UNIVERSITATEA DIN CERNĂUŢI Codrul Cosminului Buletinul „Institutului de Istorie şi Limbă" cu 2 hărţi, 16 planşe şi 62 figuri în text Director Secretar Ion I. Nistor Vasile Grecu Membru al Academiei Române Profesor universitar Profesor universitar Anul II şi III 1925 ş> 1926 Cernăuţi 1927 Institutul de Arte grafice şi Editură „Glasul Bucovinei" 6744 INSTITUTUL DE ISTORIE ŞI LIMBA UNIVERSITATEA DIN CERNĂUŢI Directoriul institutului: Preşedinte: Ion I. Nistor, profesor universitar, membru al Academiei Române. Secretar: Vasile Grecu, profesor la universitatea din Cernăuţi. Membri : Romul Cândea, Leca Morariu, Alexie Procopovici, profesori la universitatea din Cernăuţi. Membri activi ai Institutului: D-nii profesori dela universitatea din Cernăuţi: Ilie Bacinschi, Const. Brătescu, Alex. Bocăneţu, Eugen Herzog, Dimitrie Marmeliuc, Dragoş Protopopescu, Teofil Sauciuc-săveanu, Radu Sbiera, Valekiax Şesan. Membri corespondenţi ai Institutului: D-nii profesori : Toader Balan, Christea Geagea, Vasile Ghe-rasim, Nicolae Grămadă, Claudiu Isopescu, Constantin Loghin, Grigore Nandriş, Simeon Reli. Membri decedaţi: Oreste Luţia. Toate cărţile şi publicaţiunile trimise Institutului vor fi semnalate şi discutate în Buletinul Institutului. Totul ce priveşte Buletinul Institutului, precum şi publicaţiile cari să fie anunţate sau discutate în Buletin, se vor trimite la adresa secretarului Vasile Grecu, prof. univ., Str. Tomasciuc 2, Seminarul de Bizantologie Cernăuţi, Universitate. CUPRINSUL Pagina STUDII................................................................ 1-604 DIMITRIE MARMEL1UC, Sofocles, cercetări cronologice 1—34 1. Regele Oidipus.............................................. 2—24 2. Oidipus în Colonos......................................... 25—34 NICOLAI GRĂMADĂ, Studii paleografice............................. 35- 81 I. Cauzele transformării literelor alfabetului latin.................. 37—49 § 1. Raporturile paleografiei cu epigraf ia şi diplomatica. Importanţa paleografică a unor inscripţii........................ 37—38 § 2. Consideraţii generale asupra evoluţiei literelor .... 38—41 § 3. înrâurirea materialului pentru scris şi a instrumentului de scris asupra transformării literelor. înrâurirea principiului economiei timpului şi a scopului monumentului grafic............................................... 41—48 § 4. înrâurirea curentelor artistice asupra scriiturii .... 48—49 :II. Unciala.......................................................... 50-60 § 1. Diferitele teorii asupra uncialei......................... 50—54 § 2. Raportul între uncială şi scriitura librărie mixtă. Originea uncialei..................................... 55—60 III. Inscripţia cosaşului, contribuţie la istoria desvoltării uncialei . 61—81 § 1. Textul inscripţiei. Despre manualele pentru gravori . . 61—67 § 2. Inscripţii în uncială..................................... 68—70 § 3. Datarea inscripţiei cosaşului: a) Datarea după criterii epigrafice, 70; b) Datarea după criterii paleografice, 74 70—77 § 4. Raportul scriiturii inscripţiei cosaşului cu unciala . . 77—79 Textul planşelor. Traducerea inscripţiei cosaşului . . 79—80 NICOLAI GRĂMADĂ, Ozolimna . . ................................... 83—97 1. Aşezarea Ozolimnei.......................................... 85—91 v. II. Originea numelui............................................ 92—97 •C. BRĂTESCU, Câteva captări quaternare şi iminente în Bucovina şi Pocuţia, studiu de morfologie geografică............. 98—118 Problema captărilor, 101. — Privire generală, 101. — Lunca Mi-hodrei sau Bahna: o veche vale înaltă a Ceremuşului, 103. X Pagina Captarea iminentă dela Jadova, 105. — Captarea Ceremuş-ului la Vijniţa, 107. — Valea Ceremuşului în munte, 108. — Vârsta captării Ceremuşului, 110. — Terasa Cerhanovca şi ispas, 111. — Terasele inferioare şi luncile actuale, 113. — Captarea Rybnicei la Dzurow, 114. — Tablou sumar, 114.— Câteva consideraţii generale. Probleme nouă, 115. , AL. BOCĂNEŢU, Terminologia agrară în limba română, studiu filologic-istoric-cultural.................................119—274 Bibliografie.....................................................121 — 122 Introducere......................................................123—137 Cap. I. Unelte...................................................138-158 A) Unelte de tras cu vitele: Plugul, 133. — Grapa, 152. — Tăvălugul, 153 — Rariţa, 153 — Tarmucul, 154 .... 138—154 B) Unelte de mână: Furca, 154 — Coasa, 155 — Secerea, 156 — Grebla, 156 — Sapa, 157 — Târnăcopul, 157 — Chirca, 157 — îmblăciul, 157 ........................... 154-158 Cap. 11. Extensiunea geografică a cuvintelor privitoare la uneltele de plugărie şi originea lor . .............................159-213 Părţile plugului, 159 — Părţile cotigei sau teleguţei, 186 — Jugul, 198 — Uneltele de mână, 207. Cap. iii. Numiri de pământ lucrat.................................214—215 * Numiri de pământ nelucrat........................................216—218 Cap. IV. Sfera de răspândire a termenilor privitori la felurile de de pământ şi originea lor.....................................219—268 A) Numiri de pământ lucrat................................219-239 B) Numiri de pământ nelucrat........................... 239 - 268 CLAL'DIU 1SOPESCU, O predică românească ţinută în Roma la 1608 ............................................... 275 -284 LECA MORAR1U, Morfologia verbului predicativ român; partea a Il-a: flexiunea, fasc. l-a: prezentul indicativ .... 285—346 Bibliografie..................................................... . 286 Conjugarea l-a .................................................. 287—305 Tablou sinoptic asupra verbelor de l-a conjugare .... 287—289 Flexiunea verbelor de l-a conjugare........................ 289—305 Conjugarea a Il-a.................................................. 305—317 Tablou sinoptic asupra verbelor de a Il-a conjugare . . . 305-306 Iotacizarea................................................ 306—310 Flexiunea verbelor de a 11-a conjugare.....................311—317 xr Pagina Conjugarea a lll-a.............................................317—325 Tablou sinoptic asupra verbelor de a Ill-a conjugare . . . 317 Flexiunea verbelor de a lll-a conjugare................317—325 Conjugarea a IV-a.............................................. 325 —343 Tablou sinoptic asupra verbelor de a IV-a conjugare. . . 325-326 Flexiunea verbelor de a IV-a conjugare................. 326 -343 Addenda........................................................ . 343 - 344 Abrevieri şi rezumat........................................... 344—346 TEODOR BALAN, Teodor Racoce şi Chrestomaticul Românesc 347—370 Teodor Racoce..................................................343—358- Anexe: Diploma de nobilitate a familiei Racoce, 358. — Certificatul de părăsire a şcolii normale al lui Teodor Racoce, 359. — Certificatul de clasa lll-a liceală al lui T. R, 360. — Dovada eliberată lui T. R. de cătră guberniul din Lemberg că e funcţionar model, 361. — Certificatul de trecerea examenului din limba slavonă şi rusă al lui T. R., 362. — Certificatul de trecerea examenului din limba română, 362. — Dovada că posedă limba polonă, 363. — Decretul de numire ca funcţionar la Administraţia Bucovinei, 364. — Decretul de numire ca translator de limba română la guberniul din Lemberg, 365. — Certificatul de căsătorie, 366. — Certificatul de deces al lui T. R., 367. - Extras din cererea de a înfiinţa un ziar românesc, 368. — Guberniul din Lemberg acordă lui T. R. dreptul de a întemeia un ziar ro- mânesc, 370 ............................................ 358—370 E. HERZOO şi V. GHERASIM, Glosarul dialectului mărginean, continuare, litera d—h................................... 371—428' S1MEON RELI, Documente slavo-române din sec. XV—XVII, păstrate în „Arhiva Statului" din Cernăuţi............... 429—442: Document slavon de la Alexandru-Voevod din 1453, dat în Suceava, 435. — Doc. slav. de la Aron Vodă din 1593, dat la Iaşi, 438. — Doc. slav. din 1595 de la starostele de Cernăuţi Sidorie, 438. — Doc. slav. de la Varvara cniaghina, 440. — Doc. slav. din 1626 de la Miron Barnovschi Mo- vilă, 441 ............................................ 435-441 ION I. NISTOR, Bejenari ardeleni în Bucovina................ 443—553 Anexe: I. Consignaţiunea emigranţilor transilvăneni cari s’au aşezat in Bucovina, din 3 Noemvrie 1778 ................. 469—527 XII Pagina II. Consignaţiiinea localităţilor în cari se găsesc emigranţii, din 15 Decemvrie 1778 .......................... 527—533 VAS1LE GRECU, Cronograful lui Doroteiu al Monembasiei: probitatea ştirilor lui contemporane............... 535—556 Confusiunea făcută cu Petru Şchiopul, 537. — Dedublarea lui Petru Şchiopul, 540. — Probitatea ştirilor privitoare la Petru Şchiopul din cronograful lui Doroteiu al Monembasiei, 543. — Duşmănia dintre Chiajna şi Şaitonoglu, 552. Patriarhul Ioasaf, 553. — loan Cantacuzino e ginerele bat- jocurit, cărui i se ia mireasa, şi nu Şaitonoglu, 554. — Domniţa întoarsă din drum, Chiajna o dă după nepotul patriarhului Ioasaf, 556. R. CÂNDEA, N. Iorga: Prolegomena ............................... 557—576 GRIGORE NANDR1Ş, Unitatea lingvistică a popoarelor slave, lecţie de deschidere a cursului de slavistică de la facultatea de litere a Universităţii din Cernăuţi, citită în ziua de 18 ianuarie 1927 ............................................. 577-604 Emil Kalazniacki................................................. 578—582 Unitatea lingvistică■ a popoarelor slave.......................... 583—604 ARTICOLE MĂRUNTE................................................. 605-620 f V. Bogrea, Doi sfinxi ai picturilor murale dela mănăstirile Bucovinei : „Elen Astakoe" şi „Elin ZmovagP........................... 607—608 F. Netohtzky, Interpretarea unui pasagiu neclar la D. Cantemir . 608 —610 N. Grămadă, Anul zidirii bisericii din Zahareşti ............... 610 N. Grămadă, Originea numelui „Burcaş“................................. 611 Teodor Balan, Anton de Marki....................................611—612 Teodor Balan, Vasile Scintilă....................................612—614 Teodor Balan, Originea câmpulungeană a Calimachi-Ior .... 614—618 Vasile Grecu, Perspectiva în pictura bizantină.....................618—620 RECENSI1 ......................................................... 621—662 Ion 1. Nistor, Am Zarenhofe wăhrend des Weltkrieges de Maurice Paleologue, Miinchen 1925 ........................... 621—622 Geschichte Russlands von W. Klintschewskij, Berlin 1925— 1926, 4 voi........................................... 622—623 La Grande Roumanie, sa structure economique, etc. de C. G. Rommenhâlter, La Haye 1926 . .......................... 623 —624 Die bessarabische Frage de C. Uhlig, Bresslau 1926 . . . 624-626 XIII Pagina La Bessarabie de Antony Babei, Paris 1926 ................. 627—628 Bisericile lui Ştefan cel Mare de G. Balş în „Buletinul Co- misiunii Monumentelor Istorice" XVIII, 1925 ........... 628— 629 Anuarul Institutului de Istorie Naţională din Cluj, voi. 111 (1924 şl 1925)......................................... 629- 630 Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj, voi. II................................................ 630- 631 Revista Arhivelor, I şi Ih (1924 şi 1926).................. 631—632 Istoria Răsboiului pentru întregirea României, 1916—1919, ed. Il-a, 3 voi. Bucureşti 1926 ....................... 632 f V. Bogrea, Jahrbuch fur Philologie, I (1925), Miinchen .... 632—635 Al. Bocaneţu, Cercetări istorice, buletinul seminarului de Istoria Românilor al Universităţii din Iaşi, An I (1925) .... 635—640 Gr. Nandris, Elemente de lingvistică indoeuropeană de Iu'iu Va- laori, Bucureşti 1924 ................................. 640—642 Influenţa polonă în opera şi personalitatea cronicarilor Gri-gore Ureche şi Miron Costin de P. P. Panaitescu; Mem. Secţ. Ist. Acad. Rom., ser. III, Tom. IV, Bucureşti 1925 642—644 Taalkundige en historiese Gegevens betreifende de ondste Bedrekkingen tussen Serven en Bulgaren, de N.van Wijk, Amsterdam 1923 .......................................... 644—648 Der Untergang der Deklination im Bulgarischen, von Karl H. Meyer, Heidelberg 1920 .......................... 648— 652 Lingvistic Gleanings. The making of modern bulgarian, de Hannes Skold .......................................... 652- 654 N. Grămadă, Album de paleografie românească de I. Bianu şi N. Cartojan, Bucureşti 1926 ........................... 654— 655 D. Marmeliuc, Die indogermanische Sprachwissenschaft, de Paul Kretschmer, Gottingen 1925 ............................ 655—658 D. Marmeliuc, Idilele rustice ale lui Theocrit, Bucureşti 1925 . . . 658—662 CRONICĂ D. Marmeliuc, Vasile Bogrea..............................6b3—666 INDICE............................................................ 667—668 AL. BOCĂNEŢU TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ STUDIU FILOLOGIC-ISTORIC-CULTURAL BIBLIOGRAFIE Am întocmit această lucrare, folosind următoarele isvoare şi scrieri: 1. Chestionarul lui B. P. Hasdeu (18 voi.), din care — cu bunăvoinţa D-lui prof. S. Puşcariu, căruia, pentru aceasta, îi aduc cea mai adâncă mulţămire şi recunoştinţă — mi-am scos materialul şi care mi-a servit şi ca bază. 2. T. Pamfile: Industria casnică la Români, Bucureşti, 1910. 3. T. Pamfile: Agricultura la Români, Bucureşti, 1913. 4. F. Dame: încercare de terminologie poporană română, Bucureşti, 1898. 5. Liuba-Jana : Topografia satului Maidan. 6. Şezătoarea, revistă, voi. 1-V1I şi voi. XI. 7. XVII, XVIII, XIX şi XX. Jahresbericht des Institutes fur rumănische Sprache ed. de G. Weigand, Leipzig 1911 şi 1913. 8. Anuar de geografie şi antropogeografie, edit. de S. Mehedinţi, Bucureşti, 1910. 9. Dr. K. H. Rau : Geschichte des Pfluges, Heidelberg, 1845. 10. Academia Română : Dicţionarul Limbii Române, Bucureşti, 1910—1914. 11. A. de Cihac : Dictionnaire d’etymologie Daco-romane; eleinents slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, 1879. 12. Sextil Puşcariu : Etymologisches Worterbuch der ru-manischen Sprache, I lat. Element, Heidelberg, 1905. 13. H. Tiktin: Dicţionar român-german, voi. 1-11. Bucureşti, 1903—1925. 14. Forcellini : Totius latinitatis lexicon, Prato, 1858—1879. 15. Du Cange: Glossarium mediae et infimae latinitatis, ed. Favre, Niort, 1883—1887, 16. A. Bartal : Glossarium mediae et infimae latinitatis regni Hungariae, Lipsiae, Teubner, 1901. 17. E. Berneker : Stavisches etymologisches Worterbuch, Heidelberg, 1908. 122 AL. BOCĂNEŢU 4 18. Ivan Miladinoff : Dicţ. bulgar-germ., Sofia, B I, 1908 şi B II, 1910. 19. Vuk. Steph. Karadschitsch : Dicţ. sârb-germ., Belgrad, 1898. 20. O. Densusianu : Histoire de la langue roumaine, Paris. 21. O. Densusianu : Viaţa păstorească în poezia noastră populară, Bucureştr, 1922. 22. P. Cancei. : Termenii slavi de plug în daco-română, Bucureşti, 1921. 23. P. Cancel : Păstoritul la poporul român, Conv. Lit. anul XLVII, p. 851-875. 24. D. Onciul : Originile principatelor române, Bucu- reşti, 1899. 25. D. Onciul : Tradiţia istorică în chestiunea originilor române, A. A. R. sec. II tom. XXIX secj. ist. Bucureşti, 1907. 26. Fr. Mjklosich : Die slavischen Elemente im Rumunischen, Denkschriften der Kais. Akademie der Wissenschaften in Wien, 1861; Ober die Wanderungen der Rumun n (ibid. 1879) Beitrăge zur Lautlehre der rumunischen Dialecte (Sitzungsberichte der Kais. Akademie der Wissenschaften in Wien, 1881 — 1882). 27. N. Iorga: Geschichte des rumănischen Volkes, Qotha, 1905. 28. N. Iorga: Românii şi Slavii, Românii şi Ungurii, Bucureşti, 1922. 29. Johann Thumann : Untersuchungen uber die Geschichte der ostlichen europăischen Volker, Leipzig, 1774. 30. C. Diculescu : Die Gepiden, Forschungen zur Geschichte Daziens im friihen Mittelalter und zur Vorgeschichte des rumănischen Volkes, I. Bând, Leipzig, 1922. 31. Dacoromania. Anul I-II, Cluj, 1920 —1923 = D R. 32. Lazăr Şaineanu : Dicţionar universal al limbii române, ediţ. III, Craiova, 1914. 33. Max Leopoi.d Wagner : Das lăndliche Leben Sardiniens im Spiegel der Sprache, Worter und Sachen, Beiheft 4, Heidel-berg, 1921. . 34. Fr. G. Schulz : Antiquitates rusticae. De aratri Roman1 forma et compositione, Diss. lena, 1820. 35. Ferdinand Hartmann : L’agriculture dans l’ancienne Egypte. Paris, 1923. TERMINOLOGIA AGRARĂ Introducere Limba nu-i un instrument gata, moştenit din generaţie, în generaţie, ci un organism viu care se înoieşte mereu. Ea este o funcţiune care îşi schimbă forma necontenit odată cu viaţa poporului; forma actuală e rezultatul unei evoluţii de mii de ani şi totodată punctul de plecare pentru noi formaţiuni. Pentru istoria fiecărui popor limba prezintă o deosebită importanţă. Ea oglindeşte, în mod infalibil, atât devenirea unui popor, cât şi înrâurirea ce au exercitat-o alte popoare asupra lui. In documente e închisă viaţa trecutului; dar orice document poate fi interpretat în diferite chipuri. Documentele pot fi falşificate cu intenţie şi din interes. Documentele sânt făcute de învingători; morţii şi învinşii sânt muţi. Ipoteza cea mai plauzibilă implică constatarea faptului. Limba însă, în care viază o parte din trecut şi care oglindeşte vi^ţa trecută, ne deschide căi nouă de cercetare şi dobândire a adevărului. Ca ştiinţă auxiliară a istoriei, acolo unde amuţeşte glasul cronicilor, limba este cel mai preţios document; ea ne •dă adevăruri nefragile. Cei ce s’au ocupat şi se ocupă cu trecutul nostru, au cu toţii conştiinţa vie că materialul încă necunoscut, faţă de cel cunoscut, este imens, şi această conştiinţă împiedică pe reconstructorul istoric, — afară de puţini dotaţi cu o puternică doză de curaj — să încerce o operă de sinteză şi generalizare asupra trecutului. Orişice lucrare, fie ea şi cu caracter monografic, care ar aduce ceva nou şi ar contribui astfel la elucidarea unor chestii controversate din trecutul nostru, e binevenită. Terminologia agrară aduce argumente suficiente că românii au fost totdeauna un popor de agricultori şi prin urmare aşezat, şi n’au dus viaţă de păstori cu caracter de nomadism. Termenii relativi la viaţa agricolă ne ajută să corectăm unele păreri pe care le avem despre chestiile esenţiale ce privesc istoria noastră. 124 AL. BOCĂNEŢU 6 Multe prejudecăţi trebuie înlăturate. Una din aceste ar fi părerea admisă în istoria noastră că odată cu evacuarea Daciei şi cu începutul învaziunii barbarilor, elementul romano-dac s’a retras la munte şi şi-a schimbat complet felul de viaţă. Din popor agricol, aşezat şi cu cultură cum a fost până atunci, a devenit deodată un popor de păstori rătăcitori, un popor nomad. Faptele par să se fi petrecut cu totul altfel. Dacă am fost un popor de agricultori, un popor aşezat, atunci n’am părăsit pământul bun de agricultură; dislocări de populaţie au putut să aibă loc numai în mod sporadic, nu în massă. Plugarul are un sentiment puternic de proprietate; el nu se preface în nomad şi nu-şi părăseşte pământul nici în timpurile cele mai grele. Trecutul nu poate fi înţeles decât prin cea mai largă interpretare a prezentului. S’a văzut bine în ultimul război că singurul element care nu se desparte de pământ, orice s’ar întâmpla, e ţăranul. Din vechime am fost un popor aşezat şi eminamente agricol; păs-toritul la noi a fost o a doua ocupaţiune şi una secundară. Ca păstori n’am fost păstori nomazi, ci păstori sedentari>). La evacuarea Daciei de cătră împăratul Aurelian s’au retras desigur armata, funcţionarii fiscali şi administrativi, capitaliştii, cu marea lor mulţime de funcţionari, care aveau în arândă păşunile, pădurile, salinele, minele de aur şi de argint, şi cei fricoşi; a rămas însă întreg elementul rural care se familiarizase cu barbarii care nu căutau decât păşune pentru vitele lor şi hrană pentru dânşii. Ţăranul nu-şi părăseşte bucata lui de pământ decât odată cu capul. Dacă judecăm drept, să nu credem că n’a fost şi o uşoară bucurie pentru ţăranul romano-dac, când a văzut că se duce funcţionarul cu tabulele lui şi că nu va mai plăti nici tributum soli, nici tributum capitis, nici vigesima bere-ditatum şi nici portoria. Viaţa orăşănească s’a distrus şi oraşele au fost devastate şi jefuite de barbari, dar noi credem, că în parte şi de sărăcimea oraşelor şi de elementul rural romano-dac. Acestor barbari, cari nu erau aşa de fioroşi şi aşa de numeroşi cum se crede de obiceiu, le-am dat probabil o parte din rodul câmpurilor noastre şi din vitele noastre; elementul romano-dac şi-a păstrat însă conştiinţa vie că aparţine imperiului roman şi *) P. Cancel ; Păsioritul la poporul român, Conv. Lit. anul XLVII 851—875. 7 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 125 s’a numit „homo romanus", iar „Romania“ a devenit termenul opus barbariei năvălitoare. Barbarii cereau contribuţii de pâne şi un număr de vite fără să garanteze în schimb o bună administraţie, dreptatea şi siguranţa graniţelor. Dar stăpânirea barbară n’a fost simţită ca o catastrofă; în timpuri de disoluţii a organizaţiilor politice, ruralii stăruesc. Ei au în mâna lor cel mai sigur isvor de hrană, agricultura. Ei stăpânesc pământul prin munca lor, catastrofele politice îi ating pe ei cel mai puţin. Ruralii nu s’au retras fricoşi spre munţi, ci au stăruit şi au continuat pe acest pământ, la şes, pe platouri şi sus la munte, unde era posibil, vechia viaţă de cultură potrivit vechilor datini ce se putuseră desvolta din amestecul tracic al unor strămoşi cu amestecul romanic al celorlalţi strămoşi. Cuvintele şes, câmp sânt o mărturie de persistenţa noastră la şes. Pe încetul cuvântul câmp a înlocuit cu totul pe agru, care se aude numai sporadic. Popoarele turanice hunii, avarii, bulgarii şi toţi ceilalţi barbari care au trecut pe teritoriul nostru şi care-1 stăpâniau nominal — căci în realitate acela stăpâneşte pământul care e aşezat pe el şi-l lucrează — aceştia într’adevăr au fost popoare de păstori, popoare nomade; ei vânau, prindeau peşte, îşi mânau turmele la păşune şi mergeau la război, de unde se întorceau încărcaţi cu prăzi şi cu robi. Barbarii erau pGpoare cu o cultură extrem de înapoiată. Ei dispreţuiau agricultura şi n’aveau nici un interes de a nimici pe cei ce o practicau. Din contra ei cruţau pe ţărani şi-i târau cu ei ca robi să le lucreze pământul. Aşa au venit mai întăi slavii pe teritoriul românesc, numai în calitate de sclavi, târîţi de popoarele barbare ca să muncească pământul pentru dânşii. Popoare de stepă şi-au aşezat de predilecţie sălaşurile lor în regiuni de stepă: Buceag, Bărăgan şi Burnas. Cuceritorul barbar a trecut pe teritoriul nostru, fără să formeze aici state durabile şi fără să exercite vre-o influenţă validă asupra vieţii de stat, moravurilor şi limbii. Din contra la noi a dăinuit o cârmuire ţărănească de caracter romanic. Izolaţi de imperiu prin vitregia vremilor, i-am aparţinut totuş prin suflet. în formă populară s’a continuat vechea viaţă romană. Bătrânul (veteranus) sau fruntaşul satului care avea cel 126 AL. BOCĂNEŢU 8 mai mare ascedent moral, s’a numit dominus; el împărţia dreptatea şezând pe scaun (scamnum). Sub dominaţia blândă şi părintească a şefilor locali sau domni, românii trăiră în satele lor (sata >, sâmănate sau fossata, locuri înconjurate cu şanţ, ca şi gradul slav), după obiceiul dac, stăpânind pământul în comun, nu numai în ce priveşte pădurea şi iazul, ci şi ţarina* 2), unde fiecare avea un loc de proprietate, numai o parte. (Cuvântul parte înseamnă orice drept de posesie asupra pământului; „ai carte, ai parte", nu înseamnă a fi cunoscător de carte, ci a avea hârtii, documente cu care să poţi dovedi că ai drept de posesie asupra pământului unui sat; cuvintele carte, a scrie, condei (condylos), hârtie, pană sânt din vechea moştenire romană şi arată că au fost neîntrerupt întrebuinţate de români şi că n’am uitat niciodată meşteşugul scrierii). Teritoriul peste care se întindea .autoritatea unui domn era Terra. Toate aceste terrae sau sate formau o vastă „Ţară Românească-, cuvânt pătruns de un adânc instinct etnic. Am fost totdeauna un popor de agricultori şi această ocupaţie mai veche şi mai nobilă decât multe altele n’a fost părăsită niciodată de noi. E o legendă ipoteza că am fi fost păstori. Lucrul pământului ne-a plăcut şi de acest bogat şi darnic pământ am stat nedeslipiţi, mai bine de două mii de ani. Ţărani cu acelaş port, cu aceiaş limbă, cu aceleaşi obiceiuri au locuit din vechime şi neîntrerupt acest pământ, au arat, au sămănat şi au cules pentru dânşii şi pentru alţii. Dacă şi strămoşii noştri au avut multe vite şi oi, faptul acesta nu-i un argument că am fi trăit numai la munte şi că am fi fost un popor de păstori. E modă mai ales la unguri şi la unii germani, să se vorbească despre poporul nostru că n’ar avea nici un merit cultural şi că ar fi deprins agricultura dela slavi sau dela alte neamuri străine3). >) Dacoromania, I (1920—1921) pag. 235 ş. u. Bogrea arată că în cuvântul sat (saturn) s’ar oglindi viaţa de plugărie a coloniştilor români din ţările dunărene. 2) Dicoleslu, „Die Gepiden“ p. 202 crede că românescul ţarină sau ţarnă în sensul de „câmp lucrat" n’ar fi derivat din terra (ţară), +ină, ci ar fi un cuvânt dacic înrudit cu vechiul persan iar ana, „câmp lucrat". Părerea lui Diculescu pare probabilă şi cuvântul arată' că neîntrerupt, din timpuri străvechi, am cultivat acest pământ. s) Hubert Dumke: Terminologie des Ackerbaues im Dakorumănischen ; XIX şi XX Jahresbericht des Institutes fiir rumănische Sprache, Leipzig 9 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 127 Păstrarea în limbă a cuvântului „a ara“, termenul fundamental privitor la lucrul pământului, dimpreună cu derivatele sale „arătură, arător, arătoi" ') e dovada cea mai bună că noi n’âm deprins tehnica agriculturii dela slavi sau dela alte neamuri străine, ci am practicat-o necontenit, într’un stil mai mare sau mai mic, de când ne-am închegat ca neam deosebit de origine romană. Dacă prin vremurile grele şi tulburi ale inva-ziunii barbarilor am fi uitat vre-odată această, ocupaţie, atunci trebuia cu prima îndătinare cu lucrul pământului, să luăm dela poporul respectiv termenul fundamental relativ la agriculură. Că românii n’au venit în atingere cu rutenii, ori cu polonii, ca păstori rătăcitori, e un puternic argument faptul că noi am dat acestora cuvinte ca: trifoi, a prăşi, sapă, ţarină, mălaiu2). Faptul că avem în limba noastră o mulţime de cuvinte slave relative la agricultură ar fi o mărturie, că n’am stat pe crestele munţilor, unde numai cu greu pot străbate străinii, ci am' aparţinut unui popor, care a trăit la câmpie şi pe platouri şi care â fost înconjurat de vecini numeroşi de altă limbă, care aveau aceiaş ocupaţie ca şi noi, anume creşterea vitelor şi agricultura, şi tocmai din această cauză a fost posibilă o contopire a noastră cu ei. Ar fi interesant să ştim care slavisme aparţineau limbii româneşti în momentul când, în al VI ori4 al VII* * secol, blocul românesc a fost rupt în trei părţi. Dupăce s’au desfăcut dialectele româneşti, ele au continuat fiecare să primească nouă influenţe slave, cel dacoromân dela bulgari, sârbi şi ruteni, cel aromân dela bulgaro-sârbii din Macedonia şi cel istroromân dela croaţi. Noţiunile principale privitoare la lucrul pământului, precum cele mai multe cuvinte ce le întrebuinţează ţăranul zilnic d. p. a ara (arare), a sămâna (seminare), a a culege (coHigere), a tn- 1913 pag. 65—123, caută să documenteze părerea exprimată de Weigand că românii au deprins agricultura dela bulgari prin sec. XII şi XIII; până atunci am fi fost un popor nomad şi de păstori şi am fi făcut puţină agricultură rudimentară, săpând cu sapa. *) boi arătoi: K. Brandsch : Lat. Wtirter in der Sprache unseres ru-mănischen Bauem, publ. în Programm des Bischof Teutsch-Oymnasium in Schăssburg 1907. " . _ ; ?) Miklosioh : Uber die Wanderungen der Rumunen in den Dalma-tischeti Alpen and den Karpathen, pag. 10—25. 128 AL. BDCĂNEŢU 10 toarce (întorquere), a poşorî (derivat dela porca brazdă), a aduna (adunare) a lega (ligare), a încurca (carricare); a'triera (tributare) a vântura (ventulare), a alege neghina din grâu, sânt de origine latină. Strămoşii noştrii secerau grâul cu secerea (si cilis> em), — cât poţi prinde cu mâna şi secera e un mănunchiu (manuculu1); legau rnănunchele (ligare), îl aduceau în grânare (granarium), îl aşterneau şi-l treerau pe arie (area), îl vânturau (ventulare), îl măcinau- (* machinare) la moară (mola). ţarina de grâu (farina) se punea în căpistere (capisterium), se cernea (cernere) cu ciurul (*cibrum din cribrum prin disimilare), se făcea aluat (* allevetum = elevatum) cfr. bergamasc: levad „fer-mentum, azima" (= it. lievito = aluat) Dicţ. Acad. 128), se frământa (fermentare), se forma pârre spre*a o băga în cuptor (a soage * subîgere) pe eârpător (carpitorium), se cocea (coquere) în cuptor (coctorium) sau în ţest (testum). Se făcea pâne (pa-nis,-em), plăcinte (placenta), vărzare (vir(i)diaria). Meiul era pisat (pinsare) în piuă (* pilla.-am din * pilula, deminutiv din pila = piuă) şi se mânca pasat cu lapte (derivat din 'pinsatam subînţeles milium). Pe lângă casă şi în grădină se cultiva ceapă (caepa), aiu (alium), rdd/c/te (radicula), curechiu (col(i)culus,-um din cauli-eulus), varză' (* virdia = viridiâ),. nap (napus), pepene (pepo, *-inem), cucurbată (cucurbita), lăptucă (lactuca),^ mărar (* mara-rium), pătrunjel (din * păturşel din * petrosellum),. linte '(\ms, lentem), fauă ar. bob (faba), mazăre (* iqazela). Numirile nutreţului pentru animale: trifoi (trifolium), fân (foenum), paie (palea), iarba (herba), ierburi (* ervora), toriu (lat. torium = rămăşiţile de paie sau fân sfărmate de dinţii animalelor) ne yin din limba latină. , Din viaţa cu slavii ce au fost prin părţile noastre, ni-au rămas Unele cuvinte privitoare la agricultură, dar aeeşte cuvinte slave arată mai multe idei secundare sau sânt numiri de unelte şi de părţi ale uneltelor. Numirile slave ale uneltelor de agricultură nu sânt un indiciu, că noi am deprins agricultura dela slavi, ci ele s’ar putea explica în felul următor. Pe timpul dominaţiei romane au venit prin >) Sard. mannăgu, manukru, mannuyu, mâniga;, cfr. M. L, Wag^fr Lăndliches Leben, p. 28. 11 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 129 comerţ în Dacia unelte de muncă lucrate în fabricele romane (aratrum, sappa, jugum, carrum, rotula); dimpreună cu ele, au pătruns şi numirile romane. Plugul cu roate pare că a fost inventat de galii din Raetia1). Mai târziu, după evacuarea Daciei, acest import din sudul Dunării, a fost stânjenit, împiedicat şi apoi a încetat cu totul; popoarele barbare (hunii, avarii ş. a.) au târît după dânşii prin părţile noastre, ca robi seminţii germane şi slave ce le-au întâlnit în cale şi le-au pus să le robească, să lucreze pământul pentru ei. Ţăranul german şi slav, trăind în condiţii de cultură mai primitivă, nu importa uneltele de muncă din altă parte, ci-şi pregătia singur tot ce avea nevoie, plugul de lemn, grebla ş. a. Ţăranul daco-roman a imitat facerea acestor unelte, şi aceasta silit de împrejurări, deoarece invazia barbară şi’n peninsula balcanică a distrus pentru mult timp orice comerţ cu uneltele de muncă din „officinae Dalmatiae", fabricile dalmatine. Unealta aratru s’a uzat şi apoi a dispărut, şi împreună cu ea a dispărut şi cuvântul aratru din limbă2), rămâind însă noţiunea a ara, derivată, după firea limbii noastre, din aratru. în limbă a apărut germanul sau celtul plug, care şi-I putea face fiecare ţăran. Dispărând uneltele de fabricaţiune romană, au dispărut din limbă şi cuvintele pentru astfel de unelte şi apoi s’au uitat cu totul; la aromâni s’a păstrat cuvântul aratru, probabil împreună cu unealta de fabricaţiune greaco-romană. Ce priveşte termenii relativi la plug şi la părţile sale constitutive deosebim mai întăi termeni ca măsea, cucoş, coarne etc. care au alt înţeles fundamental şi numai figurat se aplică şi la plug. Aceasta însemnare figurată e motivată ca formă sau ca funcţiune. Sânt apoi alţi termeni ca „cuiu, pene“ etc., care se întrebuinţează în general pentru asemenea obiecte. Mai există unele cazuri, în care avem un termen român şi unul străin cu acelaş înţeles, precum cobâlă = iapă. Dacă facem abstracţie de aceşti termeni, rămân numai acele cuvinte care n’au alt înţeles ') Pi .inius, Historia naturalis XVIII, 172: Non pridem inventum in Raetia Qalliae, ut duas adderent tali rotulas, quod genus vocant plaumoraii; cuvântul plaumoraii e corupt şi G. Baist în Wolfflins Archiv III, 285, a propus următoarea îndreptare: quod genus (aratri) vocant ploum Raeti. (Diculescu, „Dte Gepiden, p 204.) ?) S’a păstrat numai în expresia merg la arat (DR. I, 405). „Codrul Cosminului* 11 9 130 AL. BOCĂNEŢU 12 şi se întrebuinţează numai la plug. Aceste ar fi plug, cucură, cormană, plaz, bârsă. Plug e generalizat şi e lipsit de vreun dublet. In limba bulgară, serbo-croată, slovenă avem plug, polonă plug, rusă iiAynv, malorusă ptuh. In limba slavă, după cum se afirmă tot mai mult, e de origine germană >); cucură, întâlnindu-se numai în Moldova şi sporadic în Transilvania, şi având corespondenţe în limba rusă şi atingeri semasiologice acolo, e probabil r. KOKi'p'K, k<>ko(m2); cormană, aproape generalizat la noi, e ung. Kormâny, format din paleoslav, krkma prin atingere cu formele ungureşti în -mâny. Nu este exclus să-l fi luat prin sârbi* 2 3). Plaz e aproape generalizat; cuvântul este slav, la bulgari avem iiAds-K, la sârbi plâz, la rut. plaz; în limba noastră a pătruns din cele două forme sudslavice în alăturare cu cea ruteană4). Bârsa e generalizat: la Du Cange şi Georges se află birsa, corium = piele groasă, piele neargăsită. Afară de cuvântul plug, care singur e generalizat avem pentru celelalte părţi ale plugului o mulţime de sinonime, care sânt sau traduceri de termeni străini sau cuvinte întrebuinţate în sens figurat. Numirea aratru sau aratu pare că a dispărut la noi de timpuriu şi a fost înlocuită cu „plug". Pierderea lui arat pare că se datoreşte unei simple omonimii; apoi expresia mergem la arat ar fi de analizat ca mergem la coasă, mergem la secere5). In aceste locuţiuni arat ar fi vechiul aratrum, pe care-1 păstrează încă aromânii. Plug pare a fi de origine germană; se întâlneşte şi sub forma romanică pluginum6), citată de Jiricek în veacul XIII (1229). Forma plugului nostru e eminamente latină şi obiceiul de a îmbla cu pluguşorul la colindat e străvechiu şi s’a 9 P. Cancel, Termenii slavi de plug in daco-româna, pag. 23 şi 24. 2) Cfr. Cancel, Ibid., p 15; dar poate fi şi de origine latină; cfr. Wag-ner. L. M., Das lăndliche Leben Sardiniens, p. 21, spune că scobitura concavă, în formă de semicerc, a jugului, se numeşte în bitt. akkukkuratoryu, nour. — doryu, log. akkukkurradorzu, derivat din kukkuru din cucutium -+-coccum; după Mever-Lubke, REW 2359 ar fi o contaminare din coccum -j-cucullus. Cucură plugului nostru poate stă în legătură cu acest kukkuru. 3) Cfr. Cancel, Ibid., p. 14. «) Ibid., p. 21, 23. E) DR I, 405. 6) P. Cancel, Termenii slavi de plug în dr., p. 23. 13 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 131 putut naşte sau a putut fi înţeles şi desvoltat numai la un popor agricol ‘). O dovadă trainică, că cuvântul „aratru“ sau “aratu" a fost în uz şi la noi — azi se găseşte numai la aromâni — e păstrarea în limbă a verbului „a ara“. în firea limbii se observă o consecvenţă de a forma verbe pentru efectele lucrării după numirea uneltei cu care se lucrează. Aşa avem sapă > săp, grapă > grăp, boronă > boronez, coasă >cosesc ; cu privire la plug însă avem expresiunea ,,eu ar cu plugul1'. Dacă numirea aratru n’ar fi fost de loc întrebuinţată şi la noi, atunci de sigur am fi format un verb dela plug după primirea acestuia în limbă. Verbul a plu-gări e derivat dela plugar şi nu dela plug. Din contactul mai nou cu străinii am împrumutat dimpreună cu unealta respectivă şi numele pentru ea, d. p. rariţă, târnăcop, tarmuc. Voi încerca să arăt în cele următoare care a fost procedarea limbii în crearea de numiri cu privire la pământul lucrat şi nelucrat. In făurirea de aceşti termeni limba a purces pe mai multe căi. E în spiritul limbii de a numi felurile de pământ după numele plantelor ce cresc pe el. In acest chip s’a dat pământului numele de mohor, obleagă, oblog, oman, orlişte, paragină, sastina, (din sastiu+suf. ină), şiovar, trestar, şiu ş. a. Pecând pământul nelucrat e numit simplu cu numele plantei, la pământul cultivat se mai adaoge pe lângă numirea plantei şi un sufix colectiv, care arată mulţimea, întinderea, d. p. cânepărie, porum-biste, mălăişte, inişte. Altă dată trezindu-se în mintea omului prin asociaţie de idei imaginele lucrurilor anterioare, a numit pământul după aşezările ce au fost mai ’nainte pe el. în acest chip a numit el pământul silişte, storişte. După poziţiune, pământul poartă numirile de şes, costişă, pădină, podiş, aşezături, grind, gruiu ş. a. Alt mod de a da nume felurilor de pământ stă în legătură cu a doua ocupaţie a românilor, anume păstoria. De obicei limba n’a creat cuvinte nouă din combinări nouă de sunete, — excepţie fac cuvintele onomatopoetice —ci întrebuinţând materialul existent, a aplicat, pe baza unei asemănării sau a unui efect, numirile animalelor ce le avea pe lângă sine ca păstor şi asupra felurilor ') DR. 1, 404 şi 405. 132 AL. BOCĂNEŢU 14 de pământ. Astfel a numit el pământul după numirile animalelor: mănzat, sterp, slab, gras, morogan. Interesantă e numirea de pământ nelucrat „căţea". Numirea s’a dat probabil la început în chip de glumă — după locuţiunile „rău ca un câne'1, „dai ca în câne", deci un loc rău, steril, care nu-I poţi lucra, — dar cu timpul s’a fixat şi a rămas în limbă, de sigur sporadic. Alţi termeni privitori la felurile de pământ s’au luat din contactul cu alte popoare şi anume a pătruns dimpreună cu o instituţiune nouă şi numele respectiv pentru ea d. p. ceair, ceir, suhat, imaş. Unele cuvinte, ca holdă, lan, măldar, sau măldac, falce, firtă, fartai sânt din latina medievală şi au pătruns dimpreună cu instituţiunile din Apus la noi — uneori prin intermediul unguresc sau polon. — Originea cuvântului holdă pare a sta în legătură cu germ. holdes > păzitor (Du Cange, holdan, a păzi, a îngriji; holdes > păzitor). înţelesul de astăzi al cuvântului „holdă", anume sămănăturile cu pâne albă său câmpul sămănat cu pâne albă pare să fi făcut următoarea evoluţie. Sămănăturile erau de regulă păzite de un păzitor (holdes) şi acea parte de sămănături care cădea în sama unui astfel de păzitor s’a numit holdă. In Polonia însemna hotdownik vasal (Linde, Dicţ. pol.-germ.>); deoarece îngrijitorii şi păzitorii sămănăturilor nu erau alta decât vasalii nobililor, a devenit şi hotdownik identic cu vasal. Lan era în evul mediu o măsură de pământ şi anume era acea întindere de pământ, care cuprindea toate ogoarele şi fâneţele ce aparţineau unei aşezării. (Du Cange, Laneus e vetere Lan seu Lank (Land), pars fundorum intravillaneorum). Lan însemna deci aceea ca şi românescul ţară, (ţara Oltului, ţara Cri-şului). înţelesul cuvântului s’a restrâns, s’a specificat cu timpul, şi astăzi înseamnă lan un pământ cultivat în întindere mare, table de pământ. In limba noastră a pătruns „Ian“ prin filiaţiune ungurească sau polonă. — Măldar era o măsură germană (Du Cange, mensura germanica continens quatuor modios; malda-rium tritici, quinque maldaria pannum siliginis). Astăzi, la noi, măldar sau măldăr înseamnă o sarcină de fân sau de paie. Se pare că înţelesul cuvântului măldar a trecut de timpuriu, — poate în Apus — dela măsură şi asupra unei cantităţi de fân sau ier- *) *) Lindk s. B : Wortb. der poln. Sp. LemBerg 1854—1861. 