AVRAM IANCU DRAMĂ 1934 PERSOANE PROLOG gardişti unguri AVRAM IANCU, advocat, 24 ani LOCOTENENTUL GRATZE, 30 ani 1 din oastea LOCOTENENTUL SCHULER, 27 ani J imperială ÎNTÎIUL AGHIOTANT IMPERIAL AL DOILEA AGHIOTANT IMPERIAL TATA LUI IANCU, 70 ani ION DRAGOŞ, deputat la Pesta, 40 ani POPA PĂCALĂ ADVOCATUL DUHU ERJI CÎRCIUMĂRIŢA, 18 ani IANOŞ GHIURI ŞIMON ~ IANOŞ UN MOŢ UN BĂIEŞ O BABĂ TREI MUNTĂRIŢE UN MOCAN DOI JANDARMI UNGURI MOŢUL ILIE TRIBUNI, AJUTOARE, MEMBRI AI COMITETULUI NAŢIONAL ROMÂN, GARDIŞTI UNGURI, SOLI UNGURI, SERVITORI, VESTITORI, NOROD Acţiunea se petrece în Ardeal, în anul 1848 şi mai tîrziu 10 15 20 25 Peisaj de munte. în fund, munţi clădiţi unul peste altul, cu plaiuri în care se desluşesc aşezări ciobăneşti. în faţă, stîncărie, o cărare de la stingă spre dreapta şi o potecă în sus, pierdută numaideeît după stînci. Pădure de goruni. Soarele încă n-a apus. SCENA I Un moţ, o babă S-aude un sunet monoton şi adînc, cîteodată mai scurt, cîteodată mai lung, ca de mare pasăre de noapte: U—u—u! BABA ţinînd In mînă o carabină, stă la pîndă, aplecată în genunchi, sus între stînci; se uită dincolo, de unde pare a veni zvonul cu totul neobişnuit. Se aud semnele păsării: U—u—u—u MOŢUL venind din stînga, se opreşte, ascultă, vede Baba Hei, Muma-Pădurii, muma noastră, muma rumânilor, ce stai ca un zbîrciog sub tufă? — S-ar fi aflînd, zice-se, pe-aici o pasăre — de mirare. La ea ţii ochiu' ? Dă zvon ca de tulnic. — Cobeşte sau proroceşte ? BABA se ridică anevoie, sprijinindu-se în carabină, îi face semn să tacă Şt — şt — vine spre Moţ Mulcom, bădiţă, mulcom, c-o speriem, şi-ar hi cu păcat. De asta să nu te-apropii, fără numai cu hire de grîu mîndru în palmă şi cu tămlie galbără, că tare e frumoasă şi înaltă. 199 moţul 15 Mă gîndeam eu — trebuie să fie cît omu\ Toată lumea despre ea vorbeşte, cum că ar începe să se întîmple ceva — cum că ar da veste pentru ziua Judeţului din urmă. 5 baba Stau de pază, că poate s-a-ntîmpla ceva, vreo poveaste, cum n-a mai fost pe-aici de cînd Mecuratul spunea lui Dumnezeu — firtate! moţul 10 Da' eu cred că pasărea s-o aşezat aci lîngă Muntele Bătrî-nii numai ca să ouă! Hei, ce-mi văd ochii? Muma-Pădurii cu carabină! Da' ce! Voiai s-o împuşti? Sub subsuoara stingă ori sub limba măiastră ? Sau voiai s-o scarmeni numai în pene, ca să te dumireşti dacă-i aievea ori numai nălucă? baba pare în adevăr Muma-Pădurii E — e — e — că tare ţi-e de şagă, bădiţă. N-am eu gloanţe pentru gaie de noroc. moţul 20 Dacă-i de noroc, s-ar zice că pasărea se cheamă Sfîntul Niciodată. Măicuţo, noi moţii sîntem neam fără noroc. Aşa e scris şi de asta nu scăpăm. baba 1 Cu carabina mă apăr de căpcăunii de jandari, că ne pră-25 pădesc cu zile. Păntru ei mulgem vacile, păntru ei cosim costişele, păntru ei măcinăm ce bruma ne-a rămas. Ulii şi ungurii ne mîncă găirile. Tăte plăcintele ei le mîncă, jan-darii, şi pe urmă mai aşteaptă să le plătim şi dinţăritul. Da' ia'aminte, bădiţă, ce-ţi spun, ia aminte. O vinit amu 30 pasărea şi ne-a izbăvi. moţul Aşadar, tot uitîndu-te la ea, jte-ai dumirit. baba Vine lume, bădiţă, lume din multe sate, să se uite la ea 35 din desiş, şi nu-ndrăzneşte nime s-o stîrnească din locu' ce 10 15 20 25 30 şi-o ales: Bun loc, că de acolo noaptea vede tăte stelele şi ziua tăt xArdealul. Iar dumneaei n-are somn niciodată. moţul O fi pajură, măicuţă. baba Ce pajură, bădiţă? Că-mi cunosc eu pajurele, şi după spete, şi după foaie. Nu, bădiţă, pe-aici n-o văz't nime pasăre-ca asta. Dacă n-ar hi aşa înaltă pin' la umăruv voinicului, aş mai zice, şi dacă n-ar sta cum stă. De săptămîni stă.dumneaei aşa şi se uită nemişcată. Cîteodată cîntă sau cheamă ca din tulnic: u — u — — u— — — MOŢUL Poate-i fată, măicuţo. BABA Ba că nu. Că trebuie să hie ficior. Altfel n-ar cînta tăte fetele cum cîntă: In pădure Toate păsările dorm Numai una n-are somn, Cată să se facă om. moţul Mare drăcie. Hai s-o văd şi eu, măicuţo, muma noastră, arză-i focul penele. Măicuţo, mă prind că dumneata o pîndeai ca să-i desluşeşti meşteşugul — ai? Rîvneai s-o vezi tocma-n clipa cînd s-a face om. baba Zi numai, zi — Muma-Pădurii — ca nu mă supăr. — Dacă vrei să te mire pasărea, urcă. Urcă numai spre dreapta. Ţine-o aţă pînă în tufa de sînger. Aşa, amu stai. întoarce-te, amu uită-te pe lîngă frunza unde stă bou'-Domnului, şi să hu mai clinteşti. moţul a urcat. Cîteva clipe tăcere. Săru' mîna şi coroiatul plisc, pasăre fără somn. Mare şi 35 nemişcată ca o troiţă eşti, umeri de cruce ai, pene de arhan- 200 2 01 10 13 20 25 30 ghel negru de aşijderea. Săru' mîna şi închinare pînă la pămînt. Se închină puţin, că nu ştii dacă o face a glumă sau nu Dacă n-ar fi cu supărare, ţi-aş pofti bună dimineaţa şi la mai mare. Cum îţi veni să stai aci de pază nouă săptămîni e cu adevărat de mirare. Alte păsări, oricît de sfinte, se mai purecă ori se scaldă în nisip, numai tu eşti năzdrăvană, fire împietrită cu duh ducăuş, şi stai cu ochii ţintă la" furtunile. din împărăţie. Chiar om gîndişi să te faci? Cine să te creadă ? In vremuri ca acestea şi în stîncăria asta, unde rămîn pruncii nebotezaţi, unde şi-a blestemat catîrul copiii şi unde ariciul, sfetnicul lui Dumnezeu, nu stă decît ghem, că altfel s-ar amărî prea tare văzînd lumea care s-a dres după sfaturile sale. Măicuţo, he! Ce zici, să mă închin cu stînga sau cu dreapta ? BABA Cum ţi-i pofta, bădiţă. MOŢUL coboară Bogdaproste o-o văzui şi eu! Din stînga vin trei fete mari, băciţe sau muntâriţe, şi un Băieş zdrenţos. SCENA II Aceiaşi, cele trei muntâriţe, Băieşul ÎNTÎIA FATĂ în pădure Toate păsările dorm. Numai una n-are somn, Cată să se facă om. CELELALTE DOUA Numai una n-are somn, Cată să se facă om. MOŢUL le opreşte Amin, drăguţelor, să ştiţi că astăzi la apus de soare — aia-gaia se face om. Dumnedzău ne-ajutel 202 10 15 20 23 30 ÎNTÎIA FATĂ s-aşază pe o piatră Eu aştept aici să văd. BĂIEŞUL Nouă săptămîni pasărea a tot dat freamăt ca din tulnic de aramă. Poate să fie pentru o primejdie sau pentru izbăvirea noastră a tuturor. Eu cred că în curînd or să ne treacă pe subt nas multe blesteme şi trădări şi oarecare jale şi oarecare foc. Şi mai cred că tot ce se pregăteşte n-o să fie de-adică. Noi, care trăim colo subt pămînt, cunoaştem că ceva se încumetă în zare, c-am fost puşi la muncă şi mai great să măcinăm piatră zi şi noapte. Tot aurul spălat ia drumul peste munte. Vrea stăpînirea să istovească munţii degrabă. S-aude pasărea. U---u — u--u---• BABA Iar s-a-ncercat! Din stînga vin doi jandarmi unguri cu un mocan legat. SCENA III Aceiaşi, doi jandarmi, un mocan ÎNTÎIUL JANDARM Io napot moţok. Pe-aicea duce drumu1 la Abrud? Cei de faţă se uită o clipă-două unul la altul, nu răspund. MOŢUL Ba. Da' dumneavoastră de unde veniţi? ÎNTÎIUL JANDARM De la Bucium. Da' pe unde duce drumu' ? MOŢUL Pe unde a dus totdeauna. Mergeţi numai pînă la Abrud ? ÎNTÎIUL JANDARM Numai. Dar n-ai răspuns. 203 10 MOŢUL Nu. Da' ce-a greşit mocănu' hăsta? ÎNTÎIUL JANDARM ll cunoaşteţi? Nu vrea să-şi spuie numele. ... MOŢUL Cum să nu-1 cunoaştem ? ÎNTÎIUL JANDARM Cum îl cheamă ? MOŢUL Ca p amine. Da'ce-a făcut ? AL DOILEA JANDARM A căzut în cursa diecilor care aţîţă sil-au pus păcatele să ridice cuvînt împotriva rînduielilor şi să îndemne la omor, A dat strigăt în ţară că ălui de omoară un grof i se iartă şaptezeci şi şapte de păcate. MOCANUL Domnule căpitan, o să fac bureţi în beci, da' eu nu m-am gîndit la grofi, c-am zis numai — cine omoară un painjen. AL DOILEA JANDARM îl loveşte , Eu nu-s căpitan, eu-s jandar de rînd. MOCANUL Domnule jandar de rînd, n-am nici o vină. AL DOILEA JANDARM se răsteşte Vrei să-ţi vezi zodiacu' pe patu' puştii? — Eu nu-s jandar de rînd, eu-s căprar. Şi afară de asta ia seama că toţi ungurii suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Koşut Laioş, marele şi atotputernicul. Şi cine jigneşte un jandar — jig-30 neşte pe Koşut Laioş. 15 20 25 10 BABA Numai că dacă te-ar videa Ioşut Laioş — nu ştiu, dzău. Mi-i teamă că nu s-ar prea făli — să afle că aşa mîndreţe ca dumata e după chipul şi asămănarea lui. Afară de asta luaţi seama şi de mine să vă cam feriţi, că eu nu întrăb: cum vă merge şi cum vă lăudaţi? — că jandari ori nejandari — eu vă fac cu ulcica, şi nu numai de spărietură. Ce leg eu cu venin — nu mai dezleagă tăte bisericile papistaşe! S-aude pasărea: U- INTIIUL JANDARM Se cheamă moţii cu tulniuc? BABA Ăsta-i ceasu' rău, nu-i tulnic, domnule căprar. Împuşcaţi pasărea ceea, şi încă degrabă, că, de unde nu, pînă dumirecă 15 se face om. N-aţi auzit cit e de hireşe şi cum îndeamnă chie-trele la răscoală ? Anu' ăsta o să- pută a mort şi dracu' o să capete titlu' de grof. CELE TREI FETE In pădure 20 Toate păsările dorm. Numai una n-are somn, Cată să se facă om. AL DOILEA JANDARM Cu-cu! Cu-cu! Cu-cu! Cînd îţi vedea pe Maica Precistă 25 ştirbă, în haine de jandar şi cu pene de cocoş, s-a face şi pasărea om. Dă să pornească, dar se opreşte Nu ştiţi vreo româncă, Jetelor ? Uitai să vă-ntreb. Se caută o doică pentru purceii grofului Teleki! Ha-ha-ha! *~ Cei doi jandari se duc cu mocanul, dispar pe cărare în sus. 30 SCENA IY Aceiaşi, fără jandarmi şi fără Mocanul MOŢUL Muma-Pădurii, muma noastră, muma rumânilor, de o 35 sută de ani tot ţine postul mare pentru săraca irima noastră, 204 2S5 şi nu mai putem rosti vorbe din vorbele tale, că in dosul lor zic jandarii că ascundem altele, şi ne leagănă pe furci la Piatra Arsă. Să nu zici, Maică, să nu zici — painjen — că zici grofi. Să nu zici — iarbă, că zici — iarbă de puşcă. Să 5 nu zici — mi-e foame, că zici — ucide. Vai nouă, Muma-Pădurii, că graiul tău a ajuns de ocară, jandarii îi întorc pă dos toate vorbele, cum au întors cămaşa lui Hristos. De dincolo de stîncărie apare, prin desiş, un tînăr înalt, cu ochii albaştri, îmbrăcat şi domneşte, dar şi ca moţii. Sare pe drum de la mare 'năl- 10 ţime, de pe stîncă. E Avram Iancu. Toţi se uită la el, vădit uluiţi de apariţie. SCENA V Aceiaşi, Avram Iancu ÎAKCU 15 cu glas de dojana Aţi fost mai mulţi decît ei, cît mai răbdaţi ? & RAIEŞUL N-avem puşti. Să ne luăm Ia încercare cu ţevi de soc? IANCU 20 N-aveţi puşti ? — Să fulgere coasele şi topoarele! MOŢUL Uf, podidi-i-ar lacrimile morţii! Dacă n-am fi aşa de pieriţi de foame, am zice aşa e şi ne-am învoi răpede. IANCU 25 Eu sunt căpitanul vostru! MOŢUL Care? Cum? Şi de unde? IANCU Nu întrebaţi, nu vorbiţi! Fiţi gata, că bate ceasul! 30 BABA se apropie de Iancu Ţine, căpitane, carabina asta! Să nu ruginească! MOŢUL Noi ce facem? IANCU ia carabina 5 Aşteptaţi! Fiţi gata! Şi unde mergeţi vestiţi mai departe. — E-ncărcată carabina, maică? BABA De dincolo de muche i-ajungi c-o detunătură. Sîngera mocanul pe nări ca un berbec tăiat. io 25 IANCU Fetelor, mergeţi şi voi din hotar în hotar şi spuneţi: l-am văzut pe căpitanul! îşi bagă o mînă în părul uneia, cealaltă în părul alteia, le apropie capetele cu putere, sărută pe întîia pe obraz 15 Aşa să nimeresc cu un singur glonte pe cei doi jandarii Către a treia fată Cu tine mă cunun cînd mă întorc. Acu nu se poate, că încep săptămînile de foc! A TREIA FATA 20 Bine, bine, numai să vreau. Şi de-oi vrea, numai de mi-i găsi. IANCU I vrea dacă ghicesc de unde eşti ? — Tu —1 tu eşti mun-târiţă, din Albac! A TREIA FATA Haida de, numai că nu-i cu mirare, că m-ai ghicit după gurguiul opincilor. Iancu e din două-trei salturi sus, dispare pe cărare, Moţul şi Băieşul după el. 107 scena vi Baba şi cele trei fete întîia fată Cine o fi fost? 5 a doua fată Ca un arhanghel. a treia fată înalt ca tulnicul ăsta. baba 10 . către întîia Pă tine te-a sărutat. Către celelalte Şi vouă vă arde faţa ca de urzici, întîia fată 15 Mie ca de soare! Se aude un pocnet de carabină. baba se duce sus, între tufe, iscodeşte Fetelor, mi-am uitat ochelarii! Fetelor, pasărea — nu-i! 20 Pasărea nu mai e! întîia fată Pasărea fără somn. a doua fată Unde-i pasărea ? FAZA ÎNTÎIA TABLOUL I Într-o circiumă la marginea Abrudului. O cameră: pe stînga o fereastră, în dreapta alta. în fund mai spre dreapta uşa şi un pat cu multe perne 5 una peste alta. Blidar, icoane, o masă şi laviţă. într-un colţ o vatră. Noapte tîrziu. Lampă He petrol atîrnă de grindă. SCENA I Ianoş, Ghiuri, Şimon, Ianoş, Erji Cei patru gardişti unguri beau şi petrec la masă. Mai la o parte Erji, 10 cu rochie roşie învoaltă, îşi face de lucru prin odaie. întîiul gardist Jos împăratul! Se caută o pălărie pentru o coroană! Vivat Koşut Laioş! Să i se închine toată suflarea! Ciocnesc şi beau. 15 Să mergem, că-i tîrziu. Erji, ţi se-ntind genele de somn. Nu-i aşa, Erji? erji nu răspunde. al doilea gardist 2© E supărată Erji. I-a sărit ţandăra —- din te miri ce! — Să ne trăiască Erji, eîrciumăriţa. al treilea gardist Cît or fi ungureşti munţii Abrudului şi-un cîrd de vreme pe deasupra! 208 209 ERJI Haid\ plecaţi odată. Că vă zboară musculiţele de vin în preajma gurii ca la cepul buţilor. AL PATRULEA 5 Vedere-aş pe împăratul eu grădiniţa pe piept — şi tronul descheiat ca un ciubăr gol pus la soare I AL DOILEA Elien Koşut Laioş! Cu el s-a coborît libertatea pe pămînt 1 al treilea 10 Trăiască libertatea,.egalitatea şi fraternitatea ungurească! Şi piară moţii, slujile împărăţiei, loviţi în numele Tatălui! întîiul Zic moţii că Avram Iancu, minunea din Vidra, e căpitanul lor! Măi Şimon, se laudă moţii că într-o zi o să ne 15 toace la cap. Măi Ghiuri, zic moţii că ei s-au juruit împăratului, ha-ha ! — păpuşei de paiel S-agaţă cei de se-neacă şi de-un pai/Moţii au prins o claie întreagă. Ha-ha! al doilea Zice Iancu că fiecare popă valah e un munte. Multe 20 vorbeşte Iancu, cel cu săritura neaşteptată, dar el nu ştie ce zice Ianoş, Şimon, Ghiuri şi încă o dată Ianoş. Ciocnesc şi beau. al treilea Erji, fată mîndră şi frumoasă, mîne culegem de prin sate 25 pe toate preotesele valahe şi le-om sili să joace aici ceardaş pe masă. Joacă şi tu, afurisito, pentru gardiştii care îţi apără circiuma de focul şi grindina moţilor! O cuprinde şi o suie pe masă al patrulea 30 aruncă o ochire sub rochia ei Joacă, Erji, ca o volbură de pe pustă! Să fluture uite aşa — peste noi aurora libertăţii! Chiuie. ERJI se zbate, nu vrea Da' ce? Circiuma mi-o apăraţi voi? în loc de plată, cum s-ar zice, ce? Da' asta nu mai prinde! 5 Sare de pe masă. AL DOILEA Adu vin, Erji, în cizmuliţele tale. — Uf, Tuhutum! Cum ţi-aş bea căldura şi tinereţele! ERJI 10 a luat o bîtă de după vatră, vine şi loveşte pe masă cu putere Plata! Că-mi tot făgăduiţi de două luni vadra cu aurul nepecetluit al Abrudului şi nu mai văd măcar o băbăruţă. Nu mă mai zăpăciţi voi cu mărgele de sarea-mîţii. Acu' nu vă mai las, acu' plata, ori vă crap ţeasta! 15 Gardiştii rîd şi o pişcă. Lăutarii tot eu trebuie să vi-i plătesc! AL PATRULEA Erji, trăiască libertăţile! Cît despre crăpat, să crape mai bine împărăţia. Acu' a dat peste noi libertatea. Ştiit 20 fată, ce-i aia libertatea? Libertatea e sfîntul Dumnezeul meu, care mi s-a arătat deunăzi In cucuruz şi mi-a dat voie să-mi bat cît vreau nevasta. ERJI Plata!! 25 AL DOILEA Mîne, Erji, mîne! Mîne, Erji, că astăzi suntem grăbiţi. Astăzi trebuie să prindem pe Avram Iancu, băiatul cu ochi vineţi de la Vidra. Scoate o hîrtie din buzunar 30 S-a pus preţ nobil pe capul lui — o mie de zloţi, douăzeci de taleri cît ţîţele cîrciumăriţelor sau zece galbeni cît steaua-porcului. Iancu trebuie desfiinţat. Numai aşa vom avea pace. Cine-1 prinde sau cel de va da ajutor să fie prins îşi umple buzunarul, că poate să tot bea de-acu pînă la anu\ 210 211 Se duce la uşă, scoate un cui din buzunar şi bate cu un lemn hîrtia pe uşă O mie de zloţi pe capul lui Avram Iancu. Uite-i chipul cu căciula ca un coperiş de paie, nici drept, nici sucit, pe-un 5 bordei de la Prisaca Zlatnei. toţi patru f Elien Koşut Laioş, marele şi atotputernicul! întîiul Ai răbdare, Erji, că plătim noi. ; 10 O ridică pe sus şi o învîrte chiuind. al doilea smulge Erjii o cizmă din picior Sărutăm cizmuliţele roşii precum icoana Sfintului Ştefan şi coroana de la Buda! i 15 * întîiul pune jos pe Erji. erji stă într-un picior Dă-mi cizma, dă-mi cizma! 