DIMITRIE BOLINTINEANU
o   p   e.  r e I
POEZII Edific îngrijită, tabel cronologic,
note ţi comentarii de TEODOR VÂRGOLICI
Studia introductiv de
PAUL- CORN EA
EDITURA MINERVA Bucureşti —19S1
OPERA LUI DIMITRIE BOLINTINEANU
Fluctuaţiile receptării
Curba reputaţiei lui Bolintineanu, ca şi a altor paşoptişti, e foarte instabilă: după un debut care-1 instalează pe poet în no4o-rietate şi după o perioadă de înflorire puţin contestată prin anii 1855—1865, urmează un declin manifest, de pe la 1870 înainte, insă mai puţin rapid şi, in orice caz, mai puţin dramatic decît se crede; deşi primit în manualele şcolare şi ocupînd un loc în Pantheon, Bolintineanu încetează să mai intereseze după 1900; contribuţia lui creatoare e depreciată, redus» Ia o formulă de circulaţie curentă, iar memoria operei se eclipsează chiar şi în conştiinţa specialiştilor ; de-abia la începutul deceniului al cincilea se schiţează un reviriment prin G- Călinescu şi Şerban Cio-culescu, vizînd salvarea estetică parţială a poeziei ; explorarea de „minereuri cu sclipiri de diamant" o continuă I. Negoiţescu (1957) şi mulţi alţii, pînă la contribuţia recentă a unei tinere şi dotate cercetătoare, Gabriela Omăt (1976) : concomitent, are loc apariţia unei prime culegeri reprezentative a operei, în două volume (1961), iar exegeza istorico-literară e reînnoită, după o pauză de aproape patru decenii, prin ci te va studii temeinice.
Nu e, desigur, locul să insist, totuşi cîteva referinţe precise care să argumenteze, îndeosebi să introducă nuanţele cuvenite în acest itinerar fluctuant, nu vor £i deloc inutile, lată, pentru început, memorabilul comentariu al lui Heliade Rădulescu, marele patron literar al anilor '40, la poezia de debut a lui Bolintineanu, O fată linără pe patul morţii: „Cîţi cunosc frumuseţile poeziei, acea legănată şi lină cadenţară acel repaos regulat al semisti-hului, acele expresii şi asemănări răpitoare ce întineresc inima, căci, pe Ungă acestea, după dreptate mai cer şi o limbă de poet,
VII
pot judica versurile d-lui Bolintineanul, acestui june necunoscut încă, ca floricela împresurată in mijlocul unei lese, a-i saluta talentul, şi a aştepta de la dînsul opere vrednice de un veac mai ferice" *.
Nu mai puţin semnificative sînt cuvintelele pe care Al. C. Goleseu le adresa fratelui său, Ştefan, spre a-1 convinge să participe la strîngerea unei sume de bani spre a-1 trimite pe precocele tinăr (avea probabil doar 17 ani !) 'J să studieze la Paris : „Quj sail Ie bien, tont le bien qu'il pourra en resulter pour le pays par le seul envoi de ce jeune homme â Paris ? Et s"it dtait de cette treanpe, de oette substamce qui forment et constituent ces apotres harmonieux, ces âmes prophetiques et amoureuses dont Ie langage est si doux, si ardent et si aimant â Ia fois que leur apparition suflit pour eveiller et sauver tout un peuple" 3.
Despre renumele cîştigat de Bolintineanu în faza zenitului său, cităm două mărturii. Cea diotîi îi aparţine Iui George Sion şi e consemnată după moartea scriitorului, pe care-1 cunoscuse bine, în prefaţa ediţiei din 1877 : „Măgulit, lăudat, respectat de toată lumea, necriticat niciodată şi de nimeni, îngîmfat poate de talentul său, ajunsese (prin anii 1855—1809 — n.n.) ca a se crede geniul necomparabil al României şi nu suferea nici o discu-ţiune asupra ideilor sale" *. Cea de a doua provine de la N. Pe-traşcu, istoric literar format înainte de 1900 : „Versurile lui au stăpinit sufletele părinţilor noştri între anii 1640 şi 1856 provo-cindu-Ie admiraţia şi entuziasmul mai mult decit oricare alt poet de pe vremea aceea. Ei cîntau şi recitau elegiile şi legendele lui ca pe nişte rugăciuni zilnice s".
Coborîrea de pe soclu, grăbită de ivirea meteorică a lui Erni-nescu, se produce, cum am menţionat, de pe la sfârşitul deceniului al şaptelea înainte, paralel cu efortul junimist de a in-
1 Curierul ăe ambe sexe, period IV, 1842—1844, nr. 10, p. 159.
- Aclmiţînd ca dată de naştere anul 1825, iar ca dată a apariţiei poeziei O fată tânără pe patul morfii anul 1842 — cum arată T. Vârgolici (Dimitrie Bolintineanu ţi epoca sa, Ed. Miner-va, 1971, p. 17—20 şi p. 29).
3 George FfOtino, Din vremea renaşterii naţionale a Ţării Româneşti. Boierii Goleşti, voi. II, Bucureşti, 1939, p. 124—125.
4 D. Bolintineanu, Poezii. Culegere ordinată de chiar autorul, cu o prefaţă de G, Sion sub a căruia priveghere minuţioasă s-a tipărit aiceastă ediţiune, voi. I—II, Bucureşti, 1877.
c N. Petraşeu, Dimitrie Bolintineanu, Tip. „Bucovina". 1932, p. 9.
| staura spiritul critic in prerogativele sale ; dar fenomenul nu e
| conştientizat în mod egal de toată lumea şi nici nu are propor-
r> ţiile dramatice despre care vorbea la un curs, în 1910, G. Ibrăi-
leanu :  „In perioada optimistă, propagandistă, pînă pe la 1880, [Bolintineanu] a avut o glorie exagerată, nemeritată ; de la 1880 I încoace. [în] perioada Eminescu, cu caractere cu totul opuse celei
! precedente, a fost hulit, scoborît iarăşi mai jos decît merita" c.
Contrariu acestei aserţiuni, se poate lesne constata că Bolinti-I neanu işi găseşte încă admiratori în ultimele două decenii. Şi
' nu e vorba doar de antijunimistul A. Densuşiami, care persevera
i să-1 considere în 1887. cu o obstinaţie greu de justificat, „cel mai
I însemnat dintre poeţii noştri" 7, iar în altă lucrare „cel mai ge-
nial dintre toţi poeţii noştri" [sic !]8, dar şi de un tînăr inteligent, cu lecturi moderne, ca Al. T. DjuVara. Acesta scria în 1877 : „Poeziile Iui Bolintineanu se disting printr-o melancolie dulce, mişcătoare, printr-o armonie de sunete extraordinare, cu i totul naturală, iar nicidecum căutată... Liric fără seamăn în lite-
ratura noastră, profund ca durerea, limpede şi cu adevărat poetic I ca şi marea Orientului pe care a privit-o şi a eîntat-o atita timp..." ,J
Alţii, deşi mai rezervaţi, părînd să judece cu sînge rece şi să-şi dea seama de carenţele scriitorului, rămîneau încă, în pragul noului secol, sub influenţa vechilor aprecieri superlative. Ast-I Iei, Trai an Demetrescu observa că  „nimeni n-a glorificat mai
genial trecutul nostru istoric" w, iar V. D. Păun, un teoretician literai- cu certe aptitudini, astăzi aproape uitat, remarca la rîn-du-i că fără a avea „armonioasa amplitudine a lui Alecsandri, nici adincimea lirică a lui Alexandrescu, nici strălucirea limbii lui Eminescu, [Bolintineanu] a fost prim inimă poet mai mult decit I aceştia. Cel mai duios dintra toţi, cel mai sincer în expresiunea
i emofiunilor sale, se poate zice că el e cel dintîi prin dulceaţa
j graiului poetic, iar cel de-al doilea prin înrîurirea sa culturală
asupra generaţiei dintre 1850—1880" u. Forţa de inerţie cu care
" G. Ibrăileanu, Opere, ed. critică de Rodica Rotaru şi Al. Piru, prefaţa de Al. Piru, voi. VIII, Ed. Minervo, 1979. p. 352.
' A. Densuşiatfu, Cercetări literare. Iaşi, 1387.
s A. Densuşianu, Istoria limbei şi ItWraturei române, Iaşi, 18S5.
11 Al. T. Djuvara, în Revista literară, iunie-iulie 1887, p. 607.
10 Tr. Demetrescu, Bolintineanu, în Revista olteană, 1889, p. 331.
11 V. D. Păun, Cronico. literară şi artistica. Bolintineanu, in Literuîură şi artă română, 35 sept. — 25 oct. 1DQ1, p. 783.
VIII
IX
opera lui Bolintineanu se menţinea în palmaresul valorilor o constata, cu nedisimulată uimire, N. Iorga, în 1893, într-unui din cele mai destructive atacuri îndreptate împotriva poetului : „Judecăţile oamenilor de la 1850 durează încă şi orioe om cu pretenţii literare ştie că, dacă locul întîi nu i se poate da decît paradoxal, el e unul din cei mai mari poeţi pe care i-a produs poporul nostru. Florile Bosforului sint privite pînă astăzi clacă nu cu entuziasmul pe care timpul nostru îl are pentru Emineseu, cu un respect deosebit măcar de toată această lume, care nu s-a gîndit niciodată să le cinstească — spre fericirea lor şi spre fericirea poetului" '-. Să adăugăm la aceste înregistrări de temperatură critică prestigiul dobîndit de Bolintineanu peste hotare, datorită volumului Brises d'Orient (1866), bine primit de presa franceză, salutat printre alţii de Philarete Chasles, profesor la College de France, care-1 şi prefaţase, şi Theodor de Banville De notat, de asemenea, faptul, ignorat pînă acum de cercetători, că în 1838 un maghiar din Cluj, Francisc Gombos, îi consacra lui Bolintineanu o teză de doctoratşi că, în 1895 şi 1893 — aşa cum a relevat T. Vârgolici — Virgile Rossel, un cercetător de prestigiu în epocă, se ocupa elogios de lirica franceză a poetului în cartea sa Histoire de la litterature francaise hors de France (Paris, 1895) şi, mai apoi, într-un articol din Revue d'histoire litteraire de io France a.
Intrarea în conul de umbră, survenită în primele decenii ale secolului al XX-lea şi Sn perioada interbelică, nu înseamnă, desigur, şi diBpnriţia oricăror manifestări de interes. Printre acestea
13 N. lorga, Poezia lirică a lui Bolintineanu (1893), în Pagini ăe tinereţe, ed. de Barbu Theodorescu, Ed. pentru literatură, voi. I, 1968, p. 9B.
13 Circumstanţele traducerii versurilor lui Bolintineanu in franţuzeşte le-am înfăţişat pentru prima dată, pe baza corespondenţei dintre seriilor şi George Marian, în Documente şi manuscrise literare, Ed. Academiei, voi. I, 1967, p. 103—134. V., de asemenea : Petre Costjnescu, Cum a apărut la Paris volumul .jErises d'Orient" de Dimitrie Bolintineanu, în Revista de istorie ţi teorie literară, nr. 1, 1967. Ulterior, problema a fost reluată, cu completări, de T. Vârgolici, în op. cit-, p. 262—286, şi D. Pâcurariu. in O carte şi şapte personaje [în colaborare cu Claude Pichois), Ed. Cartea românească, 1976.
14 Dr. Ioan Raţiu recenzează lucrarea în Studii şi biografii, Blaj, 1904.
15 T. Vârgolici, Dimitrie Bolintineanu.^, p. 283—286.
pot fi citate două ediţii de uz didactic (romanele şi călătoriile publicate de Petre V.   Haneş, în 1915. şi poeziile publicate de
t,- D. Popovici în 1940), chiar şi o monografie <N. Pelrascu — 18.32).
Dar pînă şl autorii acestor publicaţii de reinjectare în circuitul viu al lecturii luau distanţă faţă de poet, introducînd distincţia care va funcţiona de-aci înainte ca un fel de laitmotiv al exegezei, mai mult ori mai puţin explicit formulat, între valoarea istorico-literarâ a operei, circumscrisă şi circumstanţială', şi capacitatea ei de a satisface pretenţiile estetice ale cititorului modern. Astfel, Petre V- Haneş declara în prefaţa ediţiei sale : „Pe la 1870—18B0, Bolintineanu era foarte citit şi foarte popular. Multe din poeriile lui, între care O fată tînără pe patul morjii, se repetau din gură în gură şi unii bâtrîiu le-au adus pe cale orală pînă tn zilele noastre. De pe la 1880 însă, poetul a pierdut din această consideraţiune deosebită încetul cu încetul, pînă a fost redus la prea puţin" ,e. La rîndu-i, remareînd că „supravalo-rificarea i-a fost fatală poetului, al cărui prestigiu avea să scadă la bursa valorilor cu atit mai jos, cu cit mai puţin meritate erau înălţimile la care îî ridicase fluxul admiraţiei anterioare", D. Popovici afirma că „însemnătatea lui Bolintineanu nu trebuie căutată în valoarea artistică a operei sale, ci in semnificaţia pe care această operă o prezintă în cultura română" ,T. Cit priveşte opinia criticilor lipsiţi de sentimentul constrîngător al tradiţiei, un citat din Paul Zarifopol va fi edificator : „Acesta-i Bolintineanu,
: din tinereţe pînă la bătrîneţe. O egală şi o senină insensibilitate
pentru raportul între ritm si ideaţie, pentru vocabular, ca şi pentru imagine. Peste tot ; aceeaşi candidă şi monotonă neglijenţă literară. Prea puţine reuşite, convenabile la limită, la întîmplare, apar în această masă literară ieşită din o uşoară şi neobosită bunăvoinţă. Astăzi, Bolintineanu apare ca autor vesel fără voie" ls.
Reacţia faţă de căderea lui Bolintineanu în desuetudine se materializează — am spus-o — prin G. Călinescu, şi anume nu obturînd insuficienţele bătătoare la ochi ale poeziei, ci demon-
Jlî D. Bolintineanu, Proză. Monoil — Eiena, cu o prefaţă de Petre V. Haneş, Bucureşti, Ed. Minerva, 1915. p. V.
D. Bolintineanu, Scrieri alese, voi. I, ed. îngrijită de D. Popovici, Ciaiova, Ed. Scrisul românesc, 1940, p- 5.
18 Paul Zarifopol, Din Utoria poeziei româneşti. Alexandrescu şi Bolintineanu, în Revista Fundaţiilor Regale, nr. 5, 1936,
XI
strind că ea cuprinde şi frumuseţi ignorate, că disimulează un potenţial artistic încă neexploatat. „Totuşi Bolintineanu e un poet fragmentar remarcabil — scrie G. Călinescu in Istoria literaturii române — şi o bună operă de izolare dă o colecţie surprinzătoare de instantanee poetice. El este întîiul versificator român cu intuiţia valorii acustice a cuvîntului, care caută cuvîntul pentru ceea ce sugerează dincolo de marginile Lui naţionale şi face din vers o singură arie" la. Pe o linie similară se situează Şerban Cio-eulescu : protestînd împotriva „discretului nedrept ce s-a abătut asupra totalităţii operei lirice bolintinene", criticul selectează din abundenta producţie a autorului ceea ce e încă susceptibil să placă cititorului contemporan (poezia de „desfătări vizuale, acustice şi tactile", „simţul muzicalităţii" etc.)M. Continuind pledoaria pentru o repunere în drepturi, I. Negoiţescu merge mai departe, supralicitînd generos pînă la limita credibilului şi uneori dincolo de ea, caratele poetice ale autorului Legendelor istorice : „Se întîmplă ca frumoase versuri, frînturi de poem ale lui Bolintineanu, să strălucească de o prospeţime şi de o candoare ce le îmbracă într-un smalţ mai pur decît al versurilor poeţilor rafinaţi dintre cele două războaie... Lirismul său, considerat în substanţa sa cea mai intimă, presupune un auz mai pui", care ascultă muzica ideilor, a simţâmintelor nenumite. Există aici frăgezimi, Candori, limpezimi misterioase ale Juvenţei, care fac din poezia lui Bolintineanu adolescenţa lirismului românesc" -'. Noi ■ lecturi, urmărind o împrospătare a contactului cu opera, soldate uneori cu incitante puneri în perspectivă, au mai dat Gabriela Omăt -' şi, acum de curînd, Eugen Simion25.
După 1960, paralel cu multiplicarea articolelor critice şi a retipăririi de texte alese, poate fi semnalată şi o sporire substanţială a studiilor de tip istorico-literar. Aportul lor la îmbogăţirea şi   aprofundarea  cunoştinţelor  noastre  despre  personalitatea m
10 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pină in prezent, Bucureşti, 1941, p. 226.
20 Şerban Cioculeseu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii române moderne. Bucureşti, 1944, p. 119.
-1 I. Negoiţescu, Bolintineanu şi şanurile poeziei moderne (1957), în Scriitori moderni. Editura pentru literatură, 196G, p. 14 şi 53.
"2 în postfaţa la D. Bolintineanu, Poezii, Ed. Minerva, 1977 K Eugen Simion, Dimineaţa poeţilor, Ed. Cartea Românească, 19B0, p. 144—194.
destinul scriitorului e considerabil. Mă mărginesc aci să consemnez biografia lui Ion Roman24, lucrările lui D. PăcurariuM, monografia lui T. Vârgoliciv; cea mat completă pe care o posedăm, cele cîteva culegeri de texte-7, precum si grupajul de scrisori inedite publicat în Documente şi manuscrise literare'^.
în contextul acestor publicaţii diverse, fixînd temelia indis-densabilă a oricărei exegeze, o carenţă esenţială continua să subziste în chip supărător : inexistenţa unei ediţii ample şi reprezentativa. Spre a o evalua e suficient să arătăm că cea mai bună ediţie de pînă acum, cea din 1961, lasă în afară numeroase versuri, dă în extrase poema Conrad — capodopera scriitorului —, înlătură complet dramaturgia şi nuvelistica, restituie doar o mică parte a publicisticii politice şi istorico-filozofice, fragmentează la extrem activitatea jurnalistică şi nu reţine nimic din corespondenţă. Ediţia de faţă, proiectată a apare în 6 volume, operînd o selecţie împinsă pină la marginile posibilului şi utilului, însoţită, pentru prima dată în cazul lui Bolintineanu, de un aparat critic corespunzător, împlineşte, aşadar, o mare lacună. Dacă ea va duce ori nu la o nouă „lectură" a operei e cu neputinţă de anticipat ; în tot cazul, e sigur că va împuţina supoziţiile fără acoperire, favorizînd o imagine globală mai dreaptă, asupra unui scriitor .reprezentativ pentru timpul său, a cărui poetică înfăţişează, ca sub o lupă măritoare, experimentele şi rutinele lirismului preeminescian.
M Ion Roman, Dimitrie Bolintineanu, Editura Tineretului. 1962.
25 D. Păcurariu, D. Bolintineanu, Editura pentru literatură, 1962 (ed. a 11-a — Ed. Tineretului, 1969) ; Bolintineanu interpretat de..., Editura Eminescu, 1974 ; O corte si şapte personaje, în colaborare cp Ciaude Pichois, Ed. Cartea Românească, 1976.
M Teodor Vârgolici, Dimitrie Bolintineanu şi epoca sa. Editura Minerva, 1971 ; Introducere In opera Iui Dimitrie Bolintineanu, Editura Minerva, 1972.
27 Opere alese, I—II, ediţie şi studiu de Dan Costa, E.S.P.L.A., 1955 ; Opere alese, I—II, ediţie de Bodica Ocheşanu şi Gh. Poale-lungi, studiu de D. Păcurariu, E.P.L., 1961 ; Călătorii, I—II, ediţie şi prefaţă de Ion Roman, E.P.L., 1968 ; Poeîii, prefaţă de D. Păcurariu, Ed. Minerva, 1971 ; Poezii, antologie, postfaţă şi bibliografie de Gabriela Omăt, Ed. Minerva, 1977.
53 Paul Cornea, Elena Piru, Docnme?ite şi manuscrise literare, voi. I, Editura Academiei, 1967, p. 95—137.
XII
I
MM
V!n romantic printre romantici
Suprimînd distanta dintre poet si poezie, spre a da artei cauţiunea vieţii şi a adevărului intim, romantismul a răsfir înt mirajul opered asupra autorului, transtormindu-l într-un erou, după chipul şi asemănarea eroilor săi fictivi. Reciprocitatea aceasta dintre experien(a trăită şi cea aşternută pe hirtie era insă, în fapt, mai mult proclamată decit efectivă. Nu o dată ea s-a dovedit iluzorie : lacrimile şi sentimentele funebre constituiau un joc de scenă, eul liric care-şi asuma marile drame era o plăsmuire de cuvinte, iar accentele insinuant confesive travesteau o retorică. Şi totuşi, nu rămine mai puţin adevărat că romantismul a consacrat cel dintîi iradierea literaturii spre viaţă şi, invers, investiţia existenţială în literatură, oferind pilde admirabile de unitate a trăirii şl creaţiei.
Tocmai un asemenea exemplu privilegiat de autenticitate a discursului liric îl găsim la Bolintineanu- Mai puţin intelectual decît Alecsandrescu, poet al autoscopiei şi dialecticii stărilor de conştiinţă, neatins de vanităţile şi zbuciumul Iui Heliade, Bolintineanu reţine între comilitonii de baricadă lirică, prin desăvîr-şita sinceritate, prin lipsa de poză şi simulaţie. Fireşte, a trebuit să adopte şi el, ea toată lumea, unele convenţii la modă, dar n-a făcut-o niciodată într-un sens contrar naturii intime. Tema fundamentală a operei, atît de caracteristică romantismului', ruptura de present, sub dubla ipostază : a condamnării a ceea ce e şi a idealizării a ceea ce a fost, coincide în cazul său cu linia directoare a destinului, aşa cum i-o conturează biografia.
Orfan de timpuriu, sărac, fără o meserie, exceptînd-o pe cea de scriitor, pe-atunci neomoloeatâ în diviziunea socială a muncii, Bolintineanu parcurge drumurile vieţii într-un soi de permanent exil. E visător, meditativ, idealist, interiorizat, sfios, fără spirit practic şi simţul posesiunii. E şi singuratic, dar nu ca acei confraţi care-şi clamau solitudinea cu mari gesturi emfatice, aşteptînd compasiunea înduioşată şi aplauzele vulgului, ci în înţelesul propriu al cuvîntului : el duce o existenţă de holtei, fără familie, fără cămin, pe care o traversează diverse femei, nu însă Femeia, cu puţini prieteni şi mai puţini intimi, cu nare momente de plenitudine şi un sfirşit sinistru, prevestindu-1 în mai rău pe cel al lui Eminescu. In plus, zbâtEndu-se într-o stare cronică de indigenţă şi insecuritate! e obligat să accepte liberalităţile prietenilor ori cunoscuţilor, ceea ce-i agravează de bună seami
complexele : bursa oferită de Goleşti ca să studieze la Paris, ospitalitatea Iui Ghica şi Zanne în timpul exilului, ajutorul bănesc al lui Polihroniade ca să călătorească în Palestina, Egipt şi Macedonia, îndeosebi sprijinul aceluiaşi devotat Zanne în ultimii ani, cînd o boală necruţătoare îl ţintuieşte la pat. Sortit, prin fire, înfrîngerii in bătăliile vieţii, Bolintineanu are o singură dată şansa să avanseze din strapontina pe care o ocupa către locurile de prim-plan, cînd încrederea Iui Al. I. Cuza ii cheamă în funcţia de ministru al Cultelor şi Invăţâmîntutui. Dar şi atunci ieşirea din rind durează puţin ; oroarea de compromis şi incapacitatea de a se acomoda manevrelor tactice 51 vor arunca repede în anonimatul de unde plecase. încît, una peste alta, o imagine se desprinde, şi anume în sensul celei pe care Bolintineanu însuşi o schiţa undeva, ca şi cînd şi-ar fi privit chipul interior într-o oglindă : „Poetul tiu ţine de nici o clasă, se hrăneşte cu aer, se adapă cu rouă ; răpit de vise, ca spiritele divine, el nu poate fi dintr-o clasă, nefiind din lumea aceasta..." 2!l Dacă spontaneitatea nu e totdeauna o dovadă a sincerităţii, în schimb sinceritatea e de obicei spontană', afirmîndu-se ca ime-diatitate, ca trecere directă de la impresie la expresie. Din acest punct de vedere, Bolintineainu creditează încă o dată un mit romantic, mitul inspiraţiei, al poeziei născute din har, fără premeditare şi caznă, fără încercări de aproximare a sensului ori formei. Dotat cu o mare facilitate, el croieşte versul „cum cîntâ pasărea", printr-un soi de automatism al cadenţei şi rimei, într-un flux generos, care insă subţiază ideea pe parcurs şi abundă în elemente repetitive. Discursivitatea aceasta rămine, din păcate, necenzurată: pe de o parte, scriitorul e convins că „cel dintîi merit al poeziei este să vie din inimă, iar nu din cap"30, pe de alta, nu numai că detestă munca de atelier, dar e şi prea comod ca să se supună rigorilor ei. Trimiţîndu-i lui Alecsadri, în octombrie 1851, poema Andrei, de cea. 700 versuri, îi mărturisea că a compus-o „în trei nopţi" şi că „îi pare slabă". „O să mă întrebi — anticipa el replica de bun-simt a interlocutorului — de ce e slabă ? Sunt leneş, mal întîi de toate celelalte, leneş ca un derviş, apoi ce vrei ? nu este rău să lase cineva întîia inspiraţie astfel cum vine" 3i. Declaraţia nu. e o butadă, nici o cochetărie
29 Dimitrie Bolintineanu, Călătorii, ed. cit., voi. II, p. 281. 3U Dîmbonifa, nr. 8, 11 noiembrie 1859. 31 N. Petraşeu, op. cit., p. 38.
XIV
XV
ci un autod ia gnostic onest, confirmat .ţi de alte izvoare. Astfel, cu ocazia unei reeditări postume a Elenei, Gr. H. Grandea, care-1 cunoscuse bine pe poet, în calitate de apropiat discipol, * observa în prefaţă că „Bolintineanu nu cam avea obiceiul sâ-şi pieptăne manuscrisele. In privinţa pârtilor care-i scăpau în fuga r condeiului, fără a se nimeri cu cadrul, se mulţumea a le însemna c-o linie in margine, lăsînd ca mai tîrziu să le şteargă de tot sau să le copieze pentru a le întrebuinţa deosebit"
Prodigalitatea elanului liric conjugată cu lipsa autocontrolului au dus la o creaţie abundentă, dar foarte inegală. într-un sfert f de veac de carieră, Bolintineanu a dat cea. 50 broşuri şi volume, dintre care 15 de versuri, fără a mai pune la socoteala numeroasele poezii, proze, articole etc. publicate în periodice şi uitate acolo. în comparaţie cu proporţiile reduse ale operei altor contemporani, chiar şi în raport cu Heliade, alergător de cursă lungă, cu plămîni puternici, Bolintineanu pare un adevărat miracol dc productivitate.
Abundenţa e însă plătită prin prolixitate şi neîmpliniri caii- / tative. Neavind timpul să fie scurt, Bolintineanu o lungeşte şi, neavînd scrupulul cuvîntului propriu, îşi tolerează orice neglijenţa : nici unul dintre poeţii noştri de renume nu asociază în acelaşi ciclu, pe aceeaşi pagină şi uneori în aceeaşi strofă, atî-tea reuşite şi atîtea bagatele, atîtea sclipiri şi atîtea platitudini ; nici unul nu-şi permite atîtea siluiri ale limbii, atîtea licenţe şi aberaţii lexicale. Nimic n-a contribuit sâ-1 discrediteze mai sigur pe poet ca această discursivitate incontinentă, unită cu senina nepăsare faţă de detalii, deşi — după cum bine s-a spus — Dumnezeu se ascunde adesea printre detalii şi cu atît mai mult cînd e vorbo de poezie. G. Călinescu avea cu siguranţă dreptate : spre a-1 gusta pe Bolintineanu trebuie să procedăm selectiv, extrăgînd grăuntele de aur din aluviunile cărate de ape.
Deosebindu-se de Alecsandri, care dă senzaţia că evoluează cu veacul, înnoindu-şi ţelurile şi mijloacele, autorul Legendelor istorice e un poet monocord şi invariabil, ntanifestîndu-se încă de la debut sub o ipostază deplin cristalizată. Primul volum, apărut în 1847, pe socoteala Asociaţiei literare, ilustrează, ca într-un program, principalele aspecte ale personalităţii sale lirice : sentimentalismul elegiac, de nuanţă la martini ană, mai puţin inte-
33 D. Bolintineanu, Elena, ed. îngrijită de Gr. H. Grandea, Bucureşti, 1887.
riorizat decît la Alecsandrescn, dar mai locvace, infăşurind in valuri de vorbe orice suspin ; baladescul simplificat şi hieratic al legendelor istorice, care-i investeşte pe eroii vechimii cu o runcţie simbolica, transgresînd istoria spre mit ; apeten[a pentru fantasticul terifiant şi sepulcral, convocat nu atît cu mijloace picturale, cît auditive, prin sonorităţi hohotitoare şi onomatopee în cascadă; versul lunecător, melodios, cu măsura bine bâtuiă şi prozodia impecabilă ; vocabularul de mică întindere şi aparatul imagistic sărac, oferind transparenţa sensului mai degrabă decît sugestia, comparaţia în locul substituţiei, repetarea şi simetria mai mult decit invenţia şi culoarea. Primul volum aduce şi cîteva performanţe de certă valoare, unele nedepăşite ullerior : elegia O fată tîndrd pe patul morţii, legenda istorică Cea de pe urmă noapte a Ini Mihai cel Mare, legenda fantastică Mihnea si baba, chiar şi o meditaţie a exilului, Proscrisul (deşi, la 18-57. poetul se afla la Paris în calitate de student, nu de refugiat politic). încît, din primul ceas, Bolintineanu îşi defineşte „ne varietur" genul şi geniul. Ulterior, ei îşi va relua cu o aplicaţie industrioasă repertoriul şi maniera, producînd o operă de o redundanţă puţin întîlnită în întreaga noastră literatură.
Totuşi, privită de la o distanţă convenabilă, această operă abundentă, sugerind un soi de candidă auto-pastişare, prezintă de la un moment dat înainte o distorsiune evidentă. Schimbarea nu afectează procedeele, ci viziunea, ceea ce se numeşte acum „unghiul auctorial". Ea survine spre sfirşitul domniei lui Cusa, fiind cauzată de un concurs nefericit de împrejurări : dezamăgirile politice suferite de scriitor, conştiinţa penumbrei in care intrase ca poet şi om de cultura, progresele tot mai alarmante ale bolii. Drept urmare, Bolintineanu incepe sâ-şi piardă altitudinea faţă de oameni şi evenimente, acea siguranţă de sine a creatorului instalat în certitudinile creaţiei, care-i permite să contemple cu detaşare tribulaţiile meschine ale umanităţii comune : se apucă de satire, specie nepotrivită firii sale afabile, blînde, incapabile de maliţie şi vehemenţă pasională ; note sumbre îi asaltează lirismul, care se încarcă de tristeţi ireparabile ; simbolica morţii, a devastării şi ruinelor îşi face tot mai simţită prezenţa, ca un „analogon" al unei existenţe ce declină brutal, precipitîndu-se parcă spre neant. în ultimii ani, mistuiţi de boală şi angoase, scrisul devine pentru Bolintineanu o exorcizare a demonilor, un paria dinainte pierdut şi totuşi ţinut pînă la mar-
XVI
XVII
ginite posibilului, cu o admirabilă încăpăţînare. Alţii, în epocă, au făcut din literatură un angajament, o supapă, un joc graţios ; pentru Bolintineanu exerciţiul scrisului a fost şi a rămas o raţiune de a fi. Pentru câ şi-a asumat poezia ca destin, el poate fi considerat, în pofida derizoriului şi a fatuităţii care-i umbresc adesea insipraţia, cel mai poet dintre poeţii paşoptişti.
Chipul solemn al melancoliei
Sub impresia Florilor Bosforului, care deschide romantismului nostru orizonturile Sudului, ale unei plenitudini fictive într-un decor de moliciuni şi scînteieri marine, unii ou neglijat latura elegiacă Ia Bolintineanu, nu numai constitutivă, ci şi predominantă în ecuaţia poeziei. Departe de a fi un autor al Juvenţei, captînd miracolul lumii cu ochii limpezi şi naivi ai copilăriei, Bolintineanu, care-şi încheie cariera la 44 ani (!), ne apare încă din primele versuri, ca şi din desenul lui Barbu Iscovescu de la 1349 (cînd avea 24 ani !), ca un tînăr îmbătrînit, un „puer senex". Viziunea Im trădează încă din primul ceas o infuzie amară de melancolie. E adevărat câ lame'ntele se travestesc într-un limbaj de locuri comune, potrivit codului romantic la modă. Dar exigui-tatea coeficientului personal, datorită presiunii convenţiilor, poate şi unei anumite pudori a confesârii necazurilor intime, nu anulează autenticitatea simţirii.
Ca şi Alecsandrescu, Bolliac şi ceilalţi romantici contemporani, Bolintineanu îşi pune întrebările capitale : de unde ? încotro ? oare e sensul vieţii ? Aerul mohorît e acelaşi, la fel şi conştiinţa însingurării într-o lume indiferentă, ori surîsul rece al spiritului Vindecat de iluzii. Din păcate, totul e searbăd, frigid, declamatoriu, dînd o senzaţie puternică de „deja vu'' :
La rău urmează răul, sub nouă poleire
Acesta-i rezultatul atîtor stăruinţi !
Şi ce ? atîta sînge vărsat şi nesuferire
Au fost ca să ne-ntoarcem l-aceleaşi suferinţi ?
(Nu mai voi cons&aţiune)
A regreta trecutul, a cere viitorul
Şi a vedea în viaţă dorinţele pierind.
Şi a lăsa prezentul să-şl ia în lacrimi zborul,
A aspira la fală şi-a s-amărî dorind.
A geme-n sărăcie precum şi în avere, Pe piatra ţărănească, pe patul aurit, A geme-n întuneric, a geme la putere Acesta este-al lumii destin neîmblînzit.
(Fericirea)
Ici şi colo, cînd transcrie o experienţă directă, lirismul se eliberează de tirania clişeelor, ca în Elegie ori în La ziua aniversată, cu tabloul casei părinteşti căzute in paragină :
Maica mea iubită doarme în mormînt : Oaspeţii în juru-mi nu se mai adună Cupele, la masă-mi, vai !, nu mai răsună 1
Casa părintească Ia pămînt, Iarba verde creşte pe coperămînt '. Pasărea de noapte geme fără seamă, Ciinele în lanţuri cînd şi cînd mă cheamă.
Cind se va întoarce tînâru-i stăpîn, Nu-1 va mai cunoaşte, căci va fi bătrin.
Motivul „stingerii", al injustiţiei morţii, vertebreazâ poezia de debut a] lui Bolintineanu, O fată tînără pe palul morţii, care 1-a instalat deodată în plutonul fruntaş al literaţilor vremii. Tinguicea eroinei, cu avalanşa de comparaţii meşteşugite („ca robul ce cînlă...", „ca rîul ce geme...", .,ca plăpîndul crin răpus de furtună"), cu figurile repetitive (de tip anaforic), cu protestul mai mult duios decît vehement împotriva soartei necruţătoare, pare azi un fad exerciţiu declamator. La 1842 insă, muzica insinuantă a amfibrahutui, cvasiinexperimentată in versul românesc, traducerea în forme simple şi accesibile a durerii unei morţi premature trebuiau să procure cititorului un fior nou de poezie. Că Bolintineanu a fost inspirat de La jeune captive a lui A. Chenier, cum a pretins N. I. Apostolescu, poate de La chute des feuilles a lui Millevoye, cum a susţinut Drouhet, e greu de precizat şi, dealtfel, e şi inutil ; compunerea ilustrează un motiv
XVIII
XIX
de largă circulaţie, căruia i se pot găsi echivalenţe în toate literaturile şi nu numai fiindcă fiecare împrumută celeilalte, ci şi fiindcă toate îşi trag substanţa din viaţă, cel puţin tot atît cit şi din cărţi. Dacă ia Bolintineanu e perceptibilă o influenţă, şi nu numai asupra poeziei pe care o discutăm, ci, în genere, asupra liricii sale de început, atunci aceasta e, netăgăduit, a lui Lamartine, cu amestecul atit de specific de idealizare şi melancolie, de gravitate şi emoţie, de armonie muzicală şi fluiditate expozitivă. Ca şi romanticul francez. Bolintineanu îşi retori-zează discursul inimii, reflexul prozodic fiind la el, deopotrivă, obstacolul şi stimulentul unei sensibilităţi în permanentă ebuliţie.
Cea mai puternică expresie a sentimentului elegiac o aflăm după întoarcerea din exil, în condiţiile crizei morale a anilor '60. Multe dintre poeziile acestui sfîrşit de parcurs, îndeosebi poemul Conrad, radicalizează melancolia, aducînd în prim plan temele acţiunii devastatoare a timpului, ale nimicniciei şi vanităţii existenţei umane. Desfăşurîndu-se pe spaţii vaste şi exploa-tind uneori admirabil sortilegiile versului lung de 14 şi 16 silabe, adaptat marilor solemnităţi meditative. Bolintineanu reia în variante memorabile străvechiul motiv al lui „ubi sunt?". Iată-1, de pildă, răsunînd în Eăessa, poezie rătăcită în ciclul Macedo-nelor :
Ce s-au făcut acele troiene de popoare ? Acele generaţii ce-n lume au trecut ? Şi sclavii şi-mpăraţii ? Trăiră un minut, Născînd spre a se face ţărînâ trecătoare L Ce s-au tăcut acele divine frumuseţe Ce-mpodobeau cu roze paharele-n ospeţe ?
în dam locuitorii acestui loc frumos
Cred să auzâ noaptea, în vîntul dureros,
Pe piaţa unde fuse Edessa altădată,
Sunări de muzici, zgomot de cupe ce închin,
Şi nichezări profunde, ce strigătele-ngîn,
Strigări de oameni, zgomot ce face o armata.
în darn ei cred să vază în nopţi cum se formează
Grădini, palate, teatruri, lumini că variază !
Nu ! Moartea nu întoarce aceea ce răpeşte !
O variantă a poeziei, publicată în Keforma din 1863, — remarcată pe drept de D. Popovici — propune acest superb peisaj, in pur spirit eminescian :
Ca un bulgăre do aur soarele pierise-n mare ; Umbra se vărsa pe dealuri şi juca în depărtare ; Stelele pe urma zilei spaţiul îl înfloreau, Douăzeci de guri de apă vuvuiau în sînul nopţii Şi şacalii cei sălbatici, fatalişti amici ai sorţii, Fe mormînlul Kdessei soarta lumii prevesteau.
Acelaşi spectacol al rostogolirii in „negrele abime" ale nefiinţei îl evocă poetul în faţa piramidelor, martore mute ale prăbuşirii imperiilor şi marilor cuceritori, do la persanul Cambise la divinul Bonaparte :
Acei co vă-nălţară pieriră în uitare. De cincizeci evi pe dînşii s-a-nchis al lor mormînt. Ţarina lor pierit-a I-a vintului suflare Pe-acest deşert pămînt.
Popoare noi veniî-au şi au trecut din viaiă. Mai multe tronuri mîndre d-atunci s-au răsturnat şi lumea fugătoare schimbat-a a sa faţă în cursu-i minunat.
Chiar mintea omenească luat-a o schimbare, De zeii săi poetici şi cerul a scăpat ; Iar voi, o, monumente d-eternă admirare, Nestramutate-aţi stat !
Adevărat eînlec de lebădă înaintea căderii premature a nopţii, poemul ConToă regrupează obsesiile şi aprehensiunile autorului însă decantate, trecute prin filtrul unei lucidităţi amaro, de om obosit, pentru care viaţa s-a despuiat de iluzii. Subiectul fixează cadrul unui scenariu simbolic : proscris din Ţara Românească, eroul — al cărui nume trimite la Bălcescu, fişa cum Bolintineanu îi scria lui Alecsandri — dar şi la Bvron (Conrad) şi la Mickiewicz fConrod Wallenrod) — întreprinde un periplu în lungul coastelor Medileranei, apoi trece prin Franţa şi vizitează Londra ; de-aci, bolnav, revine in Italia, slingindu-se in braţele iubitei, o fiinţă serafică, numită şi ea, livresc. Itilia, în decorul de o neasemuită splendoare al insulei Capri. Destinul lui
XX
XXI
Conrad stă sub semnul nenorocului : e un exilai. fără speranţa, un bolnav incurabil, un îndrăgostit răpus înainte de a-si împlini pasiunea, un poet lipsit de satisfacţia operei („Iubea să Iacă versuri, deşi prea rar le scrie, / A strînge arta-n reguli credea că-i o sclavie"). Itineramil său solitar îl confruntă cu ruinele vechilor civilizaţii îngropate în pulbere, cu haosul, injustiţia şi contradicţiile prezentului, cu barbaria Răsăritului şi mercantilismul egoist al Apusului, cu nebunia unei lumi care pretinde, trufaşă, să domine istoria, cînd e, de fapt, strivită de ea. în felul acesta tema eşecului devine miezul poemei : Conrad e un învins in cursa vieţii, dar dezastrul său se înscrie pe fundalul non-sensului lumii.
Deşi în poem există prolixităţi şi inerţii ale condeiului, ca pretutindeni, totuşi Bolintineanu reuşeşte mai mult decît oriunde aiurea sa se înalţe pe eerul pur al poeziei. Nenumăratele pasaje pe tema „calvarului vieţii" ori a „fortunei labilis" ii prelimina pe Eminescu prin felul anxios al interogaţiei şi setea devoratoare a unui absolut intangibil, uneori şi prin timbru] recitativului, de o amplă şi gravă sonoritate- Hai puţin izbutite sini părţile de filozofare propriu-zisă unde, în lipsa imaginilor, substanţa discursului liric se dematerializează, redueîndu-se la o înşiruire seacă de abstracţiuni :
Rezbelul intre popoli urmează ca-n trecut ; A Ii un Cain încă tot omul e născut, Şi cauzele triste sînt tot acele care Produs-au aste lupte fatale şi barbare.
sau :
Ce este-această lume ? A fi e dar un bine '! Şi cine profitează, cînd tot trece-n ruine V Şi sclavul, şi tiranul, cel mare şi cel mic. Co deopotrivă-n urmă nu au lăsat nimic ? Aşii popoli fără număr, vai, sufer rele chine Şi-utîtea sacrifice spre a forma ruine ? Religiuni, doctrine, virtuţi, speranţe sînt Ca Ia finit să facă din lume un mormînt ?
Desigur nici cugetarea, lipsită de originalitate, nici sistemul imaKisUc, puţin inventiv şi sărăcăcios, nu conferă poemului vocea sa inconfundabilă, ace! patos reverberînd sub bolti al marii
declamaţii romantice. Secretul performanţei — cînd există — e în muzică. în figurile repetitive sau antitetice, ritmate de strania, inefabila, armonioasa melodie a versului, captînd parcă rezervele nespusului, conotaţiile plasate dincolo de zarea explici-labilului- Iată versurile cu care începe Conrad, prime acorduri ale uverturii :
E>s cînd farul lumii, în mare apunînd, Poleie rochia nopţii cu stelele de argint, Şi-n calea sa umbroasă, sub negrele-i picioare, Aşterne valuri albe. suflate de dulci boare, Munţi, plaiuri, văi rizînde şi fragede grădini, Ce-noată în oceane de umbră şi lumini. Colind pe Cornul de-aur, ieşea în Pro ponţi de Un vas, spărgînd cu pieptul tărîmele lichide.
Impresia nu decurge din vocabularul de întindere redusă, nici din imaginile cu aer academizant (îndeosebi neoclasicul „farul lumii"), ci din reluarea antitezei lumină-înfuneric in trei variante, mai ales, din jocul incantatoriu al sonorităţilor surde fge-I runziile  „apunînd'-,   „rîzînd")  şi hohotitoare  (întreg versul pe-
| nultim  scoţînd  în vedetă  vocala   „o",  eu exoticul denominativ,
aiil de încărcat de miraje : Propontide).
Remarcabile în Conrad sînt peisajele marine. Bolintineanu simte marea ca nimeni altul dintre contemporani (cu excepţia, în oarecare măsură, a lui Alecsandri) :
Eu te iubesc ! o, mare, p-al carii sîn curat
E liberă gindirea ca valul tău spumat,
De cîte ori suspinul şi lacrimile mele
S-au mestecat cu vîntul şi valurile tete !
De cîte ori pe sînu-ţi, sau dup-un 'nalt granit,
Privind cu voluptate coprinsu-ţi aurit,
Sorbind pre£umu-(i dulce şi legănindu-mi dorul,
N-am revăisat eu lacrimi ce-mi inspirase-amorul.
Poetul excelează în a evoca moalea legănare a corăbiei pe unde, sub cerul de azur al Sudului, zbaterea dramatică a valurilor în ceasul furtunii, frăgezimea aurorelor calme, îndeosebi jocul etern al umbrelor şi al luminii, care echivalează in mitologia sa personală cu veşnica înfruniare dintre aspiraţia spre puritate şi gravitatea telurică a fiinţei. Iată cu ce emoţie contagioasă e sugerată splendoarea feerică a invaziei lunare :
XXII
XXIII
Dar ziua se retrage în grotele umide Acestor munţi în care cel mai înalt o-nchide. Răsări, bălaie lună, pe cerul tău cel pur, Lumină calea noastră pe brazdele d-azur ! Te leagănă, tu, mare, delicios tezaur, Sub boarea ce resfiră acest polei de aur.
în aceeaşi viziune panoramică, esenţializînd con turele şi culorile, cu o imagistică austeră, de o reducţie — aş îndrăzni să spun — bacoviană, iată şi un asfinţit de soare :
Cer, aer, valul mării, c-o palidă culoare
Se-nveleau, şi luna, pe cerul incolor,
Părea că meditează p-al lumii aspru dor,
Moderatorul vieţii se cufundase-n mare
Ca o sprenceană neagră, pămîntu-n depărtare
în umbră şi în raze se mai vedea mijind ;
Şi valuri după valuri veneau ca turme-albind.
Alteori, ca în versurile ce urmează, poetul scoate efecte dlntr-o înşiruire de denumiri eufonice (ca şi dintr-o tehnică suplă de deplasare şi multiplicare a cezurii) :
La nord, capul Miceniî, la sud al Campanelei, Păreau că se închină la răsfâţarea stelei ; Iscia şi Proceda, Caprcea mai în fund, Prin umbre şi lumină apar şi se ascund, Departe, în oceanul de umbre ce domina în spaţiu, se revarsă o palidă lumină. O flacără bizară se joacă-n negru-i văl... Vezuvul...
Trecutul ca mitologie eroică
Ca toţi romanticii, Bolintineanu se întoarce spre trecut cli nostalgie şi fervoare, nu însă fiindcă ar fi fost fascinat de misterul originilor, ci dintr-o irepresibilâ nevoie de exemplaritate politică şi morală. Motivaţia tematicii istorice nu pare a fi la el nici curiozitatea etnografică pentru lumile dispărute, nici voinţa de a elucida sensul învăluit al mişcării civilizaţiilor, ci dorinţa de a opune unui prezent detestabil sub raportul conştiinţei de
sine a naţiunii şi a drepturilor sale, imaginea unui trecut scăldat în lumină. Şi anume, nu pentru izbinzile repurtate sau strălucirea unei glorii mai mult ori mai puţin născocite, ci datorită pildei de demnitate, bărbăţie şi eroism. De aceea, in substructura legendelor istorice, cele mai populare opere ale lui Bolintineanu, Intră totdeauna un mobil edifiant. Dezvăluit brutal, prin aluzii la actualitate, el capătă uneori un aspect stînjenitor. Dar in cele mai bune piese ale ciclului, poetul intuieşte exigenţele registrului epic, tratîndu-1 discret : intenţia demonstrativă e integrată scenariului şi plasată în intemporalitatea gestei eroice. în felul acesta, legendele devin componentele unei Mitologii şi nu fragmentele dispersate ale unei Istorii.
Din punct de vedere compoziţional, majoritatea legendelor e trasă pe un calapod, cuprinzînd patru părţi : teatrul acţiunii (decorul), enunţul mizei (conflictul), discursul eroului şi deznodăminte! Fiecare parte poate fi contrasă pînă la dispariţie sau, dimpotrivă, dilatată pînă la a căpăta o semnificaţie autonomă, dar, de obicei, discursul constituie locul geometric al poeziei, în jurul căruia se grupează celelalte elemente. O analiză a acestei strucluri-tip pune în lumină o mecanică bine strunită.
Teatrul acţiunii e schiţat succint, în aproximaţii globale, care situează, fără să localizeze, la modul clasic, genaralizînd formele peisajului ori ale spaţiului de desfăşurare :
Noaptea se întinde şi în geana sa Argintoase lacrimi peste flori vărsa.
(Minai scăpînă stindardul)
într-o sală-ntinsă, printre căpitani Stă pe tronu-i Mir cea încărcat de ani.
(Mircea cel Mare şi sofii)
Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume Unde un sihastru a fugit de lume.
(Daniei Sihastru)
Miza e totdeauna dramatică : ajunul unei bătălii holărîtoare, ceasul de restrişte al înirîngerii, o solie de mazilire, sfidarea aruncată de un duşman redutabil etc. Asemenea autorilor tragici, care exploatau fazele explozive ale unui conflict spre a obţine maximum de efect din ciocnirea contractelor, Bolintineanu recurge la situaţii-limită fiindcă tocmai acestea permit eroilor să-şi pro-
XXIV
XXV
beze aptitudinile ţi virtutea. La dreptul vorbind, nici nu e vorba de „eroi", deoarece sub numele unor voievozi ori căpitani de oaste — Mihai, Ştefan, Mireea, Radu de la Afumaţi etc. — acţionează un personaj unic — Eroul — conducătorul cu voinţă inflexibilă, gata să se jertfească pentru mîntuirea patriei. El ne apare singuratic, absorbit în gînduri, izolat de companioni, cu atît mai mult de gloată, apăsat de răspunderea unei decizii cruciale, de care atîmă totul. Masele rămîn în umbră ; ele suportă pasiv desfăşurarea istoriei. Acest cult romantic al destinului de excepţie contravine poate democratismului paşoptist, dar serveşte magnificării eroului.
Discursul — am spus-o — ocupă centrul poeziei căci trecerea la acţiune se săvârşeşte la Bolintineanu prin ..logos". Procedeul poate părea astăzi desuet, dar la jumătatea secolului trecut nu era, dovadă că pînă şi un istoric de talia lui Bălcescu îl utilizase în Românii supt Mihai Voevod Viteazul, cum o făcuseră în antichitate Tucidide, Tit-Liviu şi atîţia alţii de-atunei încoace, spre a sugera intr-o imagine sintetică starea de spirit a eroului şi obiectivele luptei. Convenţia discursului îl slujeşte admirabil pe Bolintineanu : el posedă o rară dexteritate a rostirii sentenţioase, a confecţionării de aforisme memorabile, înlănţuite într-un monolog de indeniabilă gravitate epică.
Problema ridicată e a unei alternative hotărîtoare : libertate: naţională sau moarte ;
Capul ce se pleacă, paloşul nu-I taie ; Dar cu umilinţă lanţu-1 înconvoaie ! Ce e oare traiul, dacă e robit ? Sărbătoare-n care nimeni n-a zimbit Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună, Nu e totodată pace şi furtună.
(Daniei Sihastru)
Viaţa în sclavie este o povară, Iarnă nesfîrşită fără primăvară. Insă ţara noastră nu e scrisă-n cer Printre cele sclave ce prin veacuri pier. Căci românul încă ştie a se bate Şi urăşte viaţa fără libertate.
(Căpitanul de vînători)
De deşarte vise să nu ne-nşelăm : Moarte şi sclavie la străini aflăm. Viitor de aur ţara noastră are Şi prevăz prin secoli a ei înălţare Insă mai-nainte trebuie să ştim, Pentru ea cu lojii martiri să murim !
(Mireea cel Mare ji solit)
Patriotismul fierbinte şi intransigent al acestor chemări la acţiune converteşte ideologia paşoptistă ia modul sublim. Propovăduind smulgerea din letargie, reasumarea demnităţii naţionale, lupta plină de sacrificii pentru cucerirea neaUrnârii, vocea mişcată a poetului capătă inflexiuni patetice şi vizionare. E o retorică a panaşului, sinceră, fiindcă implică un angajament existenţial, şi dramatică, fiindcă nu acceptă compromisuri. Ea se materializează într-un limbaj simplu dar eficace, cioplit parcă în marmură, adaptat unei dialectici a opţiunilor fundamentale, tn care nuanţele n-au ce căuta.
Cea de-a patra parte a legendelor — deznodămintul — condensează în cîteva rînduri, cu o dezinvoltură telegrafică, o întinsă suită de evenimente :
Zice, pleacă, învinge. Hroiot se umilă. Purice aprodul s-a făcut Movilă.
(Aprodul Purice)
Regele îşi pierde marea lui armie, Şi prin fugă, singur, scapă de robie. După luptă, Mireea şi cu-a lui oştime Nalţă monastire la Sfînta Treime.
(Cozia)
Cîteva legende se abat de la stereotipul construcţiei quadri-partite, cu centrul de greutate în discursul emfatic al eroului. In unele bucăţi, ca Doamna lui Negru şi bardul şi Puterea cln-tecului, scenariul e baladesc, inspirat de Goethe (Der Sânger) şi, poate, de Uhlamd (Săngers Fluch). In altele, ca, de pildă, în Mihai scăpînd stindardul îl vedem pe marele domnitor bătîn-du-se solitar, printre leşurile ce-1 înconjoară, în irealitatea clarului de lună. Strfngînd stindardul la piept, urmărit de duşmani, el galopează năprasnic spre o apă ce-i va înlesni scăparea. Două versuri antologice sugerează rapiditatea cavalcadei :
XXVI
XXVII
Şi în umbra morţii armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă şi uşoară.33
Tot heterodoxă e şi Visul Iui ştefan cel Mare, în care domnitorul infrînt e surprins într-un moment de claustrare meditativă :
Seara răspindeşte umbrele-i uşoare Şi melancolia trece ginditoare.
Răsfăţat de succesul obţinut cu legendele publicate în volumele din 1847, 1852 şi 1855, Bolintineanu va fi tentat să-şi exploateze industrial formula găsită. O va face amplu în ciclul Bătăliile romflmilor (1859), care rescrie fastele trecutului însă sub imperiul unei inflaţii verbale insuportabile. Epilogul atîl de densificat pînă acum capătă o mare extensiune : lupta românilor cu invadatorii devine un capitol de sine-stătător, alcătuit din prezentarea manicheistă a celor două tabere, defilarea armiilor şi, fireşte, descrierea detaliată a bătăliei. în plus, autorul nu-şi mai disimulează prezenţa, ascunzîndu-se în spatele eroilor, ci intervine direct, apostrofîndu-şi contemporanii ori lamentîndu-se pe ruinele gloriei pierdute. Prolixitatea necontrolată şi automatismul rimei, de o monotonie exasperantă, menajează prea puţine insule de poezie.
Legende noi (1862) revin la vechea schemă, cu singura deosebire că se conturează pe primul plan conflictul dintre domn şi boieri, iar aluziile la luptele politice din vremea lui Cuza sini evidente (in Fiastrii şi Întoarcerea iui Mihai boierii uneltesc împotriva Unirii, în Mînia lai Ştefan miniştrii îl trădează pe domnitorul care-i cinstise cu încrederea sa). Ultimele legende date de poet (intr-o anexă la piesa Ştefan-Vodă cel Berbant — 13117) apar sub denumirea Tablouri şi renovează complet formula. Rodu de la Afumaţi înlocuieşte troheul solemn de 11 şi 12 silabe, cu rima alăturată, printr-un vers sprinten de 7—8 silabe, cu rima îmbrăţişată :
Stă în tronu-i Domnul mare, Radu de Ia Afumaţi :
53 Cităm după ediţia din 1855 în care poezia are 22 versuri, faţă de 56 în ediţia din 1347. în aceasta din urmă sintagma „umbra morţii" din primul vers e înlocuită prin „tăcerea nopţii"-
Lîngă dînsul Doamna pare Dulce cu ochii plecaţi.
Deosebirile sînt şi mai evidente in poeziile Cetatea de Io Curtea de Argeş, Cetatea Neamţului, Cetatea lui Ţepeş — toate meditaţii pe un trunchi de pastel. în felul lui Gr. Atecsandrescu imitat de aproape în Cozia). Cîteva peisaje sînt vrednice de reţinut :
Lăsaţi privirea voastră pe muntele Albina,
Pe stincile din faţă, colo, spre Răsărit!
Smarandul lor cel fraged I-a poleit lumina
Un nor de purpur doarme pe virful ascuţit.
Din ăşti munţi verzi, ca viaţa, nasc creste mari, rîpoase,
Cu felurite forme, ca nişte mari ţestoase
Ce scot din ţeste capul pleşuv, îngrozitor,
In spaţiul cel mare şi parcă beau din nor !
Spre sfîrşitul carierei, cedînd ambiţiei atît de răspîndite prin. tre romanticii noştri de a realiza epopeea, Bolintineanu abandonează tiparul rapsodic al legendei şi se înhamă la munca anevoioasă a croirii unui mare poem al naşterii poporului român, intitulat Troianidn. O primă versiune, împărţită în „doine/', apare în Albina Pin'dului (15 noiembrie 1868—16/30 iunie 1869). Dedicată românilor transilvăneni pentru că „au simţămlntul originii lor, limbii lor, literaturii lor, datinilor lor ; pentru că sînt viteji şi luptă cu putere pentru naţionalitatea lor", conţine şi un mic prolog versificat:
Romani, cînd voi afla-veţi de unde aţi plecat, Veţi merge-n calea vieţii cu capul ridicat. Primiţi, români, această poemă ce vă spune Că din eroi se trage a voastră naţiune : Din două ginte-antice, din două ginte mari Deopotrivă brave, deopotrivă tari. Un popol care naşte din alţi doi popoli bravi Nu poate ca să fie un popbl slab de sclavi.
Bolintineanu adăugă „doinelor" un număr de note despre Dacia şi zeii dacilor, redijate cu aplombul şi sfînta inocenţă a diletantului : „Simtem de părere câ romanii coloni au găsit, venind în Dacia, templurî ridicate Mitrei, Soarelui, aşezate încă din secolul al 7-lea înainte de Crist, aduse de popolii traciani,
XXVIII
XXIX
misiani, frigiani, bitiniam, din care sînt dacii şi care adorau acea divinitate supremă, sub nume de Savaos. Sav Sobesius, Or-muzd al perşilor, unitatea sau numărul unu al lui Pitagorav
A doua versiune a Troianidei, apărută în 1870, cu modificări substanţiale (şi nu totdeauna în beneficiul operei), dă impresia, ca şi cea dintîi, de elaborare incoerentă, zvîrlită pe hîrtie mai mult la întîmplare, cu episoade care se înşiră haotic (primul cînt ocupă o treime din întreaga epopee, iar cîntul al V-lea are doar 65 rînduri !). Subiectul e incîlcit, combinînd intrigi amoroase, de un gust îndoielnic, între zeiţe şi pămînteni, între fecioare dacice şi legionari romani. între Decebal şi Tilia, soţia regelui iazigilor, între bardul Orodel şi cele două amazoane : Pesimunt şi Memasa. Mai survine, după modelul lui Dante, şi o călătorie a lui Decebal prin cele 7 iaduri şi cele 7 ceruri, complet dezlipită de restul acţiunii. După peripeţii bizare, deznodămîn-tul se precipită prin hotărirea lui Zamolxe, talăl zeilor, de a-i înfrînge pe daci, ca să ciştige graţiile Eudoebiei, protectoarea romanilor. Deşi cochetase spre a-i obţine oonsimţămîntul, zeiţa are un reflex de pudoare în faţa concupiscenţei teribilei căpetenii a Olimpului :
Ce zici tu, o. mare Zeu, soţ şi părinte, Aici chiar vei să savuri amorul ceresc ? în faţa naturei, dar adu-ţi aminte Că zeii, cer şi stele, pămînt ne privesc '. Dar zeul in braţe soţia sa strînge, O purpură arde obrazu-i de crin Şi capu-i ca crinul pe sînu-i să Erînge, Pe arborul vieţii, pe pieptul divin. Se splendidă cerul, pămîntul se-nfloră, Se-nrouă, pluteşte, se scald, se scobor, Tot pînă cînd pare suava auroră Parfumă, murmură, se-mbată de-amor.
Poema se încheie cu moartea vitejească a Iui Decebal, după ce o străpunge cu sabia pe Tilia, şi cu intrarea in Sarmisegetuza a lui Traian, care se închină la capiştea lui Isis. Şi din Traiani-da se pot recupera, ici şi colo, mici fragmente delectabile, dar întregul e de o indigenţă penibilă, motivînd parcă asaltul junimist, declanşat tocmai atunci, împotriva superficialităţii voioase, a lipsei de gust şi de spirit critic.
De la platonism la senzualitate şi galanterie
Erotica ocupă un sector întins în opera lui Bolintineanu. Lăsind deoparte TVaiamrta, sufocată de şoUicăriile zeesti şi sen-zualităţile pămîntene, numeroase poezii, inclusiv mari poeme şi două cicluri din cele mai cunoscute, florile Bosforului şi Ma-■ceâonele, gravitează în jurul iubirii. E vorba de iubirea-pasiune a romanticilor, atît sub ipostaza platonică de vis eteric şi consonanţă ideală, aşa cum apare în Conrad, cit şi sub ipostaza de beţie a simţurilor, dar fără agresivitate şi trivialităţi, ca aptitudine a contemplării feminităţii în splendoarea ei virginală. Sub imperiul unei galanterii care traduce gingăşia în termeni de răsfăţ, poetul reia pe alocuri clişeele idilei neoclasice din a doua jumătate a secolului ai XVIII-lea (foarte frecvente în Poezii din tinereţe nepublicate încă — 18G9), alunecînd în manierism anacreontic ; în esenţă, viziunea sa e însă suavă şi nu hulpavă, modelată de un petrarchism subiacent.
Ciclul Fiorile Bosforului a fost compus în timpul exilului, intr-una din rarele perioade de seninătate şi exuberanţă ale vieţii poetului. Ansamblul, relativ unitar, vehiculează un exotic de carton pictat, foarte romanesc prin beatitudinea decorului şi zugrăvirea delicatelor frumuseţi ale seraiurllor, care tînjesc la dragoste, dar sfârşesc tragic fiindcă-şi urmează chemarea iubirii, încâlcind tiranicele legi ce le guvernează existenţa. Sedus parcă de un miraj, Bolintineanu evocă Bosforul ca un spaţiu edenic, o oază de frumuseţi neverosimile în mijlocul lumii degradate. Bucuria privirii e contagioasă :
O streine, vino şi te desfătează Pe aceste maluri pline de-ncintări,. Unde tinereţea încă se păstrează, Unde-amorul are încă dulci visări.
Unde o femeie are frumuseţea Stelelor de aur ce în nopţi lucesc Şt fecioara dulce are tinereţea Rozelor sălbatici, care ne răpesc ; Unde ziua-i albă, noaptea înstelată, Şi-aerul bea dulce roua după crin, O, eden al lumii, faţa ta curată Cu-atit ne îneîntă, cu cit te privim !
XXX
XXXI
Sărăcia paletei descriptive, cave uzează de epiWte obosite („dulce"), diminutive dizgraţioase {„peştişori", „caicele"), rlişee de tip neoclasic („A lui Lial făclie", „Pe-al lor car de roze, fragedele zori") facilitează reluarea aceluiaşi cadru peisajistic in diverse variante. Spre pildă :
Suave aurele se leagănă voioase
Pe luciul Bosfor Ce, treerat de delfini cu aripe lucioase, Revarsă ici şi colo torente de fosfor.
(O «onpte de vară)
Pe unda poleită de miriade stele
Se leagănă, murmur, fn horă graţioasă suave aurele...
(Almelaiur)
Aureleline trec cu răsfăţare înflorind surfaţa latului Bosfor Şi formînd o cale-n mozaici bizare Care-ncîntâ ochii cu lumina lor. Pe această cale unde se îngînă Ale lunei raze c-umbra desei seri, Seîntei peştişorii, splendidă ţarină, Cum în visul dulce zboară dulci plăceri.
(Leili)
Pină la urmă, datorită insistenţei şi acumulării imaginilor din acelaşi registru expresiv, peisajul se impune cititorului ca o obsesie. In acest sens, dacă e adevărat — cum s-a pretins — că puterea de reverberaţie a unui exotism nu depinde de exactitatea imaginilor propuse, ci de amploarea viselor pe care le stimulează, putem conveni că Bolintineanu produce în poezia noastră un „topos" durabil al Bosforului, ca desfătare a simţurilor şi „catharsis" existenţial.
Cît priveşte Erosul, el ni se dezvăluie sub dublul semn al dorinţei şi al morţii. Hanîmele, baiaderele şi cadânele care populează Florile Bosforului sînt creaturi de seră, frustrate de adevărata iubire şi, de aceea, căutînd-o, cu primejdia vieţii. Gutfar
se duce in taină după un ienicer, Leili după un barcagiu, Meh-rube după un ghiaur, Dilrubam piere fiindcă  a   trezit gelozia ' sultanului, iar Rabie fiindcă e pizmuită de vechea favorită. Ob-
stacolele în calea îndrăgostiţilor nu decurg din contrarietăţile propriei naturi ori din intermitenţele inimii, ci provin din afară, fiind o consecinţă a împrejurărilor, a faptului că femeia e sclavă, închisă în harem, transformată în obiect de plăcere şi instrument al procreaţiei.
Voluptatea căutată şi atît de scump plătită traduce o filozofie a gusiăiii clipei :
Cînd am băut plăcerea, oh ! fie un minut! Ursita-i împăcată, şi viaţa împlinită, Atuncea moartea vie ! mormîntul e plăcut : Ce mai rămine vieţii la patimă ursită?
(Ziule)
Oroarea de degradare şi extincţie („Grăbeşte-te de gustă, cît viaţa ta luceşte"), care se află la originea acestui hedonism, comunică amanţilor o precipitare şi o decizie inflexibilă. Ei acţionează parcă somnambulic, iar poezia se scaldă ItUr-un ireal vaporos, Cu sigur instinct. Boilntineami nu analizează dantelăriile sentimentului, ci descrie ce se întîmplâ în largi trăsături de penel, reţinînd gesturile şi mişcările tipice, cu detaşarea lor graţioasa, de ritual extatic. Pînă Ia urmă lirismul se nutreşte din exteriori taţi, din notaţiile de Btmosferă şi decor.
De remarcat din acest unghi înseşi numele eroinelor cu sonorităţi triumfale sau catifelate, trezind în tot cazul ecouri tulburi, anevoie de clarificat (Almelaiur, Dilrubam, Leili, Mehrube, Gulfar etc). Apoi, culoarea dens orientală a unor portrete :
Cind o vezi ta preumblare, Sub iaşmac adus din Şam, Ca o stea prin nori apare Dulcea fi ic-a lui Osman.
Feregeaua-i se-mlădie Pe Kiahiul, bogat cerchez, Cu dalga de selemle. Cu şalvari largi de geanfez.
(EsmeJ
XXXII
XXXIII
sau
Are-n meşi piciorul ei Nud. alb, mic, ca o Diană, Sub al piersicii tul ei, Sub şalvarii de  sultană ! Anteriu de selemie Cu dalgal de fir deschis ! De se vede, credeţi mie, Sinu-i fraged ca prin vis ! Din frumosul ei fakiol Cu bibiluri aurite Cad cosiţe împletite Cum se poartă-n Anadol.
(Sclavele în vînzare)
Obişnuit, poetul reuşeşte mai bine în miniaturi decît în marile tablouri şi pare mai în largul său folosind versul scurt, fluent, adaptat glumei şi ştrengăriei (ca în Fata de la Candili sau Fata popii), decit pseudoalexandrinul declamatoriu ţi, vrind-nevrînd, emfatic. In Se scoldă, baia unei ghiaure, pîndită de pe mal de Amor, e o foarte reuşită scenă de gen, in spiritul micii poezii a secolului al XVIII-Iea :
Unda bea cu voluptate Corpul ei amăgitor ; Ea o sparge şi o bate ;
Face spumă din picior. ;
Iar prin spumă, capu-i dulce Coperit de păr bălai Pare luna, vrînd să culce După codrii ninşi de plai.
Apa face garofiţe Peste corpu-i răpitor Şi ii soarbe din cosiţe Aurul strălucitor.
Cînd pe undă se zăreşte Dreaptă, coama-i tresărind, Cînd pe spate s-odihneşte Ca o pavăză d-argint.
XXXIV
„Garofiţele" din strofa a treia deranjează, dar de-abia strofa pe care o vom cita acum dovedeşte cît de departe împingea Bolintineanu lipsa de răspundere faţă de cuvînt :
Graţiile o-nconjoară, Dulcele dorinţi d-amor O preurmă turmuşoară, Peştii mici o înconjor.
Hora graţiilor dublată de o horă a peştilor nu e „o invenţie fericită'', dar „turmuşoara" de „dulci dorinţi'' reprezintă un adevărat dezastru estetic. Din păcate, şi alte exemple stau la în-demînâ. Iată încă unul în care nişte conspiratori împotriva sultanului se dedau la curioase manifestări :
Şi pe vesele (7) covoare Ei în horă se-nvirtesc Şi cu arii de teroare (?!) Urlă, saltă, dănţuiese.
(Naide)
în TAacedone predomină tot tema iubirii, dar cadrul de viaţă e altul — mediul păstorilor aromâni —, ceea ce ar trebui să favorizeze o anumită apropiere de folclor. Contactul rămine totuşi superficial, redus la unele vagi ecouri tematice (Păstorită ji miaua), îndeosebi la frecventa utilizare a octosilabuiui trohaic şi paşti-sarea rostirii populare, ca în Fecioara din Mllia :
Spune, albă copilită,
Cum nu porţi tu pe cosiţă
Roza, rumena Iiliţă ?
Plîngi o mumj ? pungi un tată ?
Plîngi o soră-nmormîntată
Sau ursita ne-mpăcată '.'
In fapt — aşa cum s-a arătat încă de mult — modelul real al lui Bolintineanu e idila galantă, iar strămutarea în munţii Pindului e pur nominală. Dar, desigur, nu autenticitatea reprezentării importă, ci verosimilul ficţiunii. Din acest punct de vedere; ciclul Macedonelor e poate prea urgisit de comentatorii care-i reproşează atmosfera voluptoasă şi senzuală. De fapt, puţin preocupat de exactitatea culorii locale, Bolintineanu evocă o existenţă legată de natură, în care dragostea se anunţă eruptiv, iar
XXXV
1
revelaţia feminităţii nu constituie un act reprobabil. Ca atare, pruderia devine indecentă, senzualitatea fiind, dimpotrivă, salubră, deoarece constituie un semn de robusteţe fizică şi morală. Supărătoare e doar dulcegăria introdusă de poet cu suverană nepăsare în descrierea frumoaselor muntence ori în cîntecul de înduplecare a flăcăilor. Dezbrăcarea Ciliei în mijlocul pădurii (Cilîa cu 1 cîndu-se) se desfăşoară ca o eelebraţie pagină :
Ea umblă sub lese şi luna lumină, Depune vestmîntul pe ramuri de fag Preoum un crin dulce de puf se dezbină, Cosiţa de vălu-i se scutură drag, O pasăre mîndrâ cu pene noroase, Rupind legătura ce greu o strîngea, S-opreşte, întinde aripe noptoase
Pe valul de nea ; Aşa şi pe sînu-i tot păru-i se tasă, Pe-o piatră ridică frumoau-i picior, Descalţă condurul ce greu o apasă...
Fata are farmecul ingenuu, iar nuditatea eii, ca în pictură, e un spectacol care înalţă — vorba lui Maiorescu — în sfera ficţiunii ideale. Poetul nu se poate însă dezbăra de chiţibuşurile rococo-ului facnariotic: „graţii", „Amor", „dorinţe" —■ şi atunci versurile alunecă în mievrerie. Pasajul anterior citat continuă astfel :
Un hor de dorinţe în jurul ei zbor, Se culcă pe maldăr (? !) şi graţiile dalbe D-amor îndemnate, eu mîna de crin, Apucă cămaşa de poalele-i albe Şi-o face să crape spre albul ei sin.
Dintre păstoreştile Macedonelor (căci ciclul conţine şi poezii ca Ed-essa — o meditaţie pe tema „ubi sunt 7" amintită mai .sus, ori Ziaara — un lung poem filozofic despre uciderea prin înec a 15 fecioare de către un paşă tiran) merită reţinute mai ales două : Românele din Cavaia şi San-Marina. Cea dintîi oferă o „specialitate" a casei : evocarea unei cavalcade, pe bază de armonie imitativă, folosind versuri d:actilice, onomatopee şi o alternare simetrică de măsuri lungi şi scurte (11/12 ou 5 silabe) :
Tropatâi bubuie, plaiul Candavii
Lingă Cavaia Caii se spumega, pui ai Moravii
Răpind bătaia, lată-i alunecă ! umbra pămîntului
Nu îi soseşte : Coama lor flutură p-aripa vîntului,
Nara lor creşte.
San-Marina fixează într-o ritmică alertă şi într-un desen strofic de virtuozitate, tip Coşbuc, un tablou al transhumantei văzută ca mişcare rituală. De la ospăţul pe o pajişte, pînă la procesiunea oamenilor şi a turmelor, încheiată în faptul serii, totul nu face parcă decît să repete, cu o truculenţă homerică, un scenariu milenar :
San-Marina astăzi are Sărbătoare de pastori,
O serbare
De plecare La Vardar ce cură-n mare Alergînd pe pat de flori. Se întinde masă dalbă Pe un plai lîngă Cătun
Cu smîntînă
De la stînă, Cu faguri de miere albă Şi cu vin de la Zeitun.
Popii binecuvîntează
Şi atunci toţi s-au mişcat
De plecare
Către mare, Turmele înaintează Toţi cu totul le-au urmat.
. Tema iubirii articulează şi cîteva poeme de mare respiraţie : Andrei sau luarea Nicopolei de români. Sorin sau tăierea boierilor la Tîrgoviste, O noapte pe cal, Safira (publicată în Foileto-
XXXVI
XXXVII
■nul Zimbrului, din 17 iulie 1855), Rebia si Atica (idem, 21 august 1855) etc. Primele două, mai faine cunoscute, pun problema lipsei de reciprocitate în dragoste. Andrei, curajos căpitan din oastea lui Mihai Viteazul, o iubeşte pe Măria, care-i va ti infidelă, dis-preţuind, în schimb, dragostea devotată pină Ia sacrificiul de sine al frumoasei Biulbuli, fala paşei dm Nicopole. Sorin, tînăr boier ia curtea lui Mireea Ciobanu, e iubit fără speranţă de Smaralda şi iubeşte tot fără speranţă pe Fioriţa; condamnat la moarte pentiu 0 vină imaginară şi puţind să scape prin folosirea unui inel cu pajură domnească, îşi jertieşte viaţa, înlesnind fuga lui Filip, logodnicul Fi ori ţ ei.
Ambele poeme, însăilate prolix, cu versuri înaintînd moale spre rima aşteptată, aduc obişnuita recuzită a melodramei romantice : contraste stridente, lamentaţii, coincidenţe bizare (cortegiul de nuntă al Măriei întîineşte convoiul mortuar al lui Andrei) etc. încercarea poetului (in Sorin) de a se distanţa de ceea ce narează, spre a instaura, ca la Byron sau Musset, pe lingă planul patetic al povestirii, un plan ironic al discursului, e inconsecventă şi ruinată de automatismul rimei, cum arată exemplul următor :
Dar ca să descriu danţul, vai ! muza mea nu are Nici gralia cerută, nici bucuria lor.
(a ..damelor" prinse in horă — n.n.] In darn o chem la horă ! ea stă in nemişcare Şi gîndu-i în departe s-avintă după dor.
Prologul la Sorin e o imitaţie după Faust: un doctor Her-man dizertează despre zădărnicia ştiinţei şi inanitatea vieţii cu o hîrcâ de mort in mînă. Monologul nu e lipsit de vervă speculativă :
Nimic, nimic... Lumina mi se ascunde mie L. O, studiu fără roadă ce m-ai înveninat, Tu mi-ai răpit plăcere şi viaţa, şi junie. Şi nu mi-ai dat nimica in loc ce mi-ai luat ! A trebuit a trece cincizeci de ani de trudă Plecat pe cărţi, să aflu că nu pot şti nimic...
Poemul O noapte pe col. ignorat de cercetători, cu excepţia lui G. Călinescu, probabil din cauza eliminării sale din ediţia de la 1865, luată ca bază de toate publicaţiile următoare, merită din plin atenţia. E vorba de o iubire adulterină între un
XXXVIII
erou donjuanesc, cinic şi juisor, şi o superbă linără, căsătorită cu un bătrîn geJos. Pentru a-şi împlini dragostea, cei doi protagonişti fug călare, într-uai galop năprasnic, reuşind, după suspans prelungit, să scape de urmăritori şi să se salveze. Cavalcada e, ca de obicei, sugerată admirabil :
Bubuie văile, calul s-ivinUiră,
Fuge ca cugetul inimii-n dor,
Zboară ca austrul sau ca eretele
Cătră o pasăre singură-n nor.
Dănţuie arborii, umbrele, stelele,
Uns cu muntele văile sînt,
Murgul meu sforăie, leapădă spumele,
N-ating picioarele lui pre pămînt.
Utilizarea persoanei I intensifică dramatismul scenei ; unghiul subiectiv augmentează senzaţia de învălmăşeală a fugii; elementele de peisaj par sS-şi piardă individualitatea, amestecindu-se şi suprapunîndu-se într-un fel de sarabandă nebună :
Dulce e aerul .' colo, mai dincolo
Cinele satului latră cu dor ;
Buciumu-n măgură sfişle inima
Clopotul turmelor sună uşor ;
BriiiJ cîmpiilor de argini limpede
Plînge — pe petrele-i necontenit ;
Grierul cîmpului, cîrsteiul crîngului
Cînt călătoriului cel rătăcit.
Crucele, arborii, puţuri şi măgure
Trec ca fantasmele pe lingi noi.
Toate se clatină... abia-nainte-.ne
Pier şi alunecă, pier înapoi...
Undele spaţiului, brune ca umbrele.
Curg, se roslogolă, line uşor...
Spre a păstra cadenţa daclilicij, Bolintineanu foloseşte inversiuni ori atribute genitivale care dau uneori versurilor o stranie muzicalitate :
(nima inimi-mi ! iată-te liberă, Lanţul bătrînului noi l-am zdrobit, Anii tăi curge-vor dulci ca murmurele Dragi sărutărilor, ling-un iubit.
XXXIX
A plicind tehnica „povestirii în povestire", poetul introduce şi un episod autonom, relatind uciderea soţiei lui Ţepeluş, bănuită pe nedrept de crudul ei soţ. Scena omorului. în care domnul o obligă pe nevinovata femeie să soarbă paharul cu otravă, cu lenta gradaţie a p repara ti velor şi contrastul dintre ferocitatea sa rece şi convulsiunite nefericitei victime, e de un efect puternic. O veritabilă surpriză ne întîmpină în final, unde poetul, pe un ton dezamăgit, de badinerie mussetiană, demitizează romantica sentimentelor eterne, arătîndu-ne cum frumoasa eroină se desparte rîzînd de pătimaşa iubire :
Dar mai tîrziu, ingrata îmi scrise una dată :
Mi se urise foarte la ţară unde-am stat.
Muream de neastîmpâr ca să mai fac o dată
Pe cal călătorie, cum tu m-ai învăţat.
Şi calul tău murise... Dar iată că îmi vine
Un cavaler şi-mi zice : cel cal voinic am eu !
M-ara dus cu el îndată, precum m-am'dus cu tine ;
Dar fă şi tu ca mine... Adio, dragul meu.
Retorica fabulosului
Fantasticul nu se articulează la Bolintineanu pe o percepţie alterată a realului sau pe 0 imaginaţie de tip halucinatoriu. Poetul e un visător, dar nu un oniric, un spirit dispus să transfigureze realul în ideal, nu să peregrineze prin bolgiile infernale în căutarea unui suprareal teratologic sau coşmardesc. Dovada e câ fantasticul ocupă un loc. relativ restrins în vasta-i operă, iar speţa cultivată îndeosebi e cea a miraculosului anecdotic, de tip incidental şi subaltern, nu cea a miraculosului de atmosferă, care structurează întreaga materie a ficţiunii, transpunînd-o în zona ambiguităţilor enigmatice şi a supranaturalului şocant.
Cele mai multe poezii fantastice — cum reiese din titlul volumului din 1858, Legende sau basne naflonale în versuri, şi din desluşirile editorului — sînt prelucrări folclorice axate pe o pildă morală, asemenea poveştilor „cu care bunele noastre ne-au legănat copilăria". Motivele aparţin unui fond arhaic, comun întregii arii in do-europene, dar simbolistica schemelor epice e uneori deviată din rosturile ei primitive. Maniera „gotică" a înscenării
e oricum manifestă : o vrăjitoare preface pe un frate şi o soră, spre a le zădărnici dragostea incestuoasă, în două rîuri vecine, dar menite să nu se intîlnească (Mureşul şi Aluta) ; o fată de crai prefăcută de un zmeu în căprioară e dezlegată de blestem de un tînâr fiu de împărat care o sărută pe buze (Căpriţa de aur) ; un Uâcău e preschimbat în rouă pentru că a întîrziat în alcovul iubitei, fiind surprins de soare pe drum (Domnul de rouă}; un domnitor e terorizat de fantasma fratelui pe care-1 ucisese (Umbra răzbunătoare) etc. în aceste poezii, ca în toate basmele, răsturnarea ordinii cotidiene e consfinţită de specificul genului ; de aceea, faimoasa ezitare între explicaţia naturală şi cea supranaturală, de care vorbesc teoreticienii, nu are temei să se produci;. Mai degrabă decit să realizeze fantasticul, în sensul propriu al cuvîntului, majoritatea legendelor lui Bolintineanu întruchipează fabulosul, restituindu-1 cu mijloacele unei retorici bazate pe declamaţie şi bizarerie.
Există şi cîteva mostre de tenebros autentic, in care miraculosul tinde să devină atmosferă şi viziune, pierzindu-şi rolul de element adjuvant. Un exemplu il constituie O noapte Ia morminte, poezie din cele mai timpurii (1844). începutul, îndeosebi, însumează ororile, preparînd pentru o scenă terifiantă :
Mergeam pe căi sălbatice. Cătam adăpostire ; Iar fantome lunatice REdeau p-o mînâstire. Lătra departe ciinele La duhuri neguroase. Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase.
Pe munţi, regina nopţilor Păruse gălbenindă, Aşa cum fruntea morţilor Se vede suferindă.
Atunci trecură ielele De miini în horă prinse ; Ş-un abur toate stelele îndată Ie cuprinse.
XL
XLI
Ţipau în sinul norilor
Vulturi cu grele pene j Şi vuietul prigorii or y Se auzea alene.
Un fulger !... norul fumegă,
Iar tunetul răspunde, 1 Şi ploaia cade, spumegă, ! In turburoase unde...
In partea a doua, tensiunea coboară datorită imixtiunii unui mobil edifiant: mortul fără pace în mormînt a fost un tiran sanguinar, care a omorit mulţi inocenţi.
In Capul avarilor asistăm la o întîmplare stranie : într-un templu aflat undeva „prin văile Carpaţîlor / misterici, 'neguroase" j se află stanele de piatră ale foştilor guvernatori ai Daciei Tra-iane ; voind să profaneze templul, o ceată, de barbari păi-unde ! înăuntru, însă statuile se prăbuşesc peste ei, în vreme ce boita :, e invadată de feeria lunară : j
Iar luna suflet umbrelor ■ !
Pe-o neagră stîncă-apare j
Şi varsă foc pe feţele j Columnelor bizare.
Uneori,  din  păcate,  in adecvarea limbajului  ucide   în   faţă ! senzaţia misterului, ca în Herol. Hevăzîndu-şi cu stupoare iubita, reîntrupată din tenebrele morţii, chiar pe pragul mormîn-tului, eroul i se adresează astfel:
Prea dulce fantasmă ! pe lumea de doruri Sunt singur... d-acuma, vai !, nu mă lăsa ! Cînd eşti în lăcaşul cereştilor horuri, O zi de plăcere mai pot eu gusta ?
v
Capodopera lui Bolintineanu în genul fantastic e, desigur, ; Mihnea şi baba. Subiectul e dinadins ceţos : culpabil de emo-rîrea unui tînăr curtean nevinovat, domnul Mihnea peregrineaxă într-o noapte sinistră prin singurătăţi sălbatice. El pătrunde in hruba unei bătrîne zgripţuroaice, mama celui ucis. Baba îi dă să bea sînge într-o hîrcă a mortului, asmute asupra-i duhurile şi   proferă   o   imprecaţie   terib0ă,   îngrozit,   Mihnea încearcă
XLII
i
să scape cu fuga, urmărit de demoni, într-o goană năprasnică. Pentru cititor rămine incert dacă ceea ce se petrece rezultă din interpenetrarea a două ordini incompatibile : una naturală, cealaltă supranaturală, ori dacă e vorba de o nălucire a conştiinţei apăsate de crimă, de amalgamarea haotică a unor proiecţii abisale, ca într-un coşmar. Dar tocmai această ambiguitate, care măsoară în fapt distanţa dintre redundanţa alegoriei şi incifrărea simbolului, potenţează atmosfera de spaimă şi mister. Dealtfel, registrul infernal e folosit pînă la supralicitare ; Bolintineanu convoacă toate mijloacele terifiantului : cadrul nocturn, izolat şi sălbatic ; practicile oculte ale vrăjitoriei ; ingurgitarea singelui victimei ; multiplicarea prezenţelor demonice : schelete ieşite din morminte, spaime, vîrcolaci şi şoimane, diavoli cu cap de taur, nagode şi strigoi ; teroarea de a fi ajuns de urmăritori etc.
De o mare varietate metrică, utilizind ritmuri şi figuri prozodice contrastante, poezia în întregul ei are trei piese de rezistenţă, începutul evocă decorul tenebros într-un vers de o cadenţă obsedantă prin măsura de 3/4 (amfibrahul), foarte frecventă la Bolintineanu, şi repetarea adverbului „cînd" (anafora) care dă senzaţia că fixează momentul, deşi, în fapt, propune o temporali tate incertă :
Cînd lampa se stinge la negru mormînt
Atinsă de aripi, suflată de vînt,
Cînd buha se plînge prin triste suspine,
Cînd răii fac planuri cum au a reţine
In barbare lanţuri poporul gemind,
Cînd demoni şi spaime pe munţi se adună
De urlă la stele, la nori şi la lună...
Cel de-al doilea punct nodal îl reprezintă blestamul babei, cap de serie al unui tip de discurs, cu o lungă şi glorioasă posteritate în literatura română :
Oriunde vei merge să calci, o tirane ! Să calci p-un cadavru şi-n visu-ţi să-î vezi ! Să strîngi tu în mînă-ţi tot mîini diafane Şi-orice ţi-or spune tu toate să crezi. Să-ţi arzâ plămînii d-o sete adîncă,
XLIII
$i apă, tirane, să nu poţi să bei !
Să simţi totdeauna asupră-ţi o stîncă ! ^
Să-nclini a ta frunte la cine nu vrei !
Să nu se cunoască ce bine vei face !
Să plîngi ! însă lacrimi să nu poţi vărsa,
Şi orice dorinţă, şi orice-ţi va place
Să nu poţi, tirane, să nu poţi gusta ! :
în fine, rămine memorabilă cavalcada în dactili, de fapt prima compusă de poet (căci cele din O noapte pe cal ori Românele din Cavaia, de care am vorbit mai sus, ca şi cea din   Peş- i tem muştelor, de care n-am amintit, sînt posterioare) : Mihnea încalecă, calul său tropotă,
Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîşîie frunzele, i Geme pămîntul; ' >
Fug legioanele, zbor cu cavalele, | Luna dispare,
Cerul se-ntunecă, munţii se clatină, >
Mihnea tresare, Fulgerul scînteie, tunetul bubuie,
Calul său cade etc.
Merită subliniat că Mihnea şi baba a trecut prin 3 versiuni, ' practică rară ia Bolintineanu. Cea dinţii, din 1847, se sEîr-şeşte cu arderea bătrînei vrăjitoare într-o piaţă bucureşteană ; cea de-a doua, denumită1 în ediţia din 1855 Fermecătoarea, integrează hibrid poezia într-un chenar de idilă : o fată, căreia un flăcău îi cerşeşte un sărutat, îi pune condiţia s% intre într-o peşteră ; urmează scenariul cunoscut, după care, in final, ii re- ; găsim pe cei doi tineri dornici de hîrjc-ană. Versiunea din 13G5, cea mai bună, elimină arderea babei; înlăturarea elementului anecdotic facilitează astfel „evadarea din istorie în fabulă" (H Pop o viei) M, condiţie propulsivă a elevării în spaţiul lirismului veritabil.
y' Introducere la Dimitrie Bolintineanu, Scrieri alese, ediţie îngrijită de.-., Crai ova, 1941, p. 20.
XLIV
De la romanul sentimental la cronica de moravuri
Ca prozator de ficţiune, în primul rînd ca romancier, căci nuvelistica îl solicită arareori şi cu rezultate puţin revelatorii, Bolintineanu e, cu siguranţă, nedreptăţit. Cele 3 romane pe care le-a scris : Manoil (încheiat, se pare, în 1851, dar apărut în 1855), Eieiia (1862), şi Doritorii nebuni {neterminat, 1864) sînt, de regulă, menţionate pentru intîietatea în evoluţia genului, însă condiţia de pionierat rămîne nonpertinentă sub raport artistic. Fără îndoială, nici unul dintre romane nu e o operă de virt, totuşi, a Ie reduce importanţa la o simplă anterioritate cronologică înseamnă a comite o injustiţie.
Prin Manoil, Bolintineanu aclimatizează la noi formula romanului epistolar, foarte la moda după Ctorisse Harlove, Wer-ther. La Nouvelle Heloise, Les liaisons dangereuses, dar în versiunea monofonică, apropiată de jurnalul intim, care implică un singur emitent şi un sistem de notaţii inegale, citeodată în mod evident nefinisate, spre a sugera autenticitatea. Şi Elena constituie o premieră, însă de alt tip : e vorba de un roman sentimental, înglobând un tablou de moravuri, deci de o combinaţie între studiul analitic al pasiunii, ca la Jean-Jacques Rousseau, şi o cronică socială a actualităţii, ca la Balzae. Ambele opere depăşesc mijiecia vremii, demonstrînd certe calităţi de fluenţă narativă, pătrundere psihologică şi spirit de observaţie.
In Manoil, scriitorul vrea să arate — după cum declara nemijlocit — „că un om poate să se facă irău, precum şi bun prin femeie". Eroul e un orfan timid, visător, „fără stare, fără nume, scos afară din legile societăţii", animat de simţăminte nobile. El condamnă cu tărie practicile nedemne, atitudinile retrograde, oprimarea celor mici de către oei mari. Aflmd de o călugărire forţstă, exclamă : „Rămăsei zdrobit de amărăciune. Poate-se în secolul în care' trăim să se tolereze astfel de tiranii ?" Poet el' însuşi, e. indignat că. .„un poet la noi este privit ca un bufon", iar întreaga literatură e tratată în mediile suspuse cu dispreţ cosmopolit. Exfrem de sensibil Manoil traversează momente de scepticism şi descurajare, intrebîndu-se dacă relele existente sînt trebuincioase armoniei universale şi dacă n-ar fi fost mai bine să se fi născut „muncitor" {citeşte ţăran), spre a scăpa astfel de pacostea 'întrebărilor fără răspuns, de chinuitoarele perplexităţi ale conştiinţei de sine. Acest tinăr romanţios, posedînd toate
XLV
semnalmentele eroului pozitiv, suferă o dezamăgire în dragoste, după care întreprinde o călătorie de 2 ani peste hotare. In acest răstimp se produce o involuţie dezastruoasă în mentalitatea şi comportamentul său, pe cit de totală, pe atît de puţin motivată. La întoarcerea în ţară, Manoil se aruncă în braţele tuturor dezmierdărilor, devine adeptul doctrinei că „voluptatea este principiul tuturor faptelor", se înhăitează cu femei dubioase, ajunge clientul tripourilor şi localurilor unde mişună drojdia societăţii. In cele din urmă, după peripeţii rocamboleşti, decupate parcă dintr-un ieftin foileton, Manoil ajunge la închisoare sub învinuirea mincinoasă de omucidere. In ceasul al doisprezecelea, pe pragul prăbuşirii definitive, e salvat de apariţia unei copile inocente, care continuase să-1 iubească şi să-i acorde încredere. Romanul se încheie astfel cu un happy-end : eroul se căsătoreşte cu angelica Zoe, stabilindu-se la ţară, unde cunoaşte tihna şi fericirile simple ale rusticităţii.
Compus în timpul exilului, în numai o lună de zile, ca să-şi umple un popas silit Ia Rusciuc, unde trebuia s-o întîlnească pe sora sa, Caterina, Manoil a fost citit de Alexandrina- Chica, soţia memorialistului. Ea a găsit partea întîia „graţioasă", partea a doua .detestabilă", judecată cu care Bolintineanu se va declara de acord în 1870, cînd hotărăşte să-şi reediteze romanul în Dîmboviţa, reapărută efemer. Dacă aprecierea avea în vedere criteriul estetic (ceea ce e improbabil), ea e în mare măsură justificată. In adevăr, partea a doua a cărţii, înregistrînd uimitoarea renaştere a eroului întru cinism şi abjecţie şi urmărindu-i vicisitudinile într-un Bucureşti interlop, populat de o umanitate degradată şi trivială, decepţionează prin artificiu şi naivitate. în-tîmplările cele mai hazardate se acumulează în complicaţii de un senzaţional aberant. Pe de altă parte, ritmul narativ se precipită atît de mult, încît comentariul autorului, care dădea preţ primelor capitole, e pur şi simplu sufocat, pierzîndu-şi capacitatea explicativă şi pertinenţa psihologică. în plus, alura tezistă a picturii mediului falsifică logica situaţiilor şi a personajelor, exagerînd căderea în prăpastie a eroului şi, bineînţeles, fâcind neverosimilă conversiunea sa finală.
în pofida acestor cusururi, figura lui Manoil, în conturul ei iniţial, rămine memorabilă pentru caracterologia romanului românesc de început. Format din contraste, amestecînd mari aspiraţii cu apetenţe vulgare, inocenţa cu cinismul, generozitatea cu inconstanţa, trecînd rapid de la entuziasm la dezamăgire, Ma-
XLVI
noii pare a rezuma, în fragilitatea şi vulnerabilitatea făpturii sale, mulţimea imaginilor disparate şi difuze ale omului romantic, risipite prin literatura anilor 1830—1860. De o semnificaţie cel puţin egală, dar pe alt plan, este adoptarea formulei „epistolare" : perspectivei autorului atoateştlutor, care narează o istorie încheiată, i se substituie perspectiva mai îngustă, dar mai veridică, a unui personaj care povesteşte o istorie în curs de a se face, asumîn-du-i oscilaţiile şi imprevizibilul. Modelul direct nu pare a fi Le Lys dans la valee, unde întreg romanul e compus din două scrisori, una, lungă, a contelui Felix de Vandenesse şi alta, mai scurtă, a contesei Nathalie de Manerville, ci Die Leiden dres jiingsîen Werthers, unde e vorba doar de scrisorile eroului către un destinatar fictiv. Oricum, Bolintineanu cunoştea bine Le Lys dans la valee, cum o arată faptul că in Elena citează la un moment dat romanul lui Balzac, făcînd o analogie între personajul ce dă numele cărţii şi contesa de Manerville. Dar, indiferent cine 1-a inspirat, e cert că adoptarea punctului de vedere al personajului şi folosirea persoanei I ea instrument de analiză interioară constituiau achiziţii preţioase în contextul anilor'30. Căutarea autenticităţii în chiar pragul naşterii romanului la noi, cu toate inconsecvenţele în aplicarea formulei, era un semn bun, deşi pentru multă vreme încă romanescul melodramatic şi senzaţional avea să domine creaţia de ficţiune.
Elena, cel de-al doilea roman al scriitorului, e mai solid închegat ; apar şi aci o serie de complicaţii parazitare, puţin verosimile, dar intriga e unitară, gradată, relativ bine condusă ; tabloul social are amplitudine şi pregnanţă, iar sistemul de personaje, în pofida opoziţiei dintre pozitivi şi negativi, dispune totuşi de o anumită varietate tipologică. Cu adevărat remarcabilă e însă analiza subtilă a iubirii dintre Elena, soţia postelnicului George, şi Alexandru Elescu, iubire pătimaşă, surprinsă în dialectica tulbure a certitudinilor şi a îndoielii, a beatitudinii şi a sfîşierilor interioare, a simulării şi a sincerităţii. Deşi aflat sub influenţa retoricii deelamative, impuse de codul romantic la modă, şi trebuind să răzbată peste diverse insuficienţe de ordin tehnic, Bolintineanu reuşeşte o excelentă monografie a pasiunii, explorîndu-i cu acuitate mecanismele delicate şi contradictorii.
Tema centrală a romanului e conflictul dintre chemările inimii şi sacralitatea legăturii conjugale, dintre cerinţele naturii umane, în înţelesul elevat al cuvîntului, şi convenţiile care gu-
XLVII
vernează viaţa socială. Elena, femeie superioară, „din acele fiinţe rare, unice, poate, ce Dumnezeu, din timp în timp, face să se nască în unele societăţi degradate, ca şi cum ar voi ca oamenii sâ-şi aducă aminte că el nu 1-a părăsit", e căsătorită cu postelnicul George, un om grosolan, intrigant, vulgar, incapabil să se înalţe „din cercul strimt al intereselor egoiste". Deşi are toate motivele să-1 execre, ea îşi respectă în chipul cel mai scrupulos îndatoririle de mamă, soţie şi stăpînă a casei. Cu ocazia unei sindrofii la moşie, îl cunoaşte pe Alexandru Elescu, tînăr, bogat, independent, om de lume şi om de gust, aflat, prin convingerile liberale şi distincţia purtării, în opoziţie flagrantă cu restul musafirilor, boieri retrograzi, „dezbrăcaţi la 24 ianuarie (1859) de privilegiile regulamentare". Intre Elena şi Elescu se naşte rapid o dragoste puternică, întemeiată pe o desâvîrşitâ consonanţă sufletească, dar contrariată, de o parte şi alta, de ezitări, scrupule şi perplexităţi.
Deşi nefericită în căsnicie şi atrasă irezistibil' de Elescu, Elena se împotriveşte categoric vieţii în minciună. Ea refuză infidelitatea, oricîte justificări ar avea s-o comită, nu din pruderie sau din teama de opinia publică, ci dintr-o sete de puritate, dintr-o exigenţă a absolutului moral cu totul străină lumii frivole şi alunecoase ce o înconjura. In acelaşi timp însă, nu are nici curajul să se îndepărteze de Elescu. In cele din urmă, lupta dintre dorinţă şi căinţă, dintre elanul inimii şi reprobarea raţiunii se încheie cu inevitabilul : Elena cedează, pe deplin conştientă că în felul acesta se autocondamnă, că nu va putea supravieţui păcatului săvîrşit. Şi-n adevăr, deşi va deveni liberă, prin divorţul impus de postelnicul George, după o mîrşavă uneltire urzită de nişte rivale, nu va apuca să-şi guste fericirea alături de bărbatul iubit: ea se va stinge discret şi gingaş, răpusă parcă de un rău metafizic, mai mult decît de o boală, ca şi cum o fatalitate inexorabilă ar fi împins-o să-şi ispăşească vina.
Problemele lui Elescu sînt de alt ordin. Iubind-o cu sinceritate şi fervoare pe Elena, doreşte pragmatic să-şi împlinească dragostea şi să-şi refacă viaţa alături de ea ; temperament aprins, dar bănuitor, sensibil la şoapta insidioasă a calomniei, el îi face adesea scene de gelozie, pe cît de nedrepte, pe atît de chinuitoare. Neputînd percepe delicatele resorturi psihologice ale femeii pe care o adoră, crede, sau preferă să creadă, cu un egoism masculin caracteristic,  că repetatele ei    avertismente macabre
(„Cînd voi fi a ta, trebuie să mor") sînt vorbe fără acoperire, rostite sub imperiul exaltării ; de aceea, tragicul deznodămînt îl ia prin surprindere, sfărîmindu-i brutal toate iluziile pe care şi le croise.
Narînd acest zbuciumat roman de dragoste, Bolintineanu întreprinde analiza fluctuaţiilor sentimentului cu un surprinzător „savoir faire", de parcă l-ar fi meditat pe Stendhal. O mulţime de reflecţii notate în treacăt, de tip aforistic, atestă subtilitatea observaţiei morale : „Niciodată un amor nu devine mai pasionat decît atunci cînd întîmpină stavile", „Un amant ce se declară este ca un rege ce-şi pierde tronul", „Nimic nu ne împinge mai cu repeziciune a admira pe cineva ca elogiurile ce lumea îi face". Figura Elenei, culpabilizată de ideea adulterului şi totuşi acordin-du-şî, fie şi pentru o clipă, dreptul la fericire, atît de castă şi, în acelaşi timp, atît de flămîndă de dragoste, îşi păstrează pînă la capăt nimbul poetic, fără a-şi pierde credibilitatea. Plauzibil este şi Elescu, împărţit între bucurie şi îndoială, grăbit să ajungă la ţintă şi incapabil să-şi înţeleagă în fond enigmatica parteneră. E adevărat că declaraţiile celor doi eroi sînt adesea înghiţite de un lirism siropos, azi greu de suportat, dar ar fi profund eronat să nu distingem imperfecţiunile limbajului de relevanţa analizei psihologice. Dealtfel, există şi numeroase pasaje in care retorismul e temperat, iar „curentul" trece. Iată un exemplu :
„EI o găsi şezînd îîngă o fîntînă înconjurată de arbori. Elena apăru în ochii lui Alexandru, privind visătoare jocurile apei capricioase, ca o nimfă din antichitate ce apărea călătorilor rătăciţi.
— Ce faci acolo ? o întrebă el.
— Nu eram singură, răspunse ea. Eram amîndoi. Alexandru şezu lîngă dînsa.
Elena trecu mîna sa mică şi albă pe fruntea amantului ei.
— Această frunte a fost senină ca cerul de astăzi ; nici un nor nu a trecut pe dînsa... Cît sînt de ferice cînd văz că ejti mulţumit!... Amorul el însuşi are zilele sale de vijelie; dar eu prefer pe cele senine, atunci sufletele noastre plutesc cu fericire pe o lume de vise plăcute !...
Seara se cobora în văi, răspîndind un farmec dulce şi misterios. Luna surîdea în vîrful unei stînci, murmura apelor dimprejur invita orice suflet la reverii.
XLVIII
XLIX
— Ce locuri bogate de poezie — zise Elena — nu simţi ceea ce simţ eu; nu sînt poeţi numai poeţii de profesiune. Cei ee scriu ca să fie citiţi de mult© ori se servă cu spiritul in locul inimei. Pe rând aceia ce au poezia în inimă, ce o ascund ca un prezinte ceresc, pot mai lesne să găsească calea inimii... Alexandru îi luase mîna si o strîngea pe sînul lui..." Cronica socială nu e la înălţimea romanului de dragoste1, dar merită atenţie. Prin personaje interpuse şi uneori intervenind de-a dreptul, fără să se ascundă înapoia ficţiunii, Bolintineanu critică sever stările de lucruri de după Unire, din perspectiva unui paşoptism intransigent, exasperat de distanţa tot mai mare dintre principii şi aplicarea lor. Observaţiile sînt incisive, uneori amare, colorate în tot cazul de vitriolul satirei. Imaginea de ansamblu e1 sumbră : ţărănimea e exploatată şi dispreţuită, guvernele sînt instabile şi neputincioase, legea electorală are un caracter nedemocratic, corupţia şi dârăpărarea domnesc în administraţie, o stare de moleşeaiă şi scepticism a cuprins cugetele, incît Elescu exclamă la un moment dat : „Cînd aud pe unii români ridiculizînd ideea de-a apăra mormintele străbunilor, pare că aud nişte oameni născuţi în robie, care tremură cînd se gîn-desc că ar putea să scuture lanţurile lor".
Cum se întrezăreşte şi din pagina mai înainte citată (deşi ea nu e cea mai concludentă sub raportul scriiturii), stilul romanului demonstrează o anumită dexteritate jurnalistică, dar rămine neglijent : paupertatea vocabularului, abundenţa franţuzis-melor (a dompta, a foileta, devota, eschisă etc), frecvenţa anumitor procedee emfatice (înlocuirea subjonctivului prin infinitiv), mulţimea clişeelor etc. — totul creează senzaţia, din păcate obişnuită la Bolintineanu, a unei prime versiuni pe care autorul s-a grăbit 5-0 publice, dar fără s-o plivească de buruieni. Pentru că insa legile romanului sînt cu totul diferite de legile poeziei, cusururile — să le spunem — de „formă" ou o pondere limitată : ceea ce importă nu e eleganţa stilului, ci puterea de viaţă a eroilor şi adevărul posibil al dramei lor. Or- Elena posedă,, in mod indiscutabil, aceste însuşiri.
Cea de-a treia încercare de roman, Doritorii nebuni, a apărut in Dîmboviţa din 1864 (nr. 11, 3 iunie — nr. 65, 15 noiembrie), nefiind dusă pînă la capăt. E vorba de o frescă a perioadei prerevoluţionare, centrată în jurul societăţii secrete „ Regenera-
L
ţiunea", ai cărei conducători, Cheren şi Vel, aspiră Ia libertate naţională şi înfrîngerea tiraniei, însă nu prin combaterea boierimii în genere, ci doar a boierimii străine. „însemnează bine — spune Vel într-un efort de persuasiune — câ nu-ţi vorbesc de boierii români, însemnează bine că nu facem război de la clasă la clasă. Ceea ce voim a face este urmarea luptei naţionale între români şi greci." După anumite semne — ritualul francmasonic de iniţiere, amestecul domnitorului Alexandru Ghica în treburile interne ale societăţii, prin intermediul lui Edem, un personaj dubios care profesa, ca Heliade, că urăşte tirania şi se teme de anarhie — modelul real al lui Bolintineanu pare a fi fost „Filarmonica". Dar, desigur, scriitorul a utilizat şi elemente împrumutate societăţilor de după 1840, de un caracter mai radical. O şedinţă a „Regeneraţîunîi" ne înfăţişează confruntarea de opinii dintre Vel, teoreticianul sacrificiului de sine, ca pîrghie a deşteptării conştiinţei naţionale, şi Edem, partizanul temporizării şi al conciliatorismului, care consideră că „lucrul cel mai bun este a amina revoluţiunea poiiticâ şi armată şi a revoluţiona datinile locuitorilor ; a ne sili prin toate mijloacele a-i lumina, a-i moraliza..." Disputa nu e născocită, i-a divizat efectiv pe paşoptişti, regretabil e doar că Bolintineanu o tratează rapsodic, fără a-i da un destin.
Romanul conţine şi o intrigă sentimentală : tinărul Dem, fiul unui pandur care a luptat alături de Tudor Vladimirescu, slujbaş sărac, dar orgolios, cu un sentiment acut al demnităţii personale, se îndrăgosteşte de o frumoasă aristocrată. Respins din considerente de poziţie socială, apoi izgonit dintr-o sală de bal, din acelaşi motiv, el intră în „Regeneraţiunea", converlindu-şi setea plebee de răzbunare în acţiune poiiticâ : „M-ai insultat, o, clasă aristocratică, clasă fără viaţă şi fără viitor, dar va veni o zi cînd te voi goni cu biciul de la înălţimea ta, şi saloanele tale, şi moşiile tale, şi fetele tale le voi da slugilor tale". Cea mai izbutită secvenţă a romanului ne transportă în timpul mişcării lui Tudor, relatînd rezistenţa eroică a Iui Preda Protopo-pescu, retranşat cu 25 oameni în biserica Olteni, asaltată de o ceată numeroasă de turci. Incoerent, cu personaje zugrăvite în fugă şi lungi discursuri, compus, probabil, de la foileton la foileton, fără o claia viziune a întregului, romanul Doritorii nebuni e inferior celorlalte două, interesînd îndeosebi prin ilustrarea modului în care paşoptiştii îşi scriau propria istorie.
LI
Peregrinul romantic
Călătoriile lui Bolintineanu îl irită pe cititorul de azi datorită abundentei lor provizii de informaţie indigestă şi impersonală. E ca şi cum autorul ar voi să concureze un baedeker şi incă, în anume cazuri, să-1 depăşească în erudiţie. Impresiile vii şi notaţiile nemijlocite sînt pur şi simplu înecate într-un ocean de fişe istorice, geografice, economice etc. adunate cam la întîmplare, din diverşi autori, căzuţi azi în desuetudine, din cauza rapidei evoluţii a cunoştinţelor. Nu trebuie insă uitat că „orizontul de' aşteptare" al cititorului român în deceniul al şaptelea era orientat de o proză „cuminte", care accentua valorile civice şi educative, urmărind explorarea lumii din afară mai degrabă decît a celei dinlăuntru. Pentru o cultură deschizindu-şi larg porţile spre exterior, exploatarea romanescă a unei călătorii trebuia să fie, aşadar, ca la Dinicu Golescu, doar alibiul sau cauţiunea unei relatări informative, în nici un caz s-o înlocuiască. Supunîndu-se acestui imperativ difuz al genului, Bolintineanu şi-a conceput memorialele în maniera „turismului instructiv". Azi, fireşte,' punctul de vedere s-a schimbat; cine vrea să afle informaţii despre un teritoriu necunoscut se adresează unui ghid ; interesul cărţii de călătorie rezidă în viziunea despre oameni, peisaje şi instituţii, în capacitatea de a folosi strămutarea ca o formă a autointerogării, ca un mijloc de a adînci, prin ricoşeu! al teri taţii, experienţa condiţiei umane.
în raport cu exigenţele modernilor, Bolintineanu satisface mai puţin decît, de pildă, scânteietorul I. Codru-Drâguşanu. Totuşi, relatările sale de voiaj33 merită sigur interesul, oferind nu o dată surprize agreabile. Şi anume, tocmai pentru ceea ce în ele este literatură, pentru că alături de fapte propun episodic o lectură a lor, răsfrîngerea spectacolului lumii într-o conştiinţă. O conştiinţă   de   peregrin romantic, obligat să   suporte restriştea
35 Călătorii în Palestina şi Egipt (1856), Călătorii pe Dunăre şi in Bulgaria (1858), Călătorii in Moldova (1859), Călătorii la romanii din macedonia şi Muntele Athos sau Santa Agora (1883), Călătorii în Asia Mică (f.a.). Acestor memoriale, Ion Roman le-a adăugat în ediţia sa de Călătorii, voi. 1—II, Ed. Minerva, „B.P.T.", 1963, cea mai cuprinzătoare pină in momentul de faţă, alte două lucrări : Insula Tenedos şi Cauoris (în Calendar istoric şi literar pe anul 1860) şi Călătoria domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole (1860).
LII
exilului după înfringerea revoluţiei de la 1E48. cu disponibilităţi de sensibilitate şi melancolie, dar şi cu o vie apetenţă pentru cerurile Sudului şi pitorescul oriental.
Romantismul acesta, adesea discret şi mascat de prozaismul întîmplărilor cotidiene, îşi du recitalurile numai în anume clipe privilegiate. De pildă, devine manifest şi memorabil în emoţia, aş spune comoţia, resimţită în faţa peisajelor deşertice ori a ruinelor. Caracteristică în asemenea cazuri nu e starea de reverie, meditaţia posomorită, dar în esenţă resemnată, pe marginea vanităţii celor omeneşti. Călătorul nu e un turist în cântare de exotic, ci un pribeag îndepărtat silnic de ţara sa, care decodează simbolica degradării şi a coruptibilităţii materiei ca o corespondenţă tragică şi o prevestire. Iată-1 lamentîndu-se pe ruinele lerihonului : „Pretutindeni prada, dezolaţia ne aduc aminte de răutatea omului din ţoale locurile, din toate timpurile ! Oare cartea trecutului, scrisă cu lacrime de sînge, nu vădeşte că viitorul nu va mai fi ferice ?... Prezentul se amestecă încă şi mărturiseşte că nu este speranţă pentru visele cele dulci ale inimilor nobile şi generoase. Amar acelora ce în zborul imaginaţiei lor şi-au format o patrie, o societate ideală şi frumoasă ca sufletul lor. Vine o zi cînd tot ce este verde, tot ce este tînăr in inimă îmbătiirreşte ţi se usucă." Acelaşi negru pesimism i-1 trezeşte vederea Mării Moarte : „Natura aici se pare atîta de degradată, încît ţi se pare că distrugerea generală a lumii a început aici ! Sufletul călătorului se despoaie de tinereţe, de iluzii şi într-un minut îmbătrineşte. Un singur sentiment îl mai pune în mişcare ; acela al distrugerii şi al morţii."
Şocul în faţa naturii decrepite funcţionează însă şi ca un reactiv demistifiant. Dezgustătoarea realitate dezvăluie uneori călătorului cît de falsă e imaginea idilică despre Orient pe care o întreţin şi o difuzează tot felul de autori uşuratici sau ipocriţi. Din acest punct de vedere, îndeosebi expediţia în Palestina şi şi Egipt sfîşie perdeaua de fum a iluziilor. Spre pildă; chiar şi Volney, „scriitor mare", atribuia beduinilor deşertului un caracter onest. Dar „cum poate să aibă caracter frumos — se întreabă Bolintineanu — un popor în a cărui ţară nu poţi merge fără să fii despuiat, bătut sau ucis, dacă te aperi ?" Despre călugării clin Ierusalim se spun vrute şi nevrute. Adevărul e că ei sînt ignoranţi, murdari, arghirofili, că exploatează fără remuşcâri credulitatea pelerinilor, Intr-un cuvînt,   remarcă   undeva concluziv,
LIII
scriitorul, „trebuie să aibă cineva credinţa adincă si lăudabilă a vechilor creştini sau frumoasa nebunie a arheologilor ce caută ruine, ca să călătorească cu plăcere în aceste locuri, pe o căldură atît de tare, un soare atît de arzător şi un tarîm atît de uscat. Toate locurile acestor ţări sunt mai frumoase în cărţile călătorilor, dispuşi totdauna să laude orice, văd. ca să intereseze pe cititori ; dar, în realitate, scad mult, căci cele mai multe lucruri care farmecă pe învăţaţi nu sunt sigure. Natura ea însăşi, în aceste părţi, nu are nimica de pitoresc să despăgubească pe călătorul deziluzionat şi seamănă ea însăşi că a îmbrăcat vălul întristărei şi al morţei, de cînd mîntuitorul 1 urnei a suferit pe cruce pentru oameni.'1
Romantic este Bolintineanu şi în clipele de contemplare liniştită, cînd peisajul îl solicită euforic şi nu elegiac. Atunci Conrad se retrage în umbră, iar autorul Florilor Bosforului îi ia locul, cu sensibilitatea lui panoramică şi muzicală. Iată o marină, încărcată de plenitudinea solară a Sudului : „Un vînt dulce şi uşor, pe ici, pe colo, încreţea sub linele lui sărutări surfasa de azur a undei. Ochii noştri, răpiţi şi osteniţi de vie lumină, se înturnau cu voluptate asupra pulberii de insuliţe ce păreau plutind ici, colo pe faţa mării : unele mici, fără nume, fără locuitori şi fără verdeaţă ; unele mai mari, locuite ; altele pur-tind asupra lor nişte munţi, ale căror vîrfuri se învâleau în sînui unui nor rătăcit în această climă senină." Remarcabilă prin simetrie, cadenţa muzicală şi efectul de transfocator e următoarea vedere asupra piramidelor : „O aură lină şi plăcută răcorea aerul, malurile Nilului, ce de la un timp începuseră a pierde mai mult cununa lor de verdeaţă, înotau acum în valuri de umbră şi de lumină, în tăcere şi întristare, pale şi albe, cu satele, cu arborii de curmali, mai rari pe-aici. Unele din sate, mai depărtate, apăreau şi se pierdeau în fundul umbrei şi al deşertului. Departe, printre raze, printre umbrele serii, printre valurile mării de nibip cu mulţime de feţe, văzurăm piramidele."
în fine, fizionomia romantică a călătorului ar rămîne incompletă fără a sublinia cît de puternic e ea marcată de obsesia patriei. Patria constituie o referinţă constantă, deseori manifestă, şi atunci scăldată în .nostalgie ori amărăciune, alteori subtex-tuală şi atunci angajînd discret strategia discursului liric ori pro-zastic. Ilustrată în toate memorialele de călătorie, ea e temati-
LIV
zată în mod sistematic mai ales in relatarea expediţiei macedonene ■xi.
înainte de a intra în detaliile veritabilei monografii pe care o dedică Macedoniei (cuprinzînd, pe lingă bogate informaţii istorice, geografice, etnografice, o colecţie de proverbe şi un vocabular), Bolintineanu se lansează in largi digresiuni asupra problemei naţionale. Tn spiritul celui mai autentic paşoptism, el combate cosmopolitismul, ca fiind nerealist şi inaplicabil, şi-şi motivează convingerea că numai prin cultivarea specificului propriu un popor poate fi el însuşi şi fiind el însuşi poate fi nemuritor. „Pentru mine — mărturiseşte scriitorul — înţeleg simţul naţionalităţii dintr-un punct de vedere practic şi poetic. Practic, căci credem că spre o îmbunătăţi soarta lumii trebuie mai intii a îmbunătăţi soarta naţiunii din care facem parte. Poetic ?... Acesta este un simţămînt ce nu se explică. Sub aceste cugetări arunc ochii către un popor de un milion de români risipiţi în Macedonia, Tesalia, Epir şi alte locuri. Un milion de români este un popor ; este o fărîmătură mărită din acele legiuni romane neînvinse de oameni, neînvinse însuşi de secoli ; este o Idee, este geniul, este civilizatiunea lumii vechi, doborîtă, dar neînvinsă..." Antologică, traducînd o experienţă comună paşoptiştilor, soldată adesea cu mari amărăciuni, e compararea patriei cu un tablou în ulei. „De aproape se vede lutul culorilor ; de departe acel lut dispare. Ochiul nu mai vede decît ceea ce este frumos. Ceea ce iubeau exilaţii nu era ţara astfeL cum este ; era portretul ei, ieşit de sub penelul lui Rafael, era fantasma sa."
Sâ urmărim acum felul în care sînt construite Călâtoriile. Metoda e simplă, ea constă în joncţiunea impresiei şi a informaţiei : pe de o parte, Itinerariul e punctat de rapide şi concise notaţii reportericeşti, pe de alta, e elucidat printr-o profunziune de fişe, de caracter predominant istoric. Spre exemplu, drumul către Ierusalim începe de la Constantinopol, pe vaporul „Merse". Autorul fixează o dată în plus îneîntătoarea panoramă a Bosforului nocturn : „Noaptea se întindea asupra sărai urilor misterioase, pierdute prin arborii grădinilor desfătătoare ale Bos-
30 Părerea lui Th. Capidan, că Bolintineanu n-a vizitat decit parţial Macedonia (Th. Capidan, Scrierile Iui Dim. Bolintineanu despre Macedonia, în Omagiu lui I. Bianu, Bucureşti, 192") a fost recent pusă la îndoială, pe bună dreptate, credem, de T. Vârgolici (Introducere in opera lui Dimitrie Bolintineanu, p. 188).
LV
forului. Cotul unde fuse altădată palatul împăraţilor, astăzi saraiul sultanilor, părăsit, rămase la dreapta noastră. Scutari, Ca-dikioi pieriră unul după altul în umbră şi în depărtare ; insulele Principilor, semănate în faţa mărei, păreau că înoată sub cununile lor de scîntei, în apă, în umbră şi în tăcere." Apoi, un-Rhiul subiectiv e abandonat, comunicîndu-ni-se material documentar despre Scutari, în vechime Chrisopole. fiind citaţi Denis din Bizanţ şi Xenofon, despre Cadikioi, în antichitate Calcedonia. fiind chemaţi în sprijin Tacit, Strabon şi Polibiu. După încă o pagină de „fapte" (biografia împărătesei Teodora, caracteristicile geografice ale insulelor Principilor şi ale Mării de Marmara), revenim la literatură, făcînd cunoştinţă cu pasagerii. în rîn-dnl cărora străluceşte o superbă fiică a Albionului, miss Lia — „Fiicele Albionului in genere nu sunt frumoase — remarcă scriitorul — graţia, gentileţea, vioiciunea le lipsesc ; nalte şi reci, ca nişte coloane de marmură ; mari în mini şi în picioare ; însă cînd printre ele se întîmplă unele frumoase, aceste excepţii sunt frumoase ca nişte mumii". Miss Lia era, evident, o excepţie : ..vioiciunea sufletului său se răstrîngea pe faţa ei, asemenea razelor de soare ce se varsă pe stele şi pe care ochii noştri nu le pot vedea, aflîndu-le ascunse". In vreme ce pasagerii stau la masă şi, fermecaţi de drăgălăşenia tinerei englezoaice, ar voi ca cina să nu se sfîrşească niciodată, un zgomot teribil Ii precipită pe toţi afară. „Frumoasa miss Lia fu dată la o parte, călcată pe picioare de cei ce voiră să iasă !" Vexat de această manifestare animalică a instinctului de conservare. Bolintineanu supralicitează polemic : ..Sunt sigur că dacă s-ar fi spart vasul, de am fi scăpat în bărci pe mare, de am fi rătăcit mai multe zile însetaţi .şi flu-mînzi, de am fi hotărît, în ameţeala foamei, să mîncăm pe unul din noi şi soarta ar fi căzut pe frumoasa fecioară, negreşit că aceşti adoratori ar fi mîncat-o, fără nici o mustrare de cuget, numai să nu moară ei". Panica stîrnită avea drept cauză o coliziune. Cele întîmplate sînt expuse în stil de proces-verbal : „Vasul nostru întilnise un caic încărcat cu marfă şi cu treisprezece oameni. îndată ce îl lovi, îl rupse în două ; îl văzurăm plutind un minut pe apă, apoi se cufundă. Cîţiva mateloţi se dară jos din vapor cu o barcă să caute pe cei ce se înecau. Auzirăm încă strigătele lor dureroase, apoi o tăcere de moarte se întinse peste unde." Urmează, fără tranziţie, cîteva pagini de date despre Dar-danele, traversarea Heles pont ului (de către Leandru, lord Eyron, un june evreu), despre fortificaţiile ridicate de turci etc.
Întreaga „călătorie" e construită la fel, printr-o articulare sumativă, şi nu interferenţă a două registre : unul impresiv, celălalt digresiv. Cel dintîi e alcătuit, cum am văzut, din repezi instantanee : despre Smirna, cu femeile visătoare şi melancolice in pervazul ferestrelor; despre peroti, locuitorii catolici ai unui carrier din Constonlinopol, născuţi „cu galoşii în picioare şi cu un fanar în mină, două antidote puternice în contra tinei şi a Întunericului" ; despre călugărul îona, originar din Moldova ; despre întîlnirea cu o frumoasă alepiană, cîntată cîndva de La-mariine ; despre homerica luptă la porţile cetăţii Iaffa între cei ce voiau să intre şi să iasă etc, etc. Registrul digresiv ne ţine la curent cu Enciclopedia, citind copios din Volney. Chateaubriand. S. M:ink, de Bourienne, corniţele de Forbin, Vechiul Testament etc. şi informîndu-ne despre istoria arabilor şi a lui Mahomet, originile sărbătorilor Pastel ui, detaliile arhitectonice ale monumentelor Palestinei, inclusiv biserica Sf. Mormînt, coniecturile asuova locului Golgotei etc, etc.
Dacă erudiţia împovărează Călătoriile şi devine balast, nu e fiindcă desluşirile date n-ar fi interesante, cl fiindcă ele nu sînt distribuite echilibrat şi nici filtrate prin personalitatea scriitorului. La fel, dacă notaţiile nu-şi produc totdeauna efectul, în pofida frăgezimii percepţiei şi a umorului, e fiindcă sînt înşiruite în galop, fără ca unele să fie privilegiate, în detrimentul altera, prin aşezarea în prim plan. In plus, informaţiile şi impresiile se alătură hibrid, impunînd două tipuri de lectură, una utilitară, cealaltă participativă. Incit nu e poate exagerat să spunem că ceea ce lipseşte înainte de toate memorialelor lui Bolintineanu e o mizanscenă convenabilă.
Roluri şi personaje
Recitită fără prejudecăţi, dramaturgia lui Bolintineanu nu impune, desigur, revizuirea opiniei depreciative, instaurată încă de mult, la. care a subscris şi Eminescu şi pe care au confirmat-o în decursul vremii toţi cercetătorii. Consensul negativ se cere insă nuanţat, şi anume nu fiindcă piesele n-ar avea multe cusururi, ci fiindcă s-ar cuveni să le concedem şi unele calităţi. In definitiv, ar fi absurd să redeschidem un proces clasat
LVI
LVII
numai spre a repeta că sentinţa a fost dată corect. De aceea, vom trece peste diversele carenţe, de la platitudinea versificaţiei si retorismul vorbirii la incilceala si artificialitatea compoziţiei, de la totala neglijare a culorii locale la insuficienta motivare a acţiunilor, de la stîngâciile tehnicii (precipitarea timpului scenic, abuzul de monoloage interioare etc.) la amestecul neconvingător al registrelor şi stilurilor : pateticul cu burlescul, duiosul cu ridicolul etc. Piesele lui Bolintineanu poartă pecetea unei perioade nefaste a creaţiei — de agravare a bolii, descurajare ţi criză morală, de cursă dezesperată împotriva neantului. Ele nu există esteticeşte, ca opere întregi, de sine stătătoare. Dar, ici &i colo, aduc dovada unei căutări, semnul unui elan retezat, conturul tremurat a ceea ce ar fi putut să fie şi n-a rămas [lecit o vagă promisiune.
Astfel, fiindcă majoritatea lor gravitează în jurul puterii, a ciocnirii domnilor cu boierii sau a pretendenţilor ce-şi dispută scaunul, nu e surprinzător să descoperim anumite crîmpeie relevabile in confruntările dintre reprezentanţii diverselor partide. Poate fi astfel citată scena din Brîncovenii şi Cantacozinii in care răzvrătiţii împotriva domnitorului îşi enunţă programele, încer-eînd să se înţeleagă asupra celei mai potrivite candidaturi la tron. Plin de interes, deşi stufos şi excesiv actualizat, este şi dialogul din Alexandru Lăpusneanu, între domn şi domniţa Roxandra, care nu reprezintă doar două caractere opuse, ei şi două filozofii antagoniste asupra vieţii.
Principala aplicaţie a dramaturgului Bolintineanu nu e de ordinul scenarizării, nici al inventării de momente reuşite în relativa lor autonomie; ea rezidă în schiţarea unor destine, a căror anvergură o ghicim dincolo de partitura rolurilor, de obicei insuficient realizată. E vorba, se înţelege, de personaje excepţionale — mari ambiţioşi, sceleraţi ori principi — detaşindu-se din mediocritatea ambianţei prin dimensiunea ţelurilor, unaori şi prin natura mijloacelor folosite. Cu pozitivii, eşecul e frecvent, deşi nu obligatoriu. Astfel, figura lui Mihai Viteazul, erou al unei trilogii (Minai Viteazul condamnat la moarte, După bătaia de la Călugăreni, Mărirea şi uciderea lui Mihai Viteazul) rămine schematică şi falsă, scriitorul neizbutind să găsească echilibrul între monumentalul baladesc, împrumutat legendelor istorice, şi o umanizare vulgară. In schimb, apare credibil Brinco-veanu (Brîncovenii şi Cântacosinii), deşi procedeele evocăm sînt
mp.i mult ilustrative decît dramatice. Prevenit de devotaţi câ împotriva lui uneltesc Cantacuzinii, domnul refuză să ia măsuri :
Un domn e mare însă cind lasă tutulor Să zică ce le place şi nu le pune Mul.
Cînd imbrohorul Porţii vine să-i pună pe umăr năframa de mătase neagră a mazilirii, el apelează la garda palatului, dar constată câ a fost trădat :
Sint singur ! unde sînteţi apărători ai ţării Şi-ai tronului ! Trecut-aţi in tabăra trădării ? Dar nimeni nu se vede 1 O tron, plin de dureri 1 Vezi tu cum te sprijină ai tăi măreţi boieri ? Robi, cereţi libertatea schimbîndu-vă stăpînul ! Amar de tine, ţară, ce dai să-ţi sugă sînul La pui de lupi ! Vai ţie, tu floare care luce Şi-n sînu-i simte viermii născînd ca s-o usuce !
Brîncoveanu primeşte cu bărbăţie osînda la moarte şi-l înfruntă pe sultan, prevestindu-i pieirea imperiului. Scena supliciului din finalul actului IV, cu copiii ucişi de securea gîdelui, sub ochii nefericitului părinte, e una diu cele mai puternice din întreaga ope.-ă dramatică a scriitorului.
Pină la un punct e viabilă şi doamna Roxandra (Alexandru Lăpusneanu), reprezentantă a continuităţii dinastice (era fiica lui Petru Rureş) şi a ideii de respectare neabătută a tradiţiei. Ea refuza căsătoria cu Joldea, proclamat domn de boieri, alegîndu-1 drept soţ pe Lăpusneanu, după ce încearcă să se asigure câ e vrednic de dînsa. Dar Roxandra pierde din alură pe parcurs, fiind implicată într-o intrigă sentimentală vodevilescă.
Negativii sînt mai coloraţi şi mai dramatici. Un aspect inedit în dramaturgia istorică a vremii il constituie faptul că printre malefici se află şi două femei : Doamna Măria (Postelnicul Constantin Cantacuzlno) şi Grajina (Despot-Vodă). Ambele sint roase de ambiţie, iar frumuseţea le serveşte drept instrument ; ele participă la intrigile ce se ţes şi se deznoadă în jurul tronului, cu aceeaşi lipsă de scrupule pe care o dovedesc şi bărbaţii.
Din mulţimea eam indistinctă a personajelor masculine (căci cei mai mulţi seamănă între ei) şi din rîndul celor ce-şi păstrează o anumită coerenţă se desprind trei figuri semnificative. Observăm la ele o   contradicţie între individualitatea prezumtivă,
LVIII
LIX
intuită din conturul „rolului", ţi partitura pe care le-o pune Ia dispoziţie scriitorul. Totuşi, sugestia magnitudinii dramatice se păstrează. Primul personaj memorabil îmi pare a Ii Mihnea al III-Iea (Mianea-Vodă care-şi taie boierii), omul unei vocaţii imperiale, ca mai tîrziu Despot al lui Alecsandri :
Voi să tai boierii şi în locul lor Să înalţ pe alţii, oameni din popor. Voi să bat păgînii, sâ-i gonesc afară Din Europa ! mîine, scap această ţară ; Lumea cere nouă să-i dăm un stăpîn Orientul cere împărat român.;t'
Boierilor care se tem de puterea otomană („Sînt nenumărate oştite pâgine / Ei cu caii numai pot să ne fărîme") le arun-că-n faţa :
Ale voastre vorbe înţelepte par ; Dar şi-nţelepciunea are-al ei   hotar ; Cînd mergi prea departe în înţelepciune Ai în al tău suflet moarte, slăbiciune. Ascultaţi o vorbă, dragii mei boieri, Nu se naşte-un popol fără de dureri.33
Defectul lui Mihnea e că vînează fuste, nenorocul că e împresurat de adversari numeroşi şi puternici, care-1 vor împinge pini la urmă la pierzanie.
Un al doilea personaj vrednic de atenţie e Alexandru Lăpusneanu, din piesa cu acelaşi nume. Ca la Negruzzi, e un tiran sangvinar, însă reflexul tactic consemnat de faimoasa replică : ..Proşti, dar mulţi" devine in cazul său o filozofie a istoriei ; ea pledează dreptul forţei, nihilismul şi relativizarea oricărei idei morale. Vocea lui Lăpusneanu e a unui om care-şi simte singurătatea metafizică în mijlocul creaţiei şi destramă provocator, cu un cinism re«:e, toate alibiurile bunei conştiinţe : „Lumea este o curteană bătrînâ. obosită de crime, spoită pe obraz, care vorbeşte de virtute ! Vorbele de dreptate, adevăr, ncat(rnare sînt născute în slăbiciune. Aceiaşi oameni, cînd se fac tari, le prigonesc. Ele au ajuns nişte mijloace spre a înşela lumea şi a-şi face
37 Drame «istorice. 6 drame historice noi. Bucureşti, 1888, p. 10.
33 Idem, p. 8.
trebile. Şi cel slab, şi cel lare le pune înainte, unul ca să răpească, celalt ca să păstreze. Cel ce se ascunde sub masca libertăţii, dreptăţii, patriii este de două ori tiran, nedrept şi înşelător ! Ştiţi voi, copii ai viselor, câ dreptul începei cînd începe tăria ? Vieţuitoarea mănîncă pe vieţuitoare. Natura se hrăneşte prin mincarea fiinţelor de către fiinţe..."
Cel de-al treilea personaj asupra căruia mă opresc, Ştefan-Vodă cel Berbant, din piesa cu acelaşi nume, e un Don .Tuan cu apetit insaţiabil, care necinsteşte toate femeile ce-i ies în cale şi ucide fără căinţă, ca un nou Caligula, dintr-un soi de plăcere sadică de a-şi exersa puterea. E un monstru în stare pură, o fiinţă nu numai imorală, ci amorala, fiindcă nu contrazice normele etice, ci se situează dincolo de ele. Nefiind de fapt un sceptic, ci un deziluzionat, Bolintineanu îi atribuie totuşi un simulacru de motivaţie ; domnitorul ar fi fost cîndva călăuzit de un ideal; pricini misterioase i-au împietrit sufleteşte : inima îi e acum „moartă" fiind încredinţat că „este tot atîta... de faci ori rău, ori binef.:
...A lui Dumnezeu
Parodie este astă faptă mare
Ce se cheamă lumea ! Ia a sa fătare
Haosul acesta fu neapărat
Prins de friguri rele, lumea a păstrat
Aducere aminte.38
Obosit' de domnie, oferindu-şi voluptăţi de care se satură repede şi victime ce nu-i alungă plictiseala, neputîndu-se smulge din deliciile vinului nici cînd duşmanii îi cad în spate, Ştefan nu se căi este de fărădelegile săvirşite şi nici nu pare a regreta viaţa pe care o duce. El profesează o filozofie cinică şi brutală, de stăpîn de sclavi :
Nu sint eu tiranul cel înlîi pe lume, Nici cel după urmă ; libertatea-i nume Cu care înşeală de veacuri de ani Biata omenire nişte şarlatani.
33 Stefan-Voăă cel Berbant, dramă în 4 acte, urmată de poezii nouă, Bucureşti, 1867, p. 80.
LX
LXI
Lumea e o turmă data moştenire
La cîtiva, şi lupta pentru omenire
Nu e între popol şi între tirani,
Lupta de scăpare e-ntre şarlatani
Care să apuce locul Ia putere
Ca să smulgă turma ce-a născut-a pere.
Dreptul celui tare este tot aici. 4"
Un suflet delicat şi sensibil ca al lui Bolintineanu, gata să ardă pentru orice pricină de înaltă cuviinţă, trebuie să fi fost crincen mutilat de viaţă pentru ca, în amurgul carierei, să imagineze asemenea personaje satanice, în care umanul de-abia mai pilpîie în slabe licăriri.
Poetul şi problemele cetăţii
Publicistica ocupă un sector vast şi eterogen al operei lui Bolintineanu. Ea cuprinde lucrările de propagandă in limba franceză, compuse în vremea exilului ILes Principautes Roumaines — IBS4 şi UAutriche, la Tur gute et Ies Moldo-ValaQues —1856), monografiile de istorie contemporană, de tip semimemorialistic (Viofa lai Cuza-Vodă — 1868, Domnii regulamentari si istoria celor 3 ani de la 11 februarie pînă astăzi — 1869), eseurile politico-filozofice (Cartea poporului român, Nepăsarea de religie, de patrie îi de dreptate la români, România roabă la austro-ma-ghiari ? — toate din 1869), aşa-zisele biografii istorice (Viafa lui Mihai Viteazul făcuta pentru înţelegerea poporului de un anonim. Viaţa lui Stefan-Vodă cel Mare, Viaţa lui Vlad Ţepeş-Vodă s> Mircea-Vodă cel Bătrîn — toate din 1383, Viaţa lui Traian August, fondatorul neamului românesc şi Cleopatra, regina Egiptului — ambele din 1869), precum şi o considerabilă producţie jurnalistică, desfăşurată la gazete proprii (Poporul suveran — 1848, Dîmoo-riţa — 1858—1860) ori în calitate de colaborator al unor foi periodice (Trompeta Carpaţitar unde, în 1867, îl înlocuieşte un timp pe Bolliac ca redactor-şef, Albina Pinăului — 1868 etc.).
După cum sugerează această lungă enumerare, tipurile de lucrări citate diferă sensibil prin momentul elaborării, obiectivele urmărite, mijloacele puse în mişcare, ca să nu mai vorbim
Idem, p. 95—86.
de inegalităţile calitative. Ca şi operele de creaţie propriu-zisă, ele se deosebesc însă şi printr-un anumit accent al concepţiei despre lume, altfel orientat de pe la 1864 înainte. In linii generale, fără a canoniza o diferenţa care nu se instaurează de la o zi la alta şi nici nu e lipsită de contrarietăţi, se poate afirma că perioada ministeriatului marchează, în itinerariul spiritual al lui Bolintineanu, trecerea de la o etapă de exultantă paşoptistă, de încredere în posibilitatea de a reforma societatea românească şi a făuri în imediat o ordine mai dreaptă la o fază de scepticism anxios şi blazat, colind treptat spre mizantropie şi un negativism sistematic. Explicaţia acestui proces de „închidere" şi criză acută a raporturilor cu lumea rezidă pînă la un punct în destrămarea frontului paşoptist, cu corolarul inevitabil : treptata conştientizare a divorţului dintre idealurile revendicate pe eîmpia Islazului şi realitatea dezamăgitoare a unei epoci de rapidă îmburghezire şi mercantilism agresiv. Dar dincolo de contextul politic general e incontestabil că evoluţia sau moi degrabă involuţia lui Bolintineanu îşi are originea în el însuşi, în boala necruţătoare ce-i măcina organismul şi-n sentimentul amar al declasării, al ieşirii din plutonul „liderilor" de opinie literară, în agravarea unei chinuitoare frustraţii.
începem trecerea în revistă a publicisticii cu lucrările de propagandă scrise în anii exilului. Les Principautes Rouimaines îşi propunea să informeze opinia publică străină asupra istoriei, economiei şi culturii Principatelor şi, îndeosebi, să justifice programul revoluţionar de la 1848 Tînărul autor se achită cu dezinvoltură de această sarcină, însă diletant în partea de erudiţie a cărţii, unde nu o dată lansează tiribombe (de ex. : Zamolxe a fost elevul lui Pitagora şi i-a învăţat pe daci metempsihoză), mai avizat în partea piopriu-zis politică, unde, intre altele, demonstrează cu brio concordanţa politicii anglo-franceze de prezervare a integrităţii Imperiului Otoman cu lupta paşopliştilor pentru înlăturarea protectoratului ţarist şi redobîndirea autonomiei pe baza acordurilor cu Poarta. De mare interes e prezentarea literaturii române contemporane : fidel unei viziuni novatoare, Bolintineanu insistă asupra tezaurului folcloric, de curind scos la lumină de Alecsandri ; face caz de importanţa lui Anton Pann, pe-atunci deplin ignorat ; atribuie locul cuvenit „şcolii romantice" (Alecsandrescu. Negruzzi. Bolliac şi Rosetti), influenţată de Byron, Lamartine şi Ilugo ; citează între bunii prozatori pe I. Voinescu II, N. Bălcescu (,,une de ces intelligences supe-
LXII
LXIII
rieures destinees â creer une nationalite"), Kogâlniceanu şi Ghîca. Curioasă şi nu tocmai e epigrama împotriva confraţilor care „au lieu d'aller chercher leurs inspirations au sein de leur patrie, dans ses souffrances, dans ses esperances, vont s'inspirer sur Ies bords de ia Seine ou de la Tamise ; aussi leurs poesies respirent elles Ies parfum funeste de la litt£rature du XlX-e siecle, le sensualisme, le doute et le decouragement." Vorbind în numele esteticii militante a paşoptistului, Bolintineanu părea să uite că el însuşi căzuse uneori în păcatele reproşate altora.
L'Autriche, la Turowie et Ies Moldo-Valagues pledează necesitatea Unirii, denunţînd intenţiile anexioniste ale Austriei. Broşura conţine şi o galerie de portrete ale principalilor oameni politici din Principate, în scopul demonstrării că adevăratele ea-paeităţi nu trebuie căutate în rîndurile boierimii regulamentare, ci printre foştii revoluţionari de la 1848 (C. Negri, Kogălniceanu, Ralet, I. Ghica, N. Creţulescu etc.). Răzbunînd calomniile proferate de Heliade pe seama liberalilor, Bolintineanu îi croieşte fostului său patron literar un portret incisiv, desigur minat de exagerări polemice. Dar ironia e redutabilă. Luînd de bune complimentele pe care i le adresau tinerii — ne încredinţează autorul —, Heliade ar fi ajuns să se creadă efectiv un mare om. „Mais avec la revolution la comedie devait finir et l'instrument dut se briser n'etant plus necessaire, d'autant plus qu'il n'avait ete nullement utile. Heliade, avons-nous dit, n'a pas compris le role qu'on lui fit jouer et, â l'heure qu'il est, il se crois toujours un grand personnage, comme un acteur qui, jouant sur un theâtre le role d'un roi persisterait le lendemain de la representation, ă porter le costume de rol."
Cu Via fa lui Ctiza-Vodă accedem în plină actualitate politică, pe un teren prin execelenţă supus controverselor. Scriind numai la doi ani după abdicarea domnitorului, Bolintineanu işi asuma o misiune anevoioasă. Şi-a implinit-o cu nepărtinire exemplară, străduindu-se şi reuşind în bună măsură să se ridice peste resentimente şi pasiuni şi să judece personalitatea lui Cuza în lumina sensului ei istoric. In pofida titlului, cartea nu ne propune o biografie a domnului, nici o istorie a domniei, ci un portret, un portret vioi şi plin de culoare, realizat prin adausuri şi retuşări succesive, folosind procedeul circumlocuţiei. Iniţiat in intrigile de culise şi în secretele cabinetelor, dispunînd de nume-
roase informaţii inedite, făcînd uz de propriile-i impresii, căci se numărase printre colaboratorii apropiaţi ai lui Cuza şi-i fusese ministru, Bolintineanu vede problema pe toate feţele. Meritele lui Cuza îi par a fi îndeosebi : patriotismul, caracterul nobil şi generos, dorinţa sinceră de a îmbunătăţi soarta celor oropsiţi, răspunderea faţă de înalta sarcină primită. „El dezrobi poporul rural de clasă, el dete egalitatea drepturilor, el stărui a se face unirea ţărilor, el decidă secularizarea monastirilor închinate, aceste principii vechi ale naţiei, cerute în toţi timpii şi în 1848". Erorile sînt, de asemenea, puse în evidenţă cu claritate : faptul că a apelat la oameni vechi pentru a-şi aplica reformele, că s-a lăsat îmbrobodit de o camarilă alcătuită din elemente venale ori oportuniste, îndepărtîndu-se astfel de masa naţiunii, că a agitat ideea domnului străin, descurajîndu-şi amicii politici şi dînd apă la moară duşmanilor. Cu toate defectele de construcţie şi stil, deşi observaţia generalizatoare, de tip moralist, proliferează uneori în dauna faptelor propriu-zise, accentuînd o anumită .filozofare sentenţioasă, monografia lui Bolintineanu rămîne o sursă documentară de primul ordin şi o primă reuşită a genului în literatura noastră istoriografi că.
Eseurile politico-filozofice din 1869 reiau catehismul politic liberal al autorului cu o dispoziţie sarcastică şi nihilistă mai acuzată decît oricind înainte. Cor te o poporului român — care, în pofida titlului, n-are mult a face cu Le livre du peuple a lui Lamennais — compilează, sub o formă oarecum sistematică, ideile aripei liberal-moderate a emigraţiei paşoptiste despre naţiune, suveranitate, despotism şi democraţie, libertate, justiţie, stat etc. Noutatea nu vine din program, cu neînsemnate nuanţe acelaşi ca în anii '50, ci din critica neajunsurilor regimului constituţional instaurat în 1866, rostită cu o extremă severitate : „Libertăţile constituţionale nu mai servă la noi decît ca o mască sub care ascundem despotismul şi mizeriile unei educaţii sub regimele de robie şi de degradare a omului în viaţă. Pe cine voim a înşela ? pe streini sau pe români ?"
Broşura Nepăsarea de religie, de patrie şi de dreptate la români îşi enunţă cuprinsul din titlu : este o diatribă împotriva pricipalelor cauze ale „decadenţei naţiunii române" : corupţia şi oportunismul clerului, carenţa totală a justiţiei, ruinarea simţă-minteîor patriotice datorită aplicării strîmbe a legilor, capriciilor puterii, guvernului care se crede proprietarul ţării.
LXIV
LXV
In ambele broşuri, dar îndeosebi în cea de-a doua, stilul e nervos, precipitat, cu respiraţia gîfîită, abundînd în repetiţii şi incoerenţe, cu fraze trunchiate, rămase uneori fără predicat. Cu toate astea, din cînd în cînd, cîte o imagine zbîrnîie, cîte o idee îşi află vestmîntul de paradă : „Numai cei de la putere iubesc patria, cum cafrii iubesc prizonierii, ca să~i mânînce" sau „Favorul a fost şi este o mare divinitate, ministrul este marele pontifice care îi oferă victimele".
Cea mai valoroasă şi, din păcate, cea mai puţin cunoscută parte a publicisticii lui Bolintineanu o constituie, după părerea noastră, jurnalistica. Din punctul de vedere al clarităţii programatice, al forţei persuasive, al consecvenţei de atitudine şi al eticii profesionale, Bolintineanu se impune printre cei mai de seamă gazetari ai vremii. Comparaţia cu Rosetrti şi Bolliac nu-i e, în tot cazul, defavorabilă. Editorialistul sagace, ponderat şi spiritual de Ia Poporul suveran şi în special din prima serie a Dîmboviţei (1838—1860) a fost însă eclipsat de poet, iar lipsa unei ediţii, fie şi selective, a contribuit Ia ignorarea sa. Desigur, nu e posibil ca în spaţiul restrîns de care dispunem aici să întreprindem o analiză, mai ales că, dată fiind extrema diversitate a subiectelor, jurnalistica nu se rezumă, ci se exemplifică, uzînd de numeroase citate. Vom aminti doar că şi la Poporul suveran şi la Dîmboviţa, Bolintineanu militează ferm pentru cauza naţională, identificată cu revoluţia democratică In primul caz, cu lupta pentru înfăptuirea, apoi consolidarea Unirii, In cel de-al doilea. El demonstrează bun-simţ, moderaţie, o desăvîrşită independenţă de opinie, curajul de a spune adevărul chiar dacă prin aceasta riscă să-şi supere prietenii. La Poporul suveran, apără linia generală a guvernului provizoriu împotriva duşmanilor dinăuntru şi din afară, dar nu se sfieşte să-şi exprime rezervele de orieîte ori îi pare că se alunecă pe panta tergiversărilor ori a compromisurilor. La Dîmboviţa pledează împotriva spiritului de diviziune, agravat de sistemul electiv al domniei, apoi, după înscăunarea lui Cuza, căruia îi va fi de o absolută lealitate, desfăşoară cu stăruinţă o luptă hotârîtă contra abuzurilor, a tendinţelor politicianiste, a venalităţii şi birocraţiei, pentru urgentarea reformelor de importanţă naţională : îmbunătăţirea situaţiei ţărănimii, reorganizarea armatei, consolidarea democraţiei, libertatea presei, încurajarea Teatrului Naţional şi a literaturii dramatice etc.
LXVI
Ca gazetar, Bolintineanu îşi găseşte o formulă stilistică proprie, nici solemnă, nici vulgar colocvială, accesibilă, debarasată de erupţiile retorice ale lui Rosetti sau Bolliac, dar eficace, uzînd de bun-simţ, umor şi o abilă gradaţie a argumentării. El reuşeşte sâ-1 convingă pe cititor de moderaţia, onestitatea şi bunele sale intenţii. Iată, în acest sens, o profesiune de credinţă : „Eu nu sunt om politic şi nici nu am avut ambiţia de a aspira la un loc între deputaţii naţiei; m-am mulţumit totdauna a lăsa acel drum celor mai buni decît mine. Dar vor zice unii ; «Dacă nu eşti om politic, pentru ce scrii despre politică La acestea voi răspunde ca Rousseau, că scriu politică tocmai pentru ca nu sunt om politic : de aş fi fost om politic, nu aş fi scris, ci aş fi făcut. Crez însă că în împrejurările de astăzi, nevoind a lua nici o parte la elecţii, tot aş putea face ceva bun pentru ţară, dîndu-mi cu moderaţie şi modestie opinia asupra diferitelor cuestii într-un rol modest şi puţin pizmuit" (Dîmboviţa, nr. 8, 5 noiembrie 1858).
Uneori, avertizează, ridicînd vocea : „Ca istorian, ca jurnalist, ca om, ca român, cred că o luptă de o sută de ani cu armele în mină nu ar fi putut să ne dea rezultatul ce ne dă Congresul european. Dar vai ! tocmai pentru cuvîntul că am căpătat o poziţie atît de bună fără a fi făcut sacrifice, mă tem foarte că nu vom putea înţelege bine poziţia noastră şi ce ne rămîne a face încă ! acest cuvînt este mai serios decît se pare la întîia dată. Sacrificcle făcute de un popol sînt şcoala inimilor şi sigilează pentru totdauna rezultatul faptelor. Popolii sînt ca oamenii şi omul ţine totdauna mai mult la lucrurile ce, ca să le apere sau să le cîştige, l-au costat mai multe osteneli şi lacrimi" (nr. 5, 25 octombrie 1853).
Alteori, jurnalistul foloseşte metoda parabolei : „Sus Aii ! Jos Selim ! Iată ce strigă oamenii în provinciile sălbatece ale Per-siei ; şi satrapii se schimbă ca să mulţumească pe cei nemulţumiţi. Aii vine după Selim, Selim după Aii şi cu toate acestea nemulţumirile murmură neîncetat, căci schimbarea guvernurilor nu schimbă sistemul guvernului" (nr. 23, 27 decembrie 1858). Ori îşi bate joc, dezumflînd vorbele mari prin ridiculizare : „Este un cîn-tec vechi ce cîntă în Europa de mult timp partidele retrograde că sint în pericol familia, religia şi proprietatea, deşi pînă acuma nu s-a periclitat în nimica. Acest cîntec îl cîntăm şi noi la noi căci avem spiritul imitativ şi cultivabil în lucrurile cele frumoase" (nr. 17, 6 decembrie 1858). Adesea nimereşte şi formula
LXVII
de efect ; „Patimile politice sint ca paserile de noapte ce văd în întuneric şi orbesc la lumină" (nr. 28, 14 ianuarie 1859) ori : „Sint în luptă două principe mai reprezentate, două partide : trecutul şi viitorul; trecutul ce tinde către întuneric şi moarte, viitorul ce tinde către lumină şi viaţă ; trecutul ce face dintr-o naţie clase, viitorul ce face din clase o naţie" (nr. 2(S. 7 ianuarie 1859).
Vrednice de atenţie sint şi contribuţiile gazetarului pe terenul artelor şi literaturii. Fără a fi un critic în înţelesul propriu al cuvintului, Bolintineanu s-a ocupat ocazional de problemele creaţiei literare, salutînd apariţia colecţiei de poezii populare a lui Alecsandri, debutul lui Grandea, îndeosebi dînd o suită de articole despre începuturile poeziei noastre moderne, cu caracterizări în genere judicioase (Poezia română în diverse epoce, Albina Pinăului, nr. 1 din 15 iunie 1668 — nr. 6 din 1 sept. 1868). Baza estetică a aprecierilor, aşa cum se străvede din afirmaţii incidentale, e Insă foarte indigenţă : „poetul e născut, iar nu făcut", o poezie „perfectă" trebuie sâ fie „cu putere cugetată, cu adîn-cime simţită, ou eleganţă exprimată", „nimic nu place mai mult decit comparările în poezie".
încă inexplorată e activitatea critică desfăşurată de Bolintineanu in paginile Dtmbouifci. sub nume propriu ori sub pseudonimul N. Strădescu (cronici dramatice, recenzii ; între altele despre Suvenire şi impresii de Ralet). Iată o excelentă pagină a acestui Strădescu alias Bolintineanu : „Cînd ne aruncăm ochii asupra literaturii străine şl de aici ne înturnăm la năseînda noastră literatură, nu ne vine oare a striga cu neesperienţa : ce contrast, ce mizerie !... negreşit. Dar nu trebuie oare să ţinem socoteală de cauzele acestor efecte ? Cînd ne vom gîndi cu sînge rece că înainte de 30 ani, toţi aceşti romani civilizaţi ce astăzi gindesc şi vorbesc ca cei dintîi locuitori din straturi înaintate purtau islolice şi ceacşiri cu meşi, ca sălbaticii ; câ au aveau legi. nici scoale, nici limbă, nici naţionalitate (toate fiind stinse de regimuri barbare streine), nici o carte tipărită în limba română decît cîteva cărţi bisericeşti ; cînd ne vom aduce aminte că însuş astăzi literatura nu are cititori şi literaţii sînt priviţi încă ca nişte bufoni, născuţi pentru dezmierdarea celor bogaţi. Ne vom plînge că nu avem literatură ca a naţiilor civilizate şi scriitori ca Homer, ca Rousseau, ca Dante, ca SchîUer etc. ? E de mirare, cum, cu condiţiile triste în care ne aflăm am putut să avem şi ceea ce avem astăzi. Nu este îndoială că, de am fi avut un Voltaire, un Lamartine, un Shakespeare, un Goethe, sau ar L
LXVIII
murit într-un exil, sau ar fi fost grefieri, vătăşei de aprozi la vreun tribunal !"
Si'îrşitul activităţii jurnalistice a Iui Bolintineanu coincide aproape cu retragerea sa din viaţa publică. O nouă ediţie a Dîmboviţei avea să reapară, la 22 martie ÎB70, dar ea era doar o umbră a gazetei de odinioară. Poetul, obosit şi măcinat de boală, vitupera pe ariile mereu reluate în ultimii ani : „Se pierde această naţiune care trăieşte de la Traian împăratul ca provincie romană, care a trăit sub barbari, fără să piară, care s-a luptat In urmă cu armele în mină pentru drepturile sale, care a rămas in picioare cînd alte naţiuni puternice au pierit... Nu mai este Dumnezeu nici în societate, nici în familie, nici în individ... Este o nefericire a mai trăi un om onest în România" etc, etc.
Preferăm să încheiem acest studiu pe o notă luminoasă. Trans-ferîndu-şi printr-o proiecţie inconştientă umoarea neagră asupra lumii, dezolat de prezent, descoperind în juru-i doar depravaţie şi dârăpănare, Bolintineanu n-a ipotecat totuşi niciodată viitorul. Căci viitorul nu se încheia cu ziua de mîine. Dincolo de ea, în secolii ce aveau sâ vină. speranţa putea să renască, viitorul să-şi reia chipul de „aur", conform teoriei luministe a progresului, atît de Înrădăcinată în ideologia paşoptista. Nu ne vom mira, de aceea, citind in, Cartea poporului român : „Viitorul este în lumea fizică, in aburi şi în maşini. El va schimba tot, va abate orice piedică pu'iă libertăţii. Prin mişcarea fizică va mişca ordinea morală. Omul îl va schimba, căci prin maşini se scade importanţa braţelor şi se ridică aceea a spiritului. Femeile chiar, ieşind din starea de lucruri la care sexul lor este condamnat de prejudecăţi, vor lua datinile omului şi vor deveni utile societăţii. Toată România se va cunoaşte, se va iubi, căci prin căile de comimi-caţiune se vor restrînge şi apropia între ele cu inimile, interesele tutulor românilor, locul cel mai depărtat va fi în vecinătatea noastră." Aceste cuvinte au fost scrise în 1869. Nu ne aflăm oare prea departe de vecinul nostru — Bolintineanu ?
PAUL CORNEA
« Dîmboviţa, nr. 1, 11 oct. 1858.
LXIX
TABEL CRONOLOGIC
1825
Se naşte Dimitrie Bolintineanu. (Asupra controverselor privitoare la anul naşterii scriitorului vezi nota la poezia La ziua aniversată.) Tatăl său, Enache Cosmad (nume cu care va semna, uneori, şi poetul), era român macedonean, originar din Ohrid. Mama, Anica Bolintineanu, era fiica lui Sică Bolintineanu, din comuna Bolintinul din Vale, de lingă Bucureşti.
1837
Potrivit „suvenirurilor contimpurane" ale lui G. Sion, D. Bolintineanu era, în acest an, elev în clasa a doua de „umanioare" la colegiul „Sf. Sava" din Bucureşti.
1S42
Debutează cu poezia O fată tînără pe patul morţii, în Curierul de a,mbe sexe, nr. 10, 15 mai 1342, p. 153, cu o recomandare călduroasă din partea lui I. Heliade Rădulescu.
1843
Ocupă funcţia de „scriitor" la Secretariatul Statului, în secţia a" Il-a ,.a pricinilor sudiţeşti", adică a supuşilor străini, la „masa II a translaţiei româneşti" (cf. Buletin. Gazetă oficială, nr. 71, 6 august 1843. p. 282).
1&44
Este avansat la rangul de pitar, prin decretul nr. 5.58. din 6 decembrie 1844, al domnitorului Gheorghe Bibescu (cf. Buletin. Gazetă oficială, nr. 143, 8 decembrie 1844. p. 595).
Devine membru at societăţii secrete „Frăţia" şi al „Societăţii literare", alături de N. Bălcescu, Ion Ghica, Christian Teii, Cezar
LXXI
Bollae şi alţii, dedicîndu-se luptei pentru dreptatea socială şi libertatea naţională a poporului român. Colaborează la revista Propăşirea.
1845
14 februarie ; împreună cu N. Bâice^cu, Ion Ghica, A. T. La-urian, I. Voinescu II, A. G. Golescu, D. Brătianu, C. A. Rosei-ti, I. E. Florescu, Cezar Boliac, Şt. Golescu. C- S. Filipescu, semnează procesul-verbal, aflat astăzi în Biblioteca Academiei R.S.R. (ms. rom. 4633, f. 20), de transformare a „Societăţii literare" în „Asociaţia literară a României", cunoscută în epocă şi sub denumirea prescurtată „Asociaţia literară", al cărei scop principal era promovarea literaturii naţionale pe întreg teritoriul locuit de români.
In vara acestui an. împreună cu Cezar Boliac şi August Tre-boniu Laurian, întreprinde o călătorie pe malurile Dunării, in Oltenia şi Muntenia, vizitînd locuri care evocau gloria strămoşească, acumulînd idei, sentimente şi imagini ce vor fi transpuse în legendele sale istorice.
Colaborează la Curierul de ambe sexe.
1S46
In primăvara acestui an pleacă la Paris, pentru completarea studiilor. (Asupra controverselor privitoare la data plecării poetului în capitala Franţei vezi nota Ia poezia Un tînăr român murind în străinătate.) Versiunea de circumstanţă lansată la plecarea lui D. Bolintineanu la Paris era aceea a unei burse de studii oferite de „Asociaţia literară". In realitate, trimiterea sa la studii se datora iniţiativei lăudabile a lui A. C. Golescu-Albu şi Ştefan Golescu, care s-au străduit să realizeze o subscripţie colectivă, în acest scop, cu condiţia ca tînărul poet să nu afle cine au fost generoşii săi protectori.
August : începînd din această lună apare ca membru coti-zant al „Societăţii Studenţilor Români" din Paris (cf. Anul 1848 în Principatele Române, Bucureşti, Carol GobI, 1902, tom. I, p. 82).
Colaborează la Curierul românesc şi Foaie pentru minte, inimă şi literatură.
1846—1847
Audiază cursurile de la College de France din Paris.
1847
In timp ce se afla în capitala Franţei, îi apare primul său volum, Colecţie din poeziile domnului D. Bolmtineanul, la Bucureşti, în tipografia Iui C. A. Rosetti şi Vinterhatder, „cu fondurile Asociaţiei lilerare'", cum se specifica pe copertă.
1848
20 martie : Nicolae Bălcescu convoacă în locuinţa sa din Paris, rue de l'Universite, 94, pe D. Bolintineanu, Al. Golescu-Negru, C. Mavrodin, lancu Alecsandri, V. Mălinescu, I. Leca, Toader Răş-canu, Ion T. Curius (Curie) şi alţii, hotărînd în unanimitate să se reîntoarcă de îndată in patrie, spre a pregăti declanşarea revoluţiei.
Reîntors la Bucureşti, D, Bolintineanu participă activ la revoluţia din 1848, primind misiunea de redactor responsabil al gazetei Poporul suver<\n, al cărei prim număr apare la 19 iunie.
î august: Este ales in Comitetul central electoral, în vederea desemnării viitorilor deputaţi în Adunarea Constituantă.
13 septembrie : Cînd ostile turceşti ajung la Cotroceni, ca sâ înăbuşe revoluţia, D, Bolintineanu face parte, alături de N, Bălcescu şi alţi fruntaşi revoluţionari, din deputăţia care protestează în faţa lui Faud-efendi împotriva amestecului Porţii Otomane în treburile interne ale Ţării Româneşti.
Fruntaşii revoluţiei, printre care şi D. Bolintineanu, sînt arestaţi şi transportaţi cu ghimia pe Dunăre. Izbutind să evadeze, poetul porneşte pe drumul amar şi îndelungat al exilului. După o scurtă şedere în Transilvania ajunge la Constantinopol.
1849
30 octombrie: Soseşte la Paris, integrîndu-se în activitatea desfăşurată de ceilalţi exilaţi români, participanţi la revoluţia din 1848.
28 noiembrie: Exilaţii români din Paris, convocaţi într-o adunare generală, aleg pe D. Bolintineanu, I. Voinescu 11 şi Gr. Marghiloman în comisia pentru cercetarea fondurilor cheltuite în timpul revoluţiei din 1848.
2 decembrie: Se constituie, la Paris, „Asociaţia română", cu scopul de a organiza emigraţia, de a imprima activităţii ei o înaltă finalitate revoluţionară si patriotică, statutele acestei asociaţii fiind semnate şi dc D. Bolintineanu.
LXXII
LXXJII
1850
Noiembrie : Colaborează la revista România viitoare, apărută la Paris.
1851
15 aprilie: Editează, la Paris, primul număr din publicaţia Albumul pelerinilor români, pe care o scrie singur în întregime. Celelalte două numere au apărut Ia 30 mai şi 30 iunie 1851.
15 noiembrie : Se afla la Orşova, intenţionînd să se întoarcă în ţară. De aici ajunge la Rusciuc, unde, timp de aproape o lună de zile, o aşteaptă zadarnic pe sora sa, Ecaterina, care nu primeşte viza necesară spre a-şi revedea fratele. în acest răstimp, D. Bolintineanu redactează, într-o primă formă, romanul Manoil.
1852
La începutul anului soseşte la Constantinopol, unde e găzduit de Ion Ghica.
Februarie: Vasile Alecsandri scoate, la Iaşi, primul număr din România literară, care este însă confiscat de cenzură deoarece în paginile lui apăruseră articolul Răsvan-Vodă de Nicolae Bălcescu, semnat cu pseudonimul Conrad Albrecht, şi începutul romanului Manoil al lui D. Bolintineanu, sub semnătura D. Valentin.
La Constantinopol, începe să compună poeziile din ciclul Florile Bosforului.
Apare volumul de poezii Cîntece şi plîngeri. Edate sub îngrijirea d. G. Sion, Iaşi, Tipografia „Buciumului român".
1S53
îl cunoaşte. în insula Pirinkipo, pe E.C. Grenville Murray, vice-consulul britanic la Mitylene, cu care stabileşte relaţii apropiate, ajutîndu-1 să traducă, în limba engleză, domele populare din culegerea lui Vasile Alecsandri, incluse în volumul Doine or the National Songs and Legends o/ Roumania, apărut la Londra, In 1854.
1854
9 martie : Imprumutînd o mare sumă de bani de la bancherul Constantin Polihroniade, porneşte într-o călătorie la Ierusalim şi în Egipt.
11 iunie : întreprinde o nouă călătorie, la [românii din Macedonia, începe să compună poeziile din ciclul Maceăonele.
LXXIV
Publică, la Paris, lucrarea propagandistică Les Principautes Roumoines, în editura De Soye et Bouchet.
în această perioadă a exilului a locuit la Brussa, găzduit de Alexandru Zâne.
1855
31 ianuarie : Prin circulara nr. 735, Ministerul de Interne al Munteniei înştiinţa Ministerul Ostăşesc să ia măsuri severe pentru a împiedica intrarea în ţară a revoluţionarilor de la 1848, aflaţi în exil, în lista acestora figurînd şi D. Bolintineanu.
în revista România literară, scoasă de Vasile Alecsandri, Ia Iaşi, publică o serie de poezii şi, integral, romanul Manoil.
în vara acestui an apare, la Bucureşti, în Tipografia bisericească din St. Mitropolie, volumul Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea ă. G. Sion.
La Iaşi, apare în volum Manoil, „roman naţional", în Tipografia româno-franceză.
J856
Se stabileşte în insula Samos, unde Ion Ghica fusese numit bei, adică prinţ, cu rang de domnitor. E găzduit iarăşi de Alexandru Zâne, care fusese adus aici de Ion Ghica în calitate de inginer, pentru construirea de poduri şi şosele.
împreună cu Ion Ghica, întreprinde o călătorie pe coastele Asiei Mici. După cîtva timp, D. Bolintineanu vizitează Smirna, insulele Tenedos şi Canaris.
Publică lucrarea propagandistică L'Autriche, la Turquie et les Moldo-Valaques, Paris, Imprimerie Bailly, Drivy et C-ie,
Apare, la Iaşi, volumul său de Călătorii în Palestina şi Egipt, în Tipografia „Buciumului român", sub îngrjirea lui G. Sion.
1857
Aprilie .■ Părăseşte insula Samos şi revine la Constantinopol, aşteptînd momentul fericit al reîntoarcerii in patrie.
Mai: Din Constantinopol, trimite poezii patriotice în ţară, care apar in ziarul Concordia.
20 septembrie: D. Bolintineanu părăseşte Constanţinopolul, pornind spre patrie, după nouă1 ani de exil.
Reintră în ţară pe Ia Galaţi, de unde se îndreaptă mai întii spre Iaşi.
LX XV
19 octombrie : Asistă  Ia  memorabila   şedinţă   a Divanului ad-hoc din Moldova, în care s-a votat Unirea ţărilor româneşti. . Vizitează mînăsUrile din Moldova. Colaborează la Concordia şi Naţionalul.
1858
La începutul anului se stabileşte la Bucureşti, dedicîndu-se unei febrile activităţi creatoare şi publicistice. Colaborează la ziarul Românul.
11 octombrie : Apare primul număr al gazetei Dîmboviţa. subintitulată Foaie politică şi literară, cu precizarea : „Redactor responsabil Dimitrie Bolintineanu". i
Tipăreşte volumele : ,
Călătorii pe Dunăre şi in Bulgaria. Bucureşti, Tipografia na- i ţională a lui Iosif Romanov et Comp. ;
Legende sau basne naţionale în versuri, Bucureşti, Tipografia naţională a lui iosif Romanov et Comp. ;
Melodii române. Bucureşti, Imprimeria C. A. Rosetti ;
„Cintarea României" de N. Bălcescu tradusă în versuri de..., Bucureşti, Librăria nouă Socec et Comp.
1859
Salută cu entuziasm şi sprijină activ, prin gazeta Dîmboviţa, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principalelor Române Unite şi înfăptuirea reformelor sale.
In Calendar istoric şi literar publică poezii şi memorialul Călătorii în Mo Ido Da.
Tipăreşte volumul de poezii Bătăliile românilor (Fapte istorice). Bucureşti, Tipografia naţională a lui I. Romanov et Comp. şi, in traducere, Istoria lui Herodoie, Cartea I, Bucureşti, Tipografia naţională a lui I. Romanov et Comp.
1860
21 aprilie : Este numit efor la Eforia spitalelor civile.
23 mai: Primeşte funcţia de coniisar în Comisia Dunăreană.
Septembrie: în calitate ' de consilier intim, face parte din suita lui Alexandru Ioan Cuza în vizita protocolară pe care a întreprins-o la Constantinopol, descrisă de D. Bolintineanu în broşura Vizita domnitorului Principatelor Unite la Constantino-pole, apărută spre sfîrşitul anului.
Colaborează la Ilustrafiunea şi Calendar istoric şi literar.
1861
Februarie : Om integru, intransigent, neadmiţînd spiritul conciliant şi compromisurile, D. Bolintineanu demisionează din funcţia de comisar in Comisia Dunăreană.
Martie .- Refuză candidatura sa de deputat în Adunarea Legislativă.
12 mai: Din guvernul nou format, sub preşedinţia lui Ştefan Golescu, face parte şi D. Bolintineanu, ca ministru secretar de stat la Departamentul Trebilor Străine şi ad-interim la Departamentul Controlului.
11 iulie: Alexandru Ioan Cuza aprobă demisia cabinetului Iui Ştefan Golescu.
36 iulie : D. Bolintineanu este reintegrat in funcţia de comisar în Comisia Dunăreană.
33/25 septembrie : Cind se deschide Conferinţa puterilor garante, la Constantinopol, cu scopul de a discuta problema Unirii depline a Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza îl trimite pe D. Bolintineanu ca reprezentant personal al său, pentru a-1 ţine la curent cu mersul lucrărilor. După participarea sa la Conferinţa puterilor garante, publică lucrarea Gestiunea Unirii la Constantinopole, în care pleda pentru idee a că Unirea deplină trebuia proclamată de însăşi naţiunea română, în numele dreptului ei de autonomie şi independenţă.
Tipăreşte două „cărţile" din Nemesis. Satire politice, Bucureşti, Imprimeria naţională.
Colaborează la Calendar geografic, istoric şi literar şi Revista română.
1862
Publică volumele :
Legende noi cu note din cronicele românilor. Bucureşti, Tipografia lui Emanuel Poenescu ;
Elena, roman original de da line poli tic-filozofic, Bucureşti, Tipografia naţională St. Rassidescu.
Mizerabilii de Victor Hugo, traducere în colaborare cu A. Zâne şi M. Costiescu.
Colaborează la Reforma şi Ţăranul român.
1863
12 octombrie: Se formează un nou guvern, sub preşedinţia lui Mihail Kogălnîceanu, guvern care avea să înscrie cel mai
LXXVII
LXXVI
luminos moment din timpul Unirii, îndeplinind un rol hotărîtor, de însemnătate istorică, prin legile şi  reformele  realizate. Din acest guvern face parte şi D. Bolintineanu, ca ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Publică volumele :
Călătorii la românii din Macedonia si Muntele Athos sau J Santa Agora, Bucureşti, Tipografia jurn. „Naţionalul" ;
Viata lui Mihai Viteazul făcută pentru înţelegerea poporului, Bucureşti, Imprimeria naţională a Iui Ştefan Eassidescu ;
Viaţa iui Ştefan cel Mare, Bucureşti, Tipografia lui Ştefan Rassidescu; !
Viafo Iui Vlad Ţepes-Voda şi Mireea cel Bătrîn, Bucureşti, , Tipografia lui Ştefan Rassidescu.
Colaborează la Buciumul, Reforma şi Zimbru!.
i
1864 | 19 iulie : Fără nici un motiv explicit, D. Bolintineanu demisionează din guvernul prezidat de Mihail Kogâlniceanu. In aceeaşi
zi, prin decretul nr. 859, Alexandru Ioan Cuza îl numeşte membru al Consiliului de Stat. i Publică în Dîmboviţa romanul Doritorii nebuni. ',
I
1865
l
Apar două volume din Poezii de D. Bolintineanu atît cunos- I cute cit şi inedite, ediţiunea întîia, Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi, urmată imediat de ediţia a doua, absolut identică, însă cu aspect grafic diferit, ca ediţie de lux.
Colaborează la Familia.
1866
Publică volumele :
Florile Bosforului, Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi ;
Brises d'Orient, poâsies roumaines (traduites par 1'auteur lui-meme), precedees d'upe preface de M. Philarete Chasles, Paris, E. Demtu ;
Eumenide le sau satire politice. Bucureşti, Tipografia naţională ;
Ielele, grame şi epigrame politice. Bucureşti.
