-au pus vornicel în judeţul... săfie volnic cu această carte să umble să caute slujba vornicii dintr-acest judeţ pre unde s-ar face hoţii... să-i globească (v. gloabă, p. 63) şi pentru vite de pripas (v. pripas, p. 66) iar omul ce-şi va cunoaşte vita... să-şi dea colacul (v. colac, p. 72) şi pentru stricăciunile ce strică vitele... să ispăşească (v. ispaşă, p. 65) ŢR 1695 ANAT 172, 432.
CADOURI
BACŞIŞ63
Atestat în prima perioadă în Ţara Românească.
Cea mai veche semnalare: 25 tal s-au dat bacşişurile celor ce sorcovesc pre Măria sa Vodă ŢR 1695 ANAT 183, 438, precum şi celelalte atestări din prima perioadă provin din Ţara Românească şi sunt în legătură cu numeroase categorii de persoane care fac parte din personalul curţii domneşti. Nu este însă vorba de personalul de rang superior şi nici de categorii reprezentând persoane de origine străină (ca în cazul termenului plocon), ci dimpotrivă, cele mai multe categorii reprezintă persoane de origine română şi care aparţin îndeosebi grupurilor: meşteşuguri, dar şi armată ori mai rar, administraţie. Există şi astfel de categorii de persoane de origine străină menţionate în legătură cu termenul bacşiş, dar în număr redus şi făcând parte mai ales din armată. In ce priveşte apartenenţa unora dintre categoriile reprezentate de persoane de origine străină la personalul curţii domneşti sau al armatei române se ridică aceeaşi problemă semnalată în cazul termenului leafă. Din exprimarea succintă întâlnită în condica lui Constantin. Brâncoveanu nu reiese cu certitudine dacă în unele situaţii este vorba de angajaţii (curţii) domneşti sau de cei ai împărăţiei turceşti, ori altfel spus, în ce calitate primesc bacşiş. Un lucru este sigur şi anume că toate aceste categorii de persoane figurează în socotelile vistieriei, întrucât aceste cadouri erau date prin dispoziţie domnească din dările ţării.
Informaţiile sumare provenind în cea mai mare parte din anatefterul lui Constantin Brâncoveanu nu ne permit să afirmăm dacă termenul bacşiş desemna în acea vreme (cf. definiţia din DA) un premiu acordat militarilor, cei din armată nefiind singurii care primeau bacşiş şi nici cei mai numeroşi. Unele utilizări ale termenului bacşiş ar putea fi interpretate în acest sens, dar ele provin din cronici şi privesc categorii reprezentând persoane de origine străină, de ex.:
vornic... erau competenţi în sec. 18 să judece pricini şi... să globească pentru vite de pripas strângând venitul „vomiciei"» Strihan-Stoicescu, IF 541 s.v. vornicel..
3 Termenul bacşiş semnifică: „1. (Mai de mult) Premiu, remunerare în bani (adesea considerabilă), cu deosebire pentru servicii militare. / (Mai de mult, în parte, iar azi exclusiv) Mică recompensă, mai ales în bani, ce se dă cuiva care face un serviciu de altminteri datorit ori plătit (cu deosebire servitorilor, birjarilor, chelnerilor, factorilor poştali etc.) adesea (când e vorba de funcţionari) pentru un serviciu ilegal" DA s.v.
68
tătar, făgăduită era plata tătarilor ... de la sultan ... care va aduce cap de căzac să ieie câte 50galbeni de aur bacşiş LET 1,250. Documentul atestă utilizarea paralelă în acelaşi document a termenilor bacşiş şi plată.
Totodată, nu putem afirma nici dacă termenul denumea o recompensă acordată în mod suplimentar pe lângă plata cuvenită sau o recompensă acordată fară a se avea în vedere ideea de răsplată a muncii, deci o răsplată simţită ca un dar, deşi o atestare din perioada a doua ar putea pleda în acest sens (v. d ar, p. 144) Iar din moment ce toţi cei ce primesc bacşiş în prima perioadă îl primesc în mod oficial din partea domnului, nu credem că era vorba atunci de o acordare pentru servicii ilegale.
Un singur lucru reiese din documente, şi anume faptul că recompensa denumită prin acest termen se dă în mod obligatoriu şi periodic în anumite ocazii (s-ar părea că ocazi a este cea care prevalează în acordare, periodicitatea devenind în timp un obicei) unor anumite categorii de persoane (căci nu oricine primeşte bacşiş). Chiar dacă nu toate categoriile cărora li se dă bacşiş sunt angajate la curtea domnească, - acest lucru nu rezultă întotdeauna din texte - ele intră oricum într-o relaţie de tip oficial cu cel ce acordă bacşiş, în speţă domnul.
Atâta timp cât nu se specifică nimic în documente în legătură cu aceste categorii, nu se poate preciza pentru ce anume şi din ce considerente se dă această răsplată (servicii personale sau publice, recunoştinţă, ajutor etc.). Nu putem afirma nici dacă aceste categorii sunt recompensate şi altfel - asocieri cu alte forme de răsplată nefiind menţionate în prima perioadă. S-ar putea ca unele din aceste categorii, îndeosebi cele din armată, să fie retribuite şi altfel (de ex. cu leafă).
Dacă luăm în consideraţie toate atestările din prima perioadă, termenul bacşiş apare în legătură cu trei grupuri în următoarea ordine: meşteşuguri, armată, administraţie - grupuri în care se manifestă relaţii de tip oficial.
Deşi toate categoriile recompensate cu bacşiş atestate numai în anatefter sunt enumerate fie ca slujitori, fie în cadrul rufeturilor (iar cele menţionate la slujitori se regăsesc citate şi la rufeturi, am preferat repartizarea acestor categorii în conformitate cu criteriile avute în vedere pentru toţi termenii desemnând răsplata muncii. Administraţia prezintă relaţii de tip: oficial:
copil: ~ot v/e// Divan ŢR 1702 ANAT 263, 462.
Armata prezintă relaţii de tip: oficial:
copil: ~ot steagul lui vel căp za lefegii ŢR 1702 ANAT 263, 462; doboş: v. meşteşuguri;^/^: ~ ot marele Divan ŢR. 1696 ANAT260,465; ~ot Doamna: ~ ŢR 1701 ib. 252,462\paic: ~aicoconilor ib.; sârmaci: v. meşteşuguri; s/w/Y/or: v. meşteşuguri; stegar: ~ ce poartă steagul ţării ŢR 1699 ANAT255, 463; toboş: ŢR 1696 ib. 260, 465; toboşar, v. meşteşuguri; trămbiţaş: v. meşteşuguri. Meşteşugurile prezintă relaţii de tip: oficial:
bucătar: ~ot vel cuhnie ŢR 1702 ANAT 263, 462; cimpoiaş: ~ot cazaci ŢR 1698 ib. 256, 464; doboş: ~ce bate doba cea mare TR ib. 263, 462; doboşar. ~ căzăceşti ŢR 1696 ib. 263,465; sârmaci: ~otvel căp ŢR 1696 ib. 260,465; slujitor: pre la ~ când zic cu surlele pentru Măria sa vodă ŢR 1696 ib. 263, 465; toboşar: ~ nemţeşti ŢR 1699 ib. 255,463; trămbiţaş: ~ ungureşti ŢR 1696 ib. 263,465; vizitiu: ~coconilor ŢR 1697 ib. 257, 464; zidar: ~-doomnii ŢR 1702 ib. 263, 462.
69
Obiceiul, ca semn al unei tradiţii în acordarea bacşişului este invocat în anatefterul lui Brâncoveanu:
bacşişurile ce să dau în zioa de Bobotează Ia seizul şi la vezetei şi sacagii... după obiceai ŢR 1697 ANAT 257, 264.
COLAC64
Atestat destul de rar în prima^perioadă în toate cele trei regiuni.
Cu primul sens din DA şi în forma de plural, colaci, termenul este menţionat numai în prima perioadă în Moldova şi în Transilvania.
S-ar putea să fie vorba de două cuvinte separate şi nu de două sensuri ale aceluiaşi cuvânt, cum consideră dicţionarele. Aceasta deoarece între cele două sensuri ale cuvântului colac nu există o legătură semantică (cel puţin la prima vedere) şi mai ales deoarece cuvântul circula îndeosebi în forma de plural {colaci -probabil pentru că se ofereau mai mulţi colaci - atunci când era folosit cu primul sens şi în forma de singular {colac), atunci când era utilizat cu al doilea sens. Această specializare şi diferenţiere în funcţie de număr ar putea fi însă în favoarea ipotezei unui singur cuvânt având două sensuri diferite, filiaţia sensurilor putând fi explicată prin aceea că se oferea drept colac (2) ceea ce reprezenta colac (1).
O	ştire dintr-o cronică65 ne informează despre obiceiul (de fapt o obligaţie) cu privire la colacii trimişi domniei. Este vorba de o utilizare a termenului în legătură cu îndatoririle faţă de superiori (domn), chiar dacă nu se poate considera că aceste obligaţii sunt din partea subalternilor, ci într-un sens mai larg, din partea tuturor supuşilor (întreaga ţară):
64	Termenul colac semnifică: „III. P. ext. 1. (t şi dial. Mai ales laplur.) t Dar, plocon făcut de fini naşilor s./au/ oferit de ţărani la zile mari proprietarului moşiei pe care locuiesc constând din colaci, pui, ouă, miei, miere, poame etc.; spec. (mai de mult) dar în natură, plocoane date de oraşe Domnului, la Crăciun; 2. t Renumeraţie; spec. răsplată s./au/ despăgubire pentru cheltuiala cu întreţinerea şi îngrijirea unei vite de pripas, recompensă (în bani) pentru găsirea s./au/denunţarea unei vite pierdute s./au/ furate" DA s.v., iar termenul colaci: „A aduce la cunoştinţa generală (că s-a găsit o vită de pripas)" ib. Istoricii explică termenul astfel: „Colacul, ca gloabă ce se lua, de 20 bani pentru bou şi vacă, de 40 bani pentru cal şi bivol şi de 10 bani de oaie şi de capră, este taxa pentru herghelii întregi rătăcite, iar când e vorba numai de puţine vite, atunci taxa era mai mare şi anume de 1 1/2 taleri de cal şi bani 20 de bivol, de bou şi de vacă şi bani 100 de râmător, bani 50 de oe şi bani 10 de capră, independent de stricăciunile în holde şi în vii, pe cari stăpânul vitelor le va plăti după ispăşenia la faţa locului, făcută la vornicel, împreună cu preotul şi fruntaşii satului şi independent de gloabă, obligat să plătească de vornicel stăpânul vitelor, care a făcut stricăciuni în holde, şi anume pentru cal bivol câte
40	bani, pentru vacă şi bou câte 20 bani, de oae şi capră câte 10 bani şi de râmător câte 50 de bani“ • Urechia, IR XB, 268; „Răsplată sau despăgubire pentru îngrijirea unei vite de pripas sau recompensă celui care a denunţat sau a prins pe autorul unui furt“ Strihan-Stoicescu, IF s.v. „Din lăcomia dregătorilor, colacul şi-a schimbat natura iniţială (răsplată şi întreţinere), ajungând un soi de gloabă: sumă rotundă, variind după valoarea vitei" Strihan, ib. 383 s.v. pripas. Informaţiile din unele documente ar putea pleda în favoarea acestei ultime interpretări, de ex. documentul în care termenul colac este enumerat alături de treapăd, v. p. 72.
65	Este vorba de interpolarea referitoare la dregători din cronica lui Grigore Ureche-Simion Dascălul, comentată de Giurescu astfel: „O dare de natură specială - de fapt un străvechi dar sau plocon obligatoriu - anume colacii, din făină de grâu, pe care oraşele în trimiteau Domnului de Crăciun. Interpolarea privitoare la dregătorii din cronica lui Ureche-Simion Dascălul, ne dă, în privinţa aceasta, următoarea lămurire... Observ că şi rumânii sau vecinii aveau faţă de stăpânii lor o obligaţie asemănătoare: le făceau un plocon la Crăciun" 1. ROM III2, 664-665.
70
clucer mare, ispravnic pre beciurile domneşti, pre unt şi pre miere şi pre colacii ce vin de la oraşă la Născut M LET I, 104.66
Din lucrările istoricilor aflăm despre existenţa unor îndatoriri asemănătoare faţă de mitropolit67 ori faţă de alţi dregători68:
,/Preoţii, diaconii şi ţârcovnicii din Iaşi/ «să fie în pace de dajde împărătească şi domniască şi vlădicească şi de colaci vlădiceşti... nici să lucreaze noo nici un fel de lucru, nici la curte gospod... nici mitropolitului»11 M 1710, ap. Giurescu, I. ROM III2, 696.
Un alt document care reprezintă totodată şi cea mai veche menţionare a termenului colac atestă utilizarea lui cu referire la dregători, fară a se putea însă preciza dacă este vorba de o obligaţie sau de un simplu cadou (termenii colac şi dar fiind utilizaţi în acest text ca şi când ar fi simţiţi ca fiind echivalenţi):
episcopul de Roman scriem pre iubitului priiatenulurnostru marele domn şi birăul de Bistriţa... de rândul celui tâlhar /care a furat banii / ce iaste în prinsoare la dumneata... mă rog dumitale de câţi bani sunt de faţă să ni-i dai... ca să avem a mulţumi dumitale... Şi ţi-am trimis dumitale colacul un cal roib, să fie dar dumitale de la noi Tr 1616-1631 B 85.
Cu al doilea sens din DA, termenul colac dar şi abstractul verbal, colaci, este atestat în această perioadă ceva mai des, informaţiile fiind însă puţin mai clare. Un lucru rezultă sigur din documente, şi anume că existaobiceiul instituit prin tradiţie de a se da o recompensă sau o despăgubire celui care găseşte (denunţă ori îngrijeşte) o vită pierdută sau furată, dar şi orice altceva (un lucru, de exemplu) şi că această recompensă este denumită în unele texte colac'.
deci s-au cerşut colacul, cum iaste obiceiul TR 1646, ap. I. ROM III2,
666.
In legătură cu aceste vite pierdute, furate, rătăcite etc., formulările întâlnite frecvent în documente sunt: vite de pripas ŢR 1695 ANAT 172,432, dar şi (simplu) pripas /pripasuri ŢR 1701 ib. 24, 3 83.
Ceea ce nu reiese clar din documente (la fel ca şi în cazul altor termeni menţionaţi în prima perioadă, de ex.: gloabă, ispăşi, pripas, vornicie, v. capitolele respective, este cui anume se dă această recompensă-în speţă cine avea dreptul în mod oficial să o primească, clar fiind doar cine trebuia să o dea, şi anume stăpânul vitei.
Din anatefterul lui Constantin Brâncoveanu rezultă indirect că acest colac revine unui anumit dregător:
vornicul cel mare69... aşijderea şi pentru vite de pripas, ori unde ar găsi într-acest judeţ, cai, boi, vaci, bivoli, oi, râmători, stupi, ori la boiari, ori la călugări, ori la neguţători, ori la pârcălabi, au ori la ce fel de om s-ar afla şi le va
66	în ediţia Panaitescu a cronicii, termenul colaci este explicat în text prin cuvântul plocon, considerându-se probabil că acesta este termenul consacrat pentru astfel de obligaţii:... pre colacii, adecă pocloane UREC 70.
67	„Colaci vlădiceşti asemănători colacilor pe care-i trimit Domnului oraşele de Crăciun1* Giurescu, I. ROM I1I2, 697.
68	„La 1676 este menţionat c./olacul/ adus cămăraşului din Mold. de oierii transilvăneni care îşi păşteau oile în Mold.“ Strihan-Stoicescu, IF s.v.
69	în acest sens, reţinem afirmaţia unui istoric: „Pentru vitele găsite, colacul, revenind vorniciei, /s.n.l era, pe vremea lui Brâncoveanu următorul: de cal şi de vită mare câte un taler, de râmător 40 de bani, iar de oaie şi de stup, 12 bani: ne-o spune o poruncă domnească din 1 ianuarie 1695“ Giurescu, I. ROM III2, 666.
71
I
finea la casa lui şi nu le va duce să le dea la ispravnicul dumnealui marele vornic ce scrie mai sus de la unii ca aceia să fie volnic cu această carte a domnii meale să le ia toate fără de voia lor, precum au fost obiceaiul vornicului celui mare de s-au luat şi mai denainte vreame. Iar omul ce-şi va cunoaşte vita bine care va fi de pripas, să-şi dea colacul, de cal câte... şi de bou, de vacă, de bivol câte... şi de râmător câte... şi de oaie, de stup, câte... după obiceai şi să-şi ia vita... Şi pre unde s-ar găsi vite de furat, măcar cefei de vită arfi şi acela om nu le-ar colaci, să ia vitele de la el şi să-i facă şi certare după obiceai ŢR 1695 ANAT 172, 432.
Tot din anatefter aflăm despre categoria gărdurariîor care avea o obligaţie similară, dar nu şi dacă beneficia de colac:
şi pripasuri ce s-ar afla pre dealuri şi prin prejurul dealurilor să aibă a le luarea. Iar ale cui vor fi să-şi dea colacul după obiceai şi să-şi ia bucatele10. Iar pă la cine vor fi pripasuri şi le vor ascunde să fie volnici să le ia fără de voia lor ŢR 1701 ib. 24, 383 - deci gărdurarii ar putea fi în aceeaşi situaţie cu celelalte categorii menţionate în anatefter, de ex.: schiler, stolnicel, vameş = pârcălab, pentru care pripasurile constituiau un venit, v. pripas, p. 66.
în favoarea interpretării termenului colac ca reprezentând o amendă ar pleda
o	ştire dintr-o carte de dijmărit din prima perioadă, în care termenul colac este enumerat alături de treapăd:
iar alte jafuri, colaci şi îreapede să lipsească ŢR 1715 ANAT 26, 384. (Documentul conţine dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
Un document inedit din prima perioadă, reţinut într-o lucrare de istorie ilustrează o altă explicaţie dată termenului colaclx:
«au furat Ion bănişorul 2 cai ai unor dărăbani... deci au umblat aceşti dără-banţi colăcind până... s-au aflat aceşti cai la casa lui Tudor log. duşi de Ion bănişorul... deci ş-au luat păgubaşii caii şi am dat domnia mea să plătească T. log. colacul ce au cheltuit tot ci au zis păgubaşii eu sufletele lor şi a dat bani gata 2400 şi treapăd însă au dat bani 400, fară alte cheltuiale ce au cheltuit pân s-au împăcat cu păgubaşii» ŢR 1639, ap. Giurescu, I. ROM III2, 665.
Atestat în prima perioadă în toate cele trei regiuni.
în această perioadă termenul dar apare menţionat mai ales în legătură cu numeroasele obligaţii pe care Ţările Române le aveau faţă de turci şi de tătari.
70	într-un document ulterior, tot din anatefter, dar aparţinând celei de a doua perioade, în locul cuvântului[bucate apare în text cuvântul pr/pas ŢR 1740 ANAT 481.
71	în lucrările de istorie se afirmă lucruri ce pot părea contradictorii, date fiind ştirile diferite şi lipsei de informaţie referitoare la termenul coltic, furnizate de documentele discutate de istorici: „răsplată -obligatorie-dată celui ce găseşte sau descoperă un lucru sau o vită pierdută, de către proprietarul respectiv" (Giurescu, I. ROM. III2,665), afirmaţie exemplificată cu documentul de mai sus. Acelaşi istoric afirmă însă mai departe şi un alt lucru: „pentru vitele găsite, colacul revenind vorniciei era pe vremea lui Brâncoveanu, următorul.../ conform unei porunci din 1695/ id. ib. 666 (v. nota 69).
Termenul dar semnifică: „I. Spre deosebire de d an i e, care e o trecere a bunurilor materiale asupra altuia, şi de plocon (cadou, prezent, premiu), care se face la anumite prilejuri sărbătoreşti, darul e termenul generic folosit pentru tot ce se primeşte de la altul s./au/ se dă (se face, se aduce s./au/ se dăruieşte) altuia fără plată, gratuit, ca semn de prietenie, de simpatie, de iubire, din pură generozitate cf. cinste..., har, prinos. 2. Răsplată, recompensă, gratificaţie,har...“ DA s.v.; iar termenul dărui: „I. 1. A face cuiva, dintr-o pornire de generozitate, un dar (prezent, cadou, plocon), a da cuiva ceva în dar, a-1 cinsti... pe cineva; 2. A da... cuiva un dar în schimbul unui serviciu drept plată sau peste plata ce i se cuvine, a răsplăti, a recompensa pe cineva (drept mulţămită) cu un dar“ ib.
72
Astfel de utilizări asemănătoare cu cele ale termenului plocon conferă lui dar un statut similar cu cel al lui plocon, cei doi termeni fiind folosiţi în acelaşi document (ca şi când ar f! simţiţi ca fiind echivalenţi) pentru a desemna una din îndatoririle către turci, v. plocon, p. 75.
Textele atestă existenţa unei tradiţii în legătură cu astfel de obligaţii devenite cu vremea obiceiuri:
darul lui după obiceai: şoimar împărătesc ŢR 1695 CV 139; darul cel obicinuit: măria sa hanul ŢR 1713 ANAT 247, 460.
Utilizările paralele în acelaşi document, provenind din Transilvania, ale termenilor dar şi colac din perioada întâi, au fost discutate la colac, p. 71.
Date fiind caracteristicile de folosire ale termenului dar în această perioadă, se constată că el apare cel mai adesea menţionat referitor la numeroase categorii reprezentând persoane de origine străină (începând cu cei mai înalţi demnitari turci sau tătari şi până la orice funcţionar), categorii care aparţin administraţiei sau armatei. Aceste categorii nu sunt în aceeaşi situaţie cu acele categorii reprezentate de persoane de origine străină, ce sunt recompensate cu o anumită formă de răsplată {leafă) şi care s-ar fi putut să fi fost angajate la curtea domnească ori în armată. Mai rar termenul este atestat şi în legătură cu diferite categorii reprezentând persoane de origine română (începând cu dregătorii şi până la orice jupâneasă). Jupânesele care primesc dar drept omagiu sau favoare fac parte din anturajul familiei domnitoare: trimitea giupâneselor daruri... căci i-au făcut cinstea de-au mers... în primblare M LET II, 249.
In cazul celor ce primesc dar nu se poate vorbi de o angajare în sensul strict al cuvântului, recompensa desemnată prin acest termen fiind oferită în scopul de a răsplăti un anumit serviciu adus ţării sau domnului (de ex. solii, încasări sau uşurări de dări, împrumuturi de bani, obţinerea şi menţinerea domniilor, instalări în funcţii, câştigarea bunăvoinţei de a nu contropi ţara etc.). Cu toate acestea, toate categoriile de persoane care primesc dar în prima perioadă intră într-o relaţie de tip oficial cu cel ce oferă darul, în speţă domnul. Acesta primeşte la rândul lui daruri din partea turcilor.
Termenul dar apare în prima perioadă în legătură cu patru grupuri în următoarea ordine: administraţie (cel mai bine reprezentat), armată, meşteşuguri (slab reprezentate) şi instituţii religioase (foarte slab reprezentat) - grupuri în care se manifestă relaţii de tip oficial. In raport cu termenii bacşiş şi plocon atestaţi în prima perioadă (în legătură tot numai cu relaţii de tip oficial), dar are sfera de utilizare cea mai largă: administraţia şi armata fiind grupurile comune celor trei termeni, instituţiile religioase, grup comun termenilor dar şi plocon, iar meşteşugurile, grup comun termenilor dar şi bacşiş. Administraţia reprezintă grupul cel mai numeros pentru termenii dar şi plocon, iar meşteşugurile pentru termenul bacşiş. Administraţia prezintă relaţii de tip: oficial:	,
birău: v. co 1 ac, p. 71; ciohodar: ~ al casapbaşii care au venit aici cu trebi ŢR 1703 CV 712; clucer: lui vel ~cănd au venit de la Odriiu pentru slujba lui 1702 ib. 652; comis: ~căndau venit de la margine cu oştile 1703 ib. 705; grămătic: ~de la capichehaiale 1703 ib. 695; han: ~ca să nu treacăpen ţară 1695 ib. 84; nazâr: ~ ot Diiu care au trimis un cal la măria sa Vodă 1699 ib. 497; paşă: ~ de la Dârstor 1694 ib. 14; ~seraschlerulpentru 50 de cară ce ne-au scăzut dintr-o 100 de cară de la Vozia 1696 ib. 20; sol: ~moldovenesc ce au venit aici 1701 ib 604; ~ englezesc 1702 ib. 673; sultan; ~care au mers cu zahareaoa la Cameniţa 1698 ib.
73
366\vătaf: -pentru slujba lui când au venit de la Odriiu ŢR 1698 CV 288; vizir: -când au venit la Rusciuc 1694 ib. 8; voivoda: ~ot Giurgiov 1699 ib. 468.
Armata prezintă relaţii de tip: oficial:
agă: —ce au venit cu caftanul Mării sale lui Vodă ŢR 1698 CV 361; -care au venit pentru haraci 1703 ib. 691; căpitan: -za lipscani ce au venit cu ferman pentru 250 slujitori 1694 ib. 21; hatman: -când au venit aici 1701 ib. 633. Meşteşugurile prezintă relaţii de tip: oficial:
meşter: -de la Giurgiov ce au venit de s-au tocmit caicele să le facă... pentru osteneala lui căci au venit de s-au tocmii ŢR 1697 CV 314; să vie şi dentr-înşii unul / meşter postăvar / împreună cu postavele păn aici ŢR 1707 SD X, 14, 69; pehlivan: la - cândjoacă/sunt enumeraţi: -cel mai bătrân, - cel de al doilea, ceauş ciolac, măscărici, mehtert ŢR 1712 ANAT 248, 460;postăvar: v. meşter; şoimar: - împărătesc ŢR 1695 CV 139.
Instituţiile religioase prezintă relaţii de tip: oficial:
dascăl: v. popă; patriarh: -pentru acei bani ce au împrumutat ŢR 1695 CV 82; popă: -lui Ilie dascalu ce au venit împreună cu solul 1701 ib. 604.
MÂZDĂ/MITĂ
(în forma) MÂZDĂ73 Atestat extrem de rar în prima perioadă în Moldova şi utilizat în acelaşi fel ca şi termenul mită, cu care şi apare echivalat în textul unei cronici, mâzdă fiind probabil un cuvânt mai puţin cunoscut sau mai puţin întrebuinţat în epocă, fapt pentru care necesita o explicaţie:
turcii toate schimbările fac pentru măsdă (mită) M LET I, 192.
(în forma) MITĂ74
Vezi mâzdă.
PEŞCHEŞ
Atestat foarte rar în prima perioadă în Moldova în legătură cu obligaţiile domnilor români faţă de suveranii străini:
/Constantin vodă/ dintr-acele bucate /care de sare şi cu vin/ au trimis şi peşcheş cumătrului său, lui Dimitrie Goliţin, voievodului de Kiev M LET II, 48.
.PLOCON75
Atestat în prima perioadă în Ţara Românească şi în Moldova.
73 Termenul mâzdă semnifică: „1. (învechit) Mită (1).“ DLR s.v.
Unele informaţii din Ţara Românească despre care nu se afirmă dacă sunt scrise în limba română, atestă luarea mitei ca fiind un obicei vechi: «Obiceiul ca judecăţile să se facă pe mită şi şi după voia boierilor trebuie să fi fost foarte răspândit, de îndată ce una din hotărârile... luate... de Leon Vodă / în hrisovul din 1631 / a fost şi aceea ca judecăţile să nu se mai facă „pre mită sau pre faţăriesau pre voia a boiari, ce să facă cu dereptate, după pravila creştinească11» Stoicescu, SDMD 149.
75	Termenul plocon semnifică: „2. (în orânduirea feudală, în ţările române) Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau a supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; denumire generică dată unor daruri şi unor dări, devenite în timp obligaţii ale bimicilor, (astăzi familiar sau peiorativ) ceea ce se dă cuiva în schimbul unui serviciu ftcut ori pentru a obţine o favoare, un privilegiu; p. gener. dar“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „în sensul cel mai frecvent, a desemnat darul făcut unui demnitar sau stăpân feudal. P./loconul/ a evoluat de la simplul dar spontan, ocazional, până la obligaţia instituţionalizată, cu întinse aplicaţii în raporturile interne, bazate pe dependenţă faţă de stăpân, şi în cele externe, axate pe obedienţă faţă de suveran" Sachelarie-Şotropa, IF s.v.
74
în această perioadă termenul plocon este utilizat mai ales în legătură cu obligaţiile Ţărilor Române faţă de turci sau tătari, de ex.:
2000 tal s-au trimis poclonul caimacamului de la Odriiu când l-au făcut caimacam..., însă 1000 de tal darul lui după obicei şi tal 1000 pentru blană ŢR 1694 CV 61; Vasile Vodă au trimis la Poartăpoclon de au mulţămit împăratului şi vizirului şi altor turci mari... pentru binele ce au făcut de au aşteptat ţara. Care acest dar n-au fost de nici un folos ţării, că au rămas obicei de dă ţara baraiamlâc de atunci încoace în toţi anii M LET II, 1776.
Ca urmare, majoritatea categoriilor de persoane menţionate ca primind plocon în această perioadă sunt, ca şi în cazul darului, reprezentate de persoane de origine străină, aparţinând administraţiei ori armatei şi anume, reprezentanţi ai Porţii Otomane (începând cu sultanul şi familia sa şi până la orice funcţionar sau emisar turc trimis în ţară), dar şi reprezentanţi ai curţii din Bugeac (hanul, sultanul ori alţi tătari).
Aceste numeroase plocoane devenind obligaţii, se instituie ca un obicei şi ajung- să fie impuse locuitorilor ţării ca îndatoriri fiscale, astfel că termenul plocon este menţionat în documente şi cu sensul de „dare“, ce poartă denumiri variate în funcţie de destinaţia sau de ocazia respectivului plocon. Condica şi anatefterul lui Constantin Brâncoveanu abundă în informaţii privitoare la plocoanele „dări“77: poclon paşii de la Dârstor după obiceai ŢR 1694 ANAT 239, 458; pocloanele haraciului ŢR 1695 CV 109; cheltuiala acestor bani de poclonul împăratului cum arată în jos anume 25 262 tal s-au dat la pocloanele împăratului... şi la vizirul şi la chihaiaoa şi pe la ceilalţi inşi 1696 ib. 164; catastih de poclonul hanului cel obicinuit, ce s-au pus în toate judeţele pe selişti, ca să dea cu toţii ŢR 1696 ANAT 70,413; pocloanele bairamului ŢR 1700 CV 53 8.
In legătură cu această obligaţie faţă de paşă, menţionăm şi o altă informaţie: 1/2 tal s-au trimis la căpitanul de margine pentru 20 de cară ce s-au dat Paşii de laNicopoe 80 boi şi cu 600 obroace de făină, care aceste cară i s-au dat în locul ploconului ce are obiceai de ia ŢR 1698 CV 387.
Despre un plocon de domnie aflăm dintr-o cronică: peste puţină vreame gătit-au Constantin Vodă haraciul şi ~ŢR CM I, 163 78. Ca şi în cazul darului, categoriile reprezentate de persoane de origine străină, care primesc plocon, aparţin administraţiei sau armatei.
Ştirile pentru prima perioadă despre plocoanele date românilor sunt puţine şi nesigure şi privesc categorii aparţinând
-	administraţiei:
adelul vămii scalii de la Câineni... şi poclonul vameşilor de turmă 1 mei, de râmător care vin în ţară la păşune şi poclonul vameşilor, de turmă, un burlincu, însă la 100 de sfini ŢR 1691 ANAT 200, 44679 şi
76	O ştire din cronica lui Neculce, referitoare însă la perioada întâi.
77	Vezi în acest sens, şi afirmaţiile unor istorici referitoare (probabil) la secolul al XVIII-lea: „M./arele/ paharnic şi cuparul încasau un p./locon/ devenit dare (căminăritul); m./arele/ ciohodar primea ciohodăritul, p./locon/ apoi dare“ Constantinescu, IF s.v.
78	Istoricii menţionează şi ploconul steagului „dare luată Ia începuturile domniei când se primea steagul de învestitură" (Giurescu, I. ROM III2, 649, Filitti, FIS 30), plocon menţionat şi în perioada a doua (M 1741 MAV 328) şi numit şi bani ai steagului (v. Constantinescu, IF s.v. plocon)', precum şi ploconul de nume, o taxă plătită de către producători (v. Giurescu, I. Rom II12, 666, dar şi exemplele de la dijmărit, p. 55, oierit, p. 56, vinărici, p. 60).
79	Aceeaşi obligaţie faţă de vameşi apare în anatefter şi fără fi denumită în vreun fel: aşezământul ce au avut să dea Şcheii Braşovului vameşilor din Cămpina şi Văleni... pentru turmele
-	instituţiilor religioase / un hrisov de scutire de toate dările faţă de domnie cu excepţia ploconului datorat superiorilor, reţinut într-o lucrare de istorie/:
să fie slobozi... trei preoţii şi diaconii ţărei de..., ci numai să aibă a da... poclonul cel obicinuit prea sfinţitului Mitropolit şi celor doi... episcopiTR 1714, ap. Giurescu, I. ROM III2, 696, obligaţie de care vor fi scutiţi mai târziu:
preoţii de la mănăstirea Colţeade obicinuitul poclon al mitropolitului să fie iertaţi ŢR 1732 COLŢ 71, 120.80
în cazul vinăricearilor care aţ cumpărat vinăriciul den dealul / cărora li se porunceşte / să ia plocon de la popi şi de la diaconi de nume ...şi de slujitoriu şi de la birnici de nume ŢR 1709 ANAT 58,406, s-ar putea să fie vorba doar de cei care strâng ploconul.
PERIOADA A II-A (1711; 1716-1821)
DĂRI - TAXE
ALĂM81
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu alămul. Astfel, o parte din ceea ce reprezintă alăm constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig):
venitul logofeţii cei mari: lei 5 de pungă pe slujbele82 visterii i a cămării, ce se va vinde la cochii vechi, adică desătina, goştina, vădrărit, cuniţă leşască i armenească de vară i cuniţa armenească de iarnă ce iau pentru agiuto-rinţă, ocna i vama cu mortasipiile i alămul i uşurul iară care dintr-aceste slujbe se vor căuta în credinţă pe soma tablelor ce-or da la vistierie, socotindu-să câte 5 lei pungă să se dea la vistierie cu pecete gospod M 1775 GH, 16.
lor de oi când vin... au avut obicei de au dat vameşilor câte un miel de turmă ŢR 1713 ANAT 65,110.
80	Din lucrările de istorie aflăm despre existenţa unor obligaţii faţă de domn: «Tot domnul încasa şi „ploconul după vechiul obicei", datorat de proprietarii de oi ardeleni o dată cu plata oieritului» Constantinescu, IF s.v. sau faţă de boieri: „Rumânii sau vecinii aveau faţă de stăpânii lor o obligaţie asemănătoare / colacului datorat domnului/; le făceau plocon de Crăciun" v. Giurescu, I. ROM 11I2, 665; v. şi colac, p. 70; ori faţă de dregători: „M./arele/ logofăt /primea plocon / de la vameşul cel m./are/“ Constantinescu, IF s.v.
81	Termenul alăm semnifică: «O dare, care a durat în Moldova aproape în tot cursul secolului trecut, împreună cu o altă numită „uşur", ambele plătite fiscului numai de către locuitorii tătari» DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Sporirea numărului dărilor ...nume nuoi de obligaţii fiscale... «alămul» şi «uşurul» plătite lui Mihai Racoviţă de tătarii bucegeni pentru terenurile pe care !e încălcaseră" Giurescu, 1. ROM. II12, 634: „Dare (amendă, chirie) plătită de tătari... pentru păscutul vitelor..." Constantinescu, IF s.v.
82	Slujbele, şi cele ce se vărsau în vistierie, şi cele ce se strângeau pentru cămară, se puteau vinde: domnitorul arenda sau conceda dregătorilor strângerea dărilor din anumite judeţe ale ţării din încasarea cărora aceştia îşi opreau o parte sau le subarendau, v. Stoicescu, SDMD, 143-144.
76
AVAET83
Atestat numai în a doua perioadă, în toate cele trei regiuni (frecvent în Ţara Românească şi în Moldova, extrem de rar în Transilvania), în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă în mod oficial dreptul să încaseze în beneficiul propriu avaetul. Atunci când termenul apare înregistrat în documente cu referire la veniturile ori la iraturile unor dregători, ceea ce reprezintă avaet constituie venitul ori iratul ca răsplată:
-	fie integral:
de la cafenelele din Bucureşti obicei era de către vel cafegiu de se lua avaet care era venit al său ŢR 1790 IR III, 337; /vătaful/ nu poate a păgubi pre dumnealui vornicul de havaetul ce are a lua, fiind obicinuit venit al dregătoriei vorniciei ŢR 1803 ib. XII, 153; avaetul rânduirii căpitanului marginii Sculenilor precum şi altor căpitănii ce să vor mai orăndui şi a vătajilor de harabagii a marginii de la Prut i din Eş şi a vătajilor de harabagii a celorlalte târguri va fi erat nestrămutat aceştii hătmănif4 M 1819 CAL I, 283, 25.
-	fie parţial (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex. leafă, plocon, ugeret etc.):
venitul postelniciei cei mari, avaetul caftanelor ce îmbracă domnul pe boieri M 1776 GH2 12; spre îndestulare îngrijirii la această nazirie va trage
83	Termenul avaet semnifică: „1. | (în epoca fanariotă) Dare, impozit sau taxă ce se plătea pentru diferite beneficii, slujbe, numiri în slujbă, drepturi etc. Aceste avaeturi erau, pe vremurile acelea de jaf obştesc, foarte numeroase şi dădeau venituri considerabile slujbaşilor mici şi mari, chiar şi domnitorului şi membrilor casei sale“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Havaeturile sunt în toată floarea şi pe toată treapta: boierii de al 3-lea, cei deal 2-lea şi afortiori cei de l-a stare îşi urmăresc havaeturile ca pre un drept necontestabil, ba încă ceva mai apoi acest drept îl urmăresc ca pre o clironomie chiar şi văduvele slujbaşilor" Urechia, IR IV, 53; „Havaeturile, alipite de funcţiuni continuă a se percepe şi sub Ipsilanti şi sub stăpânirea muscălească. Doar numai că acele alipite de funcţiuni în serviciul Curţei domneşti nu mai intră toate în pungile boierilor slujbaşi ai Curţei, nemaiexistând Curte şi domnie, ci intră în visteria ţărei" ib. IX, 534; „Havaeturile erau forma sub care domnitorul ajuta pe boierii halea... ele apăsau asupra poporului" ib. XB, 280; „Aceste havaeturi erau multe de tot şi apăsau asupra neguţitorimei, a breslelor, a fabricelor... ci şi asupra slujbaşilor mai mici, cari nu puteau dobândi funcţiune decât primind a da havaeturi peste havaeturi negreşit cu gândul de a şi le scoate întreit şi împătrit după spinarea ţăranului" ib. XI, 238. „Taxă de plată pentru o slujbă oarecare" ŞIO 11], 28; „Veniturile dregătorilor. Numai pentru Moldova şi numai din a doua jumătate a sec. XVlI-lea, avem urme documentare că dregătorii în loc de leafâ, aveau câte o parte din veniturile statului. Aceste prelevări ale dregătorilor s-au numit havaeturi" Filitti, FIS 46*47; „Această taxă, numită şi havaetul undiţei" Giurescu, I. ROM III2, 661; «Salarizarea dregătorilor. Şi această măsură cu caracter înnoitor faţă de rutina feudală s-a impus cu mari greutăţi, ajungându-se într-o primă fază, care se prelungeşte în plin secol XIX, la cumulul lefii cu „veniturile" obţinute direct de la împricinaţi (havaeturi „legale" şi mită)» Georgescu-Strihan, JUD 14; Socotind că havaet „originar a însemnat orice venit", alţi istorici lărgesc mult sfera acestui termen clasificând havaeturile în următoarele tipuri: h./avaeturi/ cu caracter ocazional reprezentând venitul marilor dregători obţinut prin vânzarea unor slujbe (de ex. havaetul plătit la luarea slujbei prin vânzarea unor slujbe (de ex. havaetul plătit la luarea slujbei desetinei etc.); h./avaeturi/ cu caracter periodic în care includ dările sau dajdiile (de ex.: săpunăritul - beneficiar vornicul de harem; cotăritul; ciohodăritul; vădrăritul; păipăritul şi gărdurăritul; căminăritul; h./avaet/ cu caracter de taxe ocazionale (de ex. taxelepentru cărţile de judecată etc.); h./avaet/ taxă suplimenhtară - plătit la exportul râmătorilor, în folosul doamnei; h7avaet/ întâmplătoare, arendă stabilită în tranzacţiile dintre particulari etc., Stoicescu-Constantinescu, v. IF s.v. Alţi istorici consideră havaeturi şi darurile: „d./regătorii/ au continuat să primească plocoane de la subalterni, daruri (havaeturi) de la administraţi"/ şi după hrisovul lui Gh. Ghica din 1775/ Strihan-Stoicescu ib. 175 s.v. dregător, precum şi răsurile, v. răsură, Constantinescu, ib. s.v.; plocoanele: v. plocon, id. ib. s.v.;pârcălăbiile: v. pârcălăbie, Constantinescu-Stoicescu ib. s.v.
84	Acest avaet, ce constituie în acelaşi timp irat, face parte împreună cu leafă din venit.
77
1
dumnealui iraturile cum s-au hotărât: Toţi căpitanii în vreme ce se vor aşeza pre la menziluri când vor lua cărţile de orănduială, vor da avaetul boierului nazâr câte 20 de lei. Ţiitorii menzilurilor vor da avaet nazârului câte 200 de lei dând ţiitorii poştelor de la sine M 1814 UR I, 201.
Atunci când apare atestat în legătură cu obligaţiile subalternilor faţă de superiori, avaet este utilizat în acelaşi document ca şi când ar fi simţit ca fiind echivalent cu alţi termeni având o semnificaţie apropiată sau asemănătoare, de ex.: dar / avaet
pentru polcovniciile de pre afară de prin judeţe i de prin căpitănii de pre margini şi de prin judeţe cât avaiet să dea când să orânduiesc la polcovnicie sau căpitănie adică polcovnicul să dea dlui vel spătar taleri 40 dar, iar alt nimic mai mult JR 1787 IR 111,41. filodorimă / avaet
logofătul Divanului veliţilor boieri precum şi logofeţii al treilea al departamenturilor... nici să fie datori a da vreo filodorimă... la logofătul cel mare cu cuvânt de avaet ŢR 1819 IR XI, 122.
Alteori cei doi termeni par a fi distincţi:
nici dumnealui caimacamul /Craiovei /, nici oamenii domniei sale, să nu ceară sau să ia de la isnafuri măcar un ban, cu nici un fel de numire: avaet sau filodorimă sau cu altă pricinuire căci iraturile cele canonisite şi slobode a le lua sunt orânduite prin poruncile Domniei mele şi printr-acele ponturi ŢR 1817 IRXA, 651.
Intr-un alt exemplu, avaet este folosit ca şi când ar fi considerat ca fiind echivalent cu un alt termen, bacşiş, având probabil aceeaşi semnificaţie:
când se înalţă cinevaş la vreo boierie şi havaeturile sau bacşişul ce este orânduit a da acea boierie la îmbrăcatul caftanului ŢR 1793 IR VII, 55.
Uneori termenul avaet este utilizat doar în titlul documentului / havaetul spătarului /, în text fiind vorba de o altă dare având o denumire specială (slujba vădrărituluî), destinată ca venit pentru o anumită categorie de persoane (v. vădrărit, p. 111) sau pur şi simplu în text apare numai termenul venit, de ex.: / havaet al căimăcămiei de Craiova/ boierul Domnii mele... biv vel cămăraş caimacamul Craiovei... de larâmătoriice merg în Ţara Ungurească... ce trec la Ţara Turcească au avut obicei caimacamu de lua câte..., care este venit al său ŢR 1791 IR IV, 55.
Exemplul în care irat şi huzmet sunt folosiţi în acelaşi document, va fi discutat la huzmet, p. 98, iar cel în care avaet este utilizat alături deîmplineală, la împlineală p. 115.
Alte documente atestă utilizarea paralelă a termenilor avaet şi plată: Judecătoriul fieştecăruia judeţ să aibă logofeţel, care logofeţelsăfie şi să se numească al judeţului şi să ţie condică, întru care să treacă toate cărţile de judecată ce se întâmplă şi pentru plata lui să aibă a lua după condica ce s-au făcut pentru acest fel de havaeturi ŢR 1780 IPS 78; pentru avaetul dumnealui vel portarul ce are să ia de la hotărnicii... am hotărât ca de acum înainte să ia iratul dumnealui vel portar de stânjen trei parale şi numai dela moşia ce va fi în pricină a se descoperi să se ia această plată ŢR 1819 IR XI, 196.
78
Totodată termenul, avaet poate fi întrebuinţat, asemeni termenului venit şi cu sensul de „câştig11 la modul general, conţinutul avaetului putând fi considerat ca fiind constituit, ca şi în cazul lui venit, din diferitele surse de câştig (amenzi, dări sau taxe), de ex.:
alte avaeturi a iui vel armaş: însă va lua gloabă (v. gloabă, p. 123), şi împlineala (v. împlineală, p. 128) şi întreiala (v. întreială, p. 129),plata grosului (v. gros, p. 98) M 1815 PONT 14.
Ca şi veniturile, avaeturile au denumiri speciale în funcţie de cine anume şi pentru ce anume se iau, de ex.:
avaeturile agiei ŢR 1790 IR III, 337; avaet al bacalbaşei 1807-15 BĂC CLXVI, 262; avaetulcăimăcămieiŢR 1817 IRXA, 644; avaetulcăpitănieiTR 1813 ib. 526: avaetul hotărniciilor ŢR 1780 AJ 776, 827; avaetul nunţilor /vătaf de lăutari/ ŢR 1818 IR XA, 424; havaetulstărostiei ŢR 1787 ib. III, 617; avaetul vorniciei ŢR 1803 ib. XII, 153; avaetul undiţei, ap. I. ROM III2, 661 etc.
Nu se poate preciza exact de când se practica sistemul de luare de avaeturi, dar invocarea obiceiului în documente dovedeşte existenţa unei tradiţii, tradiţie ce trebuie să fie anterioară celei mai vechi atestări întâlnite de noi a termenului avaet (1755). Menţiunea provine dintr-o cronică şi datează din vremea lui Grigore Alexandru Ghica (1764): luăndu-şi gelatul avaetul lui după obicei M LET III, 250. în acest caz, situaţia ar fi - credem - inversată în raport cu cea prezentată de unii istorici85, şi anume dregătorii mai jos menţionaţi (portarii) păstrează avaetul şi treapădul86 primite conform obiceiului vechi, pe care le cumulează cu leafa, formă nouă de răsplată, introdusă fară recursul la obicei, abia la mijlocul secolului al XVIII-lea.
De altfel, tradiţia este invocată şi în alte documente:
avaetul dlui vel portarul... care din vechime era rânduit obicei vechi ŢR 1819 IR XI, 196; obişnuitu havaet al logofeţiei ŢR 1792 IR IV, 253; să ieie avaetulvătăjieide arabagiiprecum din veci s-au urmat M 1815 UR IV, 206 etc.
Documentele conţin dispoziţii şi reglementări87 pentru evitarea abuzurilor88, de ex.:
alte avaeturi ce era date pe la mănăstiri i altora... aflându-se cu mare nedreptate şi asupritoare locuitorilor, toate s-au ridicat M 1775 GHj 3; vel
85	«Atât portarul, cât şi portarii sau portăreii aveau dreptul la o plată fixată printr-o normă consuetudinară pentru munca lor la hotărnicii. Taxa cuvenită marelui portar se numea havaet, iar cea cuvenită portărelului se numea treapăd, după „vechiul obicei la ţării... De subliniat că / ei / aveau lefuri fixe pe care le-au păstrat, cumulându-le cu havaetul şi treapădul. Explicaţia este că leafa Ii se cuvenea pentru atribuţiile lor de primirea şi găzduirea turcilor, iar celelalte câştiguri erau numai în legătură cu efectuarea hotărniciilor, din care cauză se şi numeau „venitul hotărniciei"» Gerogescu-Strihan, JUD 150-151.
86	Pentru treapăd, v. p. 67, nota 60.
87	„Se fixează taxele pe care aveau dreptul să le primească - ca să preîntâmpine abuzul suma cuvenită era trecută în cartea de judecată11 Georgescu-Strihan, JUD 174.
88	„H./avaeturile/ constituiau o sursă de venituri abuzive atât de importantă, încât, după ce C. Mavrocordat a decis salarizarea dregătorilor, aceştia nu au renunţat la havaeturile tradiţionale, preferând să depună vistierului lefurile lor spre a păstra h./avaeturile/. Grigore Al. Ghica a desfiinţat h./avaeturile/ tocmai din cauza abuzurilor pe care le prilejuiau" Stoicescu-Constantinescu, IF s.v.
79
cahvegiu... să ia avaetul său... nepricinuindjalobă M 1776 GH2 28; ispravnicii sau judecătorii să aibă a însemna în carte acel havaet de cărţile de judecată ca să nu îndrăznească logofeţii a lua mai multe... pentru că oricine va îndrăzni a lua mai mult peste hotărârea... să ştie că să va pedepsi ŢR 1780 IPS 175; fiindcă din vreme nizamul breslei spătăreşti venise la proastă stare, din lenevire şi nepurtare de grijă a zapciilor spătăreşti înmulţindu-se cu adaosul cusururilor, jafuri şi nedreptăţi, pentru pricina că dau prea mult avaet, peste măsură, celor după vremi dregători ai spătăriei cei mari, când să orănduiesc zapcii, cari pentru ca să scoaţă acea grea dare a lor, să nu o păgubească, ci să câştige... le era gândul numai la agonisire ŢR 1787 IR III, 38; cusururi ce fac la slujba domnească zapciii breslei spătăreşti... căutând numai la agonisire cu pricină că li se ia avaet uri grele de către vel spătar ŢR 1787 ib. 41; /vătaf7 din pricină că ai dat avaet mai mult la dumnealui vel vornic şi că ai căutat să-ţi scoţi avaetul din spinarea săracilor ŢR 1803 ib. VIII, 474; vătaf la plaiul Slănicului... se împotriveşte la darea havaetului vorniciei ŢR 1803 ib. XII, 153; de la isnafurile politiei să ia polcovnicul cele mai jos însemnate avaeturi de la fieşcare,fară de a îndrăzni ca să ceară mai mult ŢR 1817 ib. XA, 648; afară dintr-acest avaet să nu se îndrăznească nici polcovnicul nici oamenii polcovniciei să ia de la pescari, măcelari şi brutari, vreun lucru de mâncare fără plată, cu nume de avaet ib.; au venit înştiinţare de către potropopii plăşilor s-ar fi urmând o neorânduială la luarea avaetului al bastonului potropopesc, de acea cerem Domnia mea de la sfinţia ta (episcoape) să ne daipliroforie în scris: câte cât era legiuit din vechime a se lua avaet, de s-au mai făcut în urmă vreun adaos, din ce vreme, cu ce poruncă şi cum se urmează acum în eparhia sfinţiei tale luarea acestui avaet ŢR 1818 ib. 332.
In acest sens, reţinem şi formularea havaetul cq\ cuviincios, întâlnită în legătură cu unele categorii de persoane: logofăt ŢR 1793 IPS 189; zapciu ib.
Probabil că din astfel de motive, documente ce conţin scutiri în ce priveşte obligaţia de a da avaet sunt numeroase, de ex.:
această căpitănie / de slujitori poteraşi/ cu oamenii ei să nu fie supusă la nici un fel de dare cu numire de havaet sau de altcevaşi către nimeni... nici căpitanu să nu supere pe aceşti poteraşi cu nici un fel de cerere de havaet TR
1816	IR XA, 523.
Termenul avaet apare în legătură cu cinci grupuri în următoarea ordine: administraţie (reprezentat în mod covârşitor faţă de celelalte grupuri), meşteşuguri şi armată (reprezentate în mod aproape egal), comerţ şi instituţii religioase (foarte slab reprezentate) şi cu două tipuri de relaţii: oficial (prezente în toate grupurile) şi comunitar (în grupul armată). Cei ce au dreptul să primească avaet au în genere atribuţii de ordin administrativ ţinând de administrarea diferitelor sectoare de stat sau a diferitelor comunităţi. Anumitor categorii de persoane li se acordă acest drept ca un fel de avantaj, la fel ca în cazul termenului venit, de ex.:
doamnă (soţia domnului) Tr 1792 SD XII, 115; luminatei Doamne... am întocmit irat... afară din vama cea orânduită... i afară din avaetul căimăcămiei care l-am orânduit Domnia mea, să fie po... de la toată felurimea acestor vite
80
mari ce se arată ŢR 1815 IR Xb, 316; obraz scăpătat ŢR 1811 ib. XII, 524; văduvă Ohavaeturile chiar pentru ~ slujbaşilor) ŢR 1786-1800 ib. IV, 52;
Administraţia prezintă relaţii de tip:
oficial:
-	administrarea departamentelor, a Divanului, a judeţelor, a menzilurilor etc.: boier. ~ de toate treptele ŢR 1786-1800 IR IV, 52; v. şi judecător; caimacam: obicinuitul avaet al căimăcămiei, ce este câte... de fieşcare vită ŢR
1817	ib. XA, 644; judecător: boieri ~ ai departamenturilor ŢR 1812 ib. XII, 843; nazâr: v. exemplul de la p. 77-78; zapciu: ~a-şipăzifără de cusur datoria slujbei lui ŢR 1805 OLT 60;
-	hotărârea moşiilor: portar: pentru hotărniciile ce să fac şi are havaetu dă ia vel ~când să hotărăsc moşii să ia havaet vel ~ dă boeru câte... TR 1780 IPS 174;
-scrierea, protocolirea, citirea etc. actelor: condicar89: ~la sud.../numit şi logofăt! de la cărţile de judecată sau anafora... pentru scris şi trecut în condică... de la răvaşele ce se vor face de soro ace,... de la vânzări, zălogiri de moşii, vii, ţigani sau alte aşezăminte ŢR 1787 IR III, 597; divictar: ~pentru hrisovul ce s-au dat spătarului M 1817-8 ib. Xb, 497; izbaşa: dă răvaşele cu răspunsuri fără de pecete să se ia de tot răvaş... care sunt ale ~ de fustaşi ŢR 1780 IPS 173; logofăt: de la pricinile câte se hotărăsc prin judecată la Divan înaintea Domnului, însă de la pricinile ce vor fi pentru împliniri de bani sau pentru lucruri mişcătoare să se ia avaet pentru întărirea anaforalei în 3 stări după cum va fi puterea pricinei, iar acest havaet să-l ia jumătate vel ~de Ţara de Sus, iar jumătate să se ia de cel după vremi care se va afla însărcinat şi orânduit ostenitorul ŢR 1814 IR XA, 463; va mai lua treti ~pe hrisoavele de mai jos arătate acest avaet adecă:... pentru hrisov când să vă da la neguţători, ca să scutească câşle şi crâşme şi dugheane de banii ajutorinţei... pentru hrisov când să va da vreunui boiariu pentru venitul vreunui târg M 1815 PONT 9; logofeţel: v. exemplul de la p. 78; muhurdar: dă cărţile dă jălbi... răvăşile dă jălbi... cărţile de vătăşii de ţigani... cărţile gospod pentru pricinile puşcării să se ia... din care să se dea havaetu câte... ~ ŢR 1780 IPS 173; ostenitor; orânduit ~ cel care citeşte înaintea Domnului fiindu-i treapta sa în numirea locului logofeţiei al doilea ca unul ce slujeşte năpristan în faţa Domnului şi se osteneşte de citeşte, sinteseşte şi scrie domneştile hotătâri ŢR 1814 IR XA, 463; postelnicie: ~mare... avaetul caftanului dregătorii... M 1775 GH) 21.
Ca neavând drept să primească avaet sunt menţionate categoriile hotarnic: ~să nu aibă a lua havaet pentru osteneala ce vor face la hotărnicii, ci să aibă a-şi lua numai cheltuiala lor de la cel ce să va dovedi că năpăstuieşte ŢR 1780 IPS 142; logofăt: ~al treilea a nu fi supăraţi de veliţii ~după vremi cu cereri de avaet ŢR 1815 IR XA, 611.
Armata prezintă relaţii de tip:
oficial:
căpitan: ~de scaun la sud... cu purtare de grijă la trebile acestei căpitănii să fie nelipsit de lângă boierii ispravnici... a da... ascultare la trebile căpităniei
89	Unele dintre categoriile aparţinând administraţiei primesc şi leafă de ex. condicar logofăt.
81
!
pentru slujba lui JK 1803 IR VIII, 488; hatman: v. exemplul de lap. 77;polcovnic: ~ să îngrijească pentru narturile ce se vor pune la lucrurile cele de mâncare prin hotărârea Divanului şi să cerceteze ŢR 1817 IR. XA, 648; comunitar:
ceauş /la breasla pânzarilor şi abagiilor/ ŢR 1775 IR II, 197 :
Din actele de scutiri suntem informaţi indirect despre unele categorii' cărora nu li se dă dreptul îri âriumite situaţii să primească său să dea avaet. ^ •' 1 acel om al schitului ce se află căpitan... să fie apărat de avaetul căpităniei ŢRr l 813 IR XA, 526; iar căpitanii să nu aibă a da spătarului nici un fehde avaiet ŢR 1787 ib. III, 41; vătaf... să fie scutit fără dda vreun havăet cuiva/dar nici să ceară de la cineva ŢR 1796 ib. VI, 700; să fie apăraţi.aceşti cumpanişti (neguţitori) de avaetul ce ar căuta polcovnicul ŢR 1815 ib. XA, 611 etc.
Comerţul prezintă relaţii de tip:	;
;■■■■ oficial: - •	.•	,	r;..Ovvn;; • -
bacalbaşa: l-am făcut ~ să fie cu toată supunerea şi silinţa la poruncile ce
i	se vor da şi la trebile isnafului /'^băcanilor / să fie următor datorii sale..., şi, giudecăţile să le caute după dreptate... pentru, slujba şi - osteneala lui, să-şi ia obicinuitul havaet al baCalbaşei ŢR 1807-15 BĂC CLXVI, 262,	:	c	.	■'
v ;Instituţiile-religioase prezinţă relaţii de tip:	.•
oficial:	-..v-v, '	'•
1	i protopop:' răvaşe de cununie > de la fiind june cu fată să dea..., / de la cununia de a 2-'a căsătorie... şiide la cununia de a 3-a căsătorie.R 18.15, JR XA, 59: ~ plăşilor. ŢR 1818 ib. 332.	.	^	‘.V;
■■■Ga neavând,drept să mai .primească avaet este menţionată-categoria mănăstire: avaeturi date -r aflăndu-se cu mare nedreptate: şl, asupritoare locuitorilor s-au ridicat M 1775 GHi 3.	.	^	vivV.y.
■ . Meşteşugurile prezintă relaţii de tip:	■	■	o	-
oficial: 1/	■.*■'.= v...
doctor: ~ de la Craiova ŢR.1811 IR XII, 52.4; ■harabagibaşa: v,; vătaf; maimarbaşa: ~peste lemnari, strungari, zidari, tâmplari..: cândvafitr.ebuinţă.â se preţui vreo casă, prăvălie sau altă tiamestie'YR 1791 IR IV, 293; nacaşbaşa: pe ineşteru zugrav... fiindcă's-au arătat cu silinţă şi.slujbă la lucrul curţii gospdd şi a poruncilor domneşti l-am făcut peste toţi meşterii zugravi •■■x^să cerceteze câţi zugravi se hrănesc cu acest meşteşug, săfacă foaie de numele lor, să facă alegere de vreo 3-4 fruntaşicu care săfacă longe de'‘-&judec'ăp'e'£ei'i% între dânşii vor avea pricină pentru ale meşteşugului.. [■ să ţină cutie pentru milostenie ŢR 1786 ib. III, 600; staroste: ~ de şelari-Calfă cătid Vă ieşi şi’va vrea să deschidă prăvălie... să dea.:, havaetul stărostie)' ŢR1787ib;617;;v\5/q// "~de trâmbiţaşi domneşti siiijmd. :: ajungând la sărăcie.:: s-au mi(os0it ăsdpra^i miluindu-l prin carte a-şi avea o căscioară a sa în care" tuCridzătpuţintel meşteşug a cizmăriei... cere de a înnoi scuieală 'ătSstorp'tiţirie'- Iiţiifâ'ejturi90 ŢR 1803 ib. XII, 384; ~de har.abagii ce este supus la polcovnicie sa idatiăet de la carele cu boi şi cu căi, precum urma până acum numai adecă de la chirigii cei
90	Avaetul acestui vătaf este acordat şi din considerente morale, dcci ar putea fi socotitxa-un fel de avantaj. ■v:'' '■	;	;\.v;:;v . .. :o;j:mv: ’
82
cari îi va tocmi acest harabagibaşa şi le va încărca carele cu marfă din politica Craiovei ŢR 1817 IR XA, 648; ~ de lăutari numai pe la oraşele cele mari domneşti slobode... să-şi ia avaetul nunţilor ŢR 1818 ib. 424.
Despre eventual itatea interpretării unor relaţii ca având caracter comunitar în legătură cu grupurile administraţie, armată, comerţ, meşteşuguri, se ridică aceeaşi problemă ca şi în cazul termenului venit, şi anume, felul în care sunt redactate unele documente oficiale sugerează posibilitatea interpretării acestor relaţii ca având un astfel de caracter, domnul fiind doar cel care consfinţeşte ceea ce comunitatea a hotărât. Faptul însă că hrisoavele sunt emise din partea domnului ar putea fi interpretat ca o dovadă în favoarea unor relaţii de tip oficial.
Apartenenţa în grupuri (probabil administraţie sau agricultură, creşterea animalelor) a unor categorii este discutabilă, şi anume stăpânii unor poduri şi zăgazuri pe care aceştia au voie să le construiască {clucer) ori pe care sunt datori să le întreţină {văduvă şi săraci) sau stăpânii unor locuri unde precupeţii şi zarzavagiii îşi vând marfa. Aceste categorii au dreptul să primească în mod oficial avaet în schimbul dreptului de folosinţă a respectivelor locuri, poduri, zăgazuri, dar nu se menţionează în documente dacă acest avaet (reprezentând de fapt o taxă, ca şi plata) este încasat şi în beneficiul categoriilor de mai sus.
BĂRBÂNŢĂ91
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând meşteşugurilor şi administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze (probabil şi în beneficiul propriu) bărbânţă. Acest drept este acordat de către comunitatea profesională şi doar confirmat de către domn în acte oficiale:
care meşteşugar strein... va vrea să se aşaze aice în Iaşi, cu breasla ciubotarilor, sau şi din ucenici care va veni să iasă meşteri deosebi, să aibă a merge la starostele şi la breslaşi, ca să-şi ia voie dându-şi bărbânţă cinci lei, cu plocon cu tot M 1766 UR XIV, 2.
BOUR92
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu bourul (menţionat în text şi în sintagmele slujba ~ şi banii ~):
91	Termenul berbintă semnifică: „2. (Mold) Taxă plătită de cei ce voiau să intre în breasla ciubotarilor. ...Forma bărbânţă în Mold.“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Când feciorul moştenea atelierul tatălui, atunci plătea o taxă mai mică-numită «bărbânţă»11 Giurescu, I. ROM I1I2, 585.
92	Termenul bour semnifică: „3. t (Mold) Impozit asupra vinului, darea ce se va lua pentru înfierarea buţilor de vin cu bourul... „domnesc" DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Darea plătită de cârciumile moldoveneşti pentru marcarea măsurilor de capacitate, a ocalelor şi vedrelor, această marcare se ftcea prin imprimarea în lemn cu fierul roşu sau în metal, prin batere, a stemei moldoveneşti, capul de bour" Giurescu, I. ROM II12, 670; „Taxa plătită în Mold., de cârciumari...“ Constantinescu, IF s.v.
83
cupar: vel ~ slujba bourului de la toate cârciumele, ori cu ce fel de băutură s-ar afla la acest ţinut şi la iarmarocile s-ar face păste an... să ia bourul, de cârciumă câte... M 1740-1 MAV 444; vel ~din venitul caminii va mai lua şi banii bourului după vechiul obicei, adecă de toată crâşma câte... M 1756 UR I, 80.
