
CRUCIADA COPIILOR
DRAMĂ 1930
PE RSOANE
ACTUL ÎNTÎI
DOAMNA
RADU, 12 ani, băiatul ei TEODUL CĂLUGĂRUL STAREŢUL GHENADIE DASCĂLUL
ILEANA, fiica Dascălului, 10 ani
ÎNTÎIUL COPIL CRUCIAT
AL DOILEA COPIL CRUCIAT
AL TREILEA COPIL CRUCIAT
AL PATRULEA COPIL CRUCIAT
ŞAPTE FEMEI
STRĂINA
IOANA ZĂNATICA
DOI SERVITORI
Acţiunea se petrece într-o cetate de hotar pe Dunăre în jos. Anul 1212.
O cameră în castel, cu toate rosturile şi podoabele cerute de nevoile veacului de mijloc. Trei uşi în trei părţi. Printr-o fereastră înalt arcuită se vede în fund o uliţă în cetate. O după-âmiază tîrzie de început de 5 primăvară. Focul arde în cămin.
SCENA I
Radu, Ileana
joacă şah la o măsuţă
10
15
20
25
RADU
absent
Nu mai am chef de joc.
ILEANA
Aşa eşti tu totdeauna. Te ţine numai cît îţi merge bine,, acu' nu te mai las. Iţi fac eu chef.— Uite!
Mută un pion Aşa nu vreau. La ce te tot uiţi?
RADU pierdut.
ILEANA
Unde te pierzi? Jucăm sau nu jucăm?
RADU mişcă un pion
Haide!
ILEANA mişcă un pion Şah lui Gotefrid, regele Ierusalimului.
11»
RADU
Ţi-ai descoperit suliţaşul.
ILEANA
De-acela îţi arde ţie? Vezi-ţi tu de regele tău.
3 RADU
Ţi-arunc în coaste pe viteazul Bohemund.
îi ia un pion Şi-acu' ia-ţi suliţaşul de unde nu-i.
ILEANA
^0 îi ia regina
Şi-n schimb — regina ţi-o trimit în haremul lui Saladin. Să se jeluiască acolo după domnul ei. — Mă mir că nu băgaşi de seamă.
RADU
15        Mă mir, mă mir.— Păgînă lovitură!
Mişcă un pion, pauză scurtă.
încă o dată şah.
20
Şah!
ILEANA
RADU se apără.
ILEANA
RADU
N-apuc s-astup golul dintr-o parte — şi mă iei de cea-25   laltă.—Cum să mai ţin piept? Cu cine mă apăr? Tancred cruciatul departe. Raimund tot aşa. Îşi vede fiecare de treburile lui. A găsit fiecare o ţărişoară şi-un os de ros. Ce le mai pasă.
încearcă să scape 30        Să văd, poate scap pe-aici.
RADU
ILEANA
Prea tîrziu. Prins ?
5 Se gîndeşte
Şi din spate, şi din faţă, şi din aripi. M-ai închis ca într-un ţarc!
ILEANA rîde
to        Craiul Ierusalimului în ţarc?
RADU
Căzut, bătut.
ILEANA
Radule, de la o vreme pierzi toate jocurile.
15 RADU
Jocul se cam potriveşte cu---Ţi-aduci aminte,
Ileano, cînd eram copii, părintele Ghenadie ne povestea cum Sfîntul Mormînt a căzut iar' în mînile paginilor. Ca-n jocul nostru de azi.
Pauză scurtă.
20
ILEANA
De ce nu sunt şi eu băiat ? M-ar lua şi pe mine în cruciadă călugărul Teodul.
25
Pst, sst, ssst!
Ce e?
RADU
îi face semn să tacă
ILEANA încet
30
RADU
Să nu te-audă mama, de dincolo.
320
121
\
ileana
Mamă-ta încă nu stie — ?
radu
Nu ştie nimic.
Nu stie că — tu — ?
radu
ileana
radu
Sst! Taci!
ileana
I-o tăinueşti pînă la urmă? Cînd vrei să-i spui?
radu
Cînd ne-o da voie Teodul.
Pauză scurtă.
ileana
Nu ştiu la ce mai sunt bune-şi fetele. Purtăm haine lungit ne-mpodobim, ziua întreagă cu nasul şi cu salbele în oglindă. Ne strîmbăm şi ne gătim.
„radu
lac-aşa — fete. Ţineţi şi voi umbră pămîntului. Şi asta-i
ceva.
ileana
Ei, nu chiar aşa. Om fi şi noi bune pe lumea asta de ceva. N-a fost o fată aceea care a născut pe pruncul Isus.? Mai zi ceva! *
radu
Da, da. Dar ce fată!
ileana
Dacă ar trebui, tot o fată ar putea să-1 nască iar
Vorbeşti şi tu. Dar dacă ţi-ar apărea îngerul să-ţi spună: Preaslăvită Ileano, tu vei naşte un prunc care se va chema... Aşa, un pic-, tot te-ai speria.
ileana
Eu? Aşa, un pic, c-aşa se cuvine. Pe urmă m-aş juca ziua întreagă cu el, cum mă joc cu păpuşile. Dar mai bine nu. Prea plăcut nu poate să fie să ai un copil care ştie totul, şi tu mamă să rămîi tot prostuţă cum ai fost, şi el să te poarte 10 de nas. Mai frumos ar fi să ne putem bate şi noi pentru Sfîntul Mormînt, aşa cum vă bateţi voi, bărbaţii. Să purtăm zale. Şi arc. Şi suliţă. Şi platoşă! Şi coif! Să lovim în dreapta şi-n stînga. Să nepornească sîngele pe nas — cu vitejie!
Pauză scurtă.
45
20
30
Radule, mergem?
Unde?
La Teodul.
La Teodul — da.
radu
ileana
radu
cu sfială
ileana
Sau l-ai şi uitat?
25 radu
Nu l-am uitat. Dar dacă trece mama dincoace şi-o vedea ?
ileana
Uf, ce mai cruciat! Ţi-e frică de-o mamă? Ce-o să-ţi facă ?
radu
tace.
12a
ileana
Şi tu — tu vrei să pleci ? Cu teama ta ?
radu
Ai să vezi.
5 ileana
Şi dacă te-a opri mamă-ta?
radu
Plec.
ileana
10        Uşor s-o spui. Dar, aşa, oleacă, tot îţi pare rău ?
radu
Nu, nu-mi pare. Astăzi mi-a murit şi căţelul — i-a dat cineva leşie din greşeală — şi-acum nu-mi mai pare rău de nimeni si de nimic.
15
30
Aşadar pleci.
ileana suspinînd
radu
Plec, Ileano, în cruciadă, şi cît va ţine nu ştiu. Trei ani? 20    patru ani, cinci ani. Sau poate şi mai mult. Cînd m-oi întoarce^ ai să fii fată mare! Şi poate şi măritată!
ileana
Măritată eu? Cu cine? Că toţi bărbaţii se-nsoară astăzi cu Sfîntul Mormînt. Sfîntul Mormînt e mireasa tuturor. Şi 25    fetele rămîn nemăritate.
radu
Cînd mă întorc, am să bat la poarta voastră, şi-o să zic cum zic cruciaţii cei mari: Ileano, fată mare, îmi lipseşte un braţ, dar ţi-am adus o cîntare.
ileana
Şi eu am să răspund ca fetele mari: Radule, fecior tare* ridică-mă c-un brat în cîntare.
124
10
15
radu
îşi apleacă fruntea, tace, se scutură dintr-odată ca de-o boală
Ileano — Ileano — nu mai pot. Am o frică mare în mine. M-a luat astăzi — aşa — de la inimă — pînă-n picioare.
Frică? De ce?
ileana
radu
Nu ştiu de ce. E numai aşa, o frică. Teodul călugărul ne aşteaptă — pentru jurămînt. Ce va fi ?
ileana
Eu am văzut cum ia jurămîntul! Trebuie să ridici mina, uite aşa — ca un sfeşnic, şi trebuie să spui ceva după el. Prin apă, prin codri, prin foc şi nu mai ştiu prin ce încă.
radu se scutură.
ileana
îngrijată / Radule, eşti bolnav ? Radule!
radu
20 pierdut Să mergem.
Ies încet pe vîrful picioarelor pe uşa din stînga.
SCENA II
Doamna, Dascălul, stareţul Ghenadie, doi servitori, Ioana Zănatica. 25    Vin toţi pe uşa din fund, Ioana intră buzna după ei, cei doi servitori
o ţin din urmă.
ioana
Părinte, nu mă lăsa. Botează-mi copilul, puiul de lup! Rotează-mi puiul, părinte!
30 ghenadie
Ce pui, Ioano ?
125
IOANA
Puiul meu.
doamna
Doamne, nenorocita asta! 5 către servitori
Lăsaţi-o!
liniştită şi blîndă Ge-i, Ioano? Spune-mi mie ce vrei.  încet — încet — ce? grabă te-a apucat ?
10 ioana Măria ta, capu' meu.
doamna
Aşa, Ioano — încet şi cuminte.
\
ioana
15 Măria ta, capu' meu n-a fost bun. Gura rîdea fără rost. Picioarele alergau zănatice. Măria ta, nu-s eu de vină. Un ostaş care-a trecut, un ostaş cu sămînţă de lup şi cu cruce roşie pe umăr — m-a trîntit în urzici — ş-apoi s-a dus la Ierusalim cu coifu' pe-o ureche cîntînd: Mîndro, floare verde / 20 de spînz... Pîntecele mi-a crescut şi oamenii mă loveau şi mă batjocoreau. Şi mi s-a pus ca o ceaţă pe cap şi n-am mai voit să fiu fată şi m-am dus în pădure şi m-am făcut lupoaică în cetini, pe urmă... pe urmă am născut un pui de lup. Şi-am dat puiului lapte — şi puiul se joacă şi creşte cu mine 25^ în codru... Uite, Măria ta, aşa-i părul lui, roşu, şi nu vreau să rămîie nebotezat.
doamna
Linişteşte-te, Ioano, pentru tine totdeauna se deschide sacul. Du-te numai în codru şi grij este de pui, că Maica 30    Precistă ne vede pe toţi. Şi dacă-ţi trebuie ceva vino şi cere — şi vei căpăta.
ioana
Alţi copii au avut scutece şi leagăn, al meu n-a avut. Alţi copii au mamă, da' mamă are şi al meu. Cum să-1 las nebo-
126
tezat, că tat-so a avut cruce pe umăr? Măria ta, să-1 vezi cîtu-i de frumos puiul meu. Taie rădăcinile cu dinţii şi are botul rece şi brumat. Cînd aude clopote de biserică, şede şi urlă în două labe, ahe, u-uu-uu! Atunci mi-i frică de el şi 5 vreau să-1 botez. Cînd o fi mare o s-aţie drumul celor ce mi-au batjocorit pîntecele.
doamna
Astăzi eşti în duşi răi, Ioano.
ioana
10. Nu vrei să-1 botezi, părinte? N-ei vrea, da' păzeşte-te! Că-ţi suflu în ochi, ahe — număr trei, mă zvîrcolesc o dată şi din Ioană mă fac lupoaică, apoi număr pînă la nouă, te uiţi unde sînt — am pierit în vînt. Mă primenesc şi mă schimb încă o dată, acum sînt iar fată mare în ie de cînepă şi Ioană
£5    curată — hî-hî-hî.
Iese prin dreapta, unul din servitori cu ea.
SGE NA III cei de mai înainte, fără Ioana şi unul dintre servitori
ghenadie
20 Astea-s faptele cavalerilor cruciaţi. îşi bat joc de fetele ţării, de zănatice şi întregi la minte deopotrivă. Cruciaţii cu sămînţă de lup! Bine le-a spus.
doamna
Ce închipuiri ciudate are fata! 25 Se uită împrejur
Unde-i Radu?
servitorul
Mă-ntreb şi eu, Măria ta.
doamna
30        A fost aici. Cu fetiţa dumitale, dascăle — s-au jucat.
servitorul
Au ieşit nebăgaţi în seamă pe uşa cealaltă. Poate s-au dus în curtea bisericei. S-au ferit înadins şi-au lăsat uşa crăpată.
127
DOAMNA
strigă
. Radu — Radu!
Se duce la uşa din stînga, se uită pe coridor
Nu-i!
Se întoarce
Ce înseamnă asta ? Pleacă numai, aşa — fără să-mi spună nimic ?
Către servitor
Trimite după el!
servitorul se înclină şi iese prin dreapta.
dascălul
O fi fugit de mine şi de lecţiile de grecească. Zilele trecute i-am povestit lupta lui Ector şi Aiul. Asculta cu încordare şi în clipa cînd încăierarea era mai aprinsă — mă întreabă: Dumneata cu care ţii? si fiindcă am ris s-a ruşinat.
doamna
Aşa te-a întrebat?
Zîmbind
Dumneata cu cine ţii?
dascălul
Copil ca totdeauna. Comoara cea mai scumpă. Să-ţi trăiască, Măria ta.
doamna
Mulţumesc, mulţumesc. Dar să trecem la ale noastre.
dascălul
Din parte-mi, mai aştept. Părintele Ghenadie are treburi care zoresc.
doamna
Tocmai de aceea vreau să isprăvesc cu dumneata mai întîi.
dascălul
Cu alte cuvinte — să fiu scurt. Măria ta, o rugăminte. In capul cetăţii atîrnă de nouă zile un spînzurat — a început să dea mirosul peste ziduri. De spînzuraţi nu se mai sperie 5 astăzi nici găinarii de cruciaţi şi atîrnă degeaba stricînd numai văzduhul. Ar trebui îngropat, dacă nu cumva ai vrea să mi-1 cinsteşti mai bine mie pentru iscodirea tainelor trupeşti.
ghenadie
10 se scutură
Ptiu — ia-mă, Doamne, să nu mai aud de asemenea scîr-bavnice îndeletniciri.
dascălul
De te ia ori nu, cred că multe rele s-ar putea înlătura 15   dacă am cunoaşte mai de-aproape măruntaiele omului, aşezarea inimii, hotarul plămînilor, punga fierei, ţevile sîngelui şi locul de unde sufletul porunceşte.
20
Nu zic ba.
doamna
dascălul
Dacă ţi-aş cere un om viu să-1 tai pe masă, nu mi l-ai da. Astfel, trebuie să mă mulţumesc cu prada luată păsărilor. Nu zici ba, şi bine faci, dacă vrei să mă deschizi cum deschizi o carte.