15 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 133 buri, care avea aceiaşi greutate ca şi măsura măldar. La categoria aceasta de termeni aparţine şi cuvântul falce. Falce însemna obligaţia iobagilor sau vasalilor de a cosi fânul stăpânului de pe fânaţ. (Du Cange, falx, obligatio servilis, qua quis tenetur domini foenum falce demetere). Urme, că falce era obligaţia iobagilor de a cosi fânul domnului, găsim şi astăzi în limba poporului, unde „falcer“ [derivat din falce, prin suf. nom. agent, -ar, devenit -er după palatele], a devenit sinonim cu cosaş (Şez. V, 72). înţelesul cuvântului a evoluat cu timpul, mai întăiu s’a numit falce acea parte de pământ cât o poate cosi un cosaş cu ,,falce'1 (falx, -cern, coasă), apoi aceasta parte de pământ s’a luat ce măsură de pământ (= 80 de prăjini în Moldova, Basarabia şi Bucovina). In Moldova e des întrebuinţat cuvântul „firlă“ sau cu trecerea lui f -j- i în ci, cirtă. Acest cuvânt e întrebuinţat mai cu samă de clăcaşi şi înseamnă bucata lucrată cu învoială (H. I, 63). Obârşia cuvântului e mediolat. ferto, -onem (germ. Vierdung, Viertel), ung. fertaly (din germ. Viertel), şi înseamnă un pătrar, a patra parte. Clacaşul căpătă a patra parte din rodul pământului ce-1 lucra conform învoielii: Sensul cuvântului a evoluat şi firtă înseamnă întreaga parte ce o lucră clăcaşul. (Ferto, -onem, la Du Cange şi Bartal). „FartaF e din aceiaş origine ca şi firtă şi se întrebuinţează ca măsură. „Patru fărtae de pământ carele singur cu palmele sale l-au făcut din pădure vearde“. (Iorga: St. şi Doc. XII 235 Maramureş, a. 1717). Ca numire de pământ e întrebuinţat astăzi „fartai“ în Banat (H. XVIII 19). Aceste cuvinte de obârşie mediolatină ne dau desluşiri sigure asupra influenţii instituţiu-nilor medievale şi asupra importării lor în ţările noastre. In graiul poporului nostru trăieşte încă o parte din evul nostru mediu şi viaţa lui se resfrânge în limbă. In unele cazuri ..s’a dat pământului lucrat numirea după unealta cu care s’a' lucrat, d. p. năvăloacă. Năvăloacă se numeşte miriştea sau popuşoiştea moale, în care se poate sămăna fără să se mai are, ci numai se grapă. Cuvântul îşi trage originea din rus. „novoloku“, un fel de grapă. E interesantă şi numirea pogon. Cuvântul vine din slav. pogon > mâ-nare, mânătură. S’a numit la început pogon o bucată de pământ, 134 AL. BOCĂNEŢU 16 care poate fi arată dintr’o mânătură, adecă din mânarea boilor la plug în decursul unei zile, apoi s’a luat aceasta bucată ca măsură şi azi pogon e întrebuinţat mai ales ca măsură (cfr. falce). Altă categorie de termeni privitori la agricultură ne dă lămuriri asupra împrejurărilor de viaţă din trecutul neamului nostru. Aceşti termeni ne arată, mai cu seamă prin obârşia lor, locul unde au petrecut românii în vremuri de restrişte şi felul ocupaţiunii lor, şi astfel pot elucida multe probleme istorice. Să luăm de pildă cuvântul curătură. Curătură înseamnă un pământ, de pe care s’au nimicit arborii şi s’au scos cioatele, şi care e întrebuinţat ca păşune ori pentru arătură. Cuvântul e vechiu în limbă şi derivă din lat. *colatura. Înţelesul cuvântului s’a tocit cu timpul şi curătură înseamnă orice pământ cultivat cu popuşoiu. Cuvântul are însemnătate istorică-culturală. EI arată că pe locurile aceste noi am fost cei dintâi, care am tăiat pădurile, am scos cioatele, am făcut „curături", locuri arabile. însemnătate istorică-culturală are şi cuvântul „mutare“. Mutare e sinonim cu păşune, suhat. Mutare derivă din lat. mutare > a se muta dintr’un loc în altul, a schimba locul. Trecerea de sens se explică prin faptul, că vitele se mută cu păşunarea lor din loc în loc, şi când se gătia păşunea într’un loc, trebuea să strămute oamenii, dimpreună cu vitele, şi coliba sau stâna cu toate halaturile de pe lângă dânsa. Deci românii se ocupau şi cu păstoria, duceau turmele lor la păşune şi se mutau cu ele din loc în loc. Multe cuvinte privitoare la agricultură au suferit o schimbare de sens. Sensul lor, care Ia început era mai restrâns, mai specificat, s’a lărgit cu timpul şi astfel cuvintele au ajuns să însemne generalităţi. Cuvântul plai a avut la îHceput înţelesul de cărare, potecă, care trecea peste un munte. Aceasta o ştim din obârşia cuvântului mediolat. plaja, germ. plage : fauces montium (A. Bartal) ; dar şi în cronice şi tradiţii cuvântul înseamnă cărare, potecă. „Şi au făcut cărări sau plaiuri din ţara Ardealului". Uric. VI 165/12). „Dela acel loc să se despartă două plaiuri" (Uric VI 93/16). „Numai nişte cărări sau plaiuri" (Marian : Tradiţii 173). 17 135 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ Fiind plai sinonim cu cărare limbă a căutat să-i schimbe sensul şi plai s’a numit o lăture de munte, muntele întreg sau şi un district de munte. înţelesul cuvântului s’a tocit apoi şi mai tare înţelegându-se astăzi cu numirea plai mai mult câmpiile cultivate cu grâu sau cu porumb (H. V 111). Mutare a însemnat întăiu mutarea cu vitele şi cu coliba dintr’un loc în altul. Astăzi mutare are înţelesul de păşune sau înseamnă şi muntele întreg, ce serveşte spre păşunarea vitelor. Ogor s’a numit la început arătura de toamnă, care e făcută pentru primăvară sau şi arătura de primăvară, care se lasă ne-sămănată până toamna, apoi sensul cuvântului s’a tocit şi ogor înseamnă pământ lucrat în părţi mai mici, contrarul dela lan. înţelesul cuvântului a evoluat şi mai departe, înţelegându-se sub ogor un pământ, de pe care s’au rădicat sămănăturile. Frântură s’a numit probabil la început pământul, a cărui coajă s’a spart, s’a frânt, deci un pământ arat din ţelină. ‘Deoarece acest pământ cultivat se lasă al doilea an, pentruca să se dreagă, ca păşune frântură a devenit sinonim cu păşune. Cosire s’a numit întăiu munca coasei, apoi locul de pe care s’a cosit iarba sau pânea albă, însă deoarece locul care se coseşte e mai ales fânaţ, cosire a devenit identic cu fânaţ. Selişte derivă din paleosl. seliste, aşezare, colibă. înţelesul cuvântului a suferit .schimbări şi silişte înseamnă locul, care a fost sămănat cu pâne albă şi în sfârşit orişice loc gras. Ca nume de localităţi silişte arată felul cum s’au întemeiat satul respectiv Românii au dat de siliştele slavilor şi s’au aşezat şi ei pe lângă ele. Slavii probabil au fost absorbiţi de români şi numai numele aşezării a mai rămas dela dânşii. Trecerea de sens dela colibă la loc cultivat se explică prin faptul, că locuitorii cultivau mai întăiu locul din jurul satului sau a siliştii. Branişte era mai întăiu o bucată de pământ situată la graniţa ţării şi care din cauza deselor încălcări din partea duşmanilor era fără stăpân. Pe acest pământ a pus stăpânire Domnul ţării şi l-a făcut moşie domnească. Aici au fost aşezaţi oameni domneşti, care aveau să păzească graniţa şi să cosască fânul pentru grajdiurile Domnului. Cuvântul îşi are originea din slav. branişte > întăritură, loc apărat (Dicţ. Acad. 641). Ca nume de localităţi, cuvântul ne dă lămuriri despre extensiunea de odinioară a graniţei ţării. In unele părţi, unde formau păduri gra- 136 AL. BOCĂNEŢU 18 niţa ţării, branişte a devenit sinonim cu pădure. Brănişterii strângeau în Moldova prin sec. XVII şi XVIII o dare, care era pusă pentru cultivarea viţei de vie şi astfel s’a numit şi această dare branişte. Azi branişte e o numire de pământ cultivat. (H. IV 86 Cobia). Branişte a pătruns desigur prin cancelaria domnească din bulg. branişte „pădure oprită" (cfr. sârb. branişte „fortăreaţă, apărătură). In Mitocul Dragomirnei (Bucovina) „a luat bra-nişte“ înseamnă ,,a arendat dreptul de vânat". Ar mai fi de amintit sufixele, care au contribuit la formarea numirilor de pământ lucrat şi nelucrat. Aceste sânt mai toate sufixe colective, cari arată mulţimea, întinderea. Cele mai întrebuinţate sufixe sânt: -işte ; mălăişte, inişte; -et, bunget; -iş: ţeliniş, tufiş, păduriş; -ărie, ierbărie, cânepărie; -ină: mălăină, tuleană; -ură, cositură, bătătură, prăşitură. Din aceste câteva cuvinte rezultă cu privire la împrejurările de traiu ale românilor *în epoca primitivă a închegării lor ca neam, faptul sigur, că ei în timpul năvălirilor popoarelor barbare s’au retras în locuri păduroase, unde s’au ocupat cu agricultura şi păstoritul. Aici, spre a-şi face loc bun de arat, au nimicit pădurile în diferite chipuri. Une ori dădură foc unei părţi de pădure şi câştigară astfel loc pentru păşune s.au arătură. Un astfel de pământ de pe care a fost arsă pădurea, l-au numit şi-l numesc şi astăzi arşiţă. Altă dată au tăiat copacii şi i-au scos cu rădăcină cu tot şi un astfel de pământ l-au numit runc şi apoi curătură. Runc e din lat. roncare = a plivi, a despăduri a face loc bun de cultivat. A fost un obiceiu puternic la coloniştii romani de a despăduri munţii şi dealurile păduroase, poate prea păduroase odinioară. Înţelesul cuvântului azi e aproape mort. Runc se întâlneşte numai ca nume toponimic. Alt chip de a stârpi pădurea a fost acela de a jupi coaja de pe trunchiul arborilor şi a-i lăsa astfel să se usuce, deoarece prin acest mijloc seca seva, isvorul de hrană, a căpătat pământul nimicit în acest mod, numele „secătură". Toate aceste cuvinte cu privire Ia mijloacele de nimicire ale pădurilor sânt de origine latină — arşiţă < lat. *arsicia (Puş-cariu 129), runc, lat. < runcare (Du Cange) curătură < lat colo-tura, secătură (deriv, din lat. sicco-are (Puşcariu 1570) — şi ne 19 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 13T arată că adăpostul românilor în vremuri grele au fost locurile păduroase. Aici au arat ei cu aratrul lor, au săpat cu sapa şi au sămănat meiu, grâu şi orz; au dus turmele lor la păşune şi s’au mutat cu colibele din loc în loc. Din traiul comun cu popoarele străine şi mai ales cu slavii, cari şi ei exercitau agricultura au pătruns în limba noastră multele cuvinte relative la lucrul pământului. Slavii ca popor agricol şi-au impus în limba poporului român multe elemente din graiul lor privitoare la această ocupaţie şi în acest chip s’a întâmplat, că pentru aceiaş^ noţiune avem doi termeni şi limba a căutat să-l înlăture pe unul din uz. Pentru unealta aratru s’a ivit numirea plug şi aratru a dispărut din limbă, păstrându-se numai în expresia *mergem la arat“. Latinescul păşune şi mutare a devenit sinonim cu pajişte, izlaz, rât, suhat, toloacă, şi cuvintele nouă, intrate în limbă, probabil şi prin cancelariile domneşti, în acte de danie,, în procese, au avut o putere mai mare de resistenţă, au fost mai des uzitate din cauza proceselor şi a cancelariilor domneşti» pecând numirile latineşti au fost întrebuinţate tot mai rar şi la urmă şi uitate cu totul. Tufiş a devenit sinonim cu crâng, luncă; râpă cu pornitură, ponoară, şi astfel în unele locuri s’a spus un termen, în altele altul. Cam acesta e procesul de luptă şi de isgonire a numirilor vechi cu privire la pământ. După ce am spus câteva cuvinte cu privire la felurile de-pământ şi la uneltele de lucru şi am arătat foloasele ce se pot trage dintr’un astfel de studiu, mai rămâne încă să arăt modui cum am făcut lucrarea şi isvoarele care le-am întrebuinţat. Am împărţit lucrarea în capitole spre a avea o privire mai uşoară, asupra ei. Ce priveşte uneltele de plugărie am făcut — după Dame, Pamfile şi Rau — şi unele desemne, pentru a lămuri mai bine lucrurile, am descris apoi uneltele şi am arătat numirile lor precum şi a părţilor lor. La termenii respectivi am dat şi sinonimele. La fiecare cuvânt am căutat să dau extensiunea geografică, să stabilesc sensul şi trecerile de sens şi să arăt, după putinţă, prin citate din literatură existenţa şi înrădăcinarea lui în limbă. In sfârşit am căutat pentru fiecare cuvânt originea lui. CAP. I UNELTE A) Unelte de tras cu vitele Uneltele de tras cu vitele sânt plugul, care se alcătueşte din două părţi: rotilele, cotiga sau teleaga şi plugul adevărat. Apoi sânt rariţa sau plugul de moşuroit şi grapa. Plugul Popoarele sălbatece n’au plug, ci scurmă pământul cu vreun obiect ascuţit, un cârlig sau coarnele boilor >). La început plugul nici nu era o maşină complicată ca în zilele noastre, ci un simplu cârlig mare, tras de oameni sau animale. Acest plug, care consta dintr’o singură bucată de lemn, încârligată la un capăt, (fig. 1, 2 3, 4) avea numai grindeiul şi cârligul pe care-1 vom numi brăzdarul. Un astfel de plug servia şi ca armă, după cum povestesteşte Pausanias, în lupta delaMarathon un grec, s’a luptat cu plugul. Figura 1, luată de pe o monetă antică din Siracusa, ne înfăţişează un chip de plug din Sicilia; fig. 2, 3, 4 sânt chipuri de pluguri de pe mormintele din Etruria, luate din Gorius Museum Etruscum2). Cu timpul s’a adaos la această bucată de lemn un corn (mâner, mânuţa?), cu care se conducea plugul, se ridica mai sus sau se apăsa şi se ţinea în linie dreaptă. Invenţia plugului a fost cea mai mare binefacere pentru omenire. Avuţie, ordine socială, ') In Etiopia, Indochina, la negrii din Senegal se ară şi acuma cu acest plug, cfr. F. IIartmann: L’agriculture, p. 78. -) K. H. Rau: Geschichte des Pfluges, p. 77. 3) Cfr. M. L. Wagner: Das lăndliche Leben Sardiniens, p. 16. 21 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 139 drept, civilizaţie, cultură, toate se datoresc acestei minunate invenţii. Ţăranul e singura categorie socială care produce, toate celelalte consumă numai. Agricultura a fost odată, cea mai de cinste, cea mai folositoare şi prin urmare cea mai nobilă ocupaţie a oamenilor *). După tradiţie plugul a fost inventat de Osi- ris din Egipet, sau de grecul Triptolemos, de chinezul Chin-Nong sau de Habis din Spania2). E probabil că plugul a fost inventat mai întăi în Egipet şi de acolo s’a răspândit la greci şi la celelalte neamuri. Oricum ar fi, aproape la toate popoarele cu o cultură primitivă, plugul are aceiaşi formă (fig. 5, 6, 7, 8). Fig. 5 ne înfăţişează un plug din India de răsărit, iar fig. 6 un chip de plug din Marocco ; fig. 7 ne arată plugul din Ceylon, iar fig. 8 un plug din vechiul Egipet3). Plugul prevăzut cu două coarne îl întâlnim mai întâi în Egipet (fig. 8); la grecii din anticitate vedem o formă de plug, ') M. Cato : De agri cultura cap. I, zice despre romani: et virum bonum, quom laudabant, ita laudabant, bonum agricolam bonumque colonum, şi mai departe: at ex agricolis et viri fortissimi et milites strenuissimi, maxime-que pius quaestus stabilissimusque consequitur minimeque invidiosus, minime-que male cogitantes sunt qui in eo studio occupati sunt. 3) K. H. Rau: Geschichte des Pfluges, p. 15. 3) Ibid.} p. 26 şi 27. 140 AL. BOCĂNEŢU 22: asemene plugului din zilele noastre (fig. 9); e un plug aşezat pe rotile, cu două coarne, fier mare, cuţit şi grindei'). In curând s’a mai adaos o parte a plugului şi anume bărsa sau bărţa, care fixa brăzdarul de grindei, formând un triunghiu cu grindeiul, cornul şi brăzdarul (fig 10, 11, 12, 13, 14). Fig. 10 ne prezintă un plug antic din Egipet (K. H. Rau : Geschichte des Pfluges, p. 30), fig. 11 ne arată un plug din timpurile noastre din Val di Noto în Sicilia {Ibid., p. 30), fig 12 e un plug chinez {Ibid., p. 30); o formă de plug cu totul diferită, fără rotile cum o vedem în figura 13, aparţine neamurilor slave2). Predilecţia slavilor pentru acest fel de plug îşi află explicarea nu 0 Ibid, p. 28. ') K. H. Rau: Geschichte des Pfluges, pag. 33: Der erste Hacken ist zugleich ohne Rader, ein Schwingpflug. Merkwiirdig ist vor Aliem, dass er dem slavischen Volksstamme angehort. Er wird in Meklenburg uiid Polen, in Sachsen, in Bohmen und weiter siidwărts im osterreichischen Staate bis Steiermark und Krain angetroffen, und heisst dort im Deutschen Audi, im Slavischen Radio. .23 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 141 numai în tradiţie şi obicinuinţă, ci şi în felul de a-1 construi. Afară de fierul plugul toate celelalte părţi constitutive şi le poate face fiecare ţăran. Figura 14 ne înfăţişează plugul rusesc, socha rusească, răspândită în toată Rusia'). La muntenii din Boemia, Silezia şi Moravia întâlnim un fel de plug asemănător sochei ruseşti (fig. 15)2). Desigur această formă de plug e foarte pri- ^ Tur. <7 G--------^ mitivă şi veche. — în curând plugul a căpatat plazul, talpa sau călcâiul, care dă orizontalitatea fierului (fig. 16, 17, 18). Fig. 16 ne prezintă chipul unui plug, luat de pe o monedă veche din Sardinia. (K. H. Rau: Geschichte des Pfluges, p. 39); fig. 17 ne arată un plug actual din Calabria; fig. 18 ne dă chipul unui plug actual din Georgia (Ibid., p. 40 şi 41). Figura 19 ne prezintă plugul de astăzi în jurul Romei după Loudon3); iar figura 20 * 9 >) Ibid., p. 34 şi 35. 9 Ibid., p. 37. a) Ibid., o. c., p. 43. 142 AL. BOCĂNETU 24 ne înfăţişează un plug din Capo de Sassari în Sardinia1). Fig. 21 ne prezintă plugul din împrejurimile oraşului Cannae. (K. H. Rau: Geschichte des Pfluges, p. 51). Un plug foarte primitiv se află în Sardinia (fig. 22 şi 23) şi pe care-1 consideră M. L. Wagner2 3) ca pe adevăratul tip de plug virgilic (Virgil : Georgica, II, vers. 160—175). Brăzdarul constă din două părţi dentalia(d), plugul are două cormane(t) (aures)— deaceia era ara-trum auritum, — cornul(a) (stiva, r/stXvj), are un mâner (b) sau mânuţă (mani-cula, xeipoAa^;). Grindeiul se cheamă temo la Virgil, în limba sarda timgne şi timgna. Dar şi la vechii romani erau mai multe feluri de pluguri. Cato vorbeşte de aratra Romanica, cu care se ară mai bine la pământ tare, şi de aratra Campanica care sânt mai preferabile pentru pământ moale;l). Punius în Hist. natur., XVIII, 48 spune că romanii cunoşteau mai multe feluri de pluguri. La plugul roman întâlnim urechile, care răstoarnă brazda4). îndată ce s’au introdus urechile, brăzdarul, care la început era îngust, a devenit mai lat Forma plugului, după cum reiese din figurile de mai sus a suferit în cursul veacurilor, numai puţine schimbări. Era un obiceiu vechiu ca plugul să se construiască într’un anumit chip şi orice inovaţie era considerată ca un abuz. Nu era permis a modifica forma plugului moştenită din moşi, strămoşi. Aceiaşi formă de plug o întâlnim, în anticitate, în Egipet, peninsula balcanică, Italia, Sardinia şi Sudul Franţei. Forma plugului nostru (fig. 24, *) K. H. Rau: Gesch. des Pfl. p. 45. 2) M. L. Wagner: Das lăndliche Leben Sardiniens, p. 16. 3) M. P. Cato: De agri cultura, (ed. Teubner, Lipsea 1922), cap. 135, pag. 55 şi 56. 4) Virgil: Georgica, 1, vers. 172: binae aures. 25 TERMINOLOGIA. AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ ua 25, 26 şi 27) e eminamente romană. Galii din Raeţia ar fi după Plinlus1) cei dintâi care au inventat plugul cu rotile. Figurile 24 şi 25 ne prezintă plugul de lemn (după T. Pamkile : Agricultura la Români, p. 33 —34, iar figurile 26 şi 27 ne înfăţişează plugul mixt. (Ibid., p. 40 şi 41). Plugul de lemn (fig. 24 şi 25) e constituit din următoarele părţi: 1. zăvoare, care servesc pentru înţepenirea grindeiului, bârsei coarnelor şi fierului lung. 2. Coarnele. 3. Cormanul. 4. Nada. 5. Plugul. „Este plug şi cu trupiţâ (g) adecă plugul de jos este dintr’o bucată cu bârţa. Cu un astfel de plug se rupe ţelini şi se ară pământuri tari, îndesate de ploi, căci mai ales având şi undrea (9) nu se rupe lesne". 6. Râzuşul. 7. Grindeiul. 8. Bârţa, cu o pană mică de lemn în b, care se numeşte măsea. 9. Undrea, cu racu (a). Acest rac e făcut ca şi căţelul fiarelor de cai. T) Hist. natur.y XVIII, 48: Non pridem inventum est in Rhaetia Galliae, ut duas adderent rotulas, quod genus vocant planarati. — Pentru ultimul cuvânt care e deteriorat s’a propus cuvântul plaustaraîru = plug pe căruţă. Richtsteig (la Schulz o. c.) e de părere că trebuie să cetim rutulos, lopeţi, în loc de rotulas, şi palaraira = plug cu lopeţi, aşa că n’ar fi vorba de rotile, însă această explicare e puţin probabilă, deoarece lopată se cheamă rutrum, rutabuluniy din care nu derivă rutulus. G. Baist in Wolfflins Archiv, 111, 285, emendează astfel textul: „quod genus (aratri) vocant ploum Raeti\ (După Dicui.escu: „Gepiden", pag. 204). 344 AL. BOCĂNEŢU 10. Fierul cel lung. 11. Fierul cel lat. 12. Potângul de nuia sucită. „Lipsind grindeiul din potâng, cu celelate din urmă rotile până la vârful cârligului ce se acaţă de jug, se numeşte cotigă 13. Osia. 14. Mâna; cu această mână îi iea şi îi dă brazdă. 15. Cârligul. 16. Cîocâlteul care întră prin jug ş\ prin cârlig. 17. Coadă de nuia sucită care dimpreună cu coarnele serveşte pentru a lua o brazdă mai adâncă sau mai, afară. 27 TERMINOLOGIA AGRARA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 145 Un chip de plug mixt. 1. Grindeiul. 2. Cuţitul. 3. Verigă de fier. 4. Cârlig. 5. Piciorul plugului, dinţar sau pieptene. 6. Ta/pa piciorului, care e o bucată de fier cu vârful curbat în forma unei talpe de sanie. Piciorul are menirea să ajute luarea unei brazde mai adânci sau mai în fată. Când piciorul e mai rădicat, atunci brazdarul ia o brazdă mai adâncă ; când piciorul e mai scoborât prinderea brăzdarului e mai mică şi brazda e mai puţin adâncă. 7. Cheia plugului. 8. BrăzdaruL 9. Cormana. 10. Cornul. n> n pene. Partea principală a plugului şi care susţine toate celelalte părţi este grindeiul!). El constă dintr'o bucată de lemn de grosimea unui par şi e de vre-un metru şi jumătate de lung. Grindeiul se razimă înainte pe rotile. înapoi însă se leagă grindeiul cu cornul plugului printr’o dăltuitură mai largă decât capătul grindeiului. Ca să nu iasă afară din corn, capătul grindeiului are nn cuiu, şi ca să nu joace în dăltuitură se înţepeneşte cu nişte pene de lemn, numite zăvoare2) (fig. 30). Aceste pene mai ser *) *) Sinonime: drug şi oiştea plugului. 5) Sinonime: cucoaşe, pene. .„Codrul Cosmlnului" II. 10 146 AL. BOCĂNEŢU 28 vesc spre a da plugul mai afund şi a lua o brazdă mai adâncă. Aceasta se face în următorul chip. Dacă se vâră toate penele de desuptul capătălui grindeiului atunci grindeiul se rădică şi fierul plugului sau cuţitul capătă o poziţiune oblică şi dacă e tras taie o brazdă mai adâncă (fig. 30 şi 32). Cornul e de grosimea grindeiului şi se numeşte, când are două braţe „coarne", când are numai un singur braţ „cornar" *). Bucăţica de lemn sau fier care leagă coarnele între olallă se numeşte brăcinar,. chingă sau spetează. Plugurile vechi, făcute numai din lemn, au dispărut şi au făcut loc unui tip de plug mixt, cu părţi de lemn şi de fier. Unele pluguri au numai un fier. Acesta este mai în totdeauna triunghiular, rar paralelogramic. El se numeşte fier mare1 2). Vârful 1) Sinonime: corn, corniciu, cornaciu, cornar, cfr. fig. 27,,0. 2) Sinonime : fier lat, brăzdar, fier brăzdător, şi deoarece e legat de cormană se mai numeşte şi fier cormonitor sau numai cormonitor. •29 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 147 fierului sau gura lui este pânzuit cu oţel şi taie pământul. El este prins de cormană cu nişte cuie de fier prevăzute cu mu-telci şi care se numesc piuliţe sau gâşte. Fierul mic ') are forma unui cuţit mare şi este înfipt în grindeiu, tocmai înaintea bârsei. El taie pământul în sens vertical, fierul lat rădică pământul tăiat, iar cucura sau cormana îl răstoarnă. Cormana"-) e o tablă de fier îndoită, care răstoarnă brazda; la plugurile mixte cormana e de lemn şi se numeşte cucură sau scândură, iar după funcţiunea ei i s’a mai dat şi numele de „răsturnătoare'1. Bârsa sau bârfa*) e legătura dintre plaz şi grindei sau dintre cormană şi grindeiu; bârsă se mai numeşte şi lopăţica sau scândurica, care ţine plazul în aceiaşi poziţie sub grindeiu. Ea are două sau trei găuri, care cu ajutorul unui cuiu servesc a mai rădica plugul sau a-1 da mai adânc în brazdă. Plazul4) e partea pe care merge plugul. El dă poziţia orizontală fierului lat. La unele pluguri plazul e ■) Sinonime: fier îngust, cuţit, fier şăruitor, fier lung, cârmaciu, fier tăitor, tăitor, ciresne, ciorosla, fier ascuţit. 2) Sinonime : cormuna, cormâna, corman, scomora, cormură, cormulă, scândură, cucură, poliţă, răsturnătoare, lespede, lan de fier. 3) Sinonime: cusutură, custură, cor-denciu, sbârţă, sobârţă, chingă, coardă, tuciu, cornor, bânţă, proptea, bârsîna mică, degetar. 4) Se mai numeşte: talpă şi strat, taban, călcăiu, plasă, râmător, pat, pod, plughiţâ, trupiţă, aşternut. a) capătul grindeiului b) penele. 148 AL. BOCĂNEŢU 30 legat de coame prin o vargă de fier. Dacă la arat se încarcă plugul cu rădăcini de plante sau cu ţărină moale, atunci se curăţă cu răzuşul !)• Acesta e un băţ cu un capăt mai lat în forma unei lopăţele sau un capăt al băţului e vârât într’o lopăţică mică de fier de formă triunghiulară (fig. 25,6). Părţile plugului, cari atârnă de grindei în jos şi cari îmblă prin pământ se numesc toate la un loc trupiţă. Baza de jos a trupiţei se zice nadă. Rotilele2) constau din două roate, dintre cari una şi anume cea din brazdă e mai mare, deoarece merge pe adâncătura brazdei şi osia trebuie să fie orizontală (fig. 33 şi 34). 1. Osia rotilelor. 2. Dăltuituri. 3. Gresie. Roatele sânt legate între olaltă printr’o osie. O spetează suprapusă osiei şi pe care stă capătul grindeiului se numeşte gresie*). In podul osiei se află două dăltuituri (fig. 34,2), unde * 3 *) Sinonime: otic, oritee* otinc, ostei, otig, orcic, potic, otichei, cotior raz, râzător, răzuitor, urechet, cichel. s) Sinonime: roate, cotiga, cotiuga, rotiţe, teleaga sau teleguţa, cătiga, rocile, dric, driculeţ, căruţ, căroaie. 3) Sinonime: perinoc, broască, scaun, spetează, căpătăiu, pod, pode-cior, căluş, aşternut. 31 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 149 sânt fixate cocârţalaşi cârligul*). Grindeiul plugului se leagă de rotile cu un gânj de nuia sau cu un bielciug de fier sau de piele, care se numeşte potâng3). Cocârţala e o scândurică curbă şi e înfiptă bine în podul osiei, aşa că nu poate juca, cum joacă cârligul care e lăsat ceva mai slobod. Cocârţala (fig. 36) arc găuri şi cu ajutorul unui cuiu se poate fixa pe cârlig după plac. Cârligul e o bucată de lemn dreaptă şi are un cuiu, cu care se fixează cocârţala şi un alt cuiu la capăt, cu care se prinde potângul plugului. După cum încheie cârligul cu osia cotigei un unghiu mai mare sau mai mic, aşa este şi brazda mai lată sau mai îngustă. Unele cotige au în loc de cârlig o vargă lungă de fier, care e înfiptă în osia cotigei şi se numeşte îndreptar. De acasă şi până’n ţarină plugul se duce în car sau dacă nu se ia carul, atunci se pune pe două lemne, care sunt legate la un loc cu un gânj sau prinse cu un cuiu şi formează un * 2 *) Sinonime: cocârla, crivea, dric, driculeţ, mână, ceitoare, mănuşa, dreptar, strâmbar, slobozitor, regulator, stinghie, struneală, mutătoare, schimbătoare, ţeitoare, schimboi, schimboaie, tindeche, tindeica, cecata, sabie, lăsă-toare, lopăţică, gârloafă, corloboaie. 2) Sinonime: cârligar, trăgătoare, trăgaci, lumânare şi dreptar, tingă. ;;) Sinonime: gânj, gujbă, chişer, bantă, mâţă, belciug, potânchu, po-tâncu, otânc. 150 AL. BOCĂNEŢU 32 unghiu. Aceste lemne se cheamă iapă sau cobâlă') (fig. 35). Tânjala se leagă de cârligul cotigei sau de cârceia teleguţei cu un gânj de nuia împletită sau cu o cârcee de fier. Cârceia de fier constă dintr’o bucăţică mică de lanţ numai cu câteva verigi (fig. 384). Cârceia de lemn are forma unui jug. Ea constă din două lopăţele* 2 3) şi dintr’o lopăţică2) la mijloc, care uneşte cele două lopăţele ce sunt paralele, apoi mai e şi un cuiu, care nu lasă să iasă afară lopăţica din mijloc (fig. 39 şi 40). — Tânjala are forma unui proţap. Când partea rădicată din proţap e dintr’aceiaş bucată se cheamă japiţă4) (fig. 382), iar când nu e dintr’aceiaşi poartă numele cătuşă sau harmasar. Această tânjală se leagă de proţap printr’un lemn, numit cârceie. Când „ _ se înjuga la plug b) cocărţala. patru boi, atunci ne ţ) osia rotilelor. . , , d) cuiul cârligului servim de tanjelar Cu care se fixează co- (fig. 37). Acesta cărţala._ t ■ e) găuri. are forma unui proţap; la un capăt are o despicătură, în care se prinde cârligul cotigei, la celalalt capăt şi anume dincolo de mijloc e fixată printr’un cuiu tănjeluţa (fig. 37 a), de care se prinde jugul boi- J) Sinonime: iapă, traglă, capră, cobiliţe, trăgător, crăcăni, cobile, colgile, cobghile, cobâlă, trâglă, cotunibă. 2) Sinonime: fălcele, fofeze. 3) Sinonime : speteaza, bulfeiul, cârcelei, crucea cârcelei, jigla, stinghia, scăiuşul, popul cârcelei. 4) Sinonime: joapiţă, janchiţă, jampiţa, jimbiţa. 33 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 151 lor dela roate. Capătul propriu al tânjelarului se leagă de poliţa jugului şi este prevăzut cu un cuiu, de care se poate prinde tânjala părechii a doua de boi. Jugul (fig. 41) este prins de proţap printr’un cuiul) de lemn sau de fier. Jugul constă din ceafă2 * 4), o bucată de lemn cu două curbături, care formează partea de sus a jugului, şi din poliţă*), partea de jos a jugului. Atât ceafa cât şi poliţa au nişte dăltuituri, cari se află într’aceiaşi linie. Prin aceste dăltuituri se vîră lopăţelele *), cari în partea de jos pot fi mai groase sau au o gaură, în care se bagă un cuiu, ca să nu treacă prin dăltuituri în sus. In partea de sus sânt prevăzute lopăţelele cu mai multe găuri, cu ajutorul cărora se poate apropia sau depărta ceafa de poliţă după grosimea grumazului boului. Ca să nu iasă gâtul boului din jug se încheie jugul cu răsteile5). Aceste sânt nişte beţe de lemn sau de fier cari trec prin ceafă şi prin poliţă şi au în Se mai numeşte: ciocâlteu, tigliciu. -) Sinonime: umăr, cerbicea, cerghicie. y) Sinonime: bărghie, policioară, pohodnicioară, pohornicioară. 4) Sinonime: bulfeie, fiulioare, prinzătoare. 5) Sinonime: toldău. T _□_&---, p““C UTT 152 AL. BOCĂNEŢU 34 partea de sus un cârlig, care opreşte trecerea lor în jos. Şuruburile plugului se strâng şi se desvârt cu ajutorul unei bucăţi de fier, care la amândouă capetele are două braţe mici spre a prinde şurubul. Această bucată de fier se numeşte cheia plugului. 1. Cuiul. 2. Ceafa. 3. Poliţa. 4. Lopăţelele. 5. Răsteile. 2. Grapa. Spre a sfărma brazdele, a mărunţi pământul, a acoperi sămânţa şi a strânge rădăcinile şi buruenile se întrebuinţează grapa 1). Ea constă din mai multe chinghi de lemn puse cruciş şi prevăzute cu colţi2) de lemn sau de fier. Se mai întrebuinţează adese şi grapa de spini sau mărăcini (fig. 44). Grapa e legată prin o cârcee de tânjală şi astfel se poartă de boi sau de cai. Ea poate avea o formă pătrată sau triunghiulară (fig. 42 şi 43). ’) Se mai numeşte: borona, boruna, târn, târnă, colţar, buruna, fofează. -) Se mai numesc: dinţi. 35 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 153 La forma întâia sânt puse chinghile astfel că formează mai multe pătrate, la a doua sânt două sau mai multe chingi paralele cu o lăture a triunghiului. 3. Tăvălugul. Tăvăluguli) constă dintr’o bucată cilindrică de lemn sau de fier, care poate fi ne- tedă sau cu dinţi. Şi el slujeşte ca şi grapa spre a sfărma bulgării mari, a acoperi sămânţa şi a netezi pământul. 4. Rariţa. Rariţa e un fel de plug, care n’are cuţit sau fier lung, ci numai un brazdar mic şi ascuţit şi cor-mană. Ea e trasă numai pe o rotiţe şi serveşte la prăşitul de al doilea al popuşoiului sau a cartofilor (fig., 45). Rariţa nu poate fi trasă de boi la jugul obicinuit, ci se obicinueşte un jug mai mare, care se compune (fig. 46): 1. ceafa care are cinci găuri pentru resteie, bulfeie şi cuiul japiţei şi alte găuri pentru a muta răsteiele şi bulfeiele mai *) 1. Plazul. 2. Cormanele. 3. Tru-piţa sau cucura. 4. Cornul care este adus la cornul propriu zis 5» *) Sinonime: tăfălug, tăvălic, tră-vălic, talabă, vălătuc, mângalău. 154 AL. BOCĂNEŢU 36 aproape sau mai departe; 2. poliţa; 3. resteie-, 4. bulfeie; 5.ja-piţa; 6. cuiul japiţei; 1. chişărul de fier sau lanţ; 8. cuiul grin- 5. Tarmucul. Tarmucul este un fel de plug cu roate, are cinci până la şapte fiare în forma sapei. Cu el se ară porumbiştele pentru orz sau ovăs. B) Uneltele de mână. 1. Furca. Furca, cu care se strânge fânul, pânea albă şi se cară snopii, e de lemn cu coarnele puţin îndoite la vârf sau şi de fier cu mai multe braţe sau coarne (Fig. 48 şi 49). O furcă mare şi cu coada foarte lungă se numeşte ţăpoi sau furcoi'). Cu ţăpoiul se aruncă palele de fân pe stog sau se aşează paiele pe jirezi. Brazdele de iarbă cosită se cheamă poloage. Pologul uscat se adună cu grebla (fig. 50) în grămă-gioare mici, cari se numesc por-şori2). Aceşti porşori se strâng în căpiţe2). în mijlocul cărora se pun nişte pari cu. cioturi, numiţi prepelecF), spre a ţinea fânul în-foiat, ca să nu se aprindă şi să poată pătrunde vântul spre a mai zvânta. ') Sinonime: vârfar sau ţunchinar. 5) Sinonime: poşori, bugle, porcane, porcoi, porcoieş, copită, paloanie, căpiţă, plastă, ploscă, porculete, clăiţă, pârtioane. “) Sinonime : ploscoană, claie, danie. *) Sinonime: sărceriu, clenciu, ploscoană. 37 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 155 Din căpiţi se fac apoi stoguri sau clăi de fân. In Ardeal se risipesc iarăşi mai multe bugle la un loc spre a se usca mai bine şi fânul astfel răsipit se cheamă vetrilă. — Pânea albă când se seceră se pune în mărtundiiu pe legătoare. Mănunchiu e cantitatea de fire câte le putem cuprinde cu mâna la secere. Din mai multe mănunche la un loc se leagă snopul. Cincisprezece snopi strânşi la un loc şi aşezaţi spic la spic în mod cruciş şi un snop deasupra formează o jumătate, două jumătăţi fac o claie{). La secerat se cheamă acea parte 1. Coada. 2. Coarnele. de holdă, care şi-o înseamnă secerătorii să o gate într'un răstimp anumit, postată2). 2. Coasa. Coasa constă din toporâşte3) şi custura coasei. Cam la mijlocul toporâştii se află o bucată de lemn scurtă şi îndoită, de care prinde cosaşul cu mâna dreaptă. Această bucată de lemn se cheamă mănunchiu, pi->i clor sau mâner. Partea custurii, I —> care se ţine de toporâşte se numeşte măsea*) (fig. 51). 1. Coada. 2. Coarnele. Coasa se bate cu ciocanul pe o batcă, spre a face buza coasei mai subţire. Batea se compune din-tr’o bucată de lemn de formă conică şi dintr’un cuiu mare de oţel în forma nicovalei (fig. 53). Un fel de piatră mică şi lungăreaţă, cu care se ascuţeşte coasa după-ce se bate, se numeşte *) In Banat: danie. -) Se mai zice şi postaţă. “) Sinonime: cosirişte, coporâe, toporâe. /‘) Sinonime: brăţară. 156 AL. BOCĂNEŢU 38 cute sau gresie. Când se dă jos pânea albă cu coasa, atunci se leagă de toporâşte un cârlig, care dimpreună cu aţa ce-1 leagă de măsea, formează cu toporâştea un tri-unghiu drept (f. 52 a) Cu ajutorul acestui cârlig se aşează firele spic la spic, aşa că se pot apoi lega în snopi. Secerea are un mânunchiu şi o bucată curbă şi îngustă de fier sau de oţel prevăzută cu zimţi sau dinţi (fig. 54). Ti'ţţ. si ii a) Cârligul. 4. Grebla. Grebla (fig. 50) constă dintr’o furcă lungă, a cărei coarne sânt înfipte într’o bucată de lemn cu dinţi sau colţi de fier sau de lemn. Cu grebla se strâng brazdele rămase după coasă în porşori, se greablă urmele de paie după legat şi se strâng strujenii când se cosesc. 39 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 157 5. Sapa. Sapa (fig.55) e compusă dintr’o bucată triunghiulară de fier şi din coadă. Cu ea se fac cuiburi la pusul cartofilor, se prăşeşte şi se scot cartofi din pământ. 6. Târnăcopul. Târnăcopul (fig. 56, 57, 58), sau casmaua are forma unui ciocan foarte mare şi se întrebuinţează la scosul rădăcinilor din pământ sau spre a fărma pământul tare înţelenit. La săpat se mai întrebuinţează un instrument agricol, numit hârleţ (fig. 59). 7. Chirca. Chirca e un fel de sapă, care serveşte Ia praşila plantelor mici ca ceapa, usturoiul. 8. Imblăciul. Pentru a scoate grăunţele sau boabele din spic se treeră pânea albă cu maşina sau se bate cu îmblăciul (fig. 60). Acesta constă din două ciomege; unul lung de vre’un metru şi jumătate se cheamă dârja'), iar celalalt, care e pe jumătate aşa de lung ca dârjaua, se cheamă ha-darag. Cureaua de piele atât la dârja cât şi la hadarag, care se află la locul de îmbinare al ambelor ciomege se zice oglagie. Nojiţă e cureluşa cea mică, care leagă oglăgiile de dârja şi de hadarag,, iar ciuz e cureaua de piele sau de aţă tare împletită, care ţine legate laolaltă amândouă oglăgiile. La îmblătit se mai întrebuinţează o b Se mai zice şi: odârjă, coadă. 158 AL. BOCĂNEŢU 40 greblă cu dinţi mari şi rari, numită grebla de arie, apoi mătura ') şi lopata (fig. 47), cu care se asvârle pânea îmblătită în sus şi astfel se curăţă de pleavă. La vânturatul bucatelor se întrebuinţează în unele judeţe din Muntenia o bucată de plasă, pe o prăjină ca un steag, cu care se adună pleava, când se vântură bucatele pe arie. Această bucată de plasă se cheamă primitea. De cele mai multe ori se vântură pânea cu o moară sau morişcă purtată cu mâna. b Sinonime: măturoi, felezeu, felesâ. CAP. II. EXTENSIUNEA GEOGRAFICĂ A CUVINTELOR PRIVITOARE LA UNELTELE DE PLUGĂRIE ŞI ORIGINEA LOR. Dintre termeni privitori la părţile plugului ocupă numai doi şi anume „grindei“ şi „coarne“ întreg teritoriul locuit de români. Numai sporadic se mai numeşte grindeiul, drug(H V 320 Melineşte) şi oiştea plugului (H VIII 2 73 Perienii); de altfel e uzitată numai numirea grindeiu. Să tae-un grindeiu de plug să-i fie de meşteşug (Şez. 222/252) Etimologia cuvântului grindeiu e probabil paleosl. *grşdelu Dicţ. Acad. 313 (cfr. sârb. gredelj, pol. grzandiel, magh. gren-delj) (Tiktin 702), cfr. şi P. Cancel „Ter. sl.“ p. 17--20. Cuvântul nu e destul de bine caracterizat ca slav. cfr. şi D. R. III. p. 222. Drug: şerb. cr. drug, (Byhan Jb. V) rut. druk, rus. druku (Tiktin 577). _ Oişte: sărb. ojiste-grindeiul plugului (Tiktin 1085). Cuiul din căpătui grindeiului, care prinde grindeiul de rotile sau cuiul care prinde cârligul de jug se numeşte ciocâlteu !). Ciocâlteu: H V 123 Cioroiaşiu, V 139 Cotofeni, V 169 Fân-tâna-Banului, V 281 Gubaucea, V 320 Pelesci, V 375 Pleniţa,. H IX 6 Baia-de-Aramă, Tismana, Padeşu, Cloşeni, Orzesci, Ne-goesci, Ponoarăle, Comănesci, Rătezu, Costeni, Godinesci, Pa-cruea, Racoţi, Topesci, Măresesci, Obârşia, Buşeşti, Balta, Mehedinţi, Vulcanu, Gorj IX 37 Cătunele despre Motru de sus, IX 155 Siseşli de jos, H XVII 250 Ostrovu. Ciocârteu: H IX 28 Braniştea. Cuiu: H II 80 Găvănesci, II 319 Topal, H V 223 Gângiova, H VII 343 Reviga, H XIV 17 Băneasa. Ciocârlie: H XVII 425 Viştea-inferioară, XVII 445 Voila. Măsea: H II 282 Mărleanu, H V 297 Măceş-de-jos, V 418. Seaca-de-câmp, H VII 134 Cosumbesci, VII 171 Dudesci, VII 245 Larga, VII 372 Pioa-Petri, VII 390 Poiana, VII 429 Pribegii, VII 476 Slobozia, H IX 6 Baia-de-Arami, Tismana, Padeşu, Cloşeni, Orzesci, Negoesci, Ponoarăle, Comănesci, Rătezu, Costeni, Godinesci, Pacruea, Racoţi, Topesci, Măreşeşci, Obârşia, Buşeşti, Balta, Mehedinţi, Vulcanu, Gorj, IX 60 Isverna, IV 155 Siseşti de jos, IX 123 Vânjur-Mare, H IX 220 Davidesci, H XI 7 Ali- *) Sinonime: măsea, ciocârlie, popa, cuiu, ciocârteu, cucoş. leo AL. BOCĂNEŢU 42 tnănesci-Isvoarele, XI 40 Constantinesci, XI 116 Potcoava, H XIV 66 Cioara, XIV 210 Socet. H XVII 8 Clopotiva, XVII 66 Haţeg, XVII 311 Siboth, XVII 369 Tochanu-vechiu, XVII 406 Vestemu, XVII 425 Viştea inferioară, H XVII 306 Visagu. Popa: H XVII 270 Năsăud Sângiorgiu, XVII 297 Scorei, XVII 406 Vesternu. Cucoş: H I 23 Brihueşti, I 63 Cristeşti, I 100 Rănghileşti, H VI 3 Sârbii, H VIII j 7 Aroneanu, VIII d 109 Belceşti, VIII x 120 Bivolăria, Vilii, 143 Buciumii, VIII t 214 Copou, VIII j 261 Cucuteni, VIII i 283 Dădesci, VIII, 298 Găunii, VIII, 349 Cotnar, H VIII 2 34 Miroslava, VIII 2 269 Voineşti, H X 5 Bălţăteşti, X 15 Băr-găoani, X 96 Buhalniţa, X 110 Buhuş, X 134 Cracaoani, X 208 Domna, X 261 Frumoasa şi Balcanii, X 277 Galu, X 289 Gar-cina, X 326 Humuleşti, X 356 Negreşti, X 378 Petricanii, X 413 Preuţeşti, X 479 Seliştia, X 489 Talpa, X 500 Tazlău X 507 Timişeşti, X 511 Urecheni, X 539 Uscaţii-Răsboenii, H XII 275 Baia, XII 281 Bogdăneşti, XII 301 Broşteni, XII 328 Dolhasca, XII 396 Rotopăneşti, XII 416 Liteni, XII 520 Rădăşani, XII 553 Ruginoasa şi Vascanii, H VIII 449 Stănişesti, H XV 378 Ghîlţeşti, H XVI 105 Boreşti, XVI 152 Delenii, XVI 161 Doagile XVI 300 Şcheia. Originea cuvântului ciocâlteu nu e cunoscută; prin apropierea de verbul a ciocârti s’a spus şi ciocârteu. Ciocârlie e cioacă-f-ârlă < sl. idlo (DR. III 1090) (Tjktin 355). Măsea, lat. maxilla-am (Puşcariu 1045). Cuiu, lat. cuneus-um (Puşcariu 433). Popă < paleosl. popa, > „columnă, un par infipt în pă-mânt“. (Tiktin 1211). Cucoş, paleosl. kokosi-găină kokoti-cucoş (Tiktin 383). Cuiul din căpătui grindeiului s’a numit măsea, ciocârlie — probabil după moţul de pene ce-1 poartă ciocârlia pe cap şi care samănă cu un cuiu — cucoş, popă pe baza unei asemănării. Coarnele plugului se spune pretutindeni. Cornar: H XII 195 Pădureni, H XV 100 Căbăsci, XV 245 Docanii, XV 279 Epureni, XV 344 Ibăneşti, XV 451 Prisecanii. Corn: H XIII 13 Bogheşti, XIII 36 Buda, XIII 234 Ionăşeşci, H XV 400 Odaia. Cornaciu: H XIII 100 Cosmesci. Crăcăni: H XIV 416 Peceneaga. Coarnele plugului s’au numit pe baza asemănării cu coarnele vitelor. Derivate dela corn sânt cornar, cornaciu, şi cu schimb •de sufix corniciu. A cornări înseamnă a ţine plugul de coarne la arat. Cornar şi cornaciu se numeşte şi plugarul, care ţine de coarne. 