Colaborează la Trompeta Carpaţilor. \ LXXVIII
I
18S7
Publică volumele :
Conrad, poemă in patru cînturi şi note explicative, Bucureşti, Tipografia naţională ;
Călătorii la Ierusalim în sărbătorile Paştelui şi în Egipt, a doua ediţiune, Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi ;
Călătorii în Asia Mică, Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi ;
Mihai Viteazul condamnat la moarte, dramă în trei acte, Bucureşti, Tipografia naţională ;
ştefan-Vodă cel Berbant, dramă în patru acte în versuri. Bucureşti, Tipografia naţională.
Face parte din Comisiunea teatrelor române.
Colaborează la Trompeta Carpaţilor.
1SGS
Publică volumele :
Alexandru Lăpusneanu, dramă în trei acte în proză, şi După bătaia de la Călugăreni, dramă în trei acte în versuri. Bucureşti, Tipografia naţională ;
Ştefan Gheorghe-Vodă sau Voi face doamnei tale ce ai făcut tu jupînesei mele, dramă historica în cinci acte, Bucureşti, Tipografia naţională ;
. Şase drame historice noi (Mărirea şi uciderea Iui Mihai Viteazul, Despot-Voăă, Mihnea-Vodă care-şi taie boierii, Postelnicul Constantin Cantacozin, Brîncovenii şi Cantacozinii, Sorin), Bucureşti, Tipografia naţională.
Mai: Trupa lui Mihai Fascaly reprezintă, la Braşov, drama După bătaia de la Călugăreni.
15 octombrie: îşi dă demisia din Comisiunea teatrelor române.
Colaborează la Albina Pindului, Familia şi Trompeta Carpaţilor.
1&69
Tipăreşte volumele :
Poezii din tinereţe nepublicate îucă, Bucureşti, Tipografia naţională ;
Domnii regulamentari şi historia celor trei ani de la 11 fe-bruarie pînă astăzi. Bucureşti, Tipografia naţională ;
LXXIX
Viaţa lui Cuza-Vadă, a doua ediţie revăzută şi adâugilâ, Bucureşti, Noua librărie George loanid et C-nie ;
Cartea poporului roman. Cugetări filozofice ji politice în raport cu starea actuala a României, Bucureşti, Tipografia Ioan Weiss ;
Nepăsarea de reliflie, de patrie şi de dreptate la români, Bucureşti. Tipografia lucrătorilor asociaţi ;
România roabă la austro-ungari, Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi.
Traianida. poemă epică, Bucureşti ;
Viaţa iui Traian August, fondatorul neamului românesc, Bucureşti, Tipografia naţională.
Colaborează la Albina Pindului şi Trompeta Carparilor.
1872
Martie : Puţinele obiecte ale lui D. Bolintineanu sînt vîndute printr-o loterie publică. Mobilierul e cîştigat de Ecaterina Balş, dulapul bibliotecii de Vasile Alecsandri şi cârfile de Costache Negri. Făcind dovada unei generoase atitudini umane şi civice, vechii şi devotaţii săi prieteni renunţă la obiectele cîştigate, lă-sindu-le mai departe în posesia nefericitului poet.
ZQ nugubt : Dimitrie Bolintineanu se stinge din viată.
T. V.
1870
22 martie : Scoate un unic număr din Dimbouifa, scriindu-1 singur în întregime.
Publică, într-o' nouă versiune, Traianida, poemă epică naţională. Bucureşti, Librari-editori Socec et Compania.
Tipăreşte volumele :
Menadele, satire politice, Bucureşti, Librăria Lobel et Poper ;
PliiiocrilL' României, Bucureşti, Tipografia C. A. Rosetti ;
Viaţa lui Vlad Ţepeţ şi Mircea-Vodă cel Bătrin, ediţiunea a Il-a, Bucureşti, Socec ;
Viaţa şl faptele lui Mihai Viteazul, ediţiunea a Il-a, revăzută, schimbată şi adăugită, Bucureşti, Socec ;
Viaţa si faptele lui Ştefan-Voăă cel Mare, ediţiunea a Il-a, revăzută şi corectată, Bucureşti, Socec.
Colaborează la Românul.
1871
25 iunie : In şedinţa Camerei deputaţilor, Cezar Boliac propune să i se acorde o recompensă naţională lui D. Bolintineanu, care se afla într-o stare gravă, bolnav şi sărac, „lipsit chiar de pînea de toate zilele". Din păcate, propunerea nu este acceptată.
Este internat la Spitalul Pantelimon, în condica de înregistrare specificindu-se : „Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Culte, intrat larii haine".
LXXX
I
ţ-
NOTA ASUPRA EDIŢIEI ,
Opera Iui Dimitrie Bolintineanu nu s-a bucurat pînă acum de o ediţie completa, realizată după criteriile ediţiilor critice si însoţită de comentariile adecvate. Dîn lirica sa s-au retipărit  cu \ insistenţă Lepenrfeîe istorice, celelalte cicluri şi volume de versuri i fiind mai puţin reprezentate în ediţiile de diverse tipuri apărute l de-a lungul anilor. Unele nu au fost reeditate niciodată de la ' prima lor apariţie. De pildă, volumul de poezii Bătăliile românilor i (fapte istorice), tipărit în 1859, a rămas complet uitat, pc ne- I drept. Din romanele si însemnările sale de călătorie s-au publicat i extrem de puţine ediţii, izolate, unele dintre ele la un nivel editorial nesatistăcâtor. în privinţa scrierilor sale publicistice şi pro- [ pagandistice, situaţia a  fxisl şi mai precară, ele  neintrind decit i sporadic şi fragmentar in atenţia unor editori. J
Ediţia de faţă, proiectată în şase volume, îşi propune să 1 ofere o imagine cuprinzătoare asupra operei lui Dimitrie Bolinti- I neanu, in multiplele ei aspecte, pe genuri literare, urmînd criteriul tematic şi cronologic. Primele trei volume vor cuprinde opera poetică ; al patrulea va fi dedicat romanelor ; în cel de al cincilea volum vor fi incluse însemnările de călătorie ; volumul al şaselea va însuma scrierile propagandistice, o masivă parte a articolelor pe diverse teme, corespondenţa emisă de scriitor şi bibliografia generală.
Primul volum al ediţiei noastre cuprinde opera poetică a lui \ Dimitrie Bolintineanu publicată în volume pînă în anul 1885, an în care se tipăreşte, sub directa sa supraveghere, ediţia Poezii de D. Bolintineanu aîit cunoscute cit ţi inedite, în două volume, considerată, pe drept cuvint, ca ediţie de autor. In aceste două volume, apărute [n două ediţii absolut identice, în acelaşi an, a doua fiind ediţie de lux, D. Bolintineanu a reluat şi a revăzut o mare
r
lxxxh |
parte din poeziile publicate în volumele sale anterioare, la care a adăugat un număr însemnat de poezii inedite, după cum precizează şi în litjul ediţiei. Pe lingă dorinţa de a-ji alcălui o ediţie reprezentativă şi cuprinzătoare a operei sale poetice de pină la 1865, D. Bobntinpanu a simţit nevoia de a-şi revedea atent poeziile apărute în volumele anterioare, operînd adesea modificări substanţiale, nu numai pentru a le da o formă definitivă, ci, mai ales, pentru a restabili textul autentic al poeziilor din primele trei volume, apărute fură supravegherea sa.
După cum vom arăta în capitolul final de Note şi comentarii, prunul volum, Colecfie din poeziile domnului U. Ootintinea-nul, a apărut In 1847, cînd poetul se afla la studu, in capitala Franţei. Volumul al doilea, Cîntece şi pltngeri, s-a tipărit în 1852, iar volumul al treilea, Poeziile vechi si noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu, s-a publicat în 1855, ambele fiind alcătuite şi îngrijite de O. Sion, in perioada in care scriitorul era exilat in urma participării sale la revoluţia din 1848. Datele de istorie literară de care dispunem, şi pe care Ie vom expune în Wote ţi comentarii, dovedesc câ D. Bolintineanu a fost nemulţumit de modul in care G. Sion î-a editat poeziile, permiţîndu-şi o seric de jnierven)ii arbitrare in textul lor.
Deschidem ediţia noastră cu Poerii de D. Bolintineanu alît cunoscute cît ţi inedite, volumele I şi lî, ediţia a Il-a, Bucureşti, Tipografia lucratorilor asociaţi, 1865. considerind-o ediţie de bază, alcătuită fiind de poet şi apărută sub directa sa supraveghere.
Pentru a oferi posibilitatea cunoaşterii complete a operei lui D. Bolintineanu, am reprodus în acest prim volum al ediţiei noastre şi poeziile publicate în volume pînă la 1865. dar pe care poetul nu Ie-a mai reluat in ediţia din acest an.
Astfel, după Poezii de D. Bolintineanu otît cunoscute cît şi inedite, din 1865, urmează poeziile preluate din volumele anterioare, respectind succesiunea interioară a acestora şi cronologia apariţiei lor. Poeziile sînt U'anscrise din volumele :
Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul, Bucureşti; în tipografia lui C- A. Rosetti & Vinterhalder, 1847.
Cîntece şi pfîngeri. Edate sub îngrijirea d. G. Sion. Iaşi, Tipografia „Buciumului român", 1852.
Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d- G. Sion, Bucureşti, Tipografia bisericească din St. Mitropolie, 1855.
LXXXIII
Melodii române, Bucureşti, Imprimeria C. A. Rosetti, 1358.
Legende sau basne naţionale în versuri. Bucureşti, Librar-editor Christ. Ioannin et Comp. Romanow, 1858.
Bătăliile românilor (Fapte istorice), Bucureşti, Tipografia naţională a lui I. Romanow et Comp., 1859.
Nemesis. Satire politice, Bucureşti, Imprimeria naţională, 1861.
Legendele noi cu note din cronicele românilor, Bucureşti, Tipografia lui Emanuel Foenescu, 1862.
în Addenda am reprodus „Cîntarea României" de N. Băl-cescu, tradusă în versuri de D. Bolintineanu, Bucureşti, Librăria nouă Socec et Comp-, 1853, pentru valoarea ei documentară, consi-derind-o o piesă utilă în disputa literară, încă neîncbeiată, asupra paternităţii acestei opere.
Unele poezii şi poeme apărute în volumele menţionate mai sus şi nereluate de D. Bolintineanu in ediţia din 1865, dar pe care le-a republicat, uneori cu modificări structurale, în perioada de după această ediţie, nu au fost reproduse, ele urmînd să fie incluse, după data ultimei lor tipăriri, în volumele următoare ale ediţiei noastre. De pildă, poemul Sorin salt Tăierea boierilor Ia Tîrgoviste, apărut în Poeziile vechi şi noi ale ă-lui Dimitrie Bolintineanu, din 1855, a fost revăzut şi retipărit în 1868, in volumul Şase drame «istorice noi.
Volumele de versuri ale lui D. Bolintineanu apărute după 1865 vor fi reproduse în următoarele două volume ale ediţiei de faţă. La sfîrşitul acestora vom include, în ordine cronologică, poeziile râmase în periodice şi cele publicate postum.
In transcrierea testelor am ţinut seama în primul rind de faptul că D. Bolintineanu a scris şi a publicat într-o epocă în care limba română literară a cunoscut o continuă evoluţie şi transformare, a traversat un proces anevoios de cristalizare. Totodată, nu am putut ignora o serie de fluctuaţii ale limbii Iui D. Bolintineanu determinate de incertitudinile şi inconsecvenţele a-pl ic arii alfabetului de tranziţie în care a fost tipărită marea majoritate a volumelor sale. De aceea, am fost preocupaţi de.a respecta particularităţile de limbă şi stil ale scriitorului în funcţie de realităţile lingvistice ale perioadelor în care au fost publicate scrierile sale. în acest sens, am conservat şi toate alternanţele, formele duble şi chiar triple ale unor cuvinte, întilnite nu numai in scrieri diferite, ci adesea în textul unei singure scrieri, uneori în aceeaşi pagină. Ne-am concentrat atenţia asupra interpre-
LXXXIV
tării fonetice a textelor şi, din această perspectivă, am păstrat ortografia originală a fiecărei scrieri în măsura în care ea notează realităţi lingvistice specifice unei anumite perioade din evoluţia limbii române literare în secolul al XlX-lea şi unei anumite regiuni. Am aplicat normele ortografiei actuale numai atunci cînd am întîlnit forme şi mode grafice care nu corespund unei ortografii caracteristice.
Deşi am respectat particularităţile de limbă ale fiecărei scrieri în parte, totuşi anumite criterii de transcriere au fost aplicate in ansamblu, datorită faptului că unele fenomene lingvistice sînt comune şi caracteristice întregii limbi literare din secolul al XlX-lea, ca şi tuturor scriitorilor din această epocă.
în stabilirea textelor am adoptat următoarele interpretări :
a a fost modificat în î în unele cuvinte : cănd / cînd, mănă / mînă, nereprezentînd o realitate fonetică pentru secolul al XlX-lea, ci o simplă grafie.
ă a fost menţinut în cuvintele regionale, populare sau arhaice : lacrdmi, rădica.
ă s-a păstrat şi In cazurile în care reflectă o pronunţare populară conservată din limba veche : cătră, fărmecat, părete, răpede.
„ ă cu valoare de desinenţă la substantive şi verbe avînd radicalul în -i a fost transcris e, aşa cum se şi realizează în vorbire : să fiă I să fie, istoria / istorie.
Cînd e nu corespunde unei realităţi fonetice, ci reprezintă o grafie etimologîzantă, a fost înlocuit cu ă: strelucitor / strălucitor, ferm j ţărm.
In variantele munteneşti ale unor cuvinte, e nu a fost transcris ă, ci s-a conservat ca atare : pasere.
e a fost conservat şi în formele perpetuate din limba veche în graiul popular : strein.
e a rămas nemodificat în rime : tei (tăi) /zei, tele (tale) / stele.
e la iniţială absolută sau de silabă din cuvintele indigene a fost transcris ie, corespunzător pronunţării reale cu iodizare : boer / boier, eri / ieri, ese / iese, tae / taie, vuet / vuiet.
e după consoane labile a fost menţinut ca atare, reflectînd o pronunţare regională. Aşadar, s-au transcris întocmai forme ca : merlă, pept, per de, perit.
în acelaşi context fonetic a fost păstrat diftongul ea în loc de ia : feară, peardă, peatră.
LXXXV
e iniţial a fost transcris io : etă / iată.
e s-a diftongat în ea: favoriza/favorează, ferestrâ / fereastră, seră / seară, uneltă / unealtă.
i nu are valoare fonetica în unele cuvinte şi, de aceea, a fost modificat conform pronunţării autentice, transcriindu-se t : rîpă, rîs, sîn fnu ripă, ris, sin).
Formele cu i au fost conservate numai în rime : sin / diuin, suris / promis.
ii s-a transcris întocmai în priimit, reproducind o realitate arhaică.
î din secvenţa iniţială în- a fost menţinut în cuvinte caracteristice graiului popular : intrat.
î a fost păstrat în mine, pine, exprimînd o realitate a limbii vechi şi a multor graiuri actuale.
o a fost diftongat în oa : flore / floare, nopte / noapte, sore / soare, tâte / toate.
u (u) firtal nu a fost transcris, reprezentînd o simplă grafie.
Grafia dublă, alternantă, cu î şi u, Ia indicativul prezent al verbului a fi, nu a suferit nici o modificare, transcriind sînt şi sunt, potrivit textului, uneori chiar în cuprinsul aceleiaşi pagini.
ii a fost redat prin z : văd / văz.
s intervocalic din cuvintele neologice a fost transformat în z : raiseră / mizeră, mosaic / mozaic, musă / muză, usurpator / u-zurpator.
s în neologisme ca esală, esil a fost modificat în x : exală, exil. Am preferat transcierea generalizată cu x a lui s pentru că, fiind vorba de cuvinte romanice cu etimologie multiplă, e aproape imposibil de precizat cazurile în care scrierea cu s corespundea unei pronunţii reale. —_. .... s urmat de o ocluzivă sonoră, de o licvidâ, de o nazală sau de v a fost transcris z : asvîrli / azvîrli, isgonit / izgonit, sbor j zbor, sdrobit I zdrobit.
In cuvinte cu hiat, a fost restabilit u (în unele cazuri în Ioc de o) : doă / două, roă / rouă, steoa / steaua, zioa / ziua. al       Diftongul ia a fost transformat în ea, potrivit unei tradiţii de transcriere, căci, în realitate, pronunţia posibilă este cu ia : auzia j auzea, ghiaţă / gheaţă, uenia / venea.
Forma ceand, întâlnită în ediţia Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cit şi inedite (1865), a fost înlocuită eu geană, existentă în celelalte volume ale poetului. De pildă, versul iniţial al poeziei Minai seăpînd stindardul: „Noaptea se întinde şi din ceana
sa", din ediţia din 1865, apare astfel în volumul Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) : „Noaptea se întinde şi din geana sa".
--—. ci urmat de n s-a menţinut în : obicinuit, vecinie, potrivit
unei tradiţii ortografice arhaice.
ci a fost transcris ţi în cuvinte ca : gracios / graţios, gracii / graţii, socie / solie, socilor / soţilor.
Grupurile dje şi dji, în cuvinte de origine turcă, au fost transcrise ge şi gi : handjer / hanger, feredjea / feregea, caidji / caigi.
ge şi gi s-au păstrat în cazurile în care exprimă realităţi fonetice caracteristice graiului din mai multe regiuni : curagios, împregiur.
ph a fost redat prin f : zephir / zefir.
--Grupul que a fost modificat în che : buquet j buchet, coquet /
cochet.
-------Grupurile sce şi sci au fost reproduse prin şte şi şti : iu-
besce I iubeşte, privesce / priveşte, ceresci / cereşti, pescişori / peştişori, scii/ştii.
Articolul nedefinit feminin uă a fost redat prin o.
---- Prefixul în- dinaintea labialelor b, p a fost transcris im- :
înpartă / împartă.
—■-■-Prefixul res-, reprezentînd o grafie latinizantă, a fost modificat în ros- în cuvintele şi derivatele vechi româneşti : resptndi / răspîndi, resfăţa / răsfăţa, resplăti / răsplăti. Tot astfel s-a procedat şi în cazul prefixului re-, transcriindu-1 ră- : remîne / rămine.
se pentru conjuncţia să (se meargă), formă întîlnilă alături de cea corectă, a fost înlăturată, transcriindu-se să. ~~" ■■ Au fost transcrise întocmai formele populare şi arhaice frecvente în limba literară din secolul al XlX-lea : pintre (pentru printre), pre (pentru pe), preste (pentru peste), primble (pentru plimbe), provedinţă (pentru providenţă), rumpe (pentru rupe), vei (pentru vrei) etc.
A fost păstrată întocmai varianta populară a pronumelui negativ : nîme.
Au fost menţinute formele marcate de aferează, caracteristice graiului popular : nairete, oi (pentru voi).
Dubletele de genitiv-dativ feminin, în -ei şi -ii, au fost conservate : ţârei, zilii.
LXXXYII
LXXXV1
A fost respectată forma cu ea a substantivului vieaţa, frecventă la mulţi scriitori din secolul al XlX-lea şi din prima jumătate a secolului nostru.
S-au menţinut formele duble : astjel. / asfel, care / cari {pentru plural), dacă /daco, după/dupe, jarmec / fermec, pnsăre-paaere. sfint/sînt, şoaptă / şoptă, sub / subt, zori/ziori, fiecare variantă fiind reală.
De asemenea, au fost păstrate cîteva forme triple, atestate în limba literară din secolul al XlX-lea : popor / popul /popul, par-fiun, pre/um, projum.
„ Punctuaţia a fost modernizată în măsura in care nu a impietat asupra particularităţilor sintactice ale textelor.
Greşelile de tipar evidente au fost îndreptate tacit.
Cifrele din unele texte aparţin lui D. Bolintineanu şi trimit, pentru poeziile în cauză, la explicaţiile din capitolul final de iVote şi comentarii. In acest capitol prezentăm principalele date istorico-literare referitoare la scrierile din cuprinsul ediţiei, expun înd geneza lor, indicînd locul şi data primei apariţii, retipăririle în periodice, volumele antume in care au fost incluse, reproducând prefeţele acestora şi notele scriitorului, reconstituind, în aspectele esenţiale, modul în care poeziile şi volumele lui D. Bolintineanu au fost receptate de critica literară a vremii şi de istoria literară.
La Cuprins, cifrele dintre paranteze indică paginile din Note şi comentarii.
TEODOR VÂRGOLICI
POEZII DE
D. BOLINTINEANU atît cunoscute cît şi ined
1865
LXXXVIII
FLORILE BOSFORULUI
ESME
Ca Esme mai dulce floare Cu dezmierdatei- parfum, N-a mai strălucit sub soare De la Tunis la Batum !
Sub privire-i s-aureşte Unda lină din Bosfor ■Şi, văzînd-o, Gul' roşeşte, In grădină la Nihor 2.
Ca mărgăritarul albă Şi cu părul de ebin, Ochi de foc şi mină dalbă, Gura, graţios rubin ;
Naltă, delicată, fină, Dar cu braţul rohinzior. Sinul ei, sm de vergină Unde dulci mistere zbor.
De un an e măritată. De ghiauri:!, de musulmani, Şi ric frent'i'' e lăudată ; Are optsprezece ani !
Cind o vezi la preumblare Sub iaşmac5 adus din Şam",
3
Ca o stea prin nori, apare DuJcea fiică-a lui Osman. 7
Feregeaua-i 8 se-mlădie Pe Mahiul9, bogat cerchez 1U, Cu dalga u de selemie 12, Cu şalvari lai'gi de geanfez 13
Cînd ea lasă cu dulceaţă Vălul ei a flutura, S-ai trei ziie-aici în viaţă, S-o vezi asfel, tu le-ai da !
Cînd Esme umblă prin casă, Coamele-i de talpe trec Şi-nli'-o mie cozi se lasă P-al ei sîrmaii-elec 14.
La plimbare cînd ea iese, 'Noadă păru-i, elegant, Peste cap, în valuri dese Cu un ac de diamant.
Oh ! amar cui o priveşte Un minut făr' de iaşmac ! Mai amar cui o iubeşte ! Dorurile nu-i mai tac !
De la frunte la picioare E un fermec graţios ! Sufletul ei e un soare, Corpul ei un crin frumos !
A sa inimă se duce în secret dup-un ghiaur, Patimile, strinse dulce In arzîndu-i sîn, murmur.
GHIAURA
Sub verdea leasă Unde se-ndeasă Visele-n cor, La umbra lină Unde suspină Linul Bosfor, Cînd raza beată, Ca o săgeată Cade mereu, Sub neagra stîncă Aş vrea, da, încă. Să m-aflu eu, Pe flori molateci, Verzi şi sălbateci Flori de păduri, Cu frunte-arzîndă, Pe bucla blinda Unei ghiauri!
4
RABLE 1
E oara cînd s-aprinde a lui LiaP făclie
Şi varsă valuri d-aur pe marea azurie,
Lăsind ca să se vaza mişcînd din arîpiori,
O pulbere-argintoasă de mii de peştişori ;
Frumoase mozaice, divine, infinite,
Ce schimbă ale lor forme bizare, strălucite !
Lucrare minunată, tablou desfătător,
Ce ne amintă încă p-al vieţii autor,
Făcind ca să se uite durerea ce dărimă !
O, fiu al periciunii ! om, mizeră ţărînâ,
Ce intr-o zi trăieşte şi un fatal minut
Coboară în morminte nestabilul tău lut !
Grăbeşte-te de gusta, cît viaţa ta luceşte,
Această frumuseţe ce dulce ne răpeşte,
Ast ferraec fără moarte, aceste străluciri,
Ce, răsfăţîndu-ţi dulce arzîndele simţiri,
îmbată al tău suflet şi-1 face de tresare
Sub mina provedinţii, d-amor şi desfătare
Oh ! mîne-a ta ţărînă de vînt se va răpi !
Căci moartea stă ascunsă sub floarea ta d-o zi.
Alături cu lumina e umbra care zace ;
Alături cu o stîncă prăpastia se face !
Dar să te bucuri numai nu este de ajuns :
Căci robul ce trăieşte de lanţul ;,ău pătruns,
Tiranul stînd pe tronu-i au tot acea durere,
"Unul să poarte lanţul, celalt a sa putere,
Şi toţi deopotrivă se bucură aci
De răul ce pot face nainte d-a peri.
De crimă-i ucigaşul, vai! e ferice încă !
Şi orbii chiar se bucur în noaptea lor adîncă.
Tu, bucură-te însă d-aceste dulci vederi
Ce fac deopotrivă pe omul de dureri
Cu zeii ! Fii ferice, cînd ai putut în lume,
Prin fapte generoase, să-ţi laşi un dulce nume !
Sultana favorita, în chioschui-i răpitor, Cu ochii uzi de lacrămi, se uită pe Bosfor. Nici şopta sărutării suavii aurele Pe uncia semănată de pulbere de stele, Nici dulcile suspine ce-n pomi la Iscudar3 Exală-n sînul serii fiia lui Ilbaliar Nici ciutul ce modulă pescarii-n depărtare. Nici splendida lumină ce scînteie pe mare, Nimic nu răspîndeşte din sufletu-i rănit Tdeea răzbunării ce-n doru-i a zîmbit. Dar ea era frumoasă, şi jună, şi plăcută ! Cînd cu atîtea graţii de ceruri fu născută, Ea fuse destinată să şteargă cu amor P-a oamenilor frunte al patimilor zbor, Aşa precum o floare cu bucurie vine Şi-n lacrimile noastre s-amestecă cu bine. Dar lumea îi schimbase destinele-i cereşti : Căci omul e ca focul din care îţi urzeşti Unealtă ce omoară sau care trebuieşte. O, lume ! dacă suferi, chiar ţie mulţumeşte ! Dar valul ce se sparge pe-ntinsa Marmara5 In nopţi de vijelie nu are-albeţea sa, Şi bolta înstelată nu e strălucitoare Ca ochii favoriţii, Rabia, dulce floare !
Un om stă în genuche, ascultă în tăcere.
— „Aii, tu nu ştii încă adînca mea durere ?" Întreabă favorita pe vechiul ei badîn 6.
— „Nu ştiu nimic !" răspunde făţarnicul bătrin.
— „Toţi vor ca să mă peardă ! Allah ! toţi mă înşeală Cislar-aga 7 îmi dete în fine o rivală...
7
Ştii tu ce-i o rivală ? E moartea mea, Aii !
Ambiţiunea mică de a putea domni
îl face să urască a mea înriurire
Şi prin mijloace crude să cheme-a mea peire.
Rivala ce-mi dă mie uzurpatorul meu
Se zice că-i frumoasă ! Nu cred nimica eu !...
Voi sîngele, voi viaţa acei ce mă doboară !
O crimă '. vezi, eu tremur ! dar trebuie să moară
Sultanul de trei zile în chioşc la Candili 3
Petrece cu cercheza... Tu o cunoşti, Aii.
Almeia !1 ce în danturi atît de ruşinoase
Şi-arală cu talentul şi formele-i frumoase !
Bogazul10 curge iute sub chioschinl ce-am numit,
Şi care, despre mare, nu este îngrădit...
Cercheza dănţuieşte c-tm negru oarecare,
P-a cărui faţă scrie : minciună şi trădare '.
Cincizeci de pungi de aur... Pricepi ideea mea ?
O repede săltare ne va scăpa de ea.
Sultanul o' s-o crează-necată din tîmplare.
Tu, ca să faci să uite această înecare,
Vei pune foc îndată pe mal la Scutari !"
— „întocmai se va face !" răspunde-atunci Aii.
In chioschiul său cel verde, la Candili, pe mare, Sultanul se îmbată de dulce desfătare. Privind cînd focul zilii pe dealuri strălucind, Cînd luna ce se-nalţă ca salbă de argint, Cînd alba baiaderă ce-n danturi graţioase Arată ale-ei talente şi forme voluptoase. Măreţul chioşc îşi udă picioarele-n Bosfor, Şi-n unda fugătoare se miră cu amor. Sub chioşc curentul trece cu vie r&pejune. Iar murmura-i invită la dulce moliciune. O sală octogonă formează acest local în care străluceşte tot luxu-oriental. O grupă d-odalisce 11 apar aici în sală. Ca visele juneţii ce inima exală. Colo, fumind tăcută, o tînărâ hanîmă 13 Se pleacă visătoare pe mica-i albă mină ;
Iar rumena-i guriţă ca fragul pîrguit, Din narghelea exală un fum îmbălsămit. Mai colo o cercheză se joacă c-un hanger Şi pare ca fantasma ce a venit din cer, Cînd lupta încetează, la bravul adormit, Şi joacă cu armura şi coifu-i aurit.
Dar iată baiadera ! Ca steaua în lumină,
Ea arde-n frumuseţe lumească şi divină !
Cosiţele-i se scutur pe umerii de crin,
Muiate-n diamante, ca focul cel divin
Al stelelor1 de aur, ce-n umbră şi tăcere
Cu umbra împreună tresare de plăcere.
Doi ochi focoşi, dulci, negri, frumos se răcoreau
In umbra umor gene prelungi ce-o copereau.
Ca razele de soare ce printre nori văzute
îşi perd vioiciunea, fâcîndu-se plăcute.
Dar Mahomet o cheamă, alături o invită.
— „Vin' ! zice padtşahul, copilă fericită !
Eşti tu o muritoare d-aici din astă lume
Sau huruie ieşită din ale mării spume ?
Ori eşti o dulce floare ce ţinerile zori,
Jucindu-se, perdurâ din sinul lor de flori ?"
La sunetul tamburii, copila răpitoare
S-avîntă înc-o dată pe scumpele covoare,
Hadînul o preurmă... Ea cade cîteodată
Pe braţele lui negre, în aer legănată.
Şi seamănă, pe braţe-i, un fermec virginal,
Ca o steluţă dalbă în fruntea unui val.
Dar muzica-ncetează. S-aude o strigare.
Frumoasa baiaderă alunecă în mare !
Din lunga-i amorţire sultanul deşteptat, Caicul să-i prezinte la robi a ordonat. Gît pentru baiadera ce unda o răpise, Sultanul cînd se duse, femeilor le zise : „Era o floare dulce, ca ţinerile zori, Jueîndu~se, perdură din sînul lor de flori. Şi cu apusul zilii, se-ntoarce către soare Aşa precum venise, frumoasă, rîzătoare !"
Pe ale feţii albe garoafe dulci, junele, Ce tremură sfioase ca razele din stele Pe valul mării blînd.
ALMELAIUR
Pe unda poleită de miriade stele
Se leagănă, murmur, în horă graţioasă suave aurele, Şi joc cu răsfăţare în bucla dulcii mele, Frumoasii Almelaiur.
Colo  suspină valul sub maluri cununate
De chioşcuri de porfir ; Colo delfinul saltă în jocuri răsfăţate Pe undele încinse de brîuri colorate De raze dulci de fir.
Şi cerul, şi pământul, şi marea fără punte,
Saraiuri, toate zbor, Şi luna cu chip d-aur se leagănă pe munte ; Iar dulcea mea hanîmă ascunde alba frunte
în sînu-mi arzător.
Cu vorbe amoroase, cu tînără mustrare,
îmi zice ea duios : „Cu mult e mai plăcută a noastră răsfăţare Decît acele raze ce scînteie pe mare,
Amantul meu frumos !"
Eu, ca s-adorm suspinul ce încă rătăceşte
în sînu-i delicat, Rădic atunce vălu-i ce faţa-i umbreşte, P-o mandolină d-aur ce dulcea mea iubeşte
Eu astfel am cîntat :
„Vino, dulcea mea iubită. Valul doarme, liniştit, Vezi, caicul meu invită Cu catartul aurit!
Coardele-i sunt de mătase ; Velele-i sunt de atlaz, Printre unde, de vint trase, Să plutim drag pe Bogaz !
Pentru muncă, floare dulce, Eu alt aur nu primesc Decît aurul ce luce Printre părul tău ceresc !"
Aşa cîntam pe mare şi alba mea frumoasă
Pe braţu-mi adormea, Şoptind cu răsfăţare : „O, noapte graţioasă, Opreşte zborul dulce pe lumea mincinoasă, Pe fericirea mea !"
Ea zice şi suspină, şi două lacrjmele Se scură tremurînd
10
SĂRUTAREA
LEILI
— „Sus pe stîncă luna luce, Valul pare-adormitor, Lasă-mă, hanîmă dulce, Să-ţi dau un sărut d-amor V
— „Nu voi vorbă ce ne minte ! Caigi; nu ! nu voi eu !
Cind iubim, să fim cu minte ! Ce priveşti tu, dragul meu ?"
■— „Văz un val de vijelie, Altele în urmă-i vin / Ce îmi pasă, însă, mie ? Noi mai iute-o să plutim !"
— „Să ne-ntoarcem ! Mor de frică ! Vintul vine... A sosit ! Simţ că valul ne rădică : Oh ! sărută, crud iubit!"
O, streine, vino şi te desfătează Pe aceste maluri piine de-ncintări, Unde tinereţea încă se păstrează, Unde-amorul are încă dulci visări, Unde hurioara 1 edenului dulce, L-ale halaicii 2 cîntece de dor, Vine şi răsfaţă pînă să se culce, Florile rîzînde dup-acest Bosfor ; Unde o femeie are frumuseţea Stelelor de aur ce în nopţi lucesc, Şi fecioara dulce are tinereţea Rozelor sălbateci care ne răpesc ; Unde ziua-i albă, noaptea înstelată. Şi-aerul bea dulce rouă dupe crin. O, eden al lumii ! fata ta curată Cu atît ne-ncîntă cu cît te privim ! Cit de midt copiii lui Osman cel mare Cată să bîasfeme frumuseţea ta, Cauză de lupte şi de turburare Ce-a făcut şi face lacrimi a vărsa ! D-astă frumuseţe, dar fatal şi dulce, Spiritele noastre le-am văzut slăbind ! în locaşul vieţii moartea se-ntroduce, Ea le ţese viaţa cu aur şi argint. Nu ! nimic nu schimbă cruda ursitoare ! Tot ce fu prea mare cată a slăbi ! Pretutindeni unde Dumnezeu, sub soare, A creat o ţară demnă d-a răpi, Popolii suspină sub a lor durere
12
13
Şi târăsc cu lanţul viaţa de arnar ! Crimele, virtuţii urmă cu plăcere, Peste tot în lume relele răsar ! Am putea să zicem, viaţă şi lumină S-a făcut, viază de lă început, Numai ca s-ajute a se face-o crimă, Şi cu toate astea soarele-i plăcut! Totul favorează pe cei răi în lume ! Nu mai e speranţă pentru ast pămînt ! Libertatea fuse însuşi ea un nume ? Nici acea speranţă, fiică de morniînt, D-a vedea odată, într-o crudă oară, Aste triste rele fără de finit. Nedreptăţi amare ce ne înconjoară Dispărind cu lumea care le-a hrănit ?
Aurele line trec cu răsfăţare, înflorind surfaţa latului Bosfor Şi formind o cale-n mozaici bizare, Care-ncîntă ochii cu lumina lor. Pe această cale unde se îngînâ Ale lunii raze c-umbra deşii seri, Scîntei peştişorii, splendidă ţarină, Cum în visul dulce zboară dulci plăceri. Albe odalisce se cobor pe mare Pline de plăcere, din al lor serai, Ca un cîrd de paseri ce cu răsfăţare Zbor la focul dulce soarelui de mai. Zgomotul lor însă umple de plăcere Şi de gelozie dalba Bulbuli Ce l-aceste şopte cîntă-a sa durere Printre chiparişii de la Candili.
O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai, Care miră-n unde formele bizare ; Mîna sa răsfaţă părul ei bălai. Un caic soseşte în tăcere-adîncă Şi pe sub ferestre la serai a stat.
Luna se ascunde dup-un vîrf de stîncă Şi o voce dulce asfel a cîntat :
„Eu nu am sărai pe mare Cu coloane de porfir; Ca s-atrag a ta cătare, Nu sunt paşă, nici vizir.
Dar ce este-un mare nume Şi averi ce noi dorim ? Cine-a moştenit a lume Ca şi noi s-o moştenim ?
Ca o dulce sărutare, Ca un val p-acest Bosfor, Omul rădăcină n-are Pe pămîntul cel de dor.
Gustă dulcea bucurie Astăzi cînd ea ne-a suris ! Mîne dorul a să vie Să-şi ia locul lui promis.
Cutm o floare e ursită A-nflori, a se usca, Viaţa noastră e trăită D-am iubit pe cineva.
Vin' şi dă-mi să beau eu dulce Roua de cereşti plăceri, După floarea ce străluce P-ale teie primăveri !"
Cîntă. -— Dar o umbră blinda şi uşioară Din saraiuri iese-naintînd spre mal, Zice două vorbe, în caic coboară ; Iar caicul pleacă legănat p-un val.
14
15
Marea îşi încinge faţa-i încreţită
într-un brîu de aur dulce a privi
Şi a serii boare, cu-aripa-nfiorită,
Răsfaţă cosiţa albii Leili.
Unde mergi, sultană, singură c-un june
Pe aceste valuri, sub un cer stelat.
Tu, ce garda neagră, noapte, zi supune
Privigherii sale ce i s-a-nsemnat ?
Oh I cît de arzîndă trebuie să fie
Flacăra ce arde sufleLu-ţi d-amor,
Cînd zdrobeşti tu astfel viaţă şi junie.
Şi onori ce-ţi dase tronul răpitor !
Ea iubeşte ! Iată ce explică toate.
înţelepţi ai lumii, fruntea înclinaţi !
A înţelepciunii carte, de se poate,
O rupeţi îndată şi o aruncaţi !
Dumnezeu pe fruntea jmului ce moare
Scris-a aste vorbe prin trăsuri adinei :
„Duimnezeu-i amorul!"
în a lor amoare
Să urmăm amanţii într-aceste stînci!
■—■ „Ali-bei, ea zice cu nespusă-ardoare,
Lasă-mă a soarbe ocliii-ţi înfocaţi ! Tu eşti vîntul serii şi eu sunt o floare, Vin' şi şterge-roi ochii de amor rouaţi ! Caldă-ţi e privirea ! Dulce-ţi este faţa ! Dragă-ţi sunt, oh ! spune ?"
— „Te iubesc cu foc ! Şi poci face altfel mai ales cînd viaţa Şi a ta junie tu le pui în joc ? Tu, ce laşi mărirea, ca să vii cu mine !...'■ — „Oh ! de sacrifice nu voi să-mi vorbeşti ! Fericirea vieţii-mi este lingă tine. Unde e mărirea, p-amor nu găseşti. Fericirea este o fiinţă dulce Ce-şi deschide poarta numai de amor, Auzi tu, o, dragă, tu, ce faţa-ţi luce Mai plăcut ca focul zilelor ce zbor ! Eşti frumos, eşti dulce printre dulci fecioare, Brav eşti prin vitejii ce te înconjor, Cum prin stele dalbe a lucit un soare Tu luceşti în ochii-mi, visul meu d-amor !
Soarele meu dulce ! Roza se exprimă Prin al ei ferice şi plăcut miros. Paserea prin cîntu-i, steaua prin lumină ; Eu n-am vorbe-a spune doru-mi amoros ! Inima-ţi dau ţie, corpu-mi al tău este. Eu sunt a ta roabă, poţi să mă zdrobeşti !" — ,,Spune, spune mie, ca cereasca veste, Vorbe amoroase, zî-mi că mă iubeşti ! Tu nu eşti, nu, roabă ! ci a mea amantă ; Tu eşti fericirea, Dumnezeul meu !"
Luna şi cu noaptea, dulce, odorantă. Inunda sultana şi p-amantul său. Chioşcuri şi saraiuri după două maluri Ca fantastici umbre după dînşii zbor ; Iar delfinii sprinteni trec uşori prin valuri Urmărind caicul şi al lor amor. La Isar pe maluri ei s-opresc, coboară. —■ „Am scăpat!" îi zice Ali-bei, răpit, însă totd-odată iată-i înconjoară Garda ce-i urmase de cînd au fugit.
E-ora de amoruri cînd în horă lină Viile dorinţe ne-ncetat plutesc Pe vergine sînuri, ce d-amor suspină, în aceste ţărmuri unde înfloresc. Stelele de aur peste marea lină Se prevăd cochete, dulce infinit! Din azurul mării luna naşte plină, Ochiul vede dulce discul aurit Şi prin albe valuri pare şi dispare Ca suris ferice p-un chip suferind ; Ochiul se îmbată : vă uitaţi pe mare, Valul alb de spumă trece clocotind.
Cinci hadini, toţi negri, în caicul mare Merg pe Propontide unde se cobor ; Printre dînşii însă o hanimă-apare. Este o sultană, floare de Bosfor !...
Un mister, o crimă ! Să fugim.' îndată ! Păru~i este d-aur, fruntea-i e de crin !... Unde mergi, Leili ? Ochii tăi, vai ! cată Printre umbra nopţii visul tău divin ! Printre valuri, raze, umbre şi tăcere Caută să vază pe al ei iubit, Ca un gînd ce zboară prin ani de durere După fericirea ce ne-a părăsit.
— „Ai făcut namazul astă-dimineaţă ? Strigă capul bandii c-un ton rece, sec, Şi cu mîna-i neagră paloşul răsfaţă — Ordinul meu este ca să te înec."
—■ „Ale tele vorbe inima-mi sfărâmă, O, hadine ! nu ştiu ce vrei tu să zici. Fruntea-ţi e umbroasă !..."
— „Tînără sultană ! Vei muri îndată înecată-aici !" —'■ „O, hadine, moartea-i plină de durere ! Eu sunt jună încă, voi să vieţuiesc ! Aerul e dulce, viaţa e plăcere... Am puţini ani încă, lasă să-i trăiesc ! Eu murind acuma, plină de junie, Soarele de mîne, cînd va răsări, Crezi tu c-o să aibă raza sa mai vie ? Că ale lumii rele se vor îndulci ? Nu ai tu o mumă ? Soră nu ai, oare ? Eu mă dau lor roabă, numai să nu mor ! Voi scălda cu lacrimi ale lor picioare. Dacă njai pe nimeni, eu îţi voi fi sor ! Cînd de bătrîneţe viaţa ta s-o stinge, Pe mormîntul negru voi depune flori !..." Dar hadinul aspru braţul ei atinge.
— „A sosit furtuna... Trebuie să mori !;I
— „O, hadine, ascultă, poţi tu spune mie Ali-bei ce face ?" — „Astăzi a murit."
— „L-a ucis ! murmură ea cu bucurie, Mort, şi după dînsul eu am mai trăit! Iartă pe Leili, sufletul meu mare, Dacă după tine am trăit o zi !...
O, hadine, vino şi m-aruncă-n mare... Cu amantu-mi dulce, eu voi a muri !"
SUSPINUL BOSFORULUI
Ai1 vărsa pe mare mminele-i în valuri,
Strălucitoare flori, Formând un pod de aur, unind îmbele maluri. Ca cînd erau sâ treacă ai zeilor amori.
Acest frumos pod d-aur, văzut din depărtare
P-o parte de Bosfor, Părea că ne-nsoţeşte, şi sta tot într-o stare ! Era senină seara şi plină de amor !
Pescarii în caice, uşure legănate,
Vegheau neîncetat Pe valuri, în tăcere, cu frunţile plecate, Cu inima aprinsă d-un pescuit bogat.
Pe ţărmile-nflorite, cîntări melodioase
In aer se vărsau. în umbra de saraîuri, suspine amoroase, Profunde cîteodată, năşteau şi se stingeau.
Acolo halaica, frumoasă, dulce floare
Ca crinul din Tabor, Cu fruntea pe briliante, se veştejeşte, moare, Sau Bosforul o soarbe cu dulcele-i amor.
19
La o fereastră pare o halaică dulce !
Cafasul a deschis. Priveşte peste mare pe care luna luce, Sorbind profumul nopţii, poetic, magic vis !
Suspină şi se pleacă ; se lasă ca să cază,
Ferice, in Bosfor, Şi marea soarbe viaţa-I precum ar soarbe-o raza. Era senină seara şi plină de amor !
MEHRUBE
Asta e Bosforul d-unde s-aripează, P-al lor car de roze fragedele zori, Din a cărui undă şi-a făcut mirază Bolta azurată, aurind de flori. Ale sale fiice sunt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori ; Dulcea frumuseţe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe nici domneşte blinda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaş Un prefum de roze şi de ambrozie Care-imbată dulce sufletul gingaş.
E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerel sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semânabe-n fundul cerului plăcut. Colo se arată nişte insolite, Strălucind la raza stelii lui Lial, Asfel ca un negru cuib de aluniţe Care încunună sînul virginal. Muntele Olimpul cu a lui cunună De ninsori eterne se zăreşte-n fund ; Albeie-i cosiţe strălucesc la lună, Se răsfrîng pe sînul golfului profund, însă cadrul dulce, care ne răpeşte Peste Propontide, se schimba-n Bosfor, Arta cu natura acolo s-uneşte Să formeze cadrul cel mai răpitor,
21
Căci Selim sultanul merge de primeşte La giamia mare de la Top-hane O fecioară jună ce îi dăruieşte Pe tot anul încă vechea valide. Orişice lumină ce-n Bosfor se frînge îşi alungă forma ca un plop de foc; Iar cînd vântul serii marea o restrînge, Aceşti plopi de flăcări se zdrobesc, se joc. Peste faţa mării, dalbe caicele, C^odalisci cu văluri, trec şi se deşir, Ca acele vise dulci şi tinerele Ce lucesc în fundul unui suvenir. Aerul răsună de strigări voioase. Augusta mireasă trece... Vă-nclinaţi ! Ochii sâ nu vază graţiile frumoase ! Şi să nu profane fermecii curaţi !
Soarele apune peste Propontide ; însă la suflarea valului cel lin, Pare că se leagăn bolţile splendide, Dulce poleite d-aur şi rubin. Unda, încreţită d-aurele line, Scânteie sub biiul stelii purpurat, Cu colori suave, magice, divine, Ce încântă ochii, inima îmbat. Dar Selim se uită, din serai, pe mare Unde-aruncă boabe de mărgăritar. Ce, picînd, formează fără încetare Mii de graţioase cercuri ce dispar. Lingă el se vede favorita nouă : Capul ei pe mînă cade gânditor, Ochii săi de flăcări-noată-n dulce rouă ; Un surâs aură chipu-i răpitor.
— „Şterge aste lacrămi, răsfăţată floare Ce-am cules din munţii vechilor Carpaţi !" La aceste vorbe alba plîngătoare
Către el înturnâ ochii lăcrămaţi.
— „Strălucite doamne, lacrimele mele Cură pentru ţara d-unde m-a\ răpit!..."
— „Daca pentru asta rîurează ele,
Şterge-le îndată, fermec înflorit! Mehrube ! Aruncă dulcea ta privire P-j1 acestor unde fraged legîvei' ! Numai focul tânăr din a ta privire Poate fi mai magic pe pâmînt şi-n cer ! Uită ţara voastră unde nu-nfloreşte Sicomorul verde ! Unde nu vedem Alcovanul tînăr care râspîndeşte în havuziHmi d-aur apa care bem !"
— „Colo unde raza unui dulce soare Peste stânci uscate nu s-a spulberat, Unde ca fecioara într-o sărbătoare
Cu flori dulci de aur cîmpul s-a-mbrăcait; Unde limba dragă, tînără-amoroasă, Sună ca suspinul vântului uşor, Prin dumbrava verde, fragedă, umbroasă, Printre flori rizînde. eu aş vrea să zbor \ "
— „Dar sub ceru-ţi rece, omul nu iubeşte, Inima îngheaţă de al iernii vînt. Dalba-ţi frumuseţe, care ne răpeşte, Trei-e ca o floare lîngă un mormînt. lmpărţeşte-amoru-mi ! El e o comoară Ce tot Răsăritul s-aibă ar voi !
Ai tu vro dorinţă ? Cine vei să moară ? Cine să trăiască ? spune, şi va fi !"
— „Colo unde limba dulce şi-amoroasă Sună ca suspinul vântului uşor,
Prin dumbrava verde, fragedă, umbroasă, Inima mea zboară la un alt amor!"
— „Dacă numai astă perlă albioară Face-atîtea cercuri pe acest Bosfor, Cîte nu ar face tinâra fecioară,
Ce în altă ţară are alt amor !" Unda se despică, geme cu turbare.; Valurile albe cresc şi se topesc ; Nişte late cercuri se răsfrîng pe mare Şi la focul lunii graţios lucesc.
22
Un şir de suferinţe a fost a mea junie, O zi frumoasă-n viaţă nu poci să număr eu. Singurătatea tristă chiar din copilărie S-a aşezat în lacrimi la căpătîiul meu.
0 NOAPTE DE VARA & nimeni nu cunoaşte durerea ce m-abate !
Suspinele-mi amare pe vînturi au zburat, Şi lacrimile mele, în rîuri turburate, Cu sînge au picat!"
Suave aurele se leagănă voioase
Pe luciul Bosfor Ce, treherat de delfini cu aripe lucioase, Revarsă ici şi colo torente de fosfor.
în umbra ce domneşte pe lumea adormită, Steluţe rătăcite scîntilâ ne-ncetat,
Ca hora aurită A viselor ce zboară p-un suflet întristat.
Atuncea, deodată răsună-n depărtare
Pe Bosforul senin O şoptă de lopată şi-o tînără cîntare Pe vînturile nopţii lăsă acest suspin :
Dup-un cafaz, în umbră, ascultă o hanîmă
Aceste dulci cîntări ! Deschide lin cafazul şi, cu o albă mînă, îi aruncă o floare umidă-n sărutări.
Iar vasul se ascunde prin marea adormită
La umbra unui mal. Şi cîntecul se stinse p~o lacrimă zdrobită. Zefirul dulce-al nopţii se legăna p-un val.
„Ah ! zboară de la mine, speranţă-amăgitoare, ,J Din oupa-ţi înflorită, eu nu mai voi să beau : | Din cupa desperanţii, a morţii precursoare, Eu hrana voi să-mi iau !
t
i
Te du şi amăgeşte o inimă iubită j; Ce-adoarme legănată de tinere plăceri, t; Şi scutură asupră-i aripa aurită ! j; Iar eu voi trece viaţa în lacrimi şi dureri J !
"I
24 (
CAIGIUL
ODALISCA
Caigi ! vezi, noaptea vine Dupe dealuri fumegînd ; Ca o salbă de rubine, Luna trece luminînd ! Caigi ! vai ! să mini bine ! Valul geme spumegând ; Este oara cind suspine, Omul varsă lăcrimând !... Mergi spre stîncă neguroasă Unde-i chioschiul răpitor. Unde dulcea mea frumoasă Plânge dulce de amor !
Sub o durere-adâncă sărmanu-mi suflet geme Şi oohii-mi varsă lacrămi ! D-ar fi s-aleg din dor 1 Şi din mormântul negru de care tot se teme,
Mai bine-aş vrea să moi' ! în fundul astii inimi deşertul se-ntroduce, Şi nimenea nu ştie ! Şi cui voi spune eu ? Şi cine mă ascultă, o, Dumnezeul meu !
Ce suflet bun şi dulce ! Iluziuni de viaţă, d-amor ce ne îmbată j Pe sufletu-mi adesea se lasă şi plutesc
Ca focul dimineţii pe marea azurată ;
Dar, vai ! se risipesc ! î Adînca întristare pe viaţa mea, vai ! zace !
Şi nici o mînă dragă nu şterge plinsul meu ! Şi cine poate stinge un dor atît de greu, j Ferice a mă face ?
Dar tu puteai a face să piară-această ceaţă,
Să-ntorci inimii mele iluziile dragi,
Să dai plăcere lumii, chiar morţii să dai viaţă,
Un zeu chiar să mă faci ! In darn eu voi a stinge, o, dulce neînvinsă, Amorul tău ce-n sînu-mi mă arde ca un foc, Nimic nu-1 poate stinge ! Vai ! viaţn mea e stinsă
El însă stă pe loc Eu nu cunosc, o, dragă, nimic decit durere Din patima frumoasă ce-mi dai, sufletul meu ! Unic dar ce-mi faci mie la cîte sufăr eu,
în noapte şi-n tăcere !
36
27
Tu, care cu plăcere mă legănai în lume De graţiii infinite, de vise dulci d-amor, Oh ! trebiut-a, oare, să faci, o, dulce nume,
Din viaţa mea un dor ? Nu ! Nu mai e speranţă să gust eu cu plăcere Odihna ce-mi lipseşte decît într-un mormînt ? Şi numai moartea poate la cruda mea durere,
Să plîngă pe pămînt!" Aşa cînta pe mare sub dalbele seraie, în umbra nopţii dese, un june trecător Şi luna varsă dulce lumina ei bălaie
Pe luciul Bosfor. O voce din fereastră, suavă ca o miere, Unindu-se ferice cu al tamburii sun, Lasă să se auză ast cîntec de durere
Ce munţii drag îl spun : „Dar inima mea are atîta trebuinţă D-amor, de fericire ! Ca tine sufăr eu ! Dă-mi sufletu-ţi ce arde de foc şi de credinţă,
Să arză cu al meu !" Ea cîntă şi natura păru că se îmbată. A nopţii stea de aur în sînul unui nor Şi marea azurie şi noaptea parfumată
Tresar d-un sînt amor !
KÎZ-CULESI1
„Ştiţi ceva mai dulce decît o zîmbire
Ce s-arată-n lacrimi, spuneţi, muritori !
Mai frumos ca arcul cel de strălucire
Dupe ploi, ce-şi lasă razele pe flori ?
Ce voi eu a zice, nu-i o rază dulce
P-aripele d-aur a lui Ilbahar.
E sultana jună, Suade, ce luce
Şi-nfloreşte-n turnul de la Iscudar.
V-aduceţi aminte, fii voioşi ai vieţii,
Cruda profeţie unui învăţat,
Că la cincisprezece ani ai tinereţii ' Va muri d-un şarpe crud şi veninat ?
Chiar d-atunei sultanul, vrînd ca s-o ferească,
O depuse-n turnul unde astăzi stăm. ■ Insă mine soarta va sâ se-mplinească...
Pentru-aceea, dulce noi să ne-mbătăm !
In această noapte mulţi au ca să moară !...
însă ce ne pasă cine va peri ?
Cu fatala moarte cine nu să-nsoară ?
Astăzi, mine, moartea trebui a veni.
D-astăzi pînă mine, vai ! e lungul vieţii !
Iată ce cu lacrimi plîngem mulţi aci !
Ah ! să soarbem încă roua dimineţii
Pînă miezul zilei n-o va risipi !
Care om în viaţa crudă cît şi dulce
Gustă fericirea, numai un minut,
O secundă numai, poate a se duce !
Nu se mai întoarce cele ce-au trecut!
Temerea de moarte meargă-n locuinţa
Fiilor robiii care-n viaţa lor
N-au sorbit din cupa ce dă biruinţa
29
Celor care-n lume pentru lege mor. Pentru noi toţi frica e necunoscută. Iar amorul vieţii este mult mai jos Decit o voinţă lui Allah plăcută. Asfel musulmanul moare bucuros !" Asfel printre fumul cupii rîzătoare Cuvîntau în noapte gărzii ianiceri. Tînără dorinţă cu dulci aripioare Scutura pe dînşii vise de plăceri.
UN VEGHETOR
„Cine-i îndrăzneţul care-n vijelie
în caic se luptă cu turbatul val ?
Vă uitaţi în umbră !... Mi se pare mie ?
Sau că-naintează colo către mal ?
Dar, p-Allah ! El cîntă !... Cîntul lui e dulce
Ca mirosul Ghiulii, fiia lui Qmar ;
Amoros ca plînsul dragii bulbuluce
In grădina verde de la Iscudar !..."
Asfel veghetorul, c-un pahar în mînă,
La fereastră-n turnu-i, soţilor vorbea.
Ospeţii cu pace încă-o dată-nchină,
P-a lor geană somnul aripa-ntindea.
Dulce şi frumoasă ca lumina vieţii Pentru cel ce vede viaţa-i declinând, Apărea sultana, visul frumuseţii ! Cincisprezece roze anii drag formînd. însă vijelia care dură ancă Turbură sultana de la Iscudar. „Marea încă muge, noaptea e adîncă... Iară n-o să vie dulcele Omar !" Asfel îşi vorbeşte amoroasa fată. Două lacrimi udă geana-i d-abanos. Dar d-odată-o voce dulce, adorată
îi goneşte grija din sînu-i frumos.
— „Nu veni ! îi strigă Suade cu teamă, Tremur să te vază venind servii mei !" Vocea-i îl respinge, inima-i îl cheamă. Aruncă o scară pe fereastra ei.
Cine poate spune dorul şi plăcerea Ce simţea sultana cînd Omar sosi Şi-i câzu-n genuche, şi-i sorbea vederea ? Oh ! atunci furtuna chiar se linişti! în această noapte ea e răpitoare, Ochii ei au focul cel dumnezeiesc Ce revarsă ochii dulcelor fecioare Stând în rugăciune, în extaz ceresc. Brîul ei luceşte p-un mijloc supţire Ca un cerc de raze p-aerul umbros ; Părul lung pe sînu-i cade-n negre fire Şi mai alb îi face sînu-i graţios.
— „Iată-mâ, o, jună şi frumoasă floare ! )                 Zice-amantul tânăr, naitînd spre ea ;
Dar de ce se scură aste lăcrimioare, I Pe frumoasa-ţi faţă, Suadica mea ?"
—- „Pentru ce se scură lacrimile mele.
Viaţa vieţii mele ! Ce, tu nu ghiceşti ?
Mă întrebi tu încă ? Cum n-ar curge ele }, Cînd de lîngă mine de cinci nopţi lipseşti!"
•j — „Asfel tu mă mustri, dulce Suadică ?
îţi retrage vorba, melaicul meu !
N-am venit, ştii bine, o mai zic, de frică
D-a te compromite... Jur pe Dumnezeu !"
■—■ „Moartea ? Şi ce-mi pasă ? Moartea este viat:
Viaţa fără tine ! Auzi tu, Omar ?
Vino totd-auna ! Toată dimineaţa !
A muri cu tine e un fermec rar !
Nu ! Tu nu ştii încă viaţa fără tine
Cît e dureroasă, suflet dulce-al meu !
însă tu te afli tot atît de bine
Pretutindeni poate unde nu sunt eu.
Ce, nu sunt frumoasă ? spune, spune mie !"
— „O, transport! o, fermec ! Ce stai de gîndeşti E ceva mai dulce cît a ta junie ?
Cit aceste graţii, frumuseţi cereşti ?
30
31
Mult, mai drăgălaşă şi mai delicată Decît fluturelui ce, zborînd din flori, La lumina zilii, vie şi curată, Scutură de rouă dalbele-aripiori; încă mai curată ca o Sărutare Ce pe buzi fecioare pîrguieşte lin, Ca Gun-agarmasi ce rîzînd răsare Şi se sparge-n aur pe al nopţii sin ; Asfel vii şi scuturi roua graţioasă Viselor de roze ce ai secerat... Curgi in dulci torente, flacâr-amoroasâ, Şi răpeşte-mi viaţa într-un sărutat!"
— „Vai ! aceste vorbe, nu ! nu le mai spune ! Ori de fericire trebuie să mor !"
Braţu-j alb ca crinul graţios ea pune Dupe gitul celui ce iubea cu dor, Şi cu mini de roze dulcea voluptate îi răsfaţă valul pârului noros. Vorbele pe buza-i mor întretăiate Şi un rîu de lacrimi varsă amoros. Răsfăţări plăcute, plîngeri tinerele, Fragede suspine dulce se urmau ! Iar în vijelie două cucuvele în apropiere dureros cîntau.
U
în seraiul splendid, pe costişe maluri, \ţ Padişahul sade între curtezani, Ochii cu plăcere rătăceau pe valuri. Părul lui scînteie înalbit de ani.
— „Mare şi întinsă fie-a ta putere în această lume ! zise-un om sosit. Dulce şi eternă fie-a ta şedere
în Eden, la dreapta celui fericit; Dar a ta copilă a-ncetat din viaţă.
Aslă-noapte încă şarpele-a venit k
Cînd Gun-agarmasi scutură de ceaţă
Şi de roua nopţii păru-i aurit."
—■ „Aţi ucis pe şarpe ?" întrebă sultanul,
Pricepînd ce şarpe fiica i-a muşcat
Şi cu mîna-i dalbă mîngîie-iataganul.
— „Sîngele lui negru turnui a scăldat.1"
FATA DE LA CANDILI
Cunoşti tu pe alba fată Pentru care Biulbiuli Toate nopţile se-mbată De cîntări în Candili ?
Cu păr negru, faţă albă Ca un crin dupe Burgaz Şi surîdea lumii dalbă Ca lumina pe Bogaz.
Sub arzînda ei cătare Mugurii îmbobocesc Şi pe cîmpuri, şi pe mare Stelele se amuţesc.
Astfel viaţa mea-ntristată, Caigi, s-a ameţit, Oh ! de cînd frumoasa fată Cu dulceaţă mi-a zîmbit.
Şi-a mea inimă se duce Unde cîntă Biulbiuli, Pentru draga mea cea dulre în grădini la Candili.
33
FURTUNA
INSOLA PRINKIPO
N-auzi tu acele valuri Jos sub stîncă suspinînd ? Către-aceste negre maluri Mînă, caigi, curând '. Iar tu, alba mea iubită, Lasă pe guriţa ta Să citesc a ta ursită. Daca ne vom îneca !
— „Ştii tu, lopătare, o insulă verde,
Eden bălsămit, Ce-n valuri de spumă şi d-aur îşi perde
Pici-oru-nflorit ? Acolo-nfloreşte frumoasa mea dulce,
Un vis răpitor ! Acolo în noapte eu voi a mă duce,
In vasu-jţi uşor."
— „Sunt insule multe ce-n marea spumoasă,
Prin noapte, priveşti. Dar spune-mi cum este această frumoasă De care-mi vorbeşti ?"
—- „Pentru dalba mea fetică, Roua luce peste flori Şi un fluturel ridică G radioasele ja r ipLori. Cerul a făcut mirază Din albaştrii ocbiori, Dimineaţa cu-a sa rază Unge dulcii perieri !"
24
35
SÎNT A SOFIA
Pe cîmpiile senine Ce Bizanţul înconjor, Pe un cal spumegător Mahomet sultanul vine, Către seară, gin di tor. El, oprindu-se, priveşte Cadrul serii înzeit, Sînul mării înflorit. Sînta Sofia-1 răpeşte Cu-al ei creştet aurit. P-acel creştet dulce plană Raze rurnple în scîntei, Ca un cîrd de fluturei Cu aripă diafană P-un buchet de brebenei, lată-o tînără fecioară Pare înaintea sa, Pe fugarul ce zbura Ca o paseră uşoară Ce pe vînt s-ar legăna. Faţa-i are frumuseţea Aurului de la zori Ce se varsă printre nori ; Iar divina-i tinereţe, E ca roua dupe flori. — „Ce vii tu şi faci aice ?" Zise fiia de-mpârat Padişahului mirat.
3g
—- „Să te iau ! Sultanul zice.
Sunt de tine-namorat.
Umbră dulce, spune mie,
Spune, spune, mă iubeşti ?
Pentru ochii tăi cereşti,
Dar-aş viaţă şi junie,
Şi tezauri omeneşti."
—■ „Fugi, tirane, şi mă lasă.
Cum te voi iubi, vai ! eu ?
Martor este Dumnezeu !
Mina ta de fier apasă
Ţara şi poporul meu î"
— „Umbră dulce ! Mîne poate
Eu Bizanţu voi prăda ;
Roabă mie te-oi lua ;
Voi câlca-n picioare toate,
însuşi frumuseţea ta !"
Zice, apoi el s-aruncă
Către dînsa transportat.
Umbra dulce a ;:borat
Şi aleargă peste luncă
Cu fugaru-i ne-nfrînat.
Ale sale cosicioare
Drag în aer fluturau
Şi în urmă aruncau
O lumină-amăgitoare,
Raze ce pe toţi uimeau.
Ca bălaie stelioară
Ce declină scinteind
Şi se sparge strălucind,
Pare tînăra fecioară
Printre noapte fîlfîind.
Mahomet nu s-odihneşte. L-Adrianopol, în palat, Cheamă somnul ne-ncetat. însă somnul părăseşte Al său suflet întristat. O dorinţă îl străbate.
37
Printre lacrimi a zărit Visul lui cel fericit : A cezarilor cetate Ce fierbinte 1-a răpit. El se plimbă prin odaie. Gîndul lui îi este-aprins ; Fruntea-i arde-n foc nestins Şi o undă de văpaie Peste ochii-i s-au destins.
— „O, Bizanţe răpitoare ! Dar-aş viaţa, sceptrul eu, Un minut să fii al meu,
- Cu-ale tale dulci fecioare, Dulci ca foc de curcubeu ! Dar, o, soartă ne-mpăcată ! Nu poci scopu-mi să-1 ating !; Şi ca visele să sting ! Dulci dorinţe ce mâ-mbată • Şi cu focul lor mă-ncing ! în a zorilor albeţe Ce prin umbre străbătu. Umbra dulce-i repăru Strălucind de frumuseţe. Mahomet o ounoscu. Astă umbră graţioasă Faţa drag şi-a dezvălit, în lumină-a strălucit Ca planeta radioasă . Sub umbrosul răsărit.
— „Vino, sîntămchipuire ! Strigă iunele-mpărat
De suspine înecat,
Vino, dalbă fericire,
Ce-a mea viaţ-ai turburat!"
■— „O dorinţă răpitoare,
Mahomet, de s-a-mplinit,
Totd-odată a perit
Ca un fulgur de ninsoare
Ce pe apă s-a lovit."
— „Piară via mea dorinţă, Numai ca să mi-o-mplinesc Tot ce-n viaţă mai doresc. Piară chiar a mea fiinţă, Lumea n-am să moştenesc ! Dar fecioara graţioasă Repede a dispărut Ca un vis frumos, plăcut; Brazdă dulce, luminoasă Dupe dînsa s-a văzut.
Peste marea ce spumează Trece valul sîngerat Şi se sparge furiat. Val pe val înştiinţează Că Bizanţu s-a predat. Constantin c-o gardă mică Se mai luptă p-un rempart. Dupe coiful său cel spart, Scuti de sînge încă pică Şi pe părul lui se-mpart. Soarele se culcă-n mare Sub un nor întunecos Şi răsfaţă graţios C-o duioasă sărutare Părul bravului frumos. Turcii intră prin cetate. Moarte, foc ei râspîndesc, Sfarmă orice întîlnesc, Şi-n a lor crudelitate Nimic ei nu preţuiesc. Mahomet mergea-nainte La palatu-mpărătesc. Ianiciarî îl însoţesc. ■-— Peste strade de morminte Paşii lui se rătăcesc. Cînd d-odată el zăreşte Chiar în poartă la palat Pe fecioara ce-a visat. Iaşmac negru înveleşte
38
39
Chipu-i dulce şi-ntristat. Mînile-i sunt lănţuite, Ochii sâi lăerimători, Sînii ei sîngerători, Cosicioarele-aurite Umede de lăcrimiori. — ),Vino, sîntă-nchipuire ! Strigă junele-mpărat, La vedere-i turburat. Vino, vis de fericire, Ce-a mea viaţă-ai fermecat Dar fantasma plîngâtoare în iaşmac s-a învelit Şi p-un abur aurit A zburat strălucitoare în eterul înflorit.
SCLAVELE ÎN VÎNZARE
Oh ! veniţi, cumpărători, Iată sclave delicate. Ce au genele plecate Cum sunt nopţile pe zori !
Iată cele vînzătoare :
O negresă, corp frumos,
Negru ca un abanos
Ce d-amor se-mbată, moare !
Iată copta din Misir,1 Albă sub fierbinte soare, Frumuseţe fugătoare Ce incintă pe şair. 2
Iată una cu drag nume, Dulce crin din Iemen 3 ; Sînu-i alb ca un Eden, Cuib al viselor din lume !
Alta de la Ispahan,4 Gene negre, mînă dalbă, Tînără, suavă, albă Ca o floare din Liban.
41
O cercheză cam nebună. Ochi albaştri, păr de fir ; Ea combate pe beghir. G Şi-i frumoasă, blîndă, bună.
Fiica de la Curdistan, Tip de rară frumuseţe, Roză cu arzînde feţe, Din munţi de 1-Aderbaidjan.
Guega 6 vie şi plăcută Arde-n ură şi-n amor. Oh ! amar cui o sărută Şi o lasă-n al ei dor !
Greaca dulce, spirit fin, Cu perfidă frumuseţe, Ride cu lacrimi pe feţe, Ploaia verii din timp lin !
Are-n meşi piciorul ei, Nud, alb, mic ca o Diană Sub al persicii tulei, Sub şalvarii de sultană !
Anteriu de selemie Cu dalgal de fir deschis ! De se vede, credeţi mie, Sînu-i fraged ca prin vis !
Din f rumosul ei f achiol Cu bibiluri aurite Cad cosiţe împletite Cum se poartă-n Anadol.
Poartă soare pe figură, Graţia pe viaţa sa, Gura-i mică picătură, Sînge ce-a picat pe nea !
Sîrba şi bulgara blîndă Viorele ce înflor. Cumpăraţi cea mai rîzîndă, Vă-rnbătaţi d-al lor amor.!
Dar n-atingeţi nicidecum Pe frumoasa mea Ioană, Pe româna macedoanâ, Floare cu plăcut parfum.
Ea mă costă... scumpă foarte ! Vro treizeci mii de mageari 7 ; Zece mii ascheri 8 la moarte Şi treizeci de palicari 9 !
42
GULFAR
P-o coastă rizmdă ce-n mare îşi perde
Picioru-nflorit, Apare prin arbori cu creştetu-i verde
Un chioşc aurit. O mie de lampe revarsă lumină
în chioşcul luxos. Pe care măslinul şi mirtul se-nclină
In noapte voios. O grupă de sclave în chioşc se adună
Şi toate lumin, Bălaie şi brune, ca raze de lună
Pe valul senin. Dar cine precurmă a lor desfătare
Şi cîntecul lor ? D-odată răsună o dulce cîntare
Pe linul Bosfor.
„Prin iaşmacul feţii teîe Am văzut un foc ceresc. Doi ochi dulci ca două stele Ce p-albastrul val plutesc. Două coame bălâioare Peste sînu-ţi rotunzior. Aripi ce un dulce soare Poleieşte cu amor. Ele chiar în nopţi lumină ! De atuncea faţa ta Vine-n noaptea vieţii-mi lină
44
De amor a mă-mbăta. Blinda Ai se coboară Peste valul poleit. Dorini, frumoasă hurîoară, Dormi sub lanţul aurit ! Cela cărui eşti iubită Aslâ-noapte va sosi, Din prinsoarea-ţi înflori!ă Te-o scăpa sau va muri !'"
Cîntarea ce lasă aceste dulci şoapte
De tînăr amor, Se stinge cu-ncetul departe în noapte
P-azur în Bosfor. Prin grupa de sclave, ghirlandă suavă
Acestui harem, Lucea prin mii graţii o tînără sclavă,
Un vis din Eden. Buchet drag şi fraged format de delicii.
Bătrînul vizir Iubea pe cercheza cu dalbe capricii,
Cu bucle de fir ; Frumoasă ca valul ce-n noapte lumină
Sub focul divin ! „El este !" îşi zise gentila hanimă
Cu sînul de crin. Şi fruntea-i se pleacă ca frageda floare
Visind amoros. Ea este frumoasă şi desfătătoare
Lăsînd ochii-n jos. — „Vizirul!" strigară timidele sclave !
Paşa Baraictar, Prin albele hurii cu gene suave
Văzu pe Gulfar. Cercheza-i suride ; se-nclină tăcută
La vechiul vizir. El mina-i întinde şi apoi sărută
Cosiţa de fir. în ochii lui însă o lacrimă luce.
— „Eu nu m~amăgesr...
45
Ai tu vro dorinţă, o, suflete diulce,
Ca eu să-mplinesc ? Oh ! zi! şi să fie chiar sceptrul puterii
în mînă de şah, Va fi împlinită, o, floare a plăcerii !
îţi jur pe Allah !"
— „Nu ! Nici o dorinţă acum nu mă-mbată,
Paşa Baraictar !" Şi alba sa mînă se joacă distrată
Pe albul hangear. L-aceste cuvinte, umbroasa Iui faţă
Reântineri Sub mina cerchezii ce fruntea-i răsfaţă.
Ei şed a vorbi. -— „Frumoasă copilă, tu nu ai în ştire
Cît eu te iubesc ? Dar eşti tu ferice d-această iubire,
O, fermec ceresc ?"
— „Ferice ! Se poate Gulfar îi răspunde Şi-n mînele-i albe ea faţa-şi ascunde
Şi tace gîndind.
Tarabura răsună sub mîna noroasă
A unor eunuci; Iar danţul infloarâ ghirlanda voioasă
A sclavelor dulci. Văzut-aţi voi oare pe faţ-azurată
A splendidii mări Cînd soarele varsă o ploaie-argintată
De dulci sărutări, Cum scînteie dulce aceste suave
Torente de foc ? Aşa pe tapete frumoasele sclave
în danturi se joc. Şerbetul cel dulce în cupe-aurite
Se.varsă spumat. Din ambru s-exală sub buze-nflorite
Un fum odorat.
Iar noaptea purcede pe calea-nflorrtă
De stele cereşti Şi pare străină la tot ce agită
Pe fii omeneşti, Făclia de aur se leagănă încă
Pe linul Bosfor, Pe urmă dispare sub umbra de stîncă
Perdută în nor. Auzi tu departe o surdă strigare
în aer-umbros Ca gemet de vânturi ce-nalţă pe mare
Un val furios ? Ascultă ! Nu este gemînda furtună
Pe mările-adînci; Nici ginii fantastici ce-n noapte s-adună
Sub negriîe sfcînci ; Ei sunt ianicerii !Pe negrele strade
Ei rînduri se-nşir Şi pleacă s-atace, să arză, să prade
La vechiul vizir.
în chioşc sărbătoarea îmbată, aprinde
Pe dănţuitori Şi moalea plăcere, pe viaţa lor tinde
Aripa de flori. Dar garda albanâ, d-afară, vesteşte
Pe vechiul ostaş Că oastea rebelă, armată-ocoleşte
Măreţul locaş. — „Să tacă tambura ! Şi roabele mele
Să urce-n harem ! Tu, dulce copilă, să nu ai griji rele !
O să ne vedem !" El zice. S-armează, sărută-a ei frunte
Şi sinu-i de flori. Şi iese cu garda în noapte să-nfrunte
Pe conjurători. Acei ce pe paşa voiesc sâ-nipresoare
S-abat la pămînt,
46
47
Şi sub ale sale giganteci picioare Găsesc un mormînt.
— „Plîngi, pasa bătrîne, ou lacrimi amare,
Căci trebui să mori ! Dă-mi alba ta sclavă ou dulce cătare,
Cu sînul de flori! Ea-mi este amantă !" Aşa ii vorbeşte
Un crud ianiciar. Iar paşa aude insulta, păleşte
Şi geme amar. Se-ntoarce în chioşcu-i la dulcea frumoasă,
O află plîngind.
— „Hanimâ ! îi zice cu vorbă feroasă,
Bătrînul gemmd, Juri tu pe profetul al lumii părinte,
C-ast om a minţit ?:' Iar sclava răspunde : -— „Bătrîn făr' de minte,
Poţi tu fi iubit ?i; El varsă un răcnet. Luând o făclie,
Aprinde-acel loc. îndată dispare cu alba-i soţie
în valuri de foc.
SANDALUL
Peste unda aurită Ce adoarme cu murmur, Peste brazdă înflorită în cîmpia de azur ; Caigi ! nu vezi tu oare Printre umbre un caic ? Pe cărarea plutitoare Crini de aur se despic ? Caigi! de mă vei duce Către visul meu cel dalb, Biulbiuli, hanimă dulce, Cu păr negru, cu sîn alb ; Iţi voi da bacşiş sandalul Ce-are vălul de atlaz Ce întrece-n fugă valul Cînd aleargă pe Bogaz !
49
îmi place ca să turbur frumosul incarnat Pe faţa ta cea albă, prin vorbe tinerele ; Să văz nălţîndu-ţi sinul sub gîndurile mele, Şi părul tresărindu-ţi, simţind un sărutat!
' ZIULE
E timpul cînd pe valuri eterul înstelat în toată-a sa podoabă se scaldă în tăcere, Cu murmur dulce vîntul adoarme legănat, Iar inima mi-e plină d-amor şi de plăcere !
Şi timpul urmă cursu-i de roze împletit. Oh ! să sorbim din unda plăcerii ce se duce .' Vezi, noaptea e frumoasă, Bosforu-mbălsămit! Să ne-mbătăm de viaţă, amanta mea cea dulce !
Amoru-ţi mă răpeşte ! Iar ochii dulci ai tei, Mă-mbată de plăcere, robesc a mea cătare. Suflarea gurii tele e frageda suflare Ce răspândeşte gura amabililor zei.
Plăcerea sennsoţeşte cu crude suferinţi Aşa cum pe mormîntul frumoaselor fecioare, Cu lacrimile calde ce vărs triştii părinţi, S-amestecă ghirlande de flori desfătătoare.
Dar florile se fânâ ! Dureri ce ne deşir, Şi lacrimile calde rămîn cu-a lor tristeţe... O lacrimă luceşte pe genele-ţi de fir ; Să soarbem dar plăcerea, o, dulce frumuseţe !
Ca mine se va stinge amorul tău divin.
De astăzi pînă mîne, vai ! timpu-o să lipsească !
De astăzi pînă mîne nu are timp un crin
Să nască, să surîză şi să se veştejească.
Atît el trece iute ! Un dulce sărutat Mai lungă urmă lasă pe buza virginală Decît nu lasă omul, ce zilele-1 înşeală, P-această vale tristă pe care-i exilat.
De este loc în lume, e numai pentru dor.
Să geamă, să suspine, să sufere într-una,
Să spargă doru-n lacrimi, e timpul totd-auna.
Oh ! vin,-a mea frumoasă, să ne-mbătăm d-araor
Din sînul tău d-ivorîu de vise dulci plutit, Permite mie-a trage complîngeri amoroase, Să văz. surlsul candid cu focu-i aurit Jucînd cu răsfăţare pe buzele^i frumoase !
Cînd am băut plăcerea, oh ! fie un minut ! Ursita-i împăcată şi viaţa împlinită, Atuncea, moartea vie I Mormîntul e plăcut. Ce viaţă raai rămîne, la patimi e ursită.
Frumoşii tăi tezauri ce ai adus din cer Peri-vor cu-a ta viaţă şi tu vei fi uitată Şi soarele tot dulce va arde în eter, îmbată-mă d-amoru-ţi, frumoasă adorată !
50
FATME *
Ca o copilă blondă, frumoasa dimineaţa
în undele-azurate se scaldă cu dulceaţă.
într-un sărai ce-şi perde piciorul in Bosfor,
Fatma abia născuse un prunc desfătător.
Pe paitu-i de mătase din somnu-i să trezeşte ;
Ştiind că este mumă, ea fericit zîmbeşte
Şi zice să-i arate copilul ei iubit
Ce-n leagăn, sub văl mîndru, e încă adormit.
în vise ea îşi face copilului său dulce
Un leagăn splendid d-aur e-un diamant ce luce
Ca soarele ; vesminte curate ca un crin
Şi graţios cusute cu .petre de rubin ;
O sută halaice, tot fete de muşiri,
Să-1 legene prin cînturi de tinere iubiri,
Şi ea, sărmana mumă ! să şează lingă el,
Să vază şi să soarbă surîsii-i tinerel ;
Să nu-i dea timp a plînge, nici să se înspăimânte,
Să cate o femeie ce ştie să descînte
Dăochâul, ca să şează în casă lîngă el,
Şi cînd s-o face pruncul ceva mai măricel,
Să-i facă-o cărucioară cu roate aurite,
Să-I tragă porumbiţe cu pene poleite
Pe care să le mîie o fată de vizir
Cu buzele de roze, cu coamele de fir.
O palidă hanîmă încet îl dezvăleşte.
Sultana cu ardoare pe pruncul ei priveşte
Şi braţele-i întinde ferice, surâzând...
Dai-, vai ! copilul doarme de somnul de mormînt !
Cînd muma adormise, o palidă bătrînă Se strecură în casă, ţiind un ştreang în mînă. Ea sugrumă copilul şi, asfel, sugrumat Cu ştreangul de mătase, îl lasă înnodat.
— „E mort!" strigă sultana. Durerea sa de mumă Frumoasa-î jună viaţă d-odată o consumă.
— „Sultană ! ai putere de-nfrînă al tău dor ! A curţii voastre lege făcu acest omor : Copiii din viţa voastră, din parte bărbătească, Avînd drept ia domnie, n~au dreptul .să trăiască".
Aşa vorbeşte manca. Iar muma, suspinând,
Pe pruncul mort răsfaţă, dulci lacrime vărsând.
Răsfăţurile sale sunt dulci şi graţioase.
Acei ce le aude vărs lacrimi călduroase.
Ea cheamă pe sultanul; el vine, şi Fatma
Salută p-al său frate şi îi vorbeşte-aşa :
— „O, doamne strălucite şi fratele meu mare, Vezi fiul meu în leagăn ? E mort prin sugrumare. O mînă protegeată de datine, gâzi !
A stins această floare născută de o zi.
Această crudă moarte ucide-a mea viaţă.
Eu mor ! Pe anii-mi tineri se-ntinde trista ceaţă
Şi nici un soare dulce n-o poate risipi !
Vream să te văz, o, doamne, nainte d-a muri.
Nu ca să-ţi fac mustrare că ai lăsat să fie
O lege-atît de crudă sub blinda ta domnie ;
Dar ca să vărs în sînu-ţi amarele-mi dureri
Ce-mi stinseră o viaţă frumoasă de plăceri.
Şi să te rog cu lacrimi, murind în mare trudă,
Ca moartea mea să schimbe o lege-aşa de crudă !.
— „îţi jur ! strigă sultanul, nimic eu n-am ştiut! Această crudă lege de astăzi a căzut,
Ca, cel puţin în urmă-ţi, o, soră, al tău nume, Prin moartea ta amară să vieţuie în lume !" El zice ; dar sultana, luîndu-i mina blînd Şi sărutînd-o dulce, adoarme suspinînd. Sultanul ţine vorba şi datina trufaşă Se stinse prin martirul Fatmeii drăgălaşe.
52
Să depui pe flori vestmîntul, Să-mi desfac coama de fir, Şi să-not, uşor ca vîntul, In havuzul de porfir.
DORINŢA
Eu aş vrea să fiu sultană în sărai la padişah ! Pe ghiaurâ, musulmană Să le văz geloase, Allah !
S-am cercei, rubine dalbe Demne de al meu sultan ; Sâ am gearuri, 2 negre, albe Ce ne vin din Ispahan;
Să fiu roabă fericită, Odaliscă m-aţi vedea; Chiar sultana favorită, Mumă de un şah-zadea. 3
Voi să am eu halaice
Cum au cei mai mari sultani.
Taliei d-aur şi caice
Cu caigii toţi musulmani.
Să mă plimb, tot însoţită De hadîni, la keat-hanea Şi pe marea poleită Să plutesc cu curtea mea.
Să privesc de la saraie în deniz,1 pe cînd Lial Varsă-a dragostii văpaie Pină-n sînul virginal.
Să ascult p-amanţi, ferice, Ce-ntîrzie pe Bogaz, Geana unei halaice Ca s-o vază prin cafaz.
Şi-aş goni aceste turme De femei de la sărai, Flori ce mor fără de urme, Fără d-a iubi 5ncai!
E ruşine să mai fie Aste datine, e râu ! Numai eu cu bucurie Voi servi sultanul meu !
Vai! dar sunt o biată fată, N-am ciflicuri, nici sărai. Am o inimă-nfocată, Am un păr lung şi bălai !
54
MORMÎNTUL EI
Colo unde se înclină Sicomorul plîngător Cînd a lui Lial lumină Cinge marea cu amor ;
Unde-n serile curate ■Valurile murmuiesc Pe sub maluri întristate. Ca suspinul omenesc ;
Caigi, acolo mînă, îndreptează vasul teu, Căci pe dulcea ei ţarină Voi să vărs, vai ! lacrimi eu !
5g
NU MAI ESTE
lată stîncă cu furtuna Unde barca mă ducea Cînd in nori s-ascunde luna, Ca să văz pe dulcea mea.
Stelele, ca d-altădată, Scaldă coamele-n Bosfor, P-al ei pat d-azur plecată Luna rîde cu amor.
însă dalba mea frumoasă Nu mai vine sus pe mal Cînd în raza luminoasă Vasu-mî lunecă p-un val.
Căci pe anii vieţii sale Moartea mîna şi-a întins Şi d-atunci p-această cale Fericirea mea s-a stins !
57
APLEC OCHII
SINGURĂTATEA
în caicul meu coboară O frumoasă hurioară, Hurioară din eden Cu cosiţe de eben.
— „Caigi! poţi a mă duce Unde viaţa este dulce, Cerul lin necontenit Şi amorul infinit ?"
— „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, 1-a mea vedere, Vei roşi d-acum frumos Şi-i pleca dar ochii jos !"
Iar hanima se uimeşte, Drăgălaşă ea roşeşte Ca un trandafir născînd Şi-ochii dulci ea pleacă blînd.
în nopţi d-amărăciune, în zile de plăcere, De cînd în umbra vieţii, strein, mă rătăcesc, Văzut-am pretutindeni o tînără părere, Frumoasă, ideală, cu chipul fecioresc. Divina-i frumuseţe pe privitori îmbată Ca dulcile dorinţe ce prin suspini trec. Cosiţa-i e umbroasă şi fruntea-i e curată ; Dar palidă-i e faţa şi lacrimele-o-nec ! Cînd ea mi se arată prin seri de desfătare, O văd plecîndu-şi capul pe mîna sa visînd, în locuri singuratici fantasma dulce-apare, în sărbători voioase ea vine lăcrimînd. Adesea pleacă fruntea pe fruntea-mi abătută, în sînul ei vărs lacrimi şi mă răpesc d-amor I Atît e de frumoasă, poetică, plăcută Cînd lacrimele mele pe faţă-i se strecor ! Voi, ce de fericire vă bate sînul foarte, D-amorul ei cel tînăr, o, fraţii mei, fugiţi ! în sufletele noastre amoru-i poartă moarte, Cînd aţi iubit pe dînsa, mai mult nu mai iubiţi. Eu am iubit această divină frumuseţe Şi de atuncea lumea mereu o părăsesc. Pe sînul ei se stinse frumoasa-mi tinereţe. Singurătatea este fantasma ce iubesc.
59
7
Cînd zorile se-ngînă cu lacrimile mele
în nopţi d-amărăciune în sufletu-mi gemîncl,
Imaginea-i cerească cu zilele-I junele.
Cu dulcea-i frumuseţe mi-apare lăcrimind.
CERCHEZA
Ah ! daoa fiecare din lacrimile-rai line, Curgînd, răpeşte mie o zi din viaţa mea, Atunci te sparge-n lacrimi, o, inimă, mai bine ! Căci altă răsfăţare eu nu mai poci avea.
Cînd rozele se-nclină de vijelii suflate, Poeticile paseri se risipesc şi zbor. Eu sunt c-aceste paseri, de ce iubesc, private, Cu dînsele în lume eu voi acum sâ mor !
Văz coama sa umbroasă pe sînu-i alb ca crinul Jucînd ou răsfăţare sub floriîe-i cereşti, Aud suava-i voce ce plînge ca suspinul Şi-mi zice cu durere : „De ce nu te grăbeşti ?-'
Amăgitoare vise ! Dorinţi dulci şi frumoase, Plăceri cu aripi d-aur, angelici fericiri. Plutiţi în calea vieţii, surîdeţi amoroase ! încingeţi fruntea voastră cu magice răpiri !
Acea fiinţă dalbă, angelică şi dulce, Ce vieţii dă ferice un fermec răpitor, Perit-a pentru mine ; nimic nu mai produce Acea voioasă floare ce vindecă-al meu dor !
60
eu vru
LA LUIZA
Luna doarme amoroasă Peste roze, peste crini, Iar tu, dulcea mea frumoasă. Eşti deşteaptă şi suspini! Cheamă somnul ce adie Genele-ţi a săruta; Iar de nu va el să vie, Eu viu cum mă vei chema.
Ah ! dac-a mea chitare avea acea dulceaţă A freamătului undii cînd boarea îi răsfaţă
Cosiţa de argint, Şi graţia cerească de fluturei ce-n soare îşi scutură de rouă arzîndele-aripioare
în aer scînteind ; Atunci aceste versuri, mai dulci, mai tinerele, Ar fi putut să spuie buchetul vieţii tele
Cît este răpitor, Dar lira mea perdut-a cereasca poezie Şi inima-mi streină de orice bucurie
Se-nclină către dor. Cînd voi să chit un cîntec de dulce dezmierdare, Vai! umbra ţării mele d-odată îmi apare
La căpătîiul meu. Cu ochii plini de lacrimi şi întristată foarte îmi cere mie cîntec de doliu şi de moarte,
O, Dumnezeul meu ! Dar tu, suavă floare, care-ai păstrat ferice Prefumul tău din ceruri, de unde vii aicea
Pe carul aurit, Cu hora graţioasă a viselor divine, Cu zorile, cu roua, cu aurile line
Ce viaţa-ţi a dulcit ?
62
63
De ce. frumoasa-ţi frunte se-nclină întristată ? Oh ! crinul nu gîndeşte la vîntul ce-a să bată
Să plece fruntea sa ! Pe rîul vieţii tele, ferice legănată, De vise, de juneţe, te lasă şi te îmbată,
Uitînd a suspina !
HCAL
Ca o fericită, dragă suvenire
Din frumoase timpuri, în nefericire ;
Dulce ca un vis, Ce în faptul zilii dînd din aripioare îşi repede zborul către ceruri, soare,
Către paradis ; Dragă ca murmura ce sărutul dulce De amor fierbinte şi curat produce
P-al fecioarii sîn ; Pută ca lumina ce cu răsfăţare Stelele în noapte scutură pe mare,
Peste valul lin ; Asfel ni s-arată o femeie jună, Ce o mie fermeci dulce încunună ;
Ce p-acest Bosfor, Ce p-aceste maluri verzi şi rîzătoare Au adus pe carul fragedelor oare
Visele d-nmor. Cum o floare smulsă din a ei grădină A păstrat parfumul dup-a sa tulpină,
Ale ei colori, Asfel al ei suflet încă răspîndeşte Roua ce în ceruri face de-nfloreşte
Miriade flori. Briui ei e splendid, faţa-i este dulce, Bucla sa în valuri bălăioare luce,
Rîură uşor ;
85
Ochii port azurul, şi a sa cătare Varsă bucuria, varsă întristare
Şi ceresc amor. Care-i a sa ţară ? Nu voi şti a spune, îngerii poetici au ei naţiune ?
Patima de foc, Visele de aur ce ne încongioară, Dulcea fericire ce pe vieaţâ zboară,
Pot să aibă-un loc ? într-o seară lină ea veni cu mine Pe Bosforu-albastru ce cu dulci lumine
Luna aurea. .
Un caic despică undele geminde, Malul cu saraiuri şi grădini rîzînde Dupe ei fugea.
în tăcerea nopţii didcîle-aurele Răsfăţau ferice coama dragii mele.
Stelele zglobii Revărsau pe mare valuri de lumine Şi formau fantastici, splendide gradine
Cu-ale lor scîntei.
Valul geme dulce sub o coastă verde Unde, printre dafini, un sărai se perde
Cu-ale lui lumini ; Unde mii de paseri intonau concerte Şi făceau mai rnîndre aste dulci deşerte.
Magice grădini. Vis de fericire ! Eu priveam pe mare Raza şi cu umbra ce-şi dau sărutare,
Cadru ce răpea
Printre cari această dulce bâlăîoară. Ca o floare d-aur, ca o steHoară
Dulce se perdea. Ea, ca cînd ghicise gindurile mele, Că înclină dulce genele-aurele,
Rumenind uşor ! O iubeam ca viaţa cînd această viaţă Ni s-arată încă plină de dulceaţă,
Plină de amor.
66
Eu visam ferice. Alba mea frumoasă Scutura de raze coama sa undoasă
Ca un val spumos. Ce, trecînd pe unde, tremură sub soare, Sau ca crinul tînăr ce sub lăcrimioare
Palpită-amoros.
— „Cine eşti tu, oare, tu, ce-n zile rele îmi apari în umbra lacrimelor mele
Şi cu răsfăţări
Faci ca să surîză inima-mi zdrobită Şi mă-mbeţi în vise, dulcea mea iubită,
De dulci sărutări.' Porţi în ochii-ţi focul ce îmi arde viaţa. Porţi pe a ta frunte raza şi dulceaţa ;
Porţi pe sînior Rozele şi crinii vieţii ce se duce ; Porţi p-a ta cosiţă ce m umbră luce,
Visele d-amor !" La aceste vorbe, pe frumoasa-i faţă Purpuna-n îvoriu-noată, se răsfaţă,
Rîură senin.
— „Eu sunt idealu-ţi, Ce-m-i al meu mire. Dalba-mi locuinţă este-ntr-o gîndire,
Ca o rază-n crin .'"
— „Daca al tău suflet e gentil ca faţa, Lasă^mă-a culege graţios dulceaţa.
Floare de o zi ! Vino şi mă-mbată cu a ta amoare, Vis de tinereţe, flacără din soare,
Vin-a mă răpi !" Dulcea mea frumoasă tace trei minute. ÎPe-a sa faţă cură lacrime tăcute !
Ochii plîngători Se-nălţau la ceruri plini de voluptate Prin cereşti deserturi splendid semănate
Cu-aurite flori. Stelele se scaldă în a lor vulvoare. Austrul ne suflă pletele uşoare
Cu dulci sărutări.
67
Murmura ne-ncîntă ; valul ne conduce ; Şi amorul magic ne îmbată dulce
Cu cereşti visări. Iar la raza d-aur a divinei stele, Eu unesc cu p!insu-i lacrimele mele,
Doru-mi cu-al ei dor ; Şi p-a sa guriţă, cu înflăcărare, în tăcerea nopţii pui o sărutare
Şi mă-mbăt d-amor.
O. curaţi torente dulci şi voluptoase ! Vă-mbătaţi, vă -stingeţi, stele auroase,
Pe albastrul cer ! Cînd se stinse visul ce mă fermecase. Dulcea mea frumoasă zborul ei luase
în suav eter.
O văzui prin umbre şi prin dalbe stele Cu ochi plini de spaimă şi de lacrimele,
Din acel minut Viaţa pentru mine este-ntristătoare. Cerul n-are stele şi Bosforu-mi pare
Un mormînt tăcut.
LEGIVERA
Către Carsa depărtată Unde şease luni e nea, Ca o floare, exilată, Piere Legivera mea !
Pe la tine cine merge In deşertul îngheţat ? Lacrimile cine-ţi şterge Suflet dulce, delicat ?
Cine coama-ţi auratâ O răsfaţă graţios ? Gura ta pe cine-mbată Cu nectaru-i amoros ?
Cine, micile-ţi picioare Le-ncălzeşte-n mîna sa ? Pe ce buze arzătoare Tremură guriţa ta ?
Sufletu-ţi cu bunătate îmi răspunde printre vînt „Palida singurătate Mă răsfaţă pe pămînt !"
69
r
Cînd pe undă se zăreşte Dreaptă, coama-i tresărind, Cînd pe spate s-odihneşte Ca o pavăză d-argint.
SE; SCALDĂ
Vedeţi voi la umbra plină Unor sălcii ce se-nclin. Pe această mare lină . Un corp dulce ca un crin ?
Graţiele o-nconjoară; Dulcile dorinţi d-amor O preurmâ, turm-uşoară ; Peştii mici o înconjor.
Singurile ei vestminte Este apa de cristal. Iar amorul, cu-ochi fierbinte. Stă sub flori ascuns pe mal.
E-o ghiaură, albă, jună, Ce se scaldăt o vedeţi ? Venerea ieşind din. spumă Cu cosiţi de aur creţi.
Unda bea ou voluptate Corpul ei amăgitor ; Ea o sparge şi o bate ; ; Face spumă din -picior ^;.
Iar prin spumă, eapu-i dulce, Coperit de păr bălai. Pare luna, vrînd să culce Dupe codri ninşi de plai. .
Apa face garofiţe Peste corpu-i răpitor Şi îi soarbe din cosiţe Aurul strălucitor.
70
DILRUBAM
Cine-i tinăra haniraă Ce pe finul mozaic, Rezemată lin pe mină. Bate apa din fintînă Cu piciorul alb şi mic ? Ochii-i, dalbe bobioare Adunate din Bosfor, Aurite-n dulce soare, Varsă raze arzătoare Prin azurul dulce-al lor. Ei îngîn cu voluptate Genele-i de abanos Şi sprîncenele-1 arcate, Negri, lucii, velurate, Fermec dulce şi frumos.
Dilrubam învăluită D-al ei păr, desfătător, Ca o dulce stea sub nor, într-o lespede-nflorită. Se prevede cu amor. Lingă dînsa o fecioară Cu ochi dulci şi amoroşi, O sărută, o devoară Cînd pe lunga-i cosicioară, Cînd pe sinii graţioşi.
Dar frumoasa exilată Scoate iute din canal Apa rece şi curată Şi stropeşte juna fată Peste sînu-i vergural. Una p-alta se stropeşte Şi-n rezbelul lor voios, Printre aburul apos, Numai aburu-nveleşte Corpul lor cel graţios. Dilrubam, îndestulată, Cere pace, se predă Cu guriţa-i parfumată Ce învingătoarea fată Cu căldură sărută. Asfel juna favorită A marelui şeic-islam, Graţioasa Dilrubam, Trece-n Brusa liniştită Viata in exil d-un an. Prin'tr-o frumuseţe rară Dilrubam a fost născut Gelozia cea amară In sălbatica ghiulnară A sultanului Mahmud.
li
L-ale Olimpului picioare Se intinde-un verde plai, Printre flori desfătătoare Mii de paseri cîntătoare Cmtă-n soarele de mai. Cu-ale sale minarele Ce se-nalţă strălucind, Brusa pare, predomnind Dealuri verzi cu verzi vîlcele Cînse-n riuri de argint. Pe torentul ce mugeşte Printre chiparişi şi brazi,
73
Pe cînd soarele sinţeşte, -
O talică se opreşte 1
Ocolita, de eavazi.
Servi-aleargă cu covoare
Ce le-aştefne lingă rîu ;
Tar o grupă rîzătoare
De hanime răpitoare
Vin să şază la pîrîu.
Una drag îşi împleteşte
Perii săi strălucitori,
Altele aduna flori,
Alta-n apă îşi priveşte
Ochii negri, arzători.
Dar frumoasa exilată
Fumă dintr-o narghilea,
Şi guriţâ-i purpurată
C-un parfum de flori ce~mbată,
Furnu-n aer răspîndea.
Grupa lor se risipeşte
Printre iarbă, printre flori ;
Dilrubam le însoţeşte
Cu-a sa roabă ce Iubeşte
Şi cu negrii veghetori.
Dar frumoasa hanimică
Urmă-n flutur aurit,
Ce, în zboru-i ameţit,
îi luase-a sa gurică
Pentru fragul pîrguit.
Graţioasă şi. uşoară
Fuge-n cîmpul îns-mălţat.
Desfăcut de cosicioară,
Vălul ei se desfăşoară,
D-aurele legănat.
Dintr-o leasă înflorită
Iese.şeful veghetor
Ce urmează al ei zbor.
— „Faţa-ţi este dezvălită,
Te-a vedea vrun trecător !"
Dilrubam se învăleşte
în iaşmacu-i supţirel, Căci hadînul ce-i vorbeşte Cu cavazii săi soseşte Şi-i vorbeşte-ncetinel :
— „Cind al vieţii soare dulce Dupe munte va sînţi,
Viaţa ta va veşteji. Iată soarele se duce, Dilrubam, tu vei muri !" Toţi cavazii cu ardoare laiaganul ridicau. Dar hanima, plîngătoare, Le aruncă la picioare Valii ce o copereau. Frumuseţea sa divină Fermeca p-ucigători. Din albaştri ochiori Cade-o lacrimă senină P-ale feţei sale flori. Ei lăsară să le cază Fierul lucitor, încet, Şi jurară pe profet, Faţa lui să nu o vază D-ar zdrobi acel alb pept. Vai! dar şeful se repede, Strînge gîtul ei de crin, Cu-al ei lung păr de ebin. Printre arbori se prevede încă soarele senin. Seara vine parfumată : Lîngă-un corp ne-nsufleţit Şi de flori acoperit, Plînge-o roabă-ngenucheată Sub un arbor înflorit. La a stelelor lumină, Vine crudu-ucigător.
— „Care fuse a sa vina,
7.4
75
Zice fata ce suspină, S-o ucideţi fără dor ?" — „Astă moarte, câzuliţă, De la mine n-am făcut. Dacă traiul ţi-e plăcut. Fă ca mica ta guriţă Să nu spuie ce-ai văzut \a
TU DORMI
Seara-i dulce şi senină, Aerul îmbălsămit; Luna poleită, plină ; Umbrele s-au aurit. Roza, drag simbol al vieţii, Răspîndeşte-al ei parfum ; Iar tu, fiica frumuseţii, Dulcea mea, tu dormi acum ? Tu lipseşti şi tot lipseşte ! în deşert a nopţii stea Cu dulci raze străluceşte. Tu lipseşti, o ! dulcea mea ! Vai ! tu dormi, cînd timpu-aduce Un minut atît de rar, Şi cînd gura ta cea dulce Arde plină de nectar ! Şi cînd e cu întristare însoţesc un imn de dor Cu plăcuta suspinare Dulcelui privigător ! Uiţi că timpul trece iute ? Uiţi că traiul e un vis Ce pe florile născute Orice dimineaţă-a scris ? Mine iuna-ţi frumuseţe Faţa ta va părăsi, Rîsuri, graţii, tinereţe,
Orele le vor cosi. Coama ta cu spicuri d-aur Se va scutura sub nea Şi ai sinului tezaur Va seca; frumoasa mea ! Fluturatiea junime De la tine va fugi, Numai geneie-ţi divine Lacrimile vor stropi. Alta poate să-ţi ia locul. Alţii roza va zimbi ; Pentru tine siminocul Singur va mai înflori.
BLESTEMUL DERVIŞULUI
în toată viaţa voastră, p-a voastră tristă casă,
Să chite baibuh ! O rudă să vă moară, cu orice an ce pasă Şi voi să trăiţi încă, domniţi d-al morţii duh ! Durerile trecute să le-aduceţi aminte ! Uitarea dorul vostru să uite-a împăca ! Flămîiizi, să roadeţi iarba ce naşte pe morminte ! Ghiaurul să refuze mormhitu-a vă săpa. Să vă vedeţi voi viţa prin alţii rădicată !
Căzuţi la băuturi ! Să vă muşcaţi şi braţul, şi mina deşirată ! Din lacrimile voastre să vă-adăpaţi, ghiauri ! Să vă tîrîţi pe strade cu braţele rănite
Pe hîrburi, ne-ncetat! Ca să simţiţi ce chinuri, ce suferinţi cumplite Această semenţie în lume a-ncercat! Să auziţi în noapte pe boarele sălbateci O şoptă ca de lanţuri ce robii-n lume port! Pe ce veţi pune fruntea in visele fantastici Să vi se pară vouă că-;. capul unui mort! în casa unde puneţi piciorul vreodată
S-aflaţi vrun adăpost, Să intre cruda moarte de boale conjurată, Să nu mai fie pace, să nu mai afle rost! Pe orice-ţi pune mina, ţarină să se facă ! Să veştejească floarea de care aţi atins ! Să se usuce vinul ce grijele vă-mpacă, Sau să se schimbe-ndată în plîns de foc nestins !
79
NAIDE I
„O, veniţi la rugăciune. Credincioşilor iubiţi! Căci mult rău e încă-n lume, Mulţi sunt încă rătăciţi !"
Peste Brusa domnitoare Astfel eînt-un muegin. Paserile robitoare II îngînă c-un suspin. Dar prim noapte şi furtună Nişte umbre se strecor. Şi, tăcute, se adună într-un loc întristător. Fulgerul c-o vie rază Şerpuieşte printre nori. Tună, face să se vază Preoţi turci conspiratori. Unii intră-ntr-o geamie ; Alţii pe la porţi pîndesc ; Alţii printre vijelie, Printre arbori rătăcesc. Dar îndată ce s-adună Un şeh mare le vorbi : — „Mahomet ne împreună Pentru lege a muri... Astâ-noapte printre vise îngerul lui Mahomet Se arată şi îmi zise :
«Fiu al marelui profet! De-ţi lăsa mai mult în lume Şi pre tron, pe Solim an, Va peri al vostru nume Din pămîntul lui Osman." Umbra dulce şi frumoasă Către mine se uita ; Iar pe faţa-i luminoasă Dalbe lacrimi rîura. Pe cereasca-i cingătoare Mii de raze străluceau ; Două spîendide-aripioare Dulce-n noapte scînteiau. Lacrimile îşi ascunde, Aripile-a desfăcut Şi-n eterul ce pătrunde Prin flori de-aur s-a perdut."
Asfel şehul le vorbeşte. Toţi imamii au strigat : — „Mahomet ne porunceşte ; Padişahu-i condamnat !" Şi pe vesele covoare Ei în horă se-nvtrtesc Şi cu arii de teroare Urlă, saltă, dănţuiesc.
Ii
O femeie coperită In geamie a intrat, Porumbică rătăcită Ce-ntre vulturi a picat. Toţi imamii cu teroare Poartă mîna la hanger. Iar hanîma, gînditoare, Nalţă ochii către cer, — „N-aveţi temere, le zice Cu glas dulce fecioresc,
80
81
Căci eu n-am venit aice .. Pacea voastră sâ răpesc ! Sunt o jună exilată. Mă descopăr ...Vă uitaţi ! E o crimă ; dar iertată, Către voi, divini bărbaţi. Ce-aşteptaţi şi nu daţi semnul Perderii lui Soliman ? Voi aveţi a da îndemnul, Voi, onoarea lui Osman.. Şi cu dînsul voi să. moară însuşi crudul său vizir." Zice ; vălul se coboară De pe părul ei de fir. —■ „O, splendidă tinereţe ! O, minune J toţi striga, Căci o rară frumuseţe înfloreşte faţa sa. Păru-n valuri râzătoare Rîura pe sînu-i alb, Cum se varsă pe ninsoare Focul soarelui cel -dalb. Ochii-i au acea dulceaţă ■ A fecioarelor cereşti Ce promit în ceea viaţă Sufletelor vitejeşti. Apoi,-ca un vis de noapte Ea in umbră dispărea, Ale vijeliei şoapte încă-n noapte s-auzea.
iii
„Caiccii, veniţi la masă !
Viaţa-i dulce pentru noi !
Grijile ce pe-alţi apasă
Nu au lacrimi pentru voi !
Dulce este-a trece-n lume
Liber şi neatîrnat;
Dar mulţi port un niîndru nume ;
Ştim mai mult de un bogat Care-âr da chiar avuţie, Libertate chiar ar da, Caiccii ca noi să fie La viziru-Ahmet^paşa. Dar, pe viaţa ce^a să fie ! Unde albul Abdulah ? Nebuneasca lui mîndrie Ne înfruntă, pe Allah ! Nu ia parte niciodată L-ale noastre desfătări ; Duce viaţă retirată, Pradă crudei întristări. Astâ-noapte el se duce Cu vizirul, prefăcut. Către alba lui cea dulce Cu caicul cel tăcut. Satrazanului îi place ; Asta este un favor, Dar aceasta nu ne face Să-1 urim, pre ziditor !"
Asfel la o masă mare Caicciii cuvînta. — „Abdulah ! Caicu-n mare Oarecine ii striga.
IV
Umbrele misterioase Se coboară pe Bosfor. Raze dulci şi argjntoase Luna varsă dintr-un nor. Valurile spumegînde Sub al stelei brîu de foc, Scutur coamele rîzmde Şi pe faţa mării joc.
82
83
Malurile colorate De saraiuri şi grădini Miră-n undele spumate Milioane de lumini. Aurele frăgezele Poartă încă din grădini Un parfum de viorele, Flori de roze şi de crini.
Tot răpeşte şi îmbată
Simţurile omeneşti ;
Crezi că viaţa-i transportată
în cîmpiile cereşti.
Dar în umbra unor maluri,
Lingă un măreţ sălaş,
Aştepta, jucind pe valuri,
Un caic şi un vîslaş.
lat-o umbră se strecoară
Şi s~apropie de mal.
Intră-n vasul care zboară
Vesel legănat de-un val.
— „Abdulah ! De mă vei duce
Printre valuri sănătos,
Către alba mea cea dulce,
Da-ţi-oi sufletu-mi voios !"
Luna palidă dispare Dupe vîrful unui mal ; Vintul geme-n depărtare, Vine-n fruntea unui vai, Stelele schinteietoare Printre nori acum lucesc ; Valurile plîngâtoare Se fac mari şi se albesc. Iar caicul e departe, CI aleargă graţios Şi se-nclinâ de o parte Tras de vălu-i fluturos.
— „Caicciu ! Te uită bine i Vîntul geme pe Bosfor ! Vijelia urlă, vine ; Valul este-nşelător ! Mai puţin el ne-amăgeşte Decît omul cărui dăm Inima ce ne zdrobeşte, Viaţa ce-i încredinţăm ! Nu m-ai înşelat pe mine ? N-ai zdrobit sufletul meu ? O ! dar iată moarfcea-ţi vine ; Roagă-te lui Dumnezeu !"
Zice ; luna dupe munte Luce încă un minut Şi revarsă pe-a lor frunte Un torent de foc plăcut. Abdulah atunci coboară De pe cap turbarau-i greu Şi o coamă gălbioară Rîurâ pe sînul său.
— „Naide !... O, fii-mi bună ! Cer iertare... Te iubesc !..."
— „Dupe crimă, şi minciună Mori !... Eu nu te mai voiesc
Zice ; trage o supapă Ce-n caic a fost făcut. Vasu-noată plin de apă Şi sub unde-a dispărut. Ea aruncă o că tare : Vede pe vizir perind. Apoi singură dispare în torentul de argint. Dar un vas soseşte-ndată, Poartă patru musulmani ; Scapă alba înecată ; Scăpătorii sunt imami.
84
HALALTA
UNDE MERGI ?
Cintă biulbiuliţă bună, Prelungeşte somnul tău. Tu, frumoasă, blondă lună, Treci pe noriorul tău !
Căci pe marea azurie, într-un chioşc dalb de porfir, Doarme dulcea Halalie Cu cosiţele de fir !
în această dumbrăvioară Ce în nori s-a învelit Nu cunoaşteţi o căscioară Cu coloane de granit ?
Acolo eu mă voi duce, Acolo eu voi să zbor, Şi pe sînul ei cel dulce, Dulce legănat să mor !
CHEAMA-MA
Luna doarme sus pe stîncă Şi p-aceste verzi grădini. Iar tu, dulcea mea, eşti încă Deşteptată şi suspini.
Cheamă să-ţi sărute ţie Somnul geana d-abatios ; Iar de nu va el să vie, Cheamă pe al tău frumos !
FATA POPII
De-aş fi paşă sau vizir, N-aş avea sileaf de fir, Nici seraiul de granit Cu pridvorul aurit; Nici bogate caicele.,- ~ Nici eunuci privighetori, / Nici harem cu cadinele, Nici grădini cu scumpe flori Dar mă jur pe prooroc, Să mor fără de noroc ! Aş veni la voi aici. Cu o ceată de voinici, Şi-aş fura, făr' de păcat, Fata popii din Galaţi, Cu pâr negru şi bogat, Cu-ochii dulci şi lăcrimaţi !
88
89
O NOAPTE DE AMOR i
In fundu-acestui cadru ce ochii ne îmbată Eterul şi cu marea unesc azurul lor, Iar soarele ce-apune, pe marea azurată Revarsâ-un fluviu d-aur, măreţ, dezmierdăior ! Pe luciu orizonte, acolo unde cerul Cu marea se îmbină, apare luna blînd, C-un pas uşor pătrunde din ce in ce eterul Şi stîncă se-nveleşte sub umbre, negurînd. îmbălsămltul aer ce cîmpul răspândeşte, Cu aerul de mare s-amestecă plăcut. Sub malul singuratec un val abia mugeşte; Zefirii dulci aleargă şi undele sărut. Eram pe faţa mării în barca mea uşoară, Perdut sub raza d-aur cu ceea ce iubesc, A carii dulce bază atunci, întîia oară, Trăda cu fericire amorul ei ceresc. Vai ! Ale noastre simţuri erau ca îmbătate ! O flacără-amoroasă în inime curgea. Speranţa şi-ndoiala, cu patimă-ngînate, Din sufletele noastre suspine-adînci scotea.
11
Cine eşti, sufletul meu ? Soarele are o soră ? Auror-altâ-auroră ? Dumnezeu alt Dumnezeu ?
i <t
;E '*
Raza este-a ta zîmbire, ■ Crinul lacrima-ţi de dor. j Aurea a ta gîndire Şi suflarea ta d-amor !
Iei surîsul de Ia zori, j Strălucire de la stele,
Şi în raza feţii tele j Nasc ale plăcerii flori. \ Raza soarelui poleie Buza-ţi mică de rubin, Lacrimile, o, femeie, Iţi dau fermecul divin !
III
Oh, te iubesc ! Şi-n focul ce sufletu-mi aprinde, '\
Cînd eu te văz cu dor, Simţ voluptatea care p-o flacără coprinde
Cînd ea are să arză un cring desfătător. ■ Cu cît voi să astîmpăr această sete-adîncă j
Prin calde sărutări, Cu-atît ea se-ntărîtă şi se măreşte încă, j Căci sufletu-ţi revarsă comori de răsfăţări !
IV !
Ca un fluture ce zboară ]' Prin deşertul azuros
Legănat pe aripioară \ în eterul luminos, Sufletu-mi la tine zboară Printre valuri de amor, Ca o prefumată boară,
Beat ferice d-al său dor. ji Eşti un fermec de-mbătare,
Spune blînd, sufletul meu ? j Eşti tu sinta răsfăţare, j A acestui Dumnezeu ? !
90
91
Graţiile varsă dulce Trandafiri sub al tău pas Şi pe fruntea ta ce îuce Visele din cer se las.
V
Cît de frumoasă şi dulce eşti ! Ochii-ţi se umple d-un rîu de rouă, De blînde raze, recheamă nouă Visele vieţii cele cereşti! Coamele tele, umbre curate Parc-ar fi vălul graţiilor dulci ! Pe sinu-mi capul tînăr cînd culci, Coama-ţi tresare de voluptate ! Ca viţa verde şi mlădioasă Ce-ncinge-un arbor cu braţul ei, Pe viaţa-mi tristă, pe anii mei, Te pleci tu blîndă şi amoroasă ! Cînd al tău suflet arde d-amor, Smu-ţi exală vorbe-adorate, Cereşti tezauri de voluptate, Necunoscute de muritor! Viaţa cu roze se încunună Ca o fecioară în sărbători. Aceste inimi, ca două flori, Ca două flăcări ard, se consumă.
VI
Vin,-iubita vieţii mele, Răspîndeşte ne-ncetat Cupa tinereţii tele Cu nectarul parfumat! Vin', te-mbatâ de plăcere P-al meu sîn ce arde-n dor, Unde, vai ! ca tot ce pere, Va peri al meu amor ! Oh ! amoru-i vînt de noapte, Inimile sunt un lac ! Vintul cade fără şoapte,
Undele d-odată tac ! Vin' la cel ce te adoară ! Nu mai perde un minut! Căci pe fiecare oară Fuge fermecul plăcut ! Cînd din viaţă te vei duce Sufletu-ţi va fi-ntrebat Ce-ai făcut parfumul dulce Anilor ce au zburat ? Caută a face ştire C-ast parfum desfătător L-a sorbit cu fericire Gura dulcelui amor !
VII
Vorba-ţi desfătări mi-aduce ! O, amantul meu plăcut ! Voi să lupt; dar faţa-ţi dulce Cum o văz, eu m-am perdut! Dulci sunt ochii-ţi pentru mine ! Domnul meu ! Amantul meu ! Dulci ca zorile divine ! Dulce cată să-ţi fiu eu !
VIII
Tu mă iubeşti ? Zi încă acest cuvînt frumos !
El dulce mă învinge ! Vai ! Pentru-ntîia oară cuvint aşa voios, Aşa plăcut, ferice auzul meu atinge. La aste vorbe luna surîde voluptos
Şi de amor tresare ! Şi florile pe vuituri revarsă-al lor miros Şi sufletu-mi s-aprinde, suspină cu-ntristare. Suspină ! Dragă suflet, te temi e-al ei amor,
Ca roua ce strâluce Cînd soarele răsare, peri-va-n viitor ? Nu risipi, o, soartă, credinţa mea cea dulce !
92
93
IX
Cînd văzui întîia dată Chipu-ţi dulce şi plăcut, O, frumoasă adorată, Chipu-ţi mi-era cunoscut! Printre vise ideale Ce pe viaţa-mi a plutit Prin imagini virginale Totd-auna te-am zărit. Ce mi-aduci, o, bucurie î Din locaşul tău ceresc ? . Vino şi îmi spune mie ! Eşti frumoasă, te iubesc ! Adu-mi sînul tău ca crinul Unde dulci dorinţe cresc, P-a ta buză chiar suspinul E un sun dumnezeiesc ! Oh ! dă-mi mie, dulce nume, Aste daruri ce aduci, Căci prin suferinţi în lume Merit aste bunuri dulci !
X
Tu mă iubeşti, o, dragă, şi temerile mele
N-au fost decît păreri ? Tu n-ai avut pe altul în gîndurile tele Şi nimeni n-a zis ţie cuvinte de plăceri ? Te superi, mi se pare ? Vai ! Ochii lăcrimează
Suspini, o, dulce dor ! Amorului meu iartă şi la^ă ca p-o ra/ă Să mi te soarbă ochii-mi sau lasă-mâ să mor !
XI
Fruntea ta din negru-ţi păr Iese ca o dimineaţă Din a nopţii deasă ceaţă Revărsînd lumini din cer.
94
Dar pe buzele-.ţi arzînde Sărutări divine cresc, Unele se pîrguiesc Şi-aitele se nasc plăpînde-Peste sînul tău de crin E o vale ce pătrunde Sub o umbră ce-o ascunde, De mistere loc divin ! Nimenea nu dezvâleşte Ast, frumos, ceresc locaş ! Nici o umbră nu umbreşte Raza-amorului gingaş !
XII
Tot de amor se-mbată pe undele plăcerii
Şi zice : „Să iubim !" Pe mare. focul lunii, pe roze vuitul serii, Şi buza mea pe buza-ţi, o, suflete sublim !
XIII .
Ceru-i semănat de stele, Aerul îmbălsâmit. Noaptea, dulcea vieţii mele, Cursu-i dulce şi-a oprit. Ra/,a serii-mbălsămită Răspîndeşte-al ei parfum, Vino, dulcea mea iubită, Să beau sivfleLu-ţi acum ! Orele-ale tele sclave Iţi deschid frumosul sin Şi cu degete suave Varsă-amorul tău divin. Ţie-amorul împleteşte Verzi cununi de dezmierdări ! Fericit cel ce răpeşte
95
Tinerile-i râsfăţări ! Vezi tu, noaptea e nebtmâ La suspinele d-amor, Cer, pământ, eter şi luna Aiurează, se-niior ! Timpul veştejeşte toate. Mîne nu te va cruţa ! Dulce floare, mine poate. Tristă te vei scutura ?
XIV
Vino, sînu-mi astă dată Ţi-e deschis, amantul meu ! Vino iute şi te-mbata De plăceri ce-ţi dau drag eu ! Te grăbeşte, dulce soare ! Orele se schimbă-n zbor ! O femeie este-o floare, Floare este-al ei amor f Astăzi ne suride nouă, Dar se-nturnă despre vînt. Vin' pe sinul meu de rouă, Apoi stinge-te-n mormînt ! Sinii mei sunt dragi gradine Ce amorul, numai el. Le deschide pentru tine, Pentru tine singurel. Timpul chinuri ne urzeşte, O, amantul meu divin ! Ora trece, se topeşte Şi  ne zice : să iubim ! O, cerească desfătare ! Ochii mei in foc se scald. Mor ! Şi corpul meu tresare Ca un crin sub vîntul cald !
XV
Vezi tu pe orizonte azurul mării line Cu-azurul cel din spaţiu unindu-se, perind ? O rază cu o rază, lumină cu lumină, Şi umbrele cu umbre, fiinţa lor unind ? Aşa sâ se unească în astă-noapte-arzîndă Amorurile noastre, ce-n flăcări se consum ! Suflarea-mi cu suflarea-ţi cerească, îmbâtîndâ, Sărutu-mi cu sărutu-ţi, şi fumu-mi cu-al tău fum ! Dar pentru ce plîngi oare, o, dulce adorată ?
De ce frumosu-ţi sin Revarsă dulci suspine în noaptea parfumată ?
— „Oh ! sunt prea fericită, amantul meu divin !':
— Tu eşti prea fericită ! O fericire lină
Revarsă inima mea, în inima-ţi arzindâ ca flacăra divină Şi-a sărutării tele dulceaţă va să bea. Mă lasă al tău suflet sâ-1 beau cu fericire
într-un sărut de foc î Mă lasâ-a ta suflare s-o beau eu cu uimire
Apoi să mor pe loc !
06
dt
LA O MICA FATA DE GREC
VERMELIUL
îmi ceri a-ţi face versuri, a poeziii floare Nâscuto-n vînturi calde, în ţări de desfătări Ce-alese aurora să-şi mire rîzătoare în ale vieţii-ţi roze eereştile-i colori. Sâ cînt copilăria-ţi ? Ah ! cată dar a-ţi spune, Ar trebui un cîntec mai dulce, mai curat. Ca şopta sărutării ce. zefirul depune Pe sînul dalb al mării de stele sărutat. Şi lira mea perdut-a parfumul tinereţii Şi dacă cîteodată am mai versificat, ' Acele versuri seamăn, sub umbrele tristeţii. Ca nişte flori ce-n iarnă au fost întîrziat. Copilă, cînd buchetul ce anii juni formează. Va străluci pe frunte-ţi cu focul său cel sînt, Peri-vor ale vieţii-mi flori ce mă desfătează. Şi viaţa-mi, şi cîntarea-mi se vor răpi de vînl. Atunci, ferice perlă, dupe-aceste maluri, De-i fi tu întrebată de bardul călător, Zi că el suferise pe-ale vieţii valuri, Dar că iubea copila chemmd-o mică sor.
98
Oh ! cît e de răpitoare Roza împletită-n crin ! Cît sunt de strălucitoare Razele p-al serii sîn ! Fluturul dormind p-o floare, în frumoase dimineţi; Lacrima udînd cu-amoare Geana dulcii frumuseţi ! Dar eu ştiu ceva mai dulce ; Părul tău pe sinu-ţi alb Fermec rar, ceresc, ce luce ! E vermeliul cel dalb.
'39
SUSPINUL
Auzi tu pe lina mare Cîntecul cel trist şi blînd ? Cu arzîndă căutare Vezi un om în vas trecînd ? Ca o stea ce se priveşte In Bosfor, pe anii mei! Prin cafaz vezi ce luceşte ? Este ochiu-unei femei. Vîntul suflă cu plăcere, Valul trece mut şi lin. Prin cafaz şi în tăcere N-auzi tu un lung suspin ?
ÎNTOARCEREA
La umbra păduroasă, pe măgura bătută
De valurile mării, de zefiri trecători,
Cu fruntea visătoare, ea, dulce şi plăcută,
Venea de multe ori ! Acoîo-n al meu suflet ea sufletul vărsase Şi lacrimile sale cu plînsu-mi s-au încins. Şi inimile noastre ce-amorul îmbătase
Au ars în foc nestins ! Acolo stîncă pare de silve cununată ; Acolo geme rîul pe patu-i spumegos ; Şi razele şi umbra pe marea azurată
Se joc delicios ! Acolo dimineaţa văz marea cristalină Posomorîndu-şi faţa sub cerul aurit, Vestind că vine boarea, cu răsfăţare lină.
Din malu-mbălsămit. Acolo ochiul vede cînd soarele dispare Azurul cum se-nsmaltă d-un splendid văl de fir, Ce tremură, scîntilă, la dulcea sărutare
A dulcelui zefir, îmi pare că sunt încă în timpul vieţii mele Cînd eu veneam adesea în ast frumos locaş S-aspir a ei suflare, avînd martori pe stele
Şi-amoru-i drăgălaş ! Ea singură lipseşte şi dorul mă-ncongioară ! în darn cat a sa umbră, prin umbre, prin lumini, în darn o cer la graţii, la farmece ce zboară
P-aceste verzi grădini !
100
101
Nimica n-o întoarce dorinţii şi tendreţii ! Vai! unde pot să aflu acest tezaur sînt, Pe care timpul aspru râpil-a tinereţii
Pe durerosu-i vînt ? Şi cine-n al meu suflet va-nchide ran-adîncă ? Şi cine şterge urma durerii ce-a bătut! Nici inima ta dulce nu poate, dragă, încă
Să-mi dea ce am perdut. Căci suflul crud al lumii ast suflet veştezeşte ! Prin cintecele-mi pline de vise, de amor, Nu vezi tu ce-ndoială de moarte se zăreşte ?
Nu vezi adincu-mi dor ? Din flacăra credinţii amorul s-aripează ; Dar sânta sa făclie s-a stins, sufletul meu ! Şi cruda îndoială a stins ultima rază
Pe tot ce iubesc eu ! Nu ! Sufletu-mi nu poate cu lumea sâ se-mpece. Prin oameni el se crede străin şi sfiicios, Cătat-am făr' să aflu în lumea asta rece
Ast bine mincinos ! Oriunde pasui trece, el cată să-ntilnească O urmă de lungi lacrimi ce popolii presai-, O crudă nedreptate, o crimă omenească
Şi un destin amar. Nemeritul de fală ferice se-ncununâ, Şi viţiul asupra virtuţii triumfind, Şi rău) peste bine domnind ca totd-aună ;
Ah ! iată-acest pămînţ ! Nu ! Nu mai e scăpare în cugete frumoase '. Visări cereşti în lume, amici, nu semănaţi ! în loc de flori divine, vai! lacrimi dureroase,
Odată-o să-adunaţi ! Tu nu mai eşti aice, o, umbră fericită ; Dar pentru ce în zboru-ţi, desfătătoare stea, Nu ai luat cu tine şi viaţa mea zdrobită,
Luînd inima mea !
ŢI-ADUCI AMINTE
Ţi-aduci aminte seara cînd noi pluteam pe mare,
O, suflet graţios ? Torinte d-aur luna vărsa cu răsfăţare Şi-n părul tău zefirul se legăna voios ! Iar valul s-alinase sub coasta-ntunecatâ,
Abia se auzea Ca zgomotul de păsuri pe valea depărtată Ce moare cu încetul în noapte, dulcea mea. Se auzeau dulci cinturi trecînd p-acele unde
De spumă şi d-azur. Noi nu vedeam amanţii ce noaptea îi ascunde, Şi se părea, sub valuri, că vocele murmur. Cînd terminarăm cursul vorbirii amoroase,
Tăcuţi, noi am visat. O lacrimă lucise in genele-ţi umbi'oase Şi sufletu-ţi de doruri părea înconjurat. Tu ridicaseşi ochii arzînd de tinereţe
Spre cerul strălucit Şi când văzuşi că-mi cură o lacrimă pe feţe. Strigaşi cu întristare : „Oh ! de ce m-ai iubit. I"
— Oh ! Dumnezeu voieşte şi singur, dragă, ştie
De ce te-am iubit eu.
— Şi ce, Dumnezeu, oare atît de crud să fie Să vrea ca să zdrobească amar sufletul meu ? -— Acela ce cu suflu-i crează-o dulce floare
Ca să se stingă-n vînt, Ca să parfume viaţa cu drăgălaşa-i boare Şi-n urmă ca o roză să lase-acest pămînt. Ce te-a făcut frumoasă ca să iubeşti în viaţă,
O, fericirea mea !
103
Ce înveleşte pâru-ţi cu aur şi dulceaţă
Şi degetele tele cu roze şi cu nea.
în lacrimi amoroase i se-nvălea vederea,
Şl vîntul bălsâmit Şi umbra, şi lumina ce răspândesc plăcerea, Te răsfăţau pe frunte, o, fermec fericit! Tu blestemai în gindu-ţi aceste eleminte,
Complici misterioşi Ca cînd simţeai asupră-ţi tot fermecul fierbinte Ce răspîndeau în sinu-ţi şi-n perii tăi undoşi.
ODÂ
Cerească frumuseţe, o, tu, ce vener eu ! Ascultă cin tul dulce aî celui ce te-adoară ! Moderă-a ta mînie ! Mîndria ta coboară !
Respectă dorul meu ! Aîină-aceste-amare şi crude suspinâri ! Vezi, viaţa mea în lacrimi se schimbă şi declină, Aceste crude lacrimi, o, dulcea mea, le-alină,
Cu dalbe sărutări ! Tu, Doamne, ce pe păru-i pui aurul ceresc Şi verşi în câutare-i angelică langoare, Ce semeni pe guriţa-i parfum şi rozioare,
Ce dulce pîrguiesc ; Zeu ce-mi insufli cîntul, Iu singur ai aflat Ce cauză produce durerile-mi sublime, Desehide-mi la einlai-e-mi şi tinere suspine
Al ei sin adorat. Ascultă plin-u-mi dulce, preastrâlucite zeu ! Suspinele s-exală prin ciuturile mele, Dă-mi inlma-i curată ca nişte floricele,
Sau curmă traiul meu !
LASA-MA
Vinlul nopţii răşpindeşte Un prefum îmbălsămat, Valul mării munmuieşte Şi se stinge adormit. Cerul semănat de stele Cură-n aur peste val, Lasă, dulcea vieţii mele, Sâ beau suîlu-ţi virginal.
LA DOAMNA I.
O, tu, ce frumuseţea divină, poetică, Exală fermec dulce ca fumul dupe flori. Eşti tu iluziune dulce, melancolica, Sau raza dimineţii ce trece printre nori ? Din hora înflorită a viselor de îngeri Tu poate ai venit
Cu mîna ta suavă să ştergi amare plîngeri Şi să reverşi lumină la cel ce-a rătăcit ? Vin', răcoreşte dulce pe bardul ce suspină, în faţă cu durerea ce lumea a coprins ! Fă să se uite răul, la dulcea ta lumină, Ce-n viaţă s-a întins !
106
107
legende ISTORICE
LA VICTORIA Z.
O, tu, ce n-ai, copilă, alţi inimici in viaţă
Decît acele roze ce nu văd cu ochi bun
Pe nimeni ce le-ntrece prin fermec şi dulceaţă
Şi tînărul parfum ; D-o zi femeie numai, bea, jună adorată,
Aceste fericiri A căror dulci răsfrîngeri pe faţa ta s-arată Ca zîmbetele rozei in dulcele-i iubiri. Cînd se va-ntinde norul pe fruntea ta senină, Nu ţine socoteală, el este trecător. Mai dulce printre umbre e-a soarelui lumină. Şi omul naşte-^n lume, să sufere în dor. Dar dorul e departe de inima ta jună. Ghirlanda vieţii tale luceşte graţios Sub roua şi lumina ce dulce-o încunună O dulce dimineaţă cu sînul amoros. Pe faţa ta frumoasă, amara întristare
Flori nu a secerat Şi gura ta păstrează divina sărutare
Din raiul ce-ai lăsat.
CEA DE PE URMA 'NOAPTE A LUI MIHAI CEL MARE
Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde ostile dormea ;
Dar pe-un vîrf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba~i mînă fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, intre căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Cînd speranţa dulce ne suride nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura ;
Cugetele triste nu-i mai turbura ;
Luna varsă raze dulci şi argintoase ;
Austrul le suflă coamele pletoase ;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi in sănătatea lui Mihnj închin.
Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte
Şi luînd paharul astfel le vorbeşte :
— „Nu vă urez viaţă, căpitanii mei ! Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei ! Ce e viaţa noastră în sclavie oare ? Noapte fără slele, ziuă fără soare. Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor, Merită să-1 poarte spre ruşinea lor ! Sufletul lor nu e mai presus de fierul Ce Je-ncinge braţul, iau de martur cerul !
109
Dar românul nu va cîmpuri fără flori, Zile lungi şi triste fără sărbători. Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară : Aripile taie-i, că ar vrea să moară ! Astfel e românul şi român sunt eu Şi sub jugul barbar nu plec capul meu."
PREDA BUZESCU
De trei zile lupta n-a mai încetat
Şi tătarul pare c-a înaintat.
Dar Buzescu Preda vede cu durere
Floarea României ce pe vale pere.
Trece înainte pe un cal în joc
Ce varsă din ochii-i flacâre de foc.
Strigă cu tărie cetelor zdrobite
Ce Ia glasu-i mîndru se întorc uimite.
Iată că nepotul hanului tătar
Trece pe-un sălbatec, ager armăsar.
Unde se arata pe întinsa vale
Prin oştirea noastră îşi deschide cale.
Iar Buzescu Preda cum îl întîîni,
îi ieşi-nainte şi-astfel îi vorbi :
— „Daca nu ţi-e frică şi-ai credinţă-n tine,
O, tătare ! vino să te baţi cu mine !"
Ei descălecară atunci amîndoi
Şi se iau la luptă ca doi juni eroi.
Ochii tuturora cată cu mirare
La Buzescu Preda şi tătarul mare.
Ei se bat la raza stelei cei de foc,
Flacările-i albe pe-a lor zale joc.
Vintul răcoreşte fruntea lor- udată
Şi mînia dulce sufletul le-mbată.
Ei se bat în spade — spadele se frîng ;
Şi se iau la braţe— se smucesc, se string.
in
Cînd tătarul .scoate o secure mică Şi lovind pe Preda, pavăza îi strică. Dar el cu măciuca astfel îl lovi încît deodată căzu şi muri.
Iar după aceasta, oastea românească pleacă şi învinge horda tătârască.
MUMA LUI ŞTEFAN CEL MAME
I
Pe o stîncă neagră, intr-un vechi castel. Unde cură-n poale un rin mititel, Plinge şi suspină tînăra domniţă, Didce şi suavă ca o garofiţă ; Căci în bătălie soţul ei dorit A plecat cu oastea şi n-a mai venit. Ochii săi albaştri ard în lacrimele Cum lucesc în rouă două viorele ; Iîuclele-i de aur cad pe albu-i sîn, Kozele şi crinii pe faţn-i sc-ngin. fn.sâ doamna soacră lingă ea veghează Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate, în castel in poartă oare cine bate ?
— ,,Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit; Eu, şi de la oaste mă întorc rănit. Soarta noastră fuse crudă astă dată : Mica mea oştire fuge sfărâmată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mâ-ncongior... Vîntul suflă rece... Ranele mă dor !';
Tinăra domniţă la fereastră sare.
— „Ce faci tu, copilă ?" zice doamna mare. Apoi ea la poartă atunri a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii altfel i-a vorbit :
113
— „Ce spui. tu, streine ? Ştefan e departe; Braţul său prin taberi mii de morţi împarte. Eu sunt a sa mumă ; el e fiul meu ; De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu ! Insa daca cerul, vrînd sâ-ngreuieze Anii vieţei mele şi să mâ-ntristeze, Nobilul tău suflet astfel 1-a schimbat; Daca tu eşti Ştefan cu adevărat, Apoi tu aice fără biruinţă Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă. Du-te la oştire ! Pentru ţară mori ! Şi-ţi va fi monnîntul coronat cu flori !"
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună ; Oastea lui zdrobită de prin văi adună. Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
FERENTARUL
(FRAGMENT DINTIl-UN MARŞ VECHI)
Nu e nici mîndria, nu e nici mulţimea Care in bătălii încunun oştimea ;
Nu e nici noroc. Cela ce se bate pentru neatîrnare Are zece braţe, zece inimi are,
Inime de foc.
Roşiorul mindru şi frumos ca crinul Cînd pe mal s-arată tremură Vidinul
La vederea sa. Fa<.e de se miră toată arăpimea, Ieniceri, spahiii şi arnăuţimea
Şi-i strigă : ura '
Ferentarul ager şi cu lungă chică întră în oştime fără nici o frică.
Tare ca un leu. Iute ca săgeata tabăra străbate, Bate zece singur, cincisprezece bate :
„Ferentar sunt eu !"
Asfel ferentarul ştie ca să moară. Pentru ţara dragă, pentru soţioară Cine n-ar muri ?
115
Unul ca acela blestemat să fie ! Nimeni să nu-1 plîngă, nimeni să nu-1 ştie Cînd el va peri
Junele fecioare, tineri luptători !
Pe mormîntul nostru vor  culege flori !...
FATA DF LA COZIA
Trîmbiţa răsună .sus pe coasta verde ; Armia lui Ţepeş printre brazi se perde, — „iată ! strig vitejii, mindrul căpitan Ce-a ucis cu mina-i pasa musulman !"
Domnul îl sărută şi cu bucurie : ~ „Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soţie Dacă vrei avere, da-ţi-voi cît vei vrea ; Dară vrei soţie, da-ţi-voi fata mea !"
—■ „Doamne ! nu voi aur, nici onori deşarte N-am venit în lupte să-mi trag aşa parte ; Plîngerile ţârei braţul mi-a-narmat ; Pentru-a ei scăpare astăzi ni-am luptat. Iar de este vorba să-mi dai soţioară, Află că eu însumi sunt o feţişoară !"
La aceste vorbe junele frumos
Coiful îşi aruncă, păru-i cade-undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiţă dulce ca o fericire.
Domnul se răpeşte de mîndreţea ei.
— „Care din boierii-mi vrei bărbat să iei ?"
ni
T
—„ Doamne, zise fata, vrei să fiu soţie Unui din ostaşii care-mi place mie ? Toţi sunt bravi la luptă, nu mă îndoiesc ; Insă pe-al meu mire voi sâ îl iubesc."
Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare Şi cu o vorbire dulce rugătoare : — „Fii a mea domniţă şi îţi jur pe cer Pentru tine-n lume să trăiesc, să per !"
La aceste vorbe tinăra fecioară Rumenind ia faţă ca o rozişoară : — „Dacă vei iubirea-mi să o dobîndesti. Pentru ţară, doamne, să mori, să trăieşti !"
UN OSTAŞ ROMÂN ÎNCHIS PESTE DUNĂRE
Porumbiţă întristată ! Eu ca tine sunt strein, Şi-ntr-o ţară depărtată Tu rînţi tristă, eu suspin !
Insă tu ai aripioare, Poţi te-ntoarce cînd vei vrea ; Iar eu plîng în închisoare După dulcea ţara mea !
Tu ai poate-o sorioară Ce te cheamă ne-ncetat; Iar eu am o drăguşoară Ce în lacrimi am lăsat.
Insă tu ai aripioare, Poţi te-ntoarce cînd vei vrea, Iar eu gem în închisoare După mîndruJiţa mea !
Zboară, pasăre curată ! Şi te-ntoarnă-n ţara ta ; Iar eu, floare aruncată Pe alt ţărm, mă voi usca !
119
> Şoimul cînd se vede prins ele vînători,
,!' Spun că îşi sfărâmă cuib şi puişori,
j Astfel decît lanţul braţul să le-ncingă,
Ce-i român, ce-i nobil astăzi să se .stingă."
MIRCEA LA BĂTAIE
Armia maghiară ţara a-nvălit; Soarele vâzînd-o, a îngălbenit.
Unde este timpul cel de bărbăţie Cînd nvurea românul penlr-o datorie ?!
Dar bătrânul Mireea nu se înspăimîntă : Cu o mică ceată de voinici s-avintă.
Nu că el voieşte ţara a scăpa, Ci va să-mplinească datoria sa.
Unde este timpul ceî de bărbăţie Cînd murea românul pentr-o datorie !
Pe un cal ce muşcă spuma în zăbale, Printre zi şi noapte el îşi face cale.
— „Fraţii mei ! vorbeşte falnicul bătrîn, i Dumnezeu voit-a ca să mor român.
Cel ce a sa viaţă ţârei sale-nchină ■ Pere ca lumina într-a sa lumină.
Ce e-n viaţa ţârei viaţa unui om ? i Ce e-n primăvară floarea unui pom ? Ceea ce prin stele este-o stelioară Şi-n nemărginire un minut ce zboară.
tao \
MIHAI SCAPÎND STINDARDUL
MIRCEA CEL MARE ŞI SOLII
Noaptea se întinde şi din geana sa 4.rgintoase lacrimi peste flori vărsa. Dar setos de lupte, în văi depăi-tate, Un erou în noapte încă se mai bate. Singur el se luptă în acele văi Unde mina morţei a culcat pe-ai săi. Dar sub mii de braţe trebuie să cază : Trece printre unguri fără ca să-1 vază ; Şi stindardul ţârei el înfăşurînd Către sin îl strînge înapoi cătînc'. Şi in umbra nopţei   avmăsaru-i zboară L'a o-ncbipuire albă şi uşoară. Spre o apă lată calul s-a-ndreptat; □e maghiari războinici fuge-n con jurat. Luna după dealuri mergind sâ se culce îi arată calea şi-i surîde dulce.
Cei ce ii premmă se opresc pe maluri : Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuri Şi de ceea parte singur ajungînd El îmbrăţişează calu-i spumegînd.
Apoi scoate frîul încă alb de spume
Şi îi zice : „Liber mergi de-acum în lume !"
într-o sală-ntinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mireea încărcat de ani.
Astfel printre trestii tinere-nverzite Un stejar întinde braţe veştejite.
Astfel dupe dealuri verzi şi numai flori Stă bătrînul munte albit de ninsori.
Curtea este plină, ţara în mişcare ; Soli trimişi de Poartă vin la adunare.
Toţi stau jos mic, mare, tînăr şi bătrîn... Kra nobil omul cînd era român.
Solii dau firmanui. Mireea îl citeşte, Apoi, cu mărire, astfel le vorbeşte :
— „Padişahul vostru, nu mă îndoiesc, Va să facă ţara un pămînt turcesc.
Pacea ce-mi propune este o sclavie Pînă ce românul să se bată ştie !K
122
123
La aceste vorbe sala-a răsunat ; Dar un sul îndată vorba a luat.
— „Tu, L-e într-această naţie creştină Străluceşti ca ziua înti'-a La lumină,
Tu, o, doamne, cărui patru ţări se-nchin, Allah să te ţie, dar eşti un hain !"
în murmură surdă vurbeie-i se-neacă. Cavnlej-iî trage spadele din teacă.
Mireea se-ndreptează iute către ei : — „Respectaţi solia, căpitanii mei !"
Apoi c;itre solii Porţii el vorbeşte :
— „Voi, prin cari şahul astăzi mă cinsteşte !
Mireea se înclină de ani obosit ; insă al său suflet nu e-mbâtrînit;
Ochii săi sub gene albe şi stufoase
Cu greu mai îndreaptă săgeţi veninoase ;
Dar cu toate astea fieru-i va lovi, Ş-albele lui gene încă n-or clipi.
Cela ce se bate pentru a lui ţara, Sufleiu-i e focul soarelui de vară.
Mergeţi la sultanul care v-a trimis, Ş-orice drum de pace, spuneţi că e-nchis !"
Apoi către curte domnul se îndreaptă. — „Fericirea ţării de la noi s-aşteaptă.
De deşearte vise să nu ne-nşelăm : Moarte si sclavie la străini aflăm.
Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.
însă mai-nainle trebuie să slim Pentru ea cu toţii martiri să murim !
Căci fără aceasta lanţul ne va strînge Şi nu vom şti încă nici chiar a ne plînge
124
CĂPITANUL DE VÎNĂTORI
Lăutarii cîntă, hora se-nvirteşte
Şi un cal în spume d-odata s-opreşte.
— „Pace vouă, oaspeţi cu genele albe, Mume tinerele cu aure salbe !
Bună ziua, vouă, juni dănţuitori,
Vouă, copilite, tineri criniori !
Oşti nenumărate ţara ne robeşte
Şi pe unde trece cîmpul înnegreşte.
Soarele e galben, norii-1 învelesc,
Rîurile albe în sînge roşesc.
Cum subt o secure cade-o dumbră vioară,
Floarea ţării noastre sub fier se doboară.
Daca e vreunul ce simte-ntre voi,
Vie a combate ş-a muri cu noi!"
Soarele in abur ca un foc roşeşte. Lăutarii cîntă, hora se-nvîrteşte :
— „Peste zece sute căpitan sunt eu Şi ca zece sute bate peptul meu. Ceata mea-i frumoasă, ageră, uşoară Şi pe cai în spume ce ca vîntul zboară. Iar voinicii noştri se chem vînători, Au lănci veninoase, iar la suflet flori."
Lumea-1 încongioară, ziua se sfîrşeşte. Lăutarii cîntă, hora se-nvîrteşte :
— „Viaţa în sclavie este o povară, Iarna nesfîrşită fără primăvară.
Insă ţara noastră nu e scrîsă-n cer Printre cele sclave ce prin veacuri per. Căci românul încă ştie a se bate Şi urăşte viaţa fără libertate. Astfel o pădure cînd s-a veştejit. Pasărea suspină, cheamă-al ei sfîrşit."
Nu ştiu căpitanul daca-a aşteptat. Dar cu două sute voinici a plecat.
126
MAR [OARA
— „Dragul dulce-al vieţei ni ele La oaste s-a dus,
Şi de-atuncea, soare, stele. Toate au apus !
Mina mea 1-a lui plecare Calu-i a-nfrînat.
Şi-ntr-o dulce sărutare Inima mi-a dat,"
Astfel cintâ Marioara
Dup-a! ei iubii.
Şi pe faţă-i lăcrimioara Dulce a-nflorit.
însă iată câ soseşte
Mindriil ei amor
Şi în noaptea ce domneşte Spune al său dor.
— „în cîmpia sî.ngeroasă Fraţii rvu-am lăsat
Şi ia tine-a mea frumoasă, Iată c-am zburat.
128
Căci, vezi tu, o, dulce nume, înger ce iubesc !
Fără tine-n astă lume
Nu pot să trăiesc."
— „Ce zici tu, o, neferice, Mîndml meu iubit
Aşadar eu mi-ti voi zice : Bine ai venit!
Dar de nu poţi fără mine în lume-a trăi,
La bătaie eu cu line,
Haide, voi veni !"
Amindoi pe cai s-aruncă
Şi prin noapte zbor,
Şi trecînd prin verdea luncă Cintă cu amor :
— „Dacă nu poţi Iară mine în lume-a trăi,
Pentru ţară, eu cu tine Dulce voi muri."
DOAMNA LUI NEAGU
Neagoe cel Mare în al său palat
Ce domneşte p-Argeş zice întristat :
— „Monastirea noastră nu e săvîrşitâ Şi a mea avere este isprăvită ! Dragi ostaşi, ce ziceţi, nu ar fi păcat Ca să înceteze lucrul minunat ?"'
— „Biruri noi pe ţară pot ca să se puie !" Au răspuns ostaşii ca să îl mîngîie.
Zic şi ei decide biruri pe români
De la cei mai tineri pîn' la cei bătrîni.
Doamna intră -n sală. Graţiile sclave
Împletesc cu roze zilele-i suave.
Ochii uzi de rouă spre pămînt se-nclin ;
Rumenind la faţă ea vorbeşte lin :
— „Voi vreţi biruri nouă ! Neagoe, te teme ! Mîne toată ţara o să te blesteme.
Astă monastire ce atît iubeşti,
Printre fum de lacrimi poate s-o priveşti!
Iată diamanturi ! Vinde-le şi-urmează
Nobila lucrai'e ce te mimează.
Căci aceste scule nu le pot purta
Cînd femei pe faţă lacrimi vor păstra."
Zice şi arată un paner de aur
Unde închisese gingaşul tezaur.
Ea îl dă. Şi faţa ca un frag cocînd,
Rumenă surîde, drăgălaş şi blind.
Un bătrîn se scoală şi-asfel le vorbeşte : — „Inima străbună încă vieţuieşte. Ţara care naşte asfel de femei, Merită şi viaţa şi mărirea ei. Căci să ştiţi cu toţii că un neam se face Mare sau se perde cum femeii place. Şi acum voi zice : Doamne ! pot să mor, Căci văzură ochii-mi mîntuirea lor !'!
130
Ei îmbracă mania de înţelepciune ; Dar ca să-şi ascunză trista slăbiciune. Dar înţelepciunea fără-a cuteza, E ca <_-ulezarea fără-a cugeta.
CUPA LUI ŞTEFAN
într-o monastii-e din trecut rămasă, In domneasca ^al.'i se întinde masă. Misaj] prezida ast banchet voios Şi în timpul mesei zice dureros :
— „Ştefan după moarte lăsă moştenire Arcul său şi cupa l-astă monastire. Cu Cantimireştii leşii au venit Şi prădînd locaşul, arcul au răpit ;
însă nu răpiră cupa minunată ! Ea trăieşte încă, de mirare     Iată !" El arată cupa... Toţi s-au minunat. Ea era săpată dintr-un matostat.
Cînd vedem sfioasă patria română, Ne-aducem aminte vorba cea bătrină : Cel ce e mai aproape de mormîntid său La ideea morţii tremură mai rău l
Ştefan nu mai este... însă o să vie Alţi Ştefani cu viaţă şi cu bărbăţie : Daca timpul d-astăzi ne apasă greu, Viitorul este al lui Dumnezeu !
Insă pin' să vie lanţul sâ ne rupă. Nu va mai bea nimeni din această cupă Cînd un suflet mare se va arăta, Hîrburile cupei le va aduna."
Zice.-aruncă cupa şi o sparge-n trei... Nimeni n-a strîns încă hîrburile ei.
Servii varsă-utr-insa dulce tămiioasâ. Fierine-nehină pentru " frumoasă. Cînd la cel din urmă rîndul a venit, Misail ia cupa şi-astfel a vorbit :
— „Unde este timpul cel de vitejie ? Timpul de mari fapte ?... Vai ! n-o să mai vie ? A căzut Moldova, căci orice români Se roşesc la gindul a mai fi stâpîni.
133
— „Spuneţi, maici fermecătoan Fără frică de păcat, Pruncul meu cu cosicioare, Cine mi 1-a deocheat ?
SORA ANA
De cind a ucis prin ştire P-acel bun Qmtaeuzin, Doamna Ghica-n monastire Se ascunde cu-al ei chin.
— „Sora Ana, Anioară Să mi-ţi vază faţa ta ! Gelozia ei omoară Tot ce-o poate supăra.
Chipul tău e rupt din soare ; Sînul tău din crimori, Păru-ţi din a serii boare ; Buzele-ţi din foc de zori.
Ochii i-ai răpit din mare, Sufletu-ţi e smuls din vînt; De la flori a ta suflare ; Gîndu-ţi de la duhul sînt!"
Sora nu dă ascultare Vorbelor ce i s-a zis, Înaintea doamnei pare Ca un fraged, dulce vis.
Sora Ana cea pîăvie ? Sora Ana negreşit !... S-o zidească in chilie!..." Şi chilia s-a zidit.
Sora Ana, Anioară,
Asfel roagă pe zidari :
—- „Să-mi lăsaţi o ferestioarâ,
în ferestrile mai mari,
Ca să nu se veştejească Faţa mea ea-ntr-un mormînt ; Pînă sâ se dovedească Că nevinovată sunt!
Eu sunt tînără, le spune, Traiul mi-e aLîi de drag ! Loc puţin eu ţiu în lume. Rău puţin eu pot să fac."
—- „Nu se poate, copilită ! Doamna astfel a voit. Tacă-ţi draga ta guriţă ! N-ai nimic de dobîndit!"
—- „Spuneţi, dară, maicei mele Că în lume nu mai sunt, Ca să verse lăcrimele Să înece-acest pămînt..."
134
DANIEL SIHASTRU
FIASTRII
Sub o i'ipă stearpă, pe un riu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un strein sosi.
— „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi !"
— „Ştefan ut Moldovei, Daniel ii spune, ■Sâ aştepte-afară ! Sunt în rugăciune.'"
— „Bunule părinte ! Sunt rănit şi-nvins ; Însuşi a mea mumă astăzi m-a respins ! Viu să-ţi cer povaţă daca nu-î mai bine Turcilor Moldova d-astăzi sâ se-nchine ?" Daniel Sihastru domnului a zis :
— „Mă înşeală-auzul ori eu am un vis ? Capul te se pleacă paloşul nu-1 taie. Dar cu umilinţă lanţu-1 încovoaie !
Ce e oare traiul, daca e robit ?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zimbit'.'
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună,
Nu e totd-odată pace şi furtună.
Doamne ! tu ai dreptul a schimba-n mormînluri
Pentru neatirnare, oameni şi păminturi ;
Dar nu ai p-acela ca sâ-i umileşti !
Poţi ca să îi sfărâmi ; dar nu să-i robeşti !
Daca mîna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă !
Căci mai bine este supus lăudat,
Decît cu ruşine domn şi atârnat!"
Dupe-aceste vorbe, Ştefan strînge-oştire
Şi-nvingmd paginii nallă-o monastire.
Subt Mihai Viteazul s-a făcut unire ; Dar fiastrii umblă pentru despărţire. La Pătraşcu domnul, al lui Mihai fiu într-o zi s-arată şi-ast limbagi ii ţiu :
— „Nu mai vrem unire noi cu ţara voastră ; Căci ea ne dărîmă neatârnarea noastră !" Dar răspunde unul din cei cinci boieri Ce Mihai numise mari consilieri :
— „Turcii vă insuflă astă cugetare, Căci unirea face neamul nostru tare ; Şi ei vor să vază pe acest popor Slab, ca să-1 supuie lanţurilor lor.
Sîntă Românie ! Oare nu suspini ? Carnea ta se vinde la barbari străini ? Singele şi viaţa-ţi sunt puse-n vînzare, Şi tu, dragă ţară, stai în nepăsare !
A slăbit poporul cel nebiruit ? Sîngele lui tînăr oare-a putrezit ? Ca să vază astăzi, fără de simţire, Pe cei răi ai ţârii dîndu-o perire ?
136
137
Şi ce poate dînsul cît de tare-ar sta, Cînd cei mari lucrează la robia sa 1 Cînd cîrmaci molateci vasul duc spre stîncă. Altui vas, tăria ce-i ajută încă ?
Voi nu vreţi unirea vechiului popor, Căci stăpînii voştri încă nu o vor. Daca cu robia ce vă umileşte V-aţi dedat, cît viaţa, fără ea lipseşte ;
Cereţi neamul vostru a se despărţi !... Mergeţi lipovenii a vă stâpîni !... Ţările române ori vor fi unite, Ori vor fi in parte la străini robite ;
Dai- vor fi unite de nu astăzi, mîne : Căci tiranul trece... patria rămine !" — „Piară toţi fiastrii !" oastea a strigat, Ţara şi poporul încă-au repetat.
Dai- fiastrii ţării fără de ruşine Merg s-aducă-n ţară ostile străine.
ÎNTOARCEREA LUI MIHAI
De la lungi războaie, Mihai cu mărire Intrâ-n capitală cu a lui oştire. El se urcă-n tronu-i mândru ocolit. Cei ce au puterea astfel i-au vorbit :
— „Doamne ! Focul arde în această ţară. încă ieri cu ură mulţi se răsculară.
Dai' răzvrătitorii s-au întemniţat Şi prin zelul nostru ţara a scăpat."'
— „Voi zdrobi răscoala ce ţara urăşte ; Dar voi sparge încă pricina ce-o naşte ; Daca astă ţară umblă-a se scula,
Este semn că n-aveţi simpatia sa.
Lui Rodolf voi scris-aţi că e răzvrătire,
Că ai noştri cată cu a Iui unire.
Daca cel ce-o cere e răsculâtor,
Ţara mea, eu însu-mi sunt răzvrătitor...
Am învins paginii, i-am gonit afara ;
Dai" a lor sâmînţâ o găsesc în ţară.
Ea-ncongioară tronul pentru a-1 răci
De inima ţării, apoi a-1 lovi.
Neputînd acuma tronul sâ lovească,
Ea îi urcă scara ca sâ îl mînjească.
Tronului nu-i pasă de loviri străine
Ca d-acea trădare ce s-ascunde-n sine.
Planta nu se teme de cei ce-o jicnesc,
Ca de viermi ce-n sînu-i nasc ş-o veştejesc.
139
De aş şti că sceptrul se robeşte vouă Şi oricui să fie, eu l-aş rupe-n două ! Jugul celor barbari oare l-am spart eu, Ca sub jugul vostru să-mi plec capul meu ? Prinşii fie liberi! Au cuvîntu-mi dat. Voi intraţi în noaptea d-unde v-am luat!"
MIRON COSTIN.
— „Mari dureri ai, sorioară. De-mi rupi inima gemînd ?..."
-— „Mari dureri mă încongioară Zice Marioara blînd.
Şi al morţii văl se-ntinse Peste faţa ei de crin. Viaţa-i tînără se stinse într-un dureros suspin.
Miron plînge cu suspine Şi mai zice dureros :
— „Cui mă laşi aici pe mine, Suflet dulce şi frumos ?"
Dar în sală se arată De la curte un trimis, Să ucigă astă dată Cronicarul cel proscris.
Marioara blinda moare, Miron cade înjunghiat Şi în ziua viitoare Două cruci s-au rădicat.
Dar pe groapa lor cea sîntă, Cum dă vînt de primăveri, Două păsărele cîntă, Cîntă ale lor dureri.
141
MONASTIREA PUTNA
Domnul nu ascultă în a lui orbie, Sapele răstoarnă vechea temelie. Domnul şi boierii între ei se cert... însă ce găsiră ? — Un mormînt deşert. Pe mormînt sunt scrise litere străbune. Un tălmaci citeşte şi la toţi le spune : — „Din comori ce strîngem pe acest pămînt, Iată ce-i al nostru : un tăcut mormînt!" De atuncea domnul pierde-a lui domnie Şi curînd în urmă moare-n sărăcie.
Sub un chip de înger, într-un vis ferice, Domnului Vasile gînduî rău îi zice : — „Monastirea Putna, ast locaş plăcut, S-a zidit pe aur de un domn avut. Mergi şi o dărîmă pînă-n temelie Şi-ei găsi tu aur să faci alte-o mie".
Iar Vasiie-domnul d-aur pătimaş, Pune să dărîme ast frumos locaş. Cînd ostaşii sapă pînă-n temelie, Un bătrîn călugăr zice cu mînie :
— „Domnii mari năliţară sînte monastiri
Să aminte ţării zile de măriri.
Tu Ie surpi, o, doamne ! Tu nu le-nţelegi.
Căci tu nu ai fapte de urmaşi să legi.
Cînd un domn la aur inima-şi robeşte,
Tronul se degrada, ţara veştejeşte.
însuşi ca magnetul tragi şi însuşeşti
Aurul oriunde poţi să îl găseşti.
Dar te teme, doamne, să nu tragi la tine
Cuile de aur ce de tronu-ţi ţine."
142
GHINEA GRECUL
— „Doamne ! Focul creşte ; dă porunci să piară
Astăzi toţi boierii ce-au născut în ţară !"
Astfel zice Ghinea lui Matei rănit,
Aşteptînd la patu-i tristul lui finit.
Dar Matei răspunde : —- „înţelege bine.
Cînd la cîrma ţării te-am chemat pe tine,
Nu luaseşi ţara cu paloşul tău.
Tu erai în lume un netrebnic rău.
Nu ţi-am dat eu cîrma să aduci în ţară
Ura care schimbă fiii săi în fiară.
Cel ce de la eirmă bate-ntr-un popor,
Este-o răzbunare, nu cîrmuitor.
Căci puterea cîrmei cu cît e mai vie,
Cată să se plece spre mărinimie.
Unde tronul poartă uri şi răzbunări,
Moartea se aşează p-ale sale scări.
Vei să se-njosească tronul ţării mele
Făcîndu-1 unealta răzbunării tele ?
Asta nu se poate ! Domnul, îţi zic eu,
Trebuie să fie drept ca Dumnezeu.
Ca să piarzâ-o ţară cerul cînd voieşte,
Unii către alţii fiii învrăjbeşte."
Zice ; dar afară mii de voci blestem.
Dorobanţii strigă : capul Ghinei vrem !
144
ŞTEFĂNIŢĂ - DOMNUL
Ştefăniţă domnul pe Milescu cheamă, Cu aceste vorbe el îi cere seamă :
— „Tu erai de ţară preste tot gonit : Din uitarea lumii eu te-am dezvălit. Eu ţi-am dat avere, cinste şi mărire
Şi mai mult ca toate, chiar a mea iubire. Dar cînd al meu suflet ţi se deschidea, Cugetai în sine-ţi răsturnarea mea I Tronul dar să Fie ţarină-arzătoare Unde veştejeşte a credinţei floare ? Spre-a avea prieteni tronul e prea sus, Şi-ntre domni cu robii cerul ură-a pus. Tu ai scris o carte leşilor să vie Să coprinză ţara şi a mea domnie. Fiecine poate tronul a dori Daca simte dorul a o ferici ; Dar loveşte-n faţă, căci un tron ce naşte Printr-o mişeîie, pere, veştejaşte, Insă tu, sărmane, n-ai făcut cum eşti ! Apărai coroana-mi ca să o zdrobeşti 1"
— „Doamne, n-am scris carte leşilor să vie; De va fi aceasta, să mă perzi c-urgie !" Domnu-arată cartea. El s-a spăimîntat.
— „Vînzător, nu meriţi spre a fi tăiat !" Zice şi se-ntoarce la călău ce-aşteaptă !
— „Să-i rateze nasul despre partea dreaptă însuşi cu hangeru-mi pentru că-i boier !" Nasul lui s-abate sub tăiosul fier. Ştefăniţă doamne ! d-ai veni tu iară
Cîte nasuri încă n-ar cădea în ţară ?
145
S-ascunde cîte-un suflet de patimi degradat. Aşadar, nu te teme ! Nu te-ndoi de mine ! Ca sufletu-ţi şi lutu-ţi în pace sa s-aline !"
MIHAI LA PĂDURARUL
Iar tînăra copilă cu buze de rubin, Eroului la masă turna în cupă vin. Un plîns de tinereţe pe faţa lui străluce Şi crede încă-o dată că viaţa este dulce.
Mihai perduse lupta. El umblă rătăcit,
Şi omul, şi natura acum l-au părăsit.
E noapte, vijelie... Vestmintele-i sunt ude.
— „Bine-ai venit, streine !..." o voce se aude,
O voce virginală... „Urmează-mi... Ai scăpat!"
Şi-o mînă se întinde eroului mirat.
Intr-o colibă mică la zece paşi îl duce. El intră ; la lumină zăreşte-o fată dulce. Copila îi surîde ca cele dintîi flori Ce-anunţă primăvara la triştii călători. Părintele ei vine şi amîndoi veghează Să aibă mulţumire acel ce-1 ospătează.
— „Tu eşti Mihai Viteazul!... Eu ungur, tu român. Dar nu ai nici o teamă ! îi zice-acest bătrîn, Căci ospitalitatea în ceruri e născută Cînd ura între oameni era necunoscută. Ea îşi deschide sînul la toţi cîţi o doresc ; Altminterea, ar perde caracteru-i ceresc. Sub simplele vestminte s-ascunde cîteodată O inimă de ură şi de trădări curată. Precum sub manta d-aur a omului bogat
146
.LX-
COZIA
I
Noaptea trece lină. Stelele voioase
Scutură în aer coamele-au roase.
Dar pe lungul apei, pe costiş întins,
Miriade focuri ungurii-au aprins.
Ei cu fericire somnul dulce cată
Şi de line vise, sufletul îmbată.
Mai departe caii nechează duios ;
Codru după codru sună zgomotos.
Dar sub cortu-i mîndru, regele maghiar
Cheamă cavalerii şi le zice-amar :
— „Mîne domnul Mireea la bătaie vine, Cu-ale sale cete de tâlhari ca sine ! Este timp s-aducem la îndeplinire Prin o nouă luptă .planul de mărire, Plan pe care regii marelui popor A-ntărit cu viata, cu sîngele lor.
Pînă unde Istrul să aruncă-n imare Totul să se plece armelor maghiare
II
Domnul cheamă capii şi le zice-ndată Cind frumoasa-i coamă soarele ne-arată :
— „Azi tiranul ţărei e creştin popor Şi d-aceea-mi pare mai spăimîntâtor ! Sub vorbiri creştine, pline d-omenie, El ascunde nouă lanţuri de robie !
Nu cătaţi ce nume, ce credinţă are
Cela ce vă surpă sînta neatîrnare !
Cîţi străini vă calcă pe acest păinînt,
Voitori de bine vouă nu vă sunt.
Oriee-ar fi streinul ce vă calcă-n ţară.
Sub urgia voastră trebuie să piară !
Oamenii se pleacă la apăsător,
Cînd le putrezeşte inimile lor.
Dar un nobil popol piere cu mîndrie
Şi cît vieţuieşte, liber va să fie !
Tari au stat străbunii pentru-acest pămînt,
Să urmăm în faptă cei ce nu mai sunt !
Cum au fost părinţii, fiii n-or fi oare ?
Pirul nu coboară dintr-o dulce floare.
Unde roza moare, rozele-nfloresc.
Pe eroici urme, eroi strălucesc !"
III
Aerul răsună... Muntele răspunde ;
Geme pretutindeni prin strîmtori profunde.
Arme, coifuri, zale varsă raze pline
Ce prin nori pulberici răspîndesc lumine ;
Astfel cînd dumbrava se încinge-n foc,
Printre fum, în aer, flacărele-i joc.
IV
Regele îşi perde marea lui armie Şi prin fugă, singur, scapă de robie. Dupe luptă, Mireea şi cu-a lui oştime Nalţă mănăstire la Sînta Treime.
148
>
Strigă şi toţi jură cu-armele să peară Pe cîmpia luptei, pentru sînta ţară.
n
OGOGENII
I
Domnul şeade-n sala cea de sărbătoare, Iar alături pare doamna-i ginditoare. Cum mai multe magici şi suave flori în buchet se-ngină cu-ale lor colori, Astfel sunt în faţă-i, dulcea tinereţe, Maiestate, graţii, rară frumuseţe ! Peste pâru-i poartă regala cunună. Din ounună cade coama sa cea brună, Rîură pe sinu-i ca două-aripiori Ce un corb destinde iarna pe ninsori.
Cîmpul Ogogenii luce despre zori. Nu de turme grase, nici de dalbe flori, Ci de multe corturi. Tabăra-i tăcută. Vasile-al Moldovei pe străini ajută ! Ura care poartă domnului creştin, Pune-n mînă-I arme lingă cel străin, Şi îi zice : — „Du-te ! Sparge cu turbare Orice simpatie sîngele tău are ! Numai să astîmperi al tronului dor, Sclav al vanităţei, mizer muritor !"
Matei domnul vine cu cetele sale, Sfărâmă străinii răspîndiţi pe vale... Domnul de Moldova scapă ruşinat Şi de conştiinţă dureros muşcat.
Soli trimişi de Poartă dau al lor firman...
Iată cum îi scrie marele sultan :
— „Pentru că e datul, cei ce-mi servă mie
Ţările-mi supuse, trei ani să le ţie.
Prin trimişii noştri te-am înştiinţat
Să depui puterea care ţi-am fost dat !i:
Matei se îndreaptă către toţi şi spune :
— „Ne vom bate oare, sau ne vom supune V
— „Sabia străină, toţi au euvintat, Să nu taie~n ţară nici un cap plecat! Şi d-a fi să cază ţara în robie,
încă să ne facem sînta datorie !
Căci mai dulce-e nouă liberi sâ perim,
Decît cu ruşine robi să vieţuim !"
150
BOGDAN ÎN POLONIA
1
Regele eu sora şi eu muma ei, Dintre toţi oaspeţii rămîn eîte-trei. Lampele revarsă valuri lucitoare P-ale-aeestor oaspeţi feţe gînditoare. Tinăra prinţesă stă răpită blînd. Păru-i blond pe umeri cade rîurînd, Ca un val de raze ce se vărs din soare Pe o delicată, fragedă ninsoare. Brîul ei albastru cu-aur semănat Luce ca eterul dulce înstelat. Gaz uşor, poetic sînu-i învăleşte, Provocînd dorinţe, dulce le-mbrînceşte.
— „Sire ! îi vorbeşte muma sa regină. De amărăciune inima mi-e plină. Suferi-vei încă, ast barbar român, Dupe ce înfruntă pe al său stăpîn, Cerindu-ne nouă, mîna fiicei mele, S-arză şi să prade locurile tele ?" Regele-i răspunde : — „Vai ! acest barbar Pretutindeni oastea mi-a înfrînt amar ! Cererea făcută, să devie mire, Pentru noi, o, maică, este fericire ! Dulce sorioarâ ! Pentru-al ţării-amor, Oh ! primeşte mîna ăstui vingător !" Dar Elisabeta pleacă-a sa cătare îneoată-n lacrimi şi în întristare
Şi cu vorbă dulce ca inima sa, Fratelui său june îi râspunde-aşa : ţ — „Am jurat credinţă unui altui mire
[ Şi cu vorba, dat-am inima mea, sire !"
! — „Sora raea cea jună ! Sufletele mari,
i Nobile, frumoase, generoase, tari,
Prin mari sacrifice, cugete sublime S-osebesc în viaţă din oarba mulţime... | Un erou dă viaţa plin de fericire
Pentru o frumoasă, nobilă gîndfre. Un martir, la umbra negrei închisori, Vede cum se scutur ale vieţei flori Şi-mbâtat de ghidul că el face bine ; Prin a lui durere, patriii în suspine,
.; Uită greutatea lungilor dureri,
Zilele-i ce cură fără de plăceri. Ţara ta, prin mine, astăzi zice ţie : i Dă-mi a mea frumoasă pace, bucurie !':
'| Dar Elisabeta lacrime vărsa
j Şi sub alba-i mînă faţa-şi ascundea.
II
j în aceeaşi noapte domnul trist s-abate,
'' Varsă în tăcere lacrimi înfocate.
Apoi cere calul. Cu o mie inşi, Pasă către Liov, toţi de ură-aprinşi, Poarta este-nchisă, dorul îl răpeşte. Domnul, eu-a Iui lance, porţile loveşte, Poai'ta e închisă, lucru de mirat, O femeie-n vălu-i i s-a arătat! Iese ca din .umbră, la Bogdan se duce, îşi ridică vălul ce în aur luce...
1 Luna dintre neguri iese un minut:
E Elisabeta. Chipul ei plăcut
i Pare trist şi palid ca o frumuseţe
Dintr-o altă lume, plînsu-i arde-n feţe. ■— „Inima ta, doamne, sub turbarea sa, P-o fecioară slabă eată-a-şi răzbuna.
152
153
Ai dreptate, poate ; dar tu cazi pe ţară,
Cu a ta turbare, crudă şi barbară !
Dar ce e-ntre mine şi acest pâmînt,
Ca să faci dintr-însul un întins morrnint ?"
— „O, fecioară dulce,! Vino lingă mine, Vino şi-mi alină tristele-mi suspine. Pentru ce-ţi voi spune cît te iubesc eu, Ce furtună geme în sufletul meu ? Limba omenească n-are astă dată Vorbe să exprime patima-mi turbată. Dar tu spune-mi mie, oare nu te-ating Aste crude lacrimi ce-a mea viaţă sting ?"
— „Nu ! răspunde fata, plină de-ntristare... Ca sâ scap eu ţara d-a ta răzbunare
Şi să nu calc vorba oe în viaţă-am dat, Unui nobil june a-1 lua bărbat, Chiar în astă-noapte am băut veninul, Vezi această faţă unde roza, crinul Sâ-ngînau, ce tristă se arată ţie ?" Ea desface -vălul, faţa-i e plăvie.
— „Inimă, te rupe ! Braţe, vă-nălţaţi! Iaduri : ură, sînge, moarte revărsaţi !" Strigă el afcuncea... Paloşu-i luceşte ; Ochii-i varsă sînge... Faţa-i gălbeneşte. Spre Elisabeta caîul a lănţat, Insă umbra dulce s-a evaporat. Dotnnu-nturnâ faţa oe să-nnegura Şi piin umbra nopţii p-al lui cal zbura.
Mai un secol ieşii arătau cu jale P-a cetăţei poartă urma lăncei sale.
NAVALA LUI ŢEPEŞ
Noaptea-i furtunoasă, şi superbul domn în deşert mai cheamă rugătorul somn : O gîndire mare sufletu-i îmbată ; Printr-o fapta rară să triumfe cată. Printre noapte, ploaie, tunete de foc, Cu cinci mii de roşii el îşi face loc : Cum furtuna cade p-ape dormitoare Şi d-odată-malţă valuri mugitoare, în ordia turcă roşii năvălesc... Turcii se deşteaptă, strigă, s-ameţesc.
