[1] . . Legenda îundărei Principatului MOldovei: Bogdan 1, zis Dragoş, În luptă cu zimbrul. (Dupa o veche gravură lapidară, din arhiva Ministerului Instrucţiunei publice). 1 Din cele mai vechi vremuri ale înfăptuirei Moldovei Constituirea şi produsele naturale ale natiei ,i solului. ��� ntregul pământ, precum şi întreaga poporaţie a tărei, ce într'un moment dat a luat denumirea de Moldova, din cele dintăi clipe ale închegărei acesteia sub for­ mă de stat autonom, au fost puţin cunoscute în is­ toria popoarelor ce vor fi existat contimporan în Europa, întrucât desele prefaceri ale neamurilor şi întâmplarile fireşti din acele vremi, n'au îngăduit să se producă aici oameni şi în special scriitori, cari să ne Iese însemnat pe hârtie, oii altcum, amintirea principalelor fapte ale aşezărei şi persistenţei popo- rului moldovenesc în această regiune. . Din vechile neamuri ce locuise pe acest pământ, rând pe rând sau împreună: Daci, Romani, Geti, Goţi, lazigi, Sciţi, Sarmaţi etc., cu trecerea vremei s'a plămădit şi închegat neamul românesc, care, în partea dintre Carpaţi, Nistru, Marea-Neagră şi Dună­ rea, ş'a luat numele de Moldoveni. Odată creată această poporaţie, cons­ tituită în stat propriu, ţara Moldovei, amestecul din trecut n'a mai conti­ nuat decât într'o măsură foarte restrânsă, selecţionându-se oarecum rasa noastră şi mărginindu-se la un contact de nemurie doar cu naţii mai 1'(. A. Bogdan. Comerţul Moldoveneac • [2] :2 DIN TRECUTUL • înaintate în cultură sau civilizaţie, ca Grecii, Italienii, Polonii etc., şi nu­ mai în cazuri rare de tot cu naţii mai îndepărtate şi mai ales profesând alt sistem de viaţă, sau o altă religie decât acea adoptată în genere de Moldoveni, precum fură Armenii, Tatarii, Ruşii, Ungurii etc. Ceeace se poate cunoaşte despre trecutul economiei sociale a aces­ tei ţări, e doar că, ea fiind aşezată pe un pământ absolut prielnic agri­ culturei, silviculturei, păscuitului, creşterei animalelor domestice, vânatu­ lui etc., Moldova s'a bucurat întotdeauna de darurile naturale cele mai bogate, pentru o viaţă omenească bună, îndestulătoare oricărei societăţi şi proprie civilizărei continue a locuitorilor săi. Intinsele şes uri ori tăpşanuri aşternute cu un pământ negru, din cel mai potrivit pentru rodirea oricăror seminţe, aruncate de vânturi ori se­ mănate de mână omenească; 'păduri seculare şi livezi întinse, pline de arbori de toate speciile, ce pot creşte în continentul Europei mijlocii; răuri mari cu peşti în abondenţă, păşuni bogate pe care animalele de orice soi să poată să se prăsească, fără nici o restrângere, animale săl­ batice, ce servesc totuşi omului ca vânat, fie pentru pieile lor, fie şi pen­ tru hrană, de toate acestea Moldova s'a bucurat oricând şi mai posedă şi astăzi cu prisosinţă. Neamurile ce au locuit În Moldova şi principale!e localităţi cunoscute În vechime. In ce priveşte chipul în care s'a urmat viaţa socială ori publică din vremile cele mai vechi, despre care putem avea oarecare cunoştinţi, se povesteşte doar că odinioară, această ţară, ce se zice a se fi numit cândva şi Atelcuza, (Săulescu, Arhiva Albinei, 1844), ca regiune specială a vechei Dacii, fusese rând pe rând ocupată de neamuri deosebite, ori înrudite între ele, dintre care cei mai dominanţi au fost Dacii şi Iazigii, aceşti din urmă mai fiind cunoscuţi în diferite scrieri istorice sub denu­ numiri de Iasoni, Sighini, Iazighini, Alani, Oseţi etc. Denumirea de Daci însăşi a fost de multe ori schimbată, zicândulise de unii Davi, de la care ş'ar fi tras chiar numele Mol-dava, apoi Moldau, Moldova, alţii conîundându-i cu Cum anii etc., până ce,� în vremile noastre găsim pă­ reri că însişi Germanii de astăzi, în propria lor limbă se numesc Deufsch,-ceteşte Daici,-convinşi fiind că şi ei, sau parte din ei cel puţin, ş'ar trage originea dela Daci. Dintre localităţile sau târgurile mai de samă ale Moldovei: din ve­ chime, se cunosc în primul loc mai bine Suceava, foastă capitală a tărei, Iaşii, târg situat drept în mijlocul teritoriului, unde se încrucişau liniile de comunicaţie sau drumurile dintre Marea-Neagră, Dunărea (cu pământurile de dincolo de acest fluviu) şi ţările dinspre miază-noapte şi apus ale Moldovei, ca Polonia, Litvania, Ungaria şi altele, cum şi Băr­ ladui, despre care se crede că forma un fel de capitală. a 'unei republici, mai veche încă decât data înfintărei statului moldovenesc, Puţin lucru se ştie despre vremea şi chipul în care ,şe va fi -Iundat Suceava, deşi unii autori se încumet a o arăta ca înfiinţată de unul sau mai mulţi "cojocari Unguri" numiţi "soci" în limba lor; această părere aparţinând mai mult domeniului poveştilor decât realităţii. Despre Bărlad, în mijlocul unui ţinut numit Tutova, iarăşi avem puţine lămuriri ; .mii îi . . �' 1 \ [3] . i .. COMERŢULUI MOLDOVENESC atribue în primul loc denumirea de Paloda, alţii contesta acest lucru. In .ce priveşte însă oraşul Iaşi, se crede şi cu mult temei, că-şi trage denumirea dela poporul Ia zig, fie că numele acesta l'a avut din mai a­ dâncă vechime, fie că prin năvălirea Dacilor şi Iazigilor într'un timp dat, această localitate, ce va fi purtat înainte alt nume poate, s'a botezat din nouţcu numele acestor din urmă. Dar nu numai oraşul propriu zis, ci în­ treaga regiune, formând provincia ori judeţul în al cărui mijloc stă Iaşii, au căpătat aceeaşi denumire, atât în partea din Moldova, de-a dreapta râu­ lai Prut, cât şi în acea din stânga sa, căci, e cunoscut că şi actualul judeţ Bălţi, din Basarabia, înainte de desmembrare din Moldova, era nu­ mit tot Iaşii, compunând o singură unitate administrativă (isprăvnicie), cu judeţul din Moldova propriu zisă. A existat odinioară se pare, după cum vedem şi în Istoria Românilor de Gr. Tocilescu, un Principat al la­ şi/ar, tot pe aceste locuri, ceeace justifică în deajuns perpetuarea nume­ lui Iaşii, la judeţul şi oraşul cu această denumire. Dintr' o hartă a lui Ptolomeu, din veacul al doilea după Hristos, pu­ tem culege o sumă de alte denumiri de localităţi în Moldova ca: Pe­ trodava. Carbidava, Utidava, Aiutia (poate Adjudul) Komidava, Ramidava şi altele, astăzi cam greu de identificat. Iazigii sau Iaziginii sunt, după toate probabilităţile, denumiţi mai scurt Siginii sau Sighinii, prin derivarea de la Iazigini-Sigini, în opul Istoria critică a Românilor de B. P. Haşdeu, care ni-i descrie ca având calitatea principală de crescători de cai renumiţi, cu ajutorul cărora ei făceau cărăuşie, pe socoteala lor, sau a altor producători de diferite măr­ furi. Ei fură de asemenea şi buni călăreţi, aşa că prin această însuşire puteau face legătura între diferite neamuri, fie în interes social ori ne­ gustoresc' fie în cazuri de năvăliri răsboinice. Iazigii se mai distingeau prin valoarea hainelor ori armurelor lor şi a armelor ce purtau, probabil fabricate de ei însişi, ceeace denotă o oarecare stare de civilizaţie la ei. Sunt arătaţi de asemenea şi ca negus­ tori de metale preţioase, aur în principal, aşa că unii autori (Rougemoni), ii confundă, greşit desigur, că ei ar fi descinzând din rasa semită, care nu­ mai calităţi răsboinice n'a avut cândva. Deşi Haşdeu crede, fără nici o dovadă sigura, că Siginii, ar fi locuit cândva prin Oltenia şi Temişiana şi că unii ar fi ajuns chiar aproape de Marsilia. alte isvoare ne inlormează mai cu rost, că ei au locuit în păr­ ţile Moldovei-de-sus şi că numai mânaţi, când va, sau goniţi de împre­ jurări, ei ar fi emigrat mai târziu spre centrul Ungariei, unde şi până astăzi se găseşte provincia Iazigia sau iaszock, denumită aşa dela ve­ chiul neam de care vorbim, al Iazizilor. Produsul principal ce'l speculau Iasigii, pare deci a fi fost aurul şi numai în al doilea rând grânele, pe cari le produceau un alt neam semi-barbar, acel al Agatirşilor (Herodot). Acestora şi Scitilor li se mai atribue pe lângă calitatea plugăriei, în primul loc şi produsul albinăritului, mierea si ceara, ce se putea obtine în chip aproape natural. . Grânele ce le cultivau Sciţii din josul Dunărei, nu erau doar numai atâta cât le trebuia - pentru 'propria lor' consumaţie. ci le recoltau mai cu samă pentru vânzarea la alte neamuri, ce nu aveau putinţa sau terenul priincios să şi le procure aşa de îmbelşugat ca Sciţii. Zonele câmpeană.. şi danubiană, zice Haşdeu, ne apar, acum două mii patru. sute de ani) [4] DlN TR ECUTUL tot atât de plugare şi în interes de vânzare, iar nu numai pentru uz lo­ cal, după cum ele sunt chiar în momentul de faţă în ţara noastră. Geograful Pliniu, trăind pe la începutul erei creştine, arată' că în Dobrogea năvălise o droaie de Sciţi plugari, veniţi toţi din părţile nor­ riice ale Dunărei (Moldova); ceeace ar indica oarecum o emigrare a locuitorilor agricultori din susul Moldovei, - fapt care poate explica pre­ senţa de mai târziu a elementului românesc în zisa Dobroge. După cum se vede întreg teritoriul ţărei noastre, cucerit de oştile romane dela Daci şi neamurile cu care erau uniti sau pe cari ei le stă­ pâneau, atât înainte cât şi după ce cuceritorii s'au retras, din diferite împrejurări, a fost Ia dispoziţia altor năvălitori efemeri, cari purtau denu­ miri diferite ca: Sciti, Goţi, Agatirşi, Huni, Teutoni, Bulgari, Bisfoni, Alani, Odomanţi, Neuri etc., ce curgeau în diferite epoci dinspre continentul asiatic. Dar despre chipul cum s'a urmat viaţa şi activitatea omenească pe aceste locuri în orice vremi, foarte puţine documente ne pot lămuri până astăzi. Găsim totuşi unele indicaţii că, cu vre-o cinci veacuri înainte de Hristos, cel dintăi mare istoric grec, Heroaot, presupunea doar că prin această regiune viaţa ar fi fost aproape cu neputinţă, deoarece, cei ce l'au informat arătau că n'au putut, trecând din Tracia (Dobrogea) peste Dunăre, să străbată mai adânc pe un asemenea pământ, căci el era în întregime invadat de roiuri nesjărşite de albine, ce nu îngăduiau oame­ nilor să înainteze mai departe. Că vor fi întâlnit aşa ceva informatorii­ exploratori ai lui Herodot e cu putinţă, dar e mai cu putinţă de aseme­ nea ca ei să fi nimerit în niscaiva prisăci naturale întinse, în spaţiul pe care au debarcat, printre nişte bălţi nesfârşite, ca cele ce şi astăzi se gă­ sesc cu indestulare pe malurile Dunărei,-aşa că, poticnindu-se în dru­ mul lor, sau Jipsindu-le mijloacele de a străbate uşor şi răpede mai în interiorul ţărei, ei s'au întors îndărăt de unde plecase, --povestind ceeace Herodot o dă ca lucru constatat. Strabon, geograf. ce trăia cam pe vremea lui Hristos, scrie că nea­ murile ce locuiau pe atunci în vechea Dacie, erau foarte ahotnice de creşterea tuturor felurilor de animale casnice: cai, boi, oi şi altele, iar agricultura era îndeletnicirea lor de preferinţă; că erau foarte primitori de străini,-sentiment numit în greceşte filoxenie, de Ia care pare a-şi fi tras chiar porecla, din o epocă mai veche, însăşi Marea-Neagră, ce fu numită de Romani şi Greci: Pontus-Euxinus, zicere ce ar însemna Mare ospitalieră. . Iubirea sau interesul de prăsire a animalelor al locuitorilor Daciei, se atestă ma! cu samă . printr'un număr de gravuri de pe Coloana lui Traian din Roma, pe care sunt desenate diferite faze ale războaielor Ro­ manilor cu Dacii şi alţi vechi locuitori ai acestor pămănturi.c-de unde se vede că pe lângă băştinaşi se ţin, mai în orice mişcare, turme nu­ meroase de vaci, cai, oi etc. O producţie mare de animale şi grâne presupune negreşit şi un i­ mediat negoţ, prin faptul că nici o gospodărie sau comunitate , nu s'ar fi nutut mărgini în a consuma ea singură tot ce . producea Într'o ramură � oarecare; aşa că schimbul devenea absolut necesar şi deci negoiu] în­ tre diverse regiuni trebuia să iee fiinţă, fără doar şi poate, pentru ob­ ţinerea unor anumite produse ale altor localităţi, de cari populaţia unei ţări putea avea absolută nevoe. .• • [5] • 5 Călăreţi din neamuri se mi-barbare, pe cai de rasă moldovenească, purtând arme şi zale fa­ bricate de ei insişi, cu care se serveau la lupta În vreme de răsboi, sau Id negoţ în vreme de pace. (Dupa o gravură foarte veche). COMERŢULUI MOLDOVENESC Legăturile cu negustorii străini din depărtări şi intemeierea celui dintăi port de mare moldovenesc. Din unele documente străine se cunoaşte că prin veacurile al op­ tulea, al noulea ori al zecelea, mai mulţi mari negustori din părţile de miază- zi şi apus ale Europei, şi de pe lângă Marea Mediterană, numiţi mai în genere Levaniini, căutau sa răsbată cu corăbiile lor în Marea­ Neagră, cu scopul ca în jurul acestui enorm lac să-şi găsească anumite ţermuri, unde să-şi poată stabili oarecari aşezăminte, spre a desface de­ osebite produsuri ale ţărilor lor, de alte specii, bine înţeles, decât acelea ce se puteau afla crescând sau eîectuăndu-se pe pământurile din jurul zisei mări. Aceştia fură, mai ales, Bizantinii, Grecii, Veneţienii, Genovezii, DaI· maţinii, Francezii chiar. de pe litoralele Mărei citate, care îşi trime­ teau din când în când vasele lor plutitoare, încărcate cu mărfuri de va­ loare şi marinari încercaţi şi viguroşi, cari să pătrundă cât mai departe şi să poată găsi ori fixa pe pă· mânturi nouă pentru ei, localităţi po­ trivite pentru vânzarea sau schim­ bul mărfurilor ce prisoseau în ţă­ rile lor de origină, contra celor de care duceau oarecare lipsă. Unul din cele mai favorabile locuri de fixare a unor astîel de târguri, IU, Întrucât ne priveşte, de­ sigur. terenul allător lângă gura fluviului Nistru, care se varsă în Marea-Neagră. Aici, se pare că navigatori Italieni şi mai în special Genovezii, mai înainte de alte po­ poare europene, cari stabilise poate şi- alte tărguri mai din vechime pe maluri mai depărtate, crezură po­ trivit şi putură să stabilească un punct de sprijin spre pământul Moldovei prin întemeierea unui târg, în mijlocul unei populaţii mai puţin culte, cum erau deoparte Mol­ dovenii, de alta diferite rase de Slavi şi alte naţii ce se mai aflau pe acolo. amestecate prin anumite intârnplari . Acest punct, ca să servească mai bine şi mai sigur interesului na­ vigatorilor de care vorbim, trebui să fie garantat impotriva oricărui atac ori jaf din partea serai-barbarilor, ce pe acele vremi erau foarte cu putinţă în orice regiune. Acolo, dar, se crede că Genovezii cei dintăi ridicară ziduri mari de aparare în jurul unei tabere negustoreşti ce înfiinţară ei, lucru' ce dădu naştere apoi unei cetăţi, numită, se crede, mai Întăi Tyras, după însuşi numele vechiu al Nistrului, ori Ermonactu, apoi de Moldoveni Cetatea-AIbă, iar mai târziu, de alte naţii, cu diferite alte denumiri, ca Moncastro, Maurocastro, Asprokastron, Bie/gorod, Eia/o- . grod, weisstadt. weissenburg, Akerman etc. • [6] 6 ___ o " _ DIN TRECUTUL I r. 1 '1 Se găsesc urme că încă de pa la 1387 negustorii genovezi făcuse un tratat comercial cu un oare-care Prinţ Ivanco, din Dobrogea; iar în portul Kilia, ce era şi pe atunci al Moldovenilor, se vede instalat un Consul genovez, Pietro Embrone. La Cetatea Albă se puteau aduce mărfuri de orice soi de pe dru­ muri lungi şi îndepărtate, din întreaga Moldovă, din Polonia, din Rusia nordică (Ucraina), din Crimeea, Tataria şi alte regiuni, spre a se face schimbul sau negoţul necesar fiecărui popor, de unde apoi urmau să se indrumeze îndărăt, pe cale pământească sau fluvială, alte mărfuri obţi­ nute în schimb sau tocmite pe bani. Se prea poate ca cel mai important negoţ de pe Marea-Neagră să se fi făcut aici, la Cetatea Albă, între Moldoveni şi Genovezi, cu toate că se mai aflau şi alte porturi streine pe alte ţărmuri, mai cu sarnă din pricina afinităţii limbei moldovenească şi italienească, de origină co­ mună şi chiar a obiceiurilor sau năravurilor înăscute între răstrămoşii ambelor neamuri. Matfeo da Murano, veneţianul doftor a lui Ştefan cel Mare, descriind bogăţia Moldovei în tot felul de grâne, vinuri şi păşuni bogate, pe care s'ar putea creşte peste 10.000 cai etc., zice că a văzut în Cetatea Albă negustori Italieni, Francezi, Greci şi alţii, cari veneau din Constantinopole timp de 15-20 zile, şi care erau duşmanii netmpacaţi ai Turcilor. Căi de comunicatie şi mijloace de transport. Stingherirea nego1ului Moldovenesc prin navala Turcilor În Europa. Scurgerea produselor prisositoare din Moldova cătră ţările mărgi­ naşe din [uru-i, ca Polonia, Ungaria, Muntenia, Ucraina, Tataria, etc., urmă să se facă bine-înţeles prin drumuri S3U căi croite din a­ dânci vremuri, pe loc drept ori peste vaduri de râuri, fie printre cre stă­ turile munţilor Carpaţi, drumuri ce înlesneau circulatia, incrucişându-se dela un capăt la altul al ţării, de la munti la mare, sau de la un târg oarecare la altul. ' " Se pomeneşte în unele acte vechi de drumul moldovenesc,' sau de drum ul tătăresc, ce erau croite de-a curmezişul întregei Moldove, de drumul dela gura Siretului spre trecătoarea Oituzului şi altele; acel dela Suceava la Cernăuţi, spre Snyatin, Colomea, Lemberg, Kracovia şi apoi prin Polonia, spre Lituania, Germania şi mai departe; alt drum dela Suceava spre Hotin, sau spre Iaşi, ori pe valea Siret ului spre Roman, Bacău, Bârlad, Focşani, de unde se trecea în Muntenia şi chiar peste Dunărea, pe la Călăraşi, Tot pornind din Suceava, centrul politic, şi "economic al Moldovei, se trecea prin Câmpulung în Transilvania, spre Bistriţa mai întăi, apoi cârnind spre miazăzi, spre Braşov, Făgăraş, ori Sibiu, iar mai departe pe pa mântul unguresc şi apoi spre, cel italian. Oraşele moldoveneşti mai comunicau cu Transilvania .şi prin dife­ rite pasuri, sau trecători, printre şirurile Carpaţilor, pe la Bicaz, Tulgheş, Oituz, Trotuş, Ghimeş etc. Mai frecventat va fi fost însă drumul Suceava­ Hârlău-Iaşi-Ţutora-Lăpuşna, spre Kilia, Ismail ori Cetatea-Albă.t pe unde trebuia să se scurgă grosul productelor destinate exportului prin Marea­ Neagră ori Dobrogea, ce era şi pe atunci, ca şi acum dealminterea, lip- ./ • [7] sită în mare parte de o îndestulătoare producţie a grânelor necesare con­ sumaţiei populaţiei băştinaşă. Aceste drumuri, create prin purtarea oamenilor, vitelor ori cailor trăgători la felurite vehicule, au fost şi pe atunci, cum multe altele mai sunt dealtminteri şi astăzi în ţara noastră, urme numai de tălpi ome­ neşti, de copite ori de roate de car, însemnate fără nici o îngrijire, sau cunoştinti speciale; iar în ce priveşte trecerile peste râuri, sau ape di­ ferite, lucrul se făcea cele mai adeseori prin vaduri, late, dar nu prea adânci, pe podeţe inprovizate, ori pe şeici, plute sau dubasuri (luntre înfundate ),-şi foarte rar numai pe poduri anume făcute pentru cară sau vite, trase cu frânghii de pe un mal la altul, sau mânate cu lopeţi ori vâsle ce se sprijineau pe fundul apei, spre a duce podul într'o parte ori în alta. De un singur pod zidit, mai de samă, avem cunoştinţă că a existat în veacurile trecute: e acel numit Podul Inalt, din judeţul Vaslui, celebru prin bătălia ce a urmat pe lângă el intre oştile lui Ştefan cel Mare şi potopul năvălitor al oştilor turceşti. In ce priveşte drumurile prin munţi, ele erau strîmte şi accidentate, afară de tre cătoarea dela Oituz, care era mai largă şi mai potrivită u­ nei circula ţii de cară sau încărcături mai mari. Drept aceasta se citează faptul că Vodă Alexandru Lăpuşneanu, cerând să i se aducă o trăsură mare şi luxoasă din Bistriţa, ea trebui să fie dusă pe căi încun­ jurătoare, spre a trece Carpaţii, tocmai prin pasul Oituzului, deşi prin ce� lelalte trecători s'ar fi scurtat foarte mult drumul spre Iaşi. De aici rezultă că prin pasurile obicinuite ale munţilor, transportul diferitelor mărfuri se făcea numai pe spinarea vitelor sau a oamenilor, iar nu cu cară sau trăsuri, ceeace pricinuia prin urmare un mare incun­ jur pentru transporturile voluminoase. Circulaţia carălor şi a harabalelor devenea însă adeseori cu nepu­ tinţă chiar pe locuri mai plane, când urmau ploi mari, sau omături abon­ dente, aşa că animalele şi roatele vehiculelor se inîundau de multe ori în gloduri enorme, ori nu erau în stare să treacă vadurile sau pârăiele umflate de apele din ploi sau din desgheturi răpezi. In ce priveşte mijloacele de transport, se vede că Moldova a avut totdeauna la dispoziţie belşug de animale trăgătoare, ca boi, cai, din pro­ ducţia proprie prea îndestulătoare; pentru căile de apă s'a servit pa râurile interioare, sau de graniţă, de plute, şeici şi alte asemenea vase plutitoare uşoare, iar pentru Dunărea, ce-o marginea spre miază-zi, ţara noastră poseda tot din vremuri vechi şi va se mai mari, care intrau de­ se ori şi cu anumită siguranţă, chiar pe capricioasa Marea-Neagră. Acest din urmă mijloc de negoţ moldovenesc, mai târziu, într'un moment dat, trebuia să fie stănjenit mult, întrucât, prin veacul al XV -lea , Europa a avut sa sufere invazia hoardelor turceşti din Asia; aşa că, după ocuparea Constantinopolului, aceşti musafiri nepoltiti, îăcându-se stăpâni . pe intrarea şi 'eşirea din Marea-Neagră, crezură de cuviinţă să împiedece . orice 'mişcare .negustorească a altor popoare, in întreg cuprinsul, ca şi în jurul acestei, colosale ape. Prin această împrejurare negoţul moldovenescpe apă se văzu res­ trâns, pentru câteva veacuri chiar, numai la relaţiile cu Turcii, iar pe uscat numai - cu popoarele din jurul graniţelor ei, ceeace produse, o stin- " 1, .. .. COMERŢULUI MOLDOVENESC 7 r ! [8] 8 DIN TRECUTUL t' � ... Vederea Cetăţei-Albe, cel dintăi port moldovenesc la Marea- N eagră. gherire grea, şi o dezorganizare însemnată a mijloacelor de circulaţie pe uscat şi pe apă, cu care locuitorii băştinaşi se deprinsese, în contactul ce au' avut timp îndelungat cu marii negustorjt levantini. Negustoria de graniţă. larmaroacele, import şi export. Relaţii cu târguri străine. In ce priveşte localităţile din întreaga ţ ară şi mai ales de pela marginele ei, pe unde trebuia să se facă în principal negoţul şi schim­ bul în proporţii mai însemnate, se cunoaşte, ca târguri principale, Ho­ tinut, dinspre Polonia, Litva­ ni a, Podolia şi Rusia-mică sau Ucraina, Suceava şi unele tre- cători prin munţi, pentru Tran- silvania şi Ungaria, Bârladul şi Focşanii pentru relaţiile cu Muntenia, Galaţii, lsmailui şi Kilia pentru Dobrogea şi Turcia, Tighina şi Cetatea­ Albă pentru Rusia de jos, Ta­ taria, Crimeea etc. In fiecare din aceste puncte, în afară de negotul local o­ bişnuit, se ţinea câte un nu­ măr stabilit de iarmaroace, în fiecare an, la cari, la date fixe, mergea tot grosul măr­ furilor ce negustorii din ţară îl aveau spre desfacere, şi unde veneau şi alţi negus­ tori din ţările vecine, cari, cumpărând sau schimbând cu mărfurile moldoveneşti, le du­ ceau pe acestea în ţările lor, sau şi mai departe, unele fă­ când chiar- luni întregi de drum, spre a ajunge în Pru­ sia, Bohemia, Olanda, Franţa etc. Nu-i vorbă şi unii din ne­ gustorii moldoveni dese ori treceau graniţele ţării lor, fie du când marfa proprie spre desfacere în alte târguri stre­ ine, fie spre a cumpara de a­ iurea alte mărfuri de. care se simtea nevoie în ţara noatră. Se ştie că mulţi Moldoveni făceau curse dese şi regulate mai întăi în Liow (Lwow, sau Lembergul de astăzi), oraş principal al Galiţiei poloneze, unde unii din ei .stăteau [9] mai multă vreme, aşa că au contribuit chiar la zidirea unei biserici orto­ doxe moldoveneşti, în care să-şi poată face rugăciunile de care simţeau trebuinţă ca buni creştini. Alţii mergeau în fiecare an mai departe la Lipsea (Leipzig), în Sa­ xonia, unde aveau prilejul să cumpere tot soiul de lucruri manuîactu­ rate, pentru îmbrăcămintea de lux, sau pentru orice alte nevoi sau tre­ buinţi ale populaţiei noastre; mai mergeau de asemenea şi la Frankfurt, unii chiar la Viena, cu toate marile greutăţi -ale drumului pe atunci; dar chiar şi produsele animale, ca boii, caii, pieile, blănurile etc., erau duse uneori aproape luni întregi până cine ştie unde, spre ţările apusene ale Europei. In veacul al XV-lea, Moldova avu multe relaţii de negustorie cu o­ raşul, unii zic cetatea Bistt iţa, precum şi cu Braşovul şi Sibiul din Tran­ silvania. Dela Bistriţa mai ales, unde existau probabil şi anumite fabrici, se aduceau la noi mult postav, unelte, arme şi alte lucruri făurite, ori COMERŢULUI MOLDOVENESC 9 . � . .. Cărăuşi moldovenijţtransportănd marfuri, pe" vechilejdrumurid!n ţară. manufacturate. iar în schimb, se trimeteau acolo mari transporturi de vase cu. vin, peşte, lână, boi, ceară, pânză groasă, sumane şi alte produse mol­ doveneşti. Veneau în Moldova din Bistrita şi mulţi meşteri zidari, ferari, chiar - lemnari, de câte hri Domnitorii noştri sau alţi boeri mari aveau nevoie de clădiri frumoase, ori de mobile mai alese. De acolo, ca şi din Polonia, poate şi din Orient, şi-or fi adus Domnitorii moldoveni meşterii ce au zidit minunatele monumente religioase, cum au fost bisericile clă­ dite de Alexandru cel Bun şi urmaşii săi, până şi pentru capodopera înfăptuită de Vasile Lupu-Vodă, Trei-Sţetitele din Iaşi. , pe aceea, printre actele rămase din vremuri, de corespondenţă în­ tre. Suceava, Iaşi, 'Hârlău (Bahlui) 'şi. alte oraşe moldoveneşti cu Bistrita, se.(găsesc scrisori domneşti, din cari. unele hrisoave ce acordă diferite pri vilegii' sau � favoruri cetăţenilor din' Bistrita, pentru afaceri de negoţ, unele dela Roman i Vodă din 1447, dela Petru Rareş, Despot-Vodă, Şteîăniţă Vodă din 1521 etc . [10] 10 - DIN TRECUTUL ------------------ .. Bistriţa fu stăpânită chiar un timp de j Petru Rareş, Domnul Moldo­ vei, impreuna cu mai multe mine de aur şi argint ce se aflau în apropiere. Intr'un cuvânt această localitate, dealtmintrelea ca şi Braşovul şi Liovul, avu în cursul veacurilor precedente cele mai multe relaţii de ne­ gustorie cu Moldova. Negoţul moldovenesc pe Dunărea şi Marea-Neagră. Piraţi şi corsari moldoveni. In ce priveşte negoţul pe apă, propriu zis, avem de arătat, că, pentru poporul moldovenesc, acesta a fost o ramură din cele mai im­ portante ale activitaţei sale sociale, căreia s'a datorit, după cat se vede, în mare parte, atât reputaţia de vrednicie, cât şi principalul izvor de bogăţie al ţărei. Fie prin contactul avut cu Genovezii şi alte popoare civilizate de pe malurile mărei Mediterane, fie prin alte îrnprej urări, ce nu le putem defini, Moldovenii au arătat din cele mai vechi vremi mari calităţi de negustori şi de navigatori, atât pe Marea-Neagră cât şi pe Dunărea, aşa că în veacurile XIII şi XIV chiar, se găsesc urme de aşezări negusto­ reştl moldoveneşti în Kilia, Galaţi (vechea Dinogeţia), Cetatea-Albă şi 4> alte câteva puncte, din .care pricină, unii scriitori istorici botezară în 0- perile lor Marea-Neagră cu numele de: Lac Moldovenesc. S'au fost înfiinţat tot din vremuri vechi şi nu numai în porturile Mol­ dovei, dar chiar şi în Suceava, capitala ei de odinioară, Agenţii speciale, Con suia te chiar, ale Genovezilor şi altor neamuri, cari nu puteau să aibă alt motiv de existenţă decăt doar numai în interesul negustoriei. In epoca marelui Voevod al Moldovei Alexandru cel Bun, relaţiile politico-comerciale dintre statul nostru şi ţările levantine erau foarte strânse, iar vasele de plutire pe mare sau fluviu ale Moldovei fură mai numeroase de cât oricând, ceiace dovedeşte un interes material, negus­ toresc, din cele mai de samă. Cu ajutorul Poloni1or, cu care se inrudise Alexandru cel Bun, acesta reuşi a îndrepta drumurile şi a apăra punctul de razărn al negoţului moldovenesc Cetatea AIbă, de toţi barbarii jăiuitori, ce adesea se încer­ cau să prade şi să nimicească negoţul onest al tărei acesteia. Tot în interesul asigurărei negoţului pe apă mai ales, Alexandru cel Bun întări cu noi ziduri mai mari Cetatea Albă, Kilia, şi înfiinţa încă şi alte cetăţi .sau târg ud mai mici întărite, atât pe Dunărea cât şi pe Nistru. ,� , A trebuit o sforţare mare, mai târziu, Turcilor, ca, după ce au o­ cupat cea mai mare parte din peninsula Balcanică şi au pus ghiara pe Marea-Neagră întreagă, să atace şi să-şi apropie cetăţile moldoveneşti de pe malul Dunărei şi dela gura Nistrului, cum şi vestita cetate tătă­ rască şi port din Crimeea, Caffa, unde, cu toată stăpânirea- de fapt a Tătarilor, Moldovenii uniţi cu Genovezii făceau daravere negustoreştl ' mai însemnate decât oricare alte naţii continentale. O' luptă însemnată fu dată de o parte din oastea şi vasele plutitoare moldoveneşti ale lui Ştefan Vodă cel Mare, împotriva Turcilor, care ataca se Caffa şi luase de acolo multă avere, marfă şi mai ales robi şi roabe, luptă care se sfârşi . , [11] - --- -------------- COMER ŢULUI MOLDOVENESC 11 ( prin a relua din ghiarele Turcilor cea mai mare parte din prada lor, eli­ berând mai ales pe cei ce fură robiţi de dânşii. De câteva ori cetăţile Albă şi Kilia au fost trecute când la Turci, când îndărăt la Moldoveni, aşa că, în urma acestor hărtueli Ştefan cel Mare şi-a văzut o mare parte din vrednicii săi ostaşi căzuţi sub spada Turcilor, luptând pentru neatârnarea Moldovei şi păstrarea celor mai prin­ cipale ale sale târguri de negustorie şi vrednicie ale ţărei. La 5 August 1484 căzu definitiv Cetatea Albă în mâinele Turcilor, şi dela această tristă dată negoţul maritim al Moldovenilor urma sa se stânjenească pentru veacuri întregi. Dovezi indiscutabile de stăpânirea Mărei-Negre de către Ştefan cel Mare, se mai găsesc încă şi actualminte, atât pe inscripţii vechi ce s'au găsit acolo, cât" şi în mănăstirea Zografos, din Muntele Athos, pe o pia­ tră ce se află aşezată în turnul bisericei, cu o veche inscripţie, în care se poate ceti: ,,10 Ştejan- Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn ţării Mol­ "dovei, fiu al lui Bogdan- Voevod, am zidit acest turn pentru corăbii. în "anul 6982 (dela Hristos 1475). Turn pentru corăbii, vasăzică bine-înţe­ les : far luminător. Nu-i vorbă, multă linişte şi bucurie de prada lor n'au avut tocmai Turcii hrăpareţi, căci vasele şi marinarii Moldovei, ne mai putând exer­ cita un negoţ făţiş şi onest, găsiră totuşi putinţa de a ataca pe neaş­ teptate foarte deseori corăbiile turceşti, transformându-se într'o specie de corsari sau piraţi, cari pricinuiau pagube nenumărate celor mai dârji duşmani ai ţărei lor, ceeace făcu pe cotropitori ca multă vreme să nu îndrăznească a eşi la larg şi a înainta prea mult în Dunărea, unde pu­ terea Moldovenilor adesea îi nimicea. Incetul cu încetul au dispărut însă corăbiile mai mari moldoveneşti, ne mai rămănând decât şei cele, tun trele de păscari şi felurite plute con­ duse de mici cărăuşi de diferite obiecte de hrana sau trebuinţă casnica, cari în vremea ernei se retrăgeau în susul râurilor din ţară, Siret şi Prut, iar primăvara îşi relua îndeletnicirea lor printre ostroavele şi bălţile Dunărei. Mai târziu, mulţi din marinarii Moldoveni fură chemaţi şi angajaţi de comandanţi Turci, ca să servească pe vasele lor, fiind recunoscuti ca buni meşteri în arta plutitului şi a evitărei prirnejdiilor pe Dunărea şi Mare, căt şi mai ales pentru destoinicia lor în construirea vaselor plu­ titoare. După un timp însă, când şi Ruşii îşi întinseră puterea asupra Mă­ rei-Negre, în luptele ce aveau de susţinut cu Turcii, angajară şi ei mulţi marinari Moldoveni, cărora le recunoscură meritele meseriei lor, aşa că unii din aceştia ajunseră într'un moment dat chiar coman danţi suprerni ai flotilei ruseşti, atât comerciale cât şi militare. Tranzitul, caravanele şi schimburile productelor sau mărfurilor străine şi locale. Negustorimea ce căuta în diferite epoci să cutreere continentele, de la marginea apusană a Asiei spre. interiorul Europei, ori vice-versa, na­ vigând peste' întinsa apă a Marei-Negre, avea putinţa: de a trece mai deadreptul prin pămăntul Moldovei, lin 'asemenea drum prezentăndu-le o economie de mers, de timp şi de cheltueli, cum şi o mai mare sigu­ ranţă pentru avutul pus în mişcare, .. !i 1: I u ! I li i 1; [12] 12 DIN TRECUTUL I I I 1/ I I : In afară însă de faptul că ţara aceasta putea servi bine de tranzit pentru marii negustori din diferite părţi ale lumei, cată să vedem din ce se compunea atunci produsele, sau marfa ce ea o putea oferi spre export străinătăţei, cât şi ce putea, sau trebuia să i se ofere în schimb, ca import, de negustorii străini din largul lumei? Lucrul e aproape de înţelesul oricui, că o ţară aşa de puţin înaintată în cultura sistematică a bogăţiilor naturale ale solului ei, cum era atunci Moldova, nu putea să ofere străinătăţii decât produse asemenea, ca grănele, lemnul şi vegetale, mulţimea animalelor domestice, ce se reproduceau cu o repegiune de mirat, în mijlocul bogatelor şi nesfârşitelor păşuni şi poene ale tării, vâ­ natur fiarelor ori animalelor salbatece sau al păsărilor, cari produceau o cantitate imensă de piei, blăni sau pene, lânuri pentru diferite intrebu­ intari, coarne şi oase de vite şi în acelaş timp, ca mineral, o cantitate respectabilă de sare de bucătărie, ce se scotea din vremi necunoscute de către Moldoveni, fie de sub pământ, prin săpături adânci, fie prin e­ vaporare din anumite bălţi ori isvoare. Se pomeneşte de asemeni şi de exploatări ale unor fântâni de păcură, cum şi unele extrageri de metale preţioase, ca aurul şi argintul, după cum se poate deduce din anumite dispoziţii proibitive ale exportului unor a­ semenea metale, prin tratate vamale vechi ale lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi alti Domni moldoveni, despre care vom vorbi mai departe; dar despre acestea, amănunte mai de samă n'au prea ajuns până la noi. Unele din mărfurile produse în Moldova apucau calea Munteniei, ce trăia ca stat deosebit, altele spre Galiţia, cum am arătat, mai puţine însă spre ţara tătărască sau căzăcească, ori spre Tracia, apoi Turcia şi porturile asiatice, duse în mare parte" de corăbii străine, dar şi de u­ nele vase plutitoare moldoveneşti, ce porneau din unicul port mai de sarnă al ţărei, Cetatea Albă, întrucât gurile Dunărei fură din cele mai vechi vremi foarte puţin accesibile intrărei vaselor mari plutitoare, din pricina înprăştierei apelor lor pe câmpuri plate, ce formau mai pretutin­ denea mlaştini şi pârăe, pe cari plutirea era foarte puţin indemânatică. Portul de care am' vorbit fu inima negoţului Moldovei, ori poarta prin care trebuia să se strecoare cea mai mare parte din activitatea e­ conomică a ţărei acesteia. Aici descărcau şi de aici trebuiau să por­ nească îndărăt cărăuşii ce urmau să ducă tot felul de mărfuri scurse din Moldova, sau sosite în port de pe apă, formând astfel caravane lungi, incunj urate şi păzite de cete de oameni armati, întrucât călătoria prin pustiurile Basarabiei va fi fost pe atunci şi grea şi primejdioasă, din pri­ cina rărimei populaţiei şi a tărgurilor, cum şi a necontenitelor incursii ale hoardelor semi-barbare, compuse din Slavi, Tatari şi alte triburi, ce'şi aveau aşezarea în părţile de jos ale Rusiei, dincolo de Nistru. Dacă pentru export grija pazei caravanelor trebuia să o aibă mai numai Moldovenii, Ia import, adică Ia intorsul cărăuşilor de Ia Cetatea Albă spre susul Moldovei, paza se întărea desigur cu proprietarii, sau oamenii special năimiti ai negustorilor, ce 'şi aduceau . din afară marfa ' lor spre a o desface în ţara noastră, sau a o trece mai departe., Nu rareori însă, aceşti transportatori aveau de susţinut Iupte dârze cu bandele străine din vecinătate, lupte în cari marfa sau avutul lor erau expuse prădăciunilor sau distrugerei. Odată ajunse însă mărfurile de irn- . , [13] port în târgurile din centrul sau susul Moldovei, ele puteau mai sigur să-şi aleagă drumul ce le convenea, mai ales pentru acele ce nu se în­ trebau, sau nu se puteau vinde cu preturile cerute în Moldova, dar aveau toată înlesnirea de a trece peste graniţe, în ţările dinspre centrul Europei. Astfel, în schimbul-negoţ urmat pe pământul acestui principat, al materialelor prime de export, se întroducea negreşit produsele şi Iabrica­ tele _ străinătăţii, atât din Asia, cât şi din Byzanţ, peninsula Balcanică, Ita­ Ha, Franţa, Anglia şi alte ţări europene, ca pânzeturi şi stofe fine, pie­ lărie meşteşugit lucrată, metale în felurite forme şi pentru orice între­ buintări, obiecte de găteală sau lux, de artă şi altele. .... ----------------�---------------------------- -- ---- COMERTULUI MOLDOVENESC 13 Corabie moldovenească pentru Marea-Neagră, din 1400. (Din "Istoria Marinei Române" de Comandorul Ciuchi). Caracteristica celor ce au neguţitorit În Moldova. Infiinţarea crâşmelor. Negustori oneşti, piraţi, ,contrabandişti. Ce fel de indivizi ori de ce neamuri anume erau aceia care-şi trime­ teau reprezentanţii lor să negustorească mărfurile sau productele lor ce se aduceau în portul Cetatea ... Albă, sau pe cât posibil pe apele Dunărei, până la micile localităţi ce se fundară ocazional, tot din vremuri necu­ noscute, pe ambele maluri ale acestui râu, cari mai târziu luară numele de .Kilia, , Ismail, Reni, Tulcea, Galaţi, Brăila etc., căci e lesne de înţeles că' numai băstinaşii din Moldova nu puteau acoperi exclusiv : ei atari îndeletniciri ? - '. _ • , Din cunoştinţele transmise până la noi se constată că cei ce făceau negoţul cel mai. însemnat în Moldova, de prin veacurile' al treisprezecelea , . .' [14] • DIN TREcutuL şi următoarele, când acest stat fu întemeiat mai solid sub Domnii regu­ late, aparţineau mai multor din naţiile cunoscute din vechime că aveau aptitudini speciale în ramura de activitate a negustoriei propriu zisă ; de unde rezultă că cei mai numeroşi străini din părţi mai departate, ce au răsbătut şi s'au inţelenit apoi în pământul acesta, au fost, în afară de Genovezii (Italienii), despre care am vorbit, Armenii, Grecii şi Evreii în primul loc, şi pe lângă ei, în proporţie mai redusă, vecinii de peste graniţă: Polonejii, Nemţii, Ungurii, Saşii etc. Se pomeneşte chiar, pentru aceste două naţii din urmă că ele au avut specialitatea de a dota Moldova cu una din negustoriile cele mai... regretabile, adică acea cu produsele alcoolice şi infiintarea crâşmelor, cari, în poporul băstinaş al ţării din vechime, erau încă necunoscute. Avem de observat însă că purtarea negoţului nu era făcută în genere \ numai de oameni oneşti, de producători vrednici, sau de indivizi ce cău- tau să-şi agonisească viaţa numai din munca lor cinstită; căci mulţi din negustorii ce aducdeau măr�uri în ţară pe ap� şi pe usc�t, .fădceau 1- parte din anumite ban e, orgamzate cu scop de răpire a muncel ŞI rep- turilor altora, şi' şi practicau meseria doar răpind sau furând de aiurea ceeace aduceau în Moldova de vânzare, pe pământ ca simpli bandiţi, sau acaparatori cu forţa, iar pe apă ca piraţi sau corsari, ce se aruncau asupra corăbiilor ce pluteau sub conducerea negustorilor oneşti, ucigând pe cei ce se opuneau lor şi apropiindu-şi mărfurile ce se transportau spre vânzare. Nu mai puţin, tot pe atunci, se aflau anumiţi indivizi, cari găseau un folos mai mare în negoţul lor sustrăgându-se dela îndatoririle comune, de a plăti taxe vamale către Domnie pentru mărfurile ce aduceau, aşa că contrabanda, se afla în mare favoare şi prin acele vremi, cum încă ea nu s'a potolit nici în zilele noastre. �rmenii, Grecii, Evreii. In mai toată Moldova, dar mai în special în Iaşi, între princi­ palele neamuri străine ce au introdus negoţul, se cunoaşte dar a fi exis­ tat odinioară un număr mai mare de Armeni, Greci şi Evrei. In ce priveşte pe cei dintăi, se găsesc şi azi urme istorice, bine documentate, despre .. ,' vechea lor aşezare, mai multe decât pentru celelalte naţii de care vorbim. \ Aşa, prin veacul al XIV-lea, o comunitate numeroasă de Armeni, se vede a fi existat în centrul Iaşului, unde ei îşi clădiră o mare biserică ! de zid masiv, ce poartă data de 1395. O versiune însă susţine că o altă I biserică, mai veche, alăturată celei Armeneşti, având astăzi .patronul Sf. Sava. ce serveşte şi acum din timpuri aproape necunoscute cultului ortodox-moldovan, ar fi apartinut, în ce epocă nu se ştie, tot Armenilor, dela cari ar fi trecut la Moldoveni prin vânzare, ori prin luare silită de către vechile ocârmuiri ale ţărei, S 'a încercat de unii să se conteste data de 1395 a bisericei Arme­ neşti din Iaşi, de care am vorbit mai sus. Cercetătorii competenţi şi sin-o ceri vor putea însă oricând să se convingă de realitatea şi 'adevărul acelei inscripţii, atât prin examinarea lespedei ce se păstrează incă acolo, cât şi din argumentele ce am publicat asupră-i, în opuI meu Orasul lasi: Din inscripţia lapidară păstrată până astăzi în biserica cu' hramul . . ---r-- [15] - .. COMERTuLUI MOLDOVENESC �--------------- Sfintei Născătoare de Dumnezeu, ce se atestă a fi zidită de .Epitropul': Haceico, părintele Iacob din Gis, Hagi Macarie din Ciuha şi Hagi Kir­ kor (Grigore), toţi vechi negustori locali, la data Armenilor 844, iar a ortodoxilor 1395, rezultă îndeajuns că credincioşii respectivi, în număr cât se poate de mare, posedau în Iaşi o organizaţie si o avere aprecia­ bilă şi erau stabiliţi de mult, în afară desigur şi de alţii ce puteau fi trecători, în interese de negustorie ambulantă. Nici un motiv serios n'ar fi avut Armenii de odinioară, ca şi cei din epoca de faţă de altmintrelea, să falşifice data zidirei bisericei lor, dând-o îndărăt cu un veac sau două, deoarece ei nu vor fi căutat prin aceasta să-şi revindice drepturi politice de vechime, de nobilitate sau de orice alt soiu în ţara aceasta, fapte care să-i silească a'şi constitui dovezi de antica lor stabilire în acest oraş, negăsinduse nici o urmă deaseme­ nea pretenţii în vechile noastre scripte. Alegaţia, apoi, că Armenii ar fi venit în Moldova din Polonia, şi în special din Lemberg, este tot ce poate fi mai nepotrivit, deoarece, ca să ajungă ei în ţara leşască, por­ nind cu mărfuri sau emigrând din vechea lor patrie Armenia, Asia Mică, ori din Turcia, e la priceperea oricui că nu puteau trece înconjurând prin pămănturile aproape sălbatice de prin Crimeea, Caucazia etc., stă­ pânite de Tatari şi alte neamuri asemenea, cari le-ar fi răpit fără doar şi poate şi mărfurile sau averile proprii şi chiar viaţa. Era singurul drum mai direct şi mai cu putinţă, acela de-a curmezişul Marei-Negre, spre portul moldovenesc, de unde li se deschidea o cale mult mai si­ gură şi mai scurtă, şi spre Polonia. Grecii începură a intra mai numeroşi abia mai târziu în această ţara şi prezenţa lor avu de efect mai întăi nu atâta negoţul propriu zis, cât mai ales acapararea unor funcţiuni oficiale, prin influenţele conaţiona­ lilor lor din Byzant ori Stambul, cari veneau deseori în relaţii politice şi financiare cu unii din Domnii, sau candidaţii la domnie ai Moldovei. Alipindu-se astfel pe lângă boerimea ţărei, prin spiritul lor ascuţit şi captivator, Grecii ajung să facă averi însemnate şi să acapere bunuri ori funcţii, ba chiar să se încuscrească cu multe familii din cele mai de samă băstinaşe. Cei ce reuşesc a se înstări aicea, atrag apoi un număr tot mai mare de compatrioţi, aşa că într'un moment dat, cea mai mare parte din funcţiile şi comertul ţării ajunse pe mâna Grecilor, dela Dom­ nitor până la cel mai mic zapciu. In ce priveşte pe Evrei, prezenţa lor în .Moldova, a fost şi este încă mult discutată in diferite scrieri, unii sustinând că ei ar fi incurs în acest teritoriu chiar 'odată cu coloniile aduse de Romani pentru popularea Daciei, pustiită de răsboaie, alţii arătând că ei au venit cu mult mai târziu, întrucât documentele istorice vechi încep a pomeni de ei, ca aşe­ zaţi aici, abia prin veacurile al XVII-lea şi următoarele. Cea mai puternică probă ce vor să dea Evreii de stabilirea lor în vechea capitală a Moldovei, ar fi aflarea unor pietre funerare în vechiul cimitirul Israelit din Iaşi, cu inscripţii greu de înţeles, cari ar dovedi prezenţa lor aici' din' vremi necunoscute, Cu toate cercetările făcute însă" .n'arn putut 'da de urma unor atari inscripţii, ce se zice căau fost decalcate de fostul profesor şi arheolog Nicolai Beldiceanu, care nu a dat publicităţii nimic în privinţa aceasta şi nici la Academia Română, unde se susţine că ar fi fost depuse, nu le-am putut afla. Il I i i "i ' � I "--:-:-0" [16] I . , 16 DIN TRECUtuL Polonejii, Ungurii, Saşii, Nemţii. c, Herghe.liile de cai admirabili, produse în Moldova. (După emblema unei harti geografice, din veacul al XVI-lea). Iaşii târg Iill Filisten'ilor . Odinioară şi până chiar în vremea lui Ştefan cel Mare, se dovedeşte cu mai multe hrisoave că Iaşii s'ar fi numit şi Forum Philisti­ norum, adică Târgui Filistenilor) mai ales în corespondenţa diplomatică. Aceasta ne indică doar că din vremi mai vechi vor fi fost pe aici mulţi negustori străini, cari pare că se concentrau in acest < punct mijlociu al ţărei, la Iaşi, unde constituiau un fel de târg ori iarmaroc, ca 'Să zic aşa internaţional, în care se vor fi aglomerat depozite de mărfuri străine, şi de unde, apoi, ele urma Il să, se desfacă ori împrăştie spre alte localităţi. Numele de Philisteni, ce l'a purtat odinioară Q natie vdin regiunea Despre Poloneji avem date certe că ei au intrat .adesea cu duiumul în Moldova, prin faptul" mai ales că Domnitorii acestei- ţări se încuscreau foarte des cu familiile domnitoare din Polonia, şi că boerimea ţării îşi făcea adesea educaţia sa şi a descendenţiIor în şcoli poloneze, de unde aducea şi profesori ori guvernante pentru tinerime, meşteşugari de sarnă, ce lipseau intre băştinaşi şi chiar oameni de serviciu, oameni culţi în genere, cari apoi se stabileau în ţară, practicănd fie oarecari negustorii, fie meşteşuguri, arte, educaţii etc. Catolicii şi protestanţii, în­ tr'un cuvânt, de, alte origini, au intrat în diferite timpuri în Moldova, însă în număr totdea­ una mai restrâns, stabilindu-se ca negustori, ori industriaşi, şi deşi catolicii mai ales pretind a fi avut, mai multe biserici în Moldova, înca din veacul al trei­ sprezecelea, totuşi niciodată a­ ceste neamuri nu se vede a fi a­ vut vre-o preponderenţă însem­ nată în negoţul ţării, fie ca nu­ măr, fie ca avere. Aceste incursii numeroase de străini-cari au acaparat în di­ ferite epoce negoţul ori aface­ rile publice in Moldova, ne do­ vedesc că, dela început, băştina­ şii acestei ţări n'au avut multă tragere de inimă. spre negusto­ rie şi meşteşuguri,' dedându-se în orice timp mai mult ocupaţii­ lor agricole şi domestice, de or- din patriarhal, afară de puţinii .. ,� ce au putut parveni în posturi oficiale, politice ori militare. . .. 'i . I I I 1, I 1, 1. I . , " [17] s eOMERTULUl MoLDOVENesc 17 N. A •. Bogdan. Comerţul Moldovenesc. i. II 'I I i , '1 i' I t 2 E lucru stabilit că ,deverul cel mai mare al exportului Moldovei s'a făcut în vechime mai ales cu animale şi în spe­ eial cu cai şi boi. Incă de pe vremea stăpânirei Dacilor asupra acestui pă­ mânt, se poate vedea la ce cinste şi preţuire erau considerate de ei cele mai de samă din animalele casnice ale omului. Calul îigurează în marca, pe steagurile. şi pe monedele Regatului Daeiei. Şpecia bovină este deasemenea mtâlnită- în diferite- faze sau manifestări ale vieţei Dacilor. Despre producţia. cailor în Moldova ne vorbeşte însuşi marele poet al Ro- Bogda":·Voe�od, !undatorul Principatului Moldovei. mei Ovidiu, care, exilat în Tomis (După o IitograHe din Colecţia G. Asald). (Constanta de azi), e informat prin sine însuşi, sau prin cei ce vor fi călătorit prin această regiune, ca aicea se produce cai admirabili, ceeace se vede din nişte versuri ale sale, din care unul figurează şi PE' o hartă veche a Moldovei, probabil . din veacul al Ifi-lea, al cărei cartuş (emblemă) ne înfăţişează o herghe­ lle 'de cai, de o conformaţie aleasă, iar zeita ,Diana, ,cu. un -. crai-nou �e�asupra f(u'nţei, rezemată pe un piedestal,' pe care stă scris Moldavia, ţine în mână o bandă 'purtând inscripţia": . ,,'Admiratur equos. (Ovidiu)". Harta în chestie, pe care am găsit'o între multe alte 'documente vechi, Palestinei, care, fără să fie de origine evreiască, avuse din potrivă, încă din vremurile biblice, lupte înverşunate contra acestora, este atribuit în timpurile de care ne preocupăm, după cum se vede în diferiţi autori străini, unor negustori din anumite localităţi din Asia�Mică, ce cutreerau Europa întreagă mai ales prin evul de mijloc, cu mărfurile ş.i darave� rile lor; şi, întrucât prezenţa lor determină la noi denumirea însăşi a unei localităţi principale, ca jor al filistenilor, aceasta ar putea dovedi sigur că negoţul ce se făcea aci avea o importanţă deosebită, care do- mina regiunea întreagă a ţărilor vecine. Aceşti Filisteni se crede a fi fost, cel puţin în parte, aiini, dacă nu chiar a� celaşi neam cu Iazigii, despre care am vorbit în paginele precedent�, căror de asemenea li se atribuia calitatea de abili negustori; în niei un caz însă nu pot fi confundaţi cu Armenii sau cu �"", . Evreii, al căror nume şi origine erau t ' destul de bine cunoscute strămoşilor noştri, pentru ca să-i numească, fie şi în diplomaţie, altfel decât pe numele lor ştiut de lumea întreagă. -- Cel e mai de samă produse al e Mal d ovei, caii şi boii. .,;;- - [18] '18 DIN -TRECUTUL într'o anctivărie din Berlin, se poate vedea în original în Arhiva Statului din Iaşi, cărei am cedat-o. Şi în însăşi marca oraşului Iaşi, foastă atâta vreme capitală a Mol­ dovei, se vede, încă din veacul al 17-lea, dacă nu de mai înainte, de­ semnul unui cal, care se menţine până la jumătatea veacului precedent, când a fost înlocuit, fără motiv serios, prin alte insignii. In marca jude­ ţului Iaşi, precum şi în marca judeţului Bălţi, care după cum am mai spus, până la răpirea Basarabiei făcea parte tot din acel al Iaşului, (o­ dinioară considerate ambele aceste regiuni ca Ţara Iaşiior, a Iazigilor, ori ca Principat al Iaşilor chiar), calul a fost şi este menţinut şi până astăzi, chiar şi sub dominaţia rusească, ca o dovadă că aceste locuri produceau, prin întâmplare sau ca dar al naturei, cei mai buni şi mai frumoşi cai din regiunile incunjurătoare. - Marca Statului şi a monedelor întrebuinţate ele poporul Dac, reprezentând un cal, în diferite poziţii. După cele scrise de Reichesdorj, din vremea domniei lui Stefan cel Mare (1541), în Moldova se produceau cai foarte aleşi, "turceşti şi mol­ doveneşti", cum şi cai "de Asturia", renumiţi pentru graţia mişcărilor lor şi alte specii foarte bune şi în mare număr. Domnia însă nu îngăduia exportul unor asemenea cai, din cei mai buni, pentru armată mai ales, decât doar unora din soli sau ambasadori ai puterilor vecine, cărora li se dădea excepţional numai învoirea de a scoate din Moldova câte un mic număr oarecare. Cu toate însă' că ţara aceasta nu era închinată Încă formal Turcilor, to­ tuşi Ştefan, în momente de pace şi bună înţelegere cu dânşii, le trimetea pe fiecare an câte un peşcheş de 500 cai, din cei mai aleşi şi mai ageri, şi câte 300 de şoimi deprinşi la vânătoare. Sunt indicii, că toţi vecinii, mare parte duşmani, ce i-arn avut în veacurile de" mai demult, erau ahotnici după caii moldoveneşti, căci ve­ dem din tratatele urmate între Domnitorii noştri şi zişii vecini, cum cei mai buni cai, -- acei ce trebuiau să servească mai cu samă în lupte, sau spre apărarea ţării, erau opriţi de a fi exportat! din ţară, ori ce preţ s'ar fi încercat a se plăti, ca cost sau ca vamă pentru ei. Lucru raţional Iu, ca odată cu creşterea hergheliilor de cai, să se prăsască pe acest pământ, înbelşugat în păşune, ori în codri de toate mărimele şi cirezi de boi, turme de oi şi capre, bivoli, odinioară zimbri sau bouri chiar, după cum dovedeşte marca Moldovei, "un cap de zim­ bru" , precum şi, de asemenea, animale sălbatice, ca ceabi- căprioare, vulpi, jderi, veveriţe, urşi, lupi, epuri etc., ale căror vânătoare dadeau Q cantitate foarte însemnată de blănuri, piei de o valoare remarcabilă, ori chiar carne de consumaţie. ' --�---- � [19] COMERTULUI MOLDOVENESC 19 Legenda lui Bogdan, supranumit sau confundat cu Dragoş, căruia i se atribue fundarea Moldovei, de a-şi fi înaugurat Domnia prin vână­ toarea unui respectabil dar înfiorător bour sau zimbru, după care şi-ar fi luat chiar ţara marca sa, e încă un motiv sprijini tor al tradiţionalelor vânători ce se făceau prin aceste pământuri, cum şi în aceiaşi vreme o dovadă de bogăţia în animale de tot soiul, ale căror valori produceau mijloace însemnate de existenţă şi negoţ populaţiei din acele vremuri. Prăsi rea boilor în special, e însemnată din epoce şi mai vechi, ce nu ne sunt îndestul cunoscute, întru-cât se găsesc indicii fie pe unele mo­ nede antice, fie pe diferite monumente, sculpturi ori inscripţii, că în Marca oraşului Iaşi in 1650, reprezentând un cal. Marca oraşului laşi in 1834, reprezentând un cap de bou, un cal şi doi peşti. Marca judeţului Iaşi, din Moldova şi Basarabia, re­ prezentând un cal. viaţa poporului ce moşteni pământul pe care'l locuim, desemnul boului sau capul de bou (uneori atribuit zimbrului) a figurat la loc de cinste, ca emblemă fie a statului, fie a comunelor sau a conducătorilor lor. Şi acum vre-o doi ani, în săpături făcute în portul dobrogean Balcic, ce odinioară se crede a fi fost stăpânit un timp oarecare de Domnii Moldoveni, s'au găsit pietre mari de arhitectură ornate cu capete de bou, încunjurate de lauri, lucru ce se poate atribui şi stăpânire! moldoveneşti prin acele locuri,-cu atât. mai mult că şi una din localităţile de pe litoralul Marei-Negre din partea Dobrogei, a purtat, cum se vede în unele hărţi mai vechi, denumirea de Moldavia . , .. . , ,j. '" Marca ţinutului Eşii, în 1828. . T Ma�'ca .Primăriei oraşului' Jassl în 1862. [20] I 1 1 ! ... 2 l' � r i' r : "i "" 1 " � I • ! In epoca lui Alexandru cel Bun şi a urmaşilor săi. Mijloace de producţie. Cine făcea negustorie În ţară. 'a bucurat Moldova întotdeauna de folosul păşu­ nilor şi a pădurilor, de produsele îmbelşuga­ te ale apelor curgătoare din ţară, râuri şi ia­ zuri, cele mai multe scurgându-se din munţii Carpaţi, cari produceau o cantitate enormă de peşti şi alte animale de apă. Dar mai ales Du­ nărea, cu gurile şi bălţile ei nenumărate, pro- . ducea în regiunea vărsărei lor în mare un vânat din cele mai abondente, relativ uşor de obţinut, cu toate că mijloacele de păscuire atunci nu erau aşa de perîecţionate ca în timpul de faţă. Mai în special păscuirea moronilor, cari puteau îndura un transport mai îndelungat până în ţările străine, aducea bine-înţeles un câştig mult mai însemnat întregei ţări, decât alte soiuri de păscării, Dar, după cât ne putem informa, nu numai poporul fără ranguri de nobleţe ştia să facă negoţ în ţara Moldovei; mulţi boeri, unii Domni, sau alţii cari candidau la Domnie, fie pentru câştig, sau ca să ajungă la scopurile lor, făceau diferite acte de negustorie, cum se văd adesea insişi V oevozii Moldovei, printre cari Alexandru cel Bun, care aduce din Polonia arme, ţesături, argintării ş. a., Ştefan cel Mare, ori descendenţii lor, ca Ştelăniţă, Petru Rareş, care din tinereţe îşi alesese meseria de păscar, Lăpuşneanu şi mai ales Aron-Vodă supranumit cel Cumplit, care după ce vagabondează prin Polonia, Germania, poate şi în alte locuri, ajungând în Constantinopol, unde nădăjduia să intre în favoarea Sulta­ nului şi a celorlalţi mari demnitari turci, ca să capete tronul Moldovei, şi neavând bani îndeajuns spre a înbuiba cu bacşişuri pe cei ce trebu­ iau să-i sprijine năzuinţele, fu silit să se ocupe cu negoţul de ... pietre scumpe, pe care poate că le agonisise prin moşteniri, sau prm alte împrejurări necunoscute. Se mai ştie că pe când era Domn Petru Rareş, trimetea la iarma­ roacele din Galiţia. turme de câte 1000 de boi, pe' lângă" alte mărîuri : Iancu Sasu- Vodă de· asemeni trimetea tot în Polonia spre � vânzare-câte 1800 capete de boi. In schimb însă aceşti Domnitori aduceau din ţările vecine, fără multă cheltuială şi cu scutiri de taxe, orice 'alte mărfuri le trebuiau, fie pentru Curtea lor, fie chiar pentru ... revirrdere cu câştig, cum vedem că mai târziu şi alţi stăpânitori ai tărei,' ca Ghiculeştii, 1 t, I .-i-. / .. ----�� -----��.------------------------ � .. [21] COMERŢULUI MOLDO�ENESC ._. --- ._-------------- 21 . . Duculeştii etc.. se ocup cu asemenea daraveri, până ŞI prin mijlocirea Domniţelor lor. Diferite fapte de negoţ se văd citate în multe hrisoave Domneşti şi prin unele tratate încheiate de Domnii Moldoveni cu Regii Poloniei, sau cu alţi demnitari străini din epocile respective. Un document din cele mai vechi, inainte de descălicarea lui Bogdan, ne dă indicaţii că prin anul 1134, Ivanco Rostislavovici, ce se crede a fi fost Prinţ al Republi­ cei Bârladutui, ce exista pe atunci sub suzeranitatea Regelui Galiţiei, ar fi scutit pe anumiţi neguţitori din Mesembria, de plata vămei la descăr­ carea mărfurilor aduse de peste Dunărea, ce se făcea în oraşul Galiciu­ mic, care fusese constituit astfel într'un fel 4e portofranc, dându-le însă posibilitatea de a o plăti în Tecuci, Bârlad, ori în alte oraşe; asemenea numitul mai scuteşte şi pe alţii de plata vămilor la încărcatul mărfuri­ lor pământene şi cele ungureşti, ruseşti şi boeme, în oricare altă locali­ tate, afară numai de Galiciul-mic, unde urma a plăti după preţuirea ce va face-o însuşi Voivodul mai sus numit. In 1421 Alexandru Vodă cel Bun despărtindu-se de soţia lui Rin­ gala, sora Regelui Poloniei, îi acordă o pensie de 600 zloţi, care, dacă nu ar fi răspunşi la vreme de Domnitor, Regele să aibă dreptul să a­ resteze pe toţi negustorii Moldoveni, ce s'ar găsi prin Polonia, cu deo­ sebite interese. Acesta de altfel era modul prin care se în pline au pe a­ tunci datoriile între state străine, căci se apuca cel dintăi conational al datornicului, ce se afla în ţara creditorului şi se înplinea de suma datoriei, rămănând însă acestuia dreptul, când va reveni în ţara lui, să apuce la rându-i pe adevăratul datornic şi să-I inplinească de ceeace i s'a luat silit pentru el. Despre Alexandru-Vodă Lăpuşneanu, se vorbeşte că şi el făcea negoţ pănă şi cu Veneţia, unde trimetea boi şi alte producte moldo­ veneşti, primind în schimb diferite manufacturi sau obiecte de lux, cu care îşi inpodobea desigur Curtea. Ar fi fost chiar prea luxos acest Dom­ nitor, căci îl vedem asemenea, din alte acte, că aduce din Transilvania mobile, stofe speciale, vinuri străine, medicamente diferite,-cerând să i se trimeată în Iaşi şi diferiţi meşteri, printre cari şi fabricanţi de bere ... băuturică pentru care era foarte ahtiat Lăpuşneanu-Vodă şi soţia lui chiar. Cel mai vechiu tratat şi convenţie vamală Între Moldova şi Polonia. In lipsă de alte documente, cari vor fi existat, credem, între statul moldovenesc şi unele din ţările vecine, tratatul sau convenţiunea va­ mală ce se cunoaşte că a avut fiinţă în veacul al 'cincisprezecelea, în­ cheiat de Alexandru Vodă cel Bun, cu reprezentanţii comunali ai Capi­ talei Galiţiei, bine-înţeles după aprobarea şi a Regelui Poloniei, cu data de 8 Octombrie 1408, prezintă un interes deosebit pentru cunoaşterea trecutului organizaţiei administrative, financiare şi vamale în ţara noas­ tră, ca punând baza unei reglementări scrise, despre care până la dân- .sul nu putem avea nici o idee Acest act s'a redactat şi încheiat în Suceava, capitala' Moldovei de p� .atunci şi' în el g�sim o sumă de .. amănunte asupra produc­ . telor' ţării noastre, cât şi asupra modului de percepere. a dărilor cătră stat. Tratatul de care e vorba cuprinde următoarele dispoziţii: ... .! [22] 22 ,DIN TRECUTUL 1.: I l' I il i II I , I I 'i 1/ '1 li I :1 1. • Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Voevod, Domn ţărei Moldovei, am încheiat cu sfetnicii şi târgoveţii din târguI Liov (Lemberg), următorul aşezământ vamal, după cum trebuie să umble ei cu mărfurile lor În ţara noastră, plătind vame mai uşoare de cum au fost În trecut, şi anume: Dintăi vama de căpitenie dela Suceava, la descarcarea postavurilor se va plăti acolea câte 3 groşi de la "1 grivnă; tot atâta pentru cumpărarea mărfei tătăreşti în Su­ ceava: rnatasă, piper, carnhă (un fel de stofă aurită), tebencă (o stofă de mătasă), temiap (?), cvas grecesc (un fel de vin dulce). Iar cumpărând aceste lucruri În alte oraşe ale noastre, acolo la locul cumpărăturei se va plăti câte 2 groşi dela 1 grivnă şi apoi la Suceava tot câte 3 groşi dela 1 grivnă şi numai astfel va fi slobod a le revinde la alţii. . Scoţînd vite din ţară la Lemberg se va plăti În Suceava dela 1 vită câte 1 groş, asemenea dela 10 porci, 10 oi, 100 veveriţe; dela 1 cal sau 1 iapă câte 6 groşi; 100 vulpi, 10 groşi, 100 piei crude de oaie 4 groşi, 100 piei de miel 2 groşi, 100 piei de bou 15 groşi. Atâta pentru vama de căpetenie dela Suceava. Exportând mărfurile spre ţările tătăreşti, se va plăti dela 12 cântare În Suceava câte 1 rublă de argint, În Iaşi, 30 groşi, În Cetatea-Albă 1/2 rublă de argint; iar mer­ gând nu prin Cetatea-Albă ci prin Tighina, se va plăti acolo vama Cetăţii-Albe, afară de plata trecătoarei, şi Încă şi la strajă se va mai da dela tot carul câte 12 groşi. Ducând vite din Moldova la Tatari, se va plăti de pre toată vita În Suceava câte 4 groşi, În laşi 2 groşi, de asemeni În Tighina ; iar de pre 100 oi în Suceava 60 groşi, În Iaşi 30 groşi, de asemenea În Tighina. Aceasta e vama pentru export la Tatari Postavurile cată a Se vinde chiar la locul descărcărei În Suceava, iar nil cumva în alte oraşe ale noastre, şi apoi cu banii prinşi din vânzare slobod va fi de a umbla şi de a târgui orice lucruri În toată ţara noastră. Exportul postavurilor la Unguri şi la Munteni este slobod, anume: pentru exportul muntenesc se va plăti În Suceava dela 1 grivnă 3 groşi, şi la graniţă la Bacău dela 1 grivnă 3 groşi, şi apoi la Întoarcere din Valahia cu marfă de acolo, fie piper, fie lână fie ori şi ce, se va plăti În Bacău dela 12 cântare, 1,2 rublă de argint; iar pentru exportul postavurilor la Bistriţa, În Ungaria, se va plăti În Suceava dela 1 grivnă 3 groşi, În Baia dela 1 gri vnă 1 1/2 groşi, asemenea la Moldaviţa: şi apoi la Întoarcerea din Ungaria cu marfă de acolo se va plâti de la 1 terhat În Moldaviţa 2 groşi, tij în Baia. Exportând postav uri la Braşov se va plăti În Suceava dela 1 grivnă câte 3 groşi, la Bacău, 1 lI! groşi, tij la Trotuş; şi la Întoarcere de acolo dela fiecare terhat în Trotuş, câte 2 groşi şi tij În Bacău. Slobod este a se exporta în Galiţia caii moldoveneşti cei în preţ de 3 grivne, pre­ cum şi caii ungureşti sunt slobozi plătindu-se la locul cumpărăturei, dela tot calul căte 4 groşi, la depozit în Suceava căte 6 groşi, in Siret 2 groşi, tij în Cernăuţi, iar sco­ ţându-se cai sau iepe la Carneneţ în Podolia, se va plăti în Dorohoi vama Siretului şi în Hotin vama Cemăuţului : aceasta este vama pentru cai şi iepe. Cumpărănd vite sau cârlani în Bacău sau în târgu! lui Roman, sau în Baia, sau în Neamţ sau în alte oraşe ale noastre. la locul curnpârăturei se va da vamă: dela 1 vită 1 groş, tij dela 10, oi, sau dela 10 porci, sau dela 100 piei de miel: dela 100 piei de bou 10 groşi} dela 100 piei crude 2 groşi; şi apoi să se eie o mărturie pecetluită dela vameş, care se va arăta la vama de căpetenie în Suceava, fără a se mai plăti undeva a doua vamă. Vama dela Siret este": dela mărunţişuri, pielărie, nădragi, coarde de arc, săbii, de la care toate se va plăti de la o grivnă 3 groşi; iar exportând din ţara noastră, din Suceava prin Siret, se va plăti în Siret pentru piei, lână, piele de oaie, pentru toate câte o jumatate din vama Sucevei; aceasta este vama Siretului. In Cernăuţi se va plăti: de la un car nernţesc vama 4 groşi, dela un car arme­ nesc 6 groşi, o vită 1 groş, tij, 20 porci sau 10 oi, un cal sau o iapă 2 groşi, iar pentru: trecătoare, fie cu h1�t. Un miel- -îl cumpărai cu' S -. parale şi . apoi vindeai numai pelcica de pe el la cojocari cu 20 parale, aşa că mâncai o friptură de miel şi mai câştigai pe deasupra şi 12 parale. 1,: l' I I I I [54] Pe câmpii cresc ca burueni1e stânjineii şi morcovii; ogoarele erau semănate cu grâne �i mac, care uneori era mare cât rodiile. In Moldova se .ţineau în acea vreme iarmaroace în 17 deosebite lo­ curi, cu ale căror venituri ajungeau să se plătească tributul datorit Porţei, dar pe lângă care' -se mai trimetea pe fiecare an şi câte 5JO cai şi şoimi. ". r e l' , 54 DIN TRECUTUL 1: i I ' Prădăciunife aşa-zişilor negustori "Turcii Laji". şi , . Pronomiile Moldovei acordate de Sultan. o adevărată plagă căzută asupra locuitorilor Moldovei în genere, pe acea vreme, mai era prezenţa, sau mai bine zis năvălirea În ţară a unei droaie . de Turci, numiţi Laji, foşti militari ori ieniceri, cari erau siliţi să plece din ţările lor pentru diferite răutăţi ce le Iăptuise pe acolo, cei mai, mulţi Însă fiind originari din provincia Trapezuntului. Odată intraţi în Moldova, turcii Laji comiteau tot felul de vicleşuguri şi tâlhării indrăsnete sub masca de negustori de diferite lucruri, în mare parte furate de prin alte ţări şi aduse mai totdeauna de contrabandă în Moldova. Aceştia erau, după cum se exprimă un Consul Austriac, Reicevich, din vremea aceea, cea mai obraznică şleahtă ce se poate închipui, în stare de a făptui tol soiul de neorândueli, făcăndu-şi o faimă din jafuri sau omoruri chiar. Tot despre aceşti vagabonzi ne spun alti autori, că ei au năvălit în Moldova în vremea mai ales a lui Constantin Mavrocor.lat- Vodă, şi sub pretextul de negustorie făceau nu numai speculă cu lucrurile abso­ lut trebuitoare vietii locuitorilor, dar întrebuinţau orice şiretlic barbar pentru a stoarce bani dela norod. Astfel în multe cazuri ei făceau pe cămătarii, cari înprurnutau pe oameni cu ceva bani, pe unii chiar fără trebuinţă şi făra să le ceară, şi apoi pretindeau dobânzi de 4 parale la leu (Ioulo pe lună), prin cari mijloace sărăceau mai ales pe negustorii moldoveni, cărora, dacă nu plăteau la cerere, le luau to­ tul din casă, până ce-şi şi băteau joc de femeile şi fetele oamenilor. Incetul cu încetul ei deveniră stăpâni pe mai toate bucatele şi produc­ tele casnice ale sărăcimei, aşa că bieţii oameni nu mai aveau nici cu ce plăti birurile către Domnie, Şi erau multe şi grele birurile, mai ales pe vremea .aceea, aşa că făcu pe zisul Domnitor Mavrocordat să se plângă direct Sultariului, de pacostea aceasta ce făceau lajii în ţară. Sultanul, într'un fimp dat, trimise în cercetare un Paşă, care sosi la Iaşi, şi prin"sine însuşi se în credinţă de isprăvile conaţionalilor săi aşa­ zişi negustori, cari în întreaga Moldovă acaparase tot ce găseau mai de samă şi se făcuse chiar propietari pe multe case, vite, bucate, stupi, arăt uri, "îâneţe şi tot ce putea fi răpit, fie prin vicleşug, fie chiar cu sabia, aşa că din această pricină Domnia nu era în stare nici să plă­ tească haraciul şi bacşişurile obicinuite şi să trimeată diferitele producte ce era obligată prin;tractate şi diferite angajamente- a da' Sultanului şi tuturor inalţilor funcţionari ai Porţei. Paşa de care e vorba îrlcredinţându-se de adevărul celor reclamate, fu silit să iee măsuri serioase ca să se isgonească din Moldova pe negustorii turci, iar Sultanul, -mai apoi, găsi de cuviinţă să schimbe şi pe Domnitor, numind în lo caprioare, ciute, vulpi, jderi.vrîşi, şi dela care principalul folos era doar blănile şi pieile .ce se prindeau de pe ele, se dubeau pe cât cu putinţa şi în mare parte se, exportau,-oile şi vitele de muncă, de lapte şi de cărăuşie erau isvor nesecat de bogăţie al ţărei. In ce priveşte oile, erau pe atunci trei soiuri: de 'munte, basara­ bene (de Soroca) şi' sălbatice. In părţile Moldovei despre apus, ce nu sunt prea hnne pentru semănături, se creşteau mai mult oi, cu care se intretinea cea. mai mare parte a locuitorilor de pe acolo, aşa că beilicciii .duceau la Ţarigrad în fiecare an oi de acolo, ce' se numeau pe limba turcească chivirdic, peste 60.000 numai pentru cuhnia Sultanului, fiind preferate aceste' oi de Turci atât pentru gustul huri special, cât şi pentru uşurinţa mistuirei. La câmp oile sunt cu mult mai mari decât la munte; iar la. munte oile se deosebesc, pe lângă alte însuşiri şi prin aceia că buza lor superioară spânzură în jos ca de două degete, aşa că ele pasc mergând îndărăt. Pe lângă munte, boii erau mici, iar în câmpii se găseau .cirezi mari de boi prea frumoşi, 'care se exportau prirl 'Polonia la Danzrgvîn , fiecare an, peste 40,000, iar de acolo alţi negustori îi treceau' maţ. departe .