ANTON PANN piesă In trei acte 1945 PERSOANE ACTUL I ANTON PANN, 30 ani, poet şi cîntăreţ de strană IOANA, 25 ani, soţia sa GABI, 5 ani, fiica lor COANA SAFTA, 60 ani PROTOPOPUL NICULAE POŞTAŞUL PANŢU, 30 ani CIURCU, tipograf NAPOLEON FURNICĂ SPUDERCA ^ BIDU l tovărăşie COCORANDU J NUŞCA, 22 ani, cîrciumăreasă DOMNIŞOARA CATINCA STINGHE Cîţiva panduri şi alte cîteva personaje fără nume cu roluri mărunte. Acţiunea se petrece într-o urbe la întretăierea a două împărăţii, prin anii 1830. TABLOUL I Interiorul unei circiume vechi în Scheii Braşovului, cu tejghea uzată,, scaune, mese, laviţe, muşterii. Deasupra tejghelei e scris: „La Povestea 5 vorbei". Lumină de zi senină. Un ceas de perete arată ora 10 x/2. Un iz de drojdie pluteşte în aer şi fum străpuns de raze. Cîţiva beţivani de meserie stau la o masă şi cîntâ o melodie care îngînă sunetul clopotelor de biserică. Anton Pann, la o altă masă, mai în faţă, singur, cufundat în sine, scrie. O tînără cîrciumăreasă serveşte. 10 SCENA I Anton Pann, Spuderca, Bidu, Cocorandu, Nuşca şi alţi muşterii cocorandu, hidu, spuderca cîntă 15 E-pi-tro-pia! E-pi-tro-pia! Bim-bam-bum! Bim-bam-burn ! E-pi-tropia! Epitropia! Bim-barn-bum ! spuderca strigă Anton Pann, te cheamă clopotele la biserică! Şi dum-20 neata — n-aude-na-vede! Cică a zburat cucul din ceas în pădure! în clipa aceasta uşiţa ceasului de perete se deschide, apare un mic cuc, care face o singură dată: Cu-cu! bidu 25 N-a zburat cucu'! Dar lui Anton Pann nu-i place să-1 audă. 1-a cîntat o singură dată! Un an ţi se mai întinde ve-leatul, Anton Pann! La ceasul acesta ar trebui să cînţi troparele în strană — şi dumneata potriveşti stihuri la circiumă! Are să vie epi-tropia după dumneata cu pandurii! Cîntă iar, urmat de Spuderca şi Cocorandu 5 Epitropia! Bim-bam-bum! pann parcă nu i-ar fi auzit, face un efort să iasă din sine. Cu un gest care taie fumul ia contact cu lumea din afară Vedeţi voi raza asta, măi blajinilor? O poţi pipăi ca o 10 întrupare de sus! O poţi prinde cu mîna! Cînd atingi minunea — iese din ea fum şi praf! E ca o explozie! S-a rătăcit raza printre voi — şi voi rldeţi. Vă munceşte hazul — dar toate-s pînă la o vreme. Poftim numai încoa1 la masa mea! 15 bidu către Pann Te uitai cam ducăuş adineaori — pînă dincolo de pereţi! Şi ţi-am cintat ca să te-adueem la loc ! pann Glasul vostru sună a doagă de bute şi gîlgîie tulbure şi 20 gros ca drojdia! Cînd vă aud — aş mai sta! Zilele trec, şi nu mă-ndur să plec! Poftim încoace — trejilor! Cocorandu, Bidu şi Spuderca! Cei trei se ridică şi se clatină pînă la masa lui Anton Pann. 25 He-he-he! Hi-hi-hi! spuderca bidu cocorandu Zice Anton Pann că nu se-ndură să plece, dar el îşi face 30 felul şi nu s-ar duce nici — ridicat! spuderca Aici, la „Povestea vorbei", numai vinul e treaz ! nuşca Iar bîrfiţi — după ce v-aţi chefuit şi beţi şi la botul calului?! Dac-ar fi treaz — vinul meu — nu v-aş aduna de pe sub mese beţi — tot unul şi unul, cînd bate douăsprezece 5 în namiezi! pann către cei trei Cuprindeţi loc! Cei trei s-aşază. 10 De nu ni s-ar deochea cerul şi seninul! îi priveşte cu atenţie îmi place apa din ochii voştri — vine primăvara! Se dezgheaţă pîraiele şi ulucile! spuderca 15 Apa turnată de Nuşca în vin s-alege sub gene! bidu Aici, în circiuma asta, numai Nuşca e vin nebotezat! pann Să-mi lăsaţi — rogu-vă — pe Nuşca-n pace — că zvîrluga 20 asta-i fată din poveste! Fata dintre cele două-mpărăţii, a neamţului şi a turcului! spuderca prinde pe Nuşca de picior, ridicîndu-i puţin fustele Şi poartă Nuşca — poartă, ca toate fetele din Scheii 25 Braşovidui — fuste, şi sub fuste şalvari, fuste după moda de la Beci şi şalvari ca la Ţarigrad! Cîntă iar, urmat de Bidu şi Cocorandu Bim-bam-bum! Bim-bam-bum! E-pi-tro-pia! cocorandu 30 Ehei, Anton Pann, astăzi e duminecă, şi dumneata te ţii după fetele dintre cele două-mpărăţii — Nuşca a plecat spre tejghea. 116 117 bidu 10 15 20 25 30 Sfintul Niculae s-a coborît din catapeteasmă. Anton Pann, şi.te caută cu luminarea prin oborul cailor, prin tîrgul inului, prin Piaţa Prundului şi prin toate fundăturile! pann ca trezit Astăzi e — duminecă? Zău c-am uitat! Strigă Nuşca! nuşca sare Poftim, Anton Pann! pann Astăzi — e duminecă? nuşca ocheşte spre ceas De zece ceasuri şi jumătate pann rîde Atunci — ce ne dai? O ciupeşte de obrăjorii sulemeniţi cu două pete rotunde, mici, roşii Nişte ridichi roşii ca obrăjorii, aduse chiar din răsadniţa fetei! Obrăjorii aceştia nu-şi găsesc asemănarea în toată Ţara Bîrsei! Numai nevastă-mea te-ntrece, Nuşca! Asta s-o ştii de la mine! nuşca Asta o ştiu eu! Şi cînd ţi-e dor de ridichile nevestei te abaţi pe la „Povestea vorbei". Ce înseamnă cele două ridichi roşii din obrăjorii de-acasă cînd poţi avea o răsadniţă întreagă pe la curţile altora! bidu Aşa sunt, Nuşca, drumurile din Schei — întortocheate, sucite şi lenevoase, şi toate vor să treacă neapărat pe sub sprîncenele tale! pann prinde capul clrciumăresei si-1 apleacă spre el Haide, Nuşca, să-ţi spun ceva la ureche! Vreau să te-ncînt! li şopteşte lung la ureche. 5 nuşca îşi bagă mîna în părul lui Anton Pann şi rîde din cînd în cînd de cele cei istoriseşte Pann. un musafir de la o masă din faţă, către tovarăşii săi de pahar 10 Cîntăreţul de la Sfintul Niculae! Cît e ziulica zi, îşi slăveşte nevasta la circiumă şi suflă cîrciumăresei snoave şi cîntece de lume făcute de el! pann continuă să-i şoptească Nuşcăi. 15 spuderca Se schimbă vremurile, Anton, Pann! Suflai odată din trîmbiţă în meterhaneaua sultanului! Acu mai sufli doar în urechile fetelor! Cîntă iar, urmat de Bidu şi Cocorandu 20 E-pi-tro-pia! nuşca le face semn cu mîna să tacă Spuderca, Bidu, tăceţi din gură, că nu aud! bidu, cocorandu, spuderca 25 rîd şi tac. nuşca către Pann Cum? Cum? — O fată din Schei a primit un răvaş de la un fecior — ce scria-n răvaş? — că n-am auzit... 30 pann repetă la urechea ei. 118 119 f i NUŞCA Ha-ha-ha! Am s-o istorisesc şi altora! — Patru pahare? PANN Trei, Nuşca, pentru seceta din preajmă! Eu mai am o 5 jumătate! Nuşca dă să plece. Spuderca o reţine. SPUDERCA către Nuşca Ei, spune-ne şi nouă — ce scria feciorul cela fetei din 10 Schei — s-o ştim şi noi! Sau culegi snoavele numai pentru tine? NUŞCA Să le-o spun, Anton Pann? PANN 15 Strîmbă-te, dragă, dacă vrei! NUŞCA Ha-ha-ha! Scria fetei un fecior din Schei — Draga mea, vreau să te văd — vino, te rog, duminecă seară pe banca de la curmă-20 tura stejerişului, unde am stat deunăzi singuri — dar vino fără şalvari, că vreau să-ţi spun ceva— Ha-ha-ha! COCORANDU, BIDU, SPUDERCA se uită lung unul la altul. BIDU 25 Dar vino fără şalvari, că vreau să-ţi spun ceva. COCORANDU se gîndeşte Dar vino fără şalvari, că vreau să-ţi spun ceva. cîntă, urmat de Bidu şi Spuderca 30 Bim-bam-bum ! Bim-bam-bum! NUŞCA s-a depărtat cîţiva paşi, dar fără de a le întoarce spatele, pe urmă sare şi ss duce s-aducă paharele. SPUDERCA Oare Nuşca de ce nu-şi întoarce spatele cînd pleacă de lîngă noi ? Se trage de-a-ndăratele şi-apoi sare! COCORANDU 5 Dacă ar avea şi-n spate — obraji, s-ar întoarce! BIDU Ba eu cred că nu se-ntoarce tocmai pentru că are obraji şi în dos! Cunoaşte ea pe-un jupîn oarecare cîntăreţ de strană cu apucături de vîntură-lume! 10 PANN rîde Aşa e, Bidule, îmi plăcuşi! — Să-mi ghiciţi acu ce băutură am cerut! BIDU 15 Pastrama! Toţi rîd. SPUDERCA Fă-mă de poţi proroc, şi eu te fac cu noroc! PANN 20 Eu te fac cu noroc pe degeaba! NUŞCA se-ntoarce cu o tavă cu trei pahare şi cu de-ale mîncării. COCORANDU Ha-ha-ha! Pelin şi covrigi! Pastrama şi ridichi! 25 Cei trei încep să înfulece. NUŞCA rămîne în picioare. BIDU cu gura plină 30 Cînd lacomii ăştia au auzit de pelin şi covrigi, li s-au înecat ochii în lacrimi, dar lăcomia de multe ori strică omenia şi d-aia n-are ursul coadă. Ochii omului sunt din mare, 120 121 că se bucură tot la mare. Dar ce folos de-o fi lacom la tot ce vede şi sărac la minte! Că musca pentru puţină dulceaţă îşi răpune viaţa, iar şoarecele nu-ncape pe gaură şi-şi leagă şi-o tigvă de coadă! De multe ori cine îmbrăţişează multe — 5 puţine adună, căci doi pepeni într-o mînă nu se pot ţinea şi cu curu-n două luntri nu poţi şedea. Lacomului cît să-i dai, el nu zice ba. De la cinci pîni miezul, de la nouă colaci coaja. El aduce închinare pîntecului pastrama şi ridichi, ca să se-mplinească scriptura că două bătăi strică, dar două mîn-10 cări nu! Rîd toţi cu poftă. Iar rîsul ajută la-nfulecare! Dacă şarpele ar şti să rîdă — nu i s-ar opri broasca-n gîtlej! pann 15 Au curs bine zicalele din gura păcătosului, gata înmănuncheate şi gata de tipar. spuderca Nu-i prea miroase gura a teasc de tiparniţă! cocorandu 20 Teascul ăsta înghite gogoşi! bidu înghite gogoşi, dar scoate proverbe! pann Ei, băieţi, de fiecare-nţelepciune — un covrig! 25 cocorandu îi şopteşte lui Pann ceva la ureche. pann Cocorandule, asta a fost proastă, trebuie să plăteşti gloabă! 30 bidu Cînd cămila a voit să dobîndească coarne, şi-a pierdut si urechile! Pentru sănătatea cui pann - închinăm astăzi, băieţi ? spuderca Să închinăm pentru haiducul Groza, în ciuda cîrmuirii! pann Să ne trăiască haiducul Groza! 5 bidu Şă mai cutreiere ţara cu spaimă şi bucurie ! Tuspatru beau. pann Umblă Groza, umblă zău, io pe la Bran la făgădău — Pe drumul Rîşnovului, prin ţara Braşovului, coviltirelor străine el răscrucea le-o aţine. 15 Dezbracă săsoaicele, străbate răstoacele. Ziua el şi-aprinde vatră între iezere şi piatră. Noaptea vine pînă-n Schei, 20 dă mîndruţelor cercei. Şi la una-i spune-n şoaptă, la căldură, noaptea toată: „Cine ţi-a mai da cercei Să se spînzure ca ei!" 25 spuderca Pentru mîndra neştiută! Se ridică paharele. Hei, Nuşca, ziua-ţi porţi cosiţele legate, dar noaptea cine ţi le vede lungi de-ţi bat pulpele? 30 bidu Cine-o fi mîndra aceea care-1 ia-n primire pe Groza, la căldură — noaptea toată ? N-ai prins vreo ştire, Nuşca ? nuşca Eu nu scot vorbe nimănui! 122 123 f BIDU Ca şi cum vorbele trebuie scoase — ca să umble! NUŞCA Adică — ce fel ? 5 BIDU Ei, Nuşca, n-ei spune că haiducul încă nu ţi s-a făcut cunoscut, că noaptea, pe la ceasuri mici, după ce pleacă toţi muşteriii... NUŞCA 10 Bine că se crede-aşa — încaltea creşte faima circiumei! SPUDERCA Vestea şi faima i-o faci tu, Nuşca! NUŞCA Vrei să mă iei de pe picioare cu vorbe călduţe? 15 PANN o prinde de bărbie Ian stai puţin —- cum sunt ochii tăi, Nuşca? NUŞCA Căprui, Anton Pann, dar acu trebuie să fie verzi, pentru 20 că privesc afară, şi afară-i senin-albastru! PANN îţi joacă ochii în multe culori, Nuşca! Aşa-şi schimbă şi haiducul costumele şi înfăţişarea. De luni de zile ne ţine-n încordare! Ba c-a fost văzut colo, ba c-a fost zărit dincolo. 25 Cineva a găsit o potcoavă pe sub Piatra Craiului, altul a dat cu ochii de-o umbră prin tancurile Postăvarului! Ce n-aş da să-i văd şi eu o dată strălucita faţă! NUŞCA Cum să i-o vezi, Anton Pann, de vreme ce şi-o schimbă 30 de la o zi la alta? El nu lasă în urmă decît aşa — cîte-opotcoavă, cîte-o umbră — PANN Cîte-un zvon şi cîte-un dor! Mică pauză. 124 NUŞCA Aşa e — cîte-un zvon şi cîte-un dor! — Dar pe mine să nu mă prea amestecaţi în treburile şi poveştile haiducului! Se vîră să şadă între ei 5 încai faceţi bunătate de-un pic de loc, că parc-aud ceva — şi am nevoie de adăpost! S-aude de afară vag zvon de cimpoi. BIDU o trage pe genunchii săi U« încă n-am dat de-o parte bună ca să mă-nsor, şi mi se pare că acu găsii ce căutai — NUŞCA Numai să-ţi priască! îi dă peste mini şi se bagă între Bidu şi Pann. 15 Intră prin uşa din stînga un ursar, cîntînd din cimpoi, cu un urs uriaş. Toţi sar de la mese cu strigăte. Se produce veselie, dar şi oarecare încordare. Unii se trag în colţuri. SCENA II Aceiaşi, Ursarul, ursul 20 URSARUL cîntă din cimpoi. URSUL se ridică în două labe şi joacă. Cîţiva se aşază iar la mese, se urmăreşte jocul ursului, spectacolul 25 ţine cîtva timp, întrerupt de esclamaţii: „Uite-1, măi! Mare-i, Doamne! Pînă-n grindă! Bată-1 pustia!" — Apoi cimpoiul conteneşte, ursul s-aşază, toţi aruncă bani spre Ursar, care adună. URSARUL Scoală, Moş Martine, că nu mi se mai alege nici ceas de 30 odihnă, nici ceas de cîştig cu tine! Scoală şi arată-ne unde sălăşluieşte Sfintul Duh! URSUL se ridică şi merge în două labe spre Anton Pann, însoţit de curiozitatea şi încordarea celor de faţă. Ajuns aci, ursul s-apleacă şi-1 linge 35 pe Anton Pann pe frunte. Nuşca a sărit ţipînd. Toţi rîd. 125 10 ursarul Acolo sălăşluieşte Sfintul Duh, chiar acolo. cocorandu Te unse ursul pe frunte, Anton Pann! pann Mă unse cu roua botului şi cu mirul primăverii! M-a uns şi m-a ridicat în scaun! Ce sunt acu ? Crai ori vlădică ? ursul mormăie ceva la urechea lui Anton Pann. bidu Mai tare, Moş Martine, s-auzim şi noi! ursarul Eşti alesul, jupîne Anton Pann! Asta vrea să-ţi spună pe limba lui dobitocul! 15 Vivat alesul! toti ursarul Hei, Martine, acu să dai în brînci pînă unde s-a ascuns diavolul! 20 ursul sare pe patru labe după Nuşca. nuşca fuge pe după mese ţipînd; ursul după ea. Se stîrneşte mare zarvă. Ursul o ajunge într-un colţ, îşi bagă botul în fustele ei şi le răscoleşte-n 25 sus. Ţipete, rîs. Ursul fuge apoi la Ursar. ursarul către Nuşca Ei, ţi-a descoperit ursul farmecele! Pasămite, pe-acolo s-ascunde cineva! 