25 doamna
Ţi-1 dau. Înţeleg, pe cel spînzurat. Căci ce nu eşti pentru noi? Dascăl eşti, sfetnic eşti, doftor eşti, cărturar eşti, şi ce încă?
dascălul
30 îi întinde un răvaş
O iscălitură subt răvaş, şi bogdaproste. Şi ce mai sunt? La zile mari zodier, Măria ta.
doamna iscăleşte
35        Da — zodi er. — Ce semne s-arată ?
129
dascălul
Măria ta, soarele intră în casa a treia. Luna şi cu alte trei planete în neobişnuită întîlnire. Copii lunatici o să umplă apa şi pămîntul. La capătul drumului lor stă Scorpionul în 5   unghi de pîndă. Oh, dacă aţi şti ce ştiu eu, dar... să vorbească părintele.
doamna
Ei, ce cobeşte cucuvaia?
ghenadie
îO        Mai mult rău decît bine, Măria ta. Teodul călugărul s-a ivit iar în cetate. Neastîmpărat şi roşu ca flacăra asta.
Scuipă în flacăra căminului.
dascălul
Nu mai scuipa în flăcări, părinte. Că dintr-un scuipat ars 15   poate să iasă un călugăr catolic, şi-avem destul cu unul!
Afară undeva pe uliţi se aude un cor de copii:
corul
Să mergem prin apă
să mergem prin vînt 20 să mergem să mergem
la Sfîntul Mormînt.
Prin fundul de mare
să trecem pe jos.
Ne cheamă de dincolo 25 Domnul Hristos.
Stea nouă s-arată
la răsărit.
Viaţa pre moarte
a biruit.
30 Să mergem prin apă
să mergem prin vînt — Stea nouă s-arată la Sfîntul Mormînt.
doamna
35        Ce e? Cine cîntă? 130
ghenadie
Astăzi — a zecea ceată de copii în trecere prin cetate. Şi vor trece încă mulţi alţii. Turme de tăiat pentru măcelarii saraceni. Cîte un copil mai în vîrstă în fruntea cetelor — 5 sau cîte un călugăr catolic călare pe măgar, cu călcîiele prop-tite-n flămînzări. Şi-au întocmit-o bine, ei pe sus, copiii pe jos.
doamna
se uită pe fereastră
10 Doamne! Printre copiii mai mari, şi unii mici de tot. De unde vin?
ghenadie
Unii mai de departe decît izvoarele Dunării, din ţara ploilor şi a vulpilor roşii, din Pădurea Neagră, şi alţii, jude-15   cînd după păr şi pistrui, de mai departe, unde soarele se cufundă în marea de totdeauna. Vin de pretutindeni — cioc-nindu-şi tipsiile de aramă.
doamna
uimită
20        Parcă nici nu merg, ci ar pluti în cîntec.
ghenadie
De merg ori de plutesc totuna e. I-au îmbolnăvit călugării papistaşi.
Cîntecul încetează.
25 Măria ta, Teodul a fost văzut în şapte sate deodată. Să ne spună dascălul dacă e diavol sau nu. Că-n treburi de acestea se pricepe mai bine decît mine.
dascălul către Ghenadie
30 Părinte, diavolii se ţin de împărăţia duhurilor, şi acolo, oricum, dumneata eşti mai acasă.
Către Doamnă
Nu tăgăduiesc însă că am văzut şi eu copii atinşi de boala de care vorbeşte Cuvioşia sa. îi cunoşti după multe semne
131
L
[
şi mai vîrtos după uitătură, că toţi cei atinşi se schimbă I într-un fel. Privirea lor începe să alunece pe lîngă făpturi, şi ochii lor se pierd şi aleargă totdeauna mai departe decît le este ţinta. Cei ce erau gureşi încep să tacă, şi cei ce erau
5 tăcuţi prind să vorbească în limbi. Mersul lor e ca o alunecare şi ca o plutire. Parcă şi-ar căuta drum pe-o apă, şi nu pe pămînt. Sunt unii care uită că au părinţi, şi puşi în faţa lor nu-şi mai aduc aminte de ei. Siliţi să şi-i amintească, ei zic: Mamă, eu nu am mamă, tată, eu nu am tată. Că te prinde
10 jalea, şi de ei, şi de părinţi. Îşi uită unii şi numele zicînd întruna: eu nu sunt Petru, eu nu sunt Ion, eu nu sunt Gheorghe, eu sunt cel ce intră în Ierusalim, eu sunt cel ce se va juca lîngă mormîntul Domnului. ,
I
ghenadie 0î
15        E destul să se îmbolnăvească unul în cetate şi în curînd
toţi copiii din toate casele se pătrund de aceeaşi pierdere i de sine. f
dascălul
De, am început şi eu să încărunţesc şi tînăr nu mai sunt, 20   şi tată-meu e de optzeci de ani, turnul cetăţii de trei sute,
Sfînta Vineri de-o mie, pe vremea împăratului August era i încă fată tînără — dar astfel de întîmplări nimenea n-a mai pomenit!
Intră un servitor. 25 servitorul
Căpeteniile noilor cruciaţi sosiţi doresc să vorbească Măriei tale.
doamna
Copiii? Te-ai uitat la ei? Nu cumva au lepră?
30 servitorul
Nu, Măria ta.
doamna
Unde sînt? Te-ai uitat bine la ei? Cum ţi se par?
132
servitorul
Cum să mi se pară, Măria ta ? Copii ca toţi copiii. Se uită străini şi se miră de tot ce văd pe-aici. Acum aşteaptă la uşă.
5 doamna
Să intre.
servitorul
deschide uşa. Intră patru copii. dascălul
10        Aha! Patru. Numerus mysticus!
SCENA IV
Cei de mai înainte, patru copii cruciaţi, slabi, rupţi, obosiţi, trei cam de zece ani, unul de cinci-şase
întîiul
15        Hristos cu voi!
doamna
Cu ce putem fi de folos micilor cruciaţi?
întîiul
Umblăm de şase săptămîni. Cu îngăduinţa Măriei tale 20    am vroi să ne odihnim o noapte în cetate.
doamna
Cum ţi-e numele?
întîiul
N-avem nume nici unul, purtăm toţi aceeaşi cruce.
25 doamna
Cum au putut mamele voastre să vă lase să porniţi la asemenea drum?
al doilea cu ochii pierduţi dincolo de ziduri
30        Cum ar fi putut să ne oprească ?
333
doamna
De unde veniţi?
al doilea
De unde venim? Anevoie am putea să-ţi răspundem. 5   Dar de ce să ne întoarcem privirile cînd înainte atîta cale ne mai aşteaptă?!
doamna
Hainele vi-s rupte, v-a intrat în piele rugina zalelor, încălţămintele vi-s sparte şi genunchii roşi. Bietele mame! 10 Către servitor
Dă veste în cetate cu toba! Fiecare cap de casă să primească şi să ospăteze trei zile cîte un cruciat.
15
20
Da, Doamnă!
servitorul
întîiul
Mulţumesc, Măria ta, pentru pomană, dar aici nu putem rămînea mai mult de-o zi. Şi în casele oamenilor nu putem sta, nici lîngă vatră, nici în tindă, şi nici ospăţul ce ni-1 făgăduieşti nu-1 putem primi.
doamna mirată
De ce ?
al doilea
Suntem ostaşii.lui Hristos şi Răsăritul e încă tare departe!
25 al treilea |
Măria ta, dormim pe apucatele şi unde se nimereşte!
ÎNTÎIUL
Grajdurile ne-ar fi adăpost destul. Nişte paie de aşternut, de căldură se îngrijesc vitele, că de aceea le-a lăsat Dumnezeu, 30   să fie pe pămînt ca nişte cuptoare pentru cruciaţii adăpostiţi prin iesle şi şoproanele cu fîn.
CEL MIC îi cade capul într-o parte.
DOAMNA
Bietul copil. Aţipeşte în picioare.
5 ÎNTÎIUL
E ostenit, Măria ta. De-atîta drum.
DOAMNA
Ăsta-i somnul mamelor, pe care l-aţi luat cu voi. Adoarme în picioare. Asta-i odihna mame lor, pe care aţi luat-o cu voi. 10   Şi ele nu mai au somn, nici ziua, nici noaptea.
Prinde de bărbie pe  cel mic Ce-i, puiule? Ţi-e somn?
CEL MIC
se trezeşte, îşi freacă ochii. 15 DOAMNA
Ţi-e somn, puiule?
CEL MIC
Nu, Măria ta, mi-e foamei
20
AL TREILEA
către cel mic
Taci! Cine te-a întrebat? Ostaşii lui Hristos nu cunosc foamea.
DOAMNA
face un semn servitorului, acesta iese.
25 CEL MIC
Dacă mi-e foame!
AL DOILEA
Iertaţi — aşa e dumnealui totdeauna.
AL TREILEA
30        A supt pînă la vîrsta de şase ani. Nici acum nu are mai mult.
134
135
Către cel mic Vrei să zici că nu?
Către ceilalţi
Pînă mai ieri a supt. L-am văzut, cu o mină ţinea ţîţa, în cealaltă bucata de pîne. Sugea şi muşca din pîne. Şi-acum iată-1 cruciat. S-a luat după noi şi se tot vaicără. Mă mir că s-a lăsat ispitit de cîntece, că altfel nu se dă decît la mîncare.
DOAMNA
mîngîie pe cap pe cel mic Ei — nu — nu  se vorbeşte aşa — asta a fost odată,
demult — poate acum zece ani mare — s-a făcut băiatul?
nu vezi ce voinic — lucru
servitorul vine cu o bucată mare de pîrie, o dă celui mic.
al treilea către cel mic
Ţîţă nu ceri?
doamna
către cel mic
Ascultă, puiule, nu vrei să rămîi mai bine aici? îţi dăm f de mîncare, pîne albă, lapte de capră, cit vrei! Te fac băiat de curte!
cel mic
se gîndeşte
Lapte de capră? Nu! Mă duc la Ierusalim.-băiat de curte?
Mă faci
Nu se prinde.
îi face un semn cu mîna
doamna
Eu sunt mamă ca toate mamele voastre. Ce-aţi spune dacă v-aş ruga să vă întoarceţi de unde aţi plecat ? Mai tîrziu, cînd veţi fi mari, aţi intra în slujbă la domnul ţării voastre.
întîiul
Nu putem sluji la doi stăpîni deodată, şi nu putem uita pe Hristos pentru-o potcoavă de noroc.
DOAMNA
Părinţii voştri mor gîndindu-se la voi.
ÎNTÎIUL
Toţi trebuie să murim odată.
5 DOAMNA
Nu v-a părut rău să vă rupeti de ei?
CEL MIC
Aşa a vrut Dumnezeu.
AL TREILEA
£0        A zburat peste noi porumbelul Sfîntului Duh, şi am luat de la el dorul de plecare.
AL DOILEA extaziat
Şi acum nu mai avem nicăiri odihnă, şi mergem, şi mer-15 gem şi nu mai stăm locului. Ceată de la ceată învaţă drumul şi ne îmbărbătăm unii pe alţii cu îndemnuri prin toate depărtările. Noaptea aprindem focuri mari pe dealuri ca să ştie lumea toată că se duc spre Ierusalim copiii oamenilor să cucerească Sfîntul Mormînt. Măria ta, vezi toiagul meu? 20 Cîteodată toiagul meu e fluier, şi cînd cînt pe el se-ntăresc copiii slăbiţi şi s-adună iar' cei ce se-mprăştie. Şi mergem spre Ierusalim şi vom cînta lîngă Sfîntul Mormînt şi-n grădina măslinilor, unde mieii mai asudă şi astăzi sînge.
DOAMNA
25 către Ghenadie
Mă uit la ei şi nu-mi cred ochilor.
Către copii
Cum vă închipuiţi voi să luaţi lupta cu cei ce stăpînesc cetatea Domnului?
J0 ÎNTÎIUL
Nu ne închipuim nimic. Domnul ne va lumina şi ne va întări.
10
15
doamna
Toţi copiii vorbesc ca tine?
întîiul
Toţi.
doamna către servitor
Deschideţi copiilor grajdurile! Să li se aştearnă paie şi fin. Curăţiţi ieslele, spălaţi podelele, daţi-le rogojini. Dimineaţă fiecăruia pîne pentru şapte zile, peşte uscat, poame alese, şi pentru drumul lung la fiecare cîte două perechi de opinci I
Servitorul iese.
întîiul
Dumnezeu să-ţi răsplătească! însutit!
doamna
Zece ostaşi să-i însoţească pînă la hotar, să-i apere de tîlhari!
întîiul
De tîlhari ne apărăm noi, Măria ta, că ei nu ne prea bagă în seamă. Mai greu e să ne apărăm de toate femeile fără de minte care vor să ne oprească şi să ne întoarcă. Ne bucurăm că Măria ta nu eşti printre ele!
al treilea
Măria ta, să ne ierţi, am vrea să ştim în ce ţară suntem acum, s-o însemnăm în cronica noastră. Că am venit tot pe Dunăre în jos, şi-acum, trebuind să cotim spre miazăzi, nu mai ştim unde suntem.
doamna
Dragul meu, ţara aceasta a schimbat atîtea nume că 30   acum nu mai are nici unul.
dascălul
zîmbind
înseamnă în cronica voastră că în ţara aceasta vacile au nume de flori şi cînii nume de-mpăraţi.
138
20
25
i
10
15
20
25
30
cel mic
Da7 balauri sunt pe-aici pe la voi?
dascălul
De, ici-colo se mai găseşte cîte-un pui, dar copii nu mănîncă — nu trebuie să vă speriaţi.— îi hrănesc oamenii cu prescură şi-i cheamă aşa cum strigi puii de găină: pui-pui-pui, pui-pui-pui! Şi-atunci puii de balaur ies din fierea bălţilor, de pe subt straiul şi lintea broaştelor şi vin întin-zînd gîturile. Sunt aşa de mici că voinicii nu se mai pot scălda în sîngele lor. Păcat — nu-i aşa?
Păcat.
cel mic
SCENA V Aceiaşi, un servitor, apoi Străina
servitorul intră iar
O femeie străină, o mamă venită de departe, îşi caută copilul. Gei de afară au îndrumat-o aici.
Mama!
cel mic
îşi acoperă obrajii cu palmele, fuge la Doamna. doamna
Să poftească!
Servitorul iese, intră o femeie străină, cu ochii rătăciţi, cu veşmintele rupte, numai umbră.
străina
De două luni tot umblu, tot în urma lor — prin multe ţări şi multe cetăţi — îmi caut copilul.— îngerul meu s-a dus cu rătăciţii.
Se uită la cei mai mari
Era mai mic — a plecat fără să-mi spună ceva. Nici măcar atît: Mamă, mă duc! Şi-acum umblu şi-1 caut — nu e nicăiri.—Gine-1 spală şi cine-1 piaptănă? S-a dus.—Copilul
m
meu nu l-aţi văzut! Avea păr cum e floarea-soarelui — şi ochi ca dediţeii vineţi.— Uite-1, el e!
