SEMINARUL DE ISTORIA VECHIULUI DREPT ROMÂNESC I S T ORIA VECHIULUI DREPT R0IIIE8.C 1 IZVOARELE DE .ŞT. GR. BERECHET Profesor la Fac uîTâTBTf fTT ITr e^f*3în"Ta$l " 1933,—Tip. t,GOLDNER“, conc. Ţerek & Caminschi, Mârzescu 9,—IAŞI SEMINARUL DE IITORIA VEOHIULUI DREPT ROMANESC ISTORIA VECHIULUI DREPT ROMÂNESC i IZVOARELE DE ŞT. GR. BERECHET Profesor la Facultatea de drept din Iaşi 1933.—l ip. „GOLDNER". conc, Ţerek & Caminsciii, Mârzescu 9,—IAŞI I IZVOARELE i:/ î y; Lămurire Am limpezit Izvoarele vechiului drept românesc, începând, nu de la. colonizarea Daciei, ci plecând de la legislaţia lui Justi-nian. Am pornit pe acest drumt fiind întemeiat pe credinţat că cele mai multe principii ale dreptului roman — de esenţă păgână — au pătruns în Dacia romană, după creştinizarea lor în lumea bizantină, Urmărind această ideief am făcut legătura între studierea dreptului roman şi cel românesc. Necunoaşterea istorii dreptului bizantin însemnează ruperea legăturii fireşti dintre cele două lumil). Dreptul bizantin este puntea de trecere de la lumea romană către cea romanească* Am lămurit numai acele monumente juridice ale dreptului bizantin, cari au influenţat 'vechile noastre pravile şi coduri de legi până dincolo de pragul veacului al XlX-lea♦ Acolof unde această influenţă ne-a apărut ca o oglindiref . mai slabă sau mai puternică, am arătat-of fie prin descrierea teoreticăf fie prin punerea originalului în faţa tălmăcirii lui. Rostul dreptului canonicf orânduit în rama dreptului bizantin, se explică prin participarea elementului său creştinf fie la închegarea pravilelor secolului al XVII-leaf fie la aşezarea lui in temeliile codurilor mireneştif alcătuite în restul timpului ce urmează până la 1364. 2) Cunoaşterea grăbită a celor câteva legi slave din sudul Dunării ni s'a impus pentru principiile procedurale ce au fost transmise vechei vieţi juridice a neamului nostru din vremea când am convieţuit laolaltă cu cele slave. 1) Facultăţile de drept din România nu au catedre de drept bizantin. Alte state, deşi nu au avut legislaţii, cari să fi fost influenţate de dreptul bizantin, totuşi posedă asemenea catedre ! 2j Intre facultăţile de drept din România numai cea din Cluj are o catedră independentă de drept canonic. Aceasta arată cât de puţin omogen este învăţământul nostru superior juridic. Vi împărţirea, materii sfa făcut după influenţe, spre deosebire de acela cum 9*a scris in acest domeniu. La materialele fixate de vrednicit mei înaintaşi, am adaos unele lucruri noi, după cum se con- eiaii din expunerea textului* precum şl a faxlmllelor de la sfârşi- tul etrţlt, Be(!ala bibliografie de la aproape flecare capitol slujeşte celor alese elemente ale cursului nostru h alcătuire.! lucrărilor lor de seminar. ') O parte ,dtn concluziile noastre se întemeiază pe coprinsul prefeţelor, pil acelor şi o fisurilor* redate după originale la sfârşitul acestei lucrări: (pp. 405-532). Am crezutf că ele nu pot lipsi pentru o asemenea dovadă. Neputând să înlăturăm nimic din materialul de dovedire* - • intrat în planul nostru—ţ am lăsat ca la repetirile trimestriale să se arate partea esenţială pe care trebue să şi-o însuşească auditorii noştri. Această lucrare se va închega din patru părţi: I. Izvoare ÎL Drept privat. III. Drept public şi IV. Procedură. Având în vedere tinereţea existenţii obiectului acestuia în facultăţile noastre de dreptf 1 2) ne vom strădui să înfăţişăm în măsura slabelor noastre puteri evoluţia ideii de drept in trecutul nostru. Deşi concluziile în această materie pot fi uneori tremurătoare şi nestatornice, totuşi în măsura publicării documentelor vechi, ne vom sili să fim in pasul vremii. Nimic nu se va spune fără dovada documentării* Aceasta-i datoria noastră, înfăţişarea Istorii dreptului vechi românesc în comparaţie cu cea a altor popoare vecine este o ţintă a tuturor cu mult mai îndepărtată. Avem o unică mângâere, că în această privinţă nu stau mai bine ntd neamurile din preajma noasirăf deşi studiul acesta* la dansele, cum am spusf este mult mai vechi. Toată această muncă a răsărit din colaborarea dorinţii îndru- 1) Facultatea noastră fiind cercetată de studenţi din diferite regiuni, — cunoscători ai limbilor slave şi greacă—■ ne mai amintind despre faptul că cei mai mulţi cunosc şi limbile apusene, au putinţa să citească opere ajutătoare în acest domeniu: cf. „fociii Neculce, Buletinul muzeului municipal laşi'1, fasc. 9, p. ÎL 1933, recenzia d-lui Gh. G ii i b ă n e s c u, pp. 323-325. 2) Acest obiect există în programa facultăţilor noastre de drept abia din anul 1906. pe când ia alte facultăţi streine este cu mult mai vechi, de aceia şi rezultatele cercetărilor lor in acest domeniu sunt mult mai înaintate. VII mătorului de a-şi înfăţişa lecţiile sale, şi trebuinţa studentului de a avea sub o oarecare formă materia expusă. Am ales forma tiparu-luif înlăturând tradiţionala lîtografiere, pentru a înlătura greşalele fireşti acestei ultime forme de prezentare* Aici este munca unui sfert de an şcolar, Acesta-i rezultatul dat de studenţii seminarului de Istoria dreptului vechi românesc din seria anului şcolar 1932-1933. Dacă lucrul a fost dus pană la capătf aşa cum se vede7 aceasta se datoreşte studentului T u d o s e Laurenţiuf colegul Iorr care şi-a pus toată dragosteat răbdarea, şi toată truda sa plina de râvnă şi corectitudine♦ Autorului alcătuitor îi rămâne întreaga povară a răspunderii coprinsului x). 1 1) Ornamentul de pe coperta unor exemplare este ales dintr’o colecţie de vignete vechi, publicată de Soc. ortodoxă a femeilor romane din Rciran. Izvoarele dreptului bizantin in legătură cu cele ale Dreptului vechi românesc. I. Legislaţia Itu Justinian (529 534}. Azarevic D: Istoria dreptului bizantin, Iaroslav. I, Literatura. 1876, (rusă), Biener Friedrich: Geschichte der Novellcn, Berlin, 1824 ; idem : Vorschldge zur Rcuizion des Juslinianischcn Codex in Hinsicht seincr Integritdt, în Z. f. gesch. Rwiss. VII (1831), 115—206 şi 243—369. Collinet Paul: Etudes historiques sur le droit du Justinien, Paris, 1912 ; idem : Hisloire de VEcolc de droit de Beyrouth, Paris, 1925. (î i rard Paul Frederic : Manuel elementaire de droit romain, ed. VI (1918), Paris, pp. 74-86. Heirabach Karl Wilhelm Eduard : Griechisch-Rbmisches Recht, § 4 ; idem : Prolegomena Basilicorum, pp. 3-6 ; idem : Ungedruckte Constituîionen des Justiniunischen Codex aus der Coislinschen Handschrift der Basiliken, în Z. f. gesch. Kwi.ss, VIII (1835), 81-131; idem: Uebcr den Nutzen der Basiliken und der sogcnunnten allen Scholien fur die Krilik des IJigestentexfes, în ,Z. f. gesch. Rechlsg'. 11.(1863), 319-366; idem: Reiseberichte aus Italien, în Z. f. gesch. Rwiss, VIII (1S35J, 317-356, aici avem descrierea manuscriselor cu textul Novelelor din Bolonia şi cele din Palatin. Lenei: Zur Entstehung der Digesten, în Z. f. d. S. S. R. A. XXXIV (19*3), 373-390. Mortreuil J. A. B.: Histoire du droit byzantin ou du droit romain dans Vempire d’Orienf, depuis la mort de Justinien jusquâ la prise de Constantinoplc en 1454, I, 1843, 7-25. Mitteis: O recensie asupra monogralii lui Peters, publicată în Z. d. S. S. R. A. XXXIV (1913) 402-416. Peters: Die osiromischen Digestenkommentare und die Entstehung der Digesten, în ,Ber der Kgl. Sachs. Gesellschaft der Wissenschaft’ zu Leipzig, Philol.-histor. Kl, LXV (1913), 3-113. PierredeNoailles: Les eollections de No-velles de Vempereur Justinien. Paris, 1912. Rotondi: Sul modo di formazione delle JJandcfte : A. proposito di una nuova ipotesi, în „Filangieri**, XXXVIII (1913), 653-669 şi în „Scritti giuridici", 1, Milano, 1922, pp. 87-109; idem: La codifica-ziorie giuslinianea aliraverso le fonti exlra-giuridiche, în Riv. it. sc. giur LX (1918), 239-268, şi în ,Scritti giuridici’, I. 340-369. Peretz loan: Curs de istoria dreptului român, cd. 1, 1915, Bucureşti, 460-474, ed. II, 1926, Bucureşti, 314-322. Tamassia: Per la sloria dell ’Authenticum, în ,Atti del r. ist, Veneto', serie vii, t. ix tis»», «n4ii. ai O III An O (VIIIhiuuîvu) Liligi: Dirilln bi:aniino, M\-lftnp» 1906, cxtrai din |8ll«şlel0p# n'h initi promulgai un şir de constituţiuni, cari AU Hchltllbnt. unele principii din Codex Justinianus, de aceia a mul foni nevoie de mea o revizuire, care fu terminată în 534. Eu a IomI Impui lila in licării şi acestea in titluri, având fiecare titlu cale n rubrica, Iii nd numit Codex repetitae praelcciionis. in fiecare litiu iţa si m conslituţiunile sau legile dela Adrian (117-13S) până la >51 reproduse în mod cronologic cu multe lipsuri şi remanieri pentru a fi puse în acord cu codul în vigoare. A-cesla abrogă pe cei dintâi din 529. Acest cod a ajuns până la noi. Dîgc sta sau I f ăXXarv inyipiwGecov Vx rS^g lxdo(J£(og rov PcItCJov. otg yxgooxrPhj y.râ yxivcdg dvccXvriyiog rdiv ft.intOLSyouevxor. ri.mi^eXida rov F. A. P. 1 * 3sv 3Adr;vcag, 1836, XV-j-528- Literatura juridică modernă posedă o foarte bună traducere germană făcută de Karl Wiistemann cu titlul ; „Des antcccssor Theophilus Paraphrase der Instilutio-nen Justnians. Aus dem Griechischen iiberset: uiul mit Anmerkungen begleifet von Karl Wiistemann. 2 B-de. Berlin, 1823. 8. 575. XVI 4- 578. In afară de aceasta» avem traducerea franceză din 1847 făcută de M, J. C. F r e g i e r la Paris, are pp# 672, cu titlul : Paraphrase des Instituts de Justinien. par Ie professeur Theophile. 6 greacă, ca fiind limba cea mai răspândită în Orientul roman, Justinian dorise să vadă şi Novelele adunate într o colectiune oficială sub stăpânirea lui. Chiar sub el au apărut destule colecţi-uni particulare. Novelele ne-au fost păstrate în colecţia privată numită Epilome al lui Iulian în greceşte şi Authenticum în limba latină, care-i cea mai cunoscută în Apus, dar din sec. al XV-lea. Cea mai bună colecţie modernă este a lui M. Schoell şi terminată de M, Kroll. l) Această colecţie ne redă textul grecesc alăturea de o traducere latină şi textul integral latin al colecţii Authenticum. Aceste patru' lucrări se cunosc sub numele generic de Corpus juris civilis spre deosebire de Corpus juris canonici. Comentariile legislaţii Justinian era mândru de opera sa juri-lui Justinian' dică. Pentru a-i asigura stabilitatea peste veacurile viitoare opri prin constituţia sa Tanta orice încercare de comentariu pentru înlăturarea variatelor interpretări şi controverse. uNemo.... audeat commentarios isdem legibus adnectere“ spunea el în amintita constituţiune juriştilor din timpul său. Matei Vlastarie, autorul Sintagmei alfabetice din 1335, ne comunică la sfârşitul prefeţei sale (noodtwQia) 2 f numele unor comentatori ai legilor lui Justinian. Aceştia sunt profesorii şcoa-lei de drept din Beirut : a) Ştefan care a explicat pe larg Di-gestele (SzHfavog ydo zig eig nXdzog zd âtymza 3eţ,rprqaazo) cu numeroase observaţiuni numite naQaypacpal; b) Chirii a dat un co-mentar în rezumat 'Fmzourjv) / c). Dorotei a dat la 542 alt comentar la Digeste, care prin materialul lui era între lucrarea lui Ştefan şi Chirii; d). Taleleu pe la 533 a explicat Codex-ul pe larg (rig JiXdzog); e). Teodor Ermopolitul a dat un comentar scurt asupra Codex-ului; f). Anatolie a închegat altul şi mai scurt şi în fine g). Isidor a alcătuit tot pe la 533 o explicaţie mai succintă decât a lui Taleleu, dând indices• După a- 1) Corpus juris civilis, ediţia stereotypa III: Novellae recognovit R. Schoell, opus absolvii Kroll 1870 — 1875. 2) /’. vf. "PdXXij xal 1\1. II o z X ? : ., Mazîhdov iov BXaozd-QFd)g avvmypa xrmV atot%nov" Atena, 1859, (voi. VI din colecţia acestor editori) pp. 29-30 ; cf. I. B u j o r e a n u : Collecfiunea dc legiuirile României vechi cele muţii, UI, Bucuroşii, IH85, p. HO: Şt. Gr. Berechet: Schiţa de istoric a legilor vechi romaneşti, IblJ—hSV>5. Cliişinflu, 1928, purica 2-u pag, 24. i pariţia ediţiei a doua a Codex-ului în 534, Isidor şi Taleleu au revăzut (*ccTă noâccg) şi şi-au reîntregit comentarul lor, ale cărui fragmente în număr mare se găsesc în Basilicale, Ceia ce spune Matei Vlastarie se verifică şi de Heimbach, *) care a-daogă că lucrările acestea se numesc indices. Dintre comentatorii Institutelor avem lucrarea lui Teofil. 1 2) Novellae constitutiones au fost adunate la un loc de timpuriu. Profesorul şcoalei de drept din Constantinopole, Iulian, a cfelectaţ în rezumat la 555 un număr de 124 Novele, redându-le în latineşte. Cea mai bună ediţie a fost tipărită de G. Hănel în 1873. 3) Aceiaşi colecţie, adăogată cu mai multe fragmente, formează baza unui Epiîome Novellarum grecesc. 4) O a doua colecţie este alta din 168 Novele, întrebuinţată şi de Ştefan. Oa treia în limba latină este cea numită Authenlicum cu 134 Novele. Ea fu publicată în 1851, în 2 voi. la Leipzig, de Heimbach.5) A patra colecţie este formată din 168 Novele la care sau mai adăogat alte 13 numite Novele particulare. Acestea au fost publicate de Zachariae în Leipzig după 1881, fiind aşezate în mod cronologic. 1) K. E. Heimbach: Prolegomena Basilicorum, II. cap. V. 2. 2) Vezi titlul Ia pag. 5 nota 1 C. Ferr ini a scris mai multe articole a-supra lui Teofil, adunate în Opere voi. I, Milano, 1929, pp. 1—224. El neagă autenticitatea lui Teofil, numindu-1 Pseudo-Teofilo ; cf. Zachariae: Ueber die Bearbeilungen der Institut ionen und Digesten, în Zeitschrift d. Savignystift, X. Ro-manische Abteilung, p. 258 seq. ; cf. Geschichte des griechisch-rdmischen Rechis, ed. 3-a, 1992, Berlin, p. 5—8. P. Collinet: The Cambridge Medieval History, IV, p. 707. Despre D o r o t e i vezi P. Collinet: Histoire de Vecole de droit Beyrouth, Paris, 1925, pp. 186—188, 303. 3) Zachariae în Zeitschrift der Savignystift XII. Rom, Abt., p. 75. 4) Idem : Comunicaţia în Memoriile Academiei de ştiinţe din Petersburg, s. VII, t. XXXII No. 16. 5) Authenlicum: Novellarum consiitutionum Justiniani, versio vulgata quam ex. codd. mss. qui Bernlini, Claustra-Neoburgi, Luteliae Parisiorum, Monachii, Pis-lorii, Vindobonaeţ aliis locis reper iun! ur, recensuit prolegomenis, adnotalione critica, (ippendicibus, quae varietatem lectionis continent, instruxit Gustavus Ernestus Heimbach antecessor Lipsiensis. Pars prior, quae prolegomena, indices et novellas I-XXXlîI habet. Lipsiae, MDCCCLI. Sumtibus Ioannis Ambrosii Barth. DCCXXVIII4-384 ; pars posterior, quae novellas XXXIV—CXXXIV, appendices et addenda habet, a-celaş an şi loc, 385 — 1304. cf. Zachariae: Comunicaţie relativă la istoria colecţii Authenticum în Sizungsberichten der Akademie der Wiessenschaften zu Berlin, 1882, No. XLV. La aceaatft «laborara tfeneralft a Europei a participat într'o mare măsură fi Bizanţul, Din această colaborare a vieţii juridice din Apua fi Răsărit apare potrivirea NurprinzIUoure a unor mani-foataţkml din dreptul celor două pttrli ale Kumpci. A avut loc, fărft nici o Îndoiala, un împrumut reciproc de principii juridice Intre cele doua jumătăţi ale Kumpci. Denceia unele aşezăminte juridice, care se socoteau pană acum cxlusiv germane, cum este de e\ : drrplul de preferinţă la cumpărare (retractus, Năherecht), enumcipaţia saxonă (emancipatio saxonica) şi altele,1 2) se găsesc şi in Bizanţ. In desvoltarea mai departe a dreptului lui Justinian, legislaţia greco-romană nu rar a ajuns la aceleaşi rezultate de ex. : coprinsul Novelelor lui Leon Filosoful a influenţat şi în Apus în mod independent ştiinţa juridică. Trăsături de acestea asemănătoare se pot găsi destul de multe. Adunate întrun tot, ele ne confirmă, mai mult, că în evul mediu, desvoltarea şi mişcarea principiilor de drept în cele două jumătăţi ale Europei merg într’una şi aceiaşi direcţiune principală. Prin aceasta se explică, cum în timpul lui Frederic Barbarosa (1152-1190) o singură Novelă a lui Roman Lecapenul, în traducere, fără nici un comentariu, a putut fi declarată obligatorie şi pentru imperiul german. Dreptul bizantin pro- Dreptul greco-roman în istoria Europei răsăritene şi în deosebi în aceia a popoarelor slave, precum şi a celui românesc are o importanţă şi mai mare. Dreptului roman i-a fost sortit să servească de principiu constructiv în viata juridică aproape a întregei Europe. Marea parte a popoarelor slave,—şi dela ele cel românesc,—a primit din mâinile Bizantinilor acest drept romah, astfel că dreptul greco-roman apare într’o nouă lumină. Este foarte drept, că abia în vremea din urmă, lumea învăţaţilor europeni a început să se ocupe mai de aproape de istoria şi dreptul bizantin. Congresele internaţionale bizantine, ţinute până acum, au dat atenţiune şi dreptului bizantin. De 1) Zachariae: „ÎJisioriae juris greaco-romani delincatio", 1839, pag. V. 2) Alexandre Soloviev prof. la univ. din Belgrad. în art, „L'histoire, du droit, traitee aux congres internationaux d’etudes byzantines“ publicat în rev. polonă : „Przewodnik historyczno*pra\vny“ I, 4, pp. 369-375, ne spune ca aceia suntem datori să arătăm rezultatele muncii celor cari până în prezent s’au trudit în acest întelenit ogor. Materialul istoric al dreptului bizantin ne este necesar numai întru atât, întru cât el ne poate servi la aflarea acelor puncte de sprijin pe care trebuie să construim principiile de drept vechi românesc. Mai toate manualele şi lucrările ieşite la lumină până acum nu ne aduc multă mângâere în domeniul nostru. Importanţa cunoaşterii dreptului bizantin, ca un studiu ajutător, pentru a înţelege principiile de drept slav şi românesc, este nesupusă îndoelii. Istoria acestui drept abia începe să dea rezultate vădite în urma silinţelor altor bărbaţi din alte ţări, după cum vom vedea mai departe. In universităţile slave şi cele româneşti încă nu a pătruns convingerea, că dreptul greco-roman trebuie să ocupe un loc mai larg de studiere. Până când studiul acesta nu se va face în toate detaliile lui, nu vom putea înţelege adâncimea principiilor dreptului slav şi român. Pentru ce se jertfesc dreptului roman citâţia ani în facultăţile noastre de drept şi celui bizantin nici cel puţin un an, rămâne un mare punct de întrebare. După căderea imperiului de Răsărit (1453) în mâinile Turcilor, între alte comori ale literaturii greceşti, duse în bibliotecile apusene, au fost şi multe manuscrise de drept/La început, nimeni nu le-a dat nicio atenţiune. învăţaţii lumii apusene erau ocupaţi cu preţioasele resturi ale culturii vechi greceşti. Nu le mai rămânea vreme şi pentru cercetarea operilor târzâi ale Bizanţului. Totuşi s’au găsit încă din sec. al XV-lea câţiva muncitori pe acest teren, cari au început să arate importanţa câtorva monumente juridice greco-romane profane şi bisericeşti. Cercetători din seco- Iată câţiva dintre ei : Politianus (Polul XV. liziano) t 1494 şi Marsilius Fi ci nu s (Ficino) f 1499. învăţaţii însă au început să se ocupe cu monu- înstitutuî pentru istoria dreptului grec creiat pe lângă Academia de ştiinţe din Atena şi-a luat sarcina să editeze din nou Bazilicalele revăzute şi corectate cu aparat critic. Prof. grec. M. Alivisatos a propus la conferinţa clericală din Muntele Atos alcătuirea unei comisiuni din reputaţi canonişti pentru editarea canoanelor. Academia sârbă de ştiinţe, la rândul său, şi-a luat saicina de a publica manuscrisele slave juridice, cari se prezintă ca traduceri sau compilaţiuni după textele juridice bizantine spre a se vedea gradul de influenţă al acestora din urmă asupra celor dintâi. 10 La nevasta elaborare generală a Europei a participai în(r\> mare măsură şi Bi/anlul, Din nevasta colaborare a vieţii juridice clin Apus şi Kasaril apare potrivirea surprinzătoare a unor mani-loslriţiuni clin dreptul celor doua parii ale Luropei. A a\ut loc, larii nici o îndoiala, un împrumut reciproc de principii juridice intre* cele doua jumalali ale Luropei. I )eaceia unele aşezăminte juridice, care se socoteau pana acum exlusiv germane, cum este de c\: dreptul de prelcrinţâ la cumpărare (retradus. Năherecht), ejuancipa[ia saxona (emancipatio saxonica) şi altele,1 2) se găsesc si în Hi/,a nţ. In dcsvoltarea mai departe a dreptului lui Justinian, legislaţia greco-romană nu rar a ajuns Ia aceleaşi rezultate de ex, : coprinsul Novelelor lui Leon Filosoful a influenţat şi în Apus în mod independent ştiinţa juridică. Trăsături de acestea asemănătoare se pot găsi destul de multe. Adunate intrăm tot, ele ne confirmă, mai mult, că în evul mediu, desvoltarea şi mişcarea principiilor de drept în cele doua jumătăţi ale Europei merg într’una şi aceiaşi direcţiune principalii. Prin aceasta se explică, cum în timpul lui Frederic Bnrbarosa (1152-1190) o singură Novelă a lui Roman Lecapenul, în traducere, Iară nici un comentariu, a putut fi declarată obligatorie şi pentru imperiul german. Dreptul bizantin pro- Dreptul greco-roman în istoria Europei răsăritene şi în deosebi în aceia a popoarelor slave, precum şi a celui românesc arc o importanţă si mai mare. Dreptului roman i-a fost sortit să servească de principiu constructiv în viaţa juridică aproape a întregei Europe. Marea parte a popoarelor slave,—şi dela ele cel românesc,—a primit din mâinile Bizantinilor acest drept romali, astlel că dreptul greco-roman apare într’o nouă lumină. Este foarte drept, că abia în vremea din urmă, lumea învăţaţilor europeni a început să se ocupe mai de aproape de istoria şi dreptul bizantin. Congresele internaţionale bizantine, ţinute până acum, au dat atenţiune şi dreptului bizantin. “) De 1) Zachariae: „Historiae jnris greaco-ronwni dclincalio", 1839, pag. V. 2) Alexandre Solovicv prob la univ. din Belgrad, în art. „L'histoirc du droit, traitee aux congres iniernationaux d’etudes byzantînes" publicat în rev. polonă : „Przewodnik historyczno-prawny" I, 4, pp. 369-375, ne spune că 11 aceia suntem datori să arătăm rezultatele muncii celor cari până în prezent s’au trudit în acest înţelenit ogor. Materialul istoric al dreptului bizantin ne este necesar numai întru atât, întru cât el ne poate servi la aflarea acelor puncte de sprijin pe care trebuie să construim principiile de drept vechi românesc. Mai toate manualele şi lucrările ieşite la lumină până acum nu ne aduc multă mângâere în domeniul nostru. Importanţa cunoaşterii dreptului bizantin, ca un studiu ajutător, pentru a înţelege principiile de drept slav şi românesc, este nesupusă îndoelii. Istoria acestui drept abia începe să dea rezultate vădite în urma silinţelor altor bărbaţi din alte ţări, după cum vom vedea mai departe. In universităţile slave şi cele româneşti încă nu a pătruns convingerea, că dreptul greco-roman trebuie să ocupe un loc mai larg de studiere. Până când studiul acesta nu se va face în toate detaliile lui, nu vom putea înţelege adâncimea principiilor dreptului slav şi român. Pentru ce se jertfesc dreptului roman atâţia ani în facultăţile noastre de drept şi celui bizantin nici cel puţin un an, rămâne un mare punct de întrebare. După căderea imperiului de Răsărit (1453) în mâinile Turcilor, între alte comori ale literaturii greceşti, duse în bibliotecile apusene, au fost şi multe manuscrise de drept. La început, nimeni nu le-a dat nicio atenţiune. învăţaţii lumii apusene erau ocupaţi cu preţioasele resturi ale culturii vechi greceşti. Nu le mai rămânea vreme şi pentru cercetarea operilor târzâi ale Bizanţului. Totuşi s’au găsit încă din sec. al XV-lea câţiva muncitori pe acest teren, cari au început să arate importanţa câtorva monumente juridice greco-romane profane şi bisericeşti. Cercetători din seco- Iată. câţiva dintre ei : Poli ti anus (Polul XV. liziano) f 1494 şi Marsilius Ficinus (Ficino) f 1499. învăţaţii însă au început să se ocupe cu monu- 1nstikiti.il pentru istoria dreptului grec crciat pc lângă Academia de ştiinţe din Atena şi-a luat sarcina să editeze din nou Baziliealele revăzute şi corectate cu aparat critic. Prof. grec. M. Alivisatos a propus la conferinţa clericală din Muntele Atos alcătuirea unei comisiuni din reputaţi canonişti pentru editarea canoanelor. Academia sârbă de ştiinţe, Ia rândul său, şi-a luat saicina de a publica manuscrisele slave juridice, cari se prezintă ca traduceri sau compilaţiuni după textele juridice bizantine spre a se vedea gradul de influenţă al acestora din urmă asupra celor dintăi. 12 mentelc acestui drept, abia în veacul al* XVMea. Scopul a-cestor ocupfttiuni era numai acela de a restabili şi a explica textul cărţilor de legi ale Iui Juslinian. De un studiu mai aprofundat s'mi învrednicii numai monumentele de drept canonic, pentru că importanta lor era mai evidentă pentru Apus. [iste cu totul curios, că la aceste lucrări nu au participat clerici în număr sulicienl, după cum era de aşteptat. Pe de o parte, ei nu ştiau greceşte, iar pe de alta, atenţiunea lor era atrasă numai de partea practică a lucrului. Prin aceasta se explică de ce colecţiile lor tipărite cu texte de drept canonic până la începutul secolului al XVII-lea nu sunt texte originale greceşti, ci numai traduceri latine slabe. Cele mai mari merite în privinţa studierii dreptului canonic le au filologii şi apoi teologii. Când sa atras atenţiunea asupra monumentelor juridice ale lumii bizantine, cel dintâi lucru pe care I-au făcut învăţaţii a fost editarea textelor originale, însoţite adesea de traduceri latine. Cei care sau ostenit în acest câmp în curgerea secolelor XVI-lea şi al XVII-lea au fost următorii: Editori din sec. XVI Germanii: Grigorie Holoander; Hof-Ş1 ‘ mann, f 1531; Leunclavius (Loven- klau), f 1593 şi Freher, f 1614; scoţianul Seri mher f 1571, olandezul Viglius Zuichemus f 1577; spaniolul Antonius A u g u s t i n u s f 1586. Francezii : Hervetus (Hervet), T i-lius (Dutillet) f 1570; Bonefidius (Bonefoi) f 1574; {) Cu-jacius (Cujas) f 1590; Hristophorus Justellus (Justei) f 1649,şi fiul luiHerricus Justellus f 1691;Voellus ( Voel); ?) Labbc f 1657; Fabrotus (Fabrot) f 1659; Cotelerius, f 1) Tov dvaro?Mif)v vojuuov fitfiXict \\ Jurjs Orientalis libri III, ab Enimundo Bonefidio J. C. digesti, ac notis illustrati et nune primum in liicem editi, cum latina interpretatione a 1573. Excudcbat Henr, Stephanus 8. 2J Bibliothcca juris canonici veteris in duos tomos distributi : quorum unus canonum ecclesiaslicorum qodices aritiquos lum graecos tum latinos complcclitur, subjunctis vetustissimis corundcm canonum collccLoribus latinis; aiter tino insig-niores juris canonici veteris colleclores graecos exhibet ex antiquis codicibus manuscr. bibliotnecae Chrislopbori Justelli. Horum major nuiic primum in lucem prodit cum versionibus latinis, praefationibus, notis et indicibus. ops. et stud, GuilieL Voetii et Henrici Justelli. Lutetiae Parisiorum. 1661. Sunt două volume în folio. Din ele, cel dealdoilea inai are încă importanţă şi astăzi, deşi ediţia este -defectuoasă. 13 1686 ; !) englezul GuilielmusBe veregius (Beveridje) f 1708; 1 2) şi alţii mai puţin însemnaţi. Marele merit al acestor editori constă în aceia că au făcut ediţiile lor după manuscrisele, cari se găsiau prin bibliotecile apusene şî răsăritene, dar nu toţi au redat textele în mod critic, Cujacius şi Augustinus fac însă excepţie, deşi pe atunci principiile criticii nu erau încă definitiv fixate. Din această cauză cele mai de seamă texte, cum sunt cele ale Bazilicalelor editate de Cujacius şi Fabrotus, sunt tipărite cu cea mai mare neglijenţă. Cu toate acestea gloria lor a rămas până astăzi păstrată în mintea învăţaţilor. Mulţi au dat preferinţă unor manuscrise socotite ca variante, când ele erau similare în realitate. Avem multe colecţii asemănătoare. Semnalăm deocamdată pe următoarele ; Codex canonum ecclesiae universae, tipărit de Juste 11 u s şi Ecloga împăraţilor Leon şi Constantin a lui Leun-clavius. Această din urmă colecţie sa socotit până la jumătatea secolului a! XlX-lea ca adevăratul original, dar realitatea era cu totul alta, căci titlurile I—X erau luate din Epanagogă, iar titlurile XVII—XX erau din aşa numita Ecloga ad Prochi-ron mutata şi numai titlurile XI—XIX şi XXVII, precum şi despre împărţirea prăzilor fra'ol âiapwnopov oxidanp aparţin în adevăr legislaţiunii lui Leon Izaurul şi Constantin Copronim. In prefeţele acestor colecţiuni nu se vorbeşte aproape nimic 1) Ecclesiae graecae monumenta. T. I. —III. îohannes Baptista Cotelerius societaus sorbonicae theologus et regius linguae gr. prof. e mss. cod. produxit in lucem, latina fecil, notis iliustravit. Lutetiae Parisiorum, 1678—86. Din monumentele tipărite aici semnalăm colecţia legilor lui Moisi (Ecloga legum Mosaicarum, c. L pag. 1—27), Nomocanonul pp. 68-158 şi câteva articole mărunte canonice. Această ediţie a lui Cotelerius este bazată pe manuscrise destul de corecte. 2) Guilielmi Beveregii Synodicon sive Pandectae canonum ss. Apostolo-rum et conciliorum ab ecclesia graeca receplorum, nec non canonicarum ss. Patrum epistolarum, una cum scholiis antiquorum, singulis eorum annexis, et scrîptis aliis hue spectantibus, quorum plurimae bibi. Bodlej aliorumque mss. codd. nune primum edita, reliqua cum iisdem mss. summa fide et diligentia collata. Oxonii. 1672. Două volume în folio. Această colecţie, care este foarte rară se inlocueşte cu lucrarea lui Ralii, afară de un monument arab, înserat în original cu traducerea latină, v. t. I. pag. 681 şi urm. sub iitlul : Josephi Ae-gyptii proemia et paraphrasis in quatuor priorum generalium conciliorum canones (Codex canonum ecclesiae africanae. Christophorus Justellus ex mss. codd. edidit graecam versionem adjunxit et notis iliustravit. Lutetiae Parisiorum 1615 in 8.) 14 despre istoria editării acestor monumente şi nici despre coprinsul lor. Numai la Cu jac iu s tfăsim comentarii la cărţile lui Justinian, indicându-se modul cum se pot folosi monumentele juridice bizantine. O primă lucrare amănunţită asupra istorii externe a dreptului bizantin ne-a dat episcopul de Vaison, S narez f 1677. In lucrarea sa : Nolilia Ihtsilicoruni care a apărut în fruntea ediţiei Basilicalelor lui E a b r o t u s, S u a r e z vorbeşte despre multele monumente juridice până la perioada Basilicalelor. El indică aici diferitele păreri expuse până la el, cu foarte puţine concluziuni personale, scoase din citirea acestor manuscrise. Lucrarea lui a slujit ca autoritate istorică şi pentru ceilalţi învăţaţi, cari au venit după dânsul şi cari nu au făcut altceva decât să repete părerile expuse în cartea sa. In domeniul istorii izvoarelor dreptului Dreptul canonic. , jlij i, . canonic s a scris destul de muit, atat in introducerile dela diferitele colecţii, cât şi în lucrări aparte. Astfel avem lucrarea episcopului Petru de Marca f 1662 şi a prietenului său Ştefan Baluziiis f 1718, precum şi lucrările lui GerSiardus de Mastricht f 1721 şi Jean Doujat j) f 1686, cari în privinţa izvoarelor dreptului canonic răsăritean sau folosit de materialele predecesorilor lor. Jean Doujat, profesor la universitatea din Paris, nu sa gândit nici măcar să se folosească de manuscrisele din biblioteca Parisului pe care le avea lângă dânsul. In schimb însă benedictinul Petru Coustant în discuţiunile sale despre colecţiunile vechi canonice (1721) a atins şi chestiunea colecţiuniior răsăritene. Mai importante sunt lucrările fraţilor Ballerini, anume Petru şi Ieronim, cari au scris despre vechile colecţii şi colectatorii de canoane până la Graţian, 1752. 1 2) După bogăţia coprinsului, metoda critică întrebuinţată la elaborarea materialului şi bazele adevărat ştiinţifice ale expunerii, lucrările fraţilor Ballerini formează epocă 1) Jean Doujat : „Prcienolionum canonicanim hori quinque". A doua ediţie a acestei lucrări a apărut in Rasiala Mitava şi Lipsea !776—1779. două volume în 8. 2) „De antiquis cum editis ium inedilis coHeciinnibus ct collectoribus cartonam ad GraHanum usque". In volumul II1. sunt tipărite lucrările lui Leon cel mare (1753 — 57). S'a mai editat uin nou în Andr. Galandii, „Sy!lo:>e dissertationum de vetuslis canonim coileclionibusVenal. 1778, în folio. A doua ediţie Mogunt 1790, 4. 15 în istoria literaturii dreptului canonic. In lucrarea aceasta autorii şi-au pus ca scop principal să cerceteze colecţiile latine de canoane. In cartea întâia, care este un fel de introducere, se cercetează colecţiile greceşti până la Ioan Scolasticul în toate amănuntele, iar după el numai într’un scurt rezumat. A-ceştia au fost în trecuţi,—dacă nu în ceiace priveşte bogăţia ma^ terialelor adunate, ci în ceia ce priveşte aparatul critic întrebuinţat, — de italianul Assemani, conducătorul bibliotecii Vaticanului, care a editat în patru volume : Bibliotheca orieri-talis!) In aceste volume autorul analizează manuscrisele si-riace, încredinţate lui pentru păstrare. El dorea să înceapă cercetarea redacţiilor siriacă şi arabă a colecţiilor de canoane. Pentru deslegarea mulţumitoare a acestei teme trebuia să se analizeze mai întăi isvoarele greceşti, cari au servit ca basă pentru aceste colecţii, fiind nevoie să le studieze origina, alcătuirea şi istoria lor, Lucrarea aceasta din cauza multelor extrase scoase de prin diferitele manuscrise din biblioteca Vaticanului, nu şi-a pierdut importanţa nici până astăzi. Exemplare din ea se găsesc foarte rar, din pricina incendiului, care a distrus tipografia, unde a iost imprimată, cu cea mai mare parte din exemplare. Un mare serviciu au adus ştiinţei drep-8 ' tului greco-roman şi alcătuitorii de cata- loage în cari au descris manuscrisele greceşti şi latine aflătoare prin bibliotecile europene cele mai de seamă. Intre cei mai de seamă notăm pe Lambetius, care a alcătuit catalogul manuscriselor greceşti din biblioteca din Vicna, şi Monfocon Ban-dini Hardt. Catalogul descrierii manuscriselor din biblioteca din Paris nu mai seamănă cu o descriere, ci cu o simplă enumerare. 1 1) „Bibliotheca juris oricnialis canonici ci cwi!isu, auctore Josepho Timo-nlo Assemano, utriurque signaturae referendario, bibliothecae Vaticanae prae-iecto, ss. Basilicae s. Petri de Urbe canonico, sanctae romanae et universalis inquisitionis consuîatore et sacrae poenitentiariae apostolicae sigiilatorc. Liber primus. Codex canonum ecclesiae graecae, Romae, 1762. 4. (XXII f 60 pp.) Liber secundus. codex juris civilis ecclesiae graeeae. 1762 4. XXIV-f 679 pp.]. Liber tertius. Appendix ad Codicem juris canonici et civilis. Pars prima 1764. 4. (XLVII) f 619 pp.). Liber quartus. Apendix . . . Pars secunda. 1764. 4 (XXIV f 662 pp.). Liber quintus. Appendix . . . Pars tertia. 1766, 4. (XXXÎI f 590 pp.). Până acum nu posedam un catalog al manuscriselor greceşti conţinute In biblioteca. Vaticanului privitoare la legile bi/antine. __ Un nou drum a deschis spre cercetarea RotAMlirait textelor. , , i , i • i • r- -i- rw istonca a dreptului bi/antm Uuiliemus Utto Rcilz f l7o(), editând câteva cârd din Basilicale descoperite de paralia/a Institutelor de Teofil şi Hxabiblu! lui Armenopol. a adus o nouă lumină în obsorvajiunile, introducerile şi a-losele s;ile prin aceia că a limpezit multe întrebări pe cari le pune istoria monumentelor juridice bizantine. Fraţii Ballerini şi Roii/, sunt prevestitorii noii direcţiuni istorico-critice în ştiinţa juridică în fruntea cărora se pune de obicei gloriosul nume a lui H ug o, care prin anul 1790 a pus principiile critice ale dreptului roman, caşi Spittler în 1778 în dreptul canonic. In ceia ce priveşte dreptul bizantin profan, exemplul lui Reitz a fost imitat de cercetători numai în oborul istorii monumentelor. Despre ediţii noi critice de texte bizantine nici nu poate fi vorba până după al doilea deceniu al secolului al XlX-lea. Cercetările cari se fac acum în acest domeniu nu ur- măresc altceva c!e cât restabilirea adevăratelor texte ale o-perii legislative a lui Justinian, astfel că istoria dreptului bizantin a eşil cu un rezultat nou din aceste cercetări* Hau bold t 1824 a alcătuit un indicator amănunţit pentru Basilicale, ‘) a -rătându-se cărţile, titlurile şi paragrafele din Institute, Dîgeste şi Codex, precum şi alte izvoare cari au intrat în compunerea acestei voluminoase opere. Evenimentele istorice au contribuit la intensificarea ocupaţi un ii cu studierea monumentelor juridice bizantine. Revoluţia Grecilor împotriva Turcilor din 1821 a făcut pe mulţi tineri greci să apuce drumul învăţăturii spre universităţile din apus, drum pe care-1 bătătoriseră predecesorii lor după 1453* Acolo ei arătară prin scris şi conferinţe soarta amară a patriei lor- Vor- * 4 1) Manual* Basiiicorum, exhibens collationem juris Justinianei cum jure graeco postjustineaneo, indicem auctorum recentiorum, qui libros juris romani e graecis subsidiis vel emendaverunt vel interpretaţi sunt ac titulos Basiiicorum cum jure justinianeo et reliquis monumentis juris graeci postjustinianei comparatos. Dig'essit D. Christ. Gottl. Haubold eques ordinis sax. virtutis civicae et juris pro-fessor pubL ord. in Academia Lipsiensi. Lipsiae, sumptibus L C. Hinrichsii 1819. 4. XVIII + 568. _____17_____ bind despre istoria statului lor, nu au putut să nu atingă şi chestiunea juridică. Clonar a scris un articol despre legile, cari se întrebuinţau de către Greci în imperiul otoman l). Autorul rezumă motivele pentru cari guvernele turceşti în decursul veacurilor a îngăduit Grecilor să se folosească de legile greceşti, trece apoi în revistă istoria dreptului bizantin, ocupându-se de viaţa publică grecească în Elada şi insulele Arhipelagului. Mişcarea Grecilor din 1821 deşi a dat un impuls destul de mare către studiul dreptului bizantin, totuşi aceste cercetări sau înmulţit, urmărindu-se isvoarele dreptului roman. Cu acest scop, K. W. E. Heimbach a scris studiul său despre Basilicale.2) In acest studiu autorul merge pe urmele predecesorilor săi, ex-punându-ne astfel materialul descoperit în decursul celor două secole de cercetări în acest domeniu. Meritul lui constă numai în noul material ce ni-1 pune la îndemână şi ni-1 regrupează mult mai logic decât ceilalţi cercetători. Şcoala lui E i c h o r n şi Savigny a dat cu totul altă direcţie studiului dreptului, constând în adresarea direct la originale. Potrivit acestei noi direcţiuni a trebuit să se întreprindă călătorii prin marile centre europene pentru a se cerceta bibliotecile cu manuscrise şi a se a-duna materialul istoric. Primele călătorii le fac Blume,3) Bie-ner4) şi W i 11 e. Studiile şi ediţiile din Independenţa Greciei coincide cu apa-sec. al XlX-lea. riţia primului volum al Basilicalelor de Heimbach. In planul de organizare al tânărului stat a tre- 1) „Coup d'oeil sur la legislation qui gouverne aujourd'hui Ies Grecs sujets de Vempire ottoman", scrisă în revista parisiană .Themis', tome I. Paris. 1819, pp. 211-212. 2) De Basilicorum origine, fontibus, scholiis atque nova editione adornanda. Scripsit D. Carol. Guilielm. Ernest Heimbach. Lipsiae, 1825. 8. (XII -f- 164 pp.). 3) Rezultatele acestor călătorifau dat la lumină următoarele lucrări : a) „Iter ltalicumlt. von Dr. Fr. Blume. Halle. 1824-36. 5 volume. în 8, b) Bibliotheca librorum manuscriptorum italica. Indices bibliothecarum Italiae, ex schedis Maieri Eslingensis, Haenelii Lîpsienisis, Gottlingii. Jonensis, Car. Wittii suisque propriis congessit Fr. Blume. Gottingae 1834. Pe ici şi pe colo se vorbeşte şi despre manuscrise din biblioteca Vaticanului. Această operă este de o însemnătate capitală pentru cei cari se ocupă de începuturile acestui studiu. 4) Biener: „Geschichte der Novellen Justinians. Berlin, 1824, are 621 pp. rec. şi în „Zeitsch. f. Rechtwiss u. Gesetzgeb. des Auslandes" voi. XXVIII» 1856, fasc. 2. pp. 186 et, seq. Vezi şi pag. 19. 2 18 buil să intre şi alcătuirea de noi legi. Cu durere constatăm că tinerii jurişti ai reînviatei Elade nu prea cunoşteau izvoarele dreptului bizantin, Ca dovadă este faptul că în toată Grecia nu sau găsit decât două ex. complecte din ediţia lui Fabrotus. Cât priveşte despre manuscrise, nici nu pocite îi vorba. Tinerii greci chemaţi la cârma statului, de curând înfiinţat, deşi erau eşiti din şcoala juridică franceză, şi-au dat seama, că principiile de drept francez nu se potrivesc cu condiţiile vieţii greceşti, şi de aceia ei au editat Exabilul lui Constantin Arme-nopol în traducerea neo-greacă* făcută de K. Klonar *). O altă ediţie a lui Armenopol care coprinde şi obiceiurile locale greceşti a servit pentru hotărârile instanţelor de judecată. Decretul regelui Oton din 23. II. 1835 îi dă putere de lege până la apariţia noului cod 2). Ne-am aştepta ca juriştii greci după restabilirea statului lor să se fi apucat cu toată graba de studierea dreptului bizantin. Contra aşteptărilor noastre, ei se mărginesc numai la traducerea lucrărilor şi articolelor scrise de învăţaţii din Apus. Aceştia din urmă însă au început lucrul productiv cu toată osârdia. Unii s’au ocupat cu descrierea obiceiurilor vieţii Grecilor şi a altor popoare, cari au alcătuit vechiul imperiu bizantin + Iată activitatea literară a câtorva din învăţaţii sec. al XlX-lea, 1 2 3 1) FI obyFipov voaojv. io XFyouFvov v, ZţdftifîXog,, avXXsy&sîGa (C7Î.O oXovg tovg vâjiovg v.cti ovviayd'sloa ovub Jtaoă iov yravoifidorov voj.ioipifXay.og y.câ ygirov OsooaXovly.rjg iov XlgaFvonovXov y.câ vlb laipoccolhTorc itagd K. KXovdgrp ’Ev NavjiXUn fx rrjg Zltvr/.r.g tvtco-ygacplag, disv&vvofitvrjg into I\ lArtoaioXidov Kooii^xov 1833. 8, 2) TIooyFiQOV vopuov, ib XeyâjiFvov ?/ ZSxcfîi‘3Xog, owaS-goioAiv jidvroxhrv y.az ’FxXoyhv y.al xcci '£tuto[ilv odzo) (JvvtfOfv naod iov 7iav^Fjld#+584. In locul prefeţii stă decretul regelui (tifqX tcoXitixov vâjiov), introducerea lui Ârmenopol (ţ> — tabla de materie (#' — >#. şi textul legii (1-575), erori tipografice (577-584). Se redă textul lui Reitz. 3) Dr, Gustav G e i b : Darstellung des Rechtszustandes in Griechenland wdhrend der turkischen Herrschaft und bis zur Ankunft des Kbnigs Otto I. Heidelberg. 1835, X 164. Coprinsul în St. Gr. Berechet: Dreptul bizantin p. XVIII ; cf* George Ludwig von M a u r e r : Das grieclusche Volk in offentlicher, kirchlicher und privatrechtlicher Beziehung vor und nach dem Freiheiiskampfe bis zum Juli 1834 Bd. 1—3, 1835. Vezi coprinsul în Şt. Gr. Berechet, op. cit. p. XVIII—XIX. 19 a căror muncă a format temelia pe care sa ridicat marele e-dificili al studiului dreptului bizantin. Activitatea lui Frie- El face parte dintre cei dintâi profesori dnch August Biener. învăţaţi germani, cari pe lângă lecţiile sale o. II, 17S/ 1861 • «. > i L 1 1 * universitare şi-a consacrat restul timpului pentru desţelinirea terenului în domeniul dreptului romano-bi-zantin. Născut în 5, II. 1787, după strălucite studii ajunge profesor de dreptul feudal şi penal la Berlin. In anul 1834 se retrage ia Dresda, unde după o lungă boală moare în 1861. Dintre lucrările sale privitoare la dreptul greco-roman notăm mai jos numai pe cele următoare : 1) Gescbicbte der Moveffen Susţin ia n ’ s * v o n dr. F. A. Biener, Berlin, 1824, p. 621. 2) Sur f’usage gue Cujas a fait des Basifigues et sur fes mss. de ce recueif gui existent dans fes bibliotbegues de Paris, în „Themis ou bibliotheque du Jcte, v. VII, Paris, 1825, p. 165-187. 3) Uebersicbt der vorzugficbsten bebannten Handscbriften der Basifiben, în Hugo, ,Civilistisches Magazin', voi. VI (1827) pp. 56—74. 4) Vorscfjfăge zur Revision des justinianeiseben Codex in Hinsicbt seiner Integrităt, von Biener, în Zeitsch. f. gesch. Re-chtswiss. von Savigny, Eichorn u. Goschen. voi. VII (1831) fasc. 2 şi 3 (1830) pp. 115-206 şi 243—368. In afară de alte lucrări şi critici a mai publicat şi în domeniul dreptului canonic ale cărui opere se vor aminti la locul respectiv. Activitatea lui Karl Nu mai puţiţ decât Biener a lucrat şi a- Witte. 1. VIL isoo— cest profesor, deîa Breslau, Născut la 1. 1880 n i VIL DOQ, după o muncă asiduă, ajunge profesor la Breslau. Dintre lucrările lui semnalăm numai pe cele ce urmează mai jos. Nu l-au preocupat decât problemele în legătură cu dreptul greco-roman. 1) Allgemeine deutsche Biographie, Leipzig, 1875, voi. II, pp, 626-27. 1) „Allgemeine deutsche Biographie“ Leipzig, 1898. voi. XLIII, pp. 595*599. Asupra lui avem şi un studiu italian „Sulta vita e sugti scritti di Carto Witte", cenni (informaţiuni) di Carlo Vassalo, Firenze, 1884. 20_____ 1) Basificorum titufus de diversis rtgufis juris antiqui nune demum integer, e cod. Coisfiniano edenta Carofo Witte. Prof. Vratislaviensis. Vratislaviae, MDCCCXXVI, (1826) XXXI-j-46 cu un clişeu fotografic. 2) UeSer einige ByzantiniscBe RecBtscompendien des IX und X Sabrhuriderts. Von prof. Witte in Breslau, în „Reini-sches Museum f. Jurisprudenz“. voi. II (1828) pp. 275-291 şi voi. III (1829) pp. 23-79. 3) Die feges restitutae des just in ian eis c fi) en Codex, verzei-cBnet und gepruft von K. Witte. Breslau, 1830, XII+272. 4) UeBer die Noveffen der ByzantiniscBen Kai ser. Von prof. Witte in Breslau, în ,Zeitschr. f. gesch. Rechtswiss*. v. Savigny u. A. T- voi. VIII (1835) fasc. 2, (1833) pp. 158-224. 5) UeSer eine amBrosianiscBe HandscBrift einiger griecBi-scBen Noveffen Justiniaris în ,Krit, Jahrb. f. deutsche Rechts-wiss'. von Schneider, voi. XXI fasc. 2. pp, 183-188 şi voi. XXII, (1847) fasc. 12 pp. 1119-1120 şi broşură separată. Activitatea lui Karl Aceşti doi fraţi, cu studii adânci de drept Wilhelm ErnestHeim- bizantin, au lucrat în acelaş domeniu, a-185Qlj jutandu-se reciproc. Ambii au tăcut cala- torii pentru a căuta manuscrise cu codice de legi bizantine. Aceste călătorii le-au întreprins prin oraşele statelor din Apus (Germania, Franţa, Italia) pentru a aduna copii de pe manuscrisele Basilicalelor. Deşi Biener credea că a-ceastă voluminoasă operă nu se poate edita, totuşi fraţii Heim-bach prin munca şi zelul lor neînfrânt au dovedit că se poate da ştiinfei juridice o asemenea operă a vechimii. Lucrarea celor doi frafi este mai complectă decât a lui Fabrotus din 1647. Multe cărţi s’au complectat’ şi versiunea latină e mai corectă de cât cea din ediţia lui Fabrotus. Intre 1833-1850 apărură cinci volume, în editura librarului Iohann Ambrosius Barth, cu al şaselea care apăru la 1870. după moartea celui dintâi din autori. 1) De Basificorum origine, fonti Bus, scBofiis atque nova editione adornanda. Scripsit D. Carolus Guilielmus Ernestus Heimbach. Lipsiae, 1825, XII -f- 164. 2) a). Basificorum fiBri LX. Post AnniBafis TaBroti cu- 1) Alîgemeine deutsche Biographie, voi. XI, Leipzig, 1880, pp, 326-27. ras op? cod\ mss. a Guşi avo Ernesto Heimbacbio aliisque colla-torum integriores cum scholiis edidit, editos denuo recensuit, dcperditos restituit, translationem latinam et adnotationem criticam adjecit C. Carolus Guilielmus Ernestus Heimbach Anteces-sor Jenensis. 7om* I. Lib. /—XII continens. Lipsiae 1833. 4. (XIV + 822 pp.). Prima fascicolă a acestui volum a apărut încă din 1832. b) . Tom. II. Lib. XIII—XXIII continens. Lipsiae. 1840. 4. XVI+ 781. c) . Tom. III Lib. XXIV-XXXVIII continens. Lipsiae 1843. 4. III + 786. d) . Tom. IV. Lib. XXXIX— XLVIII continens. Lipsiae 1846. 4. VIII + 794. e) . Tom. V. Lib. XLIX—LX continens. Lipsiae. 1850. 4. XVI+ 918. f) . Tom. VL Probegomena Basilicorum 1870. Lipsiae, pp. 1-216. Acesta s’a tipărit după moartea autorului. Operile lui G. E. l) Reiseberichte aus Italien, 1833. Aici se Heimbach 15. XL descriu mss. Novelelor lui Justinian din bi- blioteca dela Bolonia şi Palatin. Se scot u-nele fragmente. Sa mai publicat şi întro rev. „Kind", voi III, pp. 140—165, 2) „*Av£xâoTau Tomus I. Athanasii Sholastici Emiseni de novellis constitutionibus imperatorum Justiniani Justinique com-mentarium, anonymique scriptoris nspl âiacpooaw dvayvcoa^drwv, item fragmenta commentariorum a Theodoro Hermopolitano, Philoxeno, Symbatio, anonymo scriptore de novellis constitutionibus imperatoris Justiniani conscriptorum, ex codicibus ma-nuscriptis, qui Bononiae, Florentiae, Lutetiae Parisiorum, Medio-lani, Oxonii, Romae, Vindobonae reperiuntur, edidit, in latinum sermonem transtulit, prolegomenis, adnotatione critica, indici-bus instruxit Gustavus Ernestus Heimbach Lipsiensis. Lipsiae MDCCCXXXVIII. (1838), pp, IV, CXII + 282 »). 1) Aici se coprind o mulţime de texte juridice bizantine needitate până a. cum. Aceste texte au şi traducerea latină, îmbogăţită cu observaţiuni critice-Afară de acestea, mai au cercetări istorice sub formă de introduceri la textele tipărite (prolegomena). Iată ce lucrări intră în coprinsul cărţii : 1) Prescurtarea Novelelor lui Atanasie Sholasticul (pp. CI-CXII şi 1-184) cu suplimentul sub titlu: Ifrol dl («ptjntnv ih’(tyv(0). pre novelele lui Justinian : a lui Teodor clin Ermopole (pp 224-259), a lui Filo* xen (p. 260), a lui Simbatie (pp. 261-262) şi a ailor scriitori necunoscuţi (pp. 264-268). Atanasie Sholasticul (adică jurisconsult, advocat), din Emisa, şi-a terminat lucrarea pe la anul 572. Prolegomena (pp. 11I-XVI), expune coprinsul a 153 novele ale lui Justinian şi ale lui Justin în 22 de titluri (pp. XVI-XXIX). Lucrarea aceasta s'a întrebuinţat, după cum se vede din multe cărţi juridice, până în-veacul al Xll-lea. Editorul analizează apoi : a). Colecţia celor 168 novele (pp. XXI- XXXII şi 269-270); b) Eclogia lui Leon Izaurul şi Constantin Copronim (pp. XXX 11- XXXIII şi 270-271); c) Prohironul lui Vasile Macedoneanul (pp. XXX1Î1-XXXIX) I d) Basilicaîelc (pp. XXX1X-XLIII) ; e) Colecţia dispoziţiunilor bisericeşti a lui Justinian atribuită lui Pseudo-Valsamon (Collectio constitutionum ecclesiasticarum, 2vvayu)yi< rthr fiorjiitvtov ilv rep xoârxi xal roîg diytoioig xal vf-aoaTg diaxcfigt'Giv 7iFQi imoxontov x. t. X. (pp. XLIV-XLV) ; f). Nomocanonul lui Fotie cu comentarul lui Valsamon (pp. XLVII-LIII), Editorul Heimbach lace despre fiecare monument juridic tipărit aici istoria fiecăruia in parte, arătându-i însemnătatea. La finele operei lui Atanasie se dă literatura (pp. LIV-LV), clasificaţia şi analizarea tuturor copiilor de manuscrise (pp. LV-LXXXVII 185-190) precum şi expunerea însemnătăţii lui Atanasie pentru critica novelelor lui Justinian, (pp, LXXXV1I-C). 1) In acest al doilea şi ultim volum se cuprind următoarele : a) Prescurtarea Perusină a codicelui lui Justinian în limba iatină, adică Summa Perusina (pp. 1-144); b) Colecţia novelelor lui Justinian în 25 de capitole adică Collectio XXV capitulorum, /iiaraieig voutov txoXltlxCov \x rtbv vtaotbv r Iovmivtarov fiaoiXkog (Jvr^yooovaai xal kmxvQovoai rovg iwv ’ayuov naTtoow $xxfo]GiaGzixovg xavovag (pp. 145-201) ; c) Colecţia celor 87 de capitole, adică loannis Scholastici Collectio LXXXVII capitulorum, T(bv fifră iov xcbâixa, xhlon’ veaoăn’ (hardgtarv iov i.iyg evGtpfovg h'fcetog 'lovonviccvov âid-CfOQOi (hacdţsLg (pp. 202-234); d) Scurtă expunere a novelelor lui Justinian, Svvtouog diaLoeoig %mv vsaotbv iov 'lovoiiviavov, (pp. 234-237). De pe această ediţie a lui Heimbach s'a mai tipărit şi în revista ateniană „Seţug'* 4) De origine ct fatis cor paris, quorf CLAC LIII novefds constitutioniBas constat, Scripsit et praeiectionem aditialem d. III JuL a. MDCCCXLIV (1844) habendam indicii G. E. Heim-bachus, Lipsiae, p. 36. 5) ConstantiniHarmennpuli Manuale fegurn sive HexaBi-Bfos cum appencficifms et fegibtis a g rar iis. Arf fidem aut ignoram libr o rum mss. editionum re ce n suit, schofiis, no udam editis focupletavit, lat in am Reitzii transfationem correxit, notis criti-cis.. focis paradeiis, giossario ilfustravit Gustavus Ernestus Heimbach, Antecessor Lipsiensis. Lipsiae. MDCCCLI. (1851) XXXIII + 1003. 6) Gr ie cB is c fi - ro m is cfies RecBt im Mittefafter und in der Neuzeit, publicat în ErscB und GruBers EncyBlopădie voi. 86 şi 87, Leipzife 1868. Activitatea lui K. E. Istoricul care în domeniul dreptului hi-ZachariacvouLingcn- zantjn s’a ridjcat ca un vuJtur peste mun- VI 1894 " ° ca ŞÎ rezultatele predecesorilor săi este Karl Eduard Zachariae von Lingenthal. Născut in 24. XII. 1812 ajunse, după studii strălucite, să fie numit profesor de drept ia universitatea dhv Heidelberg, unde a făcut lecţii de Enciclopedie şi Metodologie şi de Drept greco-roman între 1836-1845. Desgustat de neinteresul auditorilor săi, cari excelau prin puţinătatea lor, se retrage la moşia sa Grosskmehlen din regiunea CHranto (Ia est de Leipzig). îndrăgostit de viaţa a-gricoîă nu uită să se ocupe cu tot zelul de obiectul, căruia îi dedică toate clipele sale de răgaz, Bucuria vieţii sale a constat din numeroase călătorii pe care le-a făcut între 1837-38 prin toate oraşele din Apus şi Răsărit în căutarea de noi manuscrise, fie pentru a verifica munca fraţilor Heimbach, fie pentru a scoate la iveală noi copii de legi ne date la iveală. Munca a-cestui bărbat uimeşte prin varietatea, exactitatea şi numărul lucrărilor lui. Această impresionantă operă pe care nimeni nu a mai îndrăznit să o întreprindă 1-a lipsit de lumina ochilor obosiţi de greaua descifrare a atâtor manuscripte scrise cu atâtea voi. II. (pp, 388-392); e) Indicarea Novelelor lui Justinian. adică Novelarum Justi-niani index Reginae, lîrecd ionr VECtQon’ (pp. 237-246) ; f) Tratat despre pe-culii, adică Anonymi scriptoris de peculiis tractatus, (pp. 247-260). Textul grecesc al ultimelor cinci tratate este însoţit şi de traducerea latină. veacuri în urmă, El a murit Ia 3. VI. 1894, nc mai găsindu-se alt urmaş până astăzi, care să-i continue opera sa. Operilc lui se împart în lucrări de sinteză, ediţiuni de legi bizantine, comunicaţii academice şi recenzii privitoare la alte lucrări cu coprins juridic bizantin. 1) Iată câteva din lucrările de sinteză. 1) l)r. E. Zachariae’s correspondirenden Mitgliedes des archăologischen Instituts zu Rom Reis e in den Orient in den Satirei: 18:1/ nnd 1838. Uebet* Wien, Venedig, Florenz, Rom, Neapel, Malta, Sicilien und Griechenland nach Saloniki, dem Berge Athos, Konstantinopel und Trapezunt. Mit einer Karte des Ber-ges Athos. Heidelberg. 1840. 8 + 344. In această carte, în afară de descrierea călătoriilor acestora, se dau preţioase informaţiuni cu privire la manuscrisele juridice greceşti mai cu seamă la pp. 207-8 şi 221 ; despre judecata bisericească 204-5, 292 şi 313 a-poi despre obiceiurile juridice greceşti 123-36. 2) „Historiae juris graeco-romani delineatio". Cum appen-dice ineditorum. Auctore C. E. Zachariae, D. J. U. Heidelber-gensi. Heidelbergae MDCCCXXXIX. (1839), 8 (XIV +190 pp.). Cartea aceasta este o prelucrare independentă a istorii externe a dreptului bizantin dela Justinian până în vremurile cele mai noi. Autorul îşi împarte opera sa în 3 cărţi 9. 1 1) a). Dcla Justinian până la V. Macedoneanul 537-867 pp. 4-35; b). Dela Vasile Macedoneanul până la cucerirea Constantinopolului de către Turci, 867-1453 pp. 35-84 şi cj. Dela căderea imperiului bizantin până la 1838, pp. 85-102. In primele două cărţi, în afară de cronologia împăraţilor bizantini se studiază pe scurt: istoria legislaţii profane şi canonice ; iar în cartea 3-a se expune situaţia dreptului bizantin sub Turci, vorbindu se şi despre legislaţia Munteniei, Moldovei şi Greciei. Suplimentul cărţii, pp. 103-190 coprinde următoarele : 1. Tabla de materie a colecţii edictelor pretoriene ale prefecţilor pp. 105-107. II. Novelele împăraţilor: 1) a lui M a u r i c i u s (despre ucidere) pag. 108; 2) a lui Leon Hazarul (despre divorţ) pp. 108-115 ; 3) a I r i n e i (despre oprirea nunţei a 3-a) pp, 115-16 ; 4) a lui Leon Filosoful (despre vânzarea imobilelor) pp. 116-17; (despre cumpărarea prin Tipar tţivoig p. 117 şi (despre funcţiunea notarilor publici, raftovXXaţnoi) pp, 117-19; 5) a lui Constantin Duca (despre zestre) pp- 119-20; 6) raportul (VTlogvriOTixâv) protoproedrului Constantin către împăratul Mi-hail Duca, (despre jurământul judecătoresc) pp. 120-21 şi novela promulgată în urma acestui raport de către Mihail pp. 121-23; 7) Novelele lui Alexe C o m n en u 1 (despre jurământul minorilor) pp. 123-29 ; (despre anularea contractelor unilaterale) pp. 130-31 şi (despre martori) pp. 131-32; 8) a lui Ioan Comnenul (despre (WvsiG(poocc) p. 133 şi (despre soarta zestrei in caz de adulter din partea soţiei) p. 3) htttere GescBicBte des GriecBiscB-RdmiscBen RecBts sau GescBicBte des GriecBiscB-RdmiscBen Privatr ecBts, 1856-58. După acest text Eugene L a u t h a dat o traducere franceză la Paris în 1870. Ea a apărut mai întâi în ,Revue historique de droit franntefectoruui praetorio* Ex bibltoîbecis mon-tis AthOy nec nou Bsenenana, Bodleiana, Laurentiana, Mar-cian a, Par/sieusi Ecgap Uancana et Cae sarea Ixindobonensi c-didit, proicgowcnis, vers ion e latina et adnotat ioni Bus iffustravit, indici bus insrrux/t Carolus Eduarcfus Zac fiorice . , . . Lipsiae. MDCCCXLIil (1843), LXI + 294 2). 10) Suppiementnm editionis Ba si licăr um HeimBacBianae , lib, XV—XVIII Basilicorum cum scholiis antiquis inleqris, nec non lib. XIX Basilicorum, novis auxiliis restitutun continens. 1) In aceasta lucrare se cobeşte despre primul titlu ai cărţii XVJII-a ci ir. Basilicale publicat în Desimile fotografic după care urmează explicaţiunile necesare în limba latină, in manuscrisul acesta găsit în biblioteca Mormântului Domnului de pe lângă, melobul patriarhiei de Ierusalim din Constaminopole, care este un palimsest. se mai află textul grecesc despre „arendarea />umdnlului“ din 1217, text care s'a intrebuinţat, 2) Aceaslă lucrare coprinde următoarele materiale : 1) Prescurtarea Novelelor lui Justiiiian, făcută de Teodor Shoiasticu! clin Ermopole gJvrioiiog ihafpFCig ulm vvopdn’ biardgtinv). l rolegomena pp. XXV-LVI, text pp. 1-1.65. 2) Re-gule juridice secase din Institutele lui Juslinian (xaroveg tOv ylvo'-urovreor). Prolegomena pp. 166-169, texc pp. 170-175. Jj Fragmente din prescurtarea codexului lui Ştefan (6 cvriopog xcbâiŞ, 2Sch( uvov (înr/djVpanagoge aucta, pp. 376. Lipsiae, 1865. Voi. V. Synopsis Basificorum, pp, 705, Lipsiae, 1869. Voi. VI. ProcBiron auctum, pp. 439, Lipsiae, 1870. Voi. VIL Epitome fegum tit. XXIV et sequentes. pp. 213, Lipsiae, 1884. 13) Imperatoris Sustiniani Noveffae quae vocantur sive constitutiones quae extra codicem supersunt ordine chronolo-gico digestae, partea Il-a, Leipzig. 1881, cu un „appendix" in 1884. 14) Aus und zu den Queffen des romiscBen RecBts în ,Zeitsch, d. Savigny Stiftung f. Rechtsgesch1. Rom. Abt. VIII (1887), 206—247 ; X (1870), 252—296 ; XII (1891), 75—99 / XIII (1892), 1—52 şi XV (1894), 365—373. 15) Bfitrage zur KritiB und Restitution der Basififien în Mem. de l’Academie des Sciences de Petersbourg, s. VII, i XXIII, No. 6. 16) Parafipomena ad Basifica, Leipzig, 1893. Timp de aproape trei sferturi de secol nu a lăsat ca să Ireacă momentul apariţii unei opere juridice în domeniul dreptului bizantin profan sau canonic până nu a scris o recenzie, 28 care totdeauna a însemnat o lucrare nouă, informaţii noi sau îndreptarea autorului către noi orizonturi *). III. Studierea istorii dreptului canonic. Istoria dreptului canonic ^reco-oriental a fost mai puţin cercetată decât dreptul profan, lîpoca care a fost studiată cu mai multă atenfiunc este aceia până la Justinian. Cele mai de seamă cercetări sunt ale lui C. A. Hase, 2) Dr. Johann Sebas-tian von Drey,4) Dr. Otto Carsten Krabbe,4) Dr. Johan5) 1) Indicaţiuni asupra coprinsului diferitelor sale opere sau asupra articolelor cu recenzii sunt fixate la: Şt. Gr. Berechet: op, cit. pp. XXII—XXXIV, sau A. Engelman, op. cit. pp. 78- 178. Pentru a se cunoaşte în amănunţime viaţa şi activitatea lui K. E. Z. v. Lingenthal se pot citi următoarele articole : E. C. F e r r i n i în „Riv. ital, perle scienze giuridiche" XVIII fasc. I; cf. \V. Fisc h e r în Byz. Zeits. III. pp. 645 seq.; idem in „Zeitsch. f. Rechtsgesch. der Sa-vignystiftung", Rom. Abt. XVI, 320 seq.; ebenda XVII, 332 seq. aici se dă şi lista lucrărilor lui precum şi în „Bursians Jahresb. iiber die Fortschitte der Klass. Al-terthumwiss". 1898 (necrolog) pp. 19-48. 2) C, A. Hase. „De jure eccîesiastico commentarii historici... libri primi, particula prior, Lipsiae, MDCCCXXVI1I (1828). VI 4- 76 ; voi. I, p. II, 1832. 3) Dr. Johan Sebastian von D r e y : „Quartalschrift fiir katolische Theoîogie Tubingen. 1829, fasc. 3. pp. 397-447, fasc. 4, pp, 609-723 : „Ueber die apostolis-chen Constitutionen oder neue Untersuchungen iiber die Bestandtheile, Entstheung und Zusammensctzung und den kirchlichen Werth dieser allen Schrift". Acest articol a fost complectat cu observaţiuni şi note noi în lucrarea lui Drey sub titlul: „Neue Untersuchungen iiber die Constitutionen und Canones der Apostel". Ein historisch-kritischer Beitrag zur Literatur der Kirchengeschichte und des Kirchenrechts von Dr. Johann Sebastian von Drey, ord. Prof. an der Katolisch-theologischen Fa-cultăt zu Tubingen. Tubingen. 1832, XVI 4 146. 4) „De codice canonum, qui apostolorum nomine circumferuntur. Disertatio historico-critica, quam .... scripsit Otto Carsten Krabbe Hamburgensis. Gottin-gae. MDCCCXXIX. (1829), 4. pp. 29. ; idem: „Ueber den Ursprung un den Irihaît der aposiolischen Constitutionem des Clemens RomanusEin Historisch-Kritischer Versuch von Dr. Otto Krabbe. Hamburg. 1829. 8. XVI -f~ 272. 5) Dr. Johann Wilhelm B i c k e 11 a scris o recenzie asupra lucrării lui F. A. Biener intitulată : „De coîlectionibus canonum ecclesiae graecae schediasma literarium. Scripsit F. A- Biener .... Berolini, MDCCCXXVII. (1527), 8. pp. 6 + 82, în rev. „Jahrbucher der gesammten juristischen Literatur" von Schunk, voi. X. 1829, pp. 144 -184. Tot Bickell a mai scris o recenzie asupra lucrării Iu; Krabbe şi Drey intitulată: „Constituţiunile apostolice" în rev. „Theolog, Studien und Kritiken“ voi. II. 1830, pp. 591 şi urm. sub denumirea de: „Zur Frage iiber die Aeclîtheit des Laodicenischen Bibclkanons,t von Dr. Joh. Wilh. Bickell. 29 Wilhelm B i c k e 11, von Gaspar R i f f e 1, ]) von Christian Carlo Josias Bun sen,1 2) Guil. Uelizen3) şi alţii. B i e n e r. 4) W a 11 e r 5) şi Z a c h a r i a e, ()) au adus dea-semenea mari contribuţiuni la limpezirea izvoarelor dreptului canonic ale cărui principii plămădindu-se cu dreptul roman-iustinianeu au pus temelia legislaţii lumii creştine moderne. 1) Von Caspar Riffel a scris : MGeschichtliche Darstellung des Verhălt-nisses zwischen Kirche und Staat von Griindung Christenthums bis auf Justinian /.“ Mainz, 1836. 8. 2) Von Christian Karl Josias Bun sen: „Hippolytus und seine Zeit. An-fdnge und Aussichten des Christenthums und der MenschheiV*. Erster Bând. Die Kritik. Leipzig. 1852. 8. Zweiter Bând. Die Herstellung. Leipzig. 1853. 8. 3) Guil. Ue Itze n a tipărit :%„Constitutiones apostoîicae" Textum graecum recognovit, praefatus est, adnotationes criticas et indices subjecit". 1853. XXVIII 284. 4) F. A. Biener: „De colleclionibus canonum ecclesiae graecae sehediasma literarium“ Berolini, MDCCCXXVII (1827), 8. pp. 6 + 82. In introducerea acestei cărţi (pp, 1-8) se enumără scriitorii, cari s'au ocupat cu acest obiect până Ia 1827, earacterizându-se şi lucrările lor. In partea I se vorbeşte despre cele mai vechi colecţiuni cu hotărâri canonice până la Ion Sholasticul pp. (9-12), iar în partea II. (pp, 12-16), se dă Colecţia canoanelor în 50 capitole (^vvayuyyrj xavovwv flg vr TixXovq dirjo^uk'vrj) alcătuită în Antiohia de Ion Sholasticul, ajuns mai târziu patriarh al Constantinopolei (4- 578). In §§ 3-7 se aminteşte despre confirmarea canoanelor la soborul ecumenic din Trula la 691 şi la alte soboare (pp. 16-21), despre lucrările patriarhului Fotie (pp. 21-26), despre legile împăraţilor Vasilie Leon şi Constantin (26-29) şi despre lucrările lui Pselos, Zonara, Valsamon, Aris-tin, Arsenie, Vlastarie şi Armenopol (pp, 29-39). In § 8 expune coprinsul Pida-lionului (Il^âa^iov) din 1800 (pp. 39-83). Jumătatea a doua a cărţii vorbeşte în §§ 9 — 14 (pp. 53-82) despre colecţiunile de drept canonic alcătuite în afară de hotarele Greciei şi nu în limba grecească. Aici autorul se ocupă mai mult de Cormciile slave, interneindu-se adesea pe informaţiunile ce le dă baronul Rosen-kampf şi mitropolitul Eugeniu. In § 9 descrie „îndreptarea legii“ din Valahia, tipărită în 1652 precum şi Cormceaia sârbă (43-47). Mai departe găsim în § 10 ş{ 11 informaţiuni despre cele mai vechi Nomocanoane slave din Bulgaria şi Rusia (pp. 47-58 iar în §§ 12 şi 13 despre cele mai târzii colecţiuni ruse şi despre Cormceaia tipărită (58-72). Ultimul paragraf conţine lămuriri privitoare la hrisovul împăratului Constantin cel mare către papa Silvestru, care se găseşte şi în unele Cormcii slavone în truducere slavă, (Edictum at donatio Constantini Magni ad Silvestrum). Idem; „ Vorschldge zur Revizion des Justinianischen Codex in Hinsicht seiner 1ntegrităt" în rev, „Zeitschrift fiir geschichtliche Rechtswissensţhaft“ von Sa-vigny, Eichhorn und Goschen. Voi. VII. (1831) fasc. 3 şi 4 (1832), pp. 115-206 şi 243-368. Pentru istoria dreptului bizantin sunt interesante pp. 137-167 din par- tea Il-a a lucrării, fiindcă aici se analizează următoarele colecţiuni bizantine: Cal-lectio XXV capiiulorum (pp. 139-140), Collectio Constiiutionum Ecclesiasttc^rum (pp. 30 IV. Ediţiuni şi studii amănunţite asupra dreptului bizantin profan şi canonic în celelalte ţări europene. Un advocat din Marsilia, Jean-Anselme-Bernard M o r-treuil, a tipărit în 1843, !a Paris, primul volum din-tr'o lucrare istorică întitulată : ,'Histoire du droit fyzantin ou du droit romain dans l empire d’ Orient, depuis fa mort de fjusti-nien jusqua la prise de Constantinople en 1453', (8, I. II—1—436). Autorul urmăreşte planul lucrării lui Zachariae von Lingenthal, din 1839 anume ,Historiae juris graeco^romani deţineaţi* o', împărţind materia în 2 perioade : 1) Dela Justin II până la E-raclie, 565-610 (pp. 1-322 şi 2) Dela Eraclie până la Vasile Macedoneanul, 610-867 (pp, 323-419). In fiecare period se studiază izvoarele dreptului profan şi canonic, deosebindu-le în oficiale şi neoficiale, dând şi biografia juriştilor din acea vreme. In a-nul următor 1844 scoate voi. II (8. pp. 511) în care descrie perioada 3-a, adică dela Vasile Macedoneanul până la Roman Arghir (867-10281 După doi ani, în 1846, editează ultimul volum (pp. 508) în care se descrie timpul dela Roman Arghir până la căderea Constantinopolului (1028-1453). Ajutat de manuscrisele bibliotecilor din Paris, acest ultim volum este scris şi mai independent decât cele două dela început. In 1847 aceste trei volume apar într’un volum, cari nu are nimic schimbat de cât coperta şi anul cel nou. 140-143), Nomocanonul lui Ioan Sholasticul (pp. 144), Nomocanonul lui Fotie (pp. 148-153). Idem : „Das kanonische Recht der griechischen Kirche11 mitgetheilt von Dr. Biener în rev. : „Kritische Zeitschrift fur Rechtswissenschaft und Gesetzge-bung des Auslandes" von Mittermaier u. A. voi. XXVIII, 1856, fasc, 2 pp. 163-206. 5) „Lehrbuch de Kirchenrechts aller chrisilichen Confessionen“ von Ferdi-nand Walter. ed. 10. Bonn. 1846. 8. 6) a). Die griechischen Nomokanones în Mem. de l’Academie des Sciences de Pet'ersbourg, s. VII, voi. XXIII no. 7. b) Die Handbiicher des geistlichen Rechts aus den Zeiten der niedergehenden byzantinischen Reichs und der tiirkischcn Herschaft, în aceleaş memorii, voi, XXVIII, no. 7. c) Ueber den Verfasser und die Quellen des (Pseudo-Photianischen) Nomo-canon in XIV Titelnt în aceleaş memorii XXXII no, 16. d) Ueber die Quellen des sogenanten Phofianischen Nomokanon, Athen 1879. e) Die Synopsis Canonum, Ein Beitrag zur Geschichte der Quellen des ka-nonischen Rechts der griechischen Kirche, în „Monatsber. der Akademie der Wiss“ zu Berlin, 1887 philol. hist. Classe, no. LIH. 31 Avem apoi lucrarea lui J. B. Pitra ,Splclleglum Soles-metise hi A voi. Paris, 1852 la cari se adaogă ,Analecte Spici- • leg/o Soles/nensi parata în 6 voi. apărută la Paris-Roma intre I .'-1891, conţin şi rvmxă şi operele lui Dimitrie Homatianos, Tul rl a mai editat şi ,SJuris eccleslastlci grav corum b istoria vt wouumcntd 2 voi. Roma, 1864-1868. După aceia vine C. N. ' illias cu opera sa IMrouunvi-B: Bibho$vxr-= Bibliotbcca graeca i.'fCs/H ac pi* in 7 voi. tipărită la Veneţia—Atena—Paris între 1872-I S<) i, cari coprind izvoare juridice şi legislative. Emile Legrand ne-a dat ,Recueil de documents grecs concernant Ies reiations lin pat riar cat de fie rus alem a rec la Rou mâine (1569-1728), publicată la Paris în 1895 l). O altă lucrare de cercetare amănunţi lă asupra Novelelor lui Leon VI înţeleptul este a lui Henri Monnier : ,Les Novelles de Leon le Sage, Paris, 1923 şi o .illa asupra protimisisului scrisă de G, PI aton : ,Observations sur le droit de nooilgrjaig^ Paris, 1906. ^ ^ In Italia, în vremea din urmă, studiile de drept bizantin se fac cu destulă intensitate, având şi catedre speciale pe lângă unele facultăţi de drept. Din munca profesorilor lor • ui apărut unele lucrări de valoare, astfel avem pe G. F e r r i n i, rare a scris: Note asupra unor manuscrise importante pentru istoria dreptului greco-roman = fNotiz/e su alcuni manoscritii importanţi per la storia def diritto greco-romano'2), Apoi a-wni un manual al lui Luigi Siciliano Villanueva întitulat Dreptul bizantin =,Diritto bizantino care este un extras din .Lncicfopedia giuridica itafiand 3j, şi c rcetări de Vicenzo A-r a n g i o - R u i z ; Studii de drept roman-bizantin =, Studi di diritto ronrano-bizantino' 4). La Mantia Jnformaţiuni istorice asupra izvoarelor dreptufui greco-roman şi Asizii şi legile regilor din Sicifia — Cenni storici sulte fonti def diritto greco-romano e fe Assise e fe feggi dei Re di Sicifia, Palermo, 1887. Giannino Ferrini: ^Dreptul penat în Novelele fui Leon 1) Publicată ca volumul al VH-lea din ,Bibliotâque grecqne vulgaire‘. 2) Publicate în ,£ţyz Zeitschrift' VI, (1897) pp. 155-157. 3) Tipărită în 1906 la Milano, v. pag, V rec. de Brandileone în Byz. Zeit-■.i hrift, XVII, (1908) pp 553-58. 4 Apărute tot la Milano în editura Ulrico Hoepli. în 1929, în 8. pp. XVI 4 492, cu o prefaţă de Pietro Bonfante, 32 Tifos o ful — Jf diritto penaje neffe Novele di Leone if 7 ifosofo in ,Riv. penale4 voi. LXVII, fasc. 4, Torino, 1908. F. M i k 1 o s i c h şi J. M ii 11 e r au imprimat în Austria. yjena între 1860-1889 importanta colecţie ; f Acta Pa-triarcfatus Cofistantinopolitani' în trei voi. şi ,Acta et diplomata monasteriorum et eccfesiarum Orientis care are voi. IV şi V ca urmare ale primelor trei. Zhishman: ,Das Eberecft des Orientafiscfen KircBe’, Wien, 1864, care are o bogată introducere asupra izvoarelor dreptului canonic. In Grecia s’a tipărit în 6 volume de către G. A. recia. Rallis M. Pot li s între anii 1852-1859 cea mai complectă colecţie de canoane, care poartă un titlu general de vvTccyua“ ale cărei titluri separate după volume se văd mai jos l). M. I. Beâewv ne-a dat două voi., la Constantinopole, în 1) 2vvraypa rwv tteuov xal îeowv xavovwv rwv re âyiwv xal navevcprjuu)v ' AnoorwXwv xal rwv lepwv oixovpevixwv xal rom-xwv ovvoâwv xal rwv xară ueoog ăylwv nariowv, ixâottev ovv nXeUnaig ăXXaig rf-v ix y. X v m a ac lx rj v xaraoraoiv âienovoaig diardcţem aera rwv ăoyaiwv ifyjyrjrwv, xal diatpoQwv dvayvwoudrwv, vito / . A. ePdXXrj xal M. IlorXfj, ’Eyxolaei rfjg Aylag xal MeydXrjg rov Xqkjiov ExxXjjOiag xal rfjg cIeoăg Svvodov rfjg ’Exxhjoiag rfjg zEXXd- âog. ‘'AMjvrynv. Voi. 1-2, 1852. Volumul prim are următorul titlu : n Zutvaoâ. WuofiihQov rott BaXftafunvog xal AXeţlov tofi \!{)unijVOw xal jiivaxog 33 1888-1889 lucrarea numită : Dispoziţiuni canonice, scrisori, hotărâri, sentinţe de afe preasfmţiţifor patriarhi ai Constantino-pofufui. „Karonxal âiaraţaig, ijuoroXal, Xvoaig, Stavila fiara rcbr dyiwrdrcov narfiidoyaw KcavGrarrirovTtoXeujg^. K. M. Rallis: 'Dreptuf penaf af bisericii ortodoxe de răsărif. . Tloirixor dlxaior rrjg âgSoâoţov draroXixfjg Sxx/»rjaiag‘ Atena, 1907. D. A. Petra-ca co s : , Contrihuţiuni fa dreptuf penal af bisericii ortodoxe de răsărit* i = ,2vfifioXal alg ro Ttoivixor dlxaior rrjg âoSodoţov araro-Xtxfjg ’exxXialag1 Leipzig, 1909. MaQidaxig: ,Dreptul civil în Novelele împăraţilor bizantini' = To darixbr dlxaior ’ev raXg vsaQaig rcbr fîvţamvcbr avToxoaioouyv, Atena, 1922. In vremea din urmă, începând cu anul 1929, specialiştii greci au pus bazele unei reviste al cărui titlu şi coprins nu privesc decât materia dreptului bizantin. Revista aceasta poartă titlul de , Ar hi va dreptului bizantin' = 'ApyaTor iov fivţavnrov dixcdov\ Primul număr, loarte bogat, a apărut pentru anii 1929/31. ^ , Statul care a lucrat mai mult decât oricare altul este Rusia. Cel dintâi bărbat, care a arătat importanţa studiului dreptului bizantin în legătură cu vechiul drept rus, este profesorul dela universitatea din Moscova, N. I. dvaXvrixov chidrrarr rcbr ir rw rolrc.it roficp xarovcxtr^ fiară rrjg avficpcorlag ctvrcbv MAtena, 1853. 8. + 655 pp. voi. II „Oi Saîoi acu ispol xarorag rj xaronxal i/iiaroXal rcbr dylcor Tiariocor, fiară rrjg i£,rjyijennaja v tor/A’stvennom sobranii impcratorskago moscorslcugo imivcrsifcla dobtorom prav, onlinamym professorom rimshago prova, Nihiioju Krylovym / f-go Jjmya 1838. Moskva. V universitetskoj tipografii. 1838.4. pp. 66. Aceasta-i o cuvântare din care aflăm la pp. 28-48 informaţiuni despre însemnătatea dreptului bizantin, despre legislaţia lui profană şi bisericească, indi-cându-se şi principalele lui izvoare, la pp. 37-43 se vorbeşte despre Psel, Zonara, Valsamon, Aristin, Vlastarie şi Armenopol. La fine se vorbeşte despre .,UrjdaXiovu şi despre Nomocanoanele valahe, moldoveneşti şi boeme (pp. 47-49), terminând cu arătarea însemnătăţii influenţei dreptului bizantin asupra celui rus. 2) N. Kalacov: ,Informaţiuni juridice preliminare pentru complecta lămurire a legiuirei Russkaja protida* (Predvariteljnyja jurideceskija svjedjenija dlja pol-nago objasnenija Russkoj Pravady) Moskva, 1846. 4. şi .Despre însemnătatea Korm-cei în sistemul vechiului drept rus* (O znaceriii Kormcej v sistemje arevnjago rus-skago prava), 1847. In această lucrare se vorbeşte despre influenţa elementului bizantin asupra desvoltăriî vieţii juridice ruse. Pentru limpezirea acestei chestiuni autorul 1) determină în scurt însemnătatea juridică a clerului rus până la Petru cel mare (pp. 2-5) apoi dreptul lui în legătură cu procedura de judecată (pp. 5-10), izvoarele acestor chestiuni (pp. 10-12), obiectele şi întinderea judecăţii şi a legislaţii (pp. 12-13), participarea clerului la conducerea treburilor de stat şi a legislaţii (pp. 14-15); 2) însemnătatea Kormcei în sistemul dreptului vechi rus (pp. 15-19) ; 3J cnumără articolele intrate în compunerea ei : a) bizantine juridice (pp. 19-21), ruseşti (pp. 22-25), b) nejuridice dar alcătuite în Rusia (pjp. 26-28). In introducerea la textul ei ni se dă multe observări de seamă şi materiale (pp. 29-128), In observarea 23-a se vorbeşte despre întrebuinţarea practică în Rusia a izvoarelor dreptului bizantin (pp. 61-71); in observarea 62-a între altele se vorbeşte despre ,,Pravilele oamenilor bisericeşti şi despre zeciueli şi despre judecăţile episcopale (pp. 122-123). Cele patru suplimente coprind materiale interesante despre „crime" şi „judecăţile prelaţilor". Această lucrare a lui Kalacov a mai apărut fără nici o schimbare în 1850. 3) K, N e v o 1 i n : Despre întinderea judecăţii bisericeşti în Rusia până la Petru cel mare — (O prostranvstvje cerkovnago suda v Rossii do Petra velikago), 1847. Această lucrare a apărut în „Zurnal Ministerstva narodnag'o prosvjaşcenija" 1847, p. LV, Otd. II, pp. 1-23 şi 75-151 ; p. LVI, Otd, II, pp. 1-80 şi 157-200. Autorul în această lucrare vorbeşte despre judecata bisericească în Grecia pp. 3-4, despre judecata civilă pp. 4-6, despre binefacere pp. 7-12, despre judecata civilă şi penală asupra persoanelor din toate stratele sociale pp, 12-18, asupra persoanelor din cler pp. 19-23. legiuirile cari au servit pentru judecata bisericească în Rusia până la Petru cel mare pp. 75-79, legislaţiile (Ustavy) despre udecata bisericească a lui Vladirair pp. 79-120 şi ale lui Iaroslav pp. 1.20-151, a- 35 vechiului drept rus. Au mai apărut şi alte lucrări cum sunt ale lui H. R, Stockhart'), N. Rozdestvenskij2), Dombrov-s k i j ■'), V. Pachman4), Dr, Eduard von Mur a 115) ; dar o lucrare de merit este aceia a arhimandritului I o a n ') care cercetează domeniul dreptului canonic. Locul prim în privinţa a- lacerile supuse judecăţii instanţelor bisericeşti până la Petru cel mare (p. LVI. pp. 25*80 şi 157-200. Acelaş autor a mai scris : Despre colecţiile şi elaborarea ştiinţifica a legilor bisericeşti în Grecia şi Rusia“ (O sobranijach i uconom obra-botyvanii cerkovnych zakonov v Grecii i Rossii) voi. VI, St. Peterburg, 1859. 