43 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 161 Să le duci, bădiţă duci tot în coate şi’n ghenunchi! pân ce-i găsi plug de cuci: rândunica cornărin’ piţigoiul boi mănân’ hulpea cu coada grâpân’. (Şrz. V 90/399). Când punea mâna pe plug, trosneau coarnele. (Delavrancea, Suit. 16). Cântă puiul cucului Pe coarnele plugului Şi mierla de pe teleagă Tot strigă la boi să meargă. (Iarxik Bârskanu P.p. 285). Brăcinar stă în legătură brăcie, — brăcire — derivat din bracile (derivat din braca. dicţ. acad. 635 şi Puşcariu 215). Pene: H I 385 Viziru, H II 80 Găvănesci, Ii 146 Mărăcineni, H III 153 Folteşti, III 310 Mastacani, III 363 Piscu, H IV 11 Bălenii-Sărbii, IV 56 Bilciuresci, IV 253 Săcueni, H VI 56 Bu-neşti VI 82 Delenii, H VII 30 Borănesci, VII 155 Coşereni, VII 171 Dudesci, VII 263 Lupşeanu, VII 423 Pribegii, VII 443 Reviga, VII 485 Socariciu, H VIII, 109 Belceşti, VIIIj 143 Buciumii, VIIIj 191 Chişcăreni, VIIIj 215 Copru, VIII) 244 Cucuteni, VIIIj 349 Cotnar, H VIII2 21 Mânjeşti, VIII? 117 Prisecanii, H IX 50 Co-mănesci, H IX 155 Băjesci, IX 466 Văleni, H X 154 Cracaoani, X 208 Domna, X 261 Frumoasa si Balcanii, X 356 Negresei, X 500 Tazlău, H XI 198 Speneni,*Xl 259 Vlaicu, H XIII 116 Crăesci, XIII 127 Fundeni, XIII 249 Lespezi, XIII 376 Onceşti-Vechi, XIII 449 Stănişeşti, XIII 496 Umbrâreşti, H XV 150 Câr-jeoanii, XV 329 Grăjdeni, H XVII 66 Haţeg. Zăvoară: H II 89 Găvănesci, H V 281 Gubaucea, V 375 Pleniţa, H VII 358 Petroi, Vil 372 Pioa-Petri, VII 390 Poiana, VII 423 Pribegii, H XI 40 Constantinesci, XI 116 Potcoava, H XIV 152 Papa. Cucoaşe: H VI 16 Albesci, VI 125 Găgeşti, VI 133 Gru-măzoaia, VI 215 Stănileşti, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia, H VIIIj 306 Golăeşti, H XIII 116 Crăesci, H XV 233 Costesci, XV 479 Funtişeni, XV 517 Vindirei, H XVI 248 Lipovăţ, XVI 259 Mânjeşti, XVI 282 Muntenii de jos, XVI 311 Tangujei, XVI 354 Zapodenii. Penele sânt nişte aşchii de lemn, care servesc spre întărirea diferitelor părţi ale plugului, b. o. cornul, cormana. Pană > lat. pmna-am (Puşcariu 1252). Zăvor > paleosl. zavora, zavoru (Cihac 471). Originea cuvântului cocoaşă nu e încă cunoscută. „Codrul Cosminului" 11 11 162 AL. BOCĂNEŢU 44 Fier lat: H I 23 Brihueşti, 1 35 Călineşti, 1 63 Cristeşti, I 100 Rănghileşti, H I 121 Cazaşu, 1 140 Ceacîru, I 252 Naziru, I 259 Slujitorii-Alboteşti, I 298 Stăncuţa-Stanca, 1 315 Surdila-Grec'i, I 329 Suţesci, I 348 Tatari, I 367 Tichilesci, I 385 Viziru, H II 29 Chiojdu-Bâsca, II 50 Cilibia, II 62 Fundeni, II 89 Găvă-neşti, II 132 Macsenu, II 146 Mărăcineni, II 168 Petroasa, II 186 Săgiata, II 221 Zenescii-Calnău. H III 4 Băleni, III 30 Baneşu, III 49 Bereşti, III 102 Cudalbi, III 144 Fărtăneşti, III 153 Folteşti, III 195 Frumuşiţa, III 246 Jorăsci, Iii 280 Măcişeni, III 290 Mă-lusceni, III 310 Mastacani, III 326 Moscu, III 363 Piscu, III 378 Prodăneşti, III 387 Siviţa, III 438 Târgu-Bereşti, III 464 Tuluceşti, H IV 11 Băleni-Sărbi, IV 29 Băleni-Români, IV 44 Bela, IV 56 Bilciuresci, IV 75 Bogaţi, IV 86 Cobia, IV 118 Finta, IV 132 Is-voarele, IV 156 Pietroşiţa, IV 185 Poiana, IV 198 Raciu, IV 224 Runcul, IV 253 Săcueni, IV 312 Slobozia-Moara, H V 29 Bărca, V 36 Bodăeşti, V 55 Botenii, V 71 Breasla, V 98 Calapăru, V 104 Căpreni, V 139 Cotofeni, V 159 Dobridor, V 169 Fântâna Banului, V 189 Floresci, V 223 Gângiova, V 249 Goesci, V 274 Grindeni, V 281 Gubaucea, V 288 Isalniţa, V 303 Maglavit, V 356 Pelesci. V 368 Piscu, V 375 Pleniţa, V 394 Risipiţi, V 408 Scăesci, V 418 Seaca de câmp, V 442 Seliscia-Crucii, H VI 3 Sârbii, VI 8 Târnauca, H VI 30 Băseşti, VI 63 Covasra, VI 133 Grumăzoaia, VI 143 Hurduci, VI 173 Mălăesci, VI 200 Roşieşti, VI 209 Şişcani, VI 215 Stănileşti, H VII 7 Alexeni, VII 30 Boră-nesci, VII 69 Cacomionca, (Mănucu), VII 76 Ceacu, VII 85 Ce-gani, VII 106 Ciochina, VII 120 Copuzu, VII 134 Cosumbesci, VII 155 Coşereni, VII 171 Dudesci, VII 210 Grindu, VII 245 Larga, VII 263 Lupşeanu, VII 335 Perieţii, H VIII, 7 Aroneanu, VIII, 99 Baicenii, VIII] 109 Belceşti, VIII, 133 Blânzeni, Raiu, Căminăresci, Târgu-Ţigănaşi, VIII, 143 Buciumii, VIII, 148 Bârleşti, VIII, 151 Bulbucanii, VIII, 206 Cormarna de sus şi de jos, VIII, 215 Copou, VIII, 283 Dădesci, VIII, 289 Galata, VIII, 314 Goronii, VIII, 318 Gropniţa, VIII, 356 Horlescii, H VIII2 16 Mâcăreşti, VIII2 21 Mânjeşti, VIII2 25 Miroslava, VIII2 55 Moreni, VIII2 67 Osoiu, VIII2 83 Podul-Iloai, VIII, 117 Prisecani, VIII2 175 Sinescii, VIII2 183 Şipotele, VI1I2 206 Stânca, VIII, 214 Stornescii, VIII2 228 Târgu-frumos, VIII, 235 Tomeşti, VIIIS 251 Voineşti, H IX 37 Cătunele despre Motru de sus, IX 43 Cleşneşti, IX 60 Isverna, IX 115 Şişeşti de jos, IX 123 Vânjiu-Mare, H IX 155 Băjesci, IX 172 Bălilesci, IX 212 Cotesci, IX 284 Măţău, IX 310 Miclo-şani, IX 363 Mihăesci, IX 396 Rădesci, IX 416 Stâlpeni, IX 429 Ţiţesci, IX 483 Vlădesci, IX 510, H X 5 Bălţăteşti, X 15 Băr-găoani, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 81 Boiştea, X 85 Bozienii, X 96 Buhalniţa, X 110 Buhuş, X 130 Cârligu, X 141 Costişa, X 154 Cracaoani, X 208 Domna, X 261 Frumoasa şi Balcani, X 277 Galu, X 289 Garcina, X 304 Grumăzeti, X 317 Gura- 45 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 163 Hangu, X 336 Margina, X 345 Neamţ, X 356 Negreşti, X 369 Pângăriţi, X 406 Petricani, X 413 Preuţeşti, X 424 Schitu-Răp-ciune, X 451 Serbeşti, X 466 Seliştia, X 489 Talpa, X 449 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 509 Topoliţa, X 511 Urecheni, X 518 Uscaţii, X 556 Valea-Albă, X 572 Vânătorii, H XI 7 Ali-mănesci-Isvoarele, XI 27 Chilia, XI 76 Ibăneşti, XI 85 Mereni, XI 99 Negresei, XI 116 Potcoava, XI 147 Râjleţ-Vieroş, XI 166 Scornicesci, XI 178 Segarcea, XI 198 Speneni, XI 220 Valea-Merilor, XI 246 Viişoara-Mărunţăi, H XI 373 Nedelea, XI 395 Râncezi, XI 410 Stari-Chiojd, H XII 7 Bălăceanu, XII 31 Bogza, XII 105 Budeşti, XII 157 Jîrlău, XII 173 Obilesci, XII 195 Pă-dureni, XII 204 Sgârciţii, XII 219 Slobozia, XII 227 Thâmboesci, H XII 275 Baia, XII 281 Bogdăneşti, XII 288 Borca, XII 316 Drăgăneşti, XII 328 Dolhasca, XII 350 Dorna Gura-Negrii, XII 386 Rotopăneşti, XII 392 Lămăşeni, XII 416 Liteni, XII 431 Mălini, XII 520 Rădăşani, XII 553 Ruginoasa şi Vascanii, XII 587 Tătăruşi, H XIII 21 Bârlad, XIII 36 Buda, XIII 68 Corod, XIII 100 Cosmesci, XIII 127 Fundeni, XIII 152 Găiceana, XIII 207 Homocea, XIII 218 Huruesci, XIII 235 Ionăşeşci, XIII 249 Lespezi, XIII 291 Nărtesci, XIII 321 Nicoresti, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 376 Onceşti-Vechi, XIII 390 Poiana, XIII 449 Sănişeşti, XIII 469 Ţepu, XIII 482 Ţigănesci, XIII 489 Tudor Vladimirescu, H XIV 8 Bălţaţi, XIV 17 Băneasa, XIV 21 Brănceni, XIV 59 Ciocesti-Mândra, XIV 72 Crângeni, XIV 106 Odaia, XIV 152 Papa, XIV 176 Pîrliţa, XIV 187 Râioasa, XIV 209 Socet, XIV 248 Tufeni, H XIV 359 Hagighiol, XIV 377 Luncaviţa, XIV 416 Peceneaga, XIV 429 Sarinaş, XIV 336 Satu-nou, XIV 446 So-mova, H XV 11 Băcănii, XV 117 Călimăneşti, XV 217 Coro-deşti, XV 233 Costesci, XV 264 Dragomiresci, XV 306 Frunti-şeni, XV 318 Ghilţeşti, XV 329 Grăjdeni, XV 344 Ibăneşti, XV 370 Mânzaţii, XV 425 Plopana, XV 474 Tuntişeni, XV 490 Şen-dreşti, XV 517 Vindirei, H XVI 97 Bodeşti, XVI 105 Boreşti, XVI 112 Buda Răfăilâ, XVI 152 Delenii, XVI 161 Doagele, XVI 189 Fereşti, XVI 198 Gârceui, XVI 217 Ipatele, XVI 227 Ivă-neşti, XVI 248 Lipovăţ, XVI 259 Mânjeşti, XVI 288 Negresei, XVI 300 Scheia, XVI 304 Şteobârăşie, XVI 321 Telejna, XVI 330 Tibăneşti, H XVII 8 Clopotiva, XVII 66 Haţeg, XVII 140 Mărgineni, XVII 151 Ohaba, XVII 234 Orlotu, XVII 250 Ostrovu, XVII 255 Păucenesci, XVII 263 Rîudemori, XVII 297 Scorei, XVII .311 Siboth, XVII 343 Spinu, XVII 349 Ţinţari, XVII 406 Vestemu, XVI! 414 Viţelu, XVII 445 Voila, H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 26 Borlova, XVIII 46 Bucova, XVIII 103 Grădişte, XVIII 142 Maidan, XVIII 228 Şugatag, XVIII 247 Nevrincea, XVIII 261 Iapulnic, XVIII 277 Timişoara, XVIII 283 Teregova, XVIII 287 Tincova, XVIII 306 Visagu. Şer lat: H VIIIi 171 Cârjoala. 164 AL. BOCĂNEŢU 46 Her lat: H VI 221 Stoeşeşti, H IX 406 Slănic, IX 452 Valea-Mare, H XI 429 Găurile, H XIII 406 Răchitoasa. Chier lat: H XVII 17 Copăcelu. Cer lat: H VI 228 Zberoaia, H VIII i 120 Bilovăria, H VIII 2 247 Valea-Adâncă, H X 21 Bistricioara, H XII 375 Giurgeşti. Fhier lat: H V 16 Băilesci. Şier lung: H XII 288 Borca, XII 301 Broşteni. Fier brăzdător: H II 207 Stâlpu. Brăzdar: H II 117 Glod-Siliştia, H III 363 Piscu, H XVII 238 Lipova, XVI 272 Mirceşti. Fier cormănitor: H II 207 Stîlpu. Cormonitor: H IV 86 Cobia. Fier mic: H 140 Ceacîru, I 171 Cotu-lung, I 238 Latinu, H II 3 Beceni, H II 244 Beilicu, H III 87 Cuca, III 401 Slobozia-Conache, H IV 106 Cucuteni, H V 116 Cetatea, V 210 Galici-uica, H VIII2 154 Rădenii, H IX 28 Braniştea, H IX 246 Godeni, H XI 289 Brebu, XI 350 Mălăeşti, XI 356 Mănesci, XI 379 Ploes-ciorii, H XII 97 Buda, XII 117 Corbu, XII 140 Dediuleşti, XII 239 Vişani, H XIII 13 Bogheşti, XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 218 Hu-rueşti, XIII 270 Moviieni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 509 Visu-reşti, XIII 516 Vultureni, H XV 359 Lungesci, XV 439 Pogonesci, XV 459 Târguşorul Puesci, H XVI 238 Lipova, XVI 272 Mirceşti. Fier mic sau şăruitor: H VIII, 154 Rădenii. Cuţit: H II 3 Beceni, H HI 102 Cudalbi, H V 83 Bucovăţ, H VIII, 99 Băicenii, VIIIi 275 Cucuteni, H VIII, 67 Osoiu, VIII2 73 Perienii, VIII , 194 Şipotele, H IX 194 Cetăţeni, H X 5 Băl-ţăteşti X 584 Zeneşti, H XIV 30 Caravaneţ, H XIV 340 Enisala, H XV 425 Plopana, H XVI 97 Badeşti, XVI 238 Lipova, XVI 272 Mirceşti, H XVIII 75 Făget. Fier ascuţit: HX5 Bălţăteşti, X 110 Buhuş, X 277 Galu, H XII 301 Broşteni. Fier tăietor: H II 29 Chiojdu-Bâsca, H X 110 Buhuş. Ciorosla: H XVIII 19 Bârseul de jos, XVIII 75 Făget. Fier lung sau cârmaciu: H XVIII, 191 Chişcăreni. Fier îngust: H VIII, 171 Cârjoala, H XIII 36 Buda. Fier mare : H I 140 Ceacîru, I 171 Cotu-lung, I 238 Lacu Rezi, H II 3 Beceni, H II 244 Beilicu, H III 87 Cuca, III 401 Slobozia-Conache, H IV 106 Cucuteni, H V 116 Cetatea, V 210 Galiciuica, H VIII, 244 Cucuteni, H VIIIâ 154 Rădenii, H 1X28 Braniştea, IX 246 Godeni, H XI 289 Brebu, XI 350 Mălăeşti, XI 356 Mănesci, XI 379 Ploesciorii, H XII 97 Buda, XII Corbu, XII 140 Dediuleşti, XII 239 Vişani, H XIII 13 Bogheşti, XIII 26 Brăhăşeşti. XIII 258 Moţoşeni, XII 270 Moviieni, H XV 359 Lungesci, XV 439 Pogonesci, XV 459 Târguşorul Puesci, H XVI 238 Lipova, XVI 272 Mirceşti. 47 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 165 Cireşne: H II 244 Beilicu, H XIV 340 Enisala, XIV 398 Niculiţel, XIV 429 Sarinaş. Custura: Ardeal. >) Fier lung: se spune pretutindeni, unde se spune şi fier lat. Fierele plugului sânt părţile de fier ale plugului şi anume fierul cel lung şi cel lat. Originea cuvântului cioroslă e magh. csoroslya. Ceresne sau cireşnă e bulg. er fie-restrău ; fierul lung s’a numit astfel după forma şi după funcţia sa. Cuţit e lat * cotitus (Puşcariu 471). Fier brăzdător sânt derivate dela paleosl. brazda prin suf. instr. — ar (Dict. Acad. 617) şi Tiktin 222). Bârsa: H I 23 Brihueşti, I 46 Cocorăni, I 63 Cristeşti, I 100 Rânghileşti, I 252 Naziru, 1 269 Slujitorii-Alboteşti; H II 3 Beceni, II 62 Fundeni, II 262 Dăeni; H III 4 Băleni, III 49 Be-reşti, III 87 Cuca; H IV 44 Bela, H IV 118Finta, IV 185 Poiana, IV224Runcul, IV 312 Slobozia-Moara; H VIII, 7 Aroneanu, Vili! 47 Bădeni, VIII , 109 Belceşti, VIII i 120 Bivolăria, VIII] 133 Cătunele Blânzeni, Raiu, Caminăreşci, Târgu-Ţigănaşi, VIII t 138 Bosia, VIII] 143 Buciumii, VIII4 148 Bârleşti, VIIIx 151 Bulbucam, VIII^ 171 Cârjoala, VIII] 191 Chişcăreni, VIII, 206 Co-marna de sus şi de jos, VIII, 215 Copou, VIII, 244 Cucuteni, VIII, 298 Găunii, VIII, 306 Golăeşti, VIII, 318 Gropniţa, VIII, 349 Cotnar; VIII., 16 Măcareşti, VIII 2 21 Mânjeşti, VIII 2 34 Miroslava, VIII2 55 Moreni, VIII., 67 Osoiu, VIII2 75 Perieni, VIII 2 83 Podul Iloaii, VIII, 99 Popeşti, VIII 2 117 Prisecani, VIII 2 143 Româneşti, VIII 2 154 Rădeni, VIII 2 175 Sinesci, VIII 2 183 Şipotele, VIII2 200 Sirca, VIII2 206 Stânca, VIII, 214 Stornesci, *) T. Pamfili. Agr. 36. 166 AL. BOCĂNEŢU 48 VIII 247 Valea-Adâncă, VIII 2 251 Voinesci, VIII 2 284 Zabolo-tenii, Vili2 296 Zahorna; H IX 143 Albesci, H X 5 Băltăteştir X 15 Bârgoani, X 32 Bistricioara, X 77 Bădeşti-Priveşti, X 96 Buhalniţa, X 130 Cârligu, X 154 Cracaoani, X 208 Domna, X 261 Frumoasa şi Balcani, X 277 Galu, X 289 Garcina, X 310 Grumăzeşti, X 326 Humuleşti, X 336 Margina, X 345 Neamţ, X 356 Negreşti, X 369 Pângărâţi, X 378 Petricani, X 384 Graşi, X 388 Torpeşti, X 410 Preuteşti, X 466 Seliştea, X 489 Talpa, X 500 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 509 Topoliţa, X 511 Urecheni, X 518 Uscaţi, 572 Vânători; H XI 311 Câlinesci, XI 356 Mă-nesci, XI 373 Nedelea; H XII 118 Corbu, XII 219 Slobozia; XII 275 Baia, XII 281 Bogdăneşti, XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 328 Dolhasca, XII 342 Dolheşti, XII 350 Dorna Gura-Negri, XII 386 Rotopăneşti, XII 416 Liteni, XII 431 Mălini, X 480 Preu-teşti-Uniţi, XII 520 Rădăşani, XII 553 Ruginoasa, XII 587 Tătă-ruşi; H XIII 36 Buda, XIII 52 Corbiţa, XIII 415 Şendreşti, XIII 449 Stănişeşti; H XV 11 Bacani, XV 61 Bogdana, 233 Costesci, XV 307 Fruntişeni, XV 370 Mânzaţii, XV 425 Plopana, XV 474 Tuntişeni; H XVI 97 Bodeşti, XVI 105 Boreşti, XVI 112 Buda, Rafailă, XVI 117 Buhăeşti, XVI 152 Delenii, XVI 161 Doagile, XVI 177 Dumeştei, XVI 187 Fereşti, XVI 227 Ivăneşti, XVI 238 Lipova, XVI 248 Lipovăţ, XVI 259 Mânjeşti. XVI 282 Muntenii de jos, XVI 288 Negreşti, XVI 300 Şcheia, XVI 311 Tangujei, XVI 330 Ţibăneşti, XVI 354 Zăpodenii; H VI 3 Sârbii, VI 8 Târnauca, VI 16 Albesci, VI 30 Băseşci, VI 44 Bohotin, VI 50 Boteşti, VI 56 Buneşti, VI 74 Cosmeşti, 82 Delenii, VI 96 Dodeşti, VI 125 Găgeşti, VI 133 Grumăzoaia, VI 143 Hurduci, VI 154 Ivăneşti, VI 172 Mălăeşti, VI 182 Olteneşti, VI 188 Păhneşti, VI 209 Şişcani, VI 215 Stălineşti, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia; H XVII 17 Copăcelu, XVII 66 Haţeg, XVII 121 Lisa, XVII 140 Mărgineni, XVI 151 Ohaba, XVII 270 Năsăud-Sânghiorgiu, XVII 311 Siboth, XVII 343 Spinu, XVII 349 Tinţari, XVII 392 Vaidarecea, XVII 405 Vestemu, XVII 425 Viştea inferioară; H XVIII 19 Bârseul de jos. Bârfă: H 17 Slobozia; I 121 Cazaşu, I 140 Ceacîru, I 171 Cotu-lung, I 189 Filipeşti, I 207 Lacu Rezi, I 238 Latinu, I 262 Rusăţ, I 287 Slujitorii-Alboteşti; I 298 Stăncuţa-Stanca, I 315 Surdila-Greci, I 328 Suţesci, I 348 Tatari, I 367 Tichilesci, I 385 Viziru; H II 29 Chiojdu-Bâsca, II 50 Cilibia, II 80 Găvănesci, II 117 Glod-Siliştia, II 132 Macsenu, II 146 Mărăcineni, II 168 Petroasa, II 176 Pogoanele, II 186 Săgiata, II 203 Scurtesci, II 214 Tăbăreşti; II 221 Zernesci-Călnău; II 282 Mărleanu H III 18 Balintesci, III 30 Baneşu, III 38 Băneasa, III 109 Cavadineşti, III 118 Rogojeni, III 140 Diocheşti, III 144 Fărţăneşti, III 153 Folteşti, III 195 Frumuşiţa, III 228 Gâneşti, III 246 Jorăsci, III 266 Lupesci, III 280 Măcişeni, 111 290 Măluşceni, III 299 Mân- 49 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 167 gina, III 310 Mastacani, III 326 Moscu, III 363 Piscu, III 387 Siviţa, III 401 Slobozia-Conache, III 409 Smulţi, III 438 Târgu-Bereşti, III 449 Târgu Bujor, III 464 Tuluceşti, III 475 Ţutcani, III 498 Vlădesci; H IV 11 Băleni-Sârbi, IV 29 Băleni-Ro-mâni, IV 56 Bilciuresci, IV 75 Bogaji, IV 86 Cobia, IV 106 Cucuteni, IV 132 Isvoarele, IV 156 Pietroşiţa, IV 198 Bariu, IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu, IV 319 Titu; H V 16 Băi-lesci, V 116 Cetatea, V 159 Dobridor, V 169 Fântâna Banului, V 210 Galiciuica, V 274 Grindeni, V 303 Maglavit, V 368 Piscu, V 375 Pleniţa, V 389 Poiana, V 418 Seaca de câmp, V 442 Seliştia-Crucii, V 483 Vella; H VI 63 Covasra; H VII 6 Alexeni, VII 30 Borănesci, VII 50 Brosceni-noi, VII 69 Cacomionca (Mănucu) VII 76 Ceacu, VII 85 Cegani, VII 106 Ciochina, VII 120 Copuzu, VII 134 Cosumbesci, VII 171 Dudeşti, VII 184 Gârbovi, VII 210 Grindu, VII 227 Iazu, VII 245 Larga, VII 263 Lupşeanu, VII 315 Mărculeşti, VII 326 Ograda, VII 337 Perieţi, VII 358 Petroi, VII 372 Pioa-Petri, VII 390 Poiana, VII 422 Pribegii, VII 443 Reviga, VII 476 Slobozia VII 484 Socariciu, VII 506 Tan-darei; H IX 155 Băjesci, IX 172 Bălilesci IX 220 Davidesci, IX 231 Glambocel, IX 246 Godeni, IX 268 Hârtiesci, IX 284 Măţău, IX 310 Micloşani, IX 363 Mihăesci, IX 375 Schitu-Golesci, IX 396 Rădesci; IX 416 Stâlpeni IX 429 Tiţesci, IX 439 Valea-Mare, IX 474 Văleni, IX 506 Vultureşti; H ’XI 27 Chilia, XI 40 Con-stantinesci, XI 46 Crăciuna de sus, XI 60 Gura-boului, XI 76 Ibăneşti, XI 85 Mereni, XI 99 Negresei, XI 116 Potcoava, XI 132 Râjleţ-Govora, XI 147 Râjleţ-Vieroş XI 198 Speneni, XI 220 Va-lea-Merilor, X 233 Vaţa, H XI 259 Vlaicu, H XI 289 Brebu, XI 350 Mălăesci, XI 380 Ploesciorii, XI 389 Proviţa, XI 401 Scăeni, XI 418 Stari-Chiojd ; XI 438 Găurile, XI 469 Iresci, XI 517 Ră-coasa; H XII 7 Bălăceanu, XII 31 Bogza, XII 97 Buda, XII 105 Budeşti, XII 118 Corbu, XII 140 Dediuleşti, XII 157 Jîrlău, XII 173 Obilesci, XII 195 Pădureni, XII 204 Sgârciţii, XII 227 Thâmboesci; H XIII 3 Borcea, XIII 21 Bârlad, XIII 26 Brăhă-şeşti, XIII 68 Corod, XIII 100 Cosmeşti, XIII 116 Crăesci, XIII 127 Fundeni, XIII 152 Găiceana, XIII 188 Giurgiona, XIII 207 Homocea, Xill 218 Huruesci, XIII 235 Ionăşeşti, Xlil 249 Lespezi, XIII 258 Moţoseni, XIII 270 Movileni, XIII 291 Nărtesci, XIII 311 Neguleşti, XIII 321 Nicoreşti, XIII 348 Ocheni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 376 Onceşti-Vechi, XIII 390 Poiana, XIII 406 Răchitoasa, XIII 461 Ţuteni, XIII 469 Ţepu, XIII 482 Ţigăneşti, XIII 489 Tudor Vladimirescu, XIII 502 Valea-rea, XIII 509 Visu-reşti," XIII 516 Vultureni; H XIV 8 Bălţaţi, XIV 17 Bâneasa, XIV 21 Brănceni, XIV 30 Caravaneţ, XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 72 Crângeni, XIV 76 Dracea, XIV 106 Odaia, XIV 152 Popa, XIV 161 Pielea, XIV 177 Pirliţa, XIV 187 Râioasa, XIV 210 Socet, XIV 224 Spătărei, XIV 308 Voivoda; XIV 351 Garvani, 168 AL. BOCĂNEŢU 50 XIV 359 Hagighiol, XIV 377 Luncaviţa, XIV 398 Niculitel; H XV 5 Avrameşti, XV 15 Bălăbăneşti, XV 50 Blăgeşti XV 68 Bogdâniţa, XV 81 Bogeşti, XV 90 Brădesci, XV 100 Căbăsci, XV 117 Călimăneşti, XV 127 Cărăpşeşti, XV 150 Cârjeoani, XV 192 Cârlomăneşti, XV XV 217 Corodeşti, XV 245 Docani, XV 265 Dragomireşti, XV 279 Epureni, XV 318 Qhilţeşti, XV 329 Qrăjdeni, XV 344 Ibăneşti, XV 359 Lungeşti, XV 392 Obârşeni, XV 400 Odaia-Bursucanii, XV 409 Perieni, XV 437 Pogonesci, XV 451 Prisecani, XV 459 Târguşorul Puesci, XV 490 Şendreşti, XV 503 Stănuesci, XV 508 Bogdăneşti, XV 517 Vindirei; H XVII 8 Clopotiva, XVII 250 Ostrovu, XVII 255 Păuceneşti, XVII 266 Rîudemori; H XVIII 103 Grădişte. Sbârţă se spune în Ardeal şi Banat (Liuba-Jana : „Topografia satului Maidan“ şi Brebenel „Ţara Oltului"). Sobârţă: H 11 300 Rasova. Custură: H Vili, 47 Bădeni, Vili, 215 Copou, Vili, 283 Dădeşti, Vili ., 166 Sculeni; H X 15 Bărgăoani, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 85 Bozieni, X 141 Costişa, X 154 Cracăoani, X 261 Frumoasa şi Balcani, X 289 Garcina, X 356 Negreşti, X 369 Pângăriţi, X 351 Serbeşti, X 465 Seliştia, X 499 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 511 Urecheni, X 539 Uscaţi-Răsboeni, X 572 Vânătorii ; H XII 288 Borca, XII 520 Rădăşani ; H XIII 270 Mo-vileni, XIII 449 Stănişeşti; H XV 425 Plopana, H XVIII 311 Siboth; XVIII 4 Banat-Comloş, XV1U2 26 Borlova, XVIII 46 Bucova, XVIII 142 Maidan. Cusutura : H X 413 Preuţeşti, X 489 Talpa, X 507 Timişeşti. Cuţitura: H XII 281 Bogdăneşti. Bârsina mică: H XII 431 Mălini. Chingă: H XII 599 Ţoleşti Coardă: H XI 99 Negreşti. Tuciu : H XIV 161 Pielea. Cornar: H VI 96 Dodeşti, VI 172 Mălăesci. Cordenciu: H IV 51 Bogeşti, IV 409 Perienii. Bânţa: H XVII 414 Viţelu. Degetar: H XVII 8 Clopotiva, XVII 250 Ostrovu, XVII 255 Păucenesci; H XVIII 103 Grădisce. Andrea: H V 281 Gubancea; H 1X60 Isverna, IX 123 Vânjiu-Mare; H XVII 8 Clopotiva, XVII 343 Spinu. Undrea: H V 430 Seaca de pădure; H IX 115 Şişeşti de jos, IX 231 Glambocel. Undreava: H IV 75 Bogaţi. Amnar: H V 281 Gubaucea; H IX 60 Isverna; H XVI 142 Maidan. Proptea: H IX 123 Vânjiu-Mare. 51 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 169 Bârsă e mai răspândit în Moldova, bârţă e cunoscut mai mult în Muntenia. In Ardeal şi Banat sânt cunoscute amândouă numirile. „Frunză verde floare albastră mă suiu cu plugu’n coastă ca să-mi trag şi eu o brazdă. Naiba-mi scoase o nevastă nici prea hidă, nici prea proastă numai de potriva noastră Eu cu ochii la nevastă plugul meu sări din brazdă, eu cu ochii după dânsa mi s’a rupt plazu şi bîrsa". (Şe/..: 1175/137, 111 58/277, 111 156,312). Vai de mine mi-am rupt sbârţa Cu ochi după tăgârţa (Brekenel: Ţara Oltului). Etimologia cuvântului bârsa e probabil cuvântul grecesc Jîâpaa, care a trecut în limba latină. 116,oaa înseamnă pielea jupită de pe animale, mai ales când era cu păr. Făşii de astfel de piele, încă nelucrată, — spre a fi mai trainice, — s’au întrebuinţat probabil ca legătură între părţile uneltelor. La Du Cange şi Gkorges se află birsa > corium piele groasă. Bârsa e la plug acea parte, ce îmbină grindeiul cu plazul şi serveşte la slobozirea şi rădicarea plazului, deci spre a mai rădica plugul sau a-1 da mai adânc în pământ. Făşia aceasta de piele, adecă bârsa, când merge plugul prin pământ, sbârnăe fiindcă e foarte întinsă şi sub influenţa verbului a sbârnăi s’a spus „sbârţă“. — Sobârţă pare că s’a născut din locuţiuni ca „sus bârţa", adecă rădică plazul mai la suprafaţă. Aceste două cuvinte „sus bârţa“ numiau acelaş lucru, trezeau în mintea noastră aceiaş imagine şi deci au putut uşor să se contopească. Prin modificarea fonetică s’a pierdut conştiinţa compunerii primitive şi s’a născut o formă nouă în limbă anume sobârţă. — N. Drăganu propune pentru bârsă o formă traco-dacică a vechiului prototip indic bhurjas < Birice, mesteacăn, care se întrebuinţează la facerea uneltelor şi în rotărie (DR. I 141). Cusuturâ e un derivat dela a coase > lat. coso = ere (Puş-cariu 405 şi Tiktin 421 consuo- ere) şi anume e participiul cusut -ţ- suf. -ură (lat. -ura). In cuvântul „cusutură" u a căzut 170 AL. BOCĂNEŢU 52 prin sincopare şi astfel am căpătat forma custură. La această formă ajungem şi din cuţitură prin sincoparea lui ,,i“ şi prin trecerea lui ţ-j-cons las (ca în neguţitor> negustor, toţi trei> tustrei.) (cfr. DR. III 207). Cuţitură e derivat din cuţit -f- suf. -ură. Cuţit e lat. * cotitus > 0 unealtă ce s’a tras pe cute. (Puşcariu 471 cfr. DR. 111 207). Din bârsă -j- suf. -ină s’a născut forma bârsină. Chingă e lat. cingula, cu metatesă a devenit * clinga -am. din care s’a născut chingă (Puşcariu 370). Coardă e lat. chorda -am (Puşcariu 387). Tuciu e (turc. touffâ > bronz, aramă) cr. sârb. tuc, (neogr. zvyn'Q., sp. atutia, tutia, pg. tutia, ital. tuzia, fr. tutie) (Cihac 624). Degetar e lat. digitale (Puşcariu 438). Originea cuvântului andrea, cu trecerea lui a în î îndrea şi cu trecerea lui î > u undrea, e necunoscută. Legătura etimologică a cuvântului amnar cu mână e evidentă. Amnar ar putea fi adjectivul lat. manuarius, -a, -um, „de mână“, substantivat după omiterea substantivului subînţeles „clavus". (Dicţ. Acad. 151). Proptea e derivat din paleosl. opreti -opra (Cihac 229). Bânţă e probabil bantă, magh. pânt, rus. banta, pol. bantu, germ. Bând (Tiktin 155); se pare că bantă a devenit sub influenţa lui bârţă, bânţă. (cfr. Dicţ. Acad. p. 483). Cormana: H I 121 Cazaşu, I 140 Ceacîru, I 189 Filipeşti, 1 207 Lacu Rezi, I 262 Rusăţ, 1 269 Slujitorii-AIboteşti, I 298 Stâncuţa-Stanca, I 315 Surdila-Gieci, I 429 Suţesci, 1 348 Tatari, I 385 Viziru; H II 3 Bereni, II 29 Chiojdu-Bâsca, 1162 Fundeni, II 80 Găvănesci, II 117 Glod-Siliştia, II 132 Macsenu, II 140 Mărăcineni, II 168 Petroasa, II 176 Pogoanele, II 207 Stîlpu, II 214 Tăbăresci, II 221 Zeneşti-Calnău; H III 4 Băleni, III 38 Băneasa, III 102 Cudalbi, III 109 Cavadîneşti, III 118 Rogojeni, III 144 Fărţăneşti, III 153 Folteşti, III 195 Frumuşiţa, III 266 Lu-pesci, III 363 Piscu, III 387 Siviţa, III 401 Slobozia-Conache, III 409 Smulţii, III 438 Târgu-Bereşti, III 449 Târgu-Bujor, III 464 Tuluceşti, III 498 Vlâdesci; H IV 44 Bela, IV 56 Bilciuresci, IV 75 Bogaţi, IV 86 Cobia, IV 106 Cucuteni, IV 118 Finta, IV 132 Isvoarele, IV 156 Pietroşiţa, ÎV 138 Baciu, IV 224 Runcul, IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu, IV 312 SIobozia-Moara, IV 319 Titu; H V 11 Argentoaia, V 16 Băilesci, V 55 Boteni, V 98 Calopăru, V 116 Cetatea, V 169 Fântâna Banului, V 189 Floresci, V 356 Pelesci, V 389 Poiana, V 418 Seaca de câmp; H VII 7 Alexeni, 53 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 17* VII 30 Borănesci, VII 50 Broscenii-iioi, VII 69 Cacomionca (Mă-nucu), VII 76 Ceacu, VII 85 Cegani, VII 106 Ciochina, VII 120 Copuzu, VII 134 Cosumbesci, Vil 155 Coşereni, VII 171 Dudesti, Vil 210 Grindu, Vil 245 Larga, VII 315 Mărculesci, Vil 326 Ograda, VII 337 Perieţi, Vil 358 Petroi, Vil 390 Poiana, Vil 423-Pribegii, Vil 476 Slobozia, Vil 485 Socariciu, Vil 506 Tandarei; H Vili 22 Aroneanu; H VIII, 117 Prisecani; H IX 143 Albesci, IX 172 Bălilesci, IX 194 Cetă{eni, IX 212 Coteşci, IX 220 Davi-desci, IX 231 Glambocel, IX 246 Godeni, IX 268 Hârtiesci, IX 284 Măţău, IX 310 Micloşani, IX 363 Mihăesci, IX 406 Slănic,. IX 439 Valea-Mare, IX 474 Văleni, !X 483 Vlădesci, IX 497 Voi-neşti, IX 506 Vultureşti; H X 21 Bistricioara, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 85 Bozieni, X 110 Buhuş, X 261 Frumoasa şi Balcani, X 489 Talpa, X 500 Tazlău, X 507 Timişeşti, X511 Ure-cheni; H XI 166 Scorniceşti, XI 247 Viişoara-Mărunţăi; H XI 268 Băicoi, XI 289 Brebu, XI 311 Călinesci, Xl 340 Măgureni, XI 350 Mălăeşti, XI 356 Mănesci, XI 379 Ploesciorii, XI 389 Proviţa,. XI 395 Râncezi, X! 401 Scăeni, Xl 418 Stari-Chiojd, H XI 438 Găurile, Xl 469 Iresci, Xl 490 Năruja, Xl 506 Paltenii, Xl 517 Răcoasa; H XII 7 Bălăceanu, XII 31 Bogza, XII 97 Buda, XII 105 Budeşti, XU 118 Corbu, XU 157 Jîrlâu, XII 173 Obilesci, XII 227 Thâmboesci, XII 239 Vişani; H XII 386 Rotopăneşti; H XIII 13 Bogheşti, XIII 21 Bârlad, XIII 218 Huruesci, XIII 406 Răchitoasa, XIII 489 Tudor Vladitnirescu, XIII 496 Umbrăreşti, XIII 516 Vul-tureni; H XIV 8 Bălţaţi, XIV 17 Băneasa, XIV 21 Brânceni, XIV 66 Cioara, XIV 106 Odaia, XIV 161 Pielea, XIV 224 Spătărei, XIV 235 Viişoara; H XIV 436 Satu-nou; H XV 344 lbăneşti; H XVI 161 Doagile. Cormâna: H 1 36 Călineşti, 1 46 Cocorăni, H 1 171 Cotu-lung, 1 238 Latinav; H 111 72 Braniştea, 111 246 Jorăsci, 111 280 Măcişeni; H VI 63 Covasra, VI 172 Mălăesci; H X 479 Seliştia; XII 140 Dediuleşti, XII 195 Pădureni; H XIII 3 Barcea, XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 52 Corbiţa, XIII 152 Gaiceana, X1112 07Homocea, XIII 235 lonâşesti, XIII 270 Movileni, XIII 311 Neguleşti, XIII 348 Ocheni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 376 Onceşti-Vechi, XIII 390 Poiana, XIII 406 Răchitoasa, XIII 461 Puteni, XIII 469 Ţepu, XIII 509 Visureşti; H XIV 351 Garvani, XIV 377 Luncaviţa ; H XV 11 Băcănii, XV 15 Bălăbăneşti, XV 68 Bogdăniţa, XV 81 Bo-geşti, XV 117 Câlimăneşti, XV 245 Dreanii, XV 265 Dragomi-resci, XV 306 Fruntişeni, XV 359 Lungesci, XV 392 Obârşenii,. XV 400 Odaia-Bursucanii, XV 409 Perceni, XV 437 Pogonesci,. XV 459 Târguşorul-Puesci, XV 490 Sendreşti. Cormora: H Vlll2 247 Valea-Adâncă. Cormonă: H XIII 258 Motoşeni, XIII 415 Şendreşti, XIII 349 Stănişeşti. Cormuna: H XII 552 Ruginoasa ; H XIII 68 Corod, H XIII- 172 AL. BOCĂNEŢU 54 116 Crăesci, XIII 249 Lespezi, XIII 291 Nărtesci, XIII 321 Nico-reşti, XIII 482 Ţigănesci; H XV 5 Avrămeşti, XV 90 Brădesci, XV 100 Căbăsci, XV 150 Cârjeoani, XV 192 Cârlomăneşti, XV 318 Ghilţeşti, XV 329 Grăjdeni, XV 425 Plopana, XV 451 Pri-secani, XV 503 Stănueşti, XV 517 Vindirei; XVI 238 Lipova. Cormura: H 111 49 Bereşti, 111 87 Cuca, 111 378 Prodăneşti; H X 154 Cracaoani, X 289 Garcina, X 356 Negreşti. Cormula: H X 572 Vânătorii. Scormora: H VIII, 228 Târgu-frumos. Corman: H 1 7 Slobozia; H 1 367 Tichilesci; H 111 140 Diocheşti; H IV 185 Poiana; H V 29 Bărca, V 36 Bodâesci, V 71 Breasta, V 83 Bucovăţ, V 123 Cioroiaşiu, V 132 Ciutura, V 139 Cotofeni, V 159 Dobridor, V 210 Galiciuica, V 223 Gân-giova, V 249 Goesci, V 257 Gogoşiu, V 274 Grindeni, V 281 Gubaucea, V 288 lsalniţa, V 297 Măceş de jos, V 303 Maglavit, V 313 Mălăesci, V 368 Piscu, V 404 Sălcuţa, V 408-Scăesci, V 442 Seliscia-Crucii, V 460 Talgraşiu, V 472 Ttncâneu, V 483 Vella; H VI 16 Albesci, VI 30 Băseşti, VI 50 Boteşti, VI 82 Deleni, VI 125 Găgeşti, VI 143 Hurduci, VI 200 Roşieşti, VI 209 Şişcani; H Vili, 99 Coiceni, Vll^ 275 Cuculeni; H V11I2 143 Româneşti ; H IX 28 Braniştea, IX 37 Cătunele despre Motru de sus, IX 43 Cleşneşti, IX 50 Comăneşti, IX 60 Isverna, IX 115 Sişeşti de jos, IX 123 Vânjiu-Mare; H IX 194 Cetăţeni; H X 15 Bărgăoani, X 584 Zeneşti; H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 27 Chilia, XI 40 Constantinesci, XI 46 Crăciuna-de-sus, XI 60 Gura-boului, XI 76 Ibăneşti, XI 85 Mereni, XI 87 Mogoşeşti, XI 99 Negresei, XI 116 Potcoava, XI 220 Valea-Merilor, XI 232 Vaţa, XI 259 Vlaicu; H XIV 17 Băneasa, XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 76 Dracea, XIV 152 Papa, XIV 176 Pîrliţa, XIV 186 Râioasa, XIV 209 Socet, XIV 248 Tufeni; H XV 233 Costesci, XV 474 Tuntişeni; H XVII 8 Clopotiva, XVII 17 Copăcelu, XVII 66 Haţeg, XVII 140 Mărgineni, XVII 151 Ohaba, XVII 233 Orlatu, XVII 250 Ostrovu, XVII 255 Păunesci, XVII 263 Rîudemori. XVII 297 Scorei, XVII 311 Siboth, XVII 343 Spinu, XVII 349 Ţinţari, XVII 369 Tohanu-vechiu, XVII 392 Vaidarecea, XVII 406 Vestemu, XVII 414 Viţelu, XVII 425 Viştea inferioară: H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 26 Borlova, XVII 46 Bucova, XVIII 103 Grădişte, XVIII 142 Maidan, XVIII 247 Nevrincea, XVIII 268 Srediştea mică, XVIII 283 Teregova, XVIII 287 Tincova, XVIII 306 Visagu. Cucura: H 1 23 Brihueşti, 1 63 Cristeşti, 1 100 Rânghileşti, H III 4 Băleni, 111 228 Gâneşti, 111 290 Măluşceni, 111 475 Ţuţcani, H VI 16 Albesci, VI 30 Băsesci, VI 50 Boteşti, VI 56 Buneşti, VI 63 Covasra, VI 82 Delenii, VI 95 Dodeşti, VI 117 Epureni. VI 125 Găgeşti, VI 133 Grumăzoaia, VI 143 Hurduci, VI 172 Mălăesci, VI 182 Olteneşti, VI 188 Păhneşti, VI 200 Roşiesci, VI 209 Şişcani, VI 215 Stălineşri, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia; 55 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 17Î H Vlllj 7 Aroneanu, Viii, 47 Bădenii, VIII, 109 Belceşti, Vili, 120 Bivolăria, Vili, 138 Bosia, Vili, 143 Buciumi, VIII, 151 Bulbucaţii, Vili 171 Cârjoaia, Vili,, 191 Chişcăreni, Vili, 215 Copou, Vili, 244 Cucuteni, Vili, 283 Dădesci, Vili 289 Galata, Vilii 298 Găunii, Vili, 306 Golăeşti, Vlllj 314 Goroni, Vlllj 318 Gropniţa, Vili, 349 Cotnar, Vili, 356 Horlesci; H VIII, 16 Măcăreşti, Vlll2 34 Miroslava, Vlll2 55 Moreni, VIU, 67 Osoiu, Vlll2 73 Perieni, Vlll2 83 Podul lloai, Vlll2109 Popeşti, Vlll2 119 Prisecani, Vlll2 143 Romaneşti, Vlll2 154 Rădeni, Vlll2 166 Seuleni, Vlll2 175 Sinesci, V11I2 183 Şipotele, Vlll3 200 Sirca, Vlll2 235 Tomeşti, VUI2 260 Voineşti, Vili, 296 Zahorna; H X 5 Băltaţi, X 32 Bistricioara, X 81 Boiştea, X 96 Buhalniţa, X 130 Cârligu, X326 Humuleşti, X 346 Neamţ, X 369 Pângăriţi, X 384 Graşii, X 400 Petricani, X 410 Preuţeşti, X 424 Schitu Râpciune, X 505 Timişeşti, X 509 Topoliţa, X 511 Urecheni; H XH 275 Bala, XII 281 Bogdăneşti, XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 316 Drăgăneşti, XII 342 Dolheşti, XII 350 Dorna Gura-Negrii, XII 375 Giurgeşti, XII 386 Rotopăneşti, XII 392 Lămăşeni, XU 416 Liteni, XII 431 Mălini, XII 480 Preuţeşti-Uniţi, XII 520 Rădăşani, XII 570 Ruginoasa, XII 587 Tătăruşi; H XIV 436 Satu-nou ; H XV 5 Avrămeşti, XV 50 Blăgeşti, XV 61 Bogdana, XV 233 Costesci, XV 279 Epureni, XV 329 Grăjdeni, XV 344 lbăneşti, XV 370 Mânzaţii, XV 474 Tuntişeni, XV 508 Bogdănesci; H XVI 97 Bodeşti, XVI 105 Boreşti, XVI 112 Buda Răfăilă, XVI 117 Buhăeşti, XVI 133 Co-dăeşti, xVl 143 Cosmesci, XVI 152 Deleni, XVI 177 Dumeştei, XVI 189 Fereşti, XVl 209 Gârceni, XVl 217 Ipatele, XVl 227 lvăneşti, XVl 233 Laza, XVl 248 Lipovăţ, xVl 272 Mirceşti, XVl 282 Munteni de jos, XVl 288 Negresei, XVI 300 Şcheia, XVl 311 Tangujei, XVl 330 Ţibăneşti, XVI 339 Valea-rea, XVl 354 Zapodeni; H XVII 270 Năsăud Sângiorgiu. Lan de fier sau de lemn: H XII 261 Rusăneşti. Lespede: H XVlll 75 Făget. Poliţa: H I 36 Calineşti, 1 46 Cocărăni, 1 63 Cristeşti; H VI 3 Sârbii, VI 8 Târnauca ; H Vili t 120 Bivolăria, VIII 2 20 Sirca. Scândura: H 11 244 Beilicu, 11 300 Rasova; H Vili, 247 Valea-Adâncă ; H XIV 359 Hagighiol, XIV 398 Niculiţel; H'XVlll 277 Timişoara. Piciorul cormanei: H 11 89 Găvănesci; H IV 253 Săcueni. Picior: H V 281 Gubaucea, V 293 Locusteni, H XIV 76 Dracea, XIV 106 Odaia, XIV 210 Socet, XIV 285 Viişoara. Cormana sau corman e răspândit mai ales în Muntenia, Ardeal şi Banat, în Moldova şi Bucovina e întrebuinţat aproape numai cucura. Pe cormenele lor spălate, lustruite în ţărâna ogoarelor, soarele vărsa străluciri de oglinzi (C. Sandu-Aldea : D. n. 24). m AL. BOCĂNEŢU 56 Aduse dracu-o nevastă, Uitându-mă după dânsa, s’a rupt cucura şi bârsa; Cu cură am făcut nouă dar s’a rupt grindeiu’n doue (Iarnik-Bârseanu P. p. 390 şi 110/5). Etimologia cuvântului cormaneî e magh. Kormăny> cârmă, derivat din paleosl. Krbma (Tiktin 416), prin atingere cu formele ungureşti în -mâny. Cuvântul a pătruns la noi prin unguri, dar nu e exclus să-l fi luat prin sârbi. Cuvântul cormană are neînsemnate deosebiri de fonetică -şi accentuare: cormâna, cormona, cormuna. „N“ s’a asimilat Jui r precedent şi în acest chip s’au născut formele: cormora sau cormura; apoi prin disimilarea acestui r s’a ivit forma „cormulă“. Din cormona e derivat verbul a scormoni, a cormoni şi după dânsul s’a spus scormora. Cormula e tipul slav, Kormola (Berneker SI. Wb. 573). A scormoni este la origine un termen agricol; dela acest verb e derivat adjectivul cormonitor, în fier cormonitor, sau, şi substantivat, cormonitor, ca parte a plugului. Dela corman s’a derivat verbul a cormoni sau cormuni şi cu adaogerea lui s după ano-logia unor verbe ca scurma, scociorî etc., scormoni. (D R I 239-241). Etimologia cuvântului cucură e lat. cucurum, mgr. xooxoopov, magh. Kukora (Tiktin 488). Ca termen agricol cucură e rus. Kosop-K, KOKv'jM >)• fEt. lui „lespede" e rus. lespest (D. R. 111 1088). Poliţă e paleoslv. polica (Tiktin 1205). Scândură e lat. scan-dula (Puşcariu 1552). Picior e lat. * pecidlus-um (Puşcariu 1305). Gâşte sau piuliţe: H IV 394 Risipiţi, H V 303 Maglavit, V 483 Vella, H IX 60 Isverna. Etimologia cuvântului gâscă e paleoslv. gan’sika (Tiktin683). Piuă > lat * pilla (Puşcariu 1327); piuliţă e deminutivul dela piuă. Plasui: H 1 7 Slobozia 1 23 Brihueşti, 1 121 Cazaşu, 1 207 Lacu Rezi, 1 238 Latinu, 1 252 Naziru, 1 215 Surdila-Greci; H IV 75 Bogaţi, IV 312 Slobozia-Moara; H V 16 Bailesci, V 55 *) Cfr. Cancel: Terni. sl. de plug, p. 14—15. Latinescul cucurum > tolbă, cfr. M. Lubke. R E W 4790 şi Q. Meyer: Alb. Et. Wb. 211. Despre cucura plugului vezi şi pag. 130 nota 2. 