20 Toţi patru rîd. Erji sare-ntr-un picior, ia cizma celui de al doilea, îi loveşte pe rînd, tot sărind într-un picior, cu cizma Afară! Afară! întîiul închide circiuma, că-i tîrziu, Erjike! 25 al doilea închide bine zăvorul, să nu-ţi intre vreun priculici sub ţol. Multe vede luna, măi Giuri, prin ferestrele oamenilor — fete dezbrăcate ca argintul, preotese de aur, tinere ea focul tînăr. 30 • Chiuie, toţi patru pe rînd Noapte bună, Erji! Ies. 5 SCENA II Erji singură erji îşi încalţă cizma, apoi îşi desface patul Avram lăncii, băiatul cu ochii vineţi, ăla le e nădejdea. 10 Parcă minunea de la Vidra o să sară tocma-n groapa lupului. S-or şterge încă de multe ori la gură! Se duce la uşă, se uită la hîrtia bătută pe uşă O mie de zloţi! Zău că-i prea puţin. Se-ntoarce la pat, după cîteva clipe o bătaie la uşă: 15 Teşek! SCENA III Erji, Iancu iancu deschide uşa, măsoară cu ochii pe Erji, apoi intră dintr-o dată 20 Miroase-a pipă ungurească. Fum, să-1 tai cu briceagul. Deschide fereastra, fetiţo, să intre stelele. Aer, fetiţo! Aer! erji l-a privit mai întîi surprinsă, apoi tot mai deschisă, se duce spre fereastra din dreapta, dă s-o deschidă. 25 iancu Nu aceea, cealaltă! erji se duce la fereastra din stînga, o deschide Teşek! 30 Se uită în întuneric afară Ce-i aici? Ce dihanie mişcă sub fereastră? Rîde 212 213 Un cal, hal Dă botu-ncoa\ mătăhalo! — Vasăzică nu de ceaţa de pipă ţi-era, ci ca să-ţi ai calu' la-ndemînă! ~ Br —-ce friguleţ s-a porniţi Vine spre Iancu, 5 IANCU Pentru cine aşterneai, fetiţo? ERJI Pentru cine s-a nimeri. Că aici se întretaie Răsăritul şi Miazănoaptea. no IANCU Ţi-e vorba mai îndrăzneaţă decît inima!--— Unguroaică ? ÎIRJI Şi încă ce unguroaică! Da' n-am înţeles-o cum crezi, că 15 eu nu dorm aici, eu dorm în pod! — Ce pofteşte domnul moţ ? Că Măria ta pari şi domn un pic, dar şi moţ. IANCU Cum te cheamă? Erji sau Bdji? ERJI .20 Erji — B6ji-i tot un drac. IANCU Ai vin de piatră —- Bdji? ERJI pune mînile în şolduri 25 Acu ai nimerit-o chiar aşa cum nu-mi zice. IANCU zîmbeşte, stă în faţa ei la fel, cu mînile în şolduri Repede — Erji, că sunt grăbit, spuneai că-i tot un drac. :214 ERJI Că n-ei porni cu noaptea-n cap, domnule moţ! Mai are calendarul zile. Se apropie, îl prinde de-un nasture 5 Pe Măria ta cum te cheamă? IANCU Repede, B6ji, vin de piatră, că mă grăbesc. Dacă-s moţ,, de ce-mi spui măria ta ? ERJI 10 Pentru că ai ceva în dumneata că trebuie să-ţi zic Măria ta. Moţii beau vin, dar nu de piatră — ca grofii. IANCU Aşadar înaltul titlu nu mă priveşte pe mine, cît vinul pe care-1 cerui. p ERJI Oamenii se cunosc după fapte. Şi băutul e o faptă. IANCU Eşti fată deşteaptă, Erji. ERJI 20 Chiar cea din urmă nu-s.— Ei, îmi spui? IANCU Numele ce mi l-au dat părinţii a fost ca un dinte de lapte.— L-am pierdut încă de cînd eram copil. Eu sunt moţuV Erji, moţu' fără nume. 25 30 ERJI Fără nume pentru fetele proaste, da-n gazete, Măria ta,, şi pe foile jandarilor ai nume, şi încă ce nume — ca un steag. Arată spre uşă. IANCU se uită Sau ca semnul ars cu fierul roşu pe şoldul vitelor! Aveţi vărsat negru în casă ? 215* erji Ha-ha! Vărsat negru — nu e rău — dar nu e! Avem astăzi oaspe rar, un mistreţ — un mistreţ cu părul negru şi cu ochii vineţi, care s-a pornit să răstoarne cu rîtul Munţii 5 de Aur. Vreau să-1 ospătez cum se cuvine. — Un pic de slănină afumată, Măria ta, nu pofteşti? Cu ardei verde sau plăcintă cu mărar? iancu Nu mi-e foame, Bdji. îmi vine mai curînd să fluier a 10 înmormîntare. Erji iese. SCENA IV . Iancu singur iancu 15 se duce la uşă, priveşte foaia bătută pe uşă O mie de zloţi! Pe toate porţile Abrudului s-au bătut foi de astea, roşii, ca-n vreme de bolejniţă, parcă în fiecare casă ar fi un bolnav de care şă te fereşti! Se duce la pat, ia o pernă, o spintecă cu un cosor — se duce la fereastra 20 deschisă şi goleşte fînul din ea Roade, murgule fînul şi florile fetii, că n-am ovăz. Dimineaţă trecem prin Bălgrad, şi-ţi dau din ieslele împărăţiei. Calul sforăie . Iancu se întoarce, se uită la pat 25 Alb ca laptele. Se scarpină după ureche, aruncă pe pat faţa de pernă. erji aduce vinul , Teşek uram! Dar să ştii că am călcat porunca primăriei! 30 iancu Ce poruncă, Erji? erji Nu e voie să dăm nici un fel de băutură moţilor, că-i răz-mirită. Mă-ncurcă rău orînduielile astea. Dacă mai ţine mult, ajung la sapă de lemn. Moţilor nu-i voie să le dăm. Iar ungurii, care au voie să bea, ăia nu plătesc, fiindcă zic că a bătut ceasul libertăţii. Mai alaltăieri mi-au împuşcat gardiştii trei buţi în pivniţă. S-a scurs băutura în nisip/Dar i-a pedepsit 5 Dumnezeu, că unul a murit beat, înecat în vin. Ăla s-a cuminecat o dată pentru totdeauna. iancu Ascultă, Boji, astă-seară au dat pe-aici gardiştii unguri? ERJI 10 Numai ce plecară. Patru. Ianoş, Şimon, Ghiuri şi încă o dată Ianoş Evanghelistii sfintului Naiba. iancu se aşază la masă, îşi toarnă un pahar şi-1 bea dintr-o dată, cu sele. Apoi încă unul la fel 15 Şi ce-au făcut aici? erji S-au fiert cîteşipatru în mare petrecere. Au băut şi au jucat cărţi. Pe urmă iar au băut şi iar au jucat cărţi. iancu 20 Au jucat mare? erji Foarte. Ziceau că cineva e ca şi prins, şi-atunci Şimon a jucat pe capul ăluia de ziceau că e ca şi prins. Ghiuri şi-a pus în joc casa. La urmă s-au împăcat aşa, că lui Şimon îi 25 lipsea capul ăluia de ziceau că e ca şi prins, şi lui Ghiuri îi lipsea casa. iancu Sunt mulţi gardişti unguri aici în sat? erji 30 De-alde astea să "nu mă-ntrebi, că eu sunt unguroaică— si nu stiu. 216 217 IANCU Drept e, Erji. Aşa-mi placi. Aşa răspuns înţeleg şi eu. Da' ia ascultă. Din ce parte bate astăzi vîntul peste hornurile şi fumurile Abrudului? 5 ERJI Asta vrei s-o ştii ca să nu te poată urmări cu copoii ? IANCU Nu, Erji. Te-am întrebat numai aşa — ca să nu tac — şi mai ales ca să-ţi aud glasul. 10 îşi toarnă al treilea pahar şi-1 bea. ERJI 15 s-a aşezat şi ea la dreapta, îl priveşte lung Dar ai o sete! Păzeşte, să nu mă bei şi pe mine, din greşeală, domnule — Iancu! IANCU Vinul e bun —- de gargară. Dar dacă ai noroc — n-o să las nici un strop în pahar.— Cîţi te băură din greşeală pînă acum* Erji? ERJI 20 Din greşeală ? — Fără număr! IANCU îşi ia căciula din cap şi c-un singur gest o-nfundă în capul fetii, că-i acoperă şi faţa Minţi, fată! Pe mine însă nu mă poţi, că vezi, eu mă 25 pricep la fete. Eu le cunosc cum cunoaşte ghiunoaia copăceii. Mă prind, Erji, că eşti fată mare. O prinde de ureche Ca urechea asta pe care n-a pătruns-o încă nici un cerceL ERJI 30 a ieşit din căciulă Iţi arde capu' tare, domnule — Iancu. O simt după căciulă. IANCU E-adevărat că seamăn cu Iancu, mi-au mai spus-o şi alţii. Dar cu capul meu nu se cîştigă nici jumătate din preţul trîmbiţat.— Nu, draga mea, nu face să te frămînţi. 5 ERJI Măria ta, am auzit că şi Iancu poartă în brîu — fluierul la stînga i-1 scoate şi pistolul la dreapta. ^ 1-1 scoate. IANCU Se poaj^. Dar ce are a face? — Sunt pesemne, ca şi el, născut subt zodia Gemenilor. Unul din cei doi gemeni visează şi cîntă, 15 îşi pune fluierul în brîu celălalt stă la pîndă şi făptuieşte. îşi pune pistolul la loc Nu sunt eu Iancu. Asta n-ai nimerit-o. Pentru Iancu viitorul e tulbure şi drumul nesigur. Am pornit şi eu pe un drum 20 tulbure şi spre un viitor nesigur. Şi am ajuns în circiuma asta, la tine, Erji. Pot s-o iau iar înapoi, cum pot şi să merg înainte. Ce crezi, Erji, ce-ţi spune ţie inima cînd te uiţi în ochii mei: să mă întorc sau să merg înainte? Că aici sunt parcă tocmai la cotitură. 25 ERJI De Iancu puţin îmi pasă. N-o să dea el foc chiar sprâncenelor mele. întoarcă-se sau meargă înainte! Dar Măria ta să rămîi pînă dimineaţă. Şi dimineaţă să mă întrebi din nou ce să faci, iar mîne spre seară vom hotărî 1 30 IANCU Vezi, Erji, cînd se-ntîmplă să beau trei pahare şi cînd stau lîngă o fată mare, mă copleşeşte totdeauna nu ştiu ce amar şi se iscă în mine o văpaie cît casa, iar înăuntru se iveşte ăla care cîntă, şi atunci, în loc să mă întorc sau să 35 merg înainte, sunt ispitit să stau locului. Grea e, Erji, steaua mea, că trebuie s-o tot mut de pe un umăr pe altul. Sfatul 218 219 tău nu e rău, numai cit sfatul tău m-ar rupe-n două. Şi sunt destul de rupt şi fără sfat. Acu îmi scald numai puţin inima în pahar, şi-apoi pornesc. Ca să se ivească în mine celălalt, ăla care stă la pîndă şi ţine mîna veşnic pe pistol. j 5 erji Nu ţi-e teamă, Măria ta, că ar putea ungurii să te prindă, crezînd că eşti Iancu? iancu Ai mai văzut ungur deştept în afară de tine —Erji? 10 erji I Nu mai zi aşa că mă supăr. ! iancu I Haide," supără-te, Erji. Cine mai iubeşte aşa de mult I fetele supărate şi nesupărate — ca mine? Şi cine în lumea ! 15 asta are mai puţin răgaz să le stingă supărarea ca mine ? — Am fost blestemat să nu pot să rămîn lîngă o fată mai mult decît trage un clopot de liturghie. M-alungă ceva din urmă. , Din fete culeg numai focul, şi umblu călare, ca un sul de foc prin munţi. ' "' . ■ " 9 - \ 20 erji i Cine eşti, Măria ta? iancu Un hoţ de multe drumuri, Boji. Hoţ mare la răscrucile zilei! I 25 erji Da' vezi, Măria ta, eu n-o să am alinare pînă n-oi şti. iancu se ridică Cît plătesc, Boji? 30 erji j Nu, încă nu. j iancu îşi pune căciula. erji Cu căciula parcă iar eşti Iancu. 5 iancu In mare dragoste-1 au meleagurile astea! Fetele — fetele! Tot la Iancu visează, şi unguroaicele, şi româncele. Ce n-aş da să fiu eu Iancu! erji 10 Mai treci pe-aici, Măria ta ? iancu După cum a hotărî calu', dar m-abate el, n-ai grijă — c-a mîncat fînul din perna ta şi-o să tragă de-acu' la hanu' tău. 15 erji stă în cale-i, cu oarecare linguşire Cum ţi-i numele, Măria ta ? iancu glumind 20 De-alde astea să nu mă mai întrebi. Că eu sunt rumân — şi nu ştiu! îi prinde capul, l-apasă pe pieptul lui, scoate repede pistolul, ţinteşte pe lîngă capul ei, fără ca ea să vadă, foaia de urmărire de pe uşă. Un pocnet. Foaia cade. 25 erji Iştenem! Iezuş Măria — ce-a fost? iancu Ţi-am suflat cum mă cheamă, Erji! Aici în munţii aceştia eu sunt stăpînul. Nu se cuvine s-atîrne foile alea de urmărire 30 pe toate uşile şi porţile! E păcat mare, Erji, şi o ruşine! Nu se pune preţ aşa mic pe capul soarelui, chiar dacă soarele nu e decît soarele moţilor. Se aude o larmă afară. 220 221 erji Iancu Măria ta, vin ungurii! iancu Erji, fii fată deşteaptă pînă la urmă. Ai prilejul să cîştigi 5 o mie de zloţi. Poţi s-ajungi doamnă mare la Buda! Bate cineva cu putere ia uşă. erji sare şi trage zăvorul, proptind eu spatele uşa. iancu 10 o îmbrăţişează eu ochii Eu cred că de nu veneau, tot poposeam la tine pînă dimineaţă I Bătăi la uşă, strigăte afară: Să se deschidă! iancu 15 Spune-le că pot să mă ajungă pe drumul către Sibiu. Dar să se grăbească, să nu piarză vremea, eă altfel te întoarcere li dezarmez, ca pedeapsă. Ba s-ar putea să le dijmuiesc şi capetele! Ha-ha! Noapte bună, Erji. Sare dintr-un salt, pe fereastra deschisă» apoi tropot de cal 20 SCENA V Erji, apoi cei patru gardişti unguri; bătăi repetate ia uşă: Deschide, Erji! erji deschide 25 Staţi, nebunilor! Ce doriţi ? Ce căutaţi ? Cei patru gardişti intră. ÎNTÎIUL A fost Iancu aici.* Ceilalţi se uită prin odaie. al doilea îşi umflă nările Miroase a fin. erji 5 Ei şi? Miroase Iancu a fin? al doilea Te-ai tăvălit cu el în pat! erji liniştită âo Iancu — a fost aici. intiiul Şi te-ai tăvălit cu el în pat! 15 M-am tăvălit. Cu valahul! erji liniştită al treilea Scuipă. erji 20 Valahul — şi-a plătit vinu' —, nu ca voi. al patrulea Are fata duhul agoniselii. Şi ce ţi-a mai plătit ? erji Să vă fie ruşine, sălbaticilor! Că de-ar fi după voi m-ar 25 scoate în curînd cu toba la licitaţie, ca pe-o uliţarnică şi o scrîntită care şi-a prăpădit averea cu toţi derbedeii! al patrulea Pe unde-a fugit? 222 223 ERJI Pe fereastră. Aeu-i pe drumul — pe drumul Clujului. Cînd se-ntoarce spunea c-o să vă dezarmeze! Şi-o să rămîneţi de rîsul a tot vileagului. 5 Cei patru rîd cu hohote. ÎNTÎIUL Vorbeşte aiurea fata Erji. Biata fată, i-am stricat socotelile. AL DOILEA !0 Cu atîtica ploaie nu se răcoreşte nici măcar o văduvă. Da' eu ştiu că numai de ruşine-o spune. Şi mai ştiu că şi pe urma lui Iancu tot fată mare a rămas. La noi nu se uita, şi domnii nu se-ndură. TOŢI PATRU 15 Ha-ha-ha! ha-ha-ha! ha-ha-ha! ERJI îşi duce şorţul la ochi, îşi înfrînge un sughiţ. TABLOUL n O cameră mai mare a unei scoale sărace, la Sibiu. Catedră, bănci. Comitetul Naţional Român ţine şedinţă. Pe catedră Preşedintele. Membrii în majoritate oameni peste patruzeci de ani. în banca a 5 patra Iancu, tocmai în faţă — loc gol înaintea lui. SCENA I Membrii Comitetului Naţional Român PREŞEDINTELE sună din clopoţel 10 Domnilor, pun la vot prin ridicare de mîni propunerea., Toţi în sală ridică mîna, în afară de Iancu. Iarăşi toţi, în afară de domnul Avram Iancu. UNII Obstrucţie ? 15 IANCU tace. PREŞEDINTELE Unii o fac cu pleava cuvîntului, alţii cu tăcerea.— Propunerea a fost primită.— Domnilor, cine mai doreşte să ia cuvîntul? — Domnul advocat Duhu! DUHU Domnule Preşedinte, domnilor delegaţi, după toate veştile din toate părţile, împărăţia trece prin vremuri tulburi, ca să nu zicem deosebit de grele. Ungurii s-au răsculat împotriva 225 t împăratului. Le cunoaştem scopurile, că ei nu se sfiesc să le strige în toate vînturile. Să nu ne dăm amăgirilor! Ni se înfăţişează prilejul rar pentru un jurămînt de foc. Eu cred că mai înainte de a tălmăci în cuvinte dorinţele poporului 5 românesc se cuvine ca acest comitet naţional să asigure încă o dată pe Maiestatea sa împăratul de toată credinţa, pe care nimic nu o va zgudui şi nimeni nu o va clătina. Să ne ridicăm cu toţii şi să jurăm! TOŢI 10 se ridică Jurăm! Jurăm! Jurăm! Trăiască împăratul! Toţi se aşază. POPA PĂCALĂ Domnule Preşedinte, să fie cu iertare — 15 -PREŞEDINTELE încă o clipă, părinte Păcală, pe urmă ai cuvîntul.— Din solia ce o trimitem la înălţatul împărat sunt de părere să facă parte aceleaşi luminate feţe vlădiceşti şi aceiaşi oameni cu ştiinţă de carte care au mai fost şi care cunosc meşte-20 şugul greu şi anevoios de a-ţi tăia drum pînă la treptele tronului, înainte de a pleca solia, să facem şi o slujbă la biserică, să ne-ajute Cel-de-Sus! POPA PĂCALĂ Să se tragă clopotele în toate satele şi să sărutăm îndesat 25 icoanele! Căci după o vorbă veche — ştiţi domniile voastre — că dacă e adevărat, după cum spunea cineva adineaori, că împăratul e mai presus de toţi, ca Dumnezeu, atunci trebuie să ţinem seamă şi de vorba — că pînă la cineva te mănîncă cineva. Aşa este, că sfinţii pe la care trebuie să treci pînă să 30 cazi şi să pupi piciorul împăratului sunt mai mulţi şi aproape mai neoneşti decît sfinţii pînă la Dumnezeu. De altmintrelea, nu ştiu dacă trimişii noştri în două rînduri au avut cu adevărat cinstea să vorbească chiar cu înălţatul împărat sau poate numai cu slăvitele sale slugi. Umblă anume zvonul 35 că slugile poartă aceeaşi barbă despărţită-n două ca monarhia. Ar urma deci ca trimişilor noştri să li se spună: luaţi aminte şi fiţi cu multă băgare de seamă la toate semnele care deosebesc pe împărat de toate chipurile vii făcute după chipul şi asemănarea lui. Mai nimerit ar fi ca trimişii, o dată ajunşi, să-1 întrebe pe înălţatul împărat dacă el e cu adevărat împăratul. Dacă cel întrebat, din faţa lor, a răspunde că aşa este, atunci trimişii să ştie de la mine, de la popa Păcală, 5 că acela nu e împăratul şi să nu se lase înşelaţi de năluca de-mpărat din faţa lor. Atîta şiretenie avem şi noi să ştim că împăratul e a&ela care întrebat fiind de aceasta îi'va da afară pe trimişi pe scări la vale. Căci asemenea lucruri nu se întrabă. Dar de unde să ştim atunci care-i împăratul cu 10 adevărat, de vreme ce atîţia seamănă cu el şi umblă să te-nşele cu tot dinadinsul chiar în casa lui! ? 