în întreaga Europă, cu. numele de boi leş eşti. Preţul unei " p�r�chi de boi era în Moldova de 5 taleri nemţeşti vara, iar iarna se vindeau chiar şi cu 3 taleri; în Danzig însă se revindeau cu 40--50 taleri. Pe părăul DIN TRECUTUL 58 I ! '1 I , i' 1 , i I i 'j ! il 1 ,. ii , I j , , I 1 1: 1 l' ' 1 ' I . . [59] COMERŢULUI MOLDOVENESC 59 \ , f . . Sarat din judeţul Fălciu şi pe Başeu din judeţul Cernăuţilor, câmpurile fiind sarate şi iarba foarte indestulă şi priitoare, favoriza mult producţia boilor, care ajungeau cu prisos şi pentru consumaţia lăuntrică şi pentru negoţ în afară. ' Pe malurile Nistrului se iveau în cursul iernelor câte odată bivoli salbatici, veniţi din alte locuri mai îndepărtate din Rusia şi din Tataria pe ghiaţă, când râul era Îngheţat. Prin munţii despre apus se găsea câte odată o fiară deosebită, nu­ mita de locuitori bouri sau zimbri, care la mărime se asemăna cu boul dornestio, însă avea capul mai mic, grumazul lungăreţ, pântecele vitioan, mai ciolănos, coarnele subţiri, crescute drepte în sus, cu v lrîurile foarte ascuţite şi aduse puţin în afară. Erau foarte iuţi la mers şi se căţărau pe stâncile cele mai oable, aşa că greu se puteau prinde altfel decât prin înpuşcare. Rămătorii din ţinutul Orhei, Între apele Ikil şi Raut. erau cu copi­ tele întregi, nedespicate, aproape ca la cai, şi tot pe acolo se găseau şi mulţi rămători sălbatici, adăpostindu-se prin stuhăriile din apropierea Nistrului. Caii moldovenesti dintre munţi erau mici, semănând cu cei ruseşti, însă foarte viguroşi' şi resistenţi la muncă, neavănd nevoia nici de a fi potcoviţi, cu toate că merg mai totdeauna prin stânci şi drumuri grele. Prin câmpi însă caii erau mai mari şi mai frumoşi, mai iuţi, aşa că le plăcea la toţi cumpărătorii Leşi, Unguri şi chiar Turci, care aveau chiar proverbul: Agem dilberi, bogdam barghiri meshurdiv! - adică un tânăr persian şi un cal moldovenesc, sunt mai slăviţi decât oricare alţii! In apropierea hotarelor Moldovei se mai găseau încă şi herghelii mari de cai aproape salbatici, care se deosebeau de ceilalţi numai prin aceea că erau mai mici, iar copitele lor late de o palmă, vârtoase şi rotunde. Pe aceştia îi cnmpărau mai ales ratarii din Bugeac, fie pentru a le consuma carnea, fie pentru cărăuşie, Moldovenii mai, trăgeau mare folos dela prisăcile de albine. căci cărnpiile şi pădurile chiar erau totdeauna înpodobite cu tot felul de flori, ceea ce făcea o producţie enormă de ceară şi miere; dar legile tă­ rei oprea pe locuitori să ţie prea numeroşi stupi, ca să nu vateme cir­ culaţia vecinilor. Osebit de mierea şi ceara obişnuită, albinele moldove­ neşti mai produceau şi o ceară cam neagră şi frumos mirositoare, în care ele nu pun miere, ci servea numai ca să întunece lumina prea mare a soarelui în ştiubee. ' , Această ceară se vindea mai scump decât cea galbănă, pentrucă mi rosea ca chilimbarul şi servea la afumat prin locuinţe. Se mai găsea pe atunci în Moldova şi pe hotarul Pocuţiei o pasere numită ieruncă, pe leşeşte gluşca, ceeâce înseamnă surdă, sernănănd cu cucoşul de gotcă, ceva mai mic, şi având o fire nătăngă şi surdă, aşa că vânătorii, dacă găseau câte un cârd, le puteau înpuşca pe toate pe , Ir,ând" .îără da celelalte : să se sparie şi se}.' \ fug�. , Carnea' 'IQr era foarte "g'ustoasă . şi, albă, ma(p1ăcută chiar -decăf .a \ potârnichilor sau Cţ fazanilor. . '( >,.pupă 'cît se vede, mulţămită acestor defecte şi 'calităţi' în acelaş timp are paserilor de cari vorbeşte Prinţul Cantemir, ele au fost de a­ tund si pănă azi cu totul stîrpite de vînători, aşa că acum nu se mai po­ meneşte de nimene de asemenea vînat. • \\ I [60] 60 DIN TRECUTUL --L-- __ .. -- -------- Ne�ustoria de vinuri dela Odobeşti. In cursul verei din 1756 gasim că Domnitorul Constantin Mihail Cehan Racoviţă se ocupă de plângere a mai multor podgoreni şi negus­ tori de vinuri, '. oare se găseau încărcaţi de dări grele, cum şi de dări În natură (dijmuire domnească), şi pentru îndreptarea acestor fără-de­ legi reglementează 'această impunere prin un hrisov, cu cuprinsul ur­ mător: Noi Constantin Mitiail Cehan Racoviţă VV-D, Bojii mi/ostil Gospodar Zemli Moldavscoi. Facem ştire cu acest hrisov al Domniei Mele, că mazilii şi ticguţitorii şi alţii, care au vii la dealul Odobeştiior, la podgorii, au jăluit Domniei Mele că se supără toarn­ nile, de cătră cei ce sunt rânduiţi din partea Domniei, ca să strângă vadra cea de vin ./ Domnească ce sunt obişnuiţi a o da ţăranii. Cerşind şi de. Ia mazili şi neguţitori, şi alţii, căte 2 potronici de pogonul de vie, care potronici, deja o vreme încoace s'au obişnuit a-i cere, darâ dintr'un început nici de cum nu s'au supărat nirne ; pentru care cerşând dreptate, şi rugându-sc ca să se ridice de asupra viilor această necuviincioasă dare. Arătând că asupra vJr@tilor sunt atâtea cheltueli vădrărit şi obiceiul sta rostesc şi carnănă, bezmăn, buour şi loc agesc, şi părcălăbii şi leu de bute. . Domnia mea am cercetat pentru aceasta şi cu întreagă şi chibzuită socoteală, am găsit că nici cu o cale teste să se necăjească, o parte de cinste ca aceasta, mazili, negu­ ţitori cu o dare ca aceasta, care nu dintru început au fost, ce de la o vreme s'au iscat, f!indcă part:� .�llazile� (boerii), ,cum şi ne.g.uţit�ri�, n�t �umai c� tr�g în lU?u! cel mat greu a daJdlil'or-\1fsteriel, ce şt ca te poronci împărătcşf sant, cu dânşii se râdică şi se împlinesc. Şi iată dară c'am râdicat Dornniea mea, ca nici de cum de astăzi înainte să nu se mai iee toamnele dela maziti şi de la neguţitori şi alţii, acei c�te doi poţronici ce se numea al pivnicerului gospod, ce se cade une obraze ca acestea, căutate şi miluite, şi necăjite, dară nu suparate. Şi dreptu aceia poroncim, şi vouă pivniceri Gospod, şi care veti fi rând uiti dela Domnie, ca să strângeţi vadra domnească de vi 11 de la tăra 11 i, să daţi 'bună pace' pentru potronici de pogon mazili'or şi neguţitorilor. Intru nimi�ă nici cât de puţin să nu suparaţi, şi poftim Dornniea mea şi pe alţi luminaţi Domni ca să nu îngăduiascâ a se strămuta hotărărea noastră, ce mai vârtos să întărească şi Domniile sale, să rămâe de tot lepădat un obicei rău, iscat nu de mult, şi fără de nici o drep­ tate, că întărind le va rămânea �eeinică pomenire şi nu blăstărn. Aceasta înştiinţărn. 7264 (1756), August 15. Noi Constantin Voevod Ioan Bogdall Vei-Logofăt, Procit0h. Stefan Bu/zăesc, Trdi-Logofăt, Procitoi1. '. Negustoria de vin şi crâşmărie din laşi. Patru ani după. acea�tă dispozitie, un alt Domnitor, Ioan Feodor Calimdh, dă; cu data de 25 August 1760, un nou hrisov 'privitor tot pe producătorii şi l1egustorii de vinuri, cari înaintase din non plângeri catra Domnie, întrucât dispoziţiile precedentului stăpâllitor al ţărei nu apărase în deajuns traficul şi interesele lor în toate localităţile din Moldova .. Acest hrisov glăsueşte astfel: Noi, Ioan Feodor V,:V-D, Bojii Milostii Gospodar Zel7lli Moldavscoi. Facem ştire Cl1 aCţ�t hrisov al Domniei mele, tuturor cui se cade a şti, că iată ali venit Înaintea Domniei mele şi a tot sfatului nostnt, toţi negustorii, dig laşi şi ne-au arătat o carte de la răposatul Mihai Racoviţă Voevod, din anii 7230 Noen1yrie 20, în care arată că au făcut mare jalobă, neguţitorii, asupra Cămănarilor celot qlari� făcândl1le mare asupreală, la pivniţele lor, cerând şi din băutură, de scos din ob,ic,eittl' lor cel vechil1 \ şi le cer camănă câte 2 bani de vadra de vin, adecă ţărăneşte, şi 'ei au obiceil1, de dau cu rupta, camănă pe an căte 15 galbeni de pivniţă, la Vel-Camănar, iar cu altă • - [61] as eOMERŢUU.it MOLbdvENESC nimica nu s'au mai supărat peste an, şi banii acei 15 ughi au dat pe patru ciferturi, câte cât li se vine, la slugile O-sale Vel-Cărnănar, din citert în cifert până li se plinea anul, şi pe tot anul aşa au plătit camănă, iar carele dintre neguţitori sau dintr'alţi locui­ tori de Iaşi, carii au pivniţi cu băutură, de nu primea să se tocmească cu O-lui Vel­ Cămănar, ca să dea camănă, cu rupta pe an, aceia plătea camănă câte doi bani pe vadră. Şi la cercetare de judecată ce s'au făcut atunce între neguţitori, şi între Vel­ Cămănar, după dovada bună şi martori de credinţă ce au scos negutitorii, s'au adeverit într'acest chip, obiceiul precum arată mai sus, ca să plătească cu' rupta pre tot anul câte 15 ughi de pivniţă, iar carii nu vrea ca să dea cu rupta pe an, aceia să plătească căte 2 de vadră. Deci şi Domnia me încredinţându-ne de obiceiul acesta, dăm şi întărim cu acest hrisov al. Domniei mele, tuturor neguţitorilor, pe obiceiul ce arată, adică neguţitorii care or vre sa se aşeze cu O-lui Vel-Cărnănar, să dee pe an căte 15 ughi; nimica alta să nu dee, nici ocale de vin, nici bani mai mulţi, iar care nu ar primi să dee carnănă cu rupta pe an, aceia vor plăti câte 2 bani de vadră şi cu alte supărări despre 01. Vel-Cărnănar cu nimică să nu fie învăluiţi, Căci de vor face cineva mai multă supărare peste obiceiu, unii ca aceia se vor pedepsi, de Domnia me. Aceasta facem ştire. Veleat 7268 (1760) August 26. Noi Ioan Voevoda. Manolache Bogdan, Treti-Logofăt Procitoh. Daraveri negustoreşti Între ţările Româneşti şi Rusia. . Câteva însemnări asupra comerţului de' import şi export în acest veac din ambele ţări Române, găsim în publicaţia unui rus, V. Sawa, în care arată că se află intr'o arhivă din oraşul Nejin, din Rusia, mai multe date asupra relaţiilor comerciale de pe la mijlocul veacului XVIII­ lea, privitoare mai ales pe negustorii Greci şi Români, citînd numele unora şi indicând natura negustoriei ce ei fac. Rezultă din această de­ scriere că în zisul veac, Nejin era un centru comercial în care veneau negustori din Turcia şi Principatele Române, cu mărfuri, pe care le vin­ deau, apoi, acolo şi în alte părţi ale Rusiei; iar în Nejin luau aceştia produse ruseşti pe care le duceau spre vânzare în Principate şi mai departe în Turcia. Sawa a mai constatat că Muntenia şi Mol­ dova exportau atunci mai cu samă vinuri, nuci şi prune, ceară, obiecte de băcălie ş. a. Se aduceau însă din Nejin în Principate şi se transpor­ tau şi mai departe, în Turcia, articole de fier, lăcăţi. blăni etc. Numele negustorilor socotiţi Greci, precum şi obiectele cu care fă­ ceau comert între Rusia şi Moldova sau Muntenia sunt: Costache Ju­ riev Misocromidi, din oraşul Târnova, sosit în Rusia la 1736; Ksanusto Alexeev, din oraşul Ianina, venit în Rusia la 1755, cu marfă turcească şi moldovenească, ; Vasili Zaharia din' oraşul Thesalonio, sosit în Rusia la 1752, cu obiecte de schimb turceşti şi munteneşti. Acest Vasili în­ preună cu frate-său Steri, exportau din Nejin în Moldova şi Valahia obiecte de comerţ ruseşti. Negustorul Iurii Dimitrievici Deciu, de origine din Valahia, fi venit în Nejin la 1750, unde făcea comerţ cu obiecte turceşti şi munteneşti; negustorul grec Neculai Teodorovici Mamara, din , oraşul turcesc Voli, se afla în Nejin dela 1766, de unde exporta în > .. :f.nt1·�fie:opriţi, ci să aitiâ,'v.9� ci duce şi .a vinde tmarla Io,r:. -. ' t· I ' ", Duminicile şi la Qou�sprezece praznice , îpl{>ărăteşti să nu fie volnici a deschide dugnenlle ş\ a vindeorice fel de marfă, fără "·'.ri,umai lucru ce va fi de mâncare nefiind opriţi să aibă voe a vinde. De se va întâmpla vre odată a se -ăndul cai de menzil şi zahere, breasla n�gu- .. [80] r' 80 DIN TRECUTU L ţitorilor să nu fie supărată nicr CU menzil, nici cu zahere, nici cu alte angării. . Oaspeti prin casele .neguţitortlor să nu găzduiască, nici aşternuturi, sau arărnuri să nu li se ia pentru muşafiri ... 20 bani ce' se lua-în vremea trecută de la neguţitori de tot pogonul de vie ce avea la Odobeşti, numlnduse pentru vadra Domnească, fiind acea dare mai dinainte ridicată, să nu se supere, nici să dee nimănui nimica subt acel nume dare. Deci dară .poruncirn Domniea mea tuturor ca să se urmeze şi nestrărnutat de către toti să se păzească întocmai toate cele ce se cuprind în hrisovul acesta: Şi poftim ,1' ,�t;. " �. ..""' . . , . , i �_ 1 1, j 1! 1,1' . , , I , I , I ; I I i I d " Domnia mea şi pe alti luminaţi Domni, care din mila lui.Dumnezeu se vor rândui în urma noastră cu' domnie la această pravoslavnică ţară, să nu strice aceastăaşezare, ci mai vârtos să întărească, pentru' a' dumilorsale veşnică ·p0tn'enire.. ,'�.....' . Spre' aceasta este ·ctedinta a însumi Domniei mele, Noi Alexandru Constantin Voevod, şi credinta prea iubit fiului Domniei-mele, Constantin Voevod,' şi! credinta 'a cinstiti şi credincioşi boerii -divanului Domniei mele, Dumnealor : Dimitrie-Sturza vei-Logofăt de-ţara de jos, Gheorghie Sturza vei-Logofăt de tara de sus, Stefan .Sturza vel-Vornic, ., I II ! " [81] COMERTULUI MOLDOVENESC Si I r T' Lascarachi Roset vel-Vornic, Gheorgachi Ghica vel-Vornic, Atanasii Ramadan vel-Vorrric, Costache Roset Hatman, Iancul Carage vel-Vornic, Alexe Mişolu vel-Postelnic, Matei Cantacuzin vel-Vist., Alexandru Hangerli vel-Agă, Constantin Greceanu vel-Spat., Mano­ Iache Conachi vei-Ban, Vasile Roset vei-Comis, Grigoraş Sturdza vet-Căminar Mihala­ che Costache vel-Pah., Dumitrache Sturdza vel-Sardar, Antohie Jora vel-Stolnic. Si cre­ dinţa a tuturor boierilor Domniei Mele mari şi mici. Scrisu-s'a hrisovuJ acesta la scaunul Domniei Mele în oraşul Iaşii, întru cea dintăi Domnie a noastră la Moldova, la al doilea an, de Iordache Lozonschi ot Vist. Leat lW- Septembre .. Noi Alexandru Constantin Voevod. Matei Canta vel-Vist. Procitoh. Multe din dispoziţiile enumerate în acest hrisov-lege, se văd destul de îngreuitoare pentru negustorime, atât ca sarcini şi biruri că- I I ii g i , � li """ '_0" 11 i�:!::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::� Bolţi şi dugheni din veacul al XVIII-lea, ce-au mai rămas aproape în aceasta stare, până acum, în colţul dinspre răsărit, peste drum de Hala din Iaşi. (Desemn de N. Toniţă). tră visterie, cât şi ca oprelişti înpotriva multora, de a face negoţul- după cum le-ar conveni mai birie. Totuşi, ca început de legiîerare a comerţului ieşan, acest hrisov îşi are şi el importanţa sa. � Peste trei ani însă, după aceste dispoziţii legislative ale lui Ale­ xandru C. Mavrocordat, supranumit şi' Deli-bey, acesta fiind mazilit, în scaunul Moldovei veni un alt Alexandru al Il-Lea Mavrocordaf, zis şi Firaris, poreclit apoi şi Pâr/ea Vodă, din pricină că în orice palat din Iaşi se aşeza ca Domn, casa lua foc. Acesta dădu un alt hrisov relativ , 1'1 breasla negustorească, în care pe lângă mai multe dispoziţii aproape ·iq.ellţib! cu cele dinlhrisovul precedent, ,'se\rp.ai adauge şi unele nouă, �4Pă.:'.cuin, se' va \recţ�'�. -din urrnătoareleştruri : . " • f' , I .• , . �" Cu mila 'lui Dumnezeu, Noi Alexandru Ion Mavrocordat Vd., Domn Ţărei Moldovei. Temeiul bunelor orânduele, paza Iiniş�i şi odihna supuşilor fiind din cele mai în­ , r j' .. N. A. Bogdan. comertul Moldovenesc, 6 [82] DIN TRECUTUL tâi cerşute la buna oblăduirea Stăpânitorilor Ighemoni, din ceasul ce dătătoriul de bine ne­ au învrednicit a năzui la strămoşescul scaunul nostru, Domniei acestei ţări, luând în mî­ "ele noastre ocârmuirea. -Stăpânirei : încât Dumnezeeasca sa pronie ne-au luminat, n'am trecut cu vederea a .nu revărsa pentru toti datornicile mile, păzind privilegiile ce au avut dintăi şi mai ales tu -adăugire . întărin'dule spre buna stare şi întemeierea fieştecărora. Pentru că numai statornicia bunătăţilor rămîne în veci lauda şi fericirea I Deci dar după cum pentru alţi S,UpuŞ1.: şi lăcuitori, luat-am samă şi pentru breasla neguţitorilor părnânteni de aici din oraşul Iaşii, din carii prin [aloba ,ce 'au dat, cei mai aleşi dintr'înşii arătînd proasta stare în care 'au venit, din pricină că dela o vreme nepăzindu-se orânduielele lor, s'au amestecat şi mulţi alţii în breasla aceasta, din cei mai proşti şi cu totul scăpă­ ta ţi şi că darea blrului încă asuprinduse, şi cu alte multe havalele însărcinânduse, au venit la slăbăciune şi căderi; încât puţin au rămas de nu li s'au pricinuit cea desăvărşită stingere. . Şi s'au rugat cu plîngere să fie şi ei puşi la cale, atît la darea birului, cît şi la unile privilegii ce din vechi au avut, spre înlesnirea petrecerii şi întemeierea alişveri­ şului ce fac, arătând pe aceasta şi multe alte hrisoave a luminaţilor Domni ce au fost mai înainte de noi, prin care erau cuprinşi şi mii uiţi cu multe şi mari privilegii şi ertaţi de tot birul. Pentru care milostivindune şi Domnia me, n'am trecut cu vederea şi cere­ rile şi rugărnintele lor, ce socotindule a fi cu cale, pentru că Întemeierea aliverişului lor aduce folos şi cămărei Oospod. Iată printr'acest hrisov al Domniei mele hotărâm : Milele şi privilegiile ce după milostivnicu nostru cuget s'au pus la cale, pentru breasla aceasta a neguţitorilor pământeni, a căror nume s'au trecut şi În cataslihul Visteriei cu pecete Gospod. Şi întăi pentru darea birului lor, macar că prin hrisoavele vechi se hotăra sa nu fie supăraţi de tot birul Visteriei, dar socotind Domnia me nepăgubire şi folosul Visteriei, cum şi a lor neînsărcinare, am hotărît ca darea birului lor să fie la Visteria Gospod, dând cîte cincisprezece lei pe an de tot numele, de două mi într'un an, adecă jumătate la I Sfeti Gheorghie, şi jumătate la Sfeti Dumitru, dând pe această sumă şi câte cinci parale I de tot leul răsură, nici să se însărcineze. Iar dughenile lor ce vor ave orice fel de marfă, vor da la slujba ajutorinţii, cîte douăzeci şi cinci lei, lipţcănia, şi câte doăzeci lei braşovenia şi blănăria, şi cîte cinci­ sprezece lei bogaseriile, banii Visteriei, şi câte patrusprezece parale de Ieu răsura, şi cu mai mult de cât aceasta hotărârn să nu fie supăraţi. Vama pe marfa ce vor aduce vor plăti după hotărîrea hrisovului obştiei ce s'au făcut de cătră Domnia me, adică cîte trei lei la suta de lei, după adevărata fatură ce vor arăta către vameşi, fără mai mult peste hotărîrea acestui hrisov să nu se supere. La slujba cotăritului vor da cîte şaşezeci bani de toată dughiană după condica Visteriei, şi numai odată într'un au. Feciorii lor cum şi calfele care slujesc la dughenile lor, fiind holtei, să nu fie su­ păraţi a plăti bir, asemenea şi argaţii lor ce vor fi holtei, iarăşi să nu se supere cu dare de bir, ce să rămână pentru slujba caselor sale. Murind sau lipsind vreunul dintrânşii, să aibă a se pune altul în loc, pe carele prin ştirea Dvsale vel-Vist. şi prin alegerea breslei se va socoti.. .:: Crîşrnele, ce- vor avea la vreme ajutorinţei vor plăti după hotărîrea ce prin anafora s'au făcut şi s'au dat la cutie. Strînsul banilor birului ş� fie făcut lor de cătră ciauşul lor, ne amestecânduse alţi zapcii a umbli! -printre dânşii pricinuindule supărărl, Orice porunci Gospod se va socoti ca să dea această breaslă a neguţitorilor, să fie prin O-lui vel-Vist, cătră ceauşul lor, ca să săvârşească, fără a nu fi supăraţi de cătră alţi zapcii, Cai de .rnenzil, zahere, salahori şi alte havalele ca aceste, ce vor fi pe alţi Iăcuitori birnici ai ţărei, aceştia să nu se supere, ce se rărnîe în pace, având toată înlesnirea la căutatul alişverişului lor., Oaspeti pe la casele lor să nu se rînduiască, nici aşternuturi sau arămuri să nu li se iee, la sosirea de musafiri; asemenea şi la schim­ barea Domnilor să nu fie supăraţi cu cerere de rădvane. Ceauşul breslei acesteia să fie scutit de tot birul pe capul său, după hotărîrea hrisoavelor vechi. . _ , \ � La vremea slujBelot; desătina i vădrărittil, 'să aibă a sta toti negustorii acestei Ofesle trei sute stupi de desătină şi şase sute vedri vin de vădrărit, ._pţ ,care:. luând ră­ vaş dela dlui vel-Vist. să le ţie în samă slujbaşii dela sine, nesupărându"'se pe acea'stă sumă de bucate a plăti -nici un ban, fără numai pe vinul ce vor avea mai mult, vor plăti după cum plătesc vădrărit toţi altii, iar pe stupii ce vor ave pes� cât este hotărâre I , II I I I I III I! 1 . 1 " I , 1: "1 ' 1. I II' I " , " i! i I! : 1,:'-; , I .ti I , " \ 1 ., ;n;- - [83] fI Ci II � I COMERŢULUI MOLDOVENESC să scutească, pe aceia vor plăti desătina câte 4 parale vechi de stup şi alte 4 parale de cruce răsură. Toate pricinele şi alte trebuinţe ce vor ave, să se caute de cătră d-lui vel-Vist, şi după dreptate, hotărându-se să se puie la cale, iar d-lui vei-Aga sau alţi zapcii să nu aibă a-i supăra. Deci toate aceste păzându-se, să urmeze şi ei rânduelii neguţitoriei lor cu nestrămutare, spre înlesnirea petrecerei şi a înterneierei lor. _ <,-'--- Poftim Domnia me şi pe alţi fraţi luminaţi Domni pe care Sfântul Dumnezeu îl va orândui în urma noastră cu oblăduirea acestei ţări, să nu şe superă această puţină milă, ce este spre mai bună petrecere, odihna lor, şi folosul Visteriei Gospod; ce mai vârtos spre a Domniilor sale vecinică pomenire să adaugă şi să întărească. Scrisu-s-au hrisovul acesta la scaunul Domniei mele în oraşul Iaşii, întru cea din­ ăi Domnie a noastră, in anul al doilea, de Climent diac de Visterie. 1786 Noembre. Noi Alexandru Mavrocordat Voevod. Iordachi Balş veI Vist Procitoh. Părerile unui trimes al Franţei, asupra stărel politice şi economice a Moldovei, În 1780-85. In timpul Domniei lui Alexandru Ipsilante în Moldova, se afla, în calitate de Secretar intim al acestuia, un francez, Contele d' Hauterive, ce fusese recomandat, ori poate trimes aici de însuşi Regele Ludovic al XVI-lea al Franţei, în scopul de a lega cât mai mult relaţiile politice şi economice între aceste două ţări. Ocupând acest post d'Hauterive, în timp de vre-o doi ani, avu pri­ lejul-să .cunoască cât se poate de bine însuşirile şi caracterele popula­ tiei Moldovei, şi după cum era un om foarte cult şi pătrunzător, scrise un volum întreg de note şi reflecţii, în care se oglindeşte adevărata stare economică, socială şi comercială a tuturor locuitorilor din Moldova, dând în acelaş timp şi mai multe cunoştinţi istorice, culese fie după do­ cumente vechi, fie după tradiţii, ce în acea vreme erau mai înbelşugate în fapte de samă ale trecutului poporului Moldovenesc. Din lucrarea acestui autor, de o valoare şi utilitate nebănuită, vom extrage numai părţile ce se referă la viaţa economică, comercială şi in­ dustrială, şi câte ceva din viaţa publică şi socială, în care se găsesc aprecieri mai interesante pentru noi. Astfel vorbind despre starea în care se găsea pe atunci spritele tuturor locuitorilor din ţară, pe la 1780-85, d'Hauterive arată că agricultura în Moldova a făcut oare-care progres, după ultimul răsboiu ce avusese loc între Rusia şi Turcia, şi depe- ur­ ma căruia suferise mult şi Principatele Româneşti, căci locuitori au în­ ceput a cultiva câmpiile şi a îngriji de creşterea vitelor cu mai multa sirguinţă, aşa că s'a putut vinde mult mai mulţi boi şi grâne decât în vremile, nenorocite pentru Moldova, în cari armatele ce curgeau de la miază-noapte, ca şi cele ce veneau dinspre miază-zi, erau destul de zdro­ bitoare pentru avutul său. Se pare însă că agricultura şi negustorii nu s'au putut ridica aşa de ,răp'ede"I�a punctul de, prosperitate, ca�e făce�, ţara aş.a. de b�ga.ţă j în .v�e­ I 'm�l�' 'maI de demult, cănd. avea' mai -puţine \ SarCInI, domnii mai In­ .î : r delgng'fltE� şi, Princîpi ,ri}�i, cunoscători a,e nevoilor tuturora, Cehi - puteau . o�gâDiia o administraţie aşezată, blândă, 'generoasă şi incurăjătoare, alt­ cum decît au făcut-o urmaşii lor. Dacă agricultura şi negotul au căpătat noi puteri, e drept însă că [84] 1<1 I ' :' I 1 j , I , I 1 DIN TRECUTUL această reînviere n'a avut decât un efect parţial, întrucât boierimea, după răsboiu, a simţittrebuinţa de a profita de vremea pierdută; îndoind grija sa ca să-şi, recăştige bogăţia de odinioară; aşa că unii din ei cari ajunsese aproape săraci.van redevenit bogaţi prin efectul păcii. Poporul însă, care n'a prea sărăcit cu mai mult decât era sărac, de pe urma rărelor răs­ boiului, ci numar cât se înpuţinase, n'a simţit tocmai nevoia de a-şi îndoi munca sau hărnicia, nici de a'şi înmulţi mijloacele de trai. E 'drept că.creşterea vitelor n'avea atâta nevoie de oameni ca munca pământului; dar. acest fel de bogăţie îşi are marginele sale, şi este un hotar peste care creşterea numărului vitelor opreşte pe acea a oamenilor şi strică agriculturei. Astfel se poate deduce că munca câmpului şi vân­ zarea rod ului ţărei, privite ca mijloc de a îndrepta pagubele obşteşti prin dobândirea de noi isvoare de înbogăţire pentru folosul tuturor, n'a pro­ păşit cu adevărat, ci lăsa ţara într'o scădere a aceloraşi mijloace. Nu e tot aşa cu pagubele suferite: mai întâi dările cari s'au sporit simţitor; consumaţiile nefolositoare cari vin, aduc alte pagube după ele; sărăcia şi dorinţa de mărire vor atrage din părţi străine alţi indivizi, cari nu vor produce mai nimic, dar vor consuma şi vor 'plăti tot ce le e trebuincios cu banii acestei ţări; vor preţui foarte mult netrebuinciosul lor meşteşug şi vor înşela drepturile Visteriei asupra lui, prin drituri dăunătoare pământenilor, care nu le pot avea, cum fac Nemţii. Vor a­ ţâţa poftele saracilor ca şi ale bogaţilor prin comertul de lucruri netre­ buincioase, în stare să sărăcească chiar pe Domnitori, după cum fac Anatolienii şi Ruşii; sau vor încărca ţara cu povara apăsărei lor lacome şi şirete în felurite isprăvi sau meşteşuguri de care ea n'ar avea şi din care' nu ar trage foloase. Care sunt urmările acestei grămădiri de străini? continuă d'Hauterive. O scădere simţitoare în prisosul rodurilor nea semănat de bogate, cu preţul că­ rora tara îşi poate ţinea sarcinele. Când un Evreu buccengiu vinde pânză fină de in (olanda), -care este un lux în îmbrăcămintea moldovenească, când I un Neamţ, care' nu ştie să facă decât trăsuri de lux din cele mai frumoase, vine în ţară, trebuie să se facă o câtăţirne de grâu mult mai mare şi 'îndestulătoare ,ca' să hrănească încă doi oameni, sau să nu se vândă această cantitate în afară. Tot aşa este când în Moldova se desface o tabachere scumpă. sau un şal preţios. De altă parte, când o familie mol­ doveneascăpleacă ,din ţară, sau se stinge, sau lipseşte ca fugară, în ţară se produce mai puţin grâu, ceară,' in, miere şi orz, iar boii şi caii se înpuţinează, .aşa că, se. strică cu desăvârşire echilibrul vieţei obişnuite. - . Nu sltijeşte la' nimic să se spue că Moldova nu e locuită propor­ ţional cu întinderea şi rodnicia ei. Numărul acelor' locuitori cari aduc roade Iolositoare este mic, dar ar acelor ce consumă fără folos este cu inult 'mai mare decât s'ar crede. Toti străinii cari s'au înbogăţit sau se' inbogăţesc pe, spinarea tărei, ori-care ar fi locul unde trăiesc, mănâncă 'roadele ei fără. nici. un folos pentru ea. Grănele pe cari Moldova le tri­ .mete Ia Constantinopol şi cari îi sunt plătite' cu bani din tributul său, întrucât o 'priveşte', pe �a, sunt o cheltuială fără nici 'un folos, Tot aşa 'e 'cu productele celelalte ce nu pot fi vândute decât Turcilor. "I'ot cei-ar aduce libertatea neţărmurită de a vinde în alte părţi, este "doar în' folo­ sul cumpărătorilor 'privilegiati, (Turcii), cari după măs*,a câştigului lor trebuiesc socotiţi printre cei ce consumă fără folos pentru ţară. " , 1 r I I 'II \ -t . , �,_ "0-_ [85] Acelaş lucru se poate spune şi despre vitele ce se vând fie la Constantinopol, fie străinilor; de câte ori preţul lor nu este plătit în bani, vănzarea lor e o perde re fără de folos. Şi fiindcă un bou, sau zece oi, au destulă carne pentru hrana unui om în răstimp de un an, şi fiindcă un cal are nevoe pentru păşune de o bucată de pământ care, dacă ar fi lucrată, ar putea să hrănească o familie de şese suflete, urmează că Moldova poate socoti atâţi străini, ce se hrănesc aicea, câţi boi vinde, de şese ori atâţia câţi cai vinde şi o zecime din numărul oilor ce vinde în ţara nernţască, sau la Ţarigrad. După un şir de soco­ teli probabile făcute după măsura celor de mai sus, se vede că poporaţia adevărată a Moldovei, incarcată astfel cu tot ce nu face parte din aceea care se vede, este cu mult mai mare decât ceeace se crede a fi pentru jumatate din ţările Europei. Cu clădirea caselor şi facerea hainelor mai bune, se indeletnicesc acum în Moldova mai mult Polonii şi Grecii, ceea-ce foloseşte ţărei, căci Iasă pe băştinaş să'şi cultive ogorul, lucru mai folositor decât croi­ toria. Nu tot aşa e însă cu lucrul hămurăriei, a lăcătuşeriei, a argin­ tăriei. Aceşti meşteri consumă, nu aduc roade, trăesc din creşterea con ... sumaţiilor nelegale, şi nu inlocuesc în Moldova decît pe Ţiganii, cari fac lucruri de două ori mai proaste, dar le vînd de zece ori mai eftin. A fost chiar o vreme, zice d'Hauterive, când pe aici nu se cunoşteau broaştele pe la uşi şi nu se suîlau cu aur decît icoanele pa­ racliselor din casele Domneşti sau boereşti, şi pe atunci Moldovenii riu erau nici mai puţin siguri de avutul lor şi nici mai fericiti. Trebuie şa dăm Evreilor ce e al lor: sunt cumpătaţi. plătesc dările fără vorbă, se îmbogăţesc incet şi nu'şi trimet agonisitele peste hotare. Ei au făcut chiar să se urce valoarea unora din productele tărei,­ căci de pildă, înainte de dânşii, pieile de iepure se aruncau; ei au găsit că aceste sunt cele mai frumoase din Europa şi vând pe fiecare an în ţara nemţască peste o sută de mii de bucăţi. Dacă vre-un străin ar putea să puie. în valoare pieile de cerb şi de căprioare, negoţ care azi e atît de puţin rodnic, el ar deveni însemnat, aducând câştig poporului şi nu rar ocupa decît când nu prea are altceva de lucru. Un grec din lanina, sau un Arman din Enghira, cari vând aici stofe de îmbrăcăminte cu preţuri exagerate şi după o şedere de câţiva ani, plec din ţară, încărcaţi cu 40 - 50 pungi de bani câştiguri, au dat Moldovenilor o mare pildă de economie; dar mi-ar plăcea mai bine un Saxon, care să-i înveţe să ţese pânza subţire cu inul din ţară, un Vene­ ţian care să .... i înveţe să albească ceara cu puţină cheltueală, un Olandez' care să-i înveţe a face postavuri, scutindu-i de a cumpăra cu doi gal­ beni cotul- de stofă, a cărei lînă o vînd ei cu cinci parale oca. Mi-ar plăcea mai mult un Livomez, care să se ocupe să săreze carnea celor, cincisprezece mii de boi ce se aruncă la gunoi, 'după ce li s'au luat pielea' şi grăsimea, şi în sfârşit un cioban dela Milan, care să dovedească, că se poate şi aici face brânză tot aşa de bună ca şi în Italia, şi, mai mult, c,a��, s'o vindă cu un pr�ţ, JV.uIt, mai mare şi să facă cu acest obiect uşor. 'ae,� desfăcut un l1egGţ muI,ţ mai bănos decît-cel .. ce se face 'In Sviţera . . i I I .Câ.tţ Ielurl de negl,l,s.ţoril, nu ce� decît.protectia unui D9mnitor, capa­ bil şi "înlesniri ) din parte-i ca să se poată fiinta cît mai curând în Moldova I Nu mai vorbesc de ocne, despre care se zice că ascund adevărate J [ t I I I ! COMERŢULUI MOLDOVENESC 85 .. [88] de par m toată lungimea lor, pecând restul capului le este ras. Ei sunt preferaţi Nernţilor pentru lucrările de stolerie, croitorie, ceasornicărie şi altele. " 1)8 DIN TRECUTUL ! ,1 " I II' i I ! I I i II I i! #.: '1 ,.. Cr�a,rea 'unui Vice-Consulat Austriac la Galati. .". / Incheind relatările ce ni le dă d'Hauterive, care se vede a fi stu­ diat cu multă aprofunzime starea socială, economică şi politică a Mol­ dovei, într'o epocă-destul de întunecoasă încă din trecutul acestei ţări, vom mai da aici câteva extrase din corespondenta Consulilor sau Agen­ tilor comercial! Austriac! din laşi, în cursul acestui veac, care mai pre­ sintă oarecare .interes. Aşa, pela, 17 Iunie 1794, vedem că respectivul Consul din laşi cere guvernului său din' Viena să numească un v ice-Consut la Galaţi, care să protejeze pe' cornercianţiii Austro-Ungari ce vin pe Dunărea şi des; carcă mărfuri în acel port, unde urmează a se creea un depozit consi­ derabil de mărfuri austriace, şi aceasta pentru. motivele că un astfel de funcţionar ar putea da ajutoruri grabnice în cazuri când nu se poate aştepta răspunsuri tocmai dela laşi; s'ar înlătura cele mai multe piedici ce le fac functionarii Moldoveni sau altii, cum s'au mai întâmplat, la descărcarea grânelor sau mărfurilor din vasele imperiale ce se scobor pe Dunărea, cum şi pe 'acelea ce vin din Mediterana, prin Marea-Neagră � s'ar regula toate neînţelegerile cu mateloţii ziselor vase, ce au adeseg cu Căpitanii lor, sau cu şefii comerţului; s'ar constrânge pe mateloţi în disciplina necesară şi s'ar putea preîntâmpina escesele acelor cari, ve­ nind târziu spre iarnă pe. Dunărea, ar fi nevoiţi a ierna în Galaţi; şi, în sfărşit însuşi ciobanii Transilvăneni, cari petrec câteva luni din an, cu turmele lor în împrejurimile Galaţilor, ar avea nevoie de asistenta unui aşa şef, înpotriva micelor necazuri pe care le-ar putea face subal­ ternii locali. Prin aceeaş epoca, după' războiul dintre Turcia şi Rusia, Domnul Moldovei Mihail Suţu, căută, potrivit şi cu un ordin special al Sultanului, să reconstruiască diferitele magazii de cereale de pe malurile Dunărei, mai ales din Galaţi, Ismail şi Reni, cari fusese distruse ,în cursul lup­ telor, şi cari servise, .pentru aprovizionarea trupelor turceşti; aceasta ca măsură preventivă nu atât pentru putinţa înmagazinărei grânelor Mol- , dovei, în vederea' unui export comercial, ci mai cu samă în vederea unui nou atac al Rusiei în ,potriva Imperiului Turcesc. Invazia unor revoluţionari Poloneji În Moldova. In anul 1797, April 18, Consulul Austriac într'un raport secret cătra Thugut, ministrul seu, din Viena, arată că un număr important de patrioţi Poloneji stau în laşi, dânduse drept negustori Franceji, ceia ce făcu pe Consulul Rusesc Severin să vorbească serios cu Domnitorul, spre a lua măsuri ca să-i împrăştie cât mai curând., întrucât 0 parte numeroasă din ei s'au mai stabilit şi 'în orăşelul Hertei, de' unde' stăt-eau în, .relatie cu alţi refugiaţi din raiaua Hotinului, unde s'ar afla cam la .o "mie de indivizi, cari nu pot, fi -decăt revoluţionari. Aceşti Poloneji.ralarrnară atât pe guvernul rusesc, cât şi pe cel austriac, căci se pare Că lucrau în [89] COMERŢULUI MOLDOVENESC 89 contra intenţiilor pacinice ale Porţei (?), ceeace ar atrage răspundere asupra Domnitorului Moldovei. Prinţul Ca1imah se scuză atunci, susţinănd că numărul aşa zişilor Po­ loneji este cu mult mai mic decât se arată şi că ei sunt într'adevăr ne­ gustori Franceji l, din cari unii au chiar firmanuri individuale eliberate d (tI.- _ �1i)�� (ti > a> Orna.