Sunetele d-arme, strigăte turbate, Printre vijelie zbor amestecate ; Caii calcă rînduri de fărâmături; Sîngele ea ploaia cură din săcuri.
Mohamed sub cortu-i dulcea pace cată ; Vise graţioase sufîetu-i îmbată. Uşile, la cortu-i, iată, se smicesc Şi pe cal apare domnul românesc. Mohamed p-o poai-tă repede dispare... Printre umbra deasă caută scăpare.
Cînd pe fruntea nopţii ziorile se joc, Domnul cu românii las al luptei loc ; Dar sultanul cearcă spaimă-atît de rară, Cît, la miezul zilei, fuge spre hotară.
155
i
APA BÎRSEI
Ca un fluviu d-aur, splendida lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii şi tătarii somnului se 'dau ; Ungurii, la mese, grijele-nşelau. Astfel prin furtună, printre nopţi, pe mare Lopătarii varsă tînăra cîntare.
Dar Şerban nu doarme, căci dulcele somn Rar răsfaţă geana unui mare domn. Grijele, în horă, turbure se duce încotro lumina mai splendidă luce.
Omul se îmbată d-omenescul sînge... Muma către sînu-i copilaşul strînge. Ungurii rezistă furiei cei vii, Dar cum în suflarea negrei vijelii Arborii rezistă, cîteva minute, Apoi îşi sfărâmă crăcile bătute, Astfel stau maghiarii cu-nfocalul dor, Cu puterea dalbă sufletelor lor. Dar-necaţi d-a noastră crîncenă putere, Iată că se pleacă, bărbăţia piere. Dar atunci începe crudă măcelare. Furia scăpată, urlă cu turbare. Caii calcă în sînge pînă la copiţi, Calcă şi sfărâmă morţii şi răniţi. Strigăte, trufaşe, celui ce învinge, Se confund cu plînsul celui ce se stinge, Astfel cum bacanta, 1-al plăcerii loc, Vine despletită şi cu ochii-n foc, Şi cu voluptate, şi nesăturată, De plăceri sălbateci şi de vin se-mbată. Sechelî s-abate. Zilele-i se curmă, Patru mii de nobili în mormint îl urmă.
Către astea, cîntul pasărei prin flori Spune că se varsă fragedele ziori. Domnul către ceruri-nalţă rugăciune. Apoi dă semnalul, trompeta răsună.
Lupta se începe, cetele tătare Pasă înainte, strigă cu turbare. Turcii le sprijină ; turcii şi tătari Se îndes, s-amestec... Sprinteni armăsari Nechează, spumează... Armele răsună ; Tremură pămîntul... Muntele detună, Soarele păleşte... Apele roşesc... Pasările-n aer zborul lor opresc.
156
GROZEA VORNICUL
MIHAI REVENIND DE LA DUNĂRE
Iar prin lungul apei, prin dumbrăvi, s-arată, Pasă, pe tăcute, o măreaţă-armată : Armia lui Rareş, domnul lăudat. Luna p-a lor caie raze-a semănat. Ungurii cu spaimă somnul dulce Iasă Şi la datorie fiecare pasă... La lumina stelei, cei armaţi s-opresc... Din ambele .taberi, bravii se privesc.
Lupta-ncepe crudă : buciumele sună. Caii lor nechează, văile răsună. Zorile se scaldă p-azurul ceresc, Pe armele roşii de singe-omenesc, Dar lumina spune cetelor maghiare Câ numai prin fugă pot afla scăpare.
Domnul României către ţară vine Strălucit de-nvingeri de prin ţări vecine. Lasă să purcează corpu-i de soldaţi Şi rămîne-n urmă cu şease bărbaţi. Dar le vine ştire câ-n dumbrava deasă îi pîndesc cinci sute turci, oştire-aleasă.
Printre-a serei umbră cu-ai săi scutieri Dominu-atacă-ndată cinci sute-ieniceri. Turcii în bătaie strigă cu putere, Iar eroii noştri' se luptă-n tăcere. O minune mare ! Turcii sunt învinşi ! Numai domnul taie patrusprece inşi ! Apoi urmă calea-i. Iară luna plină Le aşterne drumul cu flori de lumină.
Zapoliu aude cu plăcere vie... La moldavii noştri pasă-n bucurie. Cheamă căpitanul care-a comandat; Tinde mîna dreaptă şi 1-a sărutat. Apoi dă lui arme rari şi preţioase, Aur îi oferă şi săgeţi frumoase. Grozea, căpitanul, armele-a primit : — „Iau eu arcu-acela la luptaşi dorit, Dar auru-ţi, doamne, nu mi se cuvine. Domnul Petru Rareş m-a trimis pe mine Să sfărâm vrăjmaşii într-acest rezbel Numai pentru stima care-ţi .poartă el."
158
DOMNUL MAVROGHENI
Căpitani de frunte, plini de vitejie. De amorul ţării şi mărinimie. — „în aceste locuri, deşi suferim, însă pentru ţară mergem să murim Ei plecară-ndată să se războiască ; La Tismana bate armia nemţească
Domnul Mavrogheni pleacă cu oştire Şi, chemind boierii, zice cu mărire :
— „Astăzi este timpul să vă războiţi Şi prin dalbe lupte sâ vă nemuriţi. Cela ce roşeşte a trăi-n robie,
Către-o mîndră moarte să-mi urmeze mie !'
L-aste sînte vorbe, vai ! boierii-au ris !
Şi cu ironie domnului au zis ;
-— „Portul nu ne iartă, doamne, a ne bate !
Nobilă minie sufletu-i străbate.
Dar frîngîndu-şi dorul iară le-a vorbit :
— „Ce ? în ţara unde viaţa a domnit Astăzi nu mai este nici un suflet mare Ce să bată încă de neatîmare,
Pe cîmpia unde numărau pe flori în trecut vitejii ageri luptători ? Nu mai e scăpare pentru ast pămmt 1 Inimile voastre sunt un trist mormînt, Unde nici o floare nu mai înfloreşte, Unde nici o rază nu mai străluceşte ! Să-mi aducă caii astor mari boieri. Lor le dau eu ranguri pentru cavaleri ! Ei merg la bătaie, fărâ-mpotrivire, Numai lor se cade cinste şi mărire.'' Astfel zice domnul trist şi abătui. Insă clin mulţime iată au părut
160
HAN - TĂTAR
— „Unde~i tînăra domniţă, Floare de cereşti visări, Să snă-mbete din guriţă Cu drăguţe sărutări ? Cine poate cu tărie Pentru dînsa a lupta, Către mine-acuma vie Lancea lui a stărîma !,J Astfel leapădă cuvîntul Han-tătarul îngîmfat Şi pe cal fugar ca vîntul, Intrâ-n curte la palat. Domnul geme de durere, t^ăci de cînd a-mbătrînit A perdut a lui vedere Şi-astfel toţi l-au părăsit. Pe un cal cu coama plină Iată vine-un cavaler, Faţa-i arde de lumină, Ochii-i seamăn rupţi din cer. Ei se lupt cu agerime. Valură fugarii lor Şi se muscă cu cruzime. Lăncile în ţăndări zbor. Spadele lucesc la soare, Se-nvîrtesc necontenit, Se lovesc fulgerătoare.
Dar o spadă a roşit. Cavalerul cel mai june Se doboară dupe cal. Pâru-i galben se depune Cum sub soare luce-un val. Este tînăra domniţă. Ochii dulci se-ncbid în dor Iar pe mica sa guriţă Rozele cu vorba mor.
162
RDSSANDRA
I
Ţara geme d-oşti streine, Sînu-i un mormînt. Ştefan trece în festine Viaţa pe pămînt. La o masă strălucită .
El se deamierda Cu frumoasa lui iubită
Şi suita sa. — „Nu mai voi, o, drăguliţă,
Vinul de Cotnar, Ci mă-mbată din guriţă
Cu ceresc nectar !" Faţa ei se rumeneşte
Ca o roză-n flori Şi cu mîna învăleşte
Aste vii colori. Pe cosiţa-i văluroasă
Negri fluturaşi Cu-ari pi o ară neguroasă
Tremur drăgălaşi. Sinul ei îl învăleşte
Valuri dulci de crin Cînd suspinul înfloreşte
Rotunzioru-i sin. Două flăcări luminante
Ochii-i poleiesc. Astfel negri diamante
La soare lucesc.
Cine-o vede, se răpeşte
De mîndreţea sa, Din suflarea ei doreşte
A se îmbăta. Dănţuieşte răpitoare.
Graţiile-o-nsoţesc Cum p-o rază din drag soare
Fluturi ocolesc. Şi în danţul ce-o îmbată
Saltă graţios Ca o stea lin legănată
Pe un rîu fugos. Apoi cade leşinată
Pe un moale pat Unde Ştefan o dezbată
Cu un sărutat.
II
Un poet cu piele albe La masă şedea
Şi sub degetele-i dalbe Cupa strălucea.
Cînd murmura conteneşte
A cînta ceru Şi-n tăcerea ce domneşte
Astfel începu :
— „Moldova mea cea dulce ! O, ţară mult iubită ! De ce cu vălul morţei ţi-e fruntea coperită ? Nu eşti tu semănată cu sînge vitejesc ? Pe luncile-ţi rîzinde eroii înfloresc, Fecioarele-ţi sunt dalbe, plăcute, graţioase Ca stelele de aur în seri primâvăroase. Cosiţa ta bălaie cu dulci flori împletită, De riuleţe limpezi nu-i oare răcorită ?
164
165
O, ţară ! ce-ţi lipseşte de-atît te-ai întristat? Dar ce strigare crudă tăcerea-a turburat ? Străinul intră-n ţară şi arma vitejească Nu se rădică încă pre barbari să zdrobească ? Ah ! umpleţi pînă mîine paharul meu cu vin ! Sâ uit ruşinea voastră, să-nec al meu suspin ! Mă îmbătaţi pe mine de dulce frumuseţe Ca să-mi aduc aminte de mîndra-mi tinereţe ! Atunci de zece braţe eu n-aveam nici o frică, Zburam la lupta dreaptă ca fulgerul ce pică, Iar singele din spadă cura ca un izvor !... Azi anii mă apasă cu greutatea lor Şi mina-mi tremurîndă abia mai cîrmuieşte Tambura ruginită ş-un cal ce-mbâtrîneşte. Mai slab ca mine este popolul românesc Ce-a strălucit odată in câmpul vitejesc ! Căci inima-mi tot bate la fală, vitejie ; Iar el perdut-a toate ; credinţă, bărbăţie Amara moliciune, mireasa celor morţi, Intrat-a în locaşul vechilor mei consorţi ! Dar către cine oare durerea mea voi spune ? Ah ! cine la mărire vrun preţ aici mai pune ?"
Peste umeri râzătoare
Cade coama ei Ce luceşte-n flori din soare
Şi în dulci scântei.
Este dulcea soţioară
Domnului Ştefan.
E Rossandra-fLorioara, Crinul moldovan.
Atunci Ştefan, domnul mare,
La oaste plecă Şi de ostile barbare
Ţara curăţă.
— „Ah ! sâ fie blestemată Suspinarea ta !
Strigă Ştefan deodată Dorul îneca.
Ţara încă vieţuieşte, Bravii n-au perit.
Tu, ce dorul te orbeşte, Bătrîne,-ai minţit !"
Dar poetul deodată Barba şi-aruncă
Şi-ntr-o albă dulce fată Faţa îşi schimbă.
166
BÎRLAD
Turcii întră-n ţară, trec, se grămădesc,
Alţii totd-odată la hotar murgesc.
Dar Ştefan cel Mare cu ostile sale
Spre Bîrlad se duce şi-i aşteaptă-n cale.
Un boier îi zice : —-- „Doamne ! Mulţi mai sunt,
Mulţi se varsă turcii pe acest pămînt!"
Ştefan îi răspunde : — „Şi mai bine-mi pare.
Nu vom sta noi nimeni fără de lucrare."
Zice. Late valuri cetele-i pornesc.
Pulberea se-nalţă, armele lucesc.
Domnul pune oastea sub trei capi de ţară.
Avangarda pleacă... Lupta-ncepe-amară.
Numărul lor mare pe moldavi ii strînge. Soarele s-ascunde sub un nor de sînge, Noaptea împrumută zilei văl de dor, Negură şi pîclă pe pămînt cobor. Cum din munţi coboară două repezi unde, Se-ntîlnesc pe cale, scot mugiri profunde, Apoi preunate, pe un singur pat, Spuanegă şi-aleargă, şi-alergînd se bat. Astfel se-ntîlniră ambele armate Şi d-a lor lovire par împovărate. Oameni puşi sâ sune, prin adinei păduri, Sună din cimpoaie, buciume, tamburi. Turcii stau şi-ascultă larma depărtată ! Cu trei alte armii cred că-au să combată.
168
Rîul îi constrînge. Umbra ce s-a-ntins îndoieşte spaima. Focul lor s-a stins. Cei mai mari s-adună... Ce voi' face oare ? Buciumele sună, răspîndesc teroare. Unul ia d-a fuga... Toţi îl urmăresc, Ca pulberea în vînturi toţi se risipesc. Ştefan îi preurmă, fuga lor nu-i scapă. Mulţi, coprinşi de spaimă, săr şi per în apă. Alţii, între dînşii singuri se ucig, Alţii-n spada noastră, năvălind, să-nfig. Astfel multe paseri, prin furtuni turbate, Zboară răsipite, par înspăimântate ! Unele s-aruncă peste rîpi şi mor. Altele pe sinul celor ce le-omor. Rîul spumă sînge. Turburile-i valuri, Strînse de cadaveri, se revărs pe maluri. Ştefan, pretutindeni îi doboară-amar, Dîndu-le gonire pînă la hotar, Cum pe calea coasei, pe întinse crînguri, Maldărul cel verde zace rinduri, rînduri ! Astfel pretutindeni zac şi morţii lor. Corbii, cete late, peste dînşii zbor.
Dar Ştefan cel Mare capii oştii-uneşte La voioase mese şi-astfel le vorbeşte : — „Raz-acestii lupte petrecută-n nori, Luce ca lumina soarelui la zori, Dar a sa lumină foarte lucitoare. Să nu ne răpească prin a sa vulvoare. Fala e un soare mîndru, strălucit, Ce orbeşte ochiul care 1-a privit." Astfel zice domnul. Oupele-aurite Cheamă, prin toaste, zile strălucite. Tinere fecioare cununau cu flori, Cu-a lor dulce mînă, bravii vingători. Altele, pe harpe, cîntă dulce, lin, Gloria română şi-al Moldovei chin. Iar Ştefan ascunde faţa-i strălucită Jn regala-i mantă cu aur mândrită.
169
BAIA
i
Trage-ţi încă-o cîată spada f ulgeroasă. Ţară de mari fapte, ţara mea frumoasă. Un minut în viaţă tu te-ai odihnit Şi pe păru-ţi mîndru fîodle-au pălit! Dulcile surîderi pe buze fecioare Stinsu-s-au la umbra grijei ginditoare. Peste tot răsună cîntece de dor Cu suspine triste înginate-uşor !
ii
Cetele maghiare pe cîmpii s-adun, La cetatea Baia tabăra lor pun, Mateiaş soleste marelui Ştefan Ca să-1 recunoască drept un suzeran. Dai' eroul nostru încă-i dă de ştire : — „Pînă ee românii, mîndri de mărire, Pentru ţară moartea vor despreţui, Minele de lanţuri nu-şi vor umili!"
Viaţa, dezbrăcată d-ale ei dureri, Cură pentru dînşii plină de plăceri. Dar p-atunci românii cu cel călcător Nu beau dintr-o cupă viaţa ţârei lor. P-a fecioarei frunte, aste sărbători Nu puneau plăpînde şi suave flori.
iv
Noaptea toate seamăn mai spăimîntâtoare, Moartea le-mprumută valul de teroare. Conjuraţi d-odată, în orgia lor. Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor. Ştefan pune focul. Flacăra s-uneşte Cu teroarea morţii şi pe toţi uimeşte. Ziorile se varsă. Pe cetatea lată Către cer se-nalţă flacără turbată. Junele bacante, bete, despletite. Mai cătînd cu gura sărutări dorite, Cu amanţii tineri, spectacol amar ! Int r-un rîu de flăcări, repede dispar.
Iar Corvin cel mare, revărsînd suspine, Cu trei răni şi singur fuge cu ruşine.
iii
în cetatea veche ungurii-au rămas Şi-n plăceri molateci inimile las. într-o noapte tristă, într-o sărbătoare, Ei înşeală dulce grija gînditoare.
no
CODRU COSMINULUI
i
Vînturiie negre, într-a lor turbare, Nu bat faţa mărei fără încetare ; Iar tu, dragă ţară, pace nu mai ai ! Nu se şterse bine sîngele pe plai Şi alt rîu de sînge mîne o să-1 ude ! Mîne, alte lupte ! Alte doruri crude ! Fiii tăi trec viaţa sub .armele lor ; Pruncii lor îi uită, părăsiţi în dor ! Iată, viniul luptei geme cu turbare ! Un minut, o, ţară, cată dezmierdare ! Crude au să fie luptele ce vin ! Dar neperitoare fi-vor cel puţin ; Ale tele lupte, splendide, sublime, Te-or scăpa de moarte pe viitorime !
II
— „Nu a geme numai şi-a vărsa suspine E lăsat la inimi nobile, sublime ! Plîngerea purcede din suflet robit Unei vieţi trîndave ce 1-a umilit ! Cel brav nu s-abate elnd cel rău îl frînge, Ci cu arma-n mînă se îmbată-n sînge." Astfel strigă Ştefan şi cu bravii săi Pleacă cu urgie ]a Cosmin în văi. Au intrat polonii pe văi la Cosmin ; între două măguri ei coboară lin.
Soarele răsare ; focul splendid luce, P-armele lor mîndre cade şi străluce. Liberă de grijă, moarte sau robie, Inima lor zboară către bucurie. Gîndul lor întrece păsurile lor, Către dulcea ţară alergînd cu dor.
Dar mai sus de măguri cei din ţară vin, Herăstrez stejarii cîţi pe rîpi se-nclin ; P-ale lor tulpine aninaţi îi lasă ; Iar mai jos de dînşii armiile pasă. Un semnal, şi-aceste cete vor peri. Soarele dispare... Ceru-ngălbeni.' Munţii-nalţi, vechi, scutur coama lor virgină,
Arburii se mişcă, se-nvîrtesc, se-nclină. Umbra se măreşte... Aerul tăiat, Strîns, s-aruncâ-n valuri, vîjie turbat. Muntele tresare ! Trăsnete, mugiri, Şuierări bizare, vaiete, răcniri Sâ rădic în aer, cresc, se variază, Şi, din munte-n munte, trec, se repetează, Brazii vechi ca lumea peste tot s-abat, Cad din rîpă-n rîpâ ; orişiunde bat, Stînciîe, pe cale, gem, trăsnesc şi saltă, Se sfărâmă, pleacă, bubuiesc, tresaltă... Cerul şi pâmîntul parcă se lovesc, Parcă se confundă şi se nimicesc. Şi-unde se revarsă pe văile-adînci. Alţi munţi se formează din copaci şi stînci. Muntele rămîne negru dezvălit; Rîul schimbă cursu-i, geme năbuşit; Caii, cavalerii, cetele făloase, Armele iau forme crude şi hidoase, Rîuri largi de sînge din pământ ţîşnesc, Codrî-n fum şi-n umbră saltă, clocotesc !...
Ştefan însă vine cu a Iui armie. Ce mai e cu viaţa, sfărâmă c-urgie.
172
173
ŞTEFAN LA MOARTE
DUMBRAVA ROŞIE
Ştefan, domnul ţârei, pe cei mai mari uneşte
La Suceava veche şi-astfel le vorbeşte :
— „Fiul meu cel june ! Voi, români doriţi !
Moartea mă culege dintr-ai mei iubiţi.
Dorul pentru viaţă nu m-a tristă foarte ;
Omul chiar cînd naşte face-un pas spre moarte.
Viaţa-i ca fantasma cu chipul plăpînd
Ce prin nopţi s-arată şi se stinge blînd.
Omu-i ca Un vierme ce-n ţarină pare
Un minut vederei şi, lucind, dispare.
Dar mă-ntoistâ foarte norul furtunos
Ce pe cerul ţării trece neguros ;
Sol iman ce mîine poate se prepară
A lovi cu moarte draga noastră ţară.
Ungurul cel falnic se supune lui.
In poloni credinţă nu mai poţi sâ pui.
Un pilot cu mînte prin fui-tuna tare
Nu desface toate pînzile ce are.
Astfel pîn' ce fieru-i noi sâ-1 încercăm,
Cu temeiuri bune tara să-nchinăm.
Iar de-ar vrea să surpe legi şi dalbe date,
Sâ muriţi cu toţii pentru libertate !
Nimeni nu e în lume mai despreţuit
Ca cel rob ce poartă jugul mulţumit,
Nimic nu ne-nsuflă hulă ca poporul
Ce doreşte viaţa cu robia, dorul !
E mai demn, mai nobil, oameni şi pămînt
Faţa lor să-şi schimbe sub un dalb mormînt,
Decît în robie neamul să trăiască
Şi de-a lui ruşine lumea să roşească !"
I
Albert face ştire lui Ştefan cel Mare : — „Să depui puterea şi-armele barbare !" Pentru-aceste zise, domnul ii scria Aste vorbe dalbe : — „Vino de le ia !" Iar la-ai săi le zice : — „In această lume Cît cerescul soare va purta un nume, Nimeni nu va spune, cît am vieţuit, Că a călcat streinul ast pămînt iubit Şi-a găsit în ţară cugete-njosite, Inimi degradate, braţe putrezite ! Nu cătaţi mulţimea celor ce sosesc Şi ascund în umbră soarele ceresc. Inima la doruri e mai călduroasă, Steaua-n noapte luce, e mai luminoasă !" Zice ; cere ealu-i ...Brava lui annie Spre cîmpia luptei pasă cu mîndrie.
Ii
Ce-ai făcut vitejii plini de bărbăţie, O, trufaşe rege ! Ieri, tu, cu mîndrie, Le-mpărţeai al ţârei lăudat pămmt, Astăzi n-au nici locul unui strimt mormînt. Plîngi, trufaşe rege, căci a ta mîndrie A lovit cu moarte splendida Lehie !
174
175
III
Mii de pluguri ară. La fiece plug, Zece cîte zece robii Ieşi se-njug. Astfel ară cîm/pul; iar prin arături, Tot cu dînşii Ştefan seamănă păduri.
IV
Doi trimişi de unguri la Ştefan sosesc. —. „Doamne ! Toţi creştinii azi te fericesc. Dar, ilustre Ştefan, toţi se roagă ţie, Pentru robii voştri prinşi în bătălie..." Astfel zic trimişii. Dar Ştefan cei Mare Iată cum răspunde plin de turburare :
— „La vecinii noştri prăzi noi nu cătăm, însă cînd ne calcă, ştim să ne-apăi'ăm. Nu-i în datul nostru cruda tiranie, Dar un aspru-exemplu am voit să fie. Din această faptă naşte-vor dumbrave Ce-ar vorbi prin veacuri d-anmele moldave... Noi scrim istoria, nu pe cărţi ce per, Ci pe frunţi de popoli cu paloş de fier !"
MĂRIA PUTOIANCA
Măria cade roabă. E dusă la Divan.
Acolo se prezintă superbului sultan.
E jună şi frumoasă sub ostăşeşti vestminte !
Frumoasele-amazoane, ea mîndru ne aminte.
E-naltă şi subţire, ca bradul copilaş ;
Pe albu-i sin, păr negru se varsă drăgălaş.
Cum plană întristarea pe cugete senine '.
Iar gura-i e o roză cu sînge şi cu vine.
— „De ce-ai luat vestminte şi arme de bărbat Ca să te lupţi cu turcii ? sultanul a-ntrebat. TJrmat-ai tu in luptă vreun ostaş ce-ţi place ?'" Şi a Măriei faţă mai rumenă se face.
— „Nu am urmat pe nimeni, şi, dacă arme port, Voi să-mi răzbun prin sînge părintele meu mort."
— „Mulţi turci ucis-ai oare ? Eu pot a-ţi da iertar De n-ai ucis nici unul!" La astă întrebare. Măria îi răspunde : — îţi jur pe Dumnezeu, Ucis-am numai nouă, şi mult îmi pare rău !
îmi trebuia o mie ca să răzbun un tată A cărui scurtă viaţă fu de virtuţi bogată." Sultanul cu mirare pe fată auzi :
— „Fii liberă, trăieşte ! Eşti demnă a trăi !"
MUMA LUI MIHAI
DRAGOMIR SAU CETATEA LUI RADU NEGRU
Pe un pisc sălbatic şi vijâlios, Unde urlă-n poale Argeşul spumos, Este o cetate. Armia maghiară Va să o supuie printr-o luptă rară. Acolo românii s-apăra cît pot. Dragomir comandă oastea lui Laiot. Dup-o zi de luptă se aşează mese Cu plăcute vinuri şi bucate-alese. La aceste mese toţi românii vin, Varsă vin în cupe şi voioşi închin. Soarele in aburi îmbla să se culce. Grijile, învinse, las banchetul dulce. Orele se scură împletite-n flori Şi ostaşii uită câ sunt muritori. Dragomir vorbeşte către adunare : — „Iată, fraţi de arme, ultima mîncare ! Nu mai sunt merinde, tot s-a mîntuit. Ce-a rămas, de ripă eu am azvîrlit. Starea noastră tristă cere mîntuinţă, Ori prin moartea noastră sau prin biruinţă. Moartea nu spăimîntă'Jdecît pe mîrşavi. Moartea-i logodită cu acei mai bravi. Cela ce nu moare pentru-al ţârei bine, N-are drept la viaţă, este mort de sine ! Să ieşim cu arme clin cetate-afară, Să murim cu fală pentru sînta ţară !" Zice şi ostaşii strigă şi închin. Ale lunei raze îi sărută lin. Dragomir coboară cu ostile sale, Spulberă maghiarii tăbărîţi pe vale.
178
Lingă Olt la monastire Vine un ostaş din plai Şi întreabă cu grăbire : „Unde-e muma lui Mihai ?" Teodora se închină ; Roagă pentru fiul său. „— Maică schimnică, suspină, Nu mai este fiul tău ! Ce nu au putut răpune Patruzeci de lupte mari, Au răpus, vai ! îţi voi spune, Două săbii de tîlhari !" ■— „Sub a morţii grea lovire, El, căzmd, s-a apărat ?"
— „Prins în lance, cu mărire, Scump el viaţa lui a dat."
— „Adevăr tu spui... EI este Fiul meu cel prea iubit... Dar poţi tu a-mi face veste Pe români de i-au unit ?"
— „N-a putut el să-i unească, Singuri nefiind uniţi.
Toţi voiesc ca să domnească Şi-aşteptînd, toţi simt robiţi !"
— „Ştirea ta e tristă foarte, Nu câ fiu-meu a murit,
Dar că chiar prin a lui moarte Pe români n-au dezrobit." Astfel zice doamna mare Şi-n chilie s-a închis, Pînă ce de întristare Ochii-n lacrimi i s-a-nchis.
179
basme I
FATA DIN DAFIN
I
— „Deschide-te, dafin ! Eu voi a mă dure
Spre rîul senin, Căci stelele d-aur să leagănă dulce
Pe valul cel lin .'"
Aşa se complînge fecioara frumoasă
Ca viaţa din rai, încbisă-ntr-un dafin p-o vale pletoasă.
Cu plete de mai.
Iar fata coboară voioasă din laur.
Aleargă prin flori, Şi luna ce pare ca bulgăre d-aur,
Luceşte prin nori.
Aleargă prin valuri de flori virginale
Cu vintitl uşor; Şi boarea o-mbată ; privirile sale
Se turbur d-amor.
II
— „Cosiţele tele, ce cad bălăioare,
li zise-un drumaş. Lumină pe sînu-ţi ca focul de soare
P-un crin drăgălaş !
180
Dar fie rău zisă cereasca-ţi mindreţe,
O, vis fericit! Căci inimă, viaţă şi dulce juneţe
Acum mi-a răpit!"
Atunci rumeneala plăcutei fecioare
Pe faţă-i luci Cu sîngele mierlei, ce p-alba ninsoare
Voios ar stropi.
El zice şi-aleargă spre fata sfioasă Cu chip purpurat;
Dar dalba copilă se duce voioasă Pe plaiul cel lat,
Aleargă prin iarbă şi cînd e departe
De domnul frumos, îşi ostie pasul şi şeade-ntr-o parte
Cătind amoros.
III
— „Regina bălaie cu dulcele stele
Adoarme pe nor ! Adormi, o, mireasă, pe braţele mele,
Ui tind al tău dor
Iar vergura doarme pe braţele sale
Şoptind amoros : — „O, doamne din ceruri ! fă să nu mă-nşeale
Streinul frumos !"
Adoarme fecioara ; dar cînd se trezeşte
în darn 1-a chemat! Buchet de flori dalbe sub capu-şi găseşte ;
Dar el a plecat.
181
— „Deschide-te, dafin, acum pentru mîne,
Să m-adăpostesc. Căci noaptea purcede şi soarele vine Şi-o să mă topesc !"
— „Te du, copilită cu coam-aurită,
Cu chipul plăcut, Căci dup-a ta frunte cununa-nflorită Acum a căzut!"
MIHNEA ŞI BABA
(DUPE O TRADIŢIE)
I
Cînd lampa se stinge la negrul mormînt Atinsă de aripi, suflata de vînt; Cînd buha se plînge prin triste suspine ; Cînd răii fac planuri cum.au a.reţine în barbare lanţuri popolrul gemînd ; Cînd demoni şi spaime pe munţi se adună De urlă la stele, la nori si la lună, intr-una din peşteri, în munte ripos, Un om oarecare intră curagios.
ri
în pesterea Carpaţilor O oară şi mai bine Vezi templu pacinaţilor Ce cade în ruine.
Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morţi arterele Şi hîrcele uscate.
Aci se fierb şi oasele în vase aurite, Aci s-adun frumoasele Cînd nu mai sunt dorite.
I
183
O flacără misterică Dă palidă lumină ; Iar stîlpii în biserică Păreau că să înclină.
Şi liliecii nopţilor Ce au aicea locul, Ascunşi în bîrca morţilor, Umblau să stingă focul.
O babă, ce oroarele Uscaseră în lume. Tot răscolea vulvoarele, Şoptind încet un nume.
ni
S-aude un zgomot de paşi pe aproape, Cum calcă strigoiul cînd va sâ dezgroape O tînărâ fată... Colo... Ascultaţi ! Să fie satana cu ochii de focuri ?
— „Hei! Cine să calce în negrele-mi locuri, Se-ntreabă bâtrîna... aici nechemaţi!..."
Ea zice, şi-n umbră un om se arată Cu ochii de sînge, cu fruntea uscată. Teribil ca locul în care intra.
— „Bâtrină, el zise, îţi fă datoria !" Şi vorba-i, cum geme în zid vijelia, Din colţuri în colţuri grozav răsuna.
BÂTRÎNA
Ascultă-mă, doamne, aveam in oştime Un fiu oarecare vestit în mulţime Prin luptele sale ; era fiul meu ; Plăcut ca seninul, frumos ca o floare
184
f
Şi pentru aceasta mai stam eu subt soare.
;'. Era pentru mîne al meu Dumnezeu,
"l Şi pentru aceasta ra-am dat în peraare.
i Să-1 fac între oameni ferice şi mare,
; Am dat al meu suflet Ia negrul tartar.
iK Tu ştii mai departe. Ce ? gemi de turbare !
I Vei sîngele mumei, tu vei răzbunare.
Loveşte ! Na sînul, tirane barbar !
:; Căci viaţa îmi este acum blestemată.
: O ! cum nu pot oare să sorb astă dată
,j Şi zilele tele, şi sîngele tău !
Dar nu pot, căci fiu-meu în ultiima-i stare Opri orice mină a da răzbunare.
' Tirane '. Vezi prada-ţi, vezi cugetul său.
Pe urmă, c-o mînă uscată şi arsă, într-una din hîrce un sînge ea varsă, Şi, dîndu-1 lui Mihnea, îi zise : Să bei !
1 E sîngele fiu-meu, na ! soarbe-1 mai tare,
* E cald şi e tînăr, cum vei tu, barbare ;
Na, soarbe, sau eu sorb p-al tău, de nu vei.
i
i 1V
!l Toţi morţii din-mormîirturi,
" Cu ghearăle-ncleştate,
Ca frunzele uscate Ce zbor cind suflă vinturi, Spre Mihnea alerga ;
Iar vîrcolacii serii, Ce chiar din lună pişcă Cînd frunzele se mişcă In timpul primăverii, I Ţipînd, acum zbura.
I Şoimanele ce umblă
Ca vijelii turbate, Coloase deşirate
185
Cu forma ca o turlă, Din munţi în văi călca.
v
Un glas în mulţime teribil gemu Şi ceata infernă îndată tăcu.
VI
BLESTEMUL
Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadaver şi-n visu-ţi să-I vezi, Să strîngi tu în mînă-ţi tot mîini diafane Şi orice ţi-o spune tu toate să crezi. Să-ţi arză plăminii d-o sete adîncă Şi apă, tirane, să nu poţi să bei, Să simţi totd-auna asupră-ţi o stâncă, Să-nclini a ta frunte la cine nu vrei. Să nu se cunoască ce bine vei face ! Să plîngi! însă lacrimi să nu poţi vărsa, Şi orice dorinţă, şi orice-ţi va place Să nu poţi, tirane, să nu poţi gusta ! Să crezi că eşti geniu, să ai zile multe Şi toţi ai tăi moară ; iar tu să trăieşti ! Şi vorba ta nimeni să nu o asculte, Nimic să-ţi mai placă, nimic sâ doreşti !
VII
Aşa vorbi bătrîna Şi Mihnea tremură. Tar naiba, ce fîntîna O soarbe intr-o clipă Şi tot de sete ţipă. La dreapta lui zboară.
186
El are cap de taur Şi gheară de strigoi, Şi coada-i de balaur, Şi geme cu turbare Cînd baba tristă pare ; Iar coada-i stă vulvoi.
Iar nagodele-urî te Ca un mistreţ la cap, Cu lungi şi strâmbe râie Cu care de pe stîncă Rîm marea cea adîncă Şi lumea nu le-ncap :
Şi şease legioane De diavoli blestemaţi Treceau ca turbilioane De flăcări infernale. Călări toţi pe cavaîe Cu perîi vulvoiaţi.
Şi mii de mii de spaime Veneau din iad rîzînd Pe Mihnea să defaime, Căci astfel baba are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărînd.
VIII
Mihnea încalecă, calul său tropotă,
Fuge ca vîntrd ; Sună pădurile, fîşie frunzele,
Geme pâmîntul ;
187
Fug legioanele, zbor cu cavalele,
Luna dispare ; Cerul se-ntunecă, munţii se cleatenâ,
Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie,
Calul său cade ; Demonii .rîseră ; o, ce de hohote !
Mihnea jos sare. însă el repede iară încalecă,
Fuge mai tare ; Fuge ca crivăţul; sabia-i sfîrîie
In apărare. Aripi fantastice simte pe umere,
Insă el fuge ; Pare că-1 sfîşie guri însetabile,
Hainele-i suge ; Baba p-o cavală iute ca fulgerul
Trece-nainte, Slabă şi palidă, pletele-i filfîie
Pe osăminte; Barba îi tremură, dinţii se cleatină,
Muge ca taur ; Geme ca tunetul, bate cavalele
Cu un balaur.
IX
O, ce de hohote ! Rîseră demonii,
Iadul tot rise ! însă pe creştetul munţilor, zorile
Zilei venise.
DOAMNA ŞI SCUTIERUL
—- „O, scuti ere frumos şi june, De ce verşi lacrimi neîncetat ? Vai ! a ta viaţă s-a întristat Ca zi senină ce-n nor apune !
Care e vîntul ce suflă rece în aste ziduri dragele flori ? Ca o ghirlandă de sărbători A ta junie apune, trece.
Stinsu-s-a floarea ce coronase Cu tinereţe acest palat. De cind tu capul ai înclinat E tristă viaţa în aste case !
Cupa-mi de aur şi de rubine Nu, se mai împle de pagiul meu. Faţa lui dulce n-o mai văz eu Surîzînd vesel pe lîngă mine.
Seara cind vine luna-auroasă Pe bucla-mi lină a se juca, Nu mai răsună guiţară ta Pe stîncă naltă şi neguroasă.
1b9
Dar spune mie a ta durere. Ah ! spune doamnei de ce suspini, De ce de lacrimi ochii-ţi sunt plini Şi-n plîns se-nchide, o, scutiere ?"
Tinăru-ascunse a sa-ntristare. Dar spre fereastra doamnii,-ntr-o zi, Cătînd el încâ, curtea-1 găsi Rece ca peatra, fără suflare.
O NOAPTE LA MORMINTE
Mergeam pe căi sălbatice, Câtam adăpostire ; Iar fantasme lunatice Rîdeau p-o monastire.
Lătra departe ciinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase.
Pe munţi, regina nopţilor Păruse gălbenindă, Aşa cum fruntea morţilor Se vede suferindă.
Atunci trecură ielele De mîini în horă prinse ; Ş-un abur toate stelele îndată le coprinse.
Ţipa în sînul norilor Vulturi cu grele pene. Şi vuietul prigorilor Se auzea alene.
191
Un fulger !... Norul fumegă ; Iar tunetul răspunde, Şl ploaia cade, spumegă în turburoase unde.
Apoi s-aud răsunete De vaiete, suspine ; înspăimîntat de tunete, Un mort veni spre mine.
în prejmul monastirelor, Umblînd, mă rătăcisem ; La locul cimitirelor Văzui că mă oprisem.
MORTUL
„Deschideţi, schelete, aceste morminturi, Căci ploaia se varsă pîraie din nor. Căci vîntul mă bate, şi cîini mă-nconjor, Şi ielele albe duc hora pe vînturi.
Aseară, cind umbra cădea pe păminl, leşii să văz luna jucind pe ruine, Căci două schelete gemeau lingă mine Şi-un verde balaur zbura prin mormînt.
Dar luna s-ascunde d-odată-n furtună Şi astfel ca spicul de vînturi uscat, Vîrtejul pe mine în văi m-a zburat Pe unde infernul sabatul adună.
Schelete tăcute, am fost împărat; Cum soarele trece din lume în lume, Din poluri în poluri zbura al meu nume, Din poluri în poluri eram lăudat.
Precum un luceafăr străluce prin stele, Luceam printre prinţii din epoca mea ; Dar, vai \ amăgire ! Virtutea^mi lipsea Şi sceptrul se sparse în mîinele mele !
Toţi îmi spunea mie câ lumea e-a mea. Câ pot p-un capriciu s-o calc în picioare Că orice dorinţă, de răuvoitoare, Un semn, şi-mplinită să-mi fie putea.
Dar ochii satanii în noapte lumină, Ca două steluţe ce-n nori strălucesc, Ca doi cărbuni roşii ce-n umbră roşesc, Şi negrile-i aripi pe capu-mi se-nclină !
Credeam eu acestea, şi-aşa am urmat ! Pîraie de sînge vărsăm cu cruzime. Şi-aceast-omeni re ce geme în crime Un cap vream să aibă ca eu să-1 abat.
Dar cîinii mă latră şi corbii crocnesc ! Colo pe morminte joc albele iele, Ce rîde cu hohot de oasele mele, Iar ochii satanii în noapte lucesc !"
în cele din urmă furtuna trecuse Şi toată natura cu-ncetul tăcuse.
Scheletul acela ce morţii rugase
Lei locul său umed intrarea să-i lase,
în groapă intră, Iar echo departe apoi repetă :
„Dar ochii satanii în umbră lumină, Ca doi cărbuni roşii în noapte roşesc, Ca două steluţe ce-n ori strălucesc. Şi negrele-i aripi pe capu-mi se-nclină !
192
MOARTEA
RADU-DOMNUL ŞI FATA DIN CASA
Iată, măre, iată ! Moartea se arată Cu perii zburliţi,
—- „Vin' de.mă sărută, dulce copilită, Şi-ţi voi face ţie salbă si rochiţă !"
De lacrimi stropiţi, De şerpi împletiţi ; Naltă şi uscată,
—- „Salbă şi rochiţă, pentr-un sărutat, Niciodată, doamne, eu nu am purtat."
De boale urmată, Boale furioase,
— „Dă-mi o sărutare, mîndră feţişoară, Sau te leg de coada unui cal ce zboară !"
Roale gălbegioase, Din aripi plesnind Ca iesme rinjmd.
— „Printre cai sălbateci tu mă vei lega, Dar pe tine, doamne, nu te-oi săruta."
Calul să aduce ; suflă, bate, sare...
— „Dragă copilită, dă^mi o sărutare !"
— „Pe-acest cal ce zboară tu mă vei lega, Dar pe tine, doamne, nu te-oi săruta !"
Radu-domnu însă curtea sa adună Şi cu mîndra fată vesel se cunună.
195
Dar mai colo-n depărtare Auziţi un dulce cmt, Răsunând cu desfătare Printre pomi .şi printre vînt ?
ZINA-DOAMNA
Zina-doarnna se coboară Pe-ale serei dese scări, Scuturind din aripioară Ale lunei sărutări.
Printre valuri fugătoare De lumină ce treceau Şi sub albele-i picioare Crini de aur se spărgeau.. Pe cosiţele-i rîzînde Mii de raze s-aninau Şi în aurele bl înde Graţios se legănau.
Mii de paseri poleite Cintă-n arbori înfloriţi, Unii-n roade aurite, Alţii încă-abia-n verzi ţi. Iar pe unde ea se duce, Unde paşii-i rătăcesc, Pasările cînt mai dulce, Florile îmbobocesc.
Alba, juna zinuliţă Şeade sub un plop de-argint Şi ascultă în cosiţă Vîntul nopţii murmuind.
— „Stele dulci şi drăguliţe ! Unde este zina mea, Ce vă poarta în cosiţe Şi vă are tot cu ea ? Spuneţi mie, viorele Care-n ochii-i străluciţi ! Spuneţi, mărgăritarele Ce sub buze-î înfloriţi !
Cosicioara-i străluceşte Ca-arcul ploaiei printre nor Şi pe faţă-i pîrguieşte Floricica de bujor. Este mîndră şi uşoară Ca un flutur aeros Scuturând din aripioară Roua plaiului voios.
Spuneţi mie, florioare ! Aţi văzut un păstorel Ce-are-n plete flori din soare Şi la brîu un fluierel ? El e viaţa vieţii mele. Pentru dînsul am venit Printre flori şi printre stele Din eternul înflorit."
La lumina călătoare,
Iată, trece-un păstorel
Ce-are-n pletie flori din soare
Şi la brîu un fluierel.
— „Vino, dulcea mea iubită !
Şi pe anîi-imi rizători,
196
197
Din cosiţa-ţi înflorită Scutură-ale vieţei fiori." Zina-doarnna se uimeşte ; Turnă chipu-i rumenei; Alba-i mînă rătăceşte Printre păru-i aurel.
— „Du-te ! Du-te de la mine ! Du-te ! Eu nu te iubesc !"
Şi se-neacă în suspine. Lacrimii e-i rîuresc. Şi c-o vorbă înfocată :
— „Vino ! vino ! zise ea, Şi din viaţa mea te-mbată, Tu eşti fericirea mea !"
Zice şi cu răsfăţare li dă seuimpele-i comori, Sînul ei de desfătare Şi guriţa ei de flori.
Printre umbrele tăcute Mii de raze se strecor, Zbor ca visele plăcute într-un negru viitor. Stelele scânteietoare Legănate strălucesc Şi-n cereasca lor vuîvoare Se topesc şi înfloresc. Iar în vînturi profumate Flutureii auriţi Peste florile rouate Se balanţă adormiţi. Printre flori şi printre rouă Zinele voioase zbor Şi din genele lor plouă Un torent scînteietor.
DOMNUL DE ROUA I
Luna, ca o sferă, dupe-o stâncă verde
Varsă dulci lumini. O copilă jună trece şi se perde
Printre verzi grădini. Faţa ei e dulce ca lumina nouă
Lunii pe un nor ; Ea^mpleteşte-n raze şi îşi scaldă-n rouă
Părul bălăior. Poartă o cămaşă splendidă ca focul
Soarelui pe rîu ; Ca un arc în ceruri îi stringea mijlocul
Străluciosu-i brîu.
II
— „Oh ! ferice fie calul ce aduce .
Pe amantul meu ! Căci de şeapte zile faţa lui cea dulce
Nu-o văzusem eu." —■ „De n-ai fost tu bine, zise cu mustrare.
Mult îmi pare rău ; De-a fost ne-ngrijire, şi mai rău îmi pare,
Sufleţelul meu I" Apoi pleacă fruntea ca să o sărute
Domnul cel frumos ; Faţa ei cea albă cu trăsuri plăcute
Luce graţios. Iar la focul lunei sclava cu plăcere
Plimbă calul alb,
109
Ce, sub mîna-i lirică, merge în tăcere Peste plaiul dalb.
ni
— „Lasă-mă-a purcede ! Nu vezi tu, fetiţă,
Razele de zori ?"
— „Nu e raza zilei ; ci a mea guriţă
De vermelii flori."
— „Nu... Aceasta-e ziua !... Trebuie-a mă duce,
0, amanta mea !"
— „Nu ! Vei sta cu mine, viaţa este dulce !"
Fata îi zicea.
— „Printre vise rele, trista mea ursită
Una dată-a zis : -Lero-im parate ! tu iubeşti o scită
Dulce ca un vis ; Cum se face noapte de la Istrul mare
Către Olt te duci, Ca să ştergi de lacrimi cu o sărutare
Ochii ei cei dulci... Află câ odată soarele pe cale
De te va găsi, într-o rouă dulce cu zilele tale
Te va răsipi.»"
— „Este încă timpul, mirele meu dulce !
Ziua n-a sosit..."
— „Să aducă calul !..." Calul se aduce ;
Stelele-au albit : Pe un drum de peatră domnul îşi repede
Sprintenu-i fugar ; Dupe-un vîrf de stîncă draga lui îl vede
Lâcrimînd amar.
— „Noapte,-opreşte-ţi zborul ! Stele mîndrioare,
Mai staţi în eter !" Astfel roagă încă juna plîngătoare
Căutind la cer. Iară printre umbră o cetate-albeşte.
El s-a bucurat, însă, o, durere ! soarele luceşte...
Domnul s-a-nrouat!
DOAMNA LUI NEGRU ŞI BARDUL
E splendidă masa şi vinm-i străine
Se varsă spumînd Prin cupe de aur ; iar domnul rîzînd
Voieşte să-nchine.
Aici cavalerii vestiţi în bătaie Prin luptele lor,
Cu tinere dame, brunete, bălaie,
Vorbeau de amor. Iar doamna frumoasă şi jună soţie,
Cu ochii în jos, Lasă să se vază a sa bucurie
Rîzînd graţios.
— „Să vie străinul ce cîntă afară,
Să cinte aci !" Aşa vorbi domnul şi toţi aşteptară. Străinul sosi.
— „Cu voi bucuria şi dulcea plăcere,
Oaspeţi străluciţi, Iar viaţa-vă cure ca rîul de miere, Să fiţi fericiţi!"
— „Dar ce ai tu, doamnă ? Ce iute schimbare
Ce-ai tu de suspini ? Ca spicul cel galben tu fruntea înclini,
O, dulce suflare ! De ce tăceţi, oaspeţi ? O, doamne frumoase,
De ce staţi tăcînd ? Ia harpa, străine, cu bucle-auroase,
Ia harpa curînd !
201
Şi pentru aceasta să daţi lui îndată
Tot ce aim mai scump eu, Să-i daţi lui chiar cupa-mi în aur lucrată
Şi chiar calul meu !" —■ „La alţii dă cupa, la alţii dă calul !
O doamne, eu cînt Cum fîşie plopul, cum vîjie valul,
Cum vuvuie-un vînt V'm Străinul începe o tristă cîntare.
Oaspeţii, uimiţi, Se-ncînt d-armonie, deşeartă pahare,
Se cred fericiţi.
O rugăciune voi să-ţi fac eu Şi a mea frunte să se încline ! Revarsă două lacrime line Căci azi mă lasă sufletul meu !"
Străinul precurmă cîntarea-i îndată.
El nu mai putea Sâ cînte de lacrimi. Iar doamna zîmbea
Plin plîns astă dată. A doua zi însă pescarii găsiră
In Argeş pescînd, IJn june cadaver şi-apoi o liră
Aflară cătînd.
— „Mie credinţă tu mi-ai jurat Pîn'la morminte unde tot moare. Oh ! frumuseţii putem noi oare A nu îi crede cuvîntul dat ? Pentru mărire mi-ai făcut rău, Jerfind iubire şi răsfăţare Viaţa ta trece în întristare, Cerul răzbună pe bardul său. Vai ! pentru tine eu pătimesc ! Viaţa-mi se scurse fără juneţe, Plină de lacrimi şi de tristeţe. Cu toate astea eu te iubesc ! Amorul arde în sînul meu Bătut de doruri apăsătoare Ca roua dulce p-o tristă floare Ce se înclină sub doru-i greu. Adesea chipu-ţi desfătător Ca o lumină printre morminte, Vine, surîde, mi-aduce-aminte D-acele timpuri de sînt amor ! Astfel aruncă ochii pe flori Pasărea blîndă pînă ce moare. Murind, ea încă ar vrea să zboare Pe o ghirlandă de sărbători.
202
N-AUDE, N-A VEDE, N-A GREUL PAMÎNTULUI
I
— „Uncie rătăciţi voi oare, Spuneţi mie, copilaşi ? De ce sunt în lăcrimioare Ochii voştri drăgălaşi ?
Nă vă temeţi : spuneţi nouă, Spuneţi, tinerilor flori !" Astfel florile în rouă întrebau pre călători.
Copilita, mai isteaţă, Vorba repede-a găsit Şi cu viersuri de dulceaţă Aste vorbe a vorbit:
— „Flori cu veselă cunună ! Suntem fii de împărat; Dar o vitregă de mumă De acasă ne-a lungat."
— „Vezi tu, soră mîndruliţă, Păsărelele ce zbor ? Taie-o viţă din cosiţă Să fac are ucigător !"
204
Iar copila albioară Smulge viţe din cosiţi, Şi fac arcul ce omoară Porumbele şi mierliţi.
II
Dimineaţa aurită Se arată printr-un nor. Pe o vale înflorită Doarme micul vînător.
Sorioara-i se trezeşte ; Spală faţa-i la izvor ; Şi de roze despleteşte Părul ei strălucitor.
Cosicioarele-i pe undă Joacă-n aurite flori, Şi voioase, se cufundă Cu luminele de zori.
Ea îşi vede alba-i faţă în torentul argintos, Ca un vis ce se răsfaţă într-un suvenir frumos.
Iar privindu-şi faţa dalbă, Frăguitu-i sînişor,
„Mult sunt mîndră, mult sunt albă !:' Zice suspinînd cu dor.
III
Iată colo pe potică Un domn tînăr ,că trecea. Ea-nvăleşte în cosică Faţa ei ce strălucea.
20d
—■ „Mult ţi-e faţa ruimeoară ! Mult ţi-e ochiul înfocat! Eşti tu, tînârâ fecioară, O dorinţă oe-am visat ?"
-— „Du-te !,.." zise mînioasă Şi roşind plăcut, uşor. — „Tu eşti bună şi frumoasă Pentru ce voieşti să mor ?"
IV
V
—■ „Mîndrulică sorioară, Am ucis pe-al tău iubit. Astfel aş dori sâ moară Toţi cei ce m-au amăgit.
însă iată-ţi dau iertare, Ca să plîngi să te căieşti; De-ai perdut a vieţei floare Sufletul să-ţi curăţeşti I"
— „Soţioara mea frumoasă ! Cine oare te-a răpit ? Urs, Lup, Vulpe credincioasă ! Ce, si voi m-aţi părăsit ?"
Astfel plînge vînătorul,
Ce se vede singurel.
— „Nu te turbura cu dorul! —
li râspunde-un voinicel. —
Sora ta desfătătoare Dupe mine a venit... Hiarele-ţi sunt în prinsoare ; Să-ţi iau viaţa am sosit."
— „Sunt copil şi n-am putere Pept la pept a ne lupta ; Dar, o, doamne, pot a-ţi cere O cîntare a-ţi cînta ?
O, N-aude ! O, N-a-vede, N-a greul pămîntului !..." Hi are le prin crînguri verde Vin cu zborul vîntulut.
206
— „De te-i ţine de cuvinte, Eu pe fată ţi-o voi da !" Zice-ieşind ca din morminte Un om negru în manta.
FAT-FRUMOS
Într-o zi cu dulce soare, Drăgălaşul Făt-Frumos, Prin troiene ele ninsoare, Trece mîndru şi voios. Pentru dalbe păsărele Poartă arc săgetător, Pentru fete tinerele Poartă-n faţă flori ce-omor. El zăreşte-o porumbiţă Cu cap mic şi poleit ; Şi, subt aripa-i liliţâ, Cu săgeţi o a rănit. Pe troiene de ninsoare Sîngele s-a-mprăştiat Şi la razele de soare în flori dulci a înviat.
— „De-aş avea o feţişoară Cu cosiţe gălbiori, Rumenă şi albioară Ca cel sînge scurs în flori, Şi s-o fac să mă iubească Măcar numai într-o zi ; Apoi moartea să sosească, Că ferice aş muri !"
— „Dă-mi copila ce-mi lipseşte, într-o zi, apoi să mor !"
— „Ai cu mine ş-o găseşte, Şi te-mbată de amor !"
Omul negru îl conduce Sub o stîncă-ntr-un palat, Către-o fată albă, dulce, Precum el a fost visat : Rumenă şi albuliţâ Şi cu perii bălăiori, Cu grumazi de porumbiţă Şi cu flori pe sîniori.
— „Vin', cerească-nchipuire ! Strigă albul vînător, Să mă-mbeţi cu-a ta iubire, Apoi fericit să mor !" Copilita ruşinoasă Pleacă ochii suspinînd Şi pe fruntea ei frumoasă Trece mîna-i cugetînd.
*
La palat e nuntă mare : Preoţi, oaspeţi sunt chemaţi, Junii miri de desfătare Şi de-amor sunt îmbătaţi.
208
200
Dai-, minune negîndită !
Omul negru a sosit.
— „lată pofta-ţi împlinită !
Zise mirelui iubit.
Ştii tu vorba de-altădată ?
Iată fata ; eşti iubit.
Eu sunt moartea ne-mpăcată,
După vorbă, am sosit !"
—■ „Moarte !-nceată de-a mă cere ! Allii-n lume te-au chemat; Mergi de curm-a lor durere, Al lor plîns neîmpăcat ! Eu sunt june, sunt ferice ; Nu voi încă ca să mor ! Bucuria în că-aice înfloreşte cu amor !" L-ale candelelor flăcări Totu-n negru se îmbrăca ; Florile se schimbă-n lacrimi; Cîntecele înceta.
DOMNUL TIGHINEI
Domnul Tighinei şeade la masă Cu dame june şi cavaleri. Viaţa lor fuge pe dulci plăceri. Domnul, durerii sufletul lasă.
Ochii in lacrimi pururea sunt; Inima-n ginduri tristă se duce Către-o fecioară jună şi dulce Stinsă sub vălul cel de mormînt.
Astăzi e ziua de sărbătoare A junei fete ce-a fost perit. Altă femeie n-a mai iubit în cursul vieţii cei fugătoare.
Fruntea-i pe mînă-i cade, răpită, Ochii de line lacrimi lucesc, Dar el ascunde plînsu-i ceresc în alba-i mantă cu-aur mîndrită.
în sală-apare nou cavaler ! Vorbe, vestminte se par străine. — „Doamne ! Scăpare cer de la tine, Cer de la ceea ce-astăzi e-n cer !"
211
— „Oricare fapta-ţi poate să fie, Oricare fie cei ce te vor, Tu chemi un nume desfătător. Astfel scăpare plină dau ţie !"
Doi soli veniră de la tătari, Cei- dezertorul cu meninţare Oaste străină stă la hotare Să prade-ndată ţările-amar.
Domnul răspunde : „Ţara căzută. Cu timpul încă vom dezrobi. Numai onoarea de va peri, Pe totd-auna va fi perdută.
Românul încă n-a fost trădat
Străinul care scăpare-i cere.
Nu va fi-n lume, bunuri, durere,
Care să-mi schimbe vorba ce-am dat !'''
Zice, se-narmă, pasă, combate, Pune pe fugă străinii răi. Dar in bătaie mulţi per d-ai săi Şi domnul însuşi, rănit, se-abate.
De cruda moarte crud el coprins, Scoate din sînu-i floare trecută, O scaldâ-n lacrimi, dulce-o sărută. Şi-n sărutare-i viaţa-5 s-a stins.
SENESLAS
Consolul Seneslas strigă prin orgie -. — „Lumea-i fericită numai sub robie, Lumea se coprinde de proşti şi-ipocriţi. Cei dintîi sunt prada, ceilalţi folosiţi. Cine crede-n altfel, vie-aicî pe dată, Vie să-mi râspunză, vie să combată !"
Iată, pare-un june d-arme coperit:
— „Doamne, fie-ţi bine ; dar eu am venit!"
— „Vom lupta pe dată ! consolul răspunde, Dar alină dorul care te pătrunde. Bea din astă cupă d-aur şi rubin !"
— „Setea ce mă-ncinge, nu-i sete de vin. Dar onoarea sîntă mmdruliţei mele, Cere să se spele cu zilele tele !:'
Ei se-apuc la luptă. Spadele răsun. Domnul cade-n sînge, zilele-i apun.
n
PEŞTERA MUŞTELOR
I
în dumbrăvi poetici, în bazin săpat
în granit cu feţe, Se scălda fi-umoasa fie de-mpărat Cu-ale sale sclave rari în frumuseţe. Soarele se culcă în aburi de rubin
Şi se varsă dulce Pe-ale lor cosiţe ce nundează lin ; Apa-n bobişoare, p^al lor fraged sin,
Ca roua-n crini luce. Peste-ai lor albi umeri, care strălucesc
Sub a lor ninsoare, Graţioase roze repade-nfloresc
Şi lucesc la soare. Sclavele domniţei par în acest loc
Asfel cum pe mare, Printr-al lunei pline brîu voios de foc, Miriade raze scînteie, se joc .
Fără de-ncetare. Dar un zmeu soseşte p-un fugar spumos,
întră prin gradină ; Caută din dosul unui pom stufos Sclavele frumoase ce se joc voios
Cu-alba lor regină. Ochii lui se lasă pe regina lor
Şi-ai săi ochi se-ncîntă ; Dupe cal coboară şi păşeşte-uşor.
Stă, priveşte,-ascultă şi, c-un iute zbor, Pe bazin s-avîntă.
Zmeul încalecă, fuge cu vergura,
Fuge pe vale; Calul se turbură ; zboară, se spumegă,
Muşcă-n zăbale.
Zmeu-h ia frînele, repede-i sîngeră
Coasta spumoasă ; Calu-i se-naripă, fuge ca negura
Vijelioasă,
Cerul se scutură, munţii se leagănă...
Brazii săltară, Cerul cu stelele, brazii eu stîncele
Se confundară.
Văile murmură, frunzele freamătă,
Aerul sună : Pletele verginei, sparte, sub aure
Scîntei la lună.
însă la peştera stîncilor alpice
Calul atinge ; Sforăie, nichează. Zmeul eu vergura
'N umbră se stinge.
III
Regele preurtmă, cu călări d-ai săi,
Calul lor ce zboară. Dar din peşteri zmeul varsă pe flăcăi Muşte veninoase ce-n acele văi
Caii lor omoară.
214
215
Dupe-aUmci cînd pasă turmele pe plai,
Lingă grota lată, Zmeul socoteşte că~s ostaşi pe cai Şi răvarsă musca care-ucide, vai !
Orice vită-ndatâ !
HEROL
Heiol la morminte se duce şi plînge Promisa lui moartă cu fruntea sub flori Din fruntea lui cură sudoare de sînge ; Iar stelele d-aur se-ngînă cu nori.
O, rară minune ! Mormîntul tresare Şi-ndată deschide şi -sînu-i de lut, Frumoasa promisă de marmură pare, Iar luna lumină din spaţiul tăcut.
Pe mantia-i albă, cosiţile-umbroase Ca noaptea cu ziua se-ngînă, apărînd, ŞI brîul ei d-aur, cu raze lucioase, încinge ferice mijlocu-i plăpînd.
Dar faţa-i străluce d-acea frumuseţe Ce nu-i cunoscută Ia neam omenesc, Şi rozele-s stinse pe dulcele-i feţe, Cătarea-i perdut-a cel foc fecioresc.
— „Părinţii-mi nu vrură să fiu eu soţie Acelui ce-n viaţă-mi atît am iubit, D-atunci in durere, plăpînda-mi junie Se stinse cu viaţa, cu tot ce-am dorit.
217
Dar relele tele mă turbură foarte
în lumea de pace din care sunt eu,
Şi viu sâ te mustru de ce laşi spre moarte
Să cază-a] tău suflet, o, sufletul meu !
Dar cînd aurora prin noapte se-arată Şi varsă flori d-aur pe tristul pămînt, Drumasii găsiră cu faţa-ntristată Un june cadaver zăcînd p-un mormînt.
Acela ce moare se perde-n uitare ;
E lege-a naturei ce tot a coprins ;
Un om nu se perde, căci alt om dispare ;
Un crin nu se fană, căci alt crin s-a stins !K
— „Prea dulce fantasmă ! Pe lumea de doruri Sunt singur... d-acuma, vai ! nu mă lăsa ! Cînd eşti în locaşul cereştelor horuri, O zi de plăcere mai pot eu gusta ?
Oh ! fără de tine tot este durere ; Pămîhtul şi cerul în doliu îmi par ; Şi sufletu-n viaţă nimica nu cere, Oricare plăcere se schiimbă-n amar."
într-asfel amantul fantasmei vorbeşte ; Fecioara-1 ascultă pătrunsă de dor ; Rădică la ceruri, ce-n aur luceşte, Cătarea sa plină de plîns şi de-amor.
— „Vai ! dacă crezi însuţi, mai zise răpită. Că nu poţi în viaţă să fii fericit, Dorinţa ta dulce să fie-împlinită ! Pe braţele mele dormi, suflet dorit !"
Pe sînul fecioarei el caipui înclină, Se-mbată de vise şi dulci răsfăţări Şi-n noapte s-aude şoptire divină De blînde complîngeri, cereşti sărutări.
218
Timpuri ce-abateţi tot pe pămînt, Cu^acele visuri îmbătătoare, Răpiţi şi viaţa-mi apăsătoare, Căci azi sunt singur p-acest pămînt
PAGIUL BATRÎN
Cînd aurora rîură-n ţări Valuri largi de-aur şi de purpură, în depărtare toate-mi părură Pline de viaţă şi de plăceri.
Văzui eroii cei străluciţi; Armii de lauri încununate ; Cetăţi şi sate nenumărate ; Popoli, de dulce pace răpiţi;
Văzui palatul împărătesc ; Domni, cavalerii plini de mărire. Văzui regina lîngă-al ei mire, Pletind cu roze traiu-i ceresc.
Sîngele tînăr pe faţa sa Gura-n dulci valuri pe lină albeţe, Tineri surîderi p-a sale feţe. Voia cea bună le semăna.
Dar către seară tot se stingea ; Palatul mîndru se părăsise ; în sala dalbă tronul perise, Regina dulce nu mai era.
220
ÎMPĂRATUL
CERBUL
ÎMPĂRATUL
— „Cerbuleţe, mai priveşte Soarele ce pere-n nori Căci cu ziua ce-asînţeşte în lungi doruri ai să mori !
Ai să mori căci porţi un nume De clivin sau prooroc... N-ai ştiut că-aici in lume Prin tăcere-ţi iaci un loc ?"
CERBUL
— „Doamne ! Lasănmă cu viaţă Pin' ce crinii vor păli, Pin' ce merla cu dulceaţă Printre flori va ciripi !
Doamne ! Sunt atît de june, Sunt atîta de frumos ! Pentru ce mă vei depune în mormîntul dureros ?
Viaţa trece-aşa de lină ! Soarele-i strălucitor !... Doamne ! N-am eu nici o vină, Nici o vină ca să mor !"
— „Cerul cu-umbre dulci se-ncinge... Dragă, nu mai suspina... Plînsu-ţi inima-mi atinge... Şi nu pot a te scăpa !
Moartea-ţi, doamnei mele place... Şterge-acele lăcrkniori... Mori, ca să rămîn în pace ! Pentru mine, dragă, mori !"
CERBUL
— „Voia ta-mplinită fie, De te face fericit! Dar ascultă-o profeţie De la cerbul tău iubit :
Pîn' ce soarele v-apune Două petre rădicaţi, Una pentru cerbu-ţi june, Alta, peatrâ de-mpăraţi !
La lumina de la stele împreună vom peri, Tu de mîna doamnei tele Ce cu-amantu-i va domni.
Din mormîntu-mi o să crească Brădior cu vîrful lin, Cu-a lui ramuri să umbrească Doamne, groapa-ţi de străin."
222
223
Anul încă nu trecuse Şi pe cîmpul uscăcîos, Peste un rnoiimînt crescuse Brădior de munţi frumos.
Bradul se pleca-n durere Peste-un alt tăcut mormînt Ca sinceră mîngîiere Pentru cei ce nu mai sunt.
UMBRA RĂZBUNĂTOARE
„Frate-meu spre tronu-mi cată. Oamenii m-au credinţat... Capul său dar să se-abată Astă-noapte la palat!"
Asfel domnul îşi zicea Şi pe cer o stea pălea.
Iată fratele cel june : — „Dulce frate, de te chem, Suni coprins de-amârăcîune... Umpleţi cupele să bem !
Viaţa-i plină de-ntristare. Fericirea pe pămînt Trece ca si-o sărutare, Ca şî-o floare pe mormînt ! ;
Fratele mai mic zicea :
— „Doamne ! ţine cupa meu !"
Fratele cel mic murise De venin omorîtor ;
225
Dar din ora ce pe-rise Domnul sufere greu dor.
Somnul ochii nu-i atinge, Visele plăceri nu-i port, De cum soarele se stinge Vede fratele lui mort.
Iar pe patu-i de zăcere, Unde capul şi-a turnat, Vede-a fratelui părere Ce-o col eşte tristul pat,
Şi-i vorbeşte : „Doamne, bea Sîngele şi viaţa mea !"
Mina fantasmei ce plînge îi arată cînd şi cind Hîrca plină cu-al lui sînge, Cu-al său sînge f uimegind,
Şi-i vorbeşte ; „Doamne, bea Sîngele şi viaţa mea !"
Domnul caută scăpare în ospâţuri şi-n orgii, în noi crime şi turbare, în turbate bătălii.
Dar în lupte-omorîtoare, Bravii-alături toţi se-abat; Numai el stă pe picioare, în cadavere-ngropat.
Şi-n orgiile turbate, Cînd mesenii varsă vin, Umbra junelui său frate Pare printre cei ee-nchin,
Şi-i mai zice : „Doamne, bea Sîngele şi viaţa mea !"
226
—- „Cît mi-or lovi vederile Aceste chipuri mute. Nu pot să-mpac eu inima-mi Cu visele-mi plăcute !"
CAPUL AVARILOR
Prin văile Carpaţilor Mi steri ci, negirroase, Trecea capul cazacilor Cu garde numeroase.
Zăreşte lîngă-o peşteră Dărâmături romane, Un templu de-albă marmură Al junei daci ane.
EI zice, trage paloşul Spre chipuri, apoi trece, Loveşte-o stană repede Pe sînul ei cel rece.
Atunci în aer stelele Cu nori apoşi se-ngînă, Iar stana-nalţă repede Pe dînsul recea-i mînă.
Se mişcă toate stanele, Păşesc spăhnîntătoare, Şi-n noapte, calcă, sfărâmă, Barbarii sub picioare.
Iar luna, suflet umbrelor, Pe-o neagră stîncă-apare Şi varsă foc pe feţele Columnilor bizare.
în vestibulul templului Se văd mai multe stane, Cu chipul guvernorilor Ai Daciei Traiane.
Dar turma călătorilor Vâzîndu-le, huleşte, Şi capul lor, cu furie, Descăleca, vorbeşte :
228
n
MUREŞUL ŞI ALUTA (OLTUL)
I
— „Dă-mi o floricică clin a ta cosiţă,
Să mă lecuiască de-al meu aspru dor,
Căci asa se zice, dulce copilită,
Şi-ar fi rău, râu foarte să mă laşi să mor !"
— „Mureşe ! dă-mi pace, nu-s vindecătoare,
Din a mea cunună nu dau nici o floare",
Zice. Noaptea deasă cade peste vale.
Ei se perd sub măguri, dupe brazi stufoşi.
Iar Aluta plînge : lacrimile sale
Cură-n caldă rouă din doi ochi frumoşi.
Soarele sărută Mureşul pe gene, Mureş se deşteaptă, cheamă mîndră sa; Nimeni nu-i răspunde, numai codru geme. Numai al său suflet dulce suspina.
El aleargă plaiul fără s-o-ntîlnească, Via lui durere creşte ne-ncetat. Ursitoarea vieţei, ca să-i îndulcească Dorul ce pătrunde sufletu-i curat, P-amîndoi îi schimbă-n două rîuri late, Mureşul şi-AIuta puţin depărtate.
Aste două rîuri de atunci ţintesc Ca să se ajungă şi nu se-ntîlnesc.
Sub un ulm Aluta cată să se culce, Şi cu flori de munte face fraget pat. Mureşul îi zice : —- „Dalbă mi-eşti şi dulce. Oh ! fii bunicică, dă-mi un sărutat!" — „De-i dormi cu pace şi te-i deştepta, Mîne mai în urmă, poate că-ţi voi da."
Amîndoi se culcă ; fata-n florioare, El mai pe departe sub un plop umbros, Amîndoi se-ascultă cine doarme oare Pînă ce-i răpeşte somnul mîngîios ; Dar Aluta dulce se deşteaptă lin, Pleacă şi pe cale-i zorile lumin.
230
1
DOCHIA
Candela licurătoare Străluceşte-ncetior, Ascultaţi ?... Un pas uşor Luna mai dînd o vulvoare Se ascunde într-un nor.
1
Umbra Dochiei uşoară, Pătrunzînd închise porţi. Vine, -apare, se strecoară în cam era-ace stor soţi.
E frumoasă, biata fată ! însă chipu-i e pălit, Într-un giulgiu e înfăşată, Ca un om ce a murii :
Umbra, candela aprinse. La oglindă se-aşeză, Şi din suflet suspină ; Apoi feţele ei stinse Ea cu lacrimi le spălă.
Domnul se deşteaptă-ndată Şi deodată-a tresărit Ca tot omul fericit Ce al morţei glas deodată împregiur a auzit.
232
— „Fugi, o, umbră întristată ! Fugi ! Eu nu te mai iubesc. Ah ! mă lasă să trăiesc, lată, ziua se arată, Umbrele se risipesc !"
— „Dar eu sunt a ta Dochie ; Lîngâ tine-i locul meu... Scoală, dragă ; eu sunt, eu... Pe-a ta viaţă şi junie
Mi-ai jurat, sufletul meu !"
— „Fugi, o, umbră ! şi mă lasă ; Să nu scoli mireasa mea.
Ţi-oi da aur cît vei vrea ; Dar te du din astă casă Să nu se sperie ea."
—- „Morţii nu au trebuinţă De-avuţie pre pămînt. Viu din tristul meu mormînt Ca să-ţi cer a ta credinţă, Al tău dulce jurâmînt."
— „Fugi î şi peste piatra-ţi rece Candele voi atîrna ;
Mîndre flori voi semăna, încît cela ce va trece S-a opri şi-a lăcrima !"
— „Oh ! nu ! Eu voi, drăguliţă, Lingă tine să trăiesc ; Mi-este frig, ş-acum voiesc Îngheţata mea guriţă
La-al tău foc s-u dezmorţesc !"
233
Zise şi cu-o mânuşiţă Ea vestraintele-şi strângea, Să se culce se gătea ; Şi din mîndră ei cosiţă Floricelele scotea.
— „Fugi, o, umbră fericită ! Nu e-aici locul tău, Du-te în mormîntul rău ! Pe-a mea inimă răpită Alta-nclină capul său."
— „Nu-ţi mai sunt eu dragă ţie, Viaţa sufletului mleu ? Ah ! dar ce ţi-am făcut eu ? Doamne, doamne, spune-mi mie Care fu păcatul meu ?
Dar tu plîngi, o, mîndrioare ? Ah 1 tu plîngi ? mai zise ea. Pentru ce, inima mea. Curg aceste lăcrimioare Ce-ard ca focul mîna mea ?...
Te mîhneşte-a mea mustrare ? Nume dulce ce iubesc ! Spune, să nu-ţi mai grăiesc Vorbe aspre şi amare, Lucruri care te mîhnesc ?
Vino, vin'; să ne cunune, Drăguşorul meu bărbat! Ah ! tu nu ştii ce-am răbdat, Al meu mire drag şi june. Să te văd tot depărtat!
Cind gîndesc că o femeie Capul ei şi-a odihnit Pe-al tău sîn, al meu iubit, Soare, stele-aş vrea să peie Într-un ceas nefericit!
Marturi sunt în nopţi senine Stelele la al meu dor ; Morţii care mâ-ncongior Şi la tristele-mi suspine Şe deştept din somnul lor.
Moartea cea fără-ndurare, Văzînd cît am suferit, însuşi ea s-a îmblînzit; Ca să curme-a mea-ntristare Către tine a venit.
A venit... Ea ne cunună... Vino, scumpul meu bărbat ! Vin', căci ora a sunat, Să trăim d-aci-mpreună In al mormintelor pat.
Vin', căci umbrele se-ndeasă... Vezi ? ce bine m-am gătit ! Cum mi-e părul împletit! Vezi ce tânără mireasă Ai tu, mîndrul meu iubit !"
Ea vorbeşte cu căldură Şi pe sinu-i se pleca. Calde lacrimi revărsa. Iar micuţa-i rece gură A lui frunte săruta.
234
235
Dar cocoşii-n luncă cîntă... Umbra-atunci a .tresărit... — „Ah, te las, al meu iubit! Căci separată ziua suită Şi-n cer zori au rumenit!"
macedonele
ROMANELE DIN CAVAIA
Tropotă, bubuie plaiul Candavii,
Lîngă Cavaia, Caii se spumegă, pui ai Moravii
Răpind bătaia, lată-i alunecă ! Umbra pămîntului
Nu îi soseşte : Coama lor flutură p-aripa vîntului,
Nara lor creşte. Nu vezi mişcările ce fac picioarele
Iuţi şi uşoare, Şi cum miroasele le poartă boarele
Pe aripioare ! Ei port femeile, dalbe ca zîorile
Cele de vară. Brîul cu armele luce ca florile
De primăvară. Nu sunt avlonele, nici tiranesele
Cele plăpînde, Nici elbasanele, nici belardesele.
Fragede, blînde ; Nu   sunt nici gueguele   aspre, sălbatice.
Nu sunt albane ; Sunt flori de măgură, flori păduratice,
Mîndre române. Fugi, trecătorule ! Pleacă-ţi cătările
A nu le strînge Flacăra ochilor ! Căci înfruntările Se spăl cu sînge !
237
.1      r 1"
Boarea le scutură aurul pletelor
Ce rîurează Drag sub fachioalele, fermecul fetelor
Ce le visează ! Iată-le! Armele şi frumuseţele
Le împovăra ; Crinii şi rozele mingile feţele.
Ochii ard în pară. Trec şi în urmă-le umbra ce scînteie
Se mai umbreşte ! Tropotul cailor scade, se mîntuie, Se risipeşte.
PĂSTORIŢA ŞI MIAUA
— „Miorică, Miorea, De ce-ţi faci inimă rea ? Tu eşti tristă, lincezioară ! Eu te port pe sinul meu. Spune ce vei să-ţi dau eu Să fii veselă, Mioară ?
Vei să-ţi dau eu flori de fin Ce-am uscat în al meu sîn, Spune, draga mea frumoasă, Cere mie ce vei vrea, Şi îţi dau, pre viaţa mea, Numai fâ-te sănătoasă !..."
— „Nu-mi da mie flori de fin Ce usucî pe albu-ţi sîn.
Nu mai este vindecare Pentru viaţa mea în dor... Nu vezi, dragă, câ eu mor ? Dă-mi mai bine-o sărutare ! Oi să mor. Stăpîna mea, Să nu-ţi faci inimă rea ! Şi sâ nu spui maicii mele ! Spune-i numai că m-ai dat La o fată de-mpărat Şi mi-a pus la gît mărgele."
— „Ce zici, tu, mutata mea. Ce vorbeşti de maica tea ? Inima mi se sfîşie !
Ce cuvinte ai rostit ? Vai ! măicuţa-ţi a murit
239
7r.
: .
Intr-o noapte de urgie !" — „Smulge florile de fin Ce usuci pe albu-ţi sin ! Nu mai sunt trebuincioase, Nu mai voi ca să trăiesc... Nu mai am ce să iubesc ! Zile nu mai sunt frumoase ! Mă îngroapă sub un fag Unde vuitul bate drag. Primăvara viitoare Cînd la Pind te-i înburna Şi-amintind oiţa ta, Să verşi dalbe lăcrimioare."
LUPTA IN PĂDURE
— „Ascultă plînsul dulce a celui ce-i eşti dragă, O, floare din Clissura, o, vis desfătător !
Fă ca a ta zîmbire, zîmblrea mea să-atragâ !
Copilă, vezi, eu mor !" —■ „Voi îndrăgi păstorul ce va lupta cu mine, Ce mă va-nvinge-n luptă prin ciuturi, dragul meu, Ce va putea să cînte mai dulce şi mai bine
Decît ştiu să cînt eu."
— „Oh ! să ieşim în luptă, vis drag de tinereţe ! Eu voi cînta mai dulce, încins de-al tău amor, Şi Dumnezeu să verse cereasca frumuseţe
In cîntecu-mi de dor !"
— „Prea bine, zise fata, aidem colo în vie, Ca să alegem martori ; dar iată că sosesc ! De-oi perde eu, bădiţă, voi fi a ta soţie.
Dar daca izbîndesc ?"
— „Voi fi eu soţu-ţi, dragă ! —- vezi ce ciudată glumă Atunci să-mi dai tărimul ce-ai tăi ne-au fost călcat!" Aşa zicea păstorul. Şi martorii s-adună.
Ei astfel au cîntat:
ZIOARA (ROZA)
Dintre flori eu sunt frumoasă,
Dragă dulcelui poet.
Şi Cybela graţioasă
M-a născut într-un banchet.
241
Sunt frumoasă pe cununa Mirilor dezmierdători Cînd în cupe cură spuma Vinului în sărbători ; Degetele aurorii Eu ferice le-nvălesc ; La apus cu mine norii Drăgălaş se poleiesc. Dau domneştilor mantile Roşul cel strălucitor Şi pe buze de copile îngrădesc zimbirea lor.
CRINUL
Fără crin ce-ai face oare ? Orişiunde te-ai afla, Crinul cu a lui ninsoare Nalţă rumeneţea ta. Daca degetu-aurii Tu ferice învăleşti Şi l-apus cînd pasă norii Drăgălaş îl îngrădeşti, Nu ştii tu că lingă tine Pretutindeni eu lucesc ? Cu frumoasele-mi lumine Oamenilor te vestesc ? Gura junelor fecioare Nu-i încongiurată-n crin ? Drăgălaşa mea ninsoare Nu pluteşte p-al lor sin ?
ROZA
Daca tu eşti lingă mine Ori pe unde mă-aflu eu, La-amîndoi dar se cuvine Sceptrul ce a fost al meu !
PASTORUL
Roză, odor de tinereţe. Eu în toate te zăresc Strălucind de frumuseţe Şi de fermecu-ţi ceresc ! Tu, drăguţă, şi rivală A molatecului crin, Frumuseţea-ţi vergurâlă Ochii mei adapă lin. Cu cosiţa dulcii mele Drăgălaş te împleteşti Şi pe buzele-i junele De surîsu-i te-aureşti. Cînd te văz pe sînul dulce Celei ce e umbră ei, Soarele ce-n cer străluce, Se îmbată ochii mei ! Tu dai frumuseţea vie Dragii mele, sînt amor ? Sau ea împrumută ţie Farmecul desfătător ? Tu îmi pari şi mai frumoasă între buclele-i ce joc ; Cum şi ea mult mai voioasă Sub ai tău ferice foc. Dar tu-i iei cind din guriţă Farmecile rumeori, Cînd din sînu-i de liliţă Drăgălaşele ninsori. Tu ai viaţa sufletească i Tu născuşi, ceresc odor, Pe o buză femeiască Dintr-un sărutat d-amor! Poporul care se teme Să fărâme lanţul său, Toate aste frunţi nedemne, Nu au, dragă, focul tău !
342
243
Nu eşti tu, frumoasă floare, Umbra vieţii omeneşti ? Tu ca omul naşti la soare Şi ca dinsul veştezeşti ! Pe o frunte de mireasă Faci locaşu-ţi rîzător Şi te imipleteşti voioasă Cu privirele-i d-amor. Coperi faţa ce luceşte A nevestii fără văl Cînd imenul dezvăleşte Frumuseţi ce ne înşel. Cind ziceam frumoasei mele Lucruri ce atît iubea, Oh ! de roze tinerele Faţa ei se coperea ! Când te văz eu, totd-odatâ Simţ un dor adînc şi sînt : Tu vei coperi, odată, Al Ziorii trist mormînt!
ZIOARA
Fericit e călătorul
Ce-n deserturi rătăcit,
Abătîndu-se cu dorul,
Află-un arbor înflorit !
Astfel în această viaţă,
Dulcea mea, tu ai părut
Şi în umbra-ţi de dulceaţă
Mă aşez eu un minut.
Un minut! vai ! tot ne spune !
Este viaţa pe pămînt.
Ieri eram un mîndru june,
Astăzi abătut eu sunt.
Viaţă, nuri şi fericire,
Tot ce fermeca plăcut,
Amicie şi iubire,
Tot şopteşte : „Un minut!"
244
PASTORUL
Oh ! femeia e ca vântul Şi nici un cînnaci mintos Nu dă nimănui cuvîntul, Socotind p-un timp frumos. Voi, copii, vă perdeţi viaţa De voiţi să o schimbaţi ! Rozii nu luaţi roşeaţa, Cît de mult să o spălaţi. Cine ştie ce mai este ! Dacă chiar schimbarea ei, Nu e bine, la neveste, Nu-e un fermec, dragii mei ? Apoi ce puteţi a zice ? Suntem noi mai credincioşi ? Suntem noi mai fără price Decît aceşti draci frumoşi ? Oh ! lăsaţi să se dezmierde Roza, ce născînd la zori, Pînă seara totul perde, Viaţă şi parfum, colori !
ZIOARA
Fete, tinere liliţe, Ruga mea îmi ascultaţi. Rozele dupe guriţe Toate astăzi le-adunaţi Şi-mi faceţi cunună mie ! Mine moartea va veni, Astăzi poate chiar să vie, Poate Ungă mine-a fi!
PASTORUL
Mă gîndeam gîndiri frumoase Şi beam apă din pahar Cînd ceva frumos miroase : Un miros ca de nectar !
245
x'4     El.  - .
Cînd în amintire-mi luce
Ceea ce-i adevărat, > A drăguţii gură dulce Mai-nainte-arn sărutat.
ZIOARA
Soarele dulce şi luminos
întotd-auna o să lucească,
Şi cimpul verde o să-nflorească
Şi a sâ fie cerul frumos ;
Dar eu ca frunza ce-ngâlbeneşte
Din zi într-alta fruntea înclin
Şi al meu suflet rece, străin,
Vai ! nu mai simte, nu mai iubeşte !
PASTORUL
Dragii mei, vedeţi voi oare Ce-am ajuns p-acest pămînt ? Nici o faţă rizâtoare ! Pe toţi duce-al urii vînt! Nu vezi doi sâ-şi strîngă mina, Să-şi vorbească blîndior. Oare a învins ţarina Focul sufletului lor ? Ei visează fală-naltă ! D-al ei fermec îmbătaţi, Uită câ din oră-n altă Moartea le va zice : Staţi ! Ştiu eî cîte griji amare Pe mărire se abat ? Peste stîncă cea mai mare Vînturile mai mult bat ! Eu plecasem p-astă cale, Dar o mînă m-a poprit: „Fugi d-această tristă vale Unde moartea a sosit!
240
Căci puţini ajung la ţintă ; Cei mai mulţi cad pe pămînt. Stai cu mine şi-mi amintâ Arii didci ce ne încint Şi-ţi voi da, să te inspire, O fecioară cu chip drag, Dulce ca o fericire Cu guriţa ca un frag." Astfel zîna mea îmi zice. Ea de vorbă s-a ţinut. Cu Zioara mea ferice Cint plăceri ce ne încint.
ZIOARA
Nu te plînge, o, junică, Căci nu ai pe sînu-ţi crin ! Vioreaoa-i ocheşică ; Insă ştii cît o iubim ? Nu ştii, dragă, că amorul Locuieşte-al nopţii sîn ? Fulgerul îl naşte norul, Ziorile din nopţi lumin.
PASTORUL
Aerul bea foc de soare. Soarele bea negrii nori, Roua cea tremurătoare O beau ţinerile flori. Dar a rozei sărutare O bea însuşi draga mea ; Şi eu beau a sa suflare, Şi cît beau, voi a mai bea. Aer, soare ce străluce, Rouă, flori ce beau mereu, Tot nu beau atît de dulce Şi de drag precum beau eu !
247
ZIOARA
Cînd să fiu eu soarele, Aş lăsa pîriu şi mare, Aş bea lăcrimioarele Ce tu verşi cu întristare. Cînd să fiu un fluturaş, Aş lăsa zambilele Şi pe sînu-ţi drăgălaş Eu mi-aş trece zilele. D-aş fi vîntul plaiului, Aş răpi a ta cîntare Şi aş duce-o raiului De-unde rătăcită-mi pare.
PASTORUL
Stele frumoase, aure flori, Cu care noaptea lină, curată, încinge coama-i întunecată, Mai staţi in cale, dalbe surori ! Seara împrumută cu tinereţe Muzei parfumul desfătător. Nu voi s-auzâ nici un păstor Cintu-mi ce arde plin de juneţe ! Hora de graţii să însoţească Cu fericire imnu-mi divin Şi dulci mistere vie, plutească Peste-al ei sunet de doruri plin ! Sînul meu fierea soarbe mereu ! Zilele-mi cură fără plăcere. Nimeni nu ştie cruda durere Ce împovăra sufletul meu. Somnul pe toată fruntea se-ntinde. Numai pe frunte-mi el n-aflâ loc ! Şi cum să afle cînd ea s-aprinde Şi ochii-mi varsă rîuri de foc ? Timpul, nici lipsa nu au răcit Inima-mi caldă de-a mea iubită, Şi-a mea iubire neadormită
248
Prin suferinţă s-a mai mărit. Dar jos în lume unde tot moare Şi fericirea şi crudul dor, Vedea-voi faţa-i cea zîmbitoare Prin ale mele lacrimi de-amor. Vedea-voi coama-i văl aurit Jucînd ca raza, cu răsfăţare Pe sînu-i dulce ce-o sărutare Făcu odată de-a răsărit. Eu auzi-voi pe buza arzîndă Murind suspinul îmbălsămit, Bea-voi suflarea dulce şi blîndă Ieşind din sînul ei fericit. Oh ! dă-mi aceste cereşti comori Ce al tău suflet mie ascunde Şi beat de focul ce mă pătrunde Lăsa-voi lume şi muritori ! Dar dimineaţa, iată, se-ntinde în valuri d-aur p-al nopţii nor. Stelele nopţii lumin murinde, Noaptea iuţeşte pasu-i uşor.
Ei cînt; ascultătorii nu ştiu ce au a face, Cînd tînăra Zioară le zice dulce lor : „Vai ! eu sunt cea învinsă ! Acest păstor ce-mi place M-a-ncins c-un dulce dor."
COPACIARUL
— „Fată albă din Belită Unde mierea dupe fagi
Străluceşte,
Răspândeşte Ca frumoasa ta guriţă Dulcele miros de fragi. Eşti tu fată sau muiere ? Spune^mi mie mai curând !
O vulvoare
De la soare ? Eşti un dulce fag de miere ? Eşti tu nurul unui gînd ? Spune mie, eşti tu fată, Să te fac nevasta mea?
Şi-n ospăţuri
Şi-n răsfăţuri Şi în cînturi legănată Sâ se-mbete viaţa ta ? Să sărut cu înfocare Fir cu fir acel perior
Şi pe sînul
Alb ca crinul Sub oricare sărutare, Să răsară-un nou amor ! La Sestiţa răpitoare Am palate şi grădini
Cu băi dalbe
'N marmur albe
Să-ţi scalzi albele picioare Şi-acei peri de aur plini !"' —- „în Sestiţa răpitoare, Nu voi case, nici grădini.
Nici băi dalbe
*N marmur albe Să-mi scald micile picioare, Să-mi scald fragezii mei sîni. Nu voi să-ţi dau a mea mînă, Nu voi şerbă să-ţi fiu chiar,
Căci nu-i fire
De iubire. Eu sunt fată de română Şi tu eşti un copăciar !"
250
FECIOARA DIN MTLIA (AMERUL)
— „Spune, albă copilită, Cum nu porţi tu pe cosiţă Roza, rumenă liliţă ?
Plîngi o mumă ? Plîngi un tată ?
Plîngi o soră-nmormîntatâ ?
Sau ursita ne-mpăcatâ ?
Soarta ta fu părtinoasă :
în Milia muntenoasă
Nu e fată mai frumoasă !
Coama ta-i o rază plină,
Faţa ta e o lumină,
Sînul tău e o grădină !
Cîte flăcări trec pe lume,
Pe Ohrida albe spume,
-Şi pe Pind români cu nume ;
Cîte raze sunt în soare,
Sunt pe sînu-ţi, dulce floare,
Vise dragi, dezmierdătoare."
— „Nu plîng muma, nu pling tată. Nici o sorâ-nmormîntată,
Nici ursita ne-mpăcată ; Orice Pindul maşte-n ceaţă Are fermec, are viaţă, Fiicele lui au dulceaţă ;
Flacăra le e periorul, Ziorele le sunt chipşorul, Crinul le-este siniorul, Şi a rozelor suflare Este a lor sărutare ; Gura lor foc, miere are. Dar în Milia cea bună, în biserica străbună Limbi străine-acum răsună."
252
253
LUPTA PASTORILOR
„Aici primăvara desface al ei sîn.
Pe maluri de rîuri Oleandru roşeşte. Pădurea cu brîuri De viţă se-ncinge, şi plopii îngîn Sub boarea cea caldă, amanta verdeţei! Cîntaţi, păstori tineri, dulceţile vieţii ! Acel ce în luptă va fi-nvingător
Prin dulce cîntare Pe sînu-unei mîndre va da sărutare !" Aşa le vorbeşte bătrînul păstor. Doi inşi se arată, doi tineri feciori
Cu faţă plăvie, Cu buzi rumeoare. cu păr de gazie. Din cei mai de frunte vestiţi clntâtori. Un cerc se formează pe nişte verzi lese De mii de viorele suave şi dese :
ÎNTÎIUL PASTOR
Oh ! de cînd ea împleteşte Pentru altul coama sa, Coama sa ce străluceşte Ca un soare p-alba nea, Umbra s-a întins pe viaţă. Cu nimic nu mă împac. Soarele se schimbâ-n ceaţă,
Toate lacrime se fac. Moartea crudă, fioroasă, Numai ea p-acest pămînt S-a făcut acum frumoasă Şi mă cheamă în mormînt
AL DOILEA PASTOR
Cît un flutur locuieşte Sînul unui dulce crin, Vai, amorul vieţuieşte Pe al frumuseţii sîn ! Fericit acel ce ştie P-o guriţă de răsuri Să se-mbete de-ambrozie Şi să cate alte guri ! Dintr-o cupă toată viaţa Cine oare a băut ? Cine rozii dimineaţa Viaţă lungă i-a cerut ?
ÎNTÎIUL PASTOR
Ea lucea aici în viaţă Sub cosiţa sa de fir Cum sub soare dimineaţa Străluceşte-un trandafir... Trecătorul cu răpire Se uita la ea privind, Lîngă junele ei mire Sub mesteacăni de argint. Fuse părul aurorii Ce pe flori se zugrăvea ? Fuse umbra zînii Florii ? Seara, vai ! nu mai era !
254
255
AL DOILEA PASTOR
Numai graţiile line Să-ncunune ciutul meu ! în cînîâri, nu voi suspine, întristare nu voi eu ! O fetmeie ce iubeşte, Ce iubim, pre viaţa mea ! E o cupă ce luceşte Şi se umple spre a bea. N-o să moştenim noi viaţa Ca plăcerea s-aminăni ! Să arată dimineaţa ? Dimineaţa să o bem !
ÎNTÎIUL PASTOR
La Ohrida, la fîntină, Sta p-o stană de porfir Şi plecase pe-alba-i mînă Capul ei cu păr de fir. Ea visa... O, dulce seară, Pentru ce nu am murit ! Ochii săi se rădicară, Sufletul mi-a-ntinerit. Palid, tremurmd ca firul, Vream să-i zic ceva frumos. Am roşit, am perdut şirul,-Şi ea lasă ochii-n jos.
AL DOILEA PASTOR.
Alba Dora din Castriţa, Demon cu cosiţi de fir. Ce rădică sus rochiţa P-ale-ei pulpi de trandafir,
Cînd ea trece rîuraşul, Rîu de şese luni uscat Unde nici chiar fluturaşul Aripa nu şi-a udat, Mă numi, şi în livadă Piere-n lesi.de trandafir, Dar lâ-sînd să i se vază Capul ei cu păr de fir.
ÎNTÎIUL PASTOR
Ce vei, dragă, să-ţi dau ţie ? Am trei oi şi un berbec. Valurile-n vijelie Prin albeţe nu le-ntrec. Am un cal sirep, sălbatec, Să te poarte printre nor, Am un suflet de jeratec Să te ardă cu amor. Daca paşa pentru ele Şeapte roabe îmi va da, Nu le dau, pre cer, pre stele ! Numai ţie le voi da.
AL DOILEA PASTOR
Vai ! ce e mai greu din toate Este simplu a vorbi. Fiecare om nu poate, Nu e dat la cine-a fi. Fetii de la Soagora Drăgălaşă ca un vis Ce urmează aurora, într-o zi aşa i-am zis : „Tu ai două porumbiţe Colo^n sînul tău cel drag. în micile lor guriţe Fiecare ţine-un frag."
256
257
ÎNTÎIUL PASTOR
O, voi, ce prin floricele Fragi sălbateci căutaţi. Buzele drăguţii mele Nu cumva să sărutaţi! Ca să ştiţi : la umbra genii Ochii varsă-un dulce foc, Printre salba sîntii-Elenii Poţi petrece-ai ei mijloc. De la cap pîn' la picioare Se coboară pâru-i drag ; Rîde ca o sărbătoare, Fragedă cum este-un frag.
AL DOILEA PASTOR
Mirta amăgi păstorul Şi păstorul s-abătu. Nimănui nu spuse dorul ! Nimeni nu îl pricepu ! Dorul mare nu se spune. In pădure, într-o zi, In adîncă rugăciune, Din păstori îl întîlni, Adormind, el, trist la faţă, Şi răpit ca într-un vis, Ochii către cer înalţă, Şi plecîndu-i, i-a închis.
ÎNTÎIUL PĂSTOR
Oaspeţii voioşi la masă Beau vin dulce de Cojani, Uită grijea ce-i apasă, Uită jug şi cruzi tirani. Greaca jună toarnă vinul
în pahare pentru ei, Mîna-i albă cum e crinul Te invită să mai bei. Dar amar acelui care Bea din cupa grecii vin Şi depune sărutare Peste sinul ei de crin !
AL DOILEA PASTOR
Printre vise, o vergină îmi întinse mîna sa, între umbră şi lumină Ea era aşa ceva ; Zorile cînd se arată ! Căci avea păru-aurit. Printre noapte deodată Sînu-i alb eu am zărit. El era ca trandafirul Cînd în noapte s-a deschis. Nu pot a mai duce şirul. Căci se stinse al meu vis.
ÎNTÎIUL PASTOR
Toţi se-mbată in natură. Paserea de ciripiri, Arborile de căldură, Rîurile de mugiri. Florile de roua lină, Aerul el-al lor miros, Şi de valuri de lumină Fluturile cel frumos. Eu, o, dulcea vieţii mele ! P-al tău sîn desfătător, Plin de vise tinerele Voi să mă îmbăt d-amor.
258
259
AL DOILEA. PASTOR
Toţi murim, nimeni nu scapă. Mai târziu sau mai curând Malul de sub noi se sapa. Cînd va fi ăl nostru rând ? Regii tronul lor îl Iasă, Robii lasă lanţul lor. Regi şi robi, murind, le pasă ! D-opotrivâ toţi simt dor ! Fericit cel ce se duce Şi se stinge în mormînt Dupe ce se-mbată dulce D-un amor curat şi sînt!
ÎNTÎIUL PASTOR
E o luptă astă viaţă între buni şi între răi, Noaptea-ntinde a sa ceaţă Peste luptătorii săi. Perdere, cîştâg sunt una, Zis-am eu la cei ce lupt, Intră-n luptă totd-auna, Chiar furnica d-un minut. Eu mă lupt cu o frumoasă, Are ochii drept săgeţi, Pavez ă, geana-i nor o as ă Ce se lasă-n valuri creţi.
AL DOILEA PASTOR
Cîntă visul meu cel drag, Dulcea mea cerească zină, Cu cosiţe de lumină Cu guriţa, rumen frag ! Cum la masă rîde ea, Cum mă-ncinge ca o viţă, Cum micuţa ei guriţă Pare-un flutur ce-n rozi bea !
Şi de poţi a o descri, Astfel precum ea s-arată, Sparge lira ta îndată, Nu mai ai la ce trăi.
ÎNTÎIUL PĂSTOR
Nu ! Nimic nu pere-n lume. Suntem ? încă vom mai fi, Cu-altâ formă, cu alt nume, Poate chiar o rază-a fi. Eu aş vrea să fii schimbată într-o rouă, dulcea mea, Eu în rază-nflăcărată, Ca sâ pot de a te bea !
AL DOILEA PASTOR
Lupul urmă o căpriţă, Capra iarba de păduri. Eu urmez o păstoriţă Cu-ochii dulci ca două muri. Lupul s-o mănânce cată, Capra iarba de păscut, Eu urmez pe alba fată Ca să-i dau un drag sărut.
ÎNTÎIUL PĂSTOR
Dulcea mea, ştii ce se zice Câ tot omul peritor Bînd nectarul cel ferice, Se făcea nemuritor ? Dragă, gura-ţi rumeoară Este plină de nectar, Las' să beau, o, surioară, Gura ta, ceresc pahar !
260
261
AL DOILEA PASTOR
Voi să fiu martir şi eu. Unul ars în flăcări moare, Altul piere în .prinsoare, Sub un lanţ amar şi greu. Eu vă spui adevărat: Voi să mor acum aice, P-al Lilii braţ ferice, De crini, roze, sugrumat !
Dar soarele apune, dînd iuptii-ncelare.
Păstorii amîndoi Merită izbândă. Dar care din doi Pe fruntea fecioarei va da sărutare ? Şi unul şi altul aceasta cătarâ, Şi pentru aceea ei nu sărutară.
FECIOARA MĂRIA
Vă uitaţi cît de frumoasă Se înalţă in azur într-o ceaţă argintoasă Cu flori d-aur împregiur
Sinul nopţii se despică ; Norii fug să lase loc ; C heruvimii o rădică Pe aripa lor de foc.
Coama-i d-aur rîureazâ Peste umâru-i de crin ; Graţiele o urmează, Stelele la dînsa vin.
De o rochie de purpură Corpul ei e coperit; O cunună de vergura Cu lumină s-a-mpletit.
Prin azur şi printre stele Intră, îngerii-o admir. Astfel între viorele Se înalţă-im trandafir.
2g3
Oarele s-opresc în cale, Vinturile se îmbun, Şi sub păsurile sale Naşte un ceresc prefum.
Cine poate ca să fie Şi să meargă atit de sus ? E fecioara, e Mărie, Muma dulcelui Isus.
CINTECUL NUNŢII tN CASTARIA
Danturile să-nceteze ! Pin' l-ai zilei trandafiri. Orele să se păstreze Numai pentru junii miri ! Zilele sunt ale noastre, Nopţile sunt ale lor. Plecaţi dar frunţile voastre Celui mai curat amor ! Să se verse dulci prefume In cămara de misteri ! Crinul, roza să-ncunune Patul dulcilor plăceri! Căci o roză mult mai dulce, Căci un crin mult mai cochet Graţiile vor aduce Să-mpletească un buchet. Luptă dragă o să fie, Mirele învingător Va fi-nvins cu bucurie... Luna se ascunde-n nor. Vino, rumenă mireasă, Pin' ce zorile nu vin ! Arde faţa ei frumoasă ! Tremură frumosu-i sin ! Muma ei o dezvăleşte. Faţa ei a rumenit. Şi de ciudă că roşeşte,
265
Şi mai mult ea a roşit. Cum o roză de iubire, Sub al serii vînt iubit Tremură de fericire, Astfel ea a răsărit. Cu rotunda-i albă mînă învăleşte faţa sa Unde trandafirii-ngînă Cea mai drăgălaşă nea. însă iată se arată Al ei mire sfiicios ; Amîndoi roşesc d-odată. Tac şi lasă oohii-n jos.
SAN-MARINA
San~Marina astăzi are Sărbătoare de păstori,
O serbare
De plecare La Vardar ce cură-n mare, Alergînd pe pat de flori.
Se întinde masă dalbă Pe un plai lîngă Cătun, Cu smîntînă De la stînă Şi cu fagi de miere albă Şi cu vin de la Zeitun.
Dintr-o mîină-n altă mînă Cupa pregiurată-n flori
Trece plină ;
Beau, închină Pentru ţara lor română. Pentru turme şi păstori.
Cei bătrîni cu albe plete Cei dintîi la masă-nchin ; Hora pasă Lîngă masă. De flăcăi şi june fete Cu păr negru, cu alb sîn.
267
Fluierile şi cavale Sună vesele cîntări.
Lingă mese,
Cete dese De copii se joc pe vale Ca-ntr-un vis de desfătări.
Popii binecuvintează
Şi atunci toţi s-au mişcat
De plecare
Către mare, Turmele înaintează, Toţi cu totul le-au urmat.
Caii poartă în spinare Corturi, paturi, aşternut,
Toată casa,
Toată masa Şi vestminte de-mbrăcare, Tot ce au, tot ce-au avut.
Mumele, în glugi pe spate, Poartă prunci cu păr bălai
Sau mioare
Lîncezioare. Clopotele, legănate. Sună depărtat pe plai.
Turma beagâ, cânii latră, Caii nichează uşor; Mai departe, La o parte, Sub o măgură de piatră, Cintă-n fluier un păstor.
266
Şi pe cale mic şi mare Stă, mai cată către sat Cu plăcere Şi durere, Ii trimite fiecare Cîte-un dulce sărutat.
Seara vine şi păstorii La pîriu toţi se opresc. Şi fac focuri, Şi fac jocuri Pîn' ce visele-aurorii Peste geana lor plutesc.
Astfel trece scurta viaţă, De străini neatîrnaţi.
Ca cocorii
Şi ca norii Cînd pe cîmpuri de verdeaţă, Cînd pe munţii cei înalţi.
Oamenii au arme dalbe Şi femeile dulci nuri,
Cu guriţe
De liliţe, Coame d-aur, feţe albe, Ochii lai ca nişte muri.
Dar durerea, vai ! nu lasă Nicăiri pe muritor. ■ "■■ Ce dor mare !
Ce-ntristare Inima lor le apasă Cînd oiţele le mor !
269
1,
DOR A
Omul căruia le-ai dat Le-a-nţeles, le-a meritat Dă-le mie, n-ai sfială ! Pune masa, viaţa mea. Să serbăm logodna ta. Nu voi cupe aurite, Căci eu am guriţa ta, Nu voi vinuri bălsărnite. Căci .am suf letu-ţi a bea
Aţi fost voi la Călăreţi Unde sunt români semeţi, Rîpe negre, case albe Ce se-nalţă prin păduri Ca locaşuri de vulturi Agăţate de stînci dalbe ? Acolo, ascunse-n nori, Nasc fetiţe, mîndre flori. Soarele nu le păleşte Fermeoul desfătător. Dar prin ele străluceşte Dora, ce e doaimna lor. — „Dora, Dorioara mea, Coama-ţi lucea ca o stea Peste marmura cea albă Semănată de porfir. Şi guriţa ta cea dalbă E un dulce trandafir ! Spune mie unde duci Frumuseţi atît de dulci ? Ele nu sunt date ţie Să le duci la un mormînt, Ci să le dai pe pămînt, Poate chiar să le dai mie ? Ia aminte, draga mea, Cînd la rai tu vei intra, îţi va cere socoteală,
270
IOANA
Ştiţi voi crinul ce strâluce în Vescopolis frumos ? iPăru-i ea o rază dulce Cinge eorpu-i pină jos. Este tînăra Ioană, Nimfa albă din Vardar, E româna macedoană, Dulce ca ceresc nectar. Patru neamuri o reclamă, Şeapte sate mîna-i cer. Toţi cu toţii o aclamă, Rază ce-a venit din cer ! Acvila lăsindu-şi zborul, Boabe ia din mina sa, Turcul părăsind Bosforul, Vine a o vizita. Graţiile-i sunt surate, Poartă jocu-n jdcuI ei Şi plăcerile-adorate Zbor pe anii-i tinerei. Geniul pe frunte-i zboară ; Peste umbre şi vulvori Umbra-i dulce şi uşoară E o noapte peste zori! Buza ca mărgăritarul Are-un fermec foarte rar, Crez că a băut nectarul Din al zeilor pahar.
Ochii-i sunt dulci viorele Ce la soare strălucesc. Genele lungi, aurele, Răsfrîng umbre şi lucesc Sînu-i e o dulce floare ; Două roze pe doi crini, Sub al amorului soare Tremură pe dulcii sini. Eu mâ duc, vis de dulceaţă Tu n-o să mă mai zăreşti. Tu mă laşi să plec cu viaţă Şi, vai ! inima-mi opreşti!
272
LA OSPĂŢ
S-aibă portul dimineţii Cu cămaşea de răţea, Să se vază drag prin ea Trandafirii tinereţii Printre crini, pre viaţa mea Cu picioare descălţate în papuc de la Seris, S-aibă sînul caim deschis, S-aibă genele plecate Ca un fermec într-un vis.
Pentru ce frămînţi tu gindul ..-Pe cei răi să îmbuneştî ? Ştii tu daca mai bun eşti ? Mîne o să-ţi vie rîndul Toate să le părăseşti !
Faci ca cel ce rătăceşte ■■• Prin deşertul arzător
. Şi sădeşte doritor, i Unde tot se veştezeşte, Unde tot e peritor !
Bea din cupa-mi aurită ;
Vinul meu fără prepus,
El aruncă spuma-n sus,
Ca amantă el te-nvită !
Din Morea este-adus.
Arapoiascâ, fă să vie
Chiar oglinda ăstui vin.
Ştii hanima mea plăvie i Cu cosiţa aurie i Şi cu braţele de crin ? Faţa-i dulce dă lumină ! Cînd se scutură de şal,
Umerele ei oval . ;|
Luce ca o lună plină ; Peste riuî de cristal. Coama-i d-aur s-o răsfire în colanul ei de fir Şi pe mijlocu-i subţire
S-aibă brîul de safir i Ce se varsă-n dalbe fire. ■:
274
PASTORUL MURIND
— „Toţi păstorii se cobor ; Toţi răsuflă desfătare; Numai tu, frumos păstor, Te înclini în întristare ? Spune nouă ce gîndeşti ? Spune nouă ce voieşti ?"
— „Daţi-mi pace, dragi oiţe ! ■Daţi-mi pace, dragi fetiţe, Că eu doru-mi nu vă zic Pînă-n ziua de tunsoare ; Iar atunci, în sărbătoare, N-am să vă ascunz nimic."
— „Azi e ziua de tunsoare. Cînd ne zici să ne vesteşti La această sărbătoare, Pentru ce tu pătimeşti ?"
— „Ici la murmura fîntînii Ascultaţi, dar, dorul meu. Dar chemaţi să vie cînii. Cîntec trist am să cînt eu : <-Aţi văzut o dulce stea, Aţi văzut liliţa mea.
Cu cămaşă d-albă lînă Fluturată de lumină ? Roza e a sa guriţă, Flacăra a sa cosiţă, Ochii ei în lacrimele Sunt ca două viorele.
Sufletu-i miros de floare, Inima-i chiar foc de soare. Vorba ei mă desfăta, Cintecu-i mă imbăta, Nu l-aţi auzit voi oare Printre nopţi, desfătătoare, Cît scotea de multe ori Lacrimi de la călători ? Dai- acum acele şoapte Nu mai sună printre noapte. Sufletu-i s-a dus pe vînt, Lutul într-un trist mormînt. De cînd ea nu mai trăieşte, Viaţa-mi jună veştezeşte.»"
276
TESTAMENTUL UNUI PASTOR
AMANTELE CILII
Mor, copile, dragi oiţe, Ale Pindului liliţe ! însă voi cînd veţi avea Stăpini greci cu fire rea, Fără dor şi căutare. Suferiţi, aveţi răbdare ! Numai pe mormîntul meu 'Să vă spuneţi dorul greu ! Cînii groapa mea să-mi sape De Zioara mea aproape. Să-mi daţi armele, o, dni, Nu la greci, ci la români ! Să daţi pila mea cea largă, Lanţurile lui să-şi spargă, La românul ardelean ! Paloşul la un muntean ! Moldoveanului să-i lase Arcul meu cel de mătase. Calul meu la albaneaz Că e drept, că e viteaz.
Dup-o lipsă delungată, Mă întorc de la Vardar. Gura mea e însetată De cerescul tău nectar. Ochii mei nu te priviră, Braţul meu nu te-a simţit, Vorbele-ţi nu se-auziră Şi eu încă am trăit ? Am trăit; dai' crudă viaţă ! Cerul f aţa-şi învălea l Soarele era o gheaţă, Umbra nopţii mă ardea, Dar mă-ntorc şi tot dispare Ca un vis ce a trecut, Viaţa mult mai dulce-mi pare, Chipul tău mult mai plăcut.
Viersul meu pe vînt se duce, Al ei viers nu mi-a răspuns ! Numai rîul geme dulce în tufişul cel ascuns ! Iată dragile oiţe, Iată cînii pe vîlcea ! Spuneţi, spuneţi, voi, liliţe, Unde e Cilia mea ?
278
279
f
OILE
O, stăpîne, ai răbdare î Într-o noapte de amar A venit o doamnă mare Şi a luat-o p-al ei car. Ea nu vrea s-o însoţească. Doamna mare îi zicea : „Lasă viaţa omenească, Vin' cu mine, draga mea ! Vin' eu mine, albă floare, Către cerul înstelat, Unde viaţa nu mai moare, Unde-amoru-i necurmat! Unde visul tînăr duce, Unde roua trece-n fum Şi dorinţei© zbor dulce Cu al crinilor prefum." Ochii ei de lăcrimioare Ca de rouă se umplea, Şi cu vorbe-ntristătoare Nouă astfel ne zicea : „Voi, oiţe, voi, mioare, Cind păstorul va veni Ochii lui în lăcrimioare Lipsa mea îi va topi. Spuneţi lui cu-ndemănare Că-ntr-o noapte de amar A venit o doamnă mare Şi m-a luat pe-al ei car. Că în roche de mireasă Ea pe mine m-a-mbrăcat, Şi mi-a pus pe frunte leasă De liliţe de grenart."
PASTORUL
Ce îmi ziceţi voi, oiţe, Nu pricepeţi că-a murit ?
Şi prin vorbe drăguliţe, -î Dulcea mea v-a amăgit ?
280
: r
PASTORUL CÎNTA
Ea veni aici în viaţă Cu al viselor lin hor Ce pluteşte cu dulceaţă Pe acest pămînt de dor ! Dar aceste vise line Se-nturoară către cer Şi pe valuri de lumine O răpiră în eter. Vai! In urma sa în lume Cîte lacrimi nu lucesc ? Cîte flori cu dragu-i nume în trecut nu se-mpletesc ? Buzele ei prefumate Cu dulci aure ce zbor îşi schimba cu voluptate Dulcele miros d-amor. O gazie se-ofileşte Şi se-nclină la pămînt, Dai' mirosu-i ce răpeşte Zboară către cer pe vînt. Astfel dulcea sa juneţe Către soare s-a-mturnat, Al său sîn în frumuseţe A căzut, s-a scuturat! Dar în viaţa trecătoare Zilele ce s-au grăbit. Cu plăceri desfătătoare Cursul lor şi-au împletit, în morminte în tăcere. Dormi acuma, suflet blînd ! Vîntul nopţii ou durere Ne va zice cînd şi cînd : „O, junie, te grăbeşte ! Viaţa trece, să iubim ! Omul un minut trăieşte.,. Timpul nu îl mai găsim !..."
281
LA MORMÎNTUL CILII
LA BÂLŢAT
Aice se stinse a ta frumuseţe
Şi 'anii tăi tineri ce avusi pe pămînt,
Acea drăgăşie, acea tinereţe,
Aici în mormînt! Cununa de dafin nu e veştezită
P-acest mosoleu. Ieri încă în lume visai fericită Roşind ca răsura, 1-al tău imeneu, Şi moartea răpeşte junica ta viaţă
Pe vîntul geros, Şi lumea se-um:breşte, şi soarele-ngheaţă, Deşertul se-ntinde pe tot ce-i frumos, în păru-ţi de aur a ta mânuşiţă
Nu trece d-acum. Răsurile stinse pe mica-ţi guriţă Perdut-au coloare şi dulce prefum. Răcit-a, vai ! sînu-ţi~nainte să-apuce,
O, visul meu lin, Amorul şi tînăr, şi rumen, şi dulce Să-i sf îşie vălul cu mina de crin ! Tu eşti ca răsura ce n-a văzut soare
Bînd mustu-i dorit, Ce sub răsfăţarea sălbaticii boare Ce-i soarbe mirosul, vai ! n-a tresărit! Şi care îndată ce naşte în lume,
Se-nclină sub dor Cînd vînitu-i zîmbeşte, cînd roua îi spune Că viaţa-i plăpândă, dar plină d-amor, Cînd cupa în mînă-ţi era abia plină
Cu al vieţii nectar, Vai ! moartea amară, în ziua senină, Varsă deodată acest drag pahar !
în serile de iarnă, la Mezzova frumoasă, Păstorii se adună cu toţii la un loc. A tinerimii floare acolo e voioasă. Lucrează, cîntă, joacă în casă lîngă foc. Dar pînă să nu joace, cîntări de dor ei cîntă. Deci iată cum odată Bălţatu-a început. Un lăutar jucase, cînd Lina ce încîntă Prin vîersu-i drag şi dulce să cînte a cerut :
„O, cîntare de iubire ! Tu, ce sufletul răpeşti Şi îl scalzi cu fericire Printre visele cereşti ; Ca un fluture ce zboară Către cerul înflorit Legănat pe aripioară De un foc ceresc răpit. Sufletul meu se avîntâ în al tău locaş ceresc Unde dorul chiar încîntă, Lacrimile chiar răpesc."
Un june se ridică şi cere ca să cînte.
Inima-i e un foc Ce se-aprînsese atuncea în simţăminte sînte Şi iată cum revarsă cîntare în ast Ioc :
282
283
„O, lilică a plăcerii,
Ce ca fiu turul pe plai
Rizi în sînul primăverii
Cu dorinţele ce dai.
Lasă inima-ţi să-adie
Un prefum d-amor voios,
Ca un crin ce prin cîmpie
Cîmpu-mbată de miros.
Pe-al meu suflet ce s-abate
Scutură din dragu-ţi sin
Fermecile lăudate
Ce cu crinii se îngîn !
Fă să uit că timpul zboară,
Fă să uit că sunt pămînt,
Fă să uit că orice oară
Poate ascunde-al meu mormînt!"
PASTOEIŢA
Rîul în vale cu drag îngînă, Paserea cîntă lângă izvor ; Floarea răsare beată d-amor Sub boarea dulce lingă fîntînâ Şi călătorul cîntă voios In umbra serii în depărtare, O nouă viaţă la toţi apare ; Grijele triste zbor ruşinos. La tot dai viaţă şi tinereţe Venind pe carul viselor dulci. Dai- ţării mele ce îi aduci ? Viaţă, mărire, ani de blândeţe ? Vai! pentru dînsa nu te-ai gmdit! Pentru ea toamna e neschimbată. Pentru ea frunza cade uscată Chiar cînd monmîntul a înverzit !
284
PASTORUL
Braţu-i e de flori frumoase Este încă poleit De tuleie auroase Ca o persică d-Ismit. Coama-i întuneeătoare Şi-aurită uşurel Ca d-o rază de la soare, Demnă d-un măreţ penel! A Olimpului lumină Arde-n ochiul ei focos Cu-o dulceaţa mult străină, Gîtu-i neaua din Sigos. Unde fruntea ei se curmă Două arcuri fac hotar, Nasc şi mor şi las în urmă Dulci dorinţe ce răsar. Sufletul ei este-o boare Şi suflara-i un prefum, Inima-i un dulce soare. De puteţi, ghiciţi acum !
PĂSTORIŢA
Rîndurelile plăpînde, Cînd trec marea, ostenesc. Pe cocori se lasă blânde, Berzele nu le gonesc. Numai oamenii pe cale Ce ursita le-a-nsemnat, Pe cel slab în astă vale îl resping neîncetat.
PASTORUL
Rouă, semn de tinereţe, Tu aminti p-acest pămînt Vise, nuri şi frumuseţe Ce plutesc pe-al lumii vînt!
285
Tu eşti dulcea ambrozie Ce-auritele surori Deşteptate, pe cîmpie, Beau din cupa lor de flori. Viaţa ta e-o dimineaţă. Florilor te-aş semăna Dacă, vai! a noastră viaţă Mai mult nu ţi-ar semăna ! Roua scaldă roza blîndă Fără a-i răpi nicicum, Nici roşeaţa ei arzîndă. Nici plăcutul ei prefum. Vai ! Ca roua e plăpîndă Păstoriţa ce-am iubit! Dar sub buza ei arzîndă Sufletul meu mi-a răpit!
PĂSTORIŢA
O, păstori, goniţi din cînturi
Umbra negrelor dureri !
Şi chemaţi prin nori, prin vînturi,
Raza dragilor plăceri !
Fluierul ce încă sună
Sub dragi flori e mai frumos
Decît cele ce răsună
Sub foi verzi de chiparos.
Cînd aripele de flutur Voi de rouă le zvîntaţi, Şi la focu-vă se scutur De-aî lor lanţ ce fărâmaţi, Cînd prin vise uşurele Voi luciţi şi eu vă iau Drept cosiţa dulcii mele. Şi din, nou la somn mă dau. Cîte ori, o, raze blinde, Voi la rugă m-aţi găsit, Lacrimi revărsînd arzînde Pentru cruda ce-am iubit !
Dar păstoriţa curmă cîntarea ei cea lină. Ea simte sînu-i tânăr d-amor curat arzînd. La dragul ei priveşte şi drăgălaş suspină. Feriţi-vă de versuri, femei cu chipul blînd
PASTORUL
Voi, tuleie aurite Ale soarelui ceresc ! Ziori ! Cît sunteţi de iubite Cînd în umbră vă zăresc ! Cînd în noaptea ce se duce Spargeţî umbre ce se-ngîn, Arătînd ninsoarea dulce Pe-al fecioarei tânăr sîn !
286
LA O PĂSTORIŢA
FLUTURUL ŞI FLOAREA
Lasă, dulcea mea frumoasă, Cortul tău perdut în nori, Dupe stîncă furtunoasă, Vin' la mine-n sărbători! Vin' ! Te-aşteaptâ bucuria, Jocuri, rîsuri, desfătări, Şi amorul, ambrozia Să ţi-o dea prin sărutări ! Vino, neîmpodobită Sub ilecul alb de fir, Sub o cingă împletită Cu boboci de trandafir. Coama~ţi d-aur, înnodată Pe la spate drăgălaş, Să se verse şi să bată Ast picior de copilaş. Graţiile, jumătate Nude, spun câ dănţuiau Cînd în timpuri depărtate Zeii la ospăţuri beau.
Pe un verde deluşel, Fiu turei
Vede drăgălaşă floare.
— „Viorea,
Draga mea, Mă primeşti în foioare V
— „fugi d-aice, mic limbut,
Cunoscut, Tu ce porţi p-a ta guriţă
Lacrimi ori
De dragi flori ; Ou-te-aiurea, măi bădiţă ! Mi-este frică ! Tu şi eu,
Dragul mteu, Suntem tineri fără minte !
Ne-i putea
A nu bea Sărutarea mea fierbinte, Inimioara unei flori
Trecători E aproape de guriţă,
Fluturaş
Drăgălaş Cu-aripioara ta pestriţă !"
— „Junioară Viorea,
Nu fi rea, Vezi, de umbre mi-este frică f Aspru vînt
Pe pămînt
i
289
Suflă tare, mă ridică ! Vezi cît sunt eu de frumos,
Sunt fricos ! Şi a-ţi ds o sărutare
Ar fi, zău.
Foarte rău, Ar fi, dragă, o trădare. Voi dormi dar lin si blînd,
Şi visînd Că sărut a ta guriţă.
Iar de-i vrea.
Draga mea, îţi voi spune, drăguliţă. De trei zile dragi amori
Dintre flori, în această luncă mică,
E frumos,
Graţios, Mă primeşti, o, Viorica ?" ■ — „Ah ! tu ştii dar dragi amori
Dintre flori Din această luncă, bine !
Unde-ai fost,
Şi-adăpost îmi mai ceri ? Nu. ţi-e ruşine !"
— „Nu sumt, dragă, vinovat
De păcat. Roza nu îmi place mie.
Are nuri
în păduri, Dai- e mîndră nebunie !"
— „Vin-atunci în al meu sîn,
Spune lin, Ale lor amoruri nouă,
O, amant,
Intrigant, Dar te scutură de rouă !"
CÎNTECELE GRAMOŞTENILOR
MOARTEA
Nu-i întreagă fericire
Pe acest pămînt de chin !
Orice tînără zimbire
Are-n umbră un suspin.
în deşert tu siringi avere,
Viaţa n-ai s-o moşteneşti,
Moartea vine şi te cere
Şi cu aur n-o opreşti.
De te urci pe tron, ea vine
Lîngă tine a şedea.
De te-mbarci spre ţări străine,
Dupe tine vine ea.
în ospeţe răpitoare
Cînd închini ca să trăieşti,
Ea s-arată rîzătoare :
Cupa morţii tu loveşti.
Cind pe sînul frumuseţii
Tu pleci capul fericit,
Moartea-ţi taie firul vieţii
Şi îţi zice : „Ai iubit!"
Dorul nostru se precurmă.
Viaţa cînd o părăsim :
Moartea-i vorba cea din urmă,
Şi cu ea nu socotim î
Cu oricine e grăbită.
Cu bogat, cu cerşător.
Moartea este mai cinstită
Decît omul muritor.
281
PĂRUL ALB
Anii tineri, vai! mă iasă !
Perii mei se căruntez.
Graţiile mele pasă
Şi cu ei se depărtez.
De junia cea din urmă
Mai avar eu voi să fiu.
Dragostele, dulce turmă.
Rid şi strigă : „— i prea tîrziu!"
Prea tirziu ? E vorbă mare '.
Cînd auz aşa zicînd
Anii mei, atunci îmi pare
Că-i aud pe toţi fugind.
Dar ce-mi pasă oare mie
Daca lutul a slăbit
Şi-a perdut a lui junie ?
Sufletul n-a-mbătrjnit!
El iubeşte, el visează
Şî îi place a visa.
E bătrîn cel ce-ncetează
De-a mai crede in ceva !
Am văzut în tinereţe
Juni bătrini ce nu mai port
Nici o urmă de juneţe,
Fără timp întorşi la port;
Abătuţi de-amârăciune
Şi învinşi cum au venit,
Şi am zis : „Eu sunt mai june.
Deşi părul mi-a albit!"
Nu rîdeţi, fetiţe crunte,
Că pe părul meu port crini.
Eu îi port pe a mea frunte,
Iar voi îi purtaţi pe sîni !
VISUL
Coama rumenilor zi ori Vălura pe negri nori. Cînd d-odată somnul dulce Vise şi mai dulci mi-aduce. Deodată, într-un vis, O femeie mi-a suris. Părul ei, făcut cosiţe, Cade pe-albu-i sîn în viţe, P-a ei faţă, p-al ei sin, Rozele pe crini îngîn. Ai fi zis o fată dulce Ce la patul nunţei duce Şi roşeşte ca un frag La un gînd ce-i este drag. Ochii ei, vii viorele, înotau In lacrimale. Două arcuri de mătase Fruntea ei îi însemnase, Unde ele începeau • Nesimţit, treptat mureau.
Pe mijlocu-i roche albă, Cingă d-aur, scumpă, dalbă, | ; Sînul ei cel tinerel
'ş '-' Părea pept de porumbel.
i Mînă mică şi piciorul
■ E făcut să calce norul,
î ; Cum trec boareîe pe nori,
; Cum trec razele pe flori.
I"
292
293
Eu, sătul de vise d-aur Ce se scutură ca laur. Ochii bine i-airi închis Şi cu suspinări am. zis : „O, fugiţi, figuri iubite, Printre vise rătăcite ! Toată viaţa mă îneînt Pe al vostru sin de vînt !" La aceste vorbe, ea, Rumenind, aşa zicea : „Nu sunt rază ideală Ge pe muritori înşeală. Păru-mi d-aur poţi să tinzi, Mijlocu în mini să-mi prinzi, Peste sihu-mi, nea ce luce, Poţi să pleci tu fruntea dulce, Gura-mi să săruţi de vrei Şi suflarea mea să bei. Unde merg, plăcerea vine, 'Relele se schimb în bine, Lacrimile se fac flori, Nopţile se schimb în ziori. Port pe faţă strălucirea Şi în suflet fericirea, Pe cosiţă foc de zori. Pe guriţă fum de flori. Am în ochii-mi lăcrimioare, Am pe buze roşioare. Unde port uşoru-mi pas. Un prefuim de ceruri las. Toate astea-s pentru tine. Bea acum, căci rîndul vine ! însă mine să nu ceri Sâ mai guşti tu noi plăceri, Bea acum şi fii ferice ! Mine moartea îţi va zice, C-un suspin amar şi greu : Astăzi este rîndul meu !"
294 |L
LA OSPĂŢ
Destul muncirăm vara prin mutaţi şi pe pîraie.
Să ne-odihnim acum, La masă, între fete cu geana lor cea laie Şi fragede liliţe cu drăgălaş prefum ! Va puneţi toţi la masă sub uimii de cîmpie
Pe ast pîrîu spumat. Să cure vinu-n cupe ! Să cînte cine ştie ! Tu, albă păstoriţă, să-mi dai un sărutat ! Ospăţul este rodul ce pacea ne aduce,
Deci să ne folosim De zilele de pace a trece viaţa dulce, Căci mîne griji amare noi poate să-ntâlnim ! O, dragă, spune mie, aceşti crini împrumută
Cu-albeţe al tău sîn Sau sinul ia lor raza ? Din cupa ta plăcută Pe braţu-ţi de ninsoare se varsă-un pic de vin Te şterge ! O batistă... Nu te sfii de oaspeţi !
Ia gura mea de foc ! Ce ? Soarele nu şterge pe trandafirii proaspeţi Bobitele de rouă ce-n foaia lor se1 joc ? Buni oaspeţi, ea acuma pe viaţa mea domină.
O, dragă, te rog eu, Desfâ a ta cosiţă ce-n valuri de lumină Din creştet pîn' Ia talpe aură corpul teu ! Arată-le lor pulpa ce-n jos se supţiază,
Cu talpele se cert!
295
Arată-le piciorul să vază şi să crează
Că zînele din basme n-au fost un vis deşert!
Dai-, vai ! ascunde bine acele două mere
Atît de dulci, de dragi. Ce Venerea c-o mînă le-ar prinde cu plăcere Şi care dau mirosul sălbatecelor fragi. Juneţea e nebună şi poate să îmbete
Prefumrul dulce-al lor, Şi slaba bătrineţe, sub albele ei plete, Nu este mai cu minte, o, drăgălaş amor !
CILIA CULCÎNDU-SE
Revarsă-te, roua cîntărilor mele, Şi fii învâlită de-un dulce mister Ca prime săruturi, şi dragi, şi junele, Ce caută umbra şi linişte cer ! Eu cînt păstoriţa cu sălbi albioare
Şi chipul ei fac, Cînd dulcile graţii cobor jucătoare Şi vălul pe sînu-i de nea îl desfac. Ea umblă sub lese şi luna lumină Depune vestmîntul pe ramuri de fag
; Precum un crin dulce de puf se dezbină,
Cosiţa de vălu-i se scutură drag. 0 pasăre mîndră cu pene noroase, Rupînd legătura ce greu o strîngea, Se-opreşte, întinde aripe noptoase
Pe valul de nea ; Aşa şi pe sînu-i tot păru-i se lasă. Pe-o peatră ridică frumosu-i picior, Descalţă condurul, ce greu o apasă, Un hor de dorinţe în giurul ei zbor. Se culcă pe maldăr şi graţiile dalbe, D-amor îndemnate, cu mîna de crin,
: Apucă cămaşa de poalele-i albe
{ Şi-o face să crape spre albul ei sîn.
Ca floarea de rodii atunci ea roşeşte.
; Şi braţu-i gol trage un ţol albior,
Dorinţe plăcute pe braţu-i ce-albeşte, Ca fluturi pe-o roză plutesc cu amor.
296
297
ZI DE SĂRBĂTOARE
Azi e zi de sărbătoare, Cinteeele vin cu ea. Bucuria să coboare Astăzi peste casa mea ! Moşii noştri înainte îşi rîdeau în sărbători De necazuri, de morminte, Cupa oununînd cu flori. Noi, în gîndui'i turburate. Sărbătorile uităm, Umbre triste, negurate, Viaţa grijelor o dăm ! Cel bătrîn,pe gînduri pare Capul cleterund sfiit, Matorii cu întristare Văd cum părul le-au albit. Iar flăcăii cu durere Pleacă fruntea, se gîndeşte, Tinereţea lor le piere. Frunţile lor le pălesc.
Pruncii jooul încetează. • ■
E bătrin oricare prunc.
Fetele ce se-ntristează ■ Florile din păr arunc !
Nu mal ascultăm cuvîntul! ' '
Oare ne închipuim
Ca să moştenim pământul, jj Cînd cu zilele murim ? ] .
398
Nume, fală şi putere Merită atîta dor ? Tot, cu noi se stinge, piere, Satură pe muritor. Toţi avem tot o menire. Trageţi oasele-omeneşti, Huma lor, domni, robi să fie, Deopotrivă o găseşti. Astfel vie buouria ! Mesele împodobiţi .' Danţul cheme-aici junia ! Bine fie toţi veniţi ! Pîn' la anul ce-a să vie Mulţi din noi nu vor mai fi. Cine-i ăla ? Cine ştie ? Poate însumi voi peri ? Ce folos am de la soare Cînd sub raza-i sufăr eu, Cînd pe tot minutul moare Inima în sînul meu ? Pare că o văz cum rîde Printre dalbe lăcrimiori ! Garofina ce aride Printre roua despre ziori ! Timpuri, voi, ce stingeţi toate, Ce-aţi făcut al ei amor ? Spuneţi mie, nu se poate Să-nturnaţi al vostru zbor ?
LA O UMBRA
LA O PĂSTORIŢA NECREDULA
Unde eşti, o, umbră dulce, Ori te-ai dus tu către cer, Cuim un fluture se duce Cu zefirii din eter ? Stea frumoasă cu lungi vele Eşti pe-acest pămînt de dor ? Eşti tiu pusă printre stele, Cu al razelor drag hor ? Daca nu mai eşti în viaţă. Spune suflet ce iubesc Să las lumea cu-a sa oeaţâ ■Şi să viu să te-ntîlnesc !
Iasomia în cădere Perde tînăruri prefum, Se usucă, tristă, pere, Vîntul fură al ei fum. Astfel ca plăpînda floare Ai perdut al tău amor ; însă tu, nepăsătoare, Nu te veştezeşti sub dor ! Ci mai jună, mai voioasă, Tu ceri nouă desfătări, Şi-a ta buză amoroasă Cată alte sărutări !
Oh ! ce depărtare-ntinsă ! Cîte rîuri, cîte mări Mă despart d-acea ne-nvinsă Cu arzînde răsfăţări ! însă gîndul meu se duce Către tine ne-ncetat Şi pe sînul tău cel dulce Se dezmiardă legănat. Pare că te văd frumoasă C-ochii plini de foc divin, Cu cosiţa neguroasă Peste umăru~ţi de crin ! Şi in mîna ta gingaşă Ascunzîndu-ţi faţa lin
300
301
Ca o roză drăgălaşă Ce s-ascunde dupe-un crini. Vai ! dar cine îmi va spune Daca timpul n-a cosit Drăgălaşele cunune Ce amorul ţi-a-mpletit ? Jos oricare tiranie Ori de turci, ori de ghiauri, Ori de unde ea să vie, Din sărai ori din păduri.' Fruntea mea cu umilinţă La tirani nu voi pleca, De mi-ar face-orice voinţă, Sau chiar moarte de mi-ar da ! în tot locul, o, Cilie, Eu voi sparge jugul greu, Contra-a orice tiranie, Mă voi face hain eu ! Toţi sunt d-opotrivă-n lume, - Toţi făcuţi dintr-un pămînt, Toţi ne stingem fără nume într-un neguros mormînt. Numai braţu-ţi de ninsoare O, Cilie, pot purta. Sub ast jug de rozioare, Şi de crini, eu voi a sta !
I
LA AGNESA \
f
Draga mea, să ai tu parte De-al tău perior frumos, Mîna-ţi albă a-1 desparte Pînă pe călcîie jos ! Şi de dulcea rotunzire Ce-are braţul tău cel alb, Şi de frageda zimbire Pe obrazul tău mult dalb ! Iar guriţa să-ţi rămîie Ca al rozelor boboc, Sînu-ţi tot rotund să-ţi fie, Pîn' la moarte, o, te rog ! Nu lăsa cînd sunt de faţă, Ochii tăi pe ochii lui. Plini d-amor şi de dulceaţă ! Vai   şi cată să-ţi mai spui... O, Agnesa graţioasă, Că i-ai rîs şi i-ai vorbit, Şi numindu-te frumoasă, Ai tăcut şi ai roşit! Căci de-mi vei minţi vrodată, Păru-ţi lung se va rări, Pe guriţa-ţi prefumată Trandafirii vor păli !
302
303
ARMELE NOASTRE
AMORUL
Cu cît dorul e mai tare, Cu atît mai tari să fim ! Prin a noastră nepăsare Grijile să lănţuim ! Arma noastră să ne fie Cînturile ce răpesc, Muzică şi poezie Cu prefuanul lor ceresc ! Cum şi-amorul ce pe lume Ţine vălul lui de flori. Cum şi-al dragii mele nume, Aurul din periori! Fie florile curate Ce pe chipu-i rătăcesc ! Sărutările-amorate Ce pe buza ei mijesc ! Dorul ce-o să ne lovească Nouă nu ne va strica. Moartea însuşi să sosească, Nici nu mă voi turbura !
Ce-i amorul ? O beţie.
Dai" frumoasă-n al ei zbor l
Dulce-i a lui bucurie !
Dulce este al lui .dor !
Vai! In viaţa fugătoare
Nu mai ştiu ce să doresc !
Zilele strălucitoare ?
Nopţile ce răcoresc ?
Bătrîneţe, te înclină !
Cărturari, tăceţi acum !
Voi vreţi foc făr' de lumină ?
Trandafiri făr' de prefum !
Inima făr' de iubire
Incă-n viaţă nu a stat.
Inima-n a sa simţire,
Cu cuvîntul s-a certat.
Daca legături ce place
M-a oprit să iubesc eu,
Legătura omu-o face,
Dar p-amor, chiar Dumnezeu '
Să-nceteze să iubească
Muri toiul obosit
Ce pe calea omenească
Inima i-a veştezit!
Eu voi tămjia amorul
Şi-n prefumul lui ceresc,
Beat, uitând ferice dorul,
Zilele voi să-mi răpesc !
304
305
Chiar robia-i place nouă, Lanţurile-i sunt de flori ; Lacrima-i o dulce rouă, Doliul lui, sărbători. Dar departe o iubire Şi plăceri ce obosesc. Ce degrad a lui mărire Şi prefumul lui ceresc !
LA O VIORICA
Viorica dupe cale, Drag odor venit din zori, înaintea serii tale Tu pleci capul printre flori Eu ca tine jos în lume Am a trece pe sub vînt, Şi ca tine, fără nume, Mă voi duce în mormînt; Insă tu, în frumuseţe, Strălucit-ai un minut; Eu, în scurta mea juneţe, Zi ferice n-am avut !
307
CINE SUNT
LA O FEMEIE SÎNTA
Cole sub o neagră stîncă Geme rîul spuraător ; Pacea nopţii e adâncă. Luna doarme pe un nor. Şi-al meu suflet în tăcere, De-al său lut dezlănţuit, Se întreabă cu durere Viaţa ce i-a trebuit ? Cine eşti ? Ce-ţi pasă ţie ? Unde mergi ? Ce-ţi faci tu dor ? Frunzile în vijelie Ştiu ce sunt şi unde zbor ? Crede, crede şi iubeşte ! Iată, frate-al tău. ursit. Şi cînd moartea te loveşte, Să poţi zice : „am trăit!"
308
Timpu-adună cu cruzime Nurii după sînul tău. întristarea peste tine Îşi întinde vălul său. Orice floare dupe viaţă Astăzi lacrimi s-a făcut; Orice gînduri de dulceaţă în dureri s-au prefăcut. Eşti ca valea înflorită Cînd al toamnii rece vînt Suflă faţa-i aurită Şi o schimbă în mormînt. Vai ! Şi nu poţi încă zice : „Pot să mor, căci am trăit Nu, o, dulce neferice. Tu în viaţă n-ai iubit!
309
FEMEIA
SA NE BUCURAM
O femeie ca o floare. Are un prefum ceresc, Şi întocmai ca un soare Razele ei strălucesc. Cum pe gura lui păstrează Fluturile puf din crin, A rămas şi mă urmează ■ Dulcele-ţi prefum din sîn !
310
Timpul fuge, ne împinge Ca un val de vînt purtat; Viaţa omului se stinge în trecutu-ntunecat, Să uităm dar dorul vieţii Şi cu flori să împletim Lanţul anilor juneţii Ce-ale morţii mini îl ţin ! Nu voi dezmierdări nebune Ce nebunii juni răpesc ! Ce-ncetînd să ne cunune, Urme de dezgust opresc ! Cum o fată în junime Cu blîndeţe s-a-nvălit. Traiul nostru cu ruşine Cată-a fi acoperit! în iubire ce se stimă într-un suflet mîndru, lin, Limpede ca o lumină, Dulce ca un fum de crin ; în simţiri mari, inimoase, Ce din oameni zei ne fac, Fapte bune, generoase, Ce cu viaţa ne împac ; Iată rîul de plăcere Unde voi a fi răpit. Apoi vîntul de durere, Sufle, căci am vieţuit.
311
f
A •-(■"
GRIJA : I
1
i
Grija este uanbra vieţei. ! Ea ne urmă pe pămînt, \ Din ajunul tinereţii ; Pin' ce mergem în inorrnînt. [ Peste viaţă ea se-nclină • j
Ca un nour ce-ar pluti, 'I A măririlor lumină ■Nu o poate risipi.
Nici coroana-supărătească, j Nici comorile lumeşti . t
Nu pot ca să risipească Grijile pe cît trăieşti.
Grija mai curînd se duce / Unde toţi plăcerea cred ; v Unde roza mai viu luce, Umbrele mai mult se văd.
Nu-mi vorbiţi d-această lume, Nici de domnii ce domnesc ! Osebirea este-n nume : Deopotrivă preţuiesc. Că tirani să se mai vază, Trebuie să fie sclavi. Un tiran e chiar mirază Unui popol de mîrşavi. Cînd tiranul se precurmă, Toţi se fac tirani măreţi! Lumea este-o tristă turmă
Dată celor mai şireţi. Varsă, dulcea mea frumoasă, în paharu-mi vin de plai, Şi pe buza mea setoasă Sărutări născute-n rai ! între sărutări, o, dulce, Şi paharele cu vin, Nu e loc a se-ntroduce Umbra celui mai mic chin !
■
LA ZIUŢA
M-ai iubit ; plăceri şi chinuri înima-ţi au îngînat. Multe visuri şi suspinuri Sînu-ţi drag au legănat. Multe ori, cînd sâ se culce, Printr-un văl întredeschis Ea zărindu-şi sînul dulce Ca plăcerea într-un vis, Nu a zis cu bucurie : „Pentru dinsul le păstrez !" O, durere ! O, mînie ! Ce doar trebuie sâ crez ? Astăzi p-al tău pat aice Altul pune capul său. Şi cu mîna sa ferice Dezveleşte vălul tău \ Timpul care trebuieşte. De-a trăi, de-a se usca, Rozii, este cît trăieşte, Draga mea, iubirea ta ! Vino, dac-amorul dulce Arde buza-ţi de porfir ! Mîne poate se va duce Cu al zilii trandafir ! Voi, păstori, umpleţi paharul Şi priviţi ce am perdut! Zeii ar fi dat 'nectarul Pe prefumul ei plăcut!
Varsă vinul in pahare ! Azi eu însumi voi a bea ! Cea din urmă închinare Fie pentru ţara mea ! Ştiţi ce este ast drag nume ? E mormîntul fericit Unde merge tot ce-n lume, Tot ce-n viaţă am iubit. O, păstori ! juraţi-mi mie, Pe-acest vin desfătător, Să muriţi cu bărbăţie Pentru-al ţării viitor !
314
TILIA
ÎNŢELEPŢII NEBUNI
— „Tilia, ce mi-ai lăcut, Dupe buza-ţi de vergura, Boboceii de răsură ? Care vînturi i-a bătut ? Soarele i-a-ngâlbenit ? Toamna le-a răpit juneţea ? Lacrimile, frumuseţea ? Sau durerea i-a pălit ?"
— „Vîntul nu i-a scuturat, Nici nu au pălit la soare,
Nici s-au stins de lăcrimioare ; Toamna încă i-au cruţat; Iar imenul fericit I-a răpit în noapte-arzîndă Floarea sinului plăpîndâ, Trandafirul a .pălit."
Obosită cărunteţe, De mărire tu vorbeşti .Şi pe-amor, pe frumuseţe Pari câ le despreţuieşti ! Dai- mărire, nume, stare Se cîştig mai puţin greu Ca o dulce sărutare Peste sinul dulee-al său ! O cetate congiurată Totd-auna a căzut; Ea rămine nemişcată, Orice salturi am făcut. P-ale gloriii cunune Capul meu am odihnit; Dar pe sînu-i alb şi june Pîn-acum n-am adormit. Ce mărire pentru mine Toată lumea s-o supţii, Cînd eu însumi, voi ştiţi bine, Ca un rob ei mă supui ?
318
317
la O GRAMUŞTEANA
LA PRIMĂVARA
Eu te rog, gramuştenică, învăleşte braţul tău Pin' la mina-ţi mititică. Ce faci tu e foarte rău ! Tigrului ce flămânzeşte îi arăţi tu prada sa ? Nu te temi câ se gîndeşte într-o zi a te mînca ? Braţu-ţi, tînără femeie, E un lucru foarte rar ! Aiba zînă Dionee E pizmaşă d-acel dar. Roza, crinul îl oongioară, Vise dulci îmi dă el, zeu ! Vai ! ascunde-1, surioară. S-iu îl dă pe gitul meu !
Tu vii încă, primăvară ! Paseri, fluturi, flori aduci Pe aripa ta de ceară. P-ale tele coame dulci. Vino, viaţa-ntinereşte Cu arzinde răsfăţari ! Dă acelui ce iubeşte, Drăgălaşele visări ! Pune roze pe cosiţa Fetelor ce te salut Şi profumă-le guriţa Cu un drăgălaş sărut! Eu voi toamna sâ s-arate, Să văz frunzele în cring Coborîndu-se uscate, Una, una... Voi sâ plîng !
319
INSECTA
DAC-AVEAM PUTERE
O insecta trecătoare Naşte ziua, seara moare. Traiul ei e foarte mic, Ea trăieşte cît o floare. Timpul nu face nimic ! Omul mai statornic esle Şi nu -pere fără veste ■într-o zi p-acest pămînt! Lutu-i nu se risipeşte Ca un fum gonit de vînt! Noi nu ştim din doi, vai ! care Drept mai mulit în viaţă are. Omul crud, al ei călău, Ori insecta ce dispare Făr-a face nici un rău ? Dupe moarte se vădeşte Care e mai bun din doi ? Cine se chezăşuieşte ? Vîntul nu îi risipeşte Deopotrivă p-amîndoi ?
— „Daca eu aveam putere
A săruta, Astfel pe cît am plăcere,
Guriţa ta ; Gură, sînu-ţi de ninsoare,
Nu aş cruţa. Ca un crin arzînd sub soare.
Ai tremura !"
— „Corpul meu cel de ninsoare
Să nu săruţi ! Neaua se topeşte-n soare. Vai ! să nu uiţi !"
320
321
LA TILIA
LA ACEEAŞI
Roza înfloreşte cind amorul suflă. Paserea ce-n frunze cîntă al ei dor Lîngă o fîntînă oare nu se-nsuflă
De un sînt amor ? Tilia ! Amorul face de tresare Crinul, Ia suflarea dulcelui zefir. Cînd p-a ta guriţă un surîs apare Şi o rouă udă geana ta de fir ; Cînd o sărutare gura ta dogoară Şi tu ceri o buză să o răcoreşti, Află că pe frunte-ţi a trecut o boară
De amori cereşti ! Rara frumuseţe şi a ta dulceaţă, Fermecile-ţi mîndre ce te încongior, Ele-ar fi, copilă, reci cum este-o gheaţă,
Fârâ-al tău amor. El face frumoasă aspra urîciune, Părului alb încă dă el fermec rar, El învinge însuşi pe înţelepciune
Prin cerescu-i dar. Tot ce vieţuieşte, tot ce-i rău sau bine Este dară fapta ăstui foc ceresc. Pentru ce, Tilia, mă opreşti pe mine
Ca să te iubesc ?
îmi ziceai, o, ce idee ! Să culeg, ca un buchet, De la orişice femeie Şi să fac un rar portret! Am răspuns, ţLaduci aminte „Braţul tău de trandafir Eu il iau mai înainte ! Apoi... părul tău de fir. Apoi gura-ţi d-amarante Mică cît un sărutat; Ochii tăi vii, diamante Ce-n azur s-au înecat... Să mai iau, a mea Tilie, Mijlocu-ţi de zînă strîns, Şi profumu-ţi d-ambrozie, Risu-ţi mestecat în .plins ; Genele-ţi ce se coboară Cînd roşeşte fruntea ta. Ca bălaia aripioară... Apoi cată-a mai lua... Zîmbetu-ţi dupe guriţă Flutur d-aur pe buchet! A ta albă mînuşiţă... Eu aş face un portret."
Tu păstrai tăcere mare. Mă lăsai cl-am terminat, Iar atunci ou o strigare La cuvînt tu m-ai chemat. De atunci de cîte oare De portrete îţi vorbesc, Tu schimbi vorba, gînditoare. Feţele îţi rumenesc !
CIT VA VIEŢUI
Cit va vieţui amorul, Dragul meu, nu .pot a şti. Care zi lua-va zborul, Nu pot încă a ghici. Dar va ţine, o, bădiţă, Pînă ce vei termina Fir cu fir a mea cosiţă Aurrtă-a săruta !
324
325
TILIA, DULCE NUME
FATA DIN TURN
I
Tilia, o, dulce nume ! Eu in toate te privesc. Toate parc-aici în lume Cîte-un fermec îţi răpesc ! Eu văz ochii tăi în soare Şi în noapte păru-ţi brun, Sufletu-ţi îl simţ în boare, Răspîndind al tău prefum. Văd juneţea gurii tele P-ale primăverii flori ; Văz surîsele-ţi junele Printre aurile zori. Dar cînd văz p-o roză dulce Umbra dupe buza ta Şi văz roza ce străluce într-o zi a se usca, Mă gîndesc la tine-ndată Şi încep a suferi Căci ca roza purpurată Tu vei trece într-o zi ! Depărtaţi curînd d-aice Aste roze ce-mi amînt Că Tilia mea ferice O să piară în mormînt. Iar tu, jună, albă faţă, Pîn-a nu te veştezi, Cu prefumul tău mă-mbată. Astfel beat eu voi muri!
Umbra serii-acum se lasă Pe Bitolia prelin, Episcopul grec la masă Şi alţi oaspeţi beau la vin. Dar in sală a venit O copilă, o română. Episcopul, necăjit, Zice : — „Ce-ai făcut, păgînă ! Vei să te măriţi, ştiu bine... Cu o rudă, c-un Ţintar ! Lumea plînge pentru tine ! Eu te scap d-aeest amar. Fugi de dinsul ca de dor ! Sau te pui în închisoare !"
— „Sinte ! pune-mă-m prinsoare, Mai voioasă sunt să mor !"
— „Aruncaţi-o~n închisoare, Strigă către doi ascheri,
Ca să moară în dureri Fără aer, fără soare !" Fata varsă lăcrimiori. Ea e jună şi frumoasă. Pe cosiţa-i auroasă Poartă dragi cununi de flori.
326
327
II
Două primăveri trecură.
Faţa sa s-a veştezii ;
Ochii-n lacrimi s-au topit.
Rozele s-au stins pe gură.
— „De vrei tu să-mi fii iubită,
Lanţurile-ţi voi zdrobi ;
Iar de nu, tu vei muri
în durere părăsită."
—■ „O, prea sînte ! voi muri
în durere părăsită ;
însă nu-ţi voi fi dorită,
Nici chiar servă nu-ţi voi fi !"
III
Alte două veri trecură. Moartea crudă i-a sosit; Moartea crudă i-a răcit Sînul dulce de vergura.
— „Lanţurile-ţi voi zdrobi De vrei tu să-mi fii iubită."
— „Sînte ! moartea ne-mblînzită Vine-acum a mă răpi.
Nu-ţi fac nici o grea mustrare Pentru cîte sufăr eu. Dar te du la mlndrul meu Ce se-abate de-niristare. Spune-i, spome-i c-am perit; Dar nu-i zice că-n durere Pentru dînsul viaţa pere, Să nu-i spui c-am suferit. Ci sâ-i spui eă-s vinovată, Că de mult l-am fost uitat, Să nu sufere-ntristat... Ci pe loc să fiu uitată !"
328
BLESTEMUL PASTORULUI
Draga mea cu gene creţe Pentru altul tu mă laşi! La nebuna tinereţe Tu-atorci ochii drăgălaşi ? Te blestem dar cu căldură : Pârul tău cel bălăior Seuturâ-se ea răsură în al tomnii vînt de dor ! Gura-ţi de mărgăritare, îngrădită cu rubin, Mică cît o sărutare, Sâ pălească de suspin ! Braţul cind gros, cînd subţire. Alb şi rumen, şi graselor Să se schimbe c-o clipire într-un fus sau răşcmtor ! Mijlocu-ţi ce brîul strînge Cu sfială, binişor, Tremurînd a nu îl frînge, Să se^ngraşe ca un nor !
320
SFIICIUNEA
Penitru-nlîia oară-n viaţă Eu i-am zis cuvinte dragi. Ea întoarce alba-î Iată Unde pîrguiau dulci fragi. Dar atunci indată-aice, Ştire bună i-a sosit. Ea se-ntoarce şi îmi zice : „Ce-am dorit, tot s-a-mplinit ! Mai demult, mi-aduc aminte, Ii ziceam drăguţ, încet: „în cinci ani de-aici-nainte, îţi voi spune un secret." Rumenind, ea îmi mai zise : „Pentru ce nu-mi spui acum ? Zilele noastre sunt scrise Pe al crinilor prefum !" Ieri i-am zis că altădată O iubeam atîta eu ; Dar iubirea înfocată Am ascuns-o-n sînul meu. Ea atuncea îmi răspunse : „Bine este c-ai tăcut. Dragostele cele-ascunse Sunt tot ce e mai plăcut." Am răspuns atuncea, încă : „Crezi că cine a iubit Cu o patimă adîncă Vreodată s-a răcit ?"
— „Ca o soră mă iubeşte !" îmi zicea necontenit. Vai! Dar inima goneşte Tot ce gura a vorbit. Mina-i mică, albioară, De la sînu-mi retrăgea Şi-a sa frunte nimeoară Se pleca sub gura mea Şi zicea cu dulci suspine : „Oh l te jur, de mă iubeşti, Apără-mă chiar de mine ! Du-te ! ca să nu slăbeşti !« Eu m-am dus, o, nebunie ! Astăzi văz că am greşit Şi că numai cel ce ştie Să cuteze fu iubit.
330
MARINA
Aţi văzut voi păstoriţa Oe-al meu suflet a răpit Şi a turburat Castriţa De trei zile ce-a venit ? îi cîntam d-acele multe Cîntece. Ea îmi zicea : „Ce femei pot să te-asculte Şi-al lor suflet să nu-ţi dea ?" Apoi mă-ntreba pe mine Pentru cine le-am făcut. Răspunzînd că pentru sine, îmi zicea : „Eu am ştiut!" De atunci mi-a dat prefumul Sufletului înfocat. Sufletul fiind dar fomul Florii, floarea ea mi-a dat. Cind amorul îi aduce Cupa cu nectar şi bea, Şi cînd graţiele, dulce Vin de să. limbat cu ea, E nebună şi tresare Ca un crin în vîntul cald. într-o dulce sărutare Buzele-i de foc se scald. Uită moarte, uită viaţă, Aiurează, n-are loc, Plînge, rîde, se răsfaţă, Tremură şi arde-n foc.
Cine poate ca să vază
In acest minut de-amor
Păru-i ca o dulce rază
Peste sînu-i albior ;
Braţul ei formând cunună
De crini, roze, un minut,
Gura ei cerînd nebună
Ca să spargă tm sărut,
Şi al rozelor tezaur
într-o clipă dispărînd,
Sub o pulbere de aur
Pe tot chipul ei arzînd ;
Cine poate să privească
Toate aste frumuseţi
Şi să nu se ameţească
De plăcere dulce beţi ?
Cînd pe fruntea-mi gînditoare
Tresărind simţ bucla sa,
Ast minut, p-acestui soare
Sceptru d-aur n-aş schimba !
Cînte ce le-mi amoroase
Se prefum în al ei sîn,
De aoeea şi miroase
Cînd a roze, cînd a crin.
332
EDESSA
Eu vă salut, o, noapte şi voi, o, stele albe.
Ce disputaţi domnia acestui loc mereu !
A voastră luptă-i demnă s-o vază Dumnezeu !
Vai ! Omul trece iute cu faptele lui dalbe
Ce perd pe calea vieţii nestătătorul pas !
Tu, singură, natură, tot jună ai rămas !
Ce s-au făctit acele troiene de popoare ?
Acele generaţii ce-n lume au trecut ?
Şi sclavii şi-mpăraţii ? Trăiră un minut,
Nâscînd spre a se face ţarină trecătoare !
Ce s-au făcut acele divine frumuseţi
Ce-mpodobeau cu roze paharele-n ospeţi ?
Acei Iuţi cu sun dulce ca mierea Adonii
Ce rechemau nectarul şi zeii drăgălaşi !
Epîriana floare ai- carii sini gingaşi
Produs-a pe eroul Europii şi Asii ?
Junia, frumuseţea pe anii-i se certau
Şi visele din secoli ideea ei ne dau.
Vai ! Tot s-a stins ! Putere şi viaţă, şi mărire
Urmat-au în uitare pe generaţiuni !
Tot ce lăsară-n lume aceste naţiuni
Sunt negrele morminte ce n-au nici amintire.
A numelui lor şoptă, dintr-un trecut de dor,
Ca zgomotul ce moare, ajunge-n viitor.
Chiar daca amintirea ne-ar fi păstrat mărirea în secoli ce-au să vie, morţi, ce-aţî fi ştiut voi ?
334
Şi cugetele voastre trăiesc ori printre noi ?
în negrele locaşuri aveţi voi mulţumirea ?
Vai ! Moartea despărţit-a prin ziduri pin' la nori
Pe morţi de vii, în lume, sărmani, slabi muritori
Tot cade în uitare ! Popoare-mpovărate,
Popoare fără ţintă şi fără obiect,
Să rătăcesc in noapte : durerea le deştept.
Dar grecul, rob el însuşi, aspiră libertate
Şi cată să supuie pe popolul român !
El singur va să fie şi liber şi stăpîn !
în aste locuri viaţa atâta de frumoasă,
Dar şi atît de tristă, e toată în mormînt
Mai mult decît în oameni, p-acest căzut pămînt !
Omoară crud p-un popol sclavia ruşinoasă !
Un popol sub robie să-nclină abătut.
Atunci cînd energie, virtute a perdut.
Colo din vîrful stîncii cascada gemătoare
Se varsă-n valuri albe şi geme printre nopţi.
în lac d-azur ea fuge, vărsînd duioase şopti "
îndată ce s-aruncă din coasta-ngrozitoare. '
Colo revarsă luna torinte dulci de foc
Şi stelele ca vise bălaie vin, să joc ;
Zîrabesc cu fericire acestor triste locuri
Ca cugete plăcute ce plană un minut
în suflete zdrobite d-un chin neabătut.
Lumina lor pe unde să varsă-n dalbe focuri.
Mai colo în pădure şacalul de mormînt
Amestecă urlatul cu murmura de vînt.
Pe orizonte ochiul zăreşte cum se-n tinde
O mare azurie sub focul cel ceresc,
Plăceri neexprimafce ne-mbatâ, ne robesc ;
Căci marea totd-auna vederea drag aprinde.
Cu cit suntem aproape d-al vieţii creator,
P-atîta fericirea alină-al nostru dor !
Să cercetăm ţărîna scăpată insultării
De timpuri care seamăn şi secer totul jos,
Tot pîn' la suvenirea d-un nume mincinos
Ce moare d-opotrivă în nopţile uitării !
335
Să turburăm mărirea mormintelor în dor
Şi să vedem în urmă-i ce îasă-un muritor !
Kdessa nu ne lasă decît ţarina oarbă
Ce omul şi cu timpul în fine au stricat :
Umana lăcomie chiar moarte-a despoiat
In restele lăsate mormintelor să soarbă.
Aşa se vor abate ce noi am ridicat,
Aşa lna-va vîntul cenuşa ce-am lăsat!
Aşa peri-va încă a glorii lucire,
Ţarina răsipitâ de crivăţul gemînd
Nu va putea să ştie de am lăsat trecînd,
Pe viitorul lumii, a noastră amintire.
în darn locuitorii acestui loc frumos
Cred &ă-auză noaptea, în viatul dureros,
Pe piaţa unde fuse Edessa altădată.
Sunări de muzici, zgomot de cupe ce închin,
Şi nichezări profunde, ce strîgătele-ngîn,
Strigări de oameni, zgomot ce face o armată.
în darn ei cred să vază in nopţi cum se formează
Grădini, palate, teatruri, lumini că variază !
Nu ! Moartea nu întoarce aceea ce răpeşte !
Trufia ce încinge pe popolii cei mari,
Pe regi, cată să cază sub Ijmpii cei amari.
Căci Dumnezeu răzbună pe cel ce s-asupreşte.
Cascada varsă-n noapte desfătătoare şopti
Şi luna d-aur trece pe sînul negrii nopţi.
ZIO AHA
Mult bine ţie, ţară, locaş desfătător
Şi unde vîntul poartă prefum îmbătător !
Mulţi secoli de durere pe faţa-ţi sâ-nsetmnează.
Străinul, spada, focul trăsura lor păstrează.
Dar răul ce-ţi făcură sălbatecii tirani
Se şterge sub suflarea celor din urmă ani.
Orice popor ce geme sub oarba tiranie
Şi cheamă c-ochii-n lacrimi ursita în mînie
Să liberă odată de al robiii semn,
Cînd Dumnezeu îl află de libertate demn,
Prin fapte meritorii şi prin virtuţi plăcute.
Durerile-unui popol din viciu sunt născute.
Tiran şi rob aicea sunt deopotrivă răi.
Tiranul piere, robul urmează paşii săi.
Căci nu mai e barbară. Turcia se-mlădie ;
Avea ceva virtute această barbarie.
Azi ea se civilează, credinţele-i antici
Se scutură de \ intui ce suflă-acum aici.
Civilizaţtunea pe jumătate, încă
Ucide. Ochiul vede mai bine-n noapte-adîncă,
Decît între lumină şi umbre ce mijesc.
Tiran şi rob d-aceleaşi nevoi se bintuiesc.
Au dreptul deopotrivă toţi la acea iubire,
Le trebui deopotrivă şi viaţă şi gîndire.
Ce-mi pasă daca astăzi domneşte-un musulman
Sau un creştin ? Şi unul şi altu-ar fi tiran.
Şi am vedea alţi popoli sub altă tiranie
Plîngînd ale lor drepturi perdute in robie.
Colo se plînge grecul sub jugul otoman.
337
Dar plînge libertatea, visind a fi tiran. Albanul şi românul, bulgarul ce-ntîrzie, El îi priveşte astăzi născuţi a fi-n robie, Popoarele adesea prin nedreptatea lor, Dau viaţă şi tărie ursitei lor de dor.
îoanina adoarme pe linul lac al său,
In noapte, tremurlnidă, sub gheara unui leu
Ce-ascultă şi veghează în somnu-i de durere,
Ali-paşa satrapul! Tot este în tăcere,
Abia în depărtare un cîne, cînd şi cînd,
Neodihnit de-o umbră, a râsăi-it lâtrînd.
Ici, colo o lumină pe a cetăţii frunte
Trăsurile-i de moarte le face şi mai crunte.
Eu nu cunosc nimica mai trist, mai suferind,
Decît surîsul dulce pe-o faţă d-om murind !
Saraiul străluceşte in valuri de lumină
Şi se prevede astfel în lacul ce suspină
Sub poale'le-i bătute de valul spufmegos.
Un gemet se aude adine, misterios.
E răsuflarea apii, e plînsul ce vesteşte
Durerile cetăţii sub jugul ce-o striveşte ?
Pe virful unui munte văzut de la sărai
Se-nalţă printre umbre al lunii disc bălai,
Ca un turban de aur, vărsînd a sa lumină
Pe unda încreţită d-a serii boare lină.
De la sărai, in noapte, citi ochi, arzînd d-amor,
Pe unda azurată să rătăcesc cu dor !
Ici, colo la ferestre, perfida, blondă lună
Ne lasă să se vază mai mult â-o faţă jună,
Mai mult d-o buclă d-aur, mai mult de doi ochi vii,
Murind de voluptate şi crude gelozii.
Pe o sofa luxoasă stă palida Almee, A lui Aii nororă, a lui Muhtar femeie. Almea e frumoasă, dar ca-acele flori Ce-n ţările geroase nasc iama sub ninsori, E marmura şi arta. E marmura cea rece Ce ia o formă dulce sub foarfecele grece.
338
Ca doi smaranzi in aur, verzuii ochi lucesc
Sub genele-i bălaie ce graţii le-mpletesc.
Pe coama-i de beteală se vede-o velă albă,
E neaua şi cu soare ! Amestecare dalbă !
Guriţa-i ca rubinul în marmur încrustat.
Ea semăna c-un arbor ce-n flori s-a dezvoltat.
Amorul e în sînu-i. Cum viennile fărâmă
Un crin, aşa amorul în inima-î dărâmă.
Ea îşi iubeşte soţul ; dar gelozia ei,
Ast monstru ce devoră şi anii tinerei
Şi dulcile amoruri, făcea să simtă dorul.
Şi ochii săi să verse un riu de plîns ca norul.
Muhtar era zburdalnic. Pe altele iubea.
Curaţi arzînde lacrimi \ Almea îşi zicea :
„Deşarta-mi frumuseţe faceţi sâ veştezească !
De ce folos ea-mi este în viaţa omenească ?
Sunt oare eu frumoasă doar ca să desfăte,z
Aceste ziduri triste, ce viaţa mi-atristez ?
Am inima mea plină d-amor, ca să se spargă ?
Născut-a frumuseţea-mi ca în mormînt să meargă ?
De .n-aş fi fost frumoasă şi nu aş fi iubit,
î-aş fi iertat eu poate că el m-a părăsit ?
Ştiu p-aîe lui amante, ghiauri fără ruşine
Ce îşi arată faţa la cel dintîi ce vine,
Ce fără martori încă cu oamenii vorbesc.
Neam necurat şi negru ce blestem şi urăsc !
Ar trebui să scape acest pămînt de ele !
Am să le-nchid eu ochii cu flăcări tinerele !
Ca soţiul meu cel june, neavînd ce mai iubi,
La dulcea lui Almee sâ poată reveni."
Ea zise şi o rază de-adîncâ răzbunare
In ochii săi scinteie cu vie-nflăcărare.
Aii atunci s-arată. — „Ce vei, frumoasă floare, Tu, ce p-a mea tulpină te pleci surîzătoare ? Vei oare să-ţi dau ştire de soţul tău Muhtar ? Acest iubit al' nostru, făcut cu Ilbahar ? Tu plîngi, Almee dragă ? Ştiu ce-i a ta durere. Dar să şedem ! Vin', spune ce inima 'ta cere."
339
AJi-pasa fusese tiran : Su cercetăm ! Era-nzestrat cu patimi ce noi ie condamnăm. Amorul despre aur, din sufletu-i făcuse Un apostat fantastic, ce in tiran trecuse. Al său scop fu averea, puterea un mijloc, Minciuna, provedinţa-i, şi crima al său joc. Silit ca să se scuze de ale sale crime, Se face protectorul principiilor sublime, Şi ascunzîndu-şi gîndul de falsitate plin, Chemă la libertate al său popor creştin. Reformator fu incâ cum hoţii pot sâ fie, Prădind şi vârsînd singe in oarba-i tiranie, Şi reforimînd tot lucra şi neînţeleghid Că cela ce dărknâ clădeşte 1-al său rînd. EI, insuflat de reie, pornit d-al său capriciu, Va să regenereze popoarele prin viciu.
— „Dar sâ vedem ce face să cure plînsu-ţi lin ? Urmă bătrînul paşă. Eu cam ghicesc puţin. Muhtar nu-ţi scrie incâ, crezi că te ne-ngrijeşte ? E la război ; războiul la grijă îl robeşte."
— „Dai- astăzi chiar, ştiu sigur, ca soţul meu a scris Frasinii, astă greacă, printr-un tătar trimis."
A geloziii umbra pe faţa ei s-arată,
O face mai frumoasă. Aii răspunde-ndată.
— „Şi ce pot eu a face?" — „Pe greacă să omori!" Răspunse juna turcă şi dalbe lăctirniori
Din genele-i bălaie picară pe-a ei faţă. Vai ! Lacrima menită de a ruga de viaţă, Roagă acum de moarte ! — „Almea, fata r.iea. Această cugetare nedreaptă e şi re*i. Vorbeşte-mi de amendă, eu înţeleg mai bine, Căci soţu-i are aur mai mult şi decit mine. Să fim cu sînge rece şi drept a judeca ! Frusina nu se cade s-o crezi rivala ta. Tu n-ai în ea rivală ; nu merită ast nume, Ea este o femeie cum sunt atîtea-n lume : O floare ce suride pe un buchet de-o zi, Ce trece şi se uită, menită a peri.
Ea este-a tutulora şi nimeni poate zice : ■«E-a mea    Ea nu iubeşte pe nimene aice. Muhtar nu o iubeşte.'1 Almea, suspinind, Cu vorbe prefăcute şi viers plăcut şi blînd Răspunde : „ — O, stăpîne, el poate sâ iubească, Aceasta nu m-atinge ; nu poate sâ privească O soaţă musulmană supusă la bărbat. Dai- trebuie a-ţi spune ? Muhtar e ruinat î Averea sa se schimbă în pietre preţioase
Şi trece la aceste ghiauri nesăţioase.
Sunt ele cincisprezece     Curind şi casa ta
Va răminea săracă !" Almea tidumf a.
Ea atinsese coarda ce răsuna mai tare.
Ali-paşa visează o crudă răzbunare.
— „Vai ! Sunt perdut cu totul! strigă acest avar.
Căzut in sărăcie 1... O, trai crud şi-amar !
Ce trebuie a face ca sâ trăiesc, îmi spune ?
Pe bunele raiale impozite voi pune.
Voi sărăcii bărbaţii, ucide pe muieri,
Căci ei produc, iar ele risipă 5n plăceri."
Aţi cunoscut voi floarea acestui lac dormind, Născută la suflarea zefirilor din pind ? Ea vine rizătoare ca visul diinineţii ! A soarelui lumină e umbra frumuseţii. Zioara se numeşte; părinţn-i sunt români, loanina formase frumoşii-i, tineri ani. A lacului murmură junia-i legănase Şi vîntol Iui cel fraged cosiţa-i răsfăţase. De opt luni măritată, ea trece viaţa lin Şi-i pare o comoară de fermec, drag, divin. Durerea ce în lume tot omul însoţeşte Cum fumul totd-auna pe flacără uneşte, Părea că o lăsase a se-mbâta puţin De vise mincinoase, dorinţe ce declin, în casa lor întinsă, pe lacul azuratic, Ea lasă să se joace privirea ei, molatic. Era frumoasă seara şi cerul înflorit. Iar lacul cel albastru părea însufleţit.
340
341
Sub lina sărutare de zefiri şi de stele Ce se scăldau în sînu-i ca fete tinerele. Şi umbra, focul, vîntul, şi cer, şi lac d-azur Formînd un tot ferice, vărsînd un lin murmur, Unite, mişcătoare, eu viaţă şi junie Trădînd o taină adîncă, străină armonie, Păreau a se-nţelege, păreau a-şi zice lin Misterioase lucruri într-un limbagi divin. Atunci, întâia oară, Zioara cea frumoasă Simţi gînidirea tristă în iniwia-i voioasă. I se păru că traiul e prea desfătător Ca să nu aibă-n urmă şi zilele de dor... Gîndind la a sa ţară, d-o frumuseţe rară, Şi-atît de apăsata sub sabia barbară, Simţi o lăcrimioară în ochii săi curgînd, Cu degete de roze o şterse, suspinind. Atuncea soţu-i june se întumă acasă Scăpat de ale zilii griji care îl apasă.
— „Ce-ai tu, o, dulce suflet! Te văz cam îngrijit f Cu umbra-grijii fruntea-ţi de ce s-a-mpodobit ? Ce nor de întristare, trecind pe lîngă tine, Lăsat-a a lui umbră pe zilele-ţi senine ?
Oh ! pentru-ntâia oară, acuma, dragul meu, Te văz răpit de gînduri şi simţ că-mi face rău. Făcut-am eu vrun lucru ce ţie nu îţi place ? îmi spune; altă dată mai mult nu voi mai face. Eu voi să-ţi plac Sn totul, căci voi să mă iubeşti, Auzi, o, soţ ferice ! Tu, oe-abia zîrnbeşti, Vin' ! Dă-mi o sărutare sau lasă să-ţi dau ţie, Şi grijea s-o preface în dulce bucurie." Ea îi luase mîna şi o strîngea pe sîn. O lacrimă cerească luci în ochii-i lin.
— „Ascultă-mă, Zioara, să-ţi spui o cugetare... Tu n-ai făcut nimica să meriţi o mustrare.
Eu te iubesc. Virtutea, înţelepciunea ta Egală frumuseţea-ţi, deci nu te turbura. Dar ce mă preocupă, o, soaţa mea iubită, Şi face ca să tremur în viaţa mea-ngrijită, Şi-n mijlocul plăcerii m-opreşte a zîmibi, E umbra ăstui tigru, acest tiran Aii.
Sunt fiii lui sălbateci, e cruda tiranie Ce casa lor exersa şi nu-mi convine mie. Ştii tu, Zioară dragă, ce este un tiran ? Deluviu, trăsnet, lavă şi negru uragan, Nenorocirea, moartea ce cade, ce răpune. Au încă a lor lege şi-adincă raţiune ; Tiranul ce loveşte nu poate-avea cuvînt. E mai absurd ca moartea ce naşte un mormînt. Mă tem dar că tiranul ce ne-ncetat veghează, Să nu te smulgă, dragă ! Aceasta mă-ntristează. Am, din păcate, nume de om cu mari averi, Şi tu eşti drăgălaşă ca stelele din ceri. Aceasta ne ajunge să tragem a Iui ură Pe viaţa fericită ce-n casa noastră cură. Zioara mea, îmi spune, vei tu ca să plecăm, Cu dulcea libertate o ţară să cătăm ?"