1) De juris Jusiinianei in generis humani cnltum insigni merilo. Petropoli, 1834, 4. 2) „Expunerea istorică a legislaţii ruse despre moştenire''. scrisă pentru primirea titlului de doctor în drept, de adiunctul Universităţii imperiale din Sanct-Peterburg (Istoriceskoe izlozenie russkago zakonodateljestva o nasljedstvje... v 1832. Tot el a scris şi „Despre influenţa dreptului greco-roman asupra legilor civile ruse" (O vlijanii greco-rimskago prava na rossijskie grazdanskie zakony) 1843, 8. pp. 67-220. 3) „Despre influenţa Greciei asupra desvoltării educaţii civile în Rusia veche" (O vliianii Grecii na razvitie grazdanskago obrazovanija drevnei Ruşi) 1841, publicată în Zurnal Min. narod. pros, p. XXIX, 1841, Otd. II. pp. 1-20. 4) „Cuvântarea lui V. Pachman despre cap. 48 şi 49 din Kormcaia Kniga" jRjeci V. Pachmana o 48—oj i 49—oj glavach Kormcej Knigi), pp. 24. 5) „Despre Nomocanonul lui Fotie după manuscrisul bibliotecii imperiale publice“ (O nomokanonje Fotija po rukopisi imperatorskoj publicnoj biblioteki) 1845. lucrarea a apărut întâi în nemţeşte: Aufschlusse iiber den Nomokanon des Phoiius aus einer Handschrift der K. off. Bibliothek in St, Peterburg" în Krit. Jahr. f. d. R. W. voi. XVIII, 1845, fasc. 9, pp. 854-859. Tot aşa mai găsim studii prin revistele timpului cum este şi „Studierea legilor greco-romane în legătură cu biserica" (Obozrjenie greko-rimskich zakonov v otnosenii k cerkvi) 1850, a apărut în Zurnal Min. narod. prosv. 1850, p. LXV. otd. II. pp. 21-59 şi 161-102; apoi şi art. „Despre bazele dreptului bisericesc rus. Schiţă istorică1846, în „Hristianskoe ctenie" p. IV, pp. 302-314 şi 416-440. 6) „încercare de curs de legislaţie bisericească a arhimandritului îoan. Voi. I. Introducere în legislaţia bisericească şi studierea vechilor izvoare canonice. Secţia i. Studierea vechiului canon de bază al bisericii ortodoxo-catolice dela veacul I până la veacul al IV-ea. St. Peterburg. In tipografia lui Fischer. 1851, 8. (IV 4 514 pp.) Secţia 11-a. Studiul istoric al canonului de bază al bisericii ortodoxo:catolicc dela veacul al IV-lea pană la al X-lea. St. Petârburg 1851 (ÎI 592 pp.) (Opit. kursa cerkovnago zakonovjedjenija..,). In primul volum autorul expune însemnătatea legislaţii bisericeşti, studiază alcătuirea canonului bisericesc în cursul primelor patru veacuri (pp. 66-79) şi istoria lui din veacul al IV-lea până la al IX-lea (pp. 79-86). Vorbeşte după aceia despre Nomocanonul atribuit lui îoan Sholasticul (pp. 86-98), despre Sintagma şi Nomocanonul lui Fotie (pp. 91-98), despre cei cari au colectat şi comentat canoanele bisericeşti între veacurile XI şi următoare : Psel fpp. 98-99). Valsamon (pp. 99-100), Zonara (pp. 100-101), Aristin (pp. 102-103» 36 ceasta îl ocupă primul volum din opera lui K. Nevoi in, întitulat : »Istoria fegifor civife rusa* l) în care se vorbeşte despre legislaţia bizantină în legătură cu căsătoria. După 1845, arhimandritul, mai târziu episcopul Porfirie U s-p e n s k i j, fondatorul societăţii ruse palestiniene, a lucrat neobosit, culegând preţioase materiale de prin bibliotecile orientale. El, ajutat de haina sa monahală, a putut să capete, la început, bunăvoinţă călugărilor din Atos şi de aceia a copiat atâtea acte vechi al căror coprins priveşte relaţiunile dintre biserica ortc-doxă şi statele creştine din răsărit * 1 2). Tot din aceiaşi vreme posedăm şi expunerea călătoriei unui mare iubitor de acte vechi Arsenie (pp. 104). Vlastarie (104-106), Armenopol (pp. 106-108), şi apoi arată co-prinsul Pidalionulul (pp. 108-110). Canoanele bisericeşti răsăritene sau răspândit foarte repede şi în Apus (pp. 111-112). Germenele primelor canoane îl formează canoanele Sf. Apostoli (pp. 122-136), coprinsul lor se expune în pp, 136-238. La acestea s'au adăugat canoanele sfinţilor părinţi din primele veacuri (pp. 238-279), canoanele soboarelor şi ale părinţilor veacului al IV-lea (pp, 280-514) şi în Voi. II (pp. 3-123), despre veacul al V-lea (II, pp. 123-320, 320-324) şi dela al Vl-lea până la al VlII-lea (pp. 324-550), apoi canoanele din veacul al IV-lea (pp. 551-578). La fine se adaogă studiul canoanelor soboarelor locale şi ale sf. părinţi (pp. 579-592). 1) „Istorija rossijskich grazdanskich zakonov", voi. I, St. Peterburg, 1851, 8. In § 20 autorul studiază însemnătatea legilor greco-romane pentru legislaţia rusă în legătură cu familia (pp. 45-53) apoi la fiecare chestiune cum este : căsătoria, drepturile şi obligaţiunile personale ale soţilor, în legătură cu moştenirea, condiţiile căsătorii, urmările căsătoriilor nelegitime, divorţ, relaţiunile dintre copii şi părinţi, precum şi tutelă. Se expun mai întăi principiile bizantine. 2) In afară de multele sale articole şi lucrări a mai scris „Răsăritul creştin“ (Hristiankij Vostok) şi din enorma sa cantitate de acte lăsate Academiei de ştiinţe din St. Peterburg, conaţionalul nostru P. S y r k u a alcătuit opera sa numită „ Viafa mea" (Moja ziznj) unde îşi expune toată activitatea de o jumătate de secol, indicând şi ce anume izvoare şi acte bizantine a descoperit prin acele arhive răsăritene. P. Uspenskij între altele a mai scris şi : „Catalogul actelor, cari se păstrează în mânăsttrile sfântului munte Atos" Ukazatelj aktov, hranjascichsja v obî-teljah sv. gory Afonskoj), 1847, care este publicat în „Zurnal Min, narod prosv." 1847, p. LV, Otd. II. pp. 24-74 şi 169/-200. Aici însuşi Uspenskij spune ; că cu toate că i-a fost mai uşor decât altui călător să pătrundă prin aceste biblioteci, totuşi în multe locuri nici el nu a putut intra din cauza firei bănuitoare a călugărilor din aceste mănăstiri. Ei aici ne dă un însemnat număr de pitace, hrisoave şi sigilioane de ale împăraţilor şi despoţilor (pp. 39-52) şi o mare mulţime de acte juridice greceşti (pp. 55-63 şi 71-74). O introducere la „Catalogul* lui Uspenskij s'a dat şi în 1. germană în „Archiv fiir wissenschaftliche Kunde von Rus-ştand" Herausgegeben v. Eiman, 1848, voi, XII. fasc. I. pp. 3-9. După doi ani a 37 bizantin. V. Grigorovic ') In această expunere de călătorie, autorul descrie unele hrisoave bizantine şi alte acte. care se păstrează in bibliotecile mănăstirilor din muntele Atos. Sunt multe documente, cari lipsesc din ,CatafoguC lui Uspenskij2). Tot în limba rusă găsim un manual al profesorului D. Aza-revic întitulat : „Istoria dreptutui Bizantin ”3) care cu toată vechimea lui poate servi şi astăzi pentru preţioasele indicaţiuni privitoare la informaţiile necessre. Către sfârşitul veacului al XlX-lea şi începutul celui al XX-lea apar traduceri şi studii în limba rusă ale legilor bizantine, mai cu seamă în domeniul dreptului canonic. Astfel avem pe A. Pavlov care a scris: »Nomocanonuf defa măreţe TreB-nifîu 4) ; Al. A. Tjazelov: ,Legifeîmpâraţiforgreci faţă de Biserică dupăSustinian 5); Pr. N. 11 j i n s k i j : „Sintagma tui Matei Vfast ar ie" 6) ; V. N a r b e k o v : „ NomocanonufpcttriarBufui * 1 mai apărut la Viena o lucrare a lui Josef Mul Ier intitulată: „Historische Denk-mciler in den Klostern des Athos", apărută în „Slavische Bibliothek" editată de Miklosich, voi. I. 1851, Nr. IX, pp. 123-258. Autorul acestei lucrări a fost bibliotecar al bibliotecii din Viena şi apoi profesor de greacă la Pavia. In această lucrare Miiller ne indică cronologic actele aflătoare în mănăstirile din Atos pe cari ni le indică Uspenskij (pp. 21-19) şi un alt călător sârb D. Avramovic, care a tipărit la Belgrad în 1848 cartea : „Sfântul Munte din punct de vedere al credinţii, artei şi istoriei" fSveta gora sa strane vere, hudozestva i povestnicc în care descrie multe acte vechi bizantine. Miiller în suplimentul dela sfârşit fpp, 83-140) tipăreşte un şir de acte bizantine. Dintre ele semnalăm : Gramata patriarhului Ioan XlII-lea de Coostantinopole privitoare la discuţia dintre două mănăstiri pentru nişte pământ (pp. 93-97) şi sigilioanele patriarhilor : Filotei vorbeşte despre drepturile mănăstirilor atonitice (pp. 116-119) iar Antonie al IV-lea despre proprietăţile mănăstirilor Pantocratorului din Âtos, (pp. 119-125. 1) „Sckiţă de călătorie prin Turcia europeană" (Ocerk putesestvija [po evropejskoj Turcii), Kazanj, 1848, 1 214 pp. Această carte este scoasă şi ca broşură separată, fiindcă a fost publicată în cartea III-ea din rev. „Note savante ale universităţii din Kazan“ = (Ucenyja zapiski kazanskago universiteta) din 1848. 2) „Istorija vizantijskago prava", Iaroslav, are 2 părţi, prima (pp. XV + 118) şi a doua (pp. IV + 351), 1876 şi 1877. 3) „Nomokanon pri boljsom Trebnikje" Moskva, ed. 1872 şi cea din 1897, (XIV + 520). 4) „Zakony greceskih imperatorov v otnosenii k cerkvi poslje Justiniana", Moska. 1876-1877. 5) ,.Sintagma Matfeja Vlastarja", Moskva, ed. din 1892 şi cea din 1901. Aici ni se da traducerea în limba rusă a întregei Sintagme. 6) ,fNomokanon konstantinopoljskago patriarha Fotija s tolkovaniem Valjsa-mona“, Kazanj, are 2 părţi, prima : (XIV + 249) şi partea doua : (X + 578 -[- L. 38 _ de Constantinopofe Totie cu comentaruffui Vafsamon“ ‘) ; Al. A1 j m a z o v : „ Regufefe canonice cfe pe fângă mareie 7rebnik" ; V. Benesevic: ,SBornicuf canonic af cefor XIU titluri‘ * 1 2) , Vechia Kormioaja sfavâ a cefor XII/ titluri' 3 4) şi M. Bane-manjskij: „Manuafuf de fegi“ '1) şi A. Benesevic : „Co-fecţia monumentelor juridice privitoare la istoria dreptufui bisericesc 5 6). Pe lângă un mare număr de studii şi publicaţiuni de acte juridice în două mari reviste cum sunt: ,Revista ministerului instrucţii puf fi ce °) şi „Cronica bizantina‘ condusă de V. Vasilevskj, mai avem şi manuale destul de bune cu deosebire în materia dreptului canonic 7). La acestea se mai adaogă două reviste occidentale : ,Revista Bizantină‘ 8) şi ,Bizanţul' 9). Englezii numai după începutul secolului al XX-lea 8 a' se ocupă cu dreptul bizantin. Studiile lor făcute prin Walter Ashburner 10), care ne-a dat „Legea măriri mă" (0C Nopog PoâLcov vavTiy.âg) şi uLegea agricofă“ (c0 voţiog ymiţiyiy.og) cu cer- Autorul, profesor al Academiei teologice din Kazanj, ne dă in 1899 un studiu însoţit de textul original grec cu traducerea veche slavă şi rusă. 1) „Zakonopravilnik pri boljsom Trebnikje*', St. Peterburg, 1902. 2) „Kanoniceskij XIV titulov“, St. Peterburg, 1905. 3) ,.Drevne-slavjanskaja Kormcaja XIV titulov", St. Peterburg, 1906-1907, precum şi „Sinagoga v 50 titulach i drugie juridiceskie sborniki loanna Sholas-tica" (Adunarea în 50 de titluri şi alte colecţii juridice ale lui Ioan Sholasticul) St. Peterburg, 1904; apoi „Sbornik pamjatnikov po istorii cerkovnago prava“ (Colecţie de monumente privitoare la istoria dreptului bisericesc), St. Peterburg, 1915. 4) „Zakon Gradskij— cO TCOOfâiQOg voitog — imperatora Vasilija Multe* donjaninaSergiev Posad, 2 voi. 1905. 5) „Sbornik pamjatnikov po istorii cerkovnago prava" St. Peterburg. 6) „Zurnal Ministerstva narodnago prosvjascenija" este cel mai vechi organ al Ministerului de instrucţie publică rus (1840-1917) şi în care sunt multe articole scrise de specialiştii bizantinologi ai Rusiei. 7) Aceasta-i revista publicată de Academia de ştiinţe' din St. Peterburg, (1894-1930). In ea sunt studii şi materiale din dreptul bizantin. 8) Această revistă, care a fost condusă de Karl Krumbacher apoi de August Heisenberg apare din 1892 până în prezent şi coprinde studii privitoare la dreptul bizantin şi recenzii asupra lucrărilor de seamă. 9) Este marea revistă, care apare din 1925, prin hotărârea primului congres de bizantinologie ţinut la Bucureşti. 10) Nop,og Podiaw vavTiyog, ŢJ2e Rhodian sca-law edited from the jmanuscripts by Walter Ashburner M. A. of Lincoln’s inn, barister-at-law late 39______ cutarea ştiinţifică dusă până la ultima variantă de manuscris, însoţite de traducere în limba engleză fac cinste ştiinţei europene. Tot ei, prin advocatul M, Edwin Hanson Freshfield, ne-au dat traducerea engleză a celor mai principale monumente juridice bizantine T Tot acest din urmă autor, ca amintire a trimestrului de iarnă a anului 1929 petrecut în Paris, unde a ascultat cursurile facultăţii de drept, a tipărit în franţuzeşte o lucrare succintă asupra istorii manualelor de drept bizantin, alcătuite în epoca izauriană şi macedoneană * 1 2), Serbia şi Bulgaria. Izvoarele vechei legislaţii sârbe şi bulgare, fiind scoase din legile bizantine, nu putem să ne aşteptăm decât la studii în care să se vadă silinţa a-ceasta 3). Alăturea lângă aceste studii găsim şi editarea unora din legile bizantine traduse în vechia slavă, cari legi au servit fellow of Merton College, Oxford, at the Clarendon Press. 1909, pp. CCXCIII 132. Acelaş autor a mai scris: „The farmer’s law ( O voţiog yswpyrxoc) in rev. „The journal of heîlenic studies" voi. XXX, part. I. 1910, London, pp. 85-108 şi voi. XXXII, part. I. 1912, pp. 68-95. 1) a. „A Manual of Roman Law, the Ecloga. published by the emperors Leo III and Constantine V, of Isauria at Constantinople A. D. 726“, Cambridge, Uni-versity Press, 1926, pp. XI -f 151. b. „A Manual of later Roman Law: the Ecloga ad Procheiron mutata foun-ded upon the Ecloga of Leo III and Constantine V, of Isauria, and on the Pro-cheiros Nomos of Basil I, of Macedonia inclunding the Rhodian maritim Law", e-dited in 1166 A. D, Cambridge. 1927, X + 120, c. „A revised Manual of Roman Law founded upon the Ecloga of Leo III and Constantine V, of Isauria : Ecloga privata aucta" Cambridge, pp. X -f- 120. d. „A Manual of Eastern Roman Law: the Procheiros Nomos published by the emperor Basil l at Constantinopole between 867 and 879 A. DE 1928, pp. X -f- 172, Cambridge. 2) „Les manuels officiels de droit roman publies â Constantinopole par Ies empereurs Leon III et Basile 1 (726-870") în Lecram Press, 26, rue d'Hautpeul, Paris 1929. pp. 30, Numele autorului apare numai în dedicaţie. 3) a. R. Hube: „Le droit romain et greco-byzantin chez les pleupes slaves" Paris, 1880. b. P. Nikov: „Anuarul (Godisnik) universităţii din Sofia", secţia facul-lăţii de istorie-şi filologie, voi XVIII, 1922, pp. 1-22, face dovada cu acte din arhiepiscopatul Ohrida, în regiunea Scoplje şi Polog, că Basilicale s'au aplicat pe la începutul secolului al XHI-lea. Actele acestea sunt din vremea arhiep. Dimilrie Homatianos. c. N. R a d o j c i c : „Die Gr unde einer serbischen Entlehnung aus dem by~ 40 pentru instanţele mireneşti şi bisericeşti'). Afară de aceste studii şi ediţii ale lui St, Novakovic s’a mai scris cea mai capitală lucrare în domeniul dreptului canonic de către episcopul de Zara, Nicodim Milas * 1 2), care a fost tradusă în mai multe limbi. Afară de această lucrare de valoare întâlnim în literatura zantinischen Rechts" in „Bulletin dc la section historique de J'Academie Roumaine" voi. XI. Bucureşti, 1924, pp. 228-235. d. Alexandre Solov i e f f: „Le droit byzantin dans la codification d’Eti-ennc Douchan" art. în „Revue historique de droit frangais et etranger" An. VII, Nr. 3, Julliet-Septembre, 1929, pp. 389-412. e. Dr. Vladislav Alexiev: „Contribuţie la rclaţiunile juridice bizantino-bulgare. Ecloga din punct de vedere al testamentului“ (Prinos kăm vizantijsko-băl-garskije pravni otnosenija. Eklogata s ogled na zavestanieto) în „Makedonski pre-gled“ IV. cartea I-a pp. 1-30 şi cartea Il-a pp. 23-74. Acest articol este foarte bogat în bibliografie, mai cu seamă cea bulgară cu privire la dreptul bizantin pentru Bulgaria. 1) a. Stoian Novakovic: „Sintagma lui Matei Vlastarie, colecţie alfabetică de legi şi pravile bisericeşti şi civile bizantine, traducere slavă din vremea lui Duşan" = flMatije Vlastara Sintagmat, azbucni zbornik vizantijskich crkvenih i drzav-nich zakona i pravila, slovenski prevod vremena Dusonova" în „Srpska kraljevska Akademija" în „Zbornik za istonju, jezik i knjizevnost srpskoga nâroda, prvo o-deljenje, knijiga IV, Beogard, 1907, pp. LXXXVII + 621. b, De acelaş „Monumentele juridice ale teritoriilor sârbeşti din evul mediu“ (Zakonski spomenici srpskich drzava srednjega veka) de 1912, Beograd, pp. XLIX +912. 2) a. Nicodim Milaş : „Dreptul bisericesc oriental", Zara, 1890. A fost tra- dus în româneşte din limba germană de Dim. 1. Cornilescu şi Pr. Vasile Radu. Traducerea-i revăzută de Pr. I. Mihălcescu, Bucureşti, 1915, pp. 606. O asemenea traducere există în 1. bulgară şi chiar în greceşte cu titlul: ?,To aGTiy-ov diuaiov rfjg âoxjoâoţov dvccToXixrjg '£xyJ*rjo[ccg xal y.ază zovg iv TCtîg aî>TOX€cpd?*oig ixxXrgitcag îo%vovTag eîâixovg v6^iovgu traducerea e făcută de Meletios Apostolopulos în 1906 la Atena, b. O altă lucrare apărută în 2 voi. la Neoplanta în anii 1895-1896 este intitulată : „Canoanele bisericii ortodoxe însoţite de comentarii,,. Această mare operă a apărut şi în limba rusă încă din anul 1912, ca supliment la organul Academiei spirituale din St. Peterburg, „Hristianscoe ctenie" îmbogăţită cu toată jurisprudenţa bisericii ruse. Pe când ne pregăteam să dăm această traducere cu pr. S. Băjan din Chişinău, a început să apară traducerea din sârbeşte a Dr. Nicolae Popovici, profesor la Academia teologică din Arad, emerit cercetător în domeniul dreptului bisericesc cu protoereul sârb din acelaş oraş, Uroş Kovincic, sub titlul: „Canoanele bisericii ortodoxe însoţite de comentarii“ 1930, voi. î, partea I, coprinde introducerea, Nomocanonul în XIV titluri şi Canoanele apostolice, iar partea Il-a a voi. I coprinde Canoanele sinoadelor ecumenice, care a şi eşit la lumină deja. Traducerea va avea patru părţi. 41 didactică o mulţime de manuale, atât la Sârbi *) cât şi la Bulgari 1 2). România Nici n°i studiile de drept bizantin nu stau mai bine decât la vecinii din sud şi vest. Singurile lucrări în acest domeniu sunt: Cursuf prof. I. Peretz3) traducerea franceză a Eclogii făcută de prof. C. A. Spulber 4) şi Lucrarea prof. Şt. Gr. Berechet5). Ca' conducător pentru instanţele bisericeşti a servit şi încă mai serveşte greoaia traducere a mitr. Veniamin Costachi, verificată de Neofit Scriban, a Pidalionului6). ■'* In domeniul dreptului bisericesc avem lucrările prof. D. Boroianu7), a lui Marius Teodorian8), prof. Dr. N. Popovici9), afară de aceia a mitr. Andrei Şaguna din Ardeal înainte de u-nirea acestei provincii cu vechiul regat român. Perioadele istorii Mortreuil în lucrarea sa 10) vorbeşte despre dreptului bizantin. evojuţia dreptului bizantin până la 1453. Za- chariae însă trece dincolo de această dată, interesându-1 şi dreptul grecesc după căpătarea independenţii acestui stat. Noi Românii având aceleaşi motive, ne vom ţine de împărţirea acestuia din urmă. Epocile cari trebuesc bine studiate sunt: epoca 1) Dr. Cedomilj M i t r o v i c : „Drept bisericesc = (Crkveno pravo), Belgrad, 1913. 2) Ştef, S. Bobcev: „Drept bisericesc. Curs prescurtat din lecţiile de drept bisericesc, citite la facultatea de drept. Cerkovno pravo. Săkraten kurs iz lekciitje po cerkovno pravo, ceteni na juridiceskja fakultet) Sofia, 1927, pp. 419.; 3) Ioan Peretz: „Curs de drept bizantinu partea 1, Izvoarele bizantine, Bucureşti, 1910, pp. 86. 4J C. A. Spulber: „L'Eclogue des Isauriens**. Texte, traduction, histoire. Cernăuţi, 1929, pp. VI + 192. 5) Şt. Gr. Berechet : , Dreptul bizantin şi influenţa lui asupra legislaţiei vechi româneşti', Iaşi, 1930-1931, pp. CLXXVIII. 6) ,,Pidalion" tipărit în Mânătirea Neamţului, 1844, are 620 de foi, Traducerea este făcută după ediţia greacă din 1800. 7) D. Boroianu: ,,Dreptul bisericesc" Iaşi, 2 voi. 1899. 8) Marius Teodorian: „Drept canonic oriental3 voi. Bucureşti, 1905- 1907. 9) Dr. Nicolae Popovici: „Manual de drept bisericesc ortodox oriental cu privire specială la dreptul particular al bisericii ort. române“ voi. I. partea I-a şi a Il-a, Arad, 1926, pp. 320. Este o carte premenită şi adusă la curent. 10) „Histoire du droit byzantin“, vezi pp, XXIV. i/auriană 1717-867) şi epoca macedoneană (867-1201), complec-lale eu veacurile, cari procedează pe cea diniăi şi urmează pe cea din urmă, prnlni a vedea cum dreptul juslinianeu duce spre dreplul bizon lin, şi cum acesta se răspândeşte la toate popoarelr creştine din Kurnpn. In evoluţia principiilor de drept l)izantin, in deosebi, au jucat un mare rol, nu atât faptele istorice cu caracter politic, cât cele cu culoare economică şi religioasa, De aceia odată cu cunoaşterea faptelor istorice în amănunt din diferite manuale !), se cere în chip poruncitor să studiem şi viata economică cu schimbările ei, precum şi frământările ideilor religioase, şi mai cu seamă chestiunea iconoclasmului, care a ţinut peste un secol, (726-843) până astăzi încă nelimpezită. Influenţa dreptului bizantin se resimte la noi şi dincolo de 1453 prin diferite alcătuiri de Nomocanoane şi Sintagme, cum este cea mai târzie din 1645 ^Baycrr^la row âo%iE-okovi; a cărei aplicare a avut loc numai în Moldova după traducerea ei din 1754 pe care am descoperit-o noi în două e-xemplare în 1929. Este chiar curios, că nici la noi, nici la vecinii slavi, dreptul bizantin nu este studiat în toate detaliile. Toţi recunoaştem, că fără pătrunderea principiilor acestui drept, nu se poate înţelege dreptul nostru vechi român şi slav. Nicăeri nu există catedre sau conferinţe de drept bizantin ale căror lecţii să fie audiate de studenţi mai înainte de a asculta cursurile de drept vechi românesc sau slav. Ca o ciudată curiozitate găsim catedre de drept canonic pe la facultăţile de drept, dar nu afăm o conferinţă cel puţin de drept bizantin. Sinodul nostru cere catedre de drept bisericesc pe la facultăţile noastre de drept, dar uită să se intereseze de soarta acelora de pe la facultăţile de teologie a căror muncă nu se prea vede. La noi, catedrele se creiază pentru persoane, dar nu pentru trebuinţele neapărat ştiinţifice ale statului românesc. Principiul autonomiei universitare ne lipseşte de acela al unificării vieţii şcolare. Socotim că a sosit clipa ca dreptul vechi românesc să nu se mai studieze fără cunoaşterea celui bizantin. Prin chipul cum îl cerce- 1 1) a. N. lor ga: „The byzantlne empire*’ translated form the French by Allen H. Powles, M. A. 1907, London, pp. VIII 4- 236. 43 tăm astăzi, lăsăm un adânc întuneric de la Justinian până la căderea Constantinopolului (1453); iar pentru noi Românii a-cest întunerec se întinde şi mai departe. Tocmai acesta este răstimpul când sa plămădit de către Bizanţ prin creştinizare principiile dreptului roman, care alcătuesc pietrele fundamentale ale vieţii noastre juridice. Studiem dreptul roman prin câte 3-4 catedre, dar dreptul bizantin este cu totul necunoscut. Poate fi vreo anomalie mai grozavă şi o despreţuire mai a-dâncă a cunoştinţelor de care au absolută nevoie statul şi biserica noastră? Legile din epoca izauriana. V. Ecloga f'ExAoyi] TCVV VOflOJV *SV GVVTQLIW) 726. Textul Eclogii lui Leunclavius tipărit de Freher în 1596 Ediţiuni : se găseşte în voi. I al operei acestuia din urmă, întitulată ; ,,Juris graeco-romani, fam canonici quam civilis, torni duo*, Francofurti, 1596, fol. t. I (48 + 563) şi t. II (8 + 278) : K. E. Zachariae von Lingenthal in „Jus graeco-romanum“ partea a Il-a, pp. 79-124 ; de acelaş Zachariae’în „Col-lectio librorum juris graeco-romani” pp. 1-52, Leipzig, 1852 ; Antonios M o n f e r-ratos: „Ecloga Leonis et Constantini cum appendice*’. Atena, 1889; I. Zepos şi P, Zepos: ,Jus graeco-romanum* 1931, în voi. II; M. Edwin Hanson F r e s h-field: ,A Manual of Roman Law : the Ecloga published by the>. emperors Leo III and Constantine V, of Isauria at Constantinopole A. D. 726', Cambridge, 1926, XI -+-151 are numai traducerea engleză şi C. A. Spulber; .L’Eclogue des Isau-riens, texte, traduction, hisloire\ Cernăuţi, 1929. IV 4- 192, are textul original luat după ediţia lui Zachariae din 1852, traducându-1 în franţuzeşte. Dr. Vladislav Alexeev: ,Contribuţie la reîaţiunile juridice bi-Literatura: zantino-bulgare. Ecloga cu privire la testament în rev. ,Makedonski pregled' IV, fasc. I, pp. 1-30 şi fasc. II, pp. 23-64 (bulgară) ; L. B reh i er : ,La querelle des images (Vllî-IX siecle),, Paris; 1904; W. F i s c h e r: ,Leo der lsaurier- Konon ?' în rev. „Byz. Zeitsch." VIII (1899), p. 718 ; D. G i n i s : ;Das Promulgafionsjahr der Isaurischen Ecloge* în rev. „Byz. Zeitsch; XXIV (1923-24), pp. 346-350; H. Hubert: ,Observations sur la chronologie de Theo-phane et de quelques lettres des papes (727-774)1 în rev. „Byz, Zeitsch.“ VI. (1897), pp. 491-505 ; R. Hube : ,O znaczeniu prova rzymskiego i rzymsko-byzantinskiego u narodow slowian skyclt Warszawa, 1868, şi în franţuzeşte : ,Le droit romain et greco-byzantin chez Ies peuples slavesParis, 1880; N. Iorga : ,Les origines de Viconoclasme1 în „Buîletin de la section historique de IAcademie roumaine“ tome XI (1924), pp< 142-155 Kovv.ovXeg; tContribufiune la capitolul despre nuntă la Bizantini == (2v\i$o)Jr) dg râ rteol rov yccfiov itccQa roîg Bvţăv-Tivolg y.scpăXcaov) în rev, EETtSTTqQig *£TCuoF,icig (dvQavxivîbv anovâă)vi Atena. 1925; A. Lombard: . ,Etudes byzantines : Constantin V. impereur des Romains (740-775), cu o prefaţă de Charles Diehl, Paris. 1902, recenzie de J. Pargoire în rev. „Vizantijskij Vremennikli XI, (1904) pp. 154-168; A. M o n-ferratos : ,Tratat despre darul înainte de nuntă == (HQay^iaxda oxbqI TCQoya- 45 /uaîctg dujQFfcg) Atena 1884 ; M. K. ILa7iaqQiXo7tov?yOv; , cIo- ioqIu xov 3EÂXwmov 3iS,vovgf 1873, Atena. Este tradusă şi în franţuzeşte : Jiistoire de la civilisation helenicjue' Paris ; Karl Ske nk :.tKaiser Leon IIP Di-sertation. Halle, 1880 ; De acelaş : ,Kaiser Leon III Walten im Innern‘ în rev. „Byz. ZeitschrV. (1896), pp. 257-301; F. Schupfer: ,La comunione dei beni tra conjugi e V Ecloga Isaurica' în „Riv. it, per le scienze giuridiche“, XXXVI 1903-1904, pp. 319-332 ; L’Albe A. Tougard: ,La persecution iconoclaste d’a-pres la correspondance de saint Theodore Studite\ Paris, 1891, pp. 48; V. G. Va-s i 1 e v s k j ; tLegislaţia iconoclaştilor -- Zakonodateljstvo ikonoborcev1 * în rev. „Zur-nai min, nar. prosvjascenija', 1878, Oct. pp. 258-309 şi Noem, pp, 94-129 ; De a-celaş : ,Despre codicele sinodal al Eclogei împăraţilor Leon şi Constantin şi despre cei doi codici ai „Legei agrare", în rev. ,,Zurnal m. n. prosvjascenija“ voi. CCI, 1879, pp. 161-168; A, A. Vasiliev: ,Histoire de Vempire byzantin1 I, 1932r Paris, pp. 319-324; Va si s: JIspl xivcov yoqUnv xqg ’Eyloyrjg vleovxog xal Kwv(navxivovL în rev. „Bv'E>avxtgu 1909-1910; K. E. Zachariae von Lingenthal: ,Ge?chichte Griechisch-Romischen Rechts' Berlin, 1893. Leon IlI-lea, zis de obicei—deşi pe nedrept—Izaurul după localitatea Isauria din Asia mică, împreună cu Constantin al V-lea Copronim, fiul său, nu sa mulţumit numai cu publicarea de constituţiuni privitoare la reformele statului şi bisericii creştine, ci au promulgat pentru cerinţele practice. în 726, aşa numita Ecloga izaurică, adică : Alegerea fegifor în scurt, făcută de înţefepţii şi iubitorii noştri de cucernicie împăraţi: Leon şi Constantin, după Institutefe, Digestefe, Coduf şi Movefele, alcătuite de marefe Sustinian şi îndreptată întru o mai mare iubire de oameni. Afcătitu-s a în l) fu na Martie, indictionuf 9r în anii de fa facerea Lumii 6248 — CEyloyrj ctbv Nâgaw h> ovv-xouq>, yevoţjLhnr} Ttccod yÎFovxog xal Kwvoxccvxivov x*V to dXb'fiovg hor avrovg hiaaftai) t şi Ca atât cât n'u luat dclu pârâş, tot utât trebue să se întoarcă celui vătămat. Acei in sufletul cărora nu este uşezută mai dinainte adevărata dreptate, cari sau sunt supuşi cumpărării cu bani, sau favorizează prietenia, sau se răzbună pentru neplăcerea lăcitlă lui, sau se teme de putere streină. Toţi aceştia nu pot să facă o judecată dreaptă, dovedind asupra lor dreptatea cuvintelor psalmistului : ,,dacă intru adevăr vorbiţi drept, judecaţi drept pe fii oamenilor, căci în inimi faceţi fără de legi pe pământ; nedreptatea împietreşte inimile voastre". Tot astfel şi înţeleptul Solomon comparând alegoric neegalitatea judecăţii cu măsura neegală, zice ; ,.Măsura mare şi mică este urâtă înaintea Domnului". ,,Şi, iată, toate acestea sau spus de noi ca un fel de îndemnare şi prevenire pentru aceia, cari înţeleg, ceia ce-i drept, dar mutilează dreptatea. In ceiace priveşte pe aceia pentru cari această înţelegere rămâne neaccesibilă din cauza sărăcii minţii şi pentru cari a dâ fiecăruia al său este un lucru de neajuns, aceştia, după cuvântul lui Sirah, „Nici dela Domnul să nu ceară mărire, nici dela împărat să nu poftească loc de locuit, nici judecători să nu grăbească a fi. Aceia însă, cari au şi minte întreagă şi posedă şi o adevărată înţelegere, ei pot fi judecători". Aceştia să priceapă şi să procedeze potrivit acestor norme. Acei cari au fost puşi de cuceria noastră să judece pricini, să fie drepţi, căci lor li s'a încredinţat cântarul pioaselor noastre legi. Prin aceasta ne sârguim a plăcea lui D-zeu, care ne-a încredinţat sceptrul împărăţiei. Cu această armă şi cu ajutorul lui voim să ne împotrivim puternic duşmanului. Noi credem, că şi turma cea cu numele lui Hristos încredinţată prin puterea lui blândeţii noastre, prin aceasta (prin dreptatea la judecăţi) va creşte în bine şi va înflori. Cu aceasta noi nădăjduim să restabilim vechea dreptate judecătorească în statul nostru". Mai departe se interzice judecarea după faţă, pentru mită. „Pentru acestea, ara stăruit din toate puterile şă punem hotar unui asemenea rău şi ne-am hotărât să ^ăm leafă din pioasa noastră visterie prea slăvitului chestor şi grefierilor (voTg âvriyQcapevoi) şi tuturor funcţionarilor judecătoreşti cu con-diţiunea ca ei să nu mai ia nimic dela nici o persoană, care se judecă de dânşii, spre a nu se îndeplini cu noi cuvântul proorocului: „Vânduta cu arginţi pe cel drept" şi ca să nu ne atragem asupra noastră mânia lui Dumnezeu, devenind călcători poruncilor lui". In ultimele rânduri găsim indicaţie asupra intenţiunii e-vidente a împăratului Leon Izaurul de a face justiţia cu desăvârşire accesibilă şi gratuită pentru toţi. încercarea, dacă a fost realizată în adevăr, ar trebui socotită ca un mare merit şi ar fi o onoare pentru legiuitorii iconoclaşti, fapt ce ar contraria o-biceiurile vechilor funcţionari judecătoreşti, cari primeau în 49 folosul lor tot felul de sportule (sportula = daruri) a căror mărime se determina, fie de lege, fie de obicei. Trebuie să adăo-găm, că şi în perioada următoare, în timpul dinastii macedonene, din nou au intrat în vigoare dispozitiunile din cărţile lui Justinian şi cele din Novele ; prestaţiuni în folosul ajutoarelor lor, cari apar din nou sub diferite numiri (Gvvvfîeuu, tcpodia. TtaQcifivSica, eyxayiccTixă). Se interzice numai extorsiunea fiaoxiYct). Coprinsul. Ecloga are 18 titluri (tItXoi) cu 143 de paragrafe, coprinzând materie de drept privat şi sancţiuni penale. Iată aceste titluri : I) . Despre instituirea căsătorii şi desfacerii ei = mol ovoxdostog ^ivrjoxELccg ycu XvoExog avxx\g, 4 par. II) . Despre nunţile permise, întâia şi a doua, înscrisă şi neînscrisă şi desfacerea lor = tcfqI yd^uov tvtLiexQa^ihxov ycu YSY.coXvfiEva)y, tzqwtov ycu dbVTFOOv, iyyoctcpov ycu uyQdcpov ycu Xvatoig dvTwr, 13 par. III) . Despre dota inventariată şi netransmisă şi despre privilegiul dotei = mol rrjg YaxayQacpFxorfî TtQOiYog ycu fxrj F7iid()xhlor{g. YCU TtFOl âlYCCLOV TCQOlYOg, 2 par. IV) . Despre darurile simple, adică despre întrebuinţarea şi stăpânirea bunurilor sau despre stăpânirea acestora numai, sau despre lucrurile lăsate la moartea cuiva şi despre cauzele pentru care darurile se anulează = 'jt.£qI âatgswv ănXtbv rpyovv ârcFvxFv$Fv riârj %QrjG€(.ag ycu âeojiorelccg JCoay^idxcov ?j âsanorflag avxmv fiovov, fj fxeză ddvaxov xioi YccxaXi^ivcavoixFVcov, ycu tifq\ ccîxuvv, §£ (bv al xoiavxai âcooeal âvaxQFrtovxca, 6 par. V) . Despre persoanele incapabile de a face testamente şi despre testamentele scrise şi nescrise — %(bv YFYwXvţievwv âictxi$eo(x}ca jiqoocotccdv, ycu tifqI dia&rjYcov Fyyodcptov ycu dyodqxov7 8 par. VI) . Despre moştenirile abintestat şi despre legate precum şi despre cei desmoşteniţi pentru ingratitudine = tifqi x&v # âdia\}£xov YÂrjPOVOLuâjv ycu Xxydxaiv ycu uf ol c(bv âyctQiGxiag §Y7ti-Ttxovxwv, 13 par. VII) . Despre cei rămaşi orfani şi despre tutela lor—mo* âocpavibv YcixaXeicpŞivxtov yccl rfjg xovxcov YOvoctxuwFiag, \ par. Dreptul bizantin. 4 50 VIII) . Despre liberi şi robi — ^*{>1 jKrv»eyt xm «vmfov-htiiiHHp, 9 par, IX) . Despre vânzare şi cumpărare, scrisă şi nescrisă şi despre arvuna lor xdtp<)\' xai f}(>()«/Vi/>r vot-ioş yyi voţiog yFwoyixdg). 685-695. Literatura: Dinu C. Ar ion: ,Le Nouog yFcogyixog' et le regime -de la ierre dans Vancien droit roumain jusquă la reforme de Constantin Mavrocordat' t Paris, 1929, W. Ashburner: , 77z voftog yFtoQyLxog este un monument legislativ al epocii izauriene. După coprins 6 voţiog ym^yi*6g este un cod de poliţia sătească. El vorbeşte despre tot felul de furturi: furt de pădure, de roade de pe câmp, de prin grădini, despre delictele păstorilor şi pagubele animalelor. Aci se repetă, cu schimbări mai mari sau mai mici prescripţiunile din legislaţia lui Justinian (interdictum de arboribus caedendibus), introducându-se ici şi colo noi principii originale. Aceste noi principii aparţin situaţii proprietăţii săteşti bizantine din sec. al VlII-lea. Nicăeri nu se surprinde colonatul roman (robia), existent dela Constantin cel mare la Justinian. Despre lucrătorul legat de pământul pe care-1 munceşte, nu se vorbeşte de loc, cum nici despre patronatul (patrocinium) marilor proprietari. Iconoclasmul nu-i amintit în niciun articol. Munciitorii sunt liberi să treacă de pe o moşie pe alta. Pe lângă ţăranii, cari muncesc pământ strein, Legea agrară cunoaşte şi ţărani, proprietari de pământ. Ceia ce-i mai caracteristic este faptul că acest monument legislativ coprinde indicaţiuni de administraţiune în comun şi de proprietate în obşte pe care o au ţăranii liberi. Tot pământul, afară de cel pe care este aşezată casa şi grădina, este socotit ca proprietate a întregei obşti (xoivoTrjg wv yunnov). Membrii acestei obştii (xooTtcu) trăesc în tovărăşie ca membrii unei societăţi în legătură cu folosirea generală şi parţială de produsul muncii lor. Când locuitorul unui sat oarecare găseşte un loc potrivit în centrul pământului obştesc pentru a construi o moară, ceilalţi membrii ai obştii, nu numai că pot ridica pre-tenţiuni asupra locului, care aparţine întregei obştii, dar au dreptul, plătind cheltuelele, să se facă coproprietari1) {xowcovoi/ 1) O voţiog yfttwyixog, X. 6 ; cf. Ecloga ad Prochirom mutata XXV, 20 şi 21. 62 ai însăşi morii. Ori când există posibilitatea împărţirii pământului obştii, ceia ce se numeşte ^FQia^dg sau ^Qtoia şi atunci îiecare îşi primeşte lotul său (ffFotg sau MaQipiov) sau locul său (roitog), devenind stăpânul (xv{>i<>g sau (homh^g) independent al bucăţii aceleia de pământ, câmp sau vie care i sa cuvenit la partaj. Se pare, că izlazurile pentru păscutul vitelor rămâneau în stăpânire deavalma. Principiul partajului rămâne neclar în Legea agricolă, deşi izvoarele de mai târziu admit atât egalitatea loturilor, cât şi plutirea impozitului de obştea întreagă după egalitatea loturilor, pe care impozit înainte îl plătiau individual Ţ. Dacă la partaj se face nedreptate vreunui membru, atunci a-cea împărţeală se strică 2). Ţăranul îşi cultivă singur lotul său cu ajutorul robilor sau îşi dă câmpul sau via sa în arendă altuia ca să o lucreze in jumătate, Acest fel de a lucra în jumătate se numeşte rjiiaFiamtig, (în neogracă l-iFfJiayAorjg, [rJţAio'va-Qiv.og). Ţăranul stăpân definitiv al lotului său se poate împotrivi intrării unui al treilea peste dânsul. Dacă îngădue altuia să cultive pământul pe care a crescut pădure (f.wXov xdmav) trebue să-l lase să se folosească de roadele muncii lui în curs de 3, ani şi numai după trecerea acestora el poate cere lotul său de pământ 3). Dacă în lipsa proprietarului unui pământ, cineva zideşte ceva sau plantează vie, după întoarcerea sa el trebue să se împace cu un echivalent ca o arendă pentru lotul de pământ (avTvtojxia)4) Impozitul se plătea de către obşte, dacă ea nu era împărţită ; iar dacă ea se împărţea, el se plătea de toţi împreună 5). Principiul libertăţii depline a ţăranului de a trece de pe o moşie pe alta şi cel al stăpânirii pământului în obşte a pătruns în societatea bizantină din lumea slavă, care acum luase contact.strâns cu cea dintâi. Din prima jumătate a secolului al VlI-lea mase mari de populaţiune slavă străpung în hotarele imperiului bizantin, ocupând locuri părăsite de populaţiunea fugită dinaintea lor. In acest fapt vedem naşterea principiului 1) Zachariae Geschichle, pag. 237. ITf'ickc XXXVII, l, 2? ş\ Sententia Căsnicie în Leunclavius. lus Gruccuntm. I, 167. 2) Oc voţtog yii (povajv Cto(bv, cu 12 art. VIL Despre arbori = 7tsgl devdoibv. cu 6 art. VIII. Despre incendiu = nsgl îungrjouov, cu 6 art. IX. Despre robi = negi âovXcbv, cu 5 art. şi X. Despre clădirile noi = neg} y.cavoTO(Âi(î)v, cu 11 art. Legea rurală în legis- In „ Cartea de învăţăturău (1646) a lui laţia veche roma- Vasile Lupu această materie se găseşte neasca' chiar la început, sub titlul: „Pravife toc- mite a fese, scoase pentru toţi fucrătorii pământufui, anume : pentru p fugari, pentru fucrătorii vii for, pentru nămiţi şi pentru păstori, arătând împreună tuturor ,giudeţuf şi certarea ce fi se va da fieşcăruia după dea fa sa, cari vor în 6fa cu nedreptate*. Pe când în Jndreptarea fegei' (1652) a lui Matei Basarab este 1) G. Vernadskij: .Sar V origine de la loi agr ai re byzantine‘ în „By-:iinfion" II, 1925, pp. 169-180. Drt'plu) bizantin. 5 66 coprinsă dela glava 294-311, fiecare glavă având diferite titluri ca: ,Pentru pfugariu de va avea vre-o ţarină fără de voia celuia ce a cui iaste' sau: .Pentru cela ce va fua boul să lucreze fie ce şi va muri, şi pentru moara caria cumu-i cură apa' etc. In anexa comparativă pe care o dăm mai jos se arată marea apropiere dintre cele două traduceri. Aceasta înseamnă că traducătorul Pravilei lui Matei Basarab a cunoscut traducerea Pravilei lui Vasile Lupu şi nu a făcut decât să copieze traducerea lui Eus-tratie logofătul din Moldova, schimbând numai anumite expre-siuni. Prin aceasta s'a dat textului muntean o limpezire vădită de stil, făcând să dispară asperităţile de limbă din textul moldovean. Dovada aceasta înlătură părerea lui A. D. Xenopol, care credea că Pravila lui Matei Basarab a existat înaintea celei a lui Vasile Lupu/ Din Carte romanească de învăţătura de la Pravilele împărăteşti“ din 1646. (Moldova]. 10. Doă sate de vor avea svadă pentru hotarul sau pentru pământuri, acolo să socotească giudeţele să facă direptate să dea acel loc pentru carele să pricesc, acesta să-l dea celora ce să va afla că l-au ţinut mai multă vreame, alegând cănd va fi hotar bătrân, ţinerea cea veche aceia biruiaşte, cum sare zice cum să va afla c'au ţinut cei den-veci aşa să rămăe neclătit 1). Din „îndreptarea Legei11, 1652. (Muntenia). 10. Doă sate de vor avea ceartă pentru hotarul, sau pentru pământuri, atunci acolo trebue să socotească judeaţele să facă dreptate, să dea acel loc pentru carele se pricesc, acela să-l dea celora ce se va afla că l-au ţinut mai "multă vreme, fără numai cănd va fi hotar bătrân ţinerea cea veche aceia birueaşte, cum se va afla c-au ţinut cei de veaci, aşa să rămâe neclintită J). 1) Ediţia lui I. Bujoreanu, III, 1885, pag. 6, 1) Ediţia lui I. Bujoreanu. III, 1885, pag. 255. Cuvintele în cursiv arată singurele schimbări faţă de textul moldovean. Un text cu oarecari variante găsim şi în textul grec al Legiuirii lui Mihail Fotinopolos din 1765 (Muntenia). In sec* XVIII-lea au circulat şi alte traduceri româneşti *). In cea dintâi, după fiecare titlu, urmează ,pricina întâia', iar în cea de a doua fvina întâia . 1) Dinu C. A r i o n : „Le , ? Noţiog yţ-MQyi'AOQ“ gţ ţg regime de la terre dans Vancien droit roumain jusquă la reforme de Constantin MavrocordaP. Teză de doctorat, Paris, 1929. 67 VIII, Legea maritimă. (Ol vavnxol voţtoi i] 6 vavxr/.6g voţiog ro)v 'Poâhov). 717—741. Literatura. W. Ashburner: iNopog 'Podion* vavzixog, The Rhodian Sea Law eclited from the manuscripts‘ Oxford, 1909 ; recenzia cu contribuţiuni originale de B r a n d i I e o n e în „Byz. Zeits“ XXIII (1914-1919), pp, 253-260. Şt, Gr. Berechet: ,Dreptul bizantin şi influenţa lui asupra legislaţii vechi româneşti‘ Iaşi. 1930-81, pp. CX-CXVI. H, Kreller: %Lex Rhodia« LJntersuchungen zur Quellengeschichle des rbmischen Seerechts‘ în ,Zeiisch. f. das gesamte Handclsrccht und Konkursrecht' LXXXI, Stuttgart, 1921, pp. 257 urm. W. Fischer: recenzie asupra lucrării lui Ferrini şi Mercati %Basilicorum Sup-plementum' în ,Byz. ZeitzVIII (1899), pp. 163-190. R, Dareste: tLa „Lex Rhodia“ în .Nouvelle revue historique de droit franţais et etrahgcr' XXIX (1905), pp. 429-448 ; apoi retipărit în (Nouvelles etudes d'histoire du droit‘ III serie, 1906. Paris. pp. 93-132. I. Peretz: ,Curs de drept bizantin‘ partea I, 1910, pag. 42. G. L. Pe rugi: ,/ codici giuridici di Grottofferata : La legge dei Rodii* în ,Roma e TOriente' 1914. pp. 9-22, 24-88 şi 140-154, Zachariae: ,Geschichte dv t«x-tiy.(T)v — din Rufu şi din tactice % având 17 paragrafe; iar a doua are inscripţia : Vx IOV ajT fiifiliov nov ăyiauov ihlog ii = din cartea 12-a a Digestefor titfuf 15, coprinzând 50 paragrafe, pe când titlul al 51-lea poartă inscripţia : nml oToaTiamxrjg xavao-u'ioung Yx iov ŞrF iii Iov iov (Y fiifiliov=despre condiţiunea militară din titfuf af 64-fea af cărţei a 4-a. Aceste legi militare sunt o culegere făcută din titlurile Di-gestelor, Eclogă şi alte izvoare. Ele conţin sancţiuni penale pentru delictele comise de militari, cum sunt : răzvrătirile, tur-burările, nesupunerea, fuga, dezertarea şi alte fapte rele. Pedepsele cari se aplică sunt foarte aspre şi cea mai frecventă este pedeapsa cu moarte. Expresia ,xscpafayj7jg ziimnmTar — a pedepsi cu depeapsa capitală, revine foarte des. Violarea cu forţa a unei fecioare este pedepsită cu tăerea nasului V Indicaţiuni de între- Oastea veche românească a fost alcă- buinţarea ei m trecu- ţ-uită pe aceleaşi baze ca şi cea bizantină tul nostru românesc. .1 • j • n şi caşi oricare armata a evului mediu. Pedepsele infractorilor militari se aplicau în deobşte în timp de pace. Se pare însă că în epoca fanarioţilor, când din armata românească din vremurile de vitejie rămăsese numai o amintire, s’ar fi aplicat această lşge, pentru elementele militare de pază a Domnului fanariot şi curţii sale. La aceasta pare că ar face aluzie ,Pravifniceasca condică' -= IvnayudTiov vopixov. când zice ,,pentru că pravifefe ostăşeşti numai pricini ostăşeşti judecă şi cercetează" !) = Yymcb/ of (Jtqutkotiyo} povov căg oiocx-lumixag uit fag y.oivovv xcd âvaYoivovv' 1 2), Procesele acestea intrau în competinţa vel spătarului, 1) ,Pravilniceasca condica‘ ed. Şt. Gr. Berechet, Chişinău, 1930 pag. 123. 2) ’lbidem, pag. 29. 1) Zachariae în .Gcschichte des grichisc/i-romischen Rechts\ Berlin, 1892, ed. III, § 72 dă dovezi că şi această lege caşi Legea navală aparţine epocii izauriene. Perioada Il-a legislativa X. Epoca macedoneană. 867-911. Liieraturs. I- And re ev: , Meritele dinastii macedonene pe terenul legislaţii şi literaturii' în tBogoslovskj Vjeslnik\ 1896, fasc. pe Oct. pp, 24-43. Mitard: ,Etudes sur le râgne de Lâun VI în ,Byz. ZeitschXII, 1903, pp. pp. 683-594. Albert Vogt: ,Basile I Empereur de Byzance et la cioilisation byzan-tine â la fin du IX sfecle', Paris, 1908, rec. de Brehier în ,Byz. Zeitsch.', XIX (1910), pp. 160-165. N. A. Bees: ,Eine unbeachtete Quelle Liber die Abstammung Kaisers Basilleios I des Mazedoniers4 în .Byz.-Neugr. Jahrbucher*, IV. 1923, 76. Progresul ştiinţei dreptului a fost reţinut în loc din cauza frământărilor provocate de iconoclasm până la 785 când a avut loc soborul al doilea de la Niceia. Împăraţii bizantini erau o-cupaţi cu discuţiile teologice, cari erau amestecate cu cele ale principiilor politice. Abia sub stăpânirea lui Mihail III Beţivul (o ludlvozf.g) 842—867, mulţumită activităţii cesarului Barda au sosit vremuri mai bune pentru ştiinţă în general. Acesta n-a cruţat nicio muncă pentru ridicarea prestigiului şcoalelor, cari îşi pierduseră ori ce însemnătate. Mulţumită lui găsim în epoca lui Vasile I Macedoneanul o înflorire a şcoalelor şi prin ele a ştiinţei dreptului. In a doua jumătate a secolului al IX-lea Ecloga nu se mai bucura de vechea ei trecere din cauza urii nutrită faţă de împăraţii iconoclaşti. Pentru acest motiv juriştii şi-au îndreptat privirile din nou către legislaţia lui Justinian, care în afară de Novele, nu se mai bucura de vechea ei autoritate în faţa instanţelor de judecată, întrebuinţarea acestei legislaţiuni justinianee întâmpina' în practică multe greutăţi. Ea nu se mai aplica în textul original. Locul Instituţiilor, Digestelor şi Codexului era ocupat de traducerile greceşti şi comentariile făcute de jurişti din vremea lui Jus- tinian şi imediat după moartea lui. Afară de aceasta, cu elaborarea unuia şi acelaş izvor s’au ocupat mai mulţi jurişti din care pricină se întâlneau contradicţii în lămuririle şi expunerile unor chestiuni de drept De aici se ridicau în practică multe greutăţi în aplicarea principiilor juridice. Se îngăduia întrebuinţarea şi altor comentatori, astfel că se întâmplau cazuri când părţile în litigiu pentru întărirea spuselor lor se rezemau pe a-utoritatea celor mai diferiţi comentatori, cari puteau să tâlcuiască chestiunea juridică respectivă în cel mai variat chip, fapt care ducea la cele mai încurcate neînţelegeri. Aceste neînţelegeri creiau situaţiuni înaintea suirii pe tron a lui Vasile I Macedoneanul analoage cu situaţiunile nespus de grele dinaintea lui Justinian I. O altă greutate în aplicarea elaborărilor greceşti a legislaţii justinianee o forma acele expresiuni şi termeni latineşti, pe cari comentatorii greci din sec. al IV-lea le-au introdus în lucrările lor fără nicio schimbare. Aceste expresiuni şi termeni nu puteau fi înţelese în sec. al IX-lea, când limba latină de mult începuse să iasă din întrebuinţare la instanţe. Aplicarea dreptului justinianeu era îngreunată din cauza materialului răspândit prin cele patru coduri. Pe lângă greutatea căutării unei chestiuni, lucrul se complica şi mai mult din pricina deselor contraziceri în prescripţiile acestor patru coduri. O probă elocventă, cât de mult se simţea nevoia în practica judecătorească de o asemenea lucrare, care să deslege şi să limpezească atâtea chestiuni controversate, găsim în opera intitulată ,Cartea cfespte fămurirea contrazicerilor = Bigilor 7CEOL ’i-rarricpavFubv'. Şi, în sfârşit, legislaţia lui Justinian cuprindea multe chestiuni juridice, cari odată cu promulgarea Novelelor de mai târziu au fost, sau înlocuite cu totul, sau schimbate, ori învechite prin trecerea vremii. Caracterul reformei legislative a lui Vasile I Macedoneanul şi Le-on VI cel înţelept. tru a Trista situaţiune a legislaţii pe care a găsit-o Vasile I Macedoneanul (867—886) l-a silit să se gândească la o reformă— chiar dacă şi orgoliul îl împingea la aceasta pen-mbri gloria lui Justinian—urmărind trei scopuri : Voia să înlocuiască legile vechi neutilizabile; b) doria să înlăture toate controversele din vechile legi, rămase în vigoare, pentru care intenţiona să alcătuiască o ,Curăţire a fc~ gi/or vechi = Zh^yjBiaofng rmv voiuov; c) pentru a uşura studierea principiilor de bază ale dreptului, închegă un ,Rezumat pa capitofe = TSvvmpig ir YEipaXcdg\ Operile legislative din această epocă au apărut în urmă-loarea ordine cronologică : 1. Manuafuf de lege = Oc crnoytipog vouog. promulgat de Vasile I Macedoneanul cu fii săi coregenti, Constantin şi Leon VI înţeleptul între anii 870—878. El are 49 de titluri cu o prefaţă l). In acest răspas de vreme, la 884, s’a promulgat ă h'axdliagmg nov jxcdcaCov voţ-um', care este formată din două părţi. In ele se arată ce a rămas în vigoare din legislaţia lui Justinian. După primul plan, or nooyeiQog rogog trebuia să conţină 60 de cărţi, dar a fost alcătuită numai din 40 de cărţi. Cartea numită ’d/w. dogoig t(bv Ttaloawv vogaw nu s’a păstrat până în zilele noastre. 2. Epanagoga = ’Ejiavayioyp rov vogov V7tb BaaiXiov yjXi Aioinog y.câ A/didvâoov, care a fost promulgată de Vasile I cu fii săi Leon şi Alexandru, între 884—886. Ea nu-i altceva decât a doua ediţie a Prohironului. Şi Epanagoga are 40 titluri şi o prefaţă 2), cari corespund celor 40 de cărţi ale lucrării *Ava-xdxhtomg tcTjv jtaXctuov vogan>. 3. Basificafcfe = Td BamXr/.d. alcătuite mai târziu, de Leon VI înţeleptul între anii 886—911. Ele nu-s de cât o reeditare in 60 de cărţi a lucrării Xlvay.ddrcomg, făcută în primii ani ai stăpânirii lui. XI. Manualul de lege C'O nooynooog vogog).* 870—878. Literatura. Mortreuil: tHistoire du droil byzantin', II, pp, 22-39. Aza-re vie: , Istoria dreptului bizantin* (rusă), II, pp. 11-24. Luigi S î ci-1 i a n o-Villanueva : ,Diritto bizanţ ino\ iMilano, 1906, § 9, pp. 62 urm. Extras din .Enciclopedia giuridica italiana1. E. H. Freshfield: ,Les manuels oficiels de droit romain publies â Constantinople par les enipercurs Leon II1 et Basile I (726-S70). Paris. Brandileone şi Puntoni: ,Prochiron legam publicato seconda il codice Vuticano greco S45 în Fonti per la Storia d'Italia publicate daWIstituto storico italiano. Leggi. Secolo XII‘, Roma, nella sede dell'Istituto 1895, rec. de K. Krumbaclierîn tByz. ZeitschVI, (1897) pp. 212 urm. 1) In ea se vorbeşte despre 'AvccA(dhtooig. 2) Şi aici se aminteşte despre cartea 'AvccAdBccgoig. 76 Ediţiuni. K. E. Zachariae von Lingenthal : Jmperatorum Basilii, Constantini et Leonis Prochiron. Codicum mânuse rip tor am ope nune primum edidit, prolegomenis, adnotationibus et indieibus instruxitHeidelberg, 1837. aici se dă textul grec cu trad. latină. O traducere rusă şi un studiu al lui M, Banemanskij în ,Zakon gradskij— 'O Jindyjioog roiiog __ im pe rai or a Va-silija Maltedonjanina\ Serghievskij Posad, 2 voi. 1905. O traducere engleză a lui E. H. F r e s h f i e 1 d : ,A manual of Poster n Roman Laiv i the Proheiros Nomos published by the emperor Basil I at Constantinople belmcen S67 and A. D. Cam-bridge. 1928 ; cf. ,A provincial Manual of luler roman Laiv : the Calabrian Prohei-ron on servitudes and byelaws incidental to the tenure of real propcrly'. Carn-bridge, 1931, XII-120 p. De această dată Freshlield adaogă la traducerea engleză şi originalul grecesc, la care dă ca supliment parafraza Exabiblului (II, 4) şi traducerea lui .Nogog yscooyixog'. şi Un glosar excelent. I. Zepos şi P. Zepos — Jus graecoromanum. 11, pp. 109-228, Atena 1931, Cel dintâi cod de lege, alcătuit din porunca lui Vasile Macedoneanul se numeşte rO jiQoynoog. vouog- Traducătorii în latineşte l-au numit Procbirum fegum sau Manuale legum. La începutul studierii lui, s’a confundat când cu Ecloga lui Leon Izaurul, când cu "AvayxPtrcomg-.u 1 lui Leon VI înţeleptul şi al fiului său Constantin Porfirogenetul, socotit ca a treia ediţie a sa. Cea mai puternică mărturie despre Prohiron ne-o dă juristul veacului al XlV-lea, Constantin Armenopol. Acesta în prefaţa Exabiblului său, când enumără izvoarele lucrării sale. observă că alcătuitorul Prohironului, care se laudă, că a ales tot materialul mai necesar din toate legile şi l-a aranjat în capitole anumite şi că nu a lăsat la oparte nimic din ceiacetre-bue poporului, constată totuşi precis, că această dorinţă nu s a îndeplinit De aceia a fost silit să complecteze anumite chestiuni, înmulţind astfel cele 40 de titluri până la 80, împărţin-du-le în 6 cărţi. Armenopol notează pe margini materialul luat din Prohiron cu semnul iui Saturn şi complectările sale cu semnul Soarelui. Ediţia Exabiblului lui Armenopol făcută de Reitz, în 1780, redă aceste semne. Critica a stabilit că nu poate fi vorba despre niciun redactor al Prohironului. Acest cod are, cum au, de obicei, toate legile bizantine, un titlu destul de lung : Manual de fege. In numefe stăpânu-fui lisus Cbristos, Dumnezeuf nostru, împăraţii cezari Vasific, Constantin şi Leu, fericiţi, cucernici, gfor io şi, biruitori, triumfători, totdeauna veneraţi, credincioşi, auguşti = eO jrooxnoog 77 rogog. Ev o vou an iov dtarcozov ’Ir>aov Xqlozov zov deov ritul)v aircov.ociTOorg, yaiaaofg. BaotXiog, Kan’ozavzivog v.cu ditov, rijzoxng, f/itosfîeîg. evdoţoi. viyrftal, WQoncaovxoi, ânal^aazov. mardi, avyov-a iov. Această lege este citată în izvoarele bizantine sub diferite numiri. Astfel avem: „Constituţia lui Vasile = /hdzaţig BaaiXmn’1; „Constituţia ce for trei împaraţi=d idxaigig cwv iquov fiaoiX&Dv* ; Cefe 40 de titfuri— To reaaagaxtovidzizXov‘. Adesea se mai numeşte simplu „Manuaf= ^yyFioidiov’ sau şi Lege manuală — ’Eyyfiolăog vopog. Grecii însă îl numesc foarte des yManuaf =jw6yngov\ Prohironul este alcătuit dintr'o prefaţă, JtQoolţuov, care începe prin cuvintele: ,To âţiama yal zb idye&og* şi 40 de titluri. Prefaţa are următorul coprins. Aceşti trei împăraţi Vasile, Constantin şi Leon se plâng contra marei cantităţi de volume de drept scris şi contra schimbării lui sub influenţa obiceiului, fapt care a creiat dreptului o situaţie tristă. Pentru aceasta, ei au luat hotărârea de a supune toată legislaţia unei serioase revizuiri. Deocamdată au întreprins alcătuirea unui manual scurt pentru legi, împărţit în 40 de titluri. Acest manual începe cu căsătoria, care-i legătura prin care omul dobândeşte o naştere legală. Iată cele 40 de titluri cu cele 605 paragrafe ; Titlul 1. ,Despre consimţământul logodnei = nsgi avvcavEoeayg [ivrjOm'ag'; cu 12 par. Titlul 2. ,Despre arvunele logodnei^^ dâŞafltbvojv uvrjozdag'; cu 8 par. Titlul 3. ,Despre darurile logodnei = wol âwgewv pv^orsiag*; cu 7 par. Titlul 4, .Despre vârsta şi aşezământul căsătorii — 7tsgl Sqov yal âia&ioswg ydf.iovi; cu 27 par. Titlul 5. ,Despre admiterea căsătorii = âygijMag ydpov1: cu 5 par. Titlul 6. .Despre darurile înainte de nuntă = nsQi zcgoya^uaîag (koosăg‘; cu 6 par. Titlul 7. .Despre căsătoriile interzise=^(^ yty(oXviusva)v ydţuov*; cu 28 par. 8. . Despre zestrea cea dreaptă — âiyaiov ngoutog*; cu 9 par. Titlul 78 Titlul 9. .Despre întoarcerea zestrei şi sarcinele ei — xrcl t
ainr^; cu 20 par. Titlul 10. .Despre darurile între soţ şi soţie—4Vf>ww ^Fraţii dwfyog x«) yvi’fuxog' ctl 13 par. Titlul 11. ,Despre deslegaroa căsătorii şi cauzele ei ^JtEolXvfmog ydţiov xfu nhv «///(or avtov': cu 21 par. Titlul 12. ,Despre daruri (hootmr’ cu 7 par. Titlul 13. ,Despre întoarcerea darurilor =7teol dvarotmijg âwofwv: cu 3 par. Titlul 14. ,Despre vindere şi cumpărare = wpi ycodoEcog y.al dyo-oa(jiag‘; CU 11 par. Titlul 15. .Despre emfiteosă = tc^qI ^npvre.-va8<.o$l: cu 6 par. Titlul 16. ,Despre credit şi gaj = hsqI davtiov yal Şvfxvoov' cu 14 par. Titlul 17. .Despre locaţiune == txeqX [uod-woF(og1; cu 28 par. Titlul 18. ,Despre depozit — tceqI yaTa^rfAr^; Cu 14 par. Titlul 19, .Despre (formarea) încheierea unei societăţi = Ttsgl ova-cdoEayg y.oivtovlag' ; cu 19 par. Titlul 20. .Despre desfacerea societăţii şi acţiunii = keqI Xvoscog xoivtovlccg v.ai dyayyrjg* ; cu 4 par. Titlul 21. .Despre testamentul celor de sine stăpânitori (emancipaţi) = diaSiŢATfi cdn^ovOLfov' ; cu 16 par. Titlul 22. .Despre testamentul celor tutelaţi = vneŞovaUav1; cu 6 par. Titlul 23. .Despre testamentul celor liberi = nsţn diadfjxrjg d;u-Ăevd-£Q(vv{; cu 4 par. Titlul 24. .Despre testamentul episcopilor şi monahilor = ^tol âiccd’rjxrjg &aoy.6mov y.al i.iovay(l)vi: cu 4 par. Titlul 25. .Despre infirmarea testamentului = negi dvarQo/cyg âia^rfAT^; cu 5 par. Titlul 26. .Despre deslegarea unui tutelat (emancipare) = neol XvOEwg vndE,ovoi6tr.xogi; cu 8 par. Titlul 27. .Despre martori — jisqI ^a^nv^cov'; cu 36 par. Titlul 28. .Despre hirotonirea episcopilor şi preoţilor = nsQl yei-ooroviag fbuoy.07ta)v y.al TCOEofivifcHov' ; cu 4 par- Titlul 29. .Despre codicel = srsp* *a>‘; cu 8 par. Titlul 36. ,Despre epitropi (tutori) = fifoi %nio6rumr : Cu 9 par. Titlul 37. ,Despre timpul în care creditorii pot acţiona contra moştenitorilor defunctului = ^foL tov 6fT Fvdynv tovq davFioiăg yenii xebv y.iryyovoiuov tg *E7iavaycoyr:g tov voţiov tov ovv 6ho c£ficpcti>eGTS()ov v7Xo BaoiliLov xcu Aeovto$ xai 'AXeţccvdQOv nov 'jiavxayd&tov xcu ttyrjvoTiouuv Baoi)J(ovu. Apoi urmează cele 40 de titluri. 1. Despre lege şi dreptate = neţn v6(.tov xcu âixcuoovvi]$. 2. Despre împărat = tceoI fîcunXkog. 3. Despre patriarh = moi nccToiaoxov. 4. Despre administraţia prefectului de oraş = tie(h nciscog *t7tUO%OV 7TOĂ£(Og. 5. Despre cestor = kfqi tov xoicdonoQog. 6. Despre magistraţi = tieoI ăitlcbg ccqxovtcov. 7- Ca magistraţii să judece fără bani şi ca nimeni să nu achite pe împricinaţi pentru vreo crimă în schimbul banilor (mitei) = 7tEOi tov yjoolg âooecog yiVFOxhu rovg ăoyovnxg xai fArjâtva iv uijâsvl âiă yoryidnov i] xqIveiv xovg vtlotu-JiTOVTag iyxXi^iaoi Gvyycoonv. 8. Despre episcopi şi hirotonii şi numirile tuturor persoanelor bisericeşti = 'tteqI ’ejuoxotkdv xcu xelqotovkov ycu TtQofioXmv £xxXrjaicurnyjov icctVTOuov. 9. Despre serviciul episcopilor, presviterilor şi diaconilor şi mai simplu al tuturor bisericaşilor şi monahilor — JX.8QI T(bv CCQliO^OVnOV *87110X07101$ Xai JXOEO^VTBQOLg xcu dia-xovoig xcu ccixXiog jtăoiv 'ExxXrjoiaorixoTg xcu uovaxoig. 10. Despre închirierile şi arendările bisericeşti = tceq\ nov *EXxXrjOiaOTlXCOV' *ElUV XCU lUlot}(b(J£(OV. 11. Despre regulă şi judecăţi = tceqX TaŞnog xcu xqitt^Uov. 12. Despre martori = nsgl ţxaQTvowv. 13. Despre acte = tisqI ov^oXaiaw. 14. Despre logodnă = tceoI ixvrjocElag. 15. Despre arvună şi darurile de logodnă = nsol dg()aftd)V(ov xcu âwoEcov Livrynslag. 16. Despre căsătorie şi rânduiala ei = yd^ov xal dxou. pEtag ctvTOv. Dreptul tyzantin. 6 82 17. Despre căsătoriile oprite — neţii *e*toh>ţih>tov. 18. Despre zestre = neţii ;u>or/Ktgt 20. Despre darurile făcute între soţ şi soţie - w/n âwQsdjp tu iuţv uv(\h)g xr4 yn'Of<£vq(x>v. (tit. 16). 29. Despre testament şi codicel = = msol diattrv.r-g yal ytoâiyJX-Iov. (tit. 21, 25, 29). 30- Despre acei căror le este interzis să facă testament = Ttxot xtbr ym)XvoiUi’(ov (haxixhodca. 31. Despre testamentul fiilor tutelaţi şi liberarea de sub tutelă = nţ'Qi âiafh'jxrjg vneiovaUov yal Xvopwg v7iFţovo[oxrr *og. (tit. 22, 26). 32. Despre infirmarea testamentului = tipqI ăvaxoonr\g cha- !rt;xrjg. (tit. 25). 33. Despre moştenitorii cu testament şi fără testament = jU'ol xojv b/. âtccthŢ/.rig yal fŞ d(haftb:xov ydrjoovouior. (tit. 30). 34. Despre falcidiu şi moştenitori = nt-yl cpaXyiâiov yal dno-y.X):0(»v. (tit. 32 şi 33). 35. Despre aceia că nici pe cei morţi şi nici rămăşiţele lor să nu fie insultate de creditori, şi când trebue creditorii să acţioneze în judecată pe moştenitorii defuncţilor — nsQi xov xovg xsXevxowxag ryyovv xd Xphpava avxxbv fix biuftolQbfjdca Jtaoă xcbv daveuîxwv, yal noxe dsî bvdypiv xovg âavFioxdg yaxd x(bv yJ^ooroiuor xv ycă dm-Xev&tya>v. (tit. 34 şi 23). 83 38. Despre epitropi, curatori şi restituie = negi Htutqotiwv xcu Y.ovQctTWQayv xal dnoxacaOTccoscog. (tit. 31 şi 36). 39. Despre clădirile noi şi hotare = neol xcuvotop&v xal oq(ov. (tit. 38). 40. Despre pedepse = neol noivwv. Planul general al distribuţii materii este acesta 1. Despre drept şi dreptate (tit. 1) ; despre împărat, patriarh şi magistraţi {Boieri) (tit. 2-7) ; despre persoanele bisericeşti (episcopia pres-viteri) (tit 8-10); despre martori şi acte (tit. 12-13) ; despre fo-godnă şi căsătorie (tit. 14-17) ; despre zestre şi darurife dintre soţ şi soţie (tit. 18-20) ; despre tot felul de contracte (tit. 22-28); despre testamente (tit. 22-28) ; despre legat, moştenirer prin testament şi prin lege, precum şi despre efiheraţi şi liberi, despre epitropi, curatori (tit. 29-38); despre clădirile noi şi hotare (tit. 39) şi în sfârşit despre delicte şi pedepse (tit 40). Prin urmare, numărul titlurilor Epanagogii este egal cu a-cela al Prohironului. Coprinsul, în general, este deasemenea a-celaş cu deosebirea noului material împrumutat din noile Novele promulgate de Vasile I. Ordinea titlurilor este puţin schimbată întrun sens mai bun. Coprinsul titlurilor Epanagogii este redat în esenţa lui mai pe larg de cât în Prohiron. In Epana-gogă sunt titluri pe care nu le găsim în Prohiron. Din prefaţă ar reeşi că Epanagoga a fost alcătuită între 879-886, fiindcă între aceşti ani Leon şi Alexandru au fost făcuţi de tatăl lor co~ regenţi. Epanagoga — această revizuire a Prohironului — a fost întreprinsă cu scopul de a se concilia cu ’Avayiă&aomg %(bvna-laubv volkdv. Această închegare a avut loc şi mai precis între 884 şi 886. Faptul, că găsim mult material din Epanagogă introdus în manualele legislative bizantine din epocile mai târzii, dovedeşte marea ei însemnătate. Iată câteva din aceste manuale : Epanagoga în XJTI titluri/ Epanagoga cu comentarii = Epanagoge cum scholiis, Epanagoga cu Prohironul — Epanagoge cum Prochiro composita, Epanagoga desvoltată = Epanagoge auctum l), Ecloga schimbată după Prohiron = Ecloga ad Prochiron muiata. A-ceste denumiri sunt date de K. E. Zachariae von Lingenthal pentru a le deosebi de Epanagoga oficială. 1) Zachariae: graeco-romanum' IV, 173-376, 84 XIII. Basilicalele (Ta RaaihvÂ). 886—892. / Literatura. Heimbach: JAitteihmgen liber die bei der Heimbach'schcn Ba-silikenausţtabc bcnutzten Handschriftcn* în .Zeitsch. f. Rechtsgeschichle‘ IV, (1864), pp. 299-347. Heimbach; .Ober die ungeblich neueslc Redaktion der Basilikcn durch Consianlinus Porphyrngenela* în ,Z. f. Rechsg/, VIII, (1869), pp. 414-432. H c i m b a c li : ,liber die in den Busiliken aufpenommenen urni nicht auf-genommcncn Novellen' în .Z. i\ Rechsp/ Vili, (1869), pp. 438-466. Zachariae: nBeitrdge zur Krilik und Restitui ion der Basilikcn‘ în tMâmaires de VAcademie de Sl. Petersbourp1 Vil, Scrie, t. XVIII, No. 6, 1877. Ferrini: ,Ein unbekannter Codex Rescriptus der Basilikcn' în ,S Z. Rom. Abt.‘ XVII, (1896), pp. 329-332. M e r-cati: ,11 palinsesfo Ambrosiano dei Basilici1 în .Rendiconii R. Ist. Lomb.\ serie II, voi, XXX (1897), pp. 821-841. Kruger: ,Zu den Basilikcn' în ,S. Z. R. A.* XIX, (1898), pp. 192-198. Ferrini: ,Di un nuovo palinsesto dei Basilici' în ,Byz, ZeilschXI. (1902), pp.J105-108. Bctarjg : Pandecteîe şi Basilicalele. Lucrare dedicată Universităţii din Berlin la centenarul eii.= TIardty.iai vju ia Baot- Xiy.dl. ITQay{xazela TtQoocpvovovuhnj ren fv BfqoXLvcp ilavrmorr^uo; bit\ trj ExarovTaSTrjQlâi avrov. Atena. 1910, rec. de P.Marc în tByz. Zeitsch1 ( XX, (1911), 616. EdiţiunL Carolus Anibalus Fabrotus: , Basilicalele1 în greacă şi latină, Paris, 1647, VII volume şi K. W. E. Heimbach: .Basilicalele*, Leipzig, 1833-1850, V volume. Denumirea Basilica- Denumirea generală care indica coprin-lelor la Greci. SU1 gasJJicaJeJor este prefaţa Pro- hironului SAvccyddaomg % Ttalaidw voţAtov*. Această denumire era cunoscută nu numai pentru elaborarea făcută sub Vasile I, dar şi sub cea a lui Leon VI înţeleptul. Tot cu acest titlu o numea şi Teodor Valsamon în comentarul său asupra Nomoca-nonului lui Fotie. Mai târziu s’au ivit şi alte numiri ca : ’Eţdfo-[3log sau ’EţrjHovrdpifiXog sau 'EţrpovTdihpXov, cari arătau împărţirea operei în 6 volume sau în 60 de cărţi. Uneori întâlnim şi expresia Tă ‘'Eţrpiovxa y^cpdXaia fiaadiYJbv. Denumirea din veacul al X-lea este : rO Baadtyog sau Tă BaoiXiy.d din cuvântul <5 fiaod&bg = împărat. In afară de aceste denumiri mai găsim şi altele mai rari, ca: Or ţjaodiyog vouog ~ Legea imperială ; Tă ftamXiyd vo^ia -= Legile imperiale ; BifiXioi ubv fiaodixujv = Cărţile constituţiilor imperiale ; BamXrAm âia-zaţeig = Constituţiile imperiale ; BifiXUn rwv BamXiytbv voj.d^aw = Cărţile legilor imperiale. Acestea sunt denumirile generale pe cari le întâlnim, atât în sholiile Basilicalelor, cât şi în alte izvoare de drept greco-roman. O denumire destul de rară este şi aceasta ,Tă dvax£ya&aop£va fJtfiXla = Cărţile curăţitei revizuite*. Împărţirea Basilicale-lor. _85_ „Revizuirea vecfiifor legi“ a lui Vasile I avea 40 de cărţi ; iar cea a lui Leon al Vl-lea, 60 de cărţi în 6 volume (8ţ de unde reese, că a- cesta din urmă a mărit numărul celor 40 de cărţi la 60 de cărţi prin adăogare de nou material. De ex. una şi aceiaşi chestiune este expusă în ,Revizuirea lui Vasile I într’un număr de cărţi mai mic decât în Basilicalele lui Leon. Astfel avem chestiunea procedurii civile tratată în ,Revizuire' în cartea 11-a, în Basilicalele lui Leon e tratată în trei cărţi, şi anume în cărţile 7, 8 şi 9. Chestiunea celor liberaţi şi liberi tratată în ,Revizuire* în cartea 37-a, la Leon este expusă în două cărţi 48 şi 49. Epitro-pia şi restabilirea în situaţia juridică anterioară este expusă la Vasile în cartea 28-a, iar la Leon în trei cărţi: 37, 38 şi resti-tutio in integrum în cartea 10, contractele şi gajurile expuse la Vasile în cartea 28; iar la Leon în cărţile: 13. 14, 17, 18, 23, 24, 25, 26, 27 şi 43. Pe de altă parte una şi aceiaşi chestiune la Leon este expusă în mai puţine cărţi decât la Vasile. Astfel dreptul economic este extins în cinci cărţi la Vasile, adică în cărţile 1, 3, 8, 9 şi 10; iar la Leon în patru cărţi, adică 1, 3, 4 şi 5. Despre magistraţi la Vasile în patru cărţi, adică în car. 4, 5, 6 şi 7, iar la Leon numai în cartea 6-a. Apoi dreptul căsătorii la Vasile se expune în opt cărţi, adică dela car. 14-21 ; iar la Leon numai in trei cărţi: 28, 29, 30. Unele cărţi se împart în titluri (rhloi) în fruntea cărora se redă pe scurt coprinsul lor. Numărul titlurilor cărţilor este diferit. Multe cărţi au numai câte un titlu. (1, 4, 14, 27, 30, 36, 52). După un indicator, numărul titlurilor ar fi de 630 titluri, după altele diferă. Titlurile se împart în capitole fa-(pd?,caa). Capitolele, foarte adesea, se împart în paragrafe {uctcc). cum sunt împărţite Digestele. Sunt şi indexe cari arată titlurile cărţilor pentru o mai uşoară găsire a locului în chestiune. Izvoarele Basilicale- Principalul izvor este legislaţia lui Jus-tinian, dar nu în textul latin, căci în vremea alcătuirii Basilicalelor limba latină nu mai era în uz, ci cea greacă. Deci dreptul lui Justinian în comentariile şi elaborările din acea vreme s’au întrebuinţat la închegarea Basilicalelor. No- 86 \ velele împăraţilor bizantini sau întrebuinţat la alcătuirea Başî-licalor în textul grecesc. Afară de aceasta, s’a mai întrebuinţat şi Prohironul ca şi Epanagoga. Ediţiile Baeilicalelor. Basilicalele s'au publicat fragmentar din niomenlul descoperirii tiparului '). O colecţie complectă (şi aceasta cu multe lipsuri) este ediţia lui A-nibalus Fabrotus din 1647 (in 7 voi.) tipărită în Paris, după 9 ani de muncă de coordonare, în folio, în text grec şi latin1 2), [îl a tipărit 39 de cărţi, parte complecte, parte în fragmente: (1, 3, 5, 7—17, 22—29. 38—42, 45—48, 50; iar unele din originale: 2, 6, 16—18 şi 30. Cu un cuvânt, lipsesc 17 cărţi şi încă multe fragmente. Fabrotus determină grăbit textul şi face uneori traducerea latină, nedând indicaţiuni speciale asupra izvoarelor din care a scos diferite fragmente, şi nici nu arată ce corecturi sau coinplectări a făcut. El însă nu a folosit un izvor de seamă şi anume: Jndicatoruf tuturor titfurifor pe care-1 găsim tipărit de Assemanus în „Bibfiotheca juris orient afiş" voi. 2, învăţaţii apuseni au continuat în sec. al XVIII-lea să corn-plecteze cărţile lipsă. Astfel Reitz în 1752 3) a publicat în „7#£-saurus"-ul lui Meermann (pp. 1-104) cu traducere latină patru cărţi (49—52 din Basilicale după ms. parisian al bibliotecii lui Colbert (2324). In 1826 Witte citează un titlu după ms. episcopului de Metz Coislin, intitulat: ,Despre diferite reguie afe vc-cBiufui drept — moi diacpoomv âo%cdov dwaiov yavovaw\ In 1828 Pardessus încearcă să restabilească cartea 53-a, needitată până atunci4). 1) In 1557 s’a tipărit o traducere latină a patru cărţi (45-48) din Basilicaie de un oarecare Gentian Hervetus şi câteva fragmente din cărţile 28 şi 29. In 1596 Cujacius tipăreşte traducerea latină a cărţei 60, care i s'a procurat din Con-stantinopole de consulul francez D'Arguien. In 1598 Dionisie Gothofred dă o ediţie alcătuită din cele ale lui Hervetus şi Cujacius cu adaose şi revederi. La 1606 se mai dă o a doua ediţie. Cujacius traduce cărţile 28 şi 39 găsite în Veneţia de Vigliem. Traducerea aceasta fu publicată după moartea lui Cujacius, în 1609, de Carol Labe. Deci, în cursul sec. al Wl-lea s'au descoperit mai puţin de 10 cărţi din Basilicale. 2) Tcbv BaadiYJbv %evxog d-C'. Baadixfbv tomis I-VII Carolus An-nibal Fabrotus antecessor Aqui-sextiensis latine vertit et graece edidit. Ex biblio-theca regia. Parisiis, MDCXLVII (1647). 3) S’a. mai reeditat în 1765 de Runken la Leiden. 4) Pardessus: tCollection des lois maritimes\ voi. I, pp. 183-191.. 87 O altă ediţie scoase Karl Wilhelm Ernest Heimbach cu a-jutorul fratelui său mai mare, cunoscut deja în ştiinţă, care i-a procurat o mulţime de manuscrise de prin bibliotecile apusene, culese în desele sale călătorii; iar el le-a redactat şi a complectat traducerea latină a acelor fragmente netălmăcite încă. Librarul Ambrozie Bart din Leipzig i-a asigurat sumele pentru editare-El a publicat în 1830 un prospect al noei ediţiuni 1). In 1833 apăru primul volum, care coprinde 12 cărţi, cu un titlu explicativ2). Intre l833-1850 apărură 5 volume în quarto. Izvoarele şi coprinsul cărţilor fură arătate de Heimbach în Encicfopedia lui Ersch şi Gruber 3). Zachariae în 1846 publică după un ms., din 1354, găsit la Constantinopole în biblioteca Sf. Mormânt în timpul călătorii sale 4) cărţile XV-XVIII complecte, cunoscute până acum numai în fragmente şi fără vechile sholii 5). In 1842 tot el publică, în Heidelberg, , * Av&.docov [{B. XVIII tit. 1 Basificorum cum scfio-fiis antiquis‘ unde la pp. 1-10 se redă în facsimile tit. 1 din cartea XVIII-ea de pe un palimsest găsit în biblioteca citată mai sus, din Constantinopole, iar pe pp. 11-28 se dă textul latin cu observaţiile critice. In 1846 însă mai publică, în afară de cărţile XV-XVIII, un supliment6). In 1870 apare voi. VI iProfegomena. Manuafe Basitico-rum / iar la sfârşitul acestei lucrări se adaugă complectări făcute la cărţile XV-XVIII şi XIX. întreaga operă a lui Heimbach este înavuţită cu note marginale cu locurile corespunzătoare din Corpus juris ciuifisşi cu variantele puse jos. 1) Heimbach: ,Eine ncue, vollstdndige and kritische Ausga.be der Basili-ken mit den Scholien‘ 1830, Leipzig. 2) . .Basilicorum libri XL : post Annibalis Fabroti cu ras, ope codd. mss. a Gustavo Ernesto Heimbachio aliisque collatoram, integriores cam sholiis editos den ud recensuiî. deperditos restituit, transîationem latinam et adnotationem criticam adjecit D. -Garolus Guill, Ernest, Heimbach, antecessor Ienensis. Tom. I, bib. I-Xll conţi-n'ens. Lipsiac, 183â. 3) In voi. 86 pp. 357-363 şi în ,Prolegomena Basilicorum‘ voi. VI, pp. 186-191. 4) Zachariae: ,Reise in den Orient.../ pag. 294 obs. 5) Heimbach: ,Prolegomena Basilicorum\ voi. VI, pp. 191-193. 6) ,Supplementum ediiionis Basilicorum Heimbachianne. lib. XI-X VIII Basilicorum cum scholiis antiquis iniegris, nec non lib. XIX Basilicorum, novis auxiliis restituiiim, continens. Edit... Zachariae a Ling. Lipsiae 1846/. 88 Hotărârea luată de congresul III internaţional bizantinologie în Octombrie 1930, la Atena, ca Academia greacă de ştiinţe să reediteze Basilicalele, a stârnit printre istoricii dreptului vechi ai lumii bizantine de mult apuse, mare entuziasm. Viitorul ne va dovedi întru cât această dorinţă se va îndreptăţi. Criticele scrise, după apariţia acestei capitale opere, au arătat lipsurile pentru a deschide teren de lucru pentru viitorii învăţaţi l 2). întrebuinţarea Basili- S a susţinut de unu dintre istoricii ]U~ calelor în România. • • , • - n -i- i 1 » * . rişti9 ai noştri, ca Basmcalele s au întrebuinţat chiar dela descălecatul Moldovei. Părerea pe care se întemeiază aceştia, este scoasă din Cronica lui Grigorie Ureche. Ea a fost împrumutată şi de marele istoric al sec. al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir 3). Pe acest drum au călătorit: Scăriat Ca-limah; alcătuitorii Anaforalei din 1819 şi chiar C. Negrutzi la 1859. Ea nu poate sta în picioare nici la cea mai slabă critică- O călătorie a lui Alexandru cel Bun la Constantinopole, unde ar fi primit cărţile Basilicalelor din partea împăratului bizantin Manuil Paleologul, nu se verifică prin nici un alt izvor demn de credinţă. Grigore Ureche scrie despre începuturile Moldovei în jumătatea secolului al XVII-lea, când trăia aşa de departe de vremurile descrise. Pentru el demnităţile boereşti erau caşi alcătuite definitiv, lucru ce se înlătură prin verificarea cu acte contimporane, unde nu găsim toate aceste demnităţi definitiv închegate. Sinodul dela Florenţa, care după Ureche a avut loc în timpul lui Alexandru cel Bun, îşi ţine şedinţele sale la finele anului 1439 şi începutul anului 1440, când oasele voevo-dului nostru se odihneau de opt ani în gropniţa dela Bistriţa Moldovei. Ce să mai vorbim despre o traducere românească la începutul secolului al XV-lea, când asemenea traduceri încep să apară abia către sfârşitul acestui veac? încercarea lui Şt. Longinescu de a dovedi,—cu un număr 1) Mor t re ui l : op. cit. H, pp. 217-259 ; ci. Azarevic :■ op. cit. II. pp. 41-84. 2) St. Longinescu: ,Pravila lui Alexandru cel Bun\ Bucureşti, 1923. 