Atunci când. termenul apare înregistrat în documente cu referire la veniturile cuparului, ceea ce reprezintă bour constituie parţial venitul ca răsplată împreună cu o altă formă de răsplată, de ex. leafă) M 1775 GHi 30.
BRANIŞTE93
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu veniturile unei anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptuljn mod oficial să încaseze în beneficiul propriu braniştea. Astfel, ceea ce reprezintă branişte (menţionat în text şi în sintagmele slujba ~ sau părcălăbia ~) constituie integral venitul ca răsplată:
dat-am carte... credincios boierului Domniei mele vel comis şi omului dumisale ce-l va orândui la târgul laşului să fie volnic a lua şi strânge venitu boierii dumisale, a comeşiei cei mari, părcălăbia braniştii de la ţinutul Iaşi după hotărârea condicii... de carul ce vine cu vin din gios... de carul cu băcălie... de carul cu sare... de carul cu postav... de carul cu horilcă,.... de pluta ce merge pe Prut,... de luntrile... a lua şi a strânge slujba braniştei, venitul boerii dum... adică... să ia... branişte de crâşma mare... iar de la crâşma mică... M 1775 GH] 43.
BRUDINĂ94
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă în mod oficial dreptul, adesea în baza unei danii, să încaseze (probabil şi în beneficiul propriu95) brudină de la podurile pe care le construiesc şi / sau le stăpânesc şi/sau le întreţin). Este vorba de categorii aparţinând grupurilor:
administraţie sau agricultură, creşterea animalelor: de vreme ce iau brudină ei sunt datori să plătească paguba ce s-ar întâmpla: stăpân al podului96 M 1742 MAV 248. administraţie:
Rânduiala dregătoriei ţinuturilor AIspravnici/ în ce chip să se urmeze. Brudină să se urmeze cu deosebit rost M 1776 GH2 42. armată:
podul ce este făcut pe dubas... la moşia mănăstirii unde şed călăraşii la tabără / să-i aibă/ brudină M 1741-2 MAV 213.
93	Termenul branişte semnifică în sintagma „darea braniştei'. impozit care se percepea de la cârciumi şi pivniţe, vara pentru cositul şi strânsul finului domnesc" DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Dare“ Giurescu, I. ROM III2, 1059 [Indice]; „Un sens al b./raniştei/ mai puţin frecvent şi circulând în Mold. a fost acela de dare asupra crâşmelor şi breslelor, care constituia havaetul marelui comis" Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
94	Termenul brudină semnifică: „3. Plata ce se dă pentru trecutul apei cu brudină, p. ext. pe pod“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel:«Taxă plătită la trecerea podurilor şi vadurilor... făcea parte din categoria mare a „vămilor dinlăuntru“... A constituit iniţial un venit al domnului care însă putea să-l dăruiască mănăstirilor sau boierilor, transformându-se astfel în rentă feudală» Constantinescu, IF s.v.
95	Acest fapt nu este menţionat întotdeauna în documente.
96	Vezi şi discuţia de la termenul avaet, p. 83.
84
instituţii religioase:
i-am dat şi brudină podului ca să o ia episcopia... să aibă a pune părinţii episcopi omul episcopiei ca să strângă brudină podului ce s-ar face după obicei... dar şi când podul s-ar învechi sau s-ar strica, episcopia săfîe datoare a cheltui să-l facă şi să-l dreagă din agonisita brudinei şi măcar de s-ar întâmpla... să se mute podul... brudină podului să o ia tot episcopia şi să fie sfintei episcopii miluire şiafieroase stătătoare în veaci91 M 1757 HUŞ 252; s-au dat carte egumenului de la Răchitoasa ca să ia brudină de podul stătător de la Mirceşti peste Şiret care este să facă el... de carul mare încărcat... de carul mic încărcat... de carul mic deşărt... de vita ce va trece neguţătoreşte, iar de vitele locuitorilor ce le duc la târguri... de om călare... de suta de oi M 1775 GHj 43.
meşteşuguri:
podar: de vreme ce iau brudină ei sunt datori să plătească paguba ce s-ar întâmpla M 1742 MAV 248.
*BUTĂRIT9S
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei sau meşteşugurilor), categorii cărora li se dă în mod oficial dreptul să încaseze în beneficiul propriu venitul99 rezultat în urma arendării butăritului (menţionat în text numai în sintagma slujba ~):
carele au cumpărat de la epitropie slujba butăritului adică a încărcatului şi descărcatului bufilor să aibă volnicie a căuta şi a strânge venitul acesta de la toţi câţi vor avea trebuinţă a încărca şi a descărca buţi cu plata... adecă descărcătoarea unei buţi mari în pivniţa cea mare... scosul la o bute... care acest venit are a se lua de cumpărătorul^ de la epitropie pe jumătate, iar pe jumătate să-l ieie butarii ŢR 1792 IR IV, 259.
CAMĂNĂ / CĂMINĂRIE / CĂMINĂRIT
(în forma) CAMĂNĂ101
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu veniturile unor anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora
97 Editorul Melchisedec explicătermenul astfel: „în vederea tot acelor consideraţiuni de lipsa şi sărăcia epitropiei... Domnia [Constantin Racoviţă voievod] îi hărăzeşte şi brudină sau venitul podului [care] a fost între veniturile domneşti... şi... poate să o dea cui voieşte" HUŞ 252-254.
9 Termenul butărit întâlnit într-un singur document, dar neînregistrat în dicţionare sau în lucrările de istorie, pare să desemneze o dare ori o taxă percepută în folosul unor categorii de persoane, între care şi butarii (meşteşugari), de la a căror denumire derivă (probabil numele) acestei dări sau taxe.
99	Aceste venit este constituit din diferitele sume de bani încasate pentru executarea unor servicii, sume denumite prin termenul plată.
100	Acest cumpărător putea fi oricare dregător.
101	Termenul camănă semnifică: „1.2. t P. ext. (Mold) Impozit care constituie venitul lui vel-cămărar. La început era, se pare numai pe pivniţe sau cârciume... în afară de'taxa pe vadră ori pe cârciumă, mai era şi o taxă anumită de fiecare bute ori poloboc de vin ori de holercă vândute pe Ia târguri... în Muntenia îi corespundea într-o oarecare măsură cămin ări tu 1“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Veche dare, anterioară veacului al XVll-lea... la început se lua pe «pietrele» de ceară vândute... cu vremea, această «taxă pe vânzare» s-a aplicat şi la alte produse, naturale sau industriale'* Giurescu, I. ROM III2, 676; „Domnul, căruia îi revenea această dare, putea dispune asupra ei prin danii, obişnuit către mănăstiri, sau prin scutiri" Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
85
1
li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu camăna. Astfel, ceea ce reprezintă camăna constituie venitul ca răsplată:
-	fie integral:
căminariu cel mare va lua venitul său a caminii după obiceiul cel vechi M 1755 UR II, 272;
-	fie parţial (împreună cu alte surse de câştig, de ex.: banii bourului, mortasipie, pârcălăbie, plocon):
fiind şi una cupărie, care este o boierie cinstită,... orânduind ca să aibă vel cupariu a lua din venitul caminii câte 500 de lei M 1756 UR I, 80; venitul vorniciei de Ţara de Sus: camăna târgului Chişinău M 1775 GHi 17; venitul lui vel cămănar: va lua venitul camenii după cum se cuprinde în condică, afară de târgurile ce sunt date altora ib. 23.
(în forma) CĂMINĂRIE
Atestat rar şi în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu veniturile sau cu iraturile unei anumite categorii de persoane, aceeaşi ca şi în prima perioadă (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu căminăria. Astfel, ceea ce reprezintă căminărie (menţionat în text numai în sintagma venitul ~ alternând cu termenul căminărit) constituie integral iratul ca răsplată. Exemplele vor fi menţionate mai jos la termenul căminărit.
(în forma) CĂMINĂRIT
Atestat în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu veniturile sau cu iraturile unei anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), aceeaşi ca şi în prima perioadă şi ca şi în cazul căminăriei, categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu căminăritul. Astfel, ceea ce reprezintă căminărit (menţionat în text şi în sintagma slujba ~) constituie integral venitul sau iratul ca răsplată:
fiindcă după obicei slujba căminăritului este venit al dregătoriei căminăriei cei mari s-a dat această carte a domniei mele... ce s-a orânduit de către dumnealui cinstit şi credincios boerul Domniei mele... vel căminar, ca să caute această slujbă şi să strângă venitul căminăriei, care este obicinuit după condica Divanului, adică: din târgurile şi oraşele şi bâlciurile mari din 12 judeţe de dincoace de Olt... să iae căminărit de butea de vin..., de rachiuri de ţară, butea mare..., butea mică... ispravnicilor de prin numitele judeţe, să daţi ajutorul cel cuviincios spre căutatul şi strânsul acestui venit ŢR 1803 IR XII, 157; fiindcă venitul căminăriei este irat al domnului... vel căminar i-am dat această carte a Divanului lui... ce s-au orânduit de către dumnealui vel căminar ca să caute această slujbă şi să strângă venitul căminăriei în oraşul Bucureşti, urmând ponturile... căminăritul este a se plăti: de butea cu vin... butea cu rachiu de ţară... iar pentru rachiu străin să plătească de butia mare... şi de but ia mică... zabiţilor din oraşul Bucureşti să daţi ajutorul cel cuviincios spre căutatul slujbei şi strânsul acestui venit, iar când orânduitul acesta va căuta să facă vreo urmare împotrivă, ori a lua mai mult, sau a cere căminărit şi de unde nu se cade, să nu-l îngăduiţi ŢR 1808 ib. 672; boieria căminăriei cei mari după
86
vechiul obicei... are irat a lua căminărit de la b uţile ce se vând prin cârciumi ŢR 1810 IR IX, 535. (Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
*	CHEIA BISERICII	-	-
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând instituţiilor religioase), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu cheia bisericii: Este vorba de categoria protopop (aceeaşi categorie care are dreptul să reţină şi dicheomă, dar pentru o altă activitate, v. p. 120, precum'şi dreptul să primească baston, v. p. 140):
să ia de la adeverinţele de hirotonii câte taleri 5 cu numele dâ"cheia bisericii ŢR 1810 IR IX, 362.	; o , 1/
Felul în care sintagma cheia bisericii apare menţionată în text ar putea fro dovadă în favoarea noutăţii în ceea ce priveşte fie denumirea, fie conţinutul acestei denumiri (ca şi în cazul lui baston), putându-se vorbi ide o. folosire specifică a termenului în legătură cu ceea ce are dreptul să primească o anumită categorie de persoane.	;	7
chirie	■	;c	‘
. Atestat destul de rar şi în a doua perioadă, dar, spre deosebire.de prima nerioadă, este înregistrat în toate cele trei regiuni (extrem.de rar,în Transilvania).
Utilizările termenului chirie sunt similare cu cele din perioada:jnţâi,.şi mume se observă aceeaşi specializare şi folosire restrânsă şi unitară a termenului n legătură cu un număr redus de categorii de persoane care au îndeletniciri :omune, folosire ce poate fi considerată caracteristică pentru termenul -chirie. rie că sunt chirigiii întâlniţi în ambele perioade şi angajaţi în mod oficial ori jarticulâr, fie că sunt cărăuşii atestaţi numai în a doua perioadă şi angajaţi în nod oficial, ocupaţia lor este aceeaşi (transportat şi cărat), caşi cum.ar fi vorba le o singură categorie de persoane aparţinând unui singur grup — iar chirie este )lata (ca răsplată) ce li se dă102.	,	'	"
Iar când aceşti meşteşugari se vor fi organizat în bresle, termenul chirie tpare menţionat în a doua perioada şi cu referire la obligaţiile subalternilor faţă le superiori. Astfel, în condica lui Grigore Ghica se specifică privitor Ia:
vâtăjia de cărăuşi cu cară şi de chiragii cu căinţe, în ce chip să se urmeze: wni 3 din soma chiriei de iot leul să ia vătaful de cărăuşi şi de chiragii, însă îumai de la care se vor tocmi cu mâna vătafului; iar care se vor-tocmi de pe la ate şi vor veni să încarce marfa din oraş, să ieiepe: giumătate Mii 776 GH2 38.
O utilizare diferită103 a termenului c/r/r/e în a doua perioadă este cea refe-itoare la instituţiile religioase. Deşi categoriile de persoane aparţinând acestui
102	Mai numeroase sunt utilizările termenului chirie fără nici un fel de specificare: au'căulat ăteva care cu chirie de au încărcat pâine M LET 11, 408; se plătea chirie pe un vas de vin adus Ia lănăstireM 1742 BC1, 250.
103	O astfel de utilizare a termenului ar putea avea legătură cu unele folosiri mai vcchi ale uvântului chirie din prima perioadă cu sensul de „dare", enumerată printre alte dări, de care sunt
S7
grup sunt cele mai numeroase, nu putem considera o astfel de folosire ca fiind relevantă pentru termenul chirie, întrucât în aceste situaţii chiria provenită de la proprietăţile donate acestora nu desemnează propriu-zis o formă de răsplată a muncii, ci reprezintă un avantaj acordat şi reînnoit la fiecare nouă domnie (la fel ca şi vinărici), banii rezultaţi din chirie (şi vinărici) urmând a fi folosiţi pentru achitarea simbriilor celor orânduiţi în slujba bisericilor:
/ hrisovul bisericilor domneşti din Bucureşti / ne-am milostivit şi le-am înnoit şi întărit daruri şi mile... să aibă a lua chiriile locurilor domneşti din Bucureşti ce le sunt afierosite care se adună în sumă de taleri 700pe an cum şi vinăriciul ce au avut sfintele biserici, de la care la vremea vânzării, când îl vând, să ia până la tal 3000 cari bani atât ai chiriilor cât şi ai vinăriciului precum şi celelalte mili se adună până la tal 4000 pe an. De aceşti bani am hotărât Domnia mea ca să se împartă la câţi sunt orânduiţi după deosebită foaie pecetluită, slujitori bisericilor de la amândouă Curţile fieşcăruia după slujbă şi după vrednicie /sunt enumeraţi: candilinaft, canonarh, cântăreţ, dascăl, defteriu, diacon, ecleziarh, grămătic, preot, proistos = duhovnic, protopsalt / ŢR 1793 IR VI, 80.
Toate aceste categorii erau retribuite cu simbrie şi beneficiau şi de alte surse de câştig.
Intr-un alt exemplu însă, acordarea în mod oficial a unui astfel de avantaj este făcută în scopul de a recompensa o anumită activitate efectuată de o anumită categorie de persoane (dascăl) - şi anume ceea ce reprezintă chiria provenită de la prăvăliile pe locul cărora este construită şcoala şi care nu sunt proprietatea acestuia - constituie în întregime plata lui:
să nu mai facă o şcoală românească lângă biserica domnească, pe locurile de prăvălii ce le are răposatul hagi lordache şi dascălul ce va învăţa copiii să se mulţumească a fi plata ostenelei lui numai chiria ce va lua de la aceste prăvălioare ŢR 1804 IR VIII, 443.
Având indirect legătură cu ideea de răsplată sunt şi întrebuinţările termenului chirie în acele exemple în care unor categorii de persoane li se acordă pe lângă răsplata propriu-zisă (leafă sau plata) şi o sumă de bani echivalentă cu ceea ce reprezintă chiria locuinţei lor:
-	2 doctori aleşi profesori pentru leafă şi pentru chiria casilor lor deopotrivă câte 9840 leiM 1813 F 47;
-plată doctorilor şi chiria casilor lor M 1813 ib. 27.104 Dacă în prima perioadă termenul chirie apărea în legătură cu o singură categorie de persoane (chirigiu), angajată în mod oficial şi făcând parte din grupul meşteşuguri, în a doua, chirie este atestat în legătură cu trei grupuri în următoare ordine: meşteşuguri (bine reprezentat), agricultură, creşterea animalelor şi şcoală (slab reprezentate), precum şi cu toate cele trei tipuri de
scutiţi în 1665 în Ţara Românească preoţii şi diaconii curţii domneşti...: de bir... de vinărici, de chirie... de păhărnicie, ap. Giurescu, I. ROM III2, 674.
104	Dintr-o scrisoare particulară aflăm: şi chirie calului şi plata omului / tocmit să aducă o sumă de bani / oi plăti eu M 1800 SD XXII, 312.
relaţii: oficiale (prezente în toate grupurile), particulare şi (probabil) comunitare105 (prezente în grupul meşteşuguri).
Agricultura, creşterea animalelor prezintă relaţii de tip: oficial:
sat; la ~ din sud Dolj care sunt orânduite din vechime pentru căratul zaharelilor Diiului... să se afle gata cu carăle lor ŢR 1819 SD XXII, 171. Meşteşugurile prezintă relaţii de tip: oficial:
cărăuş: ~la 102 cară ce s-au trimis de la acest ţinut (Tutova) din poruncă I. să încarce sare gospodsă o ducă la Galaţi M 1777 BÂRIV, CXXIV, 203; ~ să se care toată această cherestea... la spital ŢR 1809 IR XII, 878; chirigiu: socolindu-să chiriia după cale ce vor merge, măcar şi peste hotar de va ieşi, păr la locul unde va descărca marfa M 1775 GH] 7; vătaf (de cărăuşi şi de chiragii): v. exemplul de la p. 87; particular:
chirigiu: ~de aicea /Craiova/ până la Sibiu pe ocă 1080 miţe 24 maje TR 1800 COM 156,212; comunitar:
chirigiu: chiria ~ de la Vâlcea până la Haţeg /cumpărătoarea lânii / Tr 1802 SD XII, CCXCIV, 143.
Şcoala prezintă relaţii de tip: oficial:
dascăl: v. exemplul de la p. 88.
CIOHODĂRIT
Atestat rar în a doua perioadă tot numai în Ţara Românească în legătură cu aceeaşi categorie de persoane (aparţinând administraţiei) ca şi în prima perioadă, categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu ciohodărit ului. Astfel, ceea ce reprezintă ciohodărit constituie integral venitul ca răsplată:
cei ce se negustoresc şi lucrează meşteşugul cizmării vechi obicei este de plătesc... ciohodărit care este venit a lui iz-ciohodar de toată prăvălia... TR 1792 IR IV, 264.
COTĂRIT106
Atestat rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova în legătură cu veniturile sau cu iraturile unei anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu cotăritul. Astfel, ceea ce reprezintă cotărit constituie venitul ori iratul ca răsplată:
105	în unele exemple din a doua perioadă, provenind din arhiva companiei grecilor din Sibiu s-ar putea să fie vorba de angajări de tip comunitar.
106	Termenul cotărit semnifică: „Cotărire; impozit pe mărfurile care se vindeau ce cotul... s./au/ pe băuturile controlate cu cotul (III 1) s./au/ pe băuturile controlate cu cotul (III 2), cf. vădrărit11 DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „O dare similară /cu boorul/este la negustorii ce vindeau cu cotul" Giurescu, I.ROM III2, 670; „Darea pe care o plăteau toţi negustorii care vindeau marfo cu cotul" id. ib. 678; „Taxă asupra mărfurilor... venitul lui era havaet al vel cămăraşului" Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
89
-	fie integral:
după vechiul obicei, fiindcă toţi negustorii ce să negustoresc cu prăvălii şi vând marfă cu cotul atât aici în oraşul Bucureşti, cât şi în târgurile de pe afară, sunt datori de toată prăvălia a da... cotărit... care venit este al cămărăşiei domneşti... dăm volnicie carele se va orândui de la cămara Domniei mele, ca să aibă a căuta şi a strânge acest venit de pe la toate prăvăliile... precum mai sus se cuprinde, iar nu mai mult ŢR 1791 IR IV, 257 (Documentul conţine dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
-	fie parţial (împreună cu alte surse de câştig, de ex. plocon)'.
venitul cămărăşiei cei mari:... cotăritul bani 30 de la fieştecare dughiană ce va vinde marfă cu cotul atât în oraşul Iaşi cât şi de la celelalte târguri de pe la ţinuturi, care aceşti 30 bani să-i ia vel cămăraş M 1776 GH2 14; marele cămăraş... ai strâns iraturile cămărăşiei cei mari... i cotărit ŢR 1811 IR IX, 536.
VENITUL COTULUI107
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu venitul cotului (împreună cu alte surse de câştig):
va lua vechilul şi venitul cotului iarăşi după obicei... de bute... de poloboc cu vin... de vadra /de rachiu/ de la toţi cei ce vor voi a-şi măsura cu cotul vasele cu vin şi rachiul cine a voi a măsura ori cu vadra sau cu cotul M 1813 CAL I, 189,499.
CUNITĂ108
»
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu cuniţă. Astfel, o parte din ceea ce reprezintă cuniţă constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig), v. exemplul de la alăm, p. 76.
CURUNCĂ / CURUPCA / CRUPCA109
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în documente din Moldova
107	Termenul cot semnifică: „P. ext. f Măsurătoarea oficială a buţilor, cotitul" DA s.v. cot.
108	Termenul cuniţă semnifică: „Impozit plătit pentru cirezile de vite streine din ţară“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „O dare identică văcăritului a fost cuniţa. Ea se lua tot asupra vitelor fiindcă însă domnul moldovean care a introdus-o, Mihai Racoviţă, în iama anului 1725-6, n-a vrut să-i zică tot văcărit - ar fi însemnat să ia aceeaşi dare grea de două ori într-un an - a botezat-o cuniţă“ Giurescu, I. ROM III2, 655; „1. Darea asupra vitelor... Beneficiarul dării era cnezul sau curtea boierească" Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
109	S-ar părea că este vorba de un singur cuvânt în trei variante (forme), date fiind utilizările similare în documente ale celor trei termeni. Dacă forma curuncă este atestată în Ţara Românească, forma erupea apare atestată, la fel ca şi forma curupca în condica lui Constantin Mavrocordat, fără a se indica însă beneficiarul dării sau taxei denumite astfel: starostilor de jidovi şi tuturorjidovilor den târg de Iaşi şi pă cine vor pune ei să fie volnic a strânge erupea ce au vândut-o ei de Ia toţ jidovii după scrisoarea lor, precum au legat şi au aşezat carele precât să dea, pe alişverişul lor; pentru căci această crupcă au/acut pentru folosul şi ajutorul şi chiverniseala a breslii a tuturor, pe obiceaiul lor... carele nu va da obiceaiul, să va pedepsi cu judecata şi globa M 1741 MAV 446.
90
! şi din Ţara Românească ce conţin ştiri referitoare la breasla evreilor, şi anume în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând instituţiilor religioase), categorie căreia i se dă dreptul să încaseze curuncă / curupca. (Menţionăm că acest drept este acordat de către comunitatea evreiască şi doar confirmat de j	domn în acte oficiale; ca urmare, considerăm ca având caracter comunitar
!	relaţiile în legătură cu care termenul curuncă apare folosit):
hahamului jidovesc lui Iacob şi lui Boro de la Soroca ca să fie volnic... a merge la oîacile de la iarmaloc şi să aibă a lua curupca după la toţijidovii din jara leşascăpe cum le iaste obiceaiul lor de veac şi să aibă a lua şi de la mesercii jidoveşti pe obicei, precum le scriu cărţile şi de la alti domni M 1727 MAV 426.
Beneficiarul acestei dări sau taxe, conform unei tradiţii instituite de comunitate este hahamul110 ori baş-hahamul, după cum aflăm dintr-un alt document ulterior, din Ţara Românească, tot oficial, prin care se hotărăşte modificarea în ce priveşte forma de recompensare a baş-hahamului, în sensul că se renunţă la curuncă în favoarea simbriei, dar se păstrează veniturile'.
ştiinţă facem cu această carte a Domnii mele, voao starostii dă ovrei din... Bucureşti i du prin alte târguri... şi tuturor ovreilor din Ţara Românească pentru Isaac hahamulfeciorul luiBiţel hahamul... carele după hrisov dă multă vreme să află hahambaş atât peste ovreii din Moldova cât şi dă aici... m-am milostivii Domnia mea asupră-i şi l-am făcut başhaham peste tot norodul ovreesc ce se află în Ţara Românească ca să fie el îndreptător legii ovreieşti prin vechilul său ce-l va alege şi-l va orăndui în Bucureşti, ca să poarte grija pentru toate trebile dupe orânduiala legii voastre şi veniturile başi-hahamii dă cununii, dă logodne şi dă dăspărţiri, să aibă a le cerca şi a le lua după obiceiul lor. Iar pentru obiceiul ce au fost între ovrei, care s-au chemat curuncă, adică, câte vite să tăia pe an caşer, le lua başhahamul dă toată vita mare câte... şi dă vita mică..., acel obicei s-au rădicat să nu mai ia başhaham dă vită, numai s-au aşăzat să ia simbrii a ostenelii lui dă la toţi ovreii ŢR 1776 AJ 173, 189.
Modificarea aceasta ar putea avea legătură cu trecerea la noua modalitate de răsplătire cu leafă a celor din administraţia de stat, corespunzător noii idei de salarizare - modificare concretizată în acordarea simbriei pentru cei aparţinând comunităţii evreieşti.
DESETINĂ"'
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu desetină. Astfel, (o parte din) ceea ce reprezintă desetină constituie parţial venitul ca răsplată:
110	Nu ştim dacă şi hahamul beneficia sau numai dacă strângea curuncă în contul baş-hahamului. Categoria haham apare răsplătită mai târziu cu plată de leafă ŢR 1802 IR VIII, 226.
111	Termenul desetină semnifică: „1. (învechit, reluat în ultima vreme) Impozit de zece Ia sută din recoltă, zeciuială, dijmă, otaşniţă; spec. dare asupra stupilor de albine" DLR s.v. /ms/. Istoricii explică termenul astfel: „Vechea dijmă, desetină, continuă, cu acelaşi nume, în Moldova; în Muntenia i se spune acum dijmărit11 Giurescu, I. ROM IU2,671; „Această desetină reprezenta, aşa cum arată numele ei slav, a zecea parte din vinul produs" id. PO 235; „Sensul originar de zecime, dijmă, desemnând cota dintr-un produs, prelevată cu titlul de dare... şi-a lărgit sensul, indicând orice dare, independent de cuantum" Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
91
Vasilie ceaurul cumpărând de la noi desetină de stupi a ţinutul Bacăului pentru 1750 ughi din care sumă ne-au dat 1570, iar 180 ughi... n-au vrut să ni-i deie, fiind venitul nostru /domn / M 1717 UR IX, 158.
Alte utilizări ale termenului desetină sunt discutate la alăm, p. 76 şi huzmet, p. 99.
Dreptul de a încasa desetină este acordat ca un avantaj instituţiilor religioase, precum şi altor categorii, aparţinând administraţiei ori armatei, de ex: mazilii şi mănăstirile să-şi stăpânească ocinile, moşiile şi vecinii săi; şi să-şi ieie desetină de stupi şi de mascuri, şi goştină de oi de pre moşiile sale M LET II, 337.
DIJMĂRIT
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească în sintagma huzmetul dijmăritului, cu referire Ia anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), utilizarea lui fiind legată de termenul huzmet, v. p. 99.
FILODORIMĂ112
Atestat rar şi destul de târziu numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă-dreptul în mod oficial să primească în beneficiul propriu filodorimă.
Termenul filodorimă apare utilizat în documente în două moduri: ori în opoziţie, ori în alternanţă cu termenul zeciuială - astfel încât definirea Iui filodorimă trebuie făcută (credem) prin raportare la zeciuială. Aceasta pentru că ceea ce era prevăzut, de fapt, a se încasa în mod obişnuit în situaţiile respective era zeciuială, dar, uneori, din anumite motive, se menţionează în texte fie că în locul ei se ia filodorimă, fie că zeciuiala alternează cu filodorimă:
de vreme că zapciu să osteneşte de-i scoate la judecata şi fiindcă zeciuială de la dânşii /moşneni/ nu are, cu numai o filodorimă pentru osteneala ŢR 1776 AJ 800, 857; zapciii Divanului... să aibă a lua zeciuială la împlinire de bani dă să va împlini datoriia aceia cu vii, cu ţigani, cu moşii sau cu alte namestii, după preţuirea ce să va priimi dă către cel ce are să ia acea datorie să aibă a-ş lua zeciuiala, iar la pricini dă judecăţi dă moşii, dă zestre, dă clironomii să nu ia zăciuială, ci să i se dea pentru osteneala lui câte o filodorimă ceea ce se va socoti de către judecată ŢR 1780 IPS 173 sau
să se puie în scris madelile de la care este obicei a lua zeciuială şi madelile din care au a lua filodorimă şi cât anume ŢR 1780 IPS 189; acele
112	Ca şi în cazul termenului filotimon, nu se poate preciza ce reprezintă exact termenul filodorimă: o taxă (cotă-parte) ca şi zeciuială, termen cu care filodorimă, ca şi filotimon, apar asociaţi în documente sau un dar, semnificaţia etimonului grecesc fiind: „Dar mic bănesc făcut pentru a răsplăti un serviciu sau un ajutor; bacşiş", v. Dimitrakos, NL s.v.; Galdi înregistrează termenul filodorimă cu sensul „gratification“ şi cu varianta filodormă = filotim «indemnizare», v. M. PHAN s.v. Istoricii explică termenul astfel: Urechia notează înaintea documentului, în legătură cu filodorimă acordată unui vătaf: „Puţine pensiuni acordate ca recompense de servicii" ŢR 1811 IR IX, 631.
92
zeciuieli şi filodorime ale zapciilor sunt legate după felul pricinii lor ŢR 1792, IR IV, 144.
Pravila lui Alexandru Ipsilanti este documentul care reglementează şi consacră taxele denumite prin cei doi termeni, întrucât documentele ulterioare se referă la apariţia ei ca reprezentând data de la care se instituie o tradiţie în ce priveşte dareafilodorimei, de ex.:
să i se dea zapciului filodorimă... din zeciuială, precum aşa s-au obişnuit de la alcătuireapravilnicesii condice ŢR 1792 IR IV, 144.
Chiar şi cuantumul filodorimei este stabilit în funcţie de suma ce reprezintă zeciuiala, filodorimă constituind fie o anumită cotă-parte din zeciuială: să i se dea filodorimă tal 70 ca o a treia parte din zeciuială ib. 144; fie o sumă la latitudinea celor ce hotărăsc darea filodorimei: nici cât a treia parte din zeciuială nu ia... filodorimă ce mai puţin precât judecata găseşte cu cale ib.
Ulterior se precizează cuantumul ei:
să iafilodorimă, adecă a treia parte din zeciuială / sau / a şasea parte ŢR 1819 ib. 187.
Atunci când termenul filodorimă este atestat în unele documente în legătură cu veniturile (sau cu iraturile) unei anumite categorii de persoane, ceea ce reprezintă filodorimă constituie parţial venitul (ori iratuî) ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig, de ex. zeciuială):
zapciii hătmăniei... şi vel hatmanul să aibă venit zeciuiala acelor pricini ... când vor fi pricini de lucruri nemişcătoare... şi se mută stăpânirea acelor fel de lucruri de la un obraz la altul, să nu se ia... zeciuială, ci să se iafilodorimă... din zeciuială ŢR 1819 IR XI, 187.
Exemplul în care termenul filodorimă îl înlocuieşte la distanţă de câţiva ani pe filotimon pentru a denumi ceea ce se dă dreptul să se primească în anumite situaţii, va fi discutat la filotimon, p. 95.
Intr-un exemplu, termenul filodorimă este folosit referitor la obligaţiile pe care subalternii le au faţă de superiorii lor:
sameşii s-au legat la vistierie care de la o vreme incoace s-au cunoscut ca un chip de irat al vistierului celui mare... hotărâm Domnia mea ca de acum înainte să dea la vistierul cel mare ca o filodorimă numai câte tal 1 500 ŢR 1813 IRXB, 84113.
Documentul în care termenul filodorimă este utilizat în legătură cu acest fel de obligaţii pe care subalternii le au faţă de superiorii lor, ca şi cum ar fi simţit ca fiind echivalent cu un alt termen, în speţă avaet, termen folosit la rândul lui privitor la astfel de obligaţii, a fost menţionat la avaet, p. 78.
Termenul filodorimă este utilizat în mod paralel cu-termenul plată în următorul exemplu:
”3 Unii istorici, menţionând aceeaşi obligaţie a sameşiior prevăzută într-un document din 1813, probabil documentul de mai sus, notează termenul în forma ftlodormă: «Cu privire la obligaţiile faţă de şeful lor, se hotăra: „sameşii să dea la vistierul cel mare, ca o filodormă“» Voinea-Stoicescu, IF 419 s.v. samă.
93
ispravnicilor ot sud... văfacem ştire că la slujba dijmăritului după obiceiul vechi sunteţi datori a da ajutor cu slujitorii şi a priveghea să nu se facă ca-tahrisis... precum şi la huzmetari, unii din ispravnici rău nărăviţi cerea de la huz-metari ruşfet uri... de aceea poruncim să nu cutezaţi a vă abate cu cât de puţin din datoria dumneavoastră, nici să cereţi plată sau filodorimă ŢR 1820 IR XI, 240. Documentele conţin dispoziţii şi reglementări în legătură cu abuzurile: sameşii să dea la vistierul cel mare ca o filodorimă numai câte tal 1500... iar nu mai mult ŢR 1813 IR Xb, 84.
în acelaşi sens, reţinem şi formularea:
se cuvine acelui vătafsă i se facă o cuviincioasă filodorimă întru răsplătire ca să se silească şi de acum înainte ŢR 1811 IR IX, 631.
Termenul filodorimă apare în legătură cu două grupuri în următoarea ordine: administraţie şi armată (reprezentate în mod aproape egal) - grupuri în care se manifestă numai relaţii de tip oficial.
Sub aspectul categoriilor de persoane, utilizarea lui filodorimă este relativ restrânsă şi unitară. In comparaţie cu termenul zeciuială, categoriile menţionate în legătură cu filodorimă, deşi mai puţin numeroase şi aparţinând numai la două grupuri sunt (cu excepţia uneia, şi anume: vistier), aceleaşi (ca şi grupurile, de altfel) cu cele atestate în cazul termenului zeciuială. Aceste categorii au toate aceleaşi atribuţii de ordin administrativ-judecătoresc.
Dat fiind faptul că cele mai multe folosiri ale termenului filodorimă sunt referitoare la categoria zapciilor, am putea considera că este vorba de o utilizare caracteristică a termenului în legătură cu ceea ce are dreptul să primească o anumită categorie de persoane.
Administraţia prezintă relaţii de tip: oficial:
vel hatman: v. armată;
vistier: ~ cel mare ŢR 1813 IR XB, 84.
Ca neavând drept să primească filodorimă, este menţionată categoria ispravnic, v. mai sus.
Armata prezintă relaţii de tip: o f i c i a 1:.
vel hatman / hătmănie: când vor fi pricini de lucruri nemişcătoare cum: moşii, vii, case, prăvălii, locuri, mari şi alte sădiri, când prin judecată şi hotărâre domnească se mută stăpânirea acelor fel de lucruri de la un obraz la altul măcar să fie şi preţuite să nu se ia de ~sau de zapciii săi zeciuială, ci să se ia filodorimă, adecă a treia parte din zeciuială, iar când nu se va face mutare acelui lucru nemişcător de la un obraz la altul, să se ia de ~sau de zapciii săi filodorimă a şasea parte din zeciuială ŢR 1819 IR XI, 187114; vătaf: ~ acestui plai Gorj sărind cu potera lui... a făcut mult război cu hoţii... ca să se silească şi de acum înainte ŢR 1811 ib. IX, 631; zapciu: ~ Divanului iar la pricini dă judecăţi dă moşii, dă zestre, dă clironomii... pentru osteneală ŢR 1780 IPS 174 ; orânduiala ~... iar de la acareturi nemişcătoare, cum şi de la ţigani ce
114 Categoriile hatman şi zapciu primesc de fapt zeciuială, v. zeciu i al ă, p. 117.
Categoria zapciu primeşte de fapt zeciuială, v. zeciuială, p. 117.
94
au oareşicarepronomion din lucruri mişcătoare se dă filodorimă, iară nu are a lua -la aceasta zeciuială care nemişcătoare lucruri a acestei împărţeli fiind cu preţul lor tal 1130 am găsit cu cale să i se dea -filodorimă. Aceste zeciuieli şi filodorime ale ~sunt legate după felul pricinii lor... când se va face strămutare vreunui lucru nemişcător de la un obraz la altul, măcarfie şi preţuit la acela nu are —să ieie zeciuială, ci numai filodorimă... iar când nu se face mutare acelui lucru nemişcător de la un obraz la altul, ci acela care l-au avut iarăşi la acelaşi au hotărât judecata să rămâie fiind drept al lui atunci nici cât a treia parte din zeciuială nu ia -filodorimă ŢR 1792 IR IV, 144116.
♦FILOTIMON
Atestat extrem de rar şi foarte târziu numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând armatei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să primească în beneficiul propriu filotimon. Astfel, în hrisovul de orânduielile şi iratul hătmăniei ŢR 1816 IR XA, 471, se hotărăşte ca boierul orânduit epistat asupra împlinirilor şi drepturilor fieşcăruia şi numit în funcţia de vel hatman al Divanului să aibă ca venit, zeciuială, în unele situaţii, şi anume în cazul unor pricini şi împliniri: de bani şi de lucruri mişcătoare /s.n J să ia zeciuială pe deplin făcându-se preţuire acestor lucruri cât vafi prin putinţă mai adevărat /sau/ când vor fi pricini de lucruri nemişcătoare, cum am zice case prăvălii, locuri, mori şi moşii, atunci pentru cele dintâi patru felurimi de lucruri să se facă cea adevărată preţuire a lor şi să ia dumnealui vel hatmanul a treia parte din zeciuială, iar pentru moşii să ia drept zeciuială, taleri trei de stânjen, însă numai când se va face mutare de stăpânire a acestor nemişcătoare lucruri de la unul din prigonitele părţi la celălalt ib.
Intr-o singură situaţie numai, se hotărăşte ca aceeaşi categorie să primească filotimon şi nu zeciuială, şi anume: când vor fi pricini de lucruri nemişcătoare /s.n./ cum am zice case, prăvălii, mori, moşii... / şi / când va rămânea stăpânirea tot la acelaşi obraz, atunci de la cele dintâi felurimi de lucruri să ia aplos filotimon, iar de la moşie drept filotimon să ia taleri unul de stânjen ib.
Mai târziu denumirile a ceea ce se dă drept să se ia se modifică, de fapt, aşa cum zeciuială alternează cu filodorimă, respectiv filotimon, la fel filotimon alternează cu filodorimă: dacă zeciuială se primeşte în aceleaşi condiţii, în schimb, când se mută stăpânirea de la un obraz la altul, se primeşte tot a treia parte din zeciuială, numită însă filodorimă, iar când nu se face mutare, nu se mai primeşte filotimon, ca mai înainte, ci tot filodorimă, constând în a şasea parte din zeciuială ŢR 1819 IR XI, 187 (v. fi 1 odor i mă, p. 93). Totodată în acest hrisov, din 1819, la punctul 10, se renunţă la deosebirile ce se faceau în hrisovul din 1816, între diferitele felurimi de lucruri nemişcătoare, pe de o parte, case, prăvălii, locuri, mori, iar pe de alta, moşii ŢR 1816 IR ib. XA, 471, acum enumerându-se
116 Categoria zapciu primeşte de fapt zeciuială, v. zeciuială, p. 117.
95
toate la un Ioc: moşii, vii, case, prăvălii, locuri, mori şi alte sădiri ŢR 1819 IR
XI,	187.
Ce reprezintă exact termenul filotimon nu se poate preciza din lipsă de informaţie. întrucât acesta este utilizat în textul documentului în opoziţie cu termenul zeciuială, el ar trebui raportat la acesta din urmă (situaţie similară cu cea a termenului filodorimă) - în care caz am putea considera că filotimon semnifică o taxă.
Etimologia cuvântului117 însă ne sugerează o altă interpretare, şi anume filotimon ar putea desemna un fel de cadou obligatoriu, având un conţinut şi un cuantum la latitudinea celui ce îl dă. Fiind atestat în legătură cu veniturile sau cu iraturile unei anumite categorii de persoane (hatman), comună celor doi termeni, filotimon şi zeciuială, rezultă că ceea ce reprezintă filotimon constituie parţial venitul ori iratul ca răsplată, împreună cu alte surse de câştig, de ex. zeciuială.
Termenul filotimon apare în legătură cu o singură categorie de persoane având atribuţii de ordin administrativ-judecătoresc şi aparţinând unui singur grup, armată (grup în care se manifestă relaţii de tip oficial).
Am întâlnit şi o formă filotimos care s-ar putea să fie o variantă a lui filotimon:
şi aceste avaeturi /ale logofeţiei celei mari de Ţara de Sus/ orănduim să se ia numai când se împlinesc bani sau lucruri, ori acaret şi nu-1 vor câştiga, ci se va judeca că fără dreptate îl cere şi se va hotărî a rămânea cel pârât nesupărat de cererea banilor sau lucrurilor mişcătoare şi nemişcătoare, dându-se hotărâre a rămânea în stăpânirea celui pârât, atunci să nu se urmeze aceste de mai sus cereri de havaeturi, ci numai un puţin filotimos să fie dator a da acel pârât pentru că şi-au câştigat judecata şi să i se dă domneasca hotărâre la mână întru apărare de către pârâtul său ŢR 1814 IR XA, 463.
FOLĂRIT118
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu folăritul. Astfel, ceea ce constituie folărit (menţionat în text numai în sintagma banii ~) reprezintă integral venitul ca răsplată:
cluceria cea mare va lua baniifolăritului după obiceiul vechi câte 2 galbeni de stână iară nu 2 bani de mânzare, nici mai mult un ban macar M 1755 UR II, 273. (Documentul conţine dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
117	Semnificaţia etimonului grecesc este aceea de „onoare", cf. Dimitrakos, NL s.v.; Galdi înregistrează cuvântul filotimon ca variantă a cuvântului filotim, pe care îl menţionează ca substantiv cu sensul „gratification, pot-de-vin“ în acord cu DA, v. M. PHAN s.v,
118	Termenul folărit semnifică: „(în Mold., în a doua jumătate a secol. XVIII) Dare pe burdufurile cu brânză" DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Folăritul, după cum arată şi numele, de la foaie, piele, era darea impusă la început asupra pielicelelor de miel şi de oaie, ce se lua, după toate probabilităţile, în natură" Giurescu, 1. ROM 1112,658; „Dare... în Mold. (sec. 17-18)... constituind venitul marelui logofăt" Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
96
*	GĂRDURĂRIT
Atestat în a doua perioadă numai în Ţara Românească şi numai în sintagma slujbagărdurăriîului, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei şi armatei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu gărdurăritul. Astfel, ceea ce reprezintă gărdurărit, constituie integral venitul ca răsplată:
fiindcă slujba gărdurărit ului din Sud Buzău i Slam Râmnicul este venit lui al 2-lea spătar, drept aceea Domnia mea dăm această carte la mâna omului ce-1 va rândui al 2-lea spătar la sud Buzău cu care să aibă volnicie a căuta această slujbă şi de la toţi cei ce au vii în dealurile dintr-acel judeţ şi plătescu vinărici să aibă a lua gărdurărit după obicei, însă de popor câte... şi de butea de vin ce se vinde prin câr ciume câte... i de vitele ce se prindfăcând stricăciuni prin vii po... i de rămători câte..., iar mai mult să nu se îndrăznească a lua că se va pedepsi /carte de gărdurărit/ŢR 1791 IR IV, 259. (Documentul conţine dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
GOŞTINĂ119
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu goştina. Astfel, o parte din ceea ce reprezintă goştina constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig), v. alăm, p. 76.
Utilizarea termenului în legătură cu instituţiile religioase a fost menţionată la desetină, v. p. 92.
♦GRĂMĂTICIE
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând armatei sau administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu grămăticia. Astfel, ceea ce reprezintă grămăticia menţionat în text în sintagma banii ~de vamă, constituie integral venitul ca răsplată:
şătrăria cea mare va lua venitul său de la otace, care mai înainte s-au numit banii gramaticiei de vamă şi s-au ridicat de la gramaticiea vămii făcându-se venit aceştii boierii M 1755 UR II, 274.
O informaţie mai puţin clară în ceea ce priveşte pe cei ce beneficiau de (venitul) gramaticiei provine dintr-un document anterior:
şi pentru venitul starostelui de Cernăuţi şi a lui vel căp de Coţmani şi a vameşilor celor mari şi venitul gramaticii să urmeaze cu toţii luăndu-şi venitul lor după obiceiul vechi câte unpotronic de bou starostele şi câte un leu de cireadă lui vel căp de Coţmeni şi câte un leu de cireadă vameşilor ce mergea la otace şi câte 4 bani de bou gramaticiia şi câte 2potronici de cireadă călăraşilor ce păzesc la trecători M 1739 BUCOV IV, 107, 153. cf. MAV 438.
119	Termenul goştină semnifică: t „(Moldova, în trecut) Dare pe oi (şi pe porci)" DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Plata dijmelor-oierit. dijmărit, goştină*" Giurescu, 1. ROM III2,691; „Goştină (gorştină), dijmă'1 id.ib. /Indice.' 1092; „Dare (ta.\ă)“ Constantinescu, IF s.v.
97
GROS120
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova şi în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând armatei sau administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu grosul. Astfel, ceea ce reprezintă gros (menţionat în text şi în sintagmele banii~, plata~ sau venitul~), constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex. gloabă, împlineală, întreială, leafă, plocon, venitul străjii, treapăd, zeciuială):
venitul agiei: ... banii grosului de la cei ce se vor închide când se va slobozi M 1776 GH215; venitul armăşiei mari ib. 19; vel armaş va mai lua plata grosului de la acei ce să vor slobozi din închisoarea armăşiei ori pentru ce pricină câte... de om iar nu mai mult M 1815 PONT 15; venitul străjii i a grosului: căpitan ŢR 1787 IR III, 38; bani de gros sau vamă de legumi ori de ce feliu sau fân fără bani nici un isprav să nu aibă a mai luaU] M 1743 UR IV, 396; ispravnicii... 15 banii grosului când se va slobozi vinovatul şi datornicul ce se va închide la gr o s-M 1776 GH242; polcovnicu... îşi are veniturile polcovnicii cele drepte... având şi grosul lui, iar peste obicei să n-aibă vie a se tinde ŢR
1781	AJ 929,986. (Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
HUZMET122
Atestat rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu huzmetul. Astfel, o parte din ceea ce reprezintă huzmet constituie parţial sau integral venitul ori iratul ca răsplată (împreună cu alte forme de răsplată, de ex. leafă, în cazul dregătorilor).
Din modul în care huzmet este utilizat în texte, rezultă că el are o semnificaţie întrucâtva similară termenilor venit sau irat, alături de care apare adesea în acelaşi document, ca şi când ar fi simţiţi ca fiind echivalenţi, cu deosebirea că termenul huzmet nu este folosit decât cu referire la un număr restrâns de dări sau taxe, de ex:
vânzarea cărţilor de joc să se dea prin apalt / = luare cu arendă / acel vânzător cumpărând huzmet ul acestui apalt de la cochii vechi cu preţul ce se va putea tocmi... la o zi hotărâtă are să vândă cărţi de joc numai el prin toate locurile şi acei bani ce va vinde huzmet ul să fie irat al luminăţiei sale Doamnei ŢR 1813 IR XB, 158; hrisovul de iraturile nouă... adăogare de venituri... să aibă a lua şi din toate huzmeturile încă câte taleri unul la pungă peste taleri doi ce lua până acum ca să fie de acum înainte pe taleri 3 de pungă, cum se urma un
120	Termenul gros semnifică în sintagma „banii grosului: Pedeapsa în bani ce se lua de la cei închişi, cf. grosărit“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Taxa de eliberare din puşcărie, de la gros“ Georgescu-Strihan, JUD 9; „Grosărit (var. groşărie) dare pusă pe cei închişi (birul temniţei)" Voinea, IF s.v.
121	La 1741, ispravnicului i se interzicea să încaseze abuziv „banii grosului*1... rezervaţi celorlalţi dregători /marele armaş sau marele spătar/, v. Georgescu-Strihan, JUD 9.
122	Termenul huzmet semnifică: „2. Venitul unor dări (precum dijmăritul, oieritul, vinăritul) s./au/ al ocnelor şi vămilor. // P. ext. Dare, sarcină, angara 3. t Dar“ DA s.v. Istoricii explică termenul astfel: „1. Darul făcut sultanului şi înalţilor dregători ai Porţii. 2. Sensul general de venituri" Constantinescu, IF s.v.
98
irat al logofefiilor celor mari: logofeţia cea mare de Ţara de Sus ŢR 1814 IR XA, 463; logofătul de Ţara de Jos ib.; să aibă şi acest venit, adecă din huzmet ul dijmăritului i vinăriciul ui şi al oierii ului să ia câte (al zece la pungă numai insă la suma preţului vânzării celor cinci judeţe ot peste Olt, care acest havaet să-l împartă între dumnealor / boierii divaniţi de la Craiova / deopotrivă ŢR 1816 ib. Xb, 280; veniturile Domniei precum vămi, ocne şi alte huzmeturi şi obicinuite dări ŢR 1821 I. REV II, LXXXIII, 168123; aceşti voievozi luau veniturile huzmeturilor, adică a desetinei, goştinei şi vădrăritului dimpreună cu ale vămilor şi ocnelor ŢR 1822 ib. XCIV, 209124;
MEAR125
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând meşteşugurilor şi administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze (probabil şi în beneficiul propriu)126 mearul:
care ucenic va avea a se băga la meşter... după ce se va tocmi, ucenicul să dea mearul un ort starostelui şi tuturor meşterilor M 1766 UR XIV, 2.
Termenul mear este utilizat similar cu termenul bărbânţă, în acelaşi document referitor la breasla ciubotarilor.
MORTASIPIE127
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu mortasipia. Astfel, o parte din ceea ce reprezintă mortasipie constituie venitul ca răsplată:
-	fie integral:
vornicia mare a Ţării de Sus va lua toată mortasipia / Chişinăului /după hotărârea condicii cei mari domneşti M 1755 UR II, 271; mortasipia de vitele ce se vând la zili de târguri şi la iarmaroace... să fie drept al său venit şi să-l ia căminariul... pe deplin după obicei M 1784 SD VII, 107, 263;
-	fie parţial (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex.: camănă, leafă, părcălăbie):
venitul vornicii de Ţara de Sus: mortasipia M 1775 GH2 17; vtori stolnic: mortasipiia după condică a târgului Vaslui ib. 34; a treia ban din mortasipiia Botoşanilor: vor gospod ib. 33.
O altă utilizare a termenului privind instituţiile religioase apare la vamă, p. 110-111.
123	Deşi documentul este ulterior perioadei studiate de noi, I-am reţinut in lucrarea noastră, întrucât se referă la perioada studiată de noi.
124	Vezi nota 123.
125	Termenul mear semnifică: „(Rar) Termen care denumea o anumită ta\ă“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Dare bănească" Codrescu, UR XIV, 2; „La început când se tocmeau / ucenicii / trebuiau să plătească starostelui breslei o taxă numită merul sau mearul1' Giurescu, I. ROM III2, 585.
126	Acest fapt nu este menţionat în documente.
’27 Termenul mortasipie semnifică: „Taxă ce se încasa, în epoca fanariotă, la vânzarea mărfurilor şi care se calcula după greutatea acestora sau la bucată; p. ext. venitul şi slujba încasatorului acestor taxe“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „O dare nouă / la 167S-1684 / în legătură cu vitele... mai târziu s-a extins şi asupra altor produse şi mărfuri, devenind un fel de taxă asupra vânzării" Giurescu, I. ROM III;, 654.
99
OCNĂ128
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova şi în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei, armatei, instituţiilor religioase), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu ocnele.
Ocnele au constituit dintotdeauna un izvor însemnat de venit al domnului, despre ale cărui venituri ştirile sunt puţine, v. şi huzmet, p. 99.
Cu toate acestea, domnul putea ceda în favoarea unor mari dregători o parte din acest venit personal provenit din ocne. Astfel, în perioada a doua termenul ocnă apare atestat în legătură cu veniturile unor categorii de persoane, şi anume o parte din ceea ce reprezintă ocne constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex. alăm, avaet, leafă, vamă etc.):
ban: v. spătărie; logofăt: v. alăm, p. 76; bănia cea mare: M 1755 URII, 272; venitul postelnicii cei mari lei: 500 din ocna gospod M 1775 GH] 20; spătărie: ~cea mare va lua de la ocnă câte... de tot drobul de sare, asemine cum şi banul cel mare M 1755 UR II, 272; venitul vistiernicii cei mari: lei 1000 din vamă din ocnă M 1775 GH) 21.
Termenul ocnă apare atestat şi în legătură cu venitul acordat instituţiilor religioase ca un avantaj din partea domniei:
carte ce s-au dat părintelui mitropolitului pentru venitul ce are sf. mitropolie de aici din ocnă, câte... de tot drobul... să fie volnic a strânge venitul... după miluirea ce are M 1775 GHi 43.
OIERIT
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească în sintagma huzmetul oieritului cu referire Ia anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), utilizarea lui fiind legată de cea a termenului huzmet, v. p. 99.
*ORT STĂROSTESC129
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu ortulstărostesc. Astfel, (o parte din) ceea ce reprezintă ort stărostesc constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu venitulpăhărniciei):
păhărniciea cea mare... să aibă a mai lua din ortul stărostesc de la Puîna pe giumătate şi dintr-acea giumătate, partea păhărniciei cei mari, va lua doi
128	Termenul ocnă semnifică: „II. 1$ P. ext. (învechit; mai ales lapl.) Venitul domnescde la minele de sare“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Ocnele constituie, ca şi vămile, un apanagiu al domniei; venitul lor merge direct la camără“ Giurescu, I. ROM III2, 710; „b. Venitul realizat de domn din vânzarea sării (monopolul sării)“ Constantinescu, IF s.v.
129	Istoricii explică termenul astfel: „Obligaţii fiscale în legătură cu vinul, ca... ortul stărostesc11 Giurescu, I. ROM III2, 671; „Taxă specială pe vinul adus pe vânzare în târguri; ea se percepea în folosul integral sau parţial al unui staroste, poate a starostelui de neguţători11 id. ib. 681; „Ort stărostesc (Mold.) şi vătăşesc (Ţ. ROM). Taxă plătită de cârciumile şi de scaunele de came din oraşe, care era încasată de starostele de negustori în Mold. şi de vătafii de măcelari şi de cârciumari în Ţ. Rom.“ Constantinescu, IF s.v.
100
bani velpah şi un ban vioripah M 1755 UR II, 272; siărostia Putnii: lei 3 ortul stărostesc de tot carul cu vin ce să încarcă M 1775 GH] 26.
VENITURILE PATRAFIRULUI130
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Transilvania în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând instituţiilor religioase), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu veniturile patrafirului (constituite din diferitele sume de bani încasate pentru oficierea serviciului religios şi denumite în text prin termenii plată/plăti şi reprezentând aceste venituri):
norma adecă rănduiala veniturilor patriarhului care s-au hotărât prin poruncă împărătească... pentru cununiile să se plătească... pentru molitfa şi stropire cuşfeştanie a casii... pentru o liturghie...popă/preot Tr 1784 ŞCH II, I, 1; potopop ib.
PĂHĂRNICIE
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească şi-în Moldova, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu păhărnicia (menţionat în text în sintagma venitul ~). Astfel, ceea ce reprezintă păhărnicia, constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig, de ex. ort stărostesc):
păhărnicia cea mare... ce numai... de bute şi... de poloboc... să dea venitul păhărniciei M 1755 UR II, 272.
PĂRPĂR/PĂRPĂRIT (în forma) PĂRPĂR
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând armatei), categoria căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriupărpărul. Astfel, ceea ce reprezintă părpăr, constituie integral venitul ca răsplată, de ex.:
al doilea spătar are venit obicinuit părpărul la sud Buzău... am dat această carte boierului Domnii meale al 2-lea spătar ca să aibă volnicie omul ce-1 va orândui la acel judeţ să iae de la cei ce plătesc vinăriciu părpărul, însă de fundul de bute şi de fundul de putină de stejar... şi de fundul de putină de brad... după obicei, afară din dealurile mănăstirilor... acelor mănăstiri li se va lua numai vinărici, iar nu şi părpărul, căci Domnia mea dăm şi miluim pe mănăstiri cu dintr-ale domniei, iar nu cu venit... iar mai mult să nu se îndrăznească a lua, că va întoarce înapoi şi se va pedepsi ŢR 1791 IR IV, 52 (Documentul conţine dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
O altă utilizare a termenului în a doua perioadă priveşte categoriile aparţinând instituţiilor religioase, cărora li se dă dreptul în mod oficial să beneficieze de părpăr (împreună alte surse de câştig sau forme de răsplată, de ex.: chirie, plocon, venit, vinărici):
130	Termenul patrafir semnifică: „ ♦ Fig. îndeplinire a obligaţiilor de preot; ceca ce câştigă un preot de pe urma oficierii serviciilor fiicute în parohie" DLR s.v.
101
să ia... şi părpăr ul: slujitorii bisericilor de la curţile domneşti (cântăreţ, dascăl, defteriu, diacon, duhovnic = proistos, ecleziarh, grămătic, părinte, popă, protopsalt) ŢR 1793 IR VI, 80.
(în forma) PĂRPĂRIT131
Atestat extrem de rar în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând armatei), aceeaşi ca şi în cazul termenului părpăr din perioada a doua, categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu părpăritul:
boiarilor Domnii meale al doilea spathar ca să fie volnici cu carte... să-şi ia părpăritul din judeţul Buzău şi... SI am Râmnic venitul diregătoriilor di la toţi câţi plătesc vinărici domnescu. însă di bute di vin câte... şi de berbeniţă de stejar şi de brad câte... după obiceai, cum au luat şi mai dinainte ŢR 1730 ANAT 215, 451 / carte inclusă în anatefter - un document din prima perioadă — dar datată 1730, deci aparţinând celei de a doua perioade/. Felul în care termenul părpărit apare utilizat este similar atât cu cel al lui părpăr din prima perioadă, tot din anatefter, în ce priveşte modul de încasare al acestei dări sau taxe, cât şi cu cel al lui părpăr din a doua perioadă, în ce priveşte pe beneficiarul acestei dări sau taxe.
PÂRCĂLĂBIE
Atestat rar în a doua perioadă în Moldova, în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei sau armatei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu părcălăbia:
pârcălăbii... numai să ieie păr călăbiile dreptpe obicei... câte... iar mai mult să nu se supere M LET II, 463; căpitanii cei mari de Sorocaşi ispravnicii... să n-aibă a se amesteca la brudină, ci să-şi ia numai obişnuita părcălăbie M 1732 HUŞ 252. (Documentele conţin ca şi în prima perioadă, dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
Atunci când termenul apare înregistrat în documente cu referire la veniturile anumitor dregători, ceea ce reprezintă pârcălăbie (menţionat în text şi în sintagma ~ braniştii), constituie venitul ca răsplată:
-	fie integral:
venitul comeşiei cei mari... părcălăbia braniştii de la ţinutul Iaşi M 1775 GHj 43 \jigniceriea mare şipităriea mare va lua din părcălăbia Galaţilor 1000 de lei..., măcar că înainte era giumătate de părcălăbia Galaţilor a dsale vel post dară acmu s-au rădicat, facăndu-să venit acestor doue boierii... şi veljig şi vel pit îi vor împărţi în două M 1755 UR II 273; pitărie: v. jignicerie; postelnicia mare va lua venitul său adecă pârcălăbiile după o bice i... afară de pârcălăbiea Galaţilor cu care să n-aibă treabă... să fie venit a două boierii la vel jign şi la vel pit ib. 271;
131	Termenul perperit semnifică: „(învechit) Perper (2)“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „2. Părpărit... Veche taxă indirectă, în Ţ. Rom., prelevată asupra produselor destinate circuitului comercial. Forma cea mai frecventă... a fost aceea asupra vinului; a existat însă şi o dare asupra vânzării cerealelor cu acest nume şi alte asupra peştelui comercializat... Venitul p./ărpăritului/ era vândut la licitaţie cu contracte, ponturi şi constituia havaetul spătarului şi armaşului al doilea" Constantinescu, IF s.v.
102
-	fie parţial (împreună cu alte surse de câştig, de ex.: cărăuşie, împl’meală, plocon, pripas):
ispravnic: pârcălăbie, însă numai la dregătorii de pe margini M 1775 GH] 9; vel jicniceriu: lei 500 dinpârcălăbia Galaţilor ib. 29; vtoripaharnec: pârcălăbie Dorohoi, Tecuciului, Neamţului după condică; lei 120 din pârcălăbia Galaţilor ib. 34; pârcălabul de Galaţi:... pârcălăbie de tot carul i căruţa sau car mocănesc ori cu ce alt fel de marfă arfi... ieşind din ţară peste hotar... de carul cu scânduri ib. 26; vtori spătar: pârcălăbie după condică a ţinutului Faldului, Grecenilor, Bacăului ib. 31; stărostia Putnii ib. 26; venitul vornicii de Ţara de Sus: pârcălăbie ib. 17.
Raporturile dintre termenii pârcălăbie şi colac, atestaţi în acelaşi document, vor fi analizate la termenul colac, p. 143.
*PECETE AGEASCĂ132
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu pecetea agească. Astfel, ceea ce reprezintă pecete agească constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig, de ex. plocon):
venitul lui vel cămănar:... lei 30 de toată cârciuma, pecete agească M
1775	GH, 24.
POGONĂRIT133
Atestat extrem de rar numai în doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriupogonăritul. Astfel, o parte din ceea ce reprezintă pogonărit constituie integral venitul ca răsplată: medelnicerie/vel medelnicer: ~mare va lua... din pogonăritul de tiutiun M 1755 URII, 272; v. şi stolnicie; stolnicie: ~mare va lua din pogonăritul de tiutiun un ban şi giumătate, iară un ban din slujba aceia va lua vel med ib.; venitul stolnicii cei mari:... de tot pogonul de tiutiun, pogonărit cu măsura ce este în visterie şi din tot venitul ce-a cuprinde ori în vânzare ori în credinţă, să ia vel stolnic, 2 bani, iar 1 ban să va da lui medelnicer M 1775 GH] 23.
PREMION134
Atestat extrem de rar şi de târziu numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei sau armatei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu premionul.
132	Istoricii explică termenul astfel: „Dări sau taxe / în legătură cu vel aga /“ Giurescu, 1. ROM 1II2, 681.
133	Termenul pogonărit semnifică: „Impozit care se percepea în ţările române, în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat cu vie (mai târziu şi cu) tutun, porumb etc.“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Dări noi, asupra viei însăşi, asupra pogonului cultivat" Giurescu, I. ROM 1II:, 66; „Dare..." Constantinescu, IF s.v.
13'! Termenul premiu semnifică: „4. (învechit, rar; în forma premion) Cotă-parie care se cuvenea cuiva dintr-o sumă dc bani" DLR s.v.
103
Termenul apare cu referire la un număr redus de categorii de persoane având aceleaşi atribuţii, indiferent de apartenenţa la un grup (de fapt, am putea considera că este vorba de un singur grup, deoarece singura categorie - vătaf -aparţinând armatei, face parte şi din administraţie):
dregător: când... cei mai mari stăpâni (ori vor întări ca să se dea dregă-toriului aceluia ce va prinde pă cineva ispitindu-să să scoaţă monedă de argint rusească peste graniţă... iar dă va fi să o treacă prin ştirea ~ce păzeşte marginea, vameş sau vătaf de plai, urmează să-i dea mai mult de a patra parte din suma ce va fi să scoaţă - căci a patra parte este pravilnic premion al ~ iar a-i da atâta sumă, lui nu-i este dă folos la speculaţiune ce umblă să facă cu scoaterea monedii ci dă se va găsi aceasta cu cale... va avea Divanul răspuns ca săpublicarisească şi această răsplătire ca să sloboade ~pământeni... pentru contenirea trecerii dă monedă ŢR 1811 D.EC 28, 98; vameş: v. dregător.
RĂSURĂ
Atestat rar în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu răsura:
boierii zlotaşi ce s-au orânduit cu cifertul al doilea... am lăsat... şi cele cinci parale răsura dumilorvoastră M 1741 MAV 331; din boierii mazili... au pus ispravnici şi le-au dat ţinuturile cu slujbe în seama lor; şi le-au ales răsura să ia giumătate mai mult decât soţiile lor M LET II, 460.