Se duce la cel mic El e! El e! El e! Vino la mămica! Două luni am tot
5 umblat după tine.— Aşa mă superi tu — ca să iau lumea în cap? Unde nu te-am căutat? Pe toţi vameşii, la toate podurile, i-am întrebat, nimenea n-a ştiut să-mi spuie nimic. Dădeau din umeri — nu ştim nimic — şi-mi arătau lăcri-mînd drumul copiilor— pe aici s-au dus. Vino —puiule î
10 De cîte ori nu m-am oprit şi nu mai ştiam încotro. Şi mă luam la întîmplare după mersul vîntului pînă găseam iar urmele cetelor. Am trecut pentru tine multe ape, am înfruntat pădurile şi am biruit pîcla, am blăstămat şi am nădăjduit. Şi am murit de o mie de ori.
15 cel mic
tot cu palmele pe faţă, caută adăpost la Doamna.
străina
încearcă să-i ia palmele de pe obraji
Uite, ai crescut şi ai ieşit din zale de cînd ai plecat î 20   Vino la măicuţa ta — fie-ţi milă de măicuţa ta, am umblat toate drumurile, tu eşti, tu eşti — dă-ţi mînile la o parte., dă-mi minutele să ţi le sărut — vreau să te văd — acum te-am găsit — te-am găsit, te iau cu mine.
cel mic
25 se vîră subt braţele Doamnei.
străina
Nu ţi-e milă — ? Numai o dată să te văd — numai o dată, că mi-e sete şi foame şi mi-e dor şi sunt bolnavă — şi nu mai pot.
30 îi dă mînile jos,^cască ochii, copilul de asemenea.
Nu-i el! Nu-i el, nu-i copilul meu!
Se ridică, se trage|înapoi tot cu ochii la cel mic. fT; Nu-i el, nu-i el, nu-i el, nu-i el —. Acum, ce mă fac? — N-aţi văzut un copil — ? Nu, n-aţi văzut —. Nimenea nu 1-a 35 văzut.
Iese cu hohote. Cei rămaşi se uită lung;
140
t
doamna
Străina!
ghenadie
Umblă mumele prin toate cetăţile pămîntului!
5 doamna
către copii
Mergeţi acum. Odihniţi-văî Şi cînd ajungeţi la Ierusalim rugaţi-vă pentru mumele voastre şi pentru noi toţi.
dascălul
10        Ascultă mă, tu cu fluierul, lasă copiii aci — şi ia mai bine potopul de şoareci din cetate şi du-i la mare.
al doilea
Vine cine vrea şi-ajunge la mare cine poate.
întîiul
se apropie de Ghenadie
Binecuvîntă, părinte!
ghenadie
face cruce
Pentru calea întoarsă, copii!
20 întîiul
La Ierusalim!
copiii
ies cîntînd
Stea nouă s-arată 2.5    . La Sfîntul Mormînt.
SCENA VI Doamna, Ghenadie, Dascălul
doamna
Bieţii copii — de-ar ajunge cu bine, ca să vadă lumea iar 30    o faptă cum de mult n-a mai văzut! — Oh, dar cum vor
141
L
îndura toate nevoile şi greutăţile drumului, aşa mici şi nevîrstnici! ? Ce chipuri de basm! Te uiţi la ei să le vezi cercurile de sfinţi deasupra capetelor şi te-ntrebi unde şi le-au lăsat. Aţi văzut străina ce ochi făcea? Pînă unde se va mai 5 duce ? E Dumnezeu cu miile de copii ? Sau cu miile de mame ? Şi cu copiii, şi cu mamele nu poate să fie!
dascălul
Toţi aceşti copii — se prăpădesc sau, vînduţi pe preţ de nimic, ajung eunuci în vreun harem din ţara făgăduinţii. 10 Se uită lung unul la altul.
Da, ne putem uita unul la altul.
ghenadie
E o nebunie! Un păcat ce strigă spre tării. O pată veşnică pe porfirul bisericii ce îngăduie şi se încălzeşte de asemenea
15 isprăvi. Nu e întîia oară că Roma se lasă ispitită şi trasă în cursă de Satana! — Şi mamele! Cum să mai aibă linişte ? Cum să mai doarmă? îşi caută toate copiii şi nu le vor mai găsi nici mormintele! Ce stea a răsărit deasupra noastră de-a adus fapte cum lumea n-a mai văzut?! Papa de la Roma a
20 binecuvîntat cruciada celor mici. Se ştia de mult că papa are judecată tulburată, dar cine ar fi putut bănui că şi inima i s-a întors pe dos, de nu mai simte ca oamenii!
doamna
Am văzut străina şi-am văzut copiii! Te văd pe dum-25   neata — şi-aud feluri de zvonuri. Mă doare durerea mamelor, mă tulbură credinţa copiilor. E un blestem sau începutul unei minuni ?
ghenadie
Doamnă, cetatea noastră nu e catolică. Dacă ai uitat,, 30 dă-mi voie să ţi-o amintesc. De cînd ne ştim, am trăit tot în credinţă răsăriteană. Roma sfarmă tiparele vechi şi aduce orînduieli nouă între oameni, orînduieli strîmbe şi piezişe, din care vor naşte încă multe rele. Noi cunoaştem un singur Ierusalim, cel de dincolo de viaţă, cetatea luminei, care a 35 fost, este şi va fi în toţi vecii! Oricît de scumpă ne-ar fi ţara prin care-a umblat Domnul nostru, oricît de dragă ţarina atinsă de picioarele lui, oricît de iubită apa peste care a
umblat — cetatea cerului unde el stă de-a dreapta Tatălui e totuşi iubirea noastră cea dintîi şi dorul nostru cel mai mare. Catolicii au uitat Ierusalimul de sus pentru Ierusalimul de jos. Au uitat pe Domnul pentru mormîntul Domnului. 5 Şi pe urmă au uitat mormîntul pentru faptele lumii şi pentru ispitele din toate furtunile şi de la toate răscrucile. Şi păcatul acesta nu se iartă.
doamna
Bărbatul meu, bărbatul meu a căzut acum zece ani sub io   porţile Ierusalimului, şi n-a fost catolic. A fost creştin. Destul pentru a se alătura la oastea cruciaţilor.
ghenadie
Sfîntul Mormînt s-a făcut izvor de erezii! Cît despre cruciade — pînă acum nici una n-a dus la cer. Iar vreun 15 folos pentru suflet nicidecum — nu văd —. Dimpotrivă, ceea ce sufletul poate să dobîndească prin ele e întrecut de ceea ce poate să piardă. Mai cu seamă acum, că nu e vorba de oameni, ci de copii nevîrstnici.
doamna
20       Ce vreţi să fac? Ce pot să fac?
ghenadie
Măria ta, trebuie să punem capăt netrebniciilor lui Teodul. Acum e la biserica de alături. Umblă cu o icoană din care Isus cheamă cu mîna: Lăsaţi copiii să vină la mine. Treabă
25 de măscărici de iarmaroc, dar nu de călugăr. Şi umblă pretutindeni, vine, pleacă, iese, se-ntoarce, cînd într-un cătun de munte, cînd în cetate. E hîd şi vorbeşte-n şapte glasuri, după cum cer împrejurările şi după cum îl îndeamnă vicleşugul. Şi, păcătos cum e, amestecă ce e cu ce nu-i şi tulbură
30 mintea copiilor. Celor mari le spune că sfîrşitul paginilor se apropie, deoarece din cei 666 de ani ai fiarei din apocalips au trecut 600. O învîrte şi-o întoarce, şi la orice — are gata răspunsul, parcă ar cînta numai antifonul în strană.
dascălul
35 Măria ta, cînd dă ciuma în alte cetăţi — ce faci? închizi porţile şi descînţi vîntul spre alte vămi. O boală ne ameninţă
142
143
şi acum, care nu se ia din vînt, ci din lumină, şi din ochi în ochi trece de la copil la copil. Eu n-aş mai îngădui micilor cruciaţi să-şi depene drumul prin cetatea noastră. Boala sufletului e molipsitoare ca şi aceea a trupurilor.
5 ghenadie
Ce suntem noi? Trebuie să treacă prin porţile noastre toată pleava Apusului ? De-o sută de ani şi mai bine — nu mai scăpăm. Pe-aici trec toţi vîntură-ţară! Toţi rătăciţii! Toţi lunaticii!
10 doamna
Crezi că tocmai eu trebuie să le schimb drumul? Năvălesc toţi spre noi cu apele Dunării. Să mă împotrivesc? Cu ce? N-am fost făcută să apăr cu mînile mele ziduri, case şi turnuri şi nici pentru treburile obşteşti, cu care am rămas 15   o dată cu moartea stăpînului şi domnului meu.
ghenadie
Nu mai ai încredere nici în sfetnicii care îţi stau alături,, Măria ta? Ţi-am fost credincioşi ca nişte semne şi stîlpi de pus în poartă.
20 doamna
Sfetnicii! — Uşor e să ai sfetnici, dar mai greu să alftfi între sfaturi.
ghenadie
Atunci — nu mai spun nimic.
25 doamna
O spaimă aşteaptă în mine — mai am liniştea să cîntă-resc? Tremur îngrijorată şi Cuvioşia ta te superi. Gîndul îmi umblă vîrtej negru prin cap. Şi voi îmi cereţi să iau hotărîri — de la ţară la ţară, de la credinţă la credinţă, de la puter© 30 la putere! Dacă nu le iau, ce ne aşteaptă? — Dacă le iau, cu ce mă împotrivesc? Nu sunt limpede să pot gîndi, şi inima îmi bate — îmi bate — şi nu mai pot cumpăni!
ghenadie
Spaima şi înţelepciunea nu prea fac casă bună împreună. 35   Cu aceasta am spus ce-aveam de spus. Mergem, Dascăle?
144
dascălul
Mergem.
doamna
Nu mă lăsaţi aşa! Voi nu vedeţi cum mă zbat şi mă; 5    frămînt? Vorbiţi-mi mai departe! întăriţi-mă! Rămîneţi aici,, staţi aici — vorbiţi-mi, vorbiţi-mi întruna pînă mă redobîn-desc! Ajutaţi-mă!
ghenadie
Degeaba, sfatul bun găseşte urechi înfundate. Vorbele nu 10    mai ajută. Poate vor ajuta întîmplările.
dascălul
Zi mai degrabă: să ne ferească Dumnezeu!
doamna
Voi ziceţi că minunea aceasta... că nebunia aceasta... 15   e ca o molimă ce se ia de la copil la copil — şi ziceţi că Teodul călugărul e o primejdie — sau un căpcăun, sau poate-însuşi diavolul — vreau să mă desluşesc — vreau să mă limpezesc — şi-atunci facă-se voia voastră.
Se uită îngrijată în jur 20        Unde mi-e băiatul? Cine 1-a lăsat să iasă?
dascălul
O fi ieşit cum iese în fiecare zi.
ghenadie
De copilul tău, Măria ta, nu trebuie să fii aşa de îngrijată. 25   Nu s-a putut întîmplă nimic. Suntem încă toţi aici şi nu dormim. Cetatea are ziduri şi straja nu e oarbă. Nu de el e vorba,, ci de toţi ceilalţi copii.
doamna
Unde mi:e băiatul? Nu ştiţi că peste noi pluteşte un 30   nenoroc ? Nu ştiţi că în casa aceasta — nu ştiţi că aici — din tată în fiu — scapă cîte un erete din turnurile casei, cîte un erete sfînt menit să fie ars de luminile cerului?
Intră Radu, simplu, transfigurat, cu o haină pe braţ.
i45-
SCENA VII Aceiaşi, Radu
doamna speriată
Radu — ce-i cu tine ?
ghenadie şi dascălul
se uită uluiţi unul la altul.
doamna
De unde vii, Radule?
radu
Am fost — am fost — cu copiii — la călugărul — Teodul.
La Teodul?!!
La biserică. Radule!
doamna
ţipă
radu liniştit şi ireal
doamna radu
Dimineaţă plecăm toţi copiii la Ierusalim.
doamna
Unde? Cu cine? Radule!
radu
Nu te speria, că-i păcat, mămică!
Pe braţ ce ai?
doamna
radu
Teodul călugărul — ne-a dat haine de cruciaţi!
25
doamna
Nu, nu!!
îi smulge haina şi-o aruncă în cămin. RADU
5 Mamă, ce faci? Mamă, e păcat! Mîne plec — nu te speria — nu plec singur — mai sunt şi alţii.
doamna se îndreaptă, aspru
Părinte, dă poruncă! Opresc pe Teodul călugărul, subt 10   pedeapsă de moarte-1 opresc... să mai puie piciorul în cetate ! Ostaşi să-1 însoţească pînă la hotar. Alţi ostaşi să facă cerc în jurul grajdurilor în care se odihnesc micii cruciaţi. Să nu ajungă nimenea în atingere cu ei!!!
ghenadie
15        Voi da porunca mai departe, Măria ta!
Iese cu Dascălul.
SCENA VIII Doamna, Radu
radu
20 Mamă, uite, uite, mamă — haina nu s-a aprins, focul s-a stins subt ea. Călugărul Teodul ne-a luat jurămîntul crucii. Am ridicat mînile — şi am jurat.
Ridică haina.
toamna
înlemnită.
radu
Mamă, în haina aceasta voi intra în Ierusalim!
doamna se uită la el fără glas.
147
ACTUL AL DOILEA
Aceeaşi cameră în castel.
SCENA I Doamna, 'întîiul servitor doamna
la masă
Toată noaptea — de la uşă la fereastră, de la fereastră la uşă. înainte, înapoi, în cerc, în dungă. Am deschis fereastra: cîntecul copiilor. Am închis fereastra: cîntecul copiilor. Mi-astup urechile, acelaşi cîntec — trist, lung, nepămîntean — ca o chemare din somn, ca un drum spre moarte.
Pauză.
Copiii au plecat?
servitorul
Cari copii?
doamna
Cei sosiţi ieri.
servitorul
Au plecat în puterea nopţii. Au fost călăuziţi pe uliţi ascunse pînă dincolo de ziduri. Nici un pas nu s-au auzit. Nimenea nu i-a văzut. Cetatea dormea.
doamna
Alţi cruciaţi nu intră în cetate — ai înţeles ?
servitorul
Suntem numai ochi şi urechi.
doamna
Aşa vă vreau: ochi şi urechi.
Se gîndeşte
Dar Teodul?