3) D. Cantemir: ,Descrierea Moldovei1, în traducerea rusă din 1789 cap. XI; cf. trad. românească din 1825, Iaşi, pp. 231-233; trad. Academiei române, Bucureşti, 1875, pag. 107 şi tr. G. Pascu din 1923, p.. 124. destul de mare de documente, — că acele hotărâri din ele se bazează pe Basilicale, cade în faţa cunoaşterii de către noi a stadiului în care se aflau Basilicalele la Constantinopole pe la mijlocul veacului al XlV-lea din informaţiunile pe cari ni le dă Zachariae von Lingenthal, când ne face dovada cu palimsestul găsit în biblioteca Sf. Mormânt din Constantinopole de pe suprafaţa căreia se ştersese textul Basilicalelor pentru a fi înlocuite cu pasagii din Armenopol. De aici reese, că nu Basilica-lele cele voluminoase, ne puse în ordine şi ieşite din uz s'ar fi Întrebuinţat în ţările creştine din Balcani ; ci Manualele de drept bizatin, cari au fost alcătuite în prima jumătate a secolului al XlV-lea, anume pentru a înlocui inutilizabilele Basilicale, ca fiind mai concise şi mai succinte pentru nevoile instanţelor de judecată. Afară de aceasta, nu trebue să uităm, că la începutul descălecatului Principatelor noastre recepţia dreptului bizantin să făcut de către noi în text slav, şi numai mai târziu in textul original grec. Este chiar îndrăzneţ să se confirme că principiile din domeniul dreptului civil sau penal pe cari le surprindem în cărţile de judecată din veacul XIV—XVII, ar fi numai din Basilicale, când ele sunt aceleaşi fără nici o schimbare şi în cele două Manuale de drept bizantin : „Sintagma fui Matei Vfastariekt (1335) şi r,Exahihluf fui Constantin Armeno-poC (1345). Oricât de bun cunoscător al dreptului bizantin ar fi cineva nu ar putea să confirme fără teamă de desminţire că anume Basilicalele sau întrebuinţat şi nu cele două Manuale despre cari am vorbit mai sus. Precis se poate vorbi numai după 1730 care anume legi său întrebuinţat, fiindcă numai dela această dată se stabilise oficial, că nicio carte de judecată nu se mai încheie fără precizarea numirii legii întrebuinţate, a capitolului sau paragrafului respectiv. în epoca fanarioţilor ştim că să utilizat aproape toate legile însemnate bizantine : Basiticalefe. SinopsisufBasificafefor, Cârja arhierească, Institutefe fui Teofif antichinsor, Movefefe diferiţifor împăraţi, Armenopof etc. Din aceste monumente ale literaturii juridice bizantine găsim dese citaţiuni prin cărţile de judecată ale veacului al XVIII şi XlX-lea. Traducerile acestor paragrafe dau aparenţa de traduceri arhaice şi fac impresia că ar ii existat anumite părţi din aceste legi bizantine în traducere românească ca fiind cele mai uzitate. ____90_____ Alte ori găsim pasagii redate chiar în greceşte, de unde* reese că acele pasagii nu erau de mai înainte traduse. Basilica-lele se întrebuinţează de instanţele româneşti chiar până în pragul introducerii codului civil şi penal de provenienţă franceză. Ele se folosesc totdeauna în cazuri complicate, neprevăzute de Codurile greco-române dela finele sec. al XVM-lea şi începutul celui al XlX-lea. Basilicalele în limba Am văzut că prin cărţile de judecată se romana. ^ .. A , ( . găsesc pasagii întregi cu caracter civil şi penal traduse în româneşte. Arhaicitatea lor sileşte pe cercetător să bănuiască existenţa traducerii de fragmente mai des folosite de instanţele de judecată. Nu de mult (1929) am avut norocul să dăm în Arhivele statului din Iaşi peste un manuscris de provenienţă basarabeană al cărui coprins are fragmente din Basi-licale. Manuscrisul poartă No. 649. li lipseşte sfârşitul, unde trebuie să fi fost partea penală, care după cum ştim din PrG-vifniceasca condică din 1780 a lui Al. Ipsilante se tradusese în româneşte, astăzi pierdută din cauze necunoscute ')» Dela mijloc lipsesc pp. 82-88. Din nota dela pag. 89 a manuscrisului stabilim şi originalul lui Fabrotus (1647) după care s'a tradus şi anume după versiunea latină. După filigranele hârtii albastre se stabileşte că vremea în care s'a făcut traducerea este între anii 1814-1816. Admisesem ca loc de traducere Basarabia pierdută, dar acum după o comparaţie a limbii lipsită de flexibilitatea cerută de locul şi vremea când s’a făcut ea, ne sileşte să ne gândim la o traducere a lui Christian Flechtenmacher, care la începutul venirii sale în Moldova nu poseda, poate, limba românească aşa de bine. O comparaţie între alte traduceri ale sale şi aceasta ne împinge gândul către această concluzie. S'a tradus numai din cărţile : 9, 11, 28, 29, 30, 35, 37 şi 50 şi sau ales anumite titluri şi paragrafe pentru traducere, fiind de sigur cele mai necesare : de aceia şi titlul manuscrisului este „Afejire din Pravi(efe împărăteşti". Are 222 pagini foliant/:). t) Ed. Şt. Gr. Berechet, pp 13 şi 110. Ed. originală din 1780, f. 6. 2) Şt. Berechet: ,Deux lois byzantines cu traduction roumaine' în rev. „Przewodnik historyczno-prawny“ I, 3, pp. 253-256. Lwow ; cf. ,Descoperirea a-douâ manuscrise juridice româneşti‘ în „Buletinul facultăţii de drept din laşi pe 1930-1931“, pp. 1-46. Cf. şi în ,întregiri‘ Buletinul seminarului de Istoria vechiului drept românesc pe anii 1931-1932. Iaşi, pp. !-39b. Principiile juridice a- In toate trei stăpâneşte tendinţa de rele Prohironului, Epa- întoarcere la dreptul lui Justinian, deşi în multe privinţe nu au putut sa nu respecte principiile creştine din Eclogă. Iată ma* (vriile influenţate de dreptul lui Justinian : a) Căsătoria între creştinii ortodoxi şi eretici; b) Suficienţa consimţântufui tain fui fa căsătoria copii for ,• c) Divorţul din cauza adufte-iu fui f d) Moştenitorii prin testament,• e) Partea fegitimă a nscendenţifor şi fraţi for f f) Tatăl dotând pe fată nu poate să o excludă de fa moştenirea viitoare prin vre o cfauză; ;>) Mama nu mai este egafă cu tataf fa tute fă asupra copiifor minori; h) Puterea contractelor şi a acţiunilor rezuftate din ele. Toate celelalte materii din domeniul civil şi mai ales penal au rămas în aceste trei coduri de legi aşa cum sunt arătate şi specificate de noi la capitolul Eclogii (pp. LV-LXXVIII). Influenţa dreptului canonic, care se exercitase asupra Eclogii aşa de puternic, nu putea să dispară după dorinţa împăraţilor macedoneni, când ea înfipsese rădăcini adânci în sufletul maselor creştine din lumea bizantină. Agonia imperiului roman de apus chema după sine răsăritul noei lumi, plămădite din principiile Evanghelii lui Crist. XIV. Sinopsisul Basilicalelor (2vvoyns %Cartea pe care unii o numesc Practica, iar afţii Doctrina din actefe mare fui bar Bat, Eustaţiu roman uf= Bt- b'jifo Ttaoă giv Tivaw OvoudCvTca IJhqcc, Jiaoă (U tivow /h~ dcar/.d/da iv. t(bv nodţpwv tov gxydXov xvoov Ev(JTcd)iov tov âo-yalov'. Zachariae von Lin genthal1 2) ne-a dat informaţiuni clare despre această lucrare, căci până la el nu existau idei. precise 3 4). Coprinsul şi împru- IleiQa are 75 de titluri cu o tablă de materie (rdvaţ) în frunte, după care începe îndată coprinsul propriu zis, Coprinsul este format din două feluri de materiale : a) expuneri scurte de afaceri judecătoreşti cu hotărârile lor pe baza diferitelor argumente, şi b) extrase ad litteram din Basilicale, aduse ca citate la aceste hotărâri. Toată materia aparţine numai cunoscutului jurist Eustatie din epoca împăraţilor Nichifor Foca (963-969) şi până la.Roman III Arghiros (1028-1034). TleXoa a fost folosită de Armenopol în Exabiblul său in mare măsură, citându-o sub expresia dd (Pfogcdxd sau tov gayunţyov ftiţ&iov14), Zachariae ne dă o listă complectă de fragmente împrumutate din Ttnoa după Armenopol în ediţia lui Reitz 5) din 1780. 1) Zachariae; ,Ddineatiol p. 67 şi M o r t r e u i 1 : op. cit., II, pp. 467-474. 2) Vezi ,Rcise' şi art. din ,Richter’s Kritische BerichV 1847, din Literatura capitolului. 3) Cei cari s'au ocupat de această lucrare sunt: M a i e r şi H e i m b a c h cel tânăr. 4) M a u r o c o r d a t o, în ,Revue de logislation1 XXV, 261-262. 5) ,Richters Kril. Berichi1, 1847, pp. 604, 605. 94 Vremea compunerii Istoricii de drept pun compunerea acestei opere la mijlocul sau la finele secolului al Xl-lea. Dovada o dau cu epitetul de Jericituf = ţiaxa-ţ>hrjg‘, pe care-1 aplică împăratului Roman III Arghiros, adec-tiv care însemna pentru greci amintirea încă proaspătă a cuiva răposat, nu de mult. în afară de această dovadă se mai aduc şi altele. Ea ne înfăţişează practica judecătorească a Constan-tinopolulul din secolele X şi XI. Apoi tot aici găsim tabloul vieţii administrative şi a impozitelor din acea vreme. Pe lângă aceasta, filologii vor găsi în limba operii urmele dialectului neo-grec (<-hc'dwzog xmvv) care se deosibeşte mult de limba elenă a vechilor legi. XVI. Sumarul Basilicalelor (TinovxFirog). începutul veac. al Xll-lea. Literaturs. J. B. A. M o r t r e u i 1: op. cil., III, pp- 252-261. D. A z a r § v i c: op. cit., 1877, partea II, pp, 287-290. F. D 6 1 g e r : M. Koizov zov ITcizţp'i TiTZotofizog sive librorum LX Basilicorum summarium. Libros XIII-XXIII, în ,Biblioteca vaticana*, Studi e testi 57, Roma, 1929 XX 226, Ferrini şi Mercati: ,TiJtovxFiTog sive Librorum LX Basilicorum suni-marium‘ Roma, 1914. Pierre Noailles: ,Tipucitus' art. în .Melanges de droit romain dedies â Georges Cornii' 11, 1926, pp. 175-196. Un jurist necunoscut a lăsat prosierităţii o lucrare intitulată TiJiovxsizog. La început s’a crezut că acest cuvânt grecesc ar fi un nume de om şi deci el ar fi numele autorului. Acum sa rezolvat în sensul că acest cuvânt este format din alte 3 cuvinte greceşti: ^ nov xsTtcu, cari însemnează : ,ce, unde se găseşte' Cluid uBi inveniturj al cărui sens general ar fi cuvântul „Sumaruf". Astfel că prin Tinovy.uzog se înţelege lucrarea, care constă întrun indicator pe scurt al fiecărui titlu din Basilicale în ordinea aşezării lor; iar la sfârşit găsim pentru fiecare titlu paratitfa, adică indicarea tuturor locurilor paralele din celelalte titluri al căror coprins este similar cu ideia din titlul respectiv, pentru că una şi aceiaşi chestiune nu-i tratată în vederea aceleiaşi concluzii. Timpul compunerii lui ar fi începutul sec. al XITlea. Lu- \ crarea deşi a fost alcătuită cu multă grijă, totuşi ea nu-i citată de nici o operă juridică bizantină. Cauzele s’ar putea vedea, fie în faptul că imediat după alcătuirea ei, ştiinţa dreptului decă- 95 zuse, fie în aceia că din pricina voluminozităţii Basilicalelor s'a închegat dSvvotpig %(bv Baoi?uy,wv. Astăzi TmovxsiTog serveşte la restabilirea Basilicalelor. El slujeşte ca o mărturie neîndoelnică despre vremea când Basi-licalele erau în întrebuinţare. Din el putem afla ceva despre copiile complecte, numărul titlurilor cărţilor pierdute şi al paragrafelor lor. Tot el ne indică locurile din legislaţia lui Justinian primite şi neprimite din cărţile pierdute ale Basilicalelor. TiTcoxwixog a ajuns până la noi numai într'un singur manuscris (cod. Vatic. 853) din care Leo Allatius a făcut o copie cunoscută acum ca Cod. Vatic. (No. 1928, 1929). Manuscrisul este în multe locuri defectl). Tinofasnog se găseşte imprimat de Assemanus în cunoscuta sa operă, numită ,BiBCiotheca juris orienta!is' 2) unde se redă indicaţia titlurilor Basilicalelor după TiJiowsiTog cu partea corespunzătoare a paratitlurilor după fiecare titlu. Mai târziu Pardessus a tipărit o parte din Ti-pucitus privitor la cartea LIII t. 8 şi 9 3), In sfârşit, la 1833, A. Mai a editat un indicator complect al titlurilor şi o parte din textul Tipucitului 4). Cel din urmă editor al unor locuri din Tipucitus este Heimbach în voi. II, (pp. 753), unde se redă acele locuri, fără traducerea latină, din TinovxsiTos privitoare la c. I—XII, XVI, XXII, cari se referă la cărţile pierdute din Ba-silicale. XVII. Legiuirea lui Mihail Ataliatul (lIotr(ua voili'aov. lIoayurciFAa. Tlovrjţia. MiycaX ăvllrjuciov y.cu yol-rov tov yAiTaLuibiov Tlolr^icc [ITâi'rjua] vofUYor, ffcot IJoczyanuYr^ Tcovr^hîoa y.ară yJIfvgiv tov ftaaiXâmg MiymX toi) Aovycc). Pe la anul 1073. Literatura : M o r t r e u i l : ,Histoire du droit byzantm\ 111, pag. 218-292, 474- 475 şi D. Azarevic ; ,Istoria dreptului bizantin‘ (rusă), partea 2-a. pp. 283-287. Ediţiuni. A. 2yo\na : ,@kug-. VIU (1861), Atena, pp. 47 et seq. 1. Zachariae ,Jlis graeco-romanum' II, pp. Zepos şi P. Zepos: .dus graccoromanum‘ voi. VII, pp. 409-497. 1) Mortreuil, voi. lîl, pp. 252-261 ; cf. Azarevic, oartea 11, pp. 287- 290. 2) în voi. 1, pp. 513-547. 3) Pardessus: ,Collection des lois maritimei, voi. 1, pp, 559-560 4) A. Mai; ,Collectio nova scriptorum veterum\ voi. Vil, 3, pp. 1-33. 96 Numele de familie al acestui Mihail vine dela oraşul A-talea din provincia Pamfilia a Asiei mici. El a fost proconsul (6 dv'Hmaiog) şi judecător (<> xţ>wr}s) acolo. El şi-a scris lucrarea sa întitulată .Tloir^ia1 sau Jlovr^m voiuytov' sub împăratul Mihail Duca (1071—1078). Ea se găseşte copiată în vreo 24 manuscrise, cari se păstrează prin diferite arhive. Astăzi o avem publicată în revista lui A. ^yovra întitulată .justiţia, dreptul = voi. 8, Atena, 1861, pp. 47 et seq. apoi de I. Zepos şi P. Zepos in Sus gr a e cor om an um' voi. VII, pp. 409-407, Atena, 1931, luat după Zachariae von Lingenthal din Sus graeco-romcmum1 voi II. In unele manuscrise găsim o epigramă alcătuită din 19 rânduri, apoi O prefaţă 7tQOOiţ.uov Tfjg noaygaTFiag nov ovvoipKî-âevTcov vofu^Knv), care începe prin ,MfXX(ov, m IhunaiF fiaaiXev1 (Voind, o prea divinule împărat) şi se sfârşeşte cu ^olg voiung diryyo^Fvxad. In această prefaţă, adresată împăratului Mihail Duca, se arată intenţiunea cu care autorul a alcătuit cartea sa. Aici se spune că a compus lucrarea lui pentru a da oricărui cititor în materia legilor un manual pe scurt, laconic şi pe înţelesul tuturor, mergând în acest scop până a întrebuinţa limba vulgară. Restul prefeţei se ocupă cu istoricul legislaţii romane şi bizantine. După prefaţă urmează o tablă de materie (nlvaţ), de 37 titluri, deşi diferitele manuscrise redau cifre invariabile : 35, 36, 41, 65, 82, 83 şi 95. Iată cele 37 titluri obişnuite : 1. Despre situaţiunea oamenilor = y^caoTdoFwg dvlfodmiov. Bas. 46. 2. Despre împărţirea lucrurilor = 7teol (hraokiF.cog TtQctygdnov. Bas. 46. 3. Despre treimea cea mai de sus = 7teo\ rfg dvanduo zoidâog. Bas. 1. 4. Despre obligaţiuni şi acţiuni — 'u.e(h £v y.a) dywycbv. Bas. 52. 5. Despre pacte sau convenţiuni” meqI 7mxiwv ijzoi avgcptbvcov. Bas. 11. 6. Despre societate şi desfacerea ei nzol xoivoriag xcd Xvazcog adrfjg. Bas. 12. 7. Despre comodat şi depozit = tcsoX %£ yivopLSvow. Bas. 46, 30. Despre acţiunea petitorie = 7tn>î rfjs & dicup6{Kov %o6n (JWMJiaţievrjg yvQuhrjTog (hă yooviag vourig. Bas. 50. 31. Despre prescripţiuni şi excepţiuni = ^o\ jxaoccyQarpdrv ycă nooyo^iiurinv. Bas. 51. 32. Despre armatori, călători, matrozi şi cărciumari şi des- pre acţiunea contra acestora şi pentru aceştia = 7tfol vctvxh'yuov ycă ruanxcbv ycă vavTxhv xccl navd6%. f) In titlurile despre căsătorie, autorul Prohironului auctum a împrumutat mult material din comentariile dreptului canonic: Valsamon, etc. g) Novefefe împăraţilor Eraclie şi Constantin, Leon înţeleptul, Roman Lecapenul, Const. Porfirogenetul, Vasile II, Nichi-for Votaniatul, Alexe şi Manuil Comnenul. h) Ecfoga izauriană şi 2vvoijjig twv Baodixâjv au intrat în jirtocahla. Autorul lui nu-i cunoscut. Timpul alcătuirii Prohironului auctum se poate pune pe la începutul sec. XlV-lea deci pe la 1300. Zachariae socoteşte că Prohiron-ul auctum este alcătuit după eliberarea Constantinopolului de Latini, fiindcă autorul lui aminteşte hotărârile sinodale ale patriarhilor, cari au ocupat tronul patriarhal la finele sec. al XlII-lea; iar nici de cum No- 100 vela patr. Atanasie din 1306 şi nici pe ale împ. Andronic din 1309 , ceiace însemnează că acest manual s’a închegat pe la anul arătat mai sus. Din mulţimea manuscriselor rămase reiese, că Prohiron-ul auctum s'a întrebuinţat mult, având în vedere izvoarele serioase intrate în corpul lui. S'a editai de cunoscutul A. Mai în greceşte şi latineşte numai vre-o 40 de rubrici precum şi de Heimbach 0 şi Assema-nus:!). Xachariae a publicat mai întâi inscripţia, introducerea şi titlul 1 3); iar in 1870 l-a publicat complect în voi. VI din Sus iiracco-romanum' al său. iManuaiul juridic clvllo-penal bizantin XIX. Exabiblul lui Const. Armenopol CEţăfîiftiog). 1345. Literatura : D. Azarevic: op. cit. partea II, pp. 299-311, Prof. S. S. Bo b- cev: ,Dreptul bisericesc‘ (bulgar) 1927, Sofia, pp, 71-73. Mor-treuil: op. cit. III, 1846, pp. 464-466 şi 495-503. S. Ch, Sakelariades: ,Despre păstrătorul tle legi şi judecătorul din Salonic, Const. Armenopol Tfroi io' SeaoaXovUri roj.io(pv?*ccxog y,cu ymltov Kiovmmnlvov V Io^fvojxox Xov\ Atena. 1916. Ediţiuni. Theodorus Adamus Sualembergius: a publicat Exabiblul pentru prima dată în 1540, Bernardus a Re y : a publicat prima traducere latină în 1547. Dionisius Gothofredus: l-a publicat în ambele limbi clasice în 1587. Justinius Gobler: Jdandbuch und-Auszug Kayscr-licher und Biirgerlicher Rechten. an sechs underschiedliche Biicher, durch den Got-tseligen, christlichcn, hochfcrstendingen Herrn Constantinum Harmenopulum1 Frank-furt. Au apărutincurs de 12 ani trei ediţii. D. Ruhneken und R e i t z au publicat în 1780 cu traducere latină un Exabiblu în ,Supplementum novi thesauri juris civilis et canonici ex collectione ei museo Meermanneano'. După ediţia aceasta s'a imprimat la Atena o altă ediţie la 1835. Heimbach: .Constantini Harmenonuli manuale legum sire Hexabiblos‘ Lipsiae 1851. Traduceri in limba neogreacăJ NiyâXaog KovvaXv xal fîa&- sătoriilor şi gra¬ nwv ovyyFVFLCcg dele de rudenie. o cei ce se căsăto¬ 9 âFVTFOoyapovvzfov. resc a 2-a oară. 10 zestrea cea 10 âlYCUOV JlQOLYOg dreaptă. 11 cererea zestrei şi 11 FxâixryîFmg nooixog y.al sarcinele ei. t(7)v flaocov avzfjg. 12 exoprică (para- 12 FţamooiYAov. fernă). 13 ipovol. 13 vjwSoXov. 105 14 Despre darurile între 14 TJsoi da)Ofă)i' listaţi) dvdoog bărbat şi soţie. xal yvvar/.og. 15 desfacerea căs㬠15 Xvosiog yduov xal Tibi> al- torii şi despre nixrv avrfg. cauzele ei. CARTEA V 1 Despre testamentul ce- 1 Ilsoi (JiaD’r.xr^g avtsţovolan'. lor de sine st㬠tători. 2 testamentul celor 2 vyisţovounr. de sub tutelă. 3 n testamentul celor 3 â/isXsi'^soinr. liberi. 4 testamentul epis- 4 ,, STUOXOTUOV xal copilor şi mo¬ iiovayjfin*. nahilor. 5 anularea testa¬ 5 „ dvaiQOiligg dia&vxvg. mentului. 6 • f plângerea contra 6 usinjjsiog xal fsvav%i(b- testamentului osayg dia&r>xrjg. nedrept. 7 codicel. 7 xxoâixsXXov. 8 11 moştenitori. 8 xhr.oovoumv. 9 falcidiu. 9 ., (paXxiâtov. 10 desmoşteniţi. 10 ,, dnoxXpoinv. 11 legat. 11 Xr.ydvov. 12 tutori (epitropi), 12 £TUTQOTKO V. YOVC)UT(boU)V curatori şi ad¬ xa\ dioixrjTtbr. ministratori. 15 aceia când tre¬ 13 iov juhs âsî ivdyeiv rovg buie creditorii âarsiOTtcg xară tojv să cheme în ju¬ yJjr^oovoiiow iov decată pe moş¬ tsXsvxrysavxog. tenitorii celui decedat. ___106__ CARTEA VI Tit. i Despre pagubă. 2 ,, adulter, 3 desfrânaţi şi silui¬ tori de fecioare. 4 amestecătorii de sânge. 5 hoţi, răpitori de turme, săpători de morminte şi furi de lucruri sfinte. 6 «f ucigaşi. 7 răpitori de femei 8 fugari şi cei ce vând oameni li¬ beri. 9 clevetitori şi cei ce găsesc scri¬ sori de calomnie 10 vrăjitori şi ghici¬ tori. 11 Iudei, eretici şi iudaizanţi. 12 robi şi cei ce pun foc. 13 cei ce primesc robi streini şi cei ce vând oa¬ meni liberi. 14 diferite pedepse. 15 cei ce insultă (pe judecători). 1 lipţ/i Cr^uiag. 2 fioixmv. 3 Jionrun' xal uhy fhaCpv- nm> viaoîtpi'ovg. 4 rcifAOfuycTfov. d(Jt?vyv xcd dXoypvo^t pwv. 5 x/mrtw, dizpXacmv zva- ■îioovycov y.al ifoo-ovXcov. 6 (ţXvci- maV PVQlOXGVT(OV. 10 (paoţiax wv, yorjwbv xal udv%pcov. 11 ’lovâcUcov, aÎQSTixfhv xcâ pXXriViţovzoyv. 12 âovXcov xal ccbv 'ppinoza- aovg TtotovvKov. 13 '«7»' dXXorotovg xmoâpyo- npvan’ dovXovg, Xal T(Î)V ZxTLOlOVV-iaw fţXpvdtooig. 14 diacp6o(i)V TCoivdyv. 15 tov, tivpg âii^iovvrai. Die cele expuse se vede că modul de distribuţie al materii in Exabiblu este cu totul deosebit de cât cel din Prohiron. In afară de cele 83 de titluri pe cari le-am expus mai sus, 107 la sfârşitul tuturor manuscriselor cu coprinsul Exabiblului mai găsim adăogate încă altele, cum sunt : 1) Alte titfuri diferite — exioa xixla âukpooa. 2) Despre demnităţi = mol ă^iopdzaw. 3) Despte diferite regule = mol y.avovtov âicapooiov. 4) Despre însemnarea cuvinte for = mol or.uamag (rr^u axare. 5) Despte hirotonia episcopifor şi preoţi for — mol xfioo-xovlag ’fjuoxotkdv y.cu nQeofivxlowv; iar în mai toate manuscrisele şi tipăriturile găsim şi 6) Legife agrare = Nâfioi ym^moi Anul alcătuirii Exabi- Unii critici susţin că această lege este închegată în jumătatea sec. al Xll-lea. A-cum în timpul din urmă, se dă ca vreme a alcătuirii lui anul 1345. E tocmai în vremea Anei Paleologul şi a fiului ei Ioan Paleologul, după cum arată o însemnare din codicile juridic grecesc fol. 195 din Viena. Alţi istorici însă sau îndoit de veracitatea acestui lucru, socotind-o ca o însemnare de pe o copie, iar nu de pe original. Realitatea constă în aceia, că de vreme ce Armenopol extrage din Novela patriarhului Atanasie, care Novelă a fost compusă la 1305, deci Exabiblul a fost compus după apariţia acestei Novele şi anume după moartea autorului ei, care a avut loc nu mult înaintea anului 1345. însemnătatea Exabi- Chiar dela apariţia lui, Exabiblul a avut în imperiul bizantin o mare însemnătate. Sunt manuscrise cum este ms. 1355 din Paris, care coprinde un Exabiblu desvoltat, alcătuit cu fragmente scoase din Ecfoga privata, Sinopsis-uf Basificafefor, Sinopsisuf fui Mihaif Psefos şi din jJIolr^a vo^uy6vu al lui Mihail Ataliatul; iar ms. Nr. 1385 conţine un exabiblu alcătuit numai pe baza primelor zece cărţi din Basilicale. După căderea imperiului bizantin influenţa acestei cărţi de legi nu numai că nu a încetat, cum era de aşteptat, ci dimpotrivă, ea a devenit şi mai intensă pentru multă vreme în ţările de sub influenţa bizantină. Un fapt curios este acela că în ţinuturile cu populaţie grecească Exabiblul a început să circule în traducere neogreacă, întâlnim foarte multe traduceri de acest fel: manuscrise şi tipărituri. Astfel avem cea dintâi traducere făcută de Nicolaos Cunalis Critopulos în 1490; apoi alta făcută de Teodosios _J_08 Zigomalâs la finele sec. al XVI-lea. O revedere se făcu şi de nn călugăr de la Muntele Atos, anume Teoclit, care ne-a dat ediţia din 1671. După aceia, în sec. al XVIlHea, avem o altă traducere făcută de un necunoscut şi îndreptată de Alexios Spân os din Ianina după cererea mitropolitului Gherasim din Eracleia, publicată cu banii acestui mitropolit, la Veneţia, în 1714. Această tipăritură sâi mai repetat deseori în multe e-\emplarc..Ediţia din 1766 a fost des întrebuinţată şi de instanţele româneşti. Este cunoscută şi ediţia din 1777, puţin deosebită de cea din 1766 prin format, de aceia paginile nu corespund exact cu ale celei din 1766 pentru a putea verifica orice carte de judecată românească. După ce Grecia a dobândit independenţa politică, Exabi-blul a fost prima carte de legi a noului regat, decretată prin decretul regal din 15.VIII 1830 ca normă pentru instanţele greceşti. Prin promulgarea constituţii elene, în primul ei capitol, din 13.11, 1835, Exabiblul se declară de către regele Oton. ca lege în vigoare până la apariţia primului cod civil grec," Exabiblul în ţările După cum am arătat în capitolul privi- roman ’ tor la aplicarea Sintagmei lui Matei Vlas- tarie, în Ţările române, este greu a stabili cu paragrafe, dacă până la apariţia Nomocanonului lui Manuil Malaxos (1561-62), s'a aplicat Armenopol sau nu. Dificultatea provine de acolo că ideile juridice sunt similare în ambele manuale. Odată însă cu traducerea Nomocanonului lui Malaxos în româneşte, în prima jumătate a secolului al XVIElea: Pravifa afeasă (1632), Cefe 7 taine (1644), la cap. „nunta", unde Armenopol e des citat; Carte de învăţătură romanească (1646) şi Îndreptarea fegei (1652), pa-sagii întregi din Armenopol — aflătoare în aceste pravile —sunt utilizate până în prima jumătate a sec. al XlX-lea, In epoca fanarioţilor Manualul lui Armenopol este foarte frecvent întrebuinţat în cărţile de judecată (uneori şi de 2-3 ori în aceiaşi hotărâre) cu indicarea numirii Manualului, cărţei, titlului şi foei (list), fiindcă acum (dela 1730) exista dispoziţiunea lui Const. Mavrocordat de a se fixa şi părţile legei citate în hotărârea judecătorească, dispoziţie repetată şi de Al. Ipsilante în Pravilni-ceasca sa condică1). Ediţia întrebuinţată în provinciile româneşti a fost cea neogreacă a lui Alexios Spanos din 1766. 1) %Pravilniceasca condica* np. 13 (greci şi 110 (rom.) este de două ori amintită : ed. Şt. Gr. Berechet. 109 Traduceres integrala Deşi daca am aduna toate fragmentele in româneşte (1804). A w |M , . , (. romaneşti de prm cărţile de judecata ale sec. al 17-18-lea şi le-am orândui după speţe juridice, am forma un Exabliblu al instanţelor române, totuşi Alex. Moruzi, domnul Moldovei (1802—1806b dispune traducerea întregului manual în 1804 de către paharnicul Toma Carra. cu titlul următor : Jndemânoasa adunare a prav iii lor ce se numeşte Exa-'-’ivfos. Adunată din toate pravifife cu aCcgere şi în scurt şi aşa a[cătuită de pre cinstituf păzitoriu a pravililor şi judecătoriu a Tbesalonicufui Constantin Armenopul cef mai întâi între judecători, cari acum întâi din luminata poruncă a prea înălţatu-fui şi mult mifostivului nostru stăpân şi Domn a toată Mol-davia, Măria Sa Afexandru Constandin Mor uz V. V. sa tălmăcit din limba elfinească pre această moldovenească de cătră Toma Carra pab. dându-i ajut or iu fa fim Ba moldovenească loan Luca serd.f Toma Luca şi sufger Constandin Negre / iar scriitoriu Nicufai diiacu. La anuf de fa Hristos 18o4 Aiaiu 3o\ îndelungată vreme, această traducere s'a întrebuinţat în manuscris în Moldova şi mai cu seamă în partea ei de răsărit pe care după deslipire Ruşii au numit-o Basarabia.1) Traducerea Exabiblu- Exabiblul a fost întrebuinţat de instan-ui in ruseşte. ţele moldo-basarabene până la 1825. A- tunci, desfiinţându-se consiliul suprem (k^x’okhkih cok^tr), apelurile trebuiau să se judece la Peterburg. Cu această împrejurare, între legile cerute de departamentul senatului pentru a fi traduse în ruseşte a fost şi Armenopol, ediţia lui Spanos din 1766. La confruntarea traducerii făcută după ediţia neogreacă, cu originalul elen, aflat în biblioteca publică, s’au găsit pe a-locurea diferenţe izbitoare. Ele erau strecurate sub influenţa vieţii sociale în ediţia Spanos. atunci deosebirile din textul c-len s’au tipărit mărunt pe câmpul liber al marginilor cărţiif pe când cele din cef neogrec au rămas în corpul traducerii, însă imprimate cu caractere cursive. Aşa se prezintă ediţia specială rusă din 1831. Ediţiile următoare nu au mairepetat tehnida acesteia, afară de cea din 1854 din Chişinău şi cea din Odesa din 1908. Contra oricărei logici, ministerul de justiţie rus a dispus ca judecătorii din Basarabia să aplice diferenţele de pe margine ale textului elen. Oare nu pentru a produce o confuziune 1) Vespasian Erbiceanu a găsit, în Basarabia un exemplar complect. J_1 o şi mai mare, spre a provoca înlocuirea legilor locale cu cele ruseşti ? In româneşte se tipări abia după reîntoarcerea Basarabiei la trupul vechei Moldove, în 1921. Ediţia aceasta făcută de prof. Ioan Peretz a respectat diferenţele fixate în textul rus, prin text cursiv şi note explicative puse sub rânduri l). XX. Novelele (Nvrcoai). 527-1453. Literatura. F. A. B i c n c r : Uebcr die Novellen der byzanlinischen Kaiser in Veranlassung der in dieser Zeitschrift befindlichen Abhandlung desselben liegenslandes' art. în ,Zetsch, f. gesch. Rwissd, VIII. (1835.), pp. 263-79. Franz Dolger: ,Regesten der Kaiserurkunden des ost-rdmischen Reiches von 565 bis 1453', Herausgegeben von den Akademien der Wissenschaften in Miinchen und Wien. IV Theilen, 1928-1933. Gianino Ferrari: ,11 diritlo penale nelle No-velle di Leone il Filosofo\ în ,Rivista penale', LXVIII, (1908), fasc. IV, Torino ; rec, deP. Marc în ,Byz, Zcitsch.', XVIII, (1908), 658, şi răspunsul lui Ferrari în ,Byz. Zeitsch.\ XVIII (1909), pp. 297-98. Idem: ,Diritlo matrimoniale seconda le Novelle di Leone il Filosofo', în ,Byz, ZeifsXVIII, 1909, pp. 161. Henri Monnie'r: ,Les Novclles de Leon le Sage ; Iniroduction, droit public, droit penal, Ies personncs. fes biens', Bordeaux, 1923. G. Maridakis: ,Dreptul civil în Novelele împăraţilor bizantini = Tb dauxov dUatov N.v zatg Nzccoaîg jivQftvnvfov avrOY.\ Atena. 1922. P. N o a i 11 e s : ,Les collections de Novclles de Vempereur Justinien : La collection grecque des 16S Novelles*, (these). Bordeaux, I9H. K. Triantaphilopoulos: ,Die Novelle des Patriarchen Athanasius liber die Qi^OiQiccu în tByz. Neugr. Jahrbuchcr' Vili, (1930), Atena, pp. 136 urm. K. Witte : ,Ueber die Novellen der byzantinischen Kaiser', art. in ,Zetsch. f, gesch. Rwiss, Vili, (1855), pp. 153-224. Ediţiuni. G. E. Heimbach: ,Autheniicum : Novcllarum constitutionum Justi-niani, versio vulgata, Leipzig, 1851, 2 voi. Z a c li a r i a e : ,Jus graeco-romanum*. I, 1856. Idem: Jmperatorl Justiniani Novellae, (Teubner, 1881). I. Zepos şi P. Zepos: ,Jus graecoromanum' 1, Atena, 1931. Novelele sunt dispozitiuni date de diferiţi împăraţi bizantini ca lămuriri la diferite chestiuni juridice pe care legea nu le limpezeşte. In coprinsul acestor Novele găsim exprimată viaţa economico-juridică din vremea împăraţilor sau patriarhilor, cari le promulgă. In ele găsim obiceiul locului (owrfîHa 1) .Manualul legilor sau aşa numitele ,Ccle şase cărţi' adunat de pretutindeni şi prescurtat de vrednicul de cinstire păstrătorul de legi şi judecător în Salonic, Constantin Harmanopulos, traducere de Ioan Peretz, profesor universitar. Ediţia ministerului de justiţie, Bucureşti, 1921. Editorul a pus jos prin steluţe diferenţele textului elen. 111 "mixt,)■ Împăraţii bizantini au fost imitaţi de ţarii Statelor sud-slave, caşi de domnitorii şi ierarhii Ţărilor române. Novelele bizantine corespund .bnsoavelor soborniceşti în largul înţeles al cuvântului sau simplelor ,hrisoave' în înţelesul strâns. Ele regulează nu numai raporturi private, dar şi publice. Este de mare trebuinţă a se alcătui colecţii de toate hrisoavele legislative din trecutul nostru pentru a se cunoaşte adevărata viaţă juridică a neamului nostru din trecut, cum s'â făcut şi se face cu cele din Bizanţ. Noi ne vom ocupa de coprinsul Novelelor împăratului Justinian şi ale împăraţilor de după acesta. Novelele stăpâni-torilor Bizanţului de după Justinian se numesc INragaV. Cele ale lui Justinian şi ale predecesorilor lui, cari ne sunt cunoscute din istoria dreptului roman, au o strânsă legătură cu cele de mai târziu. Cel mai productiv împărat în acest domeniu al promulgării de Novele este Leon VI Filosoful. Istoria critică îi atri-bue lui 113 Novele. Ele se găsesc în Cocfex Marcianus No. 179. Multe din acestea au intrat în compunerea Basilicalelor, iar altele, cari au apărut după terminarea acestora, fireşte, nu au mai putut fi ţinute în seamă. Ele par a fi colecţionate între anii 888-899. Din coprinsul Novelelor scoatem cunoştinţe despre puterea imperială, obiceiul locului, legea divină, legea civilă, fegislaţia penafă. clasificarea persoanelor, scfavie şi libertate , căsătorie. căsătoria a doua şi următoarele, puterea pa-ternă) adopţiune, tutelă, curatelă, bunuri, obligaţiuni, uzura, succesiunea »abintestat”, succesiunea testamentară, donaţi uni, dotă, daruri înaintea nunţii, procedură, Mulţi împăraţi şi chiar patriarhi au promulgat Novele privitoare la diferite chestiuni. Se recunosc ca oficiale c. 509 Novele atribuite diferiţilor stăpâ-nitori bizantini. Cea mai importantă este pentru noi Novela lui Roman Lecapenul din anul 922, privitoare la protimisis, despre care vorbim în amănunt în studiul premergător la , Hrisoave legislative din sec. al XV1I-X Vlll-fed. Această Novelă este amintită în vechea noastră legislaţie prin .Novela lui Roman bătrânul. In pravilele şi codicele noastre vechi sunt citate multe Novele bizantine. Un studiu amănunţit asupra coprin-sului Novelelor ne-ar pune în faţa adevăratei vieţi juridice din Bizanţ. _____112_____ XXL Dreptul canonic (EYylrynciOrivAyv (Uxaiov). 1-1859. Literatura. F. A. Biencr : ,De colleclionibus canonum ecclesiae graecae*, Berlin^ 1827. Krueger: ,lJeber vino nene Bcarbeilung des Nomocanon in XIV Titeln*, în ,/e(ts. (. Rcchtsg.*, IX, (1870), pp. 185-95. Pitra: ,Des ccinons ct des collcc-fintut ciinnni(jnes de l'eglisc grectpie*, 1858. L. F. Tai el: ,De collectionibus qtn-husdwn iuris (îracconim canonici\ Tiibingen, 1886. Zacliariae: .Die gric-chisc/wn Nomohunones*, in ,Mcmoires de VAcademie de St, Petersbourg\ VII, serie. I. XXIII, (1877), n. 7. Idem: Die Handbilcher des geisllichen Rechts aus den /eiten des iinlergehenden byzantinischen Reiches und der turhischen Herrschaft*, in aceleaşi ,Mcmoin>s*, VII, serie, t. XXVIII, n. 6, 1871. Idem: ,Uebcr den Vcr-fasser tind die Quellen des (Pseudo*Photianischcn) Nomocanon in XIV Titeîn* in aceleaşi ,Memoires‘, VII, serie, t, XXI, n. 16, 1885. Idem: ,Die Synopsis ca-nonum. Ein Beitrag zur Geschichte der Quellen des hanonischen Rechts des grie-chischen Kirche*, în ,Sitz. Ber. der IV7ss. zu Berlin, Silz. von 22. XII, (1887), LUI. pp. 1148-1163. Pr. N, Ilijnskij: ,Sintagma lui Matei Vlastarie* (rusă), Moscova, 1892. A. Monferratos: ,Un nomocanon din veacul al XHI-lea -■= Nopoxdvaw vov iyr ataivog* în ,Buletinul soc. elene de istorie şi etnologie — AeXriov rrjg Unopixig xcă £3'vo/oyiYS\g cuoeiag rrjg ’EXXddog*. IV, (1892-94), pp. 309-331. Aici se descrie un codice din biblioteca universităţii dm Atena. A. P a v 1 o v : Nomocanonul anexat la marele molitfelnic. Istoria lui şi textele: grec şi slav cu însemnări lămuritoare şi critice', Moscova, 1897, ed. IL K. M. R a 1 1 i s : .Dreptul penal al bisericii ortodoxe de răsărit --■= Tloiviy.ov âixaiov rrjg Sollodoţov dvaroXiYrg FYxXgauxg', Atena, 1907, rec. de Km! Bockenhoff în ,Byz. ZeitsfXVW, (1908), 209-211 şi D. A. Petrakakos: ,Coniribuţiuni la dreptul penal al bisericii ortodoxe de rasa fit — dSvuffoXcu ng ro Ttoivr/.bv dixaiov rrgg âolloâoţov dvaioXtYqg xyyXriaiag1, Leipzig, I9O9, este o critică a lucrării Iui K. M. R a 11 i s, care-i publicată şi în rev., Exy./xy oiccouxog &dpog‘ din Alexandria, I9O8. Ediţiuni. Jean de T i 11 e t : Sanctorum Apostolorum et sanctorum conciliorum canones', Paris, 1540. E. B o n e f i d i u s ; Tov dvaroXixov vo^htov {hpXfa y' ■■=* Juris orientaîis libri 111, Paris 1573. J. Leunclavius şi M. F r c h e r u s ; ,Jurts graeco-romani tam canonici quam civilis torni duo*, Frankfurt, 1596, 2 voi, Guilielmus V o e 11 u s et Henricus J u s t e 11 u s: ,Bibliotheca jurisicanonici veteris in duos tomos distribuia*, Paris, 1661. G. Beveregius: ,2woâixov sive Pandectae canonum*, Oxford, 1672, 2 voi. Iohannes Baptista Cotelerius: Jdcclesiae graecae monumenta, Paris, 1677-1686, 3 voi. ; iar voi. IV s'a adăugat în 1692 de Maurinerni sub titlul de ,Analecta graeca*. G. A. R a 11 i şi M. P o 11 i : ,Colecţia dumnezeeştilor şi sfintelor canoane ale sfiţilor şi prea slăviţilor Apostoli şi ale sinoadelor ecumenice şi locale şi ale sfinţilor părinţi, sa editat împreună cu alte şi numeroase hotărâri călăuzitoare după vechi tălmăciri şi felurii critici = 2vmayua Ttov &6ÎCOV YCIL ÎFQibv YXtVOVWV T(OV T8 dykoi> YCU 7tavfvcprjf,ia)v *Atxo-OroXtOV xcă TWV Î8QVJV (UYOVUFVIYWV YCtl TOJTlYJDV OVr6â(OV, YXU T(X)V yard ttFOOg dykov ttcctfqwv, fxâo-3'ev, avv nXrimcag dXXcug rhv P/.vXr~ 113 (JifxotwrjV xaxăoxaoiv âienovocag (haxdţfoi, iisxct xwv doyaiwv VŞry. yrjxtuv, xcu diacpoQuov dvayvoapdxanr, Atena. 1852-56 IV voi. Are şi o traducere sârbă sub titlul tZbornik‘, Zara, 1884. M, I. Ghedeon: ,Hotărâri canonice, epistole, deslegări, porunci de ale prea sfinţiţilor patriarhi ai Constantina-polului = Kavovixca diaxaţeig, ’enioxoXoă, Xvoaig, dsoniogaxci xtbv â-yumdxcov TtaxţiidQyaw Kwvaxavxivov7i6Xecogl, Neoplata, 1895-6, 2 voi. Nicodim Milaş: , Dreptul bisericesc oriental11), Această operă capitală are. traduceri in limba greacă de Meletios Apostopulos, ,Tb s£yyXr^GiaGxiY.ov diy.aiov xrjg do$oâoţov dvaxo?uxfjg *£YxXrjGtag ovvxayev y.axă xăg ysviyăg ’zyv.Xry GiciGxixăg nrfydg'y.di xaxă xovg *£v xalg ctfixoxecpctXoig ^ryyXrplatg îoyvov- xag eiâiyovg vopovg1, Atena. 1906, în 1. rusă la Peterburg, 1912, 2 voi., în bulgară, germană. Canoanele cu comentări au început să fie traduse şi în română de Uros Kovincic şi N, Popovici, Arad, 1930-31, (numai voi. 1, în 2 părţi), N i f o n, mitropolitul Ungrovlahiei : ,Manual de pravila bisericească*, Bucureşti, 1854. Andrei Ş a g u n a, mitr. Ardealului: ,Enchiridion ('Eyxti{)i(h()v) adecă carte.manuală de canoane..., cu comentarii', Sibiu, 1871. Meletie D r e g h i c i u ; ,Legile bisericeşti în mod estrativu şi splicativu', Temişoara, 1873. D. G. B o r o-ia n u : ,Dreptul bisericesc‘ Iaşi, 1899, 2 voi Marius Teodorian: ,Drept canonic oriental, Bucureşti, 1905-7, 3 voi. Lumea creştină şi-a primit legislaţia dela biserica sa. In măsura în care ea se desvolta, se simţia nevoie de conducerea ei prin legi deosebite hotărâtor de legile lumii păgâne în mijlocul căreia apăruse. Conducătorii diferitelor centre religioase s’au adunat între 325-787 sub presiunea nevoilor vieţei, fiind convocaţi de împăraţii bizantini, Articolele legilor lor religioase se numesc canoane = xavovsg, adică regu fet îndreptări. înainte de adunarea primului sinod ecumenic biserica a respectat cele 85 Canoane apostolice, atribuite lui Clement Romanul şi „//*-văţătura ce for 12 apostoli=v\ âida^r. xcbv âoâsxa dnoGxoXwv“ ; {ar după aceia începe şirul aşa numitelor adunări a ierarhilor bisericii creştine, cari adunări se numiră cu un termen grecesc de „sinod = ovvodog, adică adunare. Deoarece canoanele lor priveau toată lumea creştină de pretutindenea căpătară şi denumirea de „ecumenice = oiyovpeviyr., adică universale. A-vem 7 sinoade ecumenice recunoscute de biserica oriental^ Iată-le : 1) Zara, 1890, (sârbă), trad. românească de D. I. Cornileseu şi Radu S. Va-sile, Bucureşti, 1915, E cel mai bun tratat. Dreptul bizantin. 8 114 Cele 7 sinoane ecumenice- 325—818. 6 a lA 3 Locul unde s’a ţinut Anul ţinerei Câte canoane (pravile) a . li sinodul sinodului elaborat fiecare sinod o -a £ 1 Niccia 325 20 canoane II Constantinopol I 381 7 HI Efes 431 8 1 1\ Halcedon 451 30 l v-vi Constantînopole al Il-lea 691-692 102 J Quinisext (Trulan) vn Niceîa al 11-lca 787 22 I Cele 10 sinoade locale. i Ancira 314 25 canoane ii Neocezarea 314-325 15 iii Gangra 340 21 IV Antiohia 341 25 V Laodiceia 343 60 VI Sardica (Sofia) 343 20 VII Constantînopole 394 9 VIII L-‘ 11 Cartagena 419 133 IX Constantinopole S61 17 X Constantînopole 879 3 115 Afară de canoanele sinoadelor arătate mai sus, biserica ortodoxă mai recunoaşte încă şi alte canoane ale unor părinţi bisericeşti : Canoanele părinţilor bisericeşti ^6 j-, Numele părintelui Anul mor- Câte canoane In care glave o care a elaborat ţei fiec㬠s'au recunoscut din „Corm- o canoanele ruia de biserică ciea" sunt ^3 r introduse d 1 Dionisie, arhiep. A- f 265 4 canoane 26 lexandriei 2 Grigorie al Neoce- t 270 11 27 zareei 3 Petru, arhiep. Ale¬ t 311 15 xandriei TI' ~ 4 Atanasie arhiep. A- f 373 3 epistole --- lexandriei 5 Vasile cel mare (Ca- f 379 92 canoane 13, 21, 32 padocia)_________ 24, 25 6 Timotei ep. Alexan¬ f 385 18 „ 32 driei 7 Grigore teologul t 389 8 30 8 Amfilohie din Iconia t 395 1 epistolă 30 9 Grigore de Nisa t 395 8 canoane 31 10 Teofil de Alexandria f 413 14 „ 33 11 Ciril de Alexandria t 444 5 34 12 Ghenadie de Cons- Ţ 471 '1 epistolă 36 tantinopole Ti’- Tarasie de Constan- f 809 1 36 tinopole 14 Ioan Postnicul t 595 49 epistole --- (Nr^nevcrfi) 15 Nichifor Mărturisi¬ t 818 49 --- torul _l 116 Colecţiuni de canoane. Colecţiuni de canoane sau alcătuit chiar în cursul tinerii sinoadelor ecumenice, căci la unele sinoade se citează canoanele vechilor sinoade după o ţiifikiov, pe care cei din Apus o traduc prin codex. Astfel pare că la ţinerea sinodului din Halcedon (451) exista o asemenea colecţie de canoane. Ca acestea au apărut destul de multe. a) . Cea care a ajuns până la noi este Sinopsis-ufcanonic af hi Ştefan F.feseanuf — -ihpfcvov ’Eipsoiov y.avovirf avvoWig *). începutul lucrării acesteia ar fi sec. al Vl-lea. Deci ea coprinde canoanele în formă prescurtată numai pe ale acelor sinoade, cari se ţinuseră deja până în momentul închegărei ei : canoanele apostolice, ale sinoadelor din Niceia, Ancira, Neocezarea, Gangra, Antiohia, Laodicea, Constantinopol şi Efes. Cu vremea coprinsul acestui Sinopsis s’a mărit în măsura în care se ţineau alte sinoade şi apăreau părinţi bisericeşti, cari scriau canoane. In ediţia Synodiconului lui Beveregius 1 2 3) şi în Sintagma ateniană apare complectat în forma cea din urmă. Acest Sinopsis a fost comentat de Alexe Aristen, al cărui conţinut a fost tradus de Daniil Panoneanul, la 1652, intrând ca ultimă parte în îndreptarea fegei, tipărită în Târgovişte, capitala Valachiei. b) . In afară de Sinopsis-ul lui Ştefan Efeseanul mai găsim în biserica orientală Sinopsis-ul magistrului şi logofătului Si-mi on = fSvgFtbv f,uxyiorQOv y.al XoyoSiTOv ^emTopij y.ccv6vtm'\ El coprinde în formă prescurtată : canoanele apostolice, ale primelor 5 sinoade ecumenice, ale celor dintâi 7 sinoade locale şi canoanele lui Vasile cel mare. Deosebirea dintre aceste două Sinopsis-uri constă în aceia că acesta din urmă are canoanele citate după valoarea izvoarelor lor: canoanele apostolice, sinoadele ecumenice, locale şi ale sf. părinţi. Acest Sinopsis este editat de Voellus şi Justellus4). Ordinea de citare a canoanelor acestora s’a păstrat aceiaşi şi în Comentariile lui Zo-nara şi Valsamon. Nevoea practică şi teoretică a silit pe alcătuitori să dea naştere la colecţiuni sistematice în care canoanele să fie aşezate după obiectul lor. Despre o primă colecţiune în genul a- 1) M o r t r e u i 1, I, 201. 2) Sinodiconul, H, după pag. 188. 3) Sintagma ateniană, IV, 399 urm. 4) ,Bibîiotheca juris canonici ucteris‘ 11, pp. 710-748. V 117 cesta vorbeşte loan Scolasticul în precuvântarea lucrării sale. Ea ar fi avut 60 de titluri, coprinzând canoanele apostolice, ale celor dintâi patru ecumenice, ale celor locale până la cel din Sardica, fără ale sf. părinţi. c) . Afară de aceasta avem Colecţia lui loan Scolasticul (550), întocmită pe când era preot în Antiohia, (mai târziu patriarh la Constantinopole (566-577). Ea coprinde 50 titluri în cari intră cele 60 de titluri din colecţia anterioară, la care s'a mai adaos 68 canoane ale sf. Vasile cel mare şi epistolele 2 şi 3 a acestuia către Amfilohie din Iconia. Ea este editată de aceiaşi editori arătaţi mai sus'1). d) . Tot lui loan Scolasticul i se mai atribue şi o Cotec- ţiune de 87 titluri, alcătuită între anii 563-578, care este un a-daos la colecţia amintit mai sus. Toţi editorii veacurilor trecute şi istoricii într’un glas atribuie această colecţie lui loan Scolasticul, aducând în sprijin o însemnare dela sfârşitul colecţii. Titlul ei după Pitra este: .Colecţie de canoane fii-sericeşti întocmită în So de titluri — Hrvaywyr xavovwv 'pxxhj-oiitiiriy.dir eig v’ iirl.org iingnyiirr; Jar după V o e 11 U S şi Jus-tellus este acesta: ,Ale lui loan presviterul din Antiofiia zis Scolasticul, canoane în 5o titluri = 'lamvrov norojlvripov ’ruoyj'iitg rov âno HyoAaoriyjor. oirog ovvrctrsi jovg 61.org xavâveg pic v' rhlovgt Coprinsul este format din 87 de capitole alcătuite din rezumatul Novelelor lui Justinian. Colecţia aceasta se coprinde în cap, 42 al Cormciei ruse. O altă Colecţie de 25 capitole al cărei autor necunoscut aparţine ultimilor ani ai sec al Vl-lea, Primele 21 capitole din ea corespund la acelaş număr de con-stituţiuni justinianee, iar ultimele 4 capitole coprind Novelele 136. 133, 120 şi 2 capitole din Novela 122. Şi, în sfârşit, o ultimă Colecţie numită Collectio constitutionum ecclesiasticarum sau Collectio tripartita sau şi Paratitla, care coprinde legile civile referitoare la biserica creştină ale lui Justinian. Fiindcă este împărţită în trei părţi mai poartă şi denumirea de tripartita. Prima parte coprinde primele 13 titluri ale codicelui lui Justinian în extras larg cu locurile paralele (paratitla) din alte 1) Voellus şi Justellus: tBibîiotheca juris canonici veteris\ II, pp, 499 urm. _____118 titluri ale codexului şi Novele. Partea 2-a coprinde 6 titluri, fără textele paralele, extrase din Pandecte şi Instituţiuni, referitoare la afacerile spirituale. Partea 3-a coprinde 34 Novele, împărţite în trei secţiuni; a) prima priveşte pe episcopi, clerici, mireni şi călugări; by a doua fixează relaţiunile lumeşti şi c) a treia se referă la eretici, Iudei şi Samarineni. Colecţia se termină cu 4 Novele ale împăratului Heraclius (610-640). Nu i se ştie autorul, dar Novelele împăratului amintit îi stabileşte momentul alcătuirii. A fost foarte întrebuinţată mai mult decât ori care altă colecţie canonico-profană. XXII, Nomocanoanele. Literatura. Azarevic : ,Op. cit.*, II, 324-51. F. A. B i e n e r : ,Geschichie der Novelien*, pp. 194-202. Idem: ,Rcoizion des Justin. Codex in II in-sicht\seiner Integritât* în ,Zetsch. f, Rwiss, VII, pp. 144. H e i m b a c h : ,Griechisch-romisches Recht*, în voi. 86 (Encyklopadie), pp, 289-291. Mortreuil: ,op. cit', I, pp, 216-222, P 1 t r a : ,op, cit,*, II. 372. Z a c h a r i a e : ,Die griechschen Nomokanones', pp. 8-9 in ,Memoires de /'Academie de St. Petersbourg\ VIJ, tom. XXIII, n. 7. Ediţiuni. ' V o e 11 u s şi Justellus: ,Bibliotheca jnris canonici veleris\ IL pp. 603-660. Practica vieţii din biserica veche a cerut ca toate canoanele (xavoveg) să fie adunate împreună cu toate legile civile 0"->~ poi) pentru mai marea uşurinţă a conducătorilor ei întru administrarea intereselor morale şi materiale a bisericii. 1. Nomocanonul în 50 capitole al lui loan Scolasticul, c. sec. al Vl-lea, Literatura. Benesevic: .Evvaycvyr în 50 tiluri şi alte colecţiani juri- dice ale lui loan Scolasticul (rusă), în ,Notele secţii clasice ale societăţii imperiale arheologice ruse', Vili, (1914), Peterburg, citat în ,Byz. Zeits/, XXIII, (1914), p, 512. K. F. Schmîd: ,Die Nomokanonuberselzung des Methodius. Die Sprache der Kirchcnslawischen Uebersetzung der Synagoge des Johanncs Scholas-ticus*, Leipzig, 1922, în , Verbffentliechungen des Baltischen und Slavischen Jnstituts an der Universitei Leipzig'. l. Nomocanonul în 50 Afcest Nomocanon coprinde toată Code titluri, c. sec. Vl-lea. i.^ i t ci.'i lecţia complecta a lui loan ocolasticul a- rătată de noi mai înainte. Autorul nu~i cunoscut. Timpul alcă- 119 tuirit cade sub stăpânirea lui Justin II (565-578). I sa adăog'at mai târziu şi alte canoane. Aşa cura se prezintă în forma complectă a fost tradus în sec. al Vl-lea în limba slavă, probabil de Metodiu, întrebuinţându-se până la închegarea Cormcii, deci până la începutul secolului al XlII-lea, iar la Bulgari chiar şi mai târziu. '> 2 Nomocanonul în 14 titluri, sec. al VIMX-lea. Literatura. Benesevic: ,Coîccjitincct canonica in 14 lilluri din al doilea sfert al sec, VII până la anul 883\ (rusii), rec. de N. Suvoro v, J. M. N. P. noua serie III (1806), fasc. luiie, pp. 409-426. Papadopulos Kera-meos: ,Codicele inexistent al Nomocanonului din anul 1883 •— Vlrv/uav/ro* y.wâtţ vopoxdvovos rov 883-ov t'iovs', jn M. N. P: noua .seric XXIV, (1909) , sec, filol. clasică, pp. 500-503, rec. de P. M a a s în ,Byz.Zeilscli.‘, XIX, (1910) , pp. 676-77. Ieromonahul Ca li st: , Nomocanonul lui Folie* (rusă) Moscova, 1899, V. Narbekov: ,Nomocanonul patriarhului Constantinopolului hoţie cu comentând lui Valsamon şi cu o introducere istorică‘ (rusă). Cazan, 1899, 2 voi. Arh. Caii st: tStudiu despre Nomocanonul prea sf. patriarh al Constant i- nopolului, Folie1 = nFţn iov vopioxdvovog rov ’rr/ionchov jiu- ipiuoyov KtovGiavi;ivovn6h'(0£ (Dttrriov' \n .Nfcc Subv', H, (1905) pp 57-67; 343-355; 5/0-524; 878-893 şi 111, (1906), 11-27; 118-138; 250-265, rec' în ,Byz. Zeits/, XVI, (1907) p. 410 şi XVII (1808), p. 305. Nomocanonul în 14 Cercetările ştiinţifice din urmă au do-tulun. secolul al VII- vedit, că nu Fotie patriarhul Constantino-polului este autorul lui, cum sa crezut multă vreme, ci un anonim. Studierea lui şi coprinsul prefeţei duc la concluzia că este alcătuit cu mult înaintea lui Fotie, iar în timpul acestui patriarh a primit numai canoanele apărute în secolul al Vll-lea, Nomocanonul acesta a avut două redacţii ; întâia cade în prima jumătate a veacului al VIFlea, când a putut fi făcut ori de Serghie, patriarhul Constantinopolului (610-638), sau după îndemnul lui de către un cleric din aceiaşi capitală. A doua este dela sfârşitul sec. al IX-lea Coprinsul. El se compune din 14 titluri şi acestea în capitole. Fiecare capitol coprinde canoanele privitoare la materia tratată, apoi legile civile greco-romane privitoare la biserică. Dintre canoane se citează numai cele apostolice, şi ale si. 120 părinţi afară de ale lui Tarasie, iar ca legi civile se citează legile din Colecţia tripartită, adică legile justinianee, privitoare la biserică. Legile civile sunt citate în acest Nomocanon după canoane cu expresiunea xelţurov — textus- Redactarea a doua a acestui Nomocanon sa făcut la 883. Deosebirea între prima redactare şi aceasta din urmă constă în faptul că acesteia i s'a mai adăogat canoanele sinodului Trulan, al doilea dela Niceia, ale celor două sinoade din Constantinopole din anii 861 şi 879 şi epistola lui Tarasie asupra simoniei. Materia legilor civile a rămas în vechiul său stadiu cu schimbări puţin simţite. Sinodul din 920 tinut la Constantinopole *La declarat obligatoriu pentru toată biserica creştină, fiind înlăturate din întrebuinţare (elecţiunile precedente. 1. Comentariile lui Alexe Aristen. 1130. Literatura. Azarevic: ,Op. cit.1. II. 332-35. B i e n e r : ,D Ztovaoă, t(Î) yFyovoTi pFydXw âoovyyccQup tijc TUyXpg xcâ noanoa-g nov uyuov jxcctfocov, jtovFxteioct naoă SFoâiboov fiiay.ovov rrg iov xhov pFyuXvg ’F'y'/Skrysiag, vopto(pvXcr/,og, yjuriocpvXayog y.ai jiocbiov nov BXayeovan\ rov BaXoaiubvogy. Sinopsis-uri canonice. Literatura. D. A zare vie : ,Op. cit.\ 338-51. B i e n e r ,Do coilectionibus can.\ p. 29. D o u j a t : ,Op. r //.*, p. 309, Heimbach: Griechisch-rbmischcs Rochi', (Encyklopădie), voi, 86, p, 459. M o r t r e u i 1 : ,Op. cit: ,111. pp. 470-474. După cum, pentru nevoile practice ale instanţelor mire-neşti, s'au alcătuit Sinopsis-uri, din materia Basilicalelor, tot astfel şi din canoane s au alcătuit asemenea rezumate. Un asemenea alcătuitor este Mihail P s e 1 o s, care a închegat în sec. al Xl-lea un rezumat, numit ,$inopsis-uf nomocanonului = 2vvo\pig rov voiMMccvovovcoprinzând cronologic canoanele primelor 4 si-noade ecumenice şi ale primelor 6 sinoade locale, cele ale si. Părinţi şi cele apostolice. 123 4. Sinopsis-ul lui Arsenie din Atos. Literatura. B i e n e r : ,De collectionibiis canonum*, pag. 37. Idem: ,GYs- chichte cler Novellen', p. 218. Mortreuil: ,Op. cit/, 111, pp, 456, 457 şi 492-494. H e i m b a c li: ,Op. cit/, N. Mi laş: ,Despre colecfiile de canoane ale bisericei ortodoxe\ p. 78. £diţiuni. V o e 11 u s şi J u s t c 1 1 u s: ,Bibliotheca juris canonind veteris‘ 11, pp. 749-784. Arsenie, un călugăr din Muntele Atos, ajuns patriarh la Constantinopole, a alcătuit prin veacul al XlII-lea un Sinopsis al canoanelor. Opera aceasta conţine 141 capitole, formate din canoane împletite cu legile cirile din Colecţia de 87 capitole a lui Ioan Scolasticul Titlul lui este : >Sinopsis-ufdumnezeiştifor canoane af monahufui Arsenie cel din mănăstirea din Sf. Munte nnmită a luBirei de. Dumnezeu = * A gozv lu v uontyov / /s-iv T cp cb/iOJ O O FI TOV CpvXo&FOV ZEvvmfjLQ TCOV &FUJOV X.ctv6v(iwl. După Sinopsis în multe manuscrise urmează Sintagma monahului Ma tei Vlastarie din 1335- 5. Sinopsis-ul canonic al lui Armenopol. Literatura. Az are vie: ,Op, cit/, H, 341-342. Biener: ,De colled. ca-nonum*, p. 38, D o u j a t : ,Op. cit/, pag. 310, Heimbach: ,Op. cit/, pag. 470. N. Mii aş : ,Despre colecfiile de canoane ale bisericei ortodoxe', pag. 78, Mortreuil: ,Op. cit/, 111, pp. 464-466 şi 405-499. în afară de Exabiblul cunoscut, Armenopol a mai alcătuit în jumătatea veacului al XIV-lea un Sinopsis al canoanelor ,Prescurtarea dumnezeeştifor şi sfinte fer canoane, făcută de prea veneratul nomofifax şi judecător af Salonicului\ domnii f Const. Armenopol = ’/Etutouv t(^v Sfăuiv ycă legare yavovoiv, yevof.iFvrj nagă tov navoejdoTOv oejctOTOv ycă voţioqwXctxog y.că y.gnov &F(JGa?,ovly.rjs xvgcov KcovotccvtIvov tov 'AgufvojxovXov*, care este împărţit în 6 secţiuni şi acestea sunt la rândul lor alcătuite din mai multe titluri. După fiecare titlu sunt redate pe scurt canoanele, astfel cum sunt trecute în Pidalion- 6. Nomocanonul din 228 capitole. Finele sec. al XIV~XV-lea- Literatura. A. I. Almazov: ,Nomocanonul la Euhologiul rusesc\ St. Pete rburg, 1902, N, Milaş: ,Despre colecfiunile de canoane ale bis. ortodoxe', pp. 84-88. A. Pa vio v: ,Nomocanonul la tipicul cel mare*, ediţie nouă. Moscova, 1897. Zachariae: ,Handbiicher*, pag. 24. 124 Un anonim între finele sec al XlV-lea şi începutul celui al XV-lea a alcătuit un nomocanon al cărui material priveşte numai canoanele în legătură cu pedepsele pentru păcate- El a fost întrebuinţat de către duhovnici ca manual- în cursul secolului al XVl-lea a fost tradus în vechea limbă sârbească, fiind întrebuinţat ca manuscris, iar în Rusia s'a şi tipărit, formând astăzi partea dela urma Molitfelnicului celui mare- Cea mai mare parte din materia lui a fost scoasă din canoanele lui loan Postnicul- Nu ne îndoim că o parte din acest nomocanon s'a tradus şi tipărit chiar şi în Pravila tipărită de Gheorghe Coresi (1572 ?) descoperită nu de mult, la noi, despre care va fi vorba mai departe în acest tratat- XXII. Sintagma lui Matei Vlastarie (fSvvirr/f.fa y.ajă mayelov). 1335. Literatura: D. Azarevic: ,op. cit/, IJf pp. 334-41. Lampros: în ,Ni'og ,E/2rivoluvr.iin)v‘l V, (1908), p. 482, unde-i o scurtă notă despre cod. IV A 13 din biblioteca Brancaeciana din Napoli, care coprinde un manuscris a lui Vlastarie. N. llijnskij: ,Sintagma lui Matei Vlastarie' (rusă), Moscova, 1892. Mortreuil: .op. cit/ III, pp. 457-464 şi 494-495. Ediţiuni. Beveregius ; ,Synodicum\ II, în limbile : greaca şi latină. Leunclavius: ,Jus graeco-romanun/, a tipărit secţia privitoare Ja chestiunea nunţei = yd^iog G. A. R a 1 1 i şi M. P o 11 i : ^vvtccyţ.ia y.a-ta (îTOiyeîov twv £urteoteUV;Uţievmv djtaaoyv Vno&eoeayv rcng tsocîg xcu fhioig xavâot rcovr-dev ce ăpta nai ovvze&ev rwv %(p lepo/iio- vdyoiQ ŞlayioTO) BlcandoiAtena, voi. VI, 1859. I. P. Migne : ,Patrolo-giac cursus comptctus', voi 144, pp. 954-1400 şi voi 145, pp. 9-22, Paris, 1865, aici avem textul grecesc însoţit de cel latin complect. Pr. N. Iljinskij : ,Sintagma alfabetică a lui Matei Vlastarie', ed. I din 1892 şi ed. II, din 1901, Simferopol, O prefaţă cu întreaga traducere în limba rusă. St. Novacovic: ,Sintagmat Mateja Vlastarja\ Beogard, 1907, ed, sârbă cu vechiul text slav. Această operă jurjdică deşi face parte din dreptul canonic, totuşi noi o socotim între monumentele juridice bizantine, fiindcă este unul din manualele juridice bizantine, alăturea de Exabiblu, deoarece este unul din manualele recepţionate de Români în text slav odată cu descălecatul celor două Principate Române, Dealtfel este primul manual foarte întrebuinţat în teritoriile noastre, fapt care se explică prin aceia că imediat 125___ după alcătuirea lui in 1335 a şi fost tradus în slavoneşte (1347) sub stăpânirea lui Ştefan Duşan. Din acest manual avem foarte multe copii aduse sau chiar scrise în ţara noastră prin mănăstirile cele mai de samă. El este cel dintâi manual a cărui materie este aşezată după literile alfabetului grec (24), pentru uşurinţa întrebuinţărei lui. Autorul este un călugăr învăţat de prin vreo mănăstire constantinopolitană pe care practica de judecător bisericesc l-a silit să alcătuiască o asemenea lucrare. Tot Iui se atribue un Catalog al demnităţilor dela curtea şi din biserica constantinopolitană. Titlul Sintagmei lui este următorul : , Sintagma affahetică a tuturor fucrurifor cari se coprind în sfintefe şi dumnezeeştife canoane, afcătuită şi compusă de mai micuf între ieromonahi Matei Vfastarie— Şvvjayga x«t« morcov rcbv svcov ărccunbv VftoOioFAov tolg ieooîg y.di Of-[mg v.a- vooi Ttovrftiv cs aga xal (îvvTF&hv twv c(b iv hoogovăyoig îXayl BXaOTaorţ. Sintagma lui Vlastarie se începe printr'o prefaţă ^coodea^mc al cărei coprins este copiat în cea mai mare parte da mitr. Ştefan în prefaţa sa dela ,îndreptarea ieget' (1652), In această prefaţă se face istoricul legislaţii canonice (canoanele sinoadelor e-cumenice, locale, sfinţilor părinţi), după aceia urmează un ,7i(vaţ< în care sunt aşezate materiile după alfabet, afară de capitolul prim ,Despre credinţa ortodoxă =tcfo\ tijg oodoâoţov mregelui-împărat Ştefan Duşan prin anii 1347- 8. La începutul sec. XV-lea, sub stăpânirea lui Ştefan Lazarovic s’ar fi făcut din ea un extras (c.* 1413), care alcătuia o colecţie cu Legile lui Justinian şi Zakonicul lui Duşan. Se dă ca fapt sigur, că manualele greceşti de drept se întrebuinţau nu numai la instanţele spirituale, ci şi în procesele civile, privitoare la proprietăţile mănăstireşti mitropolitane şi patriarhale, fiind uşor de întrebuinţat. Traducerea textului din greceşte în slavoneşte s'a făcut ad-litteram. Ea a produs o mare încurcătură fiindcă traducătorul slav,— care a tălmăcit numai anumite fragmente—, din Serbia, respectând textul grec întru totul, a ajuns la aceia că chestiunile nu mai erau aşezate în acelaş loc şi la aceiaşi literă, ordinea materialului slav diferind de a celui grec, atât din punct de vedere al locului, cât şi al numărului literilor, Astfel că dacă judecătorul slav avea nevoie să caute capitolul privitor la căsătorie trebuia să deschidă Sintagma la cuvântul iar nu la cuvântul >yf'aiog; cum este în originalul grecesc. Această greutate a căutat să o înlăture biserica rusă, prin jumătatea secolului al XVI-lea. Neputinţa ei culturală întru atingerea acestui scop a fost ajutată de biserica moldoveană prin episcopul Ma-carie dela Roman. Ţarul Ivan Vasilievic (cel groaznic) provocatorul ,SudeB-nicufui' rus din 1551, a scris în 1556 lui Alexandru Lăpuş-neanu, domnul Moldovei, rugându-1 :.să-i trimită o traducere a Sintagmei cu toate chestiunile aşezate în ordinea alfabetului slav. Acesta rugă pe Macarie, episcopul de Roman—(şi continuatorul Cronicei slavo-moldoveneşti care s’a găsit în Sbornicul dela M-rea Pocaev) — să alcătuiască o asemenea copie. Episcopul a lucrat patru ani, trimiţând-o apoi spre Moscova. Nu se ştie din ce împrejurări a fost lăsată la Lwow, unde a fost descoperită de prof. Emil Kaluzniackij în 1870 2). * 1 C. Jirec ck : ,Stciat und Gesellschaft im mittelalterlichen Serbien', II, 1912.. Wien, pp. 7-8. 1) Emil Kaluzniackij : ,Studierea monumentelor literare slavo-ruse din punct de vedere al scrisului şi al limbei aflătoare în bibliotecile şi arhivele din Lwow — Obzor slavjanorusskili pamjatnikov pisjma, nahodjascihsja v bibliotekah i 127 Această Sintagmă a fost întrebuinţată alăturea de Exabi-blul lui Armenopol (1345) în Ţările româneşti. Faptul că textul Sintagmei se găseşte în numeroase copii slavone, făcute prin mănăstirile noastre de iscusiţi călugări caligrafi, iar textul lui Armenopol nu se găseşte de loc, aceasta poate avea un întreit răspuns : a) primul curent literar din ţările noastre a fost cel slav si de aceia orice text slav şi-a găsit şi traducătorul caşi copietorul, b) coprinsul canonico-civil al Sintagmei lui Vlastarie îndestula nevoile juridice ale secolelor XIV-XVI, cu procese aşa de puţin complicate şi c) asemănarea ideilor juridice din ambele manuale nu a dai prilej nici la traducerea lui Armenopol din greceşte în slavoneşte, şi la copierea însuşi a textului lui original. Aceasta a fost situaţia până la apariţia Pravilelor din a doua jumătate a sec- al XVII-lea, în cari răsar paragrafe din lucrările canoniştilor în româneşte, dar mai cu seamă în prima jumătate a sec. al XVII-lea când se traduc fragmente din toată legislaţia bizantină şi în deosebi din Vlastarie şi Armenopol. Cercetându-le observăm că ideile expuse în a-ceste paragrafe sunt privitoare la cele mai de seamă principii ale dreptului bizantin, împrumutate şi de vechea noastră legislaţie. Practica secolului al XVIII-lea, de asemenea, a întrebuinţat alăturea de celelalte monumente juridice bizantine, atât Sintagma 4ui Vlastarie, cât şi Exabiblul lui Armenopol în text neogrec. In acest timp nu se mai face nici o copie, fiindcă acum textul ei se găseşte în multe ediţii greceşti. Noi nu am socotit că avem nevoie de o traducere în limba românească modernă, cum au făcut Ruşii către finele secolului trecut. La acest popor ea a fost în mare cinste. Autoritatea superioară bisericească îndatora pe episcopi şi preoţi să o socotească ca pe carte de o mare trebuinţă. Dealtfel, biserica rusă, pe lângă alte manuscrise, po- arhivah ljovskih' (rusă) articolul e scris în .Lucrările congresului arheologic din Kier =- Trudy arheologiceskago syezcîa v Kievje) voi II, pp. 258-259, 309. Manuscrise aflate în România : ms. din 1474 (al lui GJiervasic dela M*rea Neamţu); din 1495 (din m-rea Hopovo din Serbia, acum c la Leningrad); din 1556-1560 dela Lwow (descris de E Kaîuzniackij) ; din 1578, (copiat de ep. Eustratie) ; uni 1606 (dela M-rea Sucevi(a) ; din 1636, (copiat din porunca Elenii lui Matei Basarab). Acestea-s în slavoneşte. Pentru cele de prin arhivele ruse vezi Jnîregiri‘ I, pp. 6; cf. tBuletinul facultălci de drept', din Iaşi, pe anul şcolar 1930-1931, pag. 6. 128 sedă cel mai vechi manuscris al acestei Sintagme din anul 1342, care se păstrează în biblioteca sinodală din Moscova sub Nr, 149. După această copie călugărul rus Eftimie a făcut o traducere în limba neo-greacă. I oarei Lucrarea fiind împărţită in 24 de începuturi = «Qxh u>V A’ inoixttov etc. după numărul literilor alfabetului grecesc : fiecare e denumit dela până la Oricare început se subdivide în capote — xeydXaiov. cari capete dau o sumă totală de 320. în ele se coprinde materie civilă şi penală şi care este întitulată : Jegea civilă =vopogi, ,vopor sau .ropot TtoXnixoV. Materia aceasta este scoasă, fără nici o îndoială, din Nearafe şi din Epanagoga lui Vasilie Macedoneanul, Leon şi Alexandru, Pe lângă acestea a mai utilizat şi izvoarele din timpul său cum sunt : 1). Catafoguf demnităţifor din Biserica constantinopofi tană, 2} Sinopsisuf nomocanonului fui îoan Postnicuf. 3) Răspunsuri fe mitopofitufui de Eracfea, NicBita, date unui episcop Constantin, 4) Canoane fe patriarBufui NicBifor şi 5) Răspunsuri fe episcopufui Constantin Ca Bas ifa (în vremea lui Val-samon). Nomocanonul lui Manuil Malaxos, (Oc Nopoxdvwv) 1561-1562. Literatura. K. 2a&a$: ,NeosXXrpnxrj qdoÂoykc, 1865, Atena, pp. 185-186. — i <)r, o î ârj g : .Despre o copie a Nomocanonului lui Manuil Malaxos -= TIsoi nvog dnoypdcpov iov Nopoxdvovog rov Ma-vovrjX NaXc%o$( in ,EXXr}vix. e djiooioXtoi’ ydi zaw uykne oîxoviuf:ViY(T)v oveoâwv zwe dF.oipâţjure Jiaziotov ycu ’niptoe (b/tarid ra)e uoyiroitoe, y.al zivare eraoare fia-oihyâye eouaie xal Hilare eterne gezacpoaolth' eîg xoie^e (p o da te siaya Maeovrji Maicilor zor Nuimitor ix zrtg Hriojtoeif oov1. El a fost alcătuit de autorul său între anii 1561-1562. Manuil Malaxos s’a născut la începutul secolului al XVI-lea în Nauplia din Pe-loponez, fiind notar al mitropolitului din Teba. Activitatea lui s’a scurs între această slujbă şi ocupaţiunea cu lucrări literare, murind la 1581 în Constantinopole. Până astăzi nu s'a tipărit acest Nomocanon în întregime, ci numai cap. 1 —10 şi cap. 138—228 în revista juridică din Atena numită al că- rui titlu complect l-am semnalat mai sus, la ediţiuni. Textul complect se păstrează în foarte multe manuscrise. Zachariae von Lingenthal a făcui: un studiu foarte amănunţit asupra acestui Nomocanon pe baza unui manuscris din veacul al XVII-lea, asemănător cu acela din care s’au tipărit capitolele arătate mai sus 1 2). Numărul capitolelor variază între 203 şi 694. Adaosul de noi capitole se explică prin aceia că la textul original al lui Malaxos s'au tot adăogat după nevoile timpului noi supli- 1) Qtiug. voi. VII, (1860), pp. 165. 2) Zachariae von Lingen thal: ,Die Handbilcher des geisilicJwn Reiches aus den Zciten des untergehenden byzantinischen Reiches und der tiirkischen HerrschafV, art. în „Memoriile Academiei de şliinţe din St, Peterburg“ seria VII, voi XXVIII, Nr. 7, pag. 223. Dreptul bizantin. 9 130 # meu Ic. Zachariae comparând coprinsul manuscrisului descris de dansul cu textul primei pârtia „luare,re: legii ' a lui Matei Basarab 1632, găseşte o asemănare uimitoare ; iar acele părţi cari nu se potrivesc sunt luate din alte manuscrise atribuite tot nccluiaş autor. Că Nomocanonul lui Malaxos este tradus in partea I-a a „Îndrept circi legii", se vede şi din glava 5-4 a acestei pravile. Multe materii nu au nimic comun cil legislaţia propriu zisăT cum sunt: materii de geografie, meteorologie şi chiar filosofie. XXIV. Cârja arhiereilor 0) Bayui^ia ron> dpyu'pi(Gi’). Ia greceşte la 1645 şi în româneşte la 1754, Literatura : Antonios G.Monf erratos : ,TubIu de materie şi prefeţele Cârjei arhiereilor *EvQe.TT’OLOv y.m jwoloyoi n.g BaxnjoktQ kvv (coxirOP(OVi *, în rev, greacă ,Bulei inul societăţii de istoric şi etnologie a Greciei --- ĂsXriov rrjg ÎOTOQiySig xcâ Mh’o?a)yixtjg 'iztaiyiag vgg 'EXXddog'. IU, 2—3, pp. 210-213. Şt. Gr. Berechet: ,Deux lois byzantines en traduction roumaine în rev. pol, ,Przewodnih liistoryczno-prawny' I3, pp, 253-156 ; cf. ,0 sintagmă in româneşte necunoscută' în ,Revista critică', III, 2-3, pp. 210-213; cf, , Vrednice o-hraze bisericeşti: Cosma monahul1, in rev. : ,Mitropolia Moldovei', Vi. 4, pp, 192- 197; cf. Actes du Ill-eme congres internaţional d'etudes byzantines: (session d'Athenes. Octobre 1930) Atena 1932 pp. 179-183. Manuscrise. La Academia Română, manuscrise greceşti No. 220, 229 şi 800, In biblioteca Univ. Iaşi ms, grec No. ^03. In biblioteca sein. teologic din Halchi ms. gr. No. 78 ; In „Catalogus codicum Sinaiticorum" pag. 230 No. 1122 şi în bibi. lui Zachariae von Lingenthal No. 11 Manuscrise româneşti, la Academia română: No. 1271 şi 1468. Al doilea Nomocanon apărut după căderea Constantino-polului este aşa numita ,Cârja arh ere/lor t alcătuită de arhimandritul Iacob din lanina în 1645 din porunca patriarhului din Constantinopole Partenie. Materialul ei este aşezat în ordinea alfabetului grecesc şi-i mult mai mare decât Sintagma lui Matei Vlastarie din 1335, fiindcă are cu 1274 capitole mai mult decât cea din urmă; ştiut fiind, că cea a lui Vlastarie are numai 320 capitole. Originale greceşti s’au răspândit şi prin mănăstirile noastre. Academia română are trei : Nr. 220 foarte frumos scris şi Nr- 229 şi 800 cu un scris mai greu de citit ]). 1) Un alt manuscris grecesc posedă şi bibi. univ. Iaşi, fost proprietatea prof. C. Erbiceani% încă din 1885. Ei are no, 303. după cum s'a semnalat !a ma- nuscrise. Ea s’a aplicat, pare-se, numai in textul tradus. Traducerea românească s’a făcut de monahul Cosma din Mitropolia Moldovei, fiind ajutat de tipograful Duca din Tasos, la 1754, din porunca mitropolitului lacob Putneanu. O găsim la Academie în două exemplare Nr. 1271 şi 1468. Cea dintâi are 950 pagini frumos caligrafiate, adusă din mănăstirea Neamţului şi fostă în biblioteca mitropolitului Iosif Naniescu. Ea are titlul următor : , Vac. tir ia. adică Cârja, arhierească acum iută iu tălmăcită dup re fim Ba effinească pre limba moldovenească, Cu osârdia şi toată cbeftuiafa Preosfinţitufui mitropolit al Alofdovei; hir Ia-cav. Iară tălmăcitor af acestei cărţi au fost cuviosuf întru ieromonahi hir popa Cosma. La anii J262 (1J5D fiind şi diortosită de dascălul Duca deld Tasos1. Tot acest manuscris posedă şi două pagini din prefaţa traducătorului şi apoi introducerile tălmăcite de pe original, privitoare la canoane şi istoricul dreptului greco-roman. Acest Nomocanon alfabetic s'a a-plicat în jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea şi înccptitul celui al XlX-lea. Este citat de două ori şi de Andronachi Do-nici în Manualul său de lege. # XXV. Pidalionul (HrMliov) !). 1793 (greceşte) şi 1344 (româneşte). Literatura. F. A. Biener: tDe coliectionibus canonum ecclcsiae graecae1, Ber. lin, 1827, pp, 39-43. Heimbach; ,Griechisch-rbmisches Recht\ (Encykîopădie), voi. 87, p. 51. N. Mi laş: , Despre colecţiile canonice ale bisericii ortodoxe = O kanonima zbornicima pravoslavne crkve', (sârbă). Neusatz, 1886, pp, CV-CXI, Nikolski: Kormtaja greaca — Greceskaja kormeaja kniga‘, în ,Lecturi făcute la societatea iubitorilor de cultură spirituală — C tenija v obscestve ijubitelej duhovnago prosvjascenja*, (rusă). 1883. Pitra : tDes cancns et des col-lections cunoniques de leglise grecque , Paris, 1858, pp. 21-22. Porphyrius : ,Scriitorii din Atos--AJonskie knizniki', in ,Citenia v obscestve 1. dr, pros', 1883, I, 267-291. Ferd. Walter : , Le hr bucii des Kirchenrcclds aller christlichen Kon-fessionert. Ed. XIV, Bonn. 1871, pp. 173-4. , Wiener Jahrbiicher der Literatur*, XXV, pp. 152-57. Zachariae: ,Geschichte des griechisch-romischen Rechts\ Berlin, 1892, p, 32. Jos. Zhisman: J)as Eherecht der orientalischen Kirche‘ Wien, 1864, p. 78. 1) Epis. Nicodim Mi las: ,Dreptul bisericesc oriental, 1915, trad. D. I. Cornilescu şi V. S. Radu, Bucureşti, pp. 156-157 ; cf. Idem: ,Canoanele bisericii ortodoxe insolite de comentarii, trad. Uros Kovincic şi N, Popovici, II, 152-153, vezi şi trad. rusă din 1912, St. Poterburg. Ediţiuni. , llr^cthov rf^g vorjtyjg vrjbg n~g idng dyucg ycdfo/jyijg v.ră dnooroXixrfî t(ov bodoâohov \y.yh~ia[agi, Leipzig, 1800 şi cea din 1841. Veniamin Costach i l-a tradus în româneşte, iar Neofit S c r i-ban a revăzut traducerea. S’a tipărit la m-rea Neamţului in 1844. Biserica greacă simţia o mare trebuinţă de un comentariu al canoanelor potrivit desvoltării vieţii socialo-religioase din sfârşitul secolului al XVIII-lea. Această sarcină o îndepliniră doi călugări învăţaţi din Atos anume : N i c o d i m şi A g a p i e Ei întrebuinţară la închegarea operei lor material scos din Comentariile cunoscuţilor bărbaţi: Aristen, Valsamon şi Zonara. Colecţiunea aceasta căpătă denumirea de dPidabion =IIrr ddhov‘, adică , Cârmă de corabie', voind prin aceasta să simbolizeze viaţa creştină condusă pe marea înfurtunată prin iscusinţa cârmaciului său, care este Hristos. Fu tipărită cu aprobarea sinodului constantinopolitan, la Lipsea, în greceşte, la anul 1800- Se mai scoase o nouă ediţie revăzută la 1841. Pentru nevoile bisericii româneşti o traduse în limba noastră marele Veniamin Costachi în odihna sa silită dela mănăstirea Slatina, tipărindu-se în teascurile mănăstirii Neamţului, sub stareţul Neonil, însă după ce textul fu revăzut de Neofit Scriban în numeroasele sale surghiunuri, provocate de dorul sufletului său pentru lumina minţii. Ediţia românească se începe prin două prefeţe: prima a patriarhului Neofit al Constantinopolului şi a doua a lui Veniamin Costachi. După ele urmează îndată expunerea canoanelor : ale Sf. Apostoli, sinoadelor ecumenice, sinoadelor locale, sf. părinţi, la cari s’au mai adăogat canoanele sinodului din Cartagena, Ioan Postnicul, Ni-chifor Mărturisitorul şi ale patr. Nicolae de Constantinopole. Pentru luminarea ideii din fiecare canon se aduc ca argumente, materiale din toate celelalte canoane, pentru susţinerea noţiunii din canonul discutat. La sfârşit găsim un adaos privitor la gradele de rudenie. Ediţia aceasta românească fu hotărâtă în 1871 de mitrop. Andrei Şaguna ca o carte canonică pentru întreg Ardealul !). 1) Ediţia românească dela m-rea Neam fu are 320 foi. adică (1040 padini). Legi sud-slave în legătură cu cele vechi româneşti. XXVI Legea Vinodolului (KmuwwKiit .sauoiisO. 1288. Literatura. N. P. Blagoev: ,Lecţii de istoria dreptului bulgar' Sofia, 1921, pp, 18-19. M, Kostrencic, în ,Mjesecnik pravn. druztva\ XXXVIII, cartea 1, pp. 9orp92 şi cartea II, pp. 195 97. Idem : ,Vinodolski za-hon', în ,Rad jugoslavenske Akademije Znanosti i umjetnosti', cartea 227 (99), Zagreb, 1923, pp. 110-230. Th. Leontovi c : , Vechea legislaţie horvato-dalma-ina1 * * = Drevn^e horvato- dalmatinskoe zakonodateljstvo', Odesa, 1868, pp, 14-51. A. M a u r o v i c, în ,Mjesecnik', XXII, pp. 350-58, 409-12 şi 535-44. R. S t r o-hal; Ibidem, c. II, pp. 60-64. Ediţiuni. Maz uranic: în .Kolo\ III, 1843, reprodus în ,Lecturile societăţii imperiale de istorie şi anticitâţi Citenija imp, obsc. istorii i drevuoste}', Moscova, p. IV, 1846. A. M. Efrcmova: în ,Societatea iubitorilor de literatură veche Obscestvo ijubitelej drevnej pismenosti', br. XXV. 1878. V. J a g i c : Legea Vinodolului, textul original cu traducerea rusă, obserraţiuni şi lămuriri critice = Zakon Vinodolskij, podlinnyi text s russkim perevodom, kriti-ceskimi zamecanijami î objasnenijami4, ibidem, br. LIV, 1880, St. Peterburg Fr. R a c k i : .Monumenta historico-juridica Slavomm meridionalium'. pars I, voi. IV. 1890. R. Strohal: ,Revista lunară a societăţii juridice Mjesecnik pravn, druztva‘, XXXVIII, cartea I, 1912 Traduceri. V. A. M a c j e o v/ s k j ; ,Historya prawodawstiv sloivianskicti, ed. II. voi. VI, pp. 334-350. V. J a g i c : ,Obscestvo Ijubitelej drevnej pismenosti1, br, LIV, 1880. Jules P r e u x : ,La loi du Vinodol, traduiie ei annotâe*, Paris, 1897, extrasă din ,Nouvelle revue hist. de droit franşais ei etranger1, XX, (1896), Sept.-Oct. şi Nov.-Dec. l. Legea Vinodolului. Cea ma{ veche lege sârbă este Legea 1288 ° Vinodofiifui) care se alcătueşte la sfârşitul sec. al XlII-lea (1288). Principiile conţinute în ea au existat şi mai înainte vreme în formă orală, cari s’au transmis din generaţie în generaţie. Locuitorii din aşezările regiunei Vinodolului observară că obiceiurile lor vechi şi bune cu trecerea vremii 134 su in [oleg greşii .şi ciiiar se pierd. Pentru a se pune stavilă a-ceslui pericol naţional, bătrânii comunităţilor s’au adunat în Novigrad şi în prezenţa principelui lor, Leonard, an ales dintre dânşii 39 de bărbaţi cunoscători ai acestor obiceiuri locale, cerându le să le adune de prin toate comunităţile, scriîndu-le. Aleşii, a! căror nume îl găsim chiar la începutul acestui monument juridic, printre* care aflăm persoane oficiale şi clerici înalţi, le-au codificat, trimeţând câte un exemplar la cele 9 o-raşe din regiunea Vinodolului, Coprinsu! Articolele din Legea Vinodolului se referă la procedură, drept civil, penal şi administrativ. Materia este aşezată fără nicio ordine. Cel mai bogat material este în legătură cu procedura de judecată şi dreptul penal. Normele din această lege, cari se numesc Jcgi vechi şi hune au fost în vigoare din uitate vremuri. Ele sunt de origină curat slavonă. Termenii latino-italieni ca : = res, = officia, =falso iwnmwsnK— posesione, KAîiiTHrapg= cos- tigare, fuma — poena etc. dovedesc influenţa dreptului romano-italian asupra dreptului popular al popoarelor slave de vest, după cum asupra dreptului vechi popular bulgar a influenţat dreptul bizantino-turc. O mare parte din normele Legii Vinodolului sunt comune dreptului vechi popular al tuturor Slavilfir din Balcani. XXVII. Zaconieal lui Ştefan Duşan (Sakohhkr Ctk^sama 1349 şi 1354. Literatura. Anii B o u e : ,La Turquie d Europe', 1840, voi. IV, pp. 426-441. E n g e 1 : ,Gcschichle von Serbien and Bosnien1301, pp. 293-310. Metod D o I e n c : /Reprezentarea model a proporţiilor juridice după Zaconicul lui Duş an si după dreptul german din aceiaşi vreme cu o specială privire asupra Slove-venilor Dusanov Zakonik. Primerjalni prikaz pravnih razmer po Dusanovem Zakoniku in po islodobnem germanskem pravu, s posebnem ozirom na Slovence. Ljubljana, 1925, pp. 214. T. D. Florinskij: ,Monumentele actioiiăţii legislative a lui Şîei'an Duşan, ţarul Sârbilor şi Grecilor. Hrisoavele. Zukonicul sârbesc• Colecţiile de legi bizantine Pamjatniki zakonodateljnoj deiateljnosti Ştefana Du-ana. carja Serbov i Grekov. Hrisovuly. Serb.skij Zakonik. Sborniki vizantijskih zasonov. Kiev, 1888. Marko iv o s t r e n e i c : , Adaos la exegeza Zaconiculvi împăratului Ştefan Duşan -- Prz/czynek do egzegezy zakonika cara Ştefana Dusza-na‘. în .Archiv za pravne i druslvcnc nauke\ cartea XII (AXIX), 1926, pp. 467- 17h, 1 d c m : Jsicriu dw o pi ului hor ral. Zaconicul lui Ştefan Duşan. Lecţii, tipurile ca manuscris Hrvatska pravna pov iest. Zakonik cara Ştefana Dusana. Prc-duvanja. Stampane kao rukopis. Zagreb, 1923, pag. 328. N. Krstic: in ,(ilas-nlk'. cartea VI, pp. 88-149. W. A. M a c i e j o \v s ]•; i : .Historya prawodatvstw slmria/iskich*, ed. II, voi. IV. 1S62, pp. 351. C. M i | a t o'v i c : in .G fosili k*, car' tea XXVI. Ladislau N a m y s 1 o w s k i : pilXpe der Reception des byzantinischen Rechts im mittelalterlichcn Scrbien1, in ,Jahrbucher Kultur and Geschichfe der Sluren*, N. IX Sand, I. Heft, Ii, 1926, pp. 139-152. 