Exprimarea din unele documente nu ne permite să afirmăm dacă banii încasaţi de către strângători reprezintă răsură, de ex.:
şi răsuri veţi da de ug de câte 3 pt: 2 pt vor fi a visterii ş-un pt a strângă-torilor M 1714 SD XI, 71.
Atunci când termenul apare în documente cu referire la veniturile dregătorilor, (o parte din) ceea ce reprezintă răsură constituie parţial venitul ca răsplată (împreună au alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex.: leafă, pripas): logofeţiea mare... de se va tâmpla vreodată dintr-aceste slujbe /desetină, vădrărit, goştină, vamă, mortasipie, ocnă / să nu se vânză, ce să se strângă în credinţă, atuncea va lua venitul dsale din răsura strângătorilor socotind pe fieştecarele dintr-acei strângători pe soma răsurii ce va lua M 1755 UR II, 269; vistierniciea al doilea şi al treilea va lua din răsuri pe banii ciferturilor din zăciuiala zlotaşilor la zece bani giumătate de ban, şi acei bani câtă somă s-ar face va lua doi bani vtorii vist şi un ban tretii vist ib. 274; vel căpt de Codru: răsurile din cifert la ajutorinţă i mucarel ot vist M 1775 GH] 38; poruşnic: răsura la ajutorinţă i la mucarel ot vist ib. 39 etc.
SĂPUNĂRIT135
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se
135	Termenul săpunărit semnifică: „Dare care se percepea în ţările române de la cei care fabricau (sau vindeau) săpun...“ DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Fabricanţii de săpun plăteau, încă de pe vremea lui Brâncoveanu, săpunăritul... pe vremea lui Mihail Sutzu (1791-1793), această dare constituia un venit al vornicului de harem" Giurescu, I. ROM. Ill2, 671; „Venit al domnului, în 1803, s./ăpunăritul/ devine havaet al vornicului de harem... Slujba s./ăpunăritului/ se administra prin concesiune'1 Constantinescu, IF s.v.
104
dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu săpunăritului. Astfel, ceea ce reprezintă săpunărit (menţionat în text în sintagma slujba ~) reprezintă integral venitul ca răsplată:
slujba săpunărit ului... venit al vornicului de harem de la cei ce vor lucra săpun în cherhanale să aibă a lua, de la fiecare săpunar... după obicei câte ŢR 1803 IR XII, 163.
Menţiunea indirectă provine din comentariul lui Urechia referitor Ia un document nepublicat, intitulat: /Havaetul vornicului de harem/Cartea domnească pentru slujba săpunăritului, venit al vornicului de harem ŢR 1803 IR XII, 163.
SĂRINDAR136
Atestat rar numai în a doua perioadă în Transilvania şi în Moldova în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând instituţiilor religioase), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să primească în beneficiul propriu sărindarul:
ne-au întrebat domni ci om cere de un sărindariu. Noi preoţii am cerut 16 florinţi. Ei au zis că-i mult că n-are sărindari mai mult de 12 florinţi. Iară când au fost mai apoi, au zis domnii: «Făceţi cum vi-i lege că vom plăti» Tr 1720 SD XII, 21'37. _
Intr-un alt document se menţionează faptul că 2 preoţi ce slujesc la o biserică de lemn M 1742 BCII, 273 au acest drept, întrucât nu beneficiază de o altă formă de răsplată: altă simbrie nu li se dă ib., spre deosebire de preoţii de la biserica de piatră cărora li se dă simbrie ib.
solărie,3S/solărit'39
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu solăritul: solăritul iaste a dumisale vel logofăt M 1742 MAV 344.
Atunci când termenul apare înregistrat în documente cu referire la veniturile logofătului, ceea ce reprezintă solărit (menţionat în text şi în sintagma banii ~), constituie venitul ca răsplată:
-	fie integral:
vel logofăt... având dumnealui a-ş lua venitul său din logofeţie ce are după obicei solăritul la ţinutul Cernăuţilor şi fiind vrajbă în ţară... nu l-au încăput vremea să-şi depărtează slugile sale... ca să-i trimaţă să-i strângă banii solăritului... acel venit din soleria] au fost drept a dumisale logofetească M 1717 BUCOV III, 151, 187;
136	Termenul sărindar semnifică: „1. Ciclu de 40 de rugăciuni făcute de preot... ^P. ext. Plată (în bani sau în natură) care revine preotului pentru oficierea sărindarului (1)“ DLR s.v.
137	Scrisoarea este adresată birăului grecilor de la compania acestora din Sibiu, dar preoţii sunt de altă „lege“, probabil români.
138	Termenul solărie semnifică: „Impozit care se percepea în Moldova în secolul al XVIll-lea pe sarea extrasă, vândută şi transportată" DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Darea sării" Iorga, SD XXII, 11; „Darea numită solărit" Giurescu, I. ROM 1II2, 702.
139	Termenul solărit semnifică: „Impozit care se percepea în Moldova în secolul al XVIII-lea pe sarea extrasă, vândută şi transportată; solărie" DLR s.v.
uo Forma soierie apare menţionată o singură dată în textul documentului în alternanţă cu forma solărit.
105
-	fie parţial (împreună cu alte surse de câştig:
logofeţiea mare: va mai lua... 500 de lei de la starostele de Cernăuţi, banii solăritului după vechiul obicei M 1755 UR II, 269.
Solăritul Vrancei este menţionat printre veniturile mănăstirii Sf. Spiridon din Iaşi M 1776 GH2 66.
* STĂROSTIE
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând armatei sau administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu stărostia. Astfel, o parte din ceea ce reprezintă stărostie (menţionat în text şi în sintagma venitul ~) constituie venitul ca răsplată:
-	fie integral:
spătarului ca să-şi ia venitul «după jumătate de stărostie a Cernăuţilor» M 1742 MAV 229 /o informaţie redată fragmentar de Iorga/; vel şătrar: lei 240 din stărostia Cernăuţilor M 1775 GH) 29;
-	fie parţial (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex. leafă, plocon):
vel armaş:' lei 500 din stărostia de Cernăuţi M 1775 GH2 29: vtori cămăraş: lei 240 din venitul starostii Putnii ib. 34.
In aceeaşi condică se specifică în cazul lui vel căpitan de Coţmani: lei 240 din venitul starostelui, câte 20 lei pe lună ib. 37, dar, din lipsă de informaţie, nu se poate preciza dacă acest venit al starostelui are vreo legătură cu stărostia Cernăuţilor sau a Putnii, cu atât mai mult cu cât termenul stărostie, deşi este menţionat şi în sintagma venitulstărostiei nu apare în mod explicit în condică cu referire la categoria staroste.
VENITUL STRĂJII141
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând armatei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu venitul străjii (împreună cu alte surse de câştig, de ex: gros, plocon)-.
fieşcare căpitan de lefegii carele nu are alt fără decât nădăjduieşte numai şi numai la venitul străjii i a grosului şi la obicinuitul plocon ŢR 1787 IR III, 38.
TAHMIS142
Atestat rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu talimisul. Astfel, ceea ce reprezintă tahmis constituie integral venitul ca răsplată:
141	Termenul strajă semnifică: „(învechit) Vamă" DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Obligaţia de a face straja domnilor... acestei străji i se plătea pentru serviciul făcut" Giurescu, I. ROM II2, 576.
142	Termenul tahmis semnifică: „(învechit) Prăjirea şi pisarea cafelei, loc unde se prăjea şi pisa cafeaua" DLR s.v. „în vechime, bătutul cafelei şi ţinerea unei cafele era venitul privilegiat al lui vel-cafegiu“ ŞIO II] s.v.
106
tahmisul adecă bătutul cahvelei şi cahveneleleprăvălii întru care se vinde băutura de cahve în Bucureşti este venit al lui vel cahvegiu şi după ob ice i nu este nimeni volnic altul a deschide cahvenea sau a ţinea tahmis în Bucureştifără de cartea Domniei mele. Dăm volnicie omului pe care îl va orăndui vel cahfegiul Domniei meale... ca după obicei numai el să aibă a ţinea... trei cahvenele cu tahmisul lor ŢR 1791 IR IV, 266.
TAXĂ'43
Atestat rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Transilvania în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând instituţiilor religioase), categorie căreia i se dă în mod oficial dreptul să încaseze probabil şi în beneficiul propriu taxa]A4:
popă /preot: protopopi ce datori mai întâi a griji şi a cerceta de podoaba sfintelor biserici, de sfintele taine, cum să le ţie ~ de botezul pruncului, de orănduiala slujbelor bisericeşti, cu ce taxă să se săvârşească şi cu ce chip să petreacă obştia preoţiei ŢR 1782 IR 1,265; tecşile, adecă preţurile acestea nici a le mai ridica, nici după voia sa a lua sau care n-au fost în obicei a le aduce înlăuntru, să nu fie slobozi, tare se porunceşte Tr 1784 ŞCH II, 1,4. (Este vorba de diferitele sume de bani plătite, încasate drept plată, ce constituie veniturile patrafirului, v. p. 101).
TELALÂC145
Atestat târziu numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă dreptul în mod oficial să primească în beneficiul propriu telalăcul.
Despre noutatea îndeletnicirii şi despre existenţa celor ce o practicau (telali), precum şi despre telalăcul ca platăm a acestora suntem informaţi dintr-o anafora:
Fiindcă zeciuiala este dreptu zapciilor Divanului... n-au a face telalii cu zăciuiala zapciului Divanuluifiind osebită treabă, ci plata telalilor este cu cale să o dea acela care cere de să face mezat şi stăpânii lucrurilor din preţul mezatului, adică pă cât s-au socoti acea câte o para de leu când ar fi luat-o din suma zăciuelii... să plătească... telalăcu. Mai înainte de avea cinevaşi să vănză cevaşi, vindea prin femei teleleice prin taină şi după cum le era învoiala plătea osteneala acei teleleice nu ca cu vreo hotărâre, ci cum vrea, iar cu acest fel de mezat nu să făcea vânzări şi pentru aceia nefiind nici telali n-au fost nici obicei
10 Termenul taxă semnifică: „1. Sumă de bani plătită statului sau unor instituţii în schimbul unor drepturi sau servicii. Formă de impozit perceput pentru anumite mărfuri" DLR s.v.
144 Acest fapt nu este menţionat întotdeauna în documente, după cum nu sunt menţionate nici categoriile care beneficiază de taxele încasate de pe urma oficierii serviciilor bisericeşti. Termenul pare să aibă o semnificaţie generală şi în acea epocă - lipsa de informaţie nu ne permite să ne pronunţăm asupra caracterului respectivelor taxe.
H5 Termenul telalâc semnifică: „(învechit) 1. îndeletnicirea telalului. ♦ (Rar) Beneficiul telalului. 2. Marfa telalului" DLR s.v.
M6 Există şi atestări în care ceea ce se dă telalilor nu este denumit în nici un fel: după rânduiala ţării are telalul pentru strigarea sa, dă ficştecare leu. o para ŢR 1780 IPS 205.
107
ştiut şi arătat... iar acum fiindcă de la judecăţi se întâmplă adesea mezaturi şi s-au făcut şi telalbaşi cu luminată cartea înălţimii Tale..găsim cu cale să împlinească telalâcu jăluitorilor telali la leu câte o para de da ',clironomii numitului mort, după câte lucruri ş-au vândut la-mezqt,y., să aibă g lua telalâcu lor ŢR 17.78 AJ 474, 525.	.	’	■	,■	- 0	•.	;0	■"
Documentul atestă utilizarea paralelă a celor doiţermeni-,j3/ff/ă^i telalâc, în legătură cu ceea ce primeau telalii.
Probabil că numai denumirea ca atare era nouă, căci invocarea în textul de mai sus a obiceiului, denotă existenţa unei tradiţii în acordarea unei astfel de plăţi: ............. .. ;j î '-i::;;;?;
. nu vor acei clironomi săplătească telalăicu după gbjcei.Vo.
Termenul telalâc apare utilizat în acest docunient.şî.în;legătură cu obligaţiile subalternilor faţă de superiori: .	. .. Ytr; ■
. . şfdin.bani, paraiile telalâc ului să aibă a lua de la. telali, :telal7bgşa al lor, din zace bani umil ib.	/.v-:.
Documentele conţin dispoziţii şi regiemehtărîpentru evitarea-abuzurilor: '! ' să nu cuteze... a face vreo meşieşugire, ci să facaştrigafealineza^ toţi întru auzid tuturor TR 1797 IR VII, 94. *	:
Termenul telalâc apare în legătură cu trei grupuri în .următoarea ordine: meşteşuguri, administraţie, c6merţ'(grupun îh'carfc's^maniîesîa reiaţii de,ţip oficial) şi în legătură cu un număr redus de categorii de persoane - de fapt, âm putea considera că este vorba de una singură din punctul de vedere al îndeletnicirii, dar având atribuţii şi funcţii diferite (telal, telalbaşa)]41, de unde şi posibilitatea includerii ei în mai multe grupuri. Ca urm'â’re, termenul telalâc ar ptiteaTi socotit ca fiind' un‘termen spec&lizât' pfentrii/tan':ânfimif-tîp:de;',,platâ“ specializată, în legătură cu ceea ce primeşte o anuittltă'câtegbrie de persoane pentru un anumit tip dc activitate.	!-v	'■'/
Administraţia prezintă reiaţii de tip:1	1	* v i?:	'	!
oficial:
staroste: când vreun lucru mişcător al cuivaşi se vinde cu mezăi... pentru a se plăti datoriile ce este daibr acest stăpân abludriilîii ŢR 1792 IR IV, 144; telalbaşa: pentru purtarea de grijă ce are asupra telalilor ŢR 1778 AJ 474,524; lui ~pe moşie şi ţigani /adunarea a toată avefea săvarjşitului pibsteiriic / M 1815 si vir, ccxLviii, 279.	_:/;\	!
’7'	.prezintă	relaţii	de	tip:\.'''•	1*4
oficial:	^	^r'_'‘"ff _.................
staroste; lucrurile din avutul; iar nu din zestre care fiind vechi s-au vândut tot de ~ / de neguţători /.cu wezo/ ŢR 1794JR Vi, 436.,,	;	-
Meşteşugurile prezintă relaţii de tip:
•	. . of i C:ial •• '-r- --i-v: ■	:r-,	l:L:,v.i hicf	'
~ au strigat la mezâi casa răposăiuliîrsTti^ Şi riîştelilcruri'ale polcovnicului ŢR 1778 ĂJ 553,'611.	'V	,	V'	Ţ,
147
Menţionarea categoriilor telalbaşa şi staroste ar putea .pleda în favoarea existenţei unei organizări în bresle a telalilor şi deci a unor relaţii de.tip comuni tar. în cadrul grupurilor comerţ şi meşteşuguri - deşi documentele nu conţin informaţii în acest sens. v.
108
TULT148
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze (probabil şi în beneficiul propriu) tultul:
vameş: ~ de Focşani, să-şi ia tultul Bârladului de pre la tot din ţinutul Putnii şi de la cei ce-ar duce vite la Focşani, de vândut şi pe aiure aice în ţară pe obicei M 1742 MAV 334; ~de Bârlad să caute venitul vămii la Tutovaşi la Nicoreşti şi pentru tultul Bârladului şi la Nicoreşti să ia pe toate buţile şi de la cei ce vor încărca şi de la cei ce vor vinde ib. 382.
UGERET149
Atestat rar şi târziu numai în a doua perioadă în Moldova şi în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze (probabil şi în beneficiul propriu150) ugeretul, categorii ce aparţin grupurilor151: administraţie:
lei 119 ciubotele ciohodarariului cu ugeret, ducere şi întoarcere de la Bacău păr la Eşi M 1820 BCIIV, 148; toţi acii ce vor umbla prin menziluri pentru a lor trebuinţă cu plată de la sine, afară de 30 bani de cal pre un ceas, ugeretul hotărât pentru ţiitorii poştelor vor mai da şi câte 9 bani de tot calul pe un ceas, care bani străngându-se la casa menzilului îi va trage... boierul nazâr... după dreaptă socoteală pentru caii ce vor lua din fieşcare poştă]52 M 1814 UR I, 201 armată:
hatman menzilurilor. (o parte din) ceea ce reprezintă ugeret constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex. avaet, irat, leafă, plată):
venitul acestei hătmănii.... i să mai orănduieşte a lua de la toţi acei ce umblă prin menziluri pentru a lor trebuinţă, afară de. acei cu inam, pentru memurieturi, piste lOpărale, rânduite şi legiuite de mai înainte câte cinci parale de cal pe cias. Pentru care prisos de ugeret acestor cinci parale să va alcătui dum. cu casa menzilului cu hotărâtă plată M 1819 CAL I, 283, 555. (Documentul atestă utilizarea paralelă a termenilor plată şi ugeret). meşteşuguri:
să deie şi surugiilor ugeretul cailor ŢR 1793 IR V, 266.
UŞUR153
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu
o	anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i
MS Termenul tult semnifică: ..2. Vamă constând în a 3-a parte din valoarea mărfii plătite la trecerea hoatrului, a unui curs de apă etc." DLR s.v.
M9 Termenul ugeret semnifică: „(învechit) Taxă ce se plătea pentru folosirea cailor de poştă" DLR s.v. ImsJ.
150	Accst fapt nu este menţionat în documente. De altfel, toate exemplele sunt neclare şi nesigure.
151	Cel mai adesea termenul ugeret este atestat f£ră nici o altă specificare: ca să nu poată lua cai drumeţii, ca să plătească deplin ugeretul ŢR 1795 IR V, 26S.
152	Ceea ce reprezintă ugeret face parte împreună cu avaet din irat.
153	Termenul uşur semnifică: „I. (Învechit) Dijmă pe care o plăteau odinioară tătarii pentru locul ocupat în Moldova" DLR s.v. /ms' Istoricii explică termenul astfel: „'Nume nuoi de obligaţii fiscalc... «uşurul»" Giurescu, I. ROM 111:, 634; „Darea (dijma) plătită de tătari (turci)“ Strihan, IF s.v.
109
se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu uşurul. Astfel, o parte din ceea ce reprezintă uşur, constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig), v. alăm, p. 76.
VAMĂ
Atestat rar în perioada a doua în Moldova şi în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei şi instituţiilor religioase), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu vama.
Deşi vămile au constituit dintotdeauna un izvor important de venit al domnului (v. consideraţiile din prima perioadă), acesta putea ceda în favoarea unor mari dregători o parte din acest venit personal provenit din vămi. Atunci când termenul vamă apare atestat în legătură cu veniturile sau cu iraturile unor categorii de persoane, (o parte din) ceea ce reprezintă vamă constituie venitul ori iratul ca răsplată:
-	fie integral:
jalbă a lui Ioan Veneîe cumpărătorul vămei tabacului care este irat al dumnealui vel căminarul... să se ia de la tabacul străin..., iar de la tabacul de ţară... ŢR 1819 IR XI, 240
-	fie parţial (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex. avaet, leafă, ocnă):
postelnicie: venitul ~cei mari... lei 1000 din vama gospod M 1775 GH] 20; vistiernicie: venitul ~cei mari... lei 1000 din vamă din ocnă ib. 21; boier vel vistier: v. exemplul de la p. 111.
Termenul vamă (menţionat în text şi în sintagmă venitul ~) apare în documente în legătură şi cu alte categorii de persoane (aparţinând administraţiei), categorii care probabil şi beneficiau de o parte din sumele pe care le încasau sau care proveneau din arendarea vămilor respective, de ex.:
pisar: ~să cerce vama Cernăuţului i Movilâtd şi să-şi ia vama de pre la toţipe obicei... cumpărând şi el vama acestor schele împreună cu alţii M 1742 MAV 381; vameş: ~săfie volnici a căuta venitul vămii... să aibă a lua vama dupe la toţi după obicei cum scrie catastiful vămii ib. 274.
Totodată domnul „hărăzeşte" (acordă ca un fel de avantaj) unor anumite categorii de privilegiaţi dreptul de a încasa în beneficiul propriu vama de la târgurile sau bâlciurile, pe care aceştia au „volnicie“ să Ie facă pe moşiile lor. Astfel de drepturi, ce se instituie ca un fel de obicei, din moment ce sunt înnoite de la o domnie la alta, nu reprezintă propriu-zis o recompensă pentru aceste categorii de persoane, ce aparţin grupurilor:
-	administraţie:
biv vel ban au avut volnicie a face pe moşia dumnealui târg... şi obor pentru vite i bucate... să aibă... a lua vama cea obişnuită şi celelalte obiceiuri te vor fi la târgul acesta ŢR 1792 IR IV, 210
-	instituţii religioase:
vama şi mortasăpiia ce s-a face / la târg I să o ia sfânta mănăstire, ca să fie acest vinitpentru ciară şi untdelemn şi tămâia de triaba bisăricii, aşijdere...
110
să ia.. toată mortasăpie şi vama acelor vite ce-ar trece de vânzare pe aceste locuri, după obicei M 1795 CAL I, 433 (v. nota 2).
Printre privilegiaţi apar şi membrii familiei domnitoare: luminatei Doamne am întocmit irat... ca de la fieşcare rămător ce va ieşi din ţară peste hotar să dea câte taleri 2 de un rămător, afară din vama cea orânduită după ponturi şi catalogul vămilor cari au să dea154 ŢR 1815 IR XB, 316; Doamnei noastre... ca pe moşia Luminăţiei sale Brezoaia să aibă voie şi slobozenie a se face la această moşie 6 bâlciuri pe an cu obor de vite... hărăzim casei Luminăţiei sale vama de la aceste şase bâlciuri ŢR 1820 ib. XI, 468. Privilegiul este uneori chiar solicitat:
boierului...vel vistierul ca să aibă a lua venitulpăcurei de la aceste două puţuri de păcură ce are dumnealui la Izeşti... la care vameşii să nu se amestece, ce tot venitul ce se va aduna de la păcură, ce va ieşi dintr-aceste două puţuri să fie pe seama casei dumnealui... după rugăciunea ce au făcut Domniei mele a-i hărăzi vama domnească de la aceste puţuri şi atât după evghenia neamului domniei sale, cât şi după slujbele domniei lui căzăndu-i-se a fi împărtăşit cu această milă am binevoit de am făcut har155 ŢR 1820 ib. XI, 410.
Dispoziţiile privind evitarea abuzurilor în încasarea vămii, sunt menţionate în exemplul de la gros, p.
VĂDRĂRIT156
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova şi în Ţara Românească în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând armatei sau administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu vădrăritul. Astfel, (o parte din) ceea ce reprezintă vădrărit (menţionat în text în sintagma slujba ~), constituie venitul ca răsplată:
—	fie integral:
/ havaetul spătarului/ După vechiul ob icei, fiindcă slujba vădrăritului din judeţul Buzeului şi sud Slam Râmnicu, ce este venit a lui flori spătar, drept aceea dăm Domnia mea, această carte la mâna omului ce-l va orăndui al doilea spătar la sud Slam Râmnic, cu care să aibă volnicie a căuta această slujbă şi de la toţi cei ce au vii dealurile dintr-acel judeţ şi plătesc vinărici, să aibă a lua vădrăritul după obicei, însă de om po..., aşijderea şi de butea cu vin ce se vinde în cramă pre cep câte... şi de tocitoarea de tescovină ce se vinde po..., şi
154	Nu se poate preciza dacă ceea ce constituie vamă reprezintă o parte din irat sau dacă este asociat iratului ca răsplată, documentul fiind o carte pentru iratul Măriei Sale Doamnei.
155	în acest exemplu s-ar putea considera că ceea ce reprezintă vamă constituie în acelaşi timp venit.
156	Termenul vădrărit semnifică: „1. Impozit care se percepea în trecut (în Moldova) de la producători, pentru flecare vadră... de vin. V. vinărici, vinărit. 2. împuternicire de a percepe sau drept de a-şi însuşi acest impozit" DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Vinul însuşi, în afară de vie, este supus la noi taxe. Antioh Cantemir (1705-1707), înfiinţează... vădrăritul: «câte doi bani de vadra de vin» — cum ne spune Neculce — plătibil însă numai de ţăranii bimici, nu şi de boieri. Ulterior, această dare a crescut - Mihai Racoviţă... a ridicat-o la patru bani - ajungând... şi la «doisprezece bani de vadră». Tocmai de aceea, din cauza exagerării, hotărăşte Constantin Racoviţă... desfiinţarea vădrăritului (1756)“ Giurescu, I. ROM 111:, 669; „Dare... constituia venitul spătarului 11“ Constantinescu-Stoicescu, IF s.v.
111
de vita ce se prinde in vie făcând stricăciune po..., de rămători..., de oaie sau capră..., iar mai mult să nu îndrăznească a lua că se va pedepsi ŢR 1803 IR XI, 153 (Documentul conţine dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor).
-	fie parţial (împreună cu alte surse de câştig):
venitul visternicii cei mari lei 150 din 3 slujbi, desătina, goştina, vădrărit, câte 500 de lei din slujbă M 1775 GHi 20.
Alte utilizări ale termenului huzmet sunt menţionate la p. 99.
VINĂRICI
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească, în legătură cu avantajele acordate şi înnoite la fiecare nouă domnie bisericilor din curtea domnească şi slujitorilor acestora:
aşijderea să fie sfntele biserici tot vinăriciul ce iaste partea domnească din dealul Bucureştilor... la vremea culesului viilor, să aibă a-şi trimite preoţii vechilii carii să umble să scrie vinăriciul împreună cu vinăricerii domneşti... şi luând vinăriciul de o vadră cu vin câte bani patru, dintr-aceşti patru bani, doi bani să ia preoţii şi ploconul de nume bani treizeci şi părpărul, iar vinăricerii domneşti să ia ceilalţi 2 bani şipoclonul de nume... de la tot omul ce vor avea vii întru aceste dealuri să aibă a lua vinăriciul şi părpărul şi poclonul... ca să fie preoţilor i diaconilor, cântăreţilor şi grămăticilor, slujitorilor sfintelor biserici de ajutoriu şi de hrană ŢR 1749 BUC] 308, 403.
In astfel de situaţii, la fel ca şi în cazul chiriei, termenul vinărici nu desemnează propriu-zis o formă de răsplată a muncii, banii rezultaţi din vinărici (şi) din chirie fiind folosiţi pentru achitarea simbriei:
să fie bisericilor din Curtea veche şi nouă tot vinăriciul domnesc din dealul Bucureştilor i grădinile din Bucureşti şi de vadra de vinărici să plătească cei cu viile câte... după obicei, să ia poclonul de toată vadra câte... împreună şi cu părpărul, însă de la cei ce plătesc vinărici, fără de a se amesteca vinăriceri domneşti ŢR 1793 IR VI, 80.
Alte utilizări ale termenului vinărici apar la huzmet, p. 99.
ZECIUIALĂ
Atestat în a doua perioadă, în Ţara Românească şi în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu zeciuiala.
In această perioadă, deşi atestările sunt numeroase, utilizările termenului zeciuială sunt relativ restrânse şi unitare. Atunci când termenul apare menţionat în documente referitor la veniturile sau la iraturile unor categorii de persoane, ceea ce reprezintă zeciuială constituie venitul sau iratul ca răsplată:
-	fie integral (împreună cu alte forme de răsplată, de ex.: leafă)
venitul lui vel caftangiu... din pecetluirile gospod ce se vor face pentru
caftanele ce îmbracă domnii pe boieri să ia zeciuială... bez rânduita liafă M 1776 GH2 28; hrisovul de orănduielile şi iratul hătmăniei. Zapciii hătmănieisă aibă venit zeciuiala acelor pricini, iar de la pricinile... zăciuiala să o ia dumnealui vel hatman ŢR 1816 IR XA, 471;
-	fie parţial (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex.: întreială, leafă, plocon):
112
venitul logdfeţiei al treilea: de hrisovul de milă, socotindu-se suma milei să ia l' logof zeciuiala M 1776 GH2 23; venitul Vătăjiei de aprozi şi a ciauşului: să ia zeciuiala la zece bani un ban numai pe banii ce vor împlini şi pe lucruri ce vor împlini în preţ de bani după răhduiald ce se arată ib. 21.
Totodată, ceea ce reprezintă zeciuială poate constitui în întregime conţinutul unei: forme de răsplată, de:ex. leafă: "	'
■pentru vânzările acareturilor nemişcătoarei ce se fac în cinci judeţe oi presie Olt drănduinău-se îngrijitor 'Wacest'e iraturi... paharnicul'Constantin Oieteleşanu /care7 găseşte cu cale a se orăndui boieri aprivigheafieştecare în parteajude)ului săupentru Orice vânzare se va face prin mezaturi saiiprin riza-pazar... să împlinească de la vânzările cu mezat pe câte parale 2 la leu şi de la cel cu riza-pazar câte o pata la leu de la cumpărător... Şi fieşcare boier în pârteă sărpe 'sîtmâ băhilor ce'vor strânge anume,-de ia -cine cu catastih apurureăsăse cdrepdndăriseascăcu.ii paharnicul.. ca şi dumnealui iarăşi cu catastih de la fieştecăr'e judeţ-ceea ce se va strânge să se corespondarisească ce. epitrdpiă} trimiţând suiim ce se va aduna şv să li se plătească fiecăruia ţiihdu-li-se în seama dreaptă această osteneală şi drept leafăzeciuiala din ceea ce se va aduna pe seama epitropiei... osebit numai plata ostenelei celor orânduiţi ca să 1& fie zeciuiala din zeciuiala avaeturilor. ce se va strânge la feştecâre judeţ, iar nu zeciuiala din toată suma JRA S 14 IR XA,- 811.
' Invocarea în:'documente a obiceiului-atestă existenţa unei tradiţii în ce fjriVeşte acordarea dreptului-de a primi zec/w/a/â:1 .
c " ispravnic luăndU-şi dzăciuialape 0'6 /ce/ M J;742 MAV 226:părintelui popiVFilacto..yde-i vom-da zeciuială după. obiceiul cel vechi aşa va primi /să fie ecleziarh'/ ŢR 1763 BUC, 361, 453.	.	:	,	•	-:
■r::; ^Documentele conţin dispoziţii şi'reglementări pentru evitarea abuzurilor: zeciuiala în ce chip să se urmeze la .zece baniim ban să ia/zapciii/ zeciuială numai pe 'bănii ce vor împlini, cum şi pe lucrurile ceise vor împlini în preţ de bani;-iar datoriile ce se vor schimba vadelile şi xorinnoi zapisele, să nu ia'zeciuiala,fiindcăvasă dea când se vor împlini banii M 1776 GH2 33; zapciii Divanului obicinuiesc dă-ş ' iau- dă la datornecu întâi zăciuiala- şi pentru împlinirea acelui ce are să ia, îi pune soroc sau îi dă .drumul căutând numai interes-zăciuielii, pentru că dă va cutezasă facă o urmare ca aceasta, să ştie că nu numai va fi-lipsit dă mila domniei mele, ci să va şi pedepsii 1780 IPS
1	'iAîi'spravii^cifoA^/zdciuiălăjfara de a nu face împlinire să im cutezaţi a lua de la i'irîevd-ŢR S1'78-2 IR I, -47f,să aibă polcoviiicid zeciuială din câţi bani se va împlini, fără de a pretehdarisi zeciuială mai înainte de împlinirea banilor ŢR 1817 ib. XA, 648 etc. :	.	'V/.-	.	.	-	-
!.	" Faţă de'prinVa perioadă,-când eraprezent un singur grup-administraţie -
în perioada a doua termenul zeciuială apare în-legătură cu patru-grupuri în următoarea ordini: administraţie (cel mai bine reprezentat), armată (mai slab reprezentat), meşteşuguri şi instituţii 'religioase"(Reprezentate în mod egal), grupuri în care se manifesta, la fel ca în perioada întâi, relaţii de tip oficia l15'.
‘	Referitor	la eventualitatea interpretării unor relaţii ca având caracter comunitar în
legătură cu grupurile administraţie, comerţ, meşteşuguri, v. observaţia de la avaet, p. 83.
Categoriile de persoane care au dreptul să reţină zeciuială au atribuţii strict delimitate de ordin administrativ-judecătoresc, indiferent de grupul din care fac parte.
Documentele atestă nu numai faptul că dreptul de a primi zeciuială revine în mod alternativ diferitelor categorii, dar şi faptul că acest drept este sau nu acordat respectivelor categorii în funcţie de ceea ce formează obiectul procesului, de valoarea acestui obiect sau de procedura de judecată, de ex.:
zapciii /hătmăniei / să aibă venit zeciuiala acelor pricini câte nu vor trece peste tal 2000, iar la pricinile câte vor trece peste taleri 2000, zeciuiala să o ia dumnealui vel hatman. /Acesta din urmă primeşte alternativ zeciuială sau filotimon/ ŢR 1816 IR XA, 471.
Poate în cazul nici unui alt termen nu se fac în documente precizări atât de numeroase şi de amănunţite referitoare la situaţiile în care anumite categorii de persoane (în special zapciu, hatman, dar şi ispravnic) au sau nu au voie să primească zeciuială (nefiind vorba de fapt de categorii cărora nu li se dă dreptul să primească zeciuială, ci numai de alternarea situaţiilor în care li se acordă acest drept cu cele în care nu li se acordă, dându-li-se în schimb altceva). Observaţia priveşte într-o oarecare măsură şi termenii filodorimă şi filotimon, atestaţi adesea în acelaşi document alături de termenul zeciuială.
In timp ce categoria ispravnic este menţionată în text ca având sau neavând drept să primească numai zeciuială, în cazul categoriilor hatman şi zapciu se menţionează că, atunci când nu primesc zeciuială, primesc filodorimă (mai rar, filotimon, pentru categoria hatman). Din astfel de motive, aceste exemple de utilizări paralele, au fost deja discutate la termenii filodorimă şi filotimon spre a se putea evidenţia diferenţele dintre ei (v. p. 92, respectiv, p. 95).
Spre deosebire de aceşti doi termeni, zeciuială apare menţionat în legătură cu mult mai multe categorii aparţinând mai multor grupuri — categoria zapciu fiind cel mai frecvent atestată în legătură cu acest termen ca şi în cazul lui filodorimă. Armata, grupul din care face parte categoria zapciu, prezintă atestările cele mai numeroase, dar nu este şi grupul cel mai bine reprezentat (din punctul de vedere al categoriilor de persoane) pentru termenul zeciuială, aşa cum este pentru termenul filodorimă.
O discuţie specială comportă raporturile dintre termenii zeciuială şi împlineală, utilizaţi foarte frecvent în acelaşi document în legătură cu judecarea anumitor procese şi părând a desemna acelaşi lucru. De altfel, distincţiile din documente nu sunt foarte clare, ca şi în cazul utilizării altor termeni în perioada studiată de noi. Astfel, în condica lui Grigore Ghica din 1776, există un capitol consacrat special zeciuielii, intitulat zeciuiala în ce chip să se urmeze M 1776 GH2 33, în care termenul zeciuială este folosit alternativ cu cel de împlineală15S, şi
158	S-ar părea că editorul condicii lui Ghica consideră termenul zeciuială ca fiind împlineală, atunci când îl defineşte astfel: «Cea mai însemnată ramură de venituri / a lui vel aga / era această zeciuială. Trebuia să fi fost în adevăr mare această „împlinială pe banii ce va împlini"» Răşcanu, LEF XCV11. De fapt, tot numai pe banii ce se vor împlini se va lua şi zeciuiala, nu numai împlineala, iar în capitolul referitor la Zeciuiala în ce chip să se urmeze M 1776 GH2 33, termenul zeciuială este folosit alternativ cu cel de împlineală'. împlineală se lua de la pricinile de judecăţi, iar zeciuială se lua de la pricinile de datorii.
114
anume: împlineală se lua de la pricinile de judecăţi (şi revenea vătafului şi ceauşului de aprozi), iar zeciuială se lua de la pricinile de datorii (şi revenea, în caz că nu se facea apel la Divan, ispravnicilor, agăi, hatmanului, vel cămăraşului, iar dacă se facea apel, vătafului şi ceauşului de aprozi) M 1776 GH2 33.
De menţionat că în textul condicii, înainte de acest capitol, atunci când se enumeră veniturile diferitelor categorii, zeciuială nu apare în legătură cu vel hatman ib. 8 şi nici cu vel cămăraş ib. 14; iar împlineală nu apare în legătură cu vătaful şi ceauşul de aprozi ib. 21, dar apare în schimb, în legătură cu vel agă ib. 15 şi cu vel armaş ib. 19.
Ulterior, în titlul unui document din timpul lui Scarlat Callimachi, în care se fac referiri şi la condica lui Ghica este menţionat doar termenul împlineală alături de avaet, şi anume Ponturi alcătuite... pentru urmarea ce are să se păzească a avaeturilor i a împlinelilor i altele M 1815 PONT 4, dar în textul acestui document apare utilizat şi termenul zeciuială, mult mai rar însă decât împlineală, fie separat de acesta, ca în cazul categoriilor vel armaş, ispravnic şi logofătul al treilea (situaţii inexistente în condica lui Ghica), fie în alternanţă, ca în cazul categoriilor agă, vel cămăraş, vornic(ia) de aprozi, vornicul obştiei, zapciu - situaţii asemănătoare cu cele prevăzute în condica lui Ghica, în ce priveşte obiectul procesului, dar nu şi categoriile de persoane: în locul vătafului şi al ciauşului de aprozi M 1776 GH2 33 sau al ispravnicului ib. 42, apar vornicul de aprozi M 1815 PONT 10 sau vel armaş ib. 15.
Totodată, termenul împlineală îl înlocuieşte în 1815 în patru situaţii pe zeciuială în 1776, în rest textul paragrafelor respective fiind similar, de ex.: vornicul de aprozi va lua împlineala la zeace bani unul: însă numai pe bani gata ce să vor împlini M 1815 PONT 10, comparativ cu la zeace bani un ban să ia zeciuială numai pe banii ce se vor împlini M 1776 GH2 33 sau pentru pricini de datorii... când vreo parte nu să va mulţemi cu judecata hatmanului sau a agăi ori a lui vel cămăraş şi se va căuta pricina la Divan... atuncea... va lua vornicia de aprozi, împlineala din bani în naht sau în lucruri ce să vor preţelui drept bani M 1815 PONT 11, comparativ cu împlinind banii vătaful şi ciauşul de aprozi să ia şi zeciuiala aceşti doi zapcii M 1776 GH2 33.
Alteori se menţionează doar atât:
iar de să vor preţelui / moşii, vite şi alte lucruri / de cătră judecată în bani îşi va lua vornicia de aprozi la zeace bani unul M 1815 PONT 11, exprimare din care se poate subînţelege că este vorba de zeciuială, termen folosit mai sus în acelaşi paragraf, dar şi de împlineală, fiind vorba nu numai de aceeaşi categorie de persoane (vornicia de aprozi), care avea dreptul să încaseze împlineală, dar şi de acelaşi cuantum al sumei încasate.
Atât zeciuială, cât şi împlineală sunt utilizaţi în legătură cu verbul a împlini (în cazul lui împlineală, utilizarea poate părea astăzi pleonastică): împlinind banii va lua vel cămăraş împlineala M 1815 PONT 12 sau împlinind şi banii să ia vel cămăraş şi zeciuiala M 1776 GH2 33 ori cu abstractul verbal împlinire', vornicul obştiei... făcând împlinire va lua zeciuială M 1815 PONT 12
sau până nu va face împlinire să nu poată lua împlineală ib.; v. şi exemplele de la p. 115, precum şi altele din acest capitol.
Administraţia prezintă relaţii de tip:
oficial:
vel agă: v. hatman; vel armaş; v. ispravnic; boier: să se alcătuiască comisii cercetătoare prin toată ţara a abuzurilor săvârşite... 4 ~ şi 17 cercetători ce are a se rândui prin judeţe îi va îndatora Divanul la jurământ că la cercetarea ce are a se face, vor păzi dreptatea şi nu vor părtini cu voie veghiată nici la alta... Dar ca şi osteneala dlor (ce urmează a fi foarte multă) să nu rămâie zadarnică şi nerăsplătită se cuvine după vechiul obicei al ţării, ca din ori câţi bani se vor dovedi prin cercetarea comisiei rău şi cu nedreptate luaţi de prin ţară să li se dea dlor zeciuială care are a se împărţi din 2, adică jumătate să se dea dlor şi cealaltă jumătate tuturor cercetătorilor ce se vor orândui în parte pe la fiecare judeţ, drept osteneală şi cheltuiala dlor din suma ce fieşcare prin silinţa sa va descoperi în judeţul ce se va orândui ŢR 1810 IR
XII,	657; v. şi exemplul de la p. 113; cămăraş:pricini de datorii ce vor avea trei bresle din oraşul laşului, care sunt date şi rânduite de vel ~ adică: neguţitorii străini, armenii şi jidovii căutându-şi giudecăţile acestor trei bresle de către vel ~după hotărârea ce vaface cu dreptate şi împlinind şi banii M 1776 GH2 33; v. şi hatman; cercetător: orânduitule ~ luând copii după condica Divanului de ponturile acestor slujbe cum şi catastişele slujbaşilor de vinărici şi oierit... să cercetezi cu mare scumpătate de năpăstuirea şi încărcătura ce s-afăcut... pentru osteneala dumitale ŢR 1808 IR XII, 655, v. şi boier; vel hatman: v. armată; ispravnic: 1 din zece bani să se ia zeciuială numai pe banii ce se vor împlini, cum şi pe lucrurile ce se vor împlini în preţ de bani; iar datoriile ce se vor schimba vadelile şi se vor înnoi zapisele, să nu să ia zeciuială, fiindcă va să dea când se vor împlini banii. Moşii, vite şi alte lucruri ce se vor afla subt stăpânirea unora cu strâmbătate, şi pe urmă cu hotărârea judecăţii se vor da supt stăpânirea celor ce li se cuvine după dreptate, pe acest fel de lucruri să nu se ia zeciuială M 1776 GH2 42; ~ să împlinească şi să săvârşească hotărârea judecătoriului / să-l închiză pre cel osândit /...cândjudecătoriul va judeca pre oareşicarii din judeţul acela să nu hotarească pentru zeciuiala cine să o ia deplin, adică ~ sau zapciul Divanului fiindcă aceasta iaste hotărâtă de către Domniia mea, ca zapciul Divanului să ia doi bani şi ~unulpentru osteneala ce face spre a săvârşi hotărârea159 ŢR 1780 IPS 80; ucigaşii şi jăcaşii... de va fi prinderea lor prin ştirea şi ajutoriul ~ vor lua ~zăciuiala; iar de nu vor lua zeciuiala vel armaş M 1815 PONT 14; isprăvnicel™: vier al mănăstirii pentru o vie ce au sădit-o /angajat/pă scuteala şi pă zăciuiala bucatelor ce va strânge după moşii, fiindcă era şi ~al acelei moşii, al sfintei mănăstiri ŢR 1778 AJ 489, 540; logofăt: ~al treilea de hrisovul de milă socotindu-se suma milei M 1776 GH2 23; ~ va lua de la hrisoavele mănăstireşti ce vor fi pentru rădicături
159	Zeciuiala o împart de fapt categoriile ispravnic şi zapciu.
Exemplul referitor la categoria vier, care era şi isprăvnicel este şi singurul şi nesigur şi pe baza lui nu se poate vorbi despre existenţa grupului agricultură, creşterea animalelor în legătură cu termenul zeciuială.
116
zăciuiala din soma rădicăturii M 1815 PONT 9; vornic: ~ obştiei având privegheare tuturor epiîropiilor: asupra avearilor nevârstnicilor... deacasă vor împrăştia sau să vor răpi din aceale averi: făcând împlinire să ia zeciuială M 1815 PONT 12; v. şi vornicie, p. 135.
Armata prezintă relaţii de tip:
oficial:
aga: v. hatman; armaş: vel ~v. ispravnic; ceauş: ~de aproziM 1776 GH2 21; ~ de păhărnicei şi ~ al hătmăniei ŢR 1816 XA, 471; copil din casă Tr 1753 SD X, 17, 336; hatman/hătmănie: iar pricini de datorii ce se vor giudeca şi se vor hotărî de ~şi de vel agă, să se ia zeciuială de către dumnealor numai pe banii ce vor împlini M 1776 GH2 33; aga, vel cămăraş şi alţii zapcii vor lua zăciuială numai pe banii ce să vor împlini pentru pricini de datorii care să vor judeca şi se vor hotărî de către dumnealor: cum şi de la aceia carii nemulţumindu-să cu judecata dumilor sale vor eşi cu anaforaua... şi înaintea Măriei sale lui vodă M 1815 PONT 11; când se va face împlinire de vel ~ i de zapcii de banii i de lucruri mişcătoare să ia zeciuială pe deplin, făcăndu-se preţuire acestor lucruri cât va fi prin putinţă adevărat, care zeciuială să se ia atunci când va face ~ şi zapciii săi împlinire... numai la suma ce este de prigonire ŢR 1819 IR XI, 187; polcovnic: ~din împlinelile ce săfac prin zapciii locului ŢR 1781 AJ 929, 986; polcovnicie: de la cei ce vor avea vreo pricină de datorie şi împlinire a banilor ce se face prin ~ŢR 1817 IR XA, 648; vătaf: ~de aprozi M 1776 GH2 21; zapciu: ~t vătafşi ceauş de aprozi / iar cănd la pricinile de datorii vreo parte nu se va mulţumi cu giudecata hatmanului şi a lui vel agă şi vor ieşi la Divan şi de se ca schimba hotărârea giudecăţii... atunci după hotărârea veliţilor boieri ai Divanului, împlinind banii vătaful şi ciauşul de aprozi, să ia şi zeciuiala aceşti doi ~ ib. 33; ^Divanului să aibă a lua zeciuială la împlinire de bani... dă să va împlini datoriia aceia cu vii, cu ţigani, cu moşii sau cu alte namestii, după preţuirea ce să va priimi dă către cel ce are să ia acea datorie să aibă a-şi lua zeciuiala ŢR 1780 IPS 174; la câte face ~tacsil în bani naht cum şi lucruri mişcătoare preţuite, la acelea îşi ia zeciuiala deplin... când cinevaşi dă jalbă şi voieşte a-şi vinde un lucru al său nemişcător cu mezat... când la acea jalbă şi cerere se rânduieşte ~de la Divan atunci să ieie zeciuială din toată suma vânzării la leu patru parale ŢR 1792 IR IV, 144; jălbile de obşte căte sunt pentru pricini de judecăţi ca să le înfăţişeze vel hatman la judecători prin ~... când se va face împlinire de bani i de lucruri mişcătoare... făcăndu-se preţuire acestor lucruri cât va fi cu putinţă ŢR 1S16 IR XA, 471; v. şi ispravnic.
Instituţiile religioase prezintă relaţii de tip:
—	oficial:
ecleziarh: am ales pă /părintele popă Filacto/ ca să fie ~f sfintelor biserici domneşti din Bucureşti/, dar el nu primea zicând că de-i vor da zeciuială şi altele după obiceiul cel vechi, aşa va primi... şi aşa l-am făcut întâi epitrop cătăva vreme, după aceia... l-am făcut ~ desă\'ărşit... să ne facă dreptate la cele ce vom avea... se nevoieşte spre paza orănduielilor slujbei bisericii şi spre podoaba ei încă şi întru citania slujbei şi învăţături... să strângă în mâna
117
lui toate veniturile bisericii... să împartă de dreptate fieştecăruia ŢR 1763 BUC] 362,454; epitrop: ~ /mănăstirii/pentru osârdia şi ostenelele /or ŢR 1794 IR V, 61. Meşteşugurile prezintă relaţii de tip: oficial:
brutar: ~ ce vând cu zeciuială M 1775 IR II, 180; staroste; ~ când cinevaşi de sine dă jalbă şi voieşte a-şi vinde un lucru al său nemişcător cu mezat şi... prin porunca gospod să orănduieşte la ~ de a se vinde cu mezat... când se orănduieşte zapciu, atunci să ieie zeciuială din toată suma vânzării la leu patru parale din care zeciuială ia zapciu două parale şi ~ cu telalul aşijderea ŢR 1792 ib. IV, 144; strigător: de cădea cinevaşi în vreo urgie domnească sau în vreo muflugie, pricini mari, atunci cu vreo poruncă domnească... să striga la mezat acele lucruri de oricine se putea să le strige şi pentru osteneala ~ŢR 1778 AJ 474, 525; telal: v. staroste.
AMENZI
CIUBOTE
Atestat frecvent în a doua perioadă, termenul ciubote este considerat de către istorici drept corespondentul moldovenesc al cuvântului treapăd, dat fiind modul de utilizare asemănător al celor doi termeni.
Dar dacă termenul ciubote nu este folosit în documentele din Ţara Românească, termenul treapăd apare în schimb, în cele din Moldova (şi anume în condicile lui Constantin Mavrocordat şi Grigore Ghica - doi domni ce au ocupat alternativ tronul celor două Ţări Române - fapt ce ar putea explica utilizarea lui treapăd în ambele regiuni). Mai mult chiar, exprimarea din varianta din 1776 a condicii lui Ghica surprinde, cel puţin la prima vedere, formularea putând denota că termenul ciubote ar fi mai puţin cunoscut sau mai rar folosit în Moldova, regiune pentru care termenul este considerat caracteristic, din moment ce se apelează în text la un alt termen treapăd, pentru a-1 lămuri (ca şi cum utilizarea termenului ciubote ar necesita o explicaţie):
rănduiala aprozilor, copiilor din casă, armăşeilor în ce chip să se urmeze, pentru ciubote, adică triapădul ce au să ia de la cei ce se duc pentru pricini de giudecăţi şi pentru alte pricini cu cărţi gospod de volnicie M 1776 GH2 32 (Trebuie precizat că termenul ciubote apare doar în titlul acestui paragraf din condică, în continuare fiind menţionat numai termenul treapăd).
Comparativ cu treapăd, termenul ciobote este mai rar întrebuinţat în documente. Totuşi, felul în care termenul apare înregistrat destul de târziu în a doua perioadă dovedeşte existenţa unei tradiţii în luarea ciobotelor.
potropopul va lua ciobotele câte... pă obiceai M 1741 MAV 273. Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor:161 /va trimite/ alt zapciu mai cu grele ciobote de va plini banii M 1741 MAV 314; pentru oamenii domneşti... ciobotele lor să aibă acest nart ce s-a arăta copii de casă şi armăşei mai mult decât cinci lei şi giumătate noi, să nu ia ciubotele şi
161 „Cancelaria domnească continua să ameninţe pe împricinaţii care refuzau să vină la divan că vor plăti „grele ciobote", dar cuantumul c./iubotele/ cuvenite aprozilor de 20 parale pe ceas a rămas în vigoare în Mold." (Strihan-Stoicescu, IF s.v. treapăd).
118
aprodu trii leipatruzăci de bani şi măcar de s-ar ispiti ei să ceaia mai mult decât s-au arătat, nici cum să nu deie M 1767 CÂMP 74, 94.
Dacă numărul de categorii de persoane atestate în legătură cu termenul ciubote este pe jumătate în raport cu cele întâlnite în cazul termenului treapăd, ele aparţin aceloraşi trei grupuri şi în aceeaşi ordine (administraţie, armată, instituţii religioase, primele două reprezentate în mod egal). Această asemănare a celor doi termeni în privinţa grupurilor dovedeşte faptul că numai anumite categorii de persoane, indiferent de grupul din care fac parte (unele din ele făcând parte din două grupuri), dar cu aceleaşi atribuţii de ordin administrativ au în mod oficial dreptul să reţină în beneficiul propriu ciubotele sau treapădul. Există chiar un număr de categorii comune ambilor termeni: aprod, armăşel, copil de casă, protopop, zapciu. Spre deosebire de treapăd, termenul ciubote apare în legătură şi cu meşteşugurile, grup în care se manifestă relaţii de tip comunitar, spre deosebire de celelalte grupuri, unde apar relaţiile oficiale.
Administraţia prezintă relaţii de tip: oficial:
aprod: rănduiala ~ copiilor din casă, armăşeilor în ce chip să se urmeze M 1776 GH2 32;v. şi om domnesc; treapăd, p. 133; armăşel: ~ce să vor trimite cu volnicii domneşti M 1815 PONT 15; v. aprod; om domnesc; ciohodar. M 1820 BCI I, 149; copil de(din) casă: v. aprod; om domnesc\ fecior: M 1742 MAV 229; om: ~lui v/el/vornic... prinzăndu-să tâlharul ucigaş M 1741 MAV 273; ~ domneşti, ce ar merge în Câmpulung cu vreo poroncă ori pentru rămăşiţă de banii visteriei sau pentru vreo pricină de giudecată... copiii de casă şi armăşei... şi aprodu M 1767 CÂMP 74,94; vornic™2: vel ~pentru preoţi, diiaconi, ţărcovnicfi], călug[ări], feciorii de popă, nămeţii lor, oamenii bisericeşti, de să vor întâmpla vreunii dintr-aceşte să fac[ă] pe cineva a fata din mirence... ~vor lua... iar ~vor lua 2 ug ciobotele dă lafameifiindmireancă... pentru morţi de om... prinzăndu-se tâlharul ucigaş să ia ciobotele oamenii lui vel ~M 1741 MAV 273.
Armata prezintă relaţii de tip: oficial:
aprod: v. administraţie; armăşel: v. administraţie; copilde(din) casă: v. administraţie; zapciu: de va plini banii / de şferturi ca să se trimită la Ţarigrad / M 1741 MAV 273.
Instituţiile religioase prezintă relaţii de tip: oficial:
protopop163: iar de să va întâmpla despre parte fămeiască să fie o fală, ori preoteasă sau diiaconeasă sau ţărcovniciţfă] sau fată de popă sau călugă[ă]riţ[ă], fiind făcut de vreun mirean sau neam ginere de popă, fiind mirean să nu fie din oamenii bisericeşti... fameia va certa-o ~şi va lua ciobotelepă obiceai... Pentru rudenii, pentru cuscrii, cumetrii, sânge amestecat, de s-a tâmpla a făta... ~va lua ciobotele ~ să-i certe şi să-i judece pre pravilă pentru sânge amestecat M 1741 MAV 273.
,t>* Ciubotele în opoziţie cu gloaba, le iau când vornicul, când protopopul, v. gloabă, p. 123.
lt3 Vezi nota 162.
Meşteşugurile prezintă relaţii de tip:
comunitar:
staroste: M 1724 BRES 59.
DICHEOMĂ'64
Atestat rar şi târziu numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând instituţiilor religioase), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să reţină în beneficiul propriu dicheomă. Este vorba de categoria protopop (menţionată şi în cazul termenilor cheia bisericii, v. p.87. şi baston, v. p. 140):
de la pricini ca acestea care se săvârşesc şi se izbrănesc prin protopopi, nu oprim Domnia mea de a lua de la partea cea vinovată acei 300 de bani obicinuiţi... care se numesc dicheomă, iar nu gloabă ŢR 1795 IR VI, 23; de la pricinile de judecăţi ce se vor întâmpla între casnici taleri 2 bani... dicheomă pentru osteneală, după otărârea Domnului Alexandru Moruzi, iar nu cu nume de gloabă ŢR 1819 ib. IX, 362.
Dacă ţinem cont de sensul etimonului acestui cuvânt165 şi de faptul că dicheomă se ia pentru pricini de judecăţi, suntem înclinaţi să considerăm că termenul dicheomă desemnează o amendă. Informaţiile din documente pledează însă în favoarea interpretării termenului ca semnificând o simplă taxă, numită dicheomă, deosebită de ceea ce reprezenta amenda (gloaba sau geremeaua). Având în vedere faptul că protopopii aveau oricum dreptul să încaseze gloabă pentru pricinile dintre clerici (v. p. 124), este plauzibil ca ei să aibă dreptul să primească şi dicheomă pentru pricinile dintre casnici şi atunci în textele de mai sus credem că s-ar face distincţie între trei forme de amenzi şi nu între dicheomă ca „taxă“ şi gloabă sau geremea ca „amenzi“. Mai mult chiar, ar rezulta că această dicheomă ar putea fi o formă de amendă specializată în legătură cu ceea ce are dreptul să primească o anumită categorie de persoane pentru un anumit tip de activitate.
Termenul apare şi în forma dicheolă într-o o atestare anterioară în legătură cu aceeaşi categorie de persoane:
să aibă a căuta şi pricinile ce s-ar tâmpla între mireni împotrivitoare legii, cari se cuvin a se teorisi bisericeşte, cum pentru curvii, hrăpiri de fete, amestecarea sângelui, fermecătorii, vrajbă... să aibă a lua protopopul de la partea muierească tal doi şi jumătate care este şi se numeşte dicheola pentru osteneala şi slujba ce face la cercetarea acestora, iar nu cu nume de gloabă sau gerimea ŢR 1783 IR I, 369.
GEREMEA166
Atestat rar numai în a doua perioadă în toate cele trei regiuni - câteva informaţii nesemnificative provenind din cronici, fară a se indica în beneficiul cui
164	Termenul dicheomă semnifică: „Drept, indemnizaţie" DLR s.v. Istoricii amintesc două hrisoave prin care domnii Mihail Suţu şi Alexandru Moruzi încuviinţează ca «protopopii să ia 2 1/2 taleri sau respectiv 300 bani cu titlul de „dicheomă" adică pentru osteneala cercetării» Georgescu-Strihan, JUD 124.
165	Semnificaţia etimonului grecesc este„l. Faptă justă; 2. Corectarea unei nedreptăţi; 3. Pedeapsă...; 4. Un drept derivat dintr-o lege...", v. Dimitrakos, NL s.v!
166	Termenul geremea semnifică: „(Turcism) t Amendă, pedeapsăîn bani, gloabă. /Plată" DA s.v., iar termenul geremetisi: „A amenda" ib. Istoricii explică termenul astfel: „în sec. 18, d./uşegubina/ se întâlneşte rar sub denumirea geremea" Strihan, IF 180 s.v. duşegubină.
120
se încasează geremeaua. Abstractul verbal, geremetisi, apare utilizat însă în legătură cu anumite categorii de persoane aparţinând armatei sau administraţiei, de ex.:
vel agă... şi alţi zapcii ai săi sau starostele de casapi... să nu se amestece a pedepsi sau a geremetisi pe casapii acestor trunchiuri! de tăiat carne/ a monastirii M 1795 UR I, 94; polcovnicul dator este însă să îngrijească pentru narturile ce se vor pune la lucrurile cele de mâncare prin hotărârea Divanului şi să cerceteze şi pe care-l va găsi vânzând peste nart sau cu lipsă, pe unul ca acela să-l pedepsească dinaintea prăvăliei lui, fără de a se îndrăzni să-l geremetisească cât de puţin ŢR
1817	IR XA, 648.
In forma gerimea, termenul este atestat într-un document, ca şi când ar fi simţit ca fiind echivalent cu un alt termen {gloabă), desemnând tot o amendă, cei doi termeni fiind menţionaţi în opoziţie cu altul, dicheolă (v. exemplul de la p. 120).
In mod izolat, termenul geremea apare utilizat într-un document din Transilvania în legătură cu o anumită categorie de persoane aparţinând meşteşugurilor, despre al cărei mod de angajare şi tip de activitate nu suntem informaţi:
să să ştii precum am adus comision chir Costandinu Petcuscopiia... gereme la cărăuşi câte 5 lei Tr 1792 SD XII, CCXXIX, 115.
S-ar putea ca în acest text termenul geremea sz. semnifice „plată", aşa cum consideră dicţionarele, dar din lipsă de informaţie nu ne putem pronunţa în mod cert, cu atât mai mult cu cât folosirea lui geremea în această regiune ar fi, în acest caz, total diferită de utilizările din Ţările Române.
GLOABĂ
In a doua perioadă, menţiunile despre termenul gloabă sunt mult mai numeroase şi provin din toate cele trei regiuni (extrem de rar din Transilvania). Atunci când termenul apare înregistrat în documente în legătură cu veniturile unor anumite categorii de persoane, ceea ce reprezintă gloabă constituie venitul ca răsplată:
-	fie integral:
vornicei... căuta judecăţile şi vinile cele mici, de la care după măsura vinii era obicinuit de lua şi gloabă, care era venit al dumnealui vel vornic ŢR 1780 IPS 180;
-	fie parţial (împreună cu alte surse de câştig, de ex.: cărăuşie, gros, împlineală, întreială, părcălăbia braniştii, plocon, pripas, treapăd, zeciuiala)-.
venitul armăşiei cei mari... să mai ia vel armaş gloabele... după rânduiala ce se arată cu deosebit rost M 1776 GH2 19; venitul boieriei a comeşiei cei mari., pentru tâlhari ce s-ar prinde, să-i trimită aici la Divan... gloaba Divanu o va hotărî ib. 44.
Ca şi veniturile sau avaeturile, gloabele au denumiri specializate în funcţie de cei care le încasează sau în funcţie de felul abaterii şi de cei ce o săvârşesc, de ex.:
gloaba armaşilor IFM 229; gloaba pântecelui M 1741 MAV 273; gloabe pârcălăbeşti ib.; gloabele tâlharilor M 1743 UR IV, 397 etc.
Totodată, termenul gloabă apare menţionat în documente în legătură cu un alt termen, avaet, câştigurile provenind din gloabe constituind o parte din avaet uri, de ex.:
alte avaeturi a lui vel armaş: însă va lua gloabă de la acei ce să vor slobozi din temniţă prin hotărâre domnească sau că li se va împlini vremea hotărâtă a pedepsei lor. Adecă, ... de la acei vinovaţi mâna întâi, ... de la vinovaţi mâna al doilea, ...de la vinovaţi mâna al treilea M 1815 PONT 14-15.
’ >
Faptul că sistemul de globire, de aplicare şi de încasare a gloabelor era vechi o dovedeşte invocarea în documente a tradiţiei:
vornicul... alt nimic să nu ia făr numai gloabele obicinuite M 1741 MAV 223; prefect epitrop... ai globi după obiceiul vechi M 1751 UR V, 425; era obicinuit de lua şi gloabă: vornic ŢR 1780 IPS 180.
Documentele conţin numeroase dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor:
sărdarii amisticându-se în gloabele şi în obiceiurile pârcălăbeşti... la alte furtuşaguri care să numesc potlogării sărdariul să nu să amestice, nici la judecăţi, nici la gloabe; ce numai să fie pârcălabii să aibă treabă M 1730 MAV 427; vornicului... şi omului păcare îl va pune vornic la târgula Dăr(o)hoiu... însă de la târgoveţ alt nimic să nu ia, far numai gloabele obicinuite şi vitele de pripas, orice feal s-ar afla la târgoveţi, iar vel căpitan de Dor[o]hoi să nu se ameastece acolo la târgoveţ, nici la gloabe, nici la vite de pripas M 1741 MAV 223; ispravnicii: gloabele de la tâlhari să se urmeze după rânduiala ce se arată cu deosebit rost M 1776 GH2, 42; vornicei... nici să îndrăznească să puie înadins vite în sămănături, ca să se facă că le-au găsit, făcând stricăciune şi să ia pe strâmbătate gloabe de la săraci, căci cei ce să vor dovedi făcând unile ca acestea sau luând mai multe din cele orânduite, să se pedepsească foarte greu, plătind şi îndoit ceale ce au luat pe strâmbătate ŢR 1780 IPS 92; nu care cumva să facă protopopii vreo urmare împotrivă ori a lua peste orânduiala treapăd mai mult altă gloabă deosebită ŢR
1782	IR 1,265 etc.
Nu numai pentru că erau împovărătoare167 gloabele sunt anulate168, dar probabil că acest sistem devine la un moment dat şi anacronic neputând fi în nici un fel controlat, iar abuzurile stăvilite, mai ales într-o perioadă când se trece la un nou sistem de salarizare:
iară vorniciea Bârladului şi şugubin gloabe™9 fiind un obicei un lucru urât s-au rădicat şi de acmu să nu maifie /pentru vornicia mare a Ţării de Jos/ M 1755 UR II, 271; nemesnicii, gloabele, clăcile, împărţire de vin prin sate, toare acestea să lipsiască M 1776 GH2 43; /ispravn ici/ de gloabe foarte să văferiţi a nu cuteza să globiţipe cineva... acestea cu toate le-am ridicat ŢR 1782 IR I, 47.
Comparativ cu prima perioadă, când erau prezente doar două grupuri, în a doua, termenul gloabă apare în legătură cu cinci grupuri în următoare ordine: administraţie (cel mai bine reprezentat), armată şi instituţii religioase (reprezentate în
167	„în genere amenzile erau ridicate... înţelegem de ce scutirea de gloabe faţă de domnie, aşadar implicit perceperea lor de către proprietar era o însemnată favoare domnească" Giurescu, I. ROM II2, 576-577.