5 servitorul
E păzit de ostaşi.
doamna
Ha, lasM Paza asta! După cele întîmplate aseară nu mă mai bizui pe ostaşi. Doamna nu mai are ostaşi. Doamna e: 10    singură. Trebuie să se apere singură.
servitorul
Doamnă, între călugării care mînă copiii trebuie să fie şi leproşi — altfel nu pricep de ce-şi caută sfîrşitul -~ îşi vor zice: n-avem ce să pierdem — ,dar de dobîndit mai e încă 15 viaţa de veci! Şi de blestemaţi ce sunt ar fi în stare să mînjeasca cu suc de lepră toate porţile de la toate casele — din răzbunare că nu le dăm copiii cetăţii!
doamna cu gîndul aiurea
20        Aţi tras punţile castelului?
servitorul
Punţile sunt trase. Nu poate intra nimenea în castel,
doamna
N-am dormit toată noaptea.
25 servitorul
Nici noi, Măria ta.
doamna
Toată noaptea a umblat cineva prin. castel, cu paşi marfc şi cu umbră înaltă.
30 servitorul
Am fost noi, Măria ta. Paznicii!:
149*
doamna
1«!„?U' N"tV/ost.voi' A fost jurămîntul! Jurămîntul copilului a umblat prin castel - şi-a încercat toate uşile.
servitorul
Noi n-am văzut nimic.
Radu ce face?
Numai ce s-a trezit.
doamna
servitorul
doamna
poartă
Lasă-mă acum, dar rămîi în prag. Cine face de pază la
servitorul
Cel poreclit Biciul Diavolului.
Pune zece ca el!
doamna
servitorul vrea să plece
doamna
Stai!
Se duce ia fereastră Copiii au plecat? Cine sunt cei ce se sîrguiesc pe uliţă?
servitorul
se duce la fereastră Ăştia-s de-ai cetăţii, Măria ta.
doamna
S-au şi îmbrăcat?
servitorul
Aşteaptă semnul lui Teodul!
doamna
Ha, le trimit capul lui Teodul I — Şi mamele ce fac de-i lasă să umble aşa? Şi taţii?
servitorul
5        Mai tari copiii decît părinţii.
doamna
Dă poruncă — să-i împrăştie! Dar tu rămîi în uşă.
servitorul vrea să iasă.
10 doamna
Teodul s-a sumeţit aseară că — ha-ha-ha! Las' — nu-i* nimic. Punţile sunt trase?
servitorul
Măria ta — nici o grijă! 13 doamna
Nu, n-are să vie! — Toată noaptea n-am dormit — numai o clipă am aţipit in picioare şi-am visat —.Cîntecul copiilor îmi sună în urechi. I-am visat — era parcă un cîmp cu mii de gropi şi copii cu miile se coborau în morminte —
20 cîntînd. Şi iar m-am trezit. Am spus copiilor de ieri să se roage pentru noi la Ierusalim şi le-am dat adăposturi în grajduri. Şi nu i-am lăsat să se odihnească nici două ceasuri şi i-am scos din grajduri silindu-i să plece iar în puterea nopţii! Trebuia să-i fi lăsat cel puţin să doarmă pînă dimi-
25   neaţa. Acum le tot aifd cîntecul.
servitorul
Nu era timp de pierdut!
doamna
Nu era — nu era! Du-te acum!
30 servitorul
iese prin dreapta.
151»
doamna singura, pune capul pe masă. Teodul intră încet prin uşa din stînga. Doamna înalţă capul speriată.
SCENA II Doamna, Teodul doamna
Cine eşti? Cum ai intrat?
teodul monoton
Eu îmi zic: eu. Măria ta ai vrea să fiu nimenea,. Pentru ceilalţi oameni sunt o fiinţă între astea două. Ceva mai puţin decît o făptură, ceva mai mult decît nimic. Teodul călugărul!
■13 doamna
se ridică
Ai un nume cam lung, Teodul, mai lung decît răbdarea mea! Nu mai sunt la adăpost de jocul tău — nici în castel? Pînă cînd? Aseară te-ai sumeţit faţă de oamenii mei şi .20   împotriva poruncii mele — că nu vrei să pleci. Mai mult. Te-ai lăudat că astăzi intri în casa mea. în pofida paznicilor.
teodul
De ce te miri, Măria ta? Nu mi-am ţinut cuvîntul? Sunt aici. Ai poruncit să se tragă punţile ca să nu pot intra. Cas-
25 telul stă în inel de apă. Şi totuşi am intrat. Ai uitat că cetăţile au şi intrări ascunse ? întocmai ca sufletele. Se miră cu uitătură lungă oamenii după mine şi mă întreabă: cum intri în sufletul copiilor ? — Nu ştiu cum intru. Fac un pas şi sunt înăuntru. în suflete, ca şi în cetăţi. Intru pe unde ochiul mă
30 îndrumă.
doamna
Da, ochiul despre care se vorbeşte. Un al treilea, în creştet!
152
teodul
Să-mi ridic gluga să-1 vezi ? — Ha! Am plîns mult în viaţă şi n-am rîs niciodată, dar asemenea vorbe ar putea să-mi aducă un hohot în gură. Măria ta, căpcăunii sunt foarte 5   rari astăzi şi cei care mai sunt nu cred că s-au făcut călugări.
doamna
Ai fost văzut în acelaşi timp în şase sate deodată.
teodul
Cu alte cuvinte, întrec pe Necuratul. E adevărat. Suntem 10   astăzi pe pămîntul creştinătăţii o mie şi atîţia de călugări, toţi purceşi întru acelaşi gînd. Flăcări călătoare scăpate din mînăstiri! Şi fluturăm steagul pentru mormîntul lui Dumnezeu, ca Petre Eremitul, pretutindeni, prin ploile cerului şi prin văile oamenilor. S-ar zice că cel dinţii călugăr care a 15   pus crucea în mînile cavalerilor s-a despicat în două în fiecare biserică prin care a trecut. Şi din unul s-au făcut doi, din doi patru, din patru opt, şi turmă din fiecare. Şi turmele tot cresc din despicare în despicare de peste un veac. Astăzi oamenii stau şi se miră că acelaşi călugăr a fost văzut în 20   şapte sate deodată. Suntem toţi unul şi acelaşi şi aproape fără de număr! Unde-i puterea ce ni se va împotrivi?
încet
Măria ta, suntem la un nou cap de pod şi în ajunul unei noi mîntuifi. Copiii lumei noastre — au pornit spre
25 soare-răsare. îi văd treci nd rîuri cu poduri şi munţi fără poduri, îi desluşesc prin codri şi peste măguri, străbătînd gheţarii aşezaţi între miazănoapte şi miazăzi şi apa închisă între apus şi răsărit. Toate riurile şi-au potrivit mersul ca să le arate drumul, şi copiii umplu toate văile. Vin pe Rin în sus şi pe
30 Dunăre în jos, zile şi săptămîni în şir tot coboară, pe Ron şi ■ pe Vistula, pe Elba, pe Tisa cea albă, pe Murăşul moaie şi pe Cerna.-noastră de totdeauna. Şi apele luminează în noapte parcă s-ar fi coborît pe pămînt rîul de lapte de sus. Sunt copiii noştri, sunt copiii voştri, toţi purceşi spre acelaşi
35   pămînt, peste care a doua oară o stea s-a aprins!
doamna
Steaua încă n-am văzut-o, dar pămîntul îl ştiu. Cîţi cavaleri şi-au aruncat pe el încălţămintele ca să nu se mai
153
întoarcă apoi niciodată! ? — Călugăre Teodul, vreau să isprăvim repede! Nici în şoaptă — şi nici cu ochiul rău! — Ce dobîndă visezi?
TEODUL
Dacă vrei să vorbesc mai tare, vorbesc. Credeam că urechile închise aud mai bine şoapta decît cuvîntul. Şi dacă nu vrei să-mi mai vezi ochii, iacă îi închid.
DOAMNA
Pentru ce-ai venit?
TEODUL
Ostaşi mi-ai dat să mă ducă pînă la hotar şi sunt aici. Tot aşa cum mă vezi voi pleca astăzi cu copiii cetăţii la Ierusalim!
DOAMNA
Asta vrea să fie o ameninţare.
Asta e o hotărîre!
TEODUL
DOAMNA
Să lăsăm glumele. Te-am întrebat: de ce eşti aici? Sunt fată de furat? Sau copil de luat? Şi de cînd se intră fără întrebare la stăpînii cetăţilor?
TEODUL
Ţi-am trimis vestea de aseară că vin.
DOAMNA
Cinstea ce mi-o faci e mult prea mare! — Ei, ce pofteşti — frate cu glugă roşie ? — Ascult. Dar nu aşa! Deschide ochii!
TEODUL
* +*DeiCÎÎ\d fiii lui Adam au Prins să se înduşmănească s-a™ întîmplat lupte multe între oameni, Dar toai^uTTpeilS bunuri din lumea aceasta. Pentru pămînt mai gra Etru turme mai mari, pentru comori mai de preţ, peSru frum™
seţi mai rare. S-a vărsat sînge pentru blestemaţi doritori de putere şi pentru neputincioşi încăpăţînaţi întru putere. S-a irosit viaţă multă pentru cetăţi şi ţări, pentru aur şi vremelnic gînd, dar niciodată, ca acum, pentr-un mormînt!
5 DOAMNA
Da, cruciadă după cruciadă s-a pornit pentr-un mormînt. Şi cruciadă după cruciadă s-a topit în nisipul deşertului. O mare mîhnire s-a coborît peste noi femeile şi o neîncredere s-a sălăşluit în noi toate, dar cel puţin credeam 10 sfîrşită această poveste. Ce alte rătăciri mai cunoşti spre aceeaşi ţintă ucigătoare ? Ţii cu tot dinadinsul să fii pomenit şi tu printre călăii creştinătăţii?
TEODUL
Rătăcirile de pînă acum ne mai arată un drum, singurul, 15   cel din urmă, liturgic curat, neîncercat!
DOAMNA
Cruciadele cu oameni întregi, cu oşti înalte, cu cavaleri încercaţi — au sîng^rat fără rost şi fără izbîndă. Nu cumva îţi închipui că vor putea îndeplini copiii ce n-au putut pă-20   rinţii ?!
TEODUL
De oameni întregi vorbeşti? De oşti înalte? De cavaleri încercaţi? Să nu ne mai înşelăm singuri, Măria ta! Poate să fie om întreg fără de suflet întreg? Oaste înaltă fără de suflet
25 înalt ? Un har a plutit peste noi, şi nu ne-am arătat vrednici de el. Am fost chemaţi să ne mîntuim prin faptele crucii, dar noi am răstălmăcit chemarea, şi harul s-a mutat de la noi. Măria ta, să nu mai vorbim despre părinţi, că mi se umple gura de slnge amar cînd mă gîndesc la noi, părinţii.
30 La Ierusalim nu se porneşte cu pofte şi gînduri de oameni încercaţi, la Ierusalim se purcede ca spre vis şi moarte. Amin, amin, de nu vă veţi întoarce să vă faceţi la fel cu copiii, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu! Copiii sunt neîmpliniţi ? Cine a spus ? Nu sunt ei totul, dacă şi cei vîrst-
35 nici trebuie să se facă asemenea lor ? Ce sunt puterile noastre mistuite pe lîngă darul ce li s-a dat lor? Ei sunt aleşii, noi osîndiţii. Slăbiciunea lor e tăria cerului. Stîngăcia lor —- voia Domnului. Bîlbîitul lor — graiul îngerilor. Lor li se dă prin har ce nouă nu ni se dă prin nici o vrednicie! Cine li se va împotrivi ?
155
DOAMNA
întreabă-te însuţi şi răspunde-ţi singur. Cumpăneşte încă o dată tot ce spui ca să nu te pierzi în închipuiri primejdioase. Cine li se va împotrivi? Cei ce au tăiat drumul... 5    cavalerilor şi le-au împrăştiat oasele!
TEODUL dă din cap
Da, cei ce au tăiat drumul... cavalerilor! — Cavaleri le zici ? Zi-le mai degrabă pe nume.     Zi-le făcători de rele,
10 călcători de jurămînt, tîlhari de drumul mare, nestatornici ca vîntul, schimbăcioşi ca norocul! — că nu păcătuieşti cu nici una din ocări.— Aceasta fu oastea plecată la Ierusalim să întemeieze cetatea lui Dumnezeu pe pămînt. — Prăpădul era de aşteptat — şi precum vezi — oasele lor nu mă înspăi-
15 mîntă.
DOAMNA
înfrângerea păcătoşilor nu ţi-e destul. Vrei să mai arunci acum şi nevinovaţi în aceeaşi pierzanie!! ?
TEODUL
20 l-arunc, dar nu în pierzanie, ci-n biruinţă, Măria-ta! Cavalerii şi-au făcut tron din Sfîntul Mormînt şi s-au dat desfrîului fără de leac şi fără de margini, dar copiii nu vor greşi şi copiii nu vor cădea! Visul cavalerilor s-a înecat în sînge şi duhul lor s-a stins sub comori. Copiii lumii vor ridica
25 iarăşi visul din pulbere! Numai ei mai pot să cucerească mormîntul pierdut, copiii curaţi, luminile vii, sfinţii mici şi fără de moarte! Un mers din minune în minune va fi drumul lor! Nici o spadă nu se va scoate din teacă, nici un arc nu se va întinde, nici o suliţă nu va răni. Ei vor trece cîntînd prin
30   fundul mării, ca un alt popor scos din ţara tenebrelor.
DOAMNA
Oh, Doamne, copiii, copiii, copiii! Se vor prăpădi de fier şi de boale toţi copiii!
TEODUL
35 Decît să se piarză cum ne pierdurăm noi mai bine să se stingă toţi subt zidurile Ierusalimului! Dar nu, copiii nu vor
156
pieri. Noi suntem umbre şi sfîrşit, ei sunt sortiţi să se ridice şi să poruncească! Minunat şi de-a pururea pomenit va rămînea acest leat în care copiii schimbă în fapte deznădejdea părinţilor! Ascultaţi, oameni, vestea şi vă-nchinaţi! 5 Au pornit cu crini în gură spre Ierusalim toţi copiii, ascultaţi, oameni, vestea şi vă rugaţi!
DOAMNA
Vorbe, vorbe ticluite, zdrenţe de predici — aici vorbiţi frumos, pe urmă o luaţi cu blesteme! N-am văzut ieri un 10   pater ţiind copiii din urmă cu ciomege şi sudălmi?
TEODUL
Ţi s-a spus că am fost văzut în mai multe locuri deodată şi poate e drept — dar acel pater, Măria ta, n-am fost eu!