1 d e in ,Schija de drept al bunurilor sârbe in evul mediu Zarvs serbskiego pravva majatkowego w wiekach srednich*, în .Pamietnik hislory czno-praw ny pod redakeja Przomystawa Dab-kowskîegok voi. I, zeszyt 2. L.wow, 1925, pag. 47 (polona). St. N o v a k o v i c : ,Zaconicul lui Ştefan Duşan, farul Sârbilor si Grecilor', cd. I. 1872, ed. II, 1898. Beograd, (sârbă), studiu şi ediţie. N. Pala e k i in ,Cwsopisl musca kralovsti ceskeho, 1837, vok I, pp. 68-110. Nikola Radojcic: ,Puterea legii după Za- conicul lui Duşan Snaga zakona po Dusanovu Zakonik u*. în ,Glas srpshe hral-ievskc Akademije*, CX. Sremski Karlovci, 1923, pp. 100-139. Idem : J)ie Gr Unde einer seroischen Entlehnung aus dem byzantinischen Rechfe', în , Huilei in de l'A-cademie roumaine, Sec;!,ion historique, 1924, pp. 228-235. A. V. Solovicv: ,Origina şi îiiscmnătatea Zaconicului lui Duşan — Postanak i znacaj Dusanova Za-konika*, ed. îl, Beograd, 1931. Idem : ,Legislaţia lui Ştefan Duşan, ţarul Sârbilor şi Grecilor Zakonodavstvo Ştefana Dusana cara Srba i Grka', în ,Biblioteca Universităţii populare', cartea 4. Idem: ,Le droit byzantin dans la codifi-cation cLEtienne Douchan". art. în „Nouvelle revue historique de droit iranpais et etranger". 1928. P. I. Safarik: ,Antiquissima monumenla juris sloveniei', Varsaviae, 1838, pp. 92-226. F. Taranovskij: ,Zaconicul lui Ştefan Duşan şi împărăţia lui Duşan Dusanov Zakonik i Dusanovo carstvo', Novi Sad, 1926. Ediţiuni. I. Peretz; .Zakonikj Ştefana Dusana cara srjpskogj 1340 i 1354 Zaconicul lui Ştefan Duşan ţarul Serbiei. 1349 şi 1354. comparat cu legiuirile bizantine, slave şi române? partea I, textul? traducere? cbservaţiuni şi .vocabulah Bucureşti 1905. Rai c : ,Istoria popoarelor slavone — Istoria slaven-skih narodov', ed. I, voi. IV, pp. 242-270, ed. II, voi. IV, pp. 254-284. J. Geor-gievic: Srpski letopis. 1859, 1, 99, pp. 1-51. G. M a gara se vie; Srpski le-topis, 1828, III, 44 şi IV, 51. P. î. S a f a r i k : Monumentele literaturii vechi iugoslave e= Pamâtky arevniho pisemnisti Jihoslovanuv*, pp. 29-50, Miklosich: ,Lex Stephani Dusani, 1856. H. Ji recele : ,Svod zakoniw slovanskych>, 1880, pp. 273-331. T. Zi gel; ,Zakonik Ştefana Dusana', 1872, St. Peterburg. 2 2. Zakomcul lui şte- Al doilea monument juridic al Slavilor fan Duşan. 1349 şi sucj-Vest este Zaconic-ul regelui-împă- 1354< rat al Sârbilor, Ştefan Duşan (1349-1354). El a fost închegat de o comisie specială, numită de acest stâ-pânitor în 1347 şi după 2 ani (21. V. 1349) promulgat în catedrala din Skopîije. După 5 ani (1354) a fost complectat cu alte norme juridice,, având 201 paragrafe. 136 In Zaconic, caşi în Legea Vinodolului, sunt materiale depuse fără ordine, privitoare la procedură, drept civil, penal şi administrativ. Legea aceasta-i presărată ici şi colo cu norme, cari regulează raporturile socialo-economice dintre locuitorii statului sârbesc ; stăpânind ca în toate legile primitive elementul penal şi procedural. Izvoarele. In compunerea Zaconic-ului au intrat ca izvoare, obiceiurile poporului sârb şi instituţiile cop rin se în tratatele internaţionafe, hrisoave şi noife (egi promufgate de Duşan. Tot acest materia! formează un cod asupra căruia s’au exercitat influenţa dreptului canonic şi civil bizantin, El a luat naştere întrun teritoriu locuit de o populaţie amestecată de sârbi şi bulgari, cărora li s’a aplicat normele lui. Dovada a-cestei întrebuinţări la aceste două popuiaţiuni se face cu cele peste 20 de copij descoperite până astăzi, din cari 8 din ele s'au găsit în regiunile macedonene. De aici se scoate concluzia că normele acestei legi au regulat relaţiunile juridice dintre cele două naţionalităţi slave clin sudul şi sud-vestul ţării noastre *). In afară de aceasta, pentru procedura română veche, găsim multe instituţii asupra cărora, fără nici o îndoială, au influenţat aceste două legi sud-slave, de ex : jurători, martori, judecată domnească, boerească, clericală etc.2) 3. Legea pentru judecarea mirenilor (3 MATAICAI C’kCTAKAflIIlglO H ,yCIIHHOK> KNAM’HIICk' KHCTpHHKOAW MOHAC-THp8 (\H rp’klIIHklM $ApHI|lt HXCT^jUA WT npOMHTOJf, kk ivkro, r[o]c|no|,\iu ,ayA.s npH auta?» Racapask HdliaAiiHKS kaa-X'o.tiaiiAaiimicKOA\ h iipo'ia/iv. t£k8ijiha\ akrnva\ A\rpOTR<*pmia ^spA^A* l). Aici este vorba despre m-rea Bistriţa din jud. Râmnicul Vâlcea. Coprinsul acestei copii este identic cu al celei din 1474. însemnăm că între materialele dela fine aflăm şi Pravila lui Ioan Postnicul (pp. 747-60). De aici vedem că la sfârşitul fiecărei copii din Sintagma lui Vlastarie se găseşte între alte materiale şi Pravila lui Ioan Postnicul. care desigur a fost tradusă de Gheorghe Coresi, publicată la Braşov, din care s’a găsit cele 12 foi la Sighetul Mar-maţiei, despre care vom vorbi la locul cuvenit. Este nevoie a se face o verificare asupra originalului după care a tradus acest meşter tipograf. • XXIX. Nomocanonul lui Ioan Postnicul în româneşte. 1572? Literatura. A, Almazov: ,Canonariul monahului Ioan. Asupra chestiunii relativă la variantele originalului Nomocanonului lui Ioan Postnicul, Odesa, 1907, (rusă), rec. de P. Giduljanov, în ,Viz. Vremennik', 1907, (XIV), pp. 587*91. A, B inter im: ,Die vorzuglichsien Denkwurdigkeiten cler christlichen katolischen Kirche\ Mainz, 1838, voi. V, p. III, pag. 383 urm. Paul Fournier: ,De quciques infiltrations byzantines dans le droit canon de l’epoque carolingienne', in ,MâIanges Schlumberger', I. 71. Ioannis Morinus : ,Commenlarius historicus de disciplina', etc, Venetis, 1702. N. Suvorov: ,Chestiunea privitoare la Nomocanonul lui Ioan Postnicul in noua expunere', Jaroslav, 1898. (rusă).' Wasser-schleben: IJie Bussordnungen der abencllăndischen Kirche\ Halle 1851. N. Zaozerskij şi A. Chachanov: ,Nomocanonul lui Ioan Postnicul în redac-ţiunile sale : georgiană, greacă şi slavă', Moscova, 1902, rec. de S o b o 1 e v s k i j : în ,J, M. N. P.', voi. 347, 1903, fasc. Mai pp. 132-34 şi de Marc, în ,Viz. Vremennik1, XII (1906), pp. 191-90. Zishman: ,Eherecht der orientalischen Kirche\ Wien, 1864. 1) A. I. Jacimirskij: ,Manuscrise slave şi ruse din bibliotecile româneşti1, St. Peterburg, 1905. pp. 433-434 ; cf. I. Peretz; .Op. cit.', voi, II1, pp. 277—78. cf, Ep. Melchisedec: ,Catalogul manuscriptelor m-rei Neamţului'* in ,Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, 111, pp. 120-143 Nr, 54. cf. I' Peretz; ,Op. cit.1, voi. II1, pp. 266-77. 143 Ediţiuni. Maici Vlastaric: ,Sintagma ateniana', voi. IV. pp. 434. Mss^ 1451 dela Peterburg, 1474 dela Neamţu şi 1636 dela Bistriţa. ,Pi~ duliomd', la sfârşit arc cele 35 canoane ale lui Ioan Postnicul. .Fragmentele' dela feud. ,Codex Neagoeunus*, dela Academie. ,Şeapte taine1, din 1644, laşi. Meletic Draghiciu: în ,Legile bisericeşti în mod estraciivu şi spiculativTimişoara, 1873, pp. 197-202. I. Bianu: ,Codex Neagoianus\ în ,Columna lui Trajan1883, pp. 322 urm. A. Bârseanu : în Analele Academiei Române, Memoriile secfici istorice1, seria III, tom. 1. pp. 33-40. fManuscrisul No. 3821 conţine Codex Nea* goianus. Idem: ,Pravila sfinţilor Apostoli', Bucureşti, 1925. C. A. Spulber: (Va mai veche pravilă românească't Text, transcriere, studiu, Cernăuţi, 1930. Judecata veche românească este în temelia ei mai mult canonică de cât profană, aceasta din urmă fiind o emanaţie a celei dintâi- De aceia nu rămânem de loc surprinşi de descoperirea făcută în 1921 de academicianul Andrei Bărscanu, găsind într'un sbornic expus la expoziţia din Sighetul Marmatiei *), 12 fol (24 pagini) tipărite, al căror coprins este format din u-nele părţi ale Nomocanonului patr. I. P o s t n i c u 1 (f 595). Persoana lui Ioan Postnicul (NrjorsvTrjg) ne este cunoscută prin alcătuirea celor 49 epistole, precum şi prin Nomoca-nonul sau Canonarul lui, adesea ori contestat de autorii catolici2). Dintre vechii nomocanonişti îl pomenesc : Valsamon, Armenopol şi Vlastarie. Nomocanonul lui Ioan Postnicul este cel coprins în adaosul dela sfârşitul Sintagmei lui Vlastarie pe care l-a semnalat pentru prima dată Biener3). Acest Nomoca-non apare nu numai în originalele greceşti ale lui Vlastarie, ci şi în traducerile slavoneşti, cari s au întrebuinţat la noi cum sunt: Pravila lui Ghervasie dela Neamţu 1474 şi cea dela Bistriţa 1636, al căror coprins nu-i altul decât Sintagma lui Vlastarie* La finele acesteia se găsesc în slavoneşte extrase ,cfin pravila sf. Ioan Postnicul' cari sunt similare cu cele greceşti 1) Donat de preotul Artemiu Ardenes din comuna I e u d, muzeului din Sighetul Marmaţiei, Astăzi este în posesiunea Academiei Române, care prin I. Bianu l-a şi faximilat sub titlul : ,Pravila Sfinţilor ApostoliBucureşti, 1925. 2) A. Binterim: ,Die vorzuglichsten Denkiviirdigkeiten der christlichen katholischen Kirche', Mainz, 1838, voi. V, p. III, pp. 383 seq. spunând că cei mai vechi scriitori bisericeşti şi sinodul Trulan, nu-1 amintesc. 3) F. A, Biener: ,De collectionibus canonum ecclesiae graecaeBerlin, 1827 : „videtur ipse (Blastares) suo operi collectionem opusculorum quorundam adjunxisse, quae in ecclesia graeca tum in usu erant ; invenitur enim eadem fere appendix in libris manuscriptis Syntagmatis. Continet autem Sinopsim Nomocanonis Ioannis Nesteutae etc.". Jfw din ed. Ralli .Şl Potli „Vx /or xavovixov iov dyiov 'hmvvov rov N>j AIsyJX’4- 43 P<*K KAAr\[HjKKI A\0HTO Id. Xa. CA^pfNÎH apx’i*n[Hc]Kc>nh Kyp mhtpoiioaht 3*a\ah a\oa- AAKCKOH KA[d]rOnp[o)H3RC*AHX' H a4JCm* WT "P41*4*^ AXOirO rrkWdMÎd H CATKOpHjf cifa npdKHAM Hd t\A ZXt&iT HdIJI nOAVdH Kfc r\HH KA[d]r$-MICTHRdTC» H X’p[H]CTOAICKHKdrO r[o]c[lIO|a(h]Hd ÎW pAA$A ROtKU’Ahl, K 1) L. Mi le tic şi Agura : „Însemnări privitoare la o călătorie ştiinţifică în România“, Sofia, 1893. pp. 195-202. 2) A. I. Jacimirskij : „Manuscrise slave şi ruse din bibliotecile româneşti", St. Peterburg, 1905, pp. 436-37. 3) Mitropolitul Teofan a condus mitropolia Moldovei dela 1617-1620, după care a urmat mitr. Anastasie Crimca. 4) Radu Mihnea, domn al Moldovei din Aug. 1616—4 Februar 1619. 5) Ceia ce-i scris în paranteze» este şters în manuscris şi peste ele sa scris mai târziu cuvintele ce urmează. 152 rt|-k|T* /..SpKS A\|i]c|M|l^a K>N 31. AlJJf KTO jfOI \liT KRSlîTH HAH llpOA^TH wt M|-k|cTO hAd *c[t] Hfnpoiimi wt r|ociKv\M K(or|a CKTKC»pniAr|o] h|<]ko h 3ca\am h wt np['k]M[n]cT^A tr[$] A\|a]T[i]pR h wt KKC'fcX’ c[rm]tKIY HH RRCIHM K^vK HH KR R^r\[(]l|IIH, 4MHH. H AAM w KR [fRM]TAA I^RjpKWK KtAHKAA A\HTp0n0A!4\ KR GoyMARCT’feH . . . A10HA-CTHp KHCTpHIţd Î.AKORR MHTJW10AHT A\OAA*KAAjflH‘ ]) XXXI. Pravila dcla Govora (Muntenia). 1640. \ Literatura : Şt. Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti*, Chişinău. 1928, pp. 7-12. I. Bianu şi N. Hodoş; ,Bibliografia românească veche', I, 1903, Bucureşti, pp. 108-144. I. Bogdan: tCronici inedite alingătoare de Istoria Românilor\ Bucureşti, 1895, pp. 83. T. Ci pariu: , Principia de limbă şi scriptură*, Blaj, 1866, pag. 108. Jean Baptista Cotelerius: ,Ecclesiae graecac monumental Paris, 1677-1686, I, pag. 725, nota 68. Ar. Densuşianu: Jsto-ria limbii şi literaturii româneşti\ ed. II, pag. 197. Idem: ,Crestomaţia seau Analecte literarii, Blaj, 1858, pag. 141. D. Dan: ,Mănăstirea şi comuna Putna*, Bucureşti, 1905, pag. 78. A, I. J a c i m i r s k i j : ,Manuscrise slave şi ruse din bibliotecile româneşti Slavjankija i russkija rukopisi rumynskih bibliotek*, St. Pe-terburg, 1905. în ,Sbornik otdeienija russkago jazyka i slovesnosti imperatorskoj Akademii nauk‘, voi. LXXIX, (1905). N. lor ga: ,.Istoria literaturii româneşti*, I, •ed. II, Bucureşti, 1925, pp. 247-48, S. G. Longinescu: ,Istoria dreptului românesc*, Bucureşti, 1908, pp. 335-36. Epis. Melchisedec: ,0 vizită la câteva mănăstiri', in Arhiva p. istorie, arheologie şi filologie*, II, voi. I, pag, 136. L, M i-letic şi D. A g ura: ,însemnări despre o călătorie ştiinţifică în România «== Be-lezki na edno naucno pătuvane v Romănija’, Sofia, 1893, în ,Sbornik za narodni umotvorenija, nauka i kniznina*, IX, pp. 195-202. V. Onişor: ,Istoria dreptului român', Cluj, 1925, pp. 210-11, ed. II. A. Pa v Iov: ,Nomocanonul adaos la Marele Molitfelnic Nomokanon pri boljsom Trebnike*, Moscova, 1897, pp. 485-92. I. Peretz: ,Pravila dela Govora*, (studiu comparat cu Pravila dela Bistriţa 1618 şi Nomocanonul editat de Cotelerius), Bucureşti, 1911. Idem: ,Istoria dreptului român\ II, partea I, ed. II, 1928, pp. 314-342. L. Pic: ,Les lois roumaincs et leur connexite avec Ies lois byzantines et slaves1, Bucureşti, 1897, pp. 13, Idem: ,Die rumănischen Geseize und ihr Nexus mit dem byzantinischen und slavischen Recht', Praga, 1886. C. G. P o p o v i c i: ,Fântânile şi codicii dreptului bisericesc ortodox', Cernăuţi, 1886. pag. 95. C. S p u 1 b e r : ,Cursul de istoria dreptului român', (litografiat,), Cernăuţi, 1926-27, pp. 388-402. I, G. Sbiera: , Mişcări culturale', Cer -năuţi, 1897, pag. 125, P. P. Panaitescu: ,L' influence de /’ oeuvre de Pierre Mo-gila, archevcque de Kiev, dans Ies Principauies roumaines', în ,Melanges de l'ecole roumaine en France*, 1926, I-ere pârtie şi fasc. separată, pp. 31-33, Paris, 1926. L. M i 1 e t i c şi D. A g u r a : ,Op< cit.', 1893, Sofia, pp. 195-96 ; cf. I. Peretz: .Op. cit.', II-1, 1928, pp. 243. 153 Ediţiuni. Manuscrisul semnat de „Moxalie Mihail" e la Academia Română cu No. 2471. Ediţia originală din 1640. Ediţia Academiei cu litlul: , Pravila bisericeasca, numită cea mică, tipărită mai întâi la 1640, în mănăstirea Govora, publicată acum în transcripfiune cu litere latine de Academia Română1, Bucureşti, Tip. Academiei române, 1884. I, M, Bujoreanu: fCollecţiune de legiuirile României vechi şi noui\ în ,Bibliotheca de Jegislaţiune', voi. 111, Bucureşti, 1885, pp. 83-133. * In anul 1640 a eşit din teascurile tipografiei din Govora Vâlcei, -prima Pravilă pentru Muntenia, cu titlul : „Pravifa a-cesta este direptâtoriu de leage.— Tocmefea sfinţi for ^Apostoli, tocmite de J săBoarâ, cătrâ aceasta şi a preacuvioşifor părinţi, învăţătorilor fum ie. Tipăritu-se-au în tipar iu prea fuminatufui Domn Io Matei BasaraBâ Voevădâ a toată ţara Ungrovlahiei: în mânăstirfeal Govora. Vă Beato 7148> earâ de la naşterea iui Hs. 164o“ 1). Această Pravilă se mai chiamă şi „Pravifa cea mied‘ spre deosebire de „îndreptarea legiia. din 1652, numită şi „Pravifa cea mare". Pe verso al foaii de titlu aflăm pajura ţării, iar pe pagina următoare citim nişte versuri slave alcătuite de Udrişte Năsturel, cumnatul lui Matei Basarab, care fusese presupus, de unul din cercetătorii acestei Pravile, ca traducător al el, ceia ce cu vremea s'a dovedit că-i greşit. După aceasta urmează o „predoslovie ‘ 2) către toţi nastavnicii3) sfintei biserici, „prea luminaţi for arhiepiscopi. mitropofiţiior şi iubitorilor de Dumnezeu, episcopifor şi preoţilor şi tuturor duhovnicilor, carii cu putearea preoţească de la Dumnezeu sânt sfin-. 7eofif, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitropolit a toată ţara românească, pace şi spăsenie4) primiţi duh sfânt, cărora veţi lăsa păcatele, făsa-se-vor lor, şi cui fe veţi ţinea, ţineade vor Iod, Are 131 file cu 149 capitole, numerotate pe margine, după cari urmează alte câteva capitole, apoi *scara cărţii", care umple pag. 160-164, sfârşindu-se printrun epilog5). 1) I. B i a n u şi N. Hodoş; ,Bibliografia româneasca veche', voi. 1, pag. 108, Bucureşti, 1903: cf. I. Peretz: ,Pravila dela Govora1, pag. 2, Buc. 1911. Extras din ,Revista p. istorie, arheologie şi filologieIdem: în ,Istoria dreptului român', voi. 11, pag. 312-13. ediţie necomplectă. 2) prefaţă (slavism,). Vezi această prefaţă în Anexele părţei a Il-a din ,Sc/?7-ţă de istoric\ citaiă la bibliografie de Şt. Gr. Berechet, pp. 8-12. 31 conducători ('slavism/ l 4) mântuire (slavism.,) 5 şi 6) Şt, Gr. Berechet: ,Op. cit/. p. 11, pp. 11-12. 154 Prefaţa e compusă de mitr. Teofil, afară de un mic fragment pe care P. P. Panaitescu dovedeşte că l-ar fi împrumutat din prefaţa Nomocanonului slav, publicat de Petru a doua Movilă în 1629 la Kiev 1)- Nota originală pe care o găsim aici şi anume : „Iară întru mână de mirean să nu se deaf nice fa măscărici, să nu fie tocmeafefe sfinţi for Apostofi şi a sfinţifor Părinţi Batjocurite*, dovedeşte caracterul strict canonic al acestei pravile. La linele acestei introduceri se găseşte o poruncă dată preoţilor ca să nu ispoveduiască fără îngădtprea episcopului local, pentru a nu se călca canoanele 6 şi 43 ale soborului din Cartagena. Coprinsul introducerii din Pravila dela Govora priveşte numai sfaturi date duhovnicului în legătură cu ispovedania. După această introducere citim o însemnare slavonească, care se traduce astfel: „Din porunca prea luminatufui cfomn Io Matei BasaraB voevod şi cu Binecuvântarea prea sfinţitufui ar-Biepiscop Teofif, cu mita fui Dumnezeu, mitropofit a toată ţara UngrovfaBiei, s’a tipărit această carte numită pravifă* de mine cef mai urni fit dintre preoţi Mefetie Macedoneanuf, egumenuf cefor ce vieţuiesc în viaţa de oBşte din mănăstirea Govora, Bra-muf Adormirei Prea curatei Născătoarei de Dumnezeu = llc>-KEAtniafM& iipscK’kTAdro r[o]cn[o]A[d]pM Iw MdT.aEA KacapaRa ro*-KO^a, H G[AAr*]cA[o]KCNÎEA\& npfOCBAlJHNNdrO apjfîfri[H]CKOrid AHV^HAa, A\i\CTIK> E>KÎ*K>, AIHTpOHOAHT R&Ct/ft 3fA\AM O^pORAd^HCRM, Ha JlfMA-TORdTH CI10 KNHPS rA[drOA]lA\$IO IIpARHAd AUl'k y$A/KfcUUA\$ c[ka]-MfAfTiw AldK*AOHCKOA\S Hr8A\fHS WKIJJI JKHTJAHdrO A\onacTHpa FoRopa, jfpaAWi OycrifNÎA npf'bMHcjTKi/A K[oropor\H]u,a. T’kMJKt a\oaio K[or]d, cîio khhpS, aijjrro iiorp-kuiciio, A$]fOAt, KpOTOCTH HCfipdRA/î\MT*, H HdCK IV C*A\ TpS,\HRIUHA\C/ft Ka[a- ito]c[ao]rht* a ut KAHtrkTE, hon*>k* ut hhc ait[c]ak, ho pSKdrp’kn.md h KptHHa‘, din care reese, că domnul ţării, Matei Basarab, a poruncit să se tipărească această primă pravilă pentru Muntenia, cu binecuvântarea mitropolitului Teofil, trudindu-se la tipărire 1) P. P. Panaitescu în ,L'influence de ioeuure de Pierre Mogiîa, arcke-veque de Kiev, dans Ies Principautes roumaines1 pp. 31-32 în ,Melanges de îecole roumaine en France\ 1926 I-ere pârtie, Paris; cf. A. Pa v Iov: ,Nomocanooul la Marele Molitfelnic\ (rusă), Moscova, M897, pp. 485-492. Nomocanonul acesta a a-vut 4 ediţii ; 1620, 1624, 1629 şi 1646. Fiecare îşi are câte o prefaţă cu co-prins deosebit. J55______ egumenul mânăstirei Govora, Meletie Macedoneanul, care plecă din ţară în cursul tipăririi, urmându-i Ştefan dela Ohrida, care aminteşte de meritele predecesorului său. La sfârşitul „s cărei*, tot în aceiaşi limbă slavă, aflăm un epilog, în care se spune că ,această care d fost tradusă din sfavoneşte in fimba românească de Mibaif Moxatie = Hsro- AăHUAXk w[t]u,4 H nOCriHIJENÎEMh c[Kl]H4 H CXRpXllUm*A\k c[K/S\]tt[a] A[*y]p. <£îk> khhit$ npuiHca w caorinckh na KaaiuKKi raskiKk .AlHyaHAk AXO^AAII, H IIOTOA\ riOKIAlHIIAftk H tOK^HKIHIIAlk lipi CRlîTAarO KH’ksa. IlV AlATAM KacapaKa RC>*RCV\kl. H R[A4lTC>]CA[c>]KHmA\k IIpâ wc[ka]i4i’ih-narc apx'miHCKona Krp .o.HvH4\' Ori^dNk WjfpH^CKIH, H N4rUM4T4]fOA\ C1W KHHrS. IlOMACM 11HC4TH KX A'kTO, r3pA\H, ă W pOAv\kCTKa X’[PHCTo]Ra, ^a\'A\, KX nOHC^iSAOK a H{A[c]aH. c[km]t[o]i\> tlOCTA. a CXRpXIliHCA KX IlOHI^’kAOK 3 H*A[rb]AH H0CT4 T0IT0>K/V,f A^TA. T'kAXJKI AU>AHA\CA MTSljJIH 4L|H nOrpHilIUHO IVKp'fclJJITă MTO HCIIpARA'fcHTf, a rhicaRLuaro ckih H3K<>w iipoi|i(HÎK» cno^oRA’kHT^ h NaruMATHRmHy cit m npc>KAHHaHTi(. Tipărirea s’a făcut din porunca domnului Matei Basarab cu binecuvântarea mitropolitului Teofil şi cu grija egumenului Ştefan din Ohrida. Ea s’a tipărit în cele 7 săptămâni ale postului mare din anul 1640 !). S’au pregătit şi pentru Ardeal exemplare la fel cu cele din Muntenia, cu singura deosebire, că acolo unde este amintit mitropolitul Teofil pentru ediţia munteană, în cele pentru Ardeal se vorbeşte despre >Gbenadie 1 2), cu mifa fui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitopofit a toată ţara ArdeafufuV. Pravila aceasta a mai fost publicată încă de două ori în cursul secolului al XlX-lea. Părerile lui Cipariu, Ar. Densuşianu, L. Pic, C. G. Sbiera şi AL Odobescu 3), cad dela sine în urma ghicirii lui C. G. Po-povici4) şi documentărei prof. I. Peretz, cari găsesc, că această pravilă a fost tradusă după un text slavon, tălmăcit la rândul 1) I. B i a n u şi N. H o d o ş : ,Op. cit.', pag. 113; I. Peretz: ,Op, cit.'t pag. 9 şi .Ist. dreptului român', pag. 321 ; cf. lucrarea de faţă p. II, pp. 11-12. 2) G h e n a d i e-Brad a murit în primele zile ale lui Sept. 1640. 3) Al. Odobescu: ,Analele Academiei române', X, 1877, 6, 1, p. 22. 4) I. Peretz în cele două lucrări : a) ,Pravila dela Govora' şi b) ,Istoria dreptului român', voi. II1, fiind acelaş material ca în prima. 156 său după vreun Nomocanon grecesc, care se aseamănă cu No-mocanorul grecesc al lui Jean Baptista Cotelerius, publicat la Paris (1677-1686), după 37 ani dela apariţia Pravilei noastre-Traducerea slavă a Nomocanonului din greceşte, s'a făcut, desigur, de vreun tălmăcitor din ţările sudslave, adăogându-i-se şi alte fragmente, şi după un asemenea text a tradus Pravila aceasta în româneşte Mihail M-oxalie, cunoscutul cronicar dela finele veacului al XVI-lea şi începutul celui al XVII-lea. Prof. I. Peretz probează, că mult material, care a intrat în Pravila noastră, se găseşte şi în alte câteva Pravile manuscrise ca de ex. : a), Pravifa de fa Bisericani din 1512' din posesiunea răposatului prof. A, I. Jacimirskij, dela Universitatea din Varşovia; b) Pravifa de fa Neamţu din I5&7\ dispărută din biblioteca acestei mănăstiri; c) ,Pravifa defa Putna din 15S1\ luată cu împrumut dela această mănăstire de prof. G. Creţu, astăzi dispărută şi d) ,Pravifa dela Bistriţa mofdoveană din 1618'. unica Pravilă existentă- Prof. I. Peretz, în studiul amintit, a pus în paralel scara Pravilei dela Govora cu cel al Pravilei dela Bisericani (1512), găsind o foarte mare asemănare între ele, *). Iar cât priveşte Pravila dela Neamţu, nici A. I. Jacimirskij 2), precum nici episcopul Melchisedec3), afară de pr. D. Dan4), nu ne-au lăsat informaţiuni îndestulătoare despre ea, spre a putea spune dacă se aseamănă sau nu cu cea dela Govora. învăţaţii bulgari. Mii etic şi Agura5), au descoperit un Epitim ei ni c din 1618 °). care se potriveşte foarte mult cu coprinsul Pravilei dela Govora. Tot prof. I. Peretz a mers mai departe şi a comparat textul Pravilei dela Govora cu textul Pravilei dela 1} I. Peretz: Jstoria dreptului român*t II1, 1928, ed. II, pp. 326-29. Comparaţia se face cu Pravila dela Bisericani din 1512, descrisă de Jacimirskij în o-pera citată în literatura capitolului. 2) A. 1. Jacimirskij: ,Op. cit.*. 3) Ep. Melcliisedec: ,Op* cit.*, 4) D. Dan: tOp. cit.1, pag. 78, nota 21, unde se spune: ,Manuscriptul este de mare însemnătate pentru cunoaşterea evoluţii limbii române, căci la finele cărţii textul slavon are şi traducere română'. Inventar No. 593.* Manuscrisul acesta s’a împrumutat prof, G. Creţu din Bucureşti, astăzi pierdut. 5) L. M i 1 e t i c şi D, Agura: ,Op. cit.*, pp. 195-202. 6) A fost la Muzeul de antichităţi din Bucureşti, astăzi este la Academia română sub No. 2508. \ ____157_ Bistriţa (adică al acestui Epitimeinic) şi cu textul Nomocamr nului grecesc, publicat de Cotelerius la 1677 I). Limba lui Moxalie este săracă după cum săracă este şi aceia a textului slavon, ceia ce probează că ambii traducători : din greceşte şi din slavoneşte, nu au fost buni mânuitori ai limbei de traducere. « Coprinsul. Coprinsul2) general al Pravilei dela Govora este religios, slujind pentru nevoile clericilor, dar ea coprinde şi pasagii cu caracter mirenesc, materialele acestea intrau în corn-petinţa de judecată a instanţelor bisericeşti. Astfel avem paragrafele dela 8-11, cari vorbesc despre împărţirea moştenirii de către părinţi fiilor ; respectul datorit de copii adoptivi părinţilor lor trupeşti sau sufleteşti ; piedici fa căsătorie, înfrăţirea Bisericească; infracţiuni sexuafe; în par. 26-lea se spune că sunt oprite trei nunţi; în par. 34-lea se vorbeşte despre c-fectefe fogodnei/ par. 55-lea aseamănă pe cei cari îndeamnă pe roîW sau roabe să fure, cu hoţii. Par. 89-lea vorbeşte despre graăefe de rudenie şi efectul lor ; paragraful al 95-lea priveşte incapacitatea martorilor. In materie de penalizare găsim câteva pedepse curat mi-reneşti cum sunt : tăierea mâinei celui ce va bate pe tatăl său cu lemn ; bătaia pe spate şi fa tălpi a hoţului de biserici, precum şi restituirea oBiectufui furat mai mult decât valoarea lui-Se mai prevede confiscarea averci pentru incendiator; tăerea mâinilor pentru furturi de oameni şi coconi. Dacă hoţul se prinde în curând se obligă să restitue dublu, de se prinde sau se află peste patru-cinci luni, atunci plăteşte întreit, iar după un an, plăteşte împătrit. Aplicarea Este constatat faptul că judecata primelor veacuri de existenţă politică a neamului românesc a avut un caracter religios ca a oricărui popor creştin. Dela reprezentanţii clerului, odată cu învăţătura morală, se cerea şi împărţirea dreptăţei între credincioşi. Prezenţa mitropolitului în fruntea divanului domnesc este o reminiscenţă din vremurile când aşc- 1) I. Peretz: Jstoria dreptului român\ Bucureşti, ed. II, 1928, voi. II1 pp. 331-36. 2) Ibidem: ,Qp. cit.\ pp. 336-40. ' ____158 zările româneşti nu erau încă închegate în stat politic şi când viata noastră era concentrată în jurul preotului de sat. Trecu-serăm prin faza pravilelor slavoneşti după care începură să a-pară şi cele greceşti. Atunci când încă se mai aflau cunoscători de slavă pe care curentul grecesc o strâmtora din ce în ce, se încep a se face traduceri de cărfi de slujbă bisericească şi apoi şi de Pravile din cari cei ce nu pricepeau graiul acesta trebuiau să scoată firul dreptăţei pentru supuşii lor. Pravila dela Govora a ieşit din aceste consideraţiuni. N. Iorga l) zice în această privinţă : „Pravifa era pentru judecată, pentru judecata preoţilor mai a fes, şi ea nu putea fi întrebuinţată aftfef decât de ierarhi.cărora în cefe mai mufte cazuri text uf s fa von nu fi era neînţefes. Ea rămâne deci mai muft ca o fucrare fă* cută pentru faimă şi ca o curiozitate fiterară“- c) Legislaţie bizantină în slavoneşte pentru* instruire în general. XXXII. Kormcaia lunga şi Pandectele lui Nicon. a) Kormcaja Cniga în In vechia colecţie a muzeului din Bu-slavoneşte. _ i 0^0 v . cureşti se gasea sub nr- 828 o copie cu 322 foi a Kormcii copiată prin sec. al XVI-lea2), de o mână românească cu particularităţile ortografiei sârbeşti. Nu are început. Coprinsul ei nu se deosebeşte de cel din copia Kormcii numită ,Iloviceskaja‘ din 1262. Intre alte materii are : dreptul de azil Novele canonice iustinianee aşezate în 87 de capete, cum le găsim în ,Collectio LXXXV1I titulorum4 atribuită lui loan Scolasticul cum se află la Heimbach3), Nomocanonul în XIV titluri în 93 de capete, cu deosebiri dialectale, decât cel publicat de V. N. Benesevic 4\ Apoi mai găsim Novela 29 a 1) N. Iorga: Jstoria literaturii româneşti1, Bucureşti, 1925, ed. II, pag. 248. 2) Al. \ Jacimirskij: ,Manuscrisele slave şi ruse clin bibliotecile româneştiSt. Peterburg. 1905, pp. 431, (No. 128); cf. I. Peretz: ,Op, cit.\ II1, 1928, pp. 189-206. 3) Heimbach; ,’Avfy.âoxcr, n, pp. 202-234. 4) V. N. Benese vie: ,Vechea Kormcaja slavă in XIV titluri fără comentarii = Drevne slavjanskaja Kormcaja XIV titulov bez tolkovonif, pp. 739 urm. 159 lui Alexe Comnenul Tdespre logodnă1 din 1084 ]) şi Novela 31 n aceluiaş împărat despre ,desfacerea logodnei* din 1092 2) şi Iraducerea întreagă în slavoneşte a lui 7tQo%siaog vouog = rpA,v ciăîi sakom*. h) Pandectcle lui Ni- Fac parte din pravilele cari nu au fost con din Muntenegru. . . j A j i ■ scrise la noi, ci undeva m sudul Dunării. Scrisul mărunt pe două coloane ne face dovada aceasta. Al. J a-cimirskij o atribue— fără să aibă vreo însemnare justifica-li vă în corpul manuscrisului — sfârşitul secolului al XIVTea. Nici ep. Melchisedec nu este mai lămurit3). Cercetătorii, din pricina lipsei începutului, titlului şi limbii slave în care este scris, nu au putut stabili dacă-i o lucrare originală sau traducere de pe vreun Nomocanon bizantin. Materia lor este mai mult canonică. Are 63 de capete cu o prefaţă şi o tablă de materie. Academia română posedă 2 exemplare: nr. 366, 401. Acesta din urmă are 64 de capete şi coprinde fragmente din jwoypioog vouog = rpar\cKiH hakoiik. Titlul acestei pravile după o însemnare dela mijlocul manuscrisului este: ,Carte insuflată de fJlimnezeu, afcătuitk şi copiată din mufte şi fefurite cărţi afe Vecfnufui şi Nou fui 7estament de prea curios uf părintele nostru Nicon, trăitor în Muntenegru = Khhim K[o]r*v\hync'Kma cxBpaua h cxiiHcana vvt A\nc*rkiy n pa3AHmikijf k[o]>K[*c]TK[*]Hki\' kiihitk Krryaro mko>kc pci| iH aaK'kra h hokato nprkncv\[o]iiHkiA\x iv[t]h,sa\x h a iu h a\ k Hhkohoav /Khkau|]ha\k kx [ta|aitoa]^A\i?H lIxpH'kropTk‘ 4). d) Legislaţia bizantină în elenă, neogreacă şi latină ca model pentru pravilele româneşti. Instanţele vechi române, — bisericeşti şi mireneşti —, au recepţionat legislaţia bizantină în traducere slavă. Prin sec. al XVI-lea în măsura în care slăbia curentul culturii slave în a -ceiaşi măsură se întărea cel grecesc. Dovada #ne-o face istoria cu chemarea patr. Nifon pentru orânduirea vieţii româneşti sub Radu cel mare (1496-1508). După normele fixate de el, încep 1) Zachariae: ,Jus graeco-romanwri, III, pag. 359. 2) Ibidem, III, pag. 376. 3) Ep. Me lchisedec: , Catalogul. . in ,Revista p. istorie, arheologie şi filologie1, ÎI1. 1) I, Pe ret z: ,Op. cit.\ II1, pp. 281-283. 160 să apară mai ales prin mănăstiri manuscrise juridice greceşti. In jumătatea a doua a acestui veac, în afară de apariţia No-mocanolului lui Malaxos (1561-62) se cer din Constantinopole şi copii după diferite Nomocanoane de către mitropoliţii ţării, pentru orientare la judecăţile lor. Astfel este cazul mitropolitului Eftimie care roagă pe Meletie Pigas, vicarul patriarhiei con-stantinopolitane, să-i trimită o astfel de copie. Acesta îi răspunde în 6. VIII. 1597, că i-a comandat o asemenea copie, care coprinde toate canoanele sinoadelor, dar fără comentarii, căci petrece şi el în mare sărăcie: (To dl Nouoy.dvcov ’fdmxcqiw (}rt iynd(praJca, ovx *e%ovTFg devTsgov. nsoiC/fi di: 62ovg rovg yavo-rag jtctGăn' rtov avvodcmg tî)J]v yjoylg jwihaoiuv di y.al raiirv ii\v dccndv^v duc rrjv ai,v dydnrjv, y.cchuo ovTfg d/rooia nollv !’). Chiar după apariţia în româneşte a pravililor din secolul al XVII-lea, în cazuri mai complicate, în afară de pravila românească, se consulta şi alte pravili greceşti, de sigur, mai des-voltate. Ca dovadă avem o judecată din Muntenia din 20. XI. 1657, după apariţia „Îndreptării feget", în legătură cu alegerea unei moşteniri 2). XXXIII. ,Pravila aleasă* a lui Eustratie logofătul (manuscris) 1632? Literatura. I. B i a n u : , Manuscriptul li românescu de la 1632 ale lui Eustratie logofătului art. in ,Columna lui Troian', noua serie, II-, (1882), Nr. 4-5 April-Mai, pp. 210-217. T. Ci pariu : ,Principia de limba si scriptura1 2, Blaj, 1866, pag. 110. N. lor ga; , Istoria literaturii româneşti’, I, ed. II, Bucureşti 1925, pp. 262-263. S. G. Longinescu; Jstoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pp. 343-344. I. Peretz: Jstoria dreptului român1, Bucureşti, 1928, ed. II. pp. 283-314. Idem: ,Le code dEustratie (1632)', în ,Revae de Roumanie1, I, (1910), Nr. 3, Marş. pp. 379-390. C. Spulber; , Cursul de istoria dreptului români (litografiat), 1926*27, Cernăuţi, pag. 341. Ediţiuni. Academia Română a posedat înainte de 1916 o copie făcută după manuscrisul lui Timotei Cipariu. 1) Fragmente din scrisoarea lui Meletie Pigas trimisă în 6. VIII. 1597, mitropolitului Ungrovlahiei, Eftimie, publicată în ,Documente privitoare la istoria Românilor', din colecţia ,1iurmuzaki, voi XIII, pag. 348 (greceşte) şi voi. XIV1, pag. 196, No. CXCII1 (rezumat neexact în româneşte). 2) Şt. Gr. Berechet: Jntregiri. L Câteva chestiuni din istoria vechiului drept românesc', Iaşi, 1931, pag. 23. 161 Filologul ardelean, T. Ci pariu, în două din operile sale, ,Ana[ecta şi ,Principia aminteşte despre un manuscris din bogata sa bibliotecă, care avea următorul titlu : ,Pravi(ă afeasă, scoasă si tocmită şi dentru mufte svinte scripturi cercată şi găsită, carea cfe toţi prea înţefepţii şi Buni credincioşi easte cinstită şi prfimită... ‘). I. Bianu a văzut acest manuscris într’o călătorie a sa din 1878, în Ardeal, dându-ne câteva note informative despre el2). El corectează numărul foilor, cari sunt 346, iar nu 343, cum spune T. Cipariu în ,Principiaprecum şi însemnarea slavonă dela sfârşitul manuscrisului, care sună astfel • ,1632 luna SeptemSrie 23 de zile Birotonitu-s a Var la am mi-tropofituf Mofdovei, citindu-se evanghelia Duminicei întâia defa Luca capt Ş: ,Jsus stătea fângă lacuf Genisaretufui". Şi predicat-a în acea zi marefe dascăf din Creta, A4 o feti o Siriguf = rA%AK A\t[c/ft]lţA CHIT. KIT Hf^AHIH X’Hp&TOHHACM KdpAAdAX MHTpOIIO- A*T M0AA4RCKÎH, H%\A MHTITC/ÎV 6K[AH]r[^AI/î\ lip&KLft H^JAH A$KA lfAAK|d] e vcTdA ic. iiph *3^1* r^HHcaprr['b].u H c^TKOpH K£ t*h Kaaamf !) iWîMTh Ohphto RtAHKKiH ahA^k4'' KpHTCKÎHu. Deşi se deosebeşte scrisul acestei note finale, caşi scrisul primelor 8 file dela început, cu tabla de materie, care scris este cursiv, de cel al textului, care este unicial, totuşi ambele feluri de ducturi caligrafice aparţin primei jumătăţi a veacului al XVII-lea- Izvoarele. Posleslovia care începe de pe verso al foaiei a cincea dela sfârşit vorbeşte cititorului despre autorii de pe cari a tradus, şi anume : Zonara, Valsamon, Matei Vla-starie, Constantin Armenopol şi Fotie. De fapt, el nu a tradus din lucrările acestor comentatori direct, ci dintr’un manuscrfs al Nomocanonului lui Manuil M a 1 a x o s, care manuscris era foarte răspândit prin mănăstirile noastre. Numai Academia Română avea 16 manuscrise, iar la biblioteca Universităţii din Iaşi u-nul, pe când Zachariae von Lingenthal a cercetat 67, şi toate diferind între ele. Presupunerile făcute de cei cari s au ocupat cu cercetarea acestui manuscris, că se aseamănă cu 1 2 1) T. Cipariu: ,Principia11 pag. 113. 2) I. Bianu: ,Manuscnptulu românescu de la 1632 alu lui Eustratie logofătului art. în tColumna lui Traiani noua serie, an II, 1882, Nr. 4-5, April-Mui pp. 210-217. Dreptul bizantin. li 162 Cartea rumânoască de învăţătură1 a lui Vasile Lupii, sau dovedit neadevărate. Examinarea făcută cu toată atenţiunea de prof. I. Peretz a dus la concluzia, că ,Pravifa aleasă' este o traducere din limba neogreacă în limba românească după un manual al lui Manuil Malaxos, şi că traducerea aceasta nu se potriveşte deci cu Pravila lui Vasile Lupu şi nici cu Pravila lui Matei Basarab, dar că coprinsul Pravilei logofătului Eustratie adăogat la materia din Pravila lui Vasile Lupu ne dă partea întâia a Pravilei lui Matei Basarab, în afară de o roţiog ţfwq-yi'Aog. Traducerea lui Eustratie este mui prolixă decât textul din manuscrisul lui Manuil Malaxos, ceia ce ne face să credem, că sau traducătorul nostru a explicat şi comentat anumite cuvinte sau expresiuni, ori a tradus de pe un manuscris aşa de întins, ceia ce pare a fi mai adevărat, I. Peretz a făcut comparaţiune între traducerea lui Eustratie, Malaxos şi Matei Basarab, indicând asemănările, Ca tip al lui Mcilaxos a luat manuscrisul de la Academia Română Nr. 421 pe care l-a comparat cu traducerea făcută de Eustratie logofătul şi cu Pravila lui Matei Basarab. Eustratie (1632) ? i) 1. Pentru judecăţele ce vor giudeca vlădicii sau şi alţi părinţi sufleteşti d[u]hov-nici, cumu se cade să fie m[i]l[o]stivi şi îndurători şi să nu crează cuvântul ne-mărui pănă nu va cerceta foarte pre amân|un]tul. 315, Plugariul de va ara pământul sau iazul altuia fără de ştirea lui. 1 1) Ms. 42! dela Academia Române, Malaxos (1561-62) (c. Hf()1 YMiiov. rjroi doytFOFOjg, tov jjvfu nobg rcdinag ovynaărg y.al vă ţ.ir,v tuotfvfl loyovg yjoolg vă ’FţFiăăr;- o CI IIfoi yFtooyov ^FCiV ’FOyuGTj yjOOCiCfiOV ţFVOV. Matei Basarab (1652) 1. Pentru judecător cumu i să cade să fie miloserd şi să nu crează cuvintele nimănui fără de iscodire sau întrebare. 294. Pentru plugariu de va ara vreo ţarină fără de voia aceluia a cui iaste. Se pare, că Eustratie logofătul a voit să dea Moldovei un întreg sistem de legislaţie civilă, penală şi canonică, traducând după aceleaşi izvoare. Prin tipărirea ,Cârţei româneşti de învăţătură' la 1646 al cărui coprins penal pare că trebuia să fie 163 precedat de traducerea aceluiaşi logofăt, făcută la 1632, suntem siliţi să vedem anumite piedici, necunoscute nouă astăzi, cari sau opus la punerea sub teascul tipografic a părţei acesteia ca-nonico-civilă ‘). Noi am pus sub semnul întrebărei anul traducerii ,Pra-vifei afesepe care toţi istoricii noştri de drept şi literatură bau socotit până acum a fi 1632. Nouă ni se pare că această dată trebuie schimbată şi mutată între 1640-1646. Motivele sunt a-cestea : a) Documentele dintre anii 1630-1639 2)^ ne arată pe Eustratie traducătorul, ca logofăt al III-lea, iar nu ca ,bâv fo-gofăt1 3), cum ni-1 arată atât posleslovia dela finele Pravilei a-lese, cât şi însemnarea dela pag. 318 din lucrarea ,Şeapte taine a Besearecii' tipărită în Noembrie 1644. b) Indemnătorul lui Eustratie la lucrul de traducere al acestor pravile a fost domnitorul Vasile Lupu, care stăpâneşte între anii 1631-1653, iar nu Alexandru VI Iliaş, Miron Barnovski şi Moise Movilă, <>-blăduitori ai Moldovei între 1631-1634. c) însemnarea slavă din 23. IX. 1632 de la finele Pravilei alese, amintitoare despre hirotonia lui Varlaam ca mitropolit şi despre predica ţinută cu Naceastă ocazie de Meletie Sirigul, poate indica aceste fapte ca fiind mai vechi decât însăşi Pravila, căci după o veche tradiţie se făceau însemnări pe manuscrise sau cărţi despre fapte sau evenimente cu mult mai vechi decât anul scrierii, tipăririi sau cumpărării acelei cărţi. Şi P. P. Pan ai te seu' susţine cu alte argumente această părere într’un curs al său 4). Lămurirea vieţii lui Eustratie logofătul şi a legăturilor lui Meletie Sirigul cu Moldova va lumina şi mai bine această nouă părere. \) I. Peretz: ,Istoria dreptului român1, voi. II, p. I, pp. 287-305. 2) N. lor ga: ,Studii şi documente XV 1\ 1.909, pag. 185.. doc. din 30. VIII. 1630, (7138), care*l arată ca logofăt al 111-lea ; cf. Gh. Ghibănescu. ,Sur ele şi izvoade1, V, pp. 156-57, doc. din 15. III. 1631, (7161). 3) Gh. Ghibănescu: ,Surete şi izvoade\ III, pp. 310-11, doc. din 18, V. 1641, (7149), aici îl arată ca .bâv logofăt*', Idem, doc. din 20. II 1646 (7164); Idem: ,Şarete şi izvoade\ IV, pag. 289, doc. din 15. 111. 1653* (7161). 4) P. P. Panaitescu: ,Curs de influenţă polonă şi rusă in vechea cultură a Românilor\ Bucureşti, 1932-33. Lecţia privitoare la acest subiect nu este litografiată încă în momentul de faţă. 164 Coprinsul. Coprinsul acestei Pravile este un amestec de trei părţi de drept canonic şi o parte de drept civil şi foarte puţin drept penal. Astfel avem capitole întinse despre raporturile dintre clerici (mitropolit, episcop, preot, diacon, ţâr-covnic) precum şi legăturile dintre aceştia cu mirenii. Apoi vine materia de drept civil ca : logodnă, gradele de rudenie, căsătoria, divorţul, zestrea, darurile de la logodnă, testament, desmoştenirea, ceva pentru agricultori. Drept penal: furtul, clevetirea, etc. XXXIV. ,Carte romanească de învăţătură dela pravilele împărăteşti' (Moldova). 1646. Literatura. Şt, Gr. Berechet: , Schiţă de istorie o legilor vechi româneşti, 1632-1866*. Chişinău, 1928, pp. 25-29 şi partea Il-a (Anexe), 13-14. I. Bianu şi N. Hodoş: ,Bibliografia românească veche‘, Buc. 1903, pp. 156-158. C. Erbiceanu: ,Cronicarii greci, cari au scris despre Români în epoca fanariotă1, Bucureşti, 1888, pag. XI, nr. le 2 şi 3. N. I o r g a : ,Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de răsărit în tutelarea patriarhiei de Constantinopole şi a bisericii ortodoxe*, în ,Analele Acad. Române, sec. istorică, t. XXXVI, (1913), nr. 8, pp. 206-236. Idem: ,Istoria literaturii româneşti1, Buc. I, 1925, ed. II-a, pag. 266. Idem: ,Istoria bisericii româneşti*, Buc., 1929, ed. II-a, I, pp. 325-26. C. L i t-zica: , Catalogul manuscriptelor greceşti*, Buc. 1909, pp. 155-56. S. G. L o n g i-nescu: ,.Istoria dreptului românesc*, Buc. 1908, partea I, Izvoarele, pp. 136-269. Idem: .Pravila lui Vasile Lupu şi Prosper Farinaccius. romanistul italian*, Buc. 1909. S. G. Longinescu şi A. Patrognet: ,Legi vechi româneşti şi izvoarele lor — Ancienes lois roumaines et leurs sources. (Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu — Code de la Moidavie depuis l’epoque de Basile Lupu)‘, Buc, 1912. S. G. Longinescu: ,Părerile d-lor N, lorga şi L Peretz despre Pravila lui Vasile Lupu — Les opinions de M-rs N. Iorga et I. Peretz sur le code de Basile Lupu1, Buc. 1915, extras din „Curierul judiciar'*, nr. 61 şi urm. 1915. Idem: ,Pravila lui Alexandru cel Bun\ Buc. 1923, extras din „Curierul judiciar*', nr. 14 şi urm. 1923. V. O ni ş or: , Istoria dreptului român*, Cluj, 1925, ed, II-a, pp. 207-209. J. Pargoire: ,Meletios Syrigos. Sa vie et ses oeuvres*, în .Echos d'Orient', 1908-09. I. Peretz: ,Pravila lui Vasile Lupu şi izvoarele ei greceşti*, 1914, pp. 201-221, în „Arhiva" din Iaşi, 1914. Idem: ,Curs de istoria dreptului român1, Buc. 1928, II1, pp. 342-369. Idem: ,Precis de istoria dreptului român*, Buc, 1931, pp. 332-39 C. Spulber: ,Curs de istoria dreptului român1, Cernăuţi. 1926, pp. 320-388 (litografiat). A. D. Xenopol: ,Istoria Românilor din Dacia traiană*, Iaşi, 1896, voi. Vil, pp. 120-127. Meletie Sirigul: ,întâmpinarea la principiile calvine şi la chestiunile lui Ciril Lucaris = Kară tiov y.aXjSivix&v xscpa?*Fwv vxu ^FQumjOFtov KvoiXXov rov ylovxaQEayg âvrBucureşti, 1690. 165 Ediţiuni. Ediţia originalei din 1646. Gh. A. S i o n a dat o ediţie în 1875 la Botoşani. Ea-i defectă, fiindcă nu-s însemnate cifrele articolelor şi ale globirilor. I. M. Bujoreanu; ,CollecţiLine de legiuirile României vechi şi cele noiu, Buc. 1885, 111, pp. 3-82. T, Cipariu: ,Crestomaţia sau analecte literare\ Blaj, 1858, pp. 216-223 (prefaţa şi fragmente. M. Ga ster: , Crestomaţie română\ Buc.-Leipzig, 1891. pp. 118-123 (prefaţă şi fragmente). La doi ani după apariţia lucrării canonice a lui Eustratie, ,$eapte taine a Besea recii* (1644) denumită şi ,Pravilă pre scurt aleasă'> se tipăreşte tot în teascurile tipografii m-rei Trei Erar-hilor, din Iaşi, o altă pravilă curat mirenească. Ea apăru în Mai 1646, purtând titlu de : ,Carte românească de învăţătură de fa pravifefe împărăteşti şi de fa afte giudeaţe cu zisa şi cu toată cBeftuiafa fui Vasifie Voivodul şi domnuf ţărăi Mofdovei di în mufte scripturi tăfmăcită di în ftmBa ifenească pre fimBa românească. In tipariuf domnesc. S' au tipărit în mănăstirea a Trei Sveatitefe în laşi de fa Hristos 1646“. Textul e precedat de pajura ţărei cu stihuri şi o scurtă prefaţă !), adresată la ,7oţi ceia ce sănt creştini pravoslavnici', semnată de Evstratie fost logofăt. Are 3 foi nenumerotate + 186 numerotate + 14 finale nenumerotate l). La sfârşitul cărţii citim o însemnare slavă : ,Slavă săvârşitorufui Dumnezeu, care după început a dat şi sfârşitul\ In anuf 7154 C1646) Mai 4 =Gaa- R4 CfcKpfcLlIHTă/UO ll[or]$, H II034MMAM H KONGL^. R A^Jt*] ,3pHA, Mau A‘ 2). Coprinsul. Această pravilă este împărţită în două părţi. Prima parte coprinde traducerea ,Legei agrare =d vo-{.wg yetooyr/.6g‘f sub titlul : 'Pravife tocmite alease pentru toţi lucrătorii pământului, anume ; pentru plugari, pentru fucrăto-rii viefor) pentru nămiţi şi pentru păstoriarătând înpreună tuturor giudeţuf şi certarea ce fi să va da fieşi căruia după de a fa 3) sa. carii vor înBfa cu nedireptateîmpărţită în 16 pricini şi acestea în 252 de articole, Partea doua, care poartă titlul generic de Pravife împărăteşti', sunt împărţite în 77 glave cu 1) Şt, Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor-vechi româneşti, 1632-1866', Chişinău. 1928, partea Il-a (Anexe) pp. 13-14. 2) I. Bianu şi N. Hodoş: ,Bibliografia românească veche\ I, 1903, Bucureşti, pp. 156-58. 3) deala fapta (slavism/ 166 un total de 902 de articole. Aceste 77 de glave mai sunt în trei locuri denumite cu acelaş titlu de mai sus, ele însă merg în continuare. Tot materialul are un coprins penal, civil şi procedural, privitor la mireni, şi foarte puţin la cler. Pravila lui Vasile Lupii, după tabla de materie se împarte în două părţi bine distincte, indicate prin capitole tipărite cu cerneală roşie, anume pentru a se distinge mai uşor- Primul capitol din tabla de materie: ,Pravife împărăteşti afesc din svitocu! împăratufui lustinian, pentru mufte fefuri cfe pi ude aţe cu tot răspunsuf for, rânduite pre 252 de începături\ coprinde următoarele chestiuni: , Legea agrară, furtişaguri(pri-cinele 12, 13, 15), ,vama domnească (pricina 14), capitol adecvat cu totul vieţii româneşti) şi fsemnefe furtişagufud (pricina 16). Al doilea capitol al acestei pravile este întitulat: ,Aftfeaf de pravife împărăteşti pentru toate feafurilede g iude aţe, cu răspunsuri f de tot fefiuf de certări tot pre rând arătate fiece gfavă cu toate începuturile safe, după greşeafefe fieşcui cine va cerca desrăg să poată affa car ea în ce frunză (pagină), săgă-seaşte', scris tot cu roşu. Coprinsul lui tratează : insulta (su-duirea), fafşificarea de Bani, găsirea de comoară, uciderea cu pedeapsa ei, zestrea, divorţul (despărţenia), raptuf. sifuirea, şi 16 pricini în legătură cu împrejurile când se aplică circumstanţefe atenuante, terminându-se cu penalizarea tuturor infracţiunilor expuse mai sus. Faptele clericilor cu pedepsirea lor nu formează capitol separat, ci, din potrivă, ele sunt semănate printre cele privitoare la mireni. Adecvarea pravilei la Citind cu atenţiune întregul coprins al viaţa românească. . . acestei pravile ne convingem şi mai mult de faptul, că acea comisiune care a fost condusă de Meletie Si-rigul, a ales din toată legislaţia romano-bizantină numai acele chestiuni juridice, cari se puteau adecva la viaţa populaţii!' nii moldovene. Unele pasagii arată cu prisosinţă că vorbesc chear de obiceiurile juridice autohtone, cum este acest paragraf privitor la comoară, în care după ce vorbeşte în 17 art. despre ,comoară, după legislaţia romano-bizantină, zice în art, 18 ultim: .Aceste toate ce scrie mai de sus au fost în zilele cele vechi, iară acum sau părăsit aceale obiceae, iară comoarele câte se găsesc toate le iau domnii, şi 167 numai ce dau cat se îndură oare ce puţin lucru celuia ce găseşte, iară sUipAmil « eluia cu locul nu i să dă ncmică* ’) Dând încă un alt exemplu privitor la ,vama , ne convingem şi mai mult de aceasta: 157. ,Cine va ocoli locul acela unde se cade să plătească vămii sau \ a ‘rece pre niscare drumuri neumblate, alegând de are fi cu ştirea vameşilor, iarn mtr’alt chip de va lăsa drumul cel mare tot negoţul ca să-şi piarză' "). 161, .Vameşul ce nu-şi va lua vama de la negustor pană la 5 ani, deai iu îiu va putea lua nemică pentru că sau trecut o vreme'. 163. .Oricare vameş va lua vamă mai multă dc cât este obiceiul sa ia, acesta ca să aibă certare după cum va fi voia gi ude (uliii* Jj. Aplicarea. Ar fi greşit să se mai susţină neaplicnrca acestei pravile cum s'a făcut până acum. Ideia, ea o pravila al cărei coprins in mare parte fiind extras din legi streine, nu s’ar putea aplica, trebue să fie înlăturată. Oare legile de asla/i sunt libere de orice influenţă din afară? Secolul a! XVII-lrn cere o judecată mai complicată, mai variată decât în trecut. ( > biceiul pământului,—ca drept nescris—, cu normele scoase* din Sintagma lui Vlastarie şi Exabiblul lui Armenopol, — ca drept scris—, în limbi streine, nu mai mulţumiau instanţele de judecată ale ţării Complectarea acestor principii şi traducerea lor în graiul ţării este cerută de vreme, de nevoile judecătoreşti şi de răspândirea lor în masa largă a celor ce se judecau J). Nu trebue să uităm silinţa alcătuitorilor de a apropia aceste norme de nevoile naţionale. Pravila aceasta circula şi în Muntenia, după cum şi Jndreptarea iegei', se întrebuinţa şi se copia prin Moldova 5)* ,Cartea românească de învăţătură de fa pravilefe în-păr ăteştia fost cunoscută de Nicolae Mavrocordat în timpul domniei lui în Moldova (1711-15). Mai târziu ca stăpânitor al Munteniei (1719-30) a pus, în 1724, pe preotul Stan ciul, din Bucureşti, să i-o copieze, de sigur, în limba românească. Aceste două manuscrise cu titlul grecesc, găsite în bogata bibliotecă a \) I. M. Bujoreanu: ,Op. cit.*, pag. 22. 2) 1. M. Bujoreanu; ,Op. citi, pag. 14. 3) I b i d e m : ,Op, cit.' pag. 15. 4) N. lor ga: Jstoria literaturii româneşti*, I, Bucureşti, 1925, ed. 11, pug. 266. cf. Idem: Jstoria bisericii române\ I, ed. II, Bucureşti, 1929, pp. 325-26, 5) în extraordinarul de bogat muzeu al preotului Ursăcescu din eoni* Curteni (jud. Fălciu) se găseşte o copie, din 1804, făcută de un diac al episcopiei de acolo. tatălui său, Constantin Mavrocordat (1730-69), nu conţin decât fragmente din această pravilă românească : a) ,Legi împărăteşti, manuscris, transcrise din cartea ti părită prin porunca (ui Vasife Vodă, domnitoruf Mofdovci copiate din ordinuf prea înăţatului nostru domn% de preot uf St anei uf din Bucureşti — Noian jîamXiy.o) yno. g8iayoacpîHvT8g iov / vjnt)utrov ăia jmoaiuyrg iov BaatXr^ Boda pyeuovog MoXdafiaq, fh>Tiyt>(«f>ii fioâai !). De aici reese că Meletie Sirigul a condus comisia de traducători de materiale juridice, care au format o colecte de legi bizantine. Pe însuşi autorul latin îl arată chiar Pravila aceasta în pricina XVI-a, al. 8, unde se zice : •până fa vrea mea unui dascăf mare şi tocmitoriu de pravile, numefe fui era Tarinascu, carefe au strâns toate pra-vifefe cefe împărăteşti şi încă să ispiti şi să nevoi cu învăţătură ca aceia să cunoască care pravife şi ohiceae să socotesc fa obfastiefe creştineşti în toată fumea, acest dascaf a fost după Hristos 15&9 de ai....' 1 2 3). De sigur, numai cunoscând a-cest pasagiu, S. G, Longinescu a putut cerceta cu deamăruntul legătura dintre textul latin al lui Prosper Farinaccius (1544-1614) expus în lucrarea sa ,Praxis et tbeoricae criminafisi 3) şi traducerea românească, expunându-1 în lucrările sale 4), care au provocat din partea prof. I. Peretz o verificare a traducerei 1) Meletie Sirigul: .întâmpinarea Ia principiile catolice şi la chestiunile lui Ciril Lucaris şi D o s i t e i u, patr. Ierusalimului: , Manual în contra rătăcirii calvine\ 1690, Bucureşti, (greacă), în 1. B ia n u şi N. Hodoş: ,Bibliografie rom. veche\ I, Buc,. 1903, pp. 312-13. 2) Ed. I, M. Bujoreanu, voi. 111, pag. 68. 3) Prosperi F a r i n a c i i jurisconsulţi romani olim in urbe causarum cri-minalium, famosissimi aduorati : Deinceps in eisdem criminalibus causis semel atque iterum in amplissimo tribunali auditoris camerae integerrimi judicis, Locum-tenentis : Mox sub Clemente Vili. pont. max. in sacra eius consulta consiliari dignissimi. Et nune uti sanctiis. D. A. Pauli pape V eiusque camerae apostolice, & in toto stătu ecclesiastico procuratoris fiscalis generalis, in eadem sacra consulta assistentis : Praxis et theoricae criminalis, partis primae, tomus primus, inquisitionis, accusationis, delictorum & penarum materiam, in tres titulos ex primo variarum quaestionum, & communium opinionum criminalium libro, se-oundum primam impresionem desumptos distributam continens. Hac quarta-eai-tione diligenter ac eodem authore recognitus, additionibus varijs, que in supe-rioribus editionibus non aderant, ilustratus. Cum summarijs, & indice ne dum principalium questionum, sed etiam rerum ac sententiarum selectarum locuple-tissimo. Cum superiorum licenţia, privilegijs. Venetiis, apud Georgium Varis-cum MDCIX. Are 10 voi. Cota Bibliotecii de drept din Bucureşti Nr. 3129. 4) S. G. Longinescu: ,Istoria dreptului românesc\ Bucureşti, 1908, partea I, Izvoarele ; cf. I d e m ; Pravila lui Vasile Lupa şi Prosper Farinacius, ro- 173 româneşti cu textul din trei mss. greceşti dela Academia română Nr. 176, 532 şi 588, din care scoate concluzia că textul uree este mult mai apropiat de traducerea românească decât ccl latin, ceia ce însemnează că textul latin al lui Farinaccius este o traducere mai apropiată sau mai depărtată după varia-lele copii ale legislaţii bizantine, denumite ,Legi împărăşti = rouoi fiaodwoî, lucru ce ni se pare destul de logic, deoare ce după pasagiul din pricina XVI-a ştim, că acest criminalist ita-talian a cules în cele 10 volume ale sale legi şi din Orient *)• f. Peretz vede confirmarea părerei sale, şi în anumite expresii cari sunt mai apropiate de textul grec, decât de cel latin, de ex : Eustratie a tradus, /itrefe de argint din expresia greacă, ăoyvţyiov Uiqcu : iar nu din cea latină .argenti libras* § 17 (18). Dăm un exemplu din multele aduse de I. Peretz : § 3 2) Svufiorfiă Tivăg xavsvtt. dnoTav (dqccv tov dtbaet ăonoa, AKUA\X AUlOrorp'blUNArW, ^dHIHAd flH^pCdHA AlOHdjfA ndHOHCKklA BX A\[o]A[H]TBdJf BaillHJffc Nt3AKklKdHT*‘. Partea doua are următorul titlu : ,Nomocanon cu Dumnezeu, având adunate pre toate canoaneley ale sfinţilor Apos-toii şi ale sfintelor a şapte săboară ale lumii şi ale celoralalte săboare, carele seau făcut pre în bogate locure, carete se cheamă nameastnice, după aceaeo şi a marelui Vasilie şi ale altor sfinţi bărbaţi şi părinţi purtători de Dumnezeu, alcătuită cu ruga şi îndemnarea blagocestivului înpărat: bir loan Comni-nuf, de cuvântătoriu/ diacon af marii besearici a lui Dumnezeu şi păzitoriuf de pravilăt bir Alexie Aristinu 1). Pravila aceasta munteană, ca coprins, este identică cu cea din Moldova la care se adaogă Comentarul lui Aristen. Opera din 1646 a lui Eustratie din Moldova se deosibeşte de aceia a lui Daniil Panoneanul, prin aceia că stilul acestuia din urmă e mai limpede şi unele expresiuni moldoveneşti sunt înlocuite cu muntenisme. Iată un exemplu comparativ; ,Cartea de învăţătură* 1646. Pricina 13. Glava 134. Carele va muta hotarul cu puterea sa, stănd cu arme să facă răsboiu, acesta să-i dea certare pe trup după cum va fi voea giudeţului; iară de va fi mutat furiş singur, acestuia să-i fie certarea cu bani ce se zice să plătească hatalm. Glava 135. Cine va lua peatra hotarului, sau macar lemn ce va fi 1 ,îndreptarea legei* 1652. Vina 13. Glava 346. zac[ala] 33. Carele va muta hotarul cu putearea lui stănd cu arme să facă răsboiu, aceluia să-i dea certare pe trup după cum va fi voia judecăioriului; iară de va fi mutat furiş singur : aceluia să fie certarea cu bani, ce să zice să plătească prada. Zaefala] 34. Cine va lua piatra hotarului, sau măcar lemn ce va fi semnat 1) I. Bianu şi N. H o d o ş : ,Bibliografia românească veche*, pag. 203. semnat hotar, de va fi ştiind că iaste semn de hotar, să va certa ca un fur, eară de să va afla că n-au ştiut, numai să-l bată. Glava 136. Cela ce va îndemna pe altul, sau va trimete de va muta hotarul, ca să să certe în-preună cu cela ce l-au trimis, tot un fel de certare *). hotarul, acela de va fi ştiind că iaste semn de hotar, atunci se va certa ca un fur, iară de se va afla că n-au ştiut, atunci numai să-l bată. Zac[ala] 35. Cela ce va îndemna pre altul, sau va trimite de va muta hotarul : acela să se cearte împreună cu cel ce hau trimis tot un felin de certare 2). La materialul Pravilei lui Vasilc Lupu, Daniil Panoneanul a adăogat şi alt material nou pentru complectarea ideilor, sco-ţându-le, de sigur, dintr’un alt manual mai desvoltat al lui Ma-nuil Malaxos, La această primă parte se anexează şi Comentarul lui Aristen, adică partea canonică a acestei pravile. Limba. Din titlul acestei Pravile reiese că limba din care s'a tradus restul materialului — în afară de prima parte—este limba elenă, de oarece Comentarul lui Alexe Aristen este scris în această limbă. Că traducerea s’a făcut din 1. elenă o confirmă şi Daniil Panoneanul, traducătorul, în mica sa prefaţă către mitropolitul ţării, Ştefan, când spune : prepune această îndreptare de lege depre limba efineascăpre limba proastă rumâneascăC Tot astfel spune şi nota dela sfârşitul părţei întâi a Jndreptărei fegei*. Noi socotim că numai partea a doua este tradusă din această limbă veche, pe când materialul nou introdus în prima parte a trebuit să fie tradus din neo-greacă, de oarece Nomocanonul lui Manuil Malaxos a fost scris în neogreacă. Mitropolitul Ştefan, în prefaţa sa, arată şi persoana la care a găsit manuscrisul după care a tradus Comentarul lui Aristen. Acesta este vistiernicul Gheorghe Caridi, ucis în răscoala seimenilor, dela sfârşitul domniei lui Matei Basarab. în prefaţa lui Daniil Panoneanul însă se arată că monahii Ignatie Petriţi şi Pan-telimon Ligaridis, predicatorii mitropoliei muntene, din vremea aceasta, i-au corectat traducerea sa, fiind prea slab cunoscător al limbii elene. Tabla de materie este aranjată în două .catastihuri'- In primul catastif intră toată materia canonică, iar în al doilea mă- I \) I. M. Bujoreanu: ,Op. cit.’. Buc., 1885, pag. 13. 2) 1. M. Bujoreanu: ,Op. cit.\ Buc., 1885, pag. 276. I > re piu 1 bizantin. 178 teria civilă şi penală aranjată după idei cu arătarea paginilor respective: ,Catastiful cif doilea af pravilelor împărăteştia-lease de în sfit o cu f împăratului lu st in ian, pentru multe feliuri de judecăfi cu tot răspunsul lor tot pe rând arătatef fiece gla-vă% cu toate începuturile ci după greşafefe fieşeni, cine va căuta de grabă să poată afla car ea în ce foc şi foaie se află. Această pravilă a fost tradusă în limba latină la 1722, de Petru Dobra, vameş român din Transilvania, numit de A-ustrieci in vremea ocupării Olteniei de către dânşii (1718-39), Titlul ei s'a dat în bibliografie. Izvoarele. Nu avem altă pravilă în care să fi intrat materiale din cele mai variate izvoare şi din cei mai diferiţi canonoşti ai bisericii creştine. Aici au intrat paragrafe : a) Din învăţăturile apostolilor: Pavel şi Petru, alăturea de Constituţiile şi Canoanele apostolice; b) Din canoanele conciliilor ecumenice : Ţiul. al II-lea, al IV-lea, al VÎ-lea şi al VH-lea, iar din cele locale sunt întrebuinţate canoane deîa soboarele din An-cira, Neocesarea, Gangra, Antiohia, Laodiceia şi Cartagina. c) Din părinţii bisericii cei mai de seamă ca : Vasilie cel mare. Grigorie teologul, loan Hrisostom şi Atanasie cel mare. d) Din părinţii bisericeşti de a doua treaptă ca : Grigorie de Nisa, Ilie mitr. din Creta, Ni chita Seron, loan Chitros, Petru şi Manuil hartofilacşi, Nichita din Eraclia, Nichifor Xantopul, papa Grigorie, Teodor Studitul, Dionisie Areopagitul, Simion şi Grigorie din Salonic, e) Din scrierile canonice ale celor mai de sea mă patriarhi: Atanasie al Antiohiei, Atanasie al Alexandriei, Dionisie al Alexandriei loan al Antiohiei, loan Postnicuî, Nichifor, Eotie, Nicolae, Alexie, loan, Luca, Mihail, Gherman, /Metodic, Xililin, Dionisie, Ioasaf, Alexandru, Leu şi Arsenie. i) Din vestiţii comentatori : Teodor Valsamon, loan Zonara, Ale-xe Ariston, /Matei Vlastarie, Constantin Armenopol şi Manuil Malaxos. g) Din coprinsul Novelelor diferiţilor împăraţi, ca : Justinian I, Leon şi Constantin, Isac Comnenul, Alexe Corn-nenul, Manuil Porfirogenetul, loan Duca şi Andronic Paleolo-gul. h) Sa citat şi dintre filosofi, Isocrat, i) Cărţile sfinte au fost aproape toate puse la contribuţie cum sunt : proorocia lui Isaia, loan evanghelistul, o oarecare pravilă dela Ohrida, Otecnik-ul şi în fine j) Din legile mireneşti cum sunt : Legea, Pravilele, 179 Neuralele, Judecata împărătească, împărătescul răspuns, Ar-mcnopol, precum şi din alte izvoare nelămurite până în prezent. Tot materialul acesta este aşezat în gfave şi acestea în începuturi = zaca/a, cari aparţin fiecare la câte un paragraf, în care se indică denumirea legei, precum şi autorul acelei legi. Dăm mai jos două paragrafe : din Matei Vlastarie şi din Constantin Armenopol : Din Matei Vlastarie. ,,Pentru feciorii de suflet şi ai sfântului botez '). Glavei 195 [Matei], Fecioria de suflet o fac unii, căci nu nasc copii, sau zice mulţi nasc şi mor, şi rămân fără coconi, şi de ciuda lor mişaii părinţi, iau coconi străini şi şi-i fac lor feciori sufleteşti cu sfintele molitve, şi lc sunt aceia ca şi feciorii cari ’i au născut trupeaşte, şi intru rudenie şi ini ni moştenire şi întru spiţe. Intr'altă vreame făcea feciorii de suflet fără molitve, Iară in zioa de astăzi când va cineva să ia fecior de suflet, el 'l ia cu sfintele molitve şi cu sfintele slujbe şi ’i sunt aceia cari iau feciorul întru tocmeala părinţilor, iară feciorul se face adevărat fecior lor cari l-au luat caşi cum l-ar fi născut trupeaşte. Drept aceia, dc va lua neştine fecior trupesc şi fecior sufletesc, nu pot să se împreune întru nuntă până la al optulea spiţă". Din Const. Armenopol. „Pentru arvunele logodnelor carele se fac, iară apoi o parte-i pare râu, şi de va muri vreunul dc in cei logodiţi sau se va face călugăr, apoi şi pentru sărutare 1 2). Glava 177 [Armenopulo], Logodna aceasta tocmeală are, doi oameni se tocmesc să se însoare şi dau arvună, iară carele de într’amândoi se va lepăda, a-decă 'i va părea râu, acela să dea îndoit arvuna ce au luat, de va fi fost preţul arvunei galbeni 3 să se dea 6, iară de va fi fost 10 atuncea să i se dea 20". Coprinsul. a) Procedură civilă. ArSitrii, cap, 289; prescripţie, cap. 280; dovada cu martori, cap. 22, 23 şi 24 ; dovctda prin jurământ, cap. 292- b) Drept privat. Lăsând la o parte materia cu caracter canonic, şi spicuind pe aceia privitoare la dreptul privat, găsim materiale despre: dreptate, cap. 2 ; fege, cap. 3 ; obicei, cap- 4; persoane fizice, cap. 24, 278, 287 ; înrudire, cap. 190, 1) I. M, Bujoreanu: ,0/;. cit:, Buc., 1885, pag. 207-8; vezi şi pentru ,frăţia de cruce' la pag. 218. 2) I, M, Bujoreanu, ,Op, cit.' Buc,, 1835, pag. 198. 180 198, 207; înfrăţire, cap. 210; persoane juridice', mănăstiri şi biserici’ cap. 116; iucruri( cap. 16; fructe, cap. 280; acte juridice, cap. 190; pignus şi ipotecă, cap- 288; usură, cap. 281 ; locaţiunef cap. 310; societate, cap. 291 ; donaţiune, cap. 271 ; obfigaţiune reciprocă de afimentarc dintre părinţi şi copii, cap. 293; căsătorie, cap. 82, 198, 203-206; logodnă, cap. 182-175, 178; împiedicări fa căsătorie, cap. 189, 191-194, 196- 200, 208, 209, 239-240, 284; daruri înainte de nuntăf cap, 270; efectefe căsătoriei în fegătură cu Bunurife, cap- 263 ; zestre, cap. 265 ; convenţiuni şi daruri între soţi, cap. 269 ; desfacere de căsătorie., cap. 101, 213, 214, 216-236, 241, 412-417; carte de despărţenie, cap. 213 ; motive de despărţenie., cap- 214, 216-236, diferite fe fefuri de cărţi de despărţenie, cap. 412, 417; anuf de jafe, cap. 261 ; căsătoria a doua, cap. 262: adopţiune, cap 195 ; tutefă, cap. 287; moştenirea ab intestato, cap. 274, 273, 275, 276, 272, 264, 132 ; moştenirea testamentară, cap. 285, 186. c) Drept penal. Adufteruf, cap, 84, 240 : botria, cap 126; atentat fa pudoare, cap. 251, 255 şi furtul cap. 102 ]). Aplicarea, Împotriva vechei păreri că Jndreptarea fegei' nu s’ar fi aplicat, noi aducem dovezi că ea s a aplicat în toată curgerea vremii dela apariţie până la introducerea codului civil în 1865. Mai mult : ea s’a aplicat şi de dicasteriile bisericii moldovene, întru cât ea umplea golul ce-1 lăsa ,Cartea de învăţătură românească defa pravifefe împărăteşti \ căreia îi lipsia materialul mai amplu în domeniul canonic. Până la 1730 putem urmări aplicarea ei după ideile exprimate în hotărârile cărţilor de judecată, date de instanţele a-tât cele mireneşti, cât şi cele bisericeşti. După această dată o găsim amintită prin citarea legiuitorilor bizantini : din pravila respectivă, Matei V las tar ie, Const- Armenopol şi alţii cu indicarea gfavei şi chiar paginei Cfist sau frunzăj, Astfel avem trei condici la Academia Română, pline cu anaforafe (cărţi de judecată) adică hotărâri date de judecata bisericească; care a soluţionat în jumătatea a doua a sec. al XVIII-lea dife- 1) S. G. Longincscu: Jstoria dreptului românescpp. 336-351, Bucureşti, 1908, cf. I, Peretz: în Jstoria dreptului român*t voi. II, pp. 396-433, ne clâ scara complectă a acestei pravile, de unde se poate spicui tot materialul cu caracter curat mirenesc. 181 rite procese. Prima condică dintre anii 1765-1774 a losl cercetată din punct de vedere numai al proceselor de divorţ, in ale căror hotărâri se citează toarte des Jndreptarea legei' '). Cele* lalte două condici sunt încă nepublicate2). După cercetarea făcută de noi se va vedea bogăţia de citaţii făcute din Pravilele sec. al XVII-lea şi în special din aceasta pe care o studiem. In lucrările istorice bogate în documentare ale luiV.A-Ureche ni se dau dasemenea destule cărţi de judecată 2). Dăm mai jos dovezi de aplicarea ei şi în Moldova din arhiva Mitropoliei Moldovei dîntrăm dosar de divorţ de prin 1840, a cărei hotărâre citează ad litteram glava 216, zacala 4, (se citează şi fila 210), după ediţia originală din 1652 : «De-şi va propune muiarea inaintea judecării, sau intr'alt loc că e curvă, şi nu va putea cu mărturii credincioase să dea de faţă curvia ei: atunci are voe muiarea să-l lase de va vrea ca pe un prepuitoriu al ei»4). întrebuinţarea Jndreptărei legei' şi în Moldova se mai confirmă şi prin copiere de exemplare de diferiţi dieci de pe la instanţele bisericeşti, în lipsa de exemplare tipărite, cari deveniseră foarte rari°). XXXVI, ,Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor Pravile4 alcătuită de Andronache Donici. (Moldova şi Basarabia), 1814. Literatura : Şt. Gr, Berechet: fSchită cle istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866*, Chişinău, 1928, pp. 68-74. A. V. Boldur: ,Autonomia Basarabiei sub stăpânirea rusească în JS12-1828*, Chişinău, 1929. Idem: ,Dreptul local al Basarabiei. Schiţă de istorie*, Chişinău, 1932. L. S. C a s s o : tPvlm Manepa, un codificator uitat al dreptului basarabean = Petr Manega, zabytyj kodificator \) P.F. Tinculescu: ,Cărţile de despărţeală 1765-Î774*, Bucureşti, 1932. Păcat însă de aşa preţios material, expus în formă fără limpezime şi cu atâtea erori tipografice ! 2) Academia Română mss. No. 2095 No. 2096. 3) V. A. Ureche: ,Documente inedite din domnia lui Alexandru Mnni:i 1793-96*, Bucureşti, 1895: doc. din 16. IX. 1794, (se citează glava 234 list 21 f>), pag, 804; cf. doc. 17, V. 1815, pag. 260 din opera aceluiaşi autor, voi. X, 4) 1. M. B u j o r e a n u : ,Op. citpag. 223 ; cf. T, C o d r e s c u : , / h im riul’, XVI, pag. 303, (aici se citează glava 290, titlul 287), vezi I, M. 11 ii ) n reanu: ,Op. cit.*, pag. 254. 5) Un asemenea exemplar se păstrează în Muzeul preotului Ursiuvm ii din com. Curteni, jud. Fâlciu, scris de un diac al episcopiei Huşilor in 1801. 182 bessarabskago prava', St. Peterburg, 1914, pp. 21; cf. Şt, Gr. Berechet: a-ceiaşi lucrare tradusă în româneşte, Bucureşti, 1923. Idem: ,Dreptul bizantin in Basarabia = Vîzantijskoe pravo v Bessarabiî', Moscova, 1907; AlVărzaru: a tradus-o în româneşte, 1923, Chişinău, lipsindu-o aproape cu totul de aparatul izvoarelor. O traducere în manuscris a noastră aşteaptă editarea, Danevskij: ,Despre izvoarele legilor locale «= Ob istocnikah mestnyh zakonov, 1857. A. E g u-nov: 'Colecţie de legi civile basarahene - Sbornik mestnyh v Bessarabii uzako-nenij po predmetam gra/.dansk.igo prava’, Chişinău, 1869. Idem: ,Legile civile locale ale Basarabiei Meslnye gra/danskic zakony Bessarabii, St. Peterburg, 1881-N. lor ga: , Istoria literaturii romane în sec. al X Vlîl-lea. II, Buc. 1901, pp. 450-52. I d e m: 'Studii şi documente privitoare la Istoria Românilor\ Buc., 1909, XVI, pp 388-404. O. G. Lccca: ,Familiile boereşti române', Buc., 1899, pp. 204-206. V. L i-n o v s k i j; 'Despre legile locale basarabene — O mestnyh bessarabskîh zakonahk Odesa, 1842. D. D. Mototolesc u: ,Legiuirea lui Ândronache Daniei', Iaşi, 1921. (litografiat). O. Ja. Pergament: ,Zestrea în dreptul basarabean — Pridanoe po bessaraskomu pravu', Odesa, 1901, pp. 5-16. Idem: 'Despre aplicarea legilor Armenopol şi Donici *= O primenenii zakonov : Armenopula i Donica', Odesa, 1905; cf. A. Vărzaru şi P. Davidescu a tradus această carte în româneşte, Chişinău, 1925. I. Peretz: 'Memoriu imprimat înaintea 'Manualului legilor sau aşa numitelor cele şuse cârfi ale lui Constantin Armenopol1, Bucureşti, 1921, pp. LXVI. Idem, ,Curs de istoria dreptului român1, II, 1928, Bucureşti, pp. 333-471. E. S. Legile locale basarabene şi organizarea justiţii în Basarabia — Bessa-rabskie mestnyc zakony i ustroistvo sudebnoj casti v Bessarabii' în .Enciclopedia, rusă a lui F, A. Brokhaus şi I. A. Efron, St. Peterburg, 1891, VI, pp. 608-14, M. Ş i m a n o v s k i j : ,Despre legile locale ale Basarabiei = O mestnyh bessarab-skih zakonah I-II, 1887-88. C. N. Tomescu: ,Documente şi scrisori din familia basarabeanei Ândronache Donici1, Chişinău, 1928, pp. 5-57, extras din ,Documente din Basarabia', Chişinău, 1928. M. V. Ra v i c: 'Colecţie de lămuriri senatoriale in chestiuni privitoare la legile locale ale Basarabiei --- Sbornik senntskih razjasnenij po voprosam iz mestnyh zakonov Bessarabii', Chişinău, 1893. A. Rădulescu: 'Andnonache Donici1' în ,Revista judiciara\ 1906; cf, ,Doi pravilişti români: Logofătul Nestor Craiovescu şi Ândronache Donici’, în 'Biblioteca juridică', Craiova, 1923 ; cl. 1 d e m : ,Din viaţa şi activitatea lui Ândronache Donici*, în 'Revista juridică', Oct, 1909; Idem: 'Juristul Ândronache DoniciBucureşti, 1930, în Memoriile istorice ale Academiei Române, s. III, t. XI, mem. 8. S. Zctta: ,Date nouă cu privire la Andronachi Donici*, (c. 1760-4, XI. 1829J, Iaşi 1915. EdiţiunL Editio princeps din 1814, Iaşi. C. Ne gr uz zi: Colecţie prescur-tătoare din legile împărăteşti cu trimitere cătră cartea, titlul, capul şi paragraful acestor legi. Extrasă şi regulată de logof. Ândronache Donici. Ediţia a doua, Codul criminal. Ediţia a patra. Iaşi. Tipografia Iui Adolf Bermann. Podul vechiu Nr. 79. 1858, XXIII 114 2 pagini pentru tabla de materie. C. Haman-giu: 'Codul general al RomânieiBucureşti, 1907, I, pp. 29-63. Ediţia Secretariatului general al Basarabiei' este o altă ediţie din 1920 dată în tipografia deia Chişinău sub titlul: xCodul Ândronache Donici 1814-1817*, care este una din cele mai slabe ediţii, lipsită de indicarea izvoarelor şi cu foarte multe erori tipografice. Ediţia rusă din 1831 cu titlul : .Kratkoe sobranie zakonov, izvlecennyh iz carskih knig dlja rukovodslva obucajuscihsja onym c ukazaniem na knigu, Lilul, glasu i paru-gi'aly carskih zakonov, v pervyj raz napocalannoc s dozvolenija ego swllosli guspoclarja i vladetelia Moldavii, Skarlata Alexandrovica Kalimahi vocvody i s blagoslovenija vysokopreosvjascenneisago mitropoJita Moldavii, gospodina Vcnia-uma trudami i userdiem moldavskago bojarina Andronakija Donica, izclanoe v ’ issah 1814 goda. Pecatano pri senatskoj tipografii 1831. Achim Popov a dat o ediţie la Chişinău în 1850. Ediţiuni neoficiale: S. M. Grossman: .Legile locale de Basarabiei : Colecţie complectă sistematică de legi locale basarabene. a lui \mienopol, Donici, Hrisovul sobornicesc a lui Mavrocordat şi manualul despre casatorii cu jurisprudenţele şi lămuririle de mai târziu izvorâte din hotărârile departamentului casaţiei civile şi după colecţiile lui P. Kohmanskij şi M. Şimanovskij cu un indicator alfabetic al chestiunilor*. Alcătuit de S. M. Grossman, advocat al inspectoratului curţei de apel din Odesa. St. Pelerburg, 1904, V. G. B u k o v-skij şi L. V. Stamerov: au publicat la Odesa in 1908, o ediţie, care imitează pagină în pagină ediţia din 1831. Dacă în prima jumătate a sec. al XVIl-lea, Fustnilic logofătul în Moldova şi Daniil Panoneanul în Muntenia, ni-au dai normele juridice romano-bizantine din opera lui Manuil Mala-xos în forma unei traduceri mai mult sau mai puţin complecta, imitând originalul sau depărtându-se de el; la începutul celui al XlX-lea ni se dau Basilicalele împreună cu toată legislaţia bizantină complectătoare, în forma unui rezumat. Autorul a-cestor iscusite extrase este Andronache Donici, despre a cărui viaţă şi activitate, în vremea din urmă, s’au ocupat destui cercetători1), şi pentru care sa adunat destule materiale informative. Biografia Iul Andro- Familia lui Andronache Donici îşi avea nache Donici. 1/60-65- aşezământul în Basarabia. Tatăl lui se nn- 4. XI. 1829. * mia Constantin Donici, iar tatăl tatălui său Apostolache Donici. îndemnătorul lui Andronache Donici la 1 1) Andrei Rădulescu este autorul care s’a ocupat mai mult decât ori cine de viaţa şi activitatea lui Andronache Donici scriind : a) ,Din viaţa şi activitatea lui Andronache Donici' în org. ,Revista juridică'. Oct. 1906 şi broşură separată ; b) .Doi pravilişti români: logofătul Nestor Crtiiovcscu şi Andronache Donici1, 1923, Craiova, în ,Biblioteca juridică*, condusă de adv. D. D. Stoenescu, pp. 31-40 ; c) ,Juristul Andronache Donici', Bucureşti, 1930, în Memoriile Academiei Române, secţia istorică, s. III, t. XI, mem. 8, Sever Z o 11 a : ,Date nouă cu primire la Andronache Donici', Iaşi, 1915. Materiale documentare au tipării : N. 1 o r g a; in tStudii şi documente\ XVT, pp. 388-404; C. N. Tomestu; Jhu'ti mente şi scrisori din familia basarabeană Andronache Donici', extras din .Documente din Basarabia*, Chişinău, 1928, învăţătură în deobşte şi a limbilor în deosebi a fost moşul său, mitr. Gavril Calimah. El a studiat în şcoala din Iaşi alăturea de fii marilor boeri ai Moldovei, unde cu toţii au trebuit să asculte cursurile profesorilor: Manuil Bem ard din Creta şi Gobdela. Dintre limbi cunoştea elena, neogreacă, latina, şi de sigur şi pe cele moderne ca franceza, germana şi probabil italiana. Avem indicaliuni că ar fi ştiut şi turceşte, căci îl ve-vedem Irudindu :;e la cunoaşterea arabei, căci prin Martie 1786 il găsim la Constantinopole, fie pentru a pătrunde turca vorbi Iii, fie pentru a învăţa dreptul bizantin dela diferiţi profesori greci de acolo. Prin Februarie 1793 era la laşi cu gradul de clucer. Aici el ia în căsătorie pe o fică a lui Darie Donici, rudă a sa. A primit ca zeste moşia Domenii din Dorohoi pe care i-o împresuraseră vecinii, profitând probabil de schimbarea proprietarului ei. începând procesul contra acestora, îl pierde. Socrul cere domnitorului să se rejudece procesul în divan, recâştigându-şi moşia pierdută din lipsa de energie a ginerelui său. Din restul dotei a primit prea puţin, nici măcar „cafuf de mirenu i sa dat, cum se plânge el socrului său ’)• Mai târziu îi dă moşia Micleştii din Orheii Basarabiei, lipsindu-1 de Dumerii. în 25 August 1794, murind soţia lui. i se cere zestrea înapoi, prin fratele eir Manoîache. pe care-! împuternicise tatăl lor. Donici nu s’a opus la reîntoarcerea dotei, neavând copii. Cu cumnatul său Manoîache s’a înţeles, după ce i s’a dat 2500 lei, costul unei case făcute de Donici pe pământul de zestre al Zmărăndilci, prima iui soţie. Nu mult după aceasta, Donici sa recăsătorit cu o Smarandă, fică a lui Vârnav, cu care a trăit restul vieţii. După 1820 devine bogat, fie prin buna lui chiverniseală, fie prin averea soţiei de a doua, dar către sfârşitul vicţei, starea lui iarăşi se înrăutăţise- în viaţa publică, până la 1812, a primit demnităţile de me-delniccr, vel paharnic, serdar, vel ban şi ispravnic de Hârlău, Dorohoi şi de Suceava, vornic şi vel agă. Scarlat Calimah l-a făcut marc postelnic şi preşedinte al ,Departcunentufui streinefor pricini\ instanţă judecătorească creiată anume pentru a se evita regimul capitulaţiilor pe care Statele apusene cu nedreptate voiau să ni-1 impună şi nouă, caşi cum instanţele noastre de ju- 1 1) Academia Română, 197 XXVI. (Leală nu ar li fost mai bune decât cele turceşti. Moldova este cea dintâi ţară românească unde sa creiat această instanţă, căci după aceia s'a instituit şi în Valachia, unde a fost numit ca preşedinte logofătul N e s t o r. Donici a stat în fruntea acestei instanţe aproape toată viaţa. Chipul demn cum a condus acest departament, i-a atras laude din partea tuturor consulilor sire* mi. La isbucnirea mişcării din 1821 sa retras la Cernăuţi, re-eiLorcându-se abia în Octombrie la Iaşi. Acum i se dă titlul de \ ornic de aprozi. Se retrage iarăşi pentru puţină vreme la Botoşani. Sub loan Sandu Sturdza se întoarse iarăşi la Iaşi, unde pe lângă demnitatea de vornic de aprozi fu numit iarăşi preşedinte al Departamentului streinelor pricini. După 1823 fu ridicat la rangul de mare logofăt al ţărei de sus, apoi al celei de jos, în care calitate participa la judecăţile divanului domnesc, deslegând cele mai grele procese. Către sfârşitul vieţii sale el a jucat, pare-se, rolul de nomofilax, adică de jurisconsult pe lângă domn. in această calitate are sarcina să cerceteze dacă procesele judecate în divan au fost bine sau nu soluţionate şi să comunice domnitorului pentru confirmare sau infirmare. Prin 1828 zace patru luni îndeplinindu-şi totuşi îndatoririle sale, prin lucrări scrise. Sub ocupaţia rusă nu i s'a mai dat marea logofeţie, căci îi vedem semnând ca rnare vornic. Moare la 4 Noembrie 1829, rămânând cunoscut cu demnitatea de logofăt. Andronache Donici era în fruntea mişcărilor pentru progresul ţării. Nu iubea pe Ruşi, dar nici pe Turci nu-i respecta, căci le cerea să respecte vechile drepturi ale Moldovei. Era membru al societăţii cărvunarilor, dorind civilizarea Moldovei, prin ideile din apus, dar nu despreţuind aceia ce-i bun lăsat de străbuni, în ţara sa. Unii voiau europenizarea ţării pe cale lentă, iar alţii o doriau cât mai degrabă. Cel mai focos dintre aceşti ultimi luptători era Andronache Donici. Activitatea lui legis- Nu ştim dacă a fost cândva profesor. Fiind boer pare că nu s’a gândit niciodată la o asemenea ocupaţie. Deşi avea toate calităţile de jurisconsult, nu el a fost numit nomofilax de Scarlat Calimah, ci Constantin Scheletti- Donici a participat la următoarele lucrări juridice : a) Semnează în 1817 ca vel vornic .Auaforaua privitoare 186 fa origina proprietăţei în Mofdovd, dovedind cu citare de hrisoave şi paragrafe din Pravilele împărăteşti dreptatea moşnenilor din Vrancea pe- care o cotropise boerul lordache Roset Rosnovanu pe temeiul unui hrisov dat de Const. Ipsilante!