168	„în scutiri sau ca amendă... g./loaba/ apare până la sfârşitul sec. 18, când - spre a pune capăt unor mari abuzuri -este desfiinţată în Ţ. Rom. de Al. Ipsilanti... iar în Mold. de Mihail C. Suţu“ Sachelarie, IF s.v.
169	Iorga comentează această informaţie adăugând după enumerarea celor trei termeni desemnând amenzile: „pentru acte imorale", v. SD, XII, 12.
122
mod egal), comerţ şi meşteşuguri (foarte slab reprezentate). Termenul gloabă &ste atestat ca şi în prima perioadă în legătură cu relaţii de tip oficial (prezente în grupurile administraţie, armată, instituţii religioase) dar, spre deosebire de prima perioadă, şi de tip comunitar170 (prezente în grupurile administraţie, comerţ, instituţii religioase, meşteşuguri).
In raport cu ceilalţi termeni ai seriei atestaţi în a doua perioadă, în cazul lui gloabă grupurile sunt în număr mai mare: administraţia este grupul comun pentru toţi termenii seriei în ambele perioade; armata, grup comun în a doua perioadă pentru termenii ciubote, gloabă, împlineală, întreială, pripas, treapăd; iar instituţiile religioase, grup comun în a doua perioadă pentru termenii ciubote, dicheomă, gloabă, întreială, treapăd.
Dacă toţi termenii seriei sunt atestaţi în legătură cu relaţii de tip oficial, numai doi dintre ei, şi anume, gloabă şi treapăd, sunt menţionaţi în legătură şi cu cele de tip comunitar.
Deşi mai numeroase, aparţinând la mai multe grupuri şi angajate atât în mod oficial, cât şi comunitar, categoriile de persoane ce apar în legătură cu termenul gloabă au toate aceleaşi atribuţii de natură administrativ-judecătorească, indiferent de apartenenţa la un grup.
Administraţia prezintă relaţii de tip:
oficial:
armaş: vel ~ tâlharii ce să vor prinde de armăşei să-i aducă la temniţă... şi scoţându-i la cremenal după cercetarea şi hotărârea ce să va da... şi după vinovăţia tâlharilor să se socotească şi gloaba lui vel ~ după cum să va hotărî de la cremenal MPONT 12-13; v. şi ispravnic; armată; comis: vel ~pentru tâlharii ce s-ar prinde să-i trimită la Divan M 1775 GH] 44; dregător: şi cine ar străca această scrisoară, unul ca acela să fie de gloabă de 12 floriţu, să ie ~ Tr 1717 SD XII, VI, 235; ispravnic: ~pe la ţinuturi pentru odihna norodului... pentru tâlhari în tot chipul să cearce să-i prindă şi să-i cearte şi globindu-i să-i trimită aici cu carte deschisă M 1742 MAV 226; tâlharii ce să vor prinde de către ~ de pe la ţinuturi... să se hotărască şi globa ~şi a lui vel armaş socotindu-se doi bani să ia ~ şi un ban vel armaş M 1815 PONT 13; judecător: care dintre noi/blănar/ nu s-a supune poroncilor starostelui şi a breslii să aibă a da 10 lei gloabă ~de Botoşani M 1772 BLĂN 9; om: v. vornic; pârcălab: gâlcevi mari de s-ar face care să taie sau să bat de arată sângi, acesta încă a ~să fie, ei să judece, ei să globească M 1730 MAV 428; vătaf: ~la plaiul... când se va întâmplaplăiaşii de sub vătăşia lui să aibă pricini de gâlcevuri mai mici şi curvii să-i judece... măcar că la unele ca aceste pricini de vini urma de lua ~ gloabă, dar fiindcă aceea s-a rădicat ca să nu mai fie gloabă orânduim Domnia mea şi venitul ~anume ŢR 1783 IR I, 323; vornic: vel ~vor lua gloabă de fată mare ... de mueri... de la cei ce le vorfi făcut...; /iar dă la famei numai ciobotele, câte 2 ug pă obiceai/ iar de să va tâmpla despre parteafămeiască
170	Despre posibilitatea interpretării unor relaţii ca având caracter c o m u n i t ar, în legătură cu grupurile administraţie, comerţ, instituţii religioase, meşteşuguri, v. observaţia de la avaet, p. 83, deşi în cazul termenului gloabă, următorul exemplu ar putea justifica o astfel de interpretare: carele nu va da obiceiul / erupea / să va pedepsi cu judecata şi globa ce s-au legat la zapisul lor /breasla evreilor/M 1741 MAV 446.
123
să fie fată ori preoteasă ori diaconescă sau ţărcovnicuţă sau fată de popă sau călugăriţă fiind făcut de vrun mirean sau neam ginere de popă, fiind mirean, să nu fie din oamenii bisericeşti să ia globa pântecelui oamenii dlui ~ pentru căci bărbatul iaste obiceai de dau gloaba pântecelui / iar fameia va certa-o protopopul şi va iua ciobotele pă obiceai/...pentru rudenii, cuscrii, cumetrii, sânge amestecat de s-a tâmpla a fata să ia ~ gloaba pântecilui /iar protopopul va lua ciobotele şi să-i certe şi să-i judece pre pravilă pentru sânge amestecat/. Aşijdereapentru târgoveţii de fapte reale, de furtişaguri, de bătăi, să-i judece de greşăli ce or fi cine ar face,, om den moldoveni, sau armeni sau jidovi, ~de Bârlad să-i judece, să-i globească pă fieştecare după cum îi va fi vina M 1741 MAV 273171.
Armata prezintă relaţii de tip: oficial:
armaş: tâlharii ce-i vor prinde pe armăşei să-i aducă la temniţă... şi împlinindu-se paguba păgubaşilor, gloaba lui vel ~cu Divanul să se socotească, după vinovăţie şi după hotărârea Divanului îşi va lua gloaba M 1775 GH] 8; serdar: ~la târgul Oniţcani toate judecăţile or furtişaguri or bătăi orice pricină ~ să le giudece şi să le globească precum au fost M 1730 MAV 427; vătaf. v. administraţie.
Comerţul prezintă relaţii de tip: oficial sau comunitar:
neguţător. Tr 1753 SD XII, 65; staroste: ~/de neguţători/ din Iaşi să aibă voie a cerca toate dughenile ca să vănză cu cotu şi cu cumpănă dreaptă şi oricare să va afla cu cot şi cumpănă vicleană să plătească gloabă cinci lei sau oricât să va găsi cu cale de fruntaşi care şi dintr-acea gloabă asemene pe giumătate să fie a starostelui, pe giumătate să se puie la cutie. Un neguţătoriu de va zice cuvânt de necinste asupra altui neguţătoriu să se globească M 1783 UR I, 39.
Instituţiile religioase prezintă relaţii de tip: oficial:
mitropolit: pentru globe şi cercetare starostelui şi a cioclilor nimene... să n-aibă voie nici treabă a globi sau a cerceta pe starostele au pă ciocli numai iar altul nimeni, ori pentru ce vină; cine va sări spre starostile gloabă... cine va sări spre vătaf... cine va da palmă unul altuia... cine va lovi cu pumnul în masă M 1730 MAV 430; protopop: pentru preoţi, diiaconi, ţârcovnici, călugări, feciori de popă, nămeţii lor, oamenii bisericeşti, de să vor întâmpla vreunii dintr-aceste să facă pă cineva a făta din mirence fieştecare dintr-aceşte să aibă a-i globi ~care ar fi /iar vornicii vor lua 2 ug ciobotele dă la femei, fiind mireancă/... Iar de să va tâmpla vreo greşalăfăr pântece să nu fie a fata, de acestea ce-or fi sânge amestecat, iar să-i giudece cu pravilă şi să-i globească M 1741 ib. 273172.
171	Gloaba, în opoziţie cu ciubotele, le luau când vornicul, când protopopul. Aceasta deoarece „competenţa de judecată în materie de i./ncest/ aparţinea atât organelor laice (mari vornici, deşugu-binari), cât şi bisericeşti, pe baza dispoziţiilor domneşti. Numeroase documente atestă că organele laice pedepseau cu gloabe pe vinovaţii de i./ncest/. I./ncestul/ fiind şi infracţiune şi păcat, paralelismul se explică: biserica aplica pedepse canonice, iar domnia pedepsesc laice (în principal gloabe). Când biserica globea, era sau în virtutea dispoziţiei domneşti sau prin abuz“ Strihan, IF s.v. amestecare de sânge.
172	Vezi nota 171.
124
comunitar (?):
perfect: ~ce este rânduit epitrop aice în leara domniei mele peste toţi cei ce sunt sub ascultarea bisericei apusului... dăm volnicie sus numitului perfect sau omului său pe cine va trimite... să aibă a căuta şi a certa... de cuscrii, de cununii, şi de sânge amestecat şi de alte adeaturi a-i cerceta şi a-i giudeca şi a-i globi fieştecare după vina sa, după obiceiul vechi M 1751 URV, 425. Meşteşugurile prezintă relaţii de tip: oficial sau comunitar:
staroste: carele din fraţilbYkmr, croitor, bărbier, abager, cojocar/ va grăi cuvinte deşarte la masă sau va face nebunii sau sfadă... să fie certat... să-l globească ~ cu toţi fraţii certarea lui să fie = 100 = toiage, iară gloaba bani = 4 = lei M 1724 BRES 59; pre ucenic ce-l va smomi alt meşter şi va fugi de la stăpânul său... să aibă a globi pe meşterul acela /breasla ciubotarilor/ M 1766 UR XIV, 2.
HERÂIE
Atestat rar în a doua perioadă în Moldova, într-un document în care lierăie pare a desemna o dare sau o taxă, la fel ca şi ceilalţi doi termeni, bărbânţă (v. p. 83) şi mear (v. p. 99), menţionaţi în acelaşi document:
năimitul moldovean de se va băga la arman să aibă a da herăia un ort ciubotarilor / catastifului breslei ciubotarilor / M 1766 UR XIV, 2.
ISPAŞĂ / *ISPĂŞITURĂ
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova, în legătură cu cei doi împricinaţi (stăpânii vitelor şi stăpânii moşiilor):
noi ispăşutorii, anume pârcălabul... care ne-au rânduit dumnealui şpanul să-i spăşim nişte clăi ale popi Grigorie ot Bodeşti carele au mâncat boi a Predei Grozăvescu şi ai luiMihai ŢR 1725 SD XIV, 273; slujba ce să numeşte vornicia... aşijderea şi ispăşiturile unde se făcea stricăciune de vite la semănături de bucate, acei vornicei ispăşia şi dând în scris stricăciunea ce făcea, hotăra pe cât va plăti cei cu vitile la stăpânii bucatelor ŢR 1780 IPS 181; vornicelul să aibă a ispăşi şi stricăciunile ce fac vitele ceale streine în sămănături streine şi împlinind paguba de la stăpânii vitelor, să ia zeciuială ib. 92; când se va întâmpla stricăciune în ţarini şi în grădini, în făneţe şi la ariile cu pâine, de vorfi pagubele făcute de vitele acelui sat, să se ispăşească cu vornicul... şi dând mărturie în scris să împlinească paguba vornicelul satului M 1794 UR IV, 52.
Informaţiile despre acest termen nu sunt întotdeauna clare, deoarece (ca şi în cazul termenilor colac şi pripas), nu se poate preciza cine anume are dreptul să încaseze ispaşa. Se pare că acei dregători, ispăşitori {pârcălab, vornic, vornicelm), care au sarcina să constate în mod oficial ispaşa „pagubă", au şi dreptul să reţină, tot în mod oficial, în beneficiul propriu ispaşa ,,amendă" - de fapt probabil şi în folosul lor, întrucât din documente rezultă că ispaşa se dă celui ce suferise paguba (deci proprietarului).
173	Probabil vorniceii ispăşeau în contul lui vel vornic şi beneficiau de o parte din semnele încasate, la fel ca în cazul vorniciei, v. p. 135.
125
în acest caz, ar putea fi vorba de două feluri de amenzi denumite prin termenul ispaşă, una care se dă proprietarului şi alta ce se dă dregătorului sau de una singură, pe care au dreptul să o încaseze mai multe categorii de persoane. Lucrurile sunt şi mai complicate având în vedere faptul că proprietarul trebuia să plătească şi gloabă (s-ar părea că uneori în mod preventiv, dar în fond pentru aceeaşi abatere sancţionată cu ispaşă), întrucât într-unul din documentele menţionate mai sus se prevede în continuarea textului despre ispaşă o dispoziţie similară cu cea din perioada întâi (v. p. 65):
şi deosebit, spre înfrânarea de a-şi păzi fieştecare vîtile, a nu face pagube la semănături plătia şi gloabă de fieaştecare vită ce să prindea făcând stricăciunea, de cal, de bivol... de vită... de oaie, de capră... de rămător... dup-obicei ŢR 1780 IPS 181.
Utilizările termenului ispaşă din pravila lui Alexandru Ipsilanti sunt asemănătoare cu cele din anatefterul lui Constantin Brâncoveanu din prima perioadă.
ÎMPLINEALĂ'74
Atestat numai în a doua în Moldova (rar) şi în Ţara Românească (exţrem de rar), în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând armatei sau administraţiei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să reţină în beneficiul propriu împlineala. Atunci când termenul apare menţionat în documente cu referire la veniturile unor dregători, ceea ce reprezintă împlineală constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex.: banii grosului, cărăuşie, gloabă, întreială, leafă, ort stărostesc, pârcălăbie, plocon, pripas):
venitul agiei: ...să mai ia vel aga împlineala pe banii ce va împlini după rănduiala ce se arată cu deosebit rost M 1776 GH2 16; vel armaş... va lua şi împlineala de la păgubaş din bani sau lucrurile ce să va împlini din zeace lei unul M 1815 PONT 15.
Informaţiile despre termenul împlineală sunt sumare sau inexistente, dar invocarea obiceiului atestă existenţa unei tradiţii:
condicar logofăt... pentru împlineli la taleri 1000 să ia taleri2 ŢR 1775 IPS 172; împliniala dumisale vel vornic al obştiei /pentru adunarea a toată averea săvârşitului postelnic / M 1815 SI, VII, CCXLVIII, 279.
O precizare succintă apare în condica lui Grigore Ghica: împlineala pe banii ce va împlini: vel aga M 1776 GH2 16, iar o serie de precizări detaliate în ceea ce priveşte situaţiile când anumitor categorii de persoane
li	se dă sau nu dreptul de a încasa împlineala - drept consacrat prin tradiţie, din moment ce este invocat obiceiul - apar în documentul lui Scarlat Callimachi, intitulat Ponturi alcătuite... pentru urmarea ce are să se păzească a avaeturilor şi a împlinelilor i altele, de ex.:
vornicul de aprozi va lua împliniala la zeaca bani unul: însă numai pe bani gata ce să vor împlini, asemenea şi de pe lucruri ce să vor împlini preţeluite în preţ
174	Termenul (îm)plineată semnifică: „(în vechime mai ales ca termen juridic cu sensul de) sumă încasată în mod forţat pentru o datorie, un impozit; amendă, gloabă" DA s.v. iar termenul împlini: „6. P. ext. (Complementul e omul dator) A încasa în mod forţat (pe cineva, mai ales de o dare), a executa pe cineva" ib.
126
de bani... Iar de ta datoriile a cărora vadeale să vor muta şi îşi vor înnoi sineturile prin judecată, împlineală să nu să iae... şi ca să lipseascăfilonichia dintre vornicul de mai înainte şi dintre vornicul ce va fi halea s-au hotărât ca până nu va face împlinire, să nu se poată lua împlineală... Pricinile ce vor intra în judecată odată şi până a nu să hotărî să vor învoi părţile acelea între sine: vor da împlineală numai pe suma ce se vor învoi. Moşii, vite şi alte lucruri ce să vor afla stăpâ-ninde-se de cătră cineva fără dreptate şi în urmă prin judecată să vor da acelora cărora cu dreptate li se va cădea. De la asemenea lucruri, zăciuială să nu iae, adecă pe aceale vite şi lucruri care nu să vor preţelui în bani. Iar de să vorpreţelui de către judecată în bani îşi va lua vorniciia de aprozi la zeace bani unul. Pentru toate pricinile de judecată ce să vor căuta şi să vor hotărî de cătră boiarii Divanului, asemenea şi aceale pricini ce să vor hotărî şi de către Divanul domnesc: va lua vornicul de aprozi împlinealaprecum s-au zis mai sus: însă numai din bani sau din lucruri ce să vorpreţelui drept bani... Pricinile de datorii... când vreo parte nu să va mulţemi cu judecata hatmanului sau a agăi ori a lui vel cămăraş şi să va căuta pricina în Divan... atuncea după acea hotărâre a Divanului va lua vornicia de aprozi împlineala din bani în naht sau în lucruri ce să vor preţelui drept bani M 1815 PONT 10-12; vornicia de aprozi numaidecât să facă împlinirea dreptului jăluitorilor /datori /fără prelungire luând şi obicinuita împlineală pe banii ce va împlini ib. 17.
Astfel de precizări nu sunt însă de natură să clarifice semnificaţia termenului împlineală şi mai ales raporturile dintre acest termen şi un altul, zeciuială175, ambii termeni fiind utilizaţi în acelaşi mod în textul Ponturilor ca în cazul vorniculiu de aprozi din exemplele de mai sus sau în cazul categoriei vel cămăraş:
va lua zeciuială numai pe bani ce să vor împlini pentru pricini de datorii care să vor judeca şi se vor hotărî de către ~ M 1815 PONT 11, iar pricini de datorii ce vor avea aceasta trei breasle din oraşul Iaşi care sunt date şi rânduite la adecă a streinilor neguţitori, a armenilor şi a jidovilor după ce să vor căuta de cătră '•'judecăţile acestor trei breasle, după hotărârea ce va da: împlinind banii va lua ~împlineala ib. 12;
dar şi în documente anterioare:
vornicelul să aibă a ispăşi şi stricăciunile ce fac vitele ceale streine în sămănături streine şi împlinind paguba de la stăpânii vitelor, să ia zeciuială ŢR
175	Aceasta deoarece editorul condicii lui Ghica defineşte termenul zeciuială ca fiind „împlineală pe banii ce va împlini" Răşcanu, LEF XVCIII, iar despre termenul împlineală notează: „Când se facea apel la Divan, după ce s-a îndeplinit şi această formalitate / preţeluirea moşiei, dughenii, casei şi a lucrurilor ce formau obiectul procesului / venea, în fine, / împlineala sau punerea în posesiune, plătindu-se vătafului de aprozi cuvenită zeciuială" ib. XCVIII. Din astfel de informaţii rezultă fie că cei doi termeni ar putea fi consideraţi ca fiind echivalenţi, fie că există un singur termen, şi anume zeciuială, care desemnează o sumă de bani ce se reţine drept cheltuială de judecată, împlineală reprezentând doar o procedură de judecată. După cum s-ar putea să existe o distincţie între împlineală, pentru a denumi ceea ce se încasează de fapt şi împlini(re), pentru actul în sine, al încasării, al executării numai în urma evaluării în bani (gata), al „preţeluirii în preţ de bani", al „aducerii întru împlinire"; pentru alte explicaţii, v. şi observaţiile de la zeciuială, p. 114-115.
1780 IPS 92; aşijderea şi din împlinelile ce să fac prin zapcii locului pe cât au fost obicei polcovnicului de lua zeciuiala el, acele zeciuieli să aibă a şi le lua şi a nu să păgubi întru nimic de dreptul său ŢR 1781 AJ 929, 986.
Nici raporturile dintre termenii împlineală şi avaet nu par a fi mai clare. Faptul că în titlul documentului cei doi termeni sunt menţionaţi separat, denotă că ei sunt consideraţi distincţi, dar din felul în care sunt enumerate în textul documentului diferitelor surse de câştig în cazul lui vel armaş - şi anume după un paragraf despre gloabă urmează un altul care începe cu: alte avaeturi, în care se face referire tot la gloabă (o alta însă), iar în continuare, urmează alte două paragrafe, unul despre plata grosului şi un altul despre împlineală şi întreială împreună, - se poate deduce că (tot) ceea ce urmează după alte avaeturi este fie inclus în avaet, de fapt reprezentând chiar avaetul, la fel ca gloaba din acest paragraf (v. p. 122), fie separat de avaet, la fel ca în titlu:
va lua şi împlineala de la păgubaş din bani sau lucrurile ce să va împlini din zeace bani unul..: împlineala să va lua de cătră oricare zapciu ce va împlini banii de la împrumutătoriu M 1815 PONT 15.
Coroborând diversele informaţii, am putea fi înclinaţi să considerăm că cei doi termeni, împlineală şi zeciuială, desemnează tipuri de taxe (cote-părţi), prelevate la executarea'unor sume de bani datorate, taxe pe care au dreptul să le reţină în folos propriu anumite categorii de persoane şi al căror cuantum variază în cazul zeciuielii (v. p. 114); iar în cazul împlinelii nu este menţionat întotdeauna, şi atunci când este menţionat ca fiind a zecea parte dintr-o anumită sumă, cuantumul ei este identic cu cel al zeciuielii. Dar dacă avem în vedere faptul că aceste executări au un caracter „forţat", atunci s-ar putea considera de asemenea că împlineală reprezintă un fel de penalizare, deci o amendă.
In funcţie de ceea ce formează obiectul procesului sau de procedura de judecată, categoriile de persoane sunt fie comune celor doi termeni, împlineală şi zeciuială, de ex.: agă, armaş, ceauş, vătaf, vornicel, zapciu, fie diferite, de ex.: cămăraş, condicar logofăt, hatman, ispravnic.
Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor: să ia împlineala... după rănduiala ce se arată cu deosebit rost: agă M 1776 GH2 15; armaş ib. 19; dregători / ispravnici şi afară de aceste, leafa şi legiutele împlinele, să nu cuteze a lua din ţinut, nimic mai mult M 1818 UR I, 251; v. şi exemplele din condica lui Ghica sau din Ponturile lui Callimachi.
Termenul împlineală apare referitor la un număr redus de categorii de persoane aparţinând următoarelor două grupuri: armată şi administraţie (reprezentate în mod aproape egal) - grupuri în care se formează relaţii de tip oficial. In funcţie de ceea ce formează obiectul procesului sau de procedura de judecată, aceste categorii sunt fie comune celor doi termeni, împlineală şi zeciuială, de ex.: agă, armaş, ceauş, vătaf, fie diferite, de ex.; cămăraş, hatman, ispravnic (v. şi zeciuială, p. 116-117).
Nu este sigur dacă se poate lua în consideraţie pentru termenul împlineală şi categoria zapciilor, în următorul exemplu:
din împlinelile ce să fac prin zapcii locului ŢR 1781 AJ 929, 986.
128
ÎNTREIALA1
Atestat destul de rar numai în doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei şi instituţiilor religioase), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să reţină în beneficiul propriu întreiala. Atunci când termenul apare menţionat în documente cu referire la veniturile unor dregători, ceea ce reprezintă întreială constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex. banii grosului, gloabă, împlineală, leafă, plocon, zeciuială etc.):
venitul armăşiei cei mari: să mai ia vel armaş... întriiala din suma banilor ce vor lua armăşei, triapăd, după rănduiala ce se arată cu deosebit rost M 1776 GH2 19; venitul vătăjiei de aprozi şi a ciauşului de aprozi: ...să ia aceşti doi zapcii întriiala din suma banilor ce iau aprozii triapăd ib. 21.
Din felul în care termenul întreială apare înregistrat în condica lui Grigore Ghica / şi în varianta din 1775, atestările sunt similare: vel armaş... întreiala de la armaşi ce merg cu treapădM 1775 GHi 30/, dar şi în alte documente: vel armaş... va lua şi întriiala din cibotile armăşeilor ce să vor trimite cu volnicii domneşti M 1815 PONT 15, rezultă că întreială ar trebui definit prin raportare la alţi termeni, în speţă treapăd sau ciubote, deoarece menţiunile din documente privitoare la întreială sunt făcute cu referire fie la termenul treapăd, fie la termenul ciubote.
Deşi conform etimologiei, cuvântul întreială desemnează o cotă-parte (a treia parte din ceva), deci un feLde taxă, precizarea ce se face în texte în legătură cu acest termen ne sugerează posibilitatea unei duble interpretări. Faptul că această cotă-parte se dă dintr-o sumă de bani ce reprezintă o amendă (treapăd ori ciubote), ne-ar putea îndreptăţi să încadrăm termenul întreială, alături de treapăd, în seria termenilor care denumesc amenzile. Dacă ţinem cont însă atât de categoriile care au dreptul să primească întreială (vel armaş şi cei doi zapcii: vătaf de aprozi sau de copii din casă şi ceauş de aprozi, precum şi de categoriile ce trebuie să o dea (aprozi, armaşi, armăşei, copii din casa), observăm că întreială reprezintă o obligaţie bănească datorată superiorilor de către subalterni (subalterni care sunt totodată şi cei ce încasează treapădul ori ciubotele). Ca urmare, am putea include pe întreială în seria termenilor ce desemnează cadourile obligatorii.
Totodată, trebuie menţionat şi faptul că aceşti superiori (vel armaş, ceauş de aprozi şi vătaf de aprozi sau de copii din casă) reprezintă categorii de persoane comune termenilor întreială şi împlineală, ceea ar fi un argument în favoarea încadrării lui întreială printre termenii denumind amenzile.
O	cu totul altă utilizare a termenului, da data asta din Ţara Românească, se referă la întreiala peştelui'11, şi anume un avantaj considerat ca un drept, acordat prin tradiţie de către domn mănăstirilor şi reprezentând o obligaţie datorată acestora din partea unor particulari:
176	Termenul întreială semnifică: „Dare constând din a treia parte din produse sau venituri"
DA s.v.
177	„Formă de rentă feudală percepută de la cei care pescuiau în apele proprietate străină în sec. 17 - primele decenii ale sec. 19 “ Stoicescu, IF s.v.
129
egumenul den mănăstirea Hurez chir Dionisie arhimandritul... la bălţile carele vor fi pe moşiile mănăstirii... să aibă a-şi lua întreiala peştelui după obicei ŢR 174 SD XIV, 64178.
Termenul întreială apare în legătură cu un număr redus de categorii de persoane aparţinând următoarelor trei grupuri: armată (cel mai bine reprezentat), administraţie (singura categorie, vătaf, din acest grup, face parte şi din armată) şi instituţii religioase - grupuri în care se manifestă relaţii de tip oficial.
PRIPAS
Atestat în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova, în legătură cu veniturile unor anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei sau, mai rar, armatei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să reţină în beneficiul propriu pripasul. Astfel, ceea ce reprezintă pripas constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig, de ex. cărăuşie, împlineală, ort stărostesc, pârcălăbie, plocon etc.):
pripasurile după hotărâre pentru dregătoria ispravnicilor M 1775 GHj 9; pripasurile de ţinutul Covurlui, după condică pentru pârcălabul de Galaţi ib. 26; stărostia Putnii: pripasurile din tot ţinutul Putnii după condică ib. 27; stărostia de Cernăuţi: pripasurile după condică ib.; pripasurile din olatul Codrului pentru vel căpt de Codru ib. 38179.
Simpla menţionare în textul condicii lui Grigore Ghica a termenului pripas fară nici un fel de specificare de altă natură: Rânduiala dregătoriei ţinuturilor / ispravn ici / în ce chip să se urmeze: rânduiala pripasurilor să se urmeze după cum se arată cu deosebit rost M 1776 GH2 42, ridică problema semnificaţiei acestui termen. Faptul că ceea ce reprezintă pripas constituie o sursă de venit pentru dregătorii de mai sus este neîndoios. Dar ce anume reprezintă acest cuvânt utilizat în documentele din această perioadă, mai ales în forma de plural: pripasuri sau în sintagma vitele de pripas, frecventă în prima perioadă, nu este la fel de clar. Informaţiile din prima perioadă ne-ar putea determina să considerăm termenul pripas ca putând desemna fie vitele „ca atare“, vite ce constituiau prin ele însele un câştig, fie amenda încasată pentru aceste vite (fară a putea preciza pentru ce anume se pronunţa această amendă, exprimarea vite prinse sau scăpate care apare în definiţiile din dicţionare sau în lucrările de istorie fiind prea vagă; totodată nu se poate preciza nici cine are dreptul, nici de la cine se încasează amenda).
In favoarea interpretării termenului pripas ca semnificând o amendă pledează nu numai afirmaţiile multor istorici180, dar totodată şi informaţiile din documente în
178	Dicţionarele menţionează acest exemplu alături de cele din condica lui Ghica, discutate mai înainte, v. DA s.v.
179	în comentariul la condica lui Ghica, lorga menţionează şi alte categorii ca fiind în situaţia dregătorilor de mai sus: „căpitanii de Coţmani, poruşnicul, polcovnicul şi alţi ofiţeri ai străjii domneşti se hrănesc din răsurile şferturilor, eventual şi din pripasuri" SD XXII, 20, dar din textul condicii nu rezultă acest lucru.
180	„După părerea majorităţii istoricilor (I. Bogdan, N. Iorga, C. C. Giureascu, M. Costăchescu, D. P. Bogdan), pripăşarii încasau gloaba pentru vitele de p./ripas/. P. P. Panaitescu a susţinut că nu era gloabă, ci însăşi vita rătăcită, care, ca bun fără stăpân, se cuvenea domnului" Strihan, IF s.v.
130
care termenul pripas apare menţionat alături de alţi termeni desemnând amenzi181, precum şi existenţa pripăşarilorm, categorie a cărei denumire, dar şi activitate trebuie să fi avut legătură cu amenda respectivă.
Cu toate acestea, rămâne greu de precizat ce anume înseamnă termenul pripas în condica Iui Ghica.
O	interpretare verosimilă ar putea fi aceea conform căreia pripas ar semnifica ceea ce se obţine (suma de bani) în urma vânzării vitelor de pripas, aşa cum rezultă dintr-un alt document:
pripasurile că să vor prinde ori la ce sat sau târg să nu fie slobod nici dregătorilor, nici căpitanilor, nici vornicilor satului a le vinde... /decât/ când însă şi la împlinirea unui an, nu să vor mai afla stăpânii pripasurilor, atunci rămân pripasurile drepte ale dregătorilor să le vândă şi să facă ce vor voi cu dânsele M
1818	UR 1,25.
In a doua perioadă termenul pripas apare în legătură cu un număr ceva mai mare de categorii de persoane aparţinând următoarelor două grupuri - administraţie şi armată - grupuri în care se manifestă relaţii de tip oficial.
15H
Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor : pentru vite de pripas. ..or a cui arfi, să n-aibă triabă sărdariul, ce să meargă toate la pârcălabi M 1730 MAV 428; vornicei, pentru ca să-şi înmulţească venitu lor să câştige, urma a lua vitele oamenilor şi du pă unde le avea stăpânii lor lăsate la păşuni în câmpu şi du pă prejuru-le numindu-le perdute şi găsite prin alte locuri şi până nu lua de la dânşii banii pripasului nu le da ŢR 1776 AJ 25,29; vornicei să nu îndrăznească nicidecum săprinză vitele cuivaş, de unde săpascu cu socoteală ca să le numească de pripas, făr de a nu le avea răpuse stăpânii lor şi aşa să jăfuiascăpe săraci ŢR 1780 IPS 92; v. şi exemplul de la gloabă, p. 122.
Utilizările paralele în acelaşi document ale termenilor pripas, colac sau vornicie vor fi discutate la colac, p. 142 şi vornicie, p. 135.
ŞUGUBINĂ Atestat în a doua perioadă numai în Moldova.
Deşi menţiunile documentare sunt mai numeroase, şugubină este atestat aproape în exclusivitate în legătură cu o anumită categorie (aparţinând administraţiei), putându-se vorbi de un mod de utilizare predilect.
Atunci când termenul apare menţionat în documente referitor la veniturile acestui dregător (vornic), ceea ce reprezintă şugubină constituie integral venitul ca răsplată, venit care are şi o denumire specializată, venitul vorniciei.
/vornicului/ să aibă a căuta venitul vornicii din Ţara de Sus pe obiceai şi să ia de fata mare ughi 12 şugubină şi doi galbeni ciobotele feciorilor / şi de
181	V. exemplele despre hatman şi vornic de la şugubină, p. 132 şi vornicie, p. 135.
182	Referitor la pripăşar, v. DESR s.v., IF 383 s.v. pripas.
IS3	Unele documente menţionează termenul pripas fără nici o altă specificare: o samă din ispravnici s-au obiciunil de vând ocoalele ţinutului şi acei ce le cumpără caută pricinile de giudccâţi şi împlineli şi pripasuri M 1795 UR IV, 57.
13 i
văduvă 12 lei,... şi, or unde ar afla şugubină sau morţi de om or în lârgu domnescu or în ce sat să ia venitul M 1742 MAV 228184.
Aceeaşi informaţie privitoare la termenul şugubină se întâlneşte tot în condica lui Constantin Mavrocordat, fară ca termenul să mai fie menţionat în legătură cu venitul vorniciei:
/vornicului de Ţara de Jos/... „pentru Horheai" să aibă a lua şugubinele, de fată mare burdihoasă, 12 ug şugubină / şi 2 ug. ciobotele feciorilor / şi de văduvă
12	lei/i 2 ug. ciobotele feciorilor/ ib. 229.
Alte ştiri din aceeaşi condică redate în acelaşi mod fragmentar de Iorga înregistrează pe şugubină în legătură cu o altă categorie de persoane (aparţinând armatei sau administraţiei):
lui hatmanul sau „pârcălabul hătmăniei14 pus de el: să poată lua „şugubinăşi tâlhuşaguri şi alte pricini, şi vite de pripas la căpitani şi la călăraş, la săimeni şi la toţ ţiganii, după obiceai şi a-i certa şi a-i globi, fieştecare după vina lor " M 1741 ib. 210; pentru moarte de om şi pentru şugubină, îi va giudeca dlui hatmanul M 1742 ib. 233.
Invocarea obiceiului în documente atestă existenţa unei tradiţii în luarea şugubinei. Totodată, ele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor185:
nici mai înainte vreme n-au fost obicei să se amestece vornicii prin sate la alte gloabe, fără numai şugubinele şi morţii, unde s-au tâmplat, la acele au avut triabă M 1725 SD V, 535; slugile vorniceşti unde vor afla femei saufete cu pricini de şugubini să nu fie volnici a lua atât de la fată, cât şi de la bărbat fără judecata ispravnicului de ţinut M 1741 UR IV, 404; v. şi gloabă, p. 122.
Termenul şugubină apare şi în a doua perioadă referitor la un număr redus de categorii de persoane (vornic - aceeaşi categorie menţionată şi în prima perioadă, dar şi hatman şi pârcălab), categorii aparţinând unui singur grup, administraţie, grup în care se manifestă relaţii de tip oficial.
TREAPĂD
In perioada a doua termenul treapăd este destul de des folosit în Ţara Românească şi rar în Moldova (v. observaţiile referitoare la termenul ciubote, p. 118), nu însă şi în Transilvania.
Termenul treapăd este utilizat în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu treapădul.
Felul în care termenul apare atestat în această perioadă cu invocarea obiceiului dovedeşte existenţa unei tradiţii:
protopopii cât treapăd au obicei a lua ŢR 1779 AJ 685, 744. Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor:
184 Aceeaşi amendă menţionată în legătură cu venitul vorniciei este numită în condica lui Mavrocordat şi gloabapăntecilui M 1741 MAV 273.
«In sec 18, d./uşegubina/ se întâlneşte sub denumirea geremea... Cu acest înţeles restrâns, d./uşegubina/ a fost desfiinţată în Mold. de Matei Ghica „ca rău şi urât obicei11» Strihan, IF s.v. duşegubină.
132
aprozii şi alţi mumbaşiri asemenea cu aceştia să nu cuteze a lua mai mult decât treapădul cel orânduit, căci să pedepsesc foarte greu... şi să se lipsească şi din slujbă ŢR 1780 IPS 68; ispravnic... iară de să va dovedi că au luat mai mult să se pedepsească ib.; zapciul... nici să-i ceară treapăd, până nu să va judeca şi pănă nu va arăta cine dintre cei ce să pricinuiesc, va rămâne de judecată ib.; nu care cumva săfacă protopopii vreo urmare împotrivă ori a lua peste orânduitul treapăd, mai mult altă gloabă deosebită ŢR 1782 IR I, 285.
Termenul treapăd apare în a doua perioadă în legătură cu un număr relativ mare de categorii de persoane (mai mare decât în cazul termenului ciubote), dar făcând parte tot din trei grupuri, aceleaşi şi în aceeaşi ordine ca şi grupurile menţionate pentru termenul ciubote: administraţie, armată şi instituţii religioase (primele două grupuri fiind reprezentate în mod egal). Deşi mai numeroase, aceste categorii au toate atribuţii similare, şi anume de ordin administrativ, indiferent de apartenenţa la un grup.
Spre deosebire de termenul ciubote, treapăd apare în legătură atât cu relaţiile de tip oficial (prezente în toate grupurile), cât şi comunitar (o singură categorie aparţinând armatei, dar angajată la o comunitate de tip profesional186). Administraţia prezintă relaţii de tip: oficial:
aprod: rânduiala ~ copiilor din casă, armăşeilor... cei ce vor merge cu cărţi gospod de volnicie ca să împlinească bani sau lucruri sau să aducă pe cineva pentru giudecată sau pentru datorie ori pentru banii visteriei să ia triapădul său... câte 20 bani noi; iar cine va protocoli carte gospod, socotind pe ciasuri cale până va fisă meargă M 1776 GH] 32; v. şi copil din casă; armăşel: v. aprod; copil din casă; cercetător: orânduitului ~ se orânduieşte să meargă la sud să facă cercetare din sat să dea ispravnicii banii înapoi ŢR 1811 IR IX, 502; copil din casă: Tr 1753 SD X, 17, 336; când să trimite de către judecata veliţilor boieri sau de către celelalte departamenturi păhărnicel, aprod, armăşel, ca să aducă pe cinevaş la judecată, să aibă a lua osteneala lui treapăd bani cincizeci... aceste trepede ale judecăţilor (Slam Râmnic bani 750.../au a le lua numai —şi păhămicei, când să trimit cu porunci domneşti, iară aprozi, armăşei şi lefegii, carii aceştia să numesc slujitori să ia pe jumătate aceşti bani ŢR 1780 IPS 68; v. şi aprod; ciubucciu: taleri 100 rânduim Domnia mea treapădul ~de la toţi brutarii care n-au păzit nartul ce le-a fost dat ŢR 1793 IR IV, 667; ispra\mic: cine nu va veni la judecată să-l aducă far de voia lui orice obraz va fi MAV 226; pentru orice pricină vor giudeca ~ bani 10 să se ia... triapăd de la cei ce se vor aduce pentru pricini de giudecăţi sau alte pricini; însă întâi să se trimită carte de soroc şi neviindapoi să-l aducă cu triapădM 1776 GH2 42; mumbaşir: oricare nu va urma aaduce/ş oimi I se va trimite ~cu greu treapăd ŢR 1792 IR IV, 219ni \ păhămicei: v.copil din casă; slujitor; portărel: când să hotărăsc moşii... pentru osteneala
156	Despre posibilitatea interpretării unor relaţii ca având caracter comunitar în legătură cu grupul armată, v. observaţia de la avaet, p. S3.
ls' Referitor la exprimarea greu treapăd. v. observaţia de la termenul ciubote, p. 1 ÎS.
133
lui să ia ireapădu judeţului ŢR 1780 IPS 174; ~de la moşia mică să ia treapădul judeţului... iar de la moşie mai mare să-l ia... TR 1819 IR XI, 196.
Armata prezintă relaţii de tip: oficial:
aprod', v. administraţie; armăşel: v. aprod; călăraş; copil din casă;
1	e f e g i u; călăraş: ireapădu al catanii i al armăşelului ce să trimite cu porunci dă către caimacami sau dă la judecată să ia câte bani zăce însă numai în ducătoare ŢR 1780 AJ 779, 829; cătană: v. călăraş; copil din casă: v. aprod; lefegiu: v. copil din casă; slujitor: ~ dă judeţ ce să trimite de către ispravnici la cale de 6 ceasuri... iar la cale îndepărtată... ŢR 1780 IPS 1‘74; v. şi copil din casă: zapciu: după ce va lua jalba pârăşului ca să aducă la giudecată pe cel pârât să aibă netăgăduită datorie să trimită jalba la cel pârât cu o zi mai înainte ŢR 1780 IPS 68
comunitar:
ceauş: să aibă volnicie a-l aduce / pe cel cu pricina / şi fără de voie cu ~de cojocari şi să ia treapăd bani 40 după obicei ce au avut/ hrisovul breslei cojocarilor/ŢR 1780 IR II, 187.
Exemplele în care termenul treapăd este utilizat referitor la categoriile aprod şi armaş (aparţinând grupurilor administraţie şi armată) în legătură cu întreiala încasată din acest treapăd de către ceauşul şi vătaful de aprozi sau de către vel armaş au fost discutate la întreială, p. 129.
Instituţiile religioase prezintă relaţii de tip: oficial:
protopop: la pricinile dă judecăţi bisericeşti care sunt a să căuta de ~şi cât treapăd au obicei q lua... pentru osteneala lor, adică câte taleri 2 pol ŢR 1779 AJ 685, 744; ~a cerceta trebile bisericeşti, adecă de cwvii, de hrăpirea fetelor, de postanice, de amestecarea sângelui, de paragonia nuntei a patra, de fermecători, de vrăjbi întru bărbat cu soţia sa după izbăvirea pricinei ce vor face au obicei a lua... ti. 2 pol treapăd, iar mai mult nu pentru osteneală ŢR 1782 IR I, 265. (Documentul conţine dispoziţii pentru evitarea abuzurilor).
Despre existenţa unui derivat verbal *trepăda, aflăm dintr-un document din această perioadă:
iar de nu m-aş afla duminecă ca să plinească stricăciunea ce s-aufăcut să fie volnici /mahalagiii şi protopopul Isămătrepede t'3 ŢR 1755 SD XTV, XXXIX, 233.
*	VORNICIE
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova, în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând administraţiei), categorie căreia i se dă dreptul în mod oficial să încaseze în beneficiul propriu vornicia (menţionat în text şi în sintagma slujba ~). Atunci când termenul apare atestat în legătură cu veniturile sau cu iraturile unor dregători, ceea ce reprezintă vornicie constituie integral venitul sau iratul ca răsplată:
vorniciile au fost din vechime şi era venitu veliţilor dvornici ŢR 1780 IPS 90; să facem irat al veliţilor vornici, când se va găsi prin buna chibzuire
134
dumneavoastră alt mijloc ce să se pue in loc la epitropie deopotrivă venit ce aceasta a slujbei vorniciei ŢR 1799 IR VII, 481.
Nu numai în ce anume consta vornicia este greu de precizat188, dar totodată este dificil de stabilit care sunt raporturile dintre vornicie şi colac, gloabă, ispaşă, (vite de)pripas, termeni în legătură cu care apare atestat termenul vornicie în prima perioadă, la care se adaugă în secolul al XVIII-lea şi alţi termeni desemnând alte amenzi, ciubote, gloaba pântecelui, şugubină, dar şi o dare, zeciuială:
să aibă a căuta venitul vornicii den Ţeara de Sus pă obiceai şi să ia... şugubină(\. şugubină, p. 132) şi ciobotelefeciorilor (v. ciubote, p. 119)M 1742 MAV 228; / vornicii vor lua gloabă/de Iacei ce le vorfifacut(v. gloabă, p. 124), iar de la fămei numai ciobotele (v. ci ubote, p. 1 \ 9)... fiind mirean... să ia globa pântecilui oamenii dumnealui vornicului... iar... potropopul... va lua ciobotele... de s-a tâmpla a făta, să ia vornicii gloaba pântecelui... pentru morţi de om... să ia ciobotele oamenii lui vl vornic... de fapte reale... să-i globească... Aşijderea să aibă a lua şi venitul vornicii den tărgu, den cară cupeaşte, 2 pt. ce-or fi 2 ocapeaşte, de bute de vin, de cofa de orilcă, iar câte 2 pt., 2 ocă băutură şi alte venituri ce-or fi M 1741 ib. 273189; am hotărât Domnia mea ca vorniciile să-şi urmeze iar orân-duiala şi lucrarea lor, cum şi mai înainte pentru paza vitelor şi nestricăciunea sămănăturilor,... iar vornicii au să-şi ia vornicia intr-acestea chip: de fieştecare vită mare ce să va prinde de pripas şi să va afla stăpânul şi o va cere să aibă a plăti insă de cal bani doao sute şi să-l ia, de bou, de bivol bani una sută, de râmător bani cincizeci, iară de oi şi capre să aibă a lua bani zece. Până la un an deplin să nu aibă volnicie vornicelul să vânză pripasul... vornicelul să aibă a ispăşi şi stricăciunile ce le fac vitele ceale străine în sămănături străine şi împlinind paguba de la stăpânii vitelor să ia zeciuială şi pentru mai multă înfrănare a-şi păzifiecare vita sa, să plătească şi gloabă după obicei de cal i bivol câte bani patruzeci, de bou câte bani doazeci, de râmător câte bani cincizeci, iar de oi i capre câte bani zece ŢR 1780 IPS 92.
Din aceeaşi pravilă a lui Alexandru Ipsilanti, reţinem şi o carte de vornicie190, în care nu se specifică dacă toate aceste surse de câştig, ce constituiau vornicia, fac parte din venitul ca răsplată:
după vechiul obicei, fiindcă slujba ce să numeşte vornicia era într-adins orânduiţi vornicei dăspre partea dumnealui vel vornic... de căuta judecăţile şi vinile cele mici, de la care... era obicinuit de lua şi gloabă, care era venit al dumnealui vel vornic... avea dă le lua acei dvornici supt purtarea lor de
ISE Vezi în acest sens, şi observaţia unui istoric: «Denumirea gloabelor pentru vitele intrate în ţarinele plugarilor a rămas tot aceea de „vornicii de pripasuri"» Strihan, IF s.v. pripas.
189	înaintea acestui document, Iorga notează: „Pentru vel vornic voie a pune «vornici la târgul Bârladului» pentru a-şi strânge venitul vorniciei «Ţinutul Tutovei, a Tecuciului, a Putnii, Covurluiul, Fălciiul»" MAV 273. în prima perioadă, vorniceii sunt cei ce caută slujba vorniciei pentru vel vornic, v. documentul din anatefter, de la p. 68.
190	Editorii pravilei explică acest document astfel: Pitac domnesc prin care se dă venitul vomiciilor pe seama vel vornicului şi prin care se fixează sumele ce se plătesc pentru pripasuri şi colac IPS 180.
135
grijă /pripasurile dă vitile/ şi când să arăta stăpânul dobitocului... plătea colac... aşijderea şi ispăşiturile... acei dvornici ispăşia... şi deosebit... plătiia / fieştecare/şi gloabă... Decifiindcă această slujbă pururea s-au urmat şi acum aseminea s-au dat poruncă... ca... vel vornic a orăndui vornicei... ca să caute şi să urmeze la toate dup-orânduiala şi obiceiul vechi al ţării ŢR 1780 IPS 181; v. şi colac, p. 142; gloabă, p. 122; ispaşă, p. 126; pripas, p. 131.
Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor: vornicul de Câmpulung... să nu s/ă/atingă la venitul vamăşilor întru nimic, făr de cât la cele ce sunt pentru venitul vornicii M 1742 MAV 338.
Vornicie a reprezentat încă de la început câştigul destinat unei anumite categorii cu acelaşi nume, câştig care, în prima perioadă era denumit ca orice dare, slujba vorniciei (1695), apoi venitul vorniciei (1742), pentru ca ulterior să ajungă să fie folosit singur (vornicie), pentru a desemna venitul dregătorului respectiv.
Istoria termenului reflectă în parte schimbările survenite în sistemul de recompensare a dregătorilor prin trecerea la noua formă de salarizare cu leafă şi renunţarea la vornicie. Astfel, pravila lui Ipsilanti prevede:
de vreme ce vorniciile au fost din vechime obicinuite şi era venit u al veliţilor dvornici şi fiindcă se întâmpla multe năpăstuiri şi jafuri lăcuitorilor, pentru aceia s-au fost şi rădicat desăvârşit şi în locul acestora s-au orânduit veliţilor dvornici lefi de la visterie. Acum iarăşi din necontenitele, jălbi ale lăcuitorilor i ale stăpânilor moşiilor ce jăluiesc pentru stricăciunile şi pagubele ce să fac la sămănături de către vite... drept aceia am hotărât Domnia mea ca vorniciile să-ş urmeze iarăşi orânduiala şi lucrarea lor, cum şi mai înainte, pentru paza vitelor şi nestricăciunea sămănăturilor, care acest venit ce aufost mai înainte al dvornici lor, s-au orânduit de acum înainte să fie venit pentru facerea podurilor din Bucureşti, iară nu al dvornicilor, carii în locul aceştiia [a vorniciei şi venitul ei
—	nota editorului de la subsol] iau leafă de la visterie, iar vornicii au să ia vorniciia întra-acest chip ŢR 1780 IPS 80.
Hotărârea e mai veche, din vremea lui Grigore Ghica: am rădicat domnia mea de tot această slujbă a vorniciei... şi în locul acestui venit ce era al dumnealor vel dvornici am rânduit a avea dumnealor alt venit TR 1776 AJ 25, 28.
CADOURI
ADET191
Atestat rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă dreptul în mod oficial să primească adetul. Termenul este menţionat referitor la obligaţiile subalternilor faţă
191	Termenul adet semnifică: «1. Obicei, datină; 2. S pec. „Obiceiul de a da o despăgubire... -apoi „despăgubirea însăşi11 care mai adesea era o „dare“, un impozit (cf. obicei). Existau diferite „adeturi...“» DA s.v. Istoricii explică tennenul astfel: „Dare, impozit, îndatoririle clăcaşului faţă de stăpânul moşiei“ Potra, BUC2 /glosar/. în acest sens, menţionăm o utilizare a termenului adet ca şi cum ar fi considerat ca fiind echivalent cu termenul venit: n-au fost obicei a să lua vreun venit di cătră cineva supt vreun numi di adetul moşiii M 1806 UR X, 212.
136
de superiori - fapt ce conferă lui adet un statut similar termenului plocon. Cei doi termeni sunt de altfel folosiţi în acelaşi document ca şi când ar fi simţiţi ca fiind echivalenţi, adet putând fi chiar considerat că desemnează un anume tip de plocon, datorat anumitor categorii de persoane, şi care are şi o denumire specializată ~ al baltagului192:
căpitan de margine la căpitan ot sud... pentru slujba lui să aibă a lua adetul căpităniei de la slujitori care din vechime este obicinuit, adică câte 22parale ploconul ce se numeşte al baltagului şi câte trei zile de clacă ŢR 1803 IR VIII, 486; căpitan de poteră la sud... şi pentru slujba lui să aibă a lua adetul căpităniei de la slujitori, care din vechime este obicinuit, adică câte 22 parale poclonul ce se numeşte al baltagului şi câte trei zile de lucru ŢR 1803 ib-. 488.
In alte documente însă, termenul plocon nu mai apare în formulare, deşi pare să fie vorba de aceeaşi obligaţie, consacrată deja prin tradiţie - obligaţie având aceeaşi denumire specializată (baltag):
zabet şi căpitan:... pentru slujba sa să aibă a lua obişnuitul adet... câte parale 20 şi 2 ale baltagului ŢR 1809 IR IX, 312.
De altfel, denumirea a ceea ce trebuia să ra căpitanul de la slujitori variază de la un document la altul, aceeaşi obligaţie fifnd denumită avaet într-un alt text, termen ce însoţeşte sintagma banii baltagului:
căpitan de scaun... şi pentru slujba sa să aibă a lua obişnuitul avaet de la slujitori câte 22 parale, banii baltagului şi câte 3 zile de clacă ŢR 1803 IR VIII, 488. Utilizarea este explicabilă prin faptul că cei doi termeni, adet şi avaet, sunt folosiţi în legătură cu acelaşi gen de obligaţii ale subalternilor faţă de superiori. .
Termenul adet apare în legătură cu trei grupuri în următoarea ordine: armată, administraţie, comerţ-grupuri în care se manifestă relaţii de tip oficial, precum şi cu un număr restrâns de categorii de persoane având îndeletniciri similare, indiferent de apartenenţa la un grup.
Administraţia prezintă relaţii de tip: oficial sau comunitar193:
vătaf: rânduiţii ~ la această breaslă / de brutari/ ~ să aibă grijă în toată vremea să fie în târg pâine de vânzare bună, curată... fără a-i îngădui vreun fel de vicleşug... şi pentru slujba şi osteneala lui să aibă a-şi lua obicinuitul adetal lui de la această breaslă... însă de la brutari cari au copt or şi de la cei ce vând cu zeciuială / carte de vătăşie de brutari / ŢR 1775 IR II, 180; ~la această breaslă /de măcelari/ să fie în târg carne de vânzarefără a îngădui a tăia carne proastă sau să vândă cu cântar mai mic că se va pedepsi şi pentru slujba şi osteneala lui să aibă a-şi lua obicinuitul adet al lui de la această breaslă însă de la fiecare măcelar ib.; vătaf: ~ de pescari a cerceta în târg şi prin mahalalele şi pre oricarele din pescari îi va dovedi că umblă într-ascuns cu peşte de-l vinde cu preţ mai mare să-l arate Domniei mele şi să-l pedepsească şi pentru osteneala lui să aibă a-şi lua obicinuitul adet al lui, adecă de la tot pescarul de sărătură... şi de la pescarii prospătaşi ib.
192	«Ploconul baltagului... constituia „din vechime" adetul căpitanilor » Constantinescu, IF 365 s.v. plocon.
193	Despre posibilitatea interpretării relaţiilor ca având caracter comunitar în legătură cu mai-marii breslelor care primesc adet, v. observaţia de la avaet. p. 83.
Armata prezintă relaţii de tip: oficial:
căpitan (căpitănie): sluga domniei mele pe care l-a făcut ~ de margine la căpitănia ot sud. ..săfie cu toată silinţa şi privegherea la săvârşirea trebilor acestei căpitănii... a străjui... de oameni răi şi de hoţi, de tâlhari, borfaşi., să sară să-i prindă să aibă purtare de grijă şi pentru trebile marginii... să fie cu priveghere la toţi ce trec prin schela căpităniei sale... pentru slujba lui ŢR 1803 IR XIII, 486; ~ de poteră la sud... ŢR 1803 ib. 488; v. şi zabet; zabet: ~ şi căpitan să aibă a străjui acele drumuri... şi când va simţi că s-au ivit pe acele locuri hoţi şi făcători de rele, să se scoale... şi vânându-i... să-i trimiţă la dumnealor ispravniciijudeţului ŢR 1809 ib. IX, 312.
Comerţul prezintă relaţii de tip: oficial:
vătaf. v. administraţie.
BACŞIŞ
Atestat în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova.
In această perioadă, termenul bacşiş îşi modifică sfera de utilizare. Aparent mai puţin folosit, şi anume, în legătură cu un număr mai mic de categorii de persoane, termenul este totuşi mai larg răspândit sub aspect geografic, iar categoriile de persoane aparţin mai multor grupuri şi nu intră numai în relaţii de tip oficial cu cei de la care primesc bacşiş. Chiar dacă nu toate aceste categorii reprezintă pe cei de rang inferior în cadrul ierarhiei militare, bisericeşti, profesionale etc. din care fac parte, ele sunt toate într-o poziţie de inferioritate prin raportare la cele ce oferă bacşiş (observaţia este valabilă şi pentru prima perioadă).
Despre continuitatea unei tradiţii în acordarea bacşişului aflăm din condica lui Gheorgachi referitoare la ceremonialul curţii domneşti:
vin şi toţi zapciii... şi sărutându-i mâna şi poala Domnului, li se dă ... obicinuitul bacşiş după cum sunt legaţi la izvodul visterieidomneştiM LET III, 306.
Termenul bacşiş este utilizat uneori în acelaşi document ca şi cum ar fi considerat ca fiind echivalent cu un alt termen, în speţă în avaet (v. avaet, p. 78), utilizare ce ar putea pleda în favoarea caracterului obligatoriu al acordării bacşişului.
Ca putând desemna o formă de recompensă suplimentară, termenul bacşiş apare folosit în relaţiile de tip:
particular în legătură cu următoarele categorii de persoane: grădinar (angajat de către un comis cu simbrie): va avea şi rămători şi alte bacşişuri va mai avea de la mine ŢR 1780 BĂC LXIII, 113; ţimiraşm (fară a fi angajat de către particularul căruia îi duce răspunsul într-un proces) M 1814 BCI IV, 139;
dar şi oficial în legătură cu unele categorii reprezentând persoane de origine străină:
dând şi bacşişuri îndestul la oamenii Paşii M LET III, 197;
194	Probabil că acest fimiraş era angajat şi răsplătit în mod oficial.
138
delibaşă: dându-le /domnul/ şi câte un bacşiş de cheltuială pentru buna venire M LET III, 223.
In a doua perioadă termenul bacşiş apare în legătură cu cinci grupuri, mai multe decât în prima perioadă (apar în plus instituţiile religioase şi şcoala), şi în altă ordine: armată (cel mai bine reprezentat), instituţii religioase, administraţie (reprezentate aproape la fel), meşteşuguri (mai slab reprezentat) şi şcoală (foarte slab reprezentat), grupuri în care se manifestă relaţii de tip oficial (prezente în toate grupurile) sau particular (în grupurile armată şi meşteşuguri). Administraţia prezintă relaţii de tip: oficial:
copil: -din casă M LET III, 306; ecpaia: -consulilor M 1815-6 CAL II, 153.
Armata prezintă relaţii de tip:
oficial:
aga: - vezirului au venit cu această veste de izbândă ca să se veselească domnia M LET III, 70; delibaşa: ib. 223; mehterbaş: ib. 306; rufet: -curţii ib. 3; zapciu: -ai curţii, ai hatmanului, ai agăi ib.; -ce au venit cu solul... de la Galaţi la laşi M 1776 IFC 50; particular:
ţimiraş: unui - din Bacău pentru răspunsul ce l-au adus de la Iaşi M 1814 BCIIV, 139.
Instituţiile religioase prezintă relaţii de tip: oficial:
cântăreţ: al doilea -prin pahare li se pune galbeni bacşiş cât este porunca domnului M LET III, 304; ~ la masă I la praznicul bisericii / ŢR 1794 IR VI,
17	8195; diacon: -curţii spune oraţii M LET III, 307; pater prefectus adică popii ungureşti spun oraţii latineşti ib.; protopsalt ib. 304.
Meşteşugurile prezintă relaţii de tip: oficial:
cărăuş: -ce au venit cu solul... de la Galaţi la Iaşi M 1776 IFC 50; surugiu: ib.; particular:
grădinar ŢR 1780 SD VIII, 15, 4 Şcoala prezintă relaţii de tip: oficial:
dascăl: -cel mare elinesc M LET III, 305; -şcoaleisloveneşti ib.; ucenic: dascălul pune pe -său cel rânduit de spune engomin elinesc l oraţie / Ie dă bacşiş cât socoteşte... fac oraţiiprintr-al său — ib.
*BASTON196
Atestat rar numai în a doua perioadă în Ţara Românească în legătură cu o anumită categorie de persoane (aparţinând instituţiilor religioase), categorie căreia
195	Nu se poate preciza, din lipsă de informaţie, despre ce fel de cântăreţi este vorba, probabil despre cei ce fac parte din personalul bisericii (deci angajaţi oficial), şi nu despre persoane străine angajate de mănăstire în calitate de comunitate de tip religios.
196	Istoricii explică termenul astfel: „Darea bastonului (sau banii b.) Venitul realizat de protopopi de la preoţii aflaţi în subordine (sec. 18-19)“ Stoicescu, IF s.v. Denumirea ar putea avea legătură cu bastonul „cârjă (de arhiereu)" DA s.v., însemn al demnităţii unui arhiereu.
139
i	se dă dreptul în mod oficial să primească bastonul. Termenul este menţionat referitor la obligaţiile subalternilor faţă de superiori (în speţă protopopi, categorie atestată şi în legătură cu termenii cheia bisericii, v. p. 87 şi dicheomă, v. p. 120):
jafurile şi asupririle ce fac protopopii... din pricina ruşfet urilor ce dau... pe la unii alţii pănă-şi câştigă dorinţa protopopiei, aşa dar sunt siliţi şi protopopii a lua de la preoţi şi diaconi câte taleri 3 şi 4, cu nume de baston... iscăliturilor lor că vor păzi aceste mai jos însemnate adecă de la popii şi diaconii taleri 1 cu nume de /s.n./ bastonJK 1810IRIX, 362.
Felul în care termenul apare explicat în text: cu nume de ar putea fi o dovadă în favoarea noutăţii în ceea ce priveşte fie denumirea, fie conţinutul acestei denumiri la fel ca şi în cazul cheii bisericii.
Termenul este utilizat într-un alt document în sintagma avaet al bastonului, utilizare explicabilă probabil printr-o similitudine de semnificaţie rezultată din întrebuinţări asemănătoare ale termenilor avaet şi baston, în legătură cu obligaţiile faţă de superiori:
neorânduială la luarea avaet ului al bastonului potropopesc... de aceea cerem de la Domnia ta să ne dai în scris: câte cât era legiuit din vechime a se lua acest avaet şi cum urmează de către potropopi în eparhia Sfinţiei Tale luarea acestui avaet ŢR 1818 IR XA, 3 3 2197.
Şi în cazul lui baston se poate vorbi de o utilizare specifică în legătură cu ceea ce are dreptul să primească o anumită categorie de persoane pentru: un anumit tip de activitate ca şi cheia bisericii sau dicheomă.
CĂRĂUŞIE198
Atestat rar numai în a doua perioadă în Moldova în legătură cu anumite categorii de persoane (aparţinând administraţiei sau armatei), categorii cărora li se dă dreptul în mod oficial să primească cărăuşia. Astfel, ceea ce reprezintă cărăuşie constituie parţial venitul ca răsplată (împreună cu alte surse de câştig, de ex. împlineală, pârcălăbie, pripas etc.):
vel căpt de Greceni... cărăuşie după condică M 1775 GH] 33; dregătoria ispravnicilor... cărăuşie după hotărâre ib. 9.
Termenul cărăuşie este utilizat şi în sintagma ploconul ~ într-un singur exemplu:
poclonul... cărăuşiei, asemenea ca la sărdărie pentru pârcălabul de Galaţi M 1775 GHi 25; dar la categoria vel serdar, termenul cărăuşie nu mai este menţionat, în schimb, apare doar termenul plocon însoţit de indicarea persoanelor obligate să dea ploconul, de ex.: plocon de la vătaful de cărăuşi i de chirigii după cum se va putea tocmi ib. 25.
Din modul în care cărăuşie este atestat în documente, rezultă că el face parte din seria termenilor referitori la obligaţiile subalternilor faţă de superiori, reprezentând de fapt un tip de plocon.
197	Documentul atestă existenţa unor abuzuri. „La 1815 / darea bastonului / ajunsese, prin abuz, până la 12 taleri anual de preot" Stoicescu, IF 142.
198	Termenul cărăuşie semnifică „Meseria cărăuşului (cf. chirigie), transportarea mărfurilor cu carul; chiria ce se plăteşte cărăuşului pentru transport (cf. fraht)" DA s.v.
140
COLAC
Atestat destul de rar în a doua perioadă în toate cele trei regiuni.
Ca şi în prima perioadă, informaţiile despre termenul colac, utilizat cu sensul de „răsplată" sau de „despăgubire", sunt mai dese, dar mai puţin clare. Ceea ce pare a fi clar este doar faptul că exista acelaşi obicei instituit prin tradiţie, de a se da o recompensă sau o despăgubire - orice despăgubire fiind în fond o penalizare, deci o amendă - celui care găseşte (denunţă ori îngrijeşte) o vită pierdută sau furată, dar şi orice altceva199 şi că această recompensă este denumită în unele texte colac:
colacul obişnuit M 1818 URI, 253.
în legătură cu aceste vite pierdute, furate, rătăcite etc. formulările întâlnite frecvent în documente sunt aceleaşi ca şi în prima perioadă:pripas (simplu) M 1775 GH] 7 sau chiar pripasurile dă vitile ce să găsesc Jar de stăpân ŢR 1780 IPS 180. Iar recompensa avea şi o denumire specializată: colacul vitei200 M 1776 GH2 37.