— „Orice tu vei, voi însumi ! Zioara îi răspunde. Ordonă ! Eu voi face, nu-mi pasă cînd, nici unde. Cînd sunt ou tine, dragă, eu sunt cu ţara mea !" Ea zice, fericirea în ochii săi ardea.
— „Eu voi să fii ferice ! De astăzi într-o lună, Aice sau acolo, tu ştii, eu voi fi mumă ? Auzi ? Eu voi fi mumă ? Ştii tu acest cuvînt ? Atunoi voi fi anal mîndră de mine pe pămînt.
Ştii tu ce este o mumă ? E mult !... Sunt încîntată Ceva ce face-a rîde şi-a plînge tO'td-odată ! Eu bine nu. ştiu lucrul, dar simţ că-i un mister, Oă este-un mare bine, este dat de cer. Va fi ferice ziua cînd pruncul, ou plăcere Printr-o zîmbire dragă al meu sîn drag va cere. Cum o să mă dezmierde ! Şi cum va fi frumos ! Dar tu, nu este astfel ? Tu nu vei fi gelos ?..." Aşa vorbi femeia, el fericit se simte De dragile ei vorbe, de inima fierbinte, De fermecele-i rare, de graţii, de amor. Şi zilele lui bete, se uită-n al lor zbor. Dar ea era frumoasă cu coama-i cea norată Ce-n sîniu-i de ninsoare d-amor parcă se-mbată. Cu ochii vii sub gene noroase, ce se înclin, Cu braţele rotunde, de nea şi de rubin.
342
343
Pe soţu-i înclinată, cu gura-i răsârindă, Sub un surîs ferice ca roza pîrguindâ !
Dorinţe, graţii, vise d-amor, în ast locaş, ţ.K
Din horile divine coboară drăgălaş, *'
îl schimbă-n rai de viaţă, frumoasă, poetică,
Vărsînd prefum din ceruri şi lază serafică,
Şi îmbătînd tot simţul şi inimile lor,
Iar orele din aer îi cununau cu-amor.
Fericea e ca visul ce-n nopţi se risipeşte,
Ce nimeni nu atinge şi nu se împlineşte.
Dar fericire poate aici în lume-a fi, ^
Acolo unde viaţa e numai de o zi ?
Şi-adesea ziua însuşi de timpuriu declină ! ■
Nu ! Fericirea .dulce în lume nu domină ! !
Ah ! daca omu-ncepe în lume traiul său, {
El cată să-1 termine prin moarte !... Viaţa-i rău !...
Atunci ce-ar fi cuvîntul ce 1-a produs aice ? ■-
Ce-ar fi dar încă scopul acestui neferice ? ',
Nici unul! ne veţi zice. Dar mîndrul univers, [
Planeţii cei de flăcări neschimbători în mere,
Şi spaţiul, şi timpul, şi-această armonie,
Ca omul, tristă umbră, tot fără scop să fie ?
Om muritor, ştii însuţi ce este-un infinit ?
îl ştii tu mai-nainte, spre-a ştii la ce-ai venit ?
Să nu punem pe lume speranţă şi credinţă, :!'
Căci ea va fi eternul locaş de suferinţă !
Durerea-i e nestinsă şi binele-i uşor. '.
Şi răul o să fie stăpîn în viitor.
Da, lumea este dată acelui rău, avere, ■ Şi răul, în domnie-i, un drept mereu va cere. £ Şi cel ce vreodată ast drept crud îl loveşte |. Va perde al său suflet ce crede şi iubeşte. -| Pe ast pământ de doruri, să nu întîrziettn ! |p. Şi ce lăsăm în urmă, să nu mai regretăm ! p Cu cît apropii capul acestii căi a vieţii, | P-atît ajungi la scopul iubirii, tinereţii. 1 Căci dincolo, de noapte e ziua ce dorim, '  |.
Şi dincolo de moarte, e viaţa ce iubim. 11
Iar moartea e un bine. Spre a trăi, se cere |. Ca sâ murim-nainte : fericea e-n durere. J ;
Ce este, o sâ fie, nimica n-a perit.
Nu este transformarea al omului finit.
Atuncea, şi d-odată, o voce tunătoare
S-aude. E satrapul ! Urgie şi teroare !
O uşă se deschide. Ali-paşa intra
Cu garda dupe sine şi ochiu-i sîngera.
D-odată către gardă el zice cu teroare :
— „S-o ducă la Perama, s-o puie în prinsoare !"
*
Acolo unde lacul termină lungul său,
Sub o rîpoasă stîneă, se-nalţă un sat rău.
Aproape e Perama. O casă şi o baie
Şi schitul ce-are nume de sîntul Nicolae,
Capelă ce se surpă. Aici să ne oprim,
O dramă sîngeroasă prin noapte să privim.
Trei nopţi se îmiphniră : era a treia noapte
De cînd se arestase Zioara. Triste şoapte
Avea atuncea lacul şi palide vulvori
Varsă bălaia lună sub vălu-i rupt de hori.
Gemea sub maluri lacul. Nu auziţi voi oare
în schitul ce se surpă, în neagra închisoare,
Suspine dulci şi triste ? Vai ! în acest mormînt
Zac cincisprezece mume ! Şi toate june sunt !
O, popol neferice sau popol mizerabil !
Ce mori cu tot minutul sub rău-ţi incurabil
Şi nu ai bărbâţia odată ca să mori,
Sau să îţi sfărâmi jugul şi-ai tăi asupritori!
Te temi să mori, sărmane, cînd moartea îţi răpeşte
Neîncetat tot lucrul ce inima-ţi iubeşte ?
Cind viaţa şi averea, şi onoarea ne-ncetat
Sunt sparte, veştezite ! în sufletu-ţi stricat
Atîta laşetate domneşte, îl îngheaţă,
Că-n loc de-o moarte dulce, sâ vei o tristă viaţă ?
Orice popol de moarte cu spaimă va fugi,
Sub braţul tiraniii curînd se va zdrobi.
344
Pe valurile-albastre, locaş de frumuseţe,
De boare prefumate, p-aceste unde creţe,
Spumate, aurite, d-odată a părut
0 barcă. Printre trestii lopeţile-au gemut.
La luciu barca iese, acolo se opreşte.
Din aburi, luna plină apare şi luceşte.
Ai fi crezut că este momentul cel de dor
A unor cataclisme-nainte mergător,
Ce sufletul ne-apasă şi-1 sparge, şi-1 topeşte
în lacrimi de-ntristare. Momentul cînd loveşte,
Din cer pe muritorii plăpînzi, nedrepţi trufaşi,
Pe robul şi tiranul tot pe-atît culpaşi. -
Dar unda mi se pare să fie ameţită
Şi bolta neguroasă cu fulgeri e-mpletită,
Şi stelele în aer parcă de tot se sting,
Şi cat s-ascuTizk fruntea în nori ee le resping.
Şi vîntul între trestii dă sunete sălbateci
Ce se unesc cu vocea de vijelii fantastici.
Cu urletu-unui ctne făcînd concert amar
Şi-adap-al nostru suflet din crudul lor pahar.
Am zis că-n luciul apii caicul se îndreaptă.
Acum soseşte, iată, ceva pare că-aşteaptă.
Acolo geme lacul de cincisprezece ori ;
D-atitea ori se crapă, se-nchide cu bolbori,
Spumînd, şi spuma piere, mari cercuri se formează,
Se-ntind, se perd departe, şi altele urmează,
Şi se lăţesc şi iară dispar la rîndul lor ;
Şi apa se alină, şi luna dintre nor
Arată la fereastra castelului Peramii
Un cap cu plete albe : pe autorul drămiî.
reverii
O FATA TINARA PE PATUL MORŢII
Ca robul ce cîntă amar în robie, Cu lanţul de braţe, un aer duios, Ca rîul ce geme de rea vijelie, Pe patu-mi de moarte eu cint dureros.
Un crin se usucă şi-n laturi s-abate Cînd ziua e rece şi cerul în nori, Cînd soarele-l arde, cind vîntul îl bate, Cînd giindina cade torente pe flori ;
Aşa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Şi astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.
Abia-n primăvară cu zilele mele Plâpîndă ca roua abia am ajuns, Atuncea cînd cîntă prin flori filomele, O crudă durere adine m-a. pătruns.
Amară e moartea cînd omul e june, Şi ziua-i frumoasă, şi traiul e lin, Cînd paserea cîntă, cînd florile spune Că viaţa e dulce şi n-are suspin !
347
Sa moară bâtrînul ce fruntea înclină Ce phnge trecutul de ani obosit • Sa moară şi robul ce-n lanţuri suspină Sa moară tot omul cu suflet zdrobit'
far eu ca o floare ce naşte cind plouă
Creşteam, pe cunună să am dezmierdări VIZIUNILE Şi mie amorul cu buze de rouă Cu inimă dulce îmi da sărutări.
Ca frunza ce cade pe toamnă cînd ninge buf lată de vînturi aici pe pămînt, Ah ! juna mea viaţă acuma se stinge Şi anii mei tineri apun în mormînt'
Precum se varsă norul în unde gemătoare
Cînd este foarte greu, Asemenea în cînturi amari şi plîngătoare, Şi inima zdrobită revarsă dorul său. De ce p-această lume luceşte încă soare ? De ce pământul are atîtea dalbe flori, Cind sub a ei durere, vai î inima mea moare,
Şi varsă lungi pllnsbri ? Din toate aste zile d-amor şi de plăcere
Ce peste lume zbor; Nici mia pentru mine s-aline-a mea durere ? Ce ? Sub amărăciune eu trebuie să mor ? O, zile de plăcere, d-amor, de fericire, Ce mâ-mbătaţi d-un fermec ceresc, necunoscut, Ce atrăgeaţi din sînu-i dulci valuri de iubire,
Ce oare v-aţi făcut ? îmi pare că-i acolo, ca dulcea 'dimineaţă
Frumoasă surizînd, Că văz suava-i coamă ca o cerească ceaţă Schimbînd cereşti săruturi cu umăru-i albind. C-auz cîrteodată în vîntul ce se duce, A sa frumoasă voce ce dulci dorinţi oongior Şi vorbe amoroase ce dau un fermec dulce
Plăcerilor d-amor. O, sînte mesagere, voi, viziuni ce-amorul
Revarsă drăgălaş, Nu mai veniţi la mine ! De cum luaţi voi zborul Şi mă lăsaţi, mai negru îmi pare ast locaş !
3!9
CALATORUL ŞT SUFLETUL
CÎNTECE DIN EXIL
Călătorul nopţei în a ei tăcere
Trece şi revarsă cînturi de durere.
Printre stînei îndreaptă pasu-i tremurînd
Şi din aburi luna îi surîde blînd.
Dar cînd steaua nopţei dupe munţi s-ascunde,
O-ntristare-adîncă sufletu-i pătrunde
Şi cătînd în urmă stă cugetător...
Vai! Prin întunerec ce va face or
Diurnul nu se vede. Noaptea e adîncă.
Colo este râul, dincolo o stîncă.
însă totd-odată aurele zori
Par surîzătoare dincolo de nori.
Ziua răspîndeşte umbrele uşoare,
Fluturii se joacă p-o rază de soare.
Florile suave cu prefumul lor
Face de surîde tristul călător.
Paserile cîntă, aurea adie
Şi speranţa vine ca o bucurie.
Astfel, al meu suflet, nu te întrista
Cînd această viaţă se va precurma !
Dincolo de noapte, ziua aurită ;
Dincolo de groapă, viaţa infinită.
Insecta chiar se-mbată de soarele cel dulce
Sub care provedinţa un loc i-a însemnat
Şi paserea, în toamnă, în alte ţări se duce,
Dar iară se întoarce cînd timpul s-a schimbat.
Dar pentru noi, al ţării plăcut şi dulce soare
A încetat în viaţă d-acum a lumina.
Oh ! pKngeţi ţara voastră cu lacrimi arzătoare !
Oh ! plîngeţi România ce-nclină fruntea sa !
Da, inima bătut-a 1-a ţării înviere,
Deci inimile voastre să se fărame-n chin !
Da, ochii-au vârsat lacrimi la marea sa durere,
Deci ochii să se stingă pe un păimînt strein !
De ne luau ei viaţa, o, patrie iubită !
Nu ar fi fost mai aspri cu fiii exilaţi,
Am fi voit cununa martirilor iubită
Decît pe alte ţărmuri de tine depărtaţi.
Ei ne-au respins, o, ţară ! în ţările străine
Ca astfel să răcească amorul ce-ţi păstrăm,
Şi inimile noastre să fugă de la tine,
Şi amărîţi de doruri, noi să te blasfemăm !
Mă bucur d-aer liber, de viaţă, de lumină,
La neamuri ce virtutea a nobilat măreţ.
Aicea nici o frunte sub sabia străină
Nu vine să se plece în hulă şi despreţ.
Dar este fericire cînd nu sunt lîngă tine,
Cînd ştiu ce suferinţe vin a te întrista ?
Pot fi ferice, oare, şi pot gusta vrun bine
Cînd sabia străină înclină fruntea ta 1
350
351
Acela care vede plăpinda fericire
Perind ca visul d-aur sub ochiu-i întristat,
Acela care vede sărutul de iubire
Pe a miresii buză sub moarte îngheţat ;
Acela ce-mpleteşte ghirlanda cea de nuntă
Şi-n loc d-o dulce frunte, o pune 'p-un mormînt.
Acela singur ştie ce suferinţă cruntă
Simţit-a al meu suflet la dorul ţării sint !
O, ţară, Românie, o, drăgălaşă floare !
Tu pleci pe moarte fruntea în dimineaţa ta
Ca o fecioară dulce ce jună încă moare
Şi lacrimile noastre nu pot a o scăpa.
Ah, daca aste plîngeri ca un prefum de noapte,
Spărgind acele valuri albastre din eter,
Ajunge-vor la tine în dureroase şoapte,
Divină provedinţa, fă-ndată ca să per !
Cea rău făcut-am ţie, o, ţară de durere !
Ca să atragem ura-ţi ? într-un extaz d-amor
Am vnrt sâ fii ferice, s-ai viaţă şi putere.
Şi, pentru-a ta mărire, voios am vrut sâ mor !
Cu toate-acestea, ţară, tu eşti nefericită,
Şi te iubim mai tînăr în suferinţa ta.
Imaginea ta dulce ca fantasma iubită
în nopţi d-amărăciune vine-a mă-mbăta.
Eu te iubesc, o, ţară. precum iubim o floare
Pe care vîntul morţii înclină pe pămînt,
Mî-eşti dragă ca lumina ce^n sînul nopţii moare,
Ca o amantă dulce ce cade în mormînt.
Ferice este-eroul cu fruntea podobită
De lauri glorioase, şi-nceată d-a trăi î
Ferice este-amantul ce vede-a lui iubită
Ca floarea dimineţii pe sînu-i a zimbi,
Şi savurînd nectarul in prima sărutare,
Depune a sa viaţă şi zice : am trăit!
Cînd ochii te văzură, o, ţară de-ntristare,
Săltînd de fericire, de ce nu am murit ?
O, timp ce schimbi în lume tot luciul, râu şi bine,
Şi ţară şi plăcere tu nouă ne-ai luat,
Lăsîndu-ne abateri, dureri, amare chine
Şi-o inimă în care credinţa s-a uscat.
Nu-ţi cer eu fericire, nici zile dulci şi line, Nimic din cîte-n viaţă eu încă n-ara gustat, Nu voi, nu pot a-ţi cere nimica pentru mine : îţi las cu trista-mi viaţa tot ce tu nu .mi-ai dat; Dar cer o zi frumoasă, o zi de bucurie, De glorie, de viaţă, acestui drag pămînt. O, timp, dă-i libertatea, dă-i vechea vitezie ! Şi d-astâzi sufle vîntul pe tristul meu mormînt
352
Acest argil molatec ce vîntu-o să răpească, Ori merita onoarea să poarte-n al său sîn O flacără de spirit, răsfrîngere cerească, Ce ca un rob ascultă de lut ast crud stăpîn ?
SCOPUL OMULUI
Spre ţărmul ce se perde în noapte şi în ceaţă Curînd o să atingă al vieţi-mi vas fragil. Şi mă întreb pe mine aici, in astă viaţă, De cînd trăiesc în doruri, la ce am fost util ?
Aşa mă-ntreb şi Domnul răspunde blînd dorinţii „Tot ce trăieşte-n lume are cuvînt profund, O floare să profume în capistea fiinţii, O rază să-am-ească abimul fără fund ;
O lacrimă s-aline un suflet în durere,
ŞI roua să f ragide arşiţele de zi,
Şi tu, s-aduni p-o frunte sărutul de plăcere.
O, muritor î iubeşte, că mine vei peri !"
Şi sunt mai mult în lume ca umbra trecătoare Ce-o lacrimă aruncă în cursu-i d-un minut, Ce nici nu învăleşte, nici dă acestui soare Mai multă strălucire, nici fermec mai plăcut ?
Mă-ntreb ce este oare a noastră misiune, Noi, care-aici în viaţă n-avem decît o zi ? Noi, ale căror fapte, ţarină, fală, nume Se spulberă în vînturi-nainte d-a luci ?
Cărarea mea în lume se şterge de sub soare ; Amara calomnie păleşte-al său color. Tot omul lasă-n urmâ-i ce lasă-o dulce floare : Prefumiul d-o secundă pe vîntul trecător.
A unei soarte astfel, vai ! preţuia durerea Ce inimele noastre adapă cu venin ? Necazul unei mume ce şi-a zdrobit plăcerea Veghind cum se formează al ei prunc pentru chin ?
354
~i2 L_.
LA LAMPA MEA
Tu te consumi, o, lampă ! dînd raze luminoase. La lucrul meu ca tine eu însumi mă consum, Voind a da lumină acestii ţări frumoase
Ce relele supun. Avem aceeaşi ţintă, aceeaşi misiune, Dar tu de cînd servi mie, o lampă-ai ruginit. Şi eu de t-înd serv ţării, vai ! trebuie a spime ?
Cu inima-am slăbit! Şi n-am produs nimica ! Acum ca altădată Copiii săi cei vitregi în talieri se dezbin. Acum ca mai-nainte ea este-ngenucheată
Sub jugul cel străin ! Nu simte nici durerea ce suferă de heară, Nu simte nici ruşine de umilinţa sa. Nu simte că mai bine într-un mormînt să piară
Decît a se pleca ! Tu ştii, o, dragă lampă ! acele nopţi amare, Trecute în veghere, ca să-i aflăm cîntări, Prin care să-i aprindem, în sufletul ei mare,
Frumoasele-aspirări ! Dar vînlul de la dînsa au dus aceste ciuturi ;
Ea nu le-a ascultat. ? -
Tot astfel şi suspinu-i s-a mestecat pe vînturi Şi lacrima-î cu sînge în rîuri a picat ! i ;
Cintarea libertăţii acum e înecată \ De strigătul acelor ce cheamă arzător,
Sâ-i urce la putere şi să devie-ndatâ : Tirani, la rîndul lor !
Şi sufletele slabe şi fără de mărire, L-a patimilor voce, mai repede alerg, Tirani şl robi în noaptea de moarte rătăcire,
Deopotrivă merg. Lumină încă lampă o odă, o cîntare. Şi daca şi d-acuma noi nu vom izbindi, Atunci, avînd dovadă că nu mai e scăpare,
Chiar eu te voi zdrobi.
AL TREILEA ÎNGER
ÎNGERII LA RUGĂCIUNE
ÎNTÎIUL ÎNGER
Tu, ce viaţă dai la toate, De la sorii ce plutesc Pîn'la magicile şopte Ce pe aer rătăcesc ; Ca o delicată rouă Ce se lasă peste fiori, Varsă-o bunătate nouă Pe plăpânzii muritori !
AL DOILEA ÎNGER
Sune coarda lirii mele Cum o boare lină-n nopţi Scoate dupe viorele Dulci şi delicate şopti. Tu, ce vise laşi să zboare Lîngă pruncii care creşti Şi guriţa lor cu soare Şi cu puiipură-mpleteşti ; Delicata lor juneţe O formează de acum Cu cereasca frumuseţe, Cu al graţiilor prefum !
4 i"
Cum suspină vînt de seară Pe ai frumuseţii peri. Lirele răsune iară în tăcere-acestii seri ! Pentru tînăra fecioară, Viaţa are dezmierdări. Mii dorinţi în sînu-i zboară Şi revarsă răsfăţări. Unda vieţii-i schimbătoare Şi arnoru-amăgitor. Inima-i debilă floare, Se înclină dupe dor ; Fă ca frageda-i junie Să se scure-n viaţă lin Şi-al ei suflet să nu ştie Al regresului suspin !
AL .PATRULEA ÎNGER
Cum un plop în vijelie Varsă plîngere de dor Nalţe-se o melodie P-aure ce-n noapte zbor ! Vin' ! protege, o, părinte ! Orfelinul delăsat Cărui nimeni ia aminte De-i voios ori întristat ! Varsă o speranţă dulce P-a lui chinuri, lăcrimiori. Cum drumaşul vrind să culce Află-n nopţi un pat de flori.
AL CINCILEA ÎNGER
Cîntul meu acum răsune Ca un rîu în vijelii ! Astfel plîng d-amărăciune Popolii sub tiranii !
Cei răi încă sunt în lume Bici de foc apăsător, Popoliî la al lor nume Pleacă încă fruntea lor. Varsă pe a lumii faţă Adevărul cel sublim Şi-n lumina ta-i înalţă Către-amorul cel divin !
AL ŞEASELEA ÎNGER
Ca .suflarea prefum atâ Flutureilor în zbor, Ca murmura delicată Primei sărutări d-amor, Cîntecele-rm să ia zborul Spre eterul fără nori ! Tu, ce-n inimi pui amoral Şi prefumul dulce-n flori : Doamne,-n sînul tău primeşte Rugăciunile-omeneşti'! Dorul încă veştezeşte... Tu poţi face oe voieşti !...
CORUL
Glorie ! onoare, ţie, Tu, al vieţii creator. Orele p-a ta junie Nu înseamnă urma lor.
UMBREI SORU-MEI CATERINA
Dragă surioară, te duci şi niciodată
Nu te vom mai vedea ! Nici plîns, nici rugăciune, pe moartea ne-mpăcată Nu poate s-o îmblînzească, o, surioara mea. Copiii tăi să miră de palidele-ţi feţe.
Te rog să te deştepţi, Şi mina ta e rece, nu poate să răsfeţe Cosiţa lor bălaie, o, drăgălaşi băieţi! De cînd aceeaşi moarte, cu-aceeaşi nepăsare,
Pe soţul tău lovi, Pe viaţa ta se-ntinse o noapte de-ntristare. Creztişi o datorie a nu mai vieţui ! Aceasta e durerea sub care viaţa plină
De griji s-a abătut, Durere fără nume ! şi rară, şi sublimă ! Şi demnă d-alte timpuri ce-n lume au trecut! Ah ! tînără în lume, tu n-ai avut junie .'
Bogată, n-ai cules Pe sîmd vieţii tele o zi de bucurie ! Voiai să mori şi nimeni, vai! nu te-a înţeles ! ; Tu vrei să mori ? Dar locul ce laşi deşert în casă,
'■ Cu ce-ai înlocuit ?
Tristeţea c-ochii-n lacrimi -s-aşează 1-a ta masă Şi pentru totd-auna ea pare că-a venit! Simţ viaţa jumătate de umbră coperită !
Ea poate-a mai zîmbi. Uitarea să-nvăleascâ fiinţa ta iubită ; Dar plină fericire eu nu mai pot simţi.
î ■
! : . 11 iunie 1863
i ; 361
PALATUL DOMNILOR
EXILATUL
Junele fecioare, delicate flori, Cununau cu roze junii vingitori Sau cîntau eroii abătuţi în dor Pe cimpia luptei pentru ţara lor.
Dar ajunse timpul unde tot se stinse Ca prefumul dulce risipit de vînt, In domnească sală doliul întinse Cu a morţii mînă vălul de mormînt.
— „Rîzînda bucurie lumină juna faţă ;
Cu vise dulci speranţa tot sufletul răsfaţă ; Dar tu stai în tăcere, străin necunoscut! în sărbătoarea noastră tu singur eşti tăcut ! îmbată-te de viaţa ce ne surîde nouă ! Căci viaţa omenească se duce ca o rouă !"
— „Nu voi plăceri molateci născute-n sărbători ' Nici tinere fecioare, fragile, bîînde flori ;
Dar daţi-mi mie ţara ce sufletului place, Şi grijile-mi amare în flori se vor preface !"
La benchete bravii nu se mai adună ; Aurita cupă d-astăzi nu mai sună ; Mîna virginală s-a topit pe flori. Nu mai încunună pe cei vingitori.
Umbra şi tăcerea, fiicele de moarte, Predomniesc în sala cea de sărbători. Paserea nopturnă varsă, tristă foarte, Cîntecele sale pline de fiori.
362
363
LA PATRIE
I
Revarsă, dulce patrie, în cânturile mele Şi tinereţea dorului. Şi lacrimele tele !
Aici afla-vor sinceră Şi caldă răsfăţare ; Aici oricare lacrimă Se va preface floare.
Iar cintecile-mi tinere, în doru-ţi nobilate. De graţii dulci, angelice Vor trece cununate.
în noaptea fiitorului Durerea ta vor spune, Facînd să cure lacrime Din inimile june !
II
Nu mai este ţară mai desfătătoare ! Cei străini se mir !
Acolo străluce, ca june fecioare,
Luncile la soare Cu brîuri lucioase, cu plete de fir !.
Dar, o, crudă soartă ! cetele străine Smuls-au din cosiţe florile divine ; Sub a lor picioare sînu-i a călcat, Oh, si nici un suflet dorul n-a mişcat!
III
Albele fecioare cu cosiţi frumoase
Colo dănţuiesc : Ca fluturi ce scutur aripi auroase
Pe crinii ce cresc ; Dar vai.! ochiul nostru, daca le priveşte, într-un rîu de lacrimi dulce se topeşte, Cugetind c-aceste fiice sunt ursite Sâ dezmierde numai inimi înjosite !
IV
Multe harpe cîntă cinturi tinerele, Blînde ca murmura dulcei aurele
Printre viorele ; Dar aceste harpe nu mai îndulcesc Chinurile tele, ţară ce doresc !
V
Fiii tăi sunt mindri de mîndreţea lor !
Dar ce foloseşte Patriei române chiar al lor amor ?
Umbra-i învăleşte !
i
■
Viaţa lor se scură fără de mărire ; La benchetui vieţii n-au mici o numire ! Cei mai răi acoper pe cei buni ai tăi Cum coprinde pirul rozele pe văi !
384
365
La rău urmează răul, sub nouă poieire,
Acesta-i rezultatul atâtor stăruinţa !
Şi ce ? Atîta sînge vărsat şi suferire
Au fost ca sâ ne întoarcem 1-aceleaşi suferinţi
NU MAI VOI CONSOLAŢIUNE
Colo se-nalţă luna prin umbrele seroase. Aşa o cugetare luceşte-n sînul meu Şi ca această rază în undele umbroase, Ea vine, mă mingile în dorul lung şi greu.
Un gînd de mîngîiere ? Iluziuni ! Minciună ! E o durere-adîncă oe nu pot vindeca ! Dar mîngîierea este ca vise ce s-adună, Dorinţele umane cu dor a -legăna.
Noi coperim mormîntul cu flori desfătătoare '. Dar cine se înşeală ? Suntem noi toţi copii ? Suntem mai mult în lume ca orice trăitoare ? O mînă de ţarină expusă-n vijelii ?
Dreptatea nu fu oare aici decit un nume Cu care speculează cel rău pe crezător ? Şi cerul părăsit-a pe om aici în lume, In voia unei soarte de lacrimi şi de dor ?
Tot moare, tot se perde, şi spirit şi ţarină ? Şi omul este jocul acestii crude sorţi ? A sufletului nostru mărire se dărîmă ? Fu numai ca s-ascunză fiinţa asprii [morţi ?
Ştiu că-n mormînt tot omul o zi o să se culce ; Dar eu nu am nevoie deloc de imlmgîieri. Sunt abur, sufle vîntul ! Suflarea lui e dulce, El are să răpească şi lungile-md dureri !
Sub dor un suflet creşte sau se sfărâmă, piere. AI meu a prins putere sorbind veninul său. Uleiul lămpii mele e valul de durere. La raza lui deşertul în tot văzut-am eu.
Suntem mai bine oare, căci vise surizînde Ne-au legănat ferice-nainte d-a peri ? Am rezolvat problema acestor lumi plăpînde Ce o ursită ciudă le naşte spre-a muri ?
Aceste rele crude ce datorim chiar nouă Le-am vindecat noi oare, o, visători născuţi ? Tot secolul ne-adiuce sub altă formă nouă Aceleaşi suferinţe ca secolii trecuţi !
366
PLÎNGERILE POETULUI ROMÂN
FERICIREA
— „O, pentru ce, poete, în cînturile tale Tu plîngi această ţară în care te-ai format ? Şi florilor ce creşte în astă verde vale Le spui cu ochii-n lacrimi că iarna-a-naintat ?
Dar ce lipseşte oare acestor ţări frumoase ? Nu vezi locuitorii cît sunt de mulţumiţi ? Că nimeni nu se plânge de zile dureroase Ş-aceasta dovedeşte că ei sunt fericiţi.
Cînd plîngi această ţară tu eşti în amăgire; Legi, arte, instituţii în sînu-i înfloresc ; Tot ce chezăşuieşte o .dulce fericire, O dulce-ndestulare, nimica nu lipsesc."
—■ „Nimica nu lipseşte din cîte zici tu mie, Aici pămîntul nostru e binecuvîntat, El varsă rîuri d-aur ; dar îţi voi spune ţie : Lipseşte libertatea, şi tot e întristat."
In fundul unei rîpe, mugind adînc, albeşte Un rîu ce umbra serii ascunde de acum. Pe -munte luna blondă se-nalţă şi priveşte Din norul ei cum focul s-acopere sub fum.
Şi stelele, flori d-aur, în spaţiu drag se scaldă. Azurul le aspiră cu sete de amor. Răcoarea se revarsă ; şi-n inima mea caldă S-aprinde deodată un simţimînt de dor.
O, inimă, te-mbată de vise, de plăcere, Ce-ţi dă natura ţie în sînu-i fericit! întoarce lumii cupa unde-ai băut durere Crezînd că bei delicii din visid aurit !
i :. ■ Vai! Fericirea n-are în lume rădăcină !
în darn doreşte omul aice pe pămînt,
Uitînd că timpul schimbă pe oameni în ţărînă
Şi tot se risipeşte pe al durerii vînt!
0, fermec drag al vieţii ! O, magică natură ! Tu îmi îmbeţi simţirea şi gândul meu măreşti ! Dar poţi lungi tu viaţa ce către moarte cură ? Poţi spune ce-i ursita fiinţii omeneşti ?
368
369
A regreta trecutul, a cere viitorul,
Şi a vedea în viaţă dorinţele perind,
Şi a lăsa prezintul să-şi ia în lacrimi zborul,
A aspira la fală, şi-a se-amărî dorind,
A geme-n sărăcie precum şi în avere, Pe piatra ţărinoasă, pe patul aurit, A geme-n întunerec, a geme la putere, Această este-al lumii destin neîmblînzit.
Şi ce îmi pasă mie de visul ce ne-mbată, De imortalitatea ce-atît ne-a legănat ? Voi face bine-n viaţă să merit o răsplată ? In sufletul meu arde un foc mult mai curat!
MOARTEA
Ştiu unde am a merge, ştiu ce m-aşteaptă încă, Că viaţa e făclie expusă-n aspru vânt Pe care o să treacă curând o noapte-adîncă... Dar ce e bună viaţa în faţă c-un mormînt ?
în darn al nostru suflet vom îmbăta în viaţă, Cu razele puterii în darn ne-am coperi, în darn dorim a soarbe a gloriii dulceaţă Cînd tot ne strigă nouă : „Tot este pentru-o zi !"
Acel ce trece viaţa de lacrimi învălită Va zice celui mare : „Eşti tu mai fericit ? Ce ? Moartea doar nu varsă şi-n eupa-ţi aurită Veninul în plăcerea ce ţie a zîmbit ?"
Cel tare îi răspunde cu recea sa zîmbire :
„E adevăr că moartea ne seceră pe toţi.
Eu mor culcat pe aur şi petre de profire,
Tu mori pe lutul rece : tu nici să mori nu poţi.'"
Ferice cel ce spune cînd cată să coboare în negrele morminte, l-ai săi buni cunoscuţi, Aceste vorbe sînte : „Ferice cel ce moare Cu fruntea cununată de stimă şi virtuţi !"
371
Aşa acel ce trece pe-o vale-ncîntătoare Şi-aduna toată floarea ce el a întîlnit, Mai caută să vază d-a mai rămas vro floare, Şi daca nu mai vede, se duce mulţumit.
UN TÎNAR ROMAN MURIND IN STRĂINĂTATE
Cum paserea ce pleacă în locuri depărtate Se-ntoarce iar în ţara de unde a plecat, D-o suvenire dulce, vai ! inima mea bate Şi zboară spre pămîntul în care s-a format.
Căci am văzut adesea pe muma doritoare Copilului său dulce, o lacrimă ştergînd. Eu nu aveam o mumă să-mi şteargă-a mea plînsoare, Eu nu aveam pe nimeni, şi am trecut plîngînd.
Dar hora graţioasă a zilelor junele Acum se întrerupe, eu trebuie să mor ! Frumoasă rondurelă, pe aripile tele în ţara mea iubită, de ce nu pot să zbor !
Iar eu a cărui viaţă fu numai poezie, Ghirlandă împletită de graţii şi d-amior, Voiam să gust suava-i şi dulce ambrozie Şi-n aurora zilei eu nu voiam să mor !
Aşteaptă, dragă moarte, ca să mai văz o dată Acele văi frumoase în care am născut, Să simţ, murind, pe sînu-mi o lacrimă-nfocată, Să^mbrăţişez părinţii şi fraţii ce-am avut!
Dar, vai ! deşeartă rugă, căci viaţa-mi se va stinge Cu soarele de astăzi pe-acest străin pămînt, Şi fruntea mea cu roze, ah ! nimeni nu va-ncinge, Şi nimeni nu va plînge pe tristul meu mormînt.
O ! moarte, mai aşteaptă, căci eu sunt tînăr încă. Pe douăzeci de roze îmi număr anii mei! O ! moarte, crudă moarte, abia-am ajuns subt stîncă. Şi tu, din vîrfu-i numai, ai dreptul să mă cei !
Cînd toamna vieţii vine, o frunte se-ntristează, Amorul rupe arcul şi zboară rîzător. Ghirlanda aurită de vise încetează Şi inima ce-ngheaţă nu simte nici un dor.
*■ Goga, mort la Paris (n. a,).
372
PROSCRISUL
O, văi încântătoare, dumbravă înverzită, Ce-aţi desfătat adesea copilăria mea, Cascade muran'uroase, şi tu, a mea iubită, O, dulcea mea frumoasă, nu te voi mai vedea
Căci am văzut pe frate dând dulce sărutare, Pe frate cu căldură la sînul său strângând ; Eu nu aveam un frate să-i spui a mea-ntristare, Eu nu aveam pe nimeni şi am trecut plîngind.
Aşa o păsărică pe calea sa perdută
Tot zboară înainte neîncetat cîntînd,
Căci pentru dînsa nu e dumbravă cunoscută,
Nici floare ce-i e dragă să-şi puie capul blînd.
Proscris, în a miea tară eu nu mă voi re-ntoarce, Şi ochii mei în lacrimi va-nchide un străin ; Dar către ea adesea gîndirea voi întoarce Şoptind al său scump nume în ultimu-mi suspin.
Proscris, în a mea ţară eu nu mă voi re-ntoarce ; Şi ochii mei în lacrimi va-nchide un străin ; Dar către voi adesea gîndirea voi întoarce Şoptind al vostru nume în ultimu-mi suspin.
O frunză dezlipită de ramura sa verde îngâlbeneşte-ndată, nu poate exista : Asemenea proscrisul ce patria îşi perde, Pe aripile morţii înclină fruntea sa.
Şi-aicea stânca neagră ascunde fruntea-n ceaţă, Şi-aici doi ochi albaştri în lacrimi strălucesc, Şi-aicea valea are cascade şi verdeaţă ; Dar ţara e străină, nu pot să le privesc.
Ah ! tânăra ghirlandă ce fruntea mea încinge Usuce-se acuma, eu nu simţ nici un dor, Căci inima-mi zdrobită nimic n-o mai atinge ; Departe d-a mea ţară, eu voi acum sâ mor !
374
i
ELEGIE
ELEGIE LA O TÎNARA FATA
De lacrimi înfocate, vai i genele-mi sunt pline Şi mina-mi acum rece pe harpă a-ngheţat; Străină mi-este lumea d-acuma pentru mine, Căci ce-am iubit în viaţă ca visul a-ncetat.
Aveam un frate tînăr a căruia junie
Ca rîuşor de lapte luase cursul lin,
Ce in a sa ferice, plăcere, bucurie.
Zicea cu vorbă dulce : „Eu nu voi să suspin !"
Aveam şi-un tată încă, amic cum şi părinte, A cărui gene albe în plîns au fost albit. Dar vai! ei dorm acuma în tristele morminte, Copilul lîngă tată, precum an vieţuit.
Iubeam o copilită, o tinăi'â suflare, O floare matinală ce creşte surîzind, Ce fără să adune în viaţă-o sărutare în dimineaţa vieţii a încetat cîntînd.
Tot ce-am iubit în lume a încetat din viaţă, Şi iarba primăverii subt paşii-mi s-a uscat; Al vieţii mele soare s-a stins colo în ceaţă Şi anii mei de tineri in dor s-au întristat.
Eu trec pe frunza ee-ngâlbeneşte Şi cade tristă subt arbore jos ; Eu trec pe valul ce murmuieşte ; Eu trec pe cintul melodios.
Aşa străinul cîntînd se duce Şi varsă lacrimi pe calea sa, Eho al văii cu şoptâ dulce, Trecând, ne spune că el ofta.
Eu sunt ca iarba prîmăvăroasă Ce vintul toamnei o va usca. O, tu, fetiţă dulce, frumoasă. Atunci pe mine nu mă ujta !
Dar, vai ! se uită acel ce moare. Astfel in gîndu-ţi voi fi uitat. Fecioara pune la sîn o floare, Dar o aruncă cînd s-a uscat.
Eu am trecut ca floarea aici in astă lume, Dar inima-mi zdrobită atât a pătimit! Ah ! d-aş fi fost o floare purtînd un dulce nume, Aş fi trecut prin viaţă şi n-aş fi suferit.
376
377
A inimii juneţe s-adapă de credinţă ; Dar inima-mi nu crede d-acum în viitor. Din dimineaţa lumii trăim noi cu dorinţă
Şi tot gemem în dor !
DEŞERTUL
Frumoase zile, nouă, de soartă n-au fost date O singură dorinţă măcar nu s-a-mplinit! Nici să vedem în lume o oară de dreptate ? Vai ! Răul crud domneşte oriunde ai privit.
Primeşte-mă în sînu-ţi, natură, bună mumă, Auzi cum al meu suflet suspină-n doru~i greu ! Eu ţie îţi voi zice oe dor adînc consumă Acum sufletul meu.
Ast suflet înflorise în vise de juneţe. Aşa în primăvară un cîmp a înflorat. Dar visele căzură sub vîntul de tristeţe, Sub plinsu-mi înfocat.
Neamicul cel mai mare al omului e omul. Voi, stînci pe care iarna îşi face-al ei locaş, Colnice, unghiuri sterpe din care creşte pomul, Tu, vulture trufaş.
în sinul vostru aspru primiţi a mea fiinţă Ce-a fărîmat-o lumea în tot ce are sînt, Voi nu-mi puteţi întoarce juneţe şi credinţă ; Dar daţi-mi un mormînt!
Aşa un arbor pare în toamna ce soseşte : El poate sâ-nfrunzească în timpul de plăceri ; Dar iriima-mi zdrobită ce viaţa părăseşte, Nu are primăveri.
Ea nu mai are viaţă, nu are nici iubire. S-a stins a sa lumină d-al chinurilor vînt. Din valul întristării se-mbată cu răpire Ca şi un trist mormînt.
Nu ! Focul nu aprinde cenuşa ce se stinge Pe care el a ars-o c-un suflu furios. Tot astfel p-aeest suflet d-acum nu-1 mai atinge Elanul generos.
378
Căci ce sunteţi voi, oare, o, fericiri frumoase, Mai mult ca nişte flăcări în nopţi de mare dor ? Voi aţi lucit pe viaţă-mi ca raze mîngîioase, P-abisuri ce-nfior,
MORŢII
N-o să mai vie ziua cînd am să las ast soare Ce nu îmi dete viaţa decît să pătimesc ? Sub o durere crudă, vai ! inima mea moare ! Şi eu tot mai trăiesc !
Nu eşti sătulă, soartă, acum d-atîta fiere, D-atîta apăsare sub care m-ai zdrobit ? D-atîta suferinţă, tu, palidă durere. Ce, nu ai obosit 7
Durerea vrea o pradă şi prada-i muritorul! Dar e născut el oare aici a suferi ? Aceasta-i este viaţa ce-o risipeşte dorul ? Cuvîntul lui d-a fi ?
Şi cînd lâsarăţi ochii să vază-aici în viaţă Tot ce ne înspăimîntă, tot ce e dureros, Luarăţi iute zborul, vă stinserăţi în ceaţă, Cîntînd melodios.
Văzui-naintea serii perind de lîngă mine Fiinţele plăpînde ce-n viaţă mă iubeau ! O, Doamne ! daca astfel căta ca să decline, De ce să mai năşteau ?
Ferice cel ce poate ferice să-mplinească Deşertul trist ce moartea alături i-a făcut, Prin vise că în ceruri odată-o să-ntilnească Pe cei ce a perdut!
Această mîngîiere nu este dată mie ! Pe cei perduţi odată, noi n~o să-i mai vedem ! Sunt morţi să nu mai nască, sunt duşi să nu mai vie, Să nu-i mai revedem !
Plăcerile plăpînde şi-atîta de dorite Ce într-a vieţii umbră pe suflete se^nclin. Au fost dar ca să facă mai vii şi mal simţite Durerile ce vin ?
Aşa cînd cerul nopţii în negură dispare, Prin umbra vijeliii s-arată dragi lumini ; Dar ele fac mai aspre, mai negre, mai amare Acele-ntunecimi.
380
FECIOARA
Plîngeam pe sînu-i fraged un plîns d-amărăciune Şi lacrimi înfocate pe frunte-mi se scura. Căci tînăra vergină şoptea o rugăciune Suavă ca amorul ce-n sînu-i palpita.
Era un înger dulce ce-n visurile mele D-atunci întotd-auna plîngînd am întâlnit; Aşa ca o fantasmă ce-n noapte fără stele Trecînd printre morminte, şopteşte : am trăit!
„O, vin, iubite, vino, căci iată vîntul bate Şi floarea dimineţii curind va veştezi. Veni-va călătorul din locuri depărtate Şi ochii săi în lacrimi nu o va mai găsi.
Dar vino lîngă mine şi moartea-mi va fi dulce Pe ale tale braţe cînd capul voi pleca. Aşa drumaşul serii în cîmp voind să culce, Ferice-i cînd p-o floare îşi pune fruntea sa !
Acel ce-mi dete viaţa la moarte mi-o expune, Unui străin cu aur va mîna s-o dau eu Şi n-aim spre apărare decît a mă supune, Şi n-am a le răspunde decît suspinul meu."
Acolo unde luna din cale se opreşte
Şi lasă o cătare mai dulce pe pămînt,
Acolo unde onirtul mai vesel înfloreşte
Acum eu merg adesea şi plîng p-al ei mormînt.
Odată, dimineaţa cînd vesel se răsfrînge Purpura matinală ce omu-i zice zîori, Cînd muritorul palid, subt lanţul ce îl strînge, Salută aurora în cerul fără nori;
Mergeam atunci la dînsa cătînd la alba lună Ce-n unda aurorii cu-ncetul se-neca. Frumoasa copilită lucra la o cunună De rozi ce-n răsfăţare pe sînu-i se juca.
Cu flori încongiurată ca cerul cu lumină, La candela murindă ea tristă căuta ; Iar aurele-i bucle ca spice ce se-nclină Şi strălucesc subt rouă, în lacrime unda.
382
O CUGETARE
O PATIMA
Vedeţi acele măgure înalte, furtunoase ? Acolo cugetările Sunt libere, frumoase.
De-acolo căutările Coprind vechea Dacie, Colonia romanilor Ce pere sub robie.
Acolo-n vîrful st-încilor O cugetare dulce Ca faţa junei vergine în umbră imi străluce :
—■ „Aceste ţări eroice Pot să se dezrobească Şi numele românilor De fală să lucească !"
Dar coborînd din măgură Să merg în valea mare, Fecioara dulce, candidă, Stă, rîde şi dispare.
Revin' bălaie vergină Cu coame plăvioare Şi-arată calea-n negură Acestor dragi popoare.
Vai ! Un foc mă arde î Ard şi tremur eu Ca un crin în vînturi saltă peptul meu. Ochii-mi varsă lacrimi şi totdeodată Razele-aurorii în faţă-mi se-arată. Cugetele mele sunt ca nişte nori Şi totdeodată ca dulcele zori. Blestem muritorii ş-ale lor suspine Şi totdeodată aflu toate bine, Cînd pe carul morţii eu voiesc să zbor, Cînd găsesc că viaţa e numai amor. Şi cu toate astea dorul meu cel mare. Dulcea mea l-ar stinge ou o sărutare.
384
385
CÎNTEC
MUMA TÎNARA
Valuri de aur, mărgăritare, Purpură, roze .ţi diamant Din carul zilei de amarant Revarsă Febus fâră-neetare.
Soarele dulce şi luminos întotd-auna o să~ncălzească. Şi cîmpul verde o să-nf lorească, Şi o să fie cerul frumos.
Iar eu ca frunza ce-ngălbeneşte, Din zi într-alta fruntea înclin, Şi al meu suflet rece, străin, Vai ! nu mai simte, nu mai iubeşte !
I
Lăutarii cîntă hore graţioase ;
Tinerii feciori Cată dupe părul fetelor frumoase
Să răpească flori. Ca dulci fragi de cimpuri albele fetiţe
Dulce rumenesc, Apărind cu inîna mîndrele cosiţe, Sărutări pe gură las de le răpesc.
II
■— „Dai- tu, femeie tînără,
De ce stai ginditoare ?
în gene-ţi văz o lacrimă
Ca roua pe o floare.
Vezi ! pruncul tău ne fermeca
Cu chipul său cel dulce ;
Ca fluturai sub auru-i,
El sub cosiţă luce.
Da' tu-l priveşti şi lacrima
In gene-ţi străluceşte...
O, spune, mumă tînără !
Ce cuget te răpeşte ?"
— „Cînd ochii mei îl caută,
Eu cerc durere-amară,
Gîndind că-n cursul, anilor
Va fi rob el în ţară !"
336
3b7
INVOCAŢIE
CÎNTICE ŞI SĂRUTĂRI
O, Doamne-al bunătăţii, putere creatoare. De care niciodată eu nu m-am îndoit, Tu, ce ai .pus amorul în inimi simţitoare Şi floarea aurorei cu rouă-ai învelit;
Tu, ce-ai sădit în inimi speranţa şi credinţa, Căci una fără alta nu poate exista, Ce-aduci după durere surîsul şi dorinţa Şi după vijelie un soare-a lumina ;
Ce fără încetare dai zilelor lumine, Şi cîmpului verdeaţă, şi paserei cântări, Şi frunzelor şoptire, şi undelor suspine, Şi pe vergine buze suave sărutări ;
— „Ia harpa de aur, poetule june.
Şi cîntă, căci ochii-mi de lacrimi sunt plini. Iar pentru aceasta, pe frunte-ţi voi pune Ghirlande de crini."
— „în dam tu vei pune, suflare curată, Pe frunte-mi ghirlande, eu tot voi muri, Vai ! Roua nu poate p-o floare uscată
A re-ntineri."
— „Ia harpa de aur şi fă să răsune Palatul acesta, d-aure cîntâri,
Iar pentru răsplată pe frunte-ţi voi pune
Eu dulci sărutări." Apoi copilita cu cît săruta, Cu atît poetul mai dulce cînta.
Aruncă o călare asupra ţării mele ; Ea este ca o barcă pe un ocean plutind Cînd geme uraganul în noapte fără stele, Ce încă o suflare ş-o vom vedea perind.
Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta cerească, Căci lungă fuse noaptea în care suspinăm ; Ca să vedem furtuna ce va să ne răpească Şi sub un mal ferice un port să căutăm !
388
389
Cînd în ţara-nstrăinată încă te vei înturna. Vino, dragă, înc-o dată Pe ai tăi a cerceta.
LA O RONDURELA
Păsărică trecătoare Ce eterul străbătind, Legănată pe-aripioare, Vii din patrie cîntînd,
Insă la a ta privire De-ar fi unul mai puţin, Nu-ntreba de-a lui lipsire Din pămintul cel străin.
Pe mormîntu-i de tăcere Părăsit de trecători, Mergi şi cînt-a lui durere, Mergi >şi sparge lăcrimiori
Te salut cu bucurie Pe acest pămint străin, Unde nimene nu ştie De-s voios sau de suspin !
Numai ţie, drăguoară ! îţi voi spune dorul eu : Depărtat de ţărioară, Nu mai tace plînsul meu !
D-aur ele legănată In eterul înflorit, Du-te, du-te, încă-o dată în pămintul fericit.
Iară noi prin ţări străine Plîngem ţara ta cu dor, Trişti de ale ei suspine, însetaţi d-aî ei amor.
390
ZIUA BUNA LA ŢARA
Ţară dulce şi frumoasă, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mă due, fii sănătoasă ! Nu ştiu de te-oi revedea. Dar ce-mi pasă oare inie Daca pe pămînt străin, Daca în călătorie Moartea îmi va RÎce : vin' ! Vai ! In sînu-ţi dulce, oare Sunt eu mai puţin străin Cînd pe toată ziua moare Visul sufletului lin ? Iară să ridică norul. Vasul tău nu este-n port, Vînturi rele ca şi dorul Către negre stimei te port. Mîne va veni străinul Să te prade, ţara mea ! Mîne îţi vor smulge sînul, Mîne te-or îngenuchea. Şi tu n-ai nici mîngîierea Apărindu-te, să mori. Ei ţi-au degradat durerea ! Şi mormintu-ţi n-are flori ! Ţi-au făcut cununi de spine Ca iudeii lui Isus, Şi rîzînd amar de tine, „Ai unirea 1" ei ţi-au spus !
Dar ei ţi-au luat din mînă Armele ce ai avut. Dragă patrie română, Ce rău oare le-ai făcut ? La străini te-or da-n prădare, Vai ! şi pe cămaşa ta Fiii vitregi cu turbare .Sortii lor vor arunca. Te-au lăsat în slăbiciune, Fără legi, să putrezeşti Şi prin dulce moliciune Te-au lăsat să te slăbeşti ! Cînd chiar fiii—fi te ucide, Ce blestemi pe cel străin ? Ţara mea se sinucide ! Moartea este-n al ei sîn ! Fiii tăi nu vor dreptatea, S-a văzut atâţia ani ! Ei invoacâ libertatea Ca sâ fie ei tirani ! Câtre-acestea, dragă ţară, Tu poţi încă a trăi, Numai cei ce te-ncărcară, Numai ei vor veştezi. Astfel toamna cind soseşte Frunzele în pomi pălesc, Vîntul aspru le răpeşte, Putrede se risipesc. Dar cînd primăvara vine Pomul a reînverzit, Paseri cu eîntări sublime Nouă viaţă i-a vestit.
1862
302
Cosiţa lor saltă sub aurea dulce Şi flacăra lunii pe brîul lor luce, Şi iată cum cînt:
TIMPUL
Pe malul cel verde ce rîul stropeşte, Un om dupe cale puţin s-odihneşte, Visind fericit!
Iar razele zilei cu umbrele serii Sub ochii-i se luptă in sînul tăcerii
Pe val adormit. Pe măgură, luna se-nalţă-atunci plină Şi varsă pe fluviu un val de lumină,
Un brîu lucitor ; Eterul albastru cu stele aurite Se scaldă prin valuri uşor încreţite
De vîntul uşor. Pe fluviul luciu o barcă s-arată Cu pup-aurită, cu flori cununată,
Cu văl de satin, Cu june fecioare ca visuri frumoase Ce-n viaţa fugindă se-nclin amoroase
P-al nostru trist sin ; Un om cu cosiţe şi gene albite, Ou braţe secate, cu feţe pălite,
Cu coasa de fier, Apare în barca cu dalbe fecioare : E tâmpul; i'ar ele sunt blîndele oare
Ce vin şi iar per. Şi barca se duce prin valuri purtată ; Iar grupa de fete de visuri se-mbată,
De viaţă se-ncmt;
394
„Vin' cu noi, străine june, Să te-mbeţi de răsfăţări, Vin' pe tinere cunune De adună desfătări ! Vin' cu roze de-mpleteşte Anii tăi ce fugători, Pin' ce timpul nu coseşte Ale vieţii tele flori ! Să n-amîi plăcerea dulce ! Timpul este-amăgitor : Ce răpeşte nu mai duce Fragedului muritor. Astăzi toate pentru tine Jos în lume strălucesc, Şi plăcerile divine Cu-a ta viaţă se-mpletesc. Mine se vor stinge toate Ca prefumul serii-n vînt, Al tău suflet mîne poate S-o preface în mormînt. Timpul trece, vin' mai tare ! Toate eîte-ia viaţă plac Trec cum trece-o sărutare ; Toate lacrime se fac. Vin-acum la fericire ! Mine fi-va prea târziu, Vino pină ai simţire, Pînă sufletul ţi-e viu !"
Spre barca ce fuge pe fluviu la vale Străinul îndreaptă cătările sale, Ce rîură dor ;
395
întinde-a sa mînă şi sufletu-i bate, Răpit de dorinţe ce viu îl străbate
De vise d-amor ; Dar vasul se duce şi-n umbră dispare. Se stinge cu-neetul cereasca cintare
Pe rîul tăcut, în darn călătorul s-o urme se-ncearcă Şi rîuri de lacrimi ai săi ochi îneacă,
Căci timpu-a trecut.
LA ŞTEFAN GOLESCU
S-a găsit şi pentru tine Hulitori, cu un cuvînt ! Pentru ei nimica bine Nu mai este pe pămînt! Fruntea ta cea fără paită Turbură pe hulitori. Cobea nopţii-i mai turbată Cînd e cerul fără nori ! Tu surîzi cu bunătate Calomniilor ce zbor ; Nici o ură nu străbate Sufletul tău iertător !
397
LA CONSTANTIN NEGRI
O, Negri! inamicii a tot ce dă mărire Şi viaţă Româiniii nu-ţi vor putea ierta Că ai luat o parte de lauri la Unire
Prin insistinţa ta ! A face-un singur popol, o singură domnie Din două ; a restrînge atiţia postulării, Crezi tu că o să facă vrodată bucurie
Acestor sclavi tirani ? Cuvîntul datorie spre ţară e un nume ! Şi patria o umbră, mărirea, un eres ! A face să rămîie dispreţuită-n lume,
Şi-n umbră mai ales ; A pune interesul persoanelor-nainte De interesul ţării ; a nu simţi vrun dor Cînd jugul rău apasă aceste locuri sînte,
Aceasta-i legea lor ! Ei nu ştiu că ruşinea, că viaţa degradată A ţării lor pe dînşii d-odată îi lovesc. Că arborul cînd cade, şi frunzele-i d-odată
Cu el să ofilesc, întrebe pe un vierme ce naşte într-o floare De-i pasă daca planta, plăpînd locaş al său, E verde şi frumoasă, sau veştezeste, moare
Sub dintele lui rău ? întrebe-1 daca ştie că floarea ce-el devoară Odată vestezită, surpată pe pămînt, El însuşi se abate şi trebuie să moară ?
Să între în mormînt ?
Nu face însă astfel vîslaşul cel cu minte :
El îngrijeşte vasul a nu cădea pe stînci,
Căci vasui spart, el însuşi coboară în morminte,
în undele adinei ! Unirea are încă mulţi inamici puternici, Căci noaptea şi cu ziua se-ngînă depărtat Şi paserile nopţii, simţindu-se netrebnici,
S-agită ne-ncetat! Nu ! Noaptea nu îşi lasă umbra ce ea apucă Decît cînd e respinsă de soarele ceresc. Ne trebuie lumină ca noaptea să se ducă
Cu cei ce o doresc !
398
MIREASA MORMlNTULUT
LA UN ORB
Fost-a cînd în noapte aurora luce, Cînd se luptă omul cu adîncu-i chin. Pe atunci cînd somnul, mincinos şi dulce, Curmă-al său suspin.
Ea era tăcută, tristă florioară ! Fruntea-i visătoare dulce se-nclina, *N aurul cosiţei mîna-i albioară Distractă juca.
Vino mai aproape ! dulcea mea.-mi vorbeşte, Ascunzîndu-şi ochii plini d-amor ceresc, Tînără mea viaţă cursul îşi opreşte, Pentru totd-auna eu te părăsesc.
Şi uitarea tristă mine o să vie Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormînt Dorul ce m-apasă nimenea nu-1 ştie Pe acest pămînt.
Rara-i frumuseţe arde de splendoare. Să rugam ! îmi zise, în genuchi căzînd. Ochii plini de moarte şi de lăcrimioare Se-nălţau la ceruri amoros şi blînd.
Cînd se curmă ruga, dulcea ei cătare Se-nturna spre mine plină de amor. Peste ochii-i geana cade cu-ntristare Consumată-n dor.
Tu n-ai văzut prin ochii-ţi lumina niciodată.
O noapte fără fund Vederea ta absoarbe şi viaţa ţi s-arată Un rîu ce geme-n umbră şi umbrele-1 ascund.
Da, tu ghiceşti lumina prin ochii minţii tele,
Printr-înşii, tot despici. Prin eî tu mergi la bine şi te fereşti de rele, Prin ei d-amorul ţării atît de drag ne zici!
Sunt însă orbi în lume de inimă, de minte.
Acestii, c-un cuvînt, Merită ca să-i plîngem de tine înainte, Trăiesc orbi în lumină şi morţi în viaţă sunt!
Orb este cel ce cată lumina să oprească
In cursu-i regulat, Ce crede-această viaţă ironie cerească, Că lumea moştenire la cei vicleni s-a dat i
Insecte mici de noapte ce luptă cu vulvoarea
Şi arse-n sînu-i, per. " Dar tu nu eşti ca dînşii! Speranţa şi amoarea Revarsă p-a ta faţă lumini ce vin din cer.
400
401
LA UN AMIC SĂRAC
LA UN MARTIR
Bogaţii în mijlocul plăcerilor nebune
Tresar ele multe ori, Crezînd că urnibra morţii pe fruntea lor se pune. Şi că se schimbă-n lacrimi ale ursitei flori !
Tu ştii că tot ce are o formă se zdrobeşte,
Tu ştii, amicul meu, Că dupe om în viaţă nimic nu mai trăieşte, Decît virtutea dalbă a sufletului său.
De îţi lipseşte ţie o casă strălucită
Cu marmor răpitor, Şi dacă locuinţa de toţi e părăsită, Tu ştii ce preţ a pune pe vizitele lor ;
Tu ştii că interesul conduce astă lutme, Şi-aceşti trăitori morţi Speculă simţimîntul, virtute, fală, nume. Şi pe a ţării viaţă aruncă ai lor sorţi.
La poarta sărăciei, nu, cînii nu s-adună !
Şi tu, ce-ai deşirat Dupe a lumii frunte rîzînda ei cunună, Ce trebuie să cugeţi-nainte ai aflat!
Ferice cel ce poate, de orice lanţ-nainte,
Să spargă jugul său, Acela singur poate să meargă în morminte De orice lanţuri liber, cum tu faci, dragul meu !
Tu, ce mori. cu fericire, Pentru ceialţi muritori, Cine eşti tu, o, martire 1 Cine te trimite ori ? Eşti om ? Zi un zeu mai bin Căci adesea ai căzut Pe cînd nu laşi dupe tine Ni'ci un nume cunoscut! Norul oare se gîndeşte Cînd se sparge, ca să dea Văii ce îngălbeneşte, Viaţa, frăgezimea sa, Daca lasă dupe sine Nume bun p-acest pămînt ? O, martire, porţi în tine Voia unui nume sînt! N-ai în viaţă nici o oară, Tu nu ai nimic al tău. în martiri ce ei omoară Ei ucid pe Dumnezeu ! Mergi, fărâmă, risipeşte Al tău suflet şi-al tău lut ! Pentru ţară te jertfeşte ! Cerului va fi plăcut. Cei răi au să calomnie Numele şi-al tău mormînt. Un tîlhar are să fie
402
403
Lingă tine, un om sînt! Căci <pe viaţa mai curata Calomniile-omieneşti Lasă mai adîncă pată. Trebuie să te gindeşti. Oameni fără de onoare Vor huli onoarea ta, Sufletele tîritoare Gloria îţi voi' lua. A eroilor ţarină, Pe acest pămînt de orbi, Este ca întotd-auna Prada turmelor de corbi.
Ce-^ai fost tu aici în lume ? Rege sau un sclav nedemn ?
LA
UN SCHELET
Căci pe frunte-ţi nici un nume Nu ne spune nici un semn. Regi sau sclavi, tot se abate. Oasele ce le-a rămas Au aceeaşi greutate, Pentru cela ce le-a tras. Sceptrul, lanţul nu lăsară Peste braţe urma lor, Pe nici unid nu cruţară Oarele în zborul lor. Regi şi sclavi ce au să facă ? Nu sunt tot un trist pămînt ? D-opotrivă nu-i atacă Viermele cel de mormînt ? Unul beat d-a lui trufie. Altul de al său lung dor, Se deşteaptă cu urgie Cînd se curmă viaţa lor. Vai! Amar acelui care Zi ferice n-a avut! Şi cu-a vieţii chiar perzare N-a trăit nici un minut! Tu, schelet, ne-aduci aminte
405
Că e scurt aî vieţci pas, Şi-orice cugetă, ce simte, Vai ! ca tine a rămas ! Poate că ai fost ferice, Tristă urmă, noi nu ştim ! Gura ta parcă ne-ar zice : „Timpul trece, să iubim !"
LA FLORI
Flori frumoase ! Sunteţi oare Dulci surîsuri de Ia zori ? Căci p-a lor încingătoare Voi luciţi, o, scumpe flori !
Sunteţi sufletele blînde Fetelor ce nu imai sunt ? Ah ! ca ele de plăpînde, Treceţi viaţa pe pătmînt!
Sunteţi vise aurite Ce din cer se risipesc ? Căci ca ele-mbălsămite Foile vă strălucesc.
Sunteţi raze rugătoare Ce plutesc prin sărbători ? Ca iumini de sărbătoare, Voi luciţi, suave flori.
Sunteţi lacrime divine Dup-al frumuseţii sîn ? Căci cu voi în zile line Graţiile se îngîn !
407
Vai ! Ca voi strălucitoai e Sufletu-mi avea plăceri Şi ca voi nestătătoare Au perit în lungi dureri.
Voi pe sînul primăverii Către viaţă aţi venit. Numai eu nu iau durerii Anii care mi-a răpit.
LA UITARE
Tu eşti o ferice floare Ce în cîmpul morţii creşti Pururea surâzătoare, Dorurile lecuieşti.
între cei rămaşi în viaţă Şi-ntre cei ce nu mai sunt, Tu reverşi o dulce ceaţă. Tu ascunzi al lor mormînt.
Ca o mînă înflorită Lacrimile ştergi plăcut Şi durerea infinită O goneşti către trecut.
Dai' cu tine, orice rele, Orice bunuri se topesc Şi pe urma fugii tele, Noi dorinţe înfloresc.
în durerea lui amorul Te consultă multe ori ; Tu îi vindeci dulce dorul Cu-ale tele triste flori.
Şi cînd vinul se revarsă, Cînd ospeţii dănţuiesc, Sînul tău pe lume varsă Un prefum dumnezeiesc.
409
LA ROMÂNI
LA PIRAMIDE
Români ! Ce faceţi oare mormintele străbune ?
Orice popor ar fi Ce n~are monumente, aceste mari cunune De secoli de mărire, nu are drept a spune Că este el un .popol ! Nici are drept a fi!
Mormintele se află ; dar, turme rătăcite,
Români ! de robi tirani, Ce au trecut pe ţară cu inimi înjosite, Lăsară să se surpe ; erau prea strălucite ; Şi ei, prea orbi, să rabde lumina-acelor ani !
Vai ! Secolii din urmă deschiseră intrare
Străinilor perduţi, în paturi nopţiale, aceste sanctuare De unde altădată, spre fală şi mirare, Năşteau eroii ţărei şi dalbele virtuţi.
Străinii risipiră ţărîna strămoşească.
Şi ce n-au risipit, Românii dărâmară !... O, ţară românească ! Fii demnă prin virtute de fala strămoşească, Sau leapădă un nume ce tu ai umilit!
I
Acei ce vă-nâlţară periră în uitare.
De cincizeci evi, pe dînşii s-a-nchis al lor mormînt,
Ţărîna lor perit-a 1-a vîntului suflare,
P-acest deşert pământ. Popoare noi venit-au şi au trecut din viaţă. Mai multe tronuri mîndre d-atunci s-au răsturnat, Şi lumea fugătoare schimbat-a a sa faţă
în cursu-i minunat. Chiar mintea omenească luat-a o schimbare ; De zeii săi poetici şi cerul a scăpat; Iar voi, o monumente d-eternâ admirare,
Nestrămutate-aţi stat!
II
Colo se arată valea dalbă, verde, Unde Nilul vesel, şerpuind, se perde
Printre sicomori. Cairul înalţă albele-i palate. Vesele moschee, graţios săpate
'N marmură cu flori.
III
Dar mai colo se zăreşte Cel deşert spăimîntător, Unde viaţa îşi opreşte Pasu-i verde, rîzător.
410
411
Amblemă de tăcere a tristelor mormînturi îiu care tot adoarme, plăcere, lungul chin ; în care numai pasul fantasticilor vuituri Deşteaptă un suspin. Unde vîntul ce omoară Nalţă munţii de nisip, Ce pe fiecare oară, Schimbă forma, se risip. Dar luncile deşearte atît sunt de măreţe, Atît de melancolici, cît ochiul privitor.
Ce cală tinereţe, Se-nturnâ să ascunzâ o lacrimă de dor !
IV
Dar ziua se abate. — Pe undele pălite
A mărei de nisip, Se luptă umbra tristă cu razele ei mute
Ce-n noapte se risip. Iar formele lor albe se schimbă cu durere
Pe fiece minut. Şi tremurînde-noaită în umbră şi-n tăcere
Sub vălul lor tăcut.
v
Dar colo pe hotarul deşertelor tăcute Era odineoară acel vestit Memfis. Luminile, ştiinţa şi artele plăcute Făcuseră acolo al lumii paradis. Aici era cetatea cu magice palate. Aici locuitorii trăiau ca-n sărbători : Dar una dată moartea aice se abate Şi mîna lor îngheaţă pe cupe şi pe flori. D-atuncea, în tăcerea anticelor deşerte, Şacalul cel sălbatec se plînge întristat Şi vinturileTntoană lugubrele concerte în vechile ruine ce timpul a-nfruntat.
vi
Voi, umbre nevăzute, o, fii de-nchipuire ! Sculaţi-vă odată din ast tăcut mormînt! Iar tu, lumina vieţii, învie c-o zîmbire
Al lor trufaş pămînt! Tăcere ! Iată noaptea !... O umbră se arată.
Răsare din pămînt! Ea face semn .cu mîna-I plăpîndă şi uscată Şi mii de alte umbre se-nalţă din mormînt. Trei regi ce rădicară aceste piramide, Trei umbre, în tăcere s-aşează la benchet. Trei cupe aurite, la stelele splendide Rădică deodată o mînă de schelet. O tînără prinţesă s-aşează in tăcere Şi cheamă lîngă sine fantastici trecători, Şi întonînd armonii d-amor şi de plăcere, Deschide vălu-i d-aur pe sînul ei de flori. Dar iată se aude o surdă nechezare
De ageri cursieri ; Cambis păşeşte-n capul popoarelor barbare, Mii ţipete se-nalţă în sînul desei seri. O luptă cruntă-ncepe şi armele în vînturi
Răsună cu tărie pe braţele de os ;
Iar cetele-egiptene reintră în mormînturi
Şi aerul răsună d-un zgomot fioros.
Eroul macedonie în urma lor apare.
El trage dupe caru-i popolii cei coprinşi.
Aceste turme sclave se luptă cu turbare
Să-nvingâ în robie alţi popoli neinvinşi !
Oh ! nu mai e speranţă d-această omenire !
Tu, dulce libertate ce lumea-ai amăgit,
Ori nu ai fost tu oare decît închipuire ?...
O, popol, încetează d-a cere-o fericire
Pe care nu ştii însuţi s-o laşi la cel robit!
Dar cine sparge încă nisipurile dalbe ? Soldaţii lui preunmă al său car aurit. Ei sunt ficinoşi şi falnici şi pletele lor albe Sub arme au albit.
412
413
O mantă de purpură pe umerii-i s-abate, Iar brîul lui luceşte ca cerul înstelat. Alături stă amanta-i ; divina-i voluptate Pe toţi a fermecat.
El trece ; dar s-arată ordiile păgîne.
Sub paşii lor pămintul în doliu s-a-nvălit.
Dar el chiar se strecoară şi-n urmă nu rămine
Decît o suvenire de dor ce a perit.
Dai- cine e eroul a cărui strălucire
Pe toţi a întrecut ? Soldaţii lui sunt palizi de lungă nedoiimire. Ei n-au nimic în faţă şi-n vorbe neplăcut. Eroul îi conduce în valea glorioasă, In purpură, în aur el nu-i învestanîntat. Un redîngot albastru, o şlapă colţuroasă Acoperă scheletu-i, de vînturi legănat. Dar ochiul lui străluce de-o flacără străină
La ceilalţi muritori !_ Tăcere ! Mamelucii s-adună, se dezbină Prin umbra nopţii deasă pe caii lor uşori. El foce semn din mînă... Ostaşii lui s-adună. Scadroanele s-avîntâ prin câmpul nisipos. 0 luptă crudă-ncepa şi armele răsună Pe albele schelete ce strălucesc la lună,
Pe hîrcele de os.
Orice putere, suflet, şi viaţă, şi tărie,
Voinţă, libertate, adîncă energie,
O zi într-un om singur, tmie s-au concentrat.
Şi jugul lumii veche măreţ a sfărâmat.
El este, Bonaparie, sau flacăra divină
De care Creatorul formă a lui ţarină
Aşa cum form-un fulger şi-un vînt vijelios
Şi îl ai'uncă-n aer şi -urlă furios,
Şi cînd se-mplină aste proiecte-adînci, sublime,
Al vieţii Domn le cheamă în negrele abitne.
Dar mamelucii zboară prin cîmpii cei sălbateci
Ca pulberea în vînt. Şi umbrele lor mute, cu caii lor fantastici,
Reintră în mormînt.
O, tu, sublimă umbră a unui zeu mărit ! Tu ai trecut în lume şi globu-a tresărit, Şi tronurile mîndre săltară spaimîntate, Şi regii coborîră cu frunţile plecate, Pe noul domn al lumii, smeriţi Intâmpinînd, Şi dreptul vechi cu frică la poale-i aruncînd.
414
LA ŢARA
îşi zice : această ţară in întunerec piere! Cu-oţetul te adapă, cu spini te incunun ! Acele certe surde cein sinul tău răsună,
O, ţara, te slăbesc ! Şi cauza lor fie în fundu-i cît de bună,
Tot pe străini servesc. Fii, ţara mea, unită, de vei să fii tu mare !
în cap cu al tău domn, Aşteaptă ! Ziua vine şi fericit e care La dulcea ei sosire n-o fi surprins de somn
Pilotul are ochii prin nopţi de vijelie
Pe al busolii ac. Şi regii ce plecară să afle pe mesia, O stea strălucitoare priveau pe cer cu drag. Tu, ţara mea frumoasă, în ţinta de mărire
La care tu păşeşti, Ce stea împodobită de sîntă strălucire Ţi-arată a ta cale cu razele-i cereşti ? Eşti jună, eşti frumoasă, ai munţi şi stînci rîpoase,
Ai rîuri argintii, Ai văi cu plete d-aur, păduri verzi şi umbroase Şi pulbere de turme, femei cu ochii vii. Prosperitate, pace, amorul şi plăcerea
în sînu-ţi locuiesc. Şi călătorii care nu iţi cunosc durerea, Răpiţi de-atltea daruri, stau şi te fericesc. Dar astă soartă dulce ce oare-ţi foloseşte,
O, ţară de amor ! A spiritului pine, lumina îţi lipseşte, Şi toate-aceste bunuri perd fermecele lor ! Dă toate-aceste daruri p-o zi de luminare,
O, dulce ţara mea ; Tu ai născut în lume şi liberă şi tare, Şi astăzi ignorinţa înclină fruntea ta, Străinul ce te ştie, plîngînd 1-a ta durere,
La numele tău bun,
416
LA ROMÂNIA
Astfel cum se-nclină crinul Fără viaţă şi color, Cînd un vierme-i roade sînul Fraged şt desfătător ; Astfel, dulce Românie, Tu începi a te fana, Şi nimic n-aduce ţie Viaţa şi mărirea ta ! Dragă, moartea locuieşte Chiar în sînul tău frumos. Unde mergi ea te-nsoţeşte ; Orice faci e de prisos. Cînd în dorul ce te-abate Tu încaleci să combaţi, Un fi astru urcănn spate Şi îţi zice să abaţi ! Cînd pe rîul organizării Vasul -tău vei a-1 purta, Un fiastru, al perzării, Pune mîna-n cîrma sa. Unde mina ta plăcută Scrie fericire,-amor ! Altă mină nevăzută Scrie-ndată : ură, dor !
4iB
Cînd tu faci o faptă bună Fiii tăi o veştezesc, Rozele p-a tâ cunună Cum le pui se ofilesc ! Şi speranţa ta se curmă ! Cu nimica nu te-mpaci! Toţi s-arată pentru cârmă ; Dar eu nu mai văz cîrmaci
Tu faci de .păleşte viaţă, tinereţe, Dulce bucurie între muritori. Fragedă junie schimbi în bâtrîneţe Şi prefaci în lacrimi ale vieţii flori!
LA PIZMA
Pizmă, tu eşti răsplătirea Faptelor celor mai mari ! Tu stingi pacea şi iubirea Şi faci zilele amari.
Tu faci ca să nască calomnia rea ; Ast cărbun ce arde fruntea ce atinge, Dar care mînjeşte, dupe ce se stinge, însuşi pe acela care îl ţinea.
Tu-mpleteşti cununa morţii La martirii renumiţi, Tu tragi jos în lume sorţii Regilor neodihniţi-
Pizmă, orişiunde naşte o virtute, Un talent, 'un merit, un prezint ceresc, Ale tele umbre palide şi mute Nasc deopotrivă şi le învălesc !
In colibă tu născută, Fugi de dînsa neîncetat, Şi cu forma ta plăcută în palaituri ai intrat.
Nimănui nu dai cruţare ! Cînd se varsă-al tău fior, Regii sunt a ta suflare Şi pălesc pe tronul lor.
Cei ce-i încongioară cearcă-a ta putere, Inima se umple cu al tău venin, Care o îmbată şi o schimbâ-n fiere, Ura-nlocuieşte amorul divin.
Eu te văz pe orice faţă, De la domn: pînă la sclavi. Fumul tău pe toţi răsfaţă. Pe cei slabi şi pe cei bravi.
Tu inspiri adesea pana care scrie, Vorba roditoare unui orator. Ce combate crîncen oarba tiranie, Şi reverşi mînia pînă in amor.
Lauzi cu neruşinare Pe acei ce slabi gîndeşti, Şi pe cel ce merit are II ascunzi, cînd nu-1 loveşti.
Cum în bătălie vulturul de pradă Urmă o armată, şeade priveghind, Şi cînd se doboară corpuri în grămadă, Se aruncâ-asupra-i însetat erocnind,
420
421
Astfel tu aştepţi in noapte Laurii a se-mpleti Şi cu ne-mpăcate şoapte Te repezi a le zdrobi.
LA UN AVUT
Da, dintre toţi avuţii din astă ţară mică. Acela care ştie mai bine-a risipi Comorile de aur cu arta cea antică,
Eşti tu, nu te-ndoi! Porfirul şi ivorul, şi aurul îngînă Locaşul tău ferice in gustul cel mai fin, în luxul cel mai slendiri la care-a artii mină
Dă sufletu-i divin. La masa ta de oaspeţi cu inime voioase Cristalul rivaliza cu porţelanul dalb, Şi rozele, şi crinii, .cu june graţioase.
Cu gîtul lor cel alb. în cupe rîde vinul in spume-mbâlsămite Şi face să recheme pe zeii cei uitaţi, Şi roabele antice să văd înlocuite De servi muiaţi în aur ca fiii de-mpăraţi ! Dar poţi a-imi spune mie cum în apropiere D-a trece astă vale pe care ai albit. Tu mai înalţi palaturi la viaţă şi plăcere,
Cînd viaţa s-a finit ? Ştii daca de la tine şi pină la morminte Mai este loc d-o noapte, sărmane peritor ? Te-ascunzi fricos, de moarte, batrin fără de minte,
Cînd tu eşti muritor ?
423
în darn vei da tu aur arhangelului morţii, El nu primeşte mită, şi-atuncea, vai ! în plîns, Vei înţelege oare că, împotriva sorţii,
în darn averi ai strîns. Vei părăsi palatul, femeile frumoase Si oaspii tăi, şi servii, şi loţi te vor lăsa. Moştenitorii însă la mesele-ţi luxoase
Bind, vai ! te vor uita !
LA UNIRE
„Aşadar nici Unirea, a Româniii soartă Nu poate să o schimbe aicea pe pămînt ? în cărţile ursitei ea este scrisă, moartă, Cu celealte neamuri ce astăzi nu mai sunt ?" Aşa răsună tristă cîntarea desperării A celor ce văd umbra plăpîndii lor fiinţi Mai mare decît umbra nemărginită-a ţării Şi a viitorimii ! Bărbaţi cu mici credinţi ! Nu ! nu ! Unire dragă ! tu nu faci ce zic ei! Un rîu, ieşind din sinul sorgintii ce îl varsă, E mic, dar cît se scură, cît trece printre văi, Se umflă, se lăţeşte şi mare se revarsă. Aşa şi tu vei creşte, ou timpul o, Unire ! Peri-vor şi tiranii şi robii demni de ei, Ursita îţi păstrează, în viitor, mărire, Şi viaţă, şi putere să dai la fraţii mei. Atunci aceste patimi ce nu cunosc cuvînt, Ce nu cunosc nimica a fi mai sus de ele, Unire ! se vor stinge ca nişte nori la vînt Ce-ncongiură de umbră lumina unei stele. Al lebedei pui este, cînd a venit la viaţă, Urît; nimic nu spune că va veni o zi în care o să fie o pasăre măreaţă. Aşa, Unire sîntă, tu eşti ursită-a fi.
425
LA UN POET
Florile de primăveri. Şi tirani ca să lovească. Tu încinge lira ta Cu a zeilor cunună, Şi cum varsă dulcea lună Pentru toţi lumina sa, Varsă inima ta jună !
O, poete, muza ta A perdut a sa junie, Şi suava poezie Ce pe toţi îi îmbăta Cu torente d-armonie ? Unde rozele-au zîmbit. Spinii le luară locul; Floarea morţii, siminocul. Peste crini a răsărit. Gheaţa-nlocuieste focul ! Nu ştim noi eâ-aice jos E o vale de suspine ? Cată să o ştim prin tine, O, poetul meu frumos, Cu rintări dulci şi divine ! Cerul roza-a născocit. Prin prefum sâ ne răpească, Boarea să ne răcorească, Şi poetul fericit Inima să-ntinerească. Iară tu, poetul meu, Poţi să verşi veriiniul tău In cîntările senine. Dar atît cît sâ faci bine Şi sâ nu îneci în rău Zilele cele puţine. Pasările negrii seri Sunt destule să cobească Vijelii, să veştejească
426
LA AVERE
LA CILIA
Fericire-adevărată Este a se mulţumi Cu ursita ne-mpăcată Orişicare ea ar fi. Fericit e cel ce ştie Pentru ţară a muiri ! Mai curînd mort vrînd să fie Decît rob a vieţui. Fericit e cel ce-n lume. Fără de a fi roşit, Poate încă a ne spune Cu mîndrie : sunt cinstit! Muritori, gîndiţi la moarte ! Strigă orele ce zbor Şi nu uită să ne poarte Viaţa pe aripa lor ! în mormînt ce-ţi foloseşte Aurul ce-ai aduna ? Şi în lume cît trăieşte Cine-i singur a-1 păstra, Daca însuşi el se-ntumă Către muma lui pămînt, Daca toate au la urmă Rezultatul un mormînt ? Fală.-onoare şi virtute Singure mai dăinuiesc. Faptele mari şi plăcute Urma noastră o vestesc.
Cum palida roză se-ntoarce de ploaie,
Roşeşte, surîde la viaţă voios,
Sub roua ce-o scaldă, sub vîntul ce-o-ndoaie,
Sub soarele zilii, o, suflet frumos !
O, dulce Cilia, din lânceda stare
Te-nturni către viaţă ca roza la ploi.
Din zi-n zi pe faţă fericea repare,
Purpură, surâsuri şi fermece noi !
A ta miînuşiţă se-mplină, s-albeşte.
Şi braţul se umflă sub dragi aluniţi,
Şi sînul tău, dragă, iar se rotunjeşte,
Bărbia se-ntinde şi face gropiţi.
în ochii-ţi un soare imai viu acum luce.
Zăresc sănătatea pe tot corpul tău
Vărsînd crini şi roze cu mîna ei dulce,
Şi hora de graţii urmînid pasul tău.
Amorul în umbră aşteaptă, veghează,
Aruncă asupră-ţi un hor de visări,
Dorinţa în sînu-ţi roşind, s-aripează,
Şi buza-ţi s-aprinde de dulci sărutări.
în timpul acesta, amara ta soarte,
Rugai ca să scape al 'tău aşternut,
D-această bătrână ce-i zice toţi moarte;
Opreşte-mi dar mie întîiul sărut.
423
428
CLAVECINUL
Cum sub vise d-aur frageda juneţe Pare la vederea mkiţei omeneşti, A părut în sală, dulcea frumuseţe,
Sub graţii cereşti. Adunarea toată repede-ntorcea Ochii, cu plăcere, către dulcea mea. între păru-i negru strîns în cosiţele Albele camelii se perdeau plăcut Cum prin geana -nopţii, depărtate stele
Scîntei un minut. Fiecare sunet ce-orologiul vărsa, Sufletu-mi, lovindu-1, crud îl fărăma, Astfel sună-n inimi orice lovitură De ciocan pe cuiul tristului sicriu Unde se întinde dulcea creatură
Care noi iubim. Ea-nţelese dorul ce mă-mpovăra Şi de rozioare faţa-şi scutura. M-adora pe mine dulcea mea frumoasă ? Cine poate spune misteru-i divin ! Se-ntrista tăcută, se punea sfioasă
Lîng-un clavecin. Mînele-i -p-octavuri se jucau uşor Deşteptând lugubre sunete de dor. Ochi aprinşi de flăcări ce-i îndivinau, în născînde lacrimi dulce se scăldau.
Ca plăpînda rouă peste-o rozioară Ce la zori deschide graţiosu-i sin. Rătăcea surisul p-a sa buzioară
Cu purpur divin. Sub orce mişcare, formele-i lumeşti Răspîndeau tezauri de graţii cereşti. Danţul urmă oursu-i... Muzicele sună ; L-a plăcerii undă sufletele zbor ; Numai eu cu rîderi, vorbe de minciună,
Ascundeam crud dor. Căci la faptul zilei fost-am preursit. Ca să las pămintul inimei dorit. Vocea-i adorată, dulce,-amăgitoare, Dar învăluită de profundu-i chin, Se-ntruni cu-aceste vorbe-ntristătoare.
Dureros suspin : „Daca şi cerul încă-a voit Ochii-mi d-acuma să nu mai vază Chipul tău dulce ce mă-nviază, Decretul soartei fie-mplinit! Uită-mă-ndată ! La ce vei duce Cu tine dorul unei simţiri Din care nu ştii decît trudiri Şi niciodată fermecu-i dulce ! Vai! Pentr-un suflet ce s-a zdrobit, Ui tare a-i floarea vindecătoare Floare ce creşte surîzătoare în cîmpul morţei cel veştezit. Eu mă voi stinge p-acest pămînt Ca crinul dulce ce-n lacrimi pere Şi nimeni ştie cruda-i durere Ce-i pleacă fruntea către mormînt. Cînd te-i întoarce din întîmplare, Afla-vei toate la locul lor, Pline de viaţă, juneţe,-amor Precum fusese l-a ta plecare. Ochii tăi poate m-or căuta... Eu voi fi lipsă, vai ! dintru toate. Atunci la mine gîndi-vei poate Şi ochii-ţi de lacrimi s-or îneca !"
430
431
Astfel răspândeşte tînăra-i cîntare. Dalbe lacrimiioare-nrc.ua faţa sa. Sufletul ei fraged, într-o căutare,
Se părea că-mi da. Au trecut pe viaţa-mi zile de durere, Chipul ei cel dulce de cînd n-am zărit. Dar nimic nu stinge din a mea vedere
îngeru-mi dorit. Iar cînd văz femeie lîngă-un clavecin, Inima-mi exală un adînc suspin.
LA BĂILE CLEOPATREI
Să stăm p-această stîncă ce se prevede-n valuri Aceste scări tăiate în lespezi de granit Recheamă o regină ce-n umbr-acestor maluri Venea să răcorească al ei sîn înflorit.
Vedeţi această scară de dalbe mozaice
Ce duce către băi ? Picioarele-i plăpînde călcat-au pe aice Cînd trupa graţioasă de vergine finice, Ierihoene roze puneau sub paşii săi.
ii
Dar soarele se culcă... Tăcere !... O femeie
Apare-n acest loc ! Cosiţa-i voluptoasă, în aure, scînteie Şi brîu-i scump răspîndă torente dulci de foc.
Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri rîura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete preţioase aştern în calea sa.
Pe lespede de marmur cu aur poleite Mantila-i purpuroasă se mişcă... A căzut, Şi sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formează împregiuru-i un cerc nestrăbătut.
433
Dar iată steaua dulce din umbră se rădică
Pe umedele-i scări Şi razele-i tăcute răs£aţă-a lor cosică Şi albele lor sînuri eu dalbe sărutări.
Căci grupa cestor vergini, folatre, tinerele, Prin valurile limpezi, prin raze se juca. Lucind ca vise dalbe ce-n nopţi amari şi grele Vin a ne înşela.
Pe albele tunice în flori d-argint cusute, Se sparge-al stelei foc,
Cînd vesele, uitânde, în undele tăcute, Fecioarele se joc.
Dar alba lor regină cu genele umbroase, P-o lespede-aurită, răpită şeade-n dor. „O, dulce tinereţe ! O, zile mult frumoase ! Nu-i oare cu putinţă s-opriţi al vostru zbor ?''
O floare se usucă de criveţe bătută ; Dar soarele cel dulce o poate-ntineri. Iar tu, o, vană umbră ! odată abătută, Nu vei mai înflori!
Dar unde-i frumuseţea a carii dulce rază
Atîta fermeca, Cît August niciodată n-a vrut ca să mă vază, De frică să nu pice in fermecarea sa! Şi unde-mi e puterea, averile-mi pompoase
Şi populii-umiliţi ? Şi voi, gentile turme de inimi graţioase,
Frumoşii mei iubiţi ? Ah ! toate-acele bunuri lueiră-n dimineaţă
D-un fermec strălucit; Dar la apusul zilei, a morţii tristă ceaţă,
Tot a învăluit!" Aşa cîntă regina şi rnina-i diafană
Pe marmiuru-nflorit C-un ac de aur mîndm a scris : o lume vană
Şi-ndată a perit.
Aşa vorbi regina. Din harpa-i aurită Atrage cîntec dulce, curmat de dulci oftări. Iar vocea-i întristată, cu cîntecu-i unită, Lăsă să se auză aceste suspinări :
„In darn cerem să-nturne frumoasa tinereţe,
Fatalei noastre sorţi! Căci zilele tmiane sunt flori de frumuseţe Născute în grădina neîmpăcatei morţi !
Oh ! cursul vieţii trece cum trece-o sărutare
Aicea pe pămînt! Putere, fericire şi nume niîndru, mare. Nu vor putea sâ-mpuie la viermii din mormînt.
434
ODA
O UMBRA
O, Doamne, cu tron cl-aur, cu fulgerul în mînă,
Ce locuieşti în cer, Aruncă o privire pe patria î-omânâ, P-aceste dulci popoare ce în durere per ! Şi tu, Mărie dulce cu coama aurită,
Cu ochii lăcrimaţi ! Oh ! faceţi o minune popoarelor iubită ! Din trista lor cădere românii înălţaţi! La voi e cu putinţă tot ce la oameni pare
Neputincios şi greu. Căci niciodată omul prin slaba-i cugetare Nu va ghici natura-ţi, putere, Dumnezeu ! Dar tu, ce-nalţi un munte cind trebuinţa cere,
Al zilii imperator ! înalţă şi gîndirea românului ce piere, Lumină al lor suflet în noaptea cea de dor !
Stinsu-s-a timpul desfătător Cînd printre norul de dulci fecioare, Cu frumuseţea strălucitoare Treceai în lume, umbră ce-ador ! D-acum-nainte, vai! niciodată Nici o fiinţă nu va putea, Aici în lume, o, dulcea, mea, Să-ţi vază faţa ta adorată ! Ca din dormire azi mă deştept, Mi-aduc aminte vorbele tele, Cu ochii umezi de lacrimele, Mi-ai zis : „în ceruri eu te aştept! în ceruri poate sâ se unească Umbrele noastre, o, dragul meu !" D-atunci în Iunie, drag aştept eu Aceste vorbe să se-nmphhească. O, timp, repede caru-ţi fugos, Răpeşte-mi viaţa fără plăcere. Sufletu-mi geme plin de durere, Ta-mă pe caru-ţi alunecos !
436
437
UN REGRES
LA...
Viaţa trece in durere, Dorurile nu mai tac. Orice vise de plăcere Toate lacrime se fac. Zile, seri desfătătoare Trec p-al lumii dulce sîn, Nasc şi sting orice suspin Gu suavele lor oare : Pentru mine noapte-amarâ, Noapte ce nu are ziori, S-a întins eu întristare Peste anii-mi trecători.
i i
Ce distanţă infinită !
Cîte rîuri, cîte mări,
Te despart, a mea iubită,
D-ale mele sărutări !
Insă sufletu-mi se duce
Către tine ne-ncetat
Şi pe sînul tău cel dulce
Doarme dulce legănat.
Eu prin vis te văz tot jună,
Cu-ochii plini d-amor divin.
Cu cosiţa lată, brună,
Rîurind pe albul sin.
Buzele dulci, prefumate,
Sufletu-ţi ceresc trădînd
Prin cuvinte înecate
D-un suspin adînc şi blînd,
Şi răpită de plăcere,
Murmurîndu-mi : „Te iubesc !
Apoi iară în tăcere,
Recăzînd, amor ceresc !
Şi în alba-ţi mînioară
Ascunzîndu-ţi faţa lin
Ca o rază rumeoară
Ce s-ascunde dup-un crin.
433
Astăzi cine îmi va spune O, suav si dulce dor ! Daca-n sinul tău cel june Nu s-a stins al tău amor ? Căci se zice c-o iubire în al femeilor sîn, Trece ca o fericire, Ca un zefir pe un crin I
LA.
Cînd o floare în durere Perde dulcele-i miros, Vest ezită, cade, piere ! Suflet dulce, amoros ! Ca această dulce floare. Tu perduşi al tău amor, Dar nu pari suferitoare, Nu pleci capul tău sub dor, Ci mai jună, mai voioasă, Tu surîzi la desfătări, A ta buză voluptoasă Cată alte sărutări !
441
LA O NĂLUCIRE IUBITA
Văzui fecioara, vis răpitor ! De dimineaţă lîngă-al ei mire ; Plină de viaţă, de fericire Dorinţe d-aur, extaz, amor.
Pe alba-i frunte purta cunune Şi p-a sa faţă roze şi crini De tinereţe, de viaţă plini, îngînau dulce inima-i jună.
Purpura dulce şi poleită De dulci surîderi se legăna Pe mica-i gură precum ar sta P-o roză o rază, dulce-aurită.
Şi fiecine zicea răpit : Iată mireasa lingă-al ei mire ! Oh ! bucurie ! O, fericire ! Natura toată dulce-a zîmbit
Dar seara vine, şi pe pămînt Văzui fecioara, cine va spune ? Făr-alte roze şi-alte cunune Decît acelea dupe mormînt.
Văzui morminitul făcîndu-î cale Şi cum se-nchise pe sînu-i blînd, Văzui uitarea vesel ştergind Din calea vieţii urmele sale.
Dulce fantasmă, unde eşti oare ? Luat-ai zborul lin către cer, Ca fluturelui, ce în eter, Legănat zboară pe aripioare ? O, înger dulce al vieţii mele ! Al tinereţii vis fugător ! Eşti pe pămintul acest de dor, Sau arzi ferice sus între stele ? Dacă pămintul ai părăsit, Spune-mi, ferice şi dulce nume, Să las îndată viaţă şi lume, Să zbor la tine, ce am iubit!
443
443
diverse
LA ZIUA ANIVERSALA
Zi aniversală ! Zi de bucurie, Ce aşteptam atîta într-a mea junie ! Ce-mi aduci tu oare pe acest pămînt ? Dulce fericire sau al meu mormînt ? Cînd veneai odată, zi de bucurie, Cîte dulci dorinţe n-aduceai tu mie ! Cîte mîni iubite mina-mi nu strîngea ! Cupa unui frate cupa mea lovea. Ochii unei mume, plini de lăcrimioare, Mă oătau ca floarea pe un dulce soare ! Astăzi eu sunt singur, în străin pămînt! Maica mea iubită doarme în mormînt. Oaspeţii în giuru-mî nu se mai adună ; Cupele, la masă-mi, vai ! nu mai răsună ! Casa părintească cade la pămînt; Iarba verde creşte pe coperămînt. Paserea de noapte geme fără seamă ; Cinele în lanţuri cînd şi cînd mă cheamă. Cînd se va întoarce tînăru-i stăpîn, Nu-1 va mai cunoaşte, căci va fi bătrîn. Inimii îi place să se amăgească... Tot sperînd că viaţa poate să-i zîmbească. Dar p-această faţă roze de mai sunt, Ele-s flori d-acele triste de mormînt.
1846
PORTRETUL EI
Ştiţi cum este-a mea frumoasă ?
Să încep cu părul său.
Coama-i creaţă, undoioasă,
Cade mai pe jos de brîu,
Gura mică, surîzîndă !
Este darul cel mai rar,
Crezi că a băut arzîndă
Din al zeilor nectar.
Ochii, raze-nflăcărate
Ce plutesc p-un lac d-azur ;
Gene creţe, lungi, plecate
Graţios îi încongiur.
Două arcuri sau sprîncene
De la frunte nasc uşor
Şi sub valuri aurele
Către tîmple dulce mor,
Nasu-i este-n armonie
Cu frumoasa faţă-a sa,
Mai puţin, mai mult să fie
Cu o linie,-ar strica.
Sînu-i, cuib de vise blînde,
Seamănă un plai divin
Unde două roze-arzînde
Se înalţă peste crin.
Talia-i, suavă floare,
Cu o mînă pot s-o ţiu ;
Braţele-albe, rotunzioare,
Către mînă se supţiu.
445
Gîtu-i fragedă ninsoare, Perii ei îi învălesc, Astfel razele de soare Pe ninsoare strălucesc. Apoi daca vei, iubite, Intr-o baie s-o priveşti, Prin cosiţele-aurite Dulci mistere-ai să zăreşti.
SINGUR
Stelele misterioase Scutură discul lor tăcut ; Aurele graţioase Florile voios sărut; Pasările cîntătoare Se îmbată de amor ; Orele neaşteptătoare Iau plăcerile în zbor. Eu pe patul meu de chine Singur în tăcere sunt ; Ale candelei lumine Strălucesc ca p-un mormînt.
447
LA DUMNEZEU
Tu. putere creatoare, Ce dai viaţă şi mişcări Şi la legi neschimbătoare Pui sublimele-ţi lucrări ; Nu ştim ce-i a ta natură, însă ştim că tu trăieşti Şi a lumelor făptură Cauza sublimă eşti. Tu ai cununat eterul Cu-titunerec şi lumini ; Ai încins ferice cerul Cu planeţii tăi divini. Zorilor în dimineaţă Dai frumoasele culori ; Văilor le dai verdeaţă, Roua o rcverşi pe flori. Zilelor le dai splendoare ; Florilor prefum divin ; Serilor le dai răcoare ; Aerului zborul lin. Cu divina ta suflare Tu ţărîna înviezi Şi la prima ei mişcare Cu cuvîntul o veghezi. Nu-i amoare mai curată, Mai sublimă pe pămînt. Fericit cel ce se-mbată în extazul tău cel sînt !
Ideala ta iubire Orele n-o mărginesc, Nu aduce obosi re, Florile-i nu veştezesc. Daca viaţa are chine Lîngă-atîtea mulţumiri, Relele fac mai senine Fragedele fericiri. Dar e viaţa dată nouă ! Cela care ne-a creat Nu era dator el nouă Zilele ce ni le-a dat.
448
MIHAI ŞI CĂLĂUL
HOŢII
Cu Mihai se vede tînără domniţă Tremurind de spaimă ca o porumbiţă ; Printre geana-i lungă ai ei ochiori Ard ca două stele ce lucesc la nori.
„De ce plingi? întreabă bravul cu mirare, Eu mor pentru ţară şi neatârnare. De aceea, dragă, să te voioşeşti Şi cu flori cosiţa să ţi-o împleteşti. Cel ce pentru lege, pentru ţară moare Vede a sa moarte ca o sărbătoare !"
— „Pleacă capul !" strigă palidul călău. Iar Mihai întoarce spre el capul său. Fierul se ridică... Popolul şopteşte ; Vă uitaţi 1... Călăul se împleticeşte ; Fierul său aruncă... Cade fermecat Sub căutătura mîndrului bărbat.
Feteie-ncunună părul lor cu flori. Tot românul strigă de mai multe ori : „Cel ce pentru lege, pentru ţară moare Vede a sa moarte ca o sărbătoare '."
Am cîntat destul onorul, Ţara, şi am fulgerat Pe tîlhari! Dar unde-i sporul Grijelor ce eu mi-am dat ? Tot ce e tâlhar în lume S-a sculat asupra mea. Să negrească al meu nume. Să răspundem prin a bea ! Cînd cel ce ocupă cerul Universul a creat Şi a cununat eterul Cu lumină minunat, Ei a deşteptat în noapte Pe insecte ce-au dormit; Dar nebunele lor şoapte Lucrul lui nu l-au oprit. Varsă vin, a mea frumoasă. El mă va îmbărbăta : Vinul vechi de tămîioasă Mai bătrîn ca viaţa ta ! Şi in lupte ce-au să fie, De s-o perde al tău sclav, Sâ ai fală şi mândrie C-ai iubit un june brav ! Oaspeţi, închinaţi cu mine ! Pentru moarte, un pahar ! Pentru moarte-nchin mai bine Moară dar orice tîlhar !
450
451
ZIUA ONOMASTICA
Tilia, te fă frumoasă ! Astăzi este ziua ta,
Fă-ţi cosiţe
Negre viţe Peste faţa-ţi graţioasă Ca un nor a se crăpa. Peste păru-ţi nici o floare Şi la git nici un briliant!
Âi pe gură
O răsură Şi în ochi iui dulce soare Ce-nec orice diamant. Pune rochia ta de moare, O camelie pe sîn,
Cingătoare
Bîzătoare De o stofă de purpură Şi cu funda de rubin. Lasă braţul, lasă sînul Să se vază graţios
Prin dantele
De Brusele Unde roza şi cu crinul Se îngîn misterios. Şi picioru-ţi sâ străluce Alb şi rumen prin câlţuni
Bar în fire
Şi supţi re
în condur sub pulpa-ţi dulce Unde dulci dorinţi s-adun. Şi pe urmă, o, Tilia, Cheamă graţiile cereşti A aduce Fermec dulce în mişcarea ta cea vie Şi-n zimbiri ce răspîndeşti ! Fii frumoasă şi răpeşte ! Pin' la anul, ce ştiu eu ? Cîte plante Odorante, Cîte roze nu coseşte Coasa timpului cel greu ? Două locuri sunt la masă. Ale noastre neapărat, Ştim noi care Dragă oare. Sub ursita ce ne-apasă O să fie deşertat ? Poate locul tău să fie, Poate încă, ce zic eu ? Sâ-1 apuce Altă dulce ? Şi uitarea să prescrie Pînă şi numele tâu ? Să intrăm în sărbătoare Dîndu-mi mie-un sărutat. El ne spune Că în lume Viaţa noastră fugătoare P-al său curs s-a măsurat.
452
VIAŢA
LA DREPTUL CELUI MAI TARE
Sunt în viaţă astă dată ; Deci pot încă a mai fi, Daca am venit odată, Pentru ce n-oi mai veni ? Viaţa este-un rîu ce cură, Suflet dulce de iubit! Omul este-o picătură, Ce din sînu-i a ieşit. Astfel viaţa parţiară Despărţită ne-ncetat, Ne-ncetat să-nturnă iară Către matca ce-a lăsat. Mîne tu aici sub soare Altă formă vei avea. Mine-i fi o dulce floare, Poate, o, frumoasa mea.
Drept, născut cu existenţa,
Mulţi de mult mort te-au crezut.
Alţii ţi-au negat fiinţa,
Alţii să te surpe-au vrut.
Insă tu ca înainte
Stai tot tînăr pe pămînt
Şî desfizi bătrîna minte
Şi putei'icul cuvînt!
Regii, ca să te susţie,
Ou dreptatea te-au mascat,
Şi mai mult ţi-au dat tărie,
Şi mai mult te-au ridicat!
O, justiţie din lume !
Adevăr de toţi gonit,
Invocînd al vostru nume,
Cel mai tare v-au lovit!
455
LA ISUS PE CRUCE
O, Criste cu păr d-aur şi cu cuvîntul dulce,
Din care se revarsă al mîngîierii dar,
Tu însuşi ai zis, Criste, cînd te-a urcat pe cruce :
„Nu vrei să faci, părinte, să treacă-acest pahar ?''
Ce te gîndeai tu oare vorbind aşa, Isuse ?
Gîndeai că o să peară ce tu ai semănat ?
Gîndeai că fariseii au să întoarcă mîne
Poporul din credinţa ce azi ai insuflat ?
Nu sunt acei puterici ce-mpiedieă-o doctrină
Cu toată stăniirea şi influinţa lor !
Ea însuşi, cînd nu are principul de lumină.
Dă viaţă şi dreptate, ucide al ei zbor.
Doctrina ta e sîntă şi are viaţă-n sine,
D-aceea pretutindini lăstari adînci a prins.
Cu cît aflat-a piedici şi suferinţi sublime,
Cu-atîta, peste lume, în noapte s-a întins.
D-atunci de tiranie noi nu ne temem foarte
Cînd se arată încă aice pe pămînt!
O tiranie-n sînu-i aduce a ei moarte
Şi se arată-n viaţă cum naşte-un nou mormînt.
PANDURUL BATRÎN
Tinerică rumeoară Cu cosiţă gălbeoară, Cu albaştri ochi ori, Floricică trecătoare Ce-ai venit surîzătoare Să culegi in lume flori.
Paseră primă văroasă Cu-aripioară auroasă Şi cu tinere cîntări ; Dalbă dulce copilită Pe a căreia guriţă Ceru-adună sărutări :
Sui-te sus pe măgurică Unde luna se ridică Ceaţa norilor spărgînd Şi te uită peste lume, De-i vedea pe cai în spume Cete de panduri trecînd.
Căci mi-e viaţa turburată Şi mi-e inima-ntristată
456
457
De cînd ţara s-a robit, Ş-a trecut destulă vreme Vai ! de cînd românul geme In robie obosit.
Noaptea cade-ntunecată Pe cîmpie şi pe munte ! Aduceţi-mi calu-ndată, Calul meu cu stema-n frunte,
Să zbor unde Jiul plînge, Să m-arunc prin cele cete. Şi din lacrimi şi din sînge Să astîmpăr a mea sete.
Căci e mult de cînd românul Varsă plîngeri înfocate Şi e mult de cînd păginul Taie capete plecate.
IELELE
I
„Veţi spune voi mie, o, dulci aurele ! In ce loc se află frumoasele iele,
Ca să le sărut
Pe sînul plăcut ? Căci cine'le sărută îi dau cu plăcere Ce ochiul doreşte şi inima cere ;
Şi am să le cer
Ai maichii-ochiori
Ce-i ţin în ulcer
Smălţat tot cu flori !'' întreabă pe auri ce umblă perdute Prin flori şi prin umbre, pe căi nebătute,
Păstorul cel dulce
Cu păr aurit.
O aură-1 duce
Pe plaiu-nflorit.
li
în dumbravă la răcoare Ielele cobor din cer, Scuturînd din aripioare Raze dalbe din eter. Pe cămăşile lor albe Şi cusute-n flori d-argint, Brîne lungi de roze dalbe Cing mijlocul lor lucind. Iar din coamele lor plouă Raze d-aur şi de foc
459
Şi bobite dulci de rouă Peste sinul lor se joc. Hora lor se învîrteşte Peste albul păstoraş, Ce se face c-aromeşte Printre iarbă drăgălaş.
— „Cîntă, june păstorele, Cu-al tău fluier înflorit. Printre flori şi printre stele Să jucăm necontenit!':
— „Voi cânta, o, dulci fecioare ; Dacă voi mă veţi ierta Florile din feţioare
Cîte un-a săruta !" —- „Nu se poate, păstorele, Căci eşti om de pe pământ!" Au mai zis albele iele Legănindu-se pe virat:
— „Iar de vrei, cîntă-ne nouă Şi ţi-om da un cal c-un frîu Splendid ca lumina nouă
Ce se scaldă peste-un rîu."
— „Nu se poate, albe zine ! Căci eu fluieru-am perdut. Iar de vreţi, veniţi eu mine Lîngă plopul cel căzut,
Ca să-1 spargem împreună Şi să facem fluieraş." Vesel ielele s-adună Lîngă mândrul păstoraş. Colo plopul se despică Fără a se dezîipî.
— „Pune mîna, zmulicâ ! Toţi cu toţii !... lat-aei !..." Dar abia prin tăietură Ele mînele-au întins,
Că el trage-a sa seoură Şi copaciul s-a închis.
Hora ielelor se plînge Şi se roagă de păstor, Căci sunt sclave şi le stringe Plopul verde mîna lor.
Dar pe mica lor guriţă, Pe-al lor sîn de desfătări Şi pe lata lor costiţă El adună sărutări.
460
COPILUL
într-o seară colo-n vale Singurel eu mă jucam Şi cu foi de portocale După fluturi alergam. Sub o salcie pletoasă Unde lin izvor curgea, Clora, floare graţioasă, Flori în poală culegea. P-albu-i sîn cădea uşoare Bucle lungi de abanos, Astfel corbul pe ninsoare Lasă aripile-n jos. Şi frumoasa copilită Flori din poala ei mi-a dat Şi cu dulcea ei guriţă Dulce ea m-a sărutat. De atunci pe floricele Fluturii se joacă, zbor, Căci mai mult cu rămurele Nu mai turbur pacea lor. Insă pacea pentru mine De atunci s-a turburat. Peptu^mi saltă în suspine, Lacrimi vărs neîncetat.
CÎNTEC NAŢIONAL
— „Tu, ce-ai salbă gălbeoarâ, Tu, ce eşti o garofiţă, Frumuşică, bălăioară,
Cu inele pe cosiţă : Cum adun pe floricică Flutureii miere nouă, Lasă, dulce frumuşică, Pe guriţă-ţi s-adun rouă !"
— „De am salbă gălbeoarâ, Nu sunt floare garofiţă, Iar de sunt eu bâlăioară, Dar n-am rouă pe guriţă. Iar de vei să-ţi fiu soţie
Şi de vei să-ţi fiu iubită, Mergi atunci la bătălie Căci e ţara, vai! robită !"
4B2
463
CINTEC
PLOPUL
Noaptea cade-ntunecoasă, Oastea trece la bătaie, Iar pe stîncă aburoasă Arde luna cea bălaie. Ai, băieţi, p-acele maluri Unde armia s-adună, Unde Oltul geme-n valuri", Să ne batem împreună. Mîndră mea cu faţă albă Si cu buze rumenite Dete spre această salbă Şi paftale aurite, Dete salbă la domnie Şi paftale şi rochiţă. Insă mie, însă mie Mi-a dat dulcea ei guriţă.
Eu aveam un plop de vale Verde ca un smârăndel. Trecătorii stînd în cale înnopta cătînd la el.
însă toamna a venit, Plopul meu s-a veştezit.
Daca prinţul ce domneşte Ar fi vrut a mi-1 schimba Pe coroana ce luceşte Ca un soare-n fruntea sa,
încă nu aş fi schimbat Plopul meu ce s-a uscat.
Vîrfu-i peste stînci pletoase De departe îl vedeam, Şi-nnoptînd prin văi rîpoase După el mă îndreptam.
însă toamna a venit, Plopul meu s-a veştezit.
465
Daca tînără domniţă Plopul meu mi-ar fi cerut, Dindu-mi dulcea ei guriţă Şeapte ani ca s-o sărut,
Nici atunci eu n-aş fi dat Plopul meu ce s-a uscat.
LĂUTARUL
într-o noapte furtunoasă Prinţul cu-ai săi cavaleri într-o sală luminoasă Se-mbătau de dulci plăceri.
Cupele de aur sună, Candelele strălucesc ; A plăcerilor cunună Damele drag o-mpletesc.
Noaptea este foarte rece ; Iar afară-un călător Prin furtuna nopţii trece, întonînd cîntări de dor.
— „Aduceţi îndată-aice Pe drumaşul lăutar !" Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar.
Lăutarul se aduce, Coarnele-i voios se joc ; Faţa-i palidă şi dulce ; Ochii-i varsă dulce foc.
467
— „Cintă nouă, lăutare, Tu, ce-n lume ai născut Pentru-a noastră desfătare, Pentru-al nostru trai plăcut !;i
Lăutarul, cu mîndrie, Sparge harpa de pămînt. ■— „Pentru inimi de robie, Nu voi, doamne, eu să cînt !
Daca cînturile mele June suflete răpesc, Ale voastre inimi rele. Inimi moarte, nu-nfloresc.
Astfel vîntul dezvâleşte Cu-al său fraged sărutat Crinul care-mboboceşte, Dar nu crinul cel uscat!"
Zice şi pe loc dispare ; Dar prin vînturi care gem, Oaspeţii, cu-nfiorare, Auziră ast blestem ;
„Voi, ce tartarul v-a revărsat în nopţi fatale de voluptate Cu nori de crime şi de păcate Pe faţa lumei ce-aţi insultat;
Voi, ce daţi moartea chiar în amor Ca şerpi ce-n ora lor de-nrodire,
468
De voluptate şi fericire. Turbaţi omoară complicii lor ;
Voi, ce cu hulă la cei mai tari Tîrîţi josita voastră cerbice, Şi pentru omul cel neferice Aveţi dispreţuri crude barbari;
Fără de cuget, nici Dumnezeu, Fii de minciună şi înjosire, Astăzi cu cruda-mi despreţuire, Pe voi să cază blestemul meu !
S-aveţi repaus într-un mormînt Numai cînd corpul ars de durere Răci-va-n lume orice plăcere Prin desecatul său osămînt !
S-aveţi vedere; rău să zăriţi ! Auz, ş-auzul să vă înşeale, Gură şi vorbe fără de cale ; Inimi, şt numai chin să simţiţi.
Pe cît trăi-veţi p-acest pămînt, Fapta cea bună ce-ţi face-n lume Să se topească fără de nume Cum pere-n spaţiu urma de vînt!"
Astfel cîntă cu durere Lăutarul rătăcit, Iar în sala de plăcere Candelile au pălit.
469
Mîna-ngheaţă pe pahare, Florile se sting pe loc ; Iar in sala lată pare O columnă grea de foc.
Pe columna-nflăcărată Aste litere ziceau : „Viaţa voastră-i blestemată Oaspeţii amar plîngeau.
LA O DAMA ROMÂNA
„Tu vrei să-ţi spun, acuma, de ce nu te iubesc ? Ei bine ! mă ascultă şi află ce gîndesc : Eşti jună şi frumoasă ca roza de cîmpie Şi ochiul tău durerea o schimbă-n bucurie. Iar fruntea ta se pleacă sub gîndu-ţi amoros Ca cdnul primăverei în vîntul călduros. Pe buza-ţi rurneoară, trecînd a ta suflare, într-un prefum de roze îşi ia a sa schimbare ; Dar cînd tot spui cit neamul îţi e strălucitor, Amoru-ntoarce capul şi fuge rîzâtor.
Să te iubesc, pe tine ? Dar inima ta-i veche, Şi generozitatea n/u-ncîntă-a ta ureche. Văz sufletul tău, dragă, sub vălu-i graţios, S-ascunde ca un vierme prin crinul cel frumos. Patriotism, virtute, frumoasă cugetare Sunt nişte simţiminte ce inima-ţi nu are. O formă analogă ea, dragă, de-ar avea Ar fi cu plete albe şi dinţii i-ar cădea. Aşa te vede însă al meu tînăr amor, Şi de aceea, dragă, el zboară rîzâtor.
Arunc-a ta privire pe-o inimă uscata Ce egoismu-nchide şi micşorarea-mbată, Pe-o inimă ce-i mută ca un mormînt fioros La tot ce este nobil, plăcut şi generos ;
471
Aceea va-nţelege cînd tu vorbeşti în lume j De aur, de cordele, de titluri şi de nume. --Eu voi o vale verde ca tinereţea mea, Ş-o floare graţioasă să plec capul pe ea : Ş-acolo l-a mea ţară, visînd eu în tăcere, S-adorm pe sînu-i dulce, cu fragedă plăcere.
Dar tu vrei aurr titluri ; şi tînăru-mi amor La sunetul monetei s-avîntă rîzâtor.
I'
De vrei să-mi fii iubită, vin' către ţărmul vieţei,
în care tot e dulce ca visul tinereţei.
Acolo, dragă dulce, atît te voi iubi,
Cît rîul de plăcere în oalea-i s-ar opri
Şi stelele în spaţiu s-ar sparge voluptoase
La ale gurei mele şoptiri armonioase. ^
Dar vai ! a ta gîndire, pe cînd eu îţi vorbesc, S-avîntă după titluri ce visele-ţi răpesc, Ş-amorul meu, o, dragă, tu vezi, s-avîntă, zboară, Rîzînd de bătrîneţea ce inima-ţi congioară."
Din alte volume
COLECŢIE DIN POEZIILE DOMNULUI D. BOLINTINEANUL
1847
CÎNTEC
Colo-n valea înflorită Subt un verde chiparos Doarme dulcea mea dorită Cu cosiţe d-abanos.
Cîntă, cîntă, filomiţă, Prelungeşte somnul său ; Iar tu aură luniţă Treci pe norişorul tău !
Căci în valea înflorită Subt un verde chiparos Doarme dulcea mea dorită Cu cosiţe d-abanos.
477
— „O cîntare, doamne, poate stinge dorul Numai într-un suflet unde e amorul.
PUTEREA CÎNTECULUI
(BALADi)
Domnul stă pe tronu-i de mărgăritare ; Dar pe fruntea-i zboară galbena-ntristare.
într-o mantă neagră el e coperit
Şi e trist ca plopul ce s-a desfrunzit.
împrejuru-i tineri cavaleri veghează ; O semighirlandă damele formează.
însă doamna nu e in mijlocul lor; într-un turn închisă plînge ea cu dor.
Domnul lasă ochii peste adunare.
— „Unde-i cîntăreţul ? zise cu mirare.
Cum de roua serii cîmpul întristat Are trebuinţă de a fi udat,
Astfel al meu suflet plin de întristare Are trebuinţă d-o dulce cîntare."
Cîntăreţul iese dintre căpitani : Are plete albe şi optzeci de ani.
Pentru tine însă în darn voi cînta : Ca mărgeanul tare e inima ta."
—„ Tu vorbeşti de doamna... Nu-mi aduci aminte, Lasă, lasă morţii ş-ale lor morminte !
O altă soţie voi alege eu
Printre trandafirii palatului meu."
Cîntăreţul tace ; dar harpa întună Şi de dulci armonii palatul răsună.
„Un domn odată avea soţie Jună, frumoasă, cu suflet blînd, Ce de ferice şi bucurie Din zi într-alta trecea cîntînd.
La curte însă atunci gemea Un june nobil, pentr-o fetiţă P-a carii mică, dulce guriţă Sărutări calde el culegea.
însă de faţă vrea s-o iubească. Nobilu-i suflet nu îl ierta Această floare s-o veştejească în ochii lumii ce-l conjura.
Dar e în lume o lege grea Care la unii zice : aveţi toate !... La alţii însă, nimic să poate !... Amor şi lacrimi, el alt n-avea.
478
479
Astfel la doamna merge odată. O roagă, lacrimi de foc vârsind, Să-i dea soţie tînără fată, Şi In genuche cade rugind.
Atunci în casă domnu-a intrat Şi în genuche un om el vede. îşi şterge ochii, nu poate crede... Apoi, trădare ! el a strigat.
în darn ei însă se îndreptează, Nu pot să fie nici ascultaţi; Nimini la curte nu vru să-i crează Şi-n închisoare fură-aruncaţi.''
Cîntăreţul tace ; domnul îl priveşte Şi cu nerăbdare astfel îi vorbeşte :
■— „Tu, ce niciodată nu m-ai amăgit, Cu ce-ncredinţare astfel ai vorbit ?"
— „După-a mea voinţă cavalerul june A-ndreptat domniţei a lui rugăciune."
La aceste vorbe domnul s-a schimbat. Palida sa frunte s-a rebucurat.
Ou un semn ce face, iată, doamna vine ; Genele-i aurie cad în lacrimi pline.
Apoi lîngă dînsul loc pe tron i-a dat Şi pe alba-i frunte dulce o a sărutat.
Apoi cavalerul şi fetiţa jună Fără-ntîrziere domnul îi cunună.
CÎNTEC
Zboară, zboară porumbiţă Cu-aripioară aurită Şi p-o rază de limită Mergi in ţara mea dorită !
Pe o coastă-ntunecoasă Unde Oltul gerae-n spume Şade dulcea mea frumoasă Şi şopteşte-ncet un nume.
Şterge geana-i aurită D-umede mărgăritare, Iar pe gura-i înflorită Pune-o dulce sărutare.
480
481
CÎNTECE ŞI PLÎNGERI
1852
O NOAPTE PE CAL
I
La anul una mie opt sute şi mai bine, Cam patruzeci şi patru, eram înamorat De orice frumuseţe ; brunete şi blondine, Tot feliul de cosiţe subt buze-am deznodat.
Fetiţe, măritate, din mici şi-nalte clase. Pe dulcea lor guriţă eu miere-am adunat; Eram, precum se zice, un spărgător .de case, Un Don Juan de modă... Dar ce-i adevărat...
Aveam (să mi se treacă o mică slăbiciune), Pe lîngă tinereţe, un chip fermecător, Un caracter amabil şi plin de vioiciune, Ş-un nume care place atât femeilor.
Dar văz nişte persoane cu inima senină Roşind să mă auză vorbindu-le aşa ! Aveţi cuvînt, fetiţe ; dar ce vreţi ? nu-s de vină. Certaţi societatea ; eu sînt făptura sa !
Ş-a ta mai cu-osebire, o, sexe graţioase ! Căci omul e ca fierul din care poţi să faci Unelte ce-ar aduce mulţime de foloase, Precum şi un stilete ce-un sîn poţi să desfaci.
485
Aceasta spre-a răspunde la inimi mai vergine Ce-adoarme inocenţa pe sînu-i visător ; Cît pentru ceilalţi care sînt mai buni decît mine, Să vie să-mi arunce asupră-mi peatra lor.
O tînără brunetă, vlăstar de viţă mare, liuasă-n al meu suflet 'al unei blonde loc : Era o frumuseţă, în Bucureşti cam rare. Formată să iubească... o inimă de foc.
Şi Dumnezeu, şi dracul (precum văzui în urmă) Formaser-al ei suflet; nu-mi pasă, ea era La ochii mei un înger... O, vis cu tristă urmă ! Zburînd, de ce pe-aripă-ţi n-ai smuls şi Viaţa mea ?
La cea dintăi vedere ea-mi fuse dragă mie, Nu însă ca atîte plăpînde frumuseţi, Ghirlandă graţioasă de flori, ce cu mîndrie Incununasă fruntea nebuni-mi tinereţi.
Nu, nu, căci pin' la dînsa nu cunoscusem încă Iubire serioasă... La vorba de amor Ziceam cu orice sceptic : nu-i patimă adîncă; Pin' ce-ntr-o zi... zisesem : un înger răpitor.
Ochi mari, focoşi şi negri, umbriţi de ■nişte gene Stufoase ; o guriţă, răsură de pe plai; Zîmbire răpitoare ; călare cald-alene, Ce-anunţă voluptatea, dulceaţa zilei-n mai;
Un gît alb ca ninsoarea ; un sîn făcut a bate Şi a-ngheţa-n suflarea de sanitari de-anior ; Cosiţe negre, mîndre, d-inele sămănate ; O talie-elegantă ; un spirit răpitor.
Cine-o vedea pe cale-i atît de graţioasă, Trecind împodobită de tinereţa sa, Lăsînd a ei cătare arzîndă şi-amoroasă, Suflarea voluptăţei în părul lui simţea.
Bărbată-său trecusă optzeci de ani în lume ; Dar vîrsta nu-i nimica nainte-unei femei Ce cată-n măritare apărătoriul nume Sub care să umbrească capriciurile ei.
Apoi era ministru, bogat ca şi o mină,
O mare-nrîurire la curte exerţînd,
Dînd ranguri pe parale la cîţi nebuni se-nchinâ
La templul vanităţei, miniştrii chiar făcînd.
Aceste încîntasă (precum aflai la vale) Copila graţioasă, şi cînd el o ceru Ea puse la picioare-i a frumuseţei sale Comoară, c-o pripire ce-arată eă-i plăcu.
Dar nume şi avere nu sînt destulătoare Amorului ; el cere pe lîngă mari comori Şi glorie ; zic cere, de nu vrei ca să zboare Suava frumuseţă cu anii-i rîzători.
El n-avea decît nume şi stare sănătoasă, Şi pitarii, şi funcţii ; era şi nătărău. Şi ştiţi c-amorirul are o gură graţioasă Şi rîde de nobleţă neştiind pe tată-său.
Eu o văzui o dată şi nu fără mirare Cetii în ochiu-i dulce dorinţa ce avea De-aşi răzbuna de cîte un soţ bătrîn e-n stare A face să se plîngă în darn soţia sa.
486
487
Un ora galant nu poate nimic să refuzeză Femeilor frumoase ; cu-ati-ta mai vîrtos Cind un refuz nimica nu poate să-1 seuzezâ. Dădui dar corp şi suflet 1-ast înger graţios.
întâi amoriul nostm păru o giucărie ;
Dar mai tîrziu, ei bine ! să vă mărturisesc.
Eu, ce aflam in viaţă unică bucurie
Pe mii de guri deodată s-aduc parfum ceresc ;
Eu, ce aflam fericea în tînără durere A unei niîndmliţe ee-ici, colo mi-o plmtam, Şi pe-ale ei suspine, beat dulce de plăcere, Visînd victimă nouă adesea adomream. .
Ei bine ! perdui capul. Tot despăru din lume ; Ea singură rămase cu frumuseţă sa. Natură, oameni, totul şoptea dulcele-i nume ; Tot ce vedeam, la dînsa părea câ se gîndea,
O clipă fără dînsa, eu nu puteam petrece ; Cînd întîlneara în cale pe recii trecători Mă întrebam în sine-mi cum ceia care trece N-iubind a mea iubită, pot să trăiască ori ?
Aşadar, într-o seară zbură! la dînsa-ndatâ. Bărbatul se dusesâ ; ea singură era. Ea sta cu moliciune pe o sofa culcată Ca cînd gîcisă gîndu-mi ş-acolo m-aştepta.
O toaletă simplă ; dar nu o poci descrie, Căci la aşa vedere m-aflam de tot răpit! Acolo voluptatea giuca cu buourie Cu sînu-i alb ca spuma, cu păru-i încreţit.
4b8
Iar graţiile-antice, de- gioc astîmpărate,
Pe faţă-i plecînd fruntea, cu drag se odihneau ;
Pe mica ei guriţă suavă, parfumată,
Abia murea o roză, şi două-mboboeeau.
Cu mîna ei cea mică, rătundă, albişoară, în coama ei bogată distractă se giuca ; Cu degetele-i mîndre, ea după genişoară Gonea somnul uşure ce ochii-i săruta.
Ea îmi întinsă mina, zîmbindă, somnoroasă, Şi p-ale ei picioare îmi dete mie loc ; Mi-ar fi părut visare de noapte mincinoasă De n-auzeam mişcarea a inimii-mi în foc.
Acolo, ei iubire giurai cu înfocare, Dar la aceste toate ea mîna mi-a jărtvit, Pe eare-am .sărutat-o cu-atîta-nflăcârare Cît de-ar fi fost un mugur îndat-ar fi-nflorit.
A doua şi a treia, şi-a patra intîlnire.
Dar nici a patra oară n-am fost mai naintat.
O, zile de iluzii, o, vis de fericire !
De ce-n acele timpuri eu viaţa nu rni-am dat !
Cu toată inocenţa unei iubire vie Bărbatul înţălese seau bănui ceva. Pleeâ-ntr-o dimineaţa luînd pe-a lui soţie La ţară, unde-nehise la lume poarta »a.
Trei zile se scurarâ... Credeam că, supărată, Marîa hotârîse să fug-acest amor. Cuprins, turbat de gînduri, pornii la ţară-ndată, Decis sâ mă iubească seau-n ochii ei să mor.
489
In murgul melancolic al unei seri văroasă, Ling-un castel pe-o vale eu calul mi-am oprit. Aici era închisă a mea mîndră frumoasă, Plîngînd, seau cine ştie, fugind de-al ei iubit.
Aici, la o fereastră lăsînd a mea cătare Un chip frumos şi dulce deodată zării eu, Puind la gură anina în semn de sărutare ; Apoi să stau acolo... Era îngerul meu.
Ea despăru ca focul ce-n seri întunecoase La călători s-arată... şi apoi a perit. Ea despăru ; dar iată, ca năluciri frumoase, In vale lîngă mine câ-ndată a sosit.
Puţin lipsea, văzînd-o, să mor de bucurie. Era-ntr-o rochie albă de tul suav-uşor; O talie supţire ce vîntul înmlâdie ; Pe capu-i o coroană de păr răsfăţător
Nodat cu ne-ngrijire... Dar geana-i graţioasă Se îneca de lacrimi şi peptu-i palpita. — „De ce aceste lacrimi, o, dulcea mea frumoasă ? Ce vînt usucă roza pe feţişoara ta ?"
— „De-ai şti, răspunse mîndră ştergînd o lăcrămioară Cu bucla ei noroasă, de-ai şti ce sufăr eu ! Bărbatul e un tigru şi lipsa-ţi mă omoară. Aş vrea să mor, o, fermec al sufletului meu !
Tiranul înţelese amorul nostru-ndată Şi sub minciuni, o, dragă, aice m-a adus. El o să mă uciză..." Ea zise, dar deodată, în razele de soare, zîmbind 1-al său apus,
Văzurăm pe bătrânul venind pe furişate Armat c-o lungă flintă... Măria galbeni. — „Nu mă lăsa', îmi zise, în cruda-i răutate. El o să mă uciză... Ou tine voi veni!..."
Pericolul e mare. — „Vin', dulce mîndrulică !" O clipă, şi Măria pe calul meu fugea. O clipă, şi muşchiciul zbura ca păsărică... Pe la urechea noastră o bală fluiera !...
— „Pe cai ! pe cai !" răcneşte bătrînul cu turbare La cei ce îl înoungiur ; şi valea repetă în noapte,-n urma noastră, aceast-ameninţare. Apoi tăcerea serii iar se astîmpără !
ii
Bubuie văile, calul s-avântură, Fuge cu cugetul inimii-n dor ; Zboară ca austral seau ca eretele Cătră o pasere singură-n nor.
Dănţuie. arborii, umbrele, stelele, Una cu muntele văile sînt; Murgul meu sforăie, leapădă spumele, N-ating picioarele lui pre pământ.
Mindra îninlădie braţu-i cu graţie Dup-a mea talie ; în sînul meu Capul ei caută razămul florilor Cînd vijăliile vijîie_greu.
Sînu-i subt braţele-mi arde şi palpită ; Tot corpu-i tremură subt al meu braţ. Astfel ca paserea jună şi timidă, Ce prinsă de-aripe, tremură-n laţ.
490
491
Luna pe feţele-i albe şi rumene Varsă torentele de-aur ş-argint; Vîntul cu graţie scutură buclele-i Ce pe-al meu umere cad fîlfîind.
Ochii ei scînteie ; lăcrăma tînără Luce în genele-i negre şi lungi, Care o leagănă cu sărutările-i Vîntul ce scutură iarba în lunci.
Tînără sarcină, viţă sălbatecă Ce pe-al meu umere se mlădia, Strînge la sînul ei, sînu-mi ce palpită, Mina ei feţele-mi îmi mlngîia.
Dulce e aerul ! Colo, mai dincolo Cinele satului latră cu dor ; Buciurmi-n măgură sfîşie inima ; Clopotul turmelor sună uşor.
Brîul cîmpiilor de argint limpede Plînge pe petrele-i necontenit ; Greierul cîmpului, cîrsteiul cringului Cint călătoriului cel rătăcit.
Crucele, arborii, puţuri şi mâgure Trec ca fantasmele pe lîngă noi. Toate se clatină... abia-nainte-ne Per şi alunecă, per înapoi.
Umbre şi flacăre, vînturi ce pe-aripe Praştie freamătul dulcelor seri, Paserea tînără, apele, plîntele, Tot pare ochilor dus în plăceii.
49'2
Undele spaţiului, brune ca umbrele. Curg, se rostogolă, line, uşor ; Razele lunei dulci gioacă pe dînsele, Stelele scînteie, bete d-amor.
Ochii săi caută faţa mea palidă Ce mînuşiţele-i mi-o mîngîia ; Gura mea caută buzele-i fragede Unde râsurile îmbobocea.
Sînu-i pe sinu-mi saltă, comunică Flacăra tînără în sinul meu ; Gura-i pe buzele-mi arde ca soarele Şi sărutările se sparg mereu.
Balsamul gurei ei, dulceaţa buzelor Mă-mbată ! Tot peri într-un suspin ; Mîna plăcerilor mi-a închis genele Cu-ale lor degete de rozmarin.
Şi la armonia dulci-sărutărilor, Vîntul ce leagănă uit-al său zbor ; Rîul se turbură, "Opreşte undele-i. îşi restrîng oarele aripa lor.
Iară minutele ca rindurelile Pe-aripa berzelor plană trecînd. Stau ; iară stelele, flori de-aur. fîlfîie în voluptatea lor, drag leşinînd.
Beat de dulceţele şi de parfumele Buzelor fragede ce sărutam, De-amoru,l ceriului ce-mi-neca inima De voluptate beat, rîdeam, plîngeam.
493
Ura !... a ! iiacătă-i ! repetau oamenii Ce călări după noi iute-au sosit. Vorba lor ne trezi... Calul meu s-aripă ; El în beţie-ne s-aiu fost mleit.
Ura ! staţi !... Văile sună ici, dincolo. Mîndră mea, galbenă tremur-uşor. — „Nu avea temere, ferrnecul zilelor ! Vulturii ca^al meu cal încă nu zbor."
Şi-ntinzînd armele-mi, volvoră flacără ; Tună. Iar văile s-aud gemînd. Apoi dînd pintene, calul se-nfurie. Zbor, l-a mea inimă măndra-mi strîngind.
Armele-astimpâră fuga gonacilor. Stau, iar noi repede ne depărtăm, Şi-n dumbrăvi tinere calul alunecă, Unde de sărutări iar ne-mbătăm.
— „Inima inimi-mi ! iată-te liberă, Lanţul bătrînului noi l-am zdrobit. Anii tăi curge-vor dulci ca murmurele Dragi sărutărilor, lîng-un iubit.
Zilele-mi tinere sub sărutările-ţi Mândre şi candide vor înflori ; Pe gura-ţi rumenă carte cu litere De roze tinere, eu voi ceti.
Zilele, serile, taina plăcerilor Ş-a fericirilor, din vieaţa mea, Pe-una din rozele ce-arde pe buzele-ţî Rumene, candide, se va stingea ! ■'
494
— „Zi, zi ! o, mindrule ! pentru că vorbele-ţi, Dulci ca o muzică, mă fericesc î Ele, ca freamătul florilor cîmpului, La a mea inimă vin şi şoptesc...
Ah ! dar adaogă .mîndră, vezi, suflete, Colo în măgură ceva albind ? Este o biserică ?... — „Dai-, o biserică Unde, spun cei bătrîni istorisind.
Că un domn Ţepeluş şi-a-ngropat soaţa lui După ce zilele i-a rădicat. Şi în memorie-i astă biserică Pe-această măgură a înălţat."
— „Spune-mi istoria doamnei aceştia, De cumva, dragul meu, ai auzit!"
— „Bucuros : dar precum începe cântecul..." Şi sărutindu^mi-o, eu am grăit.
Culegeţi, culegeţi florile anilor Pînă ce mînile nu .amorţesc ! Sărutaţi, sărutaţi pin' ce râsurile Pe buze tinere încă-nfloresc !...
Umbrele copere faţa pămjntului. Stelele palide intră-ntre nori. Austrul leagănă pletele cîmpului. Paserea tînără cîntă în flori.
Insă în razele stelelor galbene. Colo subt arborii verzi înfloriţi, Ochii drumeţului văd legânîndru-se Umbrele tinere a doi iubiţi.
495
— „Era o tînără fiic-a Albaniei,
Dulce ca soarele lunei lui mai, , Albă ca spumele mărei în furie ; Ochii au feţele ierbei de plai.
Dar ale tinerei, ascultaţi vorbele Ce-aura serilor pe-aripi fura !...
— -<Nu !... a zis tînără, mîne eu trebuie A muri, seau, de nu, eu voi pleca
Zice şi repede souturînd pletele Ce-exal parfumele dulcelor flori, Şterge cu dinsele genele-i umede La focul stelelor ce ies din nori.
Apoi iar repede zboară, s-avîntură Ca raza stelelor tremurători; Fuge, alunecă ca arătările, C-aurea serilor pe crinişoii.
Pletele-i galbene cad răsfăţindu-se în sărutările lunei bălai ; Faţa-i e palidă ; umbra durerilor Stîns-a pe chipul ei orice văpăi.
Dar forma chipului fermeca. Fidias N-a tăiat marmura mai graţios. Păru-i ce seamănă spicele griului Coapte acopere sînu-i frumos.
Geana ei copere, plină de graţie. Ochii ce-n pajişte i se prevăd ; Gura ei fragedă, mică şi rumănă, Mărgăritarele las de se văd.
Un văl alb rărişor, care pe margine Ar tele-Albaniei flori a-nfirat, Copere creştetu-i; iar căpătăile In voia vîntului zbor ne-ncetat..."
Dar calu-mi repede ciulă urechele, Tremură, sforăie, sare cotind. Mîndra-mi se sparie... căci lima-n negură Pere, şi umbrele trec dănţuind.
Murgul cu furie zboară, s-avîntură, Frica îl aripă, dîndu-i puteri; Fuge ca inima celui ce sufere Spre ţărmul viselor dulcei plăceri.
Apoi s-astîmpără... Ne-auzim vorbele. Dar.., norii scapără..., stelele per... Vîntul desfăşură coamele cîmpului, Şterge făcliile ce-ard sus pe cer...
—■ „Urmă-ţi istoria, zise ea, mîndrule, Fruntea subt buzele-mi dulce plecînd, Mai ales nu uita morala cronicei Di-nceput !" zise ea, drag surîzînd.
— „Sărutaţi, sărutaţi pîn' ce răsurile Pe buze tinere încă-nfloresc. Culegeţi, culegeţi florile anilor Pînă ce mînile nu amorţesc.
Candel a-mpraştie razele-i palide Ici, eolo-n camera doamnei lui Vlad, Cînd ea desfăşură lungi cosicioarele-i Ca să s-astîmpere în al ei pat.
496
497
După cum cronica zice prin cîntece. Ea fost-a tînără ; chipu-i frumos ;
Şi nebunatecă ca tinereţele r Ce despic undele vieţei voios.
Răsfăţând pletele-i negre în spiculă Unde eu graţie ea se uita, Suspinînd şi uitând că nu e singură Cu drag în spiculă se săruta.
Mînile-i mîngîie ochii ce-n genele-i Ca viorelele ard albastrei, înclinând buzele mândre ca florile Pe rătunzirile sinului ei.
Apoi ea caută patu-i cu graţie...
— «Dormi, tu ?» întreabă ea dulce zâmbind.
— -Nu, dulce îngere», zise în cameră Doica, cu pletile lungi de argint.
— -Nici eu, doicuţa mea, nu ştiu ce-î pricina. Gîndul mă turbură, somnu-a zburat... Cîntă, o, draga mea, doinele-ţi tinere Precum în leagănu-mi tu mi-ai cîntat.
Dulci erau nopţile cînd tu pe braţele-ţi Sub sărutările-ţi m-adormeai lin !» — «Dar astăzi ? .începe, zise bătrîna ei, Ascultă cîntecul unui străin :
Ling-un rîuleţ Brîu de cîmpuleţ, Briuleţ d-argint Ce cură mugind,
Tristul călător Se opreşte-n dor Şi acolo plînge Cu lacrimi de sînge ; Plînge fără seamă Şi pe moarte cheamă. Iată, măre, iată ! Moartea i s-arată Cu perii zburliţi De lacrămi stropiţi, De şerpi împletiţi ; Naltă şi uscată, De boale urmată, — Boale furioase, Boale gălbicioase, Din aripi plesnind, Ca iesme rînjind :
— lată-m-am venit, Voinicel iubit! Puţintei în lume Cheamă al meu nume. Care-i dorul tău Atita de rău ?
— Moarte ! sînt străin, Curmă al meu chin ! —■ Ştii cine sînt eu, Voinicelul meu ?
Al meu sărutat Este îngheţat, Vorba-mi fioroasă, Mâna-mi sângeroasă... Cine a ântrat într-al meu palat Nu a mai ieşit, Nu a mai simţit, A purupe-a stat Mut şi nemişcat.
— Cine a intrat într-al tău palat Nu a mai ieşit, Nu a mai simţit,
498
499
A purupe-a stat Mut şi nemişcat, Dar nu eşti mai rea Decît vieaţa mea! Nici o bucurie Nu-mi mai rîde mie. — Ah ! de este-aşa, Vin-, inima mea ! S âr bătoare - aş teaptă, Morţii se deşteaptă, lat-o cade, nea ! Vin-, inima mea ! Astfel ei vorbesc, Boalele răcnesc, Saltă, să-nvîrtesc, Din aripi bătînd împregiur săltînd, Asupră-i sărind, Ca iesme rânjind.»
— «Tristu-ţi-i cîntecuî, o, măicuşoarea mea ! Nu ştii tu cântecul fetei de crai Cu cosiţi galbine, pe care soarele, Zilele, nopţile, sta fără grai
Sărutînd pletele-i ?... Apoi cum stelele, Umbrele plînsu-s-au la Dumnezeu Să zică soarelui să lase căile Unde-ndrăgindu-se şede mereu !
Ş-apoi cum Dumnezeu fata făcutu-mi-au Răsură... Cum de-atunci necontenit Cînd iese soarele bea lăcrămioarele Ploarei cei rumene ce a iubit.
Dar tu cînţi boalele... Dragi îmi sînt zilele Şi sărbătorile, doicuţa mea !
Vrere-aş ca florile dulci tinereţelor Pururea zilele-mi a-mi cununa !
Şi-n fiori, în antice, danturi şi rîsete Să cure zilele fără dureri, Bete ca fluturii de fumul crinilor Legănaţi pe-aripa dulcelor seri !
Danturi şi cîntice !... Ah ! ce am zis ? Mîne sînt nună eu... Nu ştii paftalele, Rochia, salbele ce mi-a trimis ?
Mine, doicuţa mea, mîndră eu face-m-oi, Toate femeile a-nnebuni ! Ah ! de ce Ţepeluş nu e cum. inima-mi Vrere-ar ?... O, draga mea ! cum l-aş iubi
Dar faţa-i galbănă, doică ! mă sparie ; Sui) sărutările-i reci, tremur eu Ş-unde cad buzele-i parcă las petele Sîngelui prăzilor pe capul meu !...-
Candela fumegă ; razele-i searbede Gioacă pe pletele ei cătinel, Arătînd genile-i, unde o lacrimă Arde şi picură înceîinel.
Uşa se clatină... Umbra bărbatului Pare. — «Eşti singură ? zice întrînd. Doică, mergi ! lasă^ne singuri în cameră,» Mai zise Ţepeluş înaintînd.
501
500
lesă. — «O, doamna mea, inima-mi sîngeră, Căci tu mi-eşti tânără ; dar ce pot eu ? Scoală-te, scoală-te ! ş-ascultâ-mi vorbele Şi hotărârile, îngerul meu
Modestă, rumănă, plină de graţie, Coperind umerii cu părul ei, Lîngă bărbată-său merge ea timidă Ca căprioarele stînd între lei.
— «Spune, stăpânul meu, .ori cununiile Astă duminică nu se mai fac ? Nu-i aşa ? Inima-mi a gîcît veştile Ce-mi dai, şi carele, zău, că nu-mi plac.»
—■ «Astă duminică... face-s-or nunţile. Lume şi cîntece, flori cîte vrei ; Fi-vor de toatele ; numai că oaspeţii Vor avea straiele negre pe ei.
Cîntece ? Sunetul cel lung de clopote. Şi cununi, florile fără miros... Doamnă, închină-te, căci iată zorile, Ca sâ laşi zilele aice jos !»
— «Ce zici, o, domnul meu ! nu-nţăleg vorbeie-ţi..->
— «Doamnă, închină-te ! tu vei muri !...»
— «Domnul meu, vorbele-ţi turbură sufletu-mi... Cu-astfel de zicere nu mai glumi !...»
— «Glumă ? Dar erede-mă, nu sînt glumi vorbele-mi.» Zice şi repede scoate-un pahar Unde amestecă cu apă turbure Sucul veninului celui amar.
— «Bea, bea, căci zorile colo se rumenă Ş-ochii-ţi nu trebuie a le vedea !»
— «Ori glumeşti, ori visezi, ori că-mi per minţile.» Zise şi genile~i şi Ie ştergea.
— «Bea !», strigă Ţepeluş. Ochii lui scînteie, Fruntea Iui fumegă... «Bea !» repeta. Doamna se turbură, cade la poalele-i; Plînge şi plînsetul o îneca.
Sînul ei palpită, coama-i se scutură Ca torent falnic pe umerii săi. Vede câ mînile morţei culege-vor Florile tinere a zilelor ei ;
Şi-n cursul zilelor ce-ncleştă mînile ! Astfel torentele pe-oameni răpind, Ei acăţ mînile d-ierbele ţărmului, Dar viaţa lunecă şi cad perind.
Luna şi candela varsă în cameră Palide flacâre ce răsfăţa Genele-i, pletele-i, sînu-i şi umerii Ce-uita că copere cu coama sa.
Plînsul în flacără cură pe faţa ei, Unde, cînd zîmbetul cel graţios Speranţa seamănă ; cînd iar abaterea Florile palide vărs dureros.
Ea, Ia picioarele domnului, lacrimă. Roagă ca zilele ei a-i cruţa. Şi mîndre graţiile, deschizând buzele-i, Pleacă genunchele, rog lîngă ea...
502
503
■— «Să mor, o, domnul meu ! dar eu sînt tînără ; Anii-mi se numără cu-optsprece flori ; Zilele-mi murmură, line ca freamătul Ierbii câmpiilor în vintişori !
Soarele n-a-nflorit mugurul zilelor Mele... Stăpinul meu, de ce să mor ? Ceriul e limpede !... Mindre sînt stelele ! Viaţa-mi mi-ntunecă razele lor.
Lingă voinţele-mi. lîngă puterile-mi. Şi cine-1 caută este nebun ! 1 Caută, caută faţa pămîntului :
Cel mai rău sfîşie pe cel mai bun,
Cel tare pe cel slab, după voinţele-L Cine îl apără ? Unde-i Dumnezeu. Seau cel drept ce ziceai, ca să vă apere ? Dreptul e voia mea. Totul sînt eu.
Şerpele, hiarele încă se bucură
De focul soarelui cel strălucit...
Pentru ce trebuie eu să mor, domnul meu '!
Zilele-mi, sufletu-mi nu-s de-osîndit !...
însă găteşte-te, fă-ţi rugăciunele, Căci iată zorile, trebui să mori, Seau de nu şi de vrei a-ţi cruţa zilele Şi a pleca de-aici pînă în zori
Doamne ! stăpînul meu, nu-mi lua zilele ! Ah ! Vieaţa-i limpede !... Voi să trăiesc ! De focul soarelui, de roua cîmpului. De raza stelelor sâ mă răpesc !»
— «Bea !" zice Ţepeluş, fără să-I turbure Plînsul şi rugele consoartei lui. «Bea ! căci vin zorile şi tu nu trebuie Să le vezi, doamna mea, încă îţi spui !••
Oriunde minţile paşii tăi duce-vor ; Scrie eu sîngele-ţi pe aste tăbliţi Că ai dat unui rob tînăra-ţi inimă ; Şi aşa amîndoi voi să fugiţi."
Doamna s-a rădicat ; faţa-i se-nfkicără ; Ochii ei fulgeră. Inima sa Saltă şi vorbele-i cură din buzele-i Mindre ca flacăra ce-o insufla.
— «Ce sînt greşelele-mi ?•> zise ea-n lacrime Şi la picioarele lui se tîra. Mîna Iui palidă, poalele, talpele, Cu-ale ei lacrime, ea le scălda.
— «Dragi îmi sînt zilele ; însă nu zilele Ce trăiesc oamenii ruşinat or. Nu, decît să trăiesc ruşinând numele-mi, Astfel mai bine voi astăzi să mor.
— «Ce-ţi sint greşelele ?•> zise ei barbarul. Rîzînd cu hohote. «Ce ai greşit ? Voi să mori... Iatâ-Ie. Dreptul ce buzele-ţi Cheamă să le-apere este amuţit,
Dragi îmi sînt zilele, însă, de trebuie A muri, ştiu să mor, cum am trăit. Vezi ? Mor, şi temerea nu-mi saltă inima. Feţele-mi, domnul meu, nu s-au pălit.
504
505
Fie ca zilele-ţi moartea să secere
Fără ca inima-ţi a tremura !...
Dar nu crez... eşti fricos... temerea singură
Pune cuţitele-n inima ta !»
Zice şi mîna sa vesel ia repede, Soarbe-al veninului suc arzător. — «0, zile tinere ! Soare, voi, stelelor, Paseri, voi, florilor ! vă sărut... mor !
Doamne ! îngroapă-mă cu pompă falnică In zile vesele de sărbători, Să vază oamenii că am fost tînără... Să plîngă ! Junele s-arunce flori !
Focul în inimă m-arde, o, domnul meu ! Să mă-ngropi într-un cîmp verde-nflorit. Ah ! ce dor ! acolo !... să ascult nopţile Al păsărelelor cîntec iubit !»
Dar mîna galbănă a morţei mîngîie Genele-i umede, păru-i bogat ; Culegînd rozele din feţişoarele-i, Pe-o raz-a stelelor ea a zburat.
Anii ei scursu-s-au astfel ca freamătul Dulci sărutărilor celor d-amor... Şi nici o lacrimă n-a vărsat nimine, N-a vărsat nimine lacrimi de dor !"
Atunce mîndră mea, ştergîndu-şi plioapele
De lăcrimioarele-i ce cădea-n vînt,
Cu amor suspină şi zice-n lacrime :
— „Ce răi sînt oamenii pe-acest pămînt!"
Zice şi braţele-i ca două aripe D-înger pe talie-mi le mlădia Şi-n sînu-mi feţele-i albe şi fragede, Ca crinul cîmpului, le ascundea.
Luna şi stelele se învăliseră Ici, colo-n negură. Şărpii de foc Fuge, alunecă... Bubuie repede... Arătînd umbrele ce zbor şi joc.
Vîntul se-naripă... geme ici, dincolo, Leagănă arborii, ierburi şi flori, Cînd gloacâ-n pletele mîndrei cei tinere, Sărutînd feţele-i dulci rumeori,
Cind turbînd, de pe cal vra să ne-avînture Şi pe aripele-i a mi-o răpi. Dar ea, ca iedere încleştînd braţele-i De a mea talie, nu va a ştâ.
Calul meu repede fuge pe mirişte ; Zgomotul norilor l-a speriat. Fuge şi coamele-i fîlfîie falnice, Ochii lui scînteie... Zboară turbat.
Fulgerul scapără. Faţa pămîntului Se-neacă de lumini... Repede iar îi urma trăsnetul... îrjie, uruie, Bubuie, turuie şi ţipă chiar.
Cade şi-n spaţiu-i ici, colo îrjie, Cade-nainte-ne într-un copac. Calul se sperie, fuge ca fulgerul. Norii se turbură şi se desfac,
506
507
Revărsînd ne-ncetat apă şi flacără. Undele spintecă aeru-apos Ce strivit lunecă asupra pămîntului ; Undele spumegă, cad furios
Şi izbind aerul, şuieră, vîjîie. Scaldă cîmpiile, curg volvorind. S-adun ici, dincolo, se vărs cu murmură, Florile văilor, tot, înecînd.
Calu-mi în voile-i fuge şi sfărâmă Ploaia şi aerul, umbrele-n joc. Iar noi dînd calului frînile, feţele Ne-uscăm I-a buzelor pară de foc.
El se avîntură, zboară, se clatină, Apoi deodată iar sforăie stînd. Colo sînt casele-mi... Coborînd repede Calul se leagănă... crapă căzînd.
III
Aici aflarăm portul cel dulce-al dezmierdare!. Măria era udă de ploaie. Semăna Venusa graţioasă ieşind din sînul mărei, Seau un boboc de roză ce-n rouă se-nvolta.
De ce sub sărutarea-i arzîndă ş-amoroasă, De multă fericire, eu oare n-am murit ? Vai ! am trăit, o. Doamne ! pe guro ei mieroasă Să văz cît sărutatu-i a fast de otrăvit !
Trei luni de voluptate, de-amor, de fericire Fu visul cel rnai dulce ce viaţa mi-a-mbătat. Dar visul luă zborul şi în a mea trezire Cătînd în lături, singur mă văd şi întristat.
508
Căci într-o dimineaţă, plecînd la vânătoare Cu unii din amicii-mi, ah ! cine-ar fi crezut ! Maria,-al vieţei mele frumos şi dulce soare, Ei bine ! dispăruse şi nu o-am mai văzut.
Dar mai tirziu ingrata îmi scrise una dată r „Mi se urîse foarte la ţară unde-aan stat. Muream de neastâmpăr ca să mai fac o dată Pe cal călătorie, cum tu m-ai învăţat.
Şi calul lău murise... Dar iată că îmi vine Un cavaler şi-mi zice : Ce cal voinic am eu 1 M-am dus cu el îndată, precum m-am dus cu tine. Dor fă şi tu ca mine... Adio, dragul meu."
t
Cînd vom trece rîu), toţi vor ste în cale Căutînd cu dor !"
RÎUL VIEŢEI
LA D-RA E... D... I
Pe acele maluri verzi şi râzătoare Unde rîul vieţei curâ-etern uşor. Unde se îmbarcă junele fecioare.
Pentru viitor. Unde mii de vise pleacă peste valuri
Toate c-un vîslaş, Iată câ s-arată p-ale undei maluri O fecioară blondă ca un îngeraş.
Vine, să s-avînte p-unda adormită, Cu a sa mîndreaţă, ■cu-ai săi anişori. Aura-i codiţă cade împletită
în voioase flori. Trei vislaşi mai sprinteni înainte-i snre
Spre a o primi ; Cu sfială fata la a lor chemare Lasă-a ei priivire a se rătăci.
„Vin' ! îi zice unul, mîndră copilită ! Vasu-rr.i e d-ivoariu, stratul de atlaz ; Cinci voinici înturnă într-a mea luntrită
Vîsle de topaz ! Roabele spăla-vor genunchele tale
Ou lacrima lor ;
„Vino, zice-al doite, tinerică fată ! Cine întră-n vasu-mî nu va mai muri La picioare lumea va vedea plecată
Şi-1 va pizmui ! Zilele la zile, ani la ani vor spune
Numele-i vestit. Viitoru-i ţese trainice cunune ; Va-nsufla şi frică şi va fi iubit !"
„Vino, zice-al treilea, floare de cîmpie ! Vasul meu e simplu, mic, nălucitor ; Cînd vom trece-n cale, nime n-o sâ ştie,
O, ial meu amor ! Dar a mea iubire arde ca un soare :
Eu te voi iubi. Te voi creşteri sînu-mi, ca p-o mîndră floare ; Din a mea suflare eu te voi hrăni !
Cît aceste valuri de amor răpite, Sta-vor p-a lor cale şi te vor privi, Paseri, flori şi vuituri, sitele aurite,
Te vor pizm'ui !" Tînără copilă stă şi se gîndeşte ; Apoi bucuroasă mînuşiţ-a dat Celui mai din urmă, celui ce-o iubeşte Şi pe rîul vieţii dulce-a lunecat.
ii
Ceialţi doi plecară cu-alte călătoare Care preferară în loc de amor Glorie, avere, vise-amăgitoare Oa juneţea lor.
510
511
Pe voioasa undă toţi se avîntară
Dulce legănaţi ; Dar colo, mai colo toţi se-nfiorarâ, Căci de vijelie fură-ritîmpinaţi.
Vînturile suflă, aerul se crapă ; Aburii în unde cad şi se topesc ; Valul se înalţă, oa un munte d-aur ;
Toţi se rătăcesc ! Iar cînd aste vînturi turbide tăcură
Şi-apa s-a-mblînzit, Numai barca fetei cu cosiţ-auri Despica pîrîul vieţii liniştit!
CIOBANUL
Mai în gios de stînă, Lingă o fîntînă, Cîţiva ciobănei Vorbeau între ei :
— „Bădiţă, bădiţă, Zice baciul Niţă, Dă-mi a ta fetiţă, Cu '-în albişor
Ta un crinişor, Cu păr gălbeor, Să-mi fie soţie... Mult mi-i dragă oaie !
— „Eu că ţi-o voi da, Zice baciul Preda, Dacă vei ierna
Sus în munticel Singur, singurel, Pînă a-nverzi Codru şi-a-nflori; Pînă vom veni Eu şi mândra ta A mi te lua."
II
Pe un pisc tăcut De vînturi bătut, Tristul ciobănel Şede singurel,
513
Tot calând spre văi Să vadă pe-ai săi. — „Draga de luniţă, Mândra sălbuliţâ, De cinci ori luci De cînd sint aci ; Gheata s-a topi* ; Codrul a-nf runzit; Apa s-a sfârşit; Ei n-au mai venit.'
Oiţe, oiţe, Cu plete plăviţe, Ca nişte fetiţe ! Şi voi, cînii mei, Blînzi ca nişte miei, Tari ca nişte lei !
Şi tu, Mărioară,
Floare bălăîoară,
Zîna florilor
Visul zorilor !
Şi tu, maica mea !
Nu mă-ţi mai vedea !
Crivăţ, crivăcior, De o fi să mor, Pe-acest colţişor, Sâ aduni cu drag Subt un verde fag De prin colţişoare A mele-osişoare !
Iar voi, lăcrămioare, Ce rîdeţi în soare,
Să tmi le udaţi, Să mi le scăldaţi !
Stele, florişoare Ce-ardeţi lucitoare In cosiţa serii Cînd sint limlpezî cerii, Voi, să-mi fiţi, drăguţe, Mindre candeluţe l
Iar voi, vintuleţi, Seara să plîngeţi în brazii măreţi !"
nr
Astfel cîntă el, Tristul ciobănel; Iar pe coasta lată Iată că s-aratâ Albele oiţe Cu plete plăviţe ; Şi-ai săi anişori Ce-alerg lătrători înaintea sa A se bucura ; Şi-a lui rnîudruliţă Cu flori în cosiţă, Cu flori gălbioare Ca raze de soare.
El cînd mi-o văzu, Inima-i bătu, Atîta de tare, încît cade, moare ;
514
515
Cade, se doboară Gic-s pe costişoară ; Cade pînă-n vale Şi-ntîlneşte-n cale Oiţele sale Şi-ai săi cînişori Ce-alerg lătrători. Ele mi-1 zăresc Şi mi-1 ocolesc; Pling .şi se jălesc Cit brazii se-nclin, Apele suspin ; Văile mugesc, Munţii se clătesc, Vulturii se string, Cu lacrime pling ; Soarele de dor Se aseunde-n nor.
POEZIILE VECHI ŞL NOI ALE D-LUI DIMITRIE BOLINTINEANU
1855
CORNUL
Noaptea cu incertul vălu-şi întindea, Iar trăsura noastră pe un deal suia. Suspinînd, o fată, dulce creatură, Mă-msoţea în cale pînă la trăsură. Pe străine ţărmuri avînd a pleca, Unde iniei un suflet nu mă aştepta, Ea era plăcută ca o fericire Şi purta în suflet tînără iubire.
Pe-ale ei cosiţe luna se juca.
O roua de lacrămi ochii-i rîura.
Un corn în departe s-auzea pe stîncă
Răsunind in noapte cu-ntristare-adîncă.
— „Sunetul acesta cînd vei auzi
în străinătate unde tu vei fi,
Cel puţin atunce cugetă la mine !"
Zise drăguliţa revârsînd suspine.
Zece ani trecură. Toate s-au schimbat. Anii mei în lacrămi mi s-au întristat. Nu mă mai cunoaşte dulcea mea iubita, în streine braţe ea e fericită !
Dar cînd sună cornul, nu ştiu ce simţ eu, Că un rîu de lacrimi udă sînul meu !
1848
519
[ELEGIE]
LA D-LA F.C
— O, mimă-ntristată ! Ce dor adine te-ncinge ? Regreţi tu vro dorinţă ce nu s-a împlinit ? Făclia' tinereţe! de lacrime se stinge Cu-al viselor de aur hor vesel şi-nflorit ?
Regreţi acele bunuri deşerte, peritoare, Ce plînge-aiee-n lume tot sufletul de jos ? O tînără făptură, o inim-arzătoare Ce s-au uitat în sînul mormîntului umbros ?
— Orice dorinii frumoase, nu fură împlinite Şi dulcea tinereţe cu visele-a zburat. Nimic din cele bunuri de muritor dorite, Acel ce dede viaţă, nu, nouă nu ne-a dat!
Dar nu plîng tinereţea în suferinţi trecută, Nici bunurile vieţei ce oamenii doresc. Durerea ce port este amară şi tăcută, _ Căci îmi răspund prin ură acei ce eu iubesc !
I
Cunoaşteţi voi o floare ce pe-al vieţei plai Păstrează pînă astăzi profuraul ei din rai ? Ea, pentru care cîntă frumoasa biulbiulicâ Şi fluturai de aur aripile rădică ? Cunoaşteţi voi fecioara cu gene de eben, Frumoasă ca lumina splendidului eden ?
II
O. tu, ce frumuseţea-ţi poetică, divină, Exală fermec dulce ca fumul de pe flori ! Eşti tu o-nchipuire, o rază de lumină Perdutâ din cosiţa rîzîndei aurori ?
Din hora înflorită a viselor de îngeri
Tu poate te-ai perdut ! Şi pe pămintul nostru de doruri şi de plîngeri Cu dulcile surideri la noi te-ai abătut?
Oricare ţi-e natura, divină, peritoare,
Tu vii pe-acest pămînt Şi râspîndeşti profumul juneţei răpitoare ; Tu vii ca roua dulce ce trece pe-un mormînt!
Ah '. Vino şi-ncunună a bardului cîntare Cu crinii frumuseţi-ţi ce ne arunci din cer Mai dulci ca dimineaţa ce fără încetare Se scură dupe sinul rîzîndei primăveri !,..
521
Auzii d-odată orga plângătoare întonîrid armonii dulci şi rugătoare.
SUVENIRE DE CĂLĂTORIE
într-o dimineaţă, zi de primăvară, Eu umblam pe-o vale în streină ţară.
Dintr-un nor de aur soarele ieşea Ş-ale nopţii lacrămi de pe flori ştergea.
Nu ştergea el însă lacrămile mele, Anii mei atun.ce mi-erau poveri grele.
Spre descurajare eu înaintam
Şi scîrbit de toate în mormînt calam.
Deodată însă ochii mei văzură Gotici monumente sus pe o măgură.
Mă urcai pe coastă. La poartă statui Şi o mănăstire în curte văzui.
Domnea intr-aceste monumente sfinte O tăeere-adîncă ca cea de morminte.
Spre aceste locuri am înaintat Şi într-o capelă apoi am intrat.'
La aceste cînturi sufletu-mi săltă Ş-o rouă de lacrămi pe sînu-mi cură.
Pentru că un suflet zdrobit de-ntristare Se deşteaptă încă de-o dulce cîntare.
O femeie jună, cu păr auros, Lîngă o madonă ruga călduros.
P-ale sale feţe albe, gălbioare, Cura în tăcere două lăcrămioare.
Ea era un înger tînăr, dulce, blînd Şi intra în lume lacrime vărsînd.
Păsurile mele nu le-auzi încă, Atît rugăciunea îi era adîncă.
Ce compătimire mie mi-a-nsuflat Cînd din rugăciune o am turburat.
Şi c-o vorbă blîndă căutînd La sine :
— „Pentru ce verşi lacrimi şi adinei suspine
Cîmpul vieţii tale-i semănat cu flori ; Pentru tine viaţa are sărbători,
Apele murmură, paserea cîntare Şi amorul dulce, dulce sărutare !"
522
523
— „Anii mei sînt tineri, dar s-au întristat Ca acele roze care s-au uscat !
Nu mai sînt in lume plăceri pentru mine Şi surîsu-mi dulce s-a stins în suspine.
Astfel bucuria poate reveni,
Insă al meu suflet mu-I va-întineri.
Astfel pe o floare de se vestejeşte Poarte cădea roua, dar m-o-nveseleşle.
Steaua vieţei mele pe nori a trecut. Familie, ţară, eu fot am perdut!"
Mai în toată lumea am călătorit,
Dar cel înger dulce nu l-am re-ntîlnit.
Insă ea adesea în somnu-mi apare Cu acele vorbe pline de-ntristare :
„Steaua vieţei mele pe nori a trecut, Familie, ţară, eu tot am perdut
FLUTURELUL
într-o vale lată Cu flori semănată, Trece-un fluture! Mic şi sprintenel. Iată, se opreşte, Stă, se odihneşte ; Vede-o viorea, Merge lîngă ea.
— „Viorica, lică, De-ai fi bunicică. Cit eşti frumuşică, Tu m-ai ospăta
In foita ta !«
— „Du-1e, fluture!, Mindru, mititel, Cu-aripă pestriţă, Cu puf pe guriţă, Flutur răsfăţat,
De flori sărutat! Căci mi-i săruta Cu guriţa ta. N-am credinţă-n tine ; N-am credinţă-n mine, Căci mi-eşti frumuşel Ca un îngerel."
— „Viorica, lică, Lasă-mă ! Mi-e frică !
525
Vîntu-o să mugească Ş-o să mă răpească. Cît sînt de frumos Sînt şi de fricos. Voi fi înţelept Culcat p-al tău pept. Nici nu voi sufla, Nu te-oi săruta Şi voi fi tăcut, împetrit şi mut. Iar de vrei mai bine, Voi vorbi cu tine Şi voi spune ţie Dalbă istorie Ce nime nu ştie.
Dă-mi, o, viorica, Bună, frumuşică. Loc in sînul tău, Căci e ceasul rău : Morţii s-au trezit, Din gropi au ieşit, P-aici au sosit! Ielele pornesc, Saltă, dănţuiesc. Mi-e frică de mor De zgomotul lor."
— „Dacă esbe-aşea, Vino, zise ea, Şireată ce-era ! Vino pe-al meu pept, Dar fii înţelept Şi îmi spune mie D-albă istorie Ce nimeni nu ştie !"
Floarea a*primit Fluturul aurit.
— „Viorica, lică, Lică, mititică, Dă-mi un sărutat Că-s de ploi udat Şi voi spune ţie Acea istorie
Ce nime n-o ştie.'' Cu un sărutat Ea mi l-a uscat.
— „Mîndră răsurică. Fost-a o fetică ; Soarele-n tr-o zi Trecînd o-ntîlni
Pe un verde plai. Fata cea de crai El că mi-o văzu Şi aci stătu ; Aci se opri Cît nu trebui, A-mi o căuta, A-mi o săruta Pe a ei guriţă, Pe a ei cosiţă, Răpit de iubire Şi de fericire. Cerul supărat P-acest împărat Că a-ntîrziat, Schimbă pe fetică Într-o păsărică. D-atunci, surăţică, Mîndră răsurică, Cînd se-nalţă soare Plînge-n frunzişoare.
526
527
Ia-t-o istorie
Ce nime n-o ştie.1
Astfel a vorbit Fluturul aurit Cu-aripă pestriţă, Cu puf pe guriţă, De flori răsfăţat, De flori sărutat.
MOARTEA LUI MIHAI VITEAZUL
Lui C. Negri
Pe cimpio Tuiv.ii, pe un verde plai,
Tabără oştirea marelui Mihai.
Acolo, în cortu-i, domnul se gîncleşte :
Fericirea ţării inima-i răpeşte.
Are-o presimţire ce l-a turburat
Şi pe mina-i minară capul a plecat.
In deşert speranţa inima-i răsfaţă ;
Lacrămile udă gînditoarea-i faţă.
înaintea celor ce îl ocolea,
Cu o mantă d-aur el se ascundea.
Către căpitanii ce îl încungioară :
—■ „Dragii mei ! Iertaţi-mi astă lăcrămioară f
E o slăbiciune de rare roşesc
Toţi cîţi au un suflet tare, bărbătesc.
Insă sînt minute cind natura cere
De la cel mai tare partea-i de durere...
Astăzi poci să număr mai la nouă ani
De cînd noi ne batem cu atîţi duşmani.
Este-adevărat, am făcut, în lume,
Neamului acesta cel mai mare nume.
Insă, ce-i mărirea, fără de folos ?
Ceea ce-i în noapte focul mincinos !
Singură mărirea nu-i destulătoare,
Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare.
Cîte mii de inimi moartea n-a-ngheţat ?
Şi în cîte case dorul n-a intrat ?
Ţara este-n lacrămi şi se pustieşte.
Floarea tinerimei cîmpul învăleşte.
529
Şi în raza slavii unde strălucim,
Văz, pe nesimţite noi ne mistuim !
Astăzi lupta noastră orice luptă curmă ;
Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă.
Astăzi este timpul ca să isprăvim.
Sau români ne perdem, sau români trăim !"
Asfel le vorbeşte... Dar doi soli sosiră, Doi trimişi al Bas'tei. Capii toţi ieşiră.
La aceste vorbe eade^ntr-al său sînge. Toat-a lui oştire cu durere-1 plînge. Apele pe cale stau şi se opresc ; Paseriîe-n aer triste ciripesc. Moartea cu-a ei mină faţa lui atinge ; Liima-i îngheaţă, vorba i se stinge. Iar viaţa-i mîndră zboară către nori, Ca mirosul dulce unei stinse flori.
— „Basta vă trimite ? Spuneţi ce doreşte ! Basta, iară Basta !... nu mai isprăveşte !"
— „Ce doreşte ? zice unul din călăi, Basta porunceşte la vasalii săi !"
— „Să porneşti îndată banda ta în ţară !" îi răspunse celait cu o vorb-amară.
— „Mergeţi, zise domnul, 1-al vostru stăpîn ! Spuneţi-i că nu e încă un român
Care să dea arma pîn-a nu se bate ! De-i bărbat, aice vie a combate !"
— „Este timp !..." şopteşte un ucigător. Celalt trage iute paloşul uşor
Şi c-o lovitură repede şi tare
ÎI împlîntă-n sînul eroului mare.
Căpitanii iute sar, mi-1 înconjor,
Dai- Mihai le zice : „Fraţilor, eu mor...
Spuneţi doamnei mele să nu se mîhnească
Şi^n iubirea ţărei fiii mei să-i crească.
Cînd vor fi în vîrstă, să le spuie ea
Că nu voi răzbună pentru moartea mea ;
Numai pentru ţară şi neatârnare
Sînul lor să simtă sînta răzbunare !
Iară voi, tovarăşi, mie îmi juraţi
Niciodată mîna cu strein să daţi !"
530
BENCHETUL
In pulbere de aur se culcă anindrul soare Şi cupele bogate răsun în sărbătoare. Aici se-mbăt voinicii de vin şi ele amor, în ochii unor mîndre citind ursita lor.
Dar domnul ia paharul şi htrigă-n gura mare —■ „Să stingem în plăcere a vieţei întristare, Căci anii noştri-n lume ca fumul se resip Şi orice fericire e scrisă pe nisip.
Culegeţi dar, culegeţi, in dimineaţa vk'ţei Acele flori născute pe sinul frumuseţei ! Căci ele sint plăpînde ca vis amăgitor, Ca vinul acest dulce ce Izece rîzâtor.
Ah   Viaţa este scurtă ca timpul dimineţei Şi ani cu plete albe urmează tinereţei. Ei ni se pai- departe, dar iată, au sosit... O, dulce tinereţe, de ce m-ai părăsit ?
O, mîndră, mjna-ţi albă sâ toame-n cupă-mi vin Şi lasă pe-a ta gură sâ-nec al meu suspin ! Ascunşi de ochii lumei in lunga ta cofiţă, Să mă îmbăt de focul ce arde-a ta guriţă.
Ah ! Lasă-mă pe sînu-ţi rotund şi albişor, Plingînd a mea durere, într-un suspin să mor Aşa vorbeşte domn.ul şi capu-i se abate Pe sînul frumuseţei cu plete lungi, bogate.
Iar sub aizînda-i buză, al ei chipşor bălai S-aprinde ca o roză în soarele de mai. Dar iată, măre, iată câ un ostaş s-arată ; De pulbere şi vînturi i-e fata sărutată.
E mîndr-a lui armură, statura-i e făloasă Şi coama lui din cască se varsă vînturoasâ. îndată ce apare, toţi tac şi îl privesc Şi mîndrele s-ascunde în plete şi roşesc.
îl
— „Hoardele barbare-neacă cîmpiile, Spaim a-nainte-le zboară ţipînd !
Sila şi lacrima,
Moartea şi flacăra, Pasul barbarilor urmă gemînd ! Şi pe cind cetele, înfruntînd ostile, Relele luptelor cearcă mereu,
Voi, daţi plăcerilor,
Daţi desfătărilor, N-auziţi gemătul neamului greu
III
El zice. Ruşinea, ca juna fecioară Ce goal-ar fi prinsă, roşeşte şi zboară.
532
533
IV
Domnul românilor, roşu în feţele-i, Zboară cu cetele cele uşori.
Tropotul cailor,
Zgomotul armelor Turbură cîntecul paserii-n flori ; Spintecă aerul, zboară ca umbrele ; Luna, ici, dincolo, iese din nori,
Luininînd cetele,
Sărutînd pletele, Sărutînd feţele, armele lor.
VISUL LUI ŞTEFAN CEL MARE
Seara răspândeşte umbrele-i uşoare. Şi melancolia trece gînditoare.
Dar Ştefan cel Mare, rătăcit prin văi, Dintr-un corn de aur cheamă bravii s;
Inima-i zdrobită ca a lui oştire ; Ţara-i întristată ca a lui gîndire !
Pe un colţ de peatrâ şeade el în dor ; Vîntul suflă pâru-i lung, fluturător.
Pentru-n tîia oară inima lui plînge ! Ochii lui revarsă picături de sînge.