30 spuderca E urs sau om ? bidu O fi haiducul Groza! cocorandu i-o fi plesnit haiducului prin cap şi asta! 5 ursarul Pipăiţi-1 la rădăcina urechilor — şi-ţi vedea! bidu Să mai joace o dată! ursarul 10 Sus, Martine! începe să cînte iar din cimpoi. Ursul joacă. Ies apoi cîntînd şi jucînd. SCENA III Aceiaşi, fără de Ursar şi urs pann 15 Mi-a pierit piuitul cînd s-a dat la mine! nuşca Şi pe mine cum mă luă la goană cu capul cît ceaunul! spuderca Şi cum te-a răscolit cînd a dat de fustele tale — ca un 20 paşă cuprins de foc! cocorandu către Nuşca încă puţin — şi te-ar fi dezbrăcat! nuşca 25 Ţi-ar fi plăcut, Cocorandule! Şi te biruie mîhnirea că nu te-ai găsit în locul lui! S-aude afară un pocnet de carabină. 126 12? pann tresare Ce-o mai fi si asta? toţi 5 sar la fereastră Pandurii din cetate! Tropote afară. bidu Nu-ţi spuneam, jupîne Anton Pann, că vin pandurii să 10 te ducă la biserică? Toţi rîd. Intră trei panduri. SCENA IV Aceiaşi, trei panduri întîiul pandur Sus mînile! Toţi ridică mînile, numai Pann şi Cocorandu nu. pann Cocorandule — tu de ce nu ridici mînile? 15 20 25 128 cocorandu le ridică. întîiul pandur către Pann Dar dumneata de ce nu le ridici? Sus mînile! pann nu ridică Ce-i, pe cine căutaţi? al doilea pandur Pe haiducul Groza! pann mucalit Să nu trageţi, panduri, că încă nu mi-am scris testamentul şi trebuie să las avere mare-n urma mea! 5 întîiul pandur către Pann Tu eşti Groza! pann E mare cinstea ce-mi faci! 10 întîiul pandur Cine eşti dumneata? Ce-mi umbli cu şoalda şi cu prefăcătorii ? pann Ba să mă ierţi! Eu nu-s haiduc. Eu nu-s nimic! Eu nu 15 sunt decît Anton Pann, poet şi cîntăreţ de strană! al treilea pandur Umblă Groza pretutindeni şi-şi schimbă obrăzarul de la un colt de uliţă la altul! 20 pann Păi — ce fată am eu? spuderca Pe-aici n-a fost decît un ursar, un urs şi un cimpoi! Au fugit prin grădină-n sus! pandurii 25 ies în grabă. 30 SCENA V Aceiaşi, fără panduri toţi rămîn o clipă liniştiţi şi respiră uşuraţi. nuşca Ei, care-a fost haiducul? Ursarul sau ursul? Sau poate că unul din panduri? 129 SPUDERCA Să stăm şi să ne-ntrebăm! Vedeţi, la ghicitoarea asta nu m-am gîndit! Nici ursarul, nici ursul — nici vreunul din panduri! Se ţine Groza de giumbuşlucuri! S-o fi schimbat 5 în cimpoi! Din grădină se mai aud pocnete de carabină. Cei din circiumă se-n-ghesuie la fereastră să privească. Apoi, linişte. Toţi se-ntorc de la fereastră şi se privesc. PANN 10 S-au rătăcit cu gîndul pandurii că eu aş fi haiducul! Măi blajinilor, seamăn eu cu un haiduc ? NUŞCA Semeni, Anton Pann, dar numai cînd îmi sufli mie cin-tece de lume! 15 TABLOUL II Un salon în stilul epocii, Biedermeier, foarte încărcat şi amestecat cu obiecte, mai ales icoane răsăritene. Două ferestre în fund, cîte-o uşă în dreapta şi-n stînga. Prin ferestre se văd coperişe de vechi burg şi două turnuri, unul de la Biserica Neagră, celălalt de la Sfatul Cetăţii. 20 Pe masă o oală de pămînt cu floare. Coana Safta şi Anton Pann şed la masă. Pe-un scaun fesul turcesc al lui Anton Pann. SCENA I Coana Safta, Anton Pann pann 25 citeşte o gazetă: „Foaia pentru inimă şi minte", dar întreţine şi o conversaţie cu coana Safta. COANA SAFTA cu un teanc de scrisori în faţă, le desface, le citeşte şi le alege. PANN 30 Dacă m-ajuţi numai cu poveţe ca d-alde astea — n-am dres nimic — coană Safta! Mă vor încolţi creditorii din toate părţile, şi atunci nu-mi mai rămîne decît să-mi pun amanet acest preacinstit fes al meu, în care de atîtea ori mi-am tras la sorti norocul si viata. Sau să iau calea codrilor! COANA SAFTA Dacă nu-ţi bagi la cap zisele mele! Cheltuieşti peste puteri. Mai strînge cureaua! PANN 5 Parcă n-aş strînge-o! Mata nu vezi? Sunt ca un ţîr ? COANA SAFTA Ei fi, dar eşti bine căptuşit, şi pe din afară nu se prea cunoaşte. Dimpotrivă, judecind după înfăţişare »-ar zice că ai cam ieşit din matcă — de-o vreme — 10 PANN Nu creşte carnea pe mine de mulţumire! Asta-i burtă de copil sărac. Încolo sunt piele şi os! M-au umflat grijile! COANA SAFTA Şi nopţile de veghe lungă! 15 PANN Dacă n-am răsunet nici la dumneata, atunci nu mi-ar mai rămîne decît frunza verde..., căci fesul n-are preţ decît cu capul meu împreună, iar de lumina din dosul frunţii nu mă pot lipsi! De unde închei că tot numai codrul mi-ar 20 fi izbăvirea! Am s-o iau pe urmele haiducului! Într-un fel începutul l-am şi făcut, fără voia mea. Ascultă, coană Safta, deunăzi pandurii mi-au pus carabina-n piept. Mi-au pus gînd că eu aş fi haiducul Groza! Eu, care nu sunt decît furnizor de stihuri la curtea matale! Au şi tras pandurii!: 25 COANA SAFTA speriată Ce? Au tras? Nu mă speria! PANN Noroc că n-a răspuns cocoşul! Altfel îmi dam ortul, iar 30 mata ai fi rămas cu dobînda! COANA SAFTA Cu ce dobîndă, mă rog? 130 PANN Mai întrebi ? Cu dobînda că n-ar mai trebui să-ţi plăteşti furnizorul de versuri. Ai.fi scăpat ieftin. Ce te-a'i fi făcut însă fără de ajutorul meu? 5 COANA SAFTA Vorbeşti alandala, verzi şi uscate, ca un măscărici ce eşti! Pauză scurtă. Pann citeşte iar în gazetă, Coana Safta, prin scrisori. COANA SAFTA 10 a deschis un plic, rîde Anton Pann, ca să vezi... Un oarecare îşi trimite în plic data naşterii, a lui şi a ibovnicei. Doreşte a şti de se potrivesc! El e din zodia Racului, ea — din a Fecioarei! PANN 15 Se potrivesc de minune cele două flăcări! El e unul care din patru în patru anotimpuri strică logodnele, iar ea umblă ca una ce-i osîndită a rămînea veşnică mireasă! Vin inimile toate la mata să ceară sfaturi şi să caute mîntuire! COANA SAFTA 20 Ca la spital! Cercetează alte scrisori Uite altul! Ăsta doreşte nişte stihuri pentru iubită! PANN De şase ani, de cînd m-am mutat peste munte de la Tirgo-25 vişte şi-am rămas apoi ca o nălucă fără de căpătîi în Scheii Braşovului, inima mea trebuie să iubească pentru toţi vîrst-nicii şi nevîrstnicii! Vor stihuri cu toţii, parcă n-ar fi chip de dragoste şi fără stihuri! Amoroasă cetate! Primăvara plutesc aici prin văzduh stihurile, ca toamna funigeii! :30 COANA SAFTA Vrei să spui că ai descălicat cu bucuriile tale aici pe la noi cam în neguri! Eu găsesc că meseria de stihuitor nu e prea anevoioasă. — Pe urmă, mai şi aduce cîte ceva! îşi sună cheile. pann Cîntă cocoşul, dar soarele nu răsare! COANA SAFTA Nu pricep pe unde baţi! 5 PANN Află de la mine, coană Safta, că n-am să mai dau faţă cu mata cîtă vreme ocoleşti învoielile! Am să scriu de-acu la „Foaia pentru inimă şi minte". Surîzi dumneata, dar eu nu glumesc. Am şi început. Cei de la „Foaie" mi-au tipărit 10 versurile închinate haiducului Groza! COANA SAFTA Şi, ca un necopt ce eşti, îţi dai cu părerea că aceia au să te plătească mai cu zor decît mine! Stai puţin şi cumpăneşte! Şi, mai vîrtos, nu te grăbi! Cîntecul ţi l-au tipărit, 15 dar numele — nu! A apărut poezia ta — cum s-ar spune — ca un copil găsit la răscruce de drumuri. Cu scîncete şi fără autor! PANN Nu te trudi, coană Safta, cu bănuieli nelaloc. Eu sunt i'O vinovatul, care le-am trimis poezia aşa — fără nume! COANA SAFTA Pasămite, nu vrei să-ţi iei numele în deşert — fiindcă ţii de biserică! pann- 25 Chiar dintr-o asemenea pricină — nu! Dar aş putea oare să iscălesc cîntece de haiducie şi de iubire, eu — cîntăreţul-de la Sfîntu' Niculae ? M-alungă epitropii! COANA SAFTA Te-alungă epitropii! Ei, vezi — parcă eu nu ştiu! :c PANN Sunt sătul de viaţa asta şi nu doresc decît s-o închei. Rătăcesc tot prin fundături, ies din una, dau într-alta. Cînd văd o punte, se-nchide poarta. Cînd se deschid porţile, se ridică punţile. Alta era să fie soarta mea, alta! Dar pe- 132 133 10 semne mi-a furat-o cineva. Mi-a furat-o haiducul Groza! Iar dacă mi-a fost dat să fiu poet, atunci din naştere trebuia să devin poet dezmetic! Dar m-a despoiat ursita şi am rămas chiar şi fără putinţa de a-mi semna versurile. Iată-mă astfel poet domol, la dispoziţia coanei Safta! coana safta Nu te mai jelui, că n-ai cui! Şi afară de aceea poate că poştaşul va aduce astăzi ceva — ca să-ţi mai îneci o parte din griji! Bate cineva la uşă, rar şi distinct, de trei ori. Vorbeşti despre poştaş, şi poştaşul în poartă! Poate ţi-a intra Dumnezeu în voie! 15 SCENA II Aceiaşi, poştaşul Panţu panţu intrînd Sănătate, coană Safta! Aveţi maldăre de scrisori! Vine, pune un teanc enorm de scrisori pe masă. pann iO Cît turnul Vavilonului, şi să mai suspine coana Saîta că afacerile nu merg! panţu Numai haiducul Groza mai primeşte atîtea răvaşe! pann 5 Da' pe alea unde le lepezi? panţu Pe tavă de muşchi verde în margine de stejeriş. Acolo-i hotarul fără de statornicie al lui Groza şi acolo îl întîmpină visările juneţei! Toate fetele îi scriu — din Schei şi de mai 9 departe! — De mirat numai că pandurii nu-i dau de urmă! Eu mă prind cu oricine că cel ce face pe haiducul este săptă-mîna întreagă — om cumsecade şi cu rosturile lui în toată legea, vreun cetăţean aşezat şi cu slujbă la-mpărăţie chiar în Braşov! N-aţi luat seama că haiducul Groza îşi încearcă loviturile numai dumineca sau în zile de sărbătoare, adică in răgazuri cînd nu-1 ocupă slujba? pann Oricum, tare-mi plac loviturile ce le potriveşte! Mai 5 încălzeşte cineva şi pe nevoiaşi! Are fantazie haiducul! Pe poeţi îi scuteşte de orice osteneală de a mai născoci basme, iar pe panduri îi încurcă mai mult cu îndrăzneala gîhdului decît cu desişul codrilor. Este în Braşov unul singur care ar putea să le facă la fel isprăvile, nu cu fapta, dar cu închi-10 puirea, şi-acela sunt eu, Anton Pann! panţu Mă uit la dumneata, domnule Anton Pann — şi te ascult. — îmi dai, aşa, ca un ghimpe de bănuială! N-ai vrea să ne oprim oleacă? Nu care cumva poetul fără de nume care-n- 15 chină cîntece haiducului Groza în „Foaia pentru minte" — eşti chiar dumneata? pann Nu zic ba şi n-am de ce să mă ascund. M-ai ghicit, amice! Şi aşa de-a dreptul şi fără încunjur, ceea ce înseamnă că 20 şi un poştaş poate avea fantazie! îmi pare numai rău că nu te pot întreba la fel: postase Panţu, n-ai vrea să ne oprim oleacă? Nu care cumva dumneata eşti cetăţeanul rostuit şi cumsecade care în zile de sărbătoare îşi încearcă norocul la drumul mare? 25 panţu îndoiala ar fi la locul ei, dar n-ar dovedi nimic. Saur mai bine zis, îndoiala ar dovedi doar că o închipuire atît de aprinsă, care ar schimba pe un poştaş în haiduc, nu are nici chiar un poet! 30 coana safta Palavre şi joc! Vînturaţi mai mult pleavă decît grăunţe! — Bani — n-ai adus ? pantu în zi de marţi? 135- Asa e — uitasem ! coana safta prefăcută pann Aşa e — zi de marţi! Păcătoasă zi! Marţea nu-i a banilor, dar marţea promite şi coana Safta! Marţea i se face şi ei milă de călătorul spre Ţara Făgăduinţei! panţu dă să plece Să trăiţi, domnule Anton Pann, plecăciune, coană Safta! pan n Ai luat mai mult decît ai adus! Căci ai adus răvaşe şi duci nădejdile, iar eu tot de izbelişte rămîn! panţu dă din umeri Poate că mîne-a fi pe de-a-ndoasele! pann Mîne coana Safta va găsi altă pricină să-şi mute vorba! Panţu iese. SCENA III Coana Safta, Pann pann Cu alte cuvinte, socoata a fost uşoară. An n-am câştigat, ăstimp am păgubit, la anul trag nădejde! Vorba ceea: Cine nu-i dator — e destul de bogat! Ascultă, coană Safta — vrei s-auzi o poveste? O născocesc acu şi ţi-o ferec de-a dreptul în rime! O văduvă-n vîrstă, bătrîna, zbîrcită, cu doi dinţi în gură, barba ascuţită, nas cît pătlăgeaua, la vorbă-nţepată, cu ochii chiacîră, faţa mohorâtă, 10 15 20 25 peste tot negoasă şi posomorită, umblă-ntunecată şi tot Înnorată! Cîntă-i, lele, cîntecul, că mi-e drag ca sufletul! Neaga-Neaga reaua sparge mahalaua! Cu nimenea în lume nu se are bine, se ceartă cu sine cînd n-are cu cine. Slugi, cîne, pisică — îi bate cu sudalme, şi pentru o muscă îşi dă singură palme. . De-ar fi, cum umblă veche o zicală, cerul tot hîrtie şi marea cerneală — ca să se descrie — ar fi puţintele — toată istoria astei muieri rele! Pauză de-o clipă. COANA SAFTA De ce te-ai oprit? Aştept să-mi spui povestea! Pînă acu n-ai intrat decît în tindă! Ai descris pe Sfînta Vineri! PANN Ahî — pe Sfînta Vineri, care-ncheagă şi apele. Chiar aşa! Aştepţi povestea? Ai s-o vezi cu ochii matale, coană Safta, nu mai e nevoie să mă ostenesc! Are să se dapene singură povestea asta. Mie o să-mi ardă inima, iar pe Sfînta Vineri are s-o ducă la Judecata de Apoi! Deocamdată îngăduie-mi să suspin o dată: oh, tinere-tele mele — unde aţi rămas? COANA SAFTA Caută-ti de drum! PANN 30 Ar trebui atunci să mă iau, tot cu ochii-n sus, după Drumul Robilor. COANA SAFTA Tu, Anton Pann, tu — cu cele treizeci de toamne aurii ale tale, te tînguieşti aşa? 137 PANN Cum ai zis? Eu, cu cele treizeci de toamne ale mele? Au fost mai multe, coană Safta! Toate anotimpurile mele au fost toamne — doldora de amărăciune şi de rugină! N-am avut în viaţă decît o singură primăvară, primăvara cînd am cunoscut grădinile Ioanei mele! Cu primăvara aceea în braţe ar fi trebuit, de-acolo, de la Tîrgovişte, s-o iau peste Dunăre spre porturile greceşti, dar am fost şui şi am trecut munţii spre cetatea cu neguri, unde mi-e dat acu să-mi port jugul şi fesul. Ce cîntec aş fi nimerit atunci şi pe ce strune aş fi cîntat! Aş fi scris versuri în limba zeilor, nu în limba Scheilor! Astăzi aş fi poet în vreun ostrov grecesc. Poate în Rhodos sau în Chios, în Mitilene sau Patmos! COANA SAFTA Te întăriţi singur! Şi nitam-nisam te-ai hotărit a-mi spune că ostrovul braşovencelor iţi face silă! Uite — nu te cred! Te apucă pe tine aşa, cîteodată, după nopţi de chef! Eşti cam mahmur, Anton Pann. Fireşte! Nu ţi-ai împlinit somnul! Te trădează dungile din jurul gurii — dungile cele ca două păraie! PANN citeşte iar. COANA SAFTA mai caută prin scrisori Bunicii mei au venit din Pireu — prin urmare, vezi tu — obraz subţire ce sunt — ar trebui să mă simt măgulită că te atrag ostroavele greceşti! Totuşi nu mă las orbită! îşi are frumseţile sale şi cetatea noastră, oricare ţi-ar fi tînguirea! Nu-i un ostrov care să iasă din ape, dar s-alege sub cer locul şi este o încîntare cel puţin pentru ochii cari ştiu să vadă. Atirnă de jur împrejur grădinile. Cînd totul e în floare, se umplu străzile de tineri şi s-aud pretutindeni, în mers, condurii frumoaselor pe caldarîmuri! Ai băgat de seamă ce minunat umblă fetele noastre? Ştie fiecare ce-i dactilul! Au iambi in coapse! Parc-ar număra silabe cînd. se plimbă! Creşte fiecare-n şcoala poeziei! Pauză scurtă. De ce pui lăcat gurii tale, Anton Pann? PANN Dungile astea în jurul gurii, le vezi, coană Safta? Nu 5 sunt păraie, cum le-ai numit! Astea sunt paranteze! Cum n-aş tăcea dacă Dumnezeu mi-a pus gura-n paranteze ? Cuvîntul meu e suspendat. De-acum vorba matale stăpîneşte! COANA SAFTA îţi ai tu nemulţumirile tale, Anton Pann, dar în cele 10 din urmă recunoşti şi tu! Cultul iubirei înfrumseţate, căruia i s-a dus faima, de-aici se răspîndeşte în cetatea noastră, de-aici, din salonul meu, de la şcoala ritmului şi-a poeziei! PANN Parcă vorbeşti de pe ceea lume! Ţi-ai însuşit tonul sublim ! 