> Suntem siguri că redactorul acestei anaforalc este însuşi Do-nici, dacă comparăm Iruza ,obicciui v ceh iu şi a pro fuifuit arc putere de prorei a şi deapururea sa păzeşte' din anaforâ, cu paragraful din Manualul lui Donici. unde definind obiceiul zice : ,C<7 o pnwifci sd păzeşte şi obiceiuf vecbiu af unei ţări, însă aprobai uit\ bj A participat la alcătuirea ,Condicei civife a lui Scar-lat Calimah, făcând parte din acea comisie în care intra Hris-tian Flechtenmacher şi Anania Cuzânos. Aceşti doi din urmă au pregătit materialul scos din legile apusene (austriac şi chiar francez), ştiind bine latina şi limbile moderne în cari au fost scrise aceste coduri ; iar Andronache Donici le-a pus la îndemână normele obiceiului pământului la cari a adăogat şi principiile juridice extrase din Basilicale şi celelalte legi bizantine, pe cari le tipărise deja în , Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţife împărăteştilor pravife‘ încă din 1814, despre care vom vorbi la urmă. Flechtenmacher nu putea să cunoască acest o-biceiu al Moldovei, precum nici limba românească pe care, fără nicio îndoială, a stilizat-o Andronache. Materia privitoare la sinis-forâ, logodnă, căsătorie etc. este luată după acest Manual al lui Andronache, apărut cu trei ani mai înainte. Apoi în Adunarea obştească, când s'a discutat ,Coduf civif1 al lui Scarlat Calimah, cine a putut să dea cele mai largi şi lămuritoare explicaţiuni celorlalţi membrii ai ei, dacă nu Andronache Donici ? El este trecut în rândul al doilea între membrii acestei comisii, poate numai pentru că nu el era cunoscătorul legilor noi europene, ci Hristian Flechtenmacher. c) Tot lui trebuie să-i atribuim rolul de frunte în alcătuirea ,Constituţiei‘ din 1822, fiind ştiută importanţa lui încă din vremea domniei lui Scarlat Calimah, pe care-1 ajutase cu participarea sa la alcătuirea a două legi, precum şi intimitatea lui cu noul domn pământean, loan Sandu S tur za. 1) T, C o d r c s c u : ,Liricariul\ IV, pp. 325-43 ; cf. ,Magazinul istoric pentru Dacia', II, pp. 250-64; cf. Sava Aurel : ,Documente putnene, I, Nr, 225, pp. 185-97. 187 d) Noi am făcut dovada deja a participării lui Androna-< lie Donici Ia alcătuirea , Con di cei criminaficeşti' din 1820*26, iiindcă-i găsim numele trecut printre membrii comisiilor, cari au elaborat şi redactat acest cod, imitat în mare parte după codul penal austriac l). e) La toate acestea mai adăogăm nenumărate deslegări ju- ridice în procesele grele pe care a trebuit să le deshată în divanul domnesc. Deşi dela el nu ne-a rămas nici o condică de eonsultaţiuni, cum ne-a rămas dela Hristian Flechtenmacher, to^ tuşi cunoaştem câteva din aceste deslegări juridice, lată câteva : 1) Lui Donici ca vornic i se cere de domnie în 27, V. 1820, o deslegare cu privire la zestrea Ruxandei, fiica lui Manolache Cerchez, pe care el cu Flechtenmacher o dau pe temeiul Ba-silicalelor2). 2) La 8, V. 1820 cere şi el lui Flechtenmacher - - probabil, fiindcă acesta era pravilistul oficial sau poate că Donici era împiedicat de rudenie cu partea în litigiu—, deslegarea unui alt caz: ,cine are drept să moştenească pe o femee cu doi copii, după a cărei moarte, decedează şi unul din copii fiind însurat ; iar în urma morţii acestuia, răposează şi cel dealdoilea copil ? Flechtenmacher îi răspunde, întememt pe Basilicale : că ,o vor moşteni copii lor, iar tatăl va avea numai hrisisul 3). 3) Tot lui Flechtenmacher i-a mai cerut Donici încă o deslegare: Un om murind, lasă copii cu nepoţi din fraţi şi surori, precum şi un unchi frate cu mama lui- Toată averea o lasă prin testament numai la doi nepoţi, nepomenind în diata sa nimic despre ceilalţi nepoţi, nepoate şi unchi. Aceştia din urmă pot deschide acţiune ? Flechtenmacher îi răspunde că după Basilicale tom. V, fila 212, cap. 52, nepoţii de frate pot deschide proces numai contra fratelui şi sorei, după cum legiferează şi ,Condî-ca civilă a lui S. Calimah prin par. 989, iar prin par. 974 poate rândui pentru toată averea sa acel ce nu lasă moştenitor, că testamentul acesta ar fi valid dacă ar fi respectat toate formalităţile cerute de lege4). 4) Prin 1827 Ioniţă Sandu Sturza roa- 1) Şt. Gr. Berechet: ,Condica criminalicească cu procedura ei din JS2<> 26', Chişinău, 1928, pp. 61. 2) Academia Română, 35—XXII, 3) Academia Română: ,Lexicon juris civilis\ ms, 10, pag. 26, Cuvântul Im sis vine dela neogrecul r\ %{)riaiS folosinţa, uzufructul. 4) Ibidem, ms. 10, pag. 72. gă pe Donici să-i rezolve o problemă juridică : Ce spune pravila când un bărbat divorţând, dă soţiei sale un act in locul dotei ? Care act este mai puternic ? Foaia de zestre dela căsătorie sau actul dat după divorţ? Donici răspunde: Pravilele stabilesc, că solia primeşte dela bărbatul ei numai aceia ce se constată că a primit după foaia de zestre, potrivit Basilicalelor: cartea XXIX, titlul 5 canonul 41, tomul IV, fila 698, precum şi in sholia dela fila 712. Dacă insă bărbatul dă soţiei sale după cusătorie \reun act pentru zestre cu vreo adăogire sub formă de donaţiune, potrivit Basilicalelor, cartea XXX, titlul 1, canon 1. al. 2 si 3, sau cu vreo scădere din zestrea ce a primit, nu poate primi soţia de cât ceia ce a dat bărbatului ei la căsătorie *). Nu mai puţin iscusit este el şi la motivarea hotărârilor ■ale. Negruzzi ne spune, că din cauza stricteţii cu care hotăra diferite judecăţi şi din pricina scrupulozităţei aplicării legii, contimporanii lui i-au alcătuit versurile de mai jos : Dacă ai vreo judecată Mergi la Donici de te-arată Căci el până şi ’n pilaf Va găsi vre-un paragraf 1 2). Ion Sandu Sturza îi dovedeşte stimă, caşi consulii streini3}, prin numire în slujbe mari până la sfârşitul vieţii. In urma unei boale, care l-a ţintuit la pat patru luni, moare la 4. XI. 1829, fiind înmormântat la biserica Buna Vestire din Iaşi, în partea dreaptă a scărei de intrare, având între 74-79 ani. Averea lăsată era dela prima soţie şi din danii: moşia Cosiţenii, donată de mătuşa sa, vorniceasa Paraschiva, dar amanetată pentru o însemnată sumă de bani, casele făcute de ei pe pământul dăruit de banul Iordache Cananău, lui şi primei sofii, fiindu-i plătite cu 2500 lei de către cumnatul său Ma- 1) T. C o d r e s c u ,Uricariul\ X, Iaşi, 1888, pp. 136-39. 2) C. Negruzzi: în Prefaţa dela ediţia Il-a a ,Adunărei cuprinzătoare\ din 1858. pp. V-VI; cf. Şt. Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti, 1032- iS6o‘, Chişinău, 1928, partea Il-a în Anexe, pp. 82-82, 3) N. I o r a : tDocumentele famiiii Calimachi\ I, pp. 266: „Man schmei* chelt sich der gegenwărtige Vorsteher des Departaments Auswărtiger Angele-genheiten Herr Postelnic Andronachi Donici, werde in Rucksicht seine Geschicht-nehkeit Thatigkeit und sehr ruhmlichen Beitragens aui’ mein mit aller ubrigen herrn Consuln verlangen weiter dabey liessen werden". 189 nokiche. Din cauza nevoilor îşi vânduse moşia lalovenii din Basarabia, împărţită pe trei Bătrâni din care poseda numai doi. înainte de moarte a făcut un testament verbal, mărturisit înaintea a cinci persoane însemnate, în frunte cu mitropolitul Ve-niamin Costache. Testamentul acesta a fost confirmat de Divanul obştesc în acest chip: „Si pe temeiul mărturii dată supt iscălitura preosvfinţitu]fui mitropolit şi prin adeverire ce prin viul grai af presv(inţiei] safe fuând Divanul toată voinţăi cei de pe urmă a mut atu fui din viaţă log of. AndronacBi Don ici să întăreşti şi de cătră acest Divan spre vecinică şipacinicăstăpânire a soţiei răposfatufuij, cucoanei Zmaranda Donici". In curs de unsprezece ani, cât a mai trăit, nimeni nu a supărat-o, însă fiindcă a lăsat şi ea prin diată toată averea ei spătarului Costache Vârnav, nepoţii după fraţi ai lui Andronache Donici au deschis proces acestuia din urmă, atacând până şi valabilitatea testamentului bunicului lor. Judecătoria laşului le respinge acţiunea. Hotărârea primei instanţe, deşi foarte abil motivată, a fost apelată la divanul apelativ al Moldovei, care le respinge apelul, confirmând hotărârea judecătoriei. Manualul lui A. Do- Până la începutul sec. al XlX-lea Mol- mci din 1814r , * r ^ i o i 1 i • dova, m arara de Pravilele cele din sec. alXVII-lea nu a avut nicio legiuire, Încercările făcute de pah. Toma Carra cu traducerea Exabiblului lui Armenopol în româneşte în 1804 şi cu alcătuirea primei părţi din llavâiy.Tr, în 1806, nu au putut aduce un folos imediat !). Încercarea lui Scarlat Calimah de a dă un jwlirr/.6g în 1817 a fost precedată de o altă lucrare a îogof- Andronache Donici. Acesta înţelesese nevoia de un manual în româneşte, căci societatea românească tindea să se scape de influenţa L greceşti, care căuta să-şi iacă loc alăturea de- limba românească, Din dedicaţia-prefaţă a autorului către mitr. Veniamin Costache înţelegem că acesta din urmă l-a îndemnat să lucreze un manual de legi de care să se lj Şt. Gr. Berechet: ,Istoria dreptului vechi românesc1, partea l-a, Izvoarele*, Iaşi, 1932-33, pp. 109; cf- A. Rădulcscu: ,Juristul Andronache Donici*, Bucureşti, 1930 pag. 22, nu înţelegem de ce se persistă în ideia ca Toma Carra a tradus la 1804 în limba grecească ordinară manualul lui Armenopol. Socotim că-i o gresală tipografică. Prima traducere a Exabiblului s'a făcut in 1490 vezi în însăşi această lucrare la pag. 107. poată sluji instanţele de judecată. în 3. XII. 1813, manuscrisul era gata de tipar1). El purta titlul: , Adunare din pravilele împărăteşti sclu afcagire cuprinzătoare foarte în scurt de cele mai trebuincioase pravile alcătuite cu marc fesuire spre înţelegerea şi ştiinţa tuturor. Alcătuita de dumnealui Boer A. D, S'au scris la anul de la Hristos 18/3'. în cursul anului 1814 intră în tipar. Primele: coaie mi plăcură domnitorului din pricina titlului, care în 25. V. 1814, scrise mitropolitului Veniamin să dispună ca lilele deja tipărite să se dea lui Mihalache Sturza. biv vel agă, si să-şi pună acest nou titlu (epigrafi):2) ,Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile, spre înlesnirea celor ce să îndeletnicesc întru învăţătura lor, cu trimiterea cătră cartea. titlul, capul şi paragraful împărăteştilor pravile5 căci numai astfel „să dă voie" să se tipărească3). Donici se supuse, tipărindu-şi lucrarea sub titlul şi numele complect : nEvSnap* K$npHH3KTC>ap* .JvCKSpT K&pIţHAf .fvl!ftpfcT*!4ITHAlVp JlpA KHAC, cnp* .fUIAfCNHpk ‘lOUVp *U Cft 4Tp$ .^IIK%tţKT$pA AVVp. TpHAIHTfp'k KKTpK KApT’fc, TITA$A. IUHISa LIIH NApdrpA^A ^IliV p>;TU|IHAlVp HpAKIlA*. VIkSm ♦fVF/Arl TThKpHTfc K$ flC^HROAIîlî/A 4) îlpli .jiHKAl^rrSA^ll. ,\,v\\UI i 11 î I CTttHAUlMTCpl* iile KI€M OKApAAT *Ia* ♦ÎAII^pS KAAAÎAUiy KOf KOtV,. IHh KS KAAI\>CACKeiiî/A Fîp’klVCijiHHHMTSASh A\HTpOIIOAIT A A AlC*Av\ilKlfH KVpîlV KV'plVV KoilAAU.i. 4 AKKT$HTX kS WCTOrk A A IIIH lVCA*pfyî/A r\( SXVApkM AlOA^dKILVl *ll3A0OH4KM 14 HSH, 1814 *]V TniorpA^‘i/î\ cujgH jinail AuiTpoiKwiiV. Izvoarele. 15a nu-i altceva de cât un rezumat după Basilicale, ale cărei subîmpărţiri sunt indicate în cele trei rubrici din dreapta textului şi alte izvoare ale legislaţii bizantine, atât până la 1453, cât şi după această dată, după cum se vede din citarea ,Cârjei arhiereilor1 în două locuri 5), care sunt a-rătate dincolo de rubrica a treia pe câmpul liber din dreapta al cărţei. Ici şi colo sunt introduse şi anumite norme din obiceiul pământului, tipărite cu caractere mai mici de cât restul textil- ii Academia Româna, ms. 444. 2) 1 *ercr/o(«f h titlul, (neogrec). 3) Academia Română, doc. 148[LXXIV. 4) pozvolenia îngăduirea (rusism). 5, în ediţia din 1814 la pp. 99 şi 103, 191 mii'). Textul Basilicalclor întrebuinţat a Iest ediţia lui Anibalus labrotus din 1647 cu complectarea lui Otto Reitz din 1745, o-i ientându-se în rezumarea ce o face mai mult după versiunea latină, limbă pe care o cunoştea mult mai bine de cât greaca după cum spune în lunga sa prefaţă. Limba românească a lui iui Andronache Donici este prea frumos stilizată. Ideile sunt hătrte limpezi şi stilul concis, ci nu greoi şi confuz ca cel al lui \iexandru Ipsilante din 1780. Iată o pagină ca model: Pentru chiezeşie. Titlul 20, 1 71 Din cărţ. împărăteş¬ C ap, Pentru chiezeşie. Titlul 20 tilor pravile. cart. tit. cap. 0 Chiezaşul atuncea să trage de că- 1 tră îndatoritoriul. când nu iaste chip 26 ; 2 1 ca să iasă daioriea de la îndatorit. i j K Deci creditoriul datoriu iaste mai întâi să apuce pe îndatorit pentru ! j banii datoriei, şi deacă nu-i va pu- i \ ! tea scoate, atuncea apucă pre cie- 26 2 1 l i zaşul lui. Iar de lucrurile indatori- 2 I | tulul nici cum să nu să atingă, pană i când nu va porni mai înlăi jalobă 1 ! î n p o t r i v a c h i e z asului. ! \ 1 Chiezaşul fiind apucat de că tră cre- J \r i l ditoriu, de va ceare de la judecătoriu i vreame rânduită pentru ca să poată 26 2 1 ! aduce de faţă pre îndatorit, i se pune i vadea. A Cel ce va lua asupra sa ca să pl㬠tească streină datorie, datoriu iaste 26 3 i să o plătească, şi îndatorirea mear- 26 1 89 ge şi la ciironomii lui. (I Femeaia chiezeaşe nu să priimeaşte 1 cum nici supusul fiiu pentru tatăl său, Z O j nici necinstitul şi vicleanul, nici s㬠racul, nici cei din partea diresului, i j i 1 nici cei nevrâstnici. 10 4 7 ! PEN- ! i Nov, 4. Nov. 4. can. 1. Nov, 4. cap, 2, Const. Ar-menop. cart. I. tit. 13. 1) în ediţia din 1814 pp. 28-29, 34-35, 37, 39-42, 44, 46, 83, 108, 169, 171-172, 182. 56-59, 69, 80- 192 Fragmente cu obiceiul pământului. a) Dăm aici cap, 6 din sinisforă (Bas. 41, 7, 73) «Ori cu dieată ori fără dieată scrie pravila că iaste slobod a Sa face sinisforă. (Insa in pământul Moldovii s au obicnim când părinţii laşa dieată randuind averea lor după a lor bună voinţă, atuncea featele ce au eşit cii zestruri mai de nainte nu putea ca să faeă cearere de sinisforă. Iar de nu va laşa dieată, atuncea era slobod a să face sinisforă)». b) Iar aici dăm cap. 4 din titlul 40 „Pentru împărţeală*4 (Bas. 12, 3, 72 şi 12, 2, 4 cu sholia 3)2). «Inpărţeala ce s’au făcut cu priimirea şi iscăliturile tuturor părţilor iaste temeainică, iar de să va întâmpla să rămâe ceva ne împărţit şi nu să vor putea învoi, atuncea prin judecată să va face îndreptare. In pământul iMoldovii, înpărţealele de ţigani, au urmat a să căuta fără pa ragrafi3), şi scrie în sobornicescul hrisov de la anii 1785, Decern, 28, că dacă un ţigan a unui stăpân să va întâmpla să ia ţigancă a altui stăpân, pentru ca să nu rămâe pre urmă a se face împărţeală copiilor, mai întâi stăpânul ţiganului să dea altă ţigancă ceaialaite părţi pentru ca să rămâe la stăpânirea lui salaşul întreg ; iar de nu va avea el ţigancă, atuncea volnic iaste stăpânul ţigancei să dea alt ţigan pentru ţigan, şi să ia sălaşul, Iar de nu vor avea nici o parte nici alta, a-tuncea acel cu ţiganul să dea 50 de lei preţul ţigancei; iar de nu va vrea să dea, aluneca acel cu ţiganca să dea pentru ţigan 70 de lei, luând şi zapisui de la vânzatoriu». Cartea are formatul de caet 4°, cu 24 pagini nenumerotate i !84 pp. numerotate. Se începe printr’o adresă către mitropolitul Vcniamin din partea alcătuitorului, prin care îi mulţumeşte pentru sprijinul dat la tipărirea acestui manual, fără care sprijin osteneala lui nu ar fi putut fi realizată. Apoi urmează o lungă „Predoslovie sau povăţuire spre înţelegerea cărţii” i, unde expune cruda ce a întâmpinat~o la închegarea unei ase-seinenea lucrări. Tot aici face un istoric al legilor romane, ju-stiniance, bizantine şi al tuturor comentariilor acestor legi până în timpul său. După aceasta găsim o „Scară de ceale ce să a- lf Ediţia din 1814, pag, 169. 2) Ibidem : pag. 171-172. 3) rt ^ prescripţie (grecj. 4) 1. Cod re seu: ,Uricariul*, voi. XIX, pp. 298-231: cf. Şt. Gr. Be- rechet: ,Op. cil.\ partea II. (anexe) pp. 67-69; cf. ed. C. rî e g r u z z i din 1858, pp. IX-XXIII. 103 flă intru această carte". Iată materialul tratat în lăunlrul Manualului punctualului autor : Titlul 1 Pentru pravile, 1, 17 J). 2 judecători, 4, 18. 3 r* jăluitori, 8, 8, 4 pârât, 10, 9. 5 judecăţi, apelaţii şi eretocrisie 2), 13, u. 6 jalobe, 16> 9. 7 vechil, 19, 3. 8 pricini de datorii de bani, 20. 1T. 9 pricini de lucruri, 24 , 30. 10 tocmeale, 36, 11 vânzări, 40, 17, 12 cumpărături, 47, 9. 13 amanet sau zălog, 49, 27. 14 depozit, 56, 4. 15 57 năimeală, 57, 18. 16 năimeală sau orândăluire de veaci, 64, 7. 17 schimb, 67, 2. 18 n învoială, 68, (>. 19 77 camătă, 69, 8. 3). 20 n chiezeşie, 71, 5. 21 n zapise, 72, 7. 22 n marturi, 73, 1G. 23 57 jurământ, 75, 24 danii sau dăruiri, 78, 12. 25 77 protimisis, 81, 6. 26 57 ceale ce să câştigă după dreptatea fi¬ rească, 83, 6. 27 tovărăşie, 85. 10. 28 n epitropie, 88, 22. ^ 29 57 nevrâstnici, 93, 6. 30 n logodnă şi cununie, 96, 20. 31 r spiţile rudeniei. 108, J. 1) Cifrele acestea arată câte paragrafe are fiecare titlu, 2) ţ cdQExoxoioia - arbitrajul. 3) In text e scris ,dobândă*. Dreptul bizantin. IM Titlul 32: Pentru darurile Înaintea nunţii, 110, 33: zeastre, 112, ;5, 34: ipovolon, 126, 2. 35: 51 dieată, 128, 36: moştenirea cea prin dieată, 140, n. 37: moştenirea cea fără dieată, 156 T 3N: legata sau daniile ceale prin diea 155 12. 39: sinislorâ, 167, 40: împărţeală, 169, 41: pricini de vinovăţii, 172 , 30. şi 42: hotărârea judecăţii, 178, 10. Manualul este distribuit după cum se vede în titluri şi fiecare titlu în paragrafe, al căror număr variază după importanţa titlului. Acest manual s’a întrebuinţat în Moldova şi după 1817 chiar până la 1865, căci Codul civil al lui Scarlat Calimah era scris în greceşte şi abia în 1833 a apărut în 1. română. După a-ceasta se întrebuinţa in Moldova mai puţin, până la 1865, E~ diţiilc lui C. Ncgruţi din 1858, a lui C Hamangiu din 1907 şi cea din 1920, în afară de rostul practic, avură şi un scop didactic. Cele două din urmă sunt defectoase, îipsindu-îe indicarea izvoarelor. Traducerea Manualu- Soarta manualului lui Andronache Doliu Im Domci m limba nîcj a fost curioasă El tipărindu-se în 1814 rusa, 1831. a putut fi întrebuinţat până la 1817, când a apărut nohnxbg al lui Scarlat Calimah, care din cauză că era scris în greceşte nu a putut înlocui cu totul întrebuinţarea manualului lui Donici. Cărţile de judecată contimporane ne confirmă acest lucru. Boerimea basarabeană în frunte cu mitr. Gavriil Bănulescu-Bodoni au indicat la cererea departamentului al II-lea al Senatului din St. Peterburg, pe lângă Exabibîul lui Const. Ar-menopol, şi lucrarea aceasta a lui Donici la care aumaiadăo-gat Hrisovul sobornicesc din 17o5 şi obiceiul pământului. Ea a fost trimisă Colegiului de stat al Afacerilor streine în 24. VIL 1826 şi până la 24. X, 1828 a fost tradusă bine de Departa- 1 1) Vezi în lucrarea aceasta, pag. 109. 195 mentu] asiatic, nu, cum se crede, cu greşeli de fond l). La Iinducerea lui nu s’au întâmpinat greutăţile încercate cu tălmăcirea Exabiblului. Amândouă au fost publicate în 1. rusă in IN3I in tipografia oficială a senatului, precedate de un ucaz imperial din 1. IX, 1831? care da lămuriri ca judecătorii din Basarabia >ă aplice variantele elene de pe margine, iar despre manualul lui Donici nu face nici o amintire. 131 constă din 42 de titturi cu 115 paragrafe, tratând despre materii din procedură, cod c/uif şi cod penaf cu adaosuri din obiceiul pământului moldovenesc, imprimat cu caractere tipografice mai mici decât cele ale textului, cum am arătat mai sus. Ediţia lui A chim P o-pov din Chişinău dela 1850 este neolicială. tipărită pentru nevoile instanţelor locale; iar cele a lui (îrossman din 1904 şi a lui Bukovschij şi Stamerov din ()dcsa simt date la lumină pentru curtea de apel de la Odesa, cari judeca procese venite din Basarabia şi Departamentul casafii din Sl. Peterburg. Aplicarea. Magistraţii locali de origină rusă, autoritatea înalta judecătorească, scriitorii şi călătorii ruşi, neavând interes, nu au putut să laude legile locale din Basarabia. Ele totuşi s au aplicat în toată plenitudinea lor, fiind complectate de o-biceiul pământului. In puţinele cărţi de judecată, publicate după primele dosare, alcătuite îndată după pierderea Basarabiei se pot citi paragrafe din Armenopol, Donici şi Hrisovul sobornicesc din 1785. Treptat, treptat, s’au strecurat printre principiile juridice locale şi norme din codul civil rus. Pentru a se avea la îndemână numai acele paragrafe din legile locale basara-bene sau închegat lucrări în acest sens cum este lucrarea lui Egunov din 1869, care s’a mai editat în 1881 1 2). O comisie arheologică, alcătuită de Ministerul de instrucţie în 1898 a publicat 3 volume cu astfel de materiale în 1900, 1902 şi 1907. Studii publicate prin organele locale ţintesc către acelaş scop3). 1) L. A. Casso; ,Dreptul bizantin în Basarabia', Moscova, 1907, pag. 49-65, (rusă) ; cf. AL V ă r z a r u. pag. 83-108, română); cf- A. Rădulescu: ,Juristul Andronache Donici', Bucureşti, 1930 pag. 231 j27. 2) ,Colecţie de legi locale basarabene referitoare la dreptul civil1,. 3) Neaga: art. ,Despre răzeşi' in .Vestitorul basarabean -- Bessarabskij %e:Vnik‘, 1892, No. 761. ' 1% Multă vreme sa căutat de către oficialitatea rusă a se produce cât mai multă confuziune. Terenul se curăţă de asperităţi abia in 1900 prin jurisprudenţa no. 72 a Departamentului casaţii ruse, care constă în aceia că „pentru a înţelege dispoziţiile ne-limpezi sau chiar contrarii din legile lui Armenopol şi Donici, trebue să se stabilească înţelesul lor după legile primordiale întrebuinţate de aceşti doui legiuitori", la alcătuirea acestor două manuale. XXXVII ,Carte folositoare de suflet*. 1799. Literatura I. Bianu şi N. Hodoş: .Bibliografia românească veche', Buc. 1910, II, pp. 411-13, aici se dă şi prefaţa, vezi şi 416-17. Ediţiuni. Editio prin ce ps, Bucureşti, 1799, 12 foi nenumerotate + 145 numerotate. Pe verso foii de titlu este pajura ţării şi versurile din Psaltirea, tipărită la 1796. Ediţia a 11-a, Iaşi, 1800, 12 -p 157. Cu aceiaşi prefaţă de Gherontie şi Grigore. Ediţia lîl-a, din 1819. Nu cunoaştem ed. IV-a. Ediţia V-a, Bucureşti 1895 şi Ediţia Vl-a, Bucureşti, 1928, fără prefaţa celor doi monahi osărduitori. In curgerea veacurilor al XVIII şi XlX-lea sau tipărit mai multe pravile bisericeşti]) pentru nevoile preoţilor. In ele se arată pe scurt cum trebue să procedeze preotul într un caz sau altul. Modelul este imitat după .Şeapte taine a Besea recii' din 1644 şi chear după ,Îndreptarea Cegii' din 1652. Aceste pravile se înmulţesc în sec. al XVIII-lea. Coprinsul lor este scos din canoane adecvate la explicaţiunile date de autori pentru viaţa practică a clericilor ţării. Una din aceste pravile, care seamănă oarecum cu amintita mai sus lucrare moldoveană din 1644 este 1 1) ,Învăţătura bisericească a lui Antim' din 1710, in rev. ,Biserica orto- doxă româna : XVI (4892-93) p. 769 şi urm. 912 şi urm., XVII, (4894), p. 130 şi urm, 225 şi urm. La pp. 914-16 sunt arătate toate cărţile tipărite în care se vorbeşte despre reguiele ispovedanii. b) .Adunarea a celor şapte taine', laşi, 1751. c) ,Adunare de multe învăţături a mitr. lacov', 1757. d) ,Învăţături pentru ispovedanie a mitr. Grigorie', Bucureşti, 1764. e) ,Capete de poruncă', Bucureşti, 1775, sunt o reeditare a ediţii din 1714, fj .Prăvilioară de taina ispovedaniei', Bucureşti, 1781. g) ,PrăvilioarăIaşi, 1784. h) ,Scurtă învăţătură părinţilor duhovniceşti', Viena, 1787. i) .Pravilă de obşte', Viena, 1788. j) ,Datoria şi stăpânirea blagocinilor şi protopopilor'. Iaşi, 1791, (ruso-română), reeditată în 1808, Iaşi. k) ,Carte de pravilă’, Cernăuţi, 1807. 1) ,Tălcuirea celor şapte taine', Iaşi, 1807. m) ,Manual de pravilă bisericească', Bucureşti, 1852 şi ed. II, adăogată de mitr. Ntfon, din 1864. 197 şi aceasta muntenească, care poartă numele de: fCarte folosi-toare de suflet. Despărţită în trei părţi, dintru care cea din-tăiu cuprinde: Învăţătură cătră duhovnic, a doua ,* Canoanele sfântului lo an Post ni cui ,■ iar a treia : Sfătui re cătră cel ce ispoveduiaşte. Tălmăcită din limfa cea grecească* A-cu/n întru a doua domnie a prea luminatului Domnului nostru lo Afexandru Constantin Muruz voevod lJ. Din porunca prea sfinţiei sale fir iu Dositei arhiepiscopul şi mitropolitul a toată LIngr o via li ea 2 3). Cu a căruea hlagosfovenie şi cheltuială sau şi tipărit spre folosul ce! de ohşte. La anul 1799- De Stanciu tip. De Dimitrie Petrovici tip'. Din titlul ei se vede că-i un manual conducător pentru preoţii-duhovnici, cari ispoveduesc. că-i tradusă din neo-greacă la îndemnul mitr. Dosoftei. Traducătorii sunt indicaţi de prefaţa cu care se deschide cartea, pe care ediţiile de mai târziu, rău au făcut, înlăturând-o; ei sunt cunoscuţii cărturari, monahii Gherontie şi Grigorie :>>). Lucrarea se împarte în 3 părţi, precedate, în afară de prefaţa traducătorilor, şi de o introducere privitoare la dreptul duhovnicilor de a ispovedui. Prima parte care-i divizată în 10 capitole şi acestea în paragrafe coprinde sfaturi către preotul duhovnic cum trebue să se poarte cu cel păcătos şi cum să a -plice epitimiile. Partea doua coprinde 35 de canoane ale lui loan Postnicul cu mici comentarii, urmată de alte lămuriri bazate pe canoanele lui Vasile cel mare, Grigore teologul, alţi părinţi canonişti şi canoanele sinoadelor. Partea treia priveşte o sfătuire către cel ce merge la ispovedanie. deci dar învăţăminte scoase de la diferiţi părinţi şi canoane, împărţită în 4 capitole cu mai multe paragrafe. Nu cunoaştem originalul. Dăm aici paragraful al 2-lea din cele 6 de la finele părţei a doua cu privire la dobândă : Nu se cuvine să ia cineva dobândă. •«încă şi mirenii nu se cuvine să ia dobândă. Dumnezeescul Gură de aur zice : Evreii nu luau camătă de la alţi evrei, după ceia ce zice : „Să nu c&mrt* tezi fratelui tău camătă de argint, camătă de bucate şi camătă de tot lucrul, ce 1) întâia domnie ; Ianuar 1793--Aug. 1796; a doua domnie: Mart Oct, 1801. 2) Mitropolitul Dosoftei Filitis din Ianina (fost la Buzău 11. X. 17H7 II. X. 1793). 11. X. 1793-15. I. 1810, 3) Vezi sfârşitul prefeţei. 198 vei împrumuta" (Deuteronomul 23. 20), Ce răspundere vom avea să dăm noi creştinii, cei ce ne facem şi de cât singuri evreii mai cruzi, în urma darului evangheliei şi a iconomiei celei în trup a lui Hristos (Voce : „Argintul său nu a dat în camătă" zice : Lucrul fără de omenie este, cu adevărat, săracul adică să se împrumute de la bogat, pentru mângâerea ticăloşiei sale, iar bogatul să nu se îndestuleze cu capetele, ci să ceară să adune dobânzi şi carnete din ticăloşia săracului", Tocos !) adică naştere, s’a numit „camătă" clineşte. pentru multa înmulţire şi creştere a răută(ii ; pentru că banii cămătarilor, într’aceiaşi vreme ce se dau împrumut, atunci se şi nasc, şi alţii sunt gata de a se naşte, Sau poate pentru aceasta s'a numit Tocos, adică naştere, pentru că fireşte pricinuesc mâhniri şi chinuri datornicilor ; şi precum este cu mâhnire lucru la muerea cea îngreunată, chinurile naşterii, aşa şi datornicului este cu mâhnire, când vine hotărârea ca să plinească dobânda. Pentru aceasta şi Pravilele împăratului Leon, hotărăsc : că deşi împăraţii cei ce au fost mai înainte de noi, au primit dobânda, pentru asprimea inimilor împrumutătorilor dar noi am judecat cu dreptate, să lipsească cu totul de la petrecerea creştinilor acest lucru, ca cel ce este nepotrivit vieţii -lor şi oprit de Dumnezeeştile Legi, De aceia poruncim, să nu aibă cineva voie nici de cum la vreo pricină să ia dobândă, ca nu vrând să păzim lege omenească, să călcăm Legea lui Dumnezeu ; ci ori cât va lua un împrumutător, să se socotească la capetele datoriei. (Armenopulos, Cartea 3, titlul 1)» 2). $ 1] 6 Tonog însemna la scriitorii clasici ,naştere1 2 ; iar mai târziu ,procent de bani1. 2) Din ediţia Vl-a din Bucureşti, 1928, pp. 120-21. Legile neo-greceşti alcătuite după izvoarele bizantine. Epoca fanariotă, care începe pentru cele clonii Principale române de la date diferite (pentru Muntenia din 171(>, iar pentru Moldova de la 1711) şi ţine până la revoluta lui Tuclor Vladimirescu» (1821), aduce cu sine încercarea de alcătuiri de legi in limba neogreacă după izvoarele bizantine- Domnilorii fanarioţi socoteau că influenţa culturii greceşti impusă ţărilor creştine din sudul Dunărei, (Bulgaria şi Serbia), poate să se extindă şi asupra Ţărilor Române. încercarea venea prea târziu. Conştiinţa neamului nostru începuse să se deştepte încă mai bine de un veac spre lumina cărţei româneşti. Tot ceia ce se încerca să se impună sufletului românesc era un simplu atentat fără rezultate dorite. Reprezentanţii poporului grec socoteau că au drept la această încercare în urma aparentei biruinţe ce-i de * dese lupta dintre slavonă şi română din sec- al XVII-lea. Era bucuria efemeră a unei clipe în viaţa unei naţiuni cu preten-ţiuni de supremaţie culturală. Domniitorii fanarioţi dispun să se alccftuiască diferite manuale de legi al căror material trebuea să se scoată de prin diferitele nomocanoane şi legi bizantine. Ei nu ar fi dorit să dea Românilor de cât închegări de legi curat bizantine, dar obiceiul pământului s’a impus ca o putere de neînlăturat, De aceia el sa strecurat pe încetul printre paragrafele acestor legi, dând impresia că legile acestea au căpătat un caractor naţional, în a-eeastă epocă găsim legi cari pot formă următoarele categorii : a) Legile pe cari le-am primit de la Bizantini în traducere slavă şi cari acum caută a se impune m text grec, cum sunt : .Sintagma a(facetică a (ui Matei Vfastarie “ Irvrayga moi-Xc7ov: şi , Cofecţiunea sfinte (or canoane — 2vrr;ayua ubr howv Yxivovcov\ b) Manualele juridice bizantine, cari s’au tradus din limba elenă în neo-greacă, cum sunt: ,Exabibluf [ui Constantin Armenopof=*Eţc'tf1ifâog.. ,Legea agrară—o vouog yscnoyr/.og', precum şi alte colecţiuni cari sunt compuneri făcute în vederea unei nevoi imediate, cum sunt : ,Prescurtarea juridică îm~ părăteascâ — ^vwnfng rogr/j yjă fiaaihv.1]1 : rCo[ecţii = 'EvXoyaY şi, Legi împărăteşti = N6fwi ftaoihvoV *J. în a treia categorie intră alcătuirile originale: Nomocanonuflui Gheorghe Trapezuntios din 1730, ,Adanuafuf juridic = Nogr/.ov no6yjioov‘ din 1765 şi ,Pandecte[e —ttavdiytrf din 1806 ale paharnicului Toma Carra, c) Legi alcătuite în neo-greacă şi română, publicate fie în text paralel, fie în volume separate, cum sunt: ,Micuf manuaf dc legi= divvTaygdxiov vogix6v‘, din 1870; ,Legiuirea = Nopo&eoUc din 1818 şi yCoduf civif = Ktbdîi noXiay6gc din 1817 şi ultima categorie: d) O lege tradusă din neo-greacă în româneşte : Jn-dămănoasă adunare a pravi[elor ce se numeşte Exavivlos*, care nu-i altceva de cât o traducere a Exabiblului lui Const. Ar-menopol din neo-greacă. Este semnul unui început de biruinţă a limbei naţionale asupra celei greceşti. Ne vom ocupa de fiecare pe rând. XXXVIII. Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt 1730. Fiindcă niciodată nu am dat importanţă materialului ma-nuscripturistic adunat la Academia Română, fie că ar fi scris în limba slavă, fie în cea grecească, împrejurările războiului din 1916-18 ne-au lipsit de el. astfel că acum nu mai avem putinţa să-i cunoaştem coprinsul. Unul din aceste manuscrise greceşti este şi , Nomocanonuf' lui Gheorghe din Trapezunt, compus în 1730 din porunca lui Nicolae Mavrocordat. Acest manuscris se păstra mai înainte în biblioteca Seminarului Central din Bucureşti, după care s’a transportat la Academie, unde stând atâta vreme, fără să fie studiat de cât sumar de C. Litzica2), a fost 1) In biblioteca Universităţei din Iaşi sunt multe manuscrise juridice din epoca fanariotă; vezi C. Erbiceanu: în ,Revista teologicei‘, III, şi in ,Biserica ortodoxă româna1, XXVI, 11902-3), precum şi în biblioteca lui Constantin Nicolae Mavrocordat, vezi N. lor ga; , Pilda bunilor domni din trecut\ Acad. Română, s. II, t. XXXVII. (1914-15;, pp. 86, 87, 90, 94, 96, 103, 112 şi 120. 2) C. Litzica: ,Catalogul manuscriptelor greceşti', Bucureşti, pag. 435. 201 trimis în Rusia în toamna anului 1916. El purta Nr. 696 (298), având 257 foi de mărimea 20X16 cm. Până la foaia 69 coprinde materie din înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah, pe această foaie avem însă o scurtă tablă de materie din care reese, că acest manuscris este o colecţie marc de legi şi porunci bisericeşti. La pag. 70 se începe textul No-mocanonului, iar la pag. 241 citim o notiţă al cărui coprins sună astfel : ,Aceste porunci ale dumnezeeştilor şi sfinţilor A-postoli împreună cu canoanele bisericeşti au fost traduse în limba simplă din ordinul prea cuviosului, prea înaltului şi prea înţeleptului stăpân şi domnitor a toată dJngro vlah ia, domnul, domn, loan Nicolae Alexandru voevod, de către cel mai neînsemnat dintre învăţaţi, Gheorghe din Trapezunt, dascălul şcoalci domneşti şi prea credinciosul serv al înălţimei sale. în anul de la Hs. 1730 Mai 2Q=^îvrol al âuuaycâ nov -dsimv xai uoteyxoftă'V$ np ăytax t yap y.voly> \ lisţăvdott) Mt(i'iooxoothit V/' Vv/7 tuoid Maori* 1‘ şi acesta arată izvoarele. Lipsa unui manual juridic, care să cuprindă norme procedurale, civile, penale şi bisericeşti cu adăogarea legii agricole şi maritime siliră pe Ştefan Mihail Racoviţă, domnul Munteniei (Februarie 1764—Septembrie 1765) să îndemne pe marele grămătic Mihail Fotinopolos, adus de la Constantinopole şi trăit sub cei doi domni următori,—care slujia pe lângă dânsul, să alcătuiască o lege, întemeiată pe ,toate poruncile [egale precum şi pe obnceiurile pământului, care până acum sunt în in trebuinţa r o = rug rs vouiyăg chcccayăg oiccg, ouov os yal răg 10-jiixăg omnfisUcg (mov ci(og strai sv /Qryjsr. împletite cu materiale din legile împărăteşti şi alte legi unde şi canoanele bisericii nu sunt uitate, formând ultima parte din cele trei părţi- Tot în această lege au mai fost introduse şi câteva porunci trebuitoare pentru cârmuirea ţărei. Pricina care l-a îndemnat pe domnitor să poruncească închegarea acestei legi era dorinţa iui vie ca : ,sâ nu fie învinuit de neîngrijire şi de nerecunoştinţă' faţă de popor. Titlul legei este următorul: ,Manuaf de Cegi, extras din toate scrierife de (egi Bisericeşti şi împărăteşti de către prea strălucitul şi prea învăţatul conducător al filosofilor marei Biserici a lui Hristos şi fost mare paharnic, MiBaif rFo-tinopufos din Hios, care manual fiind tradus de acelaş în limBa greacă simplă sa împărţit în trei cărţi, numindu-se antologia legilor împărăteşti şi canoanelor Bisericeşti, şi sa alcătuit pentru întrebuinţarea obştească de către toţi pioşii creştini în anul Î J(55 = Nouiy.6r 7xooysioov, ^sgsvsyfsv vno năvnov %tbv y.aOo-irytbv voulguvv fy.y./r01 utreiy.tbv cs ycu jjumiiyuiv Ttaoă rov ciuittntccin ycu Xoy turcă iov iută iov nov tfilooocptov rfjg cov Xqkttqv usyăivg syylrynag ycu Jtothrrv gsyăîov rtayaorty.ov Miyarf o(A(c%lag xvotcp -/.votat 'hnăvvr: ^xa^Xaray IVYYjpoouj) 1 xlxy !u}()o()a. ViV firi aipţg']. Unele manuscrise sunt copii de mai târziu, dedicate la di feriţi domni, sub care a avut loc copierea lor. Din hrisovul de promulgare grecesc, aflat în ms. Nr. 273T fol. 3-5., de la Academia română reese. că această , Antofogie a i'egifor împărăteşti şi canoane for Bisericeşti' era hotărâtă pentru publicare prin tipar, căci altfel nu s’ar înţelege rostul cuvintelor : ,a fost aproBată şi de noi şi dată în vifeag, pentru ca sâ fie pusă în apficare fa toate judecătoriife acestei ţări', după ce mai întâiu fusese ,cercetată cu deamăruntuf de oameni înţefepţf. Această lege este destinată aplicării de toţi judecătorii, atât ai divanului domnesc, cât şi de cei din judecătoriile ţărci, ceia ce însemnează, că în vremea aceasta funcţionau două instanţe principale. Judecătorul să aplice această lege Jără patimă, fără părtinire şi fără vreo răsturnare a dreptăţiialtfel va l i pedepsit. Anul 1765, pus la sfârşitul acestui hrisov, însemnează că lucrarea lui Mihail Fotinopolos era gata în această vreme. Ceilalţi ani pe care îi găsim în diferite manuscrise trebue să-i considerăm numai ca timp al copierei lor de diferiţi copişti, al căror nume adesea se însemnează în vreo notă informativă. Faptul că nu-1 găsim tipărit şi că totuşi se copiază după data de 1765 fără încetare, însemnează că era intrat în obiceiul vremii ca legile să circule printre persoane şi să se întrebuinţeze la instanţe şi în formă de manuscris. Până astăzi cu toate copiile pe care le păstrează Academia Română şi Biblioteca Universităţii din Iaşi, nu avem un studiu detailat asupra acestei legi precum nici o copie imprimată cu o traducere ceiace ar fi de mare folos 1). Iată capitolele celor trei cărţi (părţi) ale acestui voluminos manual juridic: Cartea I-a : (care coprinde şi pe a douaj. L Despre dreptate, lege şi obicei, 21 §. 2, domnitori, 13 1) Am publicat în ,întregiri11 1, (Buletinul nostru de Seminar al .Islnnei vechiului drept românesc'), două fragmente cu traducerea lorcpentru a se vedea ideile juridice ale autorului, 3- boeri, 15 §. 4. răvaşe, adică arzuhaluri, 12 §. n. ]) §a(laoitov t-Toi âQţovxcdUov. 5. judecători, 22 §. 6. judecători arbitri, §. n. aîQFTwv xqitwv. 7. hotărârea judecătorilor, §. .8. mandatari sau vechili, 15 §=yr. <*wryydtHov vpioi fîFxLlidiov. 9„ apeluri, 9 §• 10. martori, 39 §. 11. jurisdicţie, 6 § ~ 7t- drycaodomag. 12. cei chemaţi la tribunale, 26 §. 13. cei ce împiedică pe împricinaţi, 6 S. 14. dovezi, 22 §. 15. jurământ, 19 §. 16. judecăţile hotărâte şi suspendate sau încă nehotărâte, 16 §. 17. mofluzi (faliţi). 12 f.iovcp?,ovUd(Dv. 18. logodnă şi darurile ei, 18 §. 19. nunţi, 14 §. 20. desfacerea căsătorii, 26 §. 21. lucrurile cc se iau după căsătorie, 7 §. 22. lucrurile de zestre şi privi- legiile lor, 49 §. 23. cheltuelele făcute pentru lucrurile de zestre, 10 8. 24. întâia şi a doua revendicare a zestrei, 1 §. 25. beneficiile din căsătorie, 2 §. 26. bărbaţi şi femei ce se căsă- toresc a doua oară, 7 §. 27. pactele şi învoelele zestrei, 4 28. exoprice, 6 §. 29. înstreinarea ţarinei şi moşiilor de zestre, 5 § = ti. 'FXTioityJFfng flyoov xa) ioolwv Ttoorxificdcov. 30. ipovol, 3 ^ — 7t. '07tofiohrv. 31. teoritre, 2 §. 32. daruri între bărbat şi soţie, 10 §. 33 testament, 28 8. 34. testamentul inferior şi querela lui, 23 S=77- or>yifi\iitrr!g ducdr^vQ xai ţAFţ.t'ipFMQ aîkvg. 35. legate, 13 S. 36. falcidiu, 11 §. 37. moştenire, 49 §. 38. epitropi pentru lucrurile orfanilor, 43 Ş. 39. sinisforaua lucrurilor, 23 §. 40. nevârstnici, 28 §. 41. posadnică in casă şi co- pii naturali şi din fiori, 28 § = n. ncdlatov, dţ.iov de xcă neol tpv-oiyjhv JKtidUov xm ^Ficov. 42. cei născuţi din desfrânare, 4 § = ;f. noyroyH'thr. 43. ale ipovoiului, 5 §. 44. femeia însărcinată, 11 S. 45. darurile nemăsurate pentru copii, 2 § = tt- rw>v diă suddug uui iKxnv dxDOiCui’. 46. daruri simple, 20 § = dtnoFwx (cjiĂ-âooswg nQayţiduDv. 72. arătarea sau reprezentarea lucrurilor, 5 § = 7i. Ss7tiâel^eayg fyioi nnoacncuncog jroay^iuKnv. 73. administrarea lucrurilor, 11 §. 74. acţiunea contra celui ce numeşte pe cineva să fie însărcinat cu vreo afacere sau lucrare, 7 §. 75. nebuni şi imbecili, 5 §=ti'- ftatvo.usvwv xcd âodnaiv. 76. părinţi şi copii, 18 §. 77. marele logofăt, 2 § = ti. {isydlov loyotthov. 78. doi, 5 § — âolov. 79. meşteşugari, 1 § = n. TsyviTcbv. 80. creditorii să nu atace rămăşile debitorilor, 4 §. 81. clădirile pu- blice şi private, 9 §. 82. clădiri de case noi, 5 §. 83. cinstita cruce, 2 §. 84. cerşitori, 2 §= Lrfudvcov. 85. pescuit. 2 § ălsiag. 86. patroni şi liberţi, 4 §. 87. intermediari şi telali. 3 § = >?• jiooşzvrcăfv xcd %f/.c/Juâtor. 88. curieri, 4 § = ti. ^fvtlXlcov, 89. năi-mirea de dascăli şi medici, 2 § = ţuoDov ăâaoxdXmr y.cd la-Totbv. 90. preţul sclavului = n. Tiufyg âovXov. 91. cei ce se căsătoresc fără drept, 6 § = zt. dttsuiToycaiovvTwv. 92. zaherele, 7 § = ti. ţayi(n:â(t)v. 93. emfiteoză şi închiriere, 3 §=?*• ’?uf. vâdetov. 99. protimisis, 9 §. 100. comerţ, adică vamă, 3 § = zr. xov^fqxl^ rjTOL {Sduiiacog. 101. hotarele de pământ, 3 § •= (boitor yt~g. 102. mori, 4 § = ^ [ivXcov. 103 vicleni contra domnitorilor, 5 § ** x«r« *87ufiovl(Dv ctvStvciiw. 104. hotri sau votri (cei ce ţin casc de desfrânare), 5 §='/u noovo^oGxmv 105. cercetări, 7 § = idaemv. 106. ucideri, 18 § = n. epoveov. 107. furi, 6 § = ^ ' icbv. 108. tâlhari, 8 § —zr. Xrynwv. 109. ierosilie, 3 §=?*■ itnn crvXiag. HO. profanatori de morminte, 3 § = n. IU. 206 incendiu, 4 §. 112. cei din închisori, 4§- 113. să nu fie închisori particulare, 4 §. 114. escroci. 2 §=x«r« ^azoandCidcov. H5, oameni şi animalele cari strică, 7 §. 116. violenţă, 21 §=^- ii aii 117. scrisori plăsmuite şi acţiuni, 10 §. 118. răpire, 3 §= n. chmayffi. 119, vrăjitori şi otrăvitori, 6 §. 120. delatori, 6 §= xaid ovxoff fcrnnr. 121. măsurători, 2 § — vjiiu nifoiKov. 122. banii domneşti pentru bir, 3 §-=xaiu nov Taiilddoahnv ainiv-kixihv dojioior. 123. acuzări criminale, 11 § = 7r- xa'nyyoQubv kyxh.-fiatixmr. 124. contra exilaţilor. 2 §=>u 125. asupra celor cari blesteamă pe D-zeu, 1 §. 126. doctori şi hirurgi, 4 §. 127. robul vătămător, 4 §. 128. ţiganii şi robii fugari şi despre cei CC-i ascund, 6 § — 71. Ticn^iriiXzov xal dov)aov cpvyăâavv xal tU'qI nov v.ovjiioviixrv dvrovg. 129. revendicarea lucrurilor furate, 2 §. 130. furtul săvârşit în cârciumă sau în han, 3 §. 131. contra celor cari bat, 2 §. 132. ruşfet, 4 § = Qovozfulov. 133, injurie, 9 § — ti. vjfyeaig. 134. adulter, 10 § = n- inoijilag. 135, acţiuni ce nu se pot deschide, 3 §. 136. stricarea fecioarelor, 6 § = n. j\ao&Fvocpxtooucg. 137, sodomie, 2 Ş= ^ do{m>ouaviag. 138. copii lepădaţi, 6 § = ^r. vyjzUov fvnvkuUvfov. 139. despre ochi, 2 § = 71. dnudnor. 140. leg'i diferite, 24 ^ = 71. vdinov (hacpooan'. 141. delicte diferite, 18 § = n.. cvpaXudnov (haqoomv. 142. însemnarea unor nume necesare, 7 §. 143. canoane diferite s^u fetvale. 131 § it. yno’orinr chrapdocov Troc (piKf diUnv. 144. Legi agrare din ale împăratului Justillian, 11 § = N61101 yi(ooyixo) Vx t,(7>v rov "Iova. riviavov fiamXhog. 145. furt, 10 ş\ 146. arbori tăiaţi, 8 §. 147. 11-cideri de animale, 25 §• 148. văcari sau ciobani, 7 149. lupta dintre două animale. 150. stricarea vitelor. 151. incendiu, 4 §. 152. Legi maritime, 7 § = No.uoi ravrixoi. 153. aruncări maritime. 154. naufragiu şi aruncarea mărfurilor, 3 §. 155, împrumut maritim, 4 §. Cartea 3-a. Cartea a treia coprinde chestiuni bisericeşti dintre cari cele mui multe sunt în legătură cu cele civile -- Bi-f/Uov y-'ov. 7liQii.yj.ov kxxhjJiaoiixdg înroOimag, o.n> al jxXiTmai dvdyovzai dl i;u jxoLi'iivjt. 156. patriarh. 5 §. 157. arhierei, 4 §, alegeri de arhierei = tx. ^ijpiov dQxnoimv. 158, demiterea arhiereilor = n-jiaoaiiraKog kur/jioiani 159. hirotonie, 19 §. 160. privilegiile arhiereilor, Î4 §=^. yioorotidor doxuoi(ov. 161. purtarea arhiereilor. preoţilor şi călugărilor, 14 §. 162. clădire de mănăstire 207 si case de binefacere, 9 C 163. privilegiile episcopilor şi bisericilor, 7 C 164. mănăstiri şi case sfinte, 1 C 165. lucruri mănăstireşti, 7 C 166. lucruri consacrate, 2 §. 167, episcopi şi preoţi. 6 §. 168. călugări mincinoşi, 2 §. 169. afurisenie fără rost. 3 §. 170. caterisire. 7 § = n. xtt&rtioeotwg. 171. injurie, 2 C 172. adulter, desfrânare, sperjur şi furt, 7 § = n- jioiyjlag, uop rrîng, hiiooyjUcg y.râ vlojirg. 173. cei ce au femei ţiitoare, 5 C 174. complot, 1 § = 7t. (jvr(t>iuo(uag. 175. supunere şi părinţi duhovniceşti, 7 § — m utrarolag xco nvtvuccityurv 7iaih)(OV. 176. contra celor ce bat, 3 §. 177- ucideri cu voinţă, 1 § = n. cponov : y.oval(ov. 178- tăgăduirea credinţei, 1 §. 179. stricarea fecioarelor, 2 §. 180. vrăjitori şi otrăvitori, 1 §. 181. dobânzi, 2 §. 182. desfacerea şi nedesfacerea căsătorii, 5 §. 183. căsătorii, 21 C 184. căsătorii nestatornice, 3 §. 185. botez şi rudenia din botez, 3 §. 186- părinţi şi copii, 2 §. 187. jurământ, 1 §. 188. Iudei, 2 §. 189. testamentul episcopilor şi călugărilor, 4 §. 199. canoane bisericeşti şi legi, 34 § •= n. xavovfnr ’ty.yj.riouaniy.wv xal voiunv. Izvoarele Basilicalele formează temelia pe care este clădită întregul edificiu al lucrărei lui Mihail Fotinopolos, Din ele se citează numai cartea şi titlul. Unele manuscrise a-ratâ pe margine izvorul acesta principal la care se mai adaogă Novele, canoane şi alte legiuri bizantine. Citarea variază în ceia ce priveşte limba, prefăcându-o din elenă în neo-greacă şi construcţie. Ca exemplu dăm mai jos un mic fragment : Din sNoj.uy.6f' 'Jipoycipat". \ Din sBasiHcale‘. Cartea I, titlul 1. j Cartea II, titlul 1. H âr/.aioovvr;■ tivea uia ora- j p), Jixcaoovrrj Vom aiatfrjpă (iov-iHpă xal dnp'FMjg ^ovXrio'iQ, f- | Xtpng xal (hr-rFxr.g *exic<.nv) ior (hxota ânoâidn mO cu' h'a ! l'diov djwvtjiovoa âixaiov. txaocov v 6 dixaiov tov. La aceste izvoare se adaogă şi unele obiceiuri locale româneşti, adecvând deci legea la viaţa locuitorilor români. Dăm mai jos câteva ex.: „Să nu se facă în afară păpăruda, pe care şi pe ea zisul canon o o* preşte pe faţă, arătând ca să nu se facă danţ public de femei1’. »Să nu se sărbătorească mai mult rusaliile, întru cât şi ele sunt eline;,.li sărbători, numite cu acelaş nume şi la eleni, pe care şi pe acestea le <>* preşte canonul". 208 „Nici chiote să nu se facă când aduc vinul pentru buţi, căci aceasta este manhasma pe care de asemenea o făceau elinii, când vărsau vinul în vase mari, pe care şi aceasta se opreşte", „Nici să aprindă focuri spre seara joii celei mari, crezând nebuneşte că vin morţii şi se încălzesc, nici să ducă la morminte mâncări crezând că se scoală morţii şi mănâncă, căci şi aceasta este elinească, asemănată cu acel vin cu mied, pe care elinii îl văsau la mormintele morţilor lor". „Care, prin urmare, va cuteza pe viitor să păzească aceste erezii şi rele inspiraţiuni, de va fi femee să se închidă la schit, după ce o vor înfăţişa la piaţă ; iar de va fi bărbat să se bată şi să se trimită la ocnă. Penlru care aşezăm pe prea iubitorii de D-zeu episcopi să întărească a-ccstea cu afurisânii şi cu pedeapsă şi să le oprească. Iar ispravnicii vă-zându-i că lucrează astfel după afurisanie, să-i apuce şi legaţi cu fiare în butuci să-i trimită la noi ca să se pedepsească". Aplicarea. Numărul cel mare de copii, cari se găsesc prin depozitele de păstrare ale vechilor noastre manuscrise, ne lac dovada că acest Manual juridic a fost citit destul de des de către boerimea şi clerul secolului al XVIII-lea. A-fară de aceasta, suntem convinşi că idei şi norme juridice din coprinsul lui au pătruns şi în /Pravifniceasca condică' a lui Alexandru Ipsilante, alcătuită în 1780. Nu putem să ne pronunţăm însă asupra faptului, dacă acest Manual a fost citat prin cărţile de judecată ale timpului sau nu, deoarece nu dispunem de colecţii speciale juridice, unde poate am găsi vreo hotărâre de judecată cu asemenea citaţiuni. L. ,Pandectele „navâsxTri" lui Toma Carra, (Moldova). 1806. Literatura. Şt. Gr. Berechet ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti’. 1632-1866. Chişinău, 1928, pag. 67. Alex, Papadopol-Cali-mah: ,Din istoria legislaţiunei Moldovei4, în rev. Arhiva, Iaşi, VII, pp. 148-169 şi 284 urm. N. G. D o s s i o s : ,Studii greco-româine\ fasc II-III, Iaşi, 1902. pag. 102 C. Erbiceanu: .Manuscripte greceşti, existente în biblioteca Universităţii din Iaşi în ,Revista ieotogică4, III, (22. IX. 1885), No. 28, pp. 215-16. N. lorga; ,Istoria literaturii romane în sec. al XVIII-lea4, Buc., II, pag. 449, S. G. Longinescu: ,Istoria dreptului românesc4 Buc., 1908 pag. 353-56. I. Peretz: ,Curs de istoria dreptului român4. Bucureşti, 1928, II2, pp. 357-411. Idem: ,Precis de istoria dreptului român4, Bucureşti, 1931, pag. 368-70. Manuscrise. Ms. No. 67 de la Academia Română pp 597 49. (34 23), este singurul manuscris adus de la mănăstirea sf. Sava din Iaşi, care fusese dăruit bibliotecii Universităţii din Iaşi. 209 Alexandru Moruzi l), domnitorul Moldovei, a înavuţii, [ara sa cu două legi. Prima este o traducere din 1804 a Exabiblu-lui din neogreacă în româneşte. Ea a fost făcută de paharnicul Toma Carra, după îndemnul acestui domnitor. Traducerea terminată, domnitorul dispune ca acelaş paharnic să alcătuiască 0 lege originală, întemeiată pe Basilicale. Ea trebuia să aibă 3 pârii, dar grăbita moarte a autorului, care a avut loc în 1806, a lăsat opera numai într'o singură parte (gigog), alcătuită din 1 cărţi {fiifiUa), şi anume, numai dreptul persoanelor. Iată ti-l• ul acestui manuscris : ,Pânde cte sau sistema sinoptică şi metodică a tuturor normelor legislative din Basilicale, cu porunca prea înălţatului, prea cucernicului şi prea înţeleptului domn şi stăpânitor prea glorios a toată Moldova, domnul domn Ioan Alexandru Constantin Moruzi voevodr adunate de Toma Carra, paharnicul, şi împărţite hâtrei părţi, dintre care cea dintăi vorBeşte despre persoane, a doua despre lucruri şi a treia despre vinovăţii. In Iaşii Moldovei, (a ÎSo6 în luna lui Aprilie Uccvdixnj ?} ovoxrga GvroTixixbv re ycă gt6odty.br uc<-<î(dr Ttov ir xolg daoiXixoîg diaxăt,F<.ov, ’traiayr xov vifjrjXo'uhov: ;■ vysvFOxccxov xf ycă oocpanăxov aiOivxov y.di ryFgdrog iiiyclkojicn-jcfgxccxov Jictorg Mo/* dojjX ccyy ug yvpiov ’>i(odi,vov ’ulÂaţlcebpGi' Kror oxavxivov Movpovtg] flosfîoâcc, ovvFpaviodi.v vnb Scogă Koppa iov layccpinxoi' ycă aig xpia giprj dicaptOlr. tor xb gir nsoi xă nooooma, fb di Ttspi xă TCOicyggaxa, xb di ti fol xăg aroyăg xaxayirFxca xovxor di xccXlv xb gir, tisqi xorr ovvaXXaygaxiy.d)r. Tb di, mp) nor 'eyxXr-gaxiy.ârr droycvr rcpaygctxFvFxcu. Mipog << JiFgiiypr xb npooomiybv r6gigoi% fj dixcaov. Er 3laoUg xfjg MoXdafUag cgdg yarcc grra 1 xgiLiov'. Traducerea aceasta are şi o introducere în care autore 1 citează şi autori apuseni, cum este Montesquieu. Materialul de bază a fost scos din Basilicale. Este cu putinţă şi o influenţă a a Codului francez napoleonian. La fila 3-a se află şi stema mo-ruzească în colori, cu vulturul şi bourul, simbolul stăpânirii peste cele două Principate române. La fila 7-a citim tabla de materie a primei părţi cu 3 rubrici în cari se indică cartea, titlul şi pagina, unde se găseşte chestiunea tratată. Iată şi titlurile celor 3 cărţi ale primei părţi : Cartea L 1. Introducerea prezentelor Pandecte. 2. Subicchi! cărţii l-a, 6 §, 3. Legiuire, dreptate şi legi în v.ene Prep tul bizantin. 210 ral, 5 4. trei subiecte aîe dreptăţii, 5§. 5. dreptul personal, )7 &. 6. libertate, 6 §. 7. cetăţenie, 9 vă 8. familie = o- «/<;- B §• 9. drepturile dintre soţ şi soţie, 4 8. 10. drepturile şi privilegiile tatălui asupra copiilor şi puterea paternă, 12 §. ÎL mijloace de manifestare ale puterii paterne. 12. drepturile puterii paterne şi libertatea celui supus, 1-1-30. 13. drepturile si privi legale cornilor iaţă de tată, 31-37, 14. pecuîiile copiilor, 38-07. 15. drepturile reciproce ale mamei şi copiilor, 68-71. 16. drepturile reciproce ale celorlalte rude, 72-79, Cartea YL 17. Subiectul cărţii a doua, 1-7. 18. logodnă, 1-7* 19. darurile de logodnă, 1-16, 20. nunţi. 1-29. 21. bărbaţi şi femei căsătoriţi a doua oară, 30-57. 22. căsătorii interzise, 58-98. 23. cununaţi nelegitim. 9>102. 24. divorţ, 103- 139- 25. despărţirea in timpul căsătorii, 140-150. 26. învoiala zestrii, 1-56. 27. dreptul zesirii: cine înzestrează şi cine nu, cum şi când se reclamă zestrea, 57-177. 28. lipsa de bani din zestre, 186-198. 29. parafeme, 186-198 = n. *pitv 12-28. 46. administraţia bunurilor orfanilor, 29-51. 47. datoria tutorilor să dea socotelele, 52-64. 48. datoria tutorelui de a interveni în actele orfanului, 1-10. 49. dreptul orfanului: acţiunea lui contra unei terţe persoane şi dacă acea terţă persoană are acţiune asupra orfanului. 1-7. 50. acţiunile orfanilor contra tutorilor, moştenitorilor şi celorlalţi şi acţiunile contrarii ale tutorilor împotriva orfanilor, 1. 51. acţiunea directă contra tutorului, 2-11. 52. acţiunea contrarie a taiorului, 12-22. 53. acţiunea contra celor ce sunt ca tutori, 23-32. 54. acţiunea contra tu torului iaişilicator, 33 47. 55. acţiunea contra moşleni lorilor tu torului, 48-52. 56. acţiunea contra cauţiunilor lutonilui şi garanţilor negoţului său, 53-59. 57. acţiunea contra magislra-iilor şi judecătorilor pornită in extremis. 60-71. 58. cauzele, când trece sau Încetează tutela, 1-5. 59. renunţarea tutorilor ----- a. Vaxoonoyp nws>ra?r;(jf{x>c:, 1-13.60. tutori suspecţi şi scoaterea iC)r —vrt&m(or *F7rirnu7taw xai Vf/.bo'Froa avnorf \ 12. 61. cu- ratorii cari se dau minorilor şi altor persoane = zt. xovoai6{uny i-bv (hdoiih’nw fiq tovg naod rov ?bo?fsordrovt ooepro-i da. ov val yisyaXonoeneord iov îyegorog /rdor.g OvyyQofXayiag vvqiov vvoiov 9I(odvrov *^tX?ţdi'dpov ’hodi’vov c Yxjjr-Xdvrri Boefoâa. Rar a 1) Mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei (28. VIII. 1760-18 IX. 1787). 2) Iată şi titlul grecesc. 214 rvv iftdopov yjjovov rrjg fiaoarrjQlyrov ccvrov avdsvTsiag laoccQyovvrog rov 7iavi8QoXoyi(ordrov pryigortoXirov xvqIov Z 'or^yooiov. Nvv ivnoig tukotov ^zxdotyhv 8,ig ’otoţiaiyrv ycâ ixdroiov yXwrrav. DEv ti rvno-y^acpLa rr-g *ayi(ordrr,g ţjuroonoXarog OvyyQofîXccytag. 3Ev ir el ocorr^up atprt. Kard Lifjva JSşme.pftoiov. Pe foaia de titlu avem pajura, alcătuită dintr’un corb cu crucea. în cioc, soarele şi luna aşezate sub coroană, cu spadă şi buzdugan. In stânga vedem pe zeiţa dreptăţii : o femeie ţinând în mână cumpăna justiţii, iar în cealaltă spada. In dreapta zărim pe sf. Alexandru, patriarhul Constantinopolului, patronul domnitorului-autor. După această foaie de titlu urmează ,scara' (nivaţ) coprinsului, cu următorul conţinut: Pentru divanul gOSpod, *) 3 4 = Tt. rov avd-evriv.ov âificcvLOv. judecătoria veliţilor boeri 3 8 = n. vov yoitryuov nov ria-Xirtiâcov uQ%6vTim\ al doilea depărtăm enturi 5 4 = ti. nov âsvrsgcov âanan-rapavnov al treilea departament al vinovăţiilor 68=/r tov tqI-rov âarcaorapavrov nov ^ayy.Xrpianywv. judecători 7 u = tl y.oirwv. vechili 9 2 = ti. {tayiXidiov. cei ce se judecă, adecă pârâşii şi pârâţii 9 n — n. y.oivo-uevwv ir ol ’avayovnov ycâ ^avayopavwv, „ hotărârile judecătorilor 10 5 — n. djiocpdoetov yombv. » apelaţii, 11 3 = n. >/// inov. „ zapcii, 11 ‘QunxQiăâw. Trepedile de aici cele obicnuite : „ judeţelor, 12 2 — Tt. ră ’ev rav$a aî&iopavcc rpănarov. Pentru cei ce să cheamă la judecată sânt datori a veni sau nu, 12 2 = ti. ră)V oVnvag yaXovpavoi aig diyaorr.Qiov dtpeLXovGiv ’f?*$8lv ij ari ’aXxteîv. i, judecătoria ot vel spatar, 133 = ti. rov y.pLir.olov rig GTtadaoLcig. „ judecătoria ot vel agă, 14 1 — TC. rov yOLrr^lov rfjg drgiug. judecătoria după la judeţe, 14 n = n. y.Qirwv nov yam-Xr/.Uov. 1 1) Cifrele mari arată foile, iar cele mici, paragrafele. Pentru cele drepte ale stăpânilor moşiilor ce au asupra locuitorilor, 16 22 = tă (Jt'xcacc rd)v voiv.oxvyuov d'fiov 'iyow SF7tara) eîg tovg ooviiovvovg. ispravnici, 19 b—n. îammjjvlyxov. vornicei, 20 5 = Tt. fîom’iriQehov. zestre, 21 ]0=Tt. nooiy.og. moştenire, 24 3 — Tt. xlv^ovogiag. trimirie, adică a treia parte, 25 6 = ti. coiuoiolag. dieată, 27 4 = Tt. (hafr>y.r{g. epitropi, 28 3 = ti. Ymwomnv. împrumutări, 29 4 — Tt. dctveUov. chiezeşie, 20 5 == ti. ’eyytjg. dobânzi, 32 3 = ti. zoy.wv. anarghirie, 33 a = Tt. uvaoyvotag. marturi, 34 9 = Tt. paQTVQtov. jurământ, 35 4 = ti. ooxov. bărbat şi muerea lui, 36 2 — tx.. dvdQoyvvov. părinţi şi copii, 36 3 = Tt. yovkov y.că ncdâtov. protimisis, 37 15 = ti. nooTiui)oeiDg. vânzarea cea făr de temeiu, 41 1 = Tt. juoXrjoewg 3ey.y.XrjTov. hotărnicii, 41 8 — Tt. ypxa^vvxQiag. cei cari zidesc în loc strein, 43 2 = Tt. ^eucfvrevaecog tfrot Ttspl ttov oiy.eâouovvxmv eîg şevov eâaxpog. ţigani, 43 9 = Tt. xctTţifieXmv. moşii şi heleştee, 45 2 = Tt. ixovXy.Uiw y.că yjXiorkov. mori noao, 46 1 = Tt. gvXdjv vsuw. Soroacele vremii adică după pravili soroc până la câţi ani să se pornească ori care pâră, 47 5 = xQovixă dicta-xryiaza rzoi vouiuog dtopîa eîg 7toaovg yoovovg vă y.ivfpca xdlie dytoyrj. Pentru zilele ce nu se caută judecăţi, 47 2 = n. r^ueşcov ă-jtody.ctov. îndată urmează prefaţa sau introducerea de promulgare a domnitorului în care spune ,că curgerea aniior nu înconteneşte de a schimba şi a preface pururea pricinife vieţei ceale intâm~ pfătoare, pentru aceia face trebuinţă a avea • o povaţă mai pre farg. Este silit să dea o pravilă ţării, care măcar că uneori urma Împărăteştiior p? avif?, ce for de obşte, şi afte ori obiceiu- 216 i rifor ce for pământeşti; care obiceiuri cu cuvânt că sunt din vechime, se sârguia spre a avea întărire. Dară cu toate acestea, nici pravifefe pururea într'un chip păzea, nici vechimea o-hiceiurifor nesmintit ţinea, Ci, când cu pravifefe strica obiceiurile, când iarăşi cu obiceiurile se înpotrivia pravilelor Domnul ne spune, că cu toată ocapaţiunea sa, a fost silit să aleagă cele mai întrebuinţate obiceiuri, cari aveau asemănare cu pravilele precum şi din diferite jalbe ale supuşilor lui şi a compus pravila aceasta. Dă sfat boerilor-judecători să facă dreptate, fiindcă judecata-i de la Dumnezeu, ferindu-se de mită şi de hotărârea strâmbă, căci nu va scăpa nici de judecata dumneze-cască, nici de a lui ţ). Paginaţia începe de la această predoslovie — prefaţă—, continuând mai departe până la foaia 48, paginarea nefiind făcută pe fiecare faţă. Până în prezent s’a mai editat de patru ori : la 1841 de Const. C. Brăiloiu2), procuror la curtea apelativă din Bucureşti. Ediţia aceasta se începe printr’o „înştiinţare “ 3) adresată tinerilor, cari se ocupă cu ştiinţa dreptului, ară-tându-le însemnătatea cunoaşterii legilor vechi. Este tipărită în ambele limbi: greceşte pe pagina din stânga şi în româneşte pe cea din dreapta 4). Acelaş o editează în 1867 5) încă odată numai în limba română cu literă latină, apoi Ioan M. Bujoreanu b) şi în fine C. Hamangiu7). lj V. A. Ureche; ,Op. cit.1, pp. 72-73; cf. Şt. Gr. Berechet, ,Op. cit/ p. 11-a pp. 49-51; cf. I, Bianu şi N. Hodoş: Op. cit/, pp. 247-249. 2) Titlul ei este acesta: ,Praoilniceasca condică a Domnului Alexandru loan Ipsilant v. v. Tipărită acum din nou greceşte şi rumeneşte de C. N. Brăiloiu, Procurorul curţii apelative de comers, Bucureşti, în tipografia curţii a lui I. Frederik Valbaum, 1841\ pp. 4-166. 3) Vezi ed. lui Brăiloiu; cf. Şt. Gr. Berechet: ,Op. cit/ p. 11-a pp. 63-64. 4) N. Iorga : , Istoria literaturii româneşti în sec. al XVII 1-lea', voi. II, 1901, Bucureşti, pag. 446, no. 3, spune, de sigur, din eroare, că ediţia lui Brăiloiu s'a tipărit numai în româneşte, ceia ce trebuie corectat dn ediţia a doua, care va apare. 5) în ,Collecţiune de legi, ordonanţe şi decrete domnesc/, 1867, Bucureşti. Tipografia Naţională, antreprenor C. N. Rădulescu, pp. 763-850. 6) în ,Appendice la colecţiunea de legiuirile României vechi şi nou/, voi. II, 1875, D. pp. 3-23. 7) în .Codul general al Românie/, 1907, Bucureşti, pp. 1-24. 217 Autorul, Alcătuitorul acestei legiuiri, care prin cărţile de judecată se numeşte ,Pravilniceasca condică' 1), este însuşi domnitorul ţării, Alexandru Ipsilante, după cum singur spune în Hrisovul său din 1775 2), apoi în Hrisovufprivitor (a protimisis din Noembrie 17753) precum şi în ,Prefaţa' legiuirii din 17804}- El spune in primul Hrisov; cercetând vbiceiu-rifc şi întărind cefe cu cale, cu căzutefe îndreptări, adunând şi afte pravifi, am făcut pravifă, pe care după ce vom arăta-o fa toţi, tăfmăcind-o şi pe fimBa românească, vom şi tipări-o 5), iar în al doilea Hrisov atingător de protimisis zice : ,Drept a-ceia, după această desfuşire şi fuminare a pravifei au a urma de acum înainte fără zăticnire judecăţife Principatufui nostru acestuia, fa căutările şi Botârârife a ace fui fef de pricini, până când se oa oBşti şi cea de noi făcută AntofogBie a pravifei, care pentru toate jafBefe s au scrisi 6); iar în Introducerea micului manual adaogă : ,din începutuf domniei mele> din multele griji, cari pururea ne coprind, prifejind vreme cu neîncetate oStenefi am strâns Domnia meaf însă din pravife ceafe ce sânt mai treBuincioase spre povaţa judecăţifor, iar din oBiceiuri am a fes ceafe mai adesea urmate în ţară, asemănându-se oare ş cum şi cu pravilife1. în aceiaşi ţPrefaţă' întrebuinţează expresia greacă „ineovvdţapev = am strâns“ 7). Afară de aceste dovezi, întregul text al legiuirii este redat în forma imperativă, indicând ca autorul ei este o singură persoană, deosebindu-se prin ceasta total de forma în care sunt scrise „Nopo&eola" lui Ca-ragea din 1818 şi „Kwdiţ nohxiy.6gu al lui Scarlat Calimah din 1817, cari au caracter didactic. Autorul nu a voit să se lase t. N. lor ga: , Studii şi documente\ voi. V, doc. din 13. VII. 1800, pag. 530 ; cf. V. A. Ureche: Jstoria Românilor’, sec. XIX, I, pp. 602-3 ; cf. Idem: Jst, Rom.', t. II, s. 1786-1800, doc. din 8, XI. 1791, pp. 152-3; cf. pp. 163-64; doc. din 15. IX. 1791 şi 20. IX. 1791 şi 29. IX. 1791, 2) V. A. Ureche: în ,Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor dela 1774-1786' t extras din Analele Academiei Române, s. II, t. XIJ, memoriile secţiei istorice, Buc., 1893, pag. 64-71 ; cf. Şt. Gr. Berechet: ,Schiţă de is-torie a legilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, p. II. pp. 38-48, 3) V. A, Ureche: îbidem, pag. 79-81. 4) Ediţia de faţă, pp. 4 şi 102. 5) V. A. Ureche: Îbidem, pag. 69 ; Şt, Gr, Berechet: îbidem, pag. 46. 6) V. A, Ureche: îbidem, pag. 81. 7) Ediţia de faţă, pp. 4 şi 102. 218 influenţat, nici de metodul, nici de coprinsul traducerii româneşti, făcută în Moldova de călugărul Cosma, în 1754, a marei Sintagme, intitulată fi parafa i(bv ăp>yizomw‘ a lui lacob din lanina dela 1645 *), precum nici de alcătuirea grecească a lui Mihail Fotinopulos, din 1765, făcută în Muntenia sub Ştefan Racoviţă, despre care am vorbit mai înainte. Apoi dacă în actele contimporane domniei lui Ioan Gheorghe C-aragea1 2 * 4) şi Scarlat Alexandru Calimah ’) întâlnim numele celor ce sau ostenit la închegarea acestor legiuiri ;), în cele din vremea lui A-lexandru Ipsilante nu aflăm de cât o mărturie negativă a lui Franz Joseph Sulzer, care pretinde că l-ar fi chemat acest domnitor la Bucureşti, între altele şi pentru ,a face un cod pentru divanuf său şi pentru funcţionarii de prin judeţe 5) ; dar fără să se vadă participarea lui la lucrarea acestui cod. Agentul Austriei, raguzanul Ştefan Raicevich, preceptorul copiilor a~ cestui domnitor, declară în opera sa, că ,.Af. Ipsifante a făcut un cod foarte succint, sau mai de grabă o instrucţiune pentru ju-\aecători, cum trebue să hotărască în cazurife cefe mai o Bis- 1) Vezi ,Revista critică', Anul 3, Nr. 2-3. Număr în onoarea lui A. Phi-lippide, pp. 210-213, în art.; ,0 sintagma în româneşte necunoscută', de Şt. Gr. Berechet, care pregăteşte editarea acestei Sintagme în traducerea ei românească. 2) loan Gheorghe Caragea, domn în Muntenia, 8. IX. 1812—12. X. 1818. 3J Scarlat Alexandru Calimah, domn al Moldovei: 17.IX. 1812—Iunie 1819. 4) Pentru ,Legiuirea* lui Caragea avem pe: Nestor Logofătul sau Craio- vescu zis şi Predescu, Atanasie Hristopol, precum şi stolnicii: Constantin şi Io-niţă Bălăceanu ; iar pentru ,Codul civil* al lui Calimah avem pe : Christian Flecb-tcnmacher, Anania Cuzanos, Andronache Donici, Costache Conachi, Mitropolitul Veniamin Costachi, vornicul P. Negri, logofătul Grigoraş Sturza (tatăl lui Mihail Sturzaj, însuşi Mihail Sturza, logofătul Iordache Ghica şi Const. Scheletti. 5) F. J. Sulzer: ,Geschichte des tranşaipinischen Daciens, das ist: der Walachey, Moldau und Bessarabiens, im Zusammenhange mit der Geschichte des iibrigen Daciens, als cin Versucii einer allgemeinen dacischen Geschichte mit kriti-scher Freyheit entworfen von Franz Joseph Sulzer, ehemaligen K. K. Hauptmann und Auditor\ voi. III, Wien, 1782 pag. 80: ,Man halte mich in Bukurescht ge-beten, Dienste anzunehmen, und mir frey gestellt, die Philosophie oder die Re-chte ofentlicli zu lehren, mit der Versieherung: dass der Fiirst eine hohe Schule errichten, und durch mich eine Art von Gesetzbuch fur seinen Divan, und die Distriktsbeamte wollte verferîigen lassen, So wenig Talente ich zu einem Gesetz-geben bessas; so war ich doch stoiz genug, mir diese Fâhigkeit zuzutrauen, und eben so sehr Menschenfreund mich gliicklich zu schătzen. dass ich einem gesetz-losen Staate wenigstens mit den ersten Grundsăssen von Recht und Bilîigkeit zu Hilfe kommen das ich es glucklick machen solite*. 219 tiuite: limpezimea, scurtimea şi simplitatea cari stăpânesc îtt ei fac muftă cinste autorului' şi este de mare folos in Va fa fia* Atât este aceasta de adevărat, încât urmaşii săi au fost oBfim aaţi să se conformeze acestui cod şi sâ-f păstreze' *). Mărturia lui M. Carra aminteşte de chemarea sa a ,n-nnr oameni instruiţi', cari să-l ajute la facerea codului, dar după cum confirmă Sulzer nu i-a folosit2). Şi istorici ca Tunusli şi Dionisie se exprimă astfel: ,E1 !/Vi. Ipsilante) a pus în ordine judecătoriile, legile şi pe jude* eători=#/?«taî' sfe xdţiv tcc xţ)iTi;Qiaţ xovg rdfiovs xovg vpixug' •'), Limba. S*a crezut până acum, că limba în care a fost scris ,Micul manual = Swxayudxiov vouixovl, la început a fost cea românească 4). Credinţa aceasta a fost întemeiată numai pe 1) In lucrarea sa: .Osservazioni storiche, naturali c politche, intornu la Va-lachia e Moldavia' 1788, Napoli, pp. 150-151, nota a): ,11 principe Ipsilante Im fatto un codice molto succinto, o piu tosto un’ istruzione ai giudici come devono regolarsi nei casi piu frequenti. La chiarezza. la brevitâ e semplicitâ che vi retf-nano fano molto onore all’autore, ed e stato di molto giovamento alia Valuchin. Cio e tanto vero, che i suoi successori sono stati obligaţi ad uniformarvisi, e conservarlo*. 2) M. Carra: ,Histoire de la Moldavia et de la Valachie', Jassy, 1777, pp. 207-8 : „Mais ce qui distingue Alexandre Ipsilandi, ce Prince de Valachie, de son confrere Gregoire Ghikâ Prince de Moldavie, cest la protection que le premier accorde aux arts et le deşir qu’il a d’avoir un code de loix particulie-res pour son divan et celui des gouverneurs de Provinces ; il a attire â cet ef-fet dans son pays quelques hommes instruits qu’ii a charges de redigerjee code qu'il promulguera sans doutc, si le despotisme inquiet et odieux de la sublime Porte n'y met aucun obstacle. 3) Dionisie Foţi no: . lax o o ia x f-g jtdlai zlaxiag, x ă vvv Tgav-adpavlag, Blayiac; v.al MoXâafiiccg1, jsiS, Viena, voi. II, pag. 354. Ci. Şt. Gr. Berechet; .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866Chişinău, 1928, pag. 45-46, partea I-a ; cf. V. A. Ureche: .Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor de la 1774-1186, însoţit cu documente, cu totul inedite', extras din Analele Academiei Române, s. Il-a. t. XII, Mem. sec. istorice, Bucureşti, 1893, pag. 698. 4) Mihail Gregorian: în art. ,22vvxay[xdxiov roţuy.oir revista. .Grai şi suflet', rev. ,Institutului de filologie şi folklor' de Ovid Densuşianu1 Voi. III, fasc. 1, Buc., 1927, pp, 132-151 ; cf. Şt. Gr. Berechet: în .Schiţa de Istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866*, Chişinău, 1928, pp. 44, Revenim asupra părerei exprimată aici de oarece ideia d-lui Mihail Gregorian este întemeiată numai pe elementul filologic fără a fi coroborată cu datele documentare juridice, Ceilalţi istorici sau jurişti nu s'au pronunţat până acum asupra chestiunii a* cesteia. 2?0 o unică cercetare filologică, fără să se aibă în vedere confirmările autorului, arătate de noi mai sus. Este adevărat, că după toate datele documentare legiuirile noastre greco-române au fost alcătuite întâi în neogreacă scrisă a timpului, un fel de a-mestec între xccd'aQsvovoa şi */o/Wr Era obiceiul ca atunci când se tipărea textul grec, se imprima şi cel românesc alăturea 0» sau se editau în cărţi separate % ori cel românesc se tipărea după cel deja tipărit3). In cazul textului grecesc din A"wray-tidriov voiiiY-ov al lui Al. Ipsilante se vede că el este mai laconic pe când cel românesc pe alocurea este mai prolix. De ex : .Ăvvctvcca y.al ol âvo ctviidia(f?o6u8voi (hă [Sţ-ybXidmv vă ygixtwOLV. firav ăyjom yoriuariyJfv fiiawooăv, y.al rovro firav i'yo-oiv loyvgdv gfiTioâiov. = Cei ce să pricinuesc pot a să judeca a-mândoi prin vechili, însă când vor avea judecată de alte lucruri, iar nu de vinovăţie; şi aceasta atunci să aibă a să urma când vor avea vreo zăticnire de mare nevoe14). Faptul că găsim expresiuni româneşti redate aidoma cu litere greceşti în textul grec, acest lucru nu trebuie să mire pe nimeni, deoarece împrumutul de cuvinte dintr'o limbă în alta este o lege fixă cunoscută. După cum din limba greacă a timpului au pătruns foarte multe expresiuni greceşti în cea românească, tot astfel şi din cea românească s’au furişat destule cuvinte în cea grecească Aceste împrumuturi reciproce au loc pretutindeni acolo unde o limbă oficială este în luptă cu alta locală, de ex: în Basarabia, în Ardeal etc. Dovada o avem, când citim cărţile de judecată, rapoartele şi diferitele opere literare ale vremii. Cităm câteva cuvinte din această condică : anaforâ din ăvacfogă=raportul, impozitul impus fiecăruia; a- narghirie din v\ dvagyvyia=Upsa, de bani; aniondes din of ăvi-ovreg—rudele suitoare (tată, mamă, moşi) ; anerisire din dvaă ^a^=distrugerea, nimicirea; diata din fj fiidra — testamentul; i-polipsis din > ic’7ro7,r/i///<,*=creditul, reputaţia, consideraţia; cata-hrisis din ^ *«x«/o?/(Tts=abuzul î cationdes din of xariovrFg=ru- * 2 3 4 \) Cum este cazul cu ^vvraypdnov voiuy.ov = Micul manual, Colecţie* a lui Al. Ipsilante din 1780. 2) Cum este tipărită ,Noiio$FGia == Legiuirea* lui Caragea din 1818. 3) Cum este cazul cu ,K(.bâiŞi TloXinxog *= Condica ţi vilă* a Iui Scarlat Al. Calimah al Moldovei, din 1717 şi 1833. 4) Ediţia de faţă, pp. 22 şi 117. dele pogorâtoare (copii, nepoţi); clironomia din xXrjţjovoţAlct— moştenirea; a metahirisi din verbul întrebuinţa ; periusia din fj jr^mWa^bunul, averea ; politicesc din adj. no* lmy.6g=civil; politia din ^ 7ro/U'm«=statul; practica din râ n(>ax-nx«=acte, condici ; praxis din f; 7ro«&?=acţiunea, experienţa, rutina; protimisis din f> 7tQOTr^iGig=preierin\a., precăderea; sin-lagmation din rb ovvTay{id'uov=mic manual, carte; tacsidar din " m£^«o?jc?=strângătorul de impozite ; trimirie din roi+ioiqIcc— a treia parte şi teoritra din ră Osdwrjrga = darul pe care-1 făcea ginerele miresei a doua zi după nuntă, etc. Tot astfel şi limba greacă vorbită de domnitorii fanarioţi, boeri şi clasa cultă era plină de o mulţime de cuvinte româneşti, încetăţenite în greaca limpului, cum găsim în acest cod : ca de ex. : numele de demnităţi administrative şi judecătoreşti: oi fteXfoCideg Su)xovTEg=ve-liţii boeri; ţccrtTţlâ£g=zaptii ; Ao;/o^r^Aot=logofeţeii ; <> &ex&ri$ —vechilul; o iauoăŞvuwş=ispravnicul: oi ânmoToi = aprozii; ol uQiiaasloi = armăşeii, apoi unităţile de măsură ca X undviTLa — baniţa; rd noytbvi—pogonul, y) vldyia — claia şi altele ca: «- 11(jfao/m«=alişverişuri; to ârtzlarţiove— apelaţia ; ^6 gccfidm^T£«=:scoarţa; w d/«Vj=o]anul; *o a*vTot,U/=şindri-la; ?/ ffof/tju«=suma ; V ţara, o XanovCxoDog = locuitorul ; ro T(>ri7r«To?^=treapădul; to CovdAţor=-judetul; g Czora=zlotul; /( f/)«1uu//t«=familia ; g K?rCovyutta=zeciiliala ; ^ tz:o(>t«= poarta, xov()Tr;:=curtea, etc. Alăturea de elementul românesc stă cel grec sau turc, de ex : y) ftoouc şi %o uovXxi : o govpovvog, â Xcc/jjvi'rooog şi o ndooi-yog ; ori to ţovâsT^ov şi to xabiXr/.i. Substantivele româneşti capătă formele declinării substantivului grec. împrumutul a fost împins până acolo încât din limba română au pătruns şi verbe, ca de ex.: ră îpyiXi.vfţrj să împlinească ; vă yozaohr, 1 2)=să hotărnicească. Autorul acestei legiuiri, după 6 ani de domnie, învăţase bine româneşte, când a alcătuit condica sa. Textul grecesc se. 1) Ediţia din 1930, pp. 26, 120. 2) lbidem, pp. 85 şi 171. 222 tipărea mai mult pentru oficialitate şi divan, pe când cel românesc era destinat instanţelor de judecată de prin judeţe. Pe la sfârşitul stăpânirii fanarioţilor tot ce se publica cu caracter juridic se tipărea în ambele limbi de ex. : Hrisovul despre proti-misis şi altele. Izvoarele. Materialul întrebuinţat de autor e scos din Basili-cale = ol fîaaiXwoi vouol sau vogiga *) şi obiceiurile pământului rojirjyal Gwrftncu 1 2). Nu este exclus ca să se fi a-vut în vedere şi Manualul lui Mihail Fotinopolos. Planul. Planul aşezării materii se deosibeşte, atât de cel al celor dinaintea lui: lacob Ioanitul (1645) şi Mihail Fotinopolos '(1765), cari au urmat modelul sintagmatic sau pe cel al legilor bizantine, cât şi de cel al celor de după el: Ioan Gheorghe Caragea şi Scarlat Al. Calimah, aceştia din urmă i-mitând pe legiuitorii apuseni din începutul secolului al XlX-lea. Primele capitole vorbesc despre organizarea judecătorească, instanţefe de judecată şi cafea de atac a ape fu fui, precum şi despre procedura de judecată a acestor instanţe ca : martori( jurământ etc. Apoi avem zece capitole de materie civilă împrumutate ca idee juridică după Exabiblul lui Const. Armenopol, cum sunt: zestrea, moştenirea, trimiria, testdmen-tuf, împrumutulr chezăşia., do fân da şi anarghirig. Despre instituţia protimisuiui, epitropiei, etc. Apoi urmează obiceiul pământului (courţ/j ovvrfîeia) exprimat prin titlurile : ,Cefe drepte afe stăpâni for moşiilor ce au asupra făcuitorifor 3) ; ,pentru ţigani 4), pentru moşii şi hefeştee 5), ,pentru mori noao' 6), etc. Nimic însă cu coprins penal, fiindcă pentru această parte se tradusese cartea 60 din Basilicale 7). Verificarea coprinsului acestui cod s’a făcut prin divanul cel mare, format din episcopii ţârei în frunte cu' mitropolitul şi veliţi boeri, pentru a i se dâ putere de lege. Introducerea nu 1) Ibidem, pp. 4 şi 102. 2) Ibidem, pp. 4 şi 102. 3) Vezi, ibidem, pp. 35 şi 128. 4) Vezi, ibidem, pp. S5 si 173, 5) Vezi, ibidem, pp. 91 şi 175. 6) Vezi, ibidem, pp. 93 şi 17. 7) Vezi, ibidem, pp, 13 şi lle. 223 ne vorbeşte inimic de momentul când intră în vigoare, cum se noime pentru codurile viitoare1 2). Toate exemplarele primei editiuni au la sfârşitul cărţii, scris de mână, atât în greceşte cât şi în româneşte un capitol privitor la ,dijma porumbului4, pe care-l dăm mai jos : s iyv.aXă xadibg v.f.