ADEMIA ROMÂNĂ .ŢA POPORULUI ROMÂN CULEGEM ŞI STUDII III. POEZII POPULARE DIN MARAMUREŞ ADUNATE DE T ! T B U D VICARUL MARAMUREŞULUI ŞEDINŢA 28 MARTIE 1908. BUCUREŞTI 1908. U BIBLIOTECA \ B. A. R. SAhA DE LUCRU UL G • • u ACADEMIA ROMÂNĂ DIN VIEAŢA POPORULUI ROMÂN CULEGERI ŞI STUDII III. POEZII POPULARE DIN MARAMUREŞ ADUNATE DE T ! T B U D VICARUL MARAMUREŞULUI ŞEDINŢA 28 MARTIE 19 0 8. .1bi wLiOTEC A BUCUREŞTI 1 9 0 8. Raportai d-lui I. Bianu către Secţiunea literară a Academiei, aprobat la 22 Martie 1908. Culegerea de poezii populare din Maramureş, prezentată spre publicare de Părintele Vicar al Maramureşului Tit Bud, este un preţios material de literatură poporală din acel ţinut, din care a fost adunată şi culegerea făcută de d-1. Al. Ţiplea, publicată de Academie în 1906. Materialul se vede a fi strâns cu îngrijire, iar ţinutul din care a fost adunat are un deosebit interes din mai multe puncte de vedere. Din aceste motive sunt de părere că şi această culegere trebue să fie publicată, întru cât poeziile culese nu sunt identice cu cele publicate de d-1 Ţiplea. i\\ iji- i OT EC A ^ î>i sutmis’it'??’-5 I. BALADE 1. Pintea Viteazul. La poale de codruţ verde Mândră zare că se vede. Da’ aceea nici-i zare, Că-i şatra *) Pintii cea mare, 5. Tot cu. şindili şindilită, Şi cu pajişte podită. La mijlocul şetrii este Tot o masă rotilată De voinici încunj urată, 10. Tot o sută şi optzeci De voinici de cei pe-aleşi. — Care voinic s’ar afla Să meargă în Baia-Mare După pane, după sare, 15. După vin de cel mai tare Ce beu domnii la gustare Şi se ’mbata ’ndată mare. ffime ’n lume nu s’a aflat, Păr’ a Pintii bun fărtat 20. Pe rmirguţ a ’ncălecat Şi în Baie-a alergat. Când acolo a intrat, Toţi domnii s’au spăimântat. — Noroc bun şi-adevărat! 25. Tu eşti a Pintii fărtat, De eşti aşa minunat? ~—Noroc bun .şi-adevărat! Eu îs a Pintii fărtat, De-s aşa de minunat. 30. Daţi-mi voi cât om pofti Şi de bani nu pomeniţi, Că-s dela Pintea mânat Şi-s a Pintii bun fărtat, Şi cruce de ban nu mi-a dat. 85. — Noroc bun şi-adevărat! Tu eşti a Pintii fărtat, De eşti aşa minunat? Moartea Pintii de ni-i spune, Tist,J) prea mare că te-om [pime. 40. Moartea Pintii: De grăunţ de primăvară Şi cuiţe din potcoave, Măzărice8) de cea rară, Să nu fie Pintea ’n ţară. 45. Cămeşa i-e de oţele Şi nu trece plumb prin ele. Moartea Pintii dacă-a spus, Tist prea mare că l-a pus, Tot în fiere şi ’n cătuşi 50. Şi ’n temniţă după uşi. — Yoi, domnilor, voi dra-[gilor, Năpostiţi-mi mâna stângă. ') şatră=cort, baracă, târnaţ, pridvor. 2) tist=ofiţer, funcţionar. s) măzărice=m&zâriche. 4 Că dreapta nu v’iţi îndura. Mâna i-o au slobozit 55. Şi carte că el şi-a scris Şi la Pintea o-a trimăs. Pintea s;a prins de-a prânzit; Şi cartea ’n loc i-a sosit Şi s’a lăsat de prânzit 60. Şi-a prins cartea şi-o-a cetit. Lacrămile-i ciuruiâ, Tot mascate ca bobul Şi ’nfocate ca focul. Pintea ’ndată s’a gătat 65. Şi pe murg a ’ncălecat, Pe murguţul cel de vânt, Ce-i tună coama ’n pământ. Şi ’n Baie a alergat; Şi când acolo-a intrat, 70. Când a fost el la un loc, S’a ’ntâlnit cu-un Băiuţan. — Noroc bun şi-adevărat! Pintea eşti cel minunat? Unde tu te-ai îndemnat ?1) 75. — Numai la al meu fărtat. La temniţă-a alergat, Cu potcoava ’n uşă-a datr Uşa toată s’a sfarmat Şi Pintea a cuvântat: 80. Numai el cu-al lui fărtat: — Noroc bun şi-adevărat l Aici eşti al meu fărtat ? — Aici îs eu, Pinte, zău, Din voia lui Dumnezău. 85. Du-te, Pinte, de-aicea, Că domnii te-or împuşcă Cu grâul de primăvară, Cu cuiţe de potcoavă, Cu măzăricea de cea rară, 90. Să nu fii tu, Pinte, ’n ţară. Şi Pintea a blăstămat, Care şi-a da al lui sfat Numai cătră-al lui fărtat. Şi pe el l-au împuşcat, 95. Tot acolo l-au îngropat, In poartă la Baia-Mare, Să nu fie Pintea ’n ţară. 2. Mirele dus în cătane. Frunză verde rotunjoară, Tânăr voinicel se ’nsoară, Tânără nevastă-şi iea. El nu-i tânăr cum să fie, 5. Fără-i a năsdrăvănie : Vineri mă-sa l-a făcut Şi nici moaşă n’a avut, Sâmbătă l-a botezat, Duminecă l-a ’nsurat, 10. Luni în cătane-a plecat, Nevasta şi-o-a lăsat. Cătră nevastă a zis : — Na inelul dela mine Şi-l pune ’n deget la tine; 15. Când l’ei vedea pămânţit, Să ştii bine c’am murit, —Când l’ei vedea luminat, Tra(ge) nădejde de ’nturnat. Ea pe el l-a aşteptat 20. Cu jele şi cu bănat, Nouă ani şi nouă zile Şi pe-atâte săptămâni. Inelul s’a pămânţit, Ea şi-a gândit c’a murit; 25. Şi în casă s’a băgat Şi de nuntă s’a gătat. Socru-său de supărat, Sapa ’n mână a luat Şi de-a una şi-a plecat, 30. La cea vie ’n cea feţie,a) Să o sape să nu fie. Şi cum a mers ostenit, Cu un voinic s’a ’ntâlnit. Cătră el că şi-a grăit: 35. Bună ziua, moş bătrân! — Sănătos, voinic român ! v) îndemn—exaitez, sfătuesc, plec (la drum). 2) feţie=loc acomodat de sădit vie şi pomi. 5 — Ce vrei, moşule, a sapa ? Doară via a o strica? — Via-aceasta din feţie 40. Oiu săpâ-o să nu fie, Că i-a murit stăpânul Şi a ’mplut-o gătejul. întoarce, vâj,1) înapoi Şi vină până la voi, 45. Numai mie îmi arată, Unde-i crâşma aşezată; Unde-i crâşma cea de vin? Eu de-amu i-oiu fi stăpân. Vâjul şi-a zis năcăjit: 50. — Crâşma de vin mi-e în [casă, Că-mi mărit nora frumoasă; Crâşma e în casa mea, a / Se mărită noră-mea. Yoinicu ’n casă-a intrat, 55. Mesenii i-au închinat, Tot cu pahare de vin Să-i deie cinstea deplin. Numai el din graiu grăia : — Nici oiu bea, nici oiu [mânca, 60. Până nu mi-a închina, Tot cea dalbă de mireasă Din cel cornuluţ 2) de masă. Mireasa-a ’nceput a plânge. Mesenilor a le zice: 65. — Să fiţi, boieri 8), iertători Şi de-aicea ducători, C’acesta-i soţucul 4) meu Pe care l-am plânsu-1 eu; Că eu numai mi-1 cunosc 70. Pe inel, pe ţurgalău, Schimbul dela tată meu. Nuntaşii cu toţi s’au dus, El clopu 5) ’n cuiu şi l-a pus. 3. Drăguţul necredincios. Pe deluţ, pe colnicel Trece hireş 6) voinicel, Cu cal negru pătrarel. Cu murguţul pe drept el, 5. La cea şatră covăcească, Murgul să şi-l potcovească, Părul să şi-l rotunzească, Mândra lui să nu-1 cunoască. Ea ’nainte i-a ieşit 10. Şi din. graiu lui i-a grăit: — Tu te duci,mândrule, duci Cu struţ7) verde de bulbuci; Tu te duci şi eu rămâiu, Cu cine să mă mângâiu? 15. —Mângâiâ-te, mândră, bine, Satul rămâne du tine, Iea-mă, mândruluţ, cu tine, Cu trei părţi ţi-a ’mblâ mai [bine : Unde-i sta şi-i poposi, 20. Ca un sfeşnic te-oiu sluji. — Eu, mândră, nu te-oiu lua, Că pe unde mă duc eu, Nici e apă, nice foc, Fără sânge până ’n clop. 25. Iea-mă, mândruluţ, mă iea, C’am cosiţe ’n patru viţe, Cosiţa oiu despleti, Râtul 8) ţi s’a ’mpăjeşti, Murgul ţil-oiu priponi. 30. întoarnă, mândră, ’napoi, Că eu, mândra mea, mă duc, *) vâj = moşneag. 2) cornuluţ = dim. din corn. 8) boieri:--titulatură. de onoare ce se dă miei adunări, de pildă la nuntă, îa sfat; titulatură ironică. 4) soţuc = dim. din soţ. 5) clop — pălărie. 6) hireş (ung. hires = vestit) = frumos. ’) struţ = nori, buchet de flori. s) rât (ung. ret — livadă; 6 Numai ţie să-ţi aduc Potilat1) din Ţăligrad Cu cincizeci riful2) luat, 35. Şi-o pereche de ciurcei3) Cu cincizeci şi cinci de lei, Cisme roşii din Braşeu. —-întoarnă, mândruţ, ’napoi, Că mai bine-i pe la noi. * 40. Cina ’n masă s’a răcit, Apa ’n vase s’a ’ncălzit, Mândrul meu n’a mai sosit. Mă uitai pe prundurele, Yăd doi pui de turturele. 45. Yoi, puiuţi de turturele, , Doar veniţi dela Braşeu, — N’aţi văzut pe mândrul meu? — Noi poate că l-am văzut, Dară nu l-am cunoscut: — Mândrul meu e cunoscut: Pe din sus de gurioară Trage o neagră mustăcioară; Dar nu-i trasă cum să fie, Cu condeiu ca pe hârtie. 55. — Noi pe acela l-am văzut, La mijlocu oraşului. La crâşma ’mpăratului, Cu trei mândre lângă el: Una-1 ţine pe genuche, 60. Una paharul îl simple, Una-i face rumenea, Domnii se uită la ea. Mândra lui şi-a alergat Şi pe el că l-a aflat. 65. De departe i-a strigat: — Să rămâi cu ciontul gol4)r Cum am rămas eu în dor, Să rămâi cu ciontul fript, Cum te-ai dus şi n’ai venit, 70. Că de când te-am aşteptat, Gura mi s’a ’mpelinat, Nu-i bună de sărutat. Atâta te-am tot dorit, Faţa mi s’a ponosit 75. Şi nu-i bună de iubit. Eu, mândruţ, te-oi blestema, Pe tine să te mânânce Temniţa Hognogiului Din fundul oraşului, 80. Că te-ai făcut de urît Pentru-o mândră ce-ai iubitr Că te-ai dus şi n’ai venit. — Hei tu, mândruliţa mea, Tare rău m’ai blăstemat 85. Şi blăstemul s’a legat. Eu, mândră, încă mi-oiu zice: Mare năcaz te mânânce; Când îi merge la fântână, Să-ţi anin sgarda5) ’n [vârdină 6), 90. Să se rumpă şirele, Putrezia(scă)-ţi degetele, Să-ţi pice inelele, Să le aflu, mândră, eu, Să-mi treacă de dorul tău. 4. Doamna fugită dela bărbat. Pe cea verde de câmpie Merge-şi o verde cocie 7) Da ’n cocie cine şede ? Şede o ţancă8) nevăstancă, 5. Fugită dela bărbat Cu-un fiu mic nebotezat. La mijlocul codrului, La apa Abrudului, ') potilat (ung. patyolat) = batistă, pânză fină. 2) rif (ung. rdf) = cot (de Yiena). 3) ciurcei = cercei. ') cioiil (ung. csoht) == os. 5) sgardă — salbă de mărgele. c) vârdină = cumpănă de fântână. ’) cocie (ung. kocsi) = trăsură. 8) ţancă, ţaneoşă = cochetă. 7 Dac’ acolo şi-a sosit, 10. Luntraşilor le-a grăit: — Abrudeni, luntraşilor, Treceţi-mă pârăul, Că m'ajunge bărbatul; Că eu vouă voiu plăti, 15. Pentruce mi-ţi mântui, Cu taleri nemăsuraţi, Cu galbeni nenumăraţi. — Noi apa, zău, nu te-om [trece, Până nouă nu ni da, 20. La trei inşi trei sărutate Şi tropuţul jumătate. — De mi-ţi trece-apa, de ba, Eu' de-aceleia nu’voiu dâ. Eu prin apă ra’oiu băga, 25. Fiul de 1-oiu îneca, Sufletul vost sam’a da. Scos-a galbeni cuj pumnul. Ei o-au trecut AfSrudul, Şi ea s’a dus la focul, 30. Cu cine i-a fost gândul. Dealunguţul drumului, La mijlocul codrului, Ea şi-a stat de hodinit Sub un molid înverzit. 35. Cătră molid şi-a grăit: — Tu chidrule, molidule, Ie an, pleacă-ţi tu vârfuţul Să-mi anin eu liuliuţul*), Bradul vârful şi-a plecat. 40. Ea leagănul l-a aninat Şi pruncului i-a cântat: — Fii tu fiul codrilor, Că nu eşti al domnilor. Ea fiuţul l-a lăsat 45. Şi prin codri şi-a pledat. Ea pe-acolo-a zăbovit, Până anul şi-â plinit. La fiuţ a înturnat Şi pe dânsul l-a aflat 50. Tot râzând Şi tot zâmbind. Ea de jelea lui şi-a plâns Şi cătră dânsul şi-a zis: — Hai, fiuţ, la mămuca, 55. C’amtL bine te-oiu cătâ. — Ba eu, zău, că nu m’oiu [duce, Că nu mi-ai fost mamă dulce, Că pe mine m’ai lăsat, Nici în drum şi nici în sat; 60. Pentr’ un negru streinei, Tot m’ai lăsat mititel, In mijlocul codrilor Să fiu Hrana corbilor. Dar Domnul Sfânt şi-a lăsat, 65. Vântul cald că şi-a suflat. Pe mine m’a legânât; Ciutele ţiţă mi-an dat, Şi jiloi calde şi-au plouat Şi pe mine m’au scăldat. 70. Mama şi-a ’nceput a plânge, Din graiu a ’nceput a zice: — Ascultă, fiuţ, odată, C’amu n’oiu fi blăstămată, Ci-oiu fi niamă-adevăfată. 75. — Du-te, mamă, la focul, Nu-mi necăji sufletul, Că dela tată m’ai luat Şi în codru m’ai lăsat, Pruncuţ mic nebotezat. 80. Nici am fost la tată meu, Nici am fost la sânul tău. Şi lui Dumnezeu îi-e jele, C’am crescut cu multe rele, Şi lui Dumnezeu îi-e ciudă, 85. C’am crescut cu multă trudă. El atuncea te-a ierta, Mămucă, pe duma-ta, Dacă t’ei călugări Şi aspru t’ei pocăi, 90. Cu tâlharii nu-i trăi. Ea şi-a plâns dela inimă. — Vină, dragul mamii, vină La mamă ta cea streină. El şi-a plâns ~ ; ’)■ liuliuţ = copil de leagăn, leagăn. 8 95. Şi-apoi şi-a zis: — Tu, mămuca mea cea [dulce, Cu tine poate m’aş duce, Dacă tu m’ai asculta Şi-ai înturnâ cocia 100. Şi m’ai duce cu dânsa, Prin pădurea cea de tei, La cei d-albi călugărei Pe dealul dela Moisei: Ori pe drumul cel mai scurt, 105. Tocmai colo la Ieud, Unde-i mănăstire sfântă Şi călugări în ea cântă. Că acolo eu m’aş face, Tot lui Dumnezeu ce-i place, 110. Face m’aş călugărei, Mai pe urmă îngerel. Eu de-acolo m’aş ruga, Mamă, pentru dumata, Dumnezeu sfânt te-a ierta. 115. Eu m’aş rugă pentru tine, Rugâ-m’aş pentru oricine Să-i deie Dumnezeu bine, Să-l ferească ca pe mine, ** Când am fost lăsat de tine. 120. Mama lui l-a ascultat, Cocia şi-a înturnat, Cu pruncul şi-a alergat Peste munţi, peste păduri, Pe drumuţul cel bătut, 125. La mănăstire ’n Ieud. Acolo dac’a sosit, Cătră popi că şi-a grăit : — Voi, călugărei sfinţiţi, Faceţi bine şi primiţi 180. Un pruncuţ mic ce-am aflat De dincolo de Banat, Intr’un vârf de brad înalt Cu leagănul aninat. Faceţi-1 călugărei, 135. C’aşâ doreşte şi el. Ei copilul l-au luat Şi carte l-au învăţat. După ce şi-a ’mbătrânit, El tot s’a călugărit, 140. Şi a fost călugăr sfânt, Cât a trăit pe pământ. 