57 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 175 Boteni, V 71 Breasta, V 98 Calopăru; H VI 30 Băsesci, VI 44 Bohotin, VI 50 Bateşti, VI 63 Covasra, VI 116 Epureni, VI 143 Hurduci, VI 182 Olteneşti, VI 200 Rosieşti, VI 215 Stălinesci; H Vil 50 Brosceni-noui; H Vili, 117 Prisecani, VJI12 206 Stânca; H IX 28 Braniştea, IX 143 Albesci, IX 155 Băjesci, IX 212 Cotesci; H X 96 Buhalniţa, X 130 Cârligu, X 141 Costişa, X 154 Cracaoani, X 261 Frumoasa şi Baicani, X 277 Galu, X 289 Garcina, X 310 Grumăzeşti, X 336 Margina, X 384 Graşii, X 465 Seliştea; H XI 27 Chilia, XI 40 Constantinesci. XI 46 Crăciuna de sus, XI 76 Gura-boului, Xi 85 Mereni, XI 99 Negresei, XI 116 Potcoava, XI 132 Râjleţ-Govora, XI 166 Scorniceşti, XI 178 Segarcea, XI 198 Speneni, XI 220 Valea Merilor, XI 233 Vaţa, XI 259 Vlaicu ; H XI 350 Mălăeşti, XI 356 Mănesci; H XI 469 Iresci; H XII 7 Bălăceanu, XII 195 Pădureni, XII 204 Sgârciţii, XII 416 Liteni, XII 480 Preuteştii-Uniţi, XU 553 Ruginoasa, XU 587 Tătăruşi; H XIII 36 Buda, XIII 321 Nicoreşti, XIII 449 Stănişeşti, XIII 482 Ţigăneşti, XIII 496 Umbrăreşti, H XIV 8 Bălţaţi, XIV 21 Brăn-ceni, XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 72 Crângeni, XIV 76 Dracea, XiV 106 Odaia, XIV 152 Papa, XIV 177 Pirliţa, XIV 187 Râioasa, XIV 210 Socet, XIV 224 Spătărei, XIV 285 Viişoara, XIV 308 Voivoda ; H XIV 351 Garvani, XIV 359 Hagighiol, XIV 377 Lun-caviţa; H XV 11 Bacani, XV 15 Bălăbăneşti, XV 50 Blăgeşti, XV 61 Bogdana, XV 100 Căbăsci, XV 117 Călimăneşti, XV 150 Cârjeoani, XV 192 Cârlomăneşti, XV 245 Docani, XV 265 Dra-gomiresci, XV 307 Fruntişeni, XV 359 Lungesci, XV 370 Mân-zaţii, XV 437 Pogonesci, XV 490 Sendreşti, XV 503 Stănueşti, XV 508 Bogdăneşti, XV 517 Vindirei; H XVII 18 Copăcelu.XVll 151 Ohaba, XVII 234 Orlatu, XVII 335 Şina, XVII 349 Ţinţari, XVII 369 Tohanu-vechiu, XVII 392 Vaidarecea, XVII 406 Vestemu, XVII 445 Voila. Plazul: H 1 35 Călineşti, 1 46 Cocorăni, 1 63 Cristeşti, 1 140 Ceacîru, 1 171 Cotu-lung 1 189 Filipeşti, 1 262 Ruseţ, 1 289 Slujitorii-Albotesei, 1 298 Stăncuţa-Stanca, 1 329 Suţesci, 1 348 Tatari, 1 367 Tichilesci, 1 385 Viziru ; H 11 3 Beceni, 11 29 Chiojdu-Bâsca, 11 50 Cilibia, 11 62 Fundeni, 11 80 Găvănesci, 11 117 Glod-Siliştia, 11 132 Lipia, 11 146 Mărăcineni, 11 168 Pe-troasa, 11 176 Pogoanele, 11 186 Săghiata, 11 203 Scurţesci, 11 214 Tăbăresci, 11 221 Zernesci-Călnău; 11 244 Beilicu, 11 252 Dăeni, II 282 Mărleanu, 11 311 Satu-nou; H 111 4 Băleni, 111 18 Balin-tesci, 111 30 Baneşu, 11 38 Băniasa, 111 49 Bereşti, 111 72 Braniştea 111 87 Cuca, 111 102 Cudalbi, 111 109 Cavadinesti, 111 118 Rogojeni, 111 140 Diocheşti, 111 144 Fărţănesti, 111 153 Folteşti, III 195 Frumuşiţa, 111 228 Gânişte, 111 246 Jorăsci, 111 266 Lu-pesci, 111 280 Măcişeni, 111 290 Măluşceni, 111 299 Mânjina, 111 310 Mastacani, 111 326 Moscu, 111 363 Piscu, 111 378 Prodăneşti, 111 387 Siviţa, 111 401 Slobozia-Conache, lll 409 Smulţi, 111 438 176 AL. BOCĂNEŢU 58 Târgu-Bereşti, 111 449 Târgu-Bujor, 111 464 Tuluceşti, 111 475 Ţutcani, 111 498 'Vlădesci; H IV 11 Băleni-Sărbi, IV 29 Băleni-Români, IV 44 Bela, IV 56 Bilciuresci, IV 86 Cobia, IV 206 Cu-cuteni, IV 118 Finta, IV 132 Isvoarele, IV 156 Pietroşiţa, IV 198 Baciu, IV 224 Runcul, IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu, IV 319 Titu; H V 116 Cetatea, V 159 Dobridor, V 169 Fântâna Banului, V 210 Galiciuica, V 274 Grindeni, V 293 Locusteni, V 368 Piscu, V 375 Pleniţa; VI 3 Sârbii, VI 8 Târnauca; H VI 116 Albesci, VI 56 Buneşti, VI 74 Cosmeşti, VI 82 Delenii, VI 96 Dodeşti, VI 125 Găgeşti, VI 133 Grumăzoaia, VI 172 Mălăesci, VI 188 Păhneşti; H Vil 7 Alexeni, Vil 30 Bărănesci, Vil 68 Ca-comionca (Manucu), VII 76 Ceacu, Vil 85 Cegani, Vil 106 Ciochina, Vil 120 Copuzu, Vil 134 Cosumbesci, Vil 155 Coşereni, Vil 171 Dudesci, Vil 184 Gârbovi, Vil 210 Grindu, Vil 245 Larga, Vil 263 Lupşeanu, Vil 315 Mărculesci, Vil 326 Ograda, Vil 337 Perieţi, Vil 358 Petroi, VU 372 Pioa-Petri, Vil 443 Reviga, Vil 476 Slobozia, Vil 485 Socariciu, Vil 506 Tandarei; H Vili, 7 Aroneanu, Vili, 47 Bădeni, VIU., 109 Belceşti, Vili! 120 Bivo-lăria, Vili , 133 Cătunele: Blânzeni, Raiu, Căminăresci, Târgu Ţigănaşi, Vili , 138 Bosia, VIII , 143 Buciumii, Vili, 148 Bârleşti, VIII x 151 Bulbucani, Vili, 171 Cârjoala, Vili, 191 Chişcăreni, Vili, 206 Cormarna de sus şi de jos, Vili j 244 Cucuteni, Vili 4 283 Dădesci, Vili, 298 Găuni, Vili j 306 Gălăesci, Vili , 314 Goroni, Vili { 318 Gropniţa, Vili, 349 Cotnar, VIII { 356 Hor-lesci; H Vili 2 16 Măcăresci, Vili 2 21 Mânjeşti, Vili, 34 Miros-lava, Vilii 55 Moreni, VIII 2 67 Osoiu, Vili 2 99 Popesci, Vili, 166 Sculeni, Vili , 175 Sinesci, Vili 2 183 Şipotele, Vili 2 206 Sirca, Vili 2 214 Stornesci, VIII, 235 Torneşti, Vili 2 269 Voineşti, Vili, 296 Zahorna ; H IX 172 Băl ilesci, IX 194 Cetăţeni, IX 212 Cotesci, IX 220 Davidesci, IX 231 Glambocel, IX 246 Godeni, IX 268 Hârtiesci, IX 284 Măţău, IX 310 Micloşani, IX 363 Mi-hăesci, IX 396 Rădesci, IX 416 Stâlpeni, IX 429 Ţiţeşti, IX 439, Valea-Mare, IX 466 Văleni, iX 483 Vlădesci, IX 497 Voineşti, IX 506 Vultureşti; H X 5 Bălţaţi, X 15 Bârgăoani, X 21 Bistri-cioara, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 81 Boiştea, X 85 Bozieni, X 317 Gura-Hangu, X 336 Humuleşti, X 346 Neamţ, X 356 Negreşti, X 369 Pângăriţi, X 378 Petricahi, X 388 Torpeşti, X 410 Preuteşti, X 424 Schitu Răpciune, X 451 Serbeşti, X 489 Talpa, X 500 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 509 Topoliţa, X 511 Urecheni, X 518 Uscaţii, X 539 Uscaţii-Răsboeni, X 556 Valea-Albă, X 584 Zeneşti; H XI 268 Băicoi, XI 289 Brebu, XI 311 Călinesci, XI 340 Măgureni, XI 373 Nedelea, XI 379 Ploesciorii, XI 401 Scăeni, XI 418 Stari-Chiojd; H Xll Bogza, XII 105 Buda, XII 105 Budeşti, Xll 118 Corbu, Xll 140 Dediuleşti, Xll 157 Jîr-lău, Xll 173 Obileşci, Xll 219 Slobozia, Xll 239 Vişani; H XII 275 Baia, Xll 281 Bogdăneşti, Xll 288 Borca, Xll 301 Broşteni, 59 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 177 XII 316 Drăgăneşti, XII 328 Dolhasca, XII 342 Dolheşti, XII 350 Dorna Gura Negrii, XII 386 Rotopăneşti, XII 431 Mălini, XH 520 Rădăşani; H XIII 3 Borcea, XIII 14 Bogheşti, XIII 21 Bârlad, XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 52 Corbiţa, XIII 68 Corod, XIII 100 Cosmesci, XIII 116 Crăesci, XIII 127 Fundeni, XIII 152 Găiceana, XIII 188 Giurgiona, XIII 207 Homocea, XIII 218 Huruesci, XIII 249 Lespezi, XIII 258 Moţoşeni, XIII 270 Movileni, XIII 291 Nărtesci, XIII 311 Neguleşti, XIII 348 Ocheni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 376 Onceşti-Vechi, XIII 390 Poiana, XIII 416 Râchitoasa, XIII 415 Şendreşti, XIII 469 Ţepu, XIII 489Tudor Vladimirescu, XIII 502 Valea-rea, XIII 516 Vultureni; H XIV [417 Peceneaga, XIV 429 Sarinaş, X 436 Satu-nou; H XV 5 Avrămeşti, XV 68 Bog-dăniţa, XV 81 Bogeşti, XV 90 Brădesci, XV 217 Corodeşti, XV 233 Costesci, XV 279 Epureni, XV 318 Ghîlţeşti, XV 329 Grăj-deni, XV 344 Ibăneşti, XV 392 Obârşeni, XV 409 Odaia Bursucam', XV 409 Perieni, XV 425 Plopana, XV 451 Prisecani, XV 459 Târguşorul Puesci, XV 474 Tuntişeni; H XVI 105 Boreşti, XVI 112 Buda Răfăilă, XVI 133 Codăesci, XVI 143 Cosmesci, XVI 152 Deleni, XVI 177 Dumeştei, XVI 189 Fereşti, XVI 209 Gârceni, XVI 217 Ipatele, XVI 227 Ivăneşti, XVI 233 Laza, XVI 238 Lipova, XVI 259 Mânjeşti, XVI 282 Munteni de jos, XVI 288 Negresei, XVI 311 Tangujei, XVI 321 Telejna, XVI 330 Ţibănesci, XVI 339 Valea rea, XVI 354 Zapodeni; H XVII 122 Lisa, XVII 140 Mărgineni, XVII 270 Năsăud-Sângiorgiu, XVII 297 Scorei, XVII 425 Viştea inferioară. Plasa: H VIII, 99 Băiceni, VIII i 275 Cucuteni. Strat: H VIIIt 289 Galata, VIII t 356 Horlesci, H VIII, 251 Voineşti. ‘ Talpa: H V 55 Boteni; H XIII 235 Ionăşeşti. Râmător: H XI 233 Vata. Călcâiul: H 1 140 Ceacîru, H XII 31 Bogza, H XIV 8 Bălţati, XIV 76 Dracea, XIV 106 Odaia, XIV 224 Spătărei, H XVII 66 Haţeg, XVII 255 Păucenesci, XVII 263 Riudemori, XVII 311 Siboth, XVII 343 Spinu, XVII 414 Viţelu, H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 19 Bârseul de jos, XVIII 103 Grădisce, XVIII 228 Şugatag, XVIII 247 Nevrincea, XVIII 277 Timişoara; Pat: H X 110 Buhuş, X 326 Humuleşti. Plughiţu: H XVIII 306 Visagu. Trupiţa: H V 11 Argentoaia, V 36 Bodăesci, V 71 Breasta, V 83 Bucovă{, V 98 Calopăru, V 116 Cetatea, V 123 Cioroia-şiu, V 132 Ciutura, V 189 Floresci, V 223 Gângiova, V 249 Goesci, V 257 Gogoşiu, V 281 Gubaucea, V 288 Isalnija, V 293 Locusteni, V 297 Măceş de jos, V 313 Mălâeşti, V 320 Melineşti, V 356 Pelesci, V 389 Poiana, V 408 Scăesci, V 418 Seaca de câmp, V 430 Seaca* de pădure, V 460 Talgraşiu, V 472 Tencăneu; H IX 6 Baia-de-aramă, Tismana, Padeşu, CIo- „Codrul Cosminului" II. 12 178 AL. BOCĂNEŢU 60 şeni, Orzesci, Negresei, Ponoarele, Comănesci, Rătezu, Costeni, Godineşţi. Pacruea, Racoţi, Topesci, Măreşesci, Obârşia, Busesci, Balta, Mehedinţi, Vulcanu, Gorj, IX 37 Cătunele despre Motru de sus, IX 50 Comăneşti, IX 60 Isverna, IX 72 Prunişor, IX 115 Sişeşti-de-jos, IX 123 Vânjiu-Maie; H XI 7 Alimănesci-Isvoa-rele, XI 87 Mogoşeşti, XI 247 Viişoara-Mărunţăi ; H XVIII 26 Borlova, XVIII 46 Bucova, XVIII 142 Maidan, XVIII 247 Iapul-nic, XVIII 283 Teregova, XVIII 287 Tincova, XVIII 306 Visagu. Taban: H XIV 340 Enisala, XIV 429 Saiinaş. In Bucovina se mai zice plazului şi pod. Ş’o’niciripat un pluguşor, cu plazu de molit cu grindeiu zugrăvit. (Vasiliu: Cântece 173). Plaz sau plas e cunoscut tuturor românilor; în Banat, Ardeal şi Oltenia se numeşte plazul şi talpă. In Moldova, şi anume în judeţele Neamţu şi Iaşi mai e pentru plaz şi numirea pat, plasă şi strat. Plughiţa e răspândit numai în Banat, pecând trupiţă e cunoscut şi în Banat şi în Oltenia. Originea cuvântului plaz e sărb. neoslv, ceh, plaz. (Tiktin 1184). Plasă e paleoslv, plasa (Cihac 261.). Talpă e magh. talpa, talpalas, cr. sărb. talpa, ceh, tlap, tlapa (Cihac 530). Pat îşi are probabil obârşia dela gr. :râro; > drum bătut, neogr. pământ, bază. (Tiktin 1132). Pate baza plugului, partea de jos. Strat lat. stratum, alb. Strat „pat“. (Puşcariu 1654). Plughiţâ s’a născut din plug -|- suf. -iţă. Trupiţă e născut din trup -j- suf. -iţă; trup e paleosl. trupa (Cihac 425). Taban e turc. thabân > bază, cr. sărb. taban (Cihac 616). Râmător s’a numit plazul, deoarece merge prin pământ, scurmă pământul. Originea cuvântului e lat. r/mo-are. şi anume adj. verbal. (Puşcariu 1461) Călcăiu e lat. calcaneum (Puşcariu 257). 61 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 179 Nada: H V 313 Mălăeşti, H IX 115 Sişeşti-de-jos, IX 220 Davidesci, IX 466 Văleni, IX 123 Vânjiu-Mare: H XVII 8 Clo-potiva. Maidan (Liuba-Iana : 7op. sat. M. 107). Nadă nu facem prieteşug, Că nada e bună numai la plug. (A. Paxn P. V. 1881 111 73.) Etimologia cuvântului nadă e slav. * nada. (Tiktin 1029). Otic: H I 7 Slobozia; H I 121 Cazaşu, I 140 Ceacîru, I 189 Filipeşti, I 207 Lacu Rezi, I 252 Naziru, I 269 Slujitorii-Alboteşti, I 367 Tichilesci; I 420 (Brăila). H II 62 Fundeni, II 80 Qăvănesci, II 146 Mărăcineni, II 186 Săgiata, II 203 Scur-ţesci, II 207 Stâlpu, II 311 Satu-nou II 319 Topal; H III 4 Bă-leni, III 87 Cuca, III 102 Cudalbi, III 140 Diocheşti, III 229 Qâneşti, III 266 Lupesci, III 326 Moscu, III 363 Piscu; H IV 11 Băleni-Sărbi, IV 29 Băleni-Români, IV 56 Bilciuresci, IV 86 Cobia, IV 118 Finta, IV 132 Isvoarele, IV 156 Pietroşiţa, IV 185 Poiana, IV 270 Sărdanu ; H V 16 Bailesci, V 104 Căpreni, V 123 Cioroiaşiu, V 169 Fântâna-Banului, V 210 Galiciuica, V 223 Gângiova, V 249 Goesci, V 274 Grindeni, V 281 Gubaucea, V 293 Locusteni, V 313 Mălăesci ; H VI 3 Sârbii, VI 8 Târ-nauca; H VI 16 Albesci, VI 30 Băsesci, VI 44 Bohotin, VI 74 Cosmesci, VI 154 Ibăneşti, VI 172 Mălăesci, VI 182 Olteneşti, VI 215 Stălineşti, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia; H VII 30 Borănesci, VII 69 Cacomionca (Mănucu), VII 76 Ceacu, VII 106 Ciochina, VII 155 Coşereni, VII 171 Dudesci, VII 326 Ograda, VII 423 Pribegii, VII 476 Slobozia VII 485 Socariciu; H VIII , 7 Aroneanu, VIII j 78 Bădeni, VIII i 120 Bivolăria, VIII i 143 Buciumi, VIII! 171 Cârjoala, VIII! 191 Chişcăreni, VIII! 215 Copou, VIII i 237 Crucea, VIII 261 Cucuteni, VIII] 283 Dădesci, VIII j 306 Golăeşti, VIII t 318 Gropniţa, VIII 349 Cotnar, VIII, 356 Horlesci; H VIII, 25 Miroslova, VIII2 83 Podul Iloai, VIII, 99 Popeşti, VIII 2 154 Rădeni, VIII 2 166 Sculeni, VIII 2 183 Şipotele, VIII 2 200 Sirca, VIII 2 206 Stânca, VIII 2 220 Târgu-frumos, V1II2 235 Tomeşti, VIII2 247 Valea-Adâncă, VIII, 251 Voineşti, VIII 2 284 Zaboloteni, VIII 2 296 Zahorna; H IX 155 Băjesci, IX 194 Cetăţeni, IX 231 Glambocel, IX 284 Măţău, IX 497 Voineşti; H X 21 Bistricioara, X 81 Boiştea, X 85 Bozieni, X 119 Buhuş, X 254 Cracaoani, X 208 Dotnna, X 289 Garcina, X 304 Grumă-zeşti, X 317 Gura-Hangu, X 356 Negreşti, X 369 Pângăriţi, X 384 Graşi, X 400 Petricani, X 413 Preuţeşti, X 479 Siliştia, X 500 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 511 Urecheni, X 539 Uscaţii-Răsboeni, X 584 Zenesti; H XI 268 Băicoi, X 289 Brebu, XI 311 Călinesci, XI 340 Măgureni, XI 350 Mălăeşti, XI 373 Nede- 180 AL. BOCĂNEŢU 62 lea, XI 401 Scăeni, XI 418 Stari-Chiojd; H XI 517 Răcoasa; H XII 7 Bălăceanu, XII 105 Budeşti, XII 157 Jîrlău; H XII 288 Borca, XII 301 Broşteni XII 356 Farcaşa, XII 275 Giurgeşti, XII 386 Rotopăneşti, XII 392 Lămăşeni, XII 416 Liteni, XII 431 Mălini, XII 480 Preuţeşti-Uniţi, XII 520 Rădăşani, XII 570 Rugi-noasa, XII 587 Tătăruşi, XII 599 Ţoleşti; H XIII 13 Bogheşti, XIII 21 Bârlad, XIII 218 Huruesci, XIII 235 Ionăşesci, XIII 336 Nicoreşti, XIII 489 Tudor Vladimirescu, XIII 496 Umbrăreşti, XIII 516 Vultureni; H XIV 21 Brănceni, XIV 66 Cioara, XIV 106 Odaia, XIV 224 Spătărei; H XIV 398 Niculiţel, XIV 436 Satu-nou, XIV 446 Somova; H XV 15 Bălăbăneşti, XV 90 Bră-desci, XV 192 Cârlomăneşti, XV 329 Grăjdeni, XV 400 Odaia Bursucani, XV 425 Plopana, XV 437 Pogonesci, XV 474 Tunti-şeni, H XVI 82 Bereasa, XVI 105 Boreşti, XVI 117 Buhăeşti, XVI 152 Deleni, XVI 189 Fereşti, XVI 209 Gârceni, XVI 217 Ipatele, XVI 233 Laza, XVI 272 Mirceşti, XVI 288 Negresei, XVI 311 Tangujei, XVI 339 Valea-rea ; H XVII 96 Haţeg, XVII 311 Siboth, XVII 335 Şina; H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 75 Făget. Otig: H I 171 Cotu-lung; H XII 31 Bogza, H XII 117 Corbu, XII 140 Dediuleşti, XII 175 Obilesci; H XIII 270 Movi-leni; H XIV 377 Luncavita. Ochic: H XVIII 19*Bârseul de jos [Sălagiu], XVIII 306 Visagu. Orcic: H X 32 Bistricioara, Bucovina. Potic: H VIII., 19 Belceşti. Otichei: H III 153 Folteşti. Otincă: H II 29 Chiojdu-Bâsca. Otânc: H XII 97 Buda; H XVI 248 Lipovăţ. Ostei: H II 29 Chiojdu-Bâsca. Oritec: H XVIII 268 Srediştea-mică. Cotior: H XVIII 228 Şugatag. Cichel: H XIV 398 Niculiţel. Râzător: H V 281 Gubaucea; H IX 194 Cetăţeni, H XI 401 Scăeni; XVII 335 Şina. Razul: H VII 485 Socariciu; H XIV 248 Tufeni. Răzuşul: H XVII 66 Haţeg, Bucovina. Răzuitorul: H XI 289 Brebu. Urechet: H XVIII 142 Maidan. Numirea otic e cunoscută tuturor românilor, celelalte numiri se găsesc numai sporadic în regiunile amintite mai sus. Etimologia cuvântului otic e sărb. otik. neosl. otika (Tiktin 1100). Separe că sub influenţa verbului „ating" s’a iscat forma 63 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 181 otănc. Prin schimbarea lui c în g am căpătat forma otig, iar prin pronunţarea muiată a lui /-f-/ > ts s’a ivit o nouă formă ochic şi prin intercalarea unui r — prin asemănare cu ureche şi prin apropierea de acest cuvânt — orcic. Prin apropiere de răsteu, răstei s’a spus probabil osteu şi ostei, apoi forma ostei s’a generalizat. In acest chip, anume sub influenţa lui răstei s’a născut şi forma otichei; acest otichei s’a simţit în unele iocuri ca plural şi din această formă s’a format un singular: otichei. Din acest otichei s’a ivit forma cichel. Potic e contopirea din prepoziţia pe şi otic, din fraze ca „pune mâna pe otic“ sau scurt „pe otic, p’otic, potic“. Oritec e sărb. oritec (Vuk. Steph. Karadschitsch). Răzuş e un derivat din lat. rallum (radula, ralia). Cuvântul românesc nu poate fi postverbal din radere, ci mai curând un *radu (din *radulu, rallum refăcut după raz > râzătoare, căci răzui şi ră(d)zuş presupun ca bază un raz, -uri, din mai vechiul *rad, *razi. (D. R. II, 818). Urechet s’a născut din oritec prin etimologie poporală. Etimologia lui cotior încă nu e stabilită, poate stă în legătură cu scociori, cotiorî, căci cu oticul să scociorăşte, să scutură cormana de ţârină. Cheie: H II 254 Ciobanul; H V 460 Talgraşiu, H XIV 187 Râioasa; H XI 46 Crăciuna de sus, H XI 178 Segarcea-. Chee: H I 269 Slujitorii-Alboteşti; H V 189 Floresci. Cheie e lat. clavis-em (Puşcariu 353). Cobile: H I 367 Tichilesci; H II 186 Săgiata, H II 203 Scurtesci, II 207 Stîlpu, H IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu ; H V 281 Gubaucea, H V 303 Maglavit, V 313 Mălăeşti, V 389 Poiana, H VII 184 Gârbovi, VII 245 Larga, H IX 37 Cătunele despre Motru de sus, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 60 Gura-boului; H XI 311 Călinesci ; H XVII 122 Lisa, XVII 140 Mărgineni, XVII 263 Riudemori, XVII 392 Vaidarecea. Cobâlă: H VIII, 191 Chişcăreni; H VIII, 99 Popeşti; H X 81 Boiştea, X 85 Bozieni, X 110 Buhuş, X 356 Negreşti, X 384 Graşi, X 406 Petricani, X 499 Tazlău, X 505 Timişesti, X 584 Zeneşti; H XII 301 Broşteni, XII 316 Drăgăneşti, XII 475 Giur-gesci, XII 392 Lămăşeni, XII 570 Ruginoasa, XII 599 Ţoleşti. Cobghile: H I 189 Filipeşti; H VII 372 Pioa-Petri, H XII 182 AL. BOCĂNEŢU 64 31 Bogza, XII 157 Jîrlău, XII 173 Obilesci, H XVII 17 Copăcelu, XVII 234 Orlatu, XVII 311 Siboth. Cobgile: H XVII 270 Năsăud Sângiorgiu; XVII 297 Scorei. Iepe: H I 140 Ceacîru ; H VI 172 Mălăesci, H VIII, 99 Baiceni, VIII, 138 Bosia, VIII, 275 Cucuteni, VIII t 299 Găuni; H VIII? 55 Moreni; H XV 15 Bălăbăneşti, XV 127 Cărăpşeşti, XV 264 Dragomiresci; H XVII 270 Năsăud Sângiorgiu, H XVIII 19 Bârseul de jos. Capra: H XVII 142 Maidan. Tragla: H VIII, 7 Aroneanu, VIII, 298 Găuni; H VIII2 24 Miroslava, VIII 2 183 Şipotele, VIII , 247 Valea-Adâncă, H VI 8 Târnauca; H VI 143 Hurduci; XI! 416 Liteni; H XIII 390 Poiana, Bucovina. în faţa şopronului de unelte douăzeci de pluguri stau răsturnate pe cobile, gata de pornit la câmp. (C. Sandu-Aldea D. n. 24). „Plugurile nu mai erau resturnate pe cobile ca în vremurile când erau în Vultureasca, ci desfăcute: plugurile în cară, cotigele atârnate cu un curmei de funie de inima carălor". (C. Sandu-Aldea D. n. 225). Printe glume şi râsete, apoi, un Ţigan lung şi slab ca o cobâlă venea ţupăind pe un cal bălţat: (Sadoveanu, Săm. V 908). Obârşia cuvântului cobila e paleosl Kobyla, „iapă" (Tiktin 379); prin palatalizarea lui b + i s’a născut forma cobgilă. Iraglă e neosl. traglje, cr. sărb. tralje, ung. taraglya (Cihac 402). Şurupuri: H V 132 Ciutura, V 189 Floresci, V 223 Gân-giova, V 303 Maglavit, V 404 Sălcuţa, V 472 Tencăneu; H XIV 385 Viişoara. Etim. cuvântului şurup e russ. sturupu, pol. szrub, szruba, ceh. sroub, neosl. sraub. (Cihac 397). Cotiga: H 1 171 Cotu-lung, 1 189 Filipeşti, I 238 Latinu, 1 252 Naziru, I 315 Surdila-Greci, 1 329 Suţesci, I 385 Viziru; H 11 132 Macsenu, H III 18 Balintesci, III 30 Baneşu, III 38 Băniasa, III 49 Bereşti III 71 Braniştea, III 87 Cuca, III 102 Cudalbi, III 109 Cavadineşti, III 118 Rogojeni, III 140 Diocheşti, III 153 Folteşti, III 246 Jorăsci, III 266 Lupesci, III 280 Măcişeni, III 209 Măluşceni, III 299 Mânjina, III 326 Moscu, III 363 Piscu; III 378 Prodăneşti, III 401 Slobozia-Conache, III 438 Târgu-Bereşti, III 449 Târgu-Bujor, III 475 Ţuţcani, III 498 Vlădesci; 65 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 183 H IV 319 Titu, H VI 16 Albesci, VI 44 Bohotin, VI 74 Cosmesci, VI 82 Deleni, VI 133 Grumăzoaia, VI 143 Hurduci, VI 172 Mă-lăesci, VI 182 Olteneşti, VI 188 Păhneşti, VI 200 Roşieşti, VI 209 Sişcani; H VII 7 Alexeni, VII 184 Gârbovi, VII 390 Poiana, VII 423 Pribegii, VII 476 Slobozia; H VIII 4 289 Galata; H XI 429 Făurei, XI 517 Răcoasa; H XII 7 Bălăreanu, XII 31 Bogza XII 117 Corbu, XII 195 Pădureni, H XIII 3 Barcea, XIII 13 Bogheşti, XIII 21 Bârlad, XIII 26 Brăliăşeşti, XIII 36 Buda, XIII 52 Corbita, XIII 68 Corod, XIII 100 Cosmesci, XIII 116 Crăesci, XIII 127 * Fundeni, XIII 207 Homocea, XIII 218 Huruesci, XIII 235 Jonăşeşci XIII 249 Lespezi, XIII 270 Movileni, XIII 291 Nărtesci, XIII 411 Neguleşti, XIII 321 Nicoreşti, XIII 348 Ocheni, XII 362 Onceşti-Noi, XIII 376 Onceşti-Vechi, XIII 406 Răchitoasa, XIII 469 Ţepu, XIII 482 Ţigănesci, XIII 489 Tudor Vladimirescu, XIII 496 Umbrăreşti, XIII 509 Visureşti; H XV 11 Bacani, XV 15 Bălăbăneşti, XV 30 Blâgeşti, XV 61 Bogdana, XV 68 Bog-dăniţa, XV 90 Brădesci, XV 100 Căbăsci, XV 117 Călimăneşti, XV 127 Cărăpşeşti, XV 150 Cărjeoani, XV 192 Cârlomăneşti, XV 217 Corodeşti, XV 245 Docani XV 307 Fruntişeni XV 344 Ibă-neşti, XV 370 Mânzaţii, XV 392 Obârşeni, XV 400 Odaia Bursucam', XV 409 Perieni, XV 425 Plopana, 437 Pogonesci, XV 451 Prisecani, XV 490 Şendreşti, XV 517 Vindirei; H XVI 133 Codăeşti, XVI 177 Dumeştei, XVI 238 Lipova XVI 259 Mânjeşti, XVI 272 Mirceşti, XVI 282 Munteni de jos, XVI 288 Negreşti, XVI 296 Poenesci, XVI 304 Şteobărăşie, XVI 330 Ţibâneşti, XVI 354 Zapodeni. Cotiuga: H I 23 Brihueşti, I 35 Călineşti, I 46 Cocorăni, I 63 Cristeşti, I 100 Rănghileşti; H 111 310 Mastacani; H VI 3 Sârbii, VI 8 Târnauca, VI 30 Băsesci, VI 50 Boţeşti, VI 56 Buneşti, VI 96 Dodeşti, VI 116 Epureni, 215 Stălinesci, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia; H VIII, 138 Bosia, VIII j 148 Bâr-leşti, Vili , 151 Bulbucani, VIII, 157 Buciumi, Vili, 171 Câr-joala, VIU i 191 Chişcăreni, VIII , 206 Cormarna de sus şi de jos, Vili i 297 Crucea, Vili , 244 Cucuteni, Vili j 283 Dădeşti, Vili i 298 Găuni, Vili { 318 Gropniţa, Vili, 349 Cotnar, Vili i 356 Horlesci ; H VIII, 16 Măcăreşti, Vili 2 21 Mânjesci, Vili 2 25 Miroslava, Vili , 55 Moreni, VIII 2 67 Osoiu, Vili 2 73 Perieni, Vili 2 115 Podul Iloai, Vili 2 99 Popeşti, Vili, 154 Rădeni, Vili, 166 Sculeni, Vili 2 175 Sinesci, Vili 183 Şipotele, Vili, 200 Sirca, VIU, 214 Stornesci, Vili, 220 Târgu-frumos, VIII2 235 Tomeşti, Vili , 251 Voineşti, Vili 2 284 Zaboloteni, Vili, 296 Zahorna ; H X 15 Bărgăoani, X 77 Rădeşti-Preveşti, X 81 Boiştea, X 96 Buhalniţa, X 110 Buhuş, X 130 Cârligu, X 141 Costişa, X 154 Cracaoani, X 208 Domna, X 261 Frumoasa şi Balcani, X 304 Grumăzeşti. X 336 Margina, X 346 Neamţ, X 356 Negreşti, X 369 Pângărâţi, X 384 Graşi, X 388 Torpeşti, X 410 184 AL. BOCĂNEŢU 66 Preuţeşti, X 451 Serbeşti, X 465 Seliştia, X 500 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 509 Topoliţa, X 511 Urecheni, X 539 Uscaţii-Res-boeni, X 556 Valea-Albă, X 585 Zeneşti; H XII 281 Bogdăneşti, XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 316 Drăgăneşti, XII 328 Dolhasca, XII 342 Dolheşti, XII 375 Giurgeşti, XII 386 Roto-păneşti, XII 416 Liteni, XII 431 Mălini, XII 480 Preuţeşti-Uniţi, XII 553 Ruginoasa, XII 599 Ţoleşti; H XIII 390 Poiana, XIII 415 Şendreşti, XIII 449 Stănişeşti; H XIV 436 Satu-nou, H XV 5 Âvrămeşti, XV 264 Dragomiresci; H XVI 97 Bodeşti XVI 105 Boreşti, XVI 112 Buda Răfăilă, XVI 143 Cosmesci, XVI 161 Doagile, XVI 189 Fereşti, XVI 227 Ivăneşti, XVI 248 Lipovăţ, XVI 311 Tangujei, XVI 321 Telejna: Cătigă: H XVII 96 Haţeg, XVII 255 Păucenesci; H XVIII 103 Grădişte. Rotile: H I 7 Slobozia; H I 140 Ceacîru, I 189 Filipeşti, I 207 Lacu Rezi, I 269 Slujitori-Alboteşti, I 367 Tichilesci, 1 420 (Brăila); H 11 117 Glod-Siliştia, 11 126 Lipia, 11 168 Pe-rtoasa, 11 203 Scurţeşti, 11 207 Stîlpu ; H 11 262 Dăeni, 11 300 Rasova, 11 319 Topal; H IV 11 Băleni-Sărbi, IV 29 Băleni-Români, IV 56 Bilciuresci, IV 86 Cobia, IV 118 Finta, IV 156 Pietroşiţa, IV 185 Poiana, IV 198 Raciu, IV 224 Runcul, IV 253 Săcueni, IV 319 Titu, H V 16 Băilesci, V 13 Bărca, V 36 Ba-dăesci, V 55 Boteni, V 71 Breasta, V 83 Bucovăţ, V 98 Calo-păru, V 159 Dobridor, V 169 Fântâna Banului, V 223 Gângiova, V 249 Goesci, V 257 Gogoşiu, V 274 Grindeni, V 281 Gubau-cea, V 288 Isalniţa, V 293 Locusteni, V 297 Măceş de jos, V 303 Maglavit, V 313 Mălăesci, V 356 Pelesci, V 368 Piscu, V 375 Pleniţa, V 389 Poiana, V 404 Sălcuţa, V 408 Scăesci, V V 418 Seaca de câmp, V 442 Selişcia, V 472 Tencăneu; H Vil 30 Borănesci, Vil 69 Cacomionca (Mănucu), Vil 76 Ceacu, Vil 85 Cegani, Vil 106 Ciochina, Vil 134 Cosumbesci, Vil 155 Co-şereni, Vil 171 Dudesci, VII 184 Gârbovi, VII 210 Grindu, VII 245 Larga, Vil 263 Lupşeanu, Vil 3.15 Mărculesci, Vil 326 Ograda, Vil 337 Perieţi, Vil 372 Pioa-Petri, Vil 390 Poiana, Vil 423 Pribegii, Vil 476 Slobozia,Vil 485 Socariciu, Vil 506 Tandarei; K IX 37 Cătunele despre Motru de sus, IX 50 Comăneşti, IX/60 Isverna, IX 115 Sişeşti de jos, IX 123 Vânjiu-Mare; IX 155 Băjesci, IX 188 Bălilesci, IX 194 Cetăţeni, IX 220 Davidesci, IX 231 Glambocel, IX 246 Godeni, IX 284 Măţău, IX 363 Mihăesci, IX 416 Stâlpeni, IX 439 Valea-Mare, IX 483 Vlădesci, IX 497 Voineşti; H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 27 Chilia, XI 40 Con-stantinesci, XI 87 Mogoşeşti, XI 99 Negresei, XI 116 Potcoava, XI 132 Râjleţ-Govora, XI 147 Râjleţ-Vieroş, XI 166 Scorniceşti, XI 178 Segarcea, XI 198 Speneni, XI 220 Valea-Merilor, XI 247 Viişoara Mărunţăi; H XI 268 Băicoi, XI 289 Brebu, XI 311 Că-linesci, XI 356 Mănesci, XI 373 Nedelea, XI 401 Scăesci, XI 67 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 185 389 Proviţa, XI 418 Stari-Chiojd; H XII 173 Obilesci, XU 204 Sgârciţii; H XII 350 Dorna Gura-Negrii; H XIV 17 Bâneasa, XIV 21 Brănceni, XIV 30 Caravaneţ, XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 72 Crângenii, XIV 76 Dracea, XIV 106 Odaia, XIV 152 Papa, XIV 177 Pîrlita, XIV 224 Spătărei, XIV 248 Tufeni, XIV 308 Voivoda; H XIV 416 Peceneaga; H XVII 8 Clopotiva, XVII 17 Copăcelu, XVII 66 Haţeg, XVII 122 Lisa, XVII 140 Mărgineni, XVII 151 Ohaba, XVII 234 Orlatu, XVII 250 Ostrovu, XVII 255 Păucenesei, XVII 263 Riudemori, XVII 297 Scorei, XVII 311 Siboth, XVII 335 Şina, XVII 349 Tintari, XVII 392 Vaida recea, XVII 406 Vestemu, XVII 414 Viţelu, XVII 445 Voila; H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 103 Grădişte, 142 Maidan, XVIII 247 Ne-vrincea, XVIII 268 Srediştea-mică, XVIII 277 Timişoara, XVIII 283 Teregova, XVIII 306 Visagu. Roate : H I 298 Stăncuţa-Stanca, I 348 Tatari, H II 282 Mărleanu ; H II 224 Beilicu, II 311 Satu-nou. H IV 44 Bela, IV 75 Bogaţi, IV 106 Cucuteni, IV 279 Sărdanu; H V 104 Căpreni, V 116 Cetatea, V 123 Ciaroiaşiu, V 132 Ciutura, V 139 Cotofeni, V 189 Floresci, V 210 Galiciuica, V 430 Seaca de pădure, V 460 Talgraşiu ; H Vil 120 Copuzu, VI! 458 Petroi, VII 443 Reviga; H IX 6 Baia de Aramă, Tismana, Padeşu, Cloşeni, Orzesci, Negresei. Ponoarele, Comănesci, Rătezu, Costeni, Godinesci, Pacruea, Racoti, Topesci, Mărăşesci, Obârşia, Busesci, Balta, Mehedinţi, Vulcanu, Gorj, IX 28 Braniştea, IX 43 Cleşneşti, IX 72 Prunişoru, IX 310 Micloşani, IX 375 Schitu-Goleşti, IX 396 Rădesci, IX 466 Văleni, IX 506 Vultureşci; H XI 46 Crăciuna de sus, XI 60 Gura-boului, XI 76 Ibăneşti, XI 85 Mereni, XI 232 Vaja, XI 259 Vlaicu; H XI 340 Măgureni, XI 350 MăJăeşti, XI 380 Ploesciorii, XI 395 Râncezi; H XI 349 Găurile; H XIV 398 Niculitel; H XVI 152 Delenii; H XVIII 261 lapulnic. Rocile: H XVIII Borlova, XVIII 142 Maidan. Rotiţe: H XVIII 19 Bârseul de jos. Dric: H II 221 Zernesci-Călnău; XVII 151 Ohaba, XVII 234 Orlatu, XVII 445 Voila. ___Driculeţ: H XVII 140 Mărgineni, XVII 445 Voila. Teleaga: H II 3 Beceni, II 50 Cilibia, 11 80 Găvănesci, II 146 Mărăcinesci, II 186 Săgiata, II 203 Scurtesci, II 214 Tăbă-resci, II 221 Zernesci-Călnău, H V 447 Simnicu; H Vili 2 99 Popeşti; X 310 Grumăzeşti, H XVIII 75 ‘Făget; H Vil 520 Ră-dăşani. Teliga: H I 140 Ceacîru. Telega: H I 262 Ruseţ. 7eleguţa: H XII 275 Baia, XII 520 Rădăşani, H XVII 270 Năsăud Sângeorgiu, H XVIII 228 Şugatag, Bucovina. Căruţ: H II 29 Chiojdu-Bâsca, H XVIII 46 Bucova. Căroaie: Ardeal, (T. Pameile Agr. 37). 186 AL. BOCĂNEŢU 68 Cârlige: T. Pamfile Agr. 38. Opintia boii mereu opintia şi sufla greu şi cotiga scârţiia şi calea se’ngreuia. {Al. P. p. 98/11). „apoi biciul cade şi cotiuga se urneşte clămpănind din încheeturi (M. Sadoveanu. Cânt. Am. 180). Originea cuvântului cotigă pare că stă în legătură cu lat. „cotus": plaustri rustici species (Du Cange); cotium: currus ungaricum, 'vehiculum, (A. Bartal). Cotigă ar putea fi o contaminare din cotus -)- carruca, deoarece ambii termini sânt înrudiţi semasio-logeşte. Prin influenţa lui car s’a spus şi cătigă sau cărtigă. „U“ din cotus pare a fi un y grecesc, care în latineşte se pronunţa / şi apoi u, iar mai târziu iu. Roate e lat. rota; rotile pare a fi lat. rotula; şi rotiţe e deminutiv. dela roate. Dric e magh. derek > mijloc, turc. direk (Tiktin 576). Teleagă e paleorus. telega > car, pol. telega, bulg. talega, neosl. taliga. neogr. raXîr.a. (Cihak 406). Căruţ, căroaie e lat. carrum > car -f- suf. — uţ, şi suf. -oi. Părţile cotigei sau teleguţei Gresie: H IV 253 Săcueni, H IX 231 Glambocel. Perinoc: H Vili, 120 Bivolăria, VIII 143 Buciumi, Vili, 215 Copou, Vili2 269 Voineşti. Scaun: H IX 155 Băjesci, IX 268 Hârtiesci, IX 310 Miclo-şani, IX 452 Valea-mare, IX 466 Văleni. Spetează: H Vili t 143 Buciumii. Căpătâiul: H I 140 Ceacîru, I 348 Tatari; H V 281 Gu-baucea, V 297 Măceş-de-jos, V 375 Pleniţa. H Vil 106 Ciochina, VII 120 Copuzu, Vil 210 Grindu, Vil 263 Lupşeanu, Vil 372 Pioa-Petri, Vil 390 Poiana, Vil 423 Pribegii; H X 261 Frumoasa şi Balcani, X 304 Grumăzeşti; H XVII 392 Vaidarecea; H XVIII 19 Bârseul de jos. Pod sau podeciorul: H XVII 445 Voila. Aşternutul: H Vil 85 Cegani. Căluş: H IV 279 Sărdanu. Broasca: H I 252 Naziru, H 11 3 Beceni, 11 89 Găvănesci, H XU 219 Slobozia, XII 173 Obilesci, H XIII 152 Găiceana; XV 100 Căbăsci, XV 192 Cârlomăneşti. 69 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 187 Fălcele: H XVII 151 Ohaba, XVII 234 Orlatu, XVII 392 Vaidarecea, XVII 425 Viştea inferioară, XVII 445 Voila. Lişiţe: H IX 439 Valea-mare, H XI 395 Râncezi. Gemănare: H XVII 234 Orlatu, Bucovina, VI 172 Mălăesci. Braticu: H VI 132 Răjleţ-Govora. Proţap: H I 23 Brihueşti, I 100 Rânghileşti ; H VIII] 191 Chişcăreni; H IX 60 Isverna, H XI 438 Găurile, XI 517 Răcoasa; H XV 264 Dragorniresci, H XVII 255 Păucenesci, H XVIII 103 Grădişte, XVIII 228 Şugatag. Pravăţ: H V 257 Gogoşi», H 274 Grindeni, V 281 Gu-baucea, V 447 Şimnicu, H IX 123 Vânjiu-mare, H XI 85 Mereni, XI 87 Mogoşeşti,*XI 99 Negreşti, XI 116 Potcoava, XI 259 Vlaicu. Potândichea: H XVII 122 Lisa. Ţeitoarea : H XVII 66 Haţeg. Gânj: H II 89 Găvănesci, H 11 56 Bilciuresci, IV 253 Să-cueni, H 279 Sărdanu ; H XII 14 Dediuleşti, XII 227 Thâm-boesci; H 111 144 Fărţăneşti. Chişer: H V 123 Cioroiaşiu, V 210 Galiciuica, V 257 Go-goşiu, V 368 Piscu; H Vil 337 Perieţi, H IX 43 Cleşneşti, IX 155 Băjesci, IX 452 Valea-mare, H XI 418 Stari-Chiojd. Gujbă: H XVII 66 Haţeg; H XVIII 75 Făget, XVIII 277 Timişoara, H IX Isverna. Banta: H IV 86 Cobia. Potâng: H I 7 Slobozia; I 36 Călineşti, I 46 Cocorăni, 163 Crâsteşti, I 100 Rânghileşti. H I 140 Ceacîru, 189 Filipeşti; 1 238 Latinu, 1 252 Naziru, I 262 Ruseţ, I 287 Slujitorii-AIboteşti, 1 198 Stăncuţa-Stanca, I 329 Suţesci, I 348 Tatari, I 367 Tichi-lesci, I 385 Viziru; 420 Brăila, H II 3 Beceni, 11 80 Găvănesci, 11 117 Glod-Siliştia, 11 214 Tăbăresci, H 111 18 Baltinesci, 11130 Baneşu, 11138 Baniasa, 111 49 Bereşti, 111 71 Braniştea, 111 118 Rogojeni, lîl 140 Diocheşti, 111 228 Gâneşti, 111 266 Lupesci, 111 290 Mălusceni, 111 299 Mânjina, 111 310 Mastacani, 111 363 Piscu, 111 387 Siviţa, 111401 Slobozia-Conache, 111 449 Târgu-Bujor, 111 464 Tuluceşti, 111 498 Vlădesci, H IV 44 Bela, IV 55 Bilciuresci, IV 87 Cobia, IV 132 Isvoarele, IV 185 Poiana, IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu, IV 312 Slobozia-Moara, H V 16 Băilesci, V 71 Breasta, V 210 Galiciuica, V 223 Gângiova, V 281 Gubaucea, V 293 Locusteni, V 375 Pleniţa, V 389 Poiana, V 442 Seliscia-Crucii, V 460 Talgraşiu, V 472 Tencăneu, V 483 Vella; H VI 3 Sârbii, H VI 63 Covasra, VI 82 Deleni, VI 116 Epureni, VI 182 Olteneşti, VI 209 Sişcani, VI 30 Băseşci, VI 133 Grumăzoaia ; H VII 120 Copuzu, Vil 171 Dudesci, Vil 184 Gârbovi, Vil 245 Larga, Vil 263 Lupşeanu, Vil 337 Perieţi, Vil 390 Poiana, Vil 423 Pribegii, Vil 443 Reviga, VII 476 Slobozia; H Vili j 7 Aro -neanu, Vili i 78 Bădeni, Vili i 99 Băiceni, Vili t 109 Belceşti, Vili { 138 Bosia, VIII x 143 Buciumi, Vili x 148 Bârleşti, Vili, 151 Bul- 188 AL. BOCĂNEŢU 70 bucani, VIII i 171 Cârjoala, VIII 4 207 Cormarna de sus şi de jos, Vili, 215 Copou, Vili, 261 Cucuteni, VIU, 283 Dădesci, Vili, 289 Galata, Vili 4 306 Gălăeşti, Vili i 314 Goroni, Vili , 328 Gropniţa, Vili i 349 Cotnar, Vili, 356 Horlesci; H VIII 2 55 Mo- reni, V1U2 67 Osoiu, VU12 73 Perieni, VIII2 117 Prisecani, Vili., 154 Rădeni, Vili 2 175 Sinesci, Vili 2 183 Şipotele, Vili 2 200 Sirca, Vili 2 214 Stornesci, Vili 2 228 Târgu-frumos, Vili 2 235 Torneşti. VIII 2 260 Voineşti, Vili 2 296 Zahorna ; H IX 60 isverna, IX 155 Băjesci, IX 188 Bălilesci, IX 231 Glambocel, IX 284 Măţău, IX 396 Rădesci, IX 416 Stâlpeni, IX 429 Ţiţesci, IV 483 Vlădesci, H X 77 Bădeşti-Preveşti, X 81 Boiştea, X 85 Bozieni, X 96 Buhalniţa, X 110 Buhuş, X 154 Cracaoani, X 208 Domna, X 261 Frumoasa şi Balcani, X 277 Galu, X 289 Garcina, X 317 Gura-Hangu, X 326 Humuleşti, X 336 Margina, 346 Neamţ, X 356 Negreşti, X 378 Petricani, X 384 Graşi, X 410 Preuţeşti, X 465 Seliştea, X 489 Talpa, X 500 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 518 Uscaţii, X 539 Uscaţii-Resboeni, X 556 Valea-Albă; H XI 27 Chilia, X 46 Crăciuna de sus, XI 87 Mogoşeşti, XI 116 Potcoava, XI 220 Valea-Merilor, XI 247 Viişoara-Mărunţei, H XI 289 Brebu, XI 311 Călinesci, XI 373 Nedelea, XI 418 Stari-Chiojd, H XI 438 Găurile, XI 490 Năruja, XI 506 Palteni, XI 517 Ră-coasa, H XII 7 Bălăceanu, XII 31 Bogza, XII 97 Buda, XII 117 Corbu, XU 140 Dediuleşti, XII 157 Jirlău, XII 173 Obilesci, Xli 195 Pădureni, XII 275 Baia, XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 328 Dolhasca, XII 342 Dolheşti, XII 386 Rotopăneşti, XII 392 Lămăşeni, XII 416 Liteni, XII 520 Rădăşani, XII 570 Rugi-noasa, XII 587 Tătăruşi, XII 599 Ţoleşti, H XIII 14 Bogheşti, XIII 21 Bârlad, XIII 26 Brăhâşeşti, XIII 51 Corbiţa, XIII 68 Corod, XIII 127 Fundeni, XIII 152 Găiceana, XIII 207 Homocea, XIII 218 Huruesci, XIII 235 Ionăşeşti, XIII 249 Lespezi, XIII 270 Movileni, XIII 291 Nărtesci, XIII 311 Neguleşti, XIII 321 Nicoreşti, XII 348 Ocheni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 406 Răchitoasa, Xlll 449 Stănişeşti, XII 482 Ţigănesci, Xlll 489 Tudor Vladimirescu, Xlll 496 Umbrăreşti, Xlll 502 Valea-rea, H XIV 8 Bălţaţi, XIV 21 Brănceni, XIV 66 Cioara, V1V 106 Odaia, XIV 152 Papa, XIV 187 Râioasa, XIV 351 Garvani, XIV 359 Hagighiol, XIV 277 Luncaviţa, XIV 398 Niculiţel, XIV 417 Peceneaga, XIV 436 Satu-nou; H XV 15 Bălăbăneşti, XV 81 Bogeşti, XV 90 Brădesci, XV 117 Călimăneşti, XV 192 Cărlomăneşti, XV 233 Costesci, XV 245 Docani, XV 329 Grăjdeni, XV 359 Lungesci, XV 425 Plopana, XV 437 Pogonesci, XV 451 Prisecani, XV 474 Tunti-şeni, XV 490 Şendreşti, XV 503 Stănuesci, XV 508 Bogdăneşti, H XVI 304 Şteobărăşie, XVI 311 Tangujei, XV 351 Zapodeni, H XVII 8 Clopotiva, XVII 17 Copăcelu, XVII 66 Haţeg, XVII 122 Lisa, XVII 140 Mărgineni, XVII 151 Ohaba, XVII 234 Orlatu, XVII 250 Ostrovu, XVII 255 Păucenesci, XVII 297 Scorei, XVII 71 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 189 311 Siboth, XVII 335 Şina, XVII 343 Spinu, XVII 349 Ţintari, XVII 369 Tohanu-Vechiu, XVII 406 Vestemu, XVII 425 ’Viştea inferioară, XVII 445 Voila; H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 19 Bârseul de jos, XVIII 26 Borlova, XVIII 46 Bucova, XVIII 75 Făget, XVIII 103 Grădişte, XVIII 228 Şugatag, XIII 247 Nevrin-cea, XVIII 306 Visagu. * Potănchu: H III 152 Folteşti. Potăncu : H II 3 Beceni; H IX 28 Braniştea, IX 123 Vân-jiu-Mare, H IX 474 Văleni, H XII 239 Vişani. Mâţa: H XVIII 142 Maidan. Otânc: H XI 395 Râncezi. Belciug : Liuba-Jana Top. s. Maidan 107; Bucovina. Etimologia cuvântului gresie e alb. găresa (Tjktin 700 şi Dicţ. Acad. Tom. II, 306). Perinoc e un derivat dela perină, bulg. sărb. perina (Tiktin 1146 şi 1147;. - Scaun e lat. scamnum (Puşcariu 1546). Spetează e lat. spatha- am (Puşcariu 1616) -j- suf. -easă. Căpătăiu e lat. capitaneus (Puşcariu 274). Pod e paleosl. podu (Tiktin 1197). Aşternut e un adiectiv verbal dela verbul lat. asterno>ere (Dicţ. Acad. 329). Cătuş e probabil cal -j- suf. -uş (Tiktin 269). Broască e lat. pop. * brosca-am (Dicţ. Acad. 653). Fălcele e deminutivul dela fălcă, (derivat prin suf. -eâ), întrebuinţat numai în sensuri figurată, fălcele. Et lat. *falca-am (Dicţ. Acad. Tom. II, 36 şi 37). Lişiţă e sărb. rut. liska, rus. lysuha, pot. lyska (Tiktin 905). Gemănare e lat. geminara (Tiktin 670. Cfr. şi Dicţ. Acad. Tom. II 246: gemănare derivat din gemene, prin suf. instr. -are). Proţap stă în legătură cu paleosl. oepa, cepati, neosl. precep, procep (Cii-iac 430 şi 431). Pravaţ e paleosl. pravu > drept, praviti > a conduce, a îndrepta, neosl. pravec > direcţiune, cr. sărb. pravac. (Cihac 287). Potâng e cr. sărb. poteg, potega, magh. pating, ceh. poteh, pol. paciang, cfr. slav. *potengu (Tiktin 1224). Cancel înclină a crede că ar fi din ungur. (P. Cancel: Term. sl. de plug. îndr. p. 25—27). Potândiche e o contaminare din potâng şi tendiche > lat. tendicula cu sincoparea lui u. 190 AL. BOCĂNEŢU 72 Ţeitoare e un derivat dela verbul a ţine, ceitoare e lat. *clavitoria sau *clavataria (dela clavis) chee (Tiktin 335); se pare că ceitoare sau cheotoare prin influenţa verbului a ţine a devenit ţeitoare. Gânj e paleoslav. *gazrw „nuia“ (rus. guz, „funie“ ; bulg. găz „îndoitură") (Dicţ. Acad. Tom. II 224 şi Tiktin 681). Originea cuvântului chişer e necunoscută. Gujbă e magh. guszba (siv. ganiva, paleosl. ganzvica, bulg. gaiva) (Tiktin 707). Banta e pol. bant., russ. pantu, magh. pânt, nemţ. Bând. (Tiktin 155). în limbele slave şi la noi bantă e din germ. Bând = legătură (Dicţ. Acad. 483). Potâng a devenit cu trecerea lui g în c, potânc sau şi potânchu, iar sub influenţa cuvântului otic s’a ivit forma otânc. Mâţă e un cuvânt onomatopoetic ca alb. mitsa, germ. Miez (Tiktin 998). Belciug e paleosl. belucugo (Tiktin 174 şi Dicţ. Acad. 538). Schimbătoare-. H I 140 Ceacîru, I 189 Filipeşti, I 252 Na-ziru, I 298 Stăncuţa-Stanca, I 348 Tatari, I 385 Viziru, H II 3 Beceni, II 80 Găvănesci, II 117 Glod-Silisţia, II 146 Mărăcineni, II 186 Săgiata, H II 262 Dăeni, H 111 71 Braniştea III 118 Ro-gojeni, III 246 Jorăsci, III 299 Mânjina, H Vil 69 Cacomionca (Mănucu), VII 76 Ceacu, Vil 85 Cegani, Vil 106 Ciochina, Vil Î20 Copuzu, Vil 234 Cosumbesci, Vil 171 Dudesci, Vil 210 Grindu, Vil 245 Larga, Vil 263 Lupşeanu, Vil 326 Ograda, Vil 358 Petroi, Vil 372 Pioa-Petri, Vil 390 Poiana, Vil 423 Pribegii, Vil 443 Reviga, Vil 485 Socariciu, H Vili, 143 Buciumi, H IX 268 Hârtiesci, H XII 31 Bogza, H XIII 3 Barcea XIII 14 Bogheşti, XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 127 Fundeni, XIII 152 Găiceana, XIII 249 Lespezi, XIII 270 Movileni, Onceşti-Noi, XIII 469 Ţepu, H XIV 359 Hagighiol, XIV 377 Luncaviţa, H XV 90 Brădesci, XV 117 Călimănesci, XV 329 Grăjdeni, XV 503 Stănuesci, H XVII 8 Clopotiva XVII 17 Copăcelu, XVII 234 Orlatu XVII 270 Năsăud-Sângiorgiu, XVII 297 Scorei, XVII 349 Ţinţari, H XI 311 Căli-nesci, XI 340 Măgureni. Schimboaie: H III 18 Balintesci, H VI 16 Albesci, VI 188 Păhneşti, H Vili, 109 Belceşti, Vili, 283 Dădesci, Vili , 306 Golăeşti, VIII x 314 Goroni, VIII 349 Cotnar, H Vili 2 67 Osoiu, VIU2 U9 Prisecani, VIU2 235 Tomeşti, H X 77 Bădeşti-Preveşti, X 96 Buhalniţa, X 130 Cârligu, X 141 Costişa, X 154 Cra-caoani, X 208 Domna, X 424 Schitu-Răpciune, X 489 Talpa, X 73 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 191 500 Tăzlău, X 505 Timişeşti, H XII 342 Dolheşti, X!1 375 Giur-gesci, XII 553 Ruginoasa, X 587 Tătăruşi, H XIII 449 Stănişeşti, XIII 489 Tudor Vladimirescu, H XV 61 Bogdana, XV 425 Plo-pana, XV 490 Sendreşti, H XVI 161 Doagile, XVI 311 Tangujei, XVI 330 Ţibănesci, H XVII 414 Viţelu. Schimboi: H III 30 Baneşu, III 140 Diocheşti, III 409 Smulţi, III 438 Târgu-Bereşti, H VIII, 151 Bulbucam, H XVI 105 Boreşti, XVI 227 Ivăneşti, XVI 238 Lipova, XVI 248 Lipovăî, XVI 354 Zăpodeni. Tindeche: H XI 40 Constantinesci, XI 85 Mereni, XI 116 Potcoava, XI 132 Râjleţ-Govora, XVII 234 Orlatu, XVII 297 Scorei, XVII 406 Vestemu, XVII 425 Viştea inferioară. Tindeica: H XVII 392 Vaidarecea. Cecată: H XVII 414 Viţelu. Mutătoare: H XIII 100 Crăesci, XIII 116 Crăesci. Mâna: H IV 56 Bilciuresci, IV'75 Bogaţi, IV 86 Cobia, IV 132 Isvoarele, IV 253 Săcureni, IV 319 Titu, 156 Pietroşiţa, IV 279 Sărdanu, H IX 6 Baia-de-Aramă, Tismana, Padeşu, Cloşeni, Orzesci, Negoesci, Ponoarăle, Comănesci, Rătezu, Costeni, Go-dinesci, Pocruea, Racoţi, Topesci, Măreşesci, Obârşia, Busesci, Balta, Mehedinţi, Vulcanu, Gorj, IV 43 Cleşneşti, H IX 143 Al-besci, IX 155 Băjesci, IX 231 Glambocel, IX 363 Mihăesci, IX 375 Schitu-Golesci, IX 396 Rădesci, IX 466 Văleni, H XI 17 Bălănesci, XI 40 Constantineni, XI 76 Ibăneşti XI 85 Mereni, XI 116 Potcoava, XI 259 Vlaicu XI 27 Chilia, XI 63 Covasra. Mănuşa: H VIII 4 244 Cucuteni. Stinghie: H I 238 Latinu, H XV 374 Tuntişeni. Struneală: H XV 344 Ibăneşti. Regulatorul: H I 63 Cristeşti, H II 117 Glod-Siliştia, H IV 156 Pietroşiţa, IV 224 Runcul; H V 29 Bărca, V 71 Breasta, V 83 Bucovăt, V 98 Calopăru, V 288 Isalniţa, V 368 Piscu, V 408 Săcueni, V 442 Seliscia-Cruci, H VIII 2 284 Zaboloteni, H IX 246 Godeni, IX 310 Micloşani, IX 451 Serbeşti, H XIV 106 Odaia, XIV 248 Tufeni. Sabie: H XVIII 142 Maidan şi Liuba-Jana p. 107. Lăsătoare: H XI 401 Scăeni. Lopăţica: H I 63 Cristeşti. Crivele: H IV 44 Bela, H VII 155 Coşereni, H IX 155 Băjesci, IX 188 Bălilesci, IX 246 Godeni, IX 268 Hârtiesci, IX 310 Micloşani, IX 363 Mihăesci, IX 375 Schitu-Golesci, IX 466 Văleni, IX 483 Vlădesci. Slobozitorul: H II 29 Chiojdu-Bâsca. Cocârlă: H VI 8 Târnauca, H VIIIx 120 Bivolăria, VIIIx 206 Cormarna de sus şi de jos, VIIIt 215 Copou, VIII, 261 Cucuteni, H VI1I2 34 Miroslava, V1II2 284 Zaboloteni. 192 AL. BOCĂNEŢU 74 Cocârjata: H XV 245 Docani, XV 359 Lungesci, H I 100 Rânghileşti. Corţofala: H XVIII 19 Bârseul de jos. Dric: H 62 Fundeni. Strâmbar: H V 116 Cetatea, V 169 Fântâna-Banului, V 210 Galiciuica, V 472 Tencăneu. Gărloafa, schimbătoare dela roatele plugului (Frâncu-Canrea „Rom. din Munţii Apuseni (Moţii) p. 100). Corloboaie şi schimboaie, la Al. Viciu „Glosar de cuvinte dialectate din Ardeal“ 1906, p. 36 şi 79. Originea cuvântului schimbătoare e lat. * excambio-are (Puşcariu 1548), şi anume e un derivat deverbal cu suf- oiu, cu înţeles de nomina actoris şi de numiri de instrumente (D. R. III 664). Dela postverbalul schimb s’a format cu ajutorul sufixelor -oiu, -oaie-, schimboiu, schimboaie. Deoarece se spune otic şi ochic, tigae şi chigae s’a putut spune, — existând în limbă conştiinţa că unui „chi“ îi corespunde în unele cazuri un „ti“ — şi ştiimboaie în loc de schimboaie. Tindeche e lat. tendic(u)la (Puşcariu 1738). Cecată pare a fi înrudit cu cecău, cec > magh. csako > coif (Tiktin 319). Mutătoare e lat. muto > are, şi anume e adjectivul verbal. Mănuşă e lat. manus suf. -uşă. Stinghie e paleosl. stigno, stegno, neosl. cr. sărb. stegno (Cihac 368). Struneaiă stă în legătură cu a struni din paleosl. struna > strună -f- suf. -eală (Cihac 377). Sabie e paleosl. sablja (Cihac 322). Lăsătoare e adjectivul verbal dela verbul las > lat. laxo -are (Puşcariu 945). Lopăţică e lopată -j- suf. -ică; lopată e paleosl. lopata (Tirtin 922). Crivea se pare că stă în legătură cu crivală, crivac din paleosl. Krivu > strâmb, curb (Tiktin 498), Slobozitoriul e derivat dela slobozi paleosl. svoboditi neosl. svoboden, cr. sărb. slobodan, sloboditi (Cihac 348). Originea cuvintelor cocărlă, corţofală, cocârţala, încă nu e cunoscută. 