> � il: '" ! ill , illO > 'Oco S! (1) (/) l'r' I ·1 ' I I I : !, I : ,1 1, I '1' 'I ! , . � j I 1: : I 00 I iri' , ,1 I I I , . I i I I : I !! I ! \' 1, "1 II I II' Iii � ; , Iri '! � : I, ( :, I I 90 DIN TRECUTUL I I 1. i.J ale [91] _.- ..... COMERŢULUI MOLDOVENESC 91 Silezia şi Mo ravia. Mii de cai se cumpărau pentru remontă de oştirile Austriace şi Germane. Oile se duceau în Turcia, cum şi fructul lor, pre­ făcut în caşcaval; lâna însă şi pielcelele de miel treceau Ia fabricele din Austria şi Germani a. Comerţul cu Austria şi Germania era cel mai însemnat şi aducea bani mulţi în ţară, căci pământul în Moldova fiind pe atunci prea eftin, în­ lesnea creşterea vitelor. Comerţul cu manufacturi în târguri era în mâna Grecilor, Armenilor şi a Evreilor, care aduceau marfă de Lipsea, mai ales pentru femei şi marfă de Constantinopol mai mult pentru bărbaţi, căci bărbaţii purtau încă straie orientale, iar între femei, pe lângă luxul oriental, intrase şi luxul apusan. Agricultura Se făcea pe o scară mai joasă, mai mult pe ",tru con­ sumarea dinlăuntru, pentru că cerealele, în special grâul şi onzul, se pu­ te-au exporta numai în Turcia, şi acelea cu preţuri cât se poa re de joase. In anii de secetă ţinuturile de pe lingă munţi exportau numtai popuşoi, în Transilvania. Tot comerţul să făcea cu Turcia, precum cheresteaua, grîul, orzul, fasola, untul, mierea şi altele, pînă şi merele, mai ales a­ cele numite domneşti, cari erau căutate la Constantinopol. Astfel negoţul Moldovei se marginea la Dunărea numai pentru Turcia; de aicea ş'au luat principatele Moldova şi Valahia numirea de chelerul Stambulului, (ham barul Constantinopolului), căci până la Tractatul de pace din 1829 dintre Ruşi şi Turci, cerealele şi alt negoţ al Moldovei nu erau învoite a se îmbarca pe marea pentru alte locuri, decât numai pentru Turcia. Păn'atuncea întreg ţinutul Galaţului, oraşul Galaţi şi balta Brateşul, cum şi parte din ţinutul Tecuciului, deşi se considerau ca fă­ când parte din Moldova, în realitate însă le stăpîneau Turcii, căci şi uniia din Turci se ocupau cu creşterea vitelor aici în ţară, mai cu sama cu oi. Din sus de balta Brateşului, pe şesul larg al Prutului, se făcuse un sat mare, pe care îl stăpăneau Turcii ; acel sat era compus din va­ gabonzi şi tălhari, aşa că acei ce făceau vre-o crimă în ţară, de puteau să fugă în acel sat, scapau de orice căutare sau osîndă, fiind conside­ raţi ca oameni ai Turcilor. In deobşte Turcii umblau prin ţară înarmaţi cu pistoale şi iartagane. Dacă vre-un Turc ucidea pe cineva, nu era supus nici cercetarei. Dacă însă ucisul era vre-o persoană mai cu vază în ţară şi asasinarea 1 ui producea murmure în norod, la aşa caz ucigaşul trecea Dunărea şi după cîteva luni se întorcea iar în' ţară, sub un alt nume, şi totul era sfîrşit. Influenţa şi dominarea Turcilor era aşa de mare, că ordinele Vi­ zirului sau altui demnitar, ori chiar scrisorile Paşilor de pe la cetăţile de pe Dunărea, se executau de îndată şi fără vorbă. De trecea prin ţară vre-un Paşă, Domnul ţărei, ca de respect, îi sărută mâna. 'De a· ceastă favoare însă nu se bucurau şi boerii mari din ţară, căci aceştia sărutau numai poala hainei Tu rcului, sau marginea aşternutului patului pe care sta Paşa. ' Negoţul ce ţara avea cu Turcii, suferea multe catahrisuri, şi era numai , ':,'/ ",înJavoarea Turcilor'; .era obicei ca pe, la începutul lunei Iunie să vie în .i : I ",' ţară' trimeşi din part�a .pitarilor "din Coristantfhopol, cu scrisori dela vre 'uri�niai IţIare slujb'elş de acolo cătrăDoninul ţărei. Cu aceştia se făcea I preţul' curent al productelor, mai cu samă al grîului, numit pe turceşte acel preţ-curent fiat: şi fiatul l-iu, prima calitate, era cu un preţ potrivit ;' . · [92] fiatul al II-lea, adică calitatea a doua, era cu un preţ jos; iar fiatul al treilea, era cu un preţ mai de nimic. Fiatul I-iu era pro-jorma numai pus cu un preţ potrivit, fiind că Turcii grînele superioare le considerau totdeauna ca fiatul al II-lea, şi dela dânşii atîrna să-aprecieze calitatea. Tot aşa preţuri să făcea şi.' la oile numite de' beilic. pe cari măcelarii turci le luau din ţară pentru Constantinopol; şi aeei măcelari îşi trimeteau din timp, în tot anul, oamenii lor în Moldova, cu scrisori de recomandare cătră Domn. Toate aceste abuzuri au încetat însă după tratatul de pace din 1829. In ce priveşte nedreptăţile făptuite de Turci, Meleghi povesteşte ce a auzit şi din gura bătrînului Comis Dimitrie Radu, pronumit Peicăneanu. Acel bătrîn, îi spuse' într'o zi că ţinuse în arendă moşia Peicanii, din judeţul Fălciu şi că. în anul 1826 a făcut pe acea moşie mult grâu arnăut, care e f,oarte' preţuit de Turci, căci din el ei fac plăcinte, pogace şi alte aluaturi de o calitate superioară. Trebuia să-I ducă la Galaţi spre a'l vinde la Turci, căci pe atunci nu erau alţi comersanţi de grâne în ţară. A încarcat vr'o -214 chile şi l'a pornit la Galaţi, şi cu o zi înainte de a ajunge carăle, s'a dus şi el acolo. Adouazi dimineaţa, întrând în Galaţi şi carăle, după obicei au tras în medean. Indată vin doi Turci, răscolesc grâul prin' cară şi vorbesc între ei turceşte, că de mult n'au văzut aşa bună calitate de grâu arnăut. Peicăneanu, care" înţălegea limba turcească, s'a bucurat auzind acea vorbă a lor, crezînd că va fi plătit după fiatul I-iu; dar s'a amăgit mult. Unul din Turci, care vorbea şi ceva romîneşte, a întrebat a cui e "grîul 7 Boerul a răspuns" că e al său. Atuncea Turcul i-a zis: Ghiaur (păgân, sau câne), de ce n'ai pus sămînţă bună, că timpul a fost favorabil de a avea o bună calitate? I-a răspuns că mai bună calitate nici că se poate! La acest răspunş al moşierului. el a adaus cu dispret: Hai sictir (fugi de aicea) .ghiaur ! Dute de descarcă la hambariul Agalei... fia­ tul al II-lea! Şi scoţînd din brâu călămarea, a scris o ţidulă şi i-a dat-o. Nu avea alta ce face; cu Turcii nu putea sta cineva la vorbă şi a se tocmi, căci mîniindu se, n'avea întru nimica a scoate un pistol din brâu şi a te -ucide. Trebuia dar să se supună ordinului lor, căci nici se putea aştepta să vie alt turc cumpărător, întru cît intre ei era regula să nu I se amestece unul în .târguiala celuilalt. A tras dar carăle la hambariul unde i-a fost spus. " ,...1 Acolo,. alta ceva: Turcul dela, hambar a scos o baniţă de a.Iui, cu care a început descărcarea. Observând că acea baniţă e mai mare decît banita. din tară,' moşierul i-a- atras luarea aminte, spunîndu'i că are baniţă. Ia cară, cu 'care a încărcat carăle, şi rugă să descarce cu acea baniţă a sa. La aceste. vorbe Turcu s'a uitat Ia el încruntându'şi ochii şi răs­ punse că banita lui este banita Stambulului, asupra căreia n'are dreptul a cârti, fiind banita Sultanului. Şi a continuat descărcarea cu banita lui, aşa că după descărcare moşierul s'a văzut socotit cu vr'o 20 de' chile mai puţin decât încărcase. Dar nu mai putea zice nimica. I-a dat şi acel Turc o mică ţidulă, să se ducă Ia Agaua ca să' şi primească banii, Agaua l'a primit qu politeţă, l'a poftit să 'şadă prin vorba- ;,Buhirimi boier!", a bătut din palme, Ia care gest viind un Turc, i-a .porunclt să aducă caîe şi ciubuc ; ceia ce s'a şi adus. - Pînă să bea, ,cafeaua şi să fumeze ciubucul, Agaua, care vorbea româneşte. stricat,' �� convorbit cu /" l, ,I! , , :ii' I I n , '1 :1 !I '1 , , I . , I! il , 92 DIN TRECUTUL , s > • [93] .. \ \ " . � COMERTULUI MOLDOVENESC �---------- -��---------- 'Peicăneanu, intrebându'l despre ale ţărei şi despre recolta Elin acel an. ,După ce au isprăvit cu fumatul ciuhucului, Agaua, care şedea {pe pat turceşte (cu picioarele sub el), a tras spre el o mică Iădlţă, a deschis lacata dela ea, şi a luat o pungă mare, din care scoţând bani de argint a început să-i numere. Boerul văzu că acei bani -erau o monedă nu-de mult scoasă în circulaţie, cu puţin argint în ea şi ou mai multă aramă, încât în Moldova avea curs foarte scăzut şi oamenii se fereau de a o primi. Văzând că -după câte a păţit până atunci i se plăteşte şi cu monedă -calpă, l'a luat gura pe dinainte, rugându-l pe Turc să-i dee alţi bani. La acea rugăminte Agaua s'a uitat la el posomorât, întrebându-l dacă banii nu sunt buni? I-a 'răspuns că sunt buni, dar În Moldova umblă cu scădere şi ţăranii nu-i primesc; şi fiindcă are a face mai mult cu ţăranii, de aceia îI roagă să-i dee altă monedă. ' La aceste vorbe Agaua deodată s'a înfuriat, sărind de pe pat, ş'a scos luleaua din ciubuc şi a început a'l 'bate pe spinare cu ciubucul, răcnind Ia el: "Ghiaur, tu ocăreşti banul Sultanului!" Ne mai putând răbda bătaia, l'a rugat să'I ierte şi primi să fie ,plătit şi cu acea monedă. Astfel s'a sfârşit negoţul boerului cu Turcii şi deasemenea au ,păţit şi alţii dela dânşii. După ce grăul de I-a calitate s'a taxat ca 'de a II-a, după ce cu banita Stambulului descărcându-l i s'a pricinuit pagubă de vr' o 20 chile, apoi a mai fost pe deasupra, bătut şi plătit cu monedă calpă. Cu asemenea câştiguri, după cum se vede, se alegeau mai toţi pro­ ducătorii de grâne Moldoveni, câtă vreme ţara întreagă era Ia cheremul supuşilor Padişahului suzeran. Oaraverlle unui producător Moldovan cu un negustor Turc. Din vechile acte ale vremei acele mai găsind o Jalbă a unui ne­ gustor şi proprietar de stâne, Stefan Ciornei, prin care acesta plângân­ du-se în potriva nedreptăţilor ce le-a îndurat în epoca dela 1809 -1810, dela Turci, arată în acelaş timp la ce se reducea siguranţa şi dreptatea unor pacinici locuitori, faţă cu barbaria şi spiritul de jaf şi ticăloşie ale celor ce porunceau odinioară în ţara Moldovei, o reproducem şi pe aceasta, tot din Uricarul, întrucât prezintă mai multe fapte şi d�te interesante : Prea cin�titului Divan 'al Cnejiei Moldovei. Cu plângere fac arătare pentru multe supărări şi pricini de sărăcie ce mi s'au în­ tâmplat de .câtră un Hasan ,Turc Capanlâu, de aice, că în anul trecut (1809), făcând tocmala cu numitul ca să-i dau zece mii ocă caşcaval, cu preţ câte 450 lei miia; eu după zapisele de tocmală ce am' avut între noi, am şi pus în lucrare, ca la vremea cu­ viincioasă să-i fie marfa -gata, la căşăria rne, pentru ca să nu-l dau' de sminteală. Şi la vreme când se lucra caşcavalul, din pricina pacatelor 'mele, bolnăvindu-mă şi neputând • ': ,1 să merg la' căşărievnurnitul Hasan, prin neştiinţa mea, au mers la, căşărie, şi nu mumai "',.'l 'ţa' � tăcut zapcilâc.l.poyăţuind p,e căşeri ca să-�'facâ caşcayalul în' .calupuri mari, din a­ �ă.ru.(a 'pricină de Jiov�ţuir,e s'au-stricat 4400: o,că',.caşdlval, şi din care somă l1U numai .... ' ·c� nu oar\1' putut, aleg�� 'C.eva, da� deosebit pâr�tur �u. ţ>ătut şi p'e", căşar, f,ără vinovăti� şi caşarul de groaza bătâiei au fugit ŞI mi-au lăsat caşana, tocmai In vremea 'Când puteam .să câştig si eu hrana vieţei mele. ' , In urmă auzind eu de o pricină ca aceasta, am mers cu 'toată neputinţa me şi am [94] '. I � I I , ! I I \ li 1. I I I I I � i ;1 -, , I 1: il 'II i \ .� 1,1 I 1'1 ,L � , l : , II ":\ , , , . i II , " � Il i' " DIN TRECUTUL tocmit alt căşăr dela altă căşărie, cu grea plată, de au lucrat de iznoavă, acele zece mii ocă caşcaval, asupra căreia sumă Îmi dase Întăi arvonă, şi pentru ceilalţi bani, câţi se mai cuprindea, la vrerneateslirnatului mărfei, În loc de bani mi-au dat nişte tiutiun mol­ dovenesc şi nişte piară. ' Din care marfă iar�r din pricina lui am păgubit 515 lei dela un Arrnan, 109 lei dela un Manolachi, care aceştia fiindu-i dator numitului, şi neputând cu alt chip ca să-şi scoată banii dela dânşii, pe de o parte m'au Înşelat pe mine de le-am dat marfă pe credinţă (zicând însuşi -că sânt siguri), pe de altă parte după ce au vândut acea marfă s'au apucat mai înalntetşi ş'au împlinit datoriile lor. Şi eu am rămas până astăzi păgubaş şi cu zapisile ce le am dela amândoi. Ose­ bit de aceste păgubiri 'mai sus arătate, la vremea când i-arn făcut marfa teslim acele 10,000 ocă caşcaval, el' neavănd chip ca să meargă la Odesa să o petreacă, cu chipu­ rile ce au mijlocit m'au înşelat pe mine. Şi mi-au încredinţat marfa la mâna me zicând ca să merg eu la Odesa, ·împreună cu marfa, să o petrec, şi pentru cheltuială şi chirie îmi va da 1000 de lei. In urmă la vremea pornirei mele mi-au dat numai 500 Iei şi afară de marfa aceasta mi-au mai încredinţat nişte unt şi nişte ciubuce, zicând că a­ supra ducerei untului şi a ciubucelor în urmă va trimite alt vechil al său, pentru ducerea acestei mărfi la Odesa, căruia îi va da şi bani de cheltuială i plata vărnei şi chiria; şi el n'au fost următor a trimite vechil. Eu Însă văzând' urmările lui din potrivă, şi pentru ca să nu rămâie marfa perdută, la tarnojnă când am trecut, neajungându'mi banii ca să-i plătesc marfa lui de vamă, am dat sinet de 506 ruble, răspunzător pentru partea sa de bani ce se făcea să plă­ tească. Şi cu acest chip trecând la Odesa am găsit o scrisoare trimisă cu poşta din partea lui Hasan, câtră . un Petru Sârbul, ca să-i fac teslim untul şi ciubucile; căruia dându-i marfa, i-am făcut cerere ca să răspundă acele 506 ruble la Tarnojnă. Numitul Petru mi-au zis că până nu va inşfiinţa pe Hasan nu poate să plătească vama şi fă­ cându-i ştire lui Hasan, i-au trimis acesta răspuns că el vamă nu plăteşte. Şi eu vânzând marfa ce aveam, am cumpărat altă marfă, şi la întoarcerea mea, tre­ când pe la Tamojnă unde am fost dat sinetul, Tamojnicul mi-au oprit 2 poloboace de icre negre de amanet, pentru acele 506 ruble ce are să deie Hasan vamă pentru marfa sa, şi de astă toamnă numitul Hasan nici un chip n'a putut mijloci, după câte jalobe au dat, casă poată fi scapat de plata acelor bani pentru vamă şi marfa ce stă amanet. Pentru care cu lăcrămi mă, rog prea cinstitului Divan, ca să fiu pus la cale spre a'mi putea afla dreptate şi mare pomenire va fi. . Prea plecat la mila Dsvoastră Ştefan Ciornei. Asupra acestei [alobe Vtori-Logoîătul Krupenski puse rezoluţia, la 23 Martie 1810, că Vornicia de Aprozi să intre în cercetarea pricinei şi după dreptate să puie la cale; iar când vr'o, parte nu se va mulţămi, să se facă arătare" şi Divanului. Ce soartă însă va fi avut' plângerea lui Ciornei mai departe, nu o ştie nimeni. PrC-d,jclele, negoţul şi moravurile din Moldova, descrise de .. , .. englezul TOmas Thornton. Tot prin cei întăi ani ai veacului precedent, un diplomat englez Tomas Thornton, făcu 6 călătorie mai lungă prin ambele Principate române, după ce vizitase cu amănuntul Turcia în genere, şi publică apoi un op, în două volume,' pe care îl aflăm şi tradus în frantuzeşte, sub titlul de : L' Etal actuel de la Turquie, de la Moldavie et de la Valachie, care s'a publicat în Paris, în .1812. . ,,' In această scriere-Thornton arată 'că" MOldova a fost .. denumită 'de Turci Carabogdania, care însamnă pămăniul grâului negrui , pentru c(t pe acest pământ s'ar fi producând foarte mult grâu negru.:,:�'Se pare Însă că acest grâu e cunoscut în străinătate cu numele de sa razin , care nu prea e cultivat în principatele Dunărene, aşa că nu se înţelege de ce ..... ,.; . [95] 95 .' COMERTULUI MOLDOVENESC \. i i s'a dat acest nume Moldovei. Bogdan zice Thornton, este nu nume propriu, care în limba slavă însamnă darul lui Dumnezeu, sinonim cu grecescul Theodose (Theodotos), cu italianul Diodate şi cu francezul Dieudanne. Dar Turcii numesc de asemenea, grâul bogdan, care în­ samnă tot dar a lui Dumnezeu, dându-se prin aceasta a se înţelege că e'i nu au cunoscut din vechime grâul, care le-a parvenit mai încoa­ ce, prin relaţiile slave din Europa şi Caucas ... In privinţa cailor Moldoveneşti, Thornton zice că a cunoscut dife­ rite rase aici. Cei mai buni sunt vânduţi cu preţuri mari pentru cava­ Ieria austriacă şi cea prusiană. Aceşti cai sânt bine făcuţi, însemnaţi prin puterea copitelor lor, şi sînt în acelaş timp plini de foc, dar şi as­ cultători. Caii de trăsură sunt mici, dar iuţi şi în stare să reziste la orice oboseală; ei trăesc sub cerul liber .în toate anotimpurile. Paserile şi vă­ natul sînt în mare abondenţă, cerbii şi căprioarele sînt în turme mari în munţi, iar epurii sînt aşa de mulţi în şes urile Moldovei, încât iarna cănd cade mult omăt ţaranii prind numai cu cânii lor peste cinci sute efe mii. , Mierea şi ceara sunt de cea mai bună calitate şi în mare can­ titate. Costumul ţăranilor Români este exact cu acel al vechilor locuitori ai Daciei, aşa cum sunt reprezentati pe colona lui Traian din Roma. In ce priveşte comerţul propriu zis, autorul englez povesteşte că, pe când era la Iaşi, avu prilejul să vadă pedepsirea unui Casapbaşa, boier de clasa I-a, care avea datoria de a aproviziona toate căsăpiile din capitala Moldovei şi în potriva căruia se făcură mai multe plân­ geri cătră Domnitor, în ce priveşte carnea furnizată, care era de proastă calitate şi nesănătoasă, Boierul de care e vorba fu adus în sala cea mare a Curţei Domneşti, unde el se aruncă la picioarele Domnitorului, care ţinea în mână buzduganul seu. Cu cât boierul se târâia spre Do m­ nitor, acesta îl lovea cu buzduganul unde se întâmpla, retrăgându-se mereu spre a'l împiedeca de a-i săruta picioarele, prin care fapt ar fi trebuit să'şi capete iertarea fără să fie pe deplin corectat. A doua zi m'am dus eu însumi în piaţă pe la căsăpii, adauge Thornton şi constatai că corecţiunea ce a dat-o Prinţul boerului a avut efectul cel mai salutar. Aga, care face pe Prefectul de poliţie, este în acelaş timp şi Inten­ dentul general al comerţului, având îndatorire de a inspecta pieţele publice, a examina măsurile şi greutăţile şi calitatea tuturor victualilor expuse spre vânzare. El pedepseşte ori ce fraudă a celor ce vând cu mărun­ ţuşul, şi, precum e totdeauna însoţit de ofiţerii lui, aplică imediat 'bataia (bastonada) în mijlocul uliţelor. Asupra veniturilor visteriei Moldovei, în anul 1775, autorul citat ne dă cifrele următoare: Birul pe ţărani aducea. .1,775,000 lei Taxa pe mazîli şi negustori. 25,000 " Salinele . . . . . . . . . . . " 300,000" Vămilc , . , .. 200,000 " Birul.pentru păşunele, vitelor. 170,000" Talxe1e' p�i albine .. ". '. : .: ;.",'.> \ 1'20,000 " ;, .',',;, ' vinuri '. " ... ;<. : 200,000 n " "tutun 50,000' " Total 2,840,000 " ":"�'l " 1 •• ' �it ' )- . , i I.� .. I =--- - �.L· "' "' iiii_"" [96] I, I i I , li 1,' II I 1, r I 'i} li li i 1, , 1, I li, ., j'i 1: ,I / " ! I , 1" 1,[ l' , I '.' i 1: , i I I I " I !,I 11 : I .1 DIN TRECUTUL Bine înţeles, în afară de aceste biruri, mai erau ŞI altele de care Thornton nu ş'a dat samă atunci. , ,ce constată in Moldova scriitorul ungur Karaczay. Intr'o descriere a unei călătorii în Moldova, făcută de ungurul Ka­ raczay, prin' anii: 1815-17, găsim unele note privitoare la negoţul, de producte locale; prin care se arată că în tara aceasta se manifestă o mare dragoste' pentru creşterea vitelor, ajungând astfel să se producă cele mai de sa mă rase de cai şi boi. Se socoteşte exportul anual de vite, cornute cam 60-70,000 capete, iar cel de cai la 20-30,000. .In ce priveşte starea agricultorilor, Karaczay zice că nicăeri nu stă mai bine ţăranul ca în Moldova; are 12 zile de lucru la boeresc pe an şi dijma c� trebue să o dee proprietarului, alta nimică. Locuitorii câştigă din comerţul de vite, din producţia vinului, a mie­ rei şi a sarei. Venitul Statului dela sare e de 190,000 piastri pe an, iar productia s� urcă 'la 4,000,000 de vedre. Minele dela Ocna alimentau cu sare sudul Poloniei şi o mare parte din Rusia. Luxul e foarte mare Ia Iaşi, şi sporeşte mereu, datorit în mare parte Ruşilor, cari în timpul ocupaţiei Principatului au .îndemnat pe boeri să-şi construiască case în . stil european şi, să se, deprindă cu moravurile apusene, cu petreceri luxoase şj cheltueli enorme. .Revoluţla Grecilor din laşi .Eteria" şi urmările ei asupra � " , , negustorilor locali. In lumi Fevruar 1821 s'a întâmplat în Iaşi una din cele mai dure­ roase sângerări, din partea unui grup de Greci venetici, intraţi în ţară cei mai mulţi cu titlul de negustori, cari profitând şi de instigarea mai multor aventurieri politici de ai lor, fugiţi din Grecia şi Turcia, se în­ truniră sub comanda unu! -aşa-zis General Ypsilante, cu scopul ca, prin o jăfuire şi masacrare a ,Turcilor negustori ce se aflau in Iaşi şi Mol­ dova, să poată întruni o 'armată mare, cu care să doboare însuşi Im­ periul 'turcesc .şi' astfel să restabilească independenţa Greciei, care fusese de mai "multă vreme stibjugată de oştile Sultanului. Aşa, o mare' parte şi din Grecii mai vechi negustori din Iaşi, îm­ preună, cu calîele 'şi ucenicii lor, adunând şi alţi vagabonzi, fugiti de prin Statele. balcanice subjugate Turciei, ca Bulgari, Sârbi, Albaneji, Ar� năuţi -etc.; ce se: aflau prin Iaşi, fie ca meserieşi, fie chiar ca slugi sau pazitori pe la" caseleboereşti, înjghebând o adunătură, cărei îi dete o formă' militară, începură prin a sili pe cei mai multi din bogătaşii sau negustorii cuminţi din oraş, fie Greci, fie chiar Moldoveni, sau străini, să le dee bani, haine şi merinde, spre a se putea echipa milităreşte. Acolo însă unde nu puteau lua ceva de bună voe, aceşti aşa numi ţi "voIintiri", ei făceau siluiri, jafuri şi chiar omoruri, prădând tot ce le venea Ia îndămână, fără ca autoritatea ocărrnuirei, sau a, Domnitorului Mihail C. Suţu,' gr�c şi' el caşi promoTorii revoluţiei, să. fi- luat vre-o mă- sură pentru oprirea acţiunii lor. . ,;" 1. , In primul loc, fură despoiaţi negustorii şi persoanele '< 'cunoscute ca bogataşe, şi mai ales cei câţiva bancheri ce se aîlau.ipe atunci în Iaşi. I ·.( ��,�rii====�� "-_" " [97] Intre aceştia se' afla şi un grec bătrân Andrei Pavli, căruia cu silă mare i se luă o sumă Însemnată de bani, în potriva voinţei lui. Dela acest bancher s'a găsit o scrisoare cătră un negustor din Muntenia, în care el descrie faptele petrecute în Iaşi în acel timp, şi din care se vede că Generalul Ypsilanti a sosit în Iaşi în ziua de 23 Fevruar 1821. Aflând despre intenţiile sale, Pavli s'a închis în casa sa, din curtea Mânăstirei Golia, dar n'a fost lăsat in pace, ci prin diferite mijloace a fost silit să plătească comandaturei eteriste 300,000 lei. Tot atunci Arnăuţii lui Mihail Suţu au trecut la Ypsilanti. In oraş a fost mare tul­ burare şi spaimă. Vodă şi Y psilanti s'au intâlnit . in casa Postelnicului Rizos, unde, prin o staîetă de la Galaţi, fură ��anunţaţi că Caravia, I • I I CoMERTULUI MOLbOVENESC ----------.------------------- 97 I 1.1 .Ti Voluntarii Eteriştl, adunaţi în curtea Mănăstire! Trei-Sletitele. depun jurământ în faţa Generalului Ypsilanti, că vor lupta pentru independenta patriei lor. un Căpitan al Arnăuţilor de acolo, cu ajutorul unor marinari din Cheia­ lonia, ale căror vase erau in port, au ucis garnizoana Turcească din a­ cel oraş, in număr de 80 de oameni. Vodă şi Postelnicul s'au speriat, căci prin acest fapt se provoca o ruptură a păcii cu Turcii şi se expuneau la o pedeapsă din partea acestora. Postelnicul luă măsuri răpezi să se asigure viaţa garnizoanei tur­ , ceşti din Iaşi, dar in zadar, căci şi aici Grecii ucisese 40 de Turci. Ar­ ':..:iN-=----..:T=-R_E_-=-C_tJT_tJ_L '_ moarte. Negustorilor li s'a luat marfa cu sila, croitorii au fost siliţi să lu­ creze uniforme fără .. plată, fierarii de asemenea să facă suliţi. Groaza a cuprins oraş ul din 'c� în ce mai mult. Generalul' Ypsilanti a făcut atunci următoarea curioasă, dar şi min­ cinoasă proolamaţier '. : Locuitori ai ţărei Moldovei! Vă facem cunoscut că cu Dumnezeeasca plăcere toată Grecia a râdicat steagurile sale în toate locurile tinde o apasă tirania, cerând slobozenia sa. Noi cu toţi simpatrioţii noştri ne ducem acolo unde ne chiamă trâmbiţele neamului şi ale patriei noastre. Deci vă încredinţez şi vă asigur din partea noastră şi din partea tuturor simpatrioţilor noştri, ce se aflu în această ţară, şi pe care am cinstea de a-i comanda, că veţi avea toată li­ niştea şi siguranţa .atât a persoanelor voastre, cât şi a avutului vostru, neatingându-se ni­ meni din parte-ne nici de cel mai mic lucru al ţărei voastre. De aceia rărnâneţi fiecare În lucrarea care vă aflati şi în datoriile trebuinţelor voastre, fără de a vă supara Întru nimic despre mişcările noastre. Pentru că stăpânirea şi oblăduirea Domnului vostru lu­ crează tot sub legile voastre, o locuitori ai Moldovei, şi că cereasca pronie v'au dăruit pe Mihail Vodă Suţu, un ferbinte apărător al drepturilor ţărei voastre, un părinte şi un binevoitor al vostru. Cunoaşteţi dar că lnălţimea sa este Întocmai cum vi'l numesc, şi uniţi-vă cu dân­ sul întru apărarea ţărei voastre, fără însă a vă mai aduce aminte macar de tirania pu­ terei turceşti, pentru că acea putere mare (Rusia) care o cunoaşteţi, stă la graniţă ca să vă apere şi să vă sprijine În toate. In ziua de 26 Fevruar Ypsilante ş'a sfinţit steagurile acestei a­ dunături revoluţionare, ce'şi dădu numele de .Eteria", în curtea Mâ­ năstirei Trei-Sîetitele. Vodă n'a venit la biserică, dar unii din boeri erau de faţă. Clerul local, silit de Greci, a si ujit, şi un membru al seu a în­ cins pe Ypsilante cu sabia, Pe urmă au jurat toţi Eteriştii să moară pentru libertate! Aceştia se zice că au fost în număr de vre-o două mii, dar cei mai mulţi din ei habar n'aveau ce va să zică o adevărată oş­ tire. Erau până şi copii de şcoală printre ei. Boerii au început să fugă în Basarabia, în Bucovina, sau in Ardeal. YpsiIanti a trimis poroncă tu­ turor Ispravnicilor din ţară să pregătească merinde pentru o oştire ca de 40,000 de oameni! Această hoardă,- înjghebată cum am văzut, a plecat însfârşit la 1 Mart şi a luat cu. ea şi două tunuri din Curtea Domnească. In Iaşi a lăsat, spre groaza tuturor, pe un oarecare Căpitan Pendedeca, un smintit şi îngâmfat. Mitropolitul şi boerii rămaşi au trimes atunci ştafete Paşei dela Brăila şi i-au cerut ajutor. Eteriştii i-au prins pe aceştia şi erau să-i omoare. Numai prin rugăciunile Mitropolitului au fost scăpaţi dela moarte. In tq.t", oraşul fa nimeni nu mai rămăsese arme, afară numai cât Ia Nemţi, cari erau numeroşi şi stăteau sub ocrotirea Conshlului Austriac, care fu respectat: Nemţii s'au strâns la un loc, au format patrule şi au gonit din oraş pe Arnăuţi şi pe derbedeii ce mai rămăsese pe urma ce- lor plecaţi. , Se vede că relaţiile date în scrisoarea bancherului Pavli, 'Grec şi el ca şi Eteriştii, - avu darul de a înfuria şi mai mult pe Tudor Vladimi­ rescu, care înteţi mişcarea sa straşnică în potriva boerimei şi. sl ujbaşilor greci din Oltenia şi Muntenia în genere,-deşi stăruinţa 'şL CţlratjuI', a-: cestui erou Român trebuia să se sfarme in chipul cel maltnenoroclt, in urma trădarei şi a laşităţii multora, chiar din neamul .său, Tot relativ la acest Pavli mai găsim in poemul: Eteria sau lalni- ·1 \'.' i - '- .. --- - ,. � .. [99] COMERŢULUI MOLDOVENESC 99 : , '. . cile scene prilejite in Moldova la 1821, de Vornicul Alecu Beldiman, ur- mătoarele caracteristice versuri : Cel mai sarac dintre dânşii (Eteriştii), făcea orice ar fi putut In condica Eteriei să se vază că'i trecut. Mai la urmă pun la cale voind a se şi făli, Că au putut pune mâna şi pe un Andrei Pa vii, Neguţitor, om de cinste, cel mai bun capitalist, Ce din scumpete sau minte, n'au vrut a fi Eterist. It apucă cu strânsoare, să dea un ajutor bun ; Dar nici cum nu se primeşte, că el nu era nebun. Intru aceasta şi Curtea trag a se amesteca, Căci ei nu-I silea s'ajute, ci voia a'l desbrăca. Orânduesc spre aceasta pe un Duca ecsecutor Un birbant de cei de frunte şi de ţări vânturător. Ecsecuţie în casă îi pun, îi orânduesc, Bolta, ale sale toate, îndată pecetluesc. Aleargă, merge la Curte, pe la toţi se jăluia, Ca să'nţăleagă că n'are, din suflet se nevoia. Zapise dela datornici să primească le zicea, Din aşa nacaz să scape ori câte putea făcea. Dar nu-i chip căci toţi sânt una, să ajute il silesc, Cu cât el credea să scape, nici-cum nu se mulţămesc. 11 supără Eteriştii, cât să dea îl îngrozesc, Şi aici într'o odae luându'l îl năcăjesc. Sudori răci varsă de rrroarte, să spuie nu are cui, Ca să'i dea vr'o ascultare, din toti unu măcar nu-i. Hotărăşte a da banii, cu cel mai mare năcaz, Când Duca şi Ete ri ştii , nici ceas nu-i dă de răgaz. Atunci cade la 'nvoiaIă, căci chip nu-i, îi nevoit: Două sute mii lei tocmai, numărând, s'au mântuit, Hagealăc destul făcuse, casa sirmia avea. Căci dela cei făr' de stare, pân' la galbăn priimea. După cele arătate de dI. S. Zota, in broşura sa M-rea Golia, YpsiIanti dăduse poroncă să se ceară de Eterişti .vestitului oa ncher" grec din Iaşi Andrei Pavli, suma de 1 milion piaştri (lei), cu care să se poată echipa corpul de revoluţionari zişi şi volintiri, ce trebuia să pornească contra Turcilor, - in care scop s'a asediat Mănăstirea Golia, timp de opt ceasuri, pe dinăuntru şi pe dinafară, fără insă să poată smulge "de bună voe" bancherului mai mult de 100,000 lei, dupa cum se arată de un Consul prusian Harte, - sau 200,000 lei după cum arată in versuri Beldiman, pe când Pavli insuşi, in scrisoarea despre care am vorbit in­ dărăt, se laudă probabil că a elat. .. 300,000 lei. Vornicul Beldiman, in poema sa citată, mai glăsueşte despre unele din impilările făcute tot atunci negustorilor din intreaga Moldovă de E­ terişti, in versurile următoare: . .. Ispravnicul de Peatră, Bibica acel nebun , La GoJia, nu la Peatra, ca să stea era mai bun! După ce cu Arnăuţii carii avea de la Eşi, Pentru această pricină, dinadins s'au triimes, Beşleaga, cum şi toţi Turcii, neguţitori ce-au aflat, Lovindu-i ,în miezul nopţei, desbrăcâodu-i j-a,u legat! 'Spre -rnai mare .a sa fală, 'a douazt; to(j'legati Ii ţine 'i;ă-'i "vază lumea, ca pe",ntşte' ,vlnovaţi: , Saracii, mai morţi de 'frică, pe toţi cu lacrimi ruga! Dar cine'ndrăznea să zică un cuvânt macar cui-va? Fără de Întârziere pe toţi la Eşi i-au pornit, Unde venind pân' la Roman, acolo i-au şi jertfit! , ":;: f IV" _ .. 1' � ... '1. • ), .. [100] iOO btN rascurot Şi mai departe: Un ne�u1itor săracul, ceva pentru c'a greşit A vorbi de un înteres nu mai mic pentru cunoştinţa înprejurăriIor de cari vorbim, sunt relative la târguşorul Podul-Iloaei, semnate ambele de Ioan Sandu Sturza- Vodă, cel dintăi fiind în cu­ prinsul următorul : . tfrisovuj tnterneerel Târguşa.t:u1ui Podul-lIoael. "�'o Cu mila 7ui' Dumnezeu Noi Ioall Sandu Sturza Voevod, Domn Zemlii Moldaviei. Pretutindeni 'oraşele . şi târgurile au slujit spre folosul şi înterneerea stă rei noroadelor, aceste fiind purure lăcaşurile unde să sălăşluiasca Învăţăturile meşteşugurilor şi toate celelalte îndeletnidrt a iscusinţei, acolo şi lucrarea neguţitorilor să înfiinţează în tot chipul şi cu aceasta dimpreună şi sporire bogăţiei, apoi acolo şi plugarii şi păst'oriul află pre­ ţul cel aşteptat al ostenelilor şi al sudorilor feţii' lor şi de acolo să răvarsă toate înles­ nirile şi Iolosinţele acele, în cari să închee fericirea noroadilor. DOJ1l11ia me răvnitoriu fiind Întru toate cele, privitoare spre înbunătăţăre,a"., stărei de' ,obştie a pqtriei şi:. aceia în parte a fieşti căruia, I după' cuviinţa dreptătilof cetcir cunoscute, 1uat-am. "minte ' la cererea ce ni-au făcut' prin jalobă al nostru cinstit şi credincios boer l)l;tfl.1ţ1eMui Ş�rban� Negel biv vel-vornic, ca să'i să sloboabă voe prin, hrisovul Domnii(înt'le de a akăt ui • târguI din 110U pe moşiea Dumisale Scobinţănii di la ţinutul Cărlig,ăţurii, care alcătuire de târg Dumnealui, după ,starea locului" voeşte a'l faci lângă pârăul Ba.hluiului, în preajma locului ci să numeşti Podul-Ieloaii a' dumisale Hatm: Constand. Pala�e, unde iarăşi prin . , , , [109] r-� COMER1'tJLtJl MOLDOVEN'ESC hrisov gospod a Domnului Scarlat Calimah Vvd: s'au dat voie a să faci târg, arătând O-lui vornik, că la un asămine loc adăugându-se şi aşăzare de târg, pe rnoşiea O-sale, să va faci o îndoită înlesnire spre lucrare alijverişului şi spre folosul obştii norodului, carii ori într'o parte, ori într'alta vor ave purure slobodă şi îndămănatică lucrare negu­ ţitorii şi a alişverişului. Şi dar, o asămine ceri re a Dsale găsănduo a fi nu numai întru tot cu cale şi cuviincioasă, dar şi de obştiască priinţă şi folosănţă. Iată prin acest al nos­ tru domnesc hrisov i dăm voe şi toată slobozăniea de a face adunare de târg, pe numita moşie Scobinţenii la locul arătat în preajma podului leloaei, şi spre oarecari răsplătiri cheltuelilor 'şi ostenelilor ei care să [ărtfească Dumnealui cu facere şi în terneiu" acestui târg care are să fie pentru folosul tuturor de obştie, fiind la aşa loc, aducănd cu aceasta şi sporu iraturilor vistieriei pârnănteşti, Domniea me i dăm şi întărim Dumnisale vor­ niculul ca să aibă la arătatul tărg şi acesti di mai gios arătati drepturi şi privileghii. l-tăi Mortăsăţiea vitilor di la acest tărg să fie a Dumisale şi nici vameşii, nici nime alţii să nu aibă nici un feliu de amestic în veci, luând Dumnealui acest venit după hotărărea condicii ci iaste in vistierie cu pecete gospod, adică căte doăzăci şi patru bani noi de toată vita mare, bou, vacă, cal şi iapă ci să va vinde, din cari pe giumătate să ia di la vănzător, iar pe giumătate de la cumpăratoriu, fără să să supere cineva cu un ban mai mult piste hotărăre arătată. 2-le Dughenile şi hanurile ci va zidi cu a Dumisale însuşi cheltuială să nu fie supărat nici odinioară cu cerire de banii agiutorinţei de iarnă sau alt-felin de dare. 3-le De la dughenile şi alti binali ci vor face alţii, cu priimire şi în scris învoire Dumisale, să aibă a lua pe tot anul din zăci bani unul, căt va fi chiriea fieşti cariea bina într'un an, sau după cum să va alcătui cu acei ci vor voi a zidi binali. Iar vinul, rachiul, bere sau ori ce fel de altă băutură, precum şi păcură sau dohot, căsăpiea cărnii şi pităria, nimi alţii să nu fie voInici a vinde în arătul târg decăt numai Dumnealui vornic; şi acei ci'i va învoi Dumnealui prin scrisoare cănd le va da loc de făcut binali ca' o dreaptă ocină ci iasti a Dumisale 4-le Venitul căntariului din acel tărg să fie iarăşi a O-sale vornicului. 