Coperta şi supracoperta: Tudor Jebeleanu EMIL BOTTA SCRIERI 1 Ediţie îngrijită de IOANA DIACONESCU Prefaţă de AL. PIRU ^ BIBLIOTECA EDITURA MINERVA Bucureşti — 1980 PREFAŢA în rîndul marilor poeţi dintre cele două războaie trebuie să aşezăm şi pe Emil Botta (Adjud, 15 septembrie 1911—24 iulie 1977), neuitatul actor tragic, reprezentant, faţă de Arghezi, Blaga, Barbu şi Philippide, al generaţiei* noi care se afirmă după 1930 (Jebeleanu, Beniuc, Miron Radu Paraschivescu, Ste-laru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru). Particularitatea lui Emil Botta care a debutat în 1937, abia trecut de 25 de ani, cu un volum de poezii întunecatul April, premiat de Fundaţia Regală, şi altul de proză, Trîntorul, stă în aceea că nu i se pot recunoaşte modelele, nu seamănă cu nici un poet anterior, fiind parţial îndatorat, spre deosebire de poeţii români, apropiaţi de lirica franceză sau germană, în legătură cu romanticii şi prerafaeliţii englezi. Critica a văzut de la început în el o reîncarnare a personajelor shakespeariene, un Hamlet şi un Ariei, un melancolic interogativ şi imaginitiv împlini n-du-şi cu curaj destinul şi un geniu aerian, ministru, gata oricînd nu numai să realizeze dorinţele, să execute ordinele stăpînului,. dar şi să le nască sau să le sugereze. Poezia înţeleasă ca o aventură a spiritului pendulează la Emil Botta între grav şi sublim şi între grotesc şi bufon, autorul schimbînd pe nesimţite măştile, alternînd tragicul cu comicul, melancolia cu grimasa, realul cu imaginarul. Poetul e cînd un Dionysos exaltat şi nebun, frenetic, luat drept impostor, cînd un Faust cercetător cu ochi de uliu al fericirii dublat de un Goliat al disperării, un „livid făuritor de catastrofe", un sprinţar Ulysse şi un măscărici al Parcelor, un arlechin galant, dar speriat de moarte, „bronzat de lună ca un harap". 5 Volumul de debut se deschide cu poezia Ordin. Poetul e urmărit de o zeitate malignă. întunecatul April, care vrea să-1 înlănţuie şi să-1 înjunghie şi de care el, conştient că n-ar putea scăpa („caii verzi" nu l-ar putea duce decît la „sfîntul aşteaptă") se roagă să-1 ia „calfă de înger", scrib zelos în năstruşnicul lui alai. „întunecatul April" ar fi deci răul veacului, neliniştea, groaza, spaima, angoasa poetului luat în posesie în continuare de un alt individ mohorît, Domnul Amărăciune, astrul, destinul său : Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, în haine negre, cu ochi stinşi, zîmbind uşor. E gata ceaiul ? Toţi au venit ? Totul e gata ? Cu o maramă acoperă iute groapa, lopata. Dansaţi în cete un joc galant, cîntaţi, lăute, arcuşuri seci, viori pustii, de ce staţi mute ? Dar te întreb, iubitul meu, ce ai la frunte ? Amărăciune m-a luat de mînă şi m-a condus peste o punte. Dar te observ, iubitul meu, ce palid eşti. Amărăciune, urînd viaţa, mi-a spus în şoaptă : Să te fereşti... Dă-mi pălăria, bastonul, masca, dă-mi şi mănuşile, e cam tîrziu şi de-am să plec, cerniţi oglinzile, închideţi uşile. M-aşteaptă afară sub steaua rară, un echipaj... Noaptea se umflă, clopoţeii-şi scutură şi uite cum flutură argintiul penaj. Desperarea, dezamăgirea şi obsesia morţii sînt stările sufleteşti permanente ale celui care, figurîndu-şi destinul pe măsură, îşi zdrobeşte ochii asemenea lui Oedip. Credem că mai mult poeziile decît experienţa i-au stabilit lui Emil Botta reputaţia de a fi practicat beţia rece. în Vizite e vorba de un „pirat din Mările Chinei" care soseşte în somnul poetului, înţepîndu-1 cu o şpangă, ca şi de Quincey şi Anne, nu alţii decît Thomas Quincey, autorul faimoaselor Confessions of an English opium Eater, şi Anne, curtezana care-1 poartă prin infernul londonez : Quincey şi Anne mă aşteptau în gang şi mi-au pus în mînă un ştreang. Te-am recomandat unui stejar, omule străveziu ca un pahar. Spaţiul poeziei lui Emil Botta e livresc şi fabulos, cu apariţii ciudate, produs al unei mitologii proprii, în care vine prin somn „Cel rău", „Mîndra cu coasa" sau „Frumoasa cu buzele pale", mişună gnomi, licorni, priculici, cele trei surori hîde în rochii serafice (Parcele), Dumnezeul răzbunării însoţit de cete de îngeri derbedei, prinţul norilor Adonai (la moartea lui Keats, Shelley îi adresa poemul odă Adonais), Ion fără ţară, personaj shakesperian, fratele Nimeni, vărul Nicăieri, spiriduşuî somnului cu voce de puşlama, Spaima-Pădurii, Craiul Amurg, ucigaşul macilor, Lebedele aurorii, Nimfa dimineţii, cei doi români, Dor şi Nelinişte. în această lume de basm şi magie, vulpile sînt infante, urşii granzi de Spania, un pitic chel se dedă la mascarade şi parodii, iar miss Anabell, fecioara Anabell Lee a lui Poe, flutură un drapel negru cu emblema Cap de Mort. într-un „neptunian alai" poetul îşi duce spre rai iubita îmbrăcată în lintiţă verde cu buzele muşcate ca de un canibal, peşti în păr şi inima suptă ca de nişte ventuze, nu alta decît Ofelia. El însuşi ar dori o „indolentă dispariţie", să surîdă viclean amicilor potopiţi de plîns, el care „şi-a exilat viaţa într-un carnet", posac ca şi jupîniţa „căreia îi tace pururea guriţa", „sora moarte". Moartea e o mireasă, nunta cu ea e o petrecere aparent veselă, nimicitoare. Spusu-mi-a odată moartea că sînt cel mai nebun paj al ei. — Faţă de cenuşă,- omule, nu e un supliciu să fii holtei ? — Oh ! Doamne, ce tumbe am făcut pe colina pernelor moi. Şi salve de rîsete, şi vivat, şi ura, şi eu însumi de-a dura. Dar un fum de piatră şi un vînt de granit ca un val şăgalnic m-au învăluit. \ 6 7 Altă dată însă moartea e văzută ca o apoteoză şi poetul o întîmpină într-un decor solemn, sarcastic faţă de cei prezenţi şi indiferent sau ostil cu solii care ţin să ia parte la ascensiune (nu lipseşte corbul lui Poe) : Iată ora metamorfozelor : îmbrăca-voi ale nopţii straie, un opac în opacitate. Rînjiţi, colegii mei, cu dinţii voştri albi, cînd copacii mi-or spune : „Maj estate" ! Lupii să nu-mi sfîşie veşmîntul, corbule, dă-mi pace. Să se astîmpere molatecul vînt, cu miniştri ca el n-am ce face. Priculiciul, să lase biciul. Şi inima sus ! înălţarea ! Ducă-se duhul asfodelelor la ruginosul scaun al stelelor. Pînă şi viaţa de apoi se desfăşoară după un protocol aparte, e o călătorie a spiritului beat printr-un spaţiu muzical şi luminos şi totodată un dans macabru : Cîntaţi, cete, din ceteri, din oboaie, să mă încingă a stelelor văpaie. Ameţit sufletul de atîta slavă să se legene ca rimbaldesca navă. Cheia farmecelor îmi deschide, una cîte una, uşile vechilor piramide. Din sarcofagul ei o regină îmi aruncă un os de ruini şi rugină. Enigmele stau bosumflate ca la dans domnişoarele neinvitate. Dar eu, cavaler gîndac, vierme cavaler, cînd începe cadrilul, mîna le-o cer. Interesant este că ideea morţii nu are asupra poetului un efect paralizant, e, dimpotrivă, un izvor de superbe imagini fan- tastice, chiar un motiv de a-şi inventa o existenţă extraterestră, cosmică, într-o nouă planetă în care lucrurile pămînteşti do-bîndesc cu totul alte semnificaţii : Tinerii vîrcolaci, atleţii, mi-au ronţăit pereţii. Odaia mea se plimbă prin infinit lucitoare ca un soare la zenit. Din cînd în cînd vine o fată într-o rochie cu trenă, cam demodată. Geniul odăii îmi spune : „E o stea ; vezi, poartă-te frumos cu ea". Cîte-un miracol bate la uşă ; eu îi şoptesc : „Plurabella, păpuşă !" Ca un domn mă port, îi ofer cafea. Nici camera lorzilor nu străluceşte cum străluceşte camera mea. La sfîrşit Emil feotta aduce o ofrandă întunecatului April, zeul care îi dăruise inocenţa copilăriei făcîndu-1 poet („m-ai învăţat ştiinţa ciocîrliei / care trece vămile pustiei"), dar în acelaşi timp declară într-un post-ludum că, ameţit de-atîta ciripit de păsări, a făcut, ca Orfeu, să-i plîngă şi pietrele de milă, că a fost un pom cu poamă rea, că versurile sale au ton de mustrare, că a simulat iubirea şi s-a lăsat în seama hazardului, că a lenevit într-o atmosferă de crepuscul, ceea ce poate fi mai mult sau mai puţin recunoscut, nu îndreptăţeşte în nici un caz decizia de a sfărîma alianţa cu poezia, de a o exila („şi aş vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată"). Evident, vorbele poeţilor nu trebuie niciodată luate d Za lettre şi Emil Botta nu s-a ţinut de cuvînt, revenind după o tăcere bine întreţinută, de şase ani, cu o culegere mai bogată de poezii decît prima, Pe-o gură de rai, în 1943. Deşi mai puţin remarcat la apariţie, acest al doilea volum era la înălţimea volumului din acelaşi an al lui Blaga, Nebănuitele trepte şi de aceeaşi valoare cu volumul de Poezii editat de Fundaţie în 1943 al lui Mihai Beniuc. Natural, Emil Botta venea din nou cu reminiscenţele shakespeariene (Prospero, geniu al născocirilor, Oberon, regele şi Ti- 8 9 tania, regina feeriilor, Henry IV, Iago), şi mussetiene (Fantasio), la care se adăugau epigrafe din Milton (Sing, heavenly Muse I), Keats (Bright Star, would I were stead fast as thou art), viziuni din Sfînta Tereza de A villa, Swedenborg, Coleridge (acesta din urmă, consumator ele opiu din cauza durerilor reumatice, s-a ilustrat prin proiecţii de scene ireale, visuri, apariţii de păsări stranii, vase fantomă, peşteri, muzici celeste). Abundă elementele mitologice şi folclorice, magice şi fantastice, de teatru şi de epopee antică, dăm peste Briareu, Selene, Hecate, Cerber, Gorgona, Orfeu, Endymion, Tiresias, Eumenide, vrăjitorul Pan, Marsyas, cele nouă surori (muzele) zise şi A vestite, surori ale Satanei, Odiseu, mîndra Elină, „tîlhăriţa bărbatei Troade", As-modeu, Codrul Rusalelor, Trif nebun, Rob Codru, Măiastră, Piaza Rea, Cosînzeana, Frumoasele, Dînsele, Dianele, Regele Şarpe, Lucifer, Irodiada, Barbă Albastră, Marioneta, Porumbiel şi Miel, Domnul Patru -Scînduri zis şi Tîrîie Sabie, văr Dragoste, puiul de lele. Apar eroi ai istoriei naţionale, Dragoş, Gelu, Bărbat voievod, Elisafta, sora lui crai, peţită de Bogdan cel Chior, Mihai Viteazul, Bălcescu. Poetul e aţintit de un ochi răpitor de Himeră, navighează pe barca Melancoliei, e bîntuit de Eol cel Aprig, de Brumariu, de delicatul Prier, de Austru şi de Mistral. Noaptea vine din vis şi de neunde ca o Electră cu păru-i de nuntă prelung, din umila micsandră se ridică în delir o Casandră, se aud „cîntă-toare Undine", într-o „ossianică noapte" se vede „adoniana lucire" a stelei pierdute, crinii sînt de c „neroniană splendoare", curge „stygianul fluviu al groaznicei morţi", asistăm la o „ely-seică" nuntă, sclipesc „Isoldele stele", se aud „pindarice cîn-turi". Acest spaţiu de basm şi de legendă, în care Andersen şi Cîntecul lui Roland, Ureche şi Ispirescu, Perrault şi Gerard de Nerval îşi dau mîna, peisaj silvestru cu luminişuri lunare şi ascunzişuri negre, străbătut de apariţii angelice, serafice, şi de năluci demoniace, de coşmar, este unic în poezia noastră şi poartă marca personalităţii lirice a lui Emil Botta. Nimeni ca el, care nu era legat prin nimic de iconografia gîndiristă, n-a mai conjurat fantasmele cerului şi ale pămîntului, ale paradisului şi infernului create de imaginaţia elină, celtică, gotică şi autohtonă. Copilandri-îngeri cu trompete argintii vor să ţină pe loc clipa fericită, un înger alternează ziua cu noaptea mutînd auro- rele de pe Uil umăr pe altul, noaptea clară e o liră pe care se* întrec meşterii îngeri, îngerii intonează iarna un holderlinian acord dintr-o grozavă goarnă, există un înger al obsesiei care te îngheaţă în lumină ca pe soare, îngeri care părăsesc cetatea cînd se instalează noaptea oceanică, haosul, doi îngeri, simboluri ale zborului final către stele, olăcari (nimic altceva decît ştafete). Anghel sau Angel e un alhimist, un prinţ, ca Prospero, al invenţiei, as al metamorfozelor vieţii cu visul, îngerii aşteaptă luntraşii de pe pămînt cu dalbe scuturi în cer, un sărac de înger deschide poarta prin care se zăreşte cetatea raiului, dar tot îngerii sînt „spioni ai Domnului" cînd cel dus vine să dea socoteală de faptele lui cu inima „ca puiul de vrabie". în ediţiile mai noi ale volumului Pe-o gură de rai, Emil Botta a eliminat cîteva imagini cu îngeri care nu mai vin armadă m barca de cedru pe fluviu, nu mai lovesc fereastra, nu mai defilează prin pădurile amarului liric, nu mai dau pinteni ducipalilor în straie de comînd, nu mai păşesc lin. îi vedem acum adunaţi, poetul nu se dă îndărăt s-o spună, în haită : Tot colindînd am înnoptat sub Ursa Mare, de lume departe cînd, ce să vezi, haită de îngeri. Cu o sublimă ferocitate ne dă tîrcoale, adulmecă şleahta bizarilor, haita de îngeri. Dealtfel noaptea aduce poetului şi alte vedenii conduse de un „cetăţean al iadului" cu coarne de capră, spîn, o cohortă de demoni sub înfăţişarea plantelor provocatoare de halucinaţii : Suna şi suna pustiu Hecate şi cimbale sunau pe mări înnoptate. O, macii haotici, fremătători, Corole de foc agitînd, nu erau oaspeţi de rînd, ci apocalipticii nopţii feciori. Veneau, veneau deşuchiaţii, mii, armii, generaţii. Observăm că versul lui Emil Botta s-a decantat şi sublimat într-o elegie romantică suavă în sunet de flaut, de rezonanţă eminesciană : 10 11 De m-ar atinge vraja romanticei păduri î Şi brazii să-şi înalţe întunecaţii muri. Pierdut, prelung răsune cumplitele bucine, demonicul detunet al stîncei carpatine. Să vă mai văd odată, Păduri-Eurydice, cîntaţi-mi să mă satur. Izvoare, clare fiice, voi, stele, măşti de aur, hieratice făpturi. De m-ar atinge vraja romanticei păduri. Poetul a reţinut aici cuvîntul bucine (dintr-un psalm de Dosoftei), latinismul a deşidera, în altă parte sau fărină, pronunţarea dialectală piarde, neologismul şidere pentru stele, re-nunţînd la alte forme' arhaice şi ardelenisme din prima ediţie care singularizau textul sub raport lexical. Se poate vorbi acum de o părăsire a unor afectări, de atenuarea tonului sarcastic-ironic din întunecatul April, de obiectivarea lirismului prin recursul la temele folclorice, de pildă la motivul „amărîtă turturea", tratat savant: în lunca unde-mi spunea, mai an, turtureaua duiosu-i roman, acum, îmi aduc adieri singuratice, doar boarea cucutei socratice. Regăsim la Botta filomela, privighetoarea, profeţită a extazelor iubirii la poale de codru în preajma lacului sub lună, poezia naturii moarte din odaia străveche cu umbre unde totul» ca în gravurile lui Munch, e în aceeaşi vreme, paradis şi infern, daliile îşi amintesc de saturnalii, iar rozele scot capete de cîini. Noaptea e în viziunea lui Emil Botta o mater tenebrarum> Alma mugurelui de primăvară, o matcă a tuturor miturilor; Singur eu te-am făurit, Noapte, muză patetică, dureroasă iubire : adîncă te-am făurit, pentru setea mea de pieire. Singur eu te-am plăsmuit, pădure de jad ! Tu, lirică mierlă, idolul meu, eşti aievea cum te-am visat, frenezia mea dulce, arc în ceruri mereu. Şi marea şi catargele şi cormoranii si ţărmii lunarelor Lusitanii sînt legendele mele, halucinaţia mea. Nu căuta prea departe cauza stelelor din zenit, la nadir. Să spună Betelgeuse, să spună Altaîr şi luna fecioara cine le aprinde, magnifice, seara. într-o Anacreontică dragostea urmează vechile rituri ale pletoşilor geţi : Lup voi fi, Meşter Lup, călătorul, fi-vei frageda jupîniţă mioară, şi sărutări aprinse cu carul ne-om da... Aşterne-te dorului, pînă la moarte. Moartea, de fapt, nu ne-o lovi, dar s-ar putea ca într-o bună zi, îmbătaţi de ceruri şi dragoste, să uităm din somn a ne mai trezi. Ca Văcăreştii şi Conachi, Emil Botta închină versuri La frumuseţea ei, cu acest titlu vetust, dar cu ce graţii noi, botti-celliene : Prin 9 părul tău tremurător trece temătoare Primăvara, încă departe-i Vara. Toamna grea ca un aur pe frunte-ţi va sta. însă de la tonul petrarchist („erano i capei d'oro a 1'aura sparsi") se trece la cel ronsardian, la urarea unei tinereţi veşnice : 12 13 Şi iarnă cîndva de vei fi, mă voi înfăşură în frigul tău ; ci fii Primăvară mereu strălucitoareo, fii limpede zi ! Caracteristice pentru poezia lui Emil Botta sînt tînjirea, aleanul, sentimentul ciudat de dor pentru tot ceea ce piere, pentru ceea ce nu mai este, pentru ceea ce e departe, inaccesibil : Mă privea, mă îngheţa ochiul de aur, basiliscul nopţii. Pace vouă, ceruri ! Salut, logodnică noapte ! Veghind în ale îngerilor dumbrave, stelelor mele paznice, ave !... Taică, taică, moş Silvane, de ce gemi ? Oh, doru-mi e de plaiuri transilvane, de muntoase cărări, de noiane, doru-mi-e. în cele din urmă poemele, din vremea Ardealului vremelnic pierdut prin odiosul dictat de la Viena, iau forma anor incomparabile laude : Mult iubesc luminişul agonic, mi-e scumpă zăpada ce muri liniştită. Şi tu, pădurice umilă de brazi, Şi tu mi-eşti iubită. Nu ştiu ce caut printre străini, Cînd vedenia voastră îmi astîmpără dorul î Nu ştiu ce caut printre oameni delicaţi şi haini Ca şerpii, ca pleava, ca norul ! Vă iubesc, zi şi noapte, mi-eşti dragă amiază, Tu, lună, icoana, sfînta mea eşti ! Adorările mele te urmează în exiluri cereşti ! în volumul Vineri, apărut pentru prima oară în culegerea de Versuri din 1971, o mierlă, „doamna mea", îl conduce pe Emil Botta într-un „temeteu" din Maramureş, unde doarme voievodul 14 Ramunc din epopeea Niebelungilor („Der Herzog Râmunc uzer Vlâchen lant"), undeva într-un sat în cimitirul eroilor morţi pentru patrie, glorificaţi de cîntecul natural al păsărilor ca pe vremea lui Clovis şi a regilor merovingieni (Charles Martel, învingătorul de la Poitiers, fiul lui Pepin d'Heristal şi nepot al lui Clovis III), ori la locul ce-i spun „arboroasa", stropit de sîngele celui ucis de Iacob Beauri, valonul, Mihai, arborele măreţiei. Altădată poetul e vizitat în pustiul său din casă de zeitatea Vîntului, mitologiceşte personificare a lui Orfeu, „lucitoare" (vedenie) în ochii căreia se oglindesc trei zmei, „crăi-şorii" Balaşul, Zamfirul şi Berlantul. Sau urmărind un cerb într-un parc, poetul intrat şi el în mitologie, întîlneşte trei călifari, „cereşti copii", „îngeri azurei", porniţi în căutarea lui pe rea cale, căci răspunde el, „nu se află Rusalim (prin părţile noastre) şi de April strălucit nu s-a pomenit", April fiind totdeauna întunecat. E poate aici o uşoară autoironie, frecventă în opera poetului care iubeşte vastitatea „devastatei" lumi, a prietenilor săi cabotini (Bastardul, Vampirul şi Pantalone), inclu-zînd la un moment dat şi pe „fetişcana", „revelaţia" Maria (Botta). Conştiinţa că arta ridică la universalitate contingenţa, că preface infernul tristeţilor în paradis, şi beţia în euforie transcendentă, incendiind din nou aştrii morţi, o are „şcolarul durerii", cum îi place poetului să se numească, actor cu aer de mort sau „mim sublim, lovit de Erinii", aspirînd, într-un „mister laic", la nemurire. îl şi vedem, în „măreţele locuri natale", înviat ca un „senior englez din veacul al XVI-lea" pornit în căutarea Gloriamei (a gloriei, desigur), ars de cuvinte şi prefăcut în „arătare", în duh supraterestru. Şi aici Emil Botta este un poet capabil de extraordinare viziuni stranii, trezite o dată, pare-se, de un tablou reprezen-tînd un fost cîmp de luptă : Regimentul se zărea în zare fantomatic. Şi era o groaznică agitare în acea groaznică nemişcare : Comandantul era împietrit ca un stîlp de mirare şi într-o supranemişcare era ţintuit... 15 Comandantul nu poruncea, nu. Doar murmura ceva de neînţeles : Voi, hecatombe de oase, plebeilor, veţi fi asemeni zeilor, Eris sicut dii ! „Mutat în alte specii", în regnul vegetal, are altă dată viziunea unei invazii de omizi, în frunte cu un „ghinărar" de gen feminin, după numele lui englezesc : Oaste de omizi mîndră infanterie, falnică, parcă ar fi bizaro-crăiască oaste, înaintează, înaintează. Vor să mă veştejească omizile, vor să mă putrezească. Se apropie omizile sînt peste deal cu Mar3 ori în frunte. La Alexandru Philippide clopotele, căzînd ca o grindină, dau o senzaţie de terifiantă copleşire, la Emil Botta produc, dimpotrivă, o stare de beatitudine inumană, în caz că nu e vorba alegoric de un bombardament aviatic : Un stol de clopote în înaltul cerului meu ! Nu unul, ci zece, o sută, o mie, miliarde, trilioane, zeci şi zeci, cu aripi vînjoase, dang, zburînd în sus, tot mai sus, Ancestralele. Şi sunetele cad ca imense coloane, ca păduri de marmură. Universale Allegrezza, un imn al bucuriei intona clopotele. Erotica lui Emil Botta e nevinovat sălbatică, „cu brio" („pe rogojina de aur, / Leopardule, spune dezmăţata"), dedicată unei „Dona carnale", însă de un Don Juan, „El Burlador" (de Sevilla), seducător nestatornic, trist, în stare cu toate acestea de a rosti vorbe memorabile, de o mare elevaţie a spiritului: închipuire, iubire, tu îmi arunci piatra scumpă a iluziei, mă ameţeşti ca un bici. Moartea e văzută încă o dată ca o dispariţie orfică în cîn-tece, ca o goană nebună prin noapte şi noroi, ca o răpire în pădurea cu joimăriţe, o schlemhiliană lepădare de umbra, ori o apoteoză ca aceea a regelui Romulus : O dată prin pădurea cu frunza-i verde, o dată mă trec. i O dată, Lumină, mai sărut pletele tale nebuneşte. O dată, rîndunea, mă abat şi-n calea ta. Pînă Somnul, voind să mă curme, se va lua cu vîntul cel fără urme. Pînă umbra îmi va petrece de gît firul ei, pînă umbra dispreţuitoare fi-va un idol ce mă scuipă, doar atît. Vai, doar atît în pădurea cu joimăriţe în- pădurea pe şapte muncele, şapte coline ca o Roma sil vana. Cîteva elegii deplîng moartea în vinerea patimilor (de unde titlul ciclului) a fratelui Dan, dispărut pe neaşteptate ca la un joc de păpuşari spre totala aneantizare a poetului rămas în viaţă : 16 17 Ce decapitat eram, ce crin inocent, o,, mînă de pulbere eram şi pierdut şi absent. Dintr-un număr de cifruri lirice nu ştiu dacă am ghicit simbolurile incluse în litera T de care e vorba şi în poezia Thanatos din volumul Pe-o gură de rai, unde mai înseamnă şi „tebanul Thyresias", răul prevestitor al lui Oedip. („Fiţi foarte atenţi cu litera T" — ne previne poetul), poate inţiala aici a numelui Toader, tatăl fraţilor Botta, dar şi a cuvîntului Teroare, groază încercată de poet la moartea fratelui său, cînd era tentat să scrie un hai-kai despre copacii urne şi mume, simbolurile ascunse în rîurile surori Tamisa şi Amaradia (metafore pentru neamul nostru străvechi celto-getic ?), simbolurile nunţii de argint la care merg toţi crinii, iar poetul ar vrea să se ducă încălţat cu bocanci de lac şi cravată de culoarea muso-nului „uraganul meu preferat" ; simbol, în fine, al omului de Monaco venit „cu o morişcă în loc de cap" (cu patima ruletei) într-un car „ca un cub", anunţat de o femeie ascunsă sub iniţiala L. Aerul enigmatic, uneori ermetic, sporeşte puterea de atracţie şi seducţie a poeziei lui Emil Botta. Excepţionale sînt, în selecţia de Poeme din 1974, cele treisprezece poeme publicate pentru prima oară în volum. Avem a face cu nişte legende simbolice ori cu nişte parabole despre destinul artistului rătăcit într-un „vis rău" în care a murit de mii de ori, fără a fi apucat să dea de veste din acele „moarte pustii", echivalente cu Gomora, sau „canonit" ca Ion vodă Armanul, „trunchiatul cumplit", prefăcut în pasăre, „sălbăticiune de aer". După ce a alungat el însuşi vrăbiile ajunse prea zglobii, adică lucrurile uşoare, poetul a reţinut numai Pasărea-Liră (Me-nura Superba) şi Pasărea-Condeier sau Cărturar (Sagitarius Ser-pentarius), cea dintîi sorginte a muzicii, cea de a doua simbol al poeziei, în înţelesul ei original de creaţie (e vorba de şoimul zis şi secretar din cauza moţului lung de pene de pe partea superioară a capului, semănînd cu un condei după ureche). Cîn-tăreţul e totdeauna asemenea cucului de pripas slăbit şi sleit, un fluieră-vînt suferind ca un fachir jongleriile şi clovneriile la care e supus. 18 Deoarece doamna înmănuşată „în piele de suedez", Ingrid, apare sub un epigraf din Dante („amor che move il sole e l'altre stelle"), înţelegem că dragostea e întruchiparea morţii universale, într-adevăr, Ingrid întinde „blînd" cupa cu otravă şi poetul, are senzaţia sfîrşitului lumii : Aud sunete seci, sacadate, sunete lemnoase, oasele trosnind, ca şi cum un cariu ar toca stîlpii lumii. Şi cad globul-soare şi altele stele scrîşnind. Altădată poetul se visează „fiinţa culcată pe un pat de moarte în sarcofag de fag", vîndut de lume şi luat de o vrăjitoare într-un sac de papură, prinţ fermecat într-o casă cu oglinzi „cum numai la inzi ori la ţărmii de Tigru, ori fabulos Eufrat se mai află", trădat şi uzurpat de o iubită ce nu i-a ascultat chemarea, cauzîndu-i pieirea : Şi caii de foc I-am sunat Hoarda toată de foc a lui Han Belzebut. Şi caii aceia năprasnici oglinzile praf le-am făcut. Devenit anahoret prin lecturi de sinaxare,. în luptă cu demonul, ca Jacob din tabloul lui Delacroix, poetul cuvîntează la „spelunca din vale" despre „femeia Pierzare", implorînd „canalia cea luminoasă" să nu-1 cosească : Făpturile visului meu sînt preacurate, mîinile mele sînt ostenite la piept aşezate. Semnificaţiile unor poeme de Emil Botta sînt ascunse. Să fie în Anii mei vreo aluzie la legenda Sfintei Ursula narată de Jacques de Voragine şi ilustrată de Carpaccio ? De fapt e vorba 19 de o femeie cu ochii de gheaţă şi de fier, Ursulina, dintr-un sat ars care, invitată „în crînguri, la frunze, la fragi", răspunde glacial : Şi mă lovi fără blîndeţe, fără iertare, la bătrîneţe. Volumul Pe-o gură de rai se deschide cu poezia Un dor fără saţiu : . De un dor fără saţiu-s învins şi nu ştiu ce sete mă arde. Parcă mereu, din adînc, un ochi răpitor de îîimeră ar vrea să mă prade. Şi pururi n-am pace, nici al stelei vrăjit du~te-vino în spaţii, nici timpii de aur, nici anii-lumină, izvoare sub lună, ori dornică ciută, nimic nu mă stinge," nimic nu m-alină şi parc-aş visa o planetă pierdută. E atîta nepace în sufletul meu, bătut de alean şi de umbre cuprins... Un dor fără saţiu m-a-nvins, şi nu ştiu ce sete mă arde mereu. Poetul îşi intitulează ultimul volum, apărut în i§76, cu un an înaintea morţii, Un dor fără saţiu. Emil Botta îşi exprimă încă o dată, şi de data aceasta definitiv, nostalgia întoarcerii la existenţa eternă, infinită. Numai că întoarcerea în veşnicie nu se întîmplă fără violenţă, de unde împotrivirea fiinţei, protestul sau negaţia în forma blestemului. Interesant e faptul că, deşi om al himerelor, moartea nu e pentru poet un mister, ci ceva limpede ca lacrima, cum se cheamă o poezie : Doar vremea nu trece de la o vreme. Şi privesc la cer, la norii, —r trireme pe marea din cer. Şi trece o umbră de la o vreme. — Stai, Moarte, ai vreme, nu te grăbi ! — Pe ce cunoşti că sînt Moartea ? — Te cunoşti după semn, pe rînjetul coasei, pe sapa de lemn. Semnele nu sînt misterioasele semne cereşti. Nu este cazul, de oculte ştiinţe să le citeşti. Cazul e limpede ca lumina de zi. Moartea eşti, n-ai mai fi ! Moartea e altă dată „Doamna cu toporaş" de care lumea se fereşte ca de foc, baricadîndu-se în „refugii de beton". Poetul care, văzînd-o ca pe o imagine a primăverii, a reînvierii, o cîntă cu patimă, nu e de acord ca cei ce nu văd decît toporul şi, cuprinşi de spaimă animalică, se lasă pradă laşităţii : Voi, cu insolenţele voastre, cu lipsa de tact, aţi alungat cîntecul. Verzi ca spanacul şi galbeni, de ceară, o să vă mănînce frica, să ştiţi ,— Şi Doamna cu toporaş nu o să-1 vadă, acest oraş. Nici ghioceii nu veţi vedea. Să ştiţi voi ! El, poetul, stînd cu o mînă la frunte şi una la falcă, se simte ca Dionisie Areopagitul care, decapitat, şi-a dus capul în mînă două mile spre a-1 preda unei femei, Catula : Parcă port în mîini un cap fără trunchi ; 20 21 parcă ţin un potir ca Denis cel Scurt săracul martir, cel de cap scurtat. Spaţiul poeziei lui Emil Botta e o ţară a umbrelor cu ciudate fantome. în Zarand e strigătul unui Chezăraş Iulie, undeva doarme buimacul de odinioară... Dus-Pierde-Vară, la Palermo Bălcescu, pe Columna din forul roman dachii, în Apune-Soare „umbra de mîndru bărbat" Petru Cercel, la Mărăşeşti „divizii de oase". Dar Eminescu ? Ce patimă a avut el, întreabă poetul pe „doctorul fantasmelor" dintr-o rimă. „Eminescu se credea Eminescu", răspunde acela, „o patimă neînduplecată / mai tare ■ca oţelul şi cremenea". Rareori se pot citi elogii mai mari decît acelea pe care Emil Botta le aduce figurilor ilustre printr-o uşoară înscenare, precum cea cu Eminescu sau cea cu pictorul Whistler, prieten al lui Baudelaire, „plictisitul de moarte / de moarte prins", aşteptînd pe „doamna căruntă / cu braţe de gheaţă, / în manta ca smoala, cel care a murit viaţa şi a trăit moartea". Sigur, în unele cazuri Emil Botta reinterpretează cu o subtilă ironie miturile ca, de exemplu, mitul Mioriţei, unde nu e vorba de uciderea baciului moldovean, ci de admonestarea şi chiar molestarea unui „viclean domnişor" care s-ar înţelege că ~ înecatul a cuprins marea în braţe, 5 a înfăşurat-o în uragan ca-ntr-un şal de mătase şi s-a tot dus sub zodii mai norocoase. >■ Văd copacul cu ramuri atente, desmierdătoare şi aud cîntînd turturele. Dar unde e noaptea şi unde sînt preţioasele stele ? 10 Spînzuratul a luat noaptea pe umeri a îndopat buzunarul cu recile juvaeruri şi a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. 64 65 NUANŢE APOTEOZA l Prin al iepurilor somn speriat, au trecut ogarii în lung şi-n lat. ♦In fruntea lor vînătorul împărţea din belşug omorul. 5 Prin somnul profund al stejarilor au trecut ca hoardele tătarilor o mie de toamne despletite şi o mie de ierni, care de care mai cumplite. Doar prin somnul meu Cel Rău nu aducea 10 nici spaimă, nici urgie, nici aprigă nea. Pînă şi perlele nopţii dormeau în cer, ca-ntr-o scoică. Ssst! Vorbeşte încet, să nu le deştepţi, doică. l Iată ora metamorfozelor : îmbrăca-voi ale nopţii straie, un opac în opacitate. Rînjiţi, colegii mei, cu dinţii voştri albi, 5 cînd copacii mi-or spune : „Majestate" ! Lupii să nu-mi sfîşie veşmîntul, corbule, dă-mi pace. Să se astîmpere molatecul vînt, cu miniştri ca el n-am ce face. 10 Priculiciul, sâ lase biciul. Şi inima sus î înălţarea ! Ducă-se duhul asfodelelor la ruginosul scaun al stelelor. s •66 67 VEDENIILE PĂDURARULUI ACEL „EU ÎNSUMI" „Afaceri şi iar afaceri. Am descoperit mari zăcăminte de fantome, regiuni vaste pe care îmi propun să le exploatez". TRÎNTORUL l Arborii torturaţi de friguri delirau sub cerga stelelor. Noroadele nopţii emigrau spre auroră, < cortegii zdrenţuite, cîrtitoare. 