5. Horea Fir uimei. Aveâ-şi o babă bătrână 0 fică, Firulină. De ea Turcii-au auzit, După dânsa şi-au pornit. 5. Ea afară şi-a ieşit, S’a uitat spre răsărit, Cătră mă-sa a grăit: — Nu ştiu, pomii-s înfloriţi, Ori vin Turcii învăliţi; 10. Nu ştiu, ceriul îi noros, Ori doar Turcii vin din jos? Mă-sa-afară şi-a ieşit, S’a uitat spre răsărit, De Turci a fost învălit; 15. La răsărit s’a uitat, De Turci cu ochii şi-a dat, Catra fică-a cuvântat: — Firuli, draga mamii, Unde, biata, te-aş scuti 20. Să nu te afle Turcii? Unde, biata, te-aş băga, Doar Turcii nu te-or află? Doară ’n valul cu pânza, C’acolo nu te-or cătâ. 25. — Da’ de-or cătâ hainele Prin toate lăduţele? Şi de ţi-or cătâ pânza, Ia, pe mine m’or afla Şi cu dânşii m’or luâ. 30. Eu, mămucă, că mă duc Sub frunzuca cea de nuc. Tot mă duc în stupiniţă, Că este-un fir de tămâiţă, Tot mi-oiu face cununiţă ; 9 35. Sub fir u’-acela mi-oiu sta Şi Turcii nu m’or afla. Turcii ’ndată şi-au sosit Şi cătră babă-au grăit: — Hârcă de babă săracă, 40. Unde ţi-e fata cea dragă? G’a fost veste la ’mpărat, C’ai fată de măritat. — Turcilor, boierilor, iSPam fată de măritat, 45. Nurori la ’mpărat de dat, C’amu anul şi-a sosit, De când fata mi-a murit. De nu-mi credeţi cuvântul, Arăta-v’oiu mormântul; 50. De nu-mi credeţi cuvânţelul, Arătâ-v’oiu mormânţelul. Ei ieşiră şi porniră. Un câne de Turc bătrân, Nu să tacă 55. Şi să treacă, Numai el la Turci li-a zis: — Turcilor, fărtaţilor, Turcilor, voinicilor, Staţi pe loc şi înturnaţi, 60. Aşa iute nu plecaţi. Dacă nu ducem nurori, Să ducem la ’mpărat flori. Să mergem în grădiniţă, Să ciuntăm r) vre o trei [rujiţe. 65. In grădină şi-au întrat, La stupină s’au uitat; Şi-au văzut tămâiţa, Lângă ea coconiţa, • împletind cununiţa. 70. Un Turc hâd şi blăstemat Către ceilalţi şi-a strigat: —- Turcilor, voinicilor, Yeniţi voi pân’aicea, C’aicea ni-e mireasa. 75. Pe copilă o-au luat Şi cu dânsa şi-au plecat. Pirulin’ a tipurit2) Şi de spaim’a înlemnit, Cu Turcii-a fost de pornit. 80. Mă-sa-a prins şi-a lăcrimat, Multe lacrimi a vărsat, De lacrimi-abiâ vedea, De suspine-abia grăia. — Piruli, drga mamii, 85. De mine n’ai ascultat Şi Turcii ca te-au aflat, Şi cu dânşii te-au luat, Tot de noră la ’mpărat. Mama-a vrut să te [’ndosească, 90. Turcii să nu te găsească. Tot în valul cu pânza; Tu n’ai vrut a asculta. Turcii cu dânsa s’au dus Şi cu dânsa şi-au trecut 95. Peste dealul Iederii, Către podul Dunării. Ea din graiu aşa striga: — Turcilor, boierilor, Turcilor, voinicilor, 100. Lăsaţi-mi voi mânuţa, Tot mânuţa de-a stânga, Să-mi sucesc cununiţa Făcută dela mama, Că nu mi-oiu face alta. 105. Turcii-atunci s’au îndurat. Mâna stângă i-au lăsat, Cununa şi-a înturnat, Ea tare şi-a lăcrimat, Către Turcii iar a strigat: 110. — Turcilor, boierilor, Turcilor, voinicilor, Lăsaţi-mi mâna dreaptă C’amu prinde-a mi se’mflâ : Umflă-mi-se degetele 115. Şi mă strâng inelele. Turcii cătră dânsa-au zis: —• înceată, fată, de plâns, Că tu mare doamnă-i fi, Peste multe-i porunci 120. Şi-i fi doamna curţilor Şi stăpâna cheilor. Taci tu, fată, şi nu plânge, *) ciunt — rup, taiu (flori). a) ţipwresc = ţip, strig. 10 Că unde vrem a te duce, Ţi-i trăi vieaţă dulce, 125. Cu pâine de grâu curat, Cu vin roşu pipărat Şi nu-i-trăi cu bănat, Pân’ce te-ai înstreinat. Şi-i fi dalbă ’mpărăteasă, 130. Dintre doamne niai aleasă. — Batăr cât mi-ţi dărui, Mie nu mi-a mai tigni In ţara cu streinii. Şi la părinţi n’oiu veni, 135. Cât în lume mi-oiu trăi. Dar lăsaţi-mi mânuţa, Să-mi ridic eu sugnuţa1), Că-i făcută de mama, Nu mi-a mai face alta, 140. Temu-mă că s’a ’ntinâ. Lăsaţi-mi mânuţele, Să-mi ridic hăinuţele, Că se udă bietele. De mânuţă o-au lăsat 145. Şi ’n apă s’a aruncat. Ea atuncea şi-a strigat: —- Decât noră Turcilor, Mai mâncare peştilor Şi cotloane racilor. 150. Tot mulul să mă mulească, Nime să nu mă cunoască, Că’s copilă românească Şi-am scăpat din mâna [voastă. De n’ar fi limbă păgână, 155. Eu n’aş fi foastă streină. 6. Mirii fraţi -r « — Hai, sorucă3), să fugim Prin pădurea de mălin, Peste munţii ’nrouraţi, Unde-i popă din doi fraţi, 5. Cunună pe ’nstreinaţi. Dup’aceea s’a ’nnecat; Şi Turcii s’ au supărat Că mândră floare-au scăpat, Au scăpat-o la ’nnecat, 160. Pân’ce samă n’au băgat Şi mâna i-au deslegat. La ’mpărat dac’au sosit, Scos-au un steag mohorît, Că mireasa li-a murit; 165. Tot un steguţ destrămat, Că mireasa s’a ’nnecat, N’a fi doamnă la ’mpărat. împăratul, de mânie, Pe toţi i-a tras pe funie, 170. Ca prin ţară să se ştie, C’au făcut o mişelie. împăratul şi-a strigat : — Numai eu v’am aşteptat Cu o bucurie mare 175. Şi-mi aduceţi supărare. Pentru-aceea vă spânzor, Că mi-a fost mare odor. Toţi Turcii, de şi-ar pieri, Pe Eiruca n’or plăti; 180. Şi toţi de s’ar spânzura, N’or plăti-o pe dânsa/ C’a fost mândră, săleaca2) Şi şi-a ciontat vieaţa. Dumnezeu s’a supărat, 185. Intre Turci ciumă-a lăsat Şi mulţi Turci că şi-au picat, Turcii tare s’au rărit, Că Domnul i-a pedepsit, Că mult rău au isprăvit. dulci... Şi pe noi ne-a cununa, Numai dacă l-om ruga. Pentru-o iţie4) de bere, Cununâ-rie-a, câci5) om [merge; ') sugnuţă = dim. din sugnă — rochie. ......*). sălcac .sărman........ ....... . . 3) ‘sorucă = dim. din soră. *) iţie (ung. icce) = măsură veche pentru lichide, făcea şase decilitri şi ceva. 5) câci = cât ce, îndată ce. 11 10. Pentru-o iţie de vin, Ni-a face slujba deplin. Ei acolo şi-au sosit Şi popii că i-au plătit, Trei iţii de vin i-au dat; 15. El s’a prins, i-a cununat, Şi icoanele-au picat Şi sfinţii i s’au strâmbat, Vanghelia-a prins a plânge Şi luminile-a se stinge. 20. Popa-şi rupse Şi-aşâ zise: Dragii mei, Voi miretei,x) Eu pe mulţi am cununat, 25. Icdanele n’au picat, Sfinţii nu mi s’au strâmbat, Mei vanghelia n’a plâns, Luminile nu s’au stins. — Cunună, popă, şi taci, 30. N’am fugit, că ni-am fost [dragi, Ci-am fugit că suntem fraţi. După noi că şi-or veni Părinţi ca călugării Şi fraţii ca şi brazii, 35, Surorile ca florile; După noi că şi-or pleca Şi tare ne-or înfricâ, Să nu stricăm frăţia, Că ne-a bate Precista. 40. — Dacă-i aşa şi aşa, Nici eu nu v’oiu cununa, Ori câtă plată mi-ţi da. El a stat de cununat, Icoanele de picat, 45. Tot, şi sfinţii de strâmbat, Vanghelia-a stat de-a plânge Luminile de-a jse stinge. Ei de-acolo şi-au ieşit Şi el din graiu şi-a grăit: — Hei, tu sorureaua mea, Eu am auzit aşa, Că peste munţii cei suciţi Este-un popă din doi Jizi2), Cunună pe cei fugiţi, Numai pentru doi arginţi. Noi doi arginţi că i-om da Şi ’ndată ne-a cununa Si fraţii nu ne-or afla; a a .... ■ | I-om da trei iţii de bere, Ne-a cununa, câci om ’ Pentru-o iţie de vin Ne-a face slujba deplin. Ei acolo şi-au sosit, Numai popii i-au plătit Numai doi bănuţi de-argint. Când a vrut a-i cununa, Eraţii după ei pica, Tot fraţii ca şi brazii, Surorile ca florile, Să nu-i cunune popa, Să le strice frăţia. — Vină frătiucă8), ’napoi, Vină, şi-ascultă de noi ; Că câtu-i lumea de mare, Noi soţie ţi-om aflare; Că n’a lăsat Dumnezeu Să se facă-aşâ de rău, Să se ieie soră şi frate, Să cadă lumea ’n păcate. Ei acasă şi-au '’nturnat, De dragoste s’au lăsat. Ei prin lume şi-au umblat Şi soţii nu şi-au aflat; Nici el nu s’a însurat, Nici ea nu s’a măritat. 50. 55. 60. 65. 70. 75. 85. 7. Domnul Vidru cu Vidra. Alung’uţul cu drumul Merge Vidru cu Vidra Şi-alăturea, cu codrul, Pe ospăţ la soacră-sa. *) miretei = miri. 2) Jid = Jidov. a) frătiucă = dim. din frate. 12 5. Cându-i locul la un loc, La mijlocul codrului, La fântâna Corbului, Vidru-şi rupse Şi-aşâ-şi zise: 10. — Hei tu, Vidră, doamnă [mândră, Tragână-mi câte una, Pân’om merge pe-aicea. — Ba, eu nu ţi-oiu trăgânâ. Când oiu prinde-a trăgânâ, 15. Munţii s’or cutremura, Voinici ca ploaia-or pica Şi-or veni şi m’or luâ; C’am fost fată de crâşmariu, Şi-am avut drăguţ tâlhari u. 20. — Tragână-mi câte una, Eu pe tine nu te-oiu da, Până capu ’n sus mi-a sta. Ea s’a prins şi-a trăgânat, Munţii s’au cutremurat, 25. Văile s’au turburat, Voinici ca ploaia-u picat, Tot vătavii oilor Şi voinicii codrilor. La Vidru s’au adunat 30. Şi cătră el şi-au strigat: — Hei tu. Vidru, domnuţ [mândru, Dă-ne nouă pe Vidra. — Eu pe Vidra nu oiu da, Până capu ’n .sus mi-a sta. 35. Al doilea şi-a strigat Şi piept la olaltă-au dat. Când au dat întâia-oară, Nouă i-a pus grămăjoară1). Când au dat al doilea, 40. Atuncea unul striga : — Hei tu, Vidru, domnuţ [mândru, Lasâ-mă batăr pe mine, Nu-mi ciuntă şi-a mele zile. Da Vidru şi-a rupt şi-a zis : 45. — Hei tu, Vidră, doamnă [mândră, Vină ’ncoace şi-mi ajută. — Ba, eu nu ţi-oiu ajuta, Ori ti-i mânia, ori ba: Care-a fi să fie-al meu, 50. Ajutâ-i-a Dumnezeu. Atunci el s’a mâniat, Capul i l-a retezat. El de-acolea s’a luat, Tot negru de supărat, 55. Şi la soacră-sa a plecat. Soacră-sa l-a întrebat: — Ce eşti, Vidru, supărat ? Unde-ai lăsat pe Vidra ? — Unde-am lăsat pe Vidra? 60. Unde-am lăsat pe Vidra, Nu-i nici un spicuţ de grâu, Fără sânge până ’n brâu; Poţi păşi, soacră păşi De pe snop până pe snop, 65. Tot pe titie2) de clop, De pe spic până pe spic, Tot pe faţă de voinic. Că de-acasă mi-am plecat, Cătră dânsă-am cuvântat, 70. „Hei tu, Vidră, doamnă mân- [dră, Tragână-mi câte una, Pân’om merge pe-aiceau. „Ba eu nu ţi-oiu trăgânâ, Că de-oiu prinde-a trăgânâ, 75. Munţii s’or cutremura. Deal cu deal s’a adună, Voinici ca ploaia-or pica Şi-or veni şi m’or luâ, C’am fost fată de crâşmariu 80. Şi-am avut drăguţtălhariu.“ Eu am zis cătră dânsa: „Tragână-mi, Vidră, una; Eu pe tine nu te-oiu da. Până capu’n sus mi-a sta.“ 85. Ea s’a prins şi-a trăgânat, Munţii s’au cutremurat, Deal cu deal s’a adunat, Văile s’au tulbura^— Voinicii ca ploaia-au picat, ') grămăjoară — dim. din grămadă. 2) titie = căpăţina pălăriei. 18 90. Tot vătavii oilor Şi voinicii codrilor. Pângă noi s’au adunat, Toţi cătră mine-au strigat: „Dă-ne, Vidru, pe Vidra, 95. Că de nu, te-om demicâ, Cu securi şi cu topoare Şi te-om ţipa1) prin iz-[voare.“ Eu pe Vidra nu o-am dat, Până capu’n sus mi-a stat; 100. Şi pieptul cu ei am dat, Sabia mi-am învârtit, Pe nouă i-am omorît. Când a doua oară-am dat, Cătră dânsa mi-am strigat: 105. „Vină, Vidră, şi-mi ajută !‘£ „Ba eu nu ţi-oiu ajuta, Ori ti-i supăra, ori ba; Care-a fi să fie-al meu, Ajutâ-i-a Dumnezeu. 110. Eu tare m’am supărat, Capul i l-am retezat, Toţi voinicii i-am tăiat, Pe ea cu ei o-am lăsat. Eu de-acolo mi-am venit 115. Negru-negruţ de scârbit, Alăturea cu calea, Pan’aici la dumata, Să-ţi povestesc paţila2), Şi să ştii unde-i Vidra, 120. Cum a murit săleaca. 8. 0 nevastă săracă, vândută de bărbatul său la Turci. Mersu-şi-a, numai şi-a mers, Pe cărare prin ovăs, Un fecior de om găzdac8) La fată de om sărac. 5. El a prins a o peţi, Mă-sa o făgădui; Şi fata din graiu grăi: — Nu mă da dup’acela, Că n’a tre(ce) săptămâna, 10. Şi-a ’ncepe a mă mustră: Unde mi-e, mamă, zestrea? Feciorul şi-a zis aşâ: — Hei tu, mândrulica mea, Să fi gândit de-acele, 15. N’aş fi venit a te cere. Numai mă-sa că o-a dat, Şi de nuntă s’au gătat. Dş,că nunta s’a făcut, Vorba fetei s’a umplut. 20. Dacă nunta s’a gătat, Soacră-sa o-a întrebat: — Unde ţi-e, noră, zestrea? Doar să-ţi deschid vraniţa?4) Să poţi intră cu dânsa, 25. Să-ţi poţi boii adună. Mireas’a zis cu suspine: — Adunu-mă eu pe mine: Că ţi-am spusu-ţi eu dintâie, Că n’am multă avuţie. 30. Mirele ’ndată şi-a plâns, Cătră mamă-sa şi-a zis: — Ian mai rabdă-ne-o [lecuţă, Nu-mi toi biata mândruţă, Dacă vezi că-i sărăcuţă. 35. C’a fi târg în Brăila Şi la târg eu oiu mâna; Alţii-şi mână oi şi* boi, Eu nevasta vinde-mi-oiu. Dacă ’n oraş a sosit, 40. Nici leacă n’a hodinit, Ci s’a dus în boldurele 5) Şi-a cumpărat trei curele; Cu una legatu-o-a, Cu alta gătatu-o-a, 45. Do unu j>urtatu-o-a *) ţip = lapăd, arunc. 2) paţilă, paţălă — experienţă, suferinţă îndurată, întâmplare. s) găzdag, găzdac = bogat, avut. *) vraniţă, vragnitâ = vramniţă. poattă. 5) boldurel, dim. din bold — prăvălie, dugheană. 14 Pe uliţa Turcilor Din drumul voinicilor, Pe uliţa cea turcească, Numai să o prăpădească. 50. Vine Turc tânăr, voinic, Cătră dânsul şi-a grăit: — De vândut e nevasta? — De vândut e săleaca. — Cât L-cere pe dânsa? 55. — Ia tot mia şi suta. Nu o vând de beutoare, Ori că doar nu şti lucra(re), Ci m’a ajuns o scârbă mare, Cât trebuiu s’o fac vânzare. 