75 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 193 Dric e turc. direk = uşor, columnă, magii, derek = trun-chiu, mijloc (Tiktin 576). Strâmbar e derivat dela strâmb > strambus-a-um (Puş-cariu 1658). Etimologia cuvintelor gârloafă şi corloboaie e necunoscută. Cârlig: H I 252 Naziru, 1 348 Tatari, I 385 Viziru, H II 3 Beceni, II 50 Cilibia, II 80 Qăvănesci, II 117 Glod-Siliştea, H III 18 Balintesci, III 30 Baneşu, III 71 Braniştea, III 118 Ro-gojeni, III 140 Diocheşti, III 228 Gâneşti, III 246 Jorăsci, III 326 Moscu, III 409 Smulţi, III 498 Vlădesci, H IV 75 Bogaţi, IV 86 Cobia, IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu, IV 319 Titu, H V 16 Băilesci, V 139 Cototeni, V 159 Dobridor, V 181 Gubaucea, V 356 Pelesci, V 460 Talgraşiu, H VI 8 Tărnauca, VI 16 Albesci, VI 63 Covasra, VI 74 Cosmesci, VI 143 Hurduci; H Vil 210 Grindu, H Vili2 269 Voinesci, H IX 72 Prunişoru, IX 155 Bă-jesci, IX 310 Micloşani, IX 363 Mihăesci, IX 466 Văleni, H X 77 Bădeşti-Preveşti, X 96 Buhalniţa, X 489 Talpa, X 539 Uscaţi-Resboeni, H XI 17 Bălănesci, XI 40 Constantinesci, XI 76 Ibă-neşti, XI 85 Mereni, XI 87 Mogoşeşti, XI 99 Negresei, XI 132 Răjleţ-Govora, XI 232 Vaţa, H XII 31 Bogza, XII 219 Slobozia, H XIII 348 Ocheni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 509 Visureşti, H XV 50 Blăgeşti, XV 100 Căbăsci, XV 192 Cârlomăneşti, XV 245 Docani, XV 307 Fruntişeni, XV 329 Grăjdeni, XV 490 Şen-dreşti, XV 503 Stănuesci, H XVI 161 Doagile, XVI 311 Tangujei, XVI 339 Valea-rea, H XVII 8 Clopotiva, XVII 66 Haţeg, XVII 151 Ohaba, XVII 250 Ostrovu, XVII 270 Năsâud-Sângeorgiu, XVII 414 Viţelu ; H XVIII 103 Grădişte. Cârligar: H V 447 Şimnicu. Trăgătoare: H XV 150 Cârjeoani, H VIU2 34 Miroslava. Irăgaciu: H X 304 Grumăzeşti. Dreptar : H V 116 Cetatea, V 169 Fântâna-Banului, V 275 Pleniţa, V 442 Seliscia-Crucii, V 472 Tencăneu; H Vil 69 Caco-nionca (Mănucu), 76 Ceacu, VII 85 Cegani, Vil 106 Ciochina, Vil 120 Copuzu, Vil 134 Cosumbesci, Vil 171 Dudesci, Vil 245 Larga, VII 263 Lupşeanu, Vil 326 Ograda, Vil 358 Petroi, Vil 390 Poiana, VII 443 Reviga, Vil 485 Socariciu. Luminare: H V 104 Căpreni. Originea cuvântului cârlig e lat. calabricem (DR. III 1090). Trăgătoare e adjectivul verbal dela verbul a trage > *trago, -ere (Puşcariu 1752). Trăgaciu e un derivat ca nomen agens, dela trupina prezentului verb. trag -f- suf. -aciu. Lumânare e lat. luminare (Puşcariu 992). «Codrul Cosminului" II 13 194 AL. BOCĂNEŢU 76 Tâtijală: H I 23 Brihueşti, I 63 Cristeşti, H I 121 Cazaşu, I 140 Ceacîru, I 171 Cotu-lung, I 252 Naziru, I 269 Slujitorii-Alboteşti, I 348 Tatari, 1 367 Tichilesci, H II 29 Chiojdu-Bâsca, II 62 Fundeni, II 80 Găvănesci, II 117 Glod-Siliştea, II 244 Beilicu, II 254 Ciobanul, II 311 Satu-nou, II 319 Topal, H IV 44 Bela, IV 56 Bilciuresci, IV 86 Cobia, IV 118 Finta, IV 198 Raciu, IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu, H V 16 Băilesci, V 36 Bădesci, V 104 Căpreni, V 116 Cetatea, V 123 Cioroiaşiu, V 132 Ciutura, V 139 Cotofeni, V 159 Dobridor, V 169 Fântâna Banului, V 189 Floresci, V 210 Galiciuica, V 223 Gângiova, V 249 Goesci, V 274 Grindeni, V 281 Gubaucea, V 288 Isalnita, V 293 Locusteni, V 303 Maglavit, V 313 Mălăesci, V 320 Meli-neşti, V 356 Pelinesci, V 381 Plosca, V 404 Sălcuţa, V 408 Scăesci, V 418 Seaca de câmp, V 442 Seliscia-Crucii, V 472 Tencăneu, H Vil 30 Borănesci, Vil 69 Cacomionca (Mănucu), Vil 76 Ceacu, Vil 155 Coşereni, Vil 171 Dudesci, VII 184 Gârbovi, VII 245 Larga, Vil 263 Lupşeanu, Vil 315 Mărculesci, Vil 326 Ograda, Vil 337 Perieţi, Vil 358 Petroi, Vil 372 Pioa-Petri, Vil 484 Socariciu, Vil 506 Tandarei, H Vili j 7 Aroneanu, Vili ( 78 Bădenii, VIII 4 99 Băicenii, VIII i 109 Belceşti, VIII 4 148 Bâr-leşti, VIII, 151 Bulbucam, Vili, 191 Chişcăreni, VIU t 208 Cor-marna de sus şi de jos, Vili, 215 Copou, Vili3 297 Crucea, Vili,! 244 Cucuteni, Vili, 283 Dădesci, Vili, 298 Găuni, VIII, 318 Gropniţa, H Vili2 21 Mânjeşti, VIU2 55 Moreni, VIII., 83 Podul Iloai, Vlll2 99 Popeşti, Vlll2 183 Şipotele, VIII., 200 Sirca, Vlll2 214 Stornesci, VIU2 228 Târgu-frumos, VUJ2 251 Voineşti, Vlll2 284 Zaboloteni, VIU y 296 Zahorna, H IX 6 Baia-de-Aramă, Tis-mana, Padeşu, Cloşeni, Orzesci, Negresei, Ponoarăle, Comănesci, Rătezu, Costeni, Godinesci, Pacruea, Racoţi, Topesci, Mărăsesci, Obârşia, Busesci, Balta, Mehedinţi, Vulcanu, Gorj; IX 28 Braniştea, IX 37 Cătunele, despre Motru de sus, IX 43 Cleşneşti, IX 60 Isverna, IX 115 Sişeşti de jos, H IX 155 Băjesci, IX 220 Davidesci, IX 231 Glambocel, IX 246 Godeni, IX 268 Hârtiesci, IX 396 Rădesci, IX 416 Stâlpeni, IX 429 Ţiţesci, IX 452 Valea-Mare, IX 474 Văleni, IX 483 Vlădesci, H X 5 Bălţăteşti, X 110 Buhuş, X 141 Costişa, X 154 Cracaoani, X 261 Frumoasa şi Balcani, X 310 Grumăzeşti, X 326 Humuleşti, X 346 Neamţ, X 356 Negresei, X 388 Torpeşti, X 400 Petricani, X 413 Preu-ţeşti, X 505 Timişeşti, X 511 Urecheni, X 584 Zeneşti, H XI 40 Constantinesci, XI 99 Negresei, XI 147 Răjleţ-Vieroş, XI 166 Scorniceşti, XI 178 Segarcea, XI 108 Speneni, XI 233 Vaţa, XI 247 Viişoara-Mărunţăi, H Al 268 Băicoi, XI 340 Măgureni, XI 350 Mălăesci, XI 364 Mărgineni, XI 373 Nedelea, XI 429 Făurei, XI 438 Găurile, XI 517 Răcoasa, H VI 8 Tărnauca, VI 30 Băseşci, VI 50 Boteşti, VI 56 Buneşti, VI 63 Covasra, VI 82 Deleni, VI 116 Epureni, VI 125 Găgeşti, VI 172 Mălăesci, VI 77 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 195 188 Păhneşti, VI 200 Roşieşti, VI 209 Şişcani, VI 215 Stănileşti, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Sbieroaia, H XII 7 Bălăceanu, XII 31 Bogza, XII 117 Corbu, XII 195 Pădureni, H XU 275 Baia, XII 281 Bogdăneşti, XII 288 Borca, XII 301 Broşleni, XII 316 Dră-găneşti, XII 342 Dolbeşti, XII 356 Farcaşa, XII 375 Giurgeşti, XII 386 Rotopăneşti, XII 392 Lămăşeni, XII 416 Liteni, XII 480 Preuţeşti-Uniţi, XII 553 Ruginoasa, Xli 599 Ţoieşti, H XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 36 Buda, XIII 52 Corbiţa, XIII 82 Corod XIII 258 Motoşeni, XIII 270 Movileni, XIII 291 Nărtesci, XIII 311 Neguleşti, XIII 336 Nicoreşti, XIII 348 Ocheni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 376 Onceşti-Vechi, XIII 390 Poiana, XIII 449 Stăni-şeşti, XIII 469 Ţepu, XIII 509 Visureşti, H XIV 21 Brănceni, XIV 30 Caravanef, XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 66 Cioara, XIV 152 Papa, XIV 248 Tufeni, XIV 351 Garvani, XIV 377 Lnnca-viţa, H XV 5 Avrămeşti, XV 11 Bacani, XV 15 Bălăbăneşti, XV 68 Bogdăniţa, XV 100 Căbăsci, XV 150 Cârjeoani, XV 192 Cârlo-măneşti, XV 217 Corodeşli, XV 245 Docani, XV 264 Drago-miresci, XV 279 Epureni, XV 307 Fruntişeni, XV 329 Grăjdeni, H XV 344 lbăneşti, XV 359 Lungesci, XV 370 Mânzaţii, XV 437 Pogonesci, XV 503 Stănuesci, XV 508 Bogdănesci, XV 517 Vin-direi, H XVII 18 Copăcelu, XVII 66 Haţeg, XVII 140 Mărgineni, XVII 151 Ohaba, XVII 234 Orlatu, XVII 255 Păucenesci, XVII 297 Scorei, XVIJ 335 Şina, XVII 343 Spinu, XVII 405 Vestemu, XVII 445 Voila, H XVIII 26 Borlova, XVIII 103 Grădişte, XVIII 142 Maidan, XVIII 247 Nevrincea, XVIII 268 Srediştea-mică, XVIII 283 Teregova, XVIII 306 Visagu. Tânja : H XVII 335 Şina. Tânjeala: H IX 50 Comăneşti. Tânjeloiu : H I 252 Naziru,» H IV 86 Cobia, H. VI 16 Al-besci, VI 56 Buneşti, VI 188 Păhneşti, H VIII l 99 Bâicenii, Vili, 143 Buciumi, VIII i 171 Cârjoala, Vili t 244 Cucuteni, VIII, 283 Dădesci, Vili! 349 Cotnar, H VIII 2 55 Moreni, Vili 2 99 Popesci Vili 2 175 Sinesci, Vili 2 269 Voinesci, H X 5 Bălţăteşti, X 46 Bistricioara, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 96 Buhalniţa, X 110 Buhuş, X 141 Costişa, X 154 Cracaoani, X 208 Domna, X 356 Negresei,. X 413 Preuţeşti, X 424 Schitu Răpciune, X 465 Siliştia, X 408 Talpa, X 511 Urecheni, X 539 Uscaţii-Răsboenii, H XII 195 Pădureni, Xll 281 Bogdăneşti, Xll 316 Drăgăneşti, Xll 328 Dol-hasca, Xll 599 Ţoieşti, H XIII 3 Barcea, XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 36 Buda, XIII 82 Corod, XIII 116 Crăesci, XIII 270 Movileni* XIII 336 Nicoresci, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 509 Visureşti; H XV 61 Bogdana, XV 117 Călimănesci, XV 150 Cârjeoani, XV 192 Cârlomăneşti, XV 233 Costesci, XV 318 Ghîlţeşti, XV 344 lbăneşti, XV 359 Lungesci, XV 370 Mânzaţii, XV 409 Perieni, XV 425 Plopana, XV 451 Prisecani, XV 474 Tuntişeni. Tânjeluţa: H VIII, 143 Buciumi, Vili i 171 Cârjoala, Vili t 196 AL. BOCĂNETU 78 283 Dădesci; H VIII 2 99 Popesci, Vili 2 296 Zahorna ; H X 46 Bistricioara, X 96 Buhalniţa, X 208 Domna, X 465 Seliştea, X 489 Talpa; H XV 344 Ibăneşti, H XVII 311 Siboth. Tânjelar: H VI 63 Covasra, H XII 204 Sgârciţii, H XV 264 Dragomiresci. Sterpe: H I 348 Tatari; H IV 118 Finta, VII 69 Cacomio-nca; H Vil 30 Borănesci, Vil 171 Dudesci. Tandala: H 1 23 Brihueşti, H VIII , 109 Belceşti, H IV 279 Epureni. landaloi: H XV 245 Docanii. Cătuşă: H 1 23 Brihueşti, 1 100 Rânghileşti, I 252 Naziru, H VI 172 Mălăesci. Jampiţă: H IV 56 Bilciuresci. Janchiţă: H I 140 Ceacîru. Janghiţă: H VII 337 Perieţii. Jeapiţă: H V 430 Seaca de pădure. Japiţă: H V 281 Gubaucea; H IX 231 Glambocel. Hărmăsărel: H Vili i 22 Aroneanu, VIII l 206 Cormarna de sus şi de jos. Armăsărel: H X 326 Humuleşti, X 345 Neamţ. Scăiuş: H IX 43 Cleşneşti, H XVII 425 Viştea Inferioară. Cloţ: H IV 56 Bilciuresci, IV 86 Cobia, IV 253 Săcueni, H XI 350 Mălăesei. Cârpele: H XVIII 142 Maidan. ‘ Cârcee: H I 140 Ceacîru, I 171 Cotu-lung, I 252 Naziru, I 298 Stâncuţa-Stanca, H II 80 Găvănesci; II 252 Ciobanul, H 111 49 Bereşti, 111 118 Rogojeni, 111 153 Folteşti, H IV 56 Bilciuresci, IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu, H V 16 Băilesci, V 29 Bărca, V 104 Căpreni, V 123 Cioroiaşiu, V 132 Ciutura, V 139 Cotofeni, V 169 Fântâna-Banului, V 189 Floresci, V 210 Galiciuica, V 223 Gângiova, V 257 Gogoşiu, V 281 Gubaucea, V 288 Isalniţa, V 356 Pelesci, V 375 Pleniţa, V 381 Plosca, V 404 Sălcuţa V 408 Scăesci, V 418 Seaca de câmp, V 472 Ten-căneu, H VI 30 Băsesci, VI 44 Bohotin, VI 50 Boţeşti, VI 63 Covasra, VI 82 Delenii, VI 172 Mălăesci, VI 188 Păhneşti, VI 200 Roşieşti, VI 209 Şişcani, VI 215 Stălineşti VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia, H Vil 69 Cacomionca, VII 184 Gârbovi, VII 210 Grindu, VII 326!Ograda, Vil 372 Pioa-Petrii. VII 390 Poiana, Vil 506 Tandarei, H Vili 4 7 Aroneanu, VIII, 109 Belceşti, Vili , 148 Bârleşti, Vili, 151 Bulbucanii, Vili i 171 Cârjoala, H Vili2 83 Podul-Iloai, VIII 2 99 Popesci, Vili 2 166 Sculeni, Vili 2 175 Sinescii, VIII 2 183 Şipotele, VIII, 228 Târgu frumos, Vili, 296 Zahorna, H IX 28 Braniştea, IX 37 Cătunele despre Mofru de sus, IX 43 Cleşneşti, IX 60 Isverna, IX 115 Sişeşti de jos, IX 231 Glambocel, IX 452 Valea-Mare, H X 5 Bălţăteşti, X 32 Bistricioara, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 96 Buhalniţa, X 110 Bu- 79 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 197 huş, X 154 Cracaoani, X 261 Frumoasa şi Balcanii, X 304 Gru-măzeşti, X 326 Humuleşti, X 345 Neamţ, X 356 Negreşti, X 400 Petricani, X 424 Schitu-Răpciune, X 489 Talpa, X 505 Timi-şeşti, X 539 Uscaţi-Răsboeni, X 584 Zeneşti, H XI 40 Constan-tinesci, XI 85 Mereni, XI 99 Negresei, XI 147 Râjleţ-Vieroş, XI 259 Vlaicu, H XI 268 Băicoi, H XI 429 Făurei, XI 517 Răcoasa, H XII 195 Pădureni, H XII 261 Rusăneşti de jos. XU 275 Baia, XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 316 Drăgăneşti, XII 328 Dolhasca, XII 350 Dorna Gura-Negrii; XII 386 Rotopăneşti, XII 392 Lămăşeni, XII 416 Liteni, XII 480 Preuţeşti-Uniţi, XIl 520 Rădăşani, XII 553 Ruginoasa, XII 599 Ţoleşti, H XIII 82 Corod, XIII 249 Lespezi, XIII 270 Movileni, XIII 311 Neguleşti, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 376 Onceşti-Vechi, XIII 449 Stănişeşti. XIII 469 Ţepu, XIII 482 Ţigănesci, XIII 509 Visureşti, H XIV 152 Papa, XIV 248 Tufeni, H XIV 351 Garvani. XIV 377 Luncaviţa, H XV 68 Bogdăniţa, XV 100 Căbăsci, XV 217 Corodeşti, XV 245 Docani, XV 279 Epureni, XV 318 Ghîlţeşti, XV 409 Perieni, XV 425 Plopana, XV 437 Pogonesci, XV 374 Tuntişeni, XV 490 Şendreşti, XV 503 Bogdănesci, XV 517 Vindireî, H XVI 82 Be-reasa, XVI 133 Codăeşti, XVI 143 Cosmesci, XVI 161 Doagile, XVI 198 Gărceni, XVI 217 Ipatele, XVI 238 Lipovăţ, XVI 248 Lipovăt, XVI 259 Mânjeşti, XVI 288 Negresei, XVI 296 Poeneşti, XVI 304 Steobărăşie, XVI 311 Tangujei, XVI 321 Telejna, H XVII 66 Haţeg, XVII 250 Ostrovu, H XVIII 19 Bârseul de jos, XVIII 247 Nevrincea. Cârceriu: H XVIII 306 Visagu. Cârceiu : H VIII t 349 Cotnar. Cârcel: H 111 140 Diocheşti, Stupea (Bucovina), H XVIII 142 Maidan. Rada: H XVIII 19 Bărseul de jos, XVIII 75 Făget, XVIII 228 Şugatag, XVIII 306 Visagu. ’zălar: H XVIII 142 Maidan. Cuvântul tânjală e cunoscut tuturor românilor. Foae verde poamă bună Hîrlăunca cea fudulă şăde tologită’n şură. înjugă boii la tânjală ş’o scoate din şur’ afară. (Sez. 166/60). Originea cuvântului tânjala stă în legătură cu paleoslav, taziti-taza > a fi obosit, paleosl. tşgnati-tşgna > a trage, a întinde (ClHAC 411). 198 AL. BOCĂNEŢU 80 Derivate dela tânjală sânt: cu sufixul deminutiv -uţă (lat. -*ucea): tânjeluţâ, cu sufixul augumentativ -oiu (-oneus): tân-jeloi, şi cu sufixul -ar (-arius) tânjelar. Tânjeluţă s’a numit şi tânjala stearpă, apoi numai stearpă-Numirea s’a dat dela animale şi anume pe baza unei asemănării, deoarece tânjeluţă e fixată ca un parazit de tânjala principală. Tândalk e un postverbal dela verbul e tândăli, care este germanul tăndeln. Dar tândală ar putea fi şi etimologia populară din tânjală; cu sufixul -oi s’a născut forma tandaloi. Cătuşă e deminutivul dela lat. catta > mâţă (Tiktin 314). Armăsărel e deminutivul dela armasar din lat. admissarius, prefăcut în armessarius, prin trecerea lui ad- în -ar. (Dicţ. Acad. 260). Scăiuş (căluş), e probabil cal -f- suf. -uş (Tiktin 569). Etimologia cuvântului cloţ e necunoscută şi tot aşa a cuvântului jampiţă. Cloţ ar sta probabil în legătură cu germ. Klotz = buştean, buturugă. Cârpeală stă în legătură cu cârpă, a cârpi paleosl. Krupa (Tiktin 299). Originea cuvântului cârcel e serbo-cr. Krcl. (DR. III 834). Zălar e za, zală -f- suf. -ar. Za e megiogr. Zâ,3a mediolat. zaba, zava: lorica, munimentum in proelio virorum fortium (Du Cange). Ruda e paleosl. ruda > metal, cr. sărb. rud, ceh. ruda. (Cihac 320). Jugul. Umărul: H IX 60 Isverna. Ceafă: H IV 223 Săcueni; Cer : H VIII, 78 Bădeni. Cergicea: H VIII, 78 Bădeni; Giug: H VIII j 78 Bădeni. Cerghicie: H I 222 Naziru. Cerbice, cergchiş, jug, butucul jugului, sulul, grindeiul, drugul de jug, dreava de sus a jugului (Pamfu.e. Industria casnică 138). Trâmbă: H V 132 Ciutura, V 257 Gogoşiu, V 281 Gu-baucea, V 404 Sălcuţa, H XVII 8 Clopotiva, XVII 250 Ostrovu. Poliţă: H VI 172 Mălăesci, H XIII 291 Nărtesci. Policioară: H I 140 Ceacîru, I 252 Naziru, H IV 56 Bil-ciuresci, IV 253 Săcueni, H V 281 Gubaucea, H IX 43 Cleşneşti, IX 60 Isverna, H XVII 8 Clopotiva, H XVII 96 Haţeg. 81 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 199 Pohodnicioară (pohodniţă): H VIII t 78 Bădeni. Pohornicioară: H VIII { 109 Belceşti. Bărghie: H VIII2 214 Stornesci. Pohorniţă, lopâţica, preghiţa (Pamkile ; Industria casnică p. 138). ‘Trâmbă: H IX 60 Isverna. Lopăţele: H VIII, 78 Bădeni, VIII, 109 Belceşti, H I 23 Bri-hueşti. Prinzătoare: H XVII 8 Clopotiva. Fiulioare: H XVII 250 Ostrovu. Bulfeie: H I 252 Naziru, H IV 56 Bilciuresci, IV 253 Să-cueni, H XIII 291 Nărtesci. Jiglă: H V 281 Gubaucea. Bâlfeie, bolfeie, lopăţicele, fiulări, belfeie (Pamitle : I. C. p. 138). Răstea: H II 80 Găvănesci, H V 139 Cotofeni, V 223 Gân-giova, V 281 Gubaucea, H VIII, 148 Bârleşti, H IX 43 Cleşneşti, IX 60 Isverna, H X 208 Domna, X 505 Timişeşti, H XIII 82 Corod, X4I 270 Movileni, XIII 390 Poiana, XV 490 Şendreşti. Pestei: H I 7 Slobozia, I 269 Slujitorii-Alboteşti, H II 319 Topal, H IV 56 Bilciuresci, IV 253 Săcueni, H V 123 Cioroiaşiu, V 169 Fântâna-Banului, H VII 372 Pioa-Petri, H Vilii 109 Belceşti, H VIII 2 269 Voinesci, H IX 37 Cătunele despre Motru de sus, H XI 259 Vlaicu, H XII 117 Corbu, H XIII 509 Visureşti, H XVII 8 Clopotiva, XVII 250 Ostrovu. 7oldău: H IX 60 Isverna. Tuldău: (Pamfile: Industria casnică p. 138). Cuiu: H I 140 Ceacîru, H II 80 Găvănesci, II 319 Topal, H XIII 82 Corod, XIII 291 Nărtesci, XIII 376 Onceşti-Vechi. Tigliciu: H XIV 66 Cioara, XIV 72 Crângeni. Ciocălteu: H V 123 Cioroiaşiu, V 139 Cotofeni, V 169 Fântâna Banului, V 356 Pelesci, V 375 Pleniţa, H IX 28 Braniştea, IX 37 Cătunele despre Motru de sus, IX 43 Cleşneşti, IX 115 Sişeşti de jos, H XVII 250 Ostrovu. Ţucuţi, lele, ochii tăi, Când vor fi frunze’n bulfei, Ţucuţi, lele, gura ta Când a’nfrunzi tânjala. (Retegaxul, Chiuituri, 169). îşi cumpărase omul vite de jug, pluguri, grăpi, îşi tocmise argaţi cu luna şi seceta ţinu mereu. (C. Sandu-Aldea D. N. 234). 200 AL. BOCĂNEŢU 82 Etimologiile părţilor jugului. Ceafă e alb. Kia’ fâ (Tiktxn 320). Umărul e umerus-um (Puşcariu 1794). Cerbicea e lat. cervix,- zcem (Puşcariu 340); cu palatali-zarea labialei b + l avem cerghice ; din cerghice cu suf. -iş, — se pare prin influenta lui pieziş, cordiş, deoarece şi cerbicea are o forma curbă — s’a iscat cerghiş. Etimologia cuvântului butuc e necunoscută. După C. Di-culescu, Die Gepiden, 175 şi 176, butuc ar fi derivat din strărom. * butulu, din vechiul nordgerm. butr „bucată scurtă a unui trunchiu de arbore1*, sved. but „butuc, bucată**, norvg. butt „butuc, triunchiu** Sul e lat. sub(u)lum, bl > ul şi apoi cei doi u s’au contras. Drug e serb.-cr. drug; rut. druk, russ: druka (Tiktin 577). Poliţă e paleosl. polica (Tiktin 1205); cu suf. -ioară căpătăm forma policioară. Pohodniţă e probabil slav. pohoditi > a îmbla încolo şi ’ncoace (Tiktin 1198). Bărghie e născut din bărbie, lat. pop. *barbilia (din * bărbile) (Tiktin 158 şi Dicţ. Acad. 495) şi cu trecerea lab. -|- f în palatala corespunzătoare gh. Bulfeiu e din ung. belfa, idem (Dicţ. Acad. 684 şi S. Mân-drescu „Elemente ungureşti“ 138, (cfr. DR. III 749). Trâmbă e paleosl. traba, (Cihac 421). Fiulări e din lat. * fib(u)laria-am > fiulare, (fibula „chioa-toare) (Dict. Acad. Tom 11 132) Fiulioare pare a fi deminutivul dela fiulări. Prinzătoare e adjectivul verbal dela verbul a prinde > pre(h)endo > ere (Puşcariu 1388). Originea cuvântului răsteu e lat. rastellum (Du Cange) : Rastellum et furca, quibus tenentes domini fenum colligere debent (Du Cange) ; ital, rastrello. Răsteu era deci un fel de furcă, cu care se strângea fânul. Răsteul dela jug are tocmai în partea de sus două coarne foarte mici, spre a opri trecerea lui prin ceafă în jos şi pe baza asemănării cu furca „rastellum“ a căpătat şi el numele. Toldău şi tuldău pare că stau în legătură cu mediogr. tooXSov : vasa, impedimenta. (Du Gange). 83 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 201 7 oldău înseamnă deci un lucru, ce împiedecă, piedecă, iar răsteu are tocmai funcţiunea de a împiedica ieşirea gâtului boului din jug. (TooĂSov e un termin ostăşesc se găseşte la Niceph-orus: Da Cange). Din răsteu s’a născut cu asimilare vocalică forma resteu. Tigliciu e paleosl. teglja. (Cihac 409). Etimologia cuvântului ciocălteu e necunoscută. Sămănătoare: H 1 385 Viziru, H 11 89 Găvănesci, ii 168-Petroasa, II 207 Stîlpu, H XII 31 Bogza, XU 157 Jîrlău. „Semănătorii se ridicară îşi împlură semănătoarele şi por-niră“ (C. Sandu-Aldea D. n. 288). Sămănătoare e adiectivul verbal dela samăn > semmo, -are (Puşcariu 1505). Pogoniciu; H II 80 Găvănesci, H Vili 69 Cacomionca. Un plug cu vineţi boi, Cu comici, cu pogonici. (Teodorescu P.p. 87)_ Etim. lui pogoniciu e sărb. pogonic, ceh. pohonic (Tiktix 1902). Biciu se spune pretutindene, în Moldova şi Bucovina se zice cu trecerea lab. + i > gh’: ghiciu şi cu s. protetic „sghiciua sau şi sbiciu. Et. paleosl. bi£. (Dicţ. Acad. 356). Strămurare: H V 169 Fântâna-Banului, V 381 Plosca, H XIII 82 Corod, H VI 16 Albesci. Strumănare: H Vil 372 Pioa-Petri. Strumînare: H I 287 Slujitorii-Alboteşti. Codirişte: H Vil 372 Pioa-Petri. Strămurare e lat. stimularia-am (Puşcariu 1653); stră-e-după analogia lui străpung. Grapă: H I 63 Cristeşti, H I 121 Cazaşu, I 171 Cotu-lung, I 207 Lacu Rezi, I 262 Rusăţ, I 298 Stăncuţa-Stanca, E 328 Suţesci, I 348 Tatari, I 367 Tichilesci, I 385 Viziru, I 7 Alimănesci-Isvoarele; H II 3 Beceni, II 62 Fundeni, II 80 Găvănesci, II 117 Glod-Siliştia, 11 146 Mărăeineni, 11 168 Petroasa, II 221 Zenesci-Calnău, 11 244 Beilicu, 11 254 Ciobanul, 11 262 Dăenii, II 282 Mărleanu, 11 311 Satu-nou; H 111 18 Balintesci, III 38 Băniasa, 111 49 Bereşti, 111 71 Braniştea, 111 102 Cudalbi, 111 109 Cavadineşti, 111 140 Diocheşti, 111 153 Folteşti, 111 19S Frumuşiţa, 111 228 Gâneşti, 111 246 Jorăsci, 111 226 Lupesci, 111 202 AL. BOCĂNEŢU 84 290 Măluşceni, 111 299 Mânjina, 111 310 Mastacani, 111 362 Piscu, III 378 Prodăneşti, 111 387 Siviţa, 111 401 Slobozia-Conache, 111 409 Smulţi, 111 449 Târgu-Bujor, H IV 11 Baleni-Sărbi, IV 29 Băleni-Români, IV 86 Cobia, IV 132 Isvoarele, IV 185 Poiana, IV 253 Săcueni, H V 11 Argentoaia, V 54 Boteni, V 71 Breasta V 82 Bucoveţ, V 116 Cetatea, V 123 Cioroiaşiu, V 132 Ciutura, V 159 Dobridor, V 210 Galiciuica, V 320 Melineşti, V 375 Pleniţa, V 389 Poiana, V 404 Sălcuţa, V 418 Seaca de câmp, V 460 Taigraşiu, V 472 Tencăneu, H VI 56 Buneşti, VI 82 De-leni, VI 96 Dodeşti. VI 116 Epureni, VI 125 Găgeşti, VI 143 Hurduci, VI 172 Mălăesci, VI 182 Olteneşti, VI 188 Păhneşti, VI 215 Stălinesci, VI 221 Stoeşeşli, VI 228 Zberoaia, H Vil Alexeni, VII 30 Borănesci, Vil 50 Brosceni-noi, Vil 85 Cegani, Vil 106 Ciochina, Vil 134 Cosumbesci, Vil 155 Coşereni, Vil 171 Dudesci, Vil 184 Gârbovi, Vil 210 Grindu, Vil 245 Larga, Vil 263 Lupşeanu, Vil 315 Mărculesci, Vil 326 Ograda, Vil 358 Petroi, Vil 372 Pioa-Petri, Vil 390 Poiana, VII 423 Pribegii, VII 443 Reviga, Vil 476 Slobozia, Vil 484 Socariciu, Vil 506 Tan-darei, H Vili i 22 Aroneanu, Vili { 47 Bădeni, Vili , 99 Băiceni, VIII i 120 Bivolăria, Vilii 133 Blânzeni, Raiu, Căminăresci, Târ-gu Ţigănaşi, VIII , 138 Bosia, Vili i 143 Buciumi, Vili x 151 Bulbucani, Vili, 171 Cârjoala, Vili! 191 Chişcăreni, Vili 4 206 Cormarna de sus si de jos, Vili , 215 Copou, Vili , 275 Cucu-teni, Vili j 283 Dădesci, VIU 4 289 Galata, Vili , 298 Găuni, VIII , 318 Gropniţa, Vili, 356 Horlesci; H Vili 2 25 Miroslava, Vili 2 55 Moreni, Vili , 73 Perieni, Vili 2 99 Popesci, VIII 2 154 Rădeni, Vil, 166 Sculeni, Vili 2 206 Stânca, Vili, 260 Voinesci; H IX 18 Bistriţa, IX 37 Cătunele despre Motru de sus, IX 72 Prunişor, IX 268 Hârtiesci, IX 310 Micloşani, H X 5 Bâlţăteşti, X 15 Băr-găoani, X 46 Bistricioara, X 96 Buhalniţa, X 110 Buhuş, X 153 Cracaoani, X 208 Domna, X 310 Grumăzeşti, X 326 Humuleşti, X 336 Margina, X 345 Neamţ, X 356 Negreşti, X 369 Pângă-râţi, X 413 Preuţeşti, X 424 Schitu-Răpciune, X 505 Timişeşti, X 511 Urecheni, X 539 Uscaţi-Răsboeni, X 584 Zeneşti, H XI 40 Constantinesci, XI 60 Gura-boului, XI 87 Mogoşeşti, XI 166 Scorniceşti, XI 233 Vaţa, XI 246 Viişoara-Mărunţăi, XI 379 Ploe-sciori, XI 401 Scăeni, XI 429 Faurei, XI 438 Găurile, H XII 31 Bogza, XU 97 Buda, XII 117 Corbu, XU 140 Dediuleşti, XU 157 Jirlâu, XU 173 Obilesci, XU 195 Pădureni, XII 227 Thâmboesci, XII 275 Baia, XII 281 Bogdăneşti, XII 288 Borca, XII 301 Broş-teni, XII 328 Dolhasca, XU 342 Dolheşti, XU 375 Giurgeşti, XU 386 Rotopăneşti, XII 392 Lămâşeni, XU 416 Liteni, XII 431 Mălini, XII 480 Preuteşti-Uniţi, XII 570 Ruginoasa, XU 599 Ţoleşti, H XIII 13 Bogeşti, XIII 26 Brâhăşeşti, XIII 36 Buda, XIII 52 Corbiţa, XIII 67 Corod, XUl 100 Cosmesci, XU1 116 Crăesci, XIII 218 Huruesci, XUl 234 Ionăşeşci, XIII 249 Lespezi, XUl 291 85 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 203 Nărtesci, XIII 311 Neguleşti, XIII 321 Nicoreşli, XIII 348 Ocheni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 376 Onceşti-Vechi, Xlll 449 Stănueşti, XIII 469 Ţepu, XIII 482 Tigănesci, XIII 489 Tudor Vladimirescu, XIII 509 Visureşti, XIII 516 Vultureni, H XIV 21 Brănceni, XIV 30 Caravaneţ XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 76 Dracea, XIV 176 Pirliţa, XIV 187 Răioasa, XIV 209 Socet, XIV 249 Tufeni, XIV 285 Viişoara, XIV 308Voivoda, XiV 318 Niculitel, XIV 429 Sari-naş,XIV 436 Satu-nou, XIV 446 Somova, H XV 11 Bacar.i, XV 90 Brădesci, XV 100 Căbăsci, XV 117 Călimănesci, XV 150 Cârjeoani, XV 192 Cârlomăneşti, XV 217 Corodeşti, XV 233 Costesci, XV 245 Docani, XV 264 Dragomiresci, XV 279 Epureni, XV 318 Ghîlţeşti, XV 329 Grăjdeni, XV 344 Ibăneşti, XV 370 Mânzaţii, XV 425 Plopana, XV 437 Pogonesci.. XV 451 Prise-cani, XV 458 Târguşorul Puesci, XV 474 Tuntişeni, XV 503 Stănueşti, XV 508 Bogdănesci, H XVI 142 Cosmesci, XVI 152 Deleni, XVI 160 Doagile. XVI 177 Dumeştei, XVI 189 Fereşti, XVI 217 Ipatele, XVI 227 Ivăneşti, XVI 238 Lipova, XVI 248 Lipovăţ, XVI 259 Mânjeşti, XVI 272 Mirceşti, XVI 282 Munteni de jos, XVI 288 Negresei, XVI 311 Tangujei, XVI 330 Ţibăneşti, XVI 339 Valea-rea, XVI 354 Zapodeni, H XVII 17 Copăcelu, XVII 66 Haţeg, XVII 122 Lisa. XVII 140 Mărgineni, XVI 255 Păucenesci, XVII 270 Năsăud Săngiorgiu, XVII 311 Siboth, XVII 335 Şina, XVII 349 Tinţari, XVII 369 Tohanu-vechiu. XVII 405 Vestemu, XVII 445 “ Voila, H XVIII 4 Banat-Comlos, XVIII 26 Borlova, XVIII 46 Bucova, XVIII 75 Făget, XVIII 103 Grădisce, XVIII 142 Maidan, XVIII 228 Şugatag, XVlil 174 Nev-rincea, XVIII 268 Şrediştea-mică, XVIII* 283 Teregova. Borona: H I *46 Cocorăni, H I 207 Lacu Rezi, H II 262 Daeni, H 111 18 Balintesci, 111 102 Cudalbi, 111 109 Cavadineşti, 111 140 Diocheşti, 111 195 Frumuşiţa, 111 246 Jorăsci, 111 290 Măluşceni, 111 310 Mastacani, 111 449 Târgu-Bujor, H VI 56 Buneşti, VI 82 Deleni, VI 116 Epureni, VI 172 Mălăesci, VI 188 Păhneşti, H VIII,, 22 Aroneanu, Vili,, 120 Bivolăria, Viii,, 133 Blânzeni, Raiu, Căminăresci, Târgu-Ţigănaşi, Vili,, 138 Bosia, Vili,, 143 Buciumii, Vlll;, 151 Bulbucani, Vlllj, 191 Chişcăreni, Vlll„ 206 Cormarna de sus şi de jos, Vlll„ 215 Copou, Vlll„ 297 Crucea, VIII,,, 289 Galata, Vlllj, 218 Gropniţa, Vili,, 356 Horlesci, H Vili. 34 Miroslava, VI1I2 73 Puieni, VIII, 99 Popesci, Vlil2 154 Rădeni, Vlll2 166 Sculeni, VIII, 183 Şipotele. Vili, 200 Sirca, Vlll2 206 Stânca, Vlll2 228 Târgu-frumos, Vlll2 260 Voineşti, VU12 284 Zaboloteni, H XII 570 Ruginoasa, H XIII 26 Brăhă-şeşti, Xlll 218 Huruesci, Xlll 311 Neguleşti, Xlll 449 Stănişeşti, Xlll 469 Ţepu, H XIV 436 Satu-nou, XIV 446 Somova, H XV 90 Brădesci, XV 117 Călimănesci. XV 192 Cârlomăneşti, XV 329 Grăjdeni, XV 508 Bogdănesci, H XVI 222 Cosmesci, XVI 177 Dumeştei, XVI 217 Ipatele, XVI 238 Lipova, XVI 248 Lipo- 204 AL. BOCĂNEŢU 86 văţ, XVI 259 Mânjeşti, XVI 272 Mirceşti, XVI 282 Munteni de jos, XVI 288 Negresei, XVI 311 Tangujei, XVI 330 Ţibăneşti, XVI 339 Valea-rea, XVI 354 Zapodeni. Boroana: H II 254 Ciobanul, H VII 315 Mărculesci. H XII 31 Bogza, XII 173 Obilesci, H XIV 429 Sarinaş, H XV 11 Bacani, XV 150 Cârjeoani, XV 318 Ghîlţeşti, XV 437 Pogonesci. . Borutia: H I 121 Cazaşu, I 171 Cotu-lung, H 111 38 Braniştea 111 49 Bereşti, 111 153 Folteşti, 111 228 Găneşti, XIII 299 Mânjina, 111 378 Prodăneşti, 111 387 Siviţa, 111 409 Smulţi, H VI 95 Dodeşti, VI 125 Găgeşti, VI 143 Hurduci, VI 182 Olteneşti, VI 215 Stălineşti, VI 221 Stoeşeşti, Vil 228 Zberoaia, H VIII, 261 Cucuteni, VIII,, 298 Găuni, H VIII,, 55 Moreni, H XII 132 Dediuleşti, XII 195 Pădureni, H XIII 14 Bogheşti, XIII 67 Corod, XIII 116 Crăesci, XIII 127 Fundeni, XHI 234 Ionăşeşti, XIII 249 Lespezi, XIII 336 Nicoreşti, XIII 348 Ocheni, XIII 376 Onceşti, Vechi, XIII 482 Ţigănesci, XIII 509 Visureşti, XIII 516 Vultureni, H XIV 417 Peceneaga, H XV 5 Avrămeşti, XV 100 Căbăsci, XV 216 Corodeşti, XV 233 Costesci, XV 245 Docani, XV 279 Epureni, XV 306 Fruntişeni, XV 344 Ibăneşti, XV 370 Mânzaţii, XV 400 Odaia-Bursucani, XV 451 Prisecani, XV 459 Târgu-şorul Puesci, XV 474 Tuntişeni, XV 503 Stănuesci, H XVI 152 Deleni, XVI 160 Doagile XVI 227 Ivăneşti. Goroana: H XU 97 Buda. Gorona: H XIII 100 Cosmesci, XIII 489 Tudor Vladimirescu. Tării: H VIII, 215 Copou. Târnă: H XII 356 Farcaşa. Colţar : H X 15 Bărgăoani. Borâna: H 1 348 Tatari, I 385 Viziru, H II 62 Fundeni, H VII 506 Tandarei. Buruna: H XIV 398 Niculiţel. Dârmac: H 11 244 Beilicu, 11 282 Mărleanu, 11 300 Rasova, H VII 85 Cegani, H XIV 416 Peceneaga. Cei ce au vite trăgătoare vor secera, strânge’n clăi şi căra Ia arman un pogon de grâu, vor face trei pogoane de ogor şi două pogoane de arătură de-a doua, semănătură, grăpătură cu grapele de fer ale arendaşului. (C. Sandu-Aldea: D. n. 213). Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tânjală, cârcee, coasă... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. (Creangă. Pov. 38/4). Foarte uzitată e frasa, a se ţinea grapă de cineva. „Să ţine grapă de mine să-l stărostesc". (Contemp. Vj 98). Cu suf.-/ş s’a format adverbul de mod grăpiş. „Şi-l lua unii de mână, alţii de picioare de-1 trăgea grăpiş. (Dos. V. S. 176/2). 87 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 205 In toate limbele romanice se găseşte forma „grappa". Cuvântul e de origine germană şi se află şi în albaneză grep „cârlig, undiţă1' (cfr. Dicţ. Acad. tom. II, 299 şi D. R. II 392 şi 532). Boronă e rut. (rus.) boronâ sau magh. borona = grapă (Dicţ. Acad. 620 şi Tiktin 213). Cu trecerea lui o când nu era sub accent în u am căpătat forma borună, şi apoi cu asimilare vocalică şi forma burună. Se pare că s’a spus borona şi apoi cu asimilare vocalică borană şi borănă. Borona e un cuvânt necunoscut în multe regiuni, el a întrat pe alocurea în limbă mai târziu, susţinându-se alături de vechiul „grapă", sau înlo-cuindu-1. In unele părţi s’a făcut o diferenţiare între cele două cuvinte, întrebuinţându-se fiecare din ele pentru un anumit fel de grapă. După Pamfile, Industria casnică la Români, p. 127 şi 144, grapa (făcută din mărăcini) slujeşte la grăparea brazdelor, după ce ogorul s’a arat, spre a le netezi şi a acoperi sămânţa cu pământ. Boroana (cu dinţi lungi de fier sau de lemn) slujeşte la sfărmarea bruşilor (bolovanilor) de pământ, înainte de grăpare, la sgărierea prăşiturei sau a miriştei, spre a putea sămăna fără de a mai ara, şi la zmulgerea buruenilor din popuşoiu. Târn e paleosl. trunu, spin, bulg. trun, pol. tara, neosl. tern, (Cihac 402). Târna sau târnă se cheamă grapa de spini şi anume după materialul din care e făcută. Colţar e un derivat din colţ suf.-nr (-ariusj; colţ e rut kol, pol. kiel, rus. kolu, sârb. kaliac. (Tiktin 393). Colţar s’a numit grapa probabil după forma ei în colţuri, mai ales grapa triunghiulară, însă poate şi după dinţii sau colţii ei. Originea cuvântului dârmac nu e cunoscută. Mângălău: H XVII 311 Siboth. Tăfălug: H II 62 Fundeni, H VII 358 Petroi, Vil 506 Tan-darei, H Vili , 328 Gropniţa, H XII 173 Obilesci, XII 195 Pădu-reni, XII 386 Rotopăneşti. 1 ovală: H XVIII 142 Maidan. Tăvălic: H XVIII 311 Siboth, H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 228 Sugatag. Tăvălite: H XVIII 445 Voila. Trăvălic: H XVII 122 Lisa, XVII 369 Tohanu-vechiu. Vălătuc: H VIII, 261 Cucuteni. Talaba: H VIII ; 143 Buciumii. 206 AL. BOCĂNEŢU 88 „A tipări pământul bine cu maşina numită tăvăluc“ (Ionescu, Cat. p. 143). Tăvălug pare că s’a născut cu metatesă din vălătug. Vălătuc stă în legătură cu paleosl. valu > val, undă (a învăli, a învălui) (Cîhac 444). Cu schimbarea lui „f“ în „v“, apoi a suf.-w^ în -uc, -ic căpătăm deosebitele forme: tăvăluc, tăvălug, tăvălic. Cu intercalarea unui r — prin influenta cuvântului trage — s’a spus trăvălic. Mângalău e magh. mângo(r)lo (Tiktin 948). Rariţa: H I 121 Cazaşu, I 207 Lacu Rezi, H II 146 Mără-cineni, H II 262 Dăeni, H III 18 Balintesci, III 195 Frumuşiţa, III 266 Lupesci. H IV 11 Băleni-Sărbi, IV 29 Băleni-Români, IV 86 Cobia, IV 132 Isvoarele, H V 54 Botenii, V 71 Breasta, V 82 Bucovăt, V 89 Bulzeşti, V 116 Cetatea, V 210 Galiciuica, V 389 Poiana, H VI 96 Dodeşti, H VII 85 Cegani, VII 184 Gârbovi, VII 263 Lupşeanu, VII 476 Slobozia, VII 506 Tandarei, H VIII j 120 Bivolăria, Vili { 138 Bosia, VIU , 206 Cormarna de sus şi de jos, VIII , 261 Cucuteni, H IX 18 Bistriţa, H IX 330 Micloşani, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 40 Constantinesci, XI 78 Mogoşeşti, XI 401 Scăcni, H XII 173 Obilesci, H XIII 482 Ţigănesci, H XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 176 Pîrliţa, H XV 90 Brădesci, XV 279 Epureni, XV 306 Fruntişeni, XV 400 Odaia Bursucanii, XV 425 Plopana, XV 458 Târguşorul Puesci, XV -474 Tuntişeni, H XVI 330 Ţibăneşti. Raliţă: H V 159 Dobridor, H XI 246 Viişoara-Mărunţăi, H XIV 21 Brănceni, XIV 30 Caravaneţ, XIV 76 Dracea, XIV 106 Odaia, XIV 152 Papa, XIV 187 Răioasa, XIV 209 Socet, XIV 248 Tufeni, XiV 285 Viişoara. Rariţ: H VIII , 151 Bulbucani, VIII , 328 Gropniţa. Cuvântul rar iţă e răspândit în Muntenia şi Moldova. „După cum moşinoesc Bulgarii de pe la noi cu rărită lor„ (Ionescu, Cal. 102). Etimologia cuvântului rariţă e şerb. sau bulg. ralica (Cîhac 307 şi Miladinoff şi Karadschitsch). Cuvântul a întrat în limba româna prin bulgari sau sârbi. Forma rariţă s’a născut sub influenţa verbului „a rări" deoarece rariţa se întrebuinţează Ia praşila a doua când se răresc popuşoi si Ii se pune ţărină împrejur. Tarmuc: H II 262 Dăeni, H XIV 436 Satu-nou. Cuvântul e cunoscut numai în judeţele Tulcea şi Constanţa. Originea lui e necunoscută. 89 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNA 2®T Toate sculele de plugărie se numesc cu un cuvânt hălteie„ Hălteie: H VIII , 289 Qalata, H VIII 2 260 Voineşti, H XV 90 Brădesci. Hălteie: H VIII 2 16 Măcăreşti. Hălteie: H XII 520 Rădăşani, H XII 416 Liteni. Hăitei: H VIII, 78 Bădeni. Hălteie: H VI 30 Băsesci, VI 50 Boţeşti, VI 82 Deleni,. VI 209 Sişcani, H XV 264 Dragomiresci, XV 307 Fruntişeni, XV 320 Grăjdeni. Châiteie: H VIII, 119 Prisecani. Helteie: H VI 44 Bohotin, H VIII , 215 Copon, H VIII 2 117 Prisecani, H XII 553 Ruginoasa. Henteie: H X 317 Gura- Hangu. Călâie: H IX 231 Glambocel. Etimologie cuvântului călâiuy -ie = verde, neuscat bine, e grecescul zaXXătvoc şi lat. callainus (Georges) (D. R. III. 618). lăcâmuri: H XIV 377 Luncaviţa. Ciopocuri: Pamfile. Agr. p. 33. Hălteie pare a fi turc, alet, alât > acaret, unealtă. Ciopocuri e şerb. copor (grămadă) (Karadschitsch. şi Tiktin 717). Uneltele de mână Furca e cunoscută pretutindene. Furcoi: H I 315 Surdila-Greci, H XVII 17 Copăcelu, H XVII 122 Lisa; furcortiu (Liuba-Iana, Top. s. M.). Furcer(iu): H VII 423 Pribegii, H IX 18 Bistriţa, H XIV 285 Viişoara. Ţepoi: H VI 63 Covasra, VI 82 Deleni, VI 96 Dodeşti, VI 116 Epureni, VI 143 Hurduci, H VIII, 318 Gropnita, H VIII 2 34 Miroslava, VIII 2 200 Sirca, H XIII 14 Bogheşti, XIII 67 Coro-deşti, XIII 207 Homocea, XIII 235 Ionăşesci, XIII 390 Poiana, H XV 150 Cârjeoani. Furca e lat. furca, -am. Furcoi presupune o formă *furco-neus. Ţepoi s’a iscat din (teapă, paleosl. eepa (Cihac 430) prin suf. — oi. Furcer(iu) ar putea fi derivat din furcel (lat. *fur-cella) cu asimilare r-l > r-r). Greblă e cunoscut tuturor românilor. La arie se întrebuinţează o greblă cu cinci din{i mari şi lungi. Aceasta greblă se numeşte greblă de arie, iar în judeţele Tulcea şi Constanta e cunoscut pentru ea termenul eba. Eba: H XiV 429 Sarinaş. Eaba: H XIV 398 Niculijel, XlV 416 Peceneaga. 208 AL. BOCĂNEŢU 90 Ebăluşă: H XIV 398 Niculiţel. Ebana: H XIV 436 Satu-nou, XIV 446 Somova. laba: H 11 282 Mărleanu. Frundzişoară de-o alunî răsădii doru’n grădini cîn ii cat la săptămâna, doru mni-umpluse grădina. Luăiu coasa sî-1 cosăsc, pkic gios greu mă bolnăgesc; luăiu grebla sî-1 adun şî nu poci, cî-s mai nebun!... (Şez. I, 181/40) Foicică din polog cuculeţ din Topolog (Şez. IV, 219/359). Dorul de la bădiţa de l-aş putea căpăta l-aş ara, l-aş sămăna şi l-aş secera cu drag şi l-aş face stog în prag şi l-aş îmblăti cu drag (Şez. II, 19/27) Curpen deshămă caii şi-i legă Ia căruţă până să se facă 3oc de priponit pe poslaţă. (C. Sandu Aldea D. n 102). , Greblă e serbo-cr. greblo. (D. R. III 836 cfr. Tiktin 698.; bulg. greblo (Dicţ. Acad. tom. II, 303). Polog e paleosl. pologu (Tiktin 1206). Căpiţă e slav. Kopica (Tiktin 285). Prepeleac e slav. *prepeljaku’ (Tiktin 1244). Sărceriu stă probabil în legătură cu salce > lat. salx. '* salcem (Puşcariu 1499.) Din salce care e crengoasă se fac adese prepelegi; dar sărceriu poate să fie derivat şi din sarcină (cfr sărciner din lat. sarcina). Porcane: H Vili 2 34 Miroslava. Originea e porca-am > torăzdă, şi suf. -an. Porcoiaşiu: T. Pamfile Agr. 158. Copiţă: „ „ „ Porculete: „ „ „ Clăiţâ: „ „ „ Pârtioane: „ „ „ Paloanie: „ „ „ 91 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 209 Mănunchiu e lat. manuc(u) lus (Puşcariu 1021). Porcoi şi porcuşor sânt derivate din porca, -am > brazdă (Puşcariu 1356), cu sufixele -oi şi -şor; şi tot aşa porcoiaşiuşi porculete. Cuvântului bugle e unguresc. Cuvântul a venit prin filiatiune săsească, anume din bugel „Kleiner Heuschober" (D. R. III. 749). Claie e paleosl. Kladnja (Tiktin 371). Ploscoană: Liuba-Jana Maidan 108. Plăştii: „ „ „ Boghii: „ „ „ „Unchiaşul zăpăcit o culcă îtitr’o copită cu fân“. (Delavrancea, Suit. 253). Originea cuvântului copită e paleosl. Kopyto (Tiktin 411). Ploscoană stă în legătură cu ploscă din paleosl. ploskva (Tiktin 1192). Plăştă e şerb. plast (Tiktin 1182). Boghiu e ung. baglya, boglya > stog, căpiţă (Tiktin 207). Postaţa e paleosl. postati, sărb. postat. (Tiktin 1221). Coasa Coasa e cunoscută tuturor românilor. în Ioc de coasa cu cârlig se spune şi coasa cu caragaţe (H VII 171 Dudeşti) şi hreapck (H XIII 13 Bogheşti). Măi bădiţă păr galbăti, de dorul tău mă leagăn Cum se leagănă iarba Când o taie cu coasa (Jarnik-Bârseanu, P. p. 87 nr. 188/4). Coasa în mânele lui rădea cu briciul (Delavrancea, Suit. 16). Fânul înflorit cădea în gura coaselor ce crâşneau, şi brazdele lui groase, se lămuriau în urma cosaşilor, ca nişte valuri verzi... (C. Sandu-Aldia D. n. 20). Vai, săracu diacul Când aude clopotul ţipă coasa’n buruene şi se cară Ia pomene (Jarnik-Bârseanu, P.p. 470). «Codrul Cosminului“ II 14 210 AL. BOCĂNEŢU 92 Tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos. (Creangă, Amintiri 62/19) Coasa e paleosl. Kosa (Tiktin 420). Toporîşte e paleosl. toporiăte (Cihac 417). Cosirişte cfr. rus. Kosovi’tse, sărb. Ko’siste; suf. e ca la toporîşte (Tiktin 421). Mâner stă în legătură cu mână -f- suf. -ariu > mânariu; a trece în e prin asimilare vocalică cu /, fiind influenţat şi de pluralul mâni. Brăţară e lat. brachiale (Dicţ. Acad. 644). Măsea e lat. maxilla -am (Puşcariu 1045). Hreapcă cfr. ceh. hrabka (Tiktin 741). Caragaţă cfr. neogrec. xapaxx^a, xapavt&va (Tiktin 290). Cioc se spune în Moldova şi Bucovina. Tioc e răspândit mai mult în Muntenia şi Ardeal. 