5 Arborii stufoşi, cu părul vîlvoi, evadează din ospiciu, ţipînd. Ei rătăcesc prin tundrele somnului şi vînează visătorii cu arcanul. Urşilor, lepădaţi blana de gală 10 şi jucaţi-vă cu stafia vaporoasă a pădurii. Soră Luna, reci sînt degetele tale cînd se încaieră prin fuiorul copacilor. îngerii au dedlarat greva fatidică, de şapte ore, şi gloata lor va revendica Pămîntul albastru. 15 Mîndra cu coasa îmi face semne, semne tainice dintr-un lan aerian. Spusu-mi-a odată moartea. , că sînt cel mai nebun paj al qL — Faţă de cenuşă, omule, nu e un supliciu să fii holtei ? — Oh.! Doamne, ce tumbe am făcut pe colina pernelor moi. Şi salve de rîsete, şi vivat, şi ura» şi eu însumi de-a dura. Dar un fum de piatră şi un vînt de granit ca un val şăgalnic m-au învăluit. ei 69 MIREASA CARPENA TOMA NECREDINCIOSUL 1 Asasinul năzdrăvan prin arcanele nopţii va veni să-şi spele mîinile. Izvorule, unde ţi-s apele ale căror unde le aud ? $ Inima e pasărea calamităţii care nu mai poate zbura, închină-te, Palidă Rază, zmeul tristeţii te va înşfăca. „Nu mi-e teamă de rugul amurgului, 10 de arcanele nopţii, de calvar, de cruce, Sybilla mi-a spus într-un dor, într-o zi, nu cules, ci smuls că voi fi." Un aleluia deci acestui mire solemn, o lămîiţă miresei de lemn, 15 lemn de carpen pe tăcute alee, carne din carnea ta, dulcinee. l Cine rătăceşte prin a cerurilor lagună, ca un zănatec năier prin furtună ? Cine petrece în caste orgii ? E Por-împărat cu cei zece mii. 5 Cine e acest posac tolănit în hamac ? . E un magnific poet care şi-a exilat viaţa într-un carnet. Spune-mi în şoaptă cine-i jupîniţa 10 căreia îi tace pururea guriţa ? Asta e sora moarte, care ne adună după ce ne desparte. Dar aceste zvonuri, dar aceste murmure ? I O pădure, Toma, o pădure. 70 71 Aventura ii l Ceasuri agonice trec peste pădureţ J fagii somnoroşi se gătesc de culcare, gnomii şi-au tras cuşmele pe ochi, ursul în bîrlog suf lă-n luminare. 5 Doar vîntul hai-hui mai şuieră prin crengi şi întreabă mereu : „Unde-o fi omul palid care mi-a promis că se va spînzura ? Avea părul zburlit şi o haină gri." Ţărîna e o mare mirată : 10 „Mie mi-a spus că viaţa lui o să cadă ca o frunză veştedă, ca o zăpadă, şi acum, iată, nici o urmă, nici Un semn". Arătări minunate, licorni, unde-o fi Ion fără ţară, pieptarul lui gri ? • : 15 Unde-or fi, călifari, acele primăveri şi fratele Nimeni şi vărul Nicăieri ? l Trecînd prin locul acela sălbatec, voi rriurrriura : „Unde e viaţa mea, unde e viaţa mea ?" Copacii, ca fraţii, se vor apleca peste mine-şi o mierlă-mi Va şopti : „Nu ţi-e ruşine să plîngi, nu ţi-e ruşine ?" 5 Noaptea vrăjită va străluci ca braţul iubitei mele, pumnalul singurătăţii mă va străpunge pînă la os, pînă-n plasele. Şi eu, beat de jale, orbit, voi striga : „Unde e viaţa mea, unde e viaţa mea ?" Tîrziu am să pun urechea la pămînt, 10 am să aud un vuiet ca o ciocnire de trenuri. Şi apoi ; • un cînt şi o voce suavă care o să mă alinte ca o ghioagă, ca un bici : „Sînt aici, sînt aici, sînt aici !" epithalam 1 Cele trei surori mi-au venit de hac, ele brodează şi~l aşteaptă pe Ulysse, odată, am bătut în poartă strigînd : „Sînt mirele vostru vajnicul, neînfricatul, sprinţarul Ulysse". 5 Uşa s-a deschis şi ce-mi fu dat să văd ! Trei hîde surori, trei momîi în rochii serafice, flori de lămîiţă le împodobeau şi făcliile nunţii, în mîini, cu vîlvătaie ardeau. „Bufon, m-au numit, făţarnic, om de nimica, 10 de ce ne-ai trezit ? Cu noi nu~i de şagă. Dormeam lin în cripta umedă a somnului şi ţeseam un văl pentru fantoma cea dragă.44 Ah, blestemele m-au ajuns din urmă şi m-au încolţit. Pitit sub scutul frunţii ascult îndoiala ironică a mimn 15 „Cugetă,-ţi zic ; nu eşti oare Ulysse ? Gîndeşte-te bine44. io 15 20 25 SPECTACOL Elita luase loc la parter şi proştii sus, aproape de cer. In lojă stătea o întîmplare cam abătută şi un năprasnic destin în mare ţinută. Un dezastru tare cît zece tot spera că totul va trece. Un naufragiu dormita în fotoliu înfăşurat în linţoliu. O răceală vagabonda prin sală. O inocenţă strălucea printr-o totală absenţă. Piesa era o răfuială între virtute şi greşeală. Scena era un sanctuar prin care adevărul trecea foarte rar. Actorii îşi îndrugau rolul, dar, încet, îi înghiţea nămolul; în pauze, tăcute aplauze, la finale, tăcute urale. Şi cînd căzu cortina toţi se-ntrebau cine poartă vina şi cine-i autorul care-a făptuit omorul, în cinci acte, cu sete, ca o crimă pe-ndelete. 75 Atunci apăru la rampă Ariei şi jerbe de flăcări şi anemone pentru mult prea onorabilii „dramatis personae". Şi această ficţiune, în tuş, în cărbune, | şi spectacolul amuzant j au dispărut în neant. '*' ' " I' ŞI FAUNA 1 Leii, paraleii, militării aveau mîinile roase de carii. Din toată gloria rămăsese doar o tresă, din tot muzeul o singură piesă. 5 Fanţii cu flori veştede la butonieră, civilii cari făcuseră o admirabilă carieră, mîncaţi de molii, mureau pe rînd scuzîndu-se : fără să vreau. Minotauri, centauri veneau 10 la hruba Frumoasei şi nu mai plecau... Şi Frumoasa cu buzele pale îşi lega cureluşa la sandale. i I I i CENACLU 1 Huliţii cu piei tărcate la bariera luminii s-au adunat. Ei premeditează miracole şi jafuri sub clinchetele unui cer dezabuzat. 5 Trîntorii, neghina, codoşii (nici c-am văzut mai rea răutate), iată ce gînduri gîndeau huliţii cu piei tărcate : „Darabanele Judecăţii cînd vor vesti, 10 să ne prefacem că nu ştim. Aprodul va căpia strigîndu-ne, şi noi surzi să fim." nirvana 1 Mortule, să nu te răceşti şi încearcă, te rog, să zîmbeşti ca cei mai cruzi căpitani cînd aveau cincisprezece ani. 5 Sînge, nu înţepeni, parcurge itinerariul din fiece zi prin arterele scorţoase pe care, după autopsie, studentul milos le coase. Inimă, bijuterie într-un cufăr, io o, de-ai şti, surioară, cît sufăr ! Strigoiul meu va încinge, drept sabie, un vătrai cînd mi-i spune : Hai ! 78 79 SPRE STÎNCA PRIMEJDIEI VITA NUQYA io în slăvită seară am pornit printre copacii cari sunau a morţiu, a moarte. Printre copacii cari sunau a morţiu, a moarte umbrele noastre, s-au, întîlnit : ; O Himera, torţă aprinsă ţi-e chipul î r E luna, dragă, mai flămîndă, mai setoasă ca oricînd. E luna mai flămîndă, mai setoasă ca. oricînd ; ea a sorbit şi marea şi zarea şi nisipul, O Himera, tremurătoare ţi-s buzele cînd îmi spui : Agonie, Sfîrşit. Cînd îmi spui : Agonie, Sfîrşit s-au năruit şi muntele şi marea şi Stînca Primejdiei si călăuzele. io 15 20 Aici, în această feerică vale înalţ osanale. Celui care Nu vede-N-aude, îi aduc laude. Pe temelii de rouă zidi-voi viaţa cea nouă., Omizile să care cărămizile, ciocîrliile să aducă mistriile, plopul ; să ardice târnăcopul. Cărăbuşii să fie cărăuşii, şi zgîrie-norii, cocorii, să fie salahorii. Peste adormitul cadă ca o pacoste asfinţitul. Din cenuşa celui decedat crească un arbore înfumurat. Şi Turnul Tiranului, ca o stea deasupra uraganului. 81 PROTOCOL GRAVITAŢIUNI Cîntaţi, cete, din ceteri, din oboaie, să mă încingă a stelelor văpaie. Ameţit sufletul de atîta slavă să se legene ca rimbaldesca navă. Cheia farmecelor îmi deschide, una cîte una, uşile vechilor piramide. Din sarcofagul ei o regină îmi aruncă un os de ruini şi rugină. Enigmele stau bosumflate ca la dans domnişoarele neinvitate. Dar eu, cavaler gîndac, vierme cavaler, cînd începe cadrilul, mina le-o cer. 1 Numele meu e Dorinţă, de aceea cînt cu oarecare uşurinţă. Flautul meu are un ton arhitrist, de aceea poate nu sînt artist. 5 Zi şi noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lîngă mine ca furtuna printre ruine. Aş vrea să mă cheme Panică, Ură, 10 să-mi cadă viaţa ca o mură-n gură. Aş vrea să mă cheme Bucurie sau Banchet, Extaz. Melodie. Dar numele meu e Dorinţă, şi ca să mi-1 schimb e cu neputinţă. 15 Zadarnic, zadarnic, încerc, numele meu e un fermecat cerc. 82 î 83 NATURA ŞI POETUL PREA MULTA LUMINA Voi, cetini şi muriţi, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă . pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Şi somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. Pînă cînd veţi suferi elogiile insultătoare ale palizilor căutători de fantome ? Pînă cînd vă veţi lăsa tîrîţi în ale lor sinistre abatoare ca porumbeii în gloduri şi sodome ? Protestaţi, pumnii strînşi, fiţi tari : din cenuşa voastră nască~se un asupritor, un zbir. Pururi singuratici, pururi barbari, voi, cetini şi munţi, voi, arbori in delir. 1 Pădurea se cufundă în extaz, în seninătate... Ciopleau fanaticii statuia Primăverii Născătoare... Sîngele omorurilor s-a şters, nu se mai ştie nimic, doar scheletul unei amintiri. 5 Din visul haimanalelor dăinuie fereastra enigmatică, atroce, sfîşietoare. Proorocii afurisiţi, înjunghiaţi în somn, dusu-s-au, pe frunze de tutun, la culcare. Din copacul iluziei dăinuie o fremătare, un ciripit, io din trecut, braţul acesta sideral care sondează ca o girafă neantul şi ruinele adolescenţei devastate. Dar din viaţa ta ce-a rămas ? Doar şoapte ca tunetul : e o plăcere să trăieşti ? 15 Şi lacrimile prefăcute în pietre de moară, şi fantome de care mereu te loveşti. 85 AEDIFICABO ET DESTRILAM TOAMNA 1934 Ce restrişte porţi pe targa braţelor tu, războinic gelos întors din ceruri, din lupte ? —- E o frumoasă moartă, o tînără moartă din care angelice hoarde au cercat să se-nfrupte. In buclele ei noaptea şi-a clădit un palat : luceferi şi sori veneau la ospăţ. — Luceferi turnaţi în argint, coconii mei, frumoasa moartă nu-i junglă pentru al vostru dezmăţ. .Luceferi sînteţi ? Sau tigri şi hiene ? Sori sclipitori, ce căutaţi prin buclele ei ? Dumnezeul răzbunării a trimis în căutarea mea un trăsnet şi cetele îngerilor derbedei. i Copacii înamoraţi vorbeau cu glia în şoaptă, s le-am auzit inima cîntînd. Am transcris un crîmpei pe o frunză şi am dat-o iubitei ; ea a rupt-o, distrată de un gînd. 5 Nu ştiu de voi mai auzi asemenea rare cuvinte de slavă şi la o noapte asemeni de mi-i mai dat să fiu martor. Frunze, săruturi, plouau cu nemiluita, pe faţa pămîntului, de plînset jilavă. Acum pădurea s-a mutat în cer... 10 Şi umblă copacii de parcă n-ar fi... Şi o ciocîrlie a scris în spaţiu, stingher : 5,Aici a fost odată pădurea44. 86 87 leviathan PRINOS Ctitori ai veşniciei, înaripaţilor, cenuşa rugurilor-voastre se cerne peste lume. Doar coralii şi mîinile înecaţilor mai apucă toarta cerului în clocot, în spume. Viforoase mări, spălaţi de păcate duhurile zbuciumate, mîinile şerpuitoare. Trimiteţi, genuni, furtunile toate, stinge-te, soare. Revarsă-te, noapte ! Aşterne-ţi hlamida peste patria înecaţilor. O, ce Islanda, ce gheţar e firida în care mă aşteptaţi, fraţilor V 1 Prinţul norilor, tatăl florilor, Adonai a vizitat la miez de noapte albastrul pămînt. O, cum ondulau braţele margheritelor şi, cîmpia.,. ; 5 Adonai s-a oprit la cocioaba urzicilor-şi trufaşul munte a încremenit. Jivinele cu botul pe labe au articulat cîteva silabe. Vîntul ca un sclav îşi rupe degetele, 10 ca ele să nu mai treacă prin lira copacilor, . doar ulciorul şchiop aduse apă, şi au mai venit un codru de pîine, un drob de sare şi o ceapă. Adonai mulţumind lucrurilor umile s-a urcat la cer, peste fire. 15 Cocioaba urzicilor era un trandafiriu rai şi ulciorul şi pîinea şi sarea şi ceapa cîntau : „Adonai, Adonai". 88 portret RECOLTA Ridică-te din jilţ, tată, o, ce mare te-ai făcut, ţi-a crescut barba imensă, de nu-mi spuneai Emil, nu te-aş fi cunoscut. Şi mîinile tale sînt pline de pămînt, de ceaţă... Cum ai ajuns aici dintr-o noapte fără hotare ? N-ai găsit pe acolo un ac şi un fir de aţă ? ca să-ţi coşi haina şi desfundatele buzunare ? Subterani, de ce i-aţi ros ghetele ? De ce i-ai spart sticla ochelarilor, tu argilă ? Noapte, de ce i-ai topit pe buze veninoasa pastilă ? 1 Toamna mi-a scuturat pe frunte noiane de gînduri veştede, arămii, mărunte. Iarnă, să le iei te implor, şi să aşterni altele în locul lor. 5 Primăvara mi-a turnat în pahar un vin dătător de vedenii, de coşmar. Vară, te rog vino-n pripă şi primeşte-mă sub arzătoarea-ţi aripă. Nu mai plînge, stea, nu mai jeli, 10 noapte, nu mă dojeni. Bădie soare, fă tu dreptate şi-am să-ţi fiu frate. 90 91 GA SAUL.. AŞTEPTARE Ca Saul omorînd vrăjitoarele, aşa voi ucide Melancolia cînd veni-va peste mine la noapte, bat-o pustia ! Un ţăruş de foc a crescut în inimă odăii; am s-o leg acolo cu o frînghie şi înfigîndu-i aşchii în coastă, să-i spun : „Aşa se pedepsesc uzurpatorii, Melancolie". Aurora mă va găsi pal, cu braţele încrucişate, dimineaţa va şti că ceva tulburător s-a întîmplat şi din oroarea crimei va rămîne o metaforă şi un tril din pasărea care a zburat. 1 Nu sta la fereastră eu ochii ţintă, neurastenie Copacul zice că eşti o ucigaşă, o vrăjitoare, că pe buzele tale s-a închegat sîngele toamnei şi din cauza ta nu cîntă nici o privighetoare. 5 Dă o raită pe bulevardul aerian între Ursa Mare şi lună. S-a încins o păruială între stele, se bat ca maimuţele, pentru o alună. Dumnezeu nu e un satrap, Crede arborii pe cuvînt, 10 deşi cînd zbiară vocea lui are un timbru nefiresc. El îţi arată în atelier cum se ţes maramele nopţii de cite ori îi spui : tată, mă plictisesc. Şi cînd întinzi o mînă spre fruntea oamenilor ca spre poleite ceşti, 15 Dumnezeu se apleacă peste balustradă şi zice : nu, să nu loveşti. 92 m PE FLUVIUL HAOS. t. b. Pe fluviul Haos mi-a fugit ursita şi iată-mă singur. Sînt o nemernică salcie plîngătoare vai, singurătatea cum doare. Paseri purtînd în plisc o legendă, paseri profetice, tălmăcitoare, ursita spuneţi-mi unde s-a dus pe fluviul negurii Haos, în jos ori în sus ? Noapte, unde sînt punctele cardinale ? Redaţi-mi răsăritul doar şi apusul... Voi stele fără noroc, voi soldaţi în repaos, cine mi-a mînat ursita în vîltorile fluviului Haos ? l Noapte bună ! Pieriţi insomnii, arzătoare tunici ale lui Nessus ! Din fotografie tata îmi face semne, mă săgetează ca pe un nesupus. 5 Pletosule, ce veste prin cer, sînt şi acolo păduri, anotimpurile se succed în aceeaşi ordine ? Cel-de-sus, cînd aude cîntarea măiastră a paserilor, nu cade ca unul trăsnit de oracolul propriei sale voci ? Oamenii sînt misterioşi ca pe aici ? 10 Ah, le stă bine aşa, văruiţi cu negru, la concertul de gală, cum ascultă, în trist entuziasm, un lamento, a viorilor fugă triumfală. — Fiule, fiule, fir de nisip, umbra ta consternată vine către mine, subţiratec val. !5 Nu eşti oare tu o fantomă, patul tău nu e cumva Ducipal ? 94 95 SCHIŢA PENTRU INFERNUL MEU ARMADA 1 Noaptea, cînd vîriătorul adormi, i • au plecat în somnul său prepeliţele ucise peste zi, „Vînătorule, ia-ţi înapoi pocnetul armei şi alicele trecute prin piele» fiindcă nu avem ce face cu ele." 5 Copacul se ivi pe umeri cu o desagă : „îţi restitui această umbră care mi-a fost dragă". Balta sosi şi ea ca o lunatecă : „Iată, ţi-am adus plocon raţa sălbatecă", > Veni apoi o fluturare, veni o uşă deschisă, veni o floare : !0 „Noi alcătuim primăvara ta ; primeşte-ne, frăţioare." Şi un album şi sania şi strada care se clătina : „Şi noi sîntem iernile tale. Ia-ne, măria-ta". Apoi un surîs, un braţ alb, o sărutare pe frunte, o sărutare de hedescris, şi pasul meu cutezător peste abis... 1 De cînd le port ca pe nişte pîini o, cum au crescut aceste mîini. De cînd îl vorbesc, de cînd îl tac, o, verde se făcu acest copac. 5 Ochiule, nu mă mai vezi ? Sînt copilul care citea „Capra cu trei iezi". Valuri, nu mai ştiţi cine sînt ? Corăbiile mele au fost luate de vînt. Lucrurile să-şi amintească de mine 10 ca maniacul de vechile figurine. Copacul să-mi spună : „Da, te cunosc, de ce te-ai refugiat în putredul chioşc ?" Un ciclon îmi trece prin plete ca o răsplată, adierile mă împresoară şi mă îmbată. 15 Şi faţa serafică, tristă se destramă ca o batistă. 96 97 ALB ŞI NEGRU PETRECERE Tragedienii au stîrnit furtuna cu ale lor maşini infernale. Din volbura cuvintelor s-a născut un munte şi o pădure şi un vaier şi o vale. Pe munte locuia un sihastru părăsit ca regele Lear. Tragedieni, de ce l-aţi lăsat singur ? Puneţi-i, vă rog un fluier la chimir. O, singurătatea nu-i o stînă, mi-au spus răii tragedieni cu voci dogite. Şi ursuzul sihastru nu-i un păstor, el n-are nici turme, nici Sulamite. 1 Ore, încingeţi o horă tăcută, vastă, incoloră. Minute ca păpădiile, veniţi cu miile. 5 Clipe capricioase, clipe cu toane, veniţi în milioane. Apleacă-te, zînă, peste a vieţii searbădă fîntînă. Lună, ia-mi ochii 10 cu strălucirea frumoaselor tale rochii. Umiliţi-mă ceruri, constelaţii cu ale voastre steme, tronuri şi spaţii. 98 99 PACT INTIMITATE Ala, bala, portocala, unde ţi-s cohortele, pădure, lăudărosule, unde ţi-e pala ? Vîntul dacă nu le-a luat, să jure. Pilcuri, pilcuri, la podul calicilor aşteptăm să treacă alaiul rîndunicilor ce se duc la cer în ambasadă cu flamuri sute şi muzici o grămadă. Ala, bala, portocala, Doamne, unde ţi-s tunetele, unde chimvalele, unde cele patru puncte, cardinalele ? învoitu-s-au cu singuratecul om, rătăcită frunză prin al nopţii dom. Frunţii lui să-i împrumute divinul nimb şi el să renunţe la plimbare, în schimb. 100 10 15 Condus de lumina surîsului tău am coborît în muzeu, Iubito cine e aci Surghiunit ? — Unul care din veacul nedreptăţii a fugit. Dar osul de lepre mîncat ? — E al martirului care pe toate le-a răbdat. In lucarnă văd un portret. — ,E al unui cuvios, al unui ascet. Şi cîteva zdrenţe şi o hîrcă : — E un viclean, un poltron, o năpîrcă. Dar această vermină şi această fosilă. — E băiatul care a trăit din plictiseală, din silă. Iubitq, în muzeul subteran, rude nu-mi aflu, nici un contimporan. Bruni şi răi de-a valma, în intimitate, aşteaptă cu braţele încrucişate. 101 a vedea, vedere SURPRIZA l Daţi-mi lampa lui Aladin, vreau să văd lucruri neobişnuite. Dulce pasăre, trimite un mesteacăn, un arin, să-ţi ferească robul de ispite. 5 Vraciule, dă-mi grabnic licoarea, mesager nebun prin vinele vieţii. Ah, plăcută, plăcută e boarea care-mi duce nava în golfurile cetii. Daţi-mi lampa lui Aladin, io să luminez aceste înnoptate : un imens asfinţit, un total declin, o nefastă dreptate. 1 Uşa tainelor se deschide tiptil şi vine, iată, întunecatul April. Perlele nopţii dorm în cer ca-ntr-o scoică, vorbeşte încet, să nu le deştepţi, doică. 5 Tu lună, a cerbilor, a singuratecilor mumă pe muntele Slavilor du-mă. Tu nour ia-mă în braţele tale şi pogoară-mă-n vale. Voi ape tăcute clătiţi-mă, 10 Voi ierburi ca un val înveliţi-mă. Noapte de furia întunecatului mă tem Noapte, pavăza mea, auzi cum te chem. 102 103 spiriduşul somnului o noua planeta.. io în vis m-a lovit cineva cu o nuieluşă, dar cine mi-a spus : „Trezeşte-te, cenuşă !" ? Această voce n-o pot uita, părea o voce de puşlama. Vocile serioase nu umblă prin vis, ele n-au acces în hilarul nostru paradis. Prin vis hoinăresc doar vocile de cinci parale, cam într-o ureche* cam descusute, cam guturale. Trezeşte-te, cenuşă i Şi m-am trezit căscînd leneş, după tipic, după rit. Dar vocea de puşlama în străfundurile somnului mă rechema. io Tinerii vîrcolaci, atleţii, mi-au ronţăit pereţii. Odaia mea se plimbă prin infinit lucitoare ca un soare la zenit. Din cînd în cînd vine o fată într-o rochie cu trenă, cam demodată. Geniul odăii îmi spune : „E o stea ; vezi, poartă-te frumos cu ea". Cîte-un miracol bate la uşă ; eu îi şoptesc : „Plurabella, păpuşă !" Ca un domn mă port, îi ofer cafea. Nici camera lorzilor nu străluceşte cum străluceşte camera mea. 104 105 VESTIGII CRAIUL AMURG 1 Mi-adue vag aminte de Spaima-Pădurii, care nu avea nici un dinte. Mi-aduc vag aminte de aspra mătase a gliei, Părinte. 5 Mi-aduc vag aminte de mîinile mamei, care veneau din ceruri să mă alinte. Mi-aduc vag aminte de basmele care începeau aşa : „Luaţi aminte". Dar ce bine mi-aduc aminte, vai mie, 10 de a nopţilor vijelie. Cum ne amintim, vai nouă, de a nopţilor sîngeroasă rouă. l Craiul Amurg, ucigaşul macilor, a scăldat cîmpia într-o baie de sînge. L-am văzut cum ştergea spada pe copacii care se porniră a plînge. 5 Paserile din cuibul incendiat aveau aripi în diamant şi cărbune. Şi aruncau, săgeţi, către ceruri priviri săgetătoare nebune. Singur în rădvanul negru treceam, 1° şi cum galopa năzdrăvanul murg ! Pe aleile pavate cu umbră, printre răcori, suiam spre castelul Craiului Amurg. 106 107 ERES GUARDA E PASS A Lebedele aurorei dalbe au trecut prin somnul grădinilor. Vă urez, sfioasele mele nalbe, să întreceţi înălţimea pinilor. Nimfa dimineţii poartă-n cingătoare un cuţitaş cochet. Ea încrustează pe coaja copacilor cuvîntul Desperare, şi se retrage apoi în boschet. Grădina e un fîlfîitor abecedar, şi eu elevul fără duminici, fără sărbătoare, într-una, într-una silabisesc amar cuvîntul Des-pe-ra-re. l Pictează-ţi pe obraji o letargie, un surîs ca o monotonie. Prinde-ţi în brumele părului floarea ofilită, jalea mi te apere, să fii ocrotită. 5 Pogoară apoi în nupţialul salon, să-ţi fluture zăbranicul ca aripa unui alcyon. Mă vei afla înecat în suspine, dar să nu-ţi pese de mine. Treci mai departe, treci mai departe, 10 de April să fugi, nu de Mai, nu de Marte. Chiar de te-oi striga, să nu vii ! Chiar de ţi-oi spune Mîntuire, să nu vii î 108 109 O ULTIMA ÎNTREBARE A VII-A INDULGENŢA Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină aici, foarte aproape de inima mea, ipocrită noapte, spune-mi, n-ai văzut cumva lunecînd o stea ? Ba da, căzu din salba Dianei o stea ca lacrima de cleştar, dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o, omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar. Vai, steaua era o fericire necunoscută, 10 promisă de Dumnezeu, cuiva... Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor, omul care a luat-o de ce tremura ? 10 Terorile mele, fiţi mai blajine cu arlechinul speriat de moarte. Fluturaţi peste visarea lui ciufulită mîinile oglinzilor alintate. Copilăria nu se mai aude, a rămas printre relicve, printre amulete. Zîmbetul a scăpătat, a pălit, ochii apun în cearcăne violete. în genunchi, pe brînci, spre Canossa, bronzat de lună ca un harap, cu frica-n sîn cu noaptea pe umăr, cu cenuşa stelelor pe cap. 110 111 copilul nostru mintuire 1 Rimele mele, unde aţi zburat ? Armonii, de ce-aţi plecat de lîngă mine ? Stau la fereastră orfan şi plîng, adio, poezie, adio ! 5 Iară şi iară am să mă iau de cap, am să-1 dau de pereţi singur, singur. Hohotul meu va forma o piramidă a desperării şi Dumnezeu în persoană veni-va să-mi aline pătimirea. Fiul meu, de ce ţipi, lămureşte, 10 locatarii cerului nu se pot odihni, la toate caturile s-au deschis ferestre şi stele adorabile întreabă : oare ce-o fi ? l Te rog, baladă, spune cuvinte frumoase celor ce la racla mea se vor opri, fii brăţară mîinilor evlavioase care viaţa-mi vor frunzări. 5 Convoacă foşnetul arborilor dragi, paserile să îngîne un prohod pentru cel care a dezertat din armata regelui Nimrod. Şi dacă străinii te-or întreba io despre acel învelit în al pămîntului moale zăbun, tu, baladă, să le răspunzi : „A fost un taifun". EPITAF ORAŢII DE NUNTA Sub lespede, înmărmurite, dorm isprăvile mele, atît cele bune, cît şi cele rele. Mîna care a dat şi mîna care a luat s-au înfrăţit şi s-au cununat. Gîndurile sînt foarte obosite. Zadarnic ascultaţi, urechi ciulite, pasul meu nu va mai zdrobi viorelele inculte care nu ştiu ceti. Ochiul nu cată semeţ, safirul ochilor nu mai are preţ. Neantul a pus un sigiliu de zgură pe frunte, pe pleoape, pe gură. 1 Odihneşte-te-n pace, fluture prins în ale morţii ace, omule cu şapte blestemate cojoace. Odihneşte-te-n pace, 5 flacără. Taci, ţipăt. Linişte, vino-ncoace, sugrumată de mîna morţii dibace. Odihneşte-te-n pace grindă, fîntînă de-asemeni, funie fii cuminte, apă cată să-i semeni, nu spînzura limbă, ochii mei în virtute fiţi gemeni. 114 115 confidenţa docta ignorantia Din predica cerurilor nu înţeleg o boabă : Să-mi traducă arborii, vîntul fie-mi interpret, iarba poenilor să colaboreze şi ea. Licurici, să-mi daţi luminiţele voastre ! Umbre, penumbre, seninuri, lăsaţi să oficieze liturghiile, privighetoarea-n sutană, un cuc ermit deie răspunsul din strană ; aleanuri, tantalice chinuri. Precum căsăpeşte pădurarul cu barda cel mai negru trunchi, am să cad, vai, cînd uraganele vor dicta şcolarului : In genunchi, în genunchi. 10 Singuratecule, stacojiule, Omega, cîntă-mi apoteoza somnului şi a morţii. De mult dau tîrcoale şi adulmec, vai, tras-am sorţii. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. Agonizai avar peste pleava cunoaşterii, zaraf ursuz, putred, blazat. Textele vane ad usum delphini, se năruiau în gheena odăii. Utopia schiţa furci absurde pentru duhul mîhnit. ) 116 117 r CICLU LINIŞTE Pe lume de mă voi întoarce, să fiţi mai drăguţe, Parce. Nu-mi puneţi în mîini creanga de măslin şi nu vreau pace cîtuşi de puţin. Daţi-mi o spadă, o ţeapă, o grapă, să nu creadă pădurea că de mine scapă. Daţi-mi furiile drept lozincă şi nu îngăduiţi să mai cînt din astă dezacordată caterincă. Daţi-mi, domniţelor, ştrengăriţelor, o bucurie şi o nenorocire, sălbatece să fie, stăpîni să-mi fie cei doi rumâni, Dor şi Nelinişte. l Izvor nesecat, minune, profil al întunecatului April ! Stele suverane, în această noapte, cădeţi sătule ca fructele coapte. 5 El vine pentru a mă tămădui de febra numită „a trăi". Vai, stelele, cum l-au tatuat pe acest apostat. Vai, stelele, cum l-au jumulit 10 pe doctorul cel vestit. Mulţumesc, Întunecat April, că mi-ai arătat în oglindă icoana unui copil, că m-ai învăţat ştiinţa ciocîrliei care trece vămile veciei. 15 Mulţumesc pentru paletă, pentru creion, care mi-au purtat mult ghinion. Şi pentru deşertul acestui caiet în care a călugărit un descreierat poet. 118 119 T I j POST LUDUM j f i Poezie, să te duci la stejarii de strajă în cel mai : înaintat post şi spune-le dragi salutări de la unul care a fost. Roagă paserile să tacă, m-au înnebunit, am ameţit de atîta ciripit. 5 Poezie, să treci noaptea prin somnul celor ai mei, sărută-i pe frunte, discută în şoaptă cu ei. Spune-le că am încheiat din caiet ultima filă şi că-mi plîng şi pietrele de milă. Poezie, spune mamei să mă ierte, sînt o poamă rea, 1° pe care o aruncă cine muşcă din ea ; lacrimi din ochi ca dintr-un burete i-am stors, firul oftării pe buze s-a tors. Poezie, spune fratelui meu că n-am fost înger, cum poate credea, că mi-e inima pedeapsă, mustrare, nuia. 15 Şi de gîndurile crude care m-au bătut foarte sălbatec mi-e un somn de jăratec. Spune iubitelor mele că nu le-am iubit, că, zvăpăiat, am tras mereu la fit. Viaţa mi-a fost ca o pălărie, ca un pahar 20 în care amesteci al întîmplării zar. Daca pisica cea galbenă va înţelege ceva, spune-i că lenea ei seamănă grozav cu lenea mea. Blonda lumină care se plimba prin grădină alene, rar, să mă ierte că am fost un cer mereu crepuscular. 25 Apoi, poezie, să nu te mai întorci înapoi, nu facem o nobilă pereche noi doi ; alianţa noastră e sfărmată 30 şi aş vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată. 120 121 PE-O GURĂ DE RAI 1943 Mamei un DOR FARA SAŢIU De un dor fără saţiu-s învins şi nu ştiu ce sete mă arde. Parcă mereu, din adînc, un ochi răpitor de Himeră ar vrea să mă prade. Şi pururi n-am pace, nici al stelei vrăjit du-te-vino în spaţii, nici timpii de aur, nici anii-lumină, izvoare sub lună, ori dornică ciută, nimic nu mă stinge, nimic nu m-alină şi parc-aş visa o planetă pierdută. E atîta nepace în sufletul meu, bătut de alean şi de umbre cuprins... Un dor fără saţiu m-a-nvins, şi nu ştiu ce sete mă arde mereu. briareu I | 1 Singur umblam prin desime, prin al Rusalelor codru vestit. Negru de tristeţe, tristeţei sortit, singur umblam prin desime. 5 Cînd auzit-am auzit glas ca de zimbri, metalic, ascuţit : Briareu ! Aici în desime nu-i nime, doar păgîneasca treime, 10 tăcutele doar elocinţi vegetale şi ziulica şi eu. Ah, e codrul, titanul cu braţe o mie, strămoşul codru e Briareu. Şi mi-a dat Domnul neliniştea setei nebune, rubedenia vulcanelor crăpate de sete, 15 simpatia stîncei, a focarelor bete, purtam pe buze munţi de cărbune ! Ai băut a vieţii şi a morţii frumuseţe toată, codrule mare, Briareu ! Dar gura mea e gură de cîntec, fîntînă secată, 20 gură de iad căreia îi e sete mereu. \ 126 COMENTARIU LA O VIAŢA PIERDUTA 1 De m-ar atinge vraja romanticei păduri ! Şi brazii să-şi înalţe întunecaţii muri. 5 Pierdut, prelung răsune cumplitele bucine, demonicul detunet al stîncei carpatine. Să vă mai văd o dată, 10 Păduri-Eurydice, cîntaţi-mi să mă satur, izvoare, clare fiice, voi, stele, măşti de aur, hieratice făpturi. 15 De m-ar ucide vraja romanticei păduri. 127 CERB TRIF NEBUN l Ast cerb din vremea lui Gelu rămurosul cap îl întinde, urieşescul cap luceferii prinde şi umedul lor bot însetat de izvoară. 5 Visare nebună, a cîta oară îmi trimiţi în somn ăst cerb din vremea lui Gelu, ăst domn ? Dincolo de morţi, dincolo de vii, 10 prin cîte veacuri, hai ? Arătare noptoasă, ruptă din rai, ai trecut pin' să vii ? Ştii tu, cerb, sau nu ştii. Departe~i, departe-i, hăt, 15 şi nu se mai uită-ndărăt, ăst cerb din vremea lui Gelu. 1 Trif nebun ! Vi, og, vi. privighetori, vrăjitori, într-o zi, vi, og, vi, i, og, vi, privighetori, în păduri de alun, 5 vi, og, vi, i, og, vi, Trif nebun ! O, sfinte Soare ! Şi aruncai deoparte cartea. Ce magic Mai ! Alei, păsăruie, nu amuţi, cîntare cîntă-mi în homerica zi, 10 zi-mi-o, cîntarea, din cuib, din alun, vi, og, vi, i, og, vi, Trif nebun ! Şi cade amurgul. Mi-e umbra uşoară. O, pierde-m-aş pierde în multul albastru ! De aprinsul miez-noapte, de a vrăjilor oară, 15 mi-e frică, iubito, de codrul sihastru... ilntoarce-te, Mai, întoarce-te, zi, o, revino, cuce străbun ! Vi, og, vi, i, og, vi, 20 Trif nebun s-au zi, Trif nebun. 128 129 DE CAELO ANOTIMP Pe ramurile tale, arbore noptatec, văzui al veciilor porumbiel singuratec, ce, drăgăstos gîngurind, aştepta. Şi, crini purtînd, vestitorii unei melodioase tragedii scuturau pe rînd în urne aripile sidefii. Prin strălucindul, arhipelag, din stea în stea, se îndrepta spre lună, cu toate pînzele întinse. Melancolie, barca-mi nebună. Şi printre doruri plutea, printre cereştile clare odoare. Melancolie, iubirea mea, din visări în visare. 