Şi în această perioadă se ridică aceeaşi problemă, ca şi în perioada întâi, şi anume în legătură cu cine anume avea dreptul să primească în mod oficial această recompensă. (O problemă similară apare şi în cazul altor termeni menţionaţi în perioada a doua, de ex.: gloabă, ispaşă, pripas, vornicie, v. capitolele respective).
Cel mai adesea în documentele din a doua perioadă nu se specifică nimic în legătură cu cei ce au dreptul să primească colacul, informaţiile fiind probabil considerate redundante la vremea aceea din moment ce exista din prima perioadă un obicei în darea colacului.
.... In unele texte se menţionează doar atât: la cine ar găsi boii M 1739 MAV 438 - sau celor ce vor prinde hoţii201 Tr 1760 SD X, 226, acest cine sau cei ce putând fi însă oricine, orice persoană particulară, şi oricum altcineva decât marele vornic (puţin probabil a fi el însuşi cel ce găseşte boii sau prinde hoţii). în acest caz, am putea considera că termenul colac reprezintă o recompensă dată găsitorului şi nu marelui vornic.
Dacă admitem - tot pe baza documentelor (a altor documente însă - de ex.: anatefterul), că acest colac revine marelui vornic, atunci nu mai putem considera că termenul desemnează o recompensă oferită celui ce găseşte vitele, ci reprezintă un drept acordat în mod oficial unui anumit dregător (vornic), un drept în baza căruia acesta reţine colacul (orice ar fi desemnat termenul în vremea aceea: răsplată sau amendă). Vorniceii, orânduiţi de către vel vornic prin toatejudeţele sunt cei ce caută slujba vorniciei:
199	De ex.: diverse acte furate (cărţi de moşie sau de ocină, urice, zapise etc.). V. în acest sens, documentele din ambele perioade menţionate în lucrările de istorie, de ex.: 1 ROM III2, 665; IF s.v.
200	„Colacul vitei = cheltuiala ce a avut-o cu vaca" DA s.v.
201	Formularea apare în următorul document: colac... s-au făgăduit să se dea celor ce vor prinde ho[ii... oricare îi va prinde, va lua dă la noi bun colac Tr 1760 SD X, 226.
141
pripasurile dă vitile ce să găsesc făr de stăpân avea dă le lua ~supt purtarea lor de grijă şi când să arăta stăpânul dobitocului... plătea colac ŢR 1780 IPS
18	O202
sau doar cei ce colăcesc ori doar cei ce încasează colacul în contul vel vornicului probabil şi în beneficiul lor), v. şi vornicie p. 135.
Vorniceii orânduiţi să strângă venitul vorniciei încasează probabil tot în contul vornicului mare şi alte surse de câştig, gloabă, ispaşă, pripas - despre care nu se menţionează în text nici dacă fac parte din venitul ca răsplată, nici dacă vorniceii beneficiază de o parte din ele.
în acest sens, Rânduialapripasurilor din Moldova din condica lui Grigore Ghica din 1776 conţine informaţii mai detaliate:
acel ce va găsi vita / este / dator a o aduce la satul său... să o arate vornicului satului şi la săteni M 1776 GH2 37. Vornicelul trebuie să o colăcească... la zile de târg... strigând crainicul şi arătând toate semnele ib. Dacă se aflăpăgubaşul vitei, acestea acordă colac în funcţie de perioada de timp cât a stat vita pripăşită: până într-o lună, nu se specifică cui anume se dă; peste o lună, se dă acelui ce va purta de grijă vitei ib; după un an, vornicelul o duce la ispravnicul ţinutului de la care ia plată pe vită pe câtă vreme va fi ţinut-o ib. (Documentul atestă utilizarea paralelă a termenilor colac şi plată).
în varianta din 1775 a condicii se prevedea şi altceva: aflându-se stăpânul pripasului, cu dovadă să o ia dând ispravnicului colac... de cal, iapă şi... de bou şi... de vacă şi alte vite mici... însă să dea şi o para pe săptămână cheltuiala la zilile de vară un ban pe zi şi la zilile de iarnă203 M 1775 GH, 7.
O dispoziţie similară este şi în Ţara Românească:
când să va întâmpla pripas, însă vită cu adevărat perdută, streină, a nemeri lângă vreun satu şi după dânsa nu va fi păgubaşu, atunci satu acela unde va nemeri să ia vita aceia în pază şi, viind stăpânu ei a doă zi ori a triia zi sau până într-o săptămână să aibă acel păgubaş a da la cel ce va găsi vita lui cea perdută, 30 de bani de vită pentru colac şi pentru căutare acei vite şi aşa să şi-o ia, iar până la o săptămână, de nu va veni stăpânu ei, atunci mai mult neţiindu-o, să o ducă satu la ispravnicu judeţului şi să-şi ia de la ispravnic colac, acei câte banii 30 de vită TR
1776	AJ 25, 28.
In caz că aceşti vornicei sau ispravnici ar avea ei înşişi dreptul să reţină în folosul propriu colacul ar însemna că în a doua perioadă termenul colac apare atestat în legătură cu încă două categorii de persoane, pe lângă cea atestată în ambele perioade (şi anume, vornic), toate categoriile aparţinând unui singur grup (administraţie), grup în care se manifestă numai relaţii de tip oficial. Aceste categorii reprezintă în fond pe cei care îngrijesc vitele de pripas, şi nu pe cei ce le găsesc - de fapt, s-ar părea că sunt categorii distincte - fiind posibil ca şi unii şi alţii să aibă dreptul să primească colacul. Acesta deoarece ar putea fi vorba de două feluri de colac, un termen ce desemnează o recompensă dată găsitorului şi un altul
202	Documentul este o carte de vornicie şi a fost discutat la vornicie, p. 135.
203	„Colacul cuprindea în sine atât răsplata pentru găsirea vitei, cât şi cheltuiala întreţinerii*1 Strihan, IF 383 s.v. pripas.
142
care denumeşte o amendă sau o despăgubire ce revine dregătorului (vornicului). Sau de un singur colac, un termen ce semnifică o recompensă pe care au dreptul să o primească atât cel ce găseşte vitele, cât şi un anumit dregător.
O informaţie dintr-un alt document în care se face distincţie între termenul colac şi un altul, pârcălăbie, ne sugerează posibilitatea interpretării acestor doi termeni ca putând semnifica acelaşi lucru (fie recompensă, fie amendă204 dată găsitorilor). Deosebirea dintre colac şi pârcălăbie ar consta doar în numărul de vite pierdute:
pentru neguţitorii armeani den ţeara leşească care ...fac neguţătorii cu cirezi de boi aici în ţeara domnii mele... şi pentru boi ce să rup cârduri după în cirezi şifug să aibă a da colacul la cine ar găsi boii câte doi lei de cârd, mai mult să nu să supere, iar când s-ar răzli din cireadă câte un bou sau câte doi, atuncea vor la pârcălăbie câte un leu de ban pe obiceiul ţării M 1739 BUCOV IV, 107,153. Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor: vorniceii să nu îndrăznească nicidecum săprinză vitele ciuvaşi, de unde să pasc, cu socoteală ca să le numească de pripas, făr de a nu le avea răpuse stăpânii lor, şi aşa să jăfuiascăpe săraci... căci cei ce să vor dovedifăcând unile ca acestea sau luând mai mult din cele orânduite, să se pedepsească foarte greu, plătind şi îndoit cele ce au luat pe strâmbătate ŢR 1780 IPS 92; v. şi exemplul de mai sus.
Un sens similar cu cel al termenului colac din perioada întâi şi anume acela de răsplată - obligatorie - dată celui ce găseşte sau descoperă un lucru sau o vită pierdută de către proprietarul respectiv este ilustrat de următorul exemplu:
adunând Petru Luca de la Sibiu nişte boi în Ţara Rumânească... şi păscând aicia... şi având vechil pe Dumitru Ralion şi un vătaf al lui anume Ţurca au venit vechilul lui şi cu vătaful lui... ş-au cerut colac de la mine şi zicând ei c-au nemerit acel bou de pripas în boii lor, eu am dat colac t'2, în mâna lor Tr 1760 SD XII, 72.
DAR
Atestat în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova, mai ales în legătură cu numeroasele obligaţii pe care Ţările Române le aveau faţă de turci şi de tătari. Astfel de utilizări asemănătoare cu cele ale termenului plocon conferă lui dar un statut similar cu cel al lui plocon, cei doi termeni fiind folosiţi în acelaşi document, ca şi când ar fi simţiţi ca fiind echivalenţi, pentru a desemna una dintre îndatoririle către turci (v. plocon, p. 150).
în a doua perioadă termenul dar îşi menţine, în mare măsură, caracteristicile de utilizare din epoca anterioară. Unele modificări se observă în ce priveşte apartenenţa etnică a categoriilor care nu mai sunt decât rar reprezentate de persoane de origine străină. Obligaţiile mai vechi nu dispăruseră cu totul, din moment ce mai apar atestaţi în documente unii dintre demnitari turci întâlniţi în prima perioadă de ex.: s-au dat acele obicinuite darurile lor veziriului şi alţi mulţi ai Porţii M 1742 MAV 383; — dar informaţiile despre aceste obligaţii ale Ţărilor Româna sunt mai puţine.
Deşi categoriile reprezentate de persoane de origine română nu sunt numeroase, ele aparţin unor domenii sociale mai variate.
204	Aşa cum consideră istoricii, v. pârcălăbie, p. 157.
143
Şi în această perioadă, termenul dar prezintă unele caracteristici de folosire asemănătoare cu cele ale termenului plocon, în legătură însă cu un alt tip de obligaţii, cel pe care subalternii le au faţă de superiori. Fie că dregătorii au dreptul să primească atât plocoane, cât şi daruri, fie că este vorba de aceleaşi obligaţii ale subalternilor denumite în acelaşi document când plocoane, când daruri - fapt este că referitor la venitul (sau iraturile) unei anumite dregătorii în speţă, spătăria (vel spătar), se menţionează într-unul din documente că această categorie primeşte plocon de la toţi slujitorii şi daruri de la bulncbaşă, vel căpitan al menzilurilor, ceauş spătăresc şi polcovnici de poteraşi, de seimeni, de vânători ŢR 1787 IR III, 38.0 astfel de utilizare a lui dar poate fi considerată că se subsumează folosirii mai generale în legătură cu superiorii de orice fel (fie că sunt dregătorii Porţii Otomane, fie că sunt dregători români) - utilizare specifică termenului plocon, întâlnită însă şi în cazul lui dar.
Termenul dar are, spre deosebire de alţii, de ex. plocon ş\ bacşiş, sfera de utilizare cea mai largă şi în această perioadă, întrucât poate fi considerat neutru din punctul de vedere al ierarhizării relaţiilor dintre cel ce oferă şi cel ce primeşte recompensa. Ca urmare, termenul'dar este folosit în raporturile atât cu cei de rang superior (la fel ca termenul plocon), cât şi cu cei de rang inferior (la fel ca termenul bacşiş), precum şi în raporturile dintre egali.
Comparativ cu termenul plocon, în cazul lui dar nu este atât de pregnantă ideea de obligativitate, darul putându-se oferi şi în mod spontan, facultativ, ocazional. Iar spre deosebire de termenul bacşiş, în cazul lui dar nu este atât de pronunţată ideea de adaos, de ceva oferit pe deasupra, în mod suplimentar, deşi situaţiile în care darul, ca recompensă, este asociat cu alte forme de răsplată ar putea fi interpretate în acest fel; după cum există şi exemple când se acordă atât bacşiş, cât şi daruri pentru aga vizirului M LET III, 78.
S-ar părea că ceea ce este caracteristic şi diferenţiază termenul dar de ceilalţi termeni ai seriei este absenţa unei raportări evidente la ideea de răsplată a muncii în acordarea recompensei pe care acest termen o desemnează. Chiar dacă în subsidiar această idee există în unele situaţii, ea nu este relevantă, termenul dar putând fi considerat specific pentru ilustrarea la modul general a ideii de cadou fară nici o altă specificare (cf. DA). în acest sens, distincţiile pe care le fac documentele din epocă sunt revelatoare:
să aibă aceşti 4 epitropi fiecare cu nume de dar, nu plată/s.n./ câte tal 300pe fieştecare an ŢR 1796 IR VI, 725 sau
nu dăm la nimeni sare de la ocnă ca o datorie, ci dăruire şi har şi fiindcă darul nu se cere cu zor şi cu poruncă ŢR 1803 IR VIII, 654.
Aşa se explică probabil faptul că în această perioadă darul este simţit în mai mare măsură (decât în prima perioadă) ca o favoare şi nu ca o recompensă. Aceasta deoarece darul se oferă şi din alte considerente, de ordin moral, fapt ce îl apropie de ceea ce reprezintă un avantaj, un privilegiu de orice natură, avantaj ce constituie în fond darul acordat unor categorii, cum ar fi:
boiarul nostru biv vel camenariu... m-am milostivit văzându-l... lipsit de tot feliul de ajutor la starea sa şi fiind mulţumit la driapta slujbă şi credinţa sa l-am miluit Domnia mea şi i-am dăruit vatra târgului Bârladului cu toate locurile prin
144
prejur M 1784 SD VII, 236,107; scuîelnicii după cărţi şi hrisoave este /sic!/ un dar al stăpânirii hărăzit către cei ce li s-a cuvenit a se împărtăşi... să se cerceteze şi toate sineturile privileghiaţilor /breslaş, companist, mazil, neam, postelnicel/ ŢR 1814 IR Xb, 99; cei ce au domnit aici înaintea noastră uneori din milă şi milostivire porniţi fiind către cei săraci şi scăpătaţi, alteori îndemnându-i spre răsplătirea lor de slujbe, pe lângă cei orânduiţi şi cu cuvânt de privilegiu legiuiţi slujbaşi, le dăruia poshtşnici, adecă oameni pentru slujbă la cele ce aveau trebuinţă cei ce se miluiau sau se răsplăteau cu felul acestui har ŢR 1814 ib. 117; boieriul Domniei mele... vel logofăt de Ţara de Sus, care este una din cele vechi de frunte ale acestui pământ... spre răsplătirea slujbelor domniei sale căzându-i-se a se împărtăşi cu osebit dar domnesc... hărăzim... 40 sălaşe ţigani dintre ţiganii domneşti ŢR 1819 ib. XI, 261; volnicia şi puterea ce au domnii asupra lucrurilor domneşti slobode... au dăruit la obrazele ce au vrut, unora pentru rudenie, altora pentru slujbe, din moşii domneşti şi din alte venituri orice... Domnia mea întărind darurile ce s-ar fi făcut ŢR 1819 ib. 469.
Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor, abuzuri generate de faptul că darul se poate şi pretinde, nu numai oferi:
care dintre boieri va face niscaiva lucruri împotriva dreptăţii, au pentru că vor primi daruri, au vor căuta a face hatâruri, să se scoată din cinstea dregătoriei sale, să se lipsească de la curtea domnească şi din toată mila M 1755 UR II, 275; să nu-şi întine mâinile cu primiri de daruri: judecător ŢR 1775 IPS 165.
Ca şi în cazul altor termeni, dar apare menţionat în documente în forme de plural (daruri), în legătură cu ceea ce se oferă unei singure categorii de persoane, de ex.:
în relaţiile oficiale:
agă m'lET III, 78; delibaş ib. 223; doctor M 1813.4 CAL II, 137; paşă M LET III, 324;
sau particulare:
doctor ŢR 1781 SD VIII, 25,6.
în a doua perioadă dar apare în legătură cu şase grupuri în următoarea ordine: administraţie (cel mai bine reprezentat), armată (mai slab reprezentat), meşteşuguri, comerţ (reprezentate în mod egal), şcoală, instituţii religioase (la fel de slab reprezentate).
Ordinea grupurilor ar fi aceeaşi ca în prima perioadă (cei ce fac parte din administraţie fiind cei mai numeroşi în ambele perioade), cu deosebirea că în perioada a doua sunt în plus două grupuri: comerţ şi şcoală.
Termenul dar este atestat în legătură cu relaţii de tip oficial (prezente în toate grupurile) şi particular (în grupul meşteşuguri).
Comparativ cu termenii bacşiş, plocon şi peşcheş, atestaţi în a doua perioadă, termenul dar apare şi în această perioadă în legătură cu un număr mai mare de grupuri: administraţie, grup comun pentru patru termeni (dar, bacşiş, plocon, peşcheş), armată, instituţii religioase, meşteşuguri, grupuri comune pentru trei termeni (dar, bacşiş,plocon), şcoală, grup comun pentru termenii dar şi bacşiş, iar comerţ, numai pentru termenul dar. Administraţia reprezintă grupul cel mai numeros în cazul termenilor dar şi plocon, iar armata, în cazul termenului bacşiş.
145
Aceşti patru termeni apar atestaţi în legătură cu relaţiile de tip o fi c i a 1, dar şi particular în cazul termenilor dar şi bacşiş, comunitar, în cazul termenului plocon.
Administraţia prezintă relaţii de tip: oficial:
boier: fost-au obicei vechi mai înainte... la toţi ~ de lavei logofăt până la vel comis avea dar de la domn M LET III, 315; boiernaş: la toţi ~ curţii şi slugile domneşti ib.; comis: v. boier; logofăt v. boier; negustor205 : 4 ~chivernisiţi să se numească al doilea epitropi să fie capzimani la toate veniturile spitalului şi să ia socoteală în scris de la toţi epistaţii orânduiţi la lucrurile spitalului ŢR 1796 IR VI, 725; slugă: v. boiernaş; zapciu: la toţi ~... şi la toată partea slujitorească, adecă la 4 steaguri şi roşii /sunt enumeraţi: başbulucbaş, (vel) căpitan, poruşnic, sotnic / M LET III, 315.
Armata prezintă relaţii de tip: oficial:
delibaşă; odabaş: ~de lipcani a Mării sale M 1786 SD VI, 193.
Instituţiile religioase prezintă relaţii de tip:
oficial:
episcop: sfinţia sa chir Ioanichie ~ Romanului M 1758 CAL I, 2, 421.
Meşteşugurile prezintă relaţii de tip:
oficial:
doctor; ~de la spital M 1813-4 CAL II, 137; meşter: ~ce lucrează la Podul Roş M 1786 SD VI, 193; particular:
doctor: ~ după multele osteneli şi protimie apururea ce arată la casa noastră /a marelui vornic/ ŢR 1799 BUC] 501, 620.
Şcoala prezintă relaţii de tip: oficial:
dascăl: ~pentru datul în tipar a aritmeticii M 1817-8 IR Xb, 467; ucenic: la 3 ~ de şcoală ib.
MÂZDĂ / MITĂ
(în forma) MÂZDĂ
Atestat extrem de rar în ambele perioade în Moldova şi utilizat în legătură cu anumite categorii de persoane de origine română:
însăş la giudecăţile dumisale de va afla şi vreo giudecată a vreunui pârcălab rea făcută, pe măzdă sau pre voie veghiată, sărdariul acialea giudecăţi să nu le strice, ce să le trimită aice la Domniia mea M 1730 MAV 428.
205	Dacă am considera categoria negustorilor ca făcând parte din două grupuri: comerţ (din punctul de vedere al provenienţei) şi administraţie (din punctul de vedere al ocupaţiei), în acest caz ar fi reprezentat şi grupul comerţ în legătură cu termenul dar, v. şi companist, p. 145.
146
într-un alt document mâzdă este folosit ca şi când ar fi simţit ca fiind echivalent cu un alt termen, de ex. dar.
n-au stătut la împărăţia turcească vezir ca dânsul... şi cel mai de mirat lucru că măzdă sau daruri afară din cele ob ic in uite nu lua nici cum şi nici o treabă nu făcea cu dare şi cu măzdă M LET II, 174.
(în forma) MITĂ206
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova. Termenul mită reprezintă, la fel ca şi termenul ruşfet acel tip de recompense considerate a fi nepermise, întrucât ele se oferă nu din partea persoanelor care angajează'şi nu în scopul de a răsplăti, ci de a corupe (obţinerea de favoruri şi de slujbe, încălcarea de drepturi şi de obligaţii de serviciu, câştigarea bunăvoinţei, trafic de influenţă etc.)20 .
Faptul că oferirea mitei era un lucru nepermis o dovedesc toate informaţiile din a doua perioadă, în care dispoziţiile domneşti recomandă evitarea acestui sistem interzicându-1 sub ameninţarea cu sancţiuni, de ex.:
să se păzească fieştecare / ispravnic I de a lua mită de pe la săraci cât de puţin şi de va veni la urechile Măriei sale, săfie în ştiinţa tuturor, că se vor pedepsii cu mare pedeapsă de va fi şi boier mare ori şi rudă M LET III, 261; vai de judecătoriul acela ce va mitui la hotărârea judecăţilor ŢR 1780 IPS 46.
Din astfel de motive, termenul mită apare în legătură cu acele categorii de persoane cărora nu li se dă voie să primească w/Va, categorii pasibile prin natura atribuţiilor lor de a lua sau de a pretinde mită (motiv pentru care li se interzice acest lucru). Este vorba de categorii aparţinând unui singur grup (administraţie), dar făcând parte îndeosebi din justiţie sau din alte servicii publice208, de ex.:
boier: patru ~să judece pricinile lăcuitorilor de prin sate ŢR DION 168; condicar: ~logofăt temându-se de a nu face jafuri sau a cere mită că pentru aceia i s-au orânduit leafă ŢR 1787 IR III, 599; v. şi ruşfet, p. 154; ispravnic: alegând şi boieri de ispravă de aufăcut ~pe la ţinuturi... ca să fie cu mare dreptate săracilor, neîngăduindpe nime ca să-i calce şi să-i năpăstuiască M LET III, 261; judecător: cei ce se vor dovedi că au hotărât pe strâmbătate şi peste prav iii... pentru hatâr sau pentru luare de mită ŢR 1780 IPS 62; să nu îndrăznească a lua măcar un ban mită asuprajudecăţilor, căci dovedindu-se într-acest fel de faptă, nu numai vorfi lipsiţi din treabă, ci încă se vor şi pedepsi după măsura vinii ŢR 1815 IR XA, 611; logofăt: v. condicar; staroste: ~de binale de să va dovedi ori cu luare de mită de la cei ce au trebuinţă a-şi face binalele ori a face viclenii şi hatâruri... făcând necazuri norodului, să ştie că nu numai din stărostie se va lipsi, ci se va şi pedepsi straşnic ŢR 1795 IR VI, 695.
206	Termenul mită semnifică: „1. Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite cuiva pentru a-i câştiga bunăvoinţa, în special pentru a-1 determina să-şi îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-şi încalce obligaţiile de serviciu; (învechit) mituială, mâzdă; v. şperţ“. DLR s.v.; iar termenul mitui: „A da sau (învechit şi regional) a cere. a primi (de la cineva) mită“ ib. Istoricii menţionează pe baza documentelor şi forma mănde, Voinea-Stoicescu, v. IF s.v. mită.
207	„D./regătorii/ realizau din exercitarea dregătoriei venituri... ilicite (mită de la împricinaţi)" Strihan-Stoicescu, IF s.v. dregător.
208	De menţionat că unele dintre aceste categorii sunt angajate pentru o anumită activitate şi recompensate în mod oficial cu o anumită formă de răsplată, leafă asociată cu avaet ori cu alte avantaje, de ex.: condicar, logofăt, judecător.
147
PENSIE/PENSION (în forma) PENSIE209
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Transilvania în legătură cu o anumită categorie de persoane aparţinând grupurilor şcoală şi administraţie, categorie ce urmează să primească pensie din momentul încetării activităţii pentru care este recompensată cu plată'.
însă pentru ca să se poată directorilor acestora / shoale / hotărâtă plată a li se da şi cu vremea penzie să dobândească au fost mare grijă ca alt fundus spre acest sfârşit însă fără greotatea poporului a afla Tr 1813 ST. INST 22.
O altă utilizare a termenului se referă la acordarea pensiei numai ca un ajutor (avantaj):
murind un om de cinste fiind din ţehiul tăbăcarilor care mulţi ani aufost şi în slujbă împărătească anume Ştefan Şocheariul pentru care slujbă s-au milostivit înălţata curte de i-au rânduit penzie la jupâneasa dumnealui din susului numit Tr 1805 SD XII, XXVII, 197.
(în forma) PENSION
Atestat extrem de rar tot numai în a doua perioadă şi tot în Transilvania în legătură cu o anumită categorie de persoane aparţinând instituţiilor religioase (grup în care se manifestă relaţii de tip comunitar):
pentru fi 35... care eu cel mai jos iscălit din orânduitul meu penzion... drept am primit aceasta adeverez21°: Simeon Popovici ierodiacon TR 1809 ŞCH II, CCVII, 292.
Dacă în cazul formei pensie se poate vorbi pe baza informaţiei din documente de o utilizare a termenului cu o semnificaţie asemănătoare celei actuale, în cazul lui pension, informaţia lacunară este suplinită de explicaţia editorului.
PEŞCHEŞ211
Atestat rar în a doua perioadă în Moldova în legătură cu obligaţiile Ţărilor Române faţă de Poartă (utilizare similară cu cea a termenilor dar şi plocon). Informaţiile provin din cronici şi privesc această perioadă* dar o astfel de îndatorire a existat în toată epoca studiată de noi:
209	Termenul pensie semnifică: „1.1. Ajutor (periodic) în bani, plătit unei persoane pentru a-i asigura existenţa; spec. indemnizaţie bănească lunară acordată de stat (uneori şi de întreprinderi particulare) persoanelor care au ieşit din producţie (pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc.) sau persoanelor care şi-au pierdut susţinătorul şi sunt incapabile să muncească" DLR s.v. Cu acest sens termenul apare în DLR atât în forma pensie, cât şi în forma pension. Unii istorici notează: „Pensie. Necunoscută ca termen în evul mediu, era folosită uneori" Stoicescu, IF s.v.
210	Editorul Stinghe notează înaintea acestui document: „Chitanţă a ierodiaconului Simeon Popovici pentru suma de 35 fl. penzia pe un an" ŞCH 292.
21 Termenul peşcheş semnifică: „1. (învechit, popular şi familiar) Plocon, dar, cadou. 2. Spec. Dar anual, în bani sau în natură pe care domnii Ţărilor Române îl ofereau Porţii (împreună cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunuri din care consta acest dar. o Dar oferit de domnii Ţărilor Române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului; bairamlâc" DLR s.v. Istoricii explică termenul astfel: „Dar oferit ca omagiu Porţii din partea lui Mircea Vodă şi a lui Bogdan şi schimbat mai târziu în dare obligatorie" ŞIO II), s.v.; „Un proces... de instituţionalizare parcurg şi p./locoanele/ externe, adică peşcheşul" Constantinescu, IF 365 s.v. plocon.
148
nu putem arăta câtă grijă avea Domnul trimiţându-i /Paşei/ multe peşcheşuri /şi bani/ dăndu-i toate deplin cât au cerut M LET III, 197.
Tot în această perioadă termenul apare folosit o singură dată în legătură cu o categorie reprezentând persoane de origine română şi aparţinând administraţiei, categorie căreia i se îngăduie în mod oficial să primească peşcheş ca un fel de recompensă suplimentară de valoare mică:
judecătorul să nu primească peşcheş decât un puţin lucru care iaste spre mâncare sau băutură M 1814 JUR 29.
Acest drept este acordat aceleiaşi categorii, căreia i se interzicea, potrivit informaţiilor din alte documente, să primească mită (v. p. 147)'.
PLOCON
Atestat în a doua perioadă în Moldova şi în Ţara Românească.
In comparaţie cu prima perioadă, termenul plocon îşi schimbă caracteristicile de utilizare nemaifiind folosit decât foarte rar (mai rar şi decât termenul dar, care prezintă aceeaşi modificare în ce priveşte modul de utilizare) în legătură cu obligaţiile externe faţă de turci. Cele câteva categorii menţionate ca primind plocon în condica lui Constantin Mavrocordat dovedesc că astfel de obligaţii nu dispăruseră cu totul în secolul al XVIII-lea, dar că ele nu mai sunt înregistrate în documente.
In schimb, termenul plocon apare folosit adesea în această perioadă referitor la un alt tip de obligaţii212, pe plan intern de data aceasta şi nu extern, şi anume, în legătură cu anumite categorii de persoane cărora li se dă dreptul în mod oficial de către domn, să primească ploconul.
Este vorba de ac e 1 e categorii de deţinători ai unor funcţii de rang superior în ierarhia administrativă, militară, bisericească, profesională (meşteşugărească) etc. din diferitele sectoare ale vieţii sociale.
Menţionăm faptul că nu oricine are acest drept - respectivele plocoane fiind legale la vremea aceea, prevăzute şi precis reglementate în dispoziţiile domneşti: cine trebuie să primească şi cine trebuie să dea plocon. Acest fel de plocoane nu pot fi considerate ca fiind propriu-zis cadouri, deoarece ele sunt nu numai prevăzute, dar şi concepute în scopul de a răsplăti slujba respectivelor dregători213.
O astfel de utilizare a termenului plocon se circumscrie de fapt specificului acestui termen, în a cărui semnificaţie este implicată (spre deosebire de termenii dar sau bacşiş) ideea de subordonare sau de vasalitate. Astfel că recompensa
212	Astfel de obligaţii ale subalternilor probabil că existau şi în prima perioadă, dar nu avem ştiri în acest sens (fie că aceste obligaţii nu erau înregistrate în documente, fie că nu erau denumite în texte prin termenul plocon).
213	Unii istorici notează însă: „Obligator, periodic şi în cuantum fix, p./loconul/ acestora / al marilor dregători / destinat, în primă intenţie să subvină nevoilor de întreţinere, a constituit, mult timp, o sursă de venituri importante, a căror principală legiferare nu erau serviciile prestate, ci poziţia socială privilegiată a beneficiarilor şi starea de dependenţă a locuitorilor11 Constantinescu, IF s.v.
149
desemnată prin termenul plocon se dă întotdeauna şi în perioada a doua, Ia fel ca şi în perioada întâi sau numai celor de rang superior (fie străini, fie români), ce fac parte dintr-o ierarhie, din partea celor de rang inferior. Totodată, în acea vreme sensul termenului plocon implica şi ideea de obligativitate, acordarea acestei recompense facându-se în mod oficial, obligatoriu şi periodic.
Ca urmare, ploconul devine o obligaţie instituită într-un obicei practicat în anumite prilejuri, obicei deja consacrat prin tradiţie şi invocat adesea în documente214.
poclon hătmănesc, pe obicei: M 1742 MAV 233; agiava lua şi pocloanele obicinuite (după cum sunt hotărâte în condică) M 1755 URII, 273 obicei... ca o lege şiprcn’ilă... ploconul ce obicinuiesc de dau la arhierei... cu numire de ploconul cârjei2]S / numit în text şi bani ai cârjei/IR 1819 IR XI, 29.
în unele situaţii, termenul plocon este utilizat în acelaşi document, la fel ca şi în prima perioadă, ca şi când ar fi simţit ca fiind echivalent cu alţi termeni, de ex.: adet: v. adet, p. 137; s-au schimbat veziriulşi alţi mulţi ai Porţii cu cari s-au cheltuit câţiva bani pentru obicinuitele pocloanele lor şi iarăşifăcând datorie la Ţari grad s-au dat acele obicinuite darurile lor M 1742 MAV 383; ruşfet: v. ruşfet, p. 154.
Atunci când termenul plocon apare atestat în documentele din perioada a doua în legătură cu veniturile sau cu iraturile unor anumite categorii de persoane, ceea ce reprezintă plocon constituie venitul sau iratul ca răsplată:
-	fie integral:
/ drept venit / hătmănia va lua pocloanele sale de pre la toţi după cum simt hotărâte în condică M 1755 UR II, 271; după obicei neguţătorii ce se neguţătoresc cu prăvălii şi vând marfă cu cotul, atât cei din Bucureşti, cât şi în târgurile după afară, sunt datori a da de toată prăvălia po... ploconul cămărăşiei nouă, dăm Domnia mea volnicie omului ce este orânduit de către... vel cămăraş ca să aibă a căuta şi a strânge acest venit... după obicei, iar mai mult să nu se cuteze a face vreo supărare peste acel obicei TR 1802 IR XII, 152.
In condica lui Grigore Ghica din 1776, aşa cum sunt formulate veniturile pentru unele categorii de persoane, rezultă că ele sunt constituite integral din plocoanele enumerate (fără a cuprinde şi leafa), de ex.:
venit id lui vel căpt de lefecii. Pocloanele... lei 6 de la zapcii de la stiagul lefeciilor adică stegar, odobaşă şi ciauş, câte 2 lei unul lei 76 bani 60 de la 47 lefecii câte 1 pol leu unul bez rânduita liafă M 1776 GH2 25; venitul comişiei cei mari. Pocloanele... lei 10 de la vătaful de comişei lei 30 de la 20 comişei câte 1 pol leu unul, lei 10 de la vătaful de vezetei 36 de la 24 vezetei câte 1 pol lei unul, 6 de
21't «Toate aceste p./locoane/ erau „după obiceiu", expresie care atestă o dată cu vechimea, şi caracterul lor instituţional» Constantinescu, IF s.v.
2,5 Unii istorici consideră plocoanele ca fiind un fel de avaet, de ex.: protopopul urmărea ploconul praznicului sfintei episcopii şi ploconul cârjei din care oprea partea lui, dar „din cauza abuzurilor comise la acest havaet de către p./rotopop/ preoţii şi diaconii cereau să-l plătească o singură dată", v. Voinea, IF 393 s.v. protopop.
150
la 4 carătaşi câte 1 pol leu unul lei 4 bani 60 de la 3 apari câte 1 pol lei unul lei 1 bani 60 de la un sehăidăcar lei 1 bani 60 de la un ceprigar, lei 3 de la 2 cărbunari, lei J ban 60 de la un tărsănar, lei 1 bani 60 de la un podvodar, lei 1 bani 60 de la un *tefticar, lei 1 bani 60 de la un curălar, lei 3 de la 2 herghelegii, lei 10 de la vătaful de dârvari lei 60 de la 40 dărvari bez rânduita liafă M 1776 GH213; venitul lui vel ispravnic de curte gspd. Pocloanele lei 3 de la 2 olari câte 1 pol leu unul lei 9 de la 6 apari câte 1 pol leu unul lei 9 de la 6 teslari câte 1 pol leu unul lei 6 de la 4 şătrărei câte 1 pol leu unul lei 3 de la 2 jimblari câte 1 pol leu unul lei 6 de la 4 pietrari câte 1 pol leu unul lei 1 bani 60 de la un butnar lei 18 de la 12 tăietori de lemne câte 1 pol leu unul lei 6 de la 4 joldunari câte 1 pol leu unul lei 1 bani 60 de la I chilhangiu bez rânduita liafă ib. 30; venitulportăriei cei mari. Pocloanele... lei 24 de la 12 portărei cu liafă cu un odagiu, câte 2 lei unul lei 21 dela 14 portărei fără liafa câte 1 pol leu unul bez rânduita liafă ib. 20; venitul vornicului ot gospojda. Pocloanele... lei 18 de la 10fuştaşi aigospojdei, câte 1 pol leu unul bez rânduita liafă M 1776 GH2 30 etc.
-	fie parţial (împreună cu alte forme de răsplată sau surse de câştig, de ex. cotărit, gros, împlineală, întreială, leafă,pârcălăbie,pripas, zeciuială) pentru multe dintre categoriile atestate în amândouă condicile lui Grigore Ghica, cum ar fi:
vel armaş:... lei 10 de la ispravnici de armaşpoclon M 1775 GH] 29; venitul logofeţie i al treilea: ...lei 30 de la izbaşa poclon... lei 18 de la 12 fuştaşi de Divan poclon câte 1 pol leu unul M 1776 GH2 23; vel portar:... poclonul dă la fieştecare portărel... având cincizeci de portărei M 1775 GHi 28; venitul vătăjiei de copii şi a vătăjiei de visterie. Pocloanele... lei 60 de la 2 ispravnici de copii din casă câte 30 lei unul... lei 500 de la 100 copii din casă, câte 5 lei unul, lei 15 de la stegariul de copii M 1776 GH2 24 etc.
sau: / marele cămăraş / ai strâns iraturile cămărăşiei cei mari... şi poclonul cămărăşiei ŢR 1811 IR IX, 536.
Aceste plocoane ale dregătorilor sunt legiferate216 în mod oficial în condicile lui Grigore Ghica (specificându-se amănunţit cât trebuie să dea în bani fiecare şi cui anume), iar faptul că în varianta din 1776 se menţionează căplocoanele se dau în afară lefurilor acordate cu formula bez rânduita leafă - denotă faptul că obligaţia dării plocoanele rămâne şi după introducerea lefurilor217.
La fel ca termenii venit sau irat, plocon apare în legătură cu persoana domnului, dar, spre deosebire de aceştia, nu şi referitor la membrii familiei domnitoare. Astfel condica lui Gheorgachi ne informează despre egumenii moldoveni de la monastirile din ţară care sunt obicinuiţi de vin... de închină pocloane Domnului M LET III, 305218.
216	în legătură cu această legiferare notăm afirmaţia unui istoric: „Observăm că pentru întâiaşi dată pare a se reglementa pocloanele sau bacşişurile, cu care trebuia poporul să cinstească pe cei mai mulţi din slujbaşii ţărei, care se pare că nu prea erau muţămiţi numai cu lefurile ce li se atribuiau prin oarecari budgete ce vor fi existat şi pe atunci, aşa că nădejdea principală a veniturilor lor era... bacşişul" Bogdan, T. COM 63-64.
217	Aşa se explică faptul că unii istorici consideră că „sistemul a continuat abuziv - mai ales în favoarea marilor dregători - după introducerea regimului lefurilor" v. Constantinescu, IF s.v.
218	Giurescu notează că această obligaţie se fScea „potrivit unui vechi obicei, anterior veacului al XVIII-lea", v. I. ROM III2, 698.
151
Documentele conţin dispoziţii şi reglementări pentru evitarea abuzurilor: orânduim Domnia mea şi poclonul dumnealui vel vornic tal... care aceşti bani dându-i numitul vătaf de mai-mult să nu fie supărat ŢR 1783 IR I, 323; numitul polcovnic să nu cuteze a lua bani de la slujitori nici cu nume de plocon al său ŢR 1803 ib. VIII, 467; v. şi exemplul despre ploconul cămărăşiei nouă, p. 150.
La fel ca şi veniturile sau havaeturile, plocoanele au denumiri specializate-în funcţie de cei care le primesc:
ploconul agiesc M 1795 UR I, 94; ploconul arhieresc (pentru părinte arhiereu) ŢR 1804 IR VIII, 437;ploconul baltagului, v. adet, p. 137;poclon al mitropolitului M 1732 COLŢ 71, 121; ploconul cârjei / numit şi / banii cârjei (pentru mitropolit şi episcop) ŢR 1819 ib. XI, 29;ploconul vlădicăi219, ap. ib. I, 35 sau plocon vlădicesc ŢR 1793 ib. V, 59 etc.
-	sau mai rar, în funcţie de cei care.le dau: ploconul cărăuşiei, v. cărăuşie, p. 140.
Reprezentând o obligaţie datorată din partea subordonaţilor de orice fel, cum aceştia sunt întotdeauna mai mulţi, este firesc ca cel ce are dreptul să primească plocon, să primească de fapt mairnulte plocoane şi nu unul singur. Aceasta ar putea fi explicaţia pentru care adesea în documente termenul apare în forma de plural, plocoane (aşa cum apar menţionaţi şi alţi termeni venit, irat, avaet, dar).
Astfel, în condica din 1776 a lui Grigore Ghica se prevăd în legătură cu diferitele dregătorii, în cadrul fiecăreia dintre ele, numeroasele plocoane pe care trebuie să le primească, şi anume la venitul hătmăniei se menţionează pocloanele căpitanilor, bulucbaşilor, seimenilor şi călăraşilor enumerându-se ce are de dat fiecare dintre ei în parte de ex.:
/ lei / 30 dela başbulubaş a curţii gspd/lei / 20 de la bulubaşa al doilea a curţii gspd /lei/20 de la căpitanul de drăgani /lei/20 de la sotnicul /lei/24 de la 12 zapcii de la 4 stiaguri a seimenilor din curte gspd câte 3 zapcii la un stiag, adică stegar, odobaşă şi ciauş, câte 2 lei unul /lei/282 de la 188 seimeni din curte gspd de la 4 stiaguri câte 47 semeni la un stiag câte 1 pol leu de seimen /lei/100 de la vel căptan a hătmăniei /lei/ 100 de la poruşnicul flei/ 80 de la başbulubaş a hătmăniei /lei/ 20 de la stegariul hătmăniei /lei/ 90 de la 3 bulubaşi a hătmăniei câte 30 lei unul /lei/24 de la 12 zapcii de la 4 stiaguri a hătmăniei, câte 3 zapcii la un stiag, adică stegar, odabaşă şi ciauş câte 2 lei unul /lei/ 282 de la 188 seimeni hătmăneşii de la 4 stiaguri câte 47 seimeni la un stiag câte 1 pol leu de seimen lei 50 de la căptan de vânători /lei/ 6 de la 3 zapcii de la stiagul vânătorilor, adică stegar, odabaşă şi ciauş câte 2 lei unul /lei/ 7 bani 60 de la 47 vânători câte 1 pol leu de vânător lei 12 de la 6 zapcii de la 2 stiaguri, călăraşi hătmăneşti câte 3 la un stiag, adică stegar, odabaşă şi chihaia câte 2 lei unul lei 150 de la 100 călăraşi hătmăneşti de la 2 stiaguri câte 50 la un stiag câte 1 pol leu de călăraş lei 6 de la 2 trâmbaci de la 2 doboşeri, de la un surmaciu şi de la unfluieraş câte 1 leu unul lei 30 de la vel căptan de Neamţ, lei 50 de la vel căptan de Tecuci lei 20 de la vel căptan de Dorohoi M 1776 GH2 8
219	Urechia menţionează că mitropoliţii şi episcopii primesc pe fiecare an (1774-1786) de la preoţii şi diaconii de mir o dare numită astfel, v. IR I, 35.
152
«
sau Ia venitul agiei, printre pocloanele pe fieştecare an se specifică plocoanele staroştilof20 celor 33 de bresle de târgoveţi, pe care vel aga îi numea: Hei/50 de la starostele de jidovi /lei/ 20 de la starostele de armeni A ei/ 30 de la starostele de străini /lei/ 30 de la starostele de băcali /lei/ 20 de la starostele de pitari, /lei/20 de la starostele deplăcintari /lei/20 de la starostele de mesărcii /lei/20 de la starostele de chiragii /lei/10 de la starostele de cârcimari /lei/10 de la starostele de apari /lei/10 de la starostele de zidari /lei/10 de la starostele de podari /lei/10 de starostele de pietrari /lei/ 10 de la starostele de vărniceri/lei/ 10 de la starostele de cărămidari /lei/10 de la starostele de olari /lei/10 de la starostele de teslari /lei/10 de la starostele de cibotari /lei/10 de la starostele de măhali /lei/10 de la starostele de butnari /lei/10 de la starostele de tâmplari /lei/10 de la starostele de curălari /lei/ 10 de la starostele de ceprăgari /lei /10 de la starostele de blănari /lei/ 10 de la starostele de cojocari /lei/10 de la starostele de croitori /lei/10 de la starostele de şlicari /lei/10 de la starostele de zlătari /lei/10 de la starostele de bărbieri /lei/10 de la starostele de sucmănari /lei/10 de la starostele de abăgeri /lei/10 de la starostele de făclieri /lei/10 de la starostele de vutcari M 1776 GH215.
Ar mai fi de menţionat că ploconul datorat de subalterni este prevăzut a se da numai pe perioada cât aceştia erau în funcţie:
de va vrea hatmanul să-l schimbe piste vreme, să i se întoarcă poclon, poprind hatmanul numai pe câtă vreme va fi stătut zapciu M 1775 GH] 20.
In a doua perioadă termenul plocon apare în legătură cu cinci grupuri în următoarea ordine: administraţie (foarte bine reprezentat), armată, instituţii religioase (reprezentate în mod egal), meşteşuguri şi comerţ (foarte slab reprezentate). Termenul plocon apare atestat în legătură cu relaţiile de tip oficial (prezente în grupurile administraţie, armată, instituţii religioase, meşteşuguri, comerţ), sau comunitar (în grupurile administraţie, meşteşuguri). In prima perioadă erau prezente doar trei grupuri: administraţie, armată, instituţii religioase, grupuri în care se manifestă numai relaţii de tip oficial.
Dacă termenul plocon este utilizat în majoritatea situaţiilor referitor la relaţiile oficiale, în unele situaţii se poate afirma că este vorba de relaţiile comunitare:
l-am jacut Domniia mea vătaf peste toţi lăutarii din oraşul Focşani... ca să fie purtător de grijă la toate trebile şi poruncile ce i să vor da dă către Domniia mea... să aibă a lua numitul vătaf obicinuitul poclon dă la fieştecare lăutar ŢR 1775 AJ 5, 5.
Alte utilizări ale termenului plocon din această perioadă au fost discutate la bărbânţă, p. 83 şi venitul străjii, p. 106.
Totodată, despre unele categorii aflăm că nu au voie să primească plocon:
220	„Târgoveţii din Iaşi erau împărţiţi în 33 bresle ai căror staroşti erau numiţi mai toţi de către vel aga, drept care lui îi aduceau plocoane pe fieştecare an“ Răşcanu, LEF XCV. La rândul lor, staroştii primesc şi ei plocoane. în acest sens, notăm şi o informaţie dintr-o lucrare de istorie: „Meşterii sau jupânii... când intrau în breaslă, adică îşi deschideau atelier propriu, trebuiau să dea - potrivit obiceiului «din veac» — un «plocon» starostelui11, v. Giurescu, I. ROM IIIj, 585. Pentru situaţiile când ploconul se primeşte o dată cu bărbânţă, v. bărbânţă, p. 83.
221	Despre posibilitatea interpretării unor relaţii ca având caracter comunitar în legătură cu grupurile meşteşuguri, comerţ, administraţie, referitor la categoriile reprezentând pe mai-marii breslelor, v. discuţia de la avaet, p. 83.
153
logofăt condicar. v. mai jos ruşfet; polcovnicie s-au întocmit a fi fără de nici o dare de plocon la spătărie ŢR 1803 IR VIII, 476.
RUŞFET222
Atestat rar în a doua perioadă în Ţara Românească şi în Moldova.
Termenul ruşfet prezintă caracteristici de utilizare asemănătoare cu cele ale termenului mită, fiind însă mult mai rar întrebuinţat. Dovadă că cei doi termeni erau şi diferiţi în vremea aceea este faptul că ei apar folosiţi în acelaşi document ca şi cum ar reprezenta două lucruri diferite:
temându-se de a nu face jafuri sau a cere ruşfeturi şi mită: condicar logofăt ŢR 1787 IR III, 599; v. şi mită, p. 147.
Cu toate acestea, într-un alt document distincţia dintre cei doi termeni este mai puţin clară, cu atât mai mult cu cât termenul ruşfet apare în sintagma ~plocon: acest logofăt condicar al judeţului să se ferească... de mituire sau ruşfet plocon a cere sau a lua de la cinevaşi cât de puţin, că pentru aceea are leafă ŢR 1797 IR VII, 51.
Termenul ruşfet este atestat în legătură cu un număr redus de categorii de persoane aparţinând următoarelor grupuri: administraţie:
>
boier: ruşfeturi şi apucături nu se socoteau câte lua toţi în toate părţile M LET III, 206; condicar logofăt: v. mai sus; dregător: cei ce se negoţează cu acestea/ zăhărele, legume.../ sunt siliţi a le vinde cu aşa... preţuri din pricina ruşfetu-rilor ce dau la unii alţii din ~şi zapcii ŢR 1809 TES II, 341; ispravnic: unii din ~ rău nărăviţi cerea de la huzmetari ruşfeturi şi apoi le da voie aface catahrisis... iar care din huzmetari nu avea să dea ~ ruşfet, nu numai că nu le da ajutor..., ci încă le sta şi împotrivă ŢR 1820 IR XI, 240; judecător: cei ce-şi aleg ~ arbitri... sunt îndatoraţi a se mulţumi cu hotărârea lor, fară numai de să va dovedi că prin ruşfet s-a urmat nedreapta hotărâre M 1814 JUR 14; logofăt: v. condicar; zapciu: v. dregător;
-	armată:
zapciu: v. dregător;
-	instituţii religioase:
am aflat jafurile şi asupririle ce fac protopopii prin judeţe atât la partea bisericească, cât şipoliticească şi socotind... curgerea acestei răutăţi am aflat că este din pricina ruşfeturilor ce dau protopopii pe la unii alţii până-şi câştigă dorinţa protopopiei. Aşadar sunt siliţi şi protopopii a lua de la preoţi şi diaconi câte taleri 3-4... Şi ca să desrădăcinăm toate acestea de către protopopul luări de bani peste orânduială, am poruncit nu numai de a lipsit cu totul acest rău obicei al ruşfeturilor ŢR 1810 IR IX, 362 / Termenul este utilizat la modul general, fară a se indica cine anume era beneficiarul ruşfetuluil.
Documente conţin dispoziţii şi reglementări, ca şi în cazul termenului mită, în scopul de a se evita practica, destul de generalizată, a luării ruşfetului.
222	Termenul ruşfet semnifică: „(învechit) 1. Mită“ DLR s.v.
154
TRINGHELT223
Atestat extrem de rar numai în a doua perioadă în Transilvania într-un document referitor la cheltuiala făcută în legătură cu daru ce se au datpreosfmţitul mitropolit: tringhelt la oamenifl-08 Tr 1775 ŞCH I, CXXV, 278224.
NATURA MUNCII
în ceea ce priveşte sursele de câştig, problema naturii muncii nu se pune sau putem considera că se pune altfel decât în cazul formelor de răsplată propriu-zise. Cel mai adesea în legătură cu aceste surse de câştig nu se indică nimic referitor la activitatea celor care au dreptul să beneficieze de ele. Aceştia încasează în folos propriu dările sau taxele în virtutea unui drept şi a dregătoriei pe care o deţin, iar amenzile, în virtutea competenţei judecătoreşti cu care sunt investiţi de către domn. Datele din documente referitoare la amenzi (ciubote, gloabă, treapăd,) privesc pe cei ce săvârşesc abaterile, de fapt, dar sunt menţionate în texte, întrucât în funcţie de felul abaterilor variază şi amenzile şi totodată diferă şi cei ce au dreptul să le judece şi să le sancţioneze.
Cât despre taxele pe servicii (avaet, chirie, filodorimă, telalâc, zeciuială), activităţile efectuate de cei ce au dreptul să le reţină rezultă adesea în mod indirect din felul în care aceste taxe se percep, şi anume în funcţie de diferitele acţiuni, operaţii, proceduri etc.; de aici şi o serie de amănunte privind natura unor astfel de activităţi.
Nici în ceea ce priveşte cadourile, natura muncii nu este indicată, în cazul lor ideea de mu ncă neapărând. Informaţiile din documente sunt rare şi succinte (de ex. pentru adet, bacşiş, dar).
La fel ca şi în cazul termenilor venit şi irat, nu se poate preciza întotdeauna dacă în cazul acestor surse de câştig este vorba de o angajare propriu-zisă în muncă făcută de domn, la stat, în armată sau la curtea domnească, ca în cazul celor recompensaţi cu formele de răsplată, şi ca urmare nu se poate stabili tipul de angajare. Cu atât mai mult cu cât, din modul cum sunt redactate documentele, mai exact din lipsa de informaţie, nu putem afirma nici ce fel de muncă este efectuată şi nici caracterul ei stabil sau temporar. Dar, atâta timp cât numirea într-o dregătorie are caracter stabil, permanent şi poate fi asimilată unei angajări, se poate considera că dreptul de a beneficia de o sursă de câştig este permanent. Acest drept are caracter permanent, chiar şi atunci când sursa de câştigseprimeşteocazional, deoarece se poate considera că activitatea are caracter permanent, întrucât ea se repetă.
Cei ce au dreptul de a beneficia de orice sursă de câştig pot fi socotiţi ca fiind angajaţi permanent, deşi munca pe care o depun în cazul perceperii diferitelor taxe ori amenzi are caracter ocazional. De exemplu, dreptul de a aplica şi încasa gloaba
223	Termenul tringhelt semnifică: „(învechit) Bacşiş" DLR s.v.
224	Deşi documentul nu conţine nici o specificare, termenul tringhelt este glosat prin bacşiş de către Mândrescu, v. 1G 96.
155
este permanent, dar globirea (actul în sine) este un fapt ocazional. După cum, activitatea celor ce încasează chiria sau îelalâcultrebuie să aibă caracter permanent (fiind vorba de ocupaţii specializate), în schimb, solicitările sunt ocazionale.
Cei ce primesc cadouri obligatorii (adet sau plocon) beneficiază de acest drept în virtutea dregătoriei pe care o deţin în mod stabil. Cu toate că bacşişul se dă numai în anumite ocazii, s-ar putea ca cei ce îl primesc să fie angajaţi permanent şi să desfaşoare activităţi cu caracter stabil, acest lucru însă nu rezultă din documente
-	în perioada a doua se pare că activităţile au caracter ocazional, dar ele se pot repeta.
PERSOANA CARE ACORDĂ RĂSPLATA
Persoana care recompensează diferă în funcţie de tipul de relaţie muncă-răsplată, după cum angajarea are caracter oficial, particular ori comunitar (putând fi domnul, un particular oarecare sau o comunitate). Această persoană este deseori menţionată în documente, mai ales în cele din secolul al XVIII-lea, existând însă şi situaţii când ea nu este indicată, dar poate fi subînţeleasă.
In calitatea sa de persoană oficială, domnul este persoana care, în cadrul reiaţii 1 or o fi c i a 1 e, în căzu 1 ambelor modalităţi de recompensare, dă decizia în baza căreia se acordă fie o anumită formă de răsplată, fie dreptul de a beneficia de o anumită sursă de câştig.
Domnul nu este exclusiv persoana din partea căreia se primeşte o sursă de câştig, dar chiar şi atunci când este primită din partea acestuia, el nu este cel ce o acordă, ca în cazul lefu, ci numai cel care dispune ca sursa de câştig să fie dată de către particulari, în speţă contribuabili sau de către subalterni.
Ceea ce este prevăzut a se primi drept sursă de câştig şi este constituit din dări, din taxe, din amenzi sau din cadouri obligatorii se dă tot conform numai dispoziţiei domneşti, dar direct de către particulari (subalternii putând fi consideraţi tot un fel de particulari).
Atât subalternii (subordonaţii) în cadrul aceleiaşi dregătorii sunt obligaţi să plătească pe superiori, cât şi orice persoană particulară (locuitor, împricinat, cumpărător, vânzător, sol, enoriaş etc.) are această obligaţie în următoarele situaţii: dacă este în subordinea sau în jurisdicţia unei dregătorii, dacă deţine o funcţie din ierarhia bisericească ori profesională, dacă are în vreun fel legătură cu atribuţiile acestora în schimbul serviciilor pe care le solicită, dacă face vreo tranzacţie comercială ori dacă arendează (cumpără) un venit al ţării sau al cămării domneşti.
In situaţiile rare, în care apar enoriaşii, se poate considera că este vorba de un obicei vechi, consacrat prin tradiţie, acela de a finanţa bisericile şi pe cei ce oficiază serviciul religios şi nu neapărat de o obligaţie a enoriaşilor pe baza unei dispoziţii domneşti.
Aceşti subalterni şi particulari nu au calitatea particularilor ori a membrilor unei comunităţi întâlniţi în cazul formelor de răsplată propriu-zise, întrucât nici unii, nici alţii, nu angajează şi nici nu beneficiază întotdeauna (ca în cazul subalternilor sau al unor particulari) de munca depusă de cei pe care îi plătesc. Totodată, chiar
156
dacă sursa de câştig provine de la particulari, relaţiile sunt de tip oficia] şi nu particular ori comunitar.
Ca urmare, acordarea acestor surse de câştig, la fel ca şi a venitului (sau a iratului), priveşte dreptul de a beneficia, de a primi o sursă de câştig, de fapt dreptul de a-şi lua, de a-şi încasa, de a-şi reţine respectiva dare, taxă ori amendă.
Domnul, în calitate oficială, hotărăşte darea unor cadouri (bacşiş sau dar) şi mai rar, a unor taxe (chirie) - în ambele perioade, tuturor acelora care prestează munci în folosul statului, sau mai rar, al lui personal.
Observăm totodată că şi alte persoane menţionate în documente ar putea fi considerate ca având calitate oficială atunci când răsplătesc, de ex.:
doamna (soţia domnului), în cazul darului, în a doua perioadă pentru jupâneasă M LET III, 315;
mitropoliţii, arhiereii, boierii cei mari în cazul bacşişului, în a doua perioadă pentru copil din casă ib. 306.
In ceea ce priveşte prima modalitate de recompensare, atunci când răsplata este acordată în întregime direct numai din partea domnului, oferirea ei se face printr-un intermediar, o persoană împuternicită să execute dispoziţia domnească.
împuterniciţii cărora li se porunceşte să acorde o sursă de câştig apar rar în documente, şi anume în cazul unor cadouri, de ex.:
(biv) (vel) vistier (epistatul epitropiei obştirilor) în cazul bacşişului, în a doua perioadă pentru zapciu M LET III, 306; în cazul darului, în prima perioadă pentru vel agă sol ŢR 1694 CV 10 sau al unor taxe, de ex.:
-jitnicer, în cazul chiriei, în a doua perioadă pentru cărăuş M 1777 BÂRIV, CXXIV, 203.
In cadrul celei de a doua modalităţi de recompensare, în relaţiile oficiale, care reprezintă marea majoritate a situaţiilor, domnul este cel ce acordă dreptul de a reţine în beneficiul propriu o dare, o taxă, o amendă, un cadou obligatoriu. Din această cauză, în documente se indică frecvent nu numai cine primeşte (aceste categorii fiind deja menţionate), dar şi de la cine se primeşte - aceste persoane fiind, de asemenea, menţionate. Cum ele sunt foarte numeroase şi, cum din lipsă de informaţie nu se poate preciza întotdeauna calitatea lor (simpli particulari, contribuabili, subalterni etc.), ele vor fi enumerate fară a se încerca o clasificare ori definire a lor225 (problemă ce depăşeşte preocupările noastre). S-ar părea că subalternii sunt adesea menţionaţi, ei fiind persoanele de la care se primeşte direct şi obligatoriu o parte din sursele de câştig, pe când contribuabilii sau simplii particulari de la care sursele de câştig se încasează indirect sau direct (în raport cu cei ce primesc) nu sunt întotdeauna specificaţi.
DĂRI - TAXE avaet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de la/ hotărnici pentru vel portar ŢR 1780 IPS 142; de la fieştecare căpitan pentru ceauş spătăresc ŢR 1787 IR III, 38; /de laJ vătaf la plai pentru vornicie ŢR
"5 Ordinea citării persoanelor este cea cronologică, a apariţiei lor în documente.
157
1803 IR XII, 153;/de laI slujitori pentru căpitan de scaun ŢR 1803 ib. VIII, 488; /de la/ cumpărătorii vămilor pentru divictar ŢR 1804 ib. XII, 217; logofăt ib.; muhurdar ib.; /de la/ ţiitorii menzilurilor /şi de la1 toţi căpitanii pentru nazâr M
1814	UR I, 201; /de la1 toţi de obşte... numai partea neguţătorească şi prostimea pentru protopop ŢR 1815 IR XA, 59; de la neguţătorii cei ce strâng vite şi le trec peste Dunăre pentru caimacam ŢR 1817 ib. 644; de la isnafuri: băcani... măcelari... de fiecare olar... de la fieştecare pescar pentru polcovnic ŢR 1817 ib. 648 etc.
butărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la toţi câţi vor avea trebuinţă a încărca şi descărca buţi... stăpânul buţilor pentru butar ŢR 1792 IR IV, 259; cumpărător ib. căminărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la totu omul... veri de la boiari mazili, şutaşi, căpitani, iuzbaşi, călăraşi, dărăbanţi, cămărăşei, slujitori, săimeni, cazaci, lefegii, călugări, popi, diaconi, turc, ţigan sau măcar ce feliu de om va vinde într-acest târgu pentru căminar ŢR 1695 ANAT 33, 388. ciohodărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de cizmariu...veri ce fel de om arfi au slugă boierească au călugărească, au ţigan pentru mare ciohodar ŢR f.a. ANAT 28, 385. în a doua perioadă în relaţiile oficiale
/de Ia/ cei ce se negustoresc şi lucrează meşteşugul cizmăriei pentru iz-ciohodar ŢR 1792 IR IV, 264. cotărie
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de la tot omul, cine se va afla vânzând marfă cu cotu. ..dela toţi pentru cotar ŢR 1699 ANAT 41, 393. cotărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de la1 negustorii ce se negustoresc cu prăvălii şi vând marfă cu cotul pentru cămărăşie ŢR 1791 IR IV, 257. venitul cotului
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la toţi cei ce vor voi a-şi măsura cu cotul vasele cu vin pentru vechil M 1813 CAL I, 189, 499. dijmărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de la toţi pentru dijmar ŢR 1696 ANAT 25, 383.
filodorimă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de la/ moşneni pentru zapciu ŢR 1780 AJ 800, 857;
/de Ia1 sameş pentru vistier ŢR 1813 IR XB, 84;
/de la/ logofăt al Divanului /şi/ logofăt al treilea pentru logofăt mare ŢR 1819 ib. XI, 122;
158
/de la/ ocela ce este osândit prin pravila pământului pentru hătmănie ŢR
1819	IR XI 187; zapciu ib. filotimon
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de la/ obraz pentru vel hatman ŢR 1816 IR XA, 471. gărdurărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la toţi ce au vii pentru al 2-lea spătar ŢR 1791 IR IV, 259.
gros
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la cei ce se vor închide când se vor slobozi pentru agie M 1776 GH2 15; armăşie ib. 19; vel căpitan ib. 25. oierit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de la tot omul, câţi vor avea oi... de la toţi, însă de la slujitori... de la birnici... de la bârsani pentru oier ŢR 1697 ANAT 27, 385. părpăr
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la cei ce plătesc vinărici pentru al doilea spătar ŢR 1791 IR IV, 52. părpărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
di la toţi câţi plătesc vinărici domn eseu pentru vtori spătar ŢR 1730 ANAT
215,315.
pârcălăbie
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de la tot omul ori cine ce feal de bucate ar vende pentru pârcălab ŢR 1695 ANAT 1,366.
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la trecători pentru căpitan M 1757 HUŞ 252; ispravnic ib.
premion
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la cei ce se vor ispiti să treacă printr-ascuns peste graniţă monedă! rusească/ pentru dregător ŢR 1811 D.EC 28, 98. săpunărie
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
dă la toţi săpunarii care fac săpun şi vând săpunul... vei fi şutaşi, au cămărăşăl, au dorobanţ, au călăraş, au scutelnic... au siimeani, au lefegiu, au martalog, au cazac, au catănă, au talpoşi, au măcar ce bresle şi ce fel de om arfi, au de ţară, au striin... de la toţi de nume pentru boier ŢR 1695 ANAT 1 1, 373. săpunărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de la cei ce vor lucra săpun cu cherhanale, de la fiecare săpunar pentru vornic de harem ŢR 1803 IR XII, 163. telalâc
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
/de la/ acela care cere de să facă mezat şi stăpânii lucrurilor pentru telal ŢR 1778 AJ 474, 524.
tult
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de pre la toţii... de la cei ce-ar duce vite... de vândut pentru vameş M 1742 MAV 334.
-226
vama
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de la tot omul carii trec cu marhă şi negoaţe şi vite şi alte bucate pentru vameş ŢR 1695 ANAT 4, 368.
de la tot omul... veri fie boiari, au armean, au turcu, au gr ecu, au sârbu, au arbănaş, au ovreai, au moldovean, au ungurean, au sas şi au muntean, au măcar ce fial de om ar fi pentru schiler ŢR 1695 ib. 8, 371;
/de la/ cine ce va vende într-acest târg, veri de la boiari, au de la slujitori, du călăraşi, au dărăbanţi, au scutealnici, au popi, au călugări, au ţărani... de laceale 12 sate den prejurul târgului pentru pârcălab ŢR 1695 ib. 10, 372
de la tot omul care va vânapeaşte pentru stolnicel ŢR f.a. ib. 47, 379. în a doua perioadă în relaţiile oficiale: dupe la toţi pentru vameş M 1741 MAV 274. vădrărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la toţi cei ce au vii pentru vtori spătar ŢR 1803 IR XI, 153.
vinărici
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de la tot omul care-i vor avea vii pentru vinăricer ŢR 1698 ANAT 38, 392. de la tot omul... veri fie boiari, au slujitori, au neguţător, au sutaş, au bernec... şi de la popi şi diaconi pentru vinăricer ŢR 1700-1 ib. 56, 404. în a doua perioadă în relaţiile o f i c i a 1 e
de la tot omul ce vor avea vii întru aceste dealuri pentru slujitor bisericii ŢR 1749 BUC, 308, 403. zeciuială
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
/de la/ braşovean pentru om domnesc Tr 1698 SD XII, 8 în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la aceia care nemulţumindu-să cujudecata... vor eşi cu anaforaua pentru agă M 1815 PONT 11; vel cămăraş ib.; hatman ib.
de la cei ce vor fi buni datori pentru vătafi R 1817 IR XA, 644 de la cei ce vor avea vreo pricină de datorie şi împlinire a banilor pentru polcovnic ŢR 1817 ib. 648.
