POESII POPULARE TRANSI LV AN I A De la lume adunate Şi înapoi iar lumii date. LIGEI PENTRU UNITATEA CULTURALĂ A ROMÂNILOR xwoxbxif ACEASTĂ COLECŢIUNE / SUMAR Capit. Prefaţa ......................... I. Doina.................... . II. Iubire: A. Dragoste.............. B. Drăguţii certaţi ... . C. Iubirea de familia. . , . III. Străinătatea.............. IV. Cătănia ........ V. Codrul................... VI. Strigături, glume: H- Despre căsătorie. . . . 1 B. Contra urîtuluî .... C. Varia.................... VII. Colinde.................. VIII. Cântece bătrânesc!. . . . “ IX. Diverse.................... X. Schiţe: Fârtat-surată.............. Ungurul în cântec, poporului. XI. Ghicitori................ Note................ . . . Aprecieri anticipate. . . . Pagina. vii—LXIX 3—4 7—46 47—83 85—98 99—119 123—158 16 1— 169 173— 194 195 — 204 207—230 233 — 257 266 — 347 351 — 393 397—412 413—427 429 — 439 442—487 489—511 POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA VII PREFAŢA Am călătorit des prin Transilvania şi mî-am dat osteneala se cunosc ţara, se cunosc mai cu osebire oamenii. Cu cât î-am cunoscut, cu atât am iubit mai mult pe Românii d’a--colo şi, ca urmare, am întreprins şi continuat, în curs de ani, în fiarele la care scriam, o propagandă de toată In resumat, am cules tot ce se scia în Vâlcele, făcend în acelaş timp se înveţe şi cei care nu sciaîi şi punând ast-fel la modă cânţecele populare românesc!. Am isbutit atât în cât, după ce nu m’am ma! dus la Yălcele — îm! spuneau ce! care se ma! duceau — că ţărani! întrebau necontenit dacă ma! vine domnişorul care aduna cântece. In colecţiune, ma! sunt şi bucăţ! din alte părţi ale ţărilor române de peste munţi. La fie-care din acestea este ense însemnată localitatea şi chiar numele persoane! care a spus-o sau a cules-o. Intr’un cuvânt, tot ce să vede fără o indicaţiune specială e din Vâlcele; iar bucăţile culese aiurea posed in-dicaţiunile necesare. Arăta! iu ce scop, unde, când, DIN TRANSILVANIA XIX cum şi de la cine am cules bucăţile publicate aci. Imî române se dau amănuntele, pe care le cred interesante, asupra comunei în care am făcut culegerea. Vâlcele — pe unguresce Elopa-tak — este o comună de 6—700 locuitori, situată aproape la jumătatea drumului între Braşov — capitala comitatului Braşov — şi Sân-Geor-giu (Sepsi Szent Georg) — capitala comitatului Trei-Scaune (Harom-szek). Vâlcelele fac parte din acest din urmă comitat, unul din cele trei comitate secuiesci în care elementul român a fost foarte încercat, redus mai pretutindeni şi, în unele localităţi — destul de multe la număr — cu totul desfiinţat. Am vedut, în acest comitat, Români care, şi după vorbă şi după înfăţişare, par Unguri; căci nici nu mai sciu românesce, nici nu mai poartă îmbrăcăminte românească. Dar — efect providenţial al puternicei POESll POPULARE consciinţe naţionale a poporului român, adormită sau amorţită uneori, nici-o dată ense desfiinţată — acei Români, cu mândriă în inimă, în voce şi în ochi, îmi spuneau, un-guresce ense: şi noi suntem Români!' Aceasta nu mi s’a întâmplat la Vâlcele. Aci, Românii sciu şi vorbesc toţi românesce; mulţi vorbesc şi un-guresce. Ungurii asemenea vorbesc românesce. Munca de maghiarizare din trecut a remas deci la Vâlcele fără alt efect simţitor decât cel pe care-1 semnalai mai sus, fiă din causă că Românii fost-au aci compacţi, fiă pentru că Vâlcelele fost-au lungă vreme o staţiune balneară mult apreţiată şi visi-tată de numeroşi Români din Ţară. Era, într’adever, o vreme când familii întregi, încărcând chervane cu de toate, porniau de prin Ploesci, Bu-curesci, Buzeu, Craiova şi de pe aiurea la băile de fa Vâlcele. ' DIN TRANSILVANIA XXI Atât de mare era afluenţa, în cât pene şi acum se spune că aceste băi sunt românesc!, sunt făcute cu banii Românilor din ţară. Au lăsat şi urme Românii ce vizitau acele băi. Intr’adever, pe locul unde acum este baia rece numită Lobogo se afla o fântână de apă dulce şi lângă ea o cruce de marmură albă cu in-scripţiune în versuri, săpată d’o parte cu litere cirilice şi de alta cu litere latine, dar cu ortografie ungurească. Boierul care făcuse fântâna şi rădicase acea cruce era un Brânco-vean, pare-mi-se. Versurile de pe cruce nu le mai am, de şi lecopiasem. Mat e un cadran solar instalat de inginerul Oteteleşanu din Craiova, pe când era în verstă de 69 ani. Cadranul e bine calculat şi vedesce sciinţa inginerului, aretând esact ora 12 din di. El e păstrat cu sfin-ţeniă, ca o podoabă. XXIJ POESIÎ POPULARE Biserica ortodoxă din sat e construită de răposatul fost principe al Serbiei, Miloş Obrenovicî, ca recu-noscinţă că aci şi-a căpătat sănătatea. Preotul ortodox n’are plată în bani; dar capătă de la 100 familii cam 20 ectolitri porumb şi veniturile stolei, adecă în total cam 250 florini pe an. Titlurile ce se cer spre a deveni preot sunt: absolvirea gim-nasiuliiî de opt clase, depunerea e-samenului de maturitate (bacalaureat) şi trei ani de curs teologic. Preotul s’alege de comunitate dintre cei care posed aceste titluri. E in sat şi biserică romano-catolică. Şcoală iarăşi are satul Vâlcelele, frecuentată de vr’o 70 elevi si eleve de la 6—15 ani; dar, din nefericire, ca efect al legei maghiare din 1879, acea şcoală — penă atunci comunală — a fost transformată în şcoală de Stat, cu limba de predare ungurească. Deci, un instrument de maghiarizare. XXJII DIN TRANSILVANIA Dacă dar trecutul remas-a fără mare efect, întru cât privesce maghiarizarea Românilor, viitorul mi se înfăţişează întunecat; căci, dacă — abia în câţî-va ani — şcoala în care se recitau numai poesiî maghiare produsese efectul de a face pe tinerii care învăţaseră la şcoală se creadă că sunt mai frumoase cântecele ungurescî, ce va putea oare fi, când ani mai mulţi vor trece, când efectele şcoaleî se vor accentua şi, maî cu seamă, când şcoalele froebeliane (kisdedov) vor funcţiona ! învăţătorul e plătit cu 300 florini' pe an şi cu deosebit salariu ca cântăreţ la biserică; maî are şi în natură cam 14 ectolitri de cereale. Pentru a deveni învăţător se cere: pe lângă patru clase gimnasiale, trei ani de şcoală normală şi esamen de aptitudine. Românii se ţin departe de străini; căsătorii mixte nu se fac. Casele Românilor, ca semn dis- XXIV POESIÎ POPULARE tinctiv, au toate oTasupra pe cope-riş o cruce. Se vin la colecţiune in sine. Culeasă cum spusei', nu puteam înfăţişa cititorului această colecţiune în şirul în care se găsia în caietele mele. A trebuit s’o clasific. Am procedat la rubricare, călăuzit de conţinutul şi anume de sim-ţimintele ce esprimă fie-care bucată şi, la ori-care rubrică, am pus ca " moto ceea ce cuprinde culminant, spre a servi ast-fel ca îndegetare la un studiu psihologic ce ar voi se întreprindă cine-va asupra poporului român de peste munţi. O singură escepţiune am făcut: Doina transilvană — iau cuvîntul în sens cu totul restrîns, adică a-plicat numai la cântecul în care se găsesce vorba: doină — presentând osebiri esenţiale faţă cu variantele DIN TRANSILVANIA XXV din ţară, am făcut din ea un şi primul capitol al colecţiunii. Colecţiunea se presintă deci sub următoarele rubrici sau capitole, cu subdivisiunile lor: Capit. i : Doina. Capit. ii : Iubire. A) Dragoste; B) Drăguţii certaţi ; G) Iubirea de familia. Capit. iii : Străinătatea. Capit. iv: Cătănia. Capit. v : Codrul. Capit. vi : Strigături, cugetări, glume, satire. A) Despre căsătorie şi căsătoriţi ; B) Contra urî tulul; C) Varia. Capit. vii : Colinde. Capit. viii : Cântece betrănesci. Capit. ix : Diverse. Am mai adăugat următoarele capitole : Capit. x : Schiţe. a) Fârtat-Surată; POESIÎ POPULARE XXVI b) Ungurul in cântecele populare ale Românilor de peste munţi. Capit. xi : Ghicitori. Ce sunt aceste cântece populare ? Ce vor fi fost într’un trecut maî depărtat, puţin seim, de vrefne ce foarte puţine sunt notiţele ce vorbesc despre [ele şi acelea ici-colea, prin cărţi străine mai ales. Ast-fel, Martin Strikowski, in descrierea călătoriei ce a făcut în Muntenia la 1575, spune că: «Gloriosul obiceiu de a cânta vitejiile străbune se păstrează pene astădî în Grecia, Asia, Turcia, Muntenia, Transilvania, Moldova, Ungaria şi cele-l-alte ţerî, precum eu en-su-mî le auglii de ajuns cu propriele mele urechi in toate adunările acelor popoare .... cu acompaniamentul vioarelor, cobzelor şi harpelor; căci poporul de jos se desfătează peste măsură, ascultând marile vitejii ale principilor şi voinicilor.» (Hăsdău,. Arch. ist. II, No. 6). DIN TRANSILVANIA XXVII Din aceste cântece populare aii remas urme. Ast-felsunt: Cântecul lui Ştefan cel Mare; Cântecul lui Michai Viteazul; Cântecul lui Neagoe Basarab (mo-nastirea Argeşului); Cântecul lui Vladimirescu. Negreşit că trebuie se-şi fi avut cântecele lor — cântece populare, a-decă născocite de popor — şi cei-1-alţi Domni mari; dar urme n’au remas, sau cel puţin nu s’au găsit. întrebuinţez înadins cuvintele : «cântece născocite de popor», pentru a înlătura cântecele ce au trebuit se-şi fi făcut toţi Domnii, şi mai ales cei rei, pentru care . musa populară nu era îndemnată a se pune în cheltuială de imaginaţiune, de cât poate pentru a-i infera, iar nici de cât spre a-î lăuda. Cântecele acestea din urmă n’au putut fi de cât produsul unor muse plătite, lucrări fără inspiraţiune şi fără viaţă, sforţări intelectuale care XXVIII POESIÎ POPULARE nu erau eflusurî de simţăminte sincere, nici espresiuni de admiraţiune reală. Ele au perit fără urme în popor, îndată ce au perit sau au perdut puterea cei care le impuseseră, le provocaseră. Afară de Domnii ceî mari şi buni, care prin faptele lor au deşteptat imaginaţiunea poporului, poporul a cântat pe haiduci — nu pe toţi haiducii — ci numai pe unii. Pe aceştia din urmă îi cântă, le descrie cu farmec luptele contra apăsătorilor, fie aceşti apăsători Domni, fie boieri, fie străini, fie pământeni. Balade de acest fel nu lipsesc mai în nici-una din colecţiunile de poe-siî populare române; s’au cântat pretutindeni în ţară, se găsesc urme şi acum. Dovadă că multă fost-a apăsarea, şi oamenii, neputând lupta contră-i alt-fel, luau calea codrului. Aceste cântece sunt manifestări DIN TRANSILVANIA. XXIX şi icoane ale vremilor de pe atunci, care le-au produs. Pe alţi haiduci, poporul, in cântecele sale, nu face de cât se-î desa-probe. , Ăst-fel, ca se dau un esemplu, balada Tunsul se încheie cu versurile : Multe rele a făcut Dar în timp lung n’a ţinut Dumnezeu nu l’a răbdat. Curend în cursă I’a dat, Gu moarte l'a pedepsit, Viaţa roii şî-a sfirşit. Afară de aceste fapte din viaţa aşa disă publică — după cum se înfăţişa ea pe atunci — ce putea oare cânta poetul popular, acel poet impersonal, care —d’ar fi se fie numit — s’ar putea dice tot cu atâta adever şi: nimeni şi toţi? A cântat, a trebuit se cânte: pe om şi natura. Omul, cu simţimintele, cu im-presiunile, cu amintirile, cu dure- P0ESI1 POPULARE rile, cu bucuriile, cu afecţiunile, cu speranţele şi cu desperările lui. Natura, cu frumuseţele ei în belşug, cu aerul ei sănătos şi învietor, cu privileştele-i măreţe, cu vastele-î orizonturi, care l-au inspirat esage-j rarea ce se vede in cântece, în bas- I me, etc. Căci omul, la întristare ca şi la bucuriă, la bine ca şi la reu, la durere ca şi la mulţumire, cântă; cântă nu | numai când vrea, ci adesea se po- | menesce cântând instinctiv, bachiar i numai fredonând vr’o arie fără cu- | vinte, p’o melodiă ce traduce este- j rior starea lui sufletească din acel I moment. îşi cântă bucuriele şi plăcerile, ca | şi miseriile şi suferinţele, j Lipsa ca şi belşugul, fericirea, ca -j şi nefericirea, veselia ca şi tristeţa, sunt teme ale cântecelor omului. De aceea, cântecele populare pre-sintă caracterele cele mai diverse; ele sunt pe rînd naive, simple, iro- [>IN TRANSILVANIA XXXI nice, scăldate în lacrime sau ride-toare de bucuria. Ce se fie dar aceste cântece ? Sunt, ca s’o spunem într’un cu-vînt, documentele vieţeî intime a poporului, sunt paginele istoriei lui morale. Ele zugrăvesc şi dau la iveală pornirile şi tainele iriimeî, precum şi radele geniului, care diferenţiază pe un popor de alt popor, vădesc firea lui d’a fi, d’a gândi şi chiar d’a lucra, sau alt-fel cjis, caracterul seu. Aşa fiind, se înţelege de sine pentru ce — în timpii mai noi — cântecele populare şi basmele, proverbele şi chiar ghicitorile, etc., cu un cuvînt toate producerile geniului popular, care pene aci erau dispreţuite ca ceva nevrednic de atenţiunea cărturarilor, au devenit obiect de studie amănunţite şi serioase, ’ ba chiar au provocat nascerea unei sciinţe speciale, folklorul, sau etno-psichologia populară. Căci, pe un popor, nu după pro- XXXII POKSIÎ POPULARE ducerile genielor ce are îl poţi just judeca — de şi acele genie nu se pot înţelege şi esplica independent de poporul ce le-a creat şi de mediul în care au trăit; nici după producerile cărturarilor chiar mai mărunţei — de vreme ce toţi aceştia, cu toată înrîurirea mediului, sunt tot mai mult el, în tot ce produc. O caracterisare justă a unui popor — a ori-căruî popor — şi-o dă el ensuşî prin ce produce, ca manifestare a inimei sale, a simţiminte-lor sale, a dorurilor, a speranţelor şi desperărilor lui. Se va dice: dar oare aceste produceri n’au eşit ele mai ântâi — ca invenţiune—-din închipuirea unuia? Da, aşa e, aşa poate fi; ense poporul, totalitatea ce se chiamă popor, că simţiment, ca ideie şi ca voinţă, nu e o materiă inertă, în care cine-va poate imprima, după voie, ori-ce. Nu, o selecţiune se produce, a-vend instictul de călăuză, şi poporul DIN TRANSILVANIA XXXIII îşi însuşesce şi face al seu numai ceea ce convine pornirilor inimei sale, ţintirilor geniului seu. Fie ense bine înţeles că numirea de cântece populare trebuie acordată esclusiv, numai şi numai, cântecelor eşite din leagănul poporului şi păstrate prin tradiţiune, circulând din om în om şi din genera-ţiune în generaţiune. S’a dis că unele cântece populare pot fi documente chiar pentru istoria positivă. Şi aşa. e. Intr’adever, şi în colecţiunea de faţă, pentru ca să nu vorbesc de altele, sunt câte-va bucăţi cu însemnătate istorică. Ast-fel; este bucata: Ungurul in poesia pop. rom., (pag. 413 seq. — Schiţe) şi: Codrule, ce ţi-am stricat ? (No. 209, pag, 466). Aci citim: — Mă Ioane, Căpitane, al să te laşi de hoţia Colecţiunea I. G B1B1CKSC0. XXXIV POESII POPULAKK ca să daî de boieria — Boieria serăciă! A^ll mi-o daî mâne mî-o iei. .Ceea ce spune cântecul concordă cu adevărul istoric, astăclî pe deplin demonstrat, că adică boieria, la poporul român, n’a fost titlu de nobleţă ereditară, ca în ţările feudale, ci numai funcţiune personală, şi aceea chiar n u pe viaţă, ci numai vremelnică. Răsfoind colecţiunile de cântece populare române şi adâncindu-ne cu mintea în studiul lor, descoperim ca un lir roşu, care strebate peste tot, ca o atmosferă care cupainde, îmbrăţişează şi domină totul, oare-care înclinări ce pot fi privite drept caracteristica poporului. Ast-fel, în colecţiunea de faţă, ca şi în cele mai nainte publicate, atmosfera de care vorbim, este: optimismul. DIN TRANSILVANIA. XXXV Poporul român crede statornic în definitivul triumf al binelui. Reul, suferinţa, durerea, îl impresionează. Le simte adânc, căci sub sumanul aspru ce ’l poartă, în peptu’i ars de soare şi asprit de ger, are o inimă dulce, impresionabilă, care bate cu putere şi înregistrează adânc sensaţiunile ce primesce. Dar aci apare acel ceva, adecă optimismul, care esplieă pe Român, trecutul seu şi ’i oglindesee viitorul. Suferinţa poate se-1 doboare; dar, după cântece, nu-l descuragează. Românul, ca popor, pare a fi servit de model poetului roman, când scria celebrul vers asupra Romanilor Si fractus illabalur orbis Impavidum ferient ruinae '). Chiar dacă lumea s'ar surpa peste el, ruinele l-ar lovi, fără s;Vl spăimente. XXXVI POKSII POPULA.RE Intr’adever, se citim Doino Transilvăneanului : Cine mî-o scornit doina Friptă î-o fost inima Ca ş’a mea acuma Câ-î neagră ca tina Ca tina de primă-vară Care-î călcată de cară Fii, inimă, răbdătoare Gă-ai pământul sub picioare. Rabdă, inimă, şi taci ‘Ca pământul care-1 calc!. . Precum se vede, din alăturarea acestei doine cu cele din ţară, ea înfăţişează un caracter oare-cum mai înalt şi se presintă ca o sintesă. Doinele din ţară, precum o spun chiar ele (a. se vedea cap. I din a-ceastă eolecţiune) arată că Românul găsesce in simţimeutul dulce al iubirei consolarea suferinţelor ce îndură. Doina îl mângâie de bir şi de boieresc ; de pod vadă, de belea; doina par’că-1 îneăldesce, în ier-nele geroase, şi-l face se uite sau mai esact se îndure asprimele frigului, DIN TRANSILVANIA XXXVII doîna-1 mângâie de munca grea; doîna-1 ţine; căci cu ea vieţuiesce. Doina transilvăneană e tot un fel de consolare a ori-căror suferinţe; dar ea parcă le înfăţişează ca un lanţ nesfirşit, adecă fără soluţiune de continuitate. Inima simţitoare a Românului transilvan, mereu sbuciu'mată de suferinţe, nu mai găsesce destulă consolare — ca cel de din coace — în iubirea intimă alor sei; un simţi-ment concentrat, grav şi trist o stă-pânesce pururea. Ea e ajunsă neagră ca tina ca tina de primă-vară care-î călcată de cară Ce sunt într’adever pentru apăsatul Transilvănean birul şi boierescul ? Ce poate fi pentru el oboseala muncei, când el are se ducă luptă grea, de toată diua, spre a-şî ocroti şi păstra nu numai ce e al seu, ca avere materială, ci şi mai cu ose- XXXVIII POESII POPULARE bire, acea mart; şi preţioasă avere naţională : limba, individualitatea-i propriă etnică ? El sufere mult, adânc, amar, neîntrerupt; dar dieend inimii sale, cu o energia superlativă rabdă, inimă, şi tacî, ca pământul care-l calci stă iniipt veacuri unde l-a statornicit divul Traian. Invasiunile vin; el luptă contră-le. Ii îmbrâncesc şi, când e biruit, se dă mai la o parte în adăpostul munţilor ; dar după ce invasiile aii trecut, el revine şi se reaşeadă unde fusese. Unele par’că-1 sdrobesc, par’că-1 desfiinţează; dar el, retras la munţi, trăiesce şi, ca un noufenix, renasce din rămăşiţe mai tenor, mai viguros, mai oţelit. Dic mai tâner, rnai viguros, mai oţelit, pentru că nici un reu, nici o suferinţă, nici un desastru nu-1 descuragează. In lanţuri crescut-a virtutea lui DIN TRANSILVANIA. XXXIX Samson, se poate dice şi de poporul român transilvănean. Ralxiă inimă şi taci Ga pământul care-1 calci Fii, inimă, răbdătoare Gâ-aî pămentul supt picioare. dice cântecul, amintind oare-cum pe titanul Tifeit care, in luptă, căpăta nuoi puteri, îndată ce atingea pământul cu picioarele. Optimismul înăscut poporului român esplică doina lui, il esplică pe el, esplică trecutul seu şi-x inspiră, îi impune acea răbdare l'ără sfîrşit, sau care nu e menită â se sfîrşi de cât când n’ar mai li viu, când n’ar mai avea pămentul supt picioare. Şi'de ce oare acesta ren itentă răbdare ? Pentru că aşteaptă binele. E sigur că va veni. Rabdă deci, sperii şi luptă. Aceasta, adecă optimismul, pare-mi-se a li una din trăsurile esenţiale şi vii ale caracterului poporului român. POESII POPULARE XL E optimist., dar nu bigot. E optimist, dar nu fatalist. Nu, optimismul lui nu este fatalism, ci cristalisarea unei oonsciinţe vii, unei speranţe vecinie deşteaptă, unei credinţe intensivă, statornică, nebiruită'. însuşirea sufletească, pe care o numim optimism, fost-a, pentru Român, ca un far strălucitor, călăuza care i-a aretat, deschis şi lămurit calea. Mulţămită acestei însuşiri, primit-a el uşor şi cu inima deschisă ideile none. Le-a primit şi cu ele realisat-a un însemnat sbor către progres. Âneă ceva. Acest optimism esplică pe nil-admirări cares’a imputat Românului. II esplică şi-l luminează. 