1 Nici viori, nici fluiere, nici ploaia prin plete să-ţi şuiere ; în tăcuta noapte adîncă glasul tău nu se aude, nu încă... 5 De himerice bolţi se anină armele nopţii, stelele-n ruină ; pînă la noi încă n-a pătruns al codrului clopot ascuns. înaltele, cereştile drumuri, 10 toate-s doar aburi şi fumuri... Plimbă-te, pală, prin auroră, frunte a lucrurilor, luna mea, proră Dar vor veni ! O, ce siguri, oaspeţi în vestminte de friguri ! 15 Dar vor veni ! O lumină subţire, şi naiuri şi harfe şi lire ! 130 131 BRUMARIUL TOTUL ÎN JURU-MI l O, iată cerul, tremură prin ramuri, cu mii lumini şi de arginturi creste ; răsună vîntul, trubadur prin treste... De aur oseminte văd prin geamuri. 5 Auz], auzi ! Viind pe calu-i sur, Brumariul frunza-n codri o dărâmă, Brumariul fala codrilor destramă, ca un viclean viind pe calu-i sur. Cruntu-i de sînge cuţitul 10 şi puşcuţele fipte-n şerpar ! O, ele mai rele, mai groaznice par codrului de veri primenitul. Şi pricolicii cu statul de-o palmă inima-mi seacă : alei-au, alei-au ! 15 Da, prin codrul cel veşted treceau ţipînd pricolicii cu statul de-o palmă. 1 Eşti al nopţii miez putred, • lună verzuie ! Oh, mă robeşte ca o Circe tăcerea neînţeleasă, ce suie şi suie 5 eu demoniile-i întunecate. Totul în juru-mi, a nu fi, şopteşte. Fluturare de aur pe ochi mi se aşază. 10 Asemenea glorie îngerii nu visează, asemenea aripi, n-au fulgerele Lui, ce răsar din neguri, 15 din nouri sîlhui. 132 133 CLIPEI CBERON Necunoscută clipă ce treci prin valea delicatului Prier, îngerilor nu eşti necunoscută ; se vorbeşte de tine în cer ! Eşti tu, preacurata, clipa aceea care-mi luci ca o stea orbitoare. De ce, cînd sufletul meu te-a cuprins, o, de ce te-ai stins tu, clipa aceea ? Dar îngerul care veghea sub al nopţilor sublim policandru, acel copilandru ce ne urma în peregrinările noastre. Tu, clipa aceea ! striga, Tu, clipa aceea ! striga către astre. Si mereu te cheamă, să ştii, ale copilandrîlor-îngeri trompete argintii. 1 Un farmec îmi spune : Vin* să murim, adînca pădure mă cheamă, măi umbră, măi frate, vin' să murim, pădurea fantomă, iată, mă cheamă. 5 Vino la sînu-mi, tim, tim, tim, e o pasăre ce-şi cheamă puiul aşa, o tulburare ce mă cheamă la ea. Ah, cimitir al primăverii mele, pajură-pădure cu amarnică faţă, 10 lasă-mă, las ! Dureroasele-ţi glasuri mă cuprind, mă lovesc, mă îngheaţă. Vino la sînu-mi, tim, tim, tim, blestemata pădure mă cheamă, simfonica moarte-n pădure mă cheamă 15 ci vin-odată, vin-să murim. 135 nunta rob codru l Izvoare petrec l în locuri vrăjite, \ acolo unde stelele, clare, vestite, j 5 îşi schimbă inelele. Izvoarele sar, j 5 hohotind ca nebunele, cînd o lună de vis şi stelele, unele, 10 parcă moarte mi-s. Izvoarele spun că-i nuntă în cer. 10 Al Mirelui mers, pasul său sever, 15 prefacă-se-n vers. Izvoarele cîntă : „Veniţi, surioare, în alaiul lui ; 15 noi fete-izvoare, 20 scumpe soarelui !" Ca în vis ascultam \- cum izvoare şoptesc... Şi m-a prins un dor, să fiu negru nor, 25 nunta s-o umbresc. Rob Codru, cum te suferi supus şi vînzării dat, singurel sub lună ? O, frăţie, de-am fi împreună pe muntele Daciei, în lumina de sus Săgetătorul te-a fulgerat, Capricornul te-a sfîşiat. O, Codrule tată, amărît mai eşti ! împilatule, ce morţi tînguieşti 9 Nu-i Dragoş să-şi anine în fag alămitele-i arme, ca sorţile, mute, Dragoş nu-i şi nu-i cin' mi-e drag... Vise, vieţi, muriră prea iute ! Cu stele în frunte, s-au dus cerbii tăi, la zidul tăcerii, te întreb cu limba durerii, Rob Codru, cum te suferi supus ? 136 137 MUZA TRAGICA aerul, tremurătorul l Veştede ramuri î Superb instrument de muzică toamna-i, cînd bruma cădea ! O, coronatule Cerb, 5 unde-i pădurea, doamnă-ta, maica direaptă la care crescui şi cerul şi flacăra lui ? Pe munţii unde, copăcel-copăcel, numai jepii ajung. 10 Electră veni, din vis şi neunde, noaptea, cu păru-i de nuntă, prelung, un infelice Oreste-i enigmaticul codru ; înrourata, privirea lui, 15 plăteşte cît aurul cerului. Din pufoasele flori, din umila micsandră, se ridică, în delir, o Casandră. 1 Aerul, tremurătorul, copilul, clarul, în aurii pînze ne înfăşoară... In caleaşca trasă de fluturii săi a venit de cu seară. 5 Noaptea întreagă a lunecat pe vioara divină, arcuşul divin. Opreşte-te ! Stai ! Asupră-ne stai iară şi iar, cer adamantin ! Dimineaţa e ceva, nu ştiu ce, fragil, io o amiază faunescă ; acesta e darul, în mii de magii, de culori, se-ntrecea aerul, tremurătorul, copilul, clarul... 138 139 RÎZI DE NOL. MĂIASTRĂ l Unde ţi-s aripile, căprioară ? Ah, rîzi de noi, tu ce treci valea şi culmea în zbor, ca îngerul suindu-se la ceruri fără scară, îngerul ce-şi spune ciocîrlie, cocor. 5 Ah, rîzi de noi, ostatecli, înfieraţii, butucii, ne ia zălog lutul pe vrute, nevrute... Soarta ne bate cum noi batem nucii... Ah, rîzi, căprioară cu aripi nevăzute !.. io 15 Aiure, frate, aiure, Măiastră văzui, cu trupşoru-n fum. Dac-am întrebat-o unde sum, răspunse aleasa : în rai, în pădure. Ochii de Măiastră, doi luceferei, le-am sorbit lumina pin' mă îmbătară. Soţia lui Înger pribegea prin ţară, prin pădurea-n şuier cu bouri-bourei. Pierea fără larmă înţeleptul soare, aştrilor-discipoli lăsîndu-le focul; brăţare de lună au cuprins mijlocul seninei Măiastre, lujerul de floare. Aiure, aiure, Măiastră văzui. în păduri, în rai, nu se mai aude grai de cucuvăi, nu se mai aude glasul rău-augure, în păduri, în rai. 140 141 PREA MULTA UMBRA GLOSSE ! 1 Peste marea mare şi lată începe durerea să bată. Dar în a stelelor zea, singurateca iubire lucea. 5 Stele de-o samă cu spumele, iubirea e-n voi numai cu numele. Mormîntul ei e săpat, durerea inima i-a vulnerat. Ea pluti-va pe coame de lună, io la Rafael ce harfa înstrună. Aşteaptă ! Face-ţi-voiu semn bradule, mire solemn. Pădurea vibrată de plîngeri e-n umbră. Şi nu văd, 15 o, nu văd cohorte de îngeri. l" Carte de aur cu inscripţii nepieritoare în cerul sculptat î Şi la magica filă a şaptea, 5 începe noaptea cea plină de cîntece... Oh, rătăcesc prin meandrele acestui in-folio cu magistrul ce mă protege. Inclinîndu-se peste umărul meu, io el se afundă în adîncimile cărţii, cu teoria copleşindu-mă despre „natura lucrurilor". — Stacojiule, Omega, nu, lasă-mă să citesc singur 15 gigantica filă a şaptea : acolo e noaptea, cutremur, gheenă de cîntece. 142 143 BĂRBAT VOIEVODUL SĂ PIU AMURGUL 1 Spunea stanca, nu şi nu, mierla spunea fie cum vrei tu. Prin adormitele-n pace poiene smulse clipitei, acu-i acu, 5 fluier din arbori desface Selene. Şi mlădiile săbii şi lancia dreaptă, şi mult plinele de graţie, avîntatele arcuri, şi murgi trepădînd, şi ulii cu ochi de zamfiră, şi Bărbatul cu plete de noapte, io dezrobiţi din mileniu veniră în poiana ce freme de şoapte. Vă deşteptaţi ! Tilincele morţilor sună, cornul învierilor sună, 15 şi pînă la mine veşnicia străbate... O, clinchet de arme din alte vieţi şi sfintele chipuri şi pajura lună, şi vedenia codrului frate. Să fiu amurgul aş vrea, să aştept sfîşiat la ferestre, dragostea mea. Să-ţi aprind obrajii cu nebuna-mi pară şi să plec apoi, cînd se face seară. Primeşte cîmpia ; e un dar ce-ţi fac, muntele-n omagiu şi codrii ce tac. Ci vino. Să mergem. Ne-aşteaptă mulţime de regi în genunchi, şi florile toate să trecem aşteaptă. 144 145. HECATE VENIŢI, ADIERI l De-aş fi noapte ! In mare să bat, frunte bătută-n stigmate de aur... Feri-mă, zeule, doar de Scorpion şi de Taur. 5 Nu-i toamna, nu-i iarna, vă spun, ci un anotimp, vai, mult mai sălbatec, o fiară cu dinţii mai răi decît Cerber, aromind singuratec. Nu-i vînt aparenţa ce trece 10 în larguri şi păru-ţi resfiră ; iubito, iubito, nu e nici moartea, nici smaraldica mare prin stînci cînd delira. De-aş fi noapte ! Candoare ce sînt ! Visule, spune-mi că trezia e vană 15 şi mă ia cenuşiul, şi sînt copia umbrei şi toarnă-mi divinul, vinul uitării în cană. 1 Treacă paharul acesta, potirul amurgului plin de otrave î Şi Titania cu faţa de ambră, şi murinda zi, fulgerări şi voroave ! 5 Iluminare şi noapte ! Un înger îşi trece aurorele de pe un umăr pe altul. Se preoţeşte verdele codru şi prin frunzime se arată înaltul. Veniţi, adieri negrăit de blînde, 10 în ale visărilor crenge şi lunce ! Vino, monarhule Timp cu nobilii tăi, Azi şi Ieri, Acum şi Atunce ! Oh, sufletul mi-e plin şi ars de dor... El noaptea se îmbată cu himere, 15 visîndu-se nemuritor pierdut printre clare sidere. 147 VINO, NU VENI.., TRISTUL 1 în timp ce sufletele rătăceau, am rămas ca statui funerare, vitrege nopţi pe malul apei sorbindu-ne privirile amare. 5 Frumoasă şi tristă erai ! Gloriei tale fost-am cupa, de-argint vasul... Printre rarele trestii, cînd luna lucea, eram pasul tău, mersul tău, eram Pasul. Vino, nu veni, iubito între toate aleasă, 10 vino, nu veni, dulcea mea înserare... Pe malul apei să amurgim, împietriţi ca statui funerare. 1 Lin, lin dorm firile toate, dincolo de moarte, mai departe de chin. Veni îngerul, 5 pragul ferestrei lovind : glin ! A fost între noi înţelegere, ca el să s-arate, cînd auzi-va plîns şi suspin. Ah, oglindire în lacrima serii, 10 în vanul azur, a stelei din prerii î „Crucificatul, al meu alter ego, e prin pădure, acolo e Tristul", spuse acela, sofistul. Şi veni Demonul, 15 pragul ferestrei lovind, bum ! A fost între noi înţelegere ca el s-arate cînd viaţa-mi fi-va un fum ; Unde, unde mi-e Tristul ? 20 „Ci lasă, demon, gîrbaciul, spuse acela, sofistul. Tristul e însuşi copaciul l'x 148 149 SBRAPHITA 1 Pe reci întinsori se mişcau ale stelelor ordii cumplite... Şî in fruntea lor cine-mi sta, căpetenia oştilor cine-mi era ? 5 Luna şi feţele aurite. Ah, mă orbeşti cu torţa ta, Lună, Fortuna ! Tu, călătoare pe troianele căi, prin poveşti, pe bătutele de stele drumuri crăieşti, 10 peste mări în declin, murmurătoare. Şi voi, împărăteselor, stele de ger, zeităţi argintii ale firii, magice trupe, fiţi îndeajuns de îndurate pentru cel ajuns 15 la ţărmuri, în pragul muririi. O tristă virtute, un crin erai* o înfiorare, în brumată mantă de Brumar, un crepuscul ce-mi cade pe frunte, un stol funerar, 20 de ape o sunare. MOZAflT 1 Claritate a nopţii ! Liră pe care se întrec meşterii îngeri ! Florile toate se inspiră, în ora de muzică, 5 ascultînd, fredonînd. Claritate a nopţii ! Undă tremurătoare ce mă poartă către îngîndurata stea ce-i din al seninurilor patrimoniu 10 desprinsă. Nebuna, steaua mea. Claritate a nopţii ! Ideală claritate, un vis eşti, atîta, un vis. Închid ochii, te pierd, printre negurile mele te pierd. 150 151 FERICIRILE DA-MI FREAMĂTUL l Dragă mi-e libertatea de a visa în lan, de a mă trezi visînd în lanul acel ca un leneş învăţăcel, 5 de a visa moartea, de a mi-o imagina ca un desfrîu. An cu an, clipă cu clipă va creşte, mă va cuceri. !0 Tot cuprinsul, întregul, tîlhăreşte, regiunile acestea singuratece, cad în mîinile morţii sălbatice. Şi însuşi lanul îmi va spune, dragul de el, hoţomanul, I5 că e mai bine aşa. O, e mai bine aşa ! Dă-mi freamătul, pădurea mea, cînd Eol cel aprig se desfată, cînd băltăreţul nebun şi frageda salcie alintată se logodesc în cer. Şi risipa-ţi de lacrime o cer, o, mîngîioasă noapte înstelată. Şi uitarea dă-mi-o, în palida zi cînd, Iubire, te va săruta minunăţia, moartea cea grea. Şi vîntul a jale cînd s-o tîngui, duiosu-ţi păr cînd 1-a clătina, ah, moarte, nu mă ocoli, arată-mi-te, stea ! 152 153 Cei douăzeci şi opt murmurau pe coline, tineri ani cens umbre fugare... 30 O, erau anîi doar vise şi floare, doar închipuire şî floare... LA MOARTEA LUI PAUL POPESCU 1 Cei douăzeci şi opt murmurau pe coline, triste şi tinere umbre, şoptitori anii tăi pe coline, te chemau la cenaclul de umbre. 5 O, dar nu eşti de faţă şi-i Austrul pe culmi, sentinela de gheaţă. Şi pe umerii tăi, prieten iubit, lumina lunii s-a năruit. Spun cuvintele din bătrini 10 că vieţile stau în clipa ochiului. Şi această inteligenţă, ochiul, e Soarta, şi zilele omului sînt bătăi delicate de pleoapă, şi totul, odată, se curmă. Paule, Paule, 15 ferice de tine, viteazule, te aud în adierile frunzei şi-n munţi, în izvoarele patriei te aud, dar ce spui a traduce nu-s vrednic fiindcă nu cunosc 20 vorbirea exaltată a îngerilor, Pămîntul spune : „Luaţi, mîncaţi !tt Şi muşcat-ai ţărîna, şi acum ştii ce dulce-i glia României, 25 dulce ca o azimă dospită în miere, turta din miere şi fiere a tatălui nostru carele eşti în ceruri, Bălcescu. 154 PREISTORIE SCUT 1 Cum ascultam un glas prea cunoscut, al codrului jelind că-i moare frunza — un freamăt larg şi arhicunoscut — din sinul focului, din afumata vatră, 5 o sînziană se arată şi prinde a cînta. Ciudat rapsod ! In aer se înfiripau măreţe stînci şi ţărmuri sublunare, mări de mărgean, clocotitoare spume, 10 frumoase foc, de-un farmec fără nume. Din cer înalt, cu recea lor mustrare, ochii stelelor, ascuţiţi de visare, mă priveau. Şi auzeam, din adine, de memorie, 15 ca dintr-o misterioasă preistorie, auzeam ditirambice paseri în ramuri, şi cucul, Doamne, ce-mi cînta beţiu, şi apele cu susurul zglobiu. Mă înfăşurau cu dulcime 20 primăverile din vechime, zînele mele cu viers argintiu. Era în timpul mierlei, în vîrsta pădurii, departe de morţi şi lemurii. i Iubirea mă apără, de aceea port fruntea sus, în exil printre oameni. Cînd ziua decade şi cînd, spre apus, 5 cumpăna liniştită se-nclină, o, atuncea, de sus, primesc o tristeţe senină. Ochii mei în extaz rătăcesc spre adîncul fîntînii unde stelele scapără. 10 O, de al stelelor dor mă topesc şi m-aş duce la ele, dar Iubirea mă apără. Cu graiuri nebune mă cheamă, în lunci, cîntătoare Undine. 15 Şi cînd să le ajung, Piaza Rea mă trage la dînsa : la mine, la mine ! Dar mă însoţeşte acel Cineva, Iubirea, pururi cu mine. 156 157 SOLILOCVIU ELEGIE Iubirea-n cer cu luna se certa că-n frumuseţe nu-i chip s-o întreacă, înfiorate cuvinte şi-au spus. A pierduţilor stea dincolo, dincolo încerca să mă treacă. Neştiind a trăi, ascultam cum bate novembre pădurile moarte, întunecat, neştiind a trăi, sufletul se-mbătase de moarte. Iubirea-n cer cu luna se certa... O, masca ei cumplită, de Gorgonă, şi părul auriu care cădea, un fum, un foc, dintr-o lunară zonă. i Ca firul trandafirului te pleci, tinereţe în soartă, ca umbra unei umbre te pleci, tinereţe moartă. 5 Mi-e gura încă fierbinte de sărutul tău, Suvenire, de nebune văpăi, de mari jurăminte, mi-e gura încă fierbinte. E clarul de lună ce văd, 10 dănţuind în al nopţilor teatru, e clarul de moarte ce văd... Ah, luminosule ochi idolatru, oh, tinereţe de-a pururea moartă, lunateca moarte ce-mi cere la poartă 15 Ca firul trandafirului te pleci, tinereţe în soartă. 168 ELISAFTA MIREASA CARPENA .,!ntr-aceeaşi vreme, trimis-au solii săi şi la Craiul leşesc ca să poftească pe sora lui Crai, pre Eli-safta." GRIGORE URECHE l Toarnă-mi pahare de rouă, 1 Elisafta, sora lui Crai i A plecat un înger şi plecară nouă şi cete plecară, nouăzeci şi nouă, 5 şi, mereu în suspine, , 5 cu durerea mă luai. Toarnă-mi pahare de rouă şi noaptea în claruri mi-o schimbă ! O, prin pomete, în rai, io plimbă~mi-se plimbă 10 Elisafta, sora lui Crai. j Decît cerul frumoasă e mai, ! iscusită e mai decît îngerii. I Toarnă-mi pahare de rouă ! 15 şi narmaze dă-mi, din plaiuri de rai. j i5 O, ca tine-i nici una, j mai curată ca luna, j Elisafta, sora lui Crai ! I 25 Carpeno mireasă, fii judeceasă turturei ce amar mi-a cîntat. Mi-a cîntat noapte mare, turtura fermecătoare, despre Por împărat. iîngeri credeam, holdelor iau mana pentru cina lor de orfani. Credeam că ist domn bun Vasile jupîn, Craiul Cerşetor, stă în fruntea lor cu Ana, Ana vodiţă, călugăreana. O, m-am înşelat, era pasul oştilor lui Por împărat. Calfă de înger de-aş fi, stelele toate le-aş ghintui, să lovesc mistreţul în plin, luna, pustia, s-o ating la amin. Şi din cer să tot strig, de la cucurig : „Vai, cum ard fîneţele în toate judeţele !" 160. 161 ATUNCI, ACOLO ISAIA XIX, 20 Sărac de speranţe cînd trec uimit prin lumea cu feţe uimite, cînd fruntea grea o aplec peste pădurile desfrunzite, cînd, în flăcări, danţînd mă-nconjor suferinţele ca de torţe o horă, atunci îmi aduce un dor aminte de tine, Pandoră. E un frig tropical în amurg, mă strînge în cercu-i polar, aurora... Un semn ! Şi te voi ajunge în ceruri, Primăvară, Pandora. 1 O stea în ceruri e furia Mielului, Zadarnic în păduri, te amesteci cu noaptea ! Noaptea nu poate opri furia Mielului, ea vine, vine ca o sabie, noaptea... 5 Arătări minunate, licorni, unde-1 duceţi ? La Doamna Pădurii, ţepoasa, ce în negru se poartă. Cap de Aur, Lună, dă tu somnul cercului, somnul inelului, celui ce fuge de sabia furiei Mielului. Iată-1 rătăcind prin ale pădurii arcane. 10 Claruri şi neguri îndoaie ; tare-i cît zece ! Dar îl ajunge furia Mielului... Ce singur, Doamne, ce singur, ce rece ! 162 163 DULCIULE, ASCUNSULE NEFIINŢEI 10 15 Dulciule, ascunsule-n tăcere, pămînte, pămînte, vere, fă-te cristalin, şi morţii tăi vedea-i-aş ca florile-n văi. Geme frunza ! Vai, geme ea. Şi cade veştedă, cade frunza. Ah, Orfeu al codrului verde, spune-mi cîntecul. Mi-e dor a mă pierde. Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei. Mistuie-mă cu sărut sălciu, altissimă lună î Fă să nu mai fiu ! Sfîşiaţi-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii ! Toamna e ! Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate. 10 15 Suie, suie spre lună un fantomatic Demult şi veştedul Odată. Ca un argint ce scris a fost să-mi scape, imaginea ta în tremurătoarele ape căzu. Destul am jelit ! Şi destul am întrebat steaua şi vrăjitoarea lună am întrebat; mută eşti pentru mine, imensitate, călăuză vicleană eşti, cu rele priviri în adîncimi plecate, duşmancă eşti î Dar frumoasă ca nimeni alta. Şi-i mai de preţ decît fidelitatea searbădă, ticăloşia ta somptuoasă ! Vai, umilitoarea stea care mă sărută pe mine, purpură n-are, nici aur, nici gloria, gloria mîndrelor stele regine. 164 165 MATTINATA CA FRUNZA 1 In cerescul fapt al dimineţii văile trec, imperiale,.. Sînt frumoase văile mele mai frumoase ca stelele pale. 5 Vale ocean, vale-n furtună, sufletul meu cu tine se cunună, cu roua ta, Cosînzeană, Ileana, vale făr' de prihană. Dacă sui dealul, cu mine te-oi lua, 10 de n-ai putere, te-oi ajuta, clară povară, pe umeri te-oi duce, vale, nelinişte, cruce. 1 Prinsu-m-au înlănţuiri amare, dară ca frunza şi tristeţea cade. Sătul e codrul de a mea jelire, sătul, sătul e de ieremiade. 5 In raiuri nalte, sub arcul porumbeilor, s-au întîlnit Endymion; şi Luna ; de eşti poet, îi vezi, le vezi cununa, cum luce sus. Iubire, frupt al zeilor. Ce de mai peţitori î Audă-i luna plină, 10 urgia stelelor e gata să ne bată ! Luceafăr treci, pe alba ta fregată... Hei, Odiseu ! In care port norocu-i ? 166 167 TOAMNA, TRIMISUL ÎN LOC DE SONET io 15 în lunca unde visam visul în care te cunoşteam, cu sabia descriind Paradisul, a venit, într-o seară, Trimisul. lată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Lumina-1 bătea, lumina-1 scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă ? Trimisul acesta nu-i altul, e Toamnă. în lunca unde-mi spunea, mai an, turtureaua duiosu-i roman, acum, îmi aduc adieri singuratice, doar boarea cucutei socratice. 10 15 „...elongavi fugiens et mansi in solitudine." GIORDANNO BRUNO Printre lacrimi te caut, arcadie a toamnei înalte... Dar Aedul, cîntăreţul din flaut, cunoaşte, oare, arcadii alte ? Stele cît munţii curgeau la vale, de-o seamă cu spumele. Oh, în acea ossianică noapte. era noapte numai cu numele. Am sărutat jurăminte, buze de statuă, reci, un adio am spus amintirii infinit depărtate pe veci. ...Şi m-au fugărit Eumenidele printr-o pădure cumplită care sîngera şi m-am ascuns în altă pădure şi mai cumplită. O, numai că nu muream de multa voie rea. 168 169 AM DECĂZUT SPAIMA l Treaptă cu treaptă în lutul meu am căzut. Acum aud pasul purtătorilor, un sicriu îndrumînd spre groapa lui. 5 O, al cui, al cui e sicriul pe umerele purtătorilor ? Viaţa stelei de la sine se stinge, din sine stoarce orbitoarea voinţă să moară în orbitorul sine se răsfrînge 10 lumina, sieşi statornică. Dar viaţa şi moartea-mi rătăcesc pe afară, fără speranţe şi departe de ţară ; viaţa e mîndră şi moartea prea mîndră, ca tustrele voinţi împreună 15 să facem un trup, un cerc, o casă bună cu fereastra spre soare-răsare. 1 Insetoşatul de auroră suflet, fătul meu, să mor, să mor mă imploră. Prin ceruri de Mart preludia fermecată 5 lira lui : „Ci fii bun, mori odată !" Era ziuă-n zori. O spaimă trecu plutitoare pe coarde, răscolindu-le-n treacăt. Şi luna de jad căzu ca un lacăt... Mă bolnăvea păgîna pădure-n răcoare ; l° oh, ce-ar fi dacă... ce-ar fi oare... Prinse vîntul în ram să se zbuciume, prins-au să cînte învioratele ape, silvestrele buciume... Ah, de lumină tare mă tem, sub regatul ei tare-o duc greu, 15 suflete, fătul meu. 170 171 PE O GRAVURA DE MUNCH PSYCHE l Printre umbre, caligrafiate in odaia străveche. Aici e prescris Paradisul, 5 în odaia străveche, unde totul e har, simetrie şi pace. Şi iată că roza palpită în vaze, muiată-i în sînge suava ei floare. Şi crinii aminte-şi aduc 10 de a lor neroniană splendoare ; şi rarele dalii aminte-şi aduc de saturnalii. Ah, demonica natură ascunsă a florilor, metamorfozele ! 15 Ce capete de cîini răsar din rozele întunecate ca. haitele iadului ? Şi întunericul mă acoperă, mater tenebrarum, noaptea primordială 20 din care se născură miriadele. l Bate, bate peste flori Vînte Dumnezeule. Cum înfiori! Se ridică duhul asfodelelor la ruginosul scaun al stelelor. 5 Era un demon călăreţul acel, pe drumul de seară, către castel. Drumul cu mortuare trăsuri, călăreţul pierde-1 prin păduri. Mult mai e pînla Cetate, 10 ce-i printre luceferi cea mai naltă cetate ? Sînt eu, Psyche, duhul asfodelelor, flacăra din flacăra stelelor... 172 Î73 PĂDURILE RĂPITE DE VÎNT !• EPOPEE 10 15 La vale, la vale curg dealurile, pădurile răpite de vînt, desrădăcinate, asemene norilor, trec prin aerul sfînt. îngerii triumfători aud în cer un susur ferice ; izvorul, ce prin hume se chinuia, nu mai e aice. Dar firea din vecii se cutremură cînd miratele stele-şi trimit una alteia, un echo ce veni din Nimica ; ale cerului turnuri se cutremură. O, de-aş avea puterea să stîng torţa ce-i însăşi frica ! E un echo, să le spun, un echo venit din Nimics 0,t de-aş avea puterea... 1 De mult visez că Roland e pe aici... Şi vîntul cînd suflă prin ramul arinului, ascult înfiorat şi suspin ; e Olifantuî, e cornul Paladinului ! 5 Iarna, în iarna cea grea, cînd viscolul bate în ram fără milă, strig nebun, ca de luptă : Montjoie ! Şi revin apoi la viaţa-mi umilă. Desprins din oglinzi, mă priveşte 10 un ins cu ochi umezi şi proşti, îndurerat oftez din adînc : tu nu mă cunoşti ! 15 Cîte şoapte nu vîntură noaptea ! în pas de vulpe, cine trece pridvorul ? E chiar o vulpe. Şi iată ce spune : „Sînt eu, Ganelon, trădătorul". Şi reintră-n pămînt arătarea şireată... Atunci platoşa-mbrac, încing spada lată. 20 O, nu mă cunoşti ! Ai să vezi cine sînt î 174 175 AŞTEAPTĂ CEL MAI ASPRU 10 15 Cade pe copaci blestemul săracilor şi iată-i văduvi, negri şi goi. Străinele, zînele, zburau prin pădure, sau Vîntoasele ? O, vai de noi ! Şi cimpoiaşul, amarul, cînd trece chemîndu-mă, stam împietrit, un mizerabil sub despotice astre : ochii lynxului, ochii răi m-au orbit. Şi el sună şi sună. Cumplitu-i ! Ca un sfredel prin creier mintea să-mi strice. Mult o mai fi pînă la moarte, Sărăcie voinice ? Cade pe copaci blestemul săracilor şi pare că-mi spune : aşteaptă, că e nesecată fîntina durerii si-i neţărmurit amarul de toamnă. io Cu mine împacă-mă, repede, repede... Repede, repede să închidem sicriul, dacă am ars, dă nopţii cenuşa, viu de mai sînt, usucă-mi viul. O, auzi, mintea-mi rup alăute, în pădurea ce freamătă-mbată... Şi adoniana lucire a stelei pierdute, într-o noapte cu luna în pleată. Amarnic acela ce-mi strigă cînd „ah, stai", cînd „pleacă, ci pleacă" de el, vă jur, ascult ca de rigă... Repede, repede, cu mine mă-mpacă ! 176 177 VEI FI JUDECATA DUP A LEGEA FLORILOR CÎNTEC 1 O Simplitate, un fum, că durerile trec, îmi tot spune... O Simplitate, un fum, în valea frumoasă unde şezum, 5 iubito, eşti umbră, îmi spune... O Conştiinţă, o stea, că-i veşnicie durerea îmi spune... - O Conştiinţă, o stea, că eşti durere, Iubito, îmi spune, 10 că veşnicie eşti, pururea. Şi îngerii, o, tu, adormită, pe luth de ivoriu recită şi e al pierzării, ecoul nebun ; că eşti durere îngerii spun. 1 Stăm la masă cu tristul suspin, o durere ne toarnă vin... Toarnă, toarnă pîn-om plesni sătui, din al durerilor vin amărui. 5 Pe mîinile noastre, ca o azimă, lunecă fruntea, cade, se reazimă. Nebună faţă, rătăcitoare privire ! Toarnă, răstoarnă-te frate clondire ! Dar ce minune deodată ! 10 Crîşma de furtuni e măturată, uşile se deschid în adevăr, un vînt uriaş ne înhaţă de păr. Stăm la masă cu tristul suspin ca regii morţi sub ceresc baldachin. 15 Ah, ce tăcere de ţintirim în crîsma tristă unde .venim. 178 179 DINTR-O IARNA CAVALERUL CU MELC DE AUR 1 Unde-mi urlă viscolul prin codri ca doar să-1 audă Crăciun bătrînul! Unde-mi bate viscolul prin codri... E robia, poate, ce-şi cheamă stăpînul. 5 Nu ştiu, nu ştiu : îngeri aud întonînd holderlianul acord, nu ştiu : satane aud a iernilor goarnă grozavă spre Nord. La urma urmelor, fie ce-ar fi ; 10 scheletica lună pe cer a lucit, a tins către mine un braţ prăpădit. O, la urma urmelor, fie ce-ar fi ! l Eram lunarul cavaler, numai fir, numai fier, cu Melc de aur încrustat pe arme. Lozinca mea : „încet, încet" 5 şi, mai jos, dictonul : „Quod licet". Scutierul Tristeţe de-a dreapta-mi era, preacredinciosul. Noaptea urma cu privighetorile. Pădurea cînta. Tu, frunzuleană ce-mi ştii 10 durerea grea, mai spune, măre, mai spune, fraza aceea : „De păduri, de cîmpii, de un loc singuratec e vorba, 15 de un suflet ucis, printre arbori, în vis, de lampa lunei ce luminează scena în paradis, de un loc singuratec e vorba..." Eram lunarul cavaler, 20 mai lunar decît luna din cer, cu Tristeţe, într-o noapte nespusă... 180 181 LUMEA BUNA LOCUL ALES 1 Ciute, cerbi, doamne şi domni, societate aleasă, locuitori ai pădurilor milenare, 5 păduri ale amarului meu ! Lume, lume copleşitoare, saci grei îmi dai, nu mai pot, am o mie de ani, m-am gîrbovit, am îmbătrînit, 10 m-a copleşit măreţia ta, codre, m-au zdrobit frunzele căzătoare, cărămizile şi tencuiala copacilor ! în pieptul meu de aramă doar o inimă bate, bate, 15 una doar din cele şapte. Şi lăudată fie Absenţa ! El, îngerul, obsesia, nu se arată. Aş fi visat un empireu, o eroare genială, 20 o aureolă peste pădurile amarului meu. l Văd bine acum : aureole poartă pădurile amarului meu, tiare, uşor aurite, de fum. O, în pădurile amarului meu, 5 pare că văd o defilare de îngeri, pare că văd zîmbind icoane, mereu. Lacrimă, te-am văzut cum luptai, pe cîmpia feţei albe, lacrimă, lac îngheţat de o mie de ani, 10 cu doi ochi adinei şi sălbateci, am văzut cum luptai. Vino în abis, în chilia somnului meu, acolo unde, fierbinţile rugi îngînînd, stă pustnicul Eu. 15 Şi vedea-vei aureole şi tiare şi îngeri. Nu crede că-i un depărtat Empireu, nu crede că-i, în ceruri, chivără lunei, ci crede, crede că e aureola peste pădurile amarului meu. i 182 183 ÎN MUNŢI AURA j ! 1 Mă încearcă un demon la căderea serii; cugete, fii liniştit, cugete, fii împietrit 5 la căderea serii. O noapte de paradisuri văpaie asupra-mi aşterne. Voi, lună, cu jalea să umplu valea, oh, carpatică noapte, arată-mi tu calea 10 spre îndurătoarele cîmpuri eterne. Tu, cer, văduvie imensă, azur fără îngeri, în zadar asupra-mi te pleci ; doar păduri de răceală, stelarii şi morminte, doar sferele moarte, o palidă ginte... 15 Ah, cer fără îngeri, te du, du-te, treci ! Carpatică noapte, mi-ai mărit întristarea cu aripa ta ! Se făcea că intrasem ca iarba în secera lunei, se făcea că murisem din cauza lunei 20 de inimă rea. Uşuratice duhuri mi-au luat al vieţii potir plin cu farmece... Buzele-mi ard încă de setea sărutului ce nu mi-a fost dat. Singură, singurătatea îmi spune că luna se învaţă ca o rugăciune, că-s palorile ei, din lunar tezaur, aceste medalii aruncate-n vitralii. Sorţile mele prea darnice datu-mi-au bunuri amarnice, ursitele mele deşarte mi-au dat iubirea iubită de moarte. Şi tu, Lumină, oare ce-mi dărui ? — Culmile reci de pe care te nărui î Şi tu, Iubire, precum te socot ? — Doar o durere... Şi asta e tot ! 184 185 MORGANA CETELE Cîmpia străbătută de morţi era peste deal, peste ape ; acum se ridică în aerul trist, cu luna deodată. în albiturile ei vor să mă-ngroape morţii rău, în giulgiul de ape. Astrele iubirii, pururea tinere, nu cunosc ofilirea. Ele nu se trec. O, printre astre visam să petrec, sclav cerului fire-aş să fiu, lui, numai lui să mă plec. Raiul chemam. Şi-mi răspunse cîmpia străbătută de morţi, braţul rigid ce mă ia din viaţă şi a nopţilor togă de gheaţă. 6, visule, visule, rău te mai porţi... Mi-e sufletul încremenit de durere şi nici se gîndeşte să piară : el de o mie de ori ar dori să mai moară şi iară şi încă şi iară. Cîmpia străbătută de morţi vezi-o, Morgana, departe, aproape, cînd mîndră, peste deal, peste ape, cînd rugătoare, la porţi. 186 10 15 20 Aşteptînd Cetele, am încremenit, florile dalbe m-au năpădit. Din mormîntul ce mi-am durat, aud al albinelor zumzet fermecat. Mierea morţii nu e rea la gust, cînd înnebuneşti aşteptînd Cetele ! •Zicalele unui fluier depărtat ce dor le aduce ? Dorule, frate de cruce, m-ai îngenuncheat. Cum se cade unui rob ce sînt, mi-ai dat doar iluzia Lunei şi umbra Carului şi pedeapsa tîlharului aşteptînd Cetele. Dar îngerul meu e aproape şi veni-va el să mă dezgroape. „Cu soarele-n cer, va spune, va, îngheţat în lumină vei sta !" Şi voi îngheţa aşteptînd Cetele. 187 CHIPUL MORŢII TRANSILVANIA 1940 1 Aho, aho, e paserea Moarte. Primăvara Moarte, ce la ferestre şi praguri stă. 5 Leliţă Soarte, dă-te la o parte, să pier, lasă-mă. Aho, aho ; o, e prea devreme, doarme luna încă, o, e prea devreme. 