ă âiă id Xoiurd ciavzaţ ovko y.ai 7ifol iov toooi'iLyrlov choplgtcai eig rbv naoâvTCt bârna 1:0 dty.aT.ov yard tb âbaiov. ihxeid}] o.ucog dxoXovtteZ âvoxoXla rooov Fig cov ■jrcar/jovg daov xcu dg iovq oîxox-vpovg %wv iiovXv.Uov rit ib va ytvrg ft ovvapg cov 71000 vţiTXtov ccTiaŞ, tiiyce iyovv âvvcunv of rtnoyol vă s oryubţow âiă fÂiăe, xal oixoxvpioi 1 o vă F.yovv âvttpârjiovg vă yaoouFpovv dog rr.g svxoXtag vrjg owdţsiog Qryiiibvoviai, âiă iov i o âtvripcf, ji.poiiT: sorta a ax top ei oviAxpajvovvrsg % r> âvtxalhv t/taxoXoihj-ador> ovwftsLa âioplCopsv vă Titovsi sic ro noyivvi âlopu Jfpog rtu. oapsg uTidvirţaig txooov^itii Jtaorpsusvov yal y ^utdvirQa dxom <)vo oxdâ'ovi ,Măcar că după cum la celelalte roduri, asemenea şi pentru dijma porumbului s’au hotărât într’această condică a să lua din zece una după dreptate : clar fiindcă să întâmplă nelesnire, atât lăcuitorilor, cât şi stăpânilor moşiilor, de vreme ce culesul de porumb nu să întâmplă a să face numai odată, nici lăcuitorii n'au putere a-1 ridica deodată şi stăpânii moşiilor a avea oameni să-şi pearză vfemca păzind până la vremea culesului de porub sâ păgubesc, pentru aceia cu al doilea mai cuviincioasă socoteală, urmând şi obiceiului celui din vechime ; hotărâm a se lua de pogon câte patru baniţe de porumb grăunţe, însă baniţa de ocă doaozcci doao' -). Din coprinsul acestui ,Mic manual4 reese că în sentinţele date în procesele penale trebuia să se aplice Legile bazilicale ,Tovg BaoiliY.ovg voţ.iovgy după cum am arătat mai sus 3)> pe care Domnul a poruncit să le traducă în româneşte ,dg ryv fâaxixrjv âidXsxrov' 4), alcătuind o carte deosebită, care probabil s'a pierdut. Ţiganii se pedepsesc, în celelalte procese, afară de crime, după tocmelele alcătuite acum pe baza obiceiurilor pământului si Basilicalelor 5). Se pare că şi militarii aveau un cod al lor Special, 01 oroarianr/.ol ţ-iovov răg orparianiyăg ahiag rpL 1) Legiuirea lui Caragea intră în vigoare la 1. IX. 1818 ; iar a li^i Scarlal Al. Calimah la 1. X. 1817. 2) Vezi faximilul la fine. 3' Ediţia de faţă, pp. 13 şi 110. 4) Vezi, ibidem, pp. 13 şi 110 5) Vezi, ibidem, pp. 13 şi 110. 224 ' vow *). Deşi încă din vremea lui Const. Mavrocordat se fixase principiul ca într'o hotărâre de judecată să se arate neapărat titlul şi capul pravilei aplicate (cea mai veche o socotim din 1749), totuşi şi Al, Ipsilante o confirmă din nou ,'■<> ddog t fiaodvov vă âlâsrai iyyarpog â7ib tovg yQizăg pcz to y.ecpdltoi’ tov VOpLOV*1 2). Aplicarea. Condica lui Alexandru Ipsilante s'a aplicat şi peste hotarul anului 1818, de oarece Legiuirea lui Cara-gea este o complectare a celei dintâi. 0 găsim citată sub denumirea de ,Pravilniceasca condică', indicându-i-se toate sub-împărţirile. Acolo unde nu găseau judecătorii paragraful trebuitor, îl scoteau din Basilicale, lucru care se repetă şi după apariţia codului Caragea, ceia ce însemnează că nici acesta nu era suficient. Mărturia ,Cronografu[ui‘ lui Dionisie Eclisiar-hul este o întărire pentru aplicarea ei, deşi adeseaori judecă-torii-boeţi nu-i respectau prescripţiile 3) Iată dispoziţia materii de pe o pagină (7-a) din ediţia de la 1780 : Uf ol y.oi€(J)v. d "Oloi ol y olt al y.ază %Qtog ă-cpTvyzov vd GvvdL.dbvTai to txovq-vbv ng tu âmaoTccf-ihna ycâ vă Pentru judecători. 1. Toţi judecătorii după datorie netăgăduită să se adune de dimineaţă la de-partamenturi şi foarte cu amăruntul şi 1) Vezi, ibidem, pp. 14 şi 110. 2) Vezi, ibidem, pp. 29 şi 123. 3) A. Pap iu-Ilarianu: ,Tesaur de monumente istorice pentru Romanici' . II, Bucureşti, 1864, în ,Cronografulu Ţârei Româneşti de la 1764 până la 1815, scrisu de Dionisie Eclisiarculu la anulu 1814\ pp. 166-67 ; „Sârguitu-s’au măria sa de au pus la bună orânduială judecătorii ţărei, să judece pricinile locuitorilor ce vor avea, la trei stări, adică la trei divanuri : pre cei cu pricinile de hoţie la judecata de Cremenalion ; iar celelalte pricini la judecata Departamentului şi al treilea la Divanul veliţilor boeri, şi nemulţumindu-se vreun jeluitor după judecata acestor boeri, cu anaforaua acelei judecăţi, făcând apelaţie prin jalbă, ieşia amândouă părţile în Divanul m. s. vodă.’ înaintea Domnului şi veliţilor boeri se hotăra judecata. Această orânduială a judecăţilor ori de ce pricină, au poruncit măria sa de au dat în tipar pre larg Condică pravilnicească numindu-o, scoasă din pravilă ; dar judecătorii au pravile cu foile de piele, şi încotro vcesc, in-tr’acolo o întind ca să iasă bani" ; cf. G. M. I o n e s c u : .Influenţa culturei greceşti în Muntenia şi Moldova cu privire la biserică, şcoală şi societate (1359-1873)\ Bucureşti, 1900, pp. 224-25. 225 xnivovv răg V7WxHosig ojiov Tvycd-rovv nr /xcx}f dyxufisiav vxu jtoo-voyjjv, dxoXovJo vmrg dXg TF/.FVTCUCtg â'FXfiGFWg. 13. p, moştenirea cea fără testament, (ab intestato), § 912-964 — n. tffi 1 1) Pentru prescurtare am redat cu p. (pentru) şi cu tt. (itspi). 234 doia&hov âiaoo'/ffi. 14. p. legitima şi p. dezmoştenire seau depărtare din moştenire, § 965-1005 = n. iov vofu'uov ptoidîov v.că n. if-g âuoy.rjOvţ£a)g f; cc7toy2rjod>os(»s■ 15. p, sinisforâ (colatie, punere la mijloc), § 1006-1019=zr. iţg ovvsKKpoQâg. 16. p- primirea seau lepădarea moştenirei, § i020-105 -\=tc. irjg y.uinâoyîg fj na. orair;v ^fwqy.toixiv xal n. ăXXwv 235 <)(!>oFă}y uvaţAEGov abv ovQvyaw. 36. p. tocmala de noroc, § 1699-1722=t*. ™v GvvaXX&yţActTog T?~g rvyrjg. 37. p. dritul despăgubire i şi a satisfacţiei, § 1723-. 770= iov dixalov tov aCr^dov y.al . noi 'iY‘Q ly.avonoir.ofcdc. Partea IlI-a. Pentru înmărginirile ce privesc cătră dritul persoanelor dinpreunâ şi a lucrurilor=7*. ăomopwr. io)v ă(foo(bvT(ov to âiy.aiov tcov nooodmxov apa y.al tv)v ngaypdTcov. 1. p, întărirea driturilor şi a îndatoririlor. § 1771-1810 = 7*-fiificawoFxog twv âiyxdaw y.al %(bv nvoyjnv. 2. p. mutarea driturilor şi a îndatoririlor, § 1811-1850 = 7*. pfta&eoscog tCov dixaUov *al con* ’zvoyCov. 3. p. dezlegarea driturilor şi a îndatoririlor, § 1860-1905=7t. hvoFxog x(bv dwcucov y.al rr V-TOvg âiă to Ssv sIaGGup ’FJUTOOTir/.bv yoiTYioiov. Tălcuirea = Tllvdk y.ap âXcpaftrjTOV tcov TXFOiFyopFvwv vjw^fgfotv y.al âvGy.ciTCtXryjiTdw ÂfŞfcov *fv roîg roiul pepeoi tov TtaQovxog 7io?uTiy.ov y.ibâiy.og. Izvoarele. Codul civil publicat sub numele lui Scarlat Caii' mah este în general, ca distribuţie a materii şi în particular, ca norme juridice, o imitaţie după Codul civil austriac, (acesta a apărut în 1811 şi tradus româneşte în 1812), în afară de materia dreptului familii şi al obligaţiunilor (două zecimi), care sunt luate din dreptul bizantin- restul (opt zecimi) este un extras din codurile europene : mai mult din cel austriac şi mai puţin din cel francez. Acest cod e recomandat ca un model şi pentru legislaţia greacă *), de Zac ha ria e von 1) G. D, Triantaphyllopoulos. prof. de drept civil la Facultatea de drept din Atena cu ocazia centenarului mişcării de codificare greacă în România a ţinut o comunicare la Societatea de ştiinţe sociale şi politice din Atena, publicând un rezumat în ziarul ,Progresul —- ITpooâog din 22. IV. 1917. Mai târziu în 1931 a publicat în ,Revista istorică română(1931,) pag. 20 art. ,Sur Ies-sources du Code CaUimaque*. Ideile din acest articol sunt repetate în studiul Productiv al colecţii lui I. Z e p o s şi P. Z e p o s .Jus graecoromcmum\ Vili, pp. \ 236 Lingenthal, idee emisă şi de Triantapyllopoulos, care la materialele aduse de A. Rădulescu a adăogat altele din presa şi literatura greacă contimporană. Acest din urmă autor, pe lângă materialele şi dovezile aduse de A. Rădulescu, vine cu altele noi pentru a lumina calea întru stabilirea adevărului, privitor la isvoarele întrebuinţate de alcătuitorii Codului Ca-limah. Niciun contimporan, călător sau istoric, nu aminteşte de întrebuinţarea Codului austriac la închegarea celui moldovenesc. Iată câţiva din aceştia : î. Pavel S vin in, sosit în Basarabia pentru a ancheta reclamaţiunile boerilor în frunte cu mitr. Gavriil Bănuîescu-Bo-doni, a scris în raportul său din 1. VI. 1816, că, Scarlat Cali-mah „a numit un comitet pentru adunarea tuturor legilor şi o-biceiurilor Moldovei, în materie civilă şi penală, câte erau în vedere de patru secole, cu arătarea ramurii şi izvorului lor. Partea întâia a acestei legislaţii s a tipărit acum (1816) în limba greacă la Iaşi şi tot acum se traduce în limba moldovenească14 Autorul acestei păreri fusese în capitala Moldovei, fiind deci foarte bine informat *). 2. O revistă neo-greacă : ,Tefegrafuf jifofogic' = Oilolo-yi*6g TrjUyQacpog din 1. VI. 1818, care apărea la Viena, spune că domnitorul Scarlat Calimah a pus pe doi boeri mari între cari şi pe profesorul de latină de la Şcoala domnească „să traducă legile locului în limba Dacilor, cari după puţin vor ieşi de sub teascurile tipografice". De sigur, că această notiţă apare mult mai târziu de cât momentul în care s'a transmis redactorului revistei, cum se întâmplă de obicei cu organele cari apar la distanţe mari de timp. Despre un împrumut din coprinsul codului austriac nu se aminteşte nimic, deşi o asemenea ştire ar fi interesat pe cetitorii vienezi. 3. Petru Mane ga. alcătuitorul tProectu(ui de cod civif\ pentru Basarabia în limba franceză, (1825) scrie în introducere că * 1 IX-XVI Aceste precizări au avut ca bază informaţiunile date de A. Rădulescu în comunicarea făcută la Academia Română, în 1927 Jsuoarele codului Callimach, (sec. ist. III, voi. VIII, pag. 63). 1 j A. Papadopol-C a 1 i m a c h i: art. ,Din istoria legislaţiunii Moldovei*, în „ Arhiva’, de la Iaşi, VII, (1896), pp. 160-61. „domnitorul Moldovei, Calimah, şi-a alcătuit codul său din Ba-silicale şi Exabiblul lui Armenopol". 4. ,Regufamentuf organic af Mofdovei' prin art. 318 spune că „în pricini politice, judecăţile se vor face pe temeiul Con-dicei Prinţipatului Moldovei, publicată în anul 1817, Iulie l-iu, iar la pricinile neprevăzute în această condică se vor lua de pravăţ legiuirile Vasilicalelor în cât ele sunt potrivite cu obiceiurile pământului'*. Deci nici o vorbă despre Codul austriac. Mai departe adăogându-se pentru pricinile neguţătoreşti că se va întrebuinţa Condica comercială a Franţei, ceia ce nu ar fi împiedicat pe boerii alcătuitori ai Regulamentului, să spună şi despre Codul austriac, că a servit la alcătuirea Codului Ca-limah. 5. ,,Neîntrecutul cunoscător al dreptului bizantin, Kurl Eduard Zachariae von Lingenthaî, citând foarte des acest Cod al lui Calimah l-a recomandat noului stat grecesc, fără să pomenească nimic de legătura lui cu Codul austriac, spunând numai că se deosebeşte „printFo codificare simplă şi fidelă a legislaţiunii bizantine“ l) 6. Post. Manolache Drăghici în Manualul său spune, că domnitorul Calimah din pricina multului scris căzuse într'un fel de monotonie trândavă, adăogând că el „a copiat condica politicească în dialectul grecesc, adunând-o din Vasilicale'*1 2). 7. Flechtenmacher, persoană care a avut un rol hotărâtor la alcătuirea codului moldovean, a ţinut la 10. IV. 1830 1) Jnnere Geschichte des griechisch-romischen Rechis*. Heft 1. Das Perso-nenrecht. Heft II, Das. Erbrecht. Leipzig, 1856. Lucrarea aceasta a tradus-o Eugene Lăut în 1870 sub titlul ..Hisioire du droit prive greco-romain*. tipărită mai întâi în ,Revue historiqae de droit frangais et etranger,, pe anii 1865-66 şi 1869 şi apoi scoasă şi în volum aparte, unde se zice : «Le code moldave se distingue ici de meme qu’en d’autres points par une codification simple et fidele de la legis-lation byzantine. C’eut ete sans contredit un bonheur pour le royaume de Grece, si Ton avait connu et provisoirement adapte ce code, au lieu de confirmer pro-visoirement „TJoXinv.oX Noiwi rxnv (dvCavcivân' avcoxoccTOOfor, oi itc-Qi€%oţievoi dg %7\v ’sţdfhfttov rov \4o^ero7iovXovu. Et, en ce moment meme, la commission chargee du soin de preparer un projet de code civil, au lieu de prendre le Code Napoleon pour base de son travail, aurait mieux fait de se proposer pour modele le Code moldave1, pp. 47-48 Livre II. 2) Post. Manolache Drăghici; ,Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până în zilele noastreIaşi, 1857, II, pag. 106. ____238____ un discurs despre .Istoria drept uf ut roman sau a pravilelor romane", la deschiderea cursurilor de drept. El spune : „chiar dacă toate Statele Europei şi-ar alcătui noui pravile, cea mai mare parte a cuprinsului lor se va alcătui deapururea după praviliceştile idei pe cari ni le-au lăsat Romanii ca o veşnică moştenire şi ca o obştească avere a omenirii". El era de părere că şi Codul lui Calimah este de origină romană, căci despre el nu zice de cât : „în sfârşit răposatul domnitor Ioan Scar-lat Alexandru Calimahi în zilele noastre au tipărit la anul 1816-1817 condica politicească, care în pricini de judecăţi s’au început a se pune în lucrare. Dar toţi doresc a o vedea de isnoavă îndreptată şi tipărită în limba patriei" v). 8- In 1836 când acelaş Flechtenmacher a trebuit să dea o .observaţie juridică* în calitatea sa de jurisconsult în privinţa unui proces de sacrilegiu a unor Evrei de la Târgu Ocna, spune : ,,Scarlat Calimah au alcătuit şi au dat la lumină Condica politicească, împrumutându-o din Vasilicale" * 2). 9. Tot acelaş jurisconsult într'un manuscris care se păstrează la Academia Română 3), unde pe 80 de pagini face un rezumat din foarte multe articole ale Codului Calimah, indicând şi părţile similare din legislaţia romană şi bizantină, iar, pe ici pe colo, arătând şi părerea doctrinii franceze : cum este a lui Toullier; nu aminteşte însă nimic despre Codul austriac, Este posibil ca acest manuscris să fie un plan de lucru pentru Codul Calimah, fiindcă autorul arată pe margini păreri din comentariile lui Von Zeiller, autorul codului austriac, sau pot fi simple note pentru cursul lui. 10, Chiar Al. Papadopol-Calimah în articolul său spune cu tărie : ,,este greşit a socoti Codul Calimah tradus după co- li T. Codrescu: tUricariul\ XXX, pp. 488-89 ; cf, A. Rădulescu : Jsvoarele Codului Calimah', pp. 71 j9. Socotesc că este o eroare tipografică când se dă ca titlu ,1si oria dreptului român sau a pravilelor româneşti*, în loc de Istoria dreptului roman sau a pravilelor romanecum spune Tabla materiilor şi cum este şi coprinsul discursului. 2) Radu Rosetti: ,Un proces de sacrilegiu lâ 1836 în Moldova\ Analele Academiei Române, s. II, t. XXXI, 1909, pag. 47. 3) Manuscrisul no. 12; cf, A. Rădulcscu: tPravilistul Flechtenmacher\ pp. 55-56. 239 dul austriac- El este in strânsă legătură cu Vasilicalele şi coprinde încă sute de obiceiuri ale pământului Moldovei" ')• Dovezile aduse ®ai sus se întăresc şi printrun pasagiu din Hrisovul de pro®u&are dat de Scări at Calimah la 1. VI. 1817, în care acest domnitor spune : „începând dar lucrul, l-am săvârşit.. având de temei Vasilicalele.. Fiindcă însă din Va- silicale lipsesc nu numai capitole şi titluri, ci şi cărţi întregi.... am complectat lipsurile, culegând din Novele şi celelalte cărţi de legi citate mai sus (adică Legile lui Justinian, dvpot/ug x
Xovl, Atena, 1853. I. C. Fiii t ti; Juristul Nestor', în ,Revista Arhivelor’, nr. 4. 1927, Bucureşti, pag. 324. C. C. Giurescu: ,Legiuirea lui Caragea, un anteproect necunoscut1, în .Buletinul comisii istorice a României*, III, 1924, pp, 45-74. S. G. L o n g i n e s c u : ,Istoria dreptului românesc , Buc. 1908, pp. 358-61. A. Rădulescu; ,Codul Caragea şi codul Andronache Do-nici\ în .Curierul judiciar', nr. 50, 1908; Idem: ,Logofătul Nestor\ în .Revista critică de drept, legislaţie şi jurisprudenţă', I, 1910, nr. 1. Octombrie, pp. 27-45. Idem: ,Doi pravilişti români: logofătul Nestor Craioveseu şi Andronache Donici'* in .Biblioteca juridică', condusă de adv. Dem D. Stoenescu, Craiova 1923, pp. 7-28. I. P e r e t z : ,Curs de istoria dreptului român*, II2, Buc., 1928, pp. 471-87 ; Idem: ,Precis de istoria dreptului român1, Buc., 1931, pp. 384-90. C, Spulber: ,Cursul de istoria dreptului român*, (litografiat), Cernăuţi, 1926-27, pp. 509-523. V. A. Ureche: ,Justiţia sub Ioan Caragea*, Academia Română, s. II, t. XX, 1897. Ediţiuni, Editio princeps ,Nopodeoia‘, E3ucureşti, 1918, (volum se- parat cu textul grec şi alt volum deosebit cu textul român, ,Legiui- 259 rvu\ format folio). O traducere franceza din 1823. Ediţia 11-a, din 1838 a lui vSimion M a r c o v i c i, serdar, tip. lui I. Eliade. Ediţia III-at din 1845, a aceluiaşi Simion M a r c o v i c i (acum clucer), tip. privilegiată a Curţei, Ediţia IV-a, din 1854, a clucerului Const. N. B r ă i 1 o i u, în colecţia .Legiuirile civile ale Ţârei Româneşti', Ediţia V-a, din 1862 a lui I. M.Bu jo reanu. Ediţia VI-a, din 1865, a clucerului Const, M. B r ă i 1 o i u. Ediţia VII-a, din 1873 a Iui I. M, B u j o r e a n u. Ediţia Vlll-a din 1905 a lui D. D. Stoenescu» Craiova. Ediţia IA-a, din 1907 a lui C. Hamangiu, în .Codul general al României', ed. II. Ediţia X-a din 1907 a lui Ioan P a 1 a d e, .Codul Caragea reprodus după manuscrisul original românesc’ şi Ediţia Xl-a a lui I. şi P. Z e-p o s, în voi, al Vlll-lea al colecţii ,Jus graecoromanum', Atena, 1931, numai textul grecesc cu o notă informativă. Unii dintre urmaşii lui Alexandru Ipsilante voiseră să-i schimbe Condica pravilnicească, Nicolae Caragea ]) încercase, dar lucrul nu fuse dus la capăt, După acesta, vremurile grele venite asupra ţării cu războae şi ocupaţiuni de armate turceşti, ruse şi'austriece, smulseră, oricui s’ar fi gândit la o nouă lege, orice răgaz trebuitor pentru aceasta. După treizeci şi şase ani de la publicarea Micului manual al lui Alexandru Ipsilante, pentru Muntenia, sosi clipa ca prin Ioan Gheorghe Caragiea (A IX. 1812—12. X. 1818) să se pregătească terenul pentru publicarea altei condici de legi. Acest din urmă domnitor, în al cincelea an de domnie a lui, însărcină prin pitacul său din 2. X. 1816 o comisie formată din Atana-sios Hristopulos, logofăt al Departamentului străinelor pricini, din biv vel clucerul Nes tor1 2) la cari s’au mai adăogat stolniciii Constantin şi Ioniţă Bălăceanu, cu însărcinarea ca să alcătuiască o condică de legi- Din sus arătatul pitac reese, că atât Atanasios Hristopulos, cât şi Ne.stor aveau câte un proect de condică de lege, alcătuit de fiecare în parte. Aceste proecte de condici de legi ale lor, au fost cercetate şi de domnitorul Caragea. Acum el îi îndeamnă să se adune la un loc anumit pentru a închega din tot materialul adunat în aceste două proecte ale lor o singură condică desăvârşită- Ceia ce ei vor examina trebuie să arate şi domnitorului rând pe rând pentru a-şi spune ultimul cuvânt. Pentru ca lucrul să meargă mai repede, cere din partea acestor boeri toată râvna. In 15. II. 1817, se a- 1] Februar 1782-August 1783. 2) Acesta se mai numia : Craiovescu şi Prcdescu ; vezi I. C. Filitti: ,,Juristul Nestor* în ,Revista arhivelor' Nr. 4, 1927, Bucureşti, pag. 324 ‘260 dresează printr'un alt pitac către mitropolitul, episcopii şi boe-rii halea şi mazili, explicându-le cele hotărâte în precedentul pitac, unde primii boeri: Atanasios Hristopulos şi Nestor sunt numiţi „boeri cu ştiinţă şi praxis la ale pravililor", rugându-i ca să se adune săptămânal, Marţea şi Sâmbăta, împreună spre a examina pravila întocmită de comisiunea arătată pentru a adăoga şi aceştia din urmă tot ceia ce ar mai trebui sau s’ar fi uitat, ca după ce va vedea şi domnitorul aceste adăogiri, să se dea la tipar. In 18. IV. 1817, se repetă pe scurt printr’un nou pitac porunca ca să se adune Marţea şi Sâmbăta la orele două din zi (ora 8 de dimineaţă) pentru a adăoga ce va mai trebui Ja noua pravilă. Din coprinsul acestui pitac se vede, că feţele bisericeşti şi boerii amintiţi nu se grăbiau la lucru. La 22. VI. 1818, domnitorul printr'un alt pitac porunceşte vel logofătului ţărei de sus ca să ia măsuri pentru tipărirea anafora-lei arhiereilor şi boerilor din 9, VI. 1818, la sfârşitul condicii româneşti. Anaforaua să se tipărească cuvânt cu cuvânt, înşi-rându-se numele tuturor boerilor din ea. Originalul anaforalei şi cu acel al pitacului acestuia să se dea la mitropolie pentru păstrare. In 9. VIII. 1818, domnitorul printr'un alt pitac împărtăşeşte pe reprezentanţii clerului superior şi boeri cu întruparea gândului său de a dâ ţării o nouă condică de legi. alcătuită din Pravilele împărăteşti, Pravifniceasca condică (a lui Alexandru Ipsilante) şi OBiceiuriCe ţăriit tipărită în româneşte şi greceşte. Tot aici li se comunică intrarea in vigoare a acestei condici de la 1 Septembrie 1818, pentru toate judecătoriile din ţara românească. Tot de aici vedem, dintr’o listă, că s’a luat deasemenea şi măsura ca să se distribue pe la instanţele fixate de domnitor din exemplarele greceşti, până se vor primi şi cele româneşti de la tipografia din Râmnicul Vâlcea, cari şi acestea se vor trimite tot după aceiaşi listă. Cele două manuscrise originale : grecesc şi românesc (prototipa) se vor dâ în păstrare la mitropolie, adeverite cu semnătura şi pecetea domnească T 1) De la Mitropolie au trecut la Academia Română: cel românesc sub No# 2322 şi cel grecesc sub No. 2323. Tot la Academia Română Sfc mai păstrează şi un ms. No. 1710 cu textul românesc având titlul: ,Pravila marii sale domnitorului Ioart Vodă Caramea, prescrisă de cel mai jos iscălit, la leat... (ruptj Nicolae logofăt\ 261 Din coprinsul acestor pitace reese, că arhiereii şi boerii au examinat, verificând şi adăogând, timp de mai mult de un an, iar tipărirea s’a executat foarte repede. Cu imprimarea în româneşte la Râmnicul Vâlcea se vede că au fost împiedicări de acelea, cari au făcut ca să nu mai vedem niciun exemplar din această ediţie, Astăzi găsim la Academia Română şi prin celelalte biblioteci oficiale mari şi pe la diferiţi particulari, iubitori de cartea rară, numai ediţia românească, fiindcă cea grecească, care a fost tipărită' în sute de exemplare, a fost furată cu restul mo-bilerului din palat, în urma fugii lui Caragea din Bucureşti în Oct. 1818 0- Ediţia românească s’a tipărit în Bucureşti la 1818. Această ediţiune are titlul: ,Legiuire a prea înăfţatufui şi prea pravosfav-nicufui domnitor şi oBlăduitoriu a toată UngrovfaBia lo loan GBeorgBe Caragea vv. cu toată cBeftueafa dumneafor Constantin Caracaş, doBtor şi dumneafui Răducanuf Cfinceanuf, biv vef stofnic, şi dumneafui DumitracBe Topficeanuf Biv vef sfuger. Tipărită în privifegBieata tipografie a dumneafor ot cişmeaua răposatului întru fericire domn MavrogBeni din Bucureşti, 18181 Ediţia grecească făcută la Viena tot în 1818 are un titlu foarte scurt : ,No^oOeoia tov vyjrjlovdTov xai svoefttcndtov avOivxov xcu r.yEiwvog Ttdorjg Ovyyoofttayfag xvotov xvqiov 5Icodvvov rscooytov KaoafQd fîoFpoâcc. *Ev Bdvvrj vrjg ’Aovox^Lag. *Er xr, xv-noyoacpla tov ’leodv Baoâ. T'Cfsvlov = Legiuirea prea înăfţatufui şi prea evfaviosufui domnitor şi stăpânitor af întregei Ungro-vfaBii, domn, domn, loan GBeorgBe Caragea voevod\ In Viena Austriei. In tipografia lui loan Vard, fvenos, 1818 . In partea de mijloc a acestei pagini de titlu vedem pajura ţării foarte clar imprimată. Ea are formă circulară de medalion cu un vultur la mijloc, ţinând crucea în cioc, având dea dreapta şi dea stânga lui pe sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, patronii capitalei Bucureşti, ambii cu câte o ramură de finic în mâini. Deasupra vulturului, de a dreapta şi de a stânga crucii, găsim 1) Raportul lui Hugot către Chateaubriand din 24. I, 1824 în care se vorbeşte despre traducerea franceză a Legiuirii lui Caragea, în ,Documente privitoare la Istoria Românilor‘ culese de E. H u r m u z a k i, voi. XVI, corespondenţa diplomatică şi rapoartele consulare franceze, (1603-1824), de N. Hodoş, Bucureşti, 1912, pag. 1134. Această preţioasă informaţie o deţin de la prof. D. Russo* soarele şi luna. Sub picioarele vulturului stă scris 1812, iar dedesubtul ei iniţialele : IIP : Pe o bandă tot circulară, care înconjoară pajura cu cele ce am arătat până acum, este scris : Jo Ioan Gheorgh? Garagea cu tnilci lui Dumnezeu Domn toată Tara Româneascăiar pe marginea mult mai lată de cât această dungă circulară se găsesc înşirate mărcile tuturor judeţelor din acea vreme. Ele sunt, începând de la stânga spre dreapta, următoarele. Mehedinţi, Gorj. Dolj, Vâlcea, Romanaţi, Olt, Argeş, Muşcel, Teleorman, Vlaşca, Dâmbovita. Ilfov. Ialomiţa, Prahova, Saac, Buzău şi Slam Râmnic, fiecare însemnate cu câie două litere şi fixate prin însăşi marca sa. Această pajură in edifia românească este imprimată pe verso al foaii de titlu, mult mai mare de cât cea din ediţia grecească; in aceasta din urmă însă fiind mult mai clară, ca una ce a ieşit dintr’o tipografie apuseană. Edifia greacă din Viena are o mică prefaţă greacă „Către cititori“=#(>ds rovg drayrfdorag, de 18 rânduri rari, cari lipsesc în cea românească. Iat-o : ,Prea înălţatul şi prea bunul legiuitorul Ţării Româneşti, aşezând sfintele lui legi de faţă pentru supuşii săi, împărţitu-l-ea în şase titluri : întâiul coprinde legile privitoare la persoane; al doilea pe cele pentru lucrurile mişcătoare şi nemişcătoare ; al treilea pe cele privitoare la tocmeli; al patrulea pe cele privitoare la daruri ; al cincelea pe cele relative la vini şi al şaselea pe cele privitoare la diferite prigoniri. Orânduirea chestiunilor este inimitabilă, chipul cel mai metodic este împletit laolaltă după şir, iar fraza este concisă, co-prinzătoare şi foarte limpede. Dacă s’au mândrit odinioară Sparta şi Atena cu legiuitorii lor, cu mult mai mult se cuvine să se laude Ţara Românească cu marele om de stat şi legiuitor al ei, care-i autorul celei mai mari fericiri a ei — ,0r vipr^orarog val ivurriaraiog rt.g BXayJag rouoxiirr’g 3'FOJtiQovrag rovg 7iaoovrag ÎFoovg iov vduovg vig ro {>7trjvoor rovy rovg âialoFGFv Fig rurgiara rd tCowxov 71 FoiiyFi rovg ntol Ttooocbuow vdgovg’ rd 6fvi foov rovg ir foi Tioayuărcov vivrgrbr, val dvivrguov rd roirov rovg vivoi oviuponnun" rd rira oro v rovg ir foi yaotriov rd Tiignror rovg txf.qI ’>Fyv/Aiu.dr(or. y.di rd Fv.rov rovg txfol diay oowv. H răigig rov ovvrdygarog Firea clgi-ur-rog 6 roonog gFd'oehvorarog vară gfiquv dXXrjlfvâstov, vcă o Xoyog v. 710. robi şi ţigani, 3-5; 13-14=^- ovlaftan' i yxczLi 85. cei sloboziţi, 5; 14-15=^- ânelfvd-sQMv. 1 1] Cifrele cu aldine indică capitolul, cele mici de deasupra acestora arată numărul paragrafelor, apoi celelalte însemnează, primele : paginele din ed. română, iar ultimele : paginele din ed. greacă. 266 _ j' Partea ll-a. este privitoare la lucruri = tt. nuay^duur având trei capitole. 1°. Stăpânirea lucrurilor, 5-6; 15-17 =tt. nouy^duov VŞov-aiftg. 2'J robirea lucrurilor, 6-7 : 17-18 = tt. Tioay^diiov dovltiag. 32b vecinătatea lucrurilor, 7-11 ; 18-23= noay^dTcov ytitovlag: Partea III-a priveşte tocmelile îndeobşte=7?. ovfiff-wviătv ytviv.wgy are 23 capitole, fiind cea mai desvoltată. 1M. de obşte pentru tocmeli, 11-3; 24-5 = tt. oviuftm'ubv ytvr/.:icdîfiaT(}>7. 5b sădire sau clădire, 24 ; 38-9=7?. ^^(fvrtvatwg. 61clacă, 24-6; 39-42=7?'. xXdxxag. 7*b tocmeli de slujbe, 26-8; 42-4=7?. {tio'ldhyaTog. 82b împrumutare şi datorie, 28-30:44-7= :r. dartioucccog v.că %oto vg. 9b poli te, 30-1 ; 47-8 = ri. noXiTLon’. 10b dobânzi, 31-2 ; 48-9=7?:. *’■ Livr.oTelag. 1618. nuntă, zestre şi excprică. 42-9 ; 60-7=7?.. vnar-doidag, n^or/.bg xai dţitmooiy.cor. 17b învoială. 49-50 ; 67-8 = n. r. juumyai(d)î{y.rig. 23b secvestru, 64 ; 84=7!. f.itotyyvryJtcog. Partea IV-a vorbeşte pentru daruri, având 5 capitole. 1b daruri, 64-5; 85-6=7?. yaoiimv. 212. darurile dinainte nunţii, 65-6 ; 86-7—n. nQoyaiuaUov dwoov. 3;b moştenire sau clironomie : moştenire fără diată şi moştenire cu diată, 67-78; 87-99=7*'. xlr-oo^ouiag : y.Xr-Qovonia xcoqIq du.c^ry/.r>if ; xĂijOOVG • nla ut ()inih)v.r-v. 422. legat. 78-80; 100-2=7?. Xtydrov. 5*b iotesie sau facere de fii de suflet, 80-1 ; 103-4=7?. vîolhmag. Partea V a este destinată delictelor— 7? JtyxXrydf(or} având 10 capitole, la urma căreia găsim un adaos. 1b omor, 82; 105-6=7?. ?jcovor. 2b tâlhari, 83; 106-7 = tz. hymov. 3b furi, 83 ; 107-8=7?- tdm-rwv. 4b mufluji mincinoşi, 84; 108=7?- %otoYo:i(7n’ ob<)iour/.(T)v. 5b plastografi, 85; 109=7?. 7ila(noyod(f(ov. 6b martori mincinoşi, 85: 110 "?. wtvâouaoiv- 267 7'. prepuitori sau pârâtori, 85-7; 111-12— n, ovxoifionwi'. 8’. tăelori de bani, 86; 110-11= n. 7iao X, pag. 120 actul din 13. VIL 2) Ibidem: actul din 18. VIL 1801, pag. 122. 3) Ibidem: ,Op. cit:, X, pp. 88, 103, 106, 113, 116, 119, 122. 124, 125-126, 131-132, 138. 140-141, 144, 152, 154-55, 159, 167, 170, 181, 194, etc. Pentru a se vedea cum a evoluat în boerie Nestor, să se mai cerceteze şi ,Condica lui Const. Îpsilanîc precum şi ,Condica lui Caragea' din ,7\>sauru efe monumente istorice pentru România' voi. II, pp. 303-401, Bucureşti, 1864. 275 Caragea dorea să schimbe principiile protimisis-ului din JPravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilante. El voia să introducă pe streini în pământul românesc prin cumpărări de i-mobile. Nestor prezentă proectul său domnitorului la 8. IX. 1814. Domnitorul îl aprobă însă cu o deosebire şi anume: ca atunci când vin în concurentă două rude, dintre cari una este părtaşă şi vecină, şi alta care deşi nu este părtaşă sau vecină, este însă rudă mai apropiată, el dă drept de protimisis celei dintâi, care putea să fie de multe ori vreun strein. In chipul acesta se e-ludeau principiile aşa de naţionale din Pravilniceasca condică. Aceştia prin căsătorie cu vreo autohtonă puteau să aibă câte o moşie de la soţiile lor, care moşie era în codevălmăşie şi deci alăturea, putând ca în caz de vânzare a pământului vecin să fie înlăturat chiar şi fratele vânzătorului. Ca efor împreună cu Gr. Brâncoveanu şi Const. Bălăceanu, cunoscuţi iubitori ai culturii, se străduiră şi reparară şcoala greacă de la Schitul Măgureanu din Bucureşti. In toamna lui 1817 clădirea fu gata. Cu numirea ca profesori a lui Nofit Duca şi Ştefan Comito, această şcoală începu cursurile. Nestor fu numit profesor de drept la şcoala de la Sf. Sava *). Dragostea şi focul pus în lecţiile sale pentru elevi şi-a a-rătat-o şi în recomandarea la eforie a unui distins elev, care fu Const. Moroiu 2). Gheorghe Lazăr găsi în persoana lui Nestor sufletul înflăcărat, care atrase spre acea mică luminiţă a dra-gostii de neam prin carte şi pe boerii: Gheorghe Gol eseu şi Const. Bălăceanu. In afară de aceste multiple însărcinări pe care le dobândi de la domnie, Nestor mai primi şi porunca ca împreună cu grecul Atanasios Hristopulos,—numit la suirea sa pe tron logofăt al Departamentului streinilor pricini,—să facă fiecare câte un proect de pravilă. Aceasta trebuia să fie alcătuită din pravilele bizantine şi obiceiul pământului3). Când aceste două proecte au fost gata, domnitorul a numit o comisie formată din stolnicii: Const. Bălăceanu şi Io- lj V. A. Ureche: ,Op. cit,', X, pp. 371-374; cf. ,Istoria şcoalelor de Ia IS00-18641, I, 1892, pag. 102. 2) V. A. Ureche; ,Op. cit.\ X. pag. 410; cf. ,Istoria şcoalelor\ 1, pag. 3) V. A. Ureche: ,Op. cit/, X, pag. 497. 109. 276 niţă Bălăceanu, cărora li s'a mai adaos cei doi jurişti, autori ai celor două proecte. Această comisie trebuia să se âdun^, unde va fi crezut ea de cuviinţă ca să cerceteze cele două proecte, din care trebuia să facă numai unul singur. Ei erau datori ca să aleagă ce li se părea bun şi să dea la o parte ceia ce li-ar fi părut de prisos. Din când în când, erau obligaţi să arate şi domnitorului ca să „teorisească" şi el *). In Februarie 1817 lucrarea fu verificată1 2). După obiceiul vremii, domnitorul o supuse şi discuţii Adunării obşteşti, alcătuită din reprezentanţii clerului şi boeri. Aceştia se adunau Marţea şi Sâmbăta. Lipsurile trebuiau arătate domniei printr'un raport Prin April, fiindcă cercetarea mergea greu şi mai trebuia de adăogatceva, domnitorul porunceşte ca persoanele arătate mai sus să se a-dune în zilele de mai sus la ceasurile 2 pentru a grăbi lucrul3). Acum Adunarea trebuia să aibă loc la curtea domnească. In 9 VI. 1817 boerii cerură'să se tipărească condica4). Lupta pe care au dus-o cei doi pravilişti cu Adunarea boerilor pentru apărarea operii lor, nu o cunoaştem, de oarece nu ni s’au păstrat actele contimporane. In vremea când legiuirea se tipărea la Viena, Nestor fu numit logofăt la Departamentul streinelor pricini. Nu-1 găsim depunând jurământul de credinţă lui Tudor Vladimirescu, de sigur, fiind fugit cu ceilalţi boeri din grupul său, la Braşov. După numirea lui Grigore Gh^a ca domn pământean, se întoarce şi este numit din nou ‘logofăt al streinelor pricini5), făcând impresie rea agentului prusian, In 1825 părăsi demnitatea de logofăt al pricinilor streine, poate din cauza înverşunatei uri a acestui consul prusac şi a celui austriac, despre care vom vorbi mai jos. Fu numit în schimb Logofăt al ţării de jos. După obiceiul său, el odată cu 1) V. A. Ureche; ,Op. cit.', X, pag. 587 ; cf. Dem. D. Stoenescu: ,Legiuirea CarageaCraiova, 1905, pp. 9-10. 2) Ibidera; ,Op. cit.1, X, A, pp. 588-9 : cf. Dem. D. Stoenescu; ,Op. cit.1, pp. 11-12, 1) V. A, Ureche: ,Op. cit.', pag. 592; cf. Stoenescu, pag. 13. 2) Stoenescu: ,Op. cit,', pag. 14. 3) înainte de Nestor fuseseră ca logofeţi la Departamentul streinelor pri- cini : P. Ritorides, Hristopulos şi Dumitrache Ştefănescu, vezi şi actele în V. A. Ureche; pp. 459, 629; cf. Hurmuzachi: ,Documente', X, pag. 202, nr. 273. 277 slujba mai îndeplinea şi alte sarcini cu caracter şcolar *), fiind în cea mai apropiată prietenie cu Dinicu Gol eseu, Ocupaţia rusească nu-1 vedea cu ochi buni, de aceia i-a dat numai sarcini de judecător, ţinându-1 tot mai departe de chestiunile politice. In 1830 a fost numit membru în Obşteasca adunare a divanurilor. Mai târziu boerii l-au ales în Obşteasca adunare extraordinară pentru alcătuirea Regulamentului organic, luând parte la puţine şedinţe, din cauza boalii sale. Toate sarcinile. date mai târziu privesc alcătuiri de legi, cum sunt : te• gea mezaturilor, a condicii pofiticeşti şi criminaficeşti şi una de procedură. In 1832, s’a înfiinţat provizoriu o Curte de revizie, ca o a patra instanţă, care se compunea din toţi preşedinţii divanurilor din Bucureşti, 2 supleanţi şi 6 mădulare alese de domnitor din alţi 12 aleşi de Adunarea obştească. Nestor fu numit şi la- această Curte. Ca membru în conisiunea judecătorească a Adunării obşteşti, sa opus proectului guvernului de a dă poliţailor dreptul de a judeca, pentru că în chipul acesta s’ar fi ajuns la ceia ce fusese înainte de Regulamentul organic. Tot astfel s'a opus şi la introducerea a prea multe condici şi formalităţi la instanţele de judecată. Curtea aceasta de revizie se desfiinţează în 1835, când guvernul voi să o permanentizeze, dându-i în competinţă procesele judecate de înaltul divan. După desfiinţarea Curţii de revizie se înfiinţă un Sfat consuftativ, alcătuit din trei membrii cari trebuiau: „să fie născuţi români, oameni cercaţi'în sfujBe, cin ştiţi şi cu ştiinţă de pravife" • Sfatul acesta cerceta toate hotărârile venite la domnitor pentru întărire. Dacă nu le găsea conforme legilor se trimeteau din nou la înaltul divan spre o nouă judecare; dacă însă erau bune. se trimeteau la logofeţia dreptăţii spre întărire. Nestor ca preşedinte al acestui sfat, avu ca secretar pe iubitul său elev Const. Moroiu, şi conduse instanţa până la 12 Martie 1837, când demisionă, find înlocuit cu marele logofăt Alex. Fi li pe seu, iar lui i se dete ultimul rang de boerie fiind ridicat la treapta de mare logofăt al dreptăţii, ca răsplată deosebită pentru marea activitate desfăşurată în toată curgerea vieţii sale. După plecarea sa, nu târziu, prin Decembrie 1837, dom- 1 1) N. lor ga: , Istoria literaturii româneşti în sec. al XIX~lea\ 1, Bucureşti, 1907, pag. 103 ; cf. ,Curierul românesc\ 1829, Nr, 45. ____278___ nitorul a găsit neorândueli la această instanţă, şi înlocui pe AL Filipescu culordache Golescu ca peste câtă va vreme să se desfiinţeze şi Sfatul consultativ. Se stinse în 7. XI. 1838. Departamentul strei- Domnitorii, numiţi în Principatele ro-nelor pricini. 1812. A ~ n A c.. , , * mane după 1812, au mhinţat mea o instanţă de judecată, numită Departamentul streinefor pricini, formată dintr’un preşedinte şi trei membrii. Preşedintele trebuia să fie logofăt, desăvârşit cunoscător al legilor. Ei judecau procesele dintre supuşii streini : ruşi. francezi, austriac! etc. şi autohtoni, sau streini cu streini, pe baza capitulaţiilor. prevăzute încă din 1744, prin tratatul de la Kiuciuk-Kainargi. Caragea în Muntenia şi Scarlat Calimah în Moldova au dat conducerea a-cestei instanţe la persoane ca Nestor şi Andronache Donici. A-ceştia trebuiau să ştie cum să conducă dezbaterile proceselor pentru a nu jicni pe consulii respectivelor ţări, punând pe domnitori în grea situaţie şi pentru a nu aduce prejudicii neamului lor românesc. Nestor a avut să sufere insultele agentului prusac şi mai apoi pe ale acelui austriac, istoricul Turciei, cunoscutul Hammer. Biografia lui Atanasi- Despre Atanasios Hristopulos aflăm din' l847InSt°PUlOS 1772 Placul din 2. X. 1816, unde se spune că el cu Nestor alcătuiseră „câte o întocmire de pravilă4* cari au slujit ca punct de plecare la înjghebarea Legiuirii lui Caragea. Apoi în 30. XI. 1812, dintr'o comunicare făcută de domnie ispravnicilor că a numit pe biv vel căminar Atanasios Hristopulos logofăt al Departamentului streinelor pricini. In această demnitate stă până la 1817 când a fost înlocuit de Petrache Ritorides, după care în 1818 vine Nestor- Date biografice destul de bogate găsim asupra lui în lucrarea lui Nicolaos Koritzas apărută în 1853 la Atena, întitulată : ,Anticf)ităţi(e efene afe Boerufui mare fopofăt, 'domnul Atanasios Hristopufos = 'Elirivixă ăQ%caoioyiiiccrrc iov ăoyovi og pFydlov hr/Oxiicov xvoiov *^E}avaOLOv Xoto%onoviov‘. In afară de această operă rară, mai găsim note asupra vieţii lui Hristopulos m lucrarea lui Const N. Sathas, întitulată : Filologia nec-elenă. Biografiile Grecilor conţinute în scrieri de la desfiinţa- 279 rea imperiului bizantin până la regenerare = NsoeXXrjvixij / istorice despre codificarea Ecaterinei pentru alcătuirea proectului noului cod = Istoriceskija sv6-tlcnija o Ekaterininskoj dlja socinenii proekta novago Ulozenija*, St. Peterburg, 1869-75. A, Rambaud: ,Histoire de la Russie1, ed. Vl-a, Paris, 1914, pp. 475* 78. V I. Sergeevic; ,De unde provine nereuşita codificării legislative a Ecu• ierinei = Otkuda neudaci Ekaterininskoj zakonodateljnoj kodifikaciî*, în ,Vestnih Erropy', 1878, Nr. 1, (rusă). S. M. Sol oviev: ,Istoria Rusieivoi. XVII. Idem: , Materiale pentru istoria codificării: despre alcătuirea proectului noului cod-= Materialy dlja kodifikacii o socinenii proekta novago Ulozenija 1767-74*, în rev. ,Russkij Vestnik1861, nNr. 12. C, Spulber: ,Curs de drept român', Cernăuţi, pp. 457-58, (litografiat). Th. V. Tarnovskij: ,Montcsquicu despre Rusia: con-Iribuţiune la Instrucţiunile Ecaterinei a 11-a = Monteskje o Rossii : K istorii Na-kaza imperatricy Ekateriny Il-oj. art. în ,Buletinul învăţaţilor ruşi din strcinătale« Trudy russkih ucenyh za-granicej, 1922, Ber lin, pp. 178-223. S, Z a r u d n y j: ,Beccaria despre delicte şi pedepse în comparaţie cu cap. al X-lea din Instrucţia E-caterinei a Il-a şi cu legile ruse contimporane *= Bekkaria o prestuplenijab i nu-kazanijah v sravnenii s glavoiju X-iu Nakaza Ekateriny Il-oj i s sovrcmennymi russkimi zakonami*, St. Peterburg. 1879. E^liţiuni. Ediţia rusă şi germană a apărut pentru prima oară in Moscova la 1767. O altă ediţie rusă a apărut în 1768 la St. Peterburg. Ediţia în patru limbi; rusa, latină, germană şi franceză, St. Peterburg, 1770. Ediţia italiană, polonă şi ne o greacă au apărut separate in 1770. Ediţia românească, necunoscută ştiinţei europene, a apărut în Iaşi la 1773. Instrucţiunile acestea sunt imprimate şiîn .Colecţia complectă a legilor ruse1, Apoi s’a publicat în ,Colecţia operei Ecaterinei a ll-a*. în ediţia lui Smirdin. Stăpânitoarea Rusiei, Ecaterina II-a, (1763-1796), care a condus o jumătate de veac soarta acestei ţări, printre alte întreprinderi de organizare, a alcătuit aşa numitul Nakaz, adică o Instrucţiune principială pe care aveau să o discute 652 de reprezentanţi din partea tuturor claselor sociale din toate guver-nămintele şi din partea tuturor naţionalităţilor. Aceşti reprezentanţi au forntat o impunătoare comisiune, care a lucrat între 1766-1768, mai întâi la Moscova, şi după aceia la Peterburg, ţinând numai 200 de şedinţe. Fiecare deputat fu scutit de orice fel de pedeapsă cât timp funcţionă la şedinţe. Ei trebuiau să se orienteze după instrucţiunile date de alegătorii lor scrise în câte un caet. Declarându-se războiul ruso-turc în 1768 şedinţele se întrerupseră fără a se mai reîncepe. Noul cod, dorit atât de mult de Ecaterina II, nu mai apăru. Ea voise să dea o lege cu totul nouă , pe când opiniunea publică exprimată prin ajutorii săi era să se reediteze toate legile dela 1647, dându-se o 282 nouă Ufozenie. De aceia alcătuise în secret o Instrucţiune din 565 de paragrafe, la cari a mai adăogat încă 89, dând un total de 655 de paragrafe, Istoricii ruşi spun, că în urma părerii nefavorabile a lui Panin, ea şi-ar mai fi distrus o parte din manuscris, rămânând numai aceia ce avem astăzi. Izvoarele din cari şi-a scos materialul său sunt indicate de însăşi autoarea în corespondenţa sa cu enciclopediştii din Franţa. Ea numeşte ca izvoare: [nstitutions pofitiques ale lui Bielfeld, ,L’esprit des fois' al lui Mo n tesquieu şi ,Dei detitti e deife pene, ale italianului Bece aria, apărută în 1764- Ecaterina scrie lui D’Alembert că ea ,,a depouille Montesquieu, sans le nom-mer", astfel că aproape jumătate din paragrafele Nakaz-uluisău sunt scoase din L'esprit des lois. Nakaz-ul este alcătuit din 22 de capitole, fiecare împărţit în variate paragrafe. Oricare capitol se ocupă de desvoltarea câte unei idei. Ideile acestea vorbesc despre forma de guvernământ, idei generale despre legislaţii în genere, reflexiuni asupra fiecărei stări sociale, îndato-toririle legislatorilor, despre crime, pedepse, despre procedura judecătorească, despre comerţ, veniturile statului, etc. Cu tot insuccesul încercat în alcătuirea codului pe care-1 proectase Ecaterina, totuşi .Instrucţiunile7 ei apărură în 1770 într’o splendidă ediţie în patru limbi: rusă, latină, germană şi franceză *)• Pentru exemplificarea acestei ediţii dăm mai jos § 113 şi 1) lată titlurile acestei elegante ediţii : Jhrer *Kayserlichen Majestdt In- siruction fur die zu Verfertigung des Entwurfs zu einem neuen Gesctz-Buche ver-ordnete Commissioii. St. Petersburg gedruckt bey der Kayserlichen Academie der Wissenschaften, 1770. După acesta urmează cel francez ; Jnstruction de Sa -Majeste Imperiale Catherine fl, pour la Commission chargee de dresser le Projet dfun nouveau code de Loix etc. Apoi cel rusesc : ,Nakaz efti Imperatorskago Ve-licestva Ekateriny Vtoryja Samoderzicy vserossijkija dunnyj Kommissii o socinenii Proekta novago Ulozenija1, ca cel din urmă să fie cel latinesc : Jnstructio Sacrae Imperatoriae Maiestatis Accaierinae Secundae autokratorissae omnium Rossiarum coetui auspiciis illius convocata ad conficiendam ideam no vi legum Codicis data quam ex rossica in latinam linguam converti! Gregorius Kositzki collegii consiliarius, a supplicibus proprio Sacrae Imperatoriae Maiestatis nomini inscriptis libelis, ad superius memoratum coetum a ccncellaria tutelam exterorum gerente delegatus, im. perialis Academiae scicntiarum Petropolitcmae socius honorarius, et societatis oeco-nomicae sodalis. Petropoli. In typographia Academiae Scientiarum. MDCCLXX Volumul acesta are format de caet cu 403 pagini. Biblioteca facultăţii de drept, din Iaşi şi-a procurat un asemenea exemplar din Germania El are cota 7452. 283 § 11.4 din Cap. IX, privitor la, Chipuf de a judeca în generai. Pe fiecare pagină avem câte două limbi, distribuite astfel: rusa şi latina la stânga cititorului; iar germana şi franceza la dreapta lui. Din Cap. IX, § 1?3 § 113. V Tureckih stranah, gde ocenj malo smotrjat na stjazanija, na ziznj i na cestj poddannyh, okancivajut skoro vse raspri takim illi inym obrazom. Sposobov, kak onyja koncit, u nih ne razbirajut, lisj by toljko raspri byli kon-ceny. Basa, nezapno stavsi prosvescen-nym, velit po svoemu mectaniju pal-kami po pjatam bitj ijnejuscim tjazbu, i otpuskaet ih domoj. B § 113. In terris Turcarum, ubi părui aestimantur bona, vita et honos subdi-torum, ocissime ad finem perducunt omnes lites hoc vel illo modo. Qui eae finiantur, nihil illorum interest, sub licit, dummodo transegerint. Satrapa eorum repente luce nescio qua collus-tratus pro eo, ac ipsi tune in mentem et in buccam incidit, iubeţ illidi ver-bera plantis pedum utriusque litigan-tium, et dimittit eos in domus suas. 113. In der Turkey, wo das Vermo-gen das Leben und die Ehre der Un-terthanen wenig in Betrachtung kom-men, werden alle Hândel und Streitig-keiten, auf eine oder andere Art, auf das geschwindeste geschlechtet. Dic Weisse, eine Sache zu endigen, ist ih-nen gleichgQltig: sie sind zufrieden, wenn sie nur dicsclbige geendiget lia-ben. Der sogleich erleuclilele Pascha, lăsset, so wie es ilmi einfăllt, Stock-schlăge auf die Fussohlen der Parten austheilen, und schicket sie damit nach Hause. 113. En Turquie, ou l'on fait tres peu d attention â la fortune, â la vie et â l’honneur des sujets, on termine prom-tement, d'une faqon ou d'une autre, toutes Ies disputes, La maniere de Ies finir est indefferente pourvu qu’on fi-nisse. La Pacha, d’abord eclairci, fait distribuer â la fantaisie des coups de bâton sur la plante des pies des Plai-deurs, et Ies renvoie ches eux. 1 2) Pentru a vedea varietatea divergentă pe care Ecaterina a adus-o la cunoştinţa reprezentanţilor poporului rus, şi pentru a ne convinge cât de ciudat împleteşte ea ideile sale, aducând exemple dela popoarele orientale, pe care le pune în faţă cu pilde dela neamuri mai civilizate; imediat în § li4 arată deosibirea cea mare între judecata turcească şi cea din Statele mai luminate. II dăm numai în franţuzeşte ; 1) pp. 64*66. 2) pp. 65-67. 284 § 114. Mais dans Ies Etats moderes, ou la tete, Ies biens etThonneur du moindre Citoyen est considerable, on ne lui ote son honneur et ses biens qu'apres un long et scrupuleux examen ; on ne le prive de la vie, que lorsque la Patrie elle-meme lattaque ; et elle ne l'attaque qu'en lui laissant tous Ies moyens posibles de la defendre, *j Conducătorii Europei apusene, luând cunoştinţă de ///-strucţinnea atât de liberală a Ecaterinei, au rămas miraţi de ideile aşa de înaintate ale conducătoarei unui stat aşa de înapoiat. Franţa a interzis intrarea cărţii în hotarele ei. Traducerea Nakaz-u- Cu un an înaintea încheerei tratatului lui Ecaterinei a Il-a ruso-turc la Kiuciuk-Kainardgi, s'a făcut m româneşte. traducerea acestui Nakaz şi în româneşte. Traducătorul lui este logofătul Toma al Il-lea* după cum reese din titlul cărţii: ,Învăţătură a însuşi stăpânitoarei măriri Ecaterinei IL Cătră orânduita epitropie preste alcătuirea arătării a unii noao legiuitoare Condică. Tălmăcită pre limba moldovenească şi tipărită prin îndemnarea luminatului general fefd-marşal şi a leal de leal de ordine cavalier şi poruncitoriul armiei cei din tăi, graf Petru Alexandrovici Rnmeanţov. Cu toată osârdia şi cheltuiala preaosfinţitului mitropolit a toată Moldav ia, bir iu Gavriil. Car ea său tălmăcit de Toma al ITtea logofăt. La anii de la Hristos 1773, Avgust 17‘. Din prefaţa care urmează, adresată de mitropolitul Gavriil Calimah către Rumeanţev, într'un stil prea umilit, care nu face multă cinste unei feţe bisericeşti, reese că această carte s’a tradus din limba neo-greacă. Iată cum se rosteşte mitropolitul privitor la a-ceasta: „îndrăznesc numai a arăta împlinirea datoriei mea le cei neapărată şi a îndemnării cei cu multă răvnă a slăvirii tale pentru tipăritul cărţii în limba moldovenească, care prin multa silinţă de iznoavă tă(măcindu-să de pre limba grecească pre cât au lost cu putinţă mai cu curată înţelegere, iată că s'au săvârşii. Până acum nu avusesem norocul să aflăm originalul neo-grec după care se tradusese Nakaz-ul acesta, A-cum suntem în stare să dăm lămuriri şi despre această traducere neo-greacă 2). Traducerea acesta sa tipărit la Veneţia tot 1] pag. 67. 21 Acest unic exemplar l-am găsit rătăcit în Biblioteca Universităţii din Iaşi. El poartă cota 182-a-IV Istorie ? ! Este bine păstrat şi fără lipsuri. 285 în 1770, Ea-i lăcută după o altă traducere din limba italiană, după cum se spune în titlul ei: .Explicarea prea puternicei şi respectatei Ecaterina Il-a, împărăteasa tuturor Rusiilor către corpul reprezentanţilor convocaţi pentru orânduirea şi îndeplinirea unei noi şi sistematice condici de legi împreună cu ordonanţa precisă privitoare la a-celaş corp de reprezentanţi, tradusă din limba italiană şi dedicată de tipograf Excelenţei şi luminatului domn conte Alexe D'Orlof, general-locoţiitor al armatei şi ajutant de câmp al prea puternicei împărătese, comandant al corpului de gardă Preobrajenski şi încă locoţiitor al corpului cavalerilor : cavaler al ordinului Sf. Andrei şi al ordinului Sf, Alexandru, etc, etc, In Veneţia, 1770. De Nicolaos Glichis din lanina. Cu ordinul superiorilor şi cu privilegiul=3E^f.irjvfla xryg xoaxacoxaxvg, xal Gaftaoxr-g ^Uxatloivr^g (f. a v t 0x0 ac o o [got g rcaofbv xwv 'PwGGicbv noog xb (îă)iia xwv 'unora uhv âuooiGpivcov âiă xrv VxAeGr v, xal 'fXJiidooGtv xov GvGxmiaxog ’f rog viov Kdxkxog Nopwv apa xal Aidxaţig dxpi,Shg dtcoinovG(t xb ctvxo GWLia xwv ^lâabpaxog xal :taQcc xov xvnoyodcpov dcfixondhlGa ca) ?Fţoxcoxdx(p xal Yx 2aimooxdxtj) xvoup y.6ur> ’AXaţeiop A* 'Oo/jhcp Tavivxa y8V8oăXri xa&oXixtp dorAovvxi xov Gxpaxoniâov. x dyiov-rdvie xov xdunov xf.g ypaxaioxdxr{g abxoxoaxoQioGxg• vnoyiXidoy(p iov xdyuaxog xtbv (pvXaxwv xov Ho o Fftp ay ivoxn , xal xavevxt xov Gwpaxog xwv ÎTtTihov htJtel £x xrjg xdlgaxog xov dyiov 'Avdpiov, xal Yx x?~g xdţawg xov dyiov Alx^dvâoov xal x\d Xovna] xal x\d Xomd]. 'Ev Exirynv, 1770. 77aoă NixoXdap JXvxfi tw V§ Awawivwv. Con lî-cenza dei superiori e privilegio- Deosebirea dintre traducerea românească şi originalul ei neo-grec constă în aceia, că acesta din urmă are în plus o Introducere prin care anonimul traducător din italieneşte în greceşte îşi motivează munca sa de tălmăcitor, arătând folosul ce l-ar scoate naţia grecească, citind această lucrare. Apoi urmează un Prolog = IlpoXoyog, care se termină cu 31 de paragrafe scrise de Ecaterina asupra modului cum trebuie să se adune reprezentanţii poporului rus pentru a lucra la noul cod. Tot materialul care începe de aci încolo este tradus în româneşte, afară de ultimele capitole (XXI şi XXII). Prima parte are titlul următor : ^Explicarea însăşi stăpânitoarei măriri Ecaterinii 11-a, pentru conducerea cor putui epitropitor adunaţi pentru expunerea şt 286 îndepfinirea unei noi şi sistematice condici de i'egi —’Eogm^ta zrjg a v t o x. o ar o or/, f, g pByaXtioxrpog nobg yttoaycoytav xov ocbparog txov ’FTUOTaTtov (JvvsASovza)v (hă Trjv i'xd'fmv, y.al §y.7iXiioavjiv tov ovaci-/taxbg ivog viov yxbdiv.og Nopwv. Iată şi coprinsul: Cap. 1: Kosiea iaste o stăpânire a Evropii, pp. 3- art. 6-7= if 'Pooola tivea pice flaoiltia xfjg EvQamr-g, pp, 9. Cap. 11: Ceale de supt stăpânirea rosiceşti împărăţii oraşă, să lăţăsc preste sfera pământului 32 de mire la lăţime şi 165 la lungime, pp. 4-6. art. 8-16—>]' ryyepovla rvg avzoy.orcTOoiag ixbv cPw(î(Uwv (ÎTiXtbvovcai 387tdva) sig tiv ocpcdoav rfjg yrv 'tyxXrxidtov. pp. 57-113, Cap. XI: Trebueaşte la politiceasca înpărtăşire, cum şi la toate lucrurile o oare care rânduială. Trebue unii să o-cârmuiască şi să poruncească, alţii să se supue şi să asculte, pp, 102-106, art 250-263 = %oiv&cr$ zmv nohiwv 'CtjtsÎ (boăv yal xcidt a/do odbpa piav xd/ioircv 287 rdţiv. Horn fi vă Firea ’îvccg (mov vă y.vfteovdf xeti vă ^F^OVOUcCjj. V.că CC?Jj)l 0710V vă V'JXCCY.OIHOOIV, pp. 113-116, Cap. XII: Pentru înmulţire, pp. 106-118, art 264-292 cd)c,T;GF(og iov (loixhiov T(J)V vidţyocov rvg fiamtelag, pp, 117-129- Cap. XIII: Pentru meşteşuguri şi pentru neguţătorie, pp. 118-142, art. 230-346=^f(>i ((l 'rfg âvCtTQOifîlQ KOV VFO)V, pp, 159-163. Cap. XV: Pentru blagorodie, pp. 146-151, art. 357-375 — vwQi trg ifiţFiog kov FvyFvăyv, pp. 163-169. Cap. XVI: Pentru starea cea de mijloc, pp. 151-153, art. 376-383=7tFol rfjg uFOcdag TuŞetog, pp, 169-17j. Cap. XVII: Pentru cetăţi, pp. 153-159, art- 384-403-—nov tioXfaov, pp. 172-177. Cap. XVlli: Pentru moştenire, pp. 159-170, art. 404-438--:^uC TÎjg yhjoovouictg. pp, 177-188. Cap, XIX: Pentru alcătuirea şi tocmirea cuvintelor pravilelor, pp. 170C77, art. 439-462 — oc locmog uf %ov ojwTov noinsi vă ’Fy.tîsTtovrcu, xcu vă avyypckpcovrru ol voiiot, pp. 188-195, Cap. XX : Locuri de multe leliuri ce au trebuinţă de arătare cu înţăleagere, pp. 177-203, art. 463-526=*«^o'« ăokou (mov %OFi('tQovi:ca [dar ydnoutv elvecrCTriţiv, pp, 196-222. Partea aceasta formată din XX de capitole (rhloi) este semnată de Ecaterina în 30 Iulie 1767 la Moscova, după care urmează două suplimente. Unul formează : Cap, XXI: ,Pentru poliţie, pp. 203-215, art. 527-566, care este semnat de Ecaterina la 28 Februarie 1768, şi ultima formează Cap. XXII: Pentru cheltueale şi pentru venituri, şi pentru metahirisirea lor\ Adecă pentru iconomia împărăţiei, carea într’alt chip să numeaşte şi metahirisirea dăjdilor, pp. 216-239, art. 567-655. Acest ultim capitol este semnat de Ecaterina la 8 Aprilie 1768. Aceste din urmă două capitole, cari formează două suplimente, sunt traduse în româneşte astfel: ,Impftnire [a cea mare învăţătura6 Ambele aceste două capitole nu se găsesc imprimate în ediţia neogreacă din 1770 de care ne servim pentru comparare. Iată câteva fragmente pe Ş 188. ~'ExQi r.ujiogpî vă Firea (hxofeyrr rf yarcddpmg ’pvbg ndg-rvgog, (mov vă ţu-v V/? uiiiccv vă chhmj {itrcv ■ifm'dT. grcgtvglav. 7 iXi.i’ tjr vfănig ojxov diferea pig "ivu odgivga avţjdvpi^ (nuygfj-vprra yaiă riv (fiXlav, v yccră fir dyjhgav oiiov 6 udgrvgccg pypi aptă rov JXraUnow i) y.aiă rovg opoitovg o7iov pig ăXXov rgoTiov iiiTiogovoav vă pyovv (cvagprcc-gvrovg, yai y.ară răg cdriccg rr-g diaardapcbg rovg [). § 411. Eddp BaaiXpiov pypi rovg Pig âr/.ovg rov upgr/.oi g Xbuoi'g pig ntv i(horrrec. y.at yvgibrr.ra nov y.rr^udrf.ov, oi orxoioi pyivctv ouo-(f(bv(og yccră (ţvmv nov ifpo^Cov rrg avr^g fjxafiXpiag. Jiă rovro yen or (ev ivag vibg O'pXpi vă Pg/Sr pig riv pŞovdircv. ycu femxorp.iav nov JKcrgiymv yn^adrcov, n.gpripiră bâpvo'r 'pypivrv ri v arodrav 41 i 1 '> (htov âiogiQovoiv oi Xbţioi cari le dăm ca exemple : § 188. Poate dară să fie primit Ia mărturie fieşte care obraz ce nu va a-vea al său interes pricină a minciunii* Mărturia cea vrednică de credinţă a unui martur, primeşte cel mai mult şi mai puţin cata analoghian, după vrăjmăşie, sau pieteşug, care are el cătră cel vinuit şi după cealelalte plecări ceale mai aproape sau ceale mai depărtate, pre care ei amândoi au între dânşii. 2) § 411. Fieşte carea împărăţie are pentru stăpânirea averilor pravile osebite, potrivite cu alcătuirea ei cea po-liticească. Deci după urmare chipul câştigării bunurilor părinteşti, trebue să fie hotărât de cătră pravile. 4) XLV. Aşăzământul organizării Basarabiei: (Ustav Obra-zovanija Bessarabskoj oblasti) din 29. IV- 1818. Pierderea /Moldovei dintre Prut şi Nistru se pecetlui în 16-V. 1812. Oficialitatea rusă extinsă denumirea veche, dată regiu-nei sudice a Bugeacului, asupra mijlocului şi nordului acestei provincii, pentru a dispărea arhaicul şi strămoşescul nume de 1 Pag. 78 din ed. neo-greacă de la 1770 2) Pag. 71 din ediţia română de la 1773. 3) Pp 178-9 din ed, neo-greacă. 4) Pag. 160-1 din ed, românească. 289 Moldova. Cu toate făgăduelele împăratului Alexandru I dea dă acestei noi regiuni complectă autonomie, abuzurile, atât din partea funcţionarilor noi ruşi, cât şi dorinţa bocrilor locali de a fi, cum cerea dreptatea, stăpâni asupra naţii lor, justificării, până la un punct, măsurile luate de centru. Concluzia tuturor dorinţelor ţarului exprimate verbal şi în scris, în diferite împrejurări era ca administrarea locuitorilor de aici să fie un model vrednic de râvnit pentru celelalte popoare creştine de dincolo de Prut până în adâncul peninsulei balcanice. Ruperea vieţii economice a locuitorilor moldoveni de cea a celor din Moldova veche a adus o adâncă nemulţumire. Dirijarea acestei vieţi din punct de vedere economic şi judecătoresc spre centrele ruseşti, streine sufletului lor mărise această nemulţumire. Plângerile lor ajunseseră prin boerii şi mai cu seamă prin mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni până la împărat. Acesta trimese în anchetă pe un funcţionar de credinţă, anume S \ i-niin. care prin chipul discret cum făcuse această anchetă, dădea dreptate populaţiunii de baştină. Toate acestea au îndemnat pe împărat să dispună ca gu-vernatorul-plenipotent Bahmetiev să alcătuiască un proect de, Aşezământ' pentru noi instituţiuni, cari trebuiau să apropie administraţia Basarabiei de cea a tuturor celorlalte guvernăminte din restul Rusiei- Dealtfel, nu era nimic nou de cât o continuare a politicii de organizare a regiunilor de la marginea imperiului rus. Tot astfel se făcuse şi pentru administrarea Geogiei în 1801, a Poloniei dându-i constituţia din 1815, ca mai târziu în 1822 să sfârşească cu legea pentru organizarea Siberiei. Comitetul însărcinat cu închegarea acestui proect era format din zece boeri moldoveni în fruntea cărora se afla guvernatorul, Ca ragheorgh e. Guvernatorul, om bătrân şi fără e-nergia trebuitoare, a găsit că-i mai bine să dimisioneze de cât să lucreze la acest proect. In locul lui fu numit un localnic a-nume Catacazi, nu mai energic de cât cel dintâi. Punctele principale erau deja fixate însă de un destoinic funcţionar din cancelaria guvernamentală anume Krinickij. Lucrarea pro-ectului în ruseşte fu gata în 7. IV. 1817. Ea a fost semnată de Bahmetiev, guvernatoruî-plenipotent. de guvernatorul Catacazi şi de unii sfetnici ruşi. Tălmăcirea românească a aceluiaş proect, care se întitula : ,Proectu pentru cefe mai întâi teme fii fa reptul bizantin. 19 ohrazovania ocărmuirii podticeşti din făuntru a obla st ii Bas-sara5iei\ nu fusese semnată de cei zece membrii români- Prin instituţiile creiate de acest proect se înlăturară multe din instituţiile vechi moldoveneşti, dându-li-se un colorit cu totul rusesc. Lucrarea acestui poect începe prin rescriptul împăratului Alexandru I dat lui Bahmetiev cu împrejurarea vizitei sale făcute Basarabiei în 29. IV. 1818, fiind apoi publicat separat şi trecut mai târziu în ,Colecţia de legi ruse‘. lată-i coprinsul: 1. l) ,Proectu pentru cele mai întâiu temelii la obrazova-nia ocărmuirii politieeşti din lăuntru a oblastii Bassarabiei = Proekt obrazovanija vnutrennjago grazdanskago upravlenija v Bessarabskoj oblasti', pp. 1-26, unde se vorbeşte despre denumirea cea nouă a Basarabiei ca .oblastjh despre conducătorul ei suprem, oraşul principal, oraşele judeţene şi judeţe, Sfatul superior al regiunii, guvernatorul civil (politicesc), despărţirea puterei în civilă şi judecătorească, administrarea regiunei, judecata penală şi civilă, procuratorul regiunei şi al judeţelor, arhitectul şi inginerul regiunei, ajutorii lor precum şi inginerii judeţeni, măsurile sanitare, poşta, isprăvniciile judeţene, judecătoriile judeţene, administraţiile financiare, poliţiile orăşăneşti, drepturile locuitorilor, comerţ, nobili, adunările şi preşedintele lor, hotărnicirea generală a regiunei şi despre relaţiunile dintre autorităţi. 2. ,Pentru gubernatorul politicescu = 0 grazdanskom gu-bernatoreh pp. 27-36. Ambele capitole nu sunt împărţite în paragrafe sau articole. III, ,însărcinare datoriilor expediţii al doilea a cârmuirii oblastii Bassarabiei, căria să încredinţază a lucra îrebile haznelii şi iconomiceşti din oblasti, precum strângire dărilor haznelii a poşlinilor, tamojnii şi a altor feliu de poşlini. Toată averea haznelii, otcupuriîe şi podreadurile, cercetare socotelilor, tot feliul de dreptăţi a haznelii, şi ştiinţa de numărul norodului ce lăcueşte în oblastie = Nacertanie objazannostej 2-j ekspedicii Bessarabskago oblastnogo praviteljstva? koej ve-domstvu porucajutsja kazennyja i ekonomiceskija dela po oblasti. kak to : sbor kazennyh podatej, tamozennyh i drugago roda poslin, vse kazennoe imuscestvo, otkupy i podrjadv, poverka scetov,. vsjakija kazennyja prava i svedenie o cisle obitajuscago v oblasti narodah pp. 37-53 cu 43 de articole. 3- ,Pentru da- 1) In original nu-s numerotate. Am făcut-o noi pentru uşurarea orientării. 291 toriile cele de obşte a procuratorului oblastii ~ 0 dolznosli vo-obsce oblastnogo prokuratora', pp- 54-61 cu 18 art. 4. .Pentru datorie procuratorilor de pe la ţinuturi = Dolznostj cymitnyli prokuratorov1, pp. 62-64 cu 9 art. 5. .Pentru ispravnicii pă-mântesc=0 zemskom ispravnike, pp. 65-76 cu 27 art. 6. .Pentru datoriile şi dreptăţile giudicătorilor de pe la ţinuturile o-blastii Bassarabiei=0 dolznosti i pravah cynutnyh sudov Bcs-sarabskoj oblasti', pp. 77-117 cu 84 art. 7. .Instrucţia kazna-ceistvilor de pe la ţinuturile oblastii Bassarabici asupra împlinirii datoriilor lor= Instrukcija cynutnym ka/.nacejstvam Bos-sarabskoj oblasti na predmet ispravlenija dolznostej iii', pp. 117-143 cu 39 art. urmate de 14 pagini cu formulare. 8. ,Pra-vilile ce să atinge, de îndatoririle cantorei de hotărâturi a Bassa-rabiei la căutatul pricinilor de hotară = Pravila, vhodjascija v sostav objazanostej Bessarabskoj mezevoj kantory k proizvodslvu mezevyh del‘, pp- 145-171 cu 76 art. 9. Statul al oblaslei Bas-sarabiei pentru cârmuire dinlăuntru=Ştat Bessarabskoj oblasti po vnutrennemu upravleniju', pp. 173-189, unde se fixează lefurile întregului personal şi 10. Ştatul oblastei Bassarabiei pentru cârmuire de pe graniţe-=Ştat Bessaraskoj oblasti po pogra-nicnomu upravleniju', pp. 191-202, unde este arătată plata întregului personal de pază şi de pe la carantine- Ultimele două pagine (207-208) coprind greşelile de tipar. Dăm art. 16 din cap. VI ,Pentru datoride şi dreptăţife giu-decătorifor de pe fa ţinuturife oBfastii Bassarabiei'. § 16. „Dlja razbirateljstva i reseni-ja tjazebnyh grazdanskih del naznacaet-eja cynutnomu sudu tri sroka \ god, i imenno : pervyj srok s 20-go Genvarja po 20-e cislo Marta, vtoryj s 15-go Maija po 1-e Ijulja i tretij s 1-go No-jabrja pe 20-e Dekabrja. Zasedanie suda cynutnago, krome dnej Voskresnyh i prazdnicnyh. imeet bytj ezednevno v 7 casov utra do 12-ti, a tak ze v posleobedennoe vremja s 3-h casov do 8-mi" § 16. „Pentru cercetare şi hotărâre pricinilor de giudecăţi politiceşti sa in-sămnează giudicătoriei Ţinutului trei vadele pe an, şi anume : ce întâi vade de la 20 Ghenvari pană la 20 zile Martie, al doile de la 15 Mai pană la zi intâi Iulie, al treilea de la întâi Noemvrii, pană la 20 Dechemvrii. Şidere la giudecătorie Ţinutului, u-fară de zilele Duminicilor şi a praznici-lor, are să fie in toată zioa de la 7 cea suri de dimineaţă pănă la 12 şi iarăşi după prânzu de la 3 ceasuri, pănă la 8". 1) Vezi pag, 84 pentru ambele limbi. 292 Din tot coprinsul acestui Aşezământ singurile părţi, cari interesează subiectul nostru sunt: 1) capitolul privitor la instanţei de judecată; judecătoriile din capitalele de judeţe (cy-nutnye sudy), tribunalul din Chişinău (oblastnyi sud) şi consiliul superior (verhovnyi sovet) instanţa apelativă pentru apelurile cari veneau de la tribunalul regional; 2) capitolul privitor la procurator şi 3) capitolul priviîor la măsurarea moşiiCor întregei suprafeţe a Basarabiei. După cum se va vedea în detaliu la expunerea procedurii de judecată în Basarabia, se va constata că partea aceasta privitoare la orânduirea instanţelor de judecată este similară cu cele de odinioară aflate în Moldova, în afară de creaţiunea instanţei Consiliului superior, care trebuia să înlocuiască vechiul Divan domnesc, care acum dispăruse. Prin urmare, aceasta ar fi singura parte asemănătoare cu vechile orânduiri moldovene, restul instituţiilor sunt de colorit rusesc, pentru a le apropia cât mai mult de organele de administraţie ale celorlalte guvernăminte. Limba românească fusese tolerată la judecăţi!). XLVI. Aşăzământul ocârmuirii Basarabiei din 22. ÎL 1828, încă înainte de moartea împăratului Alexandru I se arătau intenţiunile politicei ruse de a uniformiza şi Basarabia cu celelalte guvernăminte ruse. De prin 1823 se luase atribuţiu-nile judecătoreşti ale Consiliului superior ca apoi după 1823 să se desfiinţeze cu totul. După ce toate cărţile de legi româneşti au fost traduse în limba rusă pentru a putea fi întrebuinţate la instanţa Departamentului al Il-lea al Senatului, dispare şi limba română din dosarele de judecată ale acestei instanţe, fiindcă cine era silit să apeleze vreo hotărâre a Tribunalului din Chişinău era dator să traducă tot coprinsul dosarului în limba rusă. Normele de drept din Armenopol şi Donici precum şi cele din Hrisovul sobornicesc erau rezervate numai populaţii româneşti, dar şi acelea împerecheate cu principiile din dreptul ci- li Pentru acest capitol să se aibă în vedere operile bibliografice arătate la pp. 181-182; iar ca cdiţiune există singura lucrare al cărei titlu este; ,Ustov abrazovania bessarabskoj oblcistt1 din 29. IV. 1818 din care Bibi. Univ. Iaşi posedă 2 ex. 293 vil rus. Pentru ca această aplicare să capete formă legală a fost trebuinţă să se publice la 22 Februarie 1828 încă un , Aşezământ pentru ocârmuirea Basarabiei, prin care vechile privilegii clin cel de la 1818 au început să dispară. Astfel magistraţilor li se îngădue să aplice alăturea de legile locale şi pe cele ruseşti, iimbei române interzicându-i-se existenţa, ea fiind numai tolerată în caz de absolută nevoie. De la această dată, încetul cu încetul, toate privilegiile acordate de Alexandru I, încep să dispară şi Basarabia se apropie tot mai mult de organizaţia celorlalte guvernăminte ruse. XLVII. Aşăzământ ostăşesc pentru straja pământenească a Valahii şi Moldovii din 1832. Literatura. Şt. Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legiior vechi romaneşti, 1632-1866', Chişinău, 1928, pag. 86; Idem: .Aşăzământ ostăşesc pentru straja pământenească a Valahii din 1832' în , Colecţia de legi vechi romaneşti', Nr. 2, Iaşi, 1929, vezi studiul premergător. I. C. Filitti: ,Domniile ro- mân? sub Regulamentul Organic 1834-1848', Buc., 1915, N. lor ga: , Istoria armatei româneşti', II, Bucureşti, 1919, pp, pp. 215-221. M. Edouard T h o u v e n e 1 : ,La Hongric et la Valachie\ (Souvenirs de voyage et notices historiques), Paris, 1840, pp. 226-230. Ediţiuni. ,Aşăzământ ostăşesc pentru straja pământenească a Valahii', Bu- cureşti, 1832, ex. la Academia română, precum şi mss, rom. Nr. 552, scris in 1838. Aceiaşi ediţie a dat şi Gh, A sac hi la Iaşi în 1832 sub titlul : , Condică ostăşască pentru straja pământenească a Prinţipatului Moldavii din al şeptile cap al Regulamentului organîcesc. Partea patra. Aşăzământ de giudecată şi disţiplina . Şt. Gr. Berechet: ,Aşăzământ ostăşăsc pentru straja pământenească a Valahii din 1832', în ,Colecţia de legi vechi româneşti', Iaşi, 1929, Nr. 2, Soarta istorică ne-a mai îmbogăţit literatura juridică cu încă o lege al cărei izvor este legislaţia rusă. După tratatul de la Adrianopole din 1829, trupe ruse au rămas şi mai departe pe teritoriul celor două provincii româneşti. Ele au trebuit să ocupe aceste provincii până când guvernul turc va plăti toată indemnizaţia de război impusă prin acest tratat. Astfel ele au stat până la 1834. Pentru a nu se lăsa populaţia românească fără aşa zisa putere armată, au creiat până în 1834 un corp de pază a carantinelor de la Dunăre, voind prin aceasta să obişnuiască pe Turci cu existenţa unui hotar numai, la sudul Va-lahiei, căci pe cel de la Prut îl desfiinţaseră, socotind Moldova caşi încorporată. Bunelor intenţiuni ale lui Alexandru Ghica, 294___ care în calitate de caimacan al Olteniei, transformase cetele de panduri în o trupă românească, îmbrăcată cu uniformă apuseană, li se puseră sfârşit de către Pa vel Chiselev, reprezentantul rus şi preşedintele divanurilor din cele două Principate. El, potrivit art 380 din Regulantul organic, avea nevoie de o armată numai pentru asigurarea ordinii din punct de vedere poliţienesc. Prin firmanul din Septembrie 1834 se puse începutul unei ,mi[ifiă, comandată de majoritatea ofiţerilor ruşi şi a câte unui ofiţer francez emigrant, căci ofiţeri români fură numiţi numai atâţia câţi făcuseră exerciţii în armata rusă. Statul major al acestei miliţii pământeşti era format din 4 polcovnici, 4 maiori şi 4 căpitani cu o trupă de 4000 infanterişti şi un regiment de cavalerie. Tunurile cari le-au venit mai târziu erau numai „spre cuviinţa serbărilor solenale pentru un stat ca a-cesta, care şi mai înainte nu era lipsit de aceiaşi podoabă"1). Din citirea letopiseţelor slavo-române înţelegem că pedepsele militare se aplicau, după principiul bine stabilit în acele vremuri, de domn şi de către boerul comandant al oastei în timp de război, căci nu poate fi vorba despre o organizare permanentă a vechei noastre oştiri. Părerea lui Nicolae Bălces-cu, exprimată în ,Puterea armată a României' este numai un produs al entusiasmului tineresc de istoric înflăcărat. Armata noastră veche era organizată după aceleaşi norme după cari e-rau înjghebate şi armatele statelor vecine. Pentru prima dată găsim indicaţiuni cu privire la purtarea domnitorului cu oastea sa în Jnvăţăturife iui Neagoe către fiuf său 7 eodosie'. Pentru noi socotim că modelul bizantin de organizare al armatei este modelul tuturor statelor balcanice. Afară de aceste informaţii]ni, din cronicele vechi precum şi din diferite acte reese că domnitorii vşi boerii comandanţi, cum sunt hatmanul, spătarul şi albi aplicau pedepse disciplinare, cari începeau cu bătaia şi ajungeau până la pedeapsa cu moartea. Epoca fanariotă se caracterizează, din acest punct de vede, numai prin păstrarea unui 1) N. lor ga: Jstoria armatei româneşti, de la 1599 pânâ în zilele noastre*, II, Bucureşti, 1919, pag. 217 ; cf. I. C. Filitti: ,Domniile române supt Regulamentul Organic ÎS34-1S4S*, Bucureşti, 1915,; cf. M. Edouard Thou venei* ,La Hongrie ei la Valachie1 {Souvenir de voyage et notices historiques). Paris. 1840, pp. 227-8. 295 mic corp dc trupă formată mai degrabă din streini de cât din români, pentru paza personală a însuşi domnitorului. (Jn tip de oaste naţională apare în ochii noştri cetele pandurilor formate de Tudor Vladimirescu, care pentru a păstra ordinea şi a reţine pe aceşti soldaţi improvizaţi de la jafuri, a trebuit să aibă desigur, un regulament disciplinar. Nu mai puii n cetele de greci alcătuite de Alexandru Ipsilante au trebuit sâ posede un cod de disciplină militară, căci lui Tudor i s’a aplicat un articol din acel cod, după spusele istoricilor. Singura armată cu un trecut de luptă vechi era în preajma noastră şi armata rusă. In vremea aceasta, când Principalele române erau ocupate ca zălog de această armată, când ii era dată şi sarcina de a-i lăsa după evacuare un simulacru de oaste—fie şi pentru paza graniţelor—a trebuit să-i alcătuiască şi un cod militar. La Academia Română am dat de un manuscris românesc cu Nr. 552 scris de un oarecare Sava N. Bărbul eseu, cart* !-a sfârşit de copiat în 20. V. 1833- Trebuia să existe şi un o-riginal după care acesta îl copiase. Cercetând cu mai multă grijă, am găsit şi acest original, format dint’o broşură de 27 de pagini cu titlul : , Aşăzământ ostăşesc pentru streaja pământe-nească a Valahii, partea IV-a. Aşăzământ judecătoresc şi dis-ţiplinescNeavând data tipăririi, i-am fixat-o după un vechi catalog, corespunzând şi cu data de 1832 a ediţii moldovene. Convingerea că acesta-i o alcătuire, fie după un cod militar rus, fie o înfiripare ad hoc pentru trebuinţele micei noastre trupe, aranjată de vreo comisie ofiţerească rusă, mi-a făcut-o limba lui, care este plină de rusisme, ne mai vorbind nimic despre denumirile gradelor ofiţereşti, cari sunt cu totul rusificate. Această convingere mi-a întărit-o şi legătura strânsă ce exista între organizarea acestei armate şi oficialitatea rusă, care îndemna pe români să-şi trimită tinerii să facă şcoala militară în Rusia. A-poi tot materialul pentru înavuţire al acestei armate era comandat în Rusia. Acest Aşăzământ ostăşesc este publicat în a-celaş an şi în Moldova de Gh. Asachi. Cu chipul acesta se face şi proba de unificare militară Ţ i i ] Un asemenea exemplar am văzut la Arhivele Statului din Iaşi. Arc format de catastif vechi, mai mult lung de cât îngust. El are următorul titlu , Condică militară pentru straja pământească a Prinţipatuiui Moldavii din a şeptiic 296 El este împărţit în două despărţiri, îiecare având: l-a are VI cap. şi a 2-a are VIII capitole. Toate deci ne dau un total de 141 paragrafe sauarticole. lată-le în amănunt: Despărţirea l-a. Cap. 1 : Obruzele ce se cuvin a să da judecăţii ostăşeşti, art. 1. Cap. 11: P ricinile ce să cuvin judecăţii ostăşeşti, art. 2-3. Cap. 111 : I mpărţirea pedepsilor, art. 4. Cap. IV: împărţirea judecăţilor ostăşeşti, pricinile ce să cuvin fieşticăria dintr’acele judecăţi şi de amăruntu pedep-sile ce să hotărăsc după acelea, art 5-10, Cap- V : Alcătuirea şi deşchiderea judecăţilor ostăşeşti, art. 11-20. Cap. VI : Lucrarea pricinii, art 21-72. Despărţirea 11-a. Pedeapsa vinii ostăşeşti prin judecată. Cap. 1: Pedeapsa nesupunerii, art. 73-88. Cap. 11: Pedeapsa gâlcevirii şi hoţiei, art. 89-101. Cap. 111: Pedeapsa pentru nepăzirea şi nesăvârşirea pravililor orânduite la gaznizon şi de obşte la slujbă, art-102-110. Cap. IV : Pedeapsa fugii şi de sineş depărtare din slujbă, art- 111-122. Cap. V : Pedeapsa pentru nesilinţa şi pentru desăvârşirea lucrului ce să atinge de folosul slujbii şi pentru între-buin[area soldatului în slujba particulară, art 123-127. Cap. VI: Pedeapsa nepăzirii şi sfeterisirii mundirelor, amuni-ţiilor si lucrurilor de război, şi deobşte a tot lucru stăpânesc, art. 128-131. Cap. Vil : Pedeapsa pentru neindestulare cu hrană, cu leală şi cu celelalte ţineri hotărâte a cinurilor ostăşeşti şi a cailor stăpâneşti pentru nelegiuita cerere a acelora şi pentru nepăzirea interesului stăpânesc, art. 132-139. Cap. VIU : Pedeapsa nelegiuitelor sloboziri a cinurilor ostăşeşti, art. 140-141. Se termină cu ,,Torma jurământului “/ cap al Reglementului nrganicesc. Partea patra. Aşezământ de giudicatâ şi disţipîină', Eşii. In privilegiata tipografie a Albinei, 1832. Are 22 pagini, tot cu 41 art. precum şi o „Scara materiei1'. 