'Eu cred că numai aşa, cum spusei. Astfel stînd lucrurile, trimişii vor afla taina şi vor şti de au vorbit cu împăratul au nu.' Fără dobîndă pentru noi n-ar rămînea nici păţania aceasta, căci 15 ştiind pe urmă cum arată împăratul aievea putem trimite peste o jumătate de an o altă solie şi mai învăţată cu privire la această împrejurare aşa de greu de iscodit.' PREŞEDINTELE enervat 20 Părinte Păcală, o faci în rîs sau într-adins? Eşti popă sau sfeşnic de şezătoare? POPA PĂCALĂ Grăind cum am grăit, nici n-am zîmbit, nici n-am plîns, cu toate că am spus lucruri vrednice de plîns într-un fel ce 25 părea că ar fi de rîs. Eu din parte-mi aşa cred, că de la IIoria încoace nici un român n-a mai văzut pe împăratul şi că nici una din soliile noastre n-a ajuns pînă la el, ci s-a oprit in faţa unor făpturi asemănătoare lui de pe trepţile de jos. PREŞEDINTELE 30 Părinte Păcală, l-au văzut toţi trimişii noştri. Să lăsăm glumele! UNUL împăratul a fost văzut şi ne-a făgăduit să fim numai cu răbdare, că toată starea se îndreaptă! 35 POPA PĂCALĂ Ei, vedeţi? Aici mi se pare că zace greşeala Domniilor voastre, care staţi, dar nu cugetaţi. împăratul.îşi ţine cuvîn- 226 227 tul, totdeauna şi-n toate împrejurările. Cum împăratul aşa-zis pe carele l-au desluşit în umbră trimişii noştri nu şi-a ţinut cuvîntul, e învederat lucru că acela nu era împăratul cel adevărat. Sau eu am dreptate că împăratul care a fost 5 văzut de-ai noştri nu era cel adevărat, sau aveţi dumneavoastră dreptate, şi-atuncea spuneţi că împăratul nu-şi ţine cuvîntul. Ceea ce nu se poate. Căci îmi veţi îngădui să spun: cuvîntul împărătesc e cuvînt împărătesc, drept, unul şi fără dedesubturi, nu schimbăcios la culoare ca guşa porumbelului to şi nici scăpător printre degete ca nisipul pe care-1 scoţi cu mîna din apă. CÎŢIVA Să înceteze şezătoarea şi mascările! Continuăm şedinţa! PREŞEDINTELE 15 Să trecem, domnilor, la hotărîri. Citeşte Dieta ungurească de la Cluj, care a votat uniunea Ardealului cu Ungaria, nu prezintă decît vrerea îmbătată de drepturi feudale a celor o sută de baroni şi grofi. Noi românii 20 ne voim în atîrnare numai de împăratul! TOŢI Trăiască împăratul! PREŞEDINTELE Drept aceea noi românii cerem încă o dată deplină şi 25 neştirbită autonomie naţională. Şi fiindcă două solii la Maiestatea sa au rămas fără răspuns din pricina unor slujbaşi, vom alcătui o nouă solie, care încă o dată să aştearnă cu adîncă supunere luminatei sale feţe — jalbele noastre. Împăratul se va îndura să ne asculte şi dacă nu vom arăta nerăb-30 dare el se va-ndura să ne şi înţeleagă. Am spus cuvîntul nerăbdare fiindcă mulţi dintre noi, şi mai cu seamă dintre cei tineri, dau semne de neastîmpăr. Ceea ce numai foloase nu poate să ne aducă. Răbdare şi înţelepciune trebuie să punem în toate faptele noastre. 35 IANCU cască tare, în mai multe tonuri, ca să se audă; toţi din sală se uită la el nedumeriţi. PREŞEDINTELE Domnule Iancu, pofteşti ceva? IANCU Nu, nimic. Mă lăsai numai aşa dus de alean. Şi privind 5 împrejur m-am întrebat: pe care chelie o să croncăne corbul? PREŞEDINTELE Nu cu coasa însîngerată vom intra în noul veac. Nu cu puterea şi cu fapte negîndite vom dobîndi îndurarea celor de sus, ci cu purtare aşezată şi cinstind legile cu blîndă omenie. 10 IANCU ironic Şi eu sunt de părerea să aşteptăm să ne dea grofii certificate de bună purtare. Numai cît acele certificate nu vor fi scrise pe piele de cîne, ca diplomele de doctorat ale Domniilor 15 voastre, ci pe pielea noastră de rumâni schingiuiţi. Să aştepte deci cu răbdare cei ce au piei de năpîrleală! Consternare în sală. PREŞEDINTELE Tinere — 20 IANCU Nu aşa, nu tinere — că astăzi nu mai sunt tineri! In vremuri ca acestea tinerii se fac bărbaţi în douăzeci şi patru» de ceasuri. Cine a trecut o dată pe subt furci — nu mai e tînăr! 25 PREŞEDINTELE Da, au fost omorîţi în ciocnirile din urmă cu ungurii trei popi şi ţărani fără număr. Dar măcelul de la Mihalţ şi de< aiurea, toate măcelurile din vremea din urmă din vina voastră,, a celor tineri, s-au făcut. Că zgîndăriţi satele şi aţîţaţi focul!' 30 Iar focul e fiară fără minte! IANCU sare dintr-un salt peste trei bănci, se duce spre catedră Cine zgîndără şi cine aţîţă? — N-am auzit bine ce-aţii spus, că de cînd la Blaj şi aiurea v-am pus la adăpost cu? 228 229* zece mii de moţi, din coaste şi din spate, am asurzit de-o ureche. Sufla un vînt rece dinspre ungurime. preşedintele Domnule Iancu, dacă crezi c-a sosit ceasul ca tinerii să ia 5 cîrma — poftim! Am trei doctorate, unul peste altul,— dar dacă crezi că inteligenţa dumitale — Cei din sală s-au ridicat, în mare încordare. iancu Nu, domnule preşedinte, aci pe catedră vă şade bine! 10 Aci nimenea nu vrea să vă ia locul! Conduceţi d-voastră de pe catedră, eu voi conduce de pe munte! un bătrîn Te-a ales cineva conducător? Pe domnul preşedinte l-am ales noi toţi, cu o sută de voturi. 15 iancu Căpitan în munţi nu m-a ales nimeni. Căpitan m-am ales acolo cu votul gorunilor. De mai multe n-am avut nevoie. Chiar şi pe al meu l-am cinstit altuia.— Domnilor, de şase luni vă tot ascult dimineaţa poveţele, la amiazi propunerile, 20 seara sfaturile! Acu bate toamna la poartă; care sunt roadele şi foloasele? Şi în ce mai putem pune nădejdile? Ce-aţi dobîndit cu măsura chibzuinţelor şi cu umilinţa cărunte-ţelor d-voastre? Aţi cules doar făgăduieli la înalte locuri. Făgăduielile sunt înşelătoare, dar ceea ce se petrece în preajma 25 noastră nu e numai vedenie de om năuc. La fiecare cotitură de drum şi tot la şapte zile o dată cineva aruncă secerea morţii între noi. Trăim în împărăţia morţii, domnilor — unde nu hotărăsc bunele-cuviinţi pe care v-aţi adunat să le lăudaţi, ci poruncile sîngelui care se apără! Eu vin de pe Arieş, şi 30 pretutindeni — în munţi şi în văi — am văzut hambare arzînd, cocoşi în flăcări pe crucea caselor, am auzit cucuruzul pocnind în poduri, în noapte am văzut stîni învîlvătaie, sate întregi numai scrum, mume scurmînd în cenuşă, şi pretutindeni am auzit strigătul sugrumat: nu mai avem popi 35 de dat spre tăiere ca taurii, nu mai avem copii de dat spre spintecare, nici fete de măritat cu batjocura! Dacă strigătul acesta n-a ajuns încă la urechile d-voastre, mă îngrijesc eu să vi-1 fac ştiut. Domnilor, sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim! Stă în marginea catedrei, între timp preşedintele a coborît şi-a venit între ceilalţi. Iancu e încetul cu încetul încunjurat de cei din sală, 5 unul Ne facem de rîs prin dezbinare. Se ridică copiii împotriva taţilor! altul Aşa pier noroadele, prin nerăbdarea tineretului. 10 iancu Nu sunt eu acela care să mă dau înapoi de la închinarea în faţa bătrîneţii! însă, vedeţi, sunt vremuri şi vremuri! Sunt vremuri pentru bătrîni, şi sunt vremuri pentru tineri. Nu sunt eu de vină că vremea de astăzi nu e pentru 15 bătrîni. Ceasul lumii, ceasul care bate ne încearcă puterile, nu înţelepciunea! Subt ceasul care bate ajung la drepturi cei care le cuceresc, nu cei care le cerşesc. Cu jalbele de pînă acum suntem cerşitori, şi nici măcar vrednici de milă, căci nu se stă cu mîna întinsă în poarta vînturilor! 20 unul Vorbe de ambiţios. S-a ridicat între noi un duh arzător si fără măsură! iancu Stau în faţa d-voastră fără trufie, dar şi fără sfială. Nu 25 pot să rîvnesc la mărire între atîtea plete cărunte. Locul meu nu e aici şi n-o să fie niciodată aici. D-voastră, dacă v-a plăcea, ţineţi şedinţă necurmată, luaţi hotărîri şi daţi sfaturi de blîndeţe pînă cînd s-or îndura ungurii să vă strîngă la piept cu fraternitatea lor! Eu mă duc să-i strîng aşa cum 30 îmi place mie şi cum cred eu că trebuie strînşi toţi semănătorii de moarte! Fac cetate din munţii mei! Cu moţii şi cu popii de-acolo! Cu mumele şi cu stîncile de-acolo! Stă la pîndă Buteanu în Zărand, popa Balint la Turda, Probu la Aiud, Corcheş la Cîmpeni, Bucur la Cricău! 35 unul Trăiască împăratul! Sala: Trăiască! 230 231 iancu încet întîi, apoi tot mai tare Trăiască împăratul! 0 strig şi eu şi cu aceeaşi credinţă ca şi d-voastră! Eu îl ajut împotriva ungurilor aşa cum pot. 5 Poate nu e mult ce am, dar e tot ce am. îl ajut cu cele cîteva mii de voinici care şi-au încheiat cu o cruce socotelile, şi-1 ajut cu cei douăzeci şi patru de ani ai mei, la care nu ţin să mai adaug nici unul. împăratul ne va înţelege şi va răsplăti pentru faptele noastre pe cei care or rămînea după desfă-10 şurarea puterilor. Apărîndu-1 cu sîngele, ne cucerim pe noi. Cu solii şi cu jalbe nu suntem pentru împăratul decît jalnice umbre, care sunt şi nu sunt. Cu solii şi cu jalbe dobîndim, precum s-a văzut, făgăduieli! — Să clădim pe sînge!! Să clădim pe oţel!!! 15 unul Lesne să spui! Dar cu ce ? iancu Sămînţă de foc este pretutindeni: foc e Axente Sever la Blaj, foc e Roman pe Cîmpie, Solomon la Haţeg şi pînă acum 20 nici eu nu sunt cenuşă — acolo unde sunt. altul Ar fi o provocare mai mult! iancu Cine nu a binevoit să-şi ţină buzele închise? Gine zice 25 provocare ? — Provocarea vine din partea acelora care ne rad satele de pe faţa pămîntului. Ne-am uitat destul cu mînile în şolduri la furcile ce se ridică pentru noi! Acum nu e vorba să ne apărăm, trebuie să zădărnicim viitoare atacuri, de aceea puţin îmi pasă de e provocare sau nu, eu voi purcede 30 la atac! Coboară de pe catedră, pleacă spre uşă, din uşă se întoarce Domnilor, nu mi-am ridicat glasul aici ca să vă dau prilejul de a mă dojeni că nu cinstesc vîrsta! Ţin numai să spun că este ceva mai de preţ decît vîrsta: e neamul nostru cel 35 fără vîrsta, ca soarele, ca apa şi ca muntele.— Domnilor, dacă s-ar întoarce soarta, nu uitaţi că Avram Iancu vă primeşte oricînd cu braţele deschise acolo, în munţii lui! Iese. 232 SCENA II Aceiaşi, fără Iancu unul după o clipă de tăcere 5 Să te miri că nu ne-a făgăduit şi pensie — blajinul! altul Iancu să fie chemat înapoi! Nu se poate fără el! altul Dar ce lumină văzuşi deasupra lui? to altul Bine c-a plecat! Acest trufaş se constituie în comitet de unul singur! altul Unire, domnilor, că altfel pierim. Nu e timp de joacă şi 15 de supărări. Sau ne unim vii şi neclintiţi, ca să învingem, sau ne uneşte nefiinţa! preşedintele din nou pe catedră Domnilor, după cum văzurăţi, ieşim la cale mai greu noi 20 între noi decît cu neprietenii. Un tînăr — aibe-1 Domnul în paza lui — s-a ridicat împotrivă şi nu înţeleg cum va mai putea fi înduplecat să se astîmpere. E timpul ca acest Comitet Naţional să fie deşertat de toate elementele nedisciplinate! Propun ca din Comitetul Naţional, cîrmuitor al întregului 25 norod românesc, să nu mai facă parte decît bărbaţi trecuţi de patruzeci de ani. 30 Se primeşte! toţi demonstrativ preşedintele Domnilor, numai aşa se poate lucra. Nu voi pune întrebarea dacă mai este cineva între noi care să nu fi împlinit 233 10 patruzeci de ani. De-o mai fi cineva, nu mă îndoiesc că acela va părăsi singur sala, aşa cum în cele din urmă a avut şi Iancu bună-cuviinţa s-o părăsească. Toţi se uită unul la altul. Tăcere. Daţi-mi voie să nădăjduiesc că de-acum ne vom găsi în frăţească potrivire de cuget şi că nu ne vom mai da în jalnic spectacol în faţa străinilor. împrejurările poruncesc cumpătare şi chibzuială. Nu avem altă cale de urmat decît aceea, a unui nou apel supus şi călduros către înălţatul împărat. O fereastră e spartă de-afară cu un pat de puşcă. TOŢI în panică Ungurii ? Ce e ? Garda ? Ce e ? Uşa se deschide cu putere. Intră şase gardişti unguri înarmaţi, între 15 ei Ianoş, Şimon, Ghiuri şi Ianoş. 20 25 30 SCENA III Aceiaşi şi gardiştii ŞIMON suind pe catedră Toţi domnii să poftească în bănci! Toţi urmează. Domnul Avram Iancu să vie în faţă! Iancu nu-i aici. Iancu a plecat. Unde-i Iancu ? Unde-a stat Iancu? UNUL ALTUL SIMON Tăcere. POPA PĂCALĂ Aici, lîngă mine. S-apleacă Nu-i! Nici sub bancă, nici în bancă. Ne-a lăsat pe noi 35 plocon guvernului unguresc. 234 ŞIMON Vă vom sili noi să vorbiţi. Iancu nu mai scapă! Nimenea nu mai părăseşte sala. în numele guvernului unguresc declar arestat întregul Comitet Naţional al românilor. Nimenea nu 5 mişcă, altfel tragem! Patru gardişti se postează cu baionete gata de atac în uşă. POPA PĂCALĂ înaltă adunare, eu încă n-am împlinit patruzeci de ani! Trăiască Iancu! io 15 20 ŞIMON Cine strigă — trăiască împăratul! ? Nu mai este împărat I Nu mai este decît un guvern unguresc. Aici noi suntem stă-pîni, noi ungurii, nu împăratul! UN MOŞNEAG Nici eu n-am împlinit încă patruzeci de anii TOŢI MEMBRII cu hotărîre şi dintr-o dată Trăiască Iancu! Se ridică toţi dintr-o dată cu ochii ţintă la Şimon. Gardiştii întind baionetele gata de atac, stau toţi aşa încremeniţi. TABLOUL III într-o şură, într-un sat, nu departe de Cluj. Octomvrie. SCENA I Iancu, locotenentul Gratze, vreo cîţiva gardişti unguri, între cari 5 Ianoş, Şimon, Ghiuri şi Ianoş, un ajutor. IANCU trecînd cu ajutorul prin faţa gardiştilor dezarmaţi-. AJUTORUL Întîiul, al doilea şi al treilea au împuşcat tot ce le-axs 10 căzut în mîni, bătrîni, femei şi copii. 20 Vor ispăşi! IANCU AJUTORUL I-a apucat beţia prafului de puşcă. Se spune: dinte pentru 15 dinte, dar eu nu sunt de părere. Nici un popă nu cuminecă un om beat. Trebuie să fim cu cruţare la gloanţe. IANCU arătînd spre al patrulea Dar ăsta? AJUTORUL Să spună el, că s-arată foarte viteaz.!' GHIURI Eu mi-am făcut numai datoriaT n-am împuşcat decît un cîne. IANCU Cu alte cuvinte — hingher! Dar ai fost laş, că l-ai împuşcat pe la spate, iar cinele, cum îi zici şi dacă te cunosc, a fost un rumân! GHIURI Preşedintele Comitetului Naţional! 10 15 ^0 25 AJUTORUL sare să-i tragă o palmă. IANCU îi prinde mîna Nu! Se uită la întreg şirul Ianoş, Ghiuri, Şimon şi încă o dată Ianoş, evangheliştii sfintului Naiba! Aveţi piciorul repede, n-am ce să zic. Cînd la Abrud, cînd ia Sibiu, cînd la Turda. Ha! Tot pe urmele Iancului! Dar v-aţi repezit în prăpastie! Cîtă ură, Doamne! Şi pentru ce ? Fiindcă vrem şi noi rumânii un petec de cer deasupra noastră! Către Ajutor Luaţi-i de-aici! Cumpăniţi-le voi pedepsele, după legea ungurească, să le fie pe plac şi să nu mai cîrtească gurile strîmbe că nu li se împlinesc poftele. Mi-e teamă să nu fiu înfrînt de judecăţile pe care trebuie să le fac şi să le rostesc la fiecare pas. Ajutorul pleacă cu gardiştii dezarmaţi. SCENA ÎI Iancu, Gratze GRATZE Căpitane, domnule prefect, o cunună de fapte ai cules 30 în trei săptămîni. De la Abrud la Aiud, de la Aiud la Turda, de la Turda la Cluj şi mai departe. Cu cetele de moţi ai dezarmat într-un iureş toate gărzile ungureşti care ţineau sub teroare şi foc Ardealul. Totul se datoreşte bărbăţiei unuia singur. 237 236 10 IANCU Cu încuviinţarea dumitale, totul se datoreşte priceperii bunului meu sfetnic militar. îl bate pe umăr Despre faptele moţilor mi-ar plăcea s-auză însuşi împăratul. Să afle Majestatea sa că are o strajă în răsărit. Atîta vreau! Celelalte mi-s floare la ureche. Ajutorul vine cu un moţ, pe nume Ilie. SCENA III Aceiaşi, Ajutorul, Ilie AJUTORUL Domnule prefect, aista-i Ilie, de care aţi întrebat şi care s-a străduit cu osebire în luptele de la Huedin. IANCU AJUTORUL 15 Care Ilie, mă? Ăl cu tunul. IANCU A, da! Zi aşa, Ilie, i-ai băgat în răcori şi i-ai micşorai 20 cu un tun. ILIE uitîndu-se luminos la Iancu Măria ta, iacă făcui şi eu ce putui, că numa o dată trăim. Da' tunu' nu era mare, că altfel nu l-aş hi putut căra. N-avea 25 ţeava mult mai groasă ca un tulnic de-a' nost'. Mă gîndeam — iacă noi nu prea avem tunuri, cum ar hi să le fur unur s-ajungem şi noi în rîndu' oamenilor — şi l-am furat în toiuy luptei. Ardea încă ţeava de bătaie cînd l-am luat subsuoară. / IANCU 30 Ilie, fapta ta e vrednică de toată lauda, nu trebuie să ţi-o micşorezi. Tunul era tun de-a binelea. Te voi da drept pildă cetelor şi vreau să te fericim şi cu o răsplată. 238 ILIE Laudă îţi dăm noi, Măria ta, în irima noastră. Cît despre muie — ce să doresc? Că dorinţa cea mai mare îmi era să te văd aşa cum te văd şi să mă laşi să cînt o dată din flu-5 ieru' aiela. Arată spre brîul lui Iancu. IANCU zîmbind Noi credeam să-ţi facem loc de aşezare statornică aici, io pe moşia contelui Teleki, ăl de căuta doică pentru purcei! ILIE De ce, Măria ta, că doar nu m-am deşelat eu de povara isprăvii ca să rămîie contele pe drumuri. Mai este vreme de praznic. 