15 Dar oare de ce n-ai spune şcoalei matale pe nume? Zi-i „Spitalul amorului" şi ne-am înţeles! COANA SAFTA Răutăţile tale nu rănesc nici cît razele unei candele de icoană! 20 PANN Şi asta-ţi vine foarte la socoteală. Ce-ţi pasă eă-ntr-o zi — în raiul matale eu am să dau peste dracul ? Bate cineva la uşă. ■25 Poftim! COANA SAFTA Intră Ioana. 30 SCENA IV Coana Safta, Pann, Ioana IOANA Bună ziua, coană Safta! către Pann Anton Pann — aici erai? 139 COANA SAFTA Poftim, Ioano — Ce surpriză! Dar unde-i fetiţa ? IOANA 5 A adormit pe canapea şi mi-a fost nu ştiu cum — s-o trezesc! PANN Mă bucur, Ioano — că ai venit! IOANA 10 şade Te-am căutat prin toate... PANN o întrerupe, foarte calm Las', Ioano — că rostesc eu cuvîntul! Tu să nu-1 pronunţi! 15 M-ai căutat prin toate — circiumele din Schei! Prin — circiume ! IOANA Dacă-i urlt cuvîntul — de ce mă sileşti — să... 20 PANN calm Ioano, eu nu te silesc! Dimpotrivă, totdeauna am căutat să te ţin departe de toate astea. Ca un vis aş vrea să treci prin lumea asta. Tu, Ioana, tu poţi să rămîi ceea ce eşti. Lumină, numai lumină! — Dar eu—? 25 IOANA Dacă ai şti, coană Safta — cu cine stă la masă Anton Pann — prin circiume şi cu cine se ţine de pozne prin iarmaroc şi pe uliţi. PANN 30 Ioano, vezi — aici greşeşti! Pentru un poet nu există societate nepotrivită! Putem noi oare, noi — neadormiţii, chinuiţii, nerăsplătiţii luminii —, să ne scutim de atingerile acestea cu tărîmuriie cari ne strică nină-n măduvă?! Nici 10 15 20 25 30 un cîntec şi nici o înţelepciune n-ar ieşi din strunele noastre dacă am ocoli atingerile! IOANA Cum zici tu — aşa să fie! Cum crezi tu — aşa e bine! Las' să ningă, să plouă, numai vreme rea să nu se facă! PANN lată-mă, Ioano, aşa sunt eu, şi cînd ai treizeci de ani, cum le-am făcut adineaori socoteala, nu te mai schimbă nimeni! Rău ai ajuns! IOANA PANN Asta-i încă puţin. Am învederate sorţi de-a ajunge şi mai rau. IOANA De ani te tot lauzi... PANN Las', Ioano, nu mă descuraja şi tu! Am să-1 spun eu — cuvîntul! De ani mă tot laud cu cartea la care scriu — IOANA Uite, eu nu mai cred! PANN Şi totuşi, ai s-o vezi, Ioano. Şi are să fie Povestea vorbei o carte în care înţelepciunea se toarce singură, ca poveştile din O mie şi una de nopţii Va mirosi cartea îmbelşugat şi pestriţ, ca piaţa de lîngă Turnul Sfatului, cu adieri de verdeţuri şi peşte, de caşcaval, de garoafe şi mătăsuri. Şi vor suna vorbele precum galbenii zarafilor, cari stau cu şetrele în şir, schimbînd florini austrieci cu ruble ruseşti şi cu parale otomane. Şi Povestea vorbei va fi hotarul dintre Apus şi Răsărit! IOANA Vino acasă! Anton Pann! Te rog! 140 141 pann Mă cutropeşti, Ioano, cu dulceaţa, dar uite — teancul cela pe masă! Mai avem treburi! Coană Safta, spune-i şi mata, ca să priceapă! 5 coana safta întăreşte din cap. ioana Viaţa asta n-o mai îndur! pann io Nu răscoli în mine toată amărăciunea, Ioano! Curge prin mine ca nămolul, ca plumbul greu — amărăciunea. Sălăşluiesc între ispite şi nevoi — şi trebuie să rîd, căci numai rîsul mă mai face să uit! Sunt mîhnit, Ioano, pentru tine şi pentru Gabi, că apa nu ne vine la matcă precum aş 15 vrea! Mi-a dat Dumnezeu daruri, însă n-am noroc. Cîteodată numai, arar, mi s-arată o lumină, dar pînă să trag jeraticul — rămîne cenuşa! Cîteodată mă mîngîi cu gîndul că poate n-am noroc ca să vorbească în mine şi mai tare darurile. Oricum, chiar şi o asemenea mîngîiere nu e decît un 20 vuiet deşert, şi sunt amărît şi rîd ca să uit. ioana Tu ţi le faci pe toate! pann Eu mi le fac. Recunosc. Dar nu port nici o vină. Aşa 25 vin totdeauna toate împrejurările, că trebuie să mi le fac. Te iubesc, Ioano, cum nici nu crezi. Cîteodată, cînd rămîn singur în vreo circiumă, lăcrimez cit o livadă în răcoarea serii la gîndul şi de teama că aş putea să te pierd! 30 Te iubesc, Ioano. Pe tine şi cîntecul, gluma şi tristeţea, şi iarăşi pe tine! Poate că de-acolo de unde se hotărăsc tablele sorţii — mie mi s-a menit să devin haiduc, să mă-ndrăgească fetele şi nevestele din Împărăţia Otomană şi din ăst colţ de-mpă-35 raţie nemţească! Dar mi s-a ales altfel! Dumnezeu m-a ademenit cu tine şi cu cîntecul! Şi, în loc să sting sub paloş capete de negustori şi bogătaşi, eu tai numai capete de trandafiri. ioana ll auzi, coană Safta? Aşa mă suceşte şi mă răsuceşte. 5 Şi eu iarăşi mă-ntorc, şi iarăşi îl cred. Aşa m-a-ncîntat şi cînd am purces cu el de la Tîrgovişte, de-am trecut prin porţile Branului. S-aude ca o uşoară bătaie la uşă. coana safta 10 Parcă a bătut la uşă — ca o mină mică... Se duce, se uită Ha! O pisică! Deschide Gabi! 15 Intră Gabi, o fetiţă ca de cinci ani. SCENA V Aceiaşi, Gabi ioana şi pann Gabi! 20 gabi vine, îşi freacă încă ochii de somn M-am trezit si-am venit! ioana Ţi-am spus să nu mai pleci niciodată singură de-acasă! 25 pann se ridică Hai la tăticul Primăvară mică, Cine te ridică? 142 •143 10 15 20 25 30 144 GABI Vară mare mă ridică, mă ridică pînă-n soare! PANN o înalţă sus, sus, şi-o coboară repede. GABI rîde cînd e dată vertical în jos încă o dată — fă-mă mare cît turnul de la Biserica Neagră! PANN Cît întunecatul cela — de-acolo ? — Nu, am să te fac şi mai mare! Te fac mare, mare, cît bucuria tăticului! O ridică încă o dată, şi Gabi rîde iar cînd e dată în jos. GABI Pe dăinuş în jos — luneci frumos! Şi te gldilă — PANN Spune-mi tu mie acu — ce cauţi aici ? GABI îl prinde de-un smoc de păr din cap Te duc acasă — de-un fir de mătasă! Dar să taci muicom ! PANN Uf, coada calului! Gabi, nu mai trage! GABI Tata ţipă, boul rage! PANN Vasăzică — nici una, nici două — ci să vin acasă! Deocamdată mergeţi voi frumuşel înainte, că pe urmă vin şi eu. Mai avem aici nişte trebuşoare. Nu-i aşa, coană Safta? COANA SAFTA Este, scumpelor, este. Şi ne-am trudit şi pînă acu — de-a dat inima din noi! IOANA 5 Ei, haide, Gabi. Zi frumos: la revedere! GABI face o reverenţă La revedere! Se duc spre uşă; din uşă Gabi se-ntoarce, vine pînă la masă. 10 Vreau să-1 iau şi pe tăticu! Ia fesul de pe scaun, şi-1 pune pe cap şi fuge rîzînd pe uşă afară, pe care Ioana o deschisese în aşteptare. Uşa se-nchide după ele. SCENA VI Coana Safta, Pann 15 PANN Ar fi timpul să ne apucăm de lucru — coană Safta! COANA SAFTA Aşa mi se pare şi mie! Să ne întoarcem la chestiunea foarte' arzătoare a tînărului — Napoleon Furnică! 20 PANN E plin de ardoare Napoleon! Napoleon... Furnică! A ajuns la modă numele de cînd cu împăratul frîncilor. Am mai auzit de unul pe care-1 chema Napoleon Pagubă, şi pe fratele său — Danton Pagubă. — Şi ce doreşte, mă rog, arzătorul 25 Napoleon? Vrea tînărul să-şi scoată folosul din nume? Şi cine e frumoasa? COANA SAFTA Domnişoara Catinca Stinghe! Arzătorul nostru ar vrea nişte versuri! 30 PANN Nişte versuri — cu nestemate prinse-n aur! 145 10 20 25 30 COANA SAFTA In cel mai tîrziu zece zile! PANN Unde stă — suava? COANA SAFTA Lîngă Poarta Cetăţii... Ştii... în casa din stînga cînd cobori, cu intrarea tăiată în zidul oraşului. In casa cu patru turnuleţe! PANN Se face, dar plata înainte! COANA SAFTA Cu tine anevoie o scot la capăt. De unde plata, dacă poştaşul e nărăvaş? Mă achit de îndată ce-mi vin bani şi cînd mi-i da versurile. PANN Punga-mi spune că eu am nevoie de bani astăzi, iar stihurile nu ţi le pot face astăzi nici să mă tai. Trebuie să văd mai întîi fata, să nu îndrug nepotrivite. Şi despre tînăr de asemenea se cuvine să primesc oarecare vedere! COANA SAFTA îmi pare rău, astăzi n-am leţcaie. PANN Pe degeaba nu-ţi mai mîzgălesc nici un iamb, nici măcar un picior şchiop de hexametru. Nu te-ncrîncena! COANA SAFTA PANN Este un gol în urmă, coană Safta, să-ţi plăteşti datoria! Pentru tot ce-a fost! Avem trecut mare-'mpreună! COANA SAFTA Dar debitorul esti — tu! PANN Femeia zgîrcită-1 scoate şi pe... COANA SAFTA ...Anton Pann dator! 5 PANN Eu voiam să spun: pe diavolul! COANA SAFTA Se potriveşte şi aşa, dar m-a luat gura pe dinainte. PANN 10 Dacă-i vorba de-aşa — stricăm învoiala! COANA SAFTA La asta mă gîndeam şi eu! Mi-oi căuta alt ajutor! PANN N-o să-1 găseşti în tot cuprinsul. 15 COANA SAFTA Eşti prea încrezut, Anton Pann. Te porţi cu gîndul că nu mai sunt şi alţii cu meşteşug! Tu nu-mi faci decît rime împerecheate, alţii se pricep şi la rime cari se împletesc. Apoi — la ritmuri eşti de multe ori nebăgător de seamă. 20 Sunt eu de vină că te iveşti dator? îţi scad din simbrie cîte zece parale de fiecare rimă nedeplină şi cîte cinci de fiecare poticneală. Nu mai îngădui licenţe pe socoteala mea! PANN A găsit-o şi pe asta! 25 COANA SAFTA Uite c-am găsit-o. Altfel nu m-aş îmbulzi asupra unui nevoiaş. PANN Şi ce cusururi îmi mai găseşti? 30 COANA SAFTA Dar tu — mie ? 146 147, PANN Pomelnicul ar fi aşa de lung că s-ar stinge cădelniţa în mîna popii care l-ar citi. COANA SAFTA 5 Ne luăm noi — cînd de-a dreptul, cînd pe ocolite, cînd din tîlcuri, cînd pe faţă — .Dar vezi că nu mă poţi supăra! Intr-atîta ne-am învăţat unul cu altul. PANN Coană Safta, oftezi că nu ai bani. Bine, să încuviinţăm 10 că ar fi aşa, cu toate că eu nu mă înduplec. Haide să ne mai tocmim. Dacă n-ai bani — se-nduioşează dă-mi cel puţin — uite, coană Safta — oala asta cu flori, s-o duc Ioanei! Vreau s-o împac. Are să se bucure şi Gabi. 15 COANA SAFTA sare Oala cu floare? Nu dau nimic! Ai nimerit-o — chiar floarea la care ţin eu aşa de mult! Mi-ai pus gînd rău astăzi, Anton Pann! 20 PANN se ridică, ia oala. COANA SAFTA Te repezi degeaba! Nu se poate! Te-ai aburit la minte? PANN 25 se dă înapoi cu oala. COANA SAFTA se ţine după el, vrea să i-o ia Nu, nu, nu! PANN 30 Coană Safta, vreau să-i fac şi eu un dar Ioanei, nu e chiar de ziua ei, dar ai văzut! A plecat mîhnită! COANA SAFTA Nu se poate. Nu înţelegi? Cuvîntul e cuvînt! io PANN fuge împrejurul mesei Şi vorba e vînt. COANA SAFTA după el, pune şi ea mîna pe oală. PANN Nu trage, că se sparge! O ia spre uşă. COANA SAFTA ţipă Vrei să-mi scapi, dar nu te las! Nu, nu, nu! Trage fiecare, oala se sparge, pămîntul din oală cade cu floarea, în acelaşi timp din fundul oalei cade puzderie de bani de aur. Galbenii se rostogolesc sunînd. Pann şi Coana Safta rămîn buimăciţi, fiecare 15 cu cîte-un hîrb în mînă. PANN Vasăzică in fundul oalei îţi ascundeai comoara! Sub pă-mînt, sub floare! COANA SAFTA 20 s-apleacă şi adună galbenii Of, of, Dooamneee — Doamne! PANN s-apleacă şi el şi ia doi galbeni Sfinte Arhanghele — m-am dus şi eu o dată într-un 25 noroc — şi-am nimerit! Ei-ei, acu-i acu! Te-am dibuit unde nu te ştia nici pămîntul, coană Safta! Dă să plece. COANA SAFTA 30 ţipă Stai, stai — nu fugi, că ţip şi adun vecinii! 148 149 PANN i-arată banii Dar sunt cinstit, ţi-arăt ce-am cules! Doi galbeni — avans! Avans pentru stihurile comandate! Să ne trăiască ardoarea lui Napoleon! Iese, trage uşa după el. COANA SAFTA singură Ăsta-i poet — nu i-aş mai spune pe nume! Poet — de drumul mare! ACTUL II Se-nduioşează Dragul maichii! TABLOUL I Lîngă Poarta Cetăţii — ziduri vechi, medievale, cîteva case în linia zidurilor, una, mai la o parte, cu patru turnuleţe. Noapte. Felinare 5 luminează miop printre copaci, pe alee. SCENA I Pann, pe urmă Paznicul de noapte PANN 10 15 20 se plimbă singur pe sub copaci, fluieră uşor o melodie. S-aude bătînd dintr-un turn ora 11. ...opt, nouă, zece, unsprezece! GLASUL PAZNICULUI Hort ihr Leut' und lasst euch sagen: die Uhr hat elf geschlagen! Bewahrt das Feuer und das Lieht — damit kein Ungluck nicht geschieht... S-apropie Paznicul, cu paşi grei, misterios tîrîţi. 25 Vine paznicul. Guten Abend! Bună seara! A, sunteţi — român ? PANN PAZNICUL PANN PAZNICUL 151 PANN Român, fireşte! Toată ziua sunt român, numai la ceasul acesta sunt gata să-mi trădez neamul şi să mă prefac în privighetoare! PAZNICUL ridică un moment felinarul ce-1 poartă în mîna Cînţi, jupîne Anton Pann, cînţi — nu te-ncurci! PANN Din copilărie m-am trezit suflînd... Dar cum se face că mă cunoşti? PAZNICUL Cum nu mi-aş cunoaşte — chiar şi pe-ntuneric — muşteriii ! Ştiu eu — şi cum le bate inima, şi cum le ticăie ceasul I PANN Mi-arăţi în care casă locuieşte familia Stinghe? PAZNICUL Vezi colo-n întuneric? Casa din zidul cetăţii... PANN Mulţumesc. PAZNICUL Vrei să dai o serenadă? Fără chitară, fără alăută? PANN Cu oarecare-ncunjur, ne-ntîlnim. Chiar serenadă n-am să dau, dar caut să născocesc un cîntec. Ascultă, Hans — PAZNICUL Ascult, numai cit eu nu sunt Hans! PANN Mare minune — un neamţ care nu e Hans! M-ai putea lămuri puţin — cum şi de ce ai strigat adineaori ? PAZNICUL Ca să fugă tîlharii! Haiducul Groza a tăiat ieri-noapte drumul unui negustor — chiar la Timişul de Sus, către Predeal! PANN Cînd a trece-odată Groza prin Braşov, trebuie să-i pui mîna-n ceafă, Hans! PAZNICUL 5 N-am să mă potolesc, şi de-oi pune mîna pe el cer juzilor să-1 spînzure pe fereastra acelui turn în ruină pe dealul din faţă! La ceasul acesta gîdele dă tîrcoale gorganului cu căpă-ţînile, foarte doritor de a mai vedea o dată pe cei ce-au ispăşit ! 