297 Dăm mai jos câteva articole ca model : § 126. „Dacă vreunul din şefi va cere de la soldat lucru ce nu să atinge de folosul slujbii măcar cu plată, un asemenea este dator a plăti soldaţilor ce au fost la lucru îndoită plată după preţurile slobode, sau să plătească o plată şi să-i să ridice comanda până când va fi destoinic de dânsa cu deosebire". § 127. „Dacă soldatului i să va porunci de către şeful său a săvârşi lucru ce nu să atinge de slujbă, asemenea este dator a împlini fără împotrivire. apoi să jăluească la cea întâiu inspectori ceaşcă revizie, sau de nu va săvârşi acel lucru să pedepseşte pentru neascultare după § 74. Acest art. spune : că soldatul care de bună voia sa săvârşeşte vreun meşţeşug şefului său, poate să facă, dar cu condiţiunea de a fi plătit cu plată cuviincioasă1'. § 135. „Sfeterisirea de către şef a sumelor de bani ce să află subt păstrarea sa sau a proviantului, sau a muniţiilor şi a altor lucruri şi banilor soldăţeşti de artei, să pedepseşte cu plată de la două până Ia patru ori a sumii sfeterisite, sau cu aceiaş plată şi cu gonire din slujbă sau cu dare subt judecată1 politicească pentru furat şi cu. publicarisire prin înştiinţări". Forma jurământului. „Mă jur pă sfântul numele prea puternicului Dumnezeu şi pă cinstea mea, că voi judeca cât mai bine după înţelegerea mea şi după cuget şi că nu este nici o pricină şi părtinire care să mă facă a ascunde adevărul". Legislaţia. Austro-Ungară şi influenţa ei asupra Românilor din Ardeal şi Bucovina. Primul nucleu de stat politic românesc formându-1 cele două Principate : Muntenia şi Moldova (la începutul sec. al XIV-lea)T restul populaţii române a rămas sub stăpânirea altor popoare vecine. Mai târziu vitregia vremurilor a mai smuls din cele două Principate, dând Austro-Ungurilor vemelnic Oltenia de la 1718-1839, iar mai târziu, tot ei au luat Bucovina de la 1775-1918 şi în cele din urmă şi Basarabia a fost alipită la Rusia de la 1812-1918. Alte masse româneşti, formate din emigrări, cum sunt cele din Ucraina, Galiţia, Banat, Timoc şi Macedonia, sunt lăsate deocamdată în seama soartei istorice. Ju-decătoreşte, ele erau conduse după legile naţiunilor, cari le stăpânesc. Formarea unui singur neam românesc atârnă acum de sănătatea rădăcinii şi tulpinii ce trebue să hrănească acele ramuri aruncate peste hotarele românismului. 298 XLVIII. Decretum tripartitum din 1517. Literatura. Şt. Gr. Berechet: ,Întregiri', I, Câteva chestiuni din Istoria vechiului drept românesc, Iaşi, 1931, pp. 1-2. Victor Onişor ,hloria dreptului român', ed. II, Cluj, 1925, pp. 226-235. Ediţiuni. W e r b o c z i u s illustratus; sive Decretum triparititum juris: consuetudinarii inclyti regni Hungariae a magistro Stephano de Wer-bâcz. jussu regio olim compilatum, duorum et quod excurrit, seculorum usu ro-boratum : nune primum in paragraphos distinctum et notis ac observationibus ju-ridicis, in usum praesertim Tyronum, illustratum. Cum speciali priv. suae sacrat, Caesareo-Regiae Majestatis. Tyrnaviae, 1763. O altă ediţie similară a fost tipărită la C 1 a v d i o p o 1 i, în 1815. M. Lanovic: ,Privatno pravotripartitu , Zagreb, 1929, pp. 439. Românii de dincolo de Carpaţi, până în anul unirii obşteşti au fost cârmuiţi din punct de vedere judecătoresc, de o-biceiul locului pe care actele vechi îl numesc în limba lor latină, ,jus vafacfjicufh' ori ,consuetudo' sau şi Jex OfacfiorunP. Obiceiul local a dăinuit până când regii ungari au început să dea aşa numitele ,decrete\ prin care se fixau anume dispoziţi-uni. Asemenea decrete, Istoria dreptului vechi ungar, cunoaşte câteva. Unele din ele cum sunt cele din : 1298 şi cel din 1439, stăruesc în a face deosebirea între obicei şi lege. Regele A 1-bert a promulgat un aşa numit ,decretum', la 1486 prin care fixează normele juridice pentru a înlătura multele abuzuri pe cari le făceau, atât poporul, cât mai ales judecătorii lui. Acest decret coprinde materie procedurală şi de drept public. Drept privat are puţin. VI a di slav al II-lea promulgă un ,decretum majus1 în 1492, prin care se înlătură unele norme din decretul precedent. El este alcătuit din obiceiuri intrate în formule de legi prin care caută să se normalizeze viaţa juridică. Abia în 1498 se încredinţează magistratului Ştefan Wer-boezy (citeşte Verboţi) sarcina de a alcătui un cod. El a lucrat zece ani la această operă. Pentru a dobândi putere de lege a trebuit să treacă pentru revizuire la Adunarea legislativă. Aceasta, după o cercetare serioasă, a primit-o, sancţio-nându-o însă iară âplicarea marelui sigiliu de Stat, Nu a fost promulgată din pricină că în urma mişcării lui Gheorghe D o j a, drepturile nobililor unguri suferiseră adânci ştirbiri. Ediţia cea dintâi este publicată la Viena în 1517 în limba latină medie- 299 vală. Din cauză că este împărţită în trei părţi se şi numeşte: . Dacretum tripartitum juris consuetudinarii incfyti regni Hun-guriac'. In partea l-a găsim norme de drept privat nobiliar, privitor la persoane, familie, lucruri şi moştenire. Partea IL-a conţine numai procedură- Sfârşitul îl formează dreptul conglomeratului de naţionalităţi din vechea Austro-Ungarie : Români» Croaţi, Sloveni şi Dalmatini, Tot aici se află şi normele juridice ale locuitorilor de prin oraşe şi ale iobagilor. Lucrarea este împărţită în 272 de titluri şi fiecare titlu are variat număr de articole. Cartea îşi face începutul ei printr'un .Profogus'. Dăm mai jos din fiecare parte câteva articole, pentru a se vedea în ce chip este alcătuită această primă lege austo-ungară: Din Prologus : I, De Justiţia; Quid sit definitive? Et de ejus divisione, p. 26. II. I >c jure et divisione juris. p, 27. III. Quomodo differant jus naturale, jus Pentium et jus civile? p. 31. IV. De jure militari et jurisprudentia, p. 32. XIII. Quid siţ judex? quid judicium ? quid causa ? quid actor? et reus ? p. 46. Din Prima pars : I. De tripartita divisione jurium et consuetudinum inclyti regni Hunga-riae in generali, p. 54. IV, Quod vera nobilitas per exercitia militaria et caete-ras virtutes acquitatur ac possessionaria donatione roboretur, p. 60. XIII. De donationibus regii et earum speciebus in generali, p. 74. XLI. De divisione bo-norum inter patres et fiîios eorum : et de paterna seu patria potestas. Din Secunda pars : XL. De modo juramentorum dominorum praelatorum, et baronum ac ab-batum et praepositorum infulatorum, p, 370. LV. De capitali sententia et exe-cutione ejus feric, p. 39S. LXX. Calumnia quid sit ? et quod modis coramitta-tur ? et de ejusdem poena, p. 426. LXXVH. De novo judicio ac ejus modo, fericque et processu, p. 451. Din Tertia pars : EL De consuetudinario jure regn o rum, Sclavcniae ct Transylvanlae pecu-liari. p. 490. V. Quid sit homagium ? et quot modis intelligatur ?, p. 496. VIII. De liberis civitatibus et earum conditionibus in generali, p. 505. XII. De testi-monio extraneo, inter cives non acceptando, p. 509. XXV. De villanorum, quos jobagiones nuncupamus, conditionibus et legibus, p. 526. XXIX. Quomodo res mobiles et immobiles rusticorum inter fillos et filias dividantur?, p. 540; In 1544 prof. Martin Bodenarius cu o comisie acuză lucrarea lui Werboczy, că a lăsat la o parte dreptul divin şi echitatea naturală, recunoscândud totuşi merite- Comisia a-ceasta a împărţit prima parte a lucrării în două părţi, dându-i 300 numele de: , Qua d ripartitum opus juris consuetudinarii regni Hungariae1, fiind tipărit în Zagreb îa 1798, fără să se fi ridicat cândva la valoarea de lege. Tot lucrarea primă a lui Werboczy a devenit temelia des-voltării viitoarei legislaţii austro-ungare. Aceasta a fost confirmată de Le o po I d l-iul la 1691 ca un cod de legi, fiind menţinut în cinste până la mijlocul sec. al XIX-iea. Până la 1836 limba legilor ungureşti a fost cea latină, intre 1836-1840, legile ungureşti se scriau în text paralel latino-ungar. După 1840 toată legislaţia ungară se scrie în limba naţională. Afară de legea expusă mai sus, mai avem şi aşa numitul ,( urpus juris Bungarici' publicat de Martin S z e n t i v a n y i la 1696, dar nu a fost întrebuinţat ca lege de cât mai târziu- El este o împletire din conţinutul diferitelor decrete şi ale actelor vechi. S’a dat o ediţie din această lucrare juridică abia la 175 i. Biografia lui Ştefan Ştefan Werboczy era dintr’o familie no Werboczy: 1458-1541. u.,„ c* - . i i 1 /ro T bila. o a născut la anul 1458. In vremea când regele Wladislaw al ILlea l-a îndemnat să alcătuiască Decretum-ul său el ocupa slujba de notarius curiae regiae. A fost multă vreme un judecător recunoscut prin inteligenţa şi munca sa. A fost ales ca reprezentant în adunările legiuitoare, unde a cunoscut viaţa stratelor sociale din care făcea şi el parte. A ocupat loc şi în diplomaţie. Mai mult: a participat şi la luptele dintre Ioan Zapolia şi regele FerdinandI. A murit la Buda în anul 1541, având vârsta de 80 de ani. Moartea Ea surprins pe când juca rolul de judecător al naţii sale sub ocupaţia turcească din acea vreme. XLIX. Allgemeine Gerichtsordnung = Rânduiala judecătorească de obşte, 1782-1778. Literatura, Şt. Gr. Berechet: .Schiţa de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866*% Chişinău, 1928, pp. 65-66. Ştefan L a d y : .Codul civil austriac', Cluj, 1924, vezi studiul premergător. Timon v. A'Kos : ,Ungarisehe Verfassung und Reclusgeschichte1, Berlin, 1909. Ediţiuni. ,Allgemeine Gerichtsordnung1, Viena. 1787, in Bibi. Univ. Iaşi, 77/III juris. ,Ordo judiciarius pro omnihus trihiiualibus ei foris judi-ciariis regni Hungariae prescripius\ Viena. 1786, în Bibi. Univ, Iaşi, 75-a/IV, juris, 301 Amestecul politicii austriece în viaţa lăuntrică a Principa_ lelor române alăturea de dorinţa rusească de a ne prinde în mrejele ei, a născut concurenţa de a ne servi chiar cu legi, Austria a reuşit înaintea Rusiei de a ne încorpora două părţi din trupul naţii noastre. Cea dintâi din Muntenia şi anume Oltenia, care ne fu smulsă vremelniceşte după pacea de la Pasare vitz din 1718 până la pacea de la Belgrad din 1839. In timpul acesta Petru Dobra ne dete o traducere latină a jndrep-tării Cegii' în 1722. Mai târziu, diplomaţia iscusitei stăpânitoare Maria Te re za reuşi să ne smulgă cea mai frumoasă parte din corpul Moldovei şi anume : Bucovina la 1775. încercările legislative ale Măriei Tereza au rămas fără răsunetul dorit de ea. Sub fiul său losif al II-lea a apărut un cod de proce' dură, care a fost tradus şi în româneşte1). Lucrarea - aceasta este formată din 437 de articole. începe printr’un act de promulgare al împăratului losif al II-lea 2). După aceasta urmează tabla de materie 3), după care se aşterne textul legei, în două limbi : pe pagina din stânga avem textul german ; iar pe cea din dreapta pe cel românesc. După obiceiul vremii s'a făcut şi o traducere latină 4). 1) ,Ailgemeine Gerichtsordnung‘ fur Boheim, Măhren, Schlesien, Oesterreich ob, und unter der Ennss, Steyermarkt, Kărnten, Krain, Gorz, Gradiska, Triest, Tyrol und die Vorlanden. Wien. Gedrukt bey Joseph edlen von Kurzbek. k. kf Hofbuchdrucker Gross-und Buchhăndller. 1787 = Rânduialâ judecătorească de obşte' pentru Bohemie, Moravie, Silesie, Austrie, de jos de Enţ, şi de sus de Enţ din-preună cu hotarăle ei împreunată : şi pentru Stirie, Carinthie, Carniolie, Goriţa, Gradisca, Triestu şi Tirol, In Viena, la losif nobâl de ^Curţbec înpără[tesc] şi cră[esc] de curte a neunirilor Rumâni şi a Sârbilor tipograf şi vânzătoriu de cârţ[i], In anul!787. 2) El este scris pe 8 pagini. 3) Inhalt - Izvodul despre cele ce să cuprind în cartea aceasta. Este imprimai:. tot pe 8 pagini. 4) Traducerea aceasta latină este editată separat. Ea se intitulează astfel; Or do judiciarius pro omnibus Iribumilibus et foris judiciari îs re pui Hungariae prac-scripius. Secunda ediţie, 1786. Posonii et Cassoviae. Această ediţie mai coprinde alte mici legi anexate aci. Iată-le ; I. Ordo universalis taxarum processualium a 1-ma Maji 1786 desumendarum, Posonii, 1786, II. Instrucţio seu norma manipu-lationis pro universis foris judiciariis in quibusvis occursuris negotiis observan-do, Posonii. 1786, în 2 părţi: partea I-a are 111 art. şi partea 2-a arc 76. III. Benignum rescriptum Regium in puncto novae ordinationis universorum fororum judiciarorum Hungaricorum, d, d. 12 Decembrie Anni 1785, elementar publica- In actul de promulgare găsim şi fixarea termenului intrării în vigoare a acestei legi procedurale, ceia ce ne sileşte să ne gândim că şi noi am imitat sistemul intrării unei legi în vigoare după Austrieci, cum sa făcut cu Codul civil al lui Scar-lat Calimah. Iată cum se exprimă împăratul Iosif al II-lea în acest act cu privire la intrarea în vigoare a legii acesteia : „ Voaă vă dăm de ştire rânduiaia aceasta judecătorească cu poruncă înpărătească, ca începând din întâe zi a fui fenuarie 1782> fie şt e care, care în ţerife noastre mai sus arătate are a cere dreptăţi, sau a judeca, sau a purta vreo sentenţie la e-xecuţie, este dat or iu să urmează întru această rânduiafă judecătorească : şi judecătoriu nu trebue să de tocu prescripţii, nici obiceiufui, care este inpotrivă, nici aftei expficaţii măcar de ce fefiu ar fi". Având în vedere că acest act de promulgare, care precedează textul acestei Rânduieli judecătoreşti este semnat de împărat la 1. V. 1781, reese deci că intrarea în vigoare a legei are loc abia după 8 luni, Rânduiaia judecătorească este formată din XXXIX de capete cu un total de 437 de articole, iar după ediţia latină ele se înmulţesc până la 459 1), ceia ce dovedeşte revederea pos-terioară. fum. Posonii ct Cassoviae, 17So, [V. Norma fixorum judiciorum ex benigna or-dinatione regia augustissimi Iosephi II. in omnibus regni Hungariae comitatibus dd. 7 Febr. 1785 emanata. Posonii et Cassoviae, 1786. Are 16 ari. V. Benigna eonstitntio regia circa regulationem fororum ecclesiasticorum seu consistoria-lium regni Hungariae de dato 6, Marţii 1786, publicata. Posonii, 1786. Are 62 art. La sfârşitul volumului acestuia mai găsim încă două legi imprimate in germană şi latină cu următoarele titluri ; 1 Benigna resolutio regia circa regulationem venationis in regno Hungariae die 21 Augusti 1786 publicata Kaiserl. Konigl. Jagdordnung welche fur das Knnigreich Hungarn den 21 Augusti 1786, publiciret worden ist. Pressburg, Pest und Kaschau şi 2) Instructio pro ioris po-liticis circa inquisitionem contra quempiam de delicto politico delatum. instituer-dam, sententiam in eundem ferendam, hujitsque executionem - Jnstruktion fur die politischen Behorden iiber die Anstrengung einer Jnquistion, Aburtheiiung und Scrafvollziehung wider einen eines politischen Verbrechens beschuldigtcn, Pressburg, 1787. 1) Pentru comparaţie a se vedea ediţia germ a no-română (1787) al cărui exemplar din Biblioteca Universităţii Iaşi, are cota 77/IIi juris, cu ediţia latină (1786) din aceiaşi bibliotecă cu cota 75-a/iV juris. 303 Iată coprinsul ei după ediţia germano-română : Inhalt I. Von dem gerichtlichen Ver-fahren uberhaupt, 18 art. 2-17 II. Von dom miindlichen Ver-iahren, art. 17-33, pp. 18-35. III. Von dem schriftlichen Ver-fahren, art. 34-57, pp. 38-57. IV. Von Vertretungen, art- 58- 61, pp. 56-60. V. Von der Widerklage, art. 62, pp. 60-62, VI. Von der Befugniss, und Schuldigkeit zu klagen, und sich zu vertheidigen, art. 63-65, pp. 62-65. VII. Von dem eigentlichen Auf-ferorderungsprozesse, art. 66-71, pp. 66-70. VIII. Von der Aufferorderung bey emem vorzunehmenden Baue, art. 72, pp. 70-72. IX. Von dem Kokursprozesse, art. 73-99, pp. 72-103. X. Von dem Rechnungspro-zesse, art. 100-103, pp. 104-107. XL Von dem Beweise, art 104- 106. pp. 108-110. XII. Von dem Beweise durch Eigenstăndniss, art. 107-110. pp. 110-112. XIII. Von dem Beweise durch Izvodul sau scara despre ce a& cuprindu în cartea aceasta. Despre protesu judecătorescu în toate pricinile de judecata. Despre proţesul ce să spune din gură. Despre proţesul în scris. De vechilituri. Despre jalobile asupra jeluitorului. Despre volnicie şi dai orie a 1 jelui şi pă sine a sa apăra. Despre proţesu adevărat a ja lobelor acelora cu care ceatv oarecine pă altul la judecata când s'ar fi lăudat în ceva asupra lui. Despre sorocire sau chemare acelora, care potu ave ceva înpotrivă când ar vre oarecine a zidi în vreun loc. Despre proţesul concursului. Despre proţesul socotelelor. Despre dovadă. Despre dovada prin scrisoare mărturisire. Despre dovada prin scrisoare 304 briefliche Urkunden, art. 111- 135, pp. 112-137. XIV. Von dem ordentlichen Beweise durch Zeugen, art. 136-175, pp. 138-171. XV. Von dem Beweise zum ewigen Gedăchtnisse, art. 176-181, pp. 172-176. XVI. Von dem sumarischen Beweise durch Zeugen, art. 182-186, pp. 176-181, XVII. Von dem Beweise durch Kunstverslăndige, art. 187-202. pp. 182-195. XVIII. Von dem Bew'eise durch den Haupteid, art. 203-211, pp. 196-203. XIX. Von dem Erfiillungs-und Ableinungseide, art. 212-213, pp. 204-206. XX. Von dem Schătzungseide, art. 21-:-218, pp. 206-211. XXL Von der eidlichen An-gabe, art. 219-220, pp. 212-213. XXII. Von dem Eiden insge-mein, art, 221-237, pp. 214-226. XXIII. Von Jnrotulirung der Akten, art. 238*246, pp. 226-233- XXIV. Von dem Urtheilen, art. 247-252, pp. 234-239. XXV. Von der Appellation und de încredinţare. Despre dovada ordinarie prin marturi. Despre dovada spre vecnică pomenire. Despre dovada sumarie prin marturi. Despre dovada prin cunoscători de lucruri sau de meş-terşug. Despre dovada prin jurământ de frunte. Despre jurământul plinitoriu şi curăţitoriu. Despre jurământul preţuitoriu. Despre punere la jurământ a acelue; carele arată şi mărturiseşte vreo aveare şi da-datorie. Despre jurământurile de obşte. Despre înrotulaţie actelor (a-decă despre facere izvodului judecătorescu de scrisorile ce au dat îmbe părţile la judecată. Despre sentenţia sau hotărârea judecătorească. Despre apelaţie şi revizie şi 305 Revision. dann der Nulităt-sklage, art. 252-267, pp. 140-254. XXVI. Von Versuchung der Gute, art. 268-269, pp. 254-257. XXVII. Von Schiedrichtern, art. 270-274, pp. 258-262. XXVIII. Vom Arreste, art. 275- 282, pp. 262-268. XXIX. Vom Verbote auf fah-rende Guler, art 283-291, pp. 268-276. XXX. Von Seauestrazionen und andern mittlerweiligen Ver-kehrungen, art 292-297, pp. 276-282. XXXI. Von der Exekuzion, art 298-352, pp. 282-331. * XXXII. Von Stillstănden und von Verhandlung der Glău-biger, art. 353-361. pp. 332-338. XXXIII. Von Abtretung der Giiter, art. 362-370, pp. 338-347, XXXIV. Von der Einsetzung in den vorigen Stand, art. 371-375, pp, 348-352. XXXV. Von den Ferien, art. 376-383, pp. 352-358. jalba nulităţii (adecă că ju-decătoriul n-au urm atu la judecată după pravilă şi rân-duială. Despre săvârşirea învoirii pre-tînoasă. Despre aceia care părţile ale-gu de bună voie ca pă ju-decătoriu în vreo trabă. Despre aresl/u- Despre oprire averilor mişcătoare. Despre secvestraţie (adecă dare ceva supt pază şi ocrotire altue) şi alte asemene rânduele judecătoreşti pa vremea în care să caută judecata. Despre execuţie. Despre moratoriu (adecă vremea care să dă de la jude-cătoriu dătornicilor ca întru aceia să nu să asuprască) şi de tocmeală cu încrezetorii. Despre lesarea averii datornicilor la judecători. Despre punere în stare care cineva au avut mai înainte. Despre feriile adecă vremilc in care nu să făcu judecăţi. Dreptul bizantin. 20 306 XXXVI. Von Zustellung der gerichtlichen Verordnungen, art. 384-398, pp. 358-370. XXXVII. Von Gerichtsunkos-ten, art- 398-409, pp. 370-378. XXXVIII. Von den Advoka-ten, art. 410-429, pp. 378-398. XXXIV. Von dem Richter, art. 430-437, pp. 398-407 ')- Despre trimitere poruncilor judecătoreşti. Despre cheltuelile judecăţii. Despre advocaţi. Despre judecătoriul. Iar mai jos dăm ca model art. 410 din capitolul ,Despre advocaţi' şi art. 430 din cap. ,Despre judecători’. § 410. Niemand soli zum Advokaten angenommen werden, als jene, wclche auf einer erblăndischen Universităt das Doktorat erlauget haben, ausgenommen bey den Ortsgerichten auf dem Lande, wo jene welche auf einer erblăndischen Universităt liber ihre Wissenschaft in den Rechten gepriifet worden, und da-riiber die vorgeschriebencn Zeugnisse beybringen, zur Advokatur konncn ge-lassen werden, docil nur in Abgang graduirter Advokaten. § 430. Jene, welche als Richter bey einer Gerichtsstelle angestellet zu wrer-den suclien, sollen mit den gewbhnli-chen Zeugnissen darthun, dass sie liber die lunlăngliche Făhigkeit in der Rechts-wissenschaft auf einer erblăndischen Universităt gepriifet worden. § 410. Nime nu trebue să să pri-mască spre advocat, fără numai acee, care de al Uniersitaşurile ţerilor moştenitoare au luat doctoratul ; fără numai in a ţară al Orţigeriht (adecă la ju-deţuri de loc) unde acee, carele întru un Universitaş a ţerilor moştenitoare au fost examen despre învăţătura lor din pravile, şi asupra aceasta aduc mărturie prescrisă, să pot lăsa la advocătură, totuş numai atunci când lipsesc acee, ce au luat doctoratul. * § 430. Cii, ce ceru să să rânduească ca judecători la scaunul de judecătorie, trebue să să dovedească prin mărturii obicnuite, cum că asupra învăţăturii destulă a lor din ştiinţa pravilii au făcut examen la un Universităt a ţerilor moştenitoare. Aici dăm şi un articol în latineşte şi anume art- 454 care corespunde art. 431 din ediţia de mai sus. § 454. Porro tam hi, quam illi, qui syndici sive Notarii Civitatis vel oppidi ad Judicis munus adspirant, severo examini super legibus provin-ciae. ac praesenti constitutione se submittunto, eum in modum sustinendo, 1) Să se compare şi cu o altă ediţie latină din 1785, apărută la Viena cu acelas număr de capitole şi articole: ,Ordo judiciar ius pro omnibus tribunalibas ct foris judieiarus regni Ungar iac partiumc/ue eidern adnexarum pracscriptus\ pp, 208, cota 93/III juris, Bibi. Univ. laşi. 307 cjui pro circumstantiarum ratione pro tribunali cujuslibel loci praHiiiihis est: iis tamen itidem exceptis, qui publica et iteraia specimina sune capa-citatis atque legum regni peritiae jam dederunt. In anii 1815 şi 1817 sau tipărit două ediţii pentru Galiţia de apus: în limba germană şi latină. Ediţia germană poartă următorul titlu : .Allgemcine Gericftsordnung fur Westgafizim' ]) VVien, 1817 ; iar cea latină are titlul: , Codex judiciarius pro Gaficia occidentali', 2) Viennae 1815; aceasta din urmă având 619 art. imprimate pe 214 pp. XLX. Codul penal austriac din 1803 cu traducerea lui românească din 1807. Ediţiuni. ,Gesetzbuch iiber Vcrbrechen und schwere Rolizey-l icherfreiungcn, Wien, 1803:Erster Theil : Von Verbrechen. Traducerea Întina a a-cestei părţi are titlul: ,Codex poenalis de criminibus*, Viennae, 1803, (cola H-I/III, juris). Zwevter Theil: Von den schweren Polizey=Uebertretungen and dom Vor-fahren bey denselben ; iar traducerea latină are titlul: ,Codex poenalis de pofti cis dolictis et procedendi modo* t Viennae 1803, (cota 83/III, juris). Traducerea românească din 1807 are titlurile ce urmează: ,Carte de pravila ee cuprinde legele asupra faptelor râie şi a călcărilor grele de poliţie*, Parte întâi, Cernăuţi, 1807 şi ,Carie de pravilă asupra grelilor călcări a politiceştilor orândueli aiingătoare de poliţie*. Parte a doa, Cernăuţi, 1807, (cota 11 III, juris). Afară de această primii e-diţie mai avem ediţia a doua din 1815 tipărită tot la Viena (Zweyte Auflage. mit angehăngten neueren Vorschriften) care are la finele fiecărei părţi câte un supliment (Anhangb Suplimentul părţei I-a are § XXVII; iar al părţei a Il-a arc § XVI. La sfârşitul operei găsim un ,AIphabetisches Register uber den înhalt der zivey Theile des Gesetzbuches iiber Verbrechen und scluvere Polizey--Uebertretun-gen fur die gesammten Deutschen Erblănder der Ocsterreichischen Monarchie, nach der Zahl der Paragraphe*, imprimat pe 336 pp. Probabil că în ediţia din 1803 nu există un asemenea registru alfabetic, căci dacă ar fi fost, s ar fi tradus şi în româneşte, (cota 350/III, juris). Toate aceste ediţii se găsesc în Bibi. Univ. Iaşi, afară de cea germană din 1803, In Austria se lucrase cu mult înaintea revoluţii franceze la codurile de legi necesare împărţirii dreptăţii supuşilor ei. Cel dintâi cod penal, care a apărut în Austria este Codul penal din 1787 şi 1788, cari au avut şi o traducere românească şi despre care am vorbit în detaliu mai înainte. Un alt Cod penal revăzut este cel care s’a tipărit în 1803 sub împăratul Frau- 1 1) şi 2) Aceste ediţiuni se găsesc in Bibi. Univ. Iaşi : prima cu cota 345/Iil, juris ; iar cea de a doua cu cota 82/111, juris. cisc al II-lea lj S12). in acest din urmă cod se fac unele transformări radicale. Se stărueşte ca pedeapsa cea mai grea să se răsfrângă numai asupra celui mai greu vinovat, fără să se caute, cum se făcea mai inainte, ca ea să se aplice la cât mai mulţi indivizi implicaţi în vreo infracţiune. S’a interzis coniiscarea a-verilor celor vinovaţi. Arestarea se va impune celui mai greu vinovat, iar nu la toţi câţi sunt implicaţi în vreo faptă încadrată în codul penal. S’a accelerat cercetarea. Sa făcut legătura între instanţele civile şi cele penale, când cauza în speţă o indică. Cercetarea dovezilor cu îndoială a fost încredinţată scaunelor superioare de judecată. Afară de acestea, în codul privitor la infracţiunile poliţieneşti, de asemenea, s'au adus în -bunătăţiri faţă de vechiul cod poliţienesc. Se face o gradaţie a pedepselor civile cu cele curat penale, pentru ca dreptatea să nu sufere. Codul acesta penal al cărui act de promulgare a fost semnat de împărat la 3. IX. 1803, intră în vigoarea sa de la 1. I. 1804, spunându-se astfel: „Noi poruncim dară ca să să înceapă această prauifă noao de Criminaf de Ca 1 Chenar ie 18o4 cu Cuc rărea în toate ţările noastre moştenitoare nemţăşti, şi să să primească de toate judecătoriile, cărora s au încredinţat judecata asupra faptelor răle şi asupra călcărilor grele de poliţie ca pe o singură îndreptătoare poruncă la urmare şi la pedepsire* J). Traducerea io romă- Ambele părţi au fost traduse în limba. română, de sigur, pentru trebuinţele instanţelor de judecată din Bucovina. Tălmăcirea e făcută de cu- * 2 0 Neavând la îndemână ediţia germană din 1803, dăm titlul latin şi cel românesc: 1 ,Codex poenalis de criminibus', Viennae, 1803, Bibi. Univ. laşi, cota 83/111 juris. El se împarte astfel : P ima pars : De criminibus cu o prefaţă formata din actul imperial de promulgare cu intrarea codului în vigoare : 12 p. In-troductio p. 2-pindex judicil criminalis, p. 1 g-pp. 256. 2) ,Codex poenalis de deliciis politicis\ Viennae, 1803, Este alcătuit astfel: Pars secunda : De politicis delictis et procedendi modo, -f Index capitum se-cuudae partis, p. 3 pp, 172. lată şi titlurile traducerii româneşti a acestor două părţi ale codului penal ; a| Carte de pravilă ce coprinde legile asupra faptelor răle şi a călcărilor grele de politie. Parte întâi. Cernăuţi, 1807. Ea este formată astfel : Introducerea : pp, i o 362. bj Carte de pravilă asupra grelelor călcări a politiceştiîor rândueli a-ting.uoare de polii ie. Parte a doa. Cernăuţi, 1807, pp. 2354 Perelipsis. p. 4. 3j In actul, de promulgare au patenta d;n partea primă a codului. 309 noscutul scriitor foan Budai Del ea nu. Ideia aceasta o con--irmăm noi şi prin faptul că acest scriitor a făcut serviciu !a aşa numita instanţă de judecată numită Torum nobifium, după cum vom vedea la procedura de judecată a instanţelor din Bucovina după smulgerea ei prin actul nedrept din 1775 l 2) Prima parte are 557 art. iar a doua 459 art. Acest cod penal a slujit ca model la alcătuirea primului cod penal original moldovean, din 1820-1826, deşi membrii comisii alcătuitoare trec acest fapt important sub tăcere, pe care tăcere o putem explica prin aceia că nu se simţeau îndatoraţi a spune izvoarele de cari s'au folosit. Drept este, că distribuţia, ideile juridice, limba şi întreaga factură a acestei legi poartă un colorit original românesc, de altfel, cum s a întâmplat şi cu alcătuirea Codului civil al lui Scarlat Călim ah. Membrii comisii pentru înjghebarea acestui cod penal, pe care l-au numit ,Criminaficeasca condica au avut în vedere şi partea V-a din Legiuirea lui Caragea din Muntenia, lol8, privitoare la crime şi pedepsirea lor- Nu greşim dacă susţinem că în mâinile acestor membrii-boeri s’a găsit şi traducerea românească a a-cestui cod. Concluziile acestea le-am scos şi atunci când am studiat in detaliu fCriminaliceasca condicăretipărindu-i şi textul2). lată-i şi coprinsuî, dându-i numai capitolele din traducerea românească : Lucrare întâi: Pentru fără de leagi $i pedepsire ior. I. Pentru fără de leagi de obşte, art 1-8. 11. Pentru pedep- sire fără de leagilor, 9-35. Hi. Pentru înprejurări îngreuitoare, 36-38. IV. Pentru împrejurări uşurătoare, 39-40. V. Pentru întrebuinţare îngreuitoarelor şi uşurătoarelor înprejurări la hotărâre pedepselor, 41-49 VI Pentru osăbitele feliuri a fără de legilor, 50-51. VIL Pentru descoperire tainelor înpărăteşti şi altor fapte stricătoare păcii de obşte, 52-60. Vl.ll Pentru răzmeriţă şi turburare, 61-69. IX Pentru vederată samovolnicie, 70-82. X, Pentru întoarcire a unui izgonit sau sorocit, 83-84. 1) N. lor ga: Jstoria literaturei romaneşti în sec. al XVîII-lea', voi. II, Bucureşti, 1901, pag. 300. 2) Şt. Gr. Berechet: Condica criminalicească cu procedura ei, din Moldova' 1820 şi 1826, in ,Colecţie de legi vechi româneşti', Seria II. Legi româneşti, Chişinău, 1928. 310 XI Pentru re întrebuinţare a puterii diregătoreşti, 85-91. XII. Pentru viclenire a hârtiilor creditului de obşte, 92-102. XIII Pentru viclenire a monetelor de bani, 103-106. XV. Pentru stricare de religii sau a leagii, 107-102. XV. Pentru răpire şi alte întâmplări înbuibării, 110-1 lo, XVI. Pentru ucidere şi bă-tae de moarte, 117-127. XVI. Pentru lepădare sau stricare rodului pântecelui, 128-132. XVIII. Pentru lepădare unui prunc mic, 133-135. XIX Pentru rănire şi alte sirăcări a trupului. 136-139. XX. Pentru războiul între doi sau volnică ucidere, 140-146. XXI. Pentru aprindere, 147-150. XXII. Pentru furtuşag şi viclenire averii sau diregătorii încredinţate, 151-158. XXIII. Pentru pradă, 169-175. XXIV. Pentru înşălăciune, 176*184. XXV. Pentru îndoita cununie, 185-189. XXVI. Pentru defăimare, 188-189. XXVII. Pentru ajutorinţa fără de leagilor, 190-200, XXVIII. Pentru potolire sau stângere fără de leagi şi a pedeapsii, 207-210. Tăere ori lucrarea a |. Pentru puterea judecătorii intru atin-doa* gere de fără de legi, 211-225. SI. Pentru aflarea făcătoriului de rău şi scoatere iaptii, 226-257. iii. Pentru aflare şi dreaptă învinovăţire unii fără de legi, 258-280. »V. Pentru închidere şi grabnica cercetare a celui învinovăţit, 281-306. v Pentru temniţăle de cercetare, 307-333. VI. Pentru cercetare proţesului cu orânduială, 334-347. VII. Pentru întrebare cu orânduială a învinovăţitului, 348-383, Vil!. Pentru ascultare şi cercetare marturilor, 374-386. IX. Pentru infăţuşarea învinovăţitului cu marturi, 387-395. X Pentru pravelnică putere a dovezilor, 396-414. XI Pentru vestire şi împlinire decre-tuiri, 415-444- XII. Pentru hotărâre sau decretuire 445-461. XIII. Pentru facere recursului, 462-470. XIV. Pentru de iznoaxă cercetare întru aflare de înpreiurări noaoâ, 47!-481- XV. Pentru lucrare înpotriva celor fugiţi şi care nu sânt faţă, 482-499. XVI. Pentru grabnica judecată spre pierzare 500-513- XVII. Pentru despăgubire, izbândă sau satisfacţie, 514-525. XVIIL Pentru cheltuelile criminalnice, 526-539. XIX. Pentru alcătuire sau cum stă judecătoria de criminal cu aplicaţia întru întâmplări crimi-nalice, 540-557. Perelipsis ce să află Incfoiere întâi* Despre călcări grele a po-m parte a doao . liţii şi pedepsire lor. î. Pentru grelele căl- cări de poliţie peste tot, 1-7. II. Pentru pedepsile grelilor căi- 311 cari de politie, 8-27- HI. Pentru pedepsire nevârstnicilor, 28-32. IV. Pentru osebitile feliuri a grelilor călcări de politie, 33-36. V. Pentru grelile călcări de poliţie înpotriva siguranţii a legăturii Statului de obşte, şi pentru pace cea deobşte, 37-71. Vi. Pentru grelile călcări de poliţie care să ating de orândueli vederate, şi pentru poroncile spre siguranţia în de obşte slujitoare, 72-S5. V i. Pentru grelile călcări de poliţie înpotriva datoriilor a unii vederate diregătorii, 86-88. VIII. Pentru grelile călcări de poliţie înpotriva siguranţii vieţii, 89-146. IX. Pentru grelile călcări de poliţie înprotriva sănătăţii, 147-160. X. Pentru alte siguranţii trupeşti stricătoare sau ameliţitoare grele călcări de poliţie, 161-183. XI. Pentru grelile călcări de poliţie înpro-tiva siguranţii averii. 184-233- XII. Pentru grelile călcări de poliţie înpotriva siguranţii cinstii, 234-244. XIII. Pentru grelile călcări de poliţie înprotriva năravurilor bune în de obşte, 265-269. XIV. Pentru stângere călcărilor grele de politie si a pedepsitor tor, 270-275. Iacheere a doao. Despre cercetare la grele călcări de politic. I- Despre judecătorie asupra grelilor călcări de poliţie 276-2^2. H. Pentru aflarea grelilor călcări de politii*, 293-314. II . Pentru cercetare a vinovăţitului şi luorii la protocol, 315-349. IV. Pentru dovezile pravelnice. 350-377. V. Pentru, judecată sau hotărâre. 378-408. VI. Pentru recurs şi căutare milostivirii. 409-432. VI. Pentru publicaţie şi împlinire hotărârii, 433-443. Vii. Pentru cheltuelile judecătoreşti asupra grelilor călcări de poliţie, 444-451. IX. Pentru întrebuinţare deregăto-riei asupra grelilor călcări de poliţie şi pentru în deobşte pri-vighiere asupra tor, 452-459-Dăm mai jos § 133-135. Caput XVIII: De expositione infantis. § 133. Qui infantem ejus aetatis, in qua se ipsnm conservare nequit, eo tine exponit, ut eum seu periculo morţiş objiciat, seu vitae ejus conscrvatio-nem torîuito saitem casui cominittat, orimine sese obstringit, quaecumque demn m causa ad id im puie rit. § 133. Cela ce aruncă de la sine şi pune într’un loc, sau leapădă pe un prunc, într’o vârstă, in care el nu este putin-cios a să ajutora spre mântuirea vieţii sale, părăsindu-I aşa, ca să i să poată întâmpla moarte, sau şi să lase mântuirea Iui sângur întâmplării, acela inplineşte luptă de criminal, ori din ce pricină să fie fost îndemnat spre aceasta. 312 § 134. Quod si infans in solitario, a consueta hominum frequsntia remoto loco, vel sub talibus -circumstantiis, in cjuibus tempestiva ejus detectio ac con-scrvatio haud facile sperari potuerit, expositus fuerit ; poena criminis durus carcer ab uno usque ad quinque annos ; et morte infantis subsecuta, a quinque usque ad decern annos esto. § 135. Si vero infans in loco ab hominibuns frequentari solito ita fuerit expositus, ut tempestiva detectio ac conservatio omnino sperari potuerit; turn expositio carcere a sex mensibus usque ad unum annum ; morte autem infantis nihilominus subsecuta, ab uno usque ad quinque annos punitor ;). § 134. Când s'ar fi lepădat pruncu la un loc dosit de obicnuită umblarea oaminească depărtat, sau cu într'accl chip l-au părăsit cât nu s'au putut lesne oblici şi mântui ; atuncea să fie pedeapsa : temniţă gre de ia un an, până la cinci ani, şi întâmplându-să moartea pruncului, de la cinci ani, până la zece ani. § 135. Iară când ar fi fost lepădat pruncul într’un loc, unde obicnuesc oameni a umbla, şi într'acest chip, de cât de oblicirea, şi mântuirea lui să putea aştepta cu temeiu şi de bună samă; a-tuncea va fi lepădarea pedepsită cu temniţă de la şasă luni, până la un an ; însă totuşi întâmplându-să moartea, pruncului să fie pedeapsa temniţă de de la un an, până la cinci ani2). Pe iţiarginea liberă de text se dă la unele articole câte un rezumat al articolului respectiv, pentru a uşura căutarea de către advocatul sau magistratul de pe la instanţe. Obiceiul a-cesta este păstrat şi la Codul civil austriac despre care vom vorbi îndată*). L. Codul civil austriac din 1811-1812, Literatura, A'kos v. Timon: ,Ungarische Verfassung unei Rechfsgeschichte', Şt. Gr. Berechet: .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti\ 1632-1866, Chişinău, 1928, pp. 65-66. Ştefan L a d y : ,Codul civil austriacCluj, 1924, ,Patenta împăratului Frantz I-iul de la codul civil austriac din iSlî\ Viena. Ediţiuni. , Ust aure cy ivii ne dl a Galicyi wschodniey. Crqsâ pierwsza', we Wied- niu, 1797. ,Allgemeine biirgcrliches Gesetzhuch fur die gesammten deutschen Erblănder der oesterreichisch.cn Monarchie1. Wien, 1811, (cota 349/IIL juris.) ,Cartea legilor pravililor de obşte părgureşti pentru toate ţările moştenitoare 1) Vezi pp. 58-9 din Codex poenalis de criminibus din 1803. 2) Vezi pp. respective, din ediţia românească din 1807. 3) Se observă că toate legile austriace, atât codul penal cât şi cel civil, au pe câmpul liber de la marginea textului asemenea indicaţiuni, In legislaţia românească acest obicei l-a împrumutat numai Codul civil al lui Scsrlat Calirnah din 1817 : în textul neo-grec şi în traducerea lui românească din 1833. 313 /'. '/nlaşli a monarhici austrieceşli\ Cernăuţi, 1812, (cota 10/ÎII, juris.) tCodcv ciniUs nuiversalis pro omnibus lerris hereditariis gcrmanicfs imperii austriaciViennac, 1S i 7, (cota 85/111, juris>. ,AUgemeines oesterreichischen biirgerliches Gesetzbuch Inmdgemachl mit dom Patente vom 29 Mai t853 in dem Abhange enlhaltenen nachtrdglichen Veroranungen, Wien, 1860. = ,CW/c(7 Despra agonisirea averii prin proprietate. IV. Von Erwerbung des Eigenthumes durch Zuwach, 404-422= Despre a-gonisirea averii prin creştere, V. Von Erwerbung des Eigenthu-mes durch Ubergabe, § 423-446 = Despre agonisirea averii prin dare asupra. VI. Von dem Pfandrecht, $ 447~471=Des-ore dreptatea zălogului. VIL Von Dienstbarkeiten (Servitu-ien), § 472-530 = Despre slujbe. VIII. Von dem Erbrechte, S 531-551=Desprc dreptatea clironomii. IX. Von der Erldărung des letzten Willens hberhaupt und den Testamenten insbeson-dere, 4 552-603=Despre voia cea mai di pe urmă piste tot şi despre tistamenturi osibit. X. Von Nacherben und Fideicom-rnissen, § 604-646=Despre clironomii următori, şi fideicomise. XL Von Vermăchtnissen, § 647-684= Despre danii. XII. Von Einschrănkung und Aufhebung des letzten Willens, § 695-726= Despre micşorarea şi stricarea testamentului. XIII. Von der gesetziichen Erbfolge, § 727-761 = Despre urmare clironomiei legiuite. XIV. Von dem Pflichttheile und der Unrechnung in den Pflicht-oder Erbtheil. § 762-796=Despre partea îndatorită de clironomie şi despre socoteala în partea de clironomie. XV. Von Besitznehmung der Erbschait, § 797-824 = Despre luarea clironomii la stăpânire. XVI. Von der Gemeinschalt, des Eigenthums und anderer dinglichen Rechte § 825-85S=Despre averea de obşte şi alte dreptăţi de lucruri. Zweithe Abtbeilung. don den personfichen Sa cb en rec fi te u — A doaoă parte. Despre dreptăfde [ucrurifor persoanei. XVII. Von Vertrăgen uberhaupt 4 359-937=L)espre contracturi piste tot. XVIII. Von Schen-wungen, § 938-956=Despre daruri (danii). XIX. Von dem Ver-*vahrungsvertrage, § 957-970=Despre contractul dării subt pază, XX. Von dem Leihvertrage, 8 971-982 = Despre contract de împrumutare. XXI, Von dem Darleihensvertrage, 4 983-1001= Despre contractul dării înprumut.. XXII- Von der Vervolimăch-ligung und anderen Arten der Geschăftsîuhrung, § 1002-1044 --Despre plenipotenţie şi despre alte chipuri a purtării de grija trebilor. XXIII. Von dem Tauschverlrage, § 1045-1052 Despre contracturi de schimbare- XXIV. Von dem Kaufvc; trage, £ 1053-1089=Despre contracturi de cumpărătură. XX \ Von Best an d - Er b p a ch t- un d lirbzins-Vertrăgen, § 1090-1 i 5()-= Despre ţinerea contracturilor şi a husmeturilor de cmli’euzis. 316 XXVI. Von entgeldlichen Vertrăgen liber Dienstleistungen, $ 1151-1216= Despre contracturile răsplătirii pentru faceri de slujbe. XXVII. Von dem Vertragc liber eine Gemeinschaft der Giiter, § 1175-1216 = Despre contractul stăpânirii de obşte a moşiilor. XXVIII. Von den Ehe-Pacten, 8 1217-1266= Despre contracturile căsătorii. XXIX. Von den Gliicksvertrăgen, § 1267-1292= Despre contracturile de noroc. XXX. Von dem Rechte des Schadenersasses und der Genugtlumg, § 1293-1341 = Despre împlinirea pagubei şi a facerii destul. Drittcr TheiJ. Von den gemeinscbaftlichen Bestimmungen der Personeit-und Sacbenrecbte = Parte al treilea. Despre botă rarife de obşte a dreptăţii persoanilor şi a lucruri [or. I, Von Befestigung der Rechte und Verbindîichkeiten, § 1342-1374 = Despre întărirea dreptăţilor şi a legăturilor. II. Von Umănderung der Rechte und Verbindîichkeiten, § 1375-1410=Despre schimbarea dreptăţilor şi a legăturilor. III. Von Aufhebung der Rechte und Verbindîichkeiten, § 1411-1450 = Despre stăngerea dreptăţilor şi a legăturilor. IV. Von der Verjăhrung und Ersitzung, § 1451-1502=Despre întăziere şi trăgănare. Acest cod, după cum vedem, este împărţit în trei părţi, cari corespund la trei volume deosebite, formând o singură carte. Ele sunt tipărite la Viena în acelaş an, 1811. La sfârşitul celor trei părţi găsim şi un ,A(pbabetiscbes Regi ster iiber den lnbait der drey Tbei ie des a! fgemeinen Biirgerficben Geseîz-bucbes fur die gesammten Deutscben Erbfănder der Oesterrei-ebiseben Alonarcbie. Nacb der Zabf der Paragrapbe, care în traducerea românească din 1812 lipseşte cu totul1 * 3)- Dăm mai jos ca model art. 586 în text paralel: § 5S6. Eine miindlich leizte Anord-nung muss, um rechtskrăftig zu seyn, aei Verlangen eines jeden, dem daran geiegen ist. durch die ubereinstimmende eidliche Aussage der drey nicht mehr vernommen vverden kanri, wenigstens der zwev iîbrigen bestătiget werden -). § 586. Un testament din gură, ca să aibă puterea dreptăţii, trebue la pofta fiecăruia, căruia să cuvine, prin înpreu* narea mărturisii ii cu jurământ a trei marturi, sau neputând fi mai mult întrebat unul din trânşii macar a celor-alalţi doi să fie întărit'). 1) Ediţia germană este împărţită astfel: Primul volum are pp. 110 cu 28' art. ; al doilea volum, pp. 395 cu 285-1341 art. şi volumul al IlI-le? are pp 56 eu 1342- 1502 art. Iar ,Alphabetischos Registcr* are pp. I-CLXXVl, Ediţia cea românească imitează modelul originalului cu împărţirea în trei volume şi paginaţie dosebită la fiecare volum. 2J Vezi pag. 111 din volumul al II-lea al ediţii germane, din 1811. 3) Vezi pag. 115 din volumul al II-lea al ediţii româneşti, din 1812. 317 Aici dani, tot pentru comparaţie, acelaş articol în limba latinei : § 5S6. Uitimae voluntatis dispositio nuncupativa, ut valeat, ad pc-titionem cujuslibct, cujus interest, per requisitorum trium testium, aut si unus eorum amplius percipi non posset, ad minimum duorum reliquorum effatum concordans juramento confirmalum probanda estg. In anii 1859 şi 1860 acest cod civil austriac s'a mai reeditat sub următorul titlu : ,Afigemeine osterreicbiscbes biirgei--ficbes Gesetzbucb fiundgemacbt mt dem Patente vom 29..Mai 1853 in dem Gros sfii rsten tbum e Siebenbiirgen sammt den auf diesses Gesotzbucf) sic fi beziebenden, in dem An fiange entbafte-nen nacfitrâglichen Perora n un gen ‘ cu traducerea sa românească pe pagina din stânga, aî cărei titlu este : Codicele civde austriaca universale publicata în Marefe Principatu Ardeafufu, cu patenta din 29 Mai 1853, de înpreunâ cu ordinâciunife su-plementari refentorie la acesta codice de fegi şi cuprinse in adit'imăntu. Această ediţie are tot 1502 art. cu deosebirea că îa începutul părţii I-iu are XV art. sub care semnează Franz Joseph (Franciscu Joseni) privitoare la schimbările ce trebue să se aplice locuitorilor din Ardeal în legătură cu căsătoria ortodoxă, evreiască şi militară- Aiară de acestea mai dă noi lămuriri privitoare la tipăriri de lucrări. După partea IlI-a urmează un , An bang zum afigemeinen fiiirgerlicfies Gesetzfiucfie fiir Siefienfiiirgen=Additaminte fa codicefe civife ginerafe pentru Ardea fu, cu 68 explica ţiuni la diferite articole ale codului acestuia între cari se intercalează § 12 despre emigrare a supuşilor lui Franz Fiu! în alte ţări, După aceasta, citim patenta lui Ferdinand Fiu! din 1°. X. 1846 privitoare la „apărarea pro-prietatei literari si artistice de publicare neautorisată, de contraţi părire şi de imitare", pe care o razimă pe codul pena! din 1803 şi cel civil din 1811, şi anume pe art. 1164-1171 zicând: „Spre a apăra în estindere câtu s'ar pote mai mare proprietatea literare şi artistica, de publicarea neautorisată, de contra tipărire şi de imitare, amu decisa a introduce următoarele dispuseciuni fegali, şi demondămu cu aceastar ca această lege să se pubfice numai de câtu şi sa „sv antice în tote proninciele imperiu fui nostru, în coti a intratu în captivitate codicele ci- 1! Vezi pap 882 din volum ui ai IMca al ediţii latine, din î 817 318 vite generate din 1 Iunie ISIS şi fegea penate de crimini şi a-Bateri grete de poliţiă din 3 SeptemBre îSo3. Această tege va ave vatore şi pentru confiniulu s. r. mititare şi pentru per sonete suppuse forutui mititare, supt analogă appticare a tegitor penaţi mititari, despre care se va puBtica mai pe urmă altă dispuseciunea ^ Această lege are 39 de art. La sfârşitul părţii a treia urmează ,Regestrutu a tfaB eticii despre conţinutulu ce tor trei părţi a te codice tui civite universafe austriacu puBticatu prin patenta din 29 Maiu ÎS53 în Marefe-principdtu Ardea-tutu după numărutu paragrafitoru, imprimat în româneşte pe pp. III-CLIX, ca imediat după traducerea românească să urmeze acelaş registru în limba germană, de la pp, III-CLXXIX-Dăm mai jos art. 13 din legea proprietăţii literare pentru comparaţie : 11 Sepciune. Termenii appărământufui pentru proprietatea literare şi artistică = 11 ABscBnitt, Von den Scutz-fristen fur das titerariscBe und artisticBe EigentBum : § 13. Dreptulu esclusivu de publicaţii. imitatu şi multipicatu (dreptulu de ediciunej, concesu prin această lege autorului unei opere literare şi artistice, se estinde de regulă nu numai la toată viaţa lui, ci compete şi aceluia asupra căruia l-a transferitu, or, de cumva nu va fi făcutu altă dispuseciu-ne, compete ereziloru lui şi succesori- 1 § 13. Das dem Urheber e 'nes litera -rischen oder artistischen Werkes durch das gegenwărtige Gesetz eingerăumte ausschlissende Recht der Veroffentli-chung, Nachbildung und Vervielfălti-gung desselben (Verlagsrecht) erstreckt sich in der Regel nicht bloss auf seine ganze Lebenszeit, sondern kon~mt auch demjenigen, welchem es von ihm uber- 1) „Um der Scliutz des literarischen und artistischen Eigenthumes gegen unbefugte Verdffentlichung, Nachdruck und Nachbildung moglichst zu erweitern, haben Wir die Einfuhrung der nachstehendcn gesetzlichen Bestimmungen bes-chlossen, und befehlen hiemit, dass dieses Gesetz in allen jenen Provinzen Un-seres Kaiserstaates, in welchen das allgemeine burgerliche Gesetzbuch vom 1. Juni 1811 und das Strafgeselz uber Verbrechen und schwcre Polizei-Uebertre-tungen, vom 3. September 1803 in Wirksamkeit getreten ist, oline Verzug kund-gemacht und in Anwendung gebracht werde. — Auch hat dasselbe fiir das k. k. Milităr-Grănzgebiet und fur die der Milităr-Gerichtsbarkeit unterstehenden Pcr-sonen unter analoger Anwendung der Milităr-Strafgesetze zu gelten, woruber die ^veitere Verfugung nachtrăglich bekannt gemacht werden wird“, vezi pp. 58-59 din ed. de la 1859 a codului acestuia: Allgemeine dsterreichisches burgerliciies Gesetzbuch kundgemacht mit dem Patente vom 29 Mai 1853 in dem Grossiiir stemthume Siebenburgen sammt den auf dieses Gesetzbuch sich beziehenden, in dem Anhange enthaltenen nachtrăglichen Verordnungen. Ditter Theil, Wien, 1859. 319 I'm'u lor, încă pc trei zeci de ani după moartea lui. Anulu morţei lui nu se rom pută. Vr’unu dreptu de recaducitate s. re-devenire la fiscu, or la alte persoane, iui are locu ;). tragen worden ist, oder wenn er nicht anders dariiber verfugt hătte, seinen Erben und deren Rechtsnachfolgern noch auf die Dauer von dreissig Jahren nach seinem Tode zu. Das Todesjahr des Autors wird nicht mitgezăhlt. Ein Heimfallsrecht des Fiscus oder anderer Personen findet nicht Staat. Dăm şi art. 296 din limba polonă, din partea I a Codului civil austriac, aplicat în Galiţia, unde într’o vreme se judecau şi apelurile bucovinene. § 296. „Panstwo przymuiqc slugc^, szczegolnie na iego uzytecznocs uwaza, z tego powodu 'konczy sie^ ugoda z pahstwem z zyciem slugi, i nastţpcy iego zadney inney pretensyi, oprocz do zalegley zaplaty nic mai 3. Sluga zas na rodzay domowego gospodarstwa, do ktorego sig na ia uwaza, i dla tego ugoda o sluzbg nawet po smierci paristwa az do \vy-powiedzenia sluzby trwa“ y), LI. Crimmaliceasca condică din Moldova, 1820-1826. Literatura. Şt. Gr. Berechet: ,Schiţa de istoric a legilor vechi româneşti 1632-18661, Chişinău, 1928, pag. 85; Idem: .Condica criminali-ceascâ cu procedura ei din Moldova (1820-1826', Chişinău. 1928, pp. III-Xl. Ion C. Fi li t ti: , Despre vechiul drept penal român', Bucureşti, 1928, Ion C. Filitti şi I. Suc hi an u: ,Contribuţiuni la istoria justiţiei penale in Principa- tele româneBucureşti, 1928. S. G. Longinescu: Jstoria dreptului românesc, din vremile cele mai vechi şi până azi', Bucureşti, 1908, pag. 327. Ediţiuni. ,Procedura' tipărită în 1820 se află la Academia română sub Cota A. 9916; iar ,Procedura cu codul propriu zis', tipărite înpreună la 1826 se află tot acolo sub cota II 55826. II. Ediţia din 1838. III. Ediţia din 1849 IV. Ediţia di 1858 publicată înpreună cu Manualul lui Andronache Donici de către C. Negrutzi. V. Ediţia din 1862 publicată de advocatul Scarlat Pastia. VI. Editată cu un studiu de Si. Gr. Berechet în, Chişinău, 1928. Istoricul ,Criminali ceştii condici* din Moldova 1820-1826. Scarlat Calimah la finele hrisovului său de promulgare îşi exprimă dorinţa de a alcătui, printre altele, şi un cod penal, dacă va avea linişte- Şi în adevăr, voluminosului Cod civil i-a 1 2 1) Vezi pp, 70 din aceiaşi ediţiune din 1859. 2) Vezi: ,Ustaivy cyivilne dla Galicyi ivschodniey' : Cztysc pierusza \ve Wiedniu, 1797, pag, 134. 320 urmat un Cod penal. El a fost precedat, de o procedură penală care s’a tipărit înaintea codului propriu zis. Procedura aceasta a fost tipărită deja în 1820, sub Miîiail Sutu. Codul însă s’a imprimat tocmai în 1826, după ce se liniştiseră valurile revoluţii lui Ipsilante, sub Ioan Sandu Sturza *). Academia Română posedă ambele exemplare din această rară operă legislativă a Moldovii. Studiată cu atenţiune scoatem mai multe concluzii interesante din punct de vedere istoric. Unii cercetători au crezut, că atât Procedura cât şi Codul acesta penal au fost tipărite, pentru prima oară, la 1826-Adevărul însă stă altfel. Comparat textul imprimat din exemplarul Academiei, pe care noi îl socotim ca tipărit la 1820, cu a-naforaua celor cinci boeri din 3 August 1825, reese clar, că la 1820 s’a tipărit Procedura penală : „ Orândueşti înăfţimea ta ca să cerceteze afcătuirea de pravife criminaficeşti, ce s au făcut de fa anuf 1820 din poruncă domnească de cătră Boearii cu ştiinţă de pravidfe criminadceşti şi de rânduedfe şi obiceiu pă-mântufud 2). Prin urmare, din coprinsul acestei anaforale scoatem concluzia, că în anul 1820 s'a lucrat la alcătuirea unui cod penal cu procedura lui. Comisia de atunci ne este cunoscută tot din anaforaua amintită mai sus: Iordachi Cantacu-z i n o şi Grigoraş Sturza biv vel logofeţi şi Iordachi R o s e t biv vel vistier. S’a reuşit să se tipărească deocamdată numai procedura sub denumirea de : „Partea întâiu a condicii criminadceşti : pravificZştife orândued întru cer cete rea fapte for criminaficeaştd 3), dându-ne o broşură de 61 pagini. Urmarea nu o mai întâlnim până în anul 1826, din pricina vremurilor turburi cunoscute, socotim noi. încă din 3 August 1825, după cum ne spune anaforaua amintită, o altă comisiune formată din: Teodor Balş logofăt, Andronachi Don ici vel logofăt, Constantin A si an şi Ioan Grec ea nn vel vornici şi Ioan Tăut vornic, sunt însărcinaţi de domnitorul Ioan Sandu Sturza4) să cerceteze din nou a- li Mihail Şuţu in Moldova: Iunie 1819--Martie 1821. 2) Vezi pag, 60 din ediţia noastră. 3) Vezi faximilul respectiv, precum şi ,Schita de istoriela pag. 85. 4) Ioan Sandu Sturza in Moldova ; 21. VI, 1822—5. V. 1828 321 ceastă condică : „ care aceşti boeari după poruncă tcorisindu-o şi văzându-o următoare cu Bună rănduială după pravife şi o-Biceiurife ţârei, au adevent-o cu a dumiforsaBe iscă fit uri“ 1). Prin răspunsul domnitorului din 31 August 1825, se îngăduie tipărirea la aceiaşi tipografie mitropolitană, caşi procedura, din 1820. De această dată se tipăreşte din nou procedura urmată şi de condică sub următorul titlu : Partea întâi şi ct doua a condicii criminaficeşti ce s au afcătuit în scurt pentru mufta fefiurime a fapte for criminaficeşti. Dată în tipariu în zii ele prea fuminatufui domn Ioan Sanduf Sturza voevod. Şi a preaosfin-ţituiui arhiepiscop şi mitropofit af Moldovei, furiu Bir Venia-min în tipograffia) sffintii] mfitropofii]fin Iaşi. Anii de fa Hs. 1826 2). Exemplarul Academiei are un total de 112 pagini, dintre cari acum partea întâi are 57 pagini, de unde recse că prima ediţie din 1820 a fost tipărită cu un caracter de literă mai mare, formatul fiind acelaş 3). Exemplarul din 1826 are pe versul foaei de titlu pajura Moldovei —un cap de bour— înconjurat de trofee formate din ţevi de tun, steaguri, cu o sabie şi un buzdugan încrucişate ; între coarnele bourului, odihnindu-se sub coroana ţării semiluna cu o stea. Laturile pajurii poartă inscripţia cu numele şi pronumele domnitorului : „Ioan Sanduf Sturza voevod domn ţărei Moldovei'*} iar partea de jos a paginii coprinde şase versuri : Bourul ce în peceate sau însemnat, Domnului Ioan Sturza. I s’au încredinţat. Sabia şi buzduganul, Ce deasupra se ivesc. Domn ţării Moldaviei îl adeveresc. După aceasta urmează o ,scară; cu conţinutul pe capete, terminându-se cu rezoluţia aceluiaşi domnitor, pusă pe anafo-raua boeriior din comisia a doua din 3 August 1825, despre care am vorbit* De aici înainte citim coprinsul celor două părţi ale condicii, până la sfârşit, unde întâmpinăm hrisovul domnesc din 15 Decembrie 1826, data când sa terminat cartea de 1) Vezi faximilul respectiv, ca la nota l. 2) Vezi faximilul respectiv. 3) Compară taximilele respective, Drepuii ol:ar.lin. 21 322 tipărit. In acest hrisov, domnitorul arată datoria sa de a priveghea la sporirea obştescului folos şi a ticnitei petreceri a supuşilor săi. A observat, spune e!, că departamentul criminalului, de care atârnă cinstea, averea şi însăşi viaţa cetăţenilor, trebuie să fie pus mai pre sus de celelalte instanţe de judecată. Nefiind legi scrise de cât ceva din Legile împărăteşti, cari şi acelea erau învechite, nepotrivindu-se cu obiceiurile şi rânduelile ţării, rămâneau de multe ori neîntrebuinţate. Hotărăşte ca să aibă şi departamentul criminalului o condică crinli-nalicească pentru pedepsirea vinovaţilor şi despăgubirea vătămaţilor, Găsind începutul făcut din 1820 a numit comisiunea, ce semnează anaforaua, ca să revadă materialul pe care l-a găsit potrivit nevoilor judecăţii penale ]). Foaia de titlu, scara, anaforaua cu rezoluţia domnitorului din 3 şi 31 August 1825, precum şi hrisovul domnesc, de la finele cărţii din 15 Decembrie 1826 nu sunt paginate, rămânând deci 96 de pagini, din cari 58 sunt dedicate părţii întâi. Aplicarea. Această condică sa aplicat până la introducerea codului şi procedurii penale ale lui loan Alexandru I Cuza din: 22. X. 1864 şi pentru procedură 11. XI. 1864' Chiar sub regimul Regulamentului Organic, această procedură cu codul ei şi-a avut aplicarea potrivit art. 318, cap. VIII din „Regulamentul organic at Prinţipatu[ui Moldovei" din 1846, unde se zice : „Hotărârile în pricini criminaliceşti să vor dă după Condica criminalicească, alcătuită din anuf 1820 şi pu-fficarisită la 1826“ 1 2), Se vede că s'au publicat exemplare prea puţine. Aceasta face ca periodic, cam din deceniu în deceniu, să se tipărească câte o nouă ediţiune. Astfel avem: 1) Ediţia a Il-a sub titlul : „Condica criminală a doua oară tipărită în zilele prea înălţatului domn Milail Grigoriu Sturza v. v. domn ţării Moldovii. Eşii, In tipografia AlBinei, 1838“, form. 4°. pp. 70- Ediţia aceasta apare numai precedată de un ofis al domnitorului Mihail Grigorie Sturza din care re-ese că trebuie să se tipărească o altă ediţie, fiindcă se simte i iare trebuinţă de ea la instanţele de judecată pentru încheerea 1) pag. 61. 2) pag. 199. 323 sentinţelor. Acest ofis se tipăreşte la toate ediţiile cari mai urmează, afară de aceia a lui Scarlat Pastia din 1862. Anaforalele şi cu rezoluţiile lor precum şi hrisovul lui Ioan Sandu Sturza lipsesc la ediţiile viitoare. 2) Ediţia a ILI-a sub titlul : ,tCodica criminafă pentru Prinţipatuf Mofdovei, ediţia a treia. Iaşii- Tipografia Institutul Albinei, 184Q'. Formatul 8°, pp. 93. 3) Ediţia IV-a, sub titlul : „Codul criminal a Prinţipatu-fui Mofdovei, ediţia a patra. Iaşi. Tipografia fui Adoff Ber-mannf Poduf vecbiu, 1858. formatul 8°, pp. 73. Ediţia aceasta a fost făcută de C. Negruţi împreună cu ,Manualul‘ lui An-dronachi Donici, ed. Iha. 4) Ediţia V-a, sub titlul : „Coduf pena!" în colecţia : „Codii judiciaru pentru tribunalele din Mofdova înorânduitu şi adnotatu de advocatul Scarlat Pastia fostu directoru fa De-partamentufu justiţiei din Mofdova. Editătu de 7eodoru Co~ drescu, lassi, 7ipografia Buciumufui Românu, 1862, format 14, pp. 75-149- Colecţia lui Ioan M. Bujoreanu şi C. Hamangiu de mai târziu nu-1 mai coprinde. Izvoarele. Din hrisovul domnitorului Ioan Sandu Sturza vedem limpede, că două ar fi fost izvoarele din cari au scos cei trei boeri, în 1820, materialul pentru a alcătui procedura cu condica ei criminală : a) Pravifefe sau Legife împărăteşti (Basificalefe) şi b) obiceiuf pământufui. Iată cum se rosteşte domnitorul: „am şi pus CdomnitorufJ în lucrare îm-pfinirea şi affând acest început făcut încă de fa anuf I82o, pentru că earăşi din domnească poruncă orânduindu-să pe câţiva din boerii patrioţi acei mai întâi şi cu ştiinţă de pra-vdiy au fost adunat din pravefife împărăteşti un îndestufat no-mer de capete de hotărâri, din cari pe unefe pentru nepotrivire prefăcându-fe cu cumpănirea socotinţii dumiforsafe fe-au adus, pre cât s’au putut întru asămănarea obiceiufui şi a rân-duefifor ţărei şi aşa afcătuind o con de că în două părţi... 5 l). Cu toate aceste încredinţări ale boerilor alcătuitori ai con-dicei, cât şi a anaforalelor 'domneşti din acea vreme, socotim că atât prima comisie din 1820 cât şi cea din 1825 nu au fost. 1) pag. 62. 324 streine de coprinsul Codului penal austriac din 1803, care a fost tradus româneşte şi tipărit la Cernăuţi în 1807 *). Era cu neputinţă ca să nu se întrebuinţeze un cod nou cum era cel austriac. Pilda se dedese de comisia formată din Anania Cuzanos şi Christian Flechtenmacher încă din anii 1813-1817, cum spune domnitorul Scarlat Calimah, deşi nu aminteşte nimic despre aceşti doi bărbaţi. O cercetare atentă asupra cc-prinsului condicii noastre ne face să spunem fără teamă de contrazicere, că aceşti boeri nu numai că au avut Condica penală austriacă înaintea lor, dar i-au împrumutat şi planul de distribuţie al materii. Boerii moldoveni şi-au redactat condica lor, de sigur, într'un stil mai laconic şi au localizat faptele, rămânând originali numai în ce priveşte penalizarea faptelor, unde au avut ca normă obiceiul pământului, şi înlăturând tot ce nu se mai potrivea cu nevoile noastre juridice. Sunt şi capitole cu totul noi pe cari nu le aflăm in cea austriacă erm sunt : MDespre tconomicosui fafimend f (245-247) şi „Pentru p faste-grafie, jurământuf mincinos şi mărturia mincinoasă şi viefea-nă” (253-254) ; după cum sunt şi în cea austriacă pe cari nu le-au introdus în cea moldoveană ca: „Despre turfmrarea religii 1 (107-109), ✓ Despre duefu sau războiţi între doi" (140-146). Pentru a se vedea în ce măsură au copiat alcătuitorii condicii penale moldoveneşti nu aveţn de cât să facem o repede comparaţie între câteva articole din Codul austriac şi cel moldovean : ex : 128-129 A. şi 220 M ; 130 A. şi 221 M; 131-132 A. şi 222 M ; 135-137 A. şi 223 M ; 139 A. şi 224 M; 110-111 A. şi 225 M; 112 A. şi 226 M ; 115 A. şi 228 M ; 147 A. şi 234 M : 148 al. b. A- şi 235 al. 2. M; 198 189 A. şi 259 M. Comisia alcătuitoare a avut în vedere şi partea V din Legiuirea lui Caragea, după cum am dovedit mai înainte. lată-i şi coprinsul format din 2 părţi, împărţite în 32 capitole, rar acestea în 263 articole. Partea I coprinde : 1. Pentru iurisdicţia criminalicească. De Ia art. 1 până la 35. Pentru cercetarea şi descoperirea faptii criminaiiceşti. De la art, 36 la 60. Iii. Pentru pravilicsasca pâră sau învinovăţire. I) Carie de pmriia ce cuprinde Iepe!, asupra faptelor râie şi a calcurilor prele de poliţie. Carie inlâi si Parte a doua. Cernăuţi. S'au iipârit la Pekr Echard privdepiei, l'ipopraiia /U a: ovinei. La anul 1S07, De la art. 61 la 77. IV. Pentru prinderea şi cercetarea celui învinovăţit. De la art. 78 la 95. v. Pentru urmarea judecăţii criminalului întru cercetarea vinovaţilor. De la art. 96 la 161. VI. Pentru cercetarea mărturii or. De la art. 102 la 114. VII. VIII. Pentru praviliceasca puteare a dovezilor. De la art 121 la 145. IX. Pentru praviliceasca hotărâre a pricinii criminali-ceşti. De la art. 146 la 151- X Pentru săvârşirea şi punerea în lucrare a hotărârii. De la art. 152 şi 153. XI Pentru cea de iznoavă cercetare a unii pricini criminaliceşti- De la art. 154 la 161. XII. Pentru urmarea împotriva celor înstreinaţi şi celor fugiţi, ce sau învinovăţit pentru o faptă criminalicească. De la art. 162 la 166. Partea Il-a coprinde : I- Pentru faptele criminaliceşti de obşte. De la art. 167 până la 172. II. Pentru pedeapsile faptelor criminaliceşti de obşte De la art. 173 la 184. III. Pentru faptele criminaliceşti deosăbit. De la art. 185 şi 186. IV. Pentru fapte criminaliceşti, ce privesc înpotriva stăpânirii şi înpotriva patriei. De la art-187 la 193. V. Pentru obşteasca sâlnicie. De la art. 194 la 199. VI. Pentru ne împlinirea sau reaua împlinire întru slujba obştească. De la art. 200 la 204. VIL Pentru sâlnica slobozirea vinovaţilor art. 205 şi 206. VIII. Pentru tipărire sau tă-eare de monedă. De la art. 207 la 209. IX Pentru ucidere, De la art. 210 la 219. X. Pentru sâlnica piarderea pruncului zămislit. De la art. 220 la 222. XI. Pentru rănire, sau altă trupească vătămare, pricinuită din ură, pizmă sau sfadă. De la art. 223 şi 224. XII. Pentru răpirea fecioriei şi preacurvie. De la art. 225 la 233. XIII. Pentru punerea de foc sau aprinderea. De la art. 234 la 236. XIV. Pentru economicosul faliment. De la art. 245 la 247. XV. Pentru prădăciune cu ţinerea drumurilor. De la art. 248 la 252. XVI. Pentru plastografie, jurământul mincinos şi mărturie mincinoasă şi vicleană. De la art. 233 şi 234. XVII. Pentru îndoită cununie cu ţinerea a două fămei. De la art, 255 la 258. XVIII. Pentru clevetire, ocară şi vătămarea cinstii altuia. De îa art., 259 la 262. XIX Pentru paragrafii a faptelor criminaliceşti şi a pedepsilor art. 263, Pentru a se vedea întru cât corespund aceste paragrafe cu cele ale Codului penal austriac din 1803, dăm mai 326 jos şi coprinsul acestui Cod. Din această comparare se poate vedea în ce măsură Codul moldovean a fost influenţat de cei austriac. Aceste paragrafe se mai pot compara cu cele ale traducerii româneşti din 1807 de la pp. 309-311 ale acestei lucrări. Inhalt. Einleitung mit § VIII Erster Abschnitt : Von Ver~ BrecBen und Bestrafung derscBBen. I. Von Verbrechen iiber-haupt $ 1-8. II. Von Bestrafung der Verbrechen uberhaupt § 9-35. III- Von beschwerenden Umstănden, § 36-38. IV. Von Milderungs-Umstănden, § 39-40’ V. Von Anwendung der Be-schwerungs-und Milderungs-Umstănde bey Bestimmung der Strafe, § 41-49. VI. Von den verschiedenen Gattungen der Verbrechen, § 50-51. VII. Von dem Hochverrathe und andern die offentliche Ruhe storenden Handlungen, 52-60. VIII. Von den Aufstande und Aufruhre, 8 61-69* IX. Von offentlicher Ge-walthătigkeit, § 70-82. X. Von der Riickkehr eines Verwiese-nen? § 83-84. XI. Von dem Missbrauche der Amstgewalt, § 85-91. XII. Von der Verfălschung der offentlichen Creditspa-piere, § 92-102. XIII. Von der Mlinzverfălsckung, § 103-109. XIV. Von der Religionsstorung, § 107-109, XV. Von der Noth-zucht und andern Unzuchtsfăllen, § 110-116. XVI. Von dem Morde und Todtschlage, § 117-127. XVII. Von Abtreibung der Leibesfrucht, § 128-132. XVIII. Von Weglegung eines Kindes, § 133-135. XIX. Von Verwundung und anderer korperlichen Verletzung, § 136-139. XX. Von dem Zweykampfe, § 140-146, XXI. Von der Brandlegung, § 147-150. XXII. Von dem Dieb-stahle und Veruntrenungen, § 151-168. XXIII. Von dem Raube, § 169-175. XXV. Von dem Betruge, § 176-184. XXV. Von der zweyfachen Ehe, § 185-187. XXVI. Von der Verleumdung, S 188-189, XXVII. Von dem Verbrechern geleisteten Vorschube; § 190-200. XXVIII. Von Erloschung der Verbrechen und Stra-fen, S 201-211. Zweytcr Abschnitt. Von dem rechtlicBcn VerfaB-ren uBer PerbrecBen, I. Von der Gerichtsbarkeit in Absicht auf Verbrechen, § 211-225. II. Von Erforschung des Verbre-chens und frhebung der That, § 226-257. III. Von Erforschung und rechtlicher Beschuldigung eines begangenen Verbrechens, § 258-280. IV. Von Verhaftung und summarischen Abhorung des Beschuldigten, § 281-306. V. Von den Untersuchungs-Ge-făngnissen. § 307-333. VI. Von dem ordentlichen Verhore des 327 Beschuldigten, {? 334-347- VII. Von dem ordentliclien Unter-suchungs-Processe, § 348-373. VIII. Von Abhorung der Zeu-gen, § 374-386. IX. Von der Gegenstellung des Beschuldigten und der Zeugen, § 387-395. X. Von der rechtlichen Kraft der Beweise, § 396-414- XI. Von dem Urtheile, § 415-444. XII. Von Kundmachung und Vollziehung des Urtheiles, § 445-461. XIII. Von dem Recurse, § 462-470. XIV. Von Wiederaufneh-mung der Untersuchung wegen neuer Umstănde, § 471-481. XV. Von dem Verfahren wider Abwesende und Fliichtige, § 482-499. XVI. Von dem Standrechte, $ 500-513. XVII. Von der Entschădigung und Genugthuung, § 514-525. XVIII Von den Criminal-Kosten, § 526-539. XIX. Von dem Zusammenbange der Criminal-Gerichte und Obergerichte in Criminal-Sachen, 540-557. Dăm mai jos Cap. XXV din ed. germană, care corespunde Cap. XVIII din cea românească: , don der zweyfachen Ere -Pentru îndoită cununie cu ţinerea a dooâ fam ei: § 185. Wenn eine verehelichte Per-son mit einer andern Person eine Ehe schliesst; so begeht sie das Verbrechen der zweyfachen Ehe. § 185. Când cineva, fiind căsătorit, şi trăind soţul său de cununie, să va cununa cu altă persoană, atunce ea să face vinovată de fapte râie de criminal a îndoitei cununii. § 186, Gleiches Verbrechen begeht diejenige Person, welche, ob sie gleich selbst unverheirathet ist, wissentlich eine verehelichte Person heirathet. § 187. Die Strafe zweyfăclier Ehe ist Kerker von einen bis auf fiinf Jah-re. Hat der Verbrecher der Person, mit welcher er die zweyte Ehe geschlos-sen, seinen Ehestand verhehlet: so soli er zu schwerem Kerker verurtheilet werden J). Capul XXV. De bigamia. § 185. Qui vivente conjuge cum alia persona novas contrahit nuptias, cri-men bigamiae incurrit. 1 § 186. Asăminea faptă de criminal face şi acela, care chear de nu este căsătorit ; totuşi să cunună cu o persoană ; pe care ştie că este căsătorită, § 187 Pedeapsa cununii îndoite, sau 'digamii este temniţa de la un an până la cinci ani, iară de au tăinuit vinovatul înaintea persoanei, cu care au făcut a doaolea nuntă căsătoria sa, să fie osândită spre pedeapsa gre de temniţă 2) § 255. Când o persoană însoţita, va cuteza a să cununa şi cu alta. aluneca cade sub vinovăţia bigamiei. 1) pag. 82 din ed. germană din 1815, care-i similară cu cea din 1803. 2j pag. 120-21 din traducerea română din 1807. 32S § 256. Tot supt aceiaşi vinovăţie va cădea şi persoana aceia, ce fiind slobodă, prin ştiinţă să va cununa cu o persoană căsătorită. § 257, Persoana aceia, ce n-au avut ştiinţă de cununia dintâiu, să va erta ; iar acel ce a cutezat a să cununa cu două fămei, după despărţire plătind fă-meii nevinovate, ceia ce să va socoti după starea ei; globindu-să şi la cutia milelor ; de va fi strein să va dă sur-gun peste hotar ; iar de va fi din pământeni, să va pedepsi cu închisoare şi globire. § 259, Aceia ce ştiind de cununia dintâiu, va cuteza a să cununa cu a-cest feliu de bărbat, cade supt vinovăţie de precurvie, şi să osândeaşte după art. 231 2). Legi româneşti alcătuite sub influenţa legislaţii franceze. LII Proectul de cod civil pentru Basarabia din 1820-25. Literatura. C. C. Angelescu; Cei dintâi români doctori în drept de Ia Paris1, Bucureşti, 1928. L. S. Kasso: %Petru Manega, un codificator uitat at dreptului basarabean = Petr Manega, zabytyj kodifikator bessarab-skago prava', St. Peterburg, 1914. Aceiaşi lucrare este tradusă şi în româneşte de Şt. Gr. Berechet sub titlul românesc de mai sus şi imprimată în Bucureşti, 1923. L, S. Kasso: ,Dreptul bizantin în Basarabia = Vizantijskoe pravo v Bessarabii', Moscova, 1907. Aceiaşi lucrare este tradusă în româneşte de Al. Vărzaru şi revăzută de P. D a v i d e s c u, Chişinău, 1932. O traducere ro_ mânească complectă, făcută de noi este gata de tipar. Traducerea noastră este înavuţită cu tot aparatul citatelor, cari formează adevărata bogăţie a acestei opere juridice. Ediţiuni. L. S. Kasso: ,Projet de code civil pour la Bessarabie, 1824 1825*, St. Peterbourg, VIII-J-272, publicat în 1913 ca un răspuns la jubileul de 100 de ani de la răpirea Basarabiei 1 2 § 186. Ejusdem criminis rea fit per-sona soluta, quae scîens cum persona matrimonio juncta nuptias init. § 187. Poena bigamiae est carcer ab uno usque ad quinque annos. Si vero delinquens personam, quacum novas inierat nuptias, matrimonii, quo tenetur, vinculum celaverit, duro carcere plec-titor J) 1) pag. 79 din traducerea latină din 1803. 2) pag. 52 din ed. St. Gr. Berechet din 1928, similară cu cea din 1820-26. 329 fn Rusia, la 1804, s’a format o comisiune pentru alcătuirea de legi pentru imperiu. La 1809 s’a hotărât să se facă legi şi pentru guvernămintele din Ucraina şi Ţările baltice-După căderea de la putere a cunoscutului Speranskij, de această chestiune s’a ocupat Rosenkampf. S’a hotărât ca alcătuirea de legi pentru regiunile de apus ale imperiului să fie lăsată pe seama unor comisiuni locale. S'a trimis dispozi-ţiunea aceasta autorităţilor respective de la Riga, precum şi celor polone caşi celor ucraine. Lui Bahmetiev i s’a adus aceasta la cunoştinţă abia în Septembrie 1818. l) Acesta cu un an înainte convocase o adunare pentru lămurirea izvoarelor de drept civil, chemând persoane competente şi din Iaşi, dar cari nu au venit. După câtăva vreme au intrat în comisia formată din următorii proprietari; Cantacuzino, Gafenco, Bal li, şi Le o nard, cărora nu după multă trecere de vreme li s’a cerut decoraţiuni ruse pentru munca depusă în comisie! La sfârşitul anului 1819 s’a trimis la Peterburg prima parte din acest cod civil 2) După doi ani şi jumătate au fost pregătite şi celelalte două cărţi ale codului, la alcătuirea cărora după anul 1821 luase parte şi Petru Manega, singurul membru al co-misiunii cu cultură juridică. 3) Acest proect de cod civil nu a fost primit la Peterburg din cauză că nu avea nimic original. El nu era altceva de cât o simplă traducere a codului civil moldovean al lui Scarlat Calimah, făcută din limba neo-greacă, deci dar el conţinea ideile codului austriac, iar nici de cum nu înfăţişa dreptul romano-bizantin, care în adevăr erau normele juridice ale populaţiunii din Basarabia. Codul acesta trimis în capitala imperiului, înavuţit cu citaţiuni din codul muntean al lui Ah Ipsîlante şi uneori chiar şi cu trimiteri la Exabilul lui Const. Armenopol, nu a fost bine primit din următoarele pricini. Ia-tă-le: Capodistria raportează împăratului despre coprinsul acestui proect. împăratul rămâne nemulţumit auzind că în el se vorbeşte despre împărţirea supuşilor săi în liberi şi robi. Aceştia din urmă coprindeau pe ţiganii de pe la curţile boe-reşti. împăratului nu-i plăcu să se ştie că în noul ţinut alipit 1) Lucrările comisiunii pentru alcătuirea legilor — Trudy kommissi sosta-vlenija zakonov, I, (1822), pp. 344 şi urm. 2) Raportul lui Bahmetiev din 18. X. 1819, vezi, Arhiva consiliului de Statf 3) Raportul lui Inzov din 7 III. 1822, tot acolo. 330 de curând există robia. Regulele, apoi, după cari se desfăceau căsătoriile le găseşte că sunt contra religii ortodoxe. Şi, în fine, dori ca să se schimbe şi regulele tutelei, cari în proect erau fixate după dreptul roman, şi împăratul le dorea după legea generală rusă. Despre toate acestea Capodistria a scris lui Inzov. Acesta, pentru a justifica comisia sa, răspunse că aceasta a lucrat după materialul scos din normele juridice locale, aş- # teptând ca îndreptările să le facă după indicaţiunile de la centru, Consiliul superior al Basarabiei, care nu a examinat încă acest proect. Afară de aceste indicaţiuni de la centru, s'aumai trimis Consiliului superior şi altele cu caracter general. Acest consiliu trebuia să verifice originea unor paragrafe şi să arate cari sunt articolele introduse din nou de către codificatori. Sarcina îndeplinirii acestei lucrări de revedere şi adăogire s’a încredinţat numai lui Manega. Acesta nu a întârziat mult şi a şi alcătuit în franţuzeşte un memoriu întitulat: tOSservations prefiminaires sur f’etat de fa (egisfation en BessaraBie, unde susţine greşit că în Principatele române numai judecătorii sunt vinovaţi de neaplicarea normelor dreptului roman—care fusese singurul drept existent aci !?