7ioc: H Vil 484 Socariciu, H XVII 17 Copăcelu, XVII 445 Voila. Batcă e termenul cel mai cunoscut, alături de batcă se mai întrebuinţează în Muntenia şi Ardeal numirile năcovala şi. năcovalmă. Năcovală: H Vil 245 Larga, Vil 484 Socariciu. Năcovalma: H XVII 17 Copăcelu. Nocoveana: H XVII 223 Orlatu. Nocovalma: H XVII 445 Voila. Cute e răspândit pretutindeni; în Muntenia şi Ardeal se mai spune şi gresie. Gresie-. H Vil 245 Larga, H XVII 17 Copăcelu. Pe lângă ciocan se mai spune în Ardeal si gheunoi. (H XVII 445 Voila). * la să-şi facă pomană vre-un flăcău să mi-o bată niţel că nu mai taie de loc custura. (C. Sandu-Aldea, D.n. 111). Originea cuvântului tioc, care prin pronunţare lărgită a devenit „tSioc", nu e încă cunoscută. Batcă e rut. (rus. pol.) babka, sub influenţa verbului a bate a devenit batcă. (Dicţ, Acad. 403 şi 518). Năcovală e paleosl. nakovalo şi nakovaljnja (Tiktin 1056). Cute e lat. cos, cotem (Puşcariu 471 cfr. şi D R. III 971 -973) Gresie e alb. găresă, bucată de lemn ascuţită sau.' 93 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 211 de fier ascuţit (Tiktin 700). Gresie se razimă pe o formă mai veche *gres-, *grets- în legătură străveche cu formele germane. (DR. III. 973). cfr. şi Dicţ. Acad. Tom. II p. 306 şi 307. Secere e cunoscut tuturor românilor. Un neastâmpăr ciudat, puternic plutia parcă’n văzduh, cuprindea sufletele. E secerea! Strânsul roadei sfinte de pe ogoare. Să ne grăbim flăcăi să nu ni se scuture spicele. (C. Sandu-Aldea, Sâm. IV 980). Era în toiul secerii şi au venit Români gătiţi ca de sărbătoare cu trei ceteraşi după ei să-i facă popii clacă. (Agârbiceanu, Luceaf. V 41). Nici o boală nu e grea ca vara cu secerea (Iarnik-Bârseanu, P. p. 427) Pe margine de pământ, merge badea sămănând şi din gură cuvântând: Să te faci grâule faci şi să stai la săcerat ca puica la sărutat şi să stai la imblătit ca şi puica la iubit (Şez. IV 23Vsn)- Să rodească brazdele săcere bogată. (Dos. Ps. 208). Secere e lat. sicilis, -em (Puşcariu 1573). Zimţi e turc. zindjir (Cihac 631). Sapa e cunoscută tuturor românilor. Săpelugă: H IX 18 Bistriţa. Săpoi: H VI 82 Bucovăţ, H IX 18 Bistriţa, IX 72 Prunişoru. Săponiu sau budacul (Liuba-Iana, Top. s. M. 108). Ştii tu mândră ce ţi-am spus La sapă de cucuruz. (Şez. XI 168). Când da cu sapa, întră cu muche cu tot (Delavrancea, Suit. 16). Pe când preoţii cetia Săpoiu’n mână că lua (Mateescu fote. 95). Sapa e lat. sappa, -am (Puşcariu 1512). 212 AL. BOCĂNEŢU 94 Săponiu presupune o formă * sapponeus. Săpoiu e născut din săponiu; n muiat se mai păstrează încă în Banat ca şi în furconiu şi cuniu. Săpelugă e derivat din sapă -f- suf. -lug (lugâ) cfr. pilug, pilugă. ‘ Budac e din sârb. budak „sapă“ (Dicţ. Acad. 672) cfr. şi magh. bodon(y), bodony (Tiktin 234). Târnăcopă: H II 221 Zenesci-Călnău. Târnăcop: H II 62 Fundeni, 11 117 Glod-Siliştia, H 11 254 Ciobanul, 11 311 Satu-nou, H V 71 Breasta, V 82 Bucovăţ, V 98 Calopăru, V 375 Pleniţa, H IX 18 Bistriţa, IX 72 Prunişor, IX 220 Davidesci, IX 310 Micloşani, H XI 87 Mogoşeşti, XI 246 Viişoara-Mărunţăi, XI 395 Râncezi, H XII 227 Tâmboesci, H XIV 21 Brănceni, XIV 30 Caravaneţ, XIV 106 Odaia, XIV 351 Garvani, XIV 398 Niculiţel, XIV 436 Satu-nou. Casma: H I 140 Ceacîru, H V 55 Boteni, V 98 Calopăru, H Vil 336 Perieţii, H VIII, 171 Cârjoala, H VIII 2 200 Sirca, H IX 310 Micloşani, IX 438 Valea-mare, H XI 87 Mogoşeşti XI 246 Viişoara-Mărunţăi, H XIII 13 Bogheşti, XIII 362 Onceşti-Noi, H XIV 21 Brănceni, XIV 351 Garvani. Iu amurgul serii el se ridică, îşi luă casmaoa, târnăcopul şi lopata ... apoi se uită cu ochi pânditori în toate părţile. (Slavici : Nuvele 11 239). Târnăcop e slav. tronukop (din paleosl trona > spin şi Kopoti > a tăia) (Cihac 402). Hârleţ se spune pretutindeni. Urlez: H IX 438 Valea mare. Harşicu: H XVII 17 Copăcelu, XVII 445 Voila. Arşicu: H XVII 122 Lisa. Hârleţ e paleosl. rylicî. (Tiktin 732). Arşic şi harşic e cunoscut numai în Ardeal. Originea cuvântului arşic pare că stă în legătură cu ung. ăso > arşeu (Tiktin 483). Arşeu e un fel de sapă, de hârleţ, deci tot aceea ca şi harşic. Arşic a devenit probabil sub influenţa lui hârleţ: harşic. - Originea cuvântului casma nu e cunoscută. îmblăciu se spune pretutindeni, şi tot astfel hadarag, dârja (odărjă: Pamfile, Ind. casn. 145), oglăgii (oglăjii sau oglăji : Pamfile 145). 95 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 213 Ciuz şi nojiţă se spune pretutindeni. Arie şi are sânt termenii cei mai cunoscuţi; în judeţele Tulcea şi Constanţa se mai zice şi arman. Are e forma cea mai veche, arie poate fi refăcut dintr’un plural arii sau se poate ca arie să între în categoria cuvintelor funie aşchie ş. a. (D. R. I 440). Et. e lat. area (Dicţ. Acad. 252). Armân e din turc. harman = arie, venit la noi, probabil prin mijlocire bulgărească sau sârbească: (h)arman = arie. (Dicţ. Acad. 258). (H XIV 429 Sarinaş), dar e uzitat şi în Muntenia. Mătură e termenul cel mai cunoscut şi răspândit. Peiezeu: H XV 459 Târguşorul Puesci. Pelesă: H VI 63 Covasra. Peiezeu şi felesă e ung. felezo „care mătură". Târnă: H VII 155 Coşereni. Lopată se spune în toate locurile. Primitea: H Vil 155 Coşereni, Vil 390 Poiana, Vil 423 Pribegii. Primitena : H Vil 134 Cosumbesci. împingătoare: H Vil 390 Poiana, Vil 423 Pribegii H XIV 398 Niculiţel, XIV 416 Peceneaga. Grâul nu-1 bagă în jitniţe până nu-1 curăţesc cu îmblăcie într’are. (Dos. V. S. 11/5). Cu ce hrană te hrăneşti De nici vara nu munceşti, Nici iarna nu imblâteşti (Alecsandri, P. p. 314) Imblăciu e paleosl. mlati’ti > a îmblăti, îmblăci, Acest s’a adăogat la noi înainte de cuvintele începătoare cu n sau m -(- cons. sau înainte de mm. (D. R. 111 393) şi (Tiktin 756). Hadarag e magh. hadaro (Tiktin 712). Dârja şi odârja e sl. druzati > a ţine, sărb. ordrza. (Tik-tin 1081 şi Karadschitsch). O în odârja s’a simţit ca articol nedefinit şi deci a putut să dispară (cfr. buric din umbilicus) şi s’a spus dârja şi dârjală (cfr. tânja, tânjală; za, zală). Oglajie e paleosl. oglovu > un lucru care ţine (Tiktin 1083). Ciuz e probabil un cuvânt onomatopoetic, format după vuetul, cişîitul, ce-1 produce cureluşa oglăgiilor când se îm-blăteşte Nojiţă e sărb. nozica, dem. din noga > picior (Tiktin 1060 şi Karadschitsch). CAP. III NUMIRI DE PĂMÂNT LUCRAT 1. Agru') se numeşte o bucată de pământ care e sub cultură regulată. 2. Bostană e câmpia pe care se cultivă bostani, pepeni şj castraveţi. 3. Câmp e o bucată de pământ plan, o întindere de pământ şes fără munţi şi fără dealuri. 4. Ciocălăişte2 3) se numeşte locul după rădicarea popuşoiului. 5. Crivină se numeşte un loc cultivat. 6. Crumpeişte se cheamă câmpul, unde au fost puse cartofi sau barabule. 7. Curătură*) e un loc curăţit de pădure spre a fi întrebuinţat ca păşune ori pentru arătură. 8. Grâne4) e câmpul sămânat cu grâu sau unde a fost sămănat grâu şi s’a rădicat. 9. Holdă se numesc sămănăturile cu pâne albă. 10. Hrişcorniţă5) se numeşte câmpul, unde a fost sămă-nată hrişcă sau e pământul bun pentru sămănat hrişcă. 11. Lan") e o întindere mare de sute de fălci de pământ cultivat. 12. Mirişte se numeşte locul după rădicarea grâului, secării, orzului sau ovăsului. 13. Moină1 *) se numeşte pământul care s’a arat de două sau trei ori după ce s’a spart ţelina. 14. Ogor8) se numeşte arătura de primăvară sau din Iunie *) Sinonime: arătură, pământ arător, loc de hrană, loc de muncă, loc muncit sau muncitor. 5) Sinonime: ciocănărie, cucăişte, cucoloişte, mălăişte, mălâină, porum-bişte, popuşoişte, păpuşoişte, tuleişte, tuleană. puişte, tuluzişte. 3) Sinonim: laz. 4) Sinonime: grânişte, grânaţie. 5) Sinonim: hrişcolniţă. *) Sinonim: tablă. Sinonime: moale, morhoancă, moruncă, năvăloacă, noroi. s) Sinonime: întors, întorsătură, nadaz, piruit, chiruit, ciruit, codru. 97 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 215 unde are să se samene săcară sau grâu de toamnă. Ogor mai înseamnă şi o bucată de pământ cultivat în părţi mici. 15. Părnojie e un pământ, care s’a arat de mai mulţi ani, însă pe care cresc spini. 16. Prăşitură e câmpia pe care e sau a fost sămănat păpu-şoiu sau cartofi, s’a săpat deci şi s’a prăşii. 17. Prosie e locul lucrat câţiva ani de-a rândul; „lucrat de o brazdă se numeşte prosie, de două brazde răsprosie, de aici înainte de trei, de patru brazde". (H VII 106 Ciochina, Vil 134 Cosumbesci). 18. Râstavuri‘) se numesc părţi mai mari sau mai mici de sâmănături de acelaşi fel de cereale. 19. Răzoare sânt locuri lucrate, dar puţin mai rădicate pe o coastă. 20. Săcărişte2) e un loc slab, bun numai pentru sacară sau e locul unde a fost săcară. 21. Silişte3 4) se numeşte locul cultivat împrejurul satului, apoi locul sămănat cu pâne albă, şi în sfârşit orişice loc gras. 22. Secerătură e câmpul de pe care s’a secerat pânea albă. 23. Spărtură se numeşte pământul cultivat, când s’a spart pentru întâia oară brazdă din ţelină. 24. Tarla1) se cheamă câmpul arat şi sămănat, apoi se cheamă tarla fiecare bucată de pământ a locuitorului. 25. Ţarină5 6) se numesc holdele şi fânaţele, cuprinse toate la un loc. 26. Zăvoiul) e pământul lucrat în apropierea vre-unui râu. 27. Brazda care se trage împrejurul unei bucăţi arate şi sămănate, cu care se tiveşte aşa zicând bucata arată, se numeşte căpăstrare. (T. Pamfile, Agr ic. p. 63)7). *) Sinonim: restavuri, faşă, sfoară, hlize, tabunele, făştoacă, şurină, şurincă. *) In acest chip se mai numeşte pământul cultivat: meişte, ovesişte, cânipişte, inişte. 3) Sinonim: sălişte. 4) Sinonime: târlă, bucată. s) Sinonime: târnă şi merea. 6) Sinonim: luncă. 7) Capastrare pare a sta în legătură cu căpăstru din lat. caplstrum CESCO 614). ... Et. lat. campus. ' ‘ Ciocălăişte: H VI 3 Sârbii, H VI 116 Epureni, H Vili! 78 Bădeni, Vili] 141 Buciumii, Vili i 148 Bârl eşti, Vili t 298 Găuni, Vili, 328 Gropniţa, 'Vili, 349 Cotnar, H Vili2 109 Popesci, VIII 9 175 Sinescii, VIII 2 247 Valea-Adâncă, Vili 2 284. Zabofo-tenii, H X 5 Bălţăteşti, X 81 Boiştea, -X 90 Budeşti-Ghicăî, X 130 Cârligu, X 2^1 Frumoasa şi Balcanii, X 289 Gârcina, X 384 Graşii, X 406 Petricani, X 465 Seliştea, X 539 Uscaţii- 103 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 221 Răsboeni, H XII 301 Broşteni, XII 578 Şaru-Dornii, XII 599 Ţoleşti. Ciocănărie: H VI 30 Băsesci, H XIII 234 lonăşesti. Ciocânişte: H XII 173 Obilesci. Cucâişte: H Vili 2 24 Miroslava. Cucoloişte: H X 208 Domna. Mâlâişte: H I 269 Slujitorii-Alboteşti, I 420 (Brăila), H II 89 Găvănesci, H Vil 120 Copuzu, Vil 305 Malu, H X 153 Cra-caoani, Bucovina. Mălăină: H XVIII 19 Bârseul de jos. Mălăiştină: Bucovina (Stupea). Porumbişte: H I 121 Cazaşu, 1 269 Slujitorii-Alboteşti, H 11 29 Chiojdu-Bâsca, II 89 Găvănesci, 11 126 Lipia, 11 207 Stîlpu, H II 262 Dăeni, H IV 86 Cobia, IV 156 Pietroşiţa, IV 224 Runcul, IV 253 Săcueni, H V 16 Bâilesci, V 98 Calopăru, V 265 Goicea-Mare, V 313 Mălăeşti, X 320 Melineşti, V 356 Pelesci, V 375 Pleniţa, V 478 Ţinţereni, H Vil 155 Coşereni, VII 171 Dudesci, Vil 305 Malu, H IX 212 Cotesci, IX 246 Godeni, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 76 Ibăneşti, XI 85 Mereni, XI 147 Râjleţ-Vieroş, H XI 340 Măgureni, XI 364 Mărgineni, XI 373 Nedelea, H XII 7 Bălăceanu, XII 97 Buda, H XIV 21 Brănceni, 224 30 Caravaneţ, XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 209 Socet, XIV XVI Spătărei XIV 236 Traian. Puişte: H XIII 127 Fundeni, XIII 489 Tudor Vladimirescu, H 111 71 Braniştea. Păpuşoişte: H X 413 Preuţesti; Bucovina. Popuşoişte: H X 511 Urecheni, X 599 Toleşti; Bucovina. Cucuruzişte: H XVII 17 Copăcelu, XV1M22 Lisa, XVII 14 Mărgineni, XVII 343 Spinu, XVII 392 Vaidarecea, H XVIII 268 Srediştea mică, XVIII 287 Tincova. Tuleană: H 511 Sibot. Tuleişte: H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 268 Srediştea-mică, XVIII 287 Tincova. Tulujişte: H XVIII 261 lapulnic, XVIII 277 Timişoara. Tuluzişte; H IV 43 Cleşneşti. Erau cu toţii la porumbişte, tăiau cocenii. (I. Al. Brătescu-Voinesţi: Luni. şi în. 114). Au venit ţăranii cu plugurile de au arat miriştea; prepeliţa s’a mutat cu puii într’un lan de porumb de alături; dar peste câteva vreme au venit oameni de au cules porumbul, au tăiat cocenii şi au întors locul, (I. Al. Brătescu-Voineşti : In lumea drep. 97). Plângeau pe sub laviţi şi vită’n bătătură nu se pomenea, nici păpuşoi în pătul. (Al. Vlăhuţă: Clipe de lin. 34). 222 AL. BOCĂNEŢU 104 Gospodarii se duceau peste apă, la praşila popuşoiului, se întorceau tîrziu. (M. Sadoveanu : Cânt. Amint. 92). Foae verde cucuruz Cucuruz în patru foi s’a dus badea de la oi. (Şez. 1 Ştii tu mândră ce ţi-am spus La sapă de cucuruz. Şez. XI 168). Când cucuruzul e cu cinci frunze să prăşeşte, iar când e mare se îngroapă. (Liuba-Iana: M. 108). Păpuşoi, cari vreau chiar atunci prăşiţi de-al doilea. (Creangă, Amintiri 6). Porumbişte, păpuşoişte, cucuruzişte şi mălăişte înseamnă mai mult locul cultivat cât timp se află porumbul pe dânsul, pecând ceilalţi termeni înseamnă pământul după rădicarea roadei. Păpuşoiul a fost adus în Europa abia după descoperirea Ame-ricei, la sfârşitul sec. XV-lea, şi deaceia întreaga terminologie cu privire la păpuşoi e nouă. Numirile s’au dat în chipul următor. In unele cazuri s’a numit păpuşoiul pe baza unei asemănării cu numirile altor lucruri sau vietăţi. Aflându-se oarecare asemănare între un ştiulete de păpuşoi, învălit în pănuşe şi cu mătasă, şi între un porumb, s’a numit în Muntenia şi păpuşoiul porumb. In Moldova tot pe baza unei asemănării 's’a numit noua plantă păpuşoi, un derivat dela păpuşă cu suf. augumentativ -oi. Se pare că şi cucuruz s’a numit popuşoiul tot pe baza unei asemănării cu cucuruzul de brad. în o parte a Ardealului şi în Bihor s’a numit noua plantă mălaiu sau şi mălaiu mărunt. Mălaiu înseamnă meiu şi cultura meiului e cu mult mai veche decât cea a păpuşoiului. Mălaiul, când e măcinat dă o fărină vânătă, negricioasă, care s’a numit pe timpul culturii meiului: mel’laiu (în opoziţie cu mei panicum). Din mei’lai s’a născut apoi după părerea d-lui Weigand mălaiu (Jahrb. XVII şi XVIII 366). Acest nume a trecut şi asupra păpuşoiului când a fost adus. După G. Giuglea cuvântul mălaiu ar fi derivat din amy-lum cu suf. -aliu,-alia, (DR. III 601). Cel mai vechiu cuvânt, care e cunoscut tuturor românilor, e mălăişte sau mălăină: din mălai şi suf. -iste şi mălăină din 105 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 223 mălai -J- suf. -ină. Tot astfel sânt formate şi celelalte numiri din substantivul respectiv şi sufixul -işte, care e colectiv şi denotă întinderea, massa. Porumb e lat. palumbus,-um (Puşcariu 1359); porumbişte e porumb -)- suf. -işte. Păpuşoiu e un derivat din păpuşă -{- suf. -oi, păpuşă,. ar. pap e (lat. pappus-um (Puşcariu 1256); prin influenţa labialei s’a născut forma popuşoiu; păpuşoiu -|- suf. -işte dă păpuşoiste. Cucuruz cfr. sărb. kukuruz, rus. KyKypy3a, pol. kukuru(d)zar kukury(d)za, rut. kukuru(d)z, kukuru(d)za, (Bernecker 640). D-l WEiGAND(Jahrb.XVIl şi XVIII 363) propune pentru cuvântul cucuruz următoarea etimologie. Ar fi anume Kokor-oz, cuvânt turcesc care înseamnă un lucru ce amiroase. Fărina de popuşoiu răspândeşte, când e pregătită pentru mâncare un miros plăcut şi puternic, care ar fi fost apoi cauza că turcii au numit popuşoiul „Kokorozu şi dela ei s’ar fi răspândit numele dimpreună cu planta şi la celelalte popoare. Berneker (SI. et. Wb. 641) spune că nu e exclus ca termenul să fie de origine slavă şi arată că în slavoneşte se află cuvintele Kukurjav, Kukurjast „creţ, sbârlit“. S’a putut deci numi ştiuletele de păpuşoi învălit în pănuşe —- după forma se exterioară sbârlită, înfoiată» precum e cucuruzul de brad — cucuruz. Cucuruz -f- suf. -işte dă cucuruzişte. Ciocălău vine din bulg. Kicalo > ciucală, un ciocan de Iemn„ cu sufixul augumentativ -ău > ciocălău, şi ciucălău (Weigand : Jb. XVII şi XVIII 368, cfr. D R III 834). Ciocălău + işte dă cio-călăişte. Ciocan, cu metateză Kocean, e slav. Kooany (Tiktin 381) ciocan: turc. oekan, paleosl. eekanu, bulg. cukân, neogr. taooxâvi, (Tiktin 355). Din ciocan şi suf. -işte avem ciocănişte; cu suf. -arie avem ciocănărie. Cucoloişte e născut din cocoloş sau cucoloş < neogr. xooxo&Xi, fr. coque, cocon, it. cocea (Tiktin 382) şi suf. -işte. Cucăişte e născut din cucă -f- suf. -işte. Cucă e desigur femeninul dela cuc din lat. cuccus, -um (Puşcariu 422). Tot bazat pe asemănare se vede că s’a numit păpuşoiul şi cucă. Tuleu, tulean e bul. Ty^b ry;iy3eHe, cari înseamă paiele de popuşoiu, strujeni. (Weigand Jb. XVII şi XVIII 369.) 224 AL. B O CĂ NEŢ U 106 luleu -f- suf. -iste şi -ină dă tuleiste, tuleană; se pare că •din Ty^y3eHe s’a iscat forma tuluzişte. Puişte se numeşte pământul pe care e sămânat popuşoiu. Puişte e un derivat din pui *pulleus, din pullus (Puşcariu 1395) şi sufixul -işte. Pui se cheamă firele de păpuşoiu, cari răsar, dintr’un fir, însă se numeşte şi popuşoiul cănd e mic, încă desvoltat. Crivină: H IX 37 Cătunele despre Motru de sus. Din crâng am intrat într’o crivină mlăştinoasă, între două mări de cătină (I. Al. Brătescu-Voineşti : în. şi lum. 38). Pământul crivinos se află în satele Butoeşti (I. Ionescu : Agric. în jud. Meh. 57). Originea cuvântului crivină e paleosl. Krivina > curbătură (Cthac 84). Crivină: desiş de mărăcini mari cu arbori printre ei, pe coturile sau malurile râurilor şi unde se adăpostesc epuri, po-târniche ... (Costinescu : Vocob. romăn-franc. 1870). Crumpeişte: (H XVIII 283 Teregova). Dar o ţine cu ce poate Tot cu crumpene necoapte (Marian, Satire, p. 157). Originea cuvântului e germ. Grundbirne, plural ard. Grum-pirren, de unde apoi românescul crumpir, crumpel, pl. crumpei. Crumpei -)- işte > crumpeişte (Tiktin 444.) Curătura: H II 207 Stîlpu, H III 140 Diocheşti, III 153 Folteşti, H V 82 Bucovăţ, H VI 8 Târnauca, H VI 153 Oltineşti, H Vili 261 Cucuteni, H Vlll2 55 Mereni, H IX 231 Glambocel, H X 261 Frumoasa şi Balcanii, X 153 Cracaoani, X 356 Negreşti, H XII 553 Ruginoasa şi Vascani, XII 599 Ţoleşti, H XIII 249 Lespezi, XIII 509 Visureşti, H XIV 338 Niculiţel, H XVI 142 Cosmesci, XVI 272 Mirceşti. Curăţitură: H III 310 Mastacani, H X 261 Frumoasa şi Balcanii. Laz: H XVII 17 Copăcelu, XVII 122 Lisa, XVII 392 Vaida-recea, Bucovina. Au vândut... a noastră moşie... cu fânaţ şi din pădure şi din tot hotarul cu tot venitul şi curături... (Uric, XXV 59/2). 107 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 225 Codri pe cari cu timpul i-au sterpit făcând în ei curături. (Ionescu ; Agr. Doroh. 224). în valea Pleşăştilor, vede cărăruea albă care tae deadreptul prin curătură şi duce la căsuţa ... (Vlăiiuţă : Clipe de linişte 79.) Un om va slăbi de nu va mai putea să’ş lucreze viea sau altă ocină de a avea (Pravila molu, 3). lată-ne primăvara după sităruşi în păpurişul dela Lazuri, unde Castor caută domol şi amănunţit... (1. Al. Brătescu-Voineşti : In lum. d. 277). Lăzuindu codrul verde cu multă sudoare şi muncă. (Uric, VI 164/29). Oricine să va afla cau tăiat pădure sau au săpat de au făcut lazo pre locui altuia... ca să nu ia nemică dintr’aceia roadă. (Prav. Mol. 2). mă dusei cu coasă’n laz cosii iarbă şi năcaz, să puiu mândrii pe obraz (JaRXIK-BÂRSKA.XV, P. p. 150.) Ciulini pe curături, pe izlazuri bozii şi dudău, în sat sărăcie lucie. (Vlăhuţă : Clipe de lin. 34). Curături e unul din cele mai vechi şi mai frumoase cuvinte ale limbii noastre şi e cunoscut atât în Moldova cât şi în Muntenia. Originea e lat. *colatura, dela colo, -are > a strecura, a cu-răţi, colatus > curat (Pcşcariu 457). Prin apropiere de verbul a curăţi (format după curat) s’a iscat forma curătitură. Laz e de orgine grecească. La A. Bartal stă gr. râZ, vicus, villa, ager, praedium; la Du Cange tot cu acelaş sens laza; sylvae portiae caedendae, signatis arboribus designata. în limba noastră se pare că a întrat cuvântul laz prin filaţiune ungurească [ung. laz] (Tiktix 895). Grânişte: H Vil 120 Copuzu, Vil 305 Malu, H XI 268 Băicoi. Grânaţe: H XVII 392 Vaidarecea. Grâne: IX 246 Qodeni. Toate grâneţele îndăminează foarte mult înmulţirea acestei burueni. (I. Ionescu, Cal. 157). „Codrul Cosminului" II. 15 226 AL. B O CĂ NEŢ U 108 Acolo poame multe şi grâne. (Pop Reteganul: Poveşti53/16). ... spre amiazăzi lanuri de grâne, printre care şerpueşte ca o panglică argintie Ilfoveţul. (I. Al. Brătescu-Voineşti : In lum. d. 178). Grâu e lat granum (Poşcabiu 740); dela pluralul grâne -f- suf. -işte s’a format grânişte. Grâneaţă e din lat. *granicia (Dicţ. Acad. tom. II. 297). Holdă: H V 135 Ciutura, V 189 Floresci, V 257 Gogoşiu, V 381 Plosca, V 394 Plosca, V 404 Sălcuţa, V 472 Tencăneu, H Vil 315 Mărculeşti, FL.VIll, 237 Crucea. H IX 438 Valea-Mare, H XI 27 Chilia, XI 60 Gura-boului, XI 232 Vata, H XII 281 Bogdânesci, H XIII 67 Corod, XIII 188 Giurgiona, H XVII 122 Lisa. De mai multe ori a mâncat bătae, pentru-că în vemea când el urmărea câte o gânganie, boii pe care era trimes să-i păzească întrau din mirişte ori din izlaz în vre-o holdă. (I. Al. Brătescu-Voineşti: înt. şi lum. 103). Vântul bate holdele (Delavrancea : Suit. 11). Prin curţile arse de soare se păliau maldare de papură din care se vor face în curând legăturile ce vor cetlui znopii mari de holdă. (C. Sandu-Aldea : D. n. 88). Şi-şi va slobozi dobitocul său în holdele altuia a face pagubă. (Palia, Ex. 22, 5). Da’n ogor ce-am sămănat Numai grâu şi tămăiţă s’a făcut mândră holdiţă (Şez. I 50/41.). Despre originea cuvântului holdă cfr. p. 132 (14). Hrişcorniţă: H I 35 Căi in eşti. Hrişcolniţă: H VI 3 Sârbii. Hrişcă e pol. hreczka, ungur, haricska (Tiktix 742); hriş-car se numeşte un cărăbuş de hrişcă. Hrişcolniţă e din hrişcă -f- suf. -Iniţa (ca urechelniţă); dintr’o formă hrişcolniţă s’a născut — poate sub influenţa cuvântului, corn — forma hrişcorniţă. Lan: H I 23 Brihueşti, I 64 Cristesci, H 111 310 Mastacani, H_VI Târnauca, 8 H Vili , 99 Băicenii, Vili i 133 Blânzeni, Raiu, Căminăresci, Târgu-Ţigănaşi, Cârnicenii, Vili , 206 Cormarna de sus şi de jos, Vili, 275 Cucuteni, Vili, 306 Golăeşti, Vili, 318 Gropniţa, H Vili, 3 Icuseni, Vili, 34 Miroslava, Vili, 55 Mo- 109 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 227 reni, V1I12 166 Scuienii, Vili2 193 Şipotele, VIII 2 206 Stânca, Vili 2 260 Voineşti, H X 77 Bădeşli-Preveşti, X 154 Cracaoani, X 356 Negreşti, X 369 Pângăriţi, X 572 Vânătorii, H XI 316 Drăgăneşti, XIII 431 Mălini, XII 489 Preuţeştii-Uniţi, XII 520 Rădăşani, H XIII 570 Movileni, XIII 449 Stănişeşti, XIII 492 Ţigănesc!, H XVI 105 Boreşti, XVI 217 Ipatele, XVI 238 Lipova, XVI 247 Lipovăţ. Table: H X 77 Bădeşti-Preveşti, X 356 Negreşti, H XII 316 Drăgăneşti. Peste un lan în colţul gardului. (Uric. Vil 17/33). Ogoare imense, lanuri de grâu (At,. Vlahuţă : Dan 101). Am asudat ani de zile pe lanurile dumitale (M. Sadoveanu, Cânt. Am. 85). Spre miazăzi lanuri de grâne, printre care şerpueşte ca o panglică argintie Ilfoveţul (I. Al. Brătescu-Voineşti : în l. d. 178). Et. lan cfr. p. 132 (14). Tablă e paleosl. tabla, tavla, tavlija, ung. tablo, neogr. tâpXa, rajîXt (Cihac 398). Mirişte : H I 189 Filipeşti, I 262 Rusăţ, I 269 Slujitorii-Alboteşti, I 315 Surdila Greci, 1 329 Suţesci, I 348 Tatari, H II 28 Chiojdu-Bâsca, II 89 Găvănesci, II 126 Lipia, 207 Stâlpu, H II 300 Rasova, H 111 4 Băleni, 111 39 Băneasa, 111 102 Cudalbi, III 108 Cavadineşti, 111 18 Rogojeni, 111 153 Folteşti, 111 246 Jo-răsci, 111.266 Lupesci, 111 310 Mastacani, 111 378 Prodăneşti, 111 387 Siviţa, 111 464 Tuluceşti, H IV 86 Cobia, IV 156 Pietroşiţa, IV 224 Runcul, IV 252 Săcueni, H V 16 Băilesci, V 29 Bărca, V 82 Bucoveţ, V 98 Calopăru, V 123 Cioroiaşiu, V 249 Goesci, V 313 Mălăesci, V 320 Melineşti, V 356 Pelesci, V 375 Pleniţa, V 408 Scăesci, V 478 Tinţereni, H VI 3 Sârbii, II VI 30 Băsesci, VI 116 Epureni, VI 125 Găgesci, VI 143 Hurduci, VI 209 Şiş-cani, VI 215 Stălinesci, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia, H Vil 6 Alexeni, Vil 155 Coşereni, VII 171 Dudesci, Vil 210 Grindu, Vil 305 Malu, Vil 484 Socariciu,, H Vili i 78 Bădenii, Vili, 99 Băicenii, Vili l 109; Belceşti, Vili, 133 Blânzenii, Raiu, Cămină-resci, Târgul Ţigănaşi, Vili, 142 Buciumii, Vili, 148 Bârlesci, Vili, 151 Bulbucani, Vili , 191 Chişcăreni, VIII j 275 Cucuteni, VIII ,298 Găunii, VIII 4 328 Gropniţa, VIII , 349 Cotnar, H VIII 2 16 Măcăreşti, VIII, 83 Podul Iloai, VIII, 247 Valea Adâncă, Vili., 269 Voinesci, H IX 72 Prunişoru, IX '123 Vânjiu-Mare, H X 5 Bălţăteşti, X 81 Boiştea, X 30 Budeşti-Ghicăi, X 130 Cârligu, X 154 Cracaoani, X 208 Domna, X 280 Garcina, 356 Negreşti, X 384 Graşii, X 406 Petricani, X 413 Priuteşti, X 465 Seliştia, X 228 AL. BOCĂNEŢU 110 X 499 Tazlău, X 511 Urecheni, X 539 Uscatii-Răsboeni, H XI 76 Ibăneşti, XI 220 Valea-Mirilor, XI 340 Măgureni, XI 364 Mărgineni, XI 373 Nedelea, XI 418 Stari-Chiojd, H XII 7 Bălăceanu, XII 97 Buda, XII 132 Dediuleşti, XII 173 Obilesci, XII 301 Broş-teni, XII 328 Dolhasca, XII 587 Tătăruşi, H XIII 13 Bogheşti, XIII 26 Brăhăşeşti, Xill 36 Buda, XIII 100 Cosmesci, XIII 127 Fundeni, XIII 153 Qăiceana, XIII 249 Lespezi, Xill 489 Tudor Vladimirescu, XIV 21 Brânceni, H XIV 30 Caravane}, XIV 59 Cio-ceşti-Mândra, XIV 106 Odaia, XIV 152 Papa, XIV 176 Pîrliţa, XIV 209 Socet, XIV 224 Spătăru, XIV 236 Traian, XIV 248 Tu-feni, H XIV 351 Qarvani, H XV 68 Bogdăniţa, XV 90 Brădesci, XV 117 Călimănesci, XV 157 Cârjeoanii, XV 306 Frunlişeni, XV 329 Grăjdeni, XV 409 Perienii, XV 508 Bogdăneşti, H XVI 142 Cosmesci, XVI 300 Scheia, XVI 354 Zâpodenii, H XVII 66 Haţeg, XVII 140 Mărgineni, XVII 151 Ohaba, H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 142 Maidan, XVIII 228 Şugatag. Merişte: H IX 6 Baia de Aramă, Tismana, Pădeşu, Clo-şeni, Orzesci, Negoesci, Ponoarăle, Comănesci, Rătezu, Costeni. Godinesci, Pacruea, Racoţi, Topesci, Mărăşesci, Obârşia, Bu-sesci, Balta, Mehedinţi, Vulcanii, Gorj, H XVIII 26 Borlova, XVIII 261 îapulnic, XVIII 268 Srediştea-mică, XVIII 277 Timişoara, XVIII 283 Teregova, XVIII 287 Tincova. Niriste: H VIII, 120 Bivolăria, V1II2 214 Stornescii, VIII2 284 Zabolotenii, H XIII 234 Ionăşeşti, H X 507 Timişeşti, H XII 375 Giurgeşti, H XVII 311 Siboth. Nireşte: H I 23 Brihueşti. Nierişte: 111 140 Diocheşti, H VIII i 142 Buciumii. Mnirişte: H VI 95 Dodeşti, H XI 438 Găurile. Miriştină: H XVIII 19 Bărseul de jos. Secetă de trei luni, izlazurile arse, miriştele negre, vitele mureau de foame, ţăranii alergau cu ele pe capete, să i le dea Iui pe nimica. (I. Al Brătescu-Voineşti : înt. şi luni. 48). Apoi aşeză buriul pe un mănunchiu, întinse o velinţă pe miriştea ţepoasă şi puse masa. (C. Sandu-Aldea : D. n. 107). Numai pe tăpşanul din spre apus se vede un petic de dumbravă rară; încolo stau măgurile desvălite, miriştea şi ima-şuri cât bate ochiul. (Al. Vlahuţă : Dan 86). Etimologia cuvântului mirişte ce o dă Cihac p. 596 dela turc. mer’a > ţarină, câmp, nu e de loc probabilă. Tiktin nu dă în „Dicţ. român-germ.“ nici o etimologie. Originea cuvântului pare a fi următoarea. In latina medievală se află un cuvânt miricae > terrae incultae vepribus ac du- 111 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 229 metis abundantes (vepra > diverşi pellis, dumetum > spin, târş) (Du Cange). Locul de pe care s’a cosit sau s’a secerat pânea albă, are, din cauza tuleilor de paie ce rămân tăiate pe jos, o înfăţişare spinoasă, ţepoasă, iar din cauza diferitelor ierburi ce cresc pe dânsul o înfăţişare variată. Am putea deci pleca dela o formă latinească miricae, care în privinţa sensului se apropie de „mirişte". S’a spus poate la început „mirice", apoi sub influenţa cuvântului silişte — deoarece miriştele, locul pe care au fost sămănate pani albe, erau în apropierea siliştelor — s’a spus mirişte. S’a numit probabil mirişte locul nelucrat, acoperit cu buruiene spinoase sau cu ierburi precum vedem din exemplul următor. „Partea câmpului nelucrată se numeşte livede, pentru-că creşte iarbă pentru fân, iar dacă nu creşte iarbă bună pentru fân, atunci se zice mirişte, pentru-că cresc numai nişte burueni înalte numite sipice" (H IX 473 Văleni). Acesta a fost sensul primitiv al cuvântului mirişte, iar pe baza unei asemănării, s’a numit mirişte şi pământul pe care a fost pâne albă şi s’a secerat sau cosit. Prin palatalizarea labialei înainte de / avem căpătat formele: mnirişte, gnirişte, nirişte, nireşte (prin asimilarea lui i faţă de e următor), nierişte; miriştină e născut din mirişte -j- suf. colectiv -ină, forma „merişteu s’a născut poate prin asimilare vocalică sau sub influenţa cuvântului meişte (meiu). După V. Bogrea mirişte ar sta în legătură cu slavul mir (lume, mundus), la a cărui bază stă ideia de „arătură, ogor" (D R. 1 253). Moină: H I 35 Călineşti, 1 63 Cristeşti, H VI 50 Boţeşti, VI 116 Epureni, H VIII] 22 Aroneanu, VIII! 109 Belceşti, VIII . 120 Bivolăria, VIU, 151 Bulbucanii, VIII, 191 Chişcăreni, VIII d 215 Copou, VIII , 244 Cucutenii, VIII , 289 Galata, VIII , 298 Găunii, VIII j 328 Gropniţa, H VIII, 16 Măcăreşti, VIII2 24 Mi-roslava, VIII, 73 Perienii, VIII, 83 Podul-Iloai, VIII , 99 Popesci, VIII 2 154 Rădenii, VIII, 183 Şipotele, VIII 2 200 Sirca, VIII 2 220 Târgu-frumos, Vili 2 247 Valea-Adâncă, Vili 2 269 Voinesci, Vili 5 296 Zahorna, H XII 301 Broşteni, XII 328 Dolhasca, H XIV 436 Satu-nou, H XVI 117 Buhăeşti, XVI 238 Lipovăţ, XVI 321 Te-lejna, XVI 339 Valea-rea. Moale: H 244 Beilicu, H Vil 210 Grindu, Vil 245 Larga, Vil 337 Perieţii. Noroi: H VIII , 143 Româneşti. Năvăloacă: H XVI 177 Dumeştei. 230 AL. BOCĂNEŢU 112 Moruncă; H II 319 Topal. Morhoancă: H Vil 69 Cacomionca, Vil 390 Poiana, Vil 423 Pribegii. Moişte: H X 499 Tazlău. Vom ara... la moină 40 de prăjini şi la ţâlină 20 (lo-nescu, Cal. 29). Deacă eşim din ţara moinelor venim Ia munte înalt (Dos. V. 5. 79). Boii mei când aud doină Ară ţelină şi moină. (C. Negruzzi II 26/9). Şi am zălogit 2 moine, doi florinţi... şi o moină în Prislop, de la Tofan a Băi. (N. Iorga St. şi Doc. V 383). La prăşitură curată şi lucrată bine poate să samine de cu toamnă săcara şi în năvăloacă. (Ionescu, Cal. 189). Originea cuvântului moină încă nu e fixată. Cihac îl derivă dela sl. moca > mlaştină, cr. sârb. mocina, mokrina > umezeală. (Cihac p. 200). Dacă moină, ca termen agricol ar fi sărb. cr. mofcină, atunci ar fi mai des cunoscut în Muntenia, unde însă nu e de loc cunoscut (se înţelege ca numire agricolă). Tiktin îl aduce în legătură cu moale şi spune că s’ar fi născut într’un chip ca şi doină (Tiktin p. 1004). — Originea cuvântului moină pare că stă în legătură cu lat. *mollinare — *molliare > muia pe încetul. Moină ar fi un derivat din moale cu sufixul -mare (DR. 111 514). Vedem însă că moină era răspândit în partea muntelui (Iorga St. şi Doc. V 383); în limba textelor vechi moină are înţelesul de deal, colină, după cum vedem din exemplul de mai sus (Dos. V. S. 79). La Dosoftei „ţara moinelor“ e ţara de la poalele muntelui, locuri mai joase, în opoziţie cu „muntele înalt". Românii nu puteau cultiva muntele înalt, adecă regiunile mai înalte ale muntelui deoarece n’aduceau rod, ci lucrau locurile mai joase la piciorul muntelui, cari erau „moinele" şi astfel moină a putut deveni sinonim cu loc lucrat, pământ arat mai mulţi ani de-a rândul. Se pare că în Ardeal şi Banat moinele serveau ca fâneţe sau ca păscători, căci aici moină înseamnă un pământ de fânaţ, un pământ nearat. La Du Cange găsim mollinum, pl. mollina „tumulus terreus, colliculus"; moină, derivat din mollina, însemna un deal, colnic; în acest sens îl aflăm la Dosoftei şi 113 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 231 vedem că moină era răspândit în partea muntelui (cfr. N. Iorga Şt. şi Doc. V 383). Pare că şi moină ar fi pătruns la noi din latina medievală ca şi falce, holdă, firtă ş. a. Moale e lat. mollis-e (Puşcariu 1101). Noroi e paleosl. naroj (Tiktin 1062). Năvăloacă e rut. novolokom sijati, id. novolok, un fel de grapă. Etimologia cuvintelor moruncă şi morhoancă încă nu e cunoscută. : Moişte stă în legătură cu moale (Tiktin 1004). Ogor: H I 63 Cristeşti, I 85 Poiana, H III 153 Folteşti, III 246 Jorăsci, III 310 Mastacani, H IV 106 Cucuteni, H V 16 Băilesci, V 29 Bărca, V 36 Bădesci, V 94 Botenii, V 82 Bucovăţ, V 89 Bulzeşti, V 98 Calopăru, V 104 Căpreni, V 139 Cotofeni, V 189 Floresci, V 297 Măceşti-de-jos, V 303 Maglavit, V 356 Pelesci, V 375 Pleniţa, V 381 Plosca, V 408 Scăesci, V 447 Şimnicu, V 460 Talgraşiu, V 478 Tintereni, H VI 8 Târnauca, H VI 63 Covasra, VI 188 Păhnesti, H VII 50 Brosceni-noi, VII 423 Pribegii, VII 443 Reviga, H VIII, 7 Aroneanu, Vili, 47 Bă-denii, VIII, 99 Băicenii, Vili! 133 Blânzeni-Raiu, Căminăresci, Târgu-Tigănaşi, Vili, 138 Bosia, Vilii 142 Buciumii, VIII, 206 Cormarna de sus şi de jos, Vili, 261 Cucutenii, VIII] 314 Go-ronii, Vilii 356 Horlescii, H VIII2 3 Icuseni, VIII2 34 Miroslava, VIII2 55 Moreni, VIIIâ 166 Sculenii, VIII, 193 Şipotele, VIII? 206 Stânca, VIU ? 235 Tomeştii, Vlll2 251 Voinesci, H IX 37 Cătunele despre Motru de sus, IX 43 Cleşneşti, IX 72 Prunişoru, H IX 212 Cotesci, IX 284 Măţău, IX 310 Micloşani, IX 375 Schitu-Golesci, H X 21 Bistricioara, X 96 Buhalniţa, X 154 Cracaoani, X f356 Negresei, X 572 Vânătorii, X 584 Zeneştii, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 76 Ibăneşti, XI 85 Mereni, XI 99 Negresei, XI 166 Scorniceşti, XI 220 Valea-Merilor, H XI 289 Brebu, H XI 469 Iresci, H XII 219 Slobozia, H XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 316 Drăgăneşti, XII 342 Dolheşti, XII 356 Farcaşa, XII 375 Giurgeşti, XII 480 Preuţeştii-Uniţi, XII 599 Foleşti, H XIII 270 Movileni, XIII 449 Stănişeşti, H XIV 66 Cioara, XIV 152 Papa, XIV 176 Pîrliţa, XIV 209 Socet, XIV 236 Traian, XIV 248 Tufeni, H XV 81 Bogeşti, XV 100 Căbăsci, XV 192 Cârlomăneşti, XV 264 Dragomiresci, XV 400 Odaia-Bursucanii, XV 409 Perienii, XV 425 Plopana, XV 437 Pogonesci, XV 458 Târguşorul-Puesci, XV 517 Vindirei, H XVI 105 Boreşti, XVI 217 Ipatele, XVI 238 Lipova, XVI 288 Negresei, XVI 330 Ţibăneşti, XVI 354 Zapo-denii, H XVII 8 Clopotiva, XVII 66 Haţeg, XVII 121 Lisa, XVII 140 Mărgineni, XVII 151 Ohaba, XVII 255 Păucenesci, XVII 297 Scorei, XVII 311 Siboth, XVII 343 Spinu, XVII 405 Vestemu, 232 AL. BOCĂNEŢU 114 XVII 445 Voila, H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 19 Bârseul-de-jos, XVIII 26 Borlova, XVIII 103 Grădişte, XVIII 261 Iapulnic, XVIII 277 Timişoara, XVIII 306 Visagu. Ogorîtură: H XVIII 142 Maidan. întors: H XVII 121 Lisa, XVII 151 Ohaba, XVII 311 Siboth, XVII 392 Vaidarecea, XVII 445 Voila, H XVIII 306 Visagu. întorsătură: H III 71 Braniştea. Nadaz: H II 244 Beilicu, II 282 Mărleanu, II 311 Satu-nou. H XIV 398 Niculiţel, XIV 436 Satu-nou. Pământul negru al ogoarelor i se părea o fabrică de aur, o fabrică minunată în care svârli cu baniţa şi din care iei cu chila. (C. Sandu-Aldea : D. n. 16). • Ogoarele coapte în toiul căldurilor (Al. Vlahuţă : Dan, 23). Intr’o zi numai ce mă pomenesc cu el la ogor (Al. Vla-iiuţă : Clipe de linişte, 38). Soarele se măria, se inroşia, scăpătâ şi din pragul asfinţitului se uita cu un ochiu uriaş spre lumea împrăştiată pe ogoare. (C. Sandu-Aldea: D. n. 118). între oraş şi ogoarele ţărăneşti, se întindea înflorind, mahalaua grânarilor (Delavraxcea : Sultănica p. 153). Miros de pământ reavăn, de curând întors de pluguri, plutia pe câmp. (C. Saxdu-Aldla : D. n. 286). Ogor e sărb. magh. ugar, pol. ugor, ceh. uhor (Tiktin 1084). Ogorîtură e un derivat dela verbul a ogorî format după ogor. întors e particip, verb. a întoarce din lat întorqueo, -ere întrebuinţat ca substantiv; întorsătură e întors -(- suf. -atură. Ogor e arătura cea dintâi a pământului unde are să se samene săcară sau grâu de toamnă, întorsul e a doua arătură. întorsul se mai numeşte şi piruit, deoarece la întors se curăţă ogorul de burueana numită „pir“. Piruit: H XVII 414 Viţelu; chir uit: H XVII 445 Deva şi Cugieri. Ciruit: H XVIII 103 Grădişte. A pirui e derivat dela pir din sărb. neosl. pir, (paleosl. pyro, neogr. Prin palatalizarea labialei înainte de i s’au născut formele: ciruit şi chiruit. Etimologia cuvântului nadaz e necunoscută. Nădaz înseamnă 115 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 233 în judeţul Constanţa arătura din luni, adecă ogorîtul, în judeţul Tulcea înseamnă nădaz pământ prăşit sau arat, însă şi pârloacă Codru pare că e alb. Kodrc „colină" (Puşcariu 392). Pârnojie: H III 280 Măcişeni. Etimologia cuvântului nu e cunoscută. Prăşitură; H III 38 Băniasa, III 49 Bereşti, III 102 Cudalbi, III 108 Cavadineşii, III 118 Rogojeni, III 140 Diocheşti, III 153 Folteşti, III 195 Frumuşiţa, III 246 Jorăsci, III 266 Lupesci, III 310 Mastacani, III 378 Prodăneşti, III 264 Tuluceşti, H VI 82 Delenii, VI 95 Dodeşti, VI 172 Mălăesci, VI 209 Şişcani, VI 215 Stănilesti, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia, H XII 97 Corbu, H XIII *13 Bogheşţi, XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 36 Buda, XIII 127 Fundenii, XIII 152 Găiceana, XIII 249 Lespezi, H XV 68 Bogdă-niţa, XV 90 Brădesci, XV 117 Călimănesci, XV 140 Cârjeoanii, XV 306 Fruntişeni, XV 329 Grăjdeni, XV 344 Ibăneşti, XV 409 Perienii, XV 508 Bogdănesci, H XVI 82 Bereasa, XVI 142 Cos-mesci, XVI 227 Ivăneşti, XVI 354 Zapodenii. De multe ori se întâmplă, că gospodarii voesc a sămăna grâu în prăşitură şi aşa sânt întârziaţi de culesul popuşoiului (Ionescu, Cal. 235). 15 prăjini să prăşiască (Uric, II, 135/13). Numai praşila şi strânsul îl face ţăranul (Conv. Lrr. XLIV 1 656). * Prăşitură e un derivat dela a prăşi > paleosl. sărb. praiiti şi sufixul abstract -ură, anume participiul prăşit ură (Tiktix 1234). Prăşită e si. *prasilo (Tiktin 1234). Prosie: H I 140 Ceacîru, I 189 Filipeştî, I 287 Slujitorii-Alboteşti, I 348 Tatari, H II 101 Gheraseni, HII 319 Topal, H III 71 Braniştea, III 102 Cudalbi, III 118 Rogojeni, III 153 Folteşti, III 246 Jorăsci, III 380 Măcişeni, III 387 Siviţa, H V 54 Botenii, H VI 143 Hurduci, VI 209 Şişcani, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia, H VII 69 Cacomionca, VII 76 Ceacu, VII 85 Cegani, VII 106 Ciochina, VII 134 Cosumbesci, VII 171 Dudesci, VII 184 Gârbovi, VII 210 Grindu, VU 245 Larga, VII 263 Lupşeanu, VII 337 Perieţii, VII 390 Poiana, VII 423 Pribegii, VII 506 Tandarei, H VIIIx 7 Aroneanu, VIIIt 120 Bivolăria, VIII, 215 Copou, Vilii 261 Cucuteni, VIII, 269 Voineşti, H XII 97 Buda, XII 140 Dediuleşti. 234 AL. BOCĂNEŢU 116 Răsprosie: H I 287 Slujitorii-Alboteşti, H VII 85 Cegani, VII 106 Ciochina, VII 210 Grindu, VII 245 Larga. Ovăsul se face foarte roditor şi în prosie sau o popuşoişte (Ionescu, Cal. 23). Originea cuvântului prosie e bulg. prosem (Ivan Miladinoff). In bulgăreşte înseamnă prosem „meiu“, deci conform cu firea limbii s’a numit după plantă şi pământul, pe care creşte. Prosie mai înseamnă însă şi locul, care n’a fost arat de câţiva ani de-arândul. „Prosie locul nearat de doi sau de trei ani“ (H V 249 Goesci), locul nearat de un an (H IX 231 Glambocel). Şovăirea înţelesului s’ar explica aşa. Prosie era pământul cultivat şi anume cu meiu; în urma deselor răzmiriţi ce bântuiau ţara, îşi lăsau oamenii câmpurile lor cultivate şi apucau spre locuri pădu-roase, unde era scăparea lor; când se întorceau înapoi locul era acuma pârlojit, ei însă deprinşi a aplica tot acelaşi nume la locul, unde a fost meiu, au numit şi pământul nearat de vre-un an sau doi tot prosie. Răsprosie e format din prefixul răs-(vech-bulg. raz.) şi prosie. Lanul se împarte în tarlale, hlize, faşă, sfoară, răstavuri, tabunele, (T. Pamfile, Agr. p. 24.). Faşă e lat, fascia-am, ital. fascia, engl. fasa prov. faissa, fr. faisse, pg. faxa (Puşcariu 585). Numirea faşă s’a dat pe baza asemănării. Sfoară e paleosl. suvora, svora, pol. sfora, svora. (Cihac 340). ^ Tabun e rus. tabunu, pol. tabun, un fel de stepă. (Cihac 399). Restavuri: H I 298 Stăncuţa-Stanca. Răstavuri: H VII 484 Socariciu. Şi la un răstav de grâu, mă întâlnesc cu boierul (C. Sandu-Aldea: Ape mari, 181). Printre ţarinele de porumb semeţ şi răstavurile moşoroite (Conv. lit. XLIV II 72). Originea cuvântului răstav e sărb. rastaviti, a despărţi (Vuk. Steph. Karadschitsch). 117 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNA 23S 0 moşie se împarte în mai multe părţi. O parte cam de 80—100 etc. de pogoane de un fel de cereale se numeşte răs-tav „dincolo vezi răstavuri de porumb" (1. C. Paxţu: Logofătu Matei pg. 15). O făşie de pământ lungă şi îngustă între o jumătate de stânjen şi doi stânjeni se numeşte şuşăniţă, limbă, aţă, fâstoacă,. şurină şi şurincă (T. Pamfile, Agric p. 18). Şuşeniţă stă în legătură cu paleosl. susiti, suivati > a coase, a lega, sivu > cusutură (Cihac 397). Şuşeniţă e o făşie, o legătură. Fâştoacă pare că stă în legătură cu faşă. Şurină, siringă e paleosl. sirina, sirynic, „lăţime", întindere, loc şes. (Cihac. 