13 IANCU îşi scoate fluierul şi i-1 dă Ia-1, Ilie, ţi-1 dau ţie. Să cînţi fetelor din sat. Nu numai pentru o dată. Ţine-1! 20 25 ILIE ia fluierul Pe alea le bucur cu ce-a lăsat Dumnezeu, mai puţin cu cîntecu'. Da' altceva aş vrea, Măria ta. Zi, Ilie! IANCU ILIE Măria ta, să mă ierţi, da' n-am încotro, că mă tot îndeamnă irima să mai întreb ceva. IANCU Întreabă, Ilie! 30 ILIE Măria ta, nu mă pot deloc dumiri. Stau în lumina Măriei tale şi nu înţeleg. Că nu ştiu cum vine aia cu pasărea — o cu 239 vulturu' de pe munte. Spun oamenii că n-ai hi născut de muiere, ci făcut din vultur. Dacă n-ar hi fetele care tot cîntă: In pădure toate păsările dorm, numai una n-are somn, cată să se facă om! — aş zice şi eu: iac-aşa, vorbe. IANCU Uriaş pe din afară, copil pe dinăuntru. Tu furi subsuoară un tun aprins din tabăra ungurească şi crezi în poveşti scornite pentru nevîrstnici. Măi, pruncule, eu sunt din Vidra de Sus şi am avut mamă, mamă cu meserie de mamă, mamă cum se cade. Tata trăieşte încă, tot în Vidra. Şi cînd se gîndeşte la mine şi-adună lăcrămile în năframă, cum adună popa fărîmiturile de prescură. Uită-te la mine, Ilie. Seamăn eu a vultur? ILIE hotărît Sameni! IANCU Măi Ilie, tu eşti ficior cu mintea întreagă. Spune fetelor să se astîmpere, că de-ajung pe mîna mea le frîng şoldurile^ de-or vedea atunci aievea tot vulturi! ILIE Di asta mă pot îngriji şi eu, Măria ta. IANCU rîde Numai să nu-ţi ieşi din cuvînt.' îi întinde mîna. Ilie i-o pupă şi pleacă cu Ajutorul. SCENA IV Iancu, Gratze GRATZE încă n-ai împlinit douăzeci şi cinci de ani, domnule prefect, şi ai intrat în legendă. Alţii se căznesc optzeci de ani şi nu intră nici măcar în istorie. IANCU Legendele sunt morminte. Eu nu sunt încă la capătul drumului. Unde prind o legendă, o calc şi o deschid ca un mormînt, să iasă din el căpitanul cel viu, cu moartea pre 5 moarte călcînd! Intră locotenentul Sehuler. SCENA V Aceiaşi, Sehuler SCHULER 10 Domnul prefect Iancu? IANCU Cu ce vă putem sluji? SCHULER Locotenentul Sehuler, trimis de comandantul trupelor 15 imperiale, generalul Puchner, de la Sibiu. Salută pe locotenentul Gratze Domn general Puchner ţine să vă mulţumească din toată inima pentru ajutorul dat trupelor imperiale împotriva răscu-' laţilor unguri. 20 GRATZE Domnule locotenent, în cele rostite s-a strecurat cred o mică greşeală de informaţie. Domnul prefect Iancu a călcat şi a zdrobit singur cuiburile de viespi. Trupele imperiale n-au fost decît un slab ajutor pentru domnul prefect Iancu. 25 SCHULER Ciudat, ciudat — şi aproape de necrezut. Dar dac-o spui dumneata, domnule locotenent, nu ne rămîne decît s-o luăm la cunoştinţă. Voi raporta. Totuşi — faptele aparţin trecutului, sunt deci fără importanţă. Ardealul a fost curăţit 30 de răsculaţi şi de toate cuiburile de nelinişte. Pentru pacificarea ţării trebuiesc acu' dezarmaţi şi moţii. La dezarmarea lor se va proceda numaidecît şi chiar în acest loc. 241 iancu se uită uluit la Gratze Domnule locotenent, generalul Puchner a rostit chipul o dorinţă, dar mă îndoiesc că a putut să întrebuinţeze cuvîntul „dezarmare". Fiindcă nu-mi închipui că generalul ţine să supere nişte oameni care oricum s-au învrednicit de altceva. schuler Domnule prefect Iancu, nu pot îngădui să fiu bănuit că acord un înţeles greşit misiunii ce mi s-a dat. Generalul Puchner nu doreşte, ci porunceşte. Intîia fază a pacificării e încheiată. Acum urmează a doua: dezarmarea moţilor! iancu Trebuie să fie la mijloc o neînţelegere.— Nu se poate ca noi, după ce am înfrînt pe rebeli, să fim împinşi în rîndul lor, chiar în clipa cînd ajunserăm să răsuflăm puţin. Situaţia în care suntem puşi — schuler Situaţia e destul de limpede. Vi se dă prilejul să arătaţi dacă sunteţi şi dumneavoastră nişte simpli rebeli sau oameni ai bunelor rînduieli. iancu Domnule locotenent, prin felul cum vorbiţi, mă faceţi în adevăr să cred că vă înţelegeţi greşit însărcinarea. Cel puţin prin tonul — ce-1 întrebuinţaţi. schuler Sunt ofiţer al armatei imperiale. Decorat de cinci ori şi propus pentru ordinul Măriei Tereza. iancu Vă felicit pentru simbria sunătoare şi prea meritată ce o veţi dobîndi în calitate de cavaler al ordinului ce vă stă în vedere, dar — nu — vom —- dezarma!! schuler Rebel ? iancu Socotiţi-mă rebel, socotiţi-mă tot ce poftiţi. Nu mai am? pielea prea subţire şi am cîştigat îndeajuns obişnuinţa de a mă vedea bănuit de oameni cărora nu le-am voit decît 5 binele. schuler Generalul nu discută, ci porunceşte! iancu Eu nu sunt sluga generalului, fiindcă nu sunt sluga 10 nimănui. Cu generalul sunt dispus să colaborez, dar nu pot să primesc porunci din partea dumisale. Eu nu sunt răspunzător decît împăratului şi mie. Iar pe împăratul îl apăr din al meu îndemn, aşa cum cred eu că trebuie să-1 apăr. Noi nu ne simţim decît strajă luptătoare! 15 schuler V-aţi făcut datoria. Tot ce trece dincolo de datorie înseamnă rebeliune. iancu Atunci rebeliune e tot ce-i suflet şi făptuire frumoasă! 20 Atunci rebeliune e şi avîntul spre lumină, apetitul morţii, dragostea de ţară şi patima înălţimilor. Dacă tot ce trece dincolo de datorie înseamnă rebeliune, atunci vă rog să cunoaşteţi că noi ne-am hotărît pentru împăratul nu din simplă datorie, ci din duhul libertăţei şi al rebeliunii! 25 schuler mai domol Ce vreţi, domnule prefect? în împărăţie e linişte de-acum. S-au întors apele în matcă, oamenii se-ntorc la vetre. Nu se poate îngădui să rămînă în Munţii Apuseni un popor întreg 30 —înarmat! Ce vreţi? Foc fără moarte — vreţi să fiţi? Stat în stat? iancu Generalul vede stările cu o seninătate fără strop de răspundere ! 243 schuler îmi daţi voie să presupunem că un general înţelege mai bine situaţia decît ar putea vreodată un tînăr advocat. Oricare ar fi ell iancu Domnule locotenent, îmi daţi şi mie voie să răspund că pînă acum n-am avut cinstea de a ne ciocni decît cu gărzile ungureşti. Ni s-a dat mulţumirea de a le fi dezarmat. Dar cu atîta credeţi că i-am dezbărat de năravuri? Va fi linişte cît ţine puterea iernii. Peste cinci luni, dacă generalul continuă să fie tot atît de înţelegător cum din nenorocire se arată prin trimisul său, Ardealul va fi invadat prin trei porţi deodată de trupele ungureşti. Revoluţia ungurească abia dacă a-nceput! Şi dumneavoastră vă daţi părerii că s-a şi mîntuit. Eu nu vă întăresc. Judecaţi împrejurările cum vă ajută puterile şi priceperea. E treaba dumneavoastră. De altfel, moţii n-ar dezarma nici dacă eu le-aş da această poruncă. Mergeţi în faţa lor, îndrăzniţi, şi strigaţi: moţilor, acu' fiţi buni şi dezarmaţi! Moţilor, aşezaţi carabinele stînjen şi întoarceţi-vă la balmoş. Moţilor, preţ de un veac ungurii nici nu vor mai visa să vă atace, daţi puştile să le punem la fum!—Moţii v-ar fluiera subt nas din frunză verde! schuler Foarte grav ce spuneţi. Aceasta ar dovedi că moţii nu sunt decît o ceată nedisciplinată şi fără conducere. iancu Cum sunt, cum nu sunt, aceşti nedisciplinaţi au salvat în împrejurări strigătoare cinstea generalului Puchner, prin « fapte pe care vă faceţi a le dispreţui. Cumplit de nedisciplinate trebuie să fi fost trupele imperiale dacă chiar şi o turmă fără conducere ca a noastră a putut să împiedece dezastrul! schuler Nu sunt deloc înclinat să intru într-o dispută pentru care ar trebui să stăm pe trepte deopotrivă de înalte. Generalul e un erou despre care nu se poate spune că a fost „salvat", cu atît mai puţin că a fost salvat de nişte — iancu De cine — de nişte ? De ce nu vă spuneţi gîndul pînă lsr capăt? De ce sporiţi jignirea ce ne-o aduceţi cu un cuvînt pe care nu-1 rostiţi? Domnule locotenent, noi n-am înroşit 5 Arieşul şi smircurile Mureşului cu sîngele nostru pentru slava împărăţiei ca să fim jigniţi şi umiliţi încă înainte de ce s-au limpezit iarăşi apele. Ne-am învrednicit de altă răsplată, nu de aceste alunecuşuri printre vorbe de ocară şi necuviinţi. Generalul ştie ce ştie în adăpostul cetăţii lui, dar şi Iancu* 10 ştie ce ştie, aici, sub cerul deschis. Generalul şi-a arătat părerea, mi-o arăt şi eu. Nu dezarmez şi-mi iau toată răspunderea. Va veni ceasul, tulbure pentru noi toţi, cînd generalul va înţelege împotrivirea mea. schuler 15 Aşa e totdeauna. Soarta aruncă omului funia pe după gîtr şi omul îşi face singur nodul. iancu Aşa e, dar nu ştiu cui i se va potrivi vorba aceasta. Să nu» ne grăbim, ci să lăsăm timpului sarcina să ne-o arate. De va 20 hotărî timpul împotriva mea, iacă îmi dau cuvîntul că peste un an voi trimite generalului capul meu, să-1 poarte în vîrf de ţeapă prin Ardeal, să nu se mai ridice niciodată în împărăţie un rebel ca mine. Şi nici măcar nu cer generalului să facă acelaşi legămînt dacă el ar greşi. Eu pun*totul în acest: 25 joc al sorţii, el nu pune nimic! schuler Nu credeam să fiţi atît de neînduplecat. Eram destul de mîndru de arta mea de a înmuia împotrivirile. iancu 30 Nădăjduiesc ca aceasta să nu vă împiedice de a deveni? cavaler al ordinului Măria Tereza. schuler se înclină şi pleacă. 245- 1 FAZA A DOUA SCENA VI Iancu, Gratze GRATZE îmi plăcu, domnule Iancu. IANCU Şi mie, dar să vedem cum o să-i placă generalului. Se duce în poartă, strigă Tribunii! Intră cîţiva tribuni, între ei cîţiva popi SCENA VII Aceiaşi, tribunii IANCU vine în faţa lor Tribuni i Nu ştiu pe ce răboj se înseamnă faptele sîngeîui. Pe răbojul iadului sau pe răbojul cerului? Sigur e că voi l-aţi umplut cu semne care nu se mai şterg. Ci aici pe pămînt faptele noastre nu mai sunt, fiindcă toate sunt acum ale trecutului. Este numai ceea ce vine! Timp de veselie nu avem, nici de veselie, nici de somn! Treji trebuie să fim, treji şi limpezi, ca pe drumul Judecăţii din urmă! La primăvară, cînd puhoaiele se vor urni la vale, ungurii se vor îndemna la deal. Şi nu tăvălugul şi roţile de apă îi vor opri, ci — voi! Tu, Dionisie, stavilă la Bucium, tu, Probu, piatră de hotar la Măgina, tu, Bistran, stîncă la Bistra, tu, Bucur, frunte la Cricău! Vă dau în grijă cheile munţilor! Cine îndrăzneşte să se ia de piept cu munţii şi cu popii — poftească! Nu ne facem spaimă de oaspeţi! TRIBUNII Să mergem! Pleacă toţi. TABLOUL I Nouă luni mai tîrziu. O odaie în casa unui popă, într-un sat nu departe de Abrud. Vară. La masă Iancu şi Gratze studiază o hartă. în prag 5 popa Păcală se uită în zare prin uşa deschisă. SCENA I Iancu, Gratze, Popa Păcală GRATZE Steguleţe în toate cheile. Iq împunge un steguîeţ pe hartă Hatvani a ocupat cu trupele sale toate intrările în munţi. IANCU Popa Groza trebuie să ocupe Măgura Zlatnei. De-acolo le putem cădea în spate. Să înveţe ungurii ce înseamnă 15 „măcinişul" între două chei. La Abrud le aplicăm „foarfecele", la Bucium „broboada", la Turda „viscolul". Arta de război a moţilor. Către popa Păcală Ce stai, părinte Păcală, tot în prag? 20 POPA PĂCALĂ Iacă mă uit, poate-a mai nimeri cineva. Eu n-am uitat ce-ai spus atunci la Sibiu, c-o să ne primeşti cu braţele deschise dacă s-a întoarce soarta. Nu s-a fost trecut un an şi vorba s-a împlinit. Numai eu scăpai. Eu sunt Comitetul 25 Naţional, singura întrupare! IANCU Las' că nu e rău că ne-a mai rămas un pic de sămînţă de Comitet Naţional — pentru vremuri mai prielnice. 24T POPA PĂCALĂ N-a fi rău, Iancule fiule, dar mai bine m-ai face popă în Vidra de Sus. IANCU Eu te-aş face părinte, da' ce-a zice vlădica? POPA PĂCALĂ Vlădica? Da' vlădica unde-i? Fiule Iancule, astăzi tu ne eşti de toate: tată, căpitan şi vlădică! GRATZE Părinte, acum trebuie să facem mai întîi călugăr pe generalul Hatvani. Pe urmă avem timp să-ţi căutăm şi dumitale o parohie. IANCU Ia vezi, părinte, vine Dragoş sau nu vine? POPA PĂCALĂ Şi ce? Vrei să-1 primeşti? Pe Dragoş? De ce nu? IANCU POPA PĂCALĂ Ştim noi —- ce ou cloceşte Dragoş subsuoară? IANCU La asta nu m-am gîndit — dar să-mi iau seama! Popa Păcală pleacă. SCENA II Iancu, Gratze GRATZE Ne înconjoară Koşut de o parte"cu*armata lui Hatvani, ne trimite Koşut de altă parte pe Dragoş — solie —. IANCU se ridică, se uită pe fereastră Minunată zi! îţi pare rău s-o pătezi cu sînge şi s-o zgudui cu pocnete de plumb. Uite măgurile, domnule locotenent. 3 Fac înălţimile nuntă cu cerul. Acolo, după cele din urmă muchi, stau la pîndă moţii cu înfrigurare, arhangheli — cu mămăliga în traistă şi cu opincile-n pietriş de aur. Se întoarce Avui dreptate, domnule locotenent? Cîte luni au trecut? to Nici nouă, şi văile Ardealului au şi fost cuprinse de trupele ungureşti. Ostile imperiale împrăştiate şi înfrînte pretutindeni. Generalii au fugit care-ncotro — lăsînd în urma lor un gol în istorie. Cine ar mai ţine aprins focul pentru împărăţie dacă nu ne-am fi păstrat cumpătul noi, neatinşi, aici în i5 cetatea fără ziduri? Se duce iar la fereastră Cîteodată mă uit de sus de tot peste măguri şi visez cu ochii deschişi. Mai ales în dimineţi de toamnă. Se văd atunci munţii de la miazănoapte cu poienile fără prihană, în vale 20 Mureşul şi Tîrnavele, iar în faţă Negoiul, cu intîia zăpadă. Vorbesc munţii şi vorbesc apele. îşi trimit poveşti şi visează mărire. Toţi mocanii şi toţi rumânii sunt pătrunşi de-un singur duh! Răsfiraţi cum sunt, i-aş vrea strînşi într-o singură ţară, cu chingile tari, în slujba luminei şi spre slava 25 împărăţiei! Mume puternice să nască viitorul! Intră Ajutorul. AJUTORUL A sosit domnul Dragoş. GRATZE 30 N-aş vrea să fiu de faţă. Voi face în răstimp o inspecţie pe măguri. IANCU Poftească domnul Dragoş! Gratze şi Ajutorul ies, intră D ragoş. 249 SCENA III Iancu, Dragoş DRAGOŞ Sunt aici, domnule Iancu! 5 îi întinde mîna. IANCU Noroc, domnule Dragoş. Noroc precum ţi-e inima cu care vii. DRAGOŞ 10 Dacă mi-ar fi norocul numai a zecea parte precum mi-e inima de deschisă, aş pleca mulţumit.— Ţi-aduc un prieten, domnule Iancu. * IANCU A, nu venişi singur! Să-1 poftim înăuntru! 15 DRAGOS Acel prieten al dumitale — sunt eu sau, mai bine, ace prieten doresc să-ţi fiu eu! IANCU îţi închipui că poţi fi prieten şi cu mine, şi cu celălalt 20 în acelaşi ceas ? Asta-i ca şi cum ai vrea să te închini soarelui la miez de noapte! Ai sosit aci, dar pe tălpi ai încă pămînt de pe pustă şi-n suflet un fleac de Dumnezeu unguresc! DRAGOŞ Oricum, domnule Iancu, stăm faţă în faţă — şi desigur 25 dumneata îţi dai seama ca şi mine că întîlnirea aceasta poate să însemne o întorsătură hotărîtoare pentru lumea noastră de aici, adică pentru lumea noastră rumânească. IANCU Domnule Dragoş, 30 îl prinde de un nasture nu-mi prea place haina ce-o porţi. Vei spune că e croită după cea din urmă modă de la Buda, ci eu îţi zic dumitale: 250 schimb-o! — în numele acestei lumi rumâneşti vorbesc eu. Dumneata vorbeşti în numele lui Koşut. DRAGOŞ Dar ca rumân! 5 IANCU Aceasta rămîne să se vază! DRAGOŞ Ţii să-mi fii cu orice preţ duşman, domnule Iancu? IANCU io Eu duşmanul dumitale ? Duşmanul dumitale e aici, arată cu degetul spre fruntea lui Dragoş sub fruntea aceasta! I-arată un scaun, s-aşază Poftim! 15 DRAGOŞ Gîtă vreme inima bate — sîngele apă nu se face. Rumâni suntem, şi dumneata, şi eu. G-am apucat unul un drum, şi altul altu' — ţine de soarta şi dibuielile omului. Dar sîngele e de la Dumnezeu! 20 IANCU Dacă sîngele e de la Dumnezeu şi nu drojdie netrebnică — de ce Koşut îi pune cep şi-1 lasă să curgă fără omenie ? DRAGOS t Vreau să fiu puntea de înţelegere. Desparte-te de visuri, 25 domnule Iancu, sau încearcă să te desparţi —- cel puţin pentru cît va timp. IANCU Vorbeşti despre mine şi despre visuri ca despre un oarecare şi nevastă-sa. Să mă despart —- cel puţin pentru cîtva 30 timp ! Pe şase luni, de pat şi de masă! Ha! Ga să vedem ce-o mai fi pe urmă, adică — cum m-oi purta eu şi cum s-o purta visul! — Dar mai înainte să lămurim altceva, domnule Dragoş: suntem în armistiţiu sau nu? 251 dragoş De ce atîta neîncredere? Ne trebuie cîteodată şi îndrăzneala cealaltă, a încrederii. Koşut şi-a dat cuvîntul, şi eu ii cred pe cuvînt. Nu se va încumeta nimenea să calce ordinul. 