DOAMNA
15 Lasă-mă, lasă-mă! Nu vreau să te mai aud. Tu n-ai suflet, vorbeşti, dar n-ai suflet.
TEODUL
Nu, Măria ta, n-am suflet. Un călugăr n-are suflet. Eu nu sunt decît unealta unui gînd, aspră şi crudă unealtă, alt 20   nimic. Suflet mai au astăzi numai copiii! Eu nu mai sunt copil. Eu sunt pierdut.
DOAMNA
Teodul, tu eşti un om sfîşiat şi chinuit.
TEODUL
25 Nu sunt om, Măria ta. Călugării nu trebuie să fie oameni. Sunt flacără într-un trup biciuit.
DOAMNA
Teodul, eşti îndrăcit!
TEODUL
30 Draci trebuie să fie călugării, draci care cred în Hristos şi nu mai trăiesc decît pentru copiii lui. Ah, vreau să-i văd — vreau să-i văd în ţara făgăduinţei împărţiţi în douăsprezece seminţii după toate semnele cerului!
157
DOAMNA
lică!
De aici nu vei lua pe nimeni! _e
TEODUL
5        Cetatea voastră e creştină!
doamna
Stareţul şi călugării noştri nu vor crucii le! într* Koroade s-a ivit acest nou eres — un eres ca multe a-tei:, dar mai rău decit toate! Mai ai ceva de spus ?
10 TEODUL
De nu ţi-a fi cu supărare, da. Ştiu că cei ce te slujesc au îngrămădit ponoase multe pe capul meu, dar sunt eu de vină că stareţul şi călugării voştri se gîndesc numai la ospăţul Crăciunului, şi nu la faptele crucii?
15 O larmă s-aude afară în repede creştere.
DOAMNA
se duce la fereastră. Strigăte de afară: Teodul! Teodul! Teodul! Auzi? Te cheamă. Copiii te strigă, părinţii te vor! Ai
20
venit să sapi prăpastie între copii şi părinţi!
TEODUL
Nu Domnul a spus ? „N-am venit s-aduc pace pe pămînt,. ci sabie! Şi-am venit să ridic pe fiu împotriva tatălui săuy şi pe fiică împotriva mamei sale!"
De afară: Teodul, Teodul!! 25 DOAMNA
Ai intrat aici ca să scapi de furia mulţimei.
TEODUL
Nu de asta am venit. De-aici plec fără paznici. Dacă trebuie merg şi în împărăţia de jos fără paznici. Şi, în vreme 30   ce ei urlă, de undeva, din turn, se va da semnalul plecării. Atîta ştiu, şi numai atîta se va întîmplă. N-am mai văzut norod înfuriat? Nimenea nu se atinge de călugărul Teodul.
DOAMNA
Atunci du-te: ia-le copiii!
TEODUL
Pe aceia nu-i cer de la nimenea. Nu pentru copiii celor-5   lalţi am venit.
DOAMNA se clatină
Dar pentru ce?
TEODUL
io Mai este aici între aceste ziduri — o umbră vie — o inimă pe care-o ţin în mîni — un copil care vrea să vie cu mine! Şi muma lui a pus zăvoare şi lacăt pe uşi! Am venit să spun mumei că de la o clipă la alta se va da semnul plecării.
DOAMNA
15 sughiţînd
Nu, nu! Mi-am pierdut stăpînul, să-mi pierd şi copilul?
TEODUL
Ce e pierdere aici — e cîştig în cer. Dobîndindu-1 aici — îl pierzi dincolo. între cer şi pămînt numai nebunul alege 20   pe cel din urmă.
DOAMNA
Nu, nu! Lasă-mă! Ce vrei? Niciodată. Slobod punţile — să intre norodul!
TEODUL
25        Mă închin în faţa mumei, dar vezi — de-acum copilul nu mai e al ei, ci al jurămîntului!
DOAMNA
Al jurămîntului? Cine i-a născut? Cine 1-a încălzit, cine 1-a hrănit? Iei jurăminte de la copii? Asta-i nemernicie şi 30   fărădelege. Să isprăvim! Vreau să ştiu cine e stăpîn aici! Străinul sau eu ?
158
159
TEODUL
Măria ta sau eu? Mai ai vreo îndoială? Un călugăr nu e nicăiri străin.
DOAMNA
5        Ha ! Un călugăr e pratutindenea — stăpîn ! îndrăzneala ta nu cunoaşte nici o margine!
TEODUL
Nici o margine, numai o ţintă!
DOAMNA
10 Lumină de totdeauna, Maică Precistă, astupă-mi urechile şi scoate-1 din nesocotinţă! Nu, nu se poate! Cine m-a înnebunit? — Doamne — Doamne, ce ne rămîne? Fă, Doamne, să nu ne plece copiii! în ce chip li se va arăta Bohemot calul de apă şi Leviatan crocodilul? Cu ce înfăţi-
15 şare şi cu ce spaimă?! Isuse Hristoase, păzeşte copiii! Opreşte-i să nu-i spulbere vîlvătaia deşertului, să nu-i mă-nînce spinii şi fălcile fiarelor! Trimite, Doamne, mila ta peste ei!
Către Teodul
20 Călugăre, lasă-mă, ieşi! Din ce os eşti făcut ? Ce pîntec te-a născut? Dumnezeul tău nu e Dumnezeul meu! Al meu e lumină bună, al meu e blînd, al meu e apă.
TEODUL
Al meu e foc. Şi va topi oţelul şi porţile!
25 DOAMNA
Călugăre, lăsaţi-ne copiii, să se Închine şi ei apei ca mamele! Lăsaţi-ni-i să crească! Daţi-le răgaz să se împlinească, să ştie şi ei ce vor! Să li se întindă pasul cît suliţa,, să li se facă braţul cît arcul, să li se aprindă ochii ca stelele 30 gemene. îngăduiţi-le să-şi schimbe dinţii, să poată cel puţin să muşte pămîntul cînd mor. Lăsaţi-i să-şi schimbe glasul, ca să copleşească cu strigătul lor răsunetul zalelor. Porniţi cruciade cîte vreţi! Porniţi-le cu aceiaşi copii, dar peste zece ani.
teodul
Nu e timp de pierdut, Măria ta. Şi nu putem aştepta. Căci, iată — noi suntem înţelepciune stearpă şi vitejie fără izbîndă. Soarta noastră de la noi s-a mutat pentru totdea-5 una. Soarta noastră e acum în mîna copiilor şi-n jocul lor aprins şi înălţat. Bucură-te, Măria ta, că s-a mai găsit un drum spre matca vieţii. Fii, Doamnă, cum sunt copiii şi cum Hristos vrea să fii! Lasă-i dulce şi copilăreşte să purceadă spre marele joc care începe!
10 doamna
Mă lapăd de sminteala bisericii, dar nu de copil!
teodul
Copiii se lapădă de mame, dar nu de sminteala bisericii. Astfel sufletul mamelor se face singur de ocară. Mamelor,
15 părinţilor, învăţaţi credinţa de la cei mici! Cetele lor au şi început să treacă. I-aţi auzit şi i-aţi văzut, şi săptămîni multe îi veţi auzi şi-i veţi mai vedea. Nici o mamă n-a voit să se lapede de copil, dar copiii s-au lepădat de mame pentru Hristos. întîmplarea o să rămînă de pomină în toate izvoa-
20   dele şi va ruşina sufletul părinţilor din veac în veac.
doamna
Copiii sunt orbi şi tu eşti nebun!
teodul
Cu atît mai mare va fi minunea de vor ajunge la ţintă. 25   Şi vor ajunge! — Dă-le drumul, Doamnă, pînă nu e prea tîrziu! Astăzi ei pot încă totul, mîne vor fi şi ei ca şi noi, nişte făpturi fără nădejde pe ţărmurii harului!
doamna
Copilul! Copilul meu — nu, niciodată!
30 teodul
îmi pare rău că nu sunt stăpînul întunericului ca să te pot îndupleca. Vezi, dacă aş fi Necuratul ţi-aş cere copilul şi ţi-aş făgădui o împărăţie. Dar călugărul Teodul cere tot şi nu făgăduieşte nimic. Măria ta, eu nu ştiu dacă trupul meu 35   va mai învia după moarte, nu ştiu dacă focul veşnic mă va
160
m
arde sau dacă lumina mă va înălţa, dar atîta ştiu: copilul pe care crezi că-1 ţii va intra în Ierusalim I
doamna deznădăjduită
3        Nu,  niciodată! — Niciodată,  niciodată!  Ah, Doamne, pentru copii e uşor, pentru mame e greu!
teodul
Crezi că pentru mine nu e greu? O, cît e de greu, cît e de greu! Şi mi-e milă de toate mumele, că nu mai am somn 10   şi odihnă.
Rămas bun, Doamnă! îmi vine să plîng.
O, ce greu mi-e, Doamnă, dar nu pot altfel. Trebuie să plec. Şi trebuie să iau cu mine cuvîntul băiatului, trebuie să 15   duc cu mine jurămîntul copilului! Isuse Hristoase, tu n-ai avut mamă.
Iese prin stînga.
doamna sună.
20 Intră întîiul servitor.
SCENA III Doamna, Servitorul
doamna
agitată
25 Nu-i nimic, nu-i nimic. Acum a trecut. O să fie iar bine. A intrat cineva aici. Ce-a fost ? Fiară, călugăr sau scorpie ? — Bună dimineaţa!
servitorul speriat.
30 doamna
Da, bună dimineaţa! Unde ai fost?
servitorul
Lîngă uşă tot timpul!
162
doamna
Ce? — Oh, lasă-mă — Radu unde-i? — Să stea de pază straja la toate ieşirile!
servitorul
5        Am stat tot în uşă, n-am auzit nimic!
doamna
Teodul a fost aici. îl bănuiesc ascuns în vreo firidă de zid. Mi-a spus că Radu va pleca. Cum să-mi păzesc copilul?
servitorul 10 tace, cu privirile pierdute.
doamna
Păziţi ieşirile! Cred c-a intrat prin fintînă. Să nu mai bea nimenea apă din fintînă! Legaţi-1, ferecaţi-1! Caută bărbaţi care ascultă, sluji cari merg orbeşte, nu trintori şi 15    înfricaţi!
servitorul
Măria ta, îl vom prinde! Afară numai dacă nu împroaşcă foc pe nări. — Măria ta, de ce n-ai strigat ?
doamna
20 îşi duce mîna peste frunte
Da — de ce n-am strigat?
Servitorul iese.
SCENA IV Doamna, singură 25 doamna
Radu! — Nu! Nu se poate!
Se uită pe fereastră Copiii se adună! Mamele, taţii! Teodul a adus sabie între ei!
30 "     Se duce la iccana Precistei
Maică Precistă, tu mă ştii, tu înţelegi ascultînd cu îndelungă răbdare, tu mă ierţi. Păcătoasă ce sunt, vin să
163
[
mă-nchin, rin să mă rog. Tu te-ai bucurat de copilul tău cînd a fost mic şi l-ai găsit între cărturari şi ţi s-a luminat | inima cînd a ridicat apa la gură spunîndu-i să se schimbe în vin, şi-ai lăcrimat de bucurie cînd şi-a arătat puterea vin-
-5 decînd vii şi înviind morţii. Maică Precistă, vreau să mă bucur şi eu de al meu! Vreau să mă bucur de el aşa cum e şi nu doresc să facă minuni! Răstignească-mi-1 cînd o fi şi al meu mare, cum a fost al tău! Nu cere mamelor să sufere mai mult decît ai suferit tu. Cum o să-şi ducă crucea micii
10 noştri Hristoşi ?! Fă-mi dreptate păzindu-mă. I-am încălzit inima cu gura mea, nu lăsa bruma să i-o îngheţe. Cum o să doarmă pe pietre ? Cum o să-şi înfrunte aproapele ? Cum o să mînce neghina cîmpului, cum o să bea ploaia văzduhului? Ingăduie-i, Maică Preacurată, să crească! Cînd va fi înalt j
15 de va ajunge cu capul la candela ta, atunci să pornească. Atunci ţi-1 dau. Că va fi om, şi va şti ce trebuie să îndrăznească! Pe mine mă va uita de dragul Mormîntului, şi-şi va uita iubita de dragul tău. Vreau să ţi-1 dau cum se cuvine: cu umeri de arhanghel. Lasă-mi-1, nu mi-1 lua! Să ţi-1 aducă pe j
20 scut şi suliţi cînd o fi mare, dacă vrei, dar nu acum. Acum sîngele lui e încă sîngele meu, căldura lui — căldura mea! Născătoare de Dumnezeu, apără-mi-1 de Ierusalim încă vre® cîţiva ani, şi-atunci ţi-1 dau pentru totdeauna, pentru viaţă şi moarte — amin!
25 Intră servitorul. |
SCENA V Doamna, servitorul
servitorul
Măria ta, nici urmă de călugăr! Pe scări nu s-a auzit nici 30 un pas. Am păzit toţi toate ieşirile. Numai în fintînă tremură apa. Punţile castelului sunt trase, precum au fost. Rîul curge în jurul zidurilor. Nu s-a văzut nici o umbră. Se pare că îa j clipa cînd a ieşit de-aici călugărul Teodul s-a cufundat în pămînt. Sau poate nici n-a fost aici. Poate numai ţi s-a părut, 35   Măria ta!
doamna
Mă fură vedeniile? Numai mi s-a părut? Mie?
servitorul
Mă ierţi, Măria ta, se-ntîmplă uneori. Şi mie mi s-a năzărit eîteodată. Mai vîrtos după nopţi de neodihnă.
doamna
5        îl cunoşti pe Teodul?
servitorul
îl cunosc, Măria ta.
doamna
Eu nu l-am cunoscut. Intîia oară astăzi l-am văzut. N-am 10   arătări. Nici bineţe n-a dat. A intrat. Vede ce nu se vede. Aude ce nu se aude.
servitorul
Nu vreau să zic. Dar Măria ta ai fost toată noaptea în grea tulburare, din spaimă de multe ori ţi se arată. Pe urmăr 15   nu ştim toţi? Teodul e păzit în cetate de ostaşi.
doamna
Nu mai cred nimic. Teodul a fost aici, cu cuiburi de painjeni şi cu mucegai pe glugă. Este vreo intrare ascunsă care răspunde în fîntîna castelului?
20 servitorul
în fîntină se vede o gaură, dar unde răspunde în afară nu se ştie.
doamna
Vezi, nu se ştie. Poate este cineva care ştie.
25 servitorul
Pe ganguri se simte ca un miros de pucioasă.
doamna
A fost aici sau n-a fost ?
servitorul 3€ face cruce
Măria ta, poate-i mai bine să nu mai vorbim.