10 PANN Eşti prea crunt, Hans! Adecă de ce l-ai spînzura? Face şi Groza bine — cum poate: ia de unde este şi-mparte unde nu-i! PAZNICUL 15 Ia de unde este şi-mparte unde nu-i! Dar asta nu-i creştineşte, în evanghelie se spune că celui ce are i se dă, celui ce n-are i se ia! Rîde. PANN 20 De dreptatea asta m-am poticnit şi eu cîteodată. Dar fac cruce şi-ngin: să-i fie de bine! PAZNICUL Cui ? PANN 25 Celui ce mai citeşte din an în Paşti prin cartea de care-ai pomenit! PAZNICUL Mare pacoste! PANN 30 Care ? PAZNICUL Groza! 153 pann Nu m-aş mira să vină într-o noapte la plimbare prin cetate, îmbrăcat taman ca dumneata, cu felinar în loc de ghioagă, şi să strige aşa cum făceai adineaori. Cum ai cîn-5 tat? Mai zi o dată — că-mi plăcu! 10 paznicul Hort ihr Leut' und lasst euch sagen: die Uhr hat elf geschlagen! Aşa am strigat, am cîntat, am spus şi-am zis! pann Ar afla el multe, Groza..., şi foarte trebuincioase, despre curţile astea zăvorite cu lacăte de şapte sute de ani! paznicul Herrgott — cîtă spaimă împrăştie! Toată lumea se-n-15 treabă şi se teme. Cînd se-ntîlnesc doi pe întuneric, s-aude: Stai, cine-i ? Unde-i ? Ăsta-i! pann Paznice Hans, ţi-aş da îndemn să nu mai treci pe la Biserica Neagră, că haiducul şi-aşterne cîteodată, precum 20 se spune, chiar acolo, în pod. Şi pentru un pui de somn bine face! Cui i-ar trece prin minte să-1 caute chiar prin văzduhul lăstunilor şi al liliecilor! Odată s-ar fi îmbrăcat ca un sfint de piatră şi se uita din capul unui stîlp — din vîrful unui pinten de la Biserica Neagră — în piaţă, într-o zi de 25 tîrg cu mare forfotă! PAZNICUL Ce îndrăzneală! Şi de-acolo te-a văzut şi pe dumneata, jupîne Anton Pann, ciupind florăresele şi înşelînd pe-un zaraf c-un galben otoman! 30 pann Avea pesemne haiducul vedere largă în toate! paznicul Mă duc, că altfel îi crede că eu-s Groza! 154 pann Păzea, că multe nu lipsesc! paznicul He-he-he! Noapte bună! 5 Pleacă spre stînga. SCENA II Pann, apoi Ioana pann se plimbă pe loc, ca-n aşteptare. 10 ioana vine din dreapta. pann Ioana — tu ? ioana 15 liniştită Cînd ai închis uşa în urma ta — am plecat şi eu. Şi m-am ţinut tot pe urmele tale, la ceasul ăsta fără ţipenie de om no uliţi! 1 pann 20 calm Te ţii prin beznă, Ioano — după păcatele mele... si tremuri toată! ioana Tremur, Anton Pann, şi pătimesc — că nu mai înţeleg 25 cum mă ţin laolaltă. Şi inima mi s-a făcut mică de tot, ca nu ştiu — ce ai să-mi spui —. Eu ridic cuvîntul şi eu sunt cea care mă tem--! între noi doi, care-i cel ce face judecată şi care-i cel ce aşteaptă osînda? 30 pann îţi spun — tot, tot ce pofteşti! ioana Şi faci tot — tot ce doresc ? 155 39 pann Aşa-mi este dat, Ioano! ioana Şi nu-mi tăinuieşti nimic? pann Ţi-am tăinuit vreodată ceva? ioana Tremur toată şi ard! Ia-mă în braţe, Anton Pann, du-mă acasă — si vino si tu! du-mă acasă — — şi vino 16 pann Ce vorbe sunt astea, Ioano ? -şi tu-- ioana Da, să mă iei în braţe, să mă duci acasă şi să vii şi tu. 15 Dar să vii cu adevărat! pann Şi dacă pentru astăzi mi-am făgăduit cuiva — focul şi jocul — ce ne facem ? ioana 26 Dacă ar fi numai joc — ţi l-aş lăsa! Dar e în tine şi altceva! Şi nu mai dorm de-atîtea nopţi, şi nu mai pot! pann Este, Ioano, recunosc. Este în mine şi altceva, este oarecare nebunie şi-un vuiet care cere ceva, un pic de zare şi-un 25 strop de îngăduinţă — să nu mi se numere paşii, să nu mi se măsoare drumurile, să nu mi se cintărească cuvintele. — Este în mine o nebunie care vrea să se cheltuie şi-o căldură care creşte cînd se dăruie, care se stinge cînd vrei s-o aduni! ioana Anton Pann, tu ştii — faţă de tine — mie mi se taie puterile şi glasul! Şi nu mai pot nimic. — Şi totuşi aş putea şi eu ceva. Aş putea bunăoară să — plec--. Atunci nime- nea n-ar mai sta în pragul tău — să măsoare, să numere, să cintărească--- pann Ioano — iarăşi pragul cu ameninţările şi cu vorbe din-5 colo de orice măsură! Bine, sunt aşa cum mă ştii, dar ce ne rămîne? Îmi spui tu ceva, îmi dai tu vreun sfat? Cînd te ridici în prag — de ce nu vrei să cuprinzi cu privirea şi toată starea în care ne găsim şi de care mi-e silă să mai vorbesc ?! ioana 10 Da, aşa e —. Năcazurile, neajunsurile, bucata de pîne pentru noi şi pentru Gabi--. Toate astea încerc şi eu — te rog să mă crezi, toate astea încerc şi eu să le adun în mine şi să ţin cu ele cumpănă suferinţelor multe, cari nu mă privesc decît pe mine! 15 Anton Pann, nu trece uşor peste tremurul şi tulburarea * mea! Spune-mi — spune-mi — vreau să ştiu — să ne închipuim că am scăpa cumva de starea în care ne găsim —. Ţi-ai mai făgădui şi-atunci altor fiinţe — sufletul şi jocul? pann 20 Te-aş minţi — spunîndu-ţi că nu! Eu nu te-am obişnuit să-mi primeşti cuvintele cu îndoială. Ingăduie-mi, Ioano, să-mi port cel puţin faţă de tine — inima — ca un pahar prin care vezi! Cu cît mă îngrădeşti mai puţin, cu atît viaţa mea este mai mult a ta. Numai a ta. Arde jeraticul în pahar, 25 Ioano, nu-1 stinge! ioana Tu — Anton Pann — vatra mea aprinsă! Dacă ai rămînea la mine, dacă te-aş simţi totdeauna în preajmă, m-aş zdrobi de două ori pe cît mă zdrobesc şi am ieşi noi la liman 30 într-un chip... PANN Cu — sărăcia? 156 157 IOANA întăreşte din cap. PANN Cu — sărăcia, da. Dar crezi tu — Ioano, că acel cîntec 5 spre care mă-ndrum poate să-nceapă aşa, stînd la masă? între patru pereţi focul n-are vînt. între gratii — aripile sunt chiar şi pentru păsări o povară! Eu trebuie să mă ciocnesc de oameni, de lucruri, să-nfrunt valul şi-ntîmplarea! io 25 30 IOANA Şi toată fiinţa asta din faţa ta — nu-ţi mai spune nimic? PANN Te iubesc, Ioano. Simţi cît de nătîng şi de gol sună acest cuvînt? Nu te supăra, viaţa mea. în faţa oricărei alte femei mi s-ar părea un cuvînt mare acest cuvînt: te iubesc. în 15 faţa ta — mi se pare gol. Nătîng, stins şi gol. Nu, Ioano, eu nu te iubesc! Căci noi suntem una. Tu ai intrat în mine, tu ai devenit sîngele meu, ziua mea şi noaptea şi străfundul! Tu eşti izvorul, aerul, lumina. Cum mai aştepţi să te iubesc? IOANA 20 îl îmbrăţişează, îi cuprinde capul, îl sărută, îşi bagă mîna în părul lui cu mînie dulce şi cu pasiune nebună Părul meu ciuf şi destrăbălat! Vino acasă! PANN Du-te numai, Ioano, că te-ajung. îi cuprinde obrajii Tu - O sărută. IOANA Intră încet cînd soseşti, că fetiţa doarme. Să nu se trezească. Fuge. 158 SCENA III Pann, apoi Domnişoara Catinca Stinghe şi Napoleon Furnică. PANN se plimbă 5 DOMNIŞOARA CATINCA ivindu-se din dreapta cu Napoleon Furnică Cînd trec pe-aici, pe sub Poarta Cetăţii, e o beznă — şi mi-e o frică! Nici nu îndrăznesc să privesc înapoi — parcă m-ar prinde cineva din urmă — 10 FURNICĂ Cînd eşti cu mine ar trebui să te simţi mai ocrotită. CATINCA Un necunoscut sub felinar — aşteaptă pe cineva? PANN 15 o priveşte cu uimire Ce întîmplare! Ce graţioasă întîmplare — pe-o simplă neaşteptată cărare! Ca două rime într-un vers — făpturile ni se-ntîlniră. Ce ochi, ce vrajă şi ce mers! îmi tace inima, se miră! 20 CATINCA şi FURNICĂ trec nedumiriţi spre stînga. CATINCA Parc-ar vorbi în stihuri, dar ce vrea ? PANN 25 Eşti frumoasă — ce-aş mai vrea? Cat sub frunze — dau de-o stea! CATINCA Şi FURNICĂ au trecut spre stînga. FURNICĂ 30 Cam aiurit şi transportat! CATINCA într-adevăr, aşa părea! PANN Cam transportat şi aiurit — o rază albă m-a rănit! 159 FURNICA Am să mă-ntorc — mi-aştepţi răspunsul? PANN Tu eşti alesul, tu eşti unsul! 5 CATINCA Şi FURNICĂ s-au depărtat, se opresc în întuneric în uşa casei cu turnuleţe. PANN pentru sine După cuvîntul Sfintei Vineri — are iambi în coapse — 10 frumoasa Catinca. Dar ochii? De-aş putea numai culoarea să le-o aflu! CATINCA s-a despărţit de Furnică, intră în casă. FURNICĂ 15 se-ntoarce, ajunge în dreptul lui Anton Pann Iţi sunt dator o replică — necunoscute domn! PANN Eu o doresc rimată — sau nu esti amator? 20 FURNICA Cum îndrăznişi? 25 30 160 PANN Ah, nu vă supăraţi, sunt inocenţa însăşi! FURNICĂ După cuvînt — nu pari deloc! PANN Pentru nişte ochi ca noaptea —- ce n-aş îndrăzni! FURNICĂ Te-ai înşelat, căci ochii sunt albaştri! PANN E tocmai ce doream a sti! FURNICA Încrucişezi, se pare, bine — spada! PANN O, nu, deloc. Evit. balada! FURNICĂ Îmi esti dator o lămurire — totuşi Făceam, aşa, un joc de- PANN O lămurire — ? Dacă ţii — stihuri — pentru mine, pentru Nimeni sau, dacă vrei 10 pentru ăşti fluturi mii din preajma felinarelor! Le vezi — fiinţele de noapte — îmbătate de luminile tîrzii! ? FURNICĂ Mă îngrijesc aici — de stihuri — eu! PANN 15 Ah, mă scuzaţi. Credeaţi cumva c-aş fi dispus să le-mpru-mut cuiva pe ale mele? Am martori — frunze, arbori, stele — că versurile, de mă-ncearcă uneori vreun dor, eu nu mi. le comand la nici un croitor! FURNICĂ 20 Aceasta-i o jignire ! Ameninţător Cine eşti dumneata? PANN Să nu ridice glasul — domnul e rugat! Căci bine e chiar 25 pentru dînsul să nu prea ştie cine sunt şi cum, întîmplător aici sau poate într-adinsul. Iar dacă totuşi poftă ar simţi de vreo gîlceavă — i-aş da sfatul — norocul să-şi încerce-n altă parte, la alt ceas, cu altul, doritor şi el de vreo ispravă! FURNICĂ 30 Ce ? Aşa-mi vorbeşti ? Se repede în Anton Pann. PANN ., era să cadă, dar se propteşte, apoi s-apropie calm de Furnică. 161 15 furnică se dă încă o dată la el. pann ii prinde însă braţele, ceva mai jos, de mini şi încet, dar irezistibil, îl 5 sileşte să stea-n genunchi Vezi — aşa, nu altfel! Să creşti ca un copil, numai întorşi Cum sfatul de adineaori nu l-ai primit, sunt gata să-ţi dau altul. Cine se iuţeşte — să bea oţet să-i treacă! Şi de n-ai altă treabă — fă-te martor! 10 furnică Vom vedea! pann îl lasă Haide, ridică-te şi pleacă de-aci! furnică pleacă bombănind. pann fluieră o melodie. S-aude apoi un pocnet de pistol, PANN tresare, îşi duce mîna la spate, se lasă încet pe-o bancă M-a nimerit! îşi reazimă fruntea de spatele băncii SCENA IV Pann, Paznicul de noapte paznicul vine grăbit şi speriat Herrgott, ce e? Ce s-a-ntîmplat ? Am auzit un pocnet şi-am sărit — pann 30 ridicînd fruntea M-a atins între coaste. 20 :25 paznicul Cum ? Unde ? Cine ? pann Nu întreba. Ajută-mi, rogu-te — să mă ridic! 5 paznicul Ţi-ajut, ţi-ajut. Să chem un doctor? Uite sînge! Curge sînge! îl sprijineşte. pann 10 sprijinit de Paznic, face încet paşii cît ţine aleea în dreapta. paznicul La un doctor ? pann Nu! Acasă! O iei pe-aici — în sus... 15 ' TABLOUL II O odaie la Anton Pann, sărăcăcioasă, mobilată sumar. Un ceas atîrnă de perete, mort, cu greutăţile căzute pînă jos. La început odaia e goală, în întuneric. S-aud bătăi în uşă. Nu răspunde nimeni. Paznicul şi cu Anton Pann intră cu un felinar. 20 SCENA I Paznicul, Pann pann strigă Ioana, aprinde luminarea! Nu te speria! Sunt eu! 25 paznicul Te poţi sprijini de ceva,-jupîne Anton Pann? pann Este aici, chiar lîngă uşă, o canapea. Lasă-mi braţul. Aşa. 30 Ioana, Ioana! 162 I6â Unde eşti ? De ce nu răspunzi! paznicul deschide uşiţa felinarului şi cu o hîrtie ce ia foc din flacăra felinarului 5 aprinde luminarea din sfeşnicul de pe masă. pann şade pe canapea Deschide, rogu-te, uşa ceea şi vezi. Trebuie să fie dincolo — Ioana. De ce tace ? Să fi adormit ? Fetiţa mea doarme 10 şi ea — acolo. paznicul deschide uşa spre dreapta, se uită din prag Nu e nimeni. Pe canapea nimeni. în pătuc nimeni. Numai pături răvăşite. 15 pann Nimeni? Nimeni? Ioana? Gabi? Fetiţa mea? paznicul s-a-ntors din uşă Nimeni, Anton Pann. 20 De unde le luăm? pann Ioana mea--. Adineaori--. Nu este un ceas — de cînd ne-am despărţit. Mi-a spus să intru-ncet, să nu trezesc fetiţa! Am o fetiţă, Hans, de cinci ani — Gabi... 25 paznicul întoarce felinarul prin odaie şi ascultă în tăcerea nopţii Nu s-aude nimic. Bătăile ceasului — în turn — departe! pann 30 Au fugit. Ioana a plecat şi-a luat şi fetiţa. paznicul Dacă a plecat, se-ntoarce iar! pann Ioana? — Nu! Nu se mai întoarce! Toate mi se aburesc,, dar asta o văd limpede. De-acuma voi fi singur, Hans! paznicul 5 Anton Pann — eu — eu nu sunt Hans, şi nici măcar neamţ nu mă descopăr. Eu sunt ceea ce graiul meu îţi spune că sunt. Şi numai cîteodată mă schimb în paznic de noapte, cum dumneata te prefaci în privighetoare. Şi umblu, cu paşi grei, tîrîş, prin cetate — parcă aş duce în spate veacurile, 10 şi aud buhele strănutînd şi strig: Hort ihr Leut' und lasst euch sagen: 15 20 30 die Uhr hat elf geschlagen pann cu spaimă stăpînită Stai puţin — Stai, să mă adun! Cine eşti dumneata? Hans, dumneata eşti — moartea! Glasul parcă l-aş mai fi auzit! Stai — stai — uite că nu mă dumiresc--. Eşti — undeva — şi- nu te găsesc-- paznicul Nu te speria, Anton Pann, eu nu sunt moartea. Ni se-n-crucişează cărările şi strig uneori pe sub bolţile cetăţii, aşa cum totdeauna s-a strigat. Dar nu sunt ceea ce ţi se năzare. Sunt paznicul de noapte, atîta tot — şi paznicul s-a întilnit 25 c-o privighetoare. Ceea ce e foarte firesc. pann .., Da — e foarte firesc — paznice de noapte! Misteriosule paznic — prieten al buhelor — ai venit? Te primescl Spune-mi, ce vrei? Vrei să mă duci? paznicul Să te duc? Dimpotrivă! Avem alte griji, Anton Pann. înainte de toate trebuie să vedem ce s-a-ntîmplat! Haide, întinde-te în pat. S-aduc un doctor? 