1 5-le Treizeci liudi, oameni străini ci va aduce Dumnealui de piste hotar, fără să fie din locuitorii birnici a ţării şi'i va statornici în arătatul târg, să fie pentru de a purure nesupârali cu nici un feliu de bir sau dare sau orice fel de havalele, rărnănând pentru paza tărgului de cătră făcătorii de răti, tălhari şi de iangănuri. fi-le Căpitanul de. tărg să să orănduiască de cătră stăpănul acestui tărg de apurure om vrednic şi cinstit, având supt a sa ascultare acei 30 oameni străini ce sus arătaţi pentru paza tărgului, şi nici hătrnăniea, nici isprăvnicia ţănutului să nu aibă nici un Ieliu de amestic la rănduirea acei căpitenii. Precum şi stărostiea breslilor ci să vor alegi de cătră târgoveţi şă să orânduiască iarăşi de cătră stăpănul tărgului, cari vor fi su­ puşi a urma datoriilor întocma ca şi pe la alte tărguri. Şi spre întemeiare ca un lucru ci să alcătueşti din nou hotărăm ca neguţătorii străini ci va aduce Dumnealui vornic : I de orce naţie ar fi, carii nu vcr ave bir în, visteria Domniei mele, să fie scutiti din zioa ci vor veni pără la implinire de cinci ani de ori ce feliu de bir şi havaleli vor fi pe alţi neguţători de la alte tărguri; iar după cinci ani vor intra şi ei îq rănduiala ce sănt şi alţi neguţători pi la alti tărguri. Şi pentru mai bun alisveriş a Iăcuitorilor şi a tuturor de obşte hotărăm să să facă şi opt iarmaroaci pe an, adică la Duminica Mare.-�a Sfăntul marele mucenic Procopie, Iuli 8.-La schimbare la faţă, avgust 6.-La zioa sf. : Cruci, septvr. 14.-La sf : Apostol Andrei, Noemv: 30.-La sf: Ioan Botezătorul, Ghen ar 7.--La zioa sf.: cuvioasii Muceniţi Evdochia, Mart: l.-şi la zioa blagoveştenii, Mart: 25.-Precum şi zioa obicinuită de tărg ci iasti la toati tărgurile odată pi săptărnănă, &0- tărăm să fie lune la acest tărg. Şi fiindcă tot acole alăture piste Bahluiu numai, la locul ' ci să numeşti Pod-leloaii are' şi Dumnealui Hatm: Costand : Paladi hrisov de tărg şi de iarmaroace şi zi de tărg Duminica. Drept aceea pentru ne precupie la cele ci-se vor vinde de amăndouă părţile şi spre alişverişul tuturor de obştie, Hotărăm că atăt la zilele de tărg şi iarrnaroacele Însămnate, ci să vor faci şi la tărgul Scobinţânii, precum şi pe I , moşiea Dumisale hat: Co�stand. ,Paladi, Pod-,Ieloaea: să fii voInici şi Iăcuitorii precum .;.;', 'şi' .neguţitarii a treci d)e, '�m'�ndouă părţile Bah!l1'iuJ.u� şi �'şi f(!ci a:l ijverişul Ibr unde le va r • ' fi 'mai I de mulţămire', fără, a, pute. zici 'şi ci piete'ndefisi' nici Dumnealui) vornic: Şărban, � ,rtid 'piunne'alui hat r pMadi,' ca să facă oprire,. 6'l.tiva supt cuvănt c� acea �i de tărg sau 'iarmarot af fi cuprinsă în hrisovul său, nefiind cu dreptul nici de cuvifnţă, nici Domniii mele wiimite acest feliu de sil ni eii şi apalturi.-Spre a se păzi dar şi a să urma ne­ strămutat hotărărea aceasta a Domnii mel,e, s'au dat 'acest al nostru domnesc hrisov, în- [110] Cum se inlilnţau odinioară pieţele de alimente. Piata St. Teodor. tărit cu a noastră Domniască iscălitură şi pecete. Poftim şi pe cei din urma noastră lu­ minaţi Domni, fraţii noştri, cari din proniea ceriască să vor orândui întru ocărmuirea tării aceştia, nu numai să' nu strămute cuprinderea acestor de mai sus hotărâri, cari s'au făcut spre a le ave Dumnealui vornik: ca un pronomion desăvărşit şi fără strămutare nici odinioară, ci mai vărtos., să să întăriascâ, să să statornicească spre laudă şi nesăvărşită pomenire Domniilor sale.e-S'au scris la scaunul Domniii mele În oraşul Eşi, Întru cea dintăi domnia noastră Ia Moldaviea, În anul Întăi. La leat 1823, ',Ma:iu 25. , , Ioan Sandu Sturza Vvd . DIN TRECUTUL . . : , i , " Acestuia 'a mai urmat hrisovul din 25 Iulie 1823, eliberat lui Ştefan Roset biv-vel- Vornic, epitropuJ averei Hatmanului Constantin Palade, pentru partea de târg ce s'a înfiinţat pe capătul moşiei sale Totoeşti, ce se atingea în acel punct cu moşia Scohinţenii. Alte asemenea hrisoave mai găsim pentru târguşoarele Bucecea, Poenii, Negreştii şi Frumuşica, cari sunt publicate şi în volumul "Is­ toria Evreilor" -de Dr. E. Schwarzjeld, din care am reprodus şi noi cele două hrisoave de mai sus. Relativ Ia înfiinţarea unor pieţe de pescărie, zarzavaturi şi alte ali­ mente, în uliţa Sft. Teodor, din Iaşi, încă din 1813-14, se află un hrisov dat de ScarIat Alexandru Calimah- Vodă, din care se văd Iormalităţile urmate pe atunci, pentru deschiderea unor asemenea locuri de negusto­ rie. De notat este că actualmente, atât piaţa ce s'a fost înfiinţat în Strada St. Pantelimon, cât şi aceea din Strada St. Teodor, nu mai există, ele fiind mutate, cea dintăi dela 1858, când a fost trecută pe locul vechiului Beilic Turcesc (strada Ghica- Vodă actuală), iar acea din St. Teodor s'a pustiit, întrucât lumei îi venea mai îndemână să cumpere din piata de lângă spitalul St. Spiridon, sau de pe la alte depozite particulare. . - Cuprinsul rezoluţiei Domneşti, cât şi a anaforalei (raportului) făcute de vel-Aga oraşului Iaşi" în-această daraveră, se vede în rândurile ur­ mătoare, pe cari le .găsim .in Dela Eforiei Iaşilor cu No. 17 pe 1832 : Noi Scarlat Alexandru Calimah- W. cu mila lui DUmnezeu Domn l Ţărei Moldovei. .S'au cetitanaforaua aceasta Înaintată Domniei mele şi de oare ce după cer­ cetare- şi . de acum a O-sale vel-Agăiîn pricina de mai jos cuprinde o piaţă ae�'păscărie,- zarzavaturi, JAp];1ri· şi altele, s'au găsit În cuviinţă să se mai aşeze .şi ,al doilea piaţă, în ulita arătată prin anafura, ,pentru asemenea � . v��j�ri, 'spreînlesnirea ,.şi a a�elor. din . ac�a . parte Târgorveţi : Hotărâm Dom­ ma mea, ca numai aceste doua. pieţuri sa fie de acum pentru acest fel de vânzări,.în tot oraşul Eşii, adică acel ·arătat prin anaforaua întărită de Domnie la 1813 Mart �O şi aceasta de acum din dosul Târgului de sus, găsit cu cuviintă de 'cătră Dumnealui vei-Agă, pentru care se porunceşte D-sale vel-Agă ca a­ ceste d.e acum să se păzească Întru toată buna orânduială, rădicându-se toate vânzările. aceste şi statomicindu-se numai la aceste două pieţuri, 1814 Iunîe 2, .' '. . . \' .. . Scartat Ales: C�lm1Gh WD. , P,�a Inălţate Doamne. "-'''''','' : ':, , ..., - . , { � , I ' 1. Prin jaluba ce au dat înălţirnei tale o samă de târgoveti din uliţa:'SjqlltliliIi Tcodor din dosul Târgului de sL(s, cu cerere ca să aibă şi ei slobodă voe a',se' face aduhare 'de locuitori care aduc brânză, lapte, verdeţuri, spre vindere orăşeniJo('şi s'au rânduit la Agie În cercetare şi prin anafora să Înştiinfăm pe Inăltimea ta,' ,. , , ,f 110 li ! I ' 1 ! i Iii 'i l' , ; ,1 111 '1 II, 1, 1;, ' 1" II 1) , j: ,It , I I , ; I II 1. ,II I , , ---.....--.-J_ .. 1 t ' , L_ [111] După poruncă intrănd În cercetare am aflat că la anul 1813 Februarie 19, însuşi porunca înălţime! tale este dată prin ţidulă cătră O-luI vel-Agă şi 0-1 ipistatul podurilor din oraşul Iaşii, cu cuprindere că înălţimea ta luând samă pentru tot binele obştesc atât În sănătate căt şi pentru curăţirea uliţelor oraşului şi Înlesnirea umblării În uliţele oraşului, porunceşte ca întăi să se facă cercetare unde au fost din învechime piaţul păscăriei şi a celorlalte vânzări, cărnuri de mascur, lăpturi şi altele şi apoi să se socotească acel piaţ de nu este în mijlocul oraşului ca să aducă aerului vătămare şi ulitelor împedicare şi necărăţenie, şi cercetând O-lui a aflat că este piaţul al păscăriei şi a celorlalte împreună din vechime s'au aflat În capul uliţei Podul Vechiu, în uliţa dela Meidan ci se coboară cătră Căcaina, unde este cu totul păzită curăţenia oraşului şi înlesnirea umblării în oraş şi prin anafora la 1813 Mart 10 s'au înştiinţat înălţime! tale, care de cătră înălţimea ta s'au găsit cu cale cercetarea ce au făcut rânduiţii boeri şi porunceşte iarăşi O-sale prin aceiaşi anafora întărită de Inălţimea ta ca să ridice toate păscăriile de pe uliţele orasului şi celelalte împreună şi să le statornicească la arătatul piaţ a păscăriei vechi, care atunci după hotărărea inălţimei tale s'au pus în lucrare. Iată după câtâva vreme iarăşi au început, a se risipi adunarea aceasta prin podurile uliţei St. Neculai de lângă curte f,OS­ pod, şi în alte locuri, care văzăndu-se de cătră Agie această urmare a lor împotriva şi hotârărei înălţimei tale şi cu totul pricinuitoare de suparare celor ce umblă prin 'uliţele acele şi necurăţirea şi stricarea aerului ce port pricină. Şi au fost dat poroncă Agiei spre a-i râdica şi statornici iarăşi la piaţul hotărât de înălţimea ta; apoi căutând şi la cererile şi rugămintea jăluitorilor a le cerceta şi starea acelui loc, şi am găsit că uliţa Sfântului Teodor ce eşte din dosul Tărgului de Sus nu are multe umblări a orăşenilor printr'însa fiind de o parte şi-am socotit că ar putea şi acolo a se face o parte de adunare. Din acest alişveriş, care de se va socoti de cătră înălţimea ta, cu cuviinţă a se statornici a­ cele două piaţuri al păscăriei vechi din uliţa Sfântului Teodor în dosul Târgului de sus, se va da hotărâre poroncei înălţirnei tale prin anaforaua după care se va urma intocmai. 1814, Mai în 20. Al înălţimei tale prea-plecată slugă, Constantin Paladi vel-Agă, \� I COMERTuLut MOLDOVENESC 111 • Trebue să notăm ca m Iaşi mai exista pe atunci o piaţă de ali­ mente între strada ce venea dinspre Biserica Albă până la Biserica St. Pantelimon, cunoscută sub numele de Târgui-Făinei, unde se negoţau grâne şi făinuri de tot felul, care a dăinuit până când s'a înfiinţat Hala de metal pe locul altei vechi piete, aceea a Sfintei Vinere, când vân­ zarea ziselor alimente se mută dupa ordinul Primariei la acea Hală. ;:--------------------_. Tot în apropierea bisericei St, Panteli­ mon se afla şi o pia­ ţă pentru peşte, nu­ mită Păscaria veche, care a durat până la 1856, cănd a fost mutată, tot prin o 'dispozitie a autori­ tăţilor comunale de atunci, în Beilic, un­ de astăzi e grădina cu monumentul lui . ·.Qr,ţgQJ'a Ghica de ca- L,' ".' ,. ,'. .' ! .' \ ., -, .' " . . pitarul. In, Beilic se' " ". . Hala .actu,aUI dl� laş!,. ye. lotul îoastei pieţe S·ia Nmefl, mai-vtndea ;şi zarzavaturi, .lemnărie diferită lucrată şi .butnărie; Dar 'şi această "piaţă fu închisă când Hala fu pusă la dispoziţia cetăţenilor. ' .. [112] Urcarea nemăsurată a preţurilor productelor. \ , . 7 .. ".: , ' , , In prima jumătate a veacului al XIX-'Iea. atura darnică care înzestrase ţara Moldovei cu atâtea calităţi admirabile pentru producerea roadelor pământeşti, trebuincioase vieţei indi­ viduale, îi rezervase însă şi unele metehne ori neajunsuri de care trebui, în cursul multor epoce, să sufere întreaga poporaţie. Starea eco­ nomică în, genere în care .se găsea Moldova pe la .începutul veacului al nouăsprezecelea era destul de nesigură şi de scăzută. Intâmplările politice urmate, cât şi plăgile de tot soiul in­ curse asupra pământului acestei ţări făcuse ca relaţiile comerciale între Moldova şi celelalte state să fie căt se poate de restrânse şi puţin favorabile. Lipsa drumurilor bune de comunicare, cu trecătorile în ţările mărginaşe şi mai .principal acele ce mergeau înspre portul cel mai' de samă din acea vreme al Moldovei, Galaţii, împiedica mult transacţiile Cll cele mai principale producte ale pământului nostru, grânele, lemnul şi vitele. Cele aproape două' veacuri de domnie arbitrară, ale stăpănitori­ lor de origină străină, cari speculase nefericitul nostru pământ, ca orice cămătar nemilos, nu lăsase după ele cel puţin urmele -unor măsuri gem'­ rale de înbunătăţire a mijloacelor de producţie şi -transport, cu toate dăjdiile şi' poverile exagerate la cari populaţia moldovenească fusese im­ pusă fără milă în acest răstimp. Se înţelege- dar cum Grânarul Orientului, cum fu numită ţara.noastră în atâtea împrejurări, era, mai mult un spec­ tru şi servea aproape exclusiv mai, ales trebuinţelor şi 'Poftelor Padişa­ hului şi a tuturor Paşilor sfetnici din' Stambul, cari scurgeau necontenit Moldova prin mijlocirea haraciului şi a' celorlalte nesfărşite bacşişuri sau obligaţii de a -Ii se trimite, în capitala Turciei, productele solului mol­ dovenesc, dintre cari şi cele plătite se luau mai pe nimic. � Cu toate acestea' preţul productelor în interior, 'fie din cauza puţinei lor- culturi, -fie prin' înmulţirea consumatorilor, se, ridică jn: acest. răs­ timp, urmând o 'scară' progresivă ce 'pare a nu mai fi avut Wa+, tărziu o cumpănă exactă, sau o opreală la anumiţ punct. Aşa fifu1:h 'găsirp'�ifre surprinzătoare în diferenţa preţurilor productelor ţării. dintre veacul trecut şi cel prezent, dacă vom ţine sarnă de acele ce aveau unele din ele ,;' / . I I 'i 1;1 " I I I I I r , I '1 I : . , [113] 1 I I I l' :z ?' t:!l c ., Q. " ? n o 3 " t s: o o. o ;.; ::t � CIO -,�: . . ," ... .: ... � . .: ' .. '-' ..• -c: o PRIVIRE A IARMAROACELOR MOLDOVENEŞTI Iarmarocul dela Frumoasa, care în vreme de câteva veacuri s'a ţinut lângă Biserica pronumită Frumoasa, din Iaşi, şi s'a desfiinţat nu de mult timp, când locul a fost cedat de Primaria Iaşilor pentru a se înfiinţa pe el Atelierele Căilor Ferate. (După un tablou mare în oloi, de C, jiquide). t:r Z ...., ::cr t'!l ("j s C r n O 3:: tT1 ::o ...... ' c: S 3:: C r t:1 O < t'Il Z t'Il CI). n .­ .... c,.o. [114] cu vre-o 30 ani înainte şi cele din prima jumătate a veacului al XIX-lea, aşa după cum se, .poate vedea de pildă în următorul tablou comparativ: Aşa dar- după cum se poate observa din această tabelă, în curs de vre-o 80 de ani, preţurile productelor solului moldovenesc se urca se de opt ori mal mult:' -, DIN TRECUTUL Datele Englezului Wilkinson asupra productelor tirei. In ce priveşte producţia cantitati vă a solului Moldovei, după notele unui fost ambasador englez Vvllkinson, asupra comerciului acestei ţări, în primele decenii ale· acestui veac, se constată că cea mai mănoasă producţie- a solului ambelor principate româneşti, era tot grâul, care se râdica la 10,000,000 kile turceşti pe an, deşi o şesime din întinsele cîm­ pii erau prea puţin lucrate, şi o mare parte din această şesime era să­ mănată cu' popuşoi, orz şi cânepă. Dintr'aceste se duceau în Constantinopol, în fiecare an, la 1,500,000 chile de grâu, ca .. la 25,000 de oi, la 3,000 cai, precum şi anumite can­ tităţi de cherestea, cari se vindeau însă acolo abea cu a patra parte din preţurile' curenţe din ţară. Alte producte ale ţărilor acestea, ce se vindeau în comerţ, erau ceara galbenă, mierea, untul, brânza, vinu­ rile, dulapii şi, catargele, cum şi peste 500,000 piei de epure, 600,000 ocă bubuşlii (gugoaşe de răstic) .numlte Rhamnus injectorius şi o cantitate oarecare de lână. După socoteala de mai sus, ţinându-se samă că chila turcească era numai cât a douăsprezecea parte din chila mol­ doveneasca, ambele ţări ar fi produs pe atunci (1821) numai la 833,333 chile de grâu. Mai târziu, în 1850, producţia Moldovei singure, în ani ro- ditori, dădea: o asemene cifră�'" , Pr�tfi grâului moldovenesc la Constantinopol era între 2 şi 2112 lei chila turcească, o -piele de epure se vindea cu 35 parale, gugoaşele de răstic câte 40- 45 parale oca, lâna spalată 60 parale oca, iar cea nes- pălată 35-40 parale oca. _ . Bogăţiile naturale şi osebitele produse ale ţărilor româneşti, mai zice Wilkinson, sunt aşa că, dacă ţările aceste ar putea să se bucure de foloasele nebănuite ale unui guvernământ regulat şi ale unei administra­ ţii înţelepte, sul)' 'care industria şi âgribiiltura ar 'putea Să- âib� ,.' incura­ jarea ce o merită, pentru ca comerciul de export să se: de�chJdă., ca re­ latiile comerciale, cu naţiunile străine să se intemeieze într'un' mod cu­ viincios, iar minele din ţară să se exploateze sistematic, ele curând ar . !, ,i' , Valoarea monedei Preţuri În 1850 Producte " � Preţul lor În 1777 -- din 1877 În 1850 Chila de grău, , ' -. Lei 2 Lei 16 Lei 70 " secară . FI! 12 50 " • " J) " " orz • 1 8 " 40 " Oca de tutun .·.Par. 4-5 1 " 1% " Cal ordinar Lei 12-35 36-160 " 160-250 30-35 " " milităresc " " 240-280 " 500-700 Doi boi de plug • 12-15 90-120 " 350-420 • Doi boi mari " 25-30 200-240 e 600-700 " O oaie " 1 8 15 " " 114 , , l' ,1 '1 l' I , lli, rj i,1 � . !. II I � I 1· , , , ; j i I I I l' �t '1 I �il Iti j� : , '1 " l' ' I! � l' I r � J ':, , I , 1, I , I , , 1, , i , I 1. I . � � r \ . I " , II , 1,: , , I , , [115] ti COMRRŢULUl MOLDOVENESC us , 'b putea ajunge ţările cele mai populate şi mai înfloritoare ale Europei; iar portul Galatii ar putea rivaliza îndată cu oricare dintre porturile Mă­ rei-Negre, fără a exclude chiar Odessa. In cursul anilor următori vedem că asemenea prevederi încep a se în­ deplini, încetând întru-câtva monopolurile boereşti şi domneşti, prin in­ troducerea unui regim statornic de control şi înfiinţarea a diferite oficii 'de stat, pentru inlţiarea şi încurajarea, deşi în măsură restrânsă, a u­ nor industrii şi a comerciului local. Legiferarea Comertului prin Regulamentul Organic. Libertatea. tranzitului pe uscat şi pe apă. Suprimarea taxelor vamale În Interiorul ţărel. CălIe de comunicaţie. Magazii de rezervă şi prevedere. Oprirea importulul mărfurilor de lux. Exploatarea minelor. Normele după cari se conduceau negustorii şi negustoriile în genere în Moldova din cele mai vechi vremuri, nu mai erau îndestulătoare când lumina veacului al XIX-lea începu a râdica vâlul întunericului în care înotase atât poporul în genere, cât şi oricine se ocupa cu munca nego­ ţului. Puţinele dispoziţii domneşti şi însuşi hrisoavele speciale ale unor Mavrocordaţi din veacul precedent, erau departe de a putea regula şi satisface interese multiple şi neînţelegeri eventuale Ce supraveneau în fiece clipă între consumatori, producători şi negustori. Lipsea mai ales ceeace numim astăzi o Constituţie a ţărei, bază a oricărui aşezământ de stat, prin care să se prevadă măsuri şi mijloace proprii administraţiei, conducerei şi garantărei vieţei, drepturilor, averilor ŞI intereselor cetăţeneşti. S'au întâmplat lucrurile aşa însă, ca tocmai prin invazia, nedorită de nimene din ţările noastre de altfel, a unor puteri şi armate străine, şi amestecul acestora în afacerile publice şi particulare româneşti, să se plămădească o legiuire nouă principială, care în lipsa a ceva mai bun, să asigure şi să contribue la stabilizarea unei justiţii permanente, unor îndrumări economice absolut necesare obştiiIor, şi la împrăştierea unor lumini nouă, prin instrucţia publică şi prin mă­ suri de proteguire a industriei, negoţului, agriculturei şi a orice activi­ tăţi în genere. Introducerea legiuirei numită Regulamentul Organic în Moldova în 1832, printr'o lucrare comună între cârmuito:ii locali şi ocupanţii Ruşi, contribui, mai întâi, să creieze Municipalităţile sau Eţoriite orăşăneşti, în cari pentru intăiaşl dată poporul moldovenesc era chemat să-şi exprime voinţa, nevoile sau intenţiile, prin alegeri pubIice de reprezen­ tanţi ai comunelor. Intru .acest scop, se dădu precădere mai ales glasului negustorilor mai de samă din oraşe, mulţi din ei fiind chemaţi din pri­ mul moment Ia exercitarea funcţiilor de Eiori sau Administratori orăşă­ neşti,-prin care mijloc, aceştia, ca unii ce erau mai cunoscători de ne­ voile fiecărei clase _ sociale, fură în stare a lucra la prefacerea radicală , _ ,a sistemului de viaţă şi economie naţională a feluritelor obştii din ţară. -":,.-" - ;"}'Mai -îolositor Jh,� special negoţului' şi mdustriei generale Gl ţării noastre ,,! �q ('edactarea unor .annmite răndueli, c:u;"i.{Jfivire specială la' negoţ, con- I ţinute îri Capul _' V. al acestei legiuiri, sub titlul' suplernentar de Regula­ ment de Comertie. . , [116] ; " DIN rnsourur, 11(; R,enaşterea activităţei comerciale pe Dunărea şi Marea-Neagră. Am aratat îndărăt că, după căderea Cetăţei-Albe în posesiunea Tur­ cilor, vasele de mare ale Moldovei ne mai putând face obicinuitul lor comerţ onest şi p� .faţă, Moldovenii ce erau. de meserie marin ari căutară după cum ne spune Comandorul Ciilclii;'�îtI -Istoria MarilJei,., 'Romătte;, să'ş, agonisească existenţa prin transporturi pe ascuns, precum . şi !, 'pri:n înde­ letniciri de corsari, lovind ori de câte' ori le pica' la 'Indămână fvasele turceşti încărcate' 'tu oameni sau cu mărfuri, - întruc�ţ:, alte corăbiii nu • In şese secţii şi vre-o douzeci de articole, Regulamentul Organic ia o sumă de măsuri speciale pentru prosperitatea negoţului şi a expor­ tului productelor 'din lăuntru, afară de acelea necesare pentru îndestularea trebuinţelor � obştiilor locale. Portul Galaţii, care până atunci era aproape închis celor mai multe vase plutitoare ale altor naţionalităţi, în afară de ale puterei suzerane, devine liber pentru "toale bandierele puterilor ce se aflau în relaţii de prietenie cu Poarta Otomană". Suprimarea 'vămilor interne între comune pentru produsele naţionale ce se consumau În ţară, aduse o uşurare mare consumaţiei publice şi în- curajă producţia în genere. ' Se reglementă atunci şi transportul mărfurilor ca şi al călătorilor, viza paşpoartelor, se îngrădi invazia negustorilor străini în folosul celor băştinaşi şi se mai înîiinţă anumite târg uri sau iarmaroace. Se luară asemenea dispoziţii pentru oprirea importului mai multor obiecte de lux, care produceau ţărei cheltueli inutile. In ceeace. priveşte căile de comunicaţie, cari pe acea vreme se aflau în cea mai proastă stare, aşa că în cursul iernelor, sau în cazuri de ploi continue ori inundaţii, circulaţia în întreaga Moldovă devenea aproape absolut cu neputinţă, se impuse guvernului ţării să iee măsuri urgente pentru facerea de drumuri practicabile, cari să uşureze trans- , porturile şi să Iieţinute în cea mai bună stare, vara ca şi iarna. Se impuse -regularea navigabilîtăţii râurilor din ţară, ca Moldova, Bistriţa, Prutul şi Siretul, pentru uşurarea mai ales a transportului de cherestele, una din bogăţiile cele mai de samă ale ţării. Mai însemnată însă e măsura de prevedere ce guvernul Au silit să iee pentru cazurile de secete sau foamete, impunându-se îndatorirea de a se instala în tot cuprinsul ţării magazii de rezervă, unde toţi proprie­ tarii de pământuri productive, ba chiar şi ţăranii, să fie obligaţi a de­ pune câte O parte din roadele ogoarelor lor, în fiecare an, spre a .pre­ întâmpina orice' întârnplătoare calamitate publică, restrângându-se în acel aş timp în anumite' condiţii şi exportul grânelor şi a altor produse alimentare, peste ,limita .îngădultă de trebuinţele absolute ale populaţiei băştinaşe, aceasta spre a nu se produce "o suire nemăsurată a preţului produetelor neapărat trebuincioase vieţii publice". l Asemenea �se iau dispoziţii bune pentru explotarea mai ales a oenelor. şi altor mine ce s'ar găsi în părnântul acestei ţări, cum şi aju­ torinţa statului în 'cazurile când proprietarii de terenuri miniere nu ar voi sau nu 'ar' putea pune în valoare rftinele depe moşiile lor, ce ar putea fHate· 'în 'eţploatare publică. . �� IL li 1: J 1, 1, ',1 " " � I , I ,1: , I I! ,1 : I r / t / '1 [117] __ CO_MERTULUl, MOLDOVENESC 117 mai circulau aproape de loc pe Marea-Neagră, cât şi pe Dunăr..a, căci Turcii, cât timp puterea lor fu neînvinsă, închisese aproape cu totul intrarea atât a vaselor italiene, cât şi ale altor popoare, prin strâmtorile Dar­ danelelor. Deşi Turcii odată cu biruinţa lor asupra Moldovenilor, confisca se mai toate vasele lor de căpetenie, aceştia însă ştiură să construiască pe ascuns, după aceia, prin diferite insule din delta Dunărei, alte vase mai mărunte şi mai uşoare, dar foarte potrivite pentru scopul ce aveau de a da iuruş printre vasele turceşti, făcând astfel pe cât le îngăduia îm­ prejurările, acte de piraterie ce impuneau mari pagube duşmanilor. Printr'un tratat mai ve chiu, încheiat între Turcia şi Austria, aceasta din urmă obţinuse voia de a închiria, pentru negustoria şi mărfurile ce ea avea interes a le trece pe Marea-Neagră, vase turceşti, dar şi din acele moldoveneşti sau munteneşti, câte se mai găseau pe la Brăila, Galati, Isaccea, Kilia, sau prin alte locuri; lucru ce dovedeşte că pe acea vreme ţara noastră mai avea încă oare-cari vase cari puteau să fie între­ buinţate la navigaţia pe Dunărea şi unele chear pe Marea-Neagră,-deşi Turcii nu scăpau nici un prilej de a rechiziţiona sub diferite pretexte mai toate vasele ce le întâlneau şi de cari aveu unii nevoie pentru por­ turile ce le stăpâniau ei, prin anumite părţi ale Dunărei. Veni o vreme însă când şi Ruşii, după un război cu Turcii, să impue acestora, prin tratatul de pace din 1744, ca dintre toate naţiile europene, Rusia să aibă singură dreptul de navigaţie pe Marea-Neagră. Aceasta fu o lovitură foarte simţită şi de Moldoveni, cari tot mai făceau oarecare comerţ pe apă, macar sub pavilion turcesc, - ceea ce avu de urmare ca într'un interval de timp foarte scurt să dispară ori ce vas al acestora de pe Marea Neagră, întru cât Rusia îi sili să-i vândă, cu un preţ de nimic, ultimele vase de plutire ce le mai avea Moldova. Marinarii Moldoveni, cei mai mulţi, fură siliti atunci să treaca în ser­ viciul Ruşilor, iar ceilalţi să'şi caute alte ocupatii. Aşa fel, în anul 180C starea economică a Moldovei era din cele mai răle; exportul producteJor tărei era cu totul împiedecat, mai ales spre Rusia, unde nici un product moldovenesc nu se mai putea trimite, şi nu era primit, căci Ţarul oprise orice intrare de produse străine în Impărăţia sa. Cu tratatul din 1�, prin care Turcia ceda Rusiei, rupând din trupul Moldovei, toată partea dintre Prut şi Nistru, numită Basarabia, se=dădu ultima lovitură, şi cea mai grozavă, restrânsului comerţ pe apă ce mai poseda Moldova, ale cărei puţine vase din acel moment nu mai puteau circula decât între Reni şi Galaţi. Recăpăfarea dreptului de a arbora bandiera Moldovenească. In anul 1834, după ce Mihail Gr. Sturza se sui în scaunul Moldovei, comerţul acestei ţări pe Dunărea se găsea în starea cea mai de plins. . ' ' ';C,â'ţiva 'vechi proprietarl-de corăbii, .Moldoveni, ce mai' existau, 'ca să nu .i; f fie e.xp�şi' la' persecuţllle, şi prădădunile:':rltrdlo�, ori a Ruşilor, le purtau 'sqlf 'pavjlio�ul sau protecţia Rusiei, Turciei ori a Greciei; cărora pentru acest motiv le plăteau diferite dări grele. Mihail Sturza-Vodă făcu atunci interveniri şi demersuri continue, atît la Petersburg cât "'şi la Constan- [118] ," . , tinopol, dar cu greu obţinu dela Poartă învoirea ca vasele Moldovei să poată circula, -cu anumite rezerve, pe tot întinsul Dunărei. Invoirea făcu ca vechii proprietari de vase moldoveneşti să re vie imediat la pavilionul ţării lof, aşa că Principatul nostru putu să'şi afirme din nou existenţa sa politică şi economică. Actul prin. care Sultanul Mahmud al Turciei dădu libertate vaselor Moldovei să pluteasca pe Dunărea, sub pavilionullor naţional, are urmă­ torul nostim cuprins: • , " DIN TRECUTUL Navigaţia pe riuri şi unirea prin canâ1izare a Siretului cu Prutul. '. J4.i";S; S'a făcut atunci de ocărmuire un Regulament de naiigaţie, pentru rîu­ rile aici citate, arătânduse în el că Siretul poate fi navigabil cu cai ce în ţinuturile Galaţi, Tecuci şi Putna, pănă la satul Călienii, iar Prutul pe unele locuri, -în sus şi în jos, dar nu pretutindeni, din pricina vadurilor, mâliturilor şi cotiturilor, ce se aflu dela Vădeni în sus, până la satul Bădărăii, din tinutul laşi. Mai departe se prevede că· Siretul şi Prutul cari curg dealungul ţărei spre miazăzivşi dau. în Dunărea, 'vor -�liI'ji' .spre pogorârea mărfurilor şi a productelor, fără vre-o dare .de. plata 'la .plu-, tirea lor; iar cerând trebuinta, după vreme, a se curăţiş! li se face-mai îndemănatioe plutîrei, sau de a se' face canaluri de comunicaţie, de pildă unirea- Siretului cu Prutul, prin râul Bahluiului, care' -comunlcatie ar fi ,'\, Firman cătră dregătoriile Otomane, pentru recunoaşterea bandierei Moldovei. Alesule şi prea' cinstitule dintre Vizirii mei, tu care din Impărăteştile Noastre haruri ai astăzi Sangiacul . Nicopolei şi care te afli Muhofiz al Vidinului, Husein-Paşa şi tu slăvitule Mârza-Said-Paşa, care din Irnpărăteasca Noastră milă te afli rânduit în prea înaltul grad de şef al .călărirnei biruitoarelor noastre oşti, Behlerbey al Silistrei şi Muha­ fiz al RusciJcului şi voi cinstiţi Kadii şi Vasilise şi Voivozi şi Aiani ai ţerrnurilor Dună­ rei, văzind Impărăteasca mea poroncă, vi se face cunoscut că de vreme ce s'a socotit de cuviinţă să, se', sloboadă prin Inalta Noastră hărăzire la =neguţitoreştile vase ale Mol­ dovei ce se poartă În Dunărea, voe de a purta steag cu stele şi Cap de bou, văpsea roşie şi vânătă, pornenitele neguţitoreştl vase când vor sosi În schelele de pe lângă Dună­ rea pentru negoţ, purtând sus arătatul steag, pentru ca să afle cuviincioasa ocrotire, au cerut trebuinţa după taksinul Kehaiei Moldovei să se sloboadă Înaltă poroncă, înto­ vărăşită cu modelul unui asemenea steag : drept aceea voi Vizirilor şi Behlerbey şi Kadii şi Paipi i J alţii văzând această înaltă a Mea poroncă, nu numai să nu se supere şi să se bântuiască neguţitorii, adevaratii Moldoveni, cari vin cu acest steag, pentru negoţul lor la schelele de pe lângă Dunărea, ci să luaţi aminte şi să vă îngrijiţi, ca să afle şi să dobăndească toată putincioasa ocrotire şi îmbrăţişare la pricinele lor; drept aceea şi înadins osebit s'au dat şi s'au trimes această Irnpărătească a mea poroncă, din a căreia cuprins luând înţălegere, să vă îngrijiţi ca să lucrati şi să urmaţi întocmai, şi în sfârşit să opriţi de a nu se întâmpla arninterea. Aşa să ştiti, să vă supuneţi Impărătescului nostru semn. ' S'au scris. pe la începutul lunei Rebin-el-ahar, anul 1250, în Constantinopol. (1835 dela Chr.). - " O mare' bucurie cuprinse pe toţi locuitorii Moldovei când căpătară libertatea acordată de a se râdica steagul ţărei alăturea cu acela al altor mari puteri şi de, a avea dreptul să-şi afirme proprietatea şi negotul oare-cum independent. In scurtă vreme se' construi un număr însemnat de corăbii şi vase, cari începură a .roi pe apele Dunărei, şi în mică parte pe acele din josul Prutului şi al Siretului. 118 ! I 'U i Il: I " tii , [119] de cel mai mare folos şi pentru comertul Capitalei, atuncea să se orân­ duiască o dare potrivită la intrarea sau eşirea lor cu încărcatul, car e 'plată va sluji atât pentru întoarcerea cheltuelilor, ce se vor face de cătră Stat, sau de cătră vre-o Companie, ce va primi asemenea între­ prindere, cât şi pentru o potrivită despăgubire cu Iolosurile acelor pro­ prietari, cari au iezeturi, mori şi poduri, pe aceste ape, dacă stricarea lor s'ar socoti neaparată pentru isprava unei asemenea lucrări. Din cele ce ne spune tot Comandorul Ciuchi, pe Prut s'ar fi făcut navigaţie din vremurile cele mai vechi pe o distanţă ca de 100 kilometri, întrucât chiar înainte de întemeierea Moldovei de cătră Bog dan- Vodă, acest râu a servit ca o cale de comunicaţie între Dunărea şi Paloda, sau Republica Bârladului, şi că Vădenii ar fi fost cea dintăi piaţă a Bârladului; iar mai târziu satele Cârja, Rânzeştii şi Bogdăneştii deveniră piete de desfacere pentru corăbii de mică capacitate şi de o constructie specială pentru Prut. Cât priveşte însă Siretul, el n'a putut fi navigabil decât pentru plute de grinzi, încărcate de cherestea sau cu grâne, care din vremile cele mai vechi se scoborau de pe Toance şi de pe Bistrita în Siret, mergând incet astfel până la Galaţi. COMERTULUI MOLDOVENESC 119 Culorile Moldovei şi Firmanul pentru libertatea navigaliei şi pe Marea-Neagră. In ce priveşte pavilionul purtat de vasele Moldovei, el a fost de coloare albastră, cu patrate roşii la cele patru colturi, pe care se afla câte-o stea cu şese raze. Pe fundul albastru se afla scutul ţării, cu capul de zimbru, cu o stea între coarne, iar deasupra scutului coroana prin­ ciară. Scutul era sustinut de doi delfini, cu capetele în jos, apropiate. O ghirlandă de foi de stejar şi dafin încunjura stema. După stăruinţa lui Mihail Sturza-Vodă, Sultanul Mahmud acordă un nou Firman pentru ca vasele Moldovei să poată naviga şi pe Marea­ Neagră. Textul acestui act al Sultanului, interesant şi el ca stil diplomatic, ne îndeamnă a'l reproduce aici: Firman Impărătesc cătră Domnul Moldovei. Alesule dintre părintii naţiei lui Is. Hs. Mihail Origore Sturza Beiu w. Moldovei, fie sfârşitul tău fericit! Când va sosi această inaltă Impărătească a mea poroncă, să'ţi fie cunoscut că pentru a se enumera cu privilegiile hărăzite de Impărăteasca mea îndu­ rare, de cătră prea puterriica mea Impărăţie, locuitorilor Moldovei, ce este o proprietate a clironomilor Irnpărăţiei mele, în zilele trecute de slobozirea îrnpărăteştei mele învoiri, în puterea căreia vasele neguţitorilor din acel principat să plutească pentru negoţ pe Du­ nărea, să râdice, pentru a fi cunoscută bandiera hotărâtă de înalta mea Impărăţie, în culor roş şi albastru, împodobită cu stele şi cu cap de bou; deci zisele vase spre a putea pluti şi pe Marea-Neagră, potrivit cu rugăciunea ta ce s'au înfăţişat din partea ta pornenitule VV, ca să se hotărască din îrnpărăteasca mea îndurare, învoirea împărătească în acest o­ biect cerut de tine,-îndupleeându-se împărăteasca mea bunăvoinţă, s'au slobozit această , 'i;' îAa.l� poroncă ca va,selF '9,eg�titoreşti� mA�ld.qvepe ;cy" � lor b�n�iet� să pluteaseă prec�m .P� i'! 'In toate zileleInvzori şi sara la amurg"se. dădea câte o lovitură , . fl�t. tun,' cum şi .de 'ziua onomastică a'jÎ1i'păratului Rusiei, h. Domnitorului ,'ţării .şi la diferite" alte ceremonii. ,Tiinutile de pe vasul -Emma erau de diferite calibre. Praful de puşcă şi ghiulelele erau ·puse.'}{în'Iăzi, care se ţin rau înăuntrul vasului, unde era şi cabina Comandantului. 