5 iancu Cuvîntul adus de altul, fără semnătură, nu-i chezăşie. Cuvîntul spus — nu e de piatră. dragoş Cuvîntul nu. Dar nu sunt eu îndestulitoare garanţie, eu 10 care mă găsesc nu ca. o simplă semnătură, ci cu viaţă şi os,, în mînile voastre ? Domnule Iancu, Koşut vrea pace! iancu Pax hungarica! dragoş 15 Depuneţi armele, şi aveţi pace, pace cinstită pentru oricine, şi amnestie! iancu sare Aud? Să depunem armele? La picioarele cui? Armele se 10 depun, după cît ştiu, la picioarele unui învingător. Unde-i învingătorul ? Se sfieşte să se arate ? Amnestie îmbie Koşut ? Amnestie pentru cine ? După un an de lupte, în care norocul nu ni s-a strîmbat, n-a prins încă de veste acest ungur încăpăţînat că aici, în munţi, e un popor care luptă cu un alt -5 popor?! Armele duşmanului se iau în luptă dreaptă; poftească Koşut să ni le ia! Iar amnestia poftească Koşut s-o acorde hoţilor de cai de pe pustă! dragoş Domnule Iancu, sunteţi încunjuraţi de toate părţile. Nu 0 trebuie să vă mai amăgiţi! iancu Bine, dar atunci de ce-ai mai ostenit pînă aici ? De ce nu urmaşi sfatul răbdării încă douăzeci şi patru de ceasuri, pînă cînd voi cere eu să fiu primit în tabăra dumneavoastră? Ciudat lucru! Pe Koşut îl ard tălpile să ceară pace, şi eu să depun armele! dragoş 5 Dorim să ocolim o vărsare de sînge care nu-şi mai are rostul şi ar rămînea numai ca o vină înfricoşată deasupra noastră a tuturor. iancu Cum îţi închipui că vom putea discuta pe acest temei? 10 Să ia aminte berbecul profetic că nu mai departe decît acu trei luni trupele ungureşti ale lui Kemeni au fost silite să se retragă în chip ruşinos din cheile munţilor. Şi aproape că nici nu se întîlniseră decît cu muieretul nostru şi cu negurile. Căldarea fierbe, se va vedea pînă la urmă cine-şi arde degetele. 15 Nu le-au fost destul stropii de sînge de-atunci? Vom şti face -să plouă şi cu găleata. A treia oară ungurii n-o să ne mai spurce zarea! dragoş Koşut e suflet mare. Vă dă cuvîntul că o dată pacea 20 statornicită veţi fi întru toate deopotrivă cu toţi cetăţenii! iancu Da' ştiu. Vom fi deopotrivă cu toţi cetăţenii. Ne vom bucura de toată libertatea — de toată libertatea de-a vorbi ungureşte. Ce ceas fericit! — Munţii aceştia n-au zămislit 25 pînă astăzi decît aur curat şi sînge necorcit. Cum se face că în dumneata sîngele se-nsoară cu toate păcatele, domnule Dragoş? Cum se face că sîngele dumitale se bucură de orice haină de împrumut ? Cînd Koşut a spus că în Ungaria Mare vor vorbi ungureşte şi pietrele — s-a stîrnit un murmur 30 între popoare.— Numai poporul pietrelor n-a protestat. Numai pietrelor le e totuna ce limbă vorbesc, pietrelor şi lui Dragoş! Pietrelor li se iartă, fiindcă sunt mute din fire. Cum rămîne însă cu dumneata? dragoş 35 Eu nu mă ascund. Sunt împotriva dumitale, dar fără cursă. Domnule Iancu, ceva s-a aşezat de-a curmezişul în 252 233 sufletul dumitale nobil, că nu mai înţelegi nici chemările, nici poruncile vremii! Deschide ferestrele, domnule Iancu f IANCU Pe mine nu mă tulbură, nu mă scot din ţîţîni şi nu mă 5 ameţesc vorbele mari culese fără judecată din patru zări. Eu cunosc năcazurile care se îmbulzesc peste noi, aici — pe acest petic de lume. DRAGOŞ Atunci de ce te dai cu împărăţia şi cu reacţiunea? 10 IANCU Cred în noua împărăţie! DRAGOŞ Noua împărăţie! Iată o vorbă negreşit şi mai mare decît toate vorbele pentru care eu mă ostenesc, cîteodată biruitor, 15 cîteodată zadarnic. Noua împărăţie, spre care v-aţi întors faţa, nu-i aceea despre care în rugăciunea noastră de toate zilele^zicem: Vie, Doamne,-mpărăţia ta! Împăratul o să te înşele, fără ca cineva să-1 poată măcar osîndi. Te îmbărbătează cu toate făgăduielile pînă are nevoie de dumneata. 20 Pe urmă tace. Şi pe urmă —uită! Uită nu fiindcă ar fi uităreţ, ci fiindcă aşa e slujba lui. Ticăloasă slujbă, domnule Iancu. Adu-ţi numai aminte. De unul singur s-a pomenit ca de-o lumină între-mpăraţi, dar nici pe acela nu l-a ţinut în picioare omenia, nici acela n-a fost destul de cinstit şi 25 destul de deprins cu cuvîntul dat ca să nu înşele pe Horia al nostru! L-a îndemnat împăratul la răscoală pe Horia împotriva domnilor pămîntului, pe urmă l-a dat fedeleş să fie tras pe roată. Cînd vîntul dă în vreascuri şi în cetina brazilor, moţii mai zic şi astăzi: Trosnesc oasele lui Horia! 30 Ia aminte, Avram Iancu, umbra lui Horia — stă frîntă între noi şi-ascultă. Dacă ar avea trup — ar vorbi! IANCU tace, apoi vădit tulburat Nu, nu! Am luptat şi lupt. Am crezut şi cred. împăratul 35 e împăratul! împăratul nu va uita! Nu va uita, fiindcă nimenea nu-şi vrea sieşi rău. Dacă împăratul ar uita — el ar înceta prin aceasta chiar de a mai fi împăratul! DRAGOŞ Domnule Iancu, te vei găsi odată în faţa acelei cumplite virtuţi împărăteşti. Te acuz că prăpădeşti sîngele rumânesc pentru o poartă închisă! Şi-ţi spun: aceasta nu se poate! 5 Acum, cînd ceasul nou bate în lume, cu clopotele libertăţii, aceasta nu se mai poate! Voi sunteţi lunaticii împărăţiei şi robii somnului! Am venit să vă dezmeticesc! Domnule Iancu, vreau să vorbesc — moţilor! IANCU io Suntem în faţa unei table de joc sau în ajunul unei lupte ? Să-mi slăbesc poziţiile numai ca să culeg laudele vrăjmaşului? îmi ceri cam mult, domnule Dragoş! Aici nu petrecem de inimă rea, ca la circiumă, ci stăm cu inima strînsă în pragul încercării. Intrăm în ea cu puterile pe care ni le-au 15 hărăzit soarta şi împrejurările! Se gîndeşte, ia pentru o clipă fluierul din brîu şi-şi exprimă nehotă-rîrea-în cîteva tonuri de fluier. DRAGOŞ Fluierul acesta l-au auzit destul moţii, dă-mi voie să le 20 cînt şi eu o dată din fluierul lui Koşut! IANCU nu' răspunde. DRAGOŞ Domnule Iancu, de ce nu răspunzi? E poporul cu dum-25 neata sau nu ? Dacă e cu dumneata, de ce te temi ? IANCU Trebuie să recunosc că eşti foarte întreprinzător. Abia plecat de la Koşut, ai şi sosit aici. Abia sosit, ai şi hotărît. Vrei aşadar să mişti clopotele şi inimile împotriva mea? Pe 30 drumul acesta trebuie să fii cu oarecare băgare de seamă. E cam primejdios. DRAGOŞ Am cugetul curat. 254 255 IANCU Domnule Dragoş, te întreb încă o dată: suntem în armistiţiu sau nu suntem? Ai cuvîntul lui Koşut? dragoş i înţeleg să fiu bănuit că vreau să fac pe calul troian în cetate, dar nu mă vei crede aşa de bicisnic şi de negîndit să vreau să fac pe măgarul troian în cetate! Fac eu aşa tristă figură? Nu sunt în mînile voastre? IANCU Domnule Dragoş, sunt gata să fac ce nu se cade şi ce n-ar face nici un alt căpitan. Iţi dau prilejul să vorbeşti,. j împotriva mea, norodului. ] Iese în uşă Ioane! AJUTORUL intri nd Trăiţi, domnule prefect! IANCU Doi cai! AJUTORUL ' Sunt zece în curte! j IANCU j Bun. | Ajutorul iese, intră popa Păcală. ( SCENA VI Iancu, Dragoş, Popa Păcală popa păcală Tată Iancule, n-am văzut pe nici un Dragoş. Poate s-a răzgîndit şi nu mai vine. Sau poate văzîndu-mă s-a-ntors de , teamă să nu-i fiu de nenoroc — Mă întreb însă dacă voia cu adevărat să vie, că n-o fi el cu mintea de totului tot luată ; de vîlve ori de rusalii. :' DRAGOŞ Părinte, mă cheamă Ion Dragoş. popa păcală Şi nu ţi-e neplăcut că te cheamă Ion Dragoş? Mie mi-ar 3 fi foare neplăcut să mă cheme Ion Dragoş! iancu Domnul Dragoş va vorbi astăzi poporului. După-amiazi e mare adunare la Cîmpeni. dragoş 10 Iţi mulţumesc, domnule Iancu. Ne despart drumurile, dar îmi scot pălăria pînă la pămînt în faţa cavalerului! Către popa Păcală Unde ai învăţat teologia, părinte? Patru semestre în codru şi două la diavoli ? Eu ştiu că popilor nu li se cuvine să pună 15 mîna pe armă! popa păcală Astă a fost cîndva, acu s-au pornit alte canoane. Acu suflă vîntul din patru părţi şi ni s-a ales vlădică nou, care s cheamă Avram Iancu. Vlădică al plaiurilor şi gorunilor. 20 dragos » [către Iancu Voi arăta norodului care sunt vrerile lui Koşut, capul statului şi al patriei noastre. Nu se poate ca rumânii să nu se bucure că s-a ivit un om pe pămînt, un om care să ne scoată 25 pe toţi din tenebre! popa păcală se întoarce cu faţa către perete. iancu De ce te-ntorci, părinte? 30 popa păcală Cînd este un mort în casă, se-ntorc oglinzile cu faţa către perete. Aşa-i obiceiul. 257 10 DRAGOŞ Nu se poate ca rumânii să nu înţeleagă că nu este nici o pricină de luptă împotriva ungurilor, fraţii noştri megieşi de totdeauna. Nu sunt eu rumân? Şi n-am ajuns cu toate acestea deputat în dieta de la Pesta? M-a împiedicat oare graiul şi chipul s-ajung ce-am ajuns? către Iancu Nu mă îndoiesc că şi dumneata vei purta în curînd, cu aceeaşi mîndrie, acelaşi titlu în acelaşi parlament al libertăţii. Deodată cu titlul, ţi se acordă şi dreptul la o stemă f amiliară! IANCU Eu — în parlament la Pesta ? — Niciodată!! — Cît — priveşte stemele — noi moţii avem toţi una singură: ciubă-15 rul pe cîmp verde. Şi ciubărul e destul de larg ca să-ncapă căpăţînile tuturor rătăciţilor din ţara democraţiei cu steme! — Mergem, domnule Dragoş? O luăm peste muchi. în două ceasuri suntem acolo. Către popa Păcală 20 Părinte, spune, te rog, locotenentului Gratze c-am plecat cu domnul Dragoş la Cîmpeni, la tocmit de oameni. Spre scăpătatul soarelui mă întorc. Să-şi potolească puşcaşii. Cită vreme domnul Dragoş e între noi avem armistiţiu. Să ne bucurăm, că nu stim ce aduce celălalt ceas. 25 POPA PĂCALĂ întoarce numai puţin capul Să ne bucurăm, tată Iancule. Iancu şi Dragoş pleacă. TABLOUL II 10 Casă la Cîmpeni. Odaie simplă, şi alături - despărţit de zid — un pridvor înalt cu columne de lemn. în faţa pridvorului norod adunat; se văd numai capetele peste un gard. Uşă între odaie şi pridvor. în odaie, Iancu şi Gratze ascultă, prin uşa întredeschisă, la Dragoş, care din pridvor vorbeşte norodului. După-amiază de vară'. SCENA I Dragoş, Iancu, Gratze, norod DRAGOŞ vorbeşte poporului, îşi şterge fruntea de sudoare Buciumeni! Eu v-am vorbit. Nu ştiu pentru cine vă veti hotărî! Dar atîta ştiu: stau în faţa voastră ca un rumân cu inima curată! Bea apă dintr-un pahar. IANCU Iar îşi laudă găvanul inimei! Curat şi luminat — ca argintul strecurat! GRATZE Pesemne prin partea ceea îl îneacă golul. Mă aştept în 20 fiecare clipă să văd sărind un moţ să-i smulgă masca de pe obraz, să-i răcorească puţin oratoria! DRAGOŞ Iubit popor, eu m-am ridicat din prostime. Fiu de ţăran sunt şi eu, fiu de rumân, iar astăzi deputat la Pesta. 15 25 Plodul lui Kosut! UNUL din norod 259 DRAGOŞ Minciuni şi zvonuri, zvonuri şi minciuni umblă multe printre voi despre acel Koşut Laioş, dar eine-1 clatină? Mintea lui străluceşte ca o lumină în veac. Că el s-ar lacomi, 5 zice-se, la sărăcia noastră. Că el vrea, vezi Doamne, nimicirea noastră şi să ne strivească sub pinteni! Vedeţi dumneavoastră, e nespus de uşor să scorneşti ocări chiar şi pe seama stelelor, dar eu vin de la Koşut, cu care nu o dată am stat la un ulcior de Tokai şi pe care nu-1 ştiu numai din 10 auzite. El m-a făcut deputat la Pesta, căci aşa înţelege el să facă dreptate pentru toţi şi să ridice pe cei de jos. Iubit popor, eu cred că în limba îngerilor Koşut înseamnă libertate! Koşut e mîntuirea noastră. Să strigăm cu toţii: Trăiască Koşut! 15 Strigătul răsună în gol. Tăcere. Dar Dragoş nu-şi pierde cumpătul. Moţi şi buciumeni! împăratul vă e nădejdea? Dar împăratul nici măcar nu-i om născut din muiere, ci om făcut! Făcut din cîrpe şi cu rotiţe de ceasornic pe dinăuntru, ca să se mişte şi să vorbească ca păpuşile de la panoramă! 20 împăratul făgăduieşte la năcaz şi uită cînd e la bine, fiindcă aşa e el făcut — să făgăduiască şi să uite. Altceva nici nu are de lucru! UNUL din norod 25 Bajocura aiasta n-o suferim! NORODUL Trăiască împăratul! DRAGOŞ Voi sunteţi aşa cum" sunteţi. Oameni de suflet, chiar şi 30 atunci cînd sunteţi în rătăcire.— Oameni buni, oameni de suflet — şi nici nu s-ar putea altfel! Păcatul e numai că prea vă încredeţi orbeşte în căpeteniile ridicate de valul întâmplărilor! Că aceia vă tot suflă la ureche nădejdi fără temei. Ei sunt nemernicii, cei care vă tot poartă cu poveşti 35 despre noua împărăţie şi minunile ei! Bea apă. IANCU liniştit către Gratze Cred că se schimbă vremea. Mă cam doare fluierul piciorului. Aseară a fost lună gulerată! DRAGOŞ 5 Sunt trimis de la Buda să vă aduc vestea cea mai bună. O veste de aur pentru toată suflarea de faţă. UNUL Ne aşteaptă raiul unguresc pe pămînt şi-o să fie cu mare 10 tămbălău. Poftim, domnilor, intraţi! Cu sîrg, să nu rămîneţi pe din afară, că se închid porţ! ile! DRAGOS > Vă veţi bucura de-acu de-aceleaşi drepturi ca şi grofii l 13 UNUL De-acu copiii noştri o să-şi sufle preacuratul nas numai în năframă! ALTUL C-a fi bine aşa! Că pînă acu am fost egali cu grofii numai unde ne înfăţişăm în pielea goală, la recrutare şi în faţa lui 20 Dumnezeu! DRAGOS » S-au purces alte vremuri. UNUL Numai de n-ar trebui să ne schimbăm şi legea, şi limba 23 cum îşi schimbă grofii cămăşile! DRAGOS i Nerozie şi zvon ticălos! Limba? Cine să ne-o ia? —■ Iar dacă ar fi să ne-o ia — să stăm drept şi să judecăm tot aşa — din parte-mi nu pricep ce-am pierde! Oameni buni, sunteţi 30 voi creştini? NORODUL Suntem! Rumâni şi creştini! 262 dragoş Atunci să ne-nţelegem oleacă. Dacă sunteţi creştini, trebuie să vă şi purtaţi precum creştinii, nu se cade numai s-o spuneţi aşa din lene şi din învăţ. E prea adevărat că de la 5 popii voştri nu prea aveţi multe do prins! Că ei s-au păgînit de-a binelea! Altfel n-ar pune mîna pe armă. Popii voştri şi-ascut coasele de muchea bisericilor! Cum v-ar mai putea sluji drept pildă? —Moţi şi rumâni, îmi spuserăţi că sunteţi creştini, vă aduceţi atunci de bună seamă aminte şi de 10 întîmplarea că Dumnezeu a încurcat limbile în Babilon -- ca pedeapsă şi blestem pentru trufia omenească! Nu înseamnă oare întîmplarea aceea —'că limba adevărată a fost uitată? Limba adevărată nimenea n-o mai ştie, iar toate limbile vorbite astăzi de noroade sunt din blestem! Aşa 15 fiind şi dacă toate limbile sunt din blestem, nu e totuna ce limbă vorbeşti? Nerod lucru şi prea păcătos să-ţi faci fală şi trufie din ceea ce e blestemul lui Dumnezeu! Creştinilor adevăraţi le e totuna ce limbă vorbesc cîtă vreme sfînta limbă de la începutul începuturilor şi aşa a fost uitată lîngă 20 turnul de veşnică spaimă şi pomenire! UNUL se caţără de parmalîcul pridvorului, se ţine cîte va clipe chiar în faţa lui Dragoş, se zgîieşte ca un drac Te-ai strîmbat la noi — uite aşa — liî I — Dragoş, zis 25 Inimă Putredă, te-ai îndurat mă rog să vii între noi să ne înveţi învăţătura despre blestemul graiului! învăţătura e înaltă ca turnul despre care te-ai rostit. Cum s-o ajungem şi s-o pricepem? Dascăli ţi-au fost tîrfele de la Buda! Norodul rîde. 30 ALTUL Fie blestem limba noastră, noi ne închinăm blestemului! Sunt în lume şi blesteme sfinte! Nu e sfîntă munca şi truda în sudoarea feţii, nu e sfînt chinul facerii la mume?! Şi toate astea nu sunt oare din blestem ?! 35 UNUL Sfîntă e limba, sfîntă e limba, sfîntă! NORODUL Trăiască împăratul! Trăiască Iancu! DRAGOS Voi sunteţi buciumeni tari de urechi şi încăpăţînaţi. Vă merge vestea din vremi. Mă duc să vorbesc dincolo, pe cealaltă tribună, albăcenilor. Aceia sunt mai înţelegători 5 şi s-or îndupleca! Se opinteşte încă o dată Buciumeni, pentru cea din urmă oară: depuneţi armele? şi dobîndiţi în schimb tot ce inima doreşte! UNUL 10 Ieftin e raiul unguresc! O să dea grîul pe cîmp cu spicul cît vrabia, cu paiul cît trestia! ALTUL Raiul lui Koşut! Cine-1 cumpără? Cel mai ieftin rai! Dragoş a coborît pe treptele din fund, în mulţime; dispare. S-aud I5 glasuri Loc, loc! Să treacă isonarul lui Koşut, domnul deputat de Pesta! UNUL1 îşi laudă marfa ca jidovul la iarmaroc. 20 Rîsete în norod. Norodul se împrăştie vorbind, apoi mTse mai vede. SCENA II Iancu, Gratze IANCU Simpatic om Dragoş. Păcat numai că nu prinde, fiind 25 cam spîn şi rujan. GRATZE Necuratul, dac-ar avea chipul lui Dragoş, aş zice că e aproape mai frumos decît mă aşteptam! IANCU 30 ^ I-am dat prilejul să se pătrunză de credînţa moţilor, şi moţilor prilejul să vază un popîndău denaturat. A fost cu cîştig şi de o parte, şi de alta! S-aude ca un murmur vag glasul lui Dragoş, care vorbeşte de pe altă tribună, invizibilă. 