164
Şi unde-i acum?
doamna
servitorul
In turecii oamenilor nu ştii niciodată ce se ascunde. Lui 5   Teodul încă nu i-a tras nimenea turecii.
doamna
Radu, Radu! Cum îl apăr? — Spălaţi lespezile de-aici şi locul unde a stat Teodul!
Afară larmă în-creştere.
i0 servitorul
se uită la fereastră
Copiii gata de plecare. Mamele plîng. Taţii strigă. Teodul apare între ei — cu crucea.
doamna
*5 se duce la fereastră
Aşa e cum 1-am văzut, ll păzesc ostaşii? Unde sunt ostaşii? Le scapă ca apa printre degete. Cum a intrat? Cum a ieşit? Doamne, copiii...
De afară strigăte, ţipete, urlete. 20        Nu mai vreau să văd nimic! Aşa — acum.
Se-ntoarce.
Acum.
în încordată aşteptare 25        O să-1 spintece! Acum!! — Acum! — Ce-i? Unde-i ţipătul?
servitorul
uitîndu-se pe fereastră
Copiii se smulg din mînile mamelor, se duc în calea lui 30 Teodul!
S-aud strigăte: Teodul! Teodul!
Oamenii s-apropie de el cu furci. Acum se opresc. Teodul merge spre ei.
166
doamna
Unde sunt paznicii ? Nimenea nu-mi mai ascultă poruncile ? O cetate întreagă nu se poate apăra de-un călugăr?
servitorul
5        Toţi copiii au trecut la el.
doamna
De ce-1 lasă? De ce nu--? — Doamne, care legi furtunile cu poruncă, leagă şi tulburarea şi sminteala aceasta! Unde sunt sfetnicii? Unde-i stareţul şi dascălul? Cînd am 10   nevoie de ei — nu se arată!
15
25
servitorul
Năvală! Teodul e neclintit. Ridică o cruce în văzduh şi stă-n învălmăşeală — nemişcat!!
Şi acum?
doamna
Strigătele încetează. servitorul
Copiii îngenunchează. Mamele, taţii ca la un semn se dau la o parte. Călugărul trece printre ei.
20 doamna
Şi nimenea nu ridică... ?
servitorul
Nici un braţ nu se ridică! N-are nimenea putere împotriva
lui.
doamna
De-acum mîntuiască-se cine-o putea!
SCENA VI Doamna, Servitorul, Radu radu
30 intră pe uşa din fund ca un lunatic
Mamă — dă-mi hainele —- ajută-mă să mă îmbrac, că
acuma — plec.
167
Nici unul nu se mişcă. De ce staţi? — Ce vă uitaţi? — Nu ştiţi că acum e plecarea la Ierusalim ? Mamă, vreau să îmbrac hainele de drum — hainele pe care le-ai aruncat ieri în foc şi nu au ars. — Nu mi se întîmplă nici un rău.— De sar în foc, focul se stinge. De sar în apă, apa seacă.
Tăcere.
Ce aşteptaţi? Mamă, scoate hainele din scrin. Că altfel întîrziu şi nu se cuvine să întîiziu cînd e plecarea la Ierusalim.
doamna
Trezeşte-te! — Trezeşte-te, Radule !
radu
Mamă, de ce să mă trezesc? Că eu nu dorm! Mamă, mi-a prins cineva inima, şi e în mine ca un dor.— Mamă, parcă nu mai am mamă. — Parcă m-am născut în Ierusalim.
doamna
Radule, nu — nu te uita aşa! Radule, tu vrei să mă superi.
radu
Nu vreau să supăr pe nimenea, trebuie să plec.
doamna
Nu umbla aşa, Radule, că tu nu umblai aşa.
radu
; visprezece ani am stat la tine. Acum plec. Noi suntem numai oaspeţii mamelor. Nu te speria, mamă. Copiii de astăzi sunt numai oaspeţii mamelor.
doamna
Radule, ce-ai zis?
radu
Copiii cerului sîntem noi, mamă. Şi ne e greu, şi ne e bine. Aşa e astăzi — nu e uşor, dar e bine aşa.
doamna
Nu, Radule! Tu eşti al meu!
radu
Dacă tu eşti întîia lumină, sunt al tău.
doamna
Radule, eu sunt mămica ta.
5 radu
Dacă tu eşti Mormîntul, sunt al tău.
doamna
Radule, tu nu mă mai cunoşti?
radu
te Cînd mă întorc am să fiu mare şi-o să iau atunci din mînile tale toate grijile. Grijile tale şi grijile cetăţii, că braţul meu se va întări şi mintea mea se va lumina. Dar astăzi nu se cuvine să măgîndesc la întoarcere, astăzi trebuie să mă gîn-desc numai la plecare şi la drumul ce ne aşteaptă.
15 doamna
Nu vorbi aşa, că niciodată n-ai vorbit aşa.
radu
Vorbesc, mamă, vorbesc. Şi umblu, şi plec.
doamna
20        Radule, îţi vreau numai binele.
radu
Atunci dă-mi ce ascunzi: uite, hainele astea ţi le las că sînt de la tine. Dă-mi hainele celelalte, pe care le-ai închis. Mai mult ce pot să-ţi las ? Mînile nu ţi le pot lăsa, că trebuie
25 să duc suliţa. Picioarele nu ţi le pot lăsa, că trebuie să umblu. Să-ţi las gura mea şi ochii, dar cu ce vorbesc şi cu ce văd ? Nu mă pot lipsi de nimic. Mamă, nu mă uita. Numele meu aşază-ţi-1 sub inimă pînă mă-ntorc. De-acum sunt ostaşul Mormîntului!
30 Se duce spre scrin, scoate haina.
doamna
Radule, Radule, nimenea nu pleacă!
U9
li ia haina şi-o sfîrtică
Nu, niciodată!
RADU
Nu le sfîrtică! Nu, mamă, nu! E păcat! Lumină din lumină — sunt din pînza în care Hristos a fost învălit în mormînt! — Acum nu mai am haină!
Un dangăt de clopot.
DOAMNA ţipă
Semnul!
RADU
Lasă-mă, lasă-mă! Mamă îţi las tot, dar eu mă duc. Se duce la fereastră.
SERVITORUL
se aşază în fereastră, oprindu-1.
RADU
Toţi s-au adunat. Şi copiii de şase ani, şi cei de şapte, şi cei de opt, numai eu lipsesc.
Fuge spre uşă.
DOAMNA se aşază în uşă, oprindu-1
Nu, niciodată! —-Pe unde trec copiii, nenorocirile se ţin lanţ, şi fiecare zi adaogă o nouă verigă. Semnele rele se-nmul-ţese, apele seacă, şoareci călători năpăstuiesc pe urmele lor satele şi cetăţile!
Lasă-mă! Trebuie să plec!! Mamă — nu trebuia să-ţi spun că plec, trebuia să plec cum fac alţi copii, fără să-ţi mai spun, dar am voit să fiu bun cu tine, cum ai fost şi tu cu mine. In loc să fii mîndră că şi băiatul tău merge în lume. 5 Se luptă cu ea
Mamă, mă cheamă cineva mai tare, mă strigă cineva mai mare!
Intră al doilea servitor. AL DOILEA SERVITOR
io Măria ta, sfetnicii, stareţul şi dascălul ne fac semn să slo-bozim punţile ca să intre!
DOAMNA
Nu, nu sloboziţi punţile! Acum nu, acum nu! Pe fereastră se văd trecînd vîrfuril8 suliţelor.
15 RADU
Uite suliţele! Copiii pleacă! Şi eu plec, şi eu plec! Nu pot să rămîn, nu pot. Mamă, e păcat. Ce faci? Lasă-mă! Semnul, ai auzit semnul! ?
îşi rupe cămaşa
20 Pe unde? încotro? I-aţi văzut? Toţi au plecat. Mamă, inima! Inima mi se scurge pe subt uşă — şi prin ziduri. Inima! Eu sunt ostaşul Mormîntului! Mamă, mamă, mamă!
RADU
Dar o veste bună ca niciodată s-aude pretutindeni din cîntecul copiilor, şi semnelor rele le ţin cumpănă alte arătări. Pe unde trec copiii, orbii încep să vază şi şchiopii să umble»
Fuge iar la fereastră
Mă cheamă, mă cheamă.
Fuge iar la uşă
ACTUL AL TREILEA
doamna
Las', părinte. Mă apasă — uite aici Arată la gît
Şi aiei.
5 Arată la umeri
Mai scrii altă dată!
Aceeaşi cameră în casteL
SCENA I Doamna, Ghenadie, Dascălul
5 doamna
şade la masă, cu lacrămi mari pe obraz fără de a plînge..
ghenadie scrie într-o cronică
în luna prier leat 1212 de la naşterea Domnului nostru 1@   Isus Hristos copiii trecură prin cetatea noastră, şi aşijderea şi de la noi porniră copiii între şasă şi doisprezece ani.. De-aici au luat-o oleacă spre răsărit şi apoi spre miazăzi, căci aici drumul cruciaţilor se desparte de apele Dunării spre altă ţintă. Copiii toţi mergeau cîntînd şi nimenea nu i-a putut 15   opri, şi mumele umblau * despletite prin cetăţi şi întrebau în toate porţile, speriate şi zăpăcite. Şi unii copii mergeau dormind, iar alţii cădeau de cumplită oboseală; de-i întrebai, ei ziceau: noi n-avem somn. Şi copiii s-au tot dus şi s-au dus, şi nu s-au mai întors. O jumătate de an a trecut de cînd au 2©   plecat — şi acum parcă s-a lăsat peste toate domnia sfîrşi-tului.
dascălul
umblă misterios şi se uită la uşi, la grinzi,. Ia pervazul ferestrei
Măria ta, ce s-a ales de casa asta de cînd n-am mai dat 25   p-aci ? Toate uşile — roase pe margini, şi grinzile — şi pervazul ferestrei —, şi umblă şoarecii ca suveicile — şi s-aude un fîşîit pretutindeni — parcă ar da vîntul în frunză şi duhul rău în lemn.
172
ghenadie
Mi se opreşte pana şi mie.
doamna
tQ       Dascăle — nu mă pot apăra!
dascălul
se aşază într-un scaun
Gesta dei per francos — aşa numesc străinii faptele cruciaţilor. Vor putea oare numi şi drumul copiilor tot aşa? 15 Gesta dei per pueros! — Altă dată pe timpul acesta era bucurie mare prin podgorii, pe toate dealurile. — Zeii cu chip de ţap nu cereau asemenea jertfe, copiii se-mpodobeau cu viţă roşie.
ghenadie
20        <£e-i, Das@ăle, ţi-a trecut pofta de glume?
dascălul
Mi-a trecut.
doamna
Mai visez şi acum copiii noaptea — îi văd cu miile, parcă 25   m fa© mai mici — şi şoarecii au umplut castelul — şi trec noaptea pest@ patul meu suspinînd cu scîncete de copii.
$@ uită ţintă la candelă
Uite — s-a stins candela.
ghenadie
3§       Poate Maica Somnului a lăcrimat ca şi noi, o lacrimă a @ă«ut p@ feştilă şi a stins-o.
doamna
Părinte, ce-am păcătuit? Vine un sfîrşit. Pasărea neagră iar a vorbit: Doamnă, de laşi copilul să plece, se prăpădeşte pe drum; de-1 opreşti — se prăpădeşte aici.
Se ridică.
ghenadie
Linişteşte-te, Doamnă, copilul tău se va face iarăşi bine.
doamna
Nu, nu se mai face. Stă aci — şi nu mai poate să umble. Bine nu se mai face. Fiindcă l-am oprit. Fiindcă nu l-am lăsat. Fiindcă am închis porţile şi am tras punţile.
dascălul
Şi ploaia asta de toamnă ne-apasă aşa, fără capăt. A avut oare un început? N-a avut. Asta-i ploaia morţii, fără început şi fără sfîrşit.
ghenadie
Brumarul încă n-a văzut brumă. Numai apă rece care nu se-ndură să-ngheţe. Plugul nu iese. Boul zgribură în aburi. A trecut o veste galbenă prin sate, de care s-au ofilii toate mamele.
dascălul
Porumbelul Sfîritului Duh s-a schimbat în corb. Cine era să mai arate copiilor drumul ? L-aud croncănind — cronc — cronc — corbul Sfîntului Duh I
Intră Ioana Zănatica, strigînd la servitorul de afară: N-ai să mă opreşti! Eu, Ioana? Eu nu pot să intru?
SCENA II Cei de mai înainte şi Ioana
ioana
Ahe — Măria ta! Ţineţi zi de judecată? Iacă sunt şi eu aici la zi mare de judecată! Am venit şi eu -— păgubaşă şi martoră — să pîrăsc pe Teodul — că l-am văzut.
doamna
Pe Teodul? — Ce ţi-a făcut Teodul — Ioano?
ioana
Mi-a luat puiul de lup, Măria ta, puiul meu, pe care 3   părintele stareţ n-a vrut să mi-1 boteze! Şi dacă părintele stareţ n-a vrut — l-am botezat eu.
L-ai botezat?
doamna
ioana
10 Cu apă, Măria ta, şi l-am întrebat: te lapezi de Satana? Am scuipat de trei ori în iezer. Şi puiul şi-a arătat colţii şi-a zis aşa într-o doară: mă lapăd. îi părea rău, da'tot s-a lăpă-dat, că n-a avut încotro. — Măria ta, puiul se juca în jnepeni cu mine. A doua zi Teodul a trecut cu copiii prin pădure,
15 mi-a văzut puiul sub rădăcini şi i-a făcut un semn, şi puiul meu s-a luat după el. Măria ta, barem de şi-ar mai fi întors o dată capu\ dar nu! A plecat la Ierusalim. Şi de cînd a plecat — şipotul din pădure nu mai e bun, a putrezit toată apa şi-a făcut viermi.  Şi-acu'  am auzit  că toţi copiii
20 s-au prăpădit, şi atunci s-a prăpădit şi puiul meu. Măria ta, nu mai pot trăi. Cine se mai joacă în jnepeni cu mine ? Pîrăsc pe Teodul şi-1 blestem să nu mai aibă zile şi noroc. Şi de-o mai avea, să-şi bea norocul amestecat cu mătrăguna, că zilele mă-ngrijesc să i le număr eu. -
25 ghenadie
Linişteşte-te, Ioano. Teodul va trebui să dea seama la Judecata din urmă de toţi copiii.
ioana
O da el la Judecata din urmă, da' să dea şi aici!
30 doamna
Ce putem face noi, mamele, Ioano? Astăzi îndură multe toate mamele. Eu aici, tu în pădure.
175
IOANA
se tînguie
Măria ta, cînd mă trimiţi să dorm, somnul din cetini s-a dus. Cînd îmi dai să mănînc, un nod în gît mi s-a pus. Şi nu 5   mai pot înghiţi şi nicăiri nu încap.