1: I " [122] In ziua de 22 August 1845, acel vas a fost cercetat de Mihail Sturza-Vodă, şi despre-această inspecţie găsim în Albina Românească, din Septembre l845, , următoarele: Mercuri în 22, Apgu�f,: Inălţ'mea sa a vizitat Carantina, cu tot detail ul şi a orân­ duit câteva înbunătăţiri ce: .au socotit neaparate, după care apoi au mers pe coverta vasu­ lui Moldovei nurnit : Emma, orânduit cu paza portului. L. S. Prinţul Dimitrie, General Inspector miliţiei, carele ,în.cheiese atunci inspecţia vasului, dădu signal a se executa câteva manevre pe .apă, care chiar în fiinţa Prea I. Domn şi a înalţilor funcţionari ce compunea suita I. Sale, s'au urmat cu precizie şi repegiune de către marinarii pământeni, sub comanda căpitanului Steriade. I. Sa după rnulţămirea făcută Comandantului marinei şi gratificaţia bănească a marinarilor, au binevoit a primi o gustare, la care s'au închinat toaste în sănătatea Domnitorului şi a ecvipajului, în mijlocul vuetelor de tunuri. In urmă I. Sa, lăsând pe L. Sa -General-Inspectorul a închee manevrile, s'au înturnat la mal cu o barcă. Tot din relaţiile date de suscitata gazetă se vede cum că atât sta­ ţionarul Emma, . cât şi alte luntre ce făceau în acea vreme poliţia 'flu­ vială la gura Prutului -căt şi a Siretului, fusese construite la Galati, de lucrători în mare parte Moldoveni. Cele cinci tunuri. de pe Emma, însă, au fost fabricate la Turin, din bronz. Pe fiecare .dirrele era gravată marca Moldovei şi a Domnitorului. Chiar şi pe luntrile dela gurile râurilor citate se afla de asemenea câte un tun. Afară de aceste mai avea la dispozitie portul Galaţi câteva luntre, sau bărci de poliţie, cari aveau misiunea de a nu lasa să intre sau să iasă nici un vas din port, după apusul şi până la răsăritul soa­ relui, în conformitate şi cu Regulamentul carantinei. Deci, după .cum se vede, din interesul asigurărei comerţului fluviaJ al Moldovei pe Dunărea, luă naştere şi un început de marină militară, care urmă ca mai târziu, mai ales după unirea ţărilor noastre, să se prefacă într'o marină- 'serioasă de apărare a coastelor teritoriului româ- nesc dinspre ape. , Prin August 1.850 Austria făcu cunoscut guvernului Moldovei, că vasele sub pavilionul acesteea - vor putea pluti în libertate şi în susul fluviului, în teritoriul Austriac; acordându-i-se aceleaşi drepturi sau avan­ taje ca, şi pavilioanelor celorlalte naţiuni privilegiate. Astfel o serie lungă de ani au navigat pe Dunare, Prut şi Siret, bastimente 'cu pavilionul Moldovenesc, cari încărcau de-adreptul în porturi, remorcând în acelaş 'timp şi alte, vase cu .pânze prin pas uri strâmte, une-ori până la Linz, Buda-Pesta şi VJena.,., La, lŞ5.6s'a ' Situaţia politică a Principatelor ne impune datoria de a înfăţişa acolo '. mal .. adesea • ' pavilionul nostru. > , '"., I . Marsilia poate, în starea' actuală a celor două Principate, să se ocupe' cu folos de articolele următoare: Cereale, lemne de construcţie, întinsele păduri din�',�Carpaţi fiind I , 124 DIN TRECUTUL ... ' [125] COMERTULUi MOLDOV�NESC 125 )j . , Încă virgme ; lânurile cari ar putea să se înbunătăţească din ce în ce .mal mult, şi pe cari Englejii le cer mai bine spălate: pieile de bou şi de vacă, în general rău dubite, şi vândute foarte eftin, dacă s'ar pregăt] mai bine, ar putea concura cu pieile din Rusia. Seul, deşi mult cerut, oferă beneficii mari; cărnurile sărate ar furniza aprovizionări imense marinei franceze. Sarea se dă cu preţ de nimica. iar boul se vinde cu 65 - 70 franci; Untul, reu preparat şi brânzeturile sunt minunate. Chiar vinurile ar putea fi exportate avantajos, etc. . Produsele Moldo-Valahe, egale în calitate CU produsele Rusiei mertdionale, ofer o diferenţă simţitoare la preţ. . In ce priveşte industria manufacturi eră, încă în stare de copilărie atât În Moldova cât şi în Valahia, ea se vede de două naturi: sau se face cu materii indigene, sau se . ij1ărgineşte a fasona materiile importate. Comertul interior al produselor naţionale este '''destul de mare şi de producător; el cuprinde toate productele industriei agricble în gene­ .ral, şi acele lucrate de mână, mai ales pentru postavurile groase, olărie, pălării, albituri ordinare, stofe vargate, stec1ărie, căruţerie, argintărie şi hămurărie. Moldova este mult mai populată de căt Valahia, dar nil credem că o colonizare cu streini a acestei din urmă ar putea să dee un avânt mai mare comerţului sau indus­ triei ţărei în general. După organizarea actuală populaţia agricolă nu este silită să cumpere. nici un pro­ dus, fie a pământului, fie a industriei străine sau locale, căci ea se mulţămeşte, şi trebuie să se mulţămească cu ceea ce are. Mai rărnân două lucruri: oraşele pe cari ea trebuie să le alimenteze şi locurile unde trebuie să exţ, orteze. Ingrămădirea tuturor productelor agricole în părţile îndepărtate de porturi cere absolut crearea de drumuri bune şi cana­ lizarea principalelor râuri, cari, mai toate nu sunt navigabile. . In ambele Principate nu există nici un monopol, şi libertatea cea mai întreagă a comerţului şi industriei domneşte; în ambele ţări sunt la 5000 fabrici industriale (?), între cari în primul loc întră velniţele. . In Moldova Evreii fac cea mai mare parte de comert interior; ţaranul nu face comerţ decât de prune, păpuşoi, rachiuri, vinuri, piele, păcură, căruţărie sau cărăuşie, strae ,ţărăneşti, cânepă, in, frânghii, funii, treuce, lăzi, fân, orz, produse ale vânatului şi păs­ cuitului, cărămidă,. şindilă, lulele, şele de lemn, scoarţe, rogojini, aţă, săjături de porc, albituri groase, miere, fructe. Evreii din potrivă, fac în oraşe tot comerţul de mărunţişuri : ei se ocupă mai ales de vânzarea băuturilor spirtoase, de căsăpie, pitărie, păcurărit, piei de miel, de iepure, blănuri ordinare, piei dubite, frânghii, perje afumate, şele pentru cai. Cu toate că proprietarii Moldoveni sunt mai bogaţi decât cei Munteni, nu cred că au un mai mare spirit de ordine şi de economie în partea lor; dar precum se ştie că munca celui sarac face câştigul cel mai mare boerului bogat, ţaranul moldovan e mai sarac decât cel muntean, aşa că pe când aceşti din urmă par mult mai vioi şi veseli decât moldovenii, ceştialalţi au aerul slăbit, lipsiţi de carne pe ei, umiliţi, supuşi şi gata a suferi totul. Cele mai multe lucruri cari Moldova le exportează în stare brută, revin după un timp !n ţară fabricate perfect: astfel se întâmplă cu ceara brută, cu lâna, cu seminţele oleaginoase. S'ar putea stabili în ţară cu profit sigur fabrici de stec1ărie şi de faianţă; lemnul de ars se găseşte aici pe un preţ foarte mic; s'ar putea lăţi cultura vermilor de matasă şi creşterea oilor merinos, căci in ţările vecine dau mare profit. Intreţinerea hergheliilor şi îmbunătăţirea rasei bovine ar putea de asemenea produce mult. N'ar trebui dar aici o colonizare, care să aducă braţe de .rnuncă, ci să se cheme în ţară oameni industriali şi cu capital uri, care să puie în valoare bogăţiile naturale ale pământului Moldovei. Comerţul cu Franţa, Anglia ,1 alte ţări. Transporturile pe Marea-Neagră şi Marea Mediterană spre '�arsilia! Activitatea porturilor Galaţii şi Brăila. Noliza navelor. Produse agricole, I fo�estiere ,1 animale. Plutele. 1: 1" ';:. " ',; ,L ,;' ,\' \ . l .. I •• ,� , '\ " : i •. �p�altă descriere, .conţinând date şi .indicaţii cât se poate de, precise , asupra relatiilor comerciale, urmate în primele decenii ale veacului pre- cedent, între Principatul Moldovei, Anglia, Franta şi alte ţări, o găsim .. [126] blN rnecurur. publicată în ziarul francez Le Semaphore de Marseille, cu data de 1 April 1839, ce apărea, pe atunci în portul mediteranean Marsilia: "Porturile cţul1ăr�rle Galaţii şi Brăila, care mai înainte se sucoteau de al 2-lea sau � al 3:-lea ordin printre şchelele Marei-Negre, începeau a rivaliza cu Odesa şiTaganroc, şi în curând urmau a se egala chiar, dacă emulaţia întreprinsă printre proprietarii ambelor provincii dunărene nu va scădea, în" care caz nu ,e nici o îndoială că exportaţia acestor ţări va mai spori încă, şi mai . deasa circulaţie a corăbiilor străine va deschide noui drumuri de importare în Franţa". Pentru ca Franţa să poată trage. vre-un folos, continuă Le Sema­ phore, ar trebui ca .navigatorii- provensaIi să se teamă mai puţin de Marea-Neagră, care a .. devenit atât de familiară la Genovezi, vecinii lor. Au fost la Galaţi în' anul 1838, aproape la 150 corăbii sub bandiera Sardă, mai tot pe atâtea s'au dus şi Ia Brăila, iar sub bandiera Franceză s'au încărcat din aceste două porturi numai 6 vase. Acesta e un început care, nădăjduim, că nu va rămânea într'atât, căci marina noastră va voi a se împărtăşi (le, Iolosurile ce făgădueşte pentru viitor transportul grâ­ nelor în Mediterana. Epoca când, marinarii Franceji ar putea intra în con­ curenţă cu Sardinienii se apropie mereu, cu toată neplăcerea căpitanilor noştri de a naviga pe Marea-Neagră şi deşi bandiera Franceză e supusă la mai multe cheltueli decât acele ale altor puteri. La Galaţi şi la Brăila se găsesc întodeauna corăbii ce primesc a se închiria, dintr'acele Austriace, Greceşti sau Turceşti; dar aceste din urmă merg rare ori mai departe de Constantinopol. Corăbiile austriace sunt îndrituite acum a încărca 'la Galaţi şi Ia Braila direct pentru Ma­ rea-Britanie, ceia ce va fi o. mare înlesnire pentru comerţul cu Engli­ tera. Corăbiile Englezeşti nu merg niciodată în Dunărea fără a fi mai întăi închiriete; dar le poate cineva tocmi (noliser) la Constantinopol, pentru a veni să încarce acolo. 'Dând ordine pentru cumpărarea pro­ ductelor şi închirierea. corăbiilor la Galaţi şi Braila, trebuie a le lăsa libertatea de vor val a le noliza la Constantinopol în caz de trebuinţă. Odinioară grânele Moldovei şi ale Valahiei se socoteau mai proaste decât ale celorlalte porturi -ale Mărci-Negre, pentru neîngrijirea ce era mai înainte în alegerea seminţelor, şi mai ales la păstrarea lai'; dar de câţiva ani ,proprietarii au înţeles folosulde a'şi îmbunătăţi shiul grânelor ; au adus dela .. Odesa şi din alte localităţi specii nouă şi nu se poate tăgădui că' astăzi au ,dobândit succese 'mulţămitoare în calitatea grâne­ lor, căci, după, ultimile scrisori din Italla.xaflăm cu secerişul trecut a \ ' fost pIef�r�la 'Livorno 'şf,Marsilia celui al Odesei, Agricultorii Mol­ doveni au priceput 'şi greşala . de. a pastra grânele prin gropi, şi mai toţi acei ce dispun ş'au făcut pe la moşii şi la Galaţi hambare mari, unde se pot păstra grânele şi se îngrijesc ca şi în porturile franceze. Prin­ cipalii producători ş'au făcut asemenea magazii în oraş, încât acum foarte puţine grâne ,din împrejurimi se mai ţin prin gropi, � pentru că ţăranul aflând înlesnire de a'şi vinde grâul din car, îl aduce la târg, unde găseşte totdeauna cumpărători.j . ".,' . ' " �. ::, ,,_ � In sfârşit Galaţii -au făcut un mare pas spre îmbunătăţirea, nego­ ţului său, atât prin aşezarea noilorcase europeneşti, care: :p1etuesc folo­ sul de a aveagrâne" de soiu bun, cât şi 'pentrucă cultura 'grânelor ' e mai bine căutată. Mai înainte comerţul ambelor princip!te era căutat r .. [127] COMERŢULm MOLDOVENESC 127 • numai de câţiva negustori Greci, cari mărginindu'şi afacerile numai la Constantinopol, nu aveau îngrijirea ca grânele să fie bine uscate, pentru că drumul pe apă fiind numai de vr'o zece zile, ar fi trebuit să fie într'o foarte rea stare ca s'ajungă aprinse sau stricate la locul hotărât. Astăzi, negustorii străini cari trimit grâne în Italia sau la Marsilia, trebuind a fi mai luători aminte, va urma o însemnată înbunătăţire în acest ram de căpetenie a comerţului gălătean. Dela Galaţi se exportează o sumă egală de grâu arnăut şi cărnău (muntenesc) şi anume: In 1837,-98,380 cvartere (a 2 hectolitri 818 grame), cu preţ de mij­ loc de 15 şilingi (a trei lei). In 1838, - 171,813 cvartere; a 16 şilingi. Afară de grâne, Moldova şi Valahia exportează mult păpuşoi, care e foarte întrebat în Italia; cel din Moldova e de o calitate mai bună; grăunţele mai mici şi mai întunecate la aspect; se păstrează bine şi poate fi transportat oricât de departe, când este pus în corăbii bine uscat. Genova mai ales râdică o mare cantitate; dar se exportează mult şi pentru Triest şi Veneţia. Nu trebue însă a se încărca mai înainte de Iunie, căci poate a se aprinde în vremea călătoriei. Dela Galaţi s'a exportat: In 1837, 86,964, cvartere, popuşoi, cu preţul de mijloc de 8 şilingi. In 1838, idem 58,374, cu acelaş preţ. Sămânţa de in se exportează în fiecare an pentru Eng1itera, şi anume din Galaţi, în 1837, - 670 cântare, iar în 1R38, - 2000 cântare. Seu se exportează prin Galaţi puţin, căci guvernul Moldovei a pus o dare asupra acestui lucru la eşirea lui din ţară, de 25% (20 parale de visterie pe ocă), şi aceasta a tras tot negoţul seului în Valahia. In ce priveşte ceara, ea se întrepozitează în Galaţi şi Brăila, chiar şi aceea produsă în Bulgaria. Calitatea e foarte bună. In -1838 a eşit multe mii de ocă (2 şi 1/2 Iunti) pentru Triest şi la sfârşitul anului era pe piaţă la 20,000 ocă, şi cu preţ de 16 lei oca. Atât în Moldova cât şi în Valahia se produce multă lână ordinară şi un soi deosebit, numit tigae, care e mai lungă la păr şi mult mai moale, şi se poate întrebuinţa la fabricarea ţeseturilor mai groase, iar cea dintăi nu e bună decât pentru saltele. In 1838 acest articol s'a strecurat pe uscat mai ales în Austria; exportul pe apă a lânei nespa­ late nu s'a suit peste 200,000 ocă. In 1836 aproape la 1,200,000 ocă s'a cumparat pentru a fi exportată pe apă. Pentru Franţa lâna se îmbarcă nespalată, iar pentru alte ţări spalată. Sunt trei soiuri de lânuri, tigaie, stogomană şi ţurcană ; dar soiurile aceste se deosebesc după ţinuturile din cari ele se scot. Ţigaia din Moldova nu e aşa căutată ca acea din Valahia; stogomana se află mai ales în Turcia; ţur cana se produce în ambele Principate şi în Turcia. Lâna pierde la spalat dela 42 la 46%, după timpul şi starea lânelor. Costul spălării şi a curăţirei se schimbă după împrejurări. In acest an, cheltuelile acestea în monetă , ,de Galaţi, pentru 100 ocă lână nespalată se ridica la: ţigaie fără scai , ..' ':: ,,60J)ârale; 'ţigaie lq( scai, 5'0 parale;" ş.t�gom�n�, 50 -. 60 parale; iar .l;! ţp.rcane, ' 40 -- 50:· parale. ' ';: "'i' .' ' \ .1 ; " 1· " Lăncii in deobşte se cumpără 'nUmai albă, dar după 'spăla tură se găsesc printr'însa şi de alte culori. Tunsoarea începe numai în Iunie, . , [128] 12B DIN TRECUTUL şi prin urmare spalatul nu poate începe decât în Iulie. Tocmelele încep a se face în Ianuar şi Februar, cu arvonă, iar după April şi Mai lâna se vinde foarte scump.v, Un articol foarte însemnat, din negotul de' export al Principatelor este cheresteaua.' E lemnul de brad pentru catarguri şi cel de stejar pen­ tru lucrări maritime şi 'pentru doage. Aceste se aduc numai din Moldova, pentru că pădurile celuilalt Principat fiind depărtate de ţărmurile Dună­ rei, n'au înlesnirea' de a le.' trimite pe plute până la Galaţi. Amândouâ ţările )unt foarte bogate în păduri frumoase de stejar, mai neatinse încă. Le-ar putea lucra cu mare folos, dar ar trebui a face avansul celor întăi cheltueli, pentru că deobşte proprietarii din ambele Principate fac bucuros . alcătuiri prin contracte folositoare pentru specu­ latori, dar guvernul le .cere nişte dări înainte, iar ei n'au niciodată răb­ darea de a aştepta sfârşitul unei intreprinderi. Ar trebui să le lucreze pe loc şi apoi să le trimeată in portul dunărean. Această întreprindere dacă ar avea cineva curaj să se apuce de ea, ar găsi în ţară toate mij­ loacele ca să o scoatăIa sfârşit bun. Miere, unt, sare şi' altele produc deasemenea aceste ţări; dar mai toate aceste obiecte se duc numai la Constantinopol. Valoarea totală a 'expprtului pe apă poate să se suie, la Galati, în 1837 - la 120,153 1ivre sterling (a 2.şi 112 galbeni), iar în 1838 -la 172,168 livre sterling, - iar în Brăila în 1837 Ia: 113,481 1., şi în 1838 la 148,238 l. st. Comerţul Marsiliei puţin s'a folosit până atunci de importul Moldovei, unde intra mari cantităţi de zahar, cafe, piper ş. a. O singură casă grecească, ce s'a statornicit de câţiva ani la Galaţi, a primit deadreptul asemenea mărfuri din Marsilia, fără a le transborda în alte corăbii la Constantinopol, unde cheltuelile trecătoarei sunt foarte mari. Este adevarat că cea mai mare parte din articolele de manufactură şi în genere toate obiectele de valoare, ce se consumă în ambele Prin­ cipate, sunt aduse' acum mai ales din Lipsea şi din Viena. Pe apă se importează numai lucruri mari. Iată un tablou a celor mai 'principale mărfuri, importate prin Galaţi, pe Dunărea, în anii' 1837 şi 18�8, şi valoarea lor în livre sterlinge: Specia: ' Bucăţi în '1837. Bucăţi în �838. Cost unitar, Manufacturi, bumbace, 917 buccele, 1038 a l32 Zahar ' J601 butii 1564 ,,20 Cafe '.- ' .. ' 805 saci 614 6 Piper , 784 " 626" 2 Vin ',. � , '. . 455 b�le:rc.e 430 ,,4 Untdelemn . 3739 cantate 8700 2 Tămâie .' 549 " 3522 1 Portocale şi alămâi 5533 lăzi 3885 12 Sopon 730 " 420 30 Tutun 772 buccele 650 05 � Smochine 1252 căutare 3407 ,,1 Strafide '�310 " J�3�o.,,, ,:1 ! ... Icre " 150 " 912 ' ,,'f'1Z", ,':', . Fier 8697 " 19148 " 'J��: ���" ., Tiniche 41,9 lăzi 800 ,,',:50 i ' Scaune 88 duzine 80 " ::::' 1 " " . , [129] COMERŢULtJl MOLDOVENESC 129. Deosebite articole aduse cu vapoare, sunt în valoare totală în 1837 de 4620 1. st., iar în 1838 de 5600 1. st. Deci valoarea globală a mărfurilor importate prin Galaţi a fost în cursul anului 1837 de 86,674 1. st., iar în 1838, de 136,998 1. st. In Brăila însă în 1837 s'a râdicat numai la 10,731 1. st. Cu câţiva ani în urmă numai, în aceste două porturi, ce sunt numai la două ceasuri departe unul de altul, soseau puţine vase negus­ toreşti. Când şi când veneau unele la Galaţi şi încărcau numai grâu pentru Constantinopol, sau pentru insulele din Arhipelag. Căpitanii vase­ lor turceşti făceau un fel de monopol, căci îşi opreau numai pentru dânşii negoţarea productelor celor mai de căpitenie din ţările aceste. Altfel trebuia cineva numai-decât să capete dela Divanul Constantino­ polei învoirea de a exporta grânele, seul, cheresteaua, etc. Dar fiind că nu erau siguri de a căpata oricând asemenea învoire, vasele străine preferau a merge în celelalte porturi ale Mărei-Negre, pentru cumpără­ turile de care aveau nevoie. Comerţul Galaţilor începu a se desvolta mai mult în anii 1829-1830, adică când armata Rusă ocupă ambele Principate, şi până după tratatul dela Adrianopol oraşul Brăila nu exista încă. Era numai o cetate, care a fost apoi dărâmată în puterea zisului tratat. Inflorirea comercială a a­ cestor ţări începe deci numai dela 1830 şi următorii, de când Căpitanii de vase străine s'au suit pe Dunărea cu mai multă încredere şi curând s'au deprin s a face negat în Principate, alegând mai cu preferlnţă şchelea Galaţilor, decât Renii şi Ismailul, căci au găsit în şchelea aceasta toate înlesniriIe ce puteau dori: trebi comerciale cu părnântenii, fără împiedecări, înlesniri cu vama şi aceleaşi folosuri ce le înfăţişa portu­ rile creştinătăţei pentru neguţarea poliţelor lor asupra Vienei. In 1839 această mişcare comercială s'a îmbunătăţit mult şi la Galati lesne se pot negata poliţi nu numai asupra Vienei, dar şi asupra OJe­ --sei şi Constantinopolei, Marsiliei şi a tuturor porturilor Italiei; se iscă mai ales printre bancheri o concurenţă, care nu poate fi decât spre folosul comerţului. Pe tot anul la Galaţi se măreşte masa treburilor şi exportul grâ­ nelor creşte, cu cât calitatea lor e mai preţuită. In 1829 şi 1830 nu s'au încărcat la Galaţi mai mult ca 150 coră­ bii. Tabloul următor dă o ideie de sporirea activităţei acestui port, cât şi a celui al Brăilei, în privinţa corăbiilor încărcate: NAŢIUNI Engleze Ionice Austriece Ruseşti Sarde Greceşti , .;.:' ".'. _ 4, : Turceşti j., '.1 ;', " .'1, 'Bel�i'ene' ." " • ',"'''' � . Tosoane .. ,- . � ',. N. A. Bogdan, Comerţul Molilovenelc. , . Galaţi 13 33 60 33 fi7 107 103 1 1 1837 Brăila � 5 24 20 37 165 179 .' . , /ţ ... . 1'· ,.," . �.2«i, . Galati -1- 29 62 47 60 164 135 .1 t 2· 1 1838 Brăila -5. 11 28 14 60 95 223 [130] � 1 • '/ 130 DlN TRECUTUL r NAŢIUNI 1837 1838 l' ; Galaţi Brăila Galaţi Brăila •• Prusiene .. ..., -1 Franceze .( '<, 3 5 Româneşti' , 7 10 5 7 � De Samos :'-,,' 4 3 8 De Ierusalim 1 Napolitane." Romane " ',1" 1 431 448 517 451 I ,: , , 1. i 1 , I ,1 I l' , I , , I I n 'i ' I :11 , !ill 1,', In ce priveşte portul basarabean Reni, se constată că acolo s'au o­ perat însemnate incărcări de grâu, mai ales arnăut, şi de păpuşoi. In­ casările s'au făcut mai mult în socoteala negustorilor stabili în Galaţi. Departarea dintre Galaţi şi Reni e de vre-o zece mile englezeşti; dar fiind că în Reni/este o carantină de 28 zile, negustorul dela Galaţi trebuie să facă cumpărăturile prin mijlocirea unui Agent ce stă în Reni. In 1837 s'au încercat la Reni 94 corăbii, iar suma exportu1ui a fost de 1.034.632 ruble. Ismailul fiind mai depărtat, nu are nici o relaţie cu această piaţă şi face operaţii de exportaţii cam aceleaşi, dar în can­ titate mai restrănsă. " Date quaael-otlclale' asupre negoţului Moldovei cu Imperiile vecine, prin 1840-1844. In foaea Albina Romănească din anul 1844, găsim o sumă de note şi date aproape oficiale asupra negoţului moldovenesc, şi din ele vom spicui ceeace credem a prezenta un interes mai deosebit. Aceste date, cifre şi indicaţii sunt cu atât mai sigure, cu cât ziarul în chestie, redac­ tat . de Gheorghe- Asachi, care era în acelaş timp şi censor al Ocârrnui­ rei, n'ar fi. putut publica decât lucruri absolut cunoscute şi controlate prin organele administrative ale guvernului de care depindea. Astfel, ni se arată' că comerţul între ţările Dunărene şi Austria se trage din epoca biruinţei Germanilor în contra Turcilor, în urma căreia Ungaria a scăpat de sub jugul Serni-lunei şiJ civilizaţia Germană întin­ zându-se peste Carpaţi, până la poalele Balcanilor, s'a aşezat şi în mă­ noasele ţermuri ale -Dunărei-de-jos. Favorizată prin poziţia sa geogra­ fică, Austria Ju ţara a-ceia de care Principatele Dunărene atârnară mai de aproape în privinţa, economiei naţionale, fiind în acelaşi tmp şi pun­ tea pesţe care productele 'Germaniei, urmăndcursul Dunărei, ajungeau în Orient, 'pe�alea cea mai scurtă. Incă dela tratatul de pace din Sitva­ T6r6k, încheiat cu Inalta-Poartă, în 11 Noembre 1606, până la cel din 4 August 1761 dela Siştov, adecă in curs de vre-o 150 de ani, Domnitorii Aus­ triei, în calitate şi de Imparati ai Germaniei, prin un şir de tractate în­ temeiate pe driturile ginţllor, s'au sârguit a statornici negoţul cel mai fo­ lositor al supuşilor lor-cu Orientul. Importarea mărfurilor din Austria se făcea atunci (1844)'l,part� pe� uscat, prin staţiile graiţiţelor· dinspre "Bucovlria şi -Transilv;�ia, . parte j)e, Dunărea, prin mijlocirea vaselor cu vapor. Acest negoţ ,s�·;,afla, �n1a:i:'9u, sa mă în mâna supuşilor Austriaci, cari de mulţi ani aveau ',:în Principate' aşezăminte înfloritoare de comerţ. Parte din aceşti negustqfÎ erau numiţi ; r·, .. [131] CUMERTULUI MOLDOVENESC lJl '. iipscani, adecă acei cari umblau pe la missa (iarmarocul) din Lipsea, parte braşoveni. acei ce aduceau mărfuri din Transilvania. Lipscanii călătoreau la missa de Paşti şi la acea de Sf. Mihail. Mai de mult se încheiau negustorii şi la acea de Anul nou. Preţurile acestor mărfuri se socoteau în taleri, cari valorau câte 16 lei moldoveneşti unul. Mărfurile din Lipsea se aduceau cam în următoarele proporţii dela fiecare iarmaroc: La Bucureşti de 280.000 taleri " Iaşi " 160\000 . ,i "Botoşeni " 150.000 ,j "Focşeni " 120.000 ,j "Fălticeni " 50.000 " " Galaţi " 40.000 " " Bacău " .. 20.000 " " Moineşti, lângă Tărgul-Ocnei de. 10.000" " Craiova, Ploeşti şi alte locuri din Muntenia de 35.000 " Adică în total la: 865.{)00 tal eri. Socotind astfel şi la al doilea iarmaroc tot 865.000 taleri, iar pen­ tru alişverişul ce se făcea la cel de Anul nou, mai ales de către negus­ torii din Bucureşti, 200.000 taleri, urma pentru Moldova şi Muntenia pe tot anul o importaţie din mărfurile misselor din Lipsea, de cel puţin 1,930.000 taleri. Moldova şi Muntenia, Galaţii si Focşenii, aduceau mărfurile ce le trebuia din Lipsea pe la Viena, cu vase de vapor pe Dunărea, iar ce-­ lelalte oraşe ale Moldovei le importau prin Lemberg şi Cernăuţi. Chel­ tuelile dela Lipsea până la Focşeni, pe jumătate ale Munteniei şi jumă­ tate ale Moldovei, împreună cu vama, asigurarea şi toate celelalte spese, la mărfuri ordinare şi în valoare de 10 -15 mii taleri, se suiau până la 12-13°io din preţul facturilor. . Mai înainte costa transportul dela Lipsea la Viena 3 fIorini 45 erei­ tari argint, cântarul de Lipsea ; în 1844 transportul unui cântar de Ţol­ ţeraiti (vamă), adecă 110 funturi de Lipsea, pe termen de 14 - 16 zile, a scăzut la 2 taleri curant, sau 2 fIor. 50 kr. argint. Transportul dela Viena la Galaţi, prin vase cu vapor, ţinea 5 fIor. argint, cântarul de Viena, cătră care se adăugea pentru valoarea . de 100 fIor. 1 tIor. 6 kr. argint asigurarea, şi apoi cătră aceasta une-ori se mai adăugea şi o supra-asigurare. ' Negustorii însă se tânguiau cu drept cuvânt că cheltuiala acestui transport pe apă e prea scumpă, mai ales la mărfuri de mare greutate şi cari cuprind puţin loc, precum sânt ferăriile .. Spesele unui cântar de manufacturi ordinare, în valoare de 150 Ilorini, dela Lipsea la Galaţi, erau următoarele: , ,;.:'G,ă���i�. dela Lipsea. la Yiena .. � ;' i .. ,2}1. 50 kr. 'li I -Vaina işl, alte sAes�'m VIena }, .:", --:; ',,' . " • V.�{>rul dela Vtenţl� .la Gala ţi : . :':, 'V,' ;'.� '" -. '." Asigudlrett . . .", . . . . . . . . . . . . .: 1 ,,40 " .' , Spese mai mici . . . . . . . . . . . . . . -" 20 " 10 fI. 10 kr. [132] a 132 « DIN TRECUTUL " " " >, " Cărăuşii transilvăneni transportau pe uscat dela Viena la Galaţi cân­ tarul cu preţul cel \mai gios de 7 fI., adică tot cu acel preţ caşi vasele cu vapor, din care urma că aceste din urmă păreau prea scumpe. Măr­ furile cele mai, fine. se transportau mai cu sarnă pe uscat, parte pentru frica de a nu' fi uitate, parte pentru că cereau o plată de asigurare prea mare. ,,:-:. .. Pentru mărfurile din Viena tot acei negustori ce frecventau iarma­ roacele din Lipsca,la întoarcerea lor cumpărau la Viena însemnate cătimi de manufacturi austriaca, din care cele mai de căpetenie erau posta­ vurile mai ordinare, de Bilin, câte 1 1/2 fIorini cotul de Viena, iar mai fine câte 3 flor. 20' kr.; basmalele tipărite, ca la 160,000 bucăţi pe an, cu preţul calităţei : de mijloc, ce era dela 1 fIor. 12, kr. scăzut la 40 kr.; productele de ciubotărie, mai ales ciubotele bărbăteşti ale lui Righel; mănuşi din faimoasa fabrică a lui Jacmar, (Jacquemart); stofe de matasă, între care se căuta mai cu samă stofele simple de Milano; kencaleria sau' mărunţişuri, afară de mărfurile de galanterie, ce se adu­ ceau dela Lipsca : trăsuri de Viena, piane (clavire) şi mobile, stecIărit de Boemia, oglinzi ordinare şi fine, producte de fier şi de oţel, talgere de cositor, frunze 'de aur (poleială), argintării, sârmă de argint aurită, mărfuri numite' de' Niirnberg, fesuri, şaluri, văpsele de apă şi de oloi, producte chimice, -acele de spiţerie, chibrituri şi producte pirotechnice, piepteni. perii, mărfuri pentru toaleta femeilor şi plante. Preţul mărfurilor de Viena se socotea în bani de convenţie sau argint Mărfurile vieneze se importau pe an în mijlociu: La Bucureşti în' preţ de . . . . . . 350,000 fIor. argint "Iaşi "',, , " ..... . 240,000 " " Focşeni " ".".... . 150,000 " " Botoşeni, FăIticeni şi Bacă u . . . 220,000 " " Galaţi................. 20,000" B V'l ' 10 ° ° " raI a. . . . . . . . .. ' . . . . . , . . . , ° fi " Şi în uraşele cele mai mari - ale Munteniei. 30,000 " " , Peste tot 1,020,000 fIor. argint Mărfurile de Brasov: Foarte însemnat" era comerţul, ce'l făceau Bra­ �ovenii .în ţările / Dunărei-de-jos. Cu numele de mărfuri de Braşov, se mţelegea. toate produsele fabricate, cele ordinare şi cele mai măestre, ce .îndestula obicinuitele nevoi casnice, precum: lucruri de, lemnărie (stolerie), strugărie," piepteni de corn, pânzării groase, pânză de bum­ ba�, 'c.�� groase, cergi, găitane de lână, frânghii, piei, hârtie de sens ŞI sugătoare, steclării de masă, fierării, unelte de bucătărie, pen­ tru fabricanţi, pulbere de puşcă, halice etc. Ghibăcia aleasă (lucruri fine) nu trebuia să se caute în productele industriei braşoveneşti, însă ele erau eftine, potrivite cu: trebuinta ţărei fiind totodată şi naţionalizate (consi­ derate că româneşti), printr'o datină învechită. Mărfurile de Braşov se importau prin pasurile transilvănene Temeş, Oituz .şi Ghimeş. Dacăs'ar fi dres drumul delapasul Oituz sau dacă' s'ar' fi închipuit-un aJt4I' mai potrivit, opinează Albina RomlIllească, atuncea relaţiile: cO:ll1c:rdafe'\jntre Braşov şi Galaţi ar fi fost mult mai înviorate şi s'ar Ieri" de neplăceri le vămilor din Muntenia. i::'· Vrednic de tînguire a fost faptul că Transilvanlaa conlucrat prea . , 'r [133] COMERŢULill MOLDOVENESC 133 , . puţin pentru sporirea relaţiilor negoţului seu cu acel din Moldova, pe cît timp astă ţară a făcut cîteva lucrări pentru înlesnirea unei atari legături. Nu mai puţin neaparata fu pentru învioşirea comertului Austriei cu Prin­ cipatele, întocmirea drumurilor de comunicaţie pe la Temeş şi Turnul­ Roşu. Pe atunci s'a vorbit in Moldova şi. de facerea unui drum cu hău- guşe de lemne, de la Roman până la Galati. . Preţurile mărfurilor de Braşov nu se socoteau în bani de argint, ci în Ilorini-hirtie. In Moldova şi Muntenia erau peste 100 negustori bra­ şoveni, din cari fiecare trecea pe an de la 10,000 pînă la 40.000 Ilo­ rini-hirtie (120.000 lei), ast-fel că în Moldova numărul negustorilor de braşovenie şi vânzare a mărfurilor lor peste an fu următoarea: In Galaţi 10 negustori, vînd pentru 300,000 Il. hîrtie. "Focşeni 8 " " " 300.000" " "Bârlad 6 " " " 150.000" " "Roman 6 " " " 150.000" '1 " Iaşi 4 " " " 140.000" " " Tg. Ocnei 2 " " " 50.000" " "Bacău 2 " " " 20.000" " "Tecuci 4 " " " 40.000" "Vaslui 4 " " " 40.000" " Huşi 6 " " " 60.000" " "Neamţ 6 " " " 60.000" " Suma: 56 negustori vind de 1.310.000 fI. hîrtie. Braşovenii făceau la Roman un alişveriş simţitor de piei de vulpe, iar în Iaşi cu hîrtia, unde vindeau pe an la 30.000 topuri Nu mai puţin comerţ cu produsele fabricelor austriace făceau ne­ gustorii din Bucovina şi din învecinatele ţinuturi ale Galiţiei, la iarma­ roacele de la Fălticeni, care regulat le vizitau de sărbătoarea Sf-lui Ilie mai ales, cînd se ţinea cel mai de sarnă iarmaroc din toată Moldova. De asemenea Moldova-de-sus importa pe atunci din Bucovina multe mărfuri de fier şi steclării. Pe lângă acestea Slovacii desăgari din Comitatul de Tiiron făceau şi ei în Principat un însemnat comerţ. Notitele statistice asupra Moldovei, ale Principelui Nicolai Sutu. Marele-Logofăt şi Bezede Nicolai Suţu, în cursul anului 1849, tipări în Iaşi un volum, conţinând cea întăi descriere statistică asupra vieţei sociale şi situaţiei economice a întregei Moldove, în limba franceză, lucrare care apoi a fost tradusă în româneşte şi nemţeşte, pentru a se face cunoscute lumei întregi datele ce înteresau în general ţara noastră. După multe consideratii şi argumente de ordin politic şi economic, )��t� ��n� ��. scrierea \��) din care .1�ărp pot�J� c� \ �rl1Jeaz.ă, 'că dac� s'ar 1 l' luli' In, privire resursele cele mai întinse: :ale 'ţătei, îmbinate lGU liberul eiC�t:;\tiu . al facultăţilor; industriale, ar trebui' .ca toată lumea să' se fi aş­ I teptat fa nişte rezultate ale activităţii locuitorilor Moldovei, cu mult mai folositoare, decît cele constatate pînă atunci; dar fată cu rutina şi neştiinţa vulgului, cum şi nestrăduinţa guvernelor precedente, care nu dădeau nici .. [134] o încurajare folositoare industriei şi nu întrebuinţau mai nici un mijloc spre a lumina norodul asupra nevoilor materiale locale, îmbunătăţirile re strânse operate la' atare epocă, n'au putut servi de călăuză binelui ge­ neral. Precum- Moldova, în trecutul său, fu lipsită de manufactură, ea primea în totdeauna din străinătate mai toate obiectele fabricate, de cari locuitorii," saraci şi bogaţi, aveau nevoie, plătindu-le cu produsul a­ griculturei lor:', �. ' Punctele prin' cari, pe întreaga întindere a graniţei Moldovei, se scurgeau toate productele exportate şi se întroduceau cele impor­ tate, erau: Galaţii pentru.comerţul oriental; Pe Prut, Leova, Seulenii şi Rădăuiii ; Pe marginea Bucovinei, Mamorniţa, Mihăilenii, Burdujenii, Nimis- nicenii, Cornu-Luncei, Dorna; Pe marginea Transilvaniei, Bieazul, Comăneştii, Oituzul, Soveja ; Pe marginea M{Jnteniei, Focşenii şi Bădenii. Importul în Moldova, în fiecare an era: Din Lipsea, felurite mărfuri manufacturate şi blănuri străine, ce-i veneau prin Bucovina, prin Transilvania sau pe Dunărea; Dela Viena, postav uri, muselinuri, încălţăminte, mănuşi, mătăsării, trăsuri de lux, clavire şi alte instrumente muzicale, steclării din Boemia, oglinzi, argintării, porţelanuri, farfurii, şaluri, droguri, materii de colorat, producte pirotechnice, plante, obiecte de toaletă, etc. Dela Braşov (braşovenii), obiecte de o întrebuinţare mai ordinară, pentru meşteri, piepteni de coarne de bou, pânză groasă de cănepă şi bumbac, cergi; piei de vulpe, alte piei dubite, hârtie, steclărie de rând, unelte şi vase de gospodărie, praf de puşcă, haliciuri, etc. Din oraşele Orientale' sau Europene, pe Marea-Neagră şi Dunărea, produsele coloniale: 'cale, zahar, rom, untdelemn, masline, strafide, roş­ cove, smochine în cutii, icre.i sărături, marinaturi, tutun, droguri, aţă de bumbac, pânză pe bumbac,' .pânză de olandă, manufacturi englezeşti, fier, vinaţuri străine, etc. Din Rusia, care' poseda mori perfecţionate, venea făină picluită (cea mai fină), peşti conservati, ferării şi 'cuie, vase de fer şi de aramă, blăni şi alte mărunţuşuri, . Pe la. iarmaroace şi prin buccengii (Vengheri-Ungureni şi Slovaci), se Importa de asemenea multe lucruri trebuincioase, cari se scurgeau mai ales pe. Ia sate; Intru- 'cât zişii buccengli cutrierau pe jos tara în lung şi în'""tlil . .: ; " Ca export prin Galati se trimeteau cereale, cervici, vin, oase de ani­ . ma le, 7 sau 8 milioane ocă .sare, cherestele ce veneau cu plutele pe Bistrita şi Siret; iar pe uscat, prin punctele sus-citate se trimeteau vite, lână, piei diferife, păr de porc şi diferite lânuri, ceară, miere, .păcură etc Vama ce se plătea pe atunci era de 5% asupra valoarei, atât pen­ tru. import cât şi' pe�ţru export. Nl!rţl51L rachiul era, SllPţl�' uno�, �o,n�W, mai restrictive; totuşi el se întroducea cu' o' vamă între' �1Z"18;J� 'la vadră, .pentru 3q grade ale areometruJui, ori 41/2 - 61/s);)s�ldeio, �SOU,6, 5 centime), pe Iitrul .Irancez. o ',:':' i ' ' Sarea scoasă din ocne, era un obiect de monopolval guvernului, care dăduse în arendă exploatarea salinelor, cu preţul de"; 1 şi 112 mili- '1 o, , J � . I I I I i! : I 134 DIN TRECUTUL '0 I \ [135] oane lei pe an, pe loc. Sarea se vindea cu 10 lei suta ocă, sau cu 3 1/2 franci 127 kilograme. La export nu era supusă la nici o taxă de vamă. Pentru vitele exportate se lua vamă câte 1/2 galbăn de cap de vită mare, ceia ce făcea cam la 10%. Cerealele erau supuse la vamă de 3 - 41a sută, după preţul cumpărăturei. Aceste ca excepţii la vama de 5%. Afară de aceste taxe Eforiile, sau Munlcipalităţile diferitelor oraşe, mai percepeau alte taxe, 1, 2, sau 4 lei la vasul cu vin de loc, după mă­ rimea vasului; de 3 lei la vadra de rachiu; 1 leu la vadra de păcură; 2 lei la oca de tutun străin, căci cel cultivat in ţară era scutit de ori-ce dare; 1 leu pe butelca de vin strein şi 1/2 leu pentru oca de vin grecesc (din Arhipelag). Pentru uşurinţa transporturilor de comerţ mai ales, se pietruise o parte din principalele drumuri, cam la 180,000 stânjeni lungime; aceasta însă nu împiedeca ca în unele părţi drumurile să fie prea puţin inde­ mânatice. Preţurile cărăuşiei erau: pe (1 chilă de cereale 12 lei, pentru dis­ tanţe de 15 - 20 leghe (7 -10 poşte), dela Galaţi; 20 lei pentru 35 - 40 leghe şi 30 - 35 lei pentru 50 leghe, peste cari distanţe erau cu nepu­ tinţă transporturile cu boii. Cam pe atunci veniră în Moldova, nu ştim prin ce împrejurări, un număr insemnat de cărăuşi Franceji, cu nişte căruţe speciale şi cai mari normanzi, spre a servi la transportul cerealelor, mai ales spre Galaţi şi a altor mărfuri dela Galaţi în interiorul ţărei, crezând, se vede, că prin asemenea mijloace de Iocomotiune vor uşura transporturile şi se vor procopsi şi ei cu un câştig mai însemnat. Incercarea lor însă n'a reuşit, căci drumurile fiind în stare destul de rea pe alocuri, mulţi îşi prăpădiră caii prin hârtoape şi bulhace, şi bie­ ţii imigranţi fură nevoiţi în scurtă vreme să părăsască ţara noastră, bine înţeles nu cu puţin zdruncin şi pagube. După unele note scoase din condicile vameşilor, dintre anii 1840- 1843, se vede o mică statistică asupra schimbului de mărfuri, ce s'a urmat între Moldova şi alte ţări străine, din care se poate oarecum sta­ bili importul pe un an, cam în următoarele cifre : .