165 10 •20 PANN Ajută-mi — să mă culc în casa asta de om sărac. Gasă-n trei pereţi şi cu uşa prin pod. Şi adu-mi un doctor. PAZNICUL i-ajută. PANN se-ntinde pe pat. PAZNICUL îi trage papucii şi haina Cămaşa e plină de sînge. PANN Moartea îmi scoate papucii şi haina. Şi eu o trimit după doctor. PAZNICUL îşi face şi ea slujba. Stîngace şi fără-ndemînare. PANN Ia o năframă din scrin şi pune-mi-o pe rană. Unde-i Ioana? A plecat în noapte. Nu, n-a plecat. S-a ascuns. Trebuie să fie la coana Safta. Nu te supăra. Du-te, Moarte, peste drum, la casa din faţă, bate la fereastră, spune-i că sunt rănit. Să poftească degrabă, să-şi facă slujba la vatra ei. PAZNICUL a luat o năframă din scrin, i-o pune pe rană Mă duc — să văd. Iese. im SCENA II Pann singur PANN după un răstimp, strigă Ioana! Să vie Ioana! Se ridică pe coate Se-nlinde iar Ioana! Nu răspunde. M-a aruncat ca pe-o zdreanţă 10 netrebnică. Aşa mi-a spus: Intră încet cînd soseşti, că fetiţa . doarme — să nu se trezească! Şi cu dulce mînie mi-a zis:, păr ciuf şi destrăbălat! Ce linişte se făcu! Se luptă luminarea cu bezna — şi nu s-aude nimic. Nici 15 un sunet. Cum îmi vîjîie urechile! Umblă sîngele prin uluci — grăbit şi cît mai este. Mi se usucă ochii. Şi ard. 20 Mi-e frig. Şi ceasul s-a oprit — i-atîrnă greul pînă-n fundid pămîritului. Singur sunt. Doborît şi pustiit. Cel puţin ceasul de-ar învia, să-mi ţie de urît. Intră Coana Safta. 25 SCENA III Pann, Coana Safta COANA SAFTA Am venit într-un suflet. Ce s-a-ntîmplat ? PANN 30 Cine e? 167 COANA SAFTA Eu — coana Safta — cine-ar fi ? PANN Nu tc-ain chemat. Am trimis după Ioana. 5 COANA SAFTA Ioana nu-i la mine. Nici Gabi. Şi-am venit eu. PANN Atunci — unde sunt? COANA SAFTA •10 Nu ştiu. Ce-a fost? Spune-mi ce s-a-ntîmplat? PANN M-a rănit. Ţi-oi spune altă dată. Las'. COANA SAFTA 15 Cine? PANN El - COANA SAFTA Anton Pann — nu care cumva să te porţi cu firea de a "20 rnai vorbi cu cineva despre toate astea. Iese vîlvă şi vrajbă. Şi rămîi de ocară. Nici doctorului să nu-i destăinui un cuvînt ! î ţi închipui — de primeşte vînt —- oraşul! — Cum s-a-ntîmplat ? PANN 25 Ca într-un vis veni-ntîmplarea —- aşa, dintr-o nimica toată. Aşteptam sub felinar, pe alee, lîngă Poartă. Să primesc vedere despre ei — atît voiam. Cînd apărură — cum să ţi-o spun? S-a făcut cumva că m-am simţit ca-n alt tărîm. Mi s-a părut că mă găsesc pe undeva în Răsărit. La Ispahan, 30 sau poate la Bagdad, la Teheran! Da, mai degrabă-n Ispahan, acolo am zăbovit cîndva un an întreg. Vezi dumneata, io 15 20 25 acolo — precum îmi amintesc — e datina, de întîlneşti prin tîrg, pe uliţi, vreo femeie, frumoasă mai ales, se cere să nu treci mut pe lîngă ea, să-i spui ceva, un vers măgulitor sau vreun cuvînt care s-o-ncînte. Aşa e datina. Bărbatul ce-o-n-soţeşte, chiar soţul ei de-ar fi, chemat e — tot prin datină — să mulţumească trecătorului ce spune versul cu un salut sau cel puţin cu un cuvînt de cuviinţă. Aşa-i acolo, coană Safta, în Răsărit, la Ispahan. La fel şi eu am dat în stihuri grai simţirii — văzîndu-i pe cei doi — COANA SAFTA îmi închipui ce-a urmat — din cele ce mi-ai spus. Vezi, Anton Pann, ce păţi cînd nepoftit te pui să muţi, cu toate ale lui, Răsăritul în Apus! PANN Vezi, Anton Pann, ce păţi cînd, comandat, iubirea altora în versuri o rosteşti nemăsurat? Pauză. Ioana unde-i? — N-a lăsat vreo scrisoare? Caută puţin! COANA SAFTA se uită Împrejur Pe masă — sfeşnicul, şi-atît. Nici pe măsuţa din ungher nu e nimic. Vreo scrisoare? Nici în lăcrită! Deschide un sertar PANN Nicăiri nimic. Cine ştie din starea asta de mai scap! Voi fi legat de pat — culcat în friguri. Cum le voi mai da de urmă ? COANA SAFTA 30 Nu-ţi fă griji. Nu mi se pare-a fi decît o glumă — totul. PANN Cumplit — cît de puţin cunoşti pe Ioana! 168 169 COANA SAFTA De asta-ţi este ? Las' pe mine ■! PANN Sunt bîntuit de griji. Făgăduieşte-mi, coană Safta! Nu-i 5 aşa? N-ai să mă laşi! COANA SAFTA Iţi promit, dar şi tu va trebui să-mi dai mai multă ascultare. Haide, urmează-mă, să ne gîndim împreună la lucruri mai senine! Spuneai că pe alee ai dat grai unor simţiri. 10 Se pare-atunci că versurile sunt gata. Ai mîntuit cîntecul ? PANN Cari versuri ? Ce cîntec ? COANA SAFTA Cari versuri mai întrebi? 15 PANN A, uitasem! Versurile? Nu, coană Safta! Erau aşa, cam scuturate la-ntimplare. Celelalte dorm încă undeva, în cine ştie ce străfunduri! COANA SAFTA 20 Şi eu — nădăjduiam să le găsesc — făcute, ferecate. Anton Pann, cîntecul — scoate-mi-1 de unde doarme. Vreau să-1 am, chiar acu! PANN Coană Safta — cînd şi cum?— în starea-n care mă; 25 găsesc? COANA SAFTA Ţine-ţi firea. N-ai nimic. Glumeşti! Te-a zgîriatpuţin, şi tu te-ai speriat! Te-a rănit ? Cu ce ? PANN 30 Cu pistolul, coană Safta, sau crezi c-a fost politicos? 170 COANA SAFTA Ei, du-te, Anton Pann, fii serios. Noi nu suntem de pe cînd poveştile, ci mai de dincoace cu vreo două-trei zile! PANN 5 Vei crede băgîndu-ţi degetele-n rană? Poftim! COANA SAFTA Nu, nu! Nu pot să văd sînge. Nici măcar de pasere! — Ştii ce ? Fă stihurile, ca să uităm de răni! PANN io Chiar acu? Ce te-a găsit? In pragul celor din urmă vămi ? Cu glontele-ntre coaste? Să mă transpun? Acu? Mă sfişii, coană Safta! Acu — acu ? COANA SAFTA Acu! Uite — vreau! 15 PANN N-ai îndurare. îmi vîjîie urechile. Nu pot. începe să mă doară. COANA SAFTA Si pipăie fruntea 20 Ai friguri. Iţi trece pînă dimineaţă! S-aşază la masă, ia o hîrtie şi creion Anton Pann, începe cîntecul, şi ai să vezi că-ţi vine inima la loc. 25 -30 PANN cu voce stinsă Dă-mi — dă-mi hîrtia — scriu eu. COANA SAFTA îi dă cele cerute şi apropie, ţinind-o în mină, luminarea. PANN scrie 171 Cîntecul mut. Scrie 10 COANA SAFTA Spune-mi şi mie ce scrii, s-aud şi eu! PANN Cîntecul e foarte încet, e mut — nici eu nu-1 prea aud., ll vei citi cînd pleci. Parcă mi-ai ţine luminarea, coană Safta. Tremură ceara în mînile reci. Scrie 10 15 20 25 îi dă hîrtia Acum lasă-mă, coană Safta, să dorm. Şi să nu mă mai trezesc. Adoarme. COANA SAFTA s-apropie de el, îi ţine lumînarea în faţă şi-1 observă cu atenţie, speriată, apoi mai liniştită Mai răsuflă! A adormit băiatul maichii. N-a murit. Trăieşte! Doarme! Suflă-n luminare, iese. TABLOUL III în aceeaşi odaie la Anton Pann, în lumină de zi, o lună mai tîrziu. 30 SCENA I Pann, apoi Coana Safta PANN singur, într-un fotoliu, slăbit, ţine un cartcn în poală, din cînd în cînd. scrie. 172 COANA SAFTA intrind din stînga Bătrînii nu se mai miră de nimic, numai mie mi se dă această bucurie ! — Cineva s-a sculat! Fără sprijin ? Singur-singurel ? PANN Tîrîş-tirîş — mai cu poticneli, mai cu îndemnuri — cum se putu şi-mi veni la îndemînă! COANA SAFTA întîia oară de patru săptămîni! PANN tuşeşte Pe din afară mă vindec, dar pe dinăuntru... COANA SAFTA Rana să se vindece, că tuşea se va îmblînzi şi ea. Şi-atunci să te închini şi să mulţumeşti. PANN Intre aceşti pereţi mai pocnesc cîteodată podelele — şi se mai aud paşi... paşii lor... Dar n-am de ce să mă prind în ocolul meu... Cu gîndul mă port tot spre alt tărlm... Pentru cele din preajmă, am un ochi care vede totul şi mini care pipăie — pentru tărîmul spre care mă port, am o rană deschisă în loc de ochi... Coană Safta, mi-e aproape teamă să mai întreb... Nici astăzi — nici o veste ? COANA SAFTA Ce vînt s-o aducă, Anton Pann? Tot iscodim şi cercetăm, de săptămîni, în fel şi chip. Sunt încredinţată acu că Ioana nu se ţine nici prin Schei, nici prin cetate... Am fi primit noi vreun semn... 173 PANN Să fi trecut munţii? Să se fi pierdut într-atît? Să se fi dus la Tîrgovişte? Dar acolo nu mai are pe nimeni! COANA SAFTA Multe pricep eu, Anton Pann,.nu mă dumiresc însă cum poate o femeie să fie chiar aşa! Cine ar fi crezut că poartă-n ea asemenea cruzimi ? PANN Vrea să mă pedepsească, asta e! Dacă ne-am fi despărţit măcar aşa — ca să înţeleg şi eu că acu ne despărţim! Dar nu! Parcă şi-a ales-o într-adins, ca să nu înţeleg--.Şi plecînd a mai zis: Intră încet cînd soseşti, că fetiţa doarme, să nu se trezească! — A sărit la mine şi m-a sărutat, şi eu i-am cuprins obrajii şi-am adunat-o toată în suflet. COANA SAFTA Vrea să te răpună! Vrea să te vadă tîrîndu-te pînă dincolo de munţi. Iţi ştie slăbiciunea! PANN Cine să se tîrască? Pînă unde şi cum? Mai sunt eu — aici ? N-am plecat ? Toate mi s-au dus — obrajii şi puterea!' Ce-a mai rămas din mine aici ? Nimic! Un glas, un pumn de pămînt şi oarecari friguri seara şi dimineaţa. Glasul şi răcoarea ca de ţărnă în mine, grămăjoara asta de friguri şi tuse, toate astea împreună sunt eu, puţinul ce-a mai rămas din Anton Pann! COANA SAFTA Iţi ard ochii, Anton Pann! Să nu ne mai gîndim! PANN Să — nu — ne — mai gîndim! COANA SAFTA Nu mai pot să văd ceasul de perete — mort, cu greutăţile căzute şi cu rotiţele şi arătătoarele ca nişte moaşte într-o raclă--. De unde să-ţi vină îndemn de viaţă, dacă stă? E stricat ? PANN Nu-i stricat. Dar cine să-1 întoarcă? T, COANA SAFTA se duce la ceas şi ridică greutăţile Aşa — ! PANN îmi place să-1 aud. 10 COANA SAFTA ca să abată conversaţia Ştii că Napoleon şi cu Catinca s-au luat? Chiar ieri a fost nunta. PANN 15 !t Am să fac nuntă şi eu, coană Safta! COANA SAFTA Nu, Anton Pann, nu te gîndi la asemenea tristeţi! Tu nu vezi — că-ţi merge mai bine ? Scoate-ţi din cap gîndurile negre! Tu ai să trăieşti! 20 PANN Neapărat că am să trăiesc. Sau ţi se părea că nu ? Am să trăiesc — şi-o să fac a doua oară nuntă cu Ioana mea, cînd s-a-ntoarce! Acu vreau să lucrez! Vreau să-mi fac un nume. Şi vei 25 vedea atunci... Ioana are să vie! COANA SAFTA Casc ochii şi rămîn cu ei deschişi a mirare! Vrei să-ţi faci un nume? Cum adică? PANN 30 Am să adun toate stihurile ce le-am scris. Fac cărţi din ele. COANA SAFTA 10 15 20 25 30 Mă bucur că începi iarăşi să glumeşti. Ce stihuri vrei să aduni ? PANN Dar nu glumesc deloc! Ce stihuri ? Toate cîte prin mîna dumitale, timp de şase ani, au trecut în mînile frumoaselor din Schei! COANA SAFTA Numai cît asta nu se va prea putea... Ar însemna să ridici vălul de pe atîtea taine, ceea ce nu se cuvine! PANN Nu se va putea? Nu se cuvine? De vorbe ca acestea eu nu mă împiedec nici cît de nişte cărăbuşi pe caldarîm, oricît de firav aş fi! Cărţile sunt gata. Le caut doar nişte titluri potrivite! COANA SAFTA îl pipăie pe frunte Planuri multe — sărăcia omului — şi semn de friguri negre şi seci! Nu stau împotrivă — pune la teasc cîntecele celelalte, scoate cîntecele pentru Ioana, pentru Ioana ta, care-a ridicat punţile! Sau cîntecele de haiducie pentru Groza, dacă vrei. Sau chiar Povestea vorbei, dar nu stihurile cari au trecut de la mine în inimile cetăţii! PANN Toate le scot — dintr-o dată, în aceeaşi zi! COANA SAFTA Focul vieţii mele! Cum crezi tu că o să ieşi la lumină cu stihurile pentru care ai luat plată ? Are să se aprindă cărţile în mînile tale dacă vei arde tot aşa — neîntrerupt şi neogoiat! PANN Am luat plată? 176 COANA SAFTA Neapărat că ai luat! Nu vei tăgădui! PANN Bine, să zicem că am luat! 5 COANA SAFTA De ce — să zicem — cînd este aşa? PANN Cîntecele sunt ale mele, ceea ce e învederat ca lumina zilei. Curtezanii pe-ale căror mîni au încăput şi cari s-au dus 10 precum au venit şi-au făcut folos din ele după bunul lor plac. Ei şi-au cules dobînda, din care eu nu m-am împărtăşit în nici un fel. înseamnă oare toate astea că mi se poate lua şi dreptul de autor ?! Ar fi o despoiere de necrezut. N-o să mă îndupleci că o asemenea rînduială scrintită ar fi cu putinţă! 15 COANA SAFTA De vreme ce se sprijină pe învoială — nu e scrintită. Dumneata ai făcut copii, şi alţii ţi i-au înfiat! PANN Despre aşa ceva niciodată n-a fost vorba. Zădărnicia 20 ce-o vorbeşti s-a şi destrămat, căci un tată chiar atît de denaturat nu sunt. Eu mi-am pus copiii la dispoziţie pentru un anotimp sau două, să se joace o piesă de teatru cu ei. De-aici — pînă la înstrăinare şi adoptare din partea altora — mai va! 25 COANA SAFTA Dar nu-ţi dai seama? S-ar stîrni un scandal că nu-1 mai stingi cu şapte ploi de vară cînd amatoarele de versuri vor descoperi că soţii lor le-au amăgit! PANN 30 N-are să fie. Se ştie de altfel că muzele sunt lipsite de memorie. Ele descind pe pămînt de îndată ce se văd mame 177 \ şi primesc niţel miros de scutece. Cit priveşte dezamăgirea de care-ai pomenit, le urez ca asta să le fie singura şi cea mai mare în viaţă! Bătăi la uşă, intră tipograful Ciurcu. 5 SCENA II Pann, Coana Safta, Ciurcu CIURCU Bună ziua, domnule Anton Pann! PANN 10 Tocmai la dumneata mă gîndeam, domnule Ciurcu! CIURCU Am primit scrisoarea dumitale şi, iacă, am venit să ne înţelegem. în mare — primesc. Rămîne să statornicim şi amănuntele! 15 PANN Aşa cum îţi scriam? Eşti gata de a-mi tipări cărţile? în răstimp de-un an? CIURCU Neapărat! Sunt totuşi şi unele riscuri — domnule Anton j 20 Pann, nu trebuie să ni le ascundem. De aceea vom împărţi cheltuielile de tipar şi de hîrtie. 