Plînge cu un hohot trist şi închis.
doamna
Luaţi-o de-aici! Luaţi-o, nu mai pot s-o aud.
ghenadie
10        Vino, Ioano, vino!
ioana
Măria ta, Teodul! Teodul! El e de vină. De ce-a făcut semn puiului ? Că noi stam în codru şi n-am cerut de la nimeni nimic. Măria ta, Teodul s-a întors — s-a întors singur, l-am 15   văzut acum, cu glugă roşie în cetate, s-a întors la coliva morţilor! Măria ta, să-i faci judecata.
doamna
Călugărul s-a întorşi
ioana
2%        S-a întors! L-am văzut, fără copii. Lasă-mă, Măria ta — să-1 judec eu!
Plînge şi urlă Nu mă da afară! Că eu nu-s de vină!
25
dascălul
Vino, Ioano, vino!
ioana
De mine mu scapă! O să-i tai farmecele! De lupoaică nu scapă! O să răscol mamele toate! Să hotărască ele cine-i vinovat, dacă Măria ta nu vrei! Chem mamele — că şi Ioana-i 30   bună de ceva! Şi-aduc vîntul şi vuietul pădurilor peste voi toţi! L-aduc, l-aduc!
Oh, oh, mamele, unde sunteţi, mamelor? Vecino, copilul tău unde-i ? Cînd s-a auzit s#mnul, şi-a lăsat ulcica cu lapte
176
10
pe jumătate nebăut pe masă şi-a plecat — de şase luni ulcica-stă tot în colţul mesei — şi copilul nu s-a mai întors să-şi bea laptele! Şi copilul tău unde-i ? Şi-a lăsat codrul de pîne* pe cuptor, se mai văd şi acum urmele dinţilor în coaja uscată. Al tău unde-i? A plecat c-o întrebare la care n-a mai aşteptat să-i răspunzi. Şi ziua-noaptea răspunsul ţi se macină acum în cap ! Ridicaţi-vă, mamelor! C-a bătut ceasul! E o moarte-n fiecare curte, dar mortul nu-i! Morţii noştri plutesc pe ape sărate! Ridicaţi-vă, mamelor, că Teodul s-a întors! Treziţi-vă,, ridicaţi-vă!
Iese urlînd.
15
SCENA III Aceiaşi, fără Ioana
doamna
Fata asta nu minte.
20
25
ghenadie
Cînd o văd mi se pare că astăzi toţi oamenii trăim îm închipuiri bolnave, ca şi ea. S-a dus somnul din cetini, şi ne dor toate cele, capul, mînile, inima. E ca o apăsare în noi şi nu mai găsim cuvintele şi gîndurile se învîrtesc în ţeastă — şi urlăm cu mamele şi cu Ioanele după copiii şi puii de lup plecaţi la Ierusalim!
doamna
Teodul s-a întors! Aţi auzit?
ghenadie
Nu ne putem bizui pe vorbe. Dac-a venit va răspunde' de toate. Măria ta, n-ai alte griji? Bucură-te că băiatul tău, n-a plecat şi nu te mai munci!
doamna
30 Copilul meu n-a plecat? — Mai © întreg, ca să mă bucur? N-a plecat dintr-o dată, dar a plecat pe rînd. Intîi i s-au dus privirile. Ochii stinşi îi mai stau în cap, dar luminile îi rătăcesc pe calea pierdută. Apoi din obraz, din braţe, din picioare i-au plecat carnea şi sîngele, şi pe urmă toate puterile.
17Z~
i
GHENADIE
Să-1 aduci aici, să-i spunem tot şi să nu-i ascundem nimic.
DOAMNA
Scăpaţi-mi-1, scăpaţi-mi-1! Unde-i Teodul? Să vie aici. 5   Vreau să vie aici!
GHENADIE
Linişteşte-te, Doamnă!
DOAMNA
Linişteşte-te, Doamnă, nu mai gîndi 1 Mai zi, mai zi — 10   părinte — ca altădată, pînă apun. Trage-ţi vîslele gîndului, Doamnă! Trage-mi-le-aş, părinte, dar n-am unde să le pun! Gărturare, dascăle, doftore, sfetnice, l-ai căutat! Ce e ?
DASCĂLUL dă din cap
15 L-am căutat — l-am căutat, şi ce folos? In trupul băiatului nici o meteahnă. Făptura lui n-are nici un gol văzut, îi lipseşte — nu ştiu ce-i lipseşte.— în suflet are poate un dor prea mult, şi steaua Mormîntului îl cheamă încetul cu încetul şi picătură cu picătură la ea.
-° DOAMNA
Părinte, dascăle — mi-aţi fost totdeauna sfetnici — ce mă fac? Băiatului nimic nu i-a ajutat. Scăpaţi-mi-1! Dacă voi nu ştiţi sfat, căutaţi-mi alţi stareţi şi alţi cărturari. Le dau tot ce am. Unde-i călugărul Teodul? Vreau să-1 rog pe el! Să-1 5   dezlege el!
GHENADIE
Teodul? Cine poate să spuie dacă a fost el sau nu? Şi dacă a fost el, în ascunziş cine-1 găseşte? Şi dacă-1 găseşte cineva, de unde ştii că nu e în adevăr Satana? Te rogi de o Satana?
DOAMNA
Mă rog de Satana, mă vînd Satanei — numai să-mi scape copilul.
GHENADIE
Iubirea ta e aşa de mare, că se schimbă în păcat. Răbdare^ Măria ta, că nu ştii pentru ce har încă nearătat eşti pusă la încercare.
5 DOAMNA
Nu mai vreau să ştiu de nici un har. Ajutat-au evangheliile citite pentru scăparea copilului? Ajutat-a pomenirea lui între morţi şi vii? El tot nemişcat şi tot încercat. — Mă vînd duhului din pămînt, mă botez a doua oară întru numele cel
io mai spurcat: Te lapezi de Hristos? Mă lapăd! Dă-mi. lutul şi fierul, să-mi plămădesc iarăşi copilul! Mă lapăd de cerul cu stele şi mă închin ţie, duh din adînc, dă-mi numai rugina pietrelor s-o pun în sîngele lui, varul alb al stîncii, să-1 aşez în oasele lui. Dă-mi plumbul greu şi moale, să-1 clădesc cum
15   se cuvine, să nu-1 mai soarbă nici planetele, nici Hristos l
GHENADIE
Maica Domnului te va ierta, că ea ştie ce e durerea ta-
DOAMNA
Dascăle, unde ţi-e ştiinţa?
20 GHENADIE
Doamnă, unde ţi-e credinţa?
DOAMNA
Oh, dacă aş putea cel puţin să mă sfîrşesc eu înainte l Oh, de ce l-am născut? De ce nu l-am purtat totdeauna în 25   mine? în lumea pîntecelui, unde nu sunt boale, unde e cald fără soare, unde copilul creşte fără să mănînce, unde tot- ' deauna se joacă şi niciodată nu plînge.
GHENADIE
Mîne, cînd te vei linişti, vei gîndi altfel.
30 DOAMNA
Nu, nu voi gîndi altfel. Ce-am păcătuit de mi se ia ce eu singură am făcut?
179
dascălul
Măria ta, să încercăm sfatul stareţului.
doamna 5
Radu — iu mă crede.— Voi nu l-aţi văzut niciodată. (Sum ascultă, cum lăcrimează. Dacă aş putea să-i vorbesc , să mă creadă, dar eu sunt o biată femeie şi mamă, el ascultă, | se uită lung la mine, ascultă tot, şi nu răspunde nimic. Numai trupul i se scurge picurînd prin gene, împuţinîndu-se zi eu zi.
Pauză scurtă. ! Sună cu clopoţelul, intră cei doi servitori pe două uşi deodată. ;
SCENA IV 1
Aeeiaşi, întîiul servitor, al doilea servitor !
I   " 15
doamna către întîiul
Teodul a sosit în cetate. Mergi, ia oameni şi-1 căutaţi! Spuneţi-i să vie aici, să vie să-mi dezlege copilul, aduceţi-I să-mi dezleg® copilul, şi-1 iert!
ghenadie şi dascălul 20 uluiţi.
întîiul servitor
Măria ta, unde-1 vom găsi? j
doamna
S-a întors. Găutaţi-1! 25
întîiul servitor ;
II căutăm, Măria ta.
Vrea să spună ceva
Măria ta
doamna ii
li, ©@-i? V@rbeşte.
întîiul servitor
Măria ta, să ne dai voie să stîrpim şoarecii, că nu* mai putem dormi nopţile de ei — rod pragurile şi macină grinzile şi umblă cu sutele în toate cămările, şi prin curte, şi pe-ganguri, şi prin toate podurile!
doamna
Daţi-le drumul la grînare.
întîiul servitor
Nu înţeleg, Măria ta!
doamna
Daţi-le drumul în grînare. Mănînce tot ee avem — aducătorii de semne — şoarecii cu scîncete de copii.— (Săutaţi pe? Teodul!
întîiul servitor
Da, Măria ta.
Iese.
doamna se-ntoarce spre al doilea servitor
Ce face Radu?
al doilea servitor.
Nemişcat, ca totdeauna.
doamna
Pîne a luat? Lapte a băut?
al doilea servitor
O înghiţitură. Şi-a zis: pe drumul meu nu ia nimeni merinde.
doamna
Pe ce drum?
al doilea servitor
Nu ştiu!
IM
Părinte! 5        Adu-1 aici!
DOAMNA îşi stăpîneşte un ţipăt
Către servitor
AL DOILEA SERVITOR iese.
GHENADIE
Poate vedem o minune!
io
SCENA V
Aceiaşi, Radu e adus de al doilea servitor în scaunul său pe roţi. Radu e îmbrăcat ca un cruciat, Ileana după el. Al doilea servitor iese.
15
Radule!
Cruciatul nostru!
Şi tu aici, Ileano?
20
DOAMNA
DASCĂLUL
Către Ileana
ILEANA
Am mai venit să ţin de urît lui Radu, şi sâ-1 mîngîi, că tare e singur.
RADU cu glas slab
25       Mamă, astăzi m-am tot gîndit.
DOAMNA
La ce te-ai gîndit, Radule?
RADU pierdut
30       M-am tot gîndit — oh, e-aşa de grea haina — şi mă strînge pieptarul.
182
Să te deschei la gît ?
DOAMNA
RADU
Las1, nu. Acum e mai uşor. Ştii, mamă, cînd eram — mic 5   de tot — într-o seară veneam amîndoi — mă ţineai de mînăr şi după turn ieşea luna.
DOAMNA
Şi tu ai zis: uite, mămică, luna, umblă numai cu făţuca,. fără picioare.
io
RADU
zîmbind trist
Da, mămică.— Nu ştiu ce e — astăzi abia vorbesc. Nu-i aer — cineva a băut tot aerul de-aici. Mămică, n-aş putea oare să umblu şi eu numai cu făţuca, fără picioare ? — Mămică,, « 15   mă laşi să plec ? »
DOAMNA
Unde vrei să pleci, Radule?
RADU
La Ierusalim.
20 DOAMNA
Radule, tu nu ştii că drumul copiilor s-a sfîrşit şi cruciada s-a împrăştiat?
RADU
Mamă, cruciada încă nu s-a sfîrşit.
25
DOAMNA
Radule, tu îţi aduci aminte de părintele Ghenadie — să-ţî; spună el, poate-1 crezi pe el.
RADU
Mi-aduc aminte de părintele Ghenadie, dar el n-are ce 30   să-mi spună. Că şi eu ştiu ce ştiu, şi ce mulţi nu pot să ştie^
183:
110
15
20
^25
30
GHENADIE
Fiule, cruciada s-a sfîrşit.
DOAMNA
Âu pierit pe drumuri toţi copiii. Cînd au ajuns în ţinutul prigorii fără de pîne — şi-au mîncat opincile de foame şi au murit, iar alţii au fost arşi pe dinăuntru de focul negru, de s-au făcut ca pămîntul şi cărbunele.
RADU
Şi eu mi-am mîncat opincile — şi trupul mi-e plin de pete ca pămîntul.
DOAMNA
Numai ţi se pare, dar tu n-ai nimic. Numai cei ce au plecat —- s-au îmbolnăvit, unii de lepră, alţii de ciumă.
RADU
Şi eu am lepră albă şi ciumă. Şi tusă seacă am, şi lun-goare, şi friguri sub zale. Şi toate boalele aduse de vînt şi cele ieşite din apă. Mînile şi picioarele mă dor, şi s-a încolăcit în mine tot drumul copiilor, şi-am încercat cu ei marea şi-am mîncat miere neagră şi lăcuste.— Uşor e de Simion, şi de Petru, şi de Gheorghe, că fiecare zace de boala lui, numai pe mine m-au atins toate boalele. Că aşa mi-a fost dat, să bolesc pentru mulţi şi să mă istovesc pentru toţi. — Părinte, spune-mi, spune-mi, părinte, cum încap atîtea boale în aşa de puţin trup?
GHENADIE
Vezi, Radule, tu boalele nu le ai în trup, ci în suflet. Şi sufletul le încape pe toate, că sufletul nu e aşa de mic cum e trupul. Cu cît e trupul mai mic, cu atît sufletul e mai mare. Şoptind încet
Al tău e cît o biserică.
35
RADU
Sunt copt la toate încheieturile, numai vorbele au mai rămas legate în mine.—Pentru ce m-aţi adus? Vreţi să vă puneţi iar de-a curmezişul tuturor? Cine m-a pedepsit? Am avut rîvnă mare în mine, şi-am rămas cu frigurile.—Ziua
184
aceasta mi-am închipuit-o altfel. Credeam că va fi ca lumina — ca lumina — ca lumina cea dinţii.
DOAMNA
De ce chiar ziua aceasta?
5 RADU
Mamă, tu nu ştii? — Tu nu ştii că astăzi... ? Vai, părinte, vai, mamă, eu văd pe ochii voştri că tot nu vreţi să mă lăsaţi să plec.
ILEANA
10        Radule, ce tot vorbeşti? Uite, am venit la tine să ne jucăm. Nu vrei să jucăm şah? Acum mă baţi.
RADU slab
Cu calul lui Gotefrid.
i5 ILEANA
Şi cu ostaşii lui Tancred cruciatul.
RADU
Şi cu copiii care au plecat.
ILEANA
20 Cu copiii plecaţi spre răsărit — mă baţi.— Păgînii vor cădea unul după altul şf tu rămîi biruitor, regele copiilor, regele Ierusalimului.