AMEMZI
ciubote
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la femei pentru protopop M 1741 MAV 273
de la femei, fiind mireancă pentru vornic M 1741 ib.
/de la/ cei ce se aduc pentru pricini de giudecăţi pentru aprod M 1776 GH2 32; armăşel ib.; copil din casă ib.
226 „Plăteau vamă acei care făceau negoţ, oricine ar fi fost“ Giurescu, I. ROM II2, 583.
160
dicheomă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de la/ casnici pentru protopop ŢR 1810 IR IX. 362. gioabă227
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
pre fieştecare om... au fie slujitor, au biruie, au măcar ce fel de om ar fi într-acest judeţ pentru vornic ŢR 1695 ANAT 172, 432
/de la/ cărciumar pentru căminar ŢR 1695 ib. 33. 388
/de la/ măcelar pentru lumânărar ŢR 1695 ib. 35, 389
/de la/ care i-ar afla vinovaţi pentru stolnicel ŢR f.a. ib. 47, 397
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de la/ ciocli pentru mitropolit M 1730 MAV 430.
/de laI preoţi, diaconi, ţârcovnici, călugări, feciori de popă, nămeţii lor, oameni bisericeşti pentru protopop M 1741 ib. 27322S
/de la1 mirean sau ginere de popă fiind mirean... pentru căci bărbatul iaste obicei de dau gloaba pântecelui pentru vornic ib.
/de la1 târgoveţi (fiind târg domnesc) pentru vtoripaharnic ib. 325.
de la tâlhari pentru ispravnic 1742 ib. 226 etc.
herâie
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
/de la1 feciorii lui Iosif din Munteani pentru logofăt M 1604 SD XI, 48. ispaşă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de la/ cei cu vitele pentru stăpânul bucatelor ŢR 1780 IPS 181. întreială
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de la1 armăşei pentru armăşia mare M 1776 GH2 19. şugubină
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
la căpitani şi la călăraşi, la seimeni şi la toţi ţiganii pentru hatman sau pârcălabul hătmănieiM 1741 MAV 210. treapăd
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
/de la1 braşovean pentru om domnesc Tr 1698 SD XII, 8 în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
221 „Plăteau gloabe sau amenzi acei careîncălcau legea sau obiceiul pământului, indiferent de
categoria socială căreia îi aparţineau" Giurescu, I. ROM IK, 5S3. Iar în materie penală exista în epoca
veche principiul responsabilităţii colective: „Dacă nu putea plăti făptaşul, plăteau rudele lui,
despăgubindu-se însă, cum era şi drept, din averea acestuia, mobilă sau imobilă; dacă nu puteau plăti
rudele, trebuia să plătească altcineva din sat sau satul în întregime. Iar dacă nici satul întreg nu putea
sau nu voia să plătească, atunci sau era luat pe seama domniei, devenind sat domnesc, sau se dădea
unui boier care achita el gloaba respectivă, devenind astfel boieresc" id. ib. 503.
::s Vezi în acest sens, observaţia lui Giurescu menţionată la p. 66, nota 57.
161
de la oameni pentru ispravnic M 1743 UR IV, 407
de la cei ce se vor aduce pentru pricini de giudecăfi pentru ispravnic M 1776 GH2 42
de la medelnicer pentru mumbaşir ŢR 1777 AJ 313, 345 dă la partea cea vinovată pentru protopop ŢR 1779 ib. 685, 744 /de laJ cine va rămâne de judecată pentru zapciu ŢR 1780 IPS 68 în relaţiile comunitare:
/de laI cel cu pricina pentru ceauş ŢR 1780 IR II, 187.
CADOURI
adet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la slujitori pentru căpitan ŢR 1803 IR VIII, 488.
baston
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la preoţi şi diaconi pentru protopop ŢR 1810 IR IX, 362.
colac
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
/de la1 episcop pentru birău Tr 1616-31 B 85 /de la/ oraşe pentru domn M LET I, 104
/de la1 omul ce-ş va cunoaşte vita bine, care va fi de pripas pentru vornic ŢR 1695 ANAT 172,432
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de laJ armenii poloni cu cirezi pentru cine ar găsi boii M 1739 MAV 43 8
/de la1 stăpânul pripasului pentru ispravnic M 1775 GH] 7
/de la/ păgubaşul vitei pentru cel ce va purta de grijă vitei M 1776 GH2 37.
dar
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/de laI bulucbaşă, vel căpitan al menzilurilor, ceauş spătăresc, polcovnici pentru vel spătar ŢR 1787 IR III, 38. plocon
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de nume de slujitori... de birnic pentru dijmar ŢR 1696 ANAT 25, 383 /de la/preoţi şi diaconi pentru mitropolit ŢR 1714, ap. I. ROM III2, 696 în a doua perioadă în relaţiile oficiale: după la călăraşi pentru hatman M 1727 MAV 425.
Alte persoane obligate să dea hatmanului plocon au fost deja semnalate în capitolul despre plocon, v. p. 152-153. Aceste persoane sunt numeroase, ele variind ca număr (în general sporind), nu numai în cazul acestui dregător229, dar şi al altora, după cum atestă cele două variante ale condicii Iui Grigore Ghica, de ex.:
229	Trebuie precizat că uneori ceea ce apare sub denumirea de plocon în varianta din 1776 în legătură cu venitul hătmăniei (dar şi cu alte dregătorii) este înregistrat în varianta din 1775 fără a fi denumit în vreun fei (cu excepţia rapciY/or), dar mult mai detaliat sub raportul numărului de persoane de la care trebuia să primească aceste sume de bani (cadouri). în acest sens, Iorga observă: ,/Dacă/ Matei
162
de la ispravnici de armaş pentru vel armaş M 1775 GH] 30 comparativ cu de la ispravnicul de armăşei... de la condicariul temniţei... de la vătaful temniţei... de la 50 armăşei... de la 17 dărăbani a temniţei... de la 18 mehteri creştini... de la 4 trâmbaci, 1 surmaciu, 1 doboşer, 1 topciu... de la 12 masai agii pentru armăşia mare M 1776 GH2 19 etc.
/de la1 egumeni (moldoveni, greci) pentru domn M LET III, 305 /dela/ vătaf de plai pentru vel vornic ŢR 1783 IR I, 323 de la ceata preoţească şi diaconească numai din eparhia sa pentru episcop nou ŢR 1819 ib. XI, 29;
de la ceata preoţească sau diaconească atât din eparhia mitropoliei, cât şi din celelalte eparhii ale episcopilor pentru mitropolit ib.
In legătură cu unele cadouri, sunt semnalate persoanele de la care nu este permis să se primească: mită
de pe la săraci pentru boier ispravnic M LET III, 251. ruşfet
de la cinevaşi pentru logofăt condicar ŢR 1797 IR VII, 51 /de laJ cei ce se negoţează cu mărfuri pentru dregător ŢR 1809 TES II, 341; zapciu ib.
/de la1 huzmetar pentru ispravnic ŢR 1820 IR XI, 240.
Unii subalterni ar putea fi consideraţi ca persoane împuternicite să încaseze amenzile, taxele sau cadourile în contul superiorilor, de ex.:
la slugile dumisale hatmanului, care strângeţ poclon hătmănescu după la călăraş M 1727 MAV 425
oamenii dumnealui vornicului să ia gloabapănteciluP0 M 1741 ib. 273; v. şi exemplele de la branişte, p. 84, căminărit, p. 86, gărdurărit, p. 97, părpăr, p. 101, tahmis, p. 107, vădrărit, p. 111.
Atunci când cei ce au dreptul să beneficieze în folos propriu de diferitele surse de câştig sunt reprezentaţi de mai-marii unor comunităţi se pune problema calităţii celor de la care se primeşte respectiva sursă de câştig. Şi anume, dacă aceştia, ca membri ai comunităţilor respective, pot fi consideraţi subalterni sau simpli particulari, ei nefiind nici cei ce angajează, dar nici cei ce beneficiază de activitatea pe care o desfăşoară mai-marii comunităţilor. Atât cei ce au dreptul să primească, cât şi cei de la care se primeşte au calitatea de membri ai unei comunităţi, şi, ca urmare, ar trebui ca ceea ce se primeşte sau se dă să se subsumeze raporturile de tip comunitar. Cu toate acestea, domnul este cel ce dispune acordarea acestui drept hotărând totodată şi cine trebuie să primească, dar şi cine trebuie să dea sau să nu dea şi cât anume. S-ar putea ca domnul să fie doar persoana care încuviinţează prin dispoziţii domneşti (acte oficiale), ceea ce comunitatea respectivă a decis în mod colectiv în conformitate cu statutul şi cu obiceiurile ei. Mai-marii acestor comunităţi - este vorba în special de comunităţi de tip
Ghica îi dă... plocoanele... de pre la toţi... condica din 1775 specifică amănunţit cât vor da, în bani, toţi vornicii, căpitanii de călăraşi şi de menzil, başbulubaşii, bulubaşii, sotnicii, vătafii, poruşnicii, calfele de teslari şi zidarii... în anul următor se restrâng aceste venituri la şase căpitănii mari singure, pe lângă venitul de la oastea curţii şi de la corpurile în legătură anume cu hătmănia" SD XXII, 12.
230	în acest sens, vezi şi observaţia lui Iorga de la p. 135, nota 189.
163
profesional, dar şi religios - desfăşoară activităţi în folos comunitar şi este firesc ca o parte din câştigurile lor să provină de la comunitatea respectivă sub forma unor beneficii provenite din dări, taxe, amenzi, cadouri etc. Situaţia acestor categorii este asemănătoare cu cea a dregătorilor, numai că cei de la care se primesc câştigurile sunt membrii comunităţii respective şi nu subalternii, ca în cazul dregătorilor, întrucât organizarea breslelor este făcută pe alte criterii. în ce priveşte amenzile, ele se încasează de la membrii comunităţii în caz că aceştia comit abateri.
DĂRI - TAXE adet
în a doua perioadă:
de la breaslă... de la brutari pentru vătaf (de brutari) ŢR 1775 IR II, 180 de la pescari... de la tot pescarul de sărătură... de la pescarii prospătaşi pentru vătaf (de pescari) ib. avaet
în a doua perioadă:
de la ucenicul ce va ieşi calfă, adecă meşter pentru nacaşbaşa TR 1786 IR III, 600
/de la/ câţi străini şelari vor veni din străinătate in Bucureşti să lucreze pentru staroste ŢR 1787 ib. 617
de la toţi băcanii pentru bacalbaşa ŢR 1807-15 BĂC CLXVI, 262 /de la1 fieştecare cărăuş pentru vătaf (de harabagii) M 1813 IR XA, 389. bărbântă >
în a doua perioadă:
/de la/ meşter străin... /de la/ ucenici pentru breslaş M 1766 UR XIV, 2; staroste ib. chirie
în a doua perioadă:
/de la1 chirigii pentru vătaf (de chirigii) M 1776 GH2 38. mear
în a doua perioadă:
/de la1 ucenic pentru staroste M 1766 UR XIV, 2; meşter ib. telalâc
în a doua perioadă:
de la telali pentru telalbaşa ŢR 1778 AJ 474, 524.
AMENZI
gloabă
în a doua perioadă:
/dela/ toţi cei ce sunt de biserica apusului pentru prefect epitrop M 1751 UR V, 425
/de la1 acel meşter (ciubotar) ce l-arfismomit/pe ucenic/ pentru staroste M 1766 ib. XIV, 2
/oricare neguţător/ se va afla cu cot şi cu cumpănă vicleană... pentru staroste M 1783 BRES 553.
164
herâie
în a doua perioadă:
de la năimitul moldovean pentru ciubotar M 1766 UR XIV, 2.
CADOURI
plocon
în a doua perioadă:
care meşter strein va veni de aiurea şi va vrea să se aşeze aici în Iaşi cu breasla ciubotarilor sau din ucenici care va vrea să iasă meşter pentru staroste M 1766 UR XIV, 2
de la lăutarii ce vorfi locuitori chiar într-acest oraş pentru vătaf (de lăutari) ŢR 1818 IR XA, 424.
In ce priveşte relaţiile dintre particulari, apar menţionate în documente diferite persoane, cum ar fi în cazul dărilor sau al taxelor:
neguţător în cazul chiriei, în a doua perioadă pentru cărăuş M 1813 IR XB, 389; vistier în cazul chiriei în a doua perioadă pentru cărăuş M 1784 SD VII, ] 04. 235;
sau al cadourilor:
vornic în cazul bacşişului, în ă doua perioadă pentru grădinar ŢR 1780 BĂC LXIII, 113; în cazul darului, în a doua perioadă pentru doctor ŢR 1799 BUC] 501, 620.
Despre acordarea surselor de câştig din partea comunităţilor este vorba numai atunci când se poate preciza dacă cei răsplătiţi sunt angajaţi de către o anumită comunitate şi efectuează o muncă în folosul acesteia. Chiar dacă informaţiile privitoare la comunităţi provin adesea din acte oficiale, domnul sau o altă autoritate (în cazul bisericilor din Ardeal) nu este decât acela care consfinţeşte ceea ce comunitatea respectivă a decis în această privinţă ca fiind o obligaţie a tuturor membrilor ei (adesea menţionaţi şi ei în documente). Este cazul unor taxe, de ex.: curuncă
în a doua perioadă:
după la toţijidovii din ţara leşască... şi de la meserciijidoveşti pentru haham Ml 727 MAV 426
In cazul pensionului, în a doua perioadă, se indică persoana împuternicită: prin mâna dumnealor curatori ai sfin bisericii Bolgarseghiului pentru ierodiacon Tr 1809 ŞCH II, CCVII, 292.
FONDURILE DIN CARE SE ACHITĂ RĂSPLATA
Problema fondurilor din care se achită răsplata-problemă legată direct de persoana care acordă răsplata - diferă în cazul celor două modalităţi de recompensare discutate în INTRODUCERE, p. XIV-XV.
In relaţiile oficiale aceste fonduri sunt imposibil de delimitat de ceea ce constituie conţinutul recompensei reprezentate de o dare, o taxă sau o amendă etc., în sensul că aceste dări, taxe, amenzi, cadouri etc. ar putea fi considerate că
165
reprezintă fie conţinut, fie fonduri, fie şi una şi alta - aceasta în funcţie de ceea ce se intenţionează să se acorde drept răsplată.
Atunci când în baza unei legiferări se acordă dreptul ca anumite dări, taxe, amenzi etc. să fie reţinute în beneficiul propriu, ele constituie recompensa ca atare (adică conţinutul ei), deşi ar putea fi considerate că reprezintă şi fonduri (un fel de fonduri ce se confundă cu conţinutul). Aceasta numai în cazul în care aceste dări, taxe, amenzi etc. se strâng la vistierie şi de acolo se dau celor ce au dreptul să beneficieze de ele în folos propriu - fapt ce nu este menţionat în documente.
Atunci când aceste dări, taxe, amenzi etc. se dau direct beneficiarilor, în sensul în care li se acordă dreptul să le reţină în beneficiul personal, nu se mai poate vorbi de ideea de fond. In acest caz nu mai contează dacă aceste dări, taxe, amenzi etc. trec sau nu prin vistierie şi dacă sunt sau nu considerate fonduri, ci doar faptul că sunt destinate „ca atare“ să reprezinte surse de câştig, rămânând de fapt tot dări, taxe, amenzi etc. încasate în beneficiul propriu, chiar dacă ajung (sau nu) în vistierie. Aceasta deoarece domnul acordă doar dreptul de (a primi o) recompensă şi nu recompensa propriu-zisă (răsplatafiind constituită din altceva, şi anume o dare, o taxă, o amendă etc.), ceea ce se dă dreptul să se primească ca răsplată având legătură directă cu ceea ce reprezintă respectivele dări, taxe, amenzi etc.
Cu alte cuvinte, aceste dări, taxe, amenzi etc. nu reprezintă nici conţinut, nici fonduri, ci se poate considera că devin şi una şi alta în momentul legiferării dreptului de a reţine în beneficiul propriu o dare, o taxă, o amendă etc.
Mai mult chiar, din punctul de vedere al celui recompensat, se poate considera, pe baza documentelor studiate şi a afirmaţiilor istoricilor, că există o legătură între cei de la care se percep sau se încasează dările, taxele, amenzile etc. şi cei ce au dreptul să le reţină în folos propriu .
Implicarea celui ce primeşte o dare, o taxă, o amendă, etc. rezultă atât din legătura cu atribuţiile dregătoriei (slujbei) respective, cât şi din cunoaşterea dinainte de a fi strânse a destinaţiei (destinatarului) anumitor dări, taxe, amenzi etc., în sensul fie că există dări, taxe, amenzi etc. care sunt percepute în folosul integral sau parţial al unor dregători, fie că unele dintre aceste dări, taxe, amenzi etc. sunt create în mod special ca să constituie surse de câştig pentru unii dintre aceştia.
In acest sens, nu are importanţă nici faptul dacă cei ce beneficiază direct de anumite dări, taxe, amenzi etc., ca recompense sau sunt răsplătiţi din ele adună ei înşişi respectivele dări, taxe, amenzi etc., deoarece în mai toate situaţiile (mai ales în cazul dărilor sau al taxelor), nici unii, nici alţii nu fac acest lucru.
In fapt, toate dările, taxele, etc. pot fi socotite fonduri din punctul de vedere al celui care decide acordarea fie a recompensei, fie a dreptului de a recompensa, deoarece aceste dări, taxe, etc. servesc în ambele cazuri la achitarea recompensei sau a sursei de câştig, considerată drept recompensă. Diferenţa constă numai în forma în care se face această achitare, existând două modalităţi de a o concepe din punctul de vedere al fondurilor, modalităţi care au legătură cu ceea ce se acordă drept răsplată, şi anume:
-	o modalitate, în care fondurile, deci dările, taxele, etc., a căror destinaţie este cunoscută dinainte de a fi strânse sunt folosite direct spre a fi date drept recompense, indiferent de faptul că se strâng sau nu într-un loc oficial;
166
-	o alîă modalitate în care aceleaşi fonduri, deci dări, taxe, etc. a căror destinaţie nu este cunoscută dinainte sunt strânse într-un Ioc oficial (vistierie), în scopul de a fi transformate într-un fond propriu-zis, din care se achită răsplata. Acest lucru devine posibil când apare ideea de salarizare.
Practic, până la apariţia acestei idei şi separat de ea, problema fondurilor nu se punea, atâta timp cât aceste dări, taxe, etc. constituiau prin ele însele şi fonduri şi recompense (conţinut) - conform primei modalităţi de achitare şi atâta timp cât astfel de dări, taxe, etc. se creau mereu, impuneri, încasări, contribuţii, obligaţii fiind de tot felul şi din ce în ce mai multe.
Domnul poate dispune, prin dispoziţie domnească în mod direct acordarea recompensei sau în mod indirect, acordarea fiind în acest caz din partea persoanelor particulare ori subalterne.
In fapt, toate dările, taxele, amenzile, cadourile etc. se strâng de la particulari în ambele cazuri pe baza unei dispoziţii domneşti, numai că aceştia reprezintă contribuabili, în cazul dărilor şi al unor taxe sau reprezintă simpli particulari ori subalterni (în cazul amenzilor, al altor taxe şi al cadourilor).
Deci cele două modalităţi de recompensare se referă doar la prima modalitate de achitare menţionată mai înainte.
Este de presupus că ceea ce se dă din partea persoanelor particulare sau subalterne provine direct de la aceştia şi este constituit din câştigurile rezultate din exercitarea atribuţiilor, din taxe (pentru servicii, prestaţii, tranzacţii, schimburi comerciale, oficierea serviciului religios), din amenzi (pentru abateri de tot felul) şi din cadouri (obligatorii).
Din informaţiile din documente, rezultă că există situaţii când dările şi taxele sunt plătite nu la vistierie, ci direct celor ce au dreptul să le încaseze în beneficiul propriu. In timp ce amenzile, taxele pentru servicii, cadourile prevăzute a se da direct din partea subalternilor şi a particularilor pot fi predate direct la vistierie231, cu toate că nu exista obligativitatea strângerii lor la vistierie (în caz că ele nu revin domnului). Acest fapt nu este menţionat în documente, decât rar, de ex., în prima perioadă: s-a pus heria 12 taleri în vistieria Domnească M 1604 HUŞ 71;
sau în a doua perioadă: 100 lei ce-aupus haîalm... la visterie gospodM 1755 SD VI, 5.
Iar unele cadouri datorate de subalterni se dau din vistierie: hătmănia va lua pocloanele sale de pe la toţi după cum sunt hotărâte în condică... acei bani să i se dea... de la vistierie M 1755 UR II, 27 1 232.
Precizăm că nu trebuie să se confunde ceea ce se dă cu ceea ce se primeşte, dările, taxele, amenzile, cadourile etc. fiind aceleaşi în esenţă, diferenţa constând în statutul persoanei care apare în legătură cu acestea, putând fi reprezentată ori de persoana obligată să le dea, ori de persoana care are dreptul să le primească. De exemplu, avaet reprezintă fie o dare, o taxă, un cadou etc. în raport cu cei ce îl dau, fie o sursă de câştig în raport cu cei ce îl primesc. De altfel, termenul avaet este folosit, ca şi termenul venit cu sensul de „fond“, de ex.:
231	Menţionăm şi o informaţie ce atestă existenţa unui fisc în timpul administraţiei austriece în Oltenia: se va globi la fişcuş ŢR 1733 DRA I, 154, 337.
232	Referitor la această hotărâre, Iorga notează: „Plocoanele nu le va strânge el însuşi, ci se vor da de la vistierie" SD XXII, 12.
167
avaeîurile visîeriei ŢR 1804 TES II, 327; împlinirea avaetului cutiei de la cei ce îmbracă caftane ŢR 1792 IR IV, 227; avaeîurile ca unele ce sunt iraturi ale cutiei milosteniei spre ajutorul şi mângâierea săracilor ŢR 1814 ib. XA, 804.
Totodată, ca şi în cazul venitului sau al irat ului, în documente apare uneori forma de plural a termenilor care desemnează diferitele surse de câştig acordate unei singure categorii de persoane, ca şi când ar fi vorba de mai multe recompense, deşi este vorba de o singură recompensă, de ex.: avaeturi, bacşişuri, colaci, daruri, gloabe, huzmeturi, ocne,peşcheşuri,plocoane,pripasuri, ruşfeturi, vămi, zeciuieli.
Cadourile oferite din partea domnului sau a particularilor care angajează şi răsplătesc, au un alt statut în raport cu cele date de către subalterni, şi anume au statutul oricărei forme de răsplată ce se acordă dintr-un anumit fond în cazul relaţiilor oficiale. Deosebirea constă în faptul că oferirea lor nu implică (întotdeauna) ideea de recompensă a muncii şi nici ideea de angajare. Ca urmare, termenii care desemnează acest fel de cadouri, bacşiş şi dar, se comportă din punctul de vedere al fondurilor din care se achită aceste răsplăţi în mod asemănător cu ceilalţi termeni denumind formele de răsplată a muncii.
La fel au fost trataţi şi termenii plocon şi dar, atunci când reprezintă cadouri oficiale în cadrul obligaţiilor Ţărilor Române faţă de Poartă, deoarece în acest caz trebuiau găsite fondurile din care domnul hotăra ca ele să fie date.
Dintre termenii desemnând taxele, chirie are o situaţie specială, întrucât prezintă utilizări în care el poate fi considerat că semnifică o formă de răsplată (şi nu o simplă taxă), acordată de către cel ce angajează (domn sau particular) în schimbul efectuării unei munci. Atunci când cel ce acordă chirie este domnul, problema fondurilor din care se achită se pune la fel ca în cazul termenilor desemnând formele de răsplată.
In cazul în care fondurile sunt distincte de recompensele constituite din sursele de câştig, am reţinut câteva informaţii din documente. Astfel, pentru prima perioadă, condica vistieriei ne informează despre dările, destul de numeroase, care constituie fonduri ale vistieriei, din care se achită diferitele recompense, aceleaşi dări putând servi la achitarea mai multor recompense, de ex.:
catastif de un bir ce s-au scos pentru poclonul hanului cel obicinuit ŢR 1697 ANAT 96, 417; catastif de un bir ce s-au pus pentru poclonul chihaialii vizirului ŢR 1699 ib. 138, 425.
bani de birul salahorilor în cazul darului, pentru căpitan ŢR 1694 CV 21; bani de haraci în cazul bacşişului, pentru surlar 1699 ib. 468; trâmbiţaş ib.; în cazul chiriei, pentru chirigiu 1696 ib. 199; în cazul darului, pentru capuchehaia 1700 ib. 539;
bani de poclonul împăratului233 în cazul darului pentru spătar sol 1696 CV 165; în cazul ploconului, pentru chehaia 1696 ib. 164; împărat ib.; vizir ib.;
catastif de poclonul hanului cel obicinuit ce s-au pus în toate judeţele pre selişti ŢR 1696 ANAT 70, 413;
233	Printre dările şi impozitele existente pe vremea lui Brâncoveanu, Giurescu menţionează: ploconul împăratului pentru darul ce se facea în mod obligator anual Sultanului; ploconul hanului tătăresc; ploconul sultanilor tătari; ploconul vizirului; ploconul chehaelii (probabil a chehaii vizirului)... în condica visteriei se face deosebirea întrep/oco« şi bir, deex. «birul Aii Paşei» comandantul şantierului / de la Giurgiu /, v. I. ROM III2, 649-50.
168
«
bani de vel seamă \n cazul clarului, pentru chehaia 1695 CV 84; han ib.; vizir ib.; în cazul podanului, pentru vizir 1694 ib. 9.
In perioada a doua, apar rar informaţii în legătură cu unele dări sau taxe, de ex.: avaetul lui vel cafegiu se dă ca fond la cutia de milostenie pentru leafa vătafului de coşari ŢR 1790 IR III, 337 sau
zeciuiala din ceea ce vor aduna pe seama epitropiei se acordă drept leafă pentru boier ŢR 1814 ib. XA, 811. (Acest exemplu ar putea fi considerat că reprezintă o fază de tranziţie corespunzătoare ideii de salarizare).
Am putea considera că taxele (denumite sau nu în vreun fel în documente) pe care membrii unor comunităţi de ordin profesional sunt datori să le dea mai-marilor acestor comunităţi ca fiind tot un fel de contribuţii (v. bărbânţă, p. 83, mear, p. 99, telalâc, p. 108).
Ideea de c i s 1 u i r e apare nu numai în cazul hacului, al plăţii şi al simbriei, dar şi în legătură cu modul în care se percep uneori banii ce constituie diferitele surse de câştig, de ex.:
avaetul ce are să îl ia polcovnicul... de la cele mai jos arătate isnafuri: / taleri/ 500 isnaful băcanilor făcând cisla între dânşii după starea fieşcăreia prăvălii ŢR 1817 IR XA, 648.
De altfel, modul de încasare a multor dări şi taxe este proporţional în raport cu diverse criterii, dar acest fapt nu priveşte (credem) pe cei ce au dreptul să beneficieze de aceste dări şi taxe. In cazul ploconului cârjei se prevede ca episcopul să strângă banii (fară a se indica în ce mod) numai din eparhia sa, iar mitropolitul, atât din eparhia mitropoliei, cât şi din celelalte eparhii ale episcopilor ŢR 1819 ib. XI, 29.
PERIOADA DE ACORDARE A RĂSPLĂTII
In ce priveşte sursele de câştig constituite din dări, taxe, amenzi, cadouri obligatorii, nu credem că se poate vorbi de o perioadă de acordare din punctul de vedere al celui ce are dreptul să beneficieze de ele, aşa cum este concepută această perioadă pentru formele de răsplată. De altfel, în documente nu se indică decât rar o astfel de perioadă, probabil pentru că această problemă nu se punea în cazul surselor de câştig sau nu era considerat necesar ca perioada să fie menţionată. Chiar şi atunci când ea este menţionată, nu se poate preciza dacă ceea ce apare în text ca fiind perioadă poate fi considerat întotdeauna drept perioadă de acordare a sursei de câştig şi despre ce fel de perioadă este vorba şi anume, perioada (1), reprezentând unitatea de măsură avută în vedere când se calculează răsplata, perioada (2), reprezentând perioada pentru care se acordă efectiv răsplata sau perioada (3), reprezentând timpul cât cineva urmează să muncească efectiv şi să fie răsplătit.
De exemplu, în cazul amenzilor sau al taxelor pe servicii şi pe vânzări, perioada nu este indicată, întrucât ea nu poate fi prevăzută, amenzile sau taxele fiind încasate în momentul sancţionării abaterilor ori al prestării serviciilor respective (încasarea depinde de faptul dacă şi când se săvârşesc abaterile ori se efectuează
169
serviciile). Iar în cazul dărilor şi al taxelor, ceea ce se indică în documente sunt de fapt termenele de strângere (percepere) sau de arendare (vânzare) ale dărilor sau ale taxelor. Astfel de termene, fiind cunoscute şi neavând propriu-zis legătură cu cei ce au dreptul să beneficieze de sursele de câştig, nu sunt specificate decât rar în documente. Atunci când sunt menţionate, pot fi socotite drept perioadă (2).
Nu ne putem pronunţa nici dacă se pot considera tot ca un fel de perioade de achitare datele când se organizează târgurile, bâlciurile, oborurile etc. în legătură cu taxele încasate cu această ocazie.
Frecvent sunt reglementate în documente acele circumstanţe când se permite încasarea diferitelor surse de câştig, spre deosebire de datele în care se interzice acest lucru, desigur în scopul evitării abuzurilor.
Cât despre cadourile obligatorii, acestea sunt reglementate nu numai în privinţa celor ce le dau sau le primesc şi a cuantumului, dar şi a termenelor precise la care urmează să fie date, tot ocazii fiind şi numirile în funcţii. Astfel că în cazul unora dintre cadouri se poate vorbi de o anumită regularitate, periodicitate în oferirea lor, de ex.: adet, plocon şi dar (este vorba de darul demnitarilor turci). Acest caracter periodic în acordare se întâlneşte şi în cazul cadourilor date din partea domnului (bacşiş).
întrucât în cazul acestor surse de câştig sunt menţionate în documente atât diferite unităţi de timp (an, ceas, lună, săptămână, zi), cât şi diferite circumstanţe-la fel ca în cazul formelor de răsplată, am considerat că din punctul de vedere al perioadei de timp (indiferent despre ce fel de perioadă este vorba), toţi termenii ce desemnează sursele de câştig se comportă la fel şi, ca urmare, i-am tratat împreună pe toţi ţinând cont de diferitele perioade de timp: an, ceas, lună, săptămână, zi, circumstanţe sau termene13*.
Anul este luat ca unitate de măsură pentru:
DĂRI-TAXE
adet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
(pe) an pentru vătafiR 1775 IR II, 180. avaet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
pe (de, într-un) an(ul) (deplin, acesta) pentru boier ispravnic ŢR 1812 IR XII, 843; logofăt mare ŢR 1819 ib. XI, 127;polcovnic ŢR 1817 ib. XA, 648; slujbaş ŢR 1793 ib. II, 53; vătaf \b. bour
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
o dată într-un an începându-să de la luna lui ghenar pentru vel cupar M
1795	GH, 30. branişte
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
trei să ia într-un an branişte... însă un pol leu să ia la luna lui noiemvrie şi un leu pol la luna lui fevr pentru vel comis ŢR 1775 GHi 43.
234	Ordinea tratării va fi cea alfabetică; exemplificările respectă data apariţiei din documente.
170
chirie
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
în cazul unor doctori profesori, li se plăteşte chiria casilor pe an M 1813 F 47. cotărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
într-un an pentru cămărăşia domnească ŢR 1791 IR IV, 257.
curuncă
în a doua perioadă în relaţiile comunitare: pe an pentru baş haham ŢR 1776 AJ 173, 189. filodorimă
în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e: pe an pentru logofăt mare ŢR 1819 IR XI, 122. părpăr
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
întru toţi anii deplin pentru călugăr ŢR 1669-72, ap. I. ROM IIL, 661. pârcălăbie
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: pe an pentru jitnicer M 1755 UR II, 273
lei 120 din venitul pârcălabii Galaţilor pe an, însă câte zăci lei pă lună pentru vtoripaharnic M 1775 GH] 34. sărindar
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: peste an pentru preot M 1742 BCII, 273. vamă
în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e:
în(tru) (toţi) an(ul, ii) (deplin, acesta) pentru călugăr ŢR 1669-72, ap. I. ROM III2, 661; pârcălab ŢR 1695 ANAT 10, 372; stolnicel ib’. 47, 397 în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
în fiecare an o dată (târg şi obor) pentru ban ŢR 1792 IR IV, 210.
CADOURI
dar
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
în toţi anii pentru împărat M LET II, 204, turc ib.; vizir ib.
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
pe fiecare an pentru negustor epitrop capziman ŢR 1796 IR VI, 725. pension
în a doua perioadă în relaţiile comunitare:
un an de zile, adecă de la 1-ma ianuarie 1808 până l-ma ianuarie 1809 pentru ierodiacon Tr 1809 ŞCH II, CCVII, 292. plocon
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
în toţi anii... pe an po ug. 1 pentru episcop ŢR 1714, ap. I. ROM III2, 696; mitropolit ib.
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
într-un an, pe (tot, fieştecare) an pentru arhiereu ŢR 1819 IR XI, 29; vel portar M 1775 GH, 29; spătărie / numai o dată într-un an / ŢR 1787 IR III, 38; vătaf: ~de lăutari ŢR 1818 ib. XA, 424; ~de copii M 1775 GH] 32; ~de aprozi ib.
171
pe pol an pentru hătmănie M 1775 GHi 20
câte doi pol lei zăci lei într-un an câte pe cfert, pi trei luni un cfert, începându-să de la ghenar pentru vel căminar ib. 23
pe fieştecare an; însă pe giumătate la Sft. Gheorghie şi pe giumătate la Sft. Dimitrie pentru cei enumeraţi în varianta din 1776 a condicii lui Ghica M 1776 GH2 73'8L„
In cazul arhiereului se specifică:
când se rădică mitropolit nou în scaunul mitropoliei sau episcop la scaunul vreuneia din eparhiile ţării... dau noului ~ploconul ce obicinuiesc de dau pe tot anul la ~TR 1819 IR XI, 29.
Luna este luată ca unitate de măsură pentru:
DĂRI - TAXE avaet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
pe toată luna pentru vel cafegiu ŢR 1790 IR III, 337.
chirie
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de patru luni pentru chirigiu ŢR 1696 CV 199.
stărostie
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: pe lună pentru vel şătrar M 1775 GH] 29
CADOURI
dar
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: aprilie pentru pisar M 1760 SD XXII, 137.
Ziua este luată ca unitate de măsură pentru
DĂRI - TAXE chirie
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
în soroc de 15 zile (să se care cheresteaua) pentru cărăuş ŢR 1809 IR XII, 878. Ceasul este luat ca unitate de măsură pentru:
AMENZI
treapăd
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de tot ceasul câte 20 bani noi socotind pe ciasuri cale până unde va fi să meargă pe ceasurile câte or fi până la acel loc câte 20 de bani noi pe tot ciasul pentru aprod M 1776 GH2 32; armăşel ib.; copil din casă ib.
bani 10 să se ia de un cias triapăd pentru ispravnic ib. 42. dă judeţ ce să trimite... la cale de 6 ceasuri bani 45, iar la cale îndepărtată bani 60 pentru slujitor ŢR 1780 IPS 174.
172
Circumstanţele sau ocaziile apar în legătură cu:
DĂRI - TAXE avaet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
tocmai după ce ia toată treaba sfârşit şi după ce s-au pus pietrele / la hotărnicie / pentru vel portar ŢR 1780 AJ 776, 827; la vremea culesului viilor pentru ispravnic ŢR 1791 IR IV, 55
când va avea trebuinţă spre a lua răvaşe de cununie pentru protopop ŢR
1815	ib. XA, 59
decât numai atunce când să încarcă marfa de pe la târguri în vremea ridicării, iar aiurea întru trecere sau unde se va discărca să nu se supere pentru vătăfia de harabagii M 1815 UR IV, 206 comunitare:
când va ieşi calfă / de şelari / şi va vrea să deschidă prăvăliile pentru stărostie ŢR 1787 IR 111,617. chirie
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
vara câte taleri unulu la sută de ocă /de unt/ şi iarna câte taleri unulu şi jumătate pentru sat ŢR 1819 SD XXII, 171. cotărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
numai când se va face vel cămăraş şi va îmbrăca caftan, iar nu pe tot anul pentru cămărăşia mare M 1776 GH2 14. filodorimă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
să se ia tocmai atunci când se vaface împlinire pentru hătmănie ŢR ] 819 IR XI, 187; zapciu ib. mortasipie
în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e:
lazili de târguri şi la iarmaroace pentru căminar M 1784 SD VII, 107,236. zeciuială
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/să se iaI atunci când se va face împlinire de bani i de lucruri mişcătoare pentru hătmănie ŢR 1819 IR XI, 187; zapciu ib.
AMENZI
gloabă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
a judeca şi a globi... trei zile numai, o dată într-un an pentru serdar M 1730 MAV 428.
treapăd
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
să dea treapăd... însă nu de câte ori îi aduce ci numai o dată după ce se hotărăşte judecata pentru zapciu ŢR 1819 IPS 194.
173
CADOURI
bacşiş
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
în zioa de Sfeti Vasile /şi când iese măria sa Vodă de în bisearică dimineaţa ghen pentru rufeturi şi steaguri (alaiceauş, capangiu, caretaş, cimpoiaş, cobzar, comişel, copoiar, fuştaş, lăutar, mataragiu, masalagiu, mehter, nalbantaşa, paie, pivnicer, sangeactar, sârmaci, seiz, stegar, toboşar, trâmbiţaş, timar, ţigan dârvar, ţigancă măturăreasă, ~spălătoare, vizitiu) ŢR 1701 ANAT 252, 462/1702 ib. 263, 462
în zioa de Bobotează pentru sacagiu 1697 ib. 257, 464; seiz ib.; vizitiu ib. când au venit Măria sa vodă de la oaste în scaun pentru rufeturi ŢR 1696 ib. 260,465
când vine Măriia sa de la Târgovişte pentru rufeturi (alaiceauş, canacgiu, cobzar, gâde, lăutar, sangeactar, surlar, tăular, tunar) 1701 ib. 254, 463 în a doua perioadă în relaţiile oficiale
în ziua naşterii pentru cântăreţ M LET III, 304; dascăl ib. 305;protopsalt ib. 304; ucenic ib. 305
la înviere pentru dascăl ib. 314; parte slujitorească ib.; rufet ib.; ucenic ib.
pentru buna venire în Iaşi pentru delibaşă ib. 223.
colac
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
la născutul lui Hristos pentru domn M LET I, 104.
dar
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de bairam! = Paştele turcesc/ pentru turc (din Bucureşti) ŢR 1702 CV 659
când au venit sol pentru vel agă 1694 ib. 10
când au trimis banii pentru paşă ib. 14
când l-au făcut caimacam pentru caimacam ib. 61
când joacă pentru pehlivan ŢR 1705 ANAT 189, 440
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
în acea zi (sărbătoarea halcalii) pentru boier M LET III, 315
când li se face examen pentru ucenic ŢR 1815 IR XA, 366.
plocon
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: la Bobotează pentru domn M LET III, 305 a treia zi după Paşti pentru domn ib. 314
când este hramul vreunei mănăstiri... mai înainte de ziuaprăznuirii cu o zi pentru domn ib. 310.
In cazul colacului, în a doua perioadă în relaţiile oficiale apar mai multe perioade (săptămână, lună, zi):
de va fi şezut vita pripăşită o săptămână sau două sau măcar şi o lună să deie... câte una para pe zi... iar de va trece peste o lună... câte un ban pe zi M 1795 UR IV, 60
La sfârşitul acestor consideraţii, se observă în secolul al XVIII-lea faţă de secolul anterior o preocupare mai constantă în ceea ce priveşte fixarea şi consemnarea în scris a perioadei de timp pentru care sunt angajate şi recompensate diferitele
174
<
categorii de persoane, acest lucru fiind mai vizibil în cazul raporturilor de muncă oficiale, unde tipul de angajare, permanent sau ocazional, impunea stabilirea unei unităţi de timp luată ca măsură pentru acordarea răsplăţii. Ca unităţi de măsură, cel mai frecvent apar anul, dar şi luna- ambele unităţi fiind comune în cele două secole .studiate. Anul apare în legătură cu unele dări sau taxe {avaet, bour, curuncă, filodorimă, sărindar, vama) şi cadouri (adet, plocon), iar luna doar în cazul lui avaet.
Nou în secolul al XVIII-lea, dar şi mai rar apare ziua, iar extrem de rar, ceasul (în legătură numai cu treapăd) sau săptămâna (în legătură cu colac).
Faptul că anul este perioada avută în vedere indiferent de modul de achitare denotă că până să se treacă la lună ca perioadă corespunzătoare ideii de salarizare, anul a fost cel luat în consideraţie înainte de apariţia acestei idei. O dovadă în favoarea acestei ipoteze ar fi şi faptul că dreptul de a beneficia de cele mai multe dintre sursele de câştig se acordă anual.
MQBALITĂTI DE ACORDARE A RĂSPLĂTII » >
Acordarea dreptului de a beneficia de o sursă de câştig se poate face în două
feluri:
în mod individual, atunci când este angajată şi recompensată o singură persoană (de fapt, o singură categorie de persoane constituită dintr-un singur individ) ori când se acordă în mod individual dreptul de a beneficia de o anumită sursă de câştig — aceste situaţii fiind cele mai frecvente sau
în mod colectiv, atunci când sunt angajate şi recompensate mai multe categorii de persoane aparţinând aceleiaşi categorii sau făcând parte dintr-un grup desemnat printr-un termen colectiv. In aceste situaţii retribuirea se face în mod egal prin specificarea sumei pe care o primeşte fiecare dintre persoane, de ex., în cazul:
-	chiriei, în prima perioadă în relaţiile oficiale pentru chirigiulR 1696 CV
199
—	geremelei, în a doua perioadă în relaţiile particulare pentru cărăuş Tr 1792 SD XII, CCXXIX, 115
—ploconului, în prima perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e pentru preot ŢR 1714, ap. I. ROM III2, 696
în a doua perioadă în relaţiile oficiale de om (staroste) M 1775 GH) 23. De un drept de a beneficia de o sursă de câştig (o dare sau o taxă) acordat în mod colectiv ar putea fi vorba în acele situaţii în care în acelaşi document sunt menţionate mai multe categorii de persoane ca beneficiind în mod egal de respectiva sursă, de ex.:
şi acest havaet să-l ia jumătate vel logofăt de Ţara de Sus, iar jumătate să se ia de cel după vremi care se va afla însărcinat şi orânduit ostenitorul ŢR 1814 IR XA, 463
care acest avaet să-l împartă între dumnealor deopotrivă boierii divcmiţi ŢR
1816	ib. XB, 280
zeciuială care are a se împărţi din 2 adică jumătate să se dea dumnealor /boieri/ şi cealaltă jumătate tuturor cercetătorilor ŢR 1810 IR XII, 657
175
fieşcarele zapciu, care îşi va lua zeciuiala de la vreo pricină din cele pană la taleri două mii, să aducă acea zeciuială, să o pue la obşteasca cutie ce are a se păstra la hătmănie şi la fieşcare două luni deschizându-se acea cutie să împartă banii ce vor fi strâns toţi zapciii deopotrivă ŢR 1816 IR XA, 471.
O altă modalitate de acordare priveşte modul de achitare, şi anume:
integral, întâlnit în ambele perioade în majoritatea situaţiilor sau
neintegral (fragmentar ori parţial).
Am considerat ca fiind modalităţi de acordare fragmentară, acele modalităţi în care ceea ce se primeşte drept plocon se dă anual, dar se achită în două părţi, „rate“, la două date diferite în scopul de a uşura pe cei obligaţi să îl dea. Aceste termene reprezentând totodată şi termene de achitare privesc şi perioada de acordare şi au fost menţionate în capitolul respectiv.
O	modalitate de acordare parţială se referă la achitarea răsplăţii prin oferirea unei părţi din ea, fără ca aceste părţi să fie numite în vreun fel, de ex. în cazul:
-	chiriei, în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
din chirie pentru cărăuş M 1777 BÂRIV, CXXIV, 203.
O	altă modalitate priveşte acordarea diferenţiată a dreptului de a beneficia de o sursă de câştig în funcţie de diferitele criterii (în unele situaţii putând fi vorba de angajări şi recompensări colective). Diferenţierea priveşte locul ocupat într-o ierarhie militară, dregătorească, profesională etc., de ex. în cazul:
-	avaetului în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
logofeţiei cei mari tal 600 la al 2-lea logofăt tal 200 i la muhurdar tal 100 ŢR 1813 IRXA, 15
-	ciubotelor, în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
copii de casă şi armăşiei... cinci lei şi giumătate noi, aprodu trii leipatruzăci de bani M 1767 CÂMP 74, 94.
Atunci când diferenţierea priveşte perioada de timp când se efectuează activitatea respectivă (sezon), exemplele au fost discutate în capitolul despre perioada de acordare a răsplăţii (v. p. 173).
Cât despre diferitele modalităţi de încasare hotărâte de domn şi menţionate în documente în legătură cu sursele de câştig legiferate a fi reţinute drept recompense, acestea privesc pe cei obligaţi să le dea şi nu pe cei ce au dreptul să beneficieze de ele. De exemplu, în cazul dărilor sau al taxelor- impuneri (în bani sau în natură) pe produse ale solului şi subsolului, pe avere, pe vânzări ori pe servicii — modul de impunere şi de percepere, egal sau diferenţiat, al acestor dări ori taxe, are în vedere criterii ce nu credem că au legătură cu modul de calculare şi de încasare a câştigurilor ori a cuantumului acestora.
In unele situaţii însă, şi anume în ce priveşte taxele pe servicii s-ar părea că aceste taxe au legătură şi cu cei care au dreptul să le încaseze, întrucât astfel de servicii prevăzute a fi taxate reprezintă în fond atribuţiile dregătorilor respectivi sau ţin de atribuţiile acestora. In acest caz, cuantumul câştigurilor s-ar putea să depindă de cuantumul sumelor fixe sau variabile încasate drept taxe, deşi nu avem informaţii în acest sens (nu ştim dacă cei ce le percep beneficiază de ele integral ori parţial).
176
Taxele variază în funcţie de: felul activităţii, numărul, natura, diversitatea, importanţa, mărimea, dificultatea, gravitatea unor lucrări, acte, operaţii, proceduri etc. sau sunt proporţionale cu valoarea bunurilor ce formează obiectul unor acte de impuneri, vânzări etc. Unele dintre sursele de câştig reprezintă un fel de cote-părţi prelevate în natură sau în bani din diferitele produse ori sume încasate drept taxe şi dări.
Trebuie să precizăm că astfel de modalităţi pot fi considerate că reprezintă totodată şi conţinutul acestor surse de câştig.
în măsura în care aceste impuneri privesc chiar şi indirect pe beneficiarii lor, am reţinut spre exemplificare unele dintre modalităţile de percepere a dărilor sau a taxelor ori de încasare a amenzilor ori de primire a cadourilor menţionate în documente, şi anume pe cele care se referă în special la obiectul impus, şi nu la persoana impusă. Aceste din urmă modalităţi au fost discutate în capitolul despre persoana care acordă răsplata.
în cazul în care astfel de impuneri se fac mai ales în mod diferenţiat, am considerat necesar să le enumerăm în acest capitol, de ex.:
DĂRI - TAXE avaet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
avaetul caftanului dregătoriei... lei bani noi 100 de la vel log şi până la vel vist 80... de la vel ban şi până la starostele de Cernăuţi 50... de la vel medelnicer şi pără la vornic de Botoşani 30... de la vel căpitan de lefecii şipără la 3 logofăt 15... de la vătaful de aprozi şi păr la 3 vist pentru postelnicia mare M 1775 GH] 21;
dă cărţile dă jălbi... răvăşile dă jălbi... cărţile de vătăşii de ţigani... cărţile gospod pentru pricinile puşcării... câte parale 5 pentru muhurdar ŢR 1780 IPS 173;
dă boeru/ăs hotărnicii/ câte 1 galben vechi pentru vel portar ib. 174; de la cărţile de judecată sau anafora de la parale 20 până la parale 60... pentru scris şi trecut în condică... de la răvaşele ce se vor face de soroace de la parale 2 până la parale 4, de la vânzări, zălogiri de moşii, vii, ţigani sau alte aşezăminte... de moşie mare parale 30, de moşie mică 15, de vie mare 30, de vie mică 15 şi de ţigan la un suflet 15 pentru condicar logofăt ŢR 1787 IR III, 597; de la cafenelele din Bucureşti pentru vel cafegiu ŢR 1790 ib. III, 337; de la râmătorii ce merg în Ţara Ungurească câte patru parale pentru biv vel cămăraş caimacam ŢR 1791 ib. IV, 55;
de la pricinile ce vor fi pentru împliniri de bani sau pentru lucruri mişcătoare... pentru întărirea anaforalei în 3 stări după cum va fi şi puterea pricinei, adecă de la starea dintâi să ia taleri 150 şi de la starea al doilea să ia taleri 75, iar de la al treilea să se ia de la taleri 35 şi până la taleri 15 pentru vel logofăt de Ţara de Sus ŢR 1814 ib. XA, 463; ostenitor ib.;
va mai lua treti logofăt şi de pe hisoavele de mai jos arătate acest avaet adecă: lei 50 pentru hrisov când se va da la neguţitori ca să scutească câşle şi crâşme şi dugheane de banii ajutorinţei... 50 pentru hrisov când să va da vreunui boiariupentru venitul vreunui târg M 1815 PONT 9;
po parale 60 de la toată felurimea acestor vite mari pentru doamnă ŢR 1815 IRXb, 316;
177
răvaşe de cununie... fiindjune cu fată să dea tal unul parale 20 ide cununie de a 2-a căsătorie tal 2 parale 20 şi de cununie de a 3-a căsătorie tal 4 pentru protopop ŢR 1815 IR XB, 59;
câte parale 60 de fieşcare vită pentru caimacam ŢR 1817 ib. 644 etc. bour
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de cârciumă câte 44 bani şi 2 ocă dreapta de băutură pentru vel cupar M 1740-1 MAV 444
de toată crâşma câte 40 lei bani vechi pentru vel cupar M 1756 UR I, 80 branişte
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
părcălăbia braniştei să ia 20 bani de carul ce vine cu vin în gios, 20 bani de carul cu băcălie, 20 bani de carul cu sare, 20 bani de carul cu postav, 20 bani de carul cu poloboace cu mere, 20 bani de carul cu horilcă, 20 bani de carul cu in sau cânepă, 20 bani de carul cu păcură, 20 bani de carul cu funi sau cu ciubuce, 20 bani de carul cu lână, 20 bani de pluta ce merge pe Prut, 20 bani de lunti'ile ce se fac aici şi se duc pe prut în Ţara Leşească... /slujba braniştei! adică trei... să ia de crâşma mare... iar de crâşma mică pe giumătate pentru comişia mare /vel comis M 1775 GH, 43-44. . brudină
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/bani/ 30 de carul mare încărcat... 15 de caru mic încărcat... 3 de carul mare deşărt, 6 de carul mic deşărt... 3 de vita ce va trece neguţătoreşte, iar de vitele lăcuitorilor ce le duc la târguri câte 1 pol ban... 3 de om călare... 30 de suta de oi pentru egumen M 1775 GH, 43. căminărit
în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e:
butea de vin parale 55, butea cu rachiu de ţeară, cea mare po taleri 5 şi cea mică po taleri 2 1/2, iar pentru rachiu străin... să plătească de butia mare taleri 14 şi de butia mică pe jumătate pentru vel căminar ŢR 1808 IR XII, 672. cheia bisericii
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la adeverinţele de hirotonii câte taleri 5 pentru protopop ŢR 1810 IR IX, 362. chirie
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
socotindu-să chiria după cale ce vor merge, măcar şi peste hotar de va ieşi, păr la locul unde va descărca marfa pentru cărăuş M 1775 GH, 7; chirigiu ib. ciohodărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de cizmariu câte tl 1 pentru mare ciohodar ŢR f.a. ANAT 28, 385; în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de toatăpravălia /de cizmărie/po tal unul vechi pentru ici ciohodar ŢR 1792 IR IV, 264. cotărie
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de nume câte bani 12 pentru cotar ŢR 1699 ANAT 41, 393.
178
cotărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
bani 10 de la fieştecare dughiană ce va vinde marja cu cotul... pentru cămărăşia mare M 1776 GH2M
de toată prăvălia... po taleri unul vechi pentru cămărăşie domnească ŢR 1791 IR IV, 257.
venitul cotului
în a doua perioadă îarelaţiile oficiale:
câte 20 parali de bute şi 10 parali de poloboc cu vin... câte una para de vadra /de rachiu/ pentru vechil M 1813 CALI, 189, 499. curuneă
în a doua perioadă în relaţiile comunitare:
adică câte vite să tăia pe an caşer... lua de toată vita mare câte bani 40 şi de vita mică 30 pentru başhaham ŢR 1776 AJ 173, 189. filodorimă
în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e:
zeciuieli şi filodorime... sunt legate după felul pricinii... când se va Jace strămutare vreunui lucru nemişcător de la un obraz la altul... să ieie filodorimă câte a treia parte din zeciuială, iară când nu se Jace mutare... să ia precâtjudecata găseşte cu cale pentru zapciu ŢR 1792 IR IV, 144. filotimon
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la cele dintâi Jelurimi de lucruri /case, prăvălii, mori/ să ia a treia parte din zeciuială iar de la moşie să ia taleri unul de stânjen pentru hatman TR 1816 IR Xa, 471.
folărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
câte 2 galbeni de stână pentru cluceria mare M 1755 UR II, 273. gărdurărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
di vracnită câte bani 300 şi de pârlează câte bani 500... şi de vite... di bivol câte bani 40 şi di vite, di bou, di cal, di vacă, câte bani 40 şi di rămător câte bani 20 pentru gărdurar ŢR 1694 ANAT 23, 382 în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de popor câte un galben turcesc, de butea de vin ce se vinde po tal unul i de tocitoarea de tescovină ce se vinde po bani 45 i de groapa de tescovină ce se vinde pe bani 32 i de vracniţa deschisă pe bani 50, i de vitele ce se prind Jăcând stricăciune prin vii po bani 20, de râmători po bani 50 pentru al 2-lea spătar ŢR 1791 IR IV, 259. goştinărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
di rămător câte bani 8 pentru goştinar ŢR 1700 ANAT 49, 399.
ocnă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
câte o para de tot drobul de sare pentru bănia mare M 1755 UR II, 272; spătăria mare ib.
179
oierit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de la tot omul, însă de la slujitori, de oae, câte bani 14 şi de la birnici, câte bani 15 şi de la bărseani de oae, câte bani 10 şi de la oile turceşti şi sârbeşti ce sunt pe locul ţării pentru oier ŢR 1697 ANAT 27, 385. ort stărostesc
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
lei 3 de tot carul cu vin ce se încarcă... pentru stărostie M 1775 GH, 27. păhărnicie
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de cârciumele den oraş pentru paharnic ŢR 1627 ARH. IST I, I, 145, 105 în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
un leu nou de bute şi giumătate de leu de poloboc pentru păhărnicia mare M 1755 URII, 272. părpăr
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de car câte bani 9 şi de luntre de raci câte bani 10 pentru călugăr TR 1669-72, ap. I. ROM III2, 661	'
de bute câte bani 12 şi de berbeniţă câte bani 6 pentru vinăricer TR 1709 ANAT 58, 406
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de fundul de bute şi de fundul de putină de stejar bani 12 şi de fundul de putină de brad bani 6 pentru al doilea spătar ŢR 1791 IR II, 52. părpărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
di bute di vin câte bani 12 şi de berbeniţă de stejar şi de brad câte bani 6 pentru al doilea spătar ŢR ]730 ANAT 215,451. pârcălăbie
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
oricine ce feal de bucate ar vende den toate pentru pârcălab TR 1695 ANAT
1,366
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
lei 20 de tot carul i căruţa sau car mocănesc, ori cu cefei de marfă ar fi, ieşind din ţară peste hotar pentru pârcălabul de Galaţi M 1775 GH] 26. pecete agească
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
lei 30 de toată cârciuma pentru vel cămănar M 1775 GH] 24.
pogonărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
lei 2 de tot pogonul de tiutiun pentru stolnicia mare M 1775 GH, 22.
săpunărie/săpunărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
de nume câte tal 1 şi jumătate pentru boier ŢR 1695 ANAT 11, 373 în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de 1 ocă săpun câte 1 ban pentru vornic de harem ŢR 1803 IR XII, 163. telalâc
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
180
pe cât s-ar socoti acea câte o para de leu /la mezat/ pentru telal ŢR 1778 AJ 474, 524. vamă
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
den toate câte s-ar vinde într-aceaste târgure pentru vameş ŢR 1709 ANAT
63,	409.
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de la tabacul străin de una oca parale 16, iar de la tabacul de ţară câte parale 18 de ocă pentru vel căminar ŢR 1819 IR XI, 240. vădrărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de om po bani cincizeci... de butea cu vin ce se vinde în cramă pe cep câte o vadră de vin şi de tocitoarea de tescovină ce se vinde po bani 45 şi de vita ce se prinde în vie... po bani 20, de rămători bani 50, de oaie sau capră bani 10 pentru vtori spătar ŢR 1803 IR XII, 153. vinărici
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de o vadră cu vin câte bani patru pentru slujitor al bisericii TR 1749 BUC] 308,403.
zeciuială
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
la zece bani un ban numai pe banii ce vor împlini şi pe lucruri ce se vor împlini în preţ de bani pentru zapciu M 1776 GH2 21; vătaf ib.;
de hrisovul de milă socotindu-să suma milei pentru logofeţia al treilea ib. 23; iar pentru moşii taleri trei de stânjen când se face mutare de stăpânire a acestor lucruri pentru vel hatman ŢR IR XA, 471.
In ce priveşte amenzile, cuantumul acestora variază în funcţie de diferite criterii: natura şi gravitatea abaterilor, valoarea lucrului ce face obiectul judecăţii, distanţa parcursă pentru aducerea împricinaţilor, precum şi calitatea celor ce săvârşesc abaterile (încasarea treapâdului în funcţie de perioada de timp a fost discutată în capitolul respectiv, v. p. 172). gloabă
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
gloaba vornicii de cal câte bani 30 şi de bou, de vacă, câte bani 20 şi de bivol câte bani 40 şi de rămător câte bani 50 şi de oaie câte bani pentru marele vornic 10 ŢR 1695 ANAT 172, 432
cine va sări din mişei..., gloabă trei taleri şi o sută de toiage, cine va da palură unul altuia, gloabă cinsprezece constande şi cinzeci de toiage pentru părinte M 1704 ROM 1,317
în perioada a doua în relaţiile oficiale:
cine va sări spre star ostile gloabă 2 taleri şi 100 toiage la pământ, cine va sări spre vătaf un ug. şi 50 de toiage, cine va da palmă unul altuia 15 potronici şi 50 toiage, cine va lovi cu pumnul în masă, un taler pentru mitropolit M 1730 MAV 430 de fată mare 20 lei de mineri 12 lei pentru vornic 1741 ib. 273 să se socotească după vinovăţie şi după hotărârea Divanului pentru vel armaş M 1775 GH] 8
181
după măsura vinii pentru vel vornic ŢR 1780 IPS 180 gloabă, de fieştecare vită ce să prindeafăcând stricăciunea de cal, de bivol bani 40, de vită 20, de oaie, de capră 10, de râmător pentru vel vornic ib. 181 gloabă, adecă lei 20 de la acei vinovaţi mâna întâi, 15, de la vinovaţi mâna al doilea, 10, de la vinovaţi mâna al treilea pentru vel armaş ŢR 1815 PONT 14-15 comunitare:
gloabă cinci lei sau oricât se va găsi cu cale de fruntaşi pentru staroste M
1783	BRES 553. şugubină
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
după vina lor/ călăraşi, căpitani, seimeni, ţigani/ pentru pârcălab M 1741 MAV 210
de fată mare burdihoasă 12 ugşi de văduvă 12 lei pentru vornic 1742 ib. 229. treapăd
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
treapădul lor de vacă câte bani 33 şi de oae câte bani 5 pentru strângător ŢR 1699 ANAT 130,423
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
orice obraz'ar fi de la omul de frunte să ia 6 pot al doilea 3 pot al treilea mână 5 par pentru ispravnic M 1742 MAV 226
de la moşia mică să ia treapădul judeţului îndoit, iar de la moşia mai mare să-l ia întreit şi până la împătrit pentru portărel ŢR 1819 IR XI, 196. vornicie
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
de fieştecare vită mare ce să va prinde de pripas... însă de cal bani douo sute... de bou, de bivol bani una sută, de râmător bani cincizeci, iară de oi şi capre... câte bani zece pentru vornicel ŢR 1780 IPS 92.
In cazul cadourilor, cele oferite din partea domnului, de ex. bacşişul în a doua perioadă reprezintă sume fixe:
prin pahare li se pune galbeni bacşiş cât este porunca domnului pentru cântăreţ M LET III, 304; protopsalt ib.
sau variabile, la latitudinea acestuia:
le dă bacşiş cât socoteşte pentru ucenic ib. 305.
Oferirea darului se face în mod diferenţiat, conform locului ocupat în ierarhia dregătorească:
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
celor mai mari boieri li se dăruia... câte o lastră sau canavaţă cu fir şi un postav, celor mai de giospostaji şi atlaze, iară celor mai mici, postaji, fieştecăruia se da darul Domnului, după cinstea sa M LET III, 315.
Cadourile obligatorii sunt prevăzute a fi date din partea subalternilor fie în mod diferenţiat, de ex. în cazul:
-	adetului în perioada a doua în relaţiile oficiale:
de la brutari care au cuptor câte taleri unul şi de la cei ce vând cu zeciuială, câte bani 60 pentru vătaf de brutari ŢR 1775 IR II, 180
de la fiecare măcelar câte bani 30 pentru vătaf de măcelari ib.
182
-	bărbânîei în perioada a doua în relaţiile comunitare:
meşter sîrăin /sau1 ucenic dăndu-şi bărbânţă cinci lei cu plocon cu tot, iar carele va fi ficior de meşter... să dea bărbânţă 2 lei şi jumătate cu plocon cu tot M 1766 UR XIV, 2
-ploconului în perioada a doua în relaţiile oficiale: lei 24 de la 12 zapcii de la 4 stiaguri câte 2 lei unul lei 282 de la 188 seimeni din curte gspd câte 1 pol leu de seimen... 6 lei de la 2 trămbaci... câte 1 leu unul pentru hătmănie M 1776 GH2 8 comunitare:
care meşter strein va veni să se aşeze şi din ucenici care va vrea să iasă meşter... cine va aduce ciubote de aiurea ca să vândă aici să aibă a merge să-şi dea poclonul 2 bani de perechea de ciubote pentru staroste M 1766 UR XIV, 2
-	fie în mod egal în cazul ploconului:
18 lei de la 12 fustaşi de Divan câte 1 pol leu unul pentru logofeţia al treilea M 1776 GH2 23
de toată prăvălia /de neguţători/po tal unul vechi pentru cămărăşie ŢR 1791 IR IV, 257
de la lăutarii ce se află într-acest oraş plocon de la fieştecare... po bani 33 pentru vătaf de lăutari ŢR 1818 ib. XA, 424.