11 esplică şi-l pune în evidenţă, nu ca un defect, ci ca mai mult de cât o calitate, ca un talisman. Urmare fatală şi fericită a optimismului, Românul nu se uimesce " când ceva bine i se întâmplă. DIN TRANSILVANIA. Privesce şi primesce total ca meritat. S’aşteaptă şi la mai mult. Nu se uîmesce în faţa progreselor altora. Optimist, el e pornit a crede că ce au putut alţii, poate sau va putea şi el. Şi stăruiesc a crede că această însuşire e o fericită însuşire. Apar încă, în cântecele acestei co-lecţiuni, şi alte trăsuri, care pot li privite drept caracterisări ale poporului, în diferitele împrejurări şi stări sufletesei ale lui. Nu pot a le urmărişi mai cu osebire a le schiţa aci, deşi — ca se dic aşa — jaloanele acestei lucrări mi ie pusesem deja în moto ce se găsesce la fie-care capitol al colec-ţiunii. Totuşi, câte-va cu vinte asupra flăcărui capitol nu pot se nu spun. Ele vor fi nu sintesa conţinutului, din XLII POEŞJI POPULARE punctul de Vedere al caracteristice! speciale a poporului, ci cel mult o îndegetare pentru cititor. Tema favorită a cântecelor populare este iubirea, la Românii de pretutindeni şi mai cu osebire—dacă me pot esprima ast-fel—la cei care mai ales au lest necontenit şi sunt âncă apăsaţi.. Şi se înţelege de re cu deosebire la aceştia. Nenorocirile de toată dina , perse-cuţiunile necontenite înneacă oarecum, dacă nu chiar aproape suprimă, ori-ce simţiment public. Spre compensare,—într’o asemenea nenorocită stare de lucruri— simţimintele private, dragostea, iubirea de familia umplu inima, o încântă,'o fac, se mai uite, fie şi momentan, o mângâie, pe cât. poate fi mângâiată. Aşa e la Român aproape pretutindeni, aşa e mai cu seamă la cel , din Transilvania. Despre dragostea din cântecele DIN TRANSILVANIA. XLIII populare române, despre modul cum ele o înţeleg şi o esprimă, se poate «Dacă străbaţi Francia, Italia sau Peninsula Pirineilor, esc! surprins de a vedea limba populară modificându-se necontenit. Vorbirea populai'ă se schimbă, ca să ^ic ast-fel, din sat în sat şi chiar limba literară e supusă la variaţiunî însemnate. Românii, din acest punt de vedere, formează o curioasă escepţiune printre popoarele care se servesc de un idiom eşit din limba latină ; limba lor nu înfăţişează în diferitele provincii unde locuiesc de cât uşoare osebiri. Români! din Muntenia şi din Moldova, cel din Basarabia şi din Bucovina, ace! în sfîrşit din Transilvania şi din Ungaria, vorbesc dialecte abia osebite unele de altele. Pe când un lombard şi un locuitor din giurul Rome!, un vene-ţian şi un piemontez nu se pot înţelege, ţe-rani! român! de la Dunărea de jos vor putea conversa fără împedecare cu fraţi! lor de la Arad, de la Braşov sau de la Iaşi. Chiar Români! din Macedonia, de şi dialectul lor să depărtează simţitor de cele-l-alte, sunt totuşi înţeleşi mai pretutindeni. «Această uniformitate a limbeî române, datorită fără îndoială caracterului răbdător şi puteri! de resistenţă a celor care o vor- DIN TRANSILVANIA LXIII besc este un fapt vrednic de ţinut in seamă în istoria idiomelor romane. Latina a căreia descompunere a dat nascere în Occident a-tâtor limbi şi jargonurî (patois) subsistă în regiunea Garpaţilor supt o formă unică. Singurele osebiri dialectale ce se pot observa, trecând dintr’o provinciă în alta, privesc legile fonice sau maî bine pronunţarea ; vocabularul înregistrează vorbe străine împrumutate de la naţiunile vecine şi deosebite ca şi acele naţiuni; dar fondul limbeî, flexiunile, sintaxa,' rămân identice4).» Deci unitate de limbă avem — ceea ce este mult; unitate de cultură moştenită iarăşi avem — ceea ce şi maî mult este; căci se dovedesce că nicî-o dată graniţele politice n'aii putut stăvili unitatea genetică a poporului român se producă fericitele ei resulţate; nu ne remâne dar de cât ca, pe acest trunchiii comun, se altoim *) *) Documents pour servir ă Vetude des dia-lectes roumainf's în Bevue de Linguistique et de Phil' logie comparee (l V., fasc. 3). LXIV POESII POPULARE ideile noi, se le adăugem la capitalul anterior, pentru ca şi maî mult se restrîngem şi se cimentăm legăturile ce veacurile le au respectat, in limbă şi în obiceiuri, care unele şi aceleaşi sunt, în aspiraţi uni care a-celeaşî fost-au, aceleaşi sunt la toţi Românii. Pentru aceasta, n’am avea mult de făcut; ar trebui maî ântei ca cei cărturari — maî ales de peste munţi — se vorbească şi maî cu seamă se scrie limba poporului, confundându-se ast-fel cu el din ce în ce maî mult. Ast-fel, unitatea esistentă s’ar cimenta şi pe tulpina bătrână de veacuri, dar viguroasă şi necontenit vlăstărind, s’ar altoi florile alese ale culturei moderne şi ar rodi o puternică, frumoasă şi cu totul originală literatură românească. Urez ca aşa se fie şi aşa cu adevărat va fi, dacă fie-care aduce-vom, cu dragoste şi stăruinţă, părticica noastră de muncă la această lucrare, unii, culegând producerile gându- DIN TRANSILVANIA LXV lui, inimei, minţii şi închipuirii poporului, şi alţii — cei mai învăţaţi şi pregătiţi căutând şi descoperind înclinările lui firescî, pe a căror temeliă numai clădire sigură şi trainică putem rădica. Dar cum se culegem ? Ecă cum. Se ne adresăm la popor şi numai la el. Aci numai este isvorul cel curat şi fără.nici-o prihană. Lăutarii ne pot spune multe şi trebuie se-i întrebăm şi pe ei, ense numai într’un singur cas, când a-decă nimic de seamă n’am mai găsi la popor. în cutare sau cutare localitate. ■f Căci — ori-ce s’ar dice — lăutarii nu pot fi priviţi de cât ca un isvor de a doua mână, de vreme ce ei, având meseria de cântăreţi, sunt siliţi se cânte, nu ce vor sau simt ei, ci ce li se poruncesce ; sunt ţinuţi — cu alte cuvinte — prin cerinţele . Colccţiunea I. G. MBICKSCU. PGESII POPtJLARE LXVI meseriei, a improvisa prea mult, pentru a nu dice că nu sciu. ce li se cere. Apoi nici Români de baştină nu sunt. Deci aduc, nu pot se nu a-ducă, o notă a neamului lor propriu, în ceea ce spun sau cântă: ori strică, ori înfrumuseţează. Ceea ce propriu românesc este la ei, lăutarii au adoptat de la Români şi deci mai bine de la origine, decât dina doua mână, si: culegem. Se ne adresăm dar, in primul rînd, d’a dreptul la popor. Şi putem foarte mulţi s’o facem. Câţi ne ducem pe la ţară, se nu ne mulţumim a admira natura, ci se ne punem în contact cu poporul, se vorbim cu el de păsurile lui şi se-î cerem a ne spune cântecele, basmele, ghicitorile, în sfîrşit toate producerile spiritului seu, cu care-şi umple timpul de repaos, îşi îndul-cesce munca şi-şi alintă sufletul. Ast-fel, pe fîe-care an, s’ar aduna o preţioasă comoară care, încredinţată unei societăţi de folk-lore, ce s’ar DIN TRANSILVANIA, LXVII întocmi şi ar tipări-o, am avea cu-rînd o monumentală archivă a simţirilor şi însuşirilor poporului român, adecă cea maî preţioasă şi măreaţă .carte cu totului tot românească, şi ca formă şi ca fond, şi ca .ideie şi ca simţiment. Aceasta s’ar putea face peste toată întinderea pământului românesc. învăţătorii şi preoţii de pretutindeni, care locuiesc la ţară, sunt cliie-maţi, sunt ursiţi se fie factorii de că-peteniă în această lucrare. Fac deci apel la dânşii. Unii, bine inspiraţi, au şi început se lucreze cu zel şi pricepere şi chiar publică, în a lor vrednică Şezătoare, preţioase documente de felul acesta. S’o facă toţi şi mare mulţumire, cel puţin sufletească, îşi vor agonisi. Intru cât privesce producerile de peste munţi, pe lângă ce pot face şi au făcut şi fac Românii d’acolo, cărturari, preoţi şi învăţători, putem mult şi noi cei d’aici, cu puţină bună voinţă. LXVIII POESII POPULARE Sunt aici, ca servitori, mii de Români, bărbaţi şi femei, de din colo. Se-i întrebăm, se culegem de la ei ce sciu. Dificultăţi vor fi, e sigur. Ast-fel, d. T. Stoenescu, directorul Revistei literare, căruia-î comunicasem această ideie, îmi spunea că, cerând servitoarei sale să-i spună cântecele ce scie, ea l-a răspuns : — Mai era pe la noi un domn, care da bani pentru cântece, şi lumea . ' '<&>■■■....- V' S Q î 1 4 [Variantă transilvană, scrisă de Reveca Scurtu din Vâlcele (Elopalak), după dictarea maniei sale] Cine mî-o scornit doina friptă l-o fost inima, ca ş’a' mea acuma: că e neagră ca tina, ca tina de primă-vară, care-i călcată de cară. Fii, inimă, răbdătoare, că-ai pămentul supt picioare ! Rabdă inimă şi taci, ca pămentul care-1 calci! i Altă variantă transilvană Frunză verde şi una ! Cine-o zis dăinu-dăîna, arsă î-o fost inima, ca s*a mea seraca. Cine-o zis dăina d'intie arsă-î-o fost, ca si mie. (Colecţ. Simian Mândrescu. Versiunea Alexandri Doină, doină, cântec dulce! când te-aud, nu mas mai duce. Doină, doină, viers cu foc ! când resuni, eii stau în loc. Variantă moldovenească [după Vasile Toma din Delenî] Frunză verde tiriplic, de când eram copil mic, doina o sciu şi doina o zic. Cu doina me mântuesc de bir şi de boieresc; cu doina şi cu doiniţă scăpai crângu'n poeniţă şi-mi veni o biat’fetiţă cu perul lăsat pe ţiţă şi mai mult lăsat pe spate de m‘o scos din sănătate. Frunză verde ş'on dudău, pe malu celui pârău scoseî flueras din brîu 4 POESII POPULARE Bate veiit de primă-vară, eu cânt doina pe afară, de mă ngân cu florile şi privighetorile. Vine iarna viscoloasă, eu cânt doina ‘nchis in casă, de-mi mai mângâi zilele, zilele şi nopţile. Frunza în codru cât inviie doina cânt de voiniciă. Cade frunza jos in vale eu cânt doina cea de jale. Doină zic, doină suspin tot cu doina me mai ţin; Doina cânt, doina şoptesc tot cu doina vieţuiesc. Poesii populare ale Românilor, pag. 224. 