Acolo dă capul somnului mijind Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint.
Iată că-i apare o fecioară jună, Ale carii plete strălucesc la lună,
Negre şi bogate sub cununi de flori; Ochii ei asupră-i cad pătrunzători;
535
Cad ca două raze, dulci şi călduroase, Mîna ei atinge coamele-i undoase.
— „Ce ? Eroul mare, umbra a grăit, însuşi el suspină şi s-a îndoit ?
înţăleg fricosul ce ascuns loveşte, Robul ce sărută jugul t_-e-l striveşte ;
■— „Fraţilor de arme, fala românească ! Dacă o sâ pearâ ţara părintească,
Dacă-n cartea soartei este însemnat A peri poporal cel mai lăudat,
Cel puţin atuncea peară vitejeşte Remiuşcînd toiagul care îl loveşte.
Dai- un suflet mare, suflet de bărbat, Nu-nţeleg, o, Ştefan, cum s-a întristat
Mergi pe a ta cale, nu sta niciodată ! Urmă datoria care ţi-e lăsată !
Orice-mpiedicare, st.n'ili, vor peri ; Cu-orice-mpiedicare ţar-a la va îi !"
Pe un nor de aur zboară ea cu fală Un parfum de roze pasul ei exală.
Ştefan se deşteaptă, şterge faţa sa, Unde-o lăcrimioară dulce se scura.
Luna argmtoasă ride printre nori, Dulcea filomelă cîntă între flori;
Iar la focul lunei, cind mi se deşteaptă, Vede-a lui oştire care îl aşteaptă.
Ca un ager şarpe ce lovit şi-nvins, Caută să muşte ce! ce l-a atins !
Astfel e românul, şi-n a lui cădere Cine îl răneşte, după dînsul pere !
Astfel e românul, astfel sâ perim, Şi-«n căderea noastră chiar să ne mărim
Mii de glasuri strigă... Luna bucuroasă Dintr-un nor de aburi pare mai voioasă ;
Stelele de aur mai cu foc lucesc Şi-n adîncul nopţii văile mugesc :
— „Astfel e românul, .astfel să perim, Şi-n căderea noastră chiar să ne mărim !"
Vede căpitanii ce îl înconjor
în tăcerea nopţei le vorbeşte lor :
536
— „O, albă regină l tu eşti graţioasă
Ca visul din zori Ce scutură dulce pe-o frunte umbroasă
Aripa-i de flori !
CAVALERUL ŞI FLUTURUL I
O albă fecioară, pe vale de munte
La rece pîrîu, Adapă fugaru-i ou stemă pe frunte.
Cu aur pe frîu.
O rouă de lacrămi scînteie în faţă,
Pe roze şi crini ; Cosiţa-i rîzîndă, săltînd se răsfaţă De austrul lin.
Cu ochii în unde ce trece spumoasă
Visează tăcînd, Iar ctilu-i priveşte pe doamna-i frumoasă
Ce-o vede plîngînd.
E timpul cînd ziua şi umbrele mute
Pe piscuri se joc, Iar văile-noată în valuri tăcute
De umbră şi foc.
Atunce din umbre o umbră s-arată,
Un june ostaş ; El pleacă genuchii-i, la timida fată
Câtind drăgălaş.
Cîiid ochii-mi văzură la cea dintîi oară
Al tău chip frumos, Mi-erai cunoscută, o, dulce fecioară !
O, vis graţios !
Cu hora de vi?e, voios legănată
Pe caru-nflorit Să ştergi de plîns ochii-mi, mai mult de o da
La mine-ai venit.
Ca-n visele-acele, o 1 vino, mă-mbată
Şi azi de amor !" El zice şi faţa-i de lacrămi rouată
Exprim-al său dor.
L-aeeste cuvinte, fecioara uimită
Roşi tinerel. Dîstraotă, răsfăţa cu mîna-nflorită
Al ei căluşel.
— „Nu... nu... niciodată !"... ea zice ş-uşoară
Pe cal s-arunca, Iar calu-i prin noapte cu vultur ce zboară
Voios înota.
li
— „Stăpîne ! Ştiu toate secretele tele !"
Ii zice zburind Un flutur de aur cu mici aripele,
Gingaş şi plâpind.
538
539
„Pe-o ro2ă-nilorită aproape de tine
Dormeam legănat, Cînd vorbele tele trerupte^n suspine
Din somn m-a sculat.
Ea 'iiu te iubeşte, sărmane streine !
Dai- trebui să mori '. Mai bine o uita... Fă, frate, ea mine
Cu dulcile flori !
Poţi încă să afli atite fecioare
Cu sinii de crin. Se perde din lume acela ce moare,
Sărmane strein !
Dar poate, sărmane, ea însuşi răspunde
La tlnăru-ţi dor ! Adesea femeia iubeşte ş-ascunde
Simţirea-i de-amor.
Opreşte dar doru-ţi ! Aproape de sine
Eu merg a pîndi. Pe dulcea ei fată, pe-ale ei suspine
Voi şti a ceti.
UI
Stăpâne ! te scoală şi du-te îndată
Căci eşti aşteptat. Vezi : gura mea-i încă cu drag profuniată
De-al ei sărutat!
La dragul 'tău nume, răsuri tinerele
Pe frunte-i păşteau. Vezi ş-aripa-mi udă de dulci lăcrimele
Oe-n gene-i ardeau !
Dai- vino cu mine. în valea-nflorită
E albul ei cort !" Iar tinărul tace — la vestea dorită —
Căci el era mort !
540
ŢEPEŞ ŞI SOLII
Temerea domneşte peste Bucureşti;
Po polul îneacă curţile domneşti ;
Căci doi soli veniră de la-mpărâţie
Şi aduc lui Ţepeş ştreang şi mazilie.
Toţi boierii ţării veseli i-nsoţesc
Şi cu pompă mare spre palat pornesc.
Ţepeş îi primeşte într-a sa mândrie.
Solii-naintează,.. ■— „Doamne, pace ţie !
Însă încetează de a mai domni.
Sau te pregăteşte astăzi a muri !"
La aceste vorbe toţi sunt în unire
Şi toţi trage pala spre a lui lovire.
— „Ce ? Şi voi, răspunde domnul turburat,
Cu duşmanii ţării moarte mi-aţi jurat ?
Ascultaţi, voi, care mai aveţi simţire
De români şi Licrimi ir. nenorocire !
Viaţă şi domnie le nesocotesc :
Ale mele lupte vouă-o dovedesc ;
Însă ţiu la ţară, ţiu la neatîrnare ;
Ţiu ca să-mi fac neamul lăudat şi mare !
Am fost foarte aspru, şi-ale mele mini
Au vărsat atîta sînge de români !
Dar al vostru sînge ce mi se tînjeşte,
II plătea cu lacrimi cel ce vă vorbeşte.
În mijlocul celor ce mă-nconjurou. Şi pe o coroană ţara lor trădau,
Nu puteam într-altfel face eu unire, Ca să scap românii de a lor robire. Dară, braţu-aeesta este sîngerat, Însă-ai ţârei duşmani nu l-au cumpărat
La aceste vorbe, ceata ostăşească Strigă cu poporul : „Ţepeş să trăiască !'' Speriaţi, boierii prin ferestre scap ; ]nr pe .'ol: ii bate ou piroaine-n cap.
542
Iar pe fata făr-amor O preface în bujor, Floare mîndră, răpitoare, însă nemirositoare.
BUJORUL
De-atunci, cîte feţişoare Au un suflet uricios, Se fac toate florioare, Florioare făr' miros.
— „Frumuşică copilită. Cu dulci stele în cosiţă. Fii-mi mie drâguliţâ, Căci de cînd tu ai venit Din locaşu-ţi înflorit Niciodată n-ai iubit. Să te fac nemuritoare Pnn cîntări desfătătoare, Prin iubiri răsfaţătoare !"
— „Nu se poate, voinicele. Să dau floarea vieţii mele Pentru cîntecele tele. Să am inimă de dat, Buze dulci de sărutat, Aş alege-un împărat!''
Astfel zice, apoi zboară Ca o stea ce se coboară, Iar voinicul făr' noroc Varsă jacrime de loc Pîn' ce dreptul ursitor 11 preface în Izvor,
544
GIULFIDAN Cintui întii
i
ALI
„Două ierni albiră două ori pămintul De cînd, o, tambură, tu ai amuţit! Astfel cum la soare s-a închis mormîntul, S-a închis La viaţă sufletu-mi zdrobit f
Căci de-atunce neagra umbr-a răzbunărei, Ori în care parte pasul mi-am purtat, Pînă şi în sinul dulce-al dezmierdare! Vine şi îmi strigă : tu eşti ruşinat!
Am uitat pe lume orice datorie, Patrie, şi lege, oameni, lume, cer... M-am făcut... Dar cine poate ca să ştie Fără să mă mustre ?... însuşi ienicer !
Şi cu toate-acestea ea-mi era iubită !... Niciodată fiii marelui proroc N-au simţit această patimă cumplită, Care-mi arde viaţa cu atîta foc !
Ea era frumoasă !... Coama-i unditoare Semăna cu norul aurit d-o stea... Ca o dimineaţă-n rochia-i de splendoare Ea în frumuseţe dulce strălucea.
Unde-ţi este-amorul, dragă păsărică, Ce creşteai Ia umbra mindrului harem Unde eşti tu însuţi, dalbă floricică, Ce păstrai profumul dulcelui Edem ?
Aurul atras-a gîndurile tele Pină în haremul marelui vizir, Unde arzi ca steaua serilor prin stele, Tînără dorinţă cu aripi de fir !
Tremură acuma !... Neagra răzbunare Chiar în astă-noapte se va arăta !... Fraţii mei de arme stau în aşteptare ; Moartea îmi surîde... Trebui a pleca.
Fraţii moi de sînge şi de o credinţă Carii pentru aur m-aţi nedreptăţit ! Veţi cădea-n robie şi în suferinţă, Umiliţi d-aceia ce-aţi despreţuit!
Trista moliciune la a voastră poartă Va pleca în lacrămi capu-i abătut; Orişice simţire nobilă-a fi moartă Într-al vostru suflet rece şi căzut!"
II
Ascultaţi ! Ce huiet trece în furtună ? Nu-i aceasta hora morţilor fricoşi ? Vîntul ţipă-n funii; tunetul răsună ; Şerpi de foc congioară norii fumegoşi.
Azrael' se plînge între cimitire ; Ginii - uzi de ploaie tremură la porţi; Mii de spaime zboară şi o nălucire Rîde pe locaşul trist al celor morţi.
546
547
Chiparisul geme şi se îndoieşte încărcat de ploaie, legănat de vînt; însătat, pe-o groapă uin strigoi jăleşte, Morţii rădic capul din al lor moonînt.
Moartea despletită, palidă, uşoară, Printre vijelie se aruncă-n zbor ; Iar pe unde trece, buna eobitoare, Ţipă —■ seau un cine dup-un vînător.
Pasere a morţei ! Ce vesteşti tu oare ? O nenorocire, nu. mă îndoiesc ; Cîntu-ţi are dorul celuia ce moare, Ironia celor ce-i despreţuiesc.
Eşti amica noastră, tu, ee-nsufli frică, Chinurile noastre de le prevesteşti ? Nu, tu nu eşti nouă mesageră-amică, Căci tu rîzi de oameni şi-i despreţuieşti '.
III
Cine e sumeţul oe s-aruneă-n valuri Pe la Cornul d-Aur de la Scutari, Cînd furtuna varsă undele pe maluri ? Nu e ienicerul cel viteaz, Aii ?
Mîne răzbunarea-i o să se-mplinească, Căci orice în lume are un sfîrşit; _ Insă ea va-nchide, făr' să lecuiască, Rana ce străbate sufletu-i zdrobit.
în deşert un tigru plin de răutate Rumpe vînătorul ce l-a săgetat, Căci el poartă-n sînu-i fierul ce străbate ; Si cu răzbunarea nu e vindecat!
El ieşi din sînul undelor spumate, Merge l-adunarea de la Hat-rheidan;i Unde ia comîndul cetelor turbate Şi toţi strigă moarte blîndei Giulfidan.
Cîntul al doilea I
Vijălia trece ; cerul străluceşte, D-ale sale stele dulce curonat, Numai dorul nostru nu se răsipeşte ; Orice zi în lacrimi ni s-a arătat.
Noi sîntem ca cele flori necunoscute Ce se nasc la umbra unui trist mormînt, Unde fără soare se trec nevăzute Şi nesăru.tate de al zilei vînt.
Totul naşte liber ş-omul tot robeşte. De-ar fi fost putinţă el ar fi robit însuşi diadema care străluceşte P-oîizonu-albastru cu-aur înflorit!
Ce sint bune-aceste petre preţioase, Stelele acestui luxuros harem ? Aste locuinţe scumpe şi pompoase Ce rechem splendoarea dulcelui Edem ?
Ce se foloseşte paserea robită Dacă lanţu-i este d-aur seau de fier ? Ceea ce voieşte inima-i rănită Este libertatea de-a zbura la cer !
Astfel stau de vorbă pînă să se culce Sclavele-n haremul marelui vizir, Unde c-ochii-n lacrimi cheamă somnul dulce, Legănate-n haine mîndre de porfir.
548
549
II
III
Insă cine curmă lina lor vorbire : — „Ce s-aude-afară ?" zice Giulfidan. Şi o sclavă dulce ca o fericire Cată pe fereastră către Hat-meidan.
Lîngă favorita şeade o fecioară, Soră cu vizirul, alba Sefiea, Şi înclină capul ca o florişoară Peste favorita ce o mîngîia.
Dar vedeţi alături, blinda favorită ! în matui-itatea frumuseţei ei Pare ca o roză bine înflorită Surîzînd voioasă Ungă bobocei.
Cit e de suavă prima sărutare Ce-a picat din buza unei dulci feciori ; Cit de voluptoasă floarea ce tresare Sub o sărutare de zefiri uşori ;
Cît sînt de splendide, vii, strălucitoare, Stelele în fundul dulcelui eter ; Cît de dulci şi magici ochii-unei fecioare Clare-n rugăciune se înalţ la cer ;
încă nu egală rara frumuseţă întru oare larde blonda Giulfidan, Fantasmă părută, vis de tinereţă Ce înşalâ dulce sufletul uman !
— „Ianicerii î strigă sclava tinerică, lanicerii-n piaţa de la Hat-meidan !" Zice şi-ngenunche palidă de frică, Sărutînd piciorul blondei Giulfidan.
Dar AU în capul cetelor pîşeşte Ca .un vînt ce-atrage valuri după el. Ochii lui de sînge turburaţi luceşte. — „La vizir acasă !« strigă un rebel.
Armia soseşte ; poarta se dărîmă ; Curţile se umple d-ieniceri armaţi. -Siabuş c-o gardă ce avea sub mînă Apără haremul de aceşti turbaţi.
Anii curonase păru-i de ninsoare, Fără să mlădie braţul lui de fier, Fără să culeagă nici o dalbă floare După vitejia ăstui ienicer.
Sîngele acelor ce îl încongioară Cură ca o undă după pala sa. Garda-1 imitează. Orice glonte zboară Un rebel sălbatec trebuie-a călca.
Pînă la trei sute din aceşti din ■urmă Se abat pe pragul portei femeieşti, însă totd-odată viaţa lui se curmă, — Martir al onoarei cei cavalereşti.
Ienicerii strigă, — poarta se abate ; Toat-acea mulţime intră în harem. Sclavele sfioase, goale jumătate. Par ca nişte dalbe hurii din Edem.
550
551
Dar Aii s-arată... Giulfidan păleşte...
— „Spune-mi, niciodată tu nu m-ai iubit ?" Giulfidan tresare... apoi ii zîmbeşte :
— „Totd-auna, zice, te-am despreţuit !"
— „Ieniceri, aici ! strigă cu turbare, Pe aceste două să le dezbrăcaţi Şi CLi pelea goală, fără încetare, Astăzi toată ziua să le preumblaţi !"
Zice. Ienicerii le dezbracă-ndată ■Şi c-un bici le mînă vesel prin oraş. De la o fereastră Aii a le cată Cum le scot ou hohot din acel locaş.
La a lor vedere nimenea nu ştie Ce simţea ; dar faţa lui se încreţi De un rîs satanic, cind de bucurie. Cînd de-amărăciune : el înnebuni l
ANA ŞI ARAPUL
Ei ! acel arap Negru şi buzat Şi cu solzi pe cap. Ciupit de vărsat, Unde-1 vezi umblînd, Nu mai poţi rîzînd.
Şase galioane La Brăila sus, Marfă de cocoane Pentru milioane Turcii au adus.
Ana, jună floare De la Filipei, Vine rîzătoare Ca o sărbătoare La Brăila-n schei.
Iar acel arap Negru şi buzat Şi cu solzi pe cap, Ciupit de vărsat, Cu mustaţa roasă, Zibe : Ce frumoasă !
553
II
Noaptea peste valuri Se lăsa din zbor ; Tristele cavaluri Răsuna pe maluri Cîntece de dor.
Iar acel arap Negru şi buzat Şi cu solzi pe cap, Ciupit de vărsat, Zise : Ce păcat!
Ana tinerică Ne-ncetat plângea Şi-ntr-o luntricică Dulcea frumuşică Dunărea trecea.
— „Ană, Anişoară, Crinişor plăpînd, Pasere ce zboară Şi subt aripioară Pune capul blînd,
Rumenă fetiţă Ca un vtrandafir, Cu mică guriţă, Cu lungă cosiţă, Cosiţă de fir ;
O ! vino cu mine, Sultană să-mi fii. Am saraiuri pline D-aur şi rubine, Roabe patru mii !"
Ana nu-i răspunse, însă se-nchînă. Luna-n nori s--ascunse, Ceva se eufunse ; Unda bolboră.
554
ORTANZA
Soarele se scaldă-n alba Propontide
Ca un glob de foc ; Pe-ale mărei valuri, vesele, splendide,
Razele-i se joc Şi în vii torente de-aur şi purpură
Varsă dulci culori Ce se variază pe surfaţa-azură
Şi se sparg în flori. Vasul meu pe mare, încărcat de vele,
Fuge legănat. Mă-ntreceam cu delfini şi cu rîndunele
Pe Bosforul lat. La o apă dulce 1 unde se adună
Albele femei, Vasul mostru zboară, între soare, lună,
Umbre şi sein tei. Dar caicul intră după lina mare
Într-un rîuşor Repede ea viaţa, ca o sărutare
Dulce de amor. Deodată ochii-mi văd pe o cimpie
Pintre pomi ş ori Albe odalisce ce cu bucurie
Se perdeau prin flori. Vasu-mi se opreşte. Eu cobor pe maluri
Pe sub chiparoşi, Unde-o odaliscă îşi mira în valuri
Ochii ei focoşi.
Altele preurmă peste valea verde
Fluturii ce zbor C-ale lor speranţe care-n plins se perde
Şi ca dorul lor. Altele-n talice pe-arcuri poleite
Trec cu-ai lor eunuci. Prin iaşmac scînteie plete aurite
Şi-ochii lor cei dulci. Mai văzui acolo nişte dragi fecioare.
Soarta le-a adus. Una e frumoasă ca o fericire
Care-a încetat. — „Vino de priveşte, zise cu zîmbire.
Un frumos păcat!" Zice şi-mi arată o hanîmă albă
Pintre pomişori, Care-n minuşiţe împletea o salbă
De suave flori. Eu văzui prin vălu-i albioara-i faţă
Ş-ochii lăcrămoşi, Pletele-i rîzînde ce voios răsfaţă
Zefirii undoşi. Eu văzui în ochîi-i şi pe-a ei guriţă
Raiul voluptos, Iar pe sînu-i fraged, plin de bucurie,
Mai văzusem eu Viaţa, cum lucise în copilărie
Sufletului meu.
II
Luna varsă valuri limpezi, răsfăţate,
Peste rîuşor. Ale noastre vase, vesel legănate,
Pe surfaţă zbor. Sub caic eu şease vîsle auroase
Undele mugesc. Trece hanîmica, cu gene frumoase.
Stau şi o privesc. La lumina stelei, ea înclină dulce
Capul ei, visînd ;
556
557
Iar pe alba-i faţă lacrima străluee,
Graţios picînd. După noi aproape oele dragi fecioare
Vin într-alt caic. După rîu, în mare vasele uşoare
Undele despic. Ne-ntumăm în noapte pe a mărei faţă
Cu-albii îngeraşi. Latele lor plete ce-n vînt se răsfaţă
Fîlfîie drăgălaşi. Vesela Ortanza zise rîzăitoare :
— „Eşti nerăbdător ! Vrei s-ajungi caioul ? Cauţi poate-o floare,
Floare de Bosfor ?" Albele nebune rîseră voioase
De uimirea mea. Ale lunei valuri vii şi argintoase
Preste noi cădea. Alba hanîmică ce Înţelesese
Cît a fost plăcut. La lumina stelei întredieschisese
Vălu-n flori cusut. Vasul ei mai iute zboară peste unde.
Undele spărgând. Pintre umbra serei cînd şi cînd s-ascunde,
Pare cînd şi cînd. Apoi stă pe valuri pînă ce soseşte
Vasul meu cel mic Şi îndată valul iară se zdrobeşte
Sub al ei caic. Dulce fericire !... Vasul meu atinge
Vasul ei fugos. Aurea-i desface vălul ce încinge
Păru-i voluptos. Faţa-i dfizvălită ce la lumă luce
Mi se arăta, Sub a mea câtare ce-o sărută dulce
Se împurpura. Mîna-i mică smulge din a ei cosiţe
Două dalbe flori;
Le sărută dulce cu a ei guriţă
De mai multe ori; Apoi mi le-aruincâ cu neingrijire,
Faţa înturnând. Iar caicu-i zbura ca o nălucire,
Unda înspumând. — „Ah ! ce flori frumoase ! strig-acea fetică
Oe atît iubesc ! Daţi-mi mie una, cea mai mîndrulică,
Vîslele s-opresc !"
III
Dar caicul zboară cu acea iubită
Cînd noi ne oprim. In deşert pe marea cu-aur înflorită
Ochii rătăcim ! Luna se ascunde dup-un vîrf de stîncă ;
Cerul se umbrea. Ascultam în noapte... O tăcere-adincă
Peste tot domnea.
— „Unde vrei a merge ?" caicciu-mi zice.
— „Pot să ţi-o spun eu ? Oriunde mi-i duce, nu mai sînt ferice,
Lopătarul meu ! Dum-acolo unde alba hanîmică
Are-al ei harem, Sâ mai văd în ochii şi pe-a ei gurică
Dulcele Edem !"
— „Cine o cunoaşte ?" zise eu dulceaţă
Lopătarul meu.
— „Draga mea Ortanză ! oh, îţi jur pe viaţă
ŞI pe Dumnezeu ! Jur pe frumuseţea-ţi splendidă şi dulce,
Pe-ale el comori, Pe a ta privire ce în lacrimi luce,
Pe-al tău sîn de flori! Pentru fapta asta, perfidă fetiţă,
îmi voi răzbuna Şi cu voluptate rumena-ţi guriţă
O voi săruta !"
558
Do acum, 1-a mea vedere, Să pleci ochii, să roşeşti "
CAICELANEE
Lui G.S... poetul.
Omagiu de amicie şi stimă.
I
Vin', regina mea iubită ! Barca mea e aurită ; Pintre celelalte vase Ea luceşte ca un crin. Coardele sini de mătase, Veleie-i suit de salin. Unde vrei eu te voi duce, Dar ascultă, dragă dulce, Pentru preţul muncei mele Nu voi sceptru de-mpărat, Nici coroana ta de stele, Ci un fraged sărutat.
IV
— „Ici în barca mea voioasă Vin-, o, tînărâ frumoasă, Albă floare din Eden
Cu cosiţe de eben."
— „Du-mă dulce lopătare Unde stelele de foc
Cu o moale râsfăţare, Cu albastre flori se joc Şi în viaţa oare zboară Eu ţi-oi fi o sorioară."
— „Te voi duce cu plăcere Dacă tu-mi fâgăduieşti,
Iar copila cea iubită A roşit ca un grenat Şi sfioasă şi uimită Ochii-nn sînu-i a plecat.
D-atiimci alba copilită Cu ochi dulci şi arzători Şi cu şire pe cosiţă De la sînu-i îmi dă flori.
V
COMPĂTIMIRE
— „Nici rara frumuseţâ ce inima-mi răpeşte, Nici zilele ce zboară de cind nu te-am zărit, O, dulce Mehrubicâ, nimica nu goneşte Imaginea ta dragă din sufle tu-mi rănit!
Căci tu eşti idealul ce-am căutat pe lume, Cu visele-nflorite în viaţă mi-ai părut Şi-n raza [fruimuseţii-ti, în dulcele tău nume, Şi cerul, şi pământul, şi viaţa am perdut.
Tu eşli, o, dulce fermec al visurilor mele, Intîia şi din urmă fiinţă ce ador Şi anii mei de-acuma pe lacrămile tele O, dulce dragă, zbor !...t;
Astfel peste lina mare, în caicu-i f ugător, Cu o dulce suapinare Cint-un june trecător.
560
5CI
Dar colo pe-aeele maluri, între verzii sicomori, Unde-un chioşc se miră-n valuri între stele şi^ntre flori,
O femeie se-ntrevede Prin cafasu-i zugrăvit, Ca o stea ce se prevede într-un rin argintuit.
Ea îmi scoase din cosiţă Două flori ce sărută Şi cu aîba-i mînuşiţă în caic le ai-uncă.
X
Te înturnă, lopâtare, Pe Bosforul turburat, Căci la draga mea chemare Mândra imea s-a arătat !
Iar tu, palidă lumină, înveleşte-ţi fruntea-n nor ! Vînt, te scoală şi dezbină Valurile din Bosfor !
Valuri repezi şi turbate, Fruntea albă rădicaţi Şi-n abisele spumate Barca noastră cufundaţi !
562
XI
Steaua serilor răsare Şi se leagănă pe mal. Stai, o, june lopătare, Colo-n umbra celui mal.
Să văd alba hurioară, Dulce floare din Eden, Cu bălaie genişoară Şi cu ochii de eben,
Sâ văd aurul ce luce Peste creţu-L perişor, Singura comoară dulce, Singur aur ce ador.
XIII
Colo unde se înclina Sicomorul pe mormmt, într-a stelelor lumină, Dulce legănat de vînt,
Unde-n linele serate Se aude cite-un val Suspinînd cu voluptate Sub umbrosul verde mal,
Acolo, o, lopătare, Du-mă, du-mă, de-i putea, Căci acolo cu-ntristare Sub a morţei legănare Doarme dulce draga mea !
5G3
LUI V. ALECSANDRI
Tu, din a cărui liră s-exalâ-etern şi lin
Un cint suav şi dulce ca fumul dupe crin ;
Tu, ce cînd laşi pe harpă-ţi o mînă rugătoare,
Tragi graţiile-n horă şi joacă rizâtoare ;
Tu, ce incînţi cu fermec pi'in cintul tău plăcut,
Vei spune mie oare, de ce tu ai tăcut ?
Am auzit că lira lăsînd-o la o parte, In cirmuirea ţărei ai fi luînd tu parte ; Că părăsind eterul cu stele semănat, In pulberea arhivei tu capul ai plecat, Urmînd mulţimei lumei ce crede din vechime Ca fără post nu este în viaţă nici un bine ! N-ar fi mai bine însă, înalte arhivar, Decit să pui pe cale al patriei greu cai', La tine la moşie, prin văi desfătătoare, S-arăţi a ta putere pe cerbi şi căprioare ? Şi dacă nu eşti meşter la arma de vînat, Să prinzi cu undişoara puicuţele din sat ?
Ia zborul tău în secoli cu muzele uşoare
Şi de ţărîn-arhivei te şterge pe picioare.
Ia lira ta de aur de roze semănată,
Ia-ţi Iluierul d-ivoriu şi cintă înc-o dată :
îmbată-ne de fumul suavei poezii,
Pe cînd ambiţioşii visează la domnii!
Nu este nici un bine a fi în lume mare :
înaltul arbor cade 1-a vîntului suflare ;
în vîrful naltei stînce ce-şi perde fruntea-n nori
Nu nasc mai niciodată suave, mîndre flori.
1850
Dar nu, iubite frate !... Tu ai o datorie Frumoasă, sîntă, sacră, spre dulcea poezie... De-aceea către ţălu-ţi înainte să te-avînţi. Decît să fii ministru, mai bine e să eînţi. Un cîntec ce exprimă o-naltă cugetare Plăteşte-o lege nouă ce trece in uitare. Ce-ţi pasă dacă unii într-altfel se gindesc în cercul de-ntunerec în care se găsesc !
564
PANDURUL
Mîndri-or fi stelele-n rai ! Mindre florile pe plai ! însă oa armele mele Nu lucesc nici flori, nici stele
Vin' la mine, voinicele, Ca să-ţi dau armele mele, Arme imîndre de pandur, Cu argint jur-împrejur.
Tu la brîu de le-i purta, Seara colea vei afla Şi copila mîndruliţă Iţi va da flori din cosiţă, Cugetări din inimioară, Sărutări din gurişoară.
Cînd păgînu-n cale-o trece Capul n-o să ţi să plece, Iar tătarii de-or veni. De cumva de-ar întîlni, S-or preface că adun Flori în iarnă pe cătun.
Multă ploaie-n acest loc ! Dar nu-i ploaie ce rodeşte Ci e ploaie ce-ofileşte Şi din ochi se răspândeşte Tristă lacrimă de foc !
Cît ou ochiul se zăreşte, Cît cu gîndul s-ocoleşte. Unde românaş trăieşte, Măi copile, măi bădiţă, Ţipă pruiiou-n niăiouliţă.
Inima mi-e seacă, Traiu-jni este greu, Iar tu zaci în (teacă Iataganul meu !
Multă larmă s^auzit ! Nu-i pandurul ce-a venit Ca un leu nebiruit, Ci tătarul ce loveşte Capul ce se umileşte !
Fraţilor, sculaţi cu toţi, Să scăpăm ţara de hoţi Şi în inimă streină. Ce în pele de juvină. Să-mi spăl pala de rugină
Inima mi-e seacă, Traiu-mi este greu. Ieşi acum din teacă Iataganul meu !
566
56?
CAVALCADA
O GHICITOARE
Aburii pe cer aleargă, Luna se asounde-n nor ; Lasă caii-n pas să meargă, Să-ţi spui, dragă, al meu dor ! Lasă caii, mîndruliţă, Că de nu mâ-i asculta, Cite flori ai pe guriţa, Toate Ie voi săruta !
COPILITA
— „Ghici, al vieţei melc soar Cîmpul se prevede oare în cel cer cu stelişoare ? Sau acele mândre stele Se prevăd în floricele ? Ghici, o , dragul vieţii mele."
POETUL
i — „Ghici, copilă-ncântatoare
Raza se prevede oare
■ P-ale 'tale buzişoare ?
\. Sau micuţa ta gurică
Se prevede-n răsurică ? Ghici, o, dulce frumuşică."
568
569
Andrei se porneşte, şi cine nu ştie Cîţd pleacă la anme, să nu mai revie ?
ANDREI SAU LUAREA NICOPOLULUI DE ROMANI
Partea întîi
I
De ce plîngi tu oare, o, dulce Mărie ?
Ce abur umbreşte voioasa-ţi iunie ?
Uscatu-s-a roza ce ieri ai sădit
Şi-n zîrnbetu-ţi tînăr azi a înflorit ?
Perdut-ai vro cruce de mărgăritare
Sau paserea verde ou mîndră cîntare ?
Văzut-ai vro fată c-un chip mai frumos,
C-un zîmbet mai tînăr, c-un păr mai undos ?
Copilă ! dar este în lume fetiţă
C-o faţă mai dulce şi mai drăguliţă ;
Cu geană mai lungă pe verzi ochişori
Ce flacâra-şi stinge în lungi lăcrimiori ?
II
Ca salbă de aur steluţa zîmbeşte. Ce fantasmă dulce în noapte albeşte Şi trece subt arbori cu păsuri uşori, Călcînd în picioare plâpîndele flori ? Aţi zice-o suavă şi blîndă părere Ce-n vise de noapte apare-n tăcere. E dulcea Mărie ee-aşteaptă p-Andrei, Pe care-1 iubeşte ca zilele ei. Andrei se porneşte, de astăzi, în lume, Să-şi facă, prin arme, avere şi nume, Căci poate Măriei sâ fie el drag ; Dar lumea-i ciudată... Andrei e sărac.
Spre seară, noi ziua mai mult preţuim.; Cînd viaţa ne lasă, mai mult o dorim ; Aşa, o, durere ! l-a lor despărţire, Nimic nu egală a fetii iubire.
în seara aceea era mai frumoasă Decît totdeauna, nebună-amoroasă, Vorbind, făr' să ştie, ce-i vine în gînd. Il strînge pe sînu-i rîzînd şi plîngînd ; Şi alba ei mînă cosiţa-i răsfaţă, înclină pe buze-i suava ei faţă ; Suspină pe sînu-i,-necat de oftări, :L-îneacă, -I-îmbatâ pe lungi sărutări.
— „Tu pleci, drăguliţă ?... Vai! nu mă iubeşti!.,."
— „O, dulce Mărie ! ce vorbă grăieşti! Frumoasă copilă ! vezi, cerul o ştie !... Dar tu eşti, drăguţă, a mea bucurie ! Ah ! dacă junie şi viaţă iubesc, Iubesc, pentru tine, o, nume ceresc !
în razele d-aur ce pică din soare.
Eu văz a ta faţă ; în roua pe floare,
Eu văz al tău zîmbet ; în vîntul cel blînd
Suflarea ta dulce auz eu trecînd ;
în ciutul mierliţii, cereasca-ţi cîntare ;
în freamătul florii, a ta sărutare !
Dai" ce vei, Mărie ? Vezi tu, de pornesc,
Mă duc ca să merit să-ţi zic : te iubesc!"
— „Ah ! zise copila de plîns înecată.
Dar tu mergi la moarte !... o; tată ! o, tată !
570
571
— „La moarte, Mărie ? Nu, îngerul meu ! Nu-i moartea de care mă turbur azi eu ; Căci moartea e dragă cînd cel ce se duce E sigur să-1 plîngă o mimă dulce ;
E~o moarte mai crudă, o, suflet curat... E viaţa, e viaţa, cînd omu-i uitat!...''
— „O, mindrul meu dulce ! să te îndoieşti De stelele d-aur ce tu le priveşti,
De privighetoarea ce cîntă-n cîmpie ; Dar crede, dar crede în dulcea~ţi Mărie !"
Atunci păsărică luimina vestea.
— „Răjmîi sănătoasă, o, inima mea !"
— „Ah ! dacă ursita aşa risipeşte Orice fericire -ce-n viaţă-mi zîmbeşte, Purcede ! îi zise copila cu dor ;
Dar cînd te-i întoarce, o, dulce amor ! în dar căuta-vei pe mîndra-ţi iubită ; Căci vîntul va geme pe piaitra~i negrită ! în dar întreba-vei, o, dragă Andrei, în dar întreba-vei de numele ei, Căci florile vieţei or să veştejească, Şi ochii-ţi în lacrimi or să se topească \a
III
„Porunca e dată... Cînd dragile zori Vor pune-n cosiţe ghirlande de flori, Vom trece pe gheaţa, şi vechea cetate în foc şi în sînge, gemând, să v-abate. Mihai de oşrtire-i va fi mulţumit, Oroum se va-ntoarce norocul cumplit; Căci ori cetăţuiia ne cade în mină, Sau toată oştirea se face ţărînă ! Dar noaptea e lungă şi gerul cumplit... Să facem să sume paharu-aurit!
Căci cine ne~a zice, de azi într-o lună, De azi pînă mine, de-om fi împreună ? Durerile noastre .dar să le-mpăcăin Şi-ntîi, pentru ţară, ou drag să-nchinăm ! E dulce, e dulce să moară neştine Spre-a ţârei scăpare, mărire şi bine î Ah, cerul aude ! Decît a peri Pe pat de mătase, topiţi din zi-n zi, Şi viaţa trîndavă cu lacrimi a plînge, Mai bine peri-vom pe cîmpul de sînge, în crîncene lupte sub fierul păgîn, Cu armele-n mină cum moare-un român '.''
în chipul acesta, la focul cel mare, Vorbeau căpitanii, lovind în pahare.
E greu. Lăcrimioara pe faţă curgind, Se schimbă-n ninsoare ; iar steaua tre<.înd în aerul rece, voioasă şi plină, îneacă cîmpia de dulce lumină.
E mijlocul nopţei. In aeru-mbros Tăcutele stele sclipesc mai voios, Aşa cît s-ar crede că-şi dau o mişcare Ca să se-ncălzească în frigul cel mare. Ostaşii Ia focuri spăl armele lor ; Iar unii modulă un eîntec de dor ; Un altul adoarme şi lauri visează, Un altul vorbeşte c-un cal ce nochează. Un altul, din fluier, sunînd lîngă foc. Priveşte alături alţi zece ce joc.
IV
Dc ce, o, copilă cu păr gălbcor, Cînd toţi bucuriei dau inima lor,
572
573
/
Tu numai pleci capul şi, in suvenire. Deştepţi, cu durere, o dulce gîndire ? Mărire, copile, tu poate visezi ? Dar ştii, o, sărmane, în ce zei tu crezi ? Mârirea-i lumină ; iar cei ce-o adoară Sunt fluturi de aur ce nopţi o-mpresoară. Vezi colo-n lumină acei fluturei ? Per toţi cîţi s-avîntă în flacăra ei!
Andrei ! Unde este a ta bucurie ? Ţi-aduci tu aminte de dulcea Mărie ? Ţi-e dragă ea încă ?... în dar te fereşti, Vezi tu, 1-acest nume, te schimbi şi roşeşti !
V
Blînd, noaptea închide stufoasele-i gene
Pe ochii-i de aur şi trece alene.
în vechea cetate tot pare-adormit ;
Abia cîteodată, neferul, trezit,
Ici, colo, pe ziduri, şezînd la veghere,
Precurmă prin glasu-i a nopţii tăcere.
Cu toate acestea, se fac pregătiri Să-nfrunte în ziua ghiaurele-oştiri ; Dar mute ca moartea ce fără durere Se-ntinde cu-ncetul p-o viaţă ce pere.
Dar paşa cetăţii, d-ai săi conjurat, în somnul cel dulce era cufundat. El nu se gîndeşte la lupta ce vine : Mai multe mii pale lucesc lîngă sine ; Şaizeci ani de viată război a urmat ; Cu al armelor geamăt atît s-a dedat, Că trebuie-a crede că-n pace, tăcere, EJ nu întîlneşte aceeaşi plăcere :
Aşa şi vulturul pe piscul uscat, De tunet, de crivăţ, de ploi îngînat. Ţintind orizonul ce-n foc se-nveleşte, Mai dulce se-mbată, mai lesne-aromeşte.
Ca viţ-amoroasă p-un arbor uscat, Pe sînu-i o sclavă căpşoru-a plecat. Vedeţi favorita, cît e de frumoasă ? Văzînd-o, aţi zice o floare voioasă Născută alături d-un trunchi veştejit, Ce-opreşte să vază un soare iubit. Ea doarme tăcută, uşor coperită De coama-i bogată, căzînd despletită. Şi de o maramă de albă râţea Ce pare o pată alături de ea. Ea doarme... Suflarea-i atît e de blîndă, Că fără parfumul ce sînu-i răspîndă, Aţi crede că viaţa-i, ca fumul de crin, S-a stins într-un tînăr şi dulce suspin. Dormi ! Ce-ţi pasă ţie de lupta ce vine 1 înalţă-se aburi de plîns şi suspine ! încce-se cîmpul în sînge-omenesc ! Cc-ţî pasă, ce-ţi pasă, imagin ceresc ? Aşa fluturelui, cînd vîntul mugeşte, Cind ploaia se varsă, cînd norul trăsneşte, S-ascunde în floare, şi-acolo, răpit D-amor, el adoarme voios, fericit.
VI
Dar cine-i fecioara cu peri castanii, Cu gene bogate, cu ochi verzi şi vii Ce arde în lacrimi, sprincene rătunde A căror codiţe în păru-i s-ascunde, Pe mica-i guriţă un zîmbet senin S-arată şi pere gonit d-un suspin ? Ah ! cine-i fecioara a carii mîndreţe E dulce ca visul voioasei juneţe ?
574
575
E oare-o femeie sau înger d-amor
Ce plînge pe oameni şi lungul lor dor ?
Oricine-i fecioara, nimic mai frumos,
Nimica mai fraged, mai drag, amoros
Şi iarăşi nimica ca mîndra-i junie
Nu are un iermec de melancolie !
O floare suavă născută în zi
Să-şi lase mirosul şi-n sear-a peri :
Un dulce imagin ce-n vise divine,
Poetice, trece-necată-n suspine !
E fiica lui paşa. — Ea şade alene ; O lacrimă lină îi pică în gene ; Iar mina ci mică, pe frunte-i trecînd. Părea că goneşte un cîrd dulce, blînd De tinere vise... Sorbită-n gîndire, Prin lacrima-i lină, se-ngîn-o zîmbire.
Pe creştetu-i, părul udat d-al ei plîns în ace de aur cu gratie-i strîns. O candelă arde ; fumînda-i vuitoare Se varsă pe faţa frumoasei fecioare, în casă s-exaiă un mîndru miros De lemne d-aloes, ce arde frumos, Şi într-o căţuie de aur turnată. Apururea pune a Istrului fată.
Păreţii odăii aci se-nvalesc în scumpe covoare pe care lucesc Cîmpii roditoare, dumbrăvi înverzite De dafini şi chitii cu roade aurite.
Aproape de fată, la poalele ei,
O tinără roabă cu ochi frumuşei
Stă ca să mîngîie frumoasa-i stâpînă ;
Deci ia mandolina, şi coarda suspină
în minele sale micuţe-albişori,
Ca vîntul cel dulce ce trece pe flori.
..Sărutarea se deşteaptă Tremurînd pe buza mea ; Ea pe tine te aşteaptă, Unde eşti, lumina mea ?
Tu eşti tinereţea gîndurilor mele : Anii tăi întunec focul dulcei stele ; în lumina feţii-ţi zorile pălesc ; Lîng-a ta iubire, pere-orice iubire ; Soarele e rece lîng-a ta zîmbire : îngerii din ceruri chiar te pizmuiesc !
Buza mea e dulce ca un foc de miere : Sînul tău albeşte ca un crin în sere ; Trandafiri pe buze-mi vecinie înfloresc ; Mirtul nu miroase ca a mea suflare ; Lacrimile-mi pică ca mărgăritare ; Lasă la picioare-ţi să le răspândesc !
Călduroase lăcrămioare
Cură lin din geana mea ;
Unde eşti, al vieţii-mi soare ?
Unde eşti, inima mea !" Aşa cîntă roaba, dar dulcea-i cîntare Adaog-a fetii ascunsă-ntristare.
— „Bulbulă! Bulbulă ! Tu ai un secret ?"
îi zice aceasta ce p-albul ei pept
C-o buză-amoroasă îi dă sărutare.
„Ah ! nu te ascunde ! Această schimbare,
Aceste lungi lacrimi, vezi tu, te-au vîndut...
Subt alba ta mînă tambur-a tăcut
De cîteva zile... Tu nu ieşi din casă ;
Şi viaţa ta dulce cu somnul te lasă !
Tu nu mai acoperi în dragi sărbători
Cosiţa ta mîndră cu petre şi flori !
576
577
Nimic nu-ţi mai place, şi-n visele tele Aflînd mulţămire, reverşi lăcrimele ! O, dulce Bulbulă ! de ce-mi tăinuieşti Durerile tale ? Nu mă mai iubeşti ? Vai ! unde sînt încă acele dragi zile, Cînd una şi alta, voioase copile. Dorinţele noastre cu drag le spuneam Şi una de alta nimic n-ascundeam ?..." Bulbula, răpită de-o vie gîndire, N-aude nimica... străină şoptire !... Ascultă ce zice !.-. „O, sufletul meu ! De ce nu sînt oare o pasere eu. Să 2bor spre acela ce inima-mi cere. Să-1 văd înc-o dată, sâ mor de plăcere !"
Atuncea un zîmbet ferice şi lin Trecu p-a sa frunte gonit d-un suspin.
— „In ce loc porţi gîndul, frumoasă fstiţâ ?
Ce vorbe şopteşte micuţa-ţi guriţă
Şi nimene n-aude ? Căci orice-i şopti,
Nu poate să fie, vezi tu, Bulbuli,
O rugă de noapte... Ah ! teme-te foarte !
Ce zici tu, copilă, te-ar duce la moarte,
S-auză urechea eunucului rău !
Căci nu este crimă ce-n sufletul tău
Se rostogoleşte ; o crimă-i iertată ;
Tu poţi a ucide, tu poţi totd-odată
Urî cu putere... dar nu a iubi,
Şi amorul în sînu-ţi s-a-nfipt, Bulbuli !
Dar cine-i acela ce ochii vreodată Prin vălu-ţi. fetică, putu să străbată ? Chipşorul ţi-e vergin de orice cătat Ca gîndul ce încă nu s-a exprimat... Âh 1 cine-i acela, fiinţa cerească ! Urmează el oare credinţa turcească ?
E timariotu! al căruia fier Luceşte-n bătălii ca fulgeru-n cer ? Zaimul cel june a cărui albeţe întunecă crinul în prima-i juneţe ? Un bei sau un paşă, un şef, un spahiu, Şi cum, pînă astăzi, el încă e viu ? Nu ; crima ta este de trei ori mai mare ; Femeia adulta tot are scăpare ; Dar tu, vai ! nimica nu e pe pămînt Să nu te-osîndească îndată-n mormînt ! Căci... cine-o să crează ? O crimă cumplită Nu ; moarlea n-ajunge să fii osîndită !"
VII
Bulbula iubeşte un june străin,
Un om făr' de lege, un cîne creştin !
Ieşind la plimbare cu sclavele sale,
Bulbula-ntîlnise ghiauri p-a sa cale.
Ca roabă, voinicii o poartă cu ei
în tabăra noastră la hatmanu-Andrei.
Acesta, nu numai îi dă libertate,
Ba încă dă ordin s-o ducă-n cetate.
D-atuncea, în lacrimi se scurg ochii ei ;
D-atuncea iubeşte pe junele-Andrei,
Ca robul ce /ace în neagra-nchisoare Şi lasă departe gîndirea-i să zboare La cei ce iubeşte şi pot a-1 uita, Aşa Bulbulica la el cugeta.
„O, vînturi '. o, vînturi cu line-aripele ! Duceţi către dînsul suspinele mele 1 Iar voi, nori ce treceţi subt vesela stea, Departe, departe, duceţi viaţa mea !" Dar vorbele fetii rămîn spinzurate Pe buzele-i ca nişte bobite rouate P-o mică răsură cînd ploaia a stat : Căci tunul, de luptă semnalul a dat.
578
579
PARTEA A DOUA I
Voios aurora în aer zîmbind,
Punea flori de aur în păru-i d-argint.
Cu razele zilei Aii se trezeşte. S-ucigă toţi robii ghiauri, porunceşte.
„La arme ! Ia arme ! zaimi, iurucleri !
Voi, timarioţii, azapi, ieniceri 1
La arme ! Ia arme !... Iar voi, ulemaie,
Rugaţi pentru şahul şi ostile sale !
'Nainte, delii !... Să bată, să bată,
Aici tembelicul !... Ghiaurul s-arată
Să arză fitilul ! Topciii la loc !
O dată, de două, a treia ori, foc !..."
Alarma se dcte, toţi zbor l-apărare ; Bătrînii şi junii, cel slab şi cel tare. Femeia cu pruncii rămîne plîngînd ; îar spaima, pe strade, aleargă ţipînd.
îl
Războiul, strig unii, dar e barbarie ! Nu numai atîta, ci chiar nebunie ; Cu toate acestea oricare război îşi are o ţintă : sau ca să despoi, Sau să se păstreze aceea ce are ; Un mijloc s-ajungem un ţel oarecare. Dar ce foloseşte că tunul e mut, Ca pala adoarme, că flint-a tăcut ? Prin alte mijloace noi tot ne slujim S-ajungem la ţelul ce-atita dorim ! Mijloace mai barbari căci ele s-arată Subt masca iubirei ce Iuda odată
Luă să înşele p-al său Dumnezeu,
Şi alţi;, în urmă, luară mereu :
Să peară războiul, căci e barbarie :
Dar peară înainte acea lăcomie
Ce. cînd nu armează pe oameni ca liare,
împarte veninul printr-o sărutare !...
Mii ani se scurară, şi această-omenire Nu s-află pe drumu-i de înaintire.
Războiul, îmi place să cred că odată O să înceteze ; dar cînd ? cu ce plată ? Cu jertfe, cum zise un vechi ateneu, Cu jertfe, demni numai de un Dumnezeu.
III
Ca cele nisipuri ce în vijălii La poale de dealuri se strîng în pustii, Aşa şi românii s-avînt spre cetate ; Iar boambele roşii înuntru s-abate Şi unde se lasă, ard, stric, înspăimânt, Şi fiece casă o schimb în mormînt. Ca gemete d-oameni ce-n mări furiate Se-nec în mugirea de vînturi turbate, în vuietul crîncen al bombii de foc, Orice-altă strigare se-neacă pe loc.
O ploaie de gloanţe în vînt vîjîieşte : îneacă pandurii, ninsoarea roşeşte.
580
581
Dar cine-i acela ce s-a ridicat
Pe poarta cetăţii, şi ce a strigat ?
Apare şi pere ca o nălucire !...
Ah ! poarta se crapă !... A noastră oştire
Aleargă acolo şi află p-Andrei
Ce poarta deschide Şi intră cu ei.
O spaimă adîncă aleargâ-n cetate ; Aci musulmanii vin toţi a combate. O luptă amară... mii săbii lucesc, Şi locul se-neacă de sînge-omenesc. Acolo bătrînii, copii şi neveste Cu petre şi apă arunc în fereşte. Un Dan spătarul, călare trecînd, în dreapta şi-n stînga pe trupuri călcînd, Un june turc, falnic, aci-1 întilneşte Şi, vrînd să-1 lovească, pe cal îl răneşte. Viteazul răspunde, iar mîndrul osman S-abate subt braţul spătarului Dan. Cadîna îl vede şi, de la fereşte, Ocheşte !... Spătarul căzu făr' de veste. Românii văd glonţul de unde-a venit, Turbaţi, la femeie mai mulţi s-au suit: Ca leil-n mînie o sfîşiu îndată ; Iar casa-ntr-o clipă căzu sfărâmată.
în capu-unei strade stă paşa cu-ai săi O mie, din cei buni mai falnici flăcăi. O ceată de roşii aci se opreşte ; Andrei, cu mîndrie în frunte-i păşeşte. O agera luptă începe-ntre ei ; Din pala tăioasă se varsă scîntei ; Iar sîngele cură şi flinta trăsneşte, Şi calul turbează, voinicul răcneşte. La pepturi se luptă, se strîng, se lovesc : Cu dinţii se sfîşiu, cu pumni se izbesc !
Doi fii la o parte se lupt lîngă-un tata ; e paşa. în sînge-i e pala muiată. Odin căpitanul aleargă spre el. Subt braţul său cade un fiu tinerel. Bâtrînul său tată geme cu turbare... Dar oastea română se face mai mare, îneacă tot locul... Şi paşa cu dor, S-avîntă-nainte pe cald-î uşor. Fugind armăsaru-i mai colo s-abate Lovit de un glonte ce coasta-i străbate. Bâtrînul coboară, aci adăstînd Cu sabia-n mînă să moară luptînd. Dar hatmanul Ud rea acolo soseşte ; Rădică baltacul, pe paşă loveşte ; Acesta se-nclină, iar pin-a muri Ursita voise amar a privi Căzînd lîngă dînsul, în prima junie, Doi fii în morminte şi-o fată-n robie.
îndată ce cade bâtrînul Aii, Oştirea turcească începe-a fugi.
[ci calul înfige potcoave uşoare în fruntea şi-n peptul aceiuî ce moare, Şi care,-n durere-i, ca şarpe călcat, Piciorul ce-1 calcă, scrişnind, a muşcat. Un alt cal, mai colo, vărsînd cavalerul, Al cărui braţ falnic tăiatu-l-a fierul, în voia-i turbată ici, colo-alerga, Şi o mină tăiată de frîu se-ncleşta.
Ici unu-n ninsoare dă zilele sale ; Iar altul, din fugă-ntilnindu-1 pe cale, Se-mpiedică, cade şi alţii sosesc, Şi toţi se răstoarnă şi se-nvălmăşese. Iar alţii, dînd arme, îşi cer iertăciune ; Un altul preferă, decît a depune
582
583
Jos armele sale şi a se preda, Să-şi spintece sînul cu sabia sa.
IV
Andrei, către-acestea, mergea mai-nainte. Pe cale, Bulbulă îi vine în minte ; Se teme de soarta ce-ar fi-ncercînd ; Deci, către seraiu-i porneşte zburînd.
Seraiul e-n flăcări. Soldaţii-n turbare,
Ard, surpă şi taie mai tot ce le-apare.
Acolo aflară frumoase femei
Ce, fără gîlceavă, le-mpart între ei.
Cadîne sfioase, plîngînde, gingaşe,
Cu faţă-albişoară şi mult drăgălaşe,
A căror picioare nu au fost călcat
Decît pe covorul de flori semănat ;
A cărora buze micuţe, rumeoare,
Abia sărutase o rază de soare,
Acum, prin ninsoare, prin sînge-omenesc,
Aleargă desculţe, şi plîng, şi roşesc ;
De ger îngheţate, de spaimă uimite,
în braţul oştire! leşin despletite !
Andrei se arată în mijlocul lor.
— „Ce ? Nu mă-nşel oare ? le zice cu dor.
Un şarpe nu muşcă pe cît îi dai pace ;
Nu sîntem mai barbari, căci ce râu ne face
Aceste fiinţe !... Tovarăşii mei !
Cruţaţi slăbiciunea acestor femei l"
V
O, tu, ce poeţii, în vise cereşti,
îţi dară coroana mindreţii-omeneşti ;
Iar tu, spre răsplată, reverşi p-a lor liră
Parfumul juniei ce drag îi inspiră !
O, tu, ce noi nu ştim de unde-ţi iei zborul,
De naşti ca o roză cînd suflă amorul,
De vii ca un zîmbet ce o ziuliţă
Ne lasă să pice din mîndra-i guriţă !
O, tu. ce suflarea-ţi exală miros,
Ce-neacă parfumul de crin graţios !
O, tu, ce privirea-ţi lumina îmbie,
Pălind primăvara la dulcea-ţi junie !
.O, tu, ce suspinul ai tinăr şi lin
Ca vîntul de seară ce suflă pe crin !
Femeie ! femeie ! de unde vii oare ?
Din cer sau din iaduri, din umbră, din soare ?
Tu naşti, o, femeie, pe tristul pămînt,
Ca floarea ce creşte pe negrul mormînt!
Nimic nu-i mai tinăr c-a ta tinereţe,
Nimica mai dulce c-a ta frumuseţe !
Precum statuarul antic s-amoră
D-o Venere mîndră ce mîna-i săpa,
Aşa C[reatorul] 1-a ta săvîrşire,
Zîmbi de plăcere, d-amor, fericire !
Dar spune, o, fermec al vieţii-omeneşti !
La ce zeitate fatală slujeşti,
Şi care se joacă cu inima-ţi blinda
Ca crivăţul toamnei cu unda plăpîndă ?
O, dulce fiinţă ! o, chip îngeresc !
Tu eşti. o, femeie, un flutur ceresc,
Ce după o floare pe alta s-avîntă
Şi ceea ce luce mai mult, o încîntă !
VI
Acel ce se duce. se uită îndată ; E zisă cam proastă, dar adevărată ; Şi trebuie-un suflet ce-n lume e rar Să nu bea-al uitării prea rece pahar. Vai ! emul nu este şi nici n-o să fie Cum visul juneţii adesea-1 descrie ! Mai mare durere e-atunci cind perdem Iluzia dulce în care credem ! Oricine va zice aceea ce-i vine ; Dar viaţa aceasta nu este un bine ! întreabă pe-acela ce a suferit Şi vede cu lacrimi, perind ce-a iubit!
584
535
Nu, nu, viaţa este o grea-îndatorinţă De gemete, plîngeri şi de suferinţă ; Iar dacă vrodată ferice gustăm, E, ca suferinţa mai crud să~ncercăm.
Andrei era însă o rară fiinţă ; O inimă plină d-amor şi credinţă, Gîndind ca fecioara ce în juni ochişori Se-mbată de toate, de vise, de flori. Maria-i ocupă gîndirea-i senină ; Ea e pentru dlnsul virtutea divină, Şi nu-i vine-n minte să-1 poată uita Acea ce domneşte în inima sa. Această uitare ar stinge îndată A lui tinereţe de vise-mbătată.
VII
Andrei, către-acestea bogat, fericit, Avînd şi un nume ce-n gloate rostit, Acel ce-1 aude, se întoarce, şopteşte, Se duce-n Moldova la cea ce iubeşte.
Andrei p-a sa cale era însoţit D-un june rob negru de care-i iubiC Cu care împarte a lui întristare, A lui bucurie, a Iui nerăbdare.
VIII
Dar seara se-nalţă tăcută din văi ; Andrei e-n pămintul părinţilor săi, Prin umbrele nopţii, el vede-n departe Lumini jucătoare în vechea-i cetate, Cu albile-i turnuri pe care se joc A lunii-argintoase cosiţe de foc.
IX
E timpul acela cînd steaua cerească Priveşte în faţă planeta lumească ; Cînd apele cură în lungi lăcrămiori! Cînd paserea cîntă speranţa în flori ; Cînd totul re-nvie şi însufleţeşte, Şi inima zboară la orice doreşte. Cîrsteiul ce-n rouă voios se scălda, Ici, colo, prin tufe, pîrîu-ngîna ; Iar ceru-mbrăcase cămaşă cusută Cu flori aurite... O aură mută, Purtînd pe aripă-i parfumul de flori, îmbată ai serii tăcuţi călători.
Andrei întîlneşte o dulce plăcere Şi totdeodată o vie durere, Văzînd tirguşorul în care-a născut. Nainte să intre, la porţi a stătut. O lacrimă dulce pe faţă-i coboară Şi gîndu-i aleargă la-acea ce adoară.
El intră-n cetate... Ajunge acasă. Bătrîna lui mumă şedea lîngă masă ; Ea nu îl cunoaşte pîn' nu i-a vorbit. — „Vin' ! zise bătrîna, o, fiu preaiubit! Căci întirziesem aicea-n viaţă, Să văz înc-o dată drăguţa ta faţă !"
x
Tăcerea şi umbra domnesc în cetate ;
Iar stradele d-oameni erau deşertate ;
Abia cîteodată, cîte-un trecător
Lăsa să s-auză un zgomot uşor.
Doi inşi trec p-o stradă... Ici, colo s-arată
O mare ogradă c-o casă-ntristată,
586
5b7
Pe oare mulţime de umbre trecea De cîte ori luna din abur ieşea. Asupra cetăţii se-nalţ tristătoare Vechi turnuri cu formă înspăimîntătoare. Ca geniuri triste cetatea domnesc. L-a lor tinereţe se par că gîndesc. Aici cucuveaua, în noapte, cobeşte ; Poporul, pe ziduri, adesea zăreşte Fantasme uşoare ici, colo trecînd Ce-n noaptea adîncă s-aud suspinînd.
Andrei, la aceste vederi cunoscute, Şi-aduce aminte minute plăcute Din copilărie, iar tînăru-i dor îi smulge din ochii-i un plîns arzător.
Aproape de casa Măriei străbate Şi-opreşte cu mîna al său sîn ce bate.
XI
Ce muzică dulce eu am auzit ?
Ce mare lumină în ochi mi-a izbit ?
Ah ! poate că moartea a stins al ei nume !
Sau ce va să zică aci acea lume ?...
„Vai ! dacă ursita aşa risipeşte
Orice bucurie în viaţă-mi zîmbeşte,
Purcede !-i zise Măria cu dor,
Dar cînd te-i întoarce, o, dulce amor !
în dar căuta-vei pe dulcea-ţi iubită :
Căci vîntul va geme pe piatra-i negrită !"
Aşa gîndea mîndrul, cu temere stînd Şi multele focuri din casă cătînd.
Andrei, prin fereastă, înuntru-a privit... Ce vede el oare ? căci a-ngălbinit !
Ce vede el oare ? Făclii numeroase R avar să o undă de raze voioase Ce-n specoli răsfrînte, Jumin îndoios Şi fac să străluce în părul undos Al junelor dame şi tineri fecioare, Ca nişte rîzînde şi dulci lăcrămioare, Cununi de brilante, de roze şi crini, Şi zîmbetul dulce acestor vergini.
Aci tinerimea, nebunâ-amoroasă, S-avîntă în danturi săltînd graţioasă, Şi-uitînd orice chinuri ce ani înconjor, Pe sînul plăcerii, descarc viaţa lor.
în ochii-i atuncea Măria s-arată
Voioasă, rîzîndă, de flori coronată.
Alături stă mîndru-i şi tînăr bărbat,
Subt draga-i privire cu drag fermecat ;
Nimic nu umbreşte a sa fericire,
Andrei nu mai vine-n a sa suvenire.
Ea nu îl mai crede aici pe pămînt ;
P-acest vis d-o noapte s-a-nchis un mormînt,
Pe care frumoasa copilă lăsase
Gîndirea din urmă şi-ndată-1 uitase,
Precum pe mormîntul a tot ce-a-ncetat
O ultimă floare să caz-am lăsat.
Andrei, la această fatală vedere,
Crezu că încearcă un vis de durere.
El perde d-odată pe cea ce iubea
Mai mult decît viaţa. Ah ! inima sa
Era generoasă, şi-această lovire
Putea s-o primească cu indiferire,
Ca multele jertfe ce-n viaţ-a făcut
De tot ce dorise de cînd s-a născut !
Dar el avea încă credinţă-n iubire
Ca cea mai din urmă a sa fericire,
încît, pentru dînsul, în lume a fi
Era, de acuma, a crede.-a iubi...
588
589
Aşadar ideea c-amorul în lume,
Ca alte dragi vise, nu fu decît nume,
în inima-i jună atît a lovit,
Cît părul pe capu-i d-odată-a albit.
XII
El intră în sală pe cînd se-ncepu O horă voioasă... Maria-1 văzu. Andrei lîngă dînsa se prinde îndată ; A ei mînă-n mînă-i era îngheţată.
— „Mărie ! Mărie ! de ce m-ai vîndut ?"
— „Ce zici ?... Niciodată eu nu te-am văzut !" Răspunse mireasa... Andrei se uimeşte ; S-abatc şi moartea îndată-1 răpeşte.
XIII
La Iaşi, pe o stradă trecea un convoi De juni, cu cai ageri. Un car cu doi boi, Cu coarne-aurite, urma acea turmă ; Mulţime de popol mergea mai pe urmă.
Flăcăii descarcă pistoalele lor,
Şi caii se spariu, nechează şi zbor.
Naintea acelui ce pleacă din viaţă, Acela ce vine, înclin-a şa faţă.
Nuntaşii fac cale, se strîng, se abat, Si lasă să treacă al mortului pat.
Cu toate acestea, în zgomotul mare Al nunţii, se-neacă funebra cîntare.
Un june rob negru coşciugul urma, Tăcut ca durerea, şi lacrimi vărsa.
Pe lîngă mireasă convoiul porneşte. Măria, din caru-i, pe mort îl priveşte Dar repede-ntoarce atunci ochii ei, Căci ea cunoscuse în mort pe Andrei.
XIV
într-una din zile, într-o sărbătoare, O ceată de tineri şi june fecioare, Mergînd la mormîntu-i, aflară aci P-arap făr' de viaţă... Era Bulbuli.
Lăute, cimpoaie, în aer răsună ; Iar lumea, pe poduri, din ce-n ce s-adună, în car e Măria cu nunele mari; Aproape de ele mai mulţi lăutari.
Cu toate acestea, nuntaşii s-opresc ; Un mort p-alor cale, aci întîlnesc.
590
SAFIRA
I
în pulbere de stele eterul s-a-nvălit, Iar alba lor regină cu părul aurit Se-nalţă pintre umbre pe stînca fortunată Ca vesela speranţă pe inima-ntristată. Dar luna poleită şi stelele pălesc în razele ce varsă castelul boieresc ! Acolo se serbează un rîzător festin ; Mulţimele de oaspeţi în cupe varsă vin Şi-nchină pentru ţară şi pentru adunare : Safira se cunună în surle şi-n fanfare !
Aşa în cursul nopţei ei toţi se-nveselesc. Dar tînăra mireasă, cu chipul îngeresc, Coboară în grădină sub lesele-nflorite Şi stelele-i sărută cosiţei e-aurite, Şi razele de lună, albaştrii ochişori Se-nalţă către ceruri rouaţi de lăcrămiori. Ea plînge, ş-alba-i mînă deşiră din cosiţe Cununa de mireasă cu aurele viţe.
Safira se mărită, dar nu cu-al ei iubit Ce prin frumoase fapte în lume-a strălucit, Ci cu un om cu-avere şi inimă-njosită ! De-aceea ea îşi smulge cununa-i înflorită ! Dar mîndrul vieţei sale nu a mai repărut. Se spune că acesta din ţară a trecut Şi are să se-ntoarcă cu oaste tătărească A umili odată trufia părintească.
Dar colo, mai colo, departe în noapte, S-aude o şoptă, un tropot de cai.
La surdele şoapte Pandurul lipeşte urechea pe plai
Şi zice soţiei să-nşale fugarul, Să-i dea baltagul şi şaua de fier
Căci vine tătarul în număr mai mare ca stelele-n cer.
Iar şopta cu încetul se face mai mare Şi codrii răsună de-un tropot întins.
S-aude o strigare Şi pulberea lată pre văi s-a destins.
Pandurii, sub arme, trimit să vestească La nuntă pre copiii ce încă închin.
Mîna voinicească Abia mai rădică paharul cu vin.
Tătarii ! repetă oricare suflare.
în văile-ascunse cei mulţi sc-nvălesc.
'Nainte călare Ajunge un june cu coif românesc.
Urdia s-opreşte pe valea-nfiorită. O albă copilă cu ochii de cer,
Cu coam-aurită, Veni la voinicul cu zale clc fier.
Voioasă, uşoară, la raza ds lună, S-aruncă pre calul acelui voinic
Şi toţi împreună Cu caii lor falnici ei noaptea despic.
592
593
1
III
O lumină slabă pîntre umbra deasă
Luce cînd şi cînd Ş-a pustietăţei tristă cîntăreaţă Turbură tăcerea pre castel ţipînd.
Oaspeţii s-adună într-o sală lată. Spaima răsipeşte fumul rîzător.
Trebui să se bată Sau să se retragă pre la locul lor ?
Astfel se întreabă socrii şi ostaşii
Stînd înspăimîntaţi. Astfel se întreabă şi mai toţi nuntaşii Vor ca să se ducă dup-acei turbaţi.
însă cînd aflară că acele cete Au răpit mireasa, falnicul bătrîn,
Tata dulcei fete, A sărit pe arme ca un vechi român.
Toţi nuntaşii pleacă ; caii lor nechează
Şi prin umbră zbor Ca o vijelie ce se depărtează Şi s-aude încă gemătu-i uşor.
IV
Sub nişte stînci perdute în umbre şi în nori Se-ntinde-o vale verde cu rîuri şi cu flori. Acolo se zăreşte oştirea tătărească ; Acolo lasă caii să joace şi să pască.
Dar colo pintre lese cu ramuri înflorite O tînără fecioară cu gene poleite-înclină alba-i frunte pe-a unui brav ostaş Şi mîna sa se joacă în păru-i drăgălaş, în aria albastră înoată luna plină
Şi varsă preste cîmpuri pîraie de lumină. ,
— ..Ştii tu, o, dulce mire, de nu ai fi venit, Frumoasa ta drăguţă în rîu ar fi perit !"
—■ „Ce zici tu, o, dulce fermec ! Să mori ? ah ! cc gîndire !... Nu-mi turbura, o, dragă, cereasca-mi fericire Cu vorbe-atît de triste... Auzi tu, dulcea mea Iar tînără Safira cu drag îi surîdea.
— „Dar nu era mai bine, ah ! spune-mi, dragă, mie, Să peară frumuseţe, şi viaţă, şi junie,
Decît să dau la altul a inimei comori Şi tînără grădină din sînul meu de flori ? Apoi ziceam în sine-mi : Lupescu mă va plînge în toată viaţa, poate, cu lacrime de sînge ! Aceasta-îmi da tărie... Ce zici tu, dragul meu ? O, viaţa vieţei mele ! M-ai plînge să mor eu ?"
— „N-ar plînge ; dar muri-va acel ce te iubeşte, Căci tu eşti primăvara ce viaţa-i înfloreşte."
— „Da V1 zice ea voioasă. — „Ah ! lasă, dulcea mea, A săruta pe ochii-ţi o dulce viorea !"
— „Nu voi, o, drăguliţă !" copila îi răspunde Şi-n mîni şi în cosiţe ea faţa îşi ascunde.
— „în ziua nunţei noastre... auzi tu, mîndrul meu?" Ea zice şi prin plete priveşte dragul său
Şi rîde, şi îl mustră, şi iară se-nvăleşte, Şi iară pintre păru-i de aur îl priveşte, Ca soarele de vară ce se ascunde-n nor Şi iar, şi iar s-arată voios şi plin de dor. Dar el sărută pâru-i ; ea trage-a sa cosiţă Şi lasă dezvălită suava ei guriţă.
Iar stelele scînteie în flăcările lor Şi varsă preste rîuri un brîu strălucitor. Frumoasa cîntăreaţă acestor verzi deşerte Revarsă-n sînul nopţei plăcutele-i concerte.
594
595
Iar fluturul cel dulce pre patul său de flori îşi scutură de rouă pestriţele-aripiori.
v
Ce tropote răsună colo în depărtare ? Tătarii se rădică ca valuri preste mare. Fugarii nalţă capul şi coamele în vînt Şi bat cu ne-ncetare al văilor pămînt.
— „La arme !" strig mîrzacii şi trîmbiţa răsună. Tătarii se-narmează şi caii îşi înstrună.
— „Ai noştri ne preurmă, o, dulcea mea frumoasă ! Tu ai să vezi aice o luptă sîngeroasă...
Sub lesele-nflorite, vin-,îngere dorit !...
Şi nu ai nici o frică de mîndrul tău iubit !"
— „Nu, nu ! Eu viu cu tine la moarte şi la viaţă !"
— „Ascultă pe-al tău mire, o, fermec de dulceaţă ! Căci braţul tău ca crinul plăpând şi drăgălaş,
S-a frînge sub baltacul fierosului ostaş..."
— „Ei bine !... stau acolo ; dar spune-mi, dragă, mie, De ce acuma lacrămi să verşi îţi vine ţie ?
Ori crezi că niciodată tu n-o să mă mai vezi ? Ah ! spune, spune-mi mie... Tu taci şi lăcrămezi ?"
— „îmi plînge al meu suflet ce trebui să se bată Cu fraţii mei de-un sînge şi poate cu-al tău tată..."
— „Atunce nu se poate tătarii să-i lăsăm Şi amîndoi cu caii în noapte să plecăm ?"
— „Nu, nu, o, dulce înger, căci lor mi-am dat cuvîntul Şi trebui să-mi ţin vorba chiar de-ar peri pamîntul !"
VI
EI zice şi s-aruncă pre calul său nebun, îndată dalbe spade pre capete răsun Şi munţii repetează strigările turbate, Şi sîngele se varsă în rîuri spumegate.
în pulbere şi-n aburi, şi munţi, şi cîmpuri per ; Şi stelele albinde se turbur în eter.
Lupescu se aruncă în flăcări trăsnitoare.
Din paloşul său cură al vieţei dulce soare.
Tătarii îl urmează, în flacăre, turbaţi;
Se luptă cu tărie de Iei întărirăţi.
Dar oastea românească rezistă ca o stâncă,
Sub care în furtună şi-n noaptea cea adîncă
Cu furie turbată mii valuri se lovesc
Şi iară mugitoare se~ntorn şi se zdrobesc.
Dar coama dimineţei de roze semănată, Prin umbre şi prin aburi vitejilor s-arată. Atunci tătarii zboară învinşi şi biruiţi Cu umbrele învinse de crinii auriţi.
VII
Lupescu se întoarnă la dulcea sa iubită, Ea şede gînditoare sub leasă înflorită. Pe faţa ei se scură suave lăcrămiori Şi rîur-ale feţei amăgitoare flori. Iar vintul îi răsfaţă cosiţele-i undoase Ce-ngînă brîul zilei de roze auroase.
— „O, dulcea vieţei mele ! de moarte sunt rănit ! Ii zice cu durere frumosul ei iubit.
încalecă pe calu-mi... n-ai frică, el te-a duce Prin umbră şi lumină, la maica mea cea dulce."
— „De tine niciodată eu nu m-oi despărţi... Şi daca laşi tu viaţă, cu tine voi muri !"
Ea zice şi deşiră cămaşa sa cea albă Şi viţe din cosiţe-i să lege rana-i dalbă.
— „O, dulcea mea Safiro ! în dar te osteneşti !...
597
Eu mor !... Te las curată ca florile cereşti... Ah ! coiful mă apasă !... Pe sinul tău cel dulce îmi lasă fruntea-mi rece pc crinii lui să culce !... Tu poţi să fii ferice... Tu poţi să te măriţi !..."
Dar tînără fecioară cu perii auriţi
Ia paloşul din sînul voinicului ce moare
Şi, pătrunzîndu-şi peptul, se stinge ca o floare !
SOFJCA
1853
— „Cu orice mijloace, la draga bălaie, La mîndră Sorică eu voi să cobor. Bărbatul ei june e dus la bătaie. Să-mi aducă calul îndată să zbor !"
Aşa a zis Mihnea şi robii se-nebină, Şi calul cel negru soseşte în joc, Iar steaua de aur voioasă şi plină încinge câmpia cu brîu-i de foc. Treizeci de catane ou coame-mpletite încalecă noaptea, pre domn însoţesc, Iar caii lor ageri prin văi înflorite, Prin umbre, prin raze, mereu tropăiesc. Iar armele dalbe lumină la lună Şi coamele mindre în aure zbor. Pe unde îmi calcă, cîmpia răsună De arme, de aramă, de tropătul lor. Acei ce ascultă aceste lungi şoapte, Sub stîncele negre s-asound spăimîntiaţi, Crezînd că-i o turmă de amei ce în noapte Aleargă în lume pe cai ne-nfrinaţi, Iar lupul sălbatec prin vechi cimitire Scobeşte mormtnturi de foame urlind, Şi buba ce-aude a lui tînguire Pe negre biserici răspunde ţipind.
590
Dar colo-n grădina ou flori profumate
O pasere dragă modul-al ei dor
Şi fluturul serei pe raze rouate
La eînteeu-i dulce se-mbatâ d-amor.
Acolo Sorica cu ochi de văpaie,
Cu flori împleteşte cosiţele ei
Ş-aşteaptă pe soţu-i ce-i dus la bătaie
De-o lună mai bine cu oamenii sei. 1
!
La luna ce varsă lumină plăcută
Şi-ncinge cîmpia cu brîuri d-argmt, i
Sorica se uită pe valea tăcută, 1
Pe soţul ei dulce să-1 vadă viind.
Prin inimă, spirit, mîndreţe, virtute,
Prin tot ce recheamă idealu-omenesc,
Ce nouă zîmbeşte în vise plăcute,
Sorica formează acel tip ceresc.
îi pare c-aude o şoptă perdută
Ce-ngînă departe uin rlu plîngâtor.
Ascultă, şi şopta în noaptea tăcută
Se face cit colo un tropot uşor.
Ea vede dep&nte pe vesela vale
O ceată de umbre 'din umbră ieşind
Şi-ncetul cLunceibul şi coifuri şi zale v
Sub razele lunei ea vede lucind.
II
Cine-i cavalerul ce se-întroduce într-această curte cu treizeci voinici,
La Sorica dulce Ce împărăteşte la castel aici ? — „Pace ! pace ţie, jună mîndruliţă !"
Strig-acel ostaş. Rumenă şi albă ca o garofiţâ Ea surîde dulce mîndrului drumaş.
„în ace.->te chnpuri fără de.cărare, în puterea nopţei noi ne-am rătăcit.
Dâ-ne ospătare Şi ne iartă nouă căci am indrăznit 1"
111
Este miazănoapte. Tînăna Sorică Pînă să se culce în genuchi ruga.
Rouă tinerică Albele ei gene dulce rîura.
— „însă cine bate la această poartă ?
Soţul meu iubit Striga juna soaţă... Mulţumesc, o, soartă, Căci tu niciodată nu m-ai părăsit !*'
Sare să deschidă, veselă, uşoară. Pe rotunzii umeri semănaţi de crini,
Neagra-i cosicioară Tremură la raza slabelor lumini.
Mihnea se arată... Sorica păleşte.
— „Nu te speria ! Zice cu blîndeţă. Cela ce domneşte Vine la picioare-ţi, o, Sorica mea!
Sceptru şi coroană, inimă şi nume îţi închină ţie, fermec răpitor,
Ce aici în lume Ai venit pe-aripa viselor de-amor !
Cu o vorbă viaţa, zilele frumoase
Poţi să le zdrobeşti Şi sub ale tale buze călduroase Totdeodată, dragă, poţi să le-nfloreşti.
600
t
601
Ah ! de cînd în lurae ochii-mi te văzură Dulce ca lumina unui arc ceresc,
Visele tăcură Ş-ale mele zile zborul lor opresc !"
— „Măria-sa uită că sînt măritată
C-un june ostaş ?" Zice şi pe faţa dulce înrozată Lacrimile sale cură drăgălaş.
— „Nu-mi vorbi de-acestea !... Domnul îi răspunde. Soţul tău te uită, sau că a perit
Cine ştie unde ! Oastea tătărască oastea-mi a zdrobit...
Vin'Ia fericire, albă drăguliţă,
Fermec aurit! Cu zîmbirea dulce dup-a ta guriţă Vino de îmbată sufîetu-mi răpit !
Ţara cu morminte, sînge şi durere
O voi semăna, însă tu, o, dulce fermec de plăcere, Pe-ale ei ruine nu îmi vei scăpa !"
La aceste vorbe, timidă, sfioasă, Cade în genuche lăcrămînd amar.
Roagă călduroasă, Dar nimic n-atinge pe acest barbar.
De-o gîndire sîntă pare inspirată ;
Nu mai plînge ea Şi pe faţa-i albă, încă înrouată, O zîmbire dulce vine a părea.
— „Măria-ta, doamne, ce încredinţare Poţi să-mi dai că mîine nu mă Vei uita ?
Căci de întristare, Cînd vei fi uitată, viaţa voi lăsa !...
Te iubesc eu însumi, însă sînt soţie...
Ah ! cît s-a luptat Inima-mi cu-această sfîntă datorie Care legea lumei pentru noi a dat !..."
— „Vezi, o, mîndruliţă, de ce-ascunzi tu mie Inima ta dulce ? ...Ah ! sînt fericit !
Moartea chiar să vie, Voi muri ferice dacă sînt iubit!..."
— „Domnul vieţei mele, lasă-m-a mă duce
în cămara mea, Ca să-mi peptăn părul!" ■— „Du-te, înger dulce Dar, o, mîndruliţă, nu întîrzia !"
Iată, zice-n sine, ce e o femeie !... Dar ce-mi pasă mie, dacă sunt iubit ?
Pear-orice idee ! Viaţa este dulce, eu sunt fericit !...
Dar Sorica intră. Ea e coperită
într~un văl undos. — „Domnul meu, priveşte dulcea ta iubită !" Şi lasă pe dînsul capul ei frumos.
El rădică vălul ca să o privească, însă se retrage, pare-nspăimîntat.
Faţa ei cerească Palidă ca moartea lui s-a arătat.
602
603
—- „M-ai ucis, îi zise trista copilită.
Am băut venin !" Vorba i se stinge pe a sa guriţă Şi din sînu-i viaţa zboară pe-un suspin.
Astăzi vîntul geme într-această casă Unde fericirea a impârăţit. Cupele sînt mute pe deşartă masă. Paiajenu-ntinde firu-i învechit.
1853
PROFIRA
— „Pe Neajlov la vale tătarul a călcat,
Iar tu, o, Caloiene1, de cind te-ai însurat,
Treci viaţa-n moliciune ; uitarea învăleşte
Şi armcle-ţi ş-un nume ce nu mai străluceşte !
Deşteaptă-le, nepoate, din letargia ta,
Şi hat cu noi pe duşmani din ţar-a alunga V:
Aşa vorbeau Voinestii cu plete de ninsoare ; Aşa vorbeau moşnenii cu vorbe rugătoare Lui Caloian viteazul ce şade-n Bolintin Şi nu mai va să ştie de turc, nici de creştin.
— „Ce zici tu, mîndruţă 7" — „Ce pot a spune eu ? Dar cred c-ai face bine să pleci, o, dragul meu !"
— „Să plec, şi tu, Profira !... Dar te gindeşte bine ! Sub care priveghere te voi lăsa pre tine ?"
— „De tine despărţită, o, dragă soţior, Voi trece nopţi şi zile în lacrămi şi în dor. Dar totodată, mîndră de tînărul meu mire, în lacrimile mele afla-voi mulţumire !..."
— „Eu cugetam din contra, că ai să mă opreşti ! O, dulcea mea Profiră, tu nu mă mai iubeşti !"
—■ „Ce spui tu, drăguliţă ? O, doamne, ce gîndire !"
Ea zice şi dulci lacrămi de dulce fericire
în rîuri argintoase pe faţă-i se înşir.
Cu păru-i şi cu vălu-i cusut cu flori de fir,
605
Ea şterge plînsu-i dulce şi, dulce răsfăţată, Bărbatului ce plînsu-i răpeşte şi îmbată. Surîde şi îi zice cu glasu-i îngeresc : — „Voi să te duci la oaste, fiindcă te iubesc !" Şi, rumenind, ascunde frumoasa-i feţişoară, De lacrime rouată, în mîna-i albişoară.
— „Ei ! plânsul iar luceşte în duleii-ţi ochişori ? Drăguţa mea Profiro, tu vrei să mă omori ?" El zice şi cu vorbe de dulce desfătare Pe sînul mîndrei sale îi fur-o sărutare. Dar juna Profiriţă cătarea a-nturnat Şi-n lacrămi înecată, afară a zburat.
li
în aria albastră lumină luna plină Şi-neacă lunca verde în valuri de lumină.
Dar cine sînt voinicii cu arme coperiţi Ce zboară pintre umbre cu caii reuniţi ?
Din satul Bolintin şi satele vecine S-adună patru sute călări şi pedestrime.
Şi comandaţi cu fală de douăzeci moşneni, Iau drumul către Argeş şi trec la Ogrăzeni.
Voinicii merg-nainte ; pe urmă se zăreşte Cercel şi Beldimanii ce arma-i tinereşte ;
Postelnicul Căpriţă cu zece vînători
Ce poartă la pistoale mănuchiuri dragi de flori.
Dar pintre ei se vede o copilită jună :
Pc armele ei dalbe se joacă flori de lună
Şi pletele-i norate pe sînu-i rîuresc
Prin umbre şi prin roze, cînd caii tropăiesc.
— „Nu... ochii nu mă-nşală !... E mîndra mea soţie Daţi armele îndată !... Intraţi în erghelie Să-mi înşăoaţi fugarul ce nu cunoaşte şea !... La moarte şi la viaţă să zbor cu mîndra mea !..."
El strigă şi armează, şi calul său sălbatic S-avîntă pintre umbre ca geniul fantastic.
Bl merge către Argeş prin luncile cu flori ; Dar podul trece apa cu bravii luptători. Atunci el se aruncă în apele profunde Şi calul său înoată ca şearpele prin unde.
III
Pădurile răsună de tropote-însutite.
Mîrzacii se deşteaptă de lesele-înflorite.
Bătaia colo-ncepe, în capul unui lac,
Iar paloşele sună pe hîrci şi pe baltac
Şi flintele răvarsă o ploaie trăsnitoare
Prin umbra ce domneşte pre lumea peritoare.
Dar Caloian, ca vultur ce rumpe-nfuriat Cu ghearăle şi ciocul balaurul turbat, Se luptă cu tătarii ; iar calu-i ce turbează, Cu dinţii, cu piciorul loveşte şi nechează.
— „Stăi, mîndre Caloiene. şi-mi dă Profira ta,
De vrei să scapi cu viaţa !..." — „Profira nu ţi-oi da,
Dar oi lua eu roabă să dau Profirei mele
Mîrzaca ta cea albă cu ochi de viorele !..."
606
607
Aşa vorbesc voinicii şi-n săbii se lovesc Şi armele lor dalbe răsună, seînteiesc. Dar cine este cela ce se rostogoleşte Şi de pe calu-i cade în lacul ce roşeşte ? Mîrzaeul cel mai mare !... Tătarii speriaţi Mîrzacele îşi lasă cu ochii lăcrămaţi Şi fug în umbra nopţei ca pasări rătăcite Cînd geme vijălia prin lesele-nflorite.
A doua zi moşnenii trimis-au lui Mihai Stindarde, robi şi roabe, şi două sute cai. Iar domnul tuturora dă daruri meritate Şi Proîiriţei cruce cu petre nestimate.
1833
TUDORA
—- „Ce dorinţi tăcute inima-ţi conjoarâ,
Dulce soţior ? Astă una dată pentru-ntîia oară Lîng-a ta Tudoră tu eşti gînditor !"
— „Mă duceam cu gîndul l-ai mei bravi ce-aşteaptă
Spre a-i comanda, Cînd a ta vorbire dulce mă deşteaptă Şi goneşte visul ce mă fermeca !"
Astfel zice banul consuratei sale.
Insă i-a ascuns Sub aceste vorbe foarte naturale Cugetele triste care l-au pătruns.
Udroa este sigur că a lui soţie,
Cît va vieţui, Are sa respecte a sa datorie Şi pe ale sale patimi va domni.
însă prin amorul ce-are pentru-onoare
Şi cuvîntul dat, Iar nu prin iubirea dulce, arzătoare, Ce-albele Iui plete nu iau insuflat.
609
Astfel de gîndire vine de răpeşte
Vechiul luptător Şi din geana-i albă cînd şi cînd luceşte La lumina Iampei lacrime de dor.
Juna lui soţie şeade întristată
Lîng-al ei bărbat. O maramă albă cu-aur semănată li învăleşte păru-i răsfăţat
Care-n unda lină şi Întunecată
Curge pe-al ei sin, Florile de umbră din cosiţa-i lată Crinii dupe faţă-i drăguleţi îngîn.
Ochii ard ca două picături de mare
Ce le-au aurit, Soarele cel dulce cu o sărutare Pe guriţa-i coace fragul bălsămit.
— „Lupta ! Lupta ! zise alba Tudorică,
E rivala mea ! Căci tu prea adese, tristă, singurică Pe a ta soţie o laşi pentru ea !"
La aceste vorbe dulci şi plîngâtoare,
Spuse cu amor. Ea lăsă să cure două lăcrimioare. Iar pe fruntea Udrei se lăţi un nor.
— „Ce zici tu, Tudoro ? Te gindeşte bine :
De nu m-aş lupta. Ţara ta, tu însuţi, cel mai dulce bine, în robia crudă pradă aţi pica'-.
— „Ai cuvînt, răspunse tînăra soţie.
Eu nu m-am gîndit. -Nu băga de seamă... o copilărie Şi-i sărută părul in rezbel albit.
II
Dar cine-s cavalerii în zale îmbrăcaţi
Ce zbor în sînul nopţei pe cai focoşi, turbaţi ?
Sub razele de lună ici, colo se arată,
Prin umbrele tăcute se perd iar deodată
Si la castelul Udrei deodată se opresc
Cu caii lor sălbateci ce-n late spume-albesc.
— „Deschideţi, strigă unul, şi daţi-ne-ospătare !
Tătarii ne preurmă în număr foarte mare.
Eu sînt Buzescu Preda, iar cel mîndru voinic,
Cu pletele-aurite, e fraU?-meu cel mic."
III
Abia cu banul Udrea ei vorbele-au schimbat
Şi trîmbiţa fatală în turn a răsunat.
— „Tătarii !" strigă unul şi alţii repetează,
Şi alţii cu-nfocare spre luptă se-narmează.
Atuncea luna plină din cerul înflorit
în pulbere ascunde al ei disc aurit,
Iar aerul răsună de ţipete turbate
Şi mii de cai înoată în umbre-ntunecate.
IV
Tătarii înconjoară castelul boieresc. Buzeştii dupe turnuri bătaia cîrmuiesc.
Iar căpitanul Udrea, uitînd că e rănit, îmbracă armătura-i şi coiful aurit.
610
611
în pulbere, în flăcări viteji şl caii per Şi armele răsună pe paveze de fier.
MELODII ROMÂNE
1858
Deodată luna plină din pulbere răsare Şi mîngîie românii c-o dulce sărutare. Atunce toţi tătarii, zdrobiţi şi alungaţi, Lăsînd mulţi morţi pe vale fugiră-nspăimîntaţi.
vi
Pe cîmpul de batale, prin sînge şi prin flori. La focul stelei dulce ce trece pintre nori. O umbră rătăcită din cînd în cînd apare, Din cînd în cînd se perde c-o dulce suspinare.
Acesta este-un june şi mîndru cavaler, Cu ochii dulci ca faţa seninului eter, Cu plete lungi şi negre ce cad în răsfăţare L-a vînturilor serei suavă sărutare. Pe faţa-i întristată dulci lacrimi rîuresc Şi armele-i frumoase Ia stele strălucesc.
Un gemăt de durere în vale îl opreşte. El stă, ascultă plînsul, se pleacă şi priveşte Un vechi ostaş ce moare în sînge răsturnat. — „El este !" strigă umbra cu părul negurat. A doua zi, prin morţii din valea înflorită Zăcea bâtrînul Udrea pe-o brazdă înverzită Ş-alături o femeie schimbatâ-n cavaler, Cu ochii dulci ca smalţul seninului eter.
FOST-AI TU FRUMOASA, TU, PATRIA MEA
Ca frumoasă, dulce şi plăcută roză, Ce voios surîde rumenelor zori, Ca fluture d-aur ce, venind din flori C-un torent de raze, dulce se repozâ Pe ghirlanda verde printre sărbători ;
Ca vergina jună care, la festine, în antice timpuri candidă părea, Semănînd pe cale florile divine Viselor poetici-graţioase, line ; Fost-ai tu frumoasă, tu, patria mea!
Ca torente turburi ce prin nopţi fatale Rîură gemînde, spumă furios Si prin stînci sălbateci se doboară jos. Fiii tăi din munte coborau spre vale, Cu paloşe mîndre, cu suflet voios.
Ale tele fiice ca vise ce luce Şi prin nopţi de chinuri amăgesc uşor, Neputînd la luptă calul a conduce, Răvărsau prin inimi inima lor dulce Plină de virtute şi de sînt amor !
fllS
Astăzi lot slăbeşte, se preface, piere ! Cel ce cunoscuse strălucirea ta, Astăzi să te vază, tristă decădere, Inima-i ar geme ruptă de durere, Ochii săi în lacrimi i s-ar îneca !
Aţi văzut voi roza care se-mlâdie, Conservînd ferice frumuseţea sa ; Dar pe care viaţa nu mai revifie, Nu-i mai dă coloare, frăgezime vie, Fermecele sale cu care-neînta !
Asfel străluceşte rara-i frumuseţe Ce pe toţi incintă, fermec înzeît ! Dar perii-a viaţa care dă juneţe, Inima, voinţa, dalba tinereţe. Tot e veştejit !
Nu chemaţi acele suflete sublime
Ce păştea cu fală, vechiul, dalb pămînt !
Nu poci a răspunde decît prin suspine ;
Inima-mi se rupe cugetînd în mine
Şi plîngînd dulci zile care nu mai sînt !
ÎN TIMPURI DE CĂDERE
în timpuri de cădere, de lacrimi şi de dor,
în splendide festine, Mai mulţi, uitînd al ţării preadulce, sînt amor, Cătau prin dezmierdare sa-mbete viaţa lor,
Să-nece-a lor ruşine.
în muzică şi danturi să scură timpul lin
Şi viaţa lor zîmbeşte ; La mesele molateci cu fericire-nchin în dalba sănătate tiranului strein
Ce ţara le robeşte !
Dar cînd se stinge focul nebunei desfătări,
Şi pacea lor se stinse ! Mesenii varsă lacrimi, eterne suspinări, Căci lanţul ce trecuse pe sînul dulcei ţări
Pe braţul lor se-ntinse.
Oh ! cine poate spune cît ei au suferit
Robiţi aici în lume ? ! Pcrit-au sub lovirea chiar celor ce-au dorit. Şi nimeni niciodată d-atunci n-a mai şoptit
AI lor odios nume !
617
FECIOARA DACIEI
I
Plîngeţi crinul tînăr, ce mutat de vînt, Naşte lîngă piatra tristului monnînt!
Ii
Abia se formă foile, A morţei mînă rece Pe fruntea sa cea tînără Cu răsfăţare trece.
îşi perde frăgezimile Şi splendida coloare ; îngheaţă, piere repede Surîsu-i, dulcea floare.
în line horuri fluturii^ Plutesc pe lîngă sine, Dar nu-i culege lacrima-Cu sărutări divine.
Iar vermile mormîntului Al său crud mire pare ; îi soarbe restul zilelor Cu rece sărutare.
III
Asfel este soarta verginei Daciei ! Vine cununată de fermec ceresc, Dar abia cu roze graţiile pletesc, Florile juniei,
Şi plăpînda-i frunte se pleacă pe dor. Sufletul ei perde cerescul tezaur Cum perd flutureii graţiosul aur Din aripa lor.
Omul cu frumoasă, nobilă gîndire, Nu culege dulce sărutarea sa ; Sufletele sclave, fără de mărire, Viaţă, poezie, crud îi vor seca.
în darn înturnă feţele Cătînd la raza vieţii, La sărutarea soarelui, La roua dimineţei;
La graţioase aure Ce-1 lasă-n întristare Şi nu-i rejună zilele Cu dulcea lor suflare.
618
eis
în inimile voastre de ce nu poci eu oare Să vărs căldura sacră ce-ncinge. sînul meu ? Atunci aţi trece viaţa cum trece-o sărbătoare, înalte Dumnezeu !
ŞI FLORILE PLAPÎNDE DIN CÎMPURILE NOASTRE
O, fraiţi d-o suferinţă, d-o ţară, d-o durere, Se cade ca proscrisul ce voi aţi blestemat S-atingă sînul vostru cu flori de mîngîiere, El, cel neanîngîiat!...
Şi florile plăpânde din cîmpurile noastre, Născute pe mormîntul vitejilor străbuni, Sînt mult mai rizătoare ca sufletele voastre, O, fraţii mei cei buni !
Oti! sufletele voastre sînt întristate foarte ! La vechea strălucire sînteţi nepăsători ; La cîntece fatale de doliu şi de moarte, Căteţi ascultători !
Eu vă respect durerea ce viaţa vă-neonjoarâ ; Cu voi, înftotd-auna vărs lacrime chiar eu. Dar laodimile^alină durerea voastră oară, O, mare Dumnezeu !
Adeseaori un popol ce cade sub durere, Durerele-i amare lui însuşi e dator ! Să plingă cel ce pierde speranţă şi putere, Ce merită-al său dor !
Dai" inima ce-i plină de viaţă, de mărire, La moarte şi la doruri priveşte cu dispreţ! Aşa făcea pe timpul de fală, fericire, Românul cel măreţ.
620
HARPA POETULUI ROMÂN
Asfel cum în seară murmur aurele Prin cosiţa d-aur unei dulci vergini, Răspândeam odată cinţii mei divini Prin coardele mele !
Stelele prin aer cursul lor opreau. In voioasă horă graţiile frumoase
Surâzând veneau Să sărute dulce coardele-mi voioase.
Iar atunci cînd coarda răsuna fălos Rechemând ân lume timpul glorios,
Fiii României Cu eroici arme se-nvesteau voios. Neamicii ţărei intrau în mormînturi, Pulberaţi ea norii de turbate vînturi.
II
Dar azi albeşte pulberea Pe coardele-mi sonoare Oe sub suflarea graţiei Scot oînturi răpitoare.
Căci, pentru cine coardele Vor da cînturi suave, Cind frunţile sînt palide Şi sufletele sclave ?
în .patria vitejilor Azi cel ce locuieşte, La patrie, la glorie Cu dor nu mai gîndeşte !
622
Inima română N-a perdut juneţea cea vieţuitoare,
Nici viteaza-i mînă, De plăceri molateci, n-a slăbit sub soare.
BUCIUMUL ŞI FLUIERUL
BUCIUMUL
în darn moduli, o, fluiere, Cdntări de fală pline, Căci (moartea naşte^n suflete Ca viermi în flori divine.
A fost un timp de glorie ; Azi pere sub durere ; O suvenire tulbure Prin noapte luce, pere.
Ca visele plăcerilor, A căror umbre line Plutesc în sînul dorului, în ziua care vine.
S-a stins în umbra timpului ! Fatala moliciune Prepară luptătorilor Molatece cunune.
FLUIERUL
Cugetări amare ! duceţi negrul zbor Sufletelor slabe ce s-abat de dor ; însă voi, speranţe dulci şi tinerele, împletiţi cu roze cîntecele mele !
BUCIUMUL
Nu-mi mai vorbiţi de patrie, Căci plînsul mă supune : în mijlocul plăcerilor întrista ■tristu-i nume.
Plăpînda, blîndă pasere Cînd cade sub prinsoare îşi muşcă fierul lanţului Şi bate-n aripioare.
Şi fiicele Carpaţilor, Gingaşele căpriţe, Cind cad în prada lupilor, Se apăr din corniţe,
Dai' fraţii-mi n-au virtuţile Nici astor dulci fiinţe : Plecaţi, se pleacă timpului Şi lungei suferinţe.
FLUIERUL
Totd-auna-n lacrimi nu s-or risipi
Inimile june, Mîine cavalerul pe fugar în spume Pe câmpul de lupte mîndru va porni ; Paloşul cel splendid va luci cu fală
Pe coifuri de fier ;
Ştirea 'triumfală Gloria română va purta la cer.
624
625
Dincolo de noapte, zorile lumină ; Dincolo de doruri, viaţa luce lină ; Numai ochii celor ce de moarfce-s plini Nu pot să pătrunză dulcele-i lumini.
BUCIUMUL
Văzut-am ianna luncile
Uscate, tristătoare,
Dar azi cu flori dulci, magice,
Se coper rîzătoare.
Văzut-am fruntea verginei Pălită, durerată, Dar azi cu dulce purpură I-e faţa semănată.
Dar zilele, dar secolii. Sub care totul pere, Nu schimbă, diulce fluiere, A ţărei grea durere !
Pămînt al suferinţelor ! Te pleacă şi suspină, Căci pentru tine soarele In negură declină !
Iar tu, gingaşe fluiere, 'Mpletit cu flori divine, Precurmă melodiile De tinereţe pline !
în darn mai clnţi; accentele-ţi
D-amor şi libertate,
în inimile morţilor,
Cum crezi că pot străbate ?
Aşa cereasca pasere ' Modulă pe morminte,
Dar nu unei mişcă sufletul Acelui ce nu simte.
Azi sufletul românului E rece ca pământul Cînd iama-ngheaţă fluviul : Mai mult e ca mormintul.'
Pămiîntiu^n timpii rozelor Cu dulci flori se-ncunună Şi, sub lovirea fierului, Mormintele răsună ;
Iar tu, frumoasă patrie, Ramîi in amorţire Cînd tinerele cîntece Te cheamă la mărire !
FLUIERUL
Ţară ! şterge-acele triste lăcrimicri
Dupe faţa jună ! împleteşte părul cu fragile flori,
Vechea ta oununâ. Căci soseşte ziua cea de sărbătoare, Ziua nunţei tele cu mărirea ta ! Să nu te găsească stînd îndoitoare,
Stînd a lăcrima, Mirele tău dulce ca cerescul soare !
BUCIUMUL
în nici un timp plăcerile Din sărbători voioase, Pe frunţile fecioarelor N-au pus flori mai frumoase !
626
627
Răsună, sună cupele Şi hora saltă lină. Copiii ţârei bravilor !
Ascumde-ţi capul, pasere, Plmgîiid sub aripele ! Veliţi-vâ-n nori frunţile, Voi, minunate stele !
Voi, rîuii dulci, secaţi-vâ
Torentele suave !
Să nu mai ude buzele.
în patria vitejilor
M-apasâ viaţa ş-aerul Şi sufletu-mi slăbeşte !
îţi las, frumoasă patrie, Eternă salutare. Nu voi
S-am tot o mormîntare !
FLUIERUL
Cînd să fii o stană rece mămiurată,
Dulce ţara mea ! Din a noastră viaţă jună şi-nfocată
Te vom re-nvia !
Viaţa ta-i a noastră, viaţă, sînge, nume... Iar amoru-ţi tânăr ne reţine-n lume ; Pentru tine moartea drag vom înfrunta ! Pînă ce m-or sparge, dulce voi cînta !
628
AVUŞI TU ZILE MINDRE
I
Avuşi tu zile mîndre cînd fruntea ta curată De laurii măriei lucit-a-ncununată. A bucuriei rază pe faţa ta năştea Şi spada de bătălii în mînă-ţi strălucea, Iar harpele poetici, prin sărbători voioase, Spuneau a ta mărire şi fapte glorioase. Copiii tăi, o, ţară, ou drag te dezmierdau. De dulcea-ţi amicie streinii s-onorau. Atunci şi fiii nobili erau stimaţi în lume, Iar fiicele-ţi frumoase purtau mai dulce nume, Căci într-acele timpuri, o. ţara mea, la noi Femeile române năşteau, creşteau eroi !
II
Dar braţul tău azi cade şi corpul tău slăbeşte. Azi, inima supusă, de tine se-ndoieşte, Iar zilele-ţi voioase d-acuma s-au umbrit. E moartă bucuria pe sînul tău zdrobit! Plîngi, patrie română, cu lacrime de sînge. Cu sufletul in moarte, suspină şi te plînge, Căci floarea vieţei tele de doruri s-a fanat. Sub umbra cea de lacrimi ce-n lume-ai revărsat Tâcerea de morminte zdrobitul sîn coprinde. Pe numele tău splendid uitarea se întinde. Copiii tăi cei vitrigi se-mbatâ toţi d-amor,
629
Cînd lacrimele tele ca rîuri se strecor, Cînd sub loviri cumplite tot corpul tău tresare, Cînd... te fărâmă sub cruda-i apăsare, Cînd umilinţa crudă coboară capul tău, Cînd visele frumoase se schimbă toate-n rău ! Pe faţa ta ce verde, mulţi oameni rătăcesc, Dar inimile-s moarte : nimica nu doresc, Nimica decît umbra sub care se strecoară, Ca paserele nopţei ce-n noapte vor să moară... Plîngi, patrie de doruri, cu îacrime de sînge ! Cu sufletul în moarte, suspină şi te plînge !
LA DANUBIU
ui
Dar, prin aceste lacrimi durerile îmbuni ! Nu ! lacriraele-s date plăpândei slăbiciuni. Aceste imîndre lacrimi, o, patrie dorită, Sînt viaţa ta ce fuge, sînt inima zdrobită ! Complîngerile tele răsun ca la mormânt Şi fruntea ta se-ndoaîe oa crinul dulce-n vînt. Speranţa nu mai luce prin lacrimele tele. Durerea te hrăneşte din crudele^ndoiele. Dar floarea de speranţă ce stinge crudu-ţi dor Răsare poate dulce departe-n fiitor ? Ce muritor cunoaşte misterele divine Şi fericiri ce soarta păstrează pentru tine ! Toţi fiii României nu sînt ai vieţei sclavi. Pământiul bărbăţiei mai poate naşte bravi. Deci cugetele-ţi toate ce te-narmară, foarte, Nu s-ar cădea să fie de doliu şi de moarte. Oh ! nimeni n-are dreptul nicicum a-ţi disputa Pe fiitor cea parte din fericirea ta !
1853
O, rîu de timpuri mîndre, Danubiu maiestos Tu ne rechemi ou fală 'trecutul glorios Cum un bătrân ce timpul îl uită să răpească Recheamă celor tineri mărirea strămoşească Dar rechemând virtutea străbunilor eroi, In timpuri de cădere, cît dor deştepţi în noi
II
în aurora tâmpului, în zile mai senine, Nu cunoscuseşi fiarele Popoarelor streine.
Pe malurile fragede Creşteau flori parfumate. Eroi şi blînde vergine. De graţii cuminate.
Iar undele cu vasele Se-ncununau voioase Ca valurile cîmpului Cu flori primăvăroase.
630
631
Cînd armele streinilor Tunau p-a ta cîmpie, în vijelia luptelor Tu tresărea-i c-urgie.
Sub undele sălbatece Sorbeai tu hoarde rele ; Cu sînge, cu cadavere Ciirau undele tele.
Atunci şi fiii patriei Strigau cu flăcărare : „A noastră-i vechea Dunăre Şi dalba-i apărare !"
in
P-ale tele valuri azi ca altădată,
Cresc flăcăi, fecioare, flori frumoase cresc,
Dar flăcăii pleacă fruntea durerată,
Verginele varsă lacrimă-nfocată,
Florile născute se şi veştejesc.
Vasele se leagăn peste valuri, line, Dar cu fericire nu le poci vedea, Căci aceste vase toate sînt streine Şi iot pare-n lacrimi la vederea mea !
Astăzi ca-n vechime, cînd p-aceste maluri Armele streine tună cînd şi cînd, Tu tresări pe patu-ţi, volvori spumegînd, Sînge şi cadaveri rîuri printre valuri.
Dar prin toate-aceste feluri de popoare
Ce pe lata-ţi faţă cînd şi cînd combat,
Fiii României în deşert îi cat,
în deşert îi cheamă vocea cea d-onoare.
1854
LA UN NOR
l'
Nor ce treci făr' de ţintire ! Eu ca tine sînt strein ; Tu verşi ploaie şi mugire, Eu vărs lacrimi şi suspin.
Tu doreşti întinsa mare Dintru care te-ai născut; Eu suspin cu nerăbdare Dupe ţara ce-am perdut.
Prin eterul cu flori d-aur Tu ferice rătăceşti, Poţi să verşi al tău tezaur Pe tărîmul ce doreşti.
Eu în locuri tot streine Număr anii ce grăbesc ; Nu poci face nici un bine, Ţârei mele ce doresc.
i
De vei merge colo-n ţară, I Spune celor ce-i vedea
\ Că-n durere crud-amară
Se consumă viaţa mea.
632
633
Iar nu spune trista ştire Dragei mele, fraged crin, Ei să-i spui că-n fericire Viaţa-mi fuge, dulce, lin !
ÎN ŢARI STREINE ŞI-AU SCUTURAT
în ţâri streine şi-au scuturat Anii mei tineri florile june ; Ochii cu lacrimi d-amărăchme Zilele toate le-au salutat!
In dam speranţa viselor line Mi-arată culpa eu dezmierdări, Aceste roze de desfătări, Pălesc în umbra ţârei streine.
Sufletu-mi cade zdrobit de dor, Şi-a rănii plantă vindecătoare Nu se va naşte 1-al vieţei soare Nici chiar în noaptea din viitor.
Viermele rupt-a la rădăcină Floarea ce cade către pămînt, Şi s-o renască pe-al ei mormînt. Nu mai e-n viaţă nici o lumină.
635
LEGENDE SAU BASNE NAŢIONALE ÎN VERSURI
1858
ŞîR'TE MĂRGĂRITE (înşiră-te mărgăritare)
Mii de candele lucesc La palatu-mpârătesc, Căci să face clacă mare Spre-a-nşira mărgăritare. Dintre cei ce sînt veniţi, Alţii nu-s mai străluciţi, Mai frumoşi, mai răpitori Ca doi tineri frăţiori : Pârul lor în undă lină 'Noată dulce sub lumină Ca pîrîul rugător Sub un soare lucitor.
Fiecine istoriseşte Istoria ce doreşte, Iar cînd toţi au săvîrşit, Copilaşii au vorbit : — „Două june surioare, Dulci ca razele de soare, Pe sub lesele-nf lortte Torc mătăsuri aurite, ŞiT''te mărgărite !
Iar pe diiumul lăturat Trece fiul de-onpărat.
639
— „Doamne, fă-mă-a ta mireasă, Fă-mă-a ta femeie-aleasă Şi^>i aduce ţie-n dar Vase cu mărgăritar !"
Asfel zice sora mare, Cu trufie şi-ngîmfare.
— „Fă-mă, doamne, nevestică, Zice sora cea mai mica, Şi-ţi voi face doi feciori, C-ale părului meu flori !"
— „Tu să fii a mea mireasă... Dulce, mînch-ă-mpărăteasă !K Nouă luni, de nouă ori Străluciră printre nori, Iar cînd fuse-a noua ori, Doamna naşte doi feciori
Cu cos iţele-auri te... Şir-.te-mărgărjte ! Şi eu-atîta cit vorbea, Mărgărelul se-nşirea.
Iară soru-sa cea mare Cugetind spre răzbunare, Adiucînd doi arăpei, I-au asouns în patul ei.
Iar pe-acei frumoşi feciori, Drăgălaşi ca două floii, îi îngroapă prin grădină, Ling-o veştedă tulpină.
Din copiii bălăiori Răsărit-au brădiori ; Dar cînd stelele voioase, Flori din aer auroase,
înouii'ună coama serii, Cînd sînt dulci şi limpezi cerii, Cei doi brădiori ce cresc între dînşii-aşa vorbesc :
— „Dormi, tu, dulce frăţior ? Căci eu cerc un aspru dor De măicuţa mult iubită Ce se plinge părăsită."
—- „Nu dorm, căci am auzit Viersul niaicăi mult dorit, Fa ne cheamă plîngătoare Colea-n umeda-nchisoare."
VIERSUL MUMEI
„Lanţurile greu mă-ncing, Ochii lăcrimînd se sting : Dai' să văz pe copilaşi Bălăiori şi drăgălaşi, Stinge-s-ar a (mea-ntri stare într-o dulce sărutare !
Unde sinteţi, dragii mei, Plăpinziori şi mititei ? Spuneţi, mîndre florioare, Cin'vă scaldă^n lăcrimioare ? Cin'vă leagă-n cîntări ? Cin'v-adoarme-n sărutări ?"
640
641
COPILAŞII
„Seara primă vereî caldă Gu dulci lacrime ne scaldă Austrul ne-adoatMe lin In duiosul lui suspin, Iar a nopţei stea tăcută Cu dulci raze ne sărută.
Dar noi nu mai adormim De cînd pUnsul ţi-auzlm, Maica noastră, nu mai plinge, Plînsu-ţi inima ne iv'mge !"
Sora mare-era mireasă Dalbă, mîndră-mpără'teasă.
Sora mare tot aude
Şi cu-aceste gînduri crude :
— „împărate, zise ea,
Daca mine n-ăi tăia
Cei doi brazi oe fruntey-nclină
Pe fereastra din grădină,
Casa ta voi părăsi
Şi-n deserturi voi fugi."
— „Noi s-întem cei doi feciori Cu cosiţele-aurite... Şir'te mărgărite !"
Mărgârekil, cit vorbea, Singur Kvte se-nşirea.
Iară tind a fost numit Cu măicuţa ce-au vorbit, Ceie mărgăritarele S-au schimbat in lacrimele. împăratu-a cunoscut Copilaşii ce-au perdut, P~a lor maica doritoare El o scoate din prinsoare, însă s&aţa-i vinovată, între doi fugari lăsată, în deserturi a plecat... Soarele s-a-mbucurat.
Doamna zice şi pe loc
Brădiorii cad în foc ;
Dar prin iarba ce-a-nfloritâ
Şi de rouă poleilă,
P-un tapet de ghiocei.
Iată c-au sărit scîntei,
Şi scîntaile ronate
Şi de soare sărutate
Se schimbară-n, doi feciori
Drăgălaşi ca două flori.
642
Atunci el îi schimbă popoarele sale în arbori ce formă dumbrava din vale, Dumbrava de chin.
CĂPRIŢA DE AUR
Domniţa frumoasă cu plete leite Se schimbă-n căpriţă cu coame-aurite, Frumoase strein !
In nori cinşi cu roze şi ou-aur curat Se culcă ferice al vieţii-mpărat. Dar fiul de rege pe calu-i ce zboară Goneşte-o căpriţă, plăpîndă şi uşoară, Ou cornii auriţi.
Ea fuge-n pădure şi cel ce-o preurmă, Lăsmdu-şi fugarul, pe jos o mai urmă Sub arbori franziţi.
Iar fiicele nopţei pe lume cobor Şi-nvăluie toate cu pletele lor.
O slabă femeie ou seci oseniinte, Cu feţe zbîrcite, păru lui nainte Şi-aşa i-a vorbit :
— „Te-nturnă,~mpărarte, căci mîndra căpriţă A fost mai nainte frumoasă domniţă Cu păr aurit.
Un zmeu se răpise de chipu-i dorit, Dar juna fecioară 1-a despreţuit.
644
Acum, e căpriţă cît ziua luceşte
Şi dulce fecioară cît noaptea domneşte.
Acolo-i castelul în care petrece. Dar cîţi o preurmă, sub paloşu-i rece Ca spicul s-abat.
Streine, te-nturnă spre locuri mai bune ! Să mori cînd eşti mîndru, puternic şi june, E mare păcat!"
— „Fii bună şi-mi spune, ce poci ca să fac, Turbatele-i gînduri în flori să prefac ?"
— „Te du de găseşte, sub plopul ce plînge, Fugaru-i ce-adapă cu tînărul sînge De fii de-mpăraţi !
El poate să-ţi spuie misterile sale... Dar tot e mai bine să pleci p-a ta cale, Spre junii tăi fraţi!"
Ea zice. Streinul voios mulţumi.
Spre plopul ce plînge, prin noapte porni.
645
— „Tu, care-ntreci vintul prin tmarea-ţi iuteţe Şi-ntumeci lumina cu-a ta frumuseţe. Al soarelui fiu !
O, cal dalb, mă-nvaţă ce poci face doare Să capăt amorul căpriţei-fecioare, îmi spune, să ştiu !"
Dai- calul nichează. Săpatele ştirici Răvarsă prin noapte răsunete-adînci.
— „Ascultă, streine, cu faţă mult albă Ea doarme cu mîna pe sabia-i dalbă Şi ou-ochii deschişi.
Acel ce-ar ajunge să-i dea sărutare Cînd este-adonmită, va face schimbare în sorţii închişi.
Dar ochii fecioarei lucesc înfocaţi Şi cei ce s-apropiu, se-mtorc spăiinîritaţi. Tu du-te, sărută, şi nu te-ndoieşte, Căci ochiu-i nu vede, deşi străluceşte, Frumos călător.
Odată ce buza-ţi de frunte-i v-atinge, Magia fatală pe loc se va stinge Ca visul de dor.''
Streinul pătrunde prin vechiul castel. A montei tăcere domneşte prin el. Iar steaua durerei, tăcută şi plină, Ieşind de sub neguri, revarsă lumină Pe tristul palat.
Ici, colo prin curte zac oase-aruncate. Zac oase de tineri ce-n nopţi fiuiumate Azil au cătat.
Pe patu-i molatec domniţa dormea, Cu sabia-n mină şi cu ochii privea Ca valuri de raze ce splendidul soare Răsfrânge voioase p-a zilei ninsoare. Ce parcă~o pătrund.
Cosiţele-i late cădeau despletite în valuri dulci d-aur, voios răsipite Pe sînu-i râ<tund.
Pe rozele buzei ce per şi-nfloresc, Cuvinte-ntrerupte, ca fluturi plutesc, Pe feţele-i albe cu sînge picate, O rouă de lacrimi tăcută s-abate în cursul umbrit.
Ca valul sub focul cerescului soare. Sub mantia-i d-aur al său sîn tresare De vise răpit.
— „O, rară minune", streinu-a strigat, Văzînd-o dormindă pe fragedu-i pat.
El pasă spre patu-i şi cît naintează Ai fetei ochi seamăn mai mult că veghează, Mai mult vii se par.
Guriţa-i se mişcă şi va să vorbească : — „Oh ! nimeni în lume n-o să mai ghicească Misterul armar!"
646
Streinul cu frică se pleacă pe pat Şi pune pe buze-i un lung sărutat.
Fecioara se scoală şi zice-ntristat : — „D-acuma magia va fi fărâmată,
Tu scapi viaţa mea, Dar cine-n va spune să fie mai bine ?. îi zice fecioara necată-n suspine —
Şi dulce plîngea.
— „D-al fi tu ferice cu sufletul meu, Trăieşte, fecioară, căci el este-al tău,"
ZIORINA
Armia de ţară de trei zile bate, Arde şi fărâmă streinii-n cetate.
Prin pulberea deasă vine-un cal uşor, Asfel trece-un vultur învelit în nor. Către domn se-ndreaptă... Cavalerul sare... E Ziorina, fiica-i, dulce la călare.
Ea rădică coifu-i ; păru-i graţios, Ca lung fluviu d-aur se revarsă-n jos, Pe sub gene-i seîntei două lacrimele Cum sub nori lumină două dalbe stele. Şi riuri'toare, p-al ei chip senin, Cad din roză-n roză şi din crin în crin. Bunul domn o mustră pentru ce să vie Să-şi expuie viaţa... Să se-niturne-o-nvie. Rara-i frumuseţe reunea, răpiţi, împrejuru-i bravii cei mai străluciţi. Ea pricepe lesne cît era dorită. Despre-a lor simţire graţios profită. Smulge de la sinu-i o plăpîndă floare Umedă d-a sale line lăcrămioare Şi cu nişte termeni dulci şi răpitori Ea vorbeşte-ntr-asfel câtră-adoratori : — „Cine va purcede dup-această floare, Udă de suspine şi de lăcrimioare, îi voi da, pe viaţă şi pe Dumnezeu, Mina şi juneţea sufletului meu !"
649
Zice, — aruncă floarea dinoolo-n cetate, Dincolo de şanţuri unde tunul bate. Zece bravi s-aruncă după floarea sa Şi-neă-o mie d-alţii primilor urma.
Asfel ei intrară prin. cetatea tare, Asiei se-ncepuse falnioa-i luare.
După multe zile, domnul generos Sade cu Ziorina sub un cort luxos. El întreabă bravii care din ei doare Au cules pe şanţuri o frumoasă floare. Ca să vie-ndată, fiica lui să-i dea. Nimeni nu răspunde ; nimeni nu venea. Un bătrîn acolo la vederi apare. Merge spre domniţă, zice cu-ntristare : — „lată-aeeastă floare — ce viteaz frumos Dete pentru tine şi-a murit voios !" Dup-aceste vorbe, fata, gîniditoare, Cu~ale sale lacrimi scaldă-această floare.
ŞTEFAN CEL TÎNAR ŞI DOAMNA-SA
Ştefan stă la masă, zi de sărbătoare.
Doamna lingă dânsul şade gânditoare.
Genele-i noroase oaruită pe jos,
Iar pe mână-i pleacă capul ei frumos.
Umbrele diurerei ooper-a sa faţă,
Cum pe cerul splendid trece-un nor de ceaţă.
— „Asrtăzi, zice domnul, zece mii ucig. Ordinele-s date... Furcile se-nfig !" Doamna se-nfioară, fruntea-i se-mimbreşte. In profunide gânduri' mîntea-i rătăceşte.
— „Cît de dulce vinul rîde-n cupa mea ! Doamne, pentru tine, tu cu mine bea !"
Domnul ia paharul şi ou doamna-nchinâ. Cupele răsună ; fruntea lor lumină.
— „Doamne, multe rele faci p-acest pămînt, Multe prăzi şi-ucideri fără de cuvânt..." Zice. Daimnu-aruncă cupa p-a sa faţă. Sângele pe frunte-i râură şi-ngheaţă. Doamna-şi şterge roua şi cătînd la cer :
— „Astăzi orice crime printr-o crimă per! Doamne ! roagă cerul... Eşti înwnînat!" Domnul sub durere-i cade săgetat. Tremură, păleşte... Viaţa-i mai apune
Şi zdrobit de doru-i aste vorbe spune :
— „Chiar pe soţu-ţi tânăr ai înveninat!"
— „Zece mii, de moarte, moartea-ţi a scăpat!"
651
DROMICHETE
— „Nu luaţi aminte chipul cum mîneăm.
Noi cunoaştem luxul, dar nu-1 praticăm.
El dă nevoinţe cari-aduc în viaţa
Griji ce schimbă-n lacrimi orişice dulceaţă.
Cu simplicitatea, prin streine ţări
Nu cătăm prin arme prăzi şi răzbunări.
însă de ne-alungă Dumnezei şi ţară,
Moartea pentru-aceste nu ne pare-amară.
Ne-apărăm cu suflet, devenim heroi,
Căci nevrînd rău altor, nu-1 vrem pentru noi !"
Lisimac închină toată-oştirea sa
Ce-n tărîmul dacic soarta delăsa.
Şi, bînd apă, zice-necat de suspine :
—■ „Zei prea buni ! Ce rele răvărs aţi pe mine !
Dintr-un mare rege pe pămintul meu,
în streine locuri astăzi rob sînt eu îa
Dacii, dupe datini, cer să-omoare prinşii ; însă Dromichete vine printre dînşii Şi-asfel le vorbeşte : — „Dacii mei stimaţi, De vom da noi morţei p~aşti streini bărbaţi, Fraţii lor veni-vor cunoaşte mult mai mare în pămîntul nostru pentru răzbunare. Daca, dimpotrivă, viaţa le-am cruţa, Amicie lungă ne vor conserva." Regele vorbeşte. popolul consimte. Regii se sărută, cu mîndre cuvinte. Dacii cheamă prinşii la splendide mese Unde vase d-aur şi bucate-alese, Vinuri generoase pe meseni răpesc Printr-un lux ce fermecă-ochiul omenesc, însă 1-alte mese dacii-atunci s-aşează Şi din vase simple, simplu hospătează. Lisimac nu ştie pentru ce cuvint Cu-ndoite moduri, două mese sînt. Crede că barbarii vor să-i învenine. Dromichet p^eeepe şi cu vorbe line :
652
BĂTĂLIILE ROMÂNILOR
(FAPTE ISTORICE) 1859
ANA-DOAMNA
I
Sufletul lui Carol, regele maghiar,
De dorinţi trufaşe se îmbată-amar,
Dar cea mai fatală ce-a putut să fie
E ca să supuie dalba Românie.
Exaltat ele dorul care 1-a răpit,
Cheamă cavalerii şi-asfel le-a vorbit :
— „Vieţuieşte-un popol dincolo-n Car păţi,
Popol de mari fapte şi de rari bărbaţi.
Asfel cum wl arbor lingă casă creşte
Şi, crescînd, lumina soarelui opreşte,
Asfel astă-dată, pe al nostru sîn,
Creşte şi va creşte popolul român.
Să surpăm stejarul într-a lui junie
Şi să spargem cuibul cel ele bărbăţie.
Să-njugăm la carul cel triumfător
Căpitanii ageri şi pe domul lor !
Să stingem, prin lanţuri şi prin împilare,
Focul său de viaţă, de neatîrnare,
Pînă să roşească d-a se mai gîncli
Fericit şi liber pe pământ a fi !..."
Asfel zice Carol, iar maghiarii-aprinşi
Jură să zdrobească şoimii cei ne-nvinşi.
îî
Carol întră-n ţară, asupreşte foarte ; Unde calcă, lasă lacrimi, doliu, moarte ! Asfel se preface cel mai mîndru loc. Unde trece, arde un torent de foc.
657
III
Domnul şi boierii şed în lata sală —
Toţi bătrîni ce poartă părul alb cu fală.
în acele timpuri un boier român
Se stima, pe-efâta cit era bătrîn,
Căci pe cit în vîrstă el înaintase
în mai multe lupte încă se-nsemnase.
Solii de la Carol dau regala carte.
Despre cele scrise domnului fac pante :
„Daca Severinul încă nu predai
Şi vasal de astăzi mie nu te dai,
Cu oştire mare voi veni la tine
Să te pui în lanţuri pentru-a ta ruşine !"
Iată cum răspunde domnul generos :
— „Ce dureri apasă sufletul frumos,
Cit, uitînd cu totul regala mărire,
Se coboară asfel prin a lui gîndire ?
Inimile zboară către bucurie,
Dar mai iute încă zboară spre mînie ;
Iar cel ce domneşte popoli pe pămînt,
îşi lumină calea numai de cuvînt.
Un domn să măreşte prin înţelepciune.
Patimile-n sînu-i vin din slăbiciune !
Orice domn se află patimii robit,
L-al mărirei templu nu va fi primit.
Voi lua-n vedere toate cîte-mi scrie ;
Pîn-atunci, voi mergeţi, fiţi-mi ospeţi mie,
în răpaos fraged Inimile daţi
Şi cît viaţa-i tristă, de puteţi, uitaţi !"
IV
Cum se face noapte, domnul în tăcere, Cheamă cavalerii şi consiliu' cere : — „Voi, boieri de ţară ! Ce vom face oare Să nu pierdem pacea binefăcătoare ? Carol, sub pretexte, fără de cuvînt, Cată să robească ast frumos pămînt !"
Unul dintre dînşii şi acel mai june
Ou mărinimie aste vorbe spune :
— „Doamne ! Două chipuri, două drumuri sînt...
Amîndouă rele pentru-acest pămînit...
Unul este lupta, perdere făloasă ;
Gelalt este pacea, viaţă ruşinoasă !
Insă pentru mine, d-ar fi să doresc,
Aş alege chipul cel mai vitejesc,
Căci mai dulce-mi pare moartea cu mărire
Depît cu ruşine trista vieţuire !"
— „Ale tale vorbe, Basarab a zis,
îmi îmbată dulce sufletul închis.
Ele mă răsfaţă ca visări plăcute
De copilărie, de mulţi ani perdute,
Pe atunci cînd viaţa luce fără nor,
Ochiul fără lacrămi, gîndiul fără dor !
Zici ca să ne batem, să perim cu fală ?
Oh ! Vedeţi ce idtulce sufletul se-nşală !
Celor slabi în lume dat-a Dumnezeu
Mintea să se lupte cu tiranul rău.
Oastea ne lipseşte şi ne vor supune...
Să batem tiranii prin înţelepciune !
Să le dăm ce cere, dar p-al lor cuvînt
C-or ieşi îndată din acest pămînt...
Mai tîrziu, cu timpul, oşti mai mari vom strînge
Şi-al lor jug cu fală şi folos vom frânge !"
Asfel le vorbeşte domnul cel mintos.
Cei mai mulţi suscris-au actul ruşinos.
V
Ana, jună doamnă, pdmtre dînşii vine, Ga dorinţa dulce printre vise line. Ea desface văki-i : raze de mîndreţe, Prin flori de junie, îi lucesc pe feţe. Căutatu-i dulce, dar umbrit de dor Ca un foc de soare o vedem prin nor.
658
659
Zeul ce inspiră frageda junie Cu frumoase gînduri de mărinimie, Vărsăm faţa-i dulce foc dumnezeiesc, Iar în vorbă-i graţii ce pe toţi răpesc.
lată cum vorbeşte : — „Mîna voastră scrie
Pentru ţara voastră moarte şi robie.
Insă mina voastră mu s-a veştejit,
Inimile-n lacrimi nu vi s-au topit!
Nu ! Căci peste toate mintea omenească
în faptele noastre trebui să domnească !
Dar sub vorba minţei, mîndre domnitor,
Oamenii îmbracă slăbiciunea lor !
Doamne ! Voi, mai-marii capi ai ţărei noastre !
Căutaţi în fundul inimilor voastre
Cugetări şi lacrimi pentru-acest pămînt
Ca flori rătăcite pe un vechi mormînt!
Rupeţi legătura care ne supune
Şi prepară ţărei ani d-amărăciune."
Zice. Două lacrimi genele-i stropesc
Şi ca roua lină p-al ei chip lucesc.
Sub aceste vorbe ou care-i răspunde, Bucuria-i dulce domnul îi ascunde : — „Tu, ce jos în lume fraged am iubit, Suflete prea gingaş, mie prea dorit, O, femeie rară ! Dulcea ursitoare Nu -ţi-a dat în parte griji apăsătoare, Ci prin frumuseţe şi-ani desfătători, Lacrimile noastre să le schimbi în flori. Lasă-ne dar nouă grijile streine Şi petrece-n casă zile dulci şi line !"
Timpuri de virtute şi de fapte mari ! Suflete străbune, nobile şi rari ! Aţi trecut ca frunza ce de vînt răpită, Lingă tristul .arbor cade veştejită. Dar stejarul mîndru încă se-mveleste
Cu cununa-i verde care ne răpeşte. Iar tu, Românie, totul ce doreşti, Tot ce perzi odată, nu mai dobîndeşti ! Să cătăm în noaptea timpurilor stinse Faptele sublime, numele ne-nvînse ! Căci tot ce mai poate, sub al nostru dor, Să ne mai consoale, e lumina lor. Asfel sub povara vîrstii ce-1 zdrobeşte, Cu trecutu-i dulce, cel bătrîn trăieşte, Şi încins în lanţuri, robul cel strein Anii libertăţei cîntă dulce, lin.
VI
într-o sală mare, cu lumini puţine, Intră căpitanii, nobilă junime. Nu sînt ele părerea sfatului domnesc : Actul de-nchinare îl despreţuiesc. Vor ca să lovească armia maghiară Şi să spele pata ce-ar pica pe ţară. La lumini de candeli ce se-ngîn uşor, Ana-doamna vine în mijlocul lor. Ochii săi se lasă peste adunare, Străbătuţi de dalbă, nobilă-nfocare. Păru-i spice d-aur din togă scăpînd, Sînu-i alb ca crinul îi sărută blînd. Generoasa doamnă asfel le vorbeşte : — „Ştiţi că totd-auna, cela ce domneşte Are mari răspunderi, mari împedicări, Şi-n înţelepciune cată cugetări. Domnu-nchină ţara ca s-o mîntuiască D-ar mi a streină ce va s-o robească. Aşteptînd să vie timpul priicios, Asfel, prin furtună un pilot mintos Strînge pretutindeni vălurile sale Şi cu vijelia merge p-a lui cale. însă numai domnul e răspunzător La streini de faptă-i ; nu al său popor. Să spălăm noi hula ce ne-apasă foarte, Printr-o generoasă şi frumoasă moarte !
660
661
Să lovim streiinii, prin strimtori adinei !... Să-mbătăm de sînge vulturii din, stânci'!" Asfel zice doamna. Căpitanii vor Şi toţi jur să moară pentru ţara lor.
VII
Ostile maghiare ţara părăsesc. Dar ieşind, pe cale pradă şi robesc. Prada şi robia nu sînt rânitoare Ca aceste vorbe crude, râzătoare : „O, români, aseundeţi armele-ostăşeşti Şi~mbrăeaţi d-acuma rochii femeieşti ! Ca acel ce vine să vă războiască, A vă cere-n luptă, să nu se josească !"
Dar a lor trufie repede-a perit. Printre stînci românii, iată-i, au sosit!... Săgeţile pleacă, aerul străbate, P-armia streină rîură turbate... Soarele păleşte... Gemete adânci, Surde, ne-nţelese trec din stînci în stînci. Coiful se despică ; inima slăbeşte ; Pe hîrcile goale, sabia loveşte ; Sîngele se varsă pe sînge-nchegat... Sufletele zboară... Cerul s-a-nnorat. Caii nichezează şi turbează foarte ; Oamenii se-mbată de sînge şi moarte. Mulţi s-apuc la luptă şi-n turbarea lor, C-unghii şi cu gura se fărîm, s-omor.
Carol schimbă portu-i... Scapă cu ruşine ; Dar puţini îl urmă, puţini fug cu sine.
Multe zile rîul sînge-a răvărsat Şi-ale lor cadavre le-au împrăştiat. Multe nopţi vulturul ce pe stâncă plînge, S-a hrănit cu carne, s-a-mbătat de sînge ! Pînă-n timpii noştri, coifuri ostăşeşti, Paloşe şi pinteni, prin stînci mai găseşti.
IX
P-o măgură verde muzicile sună, Căpitanii tineri cu respect s-adună Lîngă căpitanul june, înfocat, Ce-ntr-naceastă luptă mîndru-a comandat. Căpiitanu-aruncă coifu-apăsător : Părul p-al său !umăr cade rîzător.
Asfel cum s-arată dupe vijeliie Arbori, flori şi ierburi rupte pe cîmpie, Arme şi cadaveri d-oameni şi de cai, în grămezi ici, colo stau zăcînd pe plai.
682
CETATEA ALBA (AKERMAN)
Mai veneau în urmă &şti de mercenari, Cei cu fruntea mică, ce se zic tătari. Unguri laţi în spete, cu mustăţi stufoase, Leşi cu părul galben, cu cerbice groase, Apoi tighimenii şi^alţi republicani Pasă mai de laturi cu-ai lor căpitani. Ei erau vasalii M Ştefan cel Mare Şi veneau la luptă dup-a lui chemare. Cetele române rîur în cîmpii Ca rîuri de ploaie după vijelii.
Ştiţi voi cîte valuri se rădic pe mare Cînd o vijelie suflă cu turbare ? Asfel sînt la număr mîndrii musulmani Ce-apără cetatea sclavă de mulţi ani!
într-un fluviu d-^aur, soarele luceşte Şi pe coifuri, arme, focu-i străluceşte. Ştefan stă sub cortu-i împletit cu fir ; Celtele Moldavei lîngă el deşir. Pasă dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri în argint lucrate, îi urmez panţirii ce pe cai în spume, Ca uşoare vînturi, lunecă prin lume. Călăraşii ţărei pe vînoşi fugari, îmbrăcaţi în zale ca bătrîni stejari, între toţi curtenii pasă cu mîndreţe, în vesminte d-aur, cu frumoase feţe. Apoi toporanii de săcuri armaţi Şi codrenii ageri şi de toţi stimaţi, Zişi şi pepitul ţărei, căci aveau chemare S-apere Moldova de oştiri tătare. Dupe dînşii pasă sprinteni vînători Renumiţi în lupte ca săgetători. Şi tunarii ţărei toţi în negre poarte, Pestriţate-n roşu, crud simbol de moarte»
684
Cu Ştefan sub cortu-i capii toţi s-adună Ca să rînduiască lupta împreună. Unul d-între dînşii vorba a luat:
— „Armia turcească creşte ne-ncetat. Dunărea tresare, geme sub povară Şi cu nenncetare varsă oşti în ţară. Nu ar fi mai bine, mare domnitor, Să-aşteptăm să vie noul ajutor ?" Ştefan îi răspunde cu vorbire lină :
— „Oastea noastră-i bravă, chiar de-ar fi puţii Lupul singur numai, ştiţi aceasta voi,
E d-ajuns să spargă turme mari de oi. Focul dupe f umu-i nu poţi socoti; Sufletul ou trupul nu poţi potrivi ; Bărbăţia sîntă care ne măreşte, Numărului mare locul împlineşte. Mulţimele-neacă numărul cel mic ; Sufletele însă mai mult le rîdic. Asfel vijelia fumul sparge-ndată, Dar mai mult aprinde flacăra-i turbată !" Dorobanii pleacă. Soarele din nor Se răsfrînge splendid pe peptarul lor. Viile răsfrîngeri ce-n metal se-ngînă, Turbură, orbeşte armia păgînă. Lăncile pe pepturi lunecă uşor Sau răstoarnă bravii dupe caii lor. Sabia în coifuri intră sau se frînge ; Armele lucioase se roşesc de sînge.
665
Sîngele se varsă... Paloşul de fier Se înfinge-n carne pînă la mîner. Caii calcă leşuri, se încruntă foarte, Oamenii se-mbată de turbata moarte. Turcii iau de fuga,., pasă spre cetate. Poarta se deschide oştii fărîmate. Insă fugătorii, cu cei ce-i alung, Cu spedele-n spate, totd-odată-ajung.
Cum pe faţa mării, după o furtună, Valuri lîngă valuri luptă împreună, Asfel în cetate prin adinei strimtori, Mestecaţi se luptă vinşi şi vingători. Strigăte de-nvingeri, de plîngeri durere Se înalţă în aer... Soarele repere.
Pe o lată piaţă, printre fum şi sînge, Armia lui Ştefan mai ales se strînge. Acolo-i saraiul. Paşa, cu puţini, Apără haremul înecat de creştini. Ştefan îşi repede calul alb de spume, Dintr-o gură-n alta trece mîndru-i nume. S-a luat saraiul. Sabie şi foc, Pradă şi urgie fulger acest loc.
O femeie turcă printre cete pasă...
Merge către Ştefan ; în genuchi se lasă,
Îşi rădică vălul : ochii lăcrămaţi
D-o durere mare par împovăraţi.
Pe bălaia-i coamă flori apar voios
Cum luceşte p-aur smalţul graţios
Şi cum crinii tineri printre raze-albesc,
Prin buzele-i rumeni dinţii strălucesc.
Asfel cum lumina soarelui văratec
Aureşte faţa lacului molatec,
Căutarea vie noată voluptos
în azuru-i dulce, candid, languros,
Sub albeaţa dulce dupe juna-i faţă
Rîur delicate valuri de roş aţă,
Ca dorinţi frumoase prin vis virginal,
Ca buchet de roze prin vas de cristal.
Ştefan, cu mirare, calul său opreşte, Crede-un vis ferice, care-1 amăgeşte. — „Cum în dalbe lupte tu eşti curajos» Doamne ! dupe luptă, fii mărinimos !" Ştefan se gîndeşte. C-o mişcare face Omul de s-alină, armele de tace.
Cum prin vijelie sună felurite Vînturile nopţei, printre stînci trăsnite, Ploile muginde, tunetele-adîmci, Pâurile turburi ce cobor din stînci, Asfel se înalţă sunetele d-arme, Strigătele d-oamemi, crîncenele-alarme. Locul de cadavre este semănat, Sîngele torente gîlgîie turbat. Calul, la vedereia leşurilor moarte, Sforăie, răsaltă, ise-nspăimîntă foarte ; A derăpănărei umbră 1-a lovit... Omul singur vede, pare fericit ! în clerăpănare sufletu-i se-mbată. în oroarea morţei gloria sa cată.
666
MILITA
Mircea cere oaste regelui maghiar
Să coprinză ţara, autoritate,
Şi promite drepturi de vasalitate
Cu tribut sau dar. Regele consimte. Mircea vine-n ţară. Lovenţ este duce p-armia maghiară. Pretutindeni ţara se-nveleşte-n dor Unde se răvarsă rîndurile lor. Asfel unde trece crivăţul tomnatec
Frunzele pălesc, Florile se pleacă p-al lor pat molatec Şi cu-al morţei doliu toate se-nvelesc, Căci erau la număr ostile maghiare Cîte viaţa noastră grele doruri are. într-această luptă, domnu-ambiţios E-nsoţit de fiica-i, suflet graţios. Două caractere diferite foarte, Cum contrastă viaţa cu fioroasa moarte. Milita aude faptele amari Ce revarsă-n ţară barbarii maghiari. Sufletul ei tinăr suferă-n tăcere, Ochii săi revarsă lacrimi de durere. Lasă cortu-i, pasă cu doi scutieri Către capul oştii, printre cavaleri. Ochii-i ard în flăcări dulci şi tinerele, Cum lucesc în soare două micşunele. Frumuseţi şi graţii, maiestate, dor, Se certau plăcute pe locaşul lor.
Părul ei ce scapă din suave vele Cade-n valuri d-aur, bătuţi d-aurele.
— „Mare căpitane, oare voi veniţi Cu armele-n mină să vă războiţi ? Sau veniţi s-ucideţi femeile blînde Ale căror arme-s lacrime arzînde ? Ale tele cete pradă şi omor
Ori în care parte calcă pasul lor !" Asfel îi vorbeşte juna frumuseţe Şi pudoarea varsă purpură pe feţe. Vorbele-i frumoase pe toţi au 'pătruns. Lovenţ căpitanul asfel a răspuns :
— „Nobilă fecioară î Ale mărei valuri
Fac mai mare zgomot cînd ajung la maluri. Asfel aste cete ce cu noi se-mpae, Unde-ajung la margini mai mult zgomot fac. Eu voi pune ordin astor aspre rele. Jur să taie cerul firul vieţei mele !" Fata mulţumeşte, iese surîzînd, Bucuria luce pe chipul ei blînd.
— „Focul, cruda moarte cază p-astă ţară. Pin' la cel din urmă fiii ţărei peară !" Asfel căpitanul zice către-ai săi. Asfel calcă vorba ungurii cei răi.
Dan şi cu românii vine cu turbare,
Cade fără veste-n ordele maghiare.
Spedele se-nalţă, fulgeră, lovesc,
Oameni cu-oameni luptă, cai cu cai s-izbesc.
Cum pe rîu se varsă mii de creţuri line,
Tresărind sub focul stelelor divine,
Asfel se zăreşte la vărsat de zori,
Pe cîmpia lată, bravii luptători.
Către cerul splendid se rădică-un nor :
Pare că-i e umbra sufletelor lor,
Celor ce las vieaţa! Corpurile mute,
Văduve de viaţă, rinduri sînt căzute.
668
669
Mircea merge-n frunte p-un fugar spumat Ce înaltă capul ca şarpe turbat. Ori pe unde Mircea caută să treacă. Cetele române pare că se pleacă. Mînile-ostenite sabia scăpau, Cei mai mulţi spre fugă ougetu-ndreptau. Mircea şovăieşte, cade, geme, moare, C-o săgeată-nfiptă într-o subţioare. Lovenţ ia de ştire despre moartea sa. O dorinţă vie sufletu-i mişca. Tronul României ou Milita dulce, Printr-al luptei sînge graţios îi luce. Urmă bătălia. Dar p-un dalb fugar Vine către dînsul un ostaş maghiar, li împlfaită-n sînu-i sabia d-o dată. Lovenţ recunoaşte Milita, schimbată. Cade în ţarină ; geme greul lut... Oastea lui dă fuga... Soarele-a părut.
Dan * adună capii într-o sărbătoare.
Acolo Milita pare răpitoare.
Dar pe păru-i poartă doliu de mormînt
Şi pe alba-i faţă roze nu mai sînt.
— „Iată, strigă domnul, dîndu-i mîndra mînă,
Cine-a scos din lanţuri patria română î
Fii a mea soţie î" Fata, drăgălaş,
într-o mănăstire cere-un sînt lăcaş.
* Dan. Domnul ţărei cel legitim care sprijinea lupta (n.a.).
ROVINA
Cu degetile d-aur, fragedele zori Iar deschid spre lacrimi ochii muritori. Dar sub cort cu cerge, tot cu fir mîndrite, Mircea sta cu capii armiei dorite. Părul lui străluee ca fuiorul alb, Scapă valuri late de sub coiful dalb. Faţa lui lumină de trăsuri frumoase, Sub trăite zile grele, furtunoase, El rădică fruntea făr-a suferi. Vocea lui răsună fără-a osteni.
Domnul le vorbeşte. Soarele s-arată. Dulcile răpaos pe streini îmbată. Ei sînt mulţi la număr, dar întemeiaţi. Au venit la luptă de răpiri chemaţi Şi dorinţa pradii e căzută foarte, Rar înalţă omul pîn' să-o cate-n moarte. — „Pentru ţara noastră însă noi murim ! în amoru-i tînăr inima mărim ! Cit n-or fi românii un popor ele sclavi, Demni de tot dispreţul popolilor bravi, Cit roşi-vor încă jugul crud să poarte, Cît a lor mărire or căta prin moarte, N-o călca streinul într-acesit pămînt Fără să găsească chiar al său mormînt. Cel ce nu se luptă pentru-al ţării bine Nu merită vieaţa decît spre ruşine !
670
671
Dar va fi, clin contra, martor Dumnezeu ! Inima îmi spune şi român sînt eu !" Zice, sună-n bucium. Sub alt cort el pasă. Vede pe-a lui doamnă şi-nitristată-o lasă.
Acolo se vede doamna şi-a lui fiie
Dulce şi frumoasă ca o bucurie,
Albă, purpurată, cu peri aur ori
Semănaţi cu lacrămi, ale morţei flori.
Pe guriţa-i mică, fraged zmeuriită,
Sărutarea pare încă adormită !
Iar pe fruntea-i trece umbra unui chin
Şi pe braţ i-o pleacă ca pe-un moale crin.
— „Fiica mea cea dulce ! doamna-mumă spune,
Să-nălţăm la ceruri sînta rugăciune î
De va perde domnul lupta, viaţa sa,
In robie crudă noi ne vom pleca.
Dar robia noastră fi-va dezonoare,
Moartea cea mai aspră, mai degradatoare...
între două rele, moartea nu-i mai rea.
Pentru-al nostru suflet, roagă fiica mea !"
Strigăte de-nvingeri s-aud depărtat...
Paloşul pe fiică muma a-nălţat!
în amoru-i straniu doamna e sublimă.
Fiica, tremurîndă, capul ei înclină...
Palidă, perdută, lacrămi strălucesc
P-ale sale feţe... fermec îngeresc!
Altă ştire vine... Paloşul coboară
Şi sărută dulce juna-i fetioară.
Mircea cu românii pe streini a stins. Moartea lor e crudă... Baiazicl învins.
SÎM-PETRU
Lacrămile tele, durerosu-ţi chin, Nu-ţi vin, dulce ţară, de la cel strein, însuţi tu, frumoasă şi-ntristată ţară, îţi urzeşti o viaţă crudă şi amară ! în trecute timpuri de mai multe ori Au cercat să-ţi smulgă cununa de flori. Dar atunci cu suflet şi cu arma-n mină Ţi-apărai copiii, patrie română. Azi spre moliciune capul tău înclini, Viaţa-ţi dintr-o cupă bei cu cei streini !
Batori sub cortu-i, la măreaţă masă, în plăceri molateci sufletu-i îşi lasă. Aşteptînd să vie marele Şerban, Iată cum vorbeşte ungurul tiran : —• „Da-voi robi o sută cărui mi-ar aduce Mort sau viu valahul ce se zice duce. Pîn-atunci aduceţi la masă să pui Cele două roabe, soaţa, fiica lui !" Asfel le vorbeşte... Roabele s-aduce. Faţa lor în doruri şi în lacrămi luce. Una este soaţa domnului român. Dorul şi mărirea pe faţă-i se-ngîn. Fiie-sei tiranul vălul i-a deschis, îi zăreşte faţa, dulce, magic vis î Asfel fragul rupe vălu-i de foioare Şi roşeşte dulce printre lăcrimioare.
673
— „Staţi cu moi la masă şi-nehitnaţi cu mine Pentru fărămarea cetelor streine !"
Batori le zise... Doamna lui Şerban Cu-ochii plini de lacrimi cată la tiran :
— „Tu înfrunţi femeia în nefericire... Astei fapte, doamne, cum poci da numire ? Roabe, vieaţa noastră poţi a. me răpi. înfrunta-vei însă, fără-a te josi ?
Nu-i mai crudă moartea decît o frunitare !
Daca al tău suflet astăzi nu mai are
Flăcări generoase ce pe om măresc
Şi cu însuşi zeii îl asemuiesc,
Ne înfrumtă-n voie ; însă totd-odată
Curmă viaţa noastră lacrămilor dată."
Asfel zice doamna... Buciumele sun
Căci Şerban soseşte... Toţi la câmp s-adun.
Trâmbiţele sună, dau al luptei semn, La banchetul morţei pe eroi îndemn. Un fior sălbatec pe ostaşi încinge, Faţa lor păleşte, spaima îi atinge. Bătălia-neepe... Cetele păşesc. Ambele avangarde crâncen se lovesc. De săgeţi ce zboară, cerul se umbreşte Şi-ntr-un văl de sînge soarele roşeşte. Cum un vas pe mare tremură, mugeşte Cînd în sînu-i fraged flacăra răzbeşte, Tremură pământul, bubuie uşor, Sub a lor călcare, sub furia lor.
Ungurii se varsă ca turbate unde Ce pe văi coboară, printre nopţi profunde. Şederii me-neaeă. Spartă,-mmăbuşită, Avangarda noastră fuge răsipită, Pune în dezordin armia cea mare. Domnul se-nfioară. Singura scăpare A patriei sale în izbândă sta. Hotărî cu viaţa, ţara a scăpa.
Pe un cal în spume el înaintează Şi cu-aceste vorbe îi îmbărbătează : — „Fraţii mei, ori spaima vă coprinde foarte Un român nu fuge d-o măreaţă moarte. Numai prin curagiu-i se alege-un brav, Se cunoaşte-un nobil dintr-un mârşav sclav ! De străbunii voştri, de al lor sânt nume N-aţi avut cuvântul să roşiţi in lume. Pentru ce veţi oare fiii voştri noi Să se ruşineze d-astăzi pentru voi ?" Zice. Toţi se-mturnă, caută să peară Pentr-un nume mândru, pentru sânta ţară.
Ei, ce mai-nainte toţi au fost pălit, D-a lor slăbiciune, iată-i, au roşit. Arma se realţă... Lovituri turbate Sună pe hârci goale, coifuri fărâmate. Cum a verei ploaie râură p-4in lan, Cum mii de ciocane sun p-un nicovan, Geme spada noastră... Românii ce mor Se abat pe valul leşurilor lor. Cu strigări sălbateci, viaietele-amare De răniţi s-amestec fără de-ncetare. Armele streine, pepturile lor Nu mai pot s-oprească al furiei zbor. Asfel cînd un fluviu se turbură, creşte, Staviiele-i slabe repede zdrobeşte, Ungurii se pleacă, se consol amar, Blestemând cu lacrimi domnul lor maghiar. Batori prin fugă îşi croieşte cale. Zece mii de unguri zac pe lata vale.
674
MOLDAVII LA MARIENBURG |
■   -   ■ |
Ţară de durere ! care muritor Poate să te vază suspinînd sub dor Şi gîndind la fala-ţi veche, vitejască, Ochii săi în lacrămi şa nu se topească ? Capul tău se pleacă, faţa ţi-a pălit, Florile din păru-ţi toate-au veştejit Şi-n a ta cădere ce te-apaşă foarte Faţa ta surîde cugetând la moarte. Asfel cel ce geme, sub dureri zdrobit, Cugetînd să moară, pare fericit! Şi cu toate-acestea, o, patria mea, Ziua morţei tele noi nu-o vom veclea. Faptele străbune, ca divine stele, Vor luci prin noapte păsurile tele ! Sîngele ce-un popol varsă în trecut, Pentru neatârnare, nu va fi perdut. Ţară, uită^acele gîniduri dureroase Şi aşteaptă zile fragede, frumoase î în focul mărirei timpului trecut Scaldă al tău suflet trist şi abătut !
lagel salută zorile Şi cheamă juna-i fiie Ce tristă-mparte grijele Ou dîmsu-n bătălie. Sărută coama-i vergină. Se-narmă, coiful luce. Spre cîmpul cruciaţilor Cu cetele-i se duce.
Mai în sus de cortu-i, cu clamele sale
Juna principesă se plimba pe vale.
Razele de soare se-mpletese uşor
Cu-aurul cel splendid din cosiţa lor.
Dar frumoasa grupă vede nişte cete,
Cruciaţi în zale şi pe cai cu plete,
Ce cu bărbăţie vin spre locul lor,
Cum spre fericire inimile zbor.
însă, iată, trece armia moldavă,
Patru sute oameni, eălărime bravă,
Dată de Moldova ca un ajutor
Regelui Lehii neobositor.
Capul lor e june. Soarele străluce
Şi pe coifu-i splendid se răsfrînge dulce.
Junele fecioare timide, sfioase,
Cheamă căpitanul cetei cei frumoase.
Căpitanul vine şi, descălecînd,
Asfel zice doamnei, un genuchi plecînd :
— „Fiii de Moldova, nobilă fecioară,
Ca să-ţi scape viaţa sînt voioşi să moară La aceste vorbe un surîs senin Pe-nrozata-i faţă să răvarsă lin :
— „Noi vom fi spre tine recunoscătoare." Zice şi roşeşte... Pare gînditoare. Coama ei se varsă, valuri unduioase, P-al ei sîn d-albastru, cu vine-azuroase. Pe divina-i faţă s-amestecă încă Dulcea-i voluptate, şi cu spaim-adîncă, Şi prin lăcrămioare ea surîde blînd
Ca un crin ce~n rouă îl vedem născî-nd. Asfel în dulci jocuri cînd amantul strînge Timida amantă, ea surîde, plînge.
Cum doi nori se luptă pe sălbateci stînci, Fulgeră şi tună, pînă-n văi adinei, Asfel e lovirea cetelor turbate... Bubuie surfaiţa luncilor călcate. Dar moldavii sprinteni turnă caii, zbor. Cruciaţii urmă păsurile lor.
676
677
Cei clintii la tufe, toţi descălicară. între două lese... lupta-neepe-amară. D-aeolo moldavii cu peri lungi şi creţi, Varsă pe mulţime ploaie de săgeţi. Cum sub arbori pică fructe-n vijelie, Asfel cruciatul cade pe cîmpie. Undele de sînge rîur şi s-alin ; Pe-mchegate valuri, alte valuri vin.
Cîţi mai scap, dau fuga, prinşi de spaimă-adincă, Iar moldavii-ncalec şi-i resecer încă.
La domniţa jună capul lor mergea. Cu recunoştinţă fata-i surîdea. Regele-i oferă săbii în avute ; Iar domniţa jună, mina să-i sărute.
CAHUL
Stelele de aur prin eter luceau. Turcii şi moldavii printre flori dormeau, lonaşcu trece noaptea în veghere ; îşi adapă dulce sufletu-n durere, Apoi zice-n sine : „Slabe muritor ! Nu-i destul că soarta te-a supus la dor, Pentru ce chiar însuţi îţi urzeşti în lume Altă suferinţă care te supune ? Viaţa şi mărirea, fericiri lumeşti, Vine-o zi în care tu le părăseşti, Iar a ta ţarină viermilor e dată Cît de dalbă fie fala ce te-mbată !"
Cheamă capii oştii şi-astfel le-a vorbit : — „Voi,, cozaci ce-n lupte dalbe m-aţi servit! Voi, feciori din ţară ce, venind în lume, V-au scăldat cu lacrămi ale voastre mume, A sosit momentul jugul să zdrobim... Sau prin mîndra moarte să ne nemurim ! Puţin timp în lume un erou trăieşte, Dar în scurta viaţă secoli vieţuieşte ! Căci de dulce fală trece cununat Şi, murind, în urmă-i nu va fi uitat. Cel dinţii muri-voi pentru-al ţărei bine î Cel dinţii lovi-voi cu-a mea călărime !" Zice. Dar sub cortu-i iată a părut Doamna lui maghiară, ca un vis plăcut.
679
Coama-i poleită de raze de soare, P-albu-i sîin revarsă valuri rîzătoare. Chipul ei cel palid prevesteşte-un rău. Ce,-necat, se luptă cu sufletul său. însă cu mărire ea atunci vorbeşte, VorteHn dulci suspine i se răspândeşte :
— „Doamne, cu călării tu să nu te duci ! Capul lor pe aur te-a vîndut la turci. I-a lăsat să între fără-mpotrivire
Şi ţi-a scris că-i numai o prea mică-oştire, Cînd p-această ţară se vărsau mereu. Eşti trădat de moarte, o, stăpînul meu !" Asfel zice doamna. Lacrimi, dulci roşeţe înecau atuncea palidele-i feţe... Domnul către hatman caută mirat. Iar acest din urmă pare turburat, Tremură, păleşte, temerea-şi ascunde, Apoi nalţă glasul şi-asfel îi răspunde :
— „Ale mele fapte par bănuitoare ;
Dar, o, mîndre doamne, nu sînt trădătoare. Timpul vă va spune într-al meu favor. Cel dintîi în luptă merge-voi să mor !" Zice şi se-nelină. Doannul aprobează. Acuzatul iese. Ochii îl urmează. Cu-a lui călărime pleacă într-un zbor Către turcii falnici... şi se-nehină lor.
Domnul dă semnalul, bueiumile sun. în treizeci pătrate, bravii lui se pun. Turcii pun în frunte eetele-nchinate, Dar cu focuri crude le trăsnesc în spate. Domnul dă un ordin către vînători Ca să-ndrepte focul peste trădători, între două focuri, ou-a lui călărime, Trădătorul hatman piere cu ruşine. Cu virtute rară moldovenii mor î Turcii se-nspăimîntă de nepăsul lor. Cu-ai lor cai s-aruncă repezi pe pătrate Ce ca stînei de piatră stau nestrămutate.
680
Desperaţi desealie, se târăsc pe mîini, Muşcă de picioare pedeştrii români. De trei ori moldavii, turcii îmbrânciră, Dar tătarii ageri ajutor sosiră. Oum spumoase valuri ce pe mări pornesc, Află vînt contrariu, stau, se zguduiesc, Apoi iar se-nturnă repezi, spumegate, Asfel se-nturnară cetele turbate. Toţi restrânşi, p-ai noştri, repede cobor, îi strivesc prin număr şi prin focul lor. Calul şi piciorul nu mai pot să calce Decît pe cadaveri... Cîm'pu-n, sînge zace. Braţele-amorţite spedele scăpau. Cei armaţi nu cată, nu ştiu unde dau. O furtună crudă repede-a-nceput !... Pulberea-i udată, tunurile-amut. Domnul, cu durere, către-ai săi vorbeşte : — „Omul şi natura, tot ne părăseşte. Nu mai e scăpare, noi am fost trădaţi !... Cel puţin muri-vom ca nişte bărbaţi ! Şi prin moartea noastră dalbă, vitejească, S-arătăm că neamul demn e să trăiască ! Lupta ce se pierde cu-acest chip sublimi Este-o biruinţă ! Fraţii mei, murim !" Zice şi s-aruncă cu stindardu-n mînă într-o mare ceată d-armie păgînă. Cei mai bravi îl urmă, iar pe calea lor Turcii rînduri, rînduri cad zdrobiţi şi mor.
Noaptea pune termen îmtr-a lor zdrobire. Domnul se retrage cu puţină-oştire. După nişte şanţuri toţi se grămădesc Şi se bat trei zile pînă flămânzesc. Paşa lor propune lupta să încete, Cu cuvînt ca viaţa, ţara să respecte. Pe coranul sacru jură şapte ori. îonaşcu merge la apăsători. Dar abia creştinii locul lor prădară Şi-ntre cai pe domnul, turcii îl legară.
681
r
Caii fără frâne zboară pe ctmpii, Fug ca două pasări printre vijelii. O turbare crudă pe creştini conjoară. După cum jurară, caută să moară : Intru prin turcime, moartea căutmd. Pîn'la cel din urmă s-abat omorînd.
Stinsu-s-a lumina gloriei moldave !
Plîngi, o, tristă ţară, sufletele brave
Ce-au picat în luptă pentru-al tău amor !
Plîngi cu plâns de moarte pe mormântul lor !
Rîul peste vale cură sângerat ;
Câmpul de torente de sînge-i scăldat,
Nu mai poate-înghite valul cel de sînge
Ce pe valuri negre necurmat se frânge.
Valea-i despoiată d-ale sale flori ;
Pasările-oprit-au imnii răpitori,
Numai oorbu-ntună cânturi întristate.
Vânturile nopţii, printre tufi uscate,
Prin mugiri duioase răsunau cu dor
Ca suspinul dulce sufletelor lor.
Sabia streină trece peste ţară ;
Pentru fiii ţărei viaţa-i o povară !
Cei bătrîni cu lacrămi roagă pe cei juni
Să le curme viaţa ; şi demnele mumi
Pe feciori îndeamnă la rezbel să sară,
îşi fărîmă pieptul, arătând să mioară.
O, streini ce-n ţară dulce v-aţi umbrit,
Nu-i destul că soarbeţi sângele-i dorit,
Dar purtaţi in ţară alţi streini c-airgie.
Oh î blestemul nostru peste voi să fie !
Să n-aveţi in viaţă ţară să doriţi !
Peste faţa lumii să vă răspândiţi!
Să cădeţi sub lanţuri barbare, streine,
Şi de soanta voastră să n-^aveţi ruşine!
Iar voi, fii de ţară, voi, ce vă lăsaţi
Ca să vă-amăgeaseă streinîi-nsetaţi,
Ce vă soarbe hrana, traiul şi juinie,
De trei ori blestemul peste voi să fie !
SOLII LUI ŢEPEŞ LA MOHAMET
Mohamet ascultă, iar trimisu-i spune : — „Tu doreşti, prin arme, ţara a supune, Robi a ne reduce ? Sufletu-ţi fugos Numai prin bătălii poate fi voios.
Sunetul de arme, gametele-amare Popolilor lumei ce-i încarci de heare, Singure impacă sufletu-ţi turbat. Asfel fiul stâncei seamănă-n păcat, Numai când prin noapte, printre vijelie, Apa, vântul, norii urlă cu urgie ! Dar gindit-ai oare daca poţi să ţii Sub a ta putere ţările ce-mbii ? Căci aceste locuri ele când sânt sub soare Au sorbit toretote d-armii şi popoare, împărate mândre ! pe cât te măreşti, Tot p-atît te fărămi, tot p-atât slăbeşti. Pe cel mai nalt arbor crivăţul abate ! Un stejar a creşte cearcă greutate, în mulţi ani se face, dar intr-un minut Vijelia bate, arboriu-a căzut.
Vei putea tu ţine sub a ta putere Toate aste locuri f ără-ngreuiere ? Paserea protege puii mititei Cîţi pot să-nvelească aripile ei ;
683
Dar pe cîţi aripa-i mică nu-nveleşte
Sînt lăsaţi furtunei, uleu-i răpeşte.
Candela răvarsă razele-i de foc
Ce pătrund în umbră până la un loc ;
Dar trecând de cereu-i noaptea deasă-ascumde
Negrele-i mistere ; raza-i n-o pătrunde.
Aste ţări stropite de sînge ele bravi,
Rugin lesne lanţul popolilor sclavi !
Vrei a trece râul ce te ţine-n cale, Făr'să cerci nainte valurile sale ? Dar aceste valuri, de mai multe ori, Au plecat trufia multor călători !
Astăzi poţi învinge căci ai mare-armie ; Dar ce-ţi sigurează stabilă domnie ? Poţi să ţii în ţară câte cete sânt ? Poţi să şezi chiar însuţi xntr-acest pământ ? Nu ! Tu treieri lumea fără încetare. Ţara noastră-i mică, sufletul tău mare. Mine te vei duce cu oştirea ta : Mâne din robie ne vom dfeştepta.
Vrând să pleci sub jugu-ţi aste ţări. creştine, Tu ne-arunci ân sânul limbilor vecine ! Mare împărate ! Trage-te d-aici Şi ne recunoaşte drepturile-anitici !
Numai prin aceasta poate ca să fie, Intre turci şi ţară, pace, omenie. Pace, omenie nu vor fi, nu sînt Intre robi şi tirani, jos p~acest pământ la
Şi-mpăratul zice : — „Noi, cu arma-n mână Nu putem învinge naţia română. Drepturile ţărei să le respectăm, Ca-m streine braţe să n-o aruncăm !"
FECIOARA DE LA PRUT
Bogdan întâlneşte în dumbrava lată, Rătăcind sub arbori, un bătrân c-o fată. Cel bătrân pe capu-i poartă păr d-argint. Sub trei răni deschise umblă suferind. Fata pare-n doru-i ca o sărbătoare Ce străluce-n umbra grijii trecătoare. Valuri dulci ele purpur meacă-ai feţii crini, Ochii-i de durere şi de plîns sînt plini. Părul ei cel galben albu-i sîn sărută Şi-asfel sărutîndu-1, faţa-i împrumută.
— „Doamne ! Ţara pere... Bine ai venit!" Zice... Dar sub doru-i cade... a murit. Fiie-sa-1 susţine... Doru-i nu vorbeşte,
în torent de lacrimi nu se răspândeşte, Dar cu suflet mare asfel a vorbit :
— „Mi-au ucis tătarii mîndrul meu iubit î Astăzi, iată, piere chiar al meu părinte ! Peste toată ţara seamănă morminte !
Dar voi nu combateţi, nu sînteţi români I Aruncaţi mai bine armele din mîni !"
Zice. Dar tătarii p-acolo-nnorară. Domnul va să fugă prin păduri de ţară, Fata smulge arcul unui luptător Şi-n tătari s-aruncă cu sufletu-m dor.
685
La această faptă ei se ruşinară Şi-nturnînd toţi caii, spre tătari plecară. Iar tătarul fuge. Domnul stă mirat: Nu-nţelege fuga cum s-a întîmplat.
O fecioară blondă către clînsul pare Şi-i aruncă capul hanului cel mare.
BĂTĂLIA DE LA VARNA
Generalii pasă sub un cort creştin Unde-n cursul nopţei lung consiliu ţin. Acolo se vede regele Lehiei, Huniad eroul ţărei Unguriei, Mari prelaţi ai papii, tineri cavaleri, Vlad al României cu mai mulţi boieri, Căci creştinii popoli clin vecinătate, îndemnaţi de papa, turcii vor a bate.
Ladislav acolo cel întîi vorbeşte : — „Reuşita dalbă mie îmi zîmbeşte, Dar doresc să-mi spuneţi daca-impărtăşiţi Dulcile-mi speranţe, consilieri iubiţi ! Căci credinţa vie trebui să domnească în orice-ntreprinde mintea omenească. Cele mai deşarte lucruri care sînt Ea ie-nvieţuieşte jos p-acest pămînt. Ea ne poartă-n viaţă, cum lumina dulce Printre căi ascunse paşii ne conduce. Ea bucură viaţa, cum dulcile flori împletesc cununa cea de sărbători !"
Huniad ia vorba : — „Preamăreţe sire î Capul meu răspunde despre reuşire î Sufletele noastre nu s-au îndoit Si credinţa dulce le-a dumnezeit.
687
Nimene nu poate dimpotrivă-a zice Dintre generalii ce se află aice \a Asfel zice bravul. Toţi se bucurau. Domnul şi boierii singuri ascultau. Regele întreabă : — „Doamne, ce durere Inima-ţi înclină asfel spre tăcere ?" Vlad atunci răspunde celor adunaţi :
— „Eu sînt de părere luptă să nu daţi ! După multe păsuri şi cercare vană, Mi-este cunoscută spada musulmană. Voi duceţi în luptă prea puţini ostaşi ; La vînat sultanul duce-atîţi arcaşi.
Dar s-aveţi oştire mult mai numeroasă,
Iarna ce soseşte nu e priincioasă.
Sire, preoţi, nobili ! Astăzi, m-ascultaţi !
Ar fi mult mai bine să vă înturnaţi
Şi la primăvară, cu mari oşti creştine,
Să-ncepeţi răzbelul pentru-al lumei bine.a
Regele răspunde : — „Noi vom fi puţini, Dar avem speranţa pusă în creştini. Grecii, oşti alese nouă ne-mprumută. Flota genoveză credem că ne-ajută."
Vlad^ răspunde încă regelui aşa :
— „între greci credinţa nu puteţi lăsa. Grecii sînt slabi foarte, ca să nu vă-nşale ! Robi ai ferieirei cei materiale, Genovezii încă nu se cumpănesc
între fala clalbă şi-aurul turcesc.
Să nu cereţi fapte nobile, mărite,
Limbilor ce-s date speculii josite î
Inimile voastre cată generos ;
Dar tot ce-i din inimi poate fi frumos ?
Inima ce simte fără-nţelepciune,
Simte dimpotrivă lucrurilor bune !"
Huniad se scoală, strigă contra sa. Cu focoasă vorbă ce vorbeşte-aşa :
— „Ungurul nu fuge dinaintea morţii! Tu, române doamne, ţii pe dreptul Porţii. Tu trădezi creştinii, cuvîntînd aşa î" Cu virtute-antică domnul asculta.
Lupta se decide. Vlad, 1-a lui plecare, Regelui Lehiei zice cu-ntristare : — „Daca soarta, sire, mintea ţi-a-nvelit, Ca să te zdrobească, fie ce-ai voit î Plec ; dar las cu tine ceata românească, Fiul meu să-ţi serve şi să te dorească, îţi mai las, o, sire, doi pagi credincioşi Şi doi cai ca vîntul ageri şi fugoşi !" Şi-arătîndu-i caii, îi mai zice : ■— „Sire ! Iată-a ta scăpare la nefericire l"
Turcii dau năvală, sparg, ucid amar. Furia lor n-are pace nici hotar. Asfel într-o turmă lupii cînd coboară, Fără de repaos, sparg, fărîm, omoară.
Huniad cu mîndra ceată de români Cade printre dînşii... vin la pepturi, mini, întră pîn'la corturi unde-n pace lină Amiurat răsfaţă fruntea lui senină. Se spăimîntă... fuge... însă, ruşinat, Se înturnă ; cade pe creştini, turbat, întră-n nişte cete... De departe vede Regele cel tînăr... Calul său repede... îl răneşte-n frunte... Regele-a căzut... Un spahiu retează capul său plăcut. Armia creştină fuge spăimîntată. Huniad el însuşi, viaţa-n fugă cată. Preoţii ce-1 urmă, rechem dureros Vorbele-nţelepte domnului mintos : — „Inima ce simte fără-nţelepciune, Simte dimpotrivă lucrurilor bune !"
DOUA LUPTE
I
Luna se înalţă palidă şi plină, Varsă peste taberi rîuri de lumină. Somnul dulce plană pe combătători. Miriade pasări ciripesc prin flori. Apele le-ngînă ; caii-n nerăbdare Varsă-n sînul nopţei lungă nichezare. lonaşcu singur e neliniştit. Ochii săi se-nturnă către răsărit, Apoi dă semnalul... Bravii săi s-adună... Pleacă să combată duşi de blonda lună. Se duceau moldavii bărbătaţi de dor, Ca setoase paseri ce la rîuri zbor.
II
Ziorele se varsă. Paşa se trezeşte ; Cheamă capii ostii şi-asfel le vorbeşte : — 5,Voi, credinţa noastră, voi, preanobili fii ; Ieniceri de frunte, voi, siimeni, spahii ! Vă puneţi sub arme î Trîmbiţile sune ! Vulturii şi corbii turme să s-adune î Soarele pălească pe umbrosul cer ! Arma intre-n cărnuri până la miner ! Calul să turbeze în frâul ce-1 strânge ! Din duşmani să muşte şi să-noate-n sînge ! Cum o vijelie risipeşte-un nor, Spulberaţi îndată rândurile lor ! Sabia să cază peste ei c-urgie ! Viaţa lor şi-avere ale voastre fie !"
Asfel zice paşa. Toţi se pun la rind. Semiluna-n aer plană fluturând. Dar pe altă parte lonaşcu vine, Pune spre bătaie cetele creştine. Intră printre rânduri pe un cal nebun Ce varsă pe nasuri flacără şi fum. Aurele leagăn coama-i jucătoare ; Coiful său luceşte, coperit de soare ; Maiestatea luce p^-al său, chip umbrit Şi, privind ostaşii, asfel le-a vorbit : ■—- „Turcii calcă ţara, cată s-o robească... Dar nu-i Încă ruptă spada vitejească ! Inima Moldovei încă n-a slăbit : Sângele prin braţe-i nu a putrezit. Cei streini nu calcă ţara vitejească Sabie şi moarte fără să^ntâlnească. Aste multe cete ce ne ânconjor, Pot să scalde ţara cu sângele lor ! încă-o datorie ! încă-o luptă nouă î Biruinţa dalbă ne surâde nouă, Căci această ţară nu e scrisă-n cer Printre ţări robite ce prin secoli per !" Asfel zise domnul. Toţi se-nverşunesc. Ambele avangarde iute se lovesc.
Armele-otomane cad şi se fărâmă P-ale noastre coifuri, zale, pepţi d-aramă. Asfel cum s-arată p-o hârtie aprinsă Ce-n cenuşe trece pân-a nu fi stinsă, Scâniteioase raze ce lucesc şi mor, Ne-ncetat per turcii sub armele lor.
Hatmanul Sfircioschi sparge totd-odată,
La Tighina, altă numeroasă-armată...
Treizeci de stindarde domnul saluta
Şi privind trimisul sângerat, zicea :
— „Fii iertat, o sânge ! de vei naşte-odată,
Patrie română, mare, lăudată."
690
MIHAI ÎN TRANSILVANIA
Batori Andrea, domnul de Ardeal, Lui Mihai îi scrie : „Credincios vasal, Să te scoli ou fiii—ţi şi să vii la mine Ca să capeţi pace, graţie şi bine !"
Iar Mihai răspunde : „Fac precum tu vei. Voi veni la tine cu toţi fiii mei !" Zice şi purcede cu oştiri de ţară, Hotărît să-nvingă sau măreţ să piară.
Ca născînzii fluturi ce rup vălul lor Şi p-aripiori d-aur ies, se cerc în zbor, Zorile fărâmă valurile-umbroase Şi se vărs în aer dulci şi auroase.