Colacul este prevăzut a se da în mod diferenţiat în funcţie de valoarea vitei pierdute:
în prima perioadă:
de cal câte tal 1 şi jumătate şi de bou, de vacă, de bivol câte tl 1 şi de râmător câte bani 40 şi de oaie, de stup, câte bani 12 ŢR 1695 ANAT 172, 432 în a doua perioadă:
un leu nou de cal, iapă şi noaozeci de bani noi de bou şi şasăzeci bani noi de vacă şi alte vite mici 45 bani noi pentru ispravnic M 1775 GH] 7.
Tot ca modalităţi de acordare am considerat şi cazurile de majorare a ceea ce urmează să se încaseze drept sursă de câştig, care apar în a doua perioadă, de ex.: avaet
Asemenea să se urmeze şi la pricinile ce se vor întâmpla pentru lucruri stătătoare, cum moşii, hanuri, prăvălii, vii, pământuri, iarăşi după starea ce vorfi, să se îndoiască /s.n./ havaetul ce mai sus se arată, adică de la starea întâi să se ia taleri 300 şi de la starea al doilea să se ia taleri 150, iar de la al treilea să se ia de la taleri 75 până la taleri 30 şi să se împarţă jumătate să se ia de vel logofăt pentru protocolit şi jumătate orânduitul ostenitor ŢR 1814 IR XA, 463; toate lucrurile şi ceale mai trebuincioase nu puţin s-au schimbat şi nemaifiind nici o potrivire între avaeîurile ce s-au fost aşăzat în condica întărită dă răposatul Domnul Grigore Ghica... şi între cheltuialele ce urmează din greutatea vremilor zapciilor şi a altora ce să află în slujba Divanului şi nemaiputând întâmpina cheltuialele lor cu avaeîurile aşezate dintru acea vreme au fost siliţi a păşi preste aceasta. Pentru care lăcuit orii cu jalobe au văzut la înălţimea Ţa... Ne-ai poruncit cu obşteasca adunare să alcătuim avaet uri potrivite /s.n J cu vremea de acum M 1815 PONT 1.
183
S-ar părea că schimbările prevăzute în legătură cu avaetul vel portarilor sunt în fapt reduceri:
pentru avaetul dumnealui vel portarul ce are să ia de la hotărnicii era rânduit din vechime de un boier un galben vechi şi bani 200... orânduiala ceanouă din 1813... să ia câte parale 6 de stânjen de moşie... de acum înainte /1819/ să se ia de stânjen trei parale ŢR 1819 IR XI, 196. ciubote
Ca un fel de majorare indirectă pentru cei ce încasează amenda, dar în fapt o penalizare pentru cei ce o plătesc, ar putea fi considerate exemplele în care apar formulări de tipul grele ciubote235, de ex.:
/va trimite/ alt zapciu mai cu grele ciubote, de va plini banii M 1741 MAV 314. treapăd
pentru trepădele mumbaşirilor... i zapciilor... spre a lipsi catahrisis ce să urma până acum să se facă adaos /s.n./ canonisit ce treapăd au a lua de acum înainte ŢR 1819 IPS 194.
Ca şi în cazul ciubotelor, apare formularea greu treapăd: oricine nu va urma a aduce /şoimi/ se va trimite mumbaşir cu greu treapăd ŢR 1792 IR IV, 279. vamă
(un exemplu de mărire indirectă a câştigului provenit de la vamă o dată cu sporirea taxelor vamale):
Doamnei noastre hărăzim vama de la aceste 6 bâlciuri dimpreună cu prostichiurile /s.n./ ce s-au făcut până acum la vămi şi cu cele ce se vor face de acum înainte ŢR 1820 IR XI, 468.
Din cele spuse, se observă că procedeul de majorare în cazul surselor de câştig nu are caracter sistematic sau periodic, ci se întâlneşte întâmplător, fiind adesea la discreţia celui ce recompensează (domn). în general, sporirea apare în legătură cu raporturile de tip oficial. Majorarea nu priveşte categorii de persoane, ci anumite persoane aparţinând mai ales grupurilor administraţie şi armată.
CONTINUTUL RĂSPLĂTII
»	5
Sursele de câştig se încasează în trei feluri, în bani, în natură şi/sau în bani şi în natură. Este vorba de situaţiile când acest fapt este menţionat în documente. S-ar părea că iniţial acestea se încasau în natură (informaţiile precare din secolele XIV-XVI şi chiar din secolul al XVII-lea, răstimp ce corespunde primei perioade din lucrarea noastră - nu ne permit să ne pronunţăm întotdeauna asupra naturii conţinutului surselor de câştig).
Treptat dările, taxele, amenzile, cadourile ajung să fie date şi încasate în bani pe măsură se numerarul capătă importanţă236.
235	în legătură cu această formulare, v. observaţia de la p. 118, nota 161.
236	Explicaţia rezidă în procesul general de convertire a muncilor în dări şi acestora în bani, v. Şotropa, IF 198.
184
în ce priveşte dările sau taxele, ele sunt percepute în bani în majoritatea situaţiilor. Uneori însă fie în bani, fie în natură, de ex.: în prima perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e:
a luarea vinăriciul domnesc precum au dat şi până acum, din 10 veadre de vin, 1, după obiceai ŢR 1698 ANAT 38, 392; să le ia vinăriciul /domnesc/ den zeace veadre, o vadră, insă nu vin, ci să să plătească cu bani, vadra domnească câte bani 40 1698 ib. 40, 393
ori şi în bani şi în natură, de ex.: în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
să ia bourul de cârciumă câte 44 bani şi 2 oc(ă) dreapte de băutură pentru vel cupar M. 1740-1 MAV 444.
Ca şi în cazul venitului, în unele situaţii taxele sunt constituite din ceea ce provine (rezultă) în urma acordării, şi din considerente morale, a unor avantaje (privilegii, danii, scutelnici, scutiri etc.), de ex.: avaet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
jăluitorul aflându-se slujind vătaf de trâmbiţaşi domneşti şi ajungând la desăvârşită sărăcie şi neputinţă... s-au milostivit asupră-i miluindu-lprin carte de a-şi avea o căscioară a sa în care lucrează puţintel meşteşug a cizmăriei unde şi vinde şi vin apărată de ciohodărit... se află şi acum slujind tot vătaf care prin jalba lui cere de a se înnoi scuteala acestor puţine havaeturi ŢR 1803 IR XII, 384. vamă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
vama domnească de la 2 puţuri de păcură pentru boier vistier ŢR 1820 IR XI, 410
vama de la 6 bâlciuri făcute pe moşie cu obor de vite pentru măria sa doamna ŢR 1820 ib. 468.
în cele mai multe cazuri, amenzile se încasează în bani, iar mai rar, în natură,
de ex.:
gloabă237
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: a luat 27 vedre vin /ca! gloabă pentru clucer M 1739 MAV 439 ce nu vor cunoaşte păgubaşii dintr-acele ce să vor afla asupra lor /a tâlharilor/ le vor lua gloabă, mişcătoare sau nemişcătoare pentru ispravnic M 1775 GH] 8. (In varianta a doua a condicii acesta primeşte gloabă în bani M 1776 GH2 35).
gloabă 2 boi mari pentru acea greşală pentru protopop M 1804 CÂMP
220,316.
întreială
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
din bălţile carele vor fi pe moşiile mănăstirii... să aibă a-şi lua întreiala peştelui pentru egumen ŢR 1744 SD XIV, 64.
237	„Gloabele sau amenzile se plăteau la început în vite, mai apoi şi în bani“ Giurescu, I. ROM
112,	501. Din astfel de motive, apar de la început formulări de tipul globi cu bani M 1646 LUP 180.
185
treapăd
(un exemplu neclar din prima perioadă):
iar de cei 4 cai ce i-am oprit noi vameşii pentru hotar şi pentru treapădul nostru i-am dat şi aceştia pe sama lui Bârsan de la Şimca Tr 1674 SD X, 154. Cadourile se primesc cel mai adesea în bani, dar şi/sau în natură.
Numai în bani se dau bacşişul şi pensionul.
Adetul se primeşte în bani în a doua perioadă pentru vătaf de brutari ŢR
1775	IR II,. 180,
iar uneori în bani şi în natură:
lua adetul adecă de la tot pescarul de sărătură câte bani 50 şi oca una peşte sărat... şi de la pescarii prospătaşi câte bani 30 şi câte una oca peşte pentru vătaf (de pescari) ib.
Colacul se dă în natură în prima perioadă în relaţiile oficiale: cal roib pentru birău Tr 1617-30 B 61
dar şi în bani în a doua perioadă pentru ispravnic M 1775 GH] 7.
In conţinutul colacului intră şi cheltuiala pentru întreţinerea vitelor de pripas, cf. formularea cu cheltuiala cu tot M 1795 UR IV, 60.
Darul se dă atât în bani, cât şi în natură, fie în ambele feluri.
In condica vistieriei şi în anatefter, întreaga valoare a numeroaselor daruri oferite în special turcilor este calculată în bani, indiferent în ce anume constă darul, de ex.:
bani pentru clucer ŢR 1702 CV 652; meşter 1697 ib. 314;paşă 1695 ib. 79 etc. natură: blană de samur pentru dragoman 1700 ib. 539; berbeci /şi/ oi pentru paşă 1700 ib. 616; belacoasă /şi/postav pentru popă dascăl 1701 ib. 604 etc.
(cel mai adesea) bani şi natură, deşi din exprimarea uneori neclară, s-ar putea interpreta că este vorba de o asociere a darului cu altceva în natură:
2610 tal s-au dat darul... lui Mehmet aga insă tal 2000 bani gata şi tal 500 la un conteş... şi tal 30 la un postşai iun atlas 1698 CV 361; 560 tal s-au trimis darul şoimariului, insă bani gata tal 410 şi uăpacea de samur tal 80 şi un post i un atlas tal 30 ŢR 1701 ib. 631; la pehlivani când joacă 1 postav şai dar... şi tl ŢR 1705 ANAT 189, 440.
Alteori însă exprimarea este clară:
darurile pehlivanilor-. 70 tl celui mai bătrân: tl 40 şi un postav şai şi un atlaz; 35 tl celui de al doilea: tl 20 şi un postav şai ŢR 1712 ANAT 148, 460.
In a doua perioadă darul constă în:
-	bani pentru dascăl M 1817-8 IR XB, 467; negustor epitrop capziman ŢR
1796	ib. VI, 725; ofiţer M 1817-8 ib. XB, 467; spătar ŢR 1787 ib. III, 38; ucenic M 1817-8 ib. XB, 467
-	natură: postav pentru delibaş M LET III, 224; mumbaşir ib. acest dar, adecă sacos pentru episcop M 1758 CAL I, 2, 241
câte un postav mahut şi un atlaz florentin pentru boier M LET II, 315 câte o tafta cu fir de cele gi-ele pentru jupâneasă ib.
-	avantaj (în relaţiile oficiale):
238	Despre colacii trimişi domnului, cronica nu menţionează în ce anume constau - după părerea istoricilor fiind vorba de diferite produse (v. p. 70, nota 65).
186
I
vatra târgului Bârladului cu toate locurile de prin prejur pentru căminar M
1784	SD VII, 236, 107
scutelnici pentru privilegiat ŢR 1814 IR XB, 99
40 sălaşe de ţigani pentru logofăt ŢR 1819 ib. XI, 261
din moşii domneşti şi din alte venituri pentru obraz ŢR 1819 ib. 469
(în relaţiile particulare):
2 suflete de ţigani pentru doctor ŢR 1799 BUGj 501, 620.
Se întâlnesc şi situaţii în prima perioadă când nu se specifică în ce anume constă darul:
dărui cu cevaşi pentru meşter postăvar ŢR 1707 SD X, 14, 69.
Mita constă a doua perioadă în: bani pentru boier ŢR DION 168 natură pentru judecător ŢR 1780 IPS 66.
Peşcheşul239 constă în:
-	natură în prima perioadă în relaţiile oficiale: dintr-acele bucate pentru voievod de Kiev M LET II, 54 în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e:
un puţin lucru care iaste spre mâncare sau băutură pentru judecător M 1814 JUR 29.
Ploconul constă în:
-natură şi bani în prima perioadă în relaţiile oficiale: de turmă, 1 mei, de râmători care vin în ţară la păşune, bani 4, de râmătorul gras bani 6... de turmă un burlinc, însă la 100 de sfini pentru vameş ŢR 1691 ANAT 200,446; 500 tl bani gata... 60 tl postavuri şai şi 2 atlaze pentru paşă 1694 ib. 239, 458 / întreaga valoare a ploconului este convertită în bani /
-	natură în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
câte un miel /iar care nu pot găsi aduc / viţei mici, curcani, găini pentru domn M LET III, 305;
vulpi, jderi, peşte de munte, brânză de oi, smântână de bivoliţe pentru domn ib. 307;
covor, răşi, cafea, zahăr pentru domn ib. 319
-	bani în prima perioadă:
~de nume po bani 12 (de la popi şi diaconi)... po bani 15 (de slujitor iu)... po bani 30 (de la birnici) pentru vinăricer ŢR 1709 ANAT 58, 406.
po ug. 1 de preot pentru mitropolit ŢR 1714, ap. I. ROM III2,696; episcop ib. Plocoanele datorate subalternilor menţionate în condicile lui Grigore Ghica constau în bani.
Ţinând cont de observaţiile istoricilor am putea considera ca făcând parte din conţinutul unor surse de câştig (adet, avaet) muncile denumite în documente clacă sau lucru şi nu ca fiind asociate acestor surse (întrucât exprimarea din texte nu este clară) de ex.: adet
lua adetul căpitanului de slujitori, adică câte 22 parale plocon ce se numeşte al baltagului şi câte trei zile clacă ŢR 1803 IR VIII, 486; adetul căpităniei de la
239	Peşcheşul datorat Porţii se dă în bani, v. Strihan, IF s.v.
187
slujitori... adecă câte 22 parale poclonul ce se numeşte al baltagului şi câte trei zile de lucru pe an ŢR 1803 IR VIII, 488. avaet
a lua avaet de la slujitori câte 22 parale banii baltagului şi câte 3 zile de clacă pentru căpitan de scaun ŢR 1803 IR VIII 488
In ce priveşte modul de recompensare, considerat în ansamblu, a categoriilor de care ne-am ocupat, acesta se poate face în două feluri:
-	simplu, atunci când recompensa constă în acordarea dreptului de a beneficia numai de o singură sursă de câştig - acestea fiind situaţiile cele mai frecvente în ambele perioade;
-	mixt, atunci când recompensa constă în asociere (cumularea) dintre mai multe surse de câştig.
Sursele de câştig sunt adesea menţionate în documente ca fiind asociate între ele, categoriile recompensate având dreptul să beneficieze de mai multe astfel de surse. Sursele de câştig se pot combina între ele constituind conţinutul venitului ca răsplată nefiind asociate pe lângă vemY(deşi este greu de distins întotdeauna între diferitele situaţii). In acest caz, respectivele surse au fost enumerate în legătură cu fiecare dare, taxă, amendă, cadou etc.
Aceste asocieri sunt mai numeroase, mai variate şi mai complexe în a doua perioadă ^în prima, mai frecvente fiind situaţiile când acordarea se face în mod simplu). întrucât astfel de asocieri nu prezintă un caracter regulat sau sistematic nici în ce priveşte perioadele, nici sursele de câştig, nici tipurile de relaţii de muncă, le-am tratat separat în cadrul fiecărui termen.
Asocierile în legătură cu sursele de câştig constau în:
DĂRI - TAXE avaet
în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e: adet pentru căpitan de margine ŢR 1803 IR VIII, 486 /avantaj/posluşnici pentru sameş ŢR 1819 ib. XI, 128 /bani/ /şi/ avantaj/ scutiri şi scutelnici pentru maimarbaşa ŢR 1791 ib. IV, 293 gloabă /şi/ gros /şi/ împlineală /şi/ întreială /şi/ zeciuială pentru vel armaş M
1815	PONT 13-14
leafă pentru stegar ŢR 1787 IR III, 38; vătaf \b.
leafă şi /ban i/ pentru logofăt ŢR 1814 ib. XA, 463
leafă şi /avantaj/ scutelnici pentru condicar ŢR 1787 ib. III, 595
leafă şi venit pentru vel cafegiu M 1778 GH2 28
plocon pentru vătaf de lăutari ŢR 1818 IR XA, 424
zeciuială pentru caimacam TR 1817 ib. 644; logofăt al treilea M 1815 PONT
9
în a doua perioadă în relaţiile comunitare: simbrie pentru ceauş ŢR 1775 IR II, 197. baston
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
cheia bisericii şi dicheomă şi /bani/ pentru protopop ŢR 1810 IR IX, 362. bărbânţă
în a doua perioadă în relaţiile comunitare:
188
plocon pentru staroste M 1766 UR XIV, 2. bour
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
venitul caminii pentru vel cupar M 1756 UR I, 80.
căminărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale: gloabă pentru căminar ŢR 1695 ANAT 33, 388. cheia bisericii
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
baston', v. baston.
chirie
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/avantaj/ scutiri pentru sat ŢR 1819 SD XXII, 171 leafă şi /avantaj/ scutelnici pentru doctor ib.
simbrie şi /bani/şi /avantaje/ scutiri, liude şi /natură/postav, cizme, papuci şi venit şi vinărici pentru cântăreţ ŢR 1803 IR VIII, 366; dascăl ib.; defteriu ib.; duhovnic = proistos ib.; ecleziarh ib; grămătic ib.; preot ib.;protopsalt ib. în relaţiile particulare: plată pentru om M 1800 SD XXII, II, 312. cotărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
plocon', v. plocon.
gărdurărit
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
gloabă pentru gărdurar ŢR 1701 ANAT 24, 383.
gros
în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e:
avaet: v. avaet
plocon: v. plocon
zeciuială: v. zec i u i a 1 ă.
părpăr
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
vamă pentru călugăr ŢR 1669-72, ap. I. ROM III2, 661.
părpărit
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: venit pentru vtori spătar M 1730 MAV 368. vamă
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
gloabă pentrupărcălab ŢR 1695 ANAT 1, 366; schiler ib. 8, 371 gloabă şi /avantaj/ o cârciumă pentru pârcălab ŢR 1695 ib. 10, 372 în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/avantaj/ 2 scaune de carne pentru doamnă ŢR 1820 IR XI, 468. vinărici
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: chirie: v. chirie.
189
zeciuială
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/avantaj/ caftan pentru zapciu ŢR 1816 IR XA, 471 avaet. v. avaet
gloabă pentru ispravnic M 1815 PONT 13-14 gloabă şi treapăd pentru ispravnic M 1742 MAV 226 venit şi gros pentru polcovnic ŢR 1781 AJ 929, 986 venit şi /avantaj/ dregătoria schevofilaca şi bederniţă pentru părinte popă ecleziarh ŢR 1763 BUC, 361, 453.
AMENZI
ciubote
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: treapăd pentru protopop M 1741 MAV 273 venit şi gloabă pentru vel vornic ib. dicheomă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
baston', v. baston.
gloabă
în prima perioadă în relaţiile oficiale: căminărit: v. căminărit ciubote: v. ciubote
colac şi pripas pentru vel vornic ŢR 1695 ANAT 172, 432
gărdurărit: v. gărdurărit.
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
gros: v. gros
plocon: v. plocon
treapăd pentru protopop ŢR 1779 AJ 686, 744
/natură/ câte o vulpe când ar fi sărdar nou M 1730 MAV 427
vamă: v. vamă
venit şi ciubote pentru vel vornic M 1741 MAV 273
zeciuială: v. zeciuială
în a doua perioadă în relaţiile comunitare:
venit şi /bani/ şi /avantaj/ scutiri pentru staroste M 1783 BRES 553.
împlineală
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: avaet: v. avaet
leafă şi ajutor şi /natură/ fân, orz şi /avantaj/ sat scutit pentru dregător (ispravnic) M 1818 UR I, 254. plocon: v. plocon, întreială
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: avaet: v. avaet plocon: v. plocon.
190
pripas
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
gloabă: v. gloabă.
treapăd
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: ciubote: v. ciubote gloabă', v. gloabă gros: v. gros
/natură/ cheltuiala mâncării pentru mumbaşir ŢR 1819 IPS 194 venit şi /avantaj/ caftan pentru zapciu ŢR 1819 IR XI, 187 zeciuială: v. zeciuială.
CADOURI
adet
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
avaet: v. avaet.
bacşiş
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
daruri şi /natură/ cai pentru agă M LET III, 78
leafă şi tain şi dar şi /natură/postav pentru delibaşă bosniac ib. 223; -turc ib.; mumbaşir turc ib.
/natură/ tefaricuri pentru om alpaşei ib. 197
/natură/ lucruri (ale hoţilor prinşi) pentru locuitor ŢR 1811 IR IX, 318 particulare:
/bani/ pentru fecior M 1804 BCIIV, 136
simbrie şi /natură/ vin şi grâu şi râmători pentru grădinar ŢR 1780 BĂC LXIII, 113. colac
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
gloabă: v. gloabă.
dar
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
/natură/ miere pentru han M, ap. I. ROM III2, 649 ' simbrie pentru grămătic ŢR 1703 CV 695 în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/avantaj/ mitră pentru episcop M 1758 CAL I, 2, 421
/avantaj/ scutiri pentru negustor epitrop capziman ŢR 1796 IR VI, 725
bacşiş: v. bacşiş
/bani/ pentru capugiu ŢR DION 186 leafă pentru bulucbaşă ŢR 1787 IR III, 38 leafă şi /natură/fân pentru căpitan ib.; spătar ib.
leafă şi /natură/ fân (de la oamenii lui) şi alte întâmplătoare ce ia de la tâlhari pentru polcovnic ib.
191
particulare:
/ bani / şi / natură / mâncare şi casă pentru doctor ŢR 1781 SD VIII, 25, 6. peşcheş
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
/bani/ pentru paşă M LET III, 197. plocon
în a doua perioadă în relaţiile oficiale: avaet. v. avaet bărbânţă: v. bărbânţă obuduet pentru paşă M 1741 MAV 270 venit pentru agie M 1755 UR II, 273
cotărit şi /bani/ şi /avantaj/ caftan şi leafă = venit pentru cămărăşia mare M
1776	GH2 14
/bani/ şi gros şi împlineală şi leafă - venit pentru agie ib. 15
gloabă şi gros şi împlineală şi întreială şi leafă = venit pentru armăşia mare
ib. 19
întreială şi zeciuială şi leafă = venit pentru zapciu (vătaf) ib. 24.
TIPURI DE ANGAJARE ÎN MUNCĂ
Cât priveşte dreptul de a beneficia de diferitele surse de câştig,'acordarea acestuia se face tot în baza unei decizii atât în relaţiile oficiale, cât şi comunitare ca şi în cazul formelor de răsplată. Cadourile din partea domnului se dau ca orice formă de răsplată.
Termenul frecvent întâlnit în cazul surselor de câştig este a lua, la fel ca şi la venit. Alţi termeni specifici ce apar sunt: hotărî, orăndui, porunci, canonişi, împlini, trimite, cinsti, împărtăşi, închina etc., de ex.:240
DĂRI - TAXE avaet
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
havaeturi... ce s-au hotărât de domnia mea cum să se urmeze ŢR 1780 IPS 173; să fie orânduit în scris avaet ib. 189; orânduiala avaeturilor ŢR 1814 IR XA, 461; havaeturile din anul acesta se face împlinire ŢR 1812 ib. XII, 843; avaeturi... aceea ce este rânduit şi canonisit a lua fiecare ŢR 1805 ib. VIII, 514; câte cât era legiuit din vechime a se lua avaet al bastonuluipotropopesc TR
1818	ib.XA, 332. dicheomă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
protopopii să ia dicheomă... după hotărârea domnului TR 1810 IR IX,
362.
filodorimă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
se cuvine acelui vătaf să i se facă o cuviincioasă filodorimă /să se ia/ filodorimă... /de către hătmănie şi de zapcii săi/... şi să o răspundă acelaTK 1811 IR 1819 ib. XI, 187.
192
240	Termenii specifici vor fi spaţiaţi în textul documentelor.
telalâc
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
să împlinească telalâcujăluitorilor telali ŢR 1778 AJ 474, 524. vamă
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
pârcălabilor să aibă a ţinearea vama ŢR 1695 ANAT 10, 372.
zeciuială
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
să ia aceşti 2 zapcii... zeciuiala după rânduiala ce se arată cu deosebit rost M 1776 GH221; zeciuiala iaste hotărâtă de către domniameaTR 1780 IPS 80/ căimăcămia să ia zeciuială... după hotărârile ce se vor face la Divan ŢR 1817 IRXa, 644.
AMEMZI
gloabă
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
sămaiia vel armaş gloabele de la tâlhari după rânduiala cesearatăcu deosebit rost M 1776 GH2 19; gloaba lui vel armaş după cum vor hotărî veliţii boieri ai DivanuluiM 1776 ib. 35; gloabele să se urmeze /pentru ispravnic/ ib. 42; cei ce sunt orânduiţi cu slujba vorniciei... luând mai mult gloabă peste ce este orânduit ŢR 1793 IRV, 84. treapăd
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
rânduiala aprozilor, copiilor din casă, armăşeilor în ce chip să se urmeze M 1776 GH2 32; aprozi şi alţii mumbaşiri... a lua treapădul cel orânduit ŢR 1780 IPS 68.
CADOURI
bacşiş
în a doua perioadă în relaţiile o fi c i a 1 e:
se rânduiesc bacşişurile de la visterie cu catastif domnesc la partea slujitorească M LET III, 306; prin pahare lise pune /lui protopsaltis cu al doilea cântăreţ/ galbeni bacşiş cât este porunca domnului ib. 304. dar
în prima perioadă în relaţiile oficiale:
trimis la Iusuf paşia seraschierul dar ŢR 1696 CV 201;
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
episcopu Romanului l-am cinstit cu acest dar M 1758 CAL I, 2, 241; vel logofăt de Ţara de Sus... căzându-i-se a se împărtăşi cu osebit dar domnesc ŢR
1819	IR XI, 261. pension
în a doua perioadă în relaţiile comunitare:
pentrufl. 25 care din orânduitul meu penzion... am primit /ierodiacon/ Tr 1809 ŞCH II, CCVII, 292.
193
plocon
în a doua perioadă în relaţiile oficiale:
agia va mai lua pocloanele... după cum sunt hotărâte în condică M 1755 UR 11, 273; orânduim şi ploconul dlui vel vornic ŢR 1791 IR IV, 49; închină plocoane Domnului M LET III, 305.
Ideea de tocmeală este dublată de cea de decizie în relaţiile oficiale într-un singur exemplu în cazul cadourilor obligatorii:
poclon de la vătaful de călăraşi după cum se va putea tocmi şi vătaful va urma cu carte gospod după rânduiala condicii / pentru vel serdar / M 1775 GH] 25.
Termenii tocmi (tocmeală) corespunzător ideii de învoială apar în angajările particulare numai în cazul chiriei:
cărăuş... a-i tocmi di cu iarnă, cu preţul ci s-ar putea mai jos M 1784 SD VII, 104, 235; lua fieştecare cărăuş chirie după tocmeala ce vor face cu neguţătorii M 1813 IR XB, 389.
Corespondentul verbal dărui se întâlneşte în legătură cu oferirea unor forme de răsplată (uneori în formulări pleonastice, atunci când termenul dărui apare alături de termenul dar), de ex.:
să vie şi dentr-înşii /postăvar/ împreună cu postavele păn aici... îl vom dărui cu cevaşi ŢR 1707 SD X, 14, 69; dăruindu-i Domnul/pe delibaşi şi pe mumbaşiri/ cupostaji şi cu alte daruri M LET III, 224; oricare /din locuitori/ va prinde un hoţ... să fie dăruit cu bacşiş ŢR 1811 IR IX, 318.
CONCLUZII
Lucrarea de faţă şi-a propus să întregească informaţia privitoare la un domeniu ce nu a mai fost până în prezent cercetat din punct de vedere lingvistic, şi anume istoria şi dezvoltarea raporturilor de muncă şi de răsplată a ei, pe parcursul unei perioade de timp mai mari, cu referire specială la secolul al XVIII-lea -perioadă şi ea extrem de puţin cercetată lingvistic.
De o parte din termenii implicaţi în ideea generală „efectuarea şi răsplata muncii“, ne-am ocupat într-o lucrare anterioară, urmând ca în această lucrare să extindem investigaţia noastră asupra tuturor celorlalţi termeni atestaţi în documente în legătură cu ideea de răsplată, în scopul de a reflecta stadiul de evoluţie a vocabularului românesc privitor la această idee într-o anumită epocă.
Călăuziţi de ideea conform căreia sensul cuvintelor transpare în uzul lor, descrierea felului în care sunt folosiţi termenii referitori la răsplata (muncii), ne-a condus la desprinderea semnificaţiei lor şi la stabilirea locului pe care îl ocupă fiecare dintre ei în ansamblul de noţiuni legat de „efectuarea şi de răsplata ei“.
In conformitate cu cele spuse în INTRODUCERE, cercetarea noastră a avut la bază examinarea documentelor scrise şi publicate în limba română de până la 1821. Din motive de unitate, dar şi pentru evidenţierea unui paralelism în vederea unei comparaţii, am respectat în această lucrare aceeaşi periodizare pe baza căreia materialul documentar a fost împărţit în două mari secţiuni corespunzând la două perioade istorice: prima, până la instaurarea domniilor fanariote (anul 1711, pentru Moldova şi 1716, pentru Ţara Românească) şi a doua, cea a domniilor fanariote (până la 1821), când sfârşesc aceste domnii.
întrucât această periodizare nu poate avea în vedere şi Transilvania, am preferat să vorbim în lucrarea noastră despre două perioade: prima, până în secolul al XVIII-lea şi a doua, secolul al XVIII-lea.
Din cercetarea, pe care am întreprins-o, a rezultat existenţa, în perioada studiată de noi, a două modalităţi distincte de recompensare, discutate în INTRODUCERE (v. p. XIV-XV), în conformitate cu care răsplată este atât ceea ce se da ca atare, pentru o muncă efectuată, adică o anumită formă de răsplată propriu-zisă-corespunzător primei modalităţi de recompensare, cât şi ceea ce se lua drept răsplată, în baza unui drept acordat în mod oficial, adică o anumită sursă de câştig- corespunzător celei de a doua modalităţi de recompensare.
în baza acestui drept, se acorda de fapt dreptid de a reţine în folos propriu câştigul provenit dintr-o dare, o taxă, o amendă sau dreptul de a primi un cadou
195
(obligatoriu) - respectiva sursă de câştig devenind astfel o sursă de recompensare pentru cel căruia i se acorda acest drept.
Dacă în primul caz, răsplata priveşte obligaţia de a recompensa o activitate prestată, în al doilea caz, răsplata priveşte obligaţia de a onora o funcţie, un rang, un serviciu, de a plăti o obligaţie fiscală, de a achita o contravenţie etc.
Informaţiile din documente, dar şi cele din lucrările de istorie, la care ne-am referit mult în cercetarea noastră, ne-au relevat nu numai existenţa şi coexistenţa celor două modalităţi de recompensare, dar şi faptul că ele se întrepătrund, se condiţionează, înţelegerea uneia deprinzând de înţelegerea celeilalte, iar prezentarea uneia implicând şi impunând în mod necesar şi obligatoriu prezentarea celeilalte.
Nici una dintre modalităţi nu poate fi pe deplin înţeleasă fară a recurge la cealaltă şi numai considerate împreună, ele oferă o imagine de ansamblu a întregului sistem de recompensare a muncii din perioada studiată.
Analiza celei de a doua modalităţi de recompensare, diferite în raport cu ceea ce se ştie în mod obişnuit astăzi că înseamnă răsplată a proiectat o lumină nebănuită asupra universului reprezentat de dări, taxe, amenzi, cadouri etc.
Multitudinea şi varietatea de termeni cu parfum de epocă, prin care sunt denumite aceste dări, taxe, amenzi, cadouri etc. capătă valenţe noi rezultate din utilizări noi care izvorăsc din nevoia de a denumi diversele raporturi dintre cei ce muncesc şi cei ce răsplătesc, fapt ce a dus implicit la o caracterizare a.înţelesului lor.
Deşi curios la prima vedere şi aparent de neînţeles pentru noi, cei de acum, cum un termen desemnând o dare, o taxă, o amendă, un cadou obligatoriu etc. poate fi considerat un termen de răsplată, acest lucru devine explicabil în momentul în care apare dreptul de a dispune în folos propriu de câştigul provenit dintr-o astfel de dare, taxă, amendă, cadou obligatoriu etc.
Domnul, în cadrul relaţiilor oficiale sau, mai rar, o comunitate (cu acordul acestuia), sunt cei ce oferă acest drept de a reţine respectiva sursă de câştig drept răsplată.
Această distincţie între forme de răsplată şi surse de câştig a fost motivată şi de faptul că ea se traduce pe plan lingvistic în mod diferit, şi anume, formele de răsplată sunt denumite prin anumiţi termeni specializaţi, ce semnifică prin ei înşişi ideea de răsplată, de ex. leafă, simbrie etc.; iar sursele de câştig sunt reprezentate de anumiţi termeni comuni ce semnifică diferite dări, taxe, amenzi, cadouri etc., deex. avaet, telalâc, gloabă, plocon etc.
Fiecare dintre cele două categorii de termeni reprezintă câte un câmp semantic distinct, ambele formând câmpul mare noţional „efectuarea şi răsplata muncii“. Toţi aceşti termeni au în comun faptul că apar atestaţi în documente în legătură cu ideea de răsplată, fapt ce le conferă un statut asemănător şi trăsături comune de utilizare, aceeaşi idee putând fi privită din puncte de vedere diferite.
Deşi analiza şi descrierea celor două categorii de termeni au fost elaborate împreună, din motive de spaţiu nu au putut fi cuprinse într-un singur volum. Ca urmare, a trebuit să împărţim materialul în două lucrări separate şi să decidem ordinea de prezentare a celor două modalităţi de recompensare.
După cum am arătat în INTRODUCERE, am hotărât să începem expunerea rezultatelor cercetării noastre prin prezentarea mai întâi a primei categorii de
196
termeni, care semnifică o anumită formă de răsplată propriu-zisă în cadrul primei modalităţi de recompensare, întrucât se preta mai bine scopului acestei cercetări justificând totodată şi titlul cărţii.
Aceşti termeni, puţin numeroşi, cu o individualitate semantică bine conturată, având caracteristici de utilizare asemănătoare, fapt pentru care pot fi folosiţi alternativ, în perioada studiată, în desemnarea aceleiaşi recompense, sunt reprezentativi pentru ideea de răsplată a muncii în accepţiunea curentă. Ei formează un câmp semantic distinct, cu o structură omogenă, compactă şu unitară. Şi deşi întâmplător, dar semnificativ totuşi, este faptul că prima atestare întâlnită de noi a unui termen referitor la răsplată (leafa), este a unui termen aparţinând acestui câmp.
Printre ei a fost inclus şi termenul venit, care are o poziţie centrală în câmpul mare al recompensării muncii, fiind considerat un termen de legătură între cele două categorii de termeni reprezentând cele două modalităţi de recompensare. El este cel care a facilitat antrenarea în câmpul semantic al recompensării muncii a celorlalţi termeni care nu au legătură directă cu ideea de răsplată şi care denumesc diferitele dări, taxe, amenzi, cadouri etc., întrucât, din analiza documentelor, rezultă că ceea ce constituie venit se referea atât la sursele de câştig, cât şi la formele de răsplată.
Lucrarea de faţă a adus în discuţie cea de a doua modalitate de recompensare, fiind consacrată prezentării celei de a doua categorii de termeni ce semnifică sursele de câştig.
Aceşti termeni sunt nu numai foarte numeroşi, dar şi diferiţi între ei. Ceea ce îi uneşte este tocmai această capacitate a lor de a fi utilizaţi, în anumite condiţii, în legătură cu ideea de răsplată, utilizare care îi apropieîntre ei şijustifică includerea lor în câmpul semantic al recompensării (muncii).
Analiza lor a fost structurată în trei câmpuri semantice deosebite, în conformitate cu câte o idee centrală prezentată în INTRODUCERE (p. XX), idee în jurul căreia aceştia se grupează în mod diferit prin raportare la ideea de răsplată, dar adesea şi prin apropiere de termenul venit.
Ca urmare, termenii au fost repartizaţi în trei serii distincte, cea mai mare fiind cea a termenilor referitori la dări şi taxe, iar celelalte două, cuprinzând termeni referitori la amenzi şi la cadouri, fiind în număr aproape egal.
Ca şi termenul venit, termenii desemnând diferitele dări, taxe, amenzi, cadouri etc. sunt atestaţi în proporţie covârşitoare în legătură cu relaţiile de tip oficial, referitor la activităţi depuse mai ales în folosul statului şi mai rar al domnului. Şi cum aceste activităţi sunt prestate în exclusivitate de dregători, este firesc ca tocmai acestora să li se acorde dreptul de a reţine (primi) în beneficiul propriu o dare, o taxă, o amendă, un cadou obligatoriu etc.
Atribuţiile acestor dregători sunt de ordin administrativ, administraţia fiind domeniul căruia i se subordonau în acea epocă toate celelalte atribuţii de natură financiară, fiscală, judecătorească şi chiar militară şi care este totodată şi cel mai bine reprezentat din punctul de vedere al categoriilor de persoane, fiind urmat de cel al armatei şi al instituţiilor religioase.
Cu această lucrare, am încheiat prezentarea integrală a rezultatelor cercetării noastre, care şi-a propus să demonstreze că în perioada studiată, sistemul de recompensare era nu numai asemănător, dar şi diferit, ideea de răsplată (a muncii) fiind concepută şi la fel, dar şi cu totul altfel decât în epoca actuală.
197
Bazându-ne pe interpretarea cât mai riguroasă şi în spirit critic a documentaţiei lingvistice, strict filologice, dar şi pe informaţia extralingvistică, istorică, economică, socială, juridică etc., am încercat, pe cât ne-a stat în putinţă, să înţelegem spiritul epocii (asumându-ne toate riscurile pe care le comportă orice cercetare referitoare la perioade mai vechi de istorie a limbii), pentru a putea stabili un sistem prin formularea unor reguli de funcţionare a lui în cadrul unui stadiu amplu şi inedit cu caracter onomasologic.
Intenţia noastră a fost aceea de a ilustra dezvoltarea lexicului prin îmbogăţire pe diverse căi, datorată necesităţii de a fi numite atât mai noile, cât şi mai vechile raporturi de muncă dintre cei ce muncesc şi cei ce răsplătesc.
Stadiul atins de sistemul de efectuare şi de recompensare a muncii constituie
-	credem - unul dintre indicii gradului de dezvoltare a societăţii noastre feudale, semantica reflectând o anumită stare de evoluţie a societăţii.
Ne exprimăm speranţa că evoluţia raporturilor de muncă şi răsplată a ei, la nivelul întregii vieţi sociale, reflectată prin terminologia epocii, va contribui la o înţelegere cu caracter global, dar şi nuanţat a societăţii româneşti din perioada feudalismului, oglindind totodată şi prefacerile social-economice.
#
BIBLIOGRAFIE
Angelescu, N.I., Acte şi documente din trecutul farmaciei în Ţările Româneşti, Bucureşti, 1904.
Antonovici, Preot Ion, Documente bărlădene, voi. I-V, Bârlad, Huşi, 1911-1926.
Aricescu, C., Condica de venituri şi cheltuieli a vistieriei de la leatul 7202-7212 (1694-1704), publicată de..., în „Revista istorică a arhivelor României11, voi. III, Bucureşti, 1873.
Aricescu, C.D., Istoria revoluţiunii române de la 1821, voi. I, Craiova, 1874; Acte justificative la istoria revoluţiunii române de la 1821, voi II, Craiova, 1874.
Arvinte, V., Ursu, D., Bordeianu, M., Glosar regional, Bucureşti, 1961.
Bakos, Ferenc, A magyar szokeszlet roman elemeinek tortenete, Budapest, 1982.
Balş, Gh., Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din sec. XV11-XVI11, Bucureşti, 1933.
Baubec, Agiemin, Grecu, Mitică, Dicţionar turc-român, Bucureşti, 1979.
Bălan, Teodor, Documente bucovine, voi. I-VI, Cernăuţi, 1933-1942.
Bălan, Teodor, Noi documente câmpulungene, Cernăuţi, 1929.
Bălcescu, Nicolae, Istoria Românilor sub Mihai Vodă-Vileazul, Bucureşti, 1902.
Berechet, Ştefan Gh., Documente vechi (1490-1827), Chişinău, 1928.
Berechet, Şt. Gh., Hrisoave legislative din sec. XVIII-lea, Iaşi, 1933.
Berza, Mihai, Cihodaru, Constantin, Mioc, Damaschin, Pali, Francisc, Pascu, Ştefan, Ştefânescu, Ştefan, Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, Bucureşti, 1969-1974; B. Ţara Românească, Bucureşti, 1965-1974.
Bianu, Ioan, Catalogul manuscriptelor româneşti, Tomul I, întocmit de ..., Bucureşti, 1899; tomul II, întocmit de ... şi R. Caracaş, Bucureşti, 1913.
Bianu, Ion, Documente româneşti, reproduse de ..., Bucureşti, 1907.
Bianu, Ion şi Nerva, Hodoş, Bibliografia românească veche, 1508-1830, Tom I-IV, Bucureşti, 1903-1944.
Bogdan, D.P., Acte moldoveneşti dinainte de Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1938.
Bogdan, I., Catastihul de sămile tuturor mănăstirilor din ţară din leat 7250 până la leat 7251, publicat de..., în „Buletinul Comisiei istorice a României11, voi. I, 1915, 222-279.
Bogdan, N.A., Din trecutul comerţului moldovenesc şi mai ales al celui ieşean. Productele solului, porturi, târguri şi iarmaroace..., Iaşi, 1925.
*** Buletinul Comisiei istorice a României, Bucureşti, 1915-1938.
Bolocan, Gh.,... Dicţionarul elementelor româneşti din documentele slavo-române, 1374-1600. (Redactor responsabil: Gh. Bolocan; colectivul de autori: Gheorghe Bolocan, Virgil Nestorescu, Ion Robciuc, Comeliu Reguş, Aspazia Reguş, Ion Tomici, Ion Ciocea, Olimpia Guţu, Cornelia Popescu), Bucureşti, 1981.
Brezoianu, Ioan, Vechile instituţiuni ale României (1327-1866), Bucureşti, 1882.
Candrea, Aurel I., Adamescu, Gh., Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Bucureşti, 1926-1931.
199
Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, traducere de P. Pantrea, Bucureşti, 1956.
Chivu, Gheorghe, Georgescu, Magdalena, Ioniţă, Magdalena, Mareş Alexandru, Roman-Moraru, Alexandra, Documente şi însemnări româneşti din sec. alXVI-lea. Text stabilit şi indice de..., Bucureşti, 1979.
Cioranescu, Alejandro, Diccionario etimolâgico rumano, fasc. 1-6, La Laguna, 1958-1966.
Codrescu, Theodor, Uricariul cuprinzătoriu de hrisoave, anaforale, tratate şi alte acte din sula aXV-XLX, alingătoare de Moldova, sub redacţiunea d-sale..., voi. I-XXV, Iaşi, 1852-1895; pentru voi I, v. şi ediţiunea a 2-a, Iaşi, 1871.
*** Codul Calimach, ediţie critică. (Lucrare întocmită de un'colectiv condus de Acad. Andrei Rădulescu), Bucureşti, 1958.
Cojocaru, 1., Documente privitoare la economia Ţării Româneşti, 1800-1851, culese de..., voi. I-II, Bucureşti, 1958.
Constantinescu-Mirceşti, C.D., Stahl, H.H., Documente vrâncene. Cărţi domneşti, hotărnicii, răvaşe şi izvoade, voi. I, Bucureşti, 1929.
Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, 1997.
Constantinescu, Mariana, Georgescu, Magdalena, Zgraon, Florentina, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780). Termenii regionali, Bucureşti, 1987.
Coteanu, I., Bidu-Vrânceanu, A., Limba română contemporană, voi. II, Vocabularul, Bucureşti, 1975.
*** Cronicari munteni, ediţie îngrijită de Mihail Gregorian, voi. I-II, Bucureşti, 1961.
Cronţ, Gheorghe, Instituţii medievale româneşti. înfrăţirea de moşie. Jurătorii, Bucureşti, 1969.
Cronţ, Gheorghe, Constantinescu, Alexandru, Popescu, Anicuţa, Rădulescu', Theodora, Tegăneanu, Constantin, Acte judiciare din Ţara Românească, 1775-1781, Bucureşti, 1973.
Densusianu, Ovide, Histoire de la langue roumaine, tom I-II, Paris, 1901-1938.
*** Dicţionarul limbii române, tom. I-II, Bucureşti, 1913-1944.
*** Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, 1958.
*** Dicţionarul explicativ al limbii române (conducătorii lucrări: Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche), Bucureşti, 1975.
*** Dicţionarul limbii române, tom. VI-XI, Bucureşti, 1966-1992.
***Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (redactor responsabil: Mioara Avram), Bucureşti, 1982.
***Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a Il-a, Bucureşti, 1996.
Dimitrakos, Dimitrios V., Nsov Acgi/cov. OpdoypcupiKov Kai 'EpprjvcvxiKov OXrj? rfj9 EĂĂrjviKfjs yÂcooorjS, Copyright 1959 by D. Dimitrakos. Printed in Greece.
Dionisie, Eclesiarhul, Chronograful Tierei Rumânesci de la 1764pana la 1815, scris de... la anul 1814, în TEŞII, 159-234.
Filitti, I.C., Clasele sociale în trecutul românesc, Bucureşti, 1925.
Filitti, I.C., Despre reforma fiscală a lui Constantin Mavrocordat, Bucureşti, 1928.
Filitti, I.C., Despre vechea organizare administrativă a principatelor române, Bucureşti, 1929.
Filitti, loan C., Consideraţii generale despre vechea organizare fiscală a principatelor române până la Regulamentul organic, extras din „Analele Economice şi Sociale11, nr. 1-3, Bucureşti, 1935.
Fotino, D., Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei şi a Ţării româneşti şi a Moldovei (trad. de G. Sion), tom 1-3, Bucureşti, 1859.
Furnică, Dumitru Z., Din istoria comerţului la români mai ales băcănia. Publicaţie de documente inedite, 1593-1855, Bucureşti, 1908.
Furnică, Dum. Z., Documente privitoare la comerţul românesc, 1473-1864, publicate de..., Bucureşti, 1931.
200
Furtună, D., Preoţimea românească-secolul al XVIII-lea. Starea ei culturală şi materială, Vălenii de Munte, 1915.
Gâldi, L., Les mots d'origine neogrecque en roumain ă l'epoque des Phanariotes, Budapest, 1939.
Georgescu, Valentin Al., Strihan, P., Judecata domnească în Ţara Românească şi Moldova (1611-1831), Partea I. Organizarea judecătorească (1611-1740), Bucureşti, 1979; voi. II (1740-1831), Bucureşti, 1981.
Georgescu, Valentin Al., Sachelarie, Ovid, Judecata domnească în Ţara Românească şi Moldova (1611-1831), Partea a 2-a, Procedura de judecată, Bucureşti, 1982.
Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade. Publicate de..., voi. I-XXXV. Documente slavo-române, Iaşi, 1906-1933.
Ghibănescu, Gh., Ispisoace şi zapise (Documente slavo-române). Publicate de..., voi. I-VI, Iaşi, 1906-1923; Huşi, 1924-1933.
Giurescu, Constantin, Documente şi regeşte privitoare la Constantin Brâncoveanu. Culese, adnotate şi publicate împreună cu o introducere de... în colaborare cu N. Dobrescu, Bucureşti, 1907.
Giurescu, C., Studii de istorie socială. Vechimea rumâniei în Ţara Românească şi legătura lui Mihai Viteazul. Despre rumâni. Despre boieri, ediţia a doua, revăzută şi adăugită de Constantin C. Giurescu, Bucureşti, 1943.
Giurescu, C.C., Noi contribuţiuni la studiul marilor dregătorii în secolele XIV şi XV, Bucureşti, 1925.
Giurescu, C.C., Contribuţii la studiul marilor dregătorii în secolele XIV şi XV, în BCI, V (1926), p. 1-176.
Giurescu, Constantin C., Istoria românilor, voi I-IIj-2 -III1-2, Bucureşti, 1933-1946.
Giurescu, Constantin C., Principatele române la începutul secolului XIX, Bucureşti, 1957.
Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., Istoria românilor. Din cele mai vechi timpuri până astăzi, Bucureşti, 1971.
Giurescu, Dinu C., Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu, editat de ..., în „Studii şi materiale de istorie medie“, V (1962), p. 353-505.
Giurescu, Dinu C., Ţara Românească în secolele XIV şi XV, Bucureşti, 1973.
Grigoraş, N., Instituţiifeudale din Moldova. I. Organizarea de stat până la mijlocul sec. al XVIII-lea, Bucureşti, 1971.
Hanga, Vladimir, Istoria dreptului românesc, voi. I. (responsabil dr. ...), Bucureşti, 1980.
Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Ârchiva istorică a României, tom I-III, Bucureşti, 1865-1867.
Hurmuzaki, Eudoxiu de, Documente privitoare la istoria românilor, culese de..., voi. I-XXI, Bucureşti, 1887.
Hurmuzaki Eudoxiu de, Iorga, Nicolae, Acte şi scrisori din arhivele oraşelor ardelene Bistriţa, Braşov şi Sibiu. Partea a Il-a, 1601-1825, Bucureşti, 1913.
Ionaşcu, I., Biserici, chipuri şi documente din Olt, voi. I, Craiova, 1934.
Ionaşcu, I., Documente bucureşteneprivitoare la proprietăţile mănăstirii Colţea, publicate de..., Bucureşti, 1941.
Ionaşcu, Ion, Lăzărescu-Ionescu, L., Câmpina, Barbu, Stănescu, Eugen, Prodan, D., Mihail Roller (redactor responsabil), Documente privind istoria României: A. Moldova (veacurileXIV-XVII); B. Ţara Românească (veacurileX1II-XV1I)', C. Transilvania (veacurile X1-XV111), Bucureşti, 1951-1954.
Iorga, N., Documente româneşti din arhivele Bistriţei. Scrisori domneşti şi scrisori private. Partea I-II, Bucureşti, 1899-1900.
Iorga, N., Documente şi cercetări asupra istoriei financiare şi economice a Principatelor române, extras din „Economia Naţională11, Bucureşti, 1900.
Iorga, N., Studii şi documente cu privire la istoria românilor, voi. I-XXXI, Bucureşti, 1901-1916.
201
Iorga, N., Documente privitoare la familia Cantacuzino, scoase în cea mai mare parte din arhiva dlui G. Cr. Cantacuzino şi publicate de..., Bucureşti, 1902.
Iorga, N., Istoria românilor în chipuri şi icoane, voi. I-III, Bucureşti, 1905-1906.
Iorga, N., Documente privitoare la familia Callimachi, voi. I-II, Bucureşti, 1905.
iorga, N., Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, voi. I-II, Vălenii de Munte, 1908-1909
Iorga, N, Breasla blănarilor din Botoşani. Catastihul şi actele ei, Bucureşti, 1911.
Iorga, N., Viaţa şi domnia lui Constantin Vodă Brâncoveanu, Bucureşti, 1914.
Iorga, N., Istoria comerţului românesc - epoca veche, Bucureşti, 1925.
Iorga, N. Scrisori de boieri, scrisori de domni, ediţia a 2-a, Vălenii de Munte, 1925.
Iorga, N., Documente de pe valea Teleajenului, Vălenii de Munte, 1925.
Iorga, N., Acte româneşti şi câteva greceşti. Din arhivele Companiei de Comerţ Oriental din Braşov, publicate de..., Vălenii de Munte, 1932.
Iorga, N., Istoria românilor, voi. I-X, Bucureşti, 1936-1939.
Iorga, N., Au fost Moldova şi Ţara Românească provincii supuse fanarioţilor?, Bucureşti, I937.
*** îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Ediţia a V-a, Bucureşti, 1995.
Kogălniceanu, M., Letopisiţile Ţării Moldovii, publicate pentru întâiaşi dată de..., tom I-III, Iaşi, 1845-1852.
Laurian, A. Treb., Bălcescu, Nicol., Magazin istoric pentru Dacia. Supt redacţia lui..., tom I-V, Bucureşti, 1847.
*** Legiuire a prea înălţatului şi prea pravoslavnicului domn şi oblăduitori a toată Ugrovlahiia Io Ioan Gheorghe Caragea Vv, Bucureşti, 1818.
Liddel, Henry George, Scott, Robert, Jones, Henry Stuart, A Greek-English Lexicon, Oxford, 1966.
*** Manualul juridic al lui Andronachi Donici (1814). Ediţie critică, Bucureşti, 1959.
Mândrescu, Simeon C., Influenţa cultureigermane asupra noastră. Influenţa germană asupra limbei române, Iaşi, 1904.
Melchisedec, Episcopul, Chronica Huşilor şi a episcopiei cu aseminea numire despre documentele episcopiei şi alte monumente ale ţării, Bucureşti, 1859.
Melchisedec, Episcopul, Chronica Romanului şi a episcopiei de Roman, compusă dupre documente naţionali - române şi streine... Partea I-II, Bucureşti, 1874-1875.
Mihordea, Vasile (redactor responsabil), Papacostea, S., Constantiniu, F., Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, voi. I, Ţara Românească, Bucureşti, 1961; Mihordea, Vasile, Constantinescu, Ioana, Istrati, Cornel, voi. II, Moldova, Bucureşti, 1966.
Olteanu, Ştefan, Şerban, Constantin, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în evul mediu, Bucureşti, 1969.
Panaitescu, P.P., Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova. Orânduirea feudală, Bucureşti, 1964.
Papiu-Ilarian, A., Tesauru de documente istorice pentru Romania atât din vechi tipărite cât şi din manuscripte cea mai mare parte străine, tom I-III, adunate de..., Bucureşti, 1862-1864.
Pavlescu, E., Economia breslelor în Moldova, Bucureşti, 1939.
*** Ponturi alcătuite prin obşteasca adunare de preaosfmţitul mitropolit cu dumnealor veliţii boieri, pentru urmarea ce are să se păzească a avaeturilor şi a împlinelelor i altele, 1815.
Potra, George, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594-1821), Bucureşti, 1961.
Potra, George, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1634-1800), Bucureşti, 1982.
202
*** Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, însoţită... de varianta sa muntenească întrupată în îndreptarea legii a lui Matei Basarab, Bucureşti, 1912.
*** Pravilniceasca condică (1780). Ediţie critică, Bucureşti, 1957.
Răşcanu, Petru, Lefile şi veniturile boierilor Moldovei in 1776, Iaşi, 1887.
Rosetti, Alexandre, Lettres roumaines delafin duXVI-e et du debut deXVlll-e siecle tirees des archives de Bistritza (Transylvanie), Bucureşti, 1926.
Sachelarie, Ovid şi Stoicescu, Nicolae (coordonatori), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Bucureşti, 1988. (Autori) Alexandru Constantinescu, Florin Constantiniu, Valentin Al. Georgescu, Dan Amedeu Lăzărescu, Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu, Petre Strihan, Valeriu Şotropa, Tudor Voinea.
Scriban, August, Dicţionarul limbii româneşti..., Iaşi, 1939.
Stinghe, Sterie, Istoria besericei Şcheilor Braşovului, manuscript de la Radu Tempe, Braşov, 1899.
Stinghe, Sterie Dr., Documente privitoare la trecutul Românilor din Şchei, publicate de..., voi. I-III, Braşov, 1901-1903.
Stoicescu, Nicolae, Curteni şi slujitori. Contribuţii la istoria armatei române, Bucureşti, 1968.
Stoicescu, Nicolae, Sfatul domnesc şi marii dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti, 1968.
Stoicescu, Nicolae, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec. X1V-XVII), Bucureşti, 1971.
Şăineanu, Lazăr, Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, I. Introducerea. II. Vocabularul. 1. Vorbe populare. 2. Vorbe istorice, Bucureşti, 1900.
Şăineanu, Lazăr, Dicţionar universal al limbei române, Craiova, 1930.
Ştefanelli, T.V., Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, culese de..., Bucureşti, 1915.
Tamas, Lajos, Etymologisch-historisches Worterbuch der ungarischen Elemente in Rumânischen, Budapest, 1966.
Tiktin, Dr. H., Rumănisch-deutsches Worterbuch, Band I-II, Bukarest, 1903-1924.
Ţichindeal, D., Arătare despre starea acestor nouă introduse sholasticeşti instituri ale naţiei româneşti, greceşti şi sârbeşti, Buda, 1813.
Ureche, Grigore, Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie îngrijită, studiu introductiv, indice şi glosar de P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1955.
Urechia, V.A., Istoria românilor. Curs făcut la Facultatea de Litere din Bucureşti, publicat sub direcţiunea..., voi I-XA.B-XII1, Bucureşti, 1891-1901.
Veress, Andrei Dr., Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, voi. I-XI, Bucureşti, 1929-1939.
Xenopol, A., Finanţele în epoca fanarioţilor, în „Revista de istorie, arheologie şi filologie11, I, 1882.
Xenopol, Alexandru D., Istoria Românilor din Dacia Traiană, voi. I-VIII-IX^, Iaşi, 1888-1910.