1° Lanţul robului, ăst pas de Ion, sună şi geme. Aho, aho, e paserea Moarte, 15 solia din cerul ce-i foarte, foarte albastru. Fumegos Departe, urciorule astru, te cuprind de toarte, — 20 Primăvară Moarte, mărţişorule, Marte, la ferestre şi praguri, sună-niă iar a moarte. Nebun, nebun de durere, de ce întrebi cerul ? Septembre cel veşnic nimica nu spune. Şi pentru ce oare noaptea-n rugăciune, a stelelor, a boieriţelor, a jupîniţelor noapte, o tot întrebi : Pentru ce oare ? — Oh, acolo sus, acolo arzînd am văzut a lui Doja cunună încinsă de flăcări... Şi mi s-a părut că aud, în surghiunul cerurilor gemînd, gură de om... — Nu, copilul meu, nu. E luna flămînzilor, e luna clinilor, e boierită ce împarte colaci de cenuşă românilor, e boierită ce împarte românilor colaci din aluatul de spuză şi lacrimi. A lui Doja cunună în cer n-o căta ; ea e pe creştetul unchiaşului munte, ea e pe fiece frunte, mistuind, pedepsind, strălucind. Tu, ce plîngi în septembre, tu, ce prefaci piatra în jale şi bocet, 188 189 25 nebun, nebun de durere, pădurar şi poet cu stelele-n traistă, a lui Doja fierbinte cunună o porţi pe frunte, mustrătoare. — Oh, acolo sus am văzut a roţii umbră, în cer, tot mai mare, a roţii umbră cutremurătoare. — Nu, copilul meu, nu, în cenuşa cerului nu căta. Roata e aici şi te fringe sub ea. 30 IN CER, ÎN ALT SAT 1 Un semn şi te voi ajunge în ceruri Zee Primăvară ! Sufletu-mi turburat printre stele fi-va, căci din umbre mi-e sufletul fapt. 5 Vînt Vodă te-a îndrăgit, cu alaiul bătînd cel rogoz ; în lac de nunţi s-au gătit, Astra lună, frumoasă coz. Acum îngerii vor veni, 10 pintene ducipalilor dînd, acum îngerimile vor veni, în straie de mort, de comînd. Mulţumim dumitale, că bună recoltă de stele mi-ai dat. 15 Un semn şi te voi ajunge în cer, în alt sat î 191 r io 15 INSCRIPŢIE PE MARMURA NOPŢII Pretutindeni şi nicăieri, Noapte oceanică ! în tine ard şi pier stelele, împlinind logosul scripturilor tale, Ierusalime al dorului. Dar nu-i nici un Petru şi nici un loan în cuprinsul cetăţii. îngerii din Testament lăsară cetatea, şi eşti tăcută, înaltă şi singură, aspră şi dreaptă eşti, Mamă. O, de m-aş pierde în palatul nebulos al Creaţiunii ! învelit în giulgiu strălucitor, să ard, să tremur şi să pier, odată cu stelele firmamentului tău, Noapte oceanică ! 192 LUCIFER io 15 Deschide-te, mormînt arzător ! Făt-Frumos Isus peste ape te uită cum trece. Ape suspină. Domniţă Trestie, te înclină cînd trece Domnul. Frumoase ceruri, nobile ape, atît de nobile că setea mi-o mint ! Cu imaginea eretică a lunei aproape, vieţuiesc, rătăcesc. Oh, singurătate de argint, spînzurato de cumpăna fîntînilor, lună, lună, zînă a zînelor, nu mă vrăji. încă mai am o brumă de cer, o fîşie de noapte, o stea — dacă pier. 193 LAUDE ANACREONTICA 1 Mult iubesc luminişul agonic, mi-e scumpă zăpada ce muri liniştită. Şi tu, pădurice umilă de brazi, şi tu mi-eşti iubită. 5 Nu ştiu ce caut printre străini, cînd vedenia voastră îmi astîmpără dorul ! Nu ştiu ce caut printre oameni delicaţi şi haini ca şerpii, ca pleava, ca norul ! Vă iubesc, zi şi noapte, mi-eşti dragă, amiază, 10 tu, lună, icoana, sfînta mea eşti ! Adorările mele te urmează în exiluri cereşti ! 1 Ai o viperă în păr, ia seama ! Cînd te-ai înclinat să bei din lucindă cupa crinului, am văzut căpşorul viperei. 5 Codrul, cu armele-i, ne înconjoară. Tiran e codrul. Să fugim. Aruncă oglinda, înfăţişarea, o, vie în murmure, tulbure, marea, mai seninele Zodii să fim. 10 Tu Lebăda, floarea genunei albastre, Arcaşul sînt eu, cu strălucii săgeţi ; o, decît munţii pletoşilor geţi, mai înalte-s iubirile noastre. Şi viscolul bate a vis, a părere... 15 Aruncă şi gresia, în ţara-i n-om mere... Oh, vîntul ne minte cu farmece muzici, cu şoapta mistralului, a palmilor sudici, cu heruvicu-i viers de vioară. Lup voi fi, Meşter Lup, călătorul, 20 fi-vei tu frageda jupîniţă mioară, şi săruturi aprinse cu carul ne-om da. Filipica stelelor n-o asculta o, nu, nu care cumva în unda-le clară frumuseţea să-ţi spurci 25 că stelele vor să ne vadă ori topindu-ne ca o zăpadă, ori ca păcătoşii în furci. 194 195 Aşterne-te dorului, pînă la moarte. Moartea, de fapt, nu ne-o lovi; dar s-ar putea ca într-o bună zi, îmbătaţi de ceruri şi dragoste, să uităm din somn a ne trezi. ISPITELE l împotriva nopţilor clare te ridică, cerule tribun. O, nopţile nimănui ard în ceruri, vă spun. 5 Pădurile toamna-şi aruncă masca de aur, superba sfidare. Naiada, satirul, elanii, odată cu apa, cu anii, odată cu toate, s-au dus. 10 Departe de mine, demon al lucrurilor străpunse de toamnă De-ai fi oricine, de bine, de rău, oricine, departe de mine ! Ascultă cum sună î E augusta, e ora ! 15 împotriva nopţilor, a tuturora, ridică-te, Cerule Doamne, Puternice ! Dar te fereşte de vraja fmtînilor cu ape nemernice. 197 SĂLBATECE VISURI FLOARE 1 Toate sînt doar sălbatece visuri. Şi dacă ai fi steaua-n ceruri, sus, 5 patimile-mi toate de-ar fi nestemate pironite-n cer... Şi-n ceresc toiag, de-ar veni un mag 10 să citească abisuri în lucitoarele scrisuri... Dar toate, toate sînt doar sălbatece visuri. De ţi-ar sta şoimul pe umărul drept, ai fi solia pe care o aştept. De ore-veacuri, de clipe-decade, orbit de lumina orbitoarei Pleiade, aştept o solie. Vai mie, solia vine prin străini, triumf de jăratec şi mărăcini, solia vine prin păduri ca o glorie în regeşti vechituri. Cine mă apără de trista vestire, de solia ce-i spun ofilire ? 198 199 SANCTUAR PRIN MARILE VII io Bright Star, would fast as thou art. I were stead- KEATS Printre mormintele pierdutelor stele trec durerile mele. Cerul frumos e un sanctuar prin care trec dureri cu pasul rar. Cată-n sus la cer, spre lună creşti, părul de aur să nu-1 despleteşti. Tăcere, Tăcere ! Să nu se audă clopote-n slăvi pentru Moartea crudă. O, spirit sălbatec ! De cite ori, înfăşurat în fulgere şi nori, ai trecut peste moarte şi ere ! Spirit sălbatec, durere ! 10 15 20 Prin mările vii, prin oceanicele cochilii, prin apele dulci, nu-i chip să te culci, să petreci nu-i chip, în palat de nisip, cu oaspeţi argintii, cu neptunian alai, în casa mrenei dacă vii. Eu ştiu în cer un plai, un pururi tînăr Mai, ce-i mai frumos ca marea şerpoaica, sunătoarea. înalţă-te-n lumină fantasmă, lună plină ! Mă poartă prin seninuri tantalicele-mi chinuri, mă strigă prin păduri, ale durerii guri. Ah, cerul se întunecă ! Auzi, auzi cum lunecă, pe osia lunii, roata furtunii ! 200 201 MILUL UMILUL PE TEMA NOPŢII 10 15 20 Clară e vocea Clarei Marii, iarna, pe aproape de foc. Ea citeşte poeţii. Urgii ! Eu cu gîndul dusu-s la depărtări, eu cu gîndul dusu-s la Walpurgii. Pădurea tresare. Vine cineva. — E Primăvara, Milule ! (Umilule, Milule, aşa-mi spunea ea.) Primăvara e, o văd prin perdea. — Ah, alung-o, să nu ştiu de ea... Pădurea tresare. Aud un oftat. — Poate fi copacul în lumină scăldat, ar putea fi Marte, un Marte de jar... Dar e mai mult umbră, dar e mai mult var, ah, şi poartă pe umăr o greblă şi o coasă... Umilule, Milule, să-1 primesc în casă ? — Primeşte-1, primeşte-1, că e frig şi e seară, uşa deschide acestui insolit. O, m-am săturat de vocea ta clară, m-am săturat de Poetul iubit. io 15 20 202 Amar, amar se mai zbate soarele meu în asfinţit... Durerea e fără sfîrşit şi fără sfîrşit înserarea. Mă va lua în robie o noapte, prea orbitoare, căreia voi spune : „Din paradis eşti, îngerul eşti, cel trimis, feciorelnica floare !" Ah, vă cunosc, drumuri ale nopţii, pustii bătute de lună, am mers prin himericul vostru univers, fiecare piatră o cunosc. Şi al astrului freamăt îl ştiu, mătăsosul freamăt al stelei, şi stygianul fluviu al grelei, al groaznicei morţi, toate le ştiu. Iubirea însă o caut mereu, în ceruri, în adieri, printre stele veşnice, printre dureri, iubirea o caut mereu... 203 CĂLĂTORIA NU CULES, CI SMULS 10 15 Trecutul pierdut din morţi din rovine, la vatra mea vine : „Stanţele ce le-ai închipuit, sînt pentru cine, cin'te-a vrăjit ?" Şi a fost un făcut că n-am ştiut răspunde, fără numai : „O, alei, aliolia". Ah, cercam a m-ascunde. Dar trecutul pierdut, atoateştiutor, era ca un izvor de unde începea călătoria mea. 20 Se jucau astre sus ca în mări delfinii ; eu, pe coama luminii, de mult eram dus. io 15 In aria nopţii, sub lumina Cinthyei, dulce, la pieptul unei stele căuta Păcatul fruntea să-şi culce. Umbre, iluzii, erau Păcatul şi Moartea, arătare de-o clipă ah, pluteşte, pluteşte aripă în farmecul stelei, pluteşte î Moarte, părul tău, grozav ca o întunecime cade, îmi arde ochii cu negura lui, părul tău, Moarte, ca un demon cade. Ah, eu sînt fructul, eu aşteptarea ! Dar ştiu bine, că nu voi fi cules, în aripa nopţii, sub al Cinthyei surîs argintiu, ci voi fi smuls de către Moarte... Că voi fi smuls, asta ştiu. 204 205 THANATOS Înalta clara Ce cauţi aici printre defuncţi, printre imagini îndoliate, literă T ? Doar nu eşti tebanul Thyresias, nu eşti oracol cu spume la gură, tu eşti o trestie îngîndurată, acel nu ştiu ce, litera T, subţire, înaltă. Dacă tulpina ta creşte fi-vei repede cruce albă ca noaptea sub lumina Cinthyei dulce. O clipă, rogu-te nu mă răpi smeul smeilor, Închipuire. Talpă a Iadului, să nu răspunzi prezent, omniprezent, la apelul nostru. Să nu mă sorbi încă stea moartă, fîntînă adîncă, adîncă. l Săriţi, lupii ! April s-a întors ! Craiul cerşetor cu schiptrul de aur, cu inel din pur ametist, April cel trist 5 s-a întors. Pentru acel rătăcit în apele dracului, tăiat să fie mielul săracului. In onoarea acestui rapsod, pruncii să-1 taie pe Irod, 10 ardă în cerul autumnal potirul primăverii, Graal. Şi Înaltă Clara plină-i de trofee... Oh, o purtau alizee şi boarea de codri, din adînca-mi Vlăsie, 15 plină de-a mierlelor volubilă, vie, desperată Ossanah, de păsăreasca babilonie. Toată paserea, vorbind pe limba ei, îmi spune farmecul înaltei Clarei. Scuturaţi, sărăcime, ca un arbore, ancora 20 Şi trageţi la ţărmuri galera, opalul, înaltă Clara, corabia clară. Oh, să nu o fure iară valul vandalul, să nu mi-o atragă în cîmpia moartă, 25 luna cu gheaţă şi gheara-i de moartă ! 206 207 25 Ah, unde v-ascundeţi, mirese, ea, noaptea, din nou, înrourate, picate din ceruri, din guşile voastre de aur, măiastre arpegii să naşteţi, sub nalta cîntare să frîngeţi oraşul 30 INTERMEZZO Un(^e» unde v-ascundeţi ? Cum cîntaţi de pierdute, voi, paseri, suflete pline de foc, inimi încinse de pară... Ceru-i răpit şi-n extaze răpită e firea ; * * şi aşa vin pe lume încîntările toate. Dar scula-se-vor domnii şi-or trage fereastra cu ură. Şi-or spune femeile, biete : „O, lasă, mai lasă deschisă fereastra, bărbate... i Visarăm ceva nefiresc, negrăit de romantic !..." — Muieri. Poezii. Nu-i timp a visare. Ci vin de mă-ncalţă tu, slugă. ; Văzui astă-noapte o faţă de cridă, şi-n fereastră o neagră aspidă şi o mie de boturi căscate. — Luna, era luna, bărbate... — Şi auzii un lătrat fioros ca prin vis ■ şi apoi scîrţîit ca de cară şi mugete multe de fiară. Sigur, sigur, iadul şi-a deschis uriaşa-i poartă de cetate. — Paseri în ceruri, păsărele, bărbate. 1 In răstimpul acesta voi, paseri, unde v-ascundeţi ? 208 ARMONIA DOR ŞI NELINIŞTE Peste noapte, în cer, al îngerilor val loveşte mereu cerescul chimval. Cu freamătul tău noaptea mea o frîngi... Pădure străveche te zbuciumi şi plîngi ! Şi suspini şi te pierzi ca un val printre valuri. O, vîntul minunat ce adia pe maluri ! 1 Un jăratec, o şuviţă din părul îngerului, asupră-mi port. Ah, sînt urmărit de Dor şi Nelinişte, 5 cînd trec văile adormite în linişte. Pentru şuviţa din părul îngerului, cu frunze-n buze prin pădurea de fai îngeri licurici, strălimpezi stăpîni, luminează calea celor doi rumâni, 10 Dor şi Nelinişte. Ah, port la piept şuviţa îngerului, port la piept luminata comoară. Şi într-o seară ai venit solitară moarte, solitară. 15 Frunza mă iartă : o, dormi liniştit, fiule, în al fagilor schit ! Şi-mi repetă pădurea : dormi liniştit, moarte uşoară ! 210 211 CUVINTE DIN NEFERICIRE „Bright Star, Ţ would I were steadfast as thou j art". J KEATS J Spus-am stelelor : „Sînteţi frumoase şi vă stă bine aşa. E o floare scumpă liniştea, sînteţi, foarte, foarte frumoase. j Ascultaţi-mi rugăciunile, voi, îngheţatelor în brumosul halo ! Dar tremurătoare vi-s buzele şi lacrima, lacrima, o ! j Miluiţi cu zîmbetul vostru pe cel nepoftit la solemnitate, dăruiţi-mi liniştea voastră, aulice stele, misterioase armate"... i 1 Venim, venim cînd se îngînă seara, venim la umbra ta. O, cum ştim noi cînta 5 nu ştie cinteza. In codrul cu gorunii, aici ne-om spînzura şi învierea lunii o vom deşidera. 10 Cuiere de argint, de tot ca-n vis covoare, ne cheamă şi ne mint, ca să murim în floare. Pe aice nu-s vipii 15 şi noapte-i, feţii mei. Noi, lotri şi mişei, ne tragem la răcoare, în codru, la temei. De sub cuşma de stele, 20 cu ochi clocotiţi, căta-vom împietriţi, pînă-n măduva oaselor, la joaca Frumoaselor. Şi cîntări pierdute, 25 şi muzici nemaicunoscute, 212 213 şi note nebune, I accente nebune, lunei vor spune cît o iubim ! j 30 Cînd se îngînă seara | venim, venim. ! OCHIUL DE AUR l Mă privea, mă îngheţa ochiul de aur, basiliscul nopţii. Pace vouă, ceruri ! Salut, logodnică noapte ! Veghind în ale îngerilor dumbrave, 5 stelelor mele paznice, ave ! Spune-mi, Invăţătorule, spune-mi, s-a dus unde sufletul duioaselor, al chiparoaselor, s-a dus unde sufletul naturii, al pădurii de aramă ? Oh, nimănui nu am de dat seamă 10 nimănui. Alba mea, luno, pe lac de ce tremuri ? Săraca de mine, sărac, nu mai am fărină-n sac. 15 Taică, taică, moş Silvane, de ce gemi ? Oh, doru-mi-e de plaiuri transilvane, de muntoase cărări, de noiane, doru-mi-e ! 215 SEMNE DE PRIMĂVARA FÎRTAT Un mugure gingaş, poate cel mai pur, îmi străluce în palmă. O, miraculosul, auzi-1, vorbeşte, i-e glasul argintiu, clopoţel. Tu mi-ai adus, Noapte Almă, acest vestitor ce străluce în palmă ? Ca Gulliver, uimit mă uit la el. „Cum dă frunza, regele Şarpe va trece pe aici cu arhonţii săi. O, nu te duce, dacă te cheamă şuierînd cu limba-i despicată, nu răspunde la chemarea ciudată..." Şi multe mai ştie mugurele pur, ca un cărturar purtat prin vechi ştiinţe, De unde vine ? Cin'mi 1-a trimis, cu tainicu-i rost, cu smintita-i solie, nebun uriaş, uriaşă făclie ? 1 Birul ne-a fript, săraci sîntem lună şi stea pentru noi au pierit,, din via toată nici un arac n-avem. Nimic, nimic, 5 nici un pitac. Noi, Valahii, purtăm ca Isus-lmpărat, comanac de spini, Precista noastră nu are conduri de mătase, doar în vis umblă pe velinţe de crini. 10 Cerul îşi scutură bulzii de aur în ciutură şi mari lacrime. Cruce Ajută ! A Domnului sfîntă familie, îngerii în mătăsuri şi finiri, 15 îngerul putrezind în samur şi caşmiruri, drumul către noi l-au uitat. Doar un fîrtat binevoieşte la casele noastre să mîie. 216 217 Sus, privegheau, foarte sus, Hydre, stele rele ; ca un fum se pierdea în păduri Dragoste, puiul de lele. DUO f SHAKESPEARE — Henry IV Cu Prince Henry am stat cu Dragoste, hoinarele. Am rîs, am cîntat, cu Dragoste dires-am paharele. Dragoste, bunul meu văr, e născut din himerica ceaţă ; de-i plimb în alint mîna prin păr, simt corniţele şi coama cea creaţă. — Ce-i asta, ce-i asta, văr Dragoste, văd copita vrăjitorului Pan ?! — O, răspunde văr Dragoste, sînt botforii mei de curtean... ■— Ce-i asta, ce-i asta, văr Dragoste, au eşti pădureanul cu naiul subţire ?! — O, Echo te minte, nimica-i, doar tăcerea limbută, Messire. O, te fură Vagul, neagra Fantazie... Bea, bea din acest vin : am să-ţi fiu cupar, am să-ţi dau ambrozie, am să te vindec de spleen ! 218 DESCRESCENDO NOAPTE-MINUNE 10 Dînsele, Dianele, Aurorele toate, mult m-au mirat. O, în regeştile slăvi au sunat, surlele pădurii beate î Tînăr, iluminat, fericit, fără de moarte visam să fiu ; o, nu ştiam de sicriu, nu ştiam, nu ştiam de finit. Şi acuma, spune-mi, ce-s ? — Un vaier dus de vînt, un bocet pînla cer, un plîns pînă-n pămînt. 220 1 De lună deplîns, căutam izvorul iluminatului sînge, al celui ce curge prin vinele Nezămislitului şi Neadevărului el străluceşte ca floarea mărului, 5 departe, în al stelelor crug. Dar mărăcinele nopţii, aprins, în răzvrătita mea chică s-a prins. O, vreau să fug dincolo de al stelelor crug, 10 dincolo de zmălţuita cărare. Sînt necurat ca să trec prin loc, unde astrul, feciorul, a pus piciorul. Mă voi întoarce, Iubire, în seara 15 din care plecat-am. O sete voi fi, gura de vînt obraz sărutînd, la piatra mormîntului am să bat : auzi-mă, suflete blînd. Olăcari am ales îngeri doi, 20 simbole ale patimei mele, îngeri doi : unul cu faţa de chinuri cernită, liniştit celălalt, cătînd către stele. 221 CELE NOUA SURORI PORTRETUL VECHI Las noaptea să ardă. Şi-n sfioasele zori, fiul tău se întoarce, pădure... Ohoho, celor Nouă Surori, A vestitelor cu ochi de mure, face-le-aş spânzurători ! Cărarea-i deşartă, frunzele seci, nici picior de înger pe aici. A fost Luna, regină ast-noapte pe aici, şi singur e codrul, acuma şi-n veci. Ce-ţi făcu, Lună, junimea de ramuri ca, prin ţepile tale reci, s-o petreci ? Şi vîntului, orcanului, ce nu demult în buimace cîntări a vrut a-mi rupe inima, nisipele mărilor toate n-or ajunge, n-ar ajunge gura să-i astupe. Oare cine, cine ar cerca să vă tulbure, ochi limpegiori ? Ohoho, ce-au mai rîs Avestiţele, cele Nouă Surori. 222 1 Laolaltă cu vîntul, cu el, fără el, rătăceai, Umbră, prin cimitire, aveai flori în păr, fel de fel : atunci am dorit să-ţi fiu mire. 5 Ca în vis mîna mi-ai dat, ca în vis ţi-am dat ametist cu inel; în leagăn de lună, fericiţi ne-am legănat, laolaltă cu vîntul, cu el, fără el. Amuletele se ciocneau, 10 laolaltă cu vîntul, cu el, fără el; oase de ametist se ciocneau într-un sălbatec duel ! 223 HUMORESCA GERARD DE NERVAL 1 Nu sînt pe placul inimii mele domnişoarele roze, ce mi-au sfîşiat obrajii cu sărutările lor 5 în taverna celor Două Roze. M-au semuit poate cu eroul faimos, cu nostimadele, cu baladele, cu palavrele sale ; deşi n-am strai de fir şi purecii m-au ros, deşi n-am la pantofi aurii paftale, 1° o, deşi beau cel mai prost vin, domnişoarele roze, în taverna celor Două Roze, datu-mi-au chin peste chin. Acum te fluier, Amintire, 15 cîine rătăcitor prin acele ţinuturi... Dulci la gust erau domnişoarele roze în taverna celor Două Roze. 1 E noaptea mai albastră ca oricînd în intermundii, prin tăcutul regat. Ah, o umbră trece, un gînd, sau tu eşti Gerard, spînzurat ? 5 Şi trec printre stele, într-una, perechi, stele uimind, luînd stelelor graiul... Noi, lupii din Argos, plutim pe Silentio, luntrea ca paiul. Şoaptă ce eşti ! Dar te-am auzit : 10 ...Sîntem sătui de lumini şi de claruri, de Frumuseţea care ne-a împietrit. Nouă, marinarilor din anticul mit, ne e dor de glume, de jocuri, de zaruri... Şi marea, ce copii ne socoate, 15 aruncă tritonii şi monştrii, translucidele daruri — împlinite vi-s voile, toate, iată glume şi jocuri şi zaruri ! 224 225 CORTEGII CUGETE RELE Luaţi-vă de mină, liane, armonioasele mele codane ! Ascultaţi, mirări feciorelnice, ale mării, ale morţii tulnice î Sub Orionul aprins de visări, e o horă nebună pe mări, pe întinsele mări amarii, horele voastre, Ane, Mării. Noaptea mă fringe adese, şi gura mi-o stinge, ochii amîndoi. O, inima-mi bate, Crăiese, doar pentru voi. 1 Al lui Marsyas flaut aş lua, cînd răsare stea, cînd apune stea. Eu, unul, codrului verde i-aş lua 5 melodia, răsunul. Şi luna din cer aş lua, cadavericul chip, din copac, o povestire, cirip, toate, toate le-aş lua. 10 Spune-i-aş soarelui : „Te voi cuceri, aşteaptă, zău, într-o nebună zi, nu mă tem de amiezi ascuţite, de amurg cel stîncos, de pietroasele dochii... Lumea-i a mea, cît vezi cu ochii". 226 227 TlNGUIOASE, CRENGILE LATINEASCA PASERILOR 1 Murmurau a dragoste crengile cînd în braţe te-am luat, pădure toropită. La elyseica noastră nuntă veni vulpea bearcă şi căpriţa ciuntă. 5 Pocalul din care m-am cinstit purta un rubin otrăvit. Ah, bine-i să mori prin în al miresei văl de plînsori ! Să adormi liniştit *0 în al fagilor schit... Bine-i să mori prea timpuriu, în dulcea plasă, în pădurea deasă, într-un cort ruginiu. 15 Murmurau tînguioase crengile şi-mi oftai amărîto pe veci turturea. înfiorate murmurau crengile şi Toamna, din cornu-i suna, suna... 25 Cîntă o privighetoare-n brad... Ce vorbă lungă ! O sau I ar fi de ajuns, un ţipăt de ajuns ar fi ; Doamne, minunile tale, cu un ţipăt O sau l, să le rostim s-ar cuveni. Cîntă o privighetoare-n brad... Şi, din ceea lume, cineva răspunde, cineva fără nume. Întreaga noapte se ţesu dialog de aur între moarte şi privighetoare, cînd lin, cînd mai tare, ca o întrecere între da şi nu. „Că n-ai ce face ca o mirare să stai, de nimica bun, să stai înlemnit, cu gura căscată." E un stradivarius în brad, le spun ; deşi un ţipăt, O sau I, de-ajuns ar fi fost fi să arăt nătîngilor minunea. ...Frumos în cer stele ascultau şi frumos ar fi ascultat pierdutul iad... O sau 7, cîntă o privighetoare-n brad ! 228 229 FIUL VORBIND MAICEI SALE ADUSE DE NOAPTE Maică jale, măicuţă, regină a nopţilor mele, de ce pier tinerelele, clare cîntăreţele, cînd, în cezarice văluri cernită, de fruntea-mi senină te-apropii ? Simt răcoarea mutei, a măicuţei, a gropii î Părăsitu-m-au visul, voioşia, pădurile, uitatu-m-au ceruri şi ape sihastre şi tremuratele prietine astre... Ah, maică, sicriu pregăteşte, aşterne de moarte măsurile, făclieri şi stegari şi alaiuri tocmeşte. Ah, totu-i tăcere, şi zidul uitării tot creşte şi creşte... Nu-i nimeni în jur, nu e nime — nici unda nu bate, nici undele ştime. Cînd macii înalţă corolele, însetatele corole spre cer, din inima lor o şuviţă de sînge ţîşneşte, suind, suind la foişorul albastru. Şuviţă de sînge ce înger aduce, torna, torna, fratre, către mine întoarce, faţa străluce ! S-a întors, şi demon văzui, un cetăţean al iadului, o, coarnele căprii, — un Spîn, un Iago văzui, sărutînd ale cerului cununii, privindu-mă rău, învăluindu-mă cu ardoarea lui. Suna şi suna pustiu Hecate şi cimbale sunau pe mări înnoptate. O, macii haotici, fremătători, corole de foc agitînd, nu erau oaspeţi de rînd, ci apocalipticii nopţii feciori. Veneau, veneau deşuchiaţii, mii, armii, generaţii... 231 MOxARTEA IN PĂDURE LA FRUMUSEŢEA EI ( Am văzut cerurile şi îngerii SWEDENBORG l Cerbi şi silfi şi azuria zare au intrat în pădurea în care pari dusă, bolnavă. Sybilla. Vai, ochii îngheţaţi de visare, | mai aşteaptă a fugiţilor navă ? j 5 Vin acum îngerii, roată.., Ale lor mantii ard şi se fac nupţiale ! îngerii fără teamă, senini, întâmpină săgeţile tale. ! Auzi al pădurii plînset, mult amarnic, 10 auzi îngerii rostindu-şi păcatele... Şi ochii Sybillei cată mereu ! spre Cele de Sus,, infinit depărtatele... | 15 i I Dincolo erai de clarul stelelor şi luna, sfioasă, te urma. O, cu mult mai frumoasă era cristalina, lacrima ta ! Fereastra ştie cum ardeai, ca un lan, ca un val te legănai, dogoritoru-mi braţ cum te frîngea, ca o azimă, aşa te frîngea. Prin părul tău tremurător trece temătoare Primăvara, încă departe-i Vara. Toamna grea ca un aur pe frunte-ţi va sta. Şi iarnă cîndva de vei fi, mă voi înfăşură în frigul tău ; ci fii Primăvară mereu, strălucitoareo, fii limpede zi ! 232 233 AL NOPŢII IPOSTAZE ALE ÎNGERULUI 1 Oasele mele nu sînt dalbe flori; în mări de lacrimi de le-ai îmbăia, nu vor învia la primăvară. Nu spera că odată şi odată... 5 Nu, te asigur, niciodată. Cornul primăverii mereu de-ar suna, din iarna-mi adîncă nu mă poate chema. Pe mormînt, de vei binevoi, j scrie-mi cu o clară scrisoare, \ 10 doar aste cuvinte : „Al nopţii". Şi mai mult nu mă preamări ! i | I i Noapte. După călătoria pe apa durerii, cineva ne ochia din penumbră. Cine ? E Anghel, ai spus, Anghel. 5 Şi am înţeles Angel, şi aşa era ; înger ne pîndea. Cum îi străluceau în penumbră mîinile ! E un alhimist, frumoaso, 1° un prinţ, un Prospero, un factotum al invenţiunii fiindcă iată-i la flacăra lunii, arborii, un vîrtej, o damnaţiune, proferînd anateme, şi ramuri, ramuri, ramuri, 15 braţe tentaculare, şi paseri purtînd în plisc o legendă, paseri profetice, tălmăcitoare... Şi tu, de profesiune mierlă, cu vocaţia mierlei, 20 o fărîmă hohotitoare, o bobită dintr-un ciorchine de mierle îmi spui al tău of în etruscă, grai mie necunoscut... O, Vis, comedie a somnului, 25 lasă-mă, Vis, în plata Domnului. 234 235 COLERIDGE CERURI ARZÎND 1 E o barcă de argint în port ! E o barcă ori un fluture ? Ţi-am pus în palmă un ort; ci lasă umbra să-mi fluture î 5 îngerii din cer poate că vor crede că-i unul de-al lor care vine în barca de argint lunatecă, printre stelele-verguri, printre lumine..» Şi ca un plînset încet, vor auzi, 10 tinereţe a mea, cum te scuturi... Şi anii în cădere-or lovi ale îngerilor dalbe scuturi. 1 Noaptea, nostalgia, refugiile mele ! Ah, de ce nu-s Faust cu ochi de uliu, o voluptate cu ochi de uliu, de ce nu sînt ? 5 Ardeau în ceruri ale Uraniei focuri doar de mine ştiute îngerii mei, păcatele mele. Ah, cunosc, recunosc printre stele, nostalgia şi noaptea, refugii plăcute ! 10 Demons purtînd a prădăciunii hermină îmi aduce în dar o cumplită lumină : îngerii mei, păcatele mele, arzînd în ceruri. 15 Moarte dă-mi giulgiul să nu mai văd, sub luna coarnă, îngerii şi flacăra suind. Şi din cel mai greu pămînt asupră-mi răstoarnă, 20 să nu aud îngerii, cetaşii, murind... 236 237 DOCUMENTE ASUPRA MELANCOLIEI NOAPTE DIN ANDERSEN 10 15 20 întristare care cuprinzi mijlocul florilor, întristare care aşterni pe buzele florilor, surorilor, un uşor, mistuitor sărut, la petrecerea de apoi, la balul în toi al anilor, un sărut asemeni diafanilor nouri argintii... Amurgule care preschimbi într-un monument de flăcări muntele cel veşnic, în jaruri, şi pajiştei dai un chip legendar, şi Nemaivăzutului taina dezvălui, făcîndu-ne dragi moartea şi seara cea modestă şi plină de haruri... întristare şi Amurgire, întîmplări ale sufletului meu, ritmuri ale inimii mele,^ să încremenesc între voi ca între două furii aş vrea, asemeni apei fermecate, între pămînt şi cer. 238 10 15 Ascultă. E luntrea vikingilor ! Cadenţa lopeţilor ce clar se aude ! Şi al goelanzilor ţipăt fantastic ne smulge din vis. Acum sînt la poartă. Ei vin din fiordul de gheaţă, din lună ; au navigat multe nopţi pin' s-ajungă la noi, albiţi de-nspumarea meteoricei mări. Eşti culcată pe braţele mele, pierdută în clarul letheic de lună ; poate că vikingii, văzîndu-te moartă, s-or îndura, ocolindu-ne casa. Şi eu, de restrişte, faţa-mi acopăr ; să nu văd, să n-aud. Cumplite-s aceste misterii : aicea, tu, moartă, şi afară-n tenebre, vikingii pîndindu-ne casa. 239 REVEDEREA DIN PARC l Trei cereşti copii treceau prin vechiul parc. Am lăsat săgete şi arc şi cerb ce iubii. s 5 — Niciodată, ah, n-am să uit feţele voastre copii. Nici plete alese de vînt, plete aurii. 1 Voi Îngeri păreţi a fi f !0 îngeri, nu copii. — Chiar asta sîntem, au răspuns, îngeri tustrii. — Voi sînteţi, voi, aşadar, \ cu arhaic verb de copil, 15 voi sînteţi, voi, Călifari, Mihail, Gavril, Rafail. Şi după cine umblaţi, îngeri azurei, prin vechiul parc în care vînez 20 cerbul, scumpii mei ? * i 240 — Căutăm prin vechiul parc vestit Rusalim. Mult ne arde setea lui şi mult îl pohtim. — Ah, rea cale aţi apucat Domniile Voastre ; nu se află Rusalim prin părţile noastre. CÎNTEC POETUL ŞI LUMEA LUI 1 Vino, vino în port Irodiadă, să vezi galioanele încărcate de pradă, albe în al soarelui sclipet, ca berzele din caldul Egipet. 5 Şi să ne vezi pe corzi, pe catargă, roată-mprejur cu zarea cea largă. Aur aducem şi pietre şi platină ; oh, nu te uita că vîntul ne clatină. Tare ţi-am dus dorul, uscat, 10 şi parte am avut de leagăn sărat ! Tare ţi-am dus dorul, tinerea fîntînă, şi parte am avut de marea bătrînă. Vino, vino, în port Irodiadă, s-auzi rîsul mării, rîsul de menadă. 15 Aur aducem şi pietre şi platină ; ah, nu te uita că vîntul ne clatină. 1 Laurii visului fruntea-mi încing, lauri de plumb tîmpla mi-o farmă... Inserările sună, stelele ning, auzul mi-e stins de o stranie larmă. 5 Aproape-s de voi, departe, aproape, diamante ceresc, aer plin de vaiuri, de voi sînt aproape, turme stelare, buchete, cascade, alaiuri î Tutelară noapte, orbitor Pretutindeni, desfrunzirea pădurii ascult-o, 10 argentina pădurilor rugă ascult-o ! Şi apei ce-şi sună în toate serile talanţii, florinii, averile, Isadorei, Terpsihorei, Apei, auzi-i, auzi-i căderile ! către fantasio ape şi vis 1 Spune, columbă senină, plutitoare printre vii colonade, I unde mi-e mîndră Elină, [ tîlhăriţa bărbatei Troade ? 5 A fost lăsat să-i piară j alb-roza ei cunună ? [ Spune, spune-mi Fantasio, [ de o Elină, a Troadei nebună. | i Şi încă mai spune-mi de Isoldele stele, 10 lungă-i calea pînă la ele ? Despre încîntatele nopţi mijloace şi laturi, spune, spune-mi pînă mă saturi. j 1 Mă du la cetatea-n ruină, j Fantasio, acela ce-mi dai, 15 după geruri şi somn, trandafirii, pătimaşele raze de mai. i Pe aleea visată să trecem, | sub ramura nopţii opale... Ah, Fantasio, răpune-mi columba ! 20 cu scumpe săgeţile tale. i 244 l Prind să geamă harfele adormitelor văi ; sînt strigările Domnului, valurile Someşului, 5 valurile-mironosiţe foarte de dimineaţă la mormînt. Şi fiorii apei, unda sfintei lune, şi tropotul care vine şi-mi spune, cel nechez care vine şi-mi spune, că, în apropieri, calul Iancului e. 10 Şi eu în groapa rece stau, o frunte osoasă, o gură cu zîmbet de ceară, de la 1848. Ah, frumoasă e luna, 15 cosiţa-i ce bate în aur, în aurul griului copt ! Aud calul Iancului şi copita ce ţeasta-mi loveşte, aud apa Someşului 20 cum creşte şi creşte. PRIVEGHIUL MIERLA, DELIR ÎNTRARIPAT 10 15 20 25 îngerul murind în frămîntul de ziuă în ruină căzu tutelara sa rază. Aidoma lui, în arme cernite, la catafalc am stat de pază. Servitor fiindu-i m-am gătit aidoma lui, în haine cernite, nasturi de sidef, plus albastra barbă. Pe masa de biliard m~am întins în raclă, pe năsălie, visînd în fine o agonie demnă de mine. Şi să vezi, să vezi, ce nauf răgii, ce devenire, ce se alese din Barbă Albastră, Arme Cernite, din cei zece nasturi, poleită oştire : un abătut, un ratat, cînd piatră arsă, cînd munte retezat. Avere are teanc de frunze plumburii,, plumbuite, . f schijele toamnei o droaie, torentul de frunze şi lacrimi puhoaie, aici în cafeneaua sordidă, în cimitir. Şi m-au franţuzit şi au scris pe tăbliţe de ceară : defense de mourir l 246 „Sing, heavenly Muse !" MILTON 10 15 20 O raritate se înălţa pe coasta muntelui. Un freamăt, doar freamătul, acel ce trădează venirea pădurii bogate, încărcate de mierle. Era un suflet doar în imperiile nevăzutului. Aruncă-mi în obraz sufletul tău, alină-mă, Noapte, cu el, ca o ispitire de aur, ca un lanţ de aur care leagă nemurirea de abjecţiune ! Sufletul tău, Noapte sfinţită, sufletul ce-mi clatină mintea cu filozofiile-i clare, neclare... Scad orele. De auroră sînt iarăşi aproape. O, mult visato, îngînare de ceruri şi ape ! Slujitorii tăi îmi sar, iată, de pe un umăr pe altul. Ce chiot, ce huiet, ce horă ! Ah, gingăşie, mierlă, delir întraripat, am să-ţi zdrobesc pieptul delicat cu dragostea-mi ucigătoare. 