Dar Mihai vorbeşte : — „Jugul cel de dor
Spartu-s-a sub braţul cel triumfător ;
Dar creştinii popoli din această ţară,
Mai amare lanţuri astăzi ne prepară.
Astăzi vingătorii din Călugăreai
Au ajuns să fie sclavi la ungureni.
Eu urăsc în viaţă .orice tiranie,
Ori de ce natură, ori de unde vie !,
Vie de la cela ce se zice rău,
Ce ne pleacă fruntea sub paloşul său ;
Vie de la cela ce din amăgire Ne vorbeşte nouă despre fericire ! Ea degrabă asfel sufletu-omenesc, Cît să fie liberi oamenii roşesc. Azi o zi frumoasă pentru noi luceşte. Sub aceste arme lumea vă priveşte ! Umbrele străbune din mormântul lor Vă surîde dulce într-un sînt amor. Zilele ascunse în viitorime Vă-mpletesc cunune, fragede, sublime ; Ţara vă admiră... Juni, bătrîni, felinei, Pentru voi să roagă, o, vitejii mei. Junile fecioare, inimi delicate, Pentru voi răvarsă lacrime curate. Printr-o dalbă luptă, azi vă străluciţi ! Meritaţi amorul ţărei ce doriţi. Nu luaţi aminte vorbele de fală Şi cu care însuşi ungurii se-nşală ! Sub aceste vorbe de deşertăciune Ast popor ascunde trista-i slăbiciune. Asfel cum pe faţa celor care mor, Mincinoase roze rîură uşor." Zice, dă sămnalul. Trumbetele sun ; Tabăra se mişcă... Cetele s-adun. Avangarda noastră spre vrăjmaşi porneşte. Cum pe căi perdute cel ce rătăceşte Află-un rîu, s-opreşte şi cu gîndul său Măsură puterea-i cu fatalul rău, Apoi cu tărie se aruncă-n valuri, îndreptîndu-şi mersul dincolo, la maluri, Asfel şi românii pe unguri văzînd, Stau, a lor putere măsură în gînd, Apoi cu virtute către ei coboară, Hotărîţi să-nvingă sau, de nu, să moară.
Rîndul se răreşte. Fîlfîiesc stindarde, Strălucesc la soare săbii, alebarde ; Dar stindarde, arme s-amestec, s-unesc ; Armele se nalţă, fulgeră, lovesc.
693
692
Aerul răsună de sitrigări turbate, Deturnări de arme, vaiete cruntate. Duruiri de care, tropăte de cai Ce cu vierşunare se cobor pe plai. Pedestrimea noastră un minut se frînge. Dar Mihai soseşte... Pe fugari restrânge.
— „O, viteji ! Ce faceţi ? Unde mergeţi voi ? Nu-i p-acolo drumul dalbilor eroi ! Calea ce hiat-aţi la fricoşi convine, Merge la robie, merge la ruşine ! Iată calea voastră, printre neamici. Cîţi sînt bravi, să vie, să-i vedem aici ! Cei fricoşi să fugă, precum se dezbină Ruşinea d-onoare, umbra de lumină !"
Vorbele lui cheamă pe ostaşi la loc Şi le-aprinde sînul de eroic foc. Domnul ţărei însuşi merge-m fruntea lor, Cu sabiaHmînă, mai zicînd cu dor : — „Mergeţi, daţi de ştire la părinţii voştri, Că pe cînd din luptă au fugit ai noştri, Mihai prin mulţime moartea căuta !" Aste mîndre vorbe, mai mult îi mişca, Cum un fulger splendid ne-meetat loveşte Pe bizara-i cale lucruri ce-ntîlneşte, Fără să s-oprească dupe ce-a lovit, Asfel domnul nostru trece neprivit, Sparge tot ce poate pe fatala-i cale, Fără să-şi oprească păsurile sale.
Ungtirii perdură semeţia lor ; Cel fugar atacă pe cel vingător.
Pe sinistra cale ce Mihai îşi face, Şire de cadaveri-n lac de sînge zace.
694
Au turbat românii ! Ungurii slăbesc... Ale nopţei umbre lupta învelesc. Valea-i coperită d-arme fărâmate, De cadavre d-oameni rupte, demembrate. Colo mortul zace peste cel rănit Şi învingătorul peste biruit. Caii ce-nainte, ca vînturi turbate Străbăteau vîrtejul furiei turbate, Abătuţi de moarte zac înţărînaţi, Lingă cavalerii morţi sau f arăm aţi.
Şopta se măreşte, apoi scade, piere. Fremet de turbare, plângeri de durere, Gemete profunde, crude văitări Ce se schimbă, leşin, prin lungi suspinărl, Peste tot se-nalţă, cresc şi scad de tot Şi tăcerea tristă cade peste tot. Armele de luptă ce la mîmdru soare Fermecau vederea prin a lor splendoare, Pline sînt de sînge cu colb închegat; Ochiul nu le vede decât întristat.
Cardinalul fuge cu puţini flăcăi ; Iar în fugă piere, junghiat de-ai săi.
r
domnul ionaşcu |
! copAcenii
Ionaşcu-adună capii la senat. Cu durere-n suflet el a cuvîntat : — „Poarta cere darea d-astăzi îndoită ; Dar Moldova noastră cade mai zdrobită ; Insă nu-i acesta lucrul cel mai rău ; Dar cu asta ţara perde dreptul său. Drepturile sale sînt tot ce-i rămîne, Sînt tot fiitorul ţărilor române. Toată faţa ţării fiilor moldavi e stropită nobil cu sînge de bravi. Cum au fost părinţii, fiii n-au să fie ? Şi-au uscat ei oare sufletu-n sclavie ? Voi, fruntaşii ţării, ce sub arme-albiţi, Din trecuta fală, dulce vă hrăniţi. Preoţi, sînţi apostoli de creştinitate, Nobilaţi durerea ţării ce s-abate î Misia cerească cum o să-mpliniţi, Cînd creştinii popoli vor cădea robiţi ? Tu, junime vie şi mărinimoasă, Tu, ce-n orice locuri înima-ţi frumoasă Rîură mari gînduri printre muritori, Cum o primăvară varsă dalbe flori, Vei vedea tu oare cetele streine Fărămînd cu moarte ţările creştine, Fără să se rupă sufletu-ţi de dor, Fără să se-nalţe braţu-ţi vingător ?" Asfel zice domnul mîndru-aplaudat. Sufletul lui Ştefan pe toţi s-a vărsat. Domnul cu poporul jură ca să piară, Pe tărimul luptei, pentru sînta ţară.
î
Plîngi, frumoasă ţară, lacrime de sînge ! Plîngi, precum durerea ne-ncetat se plîng< Căci amărăciunea ce te-a-ncungiurat. Sufletul tău fraged crud a fărîmat ! Fiii tăi cei vitrigi fost-au pentru tine Mai amari ca vîrful săbiei streine ! Ei te dară sclavă la tiranii tăi — Tu bătuşi trei secoli pe nemicii răi ; Dar putuşi învinge dalba tinereţe Ce simţeau spre fiii-ţi plini de frumuseţe Le lăsaşi tu capul cel încununat. Ei ţi-au smuls cununa, la streini a dat. îi lăsaşi să joace cu-armele sublime Ş-ai tăi fii le dară hordelor streine. Plîngi, ş-ascunde plînsul, să nu dezveleşti Ruşinoasa faptă celor ce iubeşti.
îî
Intră prin Moldova mii de turci, tătari, Domnul cu muntenii şi făloşi maghiari. Domnul României scrie lui Dumbravă : „Nu venim a bate ţara noastră bravă, Ci să scoatem domnul cel nelegiuit Ce-naintea Porţii s-a dispreţuit. Vin'de te închină domnului ce vine, Cărui toată ţara să-i dorească bine."
696
697
III
Falnicul Dumbravă pe boieri chema Şi citind scrisoarea le vorbeşte-aşa : — „Xată-acum cu totul ţara sub sclavie ! Dar ce-mi face viaţa şi mai crudă mie E să văz românul astăzi trădător Aducînd streinii contra ţării lor ! Cîţi din voi au încă sufletele pline De mărirea veche, vie după mine la
IV
Soarele se-nalţă sub un cer senin.
Peste patru taberi varsă raze lin.
Dar sub cort, la miasă, cei mai mari s-adună
Muzicile joacă, cupele răsună.
Acolo se vede pentru prima ori
Domni români să-nchine pentru-apăsători,
Căci din timpu-aceia suflete-înjosite
Apăreau pe tronul ţărei strălucite.
Oastea lui Dumbravă peste cîmp senin Vine către corturi... Ambii domni închin ! Vine, dar loveşte pe convivi la masă. Domnii, cu teroare, mese, corturi lasă. lonaşcu vine. Din trei părţi de loc El loveşte turcii şi-i trăsneşte-in foc. Apoi cade p-unguri, fărîmă c-urgie, Cei mai mulţi, de moarte, scapă prin robie.
LUAREA HOTINULUI
I
Serascherul vede cetele moldave,
Ostile muntene, tinere şi brave.
Dar a lor splendoare turbură mai rău
Fala musulmană şi sufletul său.
El tmjeşte domnii pentru ce să vie
în coprinsul luptei cu puţină-armie.
Petricei răspunde pentru-ai lui moldavi :
— „Sînt puţini la număr, însă toţi sînt bravi/
Paşa se mînie, c-un hanger loveşte
Domnul peste faţă — fruntea lui roşeşte.
II
l
| Pe dorminda frunte vechiului Hotin
| Luna plină varsă valuri d-aur lin.
Dar sub cortu-i mândru serascherul cheamă
Capii ordii sale şi le cere seamă.
Pe lucioase stofe paşii s-aşezau ;
Numai domnii noştri pe picioare stau.
Serascheru-arată planurile sale.
Paşii toţi se-nchină şi găsesc cu cale.
Apoi cere vorba domnilor români
Şi-asfel le vorbeşte : — „Ce tăceţi, voi, cîini
Domnul României astfel îi răspunde :
— „Umbrele ştiinţei pînă-a nu pătrunde
Este nevoinţă garde să-nşiraţi
Căci în somn molatic turcii 'toţi sînt daţi."
698
699
Paşa se mînie şi mînia-i creşte, Cu măciuca d-aur el pe domn loveşte. Ambii domni atuncea cortu-a părăsit; Dorul ce-i pătrunde gîndul Ie-a mărit.
Petricei vorbeşte mîndrelor armate :
— „Ţările române sînt azi înherate.
Cela care-aude hulă şi-ntristare
Şi mai pleacă fruntea, suflet nobil n-are.
Sufletu-i merită să fie-umilit
Şi decît ruşinea mult mai înjosit."
Zice. Căpitanii jură răzbunare.
La poloni, românii trec cu mic, cu mare.
III
Leşii se coboară, turcii se trezesc. Armele răsună, văile mugesc Petricei deschide porţile pe dată. Leşii intră,-atacă, lupta-i verşunată.
Ziorile revarsă peste luptători, Peste morţi, pe sînge, luminoase flori. Petricei, în frunte, p-al său cal răzbeşte. Vede serascherul... capul îi răpeşte.
VORNICUL DUMITRU
Paşa din Silistra cu Hatif unit. Vor s-apuce ţara cu oştiri d-elit. Vornicul Dumitru înainte iese Cu treizeci de tunuri şi cu oşti alese. Pune-n care tunuri învelite-n lemn Şi le duce-m taberi sub al păcii semn. Scrie că le duce birul de la ţară. Paşii le primiră şi se bucurară. Dar cînd aste care printre turci intrau, Ostile române mai pe jos veneau. Lăzile se farăm. Tunurile pline Fulgeră d'-odată cetele streine. Turcii se-ospăimintă şi se risipesc, Iar românii ageri, ager îî cosesc.
700
701
MIHAI LA VIDIN
COROBA
Domnul merge-m frunte luminat mereu De lumina dalbă sufletului său. Nimeni nu mai poate domnului să urme. Căpitanii roagă pasul să-şi înturne. Cîţiva turci văzîndu-1 repede-1 atacă. Mîndrele lui arme furia-i împacă. Unul dintre dînşii care mai trăieşte îşi ridică lancea. Domnul se sfieşte. El apucă lancea cu-ambele lui mîini Aşteptînd s-ajungă bravii lui români. Amîndoi cu mina cruda lance ţin. Turcii către dînşii cu turbare vin. Dar ca două valuri pe mări furtunoase Iată vin Buzeştii cu săbiile scoase. Ei ucig streinul şi pe domn îl scap Şi toţi trei s-aruncă în al oştii cap.
într-a nopţei pace ei sărbătoresc
Pînă cînd în aer stelele albesc.
Dar atunci în sala cea de sărbătoare
Coperit de rane un ostaş apare :
— „Hanul cu tătarii vin p-acest pămînt
Şi îl schimbă-n doliu şi în trist (mormânt
Asfel zice bravul şi sub răni s-abate. Domnul îl sărută şi cu bunătate Zice : — „Mergi d-alină nobilul tău chin P-al meu pat molatec în repaos lin !"
Danţul urmă cursu-i ; muzicile sună. Ştefămică-vodă dămţuie c-o jună.
— „Dulce copilită î Ştefan îi zicea, Vrei să-ţi dau coroana şi cu viaţa mea ?"
— „De voieşti, o, doamne, dulce să-mi fii Lasă desfătarea, mergi la bătălie !"
Domnul sită pe gînduri, pare ruşinat. Cheamă căpitanii... Toţi a-ncălecat. Zboară la Ooroba, pe tătari loveşte, îi fărîmă crîncen şi pe mulţi robeşte. D-acolo se^nturnă către mîndra sa Şi ou-a lui coroană îi dă mina sa.
702
703
lupta Intre români
şiretul
Ştefănică-vodă intră-n Românie. Radul, domnul ţârei, cum aude-i scrie : „Fiul meu cel tînăr, ce păs furtunos Turburat-a oare sufletu-ţi frumos, Cît să tacă glasul singelui frăţiei Şi să calci cu moarte fiii României ? Şerpii între dînşii încă nu s-omor, Nu-nvenin cu moarte cei din neamul lor. Pentru ce românii, fii ai ceeaşi mume, Mult mai rău ca şerpii face-vor în lume ? Bărbăţia-i mîndră cînd un crud strein Poartă în sinul ţării moarte, pradă, chin, Căci; atunci pe popol dalba-i rază luce Ş-ale sale bunuri le revarsă dulce ! Astăzi şase popoli ţara ne-mpresor, Către noi cu moarte şi robie vor !... Numai prin unire vom scăpa de soartă, Iar prin dezghinare ţara noastră-i moartă. Dar tu vrei prin arme ca să ne fărâmi Şi, zdrobindu-ţi fraţii, servi ai tăi tirani."
Astfel Radul scrie vorbe dulci şi line. P-a lui faţă cură lacrime divine. Apoi merge-n cortul domnului bătrîn Care îi deschide sînul de român.
I
;,Viaţa, orice bunuri într-această lume Dăm cu fericire pentru-al ţărei nume. Toate sînt plăpînde pe acest pămînt; Numai bărbăţia trece de mormînt. Bărbăţia noastră pe strein incintă... Limbele vecine bine ne cuvîntă. La numele nostru toţi se-nturnă blînd Şi privesc românul de mărire-arzînd. Din vrăjmaşul sînge, cu-armele sublime Scris-am dreptul ţării în viitorime. Iată ce ne face voioşi să luptăm, Pentru ţara noastră zilele să dăm."
Asfel este cîntul celor care mor Şi vesteşte fala sufletelor lor.
II
Leahul strică pacea şi prin ţări robeşte. Rareş cheamă capii şi-astfel le vorbeşte — „Scriis^aim prin solie răilor streini Să nu calce pacea, dulce la creştini... Iată cum soliră : Pacea nu-i călcată, Numai mintea voastră este turburată. Aste vorbe-s bune pentru staturi mari, între două naţii libere şi tari... Nu pot să le zică o vasală ţară Ce de-atîtea oare am supus la heară."
704
705
La aceste vorbe toţi se înimau ; Toţi spre răzbunare braţul îşi armau.
Iii
Pe Şiret la vale Petru Rareş pasă. Capii Ieşi cu toţii stau fălos la masă. Siguri de izbândă, împletesc cu flori Cupele de aur printre sărbători. Aţi văzut lăcuste ce-n noroase droaie Se strecor ân aer ca un nor de ploaie, Ce -şi precurmă zborul şi cobor din nori Unde văd o vale cu frumoase flori, Apoi fără veste, crude şi flămânde, Mistuiese îndată plantele plăpânde, Ierburile-aimiare care le displac, Coadele tăioase ce căzute zac ? Astfel şi moldavii trec, s-opresc d-adată, Sparge a Lehiei tabără armată.
GLUBAVII
I
Ce iţi foloseşte, scumpă Românie, Dulcea-ţi frumuseţe, rara-ţi bogăţie, Anii tinereţii ce te înconjor, Când tu eşti robită, sântul meu amor ! Vai ! aceste bunuri, ţara mea creştină, Servă să răpească inima streină Şi să facă doru-ţi mai nesuferit, Cugetând la fiii~ţi ce s-au risipit ! Fruntea ta se-nclină ca o dulce floare Ce se veştejeşte fără foc de soare, Dar nu eşti ursită ca să veştejeşti, Ţara mea cea dulce, fără să trăieşti... Vin~întâi la Viaţă... Fiii tăi s-adună... Armăsarul strigă... Armele răsună... Spulberă cu moarte pe apăsători... Cinge-ţi ânc-o clată fruntea ta cu flori
II
Ţara n-are capăt... Mulţi ambiţioşi Se certau pe tronul vechilor strămoşi. Dar sultanul face paşalîc din ţară Şi triimite-oştire turcă şi tătară. Câţi aveau ân inimi sânge românesc, La perirea ţării uită ce doresc. Cei mai mari ai ţării strig ân adunare — „Astăzi se fărîmă sânta neatîrnare
706
707
Ce părinţii noştri, printre timpi de dor,
Le-au păstrat prin lupte, cu sîngele lor.
D-astăzi tot românul va trăi-n sclavie
Şi va trece viaţa fără bucurie.
Plînge-va sub lanţuri palid ş-abătut
Şi strein în locul unde s-a născut.
Peste tronul ţării suflete mîrşave
Vor domni spre hula naţiunii sclave.
Dar clecît o viaţă veştedă cl-amar,
Plină de-njosire fără de hotar,
Pentru nobili inimi moartea-i mai dorită,
Moartea ou mărire celor bravi iubită.
S-apărăm prin arme ţara ce dorim
Şi cu-a noastră viaţă noi s-o-nvieţuim !"
Astfel strig d-odată fiii cei de ţară
Şi domnind pe Radu toţi făloşi s-armară.
La Glubavi devale turcii sînt trăsniţi Şi s-abat ca frunza cîmpilor cosiţi.
GLEJANII
Cinci columni de flăcări coperite-tfi fum, Din cinci! părţi de lume peste ţări detun. Turcii şi tătarii cad amar pe ţară Ca turbate rîuri dupe ploi de vară. Sunetele d-arme, tropote de cai, Uruiri de care trec în jos pe plai. Strigăte de fală, plîngeri de durere, De la cel ce-nvinge, de la cel ce piere, Peste faţa ţării repede cobor, Dintr-un munte într-altu, leşină şi mor. Unde calcă turcii tot s-atristă foarte, Totul ia coloarea de mormînt, de moarte. Pe bărbaţi înţeapă... Junele fecioare Cu-anii lor cei fragezi pierd a lor onoare. Mumele cu corpul coper pruncii lor Şi-n această luptă cu durere mor.
Radu cheamă capii şnastfel le vorbeşte : — „Mehmet-bei c-oştire ţara ne robeşte, Dar cit al meu sînge nu va putrezi, Fruntea-mi în sclavie nu voi umili. Daaiţu^ncinge corpul cînd: inima cade, Cînd nu mai roşeşte ca să se degrade ! Cel ce poartă jugul e de lanţuri demn ; Al oricărei crime lanţul e un semn. Dar a noastră ţară pe viitorime N-are să roşească d-a noastră ruşine.
709
Cel ce geme-n lanţuri, martur Dumnezeu ! Nu-i din fiii ţării, nu-i din neamul meu !" Căpitanii jură oui solemnitate Viaţa lor să deie pentru libertate. Cetele' române se re^mbărbătesc, Ou-arme şi tărie pe streini trăsnesc. Sîmgele se varsă... C-orice lovitură Naşte-un val de sînge ce pe sînge cură, Albele turbane pică., se desfac... Pe pămînit, în rînduri, musulmanii zac. Sunetul trompetei nu le dă mişcare. Caii fără frîne-i calcă sub picioare ; Cîţi se pun să fugă nu scap de mormînt, Fug ca nori de ploaie fulgeraţi de vînt, Strălucitul soare scutură de ceaţă Pletele-i lungi d-aur, luminoasa-i faţă, Cum flăcăul tinăr scutură uşor Părul lui cel galben şi rîurător.
ŢUŢORA
Către domlnul Petru tânăra sa fată într-o zi purcede tristă, dolorată. îşi ridică vălul cu aur ţesut. Ca o auroră chipu-i a părut. Ochli-umbriţi de gene rîur lacrimi line, Rîură tezauri de graţii divine. Vorba-i ca murmura aurei uşori Printre rozioare, delicate flori. Părul ei ce noaptea faţa-i împrumută, în ridente bucle sînul ei sărută.
— „O, măreţe doamne, fii ascultător. Au venit cazacii, prad, robesc, omor. Fii cu bunăvoie pentru-această ţară ! Scoală-fe şi sparge ceata lor barbară !"
— „Fiică, nu deschide sînu-ţi f răgior Grijilor ce farăm omul peritor. Inima fecioarei sub dureri s-abate Ca sfioasa floare prin furtuni turbate. Cel ce-ţi dete viaţa ţie ţi-a lăsat Lumea cu dulci raze, unde necurmat Grijile-neunună cugetele line
Cu florile d-aur viselor senine. Te îmbată dulce de cereşti visări Şi ne lasă nouă negrele vegheri!"
— „Dar cînd omul uită drepturile-i sînte, Nu-i iertat femeii să-i aducă-aminte ?"
711
Zice : ochii pleacă dulci şi lăcrimaţi, Domnul îi sărută perii săi curaţi Şi cu dalbe lacrimi : —! O, preadulce file ! îi vorbeşte domnul ; Voia ta să fie !"
De trei ori din ceruri rumenele ziori Au deschis spre lacrimi ochii muritori. Dar a treia dată lupta se precurmă. Inemicul fuge şi moldavii-i urmă. Taie şi fărîmă pe cazaci cu dor, Prinde în robie pe hatmanul lor.
CORNUL LUI SAS
I
încetează, ţară dulce şi iubită, A spera mai bună, mai frumoasă-ursită, Pe cît timp în viaţă nu vei căuta, în trufaşe lupte, fericirea ta i Lanţu-ncinge numai braţe nearmate, Slabe de robie şi de laşetate. Dar a ta ursită, o, patria mea, A peri-n uitare, scrisă nu ere a î Misia-ţi în lume fuse glorioasă... Penftru ce pleci capul, ţara mea frumoasă Este încă timpul; moartea n-a coprins Tot sufletu-ţi nobil ele durere stins, în a vieţei carte, zile de putere Poţi să afli încă, ţară de durere î Scaldă al tău suflet în al vieţei foc, între popoli liberi ia-ţi măreţul loc !
II
Ostile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărînd, au mas, D-acolo Potoski domnului dă ştire : „Noi avem pe ţară drept de moştenire, Cîştigat prin moartea vechilor eroi. în pămintu-acesta noi sîntem la noi !" Astfel scrie leahul îngîmfat de fală Şi-n plăceri molatici inima-şi înşală. Asfel scrie leahul ; dar acest popor Nu plecase încă inima sub dor.
713
Domnul se rădică cu a lui oştime Şi, lovind, zdrobeşte ostile streine.
Armia polonă laurii-au perdut. Unii Ieşi s-aruncă şi se-neacă-n Prut; Alţii scap prin fugă ş-alţii prin robie. Iar moldavii taie... strig cu ironie : „Ce luaţi d-a fuga, strănepoţi d-eroi, In pămîntu-acesta nu sînteţi la voi !"
Şase mii, în luptă, din poloni picară Pe Potoski-1 duce coperit de fiare.
PETRU ŞCHIOPUL
Petre stringe capii cei mai renumiţi Şi cu dor le zice : — „Fraţii mei doriţi î Alte dări streine Poarta-mi cere mie ; Calcă dreptul ţărei şi ne dă-^n robie.: -Noi n-avem putere să ne-mpotrivim, înarmaţi cu chipul dupe cum dorim, • Căci e stinsă ţara, cetele-s perite Prin atîtea lupte lungi şi strălucite. Dar eu nu voi încă ţara-mi să robesc -Şi d-acusm nainte tronul părăsesc !"       . . Au răspuns boierii : — „Domnul ce-a să.vie. Asculta-va turcii, măcar cine fie. Noi vom pune banii pentru ţara ta, Numai de la tronu-ţi nu te> depărta !" Petre le răspunde : — „Mulţi au ca să fie, Cu-njosite datini, demni fii de sclavie, Pentru care fala şi-al ţării amor Nu le mai înalţă sufletele lor, Care-nclină capul numai să trăiască, Care-şi vînd chiar ţara numai să domnească, însă pe domnie ţara nu-mi vînd eu, Nu ucid eu pacea sufletului meu !" Asfel zice domnul. Toţi se întristară. Petru lasă tronul, avuţie, ţară. • ■ -
715
GHERGHIŢA
Pe o vale-ntinsă, luna du prin nori Varsă valuri d-aur peste luptători. Unii-n somnul dulce sufletele lasă, Alţii-nşală 'timpul bînd voioşi la masă, Alţii-nirînă caii, spăl armele lor Sau revarsă-n noapte doine dulci de dor.
Dar 3^1ăduţă-vodă stă sub cort şi spune Vorbe de mirare doamnei sale june : — „Fiecine cată tronul domnitor Şi streinu-i face mină d-ajutor. Poate că să-nvingem armia maghiară, însă vom aduce pacea dulce-n ţară ? Noi neavîncl putere, turcii-ntărîtăm Şi cu chipu-acesta ţara o trădăm î"
Vulturii ce-atacă tauri cu turbare Măsură curagiol cu-a lor turmă mare ? îu-ţi ascunzi cu-aceasta slăbiciunea ta ; Moartea nu se cade spaima ţie a-ţi da î Cela ce de moarte se codeşte foarte, Poartă-n al său suflet semn amar de moarte. Asfel muritorul ce-anii grei insult, La numirea morţii tremură mai mult. Să dorească viaţa robul ce roşeşte, Cînd să fie liber inima-i gîndeşte ! Cei bravi nu vor viaţa cînd pe muritori Ea nru varsă dulce drăgălaşe ziori ! Fenixul, se zice, cînd îmbătrîneşte, Se-nconjoară-n flăcări şi se-ntinereşte. Asfel nasc românii chiar prin moartea lor, Căci ei sînt din neamul celor ce nu mor."
Zice. Cerul nopţii luce sub lumină. De discursul doamnei, domnul se-ndivină. Dă semnal de luptă... bate pe maghiar Şi cu moarte-1 sparge pînă la hotar.
Zice... Cum un şarpe ce, călcat, se-nalţă, Doamna, turburoasă, capul său realţă. Arde-n frumuseţe, viaţă şi mînie, Ca un arc în ceruri printre vijelie !... Ochii-i plini de lacrămi şi langor ceresc, într-un rîu de ipatimi se re-nvieţuiesc : — „Cînd al nostru suflet înrobit se-nchină, Orice cuget nobil ni se pare crimă. Forţa sufletească, foc dumnezeiesc, Să nu se măsoare pe lut omenesc !
716
CONSILIUL SECRET
La senat s-adună capii cei mai bravi,
Soli germani, soli unguri, deputaţi moldavi,
Preoţi venerabili cu păstorul mare, • :
Nobilă junime plină de-nfocare.
Dar Mihai cu faţa nobilată-n dor,
Cel întîi se scoală şi le zice lor :
— „Astăzi -turcii calcă drepturile simte,
Schimbă viaţa-in moarte, ţările-n morminte^
D-astăzi peste faţa dalbelor câmpii
Pe ruime-nalţă splendide geamii.
Cîmjpul schimbă faţa şi se-mbracă-n doliu ;
Dupe dînşii urmă flăcări, mioarte, spoliu.
Prim altare sîmte vasele zdrobesc ;
Intră prim familii, pe copii turcesc ;
Mume şi fecioare ruşinos insultă ;
De nici o putere barbarii n-ascultă.
Suflete-njosiite ce-n lume trăiesc
Ca să ruşineze neamul omenesc,
în această ţară calea lor arată
Şi de dorul ţării fierbîntat senmbată.
Neamul nostru pere ; dar ce e mai rău,
Cade eu ruşine pe mormântul său î
D-astăzi înainte numai cu arma în imînă
Va scăpa de moarte patria română.
între viaţa sclavă ş-un mormînt fălos
Nu-otîrzie-un suflet nobil, generos.
Asfel totd-auna ţara liberară
Vechi eroi ce-n fală se glorificară.
718
Inima lor mare să vieze-n noi ! ^ ^ Să perim sub arme ca străbunii-eroi!
Astfel zice domnul. Un boier răspunde :
— „Dorul ţării noastre sufletu-mi pătrunde. Vorbele-ţi sînt mîmdre, dulce mă răpesc Din amare gînduri unde rătăcesc !
Dar, înalte doamne ! mult ar fi mai bine Să-miblînzim pe heară prim cuvinte line. Ţara-i obosită ca un trist mormânt Aur, arme, braţe, doamne, nu mai sînt. ; Apărarea noastră, cît de dalbă fie, Ar scorni pe ţară zile lungi d-urgie. Inimile noastre zboară călduros Peste-al bărbăţiei zid, alunecos, Dar înţelepciunea caută-a ne duce Prin furtuni turbate către ţelul dulce." Zice. Dar eroul asfel a vorbit :
— „înţeleaptă-mi pare vorba ce-ai grăit, Dar de-nţelepciunea robului ce-n fiare Tremură să piarză zilele-i amare. Poate-al ţării tele nobil, sînt amor
A putut să-ţi facă gînd îndoitor ?
Este-nchisă calea pacea dulce-a cere.
Turcii pleacă fruntea numai la putere ;
în lumina minţei orbi sînt ochii lor ;
Singuri îşi prepară negru venitor.
Frica d-a ne perde pare slab prepus.
Nimeni cu-arma-n mînă ţara n-a supus.
Ne-nvoirea noastră, setea de domnie
Inimilor sclave, datu-ne-a-n sclavie.
Fraţii de Moldova, dalbi, leali eroi,
Gintele vecine vor veni cu noi.
Dar de-am fi chiar singuri, încă-ar fi mai bine
Să murim cu fală decît cu ruşine !"
Capul legei noastre cere-a cuvînta. Flacără divină luce-n faţa sa :
719
— „Legea ni se calcă, ţara se robeşte Ş-armia română tot mai vieţuieşte." Zice şi realţă braţu său în sus, Arătîncl p-o cruce chipul lui Isus :
— „Crisii muri pe cruce pentru-umanitate Şi prin moarte clete lumei libertate. Nu-i creştin acela ce nu ştie-a da, Penitru-aî ţărei bine, pacea, viaţa sa ! Dincolo de moarte radios străluce Soarele mărirei eroilor, dulce. Oehii-nţelepciunei, cei de moarte plini, Nu pot să pătrunză dulcele-i lumini. Astfel este omul ee-njosirea-abate : Tremură să moară pentru libertate.
Dar poporul nostru, nobil, generos, Rupe cu-a lui viaţă lanţul ruşinos." Astfel le vorbeşte. Domnul oaste strînge, Luptă mare^ncepe, pe barbari înfrînge.
ŞERBANEŞTI
Cînd vedea-vom încă un erou român Secolii se scură... fearele rămîn... Nici o zi n-aduce a ţărei mărire ; Viaţa noastră trece fără strălucire. La gîndiri de fală, sufletul, căzut, Tremurai ca sclavul ce s-a abătut. Jugul pentru dînsul s-a făcut un bine. Viaţa în robie nu mai e ruşine î Şi cu toate astea, o, pămînt iubit, La mai mîndre zile tu ai fost ursit. Daca poţi tu încă să mai simţi, o, ţară, Ciuturi de mari fapte ce te-ncununară Şi să verşi tu încă lacrimi de mîndrie, lată-un cîntee încă, tristă Românie.
II
P-un gonaci în spume, Manta cel bătrîn Trece sub vedere corpul său român. Peste barba-i albă, pletele-argintoase, Razele de soare scînteiesc voioase. Apoi generalul, mîndru d-ai lui ani, Zice-aceste vorbe către căpitani : — „Sabia streină pleacă frunţi plecate ; Cînd inima-i slabă, braţele-^s legate. Mulţi roşeau în viaţă mîndru-a mai gîndi în străbuna ţară fericiţi a fi;
721
Căci robia lungă sufletu-njoseşte
Tot atît cit corpul doireros zdrobeşte !
Cît sub arme dalbe popolul a stat,
Chiar la zile rele fost-a respectat.
Numai cu-arma-in mină d-azi românu~n lume
Va putea fi liber şi fălos în nume.
Vulturul cel mîndru căruia s-a smuls
Aripile, zace de dureri pătruns,
Dar cînd creşte aripa-i, îşi apucă zborul,
Sparge cu mândrie vînturile, norul.
Asfel şi românul astăzi rearmat,
Locul său în lume liber şi-a luat,"
Cum în vijelie frunza cea stricată Zace pe sub arbori tristă, răsturnată, Se dobor streinii peste cîmpul lat. Mustafa dă fuga de puţini urmat.
MUSTAFA-PAŞA
Soarele-apusese. Lupta tot urma ;
Dar împinşi, românii, spatele-nturna.
Iar Mihai Viteazul la ai săi cuivîntă :
— „Un român de moarte nu se înspăimântă.
Ce vor face oare slabele femei,
Dacă voi daţi dosul, o, vitejii mei."
Zice şi soldaţii, ruşinaţi, se-nturnă...
Domnul pasă-n frunte ; toţi ou fală-1 urmă.
Vede comandantul Mustafa-paşa,
Prin bravură cată lupt-a precurma.
Chiar ca semizeii din antichitate,
El îl cheamă-n luptă şi fălos combate.
Oştile-n mirare privesc şi s-adun.
Caii lor resaltă, armele răsun.
Se fărîm pe zale far' să verse sînge.
Domnul schimbă-ndată spada-i ce se frânge.
Paşa trage-atuncea paloşul tăios.
Fierul sparge zaua domnului frumos.
Paşa se doboară supt o lovitură
Şi cu viaţa perde sîngele pe gură.
Turcii cu dizordin repede s~avînt.
Cei mai mulţi dintr-înşii af lu-al lor mormânt.
723
CALUGARENII
I
în umbrosul spaţiu se revarsă zori. Turcii dorm p-o coastă însmălţată-n flori. Dar oştenii noştri şi cu domnul june Către cer înălţă sîntă rugăciune. Domnul cheamă capii şi-asfel le-a vorbit : — „Voi, ou care^n viaţă crud am suferit, V-aduceţi aminte vechea vitejie î Umbrele străbune, astăzi cu mândrie Vă privesc sub arme p-ăst fălos pămînt. Azi mărirea veche iese din mormînt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulţime, Ce de vitejie fuge cu ruşine ! Asfel cum un arbor creşte mai frumos Cînd abaţi din ramuri cele de prisos, Asfel şi poporul pentru-a fi ferice Trebuie să facă dalbe sacrifice. Astăzi toată luimea către cer se-nchină Să triumfe mîndru cauza creştină. Daca vom învinge pe apăsători, Dorurile ţării s-or preface-n flori, Soarele măriei va luci d-aice Peste venitorul patriei ferice. Daca ne vor bate, d-astăzi pe pămînt N-om avea scăpare nici chiar în mormînt. Limbile streine, cu dispreţuire Pe români numi-vor în nefericire. Următorii noştri, abătuţi de dor, Vor roşi ele viaţa părinţilor lor.
însă vom învinge... Cu săbiile-m mînă
N-a supus streinul patria română.
Ceea ce nu speră, nu-i demn să merite
Fructele speranţei cele dobîndite."
Zice. Toţi de fală seamănă-mbătaţi.
Domnul trece podul cu puţini armaţi.
Patru paşi de frunte cearcă să-i poprească,
Dar românii treier armia turcească.
Asfel tmîndrii vulturi către vîntuii zboară,
Despicând curentul care-i împresoară.
Precum două rîuri peste cîmpul lat
SeHntîlnesc adesea pe comunul pat,
Astfel se-mpreună, râură, se frînge
Al ambelor armii spumegosul sînge.
Ei pătrund la corturi... într-na lor iuţime
Se îmturnă. Tunul bate cu asprime.
Pe tot frontul oştii lupta s-a întins ;
Peste tot turbarea sufletele-a-ncins.
inima română însă nu răceşte :
Dorul biruinţei o însufleţeşte.
Turci mai mulţi s-adună... prin români fac oale.
Oastea noastră per de turnurile sale.
Ca torent ce cură după vijelii.
Află bariere peste lungi eîmpii,
îşi opreşte cursul, geme, se lăţeşte,
Apoi cum abate lanţul ce-1 opreşte.
Fuge peste luncă, gros spumîmd, turbat,
Urlă, greu îneacă cîmpul depărtat.
Astfel otomanii se revărs naimte,
Oripeunde calcă, seamănă morminte,
De creştine corpuri luncile-^ velite ;
Braţele sunt rupte ş-iarmele zdrobite.
însă pretutindeni bravii ce s-abat,
Sprijină cu peptul vîntul cel turbat.
Dar Mihai aşteaptă corpu-ajutător...
Va veni-nainte de perirea lor ?
Soarele-i aproape sceptrul a-şi depune.
Domnul îmgemumche, face rugăciune :
— „Doamne, ce-eşti în ceruri, blînd, ascultător,
Fii cu bunătate pantru-al tău popor.
724
725
Iar de cere soarta prada sa cu-asprime, Cruţă astă ţară şi loveşte-n mine !"
li
Ajutorul vine !... Domnu-a-ncălecat...
Smulge o secure de la un soldat.
Cum un vultur cade peste păsărele,
Le fărîmă-n gheare şi-aripile-i grele,
Astfel cade domnul peste-un corp osman.
Vede de «departe ipaşa Caraiman,
Ce cu cel mai tare cere a combate.
Sabia-i luceşte... mulţi creştini abate.
între alte prade vede trei copii,
Fraţi d-acelaşi sînge, juni frumoşi şi vii.
Fiecare-n luptă pe păgîn îl cheamă
Şi combat cu dînsul fără nici o teamă.
însă tineri încă, junii frăţiori
Sub a lui secure cad ca trei dulci flori.
Caraiman cu calul peste dînşii pasă,
Dar Mihai soseşte, vede crudul paşă :
— „Nu-i curagi cu pruncii a te măsura.
D-eşti voinic, cu mine vin-a te lupta !"
Astfel zice domnul şi spre paşă zboară.
Paşa ţine-n dreapta sabia-i uşoară,
Iar în jmîna stingă ţine steagul sînt
Ce se desfăşoară legănat de vînt.
Caii lor în salturi zboară şi s-opresc.
Armele, lovite, seîntei şi lucesc.
Lupta este scurtă. Sub o lovitură
Paşa cade, varsă sîngele pe gură.
Dar Mihai răpeşte steagul cel vestit
Şi l-ai săi se-nturnă fără-a fi rănit.
Cînd se-nalţă-un suflet mai presus de lut,
Temerile morţii ruşinos amut.
Sabia română scînteie p-aramă.
Kirali din tunuri pe nemici sfărâmă.
Avangarda turcă fuge ruşinos,
Calcă p-ienicerii ce combat fălos.
726
Cei mai mulţi clintr-înşii către pod s-adună, Se strivesc, perd şartul; arma noastră-i tună. Iar în ameţeală singuri se-ntr-omor, Se strivesc sub arme şi sub caii lor. Mulţi, de crudă spaimă, se aruncă-n apă, însă nici acolo zilele nu-şi scapă ; Apa mocirloasă îi reţine în fund ; Cîţi silesc să scape, încă se cufund. Agonia-i crudă ; moartea-i ruşinoasă. Plini de tină-noată-n unda mocirloasă... Trei mari paşi s-aruncă şi prin apă mor. Chiar Sinan vizirul cearcă soarta lor. Un spahiu îl scapă, dar pe coasta lată Armia turcească fuge sfărâmată. Astfel se zăreşte peste-un moşoroi, Alergînd furnice dupe repezi ploi.
O, Sinan ! trufia-ţi ce se face oare ? S-a topit cu roua sub al zilei soare ! Oştile-ţi făloase repede-au perit Ga florile d-aur dintr-un vis dorit !
Cum în capul turmei taurul purcede, Domnul înaintea cetelor se vede. Calul din ardoare-i pare-nflăcărat, Sîngele din spada-i cură ne-ncetat. Hasan-paşa ţine încă-n apărare. Asfel prin furtună vechiul trunchi apare înfruntînd cu pepitul vîntul furios, Dintre pomişorii care cad pe jos. Domnu-nvită paşa pept la pept să vie, Dar Hasan dă dosul prins d-a lui urgie. Sîngele desfundă lutul cel uscat. De turbane, doarme cîmpul e-ocărcat. Leşurile rînduri zac în lac de sînge... Corbii-n nerăbdare de plăcere plînge. Noaptea scapă restul turcilor învinşi.
Ei s-^ascund prin tufe de spaimă coprinşi.
bâtAlia pe gheaţa
movila lui razvan
Mihai, domnul ţărei, de soldaţi urmai;, Trece prin Turcia Danubu-ngheţat. Turcii mulţi pe gheaţă repede s-adună ; Lupta-ncepe crudă ş-armele răsună ; NichezareaHngînă strigătu-omenesc ; îngheţate vînturi suflă şi mugesc ; Crivăţul cu neaua bate turcii-n faţă ; Mîinele lor p-arme se lipesc, îngheaţă ; Caii fără cîrmă fug oriunde vor, Poartă ou dizordin cavalerii lor... Arma nu mai poate să reverse sînge ; Ei se muşc cu dinţii, unul p-altul strînge. Valuri de ninsoare rîură din cer ; Gheaţa se cufundă ; luptătorii per Şi-n urgia crudă toţi dispută foarte Locul ele bătaie, patul lor de moarte. Către-aceasta turcii se răresc amar. Cei mai mulţi sub gheaţă repede dispar, Iar Mihai cu bravii trece mai nainte Şi Rusciucul sehimbă-n doliu şi morminte.
Fiii de Moldova într-o zi s-adun
Ş-ale ţărei rele astfel le expun :
— „Ungurii cu leşii se dispută iară
Cine-a pune domnii în această ţară.
Fiii ţărei noastre încă n-au. murit
Ş-a lor ţară, drepturi d-astăzi s-au robit.
Leahul cere ţara ca o moştenire ;
Ungurul trimite pe Răzvan c-oştire ;
Numai noi, moldavii, încă n-am vorbit î
Dar cînd moldoveanu va fi înjosit
Cît să nu roşască de a sa ruşine,
încă-o să-mi aleagă pe tirani mai bine !
însuşi noi acuma domnul să numim
Şi cu arma-cL mină ca bravi să murim î
Astfel strigă ţara suspinînd sub silă
Şi alege-ndată domnu-i pre Movilă.
Apoi către unguri domnul a solit :
„Drepturile ţării ce le-aţi nimicit
Sunt a ei avere, viaţă,-onoare, nume
Şi eu~al nostru sînge le-am păstrat în lume.
Vă duceţi din ţară sau vă aruncaţi
Masca creştinească ce pe frunţi purtaţi,
Căci creştini în vorbe, faptele vă-s rele...
Hearele păgîne nu-s atît de grele !
Ne siliţi cu turcii armele s-unim
Şi polemi, şi unguri să vă nimicim !"
728
729
Cu oştiri de ţară domnul a plecat Ş-a-nJtîlnit pie unguri la Areni la sat. Domnul îngenuche, face rugăciune, Apoi dă semnalul muzicei să sune. Lupta este aspră ; f ieru-n cărui se frânge, Câmpul se îneacă într-un lac de sânge. Ungurii se pleacă, seamănă învinşi. Moldovenii-i urmă de turbare-aprinşi. Ungurii iau fuga, moldavii-i gonesc, îi omoară,-! prinde sau îi risipesc.
BRAHA CĂPITANUL
Noi te lăsăm, o, patrie, O, ţară de suspine ! Vom trece viaţa-n lacrime, înstreinaţi de tine !
S'ub greutatea lanţului Al nostru braţ s-abate ; Prin mărăcini picioarele Se-mlădiu sîngerate.
Şi cînd ne las puterile, Cînd inima slăbeşte, Sub lovitura biciului Virtutea noastră creşte.
Dar dorurile corpului Uităm cu toţi îndată Cînd umbra dulce-a patriei Prin lacrămi ni s-arată.
Astfel cînt moldavii de tătari robiţi, Astfel cînt pe cale abătuţi, zdrobiţi, întâlniră cete ruse şi române Ce-au scăpat din spada hoardelor păgîne. Dar moldavii cată robii-a libera...
731
GapuHoştirii ruse le vorbeşte-naşa :
— „De-ţi lovi 'tătarii dupe cum vă place, Are să se strice noua noastră pace."
— „Gum nu ne vom bate, doamne, cînd zărim în robie soaţe, fiice ce dorim ?"
Astfel strig românii şi pe lîngă dînşii
Ordele turbate văd trecînd cu prinşii.
Braha stă, priveşte... O femeie trece
Cu picioare goale, moată-n huma rece,
Cu vesminte rupte, perii revărsaţi,
Braţele sub lanţuri, ochii-i lăcrămaţi.
Tinerica prinsă către dînsul cată.
Strigă cu durere, cade leşinată.
Braha recunoaşte pe soţia sa.
îşi cheamă vitejii, p-al său cal zbura.
Sare peste rînduri, fărîmă ş-ucide.
Ruşii nu cutează ealea-i a închide.
Apoi dă năvală şi fărîmă amar,
Pin* la cea din urmă vieaţă de tătar.
Liberă toţi prinşii şi p-a lui consoartă
O primeşte-m braţe ; însă, vai ! e moartă î...
MĂRIREA LUI MIHAI
Din trei ţări române, cei mai mari s-adună Şi cu trei coroane pe Mihai cunună. La prea mîndre mese căpitanii-nchin Pentru sănătatea regelui creştin. Dulcele speranţe ce pe toţi conjoară, împletesc cu roze timpul care zboară. Mina vergimală, fragedă ca crin, Atrăgea din harpe sunetul divin, Iar accentul voeei cei armonioase Se-ntuna cu-aceste vorbe graţioase :
„Tu, reunire splendidă, De minte, de tărie, D-amor ; cerească glorie ! Sublimă armonie ! Cenn coama dalbă-a zorilor Verşi valuri auroase Şi pe guriţa verginei Pui roze graţioase, Uneşte d-astăzi ţările C-o singură cunună ! Protege-a noastră patrie Şi domnul ce-o rejună ! Ascultă rugăciunile-i, Vezi lacrămile-i line Ce zbor cu fumul florilor, Prin spaţiu, către tine !"
733
Asfel etată hora junelor vergine. Dar Mihai revarsă lacrime divine.
II
Domnul trece noaptea singur în veghere.
Inima-i răpită fuge spre durere,
Pînă somnul dulce cu-naripa-i d-eben
Vine de-i îmbată sufletul său demn.
Printre vise vede o fantasmă dulce.
Faţa-i ca lumina florilor străluce,
Ca torent sub soare rîură-ai săi peri;
Oehii-i plini de lacrămi seamăn rupţi din ceri.
Vălu-i alb ca crinul graţios se-ndoaie,
Brîu-i străluceşte e-areul cel de ploaie.
Ba vorbeşte... — „Cerul binevoitor
Preurseşte ţării splendid viitor ;
însă tu peri-vei fără bucurie,
Cei streini preda-vor ţările c-urgie,
Ce prin ani de chinuri să vă curăţiţi :
Suferinţa-nalţă popolii robiţi :
Fierul vechi prin flăcări asfel tinereşte."
Zice şi dispare... Domnul se trezeşte.
PETRU ŞI ASAN
împăratul Anghel sade în palat,
De mai-marii ţărei mîndru-nconjurat.
Printre capii oştei întră doi streini,
Doi români din Mezii, mîndri ca doi crini !
— „împărate-doamne ! Ia-ne în oştire, Dar ne lasă-a noastră veche moştenire !"
— „Nu voi pune-n oaste doi români barbari. De vă place lupta, mergeţi la bulgari !"
— „împărate doamne ! Nu se cade ţie Asfel de mustrare cu-asfel de mînie !"
Anghel trage-o palmă fratelui primar. El înclină capul, însă geme-amar.
P-o măgură neagră cei doi fraţi s-adună ; Jură să nu moară fără de răzbună...
După-a lor chemare, mezii şi bulgarii Se cobor clin munte sub cei fraţi primari. Sate şi ţinuturi celor doi se-nchină. Tremură, păleşte fala bizantină. Anghel pasă însă spre răsculători. Cei doi fraţi vorbiră către luptători' : — „Pînă cînd românul capul o să plece Umilit sub jugul tiraniei grece ?
734
735
Cela ce dă viaţa, printr-«im magic vis
Îngerul său dulce nouă a trimis
Şi ne-a zis : purcedeţi cu îmdemînare
Şi vă bateţi mîndru pentru neatîrnare !
Domnul tutulora asfel a voit.
Nu sînteţi poporul Domnului iubit ?
Grecii, .prin mîndrie şi prin necredinţă,
A per du t amorul de la proviclimţă.
Domnul ne trimite în acest război...
Credeţi întru clin sul si va fi cu voi."
NEMESIS
SATIRE POLITICE 1861
Asfel ei vorbiră către luptători.
Şi atacă p-Anghel prin adinei strimtori.
Cum din munţi se varsă, urlă cu urgie,
Undele de ploaie dupe vijelie,
Se cobor românii spre vrăjmaşi în văi...
Angbel perde lupta şi soldaţii săi
Şi abia c-o sută de viteji, prin apă
Roşie de sînge, împăratul scapă.
DOUA TOMPATERE : COCONUL BĂNICĂ ŞI COCONUL NOTREŢ
COCONUL NOTREŢ
Aşa, Bănică dragă, s-a isprăvit boierul, Ca varza dupe Păşite cînd i se 'trece Ierul! Nu însemnezi nimica, şi încă te gonesc ! Ca iepuri în pîrloage, pe noi ne huiduiesc ; Căci astăzi libertonii la toţi ne-au pus mănuşa. La ministerul ţării ni se închise uşa. La alte slujbuliţe nici nu e de gîndit ! Cu leafa mori de foame ; cîştigul e oprit, Deşi ar fi mijloace, căci de nu curge, pică. Diar, frate, ministerul nu va să-ţi dea nimica. De mergi la un ministru, te caută semeţ :
— „Ce vei ?" — „Cu plăcăciune, sînt vornicul Notreţ" -—• „Am cunoscut nainte p-al dumitale tată,
Un om şi jumătate, era la... Dar d-odată : Boierule ! ce vorbe î Ori vii în acest loc Ca-n timpurile voastre să-ţi baţi de mine joc ? Azi sînitem d-opotrivă... Boierii cei din ţară Toţi pe aici trecură... Fă bine şi te cară \a
— „Mă iartă ! Ce se-ntîmplă ? Nu înţeleg deloc ! Viu să: te rog de-o slujbă    Dar el se face foc
Şi cheamă dorobanţul să-mi dea pliroforie. Acesta îmi vorbeşte': — „Marghiloman... Agie..."
Te duci apoi la consoli ; dar şi ei /te privesc Ca pe cei morţi ce-n viaţă d-odată se zăresc. „Convenţia e sîntă l" E toată vorba lor î Poftim, mă rog ! Streinii ei însuşi nu ne vor !
739
Streinii te ajută pe cit tu ai putere ; D-o perzi, o strici la ceafă ; politica o cere. Noi am rămas în ţară bătuţi şi alungaţi, Ca generalii noştri şi care n-au soldaţi ! Ei ne înturnă dosul, la libertoni ne lasă, Ne dă pe uşi afară şi şed cu ei la masă.
Bănică ! mă ascultă, e timpul rău de tot : Ca mine o s-ajungem cu haina ruptă-n cot! Ce fac ai noştri-afară ? Ori cînilor tai frunză De nu se mai arată Convenţia s-o tunză ? Istorico îmi vine cînd mă gîndesc ce-am fost, Şi astăzi d-opotrivă mă văz cu orice prost î Cînd văz toţi momularii, isnafuri leşinate, Că îmi rădică nasul şi ei la libertate !...
BĂNICĂ
Te linişteşte, frate, vezi, lumea e o roată, Şi timpul o întoarce... In scurt, ce o să poată ? N-auzi în toată ţara ce gogomanii spun Că timpul boieriei era cu mult mai bun ? O naţie doreşte guvernul ce nu are.
Tot marafetul este că crează fiecare Că astăzi au românii regimul nou-născut Cînd legile sînt încă tot cele din trecut. Şi asfel să urască în legile trecute Pe cele liberale ce sunt necunoscute.
Convenţia ne cere judecători pe viaţă.
Ba să pofteşti ! îi scoate în orice dimineaţă.
Convenţia voieşte să nu îţi calce locul ;
Te umflă, nu îţi cată de ce îţi e cojocul.
Ea face d-opotrivă pe mare şi pe mic.
Dar le mănînei la ceafă de eşti un biet calic :
Se bate ca în timpul pe cînd era brezaia Şi zic că nu e lege a-nlocui bătaia.
Trecutul dar trăieşte sub nume de prezent, Regimul oou, — cînd este leit Regulament. Aşadar libertatea, la mare şi la mic, S-a arătat în ţară cu capul sub işlic. Acestea, măi Notreţe, pe cei bătrîni îi scapă, Pe cînd pe ei cuHncetul din zi în zi îi sapă. Ca mine toţi românii schimba-vor al lor glas, Sătui de libertatea ce le-a ieşit pe nas. Şi asfel starea nouă şi oameni noi cu nume Muri-vor înainte d-a fi născut în lume.
NOTREŢ
Aşa o fi, Bănică, politica farsi;
Dar de aceste-adîncuri noi nu putem a şti.
Şi chiar d-a fi să fie, eu pînă atunci slăbesc Făr' de chiverniseală, ca un căţel nemţesc.
BĂNICĂ
Răbdare ! Cu răbdare se capătă vînatul.
NOTREŢ
Răbdare ! Calci nu-i alta... ni s-a vărsat păsatul. Dar pîn' s-OHntoarce roata, vom fi în lume jos ? Văz roata că începe a se-nturna pe dos ! Ce fac la Adunare nepotul Bărbucică ? Şi doctorul Arsuică, pelticul de Oostică ? Ce-mi face lipoveanul ? Tompaterache gros ? Ce face oaia albă ? Ce face filaplos ?
740
741
Ce-mi face căldăruşă ? şi alţi conservatori . Ce spun că sînt ai noştri aprinşi apărători ? Nimic ! Spre ministere îmi pare că visează... Spre viţ-prezedenţie nu vezi cum se-ndreptează ?
Crezînd că domnitorul va cere minister La viiţe-prezidentul cel catafto boier !
Eu nu voi înfrăţire... Voi starea noastră veche î Convenţia, nebunii să-i dea jos de ureche !
LUI ION GHICA
Vei spune oare nouă, o, mare diplomat,
Secretul ce te face atît de minunat ?
Cît cei mai mulţi să crează că tot ce e de ţară
Prin tine se urzeşte înuntru şi afară ?
Urmînd a lor credinţă, ziarele tu scrii,
Tu pui în Adunare atîtea vijelii,
Tu cumperi scriitorii ca să te maltrateze,
Tu ai făcut Craiova ca să se revolteze
C-o singură scrisoare l-ai tăi alegători,
Cum strigă Pascalache în stilul său de flori.
Tu tulburaşi Belgradul şi prin a lui predare Ai născocit un ducă cît Dunărea de mare.
Se zice că ţii lanţul politicei drăceşti Ce pleacă de la mîna miniştrilor ruseşti La consolul Rusii, ce îl trimite iară Lui Mavru, şi d-acilea îl iei şi-1 dai în 'ţară Prin Zâne, Steriade, Golescu, Bălăceanu, Pandurului Magheru şi lui Bolintineanu, Ce-1 dau lui Ionică, apoi lui lonescu Ce-1 trece lui Melic, Nicolae Golescu, Ce-1 dă lui Brătianu şi-acesta lui Roset Ce prin Boliac îl pune poporului pe pept.
743
Ideea minunată ! Tot ce-a putut a cerne
Bătrînul ambe sexe, în treisprezece ieme.
Se zice că e mare ambiţiunea ta,
Că poţi cu două vorbe pămîntu-a frămînta.
Puterile garante pe degete le-ntorci
Şi cu a lor chiar mină, tu ţării zile torci.
Aşadar cum se face cînd inima îţi cere
Să guste mere acre, de nu eşti la putere ?
De nu eşti nici ministru cum alţii mulţi au fost
Ce nimine în ţară nu le-a ştiut de rost.
— „Dar mu ! va zice încă cel ce cu toţi se-nnoadă, A ta ambiţiune nu e să fii la coadă. * Ea zboară mai departe şi chiar de minister ; Ar vrea să-nlocuiască pe Savaot în cer !"
Voi, care credeţi toate ce sînt şi ce nu sînt, Secretul ăstui lucru se află-n ast cuvîmt : „Cîţi nu ne-ntinde mina, conspiră; deci, să piară!" Aceasta e deviza partidelor în ţară.
Urmînd acestor zise, toţi oamenii conspir, Toţi către, către, către, ca candidaţi aspir ! Toţi sînt vînduţi ! La cine ? Pe cît ? Şi cînd ? Dar cine va răspunde la astă întrebare ? Urmînd acestor zise, toţi, ţara au trădat. Onest nu mai e nimini, nici cel ce-a criticat. Şi ţara românească de toţi la toţi vîndută, Gata să fie astăzi robită la o sută. Acolo sîntem astăzi guvern şi guvernaţi, Şi roşii, tompatere, şi blînzii moderaţi, De la cavaz-başaua ce toţi i-arartă dosul Şi pin' la Vornicică ce-i zic şi plicticosul. A ne buli-mpreună, mai multe cete-a face, Şi inimicul ţării surîde, căci îi place. Aceasta va să zică a fi mari patrioţi ! A ride umul d-altul si diavolul de toti !
Şi
care
Autorul art. din Naţionalul (oi.a.).
LUI PETRE ML.
Ce dracu ţii atîta să iei un minister ?
Toţi oamenii se miră ! E oare vrun mister ?
Ai patima puterii, această tristă boală
Ce umblă pretutindeni prostituată, goală ?
îţi place la locaşu-ţi să vie mulţi români
Să se închine ţie cu capetele-n mîni ?
îţi place pe la baluri, la nunţi şi la paradă
Să porţi o uniformă ca vechea Baba-Radă ?
Şi toţi să-ţi zică : — „Iată ministru... vă uitaţi ?"
Iţi place s-ai acasă lipcani sau dorobanţi ?
Te-ndeamnă balabusta să cauţi astă cale ?
Să facă să turbeze cochetele-i rivale ?
Să aibă avantagiul la teatru şi la bal,
Cavaz-başa să-i tragă cupeu-n carnaval,
Lăsînd pe alte dame de frig să se scrîncească,
Cu tot evghenismosul şi viţa boierească ?
îţi place oare leafa ce s-a mărit cu totul ?
Prozaice-ntreprinderi în oare să vîri botul ?
Să poţi a-ţi face case, a cumpăra moşii ?
La noi nu-ntreabă nimini de unde-ai bogăţii î
Să fii bogat aice e tot ce se doreşte.
Dar cum ? de unde ? ce fel ? poporul nu gîndeşte
Tot ceea ce se cere e să nu fii sărac
Chiar de-i purta de nasu-ţi cercei de coji de rac.
Ce-mi vei răspunde oare ? Ieri, Panu, un boier„
A zis : „Eu voi, măi frate, să iau un minister,
Căci de doi ani încoace mai toţi m-au părăsit
Şi-n curteHmi iarba verde în cale-a răsărit*
745
Dar tu, vei zice alfel, vei zice bunioară
Că nu vrei ; însă ţara nu poţi să-o laşi să moară ;
Că faci un sacrificiu şi vanitatea ta
Cu merit patriotic voieşti a deghiza.
Dar tu ce strigi asupra celor de la putere,
D-ai fi ministru mine, vei fi mai cu veghere ?
A fi un bun ministru, se oade-ia fi născut
Spre-a fi, se cere încă să fii şi chiar crescut,
S-ai spiritul de cîrmă ; prin mare socotire
Să-ntîmpini orice rele, orice nemulţumire ;
Să faci ca să te teamă, făcîndu-te iubit,
Să nu ai slăbiciune, să nu ai favorit,
Să, nu m frate, rudă, nimic să nu te-ncline
Şi legea să se puie mai sus şi decît ţine.
Cu tunul şi cu puşca tiranii cîrmuiesc ; Dar cînd nu mergi cu ţara, ostaşii se răcesc. Tolera orice critici; dă presii libertate Să critice guvernul, de n-ai nimic pe spate. N-ai să te temi de nimeni : guvernai vinovat Să teme în gazete să fie discutat.
De vor huli, ce-ţi pasă ? Eşti bun ? Poporul ştie Şi cade sub dispreţu-i acel ce calomnie. De lasă să se-nşele, atunci acel popor E o adunătură, şi-acele cârduri mor.
Cei scoşi, lăsaţi pe drumuri, s-or pune să hulească Guvernul; ei au rude, amici să-i însoţească ; Opunerea începe şi pe acest trist hău, La ochii tăi sînt una cel bun şi cu cel rău.
Hoţia şi betiza sînt bine-apreţuite
Cu spiritul de clică cînd se prezint unite.
Ei vor câta s-abuze, şi tu-i vei tolera Şi vei lua sistemul croit de Viiara, Şi ocupat de certe, n-ai să lucrezi nimic, Şi-ţi vei cloci cu sila lucrarile-n işlic.
Vei fi urît de oameni, privit ca un tiran, Dar ce îţi pasă ? Zică-ţi măcar şi pehlivan, Destul să umpli punga, să-ţi faci averi şi nume, Să te cunoască ţara, să fii ceva în lume. Opinia e [moartă de la un timp p-aici. Perzîridu-ţi ministerul, te-ntorci iar la calici,, Faci opoziţiune, te dai cu liberalii, Şi iară te "rădică pe capul lor bacalii. Căci lumea e o gîscă, şi tu eşti'uri vulpoi; Tip de perfecţiune al noului ciocoi, Ce între apa veche şi între apa nouă, Se puse să-şi clocească pestriţele lui ouă.
Cînd omul este liber să spuie ce voieşte, Spuind, a lui mînie prin spuse se sfîrşeşte. Cînd este dimpotrivă, cînd presa este-n jug, Se formă conspiraţii şi ai să pui de plug. Dar tu, venind la cîrmă, alminterea vei face :,: întîi foncţionarii cu totul vei preface? Căci spiritul de clică la tine e mai viu Decît convicţiunea,.. Se cheamă că te ştiu ?
74Q
Aceasta este soarta acelor ce lucrează
Şi fericiţi cînd capul din gît nu le retează î
LUI C. A. ROSETTI
Redactorul Rornânului
Avem o socoteală acum de răfuit. Ia spune tuf ee-n viaţă atît ai suferit, în ţara ta sărmană şi-n ţări mai depărtate, Aci în închisoare, aci în libertate, Cu fruntea ta zbSrettă pe carte înclinat Sa afli oum se scapă wl papol subjugat, Zdrobit de preveghere, lipsit de bucurie, în luptă cu-ndoiala şi cruda sărăcie, Ajuns-ai tu la scopul ce ţi-ai închipuit ? Acest popor e liber şi ki eşti mulţumit ? Neapărat, Congresul ne-a dat o şartă nouă Şi legi şi instituţii ca o cerească rouă, D-atunci sînt zile multe şi popolul român Se bucură de ele ca fericit stăpîn, Iar tu, eu mulţumire, pe lauri meritate, Te înconjori de stimă şi de prosperitate ?
Acestea îţi scrisesem cînd un amic ce-mi vine Citeşte cele scrise şi-mi zice : „Vai de mine !
Convenţia în ţară nu dete încă roadă Şi Rusetache trage pe diavolul de coadă
Nebunii bat cetatea şi cei mai înţelepţi O iau în stăpmire, au zis nişte poeţi.
De eşti şi tu d-aceia din patruzeci şi opt, Te cară ! Pentru tine plăcinta nu s-a copt!
Trecutul este tare : îl vei vedea îndată Pe faţa umor oameni de urma lui pătată.
Cu instituţii nouă şi oameni învechiţi Nu este nici o pace : rămîn nepocăiţi.
Convenţia ea însuşi îi varsă-n Adunare. Aici se face legea şi trebuie-aşteptare.
Vor trece ani cu zecmri şi păru-ţi va albi Şi legile propuse nu se vor mai găti.
Dar pîn-atuncea timpul secrete multe are, Tot se supune-n lume la moarte şi schimbare".
Aceste ştiri îmi dete amicul susnumit. La cele dinţii vorbe erezui c-a-nnebunit;
Dar el sfirşi zicîndu-mi să înţeleg cuvîntul, De urnele vine ploaia, de unde bate vîntul.
Tu, ce te aflî-n ţară, nu poţi acum să-mi spui De sînt întemeiate pripăstiile lui ?
Că-n ţară libertatea nu dete iacă roadă
Ş3 tu, bătrine-amice, pe dracul tragi de coadă ?
748
749
ŞTIRI DIN IAD
In iaduri stau pe jeţuri demonii rânduiţi Cu şeapte coarne-n frunte făloşi împodobiţi. Satan era cu dânşii şi asfel le vorbeşte :
— „Românii se'deşteaptă ; Europa le zîmbeşte ; Eu voi această ţară să cază în mormînt. Dar cum ? Aceasta este ce face-al meu cuvînt. De unde vine viaţa ? De la streini îi vine, Căci astăzi ea mu face decît copii prin sine. Streinii dat-au ţării în urmă legi mai noi; Să nu se puie-n ţară aceste legi eu voi. Ca asfel toţi streinii să crează c-astă ţară E moartă şi s-o lase cu-ncetul ca să piară.
Aşa decret eu vouă ; acum să vă duceţi   . . : Şi să găsiţi bătrînii ce să numesc raci-fierţi. Ei sînt amicii noştri şi maisteri în cabale... Le spuneţi gîndul nostru. Şi-acuma, bună cale !" Aşa vorbi satana şi demonii s-avînt, * Ţipînd, plesnind prin aer, se lasă pe pămînt. Doi ani se învîrtiră pe marea capitală, Oraşe de judeţe, cu cinste [şi cu fală. ' t Cînd fu doi ani aproape, demonii se adun Şi lui satan în parte acest raport supun : „Urmînd a ta;voinţă, zburarăm grăbitori' .: Şi am găsit bătrînii veliţi conservatori. •<■:*■
750
N-avurăm noi nevoie de propagand-a face :
Erau făcuţi la dînsa aşa cum ţie-ţi place.
Ba încă ei me dară idei ce n-am ştiut,
Ce de la Ambe sexe me-au zis că au avut :
Să imdispuie ţara spre starea actuală
Făcând pe toţi să crează (şi oamenii se-nşală !)
C-or să plătească biruri de cîni şi de motani,
De boi, de raţe, gîşte, găină şi curcani,
De ouă, laplte, pîne, de prunci, de pălărie,
De car, de plug, de apă, de dinţi şi cine ştie...
Să fi văzut nerozii ce-acolo mişuiesc
Cum înghiţeau minciuna ce racii răspîndesc !
Ei au şi altă armă. E spaima ce să face
Stăpânilor de sate că au să mi-i dezbrace.
Apare şi-o gazetă, Român proprietar,
De un amic ce n-are para în buzunar.
E vechiul Ambe sexe, ce-^n fiecare vară
Cu o idee mouă la alt stăpîn se cară.
La cele decretate de maiestatea (ta,
Şefcrul c-ochi de sticlă a cuvîntat aşa :
Vom face şi desface şi vom păstra trecutul,
Regulamentul ţării, boierii şi cu cnutul.
Miniştrii de acuma ce vor execulta
Vor pume dupe spate «ce moi vom decreta.
Tot ce se face-m ţară afară se aude
Şi crez c-o să ne-ntoarcem la epoca lui Lude.
Atumcea toţi bătrînii l-au bimecuvîntat
Şi sufletele nouă de bună voie-au dat.
Erau bătrîni cu titruri de domni făr? de domnie
Căci în acele locuri se află o m&mie
De titruri, decoraţii, coroane pe trăsuri,
Pe cărţi de vizitare, cu lei cu şapte guri
Şi De, ce pun nainte de-ntunecate nume,
S-arate că sînt mobili de şapte zile-^n lume.
Aceasta ne flatează, căci vor neapărat
Să semene cu dracii în tot ce-au cornurat.
Erau dar Lipoveanu. Codiţă, Spasmosdache,
Deli-Zorzop cel falnic (şi junele Burtache,
Şeicul Căldăruşcă ce-ncalecă pă băţ
Cînd luna este plină, flotilă prim la hăţ.
751
Pe lingă ei aflarăm proprietarii mici, Cu vechiul Ambe sexe, o ceată de mojici! Ce sub pretinsul nume de mici proprietari Vor să apuce hoituri de la acei mai mari. Mit de bine lucrul acum se potriveşte, Cit nici o cîrmuire aici nu mulţumeşte ! Şi cei de o credinţă cu noul d-azi regim Lucrează mai fierbinte să-1 dea în cap teslim. In scurt, tot merge asfel încît şi mic şi mare Lucrează să aducă bătrîna, tristă stare. Ne este însă frică de fraţii cauzaşi, Să aiu ne dea pe faţă, să fim noi păgubaşi ! Dar graţie cenzurii ce ministerul le pune, Credem că o să trecem şi astă-amărăciune." Aşa vorbiră dracii. Toţi ura au strigat Şi iadul pînă-n fundu-i voios a răsunat.
SPIRITUL MEU
MIE
Şi ţie, o, sărmane, ţi-a pus acum pe sin, Ca să te recunoască, caşet-unui stăpîn ? Sau, în limbagi de curte, o decoraţiune Ce rimă foarte bine cu vorba-NCHINĂCIUNE. Ieri încă tu fuşi liber ca cerbul pe Bucegi ; Rîdeai de decoraţii, de curtezani, de regi, Şi cei ce te-auziră ziceau cu bucurie : „Acest bărbat de stimă un Brutus o să fie !" Dar astăzi porţi pe peptu-ţi o cruce sau o stea Şi semeni ca o birjă cu numărul pe ea. Dar spune, frăţioare, în care bătălie Ai câştigat tu steaua ce ţi se dete ţie ? Ce faipte mari făcut-ai la domni şi la-mpăraţi ? învins-^ai în Siria pe druzii cei turbaţi ? Făcut-ai împrumutul în ţara franţozească Să scape de nevoie nemenia turcească ? Ori te-ai bătut pe mare d-aicea la Bosfor Cu peştii cei cu spadă ce pe alţi peşti omor ? Sau te-ai rugat la uşa înaltelor reţele Să cază şi pe tine o stea din alte stele ? Oricum se face lucrul, tu azi eşti decorat, Cu stele şi panglice ca Peneş-împărat! O uniformă numai să-ţi copere spinarea, Şi-i semăna cu totul cu vechiul Dulcamarea. Grăbeşte, ieşi în lume, la teatru şi la bal, Gătit în decoraţii — s în tem şi-n carnaval. N-ai temere de critici ! Cei ce bîrfesc n-o are Şi pizma îi îndeanmă să rîză de oricare ;
753
Dar ia să aibă dreptul de a se decora
Că însuşi pe halaturi panglica ar purta.
Sînt alţii ce au dreptul să poarte cruci şi stele,
Dar n-au curagi s-o facă ; sînt frageţi în curele^.
Noi le purtăm pe toate, căci numai noi avem
Curagiul şi tăria credinţii ce credem !
In adevăr, a piine pe pepturi ce se pune,
E un curagi prea mare, ce nu se poate spune !
Tu-malţă capul bine... ia aer de boier,
La vizite pe cartă te scrie cavaler ;
Preschimbă al tău nume c-un de, ce-n frunte vines.
Aceasta e la modă şi-arată nobilime.
Atunci ca brotăcelul în zbor te vei mări
Şi deputat în patru judeţe vei fi.
ROMANII DE ASTAZT
în timpii vechi românii de toţi erau stimaţi, Dar laurii de stimă au fost şi meritaţi. Atunci un cuib de oameni cu armele în mînă Au apărat pămîntul cu inimă română. Atunci cei mari ai ţării dau ale lor averi Spre dalba ei scăpare. Chiar slabele muieri P-altarul sînt al ţării puneau cu bucurie Cerceii din ureche, unica bogăţie. Azi, cînd streinul calcă acest pămînt de dor, Mulţi zboară să se puie smeriţi la coada lor. Streinul care-i vede şi care-i umileşte D-a lor neruşinare el însuşi se roşeşte ! Morala este tristă, principi-anticreştine : „Sa sacrifice ţara spre-al lor în parte bine !" Corupţia lovit-a tot cu acea suflare Pe mari şi mici, o apă sînt toţi în nepăsare ! Boierul plînge timpul cînd ţara lui era O vacă ce cu lapte pe el îndestula. El vede cu durere abuzul cum îi scapă Şi cum o altă clasă din zi în zi îl sapă. Dar şi această clasă ce fuse pînă ieri Servilă şi tîrîtă, plecată la boieri, E tot atît de rece şi fără de amoare La interesul ţării ca clasa care moare. Neguţătorii strigă că vor mai bine a fi, Dar uită, vai ! ei însuşi a se-mbunătăţi. Vor drepturi, dar îşi uită că orice drept să fie Ce-o clasă dobîndeşte, impune datorie.
755
Ţăranii, mulţumită regimului trecut,
Cum este-al lui calibru, aşa i-a şi făcut.
Cei mulţi voiesc să aibă o ţară umilită
De cel ce se rădică, călcată şi zdrobită.
Aşa cei orbi ce nu ştiu că soarele lumină, i
Nici nu doresc să vază splendoarea lui senină.
Dar unde mergem oare cu relele ce sînt ?
O cale este numai : ea duce la mormînt.
Dai- ne vor zice nouă bătrînii-ntărîtaţi :
„Noi sin tem vechi în ţară, deci noi sîntem chemaţi !" j
Să ni se ierte-a spune că ce numiţi vechime,
Atîit e de săracă în acţiuni de bine,
Cit >este-nsultătoare bătrânului devis
Nobleţa-ndatorează, ce pentru voi e vis.
Să mori spre-al ţării bine nobleţă îndatoară.
Acela este nobil, ce moare pentru ţară !
De moarte creştinească voi toţi aici muriţi,
De friguri, de lungoare voi pe saltea periţi !
Campaniile voastre au fost, cum Domnul dete,
Cu ruşii şi cu nemţii în baluri şi banchete.
Din tot regimul vostru nu aţi lăsat nimic
Spre suvenirea voastră decît un vechi işlic !
Amoarea-n ţara voastră putu să fie adîncă ;
Ocaziunea însă nu vi se-arată încă
Şi asfel aşteptînd-o, la fiece doi ani
Schimbaţi stăpînii voştri cînd ruşi, cînd otomani,
Ieşindu-le^nainte cu capetele-n mini
Să arătaţi că-n ţară nu mai trăiesc români î
în naţia română voi nu aveţi credinţă,
Şi nici simţiţi în viaţă această trebuinţă !
Ce este oare ţara ? Bani, posturi şi onori!
Laponia, să dea aceste trei comori,
Devine ţara voastră ; dar ţara românească
Să nu mai aibă lapte ca să vă îmbuibească,
Voi veţi pleca din ţară ca paseri de prădat
Ce pleacă dintr-o vale cînd nu au de mîneat.
Moştenitori ai celor ce din Fanar plecară,
Săraci ca nişte iepuri şi-aei se-ndestulară,
Ce cugete înalte puturăţi moşteni,
Decît căzuta artă de a vă umili ?
Devizul ce luarăţi şi care vi se cade
E : capul ce se pleacă sub sabie nu cade !
Cînd domnul Mavrogheni la Cozia plecă,
Să bată ou germanii, la lupta-i vă chemă,
Vă zise să vă duceţi cu el la bătălie
Să scape-o parte-a ţării de aspra lor robie.
Răspunserăţi că portul, binişe şi ciacşiri
Nu iartă spre a merge la luptă cu oştiri !...
El dete-atuncea rangul ce-avuse fiecare
La caii lor ce-n luptă purced cu nepăsare.
Tar voi, ce după dînşii cu pas la pas veniţi Şi p-ale lor ruine să vă-nălţaţi gîindiţi, Precum din frămitura ce ei vă aruncară La uşa lor crescurăţi, formîndu-vă în ţară. Boieri de-a doua clasă, ce patrie strigaţi î Dar ce virtuţi aduceţi ? Ce merite vă daţi ? Ce simtimente-nalte ? Ce nobile simţiri ? Ce fapte, cunoştinţe ? Ce fragede gîndiri Aduceţi, ca să facă să meritaţi mai bine A pune steagul vostru pe vechile ruine ? Voi sînteţi tot atîta de putrezi şi scăzuţi ! iN-aveţi nici politeţa oe-avură cei căzuţi. Un sintiment de pizmă pe voi vă revoltează Robi înavuţi, stăpînii pe voi vă micşorează >Şi neputînd cu dînşii la mese să şedeţi, Voi căutaţi să cază şi locul să le-aveţi !
Ou vechii tompatere, voi mîna voastră daţi, Livreaua voastră veche mai bine îmbrăcaţi ! Căci popolul va zice : „Port a serbiei glugă ; Dar voi aveţi gîndirea şi inima de slugă !" Voi, neguţători din ţară cu mari pretenţiiuni De patrioţi, vă credeţi doar fără slăbiciuni ? Patriotismul vostru îndată ce atinge La bani, la sacrificii, îndată focu-şi stinge.
756
757
Să vie oşti streine păimîntul. a căleai Şi drepturile ţării amar a viola,
Voi veţi gîndi îndată că o să-aveţi vînzare "
Şi veţi uita şi ţară şi drepturi care are !
Veţi binele să vie, fă-a contribui,
Privilegiaţi voi însuşi voiţi acum a fi !
Condiţia rurală, sistemul cel trecut
Cu dulcea tiranie şi graţiosul cnut,
Cu-amoarea părintească a celor mari, unite,.
Au coborît poporul la starea cea de vite ! ]
El a perdult credinţa chiar în fiinţa sa !
A patriei amoare nu poate a-1 mişca,
Şi cum să fie alfel cînd anii se urmează,,
Cînd legile se schimbă şi el nu profitează ?'
Vai ! Şi cu toate astea un sintiment frumos
Mai lesne se găseşte la popolul de jos !
Dar ne vor zice unii : „De este cum ne zici,
E moartă România, nimic nu este-aici !"
Acolo unde-i răul şi binele trăieşte.
In toate aste clase ce răul bîntuieşte,
Deşi-n minoritate, dar ici şi colo sînt
Bărbaţii demni de stimă eu dor d-al lor pămînt...
Acolo este ţara : înitr-înşii viitorul.
Amici ! Luaţi aminte ! Să nu le-oprească zborul 6
!
SPĂTARUL GURCUIŢA CĂTRE NEPOTUL COSTACHE
Cu multă sănătate, nepoate Costichior, In ţările streine în care am să mor, Ştiu exafna, din spuse, că oaia rătăcită S-anmtors la vechea turmă, nu numai pocăită, Dar ne aduse nouă idei ce ăi bătrîni Nu cutezară încă să spuie la români !
Aşa te voi, băiete, iar nu ca pirul rău : Să fii blînd ca porumbul cu cei de felul tău. Cu cei d-a doua clasă, serdarul şi băcanul, Fii mîndru, te înalţă, te umflă ca curcanul. Te pleacă la cel mare, de vei ca şi cel prost Să se închine ţie. Aşa vei da de rost!
Căci capul ce se pleacă de sabie nu moare ! Pe cînd aveau în ţară toţi capul la picioare, De mulităHnchinăciune, ce timpuri dulci erau ! Atuncea revoluţii în ţară nu ieşeau ; Din viaţă liniştită boierii groşi la ceafă Trăgea la fire d-aur, nevrînd a şti de leafă.
Atunci lipsea gazeta ce azi te face măr. Bătrînul Carcălechi se da mai după păr ; Aşa precum am zice acum Naţionalul, în care boierişimiul îşi joacă mîndru calul.
759
Lipsea şi Adunarea eu deputaţi poznaşi» Comisia Centrală ast lude-n Călăraşi. Aveam divanul nostru ce fără bănuială Paravlepsea cu pace oricare socoteală. Lipseau şi libertonii viteji de tot la grai ; Bătaia, sărăcuţa, ea e năseută-n rai ! Luam pe bonjiuristul şi ţi-1 trînteam afară. O vorbă, şi gîrbaciul se^ aşeza la scară. Să-1 fi văzut la urmă smerit şi tapinos î Atuncea momularii umblau smeriţi pe jos? Cum lor li se cuvine, cum bine lor le sade, Şi noi toţi în, caiite, cum nouă ni se cade. Auz că scot gazetă proprietarii mici ! Falanga, bre ! la scară aşterne-mi pe calici f Dar daca al meu suflet avea stinahorie ? La totul ce se-ntîmplă, azi simte bucurie, Ştiind că la calemul ce metaheriseşti, Feciorii cei de nobili frumos îi ocroteşti. Acum să viu la tine ; dar ştiu de mai-^nainte Că o să dai în lături bătrînele-mi cuvinte. Mă ! înţelegeţi lumea şi fiţi cum este ea ! Ai scăpătat : nici apă tu n-ai după ce bea. Dar ai o slujbă mare, cu statul cit un tom De grămătici cu sevas, şi poţi să te faci om. Nu asculta nebunii ce par că-o să ia Malta î A zice este una, a face este alta ; Fă, apoi strigă tare, cît poţi şi cit voieşti. Aşa se-obicinuieşte aici la Bucureşti. Dar spune, mă băiete, sub ce guvern vrodată Acela ce hrăpeşite s-a dat la judecată ? Şi astăzi sub regimul, cum voi îi ziceţi, nou, S-a osîndit acela ce a furat un ou. Dar cine cere mită la cel nenorocit, Şi cine fură statul, cînd s-a mai osîndit ? Dovadă cere legea ; dovezi ? Ba să poftească Acel ce mă pîraşte, de poate, dovedească ! Gkiverniul ce voieşte să fie sprijinit Să ia sistemul nostru din practica ieşit. Să lase frîul slobod în Ţara Românească La toţi ou ce se poate ca să agonisească ;
De nu va face asfel, el va cădea în bot.
Căci asfel e merehezul, sărace patriot;
îl prinzi cu-ocaua mică, să-i dai un post mai mare.
Acela-i om de treabă... să-i dai încuragiare.
Acel ce nu hrăpeşte, ou este omul tău :
I-e capul plin de fumuri, visează libertău.
760
Uitaşi că frunte a-ţi este bătută de pământ : Pe sinul libertăţii luaşi îndată vînt ; Proudon, Barbes şi Kossuth sînt palizi lingă tine^ Amar acelor oameni ce se gîndeau ca mine ! Tu îi tratai îndată de oameni din trecut, De trădători de ţară... şi azi cum ai căzut L. A _        „ îţi aruncă în gură o fleică oarecare,
LA NASTASE H... şj ^forseşi îndată cojocul pe spinare.
•Credinţele politici, convicţie, părere, La unii sînt mijloace s-ajungă la putere, Şi-ndată ce pă gitu-i se află agăţaţi, Adio, Mondio ! Uită principii profesaţi ! Aşa sînt parveniţii, şireţii ce trafica Cu sântele principe ce p-oameni îi rădică.
Ei seamănă în lume cu fierul poleit : Cum se-ntrebuinţează, îndată s-a roşit.
De trei ori la alegeri de tine ei nu vrură ; Căzaişi, rămaşi la tioate cu degetul în gură. Ei şi-aduceau aminte de timpul poliglot, Cînd cu vrăşmaşii ţării te sărutai în bot. Erai plecat la toate guvernelor trecute ; Erai cu capu-n mină la uşile ştiute A celor mari din ţară... Erai un biet nimic, Crescînd a ta credinţă într-un bătrîn işlic.
Dar lumea uită lesne şi omul, şi păcatul, Şi-alagătorii-ţi dară şi votul şi mandatul. Căci din nenorocire aici se uită tot. în cumpănă e una şiret şi patriot. Nu se uzează nimini : te dai c-o coterie Şi ieşi curat ca rufa dintr-o spălătorie.
Acuma persecuţii, nedrepte asupriri,. Şi triste violaţii, despotice gîndiri, Tîrîri pe două labe, josire, viclenie Cum este vechea, lege la noua ciocoie, Uitări de libertate, de bune cuviinţi, De lege, omenie, de nobile credinţi, Sînt tristele efecte ce-n urmă se făcură, Cînd fleica cîrmnirii ţi se-aruncă în gură.
Dar tu surîzi la toate şi zici : „Nu voi să ştiu !' Să mi se stingă steaua, lipscanii mă re-nvku
M-apuc de opoziţii cu vreo coterie, Şi iară mă rădică a omului prostie. Ca mine în gazete m-oi pune a striga : Că legea e călcată, şi toţi m-or aplauda.
Iar cel ce nu-şi mai schimbă unica sa credinţă,, îşi va usca ca crucea smerita sa fiinţă. Căci arta nu consistă-a face tumbe bine : Ci să le ştii a face atunci cînd timpul vine.
Cîţi nu se află-n ţară mai graţioşi tumbari ? Dar nu pot să ajungă a fi nici plăpomari. Eu singur am secretul ce-1 ştiu de la trei bei,. Ce-i înşelai de-a rîndul, prin drăcuşorii mei."
762
763
La toate tu ai dreptul, căci asfel este ţara. Aşa a fost şi satul în care Dulcamara Făcea ce vrea să facă ; dar fie între noi, Va rîde mult mai bine acel ce vide-apoi.
Urciorul, multe zile te duci cu el la apă; Dar vine-o zi în care se sparge sau îţi scapă.
Streinii vie mine în ţară la români, Le vei ieşi nainte cu capul tău în mini.
Bătrînii să se-ntoarcă de astăzi la putere, Vei apuca işlicul acestor tompatere. Dar vie teroriştii ? Cocarde cit un mac Se va zări îndată pe peptul tău de rac.
Chiar d-ar veni puterea la NECUVÎNTATOARE, Tu ai umbla îndată pe patru chiar picioare.
Acesta e secretul cu care te făleşti, E cunoscut atîta aici în Bucureşti !
SOLICITORII
Ce este ţara noastră ? Nu este lucru mare. Va fi d-aici nainte ; dar trebuie răbdare. Ea are multe rane ce bîntuie la noi, Gunoaie, tină, broaşte şi sumă de ciocoi.
Gunoaie, tină, broaşte cu timpul vor dispare
Prin grija ce Orăscu cu nemţişorii are.
Dar cetele din urmă, aceşti solicitori,
De posturi de tot felul nevolnici amatori,
Veţi şti a-mi spune mie cum vor putea să piară
Cînd numărul lor creşte clin zi în zi în ţară ?
în timpul de mărire, de glorie română,
Cînd guverna dreptatea cu cnutul într-o mină,
în sînul fericirei acelor trei domnii
Ici, colo încălţate cu trei caimacamii,
Ca stelele cu coadă, aceşti funcţionari
Se bucurau de drepturi de nobili mici şi mari.
Gratificaţii, ranguri, cîştiguri pe la spate,
De sistema bătrînă de voie tolerate,
Le da un loc în lume, în scurt erau ceva,
Căci ceilalţi în ţară nimic nu însemna.
Dar astăzi ? Alte timpuri. Corner ciul prosperează,
Agricultura ţărei se-^ntinde, se formează,
Pământul are-n sînu-i tezauri nesf îrşiţi,
N-avem decît a-1 sparge să fim înavuţiţi,
Cînd foncţiile publici sunt astăzi o robie
Ce viaţa veştejeşte cu tristă sărăcie.
765
Aicea toţi se-nturnă, boieri, burghezi, ţărani, Sînt două mii de posturi şi-o sută mii hapeani.
Aici e rana ţării, d-aici tot răul vine.
Împacă, de se poate, această golănime !
S-a dus acele timpuri cînd Domnul cu cinci pîni
A săturat o dată' cinci mii de jidovi spini.
Cu două mii de posturi ce poţi întîi a face ?
D-aici nici o domnie în 'ţară nu mai place.
Ideile înalte la unii pe pămînt
în trebuinţa vieţii de multe ori le sînt.
Oriunde ochiul cade pe strad'e şi pe pieţe,
în teatru, cafenele, vezi palidele feţe
Acestor turmi flămlînde de paraponisiţi
Şi nimeni nu cunoaşte de cine sînt hrăniţi.
Te duci la un ministru, îi afli stînd la scară,
O sută, două sute... Miniştrii-i dă afară.
La curte de se^ntîmplă să ai un cunoscut,
Sau un ministru... află, te calcă neştiut,
Se roagă cu persoana de dînsul să vorbeşti,
Promite avantage, te fac ca să roşeşti.
Voieşiti a-i da afară... îţi cere o scrisoare
La Vasilache. — „Ce fel ? Să-ţi dau recomandare,
Cînd pentru-ntîia oară în viaţăHmi te-am zărit ?"
Se ruşinează, pleacă. A doua zi, a venit!...
Cînd grecul şi germanul ce vin săraci în ţară
Cu braga şi chibrite, dar cu tărie rară,
în zece ani de zile devin milionari
Şi rîd de pămîntenii boieri, funcţionari,
Ce, lene sau ruşine, ca dînşii să muncească,.
Nu să roşesc prin case ca să cerşetorească.
Dă unuia o pîne, cel mai cu gură rea,
Ce strigă tiranie îşi faci din el ce-i vrea,
Oriunde merge zice de bine ministerul,
Căci astăzi e în pîne şi s-a schimbat boierul:.
Dar scoate-1 şi îndată începe of şi vah,
Credinţele politici la el vin din stomah.
Tot astfel fac miniştrii ! Cit s-află la putere,
Ideea libertăţei slăbeşte, apoi piere.
Tot merge bine-n ţară ; cei nemulţumitori
Sînt de profesiune fatali conspiratori !
Dar mine facă tumba şi-apoi să vezi schimbare
Şi opoziţiune la sînta Adunare.
Cu asfel de condiţii ce este de dorit ?
Nevoia o să-nveţe pe omul rătăcit.
Ou ministerul încă cînd nu eşti tocmai bine, Te lasă toţi, te-jură şi se ascund de tine. De nu mai eşti ministru, toţi casa-ţi părăsesc. Ai şanse d-a ajunge, au un miros cîinesc : îţi vine cu toptanul, te laudă şi-njură Pe cei ele la putere ce crede că se scură. A doua zi aceia de-au mai rămas în loc, Adio, fug cu foţii, cătînd al lor noroc. Ei fac opiniunea, fac ploaie, timp senin, Şi viaţa lor se scură în lipsă şi în chin.
766
Azi ţările unite atît sînt desfăcute
Cit cele din Moldova aici sînt cunoscute
Prin foile din Franţa, sau cele de Turin !
„Doi ochi într-o lumină !" îţi place ? Deci, poftim
LUI ŞTEFAN GOLESCU PREŞEDINTE AL COMISIUNII CENTRALE
Tăcerea înveleşte Comisia Centrală. De şase luni trecute nimic nu se exală. Am crede că se duce la Polul Boreal Să caute unirea şi votu-electoral. Am crede multe lucruri... mă iartă a ţi-o zice, De n-ai fi tu şi alţii cu ei, o, veche-amice ! Dar spune-mi tu ce singur la post rămîi mereu Precum rămîne-n locu-i bătrîniul Penteieu, Cinci progresiştii-avură aici majoritate, Cum dar conservatorii o dară dupe spate ? Căci am văizut proiectul rural, bătrîn tipic, Cu multă plecăciune ieşind dintr-un işlic.
Căimăcămia Mânu, Băleanu înainte Avînd pe Brăiloiu mentor al lor fierbinte, Provincele unite oprise a se seri. Azi nu sîntem acolo ; dar mă aştept a fi Pe cit voi la Centrală perdeţi majoritaua Şi litra e mai mare decît ar fi ocaua.
Aveaţi mai înainte un drept chiar de cenzură Asupra cîrmuirii... Voi aţi tăcut din gură î Se vede că Congresul a anulat ast drept ? Sau că guvernul merge ca untdelemn pe pept ? Bucureştenii noştri, aşti anarhişti tirani, Vă zic d^un timp încoace „Paşale de Focşani la Nu este vina voastră, ştim, bunule române, Ştim cît vă bateţi capul cu cetele bătrîne, Aceste vechi ruine ce strică chiar căzînd : Fărâmă ce e tînăr, ce-i fraged şi năseînd !
Vai ! şi cu toate astea conservatorii-aice
II află încă tare şi caută să-1 strice !
Spun că dreptacii voştri, aicea adunaţi,
Umblau tiptil, de frică să fie zgîriaţi.
Dar legea de alegeri ce-a col o este dată
Se va întoarce nouă fecioară şi curată ?
Unirea e bolnavă... Voi, ce-o reprezintaţi,
Ce faceţi să-i daţi viaţă ? La timp să-o ridicaţi ?
Voi sînteţi la hotare şi-aveţi de misiune
Să le-nnodaţi în margini cum inima vă spune.
Dar, din nenorocire, se vede că lucraţi
Ca soaţa lui Ulyse : ce ziua înnodaţi,
Pe noapte se deznoadă ! Se vede că la voi
Pe la Focşani, în noapte se află mulţi strigoi !
768
LUI I. I. PALA
Se zice că ministru te-a dat din pîne-afară
Căci cu indiferinţă şi cutezanţă rară
Ai achitat pîrîtul ce-i zice Radion
La un proces de presă ce face mare zvon.
De aţi făcut voi bine sau rău, o ţiu în mine.
Dar ce-a făcut ministru, d-o fi aşa, nu-i bine !
Un magistrat e culpeş pe supoziţiuni ?
Se dă în judecată la alte secţiuni ;
Aci s-arată culpa şi de se dovedeşte,
La munci de legi prescrise atunci se osîndeşte.
Ministrul nu e jude, nici judele ministru,
Cum Nistrul nu e Prutul, nici Prutul nu e Nistru.
Cereai în gura mare, cu dureros lament, De funcţiile publici un nou regulament. Cereai, cu alte vorbe, o lege de dreptate Şi în magistratură inamobilitate. <Cum cazi acuma însuţi tot în acelaşi hău Ce combăteai odată ca cel mai mare rău ? în loc să scoţi din postu-i pe mititelul Pală, Mai bitne judecăţii îl dai să-i dea ţesală. Dar poate îmi vei zice că cel mai nalt canal Dîncl o sentinţă contra acelui tribunal, Condamnă totdeodată p-acei judecători Ce-au achitat pe Radu la pălării cu flori.
Am cinste şi onoare că asfel de ar merge Sentinţele primare ce-apelativa şterge Şi care sînt destule, ar cere negreşit Să cază tribunalul ce alfel a gîndit.
O, tu, al Dîmboviţa vechi colaborator, De cînd cu caimacamii şi cu molitva lor î Nu te abate !... Asfel se-ntîmplă cîteodaită : La fapta bună vine urgia drept răsplată. Dar crede-mă că însuşi cel ce te-a aruncat, Pe tine-n al său suflet mai mult azi te-a stimat Decît p-acele corpuri de inimă sărace In care interesul ce va cu ele face.
Convenţia trimite sărmanii muritori
La dulcii, naturalii ai lor judecători,
Nu domnului ministru î De n-ar fi fost cum este,.
Ministrul ar fi jude şi judele o beste.
Iubitul meu ministru ! Cînd peste şcoli ai fost,, Cînd Nae Creţulescu da ţării al ei rost, Cînd îi plăcu din pine ca să te dea afară, Căci combăteai guvernul cu dibăcie rară,
770
VORNICUL ALECACHE CÂTRE NOI
Iadul 1861, fevruarie 28
Mă-nchin azi dumitale cu dragoste frăţească,
Cucoane Dumitrache din Ţara Românească !
Sînt mai trei ani de zile de cînd nu ţi-am mai scris,
De la căimăcămia ce tot a compromis.
Alecu-vodă Ghica să tragă tot păcatul,
Căci el făcu aituncea să cază candidatul.
S-aude multă ceartă în ţară pe la voi,
Se zice că născură un fel de oameni noi,
Ce, sub pretinsul nume de liberali, făcură
Ca să doriţi sistemul acelor ce căzură ! *
In casă mosafirii să-ntîmpin dupe port;
Dar sînt conduşi din casă pe cum ei duhul port.
Sînt curios să aflu ce soi de trăitoare
Sînt aste tefarieuri ce a ieşit la soare î
Ştiu că în ţara unde ai fost catatrecsit,
în pînişoară bună tu ai prohorisit,
Că ai hatîr mai sevas la cei de la putere
Şi umbli cum acuma politica o cere.
Dar am să-ţi zic... nu-mi place cum vă chivernisiţi ?
Căci iar prin piiticale umblaţi s-oblăduiţi,
Strigaţi : la lege nouă se cere oameni noi !
Dar cei noi care ziceţi oari nu se fac ciocoi ?
Luaţi sistemul nostru a cărui practica
E chiar oglinda lumii de o hrăni şi-a da.
In orice om în lume trei lucruri se arată :
Un şarpe, moaşa Eva, şi-Adam al nostru tată.
* Mai răi decît bătrînii ? E mare ast cuvînt î Ii ştiu şi pe aceia ce poame d-oameni sînt (n.a.).
112
Nainte d-orice lege pe oameni cîntăriţi,
Căci legea se lărgeşte cit ştiţi să o lărgiţi.
Vă trebuie dar oameni a minuna Evropa,
Să zică fiecărui : „Na popa ! Nu e popa /"
Aleşi tot pe sprinceană, ciapcîni, iabraşi, levinţi,
Ce, cînd sărut icoana, apuc rubiaua-n dinţi.
Haracter, procopseală sunt vorbe de nebuni
Ce zice cel ce are în capu-i gărgăuni.
Lumină-arată drumul ; dar nu-ţi dă şi tărie
Ca să-1 străbaţi în lungu-i, oricît de scurt să fie.
Feriţi-vă de omul ce nu-i prea învăţat !
El e ca cele flăcări ce nu lumin curat
Şi fac cu-a lor vulvoare să vezi pe drumul tău,
Decît în înitunerec de zece ori mai rău.
Mijloacele de cîrmă ce de la voi s-aşteaptă
Sînt să alegeţi oameni ce lapte storc din piatră.
P-aceia îi alegeţi şi daţi-le mijloc
Din pielea ţării voastre să-şi facă lor cojoc ;
Iar cînd sfeteriseşte vreunul oarecare,
închideţi-vă ochii, grăbiţi a-i da iertare.
Cu troposul acesta, cu dînsul faci ce-i vrea.
Te sprijină la toate, îi scrii în Iecpaia.
Un lucru rău văz însă : a pune-n puşcărie
Pe cei ce la gazete s-a apucat să scrie.
Cînd generalul Budberg aici a guvernat,
Nici unul pentru scrise n-a fost întemniţat.
Nu este dar politic ca voi, naţionalii,
Să v-iarătaţi Evropii mai aspri ca muscalii.
Cu cel ce te înjugă, nu fi aşa de rău !
Te judecă pe tine ca pe vrăjmaşul tău !
Lăsaţi să vă înjure, căci cinele ce latră,
A zis o paremie, nu muşcă niciodată.
Acela muşcă numai ce muşcă pe furiş,
Şi cu acela faceţi mai mult aliş-veriş !
Auz o mie vorbe şi fapte nu văz două !
Găini ce cîntă seara, a doua zi nu ouă.
Vai ! De doi ani încoace voi tot cutcurigaţi
Şi încă nu începeţi legi nouă să ouaţi.
Vă bateţi prea mult capul de patimi de persoane
Pe nişte ministere ce n-aduc nici plocoane !
773
Şi lucrurile tării trec sub saltea mereu,
Căci asfel este legea : scoală, să şez eu l
Auz că unii strigă că româneasca ţară «
Nu e făcută încă constituţionară .       . .     ' 1
Şi că ar fi mai bine merchezul absolut f
Ce ne aduce-aminte din timpul cel cu cnut!
De unde ştii acesta ? Căci între noi să fie,
Regimu-elefterii e încă ca să vie. ;
Căci legile de astăzi sînt cele din trecut,
Să fie orice lege : nu este de temut.
O lege se întinde cum e a ta plăcere ;
Dar oameni s-o întinză acesta i se cere.
Dar mai întîi de toate la tine să gîndeşti
Şi cată din trebşoară să te chiverniseşti.
Căci află de la mine : cel ce nimic nu are
Va fi privit în lume ca musca pe spinare.
Căci în această Iunie toţi, şi oricine fie,
Se şterge pe picioare pe biata sărăcie. ;
Chiar cei ce toată ziua de cinste îţi vorbesc, [
îi vor întoarce dosul... Cînd, alţii se hrănesc,
Vor fi cinstiţi de oameni căci şi-au făcut avere, j
Chemaţi de noua şartă şi chiar la ministere. [
Nu o luaţi prea iute cu legi ce au să vife ! ' |
Căci duhul ca ceasornic se cade ca să fie, ^
Nu ca să umble iute, ci numai regulat,
Şi de veţi face alfel, tot lucrul aţi stricat!
Nu vă mîndriţi; mîndria e o monedă lată,
P~al carii dos baseţea e scrisă totd-odată.
Se face multe încă la voi în ţară-aici.
Ascultă-o istorie, apoi te rog să-mi zici.
în timpul meu cel falnic era o Adunare,
Alegeri, opoziţii şi însuşi apărare;
Dorind o Adunare de oameni mai supuşi,
Chemai pe... ce îţi pasă ? — „Să faci cum ştii acuşi
Ca să alegi la Vlaşca pe cel ce-n astă ţară
S-a osebit de alţii printr-o prostie rară.
Dar altul să nu fie oplos şi nătăfleţ !..."
Bl merse dar la Giurgiu, întreabă în judeţ
De cel mai prost ce este... Pe X îl arătară ;
Pe X dar cuHnlesnire îndată-1 deputară.
Vai! Cine-ar crede oare că X... cel neslovneţ, Ministrul d-azi îl puse prefect la un judeţ ! Ce-ţi mai răceşti dar ca gura să vorbeşti, o mie ? Căci lumea totdeuna ciudată o să fie. Cînd .alţii mai cu minte, vîrînd în guri proţap, Pe aur şi mătase vor pune al lor cap. Aceasta e o crimă ! Guvernul să nu-1 daţi Decît la cei cu tropos şi peşecheri curaţi. Spre pildă, la alegeri, zapcii, judecători, Ispravnici, toţi schimbaţi-i şi fiţi nepăsători, Dar căutaţi a pune în locul lor bătrîni, Din vechea noastră tagmă apelpisiţi ceapcîni, Căci lumea e o roată şi aferim să fie Acelui ce s-o-ntoarcă cu marafeturi ştie :
„Budunia ciarcî felec
Eş colan cevirene" Şi sînt al dumitale de bine voitor, Eu vornicu Alecache...
774
CLERUL
Să facem mulţumire regimului trecut !
Moravele antice şi ele au căzut.
Religia e slabă sau a rămas un nume ;
Morala generală gonită azi din lume,
Un popol ce nu crede în mîndrul viitor,
E destinat să piară necunoscut, în dor.
E mort sau mortăciune, sau şi mai rău ca toate,
Căci mai rău decît moartea e cînd el zice : „poate !
La popoli ca aceia miniştrii să-ndoiesc
De viitorul ţării pe care o servesc ;
Un magistrat nu crede dreptatea că-i un bine
Şi poate să o vinză acelui ce-i convine ;
Un preot din altare îşi face un bazar.
Cînd omul se-ndoieşte de un princip primar,
Nimica nu mai crede, căci nu mai înţelege
Nimic aici în lume : aceasta e o lege.
Din cauza căderii religii la noi,
O, preoţi ! o, călugări ! nu sînteţi însuşi voi ?
O tristă neştiinţă, o crudă nepăsare,
Unite c-o ciudată şi veştedă purtare,
Au ajutat să facă pe om nepăsător,
Strein acestui sacru şi îngeresc amor !
Ce faceţi voi în lume ? Amorul omenirii,
Al binelui, al păcii, dreptăţii, înfrăţirii,
Al ţării, al măririi, spuneţi-mi, voi veniţi
în inimile noastre cu drag să le sădiţi ?
Veniţi să ştergeţi fruntea de griji apăsătoare
Acelui ce-n durere s-abate, geme, moare ?
Ca să ne daţi curagiul adesea a muri
Sau în această ţară a geme şi-a trăi,
Căci pentru mulţi să cere tărie să trăiască
Mai mult decît să moară în Ţara Românească !
„Bîrfire şi păcate î ! ! Idei de eretici
Ce ţările păgîne au aruncat aici î
Noi ne rugăm cu plată şi cerem plată mare :
E misiunea noastră p-a zilelor cărare.
Sînt scoale pentru oameni să-i facă fericiţi ;
Poliţia veghează să fie înfrăţiţi ;
Spitalul să primească pe cei făr' de putere ;
Bogatul să ajute pe cela oare piere ;
Şi rudele mîngîie pe cel ce s-a-ntristat.
De e stein, să piară ; n-are nimic de dat î
Amorul pentru ţară ? Nebun e cel ce-1 are.
El ne^a stricat humetul din vechea noastră stare.
Cu orişice mijloace a face bani voim.
în lux şi-n desfătare ne place să trăim !'"
Cu asfel de condiţii poporul vă urăşte ;
Nesoootinţa-n sînu-i cu îndoiala paşte.
Perdeţi ce-avurăţi sacru, şi iată-vă priviţi
Ca ciocli ce îngroapă, ca salahori plătiţi.
Acela ce urmează a regulii morală
Pe care n-o aplică, pe cineva înşală ;
El este ca plugarul ce ară ne-ncetat,
Şi care-n arătură nimic n-a semănat.
în adunarea ţării de drept pe voi vă cheamă ;
Dar ce profită ţara ? Ce dor luaţi în seamă ?
Trei-patru umbre negre ce mute stau pe loc,
Cu care retrograzii cum vor aşa le joc !
Ei se atîrn de coada partidei retrograde
Sperînd să le păstreze merchezul lor ce cade.
Palate strălucite, cupele, cai frumoşi
Şi servi traşi în mătase cu bărbi şi mustăeioşi,
Crist n-a avut în lume. Şi ucenicii săi,
Cu cîrja sărăciii mergeau la cei mai răi
Şi cu cuvîntul numai, prin pace îngerească,
Ei învăţau pe oameni să spere, să iubească.
Cînd cei răi către dînşii cu rău se-ntărîtau,
Ei, plini de fericire, chiar moartea o luau.
776
777
Dar voi căutaţi în lume să adunaţi avere, Ca prin avere încă să mergeţi la putere. E vorba pentru ţară ? Voi înapoi vă daţi Cînd nu e de luare, ci este ca să daţi. Copacii nalţi, mari rîuri şi oamenii de bine Nu nasc ei pentru dînşii; ci ca să facă bine. Nici arte, nici ştiinţe, în patria română, Literatură, nu vreţi ca să le daţi o mînă.
Aşa 'cit omul simplu se-ntreabă cu mirare
Ce scop călugăria aici în ţară are ?
Şi bunul-simţ ce-ncinge şi însuşi pe ţărani
Răspunde cu durere : „Ca să adune bani".
Dar nu a fost tot asfel în timpii bătrîneşti.
Atunci domnea puterea credinţii creştineşti.
Prin sînta influinţâ a clerului putinţe,
Un preot altădată era un bun părinte
Al ţării şi al celor sărmani şi izgoniţi.
Prin ei mergeau la lupte românii cei măriţi ;
Prin ei creştinătatea şi patria română
Rămas-au neînvinse de furia păgînă.
Dar timpul nu mai este şi clerul a căzut,
De chiar a lui putere cu furie bătut.
Vă plîngeţi că vă alungă în Ţara Românească ?
Dar voi ,ce faceţi oare ca ea să vă iubească ?
Noi nu urîm nici templul, nici cei ce-i serv cu dor;
Voim să se înalţe la misiunea lor;
Să strălucească-n lume prin cugetări sublime,
Iubire d-omenire, de ţară şi de bine.
Ca asfel să aducă folos mîngîitor
în loc. să stăvilească al fericirii zbor.
Atunci ei n-ar mai strînge al aurului praf
Ca cînd ar vrea s-arate că cerul e zaraf.
Căci iau de martor cerul ! Ei nu au misiune
în Ţara Românească avere să adune,
Nici splendide palate ca să le locuiască,
Nici caii lor cu tină pe oameni să stropească,
Nici să protege răul în oameni de nimic
Şi din doctrina sînta să facă un trafic.
BANUL FLENDERIŢA ŞI NEMESIS Dialog
BANUL FLENDERIŢA
Aşadar, cetăţene, azi sînt ameninţate Principii egalităţii şi sînta libertate. Ei vor să-ntoarcă timpul de datine barbari A fi în posturi nalte numai boierii mari. Şi numai ei să aibă drept fără datorie, Cu privilegiuri, ranguri şi cu ighemonie. Dar asta nu se poate ! Iau martur cel din cer ! Decît Regulamentul, mai bine voi să per ! Sînt liberal, sînt roşu, socialist din fire î Jos dar Regulamentul cu oarba-i asuprire ! Ţăranilor moşie le dau... a fi halal... Trăiască libertatea ! sufragiu-universal! Noi sîntem viitorul... destulă tiranie ! Azi eu sînt Garibaldi şi voi o Românie ! Din Tisa pîn' la mare, din Gurgu la Hotin, Unirea şi unirea cu principe strein !
NEMESIS
Se poate, arhon bane, şi nu' e de mirare; Dar ştiu o vorbă veche, să fie cu iertare : Cînd diavolul se face călugăr la un schit, Aruncă-ţi cămilafca şi fugi, căci eşti topit! Să nu faci azi ca iuipul ce-n pielea cea de oaie Vorbea pe placul turmii, să poată s-o jupoaie! Dar află, din minutul ce voi aţi deveni Amici ai libertăţii, eu absolut voi fi.
779
Absolutismul nostru iar fi mai democrat
Decît democraţia ce voi aţi proclamat.
Eu am păcat a crede că lupul schimbă perii,
Nu însă şi năravul. Aşa sînt şi boierii.
Ieri încă sub regimul cu bici şi asupriri,
Făeurăţi să roşească pe başi şi pe mudiri,
Cu sistema bătrînă cu care v-aţi surpat;
Azi, arutucînd benişul. iei fracul lui Marat.
Azi marfa ce se trece e, vai î democraţia !
Şi-o puneţi înainte să atrageţi simpatia
Ca mijloc să ajungeţi, poporul înşelînd,
La starea dinainte ce bate^al vostru gînd.
La anul una mie opt sute patruzeci
Şi opt, veneam în ţară cu alţii douăzeci,
Români din Principate : atunci Europa toată
Să facă revoluţii crezu că o să poată.
Era cu noi, pe vasul ce cobora aci,
IM exaltat... nu-ţi pese ce nume poate fi î
El ne oînta zi-noapte un marş de libertate :
„Aidem să punem capid ciocoilor la spate /"
Şi alte lucruri triste ce, zău, mă dezgusta !
Aşa cum spre exemplu îmi cînţi şi dumneata.
— ,rNu cînţi cu noi ? îmi zise odată patriotul.
Iţi place starea veche ? Eşti retrograd cu totul !"
Opt-nouă luni la urmă aprinsul democrat
Era domn pe o ţară... iar eu ?... eu exilat î
Aşadar, arhon bane ! nu-ţi mai preface capul!
Nu-ţi perde nici săpunul ca să albeşti arapul !
Să învelim trecutul sub o perdea de fier ; Eu nu am pete-n viaţă... şi mina voastră cer !
NEMESIS
De nu ai pete-n viaţă, cu-atîta e mai rău ; O pată-i mai văzută cînd află locul său P-o stofă mai lucioasă, mai albă, mai curată. Şi alianţa voastră cu noi ar fi o pată. Priimim în templul nostru pe cei ce se căiesc ; Combatem împreună pe cei ce rătăcesc. Dar nu schimbăm credinţa, cum voi cătaţi a face. Noi vom peri cu dînsa, orce ursită-ar face.
BANUL FLENDERIŢA
Căci eu am fost odată boier protipendat, Nu mi se crede oare să fiu azi democrat ? Acel ce recunoaşte că a făcut greşeli Arată că e astăzi mai înţelept ca ieri. îmi recunosc greşala şi caut îndreptare ; Voi ţara să cîştige a sa neatîrnare. Viu astăzi la alegeri, s-alegem democraţi. Noi sîntem democraţii şi toţi cu toţii fraţi !
780
781
LA ADUNAREA ELECTIVA
Sărmană Adunare î murişi cu chiloman,
Cătîriid să-nghiţi miniştrii şi pe Marghiloman î
Se vede că stomahu-ţi el însuşi nu prieşte
Această demîmcare ce face ele plesneşte î
Pe ministerul Ghica îl rnistuişi pe plac,
Căci carnea boierească e cadaif-caimac ;
Dar victima din urmă, de viţă mai plecată,
Căta s-o laşi să fie mai bine fezandată.
în anul ce se duse voi toate aţi votat;
O dată la miniştri genuchii n-aţi plecat
Şi vă făcu de bună ! Se zice că vă pasă ?
Nu vi s-a dat nici caii să vă-nturnaţi acasă !
Poftim de mai votează lefi, posturi, cai de drum
La deputaţi ! Periră, cum piere-al nopţii fum !
în viaţa ta cea scurtă, făcuşi şi tu păcate,
Din care cel mai mare e cînd ai pus la spate
Protestele făcute d-un frate căuzaş,
Asupra ordonanţa pe presă în oraş. *
Nu te gîndişi tu oare că în acea măsură
Se ascundea ideea să-ţi puie frîu-n gură ?
Cum poate^n Adunare să fie libertate
Cînd voi loviţi în presă aceeaşi facultate ?
Crezuşi că Orăşanul ţi se jertfi plocon
Căci te lovi pe tine la ighemonicon ?
Vă deteră pe bete cînd rădicarăţi glasul
A spune că ministru tăiase legii nasul.
C. A. Rosetti (n.a.)
Aceasta îi arată că nu e iscuzar,
Căci îţi făcu în ţară un nume popular.
Să fi închis cale mul cînd s-a votat să vie
în Ţara Românească germana colonie.
El ar fi fost d-asupra şi voi aţi fi picat!
Dar n-a făcut nimica, şi voi aţi profitat.
închise Adunarea cînd diînsa, 6, mirare !
Respinse nişte acte numite arbitrare !
Căci sînt căderi ce servă de punturl de plecare,
Că cela care cade să ajungă şi mai tare.
Căci deşi zic miniştrii că aţi păţit ruşine, *
Dar ce vreţi ? pentru public voi sînteţi puşi mai bine.
Miniştrii cu aceasta ştiţi ce au reuşit ?
Să învieze morţii, morţi ce au putrezit, î
Şi să le dea în ţară o rolă oarecare
De liberali la care ei merite nu are ;
Să vezi un tompatera ce pînă ieri striga :
„Mai bine moscoviţii, decît să fie-aşa !"
Şi cu dispreţuire călca pe legi, dreptate,
Ameninţând cu cnutul oricare libertate,
Făcîndu-se acuma revoluţionari
Cenntrec prin aroganţă pe roşii cei mai mari,
Vorbind de libertate, de drepturi, de mărire,
Făcînd să li se crează că au acea simţire,
Aşa cit nătărăii să zică cu amor :
Mai buni erau boierii cu ieepaiaua lor !
Se poate la alegeri a se întoarce roata,
Că nu poţi face reguli cu ce voieşte gloata.
Virtutea în tot timpul nu poate menagea
Favoarea omenească cu simplitatea sa
Şi viciul, ce toate le pune în mişcare,
E mai actif, mai iute, mai dulce lustru are.
Ia spuneţi, în aceste proteste aşezate
Că s-a călcat în ţară şi legi şi libertate,
Puţină pasiune, măcar cît pui piper
în supă, nu vă-mpinse spre blîndul minister ?
Naţionalid strigă că tot ce faceţi voi
E pe tipica veche : „Sculaţi, să şedem noi."
Această foaie este curata veritate
Precum conservatorii sînt numai libertate.
782
783
A face în mînie, faci ca vîslaşul rău
Ce-m aspra vijelie rădică vălul său.
Aşa făcuşi tu asfel, şi barca legănată
Cu mijloc, stingă, dreaptă, se răsturnă îndată.
Ieri iată ce îmi zise un negustor de grîu :
„Strigoii cu miniştrii jucau cu toţi de brîu
Şi unii culm şi alţii făcuseră tocmeală
Să nu voteze actul ce cere socoteală.
Dar cînd fatalitatea voieşte a peri,
Nu poţi scăpa, ce-i face şi ce-i zice, ce-i gîndi.
Miniştrii s-arătară la teatru-n uniformă
Şi iacă pizma vine... tot ia o altă formă,
Cătară să-i dărîme din al puterii hor,
Ou gîndul să-i dezbrace de uniforma lor."
CENZURA NOUA
D-lui G. Costaforu
Auz că tipografii, ai presii campioni,
Prîntr-o măsură nouă s-au aşezat spioni,
Căci îi se dete ordin să ducă la agie
Ce li se dă să facă şi nimenea să ştie ? *
Şi cine faee-aeeasta ? Acel ce cu cuartirul
Impus lui Ferichidi a sprijinit martirul,
Scriind lui Rusetache : „Ilustre-apărător
Al drepturilor sînte ce are un popor !
Vai ! Oamenii se schimbă de astăzi pînă mine
îndată ce ursita îi pune într-o pîne !
în anul cel dan urmă redactorul bătrîn
Scria cu-amărăciune în Curier român
în contra... cine-ar crede !... alesului cel mare !
Gazeta se suprimă şi bucuria-i tare...
Azi tot acest redactor se cheamă la ospăţ,
Se face mare efor şi iată-1 prins în hăţ î
Văzurăan alţii pacinici, fiind la ministere
Şi-n opoziţiune, căzîncl de la putere ;
Dar mine iar să-i cheme la cîrmă sau favor,
Că bate la falangă convicţiunea lor î
De multe ori o masă, o vorbă, o zîmbire,
Asti Bruîtuşi mari se^nturnă cit faceţi o clipire.
Vom spune^aiei pe nume pe toţi cîţi s-au schimbat
îndată ce favoarea pe gură le-^a picat ?
Ar fi prea mare lista şi poate^am însemna
Redactori de gazete mai yechi, mai trufanda,
Redactori de reviste, miniştri, avocaţi
Şi Brutuşi puşi la pensii, foncţionari înalţi.
*) De va fi adevărat ? (n.a.).
785
Mai mulţi ce astăzi cînită că ţara-i fericită,
Că mane ne va zice că e nenorocită
Şi mulţi ce cîntă astăzi că ţara merge rău,
Ca mîine ne va spune că merge-n gîndul său !
Că presa românească a cam făcut păcate,
E faptă dovedită, şi eu îţi dau dreptate.
Dar iară cine poate cu piatra s-o lovească ?
Şi care este clica sau clasa românească
Ce de aprinse patimi nu s-au înrîurit ?
Voi chiar sîmtieţi afară de zborul lor cumplit ?
Românul ştie lucrul şi cu nesocotinţă
Priveşte scriitorii găsiţi de rea-credinţă.
Pe lingă aste rele şi binele a fost :
Căci unde este răul şi bunul are rost.
Oricare este răul ce presa ar produce,
Mai mare este bunul ce-n lume ea aduce. ,
Cum poate şti guvernul abuzuri şi hrăpiri
Ce-ar face impiegaţii civili şi de oştiri,
Cînd biciul sită asupră-i ca să-i îrichiză gura ?
Cînd din a ei cenuşă ar răsări cenzura ?
Ai zis în Adunare că domnu-a ordonat
Să ia măsuri cu presa, să fie-adevărat ? .
Dar de doi ani încoace au fost cinci ministere,
Nici unul nu aduse cenzura la putere.
De ce în timpii-aceia, al ţării noastre domn
Nu condamnă tiparul la pace şi la somn ?
Şi tocmai azi se face, cînd sunteţi la putere ?
Aceasta dovedeşte că nu-i a sa părere.
Părerea sa se ştie, a spus-o şi o ştim,
întreaga libertate să cugetăm, să scrim,
E dar părerea voastră, miniştri raportori,
Şi prin urmare singuri sinteţi răspunzători.
Dar veţi mai zice poate că nu puteţi lăsa - "
Societatea voastră nebunii a călca ?
La care voi răspunde : „Sînt legi şi tribunale
Şi mulţi la închisoare prin el apucă cale."
Destul era aceasta, aci să fi stătut.
Nu turburaţi pariul din care aţi băut !
Frumoasa modestie nu-i ceea ce se păstrează
Pe cînd linguşitorii elogi îţi îndreptează,
Dar ceea ce rămîne nepăsătoare, lină, Cînd prin atacuri aspre un altul te-nvenină. Cum flacăra din torţă se-nalţă ne-ncetat, Oricum acel ce-o ţine poziţia i-a dat, Şi omul drept încerce oricare greutate, înturnă-a lui gîmdire la bine şi dreptate. Şi nu uita că omul cu cît se va mări, Cu-atîta al său suflet mai mare cată-a fi, Căci funcţiile nalte sînt stînci pe eare-n zile Se urcă aevili mandre şi recile reptile.
786
PREOTUL GRIGORI MUSCELEANU
Ieri te numi egumen în locul lui Ruvin
Şi astăzi te pofteşte să-i laşi al lui cămin î
Aceasta-n orice limbă s-explică pe curat
Că el e deîmn de stimă şi tu eşti vinovat.
Hai... treacă şi aceasta... căci este de natură
Să-ncurageze clerul 1-a, binelui cultură !
Exemplul o să serve la cei ce răul fac.
Morala e sublimă şi toţi cu ea se-mpac.
Dar iată, ştii prea bine, că timpul nu mai este
Cînd să făceau abuzuri ; aveai d-aceasta veste..,
De ce ai dat tu leafă acelui falnic bei
Pe fiecare lună, mai la o mie lei,
Ca să te protegeze ? De ce ai pus securea
Şi contra ordonanţii tu ai tăiat pădurea ?
Cit fuşi silit la straturi te puseră-n gazetă
Şi îţi trimise-acasă de două ori anchetă !
Cînd face omul asfel, ce poci ca să mai zic ?
îmi vine să-mi vîr capul sub un bătrîn işlic !
Dar lasă astăzi morţii ca să îngroape morţii î
La viitorul ţării întoaree-ţi mîndru sorţii î
Abuzul, nedreptatea, ciocoii tot le-ntorc.
Opreşte bucuriii în inimă-ţi un loc.
Trecutul, viitorul au faţa învălită ;
Dar unul poartă vălul de văduvă zbîrcită
Şi celalt de fecioară... Poţi dară a spera.
întoarce căutarea la bucuria ta.
Cel drept, de cade pradă, dreptatea triumfează.
A provedlnţii mînă pe muritori veghează.
Trecutul cu-ai lui preoţi deşi se mai iveşte,
Dar e ca umbra nopţii, cînd noaptea se sfîrşeşte.
Mîngîie-te, părinte, cînd nedreptăţi încerci !
Nenorocirea este s-o faci, iar nu s-o-ncerci.
Dar spune-mi mie, popo, ce drac ţi-a pus în minte
Pe popii de biserici să-i puneţi înmiite ?
Să superi cu aceasta pe reverinţa sa
Şi toată barbaria din neagra iecpaia ?
Te-ai revoltat în contra bătrînelor canoane
A cărora doctrină stă numai în plocoane ;
Ai rădicat stindardul acestui nou regim
Şi vei să apuci Tîrşorul din mina lui Ruvim ?
Hei, popo î Vei să afli în lume-mbrăţişare,
Să-ţi faci poziţiune şi stare peste stare ?
învaţă înainte cu lupii a urla,
Că alfel fie-ţi ştire că ei te vor mînca.
Căci află de la mine acest turcesc mansup :
Mai bine cazi în gheară de leu decît de lup.
788
789
ADVOCAŢII
D-lui C. A. advocat
Aşa sînt două feluri, la noi, de avocaţi ;
Sînt unii cu diplome, doctori, licenţiaţi,
Şi alţii fără carte, făcuţi pe practicele
De cînd vestitul Deciul domnea-n anaforale.
Aceştia din urmă sînt lingă ceilalţi
Culm sînt şi lăutarii pe lingă muzicanţi.
Acei dinitîi sînt nobili şi se aşez cu fală
Pe lingă ministere cu ordinea legală.
Aspiră la putere, ia nume, la averi,
Să urce pe ruina căzuţilor boieri.
De mină cu artiştii, cu medicii, bancherii,
Cu toată burghezia ce a învins boierii.
Acei ce n-au diplome sînt din natura lor
De oameni fără carte, plecaţi mai spre popor,
Başi-buzuci de frunte, în opoziţiune,
Ştiu pravila ca apa şi pe de rost a spune.
Nu caut ministere şi altora le las ;
La Curtea de casaţii nu poartă al lor pas.
Ei o privesc ca vulpea şi zic cu nepăsare
Că strugurul acela nu-i bun de demîncare.
Tu, ce pe toată ziua minuni aici ne faci,
Eşti între cei cu carte sau eşti între ciutaci ?
Dar spune-mi cum se face, în astă săptămînă,
Tu, care n-ai din Franţa batalama la mină,
Ca să cîştigi procesul perdut d-atîtea ori
De deligenţi, cu statul şi vechii-antreprenori ?
Un stat ce află dreptu-i la curţi şi tribunale,
Zău ! pentru-ntîia dată văz astă nouă cale !...
Un stat cîştigă dreptu-i ?... în care timp trăim ?
Om fără de diplomă ! Cu tine noi pierim !
Ce este oare statul ? Un nume, ficţiune ;
El poate ca să piarză... nu simte-amărăciune,
Pe cînd antreprenorii sînt foarte pozitivi
Deşi-ai lor cai de poştă ar fi cam negativi
Ce-ai câştigat tu însuţi ? O sută, două sute
De galbeni... Iată totul : o ploscă la o bute.
Cu asfel de principii toţi liberalii per...
Om fără de diplomă şi fără minister !
Tu pierzi, ei perd şi statul nu are diliginţi.
Căruţe braşovene, cu caii transparinţi,
Cu hamurile d-aţă ce noată în noroaie
în lipsă de şosele şi poduri prin zăvoaie,
Acesta e câştigul ce ţării ai făcut.
La 'toţi, dar, pasagerii să fie cunoscut,
Cînd vor simţi pe cale în aste braşovene
Necazuri, zdruncinare, aşa să te blesteme :
„Cum n-ajungem la poştă, pe ploaie sau pe ger,
Aşa să n-ajungeţi însuţi să iei un minister !"
790
LEGENDE NOI
CU NOTE DIN CRONICELE ROMÂNILOR 1862
MlNIA LUI ŞTEFAN
Ştefan al Moldovei la Vaslui soseşte. Cheamă pe miniştri, asfel le vorbeşte : — „Morţi eraţi în viaţă şi v-am înviat! Cu a ţărei cîrmă cinste vi s-a dat. Să vă fac plăcerea fără mărginire, Am lipsit pe rude de a mea iubire, Am jerfit prietini şi ostaşii mei Ce-au lucrat cu ţara la mărirea ei ;
Numai să domnească pacea p-ast pămînt Şi să poci a zice : pentru toţi domn sînt!
La mărinimia care am avut
Pentru toţi, răspundeţi, ce fel aţi făcut ?
Voi priimirăiţi cârma ca să o slăbiţi !
Apăraţi coroana ca s-o umiliţi !
Ca să cază domnul, aţi voit să piară
Cu neatîrnarea-i sînta noastră ţară.
Aţi cătat mărirea, cinstea să-i luaţi,
La streini hulită s-o îngenucheaţi!...
795
Căci a ei mărire dată-n al meu nume, Mici şi fără merit vă făcea în lume. Neputînd să mergeţi unde sîntem noi, Aţi voit să cază domnul pin' la voi. Dar Ştefan cel Mare încă vieţuieşte !... O, arcaşi ! îmi spuneţi, ţara ce doreşte ?" „Moarte !" strig-arcaşii... Sălile răsun... Trei miniştri mîndri capul lor răpim.
APRODUL PURICE
S-aprinsese-n luptă Hroit cel tiran. Cînd s-abate calul marelui Ştefan, Purice-i oferă calul său îndată. Domnul nu ajunge scara rădicată.
— „Doamne ! Movilită mă voi face eu, Ca să poţi să-ncaledi după gîtul meu ! Zice şi se pleacă. Ştefan, fără muncă, Prin mijloeu-acesta pe fugar s-aruncă.
— „Purice, sărace ! De voi cîştiga, In movilă-naltă eu te voi schimba. Omul este mare, nu prin al său nume, Naştere, avere, ci prin fapte bune ; Faptele sînt nobili, nu ţarina sa
Ce deopotrivă viermii-o vor mînca.
Şi acum, Movilă, aidi a ne lupta ! Căci urmaşii noştri nu ne-or semăna ! Mulţi români chiar astăzi la streini aleargă Şi prin ei aşteaptă ţara ca să meargă. Şi cum vrei ca viaţa la ei a afla, Cînd tu nu o afli în inima ta ! Cel strein nu-ţi face niciodată bine Fără să cîştige drepturi peste tine. Nu zic c-o să piară neamul românesc ; Dar sînt timpi în care popolii slăbesc ; Cum sînt ani în care pomul ce rodeşte, Nu dă nici o roadă, deşi înfloreşte.
797
Popolii se pleacă cînd mai-tmarii lor în descuragiare cu inima mor !... Cînd sînt robi ei înşişi 1-a lor slăbiciune, Cum vor face liber un popor în lume ? Popolul acela este ca sfîrşit, Este cel din urmă : e la robi robit. Căci întotd-auna un popor se face Mare ori nemernic, celor mari cum place. Şi să ştii, aproade, că vor trece ani Pînă să mai vie Dragoşi şi Ştefani !" Zice, pleacă, învinge. Hroit se umilă. Purice aprodul s-a făcut Movilă.
COPILUL DIN CASA
Trage cu săgeata scutierul mare ; Unde-atinge face poarta de Intrare. Un copil din casă apoi a venit, Turla se clădeşte unde a lovit. Domnul Ştefan trage : unde-atinge, face Biserica Putnei ce-ntre dealuri zace. Alt copil din casă a-ntrecut pe domn, A atins în dealul ce-1 chemau Sion. însă domnul Ştefan zice cu asprime : — „Un copil din casă m-a rămas pe mine ! Umilit ele dânsul, domn nu mai poci fi ; Ori eu las domnia, sau el va muri !"
Un bătrîn îi zice : — „Domnii din vechime Ar fi dat lui cinste, căci a tras mai bine. Doamne al Moldovei, tu l-ai pizmuit, Domnul pan' la şerbu-i azi s-a coborît ! Daca dai tu morţii cei cu hărnicie, Cu acei nemernici ce-ar putea să fie ? Vrei să fii domn mare printre cei mai tari ? Pe supuşi-nainte fă-i să fie mari ! Farul cît de luciu, focul lui dispare, Daca nu se pune p-o nălţime mare. La o curte unde meritu-i gonit, Moartea şi căderea scara i-au suit. Daca prin războaie domnul este tare, Numai prin dreptate va ajunge mare."
799
Ştefan se gîndeşte, apoi a vorbit : — „O, bătrîm cu minte, bine ai grăit ! Să se ierte dară cel copil din casă Şi de azi să şează la domneasca masă.
Mulţi vrăjmaşi au domnii, însă cel mai rău PETRU RAREŞ
Este'chiar mînia sufletului său."
Rareş l-ai săi zice : — „Marele sultan A jurat să nu-mi dea tronul moldovan Pînă nu va trece de trei ori călare Peste mine... Spuneţi, asta cum vă pare ?" Un bătrîn îi zice : — „N-a jurat deloc ; Va să te-umilească cu acest mijloc".
— „Să mă umilească ? Asta nu mă-amînă... Mîne-oi fi în ţară şi cu arma-n mînă !"
— „Mîne-i fi în ţară, cel bătrîn i-a spus ; Insă nu sub arme, ci ca domn supus.
La streini domnia cela ce o cere
Dă dovezi că n^are viaţă şi putere.
Tu ai fost odată domn neatîrnat,
Căci ai fost de ţară pus şi apărat.
Azi te pune turcul ; azi nu mai domneşti.
Dintre toţi românii singur tu rob eşti.
Nu poţi să fii alfel fără de trădare ;
Şi ea nu e arma sufletului mare.
De-i primi domnia c-umilinţa ta,
Iară c-umilinţă tu o vei lăsa.
Mulţi au zis ca tine pin* la tron să vie ;
Ş-apoi toţi căzură sub a lui robie ;
Tronul are lanţu-i ce-i mai greu de spart
Decît cel ce domnii la supuşi împart.
Unul e de aur, celalt de-acioaie ;
Unu-abate trupul, celalt gîndul moaie.
Rareş, daca asfel domnu-i umilit,
Ce va fi poporul ? Oare ai gîndit ?
801
Ori mai jos ca tine el o să coboare, Ori tu vei ajunge l-ale lui picioare. Nu primi domnia şi rămîi supus, Dar cu suflet mîndru şi cu fruntea sus."
Rareş nu ascultă. Merge domn în tară, Şi domnia-i scurtă, viaţa-i e amara.
BARNOSCHI-DOMNUL
O, săracă ţară ! Turcii cei mai răi Judecă şi-omoară domnii mari ai tăi ! încă azi Barnoschi, domn cu nume mare, La serai purcede între turci călare ! Sala e întinsă ; sfatul numeros, Chiar sultanu-ascultă prin cafas umbros.
— „Iată omul!" zice satrazanul mare. Toţi privesc la dînsul prinşi de admirare.
— „E-nţeles cu leşii ţara să predea, Astă carte spune împotriva sea."
— „Cer să se ucigă el şi toţi ai săi!" A mai zis vezirul marilor călăi.
Dar mufti răspunde : — „Capul daca pere, Gloatele reintră în a lor tăcere."
— „Moară ! strigă paşii — este osîndit!"
— „Voi mă daţi la moarte, domnul a vorbit. Voi muri cu fală, cum românul moare Pentru ţara sîntă ! Nu-s român eu oare ? Nu voi să mă apăr, căci nu voi să dau Turcilor în ţară drepturi ce ei n-au. Dreptul vă lipseşte... Patria română N-a învins-o nimeni cu armele-n mînă ! Ea plăteşte vouă să o apăraţi; Nu ca să o spargeţi, nu să-o-ngenuncheaţi. Mîndri de puterea cea materială, Peste ţară drepturi vă luaţi cu fală.
803
Dar acea putere fără de cuvînt
E ca vasul mîndru părăsit la vînt.
Dumnezeu răpeşte sînta cugetare
Popolilor barbari supuşi la pierzare."
— „Moarte !" strigă paşii. Domnul jos pe piaţă,
Cu virtute rară, perde a lui viaţă.
Dar cînd cade capul, calul său ce-1 port
Nichează, tresare, apoi cade mort...
Turcii se-nspăimîntă. Ei şi-aduc aminte
Ale lui Barnoschi agere cuvinte.
MIHAI ŞI UCIGĂTORUL
în cetatea Clujul, într-un vechi palat, Stă Mihai Viteazul rege coronat. Ungurii, românii, saşii i se-nchină : Dacia revarsă vechea sa lumină, Dar atunci s-aduce capul lui Andrei * Ce fugind din luptă fu ucis d-ai săi. Ucigaşul pare ; crima îl mîndreşte ; Lauda mulţimii încă o măreşte. Capul se expune. Domnul, gînditor, Cu aceste vorbe varsă al său dor :
— „Crima cînd se face chiar spre-al nostru bine,
Ea rămîne crimă, merită asprime,
Cela ce o iartă este vinovat
Pe cit cel ce-o face este degradat.
Cela ce în umbră pe vrăjmaş omoară.
Dumnezeu şi omul insultând, coboară.
Piară ucigaşul ! Voi înmormîntaţi
Pe acest om mare şi onoare-i daţi !"
Ucigaşul piere. Şi cu pompă mare Batori primeşte sînta mormîntare.
* Cardinalul Andrei Batori (n.a.).
805
Addenda
„CÎNTAREA ROMÂNIEI"
DE N. BĂLCESCU TRADUSĂ ÎN VERSURI DE D. BOLINTINEANU
1858
I
Lacrimele tele, dorul tău cel greu
Au pătruns pe Domnul Dumnezeul meu,
Patrie-adorată> ! Nu-i destul căzută şi zdrobită-n dor ! Văduvă de fiii plini de dalb amior,
Plînge delăsată, Cum femeia jună cu păr despletit Plînge pe mormîntul soţului iubit.
II
Ce ţară mai poetică, Mai dulce decît tine, îşi coperă cosiţele Cu flori aşa divine !
Voioase-ţi sînt colinele, Cu plante parfumate ! Umbroase-ţi sînt pădurile Pe faţă-ţi semănate !
Lucios, albastru, limpede E cerul feţei tele, Ce luee-n dulce pulbere De gălbioare stele!
811
Trufaş se-nalţă sitîncele-ţi Sub acvila ce zboară, Iar rîurile-ţi splendide Ca brîuri te-inconjoară.
în nopţile-ţi dulci, magice, Auzu-ntinereşte ; în zileie-ţi poetice Vederea se răpeşte.
De ce dar, dulce patrie ! Surizi cu-amărăciune ? îmi spune mie grijele-ţi O, ţară dulce, spune !....
Iii
Câmpiile române de dalbe flori lucesc,
Dar nu simt flori plăpânde ce virgina răpesc ;
Sînt turme numeroase, sînt zestrea ţării mele
Ce coperă pămîntul ca pulbere de stele.
Cu preţioşi tezauri natura te-a dotat!
Cu fructe de plăcere, cu flori de dezmierdat,
Cu grîne d-aurite, cu carmene divine...
De ce pe faţa-ţi dulce curg lacrimele-ţi line ?
IV
Vechea Dunăre, bătută De străbunii cavaleri, îţi aduce mari averi Şi picioarele-ţi sărută.
Rîureie-ţi răpitoare Şi torenţii spumegoşi Prin mugiri desfătătoare, Laud-anii-ţi glorioşi.
Cartea vieţii-ţi aurită Cu luciosul tău trecut Viitoru-ţi « plăcut : De ce fruntea-ţi e-nvălită ?
V
Corpu-ţi cade-n slăbiciune î
Ca crinul cel fraged ce cade pălit.
Spaima spiritu-ţi răpune, în cartea destinei ce dor ai citit ?
Aerul s-a turburat Şi vîntul cald bate cu cruda teroare ; îngerul perirei ţi s-au arătat Căci nopţile tele sînt reci şi arzătoare,
Visele-ţi sînt negurate. Ca valuri pe lacuri în vîntul turbat
Fruntea-ţi luce şi s-abate. Ce chinuri amare tu vezi depărtat ?
VI
Ori pe care parte căutarea pică, Popoli peste popoli frunţile ridică ! Dalba cugetare, spirit înzeit
Ce crează-n viaţă Şi credinţa caldă care a-nvieţuit, Varsă raze d^aur pesite-a lumei ceaţă. Lumea veche cade pe derăpănări ;
Dulcea libertate, Soare-ertern şi splendid cu cereşti visări,
Morţile combate !
VII
Ereai frumoasă, ţară, pe cînd puteai chema La glorioase lupte măreţ oştirea ta !
812
813
Le f arămia lovirea de pepitul tău cel tare
Şi norii pulberoşi Se răvărsau prin aer, sub agera călcare
Eroilor frumoşi ! Trufaşa stelă-a zilei roşea eu neîneetare ; Ca vulturii cei repezi zburau ai tăi feciori, Ca taurii sălbateci ereau cutezători ! Azi cînd ţi-aduci aminte de splendida-ţi putere, Pleci ochii plini de lacrămi spre gînduri de durere î
Suavă, blondă vergină Cu pletele-aurate ;
Cu faţa dulce, splendidă, Cu brîu ceresc încinsă, Juca cu arcul bravilor, Cu coarda lui destinsă.
viii
Slăbit-a fierul peptului Şi mîna-4i slabă cade ; în mijlocul eroilor Azi moliciunea sade.
ix
De mult... nainte... soarele-Lucea voios pe lume, Cum luce faţa splendidă Flăcăului cel june.
Cîmpii cu coame fragede De munţi încununate, Ereau locaşul turmelor Pe faţă-ţi semănate.
în umbrele dumbrăvilor Curau voios piraie Ce se luptau ou florile Şi grînele bălaie.
în coama vercle-a cîmpului Frumoasa libertate,
Atunci tot omul zilele Trecea cu fericire ; El nu-şi pleca cerbicele Sub barbar -asuprire ;
La sinul dulee-al patriei, Toţi fiii-aveau d-umbrire ; Treceau frumoase zilele Cu vise de mărire.
Iar cînd veneau durerile De bătrâneţe, moarte, Ziceau : „Trăit-am zilele !" Si veseli fost-au foarte.
x
Dar d-odată cerul se-nvăleşte-n nori; Pulberea se-nalţă peste cîmpii-n flori. Aerul răsună... Prin întunecime Gemetul aleargă... Ca durerea vine. Turmele se spariu cum prin nopţi d-amar Tremură cînd lupii primprejur apar ; Caii sforăi, nechez. Strigăte de dor Se confund ou glasul celui vingător Şi ne spun cînd viaţă, cînd perire-amară... Doamne-al bunătăţii, cruţă-această ţară !
814
815
I
i
Viaturile suflă... Norii se zdrobesc...
Printre nori d-oda/tă luncile lucesc ! învestite-n fieruri, ostile s-arată. Pavăza lucioasă geme sub săgeată, Paloşile crunte cărnuri vii tăiau, Pepturile goale paloşilor stau. Cetele trufaşe săbiei se~n.chină... Inima slăbeşte... patria suspină... Patria-i robită î... staţi viteji bărbaţi !... Arcul iar se-ntinde... se lovesc turbaţi. Pavăza se rupe... pe(pturile-s faţă... Coifurile-s sparte... totul pere-n ceaţă.
XI
Departe pe cîmpuri zac arcuri zdrobite. Oa muntele mare se-ntinde-un mormînt. Şi splendide flăcări de flori poleite Se-nalţă d-odată pe cer, pe pămînt. Se fac sacrifice... Stăpînii şi sclavii Ou toţi in genunche, clînd mina se-nşir. O, ţară-a dureri, în care cresc bravii î Renncinge cu roze cosiţa-ţi de fir î Altar al rodirei deşertelor late, Cu crivăţul rece tu fuşi pe pămînt; Din aste-alianţe de sînge-nudate, Nou popol se naşte pe-ntinsul mormînt.
XII
Cetăţi şi sate reînfloresc ; Peste morminte, peste ruine, Ga frunza verii, dalbă mulţime D-oameni pe faţa ţării nasc, cresc. PămîntUHmbracă mantă-aurită ; Sînii-i se sparge, rîură--averi ; Zilele pasă dulci în plăceri, Sub libertatea c-ordin unită.
Paloşul luptei zace-aruneat; Muma surîde pruncilor dulce ! Fruntea bătrînă se-ntinde, luce, Legile drepte i-a-mbueurat. Legea ce n-are pentru vro treaptă, P&ntru-o partidă dulce favor ; Crude dizgraţii pentru popor. P-a vieţei cale popolu-ndreaptă. Junii cu calde lacrămi ziceau Către bătrînii dalbi în mândrie : „Laudă dulce vouă să fie !" Şi cu ferice se-mbrăţişau.
XIII
Fruntea ta p-atoncea, patria dorită ! Nu plecai tu tristă către cei streini. Surîdeai ca leul ce furnie-agită, Cînd ziceau streini de trufie plini : „Să legăm în lanţuri marele popor, Să zdrobim a ţării viaţă şi juneţe1 î Ale tele fiice, dulci în frumuseţe, Să ne-mplete viaţa cu-anii dulci ai lor î" Surîdeai tu mandră şi cu-o lovitură Pulberai mulţimea dup-al tău pămînt. Ei picau ca norul ce pe cîmpuri cură,
Risipit de vînt. Dar atunci românul apăra cu-amor
Libertate, avere ; Numai cel venetic şi cel trădător Cu streinii dat~a mîna cu plăcere.
XIV
Austrul turbat detună ; Cerul turbure-a pălit; Faţa cîmpului răsună ; Rîurile s-au umbrit.
816
817
Patru flăcări, lungi columne, Saltă coperite-n fum, Despre patru părţi de lume ; Oa furtuna, zboară, tun.
Caii nichez pe cîmpie ; Turme mari pe văi mugesc ; Gare durui cu urgie, Mii de strigăte nasc, cresc.
Limbele sînt mestecate, Oamenii nu se-nţeleg ; Popolii ca rîuri late Vin, se varsă, se releg.
Gemete sfîşiitoare Trec prin aer ne-ncetat ; Pre popoare cad popoare ; Oameni p-oameni au picat.
Dezolaţia pîşeşte înainte-n, urma lor ; Legea-nii sabie domneşte, Dreptunn spoliu şi-n omor.
Noaptea cu fatale-erese, Popolii i-au coperit; Luncile torente dese, Rîură necontenit.
Focul mistuie pe dată Ce din săbii a scăpat; Moartea seceră turbată ; Popolii s-au zdruncinat.
Din această crud-urgie Naşte-un monstru fioros, Naşte palida sclavie, Cade p-oameni furios.
XV
Dreptul, libertatea nu per niciodată ; Rîul îşi revarsă apa-i furiată, Dar se reîntumă căitre patul său : Astfel lumea vine după drumul rău.
XVI
Tu, frumoasă ţară, printre vijelie,
Cit ai suferit. Lava coperise frageda-ţi cîmpie ; Valurile tulburi, fără de sfîrşiît, De turbate neamuri, toate peste tine
S-iaruncau gemînd. îţi răpiră fiii ce cu dulci suspine
Te chemau cîntînd ; Rătăciţi prin lume, cu-a lor limbă dulce,
tiu-al lor dor prea viu, Le ziceau bătrînii : „Colo unde luce
Soarele mai viu, Unde rîuri limpezi, unde cîmpul verde, Unde-n griul d-aur roza fruntea-şi perde, Acolo-i pămintul care noi dorim... Acolo ne duceţi dulce să murim..." Astfel cînt bătrînii ; lacrime sublime P-a lor faţă tristă cură dulci şi line.
XVII
Mai caută repaosul O, patrie dorită ! De pulberea bătăilor Ţi-e fruntea coperită.
818
819
Fuşi liberă ca pasărea ; Dar azi un popol mare, La libertatea-ţi vergină Rîvnit-a cu-nfoeare.
Ascute-ţi splendid paloşul ! Intinde-ţi arcul, ţară ! Căci cerul încă fulgeră Şi lupta fi-v-amară.
Popoarele legatu-s-au Să şteargă-al tău dalb nume Din cartea mândră-a gloriei Ce-ai scris cu sînge-n lume.
xviii
Crivăţul scutură coamele cerului, Pare d-o negură spre răsărit; Creşte, se-ntunecă, fulgeră, bubuie, Peste tot spaţiul s-a răspândit. Viscolul repede suflă pe negure, Norul se scutură, cade ploios ; Rate câmpiile, spuimă, se râură, Râul ca mările creşte spumos ; Neacă livezile. Spaima se-maripă, Zboară pe creştetul iumei în dor. Tronul şi legile pică prin pulbere Şi libertăţile repede mor.
xix
Pentru ce salţi, Ister, zeitate-antică, Undele-ţi se umflă... Spumă se ridică. Un turban apare... Calul african Sforăie şi muşcă frîul otoman.
xx
Maesitoasele palate Şi biserici se zdrobesc Şi pe rîuri aruncate Pretutândene plutesc.
xxi
Deşertul crunt se-n tinde pe câmpul românesc, Iar codrii cu tărie se turbur, clocotesc. Pe coastele rîzînde zac satele~n ţarină ; Femeile se-mprăştiu cu pruncii lor de mină. O, patria mea dulce ! Ce doară s-a făcut Eroii tăi cei tineri ce-n sînu-ţi ai crescut ? N-aud ei piînsu-ţi fraged şi crudele suspine Bătrânilor în lacrămi şi junelor vergine ? Ca leii dalbi în lupte păreau feciorii tăi, Dar astăzi se confundă necaţi de fiii răi ! Azi paloşele crunte, lăsate, se-nrugină, Femeile durerea cu vorbe crude-alină. „Amar de noi ! bărbaţii perd inimile lor ! Copiii în robie vor suferi cu dor !" Iar mumele bătrîne zic încă cu mîndrie : „Mişel e cel ce fuge de moarte la robie !"
xxii
Vîjie viscolul... plîngeră buciumul,
în depărtare. Cad loviturile, tună pe paveze,
Fără-ncetare. Bravii se turbură... pică pe pulbere,
Mor în durere ; Sîngele rîură ; neacă livezile —
Soarele pere. Unde spumiaitiee trec cu cadavere ;
Arborii strică ;
820
821
Flacăra bubuie, fuge pe mirişte —
Coama-i ridică. Strigătul oştilor, sunetul armelor
Geme mai tare. Uhde-ţi sînt ordele, mîndre şi falnice,
Vizire omare ? Vînturi contrarie sfarăm zăbalele
Giidei turbate Şi năvălirile, de pepitul bravilor.
Fug spăimîntate.
XXIII
Cum în timp de coasă spicul zace-n crîng,
Oase peste oase, Peste-o vale lată vînturile strîng
Albe şi lucioase, Petece zdrobite, aninate-n spini,
Ici, colo s-arată ; Vîntul lin se mişcă... Vulturii-n senin
Zbor în turmă lată. Omeneşti lăcaşe nu se mai vedeau
P-ast tărîm de moarte ; Ici, colea movile cîmpul încreţeau
Mari şi triste foarte.
Şi pe fiecare s-arăta vrun semn :
P-unele turbane ; P-altele înfipte nişte cruci de lemn.
Semne triste, vane ! Lîng-acea cîmpie se vedeau păduri
Printre crăci stufoase ; S-auzeau departe plîngeri şi murmuri,
Lungi şi dureroase, Ce păreau să fie sufletele lor
Cele chinuite. Frunzele dumbrăvii sufereau cu dor
De sînge stropite.
822
xxiv
Fără de fală, de libertate, Ca floarea dulce te-ai gălbenit. O zi «tu-n viaţă te-ai .odihnit, Ca muncitorul care s-abate ; Dar fiii-ţi vitregi şi trădători, Care-ţi sug ţie sîngele dulce, Ca viermii sucul rozei ce luce, Cheamă streini asupritori. Dînşli-ţi luară spada din mină ; în lanţuri grele, greu te-au încins ; Astfel mărirea noastră s-a stins, Astfel s-abate fala română.
XXV
Stinsu-s-a fruimoasa-ţi viaţă Şi feciorii tăi cei bravi. Domnii tăi sînt robi la sclavi, Fala ta peri sub ceaţă.
XXVI
Pentru ce tresari, o, ţară ? Oare-o rază de trecut Peste fruntea-ţi a căzut ? Nu... Tu cerci durere-amară !
xxvii
Mîndră prin bătălii spada-ţi strălucea ; Pe domnii şi p-aur te-au vîndut pe tine Fiii tăi cei vitregi ordelor streine... Plîngi cu lacrămi calde, plîngi, patria mea
823
xxviii
Neamurile rele ce te pizmuiau
Se legară cu trufie Şi ou gînduri crude asitf el şi ziceau : „Ai să spargem cuibul cel de bărbăţie î
Fonul urii tale ochii tăi orbi ;
Iar a ta putere, D-al tău corp pilită, lesne se toci,
Merse spre cădere.
xxix
Liberă-nainte, astăzi eşti robită !
Tu fuseşi vitează şi astăzi eşti zdrobită
De-un fatal strein ! Fost^ai glorioasă şi astăzi defăimată ; Inima ta-i moartă, faţa-ţi întristată,
Patrie de chin ! Putrezi sînt feciorii-ţi ! Inima şi sînge
Li s-au putrezit... Pune vălul morţii, ţara mea, şi plînge, Daca mîndru-ţi suflet astfel s-a-njosit !
xxx
Eşti ca vasul ce-şi ia zborul Fără cîrmă, fără port, Şi vîslaşii răi ca dorul, Printre rele stînci te port !
xxxi
Viscoloase fură zilele trecute ;
Dar atunci românii fură dalbi şi tari ;
Garpuri, lucruri, sate pe păinînt căzute
Le călcau piciorul ordelor barbari ; Dar din sînu-acelor viscole turbate.
S-auzea cuvîntul cel de libertate. Moartea şi durerea şi-astăzi chiar domnesc însă nu mai este dulcea neatîrnare ! Şoptele ce-n aer azi se risipesc Sînt strigări de chinuri şi de întristare.
xxxii
Văzui mişcîndu-şi pletele Flăcăi cu mîndre feţe Şi fruntea lor creţindu-se în prima tinereţe ;
Pe feţele fecioarelor Pălind suava floare, Şi popolul plăcerile Chemînd consolatoare.
Streini sînt fiii patriei în ţara lor dorită ! Amare le sînt zilele — Căci ţara li-e robită !
Femeile cu lacrime Pe cei fricoşi blesteamă ! Bătrînii cîntă cîntece De doruri şi de teamă.
Perit-a c în tul verginei De fală ş^armonie ; S-aude numai plîngere De pradă, tiranie !
824
825
Pe drumuri pasă oameni Cu feţile-ntristate Şi c-oohii stinşi de Iacrime, Cu frunţele-nelinate.
Dar colo-n lunca fragedă
Răsare-o dulce floare,
Ce-alină a noastre Iacrime :
Speranţa răpitoare ! j
NOTE SI COMENTARII
POEZII DE
D. BOLINTINEANU atît cunoscute cît şi inedite
1885
în 1862, doi dintre scriitorii proeminenţi de la mijlocul secolului al XlX-lea, Dimitrie Bolintineanu şi Grigore Alexandrescu, s-au decis să-şi alcătuiască, fiecare în parte, o ediţie cuprinzătoare şi reprezentativă din creaţia lor lirică de pînă la acea dată. în presa vremii, intenţiile celor doi poeţi au fost aduse de îndată la cunoştinţa cititorilor, cu scopul de a le atrage interesul asupra acestor ediţii, lansîndu-se totodată liste de abonaţi, pentru a se asigura o cît mai largă difuzare a exemplarelor tipărite. Astfel, într-o notă intitulată Despre literatură la noi, apărută in Românul, an. VI. nr. 325, 21 noiembrie 1882, p. 1065, redacţia ziarului arăta că îşi face „datoria de a semnala atenţiunii publice, deşi nu în totul neşte nouă produceri, dară cel puţin două frumoase reproduceri", precizînd că e vorba de „retipărirea operilor poeţilor noştri Bolintineanu şi Gr. Alexandrescu". Nota din Românul se oprea mai întîi asupra operei poetice a lui Grigore Alexandrescu, relevîndu-i, succint, sensurile şi trăsăturile caracteristice, referin-du-se apoi la opera şi personalitatea lui Dimitrie Bolintineanu. Pornind de la premisa că „operile sale sunt destul de bine cunoscute de români", comentariul ziarului exprima convingerea că „toţi şi-aduc aminte de duioasele, melodioasele versuri în cari d. Bolintineanu cînta simţimintele cele mari, patriotismul, virtutea, în cari se nara în tablourile vii, faptele eroilor noştri, legendele ce poporul făcu asupra lor". în încheiere, anunţînd că D. Bolintineanu „publică astăzi o ediţiune completă a tuturor operilor sale vechi şi a altor noi", alături de Grigore Alexandrescu, moţa din Românul chema publicul cititor „a da ambilor noştri poeţi concursul şi susţinerea sa".
Un anunţ similar s-a publicat şi în Buciumul, an. I, nr. 1, 15 decembrie 1862, p. 3, în care se arăta că „doi poeţi eminenţi ai
829
noştri, doi autori clasici ai României, d.d. Grigorie Alexandrescu şi Dimitrie Bolintineanu, au pus sub tipar în cîte o ediţie completă scrierile lor de pînă astăzi. Bibliotecile noastre ae vor înavuţi cu aceste două cărţi mari cari vor coprinde două geniuri diferite ce au binemeritat totdauna din partea patriei. Aceste două mume atît de iubite şi cu drept cuvînt stimate de către români sunt destul să figureze în capul acestor două cărţi spre recomandaţiunea lor." în finalul anunţului se preciza, ou un îndemn subînţeles, că „liste de subscrieri sunt depuse pe la toate librăriile şi adrni-nistraţiunile ziarelor române".
Primul care a izbutit să-şi concretizeze intenţiile, într-o scurtă perioadă de timp, a fost Grigore Alexandrescu. Dispunând probabil de condiţii materiale mai bune şi de un sprijin mai eficace, are satisfacţia de a-şi vedea apărută, în 1863, la Bucureşti, în Tipografia naţională a lui Ştefan Rassidescu, ediţia completă intitulată Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule.
Ediţia poeziilor lui Dimitrie Bolintineanu a întâmpinat însă numeroase dificultăţi, care i^au întârziat cîţiva ani apariţia. Iţe din lipsa unor posibilităţi pecuniare, fie din insatisfacţia provocată de numărul prea mic de abonaţi la ediţia anunţată, poetul s-a văzut constrîns să renunţe la proiectul său, nu fără amărăciune, cum reiese din scrisoarea sa deschisă, datată „17 decembrie 1862" şi publicată în Românul, an. VI, nr. 353, 19 decembrie 1862, p. 1153. Mulţumind mai întîi redacţiei ziarului pentru că a avut „gingăşia a recomanda publicului subscrierea la tipărirea poeiziilor subsemnatului", la ediţia ce urma să cuprindă „o serie de poezii lirice, elegii, balade, legende, ode, cântece, melodii, macedone, libiene, apoi poeme şi opt drame din istoria românilor", Dimitrie Bolintineanu îşi exprima regretul să „de un an aproape, numai ţara legală prin deputaţii Camerei legislative au răspuns la acest apei, ceea ce nu a putut face nici jumătate din numărul trebuincios pentru tipărire". Cu mîhnire înăbuşită, declara că „această subscripţiune se anulează ou desăvârşire", încercând, printr-o disimulată autoironie, să-şi asume cauza insuccesului : „Nu avem a face nici o plîn-gere. Se înţelege negreşit că, dacă ţara nu a încurajat această întreprindere, viinia este a autorului al cărui talent şi simţiminte par să nu fie la înălţimea gustului şi simţiminteloir românilor în această nouă eră de progres."
Intervenţia lui Dimitrie Bolintineanu, avînd un evident sens de reproş moralizator, nu a rămas fără ecou. în presa timpului s-a
luat îndată atitudine în favoarea sa, în sprijinul tipăririi ediţiei. Situaţia critică în care se afla poetul, nevoit să-şi întrerupă publicarea poeziilor, a fost semnalată cu promptitudine în Buciumul, an. I, nr. 2, 1 ianuarie 1863, p. 4, la rubrica Revista literară, lansîndu-se din nou publicului cititor un apel cu vibraţii patetice, dar şi cu finalitate critică faţă de dezinteresul cu care unii au întimpinat pregătirea ediţiei. Comentariul din Buciumul releva, la început, revirimentul produs în lirica românească de cei mai reprezentativi poeţi ai epocii respective, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Alexandru Donici, care „măl-ţară şi pişcară de mai multe ori cu frumoasele lor versuri inimile noastre". Se pleda apoi, la modul interogativ, pentru reunirea în volumele distincte a tuturor poeziilor acestora, spre a oferi cititorilor o lectură de profunzime şi, pe de altă parte, spre a facilita viitorilor cercetători posibilitatea studierii şi cunoaşterii complete a caracteristicilor liricii româneşti din acea epocă : „Dar pentru ce aceste schinteie de geniu, risipite pe foi volante, să nu se adune în flăcări, să nu se adune în câte un întreg pe care să putem citi pagină cu pagină toate exalările acestor suflete mari, create spre a înnobila şi a corige inimile noastre printr-un suspin sau printr-un surâs ? Pentru ce aceşti poeţi ai unei singure epoce, contimporani, să ou imprime în cîte un volum, întregul lor risipit şi să caracterizeze mai bine, celor ce vor voi să studie o epocă întreagă a literaturii române ? Ne mîngîiem la anunţarea că d. Bolintineanu şi d. Gr. Alexandrescu au pus sub tipar operile lor întregi pînă astăzi". Argumentele invocate serveaţi la demonstrarea necesităţii tipăririi ediţiei lui D. Bolintineanu, arătîndu-se că sistarea acestei ediţii constituia o pierdere pentru literatura română, un motiv de îngrijorare şi mîhnire : „Durereia însă a fost mare cînd am aflat că d. Bolintineanu renunţă la tipărirea operelor sale şi mâhnirea a fost profundă cînd am aflat cauza acestei renunţări."
Cei ce rămăseseră impasibili faţă de listele de subscripţie pentru tipărirea ediţiei erau apostrofaţi şi mustraţi pe un ton liric dar ferm, incitîndu-i să-şi revizuiască atitudinea ce putea să pară vinovată faţă de destinul poetului : „Ce feliu ! Voi, toţi părinţi şi mume. cari vă mândriţi, surîdeţi şi sunteţi fericiţi cînd ascultaţi pe pruncii voştri recitind o baladă eroică, o elegie în-cîntătoare a poetului Bolintineanu, nu v-aţi crezut datori, nu v-aţi simţit culpabili cînd aţi aflat că poetul Bolintineanu, această pasăre măestră, ce încîntă căminul vostru, îşi trage de sub
830
831
tipar poeziile sale pentru că nu se găsesc destui subscriptori spre a se acoperi cheltuielile tiparului ? Şi cari sunt aceste cheltuieli ale tiparului ? Vreo două-trei sute de galbeni î Ce feliu ? în toată România liberă, de cinci milioane de oameni, între toţi românii 14 milioane, nu s-a găsit un singur om, un singur părinte de familie, o singură mumă care să zică : pentru anul nou 1863 un franc mai puţin, o fustă mai puţin ; să facem cadou copilului nostru, inima, sufletul poetului român Bolintineanu şi să-i zicem : ţine minte bine, să spui copiilor tăi că părinţii ţi-au făcut cadou de anul nou 1863 cartea cea mare a geniului Bolintineanu." Dar nu numai virtualii cititori obişnuiţi erau apostrofaţi, ci şi cei care aveau misiunea să se dedice educaţiei publice, răspîndirii şi preţuirii literaturii române. Erau vizaţi în primul rînd profesorii, a căror nobilă datorie era aceea de a sădi în inima şi conştiinţa tineretului studios nu numai dragostea faţă de literatura naţională, ci şi sensurile patriotice conţinute în mesajul liric al lui D. Bolintineanu : „Trist lucru în adevăr că nici unul din junii noştri, şi ce zic, nici unul din profesorii noştri să nu anunţe, să nu deplîngă de pe catedra sa acest eveniment în literatura română." Interpelarea din Buciumul nu scutea nici forurile oficiale, îndeosebi Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, care „risipeşte pe tot anul 120.000 lei fără să ştie nimeni cum şi pentru ce" şi care ar fi trebuit să ia decizia „să dăm o a 12-a parte clin banii încuragierelor pe acest an spre a scăpa din naufragiu geniul unui autor clasic al României".
O pledoarie entuziastă în favoarea lui D. Bolintineanu în-fcîlnim şi în Aurora română, an. I, nr. 2, 15/27 ianuarie 1863, p. 22. Dînd relaţii asupra conţinutului ediţiei, ziarul deplînge şi el faptul că „eminentul poet al naţiunii noastre" s-a văzut con-strîns, din lipsă de abonaţi, să renunţe la prodectul său : „Foile de prenumeraţiune au ieşit aproape de un an însă, durere, la poeziile celui mai excelinte poet român se subscriseră atît de puţini, încît nu se acoperiră nici jumătatea spezelor de tipar." Reproduci nd scrisoarea deschisă publicată de D. Bolintineanu în Românul, nota din Aurora română încheia cu acelaşi ton de reproş faţă de cei ce nu acordau suficient interes operei unuia dintre cei mai de seamă poeţi ai vremii : „Ce cuvinte modeste sunt a-ceste ! Cît de frumos exprimă ele nobleţea spiritului şi ablegarea poetului... Sărmanule poet! de ce n-ai scris opurile tale frînceşte
sau greceşte, atuneea te-ai bucura nesmintit de o îmbrăţişare mai călduroasă din partea multor fii ai României."
Faptul că ziarele amintite îşi extindeau reproşurile asupra tuturor categoriilor de cititori 1-a determinat pe D. Bolintineanu să aducă unele clarificări necesare ale problemei în discuţie, printr-o nouă scrisoare deschisă, apărută în Buciumul, an. I, nr. 4, 9 ianuarie 1863, p. 4. La sesizarea editorului Christu loanin, care cunoştea bine, prin propria sa experienţă, interesul sau dezinteresul diverselor categorii de cititori faţă de operele scriitorilor noştri din acel timp, Dimitrie Bolintineanu precizează, în această nouă scrisoare, că cei ce trebuiau blamaţi nu erau cititorii simpli, oamenii obişnuiţi, preocupaţi continuu de propăşirea literelor româneşti, ci reprezentanţii claselor avute, înstrăinaţi de literatura naţională. Scrisoarea lui D. Bolintineanu era precedată de această notă din partea redacţiei : „Văzînd în într-un număr al Românului că d. Dimitrie Bolintineanu îşi trage de sub tipar ediţiunea completă a scrierilor sale din cauza lipsei de subscriptori trebuincioşi pentru acoperirea cheltuielilor acestei ediţiuni, indignaţi, noi am provocat simţimintele naţionale în termeni ce s-au văzut în Revista literară din no. 2 al Buciumului Acum d. Bolintineanu ne asigură că lucrul s-a trecut cu totul altfel de cum arătase ziariul Românul. Fericiţi că această culpă se aridică d-asupra naţiunii române, publicăm aci cele ce ne comunică d. Bolintineanu". în scrisoarea sa, poetul mulţumea, iarăşi, pentru „maniera graţioasă" în care ziarul susţinuse tipărirea poeziilor sale, însă aducea un element nou, o precizare .care situa problema în discuţie într-o altă perspectivă. De data aceasta, D. Bolintineanu declara că, „voind a face o ediţie de lux", deci o ediţie mult mai costisitoare, „s-a făcut apel la clasa avută, care avea dreptul a răspunde sau a nu răspunde". El lua apărarea cititorilor obişnuiţi, care nu dispuneau de suficiente resurse financiare pentru cumpărarea unei ediţii de lux, arătînd totodată că aceştia erau cei mai devotaţi sprijinitori ai literaturii naţionale : „Pentru numele lui Dumnezeu, amice>, faceţi osebire în ziariu de poporul român şi acei ce nu răspund la întreprinderi de. literatură naţională, căci toate cărţile tipărite pînă astăzi s^au trecut în poporul român pînă la 1500 exemplare". Poetul aducea ca argument scrisoarea primită de la editorul Christu loanin, pe care o considera „atît o explicare pentru ce ediţiile de lux nu izbutesc, cum şi o dovadă de mare credinţă a unui fiu
832
833
din popor în poporul român". Scrisoarea lui Christu Ioanin, datată „3 ianuarie 1863", reprodusă în continuarea scrisorii lui D. Bolintineanu, lămurea pe deplin lucrurile, incriminând nepăsarea protipendadei faţă de operele scriitorilor români şi demonstrând, convingător, că cititorii din masele populare erau cei mai devotaţi iubitori ai literaturii autohtone. „DonYii/ule Dimitrie Bolmtrnene ! — îi scria Christu Ioanin. Am cetit.. în. remarcabilul şi eruditul ziariu Buciumul că listele de subscriere la poeziele dumitale le-ai fi retras. Nu mă prinde mirare, fiindcă de mai multe ori v-am înştiinţat că ediţiile de lux al căror cost este foarte ridicat şi ai căror amatori sunt foarte puţini, după o lungă sperienţă ce am făcut, nu au reuşit. Dar dacă această ediţie ar fi pentru popor, vă asigur că va reuşi precum au reuşit toate operile dumitale ce am editat şi din care unele le-am trecut pînă la no. de 1500 exemplare. Domnul meu ! Să nu se facă nedreptăţire poporului român, căci poporul citeşte româneşte, şi pot zice că numai poporul citeşte.
Ca librar, cunosc pe amatorii de literatură română ; ei sunt numai în popor. Eu însumi m-am lăsat de multe ori a mă amăgi, de frumoasa speranţă că clasele avute vor contribui la literatura română ; astfel, cînd am voit a edita opere ce se adresa la capitaluri, am rămas cu ele în magazie ; cînd însă am editat opere române ce se adresa la popor, prin preţul lor, am reuşit a le trece repede. O repet însă, numai poporul citeşte româneşte."
Christu Ioanin îi propune lui D. Bolintineanu să renunţe la ideea unei ediţii de lux, oferindu-se să-i tipărească o ediţie obişnuită, amîndoi avînd de cîştigat de pe urma acestui fapt : „Cît pentru operele dumitale, dacă această ediţie s-ar tipări obicinuit, vă asigur că va reuşi precum au reuşit toate operele dumitale, rămîindu-ini şi mie un profit. Pentru aceea, sigur fiind de o completă reuşită, ca totdauna, mă ofer a edita eu toate poeziile dumitale vechi şi noi, ba încă şi cu o remuneraţie demnă de aceste opere, şi sper, domnul meu, că nu-mi vei refuza propunerea ce vă fac şi-mi veţi da preferinţa ca cel mai vechi editor al scrierilor dumitale." Propunerea lui Christu Ioanin era,, desigur, tentantă. Parţial, D. Bolintineanu va ţine seama de ea. Ideea unei ediţii de lux îl va obseda însă, în continuare.
Deşi ziarele interveniseră activ în stimularea interesului cititorilor pentru ediţia anunţată, realizarea acesteia a întâmpinat încă foarte mari obstacole. Se pare că sumele rezultate din înscrierile pe listele de abonaţi nu acopereau în suficientă măsură
cheltuielile de tipărire, publicarea ediţiei fiind amînată de la an la an. N-ar fi exclus ca însuşi D. Bolintineanu să fi trenat apariţia ediţiei, deoarece în această perioadă devine înalt demnitar de stat al Principatelor Române Unite şi, cu modestia-i exemplară, ce 1-a caracterizat întotdeauna, desigur că nu vroia să profite de poziţia sa politică. La 12 octombrie 1863, prin decretul nr. 976, semnat de Alexandru ioan Cuza, s-a format un nou guvern, sub preşedinţia lui Mihail Kogălniceanu, guvern care avea să înscrie cel mai luminos moment din timpul Unirii, îndeplinind un rol hotărîtor, de însemnătate istorică, prin legile şi reformele realizate. Din acest guvern a făcut parte şi Dimitrie Bolintineanu, ocupînd importanta funcţie de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, pînă la 29 iulie 1864, cînd, fără nici un motiv explicit, îşi dădu demisia. Peste cîteva luni îl vedem însă preocupat din nou de ediţia sa. De data aceasta, pentru a-şi vedea visul împlinit, se adresează chiar Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, al cărui titular fusese, solicitând un împrumut de 500 de galbeni, în vederea publicării ediţiei din poeziile sale vechi şi noi, obligîndu-se să restituie suma respectivă sub formă de exemplare tipărite, care să fie distribuite ca premii şcolare. Ministerul îi aprobă un împrumut de 1400 lei (Arhivele Statului, Bucureşti, Ministerul Instrucţiunii Publice, .1864, dosar 418, f. 620).
Evident, împrumutul obţinut a fost de bun augur. în primăvara anului următor, 1865, ediţia vede, în sfîrşit, lumina tiparului, în două volume, purtând titlul Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite. A apărut mai întîi o ediţie obişnuită, la Bucureşti, în Tipografia lucrătorilor asociaţi. La foiarte scurt timp utilizîndu-se acelaşi zaţ, dar schimbîndu-se calitatea hîr-tiei şi prezentarea grafică, apare mult dorita de poet ediţie de lux, purtând pe. pagina de titlu menţiunea „Ediţiunea a doua". Apariţia ediţiei de lux a fost salutată cu entuziasm în presa vremii. De pildă, în Trompeta Carpaiilor, an. I, nr. 28, 10/22 iunie 1Ş65, p. 109, se scria : „Literatura română îşi urmează, precum am mai zis-o, avîntul ei. Două volume de poezie ale dulcelui nostru poet Bolintineanu ieşiră de sub tiparul cel mai perfect pînă astăzi la noi, de sub tiparul Lucrătorilor asociaţi. Această ediliune este demnă de ceea ce conţine, de poeziele Bo-lintineanolui. Este, în adevăr, agreabil a citi o poezie suavă pe o hîrtie veilino, frumos şi exact tipărită." întemeiată la începutul
834
835
anului 1865, de către Franz Gobl, Scarlat Walter şi Petre Is-pirescu, Tipografia lucrătorilor asociaţi a prezentat ediţia de iux a poeziilor lui D. Bolintineanu la concursul de grafică din 1886, fiind premiată cu medalia de argint, cum ne informează Petre Ispirescu în Jurnalul său (cf. Documente şi manuscrise literare, voi. II, alese, publicate, adnotate şi comentate de Paul Cornea şi Elena Piru, Bucureşti, Editura Academiei R.3.R., 1969?. p. 197).