25 30 Şi cîştigul ? PANN CIURCU La fel — desigur! Din cheltuieli plăteşti jumătate numai-decît după ieşirea în vileag. PANN Şi cînd îmi curge cîştigul? CIURCU Pe măsură ce se vînd cărţile! COANA SAFTA Roţile învoielii sunt bine unse cu duhot, dar afacerea miroase prost — tot a duhot! Mai întîi, ce-ţi surîde dumitale, domnule Ciurcu? Anton Pann acopere jumătate din 5 cheltuieli — de unde şi din care pungă ? Şi al doilea, aceeaşi întrebare: ce-ţi surîde, domnule Ciurcu, căci cărţile nu se vor vinde! Cine cumpără zicale şi cine — stihuri ? Mai curînd mă văd pe mine vînzînd covrigi decît pe Anton Pann vîn-zînd zicale! 10 15 PANN Aşa ar fi, coană Safta, dacă toată lumea ar spune covrigi şi ar minca zicale ca dumneata! Şi pe urmă de unde ştii dumneata că n-aş avea puteri sa plătesc jumătatea cheltuielilor ?! COANA SAFTA N-are, domnule Ciurcu, cum n-am eu frumseţe în obraji. Mă jur! CIURCU Nu e nevoie, coană Safta! 20 PANN Vezi, domnule Ciurcu? Asta-i coana Safta! Nu vrea nicidecum să-mi fac şi eu un nume! Tuşeşte. Parcă mi-aş scrie numele cu foc — pe pielea ei! 25 CIURCU Las', Anton Pann, nu-ţi mai sfărma pieptul! Uite mîna — cărţile dumitale se vor tipări! COANA SAFTA Vă sfătuiţi, vă daţi mîna, vă învoiţi — dar cam uitaţi 30 unele lucruri. Anton Pann s-o fi ales el sub zare, cum se ştie, trecut şi prin ciur, şi prin dîrmon, totuşi el asta rămîne: cîntăreţ de strană! S-a mai pomenit vreodată cîntăreţ de strană care să scrie cîntece de amor si de haiducie ? 178 179 PANN Dar unde scrie, coană Safta, că un cîntăreţ de strană trebuie să fie stîlp de biserică? COANA SAFTA Unde scrie? întreabă-1 pe protopopul Niculae! Mergeţi împreună de-1 întrebaţi. O să vedeţi că lucrurile n-au să meargă tocmai aşa de neted cum v-ar plăcea. Mai am pe urmă şi eu un cuvînt de spus, cel puţin miercurea şi vinerea! Iese trîntind usa. 10 SCENA III Pann, Ciurcu PANN Parcă i-am fript şerpi pe inimă! CIURCU 15 De-aici are s-o ţină aţă pînă la protopopul! PANN Uşor n-are să fie, că o cunosc eu. Şi mi-1 ştiu eu şi pe protopopul! Din pricina acelui Niculai mi s-a făcut mie urît şi de Sfintul Niculae — hramul bisericii! La aşa păcat 20 am căzut! Ei, să vedem ce iese! CIURCU Să încheiem contractul, Anton Pann! S-aşază la masă, ia o hîrtie-şi pana de gîscă de-alături. 25 PANN Poftim — scrie! CIURCU începe a scrie Subsemnaţii, Anton Pann, poet, şi Petroniu Ciurcu, 30 proprietar de tiparniţă şi meşter tipograf... am hotărit şi ne-am învoit... astăzi, în ziua de Ispas în anul 1830, de la facerea lumii 7338... PANN dă din cap, cufundat în gîndurile sale De la facerea lumii an 7338... 180 ACTUL III TABLOUL I Un pridvor, cu stîlpi de cărămidă în colţuri, cu stîlpi de lemn vechi printre. In stînga şi în fund, grădină încă neînfrunzită, dar bătută 5 cald de soare. în dreapta, perete şi uşă spre o odaie. Din stînga urcă nişte trepte în pridvor. Pe stîlpi viţă de vie cu muguri mari, nedesfăcuţi. Anton Pann, slăbit de boală, în halat, într-un scaun larg, în faţa unei mese, flancată de două laviţe. SCENA I 10 Pann, apoi poştaşul Panţu PANN citeşte. PANŢU urcînd din stînga 15 între bună dimineaţa şi bună ziua mă nimeresc totdeauna chiar pe la dumneata. Acu dumneata primeşti răvaşele cele multe, Coana Safta mai rar! PANN Poate că într-o zi s-a rătăci o veste bună şi prin curtea 20 mea! PANŢU îi dă un teanc de scrisori şi-şi pune pe masă servieta; s-aşază la masă, amical încuviinţezi să mă odihnesc şi eu puţin? — De vrei să 25 blestemi pe cineva — să-i urezi s-ajungă poştaş în Schei! 10 15 20 PANN caută prin scrisori Caut printre scrisori. Nu-i nimic nici astăzi. în fiecare zi aceeaşi aşteptare. în fiecare zi aceeaşi dezamăgire! Se-m-plineşte — aproape un an de-atunci. Un an de cînd Ioana a plecat — şi pînă acu nici un semn! PANŢU Ai nevoie de ceva, domnule Anton Pann? PANN Eu? Am, Panţule, am! Am nevoie de-o răsuflare mai lungă, dar cine mi-o dă? Chiar şi suspinele mele au devenit scurte, scurte de tot. Dumneata singur te abaţi în fiecare zi — şi întrebi de am nevoie de ceva. Uite, am: am nevoie de-un suspin lung. Lung — pînă la capătul pămîntului! PANŢU Nu te bucuri că ţi-au apărut cărţile? Patru, în răstimp aşa de scurt! Minunată carte Povestea vorbei... PANN Am botezat-o aşa după numele circiumei, face Nusca? Tot frumoasă? Oare ce mai 25 PANTU Trec ades pe-acolo. întreabă Nuşca totdeauna cu grije de dumneata. Ieri zicea: De cînd Anton Pann a căzut la pat, mi s-a-mbolnăvit şi circiuma. — Cînd i-am arătat cartea s-a luminat, şi s-a tulburat. Apoi s-a adunat, spunînd că intîia oară în viaţă îi pare rău că nu ştie să citească! 30 PANN Ei — aş! Nuşca? Nu ştie să citească? Stai să mă adun şi eu! Asta n-aş fi bănuit-o. Dar o prinde bine — ca o rochie de mireasă... PANTU Cam aşa o mîngîiai şi eu. — Nu e nici o pagubă, Nuşca! Ştiinţa de carte strică frumseţii. Slovele primite prin ochi 182 183 se schimbă-n zbîrcituri pe faţă! Nu-i aşa? — mi-a răspuns ea — mulţumită că s-a ţinut departe de atari păcate! PANN Analfabete sau nu — florile tot flori rămin. Minunat 5 lucru e viata! PANTU Ca Povestea vorbei PANN Ca Nuşca — Panţule! Eu îi făceam cîntece, şi ea nu ştia 10 decît să le asculte! PANŢU In schimb, cîntecele dumitale pot să le citească acum toate celelalte frumoase! Mare zarvă şi vrajbă se stîrni în tot Braşovul cînd soţii se văzură dintr-o dată descoperiţi 15 şi ruşinaţi! Mi-a dat plăcere acest freamăt! PANN E ca Povestea vorbei — PANŢU E ca viaţa, Anton Pann! 20 Se ridică Ei, se face tîrziu, va trebui să-mi mai văd de treburi! — Ai nevoie de ceva, domnule Anton Pann? PANN Mai stai! Ce te grăbeşti aşa ? Stai puţin să vezi şi să te 25 miri! Uite — scrisorile astea — —. îmi scriu frumoasele din Schei--şi-au descoperit cântăreţul, de unde pînă acu mă ştiau numai cîntăreţ de strană! Se uită prin scrisori, calm 30 Cîteva rînduri de la doamna... Catinca Napoleon Furnică. I s-a făcut lumină, a aflat şi ea cine este autorul versurilor pe care i le-a-nchinat logodnicul, astăzi soţul ei! Da, aşa vin toate. Şi acu caută un prilej să ceară scuze pentru 184 purtarea soţului ei. Da, chiar aşa scrie preafrumoasa Catinca! Mă-nduioşează! — Dar ce folos, scumpul meu prieten, de toate astea ?! Priveşte peste grădină 5 încă o primăvară se vesteşte, şi eu nu mă pot bucura. Mişună gîngăniile prin vreascuri şi sună albinele-n prisacă. Dar gîndul merge mai vîrtos spre larvele ursuze de pe sub pietre şi din pămînt. Altădată îmi aruncam şi eu inima în acest foc şi joc al primăverilor! Nepovestită rămîne sfîşierea 10 de cînd Ioana a plecat! Dacă aş şti cel puţin ce s-a-ntîmplat atunci, în noaptea aceea! Dacă mi-ar fi lăsat un rind! Dar nu, nimic! Dacă mi-ar fi dat vreun semn pe urmă cel puţin, după o săptămînă, după o lună, după şase luni, după un an! Dar nu. Ea a 15 tăcut şi se-ntărîtă mai departe să tacă. în fiece noapte îmi \isez fetiţa — împlineşte Gabi şase ani acu! O văd arătîndu-se cu ochii mari şi cu sprâncenele scrise! Vine totdeauna spre mine — tăticule, eu m-am întors! — Şi de-acolo, din prag — pînă la mine — creşte! 20 Se face tot mai mare, şi cînd e lîngă mine nu mai e Gabi, ci Ioana! Şi lîngă Ioana apoi, cînd aplec ochii, s-arată iarăşi mică — fetiţa. Parcă m-aş uita încă tot la Ioana, numai că întorc ocheanul. Şi-n lupta inimilor — mă dovedeşte fiecare ! 25 Pauză. PANŢU dă din cap, tace. S-aude un pas greu — urcînd treptele in stînga; urcă Protopopul Niculae. 30 SCENA II Pann, Panţu, Protopopul Niculae PROTOPOPUL NICULAE Bună ziua, domnule Pann! Mi s-a spus că se urcă anevoios treptele astea la dumneata! 185 PANN încearcă să se ridice Anevoios e drumul, ou suişuri, dar răuvoitorii pun vina pe treptele mele, părinte Niculae! 5 PROTOPOPUL NICULAE Las1, numai las'! Nu te osteni! PANN tuşeşte. PANŢU 10 îşi ia servieta de pe masă, se retrage mai spre colt- PANN Poftim, părinte, luaţi loc. Vă rog să-1 iertaţi pe domnul Panţu. El singur, poştaşul nostru, mai trece pe-aici, ca să-mi fie Într-ajutor! 15 PROTOPOPUL NICULAE a luat loc Rămîi, domnule Panţu, rămîi--. Ţin chiar să fie cineva de faţă la cele ce avem de schimbat. PANN 20 Trebuie să fie lucruri din cale-afară, părinte, de vreme ce aveţi nevoie de martori! PROTOPOPUL NICULAE Uite, Anton Pann, pe drumurile anevoioase, despre cari am scos împreună o vorbă adineaori, s-au întîmplat lucruri 25 ce ne-au fost de mare mirare. PANN Fiece drum îşi cere întîmplările şi se laudă cu ele! Bănuiesc că acelea la care vă gîndiţi ar putea să aibă vreo legătură cu mine. Fireşte — întîmplările din ţara asta au tot-20 deauna cîte-un cîrlig şi în soarta mea. PROTOPOPUL NICULAE Ar fi s-o spunem, căci într-adevăr întîmplările din ţara asta au totdeauna şi cîte-o legătură cu dumneata, cînd nu sunt în legătură cu haiducul Groza! V-aţi luat la întrecere! '5 PANN Şi tocmai pe mine mă paşte nenorocul de a nu mă fi-ntîlnit niciodată cu Groza! PROTOPOPUL NICULAE Nu s-au sfîrşit zilele — şi poate că ţi se va mai da pri-10 lejul! PANN Totuşi, nu prea bănuiesc înfruntarea ce mă pîndeşte! PROTOPOPUL NICULAE Să-ţi ajut eu? — N-o fac bucuros, dar n-am încotro. 15 Biserica Sfintul Niculae, la care te-ai tocmit cîntăreţ, nu te-a mai văzut de-o vreme. Mi se pare că so-mplineşte — anul-- PANN Boala asta — care se-ntinde ca o cronică — părinte Niculae-- 20 30 PROTOPOPUL NICULAE Ne-am silit să înţelegem şi-am fost cu foarte creştinească îngăduinţă. Epitropia a ţinut seama de această boală, cu toate că n-ar fi fost prin nimic îndatorată! Se spune că nenorocirea care te seacă ţi-ar veni de la o întîmplare ce nu tre-25 buia să întîlnească tocmai pe-un cîntăreţ de strană! PANN N-am nici o vină — aşa mi s-a abătut! PROTOPOPUL NICULAE Nu ne prea-nţelegem la cuvinte. PANN Aşa cum m-a întîlnit pe mine, întîmplarea ar fi putut să dea faţă cu oricine, chiar şi cu dumneavoastră, părinte Niculae! M16 187 PROTOPOPUL NICULAE Ba, te rog, obrazul meu să nu-1 prea aduci in dispută. Eu nu-mi rod coatele cinstei prin circiume, nici nu întreţin cu snoave pe toţi cască-gură prin iarmaroace. Şi nu scriu 5 stihuri de amor şi nici cîntece de haiducie! PANN Asta ne mai trebuia, părinte Niculae, să scrieţi şi dumneavoastră stihuri pentru haiducul Groza! Ar fi rămas de poveste biserica din Schei. E un mare noroc că de la dumnea-10 voastră nu aşteaptă nimenea stihuri! PROTOPOPUL NICULAE Dar de la dumneata aşteaptă? PANN Se face poate c-am fost născut pentru aşa ceva! ^5 PROTOPOPUL NICULAE Vrei să zici că eşti din spiţă... PANN Se ţine meteahna de mine ca umbra. PROTOPOPUL NICULAE 20 Cînd omul are asemenea metehne din naştere — mai cată să le şi ascundă! PANN Cînd umbli prin soare, se iveşte şi umbra! Şi-atunci n-ai ce-i face! 25 PROTOPOPUL NICULAE Anton Pann, uită-mi-te mai vîrtos în ochi! Spune-mi, cu mîna pe inimă, nu te-ncearcă niciodată — ruşinarea? PANN Dacă voiţi vă fac şi această plăcere, părinte Niculae, 30 pun mîna pe'inimă şi mărturisesc că încă n-am mîncat din pomul acela... PROTOPOPUL NICULAE Din care pom — mă amăgeşti — că n-ai mîncat? 188 PANN Din pomul acela care te face să te ruşinezi de goliciunea în care te-âi născut! PROTOPOPUL NICULAE 5 O aduci pe după deget cam tare de departe, frate Anton Pann! Din pomul acela a mîncat unul pentru toţi, şi de-atunci ruşinea se ţine de noi! PANN calm 10 De mine nu. Eu nu prea ştiu ce-i ruşinarea! Asupra mea păcatul strămoşesc n-a trecut. Păcatul strămoşesc ocoleşte pe poeţi. Noi, poeţii, suntem scutiţi! Pe noi, poeţii, nu ne fericeşte soarta cu moştenirile, nu ştiu de ce ne-ar ferici tocmai cu această moştenire, la care nimenea nu ţine! 15 30 PROTOPOPUL NICULAE E treaba dumitale să crezi cum crezi. Eu n-am venit aici să-ţi ţin un logos. M-am înfiinţat doar ca să prind ştire de cum te mai mişti şi să te întreb cam ce gînduri ai după ce prin felul dumitale ai adus biserica în neplăcere. 20 PANN Cînd mă voi îndrepta, am să-mi fac iarăşi slujba din cuvînt în cuvînt, cum mi se cere! Tuşeşte. PROTOPOPUL NICULAE 25 Cînd te-i îndrepta! — Ei, Anton Pann, pe mine mă-n-cearcă părerea că atunci ai să cînţi prin stranele codrilor! Dumneata de o parte, haiducul Groza de alta! Şi-o să schimbaţi glasurile fără de-a mai ţine seama de rînduială, după pofta inimilor şi drese cu rădăcini de leac! PANN încep să pricep! — îmi îngăduiţi o întrebare, părinte Niculae ? PROTOPOPUL NICULAE Poftim. 189 PANN Nu care cumva coana Safta a trecut pe la dumneavoastră ? PROTOPOPUL NICULAE Coana Safta s-abate-n fiece zi pe la noi! Dar ce are a 5 face coana Safta cu treburile despre cari vorbim ? PANN Voiam numai să ştiu. Vasăzică — aşa — s-a închegat înţelesul venirei dumneavoastră aici. De-acu — cîntăreţ prin stranele codrilor! Ce 10 păcat că haiducul Groza nu-i de faţă să vă audă, părinte Niculae! Lesne e pentru dumneavoastră să luaţi cu epi-tropia asemenea hotărîri! Eu sunt venit de aiurea, eu n-am nici un fel de oase prin cimitirele Braşovului, prin urmare nici sprijin nu pot avea, nici îngăduinţă! 15 PANŢU ar vrea să spună ceva, dar se reţine. PANN Cîntăreţ prin stranele codrilor... Dacă asta-i hotărîrea epitropiei, nu-mi rămîne decît să mă supun. Cu toate că 20 nu mă prea aşteptam ! PANŢU intervine Mă iertaţi, părinte Niculae, eu sunt un Panţu oarecare, poştaş hărţuit de drumuri, care m-am învăţat să cat la chipul 25 dumneavoastră ca la chipul bisericii... După cele ce mi s-a dat s-aud am rămas cam răsturnat şi răvăşit! E într-adevăr de mirat cum dumneavoastră aţi putut, cu înfăţişarea ce vă luminează, să luaţi sarcina de a aduce la cunoştinţă o atare hotărîre... 