INDICE*
A
abuz, XVI, XXIV, 56, 58, 64, 66, 67, 72, 74,
79,	87, 90, 94, 96-98, 101,102, 108,111-
113,	116, 119, 122, 128, 131, 132, 134, 136,142, 145, 152, 170 achita(re), 166-168 activităţi casnice, gospodăreşti, 9, 52 adet, XVIII, XXV, XXVI, 1, 2, 4, 6, 8, 43, 51-53, 62, 75, 136-138, 150, 152, 155, 156, 162, 164, 170, 175, 182, 186-188, 191; ~ căpităniei, 136 administraţie, XXIII, XXIV, XXVI, 9-15,17,
19,	20, 22-30, 32-38, 40, 41, 43-48, 50-
62,	65-69, 73, 75, 76, 80, 81, 83-86, 89-92, 94, 97-111, 113, 119, 121-123, 126, 128-134, 137-140, 142, 145, 146, 149,
153,	154, 184, 197 agapie, 15, 44
agă, 20, 38, 39, 41, 44-47, 49, 50, 74, 115, 117, 126-128, 145, 191; ~ ispravnic, 18, 46; ~ sol, 18-20; vel ~, 20, 22, 28, 37,40,
103,	114, 116, 121, 153, 157, 174; ~ vezirului, 139, 141 agie (dregătorie), 20, 22, 28, 49, 50, 98, 126,
150,153,159,	192, 194 agricultură, creşterea animalelor, 9, 25, 83,
84,	88, 89, 116 alăm (alâm), XVIII, XIX, XXI, XXII, 1,2,4,
5,20,51-53,76, 97, 100 amendă, XV, XVII, XX-XXV1, 1, 8, 10, 13-15,38-43, 51, 55,57,61-68, 79, 118-141, 143,155,164-167, 169, 185, 195-197 angaja(re), 73, 87, 155, 156, 168 apar, 151
aprod, 38,42,43, 67, 118,119,129,133,134,
160,172,	176, 193
Prezentul indice nu conţine decât acele nume proprii din documente, care prezintă relevanţă în înţelegerea textului.
arbănaş, 160 Ardeal, 165
arhiereu, 49,50,150,152,157,171,172; v. şi părinte
arhimandrit, 24, 36, 41; v. şi părinte armaş, 40-43, 67, 128, 129; ~ al doilea, 102; mare ~, 98; v. şi vel; 20, 22, 33, 37-41, 55, 79, 98, 106, 115-117, 121-124, 126,
128,	129, 134, 151, 163, 181, 182, 188, 193; v. şi mare armată, XXIII, XXIV, XXVI, 9, 17, 19, 20, 22, 26-28, 30-39, 45, 47, 50, 52, 68, 69, 73-75, 80, 81, 83, 84, 92, 94-98,100-104, 106, 109,	111,	113,	114,	116, 117,	119,
121,	122,	124,	126,	128,	130-134,	137-
140,145-147, 153, 154, 185, 197 armăşel, 38, 42, 43, 118, 119, 129, 133, 134, 160,161,163,172, 176,193 armăşie (dregătorie), 28,158; - mare, 49,50, 98,121,129,161,163,192; (instituţie), 98 armean, 116, 125, 160; ~ polon, 162 avaet (havaet), XVIII-XXI, XXIII, 1, 2, 4-8,
20,	51-55, 57, 58, 64, 74, 77-84, 89, 93, 96,99,100, 105,109-111, 113,115,121-123, 126,	128,	133,	137,	138, 140,	147,
152,	153,	155,	157,	164,	167-173,	175-
177,183-185,187-192,196; ~ agiei, 79; ~ bacalbaşei, 79, 82; ~ bastonului protopo-pesc, XXVI, 80, 140, 192; ~ căimăcămiei,
79,	81; ~ căpităniei, 79, 82; ~ hotărniciilor, 79; ~ nunţilor, 79,83; ~ stărostiei, 79,82; ~ undiţei, 77, 79; ~ vorniciei, 79, 80 avantaj, 82, 87, 88, 91, 100, 110, 112, 144,
147,	148, 185, 186,188-191
B
bacalbaşa, 21, 22, 82, 164 Bacău, ţinut, 92, 103, 109, 139
205
bacşiş, XVIII, XXV, 1,2, 4-8, 15, 44, 51-53, 68-70, 78, 138, 139, 144, 149, 155-157, 165, 168, 170, 174, 182, 186, 191, 193 [bairamlâc] baiaramlâc, 75 balgibaşa, 18, 19,46 baltag, banii ~, 137
ban, 171; biv vel 110; mare ~, 61,100; v. şi vel; vel ~, 35, 36, 100, 177 ; v. şi mare baston, XVIII, XXV, XXVI, 1, 3, 5, 45, 51-53,87, 120, 139-140, 162,188-190; banii ~, 139; darea 139 băcan, 82, 158, 164, 169 bănie, 29; ~ mare, 100, 179 Bârlad, ţinut, 109, 122, 124, 135; târg, 144 bârsan, 159
Bârsan de la Simca, 186 becer, 15, 17, 44 beizadea, 46 Belgrad, 54 beneficiar, XIV, 9
[berbinţă] bărbânţă, XVIII, XIX, XXI, 1-3,5, 6, 8, 22, 51-53, 83, 125, 153, 169, 183,
188,	192 biglar, 15, 44
bir, 56, 88, 168; ~ salahorilor, 168 birău, 17, 18,46,71,73, 162, 186 birnic (bernec), 63, 159-162 biserică, XIX, 8, 61, 112; ~ ortodoxă (Sf. ■Nicolae) din Şcheii Braşovului, 8; ~ domneşti (din curtea domnească), 88, 112 Bistriţa, 71; mănăstire, 65 Bogdan, D.P., 130 Bogdan, I., 130 Bogdan, N.A., 151
boier (boiar), 9, 12, 21, 26, 28-30, 37, 46-48, 59, 64, 76, 77, 81, 102, 116, 145-147,
154,	159, 160, 169, 174, 175, 180, 186, 187; ~ biv vel cămăraş, 78; ~ biv vel căminar, 144; ~ divanit, 99, 175; ~ dregător, 57; ~ epistat vel hatman, 27, 95;
-	halea, 157, 182; ispravnic, 163, 170; ~ de jos, 182; - judecător, 21, 81; ~ mic, 182; - mazil, 104, 158; ~ nazâr, 21, 78, 109; ~ spătar, 102; ~ vel căminar, 88; ~ vel comis, 84; vel logofăt de Ţara de Sus, 145; ~ vel vistier, 110, 111;-velit, 193;-vistier, 35, 36, 185;~z!otaş, 104 boierie, XIX, 78, 86, 97, 121 boiernaş, 46, 47; - curţii, 146 Boro, 91
Botoşani, 99, 123, 177
bour (boor), XVIII, XIX, XXI, 1-3, 5, 6, 8,
22,	51-53, 83, 84, 89, 170, 175, 178, 189; banii ~, 83, 86; slujba ~, 83, 84 branişte, XVIII, XIX, XXI, 1-3, 5, 6, 8, 23, 51-53, 84, 163, 170, 178; darea ~, 84; slujba-, 84, 178; v. şi pârcălăbie braşovean, 160, 161
Brâncoveanu, Constantin, XXIII, 66-68, 71, 75,104,126, 127, 168 breaslă, 16, 17, 44, 87, 90, 108, 116, 164; -boierească, 57; - de brutari, 137; ~ ciubotarilor, 83, 99, 124, 165; ~ cojocarilor, 134; - evreilor, 91, 123; - de măcelari, 137; - meşteşugarilor, 8; ~ negustorilor, 8; ~ spătărească, 80; - de târgoveţi, 153 breslaş, 22, 46, 47, 83, 145, 164 Brezoaia, moşie, 111
brudină, XVIII, XIX, XXI, 1, 2, 4-6, 8, 23, 51-53,84,85, 102,178 brutar, 37, 80, 118, 137, 164, 182; v. şi breaslă Buboc, Ionaşco, 61 bucătar, 16, 17, 44, 69
Bucureşti, 54, 55, 61, 62, 77, 86, 88-91, 107, 112,117, 136, 150,164, 174 Bugeac, 75
bulucbaş(ă), 144, 152, 162, 163, 191; baş 46, 47, 146, 163;-al doilea, 152 butar, XXII, 23, 85, 158 butărit, XVIII-XX, XXII, 1, 3, 5, 6, 8,23, 51-53, 85, 158; slujba-, 85 butnar, 151
Buzău, sud, 55, 58, 97, 101, 102, 111 C
cadiu, 18, 19,46
cadou obligatoriu, XV-XVII, XX-XXIII,
XXV,	XXVI, 1, 8, 10, 15-20, 43-51, 68-76, 96, 129, 136-155, 162, 163,165-170, 186,195-197 cafegiu (cahvegiu), 21, 22; vel -,21, 34, 77, 106,107, 169, 172, 177, 188 caftangiu, 18, 19, 46; vel 37, 112 caimacam, 18-22, 46, 49, 78, 81, 158, 174, 177, 178,188 calfă, 82; - de şelari, 173; - de teslari, 163 Callimachi, Scarlat Alexandru, 115, 126, 128 camănă (camenă, camină), XVIII, XIX, XXI, 1, 2, 4-6, 8, 23, 51-54, 56, 84-86, 99 Cameniţa, 73 canacgiu, 16, 44, 174
206
candilinaft, 88
canonarh, 24, 25, 36, 88
cantaragiu, 13, 14, 39, 62
Cantemir, Antioh, 111
Cantemir, Dimitrie, 66
capangiu, 16, 44, 174
capuchehaia (capichehaia), 18, 39,46, 168
[capugiu] capegiu, 46, 47, 191
capziman, 47, 48, 146, 171, 186, 191
caretaş (cărătaş), 16, 17, 44, 151, 174
casnic, 161
categorie de persoane, XV, XVII, XIX, XXI, XXIII-XXVI, 1, 8-63, 65-69, 73, 76-78, 83-113,115, 119-121, 123, 125, 126, 128-134,136-140,142,143,145,147-149,154, 175,197
cadou (obligatoriu), XV-XVII, XX-XXVI, 1, 8, 10, 15-20, 43-51, 68-76, 96, 129, 136-
155,	162, 163, 165-170, 186 cavaf, 55
cazac, 44; steaguri de~, 16, 17, 158, 159 căimăcămie, 21, 22, 78, 193 călăraş, 23, 42, 43, 66, 67, 84, 97, 132, 134, 152,158-163, 182 Căldăruşani, mănăstire, 57 călugăr, 12, 13, 30, 35, 36, 57, 63, 158, 160,
171,180,	189 călugăriţă, 63
cămara domnească (~ domniei, domnului), 55,59, 60, 76, 100 cămăraş, 25, 33, 67, 71, 116, 128; biv vel ~,
78,	177; marele ~, 151; v. şi vel; vel ~,
37,	86, 89, 90, 115-117,127, 150, 160; v. şi mare; vtori ~, 106; v. şi boier cămărăşel, 158, 159
cămărăşie, 25,50,158,184; ~ domnească, 90, 171,179;- (cea) mare, XIX, 49, 90, 151,
173,	179, 192 căminar (cămănar, camenar), 10, 11, 13, 14,
23,	24, 29, 32, 35, 36, 47, 50, 54, 62, 99, 158, 161, 171, 173, 187, 189; biv vel ~, 144; vel XX, 24, 49, 86, 103, 110, 178,
180,	181; v. şi boier căminăreasă, 47
căminărie (cămănărie) (dregătorie), - (cea) mare, 86; (dare), XVIII, XIX, XXI-XXIII,
1,	2, 4, 5, 10, 23, 24, 51-54, 85, 86; v. şi boierie
căminărit, XVIII, XIX, XXI, XXII, 1,2,4-6, 8, 10,23, 24, 51 -54,57, 59, 62,75, 77, 85-
87,	158,163, 178, 189,190; slujba-, 86
căpitan, 18, 19, 21, 22, 28, 31-34, 41-43, 45, 46, 49, 50, 58, 66, 75, 77, 78, 80, 82, 98, 131, 132, 138, 146, 152, 157, 159, 161, 162, 168, 182, 191; - de călăraşi, 163; -de drăgani, 152; - de lefegii, 106; - za lipscani, 74; - mare, 102; v. şi vel; - de margine, 137, 138,188;~demenzil, 163; -depoteră, 137, 138;~descaun, 81,137,
158,	187; vel ~, 39, 49, 50, 97, 104, 106,
122,	130, 140, 146, 152, 159; vel - de lefegii, 150, 177; vel - al menzilurilor,
144,162
căpitănie, 21, 22, 43, 77, 78, 138, 163; - de slujitori poteraşi, 80, 187 cărăuş (carauş), 24, 25, 39, 44, 45, 87, 89,
121,	139, 157, 164, 165, 172, 175, 176, 178,194
cărăuşie, XVIII, XXII, XXV, 1, 2, 4, 5, 45, 51-53, 103, 121, 126, 130, 140; ploconul 140 cărbunar, 151
cătană (catană), 17,42-44, 134, 159; steaguri de ~, 16 Câine(a)ni, 60, 75 Câmpina, 75 Câmpulung, 119,136 câmpulungean, 44
cântăreţ, 24, 25, 31, 36, 44, 45, 49, 50, 88, 102, 112, 139, 174, 182, 189;-al doilea,
139,	193 cârciumar, 62, 83, 161 [ceaprazar] ceprigar, 151 Ceaurul, Vasilie, 92
ceauş, 18, 19, 21, 22, 37, 42, 43, 46, 49, 50, 82,113,128,134,150,152,161,188; alai ~, 15, 17, 44, 174; - de aprozi, 41, 115,
117,	129; - la breasla pânzarilor şi abagiilor, 8, 82; - ciolac, 74; ~ de cojocari, 134; ~ hătmăniei, 117; - de păhămicei, 117; - spătăresc, 144, 157, 162 cercetător, 37, 42, 43, 116, 133, 175 Cernăuţi, ţinut, 63, 97, 105, 106, 110, 130, 177
chehaia (chihaia), 18, 19, 46, 49, 75, 152, 169; - vizirului, 168 cheia bisericii, XVIII, XIX, XXI, 1, 3, 5, 24, 51-53, 87, 120, 140, 188, 189 chirie, XVIII, XIX, XXI, XXIII, 1,2,4-8,11,
24,51-54, 87-89,101,112,155-157,165, 168,171-173,175-178, 189; - calului, 87;
-	caselor, 88; ~ locuri afierosite, 88; - de la prăvălii, 88
207
chirigiu, 11,24,25,54, 87-89, 164, 168, 172,
175,178 Chişinău, târg, 86, 99 chiulhangiu (chilhangiu), 151 cimpoiaş, 16, 17, 44, 69, 174 Ciocăneşti, 60 cioclu, 161
ciohodar, XXII, 11, 18, 19, 35, 38, 46, 73, 109,119; baş ~, 55; ici (iz) ~, XX, 25, 89,
158,	178; mare ~, 11, 55, 75, 178; v. şi vel; vel ~, 55; v. şi mare ciohodărit, XVIII, XIX, XXI, XXII, 1,2,4-6,
8,	11,25,51-55,75,77, 89, 158, 178 Ciorani, sat, 57 cislă, 169 cislui(re), 169
ciubotar, 40, 125, 164, 165; v. şi b r e a s 1 ă ciubote (ciobote, cibote), XVIII, XXIV, XXV,
1,2,4-6, 8,38, 51-53, 61,62, 66, 67,118, 119, 124, 129, 131-133, 135, 155, 161,
176,	184, 190, 191 ciubucciu, 42, 43, 133 cizmar, XX, 55, 158 clacă, 187 cler (cliros), 62-64
clucer, 16, 19, 39, 40, 46, 73, 83, 185, 186;
marele-, 71 clucerie, 27; ~ mare, 96, 179 cobzar, 16, 17, 44, 174 Codrescu, Theodor, 99 Codru (olat), 104 cojocar v. breaslă
colac, XVIII, XXV, XXVI, 1, 2, 4, 6-8, 17,
45,	51-53,62,65-68,70-73, 76,103,125,
131,	135, 136, 141-143, 150, 168, 174, 175, 183, 186, 190, 191; ~ vitei, 141; ~ vlădicesc, 71 colăci, 5, 72, 142 Colţea, mănăstire, 76
comerţ, XXIII, XXV, 9, 14, 19, 22, 34, 37, 40, 48, 52, 80, 83, 108, 123, 124, 137, 138, 145, 146 comis, 18, 19, 23, 39, 40, 46, 47, 73, 138; ~ mare, 60, 63, 84; v. şi vel; vel ~, 84, 146, 170, 178; v. şi m a r e ; v. şi b o i e r comişel, 16, 17, 44, 150, 174 comişie (comeşie), 23, 31, 32, 50; ~ (cea) mare, 49, 84, 102, 121, 150, 178 companie, ~ grecească (~ grecilor) de comerţ oriental din Sibiu, 89; - negustorilor greci, 8 companist, 47, 48, 82, 145
comunitar (raporturi, relaţii de tip ~), XIX, 8,, 53, 80, 82, 83, 89, 91,108, 113,119,120,
123,	124, 133, 134, 137, 148, 153, 163, 173,179, 182, 183, 188 comunitate, XXV, 5, 8,156,163, 165, 196; ~ evreiască, 91; ~ (de ordin, tip) profesional, XVI, 8, 133, 163, 169;-teritorial, 8; ~ religios, XVI, 8, 163 condicar, 21, 22, 48-51, 81, 126, 128, 147,
153,	163, 177, 188; ~ temniţei, 163; v. şi logofăt
Constantinescu, Alexandru, 54-60,75-77,79, 83-85,89-91,96,98, 100, 103, 104, 111, 137,148-151 contribuabil, 156
copil, 17, 24, 36, 44, 69; ~ de (din) casă, 37,
38,	42, 43, 45, 67, 117-119, 129, 133,
134,	139, 151, 157, 160, 172, 176, 193; ~ ot vel Divan, 69; ~ ot vel spătărie, 16 copilaş, 44; ~ străin, 16 copoiar, 16, 44, 174 Costăchescu, M., 130 cotar, 11,13, 14,39,55,62,158, 178 cotărie, XVIII, XIX, 1, 2, 4, 5, II, 51, 62,
158,178
cotărit, XVIII, XIX, XXI, 1,2, 4, 6, 8,25, 51-
53,	77, 89, 90, 151, 158, 171, 173, 179, 189,192 Coţmani, 97, 106, 130 Covurlui, ţinut, 130, 135 Craiova, 60, 78, 82, 83, 89, 99 credincios, 21 creştin, 47
cumpărător, 85, 158; ~ vămilor, 158 cuniţă, XVIII, XIX, XXI, 1-3, 5, 26, 51-53, 90; ~ armenească, 76; ~ leşască, 76 cupar, 54, 75; vel ~, 22-24, 84, 86, 170, 178 cupărie, 86, 185, 189 curator, 165 curelar (curălar), 151
curtea domnului (~ domnească), XXII, 68,69, 73,88,138
curuncă, XVIII, XIX, XXI, 1, 2, 4, 6-8, 26, 51-53, 165, 171, 175, 179 curupcă (crupcă), 51
D
dajdie, XXI, 77 danie, 84
208
dai, XVIII, XXII, XXV, XXVI, 1,2,4-8, 18,
46,	51-53, 69, 71-75, 77, 78, 143-150,
152,	155, 157, 162, 165, 168-172, 174, 182,186,187,191,193; ~ domnesc, 145, 193
dare, XV, XVII, XIX-XXVI, 1, 8, 10-13,20-38,51,53-61,70, 75-118, 125, 136, 152, 155,157-163, 165-169,176,185,195-197 dascăl (dascal), 18, 24, 25,31, 36,44-46,48-50, 74,88,89, 102, 146, 174, 186, 189; ~ (cel mare) elinesc, 139; ~ popă, 18 dărui, 194 Dârstor, 73, 75
dârvar, 151; ţigan-, 16, 17,44, 174 debilar, 64 decizie, 194
defteriu (deftereu), 24,25, 31, 36, 49, 50, 88,
102,189
delibaş(a), 45,139,145,146,174,186,194; ~ bosniac, 44, 47, 191; ~ turc, 191 desetină (desătină), XVIII, XIX, XXI, 1,2, 5, 26, 51-53, 58, 76, 77, 91, 92, 97, 99, 104, 112
deşugubinar, 13, 14, 39, 62-65, 124 diacon, 24, 25, 31, 36, 44, 45, 49, 50, 63, 71, 76,88,102, 112,140, 154, 158,161,162; ~ curţii, 139 dicheomă (dicheolă), XVIII, XXIV, XXV, 1,
3,	5, 6, 8, 38, 51-53, 87, 120, 140, 161,
188,	190, 192 dijmar, 11, 55, 158, 162 dijmă, XXI, 55, 56, 60, 97, 109
dijmărit, XVIII, XIX, XXI, 1, 2,4, 5, 11, 26, 51-53, 55, 56, 72, 75, 92, 97, 98, 158; huzmetul ~, 92; slujba ~, 94 director, 48, 148 Diiu (= Vidin), 73, 88 Dimitrakos, Dimitrios, V., 92, 96, 120 Dionisie, arhimandrit egumen, 130 Divan, 5, 81, 104, 114-117, 121, 123, 124, 126, 193 divan-efendi, 18, 19, 46 divictar, 21, 22, 81, 158 doamnă (soţia domnului), 21, 35, 77, 80, 98,
111,	157, 177, 184, 185, 189 doboş, 16, 17, 44, 69
doboşar (doboşer), 16, 17, 44, 152, 163; ~ căzăceşti, 69 doctor, 21,22,24,47,82,145, 146,165,187,
189,	192;-profesor, 24, 88, 171 Dolj, sud, 89
domnie, 8, 28, 29, 56, 61-64, 67, 99, 100,
122,	193; - fanariot, XIII, XIV, 1, 195 domn(itor), XV, XVI, XIX, XXI, XXIV-
XXVI,	5, 26, 29, 35, 36, 49, 50, 55, 57, 59-62, 69-71, 73, 76, 77, 83, 85, 91, 92,
100,	110,	138,	146,	149,	151,	155-157,
162, 163,	165,	167,	168,	174,	187,	193,
194,196
dorobanţ (dărăban, dărăbanţ), 17,44,72,158-160; - temniţei, 163; steaguri de~, 16 Dorohoi, ţinut, 103, 122, 152 dragoman, 18, 19, 46, 186 dregător, XV-XVII, XIX, XXI-XXV, 9, 32, 61, 64, 65, 67, 70, 76, 77, 98, 100, 102,
104,	110,	123,	125,	128,	131,	134,	136,
143, 144,	149,	151,	154,	159,	163,	164,
166,190,197;-domnesc, 58;-spătăriei, 80; - vameş, 41, 58; vătaf, 41, 58; v. şi boier
dregătorie, XV, XVI, XXII, XXIII, 86 Duca, Constantin, 149 duhovnic, 25, 31, 36, 49, 50, 88, 102, 189 Dunăre, 158
E
ecleziarh, 25,31,36-38,49,50, 88,102,113,
189,190 ecpaia, 44, 45; - consulilor, 139 ecsaporit, 18, 19, 46
egumen, 23,85,130, 178,185; - arhimandrit, 41; - grec, 163; - moldovean, 151, 163 episcop, 19, 47-49, 63, 64, 71, 76, 146, 152, 162, 163, 169, 171, 186, 187, 191, 193 episcopie, 23, 64, 65, 84 epistat, 95, 157; v. şi boier epitrop, 37-40, 47, 118, 122, 125, 144, 164, 171, 186, 191;-al doilea, 146 evreu v. b r e a s 1 ă executant, XIV extractor, 21, 22
F
Fălciu, 103, 135
fecior, 38, 44, 119, 191; - de popă, 161 femeie, 160
Filacto, părinte popă, 113, 117 Filitti, Ion C., 55,58, 75, 77 filodorimă (filodormă), XVIII, XIX, XXI, 1,
3,	5, 6, 8, 26, 51-53, 78, 92-96, 114, 155,
158,173,	175, 179, 192
filotimon (filotimos), XVIII, XIX, XXI,
XXIII,	1,3,5,6,8,27,51-53,92,93,114,
159,179 Flămânzeşti, sat, 57 fluieraş, 152 Focşani, 109, 153
folărit, XVIII, XIX, XXI, 1,2, 4-6, 8, 27, 51-53,96, 179; banii ~, 96 fond, 165-167; ~ vistieriei, 168 fuştaş, 16, 17,44, 174; ~ al gospojdei, 151; ~ ot (marele) Divan, 69, 151, 183; ~ ot Doamna, 69
G
Galaţi, 89, 102, 103, 130, 139, 140, 171, 180 Galdi, L., 92 .
gărdurar, 11,13-15,27,39,41,56,62,66,72, 179, 189
gărdurărie, XVIII, XIX, 1, 2, 4, 11, 27, 51, 55,56
gărdurărit, XVIII, XIX, XXI, XXV, 1,2,4,5,
11,	51-53, 55, 56, 77, 97, 159, 163, 179,
189,	190; slujba-, 55,56, 97 gâde, 16, 17, 44, 174 gealat (gelat), 21, 22, 79 Georgescu, Valentin Al., 61, 64, 77, 79, 98, 120
geremea (gerimea), XVIII, XXIV, XXV, 1,3, 4, 6, 7,39,51,52, 120, 132, 175 geremetisi, 120, 121 Gheorgachi, 138, 151
Ghica, Grigore III, XX, 79, 87,114,118,126-
131,	142, 150-152, 187 Ghica, Matei, 132, 163 Giurescu, Constantin, C., XV, XXI-XXIV, 54-62,64-67, 70-72, 75-77, 83-85, 89-91,
96,99,	100, 103-106, 109, 111, 122, 130, 151,153,168, 185 Giurescu, Dinu C., XIII, 55 Giurgiu, 74, 168
gloabă (globă), XVI, XVIII, XXII, XXIV, XXV, 1,2,4-8, 13, 39, 51-55, 57, 58, 60-68, 70, 71, 79, 90, 98, 119-126, 128-133,
135,	136, 141, 142, 155, 161, 164, 168,
173,	181, 185, 188-193, 196; ~ armaşilor, 121; pântecelui, 62, 66, 121, 124, 132, 135; ~ pârcălăbeşti, 121; tâlharilor, 121, ~ vornicească, 64; ~ vorniciei, 65, 67 globi, 62, 63,68, 132, 136, 173 globnic, 13, 14,39, 40, 63-65,67 Goliţin, Dimitrie, 149 Gorj, plai, 94
goştinar, 11, 56, 179
goştină (gorştină), XVIII, XIX, XXI, 1, 3, 4, 28, 51-53,55, 58, 76, 92, 97, 99, 104, 112 goştinărit, XVIII, XIX, 1,2,4,11, 51,52,56, 179; slujba ~, 56 grădinar, 44, 45, 138, 139, 165, 191 grămătic (gramatic), 18, 19, 25, 31, 36, 46, 49, 50, 73, 88, 102, 112, 189, 191 [grămăticie] gramaticie (dregătorie), 97; (dare), XVIII, XIX, XXI, XXII, 1,2,4, 5, 28, 51-53, 97; banii ~ de vamă, 97; ~ vămii, 97 grec, 160 Greaca, 60 Greceni, 103, 140 Grigoraş, N., 58, 61 Grigore ot Bodeşti, 125 gros (dare), XVIII, XIX, XXI, 1,2-8,28, 51-53,98,106, 111, 121, 151, 159,188,192; banii~, 98,126,129; plata ~, 79, 98,128; (instituţie), ~ agiei, 67, 98 grosărit, 98
Grozăvescu, Preda, 125 grup recompensabil, XXV, 9-53, 80, 83, 84,
88,	94, 96, 108-110, 113, 119, 122, 128, 130-133, 137- 139, 142, 145, 148, 153, 154
H
hac, 169 hagiu, 88
haham (baş) ~ (başa), XX, 26,91,165,171; ~ jidovesc, 91 han, 18-20, 46, 49, 73, 75, 168, 169, 191 harabagibaşa, 21,22, 82, 83 haraci, bani de 75, 168; pocloanele ~, 75 hatalm, XVIII, XXIV, XXV, 1-5, 8, 51, 62,
64,167
hatman, 18,19,38,42,46,49,50, 74, 82, 96,
114,	115, 117, 126, 128, 131, 132, 153,
161,	162, 167; ~ al menzilurilor, 109; vel ~ 27, 35, 37, 38, 93-95, 112, 116, 117, 181 Haţeg, 89 haznadar, 20, 49
hătmănie, 27, 37, 49, 50, 94, 109, 112, 117, 150, 152, 159, 163, 171, 173, 183, 192 herâie (herie, ferie, ferâie), XVI, XVIII,
XXIV,	XXV, 1,2,4-8, 14,40,51,52, 65,
125,161,	167 herghelegiu, 151 Horheai, 132
210
hotarnic, 21, 22, 81, 157 Hurezu, mănăstire, 130 Huşi, 64
huzmet, XVIII, XIX, XXI, 1, 3-5, 7, 28, 51-53,98-100,112,168; ~ dijmăritului, 99; ~ oieritului, 99; ~ vinăriciului, 99 huzmetar, 94, 154, 163
I
Iacob, 91 ialoviţă, 58 iasacciu, 44,45
Iaşi, 70, 77, 83, 84, 90, 102, 106, 109, 116,
124,	126, 139, 165 iazagiu, 18-20, 46, 49 iedecliu, 42, 43
ierodiacon, 49, 148, 165, 171, 193 Uie, popă dascăl, 74 imbrihor, 18-20, 46, 49 instituţii religioase, XXIII, XXV, XXVI, 9, 12-14,18-20,22-26, 28-34,36,38-41,45, 48-50, 52, 57, 59, 60, 62-65, 73, 74, 76, 80, 82, 85, 87, 92, 97, 99-101, 105, 107,
110,	113, 117, 119, 120, 122-124, 129, 130, 133, 134, 139, 145, 146, 148, 153,
154,197 Ioanichie, episcop, 146 Ion, bănişorul, 72 Iosif din Munteani, 65, 161 Iordache, hagiu, 88
Iorga, N., XVI, XXII, 58,105,122,130,132,
135,167
Ipsilanti, Alexandru, 93, 122, 126, 135, 136 Ipsilanti, Constantin, 11 irat (erat) (răsplată), XX, XXI, 77,78, 80, 86,
87,	89, 90, 93, 96, 98, 99, 109, 110, 112, 134, 144, 150-152, 155, 157, 168; ~ hătmăniei, 95 Isaac, feciorul lui Biţel, 91 isnaf, 78, 158, 169; ~ băcanilor, 82 ispaşă, XVIII, XXIV, XXV, 1, 2, 4, 6-8, 14,
40,51-53,65-68, 125, 126, 135, 141, 142 ispăşi, 1,2, 4, 5, 51, 65, 68, 71, 125,127, 135 ispăşitor, 40, 125 ispăşitură, 125,136
ispravnic, 18, 19, 21-23, 27, 28, 31, 32, 37, 39-43, 45, 46, 48, 50, 70, 72, 80, 84, 93, 98, 102, 103,	113-116,	122,	123,	128,
130-133, 140,	142, 147,	151,	154,	159,
161-163, 170,	172, 182,	183,	185,	186,
190,193; ~ de armăşei, 163; vel ~, 50; vel ~ de curte, 151; v. şi boier
isprăvnicel, 37, 38, 116 Iusuf, paşă, 193 iuzbaşă, 66
izbaş(ă), 21, 22, 151, 158; ~ de fustaşi, 81 Izeşti, 111
împărat, 18, 20,49, 75, 168, 171 împlineală, XVIII, XXII, XXIV, XXV, 1, 2,
4,	6, 8, 40, 51-53, 79, 98, 103, 114-116, 121, 126-131, 140, 151, 188, 190,192 împlini(re), 92, 113-117, 125-127 împuternicit, (persoană ~), 157, 163, 165 îngrijitor, 113
întreială (întriială), XVIII, XXII, XXIV, XXV, 1,2, 4, 6, 8,41,51-53,79,98, 112,
121,	126, 128, 134, 151, 161, 185, 188,
190,	192; ~ peştelui, 129 învoială, 194
J
jidov, 90, 91, 116, 165 jimblar, 151
jitnicer, 157, 171; vel ~, 102, 103 jitnicerie, ~ mare, 102 joldunar, 151
judecător, XXIV, 21, 22, 47-51, 64, 67, 78,
80,	81, 123, 145, 147, 149, 154, 187; ~ globnic, 39; v. şi boier jupân, 18, 46, 153 jupâneasă, 18, 47, 48, 73, 148, 157
K
Kiev, 149, 187
L
lăutar, 16, 17,44, 153, 165, 174, 183 leafă, XV, XXII, 58, 68, 69, 77, 79, 81, 84,
88,	91, 98-100, 104, 106, 109, 110, 112, 113, 126, 128, 129, 136, 147, 150, 151,
153,	156, 169, 188-192, 196-197 lefegiu, 42, 43, 133, 134, 158, 159 lemnar, 16; ~ meşter, 17, 44 Leon Tomşa, 74 lipcan, 44,45 locuitor, 44, 191, 194
logofăt, 13, 14, 21, 22, 27, 29, 33, 39, 47-51,
80,	81,100,126,128,147,154,158, 163, 177, 187, 188; ~ al Divanului, 78, 158; ~ (cel) mare, 54, 60, 62, 63, 65, 78, 158,
911
170, 171; v. şi vel; ~ al treilea , 78, 81,
1	15, 1 16, 158, 188; v. şi treti; treti 177; v. şi al treilea; ~ vel(it), 37, 81,
105,	146, 177, 183; v. şi mare; vel ~ de Ţara de Jos, 99; vel ~ de Ţara de Sus, 81, 145,177; v. şi boier logofeţel, 21,78, 81
logofeţie, 20-22, 26, 28, 32, 33, 35, 37,'50,
79,	105; - al doilea, 176; ~ (cea) mare,
76,99,	104, 176, 193; ~ cea mare de Ţara de Sus, 96, 99, 175,177; ~ al treilea, 113, 181,183 lumânărar, 14, 39, 62, 161
M
mahalagiu, 134
majorare (a răsplăţii), 183-184
maimarbaşa, 21, 22, 82, 188
Maramureş, 64
martalog, 159
masalagiu, 16, 17,44, 163, 174 mataragiu, 16, 17, 44, 174 Mavrocordat, Constantin, 66, 79, 90, 118, 132,149
mazil, 26, 28, 47, 92, 104, 145; v. şi b o i e r măcelar, 62, 80, 137, 158, 161, 182 măscărici, 18, 19, 46, 74 mănăstire, 8,21,26,28-30,33,35,36,47,48, 57, 64, 79, 82, 92, 110, 111, 129, 139 măturar, 16, 17, 44
măturăreasă, ţigancă ~, 16, 17, 44, 174 măturător, ţigan ~, 16, 17, 44 Mândrescu, Simeon C., 15 mârzac, 18-20, 49
mâzdă (măsdă, mâsdă), XVIII, XXV, 1, 2, 4,
5,	19,48,51,74, 146-147 mear (mer), XVIII, XIX, XXI, 1,2, 4, 5, 29, 51-53,99, 125, 169 medelnicer, 32; vel ~, 103, 177 medelnicerie, 103, 162;-mare, 103 Mehmet aga, 186
mehter, 16, 17, 44, 74, 174; ~ başa, 17, 44, 45, 139; ~ creştin, 163 Melchisedec, Episcopul, 64, 85 mertic, XXI
meserciu, - jidovesc, 91, 165 meşter, 18, 19, 29, 46, 74, 83, 99, 146, 153, 164,165,186; ~ postăvar, 18,46,74,187; -străin, 164, 165, 183; - zugrav, 21, 22, 82
meşteşugar, XXII, 83, 87
meşteşuguri, XXIII, XXV, XXVI, 9, 11, 14, 17, 19, 22, 23, 25, 29, 34, 35, 37, 39, 40,
45,	47, 50, 52, 68, 69, 73, 74, 80, 82, 83,
85,	88, 89, 99, 108, 113, 118-121, 123, 125,139, 145, 153 Mihai, 125 milă, 88, 145 milui(re), 85, 100 Mirceşti, 85 mirean, 161 mişel, 64
mită, XVIII, XXV, 1,2,4, 6-8,19,48, 51, 52, 74,146-147, 149, 154, 163 mitropolie, 100
mitropolit, 17, 18, 20, 39, 40, 46, 49, 50, 63,
64,	70, 76, 124, 152, 157, 161-163, 169,
171,181,	187 mitui(re), 147, 154
Moldova, XIII, XIV, 4, 5, 56, 58-62, 64-66,
70,	71, 74, 76, 77, 83-85, 89-91, 96-112,
118,	125, 126, 129-132, 134, 136, 139,
140,	142, 143,146-149, 154, 195 moldovean, 160
mortasipie (mortasăpie), XVIII, XIX, XXI, 1,
2,	4-6, 8, 29, 51-53, 57, 59, 76, 86, 99, 104,110, 173 Moruzi, Alexandru, 120 moşnean, 92, 158 Movilău, 110
muhurdar, 18, 19, 21, 22, 46, 81, 158, 176, 177
mumbaşir (bumbaşir), 18,19,42,43,46, 133,
161,	184, 186, 191, 193, 194;-turc, 191 muncă, XIII- XVI, XIX, XXV, XXVI, 8; relaţia (relaţii, raporturi) de - şi răsplată,
XIV,	XVII, 195 muntean, 160 Muntenia, 64, 85, 91
N
nacaşbaşa, 21, 22, 82, 164 nalbantbaşa, 16, 17,44, 174 narghelegibaşa, 47
nazâr, 18,19,21,22,46,73,78,81, 108,158; v. şi boier
năimit (nămet), 125, 161; - moldovean, 165 neam, 47, 145
neamţ, steaguri de-, 16, 17, 44 Neamţ, 103, 152 Necoară, 61 Neculce, Ion, 75, 111
212
«
negustor (neguţător, neguţitor), 39,40,47,48, 82, 89, 90, 124, 146, 150, 158, 160, 164, 165, 194; - epitrop capziman, 171, 186, 191; ~ străin, 116; v. şi breaslă Nicopoe, 75 Nicoreşti, 109
O
obicei (obiceai) ( obicinuitul ~, ~ cel vechi),
XV,	54-63, 65, 66, 69-73, 75-79, 84-87, 89-93, 96-99, 102, 105-107, 109-113, 116-122, 124, 126, 127, 130-132, 134-138, 141, 146, 150, 151, 153, 154 oboroc (obroc), 75
obraz, 47, 145, 159, 187; ~ scăpătat, 21, 81 ocazional (temporar), caracter-, 155, 175 Ocna, 59
ocnă, XVIII, XIX, XXI, 1,2,4,29,51 -53,58, 59, 76, 99, 100, 104, 110, 168; - gospod, 100
odabaş (odobaşa), 47, 150, 152; - de lipcani, 146 odagiu, 151
Odriiu (= Adrianopol), 73, 74 ogărar, 16, 17, 44
oficial (raporturi, relaţii de tip ~), XIX, 8, 52-
54,	65, 73, 80, 83, 87-89, 94, 96. 108, 113, 119, 120, 123, 125, 128, 130-134, 137, 139, 142, 145-147, 149, 153, 156-
162,	165, 168, 170-178,188-194, 197 ofiţer, 47, 186 oier, 12,56, 159, 180
oierit, XVIII, XIX, XXI, 1,2,4,5, 12,30,51-53, 55, 56, 75, 76, 97, 98, 100, 159, 180; huzmetul ~, 100 olar, 151, 158 Olt, 86,99, 113 Oltenia, 167
om, 13, 14, 18,36, 46, 63, 84, 155, 161,189;
-	boieresc, 39; - bisericesc, 161; -domnesc, 13,15,37,42,61,67,118,119,
160,	161; ~ gospod, 39; - isprăvnicesc, 38; — paşii, 44, 138, 191; - polcovniciei, 80;-al (vel) vornicului,38,39,119,123,
135,163 Oniţcani, 124 (o)rândui(re), 192
ort stărostesc, XVIII, XIX, XXI, 1,2,3,5,30, 51-53,100,101,126,130,180; - vătăşesc, 100
ostenitor, 21, 22, 81, 175, 177
[ovrei] ovreu, 91, 160 Oteteleşanu, Constantin, 113
P
paie, 16, 17,44,69, 174 paharnic (pahamec), 12, 30-32, 39, 57, 113, 180; mare ~, 54, 57, 75; vel 101; vtori
101,103,161,	171 Panaitescu, P.P., 71, 130 papugiu, 55 paracliser, 25, 36
parte slujitorească, 44, 45, 47, 146, 174, 193 particular (persoană), XV, XXVI, 5, 8, 138,
141,	156, 165, 167, 168 particular (privat) (raporturi, relaţii de tip -), XIX, XXIII, 8, 53, 87, 89, 138, 139, 145, 146, 168, 189, 191, 192, 194 paşă (paşia), 18-20, 46, 49, 73, 75, 145, 148,
174,	186, 187, 192 pater prefectus, 44, 45, 139 patriarh, 18, 19, 46, 74 păhămicel, 42, 43, 56, 133 păhărnicie (dregătorie), - mare, 30,100,101, 180; (dare), XVIII, XIX, XXI-XXIII, 1,2,
4,	5, 12, 30, 51-53, 56, 57, 87, 101, 180; bani de 56, 57 părinte, 64, 102, 152, 181; - arhiereu, 49; -arhimandrit, 25; - popă, 31, 36-38, 113,
117,190
pârcălab, XXII, 12-14, 31, 32, 35, 37, 39-42, 45,48,50,53,57-61,64-66,72,102,103,
122,	123, 125, 130, 131, 140, 146, 159, 160,171,180,182,189,192; -hătmăniei,
132,	161; - vameş, 13 pârcălăbie (dregătorie), 58; (dare), XVIII,
XIX,	XXII, XXV, 1,2, 4-8, 12, 31, 51-53, 57, 59, 60,62, 63, 77, 86, 99, 102, 103,126,130,140,143,151,159,171, 180; - braniştei, 84, 102, 121,178; vama 57
pârgar, 15, 42, 67
pecete agească, XVIII, XIX, XXII, 1,2,5,32, 51-53,103, 180 pehlivan, 18, 19, 46, 74, 174, 186; - bătrân, 186; - al doilea, 186 pensie (penzie), XVIII, XXV, 1,3,48,51,52, 148
pension (penzion), XVIII, XXV, 1, 3, 7, 48,
49,51-53, 148, 165, 171, 186, 193 permanent (stabil), caracter-, 155, 175
213
[perper] părpăr (pârpăr), XVIII, XIX, XXII, 1-8, 12, 30, 51-53, 56, 57, 60, 101, 102,
112,159,	163, 171,180, 189; ~ de vii, 57 [perperit] părpărit, XVIII, XIX, XXII, 1,2,4,
5,30,31,51-53,77, 101, 159, 180 pescar, 80, 137, 158, 164; ~ de prospătură, 137, 164; ~ sărătaş, 137, 164 peşcheş (peşchiş), XVIII, XXV, 1, 3-6, 8,49, 51,52, 145, 148, 168, 187-192 Petcu, CostandinU, 121 pietrar, 151
pisar, 35, 47, 110, 172 pitar, vel ~, 102 pitărie, ~ mare, 102 pivnicer, 16, 17, 44, 174 plată, 59, 69,78, 83,85, 87, 88,93,101,107-
109,113,142,144,148,169,189 plăti, 101
plocon (poclon), XV, XVIII, XX, XXII, XXV, XXVI, 1,2,4-8, 19,49,51-53,68, 71, 73, 74, 77,	86, 90, 98, 101,	103,	106,
112,	121, 126,	129, 130,	136,	140,	143-
145,	148-154,	156, 162,	163,	165,	167,
168,	170-172,	174-176,	183,	187-190,
192,	194, 196;~agiesc, 152; ~ arhieresc, 152; ~ bairamului, 75; ~ baltagului, 137, 152; ~ cămărăşiei (nouă), 150-152; ~ cărăuşiei, 152; ~ cârjei, 74, 150,152, 169; ~ chehaialei, 168; ~ hanului, 168; ~ hătmănesc, 150, 163; - împăratului, 168; ~ mitropolitului, 76,152; ~ de nume, 55-57, 60, 75, 76; ~ steagului, 75; ~ sultanilor, 168; ~ vizirului, 168; ~ vlădicăi, 152; ~ vlădicesc, 152; v. şi cărăuşie;ruşfet Poarta Otomană, XVII, XXVI, 75, 143, 144, 148, 168, 186 podar, 23, 85 Podul Roş, 146 podvodar, 151
pogonărit, XVIII, XIX, XXII, 1, 2, 4, 5, 32, 51-53, 103, 180; ~ de tiutiun, 103 polcovnic, 21, 22, 28, 37, 39, 50, 77, 80, 82, 98, 113, 117, 121, 128, 152, 158, 160,
162,	169, 170, 190, 191; — de poteraşi, 144; ~ de vânători, 144 polcovnicie, 50,78, 82, 117, 154 popă, 18, 19, 25, 30, 31, 34, 36-40, 74, 76,
101,	102, 107, 113, 140, 158, 160, 186, 190; — dascăl, 46; ~ unguresc, 44,45,139; v. şi dascăl; părinte Popovici, Simeon, ierodiacon, 148
portar, 79; mare ~, 61,79; v. şi v e 1; vel ~, 21, 22, 50, 78, 79, 81, 151, 157, 171, 173,
177,	184; v. şi mare portărel, 43, 79, 133, 151, 182 portărie, 50; ~ mare, 151 poruşnic, 32, 33, 47, 104, 130, 146, 152, 163 postăvar, 19, 46, 74, 187, 194; v. şi meşter postelnic, 18, 19, 21, 22, 29, 46; vel ~, 102 postelnicel, 47, 145
postelnicie, 21, 22, 31, 32, 35, 36, 110; ~ mare, 50, 77,81, 100, 102, 177 Potra, George, 136 poteraş, 80 pradă, XXIV, 62, 64 prefect, 39, 40, 122, 125, 164 [premiu] premion, XVIII, XIX, XXI, 1, 3, 5,
6.8.32.51-53,103,159
preot, 25, 30, 31, 33, 34, 50, 63, 71, 76, 88,
101,	105, 107, 112, 139, 154, 161, 162,
171,175,189
pripas, XVIII, XXII, XXIV, 1, 2, 4-6, 8, 14,
41.51-53,60,62,65-67,71,72,103,104, 121, 125, 126, 130, 131, 13.5, 140-142, 151,163,168,190,191; banii ~, 131; vite de ~, 66,68,71, 122, 130-132
pripăşar, 130, 131
[privilegiat] privileghiat, 47, 145, 187 profesor v. d o c t o r
proistos (proestos), 25, 31, 36, 49, 50, 88,
102,	189
protopop, 21, 22, 24, 30, 38-40, 43, 45, 66, 74, 82, 87, 101, 107, 119, 120, 122, 124,
132,	139, 140, 158, 160-162, 173, 178, 185, 188, 190, 192; ~ plăşilor, 80, 82 protopsalt (protopsaltis), 25, 31, 36, 44, 45, 50,88,102,133-135, 154, 174, 182, 189, 193 Prut, 77
purtător de grijă, vătaf ~, 153 Putna (ţinut), 100, 101, 103, 106, 109, 130, 135
R
Racoviţă, Constantin, 85,111 Racoviţă, Mihai, 76, 90, 111 Ralion, Dumitru, 143 Răchitoasa, 85 Rădăuţi, 64
răsplată (a muncii, ~ pentru muncă), XIII-
XVII,	XIX, XXII, XXV, XXVI, 4, 5,8,9, 54,79, 87, 88, 98, 105,126, 129, 166, 195-197; formă de ~ (a muncii) (propriu-zisă),
214
XIV, XVI, XVII, XXVI, 144, 151, 155,
156,	168, 169, 195-197 răsplăti(re), relaţia de 94, 104, 145, 149;
modalitate de~, 1, 195-197 răsură, XVIII, XIX, XXII, 1, 2, 5-8, 12, 32, 51-53,58,77, 104, 130 Răşcanu, Petru, 59, 64, 114, 127, 153 Râmnicu Sărat, 55 recompensa(re) v. r ă s p 1 ă t i (r e) recompensă v. răsplată reiz-efendi, 18-20, 46, 49 Roman, 64, 71, 146, 193 roşii, 47, 146
rufet, 16, 17, 44, 45, 69, 174; ~ curţii, 139 rumân, 76 Rusciuc, cetate, 74
ruşfet, XVIII, XXV, 1, 3, 4, 6-8, 50-52, 94, 140, 147, 150, 154, 168; ~ plocon, 154 Ruşii de Veade, 58
S
Saac, judeţ, 56 sacagiu, 16, 17, 44, 70, 174 Sachelarie, Ovid, 64, 65, 74, 122 salahorime, 18,46 salarizare, XV, 167, 169, 175 sameş, 21, 22, 93, 94, 158, 188 sangeactar, 16, 17, 44, 174 sas, 160
sat, 25, 89, 173, 189 Săcuieni, judeţ, 55 săhăidăcar (sehăidăcar), 151 săpunar, 59, 105, 159
săpunărie, XVIII, XIX, 1, 2,4, 12,51, 58, 59,
159,	180
săpunărit, XVIII, XIX, XXII, 1, 2, 4, 5, 33, 51-53, 77, 104, 105, 159, 180; slujba ~, 105
sărac, 163, 168
sărindar, XVIII, XIX, XXI, 1,2,4,33,51-53, 105,171,175 sârb, 160
sârmaci (surmaci), 16, 17, 44, 69, 152, 163, 174
schiler (schilear), 13-15, 35, 36, 39, 41, 60, 63,66, 72, 160, 189 scriitor, 21, 22 Sculeni, 77
scutelnic (scutealnic), 17, 44, 159, 160; steaguri de ~,16 seimen (săimen, siimen), 16,17,44,152,158,
159,	161, 182, 183
seiz, 16, 17, 44, 70,174 seraschier, 19, 46, 73
serdar (sârdar), 39, 40, 47, 122, 124, 131,
146,	173, 190, 194; vel ~, 45, 50, 140 serdărie, 140 Sibiu, 89, 105,143 silihtar, 19, 46
simbrie, 54, 87, 91, 105, 138, 169, 188, 189,
191,	196 Simion Dascălul, 70 Şiret, 85
Slam Râmnic, 97, 102, 111, 133 Slănic, plai, 80
slugă, 19, 36, 42; ~ boierului, 13, 14, 63; ~ domnească, 46, 146; ~ hatmanului, 163; ~ vomicească, 132 sluger, 19, 46 slugerie (sulgerie), 58 slujbaş, 21, 22, 77, 170 slujbă, XXI, XXII, 112,125; ~ cămării, 76; ~ vistieriei, 76 slujitor, 16, 17, 31, 36, 42-44, 63, 66, 67, 69,
133,	137, 144, 158-162, 172; ~ bisericii,
88,102,112,	160, 181 sol, ~ moldovenesc, 19, 73; ~ englezesc, 73,
157,168
solărie (solerie), XVIII, XIX, XXII, 1,2,4,5,
8,33,51-53, 105 solărit, XVIII, XIX, XXII, 1,2,4-6, 8,33,51-53, 105; banii ~, 105 Soroca, 91, 102 sotnic, 47, 146, 152, 163 soţie, 32, 104
spălătoare, ţigancă ~, 16, 17,44, 174 spătar, 19, 22, 27, 28, 31-33, 36, 46, 50, 78, 82,102,106,111,168,186,191; al doilea ~, 55, 97, 101, 102, 159, 179, 180; v. şi vtori; mare~, 98; v. şi vel; vel ~, 21,22, 78, 80,144,162; v. şi mare; vtori ~, 103,
111,	159, 160, 181, 189; v. şi.al doilea spătărie (dregătorie), 21, 22, 29, 30, 50, 144, 171; ~ mare, 100, 179 staroste, 22, 34, 37-40, 48, 50, 63, 83, 99, 100, 106, 108, 118, 120, 125, 153, 164, 165, 175, 177, 182, 183, 189, 190;~ de abageri, 153; ~ de apari, 153; ~ de armeni,
XX,	153; ~ de bacali, 153; ~ de bărbieri, 153; ~ de binale, 147;~deblănari, 153; ~ de butnari, 153; ~ de casapi, 39,121; ~ de cărămidari, 153; ~ de cârciumari, 153; ~ deceprigari, 153; ~ de chiragii, 153; ~ de ciubotari, 14, 22, 29, 153; ~ de croitori,
215
153; ~ de cojocari, 153; ~ de curelari, 153; ~ de făclieri, 153; ~ de jidovi, XX, 90, 153; ~ de măhali, 153; ~ de mesercii, 153; ~ de neguţători, 100, 108, 124; ~ de olari, 153; ~ de pietrari, 153; ~ de pitari, 153; ~ de plăcintari, 153; ~ de podari, 153; ~ de sucmănari, 153; ~ de streini, 153; ~ de şelari, 21, 22, 82; ~ de şlicari, 153; ~ de tâmplari, 153; ~ de teslari, 153; ~ de vărniceri, 153; ~ de vutcari, 153; ~ de zidari, 153; ~ de zlătari, 153; ~ de Cernăuţi, 63, 97 stăpân, 70, 76; ~ bucatelor, 161; ~ buţilor, 158; ~ moşiilor, 65, 125; ~ podului, 83, 84; ~ pripasului, 162; ~ vitelor, 71, 127 stărostie (dregătorie), 21, 31,32, 42, 50,101, 130, 173, 180; (dare), XVIII, XIX, XXII, 1,2, 4-6,8,33,51-53, 106, 172 steag, 16, 17,44, 47, 146, 174 stegar, 16, 17, 44, 69, 150, 152, 174, 188; ~ de copii, 151 Stinghe, Sterie, 148
Stoicescu, Nicolae, XVI, 56-62, 64-67, 70,
71,	74, 77, 79, 84, 85, 89-91, 93, 96, 111, 118,129,139,140,147,148 stolnic, 29; vel ~, 103; vtori ~, 99 stolnicel, 13-15, 35, 39, 41, 60, 63, 66, 72,
160,161,	171 stolnicie, 32; ~ mare, 103, 180 strângător, 12, 15, 32, 33, 42, 58, 67, 104,
135,182 Strehaia, 60 strigător, 37, 118
Strihan, P., XVI, 61, 62, 65-67, 70, 71, 77, 79,98, 109, 118, 120,124, 130,132,142, 147,187
subaltern (persoană ~), XV, XVI, XX, XXIII, XXV, XXVI, 57, 70, 78, 93, 108, 129,
136,	140, 144, 149, 156, 157, 163, 167, 168
sultan, 19, 20, 46, 49, 69, 73, 75, 168 superior (persoană), XVI, XXIII, XXV, 76, 78,93, 108, 129, 136, 137, 140, 144, 149,
156,163 surlar, 16, 17,44, 168, 174 sursă de câştig, XV-XVII, XXIII, XXIV, 1-3,
9,	10, 51, 52, 54, 55, 57, 60, 62, 65, 66, 76, 77, 79, 86, 88, 90, 98, 99, 101, 103, 106, 112, 126, 128, 129, 130, 135, 140, 142, 151, 155-157, 165, 169, 170, 175, 184, 192, 195-197 surugiu, 35, 44, 45, 109, 139
sutaş, 158-160
Suţu, Mihail, 104, 120, 122
Ş
şătrar, vel ~, 33, 106, 172 şătrărel, 151 şătrărie, 28; ~ mare, 97 Şcheii Braşovului, 8, 75 şcoală (grup recompensabil), XXVI, 9, 25, 45,48, 52, 88, 89, 139, 145, 146 şelar; ~ străin, 164 Şocheariul, Ştefan, 148 şoimar, 19, 46, 186; - împărătesc, 73, 74 Şotropa, Valeriu, 62, 66, 74 Ştefan, 60 Ştefan cel Mare, 65
şugubină (deşugubină, duşegubină), XVIII,
XXII,	XXIV, XXV, 1,2, 4-8, 15, 42, 51-53, 62, 66, 67, 119, 131, 132, 135, 160,
161,	182
T
tahmis, XVIII, XIX, XXII, 1, 3-5, 34, 51-53, 106, 107, 163 tain, 191 talpoş, 159
taxă, XV, XVII-XXV1, 1, 3, 4, 8, 10-13, 20-
38,51-61,65-67, 76-118, 120, 125, 128, 129, 155, 157, 163-167, 169, 176, 185, 195-197 tăietor de lemne, 151 tătar, 17, 19,44,46, 69, 76 tăular, 17, 44, 174 tâlhar, 161
târgoveţ, 161; v. şi breaslă Târgovişte, 60 Târgu Râmnic, 58 [târsânar] tărsănar, 151 Tecuci (ţinut), 103, 135, 152 tefterdar, 19,20, 46, 49 tefticar, 151
telal, 34,37,38,107,108, 118,159,164, 181, 193; ~ başa, 34, 108, 164 telalâc, XVIII, XIX, XXI-XXIII, 1,3-6,8,34, 51-54, 107, 108, 155, 156, 159, 169, 180,
193,	196 terzibaşa, 21,22 terziman, 19, 46, 151 toboş, 17, 44, 69 toboşar, 17,44, 69, 174 tocmeală, 194
216
«
tocmi, 194 topciu, 163
Transilvania, XIII, XIV, 4, 5, 8, 61, 64, 67, 70, 73, 77, 87, 101, 105, 107, 121, 132,
148,	155,195 trâmbaci, 152, 163, 183 trămbiţaş, 17, 44, 69, 168, 174; ~ ungureşti, 69’
treapăd (trepăd, treped, triapăd), XVIII, XXIV,
XXV,	1,2, 4-8, 15,42,51-53,61,62,67, 70, 72, 79, 98, 118, 119, 121, 122, 129, 132-134, 155, 161, 172, 173; 175, 182, 184,186,190,191,193 trepăda, 134
tringhelt, XVIII, XXV, 1-3, 51, 52, 155 Tudor, logofăt, 72 tuiungiu, 17,44
tult, XVIII, XIX, XXI, 1,2,4-6, 8, 34,51-53, 109,160 tunar, 17, 44, 174
turc, XXVI, 19,20,46,74,75,158,160,171, 174
Tutova, ţinut, 89, 109, 135
T
Ţara de Jos v. 1 o g o f ă t; v o r n i c Ţara Leşească, 84, 165 Ţara Românească, XIII, XIV, 4, 5,53-62,65-68, 74, 75, 77, 85-92, 97, 98, 100-104,
106,	107, 109-112, 118, 120, 125, 126, 129, 130, 132, 134, 136, 138, 139, 142, 143,147,149,154,195 Ţ ara de Sus v. boier;logofăt; vornic Ţara Turcească, 78 Ţara Ungurească, 56, 78, 177 Ţarigrad (= Constantinopol), 119, 150 ţăran, 160
Ţările Române(şti), XXIV, 8, 72, 75, 118,
121,143,148,168 ţârcovnic, 63, 71, 161 ţeh (ţehi), ~ tăbăcarilor, 148 ţigan, 158,161,182; v. şi dârvar; măturar;
măturător ţigancă v. măturăreasă; spălătoare ţiitor, ~ menzilurilor, 35, 78, 158; ~ poştelor, 109
ţimiraş, 44, 45, 138, 139 Ţurca, vătaf, 143
U
ucenic, 44, 45, 47, 48, 83, 99, 139, 164, 165,
174,	182, 186; ~ la şcoală, 146
ugeret, XVIII, XIX, XXII, 1, 3, 4, 6, 8, 35, 51-53,77, 109 ungurean, 160 Ureche, Grigore, 67, 70 Urechia, V.A., 70, 77, 92, 105, 152 uşur, XVIII, XIX, XXII, 1, 2, 5, 35, 51-53, 76,109,110
V
validea, 20, 49
vamă, XVIII, XIX, XXI, XXII, 1-8, 13, 35, 51-54, 57-59, 62, 66, 72, 75, 76, 80, 98-
100,	104, 110, 111, 160, 168, 171, 175, 181, 184, 185, 189, 190, 193; ~ domnească, 59,63,111,185; ~gospod,110; ~ pârcălăbiei, 59; ~ peştelui, 60; ~ tabacului, 110
vameş, 13-15, 20, 32, 34-36, 39, 41, 42, 49, 59, 60, 63, 66, 104, 109, 110, 136, 160, 181,187; ~ mare, 76, 97; v. şi pârcălab Vasile Lupu, 64, 75 Vaslui, târg, 99 văcărit, 90
vădrărit, XVIII, XIX, XXII, 1, 2, 4-6, 8, 36, 51-53,58,76, 77, 99, 104, 111, 112,160,
163,	181; slujba-, 78, 111 văduvă (~ slujbaş), 21, 77, 81, 83 vătaf (vătaj), 19, 21, 22, 25, 27, 32, 37, 38, 40, 43, 44, 46, 50, 65, 74, 77, 80, 82, 94,
104,	115, 124, 128, 130, 137, 138, 143, 152, 153, 160, 163, 170, 181, 192; - de brutari, 164, 182, 186; ~ de călăraşi, 194; ~ de cărăuşi, 87, 89,140; ~ de chirigii, 87,
89,	140, 164; ~ de comişei, 150; ~ de copii din casă, 129, 171; ~ de coşari, 169; ~ de dârvari, 151; ~ de harabagii, 77, 82, 164; ~ de lăutari, 79, 83, 165, 171, 183, 188; ~ mare, 64; ~ de pescari, 164; ~ la plai, 123, 157, 163; ~ temniţei, 163; ~ de trâmbiţaşi, 82, 185 vătăşie (vătăjie), 21,22, 50; ~ de aprozi, 113, 129; ~ de cărăuşi, 87; ~ de copii, 151; ~ de harabagii, 79, 173; ~ de vistierie, 151 Vâlcea, 89
vechil, 26, 46, 90,158,179 vecin, 76 Veneto, Ioan, 110
venit (vinit) (răsplată), XV, XX-XX1I, XXIV-
XXVI,	57-59, 64-66, 72, 76-80, 83-86, 89-93, 95-106, 109-112, 115, 121, 123,
126,	129-132, 134-136, 140, 142, 144,
217
150-152, 155, 157, 167, 168, 185, 188-192,197; ~ agiei, 126,153; ~ caminii, 84,
86,	189; ~ cămărăşiei, XX, 90; ~ căminăriei, XXIII, 86; ~ comişiei, 152; ~ cotului, XVIII, XIX, XXI, XXIII, 1, 3, 5,
6,	8, 26, 51-53, 90, 158, 179; ~ de cununii, logodne şi dăspărţiri, 91; ~ gra-maticiei, 97; ~ grosului, 98; ~ hătmăniei, 152, 162; ~ patrafirului (patrahirului),
XVIII,	XIX, XXI, XXIII, 1, 3, 4, 6, 30, 51-53,98,101,107; ~păhămiciei, XXIII, 101; ~ pârcălăbiei, 57, 59, 171; ~ postelniciei, 100,110;~portăriei, 152;~stăros-tiei, 106; ~ străjii, XVIII, XIX, XXII,
XXIII,	1, 3-5, 34, 51-53, 98, 106; ~ vistiemiciei, 100, 110, 112; ~ vorniciei, 99,131,132,136,142 venit (fond), ~ huzmeturilor, 99; ~ ocnelor, 99; ~ vămi(lor), 60, 99, 110 vier, 37, 38, 1 16
vinăricer (vinăricear), -12-14,30,36,39,57,63, 76, 160, 180, 187; ~ domnesc, 112 vinărici (vinerici), XVIII, XIX, XXII, 1, 2, 4,
5,	13, 36, 51-53, 57, 60,61, 75, 76, 88, 97,
101,	102, 111, 112, 160, 181, 189; ~ domnesc, 60,112 vinărit, 98
vistier, 21, 22, 27, 35, 36, 94, 158, 165, 185; biv vel ~ , 157; ~ mare, 93, 94; v. şi vel; vel ~ , 110, 111, 177; v. şi mare; v. şi boier
vistierie (visterie) (instituţie), XXV, 55,58,59,
67,	76, 104, 136, 167, 193; ~ domnească, 65
vistiernic, treti ~, 104; vtori ~, 104 vistiernicie (vistemicie), 21,22,29,32,33,35, 36,110; ~ al doilea, 104; ~ mare, 100,112; ~ al treilea, 104 vizir (vezir), 19, 20, 46, 49, 74, 75, 143, 147, 150, 168, 169, 171 vizitiu (vezeteu), 17,44, 69, 70,150, 174 vlădică, 14, 63-65 vodă, 19, 46
voievod (voivod), XXII, 19, 46, 49, 99, 149, 187
Voinea, Tudor, 62, 74, 93, 98, 147
vornic, 14, 15, 17, 21, 22, 33, 35-40, 42, 43,
46,	50, 61-63, 67, 77, 119, 122, 124, 126,
127,	131, 132, 136, 141, 143, 160-163, 165, 177, 181, 182; ~ de aprozi, 41, 115, 126; ~ ot gospojda, 151; ~ de harem, 77, 104,105,159,180;-mare de Ţara de Jos,
63,	66-68, 71, 72, 181; ~ mare de Ţara de Sus, 67, 103; v. şi vel; ~ obştii, 115, 116; ~ satului, 131, 142; vel(it) ~ , 21, 66, 67,
68,	80, 119, 121, 125, 126, 134, 136, 141,
142,	151, 163,182, 190, 194; v. şi mare vornicel, 14, 15, 39-41, 46, 63, 65, 67, 68, 121, 122, 125, 127, 128, 131, 135, 136, 141-143,182 vornicie (dregătorie), 14, 22, 24, 29, 31, 32, 37, 39, 40, 42, 71, 77, 122, 157; ~ de aprozi, 37, 115, 127; ~ (mare) a Ţării de Sus, 86, 99, 131, 135; ~ mare a Ţării de Jos, 122, 132; (amendă), XVIII,’ XXII,
XXIV,	1,2, 4-6, 8, 15, 43, 51-53, 62, 65-68,71, 117, 125,131,134-136,141, 182; slujba ~, 63, 65-68, 125, 134-136, 141,
142,182 Vozia (= Oceacov), 73 Vrancea, 61, 106
Z
zabet, 43,44, 136, 138 zapciu, 21, 22, 27, 37-39, 41, 43-45, 47, 48,
80,	81, 92-95,	113,	117-119,	121,	128,
129,	133, 134,	138,	139,	146,	150,	153,
154,	157-159,	161, 162,	173,	176,	179,
181,	183, 184,	190,	193;	~ agăi, 139; ~
curţii, 139; ~ Divanului, 92,94,107,113, 116,117; ~ hatmanului, 139; ~ hătmăniei,
93,112,	114, 115; -spătăresc, 80 Zămnfcele, 58
zeciuială (zăciuială, dzăciuială), XVI, XVIII,
XIX,	XXII, 1, 2, 4-8, 13, 37, 51-53, 58, 61,67,92-96, 98,107, 112-118,121,125, 127-129, 135, 151, 152, 155, 160, 168,
169,	173, 175, 176, 179, 181, 188-193; ~ boilor, 61 zidar, 17, 44, 69, 163 zlotaş, 32, 33, 37,40, 104;.v. şi boier zugrav, 21, 22, 82; v. şi meşter
EXPRESSION OF LABOR AND ÎTS REMUNERATiON IN THE ROMANIAN LANGUAGE OF THE 17™ AND 18™ CENTURIES
A TERMINOLOGICAL STUDY
O O
Summary1
My aim in this work is to fiii in information on a field that has not thus far been researched from a linguistic angle, namely, the history and development of labor relations and labor reward. Some of the terms pertaining to the overall themes of „performing and rewarding of work“ have been dealt with in volume one2. I have broadened my study to include all terms attested in documents conceming the idea of „reward.“
The study is based on this premise: meanings of words become apparent through their usage. Thus, description of particular ways terms for labor reward were used was conducive for determining special meanings; furthermore, it helped place the terms within a semantic field, „performing and rewarding work.“ For the purposes of this volume I examined documents written and published in the Romanian language, ranging from the oldest texts up to 1821.
The body of the work is divided in two parts corresponding to two historical periods:
1)	from the beginning up to the Phanariot reigns (1711 in Moldavia, 1716 in Wallachia); 2) the rest of the Phanariot periods up to their conclusion.
My research shows two distinct ways of rewarding work: a) the individual playing the role of employer/payer grants a form of reward that corresponds both to the current acceptation of the word and the more modem notion of salarizare-, b) the employer/payer officially grants not a form of reward, but the right to get in reward something quite different from what is commonly understood today by „reward." Alternative b) is reflective of an older system; it is of longer duration than a) with which it may overlap.
Another source of income to which the „employee“ was entitled consisted of fiscal duties (levies, payments of tribute, assessments), taxes, quotas, fmes, mandatory gifts, other perquisites, etc. These income sources were granted not just by the employer/ payer, but also by others not involved in hiring and who were in some way or other linked to responsibilities of the payee or his subordinates. The prince, who granted the right to reward, officially designated both categories a) and b).
The two altematives could be simultaneous, but not sequential if we take into account the fact that documents testify, from the very beginning, to the existence of categories of persons rewarded both ways. Throughout the period under study both altematives were institutionalized, given official acknowledgment; they were also easy to come by. They mirror the medieval stage of evolution which Romanian society had attained at that tirne. This evolution foreshadows the transition from the older reward systems to the
• 1 1 should like to express my deepest gratitude to Professor Emeritus Charles Carlton, of the University of Rochester, U.S. A., for a careful translation of the summary.
2	Busuioc Monica Mihaela, Munca şi răsplata ei. Secolele XV1Î-XV11Î. Studiu de terminologie. Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan1', Bucureşti, 2001.
219
newer ones in an era when the idea of labor „reward“ was both startingto come into sharper focus and to be taken into consideration by the princes just as the need for money was also getting to be more and more acute.
The distinction between forms of reward and sources of income is further validated on a linguistic level through different translations. For example, terms of reward are described through certain specialized terms that imply by themselves the idea of reward, e.g., leafă, simbrie, etc. The description and analysis ofthese terms were the subject matter of volume one.
Sources of income are designated, as shown above, via a number of common terms for levies, taxes, fines, mandatory presents, etc., avaet, ciohodărit, telalâc, gloabă,plocon, among others. At first glance, such terms have little or nothing to do with the concept of „reward11: a levy, a tax, or a fine is not intended to reward work in the basic meaning of the word. Such terms acquire a special significance when having at one’s personal disposal a levy or a fine, etc., becomes legal. This right was granted in order to reward a certain work or to generate revenues for various high officials. The practice was widely used during the Middle Ages.
As for mandatory gifts, they were institutionalized in the period covered by my study; they were also regulated by then-applicable laws or they were imposed in both domestic and foreign affairs by the obligations to the Sublime Porte in the context of vassalage relations. The terms designating various sources of income, as presented here, are numerous and diverse. What unites them is precisely their capacity to be used, as noted, in circumstances regarding the concept of „reward,“ i.e., the rewarding of a given category of persons.
The description and analysis of these terms were performed on three levels:
1)	For terms referring to levies and taxes, the idea of fiscal contribution and monetary equivalent of certain services.
2)	Terms referring to fines, the idea of penalization.
3)	Terms referring to presents.
Relying on the one hand on the strictly linguistic/philological documentation and its interpretation, and on the other hand on extralinguistic information (historical, socio-political, socio-economic, etc.), I have attempted to understand the spirit of the age so that I might establish a system of rules for the ways in which they function, all this within a comprehensive, onomasiological study.
Owing to the need to designate both older and more recent labor relations between those who do the work and those who do the rewarding, I have sought to illustrate the lexical development from a multiplicity of viewpoints. The stage of „work performing and rewarding" system marks, I suggest, one of the indexes of the development of Romanian medieval society.
It is hoped that the evolution of labor relations and reward on the level of the whole society, as seen in this era’s terminology, will contribute to a more fine-grained understanding of Romanian medieval society, at the same time capturing the socio-economic transformations.
!