Primul volum ai ambelor ediţii din 1865, absolut identice în conţinutul lor, este dedicat de poet „Umbrelor ce au lăsat, averi pentru instrucţiunea publică" şi conţine ciclurile Florile Bosforului, Legende istorice şi Basme. Cel de al doilea volum,, dedicat „Corpului profesoral din România", este alcătuit din ciclurile Macedonele, Reverii şi Diverse.
FLORILE BOSFORULUI
în perioada îndelungatului său exil politic de după revoluţia de la 1848, Dimitrie Bolintineanu acţionează, mai întîi în Transilvania, îndreptîndu-se apoi spre Constantinopol. Peste cî-teva luni, în toamna anului 1849, ajunge la Paris, unde rămîne pînă spre sfîrşitul anului 1851. De aici, la începutul lui 1#52j se reîntoarce la Constantinopol. în notele finale din primul Volum al ediţiei din 186$, redactate de D. Bolintineanu la modul impersonal, pare-se şi" cu contribuţia altcuiva, se menţiona că „autorul acestor poezii, expuls din ţara sa în anul 1848, compromis în mişcarea politică de atunci, se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol, de unde înainta la Paris spre a-şi urma studiile începute acolo în 1846 şi întrerupte de revoluţiunea din februarie. Dupe o şedere de doi ani în Paris, se înturnă în Constantin op ole." în capitala Turciei, poetul e găzduit de Ion Ghica,. „în graţiosul său locaş pe Bosfor", cum va preciza ulterior, într-un articol publicat în Dîmboviţa, an. I, nr. 1, 22 martie 1870, p. 10. în casa bunului său prieten, D. Bolintineanu e înconjurat de caldă afecţiune şi preţuire, găseşte înţelegere şi alinare, dar mai ales o atmosferă prielnică preocupărilor sale literare.
La Constantinopol, poetul este impresionat de splendorile peisajului oriental, de farmecul fascinant al Bosforului, de sa-
voarea specifică moravurilor şi ţinuturilor exotice, în Note la volumul I al ediţiei din 1865, D. Bolintineanu relata, cu încîn-tare : „Turcii numesc Bosforul : Bogaz bogassi. Prin acest canal Marea Neagră comunică cu Propontida sau Marea de Marmara. Lungimea lui este aproape 30 kilometre şi lărgimea lui se schimbă de la patru la unul. Malurile acestui canal sunt celebre prin frumuseţea lor pitorească, prin gradinele delicioase ce acoperă malurile şi dealurile vecine şi fac loc, între ele şi marea, unor case, chioşchiuri, saraiuri cu formă orientală. Nu este nimic mai frumos în lume, ca sit, decît această strîmtoare. Natura aici are o calitate particulară, aceea de a nu obosi niciodată ochii ce o privesc. Varietatea infinită a tablourilor produce acest fenomen. Astfel, fiece minut aduce ceva nou sau în desemn, sau în colorile acestui tablou magic. Cerul, sub înrîurirea curintelor de aer ce-şi comunică cele două mări, precum şi malurile atît de variate în formele lor, gradinele, stîncile, văile contribuă la această luptă eternă între umbre şi între raze, contribuă la naşterea marii varietăţi."
La Babek, pe malul Bosforului, compune poezia Rable, pe care o citeşte în ambianţa plăcută din casa lui Ion Ghica. Soţia acestuia, Saşa, „femeie cu educaţiume şi inteliginţă superioară", se arătă extrem de încîntată şi „angaja pe poet a exploata frumuseţile Bosforului", cum precizează însuşi D. Bolintineanu în Note la volumul J. Poeziile pe care le scrie în acest timp, inspirate clin splendorile naturii orientale şi din realităţile caracteristice acestui mediu, învăluite adesea în mireasma legendei, impregnate de sentimentalismul şi senzualismul specific oamenilor şi întîmplărilor din zona pitorescului exotic, au constituit ciclul Florile Bosforului. Desigur, îndemnurile primite din partea soţiei lui Ion Ghica au avut şi ele un rol stimulator, însă poetul nostru urma, în această direcţie, o coordonată fundamentală a romantismului, îndeosebi a romantismului francez, pentru care Orientul devenise o nouă şi tulburătoare sursă de inspiraţie.
Interesul scriitorilor europeni pentru realităţile Orientului începe să se manifeste tot mai accentuat în prima jumătate a secolului al XÎX-lea, căpătînd o amploare deosebită sub auspiciile romantismului. Desigur, tentaţia Orientului se manifestase şi mai înainte, însă izolat şi fortuit, expresia literară a acestei tentaţii avînd mai mult aspectul unei galanterii exotice. De regulă, cei ce îşi alegeau subiecte din Orient nu-1 văzuseră, inspirîndu-se îndeosebi din relatările şi însemnările de călătorie
836
837
ale altora, informaţii bogate în acest sens of erindu-ne Pierre Martiino î;n lucrarea L'Orient dans la litterature francaise au XVII-e et XVIII-e siecle (Paris, Hachette, 1906) şi Jeian-Marie Carre în voluminoasa sa exegeză Voyageurs et ecrivainş frangais en Egypte (Cairo, Imprimerie de L' Institut Fjrancais d\ Archeo-logie Orientale, 1932). în secolul al XVIII-lea, motivele şi pretextele orientale devin frecvente în literatura franceză. După ce publică Lettres persanes, în 1721, Montesquieu scrie romanul Arsace et Ismenie, subintitulat „histoire orientale". Volţaire tratează şi el subiecte orientale în piesele de teatru Zaire (1732) şi Mohamet ou le Fanatisme (1741). De asemenea, Le Sage dă la lumină multe comedii galante cu teme orientale, care lansează o adevărată modă de piese burleşti, cum este Les Trois sultanes (1761) a lui Favart. O viziune nouă asupra Orientului, din perspectiva preromantismului, aduce Volney, prin Voyage en Egypte et en Syrie (1787) şi apoi prin celebrele Les Ruines (1791).
Ca urmare a pătrunderii lui Napoleon înEgipt, orientalismul capătă o îndrumare oficială. în 1795 se înfiinţează Ecole des langues orientales, „qui fit de rorientalisme frangais une science officielle, et lui donne, en mame temps que la dignâte, des ressources etdes instruments nouveaux. Son histoire veritable com-mence â cette date", precizează Pierre Martine în L'Orient dans la litterature frangaise au XVII-e et XVIII-e siecle (p. 360). De asemenea, la 20 august 1798, Napoleon fondează L'Institut d'Egypte, însărcinat cu alcătuirea unei vaste enciclopedii despre» ţara piramidelor.
Interesul pentru Orient, constituit în aceste împrejurări, capătă un alt sens şi o altă substanţă, odată cu apariţia romantismului. Scriitorii preferă îndepărtatele ţinuturi exotice ca o reacţie împotriva clasicismului cantonat în antichitatea greco-latină. De asemenea, spiritul lor învolburat, setea de evaziune, de peregrinare, atracţia pentru zonele geografice necunoscute, acoperite de legendă şi înmiresmate de întîmplări fabuloase, senzaţia tulburătoare a sentimentalismului şi erotismului practicat în aceste zone îi îndeamnă să călătorească în Orient, să se inspire din realităţile lui, să-1 cînte chiar fără a-1 vedea. „Agites, inquiets, melaincoliques, souffrants d'un eternei ennui, emportes par leur imagination, ils se sentent Târne vagabonde et eprouvent un be-soin de depaysement", spune Fernand Bassan în studiul Cha-teaubriand, Lamartine, Nerval et Flaubert en Terre Sainte, apă-
838
rut în Revue des sciences humaines (Paris, oct.-dec. 1965, fasc. 120, p. 493). Chateaubriand publică, în 1811, VItineraire de Paris ă Jerusalem. în 1835, în urma călătoriei întreprinse, Lamartine tipăreşte Les Souvenirs, impressions, pensees et paysages pendant un voyage en Orient. Iar în 1851, apare Voyage en Orient de Gerard de Nerval. Cel mai de seamă moment îl înscrie Victor Hugo, prin volumul de poezii Les Orientales, apărut în 1829, în prefaţa căruia scria : „On s'oceupe aujourd'hui, et ce resultat est du a miile cause qui toutes ont amâne un progres, on s'occu-pe beaucoup plus d'Orient qu'on ne Ta jamais fait. Les etudes orientales aVont jamais ete poussees si avânt... Jamais tant d'in-telligences n'ont fouille â la fois ce grand abîme de l'Asie... II resulte de tout cela que l'Orient, soint comme image, soit comme pensee, est devenu pour les intelligences autant que pour les imaginations une sorte de preoccupation generale â laquelle rauteur de ce livre a obei peut-etre ă son insu." Victor Hugo şi-a imaginat un Orient pe care nu-1 văzuse, însă în versurile lui triumfă extraordinara sa putere de sugerare şi evocare, darul său excepţional pentru culoare şi pitoresc, o inepuizabilă fecunditate verbală, o virtuozitate ritmică fără egal. Victor Hugo prezintă Orientul voluptos, spre care se va simţi atras şi D. Bolintineanu.
Tentaţia Orientului a fost comună întregului romantism apusean, cu ecouri şi în romantismul tardiv al literaturilor răsăritene, în Germania, semnalul îl dă Herder, prin preocupările sale în domeniul esteticii orientale, cum precizează Rene Gerard în L'Orient et la pensee romantique allemande (Nancy, Georges Thomas, 1963, p. 7). Ca manifestări specifice romantismului german, în această direcţie, amintim Divanul oriental-occidental de Goethe, care a împrumutat din literatura Orientului strălucirea imaginilor şi o senzualitate delicată, apoi volumul Trandafirii Orientului de Rukert, apărut în 1822, în care îl imită pe Hafiz, excelînd prin savoarea stilului şi sonoritatea rimelor. Din literatura engleză e suficient să amintim ciclul „poemelor orientale" ale lui Byron, Ghiaurul, Mireasa din Abydos, Asediul Corintului, Rătăcirile lui Childe Harold, Corsarul, a căror acţiune se desfăşoară adesea într-o natură luxuriantă, aducînd în scenă întîmplări dramatice, sentimente năvalnice, personaje stăpînite de iubiri mistuitoare, pătimaşe, de nelinişti devorante, totul proiectat pe cadrul fabulos al Orientului.
Ca poet crescut la şcoala romantismului european, îndeosebi francez, Dimitrie Bolintineanu nu putea rămîne străin faţă de
839
această importantă latură a noului curent literar. Asemenea altor scriitori români de la mijlocul secolului al XlX-lea, care făceau eforturi vizibile şi nelipsite de rezultate meritorii, de a-şi sincroniza creaţia cu marile literaturi europene, D. Bolintineanu şi-a încercat puterile şi în această direcţie, cu mai mult sau mai puţin talent, potrivit posibilităţilor lui şi ale liricii româneşti din acea epocă, propunîndu-şi să cînte şi el Florile Bosforului.
în literatura română, primele ecouri ale Orientului le întâlnim la Theodor Codrescu, în memorialul O călătorie la Constau-tinopoli, apărut la Iaşi, în 1844. O călătorie în capitala Imperiului Otoman întreprinde şi Vasile Alecsandri, în. 1845, consem-nîndu-şi impresiile într-o- agendă rămasă mult timp nefructificată, comentată de G. Bogdan-Duică în studiul Despre Vasile Alecsandri. întîia călătorie la Constantinopole, publicat în Viaţa românească, an. XIV, nr. 1, ianuarie 1922, p. 41. în urtma acestei călătorii scrie însă poeziile Pescarul Bosforului şi Bosforul, prevestind tematica şi atmosfera din ciclul lui D. Bolintineanu* Demn de menţionat este şi faptul că, în România literară din 1855, Dimitrie Ralet publică O scrisoare de pe Bosfor şi, în 1858, la Paris, memorialul Suvenire şi impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole.
Cel ce introduce în literatura română poezia de inspiraţie orientală, în consonanţă cu lirica romantică europeană, este însă Dimitrie Bolintineanu. însuşi autorul Florilor Bosforului era conştient de noutatea pe care o aducea, ca poet romantic, în lirica românească din acel timp, încă tributară motivelor depăşite ale clasicismului. în Note la volumul I al ediţiei din 1865, £>. Bolintineanu sublinia: „Aceste poezii erau un lucru nou în literatura română ostenită pînă aici sub greutatea figurilor mitologice, ale zeilor şi zeelor din Olimpul antic, şi perzînd seva şi flacăra sub săgeţile unui Cupidon îmbătrînit şi cu întristare uzat." Dimitrie Bolintineanu are meritul de a ne fi dat o imagine autentică asupra exoticului oriental. Poetul nostru 1-a cunoscut direct, în perioada exilului, trăind în mijlocul lui timp de aproape şase ani. "istoria i-a obligat pe romanticii noştri să cunoască şi să înţeleagă mult mai bine Orientul, în aspectele lui atât de caracteristice concentrate în capitala imperiului turc^ dar şi în răsfrîngerile şi prelungirile pe care el ■ Ie-a. avut - în viaţa socială, în moravurile publice şi particulare, în mentalitatea unor categorii de oameni din ţările româneşti, de-a lungul secolelor de
dominaţie a Porţii Otomane, cu toate implicaţiile ei. De aceea, versurile lui D. Bolintineanu din Florile Bosforului nu pot fi suspectate de convenţionalism şi artificialitate, cum de multe ori s-a întâmplat. într-adevăr, poeziile din acest ciclu sînt de o pronunţată inegalitate, dar neîmplinirile şi carenţele unora dintre ele nu se datoresc faptului că D. Bolintineanu ar fi avut o imagine falsă asupra Orientului şi ar fi zugrăvit scene, atitudini şi sentimente necanforme cu realitatea. Nereuşita unor poezii trebuie căutată în precaritatea unor mijloace de expresie artistică, sesizabilă nu numai la D. Bolintineanu, ci şi la alţi poeţi de la mijlocul secolului trecut.
Poeziilor din acest ciclu li s-a recunoscut bogăţia stilistică şi imagistică, pitorescul senzaţiilor, farmecul exotic, însă adesea în detrimentul acţiunii, al consistenţei scenelor de viaţă evocate. Observaţia a făcut-o mai întâi Aron Densuşianu, în studiul Poeziele lui D. Bolintineanu, inclus în volumul al doilea din Cercetări literare (laşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 18-87, p. 325), unde arăta : „Această natură în care se petrece acţiunea poemelor a fost şi fericită, dar şi nefericită pînă la un punct pentru poet. Poetul îşi concentrează puterea mai mult în descrierea frumuseţilor Bosforului, trecînd iute, încondeind uşor şi chiar negligind acţiunea, care este temeiul poemei. Pe iîmgă aceasta, poetul dezvoltă în poeme atâta pompă de limbă, un atât de viu torent de versuri, încît toate acestea într-atâta vorbesc şi răpesc pe cetitoriu, încît el nu poate să-şi deie seama de ceea ce se petrece, de acţiune, şi astfeli trece peste piesă fără să poată prinde şi ţine în minte dezvoltarea ei, ci alegîndu-se de cele mai multe ori cu sunetul nespus de dulce şi melodios şi cu expre-siunile pline de roze şi flori, cu un feli de miros îmbătătoriu ce curând se risipeşte." în multe versuri din acest ciclu, D. Bolintineanu a izbutit să redea, în imagini autentice şi inedite, farmecul peisajului oriental, atracţia fascinantă a Bosforului, irizările mărilor care unesc Europa cu Asia, pitorescul unor ţinuturi acoperite de legendă. Dar mai ales a relevat savoarea proprie stărilor afective, mireasma specifică sentimentalismului şi senzualismului oamenilor şi întâmplărilor din această zonă geografică şi umană. Impresia vie de autenticitate, care cucereşte sensibilitatea cititorului şi-1 transpune nemijlocit în interiorul cadrului zugrăvit, e asigurată prin variate mijloace, prin lexic, onomastică şi toponimie, prin utilizarea unor cuviinţe cu sonorităţi
840
841
aparte, prin expresii construite cu subtilitate din elemente caracteristice mediului, prin imagini care provoacă nuanţate senzaţii vizuale, acustice şl tactile. Cele mai bune versuri din Florile Bosforului ne înfăţişează Orientul voluptos, răsfrînt atît în peisaj cît şi în sufletul omenesc. Poetul surprinde nuanţele fine ale coloritului, cu o adevărată pasiune cromatică, cu un evident simţ al picturalului şi al jocului imagistic. în studiul consacrat poetului, introdus în volumul Cercetări de literatură română (Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 85), D. Popovici releva că „nicăieri Bolintineanu n-a trăit mai intens decît aici voluptatea colorilor. în poezia lui, Bosforul apare ca o construcţie în lumea mirajului, în care aceeaşi lumină prinde în jocul razelor sale cerul, pămîntul şi marea", adăugind : „Fiinţele se împărtăşesc din coloarea şi voluptatea peisajului, numele lor au sonorităţi picturale."
în acest decor mirific se petrec drame pasionale, mistuitoare, iubiri de intensă senzualitate, frenetice, pe care numai o sensi-. bilitate romantică le-a putut înţelege în adevărata lor esenţă. în studiul    Metamorfoze  ale  liricii  erotice,  din  volumul colectiv Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1978, p. 118), Roxana So~ rescu sublinia :   „Cu Bolintineanu erosul pătimaş,  misterios  şi: exotic pătrunde în literatura română. Balada de dragoste, even-1 tual într-un decor în consonanţă cu sentimentele tăinuite sau exaltate ale personajelor, fusese cultivată întîmplător şi înainte.. Bolintineanu dă anecdotei romantic construite strălucirile daco-*, rului oriental, încărcate de sugestii muzicale. Poemele şi baladele sale eliberează imaginaţia, în atingerea cu un Orient imaginat după cerinţele lirice ale unei personalităţi dornice de mis'-« ter. Dacă la predecesorii săi romantic era modul de expresie a sentimentului, căruia trebuia să-i presupunem un impuls real-la Bolintineanu evadarea în necunoscut, ridicarea unei lumi pe1 aspiraţiile adîinci ale sufletului caracterizează latura vizionară şi-fantastă a romantismului."  într-adevăr, personajele din Florile' Bosforului sînt naturi pasionale, dăruite plăcerilor prezente, se cufundă în bucuria de-o clipă a erosului, dispreţuind consecinţele funeste care le ameninţă. S-ar putea spune că au o concepţie epicureică, punînd în practică sensul lui cârpe diem, însă ele reprezintă, în fond, senzualitatea pătimaşă de esenţă orientală.
ESM£
în Note la volumul l al ediţiei Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi, 1865, p. 294) se precizează că poezia s-a tipărit pentru prima dată în acest volum. Cifrele din interiorul poeziei aparţin autorului şi trimit la notele finale, unde se dau următoarele explicaţii :
„1. Ghiul. Nume ce turcii dau rozii sau trandafirului.
2. Nihor. Unul din cele mai frumoase sate pe malul Bosforului, partea Europii. Turceşte Enikei, Sat-nou.
3. Ghiauri. Nume ce musulmanii dau creştinilor în genere, este luat cînd în accepţiunea inofensivă ce desemnă un necredincios, adică pe cel ce nu este de religiunea lui Mahomet, şi cînd iară ca un epitet injurios.
4. Frenci. Nume ce dau europenilor în genere şi mai ales celor de viţă latină. Grecii şi armenii se servă deopotrivă cu acest cuvînt ca să desemne pe europeni.
5. îaşmac. Vălul cu care se acoperea femeile turce.
6. Şam. Bagdat.
7. Fiica lui Osman. Spre a desemna o turcă, Osman fiind fondatorul acestui imperiu.
8. Feregeaua. Mantilă sau un fel de domino, de' diferite stofe şi colori pe care femeile turce o pun pe d-asupra celoralte vestminte cînd ies la preîmblare. Această mantilă, deşi de multe ori este purtată cu puţină graţie, damelor elegante ce ştiu să o poarte ie vine foarte bine.
9. Kiahiul. Toată partea vestmîntului ce coperă bustul femeii musulmane, sau peptul.
10. Cerchez. Un fel de tunică scurtă ce femeia turcă poartă pe d-asupra unei alte tunici numită dalgali elec. Este o tunică de preţ mare şi de formă circaziană pe care o pune în zile de sărbători.
11. Dalga. Altfel de tunică, ce înlocuieşte, de multe ori cerchezul, este o tunică de stofă de mătase de Orient, cu ciucuri sau colţi de fir sau de mătase.
12. Selemie. O stofă de mătase din Orient.
13. Geanfez. Stofă de mătase de Orient, foarte scumpă, din care se fac cei mai eleganţi şalvari de femeie.
14. Sîrmali-elec. iară o tunică scurtă cu sîrmă.
842
843
Femeile turce taie o parte din părul lor la tîmple şi îl lasă de cade în bucle scurte. Celalt păr îl împleteşte în mai multe cosiţioare, în lungime naturală, şi, cînd sunt în casele lor, femeile turce îl lasă de cade pe spate astfel împletit ; cînd ieslapreîm-blare, ele rădică toate acele codiţe pe creştetul capului unde le agaţă cu ace de diamant făcute înadins sau de alte pietre mai puţin preţioase, dupe averea şi gustul lor."
Poezia Esme a întrunit, în mod constant, aprecierile elogioase ale celor mai autorizaţi critici şi istorici literari. Portretul realizat aici este de o seducătoare autenticitate, obţinută prin introducerea subtilă a unor cuvinte şi denumiri specifice orientale, de o remarcabilă plasticitate şi expresivitate. în Istoria literaturii române (Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1941, p. 219), G. Călinescu releva că „mai exact pictoric, ca o piesă de muzeu, este portretul din Esme, cu vocabular bine mozaicat, sonic şi vizual." Asupra valorilor expresive ale cuvintelor şi denumirilor specifice din această poezie insista şi D. Popovici, arătînd că „lexicul lui Bolintineanu ajunge, în Esme, pictură şi sugestie" (Dimitrie Bolintineanu, în Cercetări de literatură română, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 71). Viabilitatea valenţelor plastice ale poeziei o confirmă şi Ion Roman, în. prefaţa la Legende istorice (Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965, p. XVIII), observînd că „Bolintineanu obţine efecte picturale prin vocabular, toponimie şi onomastică."
GHIAURA
Publicată prima dată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite, voi. I, Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi, 1865.
RABIE
Cu titlul Rebia şi Atica a apărut mai întîi în Foiletonul Zimbrului, nr. 31, 21 august 1855, p. 246. Cu acest titlu a fost inclusă în volumul Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion, Bucureşti, Tipografia bisericească din St. Mitropolie, 1855. în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite, voi I, Bucureşti, Tipografia lu-
crătorilor asociaţi, 1865, poartă titlul Rabie. în notele finale din acest volum se dădeau următoarele explicaţii, corespunzătoare cifrelor din cuprinsul poeziei :
„1.  Acesta este un sujet istoric.
Kasseki-Rabie, Ghiulnus, ceea ce va să zică băutură de rouă a primăverii, este numele sultanii ce figură în capătul acestii poeme. Era sultana favorită a lui Mohamet al IV-lea care, fermecat de frumuseţea şi inteliginţa ei superioară, îi lăsase în voie guvernul imperiului. Vezi Istoria Turcii de Hammer, viaţa lui Mahomet al IV-lea.
Această poezie fuse scrisă pe malul Bosforului, la Babek, în casa unuia din amicii autorului, d. Ion Ghica, asemenea expatriat, şi care îi dase ospitalitate pentru cîtva timp în locuinţa sa pe mare. Această poezie autorul o citi d-nei Saşii Ion Ghica, femeie cu educaţiune şi inteliginţa superioară. Această damă fuse încîntată şi angaja pe poet a exploata frumuseţile Bosforului, scriind o serie de poezii sub titlul de Florile Bosforului.
2. Lial. Noaptea.
3. Iscudar. Scutari, o parte de oraş din Constantinopol situată pe malul Asii.
4. Ilbahar. Primăvara.
5. Marmara. Marea de Marmara sau vechea Propontide.
'6. Hadîn. Eunuc. Negri însărcinaţi cu garda haremului turcesc.
7. Cîslar-aga. Şeful hadînilor sau eunucilor. Această foncţi-une este foarte considerabilă în Turcia.
8. Candili. Un sat cu o poziţiune desfătătoare pe malul Bosforului în Asia.
9. Almeia. Nume ce se dă dănţuitoarelor.
10. Bogazul. Bosforul.
11. Odalisce. Femei din haremul sultanului. în ierarhia lor, ele sunt asupra halaicelor şi în urma sultanelor.
12. Hanîmâ. Damă turcă de consideraţie."
în Note la volumul I se mai explică încă două cuvinte, care nu figurează însă în cuprinsul poeziei : „Biulbiuli. Biulbiul, pri-vigătoarea" şi „Chiparişi. Un arbor frumos şi verde ce se află în toate cimitirile turceşti şi care formează păduri, el începe a se arăta de la Vama înainte." Aceste cuvinte se întîlnesc într-o poezie următoare, Leili. Un cuvint turcesc din poezia Rabie, nenumerotat în text, dar explicat în notele finale, este „Hangear. Cuţit ce turcii purtau mai nainte la brîu".
844
845
în studiul Dimitrie Bolintineanu, inclus în volumul Cercetări de literatură română (Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 85), D. Popovici observa că, deşi poezia Robie este „înecată în descrieri şi în firele complicate ale unei intrigi de harem", merită a fi apreciată pentru că „ridică la suprafaţă cîteva momente din descrierea frumuseţii feminine, cum sînt acelea care ne arată pe baiaderă înainte de a începe dansul şi în timpul dansului".
ALMELAIUR
A apărut mai întîi fără titlu, în ciclul Caicelanee din volumul Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion, Bucureşti, Tipografia bisericească din St. Mitropolie, 1855. Cu acest titlu a fost reluată în ediţia din 1865.
Distingem aici o viziune specific romantică, de provenienţă franceză. Cel ce se simte plutind în sferele paradisiace, împărtăşind iubirea frumoasei Almelaiur, se adresează nopţii ce îi învăluie cu farmecul ei : „O, noapte graţioasă, / Opreşte zborul dulce..." aproape cu aceleaşi celebre cuvinte din poezia Le Lac a lui Lamartine : „O, temps î Suspends ton voi..."
SĂRUTAREA Publicată prima dată în ediţia din 1865.
istoria lui Joinnin şi Jul-Van-Gaver, pag. 315, încă îl însemnează. Cu diferinţă că ei zic numai că Ali-bei sau Kiuprluli-Zade, nepot al vestitului vizir Kiupriuli, fuse condemnat la moarte de Mustafa II şi executat, cu toate că unchiul său fusese atunci atît de putinţe. Crima lui a fost numai că a privit dulce la o sultană."
. Probabil dintr-o eroare de punere în pagină, două cuvinte din această poezie, biulbiuli şi chiparişi, fuseseră explicate în notele de la Rabie, cum am menţionat mai sus. în textul din Leili, D. Bolintineanu face trimiteri la notele finale numai pentru următorii doi termeni :
„1. Hurioara. Huria. Spirit ideal, feimeie ce locuieşte în eden, d-o albete strălucitoare, menită a desfăta pe cei drepţi cu un amor ideal dupe moarte.
2. Halaica. Sclavă a hanîmelor".
Deşi în textul ediţiei din 1865 nu se face nici o trimitere pentru Namazul, în notele finale se arată că e „rugăciunea către Dumnezeu pe care musulmanii trebuie a o face de cinci ori pe zi".
în studiul O reabilitare necesară : poezia lui D. Bolintineanu, publicat în Viaţa românească, an. XXV, nr. 8, august 1972, p. 66, Mihai Zamfir releva că, prin poezia Leili, configurarea peisajului liric depăşeşte simpla notaţie convenţional-romantică, asis-tînd „pentru prima dată la apariţia unui cadru fantastic :: elemente aparent naturale se alătură în îmbinări savante, ziua şi noaptea îşi unifică luminile într-o feerie de basm".
SUSPINUL BOSFORULUI
LEILI
Iniţial, în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion, din 1855, purta titlul Zeila. La reluarea ei în ediţia din 1865, poetul a modificat-o substanţial şi a intitulat-o Leili.
Motivul de bază al poeziei are o sursă livrescă, după cum se precizează în Note la volumul 1 al ediţiei din 1865 : „Cronicele turce vorbesc de această tragedie. Dupe aceste cronici, Hammer însuşi rapoartă faptul cu ocaziunea lui Kiupriuli şi Mustafa II;
Publicată în ediţia din 1865.
în text se face o singură trimitere la notele finale : Luna." în Note la volumul I se mai dau însă următoarele riri :
„Pescarii în caice. în toate serile, pe unele părţi ale lului se înşiră mulţime de caice de pescari şi se pun la
Ca crinul din Tabor. Crinul din muntele Taborului.
Cafasul. Un fel de jaluzie sau persienă de speteze de transparinte, zugrăfit cu feţe, care astupă ferestrele de la muri şi prin care, din casă se vede afară, iar de afară vede înuntru".
„1. Ai.
lămu-
cana-pîndă.
lemn, hare-nu se
846
847
MEHRUB-fî
Apărută în volumul Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion, (1855). Reprodusă apoi în ediţia din 1865.
In legătură cu subiectul acestei poezii, D. Bolintineanu preciza, în Note la volumul I : „La sărbătoarea Bairamului, după ceremonia de la giamie, sultanii primeau de la sultana valide, mumă, o fecioară jună şi frumoasă, şi zgomotul tunurilor vesteau toată noaptea, capitalii, că sultanul se dezmiarclă cu prada sa. Această datină barbară şi ruşinoasă nu mai există. în timpul cînd se trece sujetul poeziii aceştia, sultana valide oferise fiului său o fecioară română, răpită de la Dunăre."
Deşi în textul poeziei nu întîlnim nici o cifră de trimitere la notele finale, aici sînt explicate două cuvinte turceşti : „Le-giver. Azur" şi „Latif Iei. Zefirul".
O NOAPTE DE VARĂ
S-a publicat în ciclul Caicelanee (IX) din Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855). Ou acest titlu a fost reprodusă în ediţia din 1865.
In Note la volumul I, pe marginea versului „Revarsă ici şi colo torente de fosfor" se făcea următorul comentariu : „Cine a plutit noaptea pe mare ştie că sub lovirile lopeţii, printre spumă, se văd scîntei ca scînteiele focului : sunt scînteile fosforului ce există în apele mării". în studiul Metamorfoze ale liricii erotice, din volumul colectiv Structuri tematice şi retorico-sti-listice în romantismul românesc (Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1976, p. 120), Roxana Sorescu remarca, pe bună dreptate, că poezia O noapte de vară se ridică mult peste nivelul edulcorărilor sentimental-iacrimogene din lirica erotică a epocii, ates-tînd faptul că D. Bolintineanu izbutea să creeze versuri de autentică vibraţie estetică, atunci cînd utiliza cu sobrietate mijloacele de expresie : „Dacă nu plăteşte tribut locurilor comune ale vremii sale, cu adevărat mare este Bolintineanu atunci cînd ştie să se oprească la sugestia lunii încremenite în faţa dragostei, balada reducîndu-se la o succesiune de gesturi neretorizate, dar grele de evocări."
CAIGIUL
Cu titlul Barcarolă a apărut în Propăşirea, an. I, nr. 20, 28 mai 1844, p. 160.
Editată la Iaşi, cu începere din ianuarie 1844, de către Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica şi Vasile Alecsandri, revista Propăşirea era deschisă nu numai scriitorilor moldoveni, ci şi celor din Muntenia şi Transilvania, programul ei preconizînd înfăptuirea unităţii naţionale. Dimitrie Bolintineanu îşi inaugurează colaborarea îa Propăşirea cu această poezie, prin intermediul lui Ni-colae Băîcescu. La 14 martie 1844, N. Bălcescu îi scria lui Ion Ghica : „Iată îţi trimit o poezie de la Bolintineanu" (N. Bălcescu : Opere, voi. IV, Corespondenţă, ediţie critică de G. Zâne, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1964, p. 52). Din Propăşirea, poezia Barcarolă a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şî literatură, an. VII, nr. 38, 18 septembrie 1844, p. 304.
Cu acest titlu a fost inclusă prima dată în volumul Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul, Bucureşti, în tipografia lui C. A. Rosetti & Vinterhalder, 1847. A fost reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855), în ciclul Caicelanee (III). în ediţia din 1865 a fost inclusă cu titlul schimbat în Caigiul. Poezia s-a bucurat de o bună apreciere din partea lui Titu Maiorescu. în studiul Poezia română. Cercetare critică, publicat iniţial în Convorbiri literare, nr. 1—5, 7 şi 8 din 1867, şi retipărit, în acelaşi an, într-o broşură aparte, mentorul „Junimii" afirma că „foarte plastic în descrierile sale este Bolintineanu", argumentînclu-şi ideea cu versuri din poezia Caigiul (cf. Titu Maiorescu : Opere, voi. i, ediţie, note, variante, indice de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Dom-nica Filiman. Studiu introductiv de Eugen Todoran, Bucureşti, Editura Minerva, 1978, p. 16).
ODALISCA Publicată prima dată în ediţia din 1865.
In studiul Bolintineanu şi sonurile poeziei moderne, din volumul Scriitori moderni (Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 21), I. Negoiţescu demonstra convingător că în opera acestuia sînt prefigurate multe din particularităţile distincte ale
848
849
liricii româneşti de mai tîrziu. Astfel, în poezia Odalisca descoperea „deplina armonie a lui Macedonski" răsunînd „în versurile care cîntă erotica îmbătare, cu lumini scăldate în umbra miresmelor, cu acele azururi glauce şi suferinţele de filtru voluptos".
KÎZ-CULESI
în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate suh îngrijirea d. G. Sion (1855), unde s-a tipărit prima dată, purta titlul Siuadea. A fost reluată în ediţia din 1865 cu titlul Kîz-Culesi, explicat astfel în notele finale din primul volum al acestei ediţii : „1. Kîz-Culesi sau Turnul fetii. Acest turn se află în apropiere de malul de la Scutari la intrarea în Bosfor din Marea de Marmara, pe o mică stîncă în faţa apei. Turnul e zidit de bizantini. O tradiţiune otomană spune că acest turn fu ridicat de un sultan ca să închiză acolo pe fiica sa şi să o scape de muşcătura unui şearpe care trebuia să o muşte neapărat la 15 ani ai vieţii ei." în Note la volumul I se mai dau explicaţii despre „Allah. Dumnezeu" şi „Gun-ag armaşi. Zorile".
FATA DE LA CANDILI
A făcut parte iniţial din ciclul Caicelanee (VI), în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855). I s-a schimbat titlul în ediţia din 1865; '
FURTUNA
Integrată în ciclul Caicelanee (VII) al ediţiei din 1855 şi reluată cu titlul cunoscut în ediţia din 1865. în şedinţa „Junimii" din 26 octombrie 1865, Titu Maiorescu citeşte din opera lui D. Bolintineanu, în vederea alcătuirii unei antologii de lirică românească, selectînd, printre altele, şi poezia Furtuna (ci. I. E. Torou-ţiu, Studii şi documente literare, Bucureşti, „Bucovina", 1933, voi. IV, p. 431). Aceste poezii au fost utilizate de Titu Maiorescu în studiul O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, publicat în Convorbiri literare, nr. 1—5, 7 şi 8 din 1867, cu titlul
Poezia română. Cercetare critică, şi retipărit, în acelaşi an, într-o broşură aparte, în anexele căreia se reproduceau şi poeziile selectate.
INSOLA PRINKIPO
Poezia s-a intitulat iniţial Elia şi a fost inclusă în ciclul Caicelanee (XIV) din Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855). Poetul i-a schimbat titlul în ediţia din 1865.
. în această insulă a Imperiului Otoman, Dimitrie Bolintineanu l~a cunoscut, în 1853, în timpul exilului său, pe E. C. Grenville Murray, viceconsulul britanic la Mitylene, ou care stabileşte relaţii apropiate. Interesat de fenomenul literar românesc, atras de farmecul folclorului nostru, E. C. Grenville Murray traduce în proză, în limba engleză, doinele populare din culegerea lui Vasile Alecsandri, bucurîndu-se, în această frumoasă îndeletnicire, de sprijinul direct al lui D. Bolintineanu (cf. P. Grimm : Cele dinţii traduceri englezeşti din literatura română, în Studii literare, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1943, voi. II, p. 226). Culegerea lui E. C. Grenville Murray, apărută la Londra, în 1854, se deschidea cu un substanţial studiu, în care făcea un scurt istoric al poporului român, vorbea admirativ despre poezia noastră populară, despre literatura română şi reprezentanţii ei din acel timp. Numeroasele date şi preţioasele informaţii documentare utilizate în acest studiu i-au fost furnizate de D. Bolintineanu, după cum însuşi E. C. Grenville Murray mărturisea : „I nave now only to add a few words as to my own share in the present work. Some of the best of the Doine have been collected by M. Bolintineanu, who has assisted me with much curious information." Introducerea lui E. C. Grenville Murray era datată : „Prince's Island, Sept. 12, 1853".
SÎNTA SOFIA
În Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea de G. Sion (1855), unde a apărut prima dată, era intitulată Umbra sîntei Sofii. A fost reluată în ediţia din 1865 cu titlul schimbat.
850
851
în notele finale din primul volum al ediţiei se precizează SullS* P°emă       Un SUJ6t iStOTiC- FU «** Ia Ghen^lek în
SCLAVELE ÎN VÎNZARE Tipărită numai în ediţia din 1865.
în articolul Diminutivele şi rima lui Dimitrie Bolintineanu, publicat în Adevărul literar şi artistic, an. XIX, nr. 897, 13 februarie 1938, p. 7, Barbu Lăzăreanu cita această poezie pentru imaginile şi rimele ei bogate, „unele de-o îndrăzneală, am zice, argheziană, dacă nu mi s-ar socoti la rîndul lui atributul acesta drept o cutezanţă cronologică'4.
în Note la volumul I al ediţiei din 1865 erau explicate expresiile şi cuvintele numerotate în textul poeziei :
„1. Copta din Misir. în Egipt este un popor creştin care se cheamă coptes. Se crede că acest popor ar fi coborîad din adevăraţii egipteni ; dar aceasta nu este destul de dovedit.
2. Şair. Poet.
3. Iemen. O parte a Arabii.
4. Ispahan. Oraş în Persia.
5. Beghir. Cal.
6. Guegua. Femeie dintr-o seminţie albaneză.
7. Magiari. Nume ce turcii dau galbenilor austriaci.
8. Askeri. Ostaşi.
9. Palicari. Voinici."
Mai sînt explicate încă două cuvinte, nenumerotate în textul poeziei : „Fachiol. Legătura capului a femeii creştine în Orient" şi „Anadol. Asia Mică".
căci voise a regenera patria sa, Baraictar-paşa ce se afla la Ruş-ciuc, amic devotat al lui Selim, luă hotărîrea de a restabili pe tron pe Selim. Puindu-se în capul unei mari armate, merse asupra Constantinopolului şi bătu pe rebeli ; dar aceşti din urmă sugrumară pe Selim în închisoare. Tot această soartă avu şi Mustafa. Dupe acest eveniment, Mahmud se urcă pe tron prin voinţa lui Baraictar-paşa. în recunoştinţa acestui serviciu, sultanul îl numi satrazan al său. Cîtva timp în urmă acest mare vizir uită datoriile către patria sa şi se lăsă să cază cu totul într-o ruşinoasă   viaţă   de  moliciune.   Nu  se  mai   ocupă   de trebile statului. Zilele şi nopţile el le trecea lîngă o roabă frumoasă. Ianicerij se revoltară din nou, vizirul, văzînd că nu poate a-i învinge, se hotărî să moară cu roaba sa frumoasă pe care nu voia să o vază căzînd în mîna rebelilor. Puse el însuşi focul la chioschiul în care se afla cu roaba frumoasă şi arse împreună cu ea."
Anghel Demetriescu a emis ipoteza că această poezie „i-a servit de arhetip" lui M. Eminescu pentru O călărie în zori (cf. Anghel Demetriescu : Mihai Eminescu, în Opere, ediţie îngrijită ele Ovjdiu Papadima, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1937, p. 229).
SANDALUL
Apărută în ciclul Caicelanee (VIU) din Poeziile ale d~lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (18551 şi reluată în ediţia din 1865, în ale cărei note finale se preciza că Sandal este „nume ce turcii dau la un fel de barca .
GULFAR
în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855) apare sub titlul Ghilfar. A fost reluată în ediţia din 1865 cu titlul uşor modificat.
în Note la volumul I se precizează că „această poemă are un sujet tras din istorie", indieîndu-se ca sursă de inspiraţie Istoria Imperiului Otoman de Hammer : „Sultan Selim fiind detronat de partida clerului şi de ianiciari şi aruncat în închisoare,
ZIULfî
Publicată numai în ediţia din 1865.
FATME
Tipărită în ediţia din 1865.
în Note la volumul I se arată că poezia are o bază reală : „Această tristă istorie este foarte cunoscută la Constantinopol.
852
853
Se zice că una din surorile sultanului Abdul Medjid, măritată dupe un paşă, născuse un prunc şi găsise pruncul sugrumat în leagăn, că această perdere fu cauza morţii tinerii mume şi că înainte de a muri chemă pe sultanul şi îl rugă a desfiinţa barbara datină de a ucide copiii de parte bărbătească ce nasc în familia imperială ; că sultanul promise a o face şi îşi ţinu promisiunea."
DORINŢA Inclusă în ediţia din 1865.
în textul poeziei nu întîlnim cifre de trimitere la notele finale pentru cuvintele : „Talice. O trăsură elegantă de lemn a femeilor turce." şi „Keat-hanea. Loc de preîmblare numit şi Apele-dulci din Europa. Acolo sultanul are un castel şi o frumoasă grădină. Aici merge, în timpul primăverii, toată capitala, vinerea, în preîmblare. Vara nu mai merge nimeni în acest loc, din cauza miasmelor friguroase. Vara se cluc la Apele-dulci din Asia pe Bosfor." în cuprinsul poeziei sînt numai trei trimiteri la notele finale :
„1. Deniz. Marea.
2. Gearuri. Şaluri.
3. Şah-zade. Fiu de sultan."
MORMÎNTUL EI Apărută în ediţia din 1865.
NU MAI ESTE
Publicată în ciclul Caicelanee (XII) din Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855) şi reluată, cu titlu de sine stătător, în ediţia din 1865.
APLEC OCHII Tipărită în ediţia din 1865.
SINGURĂTATEA
Apărută în Calendar geografic, istoric şi literar pe 1861, p. 45, şi inclusă în ediţia din 1865.
Într-un meritoriu studiu despre Ficţiune, imagine şi cornpa-raiiune (Bucureşti, Gutenberg, 1896, p. 36), Vasile D. Păun afirma că, în această poezie, D. Bolintineanu a fost influenţat de „o elegie celebră de la poetul suedez Wallîn". O interesantă apropiere între Bolintineanu şi Eminescu a stabilit Mihai Zamfir, în judiciosul său studiu O reabilitare necesară: poezia lui D. Bolintineanu, apărut în Viaţa românească, an. XXV, nr. 8, august 1972, p. 70, relevînd, referitor la poezia Singurătatea: „Asemeni feciorului de împărat din superbul poem eminescian numit de G. Călinescu Povestea magului călător în stele, poetul meditativ Bolintineanu se autodefineşte prin boala singurătăţii şi a melancoliei. Însuşi ritmul sună tulburător de asemănător cu cel al marelui poem eminescian, în aceeaşi cadenţare somnolentă de alexandrini. Poetul îndrăgostit perpetuu de himeră reprezintă, în cazul lui Bolintineanu, o ipostază inedită."
CERCHEZA Apărută în ediţia din 1865.
EU VIU
Cu= titlul Cîntec a apărut în Curierul român, an. XVIII, nr. 68, 24 august 1846, p. 270. A fost inclusă mai întîi în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă -în -Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 24, 14 iunie 1852, p. 96. Reluată, cu acelaşi titlu, în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855) şi apoi, cu titlul Eu viu, în ediţia din 1865. Poezia a fost selectată ele Titu Maiorescu pentru studiul său O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 (cf. nota la poezia Furtuna).
854
855
LA LUIZA
Inclusă în ediţiile din 1855 şi 1865
HIAL
vorba înţeleg o fantasmă : Ceea Ce 1^2 S
nt Aceste versuri sunt scrise în anul 1852 la Bebek '
LBGIVERA Publicată în ediţia din 1865.
SE SCALDĂ Publicată în ediţia din 1865.
DILRUBAM
Tipărită în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855) şi reluată în ediţia din 1865, unde se precizează, în notele finale, că poezia porneşte de la o întâmplare reală : „Această dramă este adevărată. Toată Brusa cunoaşte trista moarte a acestii femei. Acela care a ucis-o cu propria sa mînă este un mare dignitar." în notele finale se mai explică cuvintele : „Şeic-islam. Capul religiunii" şi „Cavazi. Dorobanţi ai poliţiii."
Dilrubam, împreună cu alte poezii ale lui D. Bolintineanu, a fost inclusă în Rouman Anthology or Selections of Rouman poetry ancient and modern, being a collection of the natio-nal ballads of Moldavia and Wallachia, and of some of the works of the modern poets, in their original language, with an appendix,
containing translations of the poems, alcătuită şi tipărită de Henry Stanley la Hertford, „by Stephen Austin", în 1856. Pe a doua pagină de titlu se scria şi în limba franceză : Fleurs de la Roumanie. Recueil de poesies roumaines anciennes & moder-nes. Antologia cuprindea o selecţie reprezentativă de poezii populare şi din lirica lui Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Cezar Roliac, George Creţianu.
Henry Stanley fusese în Principatele Române în 1855, ca prim secretar al lui sir Henry Bulwer, comisarul britanic în Comisiunea europeană instituită prin Tratatul de la Paris, cu scopul de a supraveghea alegerile pentru divanurile ad-hoc (cf. Aurel Martin : Contribuţii la soarta, în Principate, a antologiei de poezie românească scoasă de Henry Stanley în 1856, în voi. Metonimii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1974, p. 135).
La apariţie, antologia lui Henry Stanley a fost recenzată elogios în Albumul literariu, nr. 3, februarie 1857, p. 7, unde, după prezentarea sumarului, se sublinia : „Celelalte flori sînt de Ia D. Bolintineanu, spirit delicat, suflet tînăr, peana spirituală, aci uşoară, aci profundă". De asemenea, a fost comentată entuziast de George Creţianu, în Concordia, an. I, nr. 12, 20 martie 1857, p. 48 : „Suntem datori unui nobil strein cel mai frumos omagiu ce se putea face muzelor române. [...] Mi se pare că, chiar după ce a citit cineva capodoperile streine, poate încă citi cu plăcere doinele lui Alecsandri, ciuturile Bolintineanului, fabulile Alexan-drescului."
Detalii în plus despre antologia lui Henry Stanley în P. Grimm : Cele dintîi traduceri englezeşti din literatura româna» în Studii literare, voi. III, Sibiu, Tipografia Cartea Românească din Cluj, 1943, p. 226 ; E. D. Toppe : The Roumanian Antologic* of E. C. Grenville Murray and Henry Stanley, în Revue de lit-terature comparee, trentieme annee, no. 3, 1956, p. 400 ; Mihail Bogdan : „Mioriţa" în englezeşte — acum 100 de ani, în Steaua,, an. VII, nr. 9, septembrie 1957, p. 114.
TU DORMI
Apărută în ediţia din 1865.
856
857
BLESTEMUL DERVIŞULUI Apărută în ediţia din 1865.
Poezia s-a bucurat de aprecierea lui G. Călinescu pentru blestemul „destul de viguros" pe care-1 conţine, „un fel de Des Sângers Fluch de Uhland" (Istoria literaturii române, Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1941, p. 219).
NAIDE
Publicată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855) şi reluată în ediţia din 1865, în care se releva sensul primei strofe : „Imanul ce cîntă sus pe minarelă de cinci ori pe zi zice vorbele în limba arabă, cu care începe această poemă".
HAL ALIA
Apărută în ediţia din 1865.
UNDE MERGI ?      . .
Cu titlul Cîntec s-a tipărit în Colecţie din poeziile domnitlui D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 45—46, 22 noiembrie 1852, p. 184. Inclusă în ediţia din 1855 în ciclul Cîntece (III) şi în ediţia din 1865 cu titlul cunoscut.
CHEAMĂ-MĂ
Apărută în ediţia din 1865.
FATA POPII
Exilat la Paris, în urma participării sale la revoluţia din 1848, D. Bolintineanu îşi continuă cu asiduitate preocupările scri-
itoriceşti. La 6 octombrie 1851 îi expediază lui V. Alecsandri o scrisoare (Biblioteca Academiei R.S.R., ms. rom. 235, f. 118), însoţită de mai multe poezii, printre care şi Fata popii, cu menţiunea : „Pentru foaia viitoare din Moldova", adică pentru revista România literară, al cărei prim număr a apărut în 1852, dar care a fost confiscat de cenzură, urmând să reapară în 1855.
Fata popii s-a tipărit mai întîi în volumul Cîntece şi plîngeri de D. Bolintineanul. Edate sub îngrijirea d. G. Sion, Iaşi, Tipografia „Buciumului român", 1852. Reluată în ediţiile din 1855 şi 1865.
în prefaţa sa la volumul Legende istorice (Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965, p. XVIII), Ion Roman remarca, referitor la această poezie, că „unda de prospeţime şi de bărbăţie frustă pătrunde în versuri venind din cîntecul haiducesc".
O NOAPTE DE AMOR Apărută în ediţia din 1865.
LA O MICĂ FATĂ DE GREC Apărută în ediţia din 1865.
VERMELIUL Apărută în ediţia din 1865.
SUSPINUL
Apărută în ediţia din 1865.
ÎNTOARCEREA Apărută în ediţia din 1865.
858
859
ŢI-ADUCI AMINTE Apărută în ediţia din 1865.
ODĂ
Apărută în ediţia din 1865.
LASĂ-MA Apărută în ediţia din 1865.
LA DOAMNA I. Apărută în ediţia din 1865.
LA VICTORIA Z. Apărută în ediţiile din 1855 şi 1865.
LEGENDE ISTORICE
Cultivarea legendei istorice a fost determinată în primul rînd de idealurile patriotice afirmate în epoca revoluţiei ele la 1848 şi a Unirii Principatelor Române. Reînvierea trecutului istoric, a gloriei străbune avea drept principal ţel redeşteptarea conştiinţei naţionale, a demnităţii, unităţii şi continuităţii neamului românesc pe aceste meleaguri, a dragostei de libertate perpetuate de-a lungul veacurilor de poporul nostru. Deosebit ele semnificativ este faptul că balada şi legenda istorică, împreună cu nuvela şi romanul istoric românesc, îşi fac apariţia, ca o condiţionare nemijlocită, în aceeaşi perioadă în care în ţările româneşti :ia naştere un puternic curent de interes pentru istoria naţională,
în aceeaşi perioadă în care, la noi, se iniţiază şi se fundamentează ştiinţa istoriei.
Eliberarea de modalităţile cronicăreşti şi situarea istoriei în spiritul veacului al XlX-Iea, al marilor lui idealuri patriotice, naţionale şi sociale se produce, la noi, după 1830. Este perioada în care germinează şi se configurează distinct ideile programatice ale revoluţiei de la 1848, ale sublimelor dăruiri, şi prin scris şi prin faptă, pentru renaşterea noastră naţională, pentru redobândirea drepturilor şi libertăţilor legitime ale poporului român, pentru afirmarea demnităţii naţiunii române şi ridicarea ei pe o treaptă de egalitate cu celelalte naţiuni europene. Toate aceste înălţătoare idealuri patriotice, naţionale află un ecou puternic în conştiinţa scriitorilor noştri, se răsfrîng plenar în literatura română, determinînd o vie efervescenţă, un entuziast efort de a găsi cele mai eficiente mijloace pentru a contribui activ la înfăptuirea acestor idealuri. Un astfel de mijloc a fost şi legenda istorică, adevăratul ei creator în literatura română fiind D. Bolintineanu.
Necesitatea de a reconstitui istoria poporului român, de a ■ demonstra dăinuirea prin secoli a fiinţei noastre naţionale şi de a-i lumina perspectivele de viitor a fost relevată, iniţial, de Fior ian Aaron, profesor la Colegiul „Sf. Sava", participant la revoluţia de Ia 1848, în Transilvania, şi apoi profesor de istoria universală la Universitatea din Bucureşti. El poate fi considerat, pe bună dreptate, un fondator al ştiinţei noastre istorice, prin ampla sa lucrare, în trei volume, intitulată Idee repede de istoria Prinţipa-tului Ţârei Româneşti, apărută la Bucureşti între anii 1835—1838. într-o Precuvîntare la primul volum, prevestind concepţia istorică a lui Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu, Florian Aaron pleda cu pasiune pentru reînvierea trecutului naţional, argumenta ardent necesitatea fundamentării istoriei patriei, subliniind : „într-însa, ca într-un hrisov sigur, sînt scrise cu slove de aur drepturile unei naţii pentru începutul, numele şi pământul său ; într-însa se află deosebitele acele întîmplări şi împrejurări care au dus naţia în starea aceea de cultură sau de barbariei de lumină sau de întunerec, de fericire sau de nefericire întru care se află ; şi tot printr-însa poate cineva să îndrăznească a pătrunde oarecum şi în întunerecul viitorului şi să s-apropie cu ideea de soarta ce aşteaptă pe acea naţie. Trebuinţa de o astfel de istorie este atît de pipăită şi atît de netăgăduită, încît naţia
860
861
fără istoria patriei este oa pierdută între celelalte naţii, streină chiar în pămîntul său, necunoscătoare pe drumul pe care a umblat mai înainte şi rătăcită în calea pe care a apucat acum."
Contribuţia esenţială în directivarea istoriei naţionale au avut-o Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu. în 1837, la Berlin, Mihail Kogălniceanu publică ampla lucrare Histaîre de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens; în 1841 şi 1845 editează, la Iaşi, Arhiva românească; în noiembrie 1843 ţine celebrul său Cuvînt pentru deschiderea cursului de istoria naţională în Academia Mihăileană, iar în 1852 începe să editeze Letopiseţele Ţârii Moldovei. în Introducţia la Arhiva românească din 1841, Mihail Kogălniceanu afirma entuziast : „Trebuie să fim mîndri de vechea slavă a strămoşilor", adăugind, în acelaşi spirit : „Istoria românească mai ales să ne fie cartea de căpetenie, să ne fie paladiul naţionalităţii noastre." Memorabile şi cu o putere de emoţionare neperisabilă sînt şi cuvintele lui M." Kogălniceanu la deschiderea cursului de istorie naţională de la Academia Mihăileană, din 1843. Istoria patriei — spunea M. Kogălniceanu — „ne arată întâmplările!, faptele strămoşilor noştri, care prin moştenire sînt şi a noastre. Inima mi se bate cînd aud vorbind numele lui Alexandru cel Bun, lui Ştefan cel Mare, lui Mihai Viteazul ; dar, domnilor mei, şi nu mă ruşinez a vă zice că aceşti bărbaţi, pentru mine, sînt mai mult decît Alexandra cel Mare, decît Anibal, decît Cezar ; aceştia sînt eroii lumii, în loc că cei dintâi sînt eroii patriei mele. Pentru mine bătălia de la Războieni are mai mare interes decît lupta de la Termopile, şi izbînzile de la Racova şi de la Călugăreni îmi par mai strălucite decît acelea de la Maraton şi Salamina, pentru că sînt cîştigate de români !"
Concomitent cu Mihail Kogălniceanu, interesul pentru istoria naţională a fost susţinut, cu pasionată abnegaţie, de Nicolae Bălcescu, în lucrări ca prospectul Ia Magazin istoric pentru Dacia din 1845, Cuvînt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul etc, la începutul căreia preciza scopul esenţial al evocării istoriei naţionale .-.„Moştenitori a drepturilor pentru păstrarea cărora părinţii noştri au luptat atîta în veacurile trecute, fie ca aducerea-aminte a acelor timpuri eroice să deştepte în noi sentimentul datorinţei ce avem d-a păstra şi d-a mări pentru viitorime această preţioasă moştenire."
Puternicul curent de interes pentru istoria naţională, pledoariile pentru fundamentarea ştiinţei noastre istorice s-au răs-frînt, în mod firesc şi cu consecinţe salutare, şi în cîmpul literaturii române, aflată atunci în plină fază de dezvoltare şi modernizare. După cum se ştie, un rol important în crearea literaturii naţionale, a unei literaturi originale, de inspiraţie autohtonă, 1-a îndeplinit programul Daciei literare din 1840, datorat lui Mihail Kogălniceanu. Pledînd pentru „duhul naţional" în literatură, M. Kogălniceanu sublinia că un prim izvor de inspiraţie îl constituie istoria patriei şi a poporului român. în spiritul Daciei literare, stimularea literaturii de inspiraţie istorică va constitui şi unul din principalele puncte ale programului Propăşirii din 1844. La punctul 3 din articolul-program se arăta că Propăşirea va cuprinde „istoria naţională sau priviri asupra analelor patriei, biografia celor mai însaninaţi români, înfăţoşarea întâmplărilor celor mai slăvite, obiceiurile, prejudeţile, ceremoniile, instituţiile vechilor noştri strămoşi".
Ca o consecinţă directă a orientării din ce în ce mai ample şi mai accentuate către studiul istoriei naţionale, literatura română inaugurează una din coordonatele ei fundamentale, şi anume inspiraţia istorică. în lirică se cîntă mai întâi ruinele vechilor cetăţi de scaun ale vitejilor voievozi români, văzute ca mărturii ale unui trecut de glorie şi pilde date prezentului pentru reînvierea şi perpetuarea faptelor de eroism ale străbunilor. Vasile Cârlova cîntă Ruinurile Tîrgoviştei, Ion Heliade Rădu-lescu compune O noapte pe ruinele Tîrgoviştei, Grigore Alexandrescu scrie Adio. La Tîrgovişte, Alexandru Hrisoverghi închină o odă Ruinelor Cetăţii Neamţu etc. Evocarea trecutului istoric, în lirică, dobîndeşte un larg orizont, o diversificare tematică şi, mai ales, o accentuare a semnificaţiilor majore pe care le degajă faptele de odinioară ale românilor, prin poeziile lui Grigore Alexandrescu (Umbra lui Mircea. La Cozia, Mormintele. La Dră-găşanî, Răsăritul lunii. La Tismana), prin poemele lui V. Alecsandri (Dan, căpitan de plai, Dumbrava Roşie) şi, cu deosebire, prin legendele istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu.
Demn de reamintit este faptul că, în această epocă, cele mai de seamă realizări ale nuvelei româneşti, prin care, de fapt, se şi fundamentează această specie epică în literatura noastră, sînt tocmai nuvelele de inspiraţie istorică. Adevăratul întemeietor al nuvelei româneşti şi, totodată, al nuvelei istorice, este Constantin Negruzzi, cu Alexandru Lâpuşneanul, precum şi cu
862
863
nuvelele Riga Poloniei şi prinţul Moldovei şi Sobieţki şi românii. Desăvîrşirea nuvelei istorice o face A. Odobescu, prin Mihnea-Vodâ cel Râu şi Doamna Chiajna. Desigur, în direcţia iniţierii nuvelei istorice trebuie să-1 amintim şi pe Gheorghe Asachi, autorul a aproape zece scrieri de această factură (Ruxandra Doamna, Svidrighelo, Elena Moldovei, Dragoş, Bogdan, Petru Rareş etc), care, dacă nu au mai întrunit sufragiile posterităţii, prin anemica lor valoare artistică, au avut totuşi un rol pozitiv în declanşarea şi întreţinerea interesului pentru trecutul nostru istoric.
In ceea ce priveşte teatrul, o mare amploare cunoaşte drama istorică. încă din 1835, în comentariul său asupra piesei Triizeci ani sau viaţa unui jucători de cărţi, tradusă după V. Ducange şi M. Dinaux, Constantin Negruzzi îşi exprimase dorinţa de „a auzi pe stană limba patriei şi a vide în locul lui Policinel şi a lui Arlechin reprezentîndu-să virtuţile şi eroiceştile fapte a Ştefanilor şi a Alexandrilor". în afară de Răzvan şi Vidra a lui B. P. Hasdeu, prima mare dramă istorică românească din secolul al XlX-lea, şi de Despot-Vodă a lui Vasile Alecsandri, care consolidează şi duce mai departe această nouă coordonată esenţială a dramaturgiei româneşti, au existat multe alte piese şi drame istorice, de mai modestă valoare, care au avut însă meritul de a fi nutrit permanent cultul pentru gloriosul nostru trecut istoric, ca pîrghie importantă în atmosfera de redeşteptare şi afirmare naţională a epocii de la 1848 şi a Unirii Principatelor Românei Amintim, în acest sens, piesele Mihul, o trăsătură din rezbelul lui Ştefan cel Mare cu Matei Corvin regele Ungariei de N. Istrati, Curtea lui Vasile-Vodă de Al. Pelimon, Moartea lui Mihai Viteazul la Turda de Costache Halepliu, Matei Basarab sau Dorobanţii şi seimenii de G. Baronzi, Grigore-Vodă, domnul Moldovei de Al. Depărăţeanu etc.
Ca un corolar al interesului tot mai accentuat pentru trecutul naţional, manifestat atît în direcţia fundamentării ştiinţei noastre istorice, cît şi în domeniul evocării literare a momentelor de glorie şi eroism din vremile de odinioară, s-a născut şi romanul istoric. Dintre primele, amintim Logofătul Baptiste Ve-leli de V. Alisandrescu (V. A. Urechiă), Radu Buzescu de Ioan Dumitrescu, Petru Rareş, principele Moldovei de Atanasie M. Marienescu etc.
In această efervescenţă de ansamblu a literaturii române din epoca  respectivă,  în  direcţia  inspiraţiei  din  trecutul naţional,
Dimitrie Bolintineanu inaugurează seria legendelor istorice, pe care Mihai Eminescu le considera, entuziast, drept „oglinzi de aur ale trecutului românesc" (Repertoriul nostru teatral, în Familia din 18/30 ianuarie 1870).
Privit în ansamblul peisajului literar românesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, D. Bolintineanu are meritul principal de a fi fundamentat legenda istorică sau, cum mai era denumită în acea epocă, balada istorică. în cursul său de istoria literaturii române, Epoca Alecsandri, G. Ibrăileanu releva că „lucrul bou adus de Bolintineanu în literatura românească este balada (Mircea cel Mare şi solii, Mihai scăpînd stindardul etc). Pană la el au fost numai încercări de baladă : Un fragment din Umbra lui Mircea. La Cozia, de Grigore Alexandrescu, apoi, are Alecsandri. Bolintineanu e însă creatorul baladei româneşti" (G. Ibrăileanu : Opere, ediţie critică de Rodica Rotam şi Al. Piru, prefaţă de Al. Piru, voi. VIII, Bucureşti, Editura Minerva, 1979, p. 353). Originalitatea evidentă şi contribuţia esenţială a lui D. Bolintineanu în domeniul baladei sau legendei istorice au fost recunoscute încă din ultimele decenii ale secolului trecut. în studiul Poeziele lui D. Bolintineanu, inclus în volumul al doilea de Cercetări literare (Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1887, p. 332), Aron Densuşianu afirma, cu justeţe, că „în nici o specie ele poezie din cîte a cultivat, Bolintineanu nu este atît de original, n-a atins un succes atît de mare, ca în balade şi cu deosebire în cele istorice-naţionale. El este aici cu totul original." Aron Densuşianu considera că meritul poetului are un dublu aspect, constînd în faptul că „a aplicat cel mai nimerit metru, căruia el cel dintîi i-a dat adevăratul lustru şi valoare" şi că „a revărsat totodată în aceste balade o deosebită atmosferă, care prin strălucirea şi chiar parfumul ei te transportă cu totul în acele timpuri eroice, şi încă de un eroism propriu trecutului şi vieţii specifice a poporului român".
Prin preocuparea constantă şi majoră de a evoca trecutul naţional şi cele mai luminoase figuri ale istoriei noastre, D. Bolintineanu s-a definit drept unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai epocii sale, dăruit cu pasiune dezideratelor şi aspiraţiilor fundamentale ale vremii în care trăia, drept un poet însufleţit permanent de nobile sentimente patriotice. într-o Analiză critică, publicată în Literatorul, an. III, nr. 8, august 1882, p. 452, Al. Macedonski îl considera pe D. Bolintineanu, pe bună
864
885
dreptate, un „poet eminamente naţional", un „poet care a ştiut să ne asemuiască cu geniul poporului", legendele sale istorice dobândind o largă circulaţie în rândurile tuturor categoriilor de cititori, care le-au preţuit şi le-au asimilat ca elemente constitutive ale spiritului naţional. „Ori de cîteori Bolintineanu a scris cîte ceva cu raport la istoria ţărei noastre, — observa AL Ma-cedonski — a cântat ca un adevărat troubadour şi versurile sale au pătruns pînă în inima naţiunei noastre, încît, mai că se- poate zice că poporul şi le-a însuşit, atît de populare au ajuns multe din poeziile ce a scris în acest gen." Ceea ce Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, B. P. Hasdeu şi alte spirite luminate din acel timp realizau prin scrierile lor istorice, D. Bolintineanu se străduia să realizeze prin poezie, în concordanţă cu idealurile epocii sale. Dimitrie Bolintineanu  „a fost poetul care a îmbrăcat în forme  artistice  ideile  şi  tendinţele  tinerimei  de  pe  la 1843", preciza I. Nădejde în Istoria limbei şi literaturii române (Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1886, p. 466). Reconstituirea istorică pe care o întreprinde cu mijloace lirice este în esenţă o vastă alegorie, prin intermediul căreia îşi exprima crezul său paşoptist, idealurile sale consecvent patriotice. Inspirindu-se din trecutul istoric al tuturor ţărilor româneşti, b. Bolintineanu năzuia să ţină mereu trează conştiinţa unităţii naţionale. în acest sens, N. Iorga sublinia :  „Nu se poate trece cu vederea folosul ce ieşea din amestecul necontenit între istoria unui principat şi a celuilalt, din înfrăţirea supt aceeaşi aureolă, poetică a eroilor din amîndouă ţările în care trăia şi ducea cam aceeaşi viaţă, acelaşi neam. Nu i-ar fi fost îngăduit poate unui istoric — nici lui Kogălniceanu, nici lui Bălcescu — să prezinte viaţa întreagă a neamului într-un singur cadru ; acest poet putea s-o facă însă în toată voia şi cu toată" căldura patriotică din sufletul său, lipsit de energie, dar atît de impresionabil"  (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea, Bucureşti, Minerva, 1908, voi. II, p. 191). Evocînd episoade, momente şi figuri semnificative din zbuciumata şi eroica noastră istorie, poetul nu intenţiona numai să realizeze o frescă a istoriei românilor, ci releva cu deosebire acele fapte, atitudini şi sentimente cu profunde semnificaţii patriotice şi naţionale, pentru a le da drept exemplu contemporanilor săi, pentru a-i determina să urmeze pilda vitejiei şi gloriei strămoşeşti, într-o epocă de hotărâtoare însemnătate, cum era epoca revoluţiei de la 1848 şi a Unirii Principatelor Române. în evocarea Bolintineanu, publicată în Literatura
şi artă română, an. V, nr. 11—12, 25 septembrie — 25 octombrie 1901, p. 783, V. D. Păun argumenta că legendele istorice „au o valoare didactică naţională, însă fără a-şi pierde nimic din farmecul poetic, deoarece, la dînsul, cultul patriei întrece toate celelalte izvoare de inspiraţie". Totodată, V. D. Păun mărturisea : „Din ele am învăţat să ne iubim trecutul într-o vreme cînd, pentru popor, singurii istorici erau încă numai poeţii." Rolul in-structiv-educativ, în sensul moralei patriotice, al legendelor istorice, 1-a sesizat şi N. lorga, scriind : „Aceste versuri, întovărăşite mai tîrziu şi de muzică şi cuprinzând, dealtfel, ele însele atîta element muzical, răspîndeau între acei cari nu învăţaseră în şcoală nimic despre trecutul ţării şi neamului, cunoştinţa oamenilor mari şi a împrejurărilor însemnate de pe vremuri. Fiecare bucată aproape cuprindea în sine o morală" (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea, voi. II, p. 190).
Legendele istorice ale lui D. .Bolintineanu au avut un larg răsunet, s-au bucurat, de-a lungul timpului, de o aleasă preţuire, integrîndu-se organic în spiritualitatea naţională, în conştiinţa patriotică a românilor. „în noi şi fără să mai fim în stare să ne dăm seama, plutesc prea demult, dar cu temelii trainice, versurile lui: Bolintineanu", atesta Lucian Blaga într-un medalion publicat in Patria, an. IV, nr. 166, 22 august 1922, p. 1.0 mărturie ■ similară depunea şi Ion Pillat : „înainte de a fi un mare poet, rămâne un mare român ; şi dacă valoarea estetică a poeziei sale e discutabilă, valoarea naţională şi patriotică a Legendelor istorice va îmbogăţi multă vreme încă sufletul românesc" (Un destin poetic: D. Bolintineanu, în voi. Tradiţie şi literatură, Bucureşti, Casa şcoalelor, 1943, p. 160). După opinia îndreptăţită a lui Ion Pillat, perenitatea legendelor istorice s-a datorat mesajului pe care l-au transmis : „Aceste mici poeme, bătute în metal nobil, ne apar ca nişte medalii antice, păstrând, gravate pe ele cu liniile cele mai pure, profilul eroic şi faptele mari ale trecutului nostru. Ele ne dau astfel mărturie şi învăţământ despre străvechile virtuţi ale neamului românesc. Ele îndeamnă iar pe nepoţi să se înalţe la slava strămoşilor. Sentimentul ce le animă e romantic, dar versul lapidar e clasic. Sună sentenţios şi strâns ca o inscripţie romană. Sună proverbial şi profetic Are pe alocurea o concentrare, o simplitate, o seninătate, o naivitate surprinzătoare, şi, nu ne sfiim să spunem, homerică."
866
867
Valoarea neperisabilă a legendelor istorice, în sensul eticii patriotice, a fost confirmată şi de exegeţii contemporani. Befi-nindu-1 drept „poet esenţial romantic, navigând între «cîntece» şi «plîngeri», adică între stările de relativă euforie şi cele de intenţie elegiacă, poposind cînd în una, cînd în alta, atras de motivele lirice în circulaţie şi de formule experimentate pe diverse meridiane europene", Aurel Martin argumentează că D. Bolintineanu „s-a impus memoriei în primul rînd prin latura patriotică a creaţiei sale", caracterizîndu-1 „tentativa de a sublima dimensiuni structurale perene ale sufletului naţional, aşa cum îl vedeau revoluţionarii paşoptişti". Descifrând actualitatea mesajului transmis de legendele istorice, Aurel Martin observă că „remarcabilă e nu cantonarea într-un trecut pilduitor şi deci educativ, ci configurarea, ca realitate metaistorică, a unui climat etic românesc care justifică, dincolo de atestatul documentar, caracterul neîntîmplător al atitudinilor, natura lor consubstanţială. Conferind evocării aer legendar, Bolintineanu îi descifrează astfel coordonate veşnic actuale. în fond, contează aici nu împrejurarea în sine, ci expresia prin care personajul devine memorabil, trăind adevăruri fundamentale. Nu aspectul epic, ci acela moral" (Dimitrie Bolintineanu, în voi. Pro Patria, Bucureşti, Editura militară, 1974, p. 58).
Uneori, posteritatea nu a înţeles în mod clar substanţa şi valenţele artistice ale legendelor istorice, neţinând seama de faptul că în lirica lui D. Bolintineanu, ca şi în lirica oricărui poet autentic, există şi valori certe şi neîmpliniri. Sarabanda vicioasă a aprecierilor critice a început chiar din timpul vieţii scriitorului. Au fost, desigur, şi în acel timp, voci lucide, obiective, care au recunoscut meritele scriitorului, la justa lor valoare. Reamintim că, în 1867, în studiul Poezia română. O cercetare critică, Ti tu Maiorescu îl înscria pe autorul Legendelor istorice, pe bună dreptate, printre „poeţii adevăraţi", alături de Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu. Din păcate, aprecierile ditirambice şi elogiile scăpate de sub controlul raţiunii l-au copleşit pe poet în timpul vieţii sale. De pildă, în capitolul final al romanului său Un boem român (Bucureşti, Tipografia jurnalului „Naţionalul", 1360, p. 334), Pantazi Ghica, încercînd să prezinte un tablou al literaturii române din acel timp, nu ezita în a-1 trece pe D. Bolintineanu printre marii creatori ai lumii : „Poeziile lui Bolintineanu sunt elegii încîntătoare ca ale lui Lamartine, sonate grave ca ale lui Beethoven, melodii dulci ca ale lui Schubert,
accente sublime ca ale lui Weber ; poeziile lui nu sunt versuri, sunt cîntece armonioase, răpesc inima şi gândirea, şi le dă la un vis melancolic, la cugetări nesfârşite ce se perd în dedalurile ima-ginaţiuiiei şi ale sensaţiunilor in care voluptatea are ceva divin, ce nu aparţine pământului." Evident, riposta nu a întârziat, după moartea poetului, de la exagerarea meritelor trecîndu-se, fără discernământ, la exagerarea carenţelor. Cea mai severă intervenţie a venit din partea lui N. lorga. în studiul Poezia lirică a lui Bolintineanu, inclus în volumul al doilea de Schiţe din literatura română (Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1894, p. 26), N. Iorga judecă legendele istorice cu neîntemeiată asprime, în termeni surprinzători de lejeri, ca „mintea anemică a lui Bolintineanu", „cordele de mahalagioaică", „colecţie completă a locurilor comune", „decoruri de carnaval" etc. Primul care dezaprobă energic opiniile mai puţin controlate ale lui N. Iorga este Raicu Îonescu-Rion, în amplul său comentariu înaintaşii lui Eminescu. D. Bolintineanu, publicat în Evenimentul literar, an. I, nr. 35, 15 august 1894, p. 2, scriind : „în ale sale Schiţe din literatura română, dl. Iorga consacră un lung studiu liricii lui şi, după cît am putut înţelege, dintr-un ciclu de vorbe furtunoase şi de fraze sinistru de întunecoase, d-lui e un duşman foarte iritat al gloriei lui Bolintineanu. Şi acu îmi vuieşte capul de hodoro-geala macabră a frazelor d-lui Iorga, care au ceva din vuietul tunetului şi de obscuritatea unei inscripţii chaldeice. Ştim numai atîta : Bolintineanu nu-i place nici d-sale, dar pentru ce, încă n-am putut pătrunde." Ulterior, N. Iorga şi-a modificat substanţial opiniile dn tinereţe asupra autorului Legendelor istorice.
Unii exegeţi ai operei lui D. Bolintineanu i-au reproşat că, în multe legende istorice, personajele evocate nu fac altceva decît să ţină discursuri. După părerea lui D. Popovici, poetul „nu era făcut să prindă ritmul interior al vieţii. Personajele sale se creează de la exterior prin acumulare de gesturi şi de colori, pe care poetul le orchestrează după legile unei mecanici simpliste, în ordinea aceasta, el a împrumutat cîteva din gesturile de ritual osianic, a împrumutat nenumărate banchete şi slăbiciunea nesfârşitelor cuvîntări ; acţiunea lui epică se urzeşte în general în cursul unei cuvîntări şi se consumă fulgerător într-un final abreviat" (Dimitrie Bolintineanu, în Cercetări de literatură română, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 71).
863
869
Există, într-adevăr, din punct de vedere compoziţional, în ansamblul legendelor istorice, o anume mecanică, o manieră specifică a modului de a acţiona al personajelor evocate, dar, după părerea noastră, nu aceasta e importantă în primul rînd. Important este de a sesiza dacă aceste discursuri sînt sau nu generatoare de emoţii, dacă ne comunică sau nu un mesaj pozitiv. Citite atent, discursurile sînt, în fond, efuziuni lirice, cu sensuri profunde, ca tiradele din dramele istorice, caracterizate printr-o solemnitate gravă, cu vibraţii prelungi. Mesajul patriotic şi etic infuzat în aceste intervenţii ale personajelor istorice nu este retoric, ostentativ, ci stă sub semnul unei tulburătoare sobrietăţi, al unui patetism de autentică forţă emoţională. Privindu-le prin această prismă, Şerban Cioculescu admitea că tocmai vibraţia discursurilor a asigurat legendelor istorice o largă receptivitate : „Bolintineanu e un propagandist al ideii de libertate, pe alte căi decît Bălcescu şi Hasdeu, dar cu scopuri convergente. Numai aşa se explică frecvenţa discursurilor, care servesc ca un fel de uvertură ideologică simfoniei bătăliilor. Locul comun al virtuţilor, centrate pe axa pasiunii libertare, a electrizat generaţia de la 1848, care şi-a recunoscut în poezia lui Bolintineanu crezul politic şi naţional. Stereotipia cadrului, a discursului şi a bătăliei, precum şi facilitatea tehnică au folosit în vremea lor, asigurînd poeziilor popularitatea" (Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu : Istoria literaturii române moderne, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1971, p. 102).
Comentatorii operei lui D. Bolintineanu au relevat că exprimarea aforistică e un element comun, fundamental al legendelor istorice. Prin versuri de o perfectă structură lapidară, poetul se adresa contemporanilor săi, în numele idealurilor patriotice, pentru a le menţine trează conştiinţa naţională, pentru a le insufla o fierbinte dragoste de ţară şi un înalt spirit de sacrificiu, dîndu-le pildă eroismul şi demnitatea străbunilor. Nenumărate versuri au căpătat valoare în sine, sînt adevărate maxime, concentrează în ele sentinţe, aforisme de adîncă semnificaţie etică şi civică, viabile şi astăzi. Ele se înscriu în sfera paremiologiei naţionale, izvorăsc din însuşirea organică a înţelepciunii poporului român, bazată pe o experienţă acumulată în veacuri de zbuciumată şi eroică istorie. în acest sens, D. Popo viei observa că legenda istorică a lui D. Bolintineanu are „o valoare normativă şi pentru potenţarea acesteia ea recurge adeseori la for-
mule sentenţioase şi la tonul insinuant al reproşului care stimulează" (Op. cit, p. 70).
S-a relevat, de asemenea, că legendele istorice, ca şi multe
alte poezii ale lui D. Bolintineanu, excelează prin muzicalitate, prin forma lor cantabilă. „A doua însuşire — adică întăia mare însuşire, întâiul mare lucru pe care-1 aduce Bolintineanu în literatură este muzicalitatea versului său, pe care n-o are Alexandrescu, de pildă, şi nici chiar Alecsandri", preciza G. Ibrăileanu, adăugind : „Muzica versului e hipnotică, ceea ce putem observa şi la Eminescu, şi acesta e mare lucru" (Curs de istoria literaturii române. Epoca Alecsandri, ed. cit., voi. VIII, p. 354). înzestrat cu un dezvoltat simţ al efectelor sonore, ştiind să aleagă cuvlntul expresiv, în ciuda greutăţilor impuse de stadiul de dezvoltare al limbii noastre literare din acel timp, D. Bolintineanu a adus în literatura română de la mijlocul secolului trecut noi modalităţi poetice, o mare varietate în versificaţie, îmbogăţind-o cu ritmuri noi. Ovid Densuşianu recunoştea că „ceea ce a plăcut aşa de mult unor admiratori ai lui Bolintineanu a fost fluiditatea'"versurilor lui, pentru că, incontestabil, avea o virtuozitate, simplă de multe ori, dar impresionantă" (Evoluţia estetică a limbez române, în Opere, voi. III, ediţie critică şi comentarii de Vaieriu Rusii, ' Bucureşti, Editura Minerva, 1977, p. 465), Prece-dîndu-1 pe Eminescu, D. Bolintineanu a modelat cuvintele în tipare de multe ori perfecte, extrăgîndu-le înţelesurile- şi nuanţele care depăşeau con creţi vi ta tea şi nuditatea lor. Cuvintele sînt turnate într-o: cadenţă ritmică impecabilă, asigurînd versurilor o armonie fluidă, o perfectă simetrie sonoră. Dimitrie Bolintineanu, sublinia G. Căliinescu, „este întîiul versificator român cu intuiţia valorii acustice a cuvintului, care caută cuvîntul pentru ceea. ce sugerează dincolo de marginile lui noţionale şi face din vers o singură arie. Bolintineanu e auditiv şi mecanic şi asta duce mai aproape de poezia-modernă" (Istoria literaturii române, p. 226).
De multe ori s-a făcut afirmaţia că legendele istorice ale lui D. Bolintineanu - s-au demonetizat prin prea deasa lor recitare în şcoli, serbări etc. Credem că nu aceasta a determinat, în primul rînd, subestimarea poetului, ci modul mecanic, stereotip în care au fost recitate legendele istorice, denaturîndu-se caracterul muzical, cantabil al versurilor lor. Aşa cum constata I. Megoi-ţescu, „urmaşii s-au obişnuit să vadă în Bolintineanu un stihuitor facil şi desuet, adeseori chiar rizibil, ale cărui apologii istorice cu cinematică desfăşurare se pretează de minune la parodie".
870
871
Din păcate, legendele istorice au fost parodiate chiar de către unii scriitori prestigioşi. Amintim că, sub pseudonimul Puang-Hon-ki, B. P. Hasdeu publică parodia Favorita sau O noapte clin februariu descrisă de D. Bolintineanu, în Satyrul, an. I, nr.. 3, 20 februarie 1866, p. 2 ; I. L. Caragiale scrie Paşa din Silîsira, apărută în cadrul articolului Cum scria Bolintineanu, în Luceafărul, an. XI, nr. 14, 1 aprilie 1912, p. 279 ; iar G. Topîreeanu compune Mihai Viteazul şi turcii, publicată în Viaţa românească, an. X, nr. 1-2-3, ianuarie-februarie-martie 1916, p. 287 şi inclusă apoi în volumul Parodii originale. Aşa cum demonstrează tot I. Negoiţescu, parodiile după poeziile lui D. Bolintineanu trebuie privite ca manifestări incongruente, fortuite, făcute din spirit de amuzament, ele nereflectînd adevărata substanţă a liricii poetului. „Cine află răgazul de a se pierde în prea abundenta vegetaţie a versificărilor bolintinene — remarcă I. Negoiţescu — poate avea surpriza şi încîntarea să descopere la un moment dafc în peregrinarea — sau mai bine zis explorarea — sa un ţărm însorit, scăldat de ape limpezi, în ale căror unde se oglindeşte cerul poeziei însăşi." Cu justeţe, I. Negoiţescu vede în D. Bolintineanu „un premergător al lui Eminescu" şi, totodată, „un precursor al lui Macedonski şi, în cele din urmă, pe iniţiatorul de forme, de sonuri poetice care aveau să se realizeze în celălalt veac, odată cu Ion Pillat, cu Mateiu Caragiale, cu Ion Barbu". Căci, argumentează criticul, „se întîmplă ca frumoase versuri, frînturi de poem ale lui "Bolintineanu, să strălucească de o prospeţime şi de o candoare ce le îmbracă într-un smalţ mai pur decît al versurilor poeţilor rafinaţi dintre cele două războaie" (Bolintineanu şi sonurile poeziei moderne, în voi. Scriitori moderni, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 13).
*~ Viabilitatea perenă a mesajului patriotic transmis de legendele istorice este confirmată şi de Eugen Simion : „Valoarea poemelor e dată de acele cîteva versuri memorabile despre libertate şi demnitate" pe care „le citim şi azi cu emoţie" (Dimitrie Bolintineanu, în voi. Dimineaţa poeţilor, Bucureşti, Cartea Românească, 1980, p. 171).
CEA DE PE URMA NOAPTE A LUI MIHAI CEL MARE
Publicată în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. X, nr. 26, 30 iunie 1847, p. 212. Inclusă în Colecţie din poeziile dom-
nului D. Bolintineanul (1847), Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855), unde este datată : „1846" şi Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), aici nemai-fiind datată. în schimb, în notele finale ale primului volum din această ediţie se precizează : „Ea este scrisă în 1846 la Paris". Totodată se menţionează că „D. Aman, un june pictor ce dă cele mai frumoase speranţe, a făcut un tablou din această legendă". Pornind probabil de la această informaţie, N. Iorga arăta că poezia „avu un mare răsunet şi inspiră un frumos desemn ai iui Aman, pictorul epocei următoare, ce păstra cultul lui Bolintineanu" (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea, Bucureşti, Minerva, 1908, voi. II, p. 189).
în Note la volumul I al ediţiei din 1865, confirmîndu-se un fapt caracteristic ciclului de Legende istorice, şi anume că „Mihai Viteazul, favoritul românilor din Valachia, fuse eroul ce poetul Dim. Bolintineanu cîntă mai cu simpatie", este evocată o iniţiativă interesantă luată de poet în perioada în care a deţinut funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dar nefinalizată de succesorul său. Dimitrie Bolintineanu „ceru de la Adunare un credit ca să se aducă capul lui Mihai Viteazul de la monastirea Dealul la Bucureşti, unde să i se facă un monument. Camera trecută votă de urginţă cu aplaude. Vedem însă cu destulă durere că următorii d-iui Bolintineanu la acel minister nu au executat acel vot naţional ! Se temură ei să nu supere susceptibilităţile inamicilor măririi trecute a românilor ? O, săracă, săracă Ţară Românească ! Tu eşti destinată a nu putea trăi decît de viaţa trecutului prin suvenire !"
Poezia Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare, ca şi multe alteia, infirmă opinia unor critici şi istorici literari că lui Dimitrie Bolintineanu i-ar fi lipsit conştiinţa artistică. Cel ce parcurge atent volumele poetului, în succesiunea lor cronologică, constată uşor netemeinicia acestei afirmaţii. Dacă ar fi fost lipsit de conştiinţă artistică, atunci n-ar mai fi fost animat de dorinţa de a-şi perfecţiona necontenit expresia poetică, nu şi-ar mai fi revizuit şi modificat niciodată versurile. Cer cetind modul în care D. Bolintineanu a transferat o seamă de poezii dintr-un volum într-altul, comparînd structura, substanţa şi forma acestor poezii, în diferitele lor variante, ne convingem lesne că poetul realiza  aceste  modificări,   adesea  esenţiale,  sub  impulsul unei
872
873
treze conştiinţe artistice. Numai un poet autentic, înzestrat cu o conştiinţă artistică, poate fi preocupat permanent ele îmbunătăţirea versurilor sale, de aprofundarea ideilor şi sentimentelor exprimate, de lărgirea şi clarificarea viziunii, a mesajului pe care-1 transmit, de perfecţionarea mijloacelor de expresie. In acest sens, comparaţia între versiunea iniţială a poeziei Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare, a ediţiei din 1847, şi cea definitivă, a ediţiei din 1865, este concludentă. Această operaţie a întreprins-o C. Cruceru, în studiul Despre stilul scrierilor lui D. Bolintineanu, apărut în Limba şi literatură, voi. X, 1985, p. 282, în care relevă : „Intervenţiile lui Bolintineanu depăşesc simpla intenţie de îngrijire a versului, atenţia lui se îndreaptă în sensul amplificării potenţialului artistic al cuvîntului, al sporirii forţei sale expresive. Aşa, de exemplu, în înlocuirea construcţiei poartă lanţul, din versurile apărute în ediţia de la 1847 : «Cei ce poartă lanţul şi-a trăi mai vor/Merită să-1 poarte spre ruşinea lor», prin rabdă jugul, în ediţia de la 1865 : «Cei ce rabdă jugul şi-a trăi mai vor /Merită să-1 poarte spre ruşinea lor», nu numai că contribuie la adâncirea contrastului dintre cele două propoziţii care alcătuiesc primul vers, însă justifică şi scoate în relief cu mai multă pregnanţă, concluzia din versul al doilea care dobândeşte în felul acesta delimitări sigure de veritabilă sentinţă."
PREDA BUZESCU
Publicată în România literară, an. I, nr. 3, 15 ianuarie 1855, p. 39. Inclusă în ediţiile din 1855 şi 1856.
Poezia a fost apreciată pentru plasticitatea şi dinamismul naraţiunii, într-adevăr, D. Bolintineanu surprinde excelent manifestările exterioare, gestica, descrie în culori vii atmosfera, introduce detalii concrete şi semnificative, într-o desfăşurare rapidă. Lupta lui Preda Buzescu cu nepotul hanului tătărăsc e zugrăvită în versuri de mare concentrare epică, sugerînd vizual şi auditiv încleştarea forţelor, tensiunea dramatică răsfrântă în ambianţa înconjurătoare şi în fizionomiile lor, zgomotul armelor. în studiul Dimitrie Bolintineanu, între „plîngere" şi satiră, din volumul Confluenţe literare (Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 108), Cornel Regman insistă asupra acestei lupte „în în-
făţişarea căreia poetul introduce elemente de fabulos popular, în vreme ce versul sugerează admirabil zăngănitul armelor şi ritmul tot mai accelerat al încleştării".
MUMA LUI ŞTEFAN CEL MARE
Cu titlul Ştefan cel Mare şi maica sa a apărut mai întîi în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Bucovina, an. II, nr. 23, 29 iulie 1849, p. 125. A fost reluată în ediţia din 1855, schimbîndu-i-se titlul în Muma lui Ştefan cel Mare, şi în ediţia din 1865, în ale cărei note finale sîntem informaţi că „din toate legendele istorice aceasta este aceea ce a putut să se coboare mai mult în populaţiune. Pusă în muzică, muzica singură a avut privilegiul să o introducă în coliba ţăranului şi să o tipărească în memoria sa, ceea ce nu poate face tiparul încă." într-adevăr, prin intermediul melodiei, poezia a devenit extrem de cunoscută, fiind cîntată pretutindeni, multă vreme. în Amintiri despre Costache Negri, publicate în Revista nouă, an. II, nr. 11—12, decembrie 1889-ianuarie 1890, p. 444, A. Papadopol-Calimach menţiona că poezia lui D. Bolintineanu „se cânta odinioară de lăutari şi prin saloane, mai ales în Moldova". Se pare că muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher, deoarece ia Cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei (cota III 3207) se află partitura ei, insă cu versurile traduse în limba germană : Mutter Stephan's des Grossen. Gedich von Dimitrie Bolintineanu (Deutsch von A. Stern), Bukarest, Druck u. Verlag J. Weiss. I Contemporanii poetului au preţuit în mod deosebit această
; 1      poezie. I. A. Vaillant o traduce în limba franceză cu titlul Etienne le Grand de Moldavie devant sa forteresse de Niamtz, ineluzând-o în celebra sa antologie Poesies de la langue d'or, apărută la Paris, i        în 185T (vezi şi N. Iorga : Cea mai veche antologie românească \        în limba franceză, în Revista istorică, an. XIII, nr. 1—3, ianua-\        rie-martie 1927, p. 43). A fost apoi introdusă de Henry Stanley {        în Rouman Anthology, publicată la Hertford, în 1856 (vezi şi nota la poezia Dilrubam din ciclul Florile Bosforului). La noi, Titu Maiorescu a selectat-o pentru antologia „Junimii" (vezi nota la poezia Furtuna din ciclul Florile Bosforului).
874
I
875
Poezia Muma lui Ştefan cel Mare a fost judecată cu nedreaptă asprime de N. Iorga : „După ce ni se prezintă o execrabilă domniţă, pe a cărei faţă de păpuşă    lipovenească rozele şi crinii se îmbină, ca de obicei, sîntem dureros impresionaţi cînd apar la miezul nopţii Ştefan cerşitorind la poartă, cu vorbele unui copil rătăcit, şi Elena-doarnna prefăcută într-o megeră cu limba lungă" (Poezia lirică a lui Bolintineanu, în Schiţe din literatura română, voi. II, Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1894, p. 33). Astăzi nu mai putem subscrie la opinia lui N. Iorga. Frumuseţea şi semnificaţia  poeziei  constau  în  momentul  atît de dramatic al dialogului dintre domnitorul copleşit de dureri fizice şi morale şi neînduplecata sa mamă, în scena tulburătoare şi cu amplă rezonanţă a confruntării dintre două stări psihologice deopotrivă de intense. Versurile excelează prin solemnitate gravă, realizată cu economie de mijloace, printr-o desăvârşită muzicalitate. Imaginile sînt precise şi pregnante, transpun ideea poetică direct, expresiile stilistice se disting printr-o remarcabilă amplitudine acustică, prin puterea de a sugera atmosfera nocturnă şi fiorul orelor târzii, pregătind cadrul adecvat unei întâmplări ieşite din comun. Rugămintea pe care Ştefan cel Mare o adresează mamei sale este străbătută de un autentic suflu uman, inchide în ea amărăciune sufletească şi suferinţă fizică, relevând un moment de dramatică depresiune din existenţa eroică a voievodului.
Trecerea de la rugămintea lui Ştefan cel Mare la răspunsul mamei sale e marcată discret şi sugestiv prin reacţia spontană, graţioasă şi firească a soţiei voievodului, concentrată într-un singur vers, insă elocvent pentru virtuozitatea poetului de a surprinde gestica personajelor, sub care intuim trăirile intetrioare. Desigur, mama domnitorului şi-a recunoscut fiul, insă răspunsul pe care i-1 dă este o parabolă, are valoare simbolică. Substituirea aparentă, confundarea voită a lui Ştefan cel Mare cu un străin amplifică semnificaţiile majore ale răspunsului, ale atitudinii mamei sale. Viziunea poetului este subtilă. Apelând la această substituire, evită respingerea dură a fiului de către mamă, într-un moment tragic, iar pe de altă parte creează climatul prielnic pentru ca replica severă a mamei să nu aibă nimic retoric, nimic exagerat, ci să fie cu adevărat generatoarea unui imbold patriotic.
FERENTARUL
Publicată în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. IX, nr. 49, 2 decembrie 1846, p. 391, cu menţiunea-dedicaţie : „Fragment dintr-un marş românesc vechi. D-lui I. Eliade". Inclusă în ediţiile din 1847, 1855 şi 1865. Aron Pumnul a reprodus-o în Lep-turariu rumânesc, tom. IV, partea I, Viena, 1864, p. 411.
FATA DE LA COZI A
Din Paris, unde s-a aflat la începutul exilului său politic de după revoluţia de la 1848,   D. Bolintineanu   îi   expedia lui Vasile Alecsandri, la 6 octombrie 1851, mai multe poezii, printre care şi Fata de la Cozia, cu menţiunea : „Pentru foaia viitoare din Moldova" (Biblioteca Academiei R.S.R., ms. rom. 235, f. 118), adică pentru proiectata revistă România literară. încă din toamna anului 1851, V. Alecsandri se dedicase cu pasiune pregătirii unei noi publicaţii literare, cu dorinţa de a reuni în paginile ei pe toţi scriitorii de talent, atît din Moldova, cît şi din Muntenia şi Transilvania, pentru a asigura astfel o dezvoltare armonioasă şi rodnică a literaturii române. Cu opt ani înainte de Unire, revista România literară simboliza şi preconiza, prin însuşi titlul ei, unitatea naţională. în ceea ce priveşte colaboratorii, Vasile Alecsandri s-a gândit în primul rînd la bunii săi prieteni şi tovarăşi de idealuri, revoluţionarii de la 1848, în felul acesta putînd imprima revistei orientarea corespunzătoare necesităţilor şi aspiraţiilor fundamentale ale epocii. La 27 octombrie 1851 îi scria iui Ion Ghica, la Constantin opol : „Je pars dans quelques jours pour la Moldavie en emportant de Paris la ferme decision de fonder une feuille scientifique et litteraire. Je me suiş mis deja en quete d'articles et grâce â mes compatriotes poetes et prosa-teurs de Paris j'ai garni mon portefeuille assez rondement. Or, eornme je ne saurais rien entreprendre sans t'en faire part, je nrempresse de te communiquer ce louable projet afin qu'il re-coive ta sanction accompagnee de plusieurs articles scientifiques" (cf. Nestor Camariano : Primul număr al „României literare" din 1852 a lui Vasile Alecsandri, în Revista Fundaţiilor regale, nr. 10, octombrie 1940, p. 132).
Primul număr al României literare a apărut în februarie 1852, dar a fost confiscat de cenzură. Timp de aproape un secol
876
877
s-a crezut că acest unic număr a dispărut cu desăvârşire, toţi istoricii literari care s-au referit la această chestiune bazîndu-se exclusiv pe informaţii adiacente (N. Cartoj an : O revistă literară în 1851, în Drum drept, an. I, 1913, p. 141 ; I. Mirea : Lupta pentru „România literară", în  Convorbiri literare, an. LI, 1919, p. 382 ; N.  Zaharia :  Vasile  Alecsandri,  viaţa şi  opera  lui, Bucureşti, 1919,  p.  42 ;  G.  Bogdan-Duică :     Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1926 p. 165). Abia în 1940, Nestor Camariano a descoperit, într-o bibliotecă particulară, unicul număr din februarie 1852 al României literare (loc. cit., p. 132). în acest număr, D. Bolintineanu a publicat, sub pseudonimul D. Valentin, începutul romanului Manoil şi poezia Fata de la Cozia. Nicolae Bălcescu semnează, cu pseudonimul Conrad Albrecht, articolul Râzvan-Vodă. Numărul revistei a fost confiscat datorită tocmai scrierilor lui D. Bolintineanu şi N. Bălcescu. într-o scrisoare adresată lui A. Zâne, la 2 iunie 1852, D. Bolintineanu îl înştiinţa : „Ţi-arn trimis o mică broşură din jurnalul ce s-a oprit la Moldova, din pricină că a scris în tr-insul Bălcescu supt numele de Conrad Albrecht şi. eu supt numele de Valentin" (cf. N. Cartojan : D. Bolintineanu. Scrisori din exil, în Neamul românesc literar, an. I, nr. 6, 1 iunie 1909, p. 465).
Poezia Fata de la Cozia a fost inclusă în ediţiile din 1852, 1855 şi 1865.
în Note la volumul I al ediţiei din 1865 se precizează că „această legendă fuse scrisă în Samos. Sujetul e tras clintr-o cronică bizantină". Henry Stanley a reprodus-o în Rouman Antho-logy, apărută la Hertford, în 1856 (vezi nota la poezia Dilrubam din ciclul Florile Bosforului).
Revizuindu-şi opiniile din tinereţe, N. Iorga afirma că Fata de la Cozia „se ridică înspre culmile scăldate în aer limpede al adevăratei poezii" (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea, voi. III, Vălenii de Munte, „Neamul românesc", 1909, p. 39).
UN OSTAŞ ROMÂN ÎNCHIS PESTE DUNĂRE
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), cu titlul Un prizonier român din închisoarea sa de pe malul Dunării la Nicopoli vede o porumbiţă trecînd apa de la noi. De aici a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi litera-
tură, an. XV, nr. 38, 1852, p. 152, cu titlul Un prizonier român. A fost reluată apoi în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855), cu titlul Un ostaş român închis peste Dunăre, şi în ediţia din 1865, cu acelaşi titlu. A fost inclusă de Henry Stanley în Rouman Anthology, apărută la Hertford, în 1856 (vezi nota la poezia Dilrubam din ciclul Florile Bosforului).
MIRCEA LA BĂTAIE
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855) şi reluată în ediţia din 1865.
MIHAI SCĂPÎND STINDARDUL
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847). De aici a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XVI, nr.14, 8 aprilie 1853, p. 104. Reluată apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
G. Ibrăileanu aprecia că „e cea mai frumoasă baladă a lui Bolintineanu", conţinând „o siluetă admirabilă" (Curs de istoria literaturii române moderne. Epoca Alecsandri, în Opere, voi. VIII, ediţie critică de Rodica Rotaru şi Al. Piru, prefaţă de Ai. Piru, Bucureşti, Editura Minerva, 1979, p. 356). într-adevăr, poezia atestă disponibilitatea lui D. Bolintineanu de a derula vertiginos acţiunea, reducând compoziţia la elementele absolut necesare, definitorii, comunicate direct, în esenţa lor, într-o succesiune dinamică. Secvenţele au un ritm interior trepidant, se înlănţuie într-o gradaţie continuă, sugerând admirabil temerara incursiune a lui Mihai Viteazul în tabăra adversă, salvarea stindardului şi iuţeala fantomatică a galopului. Observăm ân această poezie aceeaşi virtuozitate a poetului de a surprinde gestica şi manifestările spontane, fireşti, cu ecouri vii în sensibilitatea cititorului. Finalul este revelator în acest sens, luminează din-tr-odată tensiunea acumulată, o relaxează printr-uin gest de mare naturaleţe omenească, redând convingător şi emoţionant comuniunea ce se stabileşte intre domnitor şi calul credincios care 1-a ajutat să-şi împlinească o sfântă misiune.
878
879
MIRCEA CEL MARE ŞI SOLII
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847). De aici a fost reprodusă în Bucovina, an. II, nr. 18, 27 mai 1849, p. 81. Reluată apoi în ediţiile din 1855 şi 1865. Aron Pumnul a inclus-o în Lepturariu rumânesc, tom. IV, partea I, Viena, 1864, p. 413, iar Titu Maiorescu a selectat-o pentru antologia „Junimii" (vezi nota la poezia Furtuna din ciclul Florile Bosforului). în primul capitol din studiul Poezia română. Cercetare critică (1867), discutând despre „condiţiunea materială a poeziei", Titu Maiorescu emitea ideea că materialul poetului „se compune din imaginile reproduse ce ni le deşteaptă auzirea cuvintelor poetice", aducând ca argument versurile lui D. Bolintineanu din poezia Mircea cel Mare şi solii. „Partea materială din ceea ce este frumos în această poezie — spunea Titu Maiorescu — sunt imaginile provocate în fantazia noastră prin cuvintele poetului : «Mircea încărcat de ani / ca un stejar ce-şi întinde braţe veştejite printre trestii, / ca un munte albit de ninsori de pe dealuri verzi» etc." (Opere, voi. I, ediţie critică, note, variante, indice de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Dom-nica Filimon. Studiu introductiv de Eugen Todoran, Bucureşti* Editura Minerva, 1978, p. 10). într-adevăr, una din calităţile esenţiale ale lui D. Bolintineanu constă în exprimarea metaforică şi mai ales aforistică. Portretizarea lui Mircea cel Bătrîn se realizează printr-o succesiune de metafore, comparaţii şi alegorii de fină substanţă poetică, sugerând prin elemente contrastante prezenţa domnitorului de prestigioasă senectute in mijlocul forţelor tinere ale ţării. în acelaşi sens, N. Iorga admitea că D. Bolintineanu e „meşter în unele comparaţii ca acelea care deschid balada Mircea şi solii" (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea, voi. II, Bucureşti, Minerva, 1908, p. 192).
CĂPITANUL DE VÎNĂTORÎ
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), cu titlul Ceauşul de vînători. Cu acelaşi titlu a fost reluată în ediţia din 1855. în ediţia din 1865 a fost inclusă cu titlul Căpitanul de vînători.
MARI OARA
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855) şi reluată în ediţia din 1865. Titu Maiorescu a selectat-o pentru antologia „Junimii" (vezi nota la poezia Furtuna din ciclul Florile Bosforului).
DOAMNA LUI NEx\GU
Publicată în Ţăranul român, an. I, nr. 25, 1862, p. 199. Inclusă mai întîi în volumul Legende noi cu note din cronicele românilor, Bucureşti, Tipografia lui Emanuel Poeiiescu, 1862, apoi în ediţia din 1865.
In notele finale ale acestei ediţii D. Bolintineanu preciza că personajul istoric evocat  „este doamna lui Neagu care a zidit monaştirea Curtea de Argeş, acest mic, dar rar şi unic monument al ţării noastre, în stil bizantin şi arab. El poate trece ca al treilea cap-d-operă printre monumentele Orientului de acest gen." în continuare,  poetul  îşi  exprima,  la  modul  polemic interogativ, nemulţumirea şi mâhnirea sa faţă de indiferenţa cu care reprezentanţii clerului şi ai oficialităţii vremii lăsau să se degradeze acest monument de artă, de valoare istorică : „Se zdrobeşte inima românului când vede acest monument, ce nu s-ar putea ridica astăzi cu zece milioane, ruinîndu-se ; şi cu toată marea avere a clerului, cu toate legatele înadins ale răposatului episcop de Argeş pentru a se repara,  neluîndu-se nici  o măsură pentru reparare ! Oare a murit în inima românilor orice simţiment pentru frumos, pentru mare, pentru artă, pînă a-1 refuza chiar şi templului lui Dumnezeu ? Oare nu mai avem noi credinţă în viitorul ţării, ca să lăsăm ca monumentele ţării să se ruine ? Cine ne vede făcînd ceea ce facem ar crede neapărat că România are conştiinţa unei morţi apropiate şi nu mai cugetă decît a benchetui în ajunul perderii sele. O, generaţiune materialistă, mare va fi răspunderea ta înaintea lui Dumnezeu şi a viitorului î" în finalul notei, D. Bolintineanu dădea cîteva indicaţii asupra circulaţiei motivului folcloric transpus în poezia sa : „Este o legendă a lui Meşterul Manole apropiată la acest monument. Dar această legendă se povesteşte şi în Serbia apropiată la o biserică de acolo. Se mai sună şi în alte locuri ale Rumelii."
880
881
CUPA LUI ŞTEFAN
Publicată în Reforma, an. IV, nr. 19, 1882, p. 73. Inclusă în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862) şi în ediţia din 1865.
După cum se precizează în notele finale ale acestei ediţii, episodul istoric evocat a fost extras de D. Bolintineanu din Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Ion Neculce, indicîndu-se „pag. 139, tom. 2", desigur ediţia lui Mihail Kogălniceanu, Letopiseţile Moldovei, apărută la Iaşi, în 1845. Legenda este narată de Ion Neculce în O samă de cuvinte (III). în notele finale ale ediţiei lui D. Bolintineanu din 1865, textul are unele prescurtări. îl transcriem complet după ediţia îngrijită de acad. Iorgu Iordan : „Lăsat-au Ştefan-vodă cel Bun la mănăstirea Putna, după moartea lui, arcul lui şi un pahar, ce vorbie călugării la mănăstire că este de iaspis, ce era în chipul marmurii albe şi al farfurii, ca să fie întru pomenire la sfînta mănăstire. Şi arcul l-au fost trăgînd cu vîrtej. Şi la vremea lui Constantin Cantemir-vodă, fiind răscoale, au vinit nişte cazaci cu Ieşi, cu moldoveni joimiri, vrînd ca să jecuiască ce ari găsi în mănăstire. Deci fiind un turnu cu bună tărie, nu pute să jecuiască. Deci au dzis călugărilor să de turnul, că nu vor lua a mănăstirii nemică. Iar călugării, ne-cradzînd, nu vre să de turnul. Iar acei cazaci cu Ieşi şi cu moldoveni îndată au aprinsu mănăstirea, iar călugării, vădzind că aprind mănăstirea, îndată au dat turnul. Atunce, îndată, avînd puşci de apă, acei cazaci, Ieşi şi moldoveni, au stînsu focul. Deci atunce au jecuit tot din turnu ce au fost a boieri şi a neguţitori, iar a mănăstirii n-au luat nemică, fără numai arcul lui Ştefan-vodă. Iar paharul au fost pană la a triia domnie a lui Mihai Ra-coviţă-vodă. Şi scoţindu-1 din turnu un egumen, pre anume Mi-sail Chisiliţă, şi vrînd să se fălească, au băut Ia masă cu acel pahar a lui Ştefan-vodă, cu nişte slugi boiereşti, ce era zlotaşi. Şi bînd mult cu acel pahar, s-au îmbătat şi, fiind beţi, au stricat un lucru seumpu domnescu şi de minune ca acela" (Ion Neculce : Letopiseţul Ţârii Moldovei, Bucureşti, Editura Minerva, 1975, p. 12).
în poezia sa, D. Bolintineanu dă legendei lui Ion Neculce un alt final, moralizator, în spiritul eticii şi demnităţii naţionale. După opinia lui Ion Roman, în acest final al poeziei lui D. Bolinti-
neanu poate fi sesizată influenţa lui Gfoethe, cu motivul cupei regelui din Thule. Poetul nostru şi-a încheiat poezia „cu gestul patetic al monarhului din balada cîntată de Margareta în Faust [...]. Bătrînului rege din Thule, cupa îi amintea o dragoste de demult ; egumenului, un trecut glorios sub un domnitor viteaz" (Ecouri goetheene în cultura română, Bucureşti, Editura Minerva, 1980, p. 59).
SORA ANA
Apărută în Legende noi cu note din cronicele rdmânilor (1862) şi reluată în ediţia din 1865, în ale cărei note finale se arată că subiectul poeziei „este un fapt menţionat în cronicele ţărei".
DANIEL SIHASTRU
Publicată în Reforma, an. IV, nr. 14, 1862, p. 53. Inclusă în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862) şi reluată în ediţia din 1865, în ale cărei note finale se reproduce textul legendei lui Ion Neculce din O samă de cuvinte, cave 1-a inspirat pe D. Bolintineanu, după ediţia lui Mihail Kogălniceanu : „Ştefan-vodă mergînd de la Cetatea Neamţului în sus spre Moldova, a mers spre Voroneţ, unde trăia un părinte sihastru anume Daniel, şi bă-tînd Ştefan-vodă în uşa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul : să aştepte Ştefan-vodă afară pînă va isprăvi ruga, şi după ce şi-a isprăvit sihastru ruga, l-au chemat în chilie pe Ştefan-vodă şi s-au ispovedit Ştefan-vodă la dînsul, şi a întrebat Ştefan-vodă pe sihastru ce va mai face că nu poate să mai bată cu turcii. închina-va ţara la turci au bai ? Har sihastru a zis să nu o închine că războiul este al lui, numai după ce va izbîindi, să facă o monastire acolo în numele Sfîntului George... Deci a şi purces Ştefan-vodă în sus pe la Cernăuţi şi pre la Hotin şi au strîns oaste fel de fel de oameni şi au purces în jos. Iar turcii, înţelegînd că va să vie Ştefan-vodă cu oaste în jos, au lăsat şi Cetatea Neamţului d-a o mai bate şi au început a fugi spre Dunăre, iar Ştefan a început a-i goni pînă îi trecu Dunărea."
Titu Maiorescu a selectat poezia pentru antologia „Junimii" (vezi nota la poezia Furtuna din ciclul Florile Bosforului), con-
882
883
siderîmd-o, credem, o splendidă colecţie de aforisme cu sens patriotic, transpuse într-o succesiune logică şi gradată, înlănţuin-du-se şi motivîndu-se reciproc, fără nici o stridenţă retorică. Expresiile aforistice nu sînt apodictice, ci sînt construite cu subtilitate şi nuanţare lirică, utilizînd cu precădere antinomiile, situaţiile contrastante, punînd în lumină raportul dintre o circumstanţă dată şi reversul ei.
FIASTRII
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1362) şi reluată în ediţia din 1865, în ale cărei note finale ■ se explică : „Fiastrii, fii vitregi, expresiune veche",
ÎNTOARCEREA LUI MIHAI
Publicată în Reforma, an. IV, nr. 22, 1862, p. 85. Inclusă în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862) şi în ediţia din 1865, în ale cărei note finale se indică sursa documentară din care s-a inspirat D. Bolintineanu : „Această legendă este un fapt istoric povestit în cronica lui Şincai la viaţa lui Mihai".
MIRON COSTIN
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862) şi reluată în ediţia din 1865.
în ambele ediţii e reprodus pasajul respectiv din Letopiseţul Ţârii Moldovei al lui Ion Neculce, pe care se bazează poezia lui D. Bolintineanu : „La veleatul 7200, îm luna decembrie, Cante-mir-vodă tăiat-a pre Miron Costin ce a fost logofăt mare şi pe frate^său Velicico ce au fost vornic mare, dîndu-le vină că s-au ridicat pre domnie asupra lui.; însă Miron logofătul nefiind în Iaşi în acea dată, ci la tară la un sat al lui, ce s-a fost tîmplat de i-au fost murit jupîneasa, ce vrînd să o astruce, iată a sosit şi la el de la Cantemir-vodă armaşul al doilea Racoviţă, cu un steag de lefegii, ca să-1 ducă la Iaşi, ci el se ruga să aibă păsu-ială pînă şi-o îngropa jupîneasa, şi să purceadă, şi fiind aşa iată
de sîrg a sosit Macri cu poruncă în ce loc îl va afla, acolo să-i taie capul, şi după poruncă aşa într-acelaş ceas i-a tăiat capul şi 1-a astrucat împreună cu jupîneasa lui."
MONASTIREA PUTNA
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862) şi reluată în ediţia din 1865.
Subiectul poeziei a fost luat de D. Bolintineanu tot din O samă de cuvinte (XXVII), în ambele ediţii reproducînd, în note, textul lui Ion Neculce : „Vasile-vodă aproape de mazilie au greşit lui Dumnezeu că i s-a întunecat mintea spre lăcomie de au stricat mănăstirea Putna, gîndind că va găsi bani, şi n-au găsit. Şi s-a apucat să o facă din nou iarăşi precum au fost; dar i-au luat Dumnezeu domnia şi n-au izbutit."
Ţitu Maiorescu a selectat poezia pentru antologia „Junimii" (vezi nota la poezia Furtuna din ciclul Florile Bosforului).
GHINEA GRECUL
Publicată în Ţăranul român, an. I, nr. 23, 1862, p. 124. Reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an, XXV, nr. 27, 1862, p. 215, şi în Concordia (Pesta), nr. 36, 18 mai 1862, p. 142. Inclusă în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862) şi în ediţia din 1865.
ŞTEFĂNIŢĂ-DOMNUL
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1882) şi reluată în ediţia din 1865.
MIHAI LA PĂDURARUL
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862) şi reluată în ediţia din 1865.
884
885
COZIA
GROZEA VORNICUL
Apărută în volumul Bătăliile românilor, Bucureşti, Tipografia naţională a lui I. Romanow et Comp., 1859, şi reluată în ediţia din 1865.
OGOGENII
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
BOGDAN ÎN POLONIA
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
De data aceasta subiectul nu mai este luat de poet din Ion Neculce, ci din cronica lui Grigore Ureche, pasajul respectiv fiind reprodus în ambele ediţii : „După multe solii ce trimisese Bogdan-vodă la craiul leşesc pentru sora-sa Elisafta, pre care o au cerşut, şi văzînd că nu va să i-o dea, a socotit că are vreme să-şi răscumpere ruşinea sa despre craiul leşesc cu sînge nevinovat şi a început a strînge oaste. Bogdan-vodă a pripit cu oaste şi a trecut apa Nistrului vineri, iunie 29 şi a intrat la ruşi în Podolia, sîmbătă a sosit la Cameniţă şi de acolo a slobozit oastea să prade ţara... Deci arzînd şi prădînd ţara, a tras la Liov şi a bătut tîrgul şi puţin de nu 1-a dobîndit şi spun că singur Bogdan-vodă a lovit cu suliţa în poarta Liovului, care semn se cunoaşte şi astăzi şi nici leşii nu-1 tăgăduiesc..."
NAVALA LUI ŢEPEŞ
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
APA BÎRSEI
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
MIHAI REVENIND DE LA DUNĂRE
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
DOMNUL MAVROGHENI
Apărută în Poezii de tf. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
HAN-TĂTAR
Apărută în volumul Legende sau basne naţionale în versuri, Bucureşti, Librar-editor Christ. Ioanin et. Comp. Romanow, 1858, şi reluată în ediţia din 1865.
ROSSANDRA
Cu titlul Dochiţa a apărut în România literară, an. I, nr. 13, 9 aprilie 1855, p. 162. Cu acelaşi titlu a fost inclusă în ediţia din 1855 şi apoi, cu titlul Rossandra, în ediţia din 1865.
Poezia nu s-a bucurat de aprecieri pozitive, mai ales pentru faptul că punea într-o lumină nefavorabilă figura lui Ştefan cel Mare. De pildă, Aron Densuşianu arăta că începutul poeziei „este foarte palid, molatic şi lungit", adăugind : „Este adevărat că toate acestea s-ar părea că simbolizează moliciunea petrecerilor lui Ştefan, însă tocmai aceasta mu se uneşte în fond cu caracterul lui Ştefan şi cu atît mai puţin cu răpedea şi energica lui deşteptare, unde apare oarecum numai mişcîndu-se şi suflînd, şi pe inamic îl vedem deodată fugind în toate părţile" (Poeziele lui
886
887
D. Bolintineanu, în Cercetări literare, partea II, iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1887, p. 339).
BÎRLAD
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
Subiectul este extras din cronica lui Grigore Ureche, pasajul respectiv fiind reprodus în notele ambelor ediţii : „în anul 6983, sultanul Mehmet, înarmînd oaste 120.000 de oameni, şi oaste tă-tărască şi oaste muntenească, a trimis asupra lui Ştefan-vodă ; iară Ştefan avînd oaste gata 40 de mii moldoveni, 2000 Ieşi şi unguri, le-au ieşit înainte din sus de Vaslui, la Podul înalt, pre care i-a biruit pe Ştefan-vodă... aşa i-a eoprins pe turci o negură, cît nu se vedea unul cu altul, şi Ştefan tocmise puţin oameni, despre lunca Bîrladului, ca să-i amăgească cu buciume şi cu trîmbiţe. Dînd semn de război, atuncea oastea turcească, întorcîn-du-se la glasul buciumelor şi împedecînd-o şi apa şi lunca şi acoperind-o şi negura, tăia şi sfărâma ca să treacă, la glasul buciumelor ; iar din dos i-au lovit Ştefan-vodă cu oaste tocmită, în zece zile ale lui genarie... Ce aşa turcii în desime tăin-du-se, mulţi au perit, şi mulţi prinseră vii pedestrime, ci pre aceia pre toţi i-au tăiat, unde pre urmă movile de cei morţi au strîns şi mulţi paşi şi sangiaci au perit... Şi steaguri mai mult de o sută au luat... Mai scrie Ion Stricovschi, cart. 20... La o sută de mii de trupuri să fi căzut într-acel război... că a văzut cu ochii lui grămezile de oase, unde au fost acel război, viind din ţara turcească în anul de la Christ 1575 etc."
Pe bună dreptate, I. Negoiţescu apreciază această poezie pentru sonurile ei baladeşti, caracteristice lui D. Bolintineanu, subliniind : „în ritmul sprinten şi gracil, ca mersul gazelelor întipărit pe nisip, ritm ce îi e atît de propriu, Bolintineanu redă cu egală dezinvoltură grandoarea şi somptuozitatea baladescă" (Bolintineanu şi sonurile poeziei moderne, în voi. cit., p. 53).
BAIA
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
CODRU COSMINULUI
Apărută în Bătăliile românilor (1859). De aici a fost reprodusă în Dîmboviţa, an. II, nr. 12, 25 noiembrie 1859, p. 47, şi apoi inclusă în ediţia din 1865.
Aşa cum se menţionează în notele finale din primul volum al acestei ediţii, D. Bolintineanu s-a inspirat din cronica lui Grigore Ureche.
Ion Pillat aprecia în mod deosebit „descrierea luptei din partea a treia din Codru Cosminului, cu versul său rupt, sfărîmat, colţuros, precipitat, ca înseşi stîncile ce se prăbuşesc de pe culmi peste polonii din văi" (Un destin poetic : D. Bolintineanu, în voi. Tmdiţie şi literatură, Bucureşti, Casa şcoalelor, 1943, p. 160).
ŞTEFAN LA MOARTE
Apărută în Bătăliile românilor (1859) şi reluată în ediţia din 1865.
DUMBRAVA ROŞIE
Apărută în Bătăliile românilor (1859). De aici a fost reprodusă în Dîmboviţa, an. I, nr. 8, 5 noiembrie 1858, p. 31, şi apoi reluată în ediţia din 1865.
MĂRIA PUTOIANCA
Publicată în Buciumul, an. I, nr. 12, 9 februarie 1863, p. 47. Reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XXVI, nr. 5, 1863, p. 40, şi în Dîmboviţa, an. VI, nr. 65, 13/25 noiembrie 1364, p. 260. Inclusă în ediţia din 1865, în ale cărei note finale, din primul volum, se precizează : „Era o jună română foarte vitează ce se bătu contra turcilor. Istoricul N. Bălcescu vorbeşte de acest fapt în istoria lui Mihai."
Pornind de la această poezie, Ion Pillat făcea cîteva observaţii interesante referitoare la prezenţa personajelor istorice feminine în lirica lui D. Bolintineanu şi la viziunea inedită asupra acestora, servind ulterior drept model altor poeţi reprezentativi
888
889
ai epocii : „Altă latură a Legendelor istorice, despre care ni se pare că nu s-a insistat destul, e felul cum ne apar în ele persona-giile feminine. Printr-o curioasă inversare a rolurilor fireşti, Bolintineanu ne arată acolo cu precădere femei, dar mai ales fecioare (vezi : Fata de la Cozia, Han-tătar, Măria Putoianca, Fecioara de la Prut şi altele), înzestrate cu un caracter oţelit, cu o voinţă şi un curaj viril, care le fac să încingă paloşul, să îmbrace haina de zale şi coiful războinicului, luînd parte activă şi sîngeroasă la lupte [...3. Această concepţie a femeii-erou, a fecioarei-voinic — cu suflet sălbatic şi bărbătesc, dar cu o înfăţişare fizică turburător de plăpândă —, introdusă de Bolintineanu în poezia română, a găsit imitatori, la Alecsandri (în Dan căpitan de plai, tovarăşul lui Ursan : Fulga, «voinicul ce poartă busuioc») şi la B. P. Hasdeu (Magda lui Arbure)". Pe bună dreptate, Ion Pillat trage concluzia că „Bolintineanu şi aici rămâne un precursor" (op. cit., p. 160).
DRAGOMIR SAU CETATEA LUI RADU NEGRU
Publicată în Dîmboviţa, an. VI, nr. 46, 30 august/1 septembrie 1864, p. 184. Inclusă în ediţia dim 1865.
MUMA LUI MIHAI
Publicată în Buciumul, an. I, nr. 8, 26 ianuarie 1863, p. 31. Inclusă în ediţia din 1865.
Notele finale din primul volum al ediţiei din 1865, referitoare la ciclul de Legende istorice, se încheie cu această caracterizare de ansamblu, relevînd noutatea şi originalitatea poeziilor respective în literatura română din acea epocă, marea lor popularitate şi rolul pe care l-au îndeplinit în trezirea şi afirmarea conştiinţei naţionale : „Aceste poezii de un gen cu totul nou în limba română fură gustate de români. Ele mai mult decît celelalte fu-seră puse în muzică şi cîntate de popor. Pentru că poporul găsi în ele o vină naţională, răsfrîngerea inimii lui năbuşite de epo-cele de tiranie, de corupţiune şi de degradare naţională."
BASME
Ca substanţă şi structură, poeziile grupate în ciclul Basme se înscriu în sfera baladei fantastice, D. Bolintineanu fiind adevăratul întemeietor al genului în literatura română.
Abordînd balada fantastică, încă din prima perioadă a activităţii sale literare, cu multe realizări remarcabile, D. Bolintineanu se încadra pe una din coordonatele fundamentale ale romantismului european, cu largi răsfrîngeri şi în literatura română. Balada fantastică este un produs specific al romantismului, structural deosebită de balada evului mediu. Istoria literaturii universale a înregistrat două genuri de balade, balada sudică şi balada nordică, aceasta din urmă stînd la baza celei romantice. Balada sudică îşi avea originea în lirica provensală, desemnând, prin însăşi  etimologia şi funcţia  ei, o poezie  cu formă fixă, scurtă, care se cînta şi dansa. Era alcătuită din trei sau cinci cuplete, cu un refren care se repeta după fiecare strofă, în versuri de 8 sau 10 silabe. în lucrarea G. A. Biirger et Ies origines anglaises de la ballade litteraire en Allemagne (Paris, Hachette, 1889, p. 14), G. Bonet Maury precizează : „En effet «ballar» en provencal, «ballare» en italien et «baller» dans l'aneien francais signifient danser et specialement danser des rondes. Les histo-riens de la litterature provencale nous ensedgnent que la «ballade» etait une chanson desttnee â faire danser une ronde. Elle con-sistait  generalement en  trois    strophes et etait  procedee d'un theme, qui etait ramene dans le refrain â la fin de chaque strophes. Ce refrain etait parfois accompagne de gestes et d'une sorte de mimique exeeutee par les danseurs ou les danseuses." Reprezentanţii de seamă ai baladei sudice au fost Francois Villon, în secolul al XV-lea, şi Clement Marot, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, practicând aceeaşi baladă scurtă, cu forme fixe. în studiul care însoţea ediţia Balladenbuch-chois de balla-des allemandes (Paris, Garnier, 18b2, p. VII), J. Kont sublinia : „La ballade de Villon et de Marot est un petit poeme compose de trois strophes, de huit ou dix vers, ou les memes rimes re-viennent dans les trois couplets selon une ordre determinee et ou chaque strophe finit par un refrain ; le poeme se termine par un envoi forme d'un quatrain."
890
891
In secolul al XVÎI-lea, genul baladei sudice a căzut în desuetudine, a fost ridiculizat şi discreditat îndeosebi de Boileau (Art. poetique, chant II) şi Moliere (Les Femmes savantes, acte III, scene V).
Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, sub zorile romantismului, apare însă un nou gen de baladă — balada nordică —, mai întîi în Anglia, apoi în Germania, de unde se răspândeşte şi în Franţa, iar de aici în răsăritul Europei. Balada nordică, fiind o emanaţie a romantismului, are o structură total liberă de orice formă fixă, se bazează pe o imaginaţie bogată şi mai ales îşi trage seva inspiraţiei din surse folclorice, în Le Mouvement ro-mantique (Paris, Vuibert, 1923, p. 77), Paul van Tieghem relevă : „Un des traits dominants du romantisme, en Angleterre et en Allemagne, c'est la rupture avec la tradition erudite greco-laline et le retour aux sources nationales de la poesie et du drame : mythologie celtique ou germanique,  folklore,  legendes epiques, chants populaires, contes populaires". Punctul de plecare al baladei nordice, ce va fertiliza balada romantică, se află în culegerea lui Thomas Perey, Reliques of ancient English poetry, apărută în 1765, care a înscris un moment deosebit de important, descoperind producţia geniului popular,  prin  publicarea vestitelor balade engleze şi scoţiene. Pe lîngă forma liberă, aceste balade aduceau elemente cu totul noi, atît de potrivite cu noua sensibilitate şi viziune romantică, promovând macabrul, miraculosul şi fabulosul de esenţă folclorică, miturile legendare şi superstiţiile, localizând acţiunile în spaţiul naţional, cu personaje extrase din istoria proprie. Acestea devin şi atributele caracteristice ale baladelor romantice engleze publicate de Chatterton, Wordswccth şi Coleridge, Walter Scott, Southey.
Culegerea lui Thomas Percy a avut un puternic ecou şi în Germania, unde e tradusă în 1767, deci la numai doi ani de la apariţia ei. Baladele engleze dinamizează spiritele tinerilor reprezentanţi ai mişcării  „Sturm und Drang", predicând întoarcerea la izvoarele poeziei populare. în această direcţie, un moment de hotărâtoare însemnătate 1-a înscris  Herder,  prin culegerea Siimmen der VoXker in Liedern, apărută în 1779, orien-tînd poezia spre sursele naţionale şi folclorice ale mai multor popoare. Romanticii germani adaugă la atributele baladei nordice un element nou, esenţial, care le este propriu, original, şi anume elementul fantastic. Sintetizând experienţa romantismului european, în acest sens, Henri Francois Bauer sublinia, în stu-
diul Les Ballades de Victor Hugo (Paris, Les Presses Modernes, 1935, p. 16) : „Le merveilleux feerique et le genre «sombre» ou «noir» caracterisaient la ballade anglo-ecossaise. Les Allemands, de leur cote, auront un genre analogue, le «fantastique», qui leur sera reellement propre. Malgre les influences aglaises, la ballade romantique allemande demeiure dome une creation originale."
întemeietorul baladei romantice germane şi cel mai de seamă reprezentant al ei, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, este Biirger. El creează capodopera genului, balada Lenore, în 1774, excelând în primul rînd prin introducerea elementului fantastic, supranatural, printr-o imaginaţie îndrăzneaţă, o vie spontaneitate, prin sensul muzical, cuceritor al versurilor. Balada romantică germană este continuată apoi şi dezvoltată de Goethe/ Uhland, Schiller, Wieland, caracterizîndu-se, în ansamblu, prin încordare dramatică, prin tensiune maximă şi o mare forţă emotivă.
Balada romantică franceză, pe care o va cunoaşte nemijlocit Dimitrie Bolintineanu, ia naştere sub înrâurirea baladei romantice germane, la începutul secolului al XlX-lea. încă din 1313, în cartea De VAllemagne, M-me de Stael acordă un larg spaţiu lui Biirger, Goethe şi Schiller, elogiindu-i, recomandîwdu-i poeţilor francezi de a-i lua drept model. O primă adaptare în limba franceză a baladei Lenore realizează S.A.D. de la Madelaine, în 1811, Caracterul fantastic şi macabru al baladei lui Biirger a fost elementul cel mai important asimilat de romanticii francezi, corespunzând stării lor de spirit, atmosferei specifice momentului respectiv, cum ne informează F. Baldensperger în studiul La „Lenore" de Biirger dans la litterature francaise, inclus în volumul Etudes d'histoire litteraire (Paris, Hachette, 1907, p. 151) : „outre une forme qui devoit paraitre singulieremeiit neuve et dramatique, cette aventure du cavalier qui s'arrete â minuit sous les fenetres de sa fiancee, Ie prend en croupe et rentraâne en une galopade effrenee jusqu'au lointain cimetiere ou il se revelle squelette, repondait bien aux predilections du moment." Balada Lenore s-a bucurat de un larg răsunet in Franţa, a fost tradusă de mai multe ori, cea mai valoroasă transpunere realizînd-o Gerard de Nerval. Evident, o înrâurire fertilă au exercitat şi baladele lui Goethe şi Schiller, traduse de numeroase ori în Franţa, la începutul secolului al XlX-lea (cf. F. Baldensperger : Goethe en France, Paris, Hachette, 1904 ; Edmond Eggli : Schiller et le romantisme frangais, Paris, J. Gamber, 1927 ; Edmond Dumerii :
892
883
Liecte et ballaăes germaniques traduits en vers frangais, Paris, H. Champion, 1934). în aceste împrejurări se afirmă balada romantică franceză, întemeietorul ei fiind Victor Hugo, care publică volumul Odes et baliades, în 1826, precizînd în prefaţă că acestea sînt „tableaux, reves, scenes, recits, legendes superstitieuses, traditions populaires".
De bună seamă, baladele lui Victor Hugo au avut o largă audienţă la poeţii români din prima jumătate a veacului al XlX-lea, fiind traduse integral de Constantin Negruzzi, în 1845. în ceea ce-1 priveşte pe Dimitrie Bolintineanu, ecoul cel mai puternic 1-a avut asupra sa balada romantică germană, prin filieră franceză. Cavalcada nocturnă din Mihnea şi baba descinde direct din balada Lenore a lui Biirger. Pe bună dreptate, G. Călinescu 1-a definit pe Dimitrie Bolintineanu drept „un Biirger al nostru", subliniind: „Poeziile strînse sub titlul de Basme sunt propriu-zis nişte balade în felul celor ale lui Biirger şi Uhîand, cu acţiunea într-un ev ceţos sau fabulos, în general cavaleresc, conţinînd un amestec de macabru, fantastic şi supranatural, cînd nu tratează cel puţin desfăşurarea unui destin întunecat. în aceste compuneri, înrîurirea germană este neîndoielnică, măcar mijlocit, ca şi la Alecsandri, care va fi fost şi el un model, dar Bolintineanu are meritul de a fi încercat să potrivească balada germanică la teritoriul dacic" (Istoria literaturii române, p, 221).
Ca formulă, decor, personaje şi situaţii, balada fantastică a lui D. Bolintineanu se aseamănă cu balada fantastică germană, avînd aceeaşi înclinare spre sinistru, demonic şi macabru. Cu toate acestea, baladele poetului .nostru au un evident timbru particular, substanţa fantastică avînd un pregnant caracter autohton, fiind extrasă din basme, legende, eresuri şi mituri specifice solului nostru, care au asigurat o tratare îm spirit naţional. Acest fapt 1-a relevat cu pregnanţă G. Dem. Teodorescu, arătînd că „în balade şi basme ele ştiu păstra caracterul naţional, cu acea suavitate a vechimii credinţelor, cu acel respect al bărbăteştilor clatine şi înelinaţiuni ale românilor" (Dumitru Bolintineanu, în Românul, an. XVI, 21—22 august 1872, p. 702). în Note la volumul I al ediţiei din 1865, poetul însuşi preciza că baladele sale au prelucrat motive care circulau oral şi care erau pe cale de dispariţie : „Basmele sunt nişte fabule ce ne povesteau in copilărie doicile. Ele nu sunt scrise, nici cîntate ca cîntecele
de dor şi cîntecele de tîlhari, ci sunt spuse. Aceste basrne se perd în toate zilele."
D. Bolintineanu nu este nici primul şi nici singurul scriitor român care a abordat balada fantastică, î.n prima jumătate a secolului al XlX-lea. Spre deosebire însă de ceilalţi poeţi ai epocii sale, el este cel care a impus balada fantastică în literatura română, adevăratul ei creator. Pornind de la o legendă populară, Gh. Asachi adaptează motivul biirgerian din Lenore în balada Turnul lui But pe muntele Pion, cu mijloace rudimentare. lancu Văcărescu compune şi el o baladă cu intenţii fantastice, Piaza rea, pe motive folclorice, dar lipsită de vibraţie. Palide sînt şi baladele lui Costache Stamati, Fiica lui Decebal şi Armin cîn-tăreţul, brodată pe tema dragostei dincolo de moarte, plasată într-un decor fantastic, într-o Dacie cu atmosferă germanică, şi Dragoş I, domnul Moldovei, în care aglomerează, fără echilibru, toată recuzita genului. Cele mai meritorii sînt baladele lui Vasile Alecsandri, Baba Cloanţa, Biserica risipită, Strigoiul şi Noaptea Sfîntului Andrei, dar reprezintă piese izolate şi întâmplătoare în ansamblul liricii sale.
în peisajul poetic românesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, baladele fantastice ale lui D. Bolintineanu sînt cele mai importante şi cele mai valoroase, atît din punct de vedere cantitativ, cît şi din punct de vedere calitativ. Intrînd în sfera adevăratei poezii, ele şi-au păstrat viabilitatea şi în posteritate.
Pînă acum, baladele fantastice ale lui D. Bolintineanu au fost discutate global, fără a se distinge nuanţele care le apropie sau le separă pe uncie de altele. Trebuie însă precizat că, după natura conţinutului lor, ele se circumscriu în două zone diferite : unele aparţin fantasticului macabru, iar altele fantasticului feeric.
Cele mai realizate, în raport cu întreaga operă poetică a lui D. Bolintineanu, sînt baladele care cultivă fantasticul macabru, pe această coordonată poetul nostru tinzînd să se sincronizeze cu balada romantică de aceeaşi factură din literaturile apusene. Reuşitele sale în această direcţie se datoresc faptului că balada fantastică de tip macabru nu implică îm mod necesar somdarea structurii intime a personajelor, ci pune accentul în primul rînd pe cadrul exterior, pe decor şi, mai ales, pe atmosferă, pe modul în care această atmosferă e sugerată. „Dacă balada fantastică a lui Bolintineanu se realizează la un nivel artistic mai ridicat — relevă D. Popovici
894
895
—, explicaţia trebuie căutată în împrejurarea că motivarea acţiunii nu impunea pătrunderea psihologică a personajelor. Poetul sugerează sentimentul macabrului prin acumulări externe de material, în arhitectura căruia liniile de ordonare cad într-o mare măsură în domeniul vizual" (Dimitrie Bolintineanu, în Cercetări de literatură română, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 77). în ceea ce priveşte crearea şi sugerarea atmosferei macabre, D. Bolintineanu a dispus, incontestabil, de cele mai adecvate mijloace de expresie şi procedee stilistice. Demonicul şi macabrul se realizează vizual şi acustic, în imagini de frapantă plasticitate, prin ritm, sonoritate şi culoare, atingîndu-se treapta superioară a dinamismului epic.
Baladele fantastice de factură macabră ale lui D. Bolintineanu conţin elemente comune cu baladele romantice de aceeaşi factură din literaturile apusene. în afară de cadrul general, se mai pot distinge similitudini în ceea ce priveşte cavalcada nocturnă, întîl-nită nu numai la Biirger, ci şi la Goethe, Hugo, Musset şi Theo-phile Gautier. De remarcat însă că unele elemente caracteristice baladei romantice de tip fantastic, prezente şi în baladele lui D. Bolintineanu, mu au o sursă strict livrescă, ci au fost extrase de poetul nostru din demonologia populară autohtonă, din folclorul românesc. De pildă, motivul strigoiului îl întîlnim în multe pro-ducţii populare, dintre care amintim Săraca mamă (Poveşti ardeleneşti ele I. Pop-Reteganul), Strigoii (Poveşti de Elena D. Sevas-tos), Un vis (Poveştile Banatului de G. Cătană), Voichiţa (Mate-rialuri folcloristice de Gr. G. Tocilescu), Dragul mamei Constan-din (Cîntece, urări şi bocete ale poporului de Al. Vasiliu), Dra-gostea mortului (A fost odată de I. E. Torouţiu) etc.
îmbinînd echilibrat elementele fantastice livreşti, preluate din balada romantică apuseană, cu elemente şi motive caracteristice deimonologiei populare autohtone, D. Bolintineanu a izbutit să creeze o serie de balade de incontestabilă valoare, care au înfruntat timpul, cum sînt Mihnea şi baba, O noapte la morminte, Herol, Dochia, Umbra răzbunătoare, Făt-Frumos, Capul avarilor, Peştera muştelor şi altele. Trăsăturile specifice baladei romantice de tip fantastic sînt evidente şi în baladele poetului nostru, însă poartă amprenta unei viziuni personale, a unei tratări de netăgăduită originalitate şi virtuozitate artistică. Baladele fantastice, remarcă D. Popovici, sînt „sondaje în lumea fantasmelor, în cursul cărora Bolintineanu a izbutit, în anumite momente, să prindă fiorul adevăratei poezii" (op. cit., p. 77).
FATA DIN DAFIN
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri, nr. 1, Bucureşti, Librar-ediior Christ. Ioannin et Comp. Romanov, 1858. Reluată în ediţia din 1865, în ale cărei note finale se menţiona : „Acest basm pare să aibă mai mult o origină orientală decit locală".
MIHNEA şi BABA
Publicată în Curierul de ambe sexe, periodul V, 1844—1346, p. 194. Reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. VIII, nr. 49, 3 decembrie 1845, p. 395, şi nr. 50, 10 decembrie 1845, p. 403. Inclusă mai întîi în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847). De aici a fost republicată în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XVI, nr. 52, 30 decembrie 1853, p. 387. întrodueînd-o în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855), G. Sion i-a schimbat titlul în Fermecătoarea. în ediţia din 1865, D. Bolintineanu i-a restabilit titlul Mihnea şi baba. ■
La sfîrşitul anului 1858 a fost reprezemtată, la Teatrul Naţional din Bucureşti, o dramă inspirată din balada lui D. Bolintineanu, cum ne informează o Cronică interioară apărută în Dîmboviţa, an. I, nr. 25, 3 ianuarie 1859, p. 99: „Teatrul Naţional a dat o reprezentaţie nouă, o dramă jumătate istorică şi jumătate fantastică. Aiitorul a tras sujetul din inspiraţia baladei d-lui Bolintineanu : Mihnea şi baba. Blestemul ce se zice de babă sînt chiar versurile d-lui Bolintineanu. Autorul nou a mai amestecat în acest sujet nişte idei streine." Drama a fost prezentată de Matei Millo (of. loan Massoff : Teatrul românesc, voi. I, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1961, p. 471).
Balada Mihnea şi baba a fost apreciată de G. Călinescu drept „capodopera întregii lirici a lui Bolintineanu", prin care „poetul devine un Biirger, un Jukovski al nostru" (Istoria literaturii române, p. 223). în-tr-adevăr, D. Bolintineanu a creat una dintre cele mai strălucite balade fantastice din literatura română, cu un meşteşug artistic uimitor şi pentru posibilităţile poetului, şi pentru nivelul liricii noastre din acea epocă. întreaga baladă are o tensiune interioară gravă, profundă, o atmosferă străbătută de tulburătorul fior al lugubrului. După cum observa D. Popovici,
896
897
D. Bolintineanu „simte voluptatea ororii care face să vibreze straturile ancestrale ale conştiinţei omeneşti. Mai mult decît oriunde, faptul acesta se simte în Mihnea şi baba, poezie de un puternic suflu demonic şi de mari efecte onomatopeice" (Dimitrie Bolintineanu, în Cercetări de literatură română, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 78). Senzaţia obsedantă a demonicului a fost remarcată şi de Al. Piru : „Asemenea lui Ge-rard de Nerval, Bolintineanu dispune de o excepţională capacitate de a exprima ca Saint-Saens în a sa dănţuire macabră, fantasticul plastic, asociind spectrelor stihiile, de data aceasta în metru iambic" (Un romantic parnasian : D. Bolintineanu, în România literară, an. II, nr. 14, 3 aprilie 1969, p. 12).
Abominabilul dans macabru al făpturilor malefice e descris de poet cu o mare economie de mijloace, în numai trei strofe, dar cu un remarcabil simţ al expresivităţii lexicului, în imagini de o mare concreteţe plastică, cu procedee prozodice de cel mai dens dinamism. în această baladă, subliniază Şerban Cioculescu, D. Bolintineanu „atinge treapta cea mai înaltă a dinamismului epic" (Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vi-anu : Istoria literaturii române moderne, Bucureşti,Editura didactică şi pedagogică, 1971, p. 107). Cu o viziune asemănătoare şi cu o succesiune mai trepidantă a imaginilor, care excelează prin uluitoarea asociere a detaliilor monstruoase, e descrisă şi cohorta infernală care-1 urmăreşte pe Mihnea, dezlănţuirea halucinantă a acelor abstracţiuni din demonologia populară autohtonă, ce capătă, în versurile lui D# Bolintineanu, identităţi concrete, văzute la dimensiuni colosale. în acest sens, G. Călinescu releva în mod deosebit acea „sarabandă de duhuri, adică «danse macabre», notată cu un mare simţ al sonurilor hîrjiite, al dinamicei colosale şi nor oase" (Istoria literaturii române, p. 224).
Versurile au fluidităţi generatoare de armonii, iar alternarea ingenioasă a ritmului asigură baladei o varietate sonoră de mare efect. Această baladă, menţiona Anghel Demetriescu, „ne pune în proeminenţă mai bine decît creare alta măestria lui Bolintineanu de a mania limba românească, de a o încovoia după trebuinţele fantaziei sale, de a o face să alerge în exametre dactilice sau să salte în dimetre iambice catalectice, de a-i da toate intonările şi toate cadenţele" (Dimitrie Bolintineanu, în Analele literare, an. I, nr. 2, 15 ianuarie 1886, p. 85).
Blestemul babei curge sacadat, ameninţător, punînd pregnant în relief termenii antinomici. Toţi comentatorii operei lui D. Bolin-
tineanu au fost unanimi în aprecierea că imprecaţia este inegalabilă, de o mare forţă conceptuală, prevestind concreteţea dură a blestemelor lui Tudor Arghezi, excelînd prin aceeaşi desăvîrşită putere de asociere a elementelor suave şi macabre. Aron Densuşianu declara că „blestemul ce-1 aruncă baba asupra lui Mihnea nu-mi aduc aminte să aibă păreche nici chiar în marile literaturi străine, cîte cunosc" (Poeziele lui D. Bolintineanu, în Cercetări literare, partea II, Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1887, p. 336). De asemenea, N. Iorga aprecia „vestitul blestem, socotit, şi pe dreptate, ca un model al genului" (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea, voi. II, Bucureşti, Minerva, 1908, p. 194). Iar D. Popovici conchidea că blestemul din poezia lui D. Bolintineanu „rămîne unul dintre momentele cele mai remarcabile în dezvoltarea imprecaţiunii în literatura română" (op. cit., p. 79).
Tinzînd să se sincronizeze cu marii poeţi romantici ai vremii, în rîndurile cărora motivul din Lenore de Biirger dezlăn-ţuise o adevărată frenezie a galopurilor fantastice, D. Bolintineanu izbuteşte şi el să introducă în lirica românească o cavalcadă rămasă inegalabilă. Remarcabilă la poetul nostru, spune G. Călinescu, este „virtuozitatea onomatopeică, uşurinţa de a acumula laolaltă, fără a face versul silnic, cu folosirea chiar a cacofoniei, toate zgomotele cu putinţă, tropotul, fîşiitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestraţie de tipul Berlioz, aproape genială" (op. cit., p. 224).
In prima variantă, apărută în ediţia din 1847, balada conţinea o serie de versuri în plus, care diminuau însă substanţa fantasticului şi estompau sensurile lui enigmatice. în forma iniţială, finalul aducea 18 versuri în plus, într-un epilog în care poetul nara arderea vrăjitoarei pe rug, în centrul capitalei, şi risipirea ei în văzduh :
Urla capitala de vorbe bizare. Un foc se făcuse în piaţa cea mare Ş~o sută de roşii aici au trecut. Poporul şi robii s-acluce să vază Cum Mihnea, boierii, aici o să-i arză. Tot omul de grije părea că-i bătut. Ura î... O femeie bătrînă, uscată, Cu lanţul de braţe, păru deodată.
898
899
Ura ! de al doilea poporul făcu» Venise minutul cînd ziua declină. O rază de soare plăcută şi lină, Pe perii bătrîn ei d-argint apăiru.
în flăcări de vie ea fu aruncată. Tradiţia spune că baba, îndată Ce focul o-neinse, în aer zbură. Şi toţi o văzură p-o stea luminoasă Din regii în regii zburînd razioasă Şi mult timp pe urmă aşa s-arătă.
D. Bolintineanu a sesizat însă că aceste versuri finale constituiau un balast pentru esenţa baladei, înlăturîndu-Ie în ediţia din 1865. Epilogul din forma iniţială aducea o localizare în timp şi spaţiu care restrîngea cadrul misterios al întîmplărilar supranaturale şi rarefia pînă la stingere ecourile terifiante ale cavalcadei, lăsînd cititorului impresia unui fapt divers din secolul al XVI-lea. Elimînînd epilogul, D. Bolintineanu. nu a mai încorse-? tat balada în stricte delimitări istorice, ci i-a acordat o structură autentic romantică, transferind anecdoticul într-o acută dramă demonică. Balada, în forma ultimă, din ediţia din 1865, se încheie admirabil, într-un moment de maximă încordare, cu o cădere bruscă de cortină, păstrînd cititorul în plină atmosferă fantastică.
Influenţa baladei Lenore de Biirger asupra lui D. Bolintineanu e sesizată de D. Popovici în „aceeaşi atmosferă lugubră, pentru redarea căreia poetul recurge la mijloacele cele mai variate, de la invocarea fiinţelor demonologiei populare pînă la acumulări de efecte acustice, pînă la o savantă variere a ritmului şi la inovaţiuni lexicale sub exigenţa accentului" (op. cit., p. 80). Cavalcada din Mihnea şi baba era considerată de G. Călinescu „o analiză a groazei nocturne şi un umor grotesc ce aminteşte călărirea din Lenore şi alergarea din Der wilde 3 ager, cavalcada lui Faust şi Mefistofeles din celebra litografie a lui Delacroix" (op. cit, p. 224). Sugestia lui D. Popovici că în Mihnea şi baba se observă şi un ecou din Noaptea valpurgicâ a lui Goethe este acceptată şi de Ion Roman, cu un plus de argumentaţie : „Forma parţial dialogată, atmosfera tenebroasă în care răzbate corul vrăjitoarelor ce-şi evocă practicile şi farmaceutica stranie, chiar măsura şi ritmul variat al versurilor — aspecte
inexistente în Lenore — par a îndreptăţi ipoteza că la compunerea baladei fantastice a luf Bolintineanu au concurat şi reminiscenţe din lectura tragediei lui Goethe" (Ecouri goetheene în cultura română, Bucureşti, Editura Minerva, 1980, p. 55).
DOAMNA şi SCUTIERUL
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul {1847), De aici a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 35, 6 septembrie 1852, p. 140. în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855), G. Sion a introdus-o cu titlul Scutierul. La reluarea ei în ediţia din 1865, D. Bolintineanu i-a restabilit titlul Doamna şi scutierul
O NOAPTE LA MORMINTE
Publicată în Propăşirea, an. I, nr. 27, 16 iulie 1844, p. 215. Inclusă mai întîi în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847). De aici a fost reprodusă în 3urnal de Galatz, an. I, 1850, p. 395 şi în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr 11, 15 martie 1852, p. 44. Reluată apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
Asupra acestei balade s-au emis opinii diferite, Neintuind suficient de< bine esenţa ei, Aron Densuşianu era de părere că „cele dintîi opt strofe în cari se descriu spaimele morţii sunt la înălţimea subiectului, încolo două-trei strofe bune şi restul fără valoare, iînged ca idee şi slab ca formă" (Poesiele lui D. Bolintineanu, în Cercetări literare, partea II, Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1887, p. 336). Ulterior, balada a fost apreciată elogios, pe bună dreptate, de cei mai autorizaţi comentatorii De pildă, G. Călinescu releva că ea conţine „peisagii zurgăvite cu un remarcabil simţ al sălbăticiei şi al zonelor alpine pierdute în ceţuri" (Istoria literaturii române, p. 222). Atmosfera macabră ce serveşte drept prolog unor întîmplăiri supranaturale e sugerată cu densitate epică, în tonuri şi nuanţe înfiorate de un suflu sepulcral, cu simţul contrastelor şi cu o reală putere de asociere a elementelor terifiante. în această baladă, D. Popovici descoperea o „atmosferă apocaliptică de macabru şi halucinant", „ges-
800
901
turi macabre, izolate în spaţiu, dar pe care poetul le uneşte ţe-sîndu-le în pînza aceleiaşi atmosfere de lunatism, în care o pulbere albă de oase omeneşti îmbracă pleoapele şi buzele călătorului". Poezia, scria în continuare D. Popovici, „aduce unele puncte moarte în desfăşurarea sentimentului, aduce unele clişee de expresie : cînd cineva spune, la acea dată, că luna este «regina nopţilor»-, de bună seamă nu culege o floare stilistică necu-leasă înaintea lui. Dar pe deasupra tuturor acestora se încheagă o puternică atmosferă, în care glasul mortului ce-şi caută mor-mîntul răsună lugubru" (Dimitrie Bolintineanu, în Cercetări de literatură română, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 77). După opinia lui I. Negoiţescu, versurile se remarcă prin sobrietate şi dinamism, printr-o imagistică ce se derulează sacadat, subliniind că „mobilitatea imaginilor, în unduirea grăbită a ritmului, produce emoţie1" (Bolintineanu şi sonurile poeziei moderne, în Scriitori moderni, Bucureşti, Editura pentru literatură. 1966, p. 15).
MOARTEA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
RADU-DOMNUL Şl FjATA DIN CASĂ
Cu titlul Radu-vodă şi fata s-a publicat în Curierul român, an. XVIII, nr. 87, 12 noiembrie 1846, p. 348, de unde s-a reprodus în Vestitorul românesc, an. X, 1846, p. 364. Inclusă în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), cu titlul Radu-domnul şi fata din casă, de aici fiind reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 27, 5 iulie 1852, p. 108. Reluată apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
Poezia lui D. Bolintineanu i-a sugerat lui N. D. Popescu subiectul romanului istoric Radu al IlI-lea cel Frumos, apărut in 1364, cum însuşi mărturiseşte în prefaţă : „Sujetul acestui op este însăşi legenda, mai ales balada d-lui Bolintineanu Radu-vodă şi fata".
Faptul că balada lui D. Bolintineanu se bucura de o largă preţuire şi răspîndire orală în masele de cititori, nemaiştiindu-se
chiar cine era autorul ei, 1-a determinat pe George Bariţ să o asimileze producţiilor, folclorice. în articolul Cîntece poporane româneşti, publicat în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XII, nr. 11, 12 decembrie .1849, p. 87, în care lua în discuţie articolul lui V. Alecsandri Poezia populară a românilor, George Bariţ se întreba : „Să numim noi cîntecele poporane numai pe acelea care se află şi se aud cîntîndu-se între opt milioane ele români, din vechime, din buni de străbuni, fără să li se ştie auctorii lor ? Seau că cîntece poporane, adecă proprietate bună şi dreaptă a poporului, sînt şi acelea ale căror compuitori poate fi şi sînt chiar contimporani ai noştri, însă cîntecele lor fuseră primite preste tot, ele străbătură în sucul şi măduva poporului ?" George Bariţ era de părere să fie incluse în sfera cîntecelor populare şi versurile poeţilor culţi devenite anonime prin circulaţie orală, intrate adînc în conştiinţa poporului, printre acestea înscriind <şi poezia lui D. Bolintineanu : „De aceea noi de parte-ne ţinem şi primim în colecţiunea cîntecelor poporane bucăţi favorite ale poporului cum sînt : Hora cea cu flori în pălărie a lui Vasile Alecsandri, tipărită mai întîi în unul din almanacele Iaşilor, Fata din casă şi Radu-vodă a lui Dimitrie Bolintineanu, Deşteaptâ-te române a lui Andrei Mureşanu şi alte mai multe care de cîţiva ani încoace au pătruns la gustul şi inima poporului."
ZINA-DOAMNA
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi reluată în ediţia din 1865.
DOMNUL DE ROUĂ
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855), poetul precizînd, într-o notă finală : „Sujetul acesta îl ştiu de la d. N. Ruso din Romanaţi. Mă asigură că locuitorii acestui judeţ îl cîntă încă în versuri foarte» stricate. Locuitorii zic că Domnul de rouă ar fi fost Aurelian împăratul, născut în Transilvania ; şi se dă cu bănuială că de acolo vine numele Lero-împărat, sau Lero-doamne ce se repetă în acest cîntec. Credinţa poporană este că drumul de peatră ce merge ele la Dunăre
902
903
la Olt prin Caracal ar fi făcut de acel domn Lero ca să poată merge mai iute la amanta sa." Reluînd poezia în ediţia din 1865, D. Bolintineanu redactează altfel nota explicativă : „Acest basm se cîntă în judeţul Romanaţi, sub altă formă. Domnul de rouă este numit Lero-doamne. Se crede că este o legendă încă din timpul colonilor romani."
în trecut, asupra acestei poezii s-au emis opinii mai puţin sau deloc favorabile. De pildă, Aron Densuşianu era de părere că balada conţine o „tradiţiune populară de înaltă frumuseţe", însă poetul „nu a putut revărsa în balada sa atmosfera .eroică din timpul mitic în care se petrece acţiunea, ci i-a dat un aer cu totul modern şi cam asemănătoriu cu moliciunea, dulceaţa orientală din Florile Bosforului" (Poeziele lui D. Bolintineanu, în Cercetări literare, partea II, Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şa-raga, 1887, p. 337). La rîndul său, Ovid Densuşianu considera că „nu găsim în această baladă decît vagi ecouri din inspiraţia populară" (Evoluţia estetică a limbei române, în Opere, voi. III, ediţie critică şi comentarii de Valeriu Rusu, Bucureşti, Editura Minerva, 1977, p. 472).
întreprinzînd o lectură proaspătă, din petrspectiva. gustului estetic modern, Eugen Simion ajunge Ia concluzia că Domnul de rouă este „balada cea mai frumoasă a lui Bolintineanu", argu-mentînd : „Este o banalitate, dar o banalitate ce trebuie spusă, că poemul anunţă prin simbolurile lui grave pe Eminescu şi Ion Barbu (cel din Riga Crypto şi lapona Enigel). Cu tot coşmarul de convenţii («luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde», «copila jună» cu părul bâlăior ce trece «plaiul dalb» etc), Bolintineanu figurează aici un mare mit poetic, acela din Strigoii şi alte poeme plutonice. Lero-împărat iubeşte o scită «dulce ca un vis» şi ursita rea i-a prezis că soarele dimineţii, de-1 va prinde, îl va risipi într-o rouă dulce [...]. Motivaţia lirică e discretă. Bolintineanu, atît de guraliv în alte poeme, nu introduce explicaţii inutile : o vagă sugestie despre existenţa nocturnă a lui Lero-împărat şi cruzimea destinului, iubirea fatală între două fiinţe din tărîmuri diferite, dorinţa imprudentă a scitei de a forţa o lege misterioasă şi atît... însă demonstraţia lirică s-a făcut, mica tragedie este plină de semnificaţii vaste" (Dimineaţa poeţilor, Bucureşti, Cartea Românească, 1980, p. 177).
904
DOAMNA LUI NEGRU ŞI BARDUL
Cu titlul Doamna lui Radu Negru şi bardul s-a publicat în Curierul român, an. XVIII, nr. 68, 24 august 1846, p. 269. Inclusă în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 18—19, 10 mai 1852, p. 75. Reluată apoi în ediţiile din 1855 şi 1365.
în studiul Oscar of Alva de lord Byron, izvoare apusene şi reflexe româneşti (Studii literare, voi. III, 1944), Emil Turdeanu a demonstrat că motivul baladei lui D. Bolintineanu vine din Blestemul bardului al lui Uhland.
N-AUDE, N-A VEDE, N-A GREUL PÂMÎNTULUÎ
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea dm G. Sion (1855), cu următoarea notă finală : „N-aude, n-a vecie, n-a greul pămîntului : expresiuni populare care se explică astfeli : N-aude : se înţelege vulpea ; N-a vede, lupul ; N-a greul pămîntului, ursul." Reluată în ediţia din 1865, fără nota finală.
FĂT-FRUMOS
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855), cu următoarea notă explicativă : „Sujetul acesta este foarte cunoscut în basnele poporului ; mi s-a părut prea ingenios şi sublim. Alegoria este aşa : un om care doreşte şi din minutul ce dorinţa i se împlineşte, moartea intră în inima sa, căci orice dorinţă împlinită încetează de a mai exista". Reluată în ediţia din 1865, dar fără nota explicativă.
Pornind de la precizarea poetului, făcută în ediţia din 1855, Ovid Densuşianu excludea apropierea dintre balada lui D. Bolintineanu şi motivul folcloric, susţinînd că, „dacă facem o comparaţie între ceea ce a dat Bolintineanu şi ceea ce era al poporului, nu găsim o derivare mai directă, nu găsim simţul artis-
905
tului care, pleeînd de la inspiraţia poporului, alege elementele caracteristice transformîndu-le în inspiraţie cultă" (Evoluţia estetică a limb ei române, în Opere, voi. III, ediţie critică şi comentarii de Valeru Rusu, Bucureşti, Editura Minerva, 1977, p. 472). Criticii şi istoricii literari contemporani au descoperit însă în balada lui D. Bolintineanu valenţe artistice şi simboluri de autentică profunzime poetică. în studiul O reabilitare necesară: poezia lui D. Bolintineanu, publicat în Viaţa românească, an. XXV, nr. 8, august 1972, p. 70, Mihai Zamfir îi recunoştea lui D. Bolintineanu meritul de a-i fi premers lui Eminescu, în această direcţie, cu o simbolistică transfigurată în forme- continuu viabile : „Figura lui Făt-Frumos, înainte de a ajunge personificarea reveriei romantice în basmul eminescian, era deja transformată de Bolintineanu în simbol al dragostei nefericite ; o iubire tragică şi demonică, între iubita sacrificată inconştient şi naivul Făt-Frumos, stă la baza baladei cu acelaşi nume. în schiţarea figurii principale, reapar manierismele lui Bolintineanu, dar desenul rămîne de o deosebită puritate." Simbolurile din balada lui D. Bolintineanu sînt văzute de Eugen Simion din perspectivă romantică : „Poemul Făt-Frumos tratează, încă stângaci, motivul înţelegerii cu moartea. Pătrunderea în palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează ...o, simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieţii. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate şi cu acela din Faust" (Dimineaţa poeţilor, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980, pt 178),
DOMNUL  TI CHINEI
Publicată în Naţionalul, an. î, 1857, p. 24. Inclusă în Legende sau basne naţionale în versuri, Bucureşti, Librar-editor Christ: loannin et . Comp. Romanow, 1858. Reluată în -ediţia din 1885; cu următoarea notă finală din voi I : „înaintea fondat/lunii principatului Moldovei, acest stat era despărţit în mai multe republici cu cluci în capul lor. Bîrlad, Galaţi, Tighina erau din numărul acestor, republici şi negreşit este vorba aici de unul din aceşti cluci totd-auna în luptă cu tătarii."
SENESLAS
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1858) şi reluată în ediţia din 1865.
PEŞTERA MUŞTELOR'
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1858) şi reluată în ediţia din 1865, în ale cărei note finale, din voi. I, se preciza : „Nu departe de Cîineni, în Carpaţi, în Valahia, eşte o peşteră care în timpul verii, la unele epoci, varsă valuri de muşte. Pişcătura acestii muşte este veninoasă şi produce moarte asupra vitelor. Guvernul are totd-auna grijă de a astupa cu zid de piatră intrarea peşterii ca să oprească musca de a ieşi. Către acestea cînd epoca revărsării lor ajunge, musca sparge zidul şi iese. Poporul a inventat acest basm."
Şerban Cioculescu apreciază această baladă îndeosebi pentru virtuozităţile ei metrice, pentru forţa cu care dinamica interioară a versurilor creează atmosfera adecvată. Criticul remarcă „frecvenţa verbelor în succesiunea rapidă a propoziţiilor simple, reduse uneori la predicat ; epitetele au fost înlăturate aproape cu desăvîrşire .; calul şi călăreţul de basm, în goana lor, nu mai desluşesc elementele peisajului cosmic ; printr-o fericită obiectivare a viziunii, poetul tîrăşte înseşi stihiile în cavalcada vertiginoasă" (Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu : Istoria literaturii române moderne, Bucureşt, Editura didactică şi pedagogică, 1971, p. 101).
HEROL
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1858) şi reluată în ediţia din 1865.
Preocupat de a releva contribuţia majoră a lui D. Bolintineanu la dezvoltarea liricii româneşti din secolul al XlX-lea şi la prefigurarea marilor teme eminesciene, Mihai Zamfir relevă că în această poezie „asistăm la o apariţie care ne ajută să definim pe Bolintineanu drept promisiune autentică, drept presimţire armonică superioară a tărîmului fermecat pe care ni-1 vor dezvălui Mortua est, Strigoii şi Mureşan" ale lui M. Eminescu
906
907
(O reabilitare necesară : poezia lui D. Bolintineanu, în Viaţa românească, an. XXV, nr. 8, august 1972, p. 70).
PAGIUL BĂTRÎN
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1855) şi reluată în ediiţa din 1865.
CERBUL
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1858) şi reluată în ediţia din 1865.
UMBRA RĂZBUNĂTOARE
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1858) şi reluată în ediţia din 1865, cu următoarea precizare în notele finale din voi. I : „Această poezie pare a se raporta mai mult la un imperator de la Bizanţ decît la un domn român".
în studiul Oscar of Alva de lord Byron, izvoare apusene şi reflexe româneşti (în Studii literare, voi. III, Sibiu, 1944), Emil Turdeanu a identificat în acest „imperator de la Bizanţ" pe Constantin al II-lea (641—608), care şi-a ucis fratele pentru a fi sigur că wu-i va rîvni tronul. Afirmaţia lui Emil Turdeanu se bazează pe datele oferite de Charles Diehl în lucrarea Choses et gens de Byzance (Paris, 1926, p. 176), unde se precizează că împăratul Constantin al II-lea era stăpânit „d'hallucinations ven-gexesses, ou il voyait sa victime lui apparaître et presenter â ses levres one coupe pleine de sang".
CAPUL AVARILOR
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1858) şi reluată în ediţia din 1865.
MUREŞUL ŞI ALUTA (OLTUL)
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1858) şi reluată în ediţia din 1865, cu următoarea notă finală : „Acest
basm este cunoscut în Transilvania. Cele două rîuri, Mureşul şi Aluta sau Oltul, aleargă peste un tărîm lung, nu departe unul de altul, şi nu se pot împreuna. Poporul, prin acest basm, a crezut să explice cauza acestui fenomen."
DOCHIA
Publicată în Albumul pelerinilor români (Paris), foaia III, 30 iunie 1851, p. 2. Inclusă în Cîntece şi plîngeri (1852) şi apoi în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855), în ambele ediţii balada fiind prolixă, cu episoade parazitare, acordând prioritate anecdoticului, printre elementele căruia se anula de fapt viziunea macabră. în forma iniţială, balada istorisea căsătoria domnului cu o străină şi moartea Dochiei din cauza durerii pricinuite de infidelitatea iubitului ei. Urma apoi dialogul nocturn, din camera nupţială a fostului logodnic, dintre acesta şi Dochia, revenită sub formă de strigoi. După acest episod, se nara mai departe, detaliat, starea obsesivă a domnului sub puterea demonică a spectrului care-1 vizita în fiecare miez de noapte şi pieirea lui în braţele strigoiului, înconjurat de o cohortă de schelete, dezlănţuite într-un dans infernal.
La reluarea ei în ediţia din 1865, balada a suferit modificări structurale, restrîngîndu-se la episodul cel mai dramatic, şi anume la dialogul nocturn dintre strigoiul Dochiei şi înspăimîntatul ei logodnic ce-şi călcase jurămîntul. Prin eliminarea scenelor adiacente, balada a cîştigat în intensitate şi sobrietate, sporin-du-şi puterea de sugerare şi de emoţionare prin suspensia enigmatică a întâmplărilor, prin vagul misterios al deznodământului şi prin concentrarea maximă a atmosferei macabre în episodul cel mai semnificativ.
în studiul „Lenore". O problemă de literatură comparată şi folclor (Bucureşti, Cultura naţională, 1929, p. 43), D. Caracostea a demonstrat că balada Dochia a lui D. Bolintineanu se înrudeşte cu balada Lenore a lui Biirger, fiind brodate pe acelaşi motiv al strigoiului, dar se deosebesc în semnificaţii. „De la smerenia religioasă din balada lui Biirger", observă D. Caracostea, în balada lui D. Bolintineanu „ajungem la revolta împotriva constrângerilor ascetismului creştin". Concepţia din care „a ieşit la noi basmul Dochia al lui Bolintineanu", apreciază D. Cara-
908
909
eostea, în continuare, este concepţia asupra iubirii. v,care-şi afirmă drepturile ei împotriva hotarelor morţii şi mai presus de poruncile ascetice ale religiei", concepţie care, „prin latura ei de absolut, avea să fie larg recepţionată de romanticii-.
MACEDONELE
La 11 iunie 1854, în timp ce se afla în .exil, la Constanţi-nopol, Dimitrie Bolintineanu întreprinde o călătorie .la românii din Macedonia, al căror descendent era, pe linie paternă, tatăl său fiind originar clin Ohrida. „Dacă Valahia fuse patria maicii mele, Macedonia fuse aceea a părintelui meu, limba lui :fuse aceea a acestor români ; sîngele lui, sîngele lor ;..speranţele şi suferinţele lui, speranţele şi suferinţele acestui, milion, de, români", spunea poetul In Călătorii la românii din Macedonia: şi Muntele Aihos sau Santa-Agora, apărute în .1883. Tot aici îşi mărturisea scopul călătoriei întreprinse în vara anului 1854 : „Voiam să văd cu ochii clacă acest popor există, dacă păstrează limba, datinele sale" şi „cată să aibă conştiinţa .naţionalităţii sale". . .
Ideea de a trimite pe cineva în ţinuturile cu locuitori de origine, română, pentru a le menţine trează conştiinţa naţională, era o idee mai veche a lui Nicolae Bălcescu,. din 1849. La 26 octombrie îi scria lui. Ion Ghica: „Eu aveam hotărâre,.viind de la Constainţinopol, de a mă aşeza între cuţo-valahi, căci socoţ ele neapărat a developa naţionalitatea într-acest avanpost al romş,: nismului. De ai putea trimite un om zdravăn acolo, ca să.ne facă un raport asupra .stării morale şi politice a .lor, apoi ara căuta o şcoală, şi să dăm de lucru la atâţia tineri . ce mor de foame. Ar trebui ca trimisul tău să se ia acolo bine cu popii' şi episcopii şi a căpăta fonduri . pentru deschiderea unei şcoli" (N. Bălcescu : Opere, vol.VI. Corespondenţă. Ediţie critică . ele G. Zâne, Bucureşti, Editura Academiei, 1984, p, 229). Ideea. lui N. Bălcescu se materializează abia în vara anului 1854, prin grij.a şi. sprijinul lui. Ion Ghica, învestindu-1 pe D. Bolintineanu .cu această misiune. Pentru a obţine asentimentul Porţii Otomane, în. favoarea trimiterii poetului printre aromâni, Ion Ghica făcea apel la Sadik-efendi, alias Mihail Czaykowski, general şi scriitor polon trecut la musulmani, căruia îi scria : „Independamment des
Principautes de Moldavie et de Valachie, il y a encore dans l'Empire plus de deux millions de Roumains qui habitent pour la plupart sous le nom de Coutzo-Vlahs (valaques boiteaux ou demi-valaques). Ils parlemt le roumain et ont Ies memes moeurs et Ies memes habitudes que ceux des Principautes [...] Je compte y envoyer Mr. Bolintineano, un de nos poetes Ies plus en re-nom, homme serieux et tres propre â reveiller la nationalite de eette popula tion et faire naître chez elle une tendance politique outr© que celle des Grecs. Je n'ai pas voulu donner corps â mon idee sans vous en prevenir, afin que vous en informiez Ie gou-vernement de la Porte, pour que plus tard on ne puisse pas ajouter foi â des interpretations calomnieuses que la malveillance ne manquera pas d'inventer. Je vous serai bien oblige si vous vouliez vous ■ employer pour me faire obtenir une lettre de la Porte.au nom. de Mr. Bolintineano, pour Ies autorites de Janina et de Monas-tir" (cf. N. Georgescu-Tistu : Ion Ghica scriitorul, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1935, p. 150).
. ■ Ca urmare a călătoriei în Macedonia, D. Bolintineanu compune ciclul de poezii Macedonele şi publică volumul de Călătorii la românii din ■ Macedonia şi Muntele Athos sau Santa-Agora, în 1863. în poeziile din Macedonele încerca să reînvie idila şi pastorala. Desigur., nu se reîntorcea la idilele lui Teocrit şi la bucolicele lui Virgiliu, ci mai mult la convenţia- arcadieă din romanele pastorale, de tipul Daphnis şi Chloe de Longos, Aminta de Torquato Tasso, Arcadia de Sannazzaro, Astrea de D'Urfe, continuate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de Gessner şi apoi de Filorian, aceştia din urmă bucurmdu-se de o largă circulaţie în Principatele Române, în prima jumătate a secolului'al XlX-lea, prin : numeroase traduceri. Privind lucrurile la suprafaţă, s-ar părea .că D. Bolintineanu se detaşează de' viziunea romantică, refugîindu-se într-o zonă estetică îndepărtată, încereînd o recrudescenţă a unor specii literare specifice clasicismului. întoarcerea la idilă şi pastorală este însă aparentă. Din acestea, D. Bolintineanu preia doar pretextele, schemele formale, denumirile generice ale unor personaje, păstori, păstoriţe, oiţe etc. Adevărul este- că, în aceste scheme formale ale idilei şi pastoralei, poetul, toarnă un conţinut tot de factură romantică-, însă, din păcate, apelează, de data aceasta, la rezidurile romantismului, ■ la recuzita iui degradată, desuetă. în Macedonele întîlnim cîteva poezii ca Rori%ânele din Cavaia, care îneîntă prin sonorităţile ei toponimice şi onomatopeice, - sau    San-Marina, evocare a trans-
910
911
humanţei, dînd sentimentul spaţiului în mişcare şi senzaţia de eternitate, prin gravitatea unui ritual ce vine din vechime şi prin integrarea istoriei în prezent. Cele mai multe poezii din Macedonele sînt însă viciate de un erotism minor, edulcorat, lipsit de fineţe şi de emotivitate lirică, înecat în dulcegării concupiscente, în general, poeziile din acest ciclu sînt departe de a da expresie realităţilor care le-au generat. în mod surprinzător, singurul care le-a elogiat a fost N. Iorga. în acelaşi studiu în care depreciază, pe nedrept, legendele istorice, N. Iorga face afirmaţia, la fel de neîntemeiată, că Macedonele „sînt, poate, cele mai bune bucăţi ale poetului" (Poezia lirică a lui Bolintineanu, în Schiţe din literatura română, voi. II, Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1894, p. 59). Adevărul este că atmosfera orientală, atît de bine intuită într-o serie de versuri din Florile Bosforului, integrate în aspiraţia către exotic a .romantismului, este prelungită în mod nefiresc, deformat în Macedonele, este transferată într-o zonă geografică, etnică şi umană neadecvată.