388). Răzoare: H II 254 Ciobanul, H V 16 Băilesci, H XVII 445 Voila, H XVIII 19 Bârseul de jos, XVIII 228 Şugatag. Locurile despărţite prin coarnele răzoarelor păreau că se învârtesc alunecând repede în urma trenului (C. Saxdu-Aldea : D. n 225). .. culese de pe razoarele tivite cu flori şi de pe holdele cu spicele ... (Rev. crit. I 220.). De acolo drept spre amează-zi pe răzor am mai pus o piatră sub dial... (Uric XXV 67/6). Nu-mi usca tu sufletul ca soarele răzoarele şi bruma busuioacele, (Şex. VII'165.) Vină dor tot pe răzor Nu veni pe ogorul gol, Că te-a vedea oarecine Şi-a gândi că vii la mine. (Fragment, din cântec pop. Stupea.) Originea cuvântului răzor poate să fie radiolus devenit desigur în lat. vulg. *razolus, o formă întârziată quasi medievală prin faptul că făcea parte din graiul oarecum semisavant al agrimensorilor, care a putut deveni *râzur şi apoi răzor prin schimbare de accent, iar apoi să fi trecut în limbile slave. (D R. I 496). Săcărişte: H I 35 Călineşti, Et. e săcară (lat, secale Puşcariu 1593) -j- suf. -işte. _ Meişte: H XI 373 Nedelea, H XIV Şocet, H XIV 224 Spă-tărei. Et. e mei (milium Puşcariu 1056) -f- suL-işte. 236 AL. BOCĂNEŢU 118 Silişte: H I 35 Călineşti, I 85 Poiana lungă, H I 121 Cazaşu, I 348 Tatari, H 111 228 Gâneşti, 111 246 Jorăsci, H VI 30 Băsesci, VI 50 Boţeşti, VI 143 Hurduci, H Vil 263 Lupşeanu, H Vili, 7 Aroneanu, VIU , 99 Băicenii, Vili ţ 109 Belceşti, Vili L 191 Chişcăreni, H Vlll2 73 Perienii, VIII, 99 Popeşti, Vili,2 154 Rădenii, Vili2 269 Voinesci, VIII2 296 Zahorna, H IX 231 Glambocel, IX 483 Vlădesci, H X 109 Buhuş, X 130 Câriigu, X 208 Domna, X 261 Frumoasa şi Balcanii, H XIII 13 Bogheşti, VIII 207 Homocea, XIII 509 Visureşti, H XV 451 Prisecani; H XVI 105 Boreşti, XVI 233 Laza, XVI 296 Poeneşti, XVI 300 bcheia Silişte: H V 460 Talgraşiu. Gârla din dreapta ia apa din Putna la siliştea Babele. (Ioxescu, Putna 46). Au făcut cărţi de slobozire pentru toate siliştele. (Let. II 293/24). ’ In siliştea Bălţaţilor pe Valea Sohului. (Uric. X 111/30). Siliştil(e) adică moşiele unde au fost sat şi acuma este pustiu .. . (Iorca. St. şi Doc. VI 235). Din ce pricină în ţara aceasta sânt prin multe locuri lipsă de oameni şi silişti pustii de multă vreme. (Uric. I 193). Selişte e slav. seliste > cort, colibă '(Cihac 323). Secerătură: H VI 82 Delenii, H XII 140 Dediuleşti. Cuvântul secerătură e răspândit în judeţele Râmnicul-Sarat şi Fălciu, are o sferă mică de întrebuinţare şi e format analog după arătură, prăşitură ;'e participiul verbului a secera din lat. sicilo-are (Puşcariu 1572); secerat şi sufixul abstract-wrd. Spărtură: H X 584 Zeneşti, H XIII 249 Lespezi. Spărtură se numeşte pământul cultivat când s’a spart ţelina pentru întâia oară. Imaginea e următoarea, ţelină e un pământ necultivat de mult timp, tare, care se ţine la un loc ca un întreg, prin arat se desface în bucăţi, se sparge. Cuvântul spărtură e un derivat din verbul a sparge > spargo,-ere. (Puşcariu 1614) particip, spart -ţ- suf -ură. Tarla: H I 140 Ceacîru, H 11 254 Ciobanul, H IV 118 Finta, H VI 188 Păhneşti, H IX 438 Valea-Mare, H XU 173 Obilesci, H XIV 377 Luncaviţa, XIV 398 Niculiţel, XIV 446 Somova, H XV 100 Căbăsci, H XVI 238 Lipova. 119 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 237 Târla: H Vil 484 Socariciu, H IX 310 Micloşani. Curînd se afundară între două tarlale de porumb, care pentru căruţul lor scurt era un adevărat crâng (T. Cercel,. Săm. II 513). Docăraşul fugea printre tarlale de grâu înspicat. (C. Sandu-Aldea, Săm. IV 869). Când au ajuns în tarlaua din spre Obaia s’au lungit în grâu. (C. Sandu-Aldea, Săm. IV 6). Cuvântul tarla e răspândit în Moldova şi Muntenia. Originea lui e turc. târlâ > câmp (Cihac 413). Bucată: H Xill 482 Ţigănesci, XIII 449 Stănişeşti, Bucovina. Au adus vătăjeii şi feciorii cu nepusă-masă pe oameni — şi i-au pus să are pe-o bucată de Ioc gunoios, la deal de târg, lângă ţintirimul Ovreilor. (M. Sadoveanu: Oam. si locuri ser I 238). Bucată e o parte mică de pămnânt cultivat, un ogor. Bucată e lat. buccata,-am (Puşcariu 227). Ţarină: H II 3 Beceni, II 50 Cilibia, II 80 Găvănesci, H II 262 Dăeni, H III 401 Slobozia-Conache, H IV 56 Bilciuresci, IV 86 Cobia, IV 198 Baciu, IV 279 Sărdanu, IV 312 Slobozia-Moara, IV 319 Titu, H V 71 Breasta, V 98 Calopăru, V 111 Catanele, V 169 Fântâna-Banului, V 210 Galiciuca, V 368 Piscu, V 418 Seaca-de-câmp, V 483 Vella, H VI 188 Păhneşti, Vil 315 Mărculescii, Vil 358 Petroi. Vil 484 Socariciu, H Vili, 206 Cor-marna de sus şi de jos, H Vili, 73 Perieni, Vlll2 166 Sculeni, Vlll2 193 Sipotele, H IX 212 Cotesci, IX 231 Glambocel, IX 363 Mihăesci/lX 473 Văleni, IX 506 Vultureşti, H X 317 Gura-Hangu, H XI 27 Chilia, XI 40 Constantinesci, XI 76 Ibăneşti, XI 132 Râjleţ-Govora, XI 198 Speneni, H XI 373 Nedelea, XI 395 Râncezi, XI 401 Scăeni, XI 410 Sinaia, H XII 7 Bălăceanu, XII 31 Bogza, XII 173 Obilesci, XII 219 Slobozia, H XII 275 Baia, XII 301 Broşteni, XII 520 Rădăşani, H XIII 258 Moţoşeni, XIII 449 Stănişeşti, H XIV 8 Băltaţi, XIV 161 Pielea XIV 209 Socet, XIV 308 Voivoda, H XIV 340 Enisala, XIV 377 Luncaviţa, XIV 436 Satu-nou, XIV 446 Somova, XIV 490, H XV 81 Bogeşti, XV 216 Corodeşti, XV 400 Odaia Bursucanii, XV 451 Prisecanii, XV 458 ■ Târguşorul-Puesci, H XVI 288 Negresei, H XVII 8 Clopotiva, XVII 48 Cugieru, XVII 90 Haţeg, XVII 255 Păucenesci, XVII 414 Vijelii, H XVIII 46 Bucova, XVIII 103 Grădişte, XVIII 227 Timişoara. 238 AL. BOCĂNEŢU 120 Ţarnă: H 1 385 Viziru, H X 499 Tazlău, H XII 117 Corbu, XII 173 Obilesci, H XII 288 Borca, XII 356 Farcaşa, H XIII 362 Onceşti-noi, H XVI 217 Ipatele. Merea: H XIV 377 Luncaviţa, XIV 437 Satu-nou. Nimeni n’a pomenit grindina să omoare vitele şi copii pe •câmp şi să prefacă ţarina în bătătură. (I. Al. Brătescu-Voineşti : în lumea drept. 84). Ţarinile formate în ponoare şi costişe (Ionescu : Put. 348). A doua zi Rada eşi înaintea lui Dinu la poarta ţarinei şi până’acasă nu’i-a mai tăcut gura. (Al. Vlăhuţă: Clipe de lin. 82). Când întrăm în sat, numai eacă la poarta ţărnii un motan (Al. Vlăhuţă: Clipe de linişte 164). Ţarină e probabil lat. terra,-am > ţară + suf. -ină; cu sin-coparea lui i s’a ivit forma ţarnă. (cfr. p. 128 (8) nota 2). Avem alături de ţarina şi forma ţârnă. Merea e turc. mer’a, = păşune, câmp. (Cijiac 596). Zăvoiu: H XVII 445 Voila, H XVIII 261 Iapulnic H XI 85 Mereni. în tăcerea nopţii, un stol de paseri negre trecu fâşăind pe de-asupra zăvoiului. (M. Sadoveanu: Cant Amint. 8). Acolo prin zăvoaie se întindea seara un fum. (M. Sado-veaxu : Cânt. Amint. 11). Dă’ji oile’ncoace La negru zăvoiu Că-i iarba de noi Şi umbra de voi (Mioriţa). Originea cuvântului zăvoi e paleoslav. zăvoi > întortochiere, curbătură (Cihac 471). Zăvoi e un loc în apropierea vre-unui râu, deci după cum e cursul râului, aşa e şi locul în intortochieri şi astfel se explică şi trecerea de sens. Luncă: H I 315 Surdia-Greci, IV 11 Băleni-Sărbii, IV 29 Băleni-Romani, IV 86 Cobia, IV 118 Finta, IV 188 Raciu, IV 279 Sărdanu. •239 421 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ Luncă e un pământ care se află pe malul vre-unui râu sau pârău şi care e acoperit cu răchiţi sau şi alt fel de copaci. Au remas acum de s’au făcut luncă în locul bălţilor. (Uric. XVI 230/3). I-âu- dusu-i în pădure de luncă cu bălţi. (Dosoftei : V. S. 242). Uite graurii pe luncă. (Coşbuc : Fire de tort 129). Luncă e paleosl. lanka (Tiktin 931) ; la Megleniţi avem Ipnca, la Aromâni lu/zkq. Deoarece pământul în apropierea unui râu sau părău nu poate fi — din cauza deselor inundaţii— totdeauna^ lucrat, mai înseamnă luncă şi loc nelucrat. , - Luncă (necult.)': H II 214 Tăbăresci, H V 189 Floresci, V 320 Melineşti, H VII 506 Tandarei, H IX 483 Vlădesci, H XII 173 Obilesci, XII 553 Ruginoasa, H XIII 376 Onceşti-Vechi H XV 425 Plopana, H XVI 300 Şcheia, H XVII 17 Copăcelu, XVII 122 Lisa, H XVIII 261 lapulnic. Firtă; H XVIII2 206 Stânca; cirtă: H VI 63 Cristeşti. Firtă a patra parte din pogon (Uric. II, 224). " _ Fartai: H XVIII 19 Bârseul de jos. Firtă (cirtă), fartai sânt din germ. Viertel. (cfr. pag. 133 (15). B. Numiri de pământ nelucrat Aparat: H XVII 392 Vaidarecea. Propriturâ: H XV 425 Plopana. Aparat e pafticipul verbului a apăra din lat. apparo, -are (Dicţ. Acad; 188) întrebuinţat ca substantiv devenit adjectiv substantivat. , Opri e paleosl. oprâti (Tiltin 1091), a popri e paleosl. popreti, podopreti (Tiktîn 1214), prin intercalarea unui r s’a născut forma propri; propriturâ e particip, proprit -j- suf. abstr. -ură. : Opritură: H XVII 445 Voila ; opritură înseamnă şi loc cultivat, anume câmpul cu sămănături. Âşezături: H XII 81 Bogza. Delniţă: H IX 363 Mihăesci. . 240 AL. BOCĂNEŢU , 122 Grind: H XII 31 Bogza. Gruniu: H XVII 8 Clopotiva, Maidan (Liuba-Iana : Top. s. M. 61). Pădină: Maidan (Liuba-Iana : Top. s. M. 81). Podiş: H VIII t 148 Bârleşti. Tapşan: H XII 356 Farcaşa. ' Trupuri: Fi IX 363 Mihăesci. Trunchiu: H XIII 482 Ţigănesci. Riglă: H IV 118 Finta. Aşezătură e un derivat dela verbul a aşeza diri lat. *as-sedio,-are (din *sedium ital. sedio, fr. siege) cu suf. abstr. -ătură. (Dicţ. Acad. 307 şi 310 şi Tiktin 109). Delniţă'e paleosl. dela > deal -f- suf. -niţă (Tiktin 515). Delniţă e uzitat şi ca măsură de suprafaţă (= 45 de stânjeni după Dame). Grind e o rădicătură, un loc mai rădicat decât restul .împrejurimii. Originea cuvântului grind ar fi după C. Diculescu (Die Gepiden p. 183—184) germ. grind = Sandbank, Sand ; şi lâ sârbi grind înseamnă bancă de nisip (Berneker, SI. Wb. 348—349). După Dicţ. Acad. tom. II312 grind ar fi din paleosl. gr?d-K = grindă; după D. R. III 836 grind ax fi un nou singular din pluralul grinzi. Părerea lui Diculescu e desigur mai apropiată de adevăr. Gruniu e o rădicătură, o colină; „un deal se zice gruniu" (Liuba-Iana M. 61). Cuvântul gruniu e probabil lat. grunnius > barbă, ar. gruniu > barbă. (Puşcariu 744) cfr. D. R. III 448, 452, 657. ' Trecerea de sens e evidentă pe baza asemănării. - „Pădină se numeşte şesul de pe coasta unui deâl“ (Liuba-Iana : M. 81). Originea cuvântului cfr. rus padina (Tiktin 1105); sărb. podina (Tiktin 1197). La noi a pătruns din limba, sârbă;, Podiş e paleosl. padu > pod (Tiktin 1197); pod -|- suf. -iş- Tapşan e de origine turcească, cfr. tepe > colină (Cihac 619). \ Numai pe tăpşanul din spre apus se vede un petic de dumbravă rară. (VlahuţĂ, Dan 86). . Trupu e paleosl. trupa (Cihac 425). 123 TERMINOLOGIA. AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 241 Trunchiu e lat. trunc(u)lus, -um (Puşcariu 1765). Riglă e neogr. pt?Xa (Cihac 692). Bahnă: H I 35 Călineşti, H VIII x 99 Băicenii, H VIII 2 214 Stornescii, H X 329 Vânătorii, X 356 Negreşti, X 539 Uscaţii-Răsboeni, H XII 599 Ţoleşti. Bâhnuri: H I 23 Brihueşti, Băhriiş: H Vili 2 269 Voineşti. Băltiş: H XIII 13 Bogheşti, XIII 482 Ţigănesci, H XV 451 Prisecani. Mlaştini: H I 35 Călineşti. Ploştină: H XII 375 Giurgeşti. Smârc: H V 4 Adunaţi de Geormane. „S’au aflat trupul lui într’o bahnă întinat (Nec. Costin I 417). Cuvântul bahnă a venit la noi din rut. bahno (Dicţ. Acad. 426) cfr. şi pol. bagno, ceh. bahno > mlaştină, loc apos (Tiktin 143). Băhniş sânt locuri apoase. Şi apa Iordanului de’ncoace şi de’ncolea, şi băhniş şi dumbravă. [Biblia (1688)]. Forma băhniş s’a născut din bahnă -j- sufixul colectiv -iş. Băhnuri e pluralul dela bahnă; acest plural în -uri e analog. Băltiş e baltă -f- suf. -iş; după Th. Capidan baltă şi alb. bal’tf ar trebui reduse la o formă tracoilirică * balta (DR. III 152, Bernecker slav. Etym. Wb. p. 70). Mlaştină stă în legătură cu sărb. mlaka (Tiktin 1000). Ploştină e sărb. ploştină = mlaştină, neosl. ploscina (Tiktin 1192 şi Karadschitsch). A se ploşti: a se aşeza lăţindu-se „claia s’a ploştit" (Rev. crit. III 165). Smârc e sl. smr«k« — canal. Să pornească un corb prielnic, după ruga’mi arzătoare^ Mai’nainte de-a se întoarce cătră smârcu-i somnoros, Paserea ce ne vesteşte ploaia timpul neguros. (Ollănescu: Ode 259). Bătătură: H I 287 SIujitorii-Alboteşti, H III 30 Baneşu, III 118 Rogojeni, III 246 Jorăsci, III 280 Măcişeni, III 387 Siviţa,. UI 449 Târgu-Bujor, H VI 143 Hurduci, VI 209 Şişcani, H Vili t 47 Bădenii, VIII 4 109 Belceşti, Vili < 151 Bulbucând, Vili . 157 Buciumii, Vili ,328 Gropniţa, Vilii 349 Cotnar, H VIII 2 3 leu- «Codrul Co6minului“ 16 "242 AL. BOCĂNEŢU 124 seni, Vili2 55 Moreni, Vili2 83 Podul-Iloai, VIU, 166 Sculenii, Vili 2 194 Şipotele, V1U2 206 Stânca, H X 15 Bărgăoani, X 90 Budesci-Ghicăi, X 130 Cârligu, X 208 Domna, X 261 Frumoaşe şi Balcanii, X 289 Garcina, X 326 Humuleşti, X 356 Negreşti, X 451 Serbeşti, X 465 Seliştia, X 499 Tazlău, X 539 Uscaţii-Răsboenii, X 572 Vânătorii, X 584 Zeneşti, H XII 281 Bogdă-neşti, XII 316 Drăgăneşti, H XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 82 Corod, XIII 415 Şendreşti, H XV 81 Bogeşti, XV 117 Călimănesci, XV 306 Frunţişeni, XV 329 Grăjdeni, H XVI 105 Boreşti, XVI 227 Ivăneşti, H XVII 297 Scorei. Mirişte: H IV 106 Cucuteni, IV 118 Finta, H V 460 Tal-graşiu, H VI 82 Delenii, VI 172 Mălăesci, H VIII i 47 Bădenii, H Vili 2 193 Şipotele, H IX 375 Schitu-Golesci, IX 473 Văleni, IX 483 Vlădesci, H XV 344 Ibăneşti. Mutare: H X 46 Bistricioară, X 469 Pângăriţi, X 409 Preuţeştii, X 424 Schitu-Răpciune, X 499 Tazlău, X 507 Timi-şeşti, X 511 Urecheni, H XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 350 Dorna Gura-Negrii, XII 356 Farcaşa, XII 431 Mălini, XII 578 Şaru-Dornii. Păşune: H XVII 66 Haţeg, XVII 122 Lisa, XVII 140 Mărgineni, XVII 151 Ohaba, XVII 343 Spinu, XVII 369 Tohanu-vechiu, XVII 392 Vaidarecea, XVII 414 Viţelu, XVII 445 Voila, H XVII 287 Tincava. Păşunit, sau pâşunat: H XVII 233 Orlatu. Păscut şi păscătoare: Bucovina (Stupea). Pajişte: H V 111 Catanele, H XVII 405 Vestemu. Plajişte: H I 23 Brihueşti. Rât: H XVII 151 Ohaba, H XVIII 19 Bârseul-de-jos, XVIII 268 Srediştea-mică. Suhat: H II 50 Cilibia, II 126 Lipia, H IV 118 Fînta, IV 312 Slobozia-Moara, HV 111 Catanele, V 189 Floresci, H VI 3 Sârbii, VI 182 Olteneşti, H Vil 443 Reviga, Vil 484 Socariciu, H VIII, 47 Bădenii, Vili 4 138 Bosia, VIII, 148 Bârleştii, Vili, 171 Cârjoala, Vili 4 244 Cucuteni, VIII 4 298 Găunii, H VIII 2 3 Icuseni, VIII ,2 34 Miroslava, H X 5 Bălţăteşti, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 90 Budesci-Ghicăi, X 141 Costişa, X 154 Cracaoani, X 326 Humuleşti, X 345 Neamţ, X 356 Negreşti, X 369 Pân-gărâţi, X 409 Preuţesti, X 451 Serbeşti, X 479 Siliştia, X 507 Timişeşti, X 511 Urecheni, X 518 Uscaţii, H XI 438 Găurile, H XII 275 Baia, XII 281 Bogdăneşti, XII 288 Borca, XU 301 Broşteni, XII 356 Farcaşa, XU 375 Giurgeşti, XU 431 Mălini, XU 480 Preuţeştii-Uniţi, XU 520 Rădăşani, XII 570 Ruginoasa, XII 590 Ţoleşti, H XIII 362 Onceşti-Noi, H XIV 21 Brăneeni, H XU 173 Obilesci, XU 227 Thâmboesci, H XV 216 Corodeşti, XV 435 Plopana, XV 437 Pogonesci, XV 474 Tuntişeni, H XVI 125 243 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 105 Boreşti, XVI 133 Codăeşti, XVI 209 Qârceni, XVI 217 Ipa-tele, XVI 238 Lipova, XVI 288 Negreşti, XVI 300 Şcheia. Soat: Banat (Maidan). (Lioba-Iana 64), „soat e locul unde pase trăgătorii (Liuba-Iana, M. 64), lanarog: H XVII 392 Vaidarecea. Varatic: H XII 356 Farcaşa. Bătătură este bâtătorirea sau bătucirea unui teren prin aceea câ se lasă de păşune vitelor. Cuvântul e cunoscut în Moldova mai ales, dar se găseşte şi în Transilvania şi Muntenia. ' „Moldovanul ştie, că toloaca, pârloaga, bătătura sânt mijloacele prin care se înnoesc învechitele lui ogoare (Ionescu Cal. 218). , , .Acu,, zic, să poftească puiul de ciocoiu prin bătătură pe Ja mine,-.că l-a văziit aghiuţă! (Al. Vlăhuţă: Clipe de lin. 38). Gând erai a mea iubită ţi-era casa zugrăvită bătătura pardosită cu var şi cu cărămidă (Şez. IV 139/343.) Bătătură e un derivat dela a bate cu sufixul abstract -ăturâ {Dicţ. Acad. 518) ( bat din lat. batto, -ere (battuere. (Dicţ. Acad. 525). . ' . Mutare sânt locurile, care nu se pot ara nici cosi, ci servesc numai la păşunarea vitelor. Cuvântul e răspândit în partea din Spre munte a judeţului Neamţ şi Suceava. încetul eu încetul pe vremea Regulamentului Organic se reguliază şi chestia mutărilor. Mutare se chiamă un munte închiriat'pentru păşunarea vitelor, se vede pentru-că vitele se mutau cu păşunarea lor din loc în loc. (Pop-Kirileanu: Broşt. 70.) Mutare e lat. mutare (Puşcariu 1145). Trecerea de sens se explică prin faptul, că gătindu-se păşunea într’un loc, oamenii se mutau dimpreună cu vitele şi cu bslaturile lor. într’alt loc, unde era iarbă pentru păscut şi astfel mutare a devenit sinonim, cu păşune. Păşune e lat. pasfionem (Puşcariu 1285). . „Ţinuse la păşune turmele de oi (Delavrancea : Sultănica 5î) 244 al. BOCĂNEŢU - jf⪠Apoi se gândi ce-i de făcut cu otava: s’o cosască ori s’» lase de păşune pentru oi? (G. Sandu-Aldea: D. n. 22). . , . Căci dacă oamenii — încăpăţinându-se — şi-ar; lua locuri de la vre-un arendaş mai îndepărtat, vitele nu se pot trimite kt păşune cale de-o poştă. (C. Sandu-Aldea : D./i. 209)* In România e mai cunoscut cuvântul pajişte deeât păşune. Pajişte e paleosl. paSişte — păşune, derivat din „pa£ti* a paşte cu desimilarea lui s sau prin apropiere de pâ0ti (dela liti = a trăi). (Tiktin 1109). ; . .. .până’n părul cel bătrân cu pere hafbuzeşti, pajiştea se întindea foarte curată. (M. Sadoveanu: Ins. LN. Maa. 7Q). Dealurile arate, copacii desvăliţi, pajiştea crudă din şes;. (Al. Vlăhuţă : Dan 136.) . ; v ’ Răsărişi pajişte vitelor şi iarbă în slujba oamenilor. (Ooresi, Psalt. 104/14.) : - Din contaminarea cuvintelor plai şi pajişte s’a iscat forma plajişte. (H 1 23 Brihueşti.) în Bucovina e foarte uzitată forma păscut şi păscâtoare, dar se întrebuinţează şi păşune. ' în zile.le de demult, când n’aveam mustaţă şi când n’avearn griji, mă duceam noaptea, cu alţi flăcăuşi de samam^y^lsnca Moldovei, cp caii la pâseut^ (Mî^Ad^ Păscut e participiul verbului a paşte > lat. pasco,-ere. Păscătoare e adiectivul verbal a verbului a paşte< v Numirile păşunii şi păşunat sânt participii dela verb. a păşuna, format dela substantiv păşune. ' - Răt e ung, ret (Cihac 523). Care vad este pe apa Bahjuiului la rătul lui Peter. (Uric, V 407.) Frundză verde de pă rât... (Ţiplea, P. p. 15). , . . Ce apă, ce bălţi, ce rituri în India şi în Egipet se află. (Ţich. 389.) ... pământul... de lângă rşdiu. (Noua. jrev. rom. 1/28.) Codrii, pădurile, dumbrăvile, rediurile.. . (Dric. II 263/29). _ Numai rediurile şi dumbrăvile să fie oprite şi apărate. (Uric. I 86.) \ ^ Suhat e cunoscut tuturor românilor. /' — Da, răspunse Dumitrache, suhatu-i scump. (M. Sâdo-veanu : Luceaf. Vi 99). . tc- h: f r ... le ducea [vitele] la suhaturi peste Prut. (Uric. IV a48/12). TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 245 127 Pământul cultivatul ce i-a rămas l-a făcut suhat. (Ionescu : Cal. 283). Suhat e şerb. cr. suvat (Karadschitsch). în cuvântul suhat accentul era pe a şi deci s’a născut o iormă sohat prin trecerea lui u neacc. în o, iar din sohat cu •căderea lui h am căpătat forma soat, care se găseşte în Banat. Etimologia cuvântului tanarog nu e cunoscută. Văratic e pământul pe care petrec vitele vara, păşune. — Văratic e format după iernatic. Ceair: H II 254 Ciobanul, H VI 182 Olteneşti, H VII 30 Borănesci, H XI 395 Râncezii. Ceir: H XIV 377 Luncaviţa, XIV 446 Somova. Cieru: H VIII2 175 Sinescii, H XV 329 Grăjdeni. Caii lui Cantemir din ceair i-au luat Crupenţchi un pod-gheaz Leşesc. (I. Neculce : Let. II 256/10). Este obiceiu şi în purtarea de ceir grijă lui Comis ca să scoată cai Domneşti la ceiru. (Let. 111 316/35). ... apoi a luat spre Socola, în şes la ceir la părăul ce vine pe acolo. (Let. III 327/26). Cărarea ne dusese la fântână în ceir. (Al Vlăhuţă : File rupte 33). Ceair e turc. cajy’r. (Tiktin 320). Crâng: H ]X 438 Valea-Marea, H XVII 392 Vaidarecea. Sihlă, silhă, sihliş: Bucovina. Tufăriş: H VIII2 214 Stornescii, H XIII 376 Onceşti-Vechi. Tufiş: H V 289 Garcina, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, H XVll 66 Haţeg. Stufiş : H X 129 Cârligu. Tufiriş: H Vili2 214 Starnescii. Stuf: H V 4 Adunaţi de Geormane. Stuu: H V 4 Adunaţi de Geormane. Stuh: H X 205 Domna. Stuhăriş: H XV 451 Prisecani. Ţihliş: H XV 264 Dragomiresci. Ţiharac: H X 289 Garcina. Jiuciu: Bucovina (Stupea). Spiniş: H XII 553 Ruginoasa şi Vascanii. Spinături: Maidan (Liuba-Iana : Top. s. M. 88). 246 AL. BOCĂNEŢU 128 Ce-am iubit nu se mai vede Nici prin crâng, nici prin livede Nici prin cositură verde (Teodorescu P. p. 277 b). Din crâng am întrat într’o crivină mlăştinoasă. (I. Al. Bră-tescu-Voineşti, Int. şi L. p. 38). Crâng e paleosl. Krangti > cerc (Tiktin 439). Alunecarea de sens dela cerc la crâng se explică prin faptul, că tufele, din care constă un crâng, au din cauza puilor ce răsar din aceiaşi rădăcină în jurul trupinei, o formă de cerc. S’a spus mai întăiu crâng la o tufă, apoi înţelesul a evoluat mai departe, aşa că crâng înseamnă azi toate tufele la un loc. Originea cuvântului silhă e necunoscută. în tufişurile ăstea şi în sălciile de pe marginea iazului vin privighetori şi cântă toată noaptea. (I. Al. Brătescu-Voineşti t înt. şi Lum. p. 138). S’a strecurat încetul pe uşă şi buzna în stufărie. A stat acolo chitic ascultând cum trosnea stuful de Turcii, cari se apropiau. (C. Sandu-Aldea: Săm. II 284). Doru, bade dela tine Peste câte dealuri vine Şi trece de- a curmeziş Şi-mi vine prin stufiriş Mă sărută pe furiş. (Fragment dintr’un cântec pop. jud. Dâmboviţa. Conv. Ut. XLIV II 155). Originea cuvântului tufă e lat. tufa, -am, alb. tuf(?; (Puşcariu 1769 crf. D. R. III 213); din tufă-f-suf. -iş s’a ivit tufiş, cu suf. -ărie: tufărie, tufărie -iş a dat tufăriş şi cu asimilare vocalică tufiriş. Cu protesa unui s s’a născut forma stuf, apoi cu schimbarea lui / în h: stuh; dintr’o formă stuhul, stuhu s’a ivit cu căderea lui h: stuu, din stuhărie>stuhărie-\-sui. -iş: stuhăriş. Ţihliş stă probabil în legătură cu sihliş. Ţiharac stă poate în legătură cu tihărae. Tihărae însamnă un loc sălbatic, pe unde trăesc tot felul de dihănii (Creangă, Pov. 30). 129 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 247 Originea cuvântului huciu e necunoscută. Spiniş e un derivat din spin din lat. spinus, -um, istr. spiig (Puşcariu 1618). Spinături e pământul unde au fost spini. (Liuba-Iana: Top. sat. Maidan 88). Spinet e lat. spinetum, ital. spineto, fr. epinaie (Puşcariu 1620). La spinet s’a adaos -uri, caracteristic pentru pluralul la substantivele neutre, şi în acest chip am căpătat spineturi. Bunget: H IX 28 Braniştea. Prin bungetul ăsta de pădure mergând ei pe dibuitele. (Ispirescu : Leg. şi basm. R. 274). Cînd într’o noapte pe cînd ceilalţi dormeau într’un bunget de luncă, tovarăşul ce sta de strajă vede viind o luntre... (Şez. I 234). Bunget e alb. bunk, -gu „stejar", prin suf. col. -et. (Dicţ. Acad. 695 şi Cihac, II 715). Bunget a însemnat mai întăiu o pădure, o desime de stejari, deci „stejariş" apoi înţelesul cuvântului s’a lărgit cu timpul şi bunget înseamnă orişice desime sau pădurice. Coamă-. H V 189 Floresci. ... iar mai în fund, topită în buri, toată coama munţilor dela Piatra Craiului până’n Penteleu. (I. Al. Brătescu-Voineşti; înt. şi Lum. 10). Coamă e lat. coma, -am (Puşcariu 385). Coama munţilor s’a numit pe baza asemănării cu coama cailor. Chingii: H IX 363 Mihăesci. Chingii e o curmătură în curmeziş peste coastele unui munte sau deal. Colnic: H X 154 Cracaoani. Colină : H X 109 Buhuş. Trecu dealuri, văi, colnice, străbătu păduri întunecate. (Ispirescu : Leg. şi Basm. R. 214). 248 AL. BOCĂNEŢU 130 Cuvântul colnic e bulg. Klanik; înţelesul se aproprie şi de sărb.-cr. Klanac > trecătoare, pas, slov. Klânec > drum de munte, cărare; ceh. Klanec (hory) > curmătură, chingie (Ber-NEKER 547). ' Colină e neologism, Coşcoave: H I 269 Slujitorii-Alboteşti, H XIV 248 Tufeni. Coşcoave stă probabil în legătură cu coş din paleosl. Kosi (Tiktin 420 şi 421). Pânaţ: H I 63 Cristeşti, I 298 Stăncuţa-Stanca, H III 18 Balintesci, H VI 3 Sârbii, VI 8 Târnauca, H VI 215 Stalineşti* VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia, H Vili, 7 Aroneanu, Vili 1 99 Băicenii, Vili, 138 Bosia, Vili 4 148 Bârleştii, Vili 4 151 Bulbucând, Vili,, 171 Cârjoala, Vili, 191 Chişcăreni, Vili, 215 Copou, Vili i 244 Cucuteni, Vili, 289 Qalata, Vili t 314 Goronii, Vili, 318 Gropniţa, H Vili, 3 Icuseni, VIII2 34 Miroslava, Vlll2 67 Osoiu, Vili 2 73 Perienii, VIII 2 154 Rădenii, VIII 2 166 Sculenii, Vili 2 220 Târgu-frumos, VIII ? 235 Tomeşti, VIII, 251 Voineşti, H IX 284 Măţău, H X 4 Bălţăteşti, X 46 Bistricioara, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 81 Boiştea, X 130 Cârligu, X 154 Cracaoani, X 277 Galu, X 289 Garcina, X 310 Grumăzeşti, X 317 Gura-Hangu, X 326 Humuleşti, X 345 Neamţ, X 356 Negreşti, X 400 Petri-canii, X 409 Preuţeştii, X 424 Răpciune, X 465 Seliştia, X 499 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 511 Urecbeni, X 584 Zeneşti, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 85 Mereni, XI 395 Râncezi, H XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 328 Dolhasca, XII 356 Farcaşa, XU 416 Liteni, XII 431 Mălini, XII 480 Preuţeştii-Uniţi, XII 553 Ruginoasa şi Vascanii, XII 578 Şaru Dornii, XII 587 Tătăruşi, XII 599 Ţoleşti, H XIII 152 Găiceana, XIII 482 Ţigănesci, H XIV 416 Peceneaga, H XV 344 Ibăneşti, XV 400 Odaia-Bursucanii, XV 437 Pogonesci, XV 490 Şendreşti, H XVI 142 Cosmesci, XVI 160 Doagile, XVI 189 Fereşti, XVI 227 Ivăneşti, XVI 300 Scheia, XVI 354 Zapodenii, H XVII 8 Clopotiva, XVII 17 Copăcelu, XVII 66 Haţeg, XVII 122 Lisa, XVII 233 Orlatu, XVII 263 Riudemori, XVII 297 Scorei, XVII 311 Siboth, XVII 369 Tohanu-vechiu, XVII 392 Vaidarecea, XVII 405 Vestemu, H XVIII 103 Grădişte, XVIII 247 Nevrincea, XVIII 287 Tincova. Pâneaţă: H II 3 Beceni, II 50 Cilibia, II 89 Găvănesci, II 126 Lipia, H IV 11 Băleni-Sărbi, IV 29 Băleni-Români, IV 86 Cobia, IV 156 Pietroşiţa, IV 198 Raciu, IV 224 Runcul, IV 279 Sărdanu, IV 309 Titu; H V 265 Goicea-Mare, H VI 69 Ca-comionca, VII 443 Reviga, H VIU i 298 Găunii, H IX 483 Vlă-desci, H XI 76 Ibăneşti, XI 253 Vaţa. Cosite: H VIII, 78 Bădeni, VIII l 120 Bivolăria, VIII j 170 Cârjoala, H X 5 Bălţăteşti, X 356 Negreşti, H XII 431 Mălini. 131 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 249 Cositură: H VI 82 Delenii, VI 172 Mălăesci, H XII 140 Dediuleşti, H XIII 100 Cosmesci, XIII 234 Ionăşeşti, H XV 90 Brădesci, XV 150 Cârjeoani, H XVII 297 Scorei. Livedie: H V 54 Botenii, H XVII 151 Ohaba, XVII 392 Vai-darecea, XVII 445 Voila. Livede: H IV 29 Băleni-Români, IV 86 Cobia, IV 253 Să-cueni, IV 279 Sărdanu, IV 312 Slobozia-Moara, IV 319 Titu, H V 4 Adunaţi de Geormane, V 36 Bodăesci, V 71 Breasta, V 89 Bulzeşti, V 123 Cioroiaşiu, V 139 Cotofeni, V 210 Gali-ciuica, V 265 Goicea-Mare, V 447 Şimnicu, V 381 Plosca, V 418 Seaca-de-câmp, H IX 28 Braniştea, IX 212 Cotesci, IX 246 Godeni, IX 284 Măţău, IX 438 Valea-Mare, IX 473 Văleni, IX 483 Vlădesci, H XI 46 Crăciuna de sus, XI 60 Gura-boului, XI 76 Ibăneşti, XI 132 Râjleţ-Govora, H XI 289 Brebu, XI 364 Mărgineni, XI 373 Nedelea, XI 410 Sinaia, H XIII 258 Moţoseni, H XIV 8 Bălţaţi, XIV 59 Cioceşti, XIV 161 Pielea, H XVIII 268 Srediştea mică. Livadie: H V 16 Băilesci, V 189 Floresci, V 249 Goesci, V 288 Isalniţa, V 460 Talgraşiu, V 320 Melineşti, V 325 Mur-gaşiu, V 408 Scăesci, H XI 147 Râjleţ-Vieroş, XI 232 Vaţa, H XVIII 283 Teregova. Livade: H IX 6 Baia de Aramă, Tismana, Padeşu, Cloşeni, Orzeşti, Negresei, Ponoarăle, Comănesci, Rătezu, Costeni, Go-dinesci, Pacruea, Racoţi, Topesci, Măresesci, Obârşia, Busesci, Balta, Mehedinţi, Vulcanu, Gorj, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 27 Chilia, H XVIII 26 Borlova. Livadă: H VI 8 Târnauca, H 288 Borca, XU 311 Broşteni, XII 356 Farcaşa, H XVIII 142 Maidan. Moină: H XVII 140 Mărgineni, XVII 392 Vaidarecea. Ogradă: H IX 23 Cleşneşti, H XI 364 Mărgineni, H XVIII 19 Bârseul de jes. Otcos: H XVIII 247 Nevrincea, XVIII 287 Tincova. Şes: H I 23 Brihueşti, I 35 Călineşti, H XII 31 Bogza, H XIII 311 Bogheşti, XIII 311 Neguleşti, XIII 376 Onceşti-Vechi, H XV 117 Călimăneşti, XV 264 Dragomiresci. Ce este rămas de popa Moise cel bătrân, de fratele moşului nostru, popa Nicula, unde au rămas holde şi fâneaţă... să împărţim frăţeşte. (N. Iorga : St. şi Doc. XII 287). ... mai avea devale de casa lui, şi ţinând de dânsa livedea cu fâneaţa şi cu pruni. (I. Al. BrĂtescu-Voineşti: în /. dr. 223). O iea rara, rara, prin fâneaţă. (Delavrancea, Suit. 11)'; ...şi pe fâneţele liniştite, de-asupra ierbii prăjite, pluteşte un freamăt domol, uscat neîntrerupt. (Sadoveanu : Oam. şi loc. ser. I 176). 250 AL. BOCĂNEŢU 132 Fânaţ derivă dintr’un adjectiv substantivat *foenacium, sub înţeles pratum şi fâneaţă din *foenacia (Dict. Acad. Tom. 1145); ... livezi de pruni, fâneaţă şi un petec de vie (Brătescu-Voineşti: L. D. 27); într’o curte mare şi cu livada în fund (Al. Vlăhuţă : Dan 22). Ş’odată cu dânsa veneau şi miresme de livezi înflorite până la casa vechilului (Sadoveanu: Cânt. am. 14). Livadă e paleosl. livada (Tiktin 919); dela pluralul livezi s’a refăcut un singular nou livede; prin analogie s’a adaos Ia livadă un sufiv -ie şi astfel am căpătat noua formă livadie (cfr. pârnojie), iar din livede -f- -ie s’a ivit forma livedie. ... ogrăzile se făceau mai dese şi mai frumoase. Ogradă e paleosl. ograda > îngrăditură (Tiktin 1084). Ogradă e răspândit în Oltenia şi Banat şi însamnă grădină cu pomi. — In Moldova şi Bucovina cuvântul ogradă are înţelesul de „curteu. — Deoarece printre pruni creşte iarbă, care se coseşte şi se face fân, a devenit ogradă sinonim cu fânaţ. Otcos sau fânaţ e locul de pe care se coseşte fân. Otcos e probabil ot > din şi Kositi > a cosi (Tiktin 421); Cuvântul e cunoscut numai în Banat. Acest loc este destul de bogat pentru ca să dee o cosire de trifoiu (Ionescu, Cal. 35). Ce-am iubit nu se mai vede nici prin crâng, nici prin livede nici prin cositură verde (Teodorescu P. p. 227 b), ... toate cositurele pasc vara epile cele cu mânzi (Ionescu : Agricult. în Dor oho i 526). Cosire se zice pământul nelucrat, depe care s’a ridicat iarba cosită. Sinonim e cositură. înţelesul cuvântului a alunecat şi cosire înseamnă orişice fânaţ sau păşune. Cosire e un derivat din verb, a cosi > slav. Kositi, cosit -(- suf. -ură dă cositură; cosire e substantivarea infinitivului. 133 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 251 Dar ce frumos mirosia iarba’n şes şi ce dulce suna clopotul dela biserica satului nostru. (Al. Vlăhuţă : Clip. d. 1.166). Adecă eu Ioan Ghineţ ot şesuri... (Uric. XVII 259); un loc cu de şes pajişte (Dosofteiu, V. S. 118). De s’ar face dealul şes (Iarnik-Bârseanu P. p. 164). Când eşti voinic ţi-e dealu’ntins ca şesul. (G. Coşbuc : Fire d. t. 70.) Şes e lat. sessus subînţeles campus. Şes e un loc neted, aşezat, fără dealuri şi fără dâmburi, fără deosebire ori de e cultivat sau nu. Deoarece şesul se poate cultiva mai bine decât colinele, s’a restrâns în Moldova înţelesul cuvântului şes mai mult asupra unui loc cultivat. în Muntenia înseamnă şes fânaţ, cositură. Hlisă: H 111 149 Diocheşti. Lisă: H XVI Zăvoenii. Pământ hleios: Bucovina. Pământ cleios: H X 109 Buhuş. 7alpone: H XIII 207 Homocea; ...căci pământul este tare greu de lucru, adecă tălpos (Ionescu, Putna 51.); ...pământul tălpos, adecă argilos. (Ionescu, Putna 374). Clisă e bulg. Klisa „pământ care se ţine la un loc“, (Mi-ladinoff şi D. P. III 835); cfr. şi paleosl. Klej (Tiktin 374); hlei > pol glej, slav. glina (Tiktin 734); La Du Cange găsim glis, glitis = humus tenax, terra tenax. N’ar fi exclus ca şi hlisă să fie din latina miedevală. Talpone e ung. talp. (Cihac 530). Gaiu: H XVIII 287 Tincova, Maidan (Liuba-Iana: Top.s.M. 67)- Garina: H XVIII 287 Tincova. In limba poporală o pădure din şes se numeşte gaiu. Se crede, că în timpurile vechi, aici ar fi fost o pădure şi poate că dela aceea i-a rămas numele gaiu (Liuba-Iana, Maidan 67). Gaiu şi garină se numeşte o pădure tânără şi deasă (H XVIII 287 Tincova). Gaium > silva densissima (Du Cange), gaiu. Gaiu se găseşte numai sporadic prin Banat şi se pare că e sârb. gaj „pădure" ; dar ar putea să fi pătruns şi la sârbi din latina medievală (cfr. Dicţ. A.cad. Tom. II, 209). 252 AL. BOCĂNEŢU 134 Garină. garână, garişte, stă în legătură cu sârb. gariste „curătură", „loc unde a ars ceva". Imaş: H III 18 Balintesci, III 266 Lupesci, H IV 3 Sârbii, H VI 8 Târnauca, VI 182 Olteneşti, VI 215 Stălineşti, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia, H Vili, 7 Aroneanu, VIU , 47 Bădenii, VIllj 99 Băicerîii, VIII ^ 120 Bivolăria, Vili t 138 Bosia, Vili, 191 Chişcărenii, Vili ] 215 Copou, Vili, 244 Cucutenii, Vili , 289 Galata, Vili j 314 Goronii, H VIU 3 Icuseni, VIII 2 34 Miroslava, VIU, 67 Osoiu, VIU 2 73 Perienif, VIU, 154 Rădenii, VIU, 175 Sinescii, Vlll2 220 Târgu-Frumos, Vili 2 235 Tomeşti, Vlll? 269 Voineşti, H IX 231 Glambocel, H X 5 Bălţăteşti, X 77 Bădeşti-Preveşti, X 30 Budesci-Ghicăi, X 96 Buhalniţa, X 109 Buhuş, X 130 Cârligu, X 326 Humuleşti, X 345 Neamţ, X 409 Preuţeşti, X 424 Schitu-Răpciune, X 465 Seliştea, H XI Bogza, H XII 275 Baia, XII 301 Broşteni, XII 328 Dolhasca, XII 375 Giurgeşti, XU 416 Liteni, XII 431 Mălini, XII 480 Preuţeşti-Uniţi, XU 520 Rădăşani, XU 599 Ţoleşti, H XIII 362 Onceşti-Noi, XU 376 Onceşti-Vechi, H XIV 21 Brănceni, H XIV 416 Peceneaga, H XV 150 Cârjeoanii, XV 216 Corodeşti, XV 233 Costesci, XV 318 Ghilţeşti, XV 329 Grăjdeni, H XVI 105 Boreşti, XVI 133 Co-dăesci, XVI 152 Delenii, XVI 160 Doagile, XVI 198 Gărceni, XVI 217 Ipatele, XVI 259 Mânjeşti, XVI 272 Mirceşti, XVI 288 Negreşti, XVI 300 Şcheia, XVI 354 Zăpodenii, H XVII 48 Cugieri, H XVIII 10 Bârseul de jos. Nimaş: H VIII , 191 Chişcăreni, VIU , 298 Găunii, H VIII 2 166 Sculeni, H X 46 Bistricioara, X 30 Budesci-Ghicăi, X 141 Costişa, X 154 Cracaoani. X 326 Humuleşti, X 345 Neamţ, X 356 Negreşti, X 369 Pângăriţi, X 505 Timişeşti, X 518 Uscaţii, X 556 Valea-Albă, X 584 Zeneşti, H XU <88 Borca, XII 301 Broşteni, XII 520 Rădăşani, XU 587 Tătăruşi, H XVI 238 Lipova. Mimaş: H VIII , 99 Băicenii, H XI1 356 Farcaşa. Emaş: H Vili j 148 Bârleşti, H XI 469 Iresci, H XIII 82 Corod, XIII 234 Ionăşeşci, XIII 390 Poiana, XVIII 482 Ţigănesci, X1U 509 Visureşti, H XV 264 Dragomiresci, XV 318 Ghilţeşti, XV 400 Odaia-Bursocanii, XV 425 Plopana. XV 437 Târguşorul Puesci lemaş: H XIII 13 Bogheşti, XIII 152 Gaiceana, H XV 458 Târguşorul Puesci. Iamaş: H II 173 Obilesci. Toloacă: H I 238 Latinu, H 111 49 Bereşti, 378 Prodăneşti, H VI 8 Târnauca, H VI 30 Băsesci, VI 50 Boţeşti, VI 82 Delenii, VI 95 Dodeşti, VI 116 Epureni, VI 125 Găgeşti, VI 143 Hurduci, VI 172 Mălâesci, VI 209 Sişcani, H Vili , 7 Aroneanu, VIU , 47 Bădenii. VIU , 99 Băicenii’, VIII, 120 Bivolăria, VIII t 138 Bosia, VIU , 142 Buciumii, VIII t 244 Cucuteni, H Vili2 3 Icuseni, VIII2 135 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 253 220 Târgu-frumos, Vili 2 247 Valea-Adâncă, Vili .2 251 Voineşti, H XII 281 Bogdăneşti, XU 328 Dolhasca, XII 342 Dolheşti, XII 431 Mălini, XU 528 Rădăşani, XII 553 Ruginoasa şi Vascani, H X 261 Frumoasa şi Bălcanii, X 479 Seliştia, X 499 Tazlău, X 505 Timişeşti, X 511 Urecheni, X 518 Uscaţii, X 584 Zeneşti, H XIII 36 Buda, XIII 390 Poiana, XIII 449 Stănişeşti, XIII 509 Visureşti, H XIV 340 Enisala, XIV 399 Niculiţel, XIV 446 Somova, H XV 81 Bogeşti, XV 90 Brădesci, XV 233 Costesci, XV 306 Fruntişeni, XV 344 Ibăneşti, XV 409 Perieni, XV 425 Plopana, H XVI 82 Bereasa, XVI 105 Boreşti, XVI 152 Delenii, XVI 176 Dumestei XVI 189 Fereşti, XVI 217 Ipatele, XVI 227 Ivăneşti, XVI 233 Laza, XVI 238 Lipova, XVI 288 Negresei, XVI 339 Valea-rea, XVI 354 Zâpodenii. Izlaz: H I 298 Stăncuţa-Stanca, I 385 Viziru, H II 3 Beceni, II 80 Găvânesci, H IV 11 Bălenii-Sărbi, IV 29 Bălenii-Români, IV 56 Bilciuresci, IV 118 Fînta, IV 198 Raciu, IV 224 Runcul, IV 253 Săcueni, IV 279 Sărdanu, IV 312 Slobozia-Moara, IV 319 Titu, H V 4 Adunaţi de Geormane, V 98 Calopăru, V 111 Catanele, V 123 Cioroiaşiu, V 159 Dobridor, V 169 Fântâna-Banuiui, V 189 Floresci, V 249 Goesci, V 265 Gaicea-Mare, V 288 Isalniţa, V 293 Locusteni, V 356 Pelesci, V 381 Plosca, V 418 Seaca de câmp, 447 Şimnicu, V 483 Vella, H VII 30 Bo-rănesci, VII 50 Broscenii-noui, VII 69 Cacomionca, Vil 120 Copuzu, VII 245 Larga, VII 423 Pribegii, Vil 443 Reviga, H VIII, 261 Cu-cuteni, H IX 43 Cleşneşti, IX 231 Glambocel, IX 264 Godeni, IX 284 Măţău, IX 363 Mihăesci, IV 438 Valea-Mare, IX 483 Vlădesci, IX 506 Vulturesci, H X 584 Zeneşti, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 85 Mereni, XI 132 Râjleţ-Govora, XI 147 Râjleţ-Vieroş, XI 198 Speneni, XI 289 Brebu, XI 311 Călinesci, XI 379 Ploesciorii, XI 395 Râncezi, XI 410 Sinaia, H XII 173 Obi-lesci, H XII 480 Preuţeştii Uniţi, H XIV 8 Bălţaţi, XIV 21 Brăn-ceni, XIV 161 Pielea, XIV 224 Spătărei, H 416 Peceneaga, H XVII 8 Clopotiva, XVII 96 Haţeg, XVII 122 Lisa, XVII 140 Mărgineni, XVII 297 Scorei, XVII 343 Spinu, 392 Vaidarecea, H XVIII 4 Banat-Comloş, XVIII 46 Bucova, XVIII 103 Grâdisce, XVIII 268 Srediştea-mică, XVIII 287 Tincova. Pribagă: H 431 Mălini. Eram băetani aşa tot cam de-o vârstă... umblam cu vitele pe imaş. (Al. Vlăhuţă : CI. d. lin. 24). Imaş e ung. nyomâs = bătătură (Tiktin 754). Cuvântul unguresc niomas a dat forma românească nimaş, prin dispariţia lui n am căpătat o nouă formă „imaş", prin schimbarea lui /- în e s’a ivit forma emaş, iar din aceasta cu protesa unui / iemaş, şi apoi şi iamaş prin asimilare vocalică. în nimaş s’a 254 AL. BOCĂNEŢU 136 asimilat n iniţial faţă de m următor şi astfel a dat naştere unei formei mimaş. Imaş e păşunea comună împrejurul satului. Cuvântul e răspândit mai ales în Moldova şi Bucovina, dar se găseşte şi în Muntenia, Transilvania şi Banat. Eram singuri, într’un colţ depărtat de toloacă, în capătul mahalalei, împresuraţi de împletituri fantastice de spini şi bu-ruene, supt pulberea nelămurită, fugară schimbătoare, a lunei. (Sadoveanu : Cântec. Amint. 229). Toloacă e rus. toloka (Cihac 416). Vitele s’au împuţinat, căci arendaşul a spart islazul cel frumos să pue grâu în el şi ca loc de iarbă nu lasă decât smîr-curile din spre Sarata şi râpile sterpe. (C. Sandu-Aldea : D. n. 93). Secetă de trei luni, izlazurile arse, miriştile negre (I. Al. Brătescu-Voineşti : înt. şi Lum. 48). Izlaz e slav. izlaza > eşire (Tiktin 865). Imaş e locul de eşire al vitelor la păşune, şi cuvântul izlaz a putut deci uşor evolua dela eşire la toloacă sau păşune. Pribagă e paleosl. prebegu (Tiktin 1248). Pribagă e pământul, pe care îmblâ vitele încolo şi ’ncoace Mânzat: H 317 Gura-Hangu. Mânzat se numeşte partea de pământ rămasă necosită. Mânzată înseamnă o juncă sau o vacă stearpă, însă se mai cheamă mânzat şi un viţel în vârstă de doi ani. Aplicarea numirii de animale asupra felului de pământ necultivat ne dă un indiciu asupra felului de trai în trecutul poporului. El a trăit şi ca păstor şi ca urmare a acestui fapt numirile de animale le-a trecut şi asupra terenului. Mânzat e lat. * mandius, -um (dela mandere „a suge"), mânz -f- suf. -at (Puşcariu 1092). După O. Densusianu mânz ar fi de origine ilirică, căci la Iliri se găseşte cuvântul Menzana. Pronunţarea românească mânz s’a ivit prin trecerea lui -en în -în (ital. manzo, alb. mss, tirol. manz, menz). (O. Densuşianu : Hist. I. r. p. 29). 