60. Turcul bani îşi numără, Ea a prins a lăcrima . Şi pe mire-a-1 blăstămâ: — Fire-ai, soţuc, blăstămat! Nici m’ai lăsat la mama, 65. Nice ţi-s femeia ta, Că te lăcomeşti la bani Şi mă vinzi tu la lutrani,1) Te lăcomeşti banilor Şi mă dai lutranilor. 70. Turcul că o neteziră, Cătră ea din graiu grăiră: — Taci, tu mândră,,nu mai [plânge, Că eu pe tine te-oiu duce, Tot la curţi ce-s văruite, ■ 75. Ţie nu ţi-or ii urîte. Numai eu ţie ţi-oiu da Tot pită de grâu curat Şi vin roşu pipărat. Ea şi-a zis cătră dânsul: 80. — Mânânce-ţi curtea focul Şi grâuţul2) sărittil Şi vinul slobozitul, Dacă nu-mi place locul, Unde mă vinde mândrul. 85. Turcu’-acasă şi-a plecat Şi n evasta o-a luat: Şi dacă ’n casă a intrat, Numai el o-a întrebat: — Da-i, mândră, să ne ’ntrebăm, 90. Care din cine simtem ? Că noi bine sămânăm. — Eu că mi-s fata babii Din ţermurele apii, Tot Anica cea mai mică. 95. Eu mi-s viţă nemeşească, Copiluţă românească Din Ţara Moroşenească.3) Şi mama m’a măritat După cel om blăstămat, 100. Dac’a fost tare bogat Şi nemeş la noi în sat. Dumnezeu l-ar fi bătut, Când pe mine m’a cerut, C’amu ţie m’a vândut, 105. Nici un rău nu i-am făcut. Turcul şi-a ’nceput a-şi [plânge Şi cătră Aniţa-a-şi zice: — Soră, nu te tângui, Că drept îţi spun ca să ştii 110. Eu-s Ionu’ Moşului Din fuduţul codrului, Din ţermurul râului, Tot de care tu îmi spui, Eu ţi-s frate-adevărat, 115. Bater că-s înstreinat. Când şi-a fost o vreme- [amara Şi-au fost Turci la noi în [ţară, Prins-au pe tata ’ntr’o sară, Şi pe mine, sorioară, 120. Inc’au vrut să mă omoară. Tata şi-a zis cătră ei: „Măi, Turcilor, nu fiţi răi! Nu-mi ucideţi copilul, Că-i tânerel săracul; 125. Şi-i copilul tânerel Şi-i sânge de nemişel Şi vi-ţi folosi de el. Voi tureeşte-1 învăţaţi, ’) lutrani = luterani. 2) grâuţ = dim. din grâu. a) Ţara Moroşenească = Ţara Maramureşului. 15 Că-i pagubă să-l stricaţi11. 130. Turcii, ia, nu m/au stricat, Turceşte m’au învăţat. Tata era rob legat In temniţă la ’mpărat. Popă la Turci m’am făcut; 135. Tata şi-a murit de mult, Eu frumos l-am petrecut. Spune-mi, soră, dumata, Mai trăeşte mămuca Şi ce face săleaca? 140. Ana-atunci şi-a suspinat, Lui Ion i-a cuvântat: — Mămuca plânge cu jele, Că mi-a făcut zile grele. Scrie, frate, dumata 145.0 carte la mămuca, Să nu plângă săleaca. Ion si-a ’nceput a scrie Cu peana pe o hârtie, Ce voinicicu-i acela, 150. Ce şi-a vândut nevasta; Să vie după dânsa Că ’napoi o-a căpăta. Cartea numai şi-a sosit, Când mirele şi-a prânzit; 135. Şi el tare s’a scârbit Şi s’a lăsat de prânzit Şi cartea că şi-a cetit. Mirele s’a supărat Şi ’ntr’una s’a preumblat. 160. Ni în tindă, ni în casă Pe şinurăv) de mătasă. De lacrimi abia vedea, De suspin abia grăia. Mă-sa din graiu şi-a grăit, 165. Dacă l-a văzut scârbit: — Hei tu, fiuţul mamii, Lasă-te nu te scârbi, Ci du comoara ’napoi, Adă pe mândra la noi. 170. El îndată şi-a pornit;. Şi la Turc dac’ a sosit, „Bună ziua!‘! în cas’ a dat, Şi Turcu l-a întrebat: — Mai vinde-ţi-i nevasta, 175. Dacă o-ai mai căpăta; Mirele jos şi-a picat, Pe Turc tare l-a rugat, Să-i năpoastă nevasta, Că banii ’napoi i-a da. 180. Turcul tare s’a răstit Şi lui Ion i-a grăit: —: Na-ţi, şogore, 2) nevasta Şi ţi-o las şi comoara; Doară tu nu i mustra, 185. Că bună zetre i-oiu da : De te-a ajunge hiea, 8) Mă mai cearcă undeva. Şi nevasta nu ţi-o da, Ci trăiţi asemenea. 9. Domnişoara măritată după un fecior de Ţigan. Merge-o pruncă pe cea luncă Şi-un voinic pe cel colnic; Prunca, merge tot plângând Şi voinicul şuierând. 5. La un târg s’a' pomenit, Un sglotariu4) şi-a celuit, Tot un fecior de sglotariu Pe o fată de domnariu, De domnariu d« ceimai mari. *) şinură = şnur, găitan. 2) şogor (ung. sogor) = cumnat. 3) hie (ung. hija valaminek) = *) sglotariu = ţigan. 10. Dacă la drum şi-a pornit, Voinicul că şi-a grăit: — Taci, tu pruncă, nu mai [plânge, C’atunci la mă-ta te-oiu duce Când măta şi-a număra 15. Iarba de pe un hotar Şi frunza de pe-un stejar; Când mă-ta şi-a' semăna lipsă. 16 Tot o holdiţă de grâu Pe cea undiţă x) de râu, 20. Tot o holdiţă de bob Pe titia iestui clop. Atunci la mă-ta to-oiu duce; Când a face plopu pere Şi răchita vişinele 25. Şi-om mânca, mândră, din [ele. Ea mi-şi rupse Şi mi-şi zise: — Bată-te Sfântul pe tine, Cum m’ai înşelat pe mine. 30. — Ba, eu nu te-am celuit, Numai te-am prăbăluit, Ca pe-un prunc de şepte ai2) Să văd ce mintiucă 8) ai, Taci, tu pruncă, nu mai [plânge, 35. Că eu pe tine te-oiu duce Tot la nişte curţi domneşti, Ca cele din care eşti. Mers-au drum îndelungat, Pe dincolo de Bănat ; 40. Şi ea tot l-a întrebat. Că departe-i al lui sat ? Dac’au ieşit dintr’un sat, De dincolo de Bănat, Curte şi-o a arătat 45. Mândruţei ce a furat. ■ N’a mai fost casă domnească, Ci-o colibă ţigănească; N’au fost curţile domneşti, Ci-au fost corturi ţigăneşti. 50. El s’a dus către mă-sa Să-şi arete mireasa, Că-i frumoasă, săraca! Soacră-sa o-a sărutat, Cu mâna o-a desmierdat 55. Şi frumos i-a cuvântat: — Na, ’ntr’o mână ulceaua, Merge-i prin sat şi-i umbla Şi-i cere ca ţiganca; De nu-i merge, nu-i mânca! 60. Prunca tot şi-a plâns cu jele Şi-a ieşit pe prundurele, Văzut-a trei rândunele Şi şi-a tot zis cătră ele: — Păsăruice, rândunele, 65. Spuneţi voi măicuţii mele C’am ajuns la zile rele. Numai ea tot să mă cate, Nu ’n oraşe, ci pe sate. Nu mă cate ’n curţi dom-[neşti, 70. Ci prin corturi ţigăneşti. Spuneţi-i mămuchii mele, Ca hăinicelele mele, Tot hainele din fetie. Nici le vândă, nici le ţie, 75. Da le ’ncarce pe căruţă Şi le scoată la uliţă; Şi le aprindă cu pară, Să se facă scrum şi sfară, Să se pomenească ’n ţară. 80. Cine şi-a vedea para, Mi-a judeca vieaţa; Şi cine-a vedea fumul, Ia tot mi-a şti năcazul. Să se ’nveţe tot pruncul 85. Ce plăteşte streinul; Tot pruncuţul să se ’nvefce, Mintea slabă ce plăteşte Şi la câte te togmeşte ; Fata ’nveţe dela mine, 90. Nu iubească ori pe cine, Care merge, care vine, Pănă l-or cunoaşte bine. Cine iubeşte strein. Cât trăeşte-i cu suspin: 95. Cine streinul iubeşte, Cât trăeşte-şi bănueşte. Mai bine mi-aş fi umblat, Măicuţa de m'ar fi dat ') undiţă — dim. din undă; pe când undiţă e cârligul cu momeală de prins peşti. 2) ai = pl. dela an. s) mintiueă = dim. din minte. 17 La- cel mai urît din sat; 100. Ciuntă-mi, Doamne, vieaţa, Dacă mi-am pierdut mintea ; Ia-mi, Doamne, şi sufletul, Că mi-am mâncat norocul Şi mi-am ruşinat neamul. 105. Nu m’aş uita că-s săracă, Numai sa nu fiu Ţigancă. Vai de mine şi de mine! Ce-am făcut, n’am făcut bine, Că mi-oiu muri cu ruşine. 10. Valenarul. Sub cel vârf de solovârf, Trece-un Vălenar la târg,-Cu murg negru potcovit, In frunte cu stea de-argint, 5. Cu coama până’n pământ. Mă-sa’n casă sfătuia, Soru-sa struţ îi făcea. — Vălenar, puiul mamii, Dacă’n târg tu i sosi, 10. Nu lega murgul de gard Şi-a ’ntrâ ’n casă nechemat. Curvele, muntencele Poartă otrava de brâu, Otrăvesc omul de viu; 15. Pe tine te-or otrăvi Şi-ai mamii Vălean nu-i fi. De mă-sa n’a ascultat. Murgul de gard l-a legat, Intrat-a ’n casă nechemat, 20. Beu păhar ne ’nchinat. El paharul l-a beut Şi căpuţul l-a durut. Numai el că şi-a strigat: — Aşterne, mândră, patul 25. Că rău mă doare capul. — Eu patul nu 1-oiu aşterne C’a veni mama din sat, Pe-amândoi că ne-a afla. Şi mortiţa1) ni-b-a fâ(ce). 30. El tare s’a supărat Şi pe murg a ’ncălicat. El atâta şi-a venit, Şi cu moartea s’a ’ntâlnit. — Bună ziua. 35. — Sănătos, voinicule! —• Unde mergi? De unde [vii? — Ce mă ’ntrebi? că bine [ştii. — Na, tu moarte, car cu [boi, Ingădni-mă un ceas ori doi; 40. Na, tu moarte, talerii, Până-acasă ’ngăduie. El la poartă şi-a sosit. Numai el că şi-a strigat: — Deschide, mamă, poarta, 45. C’amu-mi creapă inima! — Deschidă-ţi-o. curvele, Că vii dela dânsele ; Deschidă-ţi-o curvuţa a), C’amu vii dela dânsa. 50. — Taci, mamă, nu mă toi, C’aşâ umblă tinerii, Cu anii, cu lunile, Până-şi scurtă zilele ; Cu anii, cu lunuţa 3) 55. Până-şi scurtă vieaţa. Şi eu unul mi-am umblat, Şi vieaţa mi-am scurtat. Când a fost mai pe la cină, Lui Vălean ţineau lumină; 60. Când a fost la miazănoapte, A dat mâna cu cea moarte. Când a fost la cântători, Se stringeau privighetori. Zori de ziuă se zoriau, 65. Clopotele se porniau ; *) mortiţă = dim. din „moarte". •) curvuţă = dim. din „cnrvă". 3) lunuţă = dim. din „lună*. Blid, Poezii din Maramureş. 2 18 Zori de ziuă s’au zorit, Clopotele s’au pornit. Se porniau clopotele, Mă-sa ou surorile. 70. Cântă cucul sus în nuc, Pe Vălean. la groapă-1 duc; Cântă cucul jos în iarbă, Pe Vălean în groapă-1 bagă. 11. Horea liri Yili. Cântă mierla ca un cuc, Vine-mi vremea să mă duc, Să mă duc la Câmpulung, Să-mi cumpăr un cal po-[rumb, 5. Să-mi pun pe el prah *) şi [plumb, Să m’aşez între strimtori, Să-mi ciocnesc neguţători; Să mă ’ntorc sara acasă, La bolunda 2) de nevastă. 10. Dacă mă bagai în casă, Pusei talerii pe masă, Călugării nu mă lasă, Ci de mână m’au luat, Peană ’n mână că mi-au dat, 15. Mi-au dat peană şi hârtie Ca. să ’nvăţ şi eu a scrie. Şi scrisei două-trei rânduri, Mă luai pe nişte gânduri, , Iartă-mi, Doamne, gândurile, 20. Să-mi pot scrie rândurile; Iartă-mi, Doamne, din pă-[cate, Să-mi pot scrie-aceastăcarte. Şi mă sculai în picioare, Mă uitai la sfântul soare ; 25. Mă uitai pe lângă plisă 3) Şi văzui mândra, descinsă, Tot prin iarbă până ’n brâu, Ţinând murguţul de frâu. Murgul paşte şi rânchează, 30. Mândra doarme si visează. — Hei, tu mândruluţule, Să-ţi spun, mândruţ, ce-am [visat. Pana ta cea aurită Am visat-o* pârjolită, 35. Şi năframa mea cea nouă Am visat-o ruptă ’n două. — Nu minţi, căţea de câne ! Nu-i pârjolită pana, Nici e ruptă năframa, 40. Da’ ţi-e ruptă inima, Că te temi că te-oiu lăsa. Pe din jos de Bărsana Şi-a pierdut Vili pana, Pe din jos de Rozavlea 45. Şi-a pierdut şi vieaţa. — Dă-te, tu Vili, legat, Că de nu-i Ji împuşcat, — Eu legat că nu m’oiu da, Că nu mi-s băbuţă 4) mică, 50. Să mă tem de o nemică ; Că nu mi-s babă cu conciu, Când oiu fugi, să nu pociu.5) Că eu îs voinic de ţară, Nu m’oiu lăsa de ocară; 55. Că n’oiu da din pumni [băbeşti, Ci baltage voiniceşti. Şi-oiu tre(ce) la ţara leşească, Şi oiu omorî Jizii Şi le-oiu luâ talerii, 60. Şi-oiu bea cu mândruţele6) Prin toate crâşmuţele7), *) jyrah — praf de puşcă. 2) bolund (ung. bolond) = nebun, netunatee, smintit. 8> plisă ==' loc măi adânc în albia râului. *) băbuţă — dim. din „babă". ■-) pociu — pot. 6) mândruţă = dim. din „mândră". 7) crâşmuţă = dim. din „crâşmă". 19 Şi-oiu tre(ce) ’n ţara Turcului; Şi-oiu omorî Turcele, Li-oiu luâ odoarele, 65. Şi-oiu bea cu mândruţele In toate crâşmuţele. Eu îs om cu clopu ’n cap, Nu mă ştiu teme de-un sat. Eu mă uit tot pe sub gene, 70. Ca şi cloşca pe sub pene; Dumata singur te-ai 'teme. Aşa zău, jupâne nene! Eu îs Vili de pe sfoară, Nu mă ştiu teme de-o [ţară. 75. Eu îs Vili de pe stâlp, Nu mă ştiu teme de-un [târg. -- 12. Mirele în robie. Pe râtul din sus de sat E«fce-un pat hireş de brad. Numa'n pat că-i aşternut eO1 Iarbă verde de pe rât, 5. Şi pe iarbă Cergă1) albă. Numa’n pat şede culcat Un voinic neînsurat, Cu drăguţa lili în pat; 10. Cu care mâna şi-a dat. Cu cununa umbră-i face Cu struţul răcoare-i trage. Suflă vântul romonul, Din romon suflă ’n cicoare 15. Şi voinicu-i la prinsoare: După ce şi-a credinţit, Jendarii-1 duc la perit. Merg părinţii Cu florinţii2) 20. Şi nu-1 pot descumpărâ, Ori câţi bani or număra, Până ce-a mers drăguţa. Merge-o dalbă coconiţă Cu struţul cel de' credinţă 25. La domnii dela temniţă Şi zice cu-a ei guriţă: — Domnule iaraşbirău 3), Năposti-mi pe mândrul meu, Că de nu li năpusti, 30. Temniţa ţi-oiu pustii, Mândrul meu tot a ieşi, Bater domnii n’or voi. Pace-m’oiu floare ’nfopată La temniţă pe lăeâtă 35. Lăcata s’a sparge ’ndată, Toţi robii-or ieşi odată. Domnii-au stat şi s’au’n-[tristat, Drăguţul i l-au lăsat. El de-acolo şi-a ieşit 40. Şi din graiu că şi-a grăit : — Acela-i fecior-fecior, Care are ’n pat un ţol,. Şi-şi are ţol învărgat ... Şi drăguţă-aleasă ’n sat. 45. Părinţii mei cât şi-au ’mblat, Tot nu m’au descumpărat, Nici cu bani, nici cu dut-[cuţe4) Făr’ mândra cu-a ei guruţă5). Să trăeşti, mândră iubită, 50. Că, în loc de nmlţămită, Tot de mine-i fi cinstită, Cu mine-i fi fericită. *) cergă — ţol. ). — .2 .coroane, . adică 2 lei fi ceva. 3) iaraşbirău (ung. jarăsbirâ) — jude cercual, de ocol. 4) dutcuţă, dupcuţă = o piesă de 10 sau de 20 bani. ‘) guruţă = dim. din gură. 20 13. Horea lui Ion Bereiu. Frunza verde de mălin, Plecat-a stâna D unchii Şi cu fratele Bercii. Marţi stâna Dunchii a plecat, 5. Joi Berciu Ion s’a ’necat La Lulia din sus de sat, Ca grea ploie-a fost plouat, Izvorul s’a turburat Şi Berciu Ion s’a ’necat. 