5 Variantă muntenească [după P. Ş o 1 c a n Creţul] Doina sciu şi doina zic: de când am ajuns voinic eu cu doina me plătesc de bir şi de boieresc ; tot cu doinişoara mea de podvadă, de belea. Doină, doină, cântec dulce de la mine când te-i duce ? Cin’te scoase’n calea mea, bată-te pârdalnica, că mi-ai secat inima şi tu mi-ai scurtat viaţa, sărăcuţ de maica mea! Poezii populare, colecţia G. Dem. Theodorescu, pag. 276. ş’acolo m'am pus pe iarbă, făr de grijă, făr’ de treabă s'am început a cânta tot doîniţa săraca! Cântai doina şi mai bine, fata veni lângă mine şi mi-o ’nceput a cânta tot doiniţa săraca! — Trage doina şi mai bine că mi-ai rupt inima ’n mine; cântă’mi doina penă’n seară ca’ntr‘o zi de primă-vară ! Cine o stirnit doiniţa arsă î-o fost inima ; sfântă să’i liă gura c*o mai cântat doiniţa ! Poesii populare, colecţia M. Caneanu. DIN TRANSILVANIA. 5 II \ P *E5IÎ POPULARE DIN .TRANSILVANIA 7 A BSâ@6S71 De cât un tată ş'o mumă, mai bine-o mândruţă bună! * * * Foicica solz de pesce Vai de cel care iubesce! Ce mănâncă, nu-î tignesce, Nici ce bea nu-I folosesce. * * * Rele-s, bade, frigurile; da maî rele dragostile: frigurile te băşică, dragostile te usucă: De friguri, zaci şi te scoli, de dragoste, zaci şi mori. * * * Cine dragostea n?o crede, nu mal calce iarbă verde! Cine dragostea n*o scie, pe lume să nu maî fie! 8 POESir POPULA.BE 6 MÂNDRA BUNĂ (Cântat de baba Nora dia Vâlcele) Strigă Nilea d’intre stânci, d’intre stânci, din văl adânci. Nimenea nu-1 auzia, fără numai maică-sa. — Nileo, Nileo, dragul malchii î 5 Or oile ţl-ai perdut ? or opincile ţî-aî rupt ? or merindea ţl-ai sfirşit? — Nici merindea n’am sfîrşit, nici opincile n’am rupt, 10 nici oile n’am perdut; dar m’am pus cu faţa’n sus, supt un m6r mare’ntlorit. Florile m’ati năpădit, 15 sarpe-bălaur turbat, la mine’n sin s’a băgat. El la maică-sa mergea şi din gură-aşa-i grăia: — Maică, măîculiţa mea ! 20 DIN TRANSILVANIA 9 Inveluie-ţî tu mâna, Invduie-o în chindeu 4) şi bag’o în sinul meCi şi m£ scapă de dor greu. — De cât, Nileo, 25 fără mână, mai bine, fără tine, Ea din gură-aşa-î grăia ; dar te du la soru-ta. 30 El la soru-sa mergea, şi din gură-aşa-i grăia: — Soră, surioara mea. inv£luie-ţi tu mâna şi bag’o în sinul med 35 şi me scapă de dor greu. — De cât, Nileo,. fără mână, mai bine, fără tine ! 40 că d’o trăi tatâ-meu, mai face voinici ca tine q) Dar te du la mândra ta. Ei la mândra că mergea şi din gură-aşa-i grăia: 45 — Mândră, mândruliţa mea, invduie-ţi tu mâna, ş’o bagă in sinul meu să mfi scapi de dorul greu. El vorba nu isprăvia, 50 mândra mâna-şi învelia, *) A se vedea notele la sfîrsitul volumului. IO POESII POPULARE in sinul lui o băga, şerpe-bălaur scotea şi pe masă îl trântea. Soldi de aur că avea; 55 brîu de aur se făcea şi pe ea că-1 încingea. Totă lumea se mira. Nilea’n braţe o strîngea, şi frumos mi-o săruta, 60 şi din gură aşa-i vorbia: — De cât un tată ş’o mumă, mai bine-o mândruţă bună ! De cât o soră ş’un frate, mai bine-o mândră cu dreptate! 65 Versiune din Moldova [Publicată in „Şe<,let6rea“ din Aprilie 1892] Frundâ verde măr mărit! Tot cu boii am pornit. M’am scăpat şi-am adormit supt un măr mândru ’nflorit; şarpe mare o venit, jumătate m’o 'nghiţit, jumătate nu m6 poate, de curăle ţintolate, de suliţe ’mpungfctoare 1.HN TRANSILVANĂ de puşcuţă vînătoare. Mc dusei la maica mea. — De-mi esc! maică cu dreptate, bagă mâna şi mg scote, şi prinde curălele, şi trage oţelele; de te temi că te-a muşca, na* basmaua ; învgli mâna. — Nici basmaua n’oi lua, nici mâna nu oi băga, • că mg tem că m’a muşca ; da te du la sora ta, de ţi-i soră cu dreptate, bage mâna şi te scoate. Mg dusei la sora-mea, Si ea m’a întrebat asa: — Frăţioare, ce escî scârbit? Ori boii i-ai prăpădit? Ori opincile le-ai rupt ? — Nici boii n’am prăpădit, nici opincile n’am rupt. Frundă verde măr mărit, m’am scăpat ş’am adormit sub un măr mândru ’nflorit; şarpe mare o venit, jumătate m’o ’nghiţit, jumătate nu mg poate, de curele ţintolate, de suliţă ’mpunggtoare, de puşcuţă vînătoare. De-mi esci soră cu dreptate, POESIÎ POPULARE bagă mâna şi mfc scoate; de te temi că te-a muşca, na basmaua, învdî mâna. — Nici basmaua n’oi lua, nici mâna nu oi băga, că mfc tem că m’a muşca; dar du-te la puica ta. De ţi-i puica cu dreptate, Bage mâna şi te scoate. Me dusei la puica mea. Puica m’o ’ntrebat aşa : — Puiule, ce esci scârbit ? ori boii î-ai prăpădit? ori opincile le-ai rupt? — Nici boii n’am prăpădit, nici opincile n’am rupt. Frundă verde măr mărit, m’am scăpat ş’am adormit sub un mfcr mândru ’nflorit; şarpe mare o venit, jumătate m’o ’nghiţit, jumătate nu mfc poate, de curele ţintolate, de puşcuţă vînătoare, de suliţă ’mpungetoare, De-mi esci, puică, cu dreptate, bagă mâna şi me scote ; de te temi că te-a muşca na basmaua 'nvfcli mâna — Nici basmaua n’oi lua şi mâna tot oi băga. DIN TRANSILVANIA 13 8 SOMN îM I-E — Somn mi-e, maică, şi-aş dormi şi n’am pat d’a odini! — Du-te ’n patu taică-teu. — Ba acolo nu m’oi duce, că-i patul de om betrin 5 şi miroasă-a flori de fin. Somn mi-e, maică, ş’aş dormi şi n’am pat d’a odini. — Du te ’n patu frate-teu. — Ba acolo nu m’oi duce, 10 că cu frate, fac păcate. Somn mi-e, maică şi-aş dormi, şi n’am pat d’a odini — Du-te ’n patu soru-ti 15 — Nici acolo nu m’oi duce, că e patul plin de flori şi mt umplu de sudori. Somn mi-e, maică, ş’aş dormi şi n’am pat d’a odini 20 — Du-te ’n tindă pe lăicioară, că ţi-oi duce o pernioară: o inimă întristată si de lacrimi înecată. • ■ ..........................3) — Somn mi-e, maică, şi-aş dormi 25 H POESIÎ POPULARE şi nam pat d’a odini. — Du-te ’n fundu grădini, sub umbruţa nucului, în patul drăguţului. — Aşa, maică, voiu şi eu. Să m£ duc la dragul meii! 30 9 se-mi v£d mândra Braşoule, zid înalt l Cine, foc, te-a lăudat că sunt bani prin zidurele? Că nu-s bani prin zidurele ci-s lacrimi de slujnicele, poate-o fi şi d'ale mele! D’ar da D deu un foc, să ardă Braşou tot! Ardâ-te focu Braşou, 5 de trei părţi cu lemne verdl, şi de patru cu uscate, IO să ardă pân£ ’n cetate. Din cetate p£nfc ’n Şchei, - s£-ml crească stejari şi tei; să m£ sui Vinerea ’n ei, i5 DIN TRANSILVANIA *5 se-mi fac ochişorii roată să-m6 uit în lumea toată, s6-mî v£d mamă, s£-mî v£d tată, s£-mi v£d mândra cum s£ poartă, cum mătură pe la poartă : Cu mătura măturând, şi cu lacrime stropind. io DE S’AR VINDE DOR De s’ar vinde dor cu dor, eti m* aş face vînzător. Ce n’aş face ? şi aş vinde, dorul inimei fierbinte! De s’ar vinde dor cu drag, eu mi-aş pune şatra ’n prag, ca s£-l vînd la ori şi cine, care s;mte ca şi mine. Eu mi-aş pune şatra ’n poartă ca s£-l vînd la lumea toată. 11 Altă versiune Lung e drumul Clujului, e mal lung al dorului. C’al Clujului se sfirşesce, 20 25 5 10 I 6 POESIl POPULARE al dorului se sporesce. D’ar fi dorul vinzetor, 5 eu m’aş face negustor, m’aş duce la tîrgul mare, m’aş pune cu şatra ’n cale, ş’aş da dor la care n’are. Bade, de dragostea noastră, i° a crescut un pom pe coastă. Pomu-i mare, frunda rară, paserile prin ea sboară, şi sboară din pom in pom, ca dorul din om în om. 1S 12 AMAR E! Amarâ-i, Doamne, amară, amară-i frunda de mac, mal amar doru ce-1 trag! Amară-i, Doamne, amară, amarâ-i frunda de nuc, 5 mai amar doru ce-1 duc! De 1 ’aş putea semăna, eîi cu drag Pas secera şi Pas pune stog pe prag, şi Pas îmblăti 4) cu drag ; 10 şi Pas pune stog in casă DIN TRANSILVANIA I 7 şi Tas îmbiaţi pe masă ; şi Pas cerne prin sprâncene, Pas trimite mândrei mele. 13 NU-I CA MÂNDRA \__________ Frunduîiţâ aluniţă! Am avut o mândruliţă şi mi-a fost cam tinerea, draga neichii turturea! Ş’am lăsat-o se mai crească, 5 irfnte *n cap se dobândească. Mi-a trecut cât mi-a trecut! Mândra mea s’a măritat, chiar la noi aici, in sat 10 de la noi a treia casă. Inima mi-e friptă arsă ! Maica de veste mi-a prins, şi din gură-aşa ml-a dis: — Dragul meu, nu fii aşa, 15 că mîai sînt fete ca ea. El din gură-aşa vorbia: — Maică, măiculiţa mea; Ceru-i mare, stele multe, 20 ColfcţinDcs I. 6. BIBICESCU. 2 POESli POPULA.RE 18 şi mai mari şi mai mărunte, luminoase, întunecoase, nu's ca mândra de frumoase! 25 14 GHICESCE, MÂNDRO — Trage, mândro, şi ghicesce, codrul de ce ’ngălbenesce ? — Codrul de zăpadă grea, volnicul de inimă rea. V 15 VAI! DE CEL CARE 1UBESCE Foicică solz de pesce, Vai de cel care iubesce! Ce mănâncă nu-1 lignesce. Nici ce bea nu-i folosesce. DIN TRANSILVANIA 19 16 RELE-S DRAGOSTILE Rele-s, bade, frigurile, da mai rele dragostile : frigurile te băşică, dragostile te usucă. De friguri zaci 5 şi te scoli ; de dragoste zaci si mor!. Versiune (culeasă de dd*. Iarnik-Bârsanu) Rele-s, bade, frigurile, Da-s mai rele dragostile, Maica din friguri m£ scoate; dar din dragoste nu poate. 17 CINE NE DESPARTE ? Frunză verde ruje ’nv61te pe noi cine ne desparte ? Gardul cu nuielele. r POESIÎ POPULARE 20 mândra cu sprâncenele. Dar-ar D-zeu un vânt, 2 se dea gardul la pământ î se râmâie numai pari de tămâiă la duşmani ! Câte lacrimi am versat, s’ar face fântână ’n sat : 10 fântână cu trei isvoară cine-o bea din ea se moară. Se bea duşmanele mele, se me mântui eu de ele. Dar d’o bea iub.tul meu 15 Să mi-1 ţie D-zeu Şi d’o bea vr'un neam d’al meu, sâ-1 ferească Dumnezeu! 18 TURTURICA Turturică, turturea, vino tu la casa mea ; că nici eu nu am soţia se-mi fii tu drăguţă mie ! 19 SERACA DRAGOSTEA ! Vai! seraca dragostea ! cine n’o scie purta, DIN TRANSILVANIA 21 Dumnezeu sfc nu i-o dea ! Sâ mi-o dea D-zeu mie, s£ mi-o pui în pălăriă, 5 ca pe-o floare d’alâmâiă. 