262 263 Mai sunt vreo cinci tribune. Cuvîntul său e molipsitor nevoie mare. Dacă-şi va înmulţi cu cinci izbînda, naiba va pleca tot numai cu sine însuşi în braţe! Ha! Mare vrăjitor. A muls lapte din inima carului. 5 Erji apare cu capul în fereastra din stînga. SCENA III Iancu, Gratze, Erji erji Domnule Iancu, Măria ta! iO iancu Erji? Ce vînt te-aduse? Nu poţi pe uşă — ca oamenii? erji Dumneata ieşi pe ferestrele fetelor, de ce n-aş putea şi eu să intru tot pe fereastră? Pe din faţă mă văd oamenii. 15 iancu o ajută îmi întorci vizita, Boji? M-aşteptam să fii mai dreaptă la cîntar, să mi-o întorci noaptea! Erji sare înăuntru. 20 Sau vrei să-ţi plătesc vinu' ? Iac', am venit! erji iancu Mă bucur, Erji. 25 erji Dă* acu Măria ta, domnule Iancu, mi-e cam ruşine ridic capu'! iancu Ruşine? De ce? Cine e domnu' ? erji arată spre Gratze iancu 3 Un prieten. Nu trebuie să te sfieşti.— Uite, domnule locotenent: Erji! — Ar putea să fie piersecă, din greşeală a fost botezată Erji. erji De la Abrud. 10 gratze dă din cap surîzînd Trebuie să te-mpaci că stau aici, Erji, n-am pe unde să ies. erji Că nu mi-e de asta. 15 iancu Vin la noi din cealaltă tabără şi alte chipuri. Ăsta răscumpără pe al lui Dragoş.— Dar ce e, Erji? De ce aşa mohorel, mohorel? Ţi-au scos circiuma la licitaţie? Sau eşti mîhnită fiindcă.,. A, înţeleg — zi tot fată mare ? 20 erji Acu mă pot şi jura că nu mai sunt 1 iancu Jură, Erji! erji 15 M-am măritat! iancu Văd. Te-ai mai împlinit puţin în şolduri. erji se pipăie 30 Nu ştiu —poate. Da' hu-i din pricina ceea. Asta vine cu vremea. 284 IANCU Numai luna se rotunjeşte — aşa de tot fără pricină, Erji. La fete e totdeauna din oarecare pricină. O prinde de bărbie Vasăzică, te-ai măritat. — Ştii că-mi pare rău? — Cu cine ? ERJI Cu moartea I IANCU Nu stîrneşti deloc îngrijorare cu bujorii tăi. Dar asta-i cu tîlc; —- cu cine spuseşi ? ERJI Cu moartea Măriei tale — să fie cu iertare! IANCU S-ar face atunci că eu rămîn neînsurat, şi nu mai mor niciodată! ERJI Nu Măria ta, dumneata nu! Dar de m-or prinde ungurii — s-a sfîrşit — mor eu! IANCU Care va să zică te-ai stricat cu rubedeniile. Şi de ce anume ? ERJI Mi-e ruşine să ridic capu\ IANCU Fericit bărbatul pe care-1 vei plăcea, Erji. Tîriară eşti, harnică eşti, de ocara lumii încă nu te-ai făcut şi nici ciupită de vărsat'nu eşti. Nu ştiu de ce ţi-ar fi ruşine să ridici câpu'! Dacă vrei, îţi ţin şi oglinda! ERJI Măria ta, vin ungurii! IANCU tresare, dar se stăpîneşte A, da. Şi dintr-acolo vine că ţi-e ruşine? ERJI Dintr-acolo. Că e cu vicleşug şi nu se cade să spui: e pace! — ca să ataci pe la spate. Hatvani a cuprins Abrudul. Să fi tot fost ceasul unu cînd mi-a intrat în ogradă roata de călăraşi, cu roiul de muşte spurcate după ei. GRATZE sare Nu minţi, Erji? ERJI Dumneata sări cu vorba — şi eu vă întreb ce vorbă-i asta ? GRATZE Prin roiul de muşte văd pe Dragoş. Ne-a tras neîmplinitul în cursă. Hatvani a pătruns cu trupele pînă-n piaţa Abrudului, cu caii pînă-n biserici, şi cu neruşinarea şi mai departe, iar noi stăm aici să ascultăm cum ne catehizează Dragoş! IANCU apăsat şi stăpînit către Gratze Stai locului! Prinde pe Erji de bărbie Erji, tu eşti fată cumsecade, şi întrucît se poate spune despre o fată —o fată cu mintea întreagă! Gîndeşte-te bine şi cîntăreşte-ţi vorbele! Nu ţi s-a năzărit? Nici n-ai visat? Şi nici nu te iei după vorbe aduse de vînt? ERJI N-am visat. IANCU Dar cum ai putut să treci dincoace de linie? ERJI Aşa, pe furiş, şi prin vama cucului. 267 GRATZE Painjenul şi-a ţesut bine reţeaua. Să azvîrlim poporului vestea! IANCU hotărît Stai locului! Nu-i timp de pierdut I GRATZE 10 15 Dragoş măscăriciul înghite cuţite şi scoate flăcări pe nas> iar oamenii cască gura la el, în loc să se îndemne toţi pe creste şi măguri! IANCU A nu se mişca zic! GRATZE Nu-ţi dai seama, Iancule? IANCU Norodul l-ar sfişia! Nu o veste, nu un ouvînt, un semn ar ajunge! Dragoş vorbeşte mulţimei cu încuviinţarea mea! GRATZ E N-a fost poftit, ci el a dorit! Şi, după cum s-arată, totuî 20 a fost o cursă! IANCU O cursă — da. Dar din partea cui? A lui Dragoş, a lui Koşut? O cursă! O cursă în care în rîndul intîi eu nu trebuia să cad. Nu trebuia să mă-ndulcesc. De unde ştim dacă 25 Dragoş e cu adevărat vinovat ? S-a căznit şi el cum a putut,, — a fost poate de bună-credinţă. Să-1 las pradă furiei după ce i-am spus: haide, vorbeşte! ? GRATZE Ai mai văzut sofişti de bună-eredinţă? Nu, pe Dragoş 30 l-am pătruns în întregime! IANCU Eu nu. GRATZE Ăsta-i Iancu! Iancu despre care se spune că e mai repede Ia fapte decît alţii la hotărîri. IANCU 3 Erji, să nădăjduim că ai salvat cu vestea ta un trădător trădat! Erji, tu eşti fată drăguţă, rămîi aci, că altfel cine ştie? — Ungurii n-o să-ţi ţină oglinda să te vezi cît eşti de frumoasă! — Gratze, mergi, ia pe Dragoş de pe tribună, pleacă, ascunde-1! Pe urmă vom vedea! t0 Se aude un tulnic de alarmă. g Tulnicul de pe măguri. Tulnicul de alarmă! Nu dorm moţii! Erji, auzi? Tu ţii la Iancu, dar nici moţii nu sunt robii somnului! Alt tulnic, pe urmă altele. 15 UN GLAS Vin ungurii! Ţipete în mulţime: Vin ungurii! — Norodul apare la pridvor: Iancule! Iancule! 20 GRATZE iese. 25 SCENA IV Iancu, Erji, norod GLAS Trădătorul, Dragoş trădătorul! Urlete, ţipete. Vin ungurii! NORODUL 30 GLAS Moarte trădătorului! Moarte! Moarte! Nou val de urlete, 268 269 iancu iese în pridvor Buciumeni, grăbiţi pe măguri! Închideţi cheile munţilor! — Cîmpeni, la deal,'pe creste! Să înfrîngem încă o dată 5 duşmanul. io GLAS L-au omorît pe Dragoş! GRATZE vine spre Iancu IANCU A fost prea tîrziu! Dragoş? Ucis? Norodul din faţă tace. Nu voi l-aţi omorît! Ci Koşut! Ca să ne întindă o cursă, 15 Koşut a trădat pe trădător. Pesemne n-a prea ţinut la această pospăială de prietenie! Toţi cei care se văd, Iancu şi Gratze pleacă, dispar. Se aude tumult, goană, ropot şi tot mai departe strigătul: vin ungurii! SCENA V 20 erji singură în odaie De cîte ori stă să dea norocul peste mine începe rezbelul. TABLOUL III Vîrf de măgură. Stînci. Locul de observaţie al lui Iancu. Iancu cu carabina în mînă se uită cînd în vale, cînd spre celelalte măguri. Gratze urmăreşte cu ocheanul luptele. Trei ajutoare: Ion, Gheorghe şi Petre, stau întinşi, nemişcaţi, cu puştile ţintă în vale. Se aud vag, dar necurmat, pocnete de puşcă în depărtare, rar cîte un tun. 10 15 20 25 SCENA 1 T Iancu,|Gratze, trei ajutoare, vestitori. Vestitori vin, se duc. ÎNTÎIUL VESTITOR vine din stînga Căpitane, domnule prefect, batalionul unguresc vîrît cu botul porcesc în Zlatna a luat-o spre miazănoapte şi bate spre curmătură! IANCU Nu e bună vestea, dar nici cea mai rea nu e. ALT VESTITOR vine din dreapta ^ Domnule Iancu, au ajuns la vadul Arieşului călăraşii lui Hatvani Fată-Lată! IANCU Şi nu s-a umflat pariul lui Sfarmă-Piatră runcă ? după PO- VESTITORUL S-a umflat, Măria ta, parcă ar vrea rîul să nască alt riu. Dar l-au trecut. Pe urmă l-au trecut înapoi. Şi-acu stau ungurii la cumpănă: să-1 mai treacă o dată, să nu-1 mai treacă? 271 IANCU Alte veşti? VESTITORUL Ciocănitoarele numără zilele de cînd luptăm şi se mută 5 dincolo de Mureş. IANCU înţeleg. Sunteţi osteniţi. 5 AL TREILEA VESTITOR vine de după stînci 10 Măria ta, pe ungurii porniţi spre Roşia i-am tăiat în două c-o jumătate de munte. S-a zăpăcit cumplit rîma tăiată şi se mira fiecare parte unde-a rămas jumătatea cealaltă! 10 IANCU către vestitori 15 Lanţul trebuie sfarmat! Acu lovitură după lovitură* repezi şi scurte, din stînga şi din dreapta, pe cît se poate din laturi şi pe neaşteptate! Deseară aprindem ruguri pe măguri* să rămînă de pomină săptămînile de foc! AL TREILEA VESTITOR 20 Măria ta, de voi cădea cînd trec — să mi se puie — se îneacă. \ IANCU j ■ Ce e?- ; AL TREILEA j 20 25 Mă arde gîtlejul, Măria ta. C-am trecut prin prisaca | iadului. Mi s-a oprit un plumb subt coaste. Să mi se puie [ — Măria ta — sicriul pe-un taur — întins şi legat — între coarne — ! slăbeşte din genunchi 30 să intru — aşa — Măria ta, în progadie.— Moartea s-a făcui 25 harnică de tot. Cade. t IANCU Da, s-a făcut harnică slujnica asta nemernică! Slujnica 35 vieţii. E o jale! Şi nu-i timp de jale! 30 Acopere mortul cu o manta. I Ceilalţi doi vestitori pleacă. ^ SCENA II Iancu, Gratze, cele trei ajutoare GRATZE se apropie de Iancu Domnule Iancu — IANCU se uită lung unul la altul De cîte nopţi nu mai dormim? GRATZE Aprigă mişcare pe cealaltă coamă. Viermuiesc în vale honvezii şi husarii. Parcă s-a aprins în ei fierea pămîntuluL IANCU loveşte cu patul carabinei în pămînt ""Alte "veşti mai bune nu vin? —Pînă deseară s-alege într-un fel sau altul. Pe urmă avem răgaz de odihnă, o< noapte — dacă e bine, o veşnicie — dacă e rău! GRATZE Oboseala e aşa de mare că cere răscumpărare lungă. Ne* uităm cu jind la veşnicie. IANCU Sus capul, să vezi că-i răzbim, şi la noapte mi-i spune că n-ai chef de dormit! Se uită cu ocheanul Uite, îi vezi? Colo subt pădure, în runcul de vale, se ivesc fără grijă —- dumnealor. Acolo intrăm în ei şi le dăm; lovitura. Acolo, în pădure, ascunşi în scoarţa gorunilor, stă* la pîndă popa Groza cu voinicii lui! Către întîiul ajutor Măi Ioane, tu ştii cine-i Muma rumânilor? AJUTORUL se ridică, vine în faţa lui Iancu Muma-Pădurii, Măria ta! 272 273; IANCU Muma-Pădurii, Ioane! Sfîntă cu zbîrcituri şi cu noduri ca salcia bătrînă. Să nu mai înjuri niciodată de Muma-Pădurii, că-i iei numele în deşert — ai înţeles, Ioane? Că de la Muma-Pădurii, paznica lemnului, sfîntă ciuberelor, norocul morţilor, de la ea avem noi tot ce avem: eu fluierul, voi cetina şi frunza verde, iar noi împreună — toate biruinţele! Aşa, Ioane, şi acu în numele sfintei, fă şapte sărituri pînă-n pădurea de-alături, unde-i vedea pe popa Groza. Spune-i că Hatvani se încearcă la cheia lui! Să dea popa năvală asupra ungurului, şi cînd s-a zăpăci ungurul ca un berbec lovit între coarne cu dosul săcurii să-i mai dea una cu toată puterea! AJUTORUL Intrăm în ei, Măria ta. Să rîdă de ei toate pupezele din cîmpie. Vrea să înjure, îşi astupă gura Muma-Pădurii! li facem chisăliţă! GRATZE Şi-i dregem cu smîntînă. IANCU Să se întindă miasma lor pînă unde s-a zămislit ura împotriva noastră! Ajutorul Ion pleacă sărind; de după stînci apare un moţ cu doi soli unguri, cu steguleţe albe în vîrful baionetelor. SCENA III s Iancu, Gratze, cele două ajutoare, moţul, doi soli unguri MOŢUL Măria ta, unguraşii aiştea au răzbit cu steag alb pînă în rîndurile noastre, dinspre miazăzi. Solie de la Hatvani. IANCU Ascult! ÎNTÎIUL SOL Domnule Iancu, generalul Hatvani, învingător pretutindeni — IANCU 5 De un an şi mai bine tot de „învingători pretutindeni44" aud. Precum vedeţi însă, Iancu tot mai trăieşte! Ficiori,, ei nu sunt Koşut, lumina cerului pe pămînt! Dacă lui Hatvani îi dă mîna, să vă trimeată cu vestea aceasta îmbucurătoare la Koşut, nu la Iancu! Aţi greşit poteca! 10 AL DOILEA SOL Generalul Hatvani vă dă prilejul cel mai de pe urmă pentru o pace cinstită ! IANCU Mă ia Hatvani cu binele! Şi dracu s-a prefăcut odată 15 într-o biserică pentru ca să nu fie trăsnit! Coborîţi, vărogr steagurile albe! Albul e pentru Hatvani culoare cu vicleşug. După semnele albe el vrea să iscodească unde mă găsesc. Spuneţi-i că am învăţat ceva acu trei zile dela Dragoş. Le smulge steagurile albe şi le aruncă în noroi 20 Oricît de uşuratici am fi, nu cădem a doua oară în cursă! ÎNTÎIUL SOL Hatvani vă propune o pace pentru nimenea ruşinoasă? IANCU Iar condiţiile, încă o dată şi încă o dată, să depunem 25 armele — nu-i aşa ? AL DOILEA SOL Numai atît cere generaluî Hatvani. IANCU Hatvani e foarte generos. Cum? Numai atît? Dacă nu 30 mă înşel atîta cerea şi prin Dragoş înainte de încercarea puterilor. ÎNTÎIUL SOL Domnule Iancu, să ne daţi pe Dragoş! 275 10 -30 iancu A-ha, asta-i a doua condiţie. A doua! intiiul sol iancu Aţi venit să oferiţi pace sau aţi venit numai să-1 luaţi pe Dragoş? întîiul sol / Dacă nu voiţi pacea, daţi-ne cel puţin pe Dragoş. iancu Cît de grijuliu se făcu dintr-o dată generalul Faţă-Lată. Aş avea aproape poftă să înroşesc în locul lui. Băieţi, avem mărturie că Dragoş ne-a fost oaspe în vreme de armistiţiu — şi că s-a întors înainte de a se încheia armistiţiul. Ne '15 miră mult, foarte mult, că încă n-a ajuns în tabăra dumneavoastră. Sau pe Hatvani îl trudesc oarecari mustrări de cuget ? Vedeţi, ne e foarte greu să ajungem cu ochii în toate văile, dar dacă s-ar fi întîmplat ca Dragoş să nu fi găsit încă drumul înapoi ne vom îngriji noi să i-1 arătăm. Poate-a -20 rătăcit puţintel şi prinde păstrăvi în ape tulburi, pe celălalt tărîm. Ştiţi, avem şi noi păstrăvi aici, în Munţii Apuseni, dar sunt cam pătaţi cu sînge. Cînd plecaţi, vă dau cîţiva în urzici, să-i duceţi plocon lui Koşut. Păstrăvi de la Iancu, domnule Koşut! Pătaţi cu sîngele lui Dragoş, dar nu din 25 vina lui Iancu! Cei doi soli se descopere. Vă dau voie să vă acoperiţi iarăşi! solii se uită nedumeriţi unul la altul, s-acoperă, împuşcăturile se înteţesc dintr-o dată, în vale s-aude zvon prelung de luptă. iancu Auziţi? Ăsta-i popa Groza! intiiul sol 35 x Nu! Ăştia-s ungurii, care dau asaltul! 376 al doilea sol Koşut îngenunchează acum pe pustă! întîiul sol Mîne va îngenunchea pe pămîntul lărgit al ţării! 5 iancu Asta e. Pe pămîntul lărgit, că niciodată pămîntul ce-I aveţi nu vă e destul. Voiţi tot mai mult! Tot mai mult! al doilea sol Domnule Iancu — noi murim pentru un gînd. 10 iancu Gînd de pustă — fără hotar! Gîndul nu vă este casă. Noi murim pentru casă! Eu îngenunchez de un an aici, lîngă Arieş, sub furtună! Un tun s-aude. 13 Tunul de pe Măgura moţului! al doilea sol Tunul de lîngă pod, îl cunosc după tusă! iancu Iureşul moţilor! 20 întîiul sol Puşcaşii lui Hatvani! gratze se uită cu ocheanul printre stînci m vale Popa Groza îi pipăie la coaste! 25 iancu ridică din noroi cele două steguleţe, se duce la întîiul sol, îi ia baioneta, îi dă steguleţul într-acolo, spre miazănoapte, duce drumul la Cîmpeni. In piaţa de la Cîmpeni găseşti capul lui Dragoş. Inveleşte-1 30 în cîrpa asta! Se duce la al doilea sol, îi ia baioneta, îi dă steguleţul alb 277 Colo în vale, spre miazăzi, va cădea norocul generalului Hatvani. înveleşte-i norocul în cîrpa asta. Duceţi împreună lui Koşut capul lui Dragoş şi norocul lui Hatvani şi spuneţi-i că Iancu e născut sub zodia Gemenilor. Vitejiei Iancu îi pune în faţă de două ori vitejia, fiecărui omor de două ori omorul, iar pustei sălbatice îi opunem fapta şi cîntecul sîngelui! ÎNTÎIUL SOL porneşte ca un lunatic spre miazănoapte. AL DOILEA SOL pleacă spre miazăzi, urmat de moţ Nu, nu, niciodată! De acum zvonul din vale creşte în valuri. SCENA IV Iancu, Gratze, cele două ajutoare IANCU ascultă, urmăreşte* lupta după zvonuri şi detunături. GRATZE se întinde pe stîncă, se uită cu ocheanul Popa Groza cu cleştele de rădaşcă! Acu-i zdrobim! Acu-i măcinăm! Nu mai scapă nici unul! Din tumultul din vale parcă se desluşeşte strigătul: împăratul! împă râtul! Iancu! Iancu! IANCU vrea să se uite prin ochean Ha, un glonte mi-a sfărîmat ocheanul! S-apropie de Gratze Biruie încă o dată prin noi împăratul? — Dă-mi ocheanul! GRATZE nemişcat. IANCU N-auzi, Gratze ? GRATZE nu se întoarce, pare a se uita prin ochean. IANCU s-apleacă, l-atinge, Gratze nu mai mişcă. Gratze! îl scutură 5 Mort ? Se întoarce spre cele două ajutoare, Petre şi Gheorghe, care tot timpul au stat întinşi cu puştile ţintă spre vale, gata de tragere Petre,— Gheorghe! Gratze-i lovit în frunte. Cele două ajutoare nu se mişcă. 10 Gheorghe, şi tu? Mort? Trece de la unul la celălalt, i-atinge Petre, şi tu —mort?—-Se uită morţii prin ocheane? Stau morţii gata de tragere ? în vale se face puţină linişte, apoi chiote. 15 Ascultă, Gratze, încă un iureş în vale! Încă unul! Gratze,. strigă şi tu, strigă şi tu! — Să se uşte de vînt cel ce a poftit vînt! Să piară de foc cel ce s-a dedat focului! Să se prăbuşească de fier cel ce slujeşte fierului! Gratze, săptămîni de foc veniră peste noi, dar nu pe noi ne ceartă clopotele! 