10. Dup’ aceea l-au aflat La Luha din jos de sat. Şi el bietul-n’a avut Nice pânză pe obraz, Fără scoarţă de buhaş, 15. Nici scânduri de copârşeu1), Fără scoarţă de durzău. Numai el şi-a poruncit Pe un fir de iarbă verde, Şi la feciori şi la fete, 20. Să facă bine să-l ierte; Şi soru-sa Pălăguţă Tot să-l cânte mândru ’n [frunză, Tot să-l cânte răspicat, Să se-audă peste sat, 25. Că Ion s’a înecat. Pe Ion că l-or jeli Fete cu cununile, Feciorii cu struţurile. Nevestele cu cepsele. 30. Coaie la Sântă-Mărie, Vreme-i, oile să vie Şi Berciu Ion să rămâie. La mormântul lui an pus, Trâmbiţa lui de-a dreapta 35. Şi fluerul de-a stângă; Vânturi mari că şi-or sufla,. Trâmbiţa şi-a trâmbiţă, Fluiera şi-a fluiera, Mare jele ’n lume-a fa(ce). 40. Tot pe Ion l-au jelit Oile cu lânele, Mieii cu jocurile, Berbecii cu coarnele. 14. Boala fetei. Mă dusei pe lângă râu Cu o seceră la brâu, La o holdiţă de grâu. Mă plecai, spicuţ să-mi [taiu, 5. Eu acolo ca-mi aflai Tot o frunzucă de raiu Şi în d ouă-o despicai, Şi una ’n sin o puneam, Şi ’ntr’una mândru ziceam. 10. Ce voinic mă auziâ? Voinicel păcurărel, Din vârfuţul plaiului, Dela stâna craiului. El la mine şi-a venit 15. Şi m’a oprit să-i mai zic ; M’a oprit o zi de vară Să-i mai şuier până ’n sară. — Ba eu nu ţi-oiu şuieră, Că mama m’a întrebă : 20. Grătat-ai, fată, holda? — Spune-i, mândră, mâne-ta. Că n’ai putut gătâ holda; Coaie dela prânzurele2) Te-au apucat junghiurele8) 25. Pe sub inimioara ta: N’ai putut gătâ holda. Ea s’a prins şî-ă" şuierat, ') copârşeu. (ung. koporsd) = cosciug. 2) prânzurele — dim. din prânz.4 3) junghiurele = dim. din junghiu. 21 Holdiţa nu o-a gătat. Şi sara dac’a ’nsărat, 30. Ea acasă şi-a plecat. Şi mă-sa o-a întrebat: ...Grătat-ai, fată, holda? — Eu holda nu o-am gătat. Cât a fost ziua de mare, 35. Greu beteşig mă cercară. Coaie dela prânzurele, 40. 45. M’au apucat junghiurele; Grele junghiuri m’au luat Şi holda nu o-am gătat. —Mândra mamii, ce-imâncâ? — Eu, mămucă, mi-aş mânca Glroscioraş1) cu armurariu, Cu unt dela păcurariu. — Culcâ-te-ai cu tată-tău! Bine ştiu, ce-i leacul tău... 15. Crâsmarita. Peste munte este-o punte, Poate trece cel cuminte; Peste codru este-un podu, Poate trece care-i lotru. 5. La .capătul podului Este crâşma vinului. Vinul cine-1 crâşmărea(şte), Nici mânâncă, nice bea. Nice bea, nice mânâncă, 10. Făr’ prin casă se preumblă, Ni, la uşă, ni, la masă! C’o şirincă de mătasă; In cornuri e cu doruri, Pe margini cu bănaturi, 15. La mijloc pară de foc, Pan’ ce n’a avut noroc. Prin casă se preumbla Şi din graiu aşa grăia: — Mămulică,-al meu noroc 20. L-ai ţipat cu ciupa 2)’n foc; Mămulieă,-a mea tigneală 0-ai ţipat cu ciup’afară; Mămucă, binele meu Mers-a ’n lume cu hinteu,8) 25. Nu 1-oiu mai ajunge eu, Eu să ştiu că l-aş află, Duce-m’aş şi l’aş cătâ. Eu c’un tălhar m’am iubit, Şi-acela m’a celuit, 30. Iată-te, unde-am sosit, Să trăesc din crâşmărit, Cu sufletul bănuit. 16. Tâlharul. o. 10. Pe deluţ, pe la Fiad, Merge-un car înferecat. Dar’ în car cine-i culcat? TIn. robuţ tânăr legat. Dinapoia carului Merge-şi mama robului, Tot plângând şi suspinând. Robu-şi rupse şi-aşâ zise: — Taci, mamă, nu suspină! Până mi-am fost mititel, 15. 20. Nu mă ’nvăţaşi plugărel4), Ci mă ’nvăţaşi tălhărel5). Furam legume din grădini Şi custuri dela vecini, Eu acasă le-aduceam Şi tot ţie ţi le dam; Mama bine le-ascundeâ Şi zicea că-i bine-aşâ. Când am fost de şepte luni, Cunoşteam banii de buni, ') grosciqra§ —_ Aim.. din. „gxaşcio;r“. 2) după = baie pentru copiii" din faşă. ") hinteu (ung. hinto) = trăsură. *} plugărel = dim. din „plugari', tălhărel — dim. din „tâlhar?. biblioteca Când eram de şepte ai, Ştiam, fura boi şi cai, Când am fost de doisprezece, Ştiam şi Dunărea trece, 25. Tot cu cai, câte cu zece. Nu-ţi ajute Dumnezeu Cum mi-ai mâncat capul [meu! Capul meu tu lrai mâncat, Şi jendarii m’au legat, 30. Şi domnii m’au judecat Să fiu rob de spânzurat. Acum vezi, măicuţă dragă, Unde funea mi-o leagă, Vezi, mamă, destul de bine 35. Gă stâlpul ini-e lângă mine, Dac’am ascultat de tine. Să mă ierte oarmegliea1) Să grăesc cu dumata. 1 Oarmegliea că l-a iertat 40. Şi pe mă-sa o-a strigat: ■— Vină ’ncoa(ce), măicuţă [dragă, J) oartneghea (ung. vdrmegye) = 2) cocon = copil. Ca să-ţi şopotesc oleacă. Ea lângă el a venit, Dar el nu i-a şoptit, 45. Ci la capu-i s’a plecat Şi urechea i-a muşcat. Dup’aceea şi-a strigat: — Eu îţi rup urechea ta, Până nu m’or spânzura, 50. Să vadă toată lumea; Să se ’nveţe tot omul Cum să-şi crească coconul2), Să-l înfrice mititel, Să nu fie tălhărel: 55. Să-l ducă la ’nvăţatură Şi Să-l bată dacă fură. Vezi, mămucă, dumata Să-mi fi rupt urechea, Amu nu m’ar spânzura. 60. Atunci domnii s’au îBdurat Şi lui graţie i-au dat, Pe el nu l-au spânzurat. comitat, judeţ. II. DOINE. 17. De jale. 1 — Păsăruică, păsărea, Doară eşti din ţara mea ? Frunză verde ca palma, Spnne-mi ce te-oiu întreba: 5. N’ai văzut pe mămuca? — Eu pe mă-ta o-am văzut Pită de grâu frământând Şi cu lacrămi suspinând, Dupe tine-apoi plecând. 10. — Spune-aşâ către mama: De mine nu se gândea(scă), Nu ştiu când oiu înturnâ. Spune-mi ce te-oiu întreba : N’ai văzut pe tătuca? 15. — Pe tată-tău l-am văzut, Tot murguţul potcovind Şi din ochi-şi lăcrimând, După tine apoi plecând. — Spune către tătuca, 20. Să nu cerce, să-nu plece. Batar cât că şi-a cerca, Pe mine nu m’a afla; Ziuca 1)-s la vădurele 2) Şi noaptea la cadru verde, 25. Şi îmi şuer păsăreşte, Nime nu se nădăeşte 3) Ce minune ’n codru este. —Spune-mi ce te-oiuîntrebâ: N’ai văzut pe soruca? 30. — Pe soru-tao-am văzut Cunună verde împletind Şi din ochi-şi lăcrimând. — Spune cătră soruca, Lasc’n foc cununiţa, 35. Lase-o, nu o ’mpletea(scă), Că nu mi-e dragă lumea. —Spune-mi şi tu, puiu de cuc, N’ai văzut pe-al meu frătiuc. —Pe frate tău l-am văzut, 40. Tot struţu ’n clopuţ 4) toc- [mind Şi din ochi-şi lăcrimând. — Să spui frătiucului iară S’aşeze struţul pe-astară, Că mi-s prăpădită în ţară. 45. Pruncuţul fără de mamă, Pleacă ’n lume fără samă; Pruncuţul fără părinţi Ca şi pomii desgrădiţi. ’) ziucă = dini. din „ziuă". 2) vădurele = dim. din „vad". 3) nădăesc, mă... = îmi ieau seama. 4) clopuţ = dim. din „clop", pălărie. 24 2. Vine dorul şi mă ’ntreabă: 50. Ce-s tânără şi beteagă? Taci, dorule, că ţi-oiu spune, Câte m’au mâncat în lume, Şi mai rele, şi mai bune. 3. Mândru-i codrul cu cărări, 55. Eu tânăr cu supărări; Mândru-i codrul şi’mpănat, Eu tânăr şi supărat. 4. Jelcui-m’aş, jelcuix). Jeleui-m’aş munţilor 60. De dorul părinţilor, Jelcui-m’aş florilor De dorul surorilor, Jelcui-m’aş brazilor De doruţul fraţilor. 5. 65. Cân,d îmi vin toate în gând, Mă leagăn ca frunza ’n vânt, Când îmi vin toate în cap, Mă leagân ca frunza ’n fag Şi ca omul cel săleac. 70. Hei tu mămulica a) mea, De-ai fi ştiut, cui mă faci, M’ai fi dat hrană la raci. De-ai fi ştiut, cui mă creşti, M’ai fi dat hrană la peşti. 75. Nu m’ai fi crescut tu mare Să fiu tot cu supărare. Poate, mamă, m’ai făcut Pe cea margine de mal, Să trăesc tot cu amar; 80. 0’ tu doară m’ai făcut Sub tufă verde de nuc, Să trăesc cu amar mult. Da jelea inimii mele, Plâng pietrile pe vălcele 85. Şi fagii pe delurele.3) V. Care omuţ4) hore(şte) mult, Zic oamenii că-i bolund. Dară el nu e bolund, Da-i mâncat de amar mult. 90. Omul cu năcazuri grele Nici trăeşte, nice piere. 8. Măritatul nu-i noroc, Că bărbatu’isbiciu de foc; Măritatul nu-i tigneală, 95. Că bărbatu-’i foc şi pară. 9. Mâncată-s-Doamne, de rele, Ca şi iarba de viţele, Şi-s mâncată de streini Ca iarba de boi bătrâni. 10. 100. Hei, tu măiculiţa mea, Pentru-acea mi-e lumea rea: Când pe mine m’ai făcut, C’un picior m’ai legânat, Cu gura m’ai blăstămat. 105. Blăstămul maicii prin plâns, De mine tare s’a prins, Blăstămul prin supărare, De mine s’a legat tare. ’) jelcui = jelui. a) mămulică = dim. din „mamă". s) delurele — dim. din „deal". 4) omuţ — dim. din „om.,. 25 Măicuţă m’ai blăstămat: 110. De-oiu muri, — să mor în [foc, De-oiu trăi,—sa n’am noroc: De-oiu muri, — sa mor în [pară, De-oiu trăi, — să n’am tig-[neală; Unde-oiu prânzi, — să nu [ciiu1) 115. Unde-oiu cina,—să nu mâiu. Şi blăstămul de părinte E ca focul cel fierbinte, Şi blăstămul de măicuţă, Cum te-ar arde în părută2). 11. 120. Foc te-ar bate, liliac ! Ce-ai mâncat frunza din [fag? N’ai lăsat-o să mai crească, Ai mei părinţi să trăescă, De-aş avea mamă şi tată, 125. Aş trăi ca banu ’n ladă: Dar părinţii mi-au murit, Trăese ca banul mulit, Şi eu părinţi n’am de mult, Şi-s ca banul cel pierdut ; 130. Şi eu părinţi n’am de loc, Trăese ca banul pe foc. Săraca măicuţa mea, Mult m’a mai doicit şi ea. Eu i-am supt ţâţa ’n nimica, 135. Să fiu la streini slujnică. Streinul până îşi cină, Eu îs sfeşnic şi lumină. Dacă gata cu cinatul, Eu li-aştern, mamucă, patul, 140. Ieau cuţitul să-mi taiu pită, Văd, din oclii lacrimi că-mi [pică, Eu şohan nu cin la masă, Fără cin plângând prin casă, j De lacrimi n’aş băga samă, | 145. Le-aşi şterge cu cea nă- [framă, Dar mi-e milă de obraz, Că rămâne fript şi ars. Care prunc n’are măicuţă, Să moară până-i la ţâţă. 12. 150. Vai de lin şi de pelin, Şi de omul cel strein. Hodina dintre streini E ca umbra cea de spini : Vrei sa te ascunzi de soare 155. Şi spinii te ’mpung mai [tare, Nice cât n’ai alinare. iB. Săracul omul strein Mult trăeşte cu suspin, Biată inimă streină 160. Mult jeleşte şi suspină. 14. Streină streinătate, Nu mă ’nstreinâ departe, Că n’am surori să mă cate, Nici fraţi să-mi trimeată [carte. 15. 165. Decât în ţară streină Cu pită de grâu amână. Mai bine-i în satul meu Cu pită de mălaiu8) rău. 16. Bată-te, ţară streină, 170. Cum mi-ai făcut barba lână! Şi musteaţa mi-e cam groasă, Şi nu m’or cunoaşte-aeasă. ') ciiu - cinez. 2) păruţă = dim. din „parăK. s) mălaiu = porumb, păpuşoiu. c 26 17. Pe un deluţ cu arini Se ’ntâlnirâ doi streini, 175. Doi streini înstreinaţi Din două ţări adunaţi Şi s’au prins o’or fi fărtaţi. 18. Cine n’ara nici un dor. Mult trăeşte pe uşor; 180. Cui i-e dor de a lui ţară, Mult i-e vieaţa amară. 19. De-ar şti pruncul când se [naşte, Câte rele l-or mai pastei, N’ar mai suge ţâţă dulce, 185. Ci-ar muri şi ’n raiu s’ar [duce. Pruncul, când naşte, de-ar Câte are de-a păţi, Petrecând cu streinii, Muri-ar şi n’ar trăi, 190. Şi în lume n’ar bidi.1) 20. De când trăesc cu năcaz, Piere-mi floarea dm obraz, De când trăesc cu urît, Mi-e obrazul pămânţit. 21. 195. Un dor trece, altul vine, Dorul şi jelea-i cu mine. Fă-mă, Doamne, o rânduneâ Să mă duc în ţara mea, Fă-mă, Doamne, puiu de cuc, 22. 200. In ţara mea să mă duc. Bată-te focul urît, Mult mi-ai fost rânduluit;2) Bată-te focul năcaz, De tânăr în tine-am tras: 205. Bată-te focul bănat, Mult mi-ai fost tu mie dat Să trăesc înstreinat. 28. Tu, mamă, când m’ai făcut, Apă ’n cofe n’ai avut, 210. Nici afară n’a fost soare, La inimă rău mă doare! 24. Frunză verde de-aghistină,8) Atâta mi-s de streină, Suflă vânt şi mă clătină, 215. Ca pe pom din rădăcină, Dacă mi-s pruncă streină. Numai eu de mi-aş avea TJn măr verde ’n gradineâ Şi o dulce suroreâ, 220. N’aş fi aşa streineâ; Un măruţ verde ’n grădină Şi-o soră dulce vecină, Nu mi-aş fi aşa streină; Un măruţ verde rotat 225. Un frătiuc cu mine ’n sat, Nu mi-aş trăi cu bănat. 25. De pizmaşi plinu-i satu’, Frate n’am numai unu; Ce m’oiu face, la focu’! 230. De pizmaşi plină-i lumea, Soră n’am numai una, Ce m'oiu face, la biata! ') bidssc = necăjesc, trăesc cu chiu, cu vai. 3) rândiiluesc (ung. rendel) = orânduesc. 3) aghistină = castană. 27 26. Streinul de-ar avea cum, Călcâ-te-ar cu caru ’n drum, 235. Te-ar face tina şi scrum. Streinu-l-alegi de frate, Da-i strein până la moarte. 