20 BATA-L MAICA PRECISTA ! Batâ-1 maica Precista şi sfânta Dumineca p’ăl de-a ’mpărţit dragostea : dragostea cu lingura, urî tul cu ferdela. 5 21 PE CÂND NU 1UBIAM P£n£ când nu te iubiam, unde m£ culcam, dormiatn l Dar de când mi te iubesc, nu pot se m£ odinesc. Noaptea ’n vis mi te doresc; pun mâna, nu te găsesc ; strîng în braţe plapoma, credend că-ţi strîng talia. 22 POESIÎ POPULARE 22 DORUL MÂNDREI Frundul iţă trei surcele ! Pe drumul de la Să cele, vine dorul mândrei mele; ş’aşa vine de ferbinte, d’aş sta ’n drumu-i, m’aş aprinde. 5 Dar cu-atâta am noroc, că m£ duc, nu stau pe loc. 23 a doua versiune Pe calea Săcelelor, merge dorul mândrelor; ş’aşa merge de ferbinte, d’aş sta pe loc m’aş aprinde ; dar cu atâta am noroc că nu pociu s£ stau pe loc : că nainte este foc, şi ’ndărăt este jar şi mi-e frică de tâlhar 24 DE CE OFTEZ ? Foicicâ de orez ! vedi tu, milostivo, vedi, DIN TRANSILVANIA 23 vedi cu ochii şi nu credi, tot mt ’ntrebi: de ce oftez ? şi toată lumea m£ ’ntreabă : 5 de ce stai* tristă şi slabă ? Foicică solz de pesce ! Vai! de cel care iubesce : ce mănâncă, nu-i tignesce nici ce bea, nu-î folosesce! 10 25 SERACA INIMA MEA Seracă inima mea ! mult înoată ’n voiă rea, şi e neagră ca tina ; se leagănă ca iarba, şi n’o scie nimenea, 5 numai eii şi D-zeu, singur sufleţelul meu ! 26 CA DORU DIN OM IN OM Bade, de dragostea noastră, / j , î S a crescut un pom pe coastă. 24 POESlI POPULARE Pomu-i mare, frunda rara, paserile prin ea sboară, şi sboară din pom în pom, 5 ca dorul din om în om. 27 DRAGOSTELE NOASTRE Mândră, dragostile nostre aii râmas pustii pe coste. Ed am fost Vineri la ele şi-ad fost crescut viorele. Viorele, flori adânci 5 Când le vedi, dragă, se plângi! 28 AMARUL INIMEI D’aş sci că am dile multe, m'aş sui cu calu ’n munte, s’aud ploaia ropoind, vîntul printre bradi bătând, paseri pe ramuri cântând. Dale-le-le, păsărele, ce cântaţi pe rămurele, amarul inimei mele! DIN TRANSILVANIA. 29 SE NE IUBIM Ai, mândro, s£ ne iubim c'amândoi ne nemerim : eu n’am mumă, tu n’ai tată, amândoi suntem d’o dată. Eu n’am fraţi, tu n’ai surori: amendol ca dou£ flori. 30 NU LE POATE STINGE Peste-o apă, peste-un teu, Arde opt lumini de s£Ci. Diua ploauă, noaptea ninge, nimeni nu le poate stinge ; numai inima-mi când plânge. 31 TOT M’AS DUCE D?ar fi calea tot cenuşă p&nfc la Dinoaia ’n uşă, tot m’aş duce la Gheorghiţă, se-i dati o tir’3 * 5) de guriţă ; 26 POESIÎ POPULARE se nu-1 doarâ-a inimioară 5 pentru-a mea gurişoară; s£ nu creadă maică-sa, că l’am fermecat cu gura. Că d’oî sci fermeca eu, se m6 bată Dumnezeu, 10 unde-o fi satu-adunat s£ m£ rîdă înfundat. 32 CÂNTAŢI DE JALE Duceţi-veţi rândunele, sub fereastra dragei mele şi-i cântaţi doina de jele, dorul inimioarei mele! 33 CODRULE, CODRUŢULE! Codrule, codruţule! deschide-ţl cărările, să-ml duc supărările; căci acasă nu mfc lasă dorul mândrei ardfctor, ci m£ face călător. DIN TRANSILVANIA 27 34 FACE-M’AŞ Face-m’aş un fluturaş şi p’aripa vântului în giurul pământului Aş sbura pân'aşî afla floarea floricica mea! 5 35 DORUL BADEI Bade, dorul de la tine peste multe dealuri vine, şi nu-1 poate opri nime. Nici ţiganul cu secera, nici românul cu fluera, numai eu cu inima ! 5 —— POESlf POPULARE 36 VINO, BADE, TU CU EL ! Lelişoară, gură dulce ! Chiamă-mi dorul s6 se culce, că de-aseară îi tot pe-afară şi mi-e frică 5 s£-l perdi iară ; că-i prea gingaş, desmierdat, tot la sîn a fost dedat; între pupi de trandafiri, lângă buze dulci, subţiri. 10 — Ba eti, bade, bădişor, nu m£ prind de al tefl dor, câ-I cu totul înfocat, Şi me arde 'nflăcărat! şi de vrei să ţi-1 alin, ' 15 Şi s6-l pun la al meQ sîn, nu-1 trimete singurel, vino, bade, tu cu el. 37 FRUMOASĂ CA DRAGOSTEA Dorul meu ş’al dumitale face la Dumnezeu floare : o floare mirositoare DIN TRANSILVANIA şi de feciori iubitoare, iubitoare, draga mea, frumoasă ca dragostea. 38 NU GÂNDI CA TE-AM URIT Mândruliţă de demult, nu gândi că te-am urit; că de te-ol fi urit eu, se m£ bată D-zeu, unde-o fi locul mai r£u, într’o groapă de urzici, se me facă tot băşici. 39 ŢINE-MI DOAMNE ! Firicel de griu curat, Ţine-mi, Doamne, ce mi-aî dat: volnic t£ner şi curat, Nici mustaţa nu i-a dat POESIÎ POPULARE O 40 DE MANDRA CE SCII ? Foaie verde trei gutui! — Domnule, de unde vi! ? — De la tîrg de la Sibii. — Dar de mândra mea ce scii ? — Foaiă verde, foaiă arsă! 5 mândra ta e sănătoasă, sade la masă şi coasă. Nu sciCi coasă, ori descoasă dar la lacrimi sciţi că varsă 10 de trecea lacrimi prin casă. 41 NU POT DORMI Doamne, Doamne, lumea doarme, numai eu nu pot dormi, de gândurile lumi!; că mi-e patul de scânduri, şi nu pot dormi de gânduri. 5 DIN TRANSILVANIA. 42 CUM SE NU-MI FIĂ DOR ? Mult m6 ’ntreabă inima ? , dor îmi-e de cine-va: dor îţi e ţie, or ba ?■ Cym se nu-mi fiă dor, c’o pasere de pe munte, şi-încă avea doruri multe; dară eu, un pui de om, s£ n’am pe lume un dor? 43 RESĂRI-ŢI-AR NUMELE ! Vine Ghiţă pe supt munţi, cu poala plină de nuci; Rebeca cum il vedea, înainte-i că eşia, pe potecă mi-1 ducea şi ’n casă că îl băga, pe lădiţâ îl punea, garoafă ’n pept îi prindea. Lui Ghiţă bine-i părea, Revecuţa aşa-i dicea: — Ghiţule, drăguţule, POESII POPDLARE 32 resări-ţi-ar numele, prin toate grădinile, se răsară florile, 5 se le strîngă fetele, fetele, nevestele, mai cu drag băietele 5) 44 INIMA-MI PLÂNGE Foicică verde nuc, este vremea să me duc; se me duc afar din curte, se me duc pe vîrf de munte, s’aud muma cucului, cântând la poalele nucului. Aşa cântă de frumos, pe crăcile cel de jos! ş’aşa cântă de cu jale, de plâng oamenii pe cale! Eti (Jic cucului să tacă, el se suie *n sus pe cracă, Cucu merge ’n sus, în sbor, şi-mi cântă mie de dor. Când aud cucu cântând, inima îmi plânge oftând! DIN TRANSILVANIA 33 45 DOAMNE, CUM AR FI DE BINE! — Eu, de acasă de la noi Te v6d, lele, în resboi6) cum îţi umblă mânile, cum tot dai cu brâglele. Şi gândesc atunci în mine, 5 Doamne, cât ar fi de bine : sfc-ţi fiii eii suveică 'n mână st mfc porţi o săptămână, dintr’o mână în altă mână ! 10 — Eu, de acasă de la noi, te v6d, bade, lângă boi: cum îi pasci pe mugurel numai singur, singurel. Şi gândesc atunci în mine, 15 Doamne, cum ar fi de bine Se-ţi fiii fluier, nifci bădiţă, Se-mâ pui Pa ta guriţă ! 46 BINE MAI TRĂIESC Of! dou£ buze dulci şi moi, săruta-nPaş eu cu voi şi cu ochii cui ve ţine, Colecţiunea I. G. R1B1CESCU. 3 POESIl POPULARE 34 dulci dulceţe pentru mine; că ve ţine tot cu fragi, 5 de-mi sunteţi aşa de dragi; şi v’adapă tot cu miere, de ve pup cu-aşa plăcere. Aste buze răpitoare, nu le-aş da p’un soare mare, 10 nici p’o mare de mărgele, nici p’un car de floricele. Le sărut şi me sărută, cu mare dragoste multă, şi de ele me lipesc. 15 Bine Doamne mai trăiesc! 47 1NÎMA-MÎ PLÂNGE Me uitam din deal în vale: pe ce se mfe pun călare ? Pe murgul cu coama mare; se me duc în sat cu soare, că-am o mândră ca o floare : 5 când o ved, inima-mi moare; cănd o ved, inima-mi plânge, din obraz îi pică sânge. ItlN TRANSILVANIA 48 E PUSTIĂ ULIŢA ! Frunduliţă usturoi! că s’a dus badea de Joi, păr’ că-i dus d’un an, de doi ! De s’ar fi dus călăresce, tot Laş mai trage nădejde ; dar s’a dus neică cu carul, nu Toi mai vedea cu anul î Că de s’ar fi dus pe jos, s’ar fi dus şi s’ar fi ’ntors ! De când neică mi s’a dus, e pustia uliţa: uliţa de fluerat; mândruţa de sărutat 49 BĂDIŢA CU CALUL ALB Bădiţă, cu calul alb, blesterna-te-aş şi mi-esci drag ! Bădiţă, cu calul sur, blestema-te-aş! Nu m6 ’ndur ! 5 i 10 15 36 POESIÎ POPULARE Ecă badea trece Oltul, că-î cunosc mânza şi portul! Ecă badea trece dealul că-i cunosc mânza şi calul ! 5o D’AR FI CUCUL D’ar fi cucul d’un voinic, eu Tas prinde ibovnic: dar cucu-i o păsărea, nu scie ce-i dragostea. Sade în codru cu drag şi mancă frundă de fag. 5i DRAG IMI-E Drag îmi-e cerul cu ceaţă, voinicel făr’ de mustaţă ! Drag îmi e cerul cu stele, voinicel fâr’ de muiere ! DIN TRANSILVANIA 37 52 NUMAI CU OCHII Păsărică cântă ’n iarbă, trece badea, nu m£ ’ntreabă. şi eu trec şi nu-1 întreb, numai cu ochii-1 petrec. 53 CÂND VII ? — Me, bădiţă^ de la £oi, când mai vii tu pe la noi ? — Eti, mândro, măcar şi Joi. — Aide, bădiţă, de seară, că-i neicuţa dus în ţară. 5 Aide, bădiţă, prin dos că am uşă de rogoz, când pui mâna, pică jos. ' 54 VIN BĂDIŢĂ ! Bădişor, depărtişor! nu-mi trimite atâta dor pe piriiă şi pe isvor. POESli POPULARE 33 Trimite-mi mai puţintel Şi vin, bade, tu cu el. 5 Vin, bădiţă, când gândesc N’aştepta s6 te doresc. 55 DOR Ţî-O FI ! Vai, bădiţă, dor ţi-o fi ! N’am pe cine-ţi porunci, făr’ pe lună, voie bună şi pe stele 5 dor şi jele şi pe vent câte-un cuvent! 56 NU TE LAS — Du-te, neică, şi te ’ntoarce ca puişoru ’n găoace, că şi e£i m£ tot întorc, / ca şi în ciurdă un porc. DIN TRANSILVANIA 39 — Trage, mândro, la necaz 5 că şi eu destul am tras. D’aş mai trage cât am tras, tot pe tine nu te las! 57 S£ BOLESC ŞI EU CU TINE Du-te, neică, şi te ’ntoarce şi mai fâ-ţi un drum în coace; se bolesc şi eCi cu tine, măcar o lună de dile; se nu dicî astădi saâ mâne 5 c’ai luat boală de la mine. 58 DE CÂND, MÂNDRO De când, mândro, te-am vfczut foarte dragă mj-ai căzut ; dar ved£ndu-te o dată, nu putem fâr de olaltă. Ş’aşa, draga mea iubită, nu te fac nenorocită. Dă mâna cu ori şi cine, 5 POESIÎ POPULARE batăr7) nu-î voinic ca mine. Dacă eu că voi muri, la mormîntu-mi ai veni io şi se dici către mormînt: — Morminţel, groapă săpată, lasâ-me se-1 v£d odată, că acel ce m’a iubit aşa m’a fost osândit 15 şi în tine putredesce, dorul mi se potopesce. 59 V1IE SINGUR Cine vrea se me iubească, viie ’n poartă şi-mi grăiască. Cui e voia se me vadă, viie singur şi se-mi creadă. Se nu trimită pe altul, 5 că altul umple tot satul. Viie singur, furişat, se-i dau dulce sărutat. Se-i dau guriţă tăcută, se facem dragoste multă. 