137 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 255 Meşdină: H V 16 Băilesci, H XVII 263 Riudemori. Mejdină: H V 223 Qângiova. Meşda: H XVIII 228 Şugatag. Miezuină: Bucovina (Stupea), Moldova (Pamfile Agr. 25). Hat: Bucovina, România (Pamfile Agr. 24), Răzor-. Bucovina, România (Pamfile Agr. 25). Hotar: Pamfile Agr. 25. Mejă: „ „ „ Căluşire: Ţara-Românească (Pamfile Agr. 25). Hăpşor: Pamfile Agr. 25. Nâmat: „ „ „ Dorjincă: „ „ „ Mejdină e paleosl. mezdina > interval, loc la mijloc mejda e paleosl. meida > mijloc, hotar (Cihac 191). Prin schimbarea sunetului j în ş s’a născut forma meşdină. Hat e turc. hat > strujincă (Tiktin 725). Hotar e ungur hotar (Tiktin 740). Mejă e neosl. medja, meja > hotar, graniţă (Cihac 191). Căluşire e un derivat dela cal, căluş. „A căluşi o parte de pământ“ înseamnă a-i împlânta pari împrejurul bucăţii de pământ. Numirea s’a dat probabil după fraza „a lega cu căluşul, a pune cuiva căluşul, a căluşi". Hăpşor stă probabil în legătură cu sl. hapati > a apuca râpede, bulg. hâpka > îmbucătură, rus. hapki > braţe de apucat (Tiktin 719). Imaginea e următoarea, miezuină sau hatul apucă ca două braţe bucata de pământ şi o hotărnicesc faţă de celelalte. Nămăt cfr. sărb. namet din slav. nametati > a arunca în sus (Tiktin 1032). Nămăt e o leasă de mărăcini deşi, care se pune pe hotare spre a se cunoaşte mai bine. Originea cuvântului dorjincă nu e cunoscută. Miezuină ar fi poate miez, mijloc -f- suf. -ină; medium > miez. Miezuină e hotarul, locul dela mijloc între două ogoare sau grădini. Mohor: H VIII2 183 Şipotele, H XII 570 Ruginoasa. Murărie: H I 238 Lat’inu. Obleagă: H V 375 Pleniţa, H IX 123 Vânjiu-Mare, H XVIII 142 Maidan. Oblog: H XVIII 247 Nevrincea. 256 AL. BOCĂNEŢU 138 Oman: H VII 104 Căpreni. Orlişte: H V 249 Goesci, V 257 Gogoşiu, V 313 Mălăeşti, V 408 Scăesci, V 447 Şimnicu. Paragină: H III 144 Fărţăneşţi, H X 509 Urecheni, H XI 311 Călinesci, H XIII 348 Ocheni, H XIV 377 Luncavija, H XV 90 Brădesci, XV 150 Cârjeoani, H XVI 82 Bereasa, XVI 117 Buhăeşti, H XVI 133 Codăeşti, XVI 247 Lipovăţ. Sad: H VI 16 Albesci, H VIII 2 284 Zaboloteni. Saştină: H V 82 Bucovăţ. Şiovai: H XVIII 228 Şugatag. Şovari: H XVIII 287 Tincova. Treapu: H IX 37 Cătunele despre Motru de sus. Trestar: H XVIII 287 Tincova. Rochiţă: H X 413 Preuţeşti. Pâpuriş: H I 238 Latinu. Pământ şiu: H IX 37 Cătunele despre Motru de sus. Şi oameni mul{umiau lui D-zeu, că şi-a adus aminte de ei: în urma ploilor tot mai creştea pe locuri mohor pentru vite (C. Sandu-Aldea : D. n. 247). Da ian scoală, mamă scoală Şi fă urmă prin ocol Să crească mândru mohor. (S. Fl. Marian, Inscr. 270). Mohor e un fel de iarbă grasă ce creşte prin popuşoiu, unde e locul gras şi după acest fel de plantă s’a numit şi pământul pe care creşte, tot mohor. Mohor e magh. mohar, muhar, sărb. muhar (Tiktin 1004). Murărie e pământul nelucrat, pe care cresc rugi de mure. Murărie e un derivat din mure, mură> lat. mora,-am alb. mure, neogr. |xo(t))p'. Rom. 1910, 87). 139 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 257 Oblieaguri— meleaguri (Şez. I 114/19). Originea cuvântului obleagă, — în Banat şi oblog — stă în legătură cu paleosl. oblegati, oblesti, obliga (Cihac 220). în noaptea sf. Toader la miezul nopţii se duc fetele în pădure la locurile cunoscute, unde creşte omanul, ducând cu sine pâine şi sare, apropiindu-se duc pâinea şi sarea omanului, pu-nându-le la rădăcina lui. (Grigoriu, Med. I 42). Oman e sărb. cr. neosl. pol. oman (Tiktin 1088). Orlişte se numeşte câmpul, care a fost muncit, însă s’a lăsat nearat să se îngraşe (H V 257 Gogoşiu). Orlişte e bulg. orloji > o plantă orloji, germ. Geissblatt (Ivan Miladinoff : Dicţ. bulg.). Din orloji -j- işte s’a iscat forma orlojişte, iar cu sinco-parea lui o : orljişte şi apoi orlişte. Originea cuvântului orpie e necunoscută. ___ le-ar laşa în păragină ... (I. Al. Brătescu-Vojn'eşti : L. D. 217). am vândut un pogon de paragină drept 15 lei bani gata (Uric. XXIV 437). Zorul primenelei soseşte cu pânza de flori pe câmpii şi bălării prin părăgini. (Delavrancea, Suit. 163). Fânul cădea valuri-valuri şi păragina pălită îşi împrăştia mireasma-i dulce în undele aerului curat. (C. Sandu-Ai.dea : Săm. IV 909). Dela gară trec prin nişte uliţe triste: miroase a scăpătare şi părăginire. (Caragiale, Mom. 276). Paragină e pământul rău lucrat sau de mult timp nelucrat-pe care creşte burueana părăsită, numită paragină. Cuvântul e răspândit în Muntenia, Moldova şi Bucovina. Paragină e probabil un vechiu voragina (se zice de vii părăsite, stricate, case, drumuri etc. părăsite, dărâmate, ruinate). Cuvântul românesc paragină a suferit fenomenul social-linguistic de contaminare cu pârlog şi a părăsi, cu care azi aproape se confundă (se zice casă, vie, fântână părăsită, părăginită) (D. R. 1 495). «Codrul Costumului" II 17 258 AL. BOCĂNEŢU 140 Sad e acel pământ pe care se află burueana sad şi chiru. (H VIII2 284 Zabolotenii). ■ Sad e paleosl. sada > planta sad (Cihac 323); sârb. sad (Vok. St. Karadschitsch). De unde-s eu! Dela rîtu cu saştiu. (Mândrescu, P. p. 63/13). frunză verde de saştiu (Mândrescu, P. p. 198/24). Saştină e pământul nelucrat, pe care creşte burueana numită saştiu. Saştiu e ung. szegfii (Mândrescu, E. ung. p. 100). Saştiu: garofă, floare domnească, brebenel. Şovar e neosl. suvar, cr. sărb. sevar, pol. szuwar (Cihac 392). Treapu sau trapă e o numire de plantă. Etimologia cuvântului trapă e necunoscută. Trestar e derivat din trestie, paleosl. trusti, trustije (Cihac 421) şi suf. -ar. Rapiţă se numeşte câmpul, pe care creşte rapiţa; rapiţă e lat. rapa, -am -(- suf. iţă. Păpuriş e derivat din papură + suf. -iş ; papură e lat *papula, -am (cu schimbarea sufixului din papyrum) (Puşcariu 1259). Pământ şiu. In Mehedinţi pământurile cele năsipoase se numesc şii. (Ionescu Agr. M. 54). Şiu e o plantă cu foi late (Brândză, Prodromul Florei române, p. 224); cuvântul şiu e probabil bulg.sivena > vânăt (IVAN MILADINOFf). După coloare s’a numit planta, iar după plantă s’a dat numire pământului pe care creşte. Plai: H V 111 Catanele. De la muntele Ciolanu începe un plai întins (Ionescu, Agr. M. 55). Şi au făcut cărări sau plaiuri din ţara Ardealului. (Uric. VI 165/12). 141 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 259 Strângând viorele şi toporaşi de pe lângă plaiu. (Creangă, Amintiri, 29). Etimologia cuvântului plai ce o dă Tiktin (Dicţ. p. 1180), adecă paleosl. planu > şes, neosl. planja > şes, nu pare a fi adevărată, deoarece plai nu înseamnă şes, ci o cărare pe munte, un munte sau un district de munte. La A. Bartal găsim următoarea origine : plaja, germ. playe : fauces montium. Aceasta pare că e originea adevărată şi cuvântul a pătruns la noi prin filia-ţiune ungurească. în limba rut. avem plaj > cărare, dar la ruteni cuvântul ar fi putut pătrunde şi prin români. La albanezi avem pl’ajs (DR. III 820). Meyer Lubke în Mitteilungen des Rumăni-sdien Instituts an der Universităt Wien, I Bd. Heidelberg 1914 p. 9—10 îl derivă din latinescul plagium, care e grecescul rcÂrpov „Abhang“, ital. (s) piaggia, fr. plage, cat. platja. prov. playa, spân. playa, portg. praya. Plisc e o coastă sau un deal steril. (Liuba-Iana, Top. s. M. 82). Et. e sl. pysk, prin apropiere de pliskati > a plescăi (Tik-tin 1190). Costişă: H XIII 311 Neguleşti, XIII 376 Onceşti-Vechi. Ţarinile formate în ponoare şi costişe (Ionescu, P. 348). Costişă e coastă (lat. costa) -j—işă (format după -iş). Corhană: H X 424 Schitu-Răpciune, H XIII 311 Neguleşti. Corhană e o coastă de deal cu suprafaţa neregulată (Şez. VIII 158). * Corhană şi ţurană e o coastă mai cu totul pripurie şi mai cu totul sterilă. (Marian, Inscripţii, 490). Originea cuvântului corhană e probabil corvana (Du Cange), corva, corvis: praedium vel modus agrj. (Du Cange). Poiană-. H V 111 Catanele, V 189 Floresci, H VI 8 Târ-nauca, H XII 301 Broşteni, H XVII 17 Copăcelu, XVII 311 Sibot. Prelucă: H XVII 311 Sibot. Pentru tine, tu lleană, Mi-a perit iarba’n poiană. (Iarnik-Bârseanu P. p. 369). Poiană e un loc liber în pădure, unde pasc vitele; cuvântul e din paleosl. poljana (Tiktin 1203). 260 AL. BOCĂNEŢU 142 Prelucă e un loc de păşune sau de fân situat între păduri. Originea cuvântului prelucă e neosl. prelog > loc curăţit de pădure, rus. priluka, loc situat pe coturile cursului unui râu (Tiktin 1242). Ponor: H 1 35 Călineşti, H X 130 Cârligu, H XII 599 Ţo-leşti, H XV 264 Dragomiresci, H VIII 2 175 Sinescii. Victima cea care paşte destinată la altar Pe Algidul cel iernatic, între brad şi’ntre stejar, Sau aceea ce se ’ngraşă pe Albanice ponoare, Cu-al lor sânge înroşitor a Pontifilor topoare... (Ollănescu, Ode 248) ... şi de acolo drept la vale peste ponoară (Uric. XXV 314/17). 20 fălci luncă de sălci, prundiş, stânci, ponoare. (Uric. XIII 377/30). şi-ş infipsă svântul toiagul în pământ muiat de apa pă-răului şi ponorătoriu. (Dosofteiu, V. S. 132). A trimes un fecior boeresc desdemineaţă în ponoare Ia baba Catrina. (Contemp. IV 391). Ponor e paleosl. ponoru (Tiktin 1210). Pornitură: H XIII 376 Onceşti-Vechi. Râpă: H V 189 Floresci, H X 299 Garcina. Râpărie: H XIII 13 Bogheşti. Ruptură: H XIII 13 Bogheşti. Surupină: H V 189 Flaresci Maidan (Liuba-Iana, Top. s. M. 85). Pornitură e un derivat din pornit -f- -ură; a porni > probabil paleosl. porinanti. ' Râpă e lat. ripa, -am, megl. rppa (Puşcariu 1467); din râpa cu suf. -ărie avem râpărie. Ruptură e lat.'.ruptura, -am, megl. ruptătură (Puşcariu 1486) Surupină e derivat dintr’un substantiv verbal a verbului a surpa (vech. surup Dos. V. S. 22/8) * sub-rupo-are (dela rupes> stâncă) prin apropiere de rumpere şi suf. -ină;■ din * surup -f- suf. -ină s’a născut surupină: la Ar. surpu, sărpu > prăpastie. Povişte: H IX 284 Măţău. 143 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 261 Povişte e sărb. poviti > a se rădica în sucituri, a se răsuci, povijati > a se rădica, a se înălţa; Povija: nume de munte (Vuk. Steph. Karadschitsch : Dicţ. sărb.-germ). Prunduri: H XII 328 Dolhasca. ' Şi proprietariul are de gând să scoată grâu şi din aceste prundişuri, — sau, şi mai bine, să-l vând pentru imaş oamenilor săraci. (M. Sadoveanu : Oam. şi loc. ser. I. 204). Prund: locul de arat între sat şi malul drept al Moldovei. (Şez. II 141/6). Prund e neosl. prod, cr. sărb. prud, magh. porond, porong. (Cihac 297). Pârloagă: H I 85 Poiana lungă, H 1 140 Ceacîru, I 189 Filipeşti, I 238 Latinu, I 287 Slujitorii-Alboteşti, I 329 Suteşci, I 348 Tatari, H II 50 Cilibia, II 62 Fundeni, II 89 Găvănesci, II 101 Gheraseni, II 126 Lipia, II 186 Săgiata, II 203 Scurţesci, II 207 Stîlpu, II 214 Tabăresci, II 262 Daeni, II 282 Mărleanu, II 300 Rasova, II 311 Satu-nou, H III 38 Băneasa, III 71 Braniştea, III 102 Cudalbi, III 109 Covadineşti, III 118 Rogojeni, 111 140 Diocheşti, III 144 Fărţăneşti, III 153 Folteşti, III 228 Gâneşti, III 266 Lupesci, III 362 Piscu, III 378 Prodăneşti, III 387 Sivita, III 401 Slobozia-Conache, III 449 Târgu-Bujor, III 364 Tuluceşti, H IV 11 Băleni-Sărbi, IV 29 Băleni-Români, IV 118 Finta, IV 156 Pietroşiţa, IV 253 Săcueni, H V 123 Cioroiaşu, V 132 Ciutura, H VI 3 Sârbii, VI 16 Albesci, VI 30 Băsesci, VI 50 Boţeşti, VI 63 Covasra, VI 82 Delenii, VI 95 Dodeşti, VI 125 Gă-geşti, VI 143 Hurduci, VI 154 Ivâneşti, VI 172 Mălăesci, VI 220 Rosieşti, VI 209 Şiscani, H Vil 6 Alexeni, VII 50 Brosceni-noi, Vil 106 Chiochina, VII 120 Copuzu, Vil 134 Cosumbesci, Vil 171 Dudesci, VII 184 Gârbovi, VII 305 Malu, Vil 315 Mărculesci, VII 423 Pribegii, VII 476 Slobozia, VII 484 Socariciu, H VIU , 7 Aro-neanu, VI 47 Bădenii, H Vili.! 109 Belceşti, VIII, 120 Bivolări;-, Vili, 133 Blânzeni, Raiu, Căminăresci, Târgu-Ţigănaşi, VIII, 143 Buciumii, Vili, 148 Bârleşti, Vili j 151 Bulbucanii, VIII x 171 Cârjoala, Vili, 191 Chişcăreni, VIII, 206 Cormarna de sus şi de jos, VIII, 298 Galata, Vili, 306 Golăeşti, VIII, 314 Goronii, Vili, 318 Gropniţa, Vili, 356 Horlesci, H VIII2 3 Icuseni, VIII2 16 Măcăreşti, Vili 2 24 Miroslava, Vili2 55 Moreni, VIU2 73 Perieni, VIII2 83 Podul-IIoai, VIII 2 109 Popeşti, Vili 2 143 Româneşti, VIII 2 166 Sculeni, VIII 2 175 Sinescii, VIII 2 183 Şipotele, VIII 2 200 Sirca, VIII 2 206 Stânca, VIII2 214 Stornescii, VIII 2 235 To-meşti, VIII2 247 Valea-Adâncă, Vlll2 269 Voineşti, VI112 284 Zaboloteni, H IX 28 Braniscea, H X 15 Bărgăoani, X 81 Boiştea, 262 AL. BOCĂNEŢU 144 X 90 Budeşti-Ghicăi, X 130 Cârligu, X 141 Costişa, X 261 Frumoasa şi Balcani, X 310 Grumăzeşti, X 326 Humuleşti, X 345 Neamţ, X 356 Negreşti, X 384 Petricani, X 413 Preuţeşti, X 451 Serbeşti, X 465 Seliştia, X 507 Timişeşti, X 511 Urecheni, X 518 Uscaţii, X 539 Uscaţii Răsboeni, X 556 Valea-Albă, X 572 Vânătorii, X 584 Zeneşti, H XI 40 Constantinesci, XI 99 Negresei, Xi 116 Potcoava, XI 418 Stari-Chiojd, XI 438 Găurile, H XII 7 Bălăceanu, XII 97 Buda, XII 117 Corbu, XII 140 Dediu-leşti, XII 219 Slobozia, XII 277 Tâmboesci, XII 288 Borca, XII 301 Broşteni, XII 342 Dolheşti, XII 356 Farcaşa, XII 375 Giurgeşti, XII 570 Ruginoasa, XII 599 Ţoleşti, H XIII 3 Barcea, XIII 14 Bogheşti, XIII 26 Brăhăşeşti, XIII 82 Corod, XIII 116 Crăesci, XIII 127 Fundeni, XIII 152 Găiceana, XIII 188 Giurgiona, XIII 207 Homocea, XIII 218 Huruesci, XIII 234 Ionăşeşci, XIII 249 Lespezi, XIII 258 Moţoşeni, XIII 270 Movileni, XIII 291 Năr-tesci, XIII 311 Neguleşti, XIII 348 Ocheni, XIII 362 Onceşti-Noi, XIII 390 Poiana, XIII 415 Şendreşti, XIII 449 Stănişeşti, XIII 509 Visureşti, H XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 76 Dracea, H XIV 377 Luncaviţa, XIV 436 Satu-nou, H XV 5 Avrămeşti, XV 50 Blăgeşti, XV 68 Bogdăniţa, XV 90 Brădesci, XV 100 Căbăsci, XV 117 Călimănesci, XV 192 Cârlomăneşti, XV 216 Corodeşti, XV 233 Costesci, XV 245 Docanii, XV 264 Dragomiresci, XV 279 Epureni, XV 306 Fruntişeni, XV 318 Ghilţeşti, XV 329 Grăjdeni, XV 344 Ibăneşti, XV 370 Mâuzaţi, XV 409 Perieni, XV 425 Plopana, XV 437 Pogonesci, XV 458 Târguşorul-Puesci, XV 508 Bogdănesci, XV 517 Vindirei, H XVI 105 Boreşti, XVI 133 Codăeşti, XVI 142 Cosmesci, XVI 152 Delenii, XVI 189 Fereşti, XVI 209 Gârceni, XVI 227 Ivăneşti, XVI 238 Lipova, XVI 247 Lipovăţ, XVI 272 Mirceşti, XVI 300 Şcheia, XVI 311 Tan-gujei, XVI 330 Ţibăneşti, XVI 339 Valea-rea. Pârlog: H I 63 Cristeşti, H I 367 Tichilesci, H 11 28 Chiojdu Bâsca, H III 4 Băleni, 111 49 Bereşti, 111 310 Mastacani, 111 409 Smulţi, H V 4 Adunaţi-de-Geormane, V 16 Băilesci, V 29 Bărca, V 82 Bucovăţ, V 98 Calopăru, V 169 Fântâna-Banu-lui, V 210 Galiciuica, V 223 Gângiova, V 288 Isalniţa, V 303 Maglavit, V 356 Pelesci, V 375 Pleniţa, V 381 Plosca, V 394 Risipiţi, V 404 Sălcuţa, V 442 Seliscia-Crucii, V 483 Vella, H VI 56 Buneşti, VI 182 Olteneşti, V 188 Păhneşti, H Vil 76 Ceacu, Vil 155 Coşereni, Vil 210 Grindu, Vil 245 Larga, Vil 263 Lup-şeanu, Vil 337 Perieţi, 356 Petroi, Vil 506 Tandarei, H Vili l 99 Băicenii, VIII 4 215 Copou, Vilii 298 Găunii, H VIII 2 67 Osoi, Vili 2 260 Voineşti, H X 409 Preuţeşti, X 399 Tazlău, H XI 7 Alimănesci-Isvoarele, XI 17 Bălăneşti, XI 46 Crăciuna-de-sus, XI 166 Scorniceşti, H XI 268 Băicoi, XI 395 Râncezi, H XII 261 Rusăneşti, H XII 316 Drăgăneşti, XU 553 Ruginoasa şi Vascani, H XIV 30 Caravaneţ, XIV 106 Odaia, XIV 176 Pirliţa, XIV 187 345 TERMINOLOGIA. AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 263 Râioasa, XIV 209 Socet, XIV 224 Spătărei, XIV 248 Tufeni, XIV 308 Voivoda, XIV 351 Garvani, XIV 416 Peceneaga, H XVI 198 Gărceni, H XVIII 277 Timişoara, XVIII 306 Visagu. Pârlogit: H XIV 76 Dracea. Prilog: H X 69 Bistricioara, X 317 Gura-Hangu, H XVIII 392 Vaidarecea. Priloagă: Bucovina (Stupea). Morogan: H XII 97 Buda, XII 140 Dediuleşii. Morogană: H Vil 184 Gârbovi, H XIII 127 Fundeni, XIII 489 Tudor Vladimirescu. Frântură: H XVIII 26 Borlova, XVIII 142 Maidan, XVIII 268 Srediştea-mică, XVIII 283 Teregova. Prosie: H V 249 Goesci, V 313 Mălăesci, V 478 Ţinţereni, H Vil 50 Brosceni-noi, H Vili206 Cormana de sus şi de jos, Vili, 314 Goronii, H Vili2 73 Perieni, Vlll2 235 Tomeşti, H IX 155 Băjesci, IX 231 Glambocel, IX 284 Măţău, IX 310 Micloşani, H XI 99 Negresei, XI 116 Potcoava, H XIII 270 Movileni, H XV 100 Căbăsci, XV 329 Grăjdeni. Preloacă: Pamfile, Agr. 26. Ogor: „ „ „ Buchelişte: „ „ „ Orpie: „ „ Orlişte; „ „ „ Mejdină: „ „ Câmp durat: „ „ „ Pârlog: „ „ „ şi Bucovina (Stupea). Pământul se odihneşte, se înnoeşte, rămâind sau în pârloagă sau în bătătură (Ionescu : P. 226.). ... mai bine cu lupii pârloagelor... (Delavrancea : Suit. 79.). De prin codrii şi pârloage ieşiră toţi. (Contemporanul, I 685.). Ş’apoi frunza trei văzdoage la crâşmuţa între priloage ţin orânda trei jidauce. Cine bea copii nu face, ' (Şez. I 14/14) Beu apa băltoageior pasc iarba priloagelor. (Şez. I 236/147). Prelog e paleosl. prelogti (Tiktin 1171), cu metatesă s’a născut forma pârlog-, iar din pluralul pârloage s’a refăcut un singular no,u: pârloagă, prin schimbarea lui -og în -oc s’a ivit forma preloace, sing. preloacă. 264 AL. BOCĂNEŢU 146 Originea cuvintelor morogan, morogană, nu e cunoscută. Frântură e pământul, care a fost arat şi acuma nu se mai ară, ci se lasă doi, trei ani ca păşune, spre a se mai drege. Cuvântul, cu acest înţeles, e cunoscut numai în Banat. Frântură e lat. fractura (modelat după frânt). Logofeţia cea Mare cătră isprăvnicia Vasluiului, pentru jaloba ci au dat lăcuitorii din satul Vultureştii păntru nişti prosii ce au avut pe moşiia Golăeşti şi Cotărleştii. (Iorga: St. şi Doc. VI 177). Ovăsul se face foarte roditor... în o prosie sau o popu-şoişte. (Ionescu, Cal. 23). Et. cfr. p. 234. Ogor cfr. p. 232. Obârşia cuvântului buchelişte nu e cunoscută şi tot aşa a cuvântului orpie. Orlişte cfr. p. 257. Mejdină cfr. p. 255. Durat e participiul substantivat al verb. a dura din lat duro, -are. Câmp durat e locul, care a durat vre-o câţiva ani nelucrat, find lăsat să se îngraşe (cfr. şi ar. adără). Sârătură: H I 23 Brihueşti, I 35 Călineşti, H 1 269 Sluji-torii-Alboteşti, H II 131 Macsenu, H II 207 Stîlpu, H 111 475 Ţuţcani, H Vili j 191 Chişcăreni, H X 539 Uscaţii-Răsboeni, H XV 458 Târguşorul Puesci, Bucovina (Stupea). Seretură: H Vili, 109 Belceşti. Serătură: H Vili 2 175 Sinescii. Şi pământul roditoriu în sărături. (Ps. Şcheiană 106/34). Am pus lăcaşurile lui sărătura (Bibl. 1688, 380). ... drept în costişă lângă o sărătură. (Uric. XXV 314/20). ... oile ce pasc la sărături. (Ionescu, Cal. 4). Sărătură e un derivat dela sare, sărătură sânt mlaştini locuri cu tină, cu noroi (Puşcariu 1524). Sărăturile sânt un fel de locuri sărate, albe la înfăţişare, pe cari nu creşte nici un soiu de verdeaţă, oricât de mult ar căuta plugarul să le des-, funde cu plugul. (Pamfile, Agr. 18). ' 147 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 265 Sterp.: H II 29 Chiojdu-Bâsca, H V 394 Risipiţi, H Vili , 297 Crucea, H X 369 Pângăriţi, Stărpiş : H IX 363 Mihăesci. Pogon: H IX 363 Mihăesci. Câmp sterp e pământul, care nu se cultivă, e steril şi nu dă rod. Stărpiş e locul pentru păşunarea de vite şi căruia i se mai zice şi pogoane (H IX 363 Mihăesci). Sterp lat. *extirpus, -a, -um > fără vlăstări (Puşcariu 1644). Sterp e aplicat mai ales la animale, care sânt neroditoare. Numirea s’a trecut apoi dela animale şi asupra locului neroditor. -- Din sterp -f- suf. -iş s’a derivat sterpiş, stărpiş. Pogon e paleosl. pogona (Tiktin 1202); pogon înseamnă mânare şi păşunea e locul, spre care se mână vitele, şi deci a putut deveni uşor pogon sinonim cu păşune, loc sterp, stărpiş. — Pământ pădureţ înseamnă sălbatec, necultivat. — Pădureţ e un derivat din pădure > * padulem cu metatesă din pafudem — baltă, baltă păduroasă; sarbăd e lat. * exalbîdus, -a, -um, sic. sarvidu, lomb. slavi, slavi „palid"... Ar fi probabil şi un * salvi-dus, -a, -um (din salvia). (Puşcariu 1521). Storişte: H XVII 423 Pribegii. Turişte: H XII Valea-Glodului. Storişte e locul, unde se află staulul oilor. Cuvântul e născut din contaminarea cuvintelor staul -f- torişte, care au dat storişte. Torişte derivă din torium > toria, care cuvânt înseamnă rămăşiţele de fân sau de iarbă, ce rămân sfărmate de dinţi animalelor în staul. Toria > panis incisus (Du Cange.) cfr. alb. turişt > târlă, şi slav. tur. Ţelină: H I 63 Cristeşti, I 85 Poiana lungă, I 140 Cea-cîru, I 189 Filipeşti, I 269 Slujitorii-AIboteşti, I 315 Surdilă-Gerci, I 329 Suţesci, I 348 Tatari, I 420 Brăila, H 11 89 Găvă-nesci, 11 186 Săgiata, 11 207 Stîlpu, 11 214 Tăbăresci, 11 282 Mărleanu, 11 300 Rasova, 11 319 Topal, H 111 4 Băleni, 111 38 Băniasa, 111 71 Braniştea, 111 102 Cudalbi, 111 109 Cavadineşti, 1H 118 Rogojeni, 111 140 Diocheşti, 111 144 Fărţăneşti, 111 153 Folteşti, 111 195 Frumuşiţa, 111 228 Gâneşti, 111 246 Jorăsci, 111 266 Lupesci, 111 280 Măcişeni, 111 310 Mastacani, 111 362 Piscu, 111 387 Siviţa, 111 401 Slobozia-Conache, 111 449 Târgu-Bujor,, •266 AL. BOCĂNEŢU 148 111 464 Tuluceşti, H IV 156 Pietroşiţa, IV 224 Runcul, H V 4 Adunaţi de Giormane, V 36 Bodăesci, V 54 Boteni, V 82 Bu-covăţ, V 89 Bulzeşti, V 104 Căpreni, V 123 Cioroiaşiu, V 139 Cotofeni, V 210 Galiciuica, V 249 Goesci, V 257 Gogoşiu, V 297 Măceş-de-jos V 303 Maglavit, V 313 Mălăesci, V 356 Pelesci, V 381 Plosca, V 394 Risipiţii, V 408 Scăesci, V 478 Ţinţereni, H VI 3 Sârbii, VI 8 Târnauca, VI 30 Băseşti, VI 50 Boteşti, VI 95 Dodeşti, VI 143 Hurduci, Vi 172 Mâlâesci, VI 182 Olteneşti, VI 209 Şişcani, VI 215 Stălineşti, VI 221 Stoeşeşti, VI 228 Zberoaia, H Vil 6 Alexeni, Vil 30 Borănesci, Vil 50 Broşceni-noi, Vil 69 Cacomionca, Vil 76 Ceacu, Vil 85 Cegani, Vil 106 Ciochina, Vil 120 Copuzu, Vil 134 Cosumbesci, Vil 155 Coşereni, Vil 171 Dudesci, Vil 184 Gârbovi, VII 210 Grindu, Vil 245 Larga, Vil 263 Lupşeanu, VII 305 Malu, Vil 337 Periţii, VII 358 Petroi, VII 390 Poiana, Vil 423 Pribegii, Vil 484 Socariciu, VII 506 Ţan-darei, H VIII, 47 Bădeni, Vili99 Băiceni, Vili, 109 Belceşti, Vili t 142 Buciumii, VIII 4 151 Bulbucanii, Vili i 191 Chişcăreni, VIII i 206 Cormarna de sus şi de jos, Vili t 215 Copou, Vili . 261 Cucuteni, VIII 4 289 Galata, Vili t 328 Gropniţa, H VIII 2 3 Icuseni, Vili 2 24 Miroslava, VIII 2 73 Perienii, VIII 2 99 Popeşti, Vili, 143 Româneşti, Vili2 154 Rădeni, Vili2 183 Şipotele, Vili2 200 Sirca, Vili 2 260 Voineşti, Vili 2 284 Zabolotenii, VIII 2 296 Zahorna, H IX 43 Cleşneşti, IX 123 Vânjiu-Mare, H IX 231 Glambocel, IX 310 Micloşani, IX 483 Vlădesci, H X 69 Bistri-cioara, X 109 Buhuş, X 208 Domna, X 261 Frumoasa şi Balcanii, X 424 Schitu-Răpciune, X 465 Seliştia, X 499 Tazlău, H XI 7 Alimănesci-lsvoarele, XI 40 Constantinesci, XI 99 Negresei, XI 116 Potcoava, XI 220 Valea-Merilor, XI 246 Viişoara-Mărunţăi, XI 340 Măgureni, XI 364 Mărgineni, XI 373 Nedelea, H XU 7 Bălăceanu, XII 97 Buda, XII 117 Corbu, XII 140 Dediu-leşti, XII 173 Obilesci, XII 219 Slobozia, XII 281 Bogdăneşti, XU 375 Giurgeşti, XII 431 Mălini, XU 570 Ruginoasa, H XIII 36 Buda, XIII 100 Cosmesci, XIII 127 Fundeni, XIII 152 Găiceana, XIII 249 Lespezi, XIII 270 Movileni, XIII 291 Nărtesci, XIII 390 Poiana, XIII 449 Stănişeşti, XIII 509 Visureşti, H XIV 30 Cara-vaneţ, XIV 59 Cioceşti-Mândra, XIV 106 Odaia, XIV 152 Papa, XIV 187 Râioasa, XIV 248 Tufeni, XIV 351 Garvani, XIV 398 Niculiţel, H XV 68 Bogdăniţa, XV 81 Bogeşti, XV 90 Brădesci, XV 100 Căbăsci, XV 150 Cărjeoanii, XV 192 Cârlomăneşti, XV 233 Costesci, XV 245 Docanii, XV 279 Epureni, XV 306 Frun-tişeni, XV 318 Ghîlţeşti, XV 329 Grăjdeni, XV 344 Ibăneşti, XV 370 Mânzaţii, XV 400 Odaia-Bursucanii, XV 458 Târguşorul-Puesci, XV 474 Tuntişeni, H XVI 82 Bereasa, XVI 152 Delenii, XVI 176 Dumeştei, XVI 189 Fereşti, XVI 209 Gârceni, XVI 227 Ivăneşti, XVI 247 Lipovăţ, XVI 311 Tangujei, XVI 321 Telejna, XVI 339 Valea-rea, XVI 354 Zapodenii, H XVII 8 Clopotiva, XVII 149 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 267 255 Păucenesci, XVII 263 Riudemori, XVII 405 Vestemu, H XVIII 26 Borlova, XVIII 103 Grădişte, XVIII 142 Maidan, XVIII 261 lapulnic, XVIII 268 Srediştea-mică, XVIII 277 Timişoara, XVIII 283 Teregova, XVIII 287 Tincova, XVIII 306 Visagu. 7'elenă: H VI 125 Găgeşti, H XI 469 Iresci, H XII 204 Sgârciţij. Ţelnâ: H I 462 Rusăt, H XU 157 Jîrlău. Ţălină: H II 262 Dăeni, H VI 82 Delenii, VI 116 Epureni, H IX 6 Baia-de-Aramă, Tismana, Padeşu, Cloşeni, Orzesci, Negoesci, Ponoarâle, Comănesci, Rătezu, Costeni, Godinesci, Pacruea, Racoti, Topesci, Mărăsesci, Obârşia, Bursesci, Balta, Mehedinţi, Vulcanu, Gorj, H X 154 Cracaoani, X 539 Uscaţii-Răsboeni, X 584 Zeneşti, H XII 520 Rădăşani şi Bucovina. înţelenit: H II 29 Chiojdu-Bâsca, H X 505 Timişeşti, H XIV 66 Cioara, H XVII 17 Copăcelu. Ţelinos: H II 244 Beilicu, H XIV 416 Peceneaga. Ţeliniş: H I 367 Tichileşti, H II 203 Scurţesci, H XIV 436 Satu-nou, H XIII 489 Tudor Vladimirescu. Teliţă: H XIV 236 Traian. Sadină: H V 139 Cototeni, V 478 Ţinţereni, H XI 40 Con-stantinesci, XI 116 Potcoava. Căţea: H VII 184 Gârbovi. lăzlă şi ţiglă (T. Pamfile, Agric. p. 25). Asemine şi mălaiul sămânat în ţălină ne dă pe toamnă prosie de grâu (Ionescu, Cal. 79). Boii mei când aud doină Ară ţălină şi moină. (C. Negruzzi, II 26/9). Cuvântul nostru felină derivă din bulgărescul celina, cfr. şi paleosl. celu > tot, întreg, celiznu > pământ părăsit (Cihac 432). Cu sufixul colectiv -iş s’a născut forma ţeliniş ; ţelinos (subînţeles pământ) e adjectivul corespunzător lui ţelină, iar înţelenit e participiul verbului a înţeleni (format după ţelină) întrebuinţat ca substantiv. •— Din ţelină cu sincoparea lui i s’a născut forma ţelnă, iar cu trecerea lui e după ţ in ă sau â am căpătat forma ţălină. Ţelină e pământul, care n’a fost de loc cultivat sau care a fost cultivat, însă de foarte mult timp. Prin asociaţie de imagini s’a numit ţelină şi pământul arat pentru prima oară din ţelină. Originea cuvântului teliţă nu e cunoscută. 268 AL. BOCĂNEŢU 150 „0 ţelină mai domesnică, adică nu aşa de înţelenită, ci mai mrăniţoasă, cu mai multă mraniţă, se numeşte tâzlă sau ţiglă, iar adjectivul corespunzător este ţâglos sau înţâglat“ (Pamfile, Agr. 25). Etimologia cuvântului ţigla e cr. sărb. cigla, magh. tegla, pol. cegla (Cihac 433). Ţiglă s’a numit ţelina mrăniţoasă probabil pe baza asemănării pământului din care se fac ţigle sau cărămizi. Originea cuvântului tâzlă nu e cunoscută. Ponog: H XVIII 26 Borlova. Ponog e o numire de pământ nelucrat. Potnog sau ponog se cheamă talpă, tălpig (mai ales la stative), ca numire de pământ ar însemna un pământ care e călcat, deci bătătură. Etimologia rus. podnoga, neosl. podnozje (Tiktin 1224). Zănoagâ e slav. za nogu. Greş e substantivul postverbal din „a greşi“ din paleosl. greşiţi (Dicţ. Acad. Tom. II, 306). Zăpodie este o faţă întinsă de deal mare sau mic (Uric. I. 228). Zăpodie e paleosl. zapodu (Cihac 370). „în aceste zăpodii apa nu se scurge în lături, ci rămâne locului păstrându-1 jilav, adică umed" (T. Pamfile, Agr. 18). Deoarece aceste locuri sânt pline de apă li s’a dat şi numirea — mai întăiu în chip de glumă, apoi numirea s’a înţepenit şi a rămas în limbă — pişai (apoi cu schimbarea p -\-i> chi: chişai). Et. e lat. vulg. pissio, -are (Tiktin 1172). La terminologie agraire dans la Iangue rou-mai ne. — De la terminologie agraire resulte relativement au passe du peuple roumain, que, du temps le plus recule, environs plus de deux miile ans nous avons ete un peuple etabli, eminemment agricole; l’etat de pasteur (berger) chez nous fut Ia deuxieme occupation et meme une occupation secondaire. Comme pasteurs nous ne fumes pas des pasteurs nomades, comme Ies barbares, mais des pasteurs sedentaires. Les Huns, Ies Avares, Ies Bul-gares, les Hongrois, qui ont envahi et traverse notre territoire, 151 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 269 mais qui ne l’ont possede que nominalement, ceux-ci furent en effet des peuples pasteurs, des peuples nomades: ils chas-saient, pechaient, menaient paître leurs troupeaux, et allaient â la guerre, d’ou ils revenaient tous charges de proie et d’esclaves. Ils etaient des peuples d’une civilisation extremement primitive; ils meprisaient l’agriculture et entraînaient Ies tribus germaniques et slaves qu ’ils ont trouves dans leur passage et qu’ils ont reduits â l’esclavage pour labourer le champ en leur profit. A l’evacuation de la Dacie accomplie, en 270 â. J. Chr., par l’empereur Aurelian, ne se sont retires que l’armee (Ies legions), Ies functionaires fiscaux et administratifs, Ies capitalistes et Ies lâches, mais y resta l’element rural entier, le paysan daco-roumain. Aux temps de dissolution des organisations politiques, Ies habitants ruraux persisterent. Le paysan ne quitte pas sa gleve de terrain a aucun prix. II possede la plus sure des sources de nourriture: l’agriculture. Les catastrophes politiques l’atteignent le moins. La vie municipale chez nous s’etait detruite et les villes furent devastees et pillees par les barbares, par les pauvres de la viile et, peut-etre, aussi par l’element rural daco-romain. A ces barbares, qui n’etaient pas si nombreux et si terribles comme on croit ordinairement nous avons donne des contribu-tions de pain et un nombre de bestiaux; mais nous avons tou-jours conserve la vive conscience de ce que nous appartenons â l’empire romain et de peur de nous meler â ces barbares, nous avons conserve le nom de Romani, et Romania est devenu le terme oppose â la barbarie envahisseuse. Le conque-rant barbare a penetre dans notre territoire, — etablissant ses demeures surtout dans les regions de stepe, — sans y former d’Etats durables et sans exercer une influence puissante sur la vie politique, sur les moeurs et sur la langue. Au contraire chez nous continue un regime villageois de caractere romain. Sous une forme populaire la vie ancienne romaine s’est maintenue. Le vieillard (veteranus) ou le chef du village, celui-ci qui pos-sedait le plus grand excedent moral, etait nomme dominus (= domn) -, il rendait la justice, etant assis sur une chaise (scamnum - scaun). Sous la domination de ces chefs locaux ou domni les Roumains habitaient dans leurs villages (sata, semes ou fossata, endroits entoures d’une fossee) conservant le meme costume d’autrefois, 270 AL. BOCĂNEŢU 152 Ies memes coutumes ; ils labouraient, semaient et recoltaient pour eux-memes et pour Ies autres. Le territoire sur ie quel s’exercait-l’autorite d’un ,,dominus“ s’appelait une ţară (terra). Toutes ses „terrae“ ou villages formaient une vaste Ţara Românească, un mot penetre d’un puissant instinct ethnique. Au temps de l’invasion des barbares nous ne nous etions pas retires lâchement dans la montagne, mais nous y sommes restes continuellement cultivant ce terrain dans la plaine, sur Ies plateaux et dans la montagne ou c’etait possible. La fondation des principautes, au commencement du XIV siecle comme Etats in-dependants, serait impossible â comprendre si l’on n’admet-tait que, surtout le territoire roumain, existaient un grand nombre de villages habites par Ies payans roumains et que ces villages furent organises dans un seul Etat, qui avait un seul chef (domn) reconnu de tous. A cela se reduisent toutes Ies legendes des chroniqueurs sur la fondation (descălecat). Nos maîtres dans l’agriculture n’etaint pas Ies Slaves ou d’autres peuples etrangers, mais nous l’avons exercee continuellement d’une maniere plus ou moins etendue, de puis que nous nous sommes formes comme peuple different et d’origine romaine. Les notions principale re-latives â l’agriculture comme la plupart de mots que le paysan roumain les employait journellement, par exemple: labourer (arare = ara), semer (seminare = sămăna), cueillir (colllgere = a culege), tourner (intorquere = a întoarce), poşorî = amasser (derive de porca > brazdă), recueillir (adunare = a aduna), lier (legare = a lega), charger (carricare = a încărca), battre le ble (tributare = a triera), vanner (ventulare = vântura), separer l’ivraie d’avec le bon grain (a alege neghina din grâu), tous ces mots-lâ sont d’origine latine. Nos aîeux moissonaient le ble avec la faucille (sicilis = secere), qu’ils aiguisaient (acutiare = a ascuţi) au moyen d’une pierre (cute = cos, -tem) — [les brins du ble qu’on peut prendre dans la main et couper â la faucille font c’est-ce qu’ on appelle un faisceau (mănunchiu = manuculum)], — liaient les faisceaux (ligare = a lega) en poşori, l’emportaient dans les greniers (granarium = grânare)-, l’etendaient en forme circulaire (în roată = rota) sur une aire (arie = area, ou l’on bat le ble) et on le battaient au moyen des boeufs attaches par une corde du jalon (pieu = par du J53 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 271 palus, -um) enfonce au milieu del’aire, ou ils battaient le ble avec . une massue (măciucă). Apres cela ils le vannaient — jetant en haut Ies. fourchees {palele) ainsi que Ies grains se secouaient (să se scuture) et de cette operation restaient toujours Ies grains secs meles de Ia băile (codină, derive de coda). Les grains obtenus etaient tran-sportes dans un rnoulin (mola = moară) ou on ies faisaiet moudre (machinare = măcina). La farine de ble etait deposee dans les. huches (capisterium = căpistere), on la tamisait (cernere = a cerne) avec le crible (ciur — *cibrum de cribrum), on la faisait une pâte (*allevatum < elevatum = aluat), on la petrit (fermentare = frământa), on la faisait du pain {soage = subigere sur cărpător = carpitorium = la table de petrir la pâte), qui etrit cuite dans. le four (coctorium = cuptoriu) au dans le carapace (testum = ţest). On en faisait du pain, dela pâtiserie (placenta = plăcintă) du gateau aux choux (vir(i)diaria = vărzare). Le millet etait egruge-(pinsare =. a pisa) dans le mortier (*pilla = piua) et on le man-geait broye avec de lait (păsat derive de pinsatum, sousentendu. milium). Aux le champs {ţarina < terra -J- ină, ou du dacic isarana), on labourait avec la charrue—(= plugul, d’origine celtique ou ger-manique; chez Pline l’aîne H. N. XVIII 172, on trouve la forme: ploum), apres avoir dispăru â cause d’usure aratrum, et par-ceque son importation dela Peninsule Balcanique etait interrompu. — mise sur des roulettes (rotulae = rotile) tiree par des boeufs aiguillomes au moyen d’un strămurarea (stimularia) ; on semait le ble (granum = grâu) d’ete avec des moustaches et le ble d’au-tomne sans moustache, le millet (milium = meiu), de l’orge (hor-deum = orz), du seig!e(secale = secară), du chanvre (cannabis, lat., vulg. canapa = cânepă), du lin (linum = in); on le hersait au moyen de la herse = grapă (le mot est d’origine germanique ou albanais). Apres le moisson ou on labourait de nouveau et le-champ s’appelait alors tourne (întors, întorsătură) ou labourage d’automne ou quelquesfois on laissait une eteule {mirişte < peut-etre du miricae -}- suf. -işte) comme pâturage. Preş de la maison ou dans le jardin on cultivait de l’oignon (caepa — ceapă), de l’ail (allium = aiu), des radis (radicula = rădiche), du chou (co-l(i)culus = curechiu), chou (viridia = varză),, du navet (napus = nap), du melon (pepo, -inem = pepine), de la citrouille (curcubita. 272 AL. BOCĂNEŢU 154 = cucurbată), dela laitue (Iactuca = lăptucă), du fenouil batard •■(* mararium = mărar), du perşii (* petrosellum — pătrunjel), dela gesse des preş (lens, lentem = linte), dela feve (faba = fauă), dela pois (mazela — mazere). Quand le champ Iabourable de-venait trop etroit, on deboisait alors un autre terrain, taillant Ies arbres et en deracinant Ies souches et le nouveau terrain deboise s’appelait runc (du lat. roncare = sarceler, deboiser, rendre un terrain Iabourable). Le mot runc, comme mot topo-nimique, est tres repandu dans la region montueuse et mon-tagneuse. Une autre maniere d’extirper la foret etait la suivante: on ecorcait Ies arbres et on Ies laissait secher; parceque par ce moyen sechait la seve, la source de nourriture, le terrain telement deboise recevait le nom de secătură (lieu de seche). Quelquefois on brulait une pârtie de la foret et on gagnait ainsi du terrain pour le pâture ou le labourage. Un tel terrain, ou la foret fut brulee on l’appelait et on l’appelle encore aujourd’hui arşiţă (* arsicia). Nous possedons encore un mot pour le meme sens, c’est curătură (derive du lat. *colatura); par rapport au verbe curaţi (rendre propre, forme d’apres l’adj. curat = propre) on etnployait aussi la forme curăţitură = nettoyure. Curătură (foret coupee servant de pâturage) signifie donc un terrain d’ou nous avons abattu Ies arbres, enleve Ies souches pour l’employait au labourage ou au pâturage. Runc, secătură, arşiţă, curătură, tous ces mots-lâ, montrent que dans ces regions, nous avons ete comme Ies premiers et en meme temps ceux qui ont abbatu Ies forets, enleve Ies souches rendant ainsi Ie terrain Iabourable et y creusant la premiere sillon, c’est nous qui ont ouvert la voie de la culture dans ces regions. Le betail etait menait paître (păscut) ou au pâturage (păşune). Quand le pâturage d’un endroit ne suffiait plus, on transportai dans un autre endroit, et le mot mutare (deplacement) signifie d’abord chercher un pâturage nouveau, et puis prend meme le sens de „pâturage11. De la vie commune avec Ies Slaves, qui furent transportes dans nos regions par Ies barbares, soit comme esclaves, soit qu’ils y sont venus par leur propre im-pulsion suivant Ies traces de barbares, et peut-etre â la recherche des meilleurs endroits pour eux-memes ou pour leurs bestiaux -nous avons conserve certains mots slaves qui se referent â l’agri- 155 TERMINOLOGIA AGRARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ 273 culture ; mais lous ces mots-Iâ montrent surtout des idees secon-daires, ou ils signifient des ustensiles ou leurs parties. On peut expliquer denominations slaves pour Ies ustensiles aussi de la maniere suivante. Au temps de la domination et de l’influence de la civili-sation romaine ont penetre en Dacie Ies ustensiles fabriques dans Ies fabriques romaines (aratrum, sappa, jugum, carrum, rotula etc.) et avec ceux-ci penetre aussi leurs denominations. Plus tard, apres l’evacuation de la Dacie, cette importation du sud du Danube etait derangee, meme empechee et puis arrete completement; Ies peuples barbares ont emporte avec eux des esclaves germaniques ou slaves et Ies ont force de travailler, labourer pour eux. Le paysan germanique ou slave, qui vivait dans des conditions de culture plus primitives que Ies autres n’importaient pas d’un autre pays leurs ustensiles mais fabri-quâient eux-memes tout ce dont ils avaient besoin : la charrue en bois, Ia râteau, le fleâu etc. Le paysan daco-roumain a imite Ia fabrication de ces ustensiles et cela â cause des circonstances, parceque l’invasion barbare ici et dans la Peninsule Balcanique a interrompu pour longtemps toute sorte de commerce d’ustensiles qui venaient de „officinae Dalmatiae", Ies fabriques dalmatiques. L’ustensile aratrum c’etait use et puis dispăru et en meme temps a dispăru du langage aussi la denomination d’ aratru; aujourd’hui la langue a conserve seulement l’expression: merg la arat (je vais au labourage) et aussi le verbe a ara (labourer). Dans la langue a penetre donc le mot germanique ou celtique plug (charrue), une ustensile que le paysan fabrique lui-meme. La forme de notre charrue (plug) est absolument romaine et differente du slave „radlo“, ou russe „socha“. Notre coutume a umbla cu pluguşorul (aller le jour de l’an avec une charrue souhaiter la bonne annee), est tres ancienne, d’ou resulte qu’une telle coutume ne put naître et se developper que chez un peuple agricole. Les autres termes slaves ont penetre par les chancelleries princieres, dans les actes de donation, ou dans les proces: branişte (foret tres touffue), pajişte (le gazon), suhat (pâturage), izlaz (pâtis), toloacă (pre, en jachere). Les mots latins y sont repandus partout et sont connus par tous les roumains, les mots slaves ont une „Codrul Cosminului" I. 18 274 AL. BOCĂNEŢU 156 sphere de dispersion plus etroite et sont repandus — excepte quelques uns comme: pârlog (jachere), ţelină (jachere), presque tous employes — seulement comme provincialismes. Quelques uns des termes agricoles ont penetre chez nous du latin du moyen âge avec Ies institutions de l’Occident et quelque fois par la langue hongroise ou polonaise. Ainsi nous avons lan (champ de ble) du lat. laneus, măldar (tas) du lat. maldarium, falce (ane. mesure de superficie) = falx, -cern, firtă (quart d’un arpent), du ferto, -nem, holda (champ ensemence) du holdan = păzi (garder) gardien, plaiu (haute montagne) du lat. plagium.