27. Oare-şi lasă satul lui, Axdă-1 para focului, 240. Da nu-1 ardă tare rău, Că mi l-am lăsat şi eu. Ardă-mă între hotare, Să mă facă sorum şi pară; Cu spini şi cu păducei, 245. Că mi-am lăsat fraţii mei Şi m’am despărţit de ei. 28. Crâşcă iadul şi mă cere, Eu, singură, nu pot merge.. Taci, iadule, nu crâşcâ, • 250. Pustiitul te-ar mânca! Nu crâşcâ asupra mea. Că eu am cu ce te-umpleâ: Cu juraţi, cii jurătoi,1) Cu aschiuţi,2) cu aşchiutoi.8) 255. De-a mai fi undeva loc, Merge-a domnul pătrupop;4) De-a fi hiea undeva, Merge-a doamna Marişca;5) De-a mai fi loc gol în tine, 260. Da-ţi-iou stăpâni şi stăpâne, Da-ţi-oiu fini şi da-ţi-oiu [fine, Da-ţi-oiu nănaşi şi- nănaşe, Da-ţi-oiu moşi şi: da-ţi-oiu [moaşe. Mult mă judecă o samă, 265. Că mi-s coită6) şi duşmană; Nu mă lasă, la focul! Judecâ-m’a judeţul, Când oiu merge la dânsul, Unde-a merge tot omul. 270. Când oiu trece pe la vamă, Sufleţelul da-mi-a samă. Cu oamenii nu gâcesc, Ori cum mă' prăbăluesc. De merg fuga,— mă măresc, 275. De merg încet, — mă’ndâr- [jesc; De merg cu capu’n pământ, Zic că umblu tot durmind; Dacă-mi ţin capul mai drept, Zic că pe badea-1 aştept; 280. De mă uit cătră dreapta, Zic că vreu a înşela Pe bărbatul alteia; Cătră stânga când mă uit, Zic că vreu să mă sărut, 285. Şi cu lotru şi cu mut, Că pe mut îl celuesc Şi pe lotru îl iubesc, De pe ei bine trăesc. Lumea, de-ar luâ sama, 290. De-aceste n’ar cuvântă, Ci s’ar uita la dânsa Şi nu m’ar tot judeca. Cunosc eu că mi-s greşită, Da lumea nu e mai sfântă ; 295. Cunosc eu că-s lunecată, Da’ şi lumea nu-i curată, Că-i boghet7) de blăstămată, Nu-i sfântă precum s’arată; Nu-i sfântă precum se ţine, 300. Că-i mai rea şi decât mine. Yăjitu-s’a când şi când, S’a văjit de-am şi greşit, Dar iară m’am pocăit. *) jurătoiu — format din „jurat". 2) aşchiut, (ung. eskildt) = ajutor de jurat. 3) aşchiutoiu din aşchiut. 4) pătru'[x>p = protopop. 5) Marişca (ung. Mariska) = Mărie. 6) coită == nevastă cochetă. ’) boghet, bugăt = destul. Eu cunosc oameni cinstiţi, 306. Decât mine mai greşiţi, Şi de mine nu-s grăiţi, Doară că-s afurisiţi. Ţine, Doamne, judecată, Să văd, domnii cum se poartă; 310. Numai atâta doresc, Numai să văd ce plătesc Geia ce mă ocărăsc. 29. Busuioc ales pe masă, Rămâi, maică, sănătoasă, 315. Dacă n’ai fost bucuroasă, Să mai şed la tine-acasă. Busuioc mai gozuros, *) Rămâi, tată, sănătos, Dacă n’ai fost bucuros, 320. Să mai fim precum am fost. 30. M’ai dat, maică, tânereâ, Nu ştiu, lumea ce plăte(şte) Si năcazurile ’n ea, a ' Nice de fetia mea. 326. Nu m’am gătat de crescut. Şi, mămucă, m’ai vândut. Nu ţi-am fost de rău la casă; De ce m’ai făcut mireasă? — Eu, fata mea, te-am [vândut, 330. Că Dumnezeu aş’â-a vrut, Nu că doară mi-a plăcut. 31. Mamă, hai, şi mă petreci, Batăr grădina mă treci, De nu toată, — jumătate, 336. Să nu-mi par’aşa departe. — Te-a petrece soacră-ta, De-amu ea ţi-a fi mama. 18. De dragoste. Mândră, cum ne-am iubit [noi, Nu s’au iubit alţii doi. Şi cine ne-a despărţit, Fie-i moartea de cuţit. 5. De ne-a despărţit mă-ta, Sulle-o vântul Vinerea Până la pod la Ciarda. De ne-a despărţit o fată, Cununa să nu şi-o vadă. 10. De ne-a despărţit fecior, Fie-i moartea de piştol. De-i, mândrule, dela tine, Sece-ţi carnea de pe şele, Ca scoarţa de pe nuele, 16. Cum am rămas eu cu jele; Şi- carnea de pe picior, Cum am rămas eu cu dor. Ou dorul, nesărutată, Ca prunca ’nelegânată, 20. Cu dorul, nedrăgostita, Ca prunca neciupăită 2) Şi-amu mi-am rămas [scârbită. 2. Frunzulica mărului, Nu crede feciorului, 26. Că te pune pe genuche, Şi ţi-a spune mii şi sute, Până te scoate din minte; Şi ţi-a spune câte toate, Până din minte te scoate. ') goz — gunoiu (ung. gaz); gozuros = plin degunoiu, buruienos, plin de bălării. 2) ciupăit = îmbăiat. 29 3. 30. Domnişor dela işcoală *), Vin’ acasă şi te ’nsoară Că şi eu mi-s mărişoară. 4. Mândrule, de nu-ţi plac eu, Ni, drumuţul la Vişeu, 35. Adă-ţi una cu hinteu, Mai frumoasă decât eu. La păruţ să fie neagră, Nime ’n lume nu ţi-o tragă; Eu-s cu părul gălbior 40. Şi mi-s dragă tuturor. 5. Suflă vânt peste pământ, Iar’ îmi vine mândru ’n [gând ; De-ar fi om ca omenii, Ar veni când l-aş dori.; 6. 45. Fă-te mândruţ, ce te-i fa, Fă-te mândruţ, floare- [albastră, în grădină la fereastă ; Că şi eu, mândruţ, m’oiu [face Un firuţ de ruguţ2) sfânt, 50. M’oiu întinde pe pământ. Fă-te, mândruţ, ce te-i fa, Fă-te, mândruţ, floare- [albastră, Tot în pahar, în fereastă; Că şi eu, mândruţ m’oiu fa(ce), 55. Rosmarin verde ’nflorit, Lângă tine răsărit, Să vadă că ne-am iubit. 7. Struţişor8) de viorele, Dulce ţi-e guriţa, lele; 60. Da’ nu-i dulce cum să fie, Ci-i ca strugurii din vie; Nici nu-i dulce cum să fie, Numai cum îmi place mie. 8. Fă-mă, Doamne,-un cucur- [beu 65. La mândruţa pe sub brâu, Să o întreb cum îi place, Dragostea din ce o face? Nici din pere, nici din mere, Ci din buze subţirele, 70. Diii degete cu inele, Cum îs a’ mândruţei mele. Aşa zău, săracă lele! 9. Pe cel deal cu siminic Aşa jeleu’ un voinic, 75. C’a avut drăguţă ’n sat, Şi ea, zău, s’a măritat, Nici de ştire că i-a dat. Focu’, rău s’a supărat. Da’ măsa din graiu grăia : 80. — Nu te tare supăra, C’au mai rămas fete’n sat, Nu toate s’au măritat. — Pot fi fete câte frunze, Dacă nu-s de-a’ mele buze. 85. Pot fi mândre câte stele; Câte stele sunt pe cer, Niciuna nu-i ca luna, Ca luna de luminoasă, Ca mândra mea de frumoasă. 10. 90. Mamă, inima mă doare, Să mă duc în şezătoare; ') işcoală, oşcoală — şcoală. 2) ruguţ = dim. din „rug". 3) struţişor = dim, din struţ, buchet de flori. 30 Că merge şi mândra mea. Să văd cu cine-a şedea? De-a şedea cu om de treabă, 95. Cu trei părţi mi-a fi mai [dragă; De-a şedea cu-un blăstămt, Până-i lume, nu o cat. 11. Doru-mi-e, şi nu mă duc, Somnu mi-e, şi nu mă culc; 100. Doru-mi-e, şi duce-m’aş, Somnu-îni-e, şi culcâ-m’aş. Pe braţele mândruţei. Că de braţe nu mi-e greaţă, De-ar fi cât de dimineaţă; 105.Că de braţe nu mă trag, De-ar fi râul până ’n prag. Tot m’aş duce la mândra, Şi de-aş trece cu luntrea ; Că doruţul mă topeşte 110. Şi de loc mă veşfezeşte. 12. Ştii tu, mândră, ce ţi-am [spus La . cules de cucuruz: Să-ţi porţi pana cea roşie, Să-mi fii dragă numai mie; 115. Dar ai purtat pană verde, Să fii dragă cui te vede. Că eu, cu câţi mă ’ntâlnesc, Ei toţi şogori mă numesc. Ajungă-te, mândr’, ajungă, 120. Când a fi pe la ojină1), Să te-aprinzi ca o lumină; Când a fi la miez de noapte, Să-ţi vină sudori de moarte. Când a fi la dimineaţă, 125. Clopotele te jelească, Mă-ta ’n casă te tocmească, Să-ţi aduci tu, mândr’, a-[minte Că-i blăstăm de oareunde. 13. Prin grădină, pe cărare, 130. Pagubă că-i iarbă mare ; Şi nu pot prin dânsa mer(g)e La a’mele floricele, Să le moiu cu apă rece, Doară de dor mi-a mai trece ; 135. Şi cu apă din izvor, Doară mi-a trece de dor Şi de tine, bădişor; Tot cu apă din fântână, Să-mi treacă de dor de tine. 14. 140. Mândru şueră Ion Cu coatele pe oblon; Mândru şueră Gheorgliiţă Cu coatele pe portiţă, Să mă duc să-i dau guriţă. 15. 145. Bade, bădiuluţul2) meu, De ţi-e voia să. mă laşi, Spune-mi verde în obraz. Ne-am iubit dintr’un inel, Ne-om lăsă din puţinei; 150. Ne-am iubit dintr’o verigă, Ne-om lăsa dintro nimica. 16. Hei, tu mândruluţule, Eu am fost ca şi o cruce, Ţi-ai cătat alta mai dulce; 155. Eu am fost ca şi o fragă, Ţi-ai cătat alta mai dragă; Eu am fost ca şi o floare, Nu ca cea hâdă putoare! 17. Mândră, inimă de câne, 160. Lăsă-mă, dacă nu-i bine ; *) ojină, ujină (ung. ozsona) — chindie. s) bădiuluţ = dim.din „bade". Bl Mândră, inimă de drac, Lasă-mă, dacă nu-s drag. 18. Dat-am mână cu cucul, j Las pe mândra la dracul; 165. Dat-am mâna cucului, Las pe mândra dracului. :— Mândruluţ dela poiată, Turtele de grâu te bată, Şi horinca pipărată, 170. Ce o beam noi la olaltă, Când şedea-i la noi pe şatră. 19. Bată-1 biata pe mândru, Mult mă uscă cu doru Nu mă lasă la focu ! 175. Amu-i cruce ameazăzi, Cu mândru n’am fost astăzi; Amu-i minten la ojină, Cu mândru n’oiu fi la cină. 20. Soarele-i la prânzişor, 180. N’am dat gură lui- Todor ; Soarele-i la ojini'ţă x) N’am dat gură lui G-heor-[ghiţă. 21. Ce haznă2) ai de oşcoală, Dacă n’ai o drăgucioară, 185. Să te ţină sara ’n poală Şi să-ţi deie gnrioară!_ Ce haznă ai de condeiu, Dacă şezi pe canapeiu3) Şi de "dorul mândrei piei! 22. 190. Mult mă uit şi nu mai văd, Cel ce dă guriţă ’ncţst; _ Mult mă uit şi nu mai vine, Cel ce dă guriţă bine. 23. Tu te duci, bădiţă duci, 195. Da’ dorul de ce mi-1 duci, Mi-l-ai trimes, bade, mie Pe două frunze de vie; Şi-amu iar’ îl iei ’napoi Şi laşi năcazul la noi. 24. 200. Eu îs fată desmierdată, Nu-s cu dorul învăţată. Spune-mi, bade, dar’ales: leai-ma după cules ? 25. Busuioc, floare cătată, 205. Yină, mândră, de-mi arată, Unde ne-am iubit odată? Că de când ne-am despărţit, Dorul m’a îmbătrânit. Săraci, cărările mele, 210. Cum umblă mândra pe ele, Tot plângând şi suspinând Şi la mine tot gândind! 26. Trimesu-mi-a mândrul carte Să-i cos cămeşi înciurate4), 215. Cum coase sora la frate. Şi eu i-am răspuns pe nori, Să-mi ieaie cârpă cu fiori, Cum ieau fraţii la surori. ojiniţă, = dim. din „ojină", chindie. a) haznă = folos. 8) canapeiu = canapea, divan. *) indurez = fac ciur, un fel de gherghef. 32 27. Du-te, mândră, unde-i vrea 220. T)e mine cuvânt n’aveâ; Du-te, mândră, unde-ţi [place, De mine cuvânt nu face. 28. Molidaş de pe Iza, Lasă-mă sub umbra ta, 225. Pe mine cu pe mândra, Că nici un păcat n’om fa(ce), Fără cât ne-om sărută. — A umbră nu v’oiu lăsa; Cât cuprind umbrele mele, 230. Nu s’au făcut fapte rele. 29. Busuioc de vârf ciuntat, Dorule, te-am aşteptat, Şi-asară, şi alaltă sară, Cu cină şi cu lumină 235. Şi cu dor dela inimă. Dac’am văzut că nu vii, Pusei dorul căpătâiu, Cu dragostea mă ’nvălii; Focu’, bine hodinii! 30. 240. Lasă, lasă, măi bădiţă, Că nu mi-ai fost cu credinţă; Că pe mine m’ai lăsat Şi pe alta ai luat. Tu ai făcut nedreptate, 245. Dumnezeu sfântu’ te-arbate! Că la noi tu ai umblat, Cu tine m’am învăţat; îmi aduceai pere, mere Şi tot ziceai că m’ei cere. 250. Spusu-ţi-am eu, bade, ţie; Cerutu-m’au şi pe mine, Da ’am aşteptat după tine, Că tu mult mi te-ai jurat, N’ai fată pe plac în sat. 255. Ştii tu, bade, ce ziceai, Sara când la noi veniai: Că tu nu t’ei însura, De cumva nu m’ei luâ. Pentrucă tu m’ai lăsat, 260. Eu mă pun la blăstămat. Nu te-oiu blăstămâ mai rău, Ci te-ajungă dorul meu La blidul tătâne-tău. Şi te-ajungă dor cumplit, 265. Să laşi lingura pe blid1) Şi să zici că te-ai hrănit; Şi te-ajungă-un doruţ mare Şi să cazi în gălbinare, Ca şi eu în supărare. 270. Să cazi în sudori de moarte, Să nu ai hodină noaptea. Să te culci şi să te scoli, Dintx’o boală ’ntr’alte boli, Până tot vei bugezi,3) 275. Doară la minei-i gândi. Tu de nu-i gândi la mine, Te-oiu blăstămâ cu suspine, Carnea-a cădea de pe tine, Şi-i fi de groază la lume. 280. Capul tău cel rotunjor Va fi fără păr şi gol. Apoi, bade bădişor, De-i muri, să mori de dor, Ca să ştie lumea toată, 285. Ce-i blăstămul de o fată! 31. Suflă vântul de pe deal, Şi-mi aduce dorul val. Bate vântul vâjâieşte, Dorul lui mă veştejeşte. 290. Bate vântul, iarba ’nspică, Dorul mândrului mă strică. Bate vântul iarba culcă, Dorul mândrului mă uscă. ') blid = strachină. 2) bugezesc = mă fac buged, umflat la obraz de boală ori de somn. 38 32. Auzit-am, mândră, eu, 295. Că te ţine mă-ta rău, Pentrucă te iubesc eu. Spune, mândră, mâne-ta Să ’ngrădească grădina, Tot cu lin şi cu pelin, 300. Ca noi să nu ne ’ntâlnim, Mai mult să nu ne iubim, Să-i fie voia deplin. In grădin’ o strungă lasă, Tot pe drep a voastră casă; 305. Aşa, mândră, te-oiu vedea, Noi, mândră, ne-om întâlni, Dorul ni l-om potoli; Sâmbăta câte odată, Dumineca ziua toată. 33. 310. Mândruluţ,floare domnească, Dumnezeu mi te trăească. Vină la noi, n’aveâ grije ; Mama, câte-a isprăvi, Pe noi nu ne-a despărţi, 315. Că eu tot a ta oiu fi. 34. Tu, mândrule, tu ai fost, Asară la gardul nost’; Eu, mândruţ, te-am cunoscut, Cu capul când mi-ai făcut, 320. Să mă duc să te sărut. Tu, mândrule, tu erai, Asară când şuierai; Eu,mândruţ,te-am cunoscut, Pe la noi când ai trecut, 325. Da nu m’a lăsat mama, Să mă duc la dumata, O leac’ a te sărută, Să-mi mai stâmpăr inima. Vină, drăguţ, mai astară, 330. C’om fi la olaltă iară. După şoprulx) cel de fân ‘) şopru = şopron de fân. ) celuesc = înşel. Ne-om săruta câtilin Şi ni-a fi voia deplin. 35. Zis-ai, mândră, că-i veni 335. Pe valea cu vişinii; Şi-ai minţit, că n’ai venit, Numai cât m’ai celuit. Celuească-te lumea, Cum mi-ai celuit2) mintea; 340. Celuească-te corbii, Cum mi-ai celuit ochii. 36. Mândruluţ, floare dom- [nească, Toată lumea te urască, Pân’ ce te-ai dus la Parasca. 345. Sus e cerul de pământ, Mulţi oameni de câne sunt, De câne-i şi mândrul meu. El gânde(şte) că nu ştiu eu; Da’ eu ştiu boghet de bine, 350. Că tu, bădiţă, eşti câne, Şi ’ncă pui vina pe mine, Ca să te scoţi din ruşine. 