10 IUN TRANSILVANIA i 6o DE CE SE M£ PRĂPĂDESC Frundă verde garofiţă ! Mergeam sara pe costiţă, şi ne ’ntâlniam la portiţă şi-mi dedeai câte-o guriţă. Treceam valea arofiţă, mergeam noaptea ?n grădiniţă şi furam vr’o garofiţă. Foie verde mărăcine! Tu nu vedi, mândruţo, bine, că-mi bat calea pentru tine şi tu n’ai habar de mine. Frunduliţă baraboi! Mergeam noaptea pe la voi şi vorbiam noi amindoî. Şi vorbiam de dragoste Frundă verde aluniţă ! Prăpădi-te-aî, neiculiţă, pe la noi prin grădiniţă. — De ce să mfc prăpădesc c’am pus gând dumnezeesc: ca cu tine s6 trăiesc ! Aci lipsesce un vers. POESIÎ POPULARE 42 6l PUNE-Î NUMELE MEU Măriuţă din Birgău, am audit că ţî-e rfiu ; dar nici mie nu mi-e bine, penă n'01 merge la tine; Botează-ţi un fiii al teu, 5 şi-i pune numele meu; când ţl-o veni dor de mine, chiamă-ţi fiul lângă tine, sfc-ţi treacă de dor de mine. 62 AIDE, NEICĂ ! Măriuţă, măre dragă, chiamă-ţi cănii şi ţi-i leagă, că de seară vin la voi, s6 ne ’ntâlnim amîndoi. Aide, neică, aide dragă, aide, neicuţă, prin dos, că am uşă de rogoz, cum pui mâna, cade jos. DIN TRANSILVANIA 63 GURA DE DIAC Fruiidă verde liliac ! Dulce-i gura de diac s) dar nu-î dulce, nici sălciă, numai cum imi place mie. Foaia verde de tabac, cine iubesce diac, trăiesce ’n lume cu drag. Cât trăiescî, s£ nu iubescî, diac în haine nemţesci, că te face de-1 doresci, şi când il câţi, nu-1 găsesci. Că diacu-i piele rea, mancă carne Mercurea, tot aşa şi Vinerea, şi postesce Sâmbăta şi te ’nşală, nu te ia. S£ iubesci în românesc! când îl câţi îl şi găsesci. 64 NU-MI LAS DRĂGUŢII Măriuţă, Mărioară, gura ta m£ bagă ’n boală, gâtul şi mărgelele, POESII POPULARE 44 ochii şi sprâncenele. Măriuţo de pe bălţi, 5 Na parale: doi-trei zloţi, nu te mai iubi cu toţi. Te iubesce, pui, cu mine că, zeu, eâ te-01 ţine bine cu pane de cumpărat 10 cu vin roşu străcurat. De ml-ai da ori şi ce vrei, nu-mi las eu drăguţii mei care m’am iubit cu ei. 65 TOT N’A FI D’aş muri, moartea nu-mi vine ; ş’aş trăi şi n’am cu cine ; că cu cine am trăit, 5 fost-a vreme ş’o trecut, ş'a mai fi ş’a mai veni; dar ca aia tot n’o fi. DIN TRANSILVANIA 45 66 GURIŢĂ TĂCUTĂ Frunzuliţă, foaie albastră! Rîndunea cu albă creastă, nu mai bate la fereastră că nu-s fată, ci-s nevastă. Când eram la mama fată 5 sciam floarea cum se poartă ; dar de când m’am măritat grija casei m’a luat. Cui e voie se me iubească, vie singur s£-mi grăiască 10 s6 nu trimită pe altul, că altul umple tot satul: viie singur furişat s£-i dau dulce sărutat se-i daii guriţă tăcută 15 se facem dragoste multă 67 DE CÂND BĂDIŢA S’A DUS De când bădiţa s’a dus, cârpă roşă n’am mai pus, numai neagră şi negrie, trag nădejde se mai viie. De când s’a dus d-lui 5 POESIÎ POPULARE 46 n’am dat gură nimărui. Num’aseară pe ’nserat, m’a ’nşelat un blăstămat; d’o dată 1’am sărutat. Da doară n’o fi păcat! 10 c’a fost june ne nsurat ! 68 MAI BINE MOARTE ! D’aş fi trăit tot aşa ca frunza m’aş legăna, d’am trăit eCi şi mal bine c’a fost puiu lângă mine. De cât trai precum trăiesc, 5 mai bine moarte-mi voiesc. 69 DRAGOSTEA Cine dragostea n’o crede, nu mai calce iarbă verde! Cine dragostea n’o scie, pe lume s6 nu mai- fie ! ■---&----- B DRĂGUŢII CERTAŢI DRAGOSTE CD PIEDECI POESII POPULARE DIN TRANSILVANIA 49 9R AGI) ŢU Strugur roşu, ruginit! noi cu drag ca ne-am iubit; cu jale ne-am despărţit! Dar cine ne-a despărţit fie-i moartea de cuţit! * * * Se dea maica Precista să îţi sece inima: inima şi sufletul cum ţi-aî vrăjbit ibovnicul! * * * Tu, neică, se te usucî ca pânea care-o mănânci şi ca vinul care-1 băi că ai zis c'o se me iei! POESIÎ POPULARE 70 BLESTEM (cântat de baba Nora din Vâlcele) — Nu ţi-a fost, neică, păcat ? m’ai iubit şi m’ai lăsat, cu trupşoru 'mpo vârât, ca p’o vită lângă gard ? Vita sâ leagă cu sfoară, 5 tu m'ai legat cu gurişoară. Bată-te, neicuţă, bată sâ te bată lemnele, care le-am ars serile, de seara până înoptat, 10 pân’ cocoşul mi-a cântat. — Sâ te bată, mândro, bată, sâ te bată urmele, ce le-am călcat serile, pe tină şi pe svîntat, 15 aşteptând pe lângă gard. — Sâ te ajungă, neică, ajungă, şapte boli şapte jungori şapte perechi de friguri 20 nouâ feluri de junghiuri.. Şapte sute bani în pungă, la doftori sâ nu-ţi ajungă. Şase boi ca pepenii sâ-ţi-i mânce doftorii. 25 DIN TRANSILVANIA 5 — Să te ajungă, mândro, ajungă, să te-ajung’ un dor ş’un drag să-mi eşi cu cusutu ’n prag. Nici-o dată să nu scii împunge pănă nu-i începe a plânge să-ţi pice lacrimi de sânge, să-ţi pice pe cusătura, să scii că-i blestem din gură. — Să zaci, neică, supt părete păn’ ai face frunză verde să tragi ţolul, cu piciorul, periniţa cu guriţa ; să te-adăpi cu linguriţa şi să-ţi dea pane cu acul şi să nu-ţi mai găsesc! leacul. Să dpa Domnul D-zeu, să te ’nsori, de nouă ori, să ai nouă fiişori. Mai ântei o copiliţă, să te-adape în temniţă. Mai pe urmă un copilaş, să te poarte prin oraş; să te aducă D-zeti şi la bordeiaşul meu, să te miluesc şi eu c’o cojiţă de mălai, uscată de nouă ai 52 POESIÎ POPULARE tăvălită prin cenuşă, st te'dau afar pe uşă şi cu una de tărîţă st scii că ţi-am fost drăguţă. 7i Versiune tot din Transilvania (culeasă de d. Rebrean in jurul Betleanuluî) — Scii tu, bade, ce ziceai, când seara la noi veniai ? Pe genuche m£ ţineai : Doamne, amar te jurai • Când a fost colea toamna, 5 dat-ai mâna cu alta. Dar-ar Domnul D-zeQ, st te ’nsori de nou£ ori, şi st ai nou£ feciori. Mai pe urmă o copiliţă 10 şi apoi un fecioraş, st ţi-1 chieme Toderaş, se te poarte prin oraş! Da-ţi-ar Domnul D-zeCi, o căruţă calicească, • *5 st umbli pe sate a cere, se vii şi la pragul meu, st te miluiesc şi eu: c’o cojiţă de mălai DIN TRANSILVANIA 53 uscată de noue ani; 20 c’o coajă de pe poliţă, de când eram copilită, c’o cojiţă de pe vatră, de când era mama fată. (Ungaria au. I, No. 7.) 72 Altă versiune (culeasă de d. Iuliu Moldovanu, şi publicată în "Gaz. Trans.e) Bădiţă, bădiţa meu Ajungă-te dorul meii unde-a fi locul mai reG. In mijlocul terguluî pe spatele murgului. Murgul se se poticnească Drept în cap se te svârlească. — Frundă verde şi-o nuia! Blăstemat'ai mândra mea, acuma se blă stern eti: Se te facă Dumnedeu Se şedi toată diua ’n prag Cu aţa băgată ’n ac, Nici-odată se nu ’npungi Până nu suspini şi plângi. Frundă verde de păsulă Asta încă nu’i destulă, 54 POESIJ POPULARE Ci se-ţi ei o bâtă fc) ’n mână Şi se te duci la fântână anumerând petrile rupându-ţi mărgelele ; Stringendu-ţi mărgelele •Se'ţi rupi şi degetile Noue sute bani din pungă La doftori se nu’ţi ajungă. Şese boi ca păunii Se ţi-i mânce doftorii. 73 Versiune din Moldova (cules de d. N. Yasiliu la Crucea Broslenl) Du-te, bade, fetul meCi, se te-ajungă dorul meu, unde-o fi glodul mai reu ; se te-ajungă jalea mea, unde-a fi calea mai grea ; mâna stângă se-ţi-o frângă mâna dreaptă se-ţi sclintească, limba 3n gură se-ţi muţească. Se duci frîul cu dinţii, se mâi calul ca muţii DIN TRANSILVANIA 55 să te vadă părinţii, să-ţi aduci, bădiţă, aminte, că-i blestem de oare-unde, nu-i blestem de la măicuţă, că-i blestem de la drăguţă. Bade, bade, fătul meCi, să te-aducă Dumnedeu se umbli prin sat, după căpătat, să te-aducă Dumnedeu să vii şi la bordeiul meu, se te miluiesc şi eti. cu cârmoaja cea uscată, pe cea poliţă-aruncată ; cu rufa cea lepădată de când era moaşa fată c’o păreche de cioareci rei, de când era moşu-holtei (Şezătoarea, No. 1.) 74 FIE-I MOARTEA DE CUŢIT ! — De m’aş face, mândro, face, firicel de iarbă mare, să te ’ntreb pe tine-aşa : mai iubesce-mă, ori ba ? — Strugur roşu, ruginit, 5 56 POESII POPULARE noi cu drag că ne-am iubit, cu jale ne-am despărţit. Dar cine ne-a despărţit, fie-î moartea de cuţit, de cuţit înjunghiat, 10 de mine fie iertat! 75 NU TE-OI LUA Luncă, luncă, mult esc! lungă, fug doi voinici s£ te-ajungă : doi voinici 5 pe doi cai murgi. La mijloc de lunculiţă, pasce murgul lui Gheorghiţă, pasce murgul şi rînchează, Gheorghe doarme şi visează, 10 Eră Nuţa cât colea, pe Gheorghiţă îl păzia, de lacrimi abia-1 zăria, de suspin abia grăia şi din gură-I cuvînta : 15 —; Vino, Gheorghe, de m£ ia, ca ţi-cî fi eu doamna ta, DIN TRANSILVANIA doamna ta ş’a curţilor, nor bună părinţilor. Gheorghe Nuţei respundea : — Ba eu, Nuţo, nu te-oi lua, că tu ai trei fraţi puşcaşi care, de s'or mânia, şi pe mine m’or puşca. Nuţa ’ndărăt se ’ntorcea, otravă ’n păhar băga, şi la fraţi le cuvînta : —Luaţi fraţi şi închinaţi, dacă sînteţi fraţi dreptăţi! Păharul cum închinau, morţi cu toţii ei cădeau. Nuţa ’ndărăt st 'ntorcea şi la Gheorghe st ducea, şi lui Gheorghe-i cuvînta : — Vino, Gheorghe, de mt ia. — Ba eu, Nuţo, nu te-oi lua, că tu de te-ai mânia, şi mie îmi faci aşa : Nuţa 'ndărăt st ’ntorcea, tot plângend şi suspinând şi pe Gheorghe blestemând. $3 POESIÎ POPULARE 76 Altă versiune (scrisă de Reveca Scurtu din Vâlcele) Cin’ st plimbă pe uliţă ? Trandafir si cu Gheorghită. Iese o fată la uliţă, ea din gură aşa grăia : — Ai, Gheorghiţă, de mt ia 5 El din gură-i răspundea : Ba eCi pe tin’ nu te-oi lua pene nu vei otrăvi pe taică-teu pe frate-teCi. 10 — Ba eti nu i-01 otrăvi, că otravă nu sciCi face. —' Du-te ’n fundu grădinii, că-i un m£r mare ’nflorit şi de virf imi stă plecat 15 şi-i un şarpe spânzurat şi din coadă otravă-i pică. Nici vorba nu isprăvea, fata ’n casă să ducea, păhar în mână lua 20 în grădină se ducea si otravă că-şi lua şi ’n casă că să băga. Frate-seu acas’ venia şi el apă că-şî cerea 25 ' şi ea otravă că-i da. DIN TRANSILVANIA La păment el mort cădea şi ea la poartă eşia şi din gură aşa grăia: — Aide, Gheorghe, de m6 ia că am otrăvit pe taică-meu, pe frate-meu. — Ba eu, mândro, nu te oi lua c’a s£ ’mi faci şi mie aşa. 77 ME DUC, MAICĂ — Mai de vale ’n fâgeţel, este, maică, un voinicel cu cojocelul de miel, cu căciulită de fer şi cu flinta lângă el, eu mfc duc, maică, la el î — Nu te duce, draga maîchii, câ-1 cunosc pe călcăturâ că nu are firea bună. — Frundă verde stejerel -! audi, maică, şuerel, şuerel de voinicel, cu cal vînăt, porumbiel eu me duc, maică, la el! — Nu te duce, draga maîchii, câ-1 cunosc pe şuerat, 6o POESIÎ POPULARE că nu-i voinicel curat, ci-i cu dracu-amestecat. c’a iubit şi le-a lăsat; a iubit si peste Jiî 20 şi le-a lăsat cu copii; a iubit şi ’n jos, la vale şi plâng în urmă-i cu jale. 78 SCI1 TU MÂNDRO ? Scii tu, mândro, ori nu scii ? când eram nisce copii de’ncepeam dragostea ’ntâi şi şedeam la noi pe vatră, şi ne iubeam noaptea toată ? ^ Şi şedeam la noi pe jeţ. şi ne iubeam în răsfăţ ? D’aş sci, mândro, c’ai fi a mea, nici Vinerea n’aş mânca : ş’aş mânca Sâmbăt’odată, IO mî-ar fi s£pt£mâna toată. Dar, mândro, alea-aO trecut, ca şi floarea de pe câmp, ca roaua de pe pământ. Fii tu, lume, cui esci dată ,5 că de mine eşti lăsată. Fii tu, lume, cum ai fost că efi nam avut folos. 