20 Spre Gheorghe Gheorghe, nu noi am dorit să se întunece cerul şi să se frămînte noroadele. Nu noi am dorit să cadă la pămînt făptura omului, nici să muşte muntele de durere! Nu noi am dorit să plutească morţii pe rîuri! Nu noi am dorit! 25 Spre Petre Petre, săraci, noi n-am rîvnit la belşugul celuilalt. Flă-mlnzi, noi n-am rîvnit la pînea aproapelui! Noi ne apărăm, numai ograda şi sufletul şi graiul şi oasele şi vecernia şi utrenia] şi pe muma pămîntului! 30 Ascultă tulburat Încă un pocnet! încă unul şi încă unul! Te sărut, Gratze, cu gura şi cu inima. Pe frunte şi pe mîni. Gheorghe, unde eşti? Petre, unde-ai rămas? Deschide, Doamne, noua împărăţie, curată ca floarea dimineţii, nepieritoare ca sămînţă 35 vieţii! Face un pas, din vale se aud chiote de biruinţă. Află, tată, acolo unde eşti, în Vidra de Sus, că ne-am sporit sufletul c-0 nouă biruinţă! 279> FAZA A TREIA TABLOUL I Trei ani mai tîrziu. în Vidra de Sus. Casa părintească a lui Iancu. O odaie. La masă Iancu, îmbătrînit prea devreme, slăbit şi ars de-un foc lăuntric; în faţa Iui, tata lui Iancu — un moş. SCENA I Iancu, Tata lui Iancu iancu Trebuie să mai încerc şi asta. Să vindem ce mai avem, să vindem casa! tata Degeaba, dragu' tatii. Cine a cules foloasele? Şi cine ponoasele? Ştii — umbla într-o zi, mai ieri-alaltăieri, norocul pe uliţă. Căuta numărul unei case. I-am zis: poftim,Măria ta, intră! — Şi-atunci s-a spart ca o băşică de săpun. Ăla era norocu' nostru! iancu. Nu, tată, nu pot să fiu înşelat. Că dac-aş fi, ce rost a avut totul? învinge pe pămînt zodia dobitocului din coteţ? Se ridică, tată, morţii împotriva mea — şi eu am luptat cu ungurii şi i-am zdrobit, dar cu morţii'cine să lupte?! împăratul întîrzie, nu se poate să mă înşele. In ce lume strîmbă, scrintită şi scîlciată trăim dacă împăratul înşeală? tata " Dac-aş găsi numai cea mai mică sămînţă de nădejde, aş zice: treacă-meargă. Unde s-au dus atîtea — iancu Să vindem casa, tată. Dacă nu încerc şi asta mi se pare că m-aş îneca la mal. Că eu ştiu — că suntem aproape de mal. .5. tata Aşa ai crezut totdeauna şi pentru aiest mal ţi-ai jertfit tinereţea şi sufletul. Prin cine a biruit împăratul pe unguri ? Prin tine f Aiasta rămîne. Aiasta nu se poate tăgădui. Chiar dacă împăratul tace amu, chiar dacă ne-a dat uitării. Aiasta 10 stă, că prin tine, băiatul de la Vidra, împăratul şka mîntuit tronul. Făgăduieli am dobîndit cu mare belşug, aşteptăm de trei ani împlinirea. Dar parcă n-am fi fost niciodată. Cu ungurii s-a împăcat şi i-a aşezat în drepturile lor cele nouă. Dar noi parcă n-am fi. Mai rău: împăratul vrea să 15 fie lăsat în pace şi, fără să clipească măcar, ne-a aruncat, oase de ros, vrăjmaşilor lui de ieri. IANCU Tată, sună clopotele în tot Ardealul că trece împăratul. E rău sfătuit de netrebnicii din preajma lui. Cînd a vedea 20 va înţelege. Nu trebuie decît să-1 aducem în împrejurarea de a Vedea. Prilejul ni se înfăţişează cum numai o dată într-o sută de ani. Să facem tot ce numai se poate să se abată şi prin munţii noştri. Aici va fi spre binele nostru, chiar de n-ar fi decît să deschidă o dată ochii. Nu se poate să nu 2J vază, oricît sfetnicii i-ar tulbura oglinda suflînd-o cu aburi de venin! Povestea amară pentru care ne-am cheltuit cu totul e scrisă aici pe stînci şi pe măguri. Tată, tu m-ai crescut credincios. Tată, eu tot mai cred. Eu cred că omul e bun, din graţia firei bun şi recunoscător, aceasta cu atît mai mult 30 cînd omul prin orînduire de sus e şi împărat. Voi încerca să vorbesc cu el. tata Mie mi se arată că împăratul ştie totul foarte bine, dar nu mişcă fiindcă aşa-i cad treburile şi aşa-i vine bine lui. 35 Cu ochii piezişi de pe pustă s-a împăcat. Noi rumânii suntem spatele care nu-1 doare pe împăratul. După ce-i vorbi cu el, noi tot aiasta rămînem. Că de-un spate care să nu-1 doară are şi el nevoie. 2*1 IANCU Atîta chingă i-a mai rămas inimei. N-o tăia, tată, n-a tăia! Vreau să vie împăratul în munţi. Vreau să fie primit împăratul la Cîmpeni. La fiecare cot de drum să i se pună 5 pe tipsie faptele locului. Să vază piatra unde am făcut să se împlinească scriptura lui Koşut. Să vază unde-a căzut c^pul unuia pe nume Dragoş Inimă-Putredă, să vază unde Hatvani Faţă-Lată şi-a cules steaua vieţii din noroi! Sosit aici, Împăratul nu se poate să nu mă primească, că mărturie stau aici 10 şi apa, şi frunza pentru Iancu. Şi dacă mă primeşte nu se poate să nu mă auză. Că om e şi el. Şi cel din urmă om de-ar fi, tot s-ar cutremura de nedreptatea sub care ne zvircolim, fără vaiet şi cu dinţii strînşi. TATA 15 Pe tine nu te vindecă nici o dezamăgire! Pe tine nu te vindecă nimic. • • IANCU Tată, eu cred. Eu cred în el. Tată, sunt bolnav de toate faptele. Sunt ca un pom plin şi părăsit. îmi simt braţele 20 obosite de greutatea sfintelor fapte şi suferinţi. Pentru slava împărăţiei şi pentru dreptatea noastră am înflorit şi-am rodit. Ajută-mă, tată, s-aducem pe împăratul! Vreau să stau în faţa lui — vreau să-mi atingă el crengile şi, dacă l-ar bucura, să mă scuture! 25 TATA Pentru alaiul ce s-ar face să pună toţi moţii un pic de umăr — de ce nu? Sărbarea şi bucuria nu e numai pentru noi, ci pentru toţi! IANCU 30 Nu mai pot să aştept de la nimenea — nimic! Fiecare casă un fiu, şi mai mulţi, mi-a dat. S-a irosit sîngele. S-au mistuit sufletele. Iar nădejdea fiecăruia era atunci mare. Astăzi nădejdea, unde nu e stinsă, abia de mai pîlpîie. Cum aş mai putea să cer ceva ? Nu, nu pot. Vreau să fac totul eu. 33 Vreau să merg. Vreau să merg pînă la capătul drumului. Trebuie! Trebuie să mă duc pînă la capăt! Toţi sunt la capăt! Numai eu încă nu! Vreau să ştiu cel puţin, vreau să ştiu că n-am lăsat nimic neîncercat. Pe urmă vom vedea — pe urmă pot să mor ca un cîne fără aşternut, alungat din poartă în poartă! TATA 5 Mumă-ta s-a coborît mai degrabă decît trebuia în mormînt fiindcă prea s-a ostenit pentru casă. E agonisită cu greu casa asta din Vidra. Şi amu tu-mi ceri să mă prăpădesc la bătrîneţe în grajdul sau subt patului vecinului? IANCU io Da, ştiu — muma — focul ei — prea s-a ostenit.— Focul ei îl port şi eu — îl port numai pe alte drumuri. Dac-aşa va fi scriptura şi legea sîngelui nostru, a sîngelui nostru ian-culesc — să zicem: amin şi aşa să fie! Suntem aşa cum suntem — soarta cine şi-o ocoleşte ? Din părinţi şi moşi — ne-am 15 mistuit cu toţii pentru altceva, după nu ştiu ce îndemn înscris în făpturile noastre, c-am trăit numai cu picioarele pe pămînt, dar cu capul ridicat spre tărie şi cu ochii în altă zare! — Nu, tată, sfirşitul nu poate să fie acesta! Sfîrşitul se înalţă în lumină, sfîrşitul e aproape — nu mai trebuie 20 deeît jertfa unui pas şi suntem ajunşi în lumină. Lipseşte doar o nimica toată pentru ca harul răsplăţii să cadă în snopi de lumină peste capetele noastre! TATA Uită-te la mine, fiule! Să lăsăm să ne judece cei care au 25 plecat de la noi. Gîndeşte-te o clipă. Mumă-ta în mormînt — ce-ar zice ? IANCU Muma ? Se uită lung, puţin în jos, pînă dincolo de perete 30 Parc-o văd — sub glie. E încă tot tînără, ca atunci cînd a trecut dincolo. De zece ani stă aşa nemişcată, cu mîna pe piept, parcă ascultă. N-a văzut nici una din faptele Iancului, dar le ştie dintotdeauna. Cu trupul ei s-au cuminecat gîn-dacii pămîntului, numai faţa e neatinsă şi minele. Mumă, 35 cum s-a făcut ? Cum s-a făcut că ai aprins în vatră tînără focul aşa de mare ? Ţîşnesc flăcările printre cărămizi — unde ai' uitat măsura, mumă ? Abia mă mai ţin laolaltă! Zi, mumă, cum ai mai zis: cum se strînge Sfîntă Luni 282 283 10 la Sfîntă Marţi, să se strîngă os la os şi gînd la gînd şi carne la carne şi sînge la sînge, să fiu iar cuget întreg, trup adunat. Văd, tată, văd sub glie pe muma, ca floarea de măceş la obraz! —Unde să plec? încotro să mă duc? Nu mai am puterea — mai este un pas — numai un pas — numai un pas mai lipseşte — dar n-am puterea. Mumă, dă-mi şi casa dacă mi-ai dat focul! Dă-mi casa, s-o mistui — că trupul şi sîngele s-au ars. Vreau să se mistuie totul, să nu mai rămînă nimic! Mumă, cum s-a făcut? Cum s-a făcut că ai aprins în vatră tînără foc aşa de mare, unde ai uitat măsura, mumă ? tata speriat Iancule — întoarce-te, Iancule!! — — — Iancule — astăzi unde-i împăratul? 15 iancu se trezeşte, tresare Cine? împăratul? Cine-i împăratul? Nu ştiu unde-i — ---Astăzi? — — — Da. Poate la Cluj. De acolo coboară pe Mureş. 20 tata Şi tu crezi că vine dacă-1 chemăm? iancu Vine! tata 25 Văd cheile munţilor. iancu Vine, tată, dacă-1 chemăm, vine! tata Să le arătăm moţilor pe împăratul? 30 284 iancu Ceasul acesta l-aştept. De trei ani îl tot aştept. tata Unde ai fost adineaori ? Doamne, Dumnezeule! Păzeşte-ne9 Doamne! Bine că te-ai întors. Ia casa. Ia ce găseşti. Vinde tot! la tot ce vrei! S-a spune cîndva: a fost odată ca niciodată, a fost pe vremea cînd Iancu şi tat-so au adus în munţi pe împăratul! îi cuprinde capul şi se uită la el, depărtîndu-se puţin Nu mai văd bine. Cu cît te ţin mai departe de ochi cu atît te ţin mai aproape de inimă! — Iancule! Vezi, altădată — îţi spuneam — Avrame. Astăzi nu-ţi mai pot zice decît cum îţi zice toată lumea! Sărută cu un sughiţ mîna lui Iancu. ao 15 20 Tată! iancu tata Văd cheile munţilor şi pe-mpăratul intrînd! Ia şi cei trei viţei din grajd! Tac amîndoi cîteva clipe. Nu te întrista — Iancule. Nu sunt amărît. Curge numai aşa din ochi apa asta nesănătoasă. Se uită lung la Iancu, îşi şterge lacrima Iancule, amu te-am văzut printr-o lacrimă — mare ca printr-un ochean--mare şi învingător ca altădată. Vinde şi plugul, şi icoana. TABLOUL Iî O cameră într-o casă la Cîmpeni. La masă aghiotantul imperial în aşteptare. Locotenentul Sehuler, din armata imperială, mai la o parte. SCENA I Aghiotantul, locotenentul Sehuler, apoi un servitor SCHULER Advocatul acesta e un răzvrătit. AGHIOTANTUL In ce împrejurări Lai cunoscut? SCHULER în împrejurări cam neplăcute. S-a opus unui ordin al generalului Puchner — mai acu vreo trei ani. AGHIOTANTUL A da, ştiu. A avut noroc Avram Iancu c-a reuşit, altfel plătea cu capul. Pentru isprăvile lui ar trebui, vezi dumneata, aproape să i se dea ordinul Măriei Tereza. S-a împotrivit poruncii de a dezarma pe moţi. Evenimentele i-au dat dreptate. SCHULER Eu am fost propus, cu alte fapte, pentru ordinul Măriei Tereza, şi nu mi s-a acordat! Bagatelizînd Biruinţa lui Iancu — a fost o întîmplare. AGHIOTANTUL 10 15 Mi-e destul de penibil că trebuie să recunosc totuşi —- că soarta împărăţiei atîrnă de asemenea întîmplări. SCHULER Afrontul de ieri dovedeşte îndeajuns ce sentimente are faţă de împărăţie. AGHIOTANTUL Cele petrecute aseară te asigur că nu le-am uitat. SCHULER Domnule aghiotant, nu e admisibil ca acest individ să ajungă în faţa împăratului! ^ UN SERVITOR intră, anunţă Domnul advocat Avram Iancu! Poftim! AGHIOTANTUL Servitorul iese, Iancu intră. 20 30 SCENA II Aghiotantul, Iancu, Sehuler IANCU Domnul aghiotant? AGHIOTANTUL nu se ridică Da, domnule Iancu. Cu ce vă pot servi la această oră 25 neobişnuită? IANCU Domnule aghiotant, aş dori să am sfatul Domniei voastre cu privire la o audienţă la Maiestatea sa. AGHIOTANTUL Cu privire la o audienţă ? A, da! Ştiu — ieri aş fi avut ceva de spus. Astăzi însă, nu. Căci mi-aş exprima numai 287 mirarea.— Aţi cerut audienţa şi vi s-a acordat. Rămînea să vă prezentaţi aseară o dată cu toţi tribunii, să depuneţi omagii la picioarele Maiestăţii sale. Dar nu aţi binevoit. Maiestatea sa a fost surprins de absenţa Domniei voastre,. 5 cu atît mai mult cu cît numele dumneavoastră figura pe lista celor care au solicitat audienţa. Vă închipuiţi desigur cît de neplăcută situaţie — Maiestatea sa împăratul, în înalta sa graţie, a întrebat de dumneavoastră sau, mai biner a întrebat totuşi de dumneavoastră şi a spus: Iancu a fost 10 un luptător foarte vrednic. IANCU înclină puţin capul. AGHIOTANTUL îmi pare nespus de rău că aţi ocolit prilejul de a auzi 15 chiar din partea împăratului un asemenea cuvînt, în stare să fericească pe oricine pentru o viaţă întreagă. IANCU Domnule aghiotant, îngăduiţi.— E o neînţelegere. — Eu n-am ocolit prilejul, dimpotrivă — îl caut. Deoarece însă eo 20 nu ţin aşa de mult la neînsemnata mea persoană, mi-ar fi părut neasemănat mai bine dacă Maiestatea sa, în înalta sa graţie, spunea cuvintele ce a binevoit să le rostească despre poporul meu, iar nu despre mine. AGHIOTANTUL 25 Maiestatea sa a binevoit să rostească cuvintele aşa curm le-a rostit. Trebuie să ne bucurăm că a binevoit în genere să vorbească. Nu e dreptul nostru, al muritorilor de rînd, să: dorim ca înaltele cuvinte rostite să fi fost altele! In afară de aceasta, găsesc că e din cale-afară neobişnuit ca un supus. 30 să solicite o audienţă şi pe urmă să nu apară,.-fără măcar de a se scuza că a fost împiedicat de o catastrofă a naturii de-a-şi face apariţia. IANCU Nu e deloc în obiceiurile mele să trec dincolo de cele 35 cuvenite. înţeleg ironia. Cu o catastrofă a naturii nu mă pot scuza, fiindcă o asemenea catastrofă n-a avut loc, după cum desigur o ştiu şi domnul aghiotant,, şi Maiestatea sa. AGHIOTANTUL Maiestatea sa şi domnul aghiotant. IANCU Există o ierarhie de protocol şi o ierarhie de care te 5 loveşti. Mă pot scuza însă cu o catastrofă nevăzută, cu o catastrofă care are loc în sufletul meu! AGHIOTANTUL Ciudat, foarte ciudat. Domnule Iancu, n-aţi auzit încă niciodată că în preajma unui împărat nu cad în cumpănă li asemenea împrejurări de natură atît de intimă?! IANCU Sufletul şi soarta unui neam întreg nu sunt o împrejurare de natură intimă! AGHIOTANTUL 15 Din a cui însărcinare vorbiţi — în numele acelui suflet, al unui aşa-zis neam întreg? IANCU M-au rugat — apa şi frunza! AGHIOTANTUL 20 Ne înţelegem foarte anevoie, domnule advocat. Aţi cerut o audienţă — de ce uitaţi? Audienţa vi s-a acordat — de ce sunteţi supărat ? Şi dumneavoastră n-aţi apărut — cine are motiv să se simtă jignit? Nu vă daţi seama? Aţi adus pe împăratul in situaţia cu totul nefirească pentru un împărat 23 de a lăuda o fiinţă care nu era măcar de faţă! Iată ceva cu totul de necrezut! IANCU Nu doream o audienţă cu o sută împreună! AGHIOTANTUL 30 Cei o sută erau toţi oameni cu vază, moţi de-ai dumneavoastră, înalţi diregători sau vrednici luptători! Mai adineaori v-aţi identificat, prin nu ştiu ce însărcinare, cu tot poporul, şi acu spuneţi că doreaţi o audienţă pentru dumneavoastră singur, despărţit de turmă! 288 289 IANCU AGHIOTANTUL Ce poţi să aduci la cunoştinţa Maiestăţii sale împăratului cînd e cuprins de atîţia? Maiestatea sa îţi întinde mîna, îţi surîde şi te întreabă de copii cînd nu eşti însurat, de 5 părinţi cînd sunt morţi, şi pînă să scoţi întîiul cuvînt — el a şi dat mîna următorilor zece. Dar eu, solicitînd o audienţă, am făcut-o fiindcă vreau să vorbesc Maiestăţii sale! AGHIOTANTUL Năstruşnice păreri aveţi dumneavoastră despre audien-10 ţele la Maiestatea sa. Nu dau bucuros lecţii de etichetă, dar cînd n-am încotro — — domnule Iancu, audienţele nu se acordă pentru a vorbi împăratului, ci pentru a-1 asculta! Pentru a-i răspunde cînd eşti întrebat şi pentru a-i aduce în orice caz închinarea cuvenită! Sunt pe deplin informat 15 că dumneavoastră aţi pregătit această strălucită primire făcută Maiestăţii sale. Am fost foarte mulţumiţi şi v-am dat şi prilejul sărbătoresc să aflaţi aceasta chiar din partea împăratului.— Din motive pe care nu le pot înţelege, aţi ţinut însă să rămîneţi dincolo de cordon. De nu cereaţi 20 audienţa, vă asigur că împăratul, în neasemănata sa graţie, descindea el la casa dumneavoastră. Că nu se sfieşte să calce nici un prag. IANCU E frumos ceea ce spuneţi, împăratul nu coboară însă 25 în morminte! AGHIOTANTUL E casa dumneavoastră un mormînt? ^ IANCU De trei ani — da! Casa noastră adăposteşte un om cu 30 sufletul ucis de făgăduieli prea înalte şi neîmplinite! AGHIOTANTUL In acest punct socotelile dumneavoastră sunt foarte greşite. Cum vă închipuiţi că vom deschide uşa imperială unui om în stare să spună împăratului că n-are memorie? 