30 PANN Nu-i nimic, Panţule! Cel puţin mă despart fără păreri de rău de lumea aceasta cu grădini atîtea şi cu lumini, cu beznă şi cu prăpăstii! E multă frumuseţe aici şi mult cutremur! Toate împrejurările se leagă împotriva mea, aşa ca să nu-mi pară rău că mă despart. Mi se face uşoară — plecarea, parcă m-ar lua cineva de subţiori şi-aş prinde aripi. PROTOPOPUL NICULAE 5 devine dintr-o dată ţeapăn Atîta aveam de spus. Bună ziua! Iese spre stînga. SCENA III Pann, Poştaşul Panţu 10 PANŢU De necrezut — cum adică? PANN Cum adică ? Aşa cum vezi! Miroase protopopul a pămînt — ca strămoşul Adam. Toată viaţa lui — Adam a mirosit 15 a pămînt. S-a-ndurat, ce-i drept, Dumnezeu de a suflat peste el şi 1-a stropit cu apă de flori, a fost însă degeaba! — De necrezut, dar este aşa! PANŢU s-a apropiat, îi pune mîna pe umăr 20 Eu nu te las! PANN îl priveşte mulţumitor Făcu ce făcu şi lovitura căzu! Surdă şi grea! De-acu vor veni pe rînd şi toate celelalte! Ştii, Panţule, cine umblă 25 prin ţară cu alai mai mare decît împăratul? PANŢU Dacă mi-i spune... 190 191 PANN Nenorocul, Panţule. El ţine la obrazul lui — şi nu umblă niciodată singur! S-aud în dreapta nişte paşi grei. Auzi ? — Vine ! PANŢU Cine ? PANN Alaiul împăratului... Bum-bum-bum! Bătăi în uşa din dreapta, vine de-acolo tipograful Ciurcu. SCENA IV Pann, Panţu, Ciurcu CIURCU Am intrat prin faţă. De aflam că stai în pridvor — veneam prin grădină. Ei, Anton Pann, mai bine, mai bine? PANN Cum ai zis? Mai bine? CIURCU Ei, las', nu te speria! Nu-mi vreau rău — mie, dar nici dumitale! Trei din cărţi au apărut în ianuarie şi-a patra la începutul acestei luni. Mi se pare că am avut şi oarecare învoială. Cum te-ai mai socotit cu jumătatea cheltuielilor de tipar? PANN Să-mi mai dai o păsuire, domnule Ciurcu. Mi-a fost cu neputinţă să mă mişc. Cum era să fac rost de bani ? CIURCU Sunt prins şi eu cu uşa din toate părţile, te rog să mă crezi. Pe urma cărţilor de poezie eu n-am niciodată nici un cîştig. Le tipăresc, ca un om uşuratic ce sunt, pentru frum-seţea faptei şi de dragul poeţilor. Nu mă aştept la cîştig, dar nu înţeleg să culeg chiar pagubă! PANN Dacă nu mă înşel, cam aşa vorbesc toţi proprietarii de tiparniţe. Ei nu profită niciodată nimic. Uşuratici şi nechibzuiţi, ei au numai pagubă. Totuşi din asemenea pierderi ei izbutesc a-şi clădi case în mijlocul cetăţii, sporind de la o zi la alta. Şi ridică fruntea în văzul tuturor! Totul numai din — pierderi... CIURCU Ei, nu spun eu că nu cîştig. Dar cîştig cu Visul Maicii 10 Domnului... PANN Asta o spui deoarece cu Maica Domnului nu ai contract... Dacă Visul Maicii Domnului ar avea şi un autor, i-ai spune că nu cîştigi nimic cu cartea şi că averea toată îţi vine 15 numai din tipărirea anunţurilor de înmormîntare! CIURCU Prea rătăcim pe departe, Anton Pann! Să ne întoarcem la ale noastre. Vrei să plăteşti sau nu vrei ? PANN 20 Eu aş vrea, dar nu pot! CIURCU Atunci sunt nevoit să pun sechestru pe cărţi. Eu sunt om de afaceri, din asta trăiesc, şi, ca un chibzuit ce sunt, îţi dau sfatul să nu laşi lucrurile prea slobode, c-ar putea 25 s-ajungă pînă unde nu trebuie. Şi mie nu-mi place să mă tîrăsc prin judecăţi. PANN Dă-mi mai bine o păsuire în loc de sfat! CIURCU 30 Cînd am căzut la învoială, eram încredinţat că haiducul Groza te are-n grija lui. Astăzi văd că închipuirea mi-a dat pinteni şi-am sărit prea repede ! 193 10 15 pann Haiducul Groza? Crezi dumneata că haiducul are ştire despre baladele şi cîntecele ce i le-am făcut? ciurcu Cum n-ar avea, cînd le ştiu pe dinafară toţi copiii şi toate fetele! Ehei, dacă aş fi eu — haiducul Groza! pann Dacă dumneata ai fi haiducul, mi-ai spune că cîştigi cu visurile mele mai mult decît cu Visul Maicii Domnului şi nu m-ai scoate dator unde nu sunt. Păcat că nu eşti haiducul. Vezi, cînd am iscălit contractul — eu socoteam anii de la — facerea lumii, dar dumneata îi numărai de la — afacerea lumii. Asta-i deosebirea între un poet şi-un editor. ciurcu Vom rămînea totuşi prieteni, Anton Pann. Ne-om judeca, dar fără supărare. S-auzim de bine! Iese prin grădină. SCENA V Pann, Poştaşul Panţu 20 pann Mi se strînge inima gîndindu-mă — oare acu — cine mai vine? N-apuc bine să răsuflu — şi altă năpastă! Atîta îmi rămăsese nedijmuit — cărţile şi ce mai ghiceşti prin preajmă. Ai să vezi că omul va pune sechestru şi pe pătucul în care 25 dormea — Gabi... Ce prigoană şi ce osîndă din toate părţile ! Urgia e mai mare decît păcatele ce trebuie să le ispăşesc ! panţu Am urmărit totul şi n-am scos un cuvînt. Dar în sufletul meu eu n-am tăcut. Anton Pann, vrei să vezi în mine un "30 prieten ? 10 pann Ar fi poate mai nimerit să-ţi pun eu întrebarea - Pantnlp mai vrez să vezi în mine un prieten? neDarea- ^nţule, pantu Anton Pann a sosit ceasul să mărturisesc despre mine N-am vorbit încă nimănui despre cele ce-i afla, căi primei dîei pann face ochii mari beste?^ nUm6le 1U1 Dumneze"-ce s-a-ntimplat ? Vor- 15 20 25 30 pantu pann Eşti gata să asculţi? Mai vine-o lovitură? cu încordare. panţu Va fi — cum să ţi-o spun? — O lovitură de necrezut! — Da —, va fi ca o lovitură — ca o uimire — va fi o mare surpriză pentru dumneata, Anton Pann! Să te aştepţi la orice. Va cădea un fulger aici lîngă dumneata. Ţine-ţi bine inima în piept, să nu sară de spaimă sau de bucurie! Bate, Anton Pann, şi inima mea cu putere ca niciodată acum, cînd îţi fac mărturisire! Eu sunt — haiducul Groza! pann uluit Nu. Ce vorbeşti ? Mi s-a scurs din obraji şi puţinul sînge ce-1 mai avui! pantu Eu sunt ™P«rţmd dreptăţi! N„-i aş. câ totul se potriveşte? pann Haiducul Groza? 194 195. 10 20 PANŢU în carne şi oase! PANN Groza, stăm intr-adevăr faţă in faţă? PANŢU Stăm! Ascultă — ţi-aduci aminte de glasul acesta? — Aşa, Moş Martine, acu să ne arăţi unde s-a ascuns diavolul! PANN Glasul Ursarului de la „Povestea vorbei"! PANŢU îţi mai aduci aminte de glasul acesta? Hort ihr Leut' und lasst euch sagen: die Uhr hat elf geschlagen! PANN Glasul paznicului de noapte! PANŢU N-am fost niciodată departe unul de celălalt, Anton Pann! PANN Poştaş — haiduc — ursar — paznic de noapte — PANŢU Zece chipuri — şi-o singură persoană! Cine ar fi bănuit 25 — nu-i aşa? PANN Stai să mă culeg, că m-ai împrăştiat. M-ai împrăştiat cit e valea de largă! PANŢU Şi-acu spune-mi, ce pot să fac pentru dumneata? Că eu 30 pot orice! PANN îmi face bucurie — aşa — să mă uit la dumneata şi să te văd! PANŢU 5 Vreau să te ridic, Anton Pann. Vreau să te ridic din tîn-jeala în care te pierzi şi te topeşti. Cheltuielile pentru cărţi, înşelăciunea lui Ciurcu — astea-ţi fac griji ? Sfînta simbrie . ie la biserică, slujba pierdută, astea te macină? Lasă-le-n-colo! Pe la răspîntii — eu pe mulţi îi dezbrac de surtuc şi 10 de strălucire, pe dumneata te dezbrac numai de griji! Aici, în pridvorul acesta, sub poală de munte, deasupra cetăţii — e aşa de frumos... Lipseşte numai ceva... Ar trebui să se-audă prin preajmă glasul fetiţei şi-al Ioanei! — îmi iau însărcinarea să ţi le caut şi să ţi le-aduc! 15 PANN Ştii care-i mîhnirea cea mai,grea — ? PANŢU Las' — Anton Pann — PANN 20 îmi închipui că s-ar putea întîmpla să mai trăiesc — iar peste zece ani, peste douăzeci de ani, cutreierând ţinuturi şi locuri, să trec odată întâmplător pe lîngă Gabi, să trecem unul pe lîngă celălalt şi să nu ne cunoaştem... Ea să nu ştie cine sunt eu, eu să nu ştiu cine e ea — şi fiecare 'să-şi 25 vadă de drum, şi-apoi să nu ne mai vedem niciodată! îmi aduci pe Ioana şi pe Gabi ? — Asta nu-i este cu putinţă nici haiducului Groza! Poate că Ioana a murit, şi fetiţei cum să-i mai dau de urmă? Poţi să aduci pe Ioana din moarte sau din alt tărîm? 30| PANŢU Din alt tărîm — nu, dar din viaţă! 196 19T PANN Oricum, clin viaţă sau din moarte — ar fi ca şi din alt tărîm! PANTU 5 Prea te-a cutropit acest vuiet al deznădejdii, Anton Pann! PANN Şi totuşi o bucurie a năvălit astăzi aici, neaşteptată, ca soarele acesta timpuriu — care într-o singură zi a umplut 10 lumea de căldură! Surîde Ceea ce se petrece e ca un vis. Ca un vis pe pragul de a muri. Visez sau este aievea? PANŢU 15 Pipăie masa, pipăie-mi braţul! E vis? Sunt o nălucă? PANN Da, eşti aievea. Şi vei fi mîne, poimine, ani, zeci de an încă de âci înainte! Dar eu voi înceta de a mai fi aievea Zilele mele sunt — cîteva---. Degetele de la amindouâ 20 mînile sunt prea multe ca să număr pe oasele lor aceste zile! Că te-ai înfiinţat astăzi in acest pridvor, arătîndu-te cine eşti — e ca un vis! Visul cu care voi trece — dincolo! PANŢU Visul cu care vei ieşi in soare! 25 PANN priveşte peste grădină Mişună gingăniile prin vreascuri şi sună albinele-n pri-sacă..'. S-a purces cam devreme iureşul la această răscruce dintre zi şi noapte. 30 Se uită la o scrisoare ce-o ţine în mînă Ascultă, Groza! Uite-o scrisoare de la preafrumoasa Catinca... Pentru ea am scris Cîntecul mut. A fost fericirea ei — Cîntecul mut. M-am irosit eu de multe ori pentru fericirea altora, dar nu-mi pare rău. Cîntecul a adus bucurie unei făpturi însingurate într-o seară, şi poate aceasta va rămînea singura ei bucurie pentru toată viaţa, şi-acu Catinca 5 doreşte să-i dau prilejul să-şi ceară scuze pentru neghiobia soţului ei! Vrei să-i Jăm prilejul? Eu sunt Anton Pann, şi n-aş fi Anton Pann dacă nu i l-aş da! PANŢU ezită 10 Nu se prea potriveşte cu socotelile mele--. îmi croi- sem şi eu unele planuri. Dacă vrei, o facem însă şi pe asta! 20 25 30 PANN Ia hîrtie si scrie! PANŢU Poftim, scrie dumneata, şi-mi citeşti şi mie ce-ai scris!. îi întinde hîrtie şi pană. PANN scrie Doamnă, în seara de 25 martie vă găsesc la balul mascat ce are loc în sala „Sfatului". Ca să vă recunosc, veţi purta trei dediţei în mînă. Eu voi fi îmbrăcat ca haiducul Groza. Anton Pann. PANŢU , îmi ceri neapărat să mă-nvoiesc şi eu? PANN Haiducule Groza, să-mi aduci pentru acea seară costumul dumitale! Postase Panţu, să duci aceste rînduri doamnei Catinca! Haiducule Groza, postase Panţu, pentru' aceeaşi seară .am nevoie şi de ajutoarele mele, de Bidu, de Cocorandu şi de Spuderca! 199- N-am mai ieşit din casă de cînd sunt bolnav. Şi n-aş vrea să ies numai în sicriu. Vreau să ies încă o dată — o dată cel puţin — altfel! Iar Ioana? PANTU PANN Ioana? Ioana e dincolo de neguri, şi fetiţa — fetiţa n-am s-o mai văd niciodată! Eu nu mai am din această viaţă decît io un bal mascat! Uite, e soare astăzi, neaşteptat, pe mine mă-ncearcâ însă sudoarea şi fiorii! Simt că mi s-au învineţit buzele! Groza, tu ai venit ? Ştiam eu că ai să vii odată i Are 15 omul nevoie de-o bucurie cînd trece dincolo! PANŢU îi şterge fruntea de sudoare Acu linişteşte-te — şi dormi. Se depărtează spre stînga, ca să plece. 20 PANN îşi dă puţin capul înapoi, pe-o pernă, dar rămîne cu ochii deschişi. TABLOUL II Un salon în stilul epocii. Face parte dintr-o suită de camere. în stînga şi dreapta cîte-o intrare. în stînga, spre colţul din fund, o uşă mare 25 răspunde pieziş, printr-o trecere lungă, într-o sală unde se dansează. Are loc în sală un bal în costume diverse şi cu felurite măşti. La început uşa spre sală, de sticlă albă netransparentă, e deschisă. Muzică în sală şi multe perechi dansînd. Apoi muzica se curmă. Perechile încep să se plimbe, zgomot surd. Anton Pann, costumat ca haiduc 30 şi cu o jumătate de mască neagră peste ochi, năvăleşte din sală în salon, trăgînd după sine, de mînă, pe Nuşca. Nuşca, în costum de domnişoară, de asemenea cu o jumătate de mască, roşe, peste ochi. SCENA I Pann, Nuşca PANN gîfîind, obosit de dans, dar într-un fel de exaltare 5 Vino dincoace, Nuşca... Prea e multă mişcare şi-nghe-suială, şi praf — în sală! Am să închid şi uşile! închide cele două aripi ale uşii spre sală. NUŞCA io Se face că m-ai cunoscut în învălmăşeală — dar cum? PANN După mişcări — Nuşca, după zvîcniri şi legănare! Iată că, vrînd-nevrînd, trebuie să te privesc ca pe-o domnişoară din lumea mare! îmbrăcată după moda cea mai nouă din 15 capitala împărăţiei! Aproape că n-aş mai îndrăzni acum să-ţi spun glume la ureche! NUŞCA îmi vine bine costumul? îţi plac? S-aşază pe canapea 20 Să stăm aici. N-am să te mai las să dansezi. Are să-ţi strice! PANN s-aşază şi el; puţin răguşit Decît s-o întind aşa - om-neom - mai bine mă-ncre-2o dinţez norocului într-o singură noapte! încaltea se hotărăşte, bau mă vindec, sau pier' 30 NUŞCA Sau — sau! Asta-i vorba matale. Totuşi — n-am să te mai las. Prea ai luat-o nebuneşte! PANN Ce grijulie te făcuşi dintr-o dată, acum, cînd stăm unul lîngă altul! Dar un an întreg, de cînd m-am îmbolnăvit şi pînă astăzi — o singură dată măcar nu te-ai gîndit să vii să mă vezi! 200 201 NUŞCA E-adevărat, n-am venit. Dar mi-am avut eu — motivele mele! PANN Ţi-ei fi avut motivele, dar am să mă răzbun! Sunt eu — haiduc acum — Nuşca? NUSCA Eşti 1 10 15 PANN Neapărat că sunt! Află deci că mîne noapte ,trec pe la circiumă! încui uşile pe dinăuntru şi, după ce-oi fereca intrările, dau foc casei, să ardem împreună! Şi am să tocmesc ursitele ceasului pentru a doua zi — să treacă Ursarul cu cimpoiul pe-acolo şi cu ursul. Să caute ursul cu botul prin scrum, să caute unde sălăşluieşte Sfintul Duh şi unde s-a ascuns diavolul! NUŞCA rîde Ţi-aduci aminte de întîmplarea cu ursul ? Să mă dez-20 brace — nu altceva! PANN I-a dat învăţ — Ursarul! NUŞCA învăţ şi patimă! PANN ...după poftele Măriei sale, ale haiducului! NUŞCA Asta de unde mi-o ştii ? PANN întrebi ca şi cum tu ai fi dibuit-o chiar de-atunci! ■ r ■ NUŞCA Chiar numai după bănuiala pandurilor nu m-am luat eu. Căci. vezi mata, la aşa încrucişare de drumuri se-ntîmplă 25 30 multe şi se mai şi află cîte ceva. Trec veştile din om în om. Mă miră numai cum ai aflat-o mata! Eşti sigur c-a fost el? PANN Ei, îmi am şi eu iscoadele mele! .5 NUŞCA Nu-mi spune aşa, c-atunci îmi închipui că-ţi pui iscoadele şi unde nu trebuie — şi mă faci să roşesc! PANN îi prinde mina şi-o mîngîie 10 Nu mai roşeşte fata aşa de repede la douăzeci şi doi de ani! Ştii — Nuşca, în toată zarea cită o cuprinzi cu ochii din acest Turn al Sfatului tu eşti făptura cea mai minunată! NUŞCA 15 După Ioana matale — fireşte! După Ioana mea PANN fireşte! NUSCA Numaidecît — după? — Vezi, aşa-mi spui totdeauna. Pe 20 urmă te miri şi te tîngui. încă n-ai priceput că asta-i pricina pentru care n-am venit pe la mata! Am aşteptat să-ţi treacă mai întii suferinţa aceasta, dorul, boala, Ioana! Ioana e singura boală a matale! PANN 25 Asta-i şi părerea mea. Şi ştii cum o simt? Ca un gol fără leac — cu şuier de vînt! Am ars de multe ori şi pentru alte făpturi, dobinda era însă totdeauna a Ioanei. Dăruindu-mă şi cheltuindu-mă — aş fi voit parcă mai mult să-mi sting chinul, şi urmarea era că încingeam pentru Ioana focul şi io mai mare! Aşa a fost totdeauna! NUŞCA Cînd Ioana s-a rupt de casă, de ce nu mi-ai dat vreun semn? Poate că — avînd vreun drum pe sub munte — m-aş fi abătut şi pe la mata! 20.2 203 10 PANN Au amuţit în mine toate cuvintele, Nuşca! M-a acoperit muntele. NUŞCA Dumneata ai tăcut, Anton Pann, iar mie mi s-au tăiat toate drumurile. Aşa a fost să fie — şi tare-mi pare rău! Muzica începe din nou, dar se aude numai vag, prin uşă. PANN Vrei să dansăm iar? NUŞCA Nu mai! A fost destul! PANN Ţi-e grije de pieptul meu? NUŞCA Mi-e grije! PANN Dacă mă vindec, vin la tine, Nuşca, să-ncerc a uita! Dacă mă prăpădesc — NUŞCA Dacă te vindeci--dacă te prăpădeşti--ce vorbe — Anton Pann! PANN Da, ce vorbe! Ce vorbe de bal mascat! NUŞCA 25 Mai bine-ar fi să ardem împreună! Să vie ursul a doua zi, să adulmece cu nările prin cenuşă. — Oh, Anton Pann, ce vorbe! Mai bine-ar fi să ridem un pic! Uşa mare s-a deschis, vine un necunoscut cu mască, face o reverenţă 30 in faţa Nuşcăi. 