40) DIN TRANSILVANIA 61 79 SE-ÎŢI SECE INIMA ! Frunduliţă de hinteu ! — Culiţă, sufletul meu, dar tu, dragă, ce mai faci? of! de nu te mai imbraci ? O! ori tu nu vrei să vii, 5 neică, să ne logodim ? Se r£mâi cu Dumnezeu, Culiţă, sufletul meu; dacă n’ai fost tu cu bine, se te logodesci cu mine. 10 Dar să dea Domnul de sus, pene mâne se fii prost dl). — Şi tu mândrulita mea, se dea maica Precista, se îţi sece inima 15 inima şi sufletul cum ţi-ai vrăjbit ibovnicul. 80 TU, NEICĂ, SĂ TE USUCI! Foicică din doi nuci! tu, neică, să te usucî ca pânea care-o mănânci, şi ca vinul care-1 bei 62 POESII POPULARE că ai dis c’o sâ m£ iei. 5 Nu mi-e de luatul t£u, ci imi e de svonul r£u că nu-s fată nici nevastă; nici garoafă 10 din fereastă; nici nu-s floarea florilor, ci-s de rîs feciorilor. 81 EA TRECEA ŞI BLESTEMA Voinic s’a călugărit. De mânatul boilor, de ţinutul plugului. 5 El chiliă şi-a făcut, în mijlocul florilor şi ’n poteca fetelor, şi în calea fântănelor. Câte fete mi-s trecea, 10 nicî-una nu-i grăia, numai una Uţica; ea trecea şi-l blestema : 15 DIN TRANSILVANIA 63 — Ardă-ţi focul chilia, sS moară cine-i în ea. — Taci, Uţo, nu blestema, şi mai bine aide ’n ea că eu ţi-am luat cercei. — Ce mi-e mie de cercei, dacă nu vii se mfc ceil2) ? — Aide, Uţico, ’n chiliă, că efl ţi-am luat papuci. 20 — Ce mi-e mie de papuci, dacă ’n biserică nu m£ duci ? — Aide, Uţico, ’n chiliă, că eu ţi-am luat paftale. — Ce mi-e mie de paftale ? 25 dacă nu-s braţele tale ? — Aide Uţă, în chiliuţă că ţi-am luat un brîCi lat, 30 un brîu lat de Ţarigrad. — Ce mi-e mie de brîu lat, de brhi lat de Ţarigrad? M’ai iubit şi m’ai lăsat, 35 ca p’un câne lângă gard, cu trupşoru ’mpov^rat. 40 POESIÎ POPULARE 64 82 G E L O S I A Mei, bădiţă, bade dragă, Dacă eu nu-s ţie dragă, încalecă murgu ş’aleargă şi cată-ţi una mai dragă. Care o fi de sama mea 5 D-deu să nu-ţi o dea. D'ai lua una urîtă D-zeu se nu-ţi ajute şi d’ai lua o bălăioară bălâioară, rumeioară 10 Dar-ar D-zeu s£-ţi moară! 83 FRUNZĂ VERDE LEMN DE SUS — Scii, fetiţă, ce ţi am spus, la cules de cucuruz : se porţi pană 13) de coliă, se-mi fii dragă numai mie ? Tu-ai purtat o pană verde, se fii dragă cui te vede; ş’ai purtat n pană neagră, se fii dragă lumi-intreagă. Fetiţa din grai grăia: DIN TRANSILVANIA 65 '! — Bade, bădişorul meu! de-am călcat cuvîntul teci, ş£ m£ bată Dumnezeu; d’oi fi călcat vorba ta, s£ me bată Precista! S4 DRAGOSTEA SE SE 1NOIASCĂ Frunză verde trei mărgele! m£ şuii pc porticele, s£ \*6d dragostile mele. Dar nu-s dragostile mele, cilsunt braţuii de nuiele : 5 nuielele-s veştejite, dragostele s părăsite. Da D-zeu îi ca o floare, ş’o da o p’oaie cu soare nuielile să se’nmoaie 10 frunza se li se’nverdească, dragostea s£ sejinoiască : *5 CE PĂMÎNT TE ŢINE ! — Mariuţa, trup supţire, | mir ce păment te ţine, i i i Coleciiunea I. G BIPICESCV. 5 66 POESIl POPULARE de nu mai vii pe la mine. — M6 ţine păment cu flori, s£ fiu dragă la feciori. 5 M6 ţine păment cu iarbă, ca să le fiu la toţi dragă. M6 ţine păment cu grindi, să fiu dragă la părinţi. M£ ţine păment cu brumă, 10 ca să fiu dragă la mumă. M£ ţine pământ cu peatră, ca se fiu dragă la tată. M6 ţine pământ cu bradi, ca să fiu dragă la fraţi. 15 86 SPUNE MAICĂ-TA ! — Spune, neică, maică-ta, s£-şi pună la gură lâcat, s£ nu m6 mai spună in sat, că pe tine te-am fermecat; că de te-01 fi fermecat eti s£ mfc usc ca iarba ’n t£u ; şi de-oi sci eu fermeca s£-mfc usc ca pajiştea. Nu gândi, neică, gândi DIN TRANSILVANIA 6 că eu beau apă din t£u şi sînt tot cu dorul t£u că eu beau apă din vale. şi-s cu doru la spinare. FRUNZULIŢĂ TREI AGUDE Frunduliţă trei agude î Arde focu ’n paie ude strig la mândra; nu m’aude. — Ba te aud, bădiţă bine, dar nu pot eşi la tine 5 că-s duşmanii lângă mine. Vin, bădiţă, mâne seară că-s duşmanii duşi in ţară ; vino pe la miez pe noapte când duşmanii dorm pe moarte. I0 Vin, bădiţă, pe din dos că e poarta de rogoz, când pui mâna, pică jos. Vin, bădiţă, prin grădină că ţi-am pus o rogojină. 15 Ş’aşternut ţi-am pus tot frundă de sus ; căpătâi ţi-am pus tot frunză de nuc ; coperiş ţi-am dat 2o tot frunză de fag.- 6S POESIÎ POPULARE 88 GEABA TE ŢII MÂNDRU Geaba, bade, te ţii mândru ; că la tine nu mî-e gându. Că n’ai casă, nici moşia, nu.ma vîrstră 14) in pălărlă. Nici pragul nu Toi păşi şi ca tine mi-oi găsi, mai de soi şi mai de viţă, nu ca tine, o tărîţă. 89 CE Ai EŞIT, MÂNDRO ? — Ce-ai eşit, mândruţe, "n prag, safi nu ţî-e bărbatul drag? De ţi-e drag, mândruţo, dulce, nici o dată să nu’mbuce. Şi aminte s£-ţi aduci, DIN TRANSILVANIA 69 de-ale mele vorbe dulci, care ţi-le-am cuvîntat, şi tu nu le-ai ascultat. — Asculta-le-aş, asculta, asculta-le-aş, vai de mine! 10 dar acuma n’am de cine, că de cine am avut4:), fost-a vreme ş’o trecut, fost-a cale şi s’o dus, ş’o mai fi ş'o mai veni, 15 dar ca aia n’o mai fi. 90 1BOVNICU NU L’OI SPUNE Printr'o dalbă grădinuţâ, se plângea o nevăstuţă, c’a bătut-o bărbăţelul, s£ spuie ibovnicelul. De Toi spune 5 Toi repune, d’oi tăcea l’oi mai avea; de m’ar arde, de m’ar frige, 10 de m’ar pune p’un cărbune, ibovnicu nu mi-01 spurie. 70 POESII POPULARE De Toi spune, j l’o! repune; 15 d’oi tăcea l’oi mal avea. 91 NU ME BATE — Nu me bate, maică, nu m6 bate, taică, c’aseară pe înserat, spun cine m’a sărutat : un voinic înalt, 5 nalt şi sprâncenat. Sprâncenele lui pana corbului. Ochişorii Iul, dou£ murişoare 10 coapte la răcoare, neajunse de soare; coapte la păment, neajunse de vânt. Mustăcioara lui 15 pana corbuUiî. DIN * TRANSILVANIA I 92 FOICICĂ DE OR MUZ! Foicica de ormuz! Duminecă p£n’ la prânz, sboară doi porumbi pe sus, şi tot strigă din guriţă: — Eşi afară, mândruliţă, 5 de-mi dă apă şi guriţă. — Eu guriţă că ţi-aş da, mi-e frică că m’ai muşca, şi nu m’oi m ai vindeca, cât o fi, neică, lumea. 10 93 NU CUTEZ S’a dus neică ’n şaicâ nouă şi taie Dunărea ’n dou£; — eşi, Viţico, de mi-1 vedi. — Aş eşi şi nu cutez că părinţii me păzesc, şi ei dacă m£ găsesc • in temnită me trântesc. 5 POESIÎ POPULARE 72 94 CARE DIN DOUE ? Frunză verde lemn domnesc! Stau în loc s£ m£ gândesc : din dou£ care sg iubesc? Aş iubi pe cea mal mare; 5 cea mai mică îmi place tare. Aş iubi pe cea mai mică ; cea mai tnare-I 'mai voinică. 95 IUTE LA IUBIT Taica, maica tot întreabă : de ce sînt ţristâ şi slabă ? 5 Eu m’am pus, de le-am spus: că cu atâta m’a slăbit, c’am fost iute la iubit, şi mi-a căzt ,6) dragostea grea. DIN TRANSILVANIA 73 96 LASĂ-LASĂ Foicică lasă-lasâ ! Mi-a trimis mândra d’acasă într’o foaia de bujor, mi-a trimis-o ţîr i7) de dor. Eu l-am trimis înapoi, 5 într’o foaiâ de salată s£ m’aştepte trei ani fată. Ea mi-a trimis înapoi, că m'asteaptă numai doi. 97 SE MOARĂ Foia verde sâlcioară ! Aolea, maică, m£ doare m£ doare la inimoară c’am auzit astă-seară, că drăguţul meu sS ’nsoară 5 şi-şi ia una bălăioară, dar* ar D-zeCi se moară. 7- POEZII POPULARE 98 SE-Î DAI SATE Am iubit dou£ surori şi lucram vara şi iarna şi beam cu mândruţa sara. Am iubit doue surori : a mai mare m£ iubea 5 ş’a mai mică nu me vrea, din pricina maică-sa. eră maică-sa-i muiere rea. Ear maică-sa îmi dicea : — Ca s& iubesci pe fiica mea, 10 se-i dai sate cu olate şi munţi cu mulţi forinţî. 99 GEABA, NEICĂ Geaba, neică, mi-ai plăcut, dacă minte n’ai avut. Geaba, neică, m£ iubesci, că mie nu-mi trebuiesc!. Geaba, neică, iţi baţi capul 5 că te-am urît ca pe dracul. DIN TRANSILVANIA 75 IOO DRAGĂ MĂRIOARĂ Frunzuliţă sâbioară dragă Mărioară, Ce ţi-am povestit asară ? dragă Mărioară Se sciî şi s£ eşi afară 5 dragă Mărioară. Ce-ai făcut de n'ai eşit, ori bărbatu te-a bătut ? 10 — Nu pot, neică, Nu pot, dragă, Pruncu-1 mic şi cere ţiţă. — Fi-ţi-ar pruncu 15 afurisit tot cu pruncu m’ai mintit. NU M’OÎ DUCE La fontână ’ntre oveze, s£*ntâlnesc doufc neveste şi s’apucă la poveste. 76 POESIÎ P< PCLARE — Audi, leică, că te strigă că te strigă un ciobănaş. — Las s£ strige, moartea-1 mânce. Ia ciomagul, şi se duce, r după el, eu nu m’oî duce. — Au^T, leică, că te strigă că te strigă un forfecar. i — Las s3*strige, moartea-1 mânce Ia ciomagul şi se duce, după el, eu nu m’oi duce 102 POPA TOACĂ , — Audi mândro, popa toacă, eşl afară şi te roagă, te roagă la cheotori **), ca să-ţi vie peţitori. Te roagă la D-zeii, DIN TRANSILVANIA. 77 se moară trăsnitul t£u. Că, deu, şi eti m’oî ruga, s£ moară trăsnită mea s£ te iaii pe d-ta. 103 CU TINE SE ME IUBESC Frundâ verde ismă creaţă! Nevasta care-I nevastă, s£ scoală de dimineaţă şi ese pe prisp* afară, cu trei-patru boabe ’n poală, 5 şi strigă în gura mare : Giri, gîri, gâsculiţe prăpădi-te-aî, neică Ghiţă ! — La ce s£ m£ prăpădesc, c’am pus gând d-deesc, 10 cu tine sfc me iubesc. 