37. Bată-te, mândrule, bată Dragostea adevărată, 355. De şepte ori dup’olaltă; Cearcănul de p’ângă lună Şi dreaptatea mea cea bună, Cearcănul de p’ângă soare Şi dragostea mea cea mare, 360. Veci să n’ai astâmpărare. Mâncâ-te-ar, mândrule,-a- [marul Când vei merge ’n drum cu [carul; Şi carul să ţi se stnee, Multă trudă te mănânce. Blid. Poezii din Jlaramurtţ. 34 38. 36B. Hei, tu mândruluţule, Muri-ai neînsurat, Cum mă laşi tu ou bănat; Şi să mori, fără spovadă, Cum mă laşi tu supărată. 370. Mândruţ, nu te-oiu sudui, Nici bine nu ţi-oiu gândi, Că m’ai putut celui. Mai rău nu te-oiu blăstămâ, Făr’ să-ţi crep e inima, 375. Că mi-ai celuit mintea. 39. Frunză lată, cât palma, Scârbită mi-e inima, ’ Nu-i doftor să o tocmea(scă); Nici doftor, nici împătat. 380. Fără cine o-a stricat; Nici doftor, nici doftoriţă, Făr’ mândrul eu-â liii gu-■' ‘ • [rită. 10: De-ai fi, rnândra, de Român, Ţi-aş purta doruţu ’ţi sin; 385. f)ar, mândră, eşti .de Ar- [mean, Nu ţi 1-oiu purta şolian.x) 41. De-ai fi, mândră, de ?m- ■ [părat, Nu-mi trebe-al tău sărutat, Dac’ odată m’ai lăsata 390. De-ai fi, mândra, de ylădic, Nu-mi mai1 trebe-al tău iubit, C’odată m’ai celiiit. .. 4-2. Tu, mândrucă, ţi-ai gândit, C’oiu fi tare bănuit 395. Şi oiu bea apă din tău Şi-oiu muri de dorul tău; Eu beu apă din izvor, Şi de tine nu mi-e dor, Că n’ai fost mare odor: 400. C’ai umblat tot rumenită Şi cu sugnă târguită Să ’nşeli lumea cu frumseţa, Holteii cu hireşeţa2) 43. Mândruluţ cu păr sucit, 405. După tine-am nebunit; Şezi la noi, dac’ai venit, Nu mă lăsa de urît. Mândruluţ cu păr tăiat, După tine-am căpiat, 410. Şezi la noi, dac’ai întrat, Nu mă lăsa cu bănat. 44. Frunză verde, iarba creşte*, Om cn om trage nădejde, Numai eu şi cu mândra 415. Nu ne tragem nădejdea, De Duminecă sara. • 45. Pare-mi, mândră, că te văd Prin pădure prin făget, Aducând borcul şi mied3). 420. Pare-mi, mândră, că te-aud Pe plăiuţ4) pela Ieud,‘ Aducând vin şi borcut. Frunză verde ruptă ?n trei, Cată mândra cu bobii 425. Şi lacrimă cu ochii. . 46.. Hei, tu mândruluţule, Ce haznă că mă mângâi, ’)' şohan = niciodată. s) tiireşeţă frumuseţe. s) mied — băutură făcută din miere. l) plăiuţ = dim. din plaiu. 35 Tot cu miere de gutuiu, Dacă la mine nu vii. 430. Ce haznă că m’amăgeşti Cu mere roşii domneşti, Dacă la noi nu soseşti. 47. De când mândrul mi s’a dns, Struţuc verde nu mi-am {pus ; 435. De mi-am pus cândva odată, Şi atunci creangă uscată, Să vadă că-s supărată, Pentru mândru, nu de alta, Do când te-ai dus, bădicele, 440. N’am pus la grumaz , măr-‘" , [gele, Nici pe degete inele. ' .48. , Hei?, tu mâiţdruluţule,; De mâncare nu mi-e rău, Nici d,e ,lucru nu jni-e greu, 445. Da! mă strică dorul tău ; Scârba ’n casă., mă p&zeşte, Dorul nu mă ’ngădueşte. 49. Vine mândrul cel mieriu Cu murguţul dela râu; 450. Cu murgul venind în copce1) Cu mine. grăind în ponce2), Cu murgu ’n copce venind. Cu mine ’n ponce grăind. — Hei, tu mândruluţule, 455. Nu mâna murguţu "n copce, Nu grăi cu mine’n ponce! Mână murgul mâi linuţ. Grăi(eşte) cu mine mai [blânduţ, De gândeşti să-mi fii drăguţ. 460. — Frunză verde şi-o dut- [cuţă, Nu stă lumea ’ntr’o drăguţă, Nici în tine, mândruluţă. — Frunză verde şi-un bă- [nuţ, Nu stă lumea ’ntr’un drăguţ, 465. Nici în tine, mândruluţ. M’oiu duce pe prund în jos, Şi mi-oiu afla mai frumos, Şi n’a ’mblâ tot mânios. 50. Ştii tu,mândruţ, ce ţi-ain spus 470. La vraniţa cea de sus : Eu, decât că te-oiu vedea, Cu cine nu mi-a plăcea, Mai bine de te-aş vedea Murguţ roşu potcovind, 475. Mâne ’n cătane plecând Şi ’ntr’un an în pat zăcând. Nici eu, mândruţ, n’am [şezut. Cu cine nu ţi-a plăcut; Nici eu, mândruţ, n’am grăit 480. Cu cine tu n’ai voit. 51. Şezi, mândruţ, pe şatr’ a- . [fără, Dacă n’ai venit asară. :— Noapte bună, mândx-a [mea, De ast’ară încoaleâ 485. Poţi şedea cu cine-i vrea, Că şi eu oiu face-aşâ; Poţi şedea cu cine-ţi place, Că şi eu aşa mi-oiu face. Şezi, mândră, cu cine-ţi [place, 490. Mimurile nu te-or trage, Şi ochii mei ti-or da pace; ') copcă, pi. copce = copcie, cârlig. ■ 1 s) a grăi în ponce = a se împotrivi, mai mult în batjocură. 36 Ochii mei nu te-or vedea, Poţi şedea cu cine-i vrea. Pe plăiuţ, pe colnicuţ 495. Merge mândra la drăguţ. Amână-i ulcior cu bere, In poala turtă cu miere. — Hei, tu mândruluţule, Să trăeşti, şi na, şi bea 500. Tot pentru dragostea mea. — Hei, tu mândruliţa mea, Nici oiu bea, nici oiu mânca, Până ce te-oiu întreba: Gâţi voinici te-au sărutat, 505. De când m’am dus eu din [sat ? — Câţi au fost harnici ca [tine, Toţi m’au sărutat pe mine. — Na, mândruţă, zece zloţi, Şi-mi spune drăguţii toţi. 510. — De mi-ai da şi zece lei, • Nu mi-oiu spune mândrii [mei. Eu la joc am fost jucată Şi’n guriţă sărutată. 53. Mândruluţ cu părul creţ, 515. Toată noaptea te visez; Mă trezesc, nu te găsesc, Cu perina mă sfădesc, Văd bine că buiguesc!1) 54. Hei, tu mândruluţule, 520. Când cu tine mi-am şezut, Noapte-a fost, nu s’a văzut, Amu-i ziuă şi te văd, Cu tine nu-i mod să şed. 55. Sărutatul tău, nebune, 525. Cum m’ai unge cu cărbune; De cărbune m’oiu mai şterge, De doruţul tău nu-mi trece. 56. Somnu-mi-e şi nu mă culc, Doru-mi-e şi nu mă duc; 530. Somnu-mi-e şi m’âş culca, Tot aştept, doar’ a pica Mândruţul de undeva. ■ 57. Câţu-i Maramureşul, Nu-i hore ca şuerul, 535. Nici fecior ca şi mândrul. Din paşi merge cătun eşte, Clopu-1 poarta boiereşte, Cine-1 vede,-l şi iubeşte; Dară să nu-l iubesc eu, 540. Că m’ar bate Dumnezeu! Că-i frumos ca o cătană, La faţă-i ca o icoană,, Clopuţu-i e ’nşirnirat2) . De bumbuşte 8) ’ncunjurat; 545. Bumbuştele-s de argint, Şinorul e împletit, Ca la tist dinreghemânt4). 58. Hai, mândritcă, să fugim, Pe din sus de ţintirim, 550. De coconi să ne ferim; Că cocorii-s slabi de minte, Şi ne-or scoate la cuvinte. 59. Mândruluţ, la casa ta, Strângă-se toată lumea, 555. Cum mi-ai rupt tu inima! Mândruluţ, pe dumata ') buiguesc = baiguesc. ^ înşîhurat === cu gaitan, cu şnur. ‘) bumbuşcă = ac cu gămălie.1 ‘) regJiemânt — regiment. 37 Numai eu te-aş spânzura, Cu funea painjenului, De trupina cimbrului, 560. Să se mire mic si mare, Ce mai face dragostea, Când voeşte-a se lăsa. 60. Pe dealul Săcelului, Vine-mi dorul mândrului. 565. Aşa vine de fierbinte, Să stau pe loc, m’aş aprinde. Dar cu-atâta am noroc, Că mă duc, nu stau pe loc. Suflă, vântule, pepemihte,1) 570. Scoate-mi pe mândru’ nainte, Că de doru-i m’oiu aprinde. Pădurice de brad mare, Scoate-mi pe mândru’n că-[rare; Pădurice de brăduţ, 575. Scoate-mi pe mândru n dru- fmuţ, Că eu mor de-al lui doruţ. Păduricea cea cu brad, Drăguţu’n drum i l-a dat, Şi dacă s’au adunat, 580. Ea din graiu că şi-a strigat: — Mândruluţ cu păr negruţ, De trei ani mi-ai fost drăguţ, Amu mergeral patrulea, Bine văd că ne-om lăsa. 585. De m’ei luâ, bine-i fa, De nu, ’n calpa ta n’oiu sta; De m’ei luâ, bine-a fi, De nu, eu nu te-oiu sili, Calea nu ţi-oiu opri. 61. 590. Auzit-am, auzit, Ieri asară pe la sfinţit, Cor sctrlâ domnii iobagii, Şi-or t&iă codrii cu fagii, Şi s’or despărţi toţi dragii. ' 595. Pe mine şi pe mândra Despărţi-ne-a, mortiţa, Dară alţii ştiu eă ba. 62. Săracul mândruţul meu, Cât de bine-1 iubesc eu! 600. Când trage cisma ’n picior. Gândeşti că-i un domnişor ; Când le trage amândouă, Gândeşti că-i un struţ cu [rouă. Când intră printre feciori, 605. Gândeşti că-i un struţ de [flori; Când se duce printre fete, Gândeşti că-i rosmarin [verde. Vai şi-amar de-al meu bărbat, Nu ştiu la ce-am lăcomit, 610. Nici e omuţ de trăit. Pare-mi rău şi-s cu bănat, C’am lăsat rug înfocat; Lăsat-am rug înflorit, Şi-am mers după ciungpălit. 615. Lăsâ-oiu ciunguţu ’n pară, Duce-m’oiu la ruguţ iară. 63. Când eram la mama mea, Eram puiu de turturea; De când îs la mama lui, 620. Nici îs turturea, nici puiu, Eăr’ muierea nimănui. 64. Hei, tu mămuleana mea, De ţi-a fost drag a trăi, La urît nu mă sili; 625. De ţi-a fost draga lumea, După. urît nu mă. da. De m’ei da după urît, ‘) peminte = pământuri. 38 Blăstămâ-tc-oiu şi’n pământ; De m’ei da după om drag, 630. Şepte sărindare-ţi fac, Patru eu şi trei mândrul, Să te primea(scă) pământul; Trei mândrul şi patru eu, Să te ierte Dumnezeu, 65. 635. Cu urîtu’-aş tot trăi, Numai noptea, de n’ar fi; 19. Ostăşeşti 1. Hei, săracul cătana, Când aude el doba1) Pe uliţă de-a dreapta, începe a lăcrima. 5. De-ar ploua ploaie cu foc, Lui cată a sta în loc; De-ar ploua ploie cu sânge, El cu umerii tot strânge. 2. Hei, tu mămuluea mea, 10. Când pe mine m’ai făcut, Focu, bine ţi-a părut. C’un picior m’ai legânat, Din gură m’ai blăstămat, Să fiu slugă la ’mpărat, 15. Să mănânc prifont2) uscat, Cu piciorul frământat. 3. Pe din sus de Baia-Mare Trece-un căpitan călare, Cu trei sute de cătane; 20. Căpitanul şuierând, Şi cătanele plângând. — Ceplângeţi, voifecioraşi? Ştiut-ati, bugăt de bine,., . Ziua-i mare şi se duce, Sara vine să se culce. Decât cu urîtu ’n casă 640. Mai bine cu boale ’n oase. De boale popa ceteşte, De urît nu pomeneşte Din boale popa te scoate, Dela urît nu te poate. si voiniceşti. * 'A Când aţi dat mâna cu mine, 25. Că inergeţi pe ţări streine; Nici veţi mulge oi la stâni, Nici Veţi cosi prin grădini; Nici veţi cosi printre fagi, Nici veţi avea mândre dragi. 30. Ştiut-aţi bugăt de bine, Când aţi dat mâna cu mine, Că-ţi muri fără lumină;3) Fără lumină de său, Fără om din satul tău; 35. Fără. lumină de ceară, Fără om din a ta ţară; Fără pânză pe obraz, Fără scânduri de sălaş!4) 4. Când în cătăne-am plecat, 40. Lăsai holde mititele Şi cocoane frumuşele; Napoi când mi-am înturnat, Aflai holde secerate, Cocoanele măritate. 45. — Na, sărută-mă, fărtate, Dac’ ai fost prin ţări, departe! 5. Pân’am fost la mama mea, Eram. floare după masă, l'j doba = tobă. ' a) prifont = profunt, pâne neagră, proviziune. a) lumină = lumânare. 4) sălaş = coşciug. 39 Rosmarin verde ’n fereastă; 50. De când îs al Neamţului. Eu îs floare după uşă, Rosmarin verde ’n cenuşă. 6. Hei, tu mândrulica mea, Peste-o lună şi trei zile 55. Fi-va mare despărţire, Despărţire ou bănat, Că mă duc, mândră, din sat. Da’ de tine nu-i prea rău, Că rămâi în satul, tău, 60. Cu mă-ta, cu t.ată-tău ; 0 tar’ de mine nu-i pr^a" bine, Că mă duc în ţăry^treine, Unde nu cunosc nime. 7 & Rosmarin verde crengos, 65. M’ai făcut, maică, frumos; Neamţului de bun folos. Când am fost maicei mai : . [drag, M’a j urat Neamţul sub steag; Când am fost maicei mai [dulce, 70. M’ a j urat Neamţul sub Cruce. Aşâ rău că m’a jurat, De m’am tare depărtat, Jos la ţară, la ’mpărat. Lăsai coasa pe cheotoare 75. Şi drăguţa ca şi-o floare. Rămâi, mândră, sănătoasă, Că eu ină duc de acasă; Da’ nu mă duc pe trei zile, Da’ mă duc să bat ţările. 80. Că vai, săracul cătană, Dacă-i vine porunca/. De-ar ploua ploaie cu foc, Lui1 îi cat’ a sta în loc: De-ar ploua ploaiei cu sânge, 85. Numai suspină şi plânge. Când Neamţul îi porunceşte, Nici de apă nu-i tihneşte, Că şi apa-i pare-amară, Dacă-i din streină ţară. 90. Sub poale de codru verde Pititea zare se vede. Dă’ la dânsa cine şede? Şede-un fecior necăjit, Din cătănie fugit. 95. Mândra lui la el se duce, El din graiu1 aşa îi zice: — Hei, tu' mândrul ica mea, Petrec lumea cu năcaz, Şi cu lacrimi pe obraz. 100. Da’ de lacrimi nu bag samă, Că le şterg cu cea năframă, Da,’ mi-e milă de obraz, Că rămâne fript şi ars. 9. Morţii, morţii tăi, birău,1) 105. Cum m’ai scos din satulmeu! Nu m’ai scos. când am fost [mic, Ci mă scoţi când îs voinic; Nu m’ai scos Qând am supt Ci mă scoţi când am . dră-■ . ° .. [gută- 10. 110. Cântă cucu ’n vârf de şură, Merg feciorii la măsură; Mierla cântă, cucul cucă, Toţi feciorii stau de ducă. 11. Câtu-i lumea dealunghl, 115. Nu-i copil ca Românul, Tălhar ca şi Ungurul, Blăstămat ca si Neamţul ') birău (ung. biroj = primar, jude. 40 Şi cialău1) ca şi Jidul. — Românu ’n pământ munceşte, 120. Cu grea sudoare trăeşte Şi pe mulţi flămânzi hră- — Ungurul tot îţi minţeşte, Până ce te prăpădeşte. — Neamţul te duce ’n că- r [tane 125. Şi te hrăneşte de foame. — Jidul îţi iea moşia Şi se urcă pe dânsa, C'a cuprins’o cu mâzda.2) Cum, Doamne-oiu putea trăi 130. Cu duşmanii aceşti tri? Fără-i musai a-i pocni, Cu lemnul stejarului Din vârful Pietrarrâlui, Până-i vei da dracului 135. Să şi-i ducă ’n ţara lui. 12. Frunză verde lată ’n dungă, Toate plugurile iimblă, Num’al meu şede a umbră; Şi tânjeaua-i8) sub părete 140. Şi boii pasc iarbă verde. Pluguţul şede ’n ocol, Şi casa-i plină de dor. Eu am fost mamei fecior, Morţişorii domnilor! 