în această zonă, în care predomina austeritatea moravurilor, D. Bolintineanu a transplantat, artificial, senzualismul seraiurilor, lascivitatea orientală, convertind uneori voluptatea gingaşă sau pasională a sentimentelor în senzaţii care frizează libidoul. Cu justeţe, D. Popovici arăta că „aromâncele sale au împrumutat numeroase trăsături din haremul vecin", „se împărtăşesc din plin din vieaţa somptuoasă a Orientului" şi chiar atunci „cînd poetul subliniază cadrul rustic în care îşi fixează tabloul, el revarsă asupra întregului aceeaşi atmosferă voluptoasă şi senzuală" (Dimitrie Bolintineanu, în Cercetări de literatură română, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 83). în acelaşi sens, G. Călinescu observa că „pastoralele lui Bolintineanu sunt nişte madrigale pierdute în dulcegării diminutivale şi plate senzualităţi" (Istoria literaturii române, p. 220).
ROMÂNELE DIN CAVAIA
Apărută îm Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), cu precizarea în Note la volumul al doilea : „Românele macedone din partea Albanii încalecă ca bărbaţii, fac cavalcade lungi, singure, fără bărbaţi, în costumul lor pitoresc şi armate. Autorul acestor versuri a văzut o cavalcadă de femei române trecînd ca săgeata pe lîngă dînsul."
Comentatorii operei lui D. Bolintineanu au recunoscut că savoarea acestei poezii constă în primul rînd în tehnica versului muzical, pe care poetul o stăpînea în chip desăvîrşit. Pri-vindu-1 sub acest aspect, ca precursor al poeţilor moderni, I. Negoiţescu releva că D. Bolintineanu „prinde sonorităţi cei transformă onomatopeea într-un exerciţiu mai subtil, pe urmele căruia va merge şi Ion Barbu" (Bolintineanu şi sonurile poeziei moderne, m Scriitori moderni, Bucureşti, Editura pentru literatură, 196-6, p. 53). Efectele muzicale obţinute prin sonorităţi onomatopeice şi toponimice, înfăţişînd o galerie de portrete feminine în mişcare, al cărei dinamism interior se bazează cu deosebire pe relevarea trăsăturilor particulare contrastante, sînt remarcate şi de Ion Roman : „Onomatopeele, alternanţa savantă de vocale deschise şi semisonuri sugerează galopul năvalnic al convoiului de amazoane" (Prefaţă la Legende istorice, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965, p. XX).
PĂSTORIŢA ŞI MIAUA
Apărută in Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LUPTA ÎN PĂDURE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
COPĂCIARUL
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), cu următoarea explicaţie, în notele finale : „Românii din Macedonia dau acest nume acelor dintre ei care şi-au uitat limba şi s-au clezromânit. Este o expresiune de dispreţ."
FECIOARA DIN MI LI A (AMERUL)
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite <1865).
912
913
LUPTA PĂSTORILOR
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), cu următoarea notă finală : „Nimic nu s-a schimbat de la Teocrite în datinele păstorilor. Lupta cîntecelor există încă ca altădată, şi în limbagiul simplu şi natural al păstorilor români adesea se vede expresiuni mai tot atît de ingenioase ca acele despre care Teocrite, Bion, Moscus se servă făcînd să vorbească păstorii."
FECIOARA MĂRIA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît' şi inedite (1865).
Asupra acestei poezii s-au emis opinii elogioase, precizîn-du-se că nu are nici o infiltraţie mistică. Astfel, G. Călinescu o considera „o icoană barocă dinamică, de coloarea cerii şi a fildeşului vechi" (Istoria literaturii române, p. 221). Iar I. Negoiţescu sublinia, în sens similar, că „imaginile şi suflul poetic au nevinovăţia picturii italiene din prerenaştere", conchizînd : „Această poezie, deloc programatică în sens religios, nu recurge la sacrul, la aura mistică a figurii, şi redă doar neprihănirea, puritatea de vis a unei «dulci» apariţii feminine" (op. cit., p. 54).
CÎNTECUL NUNŢII ÎN CASTARIA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît si inedite (1865).
SAN-MARINA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), precizîndu-se în notele finale din volumul al doilea : „Este un oraş locuit de români. în această piesă se află tablouri reale ale vieţii păstorilor români."
Th. Capidan a afirmat că poezia San-Marina ar fi inspirată din lucrarea lui Pouqueville, Voyage dans la Grece, apărută la
Paris, în 1820, în care se descrie şi coborîrea păstorilor nomazi din ţinutul Pindului la şes. Comparînd textele, Th. Capidan îşi propune să demonstreze că „mai toate momentele cele mai caracteristice din această poezie sunt luate din opera scriitorului francez", aducînd următoarele argumente : „Pouqueville, după ce descrie mişcările românilor nomazi din Pind şi, în special, aceea a românilor «dAvdela, de Perivoli et de San-Marina, situes dans la chaîne macedonienne du Pinde», spune că plecarea la şes se face după ce mai întîi '«les pretres rannoncent par des prieres» şi apoi «la population entiere s'ebranle et se met en marche».
Aceeaşi idee este reprodusă şi de Bolintineanu în strofa a ducea, cînd, după descrierea sărbătoarei de despărţire, se arată felul cum se face plecarea :
Popii binecuvintează
Şi atunci toţi s-au mişcat
De plecare
Către mare.
De aici înainte aproape în mai toate strofele ideea fundamentală este luată de la autorul francez, isprăvindu-se cu o comparaţie făcută între plecarea păstorilor aromâni în ţinuturile mai calde şi între aceea a cocoarelor :
Astfel trece scurta vieaţă De străini neatîrnaţi, Ca cocorii Şi ca norii
pe care autorul francez o redă prin : «Ainsi les cicognes, oiseaux voyageurs, s'eloignent de leurs aires..." (Scrierile lui Dim. Bolintineanu despre Macedonia, în Omagiu lui I. Bianu, Bucureşti, Cultura naţională, 1927, p. 9).
Indiferent dacă a fost sau nu inspirată din lucrarea lui Pouqueville, poezia San-Marina se impune preţuirii noastre prin deosebita ei expresivitate poetică. Meritul lui D. Bolintineanu este cu atît mai mare cu cît a izbutit să transfigureze artistic un motiv cunoscut pe cale livrescă, oferindu-ne o poezie ce impresionează şi astăzi. San-Marina este o vibrantă evocare lirică a transhumantei păstoreşti, dînd sentimentul spaţiului în mişcare şi senzaţia de eternitate, prin gravitatea unui ritual ce vine din vechime şi prin integrarea istoriei în prezent, cum observa D. Popovici :   „Cu toate excrescenţele parazitare  din final,  în care
914
915
poetul înţelege să schiţeze un tablou general al aromânului şi să se înduioşeze în eventualitatea că -«oiţele le mar», San-Marina se menţine într-o atmosferă poetică puternică, în care gesturile au gravitatea unui ritual ancestral şi în care timpul însuşi îţi dă impresia unei desfăşurări    atemporale, ceva care-1 face să poarte cu sine nedisociate prezentul şi istoria şi care îmbracă personajele cu atributele permanenţei"    (Dimitrie Bolintineanu, în Cercetări de literatură română, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 84). într-un ritm alert e descrisă febra pregătirilor de plecare, într-un cadru    sărbătoresc, succesiunea momentelor fiind transpusă sobru şi echilibrat. Detaliile, succinte şi concrete, redau admirabil imaginea  de  ansamblu  a  migraţiei, amalgam straniu şi pitoresc de practici impuse de transhumanta în timp şi spaţiu, nuanţat emoţional prin relevarea discretă a legăturii umane dintre păstor şi turmă, prin punctarea elementelor sanore caracteristice. San-Marina, sublinia G. Călinescu,  „este o adevărată poezie a transhumantei, plină de sentimentul spaţiului adine, alpin, şi al distanţelor, de învălmăşeală şi procesiune, de sunete izolate şi ecouri, avînd un punct de aglomerare şi unul de solitudine, sugerînd în final admirabil mişcarea arhaică şi automatismul societăţii ciobăneşti" (Istoria literaturii române; p. 221).
DORA
inedtî^m)^ P0€ZU ^ D' B°UntineanU atît <*™™te cît si
IOANA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît si inedite (1865). *
LA OSPĂŢ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cîî si inedite (1865).
916
PĂSTORUL MURIND
Apărută in Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), cu următoarea notă finală : „Tandreţea păstorilor români macedoni pentru oile lor este proverbială. Ei iubesc oile ca pe copiii lor. Cînd oile le mor, ei sunt tot aşa de nenorociţi ca cînd le-ar fi murit copiii. Cînd oile sau mieii sînt lîncezi, ei le îndreptează vorbe răsfăţătoare şi tinere. De unde se şi vede în cîmtecele lor oile vorbind cu stăpînii lor."
TESTAMENTUL UNUI PĂSTOR
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
AMANTELE CILII
Apărută in Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), poetul elogiind-o el însuşi în notele finale : „Această poezie este cea mai frumoasă dintre Macedone".
LA MORMÎNTUL CILII
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA BĂLŢAT
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
In Note la volumul al doilea se dădea următoarea explicaţie referitoare la înţelesul titlului poeziei : „Nume ce românii clin Macedonia dau unor adunări de seara între dînşii, ceea ce în România noi chemăm clacă. Ei se adună în scopul de a lucra în comun pentru vreun nefericit ; de multe ori pentru a face trusoful unei fete sărace ce are să se mărite. în aceste adunări, ei danţă, cîntă sau spun basme, cinează."
917
Şerban Cioculescu remarca „susţinutul elan clin această ocle-letă către zori, întrevăzute cu ochi somnoroşi şi cu sensibilitate erotică în care nota toropelii e mai sinceră decît lacrimile de rigoare" (Şerban Cioculescu, Vladimir Streinii, Tudor Vianu : Istoria literaturii române moderne, Editura didactică şi pedagogică, 1971, p. 103).
LA O PĂSTORIŢĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît si inedite (1865).
FLUTURUL ŞI FLOAREA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
CÎNTECELE GRAMOŞTENILOR. MOARTEA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
PĂRUL ALB
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
VISUL
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA OSPĂŢ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
CILIA CULCÎNDU-SE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Mihai Zamfir apreciază că „portretul iubitei culcîndu-se este un desen de Renaştere", relevînd „aliteraţiile meşteşugite" şi „inspiraţia melodică" ce situează această poezie „aproape la nivelul postumelor erotice eminesciene ele epocă berlineză" (O reabilitare necesară : poezia lui D. Bolintineanu, în Viaţa românească, an. XXV, nr. 8, august 1972, p. 69).
ZI  DE SĂRBĂTOARE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA O UMBRĂ
Apărută în Poe?di de D. Bolintineanu atît . cunoscute cît şi inedite (1865).
LA O PĂSTORIŢĂ NECREDULĂ
Apărută în. Poezii de D. Bolintineanu atît, cunoscute cît şi inedite (1885).
LA AGNESA
Apărută--în. Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1885).
ARMELE NOASTRE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
918
919
AMORUL
LA ZIUŢA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cîi şi inedite (1865).
LA O VIORICA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
CINE SUNT
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cit şi inedite (1865).
LA O FEMEIE SÎNTĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
FEMEIA
Apărută în Poezii de D. Bolntineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
SĂ NE BUCURĂM
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
GRIJA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
TILIA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
ÎNŢELEPŢII NEBUNI
Apărută. în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA O GRAMUŞTEANĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA PRIMĂVARĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
INSECTA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
BAC-AVEAM PUTERE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
920
921
LA TILIA
MARINA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA ACEEAŞI
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
CÎT VA VIEŢUI
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
TILIA, DULCE NUME
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu aîît cunoscute cît şi inedite (1865).
FATA DIN TURN
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri (1858). Retipărită apoi în Dîmboviţa, an. VI, nr.34, 29 iunie/10 iulie 1864, p. 136, şi reluată în ediţia din 1865.
BLESTEMUL PĂSTORULUI
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
SFIICIUNEA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
EDESSA
Cu titlul La Edesa. Macedoneana I s-a publicat în Reforma, an. V, nr. 15, 2 iunie 1862, p. 58. Inclusă în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), cu titlul Edessa.
Aşa curn remarca D. Popovici, poezia Edessa, prin forma ei poetică, sugerează „puterea de expresie şi amploarea ritmului eminescian", anticipează Scrisorile, îndeosebi prin interogaţiile izvorî te dintr-o imaginaţie deschisă liber spre zone vaste. Axată pe tema fortuna labilis, poezia & mai mult o meditaţie în stil preromantic, „o precipitată regizare a istoriei, pe care o încheie, într-o imagine măreaţă, afirmaţia că moartea este singura lege ineluctabilă a omenirii" (Dimitrie Bolintineanu, în Cercetări de literatură română, Sibiu, Cartea Românească din Cluj, 1944, p. 84). în acelaşi sens, I. Negoiţescu sublinia că poezia Edessa „anunţă retorica lui Eminescu, în idealizarea trecutului" (Bolintineanu şi sonurile poeziei moderne, în Scriitori moderni, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 19).
în Note la volumul al doilea al ediţiei din 1865, D. Bolintineanu făcea următoarele referiri la Edessa: „Vechea capitală a regatului lui Filip. Nu se mai vede aici decît urme de ruine. Locurile au o frumuseţe rară. în timpul lui Carasus se numea Ege. Sub următorii acestuia se numi Edessa şi astăzi are numele de Vodena, sau apoasa, vorbă slavonă."
în nota finală, D. Bolintineanu citează din Pouqueville, deci, fără să o spună, din lucrarea acestuia Voyage dans la Grece (Paris, 1820), mărturisind indirect că s-a inspirat din descrierea Edes-sei întâlnită aici, reproducînd un pasaj edificator : „Cînd soarele străluceşte, cascadele amestecă coloarea diafană a apelor lor cu verdeaţa arborilor ce a lor răcoare hrăneşte coasta mai perpendiculară a stîncii pe care înflorea altădată capitala primitivă a Macedonii. închipuiţi-vă o luncă de 15 leghe în toate simţurile,
922
923
ce are orizontele său pe mare ; acoperită de păduri, de sate, de rîuri p© ale căror maluri se văd arbori înşiraţi, lacul de lîngă lenige ce formează centrul, şi veţi avea o idee despre acest loc măreţ. Pe faţa culmii stîncii se varsă douăzeci de cascade ce se unesc în vale. Spre oriinte, din înălţimea unei coaste vecine cade o mare coloană de apă care, fără să atingă de stînca din care se aruncă, se afundă într-un abim ce ea şi-a făcut."
ZIOARA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
REVERII
în acest ciclu, D. Bolintineanu a grupat poezii cu tematică variată, îndeosebi cu caracter elegiac şi meditativ.
O FATĂ TÎNĂRĂ PE PATUL MORŢII
Cercetările de pînă acum au stabilit că Dimitrie Bolintineanu a debutat cu poezia O fată tînărâ pe patul morţii, în Curierul de ambe sexe, periodul IV, 1842—1844, nr. 10, p. 159, semnată T. Bolintineanu. Dificultatea, rămasă nerezolvată, a fost aceea de a preciza în care anume an din cel de-al patrulea ,;period", 1842—1844, a avut loc debutul. Unii au propus anul 1842, alţii 1843. Curierul de ambe sexe, deşi nu ne oferă elemente exacte, numerele nefiind datate, ne furnizează totuşi unele indicii, în baza cărora putem afirma că O fată tînără pe patul morţii a fost publicată în anul 1842. Pe frontispiciul gazetei se specifica : „Această foaie iese de două ori pe lună... Preţul este, pentru 24 numere, 24 lei." în periodul IV, 1842—1844, poezia lui D. Bolintineanu se află la începutul periodului, în numărul 10. Apărînd de două ori pe lună, putem conchide că aiumărul 10 al Curierului de ambe sexe, de la începutul periodului IV, corespunde datei de 15 mai 1842.
924
Ion Heliade Rădulescu. i-a făcut tînărului poet o primire călduroasă, în paginile Curierului de ambe sexe, publicînd O fată tînărâ pe patul morţii cu următoarea recomandare : „Cîţi cunosc frumuseţile poeziei, acea legănată şi lină cadenţară, acel repaos regulat al semistihului, acele expresii şi asemănări răpitoare ce întineresc inima, căci, pe lîngă acestea după dreptate, mai cer şi o limbă de la poet, pot judica versurile d-lui Bolintineanu, acestui june necunoscut încă ca flori cela împresurată în mijlocul unei lese, a-i saluta talentul, şi a aştepta de la dînsul opere vrednice de un veac mai ferice."
Poezia a fost inclusă mai întîi în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Bucovina, an. II, nr. 12, 6 mai 1849, p. 65, Jurnal de Galatz, an. I, 1850, p. 384 şi Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 22, 31 mai 1852, p. 88. Reluată apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
în literatura română a epocii, poezia lui D. Bolintineanu aducea un timbru nou, personal, o expresivitate inedită, originală, distingîndu-se şi prin fluiditatea versurilor, prin anmonia lor interioară, printr-o „anume cadenţă retorică, remarcabilă pentru acea epocă de vorbire împiedicată", cum sublinia G. Călinescu (Istoria literaturii române, p. 217). Ecoul poeziei a fost atît de viu încît, la scurt timp după apariţie, a şi fost imitată, de I. Pîrvoroşanu, în poezia Tînărâ compâtimindă, publicată în Vestitorul românesc (an. VIII, 1844, p. 73). Mult gustată în epocă, poezia lui D. Bolintineanu a fost pusă pe muzică de Anton Pann şi publicată în Calendar bogat pe anul 1850, p. 71. Omagiindu-şi înaintaşii, în Epigonii, M. Eminescu îl definea pe Dimitrie Bolintineanu prin poezia O fată tînărâ pe patul morţii:
Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce blîndă — Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău ; Iar poetul ei cel tînăr o privea cu îmbătare, Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare Şi astfel Bolintineanu începu cîntecul său.
Ecoul pe care poezia de debut a lui D. Bolintineanu 1-a avut în epocă e demonstrat şi de traducerile în limbi străine făcute chiar în acel timp. în notele finale din volumul al doilea al ediţiei din 1865 sîntem informaţi că poezia „se traduse în mai multe limbi. D. Theot o traduse în limba franceză". Despre acest
925
Theot ne dă o scurtă relaţie Anghel Demetrieseu, în studiul Dimitrie Bolintineanu, publicat în Analele literare, an. I, nr. 2, 15 ianuarie 1886, p. 77, unde precizează că era „profesor distins de limba şi literatura franceză în clasele complimentare ale colegiului «S-tu Sava» din Bucureşti. Primele versiuni în engleză şi franceză apar în Rouman Anthology a lui Henry Stanley, tipărită la Hertfond, în 1856 (vezi nota la poezia Dilrubam din ciclul Florile Bosforului). O nouă traducere în limba engleză realizează Richard F. Burton, datînd-o „Santos, 1866, nov. 23", iar în limba italiană o transpune Marco Antonio Canini, în noiembrie 1857, ambele versiuni fiind publicate în Albina Pinduluî, an. I, nr. 4, ■1 august 1868, p. 86, şi apoi redescoperite şi retipărite ele Gh. Cardaş în Adevărul literar şi artistic, an. IV, nr. 125, 15 aprilie 1923, p. 5.
Debutul lui D. Bolintineanu a atras atenţia chiar şi domnitorului Bibescu. Ocupînd în acel timp, un post de copist la Ministerul din Afară, adică la Ministerul de Externe, tînăru! debutând „ceru un congediu să meargă la băi şi domnul Bibescu confirmînd congeidiul cerut, dete rezoluţiunea eu mîna sa : «Vă-zînd speranţele mari ce dă acest june...»", cum mărturiseşte însuşi poetul în notele finale din volumul al doilea al ediţiei din 1865. O mărturie în plus a preţuirii de care se bucură tînărul poet. datează chiar din perioada debutului. în Curierul românesc, an. XV, mr. 51, 5 iulie 1843, p. 147, se publică o dare de seamă asupra solemnităţii înmînării premiilor şcolarilor de la „SL -Sava" care „s-au deosebit la examen", solemnitate desfăşurată în preizenţa domnitorului Gheorghe Bibescu : „ Apropii n-du-se vremea mesei, m.s. a ieşit în salon şi primind închinăciunile celor de faţă, deschise vorba că a citit din poeziile d-lui Cezar Boliac clin care i-a plăcut Corabia şi alte cîteva. într-a-ceasta se deschise vorba şi despre poeziile cele de curînd ieşite ale d-lui C. Rosetti. Este un june de talent, zise m.s., cu ce se ocupă acum ?
— Se prepară, răspunseră, a porni în Europa.
— Ce să facă ?
— Să înveţe.
— Brava ! Are mijloace ?
— Nu prea multe.
— Ziceţi-i să vie la mine ; voi. să-i am cunoştinţa. Am auzit că între scriitorii secretariatului se mai află un june- ce are multă dispoziţie la poezie şi am zis să mi-1 facă cunoscut."
După cum se specifică într-o notă redacţională din subsolul paginii, junele ce avea ,*,muită dispoziţie la poezie" era Dimitrie Bolintineanu. într-adevăr, la acea dată, tînărul debutant era „scriitor" la Secretariatul statului, în secţia I „a pricinilor sudi-ţeşti", adică a supuşilor străini, la „masa Il-a a translaţiei româneşti", cum rezultă din „înaltul Măriei-Sale lui Vo. Ofiţ de subt no. 575, din 3 august", publicat în Buletin, Gazetă oficială, nr. 71, 6 august 1843, p. 282. Dimitrie Bolintineanu a deţinut această funcţie şi în cuprinsul anului 1844, la sfîrşitul acestui an fiind avansat la rangul de pitar, prin decretul nr. 556, din 6 decembrie 1844, al domnitorului Gheorghe Bibescu, publicat în Buletin. Gazetă oficială, nr. 149, 8 decembrie 1844, p. 595.
Poezia O fată tînărâ pe patul morţii era în consonanţă cu lirica romantică elegiacă. Şi Vasile Alecsandri, în perioada începuturilor sale literare, scrisese în limba franceză poezia La Jeunne fille, în care deplîngea moartea tinerei Alphonsine Theo-toiinde Cot, fiica unuia dintre profesorii săi din Paris, pe care însă nu o cunoscuse. La D. Bolintineanu, idilismul ancadian era convertit în convenţionalismul romantic elegiac. Anghel Demetriescu considera poezia de debut a lui D. Bolintineanu „inspirată d-a dreptul de La Jeune captive a iui Andre Chenier" (Dimitrie Bolintineanu, în Analele literare, an. I, nr. 2, 15 ianuarie 1886, p. 78): Mai moderat, Vasile D. Păun susţinea că tînărul debutant „imită pe departe/" poezia La Jeune captive a lui Andre Chenier (Ficţiune, imagine şi comparaţiune, Bucureşti, Gutenberg, 1896, p. 35). în ampla sa exegeză L'Influence des romantiques frangais sur la poesie roumaine (Paris, Librairie ancienne Honore Champion, 1909, p. 205), N. I, Apostolescu compara poezia lui D. Bolintineanu cu aceea a lui Andre Chenier şi conchidea că între ele există mari deosebiri, reducînd astfel rolul influenţei poetului francez asupra tunarului poet român : „II y a des diffe-rences essentielles entre l'ode ele Chenier et I'elegie de Bolintineanu. Toute la vie debordante, toute la saine beaute de la jeune captive qui semble avoir vecu dans la Grece antique sont etrangeres ă la pale jeune.fille alitee chez laquelle on ne voit que le deşir de vivre eneore, l'appel desespere de la creature qui se noie et qui s'accroche â la plus petite branche â portee de sa maîn. II n'y a pas chez Bolintineanu la revolte de l'etre qui se sent heureux de vivre et qui pourtant voit ses jours menaees par une force exterieure, injuste et brutale ; ii y a la melancolie
926
927
d'une femme faible, malade, â peu pres mourante, qui a quel-quefois des, pensees egoistes et indique â la mort d'autres hom-mes, qui sont malheureux." Privind poezia de debut a lui D. Bolintineanu prin prisma romantismului elegiac şi melancolic ai epocii, N. I. Apostolescu admitea o înrâurire mai generală exercitată asupra tînărului nostru poet de Les Meditations ale lui La-martine.
O opinie diferită a avut Charles Drouhet, în studiul Izvoarele de inspiraţie din poezia „O fată tînără pe patul morţii" a lui Bolintineanu (Bucureşti, Tipografia profesională, 1913), în care aducea argumente plauzibile în sprijinul ideii că în poezia de debut a poetului nostru se pot descifra unele ecouri din Andre Chenier şi Lamartine, însă înrudirea esenţială o are cu poezia La Chute des feuilles a lui Millevoye. Argumentul principal a lui Charles Drouhet era acela că, în strofa finală a poeziei lui D. Bolintineanu :
Ca frunza ce cade pe toamnă cînd ninge Suflată de vînturi aici pe pămînt, Ah ! Juna mea viaţă acuma se stinge Şi anii mei tineri apun în mormînt î
se poate distinge un ecou al comparaţiei cu frunza veştejită şi purtată de vîntul toamnei, în jurul căreia gravitează întreaga elegie a lui Millevoye :
Et dans chaque feuille qui tombe Je lis un presage de mort... ...De sa froide haletne Un vent funeste m'a touche.
în altă ordine de idei, G. Călinescu admitea că tema luată de D. Bolintineanu de la Andre Chenier venea de la Paray, de la poezia acestuia Vers sur la mort d'une jeunne fille, în care însă tînărâ nu se lamentează, ci „moare suav", cu „un surîs" (Scriitori străini, Bucureşti, Editura pentru literatură universală, 1967, p. 364).
înrudită mai mult sau mai puţin cu lirica romantică franceză, în care tema elegiacă a morţii unei tinere fete avea o largă circulaţie, poezia de debut a lui D. Bolintineanu a produs o vie senzaţie în epocă, ecourile ei dăinuind multă vreme. Poezia, sublinia Anghel Demetriescu, „cuprindea o notă nouă pentru lirica noastră : o delicateţă ele simţimînt, o nuanţare fină de emoţiuni,
o voluptate galeşă ce nu apare la nici unul din predecesorii săi...'4 (Ioc. cit., p. 78). După opinia lui D. Popovici, poezia lui D. Bo-lintineanu izvora din sensibilitatea sa proprie, în consonanţă cu elegia şi melancolia romantică a epocii, dominată de vibraţiile la-martiniene, era expresia unei viziuni originale şi nu poate fi confundată nici cu La Jeune captive a lui Andre Chenier, nici cu La Chute des feuilles a lui Millevoye : „Note izolate se pot identifica şi într-urna şi într-alta, ceea ce ne face să credem că elegia lui Bolintineanu n-a luat naştere sub influenţa strînsă şi exclusivă a unui text, ci că ea a izvorît dintr-un climat sufletesc de tristeţi elementare". Poezia, adaugă D. Popovici, a fost pe placul „unei generaţi care se lăsase cucerită de tristeţea elegiei lamartiniene" (op. cit., p. 81).
G. Ibrăileanu asemăna Mortua est a lui Eminescu cu O fată tîn&ră pe patul morţii, „al cărei ritm dealtfel îl şi are şi care ni se pare un ultim ecou al influenţei lui Bolintineanu asupra iui Eminescu" („Postumele" lui Eminesnu, în Opere, voi. I, ediţie critică ele Rodica Rotaru şi Al. Piru, prefaţă de Al. Piru, Bucureşti, Editura Minerva, 1974, p. 211).
VIZIUNILE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
CĂLĂTORUL ŞI SUFLETUL
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1841), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 47-48, 13 decembrie 1852, p. 196. Reluată apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
CÎNTECE DIN EXIL
Publicată în Ramânia literară, an. I, nr. 17, 7 mai 1855, p. 210, cu titlul La românii exilaţi. Inclusă mai întîi în volumul Melodii române, Bucureşti, Imprimeria C. A. Rosetti, 1858, şi apoi
928
929
în ediţia din 1865 cu titlul Cîntece din exil. Frără să consulte volumele lui D. Bolintineanu, B. lorguletsou o retipăreşte în Literatură şi artă română, .an. IV, nr. 11-12, 25 septembrie — 25 octombrie 1901, p. 786, ca inedită, cu următoarea notiţă : „Această poezie a fost scrisă de Dimitrie Bolintineanu cînd era dus în exil şi a fost imprimată în foi volante de Radu Golesou ; una din aceste foi a fost dată de Radu Golescu tatei, după care am copiat-o eu".
După înfrângerea revoluţiei din 1848, destinul lui Dimitrie Bolintineanu urmează, timp de aproape zece ani, o traiectorie .zbuciumată, adesea dramatică. Poetul va purta, cu durere, stigmatul proscrisului, izgonit din patria pe care nu va înceta nicioidată să o iubească cu ardoare, va fi supus permanent suferinţelor morale şi fizice ale exilului, dar fără să abdice vreodată de la ţelurile sublime ale luptei pentru dreptatea şi libertatea poporului român.
Această lungă şi frământată perioadă din e'xistenţa lui D. Bolintineanu începe în ziua de 13 septembrie 1848, cînd ostile otomane vin cu poruncă de la sultan să înăbuşe prin forţă ridicarea Ţării Româneşti la demnitatea ţărilor independente1 şi prospere. La vestea că trupele turceşti, comandate de Omer-paşa, şi-au instalat tabăra la Cotroceni, masele populare din Bucureşti, conduse de fruntaşii revoluţiei, ies în întâmpinarea acestora, într-o demonstraţie paşnică, pentru a se opune unei intervenţii armate în desfăşurarea evenimentelor interne. Se formă atunci o deputăţie care merse în cortul lui Fuad-efendi, comisarul Porţii Otomane în Ţara Românească, pentru tratative. Deputăţia era alcătuită în primul rînd din fruntaşii revoluţiei. „între aceşti deputaţi mă aflam şi eu", precizează D. Bolintineanu in Călătorii pe Dunăre şi în Bulgaria. Dar, din nenorocire, membrii deputăţiei sînt arestaţi, printre ei fiind şi poetul. Fuad-efendi şi caimacamul C. Can-tacuzino semnează decretul pentru exilarea capilor revoluţiei, pu-blicîndu-1 în Buletinul Ofiţial al Principatului, Ţării Româneşti, nr. 42, 25 septembrie 1848, D. Bolintineanu fiind al treisprezecelea pe lista celor proscrişi.
Pornind pe drumul exilului D. Bolintineanu era stăpânit de o profundă durere sufletească. Dar, ca întotdeauna, nu soarta propriei sale persoane îl îndurera, ci soarta patriei, pentru binele căreia era hotărît să se sacrifice. Din această stare de spirit a izvorît poezia Cîntece din exil.
SCOPUL OMULUI
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît. cunoscute cît şi inedite (1865).
LA LAMPA MEA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865). Ion Roman o consideră o „emoţionantă mărturie de credinţă", anticipând poezia Poetul a lui George Coşb.uc „prin patosul eu care afirmă comunitatea desăvârşită dintre, .năzuinţele poetului şi fericirea patriei" (Dimitrie Bolintineanu, Bucureşti, Editura-tinere tulul, 1962, p.. 213). ....
ÎNGERII LA RUGĂCIUNE
Apărută în Poezii. de D.. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1.865). '
UMBREI SORU-MEI .CATERINA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), fiind datată : „11 iuniu 1863".
Dimitrie Bolintineanu a avut un frate mai mic, care muri devreme, şi "o soră mai mare,' Ecaterina. Aceasta s-a căsătorit cu Atanasie (Tănase)' Bolintineanu, coborâtor dintr-o familie cu acelaşi nume, fiul paharnicului Dinu Bolintineanu (cf. N. Petraş-cu': Dimitrie Bolintineanu, Bucureşti, „Bucovina", 1932, p. 11). In timpul revoluţiei din 1848, numele lui Atanasie Bolintineanu figurează in caseta primelor numere din Poporul suveran, ca fondator al acestei gazete, alături de St. Bolintineanu, T. Pis-cupescu şi C. Mănciulescu. în 1857 avea rangul de pitar, cum rezultă din Lista proprietarilor din districtul Ilfov care nu s-au prezentat spre a se înscrie în listele electorale (cf. Documente privind Unirea Principatelor, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1961, p. 417). în 1859 locuia în Bucureşti, făcând abonamente printre cunoştinţele sale la Marea bibliotecă clasică universală, pe care o iniţiase Dimitrie Bolintineanu şi care consemna acest fapt
930
931
la sfîrşitul volumului său Bătăliile românilor, apărut în acel an, în Lista d-lor abonaţi. A murit la începutul anului 1862, iar peste un an şi ceva, în iunie 1863, îşi sfirşi viaţa şi Ecaterina. La înmormîntarea ei, arhimandritul losif Naniescu ţinu un discurs, reprodus în Buciumul, an. I, nr, 50, 20 iunie 1863, p. 199, în care spunea : „După ce a fost însoţită prin lege cu răposatul întru fericire domnul Atanasie Bolintineanu, cu care a trăit mai mulţi ani de viaţă plăcută, şi pe care 1-a perdut acum un an şi jumătate aproape ; acum, pe cînd se străduia a chivernisi cu onoare casa şi-a creşte cu învăţătură şi cu principie de bună moralitate pe copiii săi, obiectul amorului său ce i-a fost rămas de la preaiubitul său consorte, neîmpăcata moarte veni ca s-a răpească din braţele acestor orfani copii, ce rănim astăzi fără de mumă, precum erau fără părinte, în vîrsta cea mai fragedă ; veni, zic, de a răpi din braţele unui frate şi a unor cumnaţi iubiţi, ce i-a avut întocmai ca şi pe nişte fraţi."
în tot timpul vieţii sale, Dimitrie Bolintineanu s-a simţit legat de sora sa prin profunde şi trainice fibre sufleteşti, la ea aflînd sprijin şi alinare în momentele de grea cumpănă. Spre sfîrşitul anului 1851, în timpul exilului la Paris, D. Bolintineanu intenţionează să se întoarcă în ţară. La 15 noiembrie era la Orşova, de unde ajunge la Cladova. Oprindu-se apoi la Rusciuc, îşi întrerupe călătoria, cu speranţa că o va putea reîntîlni pe sora sa Ecaterina, cum precizează în Călătorii pe Dunăre şi în Bulgaria : „Căzusem într-un fel de melancolie ce mă veştejea cu repeziciune, într-acest han mă pusei să scriu soră-mei Caterina, chemînd-o să vie acolo să o văz, căci de la anul 1848 nu-i auzisem vocea decit prin scrisori stropite cu lacrimi. Priimii răspuns că are să vie. [...] Timpul trecea şi soru-mea nu venea. După o lună de aşteptare, sosi în fine răspuns că guvemămmtul se împotrivea să o lase să vie acolo ; această împotrivire era născută, nu este îndoială, din ura acelui guvernământ pentru oamenii de la 1848 ; căci cine poate lesne înţelege că, de ar fi venit soră-mea la mine, nu s-ar fi periculat liniştea publică în ţară. Nefericită naţie, sărmană Românie ! Fiii tăi ce naşti şi hrăneşti cu sîngele tău sînt de multe ori mai răi decît streinii, pentru tine !"
Prelungindu-i-se exilul, la Constantinopol, D. Bolintineanu era copleşit de dorul sorei sale, folosind toate mijloacele ca să o revadă. De pildă, la 2 iunie 1852 îi scria lui A. Zâne : „Mîine plec la Mehadia cu orice preţ, voind a întîlni pe soru-mea" (ci.
932
N. Cartojan : D. Bolintineanu. Scrisori din exil, în Neamul românesc literar, an. I. nr. 6, 1 iunie 1909, p. 464).
După reîntoarcerea sa în ţară, ajungînd la Bucureşti, D. Bolintineanu nu se poate acomoda uşor, după o lipsă de aproape zece ani. Lumea i se pare cu totul schimbată, moravurile decăzute, protipendada coruptă. Poetul rămăsese un candid îndrăgostit de idealuri nobile, anii exilului făcînd din el un solitar, trăind mai mult într-o lume a sa lăuntrică. Singurele momente de mulţumire i le procura ambianţa din familia sorei sale, care-i amenajase o cameră specială în locuinţa ei din Bolintinul din Vale. La 12 decembrie 1857, poetul îi scria soţiei lui A. Zâne : „Sora mea stă la Bolintin, cu soţul ei. Acolo am odaia mea, şi mă voi duce să stau acolo cîtva timp". Iar la 24 aprilie 1858 îi scria din nou soţiei lui A. Zâne : „Continuu să mă plictisesc în oraşul Bucureşti, şi, cînd plictiseala depăşeşte limitele răbdării, plec îndată la Bolintin" (cf. N. Cartojan : Scrisori ale lui D. Bolintineanu după întoarcerea din exil, în Neamul românesc literar, an. III, mr. 19, 22 mai 1911, p. 290).
PALATUL DOMNILOR
Publicată în Concordia, an. I, nr. 28, 15 mai 1857, p. 112, cu titlul Palatul domnilor români, de unde a fost reprodusă în Telegraful român, nr. 43, 1 iunie 1857, p. 172. Cu titlul Palatul domnilor a fost inclusă în Melodii române (1858) şi reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
La începutul anului 1857, intervenţiile în sprijinul întoarcerii exilaţilor de la 1848 devin numeroase şi clin ce în ce mai categorice. Se iniţiază chiar o acţiune deschisă în presa vremii, curajoasă, toţi semnatarii pledoariilor vorbind în numele opiniei publice, relevînd necesitatea prezenţei în patrie a celor ce i se dovediseră devotaţi şi în afara hotarelor ei. într-un articol publicat în Concordia, an. I, nr. 6, 23 februarie 1857, p. 2, C. A. Cretzu-lescu afirma lapidar că „întoarcerea exilaţilor, precum vedem, este dorită de toată lumea". Aceştia, se spunea mai departe în articol „au dat dovadă de un bun-simţ practic, care îi onoară şi care arată că cauza naţională are numai de cîştigat cu întoarcerea lor". într-un alt articol, publicat în Concordia, an. I, nr. 23,
933
27-aprilie 1857, p. 89, dezideratul era şi mai accentuat: „Intrarea emigraţilor ar fi o măsură de o bună şi dreaptă politică în aceste zile de regenerare naţională, inimile noastre sîngerează cu atît mai mult văzînd că porţile patriei stau încă închise pentru persoane cu un caracter onorabil... Sperăm că guvernul, care în această privinţă s-a arătat insuflat de o părintească foine-voinţă, va stărui spre a se rădica fără întârziere orice împedicare, şi a face ca familiele să poată îmbrăţişa pe fii şi fraţii lor despărţiţi de dulcele sîn al patriei de nouă ani de zile."
în acţiunea desfăşurată în favoarea întoarcerii exilaţilor s-au făcut şi intervenţii care îl priveau direct pe Dimitrie Bolintineanu. Articolul Dorul de patrie, publicat în Concordia, an. I, nr. 16, 30 martie 1857, p. 61, era consacrat. în întregime poetului, argumentat cu propria sa operă : „Un om al căruia amor patriotic s-a. tradus prin versurile cele mai elegante şi mai armonioase cu care se află înzestrată literatura română fu aruncat de luptele partidelor afară din sînul patriei. în îndelungatul său timp de pelerinagiu pe tărîmuri streine, a publicat un uvragiu întitulat Călătorii în Palestina şi Egipt. Deschizînd această carte, nu poate citi cineva o pagină făr-a vedea că ea a fost dictată de acea sete divină cu care se nutresc inimele cele devotate ţărei lor. Citind lamentarea ce poetul român adresează României din fundul Egiptului, pe ruinele monastirei Suitului George, şi pe care nu ne putem opri d-a o transmite aici cititorilor noştri, ne întrebăm cu durere, oare pentru ce amorul ţărei să fie o cauză de nenorocire pentru cei înzestraţi cu dorul d-a cînta faptele patriei şi regenerarea poporului ?" Şi după ce transcrie pasajul din însemnările de călătorie') ale lui D. Bolintineanu, articolul din Concordia încheia astfel : „A ţine pe aceşti bărbaţi într-un aşa de îndelungat chim este o osîndă care nu se poate împăca cu nici un principiu de umanitate şi echitate."
Dimitrie Bolintineanu acţionează şi el însuşi pentru a se reîntoarce în patrie. Din Constantinopol, unde aştepta acest moment fericit, trimite poeziile Odă la România şi Tu erai frumoasă, o, patria mea, care apar în Concordia, an. I, nr. 27, 11 mai 1857, p. 107, cu următoarea notă din partea redacţiei : „Amicul nostru Bolintineanu trimite de la Constantinopole cîteva poezii noi din care publicăm deocamdată pe cele următoare. Cînd vedem un bărbat cu un aşa de frumos talent suspinînd în strei-nătate, nu putem decît a ne revolta în contra unor combinări politice care ţin departe de ţară pe unii din cei mai aleşi ai
săi fii. Ce argument mai puternic în favorul intrării emigraţilor decît capacitatea şi talentele celor mai mulţi din ei ?"
Tot din Constantinopol, D. Bolintineanu trimite şi poezia Palatul domnilor români.
EXILATUL
Publicată în Concordia, an. I, nr. 28, 15 mai 1857, p. 112. Inclusă în Melodii române (1858) şi Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865). în această ultimă ediţie, poetul a modificat structural textul apărut în Concordia, pe care îl reproducem mai jos :
O muzică divină răsună-n sărbători : Fecioara împleteşte cosiţele-i cu flori ; O dulce dezmierdare lumină p-orice faţă ; Cu vise dulci speranţa tot sufletul răsfaţă ; Iar tu, cu ochii-n lacrimi, strein (neconsolat, în sărbătoarea noastră tu singur eşti tăcut... — Nu voi dar dezmerdarea acestor sărbători, Nici candide fecioare cu sînul lor ele fiori ; Daţi patriei mărirea şi unirea ce îi place Şi lacrimele mele în fiori se vor preface.
LA PATRIE
Publicată în Concordia, an. I, nr. 27, 11 mai 1857, p. 107, cu titlul Odă la România (vezi nota la poezia Palatul domnilor). Inclusă în Melodii române (1858) şi Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Cu puţin timp înainte de apariţia volumului Melodii române, C. A. Rosetti obţine ele la D. Bolintineanu poezia La patrie, pe care o publică în Românul, an. II, nr. 44, 6/18 iunie 1858, p. 175, însoţită .de o notă în care se spunea : „Subt acest titlu va ieşi în săptămîna viitoare o carte cu noi poezii de D. Bolintineanu. Mulţumiţi că suntem cei dintîi a anunţa ieşirea acestei cărţi, avem şi fericirea d-a fi dobîndit voia de la d. Bolintineanu a rupe o floricică din buchetul poeziilor sale spre a o da cititorilor ziarului Românul. Ziserăm că suntem fericiţi a putea publica această poezie fiindcă suntem siguri că nu este nici un român
934
935
ai căruia ochi mu va stropi cu o lacrimă florica ce le-nfăţişăm astăzi." La apariţia volumului Melodii române, C. A. Rosetti îl comentează în Românul, an. II, nr. 49, 23 iunie/5 iulie 1858, p. 194, revenind asupra poeziei La patrie : „Subt frumosul titlu de Melodii române a ieşit acum de subt tipar o culegere de poezii de D. Bolintineanu, din care am publicat una în nr. 44 întitulată La patrie. Ani făgăduit că vom reveni asupra acestei poezii, şi iacă-ne împllnindu-ne făgăduiala. [...] Nu ştim în care an şi pe ce tărîmuri era poetul nostru cînd a scris această poezie», dar ştim că niciodată prunc n-a putut cere cu mai multă iubire sînul maicei sale ; şi este învederat că coardele lirei sale au răsunat în acele minute subt suflarea de dor şi de suspine a patriei." După ce rezumă conţinutul poeziei şi-i relevă semnificaţiile, C. A. Rosetti conchide că D. Bolintineanu „ne spuse care este rana inimei sale şi ne arată că tot se mai află din cînd în cînd cîte o inimă ce-n minutele cînd o străpunge durerea, mai scoate cîte un ţipăt spre a ne dovedi că ea încă este vie."
NU MAI VOI CONSOLATIUNE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Poezia reprezintă una dintre mărturiile elocvente ale influenţei lui D. Bolintineanu asupra lui M. Eminescu, cum au demonstrat Anghel Demetriescu, în 1903, în studiul Mihai Emines-cu (cf. Opere, ediţie îngrijită de Ovidiu Papadima, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1937, p. 229) şi G. Ibrăileanu, în „Postumele" lui Eminescu, din 1908 (cf. Opere, voi I, ediţie critică de Rodica Rotaru şi Al. Piru, prefaţă de Al. Piru, Bucureşti, Editura Miiierva, 1974, p. 207). Problema a fost reluată de St. Cazimir, în articolul Bolintineanu şi Eminescu, publicat în România literară, an. V, nr. 32, 3 august 1972, p. 15, unde scria, referitor la poezia Nu mai voi consolaţiune : „Ceva din timbrul şi din temele meditaţiei eminesciene de la Mortua est la împărat şi proletar, se străvede limpede în aceste versuri. Că Eminescu a zăbovit asupra lor e un lucru neîndoielnic : formula «le naşte spre-a muri» va fi reluată în Luceafărul («Căci toţi se nasc spre a muri», iar întrebarea dezamăgită a lui Bolintineanu — «Dreptatea nu fu oare aici decît un nume ?... — va sugera replica de tinerească superbie : «Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, / Ci-aevea s-au serbat» (Junii corupţi)."
PLÎNGERILE POETULUI ROMÂN
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XVI, nr. 15, 15 aprilie 1853, p. 112. Inclusă apoi în ediţiile din 1855 şi 1865. ^
FERICIREA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
MOARTEA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
UN TÎNĂR ROMÂN MURIND ÎN STRĂINĂTATE
Publicată în Curierul român, an. XVIII, nr. 86, 9 noiembrie 1846, p. 344, cu titlul Un june murind în streinâtate. Reprodusă in Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. IX, nr* 48, 25 noiembrie 1846, p. 383. Inclusă în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), cu titlul Un tînâr român murind în streinâtate, şi apoi în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu. Edate sub îngrijirea d. G. Sion (1855), cu titlul Un june român mort în Paris, datată „1845". La reluarea ei în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), i se restabileşte titlul Un tînăr român murind în streinâtate şi i se elimină datarea.
Poezia prezintă un interes deosebit pentru precizarea datei plecării lui D. Bolintineanu la studii, în capitala Franţei. Dincolo de rigoarea reclamată de exactitatea istorico-literară, precizarea acestei date oferă posibilitatea de a cunoaşte atmosfera în care s-a aflat tînărul poet român lă College de France, ce cursuri a audiat, ce influenţă au exercitat asupra sa agitaţiile revoluţionare din jurul iluştrilor profesori Jules Michelet, Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz, din anii 1845—1847, activitatea depusă in
936
937
cadrul Societăţii Studenţilor Români din Paris ete, toate acestea constituind cea mai importantă perioadă din existenţa poetului înainte de 1848, perioada adevăratei sale formări spirituale şi morale.
Bizar este că această dată a fost vehiculată confuz încă din timpul vieţii lui D. Bolintineanu, chiar de către unii din contemporanii săi apropiaţi, comentatorii şi biografii ulteriori prelu-înd-o cu aceeaşi incertitudine. în Biografiea oamenilor mari scrisă de un om mic (Paris, 1859, p. 37), I. G. Valentineanu afirmă, pentru prima dată, că D. Bolintineanu a plecat în Franţa, în vederea completării studiilor, în anul 1847. Aceeaşi dată este susţinută apoi de. Aroin Pumnul în Lepturariu rumânesc (tom. IV, partea I ,Viena, 1864, p. 406) şi de Iosif Vulcan în Panteonul român, portretele şi biografiele celebrităţilor roimâne (Pesta, 1869, p. 97), iar după moartea lui D. Bolintineanu, de către Vasile Gr. Popu, în Conspect asupra literaturii române şi literaţilor ei de la început şi pînă astăzi în ordine cronologică (Bucureşti, Tipografia Alessandru A. Greceseu, 1875, p. 124), de George Popescu în cea dintîi prezentare monografică a poetului, Dimitriu Bolintineanu, viaţa şi operile sale (Bucureşti, Noua tipografie a labora-torilor români, 1876, p. 6), de G. Sion în prefaţa ediţiei de Poezii de D. Boliintineanu (Bucureşti, Socec, 1877, p. VII), precum şi de Ioan Lăzăriciu în Istoria literaturii române (ediţia a II-a, Sibiu, W. Krafft, 1892, p. 133).
O opinie cu totul izolată a făcut N. Petraşcu, în monografia Dimitrie Bolintineanu (Bucureşti, „Bucovina", 1932, p. 15), afir-mînd, iarăşi fără nici o probă, că poetul â plecat la Paris în 1844,
Cei mai mulţi biografi şi exegeţi ai lui Dimitrie Bolintineanu au indicat însă anul 1845. Această dată a fost pusă în circulaţie de Anghel Demetriescu, în studiul Dimitrie Bolintineanu, publicat în Analele literare, an. I, nr. 2, 15 ianuarie 1886, p. 67. Comentariile mai recente consimt că anul plecării poetului la Paris ar fi tot 1845.
Anghel Demetriescu susţinea că anul 1845 „rezultă în mo-dul cel mai neîndoios" din poezia lui D, Bolintineanu Un june român mort în Paris, datată în acest an în ediţia din 1855, îngrijită de G* Sion.
Confruntările de date pe care le-am întreprins ne-au condus însă la concluzia că D. Bolintineanu a plecat la Paris nu în 1847, nici în 1844 şi. nici în 1845, ci în anul 1846. Mai întîi
e de precizat că datarea poeziei Un june român mort în Paris cu anul 1845 aparţine exclusiv fanteziei lui G. Sion. Peste zece ani, cînd poetul îşi editează, sub directa sa supraveghere, ediţia Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), în notele finale redactate de el însuşi precizează : „Autorul acestor poezii, expuls din ţara sa în anul 1848, compromis în mişcarea politică de atunci, se duse în Transilvania, apoi la Constantino-pol, de unde înainta la Paris, spre a-şi urma studiile începute acolo în 1846 şi întrerupte de revoluţiunea din februariu".
Convingerea că D. Bolintineanu a plecat la Paris în 1846 se bazează pe următorul argument, furnizat în mod real de poezia Un tînâr român murind în străinătate. Apărută în Curierul român din 9 noiembrie 1846, după cum am menţionat mai sus, poezia era însoţită de următoarea notă a lui P. Teulescu, în care se arăta că tînărul român decedat la Paris era ,,-Mihail Goga, elev trimis în anul 1840 cu cheltuiala şcoalelor ca să studieze la Berlin ştiinţele naturale. După ce a urmat aci cu destul succes, în anul trecut merse la facultăţile Parisului şi la aprilie 1846 a murit. Poetul Bolintineanu a voit cu atît mai mult să cînte memoria acestui june, cu cît geniul său promitea un tezaur de inteligenţă." Data morţii şi înmormântării lui Mihail Goga, la Paris, este atestată şi de C. A. Rosetti, în Note intime, în ziua de 18/30 aprilie 1846 (Note intime 1844—1859. Adnotate şi publicate de Vintilă C. A. Rosetti, Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi, voi. I, 1902, p. 115). Deci, D. Bolintineanu nu putuse să scrie poezia în 1845, cum o datase G. Sion, pentru motivul foarte clar că Mihaîî Goga a murit la Paris în aprilie 1846.
în sprijinul datei de 1846 concură şi alte elemente documentare şi istorico-literare indubitabile. Astfel, poezia lui D. Bolintineanu O noapte pe malul Dunării, apărută în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. IX, nr. 47, 18 noiembrie 1846, p. 376, era însoţită de o altă notă lămuritoare a lui P. Teulescu, în care se spunea : „Sunt cîteva luni de cînd junele poet Bolintineanu, abandonat la amorul studiului, s-a dus ca să-şi orneze geniul cu roze din facultăţile de instrucţie ale Parisului..." Deci, în noiembrie 1846, P. Teulescu informa că de la plecarea lui D. Bolintineanu la Paris trecuseră doar „cîteva luni". La 19 februarie .1846, Asociaţia pentru înaintarea literaturii româneşti ţine, în Bucureşti, o şedinţă în care alege încă opt membri noi. Proce-sul-verbai al acestei şedinţe, aflat în manuscris la Biblioteca Aca-
938
939
demiei (ms. rom. 4633, f. 4), poartă şi semnătura autografă a lui D. Bolintineanu, ceea ce demonstrează fără nici un dubiu că, la 19 februarie 1846, el încă se afla la Bucureşti. In Subscripţia Asociaţiei literare pe anul ul 2-lea, de la 1 martie 1846 şi piuă la 1 martie 1847, reprodusă în colecţia de documente Anul 1848 în Principatele Române (Bucureşti, Carol Gobl, 1902, tom. I, p. 58), D. Bolintineanu nu mai figurează printre cotizanţi. Iar în Lista . de subscriptorii Societăţii Studenţilor Români din Paris, reprodusă de asemenea în colecţia de documente Anul 1848 în Principatele Române (tom. I, p. 82), în care se menţionează cît a cotizat lunar fiecare membru al Societăţii, începînd din decembrie 1845 şi pînă în februarie 1848, D. Bolintineanu apare pentru prima dată în luna august 1846.
Aşadar, în baza argumentelor de mai sus, putem conchide că D. Bolintineanu a plecat la Paris în anul 1846, în intervalul de timp dintre 19 februarie, cînd încă se afla la Bucureşti şi semna procesul-verbal amintit, şi aprilie 1846, cînd scrie, la moartea lui Mihail Goga, poezia Un tînăr român murind în străinătate.
PROSCRISUL
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847) şi reluată în ediţiile din 1855 şi 1865.
Aron Pumnul a reprodus-o în Lepturariu rumânesc, tom. IV, partea I, Viena, 1864, p. 410.
ELEGIE
Apălrută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 20, 17 mai 1852, p. 80. Inclusă apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
ELEGIE LA O TÎNĂRĂ FATĂ
Publicată în Propăşirea, sui. I, nr. 2, 16 ianuarie 1844, p. 16T cu titlul La o vergură. Inclusă mai întîi în Colecţie din poeziile
940
domnului D. Bolintineanul (1847), apoi în ediţiile din 1855 şi 1865. A fost pusă pe muzică de I. Valerian şi publicată în Dorul, culegere de cînturi naţionale şi populare, ediţia a IV-a, Bucureşti, Librăria Bălăceanu & Wartha, 1862, p. 46.
DEŞERTUL
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
MORŢII
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
FiECIOARA
Publicată în Propăşirea, an. I, nr. 7, 20 februarie 1844, p. 56, cu titlul Vergura, semnată Tachi Bolintineanu. Inclusă mai. întîi în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), cu titlul Fecioara (Elegie), de unde a fost reprodusă în Jurnal de Ga-latz, an. I, 1850, p. 392, şi în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 23, 7 iunie 1852, p. 92. Reluată apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
O CUGETARE
Apărută în Melodii române (1858). şi reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
O PATIMĂ
Publicată în Curierul român, an. XVIII, nr. 68, 24 august 1846, p. 270, cu titlul Cîntec. Inclusă în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847)* cu titlul O patimă, şi apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
941
CÎNTEC
Apărută1 în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 47—-48, 13 decembrie 1852, p. 196. Inclusă apoi în ediţiile din 1855 şi 1865.
Poezia, observa I. Negoiţescu, „se remarcă prin simplitatea destul de neobişnuită la Bolintineanu şi sună delicat, în planul sentimentului, deschizînd cerul meridional şi odată cu el zările luminii maeedonskiene" (Bolintineanu şi sonurile poeziei moderne, în Scriitori moderni, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 17).
MUMA TÎNARA
Apărută în Melodii române (1858) şi reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
INVOCAŢIE
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847). De aici a fost reprodusă în Bucovina, an. II. nr. 15, 18 mai 1849, p. 69, însoţită de următoarea notă din partea redacţiei : „Extras din poeziile D. Bolintineanu, tipărite în Bucureşti, 1847. Talentul românului poet, ale lui însămnate merite pentru renaşterea poeziei naţionale, nu mai puţin şi luminatul patriotism ce avu prilej a desfăşura in încunjurările în care patria sa se află în anul trecut, ne punea îndatorire a înfăţoşa publicului pentru de cînd în cînd cîtiva din productele ce onoară geniul pomenitului poet, aşa precum am făcut-o şi în no. 12 a foei noastre." în nr. 12 se reprodusese poezia O fată tînără pe patul morţii.
în ediţia din 1855 a fost inclusă cu titlul Invocare. La reluarea ei în ediţia din 1865 i s-a restabilit titlul Invocaţie.
CÎNTICE ŞI SĂRUTĂRI
Publicată în Curierul român, an. XVIII, nr. 98, 31 decembrie 1846, p. 392. Inclusă mai întîi în Colecţie din poeziile domnului
D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Jurnal de Galatz, an. I, 1850, p. 397. Reluată în ediţiile din 1855 şi 1865.
LA O RONDURELĂ
Publicată în România viitoare (Paris), an. I, 1850, p. 63, cu titlul La o pasere trecătoare. Reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XIII, nr. 19, 4 decembrie 18501, p. 152, cu acelaşi titlu. în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) a fost inclusă cu titlul La o rîndunică. Reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865) cu titlul modificat La o rondurelă.
Poezia a fost compusă la Paris, unde poetul se afla în prima perioadă a exilului de după revoluţia din 1848. Iniţial se intitula La o pasere de pasagiu, cum atestă manuscrisul păstrat în Biblioteca Academiei R. S.R. (ms. rom. 3349, f. 85). La 9 octombrie 1850 o expedia, alături de poeziile Sărbătoarea exilatului, De ce sunt tăcut şi Răsura (Roza), lui A. Hurmuzaki, pentru gazeta Bucovina, împreună cu această scrisoare : „Domnul meu, După făgăduiala ce v-am dat de a vă trimite cînd şi cînd cîte o poezie spre a o tipări în gazeta domni ii-voastre [...], am onoarea a vă saluta, trimiţîndu-vă totdeodată aceste neînsemnătoare versuri. Ele n-au alt merit decît că vin din inima întristată a unui român."
în această perioadă are loc pregătirea revistei România viitoare, al cărei prim număr apare, la Paris, în noiembrie 1850, sub conducerea şi îndrumarea directă a lui N. Bălcescu. Dar, încă de la începutul anului, D. Bolintineanu intenţiona să scoată şi el o publicaţie. La 10 ianuarie 1850, poetul îl informa pe Ion Ghica : „Eu aşi fi început jurnalul, dar n-am bani. Catargiul mi-a scris că M-me Roznovano are de gînd să-mi trimită 600 fr. pentru acest jurnal ; dacă se va ţine de vorbă, voi începe lucrul" (Biblioteca Academiei R.S.R., coresp. inv. 80305). Cunoscînd şi preocuparea lui N. Bălcescu de a edita un organ al emigraţiei, Ion Ghica nu era de părere de a se diviza forţele în două publicaţii diferite. De aceea, la 24 septembrie 1850, îi scria lui N. Bălcescu : „De ce nu te înţelegi cu Bolintineanu, ca să nu se facă decît un jurnal, iar nu două?" (cf. N. Cartojan : Scrisori inedite de la N. Bălcescu şi Ion Ghica, Bucureşti, Cooperaţia, 1913,
942
943
p. 45). Poetul rămîne însă constant în intenţia sa. Poate aşa se explică de ce proclamaţia Popolului român, din fruntea primului număr al României viitoare, scrisă de N. Bălcescu, nu e semnată şi de Dimitrie Bolintineanu. Cu toate acestea, poetul nu putea rămîne străin de spiritul acestei proclamaţii, în care se spunea : „Doi ani trecură de cînd, printr-o trădare mişelească, smulşi din staul popolului, lipsiţi de dulcea căldură a soarelui patriei, zăcem, suferind pe pămîmtul strein, pe pământul exilului. Dar niciodată inima noastră nu se simte mai dureros frămîntată decît în minutele acelea, cînd imaginaţia pe aripile sale ne strămută în mijlocul acelui popol mare şi bun, pe oare l-am iubit, căruia am slujit cu credinţă şi de la care, o mărturisim cu mîn-drie, c-am priimit dovezi netăgăduite de dragoste, căci sprijinul şi ajutorul lui nu ne-au lipsit, oricînd în lucrările, în întreprinderile noastre a socotit că vede un semn de rîvna noastră pentru binele obştesc ; niciodată, zicem, inima noastră noi sîngerează mai mult decît cînd în fiecare suflare a vîntului ce trece peste Carpaţii noştri şi ajunge pînă Ia noi, auzim un suspin, un răcnet al suferinţelor ţării... Fraţilor români! Niciodată încrederea în viitorul României, una, mare şi nedespărţită, nu a ieşit din inima noastră."
Că Dimitrie Bolintineanu" nu a rămas străin de spiritul proclamaţiei şi mu s-a detaşat de eforturile compatrioţilor săi o demonstrează faptul că, în România viitoare, el e prezent cu poezia La o pasere trecătoare, intitulată mai tîrziu La o rondurelâ.
Poezia a fost inclusă de Henry Stanley în Rouman Antho-logy, apărută la Hertfort, în 1856 (vezi nota la poezia Dilrubam din ciclul Florile Bosforului).
ZIUA BUNĂ LA ŢARĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu dtit cunoscute cît şi inedite (1865).
TIMPUL
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA ŞTEFAN GOLESCU
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Ştefan Golescu a jucat un rol hotărîtor în trimiterea lui D. Bolintineanu la studii, în capitala Franţei. Versiunea de circumstanţă lansată la plecarea tînărului poet la Paris era aceea a unei burse de studii oferită de Asociaţia literară. în realitate, trimiterea lui D. Bolintineanu la Paris s-a datorat iniţiativei lăudabile a lui Ştefan Golescu şi A. C. Golescu-Albu, care s-au străduit să realizeze o subscripţie colectivă, pu condiţia ca beneficiarul să nu afle cine au fost generoşii săi protectori. Abia mai tîrziu a devenit cunoscut acest lucru, însuşi D. Bolintineanu men-ţionînd, în notele finale ale ediţiei din 1865, că a plecat la studii prin contribuţia lui Ştefan Golescu şi A. C, Golescu-Albu, „cu condiţiune ca autorul să nu ştie niciodată cine au fost suscrip-torii". Aceeaşi precizare este făcută, aproape identic, şi într-un articol publicat în Albina Pindului, an. I, nr. 4, 1 august 1868, p. 85.
Demersurile făcute pentru obţinerea unei sume satisfăcătoare, care să asigure existenţa tînărului poet la Paris, ne-au devenit cunoscute, în bună măsură, dintr-o scrisoare a lui A. C. Golescu-Albu către Ştefan Golescu. Din ea rezultă că cei doi Goleşti se preocupau în egală măsură şi de un alt tînăr de talent, viitorul pictor I. D. Negulici (participant la revoluţia din 1848 şi mort in exil, la Constantinopol, în 1851), în strădania acestuia de a edita un Magazin pitoresc, după modelul periodicului ilustrat Le Magasin pittoresque, scos de Edouard Charton, în 1833. Reproducem un pasaj edificator din scrisoarea lui A. C. Golescu-Albu către Ştefan Golescu : „Le prince Ghyka (et cela s'adresse ă Nicolas) c'est engage en ce qui touche Bolinitineano pour la somme de 50 ducats par an et cela pendant trois annees. Voici, Nicolas, ses propres paroles : «Venez voir par vous-memes, tenez, je viens de noter dans mon porte-feuille 50 ducats par an pour le compte de Bolintineano, afin qu'il puisse faire ses etudes â Paris, et 50 autres ducats pour Negoulith pour l'aider dans son entreprise du Magasin pittoresque ; je lui en parlerai dans ma premiere lettre que je lui ecrirai. Faites en autant..: Voilâ dome 50 ducats de bien sur. Philippesco (Xulpoi) c'est aussi engage de l'aider; de combien, il ne nous en a rien dit, mais
944
945
il nous a promis de signer une somme respectable [...]. Barkanesco m'a promis â Saîzon de souscrire pour la somme de 12 ducats par an ; je crois qu'en eveillant et flattant un petit peu son amour-propre tu parviendras facilement â lui arracher le mombre rond de 20 ducats ; essaie toutefois. [...] Enfim Ottetelechano s'an- .■> gage, de plus, de faire la proposition â son ami Michalesco et m'assure d'avance du succes. En leur disant doine que Bolinti-neano m'a rien â esperer de ce c6te-lâ, qu'il a tente cette voie sans le moindre succes et que maintenant toute la reussite de cette bonne oeuvre dependait d'eux suivant qu'ils debourseraient ou non cette somme, je crois que tu parviendras facilement â Ies J determiner au sacrifice annuel de 80 ducats. De la sorte, Bolin- j tineano aura 220 ducats par an ; c'est tout ce qu'il lui faut, avec de l'ecconomie et de l'ordre" (cf. George Fotino : Din vremea renaşterii naţionale a Ţârii Româneşti, Bucureşti, Imprimeria naţională, 1939, voi. II, p. 123).
Se pare) că, Ia Paris, gloria de poet cu care D. Bolintineanu începuse să se aureoleze 1-a sustras, la un moment dat, de la preocupările de studiu, împingîndu-1 chiar la o viaţă de boem. Desigur, acest fapt nu era de natură să-i mulţumească pe pro- j tectorii  săi.  Da  12/24  septembrie  1847,  Nicolae  C.  Golescu  îi i scria, din Viena, lui Ştefan Golescu : „Tous ceux de mes connai- ' ssances qui somt revenus de Paris me disent que ces Mrs. Ies valaques ne font rien, excepte deux ou trois. Bolintineano est du nombre de ceux qui ne travaillent pas. II s'amuse â courir dans Ies rues et â jouer aux cartes chez Mitika Ghyka, ou la plupart de ces messieurs se rassemblent" (cf. George Fotino : op. cit., p. 164). Mustrat, probabil, de susţinătorii săi, D. Bolintineanu îşi revizuieşte atitudinea, schimbîndu-se în bine. După cîtva timp, j Al. G. Golescu-Arăpilă îi scria, din Paris, lui Ştefan Golescu, >i informîmdu-1 cu satisfacţie : „Je t'envole ici la lettre de Bolin-tineano ; il a beaucoup change en bien" (cf. George Fotino : op. cit, p. 170). |
Nu peste mult timp, Ştefan Golescu şi A. C. Golescu-Albu îl ) vor simţi pe D. Bolintineanu alături de ei, în timpul revoluţiei din i 1848, vor împărţi împreună pîinea amară a exilului, iar apoi, după înfăptuirea Unirii, în guvernul prezidat de Ştefan Golescu va intra şi cel ce se bucurase de generoasa lui solicitudine.
LA CONSTANTIN NEGRI
Publicată în Albumul pelerinilor români (Paris), foaia II, 30 mai 1851, p. 1. Inclusă în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
MIREASA MORMÎNTULUI
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu  atît  cunoscute  cît şi inedite (1865).
LA UN ORB
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA UN AMIC SĂRAC
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA UN MARTIR
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA UN SCHELET
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA FLORI
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
946
947
LA UITARE
LA PIZMĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA ROMÂNI
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît ş-i inedite (1865).
LA PIRAMIDE
Apărută mai întîi în cadrul relatărilor din volumul Călătorii în Palestina şi Egipt, Iaşi, Tipografia „Buciumului român", 1856.. Reluată apoi, ca poezie de sine stătătoare, în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865). \'>
Şt. Cazimir a stabilit o filiaţie directă între La piramide a lui D. Bolintineanu şi Memento mori de M. Eminescu : „Meditaţie pe tema «fortuna labilis», compunerea lui Bolintineanu evocă succesiv pe cuceritorii Egiptului — Cambise, Alexandru cel Marey «ordiile păgîne»', — partea finală fiind dedicată lui Napoleon : «Orice putere, suflet, şi viaţă, şi tărie, / Voinţă, libertate; adîncă energie, I O zi într-un om singur, unic s-au concentrat» (s.n.K După cum se ştie, Eminescu va încheia şi el «panorama deşertăciunilor» prin evocarea lui Napoleon : «Dar puteri neliniştite, ce trăiesc în adîncime, / Ar vrea ţărmul să-1 evada, să înece cu mărime / Lumea. Ele se concentra în suflarea unui om» (s.n.)" Bolintineanu şi Eminescu, în România literară, an.' V, nr. 32, 3 august 1972, p. 15).
LA ŢARĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA ROMÂNIA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
948
ik Apărută în Poezii de D. Bolintineanu  atît  cunoscute  cît şi
inedite (1865).
LA UN AVUT
I Apărută în Poezii de D. Bolintineanu  atît  cunoscute  cît şi
\ inedite (1865).
|
| LA UNIRE
Apărută în Poezii de D.. Bolintineanu atît  cunoscute  cît şi inedite (1865).
LA UN POET
Apărută în Poezii de D.. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA AVERE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA CILIA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu  atît   cunoscute   cît şi inedite (1865)..
I \ |
1 CLAVECINUL
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu  atît   cunoscute   cît şi inedite (1865).
•9i!>
LA BĂILE CLEOPATREI
Apărută în cadrul relatărilor din volumul Călătorii în Palestina şi Egipt, Iaşi, Tipografia „Buciumul român", 1856. Inclusă ca poezie independentă în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Poezia lui D. Bolintineanu, axată pe motivul „fortuna labi-lis" siau „vanitas vanitatum et omnia vanitas", se încadrează în sfera meditaţiei romantice în faţa ruinelor, inaugurată de Volney , prin celebrul volum Les Ruines au Meditations sur la revolution des empires, apărut la Geneva, în 1791, cu largi ecouri în literatura europeană. în literatura română, tema ruinelor a fost ilustrată prin Ruinurile Tîrgoviştei dei Vasile, Cârlova, Adio. La Tîr-govişte de Grigore Alexandrescu, O noapte pe ruinele Tîrgoviştei de Ion Heliade Răduleseu, Ruinele cetăţii Neamţu de Al. Hriso-verghi, O noapte pe ruinele cetăţii Neamţu de M. Cuciuran, Meditaţie pe ruinele cetăţuiei Neamţul, în proză, de N. Istrati, O noapte pe ruinele Severinului de G. Miculescu, Turris Vestae de G. Ba-, ronzi, O noapte pe ruinele Tîrgoviştei, „tablou într-un act cu versuri", de Petru Grădişteanu, O noapte pe ruinele Sucevei de Romuius Scriban etc. (cf. Antoaneta Macovei : Motivul ruinelor în lirica românească din prima jumătate a secolului al XlX-lea, în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi, secţiunea III, literatură, tom. XV, 1969 ; Mihai Vornicu : Despre poezia ruinelor, în volumul colectiv Structuri tematice şi retorico-stilis-tice în romantismul românesc (1830—1870), Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1976, p. 31 şi urm.).
D. Bolintineanu a scris şi o viaţă romanţată, Cleopatra, regina Egiptului, Bucureşti, Tipografia C. A. Rosetti, 1870.
ODĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
O UMBRĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
UN REGRES
il Apărută în Poezii de D. Bolintineanu  atît  cunoscute  cît şi
inedite (1865).
LA...
(CE DISTANŢĂ INF;INITĂ !...)
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA...
(CÎND O FLOARE ÎN DURERE...)
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
FECIOARA DIMINEŢII
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA O NĂLUCIRE IUBITĂ
Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852). Reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Poezia s-a bucurat de aprecieri elogioase. Aron Densuşianu scria entuziast : „Ideea atît de simplă faţă cu perderea cea mai mare, căci ea era «îngerul vieţii», desfăşurată atît de scurt şi atît de rotund, făcu strălucirea acestui diamant" (Poeziele lui D. Bolintineanu, în Cercetări literare, partea II, Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1887, p. 298). Chiar şi N. Iorga, atît de sever cu lirica lui D. Bolintineanu, recunoaşte că poezia conţine „versuri pline de o cinstită şi curată evlavie" (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea, voi. III, Vălenii de Munte, „Neamul românesc", 1909, p. 38).
950
951
LA ZIUA ANIVERSALĂ
Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852). Reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Poezia constituie elementul istorico-literar fundamental cu care putem preciza anul naşterii lud D. Bolintineanu, incert şi controversat pînă acum.
încă din timpul vieţii poetului s-a propus ca dată a naşterii sale anul 1826. Cea dintîi menţiune a acestui an o întîlnim în lucrarea lui I. G. Valentineanu, Biografiea oamenilor mari de un om mic (Paris, 1859, p. 37). De la acesta au preluat-o Aron Pumnul, în Lepturariu rumânesc (tom. IV, partea I, Viena, 1864, p. 406), şi Iosif Vulcan, în Panteonul român, portretele şi biograf iele celebrităţilor române (Pesta, 1869, p. 99).
După moartea lui D. Bolintineanu, anul 1826 a fost susţinut, în continuare, de Vasile Gr. Popu, în Conspect asupra literaturii române şi literaţilor ei de la început şi pînă astăzi în ordine cronologică (Bucureşti, Tipografia Alecsamdru A. Grecescu, 1875, voi. I, p. 124), de George Popescu, în Dimitriu Bolintineanu, viaţa şi operile sale (Bucureşti, Noua tipografie a laboratorilor români, 1876, p. 3), apoi de I. Nădejde, în Istoria limbei şi literaturei române (Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1886, p. 465), de Ioan Lăzăriciu, în Istoria literaturii române (ed. II, Sibiu, W. Krafft, 1892, p. 133).
O singură dată a fost propus anul 1823, şi anume de către P. Chiţiu, în Dimitrie Bolintineanu (Craiova, Tipo-litografia naţională Ralian şi Ignat Samitca, 1886, p. 9), cu precizarea că această dată i-a fost comunicată de vărul poetului, I. Bolintineanu.
Pentru anul 1824 a pledat Ion Roman, în biografia romanţată Dimitrie Bolintineanu, apărută în 1962.
Data care a fost oarecum oficializată în istoria literaturii române este anul 1819. Această dată a fost pusă în circulaţie de Anghel Demetriescu, în studiul Dimitrie Bolintineanu, publicat în Analele literare, an. I, nr. 2, 15 ianuarie 1886, p.^ 69. De atunci încoace, aproape toţi cei ce au scris despre Dimitrie Bolintineanu, inclusiv principalii săi exegeţi, consimt că anul naşterii poetului este 1819. în studiul D. Bolintineanu, apărut în Steaua, nr. 11 şi 12, noiembrie şi decembrie 1958, şi nr. 3, martie 1959,
care reprezintă forma revizuită şi completată a capitolului respectiv din Istoria literaturii române, G. Călinescu admite tot anul 1819.
După părerea noastră, nici una din datele enumerate mai sus nu este cea reală. Convingerea noastră e că Dimitrie Bolintineanu s-a născut în 1825.
în lipsa unui act oficial, trebuie să luăm în considerare în primul rînd propriile mărturii ale scriitorului. Astfel, într-o scrisoare adresată lui G. Sion, la 6 iunie 1856, D. Bolintineanu preciza : „Află că sunt de treizeci şi unu de ani şi trei luni şi jumătate" (cf. N. Cartojan : D. Bolintineanu. Scrisori din exil, în Neamul românesc literar, an. I, nr. 6, 1 iunie 1909, p. 471). Printr-un calcul aritmetic se poate deduce aşadar că autorul Legendelor istorice s-a născut în anul 1825, prin luna februarie. Această dată este însă contrazisă de poet în ziarul său Dîmboviţa, an, II, nr. 2, 21 octombrie 1859, p. 6, în care întîlnim notiţa următoare : „Redactorul nu s-a schimbat, este tot cel vechi, D. Bolintineanu, din satul Bolintinul din Vale, de ani 35, de lege creştină ortodoxă..." Din această notiţă ar rezulta că poetul s-a născut în 1824. Dacă ne bazăm însă pe declaraţia din scrisoarea către G. Sion, din care reiese că s-a născut în 1825, prin februarie, înseamnă că în octombrie 1859, cînd publica notiţa din Dîmboviţa, D. Bolintineanu era în vîrstă de 34 de ani şi 8 luni, ceea ce 1-a determinat, probabil, să nu mai acorde atenţie unei diferenţe de 4 luni şi să declare cifra rotundă de 35 de ani.
Propunând ca dată a naşterii anul 1819, Anghel Demetriescu se baza pe următorul argument. în volumul Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu, apărut sub îngrijirea lui G. Sion, în 1855, în timp ce poetul era în exil, se află poezia La ziua ani-versală, datată 1845, care începe cu aceste două versuri :
Douăzeci şi şase astăzi au bătut Ani ai vieţii mele ce-n dar au trecut.
Anghel Demetriescu scădea 26 din 1845 şi conchidea că D. Bolintineanu s-a născut în 1819. După opinia noastră şi potrivit unor noi fapte de istorie literară pe care le vom expune mai jos, G. Sion a datat poezia La ziua aniversată cu anul 1845 în mod eronat.
Adevărul este că poezia La ziua aniversată, în care D. Bolintineanu îşi preciza vîrsta de 26 ani, a fost scrisă la Paris, în
952
953
timpul exilului, în 1851. De aici rezultă' iarăşi printr-un calcul aritmetic,, că poetul s-a născut în 1825, dată ce corespunde şi declaraţiei din scrisoarea ce o va adresa, cîţiva ani mai tîrziu, la 6 iunie 1856, lui G. Sion. Din manuscrisul 3349, f. 85, aflat azi în Biblioteca Academiei R.S.R., constatăm că, la 9 octombrie 1850, din Paris, D. Bolintineanu îi trimite lui A. Hurmuzaki, pentru gazeta Bucovina, poeziile La o pasere de pasagiu, Sărbătoarea exilatului, De ce sunt tăcut şi Răsura, însoţite de o scrisoare. Ceea ce ine reţine atenţia cu deosebire este poezia Sărbătoarea exilatului, din care cităm :
Zi aniversală, te salut în chin, Te salut în lacrimi p-ăst pămînt strein ! Astăzi 1-a mea masă nimeni mu s-adună, Harpa este moartă, cupa nu mai sună. Oaspeţii cei veseli poate nu mai sînt, Pe a lor ţarină sufl-al iernii vînt, Casa mea se surpă, cade în tăcere, Poarta-i pe ţîţîne geme cu durere, Paserile nopţii pe-nvelişu-i cînt, Iarba creşte verde pe coperămînt. Cinele ce latră acolo cu teamă în tăcerea nopţii în deşert mă cheamă ! Cînd se va întoarce tînăru-i stăpîn, Nu-1 va recunoaşte, căci va fi bătrîn, Căci exilul stinge mîndra tinereţe... Zi aniversală — tu mă afli-n chin, în exil şi-n lacrimi, pe pămînt strein.
Poezia Sărbătoarea exilatului este însă reluată, sub o formă mult modificată, dar şi cu unele versuri transpuse identic, peste un an de zile, în 1851, în poezia cu titlul La ziua universală, în care poetul îşi precizează etatea de 26 de ani :
Douăzeci şi şasei astăzi au bătut Ani ai vieţii mele ce-n dar au trecut ! Zi aniversală ! Zi de bucurie Ce-aşteptam atîta într-a mea junie î Ce-mi vesteşti tu oare pe acest pămînt, Dulce fericire sau al meu mormînt ? Cînd veneai odată, zi de bucurie, Cîte dulci dorinţe n-aduceai tu mie 1
Cîte mîni iubite mîna-mi nu strîngea ! Cupa unui frate cupa mea lovea ; Ochii unei mume, plini de lăcrămioare, Mă cătau pe mine ca pe-o dulce/ floare ! Astăzi eu sînt singur, pe strein pămînt ; Maica mea iubită doarme în mormînt ; Oaspeţii în preajmă-mi nu se mai adun ; Cupele, la masa-mi, vai ! nu mai răsun ! Casa părintească cade la pămînt ; Iarba verde creşte pe coperămînt ; Paserea de noapte geme fără seamă ; Cinele, în lanţuri, cînd şi cînd mă cheamă ; Cînd se va întoarce tînăru-i stăpîn, Nu-1 va mai cunoaşte, căci va fi bătrîn. Cînd se va întoarce-n casa părintească, Ochii săi în lacrimi or să se topească ! Zi aniversală, ce-mi aduci tu mie, Lacrimi şi mormiîntul ? dulce bucuriei ? Dulce bucurie ? o, deşert cuvînt !...
Poezia La ziua aniversală a fost scrisă în 1851. La 6 octombrie 1851 D. Bolintineanu o expedia, din Paris, lui Vasile Alecsandri, împreună cu alte poezii şi cu o scrisoare explicativă. Scrisoarea lui D. Bolintineanu către V. Alecsandri, precum şi manuscrisul autograf al poeziei La ziua aniversală se află în Biblioteca Academiei R.S.R., la cota Ms. rom. 235, f. 118, f. 133.
Să recapitulăm. La 9 octombrie 1850 D. Bolintineanu îi trimite lui A. Hurmuzaki poezia Sărbătoarea exilatului. Peste un an, la 6 octombrie 1851, îi expediază lui V. Alecsandri poezia La ziua aniversală, în care reia motivul şi unele versuri din Sărbătoarea exilatului. Aşadar, poezia La ziua aniversală nu a fost scrisă în 1845, cum credeau G. Sion şi Anghel Demetriescu, ci în 1851. Dacă ar fi fost scrisă în 1845, cînd poetul nici nu plecase la Paris, pentru studii, ar fi introdus-o, neapărat, în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul, volum apărut în 1847 şi cuprinzînd întreaga sa producţie poetică de pînă atunci. Din precizarea, în primele două versuri ale acestei poezii, scrisă în 1851, că aniversează vîrsta de 26 de ani, rezultă că D. Bolintineanu s-a născut în anul 1825.
954
955
DIVERSE
Ultimul ciclu al ediţiei de Poezii de D. Bolintineanu atît «cunoscute cît şi inedite, din 1865, cuprinde, după cum se indică şi în titlu, poezii cu o tematică variată.
PORTRETUL EI
Apărută în Poezii de D, Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
SINGUR
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA DUMNEZEU
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
MIHAI ŞI CĂLĂUL
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
HOŢII
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
ZIUA ONOMASTICĂ
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
VIAŢA
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şk inedite (1865).
LA DREPTUL CELUI MAI TARE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LA ISUS PE CRUCE
Apărută în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şl inedite (1865).
PANDURUL BĂTRÎN
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847) şi reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
IELELE
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute, cît şi inedite (1865).
COPILUL
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XVI, nr. 25, 24 iunie 1853, p. 192. Reluată apoi în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
956
957
CÎNTEC NAŢIONAL
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an, XV, nr. 27, 5 iulie 1852, p. 10Ş. Reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
CÎNTEC
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847) şi reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
PLOPUL
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XVI, nr. 24, 17 iunie 1853, p. 180. Reluată apoi în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
LĂUTARUL
Publicată în Calendar istoric şi literar pe 1859, p. 155. Inclusă în Poezii de D. Bolintineanu attî cunoscute cît şi inedite (1865).
Ion Roman e de părere că, în această poezie, „Bolintineanu repovesteşte, fără vreun efort de românizare a cadrului, Blestemul bardului de Uhland" (Ecouri goetheene în cultura română, Bucureşti, Editura Mimerva, 1980, p. 55).
LA O DAMĂ ROMÂNA
Publicată în Albumul pelerinilor români (Paris), foaia I, 15 aprilie 1851, p. 3. Inclusă în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi reluată în Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865).
Şerban Cioculescu observa că „satira nu-i prilejuieşte poetului decît o norocoasă prevestire a timbrului eminescian" (Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu : Istoria literaturii române moderne, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1971, p. 107).
DIN ALTE VOLUME
COLECŢIE DIN POEZIILE DOMNULUI D. BOLINTINEANUL
1847
în timp ce D. Bolintineanu se afla la Paris, pentru studii, apare primul său volum, Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul. Tipărite cil fondurile Asociaţiei literare, Bucureşti, în tipografia lui C. A. Rosetti & Vinterhalder, 1847.
La începutul anului 1845, Societatea literară se transformase în Asociaţia literară a României, cunoscută în epocă şi sub denumirea prescurtată Asociaţia literară. La această transformare, dirijată de N. Bălcescu, a contribuit şi D. Bolintineanu. Procesul-verbal de constituire, din 14 februarie 1845, aflat astăzi în Biblioteca Academiei R.S.R., la cota ms. rom. 4633, f. 20', este redactat de N. Bălcescu şi semnat de D. Bolintineanu, Ion Ghica, A. T. Laurian, I. Voinescu II, A. G. Golescu, D. Brătianu, C. A. Rosetti, I. E. Florescu, Cezar Boliac, Ştefan Golescu, C. S. Filipescu. Scopul principal al Asociaţiei literare era promovarea literaturii naţionale şi răspîndirea ei pe întreg teritoriul locuit de români. în primul articol din statut se prevedea : „Se întocmeşte în Bucureşti o societate sub numirea de Asociaţie pentru înaintarea literaturei, al cărui scop va fi răspîndirea cunoştinţelor şi mai cu osebire a celor elementare, înaintarea literaturei curat zise şi încuragiarea autorilor şi traducătorilor cărţilor care ar contribui la aceasta. Iar mijloacele ei pentru împlinirea acestui scop vor fi : înlesnirea ti-părirei cărţilor, vînzarea lor cu preţul cel mai scăzut şi încuragiarea autorilor sau traducătorilor" (cf. Vintilă C. A. Rosetti : Societatea literară din 1845—1848, în Românul literar, seria Il-a, nr. 7, 21 martie 1893, p. 196).
958
959
în cadrul Asociaţiei literare, cel ce s-a ocupat îndeaproape de tipărirea primului volum al lui D. Bolintineanu a fost Ion Ghica. Din Paris, la 22 mai 1847, poetul îi scria acestuia : „Mulţămesc de ' cîte faci pentru primirea şi tipărirea poeziilor mele de către comitet" (Biblioteca Academiei R.S.R., coresp. inv. 80301). Volumul se deschidea cu următoarea Prefaţă : „Iată p colecţie de poezii, tot ce am făcut într-o vîrstă încă tînără, încă copil, ca să zic aşa ; inspiraţii tinere şi melancolice ; dar puţin solide, şi încă mai puţin a fi privite ca nişte opere de care avem trebuinţă într-acest timp, cînd naţionalitatea română se deşteaptă ca o auroră după o lungă noapte ; — inspiraţii, zic, ale copilăriei la care acum ţiu foarte £uţin şi pe care nu le-aş fi retprodus fără îndemnul prietenilor mei. De aceea orice critică ar fi de prisos." Referindu-se la această uşoară şi, în fond, scuzabilă falsă modestie, frecventă la scriitorii tineri tentaţi să capteze bunăvoinţa cititorilor şi a criticii, Şerban Cioculescu observa că „precauţia era. de prisos, deoarece culegerea îl reprezenta, la acea dată, în mai toate laturile lui"  (Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu : Istoria literaturii romane moderne, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1971, p. 100). într-adevăr, primul volum de versuri al lui D. Bolintineanu ilustrează toate direcţiile pe care va evolua lirica sa, reprezentând în. egală măsură elegia, cîntecul şi „plîngerea", balada fantastică, basmul versificat, legenda istorică şi cîntecul patriotic. „Apariţia în 1847 a Colecţiei din poeziile domnului D. Bolintineanul, volumul său de debut, — subliniază Cornel Regman —, constituie o dată importantă în literatura epocii, iar pentru istoria literaturii (noastre, momentul afirmării  viguroase  a  unui  scriitor  care  va  exercita de-acum înainte o influenţă pozitivă asupra opiniei publice de la noi şi asupra scriitorilor şi artiştilor vremii. Şi desigur că elementul | nou, inovator îl formează în volumul acesta (precum şi îm cele- j lalte două oe-i vor urma : Cîntece şi plîngeri, 1852, Poeziile vechi I şi noi, 1855), prezenţa legendelor istorice şi a cîntecului patriotic j şi într-o oarecare măsură a basmului, faţă de care lirica de îmi- j taţie şi de reminiscenţe livreşti, anacreontică ori sumbru roman- ! tică, deţine calitativ şi cantitativ un loc secundar. Totodată, cu j acest prim volum, Bolintineanu aşază temelia principalelor corn- [ partimente ale poeziei sale, peste care apoi va clădi neobosit [ toată viaţa. Sînt reprezentate aici deopotrivă legenda istorică, ( cîntecul şi «plîngerea» patriotică, basmul şi balada fantastică şi | chiar acea specie de elegie reflexivă, progresistă ca intenţie, ce j
se întîlneşte printre «reveriile» de mai tîrziu ale poetului" (Dimitrie Bolintineanu, între „plîngere" şi satiră, în Confluenţe literare, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 104).
Prefaţa lui D. Bolintineanu la primul său volum de versuri reflectă, concis, spiritul ideilor noi ale epocii, care începuseră să schimbe optica asupra poeziei, atribuindu-i o nobilă misiune, patriotică, naţională şi socială, relevă că poetul era conştient de momentul social-politic şi cultural naţional în care apărea volumul său. Deşi nici mai tîrziu nu va renunţa la unele din poeziile de început, scrise în ton elegiac-sentimental, e de reţinut faptul că D. Bolintineanu considera, la vremea apariţiei întîiului său volum, că aceste poezii nu concordau cu spiritul vremii, cu momentul atît de important al încordării tuturor eforturilor pentru ridicarea ţărilor româneşti la treapta demnităţii şi civilizaţiei europene, momentului istoric în care „naţionalitatea română se deşteaptă ca o auroră după o lungă noapte". Dimitrie Bolintineanu era vizibil înrîurit de noua concepţie asupra poeziei, născută în acea epocă de vie efervescenţă patriotică şi de renaştere naţională, concepţie care învestea poezia cu o misiune activă, transformatoare. Formularea teoretică a acestei concepţii o întîl-nim, de pildă, în articolul Poezia de Cezar Boliac, publicat în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 27, 1 iulie 1846 şi următoarele, reprodus apoi ca prefaţă la volumul Poezii noi, apărut în 1847, deci în acelaşi an cu volumul lui D. Boli>ntineanu. După Cezar Boliac, poezia avea un rol determinant în transformarea mentalităţii oamenilor şi a structurii societăţii, trebuia să devină un mijloc de acţiune, să capete un caracter militant : „Poezia, ca o tutelă eternă a omenirii, trebuie să-şi reformeze cu totul mijloacele cele vechi... Ea trebuie să fie numai filosofică, socială, umană şi politică... Este timpul ca poezia să se ocupe, să puie în mişcare toate resorturile sale la o prefacere întreagă, la o reformă totală de conştiinţă : schimbare a tuturor ideilor ce a avut pînă acum şi are astăzi omul despre lume. Să cerceteze cu de-amăniuntul izvoarele inegalităţii în societate şi să nimicească toate formele şi reformele sociale, politice şi religioase, prefăcînd acea iubire numai teoretică de libertate şi egalitate în libertate şi egalitate practică şi actuală."
Scriitorii din generaţia paşoptistă şi-au desfăşurat o bună parte sau întreaga lor activitate creatoare sub semnul convingerii ferme că poetul, şi în general artistul, este chemat să îndeplinească în viaţa ţării un rol de primă însemnătate. Chiar dacă
960
961
nu a fost preocupat de dezbaterea ei accentuată, această concepţie a mărturisit-o şi Grigore Alexandrescu, în prefaţa volumului Suvenire şi impresii. Epistole şi fabule, apărut tot în 1847y în care spunea : „Eu sunt din numărul acelora care cred că poezia, pe lîngă neapărata condiţie de a plăcea, condiţie a existenţei sale, este datoare să exprime trebuinţele soţietăţii şi să deştepte simţimente frumoase şi nobile".
La apariţie, Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul a avut un viu ecou, s-a bucurat de aprecieri elogioase atît în ţară, cît şi în străinătate. Astfel, în octombrie 1847 Dimitrie Bră-tianu ţine o cuvîntare, în cadrul Societăţii Studenţilor Români din Paris, în care, făcînd o trecere în revistă a stărilor de lucruri din Principate şi a progreselor literaturii române, 'mărturisea, la un moment dat : „Ador strofele eroice ale Bolimitineanului" (cf. Anul 1848 în Principatele Române, Bucureşti, Carol Gobl, 1902, voi. I, p. 71). De aceeaşi preţuire se bucurau versurile lui D. Bolintineanu şi din partea unor filo-români din Franţa. în articolul La Moldo-Valachie et le mouvement roumain, apărut în Revue des deux mondes din ianuarie 1848, H. Desprez enumera pe D. Bolintineanu printre cei care dăduseră „des gracieux essais de lyrisme".
Cu excepţia a trei poezii,, toate celelalte din cuprinsul primului volum al lui D. Bolintineanu au fost reluate/ în volumele sale ulterioare. Cele trei poezii lăsate în acest prim volum, reproduse de noi în corpul ediţiei, sînt următoarele :
CÎNTEC (COLO-N VALEA ÎNFLORITĂ)
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 23, 7 iunie 1852, p. 92.
PUTEREA CÎNTECULUI (BALADĂ)
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847). Partea care conţine povestea spusă de cîntăreţ, începînd cu versul „Un domn odată avea soţie", a fost reluată indepen-
dentă şi retipărită, cu uşoare modificări, sub titlul Nedreptatea, în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
CÎNTEC
(ZBOARĂ, ZBOARĂ PORUMBIŢĂ)
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847).
CÎNTECE ŞI PLÎNGERI 1852
În vara anului 1852, în perioada exilului la Constantinopol, D. Bolintineanu întreprinde o călătorie în Transilvania, stînd cîtva timp la Mehadia. Aşa cum rezultă dintr-o scrisoare adresată lui A, Zâne, la 2 iunie 1852, călătoria avea un dublu scop. Mai întîi : „Mîine plec la Mehadia, cu orice preţ, voind a întîlni pe soru-mea". Iar apoi : „Dacă m-a lăsa să şed în Transilvania, am să tipăresc manuscrisele ce le tîrăsc după mine ca pe copiii mei" (cf. N. Cartojan : D. Bolintineanu. Scrisori din exil, în Neamul românesc literar, an. I, nr. 6, 1 iunie 1909 p. 465). în Transilvania nu izbuteşte să tipărească nimic. Probabil însă că, prin intermediul sorei sale, Ecaterina, îi transmite lui G. Sion manuscrisul volumului Cîntece şi plîngeri. Dealtfel, G. Sion îşi amintea : „Bolintineanu mi-a trimis prima colecţiune a poeziilor lui, netipărite încă, cu rugăminte ca să fac ceva cu ele, spre a-i trimite un ajutor pecuniar. M-am pus de le-am tipărit într-o mie) exemplare, cu propriile mele mijloace, şi, după trei luni de la apariţia lor, n-am mai avut un exemplar" (Suvenire con-timpurane, Bucureşti, Minerva, 1915, p. 391). Afirmaţia lui G. Sion că a tipărit volumul cu propriile sale mijloace; pare a nu corespunde adevărului, cheltuielile fiind acoperite prin subscripţie publică, după cum precizează I. G. Valentineanu în Biografiea oamenilor mari scrisa de un om mic (Paris, 1859, p. 38) : „La 1852 se deschise o subscripţie în Moldova spre a imprima o colecţiune din operile sale/".
962
963
E vorba deei de voiurnul Cîntece şi plîngeri. Edate sub înv grijirea d. G. Sion, Iaşi, Tipografia „Buciumului român", 1852.
D. Bolintineanu a fost nemulţumit de modul în care G. Sion i-a editat poeziile, permiţîndu-şi o serie de modificări în textul lor. Acest fapt 1-a constatat şi Lazăr Şăineanu, scriind : „în edi-ţiunea făcută de Sion, Iaşi, 1852, sub titlul. Cîntece şi plîngeri, editorul şi-a permis, în lipsa poetului din ţară, o serie de modificări şi omiteri dintre cele mai arbitrare, care alterează adesea cugetarea însăşi" (Autori români moderni, ediţia a IlI-a,, Craiova, Institutul de editură Raiian şi Ignat Samitca, 1895, p. 325). La reluarea poeziilor din acest volum în ediţia apărută sub directa sa supraveghere, Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite, în 1865, poetul a restabilit textul autentic al versurilor sale. •
Cu toate alterările datorate lui G. Sion, volumul Cîntece şi plîngeri a adus acorduri noi în lirica vremii, a înscris o etapă nouă în creaţia poetică a lui D. Bolintineanu. Faptul a fost pus în evidenţă de Raicu Ionescu-Rion,: care scria : „în plîngerile şi cîntecele sale,, Bolintineanu adusese ceva 'nou. pentru timpul lui : notele plângătoare în genul lui Lamartine, Elegiile duioase către Dumnezeu, meditaţiile filosofice asupra vieţii, iubirea, vagă şi mistică pentru 1 armii tot aşa de vagi şi fantastici ai Orientului, admiraţia aproape extatică pentru acest sălbatec şi fioros Orient — au fost,, la vremea lor, ceva nou, în literatura noastră". (înaintaşii lui Eminescu. D. Bolintineanu, în Evenimentul literar, an. I, nr. 34, 8 august 18^4, p. 1).
Cu excepţia a trei poezii, toate celelalte din cuprinsul acestui volum au fost reluate în volumele ulterioare. Cele trei poezii lăsate de D. Bolintineanu in Cîntece şi plîngeri, reproduse de noi în corpul ediţiei, sînt următoarele :
O NOAPTE PE CAL
Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852). Partea care conţine cîn-tecul străinului a fost reluată de sine stătătoare, sub titlul Străinul, in Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855)/
N. Iorga aprecia că poezia O noapte pe cal conţine „multe versuri interesante" (Istoria literaturii române în veacul al XlX-lea, voi. II, Bucureşti, Minerva, 1908, p. 192). Iar G. Căli-nescu afirma că poezia „e un amestec de Musset cu Biirger, în
stilul de badlnerid din Namouna şi Mardoche" (Istoria literaturii române, p. 224).
RÎUL VIEŢII
Publicată în Zimbrul, an. II, nr. 47, 10 decembrie 1851, p. 175. Inclusă în Cîntece şi plîngeri (1852).
CIOBANUL Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852).
poeziile vechi şi noi ale d-lui dimitrie bolintineanu
1855
Apariţia volumului Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu, Edate sub îngrijirea d. G, Sion, Bucureşti, Tipografia bisericească din St. Mitropolie, 1855, era anunţată astfel, la rubrica de Bibliografie, în Foiletonul Zimbrului, nr. 25, 10 iulie 1855, p. 200 : „Numele autorului le recomandă destul publicului cetitor, ca să nu fie de lipsă de a i se recomanda ale sale frumoase scrieri".
Volumul cucrinde ciclurile Elegii, Balade, Florile Bosforului, Caicelanee, Epistole, Cîntece şi Poeme, însumînd întreaga creaţie lirică a lui D. Bolintineanu de pînă la acea dată. Drept prefaţă avea o Epistolă amicului G. Sion, semnată de tînărul şi inteligentul critic literar al acelei vremi, Radu Ionescu, datată : „Bucureşti, 1855, mai 1" : „Amice !
Cată să-ţi fim recunoscători de îngrijirea ce ai avut pentru tipărirea acestor poezii. Poate mai mult decît totdeauna se simţea lipsa d-o sferă adevărată de poezii, în care multe inimi simţitoare să afle un eco şi multe suflete întristate o consolare. Trăim în nişte timpuri în care numai zgomotul armelor, fumul sîngelui
964
965
şi cabinetele diplomatice, ăst nou labirint, ocupă spiritele noastre. Ştii însă că sunt multe suflete delicate care, prin natura lor, au oroare de război ; ele voiesc să ducă o viaţă mai senină, să afle o lume mai fericită, cum a creat-o visele lor, şi acolo să trăiască cu frumosul ideal la care ele aspir. Apoi, afară de acestea, niciodată n-a răsărit ca acum mai mulţi făcători de versuri. Iată o vorbă ce-mi va atrage ura a mai multor autori ; dar este un adevăr : pe toată ziua răsar la rimători, înşirători de vorbe fără sens, şi nu ştiu cine i-a semnat ; ce ştiu este că sunt departe d-a fi poeţi : nici armonie, nici simtiment, nici idei. Mă consol însă că nu vor creşte mult şi vor vedea cît sunt de mici îndată ce-i vor ajunge razele unei adevărate poezii. Iată, amice, pentru ce cată să-ţi fim recunoscători ; ne-ai împlinit aceste două dorinţe prin tipărirea poeziilor d. Bolintineanu.
Ce să zic despre poeziile sale ? Ce e frumos nu se poate defini. Adevărata poezie n-a avut şi nu va avea niciodată o definiţie dreaptă. Besehiză oricine această carte şi va vedea apărîn-du-i, prin nori diafani, creaţiunile cele mai ideale de vergine frumoase, de spirite răpitoare, de fantasme surîzînde, ce şterg lacrima unui infortunat şi îndulcesc somnul său, de flori ce-şi înalţ profumul pe aripele rouate ale serii, de murmura voluptoasă produsă de sărutatul a doi amanţi fericiţi şi cîte alte crea-ţiuni plăcute ! E poetul imaginatiunii, unei imaginaţiuni uşoare, pline de farmec, care totdeauna ne surîde şi ne poartă numai prin flori pline de parfum, prin văi încîntătoare, prin cîmpii cereşti, unde totul este plăcere şi amor. Să nu căutăm poezia care cîntă epopeea inimii, şi acele pasiuni mari care sfîşiu inima stingînd într-însa orice speranţă, nici acea mută desperare ce aruncă în versurile sale un suflet zdrobit cînd vede mizeriile ce apasă omenirea ; să nu căutăm pe Prometeu care nu va înceta niciodată să se revolte în contra destinului orb.
Aceste poezii revărs în inimă o rază de speranţă care alină durerile noastre. Nimic nu e mai dulce decît speranţa ; aceasta e singurul bine ce mîngîie încă tristul nostru suflet. Cine nu speră în viaţa sa ? Sau realizarea unei nobile dorinţe, sau amorul unei copile, sau fericirea patriii sale, amorul cel mai sînt ? Şi aceste poezii umple inima d-o speranţă dulce, şi în ce lume frumoasă, în ce lume ideală ele ne transport! Poetul zboară din floare în floare şi le ia parfumul ; din stea în stea şi le ia razele strălucitoare ; el vede luna şi ia melancolica sa lumină, zăreşte
o copilă frumoasă şi culege crinii şi rozele dupe faţa ei ; cînd roua cade, el strînge mărgăritarele dupe flori ; cînd aude paserile cîntînd, el răpeşte notele lor armonioase. Adună tot- ce e mai frumos sub cer. şi din toate acestea formează în lumea sa ideală o atmosferă de lumină şi armonie, de mărgăritare şi parfume. Ce regiuni pline de magie în care rătăcesc copile d-o frumuseţe cerească şi spirite aeriane, care fac cortegiul muzei poetului !
în multe din poeziile sale domneşte o melancolie tristă, care ne face să cugetăm la existenţa noastră ; căci cine din noi. n-a simţit în sufletul său născîndu-se idei triste, văzînd că toamna florile îşi pierd parfumul şi se usuc, arborii îngălbenesc şi se dezbrac de podoaba frunzelor, şi apoi s-a gîndit la zilele sale şi 1-atîtea > fiinţi iubite care au intrat de timpuriu în toamna vieţii ?
Pentru întîia oară în limba noastră vedem în aceste poezii poeme orientale. Şi ce bine sunt exprimate formele încîntătoare, > scenele pline de poezie, florile cele mai plăcute, parfumele cele mai suave şi toată poezia ce formează caracterul principal al Orientului, adevărata ţară a poetului ! Numai aci poetul poate să desfăşure toată avuţia imaginatiunii sale. Cine n-a auzit d-aceas-tă ţară unde totul este poezie, unde cresc florile cele mai strălucitoare, unde cînt paserile cele mai armonioase, unde femeile, închipuiri cereşti, respir numai amor ! Cu ce farmec ne descrie serile din Orient ! a vedea în răsfrîngerea razelor soarelui că toate iau o viaţă nouă ; apele strălucesc ca unde de cristal ; florile, sărutate şi de raze şi de aurele serii, las a se înălţa sufletul lor de parfumul ce-1 prinde prin haremuri mii de frumuseţi. Şi cînd luna revarsă melancolica sa lumină, cu ce farmec rozele îşi dezvolt strălucirea lor, şi cu ce armonie Biulbiuli, această pasere a Orientului, cîntă frumuseţile patriei sale ! Şi nopţile petrecute pe Bosfor ! acele murmure uşoare ce produc caicele cînd despică undele apei la lumina lunii din boschetele vecine şi sunetul unui instrument cu care amantul cheamă pe dulcea sa iubită!
într-una din aceste poeme orientale, Hial, ce idee frumoasă a exprimat poetul ! Sunt momente în care sufletul nostru simte trebuinţa a ieşi din această lume de mizerii, şi, ca un fluture pe care flacăra îl atrage, el se aruncă în infinit. Viaţa noastră este un lung exil în care întîlnim numai suferinţe ; aci toate iluziile se pietrd, toate visele se nimicesc şi n-aflăm decît neantul. Sufletul nostru obosit voieşte cîteodată să-şi ia zborul din astă realitate, din astă închisoare tristă, ca să mai revază idea-
966
967
lui, patria sa cerească, care îi dă fericirea pentru cîteva momente.
Cînd în cînturile sale poetul îşi aduce aminte de patria sa, cu ce foc o descrie voind să deştepte în inime amorul şi devotamentul ! Şi cine nu trebuie să simtă inima sa bătî-nd cînd vorbeşte de patrie, adevărata noastră mumă ? Cine nu trebuie să fie mişcat uitîndu-se la această ţară frumoasă, la această ţară, lăcaşul vitejiii, al frumuseţii şi al poeziii ? La această ţară, plină de suvenirele a tot ce avem mai scump şi mai iubit...
Dar îmi propusesem, amice, a-ţi face o epistolă în care să te anunţ despre terminarea tipăririi acestor poezii şi a ieşit cu totul altceva. Am avut însă a vorbi de frumos, şi frumosul ade-seaori te rătăceşte. Şi, iată, era p-aci să uit a-ţi vorbi de ceva interesant, în aceste poezii s-a priimit u scurt şi mă tem să nu reclame iar. Bietul u scurt, fiinţă nesimţitoare, prin ajutorul atî-tor fiinţe simţitoare intră în viaţa publică reclamând neîncetat ! Cine ştie, poate prin îndemnul lui u scurt şi oamenii cei scurţi vor reclama de la soartă sau să-i facă mai înalţi, sau să-i lase , în întuneric, cum a cerut sărmanul u scurt.
Priimeşte, amice, îmbrăţişările mele şi scuză-^mă de aceste multe distracţiuni. Distracţiuni de poet."
Volumul de Poezii vechi şi noi a atras interesul şi preţuirea contemporanilor lui D. Bolintineanu, cum rezultă din prefaţa lui Radu Ionescu. în acelaşi sens, Iosif Vulcan menţiona că „această publicaţiune asigură renumeie poetului pentru totdeuna şi în scurt numele lui deveni cunoscut nu numai în patria sa, ci şi în ţări străine" (Panteonul român, portretele şi biograf iele celebrităţilor române, Pesta, 1869, p. 100).
Numai D. Bolintineanu n-a fost mulţumit de modul în care i-au apărut volumul de poezii, „edate sub îngrijirea d. G. Sion", în 1855, şi Călătorii în Palestina şi Egipt, în 1856, pe cînd se afla în exil. La întoarcerea sa în ţară, în toamna anului 1857, poposeşte mai întîi la Iaşi, unde constată, cu amărăciune, că cei ce se ocupaseră de tipărirea volumelor sale, şi în primul rînd G. Sion, abuzaseră fără jenă, cheltuind sumele încasate prin subscripţie publică, ba mai mult, scoţîndu-1 şi dator. La 24 octombrie 1857 îi scria lui A. Zâne : „Vei şti numai că cărţile mele tipărite s-au vîndut toate, şi banii s-au mincat de fraţii după aici. Numai cu Sion nu ştiu cum să fac, căci este cam rău văzut de toţi şi cam la o parte. Au fost aici oameni care au adunat bani de la public
şi de la cîteva persoane cu care am vorbit, ca să tipărească poeziile şi călătoria mea. De la unul a luat 100, de la alţii, 50, 40, 30, 60 etc. şi cu toate acestea cheltuiala tiparului s-a pus la socoteală mie" (cf. N. Cartojan : Scrisori ale lui D. Bolintineanu după întoarcerea din exil, în Neamul românesc literar, an. III, nr. 3, 30 ianuarie 1911, p. 45).
Desigur, D. Bolintineanu a fost nemulţumit nu numai de modul în care G. Sion a cheltuit sumele încasate, ci mai ales de intervenţiile arbitrare în textul poeziilor sale. Să luăm cîteva exemple edificatoare. Confruntînd unele poezii apărute în Colecte din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855) şi Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite (1865), constatăm că, în volumul din 1855, G. Sion a modificat şi a denaturat unele versuri şi strofe ale poeziilor apărute în volumul din 1847, iar D. Bolintineanu le-a restabilit forma iniţială în ediţia din 1865. Astfel, la poezia O fată tînără pe patul morţii, ultimul vers din strofa a treia avea următoarea formă în volumul din 1847 : Pe patu-mi de moarte d-odat-am căzut, în volumul din 1855, G. Sion 1-a modificat :
Pe patul durerii deodat-am căzut, în ediţia din 1865, D. Bolintineanu revine la forma iniţială :
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut. La poezia Fecioara, prima strofă avea următoarea formă în volumul din 1847 :
Plîngeam pe sînu-i fraged un plîns d-amărăciune Şi lacrimi înfocate pe frunte-mi se scura, Căci tînăra vergină şoptea o rugăciune Suavă ca amorul ce-n sînu-i palpita.
în volumul din 1855, G. Sion o desfigurează :
Plîngeam pe sînu-i tînăr un plîns de-amărăciune
Şi lacrămile mele în plîmsu-i se-ngîna,
Iar tînăra copilă şoptea o rugăciune
Mai tristă decît lampa ce-abia mai fumega.
în ediţia din 1865, D. Bolintineanu redă forma autentică, identică celei din volumul din 1847.
La poezia Un tînăr român murind în străinătate, G. Sion a eliminat strofa a doua, în volumul   din   1855,   D. Bolintineanu
968
969
reintroducind-o în ediţia din 1865. Titlul- admirabilei poezii Mihnea şi baba, apărută în volumul din 1847, a fost înlocuit de G. Sion cu Fermecătoarea, în volumul din 1855. în ediţia din 186*5, D. Bolintineanu a revenit la titlul iniţial. Exemplele s-ar putea înmulţi.
Un număr de 26 de poezii din Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu nu au mai fost reluate în volumele sale ulterioare. Pentru a oferi posibilitatea cunoaşterii complete a operei poetice a lui D. Bolintineanu, reproducem în ediţia noastră 24 de poezii. Celelalte două, nereproduse, sînt părţi izolate din poezii apărute. în volumele anterioare, incluse în ediţia noastră. Astfel, poezia Nedreptatea e un fragment din Puterea cînte-cului, din volumul apărut în 1847. Iar poezia Străinul reia un episod din O noapte pe cal, din volumul apărut în 1852 (vezi şi notele la poeziile respective).
CORNUL
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 23, 7 iunie 1852, p. 92. Reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
Aron Densuşianu era de părere că „această plîngere nu numai îţi înduioşează inima prin simţirea naturală şi adîncă, dar tot-odată-ţi desfătează imaginaţiunea prin modul atît de nou de a-ţi exprima durerea şi prin mişcarea vie ce se revarsă peste toată icoana" (Poeziile lui D. Bolintineanu, în Cercetări literare, partea II, Iaşi, Editura librăriei Fraţii Şaraga, 1887, p. 219).
[ELEGIE]
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
LA D-LA F.C.
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
SUVENIRE DE CĂLĂTORIE
Apărută în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847), de unde a fost reprodusă în Jurnal de Galatz, an. I, 1850, p. 375, şi în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XV, nr. 45—46, 22 noiembrie 1852, p. 184. Reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
F^LUTURELUL
Publicată în Zimbrul, an. II, nr. 54, 7 ianuarie 1852, p. 203. Inclusă în. Cîntece şi plîngeri (1852) şi reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
MOARTEA LUI MIHAI VITEAZUL
Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852) şi reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
într-o Critică literară, publicată în Albumul literariu, nr. 5, mai 1857, p. 12, Bossueceanu, conducătorul gazetei, scria : „D. Alecsandri şi d. Bolintineanu sunt poeţii de excelenţă ai acestei poezii pastorale şi oricînd ne vorbesc de o floare, de amorul naiv al unei ţărăncuţe sunt admirabili : pana lor revarsă iprofume şi farmec pe paginile scrise. Oricînd însă părăsesc aceste subiecte simple spre a trata altele de o altă specie de poezie, cum a făcut d. Bolintineanu cu Moartea lui Mihai Viteazul,. ei cad, căci aci nu mai e treaba penei armonioase a poetului pastoral, ci a penei forte a poetului epic, a coloristului sever, a pateticului tragic."
BENCHETUL
Publicată în Zimbrul, an. II, nr. 49, 17 decembrie 1851, p. 183. Inclusă în Cîntece şi plîngeri (1852) şi reluată în Poeziile , vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
970
971
VISUL LUI ŞTEFAN CEL MARE
Publicată în Albumul pelerinilor români (Paris), foaia III, 30 iunie 1851, p. 1. Inclusă în Cîntece şi plîngeri (1852) şi reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
CAVALERUL ŞI FLUTURUL
Publicată în România literară, an. I, nr. 7, 13 februarie 1855, p. 91. Inclusă în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
ŢEPEŞ ŞI SOLII
Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852), de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XVI nr. 16, 22 aprilie 1853, p. 120. Reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
BUJORUL
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
GIULFIDAN
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855), cu următoarele note finale ; „1. Azral : geniul mormintelor.
2. Dginii : nişte fiinţe fantastice.
3. Toţi istoricii vorbesc de această întâmplare. Joinnin în istoria sa zice : «Siavouch-pacha assiege par cette milice qui l'avait eleve elle meme â la dignite de grand vezir, fut tue â la porte de son harem, qu'il defendit jusqu'â son demier soupir. Plus de 300 assaillaints perirent en fureur blesses. On vit alors un spectacle affreux qui souleva l'indignatiom generale des musulmans, si jaloux de leurs femmete : Ies soldata violerent l'asile sacre du
| harem, trainerent dans la rue Ies victimes de leur licence», etc.
! Hammer zice, vorbind de sultanul Suleiman II : două femei, so-
I ţia şi sora vizirului, fură purtate goale prin cetate şi le tăiară
nasurile."
ANA şi ARAPUL
Publicată în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. X, nr. 12, 24 martie 1847, p. 100. Inclusă în Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanul (1847) şi reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
ORTANZA
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dilmitrie Bolintineanu (1855), cu următoarea notă finală : „Apele-dulci cunoscute, cele din Europa, despre care este vorba aci, sub numele de cheat-hane, este o preumblare frumoasă aproape de Constanti-nopole, pe marginile unui rîu cu apă dulce ce se varsă în mare. Acolo, în toate vinerile femeile turce se duc şi răsuflă aerul curat. Străinii, creştinii, bărbaţi şi femei, pot să circule prin grupele acele de femei între care sînt de toate clasele societăţii musulmane. în sărbătorile acele se răpesc ochii călătorului prin diversitatea costumelor, frumuseţea femeilor şi noutatea lucrului."
CAICELANEE
Apărute în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
LUI V. ALECSANDRI
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
Şerban Cioculescu apreciază elogios această poezie, avînd convingerea că poetul „ar fi reuşit mai bine în epistolă ; singu-
972
973
rul specimen închinat lui V. Alecsandri, cînd cu numirea sa ca director al Arhivelor Statului, în care-şi mustră prietenul de părăsirea Muzei, este în întregime admirabil ; dacă ar fi continuat în acest gen, ar fi dat epistolei noastre un nivel poetic neatins de nimeni" (Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor' Vianu : Istoria literaturii române moderne, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1971, p. 108).
PANDURUL
Publicată în Albumul pelerinilor români (Paris), foaia I, 15 aprilie 1851, p. 4. Reprodusă în Foiletonul Zimbrului, an. IV, nr. 28, 31 iulie 1855, p. 224, şi în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XVIII, nr. 40, 28 septembrie 1855, p. 224. Inclusă în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
CAVALCADA
Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852) şi reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
O GHICITOARE
Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852) şi reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
ANDREI SAU LUAREA NICOPOLULUI DE ROMÂNI
Apărută în Cîntece şi plîngeri (1852) şi reluată în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
G. Călinescu preciza că poema „împrumută din istorie numai figura hatmanului Udrea, care bătu Nicopolul sub Minai Viteazul. Restul, adică aproape tot, e fantezie" (Istoria literaturii române, p. 227). într-adevăr, în poemă se urmăreşte doar senzaţionalul ieftin, în maniera romanului foiletonistie, intriga fiind construită pe coincidenţe bizare, travestiuri, momente de exaltare,
974
scene lacrimogene. însuşi D. Bolintineanu era conştient că scrierea sa este minoră, lucrată în grabă, superficial, fără a mai fi revăzută, mărturisindu-i lui V. Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris la 6 octombrie 1851, reprodusă atît în ediţia din 1852, cît şi în aceea din 1855 : „Poetul meu !
înainte de vestita bătălie de la Călugăreni, unde armia românească se încunună de o fală nemuritoare, Mihai Viteazul trimise două mii de români, subt comanda hatmanului Udrea, să bată Nicopolul ; oştirea noastră trecu pe gheaţă Dunărea, înconjură şi, în mai puţin de şeapte ceasuri, luă cetatea cu asalt.
Iată istoria.
Doamna mea muză luă sujetul acesta şi, în cîteva nopţi de nesomn, născu această poemă.
Făcută în trei-patru nopţi, va trăi trei-patru zile. Cu toate acestea, trei-patru zile de viaţă, în comparaţie cu o eternitate de moarte, tot este ceva, şi iată pentru ce te rog să o tipăreşti.
Cît pentru cuvintele ce mă siliră să ţi-o dedic ţie, sînt mai multe : unul este recunoştinţa pentru graţioasele şi armonioasele, tale versuri ce mă mîngîie în singurătatea exilului meu ; altul, pentru că poema mea îmi pare slabă ; şi prin urmare, are trebuinţă de protecţia numelui tău într-acea frumoasă Moldovă unde sînt cunoscut mai puţin decît autorul lui Arghir. O să mă întrebi de ce este slabă ? Sînt leneş, mai întîi de toate celelalte, leneş ca un derviş ; apoi ce vrei ? nu este rău să lase cineva întîia inspiraţie astfel cum vine...
Ţi-am trimis mai multe versuri cu destinaţie de a vedea lumina tiparului. Asemenea comisioane sînt cam ciudate cînd versurile sînt stihuri, ca să mă slujesc de o veche expresie ; dar ce vrei, poetul meu ? este şi vina ta : tu nu mai scrii nimic ! ...Dacă ne vei priva încă de plăcerea de a te citi, îţi făgăduiesc că te voi face eu a seri, căci am de gînd a-ţi trimite cu cel dintîi balon, şase tomuri de stihuri, afară de proză."
SAFJRA ,
Publicată în Foiletonul Zimbrului, nr. 26, 17 iulie 1855, p. 206. Inclusă în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
975
SORICA
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
PROFIRA
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
TUDORA
Apărută în Poeziile vechi şi noi ale d-lui Dimitrie Bolintineanu (1855).
MELODII ROMÂNE 1858
Volumul Melodii române, Bucureşti, Imprimeria C. A. Rosetti, 1858, a apărut la sfîrşitul lunii iunie a acestui an, cum ne informează recenzia lui C. A. Rosetti, publicată în Românul, an. II, nr. 49, 23 iunie/5 iulie 1858, p. 194 : „Subt frumosul titlu de Melodii române a ieşit acum de subt tipar o culegere de poezii de D. Bolintineanu..." (vezi şi nota de la poezia La patrie). Poeziile din acest volum au un caracter dominant patriotic, exteriorizînd sentimentele şi starea de spirit a poetului faţă de realităţile şi problemele majore întîlnite în ţară după întoarcerea sa. din exil. în recenzia amintită, C. A. Rosetti releva că poeziile din Melodii române „sunt pentru moi testamentul inimei României, ele ne arată suspinele şi speranţele ei, dagherotipia stării noastre sociale şi fulgerile prin care întrevedem viitorul".
După încheierea Tratatului de Ia Paris, la 30 martie 1856, în urma războiului Crimeii, Principatele Române intră într-o nouă fază de dezvoltare. Ieşind de sub protectoratul ţarist, rămîn numai sub suzeranitatea Porţii Otomane, asigurate de garanţia ma-
rilor puteri europene. în fiecare principat urma să se convoace cîte un divan ad-hoc, cu reprezentanţi din toate clasele sociale, iar dorinţele exprimate în acele divanuri aveau să fie examinate de marile puteri şi consemnate într-o Convenţie, ce se va încheia tot la Paris, la 7/19 august 1858. Pînă la semnarea Con-, venţiei, ţările româneşti erau conduse de un caimacam (locţiitor de domn). Problema fundamentală pusă după Tratatul de la Paris era însă Urnirea Principatelor Române. Lupta pentru unitatea naţională capătă în această perioadă o largă amploare, o sporită intensitate, dinamizînd toate forţele patriotice, redeşteptînd conştiinţele, stimulînd energiile creatoare, pentru a servi propăşirea ţării, pe multiple planuri. Este o perioadă de adevărată regenerare naţională, de avînt patriotic, luminată de nobilul ideal al unităţii tuturor românilor, de ridicare pe noi trepte de civilizaţie.
în această perioadă, cînd se impunea cu necesitate o acţiune unitară a tuturor forţelor patriotice, a tuturor spiritelor luminate şi inimilor devotate propăşirii naţionale, începe să fie din ce în ce mai viu şi mai categoric exprimată dorinţa de a li se acorda exilaţilor de la 1848 libertatea de a se întoarce în ţară. Toţi cei angrenaţi în entuziastul efort de regenerare naţională erau conştienţi că exilaţii de la 1848, care timp de aproape zece ani, în condiţii grele), nu încetaseră a trudi pentru binele patriei, erau cei mai indicaţi să stimuleze şi să fortifice, prin devotamentul, clarviziunea şi abnegaţia lor, lupta cu perspective atît de luminoase.
în vara anului 1857, demersurile pentru întoarcerea exilaţilor capătă forme organizate, mobilizînd întreaga opinie publică, apelîndu-se direct la ocîrmuire sau la reprezentanţii puterilor garante. La 8 iunie 1857, beizadea Grigore Ghica, Grigore Filipescu, membri ai înaltei Curţi, Arion, şef de secţie la Departamentul Justiţiei, şi bancherul Polihroniade prezintă caimacamului o petiţie cu mai multe mii de semnături, prin care reclamau libertatea exilaţilor de a reveni în patrie, în momentul atît de important al regenerării naţionale, după Tratatul de la Paris, cînd se punea cu acuitate problema Unirii ţărilor româneşti şi a reorganizării naţiunii române pe baze moderne. „în ajunul unei ere nouă ce se deschide pentru naţia noastră, — se spunea în petiţie — românii simt trebuinţa d-a o inaugura prin concordie. Ei vin să ceară de la Înălţimea-Voastră reîntoarcerea exilaţilor, ca o consfinţire de uitarea trecutului, ca un semn că toţi
976
977
voiesc binele comun lăsînd orice spirit de partid. Opt ani de exil i-au apucat ; familiile lor sufăr de aceasta, noi suntem pe lîngă Înălţimea-Voastră interpreţii durerii şi dorinţelor lor.
Către aceste ne zicem : că oricare ar fi mersul cu care faptele lor s-a preţuit, nimeni nu poate tăgădui că n-au fost inspiraţi de amorul pentru ţară; că Tratatul de la Paris a realizat mai multe din lucrurile pentru cari ei au suferit ; că toţi sunt cuprinşi de art. V al Tratatului care acordă tuturor amnistie, mai cu seamă prin făgăduielile solemne ale Congresului, că ţara va fi consultată într-o întreagă libertate, cu o dreptate nepărtinitoare.
Spre a fonda noua sa destinaţie, Patria are trebuinţă de lai minele şi patriotismul tuturor fiilor săi. O singură exclusie am privit-o ca un semn de nenorocire. Să reintre dară fraţii noştri exilaţi !" (Lui C. A. Rosetti, 1916, p. 279).
Caimacamul refuză însă această petiţie. Apropiindu-se alegerile, care, conform Tratatului de la Paris, urmau să desemneze divanurile ad-hoc, cu reprezentanţii tuturor claselor sociale, trebuia acţionat energic şi rapid, partida naţională avînd mari speranţe în prestigiul, patriotismul şi devotamentul fruntaşilor de la 1848, aflaţi încă în exil. De aceea, îndată ce caimacamul refuză să dea ascultare opiniei publice, se înaintează o nouă petiţie, la 10 iunie 1857, către Comisiunea Europeană din Bucureşti, în care se spunea : „O petiţie, acoperită de semnăturile a mai multor sute de oameni onorabili, aparţinînd tuturor claselor societăţii, a fost remisă excelenţei-sale prinţulul-caimacam. Obiectul acestei petiţiuni este de a cere repatrierea exilaţilor din 1848, pentru a putea lua parte şi ei la alegerile generale, cari vor hotărî de soarta patriei.
Alteţa-Sa caimacamul n-a crezut de cuviinţă a primi acea petiţiune. Totuşi, cererea era conformă cu spiritul Tratatului de la Paris, care vrea ca toate opiniunile şi toate interesele să fie admise a concura la libera exprimare a dorinţelor ţărei" (Lui C. A. Rosetti, p. 280).
Noua petiţie avu un ecou favorabil. Prin intermediul Comi-siunii Europene, Poarta Otomană dădu, în sfîrşit, decretul prin care se permitea intrarea în ţară a exilaţilor. Exprimînd satisfacţia opiniei publice, într-un articol publicat în Anunţătorul român, an. IV, nr. 44, 29 iunie 1857, p. 1, C. I. Bădulescu spunea : „Această noutate, răspîndindu-se în tot oraşul nostru, fu priimită
de toţi cu plăcere, mulţumind din tot sufletul unor asemenea măsuri. Nici unul din fiii României nu va avea dar în viitor să plîngă în ţări străine neputinţa de a intra în patria sa, şi astfel vor fi toţi faţă la solemna zi ce se pregăteşte pentru regenerarea patriei lor !"
Dimitrie Bolintineanu părăseşte Constau tinopolul în ziua de 20 septembrie 1857. Reîntors în patrie, scrie mult, scrie necontenit, străduindu-se să răspundă prin scrisul său năzuinţelor majore ale perioadei respective, de adevărată redeşteptare şi regenerare naţională, pregătitoare a marelui act istoric al Unirii.
Volumul Melodii române este adecvat momentului istoric, poeziile din cuprinsul lui (mai vechi sau mai noi) fiind infuzate de suflu patriotic. „Activitatea publicistică a lui Bolintineanu după întoarcerea în ţară — relevă lom Roman — denotă o orientare patriotică fermă. Felul în care şi-a alcătuit culegerea de poezii Melodii române e foarte grăitor în sensul acesta. Fără excepţie, versurile din volum sînt străbătute de iubirea de patrie. Autorul face loc şi unor elegii scrise în exil — Cîntece din exil, în ţări streine ş-au 'scuturat... şi altele, în care proscrisul îşi cîntă nefericirea personală. Dar chiar în asemenea elegii, suferinţa poetului trece pe un plan secundar faţă de aceea a patriei [...]. Paralelismul trecut eroie-prezent decăzut e un lait-rnotiv al Melodiilor române. Repetăm, poeziile din acest volum nu au fost compuse, toate, în 1857—1858 ; unele sînt mai vechi. Volumul are totuşi o unitate uimitoare, ceea ce îi conferă valoarea unui act determinat de împrejurările din vremea în care a apărut" (Dimitrie Bolintineanu, Editura/ tineretului, 1962, p. 145).
Următoarele zece poezii din Melodii române nu au mai fost reluate de poet în volumele sale ulterioare :
FOST-AI TU FRUMOASĂ, TU, PATRIA MEA
Publicată în Concordia, an. I, nr. 27, 11 mai 1857, p. 107, cu titlul Tu erai frumoasă, o, patria mea. Inclusă în Melodii române (1858).
ÎN TIMPURI DE CĂDERE Apărută în Melodii române (1858).
978
979
FECIOARA DACIEI Apărută în Melodii române (1858).
ŞI FLORILE PLĂPÎNDE DIN CÎMPURILE NOASTRE Apărută în Melodii române (1858).
HARPA POETULUI ROMÂN Apărută în Melodii române (1858).
BUCIUMUL ŞI F(LUIERUL
Publicată în Albumul pelerinilor români (Paris), foaia I, 15 aprilie 1851, p. 3. Reprodusă în România literară, an. I, nr.' 27 16 iulie 1855, p. 320, şi apoi în Românul, an. I, nr/4, 19/31 august 1857, p. 4. Inclusă în Melodii române (1858).
AVUŞI TU ZILE MÎNDRE Apărută în Melodii române (1858).
LA DANUBIU Apărută în Melodii române (1858).
LA UN NOR Apărută în Melodii române (1858).
ÎN ŢÂRI STREINE Ş-AU SCUTURAT Apărută în Melodii române (1858).
980
LEGENDE SAU BASNE NAŢIONALE ÎN VERSURI
1858
Concomitent cu Melodii române apare volumul Legende sau basne naţionale în versuri, Bucureşti, Librar-editor Christ. Ioanmim et Comp. Romanow, 1858.
în Anunţătorul român, an. V, nr. 30, 16 aprilie 1858, p. 4, se publică următoarea înştiinţare, din partea editorilor :
„Se anunţă cu plăcere că în curînd va ieşi de sub tipar o mare colecţiune, în mai multe broşuri, de Legende sau basne naţionale în versuri de d. Dimitrie Bolintineanu.
Această operă nu este ceea ce se zice o colecţiune de cîntece poporane; acele cîntece se află în gura popolului şi a lăutarilor ce le cîntă, însoţindu-se de sunetul vioarei sau al tamburei, şi care sînt totdauna în versuri. D. V. Alecsandri a publicat o mare colecţiune de acest fel de cîntece numite şi Doine. Colec-ţiunea ce voim a publica este formată de legende sau basne tradiţionale cu care buneie noastre au legănat copilăria noastră. Toate aceste legende se spun în proză. Pentru aceea ele primesc mare prefacere, atît în idei, cît şi în formă, după talentul sau capriţul acelui care le spune.
D. Dimitrie Bolintineanu a adunat o număroasă cătăţime d-acest fel de legende cărora le dă astăzi o formă poetică şi unora din ele o idee morală.
Aceste legende trebuie să fie văzute ca una din petrele preţioase ale tezaurului naţional şi trase din întunerecul în care nepăsarea le condamnase să peară."
La sfîrşitul înştiinţării se menţiona : „Această colecţiune va ieşi în 16 broşuri". Nu au apărut însă decît două broşuri. La începutul primei broşuri era reprodusă întocmai, cu titlul de Prefaţă, înştiinţarea publicată de editori în Anunţătorul român.
în volumele sale ulterioare, D. Bolintineanu nu a mai reluat, din broşura nr. 1, poezia Şir'te mărgărite, iar din broşura nr. 2 poeziile Căpriţa de aur, Ziorina, Ştefan cel Tînâr şi doamnă-sa şi Dromichete.
ŞIR'TE MĂRGĂRITE Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri, I, (1858).
981
CĂPRIŢA DE AUR Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri, II, (1858).
ZIORINA
Apărută în Legende sau, basne naţionale în versuri, II, (1858).
ŞTEFAN CEL TÎNĂR ŞI DOAMNĂ-SA Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri, II, (1858).
DROMICHETE
Apărută în Legende sau basne naţionale în versuri, II, (1858).
BĂTĂLIILE ROMÂNILOR (FAPTE ISTORICE) 1859
In vara anului 1858, dăruindu-se unei activităţi febrile, D. Bolintineanu îşi propune să iniţieze o bibliotecă clasică, o suită de ediţii din operele reprezentative ale literaturii universale şi române, distribuite cititorilor prin abonament. La 28 august 1858 îi comunica lui G. Sion : „Eu am tipărit o programă, un proiect de o bibliotecă clasică, am găsit un capital. Vezi programa, îmi pare rău că nu eşti aici. îmi trec timpul alergînd după abonaţi, căci deşi este capital, dar concursul abonaţilor tot este necesar" (cf. Ştefan Meteş : Din relaţiile şi corespondenţa poetului Gheorghe Sion cu contemporanii săi, Cluj, Pallas, 1939, p. 20). în această direcţie, D. Bolintineainu continua o preocupare mai veche a cărturarilor noştri. în 1821, Zaharia Carcalechi scosese, la Buda, Biblioteca românească. în 1830, Stanciu Căpăţîneanu inaugura Biblioteca desfătătoare şi plină de îmvăţăturâ, declarînd că voia să tipărească, printre alteleţ, Mărimea romanilor de Montesquieu, Zadig sau Ursitoarele de Voltaire, Contractul social de Jean-Jac-
| ques Rousseau, Ruinele de Volney etc. Tot în 1830, Ion Heliade
| Radul eseu dădu la lumină Adaosul literar la Curierul românesc,
f. în mai multe volume, în care publică traduceri din Marmontel,
Levizac, Lamartine, precum şi Nopţile lui Young în tălmăcirea lui
: Simion Marcovici. La scurt timp, Ion Heliade Rădulescu a iniţiat
o nouă Colecţie de autori clasici, în care a introdus traduceri din Homer, Alfieri, Byron, Hugo, Rousseau. în 1843, continuînd preocupările în acest domeniu, autorul Sburâtorului lansează o Che-mare către folos, facere de bine şi glorie, tot pentru alcătuirea unei biblioteci de literatură universală, dar rămîne fără ecou.
' Peste cîţiva ani, reveni cu o altă Chemare, publicată în Curierul
românesc, nr. 26, 25 martie 1846, în care spunea : „A înţelege o naţie mai multe limbi este mai anevoie ; a se traduce mai mulţi şi varii autori într-o limbă este mai cu putinţă ; şi aceasta din urmă şi-a propus jos-însemnatul, cugetînd a da naţiunii un început de Bibliotecă universală. într-însa se vor coprinde cei mai remarcabili autori antici şi moderni, ale căror scrieri au contribuit spre împlinirea faptei mari a civilizaţiunii, spre forma-
I rea minţii şi inimii umane, spre perfecţia omului."  în acelaşi
an, pictorul I. D. Negulici publică în Curierul românesc, nr. 98, 27 decembrie 1846, un Plan de o mică bibliotecă universală, avînd drept model pe Aime Martin, profesor de literatură la Ecole polytechmique din Paris, director al Bibliotecii Sainte-Genevieve, care iniţiase, în 1836, Le Pantheon litteraire, o vastă bibliotecă de literatură universală. Acelaşi model îi servise şi lui Ion He-
, liade Rădulescu.
i Abia în 1858, un nou proiect de Bibliotecă clasică universală
* este lansat de Dimitrie Bolintineanu şi editorul Christu Ioannin. Din „vechii greci" îşi propuneau să traducă Iliada şi Odiseea de Homer, „Descrierea asupra dacilor sau geţilor după timpul cînd Dariu trecu cu oştiri Dunărea la noi" de Herodot, Republica lui Plafon, precum şi operele lui Tueidide, Anacreon şi Safo. Din scriitorii latini emu prevăzuţi Virgiliu, Cicero, Juvenal, Ovidiu. Literaturile europene erau reprezentate prin Shakespeare, Byron, Jean-Jacques Rousseau, La Bruyere, Victor Hugo, Lamartine, Musset, Goethe, Schiller, Biirger, Klopstoek, Dante, Tasso, Man-zoni, Machiaveli etc. De asemenea, îşi mai propuneau să publice „cîntice poporane, colecţii de poezii lirice de mai mulţi autori români, călătorii în Principate şi în ţări străine", teatru original, scrieri şi documente istorice, precum şi „scrierile din toate limbile, vechi şi noi, ce au raport cu ţările românilor", apoi un „mare
982
983
dicţionar istoric şi geografic despre lucrurile românilor, încă din timpii antici şi pînă astăzi", elaborat de A. Zâne (cf. Dîmboviţa, an. I, nr. 7, 1 noiembrie 1858, p. 28).
Din acest vast proiect al Bibliotecii clasice universale, D. Bolintineanu nu a putut realiza decît două cărţi, şi anume, volumul său de versuri Bătăliile românilor (Fapte istorice), Bucureşti, Tipografia naţională a lui I. Romanow et Comp., 1859, şi Istoria lui Herodote, Cartea I, Bucureşti, Tipografia naţională a lui I. Romanow et Comp., 1859.
Poate că nerealizarea acestui proiect s-a datorat şi faptului că, îndată după Unire, D. Bolintineanu e absorbit din ce în ce mai mult de activitatea politică, numărîndu-se printre cei mai apropiaţi şi mai devotaţi sfetnici ai domnitorului Alexandru loan Cuza.
Volumul Bătăliile românilor (Fapte istorice) a apărut în primăvara anului 1859, cum ne informează o înştiinţare publicată în Dîmboviţa, an. I, nr. 62, 20 mai 1859, p. 250 : „Cel dintîi volum al Bibliotecii clasice universale, pe luna întîi şi împărţit în două broşuri, a ieşit de sub tipar. El cuprinde Bătăliile românilor (Fapte istorice) în versuri de d. D. Bolintineanu şi o parte din Istoria lui Herodote. în viitoarea săptămînă se va trimite la abonaţi, care vor binevoi să plătească cu a lui priimire pătrarul abonamentului."
Următoarele poezii din Bătăliile românilor (Fapte istorice) nu au mai fost reluate de D. Bolintineanu în volumele sale ulterioare :
ANA-DOAMNA
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859). Reprodusă în Dîmboviţa, an. I, nr. 87, 15 august 1859, p. 354.
CETATEA ALBĂ (AKERMAN) Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
MILITA
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
984
ROVINA
| Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
SÎN-PETRU
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
MOLDAVII LA MARIENBURG Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859),
CAHUL
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
SOLII LUI ŢEPEŞ LA MAHOMET Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
FECIOARA DE LA PRUT Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
BĂTĂLIA DE LA VARNA Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
DOUĂ LUPTE Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
MI HAI ÎN TRANSILVANIA Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
DOMNUL IONAŞCU Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
COPĂCENII
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
LUAREA HOTINULUI Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
VORNICUL DUMITRU Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
MIHAI LA VIDIN Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
CORABA
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
LUPTA ÎNTRE ROMÂNI Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
ŞIRETUL
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859). GLUBAVII
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
986
CLEJANII
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859). ŢUŢORA
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
CORNUL LUI SAS Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
PETRU ŞCHIOPUL Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
GHERGHIŢA
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
CONSILIUL SECRET
Publicată în Dîmboviţa, an. I, nr. 33, 31 ianuarie 1859, p. 132, cu titlul Sfatul de taină. Inclusă în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
ŞERBĂNEŞTI
Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
MUSTAFA-PAŞA Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
987
CĂLUGĂRENII Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
BĂTĂLIA PE GHEAŢĂ Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
MOVILA LUI RĂZVAN Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
BRAHA CĂPITANUL Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
MĂRIREA LUI MIHAI Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
PETRU ŞI ASAN Apărută în Bătăliile românilor (Fapte istorice), (1859).
NBMESIS. SATIRE POLITICE 1861
în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, D. Bolintineanu se manifestă plenar atît pe plan politic, cît şi pe plan literar, creaţia sa din această perioadă fiind, în mare măsură, un corolar al activităţii sale civice. Cu o intensitate din ce în ce mai mare, într-un ritm febril, care adesea sparge şi anulează cadrele
exigenţei artistice, poetul se diversifică în mai toate sectoarele publicistice, abordează tot mai multe genuri şi specii literare, dar, din păcate, nu întotdeauna cu fericite rezultate.
D. Bolintineanu făcea, pe bună dreptate, o delimitare între modul de a acţiona al lui Cuza şi cel al persoanelor politice din componenţa guvernului şi a Camerei deputaţilor, declarîndu-se în mod deschis adversar al reprezentanţilor boierimii conservatoare şi reacţionare. Pentru a-şi exterioriza atitudinea faţă de aceştia, apelează şi la modalităţile literare, cea mai adecvată, în acest sens, fiind satira versificată. înainte de a deveni ministru de Externe, în cabinetul lui Ştefan Golescu, în 1861, poetul tipăreşte două „cărţile" de satire politice, punîindu-le numele zeiţei răzbunării, Nemesis, Bucureşti, Imprimeria naţionalaă, 1861, semnate cu iniţialele D.B.S.
Spre deosebire de înaintaşii şi contemporanii săi, D. Bolintineanu transferă raza de acţiune a satirei de la problemele morale la viaţa publică, în special politică, realizînd o bogată galerie de figuri şi reprezentanţi ai unor grupuri sociale (moşieri, clerici, politicieni, boieri retrograzi, liberali demagogi etc), care îşi disputau poziţiile cele mai profitabile în instabilitatea politică din acea vreme. în Nemesis dezvăluia fizionomia arivistului politic, lipsit de orice scrupule, în goană după un fotoliu ministerial, blama falsul patriotism, exprima regretul că idealurile de la 1848 nu mai erau urmate cu consecvenţă, viza corupţia clerului, atitudinea antinaţională a boierilor retrograzi din Camera deputaţilor, inactivitatea Comisiei Centrale de la Focşani şi subordonarea ei intereselor boierimii etc.
Recenzînd Nemesis în Revista Carpaţilor, an. II, 15 februarie 1861, p. 240, G. Sion se arăta la început binevoitor : „Abstracţiune făcînd de partea versificaţiunei, în artea scrisului autoriul poate fi de model : frazile acele măiestrite, promptitudinea ex-presiunilor, articulaturele acele fericite, concluziuinile acele bine meditate sînt caracterele unui adevărat poet". După aceste aprecieri de complezenţă, G. Sion judeca satirele cu severitate, nu fără a se contrazice, reproşîndu-le mai întîi carenţele de versificaţie : „Singurul defect ce un artist pretenţios ar putea imputa autoriului este uniformitatea ritmului care aduce oarecare monotonie". Argumentele nu sînt însă convingătoare : „Versurile ce merg tot cîte o pereche lungi şi alta scurte, avînd fiecare rînd o rimă care de îndată este urmată de soţia sa ca doi colibri
988
)
989
neseparabili, silesc pe lector a-şi modela vocea pe un singur diapazon şi a se fatiga dacă n-ar voi să întrerumpă lectura sa". Neintuind semnificaţia unor cuvinte şi expresii de origine turcă sau greacă, introduse de poet cu rol ironic, pentru a caracteriza mai sugestiv culoarea locală şi fizionomia personajelor satirizate, G. Sion considera ca defect capital mixtura lexicală : „Este permis negreşit unui scriitor satiric să se serve cu proverbe, cu glume şi cu expresiuni de ironie ; dar, pare-mi-se, nu este permis a abuza de limbă pînă la licenţă. Ajunge cineva de nu mai ştie cum să cualifice progresul limbei noastre, cînd vede un scri-itoriu emininte întrebuinţînd atît de mare mulţime de cuvinte locali cari desfigurează cu totul literatura română." în notă, G. Sion dădea ca exemple : tompatere, pliroforie, isnafuri, filaplos, catafto, farsi, ecsafina, parablepsia, sevas, calam etc. şi apoi conchidea : „Moldovenii sau ardelenii, cetîndu-le, negreşit că vor strînge din umere, fără să le poată înţelege".
Poate că atitudinea negativă a lui G. Sion era determinată de animozităţile intervenite între el şi D. Bolintineanu, nemulţumit de modul în care autorul recenziei îi editase volumele de poezii în perioada cînd era exilat. Simulînd că nu ştie cine era autorul satirelor din Nemesis, semnate cu iniţialele D.B.S., G. Sion îşi intensifica atacul : „Este el oare un om mare, atît ca auto-riu, cît şi ca politic, şi a voit să vază mai întîi impresiunile opi-niunei publice pentru ca pe urmă să se arate măreţ între noi ? Este el oare vreun mizantrop, carele fuge de popularitate şi se teme să nu-1 ameţească lumea cu complimentele, sau să nu facă din el un stindard politic ?" Uitînd parcă cele afirmate protocolar la începutul, recenziei, G. Sion îşi dezlănţuia critica, arătînd că a citit „dintr-un capăt pînă la altul, de mai multe ori, cu multă atenţiune, şi nu mi-am putut da seama despre cugetările, tendinţele, filosof ia sau scopul autori ului", considerând că acesta „ne refuză ideile sale cele înalte, nu ne arată calea de urmat, nu ne face morală, nu ne mişcă inimile, nu ne zguduie mintea".
Că G. Sion ştia cine se ascunde sub aceste iniţiale, o dovedeşte faptul că într-un alt articol al său, Pleiada poeţilor români, publicat în Revista Carpaţilor, an. II, 15 septembrie 1861, p. 341, preciza numele lui D. Bolintineanu, însă îşi menţinea opinia negativă despre Nemesis, scriind : „Bolintineainu a dat multe frumuseţe literaturei noastre. Dar acest geniu, în cele de pe urmă, sătul de gloria Parnasului, s-a coborît pe jos că să caute mizeriile noastre : Nemesis /"
O judeca ia mai obiectivă asupra satirelor din Nemesis în-tîlnim în articolul lui G. Creţianu Mişcarea literară din 1861 în ţările române, publicat în Revista română, 1861, p. 846. Iniţial, G. Creţianu justifica abordarea satirei politice de către D. Bolintineanu, ca o necesitate impusă de realităţile din acel timp : „Dar iată unul care ne-a legănat de atîtea ori în cele mai suave cîntări şi care astă-dată s-a încercat a mania stilul aspru al satirei politice. Ideea era norocită : nici un timp n-a fost mai avut decît al nostru în învăţăminte de tot felul ; pentru observator, poet sau moralist, este o mină nesecată ; cîte ambiţii, cîte amoruri proprii puse în joc, cîte promisiuni pompoase care nu se îndeplinesc ; cîte intrigi, cîte minciuni, cîte dezerţiuni ; cîţi eroi de-mprejurare, care ies azi la lumină spre a fi uitaţi mîne ; cîţi oameni de stat, diplomaţi, politici care se îmflă ca broasca din fabulă, spre a face pe alţii să creadă ceea ce nu cred ei înşişi, că sunt oameni mari ; azi revoluţionari, mîne conservatori, poi-mîne Dumnezeu mai ştie ce ; apărători ai familiei care duc o vieaţă imorală, apărători ai proprietăţii care n-au o palmă de pămînt sau ale căror proprietăţi sunt ipotecate pentru îndoita lor valoare ; comedieni de tot felul, minunate tipuri pentru satiră. D. Bolintineainu, în cele două broşuri ce ne-a dat, sub titlul de Nemesis, a desemnat unile din aceste tipuri, a flagelat unile din viciurile epocei noastre." Sub aspect literar, artistic, satirele nu întruneau însă aprecierile lui G. Creţianu : „Mărturisim însă că n-a fost totd-auna norocit în inspiraţiile sale, că cele mai multe sunt lipsite de acea sare atică care face mai cu seamă meritul unei bune satire, că nu au fineţa şi corecţia ce suntem în drept a pretinde de la un poet de distincţie ca domnia-sa. Sperăm că autorul atîtor suave melodii, bardul care a cîntat pe lira sa armonioasă Faptele eroilor români, va dota, în anul 1862, literatura noastră cu opere mai demne de muza sa."
Nici una din satirele cuprinse în Nemesis nu a mai fost reluată de D. Bolintineanu în volumele sale ulterioare.
DOUĂ TOMPATERE : COCONUL BĂNICĂ ŞI COCONUL NOTREŢ
Apărută în Nemesis, I, (1861).
990
991
LUI ION GHICA Apărută în N&mesis, I, (1861).
LUI PETRE M...-Apărută în Nemesis, I, (1861).
LUI C. A. ROSETTI, REDACTORUL ROMÂNULUI" Apărută în Nemesis, I, (1861).
ŞTIRI DIN IAD Apărută în Nemesis, I, (186Î).
SPIRITUL MEU Apărută în Nemesis, I, (1861).
ROMÂNII DE ASTĂZI Apărută în Nemesis, I, (1861).
SPĂTARUL GURGUIŢĂ CĂTRE NEPOTUL COSTACHE Apărută în Nemesis, I, (1861).
LA NĂSTASE H... Apărută în Nemesis, I, (1861).
SOLICITORII Apărută în Nemesis, l, (1861).
992
LUI ŞTEFAN GOLESCU, PREŞEDINTE AL COMISIUNII CENTRALE
Apărută în Nemesis, I, (1861).
LUI I. I. PALĂ Apărută în Nemesis, I, (1861).
VORNICUL ALECACHE CĂTRE NOI Apărută în Nemesis, I, (1861).
CLERUL Apărută în Nemesis, II, (1861).
BANUL FLENDERIŢĂ ŞI NEMESIS Apărută în Nemesis, II, (1861).
LA ADUNAREA ELECTIVĂ Apărută în Nemesis, II, (1861).
CENZURA NOUĂ, D-LUI G. COSTAFORU Apărută în Nemesis, II, (1861).
PREOTUL GRIGORI MUSCELEANU Apărută în Nemesis, II, (1861).
993
ADVOCAŢII
Apărută în Nemesis, II, (1861).
LEGENDE NOI CU NOTE DIN CRONICELE ROMÂNILOR
1862
După Unirea Principatelor Române, la 12 mai 1861 se formează un nou guvern, sub preşedinţia lui Ştefan Golescu. Din acest guvern face parte şi D. Bolintineanu, ca ministru secretar de stat la Departamentul trebilor străine şi ad-interim la Departamentul controlului (cf. Monitorul, jurnal oficial al Ţar ei Româneşti, nr. 105, 13 mai 1861, p. 417). Guvernul lui Ştefan Golescu nu s-a putut menţine însă nici măcar două luni. La 24 iunie 1861 îşi înaintează demisia, care e acceptata la 11 iulie 1861. La 12 iulie e instalat alt guvern, prezidat de Dimitrie Ghica, din care D. Bolintineanu nu'mai face parte.
La numai cîteva zile după demisia cabinetului lui Ştefan Golescu, Alexandru Ioan Cuza îl numeşte pe D. Bolintineanu comisar al Ţării Româneşti în Comisiunea riverană permanentă a Dunării, prin decretul nr. 363, din 16 iulie 1861 (cf. Monitorul, jurnal oficial al Ţârei Româneşti, nr. 157, 18 iulie 1861, p. 624). Cînd se deschide Conferinţa puterilor garante, la 13/25 septembrie 1861, la Constantinopol, Al. I. Cuza îl trimite pe D. Bolintineanu ca reprezentant personal al său, pentru a-1 ţine la curent cu mersul lucrărilor şi totodată pentru a fi util acţiunilor întreprinse de Costache Negri.
în cuprinsul anului 1862, poetul nu se mai manifestă însă public, pe plan politic. Nemaiavînd nici o funcţie oficială, o duce destul de greu. La 10/12 august 1862, Costache Negri îi trimitea, din Constantinopol, prin Baligot de Beyne, secretarul lui Cuza, suma de 100 de galbeni, ca ajutor prietenesc (Biblioteca Academiei R.S.R., Arhiva Cuza, mapa I, f. 321). în această perioadă, D. Bolintineanu se dedică iarăşi preocupărilor sale literare, tipărind volumul Legende noi cu note din cronicele românilor,  Bucureşti,  Tipografia  lui  Emanuel  Poenescu,   1862. Asa
cum am arătat la începutul capitolului de Note şi comentarii, poetul începe, în 1862, să-şi pregătească ediţia completă a versurilor sale, care va apărea abia în 1865, în două volume, cu titlul Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite.
Următoarele poezii din Legende noi cu note din cronicele românilor nu au mai fost reluate de D. Bolintineanu în volumele sale ulterioare :
MÎNIA LUI ŞTEFAN
Publicată în Reforma, an. IV, nr. 18, 1862, p. 69, de unde a fost reprodusă în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, an. XXV, nr. 9, 1862, p. 72. Inclusă în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862). Reprodusă apoi în Familia, an. VIII, nr. 6, 6/18 februarie 1872, p. 69.
în notele volumului din 1862 se menţiona, ca sursă a inspiraţiei, Domnii Ţării Moldovei şi viaţa lor de Grigore Ureche, din ediţia Letopiseţele Ţării Moldovei, scoasă de M. Kogălniceanu, la Iaşi, în 1852, reproducîndu-se următorul pasaj i „în anul 6979 genarie 16, au tăiat Ştefan-vodă pre Negrilă paharnicul, şi pre Alecse stolnicul, şi pre Isaia vornicul, în tîrgul Vasluiului".
APRODUL PURICE
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862). După cum se indică şi în notele volumului, subiectul a fost luată din O samă de cuvinte (V) de Ion Neculce. Acelaşi subiect 1-a tratat mai întîi Constantin Negruzzi, în Aprodul Purice, amecdot istoric, Eşi, Tipografia „Albinei", 1837.
COPILUL DIN CASA
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862). în notele volumului, D. Bolintineanu dă un citat din O pamă de cuvinte (III) de Ion Neculce, referitor la această legendă.
994
995
PETRU RAREŞ
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862). Nu se menţionează nici o sursă documentară.
BARNOSCHI-DOMNUL
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862). Subiectul este preluat tot din O samă de cuvinte (XXIII) de Ion Neculce.
MIHAI ŞI UCIGĂTORUL
Apărută în Legende noi cu note din cronicele românilor (1862). Nu se indică sursa documentară.
ADDENDA
„CÎNTAREA ROMÂNIEI" DE N. BÂLCESCU TRADUSA ÎN VERSURI DE D. BOLINTINEANU
1858
Cu titlul Cugetări trase din „Cîntarea României", puse în versuri de D. Bolintineanu s-a publicat mai întîi în Concordia, an. I, nr. 38, 26 iunie 1857, p. 151 ; nr. 39, 1 iulie 1857, p. 155 ; nr. 40, 3 iulie 1857, p. 160 ; nr. 41, 8 iulie 1857, p. 163. Prelucrarea lui D. Bolintineanu era însoţită de un articol redacţional, în care se arăta că ea constituie „o parafrază în versuri a sublimei Cîntări a României, scrisă în proză de regretatul nostru istoric N. Bălcescu". Restul articolului era dedicat biografiei lui Nicolae Bălcescu.
în volum apare cu titlul „Cîntarea României" de N. Bălcescu, tradusă în versuri de D. Bolintineanu, Bucureşti, Librăria nouă Socec et Comp., 1858. Titlul din Concordia e menţinut în interior, la începutul textului. Drept prefaţă, volumul' reproducea articolul redacţional din acest ziar.
Nu e locul aici să reconstituim întreaga discuţie purtată mai bine de un secol asupra paternităţii acestei opere fundamentale a literaturii române clasice. Sintetizînd aceste discuţii, Al. Dima a demonstrat convingător, după părerea noastră, că ea aparţine lui Alecu Russo, în monografia pe care i-a închi-siat-o în 1957.
Cu toate că D. Bolintineanu a putut cunoaşte versiunea Cîntării României publicată de către V. Alecsandri în România literară din 1855, cu menţiunea că aparţine lui Alecu Russo, totuşi el a preferat să versifice varianta apărută în România viitoare, în 1850, la Paris, cu precuvîntarea lui Nicolae Bălcescu.
Varianta versificată de D. Bolintineanu s-a retipărit numai în 1935, la Rîmnicu-Sărat, de către Stelian Cucu. în prefaţa acestuia se arăta că, în cele 32 de strofe ale poemului versificat, D. Bolintineanu a parafrazat versetele într-un stil personal, diferit de tonul grav şi sobru al originalului, imprimîndu-i ritmul alert, adesea zglobiu al liricii sale. De asemenea, se releva că poetul a introdus uneori o tentă sentimentală, în neconcor-danţă cu timbrul patetic, elegiac al Cîntării României, apelînd şi la neologisme distonante, care alterează structura arhaică a poemului în proză, ca, de pildă, „preţioşi tezauri", „carmene divine", „dalb" sau : „Frumoasă libertate, / Suavă, blondă, vergină / Cu pletele-aurate".
Cu titlu informativ menţionăm că o altă „adaptare în versuri11 a Cîntării României a fost făcută în 1919, de actorul ieşean State Dragomir.
•   TEODOR VÂRGOLICI
996
CUPRINSUL
Studiu introductiv.................. VII
Tabel  cronologic ................... LXXI
Notă asupra ediţiei .................. LXXXII
POEZII DE D. BOLINTINEANU atît cunoscute cît şi inedite 18G5
Florile Bosforului................... (836)
Esme ......................... 3 <843>
Ghiaura........................ 5 <844>
Rabie ......................... 6 (844)
Almelaiur....................... 10 <846>
Sărutarea .........................12 <846>
Leili......................... 13 <846>
Suspinul Bosforului .................. 19 (847)
Mehrube ....................... 21 <848>
O noapte de vară................... 24 <848> "
Caigiul ........................ 26<849>
Odalisca ......................• 27 (849)
Kiz-Oulesi ....................• • 29 <850>
Fata de la Candili.................. 33 <850>
Fjurtuna ....................... 34 (««O)
Insola Prinkipo .................... 35 (851>
1001
Sînta Sofia ..........• •.......... 36 (851)
Sclavele în vînzare .................. 41 (852^
Gulfar ........................ 44 <852>
Sandalul ....................... 49 <853>
Ziule......................... 50 (85j)
Fatme ........................ 52 <853>
Dorinţa ........................ 54 <854>
Mormîntul ei ..................... 56 (854)
Nu mai este...................... 57 (8s4)
Aplec ochii....................... 58 <854'
Singurătatea..................... 59 (85b)
Cercheza ....................... 60 (855)
Eu viu........................ 62 (855)
La Luiza......................... 63 (856> *
Hial ..............-.......... 65 <856>
Legivera....................... 69 (856)
Se scaldă....................... 70 <858>
Dilrubam ....................■ ■ 72 «*6)
Tu dormi ...........•.......... 77 (857)
Blestemul dervişului ................. 79 (858)
Naide ..................•..... SO ^
Halalia .............• •......... 86 <858>
Unde mergi?..................... 87 (853)
Cheamă-mă...................... 88 (858)
Fata popii ..................• • • • 89 (858>
O noapte de amor.................. 90 <859)
La o mică fată de grec................ 98 (859)
Vermeliul...................... 99 (859)
Suspinul ......................• 100 <859>
întoarcerea ............•........ 101 <859>
Ti-aduci aminte ................... 103 (860)
Odă ......................... 105 <860>
Lasă-mă ........................ 106 <863>
La doamna I.....•................. W7 (860)
La Victoria Z..................... 108 (860)
Legende   istorice ................... (860)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare  ..... 109 (872)
Preda Buzescu .................... 111 (874>
Muma lui Ştefan cel Mare.............• 113 (875)
F/erentarul (Fragment  dintr-un marş vechi) ...... 115 (877)
Fata de la Cozia................... 117 (877)
Un ostaş român închis peste Dunăre ......... 119 (878)
Mircea la bătaie ................... 120 (879)
Mihai scăpînd stindardul............... 122 (879)
Mircea cel Mare şi solii   . .............. 123 (880)
Căpitanul de vînători.................. 128 (880)
Marioara....................... *28 <881)
Doamna lui Neagu    •................. 13° (88i)
Cupa lui Ştefan.................... 132 (882)
Sora Ana   . . ..................... 134 (883)
Daniel Sihastru..................... 136 (883)
Fiastrii ......................... 137 (834)
întoarcerea lui Mihai ................ 139 (384)
Miron Costin ..................... 141 (884)
Monastirea Putna................... 142 (885)
Ghinea grecul..................... 144 (885)
Ştefăniţă-domnul ..................... 145 (885)
Mihai la pădurarul.................. 146 (885)
Cozia......................... 148 (886)
Ogogenii...................... . 150 (886)
Bogdan în Polonia................... 152 (886)
Năvala lui Ţepeş.................... 155 (886)
Apa Bîrsei.................•..... 156 (886)
Grozea vornicul.................... 158 (887)
Mihai revenind de la Dunăre.............159 (887)
Domnul Mavrogheni ................. 160 (887)
1002
1003
Han-tătar ....................... 162 (887)
Rossandra ...................... 164 (887)
Bîrlad........................ 168 (888)
Baia......................... 170 (883)
Codru Cosminului .................. 172 (889)
Ştefan la moarte.................... 174 (889)
Dumbrava Roşie ,................... 175 (889)
Măria Putoianca ................... 177 (889)
Dragomir sau Cetatea lui Radu Negru........ 178 (890)
Muma lui  Mihai................... 179 (890)
Basme......................... (891)
Fata din dafin.................... 180 (897),
Mihnea şi baba (Dupe o tradiţie) ........... 183 (897)
Doamna şi scutierul.................. 189 (901)
O noapte la morminte................. 191 (901)
Moartea ....................... 194 (902)
Radu-domnul şi fata din casă............. 195 (902)
Zina-doamma ..................... 196 (903)
Domnul de rouă...................199 (903)
Doamna lui Negru şi bardul ............. 201 (905)
N-aude, n-a vede, n-a greul pămîntului........ 204 (905)
Făt-Frumos ...................... 208 (905)
Domnul Tighinei ................... 211 (906)
Seneslas ....................... 213 (907)
Peştera muştelor................... 214 (907)
Herol    . . ......................                                                                 . 217 (907)
Pagîul bătrîn...................... 220 (908)
Cerbul ........................ 222 (908)
Umbra răzbunătoare     ................. 225 (908)
Capul avarilor..................... 228 (908)
Mureşul şi Aluta (Oltul)...............                                        ... 230 (908)
Doehia ........................ 232 (909)
Macedonele..........,........... (910)
Românele din Cavaia ................. 237 (912)
Păstoriţa şi miaua .................. 239 (913)
Lupta în pădure.................... 241 (913)
Copăciarul ..........• . ........... 250 (913)
Fecioara din Milia (Amerul).............. 252 (913)
Lupta păstorilor ................... 254 (914)
Fecioara Măria ..................... 263 (914)
Cîntecul nunţii în Castaria............... 265 (914)
San-Marina ...................... 267 (914)
Dora ......................... 270 (916)
Ioana ......................... 272 (916)
La ospăţ ....................... 274 (916)
Păstorul murind ................... 276 (917)
Testamentul unui păstor ............... 278 (917)
Amantele Cilii.................... 279 (917)
La mormîntul Cilii .................. 282 (917)
La  Bălţat      . . .................... 283 (917)
La o păstoriţă.................... 288 (918)
Fluturul şi floarea .................. 289 (918)
Cîntecele gramoştenilor. Moartea............ 291 (918)
Părul alb....................... 292 (918)
Visul .......'.................. 293 (918)
La ospăţ....................... 295 (918)
Cilia culcîndu-se.................... 297 (919)
Zi de sărbătoare................... 298 (919)
La o umbră..................... 300 (919)
La o păstoriţă necredulâ ............... 301 (919)
La Agnesa ...................... 303 (919)
Armele noastre.................... 304 (919)
Amorul........................ 305 (920)
1004
1005
La o viorica..................... 307 (920)
Cine sunt...................... 308 (920)
La o femeie sîntă................... 309 (920)
Femeia....................... 310 (920)
Să ne bucurăm..................... 311 (920)
Grija........................... 312 (920)
La Ziuţa.......................314 (921)
Tilia ...................... . . . 316 (921)
înţelepţii nebuni................... 317 (921)
La o gramuşteană................... 318 (921)
La   primăvară .................... 319 (921)
Insecta ........................ 320 (921)
Dac-avelam putere.................                                                      . 321 (921)
La Tilia     ....................... 322 (922)
La aceeaşi...................... 323 (922)
Cît va vieţui.......................325 (922)
Tilia, dulce nume................... 326 (922)
Fata din turn.................... 327 (922)
Blestemul păstorului .................. 329 (922)
Sfiiciunea...................... 330 (922)
Marina ........................ 332 (923)
Edessa ..........„............... 334 (923)
Zioara........................ 337 (924)
Reverii.......................                                                                         . (924)
O fată tînără' pe patul morţii............. 347 (924)
Viziunile ..........-............                                      . 349 (929)
Călătorul şi sufletul .................. 350 (929)
Cîntece din exil     . . ,................ 351 (929)
Scopul omului..................... 354 (93i)
La lampa mea .................... 356 (931)
îngerii la rugăciune.................... 358 (931)
Umbrei soru-mei Caterina .............. 361 (931)
Palatul domnilor ................... 362 (933)
Exilatul......................... 363 (935
La patrie ...................... 364 (935)
Nu mai voi consolaţiune ............... 366 (936)
Plîngerile poetului român............... 368 (937)
Fericirea ....................... 369 (937)
Moartea...........                                       . ........... 371 (937)
Un tînăr român murind în străinătate......... 372 (937)
Proscrisul...................... 374 (940)
Elegie ........................ 376 (940)
Elegie la o tînără fată................. 377 (940)
Deşertul ....................... 378 (941)
Morţii ........................ 380 (941)
Fecioara....................... 382 (941)
O cugetare ...................... 384 (941)
O patimă .................. 385 (942)
Cîntec ........................ 386 (942)
Muma tînără....................... 387 (942)
Invocaţie ....................... 388 (942)
Cîntice şi sărutări................... 389 (942)
La o rondurelă .................... 390 (943)
Ziua bună la ţară ................... 392 (944)
Timpul ........................ 394 (944)
La Ştefan Golescu.................. 397 (945)
La Constantin Negri ................. 398 (947)
Mireasa mormântului ................. 400 (947)
La un orb...................... 401 (947)
La un amic sărac................... 402 (947)
La un martir..................... 403 (947)
La un schelet     . . ................. 405 (947)
La flori ....................... 407 (947)
La uitare....................... 409 (947)
La români....................... 410 (947)
1006
1007
La piramide ..................... 411 (947)
La ţară........................ 416 (948)
La România....................... 418 (948)
La pizmă ....................... 420 (949)
La un avut ..................... 423 (949)
La Unire....................... 425 (949)
La un poet ..................... 426 (949)
La avere ....................... 428 (949)
La Cilia ....................... 429 (949)
Clavecinul ...................... 430 (949)
La băile Cleopatrei.................. 433 (950)
Odă ......................... 436 (950)
O umbră....................... 437 (950)
Un regres...................... . 438 (951)
La.................; . ........ 439 (951)
La............................ 441 (951)
Fecioara dimineţii................... 442 (951)
La o nălucire iubită ................. 443 (951)
La ziua aniversală................... 444 (9o2)
Diverse ........................ t956)
Portretul ei...................... 445 (956)
Singur ......................... 447 (956)
La Dumnezeu..................... 448 (956)
Mihai şi călăul.................... 450 (956)
Hoţii    . . !...................... 451 (956)
Ziua onomastică ................... 452 (956)
Viaţa ......................... 454 (957)
La dreptul celui mai tare............... 455 (957)
La Isus pe cruce..........•.......... 456 (957)
Pandurul bătrîn.................... 457 (957)
Ielele ......................... 459 <957>
Copilul........................ 462 (957)
1008
Cîntec naţional .................... 463 (958)
Cîntec ........................464 (958)
Plopul ........................ 465 (958)
Lăutarul....................... 467 (958)
La o damă română.................. 471 (958)
DIN ALTE VOLUME COLECŢIE DIN POEZIILE DOMNULUI D. BOLINTINEANUL
1847.......... (959)
Cîntec .......................-.  477 (962)
Puterea cîntecului (Baladă).............. 478 (962)
Cîntec ........................ 481 (963)
CÎNTECE ŞI PLÎNGERI
1852 .......... (963)
O noapte pe cal................... 485 (964)
Rîul vieţei...................... 510 (965)
Ciobanul     . ...................... 513 (965)
POEZIILE VECHI ŞI NOI ALE D-LUI DIMITRIE BOLINTINEANU
1855
Cornul ........................ 519 (970)
[Elegie]........................ 520 (970)
La d-la F. C...................... 521 (970)
Suvenire de călătorie   ................. 522 (971)
Fluturelui....................... 525 (971)
Moartea lui Mihai Viteazul.............. 529 (971)
Benchetui ........................ 532 (971)
Visul lui Ştefan cel Mare............... 535 (972)
Cavalerul şi fluturul.................. 538 (972)
Ţepeş şi solii..................... 542 (972)
1009
Bujorul ........................ 544 (972)
Giulfidan ....................... 548 (972)
Ana şi arapul .................... 553 (973)
Ortanza      . .-..................... 556 (973)
Caicelanee ...................... 560 (973)
Lui V. Alecsandri .................. 564 (973)
Pandurul ........................ 566 (974)
Cavalcada ...................... 568 (974)
O ghicitoare...................... 569 (974)
Andrei sau Luarea Niccpolului de români ...... 570 (974)
Safira ........................ 592 (975)
Sorica      .........,.............. 599 (976)
Profira ........................ 605 (976)
Tudora     .'....................... 609 (976)
MELODII ROMÂNE 1858
Fost-ai tu frumoasă, tu, patria mea î......... 615 (979)
în timpuri de cădere................. 617 (979)
Fecioara Daciei.................... 618 (980)
Şi florile plăpînde din cîmpurile noastre........ 620 (980)
Harpa poetului român................. 622 (980)
Buciumul şi fluierul.................. 624 (980)
Avuşi tu zile mîndre................. 629 (980)
La Danubiu .....................631 (980)
La un mor....................... 633 (980)
în ţări streine şi-au scuturat ............. 635 (980)
LEGENDE SAU BASNE NAŢIONALE ÎN VERSURI 1858
Şir'te mărgărite (înşiră-te mărgăritare)........ 639 (981)
Căpriţa de aur.................... 644 (982)
Ziorina........................ 649 (932)
Ştefan cel Tînăr şi doamnă-sa ....... 651 (982)
Dromichete....................... 652 (982)
BĂTĂLIILE ROMÂNILOR (FAPTE ISTORICE) 1859
Ana-doamna ..................... 657 (984)
Cetatea Albă (Akerman)................ 664 (984)
Milita .......................... 668 (984)
Rovina ......................... 671 (985)
Sîn-Petru ........................ 673 (985)
"Moldavii la Marienburg................ 676 (935)
Cahul ........................ 679 (985)
Solii lui Ţepeş la Mohamet..............683 (985)
Fecioara de la Prut ................. 685 (985)
Bătălia de la Varna.................. 687 (985)
Două  lupte...................... 690 (985)
Mihai în Transilvania................. 692 (985)
Domnul Ionaşcu..................... 698 (986)
Copăcenii....................... 697 (986)
Luarea Hotinului..................... 699 (988)
Vornicul Dumitru.......                       '............ 701 (986)
Mihai la Vi din.................... 702 (986)
Coroba ........................ 703 (986)
Lupta între români   .................. 704 (986)
Şiretul ......................... 705 (986)
Glubavii ....................... 707 (986)
Clejanii ....................... 709 (987)
Ţuţora........................ 711 (987)
Cornul lui Sas..................... 713 (987)
Petru Şchiopul.................... 715 (987)
Gherghiţa ...................... 716 (987)
1010
1011
Consiliul secret.................... 718 (987)
Şerbăneşti...................... 721 (987)
Mustafa-paşa..................... 723 (987)
Călugărenii...................... 724 (988)
Bătălia pe gheaţă................... 728 (988)
Movila lui Răzvan.................. 729 (988)
Braha căpitanul   . . .................. 731 (988)
Mărirea lui Mihai................... 733 (983)
Petru şi Asan..................... 735 (988)
NEMESIS. SATIRE POLITICE 1861
Două tompatere : coconul Bănică şi coconul Notreţ   . . . 739 (991)
Lui Ion Ghica..................... 743 (992)
Lui Petre M........................ 745 (992)
Lui C. A. Rosetti................... 748 (992)
Ştiri din iad....................... 750 (992)
Spiritul meu ..................... 753 (992)
Românii de astăzi................... 755 (992)
Spătarul Gurcuiţă către nepotul Costache...... . 759 (992)
La Năstase H........................ 762 (992)
Solieitorii....................... 765 (992)
Lui Ştefan Golescu................... 768 (993)
Lui I. I. Pală...................... 770 (993)
Vornicul Alecache către noi.............. 772 (993)
Clerul........................ 776 (993)
Banul Flenderiţă şi Nemesis.............. 779 (993)
La Adunarea Electivă .................. 782 (993)
Cenzura nouă..................... 785 (993)
Preotul Grigori Musceleanu.............. 788 (993)
Advocaţii ....................... 790 (994)
LEGENDE NOI CU NOTE DIN CRONICELE ROMÂNILOR
1862
MInia lui Ştefan.................... 795 (995)
Aprodul Purice..................... 797 (995)
Copilul din casă..................... 799 (995)
Petru Rareş...................... 801 (995)
Barnoschi-domnul................... 803 (995)
Mihai şi ucigătorul.................. 805 (995;
ADDENDA
„CÎNTAREA ROMÂNIEI'1 DE N. BÂLCESCU. TRADUSA ÎN VERSURI DE D. BOLINTINEANU
Note şi comentarii................... 827
1012
1013