15 20 NECUNOSCUTUL Domnişoară. NUŞCA se ridică şi merge cu Necunoscutul în sală, unde cei doi se pierd dansînd. PANN a închis uşa spre sală, şade iar pe canapea, adîncit. Pe uşa din 5 dreapta intră Coana Safta, fără mască. SCENA II Pann, Coana Safta PANN A, coana Safta! încotro aşa grăbită — ? 3 0 COANA SAFTA care o luase spre sală, îl priveşte întrebător. PANN Nu mă recunoşti, coană Safta? COANA SAFTA 15 Nu--nu ştiu — PANN Anton Pann! COANA SAFTA stingherită 20 Anton Pann? Ce întîlnire! La un bal mascat? Te simţi iarăşi bine? Cum se face că stai aci aşa singurel? PANN Uite, coană Safta, îmi fac şi eu gînduri asupra vieţii. COANA SAFTA 25 Ca un om , aşezat ce-ai ajuns... PANN Şi-n lipsă de altă meserie! COANA SAFTA Doarme fiecare cum îşi aşterne! ■ PANN Eu dorm bine, că nu mi-am aşternut eu... COANA SAFTA Ţi-o fi aşternut Sfînta Vineri... 205 PANN Dacă vrei dumneata... Dar dimpreună cu Sfintul Niculae! Oricum, mă bucur că ne întîlnim. Vreau sa ne împăcăm. Vreau să iert astăzi tuturor toate greşelile, trai şi 5 dumneata pe listă. — Acu, cînd... plec... COANA SAFTA Pleci din Braşov? PANN Se pare că voi pleca. Din şapte în şapte ani m-apucă 10 dorul de ducă! COANA SAFTA Măre — cum trece timpul! într-adevăr, sunt şapte ani de cînd ai venit la Braşov! PANN 15 Şi cîte nu se-ntîmplă in şapte ani! COANA SAFTA' De Ioana mai ştii ceva? PANN E-n ţara unde vreau să plec şi eu — 20 COANA SAFTA Numai să nu vi se încrucişeze drumurile! Dumneata să 25 mergi într-acolo, şi ea să vie-ncoa! PANN S-ar chema atunci că suntem amîndoi vrăjiţi — COANA SAFTA Tot de Sfînta Vineri! PANN Dacă vrei dumneata... COANA SAFTA 30 Cum rămîne, Anton Pann, cu povestea aceea care trebuia — ţie — să-ţi mistuie inima, iar pe mine să mă ducă la Judecata de apoi? 206 PANN Povestea aceea?... Se mai desfăşoară povestea şi acum. Inima mea e arsă. Cit despre partea ce te priveşte pe dumneata — nu e niciodată prea tîrziu. 5 COANA SAFTA Ha-ha! Rîde, o ia spre sală, deschide uşa, s-aude muzică, se văd perechile. Cînd Coana Safta dă să treacă în sală, trei furci din cele două laturi ale trecerii îi opresc intrarea. în aceeaşi clipă se ivesc Spuderca, Bidu 3 0 şi Cocorandu, cari, mascaţi ca nişte draci, reţin pe Coana Safta cu furcile şi o silesc să revină de-a-ndăratele în salon. SCENA III Pann, Coana Safta, Spuderca, Bidu, Cocorandu COCORANDU 15 închide uşa spre sală, cîntînd ritual Uşile! — uşile! BIDU se face că înţeapă pe Coana Safta cu furca înapoi, înapoi! 2!) COANA SAFTA venind pas cu pas, de-a-ndăratele, pînă-n mijlocul salonului Veselia să nu vă fie a pagubă! COCORANDU înapoi, înapoi! La Judecata de apoi! 25 BIDU Ridic glas împotriva coanei Safta c-a ţinut in robie pe Sfintul Duh! SPUDERCA Şi s-a pricopsit pe urma lui! J30 PANN priveşte calm. COANA SAFTA Eu? Eu — am ţinut pe Sfintul Duh în robie? 207 Să mi se arate tipsiile cu greşelile! Eu nu sunt vinovată cu nimic! El a intrat argat la stăpîn! BIDU L-ai muncit fără simbrie şi l-ai însemnat cu pecete de 5 rob în spinare! Şase ani în şir! COCORANDU Şase ani să ardă coana Safta în păcură! COANA SAFTA Mă iau de gînduri de cîtă nedreptate văd! Fac apel! 10 COCORANDU Şase mii de ani să ardă coana Safta în păcură! SPUDERCA De şase ori şase mii de ani — să ardă! COANA SAFTA 15 Nu vă cătrăniţi degeaba, că eu mă duc pînă la casaţie! SPUDERCA La cea din urmă din vămile văzduhului, Anton Pann să-i rostească osînda! COANA SAFTA 20 înfricoşată icoană mi s-arată! PANN Totuşi — eu n-am să judec încruntat. Mi-e silă de orice scîrţîit şi mai vîrtos n-am urechi s-aud scrîşnirea dinţilor. E drept, coana Safta a ţinut în robie pe — cineva..., ba la 25 urmă 1-a mai izgonit şi din biserică! Totuşi cineva e iertător ! Se ridică, ia de pe masă o oală de pămînt cu floare şi-o întinde Coanei Safta. PANN Iată, coana Safta — toate se uită pentru o singură faptă bună! Aşa găsesc eu cu cale. Mi se pare că ţi-am rămas dator — o floare! Anton Pann! COANA SAFTA se luminează PANN către cei trei 10 Cu floarea aceasta — deschidem coanei Safta intrare spre locul fericirii, unde o aşteaptă soarele de aur. SPUDERCA, BIDU, COCORANDU stau de-a stînga şi de-a dreapta intrării spre sală; fac o reverenţă. COCORANDU 15 Poftim, coană Safta, noi cînii din poarta raiului — îţi urăm drum bun! Hau-hau-hau! COANA SAFTA trece cu floarea în mînă în sală Mulţumesc, mulţumesc. 20 SCENA IV Pann, Spuderca, Bidu, Cocorandu PANN Acu—să-mi năpădiţi ca şerpii — Spuderca, Bidu şi Cocorandu! Aruncaţi-vă degrabă pieile de draci şi aşteptaţi! a lă-25 turi — in odaie. Mai am nevoie de voi de încă un —joc! SPUDERCA, BIDU, COCORANDU ies în dreapta 208 209 He-he-he! Hi-hi-hi 10 i! Printr-un grup de dansatori din sală îşi face loc o doamnă necunoscută, cu o jumătate de mască neagră peste ochi, cu trei dediţei in mînă; vine în salon, s-apropie de Anton Pann. SCENA V Pann, Necunoscuta NECUNOSCUTA Domnul Anton Pann? PANN Doamna Catinca..'. ? NECUNOSCUTA îi face semn să-nchidă spre sală. PANN închide; s-aşază amîndoi pe canapea ) E ora 12. Credeam că nu mai veniţi! NECUNOSCUTA La baluri sunt totdeauna cea din urmă — PANN Singură ? NECUNOSCUTA Soţul meu a plecat. Nu e-n oraş. Vom putea să stăm de vorbă, dacă nu chiar între patru ochi, cel puţin intre două măşti... Pauză scurtă. Domnule Anton Pann, aveam teamă de această clipă cînd trebuie să sparg depărtarea şi tăcerea dintre noi... Pentru dumneata e poate mai uşor, căci, dacă nu te supără împrospătarea unei amintiri, dumneata ai găsit mai de mult un drum spre mine... Am recunoscut în cartea dumitale versurile pe cari soţul meu a binevoit a mi le trimite cînd îmi era logodnic. Cîntecul mut! Cîte dezamăgiri încap între viaţă şi un cîntec mut! Versurile m-au fermecat sfâşietor atunci şi mă sfîşie cu vraja lor şi astăzi — astăzi, cînd ştiu ce s-a-ntîrivplat, în ce împrejurări şi din ce pricină ai acceptat rana fără de murmur. Ţin să-ţi mărturisesc că soţul meu 5 însuşi, care nu regretă niciodată nimic, se căieşte totuşi negrăit de cele ce s-au petrecut în acea noapte între el şi dumneata!... într-o zi, nu mă-ndoiesc. o să vă cunoaşteţi. Are să-şi ceară scuze chiar el! PANN 10 Sunt tulburat că vă pot vedea. Cele întâmplate cîndva, yă rog să mă credeţi, nu şi-au găsit loc în mine. Nici chiar în amintire. Eu adun şi păstrez în mine cîte-un cuvînt frumos ce-1 aud în treacăt, cîte-un petic de cer întrezărit într-o noapte sau cîte o aromă adusă de vânt de cine ştie unde, 15 niciodată insă asprimile ce-mi aţin drumul. De altfel, o rană care răspunde într-un cîntec rămîne în viaţa noastră mai mult sub chipul unei bucurii decît al unei suferinţi! NECUNOSCUTA Cîntecul mut mie-mi vorbeşte de-atunci — neîntrerupt! 20 Cum ai putut să faci acel cîntec să vorbească şi totuşi să rămînă mut? PANN în ceasul cumplit de-atunci s-a putut. [S-a putut căci sufletul meu era rug şi osîndit în aceiaşi timp... Osîndit 25 si rug!... A doua oară n-ar mai fi cu putinţă... NECUNOSCUTA Ah, domnule Anton Pann — aşa a fost? Şi cu am fost prilejul ?! PANN 30 Să nu va supăraţi, preafrumoasă doamnă... N-aş vrea să trezesc în dumneavoastră nici o dezamăgire, cred insă 211 că am fost greşit înţeles... Desigur, dumneavoastră aţi fost prilejul! Vă văzusem de vreo două-trei ori şi mi-aţi plăcut din cale-ăfară. Totuşi arderea acelei nopţi se datora prăbuşirii şi părăsirii în care am căzut... în noaptea aceea mi-a fost dat - nu înţeleg nici eu cum s-au prăvălit peste inima mea şi din vrerea cui întîmplările... în noaptea aceea mi-a fost dat să pierd — totul! NECUNOSCUTA A, da, ştiu... ştiu... Am auzit... Şi crezi dumneata... crezi dumneata... că Ioana n-are să se mai întoarcă niciodată ? PANN Cum s-ar întoarce ? De unde şi de ce ? NECUNOSCUTA Ai iubit-o mult ? PANN Doamnă, să nu aşteptaţi răspunsul... Ca să înţelegeţi, ar trebui să lapăd masca, şi dac-aş lăpăda-o v-aţi speria! NECUNOSCUTA Cum ar fi totuşi să faci încercarea de-a uita? Trebuie să-ţi salvezi... Da, să-ţi salvezi lumina, viaţa... Oricare frumoasă ar fi incintată să te intîmpine... PANN Oricare — ziceţi? NECUNOSCUTA Da, oricare... Găseşti poate că sunt prea îndrăzneaţă? Da. oricare — ar fi-ncintată... Eu ştiu... fiindcă, uite, cu îngăduinţa dumitale... chiar eu aş fi in stare... PANN Să uit — cînd numai neuitarea, cînd neuitarea singură mă însufleţeşte ?! NECUNOSCUTA Nu pot înceta de a nădăjdui... PANN Credeţi într-adevăr că există fiinţă in stare să-mi redea !» pe Ioana? NECUNOSCUTA Pe Ioana n-ar putea să ti-o redea decît exaltarea dumitale! PANN 10 Cît timp Ioana trăia — o adulmecam în aer şi-n toate făpturile... Şi acum, stind de vorbă cu dumneavoastră, ascunsă în dosul măştii — o simt parcă pe ea! Totul e ea! N,umai ea! NECUNOSCUTA 15 Şi totuşi vei uita... Să-ncerc? Ar fi poate de-ajuns să mă vezi fără de mască! PANN Mă-ndatoraţi nespus... Sunt negrăit de mişcat... Dar vă rog să nu vă osteniţi... înţeleg, e aproape jignitor ce vă 20 spun... Să mă iertaţi --- aşa sunt eu... Peste puţin voi fi un simplu... Şi-apoi nici atît... Minciuna nu-mi mai înfloreşte. .. M-am dăruit... Am îndrăgit patima... mi-a plăcut jocul... în străfund n-am cunoscut decît suferinţa... Gluma şi rîsul meu au scînteiat cîte-o clipă peste un adine de tris- 25 tete... S-a întîmplat nu arar sâ-ncerc o aventură sau alta, stăpînit am fost totdeauna numai de suferinţa iubirii unice, care-mi devenea de neîndurat... NECUNOSCUTA îşi lapâdă masca. Nu e Catinca, ci Ioana. 30 PANN Ioana!!! IOANA IOANA Am venit. Am venit iar la tine. Anton Pann. M-a găsit Groza dincolo de munţi, şi am venit. Şi n-am să mai plec. Şi ai să te ridici. Mi-a spus Groza totul Nu mai am nevoie 5 de nici o lămurire. E acasă. Te aşteaptă. Ioana!! Ce bucurie!! PANN IOANA 10 Linişteşte-te— acu! PANN îşi duce mîna la inimă, la piept Nu — mai — pot — Ioana! — Ce bucurie! Ar fi trebuit pentru noaptea asta să-mi fac rost de-o inimă de fier, dar 15 am venit fără apărare! De bucuria aceasta cine mă apără? Tuşeşte, se-neacă. IOANA îi ia masca Eu ţi-am adus-o, eu te apăr! Te vei face iarăşi bine. 20 Eşti încă tinăr! Şi sunt aci! Lîngă tine. Am să înţeleg de-aeum totul, totdeauna! PANN de-o paloare de mort Ioana, parcă te-ai fi întors din alt tărîm... Ne despăr-25 ţeau neguri... grele şi groase... neguri prin cari trecînd — un an lung... trebuie să le tot tai cu toiagul... Te-ai întors — Ioana! Ioana... eu plec... mă duc cu marea bucurie... M-ajunge din urmă osteneala... O simt aici... la capul pieptului... 30 Slăbiciunea... mă topeşte... Mă-năbuş... Unde-i fetiţa? Trăieşte ? PANN 10 20 A crescut? Cît e, de mare? Nu m-a uitat? Vreau s-o mai văd o dată! O — singură — dată! Ioana — Ioana — ţine-mă — mă sting... Vreau s-o mai văd o dată, numai o dată... Nu-mi închide pleoapele —. Mi-e dor cumplit... Capul îi cade într-o parte. Muzica, ce se auzea vag, se curmă brusc. IOANA Nu, nu, Anton Pann! întoarce-te! Nu aşa! Nu. nu! Am venit. Te aşteaptă Gabi — te aşteaptă... Spunea că n-are să adoarmă pînă cînd vii... PANN nu mai mişcă. IOANA îl scutură, ţipă An-ton Pann! Anton Pann! Din dreapta vin speriaţi Panţu, Spuderca, Bidu, Cocorandu, în hainele lor de toate zilele. SCENA VI Pann (mort), Ioana, Panţu, Spuderca, Bidu, Cocorandu IOANA 25 Mort 1 A plecat! PANŢU dă trist din cap BIDU Spunea că are nevoie de noi de încă un joc. 215 214 COCORANDU Şi-am stat alături, să ne dea semn... SPUDERCA — pentru încă un joc PANŢU îl ducem acasă pe umeri — vom trece în noapte prin cetate —. El va ţine ochii deschişi în sus — şi va şti că mergem după Drumul Robilor... IOANA plînge stins. PANŢU dă din cap Anton Pann... CORTINA