- COMERTULUI MOLDOVENESC 135 ---- ---- I I Producte manujaclurate : Dela Lipsea în valoare de lei 16.500.000 " Viena" " "" 4.875.000 " Braşov" " "" 3.930.000 Din Rusia" " "" 1.000.000 " Orient" " "" . . 18.416.674 Import la iarmaroace şi prin desagari (buccengii) 750.000 Total: 45.321.674 lei. In anul 1840 importul se vede împărţit în chipul următor: > .' 'i:';f�41� graniţile Mg��il�ni, Mamornita şi ",�im�s�ic�ni, intră mărfuri: , :' • .. ", .. ,:· r . Din .Vienâ " .',p'�ntru valoal'e�::·,d�.i�i· 14.400.doo. . " • 1, Franţa, manufacturi, . ,,' :,,' " . 900.000' "Viena" """ 3 600.000 " Braşov " "" 3.600.000 . , [136] I 136 , il 1; I, 1: li l I I I il, i, 1: • DIN TRECUTUL �----- Din Muntenia pentru valoarea de lei 360.000 " Rusia' ", " " " " 1.080.000 Pe la Galati mărfuri Englezeşti " " 5.400.000 .#�. producte din Orient 8.700.000 .., " " " ��. " " " , vinaţuri străine 360.000 " '1.. n. � " " Cărţi: pe Ia toate- graniţile " " 72.000 Prin iarmaroace, şi colportaj (buccengii) " " 750,000 Lei 39.222.000 Amănunt�le obiectelor de import şi export in 1840, . prin portul Galatii. Ca să avem o idee despre ce anume producte se importau şi se exportau prin portul unic ce mai rămăsese Moldovei, Galaţli. vom re­ produce aici două tablouri ce le găsim tot în opul de care ne-am ser­ vit, al lui Nioolai Snţu, unde se pot vedea tot felul de obiecte ce se în­ troduceau în Moldova, în acea epocă şi în ce anumite cantităţiterau ele cerute. Exportul' făcut În acel aş an, 1840, prin portul Chipul următor : tors Englezesc " Turcesc .. o' I Valoarea în lei " ,. 2.625 15.300 2.705 90.675 46.500 152.100 2.250 8.325 9.375 233.550 18.525 750 1.125 4.800 2.625 3.000 1.125 11.625 15.625 1.875 15075 2.250 3.000 3.000 375 150 375 1.800 825 4.500 ,.' ,. " ,1.�O 't'" - 7500 , ,i,!· , :rGt�1..:� !1'5.00�.�OO' . i:' i t f' Galâţi, se arată în '1· " Obiecte importate Coajă de portocale Spirt Halva Scrirnbiţe Orez Tutun Tabac Tămâe Mirodenii Icre Peşte sarat Peşte zvântat Cracatiţă Brânză Posmagi Fede Ţigări fde foi) Mobile Scaune Oglinzi Farfurii Lulele" Cridă Bacan Cerneală Otet Mături Zimbile Chiupuri BIănării , _ Cremene S '(?) , are . Valoarea în lei 2.812.500 1.575.000 75.150 l.687.500 270.000 3.039.375 .476.100 251,850 120.750 33.000 191.625 666.400 , �41.250 , 30.000 2.250 9.000 15000 4.575 50.400 164.100 42.000 o''". ' 8.100 375 136.675 105.600 1.093.650 347.625 740.500 284.800 7.200 22.5000 21.670 10.800 , '. o.':" ,1 • ,,' Obiecte importate " !'1anufacturi Englezeşti " Turceşti Bumbac " Zahar Cale Piper Rom Costor " in table Fier Cuie Plumb Haliciuri Aramă Indigo' Ceru sa , Smoală şi răşină o o, Mangal Frânghii Piatră acră Pucioasă '� � Sopon Vinuri Untdelemn Masline Smochine şi strafide Alămâi şi portocale Migdale Castane Alune Nohot !! i ,1 II Il, l' :1 ! il, t!11 , 1 j I \" II I � III ";1 l' , :1 li II, [137] COMERŢULUI MOLDOVENESC Obiecte exportate. Grâu şi păpuşoi kile 20.000 Cânepă ,,7 In ,,770 Fasole . ,,484 Tort de in ocă 27.650 Lână " 228.000 Cervici ,,44.586 Tutun " 40.910 Piei de epure bucăţi 12.000 "" bou ,,3.780 Unt ocă 13.060 Brânză ,,167.775 Vin vedre 74.530 Nuci ocă 32.035 Prune ,,142.976 Sare " 8.000.000 Scânduri bucăţi 65.155 Catarge ,,42.500 Dulapi ,,61.480 Zahar oca 90 Cafe, saci 1.920 Posrnagi ocă 176.400 Catran ,,120 Rogojini număr 6.100 Spirt de rachiu vedre 715 Străchini număr 600 Smoală ocă 5.900 Pânză bucăti 1.475 lască ocă ' 260 Miere ,,1.600 Fier ,,3.900 Cârnaţi ,,1.190 Cai număr 1.133 Vaci ,,63 Oi ,,56.623 Deosebite lucruri În mici câtirni Lei. 36.320.084 900 160.425 30.500 57.750 798.000 133.758 77.677 30.000 140.750 50.625 207.150 617.675 15.225 65.400 1.800.000 81.450 796.875 117.500 500 2.780 132.300 260 9.150 21.450 171 17.700 88.500 3.800 3.800 5.850 1.645 23.793 7.560 849.345 30.000 137 Amănuntele de mai sus ne pot da de obiecte şi mărfuri uzau comercianţii la jumătatea veacului precedent. Total: 42.543.598 O ideie aproximativă de ce fel şi consumatorii în general, pe Preţurile curente ale alimentelor şi tuturor obiectelor de trebuinţă casnică, În 183..2 şi 1853· Am arătat în paginele precedente 69 - 70 cum fură stabilite unele din preturile curente ale deosebitelor articole de consumaţie, sau de tre­ buinţi personale ori casnice, în anii 1771 şi 1792, sub domnia lui Gri­ gore Ghica- Vodă (decapitatul). Cu trecerea vremei şi a diferitelor schim­ bări ale situaţiei economice a ţărei, luă o prelacere însemnată valoarea .. ;:'Q,pi(;}ctelor 'de trebuinţă. .poporaţiei, cum şi acea a .banilor, .mulţămită .) j"( '''poa1te' şi:teudintelgf'.de'câştig tol iilal.�ârl 'a "negustorimei, şi mai ales • a: .precupeţilor, cari freceau marfa dintr' ţi . mână, în alta, aşa' că, fiecare căutând să obţîe câte un câştig mai însemnat din cumpărare şi revin­ dere, consumatorii se trezeau, într'un timp dat, că li se pretinde pentru mărfuri preţuri exagerate cu mult peste valoarea lor relativă. [138] l' Il, I . i I 138 OI DIN TRECUTUL I . I Ca să avem o ideie despre progresiunea unor asemenea preturi, vom reproduce o lungă 1istă\de preturi-curente din anul 1832, cari, înscrise oficial pe anumite tabele, trebuiau să fie obligatorii, atât pentru negus­ tori cât şi pentru cumpârător], Iată acea listă, şi cu ti tIul ei: , , , ' Preţurile politicite pentru. vânzar� productelor şi altor materialuri În oraşul Eşii, . � în luna Octombre, anul 1832. " A limente 2.14 7.- 7.- 6.- 3.- 4.- 8'.- Lei par. 2.20 3.- 1.20 33.- 25.- 20.- 20.-- 3.- 2.- 32 1.- 60.- 2.- 3.- 1.20 2.20 1.20 80.- 12.- 10.- 2.- 1.20 4.-­ -.8 1.20 " " n oca " " n sufa " mia ;.' '. 190- 264 90- 1;32 100-1000 30- 50 40- 60 15- 30 '> 2;5- 40 , . " _ " 15" ';� .: lOQn, 200:, � .' 1QO�IŞO •.... ',:,;' 100-500' 70-100 '!, 1,10- 2 ,� una una oca cotu oca Vite şi paseri : Pene de gâscă pentru scris suta CrohmaJa oca Smoala subţire Cărămidă arsă, • nearsă Varul Mangalul Muştar făcut Răşină Sămânţă de in " "cânepă Scumpie Tutun de tară Postav" '. Lână de oae Inul Cânipa Matasa de tară Un car cu fân lemne " " " Rogojini Coşniţa Paneriul Funia de fei Frânghie de cânepă Pentru lucrători: Ziua de salahor " "du!gher " pietrar " • croitor " cojocar n " cizmar Potcovitul unui cal ." Boul Vaca Calul Porcul Tapul Capra Berbecele Oaia "- ';,-' Bivolul Bivoliţa Catârul Magarul I Găina 3.- 2.20 14.- 20.-'­ .15.- 2.15 2.- 18.­ -.10 -.15 64 - 70 60- 33- 33- 30- 40- 72- 28- -.24 -.12 .21 --.21 1.20 1.22 3.-- 3.- 1.16 -.36 2.- 2.- 2.- 1.16 �.38 -.24 1. 8 7,20 2.-=- .... :16 -.24 �.20 .:-.24 1.20 2.­ -.32 ", >-'-.16 3.� 1.20 " " " " " " . oca " " " " , n n .. " ", " " " . ,­ I . l' mia . oca , ". '. suta .: , n , sufa oca " ... kila Grâu Popuşoi Malai Orz Ovăs " Sacară ,1 Făină de grâu, 100 ocă " "popuşoi .. Pănea aIbă, oca Pânea obicinuită, Carne de vacă .. "oae Pastramă Peşte proaspăt n uscat Moron Grăsime de vacă Său de vacă Cervici Slănină Caşcaval Brânză de oae " "vacă Lapte dulce • acru gros Ouă Orez curăţit Perje uscate Coarne " Mere Pere Gutăi Nuci, Poamă Păstârnachi Tălina ' "", .... � Râdichi Osebite producturi .. Miere de faguri . oca " scursă Ceară galbănă Făclii de ceară aIbă " " " gaIbănă ,; Lumânări de său Sopon prost Ceară aIbă Sare de cuhne " mai bună , " . I I 1 .] . fi 1: II [139] 139 COMERŢULUI MOLDOVENESC ------------------------------- Vinuri şi rachiuri : Spirt 44.- Vadra rachiu de fructe 44.- perje :- 6. -- " "tescovină 40.- " " " drojdie 40.- Vin de al tărei de cel mai bun vadralO.- Vin de mijloc vadra 8.- " mai prost" 6.- Rachiu de pâne" 44,- Bere " 8. - Oţet " 10.- suta căp. 6.20 2'- 3.- 3.- 7.- 5.20 12.- 6.- 10.- 16.- 2,20 12.- 3.26 3.- 7.- 40.- 30.- 28.- 8.- 3.- 12.- 16.- 2.20 - 12 5.2 50.- 2.20 16.- 8.- Lei 'par. 120.- 1.- 3.- 18.- " " " " " • " • " " " " " .. oca oca " dramul una oca .. " " " Pucioasa Silitra Bubuşlii Sofran Alămâe Sap an turcesc Burete Kalacan Ţiperig Untdenaft Hârtie poleită pe margini topu Gărăfi negre, una Clei de potlog oca Arama sau alama " Băcălii străine: Kiper Orez Fede Grisa Zahar canari • mai prost Cafe Untdelemn Tămâe Tutun bun tăet sau foi Zamă de alămâe Ieri negre " roşii Masline Burnbacul netors • tors Un tap hârtie de scris " vânătă " de băcă1ie oca 1.- 2.- -.14 - .16 -.30 -.20 -.8 4. -­ -.10 2.­ -.16 2.20 1.­ -.10 - Lei par._ 1,25- 2 1,20 3-4 " " " " " oca " Legume şi poame : oca Alte lucruri: Lipitori vii una Oca smoală de afumat Fasole Mazere Linte Bob uscat 1 curechi murat 100 " verde Morcovi Hrean Ceapă uscată Usturoi Sfecla Chipăruşi Gâsca Raţa Curcanul 'I� .. Din cele ce se vede în lista de faţă, ocârmuirea căuta a fixa pre­ ţuri potrivite nu numai pentru alimente, dar şi pentru băuturi, pentru llpitori ... cari erau pe acea vreme ca medicament foarte întrebuinţat de toată lumea, şi pentru diferite alte obiecte chimice, ori de întrebuinţare la diferite meserii etc. Aceasta în vedere de a înlătura specula pe cât cu putinţă, la orice obiecte. , Cu câţiva ani mai târziu întâlnim tot într'o publicaţie oficială, o altă listă de preţuri-curente, acele pe anul 1853, pentru un număr mai restrâns de obiecte, dar în care se poate observa iarăşi o sporire simţitoare în costul celor, mai multe lucruri' de prima necesitate pentru public în genere. Această listă conţine preţuri comparative pentru toate ţinuturile Moldovei; vom reproduce însă numai pe acele privitoare pe r .;.şf;.�e 'I.�i� ele 1:, Iaşii, i �ot?ş,',e1?-ii, ,Nea;p.1pI, ; Putna, Govu�l�i. �i Tll,.tova, În­ . ,", 'tJu-CI?f între I aceste, -localităţi preţurile -se deosebesc' mai mult intre ele, ,1' 'dnp.�lcum putem obşerva mai ales ,dife.rel].ţa dintre piata Iaşilor şi acea 'a ,'Oalaţilor/ unde' grâul se plăteşte cu un plus de 33 Iei' la' chilă, popu­ şoiul cu 48 lei, făina de popuşoi cu 16 lei la 100 ocă, carnea de vacă cu un plus de 86 parale la ocă, şi aşa mai departe . . , [140] 140 DIN TRECUTUL " ,', Preturile curente pe luna lui Iunie, 1853: '. \ - - -- � -\ -:- -: - -, ;nu:-II Ţinut:ll Ţin�'- Ţinutul I' Ţinutul �'Ţinutui NUMIREA PRODUCTELOR , Iaşii II Botoşenii 1, Neamţu I Putna . COVUf.IUi II Tutova ŞI A LUCRVRţLOR-: I '� .". = ..' , ": IJ,ei p.11 Lei 'P. Lei P. 1 Lei P. j Lei 1 P·II Lei 1 P. 9 - 60- 8- 3- 60,- 7- 28- -!- 3110 4 -!, -116 3- .... 2120 3u-, 14- 351-'1 2120" , 121- " ", .. 1i- " " " " " " II 1 74 60- 85-] 120-' 107- 80- I 30 40,- 40- 50 - 78- 56 65- 361- 4011-11 30: � 40- 30 - 65- 36- 34- 24 � --, 40- 40- 60-,: 321- 50!- 42- 20- 18- 25-1 21,- 361-, 26- - 36 - 32 - 38 110 1 22, 1- 2 - 4 - 320,1 2 - 22011 3 - 200 2�, 200 6- 4- " 1 un ul 600 - 500 - 37U-' 360 - 550 -, 50u- " 300 - 300 - 240 _1 240 - 370- 222- 150 .z., 100 - 70 - 80 -_. " " 700-1500-- 5001-1800-12000- 740- " 80- 40- --[ -- 50- -- 24- 30-' 36- - - -- 201- 16 - 201'- 24 -;1 - -- -1-1 25 2- 22011 1130 220 4201 3- 5- 320' 5- 4- 7- 5,20 12- 12- 10-- 10 20-, 10- l' Grâ ul . �.' kila "Popuşoi în grăunţc-., Orzul Ovăzul ." Sacara " Făina de popuşoi 100 ocă Carne de vacă " Pastramă Slănină Boul întreg Vaca Viţelul Calul Porcul Oaea Berbecul Găina Gâsca Curcanul Pielea de oae neagra şi albă '7- 5- Pielea de vacă 50 - 60- " "porc 101- 7 20 " "epure . '-=:'201 -':120'1 " "vulpe 40 -'1 " " lup '30-1 __ II Miere scursă oca· 21'20, 4'_11 Lumânări, de său "" - 420, '4-j Sare de cuhne :, J • ;, -16 - 24J1 Lână de oae. '" 210 4� Păcură .. i, ',. 3-" 13 Sucman ." JJ{;;;II;. 32 -; 30 Bernevici 12 ----' 101- Fierul de plug 30 _1: 3201 Ziua de salahorit 2)20 31-- Ziua cărat ului .unu�,: car '1 ,1 de lemne, �u 4 bOI, .cale I i 1 de 6 ceasun '," ':.; ':, 121- ��C�! 60-11 30- 1110 -20 -1 181- , 20-1, 23dll 5-11 320 4 -II 5 6 420 - 12 -201: -15 �201 !2d' ��g 1 1 24- 30-1' 28 8 I '"15 -II' 121- 55 1 -1-' 3561' 31�1 .51�OI! - -1 7'-·�1 141- < ".' '::. • .," .' .' .. t"'�·' j , " 'j q' i, . � , Toate aceste preţ�ri erau aduse la cunoştinţa publică ,1'J ia'c'el tirrip. atât prin aîipte scrise' 'ori tipărite,' şi puse pe la pieţe şi p�/la toate răs­ pintiile stradelor, cât şi prin batere de darabană, c�rd toţi cei Jl , , \ l' ., " , 1',' , ., • I! , I . I ,1 i .' .. � III 1, l' [141] COMERŢuuir MOLDOVENESC 141 - ce nu ştiau ceti, - şi erau cei mai mulţi de aceştia pe atunci, - se opreau din drumul lor, sau eşi au din case pentru a asculta nouele dispoziţii ale ocârmuirei. Până pe la începutul veacului acestuia, după cum se mai păstrau a­ mintiri de părinţii sau bunicii noştri, se aplica încă, deşi în rare cazuri de recidivă, de organele Agiei locale, pedeapsa ţintuirei cu urechea la stâlp, a negustorilor din târg şi pieţe, cari nu se conformau preţurilor fixate de ocărmuire, dar mai ales la casapii şi pitarii cari nu vindeau drept la cumpănă, pedeapsă introdusă încă de pe vremea lui Alex. Ma­ vrocordat-Vodă, pe la anul 1782. Cel greşit, scrie istoricul M. Drăghici, era alăturat de un stâlp, în mijlocul pieţei publice, şi un slujbaş îi a­ plica un cui prin ureche, care se bătea în stâlp, ţintuind astfel pe ne­ gustor şi ţinăndu-l o zi întreagă aşa fără să se poată mişca de acolo. sau lasa în jos; aşa că mulţi din cei pedepsiţi astfel rămâneau din această pricină zăluzi sau smintiţi pe toată viaţa. Cum au început modele şi galanteriile În taşr, prin anii 1840-50. Schimbarea "antereului" pe "frac" şi a "işlicului" pe "gibus". Ce cuprindeau magaziile Iaşului? Intr'un stil ironic şi ceva cam de reclamă, Albina Românească din 3 Februar 1846 publică un articol, în care se descriau mărfurile ce se introduceau în comerţul ieşan, în prima jumatate a veacului precedent, cum şi gusturile sau apucăturile unora din bogataşii Ieşeni, cari voiau să se emancipeze de vechiul işlic, sau de greoiul antereu, spre a'şi împo­ dobi capul şi spinarea cu pălării nalte franţuzeşti, aşa zise gibus, sau cu jracuri strânse pe talie. Rândurile din zisa foae, cu titlul de Magaziile Iaşului, prezentând oarecare interes de arheologie a modelor la noi, le reproducem: Veacul merge sporind. Era o vreme când În magaziile laşilor nu găseai decât citarele şi papuci galbeni. Unde mănuşi glaces, ciubote de gianţ, bretele de cauciuc? Aceste pentru Moldoveni erau o poveste de domeniul basmelor. Insă împărăţia papucilor şi a cităriilor au trecut şi ne temem că în curând şi işlicul, această regină a căciulelor va peri, dacă vre-un filantrop nu-l va pastra - bine învălit în tutun ca să nu-I mânânce moliile, - în vr'un cabinet de antichităţi. Astăzi cap elul gibus s'a întronat pe capul nos- tru şi strimtul frac a luat locul largului antereu. . Ne-am civilizat În port, ne vom civiliza incet, încet şi almintrelea. Mulţi încă strigă asupra luxului: "Luxul ne prăpădeşte, luxul are să ne stângă" !.-D-ta Domnule, care porţi încă barbă şi ceacşiri, strigi asupra luxului, fără să ştii ce este luxul! Oare urmat-ai vr'un curs de Economie-politică? Oare ştii că luxul este sufletul unui stat? Ş'apoi ce strigi atâta? Luxul este şi scump şi eftin. Voeşti să-ţi mobilezi salonul cu eleganţă şi fără multă cheltuială? Intră în magazia O-lui Glziţă Căliman, peste drum de fraţii Boguş. Aici vei găsi 'i... tot felul de pandule, lampe, etajere, jirandole, oglinzi, ecranuri şi acele o mie şi una de - nimicuri ce sunt neaparate ; alege pe cele mai frumoase, mai originale, şi te vei mira de moderatul lor preţ. Voeşti să dai un prânz? Tot aici vei găsi feluri de brânzuri marinate, saleami de Bolonia, macaroane de Neapole, pate şi posmagi de Strasburg, feluri de fructe zăhărite, care te vor face să-ţi lingi buzele când le vei mânca, feluri de vinaţe care . te vor face să-ţi siigi limba când le vei bea. Dar ce-mi trebue toate .aceste .nimtcuri fru­ tI.' ";::p1o�"'Sel? Odăile Îmi sulnt\,c�Jde e�rna �i fă�0r9��',yq.ra" Am .. pafuri ca jm!ndire de. lână .1 l ţ pe care' pot şedea. j La masa, am cărnaţi buni, VIJJ c;ie Odobeşti ŞI pastrarnă de vaca. De Ub. vii Domnule ? ''Negreşit că din vre-o insu.l� a Oceanului Pacific? .Robinson Crusoe a trăit riu ştiu câţi ahi în ostrovul său. EI încă mânca şi bea, avea mobile şi haine fabricate de dânsul. Ai paturi şi mindire În salonul 'Dvtale, şi socoţi că mă, vei ademeni să viu ca să te văd. Dar cum' o să mă pun pe ele, fără să mi să rupă toate şireturile şi bumbii .. , I [142] i II < , I 1, , . • I 'i f I I " I I : I 1, I 142 DIN TRECUTUL ce mă Încheie? fără să-mi plesnească supielele de la pantaloni!. Cum o să pun în con­ tact nobilul meu bonjur, lucrat cu atâta măestrie de Orji, cu patul Dumitale făcut de rnin- • dirigiul arman! Mă pofteşti ia'-masă, dar nu ştii că după supă trebue să- mi dai Maderă, pe urmă Bordo, apoi vin, de Rin, şi cu ce o să-ti urez sotia credincioasă, copiii cei frumoşi? carii-zice cucoana> că îţi samănă asa' de bine, dacă nu'mi vei da Şampanie? Ce-ţi vorbesc de aceste-? D-ta eşti un om literat'; iubeşti să te adânceşti în no­ ianul gândirilor filosofice; iţ!., plac ceţirile ce aduc vaporoasele romanţe a scriitorilor moderni ? Hrana spirituală, te mulţămeşte mai mult decât cea trupească, şi ieu, ai drep­ tate: Via$� s; ,alcătu�şte �aJ .rnult sau �ai puţin din înc�ipu!ri �i ,din a�bitii. p�că e aş�, treci la Librăria Naţională a. D. Gh. Kaliman et Comp. ŞI ver gast pe langa cărţile roma .. neşti, tipărite în principate, o .bogată colecţie de cele mai frumoase romanţuri, istorii, călă­ torii, pe care le poţi ceti cu .o nimică - cu patru galbeni pe an. Auzi, Domnule! cu patru galbeni, cu patru ticăloşi, galbeni te poţi face dobă de carte. Unde ai afla Dasca­ luI care să te înveţe cu preţul acesta? Aici vei găsi În fine cele mai nouă cărţi franceze ilustrate, şi nu vei crede când vei auzi cât de eftin le poţi cumpăra. . Regule obşteşti, în ziua de astăzi un om ce se respectează, un om de societate, un om de gust, într'un cuvânt un om ca oamenii, trebuie: a) Să fie abonat la un cabinet de lectură; b) Să bea şampanie; . c) Să fie încuşmat,încatţat şi înmănuşat după jurnal; d) Să poarte baston rococo şi pumn ar cercăzesc. e) Să scrie cu condeie de oţel şi să-şi pecetluiască biletele cu buline cu devize. f) Să joace şah şi să danţeze polea . g) Să aibă pe masa din cabinetul său cel putin o duzină de albumuri caricaturale şi de cărţi ilustrate. ' Aceste toate se găsesc ta D, G, Kaliman şi la librăria Vis-a-Vis. Cetitorii noştri cred că nu'şi vor mai închipui, după rândurile de mai sus, că bunicii noştri nu se deprinsese cu reclama prin gazete, încă de pe la 181,6!. Principalii negustori ieşeni, cari erau În acelaş timp şi alegători la Adunarea ad-hoc a Moldovei (1857). Cu începerea celei de a doua jumătăţi a veacului al XIX-lea, când pornirile politice din. ţară prinsese învăpăere la ideia înfăptuirei unirei celor două ţări Româneşti, ce' trăise răsleţe şi adesea chiar în duşmănie orbească până atunci, comerţul 'moldovenesc şi mai ales cel ieşan, îşi luă şi el un avânt neobicinuit, aşa că cei mai .mulţi din negustorimea băştinaşă se amestecară cu celelalte clase ale societăţii, şi începură şi ei a lupta pentru 'realizarea' celui "mai măreţ ideal ce'I poate avea vre-un neam din lume, unirea. tuturor fraţilor de sânge şi de origină într'un singur stat. , ....., . • Buletinu] J!ijiinţelor·., Adunărei ad-hoc a Moldovei în chiar N-rul 1 al seu, apărut in 1 ·Octo.mbre 1857, în vederea procedărei la. realizarea marelui act sus-pomenit, pe' lângă instrucţiile ce publică' relativ la e­ fectuarea noilor alegeri pentru Adunarea Deputaţilor, ce urma să pro­ clame Unirea şi să aleagă pe noul Domnitor al Principatelor-Unite, mai contine şi o listă de Alegătorii ce au luat parte la alegerile din August şi Septembre precedent.fistă în care printre celelalte clase ce cuprind Clerul, Proprietarii mari, Proprietarii mici, (ca ale�ători de, al doilea grad), <, Locuitorii săteni (ca aleg�tori"de al treilea- grad)" şi'Orăşenii 'jJioprie!al:ţ.'C/'e·, case, se găsesc trecuţi şi Negustorii, împreună cu reprezentaatii, corpO'� ;, raţiilor diferite din capitala Moldovei. .':.'"., 1,' , Negustorii de care 'vorbim sunt următorii: 1) AnastasecGheorghiu . ! . . . ,,-' � . , = - [143] ------------ �----, COMERTULUI MOLDOVENESC -- -� ----�- 143 �I .. l L Ciulei, 2) Panaite Ioan Spiţeriu, 3) Ioan Carp, 4) Ioan Iordachi Sprin­ ceană, 5) Toma Buză, 6) Costachi Popovici, 7) Dimitrie Mane, 8) Ion sin Ştefan Urim, 9) Gavril Dimitrie Baldovici, 1 U) Ioan Popovici, 11) Ioan Bonea, 12) Ioan Casiean, 13) Anania Popovici (brânzariu), 14) Gheorghe Spiru, 15) Neculai Motohoi, 16) Nastase Talmaciu, 17) Procop Nichifor, 18) Dimitrie Dumbravă, 19) Dimitrie Popescu, 20) Tanasă E­ nescu, 21) Ioan Morariu, 22) Alecu Dimitriu Zurba, 23) Neculai Gheor­ ghiu, 24) Ştefan Tuduriu, 25) Anton Neculau, 26) Toader Profiriu, 27) Gheorghe Grigoriu, 28) Vasile Beşleagă, 29) Vasi1ie Kirika, 30) Toader a Rotăriţei, 31) Ioan Pânzariu, 32) Dimitrie Teodor, 33) Costachi Pe­ trovici, 34) Filip VasiIiu Pădurariu, 35) Ilie Horodincă, 36) Iancu Costi­ nescu, 37) Costache Popovici, 38) 'Neculai Sandu,39) Gheorghe Vasi1iu, 40) Pavăl Lupaşcu, 41) Petrachi Keneke, 42) Ioan Keneke, 43) Alecu Negruţi, 44) Ioan Munteanu, 45) Filip Sârbu, 46) Ioan Ivanovici, 47) I­ lie Zaharia, 48) Ioan Grigoriu, 49) Andrei Zaharia, 50) Gheorghe Vasi­ Iiu, 51) Ioan Marcan, 52) Vasile Zaharia, 53) Tanasă Ioan, 54) Sandu­ lachi Scorţescu, 58) Vasile Botoşăneanu, 59) Tanasă Munteanu, 60) Ta­ nasă Mihail, 61) Neculai Ivanov, 62) Alecu Stanciu, 63) Anton Ivanov, 64) Gheorghe Ştefăniu, 65) Costachi Anastasiu, 66). Stefan Dascălu, 67) Panaite Ilie, 68) Gheorghe Ioan, 69) Ioan sîn Toader Ocneanu, 70) Niţă sin Ioan Vechiul, 71) Dimitrie Sârbu, 72) Ioan Şteiăniu, 73)' Neculai Ar­ maşu, 74) Ursachi Gavriliu, 75) Ioan Andronic, 76) Gheorghe Dimitriu, 77) Stan sîn Petru, 78) Ioan Voinescu, 79) Costachi sin Iordachi, 80) Costachi Frunză, 81) Grigore Haigara, 82) Gheorghe Roma, 83) Ştefan Ioan, 84) Hristea Dumitriu, 85) Panaite Boian, 86) Ivanciu Neculai, 87) Andrei Brahariu, 88) Dimitrie Sprinceană, 89) Neculai Leonti, 90) Necu­ lai Stat, 91) Ioan Huşeanu, 92) Grigore Lefter, 93) Alecu Grigoriu, 94) Alexandru Grigoriu, 95) Vasili Leonti, 96) Dimitrie Balan, 97) Ionică Neculau, 98) Dimitrie Mihail, 99) Costachi Stroici, 100) Neculai Petrea, 101) Ioan Timuş, 102) Dimitrie Marcov, 103) Ieremia Bacal-Başa, 104) lordachi Calciu, 105) Toader Verdeş, 106) Grigore Hristodor, 107) Vasi­ Iie Gheorghiu, el08) Sava Comită, 109) Neculai Ştiubeiu, 11 O) Toader Ioniţă, 111) Vasile Barbu, 112) Gheorghe Barbu, 113) Ilie Scobai, 114) Nastasă Anghel, 115) Ioan Lazăr, 116) Toader Caretaşu, 117) Gheorghe Damir, 118) Vasile DeHu, 119) Matei Leonti, 120) Ioan Mihail, 121) Mi­ halaki Luponi, 122) Ioan Brătuleanu, 123) Grigorie Ioan, 124) Costachi Sandu, 125) Toader Vasiliu, 126) Vasile Manoli, 127) Ioan Zaporojanu, 128) Dimitrie Tudosă, 129) Dimitrie Teodor, 130) Dănilă Isac, 131) Ioan Titu, 132) Dimitrie Dobre, 133) Petrachi Sârbu, 1.34) Costachi Kirica, 135) Tanasă Munteanu, 136, Anania Koste şi 137) Gheorghe Diţă. Din insirarea acestor negustori alegători se poate vedea numă­ rul important, pentru acea epocă, a băştinaşilor ce se ocupau cu co­ merţul local, în calitate de stăpâni bine-înţeles. Că erau tot pe atunci încă şi mulţi străini, de aceasta nu poate fi nici o îndoială, după cum s'a văzut în unele tabele comparative ce le-am înserat în paginile pre- cedcnţe.: . 1" .�, ,',',' I ',. ' t ... ' I It'" �. I > � � .'.\ J t • 1 , ;' i' • Jn,.'jntervţllul unel,.g�neraţii numai �e,:?i; ,trecut, dela data când s'a 'publicât' lista }alegătorilor-comercianţi de mai sus, mai toate 'numele ce se mencionează în ea, au dispărut cu totul din negoţul local, iar cei mai .. [144] � _ 't Manifestaţia n,egu�torilor Ieşeni cu prilejul alegerei ca Domn a lui " ,', Alexandru Ioan 1. Cuza. mulţi din descendenţii lor, ce se mai cunosc încă şi astăzi în oraşul nostru, se găsesc acum ocupându-se cu alte îndeletniciri, dar mai ales cu acele de funcţionari. DIN TRECUTOL 144 Când pronia cerească face să se realizeze visul de veacuri al Ro- .mânilor din Principate prin alegerea ca Domn a lui Alexandru Ioan I. Cuza, printre cei dintăi ce ş'au manifestat bucuria sinceră şi entusiasmul pentru acest fapt patriotic, fură şi negustorii Ieşeni, cari făcură să se tipărească şi împrăştie imediat în tot oraşul următorul act: " .. Urarea Domnului Alexandru Ioan 1, făcută Mercuri În 7 Ianuarie 1859, de Negustorimea şi Tineriutea din capitala Moldovei I Trei zile iată de, arândul şi manifestaţiile nu se sfârşesc l Şi ce însamnă mulţimea asta de lume şi strigările aceste entusiaste? Ele sunt simţimântul unanim, care trans­ portă ţara în zilele de bucurie, În zilele de mărire ale unui popor, zicem, căci în rnij- Medaliile ce s'au împărţit celor; ce au luat parte la cea dintăi Expoziţie agricolă şi de economie casnică. ,ce s'a organizat în capitala Moldovei, lângă Biserica Frumoasa, din Iaşi, în anul 1865. I locul nostru se află -şi-nobilul, -şi ţăranul, şi cetăţeanul, ca unii ce cu toţi sântern eşiţ! .,. din sinul familier Române.: singurul nostru titlu de nobiIitate! Măria Ta' este faţă la' această bucurie unanimă, ceriul ni este martur şi va spune lu­ mei, că Moldova este recunoscătoare Marilor Puteri .ce i-au întins mâna şi i -au redat vechile, ci <.�muri,' - îmbrăcând'o În vestmântul autonomiei sale.Ţara te urează Doamne! şi în Tine îşi pune' toate: speranţele prosperităţii sale! � Măria Ta aude cântându-se tot hora Unirei! Măria Ta. vede înctngându-se această horă, vede cum mânile . cu căldură, se strâng impreună, cum danţul se începe şi cum inimile tuturora strigă: Să trăiască Domnul! Nu este sărbătoare pentru Român În care să nu se joace hora. Această horă însă, este o scumpă moştenire strămoşească, ea este simbolul vieţei noastre naţionale, căci ea închipueşte unirea ; să, fim dară uniţi, ca Domnul să fie una cu ţara; şi ţara una cu Domnul. ' , • ' ,,;' Să trăeşti Măria Ţ.Ja:! Să, trăiască Unirea!' ",,"," , .". , .' _ !.' ... ': I , -; � . ,1 ... : ,1(, ./) , De astă dată negustorimea moldovenească lua pariei P9.ate' pentru întăia dată, la manifestatiile vieţei politice cele mai yţednice ale ."ţă- rii sale. (-:" I I [rl li I Il Il' ,1 '1 r- l' '1 ! I , !i I li il II ,1 ,1 I 1· I i . ,� .: � ----...----- u -- < I -A [145] 2 II I COMERŢULUI MOLDOVENESC 14� Expoziţia agricolă, industrială şi de economie casnică a Moldovei, din laşi, În 1865. Vom încheia expunerea cronologică a faptelor de negoţ ale Princi­ patului Moldovei, prin a relata în câteva linii manifestarea -cea mai de samă şi -în aceiaşi vreme cea din urmă, 'a sforţărilor locuitorilor acestui Principat, de a eşi din amorteala, ca să nu zicem paralizia, în care col­ bul trecutului învălui se "ca într'un vârtej neguros orice străduinţă şi orice bună intenţie pentru ridicarea morală şi materială a neamului nostru. Dacă, prin faptul unirei Principatelor Române, interesele politice şi materiale s'au confundat dela un moment dat 'în o singură opintire şi lu­ crare şi că de atunci statistica ambelor ţări n'a mai avut de făcut vre-o deosebire de fapte sau produse anuale în fiecare fost Principat din cele două, totuşi individualitatea ţării Moldovei a fost încă un scurt timp păstrată, întrucât un număr însemnat de Moldoveni' au căutat prin în­ demnuri şi silinţe proprii, să facă a spori cât mai curând şi avuţia şi renumele regiunei cărei aparţineau pănă" atunci. Aşa, în cursul anului 1865, prin iniţiativa mai multor Ieşeni de i­ nimă si hotărâţi a lucra pentru propăşirea patriei, şi cu concursul ofi­ cial al guvernului lui Cuza-Vodă, se înfiinţa o Expoziţie agricolă, indus­ trială şi de economie casnică, cea dintăi şi cea mai de samă ce a fost până mai în anii din urmă în Moldova. In ce, chip s'a înfiinţat şi cum s'a înfăţoşat această Expoziţie a in­ tregei poporaţii ce a căutat s'o creeze şi s'o cerceteze, se poate" afla dintr'o dare de sarnă, destul de amănunţită, ce s'a publicat atunci, prin îngrijirea lui Ioan Ionescu dela Brad, unul din cei dintăi profesori de' a­ gricultură ce a avut Moldova în epoca renaşterei sale şi din care redăm aici o parte din informaţiile cuprinse : ' ,o aruncătură de ochiu asupra expoziţiunei naţionale dela Frumoasa. Grădina şi casele monastirei Frumoasa s'au afectat Esposiţiunei naţionale din laşi. Grădina Frumoasei este situată in şesul format de valea Bah'uiului, unită cu acea a Nicolinei. Ea se râdică şi pe dealul, pe care e zidită biserica, pănă la casa monastirei, formănd patru regiuni, dintre care una În şes, şi celelalte trei în trei teraţie săpate în coasta dealului. De pe aceste teraţie, În a cărora facie se află limba de deal pe care este aşternut Iaşul, se vede tot oraşul cu casele şi bisericile sale, acoperite cu 'tinichea albă, şi de, un prea frumos efect de optică. . In toată lungimea grădinei pe şes, şi care este de 160 de metri, s'au durat,pe lângă zăplazul de îngrăditură, şurile de vite, anume: acele pentru boi şi porci în partea stângă, acele pentru cai şi oi În pcfrtea dreaptă. Şurile au o lungime de 160 de metri. In mijlocul şurilor s'a făcut intrarea principală în grădina şi în edificiul Expoziţiunei, unde s'au aşezat. florile, maşinele, instrumentele agricole, şi productele agricole şi industriale. La această intrare principală s'a improvizat o poartă de scânduri de 9 - metri 'de lată şi de 11 de naltă, În stilul roman, cu două porţi mai mici laterale. Deasupra porţei s'a inarborat tricoloarele naţionale' şi pe frontispiciul ei s'a, pus ,o tablă cu marca României (stemele Moldovei şi a Valahiei unite) şi cu iniţialile M. Sale Domnului. ,Mar;.ca este desemnată în vechiul, stil, purtând coroana maiestoasă a lui Stefan cel Mare. Sub marca ţărei s'a pus inscripţiunea: Sxp oziţiunea 'Naţională. Sub inscripţiune şi deasupra amânduror portiţelor laterale s'a pus- două table ale­ , g6clceJ : .ană, în partea dre4Iltă. reprezentând şijjntel�' şi: .industria, şi alta, in partea stîngă '.1; 'repteze�tând agriculturas Plugul fără roate, sau ;rartţ�' Dornbasle, este figuta, principală din aeeastă ' tabla alegorica;", după dânsul vine stuoul .cu albine" grâu1, porumbul, snopi de 'grâu,' felurite' plante, via: şi uneltele cu care se lucrează pământul. Intrând pe poarta cea mare a grădinei, visitatorele privesce Înaintea sa o alee aş- . . N. A. Bogdan. Comequl MoldoYene8c . 10 [146] "1', ' i '). \ p " , \ , I DIN TR�CUtUL /ternută cu năsip galben În lungime de 150 de metri, ce'l duce prin pavilionul florilor şi suind teraţiele pe nesimţite până la uşa din dos a caselor monastirei, unde sub porticul edificiului s'a aranjat un al doilea pavilion de florile cele mai alese şi mai rari, şi unde s'a făcut intrarea la expezrţiunea de producte agricole şi industriale, aşezate în rândul dintăi al caselor monastirei. , Tot purcezând d,ţ.1a poarta cea mare pe aleea principală se întinde în dreapta şi în stânga o altă alee de 160 de metri care merge dela o margine a grădinei până la cealaltă pe dinaintea .