145. Crescut-am pe sama lor. 13. Despărţirea-i cu năcaz, Mă duc, mândră, şi te las. De-a fi, mândră, pace ’n ţară, La toamnă veni-oiu iară; 150. De-a lovi o bătălie, Ţi-oiu trimete carte ţie; In mijloc pară de foc, Pe de margini busuioc, Dacă n’ai avut noroc, 155. Să şed la mă-ta ’n gradină, Să nu calc ţară streină. A mea inimă-i cu jele Şi-e legată cu curele, E legată cu curea, 160. Şi-e plină de voie rea. i4. Măiculiţă, maica mea, Cămaşa de cununie Duce-oiu în cătunie. Pe mâneca de-a dreapta 165. Să se scrie soruca, Pe mâneca de-a stânga Să se scrie mireasa; Pe stănuţul*) dinapoi Scrie-mi plug cu patru boi, 170. Pe stănuţul dinainte Scrie-mi de-a’maichii cu-[vinte. Sui, mămucă, ’n cel măr [dulce Să vezi Neamţul cum mă [duce, Sui, mamă, şi ’n celalalt 175. Să vezi cum m’ am depărtat, Cu jele şi cu bănat, Până ce-am ieşit din sat, Tot horind, de supărat, Că pe tine te-am lăsat. 180. Spusu-ţi-am eu, maică, bine, Să ţii zile pentru mine, Să nu mă duc dela tine. Zile, maică, n’ai ţinut, Şi pe mine mai pierdut; 185. Că pe mine că m’au dus La Peşte,5) pe apă ’n sus, Peste-o apă mare, lină, In ţară, maică, streină; •) cialău (ung. csalo) =■ amăgitor, pungaş. 2) mâzdă ss= interese, camătă, uzură?_________ *) tânjea = tânjeală. *) stănuţ, stan — partea din sus a cămăşii, până la brâu. 5) Peşte = Pesta. 41 Peste-o apă mare, rece, 190. La mine să nu poţi trece: Peste-un râuţ rece, lat, Poţi muri de-al meu bănat. Poţi-te, mamă, cântă, Dac’am trecut Dunărea, 195. Podul la Italia. 15. Căpitane, bumb1) de-argint, Lasă-mă din reghemânt, Că văd pe mândra viind, Tot plângând şi suspinând. 200. Ştiut-ai, fărtate, bine, Când ai dat mâna cu mine, Că nu-i merge ’n şezători, Nu-i cosi iarbă cu flori, Nu-i cosi ierbuţă verde, 205. Nu-i umblă sara la fete. Că fetele-s cu verigi; Voi vă duceţi de pe-aici, Şi mergeţi pe ţări streine Şi nu-ţi cunoaşte pe nime, 210. Fără frunza şi iarba, Care-i pe toată lumea; Unde nu-i spicuţ de grâu, Fără sânge până.’n brâu: Unde nu-i spic de mălaiu, 215. Fără ţipete şi vai: Unde nu-i firuţ de iarbă, Fără sânge până ’n barbă. 16. Târziu mă luai pe samă, Că mă iubesc cu cătană. 220. Nu-i ruşine şi păcat, C’oiu fi noră la ’mpărat. 17. Cătunire-aş fără frică, Dară n’am drăguţă mică, Până-s pădurile verzi, 225. Vine carte la honvezi.2) 18. Hei, săracii feciorii, Cum se duc ca şi norii, La ’mpărat, la ’mpărăteasă, Cu trei steaguri de mătasă. 230. Unu-i roşu cai focul, Unu-i negru ca corbul, Unu-i alb ca omătul. Cel roşu-i de bătălie Si cel negru de jelie 235. Şi cel alb de bucurie. Plânge, maică, după mine, Că şi eu plâng după tine. Plângeţi, fraţi, plângeţi, su-[rori, Plângeţi, gradine cu flori, 240. Pângeţi, fete şi feciori; Plângeţi şi voi, pretini buni, Ce v’oiu spune, nu-s min-[ciuni ; Plângeţi voi, fete fecioare, Ca noptiţa după soare. 245. Plângeţi şi voi, flori de [câmp, De m’aveţi pe mine ’n gând. Plângă-ma şi verii mei, Că şi eu plâng după ei; Plângeţi, voi verele mele, 250. Dup’al vostru văr, cu jele. Frunză verde ’n patru dungi, Plângeţi, câmpuri şi voi, [lunci, Că pe voi n’oiu mai umblă, Nu ştiu călcâ-v’oiu ori ba. 255. Plângeţi toţi, când mă duc [eu Departe de satul meu. Plângeţi toţi că v’am lăsat, Tot mă duc cu greu bănat. Săraca grădina mea, 260. N’oiu mai umblă veci prin [ea, Că mă duc pe drum făcut, rială. *) bumb = nasture. 3) honved, hon vid (ung. honved) = apărător de patrie; miliţie terito- 42 N’oiu umbla prin ea mai [mult. Crească iarbă cât de deasă, Că eu n’am nădejde-acasă, 265. Să dau prin iarbă cu coasa. Creşteţi, flori, cât gardurile Şi-astupaţi prilazurile; Şi vă bată vânturile, Ca pe mine gândurile; 270. Ori secaţi din rădăcină, Ca şi eu dela inimă. Mamă, ’n somn când te visez, Atuncea mă uşurez: Dară dacă mă trezesc, 275. Mai tare mă năcăjesc ; Tot cu tine să grăesc, Ţie să mă jeluesc, Câte rele mai păţesc, Câtă bidă 1) suferesc. 19. 280. Săracii pretinii mei, Cum m’am despărţit de ei! Nici nu-mi pot ei crede mie, Că nu ştiu a mea robie, Nici nu doresc sa o ştie. 285. C’aşâ rău, ca ’n cătunie, Nu mai poate , să mai fie, Numai temniţa ’n robie. Noapte bună, şi-ai mei fraţi, Pe mine mx-"m’asteptati, 290. Ci cu toţii mă iertaţi. La toţi mă rog de iertare, Ca un năcăjit sub soare. Eu amu mi-ieau „ziuă bună“ Dela soare, dela lună, 295. Dela neamuri dimpreună. Dela grădină cu flori, Dela fraţi, dela surori; Dela pădurea cu brazi, Del’ai mei părinţi şi fraţi, 300. Care rămân supăraţi; Dela perii cei cu pere, Del’a’ mele surorele, Că mă plâng tare cu jele; Dela fir de busuioc, 305. Dela feciorii din joc, Dela fir de tămâiţă, Dela fete din uliţă; Dela frunza de pe spini, Dela pretini şi vecini; 310. Dela boi şi dela plug, C’amu ’n cătane mă duc, Poate n’oiu arâ mai mult. Pe-acolo nu mi-oiu arâ, Ci cu puşca-oiu împuşca; 315. N’oiu învăţâ-a ogorî, Făr’ oameni a omorî. 20. Eu când mi-am ieşit din sat, Ochii mei au lăcrimat Şi din gur’ am cuvântat: 320. — Rămâi, al meu iubit sat, N’am nădejde de ’nturnat, Nici prin tine de umblat. Rămâi, iubita mea ţară, De-oiu trăi, călcâ-te-oiu iară. 325. Ştiu eu bine c’oiu veni, Dacă trei ani s’or plini ; Trei ani îs o vreme lungă, Cine poate să-i ajungă ? Pe-atuncea, şi de-oiu veni, 330. Tare mi-oiu îmbătrâni, Nu ştiu cui oiu trebrti. 21. De-ar fi bătut Dumnezeu Lemnul din leagănul meu, Să nu se legine nime, 335. Să păţească ca şi mine. Focul de l-ar fi mâncat Ce leagăn m’a legânat, Că tare rău am umblat. Bătui toate ţările, 340. Tot zicând din .graiul meu : Adă, Doamne, ceasul meu, Că mă muncesc tare rău, De cununa brazilor, *) bidă — năcaz, pacoste. 43 Tot de dorul fraţilor, 345. De cununa florilor, De dorul surorilor. C’am umblat din ţară ’n [ţară, Ca şi cucul după vară; Dară ori cât am umblat, 350. Fraţi şi surori n’am aflat, Multă bidă m’a mâncat. Fostu-mi-a şi rău şi bine, Fost-a vai şi-amar de mine, Că ’ntre limbile streine 355. Nu mă mai cunoaşte nime. 22. Streină streinătate, Mult mi-ai fost soră şi frate. De-as umbla si cu merinde, Pe cât soarele cuprinde, 360. Streinul parte nu-mi prinde. De-aş merge cât de departe, Nu-mi aflu surori şi frate, Şi strein să-mi prindă parte. Poţi umbla şi cu lumină 365. Prin ţara care-i streină, Tot nu afli om cu milă, Cu iubire de inimă. Poţi umbla şi ’n lumea [toată, Nu afli mamă şi tată, 370. Inimă streină dreaptă. 23. Vinu-mi ori într’uneori, Să mă suiu pe munţi cu [flori, Să am tufele surori, Brazii lungi să-i am fraţi . [dulci; 375. Să nu şed între streini, Ca şi floarea printre spini. De-ar mai şti tătucul meu Traiul care-1 trăesc eu; Face-şi-ar ochii pârău, 380. Cum mi-i fac, plângând, [şi eu. 24. Până frunza ’n codru ţine, Toţi voinicii trăesc bine; Dacă codrul frunza lasă; Toţi voinicii trag acasă, 385. La copii şi la boreasă. Dacă frunza'n codru-i rară, Toţi voinicii trag la ţară Şi s’aşează la hotare. 25. Frunzulică ruptă’ n cinci, 390. Plinu-i codrul de voinici, La tot fagul câte cinci, Lâng’ un fag. lângă cărare, Zace mândra de lângoare. —Ziua-i mică, frunza pică, 395. Cum vom trăi, mândrulică? Noaptea-i mare, iarna-i tare, Nu-i cum, fără ne-om lăsare. 26. Codrule cu fruu ză verde, Ceţi-oiuspune, num’ei crede: 400. Voia rea cu mine şede. Vai de mine, scârbitu-s, Că cu mândra sfăditu-s. Nu ştiu ’n lume ce m’aş [face, Ca să fac cu mândra pace, 405. Să vină pe-aici că-mi place. Nu ştiu ’n lume ce să fac, Cu mândra să mă împac. 27. Codrule cu frunza lată, Pice bruma, nu te bată, 410. Că mi-ai fost tare bun tată, Când m’a urît lumea toată. Codrule cu frunza lungă, Pice bruma, nu te-ajungă, I Că mi-ai fost bună mămucă, 44 415. Când am fugit de lumucă1). Codruţ cu frunză domnească, Gerul nu te prăpădească, Că eşti casă românească, Voinicii să se scutească 420. De domnari şi de jendari Şi de alţi căpăi2) mai mari. Nu ceri dela noi porţie3) Ca şi dela ’mpărăţie; Şi tu nu ceri sazolic,4) 425. Dacă moare vr’un voinic; Şi tu p’a’tale cătane Le hrăneşti numai cu carne, Nu-i scoţi la ibung5) afară, Când e căldura de vară, 430. Să-i fugăreşti ca să moară. 28. Codrule, câne prădat, Pentru-o creangă ce-am [ciuntat, Tu m’ai dat robuţ legat. 29. Pe atâta cunosc că-i vară, 435. Pe-o biată de lozişoară, Ce-a ’nfrunzit la temnicioară Şi-o văd pe ferescioară. 30. De-ar da bunul Dumnezeu, Să fie pe gândul meu, 440. Să fie codrul birău Şi frunzuca birăiţă, N’ar mai fi robi în temniţă, Nici cealăi mulţi pe uliţă. 31. Pe deluţ la Călineşti 445. Răsări t-au flori domneşti. Pe la noi feciorii fură, Nu se uită că-i spânzură. La noi feciorii se bat, Nu se tem de spânzurat, 450. Nice de domnul jurat, Nice de jendari că-i bat, Pe la noi feciorii-omoară, Nu se uită că-i spânzoară, Nici că-i bagă ’n temni-[cioară; 455. Din temniţă fug afară, Şi se preumblă prin ţară, Cu fluerul subsuoară, Mâncând carne de mioară Şi furând tot gurioară 460. Şi câte o domnişoară. 32. Cântă puiul cucului In mijlocul codrului, Aşâ-şi cântă de cu jele, Toată frunza ’n codru piere, 465. Aşâ-şi cântă de frumos, Toată frunza pică jos. Cântă cucul pe trupină, Mândru-i robuţ fără vină; Cântă cucul pe stâlpare, 470. Mândru-i rob, şi vină [n’are. Mândrul meu, de supărat, Din temniţă şi-a. strigat: — Măi, domni mari cu barbe [albe, Faceţi legea pe dreptate; 475. Faceţi legea cu dreptul, Nu vă mâncaţi sufletul. Că nu-i vina toat’a mea (re), Ci-i vina şi-a mândrei mele. Ea pe mine m’a culcat 480. Pe-un ţoluţ verde ’nvărgat, Pentru-aceea-s în păcat; Ea pe mine m’a ’nvelit, -1)- lumucă = dim. din „lume“. 2) căpău, pl. căpăi = copoiu. 3) porţie = dare( arunc, porţiune. *) sazolic (ung. szăzalek) = procent, 5) ibung = deprindere de arme, manevră. 45 Când am mers de o-am [inbit, Tot cu o cergă pestriţă, 485. Si mi-a dus mâna la ţâţă, Pentru-aceea-s în temniţă. 33. — Ce eşti, murguş, supărat, Doar de cină nu ţi-am dat, Doar în grajd nu-i mătu- [rat? 490.— Tot de cină datu-mi-ai, Şi ’n grajd măturatu-mi-ai, Ci eu că mi-s supărat, Că pe tine te-am purtat Trei dealuri fără vârfuri, 495. Trei vaduri fără funduri, Peste munţi, peste graniţe, Peste cel poduţ de argint. La mândra dacă sosiai, Pe mine mă priponiai 500. De cruciţa de fereastă; Tu şedeai cu mândra ’n [casă. Si eu, în loc de mâncare, îmi rodeam zăbelele, Şi în loc de beutură, 505. îmi beam balele din gură. — Ţu, ţu, ţu, murguţul meu, Până m’oiu însura eu. Eu, dacă m’oiu însura, Te-oiu hrăni, te-oiu adăpâ 510. Şi mai bine te-oiu cătâ. — Până tu t’ei însura, Lupii carnea mi-or mânca, Corbii sângele l-or bea, Tu holteiu vei rămânea. 34. 515. Frunză verde de macriş, S’a ’ntâlnit Vili cu Chiş, Barbă-Rasă cu Daniş. — Vili, Vili, viteaz mare, Ce-ai întrat în sat cu soare, 520. Fără leacă de ’ntrebare? Capul tău cel pieptenat Cum va fi de cioare spart! Şi ochii tăi cei frumoşi Cum vor fi de cioare scoşi ! 525. Trei sărite în trei fârvuri : Ce-s acelea? nemicuri. Cine, focu’, le-a sărit ? Tot Vili, pân’a trăit. — Nu mă tem de spânzurat, 530. Că-s fecior cu clop în cap. Pagubă-i feciori ca noi Să perim pentru doi boi. * 35. — Codrule, câne prădat, Zis-ai zău şi te-ai jurat 535. Că ţi-ei ţinea frunzuca Şi iarna ca şi vara. Toamna bine n’a venit, Frunza’n tine-a gălbinit; Iarna bine nu şi-a ’ntrat, 540. Frunza din tine-a picat, Vâlfa frunzei şi-a picat, Jurământul l-ai călcat, Mie mi-e de mers la sat, Şi pe tine de lăsat. 545. Ducu-mă, codruţ, din tine, Păreâ-ţi-a rău după mine. In tine cât am trăit, Eu bine te-am stăpânit Şi de domni te-am tot ferit. 550. Amu domnii şi iobagii Ţi-or tăia brazii şi fagii. 20. Chiuituri. Vină, mândră, de-i veni, Nu mă mai tot celui, Celuit îs eu bugăt, Că mă uit si nu te văd. 46 2. 5. Drăguciorul din alt sat, Ca pita de cumpărat: Când o cumperi, te bucuri, O mănânci nu te saturi. 3. Măritâ-m’aş, mărită, 10. Pe ponoji nu ştiu călca, Nici cu spata nu ştiu da. Da eu, zău, m’oiu mărita, Că soacră-mea m’a ’nvăţâ, Pe ponoji oiu şti călca 15. Şi cu spata oiu şti da. Şi dâcă m’am măritat, De teară x) m’am apucat: Şi cu dor in’am prins de [teară Si-o-am gătat-o într’o vară. 20. Teara îndată ce-o gătai, Spata ‘n foc o aruncai. Decât să mai pun o teară, Mai bine m’oiu duce ’n ţară. 4. Hei, săracă Măriuţă, 25. Strânge doru ’n zăghiuţă2) Şi-l răsădi în grădinuţă. Da-1 răsădi să nu ’nflorească, Inima să ţi-o topească: Că de-apucă a ’nflori, 30. Inima ţi s’ a topi, Nimănui nu-i trebui. Da’ fă, Mări’, cum ţi-am spus: Du-te ’n fundul grădinii; Iea firuţul neghinii, 35. Că doar’ badea ţi-a veni. Da’ dacă nu-i descânta, Bădiţa nu te-a luă, Nici altul nu te-a cerca, Ci tot fată-i rămânea, 40. Până ţi-a albi chica! 