RADU
Ileano, sunt tare obosit — parcă am umblat cale de săptămîni tot pe jos. Şi abia ridic mîna. Şi cînd vreau să ridic numai un deget trebuie să-mi adun toată puterea — în trupul meu nu se ţine nici o putere — Ileano, sunt ca o sîtă prin care curge apa. Ileano, tare ai crescut de cînd nu te-am văzut.
ILEANA
Şi tu, Radule, şi tu ai crescut. Ridică-te să văd cît ai crescut.
IS5
25
30
radu /
Nu pot, Ileano, nu mă ţin picioarele — mi s-au topit oasele.— Sîngele meu nu e bun — s-a făcut apă — ca sarea în apă mi s-au topit oasele. — Mamă, astă-noapte — a umblat o mînă prin castel, mi-a făcut semn — astăzi plec— 0 gură a umblat pe la uşi şi m-a chemat, şi un ochi s-a oprit singur deasupra mea şi mi-a clipit.
Se aud ţipete şi strigăte pe uliţă.
toţi ascultă.
doamna
Ce e?
ghenadie
Ce iureş?
Se duce la fereastră
Femei — multe femei — ţipă, strigă — este cineva în mulţime.
doamna
Le-a aţîţat Ioana Zănatica.
ghenadie
Da, Ioana e în frunte, aleargă — s-au oprit la colţ. Sute de femei! Ca o volbură!
doamna
Zănatica răscoală mamele, precum a spus!
Strigăte de afară: Teodul!! Teodul!!
ghenadie
Zănatica şi-arată colţii! Şi-a dus mirosul de sălbătăciune în cetate! Răscoală mamele, şi vine cu vuietul pădurilor!
dascălul
Vor capul lui Teodul!
ghenadie
Măria ta — va trebui să-i rosteşti osînda, c-aşa e cu dreptate!
doamna
5        Am spus, Teodul trebuie — să-mi scape copilul!
ghenadie
Măria ta — Teodul trebuie să-şi ia răsplata!
doamna
De unde ştii că aşa e cu dreptate? Nu-mi spuneai că 10    vrerile Domnului sunt ascunse ? Să se dea pe faţă! Dacă nu ni se spune ce e alb şi ce e negru, ce e strîmb şi ce e drept, suntem noi de vină că judecăţile noastre ies bălţate?
ghenadie
O să-ţi intre furtuna în casă!
15 doamna
Nu sunt eu chemată să-1 judec pe Teodul! La Judecata din urmă judece-1 cine i-a dat puterea să ia copiii!
SCENA VI Aceiaşi, al doilea servitor 20 al doilea servitor
Nişte femei doresc să vorbească Măriei tale.
doamna
se îndreaptă
Cine sunt?
25 al doilea servitor
Mame din cetate.
doamna
Să poftească! — Paznicii să-şi facă datoria!
al doilea servitor 30 iese.
187
SCENA VII Aceiaşi, fără servitor, intră şapte femei intiia
Suntem aici, nechemate, nedorite! Măria ta, Teodul călugărul iar s-a arătat!
Unde e?
E în cetate.
doamna
a doua
doamna
A zecea oară aud aceasta: e în cetate! Unde?
a patra
Stă ascuns! Mu ne scapă!
Ne-a ucis copiii!!
A CINCIA
a şaptea
A îndemnat copiii să sară în mare, înşelîndu-i că apele se vor despărţi ca să poată să treacă. Şi copiii au sărit unul după celălalt, cum sar oile behăind, în valuri.
a patra
Astfel a pus la încercare puterea lui Dumnezeu. Şi nu i-a fost destul. A îndrăznit să mai încerce şi alte minuni în veae necredincios. Prorocii aceştia negri şi mincinoşi s-au ridicat făcînd prăpăd în vieţi scumpe şi tinere. Nu trebuie să scape de pedeapsă nici unul.
a şaptea
Ce-a voit Teodul? — Să despartă apele? De ce n-a sării el mai întîi ?
a şasea
Tot ce-a făcut — a fost din sumeţie.
a treia
De ce nu v-aţi împotrivit înlăturînd la vreme primejdiile ?
ghenadie
5        Teodul a lucrat cu puteri neomeneşti.
a şaptea
Şi puterile neomeneşti l-au părăsit tocmai în clipa cînd trebuia să şi le arate despărţind apele? Unde i-au rămas* puterile ? Şi le-a pierdut pe drum ? Şi le ţinea ascunse ? Unde ? 10 Sub altar? Sau poate în vreo scroafă turbată, ca vrăjitorii! Nu, părinte! Puterea lui a stat în vorbe, în vorbe şi în slăbiciunea voastră!
doamna
V-aţi lăsat ispitite de-o zănatică!!
întîia
Nu zănatica vorbeşte, copiii morţi vorbesc!
i5
a doua
Zănatica ne-a spus că nu vrei să judeci pe Teodul!
a treia
20 Nu mai avem paznici ai credinţei noastre? Ne năpăs-tuiesc călugării celeilalte crediaţe! Cetatea are stăpîni, şi străinul face ce vrea aici! Ne-a luat copiii de la masă, din tindă, din braţe — i-a luat şi au plecat!
a doua
25 Au plecat, toţi au plecat. Şi noi am rămas. Mame pustiite, inimi golite. Mu putem să intrăm în case, că în case lipseşte ceva. Lipsesc gurile mici şi ochii mari, lipsesc nişte vorbe şi la masă lipseşte o foame. Întrebăm şi nu răspunde nimeni, ne arde pe fiecare un nume în glt, ne arde, Măria ta, cu
30 gust de cenuşă! Toţi au plecat, numai în somnul mamelor ei au mai rămas. S-au dus şi s-au sfîrşit. Şi unde s-au sfîrşit mu le-a închis nimeni lumina. Morţii noştri stau cu ochii deschişi şi ochii le sar din cap ca pietrele scumpe din inele pierdute.
18t
ÎNTÎIA
Teodul e noul Irod, mai rău decît Irod cel ce a ucis copiii din Vifleim, că aceia au fost copii de faşă, dar ai noştri au fost copii crescuţi!
A TREIA
Să fie judecat!
TOATE
Judecat!
A ŞAPTEA
Şi să ispăşească şi toţi aceia care cu ştire s-au făcut vinovaţi împreună cu el.
DOAMNA
Nu înţeleg ce voiţi. Cine mai e vinovat ?
TOATE
Măria ta!
GHENADIE ŞI DASCĂLUL * uluiţi.
DOAMNA
Răzmiriţa mamelor!
ÎNTÎIA
Am pierdut tot, nu mai avem ce pierde.
DOAMNA
Nu sunt şi eu mamă ca şi voi ?
A CINCEA
Mamă eşti. Dar stăpînă şi doamnă în cetate n-ai fost! Unde ţi-au stat sfetnicii ? Şi de ce-ţi hrănim ostaşii ?
GHENADIE
Nu vă mai faceţi sînge rău — că e-n zadar!
A TREIA
către Doamna
Dă-ne copiii înapoi!!
TOATE
5        Dă-ne copiii!!
A PATRA
Copiii mîncaţi de peştii apelor!
A cincea
Gopiii uscaţi de vîntul deşertului!
10 A ŞAPTEA
Copiii mistuiţi de boalele cerului!
A TREIA
Sîngele nostru!
A PATRA
15        Copiii noştri, Măria ta! Copiii tuturor mamelor, că noi i-am născut, şi noi am suferit pentru ei!
DOAMNA
Ce voiţi de la mine, mame nebune!?! Ieşiţi! Plecaţi!!
TOATE
20        Copiii noştri, copiii noştri!!!
DOAMNA
Eu i-am ucis ?!
ÎNTÎIA
Să trăieşti, Măria ta, să trăieşti — dar de rodul tău să ai 25    parte precum am avut noi!
TOATE
Să trăieşti, Măria ta, să mînci pînea lor uscată, să guşti odihna pe piatră!
191
doamna
Nu blestemaţi! Nu blestemaţi! Spuneţi-mi ce vină port! Spuneţi-mi mai întîi şi-apoi blestemaţi!! Dacă sunt vinovată cu adevărat, vreau să ispăşesc.
întîia
Ai îngăduit lui Teodul să ne ia copiii!!
doamna
Eu nu! Eu nu! N-am îngăduit! Eu — eu — m-am luptat — cu făpturi şi cu vedenii — nu ştiu ce-a fost.— Nimeni n-a mai ascultat. — Cum era să-1 opresc?
a şaptea
Te-ai luptat cu vedenii după vorba aceea: mîntuiască-se cine-o putea! Ai fi putut să-i opreşti! Toţi copiii au plecat,, numai al tău n-a plecat!!
ghenadie
Femei fără de minte! Cum vă încumetaţi ? Uitaţi cu cine vorbiţi? Voi nu vedeţi că băiatul e bolnav/şi nu poate nici măcar să umble ?!
toţi
Ioana lupoaica?
doamna deznădăjduită
5 Jurămîntul! Jurămîntul copilului! Teodul s-a dus cu jurămîntul! Ce facem? Părinte! Cine-mi dezleagă copilul? Mai aveam o nădejde, una singură, întoarcerea lui Teodul! Ar fi stat în. faţa mea, cu ruşinare, mi-ar fi dezlegat copilul! M-aş fi aruncat în noroi, l-aş fi rugat, s-ar fi-ndurat!! Acum
10 1-a ucis! Ioana! Ioana lupoaica! Teodul — n-a vrut iertare — n-a vrut nimic! — Radu, ai auzit ? Plecarea copiilor a fost în zadar! Acum crezi ? Uite mamele, să-ţi spună ele! Teodul s-a întors, credinţa nu 1-a ajutat. — L-a omorît! — Radule, vreau să te vindeci! Să te faci sănătos — luminare dreaptă,
15 cum ai fost, plop tînar, erete în turnurile mamei! — Oh, în casa asta nu se mai ţine nimic — se prăfuiesc uşile, stîlpii şi varul. — Ne-au năpăstuit Ierusalimul şi şoarecii.— Părinte ce ajută? Nimic nu crede. Cine 1-a-mbolnăvit? Puterea Iul Teodul! Şi el s-a dus cu jurămîntul şi a lăsat în copil doru
20 Mormîntului! 1
SCENA VIII Aceiaşi, intră întîiul servitor întîiul servitor
Măria ta, Teodul a fost găsit.
doamna
Unde-i ? Adu-1! Adu-1 aici! Să vie aici!
toţi
Prins.
întîiul servitor
Călugărul nu mai trăieşte. A spus că nu vrea — iertare,, că nu poate dezlega pe nimeni, că nu vrea nimic, că vrea singur să cioară! Femei şi oameni au sărit, Ioana Zănatica l-a muşcat de gîtlej ca o lupoaică. Teodul a murit în sînge.
radu uşor iluminat
Măria ta — acum — acum — ceasul meu bate! De -3ram cu el — visul se împlinea. Acum e grabă mare, trebuie să 25 strîng copiii! Trebuie să-i adun — pe toţi — pentru altă încercare.
doamna
Cine vorbeşte? Cine-mi taie suflarea?
Istovită
30 Femei, mame! Aveţi dreptate. — Tu — ţi-ai pierdut copilul. — Şi tu — şi tu. — Toate — cîte sunteţi aici — şi toate cîte sunt dincolo de ziduri. — V-aţi pierdut tot ce-aţi avut — femei, mame! — Da, eu l-am oprit — pe al meu l-am oprit. — Părinte, le iert. — Radule, Radule — eu te-am oprit.
35 radu
Mamă — tu — m-ai — iubit.
193
doamna
Radule — eu — eu — nu te mai opresc.— Du-te şi tu!
radu se luminează Mamă, zi — încă o dată!
doamna
Du-te şi tu — Radule, du-te şi tu! Pleacă şi tu! Cruciada încă nu s-a sfîrşit!
radu
iîutninat, încearcă să se ridice, se ridică, stă în picioare Mamă — eu merg.
Păşeşte.
toţi
înmărmuriţi, îl urmăresc cu privirile.
doamna
nefiresc înseninată
Umblă — umblă.
radu
p&şind încet
Mamă, eu merg — Măria ta, eu plec — acum plec — rămas bun, mamă — să nu plîngi, că iar ne întîlnim.
Face un pas, rar
Ce cîmpuri, mamă! Ce pîrtie de lumină pe valuri! Ce ape! Ce pămînturi! Cetăţi negre, turnuri albe! Iată cedrii fără de moarte şi munţii Libanului! Vezi cămilele cu nările ridicate ? Adie un vînt dulce — depărtat. — Mamă, acum te-ai ascuns după muche, acum nu te mai văd, rămas bun! — Drum lung, drum greu, praf mare, piatră tare. Străine, ce cătun se vede colo-n depărtare? Căutăm drumul spre Nazaret, satul tesla-rului! Iată trestie multă, şi-o apă curge prin papură. Nimeni nu ni se împotriveşte — nici o oaste —■ nici un vrăşmaş — că noi suntem mulţi, copiii lumei.—Şi iată-1 şi pe micul Simion! — Apucă spre dreapta, mai sus, mai sus!! Gine a spus că ai murit, Simion? Nu ai nimic, ai slăbit numai de
drum şi eşti obosit, îţi arde sîngele! Nu umbla pe dungă! Şi tu, Gheorghe, de ce baţi marginile ? Te dor ochii de pulbere ? Vezi că tot v-am ajuns! Ah, cîţi copii!! Cite sute, cîte mii! Sărim gardurile! — Iată izbînda ! înainte, înainte!!! — Por-5 ţile Ierusalimului! Gorganul căpăţînilor, grădina măslinilor, valea losafat.— Umblu pe coperişe, cine mă poartă? Umblu pe cruci, cine mă duce? Să mergem, să mergem! In Ierusalim ! în Ierusalim!
Merge spre fereastră spre un mănunchi de raze
10 Lumină mare, lumină cum n-am mai văzut. Peste mormîntul Domnului s-arată steaua după care-am pornit! Să nu se stingă! — Nu suflaţi, nu răsuflaţi!
Cad£ mort. „
15
20
25
30
Radule!
doamna ţipă
S-aruncă peste el.
întîia
încă tot înmărmurită A intrat în Ierusalim.
ghenadie
în singurul adevărat Ierusalim!
Se aude ca un cor de copii:
Prin fundul de mare vom trece pe jos Ne cheamă de dincolo Domnul Hristos! Stea nouă s-arată la răsărit — Viaţa pre moarte a biruit.
Femeile îngenunchează. întîia
Parcă aud cîntînd pe Petru al meu.
195
a doua
Parcă aud cîntînd pe Simion al meu.
a şaptea
Cîntă toţi cei ce-au murit.
i ghenadie
Cîntă intrînd în Ierusalim, în veşnicul Ierusalim,