104 ÎMI ARĂTA GURIŢA Foicică aluniţă ! Me suiam pe alomiţă, me ’ntâlniam c’o copiliţă in fustă şi în rochiţă POESll POPULARE 7» in mână c’o garofiţă. Eii ii ceream garofiţa, dinsa-mi arfcta guriţa. — Săriită-me, neică, ’n dinţi, , dar de buze s£ m’atingl; că buzele- s cântărite cu cântar de măcelar pe sama a doi jendari ; că buzele-s cântărite, cântar de la doi haiduci pe sama la doi voinici. 105 PENTRU CE NU V’ATI UITAT ? Pus5am gând şi jurâmint, st las la dracu-iubit. Inima mea tot îmi toarnă, st mai iubesc p£n’ la toamnă : De la toamnă în colea, s6 iubească cin v’o vrea că eu, zeO, m’am săturat, d’atât iubit tot mustrat. Tăceţi ochi, nu lăcrămaţi că voi 'sunteţi vinovaţi. Pentru ce nu v'aţi uitat, cu cine \t ’mpreunaţi ? 10 15 5 i IO DIN TRANSILVANIA 79 j 106 IA-ME, CĂLARE Pe cel deal, pe cel colnic, Merge mândra c’un voinic. Mândra merge pe cărare, bădiţa merge călare. Mândra flori că îmi stringea Bădiţa-aşa-i grăia : Dă-mi, mândro, şi mie o floare. Mândra lui îi respundea : — Ba eti, neică, nu ţi-oî da şi apoi îi cuvinta : Da ia-m£, neică, călare la spatele dumitale. — Ba eu mândro, nu te-oi lua că mi-e murgul mititel şi mi l’a dat socru-meu s£-mi poarte trupşoru-meu, 107 PENE-S CU CĂMAŞA NEAGRĂ Foicică, foi de fragă! Iubesce-m€, mândră dragă pâne-s cu cămaşa neagră, că dacă m’oi primeni ş’altele m’or mai iubi. 5 8o P^ESIÎ POPULARE Foicica cât o masă ! Lasă-mg, mândro, in casă, c’afarâ ploauă şi varsă, Lasă-mg, mândro, în tindă, c’afară ninge şi svântă. io 108 PE TINE TOT TE PLAC — Viorică, viorea, viorica, mândra mea, ascultă, mândruţa mea, ascultă c’acuşa mor. — O, Vasile minte proastă, 5 de ce faci atâta vorbă ? — O! mândruţă, mândra mea s ~oal şi acaţă rochia şi ţi-o bate cu o broască sg te faci tu o proasta. 10 — O ! Vasile, al pofti se mg bagi în nebunii. Da eu aia nu oi fiice, p£n’ Pa mea dulce moarte. • — O, mândro, mândruţa mea, 15 dacă ceea tu nu faci nici pe mine nu mg placi. — O, Vasile, nume frumos n’am făcut şi nici nu fac, da pe tine tot te plac. 20 WN TRANSILVANIA 81 109 OCARA VECINILOR Bate vîntul salcia, la Mariţa văduva, care m’am iubit cu ea, din copilăria mea, de n'a ştiut nimenea, nici altul, nici maică-sa. Linţa neichii bobocea, 5 dar aseară ce-ţi era, de nici nu puteai cina ? Ori te-a bătut maică-ta ? IO — Ba maica nu m’a bătut; dar nici bine mi-a părut, că tu-ai prefăcut ţerile, ţerile, copilele, de-s ruşinea fetelor, de-s vestea nevestelor >5 ocara vecinilor. I IO REVAŞ MÂNDRĂ! Revaş, mândră! r£vaş, dragă ! r£vaş de la ’mpfcratu că-ţi vine, puică, bărbatu. Colectinnea L G. BIB1CESCU. 6 POESIÎ POPULARE Las să vie 5 dracu-1 scie că-z cămaşa i-am spfclat, pe mărăcini i-am uscat, după-uşă o-am aruncat; de mâncare I-am gătat 10 mămăligă şi urzici RSvaş, puică, re vas, dragă, r£vaş de la vornicu că-ţi vine ibovnicu. ^ Las sfc viie Domnu-1 scie, că-z cămaşa i-am spfclat pe trandafiri 1-0 am uscat, cu ferul i-o am călcat, în ladă i-am aşezat ; de mâncare i-am gătit mămăligă şi pui fripţi 111 NOAPTEA, CÂND ME POMENESC Frunduliţăca iarba! Spune, neică, cu gura ta mai gândesci la mine-ori ba ? DIN TRANSILVANIA. 83 — Cum focul s£ nu gândesc ? Noaptea când me pomenesc 5 pun mâna sâ te găsesc Tingu-ţi, pingu-ţi permită Şi pui doru căpătâi Şi durutu aşternut. IUBIREA DE FAMILIA POESIÎ POPULARE DIN TRANSILVANIA 87 ?'«AM31i3 Cine îvare măiculiţă n‘are milă, nici credinţa. Cine n’are tăicuşor, 11‘are milă, nice dor! * # * Eu n‘am nici mumă, nici tată, par*că m’am născut din peatră. N‘am nici fraţi, n’am nici surori, parcă m’am născut din nori. 88 POESIl POPULARI-: I 12 IUBIREA DE FAMILIA PAR’CĂ-S NĂSCUT DIN NORI Cine taie lemne’n dos ? Taie Gheorghe, om frumos. Cine taie lemne’n faţa ? Taie Ghiţă, chică creaţă, chica creaţă, tot inele, amar de dilele mele : una bună, dece rele? Amar de viaţa mea, şi nu scie nimenea numai eu şi D-zeu Singur sufleţelul med ! Cine n’are măiculiţă, Nare milă, nici credinţă. Cine n’are tăicuşor, N’are nici milă, nici dor. Eu n’am nici mumă, nici tată par că m’am născut din peatră. N’am nici tată, n’am nici mumă, par’că m’am născut din brumă. N’am nici fraţi, n’am nici surori, par’că m’am născut din nori. N’am nici surori, n’am nici fraţi, par’că m’am născut din bradi. v DIN TRANSILVANIA 89 n3 MAICĂ, RĂDĂCINĂ DULCE Maică, rădăcină dulce, und-te-aş găsi, te-aş aduce şi te-aş sădi’n grădiniţă între ruji şi garofiţă, în grădină, supt fereastră 5 s£-mi viie mirosu’n casă la copii şi la nevastă. Te-aş uda cu apă lină, s£ nu-mi fii aşa străină. 114 MAICĂ, INIMĂ DE PEATRĂ Maică, inimă de peatră, tocmesce-ţi un car cu plată, şi mai aily) la mine-o dată; că nimica nu’ţi poftesc numai s6 m£ jelcuiesc. 5 Jelcui-m’aş, jelcui, jelcui-m’aş şi n’am cui ! Jelcui-m’aş munţilor, de dorul părinţilor. POESIÎ POPULAKE 90 Jelcui-m’aş bradilor, de dorul fraţilor ! Jelcui-m’aş florilor de dorul surorilor ! 115 0 variantă Jelui-m’aş jelui Jelui-m’aş şi n’am cui Jelui-m’aş codrului. Codru’i verde nu me crede. Jelui-m’aş la străin Până mâne-i satu plin. D£r m’oi lăsa p£n’ la verâ Şf-oiu eşi între hotară, Şi-or răsări ghergheţei Şi m’oi jelui la ei, ca la frăţiorii mei. Şi-or resări viorele şi m’oi jălui la ele ca la surorile mele. ' 10 5 10 *5 DIN TRANSILVANIA 91 I 16 Altă variantă (culeasă de d. I. Duma, şi publicată in «Gaz. Trans.«) Tângui-m’aş, tângui, Tângui-m’aşi şi n’am cui, Tângui-m’aşi la străin Până mâne satu-i plin. Tângui-m’aşi codrului, 5 Dar codrul acum nu-i verde Şi pe mine nu m'a crede ! Făr m’ol lăsa păn la vară Şi-01 eşi la câmp afară, Când vor cresce dedeţei 10 Şi m’oi tângui la ei Ca la nisce fraţi ai mei. Când vor cresce viorele Şi m’01 tângui la ele Ca la surorile mele. *) 15 117 A FOST MAICA LÂNGĂ MINE D’aş fi trăit de când sînt cu-atât dor, cu-atât durut, de mult aş fi în pâmînt! D’am 20) trăit o tir mai bine, *) (A se vedea în note o variantă din Banat.) 92 POESIÎ POPULARE c’a fost maică lângă mine. De când maica a plecat, multe lacrimi am vfcrsat, aş face fintînă în sat : fîntînă cu trei isvoară, cine-o bea din ea s£ moară. Dar d’o bea vr’un neam d’al meu, s£-l ferească Dumnezeu. D’o bea vr’un duşman al meO, s£-l repuie Dumnedeu. iiS NU-MI MAI VINE A GLUMI Frunduliţă, bat-o bruma ! Mi-au trecut rîsul şi gluma. Nu-mi mai vine-a glumi, că mi-au murit părinţii. N’am nici mumă, n’am nici tată, par’ că m’am născut din peatră. N’am nici fraţi, n’am nici surori, par’ că m’am născuţ din flori. DIN TRANSILVANIA 93 I 19 TACI, MĂICUŢĂ Săbioară trasă ’n sânge ! Taci, măicuţă, nu mai plânge că şi mie-mi poate ajunge, şi p6te şi românea, la toată rudenia, 5 şi la cât neam oi avea. 120 LACRIMELE-I CURG PÎRĂU Pirîuţ cu apă rece Pe la poarta maichii trece Ese maica se se spele Ved£nd lacrimele mele. Şi apoi se duce ’n casă şi se şterge pe chindeO. 5 Lacrimele-i curg pirâti De face baltă şi tăâ: 94 POESIÎ POPULARE I 2 I ACUM AŞ ASCULTA ! Jale mi-e, măicuţă, jale, jale de vorbele tale, care mi-le-ai cuvîntat şi eu nu le-am ascultat. Dar acum le-aş asculta, n’are cin le cuvînta ! 122 BLESTEMUL DE MUMĂ Frundă verde ca iarba, reu m’a blestemat maica. Refl m'a blestemat ş’a plâns rele dile am ajuns ! şi me blestemă şi plânge 5 şi mai rele oi ajunge, Ceartă, mamă, cu gura, numai nu mai blestema, că blestemu ăl de mumă, e mărunt ca bobul IO şi arde ca focul; e mărunt ca mazerea şi arde ca para. DIN TRANSILVANIA 95 123 Altă versiune Nu mai, maică, blestema, că blestemul de la mumă e mărunt ca bobul şi arde ca focul e mărunt ca mazerea. şi m£ arde ca para. Nu mS, maică, blestema s£ n’am Pasce, nici Rusale, nici Crăciunu, că-i mai mare. 124 DORUL MAMEI (spus de Nicolae Dăndărău din Vâlcele) — Maică, măiculiţa mea ! când pe mine m’ai băiat, r£u, maică, m’ai blestemat. Ţîţă cu mâna mi-ai dat, 5 cu picior m’ai legănat, din ochi-ţi ai lăcrămat, cu gura m’ai blestemat — Dragă, fiul măiculiţii, cum, pe tine te-oi lăsa cu picior te-oi legăna, 10 POESIÎ POPULARE 96 din gură te-ol blestema ? Dragul maichii, fiule, dacă eii nam avut noroc, nici aici, nici într’alt loc, ţie, Domnul s£-ţi dea bine că binele cât aş vrea D-zeu ca s£ ţi-1 dea şi aici şi într’alt loc s6 fii tu tot cu noroc. 125 FĂRĂ NOROC (spus de Nicolae Dândărău din Vâlcele) Trăiam astăzi, trăiam mâne ş’am vSdut că era bine; dar acuma-i vai de mine ! Audi, maică, m’ai lăsat, cu vorba m’ai blestemat, 5 maică, cu blestem de foc ca s£ n’am, maică, noroc, nici aici, nici într’alt loc, s£ fiu, maică, călător, la lume hohoritor 21) 10 Maică, blestemele tale mult căzutu-mi-aii cu jale, Doamne, de ce m’ai lăsat, aşa copil şi s£rac ? DIN TRANSILVANIA 97 st n’am eu nici-un noroc 15 1 ' nici aici, nici într’alt loc ? Sciti eu, maică,- r£u ţi-a prins ori-ce vorbă eu ţi-am dis; dar m’a bătut Dumnezeu că ţi-am spus vorbă de r£u. 20 Vorba asta care-am zis Doamne, r£u m’a potopit! şi mg doare inima, maică, după dumneata. Vai de mine! cum nu m’ar durea 25 când ţi-am greşit vorbă rea ? Iar mg’ntoarnă inima * ca s£-ţi spun d’o vorbă bună ca s£-mi fii muma a bună c’am greşit cu ce ţi-am spus 30 pe mine r£u m’am pedepsit. 126 MAMA STREINĂ S’a dus cucul, duce-s’ar ! Şi-a lăsat puii golaşi pe tulpină de suspină, ColeciiQDea I. G. B1B1C£SCU. 7 98 POESIÎ POPULARE s6-i crească 5 mamă streină streină, ca o căţea, imi mănâncă viaţa mea 4). *) *) De si acest capitol poartă titlul: Iubirea de familia, el nu dă întreg tabloul simţimîntelor calde ce poporul esprimă, în cântecele luî, pentru familiă. Spre a completa tabloul, citească-se şi cele două capitole următoare : Străinătatea şi Cătănia, precum şi Fata Barbului şi alte bucăţi din aşa disele Cântece bătrânesc i. DIN TRANSILVANIA. 99 III STRĂINĂTATEA