35 IANCU Daţi-mi voie să vă vorbesc fără ocol, aşa cum arri vorbit şi trimişilor lui Koşut cînd împărăţia era în primejdie din toate părţile şi trosnea jalnic din toate încheieturile! O, nu, domnule Iancu, nu înţeleg deloc— împrejurările nu se aseamănă cîtuşi de puţin. Sunt eu un răseulat împotriva împăratului sau dintr-o familie de tîlhari înrudită? 5 Ce vă face să asemănaţi situaţiile? Dacă atunci aţi vorbit fără ocol, era o datorie a dumneavoastră de supus fidel al împărăţiei să vorbiţi aşa. îmi pare rău, cu mine nu se poate vorbi decît în cuvinte cumpănite! IANCU 10 Domnule aghiotant, voi ţine seamă de subţirimea auzului dumneavoastră. Fapt e că ni se pun piedeci de pretutindeni^ şi din stînga, şi din dreapta, să vorbim împăratului. Maiestatea sa a venit aici să ne vază năcazurile şi pleacă fără să ne fi întîlnit. N-am putut străbate pînă lîngă urechile sale. 15 Moţii şi împăratul s-au văzut, dar nu s-au întîlnit! Intr-o mie de ani nu se întîmplă decît o singură dată o asemenea minune! AGHIOTANTUL Cît am umblat, în lung şi-n lat, n-am auzit nici un suspin 20 în întreaga împărăţie. Despre ce năcazuri aţi putea povesti împăratului? în împărăţia noastră, largă cît cerul, nu sunt decît popoare fericite. Fiindcă e o fericire cu adevărat să trăieşti sub stăpînirea unui împărat providenţial, cum e al nostru. De trei ani e pace! Va fi o pace mare şi'lungă. Magna 25 Pax! Cel mai înalt bun ce-1 putem dori. IANCU Numai popoare fericite sunt în împărăţie! Aşa poate să vorbească numai un aghiotant imperial, care prin slujba ce-o are e osîndit să nu vadă decît aurore şi credinţă şi de a 30 nu auzi decît chiote şi lumină! Eu voi fi aici şi după'ce pleacă domnul aghiotant imperial, eu voi fi aici şi voi auzi şi altfel de chiote, care seamănă mai curînd a gemete de moarte şi a blestem pentru ziua de apoi. Vă rog să luaţi măsuri să'fie sugrumate şi mai tare, ca să nu le mai aud! 35 SCHULER Domnule aghiotant, admir îndelunga răbdare cu care ascultaţi acest limbaj care ameninţă să degenereze în cine ştie ce cuvînt ridicat de-a dreptul împotriva Maiestăţii sale! 290 291 AGHIOTANTUL Răbdarea îndeobşte e o virtute, iar răbdarea mea nu dovedeşte decît spiritul de libertate de care suntem pătrunşi diregătorii împărăţiei sub noua oblăduire. 10 IANCU Şi noi avem virtutea răbdării şi am dovedit-o îndeajuns. De-o mie de ori soarele s-a ridicat peste noi şi peste dumneavoastră, dar s-a dus de fiecare dată de la noi spre dumneavoastră şi nici o dată — nici o singură dată — n-a venit de la dumneavoastră spre noi! Şi totuşi aşteptăm încă, aşteptăm în linişte, cu inima strînsă în pumni, cu cuvîntul zdrobit în gură. Iar dacă eu vorbesc, vorbesc ca unul cate vede şi dincolo de această linişte. AGHIOTANTUL 13 îmi daţi voie să mă mir că după jignirea fără precedent adusă împăratului, adusă prin neprezentare la o audienţă acordată, mai stăruiţi pe o cale care nu din vina noastră — rămîne închisă. Definitiv închisă! IANCU 20 Definitiv închisă? AGHIOTANTUL Nu din pricina noastră. IANCU La porunca sau dorinţa împăratului? 25 AGHIOTANTUL Nu ţin de cuviinţă să răspund la orice întrebare! IANCU Dacă ar fi fost pentru interese personale, vă asigur că nu v-aş fi stingherit.— Eu nu mai am nimic de pierdut, nimic 30 de cîştigat. Eu nu mai sunt. Mi-am dat numai puţin răgaz — să mai încerc — ce se mai poate încerca — după ce totul a fost încercat! Am crezut — cum nimenea n-a crezut. Şi-acu îmi spuneţi că drumul e închis. Eu pentru mine nu voiam nimic, că eu mă duc între goruni. Voiam numai cuvîntul 292 să se facă trup pentru acest popor uitat de împărăţie, uitat de soartă, uitat de Dumnezeu, uitat de toţi şi de toate, numai de Iancu nu. Dacă aş şti cel puţin cine a închis uşa! Şi pentru ce ? Dacă e împăratul, mi-aş apleca fruntea în pace şi aş pleca. AGHIOTANTUL V-aţi închis-o singur! Sau, dacă voiţi: v-a închis-o duhul pădurii! IANCU io Nu, domnule aghiotant, asta nu se poate! Se face o crimă. Şi nu veţi avea linişte în faţa cugetului dumneavoastră! Cu duhul de care pomeniţi am salvat împărăţia! AGHIOTANTUL Maiestatea sa a avut toată bunăvoinţa. Şi aceasta v-o 15 pot dovedi. Ia o cutiuţă de pe masă Iată, Maiestatea sa, în nemărginita sa dragoste faţă de supuşi, dintr-o înaltă îndurare, v-a acordat pentru vrednicie o decoraţie. 20 I-o întinde Crucea pentru merite! IANCU simplu, fără accent Am răbdarea să aştept pînă cînd Maiestatea sa se va 25 îndura să decoreze mai întîi poporul meu cu toate drepturile, cu toate drepturile nu numai cuvenite, ci şi făgăduite! Nu întinde mîna. AGHIOTANTUL după cîteva clipe de aşteptare 30 înţeleg bine — domnule Iancu? IANCU Dacă nu răstălmăciţi cuvintele. AGHIOTANTUL Nu primiţi decoraţia? 293 I IANCU Greşit spus. Nu pot s-o primesc. Nu mă simt vrednic s-o primesc înainte de a-mi vedea poporul în aşezare dreaptă. AGHIOTANTUL 5 îl întrerupe Vrednicia noastră, a muritorilor de rînd, ne-o judecă Maiestatea sa, nu noi! Refuzul dumneavoastră, acest gest căzut iarăşi dincolo de dungă, oricît aş vrea, nu-1 pot înţelege altfel decît ca o nouă şi grea jignire adusă Maiestăţii sale. 10 IANCU Dacă aţi privi lucrurile în oglinzile scîlciate din grădinile imperiale de la Viena, le-aţi vedea la fel; în împărăţie numai popoare care suspină de fericire şi la doi paşi numai jigniri la adresa împăratului! Mă impresionează felul cum dum-15 neavoastră ţineţi să aveţi legături cu viaţa şi cu realitatea. Dar ceea ce vreau eu e un lucru nespus de simplu: vreau să vorbesc cu împăratul! SCHULER s-a ridicat nervos şi se plimbă. 20 AGHIOTANTUL Să comunic Maiestăţii sale refuzul dumneavoastră de a primi decoraţia? IANCU Vă rog să aduceţi la cunoştinţa Maiestăţii sale faptele în 25 întregime şi întru cît se poate întocmai. Gă-i mulţumesc pentru gîndul prea frumos de a mă fi găsit vrednic de o distincţie atît de înaltă, dar că nu pot să o primesc — că m-aş bucura de decoraţie cu tot entuziasmul dacă poporul rumânesc ar fi mai întîi decorat cu împlinirea tuturor făgă-30 duielilor! Şi vă rog să mai aduceţi la cunoştinţa Maiestăţii sale că aş fi cel mai fericit supus dacă aş fi primit în audienţă! AGHIOTANTUL O decoraţie împărătească se primeşte fără condiţii! IANCU 35 Fără condiţii se primeşte în lumea asta numai steaua cu care ne naştem ! înaltă sau joasă, steaua vieţii şi a morţii! 294 AGHIOTANTUL tace, apoi după cîteva clipe Domnule locotenent, însoţeşte, te rog, pe domnul Iancu în camera de alături. îi voi împlini dorinţa. Voi comunica 5 Maiestăţii sale totul întocmai. IANCU face un scurt compliment, iese cu locotenentul Sehuler pe uşa din fund. AGHIOTANTUL se plimbă agitat, din dreapta vine al doilea aghiotant. 10 SCENA III întîiul aghiotant, Al doilea aghiotant AL DOILEA Servus, Fritz! ÎNTÎIUL 15 Servus, Fred! AL DOILEA de-abia trezit din somn Maiestatea sa---da---. Mai sunt audienţe de acordat pentru azi? Toată călătoria asta în munţi îi e deosebit de 20 penibilă. Asaltaţi pretutindeni de entuziasm şi de lăcuste. Pe urmă, acest popor curios, care pretinde că descinde de-a dreptul din colonii romani! în loc să se bucure că i s-a dat prilejul să-şi dovedească fidelitatea, mai doreşte şi recompense. Poporul acesta aşteaptă să i se creeze paradisul pe 25 pămînt fiindcă la un moment dat şi-a făcut datoria. Ciudată concepţie despre datorie, ca şi cum datoria nu ţi-o îndeplineşti de dragul datoriei. înţelegi, Fritz, că nu putem în nici un caz să aducem pe Maiestatea sa în împrejurarea de a i se aminti despre nişte aşa-zise făgăduieli. Cred că Maies- 30 tatea sa doreşte să plecăm cît mai curînd. Să ieşim din munţii aceştia atît de neinteresanţi. Se ridică Maiestatea sa — salută drept în faţa unei persoane fictive 35 se plînge de oboseală. 295 ÎNTÎIUL Avui tocmai o discuţie cu advocatul Iancu. E alături acest tînăr şi trist duh al pădurii. Nu e chip să mă scap. Stăruie grozav în dreptatea lui. Vrea cu orice preţ să vorbească Maiestăţii sale. Am căutat oît am putut să-1 fac să înţeleagă că cererea sa e inoportună. Nu ştiu cum să-1 mai iau şi ce să-i mai spun! AL DOILEA Nu ştii ce să-i spui ? Ei, asta-i!. — Maiestatea sa nu mai acordă audienţe. Punctum! ÎNTÎIUL Fred, am minţit mult în viaţă şi fără caznă. încheieturile gurii mi-s unse cu ulei de trandafiri, dar în faţa acestui om moara minciunilor nu umblă cum ar trebui. Ca să renunţe — am căutat mai întîi să-1 demoralizez în ferşi chip. După ce l-am ostenit, i-am oferit decoraţia. Fără folos. AL DOILEA Nu ţi-am spus că decoraţia e prea mică? Crucea asta e bună pentru cei ce nu mai pot avea altă nădejde decît să cerşească odată la capătul podurilor cu o medalie pe piept. Să oferi lui Iancu o decoraţie pe care o au şi alţi o mie de caporali ai împărăţiei! Oricum. ÎNTÎIUL Şi eu am fost de aceeaşi părere — dar împăratul, biuro-cratic, cum îl ştii, zicea că nu poate să-i dea o decoraţie mai înaltă, că aşa, că pe dincolo — că trebuie să înceapă de jos, în sfîrşit — îl ştii tul De altfel, Iancu habar n-are ce decoraţie i s-a oferit. E un om fără ambiţii personale. El ar fi refuzat orice decoraţie, oricît de înaltă, chiar de i s-ar fi lipit luceafărul pe piept. Vrea să fie decorat mai întîi poporul rumânesc cu drepturile ce i s-au făgăduit! AL DOILEA Ha-ha-ha! Omul din pădure! Intră locotenentul Sehuler. SCENA IV întîiul aghiotant, Al doilea aghiotant, Sehuler SCHULER palid şi agitat 5 I-am întors-o cum se cuvenea! Cutezanţa aceasta de necrezut! Orice ofiţer imperial ar fi procedat la fel! ÎNTÎIUL AGHIOTANT Nu înţeleg--- SCHULER iO N-am mai putut să rabd neobrăzarea. Jignirea aceasta ---A refuzat — decoraţia — Maiestăţii sale! ÎNTÎIUL AGHIOTANT Domnule locotenent — SCHULER •15 îi cunosc eu pe aceşti veşnici nemulţumiţi, în stare să cîrtească şi fiindcă soarele nu răsare la apus! ÎNTÎIUL AGHIOTANT Domnule locotenent, e cu putinţă? SCHULER 20 se bîlbîie Credeam--credeam că vă fac şi Domniilor voastre un serviciu! ÎNTÎIUL AGHIOTANT Cu asemenea gesturi crezi că refaci onoarea--? Şi 25 aştepţi încă să cîntăm de bucurie şi imnul imperial-- „Doamne ţine şi protege"--Ne-ai încrucişat toate socotelile! Se plimbă agitat, pe urmă deschide uşa Domnule Iancu! 30 IANCU apare In $>rag, pierdut, dar cu capul drept, parcă sieşi străin. scena v Aceiaşi, Iancu întîiul aghiotant hotărît 5 Maiestatea sa a binevoit să vă acorde audienţa cerută! iancu fără accent, cu capul tot sus, înstrăinat Maiestatea sa a binevoit — Maiestatea sa acordă audienţa---Iancu nu mai poate să apară în faţa Maies- 10 taţii sale, fiindcă Iancu nu e Iancu. Iancu cel adevărat a jertfit totul ca să apară într-o dimineaţă cu obrazul curat şi cu sufletul nepătat în faţa împăratului. Acel Iancu — acel Iancu — a plecat. Aici în prag a rămas cineva. Găsesc acum şi eu că Maiestatea sa nu poate să stea — nu poate să stea 15 de vorbă cu cineva. Cine stă aici în pragul împăratului? Spuneţi-mi Domniile voastre, ca să mă pot prinde de ceva. — — Să mă agăţ de ceva că mă surpă apele.--Să mă prind — că totul se despică şi se desface.:--De ce tăceţi? De ce tăceţi, că pînă acum aţi tot vorbit — ?! Spuneţi-mi, spune- 20 ţi-mi — să ştiu şi eu — cine e ? Că umbra a plecat şi intră în munte, şi pe urmă în alt munte--- tustrei îl fixează muţi şi încremeniţi de-un fior. TABLOUL III Peisajul de munte păduratic din prolog. Zece ani mai tîrziu. Pe cărare vine din stînga Erji, urmată de un măgăruş ţinut de sfoară, pe şa desagi cu sare. Erji se opreşte, trage măgarul de urechi, apoi se aşază pe piatră şi ascultă o frîntură de doină, ruptă ca de un sughiţ, ce se aude din pădure. SCENA Is Erji, apoi Iancu erji 10 strigă spre cineva Bădiţă Iancule! Craiul munţilor şi-al mierloilor, poftim încoa'! iancu apare din dreapta, îmbiat în cojoc murdar şi rupt peste pantaloni 15 domneşti peticiţi, barba crescută, cu un zîmbet pustiu peste toată faţa; se apropie cu fluierul adus la gură. erji De unde vii, bădiţă Iancule? iancu 30 Iacă de-aici şi de mai departe. erji Nu mă mai cunoşti ? 299 IANCU serios Erji — Boji-i — tot un drac — se uită ia desagi, îi încearcă cu mîna Aur ? Sare, bădiţă, sare. ERJI IANCU Sare. Pîne ai? Vrei să primeşti pe împăratul cu pîne si H) sare ? Nu-1 mai primi, că e degeaba. Şi e degeaba şi fiindcă nu vine. Ala nu mai vine. S-a speriat de lăcuste —■ — 75 20 ERJI Domnule Iancu, tot.umbli din loc în loc.---Lun>- geşti ziua cu cîntecul? Şi-ţi cauţi norocul prin urzici? IANCU Potcoave de acelea nu mai caut.--Ştiu eu că nu pot caii morţi să-mi dea ce nu mi-a dat viaţa. ERJI La Viena ai mai fost? IANCU Nu te uita înapoi Erji, că arde cetatea, şi cetatea e blestemată. Altfel te faci stîlp de sare ca prietena ta, nevasta lui Lot — 25 30 300 ERJI Eu sunt fată cinstită, domnule Iancu. Eu nu sunt din cetatea de care pomeneşti. IANCU Ai dreptate, Erji.— Eu lungesc ziua cu fluierul şi mă tot gîndesc, şi mă duc înapoi şi caut. Caut să văd unde am greşit în şirul faptelor. Da' vezi, Erji, nu văd unde am greşit. Ştiu numai că eu sunt de vină la toate. ERJI Şi cam la ce adică ai fi dumneata de vină? Că s-aude cîntecul trist în toţi munţii? IANCU 5 Cîntecul trist.— De la mine îl prind mierloii şi-1 duc în goruni. ERJI In goruni da, dar nu la împăratul.— Sul de foc ai fost odată, domnule Iancu, o aşchie de fulger! Azi umblă prin ;I0 păduri focul trist, de zece ani tot umblă.—- Nu aprinde pe nimeni, că acum e linişte mare în împărăţie, dar nici stingere nu găseşte focul trist. IANCU Acu se face noapte, şi apoi încetează şi cîntecul. Ştii, 15 Erji, eu vin din satul meu, din Vidra de Sus, am fost la popa Păcală şi m-am înscris în cartea celor duşi. Am spus popii: părinte, se face noapte, dă-mi cartea şi cerneală. ERJI Şi ce-ai scris, bădiţă Iancu? 20 IANCU Numele de botez şi numele de familie: Avram Iancu. — Avram Iancu! Numele a fost odată ca un steag. Şi profesiunea: eroul românilor. Da' asta n-am scris-o eu. Asta a scris-o părintele Păcală — că el nu ştie — cum ai zis, Erji? 25 — Eu sunt focul trist. — Eu sunt om, Erji, om ca tine, de ce nu mai găsesc nici o bucurie? ERJI A mai trece, fiule, vremea şi o găseşti iar. ÎANCU 30 Astăzi e tare greu sa fii om — că s-a rupt lanţul — şi-au fugit verigile în toate părţile. Popa Păcală vine din dreapta. 311 i SCENA II Iancu, Erji, Popa Păcală POPA PĂCALĂ Tată Iancule — 5 IANCU Bun sosit la noi, părinte Păcală. Ai venit şi dumneata să vezi? Ai nimerit la zi mare. POPA PĂCALĂ Iancule, te-am căutat prin toate pădurile. Vreau să vii 10 cu mine la Vidra. Tu nu mai ai casă. Vreau să stai la mine, că bate toamna la* uşă — şi se lasă ploile pînzişe. IANCU pierdut Zi Tatăl Nostru, părinte Păcală. 15 POPA PĂCALĂ 11 zic, Iancule, da' nu ştiu pentru ce. ANCU Zi Tatăl Nostru. POPA PĂCALĂ 20 Tatăl Nostru, carele eşti în ceruri, sfinţeaseă-se numele tău. POPA PĂCALĂ Las', fiule, că împărăţia care ne-a înşelat se va dărîma ca Babilonul! In locul ei s-a ridica aici împărăţia noastră — o minune, numai lumină şi numai a noastră! 5 IANCU Cine s-o facă? Că eu nu mai sunt bun de nimic. Să vie alţii! Să vie alţii — peste zece ani, peste douăzeci, peste o sută de ani, să vie alţii —- cu sutele, cu miile, cu miile de mii — s-o facă ei — împărăţia noastră! — Eu nu mai sunt 10 bun de nimic. Mie mi-e destul. Eu mă duc — eu mă duc unde stăpîneşte fiara şi tăcerea.— Erji, părinte, aici e muntele ! Aici am fost pasăre şi m-am făcut om. Acu mă duc iar în pădure — mă duc în pădure — să mă vschimb. Porneşte cu paşi rituali pe potecă în sus 15 Muma-Pădurii, muma noastră, acu mă fac iar pasăre, acu mă fac pasăre. Erji s-a ridicat de pe piatră. Popa Păcală se uită după Iancu, care dispare pe potecă. Se uită amîndoi holbaţi, cu mîna crispată dusă la inimă. 20 POPA PĂCALĂ Doamne, cum s-a împrăştiat sufletul Iancului! IANCU Vie-mpărăţia Ta. POPA PĂCALĂ 25 Vie-mpărăţia Ta. IANCU L-ai îngăimat cam pe sărite, părinte, ca să mă mîhneştL In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh! E frumoasă rugăciunea aceasta — foarte frumoasă —, dar numai 30 pînă la — vie-mpărăţia Ta. Aud ? Cînd mi se aminteşte despre împărăţie — încep să se învîrtă pădurile cu mine. Şi cînd vine vorba despre feţele late, tot aşa. 302