şurilor unde stau vitele. In partea dreaptă la capătul şurei cailor se întind două alee r- una' care se termină la prisacă (locul unde sunt puşi stupii) şi alta paralelă cu aceasta duce, la paserile ce s'au adus la expoziţiune, Paserile, stupii, florile, maşinele agricole sunt puse printre copacii plantaţi din vechime în această parte a gră­ dinei, care este acoperită şi de arbori Iorestieri şi de pomi roditori. Revenind la aleea principală, care duce dela poarta cea mare a grădinei la porti­ cuI din dos al caselor ce se zăresc În vârful dealului, visitatorele vede de o parte şi de alta Înşirate din 8 În 8 -metri mărcile tuturor judeţelor României, zugrăvite pe table de fer ornate cu flamure tricolore şi alţate în suliţe de 2 metri de lungi. In aceste mărci gă�im simboluhle principale, cărora expoziţiunile moderne caută a le da un scop util societăţei. Asemenea observăm şi o mare similitudine între mărcile judeţelor de dincolo şi de dincoace' de' 'Milc9v. In dreapta sunt puse mărcile judeţelor de dincoace şi În stânga a le celor, de, dincolo, începând cu cele ale judetelor de munte şi de plaiuri şi terminând cu acele, de la gura Dunărei şi Marea-Neagră. Urmează apoi' o sumă de explicaţii ale tuturor obiectelor espuse, cum şi persoanele ce au conlucrat la îmbogăţirea şi înpodobirea acelei expoziţii. La această expozitie aluat parte şi locuitorii din diferite comuni îndepărtate, atât din Moldova cat şi din Muntenia, ca Rucăr, Câmpu­ lung, Romanaţi, Bucureşti, etc. S'a expus tot felul de produse ale pă­ mântului Moldovei, atât agricole cât şi industriale, animale, paseri, grâne, legume, fructe, maşini, obiecte casnice, ţesături, plante medicinale şi de grădinărie, pietre diferite, sare, păcură, cărbuni şi multe feluri de mine­ rale extrase din pământ, cai de lux şi de tras, vaci şi buhai atât de loc cât şi importaţi din Svitera şi Olanda, ceară, miere şi ştiubeie perîecţionate, oi, fabricatele Şcoalei tehnice de maşini din Iaşi, obiecte arheologice, ape minerale, arme tăcute de armurieri din Iaşi, lucrări tipografice, litogra­ fi ce şi Iotografice trăsuri de lux, burangiucuri şi mătăsuri preparate şi ţesute, alte prea' frumoase ţesături de casă, horbote şi scoarţe de lână, în desemnurile cele mai plăcute, postav (şiiac) ţesut de, maicile de pe la mână stirile din. ţară, olării de tot felul, diferite pânzeturi şi frânghie­ Tii de in şi cânepă" blănuri şi piei dubite foarte bine, haine şi ciubote gata, atât' nationale cât şi de formă străină, hamuri şi şele frumoase, şi alte multe' obiecte de' diferite specii. • Pentru toate aceste lucruri, un Juriu compus din specialişti şi gos­ podari. cup�tod, au acordat foarte multe premii în bani, din cari u­ nele până la 20 galbeni cum şi Medalii de argint şi de bronz, purtând chipul' Domnitorului ţărei Alexandru 1. Cuza-Vodă, precum şi inscripţia Ex- poziţiei. ',' Multă incurajare, a produs această expozitie între toţi • producătorii şi cercetătorii ei, aşa. că agricultura, industria casnică, cum şi toate in­ dustriile orăşăneştl în'genere au profitat mult, făcând să" se naseăc sţr- ," mulare generală atât.intre producători.: cât '''''j 'îritre negustorii dPI i diîe- ,. • '?, , . , J 1'1;' , , •• � r>; I nte ramun. ' 'r' � ) " " .• ,: '-, " . 1'> t',. t . i· !"oi �>�.I . �. ,. ,." � " " [147] 8 Corespondenţa şi comunicaţiile În ţară şi cu străinătatea. l -\·1 'r • Olacli şi Calara,ii de Tarigrad. , i , J: r . , ste neîndoelnic că, dela înfiinţarea statului MoI .. dovei, cu domnii aşezate, trebuinta de a cores­ punde cu vecinii şi chiar cu popoare mai, înde­ partate, se va fi făcut absolut simţită. Numeroase staîete şi scrisori oticiale, cunoscute în documen­ tele vechi ale neamului nostru, ne arată că ele au circulat într'un chip oarecare prin'mijloCirea' unor anumiţi trimişi ai Domniei sau Ocărmuirei,' pe drumuri lungi, şi a trebuit ca ele să fie în- credinţate la indivizi destoinici, încercaţi, pentru a le duce cu siguranţă' la locurile pentru cari erau destinate, în nişte vremuri foarte abraşe. Ca să fi fost pe atunci în slujba aceasta numai trimişi expreşi 'la anumite cazuri, pentru o singură scrisoare, sau o singură nevoie, fie a oficialităţii, fie a vre unui particular ori negustor, e' greu de eidrriis,aşa că lucrul acesta trebue să fi fost organizat pe cât era cu putinţă.. în­ tr'un chip continuu şi stabil, care să poată aduce servicii reale oricând' şi oricui ar fi simţit trebuinta. ' ' , ,'� Incă de pe la sîărşitul veacului al patrusprezecelea, în vremea dorii-' niei Muşăteşti1or, găsim urme de un serviciu instituit de olaci, 'euvânţ ce însamnă acum curieri poştali, cărora populaţia moldovenească era} obligată prin anumite hrisoave să procure cai şi câte odată chiar' căruţi;:ifi'er gratuit, fie în schimbul unor răsplăţi, pe care nu le putem defih'ii,l' ,", In vremea lui Ştefan cel Mare, pe la 1470, se vede că acest .oom­ nitor primeşte scrisori trimise tocmai de la un Şah al Persiei, UzunHa> san, în interes politic, cu rugămintea ca să împărtăşească, şi mai :: de­ parte Principilor Creştini din Europa întreagă, victoriile te numitul Şah' le repurtase în potriva mai multora din vecinii săi, cu care avuseşe, pri­ lejul a se răsboi in, Asia, cerând şi sprijinul străinătăţei,',' spte - a-i' Ip'Ut'�� stăpâni în viitor pe cei învinşi. ' -, , 'i,;' '1' ,�Ş�faI]. cel Mare întreţine o corespondenţă mai largă. cu. Dogii o: Ve­ neţiei din, vremea �a',cărora le trimite ,dţferite obiecte scumpe-şi lercere -in -schimb, 'între altele de sigur, şi uri, M�aic-chirurg; spr� a:l'tijinădui de rănile dîpă�ate, în răsboaele ce avusese, drept care şi, Pfimeşte,\\�ntflln, timp dat pe un renumit medic Matteo da Murano, )��iroiGO Iarnoso 1 Pier; il " [148] suoi tempi", care rămâne trei ani pe lângă marele nostru Domnitor. Când Moldova, în vremea domniei lui Bogdan, fiul lui Stefan cel Mare, fu nevoită, 'să încheie un tratat de capitulaţie cu Turcia, şi mai târziu când acel tratat se reînoeşte sub Vasile Lupu-Vodă, unul din ar­ ticolele tratatului conţine dispoziţia că: "Turcii trimeşi de Poartă cu scrisori către.Domrr nu vor fi ertaţi a trece Dunărea; ei vor sta pe ma­ lul de dincolo .. al fluviului" şi se vor trimite de acolo ştafetele lor cătră Pârcalabul din Galati, care le va înainta la Domnia Moldovei şi va preda apoi îndărăfrăspunsurile la acele ştafete, la curierii-alergători tri­ mişi - de Poartă" . Rezultă de aici -că corespondenţa oficială din Turcia spre Moldova se făcea prin curieri' speciali, călări, limitaţi in atribuţiile lor numai pe teritoriul turcesc, întrucât în Moldova trebue să fi fost organizat un alt serviciu de transport oficial, pe care mai târziu li cunoaştem din docu­ mente, că avea denumirea de Călăraşii Domneşti, şi apoi, că obţinând voia de la Turei. ori impunânduli-se îndatorirea de a păşi şi pe pămân­ tul turcesc,' când ei ,.se intitulează Călăraşi de 7 arigrad. , . _. -( z D�N tRECUtUL . Blr-ul cailor de otac, Infiintarea căeutelor de poştă pentru călători. . ... .. � In cursul veacurilor ulterioare nu se prea văd dispoziţii speciale pentru, organizatia unor transporturi speciale de scrisori sau obiecte; şi de câte ori se atinge vre-o chestie asemenea, se vorbeşte mai totdea­ una numai despre caii de o/aci, pe cari tărgoveţii ori sătenii erau înda­ toraţi să-i dee, sau să-i împrumute, pentru felurite slujbe Domneşti sau transportul unor membri ai ocârrnuirilor . . Pentru organizarea unor asemenea transporturi, de scrisori, ori de călători, şi numai mult mai târziu de unele obiecte mărunte, cei care sufereau mai mult după cât se vede, erau ţăranii, cărora li se luau, ca un fel de rechiziţie, .sub nume de dare de o/aci, un număr de cai din • cei ce se găseau la ei mai apţi pentru fugă şi transport de greutăţi. Se lua de asemenea şi boi pentru podvezi (cărăuşie grea), cum şi pentru caratul butoaelor .cu vin, ori .elte provizii trebuitoare pentru uzul curţi- lor Domneşti. ' - Rare ori târgurile sau satele erau scutite de a da cai de alac, după cum se vede aceasta' prin faptul că numai prin hrisoave Dom­ neşti, ca cel al lui Moise Movilă-Vodă, din 1633 şi încă câteva altele, se scuteşte, dln- când. in când unele localităţi de asemenea bir. Pe vremea lui Vasile Lupu-Vodă, se tăcea de către olacii cârmuirei şi transporturi de. persoane; 'CLI căruţe de poştă, după cum reesă din o relaţie dată� 'scrierea Diaconului Paul din Allepo, care ra călătorit cu asemenea mijloace în ţările Dunărene, intre anii 1650-1660. Inffin1are� menzllurll�r. Fixarea distantelor şi a căpităniilor de poştă. Poşta :rusască şi austriacă. Orta-ceauşil. Pe la,1739, p� vremea Domnitorului Grigore Ghica t;-,sel. Yc)d",e:-� sistând .menziiuri, s�u;,Qficii. poştale, organizate cu. Căpitani {şefi) '1,Şp,e-' ciali la fiecare loc de oprire, - care se desemnă mai târziu 'cu }4�rli1tnirea,.; de paşte; căruţi cu cel" putin 4 cai, conacuri cu grajduri J'şl âprovi�io:.· nă ri de nutret special; surugii şi vezetei, cai de călărie et/o� M�:.;c:�:��:i�ifj:!!IIIJfit!} O diligenţă poştală în goana cailor, pe şleaurile din ţară. cest post, în acelaş timp, pe biv-vel Vornicul Vasile Roset, ca titlul pom­ pos de .Hatman al menzilurilor". Mai târziu, în 1820-21, şi mai cu sa ma m vremea izbucnirei re­ voluţiei Eteriştilor şi a întrărei în Moldova a diferitelor oştiri Ruseşti ,( .' " 'i·; ','1) ,�..,', 1 O -căpitănie de lpoşli1; la' o staţie de pe drumul 'mare, .cu cai pregătiţi �entru .r i • '" \ j' schimburile trebuitoar.e h{ qirSul \ mersului. ' � .�{tt�r�eşt� ce-i ll;�'f' serviciul menzil�'riici; se desorganiză aproape cu totul, pentru un timp, mai ales după mai multe peripetii, administrare .. [154] 154 DIN TRECUTUL a I ; , II 1, r' , � I ; 1 Il , II li, Il I , , în regie sau otcupuri, ce se da se la diferiţi boieri, cari nu puteau eşi la bun capăt din împrejurările fortuite ce le-am citat mai sus. Abia pe la ; sfârşitul anului 1826 vedem numindu-se, sub cârrnuirea lui Ion Sandu Sturia-Vodă, un nou.titular al Hătmăniel menzilurilor, în persoana bo­ erului Gheorghe Buhuş, care este în acelaş timp mai mult un antreprenor decât un funcţionar. .superior propriu-zis, după cum se vede din con­ tractul ce numitul irtcheie eu Ocârmuirea de atunci, prin care se stipu­ lează chipul cum trebuia să aibă loc acest serviciu public de comuni­ catie, aşa de trebuitor locuitorilor tărei noastre întregi. , Acest contract, cu data de 1 Noembre 1826, prevazind că serviciul poştal: alMoldovei trebuia să aibă la dispoziţie nu mai puţin de 1600 cai, pentru diferitele' -staţil din întreaga ţară, conţine, în 20 de articole, pbligatiile şi dările la cari este impus Hatmanul-Antreprenor al Menzi­ lor;iloj' şi se poate vedea în întregime în Uricariul, Anul XXII, pag. 346 şi urm. Prin dispoziţiile 'luate în contractul citat se da o organizare nouă serviciului poştalal Moldovei şi se luau pentru întăi aş dată dispoziţii mai precise pentru asigurarea corespondenţei, atît publice cît şi private, a tuturor locultorilor, Nu, trecu mult însă şi Ruşii ocupând ţara noastră, prin faptul că intrase în război cu Turcia, mai toate serviciile publice locale se dez­ organizează din nou, "printre cari bine-înţeles şi acel al poştelor. Aşa dela 1829 şi până la 1831, când se puse în aplicare Regulamentul Or­ ganic, după care urmă şi numirea noului Domnitor, Mihail Gr. Sturza, zisul serviciu postal se făcu prin mijlocirea şi sub comanda ar­ matei Ruseşti, care ocupase şi conducea toate trebile ambelor Principate Dunărene. Nu-i vorbă, întru cât priveşte unele servicii administrative ale Moldovei, ele primeau o organizaţie nouă şi poate ceva mai bună decât cum se aflase În trecut. Administraţia Generalului Kissileîî aduse multe îndreptări şi complectă unele lipsuri simţitoare În conducerea a­ facerilor publice ,ale' Moldoyei; intre aceste fu negreşit şi servi­ ciul poştelor. Cu puţin timp' .înainte ca administraţia rusască să pă­ răsească principatul .nostru, 'se dădu prin licitaţie serviciul postal al ţărei, pe termen de trei ani, începând dela 1831, unui boer, grec de origină, Nicolai Privileghie, 'cu obligaţia de a se conforma unor anumite condiţii prevăzute :ÎIlr'·contractul său, în care i se impunea, între altele, .să aibă în serviciu' cel, .puţin 1000 cai de poştă pentru întreaga ţară. După expirarea primului termin de antrepriză, tot Privileghie luă din nou pe saina �a acest serviciu, ,la 1 Ianuar 1834, pentru un period de alti tr�pe.�ni: adiclt'"'"până la )837, pentru care trebuia să primească o sumă de 442.000 lei din-casa statului, dar râdicând numărul cailor la 1310. , Taxa călătorilor s'a .� .... , . t.., l . " I f: ." � , . "o .... ' 1 f" " . _ t; : �: '" 't .��. Cea mai veche ,pecete a menziluriJor, servind ln acelaş ,timp şi C�:"';imbru , poştal, doveditor de achitarea taxelor- pe scrisori. ;: ':. I , " it·· � ".' " ',' r," , tele şi diligentele, din Moldova mai circulau în chipul următor, după a­ mănuntele ce găsim, într'un afipt contimporan: Biurourile .direcţîel poştale sunt deschise în toate zilele (afară: de Duminică), la oa­ rele mai jos însemnate '; '1) De la 9 pe dimineaţă şi până la 2 după amează se primesc scrisori, se abo­ nează pasageri; la delijanse, şi se slobod blanchete de cai de poştă. 2) De la 5 "oare. după amiază până la 6 se slobod numai bileturi la delijanse, blanchete de ca! de, poştă şi se primesc delijansele ce sosesc, iar scrisori' particulare, gropuri şi pachetenu vor fi primjţe.' , 3) Pornirea delijanselor este fixată la 9 oare dimineaţa şi anume: Galaţi: Luni, 'Mercuri şi Vineri, prin Bârlad, ajungând sara la 4 oare după amează. Focşani : Marti, Joi şi Sâmbătă prin Bacău, -jungând la 12 ore. , Mihaileni: ne 2 ori pe septămână, adică Marti şi Vineri, ajungând la 6 oare dimi­ neaţă a doua zi. POŞTA ROSIEANA din laşi. - 1. Primirea Corespondenţei: a) La Rosia : Luni şi Vineri, dela 3 până 'la ] 2 cre dimineata, b) La Bucureşti: Vinerea dela 8 până la 12 ore dimineaţa şi c) La Constantinopol : La 2 septămâni odată, Vinerea, dela 8 oare până la 12 di­ mineaţă, Începând dela l-Iu Gh en ari 1860. II. Sosirea Poşt�lor. a) D�,':I? Rosia : -Mercuri şi Sâmbătă dimineaţă. b) Dela Bucureşti,: Luni dimineaţa şi c) Dela Constarittnopo! : Luni dimineaţa, la două săptămâni odată, începând la l-iu Ghenari ] 860. ' Guvernul lui Alexandru ,1. Cuza-Vodă luă apoi măsuri, din cei din" tăi an! deja unire, pentru perfectionarea cât mai răpede I a întregului ser­ viciu poştal, aducându-se ' câţiva functionari instructori �in străinătate, diferite formulare .şi aparate pentru regularea serviciilor, cum şi făcân- " du-se cu .multă- sirguintă impietruirea şi rectificarea, ori nivelarea drumu­ riJor publice, pe cari .urma să SC', poarte serviciul poştal. , , I , li \ .. .. .' , I I I , \' \1 ; ! I '1, l' lillt '\' II :1 " , ·1 li" ' il I li , ., III :1:1 .�. I� r: , '1 '. , I , I i ,! I .T , -� - --­ , [157] --------------�----- � , 9 Vămile Moldovei. ChIpul cum se percepeau taxele sau veniturile tărel' prin slujba vămilor. in cele mai vechi vremi cunoscute în ţara Moldovei s'au încasat de stăpănirile respective' biruri diferite, sub denumirea de Vamă Domnească, după cum am mai � arătat în pagin ele precedente; mai toate hrisoavele Domneşti, tratatele de negoţ, privilegiile acordate u­ nor naţii megieşe, ori târguri sau persoane diferite, fixau în linii generale sumele ce urmau să se per­ ceapă pe mărfuri de orice soiu, ce intrau, eşiau, sau numai circulau în interiorul ţării. Chiar şi productele ce se vindeau pe loc, fără transportări mai departe, în dugheni, pe drumuri sau în piete,. erau deasemenea supuse la taxe a­ numite, tot sub denumire de vamă Domnească şi până la o epocă. nu prea depărtată mai întreg venitul acestor vămi intra drept în panga Domnitorului, îormând astfel un soi de listă civilă, a casei Domnitoare. Abia mai tărziu s'au fixat unele cifre adiţionale, un fel de zecimi ce se adăugau la taxele obicinuite, cari se distribuiau la plata serviciilor di­ feriţilor slujbaşi ai Domniei, sub denumite de pocloane, începând. dela cel mai înalt, până Ia simpli cântaragii. , Câtă vreme vămile se vor fi că utat în regie de către funcţionari .spe­ ciali, rând uiţi de Domnie şi până când, nu ştim; ştim .numai că Yisti er­ nicul era în acelaş timp şi Vameş-Mare, şi el era respunzător de bunul mers al unei asemenea slujbe, cum' şi de siguranţa încasărei venitului acestuia. Am văzut în convenţiile încheiate de Alexandru cel 'Bun şi Ştefan cel Mare, o bună parte a taxelor ce erau percepute în Moldova pe di­ ferite mărfuri, arătate în acele conventii, .taxe cari, pentru cele mai multe obiecte se râdicau la 30\0 din valoarea mărfurilor. . Dacă în veacurile precedente sumele ce se percepeau astfel dela neguţitori pentru orice fel de lucruri, erau .pănă Ia oarecare. punct cu­ viincioase, în veacul al 18-lea, după venirea Fanarioţilor la, domnie, ta­ ,'*I�lJ aeestea se' suiră [dih ce in ce tot mai mult, .spre- a 'putea satisface .r; I polţel�' de înbogăţire .. răpede ale celor.: în, mâna cărora Poarta Otomană' ,d�d�f:t 'soarta] ţărilor Româneşti.' , . . . .',. . In prima jumătate a veacului al XVIII-lea ·s'a înfiinţat în capitala. Moldovei o cal vasara (vamă centrală), în care se aduceau cea mai mare' I " [158] "'li' . _ i··· i' l' , ;i;] i I I! I '1 :1 ,1 III li ,1 : '1 • I id I! . 1, I , , J i �: ,1 I I 'L __ Cc,;'" DIN 1'RECUiliL parte din marfurile ce intrau în ţară, spre a se taxa aICI, după o revi­ zuire cu amănuntul, aşa ca să nu scape nimic care să nu fie impus cât mai simţitor în avantajul Domniei. S'a făcut atunci. o legislaţie specială, numită Testamentul Yămei, după care urma săse execute plăţile, cum şi un tablou amănunt de fie­ care obiect ce 'trebuia taxat cu pret anumit. In acest tabloul găsim nu mai putin de' vre-o' 350 obiecte deosebite, supuse taxelor vamale. Se pare că atât testamentul' de care vorbim, cât şi tabloul ce-i fu anexat, se datoreşte fostului Domnitor Grigore Matei Ghica, care a domnit în cursul anilor 1726':" 33, şi încă în alte două' epoci ulterioare, întrucât tot el a introdus aşa yămi şi în Muntenia, unde fu deasemenea Domn un nU��en��u aii�ve� ::�\dee 'm'a,� . p��ci�ă. de, �ărfuriie ce intrau în Mol­ dova pe acea vreme, cât şi de taxele Ia care ele erau supuse, vom re­ produce aici; din zisul testament, seria de articole, - după cum le găsim înserate .in Arhiva.' Românească a, luiM. Kogălniceanu, astfel: � . �� .�".� .. � \..: .., . t J _ .!. .,. ..... Vama eia mare precum. s'au aşezat să se ea (1726 - 1733). t � • • j .' .' (Socoteala- în lei,: bani şi potronici .yechi). '. :�.t ,', o •••• �.' • • •• \ ��l � �ţ..l..' Aba a!bă,�ae,11' bucăţil lev' vechiu. Burei, de 7: 1 le u .' Aba roşie,' de 7 'bucăţl � leu. Burungiuc, bucata de 50 coţi 87:b�'î1.i .. ' Alăgea' de' Misit, de bucăţi 1 Ieu. Bute cu vin care trece În ţara Căz�ească AIăgea de Halep, bucata 55 bani. 2 lei şi câte 10 lei de bou sau � cal. Alăgea şarn, bucata !$O bani. Bute de vin din Turcia şi Muntenia care Alărnăi, din zece una la vamă. vin aice, una�2 lei. Alune, căntarul 50 bani. " Blane de oae, de 14 părechi 1 leu. Anison, căntarul ·10 bani. Blane de cekal, 7 părechi 1 leu. Amici rdş' şi vănăt din Halep, ocă 27 bani, . Blane de epure, 14 blane la leu. ea,r:de Tarigrad 22 bani. . Blane de sobol, una 17 lei 15 bani, de Arce. -zugrăvlte.vunul 30 .bani. ,. !. păntece de sobol tij, de alemii asemene. Arce nelucrate, de 2, 16 pol bani. Blane de căne, de una. 220 bani. Aramă lucrată, de '14 'ocă 1 leu. Brâe de dimie, de o parce 22 bani. Astariu, de 14 bucăţi '1 leu. Blane patce vulpe de Rumeli de 7 : 1 leu Atlaz, ' de 14 coţi 1 leu. Bobou, bucata 50 bani. Albii, covăţi, scafe, căuşe, de car 1 leu. Brâe de mucadir, de unul 22 bani. Anterlicuri; de :14' ocă 1- Ieu.: Brâe de Adaiiea, de 14: 1 leu. Anterlicuri bune, de I.\nul 90barii. Băibărace nouă, de 7 l' leu. Argint, gca· 5 Iet,.' . """.' . Brănză, cântarul 50 bani. 13 acan;"de 14 ooă fleu:.· Bogasie Iirburi, 7 parcele 2 lei vechi. BileaIă;' de '14 ocă' l'leti.· Bulgari, de 7: '1 leu vechi. Bogasie de ialbichir albe,.7 parcele 1 leu. Blane,de vulpe pântece" 1 leu 4 potronici. Bogasie, Q..?�..w.i proaste,}4�pa'rcele 1 leu. Balăcdiş, oca 50 bani. ' Bob, fasole, ,cantarul 50' ham. Brebu, o!lcata 95 bani. .. Boi 'del),ego"!, "d� ,.Unul un' leu ... ' Brâe de bumbac În tÎpar, 7 la 1 leu. BoVde 'glug, unui' 88"ba:ni. ' . Blane patce de sobol, părechea 4 lei. Brâe de păr mari, 14. 1 ·Ieu., Băltage; 2 la parce, şi câte 10 bani. Brâe'd.e păr mici,t28, 1. leuAi Blane spinare de vulpe, lleu 4 potronici. Brâe p.e �umeli dei:bumbac, 4, la Q parce, Blane patce de vulpe,' 44 bani. .' Il , }4 parcn�t;J:.,I�U,i-: ,.'; ", .. 1.' .' i'· Blane gugini, părechea 44 bani. Ji Bra� hil]al<;l,buc1lr"unul,)l,Qam. • "BiGe; cinci la o parce, 1-0 bari.1 .' .... � .. ",' I Brâe d�"mătasâ m�lti,' unlllj�lÎ.bani� . '\la6;',de .una 44.banL'.' "" ... ' ,'l' " ,,<� , Brde, ·de< ·matasăiniei, unl11 32 bani. .•... vurp!' tIe tară, de 14 'V�,l!p'i.l �1�J.i: ',: ; " .. � Brâe mari de Bagdat; o parce 88 b VulpI de Mosc, de 7, :,'1.m {eu. I ".,' .;" BUgWjnt�li'jbrişitl1,190�' 2� bani. .i \. ;Yergi :sau .ciubuce, carul.l leu. ,Ii; ; BUp1��F�'ru.J�!:t,o��", ocA, 10 lbalJi. . c .f' J',.!: �ăi;!�n ,sa� .ibrişim, oe.a;:',2�0 bani. .)1 .'.,. � . " ------ ----.. [159] COM�RTULtlIMOLDOVENESC 159 ) . Guşi de vulpi de Mosc, de 7 părechi 1 1. Ghibrele, de 10 testele 9 pol bani. Ghiugine tanele, de 3 : 1 ban. Ghiuden, din 10 ocă, una la vamă. 'Dafin sâmburi, cântarul 44 bani. Darai turcească, cotul 5 bani. Darai leşească, de 14 coţi un leu. Dimie, de 14 coţi: 1 leu. Dimie de bumbac, 14 parcele 1 Ieu. Dinte de fii, oca 44 bani. Dârlogi zugrăviţi, 7 părechi 1 leu. Dârlogi proşti, 14 părechi 1 leu. Demetun de tiutiun, de 14 ocă 1 leu. Drobul de sare 2 bani. Dohotul de poloboc, 2 pol lei. Duşeclăcuri, o parce 9 pol bani. Epure de Mosc, de 70: 1 leu. Epure blane de cei mari 7: 1 leu. Epuri, de 100: 60 bani Elam;cacom, blană 40 bani. Jder, blana patce, 100 bani. [der spinare, 230 bani, 2 coade 1 ban. Jder tanele cernite, părechea 55 bani. Jderi Întregi necerniti, de 1 : 10 bani. Zam'ă de alămăe, cântarul 50 bani. Zahar, de 14 ocă: 1 leu vechiu. Zeboane vechi 2 la parce, 28; 1 leu. Zurumbat, de 7 ocă: 1 leu. Zirdiceav, de 14 ocă: 1 leu. Zof sultan, bucata 95 bani. Zof şamlă, bucata 47 pol bani. Zof turcesc, bucata 23 pol bani. Zof şali, bucata 100 bani. I brişim, oca 220 banl, Ieri negre, cântarul 100 bani. Icri roşii, cântaruI 50 bani. In de Braşov, oca: 2 bani proşti. In de Misir alb cântarul : 100 bani. In de Misir vânăt, cântarul: 50 bani. In rusesc, cântarul : 44 bani. Ieri de kefal, oca 9 pol bani. Imeni, bucata 44 bani. In lipovinesc din ţară, de calul sau boul ce trage la car, 1 leu. Imbir, de 14 ocă: 1 leu. eâne de Mosc, de 7: 1 leu. Cacom, sorocul: 50 bani. Cacom blane, blana 230 bani. Calacan, de 14 ocă: 1 leu Casie, de 14 ocă: 1 leu. Caculi, oca: 88 bani. Capăre, cântarul 50 bani. Castane, cântarul 50 bani, sau din 10-1. Carabura halepcă, testeaoa 13 bani. , ';,' .cwa�!lr? .sc;u fQt� albe" 2: in .teste 5 ban,i. ' .. Cllnlp.ha\ movezco, de , NCOţl : 1 leu. , Cveueşti găsim, câteva. ,indicaţii ' date de unul din cel dintăi istorici şi filologi' 'ai renaştere! nA,!she, Pa­ harnicul Gheorghe .Seulescu, în revista Arhiva Albitiei, N.d.; 4; , dip:,-�a44, în care el dă şi câteva facsimile de pe cele mai vechi ���mplare ce i-au fost cunoscute. întovărăşite de oarecari lămuriri, din A�tri cităm ; "> • ,� .. " j = [167] COMERŢULUI MOLDOVENESC 167 ") . ,� Moneta de aramă, având pe de o parte icoana Mântuitorului, pe de alta o cruce, deasupra braţului căreia e scris cu litere latine: IS. XS., iar de desubt: IASIIS, IASIIS. Anul 975. Această monetă este tot de un timp cu o alta a îm­ paratului Ioan Zimisce, şi e vrednică de însemnat pentru următoarele cuvinte: 1) este cea mai antică monetă a Moldovei, ce se păstrează stampată, după datina veche, pe numele capitalei Iassii, după curăţirea de ghintele încursetoare şi restatornicia dom­ niilor sau republicilor pământene a Românilor, cari uniţi în confederaţie se întindeau dela Tisa până la Nipru, întrând în astă confederaţie şi Domnii Hersonesului (Cherson); 2) Este dovadă ca Iaşii au stătut capitalie şi în veacul de mijloc, precum şi in epoca Romanilor, sub nume de Municipium lassiorum ; 3) Că literile latine erau întrebuite în Moldova prin suta a zecea; 4) Că în. anul 967 Sviatoslav, strănepotul lui Ruric, Domnul Normano-Ruşilor, chemat de Imparatul Nicefor, prin Domnul Hersonesului, asupra Bul­ garilor, nu numai au posesuit Bulgaria, dar făcea incursii şi peste Emu (Balcani), ajun­ gând până pe la Adrianopole ; deci expedând asupra lor Imperatorul Ioan Zemisce şi bâtându-i, au re cucerit Bulgaria, nevoind pe Sviatoslav a se înturna la Nipru; şi 5) Că in aceste împrejurări după rugâmintea lui Sviatoslav, trlrneţând Imperatorul Ioan la Daco­ Români, numiţi atuncea Pacinaţi, sol pe Arhlereul Evhaiţilor Teofil, ca să încheie alia­ ţie, şi să mijlocească îngăduirea a trece prin ţara lor Sviatoslav, spre a se întoarce în ţara sa, Pacinaţii toate celelalte propuneri ale Imparatului au primit, afară de trecerea lui Sviatoslav, cu carele apoi resboindu-se şi învingăndu'l, spre aducerea aminte a epohei, au stam pat această monedă întocmai cu acea a Imperatorului Zernisce din Constanti­ nopole .... Mai departe Seuiescu arată că O monedă a lui Zemisce, de care e vorba, a căpătat-o dela "Presfinţitul seu patron Proin-Mitropolitul Venia­ min (Kostaki), ce o avea din Bysanţia", iar acea reprodusă aici cu de­ viza "Iasiis", o are "dela un locuitor din satul Cornii, ţinutul Fălciu, a­ flată odată cu altele în livada sa". Această monedă o reproducem pe pagina următoare sus. De cătră Gheorghe Asachi ni se dă, în unul din volumele publi­ cate de el, două facsimile de monede antice "Moldoveneşti", după cum afirmă el, dar, în lipsa unor explicaţii mai largi, şi cu toate cercetările ce am făcut nu le-am putut fixa origina, provenienţa sau data. Le dăm dar ca atare, tot în pag. următoare, unde mai reproducem o serie de alte diferite monede bătute în tarapanalele Domneşti din Moldova, şi care au circulat mai multe veacuri nu numai în ţara noastră, dar şi prin ţările vecine, unde ele�, erau bine primite, căci putea oricine avea nevoie de mărfuri moldoveneşti, să le întrebuinţeze la cumpărăturile făcute în vede­ rea exportului unor asemenea lucruri. , Este drept că nu numai aceste monede circulau în Moldova, ci şi multe altele ale ţărilor vecine, ori mai îndepărtate, ca Polonia, Ungaria] Ucraina, Turcia, Germania, Austria etc-, cari aveau libera circulaţie aici', fiind aduse de negustorii streini ce cumparau produse de ale noastre. Mai toate monedele moldoveneşti erau bătute numai din argint ; foarte puţine s'au bătut însă şi de aur, iar câteva fură de aramă argin­ tată,-dela care se pare că a rămas zicala la noi că "îşi arată arama", prin faptul că poleiala de argint ce se aplica pe unele monede ştergân­ du-se repede, se vedea arama din care erau fabricate ele. Dintre monedele străine ce aveau curs în Moldova se citează în • ,.' ';,;pJlimut lOG Zloţii de.4ur, unguresti .şivtătăreşti, ,Griv.nele(ruble) 'de argint .' j 1 ain 'J�4sia mică, · Groşii de argint poloneji ' şi 'ruseşti, Irmilicii .sau icosarii • t\l�tceşti, de; argint, cu' 'subîmpărţirile lofde: 1/2 şi- 1/4; Leii şi Paralele tur­ ceşti, de un aliaj de metale diferite: Taierii nemţeşti şi chiar suedezi şi olandeji, Florinii şi Galbeni! (ducaţii) de aur austriaci, Ughii, de aur un- � _�_. r· .. - ... ""' ,- [168] 168 DIN TRECUTUL ;,Ccle mai vechi moneuo " MOldoveneşti, cu data ne­ cunoscuta (după Asachl], , " Groşi de argint ." 1, dela Petru Muşat, 2, dela Alexandru cel Bun, 3, dela I1ia}-Vodl, -1, d':lll Bog dan 1. 5,: dela Ştefan cel Mare, 6, Taler de aur dela Eraclide Despot-Vodi!. , ' Tafer de argint dela Eraclide Despot-Vodă, i, (Mărit odată ,şi jumatate, spre a se cunoaşte mai bine stema}/': ',' I � ,.-t � . c·'· � ... 1,.,. . 1; .. � i � ! �. �.. ; I ' '. • .' \' -' ... _- [169] lOMERŢULUI MULDOVENESC 169 gureşti, Asprii, Potronicii, Pi­ astrii, Colonade de Spania, Banii (ce veneau întăi din Ol­ tenia), Sjanţii, Sorocoveţii, Ca­ peicile, Şalăii, Puisorii, Firţiri­ cii, Gologanii, Pitacii, Orţii, Letcaiele, Rubielele, Mahmu­ detele, Kreitarii, Dinarii şi alte multe asemenea mărunţi- Moneda lui Ştefan Răzvan-Vodă. (Mărită de două ori). şuri, de valori diferite, ce nu se pot îndestul explica astăzi şi cari intrau în. ţară, dispăreau, sau variau după timp şi împrejurări. Se ştie doar că o grivnă valora 36 groşi, un galbăn austriac 15, apoi 26 până Ia 37 lei, 1 leu vechiu, valora 40 parale, un irmilic 10 - 14 Iei, un sorocovăţ sau sjanţ 21/2 Iei, 1 capeică, sau kreiţar 2-3 pa­ rale, o para 2 leţcăi, un ţirfiric (vier-pfenlg) 5- 6 parale, un ort 10 pa­ rale, un taler 12 -- 16 lei, iar în timpul mai din urmă un taler cu­ rant valora 1 florin 25 de argint, iar florinul acesta până la 6 lei; 1 şiling englez ',= 3 lei, o liră sterling 21/2 galbeni == 74 lei, 2 lei tur­ ceşti 11/2 irmilic == 5 livre franceze etc., şi alte diferite monede, ce'şi schimbau cursul adesea, variind mai ales întotdeauna cursul pieţei (ne­ gustoresc) de cel al visteriei (oficial). După cum am văzut îndărăt (pag. 93), pe lângă monedele citate şi altele poate, ce aveau un curs recunoscut oarecum în chip oficial în toată Moldova, Turcii, pe vremea când încă făceau diferite negustorii aicea şi mai ales cumpărături de cereale, aduceau cu ei, spre a face plăţi, încă şi alte monede, de diferite valori, fabricate de ei, sau de alti meşteri din lumea lor, cu cari plăteau mărfurile ce cumpărau, silind pe locuitorii ce le vindeau ceva să primească asemenea monezi, de cari apoi nu ştiau cum să se desfacă, bine înţeles cu o sirnţitoare pagubă. In anul 1774, pe vremea războiului dintre Ruşi şi Turci, când am­ bele noastre Principate erau ocupate de oştile Impărătesei Caterina II, guvernul Rusesc găsi de cuviinţă să fabrice o câtime însemnată de go­ logani de aramă, cu indicaţia de 3 capeici sau 2 parale, pe cari îi răs­ pândi în Moldova şi Muntenia.. dăndu-i în leafa soldaţilor Ruşi.: spre a avea cu ce plăti - dragă Duamne ! - ceeace ei găseau de cuviinţă să cumpere dela noi. Acele monede ce se impuse ţărilor noastre, aveau pe o parte indicaţia valorei citate, pe de alta mărcile ambelor noastre Princi­ pate aIăturate,-lucru ce se întâmpla ca o prevestire pentru viitoarea u­ nire a ţărilor Româneşti, dacă nu ca "pregătire" pentru o eventuală ad­ ministrare mai îndelungată. , .' ·i·:' '\" Pela sfârşitul primei jumătăţi a J, #" 1 r veacul ui- precedent cursul monezilor 5ttâ1ii� ' " \1 ,1 I , I 180 DIN TRECUTUL 1 " ,1 , � { ! -.ţ'f .. [181] 1 I 181 COMEHŢULUI MOLDOVENESC Rolul hahambaşiei dispare pe la jumătatea veacului trecut, şi con­ ducerea comunităţei evreeşti este luată de un număr de Rabini şi civili, Cu descompunerea vechilor bresle oficiale, recunoscute de cârmuire. a tuturor negustorilor şi muncitorilor din Iaşi, singuri Evreii par a mai fi păstrat oare-cari forme ale acestei vechi instituţii, întrucât diferi­ tele categorii de meşterşugari şi negustori evrei mai continuă şi azi a fi constituiţi în societăţi desubsistenţă şi susţinerea intereselor lor proprii. Breasla Lipscanilor şi a Braşovenilor. Numele de lipscani este cu­ noscut că vine dela oraşul Lipsea, întrucât mai toate mărfurile de manu­ factură şi lux importate în ţările româneşti cu un veac înainte, erau aduse din Lipsea, unde erau Iabricele şi depozitele de mărfuri cele mai mari şi unde se ţinea în fiecare an unul din cele mai importante iarma­ roace din Europa. Tot aşa şi cu braşovenii, ce importau mărfuri fabricate din Braşov. Printre braşoveni se numarau şi Lipovenii, cu mărfuri ruseşti. TIPURI VECHI DE BRESLAŞI IEŞENI Crâşmar. ZaraI grec. Precupeţ. Centrul comerţului lipscanilor din Iaşi, era în Târgul-de-Jos, unde'şi aveau dughenile lor; însă breasla lor îşi alese patronul la Biserisa Pa­ truzeci-de-Sfinţi, mai mult ca reclamă, pentrucă acolo veneau boierii dela Copou, cari urmau să'i vadă că se închină ca buni creştini, şi totodată să primească, aşa în treacăt macar, vre-o cerere de stofe sau mărunţu­ şuri, de cari boierimea ar fi avut trebuinţă. Aceşti lipscani şi braşoveni însă nu aduceau numai mărfuri nem­ ţeşti, ci se duceau adesea ei singuri prin Turcia, chiar şi prin Asia­ Mică, la Brusa, Damasc, Trapezunt etc., şi aduceau cu greutate mare, mărfuri turceşti, ţesături de matasă scumpe, covoare, şal uri, obiecte de toatetă, chilimbare de ciubuc şi mătănii etc., pe care apoi le vindeau, pe preţuri încincite în Moldova. Incetul cu încetul însă, concurenta nemtească şi uşurarea transpor­ , '.;.; >' ; � tului, a făcut pe .lipsoanli locali ·să nu mai .rişte 'în 'călătorii prin ţările , , ! .� . jurceşti, aşa .încât comerţul mărfurilor. orientale a căzut. cu totul, fiind • .... 1. 'înlocuit în mare' parte cu cel german. Intre cei mai însemnaţi lipscani şi braşoveni ce au fost prin a 2-a jum. a veacului' al 18-lea, putem cita pe: Fraţii Ioan Constantin, Dim. Teohari, - gaz. - I îi [182] 182 .. blN TRECUTUL 1Q Cost. Papaîil, Pavăl Foti, Ştefan Merto (Mirtu), Cost. Duca, Cristea Ioan Scurtu, Ştefan' Constantln şi alţii, iar pe la începutul veacului al 19-1ea: Spartali, Iancu Adarnachi, (în casele cărui s'a făcut apoi şcoala V. Ada­ machi), Hagi Hristodor Adamachi din Târgul-Fâinei (casele Luca), Mi­ halache Idieriu.. fost în iirmă preşedinte Eîoriei, Hiotu, Miculi ce'şi avea magazia în dughenile ce au ajuns apoi a' lui Neuschotz, (astăzi palatul Administratiei ' Financiare), care şi el făcea pe atunci comerţ de zărăfie, etc. Asupra lui Hristodor Adarnachi, foaia Buciumul Român sp une că "acest Adamachi, grecul, a fost aice în Iaşi mai întâi negusto r mare (embor), de mărfuri străine; dela Lipsea aducea ghermesituri şi bu mbă­ cărit : din 'Rusia' ii venea săîtianuri pentru stârlici şi meşi; asemenea blănuri de Astrahan şi pielcele de Crimeea (Carasubazar), pentru benişuri şi căptuşirea .Iaţnică a işlicilor boierilor; iar din Ţarigrad i se trimetea în comision prin -un nepot al său (Cardaşoglu), îeliuri de şaluri turceşti, suvaele, citarele, cutnii şi chitabii pentru anteree; diferite miresme ori­ entale, precum: .curse, odagace, sacâz alb de mestecat în gură pentru albirea dinţilor (obicei cadânesc), cum şi alte mărunţuşuri, cari atrăgeau pe alişverişari (cumpărători). Bazarlâcul (negustoria) îl făcea în dughenile cele mici, vis-a-vis de biserica Trei-Sletitelor, care formează colţul uliţei Podului-vechiu ce dă în strada Mare, şi se prelungeşte până în păretele caselor celor cu două rânduri, pronumite Fira, din faţa porţei hanului Turcesc. Consot la negustorie avea pe un alt grec, anume: Idieriu, (adevaratul nume de familie este Adieriu). Mai târziu, Hristodor Adamachi 'devenise şi dobânziu, da irmilici cu camătă pe la boieri, şi prin astfel de relaţie bănească,' puindu-se în intimitate cu boierii, după multă stăruinţă .ce întrebuinţase, şi trecerea ce avea pela unii şi alţii, căpătase şi, el rang de boerie, carele ce e drept, singur el a mărturisit-o, că l'a costat ragiălul, un peşcheş de două misezi de blană numai gâturi de samur, în valoare de' peste 1000 ruble". Breasla Bacalilor.· Băcăliile aveau şi în trecut mare căutare, mai ales pentru bunătăţurile orientale pe cad 'le aduceau în harabale dela Galaţi, de unde venea câte o săptămână şi două chiar pe drum. Cel mai principali'