5. De -aş trăi cât piatra’n munte’ N’aş iubi fecior de frunte, C’aş iubi păcurăraş, Să-mi aducă sara caş, 45. Dimineaţa urdă dulce, Şi iea bota3) şi se duce. 6. Uiuiu, picior de câne, Ce mi-a dat mă-ta cu tine? O vacă şi o junincă 50. Şi-un ol4) de purtat pălincă, 7. De-aş ajunge ’n primăvară, Să-mi scot plugul din că-[mară Şi să-l pun în brazdă iară; Ca să ar, s’agonisesc, 55. Porţia să mi-o plătesc. Că după cei cu pluguri Trăese şi cei cu ciucuri.5) 8. Cântă puiul cucului Pe coarnele plugului, 60. Şi pupăza pe tileagă Strigă cătră boi să meargă, Ţarina s’o-agonisim,; Pe mulţi trântori să-i hră-[nim. 9. Pe-atâta cunosc că-i vară, 65. Pe creangă de lozisoară ’) teară = răsboiu. 2) zaghie = cătrinţă, rochie. 3) botă — băţ, baston. 4) ol, pl. oluri = oală lungăreaţa. ‘) ciucuri = pantaloni. 47 Şi pe-o mândră păpădie, Care creşte la câmpie. 10. Pentru mândra mea Mărie Lăsai boii pe câmpie, 70. Şi vacile pe vâlcele, Oile pe măgurele, Inimuţa-mi de dor piere. Pentru mândra mea Ioană, Lăsai boii pe poiană, 75. Şi oile la izvor, "Vacile pe cel răzor, Iar eu mă topesc de dor. 11- Boii badei pasc mălaie, Badea bea la Surălaie; 80. Boii badei pasc ovese, Badea bea cu jupânese Şi cu coconiţe-alese. 12. Du-te, mândruţ, şi fii bun, Că te-aşteaptă hâda1) ’n [drum 85. Cu-o uiagă2) de horincă3), Da’ eu nu ti-oiu da nemică, 3 1 Că eu nu-s ca ceea fată, Casă-mi ţin drăguţ de plată. 13. Vai, săraca urîta, 90. Face cruce cu stânga, Sâmbăta, Duminica, Cum m’ar putea depărta, Să nu- trăesc cu dânsa; Când ar face cu dreapta, 95. Poate că m’ar depărta. 14. Pagubă c’am amorţit, Rămâi, mândruţ, nehorit; De-oiu putea grăi, de ba, Nehorit nu-i rămânea. 15. 100. Cum nu-i dorul mare câne, Că şi peste dealuri vine, £i nu-1 poate opri nime. 16. Mândră-i lelea cu cercei, Draga mi-e şi fără ei: 105. Mândră-i lelea cu mărgele, Dragă mi-e şi fără ele. 17. Fugi, urît, de lângă mine, Lucru eu şi pentru tine; Fugi, urîte, dela spate, 110. C’oiu lucra şi a ta parte. 18. Codrule, frunză rotundă, Pice bruma, nu te-ajungă, Că mi-ai ţinut cândva umbră; Codrule, frunzuţă lată, 115. Pice bruma, nu te bată, Că mi-ai fost mamă şi tată. Bate, Doamne, pe mândra, Cum bate vântul frunza, Şi pe faţă şi pe dos, 120. Până ce-o doboară jos. 20. La câte mândre-am fost drag, De le-ai strânge,-ai face-un [sat ; ') hâd = urît. 2) uiagă = sticlă. 3) horincă = rachiu. 48 Dar câte mă iubesc iară, De le-ai strânge,-ai face-o [ţară. 21. 125. Cântă cucul de pe creangă: Cine are-un bou şi-o vacă, Nici o crâşmă să nu treacă. 22. Bată-1 crucea fogodău, L-a pus dracu ’n drumul [meu, 130. Nu pot merge să nu beu. 23. De când beu la fogodău, De-atunci mi-e sumanul rău; De când beu la crâşmă ’n [deal, De-atunci mi-e sumanul rar. 24. 135. Ce folos de părul creţ, Dacă nu-i porc în coteţ; Ce folos de chică lungă, Dacă nu-i mălaiu s’ajungă. 25. Nevastă, bărbatul tău 140. Seamănă cu calul meu: Calul meu e pantanog Şi bărbatul tău e orb. 26. Spune-mi, dragă verişoară, De te-a toit*) mă-ta iară. 145. C’ ai grăit cu mine-asară. De te afli cu ’ndoire, Mai vin şi-alţi feciori la tine Şi poţi rămânea de mine. 27. Măi bădiţă, buze moi, 150. Iea sama când vii la noi. Nu veni pe la prilaz, C’am un câne făr’obraz Şi te-a muşca de obraz; Nu veni pe la cheotoare, 155. C’am o căţea muşcătoare Şi te-a muşl.haiduci=ja,ndarm, poliţaiu. hăiniceă, pl. hăinicele = dim. din haină. haznă (ung. haszon)^i‘o\os. hie (ung. hijia valaminek)—-lipsâ. hinteu, pl. hinteauă (ung. hinto) = trăsură. hireş (ung. A'ices=vestit)=^frnmos. hireşeţă, pl. frumuseţe. ho\. meliţe,-—-unealtă de sfăr-mat cânepa. merinde, pl. MeriHgi~-=proviziuni de drum. metehău, pl. metehăi—mutos, tras-îrnpins. mieriii, adj.= trufaş, mândru. mintă creaţă=mentha crispa. minten, mintenaş (ung. menteny— îndată. mintiucă=Aim. din minte. miretei=miri. molid, pl. molizi=-^= un soiu de brad, cu crengi ce stau în sus ca săgeata, pe când crengile bradului sunt lăsate în jos. Dim. molidaş, pl. molid aşi. mortită—Aim. din moarte. 7)iw£=nomol; mulesc (a mult, mulii, mitlit) =a nomoli; a apăsa cu vorba, a batjocori pe cineva. mim cel, pl. «iM«eei=dim. dinmunte. musai e nevoie, e silă. K. Nădăesc (a se nădcii, mă nădăii, nă-dăit)=îmi ieau seama. nădrag, pl. nădragi (ung. nadrdg) ==pantaloni. năpost (năpustii, năpustit,)^năpustesc, slobozesc. JVeaTO^=Austriac, referindu-se la armata comună, unde, până acum spiritul e austriac. neghină——buruiana ce creste în grâu, să aminteşte şi în s. scriptură. Neghina se foloseşte şi la unele descântece. negurez (a negură, negurai, negurat) =a întuneca, a supăra. nemeş, nemiş, pl. nemeşi, nernişi - nobil; adj. nemeşesc ; dim. hemi-şel; nemişoaie, nobilă. nemeş-birău, pl. nemeş-biraie (ung. He>nes&M'oy)=primar nobil. înainte de 1848 „biraiele" se alegeau numai dintre nobili, pentru aceea aveau titulatura de ,,nemes!‘. nevăstancă, pl nevestence=Ain nevastă. nice=nici. 0. Oarmeghe, pl. oarmeghi (ung. vâr-megye)=comitat, judeţ. ocol, pl. ocoluri ogradă. odolhaz, pl odolhazuri (ung. oldalhâz) =odaie laterală. ogrinji= rămăşiţe de fân, ce rămân în iesle. ojină, pl. ojini, ori ujină (nng. o-sso'ima>l=chmdie ol, pl. oluri=oală lungăreaţă. o lecută, o leacă =putin, puţintel. o»?ttf<=--neauâ, zăpadă. opcină, pl. opdne^= creasta muntelui sau a dealului, pe unde duce vreun drum. ospăţ, pl. ospeţe ■-= petrecere, chef, nuntă. P. Păcurăraş, pl.păearffraşi=ăim. din păcurar. păducel, pl. păducei—— Bot. Crataegus monogyna Jacq. paMyeii=paiangin, paiagen, insecta bine cunoscută. palant. pl. palanturi==gaxă de scânduri. pălesc, (a păli, pălii, pălit)=a -pârli, a pârjoli coaja arborelui. pălincă, pl. pălind (ung. pălinka)------ ţuică, vinars. Dim. pălincuţă. Pălincă îndulcită, ţuică cu zahăr ori cu miere; pălincă verde, ţuica neîndulcită. pământesc (a se pămănţi, mă pământii, păimântit)=& deveni palid, negru ca pământul. 81 pângă=pe lângă. pawf£mog=ca\ pantanog, cu semn alb la piciorul drept, adecă cal în-însemnat. pă^>ădie=plantă de primăvară cu flori galbene: păpădie, floare mândră de câmpie. pârjolesc (a pârjoli, pârjolii, pârjolit) =a pârli, a da foc (ung. perzsel). păruţă=Aim.. din pară. pătac, pl. pătaci=un ban vechiu. paţilă, paţălă, pl. paţile, paţăle= experienţă, suferinţă îndurată, întâmplare. patriarc, pl. patrierci=patriarh. pătmpop, pl. pătrupopi=protopop. pe drept (a voastră casă)=faţă, vis-â-vis de—. pe??M«fe=păm ânturi. pită, pl. pite=pâne. pititel, pititeă, pl. pititei, pititele; pi-titeluţ, pl. pititeluti, pititelucă= mic, micuţ. plăiut, pl. plăiuţuri, dim. din jriant, pl. plaiuri=drum ce duce la munte. plisă, pl. plixe—^loc mai adânc în albia râului. ploscă (pluralul nu se foloseşteH---clondir, carafă. poară, în...=împotrivă, în but. pocluesc (ci poclul, pocluii, pocluit) — am stare, încap. podişor, pl. podijott)-e=stelaj, etajeră. poiată, pl. poieţi— grajd pentru vite mari; dim.poieţeă jjI. poieţele,e grajd ’ mai mic ce se aşează imediat lângă peretele grajdului cel mare si serveşte de culcuş viţeilor ori porcilor ; poieţeaua destinată porcilor se numeşte de comun coteţ, poliţă, pl. poHfe==scândură, de comun deasupra uşii, de aşezat oale, farfurii ş. a. pomuţ, pl. pomufi=ăim. din ..pom*'. ponce (în...)=împotrivă; a grăi în ponce, a grăi împotrivă; poncesc (a ponei, poneii, poncit, a se împotrivi, a se certă, ponoji—pedala dela răsboiu, în Maramureş teara. ponosesc (se ponoseşte, a se ponosi, ponosit)=se zice când faţa se urî-ţeşte, slăbeşte si-si pierde fineţea. popistresc (a popistrl, popistrii, po-pistrit)=se foloseste ca joc de cuvinte lângă cuvântul împistresc, şi înseamnă: a broda, a chindisi. porţie, pl. porţii=dare, arunc, porţiune. porumb, adj. se zice calul suriu la păr ca si porumbul. porumbaş, pl. porumbaşi=ă.im. din porumb. potilat, pl. potilate (ung. patyolai) batistă, pânză fină. potlog, pl. po£iordnsftj=âejunez. prăpădesc (a prăpădi,prăpădii, pră-pădit)=a, risipi, a prăda, a vinde ceva cu un preţ bagatel. prepidu, pl. prepiciur't=laviţa de lângă vatră. prifont, pl. prifontnri=pro£ant, pâne neagră, pro viziune. prilaz, pl. p»’£ZazMJ’i=pârlaz. pripor—pripoare, loc pieziş. pruncă, pl. jmmce=fem. dela prunc. prundurel, pl. prundurel&=ăiva. din prund. pM,s'ftwî‘===pustiire, distrugere. ». Rămas, rămasă, pl. rămaşi, rămase =văduv, văduvă. rând, am rănd=am rândueală, am modru, îmi stă în putinţă. JBud : Poezii din Muramureş. 6 # 82 rănduluesc (a. rândului, rânduluii, rănduluit; (ung. rendel)=a orân-dui, a meni. rânză, pl: ran3e=stomac. rât, pl. râturi (ung. vei!)=livadă; dim. râtuţ, pl. 'râtuţuri. rătăcănat, rătăcănată, pl. rătăcă-naţi, rătăcănate—crengos, încren-gat. reghemânt, pl. reghemănturi, şi re-ghiment, pl. reghimente=regiment. reeedă, pl. rezede=Bot. rozetă. Ro-seta. rif. pl. rifi{ung. ri)f)=cot (deViena). rob, pl. robi, dim. robuţ, pl. robuţi= sclav; arestant, prins, prizonier. romon—'Bot. roman, muşeţel prosti Matricaria inodora L. rosfopască=plantă, se zice şinegela-riţă, dacă să rupe iese un suc galben din tr’însa. ruguţ, pl. riiguţi. dim. din rug, pl. ritefe=spată de ţesut. spovadă, pl. ,sporiezi>-mărturisire, spovedanie. sorucă, sorureă pl. surorele^-^dim.. din soră. soţuc, p). soţuci —-dim. din soţ. (de pe) .vM^)=vrednic de spânzurat. stan, pl. stârniri, dim. stăuuţ, pl. stă-nuţuri -- --partea din sus a cămeşii, până la brâu. ştergătoare, pl. ştergători=atergar, ştergură. straje, pl. străji=stre&yd, paznic, sentinelă; străjuesc (a străjui, stră-juii, străjuit)=a, păzi, a apără. strănsură, pl. s£}’drasM>’*=mulţime. strigătură, pl. strigă lari, eh i n itu ră. 83 strungă, pl. A‘£/,M)w/*=deschizătură la staul (strunga oilor), la gard. struţ, pl. struţuri=flori, buchet de flori. Dim. struţuc, pl. struţuce, stru-ţişor, pl. struţişoare, înstruţ (a în-struţă. înst-mţai, înstruţat), a pune struţ, a pune flori. Struţ de flori, buchet de flori: struţ da ruji, buchet de roze. stupiniţă, stupinuţă—dim. din stupină, prisacă. sugnuţă, pl. sugnuţe, şi: sugniţă, pl. sugniţe —dim. din sugnă :=rocliie. suman. pl. sumanuri— sucman, tundră de lână ce o îmbracă ţăranii peste cămaşă. suraş, pl. suraşi surişor, şurişoară, pl. surişor i, suri§oave.=A.ivn. din sur. gwmr—un soiu de iarbă slabă tară suc, loc şuvar=locus arundinosus. T. Ţancă --cochetă. tânjeă, pl. tânjele -tânjeală. {oră; mai bine m’oiu duce’n ţară — mai bine mă voiu duce’n lume. tătăişe, pl. tăităişi-^-i&tă.isĂ, cumnată. Bot. aurată. Chrysauthemum Len-canthemum L. tătuc (voc. tătucă)—-dim. din tată. tău, pl. tăiuri (ung. t<5)“-lao. teară, pl. ,feri.-=răsboiu. tigneală —ticnă, tihneală. ţin «iie=a posti ori a ajuna în a-numite zile pentru binele ori răul cuiva. tinse^=^îiitin se. ţintirira, pl. lângă biserică: dacă e afară din sat, se numeşte temeteu, pl. temeteauă (uug. temetu). ţip (a ţipă, ţipai, ţipat)-—---a, lepăda, a aruncă. ţipou, pl. ţipoi (ung. cy?o)=ţipău, pânisoară. ţipuresc (a ţipur'i, ţipurii, ţipurit) ţip, strig. j tist, pl. tisturi=ofiţer, funcţionar. J titie, pl. titii—căpătâna pălăriei. Dim. titiuţă, pl. titiuţe, scufie, căciulă. toesc (a toi, toii, toit)=v. a. a sfădi, | v. n. a face sgomot. I ţoluţ, pl. ţoluţuri-= dim. din ţol, pă-j nură de lână, ţesută cu măestrie. ş trag, a se trage de ceua=a se sin-! chisi. a se ruşina. ' tragân (tregini, tragână, etc., a trăgând, trăydnai, trăgânat) —--a cântă trăgânat, cu prelungiri; s. boală de vaci. I tnipină, pl. tnqrine --tulpină, trun-j chiu. j tun (a tună, tunai, tunat)=‘ă lovi, a J detună' subst. tunet. I ţurgalău, pl. jfwgraZai«ă=clopoţel. paie rămase (ogrinji) dela vitele cornute, cari se dau cailor. turtă-= pâne lată şi rotundă de grâu. La ospeţe poporul pentru onoarea mesei face şi turte. II. Uiagă, pl. uiegi (ung. iiveg) — sticlă. Dim. uicguţă, pl. uieguţe, undită, pl. undite----dim. din undă, pe când undiţă e cârligul cu momeală de prins peşti. uşor, p], uşori—uşcior. V. Vădurel,\>\.vădurele—=v§eYastos Elena, Nunta la Români. Studiu istorico-etnografic compa- i rativ. Buc. 1889.....................................(Sfârşit). T~?iplea Alexandru, Poezii populare din Maramureş. — Anat.- Aead. XXVIII Lit. . . ..............................*..............' • ; 1.20 VyYiciu Alexiu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului. ’ român din Ardeal. — Anal. Acad. XXIX. Lit......................—.—