247 DRUMUL VRĂJMAŞUL A TOATE 10 15 20 Drumule de pulbere plin, frunte bătută-n stigmate de aur. Făuritorule de aştri giganţi, de Scorpion, Capricorn şi de Taur ; Pelerin ce aduci peste ţară nopţile mari, minunate, lactee căile tale, hieroglifele pe veci ferecate, unde e Raiul, Drumule Sfanţ, de-mi sună, Aedul, aproape, aproape, ca în eolienele harfe vîntul, seraficul vînt ? — Drept înainte, a spus fantastul acela, Drumul fierbinte, dincolo de palida rodie, acolo unde se-mbat, de un dor nesecat, frăţior cu sor, de luciferianul, rău dor, afla-l-vei Raiul acolo... Drept înainte ! io Din estimp ascult ale nopţii sentenţe de aur. O, prin ceruri smade, Vrăjmaşul a toate a venit să prade. Fugi, învăscutule în strai de porfiră, norule, peste podul înalt, că smeoaica, solomonarul, Vrăjmaşul a toate aproape-i, te ajunge. Fugi în exod, peste nenumărata mare de stele, pe unde trec zeii, în Hesiod. 248 249 LOGODNA UNA Din Saturn pe masă-mi cădea un mîndru inel. Atunci au bătut la uşa mea, Porumbiel şi Miel. Colindători, bunii mei fraţi, Porumbiel şi Miel, aho, aho, aşteptaţi, să-mi trec pe curat frumosul rondel. Nu e timp, nu e timp, grăiau Porumbiel şi Miel, te aşteaptă logodnica ta. O, ia, ia acest inel, paza cea bună prin valea cea rea. O, te aşteaptă logodnica ta. 1 Era una Marioneta, pentru care noi suspinam, una, Marioneta, pe care noi o visam. 5 Şi stelele, vîrfuri cu dor, cu dorurile noastre făceau cor, şi luna, clara, oprise careta : saltă, saltă, Marioneta ! De ce, Dumnezeule, oare, 10 în daiiţul hilar al paiaţei de lemn, ai sădit absoluta, ireala splendoare ? Saltă, striga ca pierduţii, aruncînd în arenă bumbii, marota, boneta, saltă, saltă, Marioneta ! 250 25 POARTA SUBLIMA l Dormi, Psyhe, somn uşor Psyhe, cînd spumegă norii deasupra mormîntului, o, dormi, 5 cînd bate luna piatra mormîntului. Poate socotiră că noaptea s-a dus, paserile însetate de eîntec... Totul era utopie şi vis ; învăluită în maramele norilor, 10 steaua Cineraria strălucea nedescris. O noapte a nopţilor, cea mai de sus treaptă a veninoasei mele fantazii, a noapte de gemete aduce soarta. Săracul de înger a deschis poarta 15 prin care văzut-am darurile toate, în lumină lucind şi-n puritate, ca mîndrele-ţi ziduri, Cetate ! Prin bruma somnurilor mele raiul, raiul vedeam, 20 printre fulgeroasele stele, raiul aiurărilor mele... Aş fi ridicat o hartă a supranaturei prin care mirarea, copilăreşte, mă poartă. Arzătorul rai mă apropie, sînt în bătaia flăcărilor lui, bătînd înspre mine raiul cu cimbale şi ocarine, pradă sînt vîlvătăii cerului. Si raiul îmi spune : Leagănul sînt şi argintul tău, floarea ta, o brînduşă sînt pentru tine !" Ah, raiule, dar de unde atît amar, atîta cenuşa ? 252 DEFENSIO AUCTORIS PE ClMPIA TURZII Se apropie depărtarea, cerul e sincer, transparent... Citită, recitită poate să fie misterioara dimineaţă : roua e un imn, aurora e o elegie, un ţipăt lumina ce te îngheaţă, a Totului carte stă deschisă. Tremurător mă aplec, Natură orbitoare, asupra fîntînilor tale înţelepte, asupra izvoarelor tale vorbitoare... Nu citesc, nu, ci ascult cufundat într-o pace, astfel de plină pace, că mîinile încep să-mi putrezească şi ele, în pace. Nu înţeleg lucru mare, dar ceea ce aud mult, mult îmi place. l In acea noapte pedepsită, să tacă, să zacă era pedepsită dăscăliţa noastră, cuminţenia, vrabia. Martora frumuseţii astrale 5 învedera profanilor Taina. Unde, lună, e sabia, sabia ce băuse atâta sînge duşman ? Şi spune-mi unde îşi face vacul buzduganul, sireacul ? 10 Poate sus, la strălucit divan, poate sus, la cer, Doamne fereşte, pe îngeri la mir îi chiteşte. Şi blestematul şi procletul Iacob Beuri, valonul ca un demon fuge din cort. 15 Adevăr spui că Mihai dormea dincolo, mort, că a fost împlinit sacrilegiul, că smulsă e împărăteasca viţă ? Nu, stelelor, nu aveţi de ce roşi, nici voi, căpăţîne de criţă, 20 lefegii şi pigmei, sperjurul fiind trăsura voastră de căpetenie, actul prim al catehismului vostru. Vă sperie luminatu-i leş, căci împăcată eşti, omenire, cu stricăciunea şi moartea, 25 dar cu moartea morţii, ba. 254 255 10 15 20 25 ASCULTIND GÎNTECELE Nu e bine să stai pierdut în visare, ascultînd cîntecele Poeţilor. Fugi, fugi de vijelia muzicii lor, de la primul acord. Inima cîntecului o roade un Spirit, cel mai temut : o dorinţă, o vrere te prinde pentru lumina tărîmului Necunoscut. Armonia toată dulci zile fericite, valvîrtej s-au dus în hecatombe, în moarte clipite. Spiritul m-a răpit de la dulce-amarul sîn al Vieţii şi în cer m-a luat. Fost-am Plinătate şi eu, deşi Parte să fiu, în pravili mi-era dat. Fost-am Spirit şi eu, dar plătind ce preţ, valeu, ce preţ întunecat! Pe aripa incantaţiei pluteam spre ispita muzicii nemaiauzite : în peştera nopţilor luminau lumile-stalactite. 256 Aglaia Botta, mama poetului, în adolescenţă. Şi suiam, suiam, risipindu-mi sufletul printre îngeri, în unison, cu ei să cînt mă sileam. 30 La căderi nu visam, nu visam la căderi, la restrişte şi frîngeri. O, nu e bine să stai, pierdut în visare, ascultînd cîntecele Poeţilor. PANDAEMONIUM LEGENDELE MELE Bate Asmodeu pădurea şi parcă bate moşia lui. Domn Asmodeu ! La vederea lui a pălit măritul Curcubeu. Asmodeu, te abate din cale, ţi-om da chitre şi foi de pelin ; ci vino, demone, să benchetuim că masa e pusă şi vinars e din plin ! ...Aşezîndu-se el sub umbrare, îi cîntă litanii o mierlă într-una. O, pare luceafăr la inelare şi, pe umăr, ca o sculă de preţ, poartă luna. De ale prinşilor vinete umbre, de ochi sticloşi, de buze livide, mi-e milă : oh, să-i lăsăm Asmodeu, să guste din blide. Toarnă încă, arhitriclin, că bucate-s destule şi vinars e din plin ! Trageţi-i brîie mai dese, voi, stele din cer, preotese ! Şi arde-i şi cîte o bătută, lună de miere, Mire de cucută ! 1 Singur eu te-am făurit, Noapte, muză patetică, dureroasă iubire : adîncă te-am făurit, pentru setea mea de pieire. 5 Singur eu te-am plăsmuit, pădure de jad Tu, lirică mierlă, idolul meu, eşti aievea cum te-am visat, frenezia mea dulce, arc în ceruri mereu. Şi marea şi catargele şi cormoranii 10 şi ţărmii lunarelor Lusitanii sînt legendele mele, halucinaţia mea. Nu căuta prea departe cauza stelelor din zenit, la nadir. Să spună Betelgeuse, să spună Altaîr 15 şi Luna Fecioara, cine le aprinde, magnifice, seara. 258 259 SATIRA DUHULUI MEU AUSPICII Să trecem domnule Paitru-Scînduri, mi-e inima ca puiul de vrabie... Să trecem, să trecem domnule Tîrîie-Sabie. Văd noaptea stinsă, moartă în sicriul cu ţinte de argint. Ah, gânduri ! Tremur ca trestia, domnule Patru-Scînduri ! Printre îngeri, spioni ai Domnului, ades mergeam la casa morţilor, pe calul somnului, cunoşteam drumul. M-a lovit al melancoliilor frig, m-a lovit a tristeţilor nebunie aprinsă... Cînd văd în cui o haină prinsă, plîng, suspin, strig : iat-o spânzurată ! Ah, calomnie ca fumul, mi se spune acum Tîrîie-Sabie Postumul. O, dac-am fi, dac-am putea fi în pragul crinului, la umbra seninului, dac-am putea fi... Din zori pînă-n vespre spuneţi-i voi despre o iubire cum altele nu-s. Moarte, varvari, vie, tot nu-mi pasă, vie ! Şi mai-marele lor, ca un lup hrăpitor, vie, tot nu-mi pasă ! Cu noaptea mi-s rudă şi cu cele vecine, cu stelele fine, mă am foarte bine. 260 261 DE NIMENI IUBIT STAMPA 1 Unde se duce, în amurguri cernit, singuratecul frate, alungat de toţi, de nimeni iubit, fără cetate ? 5 Unde se duce rătăcitor, sprijinit de al umbrelor umăr, sufletul meu călător printre stele ce nu le mai număr? Noaptea, cu braţele-i reci, *0 mi-l prinde şi mi-1 înfăşoară, înaltul, din turnul de veci, cu a lunei lance mi-l doboară. Un gong de argint : ming ! ming ! E descendentul dinastiei Ming. Soarele răsare din ceaşca de ceai şi, cum e datina la Chitai, în cerescul imperiu, salută ceriul, alegoric, chinezul meu melancolic. O, mai galbenă ca heliotropii, se înalţă pagoda, se întrece cu plopii. Larve şi dragoni de mătasă veghează a străbunilor Casă. Un monstru e locul, cu pene şi coadă ; limpezeşte-1, dezleagă-1, doradă ! Suiţi, lineare coline, printre stele de fildeş, în ceruri veline ! 262 263 SOLED AD DIATA Mă duce dorul către umbre iară, străbune codru, vechiul meu Alcide, cu gure dulci m-au sărutat silfide, m-a prins, în plasa ei, plăcuta seară. Nu-s astre-n cer cîte visez iubi, nu-i noapte atîta cită ard să port, departe-s, vai, de al veşniciei cort ; în umbra lui regească vrere-aş fi ! Veste s-a dus că nu mai sîntem tineri, purtăm cu noi al bătrîneţei pas.... Din focul clipei stinse ce-a rămas ? Lacrime doar, ce-s partea crudei Vineri. Mă duce dorul către umbre iară, străbune codru, vechiul meu Alcide. In poartă bat şi te implor : deschide, deschide-mi poarta umbrelor de seară. Ce foc te arde, pămînt ? Ce dor te roade, pămînt ? Acum cînd sfîrşitul începe, spune-mi, o, spune-mi un cuvînt. Nimic, mai nimic, decît zădărnicia ta, cruce de voinic atîta doar, mai nimic. Şi vouă, stelelor, ce să vă dau ? Şi ţie, mîndre, cerule, Sire, ce vrei să-ţi dau ? O, decît umbra ştii ceva mai de preţ ? Dăruieşte-ne umbra. 264 265 CHIPUL TRANSFIGURAT AL ACTRIŢEI VERBA VOLANT i O aură porţi, de moarte şi linişti, cu degetul pe buze păzeşti un mister, mîinile tale, de statuă, reci, au o parte de cer. 5 Nu ştiu de unde vin tăcerile profunde, ce se abat asupră-ţi ca cetele de îngeri, scuturînd pletele. Vezi umbre de lună cum trec 10 peste ale mării tonuri şi miragii... Doamne, atunci se petrec secretele tale naufragii. 1 Delicata, fluida, fugara tristeţe, aduce o şoaptă : „Nu-mi pasă44... Şi vîntul o vinde pădurii semeţe. Cuvintele zboară ! Ce-mi pasă ! 5 Mierle şi grauri, sturzi, ciocănitoare, cu toţi şi toate, murmură : „Nu-mi pasă !tt Infame voci, crăiese, bocitoare, ciudate, cîte-n lună şi în soare ; de verva lor pădurea-i plină rasă. io Mult am să rîd. Las rîsul să mă-ngheţe, pîn'moartea vine, moartea rea, hidoasă. Acuma să te văd fugara mea tristeţe, nu-ţi pasă nici acuma, tot nu-ţi pasă ? 266 267 FILOMELA OARE.. 1 In fastul nopţilor, la poale de codru, stă Filomela şi cîntu-i ciudat. 5 Spune, profetiţo, dragostele apei şi luna oglindită în ea, spune, Filomelă, extazele apei, chipul de o seamă cu liniştea sa. E dulce fiorul iubirii, 1° sub egida lunei, în cer fără pată, luna pe care am nemurit-o ia sihle suind, în lumina treptată. Trecătorule, să nu te alunge şerpuitorul păr al Meduzei, 15 nici albul de coasă al dinţilor, nici recele arctic al buzei. Priveşte noaptea ! Muiată-i în mări de porfir ! Nu erau cu mult mai aprinse 20 voluptuoasele purpuri din Tyr. Un DE PROFUNDUS pentru Noapte ! Ofranda poetului quasi adormit va fi primită. Stelele, reci foarte din fire, s-or îndura să vă salute, Poete, numindu-vă „confrate iubit". Singurătatea cucereşte umbra Poetului. Nu vă destrămaţi, Umbră : e pedepsit să vă rupeţi în bucăţi, în pale de fum, e interzis a repeta o experienţă, un drum. îngerii Oarecare vor veni, zîmbitori peste fruntariile absolutului. Oarecare cîntînd din alăute vor veni, rafinate persoane încărcate de strălucire, tradiţii şi slavă ; pe fruntea lor e petrecută o canonică lumină gravă, de catedrală. Fiţi demn, căutaţi a nu clipi, lumina taborică se va îmblînzi. Să creadă seraficii că sînteţi Legislator, că dezechilibrul vostru e trecător, că miracolul vostru nu este, ci poate ar fi, să creadă că nu aşteptaţi cu frică sabia lor demiurgică. 268 269 Si nu fiţi prea familiar totuşi, 25 prea liber în cuvinte, mari ca frunze de lotuşi, prea fără măsură în gesturi: ele, necruţătoarele, se pot întoarce ! Şi v-ar lovi 30 cu însutite puteri, v-ar nimici. Nu, nu e aici paradisul erorilor * ADORAŢIA LUNEI şi nu confundaţi decameronul îngerilor cu boema, şi umbra voastră cu a Florentinului. Şi aruncaţi, Poete, asupra acestor Oarecare j lapidara splendoare. i împodobită de crin, Lună, cu iubirea-mi te asemeni. Mînă-n mînă pe măguri singuratece, sîntem noi, trecători pe măguri singuratece. 5 Tot colindând am înnoptat sub Ursa Mare, de lume departe cînd, ce să vezi, o haită de îngeri. Cu o sublimă ferocitate ne dă tîrcoale, adulmecă, *o şleahta bizarilor, haita de îngeri. Ah, m-aş întoarce la religia Lunei ! Să adorm, să visez o apă bîntuită de lună, ca doar atuncea Domnul să-şi plimbe înstelatele degete, în mine să-şi plimbe. 271 SEPTENTRION NENUMĂRAŢII li 10 15 Lacomei înecate în spume aduceţi-i o bucată de lume. Toamnă rea, înfometate, dijma noastră iat-o ! Paserile gîngureau în acea seară amară, amară... O, aşteaptă, salcie săracă, zeul din lună semn să ne facă. In balsamice nopţi, stele de argint cad prin lunatecul meu labirint. Vrea oare noaptea mea tare, cea mare, cu noaptea mea lină să se măsoare ? Al melancoliei negru voievod în robie mă ia, peste pod. El mă duce, ca un fum uşor mă duce... Văd aripa-i doar cum străluce. 10 15 20 25 Robit mi-e gîndul de falnice gînduri, un falnic vis mă face să tremur şi inima, biata de ea, nu mai e ea. Ce schimbare la faţă, ce acalmie, Prospero ! Am o inimă de leu, pe frunte mi-e scris : drept înainte ! Drumul meu e un şuvoi de sînge, un drum fierbinte. Oraşul nostru nu mai e oraş, stejarul nu mai e stejar... Năpîrleşte vechiul stejar, solzii îi cad, scoarţa îi cade şi, ca în vis, apar şi dispar ciopliţii în piatră din vestita columnă traiană, doi, trei, nenumăraţi, un calvar, un martiriu. Şi nenumăraţii întreabă : „Unde e, fraţi, nenumăraţi, în sălaşul vostru, unde e acel tras pe roată ?" Ca un copil m-am abătut de la religia lunei, şi iată-mă singur în oraşul nostru. Oh, nu ! Nu era un vis fără noimă, era un vis falnic, era legea mea. 272 273 ARCTURUS DIMINEAŢA 1 O spulberare, un clocot sus, j prin ascunsele-n cer văgăune. O stea-logostea lucea depărtat; ) e Temuta, steaua care ne răpune. _ ^ . . 5 ^ Drept e oare sa pierim ca de vînt încîntate gradine ? Oameni doar sîntem, inime de piatră... j Ah, nici îngeri lucinzi, nici învoalte verbine. ! 10 Dar Temuta, dacă vrea şi vrea 10 să ne soarbă, să ne darme, să ne sece, i amar nouă. Dacă asta vrea, ne-om îmbrăca în lumina ei rece. j I 15 Saltă şi cîntă, inimă nebună, rupe-te, inimă,-n mii ! Voi, ciocîrlii, cu gura mai dulce ca mierea, cîntaţi-mi pindarice cînturi, ca şi eu să mă-nalţ la ceruri, în volburi de aur. O, auzi-1, Silvanul îţi zice din frunză, Driadă, cîntări fermecate, doar te-o răpi, Frumuseţe ; dar nimica pe lume nu bate, în lumina clarei dimineţe, cîntecul ciocîrliei din cer. O, fericire nebună, frînge-te-n chiote, Suflete, Ler 274 275 NOTE ŞI VARIANTE Aparatul critic al volumelor de versuri cuprinde note bibliografice cu privire la apariţia fiecărei poezii în periodice şi în volume, variantele stilistice exhaustive şi unele comentarii, atunci cînd le-am considerat utile pentru cititor. Dăm mai întîi bibliografia volumelor de versuri apărute în timpul vieţii scriitorului: I ÎNTUNECATUL APRIL întunecatul April, operă premiată de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II", Bulevardul Lascăr Catargi 39, 1937. Format : 120 X 180 mm ; 94 (—100) p. Cuprins : Ordin, p. 5 / Remember, p. 6 / Ceai, p. 7 / Idilă, p. 8 / Week-End, p. 9 / Episod, p. 10 / Cosmos, p. 11 / Praznic, p. 12 / A fost un mister, p. 13 / Balancoir, p. 14 / Vacanţă, p. 15 / Alegorie, p. 16 / Mila pămîntului, p. 17 / Proverb I, p. 18 / Proverb II, p. 20 / Fabulă, p. 22 / Antipod, p. 23 / Lecţie, p. 24 / Nocturnă, p. 25 / Un domn bine, p. 27 / Lecţia de opium, p. 28 / Vizita I, p. 29 / Vizita II, p. 30 / Vizita III, p. 31 / Vizita IV, p. 32 / Vizita V, p. 33 / Frivolitate, p. 34 / Fantasmagoria, p. 35 / Jaf, p. 36 / Nuanţe, p. 37 / Apoteoză, p. 38 / Marele Păianjen I, p. 39 / Marele Păianjen II, p. 40 / Marele Păianjen III, p. 41 / Toma Necredinciosul, p. 42 / Aventura I, p. 43 / Aventura II, p. 45 7 Epithalam, p. 46 / Spectacol, p. 47 / Bal, p. 49 / Cenaclu, p. 50 / Nirvana, p. 51 / Spre stînca primejdiei, p. 52 / Vita nuova, p. 53 / 279 Protocol, p. 54 / Gravitaţiuni, p. 55 / Natura şi poetul, p. 56 / Moment, p. 57 / Aedificabo et destruam, p. 58 / Toamna, 1934, p. 59 / Leviathan, p. 60 / Prinos, p. 61 / Portret, p. 62 / Recoltă, p. 63 / Ca Saul, p. 64 / Aşteptare, p. 65 / Pe fluviul Haos, p. 66 / Ivan Turbincă, p. 67 / Schiţă pentru infernul meu, p. 68 / Cînd apele vin mari, p. 70 / Alb şi negru / Petrecere, p. 72 / Pact, p. 73 / Intimitate, p. 74 / Descinderea în prăpastie, p. 75 / Surpriză, p. 76 / Spiriduşul somnului, p. 77 / O nouă planetă, p. 78 / Vestigii, p. 79 / Craiul Amurg, p. 80 / Eres, p. 81 / Prezenţă, p. 82 / O ultimă întrebare, p. 83 / A VH-a indulgenţă, p. 84 / Qualis artifex pereo, p. 85 / Mîntuire, p. 86 / Epitaf, p. 87 / Oraţie de nuntă, p. 88 / Confidenţă, p. 89 / Docta igno-rantia, p. 90 / Ciclu, p. 91 / Linişte, p. 92 / Post ludum, p. 93. II PE-O GURA DE RAI Pe-o gură de rai (cu imagini de Geo Zlotescu), Bucureşti, Editura Naţională Gh. Mecu, 1943. Format: 130 X' 200 mm ; 155 (—160) p. Preţul 280 lei. Volumul poartă dedicaţia : Mamei mele. Cuprins : Un dor fără saţiu, p. 7 / Briareu, p. 8 / Comentariu la o viaţă pierdută, p. 9 / Cerb, p. 10 / Trif Nebun, p. 11 / De caelo, p. 12 / Anotimp, p. 13 / Brumariul, p. 14 / Totul în juru-mi, p. 15 / Clipei, p. 16 / Oberon, p. 17 / Nunta, p. 18 / Rob Codru, p. 19 / Muza tragică, p. 20 / Aerul, tremurătorul, p. 21 / Rîzi de noi, p. 22 / Măiastră, p. 23 / Prea multă umbră, p. 24 / Glosse, p. 25 / Bărbat voievodul, p. 26 / Să fiu amurgul, p. 27 / Hecate, p. 28 / Veniţi adieri, p. 29 / Vino, nu veni, p. 30 / Tristul, p. 31 / Seraphita, p. 32 / Mozart, p. 33 / Fericirile, p. 34 / Dă-mi freamătul, p. 35 / La moartea lui Paul Popescu, p. 36 / Preistorie, p. 37 / Scut, p. 38 / Soliloquiu, p. 39 / Elegie, p. 40 / Elisafta, p. 41 / Mireasa Carpena, p. 42 / Pandora, p. 43 / Isaia XIX, 20, p. 44 / Dulciule, ascunsule, p. 45 / Nefiinţei, p. 46 / Mattinata, p. 47 / Ca frunza, p. 48 / Toamnă Trimisul, p. 49 J Hossanah in Excelsis, p. 50 / Castelul interior, p. 51 / Teamă, p. 52 / Psyche, p. 53 / Pădurile răpite de vînt, p. 54 / Epopee, p. 55 / Aşteaptă, p. 56 / Ad astra, p. 57 / Elegie, p. 58 / Cîntec, p. 59 / Dintr-o iarnă, p. 60 / Cavalerul cu Melcul de aur, p. 61 / Locul ales, p. 62 / în munţi, p. 63 / Halo, p. 64 / Morgana, p. 65 / Cetele, p. 66 / Chipul Morţii, p. 67 / Transilvania 1940, p. 68 / în cer, in alt sat, p. 70 / Inscripţie pe marmora nopţii, p. 71 / Deschide-te mormînt, p. 72 / Laude, p. 73 / Anacreontica, p. 74 / Ispitele, p. 76 / Sălbatece visuri, p. 77 / Solie, p. 78 / Sanctuar, p. 79 / Prin mările vii, p. 80 / Milul umilul, p. 81 / Pe tema nopţii, p. 82 / Călătoria, p. 83 / Nu cules, ci smuls, p. 84 / înaltă Clara, p. 85 / Intermezzo, p. 86 / Vasco, p. 88 / Armonia, p. 89 / Dor şi nelinişte, p. 90 / Cuvinte, p. 91 / Cîntecul spînzuraţilor în mai, p. 92 / Ochiul de aur, p. 94 / Semne de primăvară, p. 95 / Fîrtat, p. 96 / Duo, p. 97 / Descrescendo, p. 99 / Noapte-Minune, p. 100 / Cele nouă surori, p. 101 / Portretul vechi, p. 102 / Humoresca, p. 103 / Nerval, p. 104 / Cortegii, p. 105 / Cugete rele, p. 106 / Tînguioase, crengile, p. 107 / Latineasca Paserilor, p. 108 / Fiul vorbind maicei sale, p. 109 / Ce naşte noaptea, p. 110 / Moartea în pădure, p. 111 / La frumuseţea ei, p. 112 / Al nopţii, p. 113 / Ipostaze ale îngerului, p. 114 / Coleridge, p. 115 / Ceruri arzînd, p. 116 / Documente asupra melancoliei, p. 117 / Noapte din Andersen, p. 118 / Revederea din parc, p. 119 / Pe o gravură de Munch, p. 121 / Cîntec, p. 123 / Poetul şi lumea lui, p. 124 / Către Fantasio, p. 125 / Ape şi vis, p. 126 / Priveghi, p. 127 / Mierla, delir întraripat, p. 128 / Drumul, p. 129 / Vrăjmaşul a toate, p. 130 / Logodnă, p. 131 / Marioneta, p. 132 / Poarta, p. 133 / Defensio auctoris, p. 135 / Mihai, p. 136 / Ascultînd cîntecele, p. 137 / Pandaemonium, p. 139 / Legendele mele, p. 140 / Satiră Duhului meu, p. 141 / Acei pe cari mă pot bizui, p. 142 / De nimeni iubit, p. 143 / Stampă, p. 144 / Soledad, p. 145 / Diată, p. 146 / Chipul transfigurat al actriţei, p. 147 / Verba volant, p. 148 / Filomela, p. 149 / Unui poet, p. 150 / Adoraţia lunei, p. 152 / Septentrion, p. 153 / Dimineaţa, p. 154 / Arcturus. III POEZII Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966. (Cu o prefaţă de Petru Comarnescu, intitulată Folclor şi universalitate în arta poetică a lui Emil Botta. Coperta de George Gottwaldt.) Format: 110 X 190 mm; XL + 247 (—275) p. cu Tabla alfabetică a poeziilor (după primul vers şi după titlu.) Preţul 9,25 lei. Cuprinde ciclurile: ÎNTUNECATUL APRIL (p. 2—90): Ordin, p. 3 / Remember, p. 5 / Domnul Amărăciune, p. 7 / Idilă, p. 9 / Acum şi aici, p. 11 / Episod, p. 12 / Cosmos, p. 13 / Praznic, 280 281 p. 14 / A fost un mister, p. 15 / "Un cuceritor, p. 16 / Vacanţa, p. 17 / Alegorie, p. 18 / Mila pămîntului, p. 19 / Proverb, p. 20 / Fabulă, p. 22 / Antipod, p. 23 / Nocturna, p. 24 / Vizite I, p. 26 / Vizite II, p. 27 / Soledad, p. 28 / ?, p. 30 / Din senin, p. 31 / Ordine, dezordine, p. 32 / Fantasmagoria, p. 33 / Jaf, p. 34 / Nuanţe, p. 35 / Apoteoza, p. 36 / Vedeniile pădurarului, p. 37 / Acel „eu însumi", p. 38 / Sentinţa, p. 39 / Toma Necredinciosul, p. 40 / Aventură I, p. 41 / Aventură II, p. 42 / Epithalam, p. 43 / Spectacol, p. 45 / Şi fauna, p. 47 / Cenaclu, p. 48 / Nirvana, p. 49 / Vita nuova, p. 50 / Protocol, p. 51 / Gravitaţiuni, p. 52 / Natura şi poetul, p. 53 / Moment, p. 54 / Aedificabo et destruam, p. 55 / Toamna 1934, p. 56 / Leviathan, p. 57 / Prinos, p. 58 / Portret, p. 60 / Recoltă, p. 61 / Ca Saul, p. 62 / T.B., p. 63 / Schiţă pentru infernul meu, p. 65 / Armada, p. 67 / Alb şi negru, p. 68 / Petrecere, p. 69 / Pact, p. 70 / Descinderea în prăpastie, p. 71 / Spiriduşul somnului, p. 72 / O nouă planetă, p. 73 / Vestigii, p. 74 / Craiul Amurg, p. 75 / Eres, p. 76 / Guarda e passa, p. 77 / O ultimă întrebare, p. 78 / A VH-a indulgenţă, p. 79 / Copilul nostru, p. 80 / Mîntuire, p. 81 / Epitaf, p. 82 / Oraţii de nuntă, p. 83 / Confidenţă, p. 84 / Ciclu, p. 85 / Linişte, p. 86 / Post ludum, p. 88. PE-O GURĂ DE RAI (p. 91—247) : Un dor fără saţiu, p. 93 / Briareu, p. 94 / Comentariu la o viaţă pierdută, p. 95 / Cerb, p. 96 / Trif nebun, p. 97 / De caelo, p. 99 / Anotimp, p. 100 / Brumariul, p. 101 / Totul în juru-mi, p. 102 / Clipei, p. 103 / Oberon, p. 104 / Nunta, p. 105 / Rob Codru, p. 107 / Muza tragică, p. 108 / Aerul, tremurătorul, p. 109 / Rîzi de noi, p. 110 / Măiastră, p. 111 / Glosse, p. 113 / Bărbat voievodul, p. 114 / Să fiu amurgul, p. 115 / Hecate, p. 116 / Veniţi, adieri, p. 117 / Vino, nu veni, p. 118 / Seraphita, p. 119 / Mozart, p. 121 / Fericirile, p. 122 / Dă-mi freamătul, p. 123 / La moartea lui Paul Popescu, p. 124 / Preistorie, p. 126 / Scut, p. 128 / Soliloquiu, p. 129 / Elegie, p. 130 / Elisafta, p. 131 / Atunci, acolo, p. 132 / Dulciule, ascunsule, p. 133 / Nefiinţei, p. 134 / Mattinata, p. 135 / Ca frunza, p. 136 / Toamnă Trimisul, p. 137 / în loc de sonet, p. 138 / Am decăzut, p. 139 / Spaimă, p. 140 / Pe o gravură de Munch, p. 141 / Epopee, p. 142 / Aşteaptă, p. 144 / Celui mai aproape, p. 145 / Elegie, p. 146 / Cîntec, p. 147 / Dintr-o iarnă, p. 148 / Cavalerul cu melc de aur, p. 149 / Lumea bună, p. 150 / în munţi, p. 151 / Halo, p. 153 / Morgana, p. 154 / Cetele, p. 156 / Transilvania, p. 158 / Inscripţie pe marmora nopţii, p. 160 / Deschide-te mormînt, p. 161 / Laude, p. 162 / Anacreontica, p. 163 / Ispitele, p. 165 / Sălbatece visuri, p. 167 / Floare, p. 168 / Milul Umilul, p. 169 / Pe tema nopţii, p. 170 / Călătoria, p. 172 / Thanatos, p. 174 / înaltă Clara, p. 176 / Intermezzo, p. 178 / Cuvinte, p. 180 / Din nefericire, p. 181 / Ochiul de aur, p. 183 / Semne de primăvară, p. 185 / Fîrtat, p. 186 / Duo, p. 187 / Descrescendo, p. 189 / Noapte — minune, p. 190 / Cele nouă surori, p. 192 / Portretul vechi, p. 193 / Humoresca, p. 194 / Gerard de Nerval, p. 195 / Cortegii, p. 197 / Cugete rele, p. 198 / Tînguioase, crengile, p. 199 / Latineasca paserilor, p. 200 / Fiul vorbind maicei sale, p. 201 / Aduse de noapte, p. 202 / La frumuseţea ei, p. 204 / Al nopţii, p. 205 / Ipostaze ale îngerului, p. 206 / Coleridge, p. 208 / Documente asupra melancoliei, p. 209 / Noapte din Andersen, p. 211 / Cîntec, p. 212 / Poetul şi lumea lui, p. 213 / Către Fantasio, p. 214 / Ape şi vis, p. 216 / Priveghiul, p. 217 / Mierla, delir întraripat, p. 219 / Vrăjmaşul a toate, p. 221 / Logodna, p. 222 / Una, p. 223 / Poarta, p. 224 / Defensio auctoris, p. 226 / Pe Cîmpia Turzii, p. 227 / Ascultînd cîntecele, 229 / Pandae-monium, p. 231 / Legendele mele, p. 232 / Satira duhului meu, p. 233 / Auspicii, p. 234 / De nimeni iubit, p. 235 / Stampă, p. 236 / Diată, p. 237 / Verba volant, p. 238 / Filomela, p. 239 / Unui poet, p. 241 / Adoraţia lunei, p. 243 / Nenumăraţii, p. 244 / Arcturus, p. 246 / Dimineaţa, p. 247. IV VERSURI Bucureşti, Editura Eminescu, 1971. (Coperta de Cristian Miiller.) Format 120 X 190 mm; 385 (—400) p. Preţul 14,50. Cuprinde ÎNTUNECATUL APRIL (p. 5—90) : Ordin, p. 7 / Remember, p. 9 / Domnul Amărăciune, p. 10 / Idilă, p. 12 / Acum şi aici, p. 14 / Episod, p. 15 / Cosmos, p. 16 / Praznic, p. 17 / A fost un mister, p. 18 / Un cuceritor, p. 19 / Vacanţă, p. 20 / Alegorie, p. 21 / Mila pămîntului, p. 22 / Proverb, p. 23 / Fabulă, p. 25 / Antipod, p. 26 / Nocturnă, p. 27 / Vizite I, II, p. 29—30 / Singur, p. 31 /?, p. 33 / Din senin, p. 34 / Ordine, dezordine, p. 35/ Fantasmagoria, p. 36 / Jaf, p. 37 / Nuanţe, p. 38 / Apoteoză, p. 39 / Vedeniile pădurarului, p. 40 / Acel „eu însumi", p. 41 / Mireasa Carpena, p. 42 / Toma Necredinciosul, p. 43 / Aventura I, II, 282 283 p. 44—45 / Epithalam, p. 46 / Spectacol, p. 47 / Şi fauna, p. 49 / Cenaclu, p. 50 / Nirvana, p. 51 / Vita nuova, p. 52 / Protocol, p. 53 / Gravitaţiuni, p. 54 / Natura şi poetul, p. 55 / Prea multă lumină, p. 56 / Aedificabo et destruam, p. 57 / Toamna, 1934, p. 58 / Leviathan, p. 59 / Prinos, p. 60 / Portret, p. 42 / Recolta, p. 63 / Ca Saul, p. 64 / T.B., p. 65 / Schiţă pentru infernul meu, p. 67 / Armada, p. 68 / Alb şi negru, p. 69 / Petrecere, p. 70 / Pact, p. 71 / A vedea, vedere, p. 72 / Spiriduşul somnului, p. 73 / O nouă planetă..., p. 74 / Vestigii, p. 75 / Craiul Amurg, p. 76 / Eres, p. 77 / Guarda e passa, p. 78 / O ultimă întrebare, p. 79 / A Vll-a indulgenţă, p. 80 / Copilul nostru, p. 81 / Mîn-tuire, p. 82 / Epitaf, p. 83 / Oraţii de nuntă, p. 84 / Confidenţă, p. 85 / Ciclu, p. 86 / Linişte, p. 87 / Post ludum, p. 89. PE-O GURĂ DE RAI (p. 93—247) : Un dor fără saţiu, p. 93 / Briareu, p. 94 / Comentariu la o viaţă pierdută, p. 95 / Cerb, p. 96 ; / Trif nebun, p. 97 / De caelo, p. 99 \l Anotimp, p. 100 / Brumariul, p. 101 / Totul în juru-mi, p. 102 / Clipei, p. 103 / Oberon, p. 104 / Nunta, p. 105 / Rob Codru, p. 107 / Muza tragică, p. 108 / Aerul, tremurătorul, p. 109 / Rîzi de noi, p. 110 / Măiastră, p. 111 / Glosse, p. 113 / Bărbat voievodul, p. 114 / Să fiu amurgul, p. 115 / Hecate, p. 116 / Veniţi, adieri, p. 117 / Vino, nu veni..., p. 118 / Seraphita, p. 119 / Mozart, p. 121 / Fericirile, p. 122 / Dă-mi freamătul, p. 123 / La moartea lui Paul Popescu, p. 124 / Preistorie, p. 126 / Scut, p. 128 / Solilocviu, p. 129 / Elegie, p. 130 / Elisafta, p. 131 / Atunci, acolo, p. 132 / Dulciule, ascun-sule, p. 133 / Nefiinţei, p. 134 / Mattinata, p. 135 / Ca frunza, p. 136 / Toamnă, Trimisul, p. 137 / în loc de sonet, p. 138 / Am decăzut, p. 139 / Spaimă, p. 140 / Pe o gravură de Munch, p. 141 / Epopee, p. 142 / Aşteaptă, p. 144 / Cel mai aspru, p. 145 / Vei fi judecată după legea florilor, p. 146 / Cîntec, p. 147 / Dintr-o iarnă, p. 148 / Cavalerul cu melc de aur, p. 149 / Lumea bună, p. 150 / în munţi, p. 151 / Aură, p. 153 / Morgana, p. 154 / Cetele, p. 156 / Transilvania — 1940, p. 158 / Inscripţie pe marmura nopţii, p. 160 / Lucifer, p. 161 / Laude, p. 162 / Anacreontica, p. 163 / Ispitele, p. 165 / Sălbatece visuri, p. 167 / Floare, p. 168 / Milul Umilul, p. .169 / Pe tema nopţii, p. 170 / Călătoria, p. 172 / Thanatos, p. 174 / Înaltă Clara, p. 175 / Intermezzo, p. 177 / Cuvinte, p. 179 / Din nefericire, p. 180 / Ochiul de aur, p. 182 / Semne de primăvară, p. 184 / Fîrtat, p. 185 / Duo, p. 186 / Descrescendo, p. 188 / Noapte-minune, p. 189 / Cele Nouă Surori, p. 191 / Portretul vechi, p. 192 / Humoresca, p. 193 / Gerard de Nerval,, p. 194 / Cortegii, p. 196 / Cugete rele, p. 197 / Tînguioase, crengile, p. 198 / Latineasca paserilor, p. 199 / Fiul vorbind maicei sale, p. 201 / Aduse de noapte, p. 202 / La frumuseţea ei, p. 204 / Al nopţii, p. 205 / Ipostaze ale îngerului, p. 206 / Coleridge, p. 208 / Documente asupra melancoliei, p. 209 / Noapte din Andersen, p. 210 / Cîntec, p. 211 / Poetul şi lumea lui, p. 212 / Către Fantasio, p. 213 / Ape şi vis, p. 215 / Priveghiul, p. 216 / Mierlă, delir întraripat, p. 218 / Vrăjmaşul a toate, p. 220 / Logodna, p. 221 / Una, p. 222 / Poarta sublimă, p. 223 / Defensio auctoris, p. 225 / Pe Cîmpia Turzii, p. 226 / Ascultînd cîntecele, p. 228 / Pandae-monium, p. 230 / Legendele mele, p. 231 / Satira duhului meu, p. 233 / Auspicii, p. 234 / De nimeni iubit, p. 235 / Stampă, p. 236 / Diată, p. 237 / Verba volant, p. 238 / Filomela, p. 239 / Oare, p. 241 / Adoraţia lunei, p. 243 / Nenumăraţii, p. 244 / Arcturus, p. 246 / Dimineaţa, p. 247 /. VINERI (p. 249—385) : Pămînt, p. 251 / Muzeul, p. 252 / Lucrarea ta, p. 253 / Cervantes, p. 255 / împresurarea, p. 256 / Vineri, p. 258 / Silentio, p. 260 / Iacob Beuri, valonul, p. 261 / în cer, în alt sat, p. 262 / Amintirea fratelui meu, p. 264 / L., p. 266 / Mauzoleul, p. 267 / Cum mortuis in lingua mortua, p, 269 / Lucitoare, p. 270 / în luna lui mai, p. 271 / Note, p. 273 / Am văzut, p. 274 / Mamei mele, p. 276 / Folclor, p. 277 / Ghinărar Marjori, p. 279/Toţi crinii, p. 280 / Iubita, p. 281/Vasco, p. 282/ întîlnirea mea cu muntele, p. 283 / L. vorbind, p. 284 / Rugămintea, p. 285 / Glasul, p. 287 / Basileos, p. 289 / Ancestralele, p. 291 / Unii şi alţii, p. 293 / Cînd firea nu iartă, p. 295 / La colocviul Descartes, p. 279 / Umbra, p. 289 / Rotund, p. 300 / Cuc, p. 302 / I.O.V., p. 303 / Invocaţie pentru vis, p. 304 ,/ El Burlador, p. 306 / Distratul, p. 307 / Memorial, p. 308 / Soledad, p. 309 / Potestas clavium, p. 311 / Corp ceresc, p. 313 / Revederea din parc, p. 314 / Faptul divers, p. 316 / Teatrul, p. 317 / Pianissimo, p. 319 / Ultima noapte, p. 321 / Amarnic, p. 322 / Revizorul nostru, p, 324 / Un vis, p. 325 / Anul 1935, p. 327 / Leviathan 1935, p. 329 / Despre, p. 332 / Al cobuzului cîntec, p. 333 / Aurelia, p. 334 / Moralităţile, p. 335 / Trifoiul văzut ca o fiară, p. 336 / Aproape Novembre, p. 337 / Cu silve şi ode, p. 338 / Los Angeles, p. 340 / Nordica, p. 341 / închinarea, p. 342 / Trecut, p. 343 / Ultimul şcolar, p. 345 / Cîntînd, p. 347 / Actriţele, p. 349 / Ce cauţi aici ?, 284 285 p. 350 / Chemarea, p. 352 / Ielele, Dînsele, p. 354 / Cel vis frumos, p. 356 / Legi riguroase, p. 359 / Ante, p. 361 / Un dar pentru mine, p. 363 / Sacerdoţiul, p. 365 / Magica, p. 366 / în arătare, p. 368 / Ipoteşti, p. 370 / Un timp, p. 371 / Singurătatea a VH-a, p. 372 / încheierea coloanei, p. 374 / Apocrifele, p. 376 / De plîns, p. 378 / Leoaica, p. 380 / Ca prin farmec, p. 382 / Salcie cu Pajură, p. 384. V POEME Bucureşti, Editura Albatros, 1974. Cuvîntul înainte de Petru Comarnescu. (Cu un portret al autorului, desen de Teodor Bogoi.) (Colecţia „Cele mai frumoase poezii'4.) Format: 105 X 145 mm ; 244 (—256) p. Preţul : 4,50 lei. Cuprinde: Ordin, p. 19 / Remember, p. 21 / Domnul Amărăciune, p. 23 / Idila, p. 25 / Proverb, p. 27 / Ordine, dezordine, p. 29 / Nocturnă, p. 30 / Vizite, p. 32 / Singur, p. 35 / Fabulă, p. 37 / Din senin, p. 38 / Fantasmagoria, p. 40 / Jaf, p. 41 / Acel „eu însumi", p. 43 / Toma necredinciosul, p. 44 / Aventura, p. 46 / Spectacol, p. 48 / Craiul Amurg, p. 50 / Protocol, p. 51 / Epithalam, p. 52 / Prinos, p. 54 / Portret, p. 56 / Ca Saul, p. 57 / T.B., p. 58 / Schiţă pentru infernul meu, p. 60 / Şi fauna, p. 62 / A vedea, vedere, p. 63 / Spiriduşul somnului, p. 64 / O nouă planetă, p. 65 / A VH-a indulgenţă, p. 66 / O ultimă întrebare, p. 67 / Post ludum, p. 68. Un dor fără saţiu, p. 70 / Briareu, p. 71 / Cerb, p. 73 / Aerul, tremurătorul, p. 75 / Anotimp, p. 76 / Brumariul, p. 78 / Trif nebun, p. 80 / Oberon, p. 82 / Nunta, p. 83 / Măiastră, p. 85 / Glosse, p. 87 / Bărbat voievodul, p. 88 / Hecate, p. 90 / Preistorie, p. 92 / Scut, p. 94 / Cel mai aspru, p. 96 / Atunci, acolo, p. 97 / Dulciule, ascunsule, p. 98 / Toamnă, trimisul, p. 100 / în loc de sonet, p. 102 / Spaimă, p. 103 / Epopee, p. 104 / Cîntec, p. 106 / Cavalerul cu melc de aur, p. 108 / Lumea bună, p. 110 / Transilvania 1940, p. 112 / Anacreontica, p. 114 / Floare, p. 116 / Milul Umilul, p. 117 / Thanatos, p. 119 / înalta Clara, p. 121 / Cuvinte, p. 123 / Cele nouă surori, p. 124 / Elisafta, p. 126 / Cortegii, p. 127 / Cugete rele, p. 128 / Tînguioase crengile, p. 129 / Aduse de noapte, p. 130 / Al nopţii, p. 132 / Documente asupra melancoliei, p. 138 / Noapte din Andersen, p. 135 / Poetul şi lumea lui, p. 137 / Ape şi vis, p. 138 / Mierlă, delir întraripat, p. 140 / Logodna, p. 142 / Ascultînd cîntecele, p. 144 / Legendele mele, p. 146 / Nenumăraţii, p. 148 / Adoraţia lunei, p. 150 / Intermezzo, p. 151 / Arcturus, p. 153 / Dimineaţa, p. 154 / Muzeul, p. 155 / Cervantes, p. 157 / împresurarea, p. 158 / Silentio, p. 160 / în cer, în alt sat, p. 162 / L., p. 164 / Mauzoleul, p. 165 / Cum mortuis in lingua mortua, p. 167 / Iubita, p. 168 / Lucitoare, p. 170 / în luna lui Mai, p. 172 / Toţi crinii, p. 174 / Rugămintea, p. 176 / Glasul, p. 178 / La colocviul Descartes, p. 180 / Ancestralele, p. 182 / Cuc, p. 184 / Soledad, p. 185 / Ultima noapte, p. 187 / Revizorul nostru, p. 189 / Moralităţile, p. 190 / Los Angeles, p. 191 / Ielele, dînsele, p. 193 / Este descripţia, p. 195 / Ante, p. 198 / Un dar pentru mine, p. 200 / Sacerdoţiul, p. 202 / Un vis, p. 204 / Ipoteşti, p. 206 / Un timp, p. 208 / Apocrifele, p. 210 / Ca prin farmec, p. 212 / Salcie cu pajură, p. 214. VI UN DOR FARA SAŢIU Bucureşti, Editura Eminescu, 1976, Piaţa Scînteii nr. 1. (Format : 120 X 220 mm, 129 (—131) p. Preţul 7,25. Cuprinde : Alei, p. 5 / Pădurencele, p. 6 / Iulius Cezar, p. 8 / Ca un strigăt, p. 10 / Monos, p. 12 / Os domnesc, p. 16 / Mama focului, p. 18 / 15, în ajun, p. 19 / în pace, p. 21 / Glasul Petrului Cercel, p. 22 / Priveşte înapoi cu emoţie, p. 24 / Ecourile, p. 26 / Oglinzile, p. 28 / Limpede ca lacrima, p. 30 / Rivo !, p. 32 / Ingrid, p. 34 / Miraculoasele, p. 36 / Contra-pasăre, p. 38 / Nu are nume, p. 40 / Bocetul lui Ion Vodă, p. 41 / Concertul, p. 43 / Doamnă cu toporaş, p. 51 / Ar fi o baladă, p. 53 / Moderato cantabile, p. 56 / Non grata, p. 58 / La cărămidă, p. 60 / Denis cel Scurt / La moartea lui Zed, p. 63 / Ingenioaso !, p. 65 / Dormind, p. 66 / Pietrele scrise, p. 68 / A treia ciripitoare, p. 70 / Citiţi !, p. 72 / Glin, p. 73 / Istorisiri, p. 76 / Turnişor, p. 77 / Iberia, p. 79 / Anii mei, p. 82 / Thalassa, p. 83 / Cu privire la tabloul lui Delacroix, p. 84 / De l'infinito universo e mundi, p. 87 / Somnul, p. 90 / La cortul nopţii, p. 92 / Fachir, p. 94 / Vrăjitoarea, p. 96 / Epistola către Corinthiana, p. 98 / Altul, acelaşi, p. 100 / Păsările de Aristofan, p. 102 / Ivire, p. 104 / încet, lumina, p. 105 / Iluzoria, p. 107 / Plus şi minus, p. 109 / Moartea la pictorul Whistler, p. Ill / Egalii cu zero, p. 115 / Ruga fericitului 286 287 ÎNTUNECATUL APRIL ORDIN (p. 35) : Publicată în Vremea, nr. 449 din 9 august 1936, p. 9. Poezia a fost inclusă în volumul întunecatul April; reluată cu modificări în volumele : Poezii, Versuri, Poeme. Variantă v. 7—17 au apărut în Vremea şi în întunecatul April după cum urmează : mi s-a făcut părul măciucă, pielea e o năframă mînjită de sînge, mă vor zdrobi ca pe-un pesmete fălcile nopţii. N-am detestat niciodată amurgul şi tăcerea care sosesc hămesite din peşteri, din grote, dar acum le insult şi le strig : REMEMBER (p. 36) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele : Poezii, Versuri şi Poeme. DOMNUL AMĂRĂCIUNE (p. 37) : Publicată în revista Vremea, nr. 462 din 8 noiembrie 1936, p. 4, cu titlul Ceai şi fără motto. Inclusă cu modificări în întunecatul April şi reluată în volumele : Versuri şi Poeme. Variat _ v. 3—4 au apărut în revista Vremeot după cum urmează : Să nu mă cerţi, să nu te miri, să nu cîrteşti dacă la frunte, pe recea tîmplă, un semn de taină ai să zăreşti. 289 v. 8—11 au apărut în revista Vremea şi în întunecatul April astfel: Îngerul morţii, m-a luat de mînă şi m-a condus peste o punte... j Dă-mi pălăria, bastonul, masca, dă-mi şi mănuşile, e cam tîrziu şi de-am să plec, cerniţi oglinzile, închideţi uşile. i IDILĂ (p. 38) : Publicată în întunecatul April. Reluată cu mo- . dificări în Poezii şi apoi reprodusă în Versuri şi Poeme. I Variante v. 5—8 ! Iubita mea şi-a gravat numele pe nisip I pentru ca Dumnezeu sa-1 poată citi ; Dar oamenii prefera inscripţiile de granit I închipuindu-şi că veşnicia le va şlefui. (întunecatul April) v. 10 stele veneau şi ni se aşezau pe umeri, în palmă, - j (întunecatul April) I v. 13—18 Dar blestemele au adus într-o noapte furtuna, Şi rătăceam, două deznădejdi, pe negrele ţărmuri. ! Ţi-s pleoapele celtuite de plms, ţi-e suflarea de gheaţă... E numele tău, iubito, pe care-1 îngînă oceanul, Numele care mă loveşte ca un gîrbaci peste faţă. (întunecatul April) ACUM ŞI AICI (p. 39) : Publicată în întunecatul April cu titlul Week-end, şi reluata cu modificări în Poezii şi Versuri. Variante | v. 5 Splendorile mi-au examinat faţa (întunecatul April) v. 10 şi am rămas culcat pe spate (întunecatul April) v. 15 peste trupul nemişcat (întunecatul April şi Poezii) EPISOD (p. 40) ; Publicată în Vremea nr. 449, 9 august 1936, p. 9. Inclusă în volumul întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii şi Versuri. Variantă v. 11 şi cum se agită ca o eşarfă vocea (Vremea şi întunecatul April) COSMOS (p. 41) : Publicată în volumul întunecatul April şi reprodusă în Poezii şi Versuri. PRAZNIC (p. 42) : Publicata în volumul întunecatul April. Reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 5 Vai, iubito, ce umflate ţi-s buzele ! (întunecatul April) v. 11—12 Dar cine ţi-a mîncat un sîn ca un cancer hapsîn ? (întunecatul April) A FOST UN MISTER (p. 43) : Publicată în volumul întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 10 E moartea care te scrutează, care te paşte. (întunecatul April) UN CUCERITOR (p. 44) : Publicată în întunecatul April cu titlul Balangoir. Reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 5—8 Lăsaţi-mă să cad, lăsaţi-mă să mor Toiagule, nu sprijini toamna şi jalea. Cînd mustul din struguri e stors nălucile viei îşi iau calea şi valea. (întunecatul April) 290 291 VACANŢA (p. 45) : Publicată în volumul întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. ALEGORIE (p. 46) : Publicată în volumul întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 3 Dumnezeu trecea prin camera de culcare (întunecatul April) MILA PĂMÎNTULUI (p. 47): Publicată în volumul întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. PROVERB (p. 48) : Publicată în întunecatul April cu titlul PROVERB (I, II). Reprodusă în Poezii şi reluată în Versuri. PROVERB II nu mai apare în nici un alt volum. Variante v. 1 Prichindeii cu capul cît o găluşcă (întunecatul April, Poezii) v. 22 Şi pe trupul meu aşternu o năframă. (întunecatul April, Poezii) Proverb (II) Noaptea cu tichie de mărgăritar a suflat în far. Voi expedia mateloţilor o semilună care să-i poarte pe calea cea bună. Paznicul care ţinea valurilor piept avea stigmatele morţii pe braţul drept. Spune, întunerec, cine 1-a tatuat pe acest apostat ?. Asupra mea planau negre bănuieli pescăruşii m-au atras în cursă cu momeli şi mi-au promis marea cu sarea dacă le depăn întîmplarea. A fost o năpastă; viaţa paznicului era o pastă care de mîini se lipea ca de o faptă rea. fipoi, şontîc, şontîc veni şi crima inima laşă s-a predat prima. Buzele ameţite de un foarte vechi vin, susurau în neştire : Amin. Şi poate moartea nu avea tîlc dacă paznicul nu tăcea mîlc şi poate sîngele şarlatan se irosea în van. Voi, pescăruşilor, ungeţi cu smoală pragul şi clanţa uşilor. Crima cînd o lua-o la sănătoasa Tîrască după ea lucrurile, casa. (întunecatul April) FABULĂ (p. 49) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu TT-------" modificări în Poezii, Versuri, Poeme. v. 8 Variantă să citesc ziare, să fumez, să dorm. (întunecatul April) ANTIPOD (p. 50) : Publicată în volumul întunecatul April şi reprodusă in volumele Poezii şi Versuri. LECŢIE (p. 51) : Publicată în întunecatul April. NOCTURNĂ (p. 52) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii, Versuri şi Poeme. Variante v. 9—10 - Profesorul avea părul roş, guşă, creastă şi era cocoş. (întunecatul April) 292 293 v. 13 Ei se ascundeau în funerarul pian (întunecatul April) v. 17—18 Şi de trupul adolescentei se apropiau şi cu lanţuri vrăjite o legau. (întunecatul April) UN DOMN BINE (p. 54) : Publicată în întunecatul April. LECŢIA DE OPIUM (p. 55): Publicată în întunecatul April. VIZITE I, II (p. 56) : Publicată (VIZITE I) în Vremea nr. 468, 20 decembrie 1936, p. 24, cu titlul Vizita. Inclusă în întunecatul April împreună cu VIZITE (II). VIZifEI a fost reluată cu modificări în Poezii, Versuri şi Poeme, iar VIZITE II a fost reprodusă în Poezii, Versuri şi Poeme. Variante * Vizite I v. 2 A*sosit în drumul meu pe o luntre fragilă. (Vremea, întunecatul April) SINGUR (p. 58): Publicată în întunecatul April cu titlul Vi-ZITA III şi reprodusă în Poezii (cu titlul Soledad, Versuri şi Poeme). ? (p. 59): Publicată în întunecatul April cu titlul VIZITA IV şi reprpdusă în Poezii şi Versuri. VIZITE V (p. 60): Publicată în întunecatul April FRIVOLITATE (p. 61) : Publicată în întunecatul April. DIN SENIN (p. 62): Publicată în Poezii şi r reprodusă în Versuri şi Poeme. ORDINE, DEZORDINE (p. 63) : Publicată în Poezii şi reprodusă în Versuri. FANTASMAGORIA (p. 64) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în Poezii, Versuri şi Poeme. JAF (p. 65): Publicată în Vremea nr. 469, 3 ianuarie 1937, p. 13, cu titlul SEMNE. Inclusă în întunecatul April şi reprodusă în Poezii, Versuri şi Poeme. 294 NUANŢE (p. 66) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii şi Versuri. Variantă v. 11—14 Somnul meu era un Egipet mănos adăpat de fluviul Nil somnul meu era veghiat de întunecatul April. (întunecatul April) APOTEOZA (p. 67) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii şi Versuri. Variante V' 2 Voi îmbrăca Minunatele straie, v. 10—14 (întunecatul April) Dă ordin ca priculiciul să lase biciul. Şi pe cruntul gîde întreabâM, pădure, de ce rîde ? (întunecatul April) VEDENIILE PĂDURARULUI (p. 68): Publicată în întunecatul April cu titlul Marele păianjen (I). Reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. ACEL „EU ÎNSUMI" (p. 69) : Publicată în întunecatul April cu titlul Marele păianjen (II). Reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. v. 7—8 Variante Şi cum rîdeam, zărind în calau somnului de ceaţă, slîi ' (Întunecatul April) 295 v. 9—12 Şi cînd moartea s-a ivit, de pe umeri capul mi s-a destituit. Şi cfegâij^roce s-a încruntat, ştergerile viaţii şăgalnice s-au predat. (întunecatul April) MIREASA CARPEN A (p. 70) : Publicată în întunecatul April cu titlul Marele păianjen (III). Reluată cu modificări în volumele Poezii (cu titlul SENTINŢA), Versuri. Variante v. 1 v. 7 v. 10—16 Asasinul năzdrăvan urmărit de dulăul spaimei Palidule ucigaş, închină-te. (întunecatul Apt ii) de gheara cleştelui de calvar, de cruce. Smulgeţi-mi nn^hiile şi veşnic voi fi asasinul crud, anahoretul crimei. Domnule procuror, apropie-te; voi lămuri enigma teribilă, misterul care-mi prăda şi-mi omora somnul : Am sugrumat statuile vîrstei mele. (întunecatul Ajtril) TOMA NECREDINCIOSUL (p. 71) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 3—4 E liliacul vieţii care-şi caută noaptea şi cîntăreţii. (întunecatul April) AVENTURA I, II (p. 72): Publicată în Vremea nr. 458, 11 octombrie 1936, p. 4. Inclusă în volumul întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. v. 9 v. 13—16 Aventura I Variante Ţărîna de asemeni fu extrem de mirată : Vremea, întunecatul April) Maştera lună aruncă năvoade, noaptea trimite poteri, iscoade ; Să mi-1 aduceţi legat burduf pe cel care a tras chiulul morţii şi doarme acum pe o pernă de puf. Dar Dumnezeu a intervenit la vreme : Omul palid e aici, nu se vaită, nu se teme, nu-1 mai căutaţi degeaba pe jos printre lucruri compromise. El e în oastea mea un nour, un fulger, o ploaie pare-mi-se. (Vremea, întunecatul April) EPITHALAM (p. 74) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri, Poeme. SPECTACOL (p. 75) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii şi Versuri. v. 5—6 v. 9—14 Variante Un dezastru se postase aproape de scenă şi o blazare avea migrenă v. 27 O plictiseală vagabonda prin sală. O naivitate căzuse pe spate. O candoare zăcea în picioare. Atunci apăru la rampă Ariei ca un mieluşel (întunecatul April) (întunecatul Ap-ii) (întunecatul April) ŞI FAUNA (p. 77): Publicată în întunecatul April cu titlul Bal. Reluată cu modificări în Poezii, Versuri şi Poeme. 296 297 v. 4 v. 9—10 Variante Şi dramaturgii scriau altă piesă, Viermii veneau la bufet, muştele salutau gentil, cochet, (întunecatul April) modificări in Poezii şi v. 5—9 Variantă Să răpim filtrul Marelui Fariseu XTva pleca la denii motan Pk>, Noi drojdia, codoşn, neghma vrem să privim şx nox de sus in i Şi darabanele judecăţii cînd vor vesti (întunecatul April) NIRVANA (p. 79): Publicată în întunecatul April şi reprodusă în Poezii şi Versuri. SPRE STÎNCA PRIMEJDIEI (p. 80) : Publicată în întunecatul April. VITA NUOVA (p. 81) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii şi Versuri. Variantă v. 15—18 şi cocorii salahorii. Peste vechea şandrama cadă o perdea. (întunecatul April) PROTOCOL (p. 82) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii, Versuri şi Poeme. 298 Variante v. 1 Cîntaţi îngeri din ceteri, din oboaie v. 4 să se legene ea o epavă, (întunecatul April) r. 7—8 • In sarcofagul ei o regină îşi pudrează obrazul ciupit de rugină, (întunecatul April) v. 11 Dar eu, cel mai politicos cavaler (întunecatul April) GRAVITAŢII]NI (p. 83): Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii şi Versuri. Variantă v. 3 Flautul meu are un ton prea trist, ".'•■w' (întunecatul April) NATURA ŞI POETUL (p. 84): Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări in Poezii şi Versuri. Variantă v,.,4 Şi somnorosul. Dumnezeu leneveşte, cască. (întunecatul April) PREA MULTĂ LUMINĂ (p. 85) : Publicată în Vremea nr. 449, 9 august 1936, p. 9 cu titlul Moment şi inclusă în întunecatul April (tot cu titlul Moment). Reluată cu modificări în Poezii şi Versuri tot cu titlul Moment. ' Variante v. 1 Pădurea se cufundă în extatica seninătate (Vremea, întunecatul April) v. 14—16 Doar aceste şoapte surde : e o plăcere să trăieşti ! Şi lacrămile care s-au prefăcut în pietre de moară, şi fantomele de care mereu te loveşti. (Vremea, întunecatul April) 299 T AEDIFICABO ET DESTRUAM (p. 86): Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 4 din care îngerii au încercat să se-nfrupte. (întunecatul April) TOAMNA 1934 (p. 87) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. LEVIATHAN (p. 88) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. PRINOS (p. 89) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. PORTRET (p. 90) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 9 Guzgani, de ce i-aţi ros ghetele ? (întunecatul April) RECOLTA (p. 91) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. CA SAUL... (p. 92) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. AŞTEPTARE (p. 93) : Publicată în întunecatul April. PE FLUVIUL HAOS (p. 94): Publicată în întunecatul April T.B. (p. 95) : Publicată în întunecatul April cu titlul Ivan Turbincă. Reluată cu modificări în Poezii, Versuri, Poeme. v. 5—8 v. 1—4 Variante Noaptea m-a zgîlţîit de umeri şi m-am trezit. La naiba cearşafuri, la o parte arzătoare tunică a lui Nessus, dintr-o fotografie tatăl îmi face semne şi aruncă din ramă un zînibet nespus. (întunecatul April) 300 v. 10 Tată, spune-mi ce se petrece în cer, sînt şi acolo păduri, anotimpurile se succed în aceeaşi ordine ? Dumnezeu cînd aude cîntarea măiastră a paserilor nu tresare ca cineva trăznit de oracolul propriei sale voci ? (întunecatul April) Ah, le stă bine aşa, în hainele negre, la concertul de gală. v. 11 v. 12 (întunecatul April) Cum ascultă cu ochii închişi bocetul viorilor. (întunecatul April) cînd bagheta dezlănţuie o furtună finală, (întunecatul April) v. 13—16 Fiule, fiule, cum ţi s-a muiat glasul, şi umbra consternată vine către mine, subţiratic val, nu eşti tu oare o fantomă, patul tău nu e cumva un cal ? (întunecatul April) cum ascultă cu ochii închişi un lamcnto (Poezii) cum ascultă, ochii închişi, un lamento (Versuri) v. 11 v. 11 VersuTli ZI* reIU3ta C" m0dU1Cări în v. 11 Variante Şi un album şi o plimbare cu sania pe strada care se clătina. (întunecatul April) 301 v. 14 un pas cutezător care trecea peste abis... (întunecatul April) v. 15—-21 odaia în care amurgul roşcovan cădea şi un pumnal uitat pe duşumea. 1 Aceste lucruri sibilice îmi dau de furcă, grăi vîntul prin vis ; un amurg, un pumnal, un abis. j Ce se ascunde oare în falduri, în perdea ? ; Cine pîndeşte, dacă nu Ea ? j (întunecatul April) ARMADA (p. 97): Publicată în întunecatul April cu titlul Cînd apele vin mari şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. r ! Variantă v. 3 De cînd îl admir, de cînd îl plac, j (întunecatul April) ! ALB ŞI NEGRU (p. 98) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 8 Puneţi-i măcar un fluier la chimir | (întunecatul April) PETRECERE (p. 99) : Publicată în Întunecatul April şi reluată | cu modificări în Poezii şi Versuri. j Variante I v> 4 veniţi cu sutele, cu miile j (întunecatul April) \ 302 v. 6 veniţi cu miile, cu milioanele. (întunecatul April) PACT (p. 100) :. Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 11—12 Doamne unde ţi-s zalele şi unde chimvalele. ...... . (întunecatul April) INTIMITATE (p. 101) : Publicată în întunecatul April A VEDEA, VEDERE (p. 102) : Publicată în întunecatul April cu titlul Descinderea în prăpastie şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v- 6 care aleargă ca un mesager nebun prin vinele vieţii (întunecatul April) v. 9—12 Daţi-mi lampa lui Aladin, ■ . . vreau să mă plimb prin labirintul morţilor. Rugăciune, aşterne-mi pe buze cucută, pelin, aşteaptă-mă, lună, în umbra porţilor. (întunecatul April) SURPRIZĂ (p. 103) : Publicată în întunecatul April SPIRIDUŞUL SOMNULUI (p. 104) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. O NOUĂ PLANETĂ (p. 105) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 10—13 Eu îi şoptesc : poftim păpuşă ! îi ofer dulceaţă şi cafea doar o mai sta. >> (întunecatul April) VESTIGII (p. 106): Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. 303 1 i Variante v. 2 de Muma-Pădurii care nu avea nici un dinte (întunecatul April) v. 4 de culoarea straiului tău, Părinte. (întunecatul April) CRAIUL AMURG (p. 107) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variante v. 4 pe copacii care începuseră a plînge (întunecatul April) v. 6—7 aveau aripi de diamant, de cărbune Şi aruncau către ceruri (întunecatul April) ERES (p. 108) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. GUARDA E PASSA (p. 109) : Publicată în întunecatul April cu titlul Prezenţă. Reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 4 jalea ta să nu se compromită (întunecatul April) v. 10 ca peste o plictisitoare carte (întunecatul April) O ULTIMA ÎNTREBARE (p. 110) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. A VII-A INDULGENŢĂ (p. 111) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variante v. 6 a rămas printre jerbe de flăcări, printre amulete ; (întunecatul April) ] v. 9—12 Voi dormi somnul fără umor al pietrei rude. Spectrele mascaradei s-au risipit, A expirat autorul acestor poeme băiatul certat cu îngerii. (întunecatul April) v. 13—16 Tată, fii atent să nu te păteze noroiul sîngelui meu frenetic. Purpura lui e amăgitoare : un vierme perfid îi ciuguleşte slava. (întunecatul April) COPILUL NOSTRU (p. 112) : Publicată în întunecatul April cu titlul Qalis artifex pereo şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 5 Iară şi iară mă voi lovi cu capul de pereţi (întunecatul April) MÎNTUIRE (p. 113) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă ^ în volumele Poezii şi Versuri. EPITAF (p. 114) : Publicată în întunecatul April şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. ORAŢII DE NUNTĂ (p. 115) : Publicată în întunecatul April şl reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. CONFIDENŢĂ (p. 116) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 5 Clopote, dangătul vostru mă sperie (întunecatul April) v. 8 alean, vino de mă sperie (întunecatul April) v. 11 şi 12 aşa mă voi supune cînd uraganele urla-vor nebune : în genunchi, în genunchi. (întunecatul April) 304 305 DOCTA IGNORANTIA (p. 117) : Publicată în Întunecatul April. CICLU (p. 118) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 4 căci eu nu vreau pace cîtuşi de puţin. (întunecatul April) ■v. 7 Daţi-mi furiile şi nebunia drept lozincă (întunecatul April) ■v. 9—12 Daţi-mi apoi o nenorocire şi o bucurie deopotrivă dumnezeeşti, sălbatice să fie, Şi o viaţă tot atît ole întunecată pe cît moartea îmi va fi de lumini fulgerată. (întunecatul April) LINIŞTE (p. 119) : Publicată în întunecatul April şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante 'V. 1—4 Recunosc minunatul profil : e al întunecatului April. Priviri, în această supremă noapte cădeţi sătule ca fructele coapte. (întunecatul April) -v. 7—8 v. 12 ■v. 15 Oh, stelelor cum l-aţi jumulit pe doctorul cel vestit. (întunecatul April) Că mi-ai arătat în oglindă zulufii unui copil, (întunecatul April) Mulţumesc pentru acest creion (întunecatul April) POST LUDUM (p. 120) : Publicată în întunecatul April şi reluată «cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variante v. 15—16 şi de atîtea gînduri crude care m-au bătut şi m-au asediat mi-e somnul jăratic şi mă zvîrcolesc în pat. (întunecatul April)- v. 17—20 Spune iubitelor mele : el nu v-a iubit, ei, zăpăcindu-vă s-a zăpăcit. ^ Viaţa i-a fost ca un pahar în care amesteci al întîmplării zar. (întunecatul April} v. 26 Poezie, să nu te mai întorci înapoi (întunecatul April} K. PE-O GURA DE RAI UN DOR FĂRĂ SAŢIU (p. 125) : Publicată în Pe-o gură aerai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. \ BRIAREU (p. 126): Publicată îh Universul literar nr. 20, 10 mal 1941, p.3, şi reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de-| rai, Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 2—3 iluzionîndu-mă, j adresîndu-mi singur fericiri şi respecte (Universul literar} COMENTARIU LA O VIAŢĂ PIERDUTĂ (p. 127) : Publicată, în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri \ şi Poeme. ! CERB (p. 128): Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă irx I volumele Poezii, Versuri şi Poeme. TRIF NEBUN (p. 129) : Publicată în Universul literar, nr. 47„ 7 noiembrie 1942, p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri, Poeme. 306 307 I Variantă v. 4 privighetori din balcon de alun (Universul literar) DE CAELO (p. 130) : Publicată în Universul literar, nr. 13, 23 martie 1940, fără titlu, făcînd parte din ciclul Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. Variantă v. 15 ce-i rătăcitoare (Pe-o gură de rai, Universul literar) 15 ce-i clocotitoare (Poezii) ANOTIMP (p. 131) : Publicată în Universul literar, nr. 39, 30 sept. 1939, p. 1, reluată cu modificări în Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri si Poeme. v. 9 Variantă Cereştile drumuri (Universul literar) BRUMARIUL (p. 132) : Publicată în Universul literar, nr. 36, 30 august 1931, p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri, Poeme. Variantă v. 4 Şi îngerii, trişti castelani la geamuri. (Universul literar, Pe-o gură de rai) TOTUL ÎN JURU-Mî (p. 133) : Publicată în Universul litera-; nr. 33, 10 august 1940, p. 5, făcînd parte din ciclul Sanctuar. Reluată în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. 'CLIPEI (p. 134) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5. Inclusă în Pe-o gură de rai şi reprodusă în Poezii, Versuri. 308 OBERON (p. 135) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. NUNTA (p. 136) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 21 decembrie 1940, p. 3. Reprodusă în volumele Pe-o gură rai, Poezii şi Versuri. ROB CODRU (p. 137) : Publicată în Pe-o gură de rai şi este reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v- 4 pe munte, în lumina de sus ! (Pe-o gură de rai) v. 5—6 îngerii chiar s-au mirat gloanţe de aur cum te-au secerat, (Pe-o gură de rai) v. 13—14 Cînd stoluri de stele s-au dus la neagra noapte, scut al tăcerii, (Pe-o gură de rai) v. 4 pe muntele Daciei, sus ! (Poezii) MUZA TRAGICA (p. 138) : Publicată în Universul literar, nr. 36, 30 august 1941, p. 3 şi reprodusă în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Poeme. AERUL. TREMURĂTORUL (p. 139) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 19 august 1939, p. 5, făcînd parte din ciclul Noaptea regilor şi avînd dedicaţia „lui Dan" (este vorba de scriitorul Dan Botta, fratele mai mare). Reluată. cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri, Poeme. v. 5 v. 10 Variante oh, noaptea întreagă a lunecat (Universul literar) o amiază faunescă ; acesta fu darul. (Universul literar, Pe-o gură de rai) 309 RÎZI DE NOI (p. 140): Publicată în Universul literar, nr. v 33, 19 august 1939, p. 5, făcînd parte din ciclul Noaptea regilor, ciclu ce poartă dedicaţia „lui Dan". Reprodusă în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. MĂIASTRĂ (p. 141) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Veruri şi Poeme. PREA MULTĂ UMBRĂ (p. 142) : Publicată în Pe-o gură de rai. GLOSSE (p. 143) : Publicată în Pe-o gură de rai cu mottoul „Domnul îmi spuse : Nu te turbura. Iţi voi da carte Vie." (Sfânta Theresa din Avila). Reluată cu modificări în Poezii, Versuri şi Poeme. v. 1—5 v. 8 v. 13 v. 17 Variante Carte Vie Domnul mi-a dat cu inscripţii strălucitoare, în cerul de îngeri sculptat. Şi la magica filă a şaptea, acolo e noaptea. cu îngerul ce mă protege. Nu, îngere, nu, cea plină de cîntece. (Pe-o gură de rai) (Pe-o gură de rai) (Pe-o gură de rai) (Pe-o gură de rai) BĂRBAT VOIEVODUL (p. 144) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. SĂ FIU AMURGUL (p. 145) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sanctuar. Inclusă în volumul Pe-o gură - de rai, reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. HECATE (p. 146) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele. Poezii, Versuri şi Poeme. 310 Variante v. 1—4 De-aş fi Noapte ! In mare să bat cu a lunei de morţi purtătoare săgeată, de suliţa stelei braţul să reazim, să încing, domneşte, a zeilor spată ! (Pe-o gură de rai) v. 5—8 Neomenoaso,vii tot mai rar, şi treci tot mai rar peste nopţile mele, pe frunte... Pulberea, ea, doar a rămas din gloria dusei, detronatei nunte ! (Pe-o gură de rai) v. 10 şi toarnă-mi, însîngerato, vinul uitării în cană. fPe-o gură de rai) v. 16 şi toarnă-mi însîngeratul, vinul uitării în cană. (Poezii) VENIŢI ADIERI (p. 147) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 4 şi voi fulgerări şi voroave ! (Pe-o gură de rai) v. 5—6 Dumnezeire şi Noapte ! Un înger îşi trece aurorele-daruri de pe un umăr pe altul. (Pe-o gură de rai) VINO, NU VENI (p. 148) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 19 august 1939, p. 5, făcînd parte din ciclul Noaptea regilor. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. Variante v. 4 sorbindu-ne privirile adinei, amare. v. 5 Ah, frumoasă şi tristă erai ! (Universul liierar) (Universul literar) 311 TRISTUL (p. 149) : Publicată în Pe-o gură de rai. SERAPHITA (p. 150) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă in volumele Poezii şi Versuri. MOZART (p. 151) : Publicată în Universul literar, nr. 13, 23 martie 1940, fără titlu făcînd parte din ciclul Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. Variantă v. 13 Dacă-nchid ochii te pierd, (Universul literar, Pe-o gură de rai) FERICIRILE (p. 152) : Publicată în Universul literar, nr. 48, 2 decembrie 1939,; p. 3, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sălbatece visuri. Reprodusă în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. DĂ-MI FREAMĂTUL (p. 153) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. LA MOARTEA LUI PAUL POPESCU (p. 154) : Publicată în Universul literar, nr. 36, 30 august 1941, p. 3 ; reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. Variante v. 8 a lunii cetate s-a năruit (Universul literar, Pe-o gură de rai) v. 26 turta din care îngerii se cuminecă. (Universul literar, Pe-o gura de rai) PREISTORIE (p. 156) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. SCUT (p. 157) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. SOLILOCVIU (p. 158) : Publicată în Universul literar, nr. 44, 4 noiembrie 1939, p. 3, cu titlul Note, făcînd parte din ciclul Solie şi reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. [ Variantă v. 8 sufletu-mi. se-mbătase de moarte. (Universul literar) { ELEGIE (p. 159) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusa in volumele Poezii şi Versuri. j ELISAFTA (p. 160) : Publicată în Universul literar, 1941, nr. 36, | p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, j** Versuri, Poeme. K Variantă v. 12—13 Conjuratele astre jurară pieirea Elisaftei sora lui Crai că decît cerul mai frumoasă-i mai, [ iscusită-i mai decît îngerii. (Universul literar) MIREASA CARPEN A (p. 161) : Publicată în Pe-o gură de rai. ATUNCI, ACOLO (p. 162) : Publicată în Universul literar, nr. 39, 30 septembrie, p. 1, fără titlu, făcînd parte din ciclul Pandora. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai (cu titlul Pandora), Poezii, Versuri şi Poeme. Variante v. 9—12 Şi mă ridic. Şi tremur. Văpaia mă-ncinge mai rău ca un foc, răul mă sapă... { Oh, cine, oare cine văpaia va stinge, cine, de tine, Pandora, mă scapă ? (Universul literar) v. 1—12 Cînd frumoasă treci prin ale nopţii plaiuri uimite, cînd fruntea grea o apleci peste ale pădurilor site, cînd uşoare, danţînd mă-nconjor suflările tale ca de îngeri o horă, atunci îmi aduce un dor aminte de tine, Pandoră. 312 313 Şi mă ridic. Şi tremur. Văpaia mă-ncinge, cumplit ca pe rug mă-nfăşoară. Oh, cine, cine văpaia va stinge, şi ochii tăi puri de vioară ! (Pe-o gură de rai) ISAIA XIX, 20 (p. 163) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 19 august 1939, p. 5. Reluată cu modificări în volumul Pe-o gură de rai. Variantă | v. 1—4 O stea în ceruri e furia Mielului Zadarnic în păduri te amesteci cu noaptea ! Umbra nu poate opri furia Mielului ea vine, vine ca o sabie, noaptea.... (Universul literar) DULCIULE ASCUNSULE (p. 164) : Publicată în Pe-o gură. de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri, Poeme. NEFIINŢEI (p. 165) : Publicată în Universul literar, nr. 13, 23 martie 1940, p. 3, fără titlu, făcînd parte din ciclul Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. Variante v. 6 Oh, destul am jelit şi destul (Universul literar) v. 13—14 ticăloşia ta somptuoasă oricărei fidelităţi sarbede. (Universul literar) MATTINATA (p. 166): Publicată în Universul literar, nr. 48, 2 decembrie 1939, p. 3, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sălbatece visuri. Reluată cu modificări în volumele : Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. Variante Spună îngerii că eşti lumina ochilor dumnezeieşti ; de-ar fi să fii dulcele-mi sicriu, vale nu vreau să ştiu. (Universul literar, Pe-o gură de rai) •v. 12 vale, argintia mea cruce. (Universul literar) v. 12 vale de linişte, cruce. (Pe-o gură de rai) CA FRUNZA (p. 167) : Publicată în Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 2 dară pe lume şi tristeţea cade. (Pe-o gură de răi) v. 13—16 Ca frunza-n codru şi tristeţea cade. Sînt vinovat de jale, oare, lume ? în care stea, pe care ţărm anume Stai tu, Rai dulce? Sau tu, hîde Iade? (Pe-o gură de rai) TOAMNĂ, TRIMISUL (p. 168) : Publicată în Universul literar, nr. 44, 4 noiembrie 1939, p. 3,; fără titlu, făcînd parte din ciclul Solie. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri, Poeme. Variantă v. 1—16 în lunca unde visam visul în care te cunoşteam cil sabia descriind paradisul a sosit albastrul, trimisul. Rătăceam pe aproape de lacuri, prin pădurea veche de veacuri, numai cu visul. Noi doi. Ne luase cerescul şuvoi ! Dar moartea văzu cum treceam prin şoptireâ pădurii ce ascultam. Ea văzu. Şi albastrul, trimisul," : < mi-a ucis fericirea şi visul. 314 B15 în lunca în care visai mai an, doarme limpedele meu mărgean ; prin pînza cerurilor eterne, grea ploaie se cerne ! (Universul literar) ÎN LOC DE SONET (p. 169) : Publicată în Universul literar nr. 36, 30 august 1941, p. 3, fără motto, cu titlul Hossanah in Excelsis. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rair Poezii, Versuri, Poeme. Variante v. 1—15 Printre lacrimi te caut Arcadie a toamnei înalte ; dar înger, cîntăreţul din flaut, cunoaşte oare Arcadii alte ? E masca lunei aprinse, pe dealuri, sărutarea Fericitei pe văi ; o, pastorala serbare a lunei şi steaua umedă a ochilor tăi ! Mi-ai spus doar : „Sînt în pace" şi aruncat-am cuvintele unei teribile renunţări, şi m-am depărtat în tăcere şi lacrimi, veşnic prins în hora Eumenidelor. O, numai că nu muream de multă voie rea î Dar veniră foarte clarii, plinitorii Legii, îngeri, să te ia. (Universul literar) v. 12 pururi prins în hora Eumenidelor. (Pe-o gură de rai) AM DECĂZUT (p. 170) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3, cu titlul Castelul interior. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai si reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri. Variantă v. 17—19 O, sunt singur în lutul meu, ascultînd pasul purtătorilor cu moartea mea pe umere, greu. (Universul literar, Pe-o gură de rai) SPAIMĂ (p. 171) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3, cu titlul Teamă. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 6—7 Era ziuă-n zori. Pal înger pluti, pe coarde pluti loviridu-le-n treacăt. (Universul literar şi Pe-o gură de rai) PE-O GRAVURĂ DE MUNCH (p. 172) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 aug. 1940, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sanctuar. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. Variante v. 1—20 Printre umbre în odaia străveche. Fetişcana începe să danseze şi eu ca un Irod stau sîngeros, totul măsurînd alintînd gînduri de răzbunare şi ură contra nebunei mele tinereţi. Destul, destul ! Jocul acesta ce-mi fu drag îl ştiu ; şi mîna ce palpită culegînd lăcrimioarele unei primăveri închipuite şi dimineaţa care intra ca un sicriu aceeaşi de totdeauna dimineaţă-anemonă. ^ Oh, atunci întunerecul mă acoperă şi noaptea primordială din care se născură miriadele. Şi acelaşi dans, aceeaşi fetişcană, aceeaşi dimineaţă-anemonă şi cuvintele mele ce se repetau, aceleaşi : Destul, destul ! (Universul literar) v. 1—20 Printre umbre, în odaia străveche. Aici e cuprins Paradisul, în odaia străveche, unde totul e har, simetrie şi pace. 315 317 Şi iată că roza palpită în vase, muiată-i în sînge suava ei floare. Şi crinii aminte-şi aduc de a lor neroniană splendoare ; -Şi rarele dalii aminte-şi aduc de saturnalii. Ah, demonica natură ascunsă a florilor, metamorfozele l Ce capete de cîini răsar din rozele întunecate ca haitele iadului. Dar veghează-n fereastră o cruce, o rază de aur ce a înger aduce. în albastra noapte spumoasă înecată-i Gomora... Şi fetişcana începe să joace. Destul, destul î Jocul acesta ce-mi fu drag îl ştiu. Şi aurora şi lăcrimioarele unei primăveri închipuite, şi dimineaţa care intra ca un sicriu, aceeaşi, de totdeauna dimineaţă-anemonă Ah, atunci întunerecul mă acoperă şi noaptea primordială din care se născură miriadele. Şi acelaşi joc, aceeaşi fetişcană, aceeaşi dimineaţă-anemonă şi cuvintele mele ce se întorceau aceleaşi: Destul, destul! (Pe-o gură de rai) PSYCHE (p. 173) : Publicată în Universul literar, nr. 47, 7 noiembrie 1942, p. 3 şi inclusă în volumul Pe-o gură de rai. PĂDURILE RĂPITE DE VÎNT (p. 174) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5 şi inclusă în volumul Pe-o ■gură de rai. EPOPEE (p. 175) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. AŞTEAPTĂ (p. 176) : Publicată în Universul literar, nr. 36, 30 august 1941, p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. Variante v. 5—8 Şi cimpoiaşul, amarul, cînd trece chemîndu-mă, stam împietrit sub mistica licărire din astre : ochii lynxului, ochii răi m-au orbit. (Universul literar, Pe-o gură de rai) v. 14 Aşteaptă ! (Universul literar) CEL MAI ASPRU (p. 177) : Publicată în Universul literar, nr. 47, 7 noiembrie 1942, p. 3, cu titlul Ad astra. Inclusă, cu acelaşi titlu în volumul Pe-o gură de rai, şi reluată cu modificări în volumele Poezii (cu titlul Celui mai aspru) şi Versuri. Variantă v. 1—8 Cu mine împacă-mă îngere, că, iată şi una, şi-n lună şipriul... Dacă am ars, dă nopţii cenuşa, viu de mai sunt, usucă-mi viul. O, auzi, mintea-mi rup alăute, în pădurea ce freamătu-mbată... Şi adoniana lucire a stelei pierdute, îngerul cu luna în pleată. (Universul literar, Pe-o gură de rai) v. 2 ca Ivan Turbincă să închidem sicriul (Poezii) VEI FI JUDECATĂ DUPĂ LEGEA FLORILOR (p. 178) : Publicata în Pe-o gură de rai cu titlul Elegie. Reluată cu modificări în volumele Poezii (unde apare cu acelaşi titlu) şi Versuri. Variante v. 1 şi 3 O Simplicitate, un fum, (Pe-o gură de rai, Poezii) v. 13 şi-i nesfîrşit ecoul nebun... (Pe-o gură de rai} 318 319 In ediţia de Poezii, poezia se încheie la versul 10 inclusiv. CÎNTEC (p. 179) : Publicată în Universul literar, nr. 39, 30 septembrie 1939, p. 1 şi inclusiv în Pe-o gură de rai. Reprodusă în volumele Poezii, Versuri, Poeme. DINTR-O IARNĂ (p. 180) : Publicată în Universul literar, nr. 10, 7 martie 1942. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri. Variantă v. 4 E Molda, poate, ce-şi cheamă stăpînul (Universul literar, Pe-o gură de rai) CAVALERUL CU MELC DE AUR (p. 181) : Publicată în Pe-o gură de rai cu titlul Cavalerul cu Melcul de aur şi reprodusă în Poezii, Versuri şi Poeme. LUMEA BUNĂ (p. 182) : Publicată în volumul Poezii şi reprodusă în volumele Versuri şi Poeme. LOCUL ALES (p. 183) : Publicată în Universul literar, nr. 20, j 10 mai 1941, p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai. Variantă v. 17 nu crede că-i, în Prater, chivără lunei, (Universul literar) ÎN MUNŢI (p. 184) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 21 de- j cembrie 1940, p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o \ gură de rai, Poezii, Versuri. j ■ - ' ■ ■ • i Variante | v. 6—10 O noapte de paradisuri | asupra-mi se cerne. : Voi, Umbră cu jalea să umplu valea, ci, carpatică noapte, arată-mi tu calea spre îndurătoarele cîmpuri eterne. | (Universul literar) \ v. 21—25 Mă încearcă un demon la căderea serii ; stă la hotare, între bine şi rău, între demoni, el, cel mai rău, amicul tăcerii. (Universul literar) v. 21—25 Mă încearcă un demon la căderea serii ; la cumpănă stă, între bine şi rău, printre demoni, el, cel mai rău, heraldul tăcerii. (Pe-o gură de rai) AURĂ (p. 185) : Publicată în Universul literar, nr. 48, 2 decembrie 1939, p. 3, cu titlul Halo. Inclusă cu acelaşi titlu în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 5—16 Singurătatea mie nu-mi spune că luna se învaţă ca o rugăciune, că-s palorile ei aceste medalii ascunse-n vitralii. Sorţile mele prea darnice datu-mi-au bunuri amarnice, ursitele mele deşarte, datu-mi-au crezul în moarte. Şi tu, lumină, oare ce-mi dărui ? Culmile reci de pe care te nărui ! Şi tu, dragoste (căci aşa te socot) ? Doar o durere ; şi asta e tot! (Universul literar, Pe-o gură de rai) MORGANA (p, 186) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. 320 321 V. 1 Variantă Cîmpia locuită de morţi, (Universul literar) CETELE (p. 187) : Publicată în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii si Versuri. v. 7 v. 21 v. 22 v. 7 Variante Cînd îmbătrîneşti (Pe-o gură de rai) în cumplita lumină vei sta ! (Pe-o gură de rai) o, ma voi ruga Cînd încărunţeşti (Pe-o gură de rai) (Poezii) CHIPUL MORŢII (p. 188) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 1940, p. 3, fără titlu făcînd parte din ciclul Cetatea înger. Reluată cu modificări în volumul Pe-o gură de rai. Variante v. 6 să fug lasă-mă. v. 19 te apuc de toarte (Universul literar) (Universul literar) v. 24—27 Aho, aho ; am de tine parte, lunatece chip, dulce, lină Moarte. (Universul literar) TRANSILVANIA 1940 (p. 189) : Publicată în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 35—41 roata e visul, visele amare, roata e perna în lacrimi scăldată, în lacrimi amare. Zadarnic, zadarnic spui morţii : Vino ! Sunt gata ! Ea nu te aude, nu. Roata nu te dă morţii. (Pe-o gură de rai) ÎN CER ÎN ALT SAT (p. 191) : Publicată în Universul literar. nr. 20, 10 mai 1941, p. 3 şi inclusă în volumul Pe-o gură de rai. INSCRIPŢIE PE MARMURA NOPŢII (p. 192) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. LUCIFER (p, 193) : Publicată în Pe-o gură de rai cu titlul Des-chide-te mormînt şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. LAUDE (p. 194) : Publicată în Universul literar, nr. 44, 4 noiembrie 1939, p. 3, făcînd parte din ciclul Solie. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. ANACRENOTICĂ (p. 195) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. ISPITELE (p. 197) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sanctuar. Inclusă în Pe-o gură de rai şi reprodusă în Poezii. Reluată cu modificări în volumele Versuri. Variantă v. 5—9 Pădurile toamna-şi aruncă masca de aur. E o sfidare, Naiada, satirul, elanii, odată cu apa, cu anii, odată cu toate, s-au dus. (Pe-o gură de rai, Poezii) SĂLBATECE VISURI (p. 198) : Publicată în Universul literar, nr. 48, 2, decembrie 1939, p. 3. Inclusă în Pe-o gură de rai şi reprodusă în Poezii şi Versuri. 322 323 FLOARE (p. 199) : Publicată în Universul literar, nr. 44, 4 noiembrie 1939, p. 3, fără titlu, făcînd parte din ciclul Solie. Inclusă în Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 1—12 De ţi-ar sta şoimul pe umărul drept ai fi solia pe care-o aştept, cu cerul pe buze, cerul ştiind şi ca îngerul ferice fiind. Solia vine prin străini trasă de lebede şi pinguini l Solia vine prin păduri purtînd zdrenţe şi regeşti vechituri ! Ah, Solie de moarte, străbuno, toba ta bate-o şi sun-o î Şi sun-o şi bate-o nebun, toboşare, că se lasă frigu-n oscioare ! (Universul literar, Pe-o gură de rai) SANCTUAR (p. 200) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5, făcînd parte din ciclul Sanctuar, fără titlu şi fără motto. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai. PRIN MĂRILE VII (p. 201) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 21 decembrie 1940, p. 3, făcînd parte din ciclul Cetatea înger. Reluată cu modificări în volumul Pe-o gură de rai. Variantă v. 24—27 Ah, corbi croncăni tori ai nopţii răi feciori, mă bîntuie foarte dorul de moarte. (Universul literar) MILUL UMILUL (p. 202) : Publicată în Universul literar, nr. 47, 7 noiembrie 1942, p. 3. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 16—20 — Primeşte-1, primeşte-1, că e frig şi e seară, oaspele acesta era Cel Dorit. O, m-am săturat de vocea ta clară, m-am săturat de Poetul iubit. (Universul literar, Pe-o gură de rai) PE TEMA NOPŢII (p. 203) : Publicată în Universul literar, nr. 13, 23 martie 1940, făcînd parte din ciclul Pe-o gură de rai, fără titlu. Inclusă în Pe-o gură de rai cu acelaşi titlu şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. CĂLĂTORIA (p. 204) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3, făcînd parte din ciclul Priveghi. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. Variantă v. 1—3 Un înger codobelc din morţi, din rovine, la vatra mea vine. (Universul literar) v. 19—20 eu, pe apa luminii, de mult eram dus. (Pe-o gură de rai) NU CULES, CI SMULS (p. 205) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 21 decembrie 1940, p. 3, făcînd parte din ciclul Cetatea înger. Inclusă în Pe-o gură de rai. THANATOS (p. 206) : Publicată în volumul Poezii şi reluată cu modificări în volumele Versuri şi Poeme. v. 16—20 Talpa-Iadului, nu răspunde încă prezent, omniprezent, la apelul nostru. Nu mă fascina încă stea colţuroasă, fîntînă adîncă. 324 325 Moarte, părul tău ea o întunecime cade, ochii îmi ard, mă frige negura lui, părul tău, moarte, ca un demon cade. Ah, eu sînt fructul, eu aşteptarea, dar ştiu bine că nu voi fi cules alb ca noaptea sub al Cintyei surîs argintiu : voi fi smuls de către moarte, voi fi smuls, asta ştiu. (Poezii) ÎNALTA CLARA (p. 207): Publicată în Universul literar, nr. 13, 23 martie 1940, fără titlu, făcînd parte din ciclul Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. Variante v. 1—25 Acel palid August s-a întors, plecat era şi s-a întors. Regele cu schiptrul de aur ce dus a fost August al nostru dezolatul, mult iubitul August s-a întors. îi ard stelele haina de-a lungul, de-a latul, de ochiadele jalnicei luni fiind el săgetatul. (Incendiul pornit în ceruri, după orînd, sfîrşeşte în agonie, în August luminatul suspinând...) Mînă arhaică a Măriei din icoanele copilăriei, dezmiardă-mi fruntea ce focuri dogoare. Fîntîni de poveste, ape rătăcitoare veniţi-mi în jur ca bocitoarele crăiese ale basmului să vă dărui lacrima învierii mele din pustiul „Nu-mi pasă", a învierii dintr-o secetă decît moartea mai dureroasă ! Ah, inimă, îţi jur că tristeţea cade ca o ploaie din stele reci, că doar am văzut-o cum cădea frumoasa tristeţe în August, 326 ah, am văzut-o cum se culca la picioarele mele, cum curgea delicata, fluida, fugara tristeţe. (Universul literar) v. 1—25 August al tristeţei s-a întors, din amarele şi veşnic noptatecul Nord, s-a întors. Regele cu schiptrul de aur, cu inel din pur ametist, August al nost', August cel trist, s-a întors. Arde în cerul autumnal, arde Potirul, Sfîntul Graal. Şi înaltă Clara plină-i de trofee... Oh, o purtau prin cer alizee şi boarea din codri, din adînca-mi Vlăsie plină de a. mierlelor volubilă, vie desperată Ossanah, de păsăreasca babilonie. Toată paserea, vorbind pe limba ei, îmi spune de farmecul înaltei Clarei. Sădiţi, îngeri, ca un arbore ancora şi trageţi la ţărmuri opalul ; înaltă Clara e a Regelui corabie Clară. Oh, să nu o fure iară valul vandalul, să nu mi-o atragă în cîmpia moartă, luna cu ghiaţa şi ghiara-i de moartă ! (Pe-o gură de rai — apare şi mottoul : Moult est qui aime obeissant — Chretien de Troyes) INTERMEZZO (p. 208) : Publicată în voi. Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. ARMONIA (p. 210) : Publicată în Universul literar, nr. 13, 23 martie 1940, fără titlu, făcînd parte din ciclul Pe-o gură de rai. Publicată în volumul Pe-o gură de rai. DOR ŞI NELINIŞTE (p. 211) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 21 decembrie 1940, p. 3, fără titlu, făcînd parte din ciclul Cetatea înger. Reluată cu modificări în volumul Pe-o gură de rai. 327 Variantă v, 1—18 Un jăratec o şuviţă din părul îngerului asupra-mi port. Dar sînt urmărit de Dor şi Nelinişte cînd trec valea ce adormită-i în linişte. Pentru şuviţa din părul îngerului, s-au pornit gonacii în pădure ; îngeri licurici cu făclii în mţini, luminează calea celor doi rumâni, Dor şi Nelinişte. Ah, port la piept şuviţa îngerului, string la piept luminata comoară... Şi într-o seară ai venit solitară moarte, solitară, ca o veche romanţă care omoară ai venit şi mi-ai deschis al inimei sipet : acolo era şuviţa îngerului, acolo era hoţia mea, una cu seara. (Universul literar) CUVINTE (p, 212) : Publicată în Universul literar, nr. 10, 7 mar tie 1942, p. 3. Acum nu apare mottoul. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 3 E o haină scumpă liniştea, (Universul literar) DIN NEFERICIRE (p. 213) : Publicată în voi. Pe-o gură de rai cu titlul Cîntecul spînzuraţilor în mai. Reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. OCHIUL DE AUR (p. 215) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. SEMNE DE PRIMĂVARA (p. 216) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 17 Moartea, primăvara, cine ştie î (Pe-o gură de rai) FÎRTAT (p. 217) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3 şi reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. Variantă v- 19 O, e Vrăjmaşul, e Ucide-1 Tămîie ! (Universul literar, Pe-o gură de rai) DUO (p. 218) : Publicată în Universul literar, nr. 36, 30 august 1941, p. 3 şi inclusă în volumul Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 25—28 Ca Prinţ Henry nici că mai stau cu Dragoste vărul. Ci m-am trezit Nici cîntec nici rîset. Pierdute-s ; cu dragostea m-am învrăjbit. (Universul literar) DESCRESCENDO (p. 220) : Publicată în Universul literar, nr. 47. 7 noiembrie 1942, p. 3. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. NOAPTE-MINUNE (p. 221) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu. modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variantă v. 23—26 — Mort a fost şi pierdut, îngerii buni vor spune, mort a fost şi pierdut, într-o noapte-minune ! (Universul literar, Pe-o gură de rai) CELE NOUĂ SURORI (p. 222) : Publicată în voi. Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri, Poeme. Variante v. 4 diavoliţelor cu ochi de mure, (Pe-o gură de rai) 328 329 v. 18 Ohoho, ce-au mai rîs diavoliţele, (Pe-o gură de rai) PORTRETUL VECHI (p. 223) : Publicată în Universul literar, nr. 39, 30 septembrie 1939, p. 1, făcînd parte din ciclul Pandora. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai, reprodusă în volumul Poezii şi reluată cu modificări în volumul Versuri. Variante v. 7 Pe sub lună, fericiţi, ne-am legănat (Universul literar, Pe-o gură de rai, Poezii) v. 11 Oasele albe se ciocneau, (Universul literar, Pe-o gură de rai, Poezii) HUMORESCA (p. 224) : Publicată în Univzrsul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sanctuar. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 7 cu aventurile, cu balivernele, cu palavrele sale ; (Universul literar, Pe-o gură de rai) v. 15—17 cîine-camarade cu care-mi duc traiul într-o dulce unire, să lăsăm pustiului domnişoarele roze în taverna celor Două Roze. (Universul literar, Pe-o gură de rai) GERARD DE NERVAL (p. 225) : Publicată în Universul literar, nr. 10, 7 martie 1942, p. 3, cu titlul Nerval. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 3 Ah, o umbră trece valsînd, (Universul literar, Pe-o gură de rai) 330 v. 14—17 Şi marea ce copii ne socoate, aruncă din funduri tritonii şi monştrii drept daruri, — împlinite vi-s placul şi voile toate, iată glume şi jocuri şi zaruri ! (Universul literar, Pe-o gură de rai) CORTEGII (p. 226) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 19 august 1939, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Noaptea regilor. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. Variante v. 5—12 Verzuile, foşnitoarele rochii de fir lucesc mai mult ca Altair. Cadă pe al gurii voastre potir, Sărutul meu, însetat suvenir. Mîndre tulpini, sub Orion, legănaţi-vă lent, monoton ; la cîntecul vostru, la dulcele zvon să geamă al mării, al morţii demon ! (Universul literar) v. 9—12 Noaptea mă fringe adese, mortuara noapte şi umbrele-i moi. O, inima-mi saltă, Crăiese, saltă nebună cu voi. (Pe-o gură de rai) CUGETE RELE (p. 227) : Publicată în Pe-o gură de rai. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 6—13 Şi lunei din cer i-aş lua cadavericul chip, şi paserei dulciul cirip, toate, toate le-aş lua. 331 Spune-i-aş soarelui: te voi cuceri, aşteaptă, zău, într-o nebună zi. Nu mă tem de Amiezi, de Amurg, de bătrînele Dochii, lumea-i a mea, cît vezi cu ochii. (Universul literar, Pe-o gură de rai) TÎNGUIOASE, CRENGILE (p. 228) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sanctuar. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. Variante v. 11 Ah, bine-i să mori prea timpuriu, (Universul literar) v. 16—18 cînd în braţe m-ai luat pădure cernită, murmurau îngrozite crengile cînd veni viermăraia în pădurea cernită. (Universul literar) LATINEASCA PASERILOR (p. 229) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată, cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 18—21 Cîntă o privighetoare în brad, le spun : deşi un ţipăt, O sau I, de-aj uns ar fi fost fi să arăt nătîngilor minunea. (Universul literar, Pe-o gură de rai) v. 22—25 în cer îngerul asculta viersul de aur î Şi diavolii ce cuminţi ascultau în iad 1 O sau I ! Cîntă o privighetoare în brad. (Universul literar, Pe-o gură de rai) FIUL VORBIND MAICEI SALE (p. 230) : Publicată în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 1—2 v. 9 Maică jale, măicuţă cumplită, a nopţilor mele regină cumplită. (Pe-o gură de rai, Poezii) şi tremuratele, prietine astre. Părăsitu-m-au visul, voioşia, pădurile. (Pe-o gură de rai) ADUSE DE NOAPTE (p. 231) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 21 decembrie 1940, p. 3, făcînd parte din ciclul Cetatea înger, avînd titlul Doamne ajută. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. v. 1—24 Variante Cînd macii îşi înalţă corolele fometoasele corole spre cer, din inima lor ţîşneşte un înger suind, suind la foişorul albastru. Crai înger, întoarce, te rog către mine faţa ! Şi s-a întors şi demon buzat văzui, un cetăţean al iadului, oh, coarnele căprii, un spîn, o Iuda, un Iago văzui, sărutînd ale cerului cununii, privindu-mă rău, învăluindu-mă cu ardoarea lui. E lucru iertat să strig, peste conversaţia făcută morţilor, Doamne Ajută să strig şi să pier apoi cu dragă inimă, e lucru iertat ? (Universul literar) 332 333 v. 1—7 v. 13 Cînd macii înalţă corolele, însetatele corole spre cer, din inima lor ţîşneşte un înger suind, suind la foişorul albastru. Te rog, înger Crai către mine întoarce, feţişoara de rai ! (Pe-o gură de rai) un spîn, o iudă, un lago văzui (Pe-o gură de rai) Varianta din Pe-o gură de rai are ca titlu Ce naşte noaptea. MOARTEA ÎN PĂDURE (p. 232) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 19 august 1939, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Noaptea regilor. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai. LA FRUMUSEŢEA EI (p. 233) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. AL NOPŢII (p. 234) : Publicată în Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 7 din iarna-mi adîncă nu mă poate scula. (Pe-o gură de rai) IPOSTAZE ALE ÎNGERULUI (p. 235) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sanctuar. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. Variante v. 5 v. 18—19 Şi am înţeles înger, (Universul literar) Mi-e ruşine de tonul meu gros, bisericesc, doar amvonul şi tămîia lipsesc. (Universul literar) 334 v. 9—25 v. 10 E un alhimist, desigur, un doct, un Prospero, un prinţ al înşelăciunii, fiindcă văd, la flacăra lunii, arborii prefăcuţi în oseminte de aur. Şi tu eşti o mierlă, o păsărică hohotitoare ce saltă pe ramuri, laconic grăindu-mi într-un grai muzical. O, Vis, comedie a somnului, lasă-mă, Vis, în plata Domnului. (Pe-o gură de rai) un doct, un Prospero, un prinţ al înşelăciunii, (Poezii} COLERIDGE (p. 236) : Publicată în Universul literar, nr. 39, 30 septembrie 1939, p. 1, fără titlu, făcînd parte din ciclul Pandora. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii si Versuri. v. 4 Variantă ci lasă haina să-mi fluture ! (Universul literar) CERURI ARZÎND (p. 237) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 10 august 1940, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sanctuar. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai. DOCUMENTE ASUPRA MELANCOLIEI (p. 238): Publicată în Universul literar, nr. 13, 23 martie 1940, fără titlu, făcînd parte din ciclul Pe-o gură de rai. Reluat cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. v. 14 v. 18 Variante şi Nemaivăzutului îi răpeşti haina, (Universul literar) evenimente ale sufletului meu 335 (Universul literar) i v. 23—24 ce osîndită-i de pronii ca nicicînd să nu sece. (Universul literar) NOAPTE DIN ANDERSEN (p. 239) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. REVEDEREA DIN PARC (p. 240) : Publicată în Pe-o gură de rai. CÎNTEC (p. 242) : Publicată în volumul Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. POETUL ŞI LUMEA LUI (p. 243) : Publicată în Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 1—14 Atîtea vise fruntea-mi încing, potop de vise pieptul mi-1 farmă... înserările sună, stelele ning, auzul mi-e stins de o stranie larmă. Aproape-s de voi, sînt aproape, diamante ceresc, aer plin de vaiuri, senin serafic prin care; trece pas lin de înger ; de voi sînt aproape, turme stelare, buchete, cascade, alaiuri î Părinte al nopţii, Minunat Pretutindeni, desfrunzirea pădurii ascult-o, argentina pădurilor rugă ascult-o ! Şi apei ce-şi sună în toate serile veneticii, florinii, averile, suspinoasei, drăgăstoasei ape, auzi-i, auzi-i căderile ! (Pe-o gură de rai) CĂTRE FANTASIO (p. 244) : Publicată în Universul literar nr. 10, 7 martie 1942, p. 3, reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. v. 13 Variante Mă du la cetatea robită-n ruine, (Universul literar) v. 17—20 Pe aleea visată ca-n Dante să trecem prin palatul pădurii, prin vuindele sale... Ah, Fantasio, răpune-mi columba cu săgeţile tale. (Universul literar) v. 17—20 v. 20 Pe aleea visată să trecem, sub ramura nopţii opale... Ah, arcaşe Fantasio, răpune-mi columba cu săgeţile tale. (Pe-o gură de rai) cu săgeţile tale. (Pe-o gură de rai, Universul literar, Poezii) APE ŞI VIS (p. 245) : Publicată în Universul literar, nr. 52, p. 3, 1940, fără titlu, făcînd parte din ciclul Cetatea-înger. Reluată cu modificări în volumele, Pe-o gură de rai, Poezii, Poeme şi Versuri. Variantă v. 1—20 Argintul acelei sonate, îngerul aeve, noaptea de foc şi lira lunei, cin-să le releve, cine poate ? Dar nu îngerii, nu, ci strigări erau pe care le face Someşul, valurile mironosiţe foarte de dimineaţă la mormînţ ; şi fiorii apei, unda sfintei lune şi ăst tropot care vine şi-mi spune, ăst nechez care vine şi-mi spune în taină că în apropiere e calul Iancului. Şi eu în groapa rece sînt, cu stearpă zîmbire de ceară, a lunii îngheţată ghiară, mă stăpîneşte. Aud, aud calul Iancului cum copita-i ceaţa loveşte, aud, aud furtuna Someşului cum creşte şi creşte. (Universul literar) 336 337 PRIVEGHIUL (p. 246): Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3, cu titlul Priveghiu. Reluată cu modificări in volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. v. 1—27 Variante 1 O stea murise în frămîntul de ziuă, aruncînd letargica-i, ruinata-i rază. îngerii în arme cernite la catafalc au stat de pază. 5 Relicva stelei strălucea palidă, atît de palidă că aurora o luă cu ea, soarele a consumat-o în vîltoarea-i de flăcări. o, steaua pe rug parcă suferea. Despre steaua ce murise nu ştia nimeni, 10 orice ştiinţă era dată uitării, parabola rugului n-o ştia nimeni, cum luminase tîmpla şi arcadele zării. Şi noapte nouă veni. Sau poate s-a întors dispăruta, noaptea cea veche, 15 dacă e să ascultăm unele sacre înţelepciuni cari spun că multul e Una, fără pereche. O noapte veni. Din înaltele candeli cădea pietatea decît miedul mai dulce... Frumuseţea domnea. Şi nici întru Domnul 20 sufletul nu cuteza să se culce. Şi în orbul nopţii, pe cer, se vădiră ale îngerilor statui monahale, un aer funebru veghind, o palidă umbră : a stelei pierdute în aurore letale. (Pe-o gură de rai, Universul literar) v. 9—13 (din varianta aflată în Pe-o gură de rai): Ziua luase fiinţă din greu nepătruns, faura lumină plăsmuia toate, un copil e ziua, un mugure plin de gingăşie şi taină, apoi tînăr în vigori, o efemeră tinereţe de cîteva ceasuri, apoi ziua intra în a veteranilor veninată haină. Despre steaua ce murise nu ştia nimeni orice ştiinţă era dată uitării parabola rugului n-o ştia nimeni, cum luminase tîmpla şi arcadele zării. v. 24 a stelei pierdute în aurore rivale. (Universul literar) MIERLĂ, DELIR ÎNTRARIPAT (p. 247) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 1940, 21 decembrie, p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 9 împroaşcă-mă, Noapte, cu el, (Universul literar) DRUMUL (p. 248) : Publicată în Universul literar, nr. 10, 7 martie 1942, p. 3, şi reluată cu modificări în volumul Pe-o gură de rai. Variantă v. 1—27 Drumule de pulbere plin, frunte-n cer coperită de laur, Drumule colindat de aştri giganţi, De Scorpion, Capricorn şi de Taur, Pelerin ce aduci peste ţară nopţile mari, minunate, lacteele căile tale hieroglifele pe veci ferecate, unde e Raiul, Drumule Sfînt, de-mi sună rapsodul aproape, aproape, ca în eolienele harfe vîntul, seraficul vînt ? „Drept înainte", a spus fantastul acela, Drumul fierbinte, 338 339 „dincolo de a stelelor claie, dincolo de a lunii văpaie, acolo unde se-mbat de un.dor nesecat frăţior cu sor, de luciferianul, rău dor, afla-1 vei, Raiul, acolo. Drept înainte !" Ca gladiatorii în circuri imploram graţia stelelor : Clemenţă, Demonicelor, Drumul e lung, la poarta lui cînd, Mare Doamne, s-ajung ? Departe e Raiul, drept înainte şi pînă la el, Caribdele reci, lătrătoarele Scylle, vor sufla, vorbite să mă stingă cu zile. (Universul literar) VRĂJMAŞUL A TOATE (p. 249): Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. Variante v. 13—17 Ce tristeţe superbă într-o noapte hazlie ! Pălăria vrăjmaşului luna o ştie, a purtat-o un ungur, cu pană, la Buda. O, e pălăria uitată de frăţîne-său, Iuda, la piciorul sălciei. (Universul literar) v. 11 peste nemărginirile mării de stele (Pe-o gură de rai, Poezii) LOGODNA (p. 250) : Publicată în volumul Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. UNA (p. 251) : Publicată în Universul literar, nr. 10, 7 martie 1942, p. 3 cu titlul Marioneta. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri. Variante v. 15—26 Sufletul ei în lemn se munceşte, de asprele coapse, de piept se loveşte, articulaţiile sînt de lemn, totul e densitate şi corp ; dar ce ireală e Marioneta prezicătoarea nonexistentei... şi arhaicul circ, umila baracă, linse de valuri se pleacă, se afundă jumătate în vis. Ah, striga Primăvara, se ruga Violeta : Saltă, saltă Marioneta ! (Universul literar) v. 12—22 Ah, strigam ca pierduţii, aruncînd în arenă bumbii, marota, boneta : saltă, saltă Marioneta ! Ah, cade ploaia de aur peste mîinile tale desprinse din lună î Oare să mă mir dacă îngerul te-o dezlega, te-o citi ca pe-o rună ? Graiul ceresc al ochilor tăi, îmi spune de orele — veacuri, de clipe — decade. Oare să mă mir dacă îngerul te-o semui orgolioasei Pleiade ? (Pe-o gură de rai) POARTA SUBLIMĂ (p. 252) : Publicată în Pe-o gură de rai cu titlul Poarta şi reluată cu modificări şi cu acelaşi titlu în volumul Poezii. Reluată cu modificări în volumul Versuri. Variante v. 1 v. 9—10 Dormi Suflet (Pe-o gură de rai, Poezii) învăluită în tulpanele norilor, steaua funebră strălucea nedescris. (Pe-o gură de rai, Poezii) 340 341 v. 14 V. 17 v. 22 v. 26 Un înger herald a deschis Poarta (Pe-o gură de rai, Poezii) ca mîndrele-ţi ziduri, Ierusalime Cetate ! (Pe-o gură de rai, Poezii) Aş fi putut ridica o hartă (Pe-o gură de rai) a nemiloşilor şerpi ai focului, bătînd înspre mine. (Pe-o gură de rai) DEFENSIO AUCTORIS (p. 254) : Publicată în Universul literar, nr. 13, 23 martie 1940, făcînd parte din ciclul Pe-o gură de rai. Reprodusă în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. PE CIMP1A TURZII (p. 255) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3 cu titlul Mihai. Inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 3—4 dăscăliţa noastră, creştina, vrabia. Luna frumuseţii astrale (Universul literar, Pe-o gură de rai) v. 25 dar cu învierea, ba. O, Mihai de s-ar întoarce cîndva... (Universul literar, Pe-o gură de rai) ASCULTÎND CÎNTECELE (p. 256) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3, inclusă în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 7 Un spirit, un oaspe temut : (Universul literar, Pe-o gură de rai) PANDAEMONIUM (p. 258) : Publicată în volumul Pe-o gură de rai şi reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. 342 Variante v. 22 lună cu gust de cucută î (Pe-o gură de rai) v. 22 lună de miere, cucută ! (Poezii) LEGENDELE MELE (p. 259) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme, SATIRA DUHULUI MEU (p. 260) : Publicată în Universul literar, nr. 52, 21 decembrie 1940, p. 3, făcînd parte din ciclul Cetatea-Înger. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. Variante v. 3 v. 9 oh, mi-e inima un pui de vrabie... (Universul literar) nu, mulţumesc Domnule Patru-Scînduri ! (Universul literar) AUSPICII (p. 261) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3, cu titlul Acei pe care mă pot bizui. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. v. 1—4 Variante O dac-am locui în pavilionul, în albul crinului, sub egida seninului, dac-am locui... v. 1—4 (Universul literar) O dac-am fi, dac-am putea fi, în albul crinului, sub egida seninului, (Pe-o gură de rai) DE NIMENI IUBIT (p. 262) : Publicată în Universul literar, nr. 48, 2 decembrie 1939, p. 3, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sălbatece visuri. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii şi Versuri. 343 Variantă v. 9—12 Tîrziul cu braţele-i reci mi-1 prinde şi mi-1 înfăşoară, înaltul din turnu-i de veci, cu săgeata lunii mi-1 omoară Ci ia-1 întuneric, ia-1 că-i obosit pe apa cea oarbă. Alungat de toţi, de nimeni iubit apele să-1 soarbă. (Universul literar) STAMPA (p. 263) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în Poezii şi Versuri. SOLEDAD (p. 264) : Publicată în Universul literar, nr. 10, 7 martie 1942, p. 3, cu titlul Doamna Seară. Reluată cu modificări în volumele Pe-o gură de rai, Poezii, Versuri şi Poeme. v. 10 V. 15 v. 16 Variante cărăm cu noi al bătrîneţii pas... (Universul literar) în poartă bat şi mă omor : deschide, (Universul literar) Nu te cunosc, îmi spune Doamna Seară. (Universul literar) DIATĂ (p. 265) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. CHIPUL TRANSFIGURAT AL ACTRIŢEI (p. 266) : Publicată în Universul literar, nr. 48, 2 decembrie 1939, p. 3, fără titlu, făcînd parte din ciclul Sălbatece visuri. Reluată cu modificări în volumul Pe-o gură de rai. v. 6 Variante sosesc tăcerile profunde, (Universul literar) v. 13—16 Mă întreb de voi şti să primesc ecoul acesta nelumesc ! Ah, aş dori să aud cum sună angelicul pas de lună ! (Universul literar) VERBA VOLANT (p. 267) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. FILOMELA (p. 268) : Publicată în volumul Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii şi Versuri. OARE... (p. 269) : Publicată în Universul literar, nr. 20, 10 mai 1941, p. 3, cu titlul Unui poet. Reluată cu modificări, cu acelaşi titlu, în volumul Pe-o gură de rai, de asemeni reluată cu modificări în volumele Poezii şi Versuri. Variante v. 20—23 Să creadă îngerii că sîntcţi legislator, că dezechilibrul vostru e trecător, că orientările voastre sînt paralele, scutindu-i de injuria unei afinităţi să creadă că nu aşteptaţi cu groază sabia lor demiurgică (Universul literar) Un panegiric pentru Noapte ! Ofranda (Pe-o gură de rai, Universul literar, O singurătate absolută (Pe-o gură de rai, Universul literar) v. 10 şi 11 e inelegant să vă rupeţi în bucăţi, în pale de fum, e inelegant să repetaţi o experienţă, un drum. (Pe-o gură de rai, Universul literar, Poezii) v. 12—13—14 în magicul Tîrziu îngeri ceteraşi vor veni, trecînd zîmbitori graniţele absolutului, îngeri cîntînd din alăute vor veni, (Pe-o gură de rai, Universul literar) v. 1 v. 7 344 345 19 v. 20 v. 22 v. 29 v. 30 v. 32—33 v. 13 V. 20 lumina teribilă se va îmblînzi. (Pe-o gură de rai, Universul literar) Să creadă îngerii că sînteţi Legislator, (Pe-o gură de rai, Universul literar) că miracolul vostru nu este ci ar putea fi, (Pe-o gură de rai, Universul literar) Ah, nu e aici paradisul erorilor (Pe-o gură de rai, Universul literar) şi nu confundaţi sinedriul îngerilor cu boema (Pe-o gură de rai, Universul literar) Un panegiric pentru Noapte ! în ceruri se înalţă votovele arcuri albastre. Şi îngerii cupe înalţă în amintirea Domniei Voastre, Poete. (Universul literar, Pe-o gură de rai) trecînd zîmbitori fruntariile absolutului, Să creadă grangurii că sînteţi legislator, (Poezii) (Poezii) v. 32—33 Şi răspundeţi, Poete, acestor Oarecare cu o lapidară splendoare : Ah, rea cale aţi apucat domniile-voastre, nu se află Rusalim prin părţile noastre. (Poezii) ADORAŢIA LUNEI (p. 271) : Publicată în Pe-o gură de rai. Reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. Variantă v. 1—14 împodobită cu crinul veneratei morţi Lună cu iubirea-mi apusă te asemeni. Mînă-n mînă pe măguri singuratece sîntem noi, trecători pe măguri singuratece. 346 Duce-m-aş departe de tine, viaţă calvar, viaţă martiriu ! Gîndul mă ia şi mă poartă la îngeri, robit mi-e gîndul de falnicii îngeri. Spînzurători ! Dezarmonii i Proiectări ale minţii ' Profilul vostru ca un crin mă îmbie ! N-am alt dar a vă face decît o frunte damnată, un suflet de neguri. Ah, m-aş întoarce la religia Lunei î Să adorm, să visez, o apă turburată de Lună, ca doar atuncea Domnul să-şi plimbe înstelatele degete, în mine să-şi plimbe. (Pe-o gură de rai) SEPTENTRION (p. 272) : Publicată în Universul literar, nr. 33, 19 august 1939, p. 5, fără titlu, făcînd parte din ciclul Noaptea regilor. Reluată cu modificări în volumul Pe-o gură de rai. Variantă v. 1—16 Lacomei înecată în spume aduceţi-i o bucată de lume. Toamnă sîngeroasă, înfometato, dijma noastră iat-o ! Paserile gîngurind în acea seară amară, amară, aşteaptă pe ramura săracă zeul din lună semn să le facă. O lacrimă ruptă din al lunei argint cade prin al somnului meu labirint. Vrea oare noaptea cea tare, cea mare cu noaptea-mi firavă să se măsoare ? (Universul literar) NENUMĂRAŢII (p. 273) : Publicată în volumul Poezii şi repro^ dusă în volumele Versuri şi Poeme. ARCTURUS (p. 274) : Publicată în volumul Pe-o gură de rai si reluată cu modificări în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. 347 Variantă v. ?— 8 La pieptul tău luna rea spînzura bătrînele-i vrăji vrînd să ne lege. Feri-ne, înger stemat, că de noi fumul s-alege. (Pe-o gură de rai) Aceasta este o strofă ce nu mai apare ulterior şi figurează ca strofa II, poezia avînd acum patru strofe. DIMINEAŢA (p. 275) : Publicată în Pe-o gură de rai şi reprodusă în volumele Poezii, Versuri şi Poeme. INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR (DUPĂ TITLU) A Acel „eu îpsiimi" 69 Acum şi a^ci 39 Adoraţia ]unei 271 Aduse de noapte 231 Aedificabo et destruam 86 Aerul, tremurătorul 139 A fost un mister 43 Alb şi negru 98 ■ Alegorie 46 Al nopţii 234 Am decăzut 170 Anacreontică 195 • Anotimp 131 Antipod 50 Ape şi vis 245 Apoteoză 67 Arcturus 274 Armada 97 Armonia 210 Ascultînd cîntecele 256 Aşteaptă 176 Aşteptare 93 Atunci, acolo 162 Aură 185 Auspicii 261 A vedea, vedere 102 Aventura I 72 Aventura II 73 A VH-a indulgenţă 111 B Bărbat Voievodul 144 Brumariul 132 Briareu 126 C Ca frunza 167 Ca Saul... 92 Cavalerul cu Melc de aur 181 Călătoria 204 Către Fantasio 244 Cele nouă surori 222 Cel mai aspru 177 Cenaclu 78 Cerb 128 Ceruri arzînd 237 349 Cetele 187 Chipul morţii 188 1 Chipul transfigurat al actriţei 266 Ciclu 118 Cîntec 179 Cîntec 242 Clipei 134 Coleridge 236 Comentariu la o viaţă pierdută 127 Confidenţă 116 Copilul nostru 112 Cortegii 226 Cosmos 41 Craiul Amurg 107 Cugete rele 227 Cuvinte 212 D Dă-mi freamătul 153 • De caelo 130 Defensio auctoris 254 De nimeni iubit 262 Descrescendo 220 Diată 265 Dimineaţă 275 Din nefericire 213 Din senin 62 Dintr-o iarnă 180 1 Docta ignorantia 117 Documente asupra melancoliei 238 Domnul Amărăciune 37 Dor şi Nelinişte 211 Drumul 248 1 Dulciule, ascunsule Duo 218 E Elegie 159 Elisafta 160 Episod 40 Epitaf 114 Epithalam 74 Epopee 175 Eres 108 F Fabulă 49 Fantasmagoria 64 Fericirile 152 Filomela 268 Fiul vorbind maicei sale 230 Fîrtat 217 Floare 199 Frivolitate 61 G Gerard de Nerval 225 Glosse 143 Gravitaţiuni 83 Guarda e passa 109 H Hecate 146 Humoresca 224 I Idilă 38 Inscripţie pe marmura nop ţii 192 Intermezzo 208 Intimitate 101 Ipostaze ale îngerului 235 Isaia XIX, 20 163 Ispitele 197 î înaltă Clara 207 * în cer, în alt sat 191 în loc de sonet 169 în munţi 184 J Jaf 65 L La frumuseţea ei 233 La moartea lui Paul Po- pescu 154 Laude 194 Latineasca paserilor 229 Lecţia de opium 55 Lecţie 51 Legendele mele 259 Leviathan 88 Linişte 119 Locul ales 183 Logodna 250 Lucifer 193 Lumea bună 182 M Mattinata 166 Măiastră 141 Mierlă, delir întraripat 247 Mila pămîntului 47 Milul Umilul 202 Mireasa Carpena 70 Mireasa Carpena 161 Mîntuire 113 Moartea în pădure 232 Morgana 186 Mozart 151 Muza tragică 138 N Natura şi poetul 84 Nefiinţei 165 , Nenumăraţii 273 Nirvana 79 Noapte din Andersen 239 Noapte-minune 221 Nocturnă 52 Nuanţe 66 Nu cules, ci smuls 205 Nunta 136 O Oare... 269 Oberon 135 Ochiul de aur 215 O nouă planetă... 105 Oraţii de nuntă 115 Ordin 35 Ordine, dezordine 63 O ultimă întrebare 110 P Pact 100 Pandaemonium 258 350 351 Pădurile răpite de vînt 174 Pe Cîmpia Turzii 255 Pe fluviul Haos... 94 Pe o gravură de Munch 172 Pe tema nopţii 203 Petrecere 99 Poarta sublimă 252 Poetul şi lumea lui 243 Portret 90 Portretul vechi 223 Post ludum 120-^' Praznic 42 Prea multă lumină 85 Prea multă umbră 142 Preistorie 156 Prin mările vii 201 Prinos 89 Priveghiul 246 Protocol 82 Proverb 48 Psyche 173 R Recolta 91 Remember 36 Revederea din parc 240 Rîzi de noi... 140 Rob Codru 137 S Sanctuar 200 Satira duhului meu 260 Să fiu amurgul 145 Sălbatece visuri 198 Schiţă pentru infernul meu 90 Scut 157 Semne de primăvară 216 Septentrion 272 Seraphita 150 Singur 58 Soledad 264 Solilocviu 158 Spaimă 171 Spectacol 75 Spiriduşul somnului 104 Spre stînca primejdiei 80 Stampă 263 Surpriză 103 V Vacanţă 45 Vedeniile pădurarului 68 Vei fi judecată după legea florilor 178 Veniţi, adieri 147 Verba volant 267 Vestigii 106 Vino, nu veni... 148 Vita nuova 81 Vizite I 56 Vizite II 57 Vizite V 60 Vrăjmaşul a toate 249 59 Şi fauna 77 T T.B. 95 Thanatos 206 Tînguioase crengile 228 Toamnă, Trimisul 168 Toamna 1934 87 Torna Necredinciosul 71 Totul în juru-mi 133 Transilvania 1940 189 Trif nebun 129 Tristul 149 U Una 251 Un cuceritor 44 Un domn bine 54 Un dor fără saţiu 125 352 INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR (DUPĂ PRIMUL VERS) A Aerul, tremurătorul, copilul, clarul, 139 Aho, aho, 188 Aici, în această feerică vale, 81 Ai o viperă în păr, ia seama ! 195 Aiure, frate, aiure, 141 Ala, bala, portocala, 100 Al lui Marsyas flaut aş lua, 227 Amar, amar se mai zbate 203 Anotimp transparent, al arderii 55 Arborii torturaţi de friguri 68 Asasinul năzdrăvan prin arcanele nopţii 70 Ascultă. E luntrea vikingilor ! 239 Astăzi nu vă acord audienţă 45 Aşteptînd Cetele, 187 A Ăst cerb din vremea lui Gelu 128 B Bate Asmodeu pădurea 258 Bate, bate peste flori 173 Birul ne-a fript, săraci sîn-tem 217 C Cade pe copaci blestemul săracilor 176 Ca firul trandafirului te pleci, 159 Carpeno mireasă, 161 Carte de aur 143 Ca Saul pmorînd vrăjitoarele 92 Ceasuri agonice trec peste pădure, 72 Ce cauţi aici 206 Ce departe eşti întunecata mea iubită, 36 Ce foc te arde, pămînt ? 265 Cei douăzeci şi opt murmurau pe coline, 154 Cele trei surori mi-au venit de hac, 74 355 Cerbi şi silfi şi azuria zare 232 Ce restrişte porţi pe targa braţelor 86 Cine rătăceşte prin a cerurilor lagună 71 Ciute, cerbi, 182 Cîmpia străbătută de morţi 186 Cînd macii înalţă corolele, 231 Cîntaţi, cete, din ceteri, din oboaie, 82 Cîntă o privighetoare-n brad... 229 Clară e vocea Clarei Marii, 202 Claritate a nopţii! Liră 151 Condus de lumina surîsului tău 101 Copacii înamoraţi vorbeau cu glia în şoaptă, 87 Craiul Amurg, ucigaşul macilor, 107 Ctitori ai veşniciei, Înaripaţilor, 88 Cum ascultam un glas prea cunoscut, 156 Cum cîntaţi de pierdute, voi, paseri, 208 Cu mine împacă-mă, repede, repede,.. 177 Cu Prince Henry am stat 218 D Daţi-mi lampa lui Aladin, 102 Dă-mi freamătul, pădurea mea, 153 De-aş fi noapte î In mare să bat, 146 De cînd le port ca pe nişte pîini 97 Delicata, fluida, fugara tristeţe, 267 De lună deplîns căutam 221 De m-ar atinge vraja 127 De mult visez că Roland e pe aici... 175 Deschide-te, mormînt arzător ! 193 De ţi-ar sta şoimul pe umărul drept, 199 De un dor fără saţiu-s învins 125 Dincolo de linii, 63 Dincolo erai de clarul stelelor 233 Din estimp ascult 249 Din predica cerurilor nu înţeleg o boabă 116 Din Saturn 250 Dînsele, Dianele, 220 Domnişorul tomnatec, pala-dinul morţii, 60 Dormi, Psyhe, 252 Doruri, m-aţi făcut harcea-parcea, 44 Draga mi-e libertatea 152 Drumule de pulbere plin 248 Dulciule, ascunsule-n tăcere, 164 Elita luase loc la parter 75 E noaptea mai albastră ca oricînd 225 E o barcă de argint în port î 236 Eram lunarul cavaler, 181 Era una Marioneta, 251 Eşti al nopţii miez putred, 133 în slăvită seară am pornit 80 în timp ce sufletele rătăceau, 148 întristare care cuprinzi 238 în vis m-a lovit cineva cu o nuieluşă 104 Flacără jucăuşă, dogoritoare, 54 H Huliţii cu piei tărcate 78 Iată ora metamorfozelor : 67 Iubirea-n cer cu luna se certa 158 Iubirea mă apără, 157 Izvoare petrec 136 Izvor nesecat, minune, profil 119 La cina înecaţilor 42 Lacomei, înecate în spume 272 Laolaltă cu vîntul, cu-el, fără el 223 Las noaptea să ardă. Şi-n sfioasele zori, 222 Laurii visului fruntea-mi încing, 243 La vale, la vale curg dealurile, 174 Lebedele aurorei dalbe 108 Leii, paraleii, militarii 77 Lin, lin 149 Luaţi-vă de mînă, liane, 226 Lumi alăptate de lupoaica ceaţă, 50 î împodobită de crin, 271 împotriva nopţilor clare 197 în acea noapte pedepsită, 255 în aria nopţii, 205 în cerescul fapt al dimineţii 166 în fastul nopţilor, 268 îngerul murind în frămîntul de ziuă 246 în lunca unde visam 168 însetoşatul de auroră 171 M Maică jale, măicuţă, 230 Mă duce dorul către umbre iară, 264 Mă încearcă un demon 184 Mă privea, mă îngheţa 215 Mi-aduc vag aminte 106 Miss Anabell, Miss Anabell, 61 Mortule, să nu te rătăceşti 79 Mult iubesc luminişul agonic, 194 357 356 Munţilor, nu mai bateţi mătănii 47 Murmurau a dragoste crengile 228 N Nebunatecul zefir mi-a răsfoit hîrţoagele 58 Nebun, nebun de durere, 189 Necunoscută clipă ce treci 134 Nici viori, mici fluiere, 131 Noaptea buclucaşă se duce hoaţa 51 Noaptea, cînd vînătorul a- dormi, 96 Noaptea, nostalgia, refugiile mele ! 237 Noapte bună î Pieriţi insomnii, 95 Noapte. După călătoria 235 Nu e bine să stai 256 Numele meu a fost scris pe o apă 38 Numele meu e Dorinţă, 83 Nu sînt pe placul inimii mele 224 Nu sta la fereastră cu ochii ţintă, neurastenie 93 O Oare ce mi-a scris pe frunte afurisitul destin 43 Oasele mele nu sînt dalbe flori î 234 O aură porţi, de moarte şi linişti, 266 O, dac-am fi, 261 Odihneşte-te-n pace, 115 O, iată cerul, tremură prin ramuri, 132 O raritate 247 Ore, încingeţi o horă 99 O Simplitate, un fum, 178 O spulberare, un clocot sus, 274 O stea în- ceruri e furia Mielului, 163 P Pădurea se cufundă în extaz, în seninătate... 85 Pe fluviul Haos mi-a fugit ursita 94 Pe lume de mă voi întoarce, 118 Peste marea mare şi lată 142 Peste noapte, în cer 210 Pe ramurile tale, arbore noptatec, 130 Pe reci întinsori se mişcau 150 Pictează-ţi pe obraji o letargie, 109 Piratul din Mările Chinei 56 Poezie, să te duci la stejarii de strajă în cel mai înaintat post 120 Pretutindeni şi nicăieri, Noapte oceanică î 192 Prichindeii 48 Prin al iepurilor somn speriat, 66 Prind să geamă 245 Prin mările vii, 201 Prinsu-m-au înlănţuiri amare, 167 Printre lacrimi te caut, 169 Printre mormintele pierdutelor stele 200 Printre oglinzi la ora cinci, am să cobor, 37 I Printre umbre, 172 Prinţul norilor, tatăl florilor, Adonai 89 R Ridică-te din jilţ, tată, 90 Rimele mele, unde aţi zburat ? 112 Rob Codru, cum te suferi supus 137 Robit mi-e gîndul de falnice gînduri, 273 S Saltă şi cîntă, inimă nebună, 275 Să fiu amurgul aş vrea, 145 Să mă refugiez în cortul pădurii, 35 Sărac de speranţe cînd trec 162 Săriţi, lupii î April s-a întors ! 207 Să trecem 260 Se apropie depărtarea, 254 Singuratecule, stacojiule, O-mega, 117 Singur eu te-am făurit, Noapte, 259 Singur umblam prin desime, 126 Splendorile, slava, ecourile, 39 Spunea stanca, nu şi nu, 144 Spune, columbă senină, 244 Spus-am stelelor : Sînteţi frii - moaşe 212 Spusu-mi-a odată moartea 69 Stăm la masă cu tristul suspin, 179 Stele ascunse în telescop 64 Sub lespede, înmărmurite, dorm isprăvile mele, 114 Suie, suie spre lună 165 Ş Şcolarii cînd au asediat sala 52 T Te întreb, înşelătorule, unde sînt legiunile mele 59 Terasa, spectacolele, pianul 40 Te rog, baladă, spune cuvinte frumoase 113 Terorile mele, fiţi mai blajine 111 Tinerii vîrcolaci, atleţii, 105 Toamna mi-a scuturat pe frunte 91 Toarnă-mi pahare de rouă, 160 Toate sînt 198 Tragedienii au stîrnit furtuna 98 Treacă paharul acesta, 147 Treaptă cu treaptă 170 358 359 Trecînd prin locul acela sălbatec, voi murmura : 173 Trecutul pierdut 204 Trei cereşti copii 240 Trif nebun ! Vi, og, vi, 129 Tristul, sofistul, al meu al-ter-ego 62 Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină 110 Un semn şi te voi ajunge în ceruri 191 Unul în braţele altuia dormeau 46 Urma îndrăgostiţilor s-a pierdut pe cer 41 Uşa tainelor se deschide tiptil 103 Uşuratice duhuri mi-au luat, 185 CUPRINS u Unde-mi urlă viscolul prin codri 180 Un DE PROFUNDIS pentru Noapte ! Ofranda 269 Unde se duce, în amurguri cernit, 262 Unde ţi-s aripile, căprioară ? 140 Un farmec îmi spune : Vin să murim, 135 Un gong de argint : ming ! ming î 263 Un jăratec, 211 Un mugure gingaş, poate cel mai pur, 216 V Văd bine acum : 183 Văd prin ochian malul şi colibele, 65 „Vă voi ridica la rangul de copac, 49 Venim, venim 213 Veştede ramuri! Superb 138 Vino, vino în port Irodiadă, 242 Voi, cetini şi munţi, voi, arbori în delir, 84 Q Quincey şi Anne mă aşteptau în gang 57 Prefaţă.......... 5 Notă biobibliografică...... 27 Notă asupra ediţiei...... ^1 ÎNTUNECATUL APRIL °rdin.......... 35 Remember......... 36 Domnul Amărăciune ...... 37 Idilă .......... 38 Acum şi aici........ 39 Episod.......... 40 Cosmos....... 42 Praznic.........^ 42 A fost un mister....... 43 Un cuceritor........ 44 Vacanţă.......... 45 Alegorie ......... 46 Mila pămîntului . ,s v •* Y"* ~v . . 47 Proverb .......^ 48 Fabulă . . . ; 49 Antipod . . . 5Q Lecţie ...... * 5^ Nocturnă........ 59 Un domn bine........ 54 Lecţia de opium....... 55 361 .4 Vizite I.......... 56 Vizite II......... 57 Singur.......... 58 ? ........... 59 Vizite V......... 60 Frivolitate......... 61 Din senin......... 62 Ordine, dezordine....... 63 Fantasmagoria........ 64 Jaf........... 65 Nuanţe.......... 66 Apoteoză......... 67 Vedeniile pădurarului...... 68 Acel „eu însumi"....... 69 Mireasa Carpena....... 70 Toma Necredinciosul...... 71 Aventura I......... 72 Aventura II......... 73 Epithalam......... 74 Spectacol......... 75 Şi fauna......... 77 Cenaclu . ....... 78 Nirvana ......... 79 Spre stînca primejdiei..... 80 Vita nuova......... 81 Protocol ......... 82 Gravitaţiuni........ 83 Natura şi poetul ....... 84 Prea multă lumină....... 85 Aedificabo et destruam..... 86 Toamna 1934 ........ 87 Leviathan......... 88 Prinos.......... 89 Portret.......... 90 Recolta........ 91 Ca Saul............ 92 Aşteptare........ 93 Pe fluviul Haos.......... 94 T.B. .......... 95 Schiţă pentru infernul meu .... 96 Armada..........97 Alb şi negru........ 98 Petrecere......... 99 Pact........... 109 Intimitate......... 101 A vedea, vedere....... 102 Surpriză ......... 1°3 Spiriduşul somnului...... 104 O nouă planetă.......... 105 Vestigii ......... 108 Craiul Amurg........ 107 Eres ..........108 Guarda e passa....... 109 O ultimă întrebare...... 110 A VH-a indulgenţă...... 111 Copilul nostru........ . 112 Mîntuire ......... 113 Epitaf.......... 114 Oraţii de nuntă........ 115 Confidenţă......... 116 Docta Ignorantia....... 117 Ciclu .......... 118 Linişte.......... 119 Post ludum......... 120 PE-0 GURĂ DE RAI Un dor fără saţiu....... 125 Briareu ......... 126 Comentariu la o viaţă pierdută ... 127 Cerb .......... 128 Frif Nebun......... 129 De caelo.......... 130 Anotimp ......... 131 Brumariul......... 132 Totul în juru-mi....... 133 Clipei.......... 134 Oberon.......... 135 Nunta.......... 136 Rob Codru......... 137 Muza tragică........ 138 362 363 Aerul, tremurătorul . . • • . . • • 1"9 Rîzi de noi........... 140 Măiastră ......... 141 Prea multă umbră...... 142 Glosse.......... 143 Bărbat Voievodul....... 144 Să fiu amurgul........ 145 Hecate......... ' U,t Veniţi, adieri........1^7 Vino, nu veni.......... 143 Tristul........■ . . 149 Seraphita......... 150 Mozart .........• m Fericirile......... 15iJ Dă-mi freamătul....... 153 La moartea lui Paul Popescu . . . 154 Preistorie......... ^b Scut........... U1 Solilocviu......... î58 Elegie......... . 159 Elisafta ......... 160 Mireasa Carpena....... 161 Atunci, acolo........ lb2 Isaia XIX, 20........ 163 Dulciule, ascunsule....... lo4 Nefiinţei ......... 165 Mattinata......... ^ Ca frunza......... ]^ Toamnă, Trimisul...... •. • 1; în loc de sonet....... Am decăzut........."^ . ~ 171 Spaima.......... Pe o gravură de Munch.....L •1 Psyche..........1/' Pădurile răpite de vînt . . . • • ^4 Epopee .......... ^ Aşteaptă ..........1 ^ Cel mai aspru........1JJ Vei fi judecată după legea florilor . . 178 Cîntec..........179 Dintr-o iarnă........180 364 Cavalerul cu Melc de aur..... 181 Lumea bună........ 182 Locul ales......... 183 în munţi......... 184 Aură . ........ 185 Morgana ......... 186 Cetele.......... 187 Chipul morţii........ 188 Transilvania 1940 ....... 189 în cer, în alt sat....... 191 Inscripţie pe marmura, nopţii . . . 192 Lucifer.......... 193 Laude.......... 194 Anacreontică........ 195 Ispitele.......... 197 Sălbatece visuri....... 198 Floare.......... 199 Sanctuar ......... 200 Prin mările vii....... 201 Milul Umilul ........ 202 Pe tema nopţii....... 203 Călătoria......... 204 Nu cules, ci smuls...... 205 Thanatos......... 206 înaltă Clara........ 207 Intermezzo ........ 208 Armonia ......... 210 Dor şi Nelinişte....... 211 Cuvinte........... 212 Din nefericire........ 213 Ochiul de aur........ 2.15 Semne de primăvară...... 216 Fîrtat.......... 217 Duo........... 218 Descrescendo........ 220 Noapte-minune ....... 221 Cele nouă surori....... 222 Portretul vechi ....... 223 Humoresca......... 224 Gerard de Nerval ...... 225 Cortegii.......... 226 Cugete rele......... 227 Tînguioase, crengile ..... 228 Latineasca paserilor...... 229 Fiul vorbind maicei sale..... 230 Aduse de noapte....... 231 Moartea în pădure....... 232 La frumuseţea ei....... 233 Al nopţii.........234 Ipostaze ale îngerului..... .235 Coleridge ......... 236 Ceruri arzînd........ 237 Documente asupra melancoliei . . . 238 Noapte din Andersen...... 239 Revederea din parc...... 240 Cîntec.......... 242 Poetul şi lumea lui...... 243 Către Fantasio........ 244 Ape şi vis . ........ 245 Priveghiul......... 246 Mierlă, delir întraripat..... 247 Drumul ......... 248 Vrăjmaşul a toate....... 249 Logodna ......... 250 Una........... 251 Poarta sublimă........ 252 Defensio auctoris....... 254 Pe Cîmpia Turzii....... 255 Ascultînd cîntecele...... 256 Pandaemonium ....... 258 Legendele mele........ 259 Satira duhului meu...... 260 Auspicii.......... 261 De nimeni iubit....... 262 Stampă.......... 263 Soledad.......... 264 Diată.......... 265 Chipul transfigurat al actriţei ... 266 Verba volant........267 Filomela ......... 268 Oare............. 269 Adoraţia lunei........ 271 Septentrion ........ 272 Nenumăraţii ........ 273 Arcturus ......... 274 Dimineaţa......... 275 Note şi variante....... 277 Indice alfabetic al poeziilor (după titlu) 349 Indice alfabetic al poeziilor (după primul vers).......... 355 366