—neamintind nimic despre obiceiul pământului. Observaţiunile lui Manega făcute asupra primei părţi din codul deja alcătuit de vechea comisie a fost aprobat de Ministerul de interne. Elaborarea viitoare fiind încredinţată lui Manega de graful Kocubei în 1822, fu terminată după trei ani, în 1825. Acum plecase Inzov şi Basarabia fusese unită cu administraţia guvernatorului-general Voronţov al Rusiei celei noi. Acesta nu vedea cu ochi buni, nici Consiliul superior al Basarabiei, nici individualizarea şi scoaterea ei din rândul celorlalte guvernăminte. din punct de vedere administrativ, şi trimise Proectul lui Manega la Peterburg, subliniind că-i alcătuit fără nicio participare şi aprobare a sa. Drept este, că singurul ajutor al lui Manega la această lucrare a fost un funcţionar al lui Voronţov, simpatizat de Capodistria, baronul, mai târziu graful, Brun o v, care-şi făcuse studiile sale juridice în Leiptzig. Rolul lui Brunov s’a mărginit numai în a ajuta lui Manega să adecveze terminologia Proectului de cea a legislaţii ruse din vremea aceia, cum se ceruse de la Peterburg. Odată terminat acest, ,Projet de code civif pour fa BessaraBie‘ în 1825, el trebuia să coprindă patru părţi : 1) Despre per- socine f 2) Despre fucruri f şi 3) Despre oBfigaţiuni, potrivit im-părţirii codului napoleonian ; iar a 4) trebuia să conţină Pro-cednra civilă, dar nu a fost terminată de Manega. Caşi codul lu Napoleon, acest Proect este precedat de un ,Discours pre-(iminaire du projet de code civif pour fa Bessarabie, semnal de ambii lucrători: Manega şi Brunov, cari au împrumutai foarte multe lucruri din sDiscours prefiminaire ai fui Portalis . Din expunerea făcută în .Discours preliminaire du projet de code civil pour la Bessarabie1, privitoare la izvoare se vede ura lui Manega faţă de Bizanţ, de unde se poate constata şi origina lui negrecească. El crede, cu toată convingerea, că în Ţările române de la începutul colonizării lor până în momentul în care lucrează la acest Proect, nu a putut exista de cât dreptul roman- De sigur, el era în vederile profesorilor săi de la ,Ecofe de droif din Paris, unde îşi primise cultura juridică. Deşi Proectul este scris într'o ireproşabilă franceză, totuşi din corespondenţa lui se constată că sa cerut şi invitarea unui francez neaoş pentru redactare, care nu a apărut niciodată. Afară de aceasta, membrii comisii fiind toţi români şi deci necunoscători ai limbii ruse, proectul a trebuit să fie scris la început în limba română ca după aceia să se traducă şi în franţuzeşte. Isvoarele Proectului împărţirea codului, distribuţia materii şi de drept civil pen- orânduirea articolelor acestui Proect sunt trn Basara ia. făcute după codul lui Napoleon. Cartea IlI-a însă a fost întitulată mai bine de cât cum este în codul napoleonian, căci ea se numeşte ,Des oBligations, iar nu ,Des differentes manieres dont on acquiert fa propriete*. Pe lângă aceasta, dreptul de moştenire este introdus în partea Il-a ; iar nu în partea IlI-a cum este în codul lui Napoleon. Manega, potrivit instrucţiunilor primite de la Peterburg, indică pe marginea textului, în câmpul liber de pe margine, izvoarele. In primul loc sunt date ca izvoare: fragmente din legislaţia romană, paragrafe din codul francez napoleonian, şi numai rar de tot se arată şi citaţiuni din legile ruse, indicându-se că a-ceste citaţiuni se fac pentru prima dată- Când şi când, întâlnim pe această margine şi explicaţiuni privitoare la unele isvoare. Ele par că sunt făcute în majoritatea lor de Brunov, căci nu- mai în trei locuri întâlnim numele lui Manega. Faptul că numai la începutul părţii I-a se citează manualul germanului T i b o nu trebue să ne inducă în eroare cu privire la credinţa că Manega sar fi servit şi de manuale streine celor franceze, ci mai de grabă să i se atribue aceasta colegului său de lucru Brunov, ca elev al şcolii germane. Manega a introdus foarte multe pasagii din legislaţia lui Justinian, de multe ori în ex-tenso. Pe Arm en o pol îl bagă în seamă destul de rar, de sigur, nu pentru că îl socotea ca un isvor frequent întrebuinţat în Moldova, ci ca pe un manual care conţine principiile legislaţii lui Justinian conrupte. Uneori Manega oscilează în alegerea izvoarelor. La capitolul testamentelor, el prezintă autorităţii superioare dreptul de alegere între articolele franţuzeşti, privitoare la această chestiune sau art- 692—1145 din Codul Calimah, ca cele mai potrivite pentru locuitorii români din Basarabia, ori articolele referitoare la chestiune din codul rus, cari deja erau traduse în franţuzeşte în vremea aceia. Lucrarea lui Manega, cu toate că uneori a făcut confuzie între anumite instituţii româneşti şi romane, totuşi ea are calităţi superioare multor lucrări similare din vremea aceia- Soarta acestui Proect a fost tristă. Voronţov l-a trimis la Peterburg, unde a stat în uitare mai mult de un an. După aceia s'a hotărât traducerea lui în ruseşte- Lucrarea a întârzâiat până în 1828, ca să fie revăzută de Secţia ILa a cancelarii împărăteşti, o instituţie nou creată. Această secţie după 1830 fu obligată să se ocupe,—după desfiinţarea comisiilor locale pentru alcătuirea Codurilor civile pentru guvernămintele apusene ale imperiului rus—, şi de Codul rus civil caşi de Codurile acestor guvernăminte. Până la 1840 nu mai ştim nimic despre Proec-tul basarabean. In anul acesta, conducătorul secţii a Il-a de mai sus dispuse ca să se găsească vreme favorabilă spre a se revedea Proectul de drept civil al ţinutului basarabean, după care va urma acelaş curs pe care-1 vor urma şi codurile guver-nămintelor apusene. Acum însă punctul de vedere al guvernului rus, cu privire la aplicarea de Coduri speciale pentru a-numite guvernăminte, se schimbase total. Se luptau două idei între ele: sau să se impună tuturor guvernămintelor ruse acelaş Cod civil rus general, ori să se introducă în acesta articole speciale pentru unele din aceste guvernăminte. In 1842, prin ucazul imperial din 25. VI. se introduce Codul rus civil pre-tutindenea, exceptându-se numai două din guvernămintele u-craine, pentru cari s’au aaăogat câteva articole speciale din dreptul local al lor, La soarta dreptului basarabean nu s’a mai gândit nimeni? după aceia. Biografia lui Petru Alcătuirea Proectului de cod civil pen- Manega 1786-1840 ? ţru Basarabia se datoreşte lui Petru M a- nega- Acesta deşi născut în 1786 în Muntenia, totuşi este de origină sud-dunăreană. Părintele său Vasile Manega s’a născut în oraşul Arta din Epir. Prin urmare, regiunea aceasta fiind prin vremea de atunci populată cu Albanezi şi Cuţovlahi, putem presupune că şi Petru Manega, fiul său este de origină macedoneană. Este cunoscută tradiţia păstrată în regiunea aceasta despre norocul pe care l-a găsit familia Manega în Va-lahia şi Basarabia, dacă se poate numi soartă norocoasă, munca cea fără dreaptă răsplătire a lui Petru Manega ! Nu cunoaştem împrejurările amănunţite, care au adus familia lui Manega la Bucureşti. Ele însă se pot numai presupune, având în vedere că mitropolitul Ungro-Vlahiei Ignatie de acum, fusese arhiepiscopul Artei, care fără îndoială că a cunoscut de aproape pe tatăl lui Petre Manega. De aici a pornit şi simpatia cu care a susţinut pe Petru Manega. In 1812 Petru Manega, prin reco-mandaţia lui Ignatie, a primit o însărcinare diplomatică pentru Viena. După doi ani, însuşi mitropolitul acesta, fiind în Viena trimis de generalul rus Ciceagov tot cu o însărcinare secretă de stat, a rugat pe graful Ivan Antonovici Capodistria, reprezentantul Rusiei de acolo, ca să intervină pentru a i se da 3iii Manega o slujbă în Rusia. Ne dăndu-i-se acest post, a plecat cu alfi studenţi români să continue a învăţa la Paris. Tânărul cercetător, Constantin C. An gel eseu. cu dovezi nesupuse nici unei îndoeli, face dovada că Petru Manega la 12. IV. 1816, şi-a luat prima inscripţie la facultatea de drept din Paris. Cu celelalte 15 inscriplJuni el este gata la 4. IV. 1820, iar la 10. VI. 1820. îşi trece cu succes teza de doctorat 0. Atunci avea 24 de ani. Astfel se înlătură pentru totdeauna pă- I j Con'.t, C. A n g t4 e s c ti : ,CV/ dintâi români dociori în drept de la Pari \\ i.nicureşii, 1923, pap 7, ea’ras din „ l) re piui" Nr. 28 şi 29 din 1928. ___334_____ rerea lui Kasso scoasă din lucrarea citată mai jos a lui Pom-piliu E1 i a d e *), care dacă ar fi cercetat bibliografia lui G. Bengescu1 2), nu ar fi indus în eroare pe eruditul profesor rus de origină românească. Astfel că Petru Manega apare ca cel dintâi doctor în drept de la Paris, având înaintea sa pe 4 elveţieni şi un piemontez dintre streini. Din Paris a plecat iarăşi la graful Capodistria pe care l-a găsit la tratativele de la Troppau, rugându-1 din nou ca să-l primească în serviciu rus. Acesta, având acum legătură cu chestiunea Basarabiei, l-a recomandat generalului I n z o v, care tocmai luase locul lui Bah-metiev. „Poate, îi scria Capodistria lui Inzov, cunoaşterea limbii romaneşti şi a dreptului studiat sistematic nu vor fi fără fofos fa comisia afcatuită pentru coduf legifor focafe aie Basarabiei* 3). Calităţile lui Manega ca om muncitor şi inteligent au făcut .obiectul răspunsului lui Inzov către Capodistria. Lucrul la codul civil acum făcea paşi hotărâţi. El a dus lucrarea codului la bun sfârşit, după cum ştim din expunerea făcută mai înainte. El a trăit în Chişinău 20 de ani, lăsând amintirea unui om muncitor, serios şi respectat. După terminarea codului, el a cerut Ministerului de interne ca să-i echivaleze diploma de doctor, pentru a putea 'dobândi un post, pentru aşi putea căpăta hrana zilnică. Ministerul de interne a luat contact cu cel de Instrucţie publică, care a răspuns, că un doctor strein pentru a putea să fie primit în cinul de asesor colegial trebuie să fie supus unui examen de doctor la vreuna din universităţile ruseşti din acea vreme. In cele din urmă toată aşteptarea lui sa terminat cu acordarea unei sume 600 de ruble pentru munca îndeplinită de el atâţia ani, cu dreptul de a intra în vreo slujbă cu titlul de secretar colegial, adică o slujbă care se da oricărui licenţiat, nu doctor. A refuzat să intre 1) Pompiliu E l i a d e : Jlistoire de Pesprit public en Roumanie au AlX-enie siâclc\ 1905, pag. 261. Părerea lui L. A. Kasso, expusă in ,Dreptul bizantin în Basarabia', pag. 62, cum că Manega ar fi de origină din Europa apuseană, este înlăturată de informaţiunile pe cari ni le dau actele din ,Arhiva Ministerului de externe', şi anume ,Arhiva generală‘ Afacerea Nr. 42-a din 1820. 2) G, Bengesco; ,Bibliographie franco-roumaine\ Paris, 1907, pag. 17, 3) L. A. Kasso: ,Petru Manega, un codificator uitat al dreptului basarabean — Petr Manega, zabytâj kodifikator bessarabskago prava*, St. Peterburg, 1914, pag. 7. Vezi şi traducerea făcută de noi cu titlul de mai sus şi publicată ir. 1923 la Bucureşti. __335___ la slujbă, neştiind limba rusă. In 1832, când s'a deschis biblioteca publică din Chişinău, el din cauza necunoaşterii limbii ruse, şi-a pronunţat discursul in cea franceză. In realitate, sufletul înfiinţărei acestei biblioteci, al intervenţii pentru clădirea localului ei, caşi al comandării de cărţi în streinătate, este numai al lui Manega. El a fost unul din cei mai de seamă membrii ai comitetului de conducere al acestei biblioteci până la 1840, când a plecat din hotarele Rusiei. Nu cunoaştem până astăzi cât a mai trăit şi unde şi-a sfârşit cursul truditei lui vieţi. LIII. Codul comercial al Munteniei din 1840. Literatura, Şt. Gr. B e r e c h e t: .Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti, 1632-1866, Chişinău, 1928, pag. 86. St. G. Longinescu: ,Istoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pag. 361. Ediţiuni. Editio princeps: .Condica de commerciu cu anexele ei\ Bu- cureşti, 1840. ,Manuscrisul moldovenesc* cu traducerea lui Emanoil Drăghici, 1841, Ediţia Il-a : ,Condica de comerciu a Ţârii Româneşti*, de Aga C. N. B r ă i 1 o i u. Bucureşti, 1858. Ediţia IlI-a : , Condica de comerciu a Principatelor unite române\ Bucureşti, î864. Primul început de viaţă comercială îl face Alexandru Ip-silante. El creiază mica flotilă de Dunăre cu câteva vase cari transportau grânele noastre pentru Turci către porturile din susai acestui fluviu spre Marea Neagră. Vărsarea râului Argeş în Dunăre servia pentru ernatic acestor puţine vase de transport. Schimbul nostru comercial se făcuse mai des cu ţările de peste Carpaţi şi cu Polonia, mai puţin însă cu Rusia, Spre sud ni se scurgeau marea cantitate a avuţiilor noastre. Turcii îşi trimeteau oamenii lor pentru a le cumpăra cu preţuri derizorii. După aceia, ei trimeteau aceste mărfuri spre Constantinopole. Aci, după îndestularea nevoilor lor, prisosul se vindea altor popoare. După cum se vede, noi ,pu am avut un comerţ al nostru propriu. Abia după tratatul de la Aarianopole din 1829 ni se deschiseră şi nouă toate drumurile, pe apă şi pe uscat, pentru un comerţ pe seama noastră. Curentul Austro-ger- Primele cunoştinţe de comerţ le primiră tinerii noştri români la începutul secolu- 336 lui al XlX-lea prin şcoalele greceşti din Iaşi şi Bucureşti; Numai astfel înţelegem apariţia unei cărţi; greceşti de comerţ, la Iaşi, în 1817. Iată titlul acestei preţioase cărţi: Învăţătură perfect sistematică a întreg ei ştiinţe comerciafe, pentru trebuinţa comercianţi for şi exce fentă pentru şcoaiefe comerciale. Din original german expficată şi îmbogăţita cu unefe adăogiri şi editată cu caractere tipografice, în Iaşi, în tipografia eli-nească, 1817=diiâaoyccXla ^fvtfXi^ ovorr^anyf ăjmoryg rfg fgno-(ţtyfg V;uo'r>'ure. txqoq yoîpiv r23- 1924, Cluj, 1925. Idem: ,Momente clin viaţa Academiei greceşti' în ,Omagiu Iui /. Păunit, Bucureşti, 1927. I. Bianu: ,întâii bursieri români în streinâtate', art. in .Revista noua', I, 1888, pag. 428. N. Iorga: ,Contribuţii la istoria învăţâmânlu l;;i in ţară şi streinâtate (1780-1830)*% în Analele Academiei Române, s. literară, 11, voi. XXIX, (1906-7). Idem; ,Istoria învăţământului românesc\ Bucureşti. 1928. Alexandru Marcu: ,Un student român la Pisa şi Paris, către 1820: Si- 341 LIV. Codul penal al Munteniei din 1841. Literatura. Şt. Gr. Berechet: .Schiţă de istorie a legilor vechi romaneşti, 1632-1866, Chişinău, 1928, pag. 85. St. G. Lon gin eseu: , Istoria dreptului românesc', Bucureşti, 1908, pag. 362. Edîţiuni. Editio prin ce ps: cea din 1841 în două broşuri. Ediţia Il-a : ,Condica criminală cu procedura ei\ întocmită în zilele şi prin părinteasca îngrijire a Prea înălţatului domn stăpânitor a toată Ţara Românească, Barbu Dimitrie Ştirbei, întărită prin luminatul ofis cu Nr. 1644 din 5 Dechemvrie 1850. Tipărită după înaltă slobozenie prin îngrijirea şi cu cheltueala Pah. Ştefan Burche, Bucureşti, 1851. Tipografia lui Iosif Copainig. Ediţia IlI-a: Are acelaş titlu, tipărită de Clujcerul] Ştefan Burche, 1852. denumită „ediţia a doua". E d i-ţ i a IV-a din 1863 sub Alexandru I Cuza. Muntenia rămăsese numai cu Cartea LX-a din Basilicale in manuscris despre care vorbeşte Alexandru I p s i 1 a n t e în ,Pravi(niceasca sa condică' şi cu acele puţine norme penale fixate în partea V-adin „Legiuirea lui Caragea. Regulamentul organic l) stabileşte că ori de câte ori se va judeca un proces de crime se va aplica principiile din Legiuirea lui Caragea ; iar dacă va fi un caz mai complicat se va face apel la Basilicale, deci dar la cartea LX-a, până se va alcătui o nouă condică criminală. In anul 1841 în luna Aprilie a şi apărut sub domnia lui Alexandru Dimitrie Chica o broşură cu procedura penală, iar in Mai o altă broşură care coprindea codul penal propriu zis. Amândouă se retipăresc şi în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Ştirbei la 1851 cu următorul titlu: ,Condica criminafi-ceaşcă cu procedura ei'. Mai târziu se mai tipăriră încă două ediţii la anii: 1852 şi 1863. Codul acesta este tradus din codul francez şi adaptat ici şi colo după nevoile noastre. Deci vechea părere că prima traducere din codul francez penal s'ar fi făcut la 1865 este o gre-şală adâncă Pentru a convinge pe oricine de adevărul acesta, vom dâ mai jos câteva articole în paralel. Codul penal francez are 484 art., iar cel românesc co- mion MarcovicV, extras din ,Revista istorică‘, XV, (1929), Nr. 1-3. G. Dem-Teodorescu: , Viaţa şi operile lui Eufrosin Poteca\ Bucureşti, 1883. A. R â-dulescu; ,Cultura juridică românească în ultimul secol*, in Analele Academiei Române, Discursul de recepţie, LIII, 1923. 1) Vezi art. 241 din Regulamentul organic al Munteniei. 342 prinde numai 387. Traducătorii noştri au ştiut să facă alegere între ceia ce se potrivia cu principiile noastre şi ceia ce ne deosibea de Francezi. Au adequat întregul material din }Code penal' francez la normele noastre penale- Dăm aici un exemplu din care să se vadă, cum au ştiut ei să aleagă aceia ce era potrivit cu viaţa noastră penală din ceia ce nu se potrivia. Chapitre I,—,Des peines en inatiere crini indie'. Art. 12. Tout condamne â mort aura la tete tranchee. Art. 13. Le coupable condamne â mort pour parricide sera conduit sur le lieu d'execution, en chemise, nu-pieds, et la tete couverte d’un voile noir. —II sera expose sur Techafaud pendant que l'huissier fera au peuple lec-ture de l'arret de condamnation, et il sera immediatement execute â mort. Art. 14. Les corps des supplicies se-ront delivres â leurs familles, si elles les reclament, â la charge par elles de les faire inhumer sans aucun appareil. Art. 15. Les hommes condamnes aux travaux forces seront employes aux travaux ies plus penibles : ils trainai-ront â leurs pieds un boulet, ou seront attaches deux â deux avec une chaine, lorsque la nature du travail au-quel ils seront emplriyes le permettra. Art. 16. Les femmes et les filles con-damnees aux travaux forces n'y seront employees que dans l’interieur d'une maison de force. Art. 17. Vorbeşte despre pedeapsa deportârei în afara hotarelor regatului francez, Capul I.- Pentru pedepse în pricini criminale. Art. 10. Osânditului la moarte, i se va tăia capul ori se va împuşca. Art. 11. Osânditul la moarte, pentru omor săvârşit asupra părinţilor săi, se va duce la locul osândei, i se va cili mai întâi în vileag hotărârea de osândă şi apoi se va omorâ. Art. 12. Trupurile vinovaţilor omorâţi, se vor da la familiile lor, de îi vor cere, ca să-i îngroape, însă fără nicio paradă. Art, 13, Cei osândiţi la munca ocnelor şi pe vreme mărginită, se vor întrebuinţa zioa la tăere de sare; iar noaptea se vor scoate afară, se vor închide in temniţe, având şi feare ia picioare. Iar cei osândiţi în ocnă pe toată viaţa, îşi vor iace osânda în ocnă. Art, 14, Femeile osândite la ocnă, se vor trimite la S 1 ă n i c sau la alt de o potrivă loc de osândă, se vor închide acolo în temniţă cu feare de picioare, şi se vor supune la muncă potrivită secsului lor, osebite cele osândite pe toată viaţa, din cele osândite pe vreme mărginită. Art. 15, Vorbeşte despre osândiţi la închisorile din B r ă i 1 a şi G i u r g i m Art. 16. Arată cum să se bată osândi- 343 tul cu nuele : pe pielea goală şi in reprize nu mai mult de 50 de nuele de odată ; iar art. 17 stabileşte ca cei închişi la Snagov să fie puşi la lucru, dându-Ii-se şi lor o parte din câştigul muncii lor. Un studiu comparativ între textul românesc al celor patru ediţii (1841, 1851, 1852 şi 1868) cu cel promulgat în 1865 ar dâ rezultate foarte interesante- Procedura condicii criminaliceşti româneşti are 329 de art, ; iar ,Code dinstruction criminefle* are 645 de art. De aici se vede cât de multe articole n-au fost primite din codul francez ca nepotrivite cu normele noastre juridice penale '). LV. ,Condica penală ostăşască cu procedura eV din 1852. (Muntenia), Literatura, Şt. Gr. Berechet: ,Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632-1866', Chişinău, 1928, pag. 86, St. G. Longinesc u : ,Istoria dreptului românesc\ Bucureşti, pag. 361. Locot. N. I. Pop eseu şi Hugo Friedman: ,Dreptul penal militar şi procedura lui', Ploeşti, 1906, Ediţiuni. Editio princeps; ,Condica penala ostăşască cu procedura ei şi osebit suplement pentru starea de inpresurare', întocmită în zilele şi prin părinteasca îngrijire a prea înălţatului domn stăpânitor a toată Ţara românească, Barbu Dimitrie Ştirbei. întărită prin luminatul ofis cu Nr. 95 din h Mai 1852, Bucureşti. In tipografia colegiului naţional, 1852. 4°, pp. 126. Ediţia Il-a tipărită însă în Iaşi la 1861, fără nici o schimbare, având titlul; ,Principatele unite. Condica penală ostăşască cu procedura ei şi suplement pentru starea de inpresurare. Ediţia Il-a Tipografia lui Adolf Berman, Podul-vechi, Ediţia Ill-a s'a tipărit tot la Bucureşti în 1871, cu caractere latine. Ediţia IV-a, retipărită dc Şt. Gr. Berechet în Iaşi la 1929 în ,Colecţia de legi vechi româneşti* , Nr. 2, seria II, ,Legi româneşti1. 1) Comparaţia s'a făcut cu textele franceze din lucrarea intitulată : ,Codes de la legislation franşaise', ouvrage contenant Ies cinq codes ordinaires avec Ies textes des lois, decrets, ordonnances, arretes et avis du conseil d'Etat qui oul interprete, complete ou modific Ies articles de ces codes? des Codes spcciauy. sur chacune des autres matieres du droit / Ies lois, dccrets et ordonnaiuvs sur Ies matieres qui n'ont pu etre codifiees ; utie correlation exacte des arlicks des codes, et des tables cbronologique et alphabetique par Napoleon Bacq n a-advocat â Ia cour royale de Paris. Paris, 1841. Code commercial pp. 2KK-359. Code d’instruction criminelle, pp. 360-419. Code penal, pp. 420-472, Bibi. linie. Iaşi, cota 109/IV, juris. 344 După mişcarea naţională din 1848, toate instituţiile noastre au luat o desvoltare în legătură cu evoluţia culturală adusă de tineretul nostru studios, venit din şcoalele apusene. Şi oastea ţării căpătă un avânt după această dată de înflăcărare naţională. Chear cu această împrejurare, o modestă ceată de luptători îşi măsură puterile ei cu oastea turcească, care voia să-şi impună voinţa, biruind-o. Puterile şi vechea noastră tradiţie militară de vitejie reînviau întărindu-se. Sub învăţatul domnitor Barbu Ştirbei apăru în Muntenia, în 1852 o fCondică penată ostăşască cu procedura ei cu osebit supfement pentru starea de înpresurare, având 254 ,^rt pentru codul propriu zis, şi 221 art. pentru procedura lui, la cari se mai adaogă încă 15 art., privitoare la starea de asediu, deci dar un total de 490 art-, fiind înpărţite în capete şi secţii (secsii). La sfârşitul condicii găsim, cum am spus, un adaos ,suplemeut’ privitor la starea de asediu, numită cu un nume mai românesc ,înpres urare'. Origina. In temelia acestui cod militar stă material şi din codul militar francez pentru armata de uscat. Nu s’a putut copia tot din aceasta, pentru că începuturile de înjghebare ale primelor noastre unităţi militare nu se puteau potrivi cu desăvârşita organizare a glorioasei armate franceze. Desvoltarea organizării armatei noastre s’a desăvârşit abia după suirea pe tron a domnitorului Caro! I. Numai astfel se explică de ce a-cest cod militar român s'a retipărit încă de două ori, în 1861 şi 1871. cu acelaş coprins, fără nici o schimbare, iar codul nostru cel de astăzi, a fost copiat după cel francez din 1857, a-bia în 1873 Acesta din urmă a suferit schimbările din 1881 şi 1894, când s’au înfiinţat , Consiliile de disciplina prin introducerea în coprinsul lor a Titlului 2 adiţional, Noul proect din 1925 nici până astăzi nu a îmbrăcat forma legală. Este foarte dureros că infracţiunile ostaşilor noştri se judecă până acum tot după imbătrânitul cod de la 1873, când războaele prin care a trecut şi sufletul naţii noastre puteau să ne îndemne a schimba penalizarea infracţiunilor soldatului român. Francezii încă din April 1916, fiind în plin război, au schimbat influenţa circumstanţelor atenuante şi agravante asupra faptelor ostăşeşti. Noi numai de această dată nu ne am grăbit să-i i~ mităm ! 345 Autorul. Printr’o fericită întâmplare aflăm şi pe autorul a- cestui cod militar. El se numeşte Ioan Dabija, pm-babil comandant superior al vreunei unităţi militare din acea vreme. Se vede că era o persoană distinsă, cu instrucţiune a-ouseană, cunoscătoare a codurilor militare. Acesta, în 13.1. 1857, trimesese un exemplar lui Alexandru Hâjdău din Chişinău. Pe dosul primei scoarţe trimiţătorul îşi însemnase numele l), ca pe scoarţa din urmă,—nu pe fata din lăuntru, ci chear pe cea din afară—, ostaşul din tara liberă să-i spună cărturaruliii-frate din pământul robit, proverbul străbun „Surcica mică, prăva(c cariif“. Era prevestirea simbolică a reîntoarcerii Basarabiei, care a avut loc abia în anul 1918 pe căile alese de provedintă. Unificarea. Dacă codul militar din 1832 s’a publicat şi la Iaşi în acelaş an< dovedind existenta ideii unirii şi din punct de vedere militar, gândul aceasta nu s’a înmormântat, ci din potrivă s’a mai repetat. Alexandru I Cuza, domnitorul Principatelor române u-nite, prin ordinul din Septembrie 1860 dispune ca prin aprobarea Adunării elective moldovene, codul acesta să se întrebuinţeze şi în Moldova2). Tot sub Cuza se face o altă lege a stării de asediu cu 9 art., promulgată în 27. XI. 1864, care este publicată în ediţia din 1871 a acestui cod 3). Tot în a-ceastă ediţie s’a mai publicat şi ordinul devenit lege de 4 art., prin care jandarmii şi pompierii districtelor din Moldova să se judece după acest cod, caşi cei din Muntenia, precum şi Instrucţia cum să se formeze comisiile de judecată, unde nu sunt «ofiţeri suficienţi, pentru judecarea gradelor inferioare 4). A-ceasta ultimă ediţie se termină cu înaltul ordin de zi din 13. X, 186-1, cu un unic art. dat de acelaş domnitor prin care se dispune ca dorobanţii şi grănicerii, în timpul serviciului lor, să se judece de comisiile ostăşeşti; iar pentru crimele 1) I se adresa : „Dumnalui Domnului Alccsandru Ghijdeu, de la alcătuitorul acestei legiuiri : Ioan Dabija, 13 Ghenarie 1857, Chişinău". Exemplarul acesta se păstrează in Bibi. Univ. Bşi, cota 10/IV juris. 2) Şt. Gr. Berechet: ,Colecţie delegi vechi româneşti1, Nr. 2, Seria II. .Legi româneşti*, Iaşi, 1929, pp. 99-100. 3) Ecl. Berechet, pp. 101-102. 4) Ed. din 1871, pp. 110-111; cf. ed. Berechet, pp. 103-104. 346 săvârşite prin satele lor, când sunt în concediu, să fie judecaţi de instanţele comune 1), Iată coprinsul acestei condici militare pentru *a se compara cu cea de la 1832 : Cartea l-a. Partea întâea. Pentru crime şi vini şi pentru pedepse îndeobşte, 1 2). Pentru firea crimelor şi vinelor, § 1-11. 2. Pentru pedepse ostăşeşti, § 12. 3. Pentru urmările pedepselor ostăşeşti, § 13-22. 4. Chipul executării lor, § 23-30. 5- Osebite dispoziţii asupra crime for şi a vine for şi asupra pedepsefor: a) Pentru pedeapsa crimelor, săvârşite fără voie, § 31, 32. b) Cazurile în care omuciderea nu se socoteşte nici crimă, nici vină, 53. c) Cazurile în care apărarea se socoteşte legiuită, § 34. Partea Il-a. Pentru crime şi vini şi pentru pedepse în vreme de fini şt e. 1. Pentru nesupunere către şefi, pentru neascultare, pem tru defăimarea şefilor, şi pentru îndărătnicirea prin cuvinte şi fapte, § 35-43, 2. Pentru împotrivire a se înfăţişa la revizie, codire de slujbă, dezertare şi lipsire fără voie din regimente şi comenzi. I3) Pentru împotrivire a se înfăţişa la revizie şi codire de slujbă, § 44-47. ÎL Pentru lipsire fără voie din regimente şi din comenzi, şi pentru dezertare, Ş 48-64. 3. Pentru călcarea şi neîndeplinirea datoriilor de slujbă : L Pentru neîmplinirea poruncilor şefilor, § 65-70. ÎL Pentru călcarea datoriilor slujbei de caraulă, § 71-96. 111. Pentru călcarea datoriei de a lucra şi a munci în trebuinţa oştirei, § 97-98. IV. Pentru călcarea d'atoriilor slujbei, în vremea mişcării oştirei şi a aşezării pe la cvartire, § 99-107. 4. Pentru abuziva întrebuinţare a puterii şi pentru călcarea rânduelii slujbei: L Pentru părtinire la orânduire în slujbă, § 108 ÎL Pentru neîmplinirea poruncilor administraţiei, § 109-110. 111. Pentru comunicarea secretelor, § 111-112. IV. Pentru dregeri de documenturi şi alte înşălăciuni la îndeplinirea slujbei, § 113-115. V. Pentru întrebuinţarea cinurilor ostăşeşti în trebi, ce nu privesc la slujba lor, § 116-122. VL Pentru aspra şi cea împotriva regulilor pur- 1 Ed. din 1871, pag. 112; cf. ed. Berechet, pag. 105. 2) Cele semnate cu astfel de cifre înseamnă tcapete\ 3) Cele imprimate cu astfel de cifre sunt ,secsii\ 347 tare a şefilor cu subalternii, § 123-128. Vil- Răspunderea şeii. lor pentru neîngrijirea asupra sănătăţii cinurilor de jos, $ 129-130. Vili. Pentru poprirea productelor de îndestulare, cât şi alte lucruri, cuvenite cinurilor ostăşeşti, § 131-133. IX. Pentru slobozirea cinurilor de jos din slujbă şi p’acasă, fără deslegarea autorităţii competente, §134-135. X. Pentru mituire, § 136-137. 5. Pentru abuz şi necredinţă în administraţia şi păstrarea a-verii ostăşeşti: 1- Abuzuri la încheere de contracturi, § 138-143. 11. Abuz la priimire a tot felul de lucruri pentru oştire, § 144-151. 111. Abuz în tinerea socotelilor de venituri şi chel-tueli, § 152-153. IV. Abuz de cerere, slobozire şi păstrare a sumelor şi a obiectelor de îndestulare, îmbrăcăminte şi muniţie, § 154-159. 6. Pentru furtişag, răsipire şi pierdere a banilor şi a lucrurilor ostăşeşti, § 160-162. 7. Pentru precugetata stricare a armelor şi a muniţiei, pentru vânzarea şi zălojirea lor, § 163-166. 8. Osebite crime şi vini ale ostaşului: 1. Pentru duel, § 167-175. 11. Pentru însurătoare fără voie, § 17o. Partea 111-a. Pentru crime şi vini şi pentru pedepse în vreme de turBurări. 1. Pentru trădare, § 177-184. 2. Pentru dezertare în cetele vrăjmaşului, pentru fuga din locul operaţiilor ostăşeşti şi pentru dosire din oştire : 1. Pentru dezertare în cetele vrăjmaşului, § 185-191. 11. Pentru dosire din locul operaţiilor ostăşeşti, § 192-196. 111. Pentru dosire din oştire, § 197-204. 3. Pentru nesupunere şi călcare a îndatoririlor slujbei, § 205-229. 4. Pentru furtişag, abuz şi necredinţă în întrebuinţarea, slobozirea şi păstrarea sumelor ostăşeşti, 230-240. 5. Pentru jaf, pradă şi silire, § 241-254. Cartea Il-a. Procedura criminaficeascâ ostăşascâ. Partea l-a- Pentru judecata ostăşascâ în deoBşte. 1. Re-gule ostăşeşti, § 1-7. 2. Pentru dreptul de a da în judecată os- tăşască. § 8-10. Partea Il-a. Pentru comisiile cercetătoare şi pentru re-guBife cercetării pregătitoare. 1. Motivele orânduirei cercetării pregătitoare, § 11-13. L Pentru încunoştiintări, § 14-17. 11. Pentru jelbi, § 18-19. 111. Pentru pâri, § 20 23. IV. Pentru înfăţişarea cea de bună voie a vinovatului cu mărturisirea crimei sau a vinei sale, §24-25. 34S V. Pentru raportarea subalternilor, $ 26-27. VI. Pentru comunicarea din partea autorităţilor civile, § 28. 2. Pentru orânduirea amploeaţilor şi a comisiilor cercetătoare, § 29-39. 3, Dis- poziţii generale asupra cercetării, § 40-50. 4. Pentru cercetarea celor căzuţi în vină de furtişag vegheat, § 50-53. 5. Pentru vi-zitaţia locaşelor, § 54-56. 6. Pentru ridicarea şi aducerea feţelor pârâte la cercetare, § 57. 7. Modul ridicării pârâtului, § 58-61. 8. Pentru întrebarea pârâţilor, § 62-79.9. Pentru adunarea dovezilor şi pentru firea lor, § 75-76. 1. Pentru mărturisirea vinovatului, § 77. 11. Pentru dovezile înscrise, § 78-79. 111. I filtru îndestularea cercetătorilor despre urmele faptei şi a lucrurilor, ce vădesc crima, § 80-81. IV. Pentru mărturii, § S2-83. 10- Pentru chemarea marturilor, § 84-85. 11. Pentru confrontarea marturilor, § 86-91. 12. Pentru punere de faţă şi confrontare, § 92-96. 13. Pentru încheerea cercetării, § 97-100. Partea 111-a. Pentru comisiile judecătoreşti ostăşeşti. 1. Pentru întocmirea comisiilor judecătoreşti în pricini corecsio-nale şi criminaliceşti, pentru numirea membrilor şi a auditorilor şi pentru jurământ, § 101-114- 2. Pentru îndatorirea auditorilor, ^ 115-117. 3. Pentru lucrările comisiilor ostăşeşti judecătoreşti : 1. Pentru deschiderea judecăţii, § 118-120. 11. Intrarea în cercetarea pricinilor, § 121-122. 111. Pentru depărtarea, judecătorilor, § 123-125- ÎV. Pentru întrebarea pârâtului, a părătorului şi a marturilor, § 126-144. V. Pentru alcătuirea prescurtării. $ 145-149. VI. Pentru încheerea hotărârilor, § 150-169. Partea lV-a. Pentru sfatul de revizie. 1. Dispoziţii generale, § 170-178. 2. Atribuţiile sfatului de revizie, § 179. 3. Pentru reviziea hotărârilor, § 180-181. 4. Pentru rându-eala lucrărilor sfatului de revizie : 1: Dispoziţii generale, § 182-190- 11. Pentru pregătirea pricinilor spre înfăţişare, cercetare şi hotărâre a sfatului, § 191-205, 111. Modul scrierii jurnalelor, a protocoalelor sau a hotărârilor sfatului pentru întărirea şi punerea lor în lucrare, § 206-220, 5. Pentru proiectele de legiuiri, § 221. Supliment la condica penală ostăşască. Pentru starea de împresurare. Cazurile în care se va putea declara starea de împresurare, § 1. Modul declarării, § 2. Urmarea stării de împresurare, § 3-6. Căderile comandirului părţii oştirei de o- 349 cu peltic, § 7-8- Pentru judecata în vreme de turburări, $ 9-12. Pentru răspunderea şefului părţii oştirei de ocupaţie, § 13-14. Pentru ridicarea stării de împresurare, § 15. Materiale de legislaţie curat romaneasca, ! .V I. Hrisoave, Aşezăminte, Ponturi, Acte de drept privat, Cărţi de judecată şi Anaforale, Ediţmni, Şt. Gr. Berechet: Jdrisoave legislative din sec. al \ VII Idea , laşi, 1930. L B o g d a n : .Documentele lui Ştefan cel mare', I-1I, 1913. Bucureşti. M, Costăchescu; ,Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel mare', I-II şi volum suplimentar, 1931-33, laşi. T. C o d r e s c 11 : JJricariul\ J-XV, Iaşi, 1871-1395. Gh. Ghi banc seu: ,Surele si izvoade' şi , fspisnucc şi zapise', laşi. 1906-1933. Pr. D. D a n : ,Cronica ep. Râdâuţnlui' Viena. 1912. N. 1 o r »> a ; ,Av-ciens documents de droit roumuin uree nne preface contenani l’histoire du drnil cou-tumier roumainI-1I, Paris-Bucarest, 1930-31. Bpis. M e 1 c h i s e d e c ; ,Clironica huşilor şl a episcopiei cu asemenea numire', precum şi Chronica ep. Romanului', I şi I-lI, Bucureşti, 1869. Al. Ş t e 1 u 1 e s c u : , Documente slavo-române relative Gorj\ l-!06-16b5. Târţ*u-Jiului, 1908. 1. Pe r etz: ,Curs de istoria dreptului român', voi. IV, .Hrisoavele domneşti', Bucuroşii, 1931. Expresiunea de ,hrisov‘ este inprumutată de ia Bizantini. Ei ziceau h;d yoim.dov/lor- oricărui act, care era întărit cu pecetia de aur imperială. Zicerea aceasta este alcătuită din două cuvinte: yjn'vor • de aur şi \ ,’îovlXa = pecetia. Ea a rămas încetăţenită în limba română. Cea mai nouă expresie bizantină, oc y'oinu'. care corespunde ca însemnare cuvântului C vovo'6Rov/2o7\ şi care este alcătuită din adjectivul i’zaooş-d-ov -"noii, proaspăt, tânăr ; nu a fost primită de Români, Aceasta din urmă înlocueşte vechea expresie latină .novei la*. Dacă cea dintâi arată materialul din care era alcătuită pecetia actului imperial, cea de a doua priveşte coprinsul acestui act. ide coprindeau totdeauna dispoziţiuni legislative, cari nu se găseau în legile existente. Hrisoavele române erau ori instrucţiuni, ori un fel de regulamente la legile oficial recunoscute în Stat. Niciodată nu se alcătuiau dacă domnitorul nu era sesizat printro ana fora a boerilorşi arhiereilor. Ele erau promulgate de cele mai multe ori de domnitor fără participarea boerilor şi a erarhilor bisericii. Alte ori ele se publicau prin aprobarea tuturor. De aceia ele sunt confirmate la sfârşit de boerii divaniţi; iar altele se dau numai de către domnitor. In __350 cazul întâi ele se numesc numai «hrisoave1, iar în cel de al doilea caz se cheamă .hrisoave soborniceşti*, şi de a-ceia ele se confirmau de arhierei, boeri şi domnitor. Uneori domnitorii şi ierarhii ţării dau dispoziţiuni sau instrucţiuni personale fără a li sesizaţi oficial de boeri, ci numai de abuzurile slujbaşilor, semnalate de supuşi prin plângerile lor. Acestea purtau nume curat româneşti de : ,aşezăminte' şi ,pont uri'. Hrisoavele sunt foarte numeroase. Se dau de la începutul descălecatului celor două Principate române până la Regulamentul Organic. Ele s’au scris în cele trei limbi, cari au dăinuit după vremuri în Muntenia şi Moldova : slava, greaca şi româna. In provinciile româneşti de dincolo de Carpaţi ele au fost scrise în latineşte şi ungureşte. Din materialele coprinse în aceste hrisoave s’ar putea alcătui ,o b i c e i u 1 pământului românesc scris4. Ele ar alcătui codul cel vechi ale cărui principii legislative au normalizat în realitate viaţa noastră juridică : pravilele oficiale scrise rămânând de cele mai multe ori literă moartă. Mai mult: actele de drept privat şi hotărârile din cărţile de judecată, cari formează a treia categorie de hrisoave, ar da un foarte preţios materia!. Mai înainte de toate, aceste hrisoave trebuesc adunate în co-lecţiuni speciale, cronologic şi după coprins. Ele sunt răspândite în numeroase colecţii documentare. Noi am făcut un prim început, care nu a rămas fără imitare. Acest început trebue complectat şi desăvârşit. Iată câteva hrisoave simple prin care domnitorii noştri desleagă diferite probleme juridice in domeniul procedurii judecătoreşti, al dreptului civil penal şi uneori chear şi comercial a. Ex. de hrisoave procedurale. 1. Hrisovul din 1649. Deşi se publicase în 1646 (Moldova) (judecata bisericeas- ,Cartea de învăţătură', totuşi cu privire că^’ la chipul cum trebue să se judece clericii, se făceau abuzuri. Clericii căzând în unele vini erau globiţi şi judecaţi de slujbaşii mireni, ceia ce nu admit canoanele. De aceia domnitorul Vasile Lupu a dat acest hrisov în 24. II. 1649 (7157,) prin care se stabileşte ca pe episcop să-l judece adunarea epi-scopilor cu mitropolitul ţării; iar pe clericii inferiori (călugări, preoţi, diaconi şi ţărcovnici) infractori, să-i judece căpetenia lor 351 bisericeasca, după cum se află in eparhia mitropolitului sau a episcopilor respectivi. # Judecata li se va face după pravilă. Credincioşii mireni din orice loc (oraş, sat domnesc, boeresc, călugăresc sau in slobozie) cari au procese de cumetrii, cununii, sânge amestecat sau viaţă în afară, de lege vor fi judecaţi fiecare de căpetenia sa bisericească. Niciun boer slujbaş nu are dreptul să se a-rnestice J. Un asemenea hrisov,—după cererea e-piscopului de Huşi : Ier o tei—, a dat şi domnitorul Ioan Mavrocordat. In acesta se fizează şi judecarea clericilor de divanul domnesc pentru învinuirea de ucidere de om şi I u r t i ş a g. Iată coprinsul acestui hrisov : „Dat-am carte domniei meale cinstit părintelui şi rugătorului nostru, svinţiei sale, chir Ierotei, episcopul de Huşi. Şi pe cine va trimite, să fie volnic, cu carte domniei meale a cerca în eparhia svinţiei sale, Pentru călugări şi călugăriţe şi pentru preuţi şi diaconi mireneaşti, — şi pentru feciori holtei seau featele lor mari şi tot clirosul besearecii, cari sunt necăsătoriţi -, şi iarăşi să mai cerce pentru cumâtrii şi cuscrii şi cununii, şi pentru sânge amestecat şi pentru cei ce şăd necununaţi şi pentru toate care se fac fără de leage şi din învăţătura sfintei pravile. Şi pe unde s’ar afla greşale ca aceste, ori pe la mănăstiri, ori pin sate domneşti, ori boereşti, ori călugăreşti, pre toţi să aibă a-i judeca şi a-i certa şi a-i canoni pe fieştecare cu sfânta pravilă. Iară alţii nime să n-aibă treabă cu unii ca aceştie ce scrie mai sus : nici a-i giudeca, nici a-i globi ; nici boerii, nici ispravnicii de pe la ţinuturi, nici pârcălabi, nici şugubinari, nici slugi boereşti, nici namestnici păr-câlăbeşti. Ce numai sfinţia sa episcopul va ave treabă cu dânşii, de vreame că pentru unii ca aceştie porunceşte sfânta pravilă să nu se giudice cu giudeţ mirenesc ; ce să se giudice cu giudeţ sufletesc, Fără numai de s'ar tâmpla moarte de om sau furtuşag, aceste să vor căuta cu giudecata divanului domnesc, şi nime să nu ste împotriva cărţii domniei meale" 1 2|, U. Hrisovul din 1746. {Judecarea clericilor prin judecată bisericească şi mirenească. 1) Epis. Melc hi se dec: ,Chronica Huşilor şi a episcopiei cu a semineu •mire', Bucureşti, 1869, pp. 117-20. 2) Epis. Melchisedec: ,Op. cit\ pag. 216. 352 III. Hrisovul din î. Neîncheerea actelor civilo-bisericeşti ca \11L I7a5. (^ondiţiu- martorii necesari, pentru a se cunoaşte mie mcneerii actelor ,w mixte) conditiumle parţnor, mai cu seama când era vorba de păstorii de vite şi stăpânii lor, îi împingeau la procese, cari în lipsa de acte ii sileau la jurământ cu cărţi de blestem. Acest lucru a dat prilej mitropolitului lacob Putneanu al Moldovei şi veliţilor boeri sa roage pe domnitorul Matei Chica să dea un hrisov pentru a pune capăt acestui abuz. Acesta porunceşte ca ori de câie ori se vor face tocmeli între părţi, fie mireni sau bisericeşti-boeri ori neguţători, chear şi la împrumuturi de bani să se indice za pişe, întărite de 2-3 martori. Slugile, argaţii sau năimiţii, n eşti in d cum să le Iacă, fiind oameni simpli, să inchee acele contracte stăpânii lor, îndeplinind condiţiunile puse mm sus. Cine se va mai prezenta la judecată fără aceste acte, ace-a va pierde judecata, fiind şi pedepsit. Se comunică copii ispiao nicilor de pe la ţinuturi, originalul dându-se spre păstrare ia mitropolie, după vechiul obicei ]). h. Ex. de hrisoave de drept privat. L Hrisovul di si dl Chestiunea ,pr o timişul ui4,—adică m>5 şi io. I. 17^2, dreptului de miâetate a rudelor la cum De spre prolimisj. _ . , n , -5 pararea unui .imobil—. interesează m dec sebi societatea noastră din jumătatea a 2-a a sec, al X VUI-le deşi după aceste ni se semnalează încă de la începutul secolului al XVl hiea. El. după ce se trece în ,P r a v i 1 n i c e a s c a adică* din 1780. complectându-se de , Legiuirea* lui Ca--agea din 1818 pentru Muntenia, nu este uitat nici de Donia in 1814, precum nici de Scar/at Catimah în .Codul civil al lui. pentru. Moldova, din 1817. Aceste legi au fost închegate pe temeiul materialului găsi" intr’un numeros număr de hrisoave privitoare la protimis, lj T. Codrescu: ,Uricariuî\ I, pp. 329-31 ; cf. Şt. Gr. Berechet; .hrisoave legislative din sec. al \ \ 111-lea', Iaşi, 1930~( pp. 28-30; cf. N. lor ga: ,Ancicns uocuments de droil roiuuaiti, ii, Paris-Bucureşti, 1931, pp. 352-54. 2) Astfel avem in afara de cele 2 hrisoave pe care le expunem mai sus, încă hrisovul dat de Caragea prin care urmărea participarea streinilor la aceste cumpărări, apoi şi o f i s u 1 din ed. t-a a Condică comerciale din 1840. 353 cari totdeauna au precedat promulgarea acestor coduri dc legi. A. Hrisovul prim este dat de Alexandru Ipsilante, domnitorul Munteniei, în Noembrie 1775. Prin el se stabilesc următoarele: a) ce rucfe pot participa fa cumpărare: rude care stăpânesc deavalma cu vânzătorul, suitoare, pogorâtoare, nepoţi, fraţi, copii de fraţi şi de unchi ; b) prescripţia: 30 zile pentru prezenţi, 4 luni pentru absenţi şi 4 ani pentru cei duşi în streinătate pentru slujbe domneşti, personale, surghiuniţi, robiţi, răzmiriţă etc, ; c) de când începe prescripţia: nu din ziua vânzării, ci din aceia în care a aflat cel care pretinde acest drept de protimisis ; d) preferarea creditorilor înaintea streinifor. Mulţi din cei ce au protimisis se lepădau, dacă erau mulţi creditori ; iar dintre aceştia se preferau cei cari aveau să ia mai mult şi e) împărţirea averii unui răposat fără copii în trei părţi, aplicându-se principiile protimisis-ului ]). In afară de coprinsul hrisoavelor amintite, protimisis-ul mai este prevăzut de următoarele legi: Suplimentul juridic al lui Tu n u s 1 i din 1774, cu 6 art.1 2); P r a v i 1 n i c e a s-ca condică a lui Al, Ipsilante din 1780 are 15 art. 3); Legiuirea lui Caragea din 1818 nu are capitol special, dar principiile protimisis-ului se găsesc în cap. ,Despre vânzare (neol molrjOFCDg), unde se complectează principiile şi procedura lui Al. Ipsilante4); Andronache Don ici are cap. special cu 6 art. 5 6 7) ; Scarlat Călim ah în KwâiE no/urixbg din 1817 are art. 14.32-1435, 1444, 1445 şi 1446 °) şi 5 art. în Codul comercial din 1840 O- 1) V. A. Ureche: ,Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor de la 1774-86*, Bucureşti, 1893, pp. 193/79-197/81 ; cf. Şt. Gr. Berechet: ,Hrisoave legislative din sec. al XVilPleci, Iaşi, 1930, pp. 31-35. 2) II a o d o r r; ii a, pp. 19-23, cf. Şt. Gr. Berechet: ,Crestomafie de drept românesc1, 1933 —34, laşi. 3'j X v v i a y u ario v vouiyov, 1870, ed. Şt. Gr. Berechet; 1930( pp. 72-82 şi 163-169. 4j Nou odrofa, 1818, ed. greacă, pp. 26-35, şi ed. rom. : pp. 13-21. 5) Adunare cuprinzătoare în scurt din Cărţile împărăteştilor p r a v i i i\ 1814, pp. 81-83. 6) K (b â i E, TioliTiybg. 1817, ed. greacă, pp. 239-241 ; ed. rom. 1833( pp. 181-183. 7) Codul comercial, 1840, Bucureşti, pp. 228. 2:t Dreptul bizantin. 354 13. Hrisovul al doilea, privitor tot la protimisis, pe care noi il cunoaştem din copia comunicată autorităţilor judeţene, este promulgat de Mihail Suţu, domnitorul Munteniei. Prin el se iau măsurile următoare : a) arendaşul sau chiriaşul (arendaşul de moşii, chiriaşul de case, de prăvălii, hanuri şi mori], numai a-tunci are drept de protimisis asupra obiectului arendat sau închiriat când a prevăzut acest lucru în contractul încheiat cu proprietarul obiectului şi b) arendarea moşiilor să se înceapă de la l Martie, iar sătenii să nu aibă drept de protimisis de cât numai până la l Mai !). 11. Hrisovul din 30. X. a) Uneori hrisoavele complectau chestiuni 1800, privitor la adop- necoprinse în legea ţării respective. Astfel este cazul cu adopţiunea pe care cei vechi o numiau iotesie, de la cuvântul bizantin î vîobtotc(=\n-fierea, luarea de suflet Despre ea, de sigur, vorbesc Pravilele sec. al XVIFlea, după principiile juridice bizantine. Acest hrisov, promulgat de Alexandru Moruzi în 30. X. 1800 lămureşte adopţiunea după obiceiul pământului in 9 întrebări: 1. Cine face fii de suflet? a) Bărbaţii fără copii, fie că nu s'au însurat, fie că însuraţi fiind, nu au avut sau chiar şi dacă au avut, le-au murit. Se admite după vechiul obiceiu. ca să înfieze şi cei ce au copii, deşi nu corespunde scopului înfierii. b) Femeia, deasemenea, are drept să înfieze, când deşi a avut copii, i-au murit. Cel ce să înfiază nu trebuie să fie sub epi-tropie. Are acest drept, prin îngăduirea domnească, atât femeia stearpă, cât şi cea care s’a hotărât să rămână fecioară toată viaţa, pentru că aceasta din urmă nu poate să-i dea altă moş- ii V. A. Ureche: ,Istoria Românilor\ tom. II al seriei 1786-800, Bucureşti, 1892. pp. 139-40; cf. Şt. Gr. Berechet: ,Hrisoave legislative din sec. al XVIlI-leu1, Iaşi, 1930, pp. 78-80. Pentru pătrunderea mai adâncită a protimisisu-lui mai semnalăm următoarele lucrări: V. Jobbe Du val: ,Vhistoire du retrăit lignager en droit coutumier', Paris, 1874. H. Monnier: Despre ’rnijjo/uj in jXourelle revue hisiorique de droit fremeais ei etrangerpe anii 1892, 1894 şi 1895. Vita la Munţi a: .Consuetudini e leggi su la proiimisi in Sicilia del secolo XIII şi XV I\ Palermo, 1895. P, Negul eseu: ,Din istoria dreptului român', Bucureşti, 1904. pp. 171-198. G. PI aton: ,Obscrrations sur le droit'de Jtpo cunjaic', Paris, I9u6. Paul Thellier; JJn retrăit lignager en droit coutumier', Paris, 1876, leuire de cal ceia ce a câştigat ea în cursul vielii. Dacă i se dă altă moştenire, atunci trebuie să i-o fixeze în testament. c) Soţii împreună pot înfia pe una şi aceiaşi persoană, iar nu fiecare în parte pe câte o persoană deosebită. d) Epitropii pot înfia pe epitropisiţii lor nevârstnici, fiin-du-îe rude de sânge, însă numai după ce şi-au dat socotelele autorităţilor în drept. e) Spadonii, (de la eciu( din sudul Basarabiei, erau locuite de oameni viteji ale căror turme de oi păşteau în voie pe acest întins. Alexandru cel bun pentru a înzestra ctitoriile sale de la Bistriţa şi PoBrata a trebuit să cumpere cu banii săi moşii de la diferiţi locuitori de pământ din jud. Neamţ, Suceava, Iaşi şi de peste Prut pe râul Bâc. Tot astfel a făcut Ştefan cel Mare pentru m-rea Putna T caşi Petru Rareş precum şi VasiJe Lupu pentru Soveja. Vrâncenii deasemenea au stăpânit de îndelungată vreme. Lunga stăpânire, din obicei, este tot aşa de 'puternică caşi legea. Boerii aduc citate din Basilicale şi din Digeste prin care se confirmă că obiceiul este egal cu legea. Se arată cazul unor moşii pentru stăpânirea cărora nu există actele de danie, dar se găsesc contractele de vindere-cumpărare dintre răzeşi, în urmă cărora divanurile după vremuri au dat câştig de cauză celor cari le posedau. Tot astfel şi cu Vrancea. Ea are câştig de cauză pentru că anumiţi domnitori au trebuit să cumpere părţi de moşii sau munţi pentru a le dărui mănăstirilor Soveja şi Mira, şi din clipa ce ei au cumpărat cu bani proprii, aceasta însemnează, că nu a fost niciodată moşie domnească. Se stabileşte, apoi, cari sunt moşiile domneşti- Acestea sunt : a). Locurile pustii, nelocuite, şi deci nestăpânite de nimeni, precum şi locurile de moşii deschise, adică acele părţi de pământ coprinse între hotarele altor moşii împresurate cu numirea ascunsă sau schimbată, b) Braniştele domneşti, cari s’au stăpânit de curţile domneşti din vechime şi c). Locurile târgurilor, atât vatra lor cât şi împrejurimile lor. Aceste locuri 1) D. Dan: tMună$tirca şi comuna Putna\ Bucureşti, i905, pp. 237-239. 384 deschise dacă s'ar mai dovedi şi acum ar deveni domneşti. Pentru stăpânirea îndelungată a locuitorilor se citează şi Pravilele împărăteşti (Basilicalele) cartea LVI, titlul 3, captul 4, fila 708, unde se zice : „Orice moşie Bisericească.ori moşie dreaptă împărăteascăţ s tăpân in du-se fără curmate în curgere de 4o ani, sau cu drept titfu, sau şi fără drept titfu, prin posesie, se câştigă şi va avea-o statornică !). Anaforaua aceasta este semnată de mitropolitul Veniamin Costachi şi boerii Mol-doveii între cari găsim şi pe Andronachi Donici1 2), 111. Anaforaua din 1819 Credem că nu greşim dacă vom spune privitoare la legile m- cg origjna acestei anaforale stă în între-trebinţate în Mol- , , . j .. . dova barea autorităţilor judecătoreşti şi civile din Basarabia, făcută domnitorului Moldovei, cu privire la legile întrebuinţate de judecătorii moldoveni. Cunoscând împrejurările prin cari a trecut chestiunea legiferării din Basarabia după 1812, avem mai mult temei pentru acestă credinţă. Boerimea Moldovei în frunte cu mitropolitul au răspuns la o asemenea întrebare pusă de domnitor. întrebarea era aceasta: Cari sunt legile şi obiceiurile după cari se dau hotărârile jodecătoreşti în Moldova ? Răspunsul este acesta. Boerii pomenesc de convingerea lui Dimitrie Cantemir în ,Descriptio Mofdaviae în existenţa unei legi a lui Alexandru cel bun, extrasă din Basilicale, care extras l-ar fi tradus în româneşte! Amintesc despre ,Cart ea de învăţătură de fa pro-vifefe împărăteşti' a lui Vasile Lupu din 1646, care nu ar fi altceva decât un alt extras din aceleaşi Basilicale la care s’ar fi adăogat Legea lui Alexandru cel bun! Pravila acestuia din urmă nefiind tipărită s’ar fi pierdut, iar a lui Vasile Lupu s’ar fi întrebuinţat numai până la începutul sec. XVIII-lea \ De atunci s’au întrebuinţat Pravifefe împărăteşti, Nearafefe împăraţilor Justinian, Leon şi a urmaşilor acestora, Sinopsisuf Ba-sificafefor, Parafraza fui Teofif Anticbinsor, ExaBiBful fui Armenopof. In afară de aceste cărţi de legi sunt Brisoavefe date de diferiţi domnitori în cari se găsesc hotărâte tot felul 1) Vezi ediţia Basilicalelor de Anibalus Fabrotus, voi. VI. 2) T. Codrescu: JJricariuî, IV. pp, 325-343; cf. Colecţie, pp. 65-76 I. Peretz: ,Curs de istoria dreptului roman', IV. de pricini judecătoreşti, întemeiate mai cu osebire pe obiectul pământufui, care de multe ori a fost mai puternic de cât legea. Boerii dau lămuriri interesante şi cu privire la alcătuirea Conciicei civile a lui Scarlat Călim ah, asupra coprinsului ei şi mai cu seamă cu privire la absoluta nevoie de a se traduce in româneşte. Ei arată că până în momentul acesta se tradusese din greceşte în româneşte aproape jumătate din această Condică civiiă pe care ei cer să o tipărească. Tipărirea acestei părţi traduse se va termina, cred ei, până se va sfârşi de tradus şi restul acestui cod civil. Se aduc iarăşi argumente cu privire la valoarea obiceiului pământului. Cu privire la procedura de judecată şi la alcătuirea celorlalte condici de legi, cum sunt : condica negutatorească* criminaficească, a pofiţii şi agronomiceascâ, boerii spun, că ele nu s'au făcut, rămânând ca o îndatorire a domnitorului Minai Grigore Suţu, lăsată de la detronatul Scarlat Calimah. Aceste coduri de legi va trebui să fie scoase tot din Pravilele împărăteşti la cari să se adaoge şi obiceiurile pământului, pe cari le semnalează şi ponturile din 28. III. 1815 T I. Actele de drept privai. Literatura. Lucrări. /. Anlonovici: Istoria comunei Bogdana, 1905, Bârlad. Documente bârlădene, 1911 —1925, voi. I—V. Bârlad Şt. Gr, Berechet : Cinci documente basarabene priviioare la moşiile episcopiei Huşilor, Chişinău. Documente vechi 1490-1827, Chişinăn, 1928. Mânătirea Că-priana, Chişinău, 1928. /. Bianu: Documente româneşti, Bucureşti, 1907. L. T. Boga: Documente basarabene, 1928-1933,, Chişinău. /. Bogdan : Cinci documente istorice, Buc. 1889. Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească, 1905, Buc. Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. 1 şi 11, 1913, Buc. Album paleografie moldovenesc, Buc. M. Costâchescu : Documentele moldoveneşti Înainte de Ştefan cel Mare, I, II, iaşi, 1931 şi 1932. Supliment Ia documentele lui Ştefan cel Mare, 1933, Iaşi. D. Dan : Mănăstirea şi comuna Pntna, Buc. 1905. Cronica episcopiei de Rădăuţi, 1912, Viena. Mănăstirea Suceviţa, 1923, Buc. C. Iubi-ceanu : Istoria Mitropoliei Moîdaviei şi Sucevei. Buc. 1888, G. Ghibdnescu : Şarete şi Izvoade, 25 voi. 1906-1933 şi Ispisoace şi Zapise, 6 volume, 1906-1933 Ij T, Codrescu: .iJricariii, IV, pp. 207-213 ; ci. Şt. Gr. B e r e c h e t: ,Schiţa de istoric a legilor vechi româneşti, Chişinău, 1928, pp. 93-99. Nu cunosc hrisovul cu ponturi dat in 28. 111. 1815. Dreptul bizantin. 25 386 Opt uricc slavone, Iaşi, 1904. B. P, Hajdeu : Cuvente den bătrâni, I, Buc. 1878. N. lorga: Documente româneşti din Arhivele Bistriţei, I, 1899 şi II, 1900. Studii şi documente, 1-25, Buc. 1901-1916. Anciens documents de droit roumain, I şi II. 1930-1931. E, Kahizniacki: Dokumenta moldavskie i multanskie z archi-wum miasta Lwowa, 1878. Episcopul Melchisedec : Chronica Romanului şi a e-piscopiei de Roman, I, 1874, II, 1875. Cronica Huşilor şi a episcopiei cu asemenea numire, Buc. 1869. Sf. Nicolcicscu : Documente slavono-române cu privire la relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în sec. XV şi XVI. Buc. 1905. Orcsi Popcscu : Câteva documente moldoveneşti, Cernăuţi. 1895, Radu Rosetti; Cronica Boliotinului, 1905, Buc. Cronica Vascanilor, 1906. A. V. Sara ; Documente putncne, I, 1929, II, 1931, Focşani, Lilianicki : Materiale pentru istoria re-laţiunilor reciproee ale Rusiei, Poloniei, Moldovei, Valahiei şi Turciei în sec, XIV-XVI-a^-Materialy dlja istorii vzaimnyh otnosenii Roşii, Poljsi, Moldavii, Valahii i Turcii v XIV-XVI vv, Moscova, 1887. V. A. Ureche : Notiţe despre slobozii' în Analele Acad. Române, tom. IX, 1887, sec. ist. Jurie Venelin : Documente valaho-bulgare sau daco-slavone^ Vlaho-bolgarskija iii dako-slavjanskija gramoty, St. Pe-terburg, 1840. Alex, Vitencu ; Vechi documente moldoveneşti, Cernăuţi, 1925. Documente moldoveneşti din Bucovina, Cernăuţi, 1929. Fr A Wickenhauser : Die Urkunden des Klosters Moldoviza, Wien, 1862. Bochotin oder Geschichte der Stadt Czernauz und ihrer LJmgegend, 1 Heft, Wien, 1874. Geschichte und Urkuiden des Klosters Solka, Czernowitz. 1876. Geschichte der Kloster Homor, Set. Onufrei, Horodnic und Petrautz, Czernowitz, 1881. Geschichte der Kloster Woronetz und Putna, Czernowitz, 1886. Geschichte des Bistums Radautz und des Klosters Gross-Skit, Czernowitz, 1890. Reviste. 1, Actele Rusiei de vest = Akty zapdnoj Rossii, St. Peterburg, 2. Analele Academiei Române. 3. Anuarul Institutului de istoria na-ţională din Cluj. 4. Archiv fur slavische Philologie, Berlin. 5. Arhivele Basarabiei, Chişinău, 6, Arhiva româneasca, de M. Cogălniceanu, ed, II, Iaşi, 1860, 2 voi. 7. Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi. 8. C, Aricescu: Revista istorică a Arhivelor României, 2 voi. 1876, Bucureşti. 9. Buletinul comisiei istorice a României, Bucureşti. 10. Buletinul îoan Neculce. 11. Buletinul muzeului municipal, Iaşi. 12. Candela, jurnal bisericesc-literar, Cernăuţi. 13. Cercetări istorice, Iaşi. 14. Codrul Cosminului, Cernăuţi. 15. Columna lui Traian, de B P, Hajdău, Bucureşti. 16. Convorbiri literare. Iaşi-Bucureşti. 17. Creştera colecţiilor Academiei Române, Bucureşti, 18. Documente din Basarabia, Chişinău. 19. Archiva istorică a României, de B. P. H a j d ă u, Bucureşti. 20. Hurmuzachi: Documente privitoare la istoria Românilor. 21. Revista Arhivelor, de C. M o i s i I, Bucureşti. 22. Revista istorică, de N. lor g a, Bucureşti. 23. Revista societăţii istorico-arheologice, Chişinău. 24. Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, Bucureşti. 25. Lucrările societăţii de istorie şi antichităţi ruse din Odesa Zapiski Odesskago obşcestva istorii i drevnostej rossiiskih, 26. Arhiva genealogică, de S. Z o 11 a, Iaşi. 27. Magazinu istoricu pentru Dacia, de A. T. Laurianu şi N. B ă 1 c e s c u, 5 voi. Bucureşti. Viaţa omenească este împletită din interese reciproce. Un individ are nevoie de ajutoruf altuia. La începutul existenţii 387 socielătii omeneşti, nevoile ei erau mai mici şi mai puţine, după cum şi trebuinţele erau mai simple şi mai puţin complicate. Tot astfel neamul românesc a avut la începutul plămădirii sale mai puţine trebuinţe, Pe măsură ce aceste trebuinţe se măreau şi indivizii deveneau mai puţin credincioşi ai cuvântului dat, în aceiaşi măsură s’a căutat ca toate transacţiu-nile dintre dânşii să fie fixate prin scris. De aici a izvorât nevoia actelor încheiate între cei ce formau neamul românesc. Aceste acte pentru stratul superior al societăţii noastre se scriau în limba oficială, care era la modă, după vremuri; iar cele încheiate jos, în popor, socotim că nu-i o greşală dacă confirmăm, că s'au scris totdeauna în limba poporului, Limba acestor acte a fost cea latină pentru Românii de dincolo de Car-paţi; iar a celor din Muntenia şi Moldova a fost slava, elena, neo-greaca şi apoi româna. Unele sunt scrise în ebraica actuală şi chiar în armeană. Arhivele noastre au păstrat acte a-bia din vremea descălecatului politic, iar până aci, timp de mai bine de 11 veacuri, nu avem nici o ştire din cauza inexistenţei noastre politice. Cele mai vechi acte par a fi actele de vindere-cumpărare, răscumpărare, donaţii, schimb şi împrumut de bani. Ele nu ni s'au pastrat chear de Ia începutul descălecatului, fiind înlocuite de actele de confirmare de proprietate, date de către domnitori. De sigur, că părţile venind la cancelaria domnească, după obiceiul cel vechi, pentru a primi confirmarea actului de vindere-cumpărare, ele erau silite să lase acest act încheiat între părţi acolo, pentru a-şi lua numai actul de confirmare scris pe pergamentul de care atârna la început o pecete mare de ceciră. In ele se scria pe scurt de către diecii cei iscusiţi în arta cali-grafierei, cu pana de gâscă, amănuntele coprinse în actul de vindere-cumpărare prezentat de părţi, Diacul îşi avea plata sa pentru scris. Domnitorul deasemenea primea uneori un cal bun sau chear şi o cupă de metal preţios. Numai aşa se explică de ce abea după jumătatea a doua a secolului al XVI-lea a-par şi actele de vindere-cumpărare propriu zise. După această dată ele se înmulţesc în chip foarte simţitor. In al doilea rând vin actele de judecată din care’ s’au păstrat mai mult cele civile de cât cele penale, Primele s’au păstrat mai cu multă grijă, fiindcă ele erau în legătură cu avutul 388 omului: moşia, casa, ţiganii, iazul, moara etc. Cele penale nu s’au pătrat în aceiaşi cantitate, pentru că niciodată infractorul nu a fost posesorul sentinţii sale. Intre aceste acte semnalăm pe u-nele destul de caracteristice, cum sunt actele privitoare la jurat ori, adăhnclş, frăţie pe moşie, jurământul' cu Brazda în cap, făţărnicii cu aruncarea cu măciuca, cu toporul sau cu săgeata, cărţi de Blestem, foi de zestre, testamente şi acte de înfiere, ctc. I. Acte privitoare la jurători. Jurătorii erau persoanele demne de credinţă luate de părţile în litigiu, fie personal fie date de domnitor prin răvaş domnesc, cari confirmau numai spusele părţii, care-i aduceau înaintea divanului- Ei erau în număr de 2, 4, 6, 12, 24 şi 48, în a~ tară de partea care-i aducea înaintea judecăţii. Ei puteau fi boeri, preoţi, femei sau oameni din popor, după rangul social al părţilor. Actele acestea se scriu numai până către finele secolului al XVII-lea v). II. Acte privitoare fa legatar * fzaveazeă sau rierâej In veehime neexistând principiul autorităţii de lucru ju--decât, un proces putea să vie înaintea divanului de mai multe ori. Dacă părţile nu erau mulţumite cu hotărârea dată de divanul vreunui domnitor, făceau apel la divanul viitorului domnitor. Pentru a împiedica părţile de a mai a pe* a continuu, se punea o amendă bănească, fie asupra câştigătorului, .!ie asupra celui ce perdea cam,.. Actele cu zavească se întâlnesc până* către linele secolului a* XVIdea. iar cele cu fierâe găsesc până către sfârşitul celui ai XVI Idea A III. Ac ti- cu p 'ivire fa hotărnicie. Din cauza stăpânirii pământuiui în codevălmăşie. la înce- ') Şt. Gr. I> e r e c n e t: .Procedura de /udecalu ia Slavi şi Români, ChU şrinau, 1926, Anexe, pp. 31-62 ; ci. Idem .-Judecuia veche românească1, Iaşi 1933-1924. 2) Şt. Gr, Berechet: G/>, cil,, pp, 92-101 ; cf. I d e m : judecata veche romanească, Iaşi. 1933-34. 389 putui vieţii noastre de stat, au avut loc foarte multe procese pentru călcare de hotare. Pentru a se dă o hotărâre cât mai dreaptă se delega de către domnitor un număr de tocmefnici sau hotărnici similar cu cel al jurătorilor. Aceştia făceau cercetarea la faţa locului prin aducerea megiaşilor ca martori înaintea cărora dau citire actelor de proprietate pe cari le prezentau părţile în litigiu. Ei făceau un raport (hotarnică) către divanul domnesc, care judeca după aceia fondul procesului, eliberând o carte de judecată. IV, Acte privitoare fa aăăfmaş Cu ocaziunea vânzărilor de imobile, era obiceiul în lumea veche românească, ca după ce se transmitea de către vânzător obiectul vândut; iar cumpărătorul primea suma convenită în bani, vite ori alte obiecte de preţ, atunci se făcea un ospăţ la care participau părţile şi cu alţi asistenţi, cari în caz de proces puteau fi chemaţi ca martori, In aceste acte se arată suma cheltuită, pâinea, carnea şi vinul consumat ]). V, Acte privitoare fa frăţia pe moşie. După obiceiul cei vechi, supusul care murea fără copii, trebuia să i se confisce averea de către domnitor. Acesta era dator să prefacă o parte din ea în bani pentru a-i da la slujbe pe la diferite mănăstiri pentru pomenirea răposatului, iar restul rămânea în patrimoniul său. Pentru acest motiv, locuitorii Munteniei alergau la mijlocul înfrăţirii pe moşie. Această înfrăţire se făcea, fie între rude. fie între streini. Actul acesta pentru a avea putere de lege, trebuia să fie confirmat de domnitorul ţărei după formele cunoscute atunci. Pentru a se.salva avutul cuiva ajungea adeseaori şi la înfrăţirea fetelor, cari căpătau dreptul fraţilor. Acte de acestea găsim numai în Valahia de la începutul descălecatului până prin sec al XVII-lea. VI, Acte privitoare fa jurăm ciut uf cu Brazda în cap. Am arătat aiurea, că cele mai dese şi serioase procese e-rau acelea, cari priveau călcarea de hotare între boerii-pro- 1 1) Şt. Gr. Berechet; Op. c//.f pp. 40; Idem: Judecaţii veche româneasca* t Iaşi, 1933-34. 390 prietari, vecini cu moşiile lor- Nu mai puţine erau şi acelea dintre sătenii liberi proprietari de moşii. Litigiile acestea cereau foarte multe cheltueli cu aducerea botarnicifor, cari se mai numeau şi tocmefnici cu drept de judecată asupra părţilor, după delegaţia domnească. Aceştia venind la faţa locului trebuiau să facă cercetarea pe temeiul actelor de proprietate şi a martorilor. Aceştia din urmă trebuiau să depună şi jurământ, care se numeşte în actele vechi, jurământuf mic şi jurământuf mare, Acesta din urmă se făcea, după toate indicaţiu-nilc pe care le avem până astăzi, cu mare solemnitate. El se depune în biserică în faţa delegatului domnitorului, care putea să fie un boer al locului, fiind asistaţi şi de preoţi, episcopi şi mitropoliţi, Un altfel de jurământ original era şi jurământul cu o brazdă din pământul în litigiu, care brazdă se punea în capul martorului, când mergea pe linia veche a hotarului. A-ceastă brazdă i se punea în cap cu mâinile tuturor celor de faţă. Tot cu ocaziunea hotărniciilor de locuri pentru stupini, cari se aranjau prin inima pădurilor, exista un curios mijloc de hotărnicie al locului unde se instala stupina. Aceste centre de prin păduri, nepermiţând măsurătoarea cu funia sau prăjina, fiind împiedicaţi de copaci, se arunca pe deasupra acestora cu vreo măciucă sau topor. Locul unde cădeau acestea arăta până unde să se întindă marginea locului ce trebuia curăţat de copaci pentru stupină. Aceasta trebuia apărată de vânturi din toate părţile. In cazul când se hotăra locul pentru vreun iaz se trăgea cu săgeata. Printre documentele noastre, publicate până astăzi, găsim câteva, cari vorbesc despre aceste obiceiuri juridice din trecutul nostru- VII. Cărţi de blestem, Tot ca un mijloc de dovadă mai puternic de cât jurământul simplu avem şi aşa numită cartea de blestem. Ea consta într’un act pe care-1 dă episcopul sau mitropolitul locului către care se adresa partea litigantă, care avea nevoe de a-oeastă carte de blestem. In acest act se arată cum partea în litigiu cere ca adv ersarul său să spună adevărul. Dacă nu vrea • de ăma-ciuire de prin sa-e, apoi despre Judecătoria poliţii. Mai departe vorbeşte despre: îndatoririle marelui togo fătTrecerea în con~ 39' dici a zălogirilor si foi for de zestre,* Ertarea de vârstă (ema n ciparea); Pun crea risipit ori for suf îngrijirea obşteştii epitropi i Hotărnicirea D'roşiilor/ atoriife procurorilor de tribunale şi dh van uri în materie c ivi fă şi penală; Sechestru/ Temniţe/ Mezaturi (licitaţii); Desfiinţarea Înaltei curţi de revizie şi înfiinţarea Sfatului consultativ/ Precăderea în procesele de datorii/ Taxa pentru împuţinarea judecăţilor> Închirieri şi arenzi/ Avocaţi/ jjude-carea proceselor comerciale/ Înalta curte de revizie/ înfiinţarea postului de prezident la s-atul administrativ extraordinar; Prescripţia împresurărei pământurilor/ Buna şi reaua credinţă la asemenea înpres urări. Capitolul al VlII-lea din Regulcimentul organic din Moldova vorbeşte despre următoarele chestiuni: Reguli generale. Tribunalele ţinutale, Divanurile de a pe laţie. Tribunalul de comerţ din Galaţi. Tribunalul de poliţie îndreptătoare. Tribunalul criminaficesc. Întărirea actelor şi copiilor. Depozite judecătoreşti. Prefăfuirijudecătoreşti. Datoriile marelui logofăt. Concedii şi înaintări în magistratură, precum şi hotărnicirea moşiilor. Legile date sub Regu- Deşi art. 313 din Regulamentul Organic °r^anlc dm din Moldova stabileşte ce legi trebue să aplice instanţele de judecată, totuşi nevoile vieţei au silit Adunarea Obştească să complecteze legile anterioare. Astfel de legi cu caracter civil, penal şi procedural a-vem : paragrafiile (prescripţia) răzăşilor cari se sting prin nere-clamare după trecere de zece ani ; Legiuirea când ambele părţi sunt nemulţumite de hotărâre, dar nu apelează în termenul stabilit; Legiuire pentru înlocuirea la divanul domnesc cu candidaţi, când membrii permanenţi lipsesc ; Legiuire pentru stingerea proceselor de împresurare de hotare ; Legiuire pentru îngrădirea proceselor pentru a nu se mai reînoi ; Legiuire pentru mărginirea dreptului de protimisis la răscumpărare ; Hrisovul sobornicesc din 1839 cu adaosele făcute de o comisie ; Legiuirea pentru mărirea numărului zilelor de vacanţie a judecătorilor; Legiuire în 84 de ponturi privitoare la epitropie; Legiuire pentru cei cari nu prezintă actele îngrăditoare în procesele de la prima instanţă; Legiuire pentru depunerea de cauţiune în procesele orfanilor de către epitropii lor; Lege pentru regularea depunerii cauţiunii în procesele de moşii ; Lege pentru închiderea proceselor pornite fără temei 1). In epoca Regulamentului Organic din Moldova, instanţele de judecată elaborează o mulţime de principii privitoare la actele de procedură, dând şi o mulţime de noi deslegări cu caracter de lege ale Obşteştii Adunări. Toate acestea sunt co-prinse în trei colecţiuni publicate de Banul Dimitrie Haşnaş 2 3 4) şi de Scarlat P a s t i a ’). Manualul administra- Sub Grigorie Alexandru Ghica (13. X. tiv al Principatului 1854—26. VI. 1856L se mai alcătueste două iMoldovei. 1855-1856. . . f r , mari volume tolio cu titlul : ,Manualul administraţia af Principatului Moldovei, cuprinzătorul Cegi for şi dispoziţiilor introduse în ţara de la a nu f 1832 până fa 1855, în o rânduite dc o comisie din înaltul ordin af înalţ, sale principelui domnitor iu af Moldovei Catigorie A. Ce hi ca vvî ') Iiî \) Legiuiri în ramurile administra! ive si giiidecutoreşti, votate de generalnica Obicnuita adunare la sesiile anilor 1834-1844 şi întărite de prea înălţatul domn Mihail Grigoriu S t u r z a vv. Iaşii. In tipografia Albinei, 1842, pp. 80; cf. şi in Adunare completă din 1S56, pp. 1-67. 2) Adunare de ofisuri st de stegari în ramul giudecătoresc, slobozite de la întronarea prea înălţatului domn Mihail Grig. Sturza vv. până la anul 1844, Iulie 9, cercetate din poronca inăiţimei sale de o comisie speţială şi publicate de Banul Dimitrie H a s n a ş. laşii. L& Institutul Albinei, 1844, XXXII -f 360. 3) a). Adunare completa de aşeza mi uleie şi deslcgurilc dale in ramul decarvc in curs de 12 ani (de la 9 Iulie 1844 până la aceeaşi zi a anului 1856). Precedată de legiuirile Obşteştei Adunări, votate pentru ramul decanic pe anii 1834-1844. Culese şi publicate de Scarlat P a s t i o, şef de secţiune in Ministeriul .Justiţiei. Această adunare, ca o continuare a Colecţiei publicate'la anul 1844 se va numi partea a Il-a a Colecţiei. îassi. Tipografia Buciumului Romanii, 1856, LXV -f 653. bd Codu judeciar pentru tribunalele din Moldova, înorânduitu şi ad-notatu de avocatul Scarlat Pastia, fostu directorii la Departamentalii Justiţiei din Moldova, edita tu de Teodorii Cod r e s c u. lassii, Tipografia Buciumului ftoma-nu, 1862, CXil 1415. Acest cod coprinde Cap. Vili din Regulamentul Organic al Moldovei pp. 1-74, codul penal din 18.20-1826, pp. 75-149, Legiuirile Ob-şteştei Adunări de ia 1834-1844, pp. 151-212, Colecţiea partea I, pp. 313-585, Colecţia partea Il-a, pp. 587-1070; Colecţiea partea lîl-a, pp. 1071-1415; A-pendice la Codul iudei iar al Moldovei : I Codul procurorilor sau adunare de toate legiuirile atineutoare de atribuţiuniie lor, cctract din legea din 26. III. 1862, pp. 1-36 ; II. Legea presei din 1. IV. 1862, pp. 37. 4) Tomul inlâiir. Introducerea Regulamentului Organic. Divanul obştesc, Sfatul administrativ şi Departamentu din năuntru. Iaşii, 1855. (Manualul se vinde 3<>7 accsle două volume sc pol spicui mărie multe materiale din domeniul juridic, care poate contribui la luminarea evoluţii multor chestiuni. Ele sunt un repertoriu bogat, în care se găseau uşor de către magistratul, avocatul sau slujbaşul civil moldovean, chestiunile cari îl interesau. Muntenia nu posedă asemenea mijloace din care să se vadă limpede desvoltarea juridică până la introducerea codului civil francez, Procedura civilă pentru Valaîiia şi Moldova, dm le59 şi 1861. şi din Mor:ud!uf o volume în ':8~' ; Din tot materialul coprins în cele două Adunări de o fisuri şi deslegări în ramul iii ud. c clor escf din 1842 şi 1856, precum daimstrcnr al A-io/clorci, expus tot în două 1856, un oarecare Dîmitrie Kohanocki, doctor i i drept, a alcătuit un tratat numai cu materialul privitor la Procedura civilă •) Cartea sc începe prîntr o Introduc-i’une în care autorul arată că organizarea instanţelor de iu decata, procedura arat. penală cât şi civilă, instrucţiunile privitoare la copierea, con urmarea şi păstrarea diferitelor ;k Ic. -unt coprinsc fără nici o sistemă in cap. VIII al Reglam-: tului Organic moldovean. Vremea a dovedit că accsle dă poziţiimi judecătoreşti sunt neîndestulătoare, de aceia său da: de autorităţile în drept alte dispoziţiuni pentru complecfmv Aceste dispoziţiuni, pe care alcătuitorul cărţii le mima ă niQLU'u" au fost publicate pentru uşurinţa magistraţilor şi advocaţilor în volumele a rai. a te mai sus. Aceste colecţiuni o», ci a le, din prelua că au iost publicate in ordine cronologice, nu au adus uşurinţa dorită de alcătuitori. Căutarea chestiuni lor în loc să devie mai uşoară, săi îngreuiat şi mai mult. !Vn tr : a veni iu ajutorul celor interesaţi, autorul a adunat toal.e îii iote sul O se ăul ui de ia GRafrP Arc 598 îvx Vbm;./ a! : Denartamonlwl dc i inanţe. Secreta ria tui de Suc Bcpa ]• Dep, artame niul lucrări ior i. ci;. C omitetu! don. Porto- -francul Ga Ui- Regn Ir. :• pentru alte dispoz i(i], laşii, i Soc. Arc ; :-p, 695 1) / VoocPu/u; a r/7ă; a J 'f in ici pui ului vm din R eguU meniu 1 Organic, cu toate şi până B finitul anul ui 1360, c! ap - sictc hanocki, doctor în c:rv:n Băi, 1961. Bib! IBS, sau 16/IV jur averi imobile şi adjudecări, apoi legile în legătură cu epitropia şi celelalte lucrări ale tribunalelor, cari nu sunt de natură procesuală. Pentru ca volumul să nu fie prea mare nu sau trecut legile şi dispoziţiu-nile cele noi în extenso, ci pentru uşurinţă s'a indicat pagina din Colecţiunea oficială, unde se poate găsi în tot coprinsul ei. Autorul îşi pune şi întrebarea dacă nu cumva alcătuirea unui asemenea manual nu este nefolositoare, fiindcă toată lumea românească se aşteaptă la o reformă radicală. El totuşi se hotărăşte să-l dea la lumină, întru cât o reformă radicală nu se poate face cu aşa de mare grabă, mai cu seamă când este vorba de principiile procedurii civile- Cartea aceasta citează 78 de articole din Reglementul Organic al Moldovei cu 302 paragrafe, cari indică chestiunile tratate. Pe marginile articolelor se dau rezumate indicatoare pentru o şi mai uşoară aflare a chestiunilor. Ea se desface in două părţi. Ele au următorul coprins: Partea I-a. Organizaţia instanţiilor judeciare. L împărţirea între puterea administrativă şi judecătorească, 1. ÎL Regule generale pentru organizaţia magistraturei, 20. 11L Despre organizaţia tribunalelor ţinutale, 31, IV. Despre organizaţia Curţei de apel, 53. V. Despre organizaţia Divanului domnesc, 57. VL Despre organizaţia ministerului de justiţie- 75. Partea II-a. Procedura instanţiilor judecătoreşti, L Tribunalele judecătoreşti de întâia instanţie, 98. ÎL Apelaţie la a doua instanţie (Curtea de apei;, 162. liL Apelaţia la a treia instanţie (Divanul domnesc), 178. IV. Despre dovezi în procese civile: a. Despre dovadă documentam, 183. b. Despre dovadă prin martori, 188. c. Despre dovadă prin jurământ, 190. V. Despre protestaţie, 194. 2j Nu'l cunosc. 30Q La fiecare paragraf autorul indică în scurt pe margine cu litere mai mici coprinsul paragrafului respectiv. Iată câteva e-\emple : Competinţa Divanului domnesc. Ari. 362 din Regi. Toate prigonirile de avere mişcătoare şi nemişcătoare, precum şi pricinile crimina-liceşti se hotărăsc în desăvârşire la acel divan, la care Domnitorul este în persoană prezident. (Aice vezi şi art. 363 din Reglement trecut la cap. despre organizaţia Divanului domnesej. 269. Să nu hotărască procese ce n-au trecut prin toate instanţiile. Ofisul domnesc din 18 August 1838, şi altul din 16 Martie 1841 (pag. 183. tom. I. a ColecJ prin care s’au ordonat Divanului domnesc de a fi cu deosebită privighere de a nu hotăra pricini, ce n-au trecut prin instanţiile de mai gios. 270. După recomandarea Domnitorului revidează lucrările a altor instanţii. Ofisul domnesc din 31 Mai 1851, (pag. 425, tom. II. a Colec.) de a primi Divanul domnesc în a sa revizie osebite cauze şi lucruri a in-stanţiilor de mai giosf ce i sar recomanda de domnitor. Acest manual din 1861 a fost precedat de un altul mult mai puţin voluminos, tipărit în 1859 1). al cărui coprins este numai o pregătire teoretică a celui dintâi după care urmează IX capitole ale căror titluri sunt următoarele : 1. Despre reguli generafe, 6. ÎL Despre procedura verBafă, 11. 111. Despre procedura forma Bă, 14- IV. Despre se atenţii le judiciare, 17. V. Despre ape Baţie şi revizie, 19. VI. Despre dovezi, 24. Dovada în generaf: a)- Dovada documentata, 27. b). Dovada prin însăşi mărturisire, 31. c). Dovada prin marturi, 33. d). Dovada prin arătare focală şi experţi, 37. e). Dovada prin jurământ, 39. VIL Despre cBeltuefele pro-cesufui, 42. Vili. Despre executarea sentenţefor judiciare, 45. a). Execuţia reală, 46. b). Execuţia personală, 50. 1X< Despre secvestru judiciar, 52. 1) ,Schiţă pentru o procedură civilă in Principalele Unite Moldova .şi Yala-hfa\ de Dimitrie Cohanosci, lassii, Imprimeria Statului, 1850, pp. 53. Bibi. Univ. Iaşi, cota 17/IV juris. _ 4u0 Un proect al Pravilniceştei Condici din 1780. După cele expuse de noi 1), opera legislativă a lui Ale-,vanciru lpsilante, numită ^vvraygicuov voi.nv.6v este o operă a însuşi domnitorului. Coprinsul suplimentului2) de la sfârşitul lucrării de compilaţie a fraţilor Tunusli, întitulată *ltnooi.a rrjg BXaylag otoXirivn val yaajyoatpivv: duo riz doyaiordntg ar ipe, varao-râvno g ikog rov 1JJ4 Zrovg = Istoria politică $i geograf că a Va ia ni ei da (a cea mai veche constituire a ei până fa anuf 1774, publicată în Viena la 1806, este de natură juridică. A-cest supliment este format din unsprezece titluri = rhXog. cu un număr variat de paragrafe. Ceia ce este foarte interesant în coprinsul fiecărui paragraf este faptul că partea începătoare a acestor paragrafe vorbesc despre cum stă chestiunea descrisă in Cărţile împărăteşii — ol fkmXivol vâgoi : iar partea a doua a acestor paragrafe arată obiceiul cel mai vechi al ţării = V T°-juvp nalcaoTUTi] (jrrpOnc. Faptul acesta ne face să vedem în întreg textul Condicei pravilniceşti. publicat în 1780, numai obiceiul pământului din Muntenia. Comparând textul din suplimentul acesta cu cel oficial al lui Al. lpsilante găsim pe alo-curea expresii similare. Astfel stând lucrul, în acest supliment nu putem vedea de cât un proect al legii lui lpsilante. Hrisovul din 1775 în care domnitorul Al. lpsilante descriind organizarea de instanţe, care formează prima parte din Pravilniceasca condică, parc că compîcctează cu acest supliment restul mate-terii din această condică, mai puţin câteva titluri. 1) Vezi în această lucrare la pp. 211-225, precum şi în ,Lwnurireax dată la ediţia noastră clin 1930 a ,Pravilniceşiii condici. 2) .Uacuit rpţia iov ar rov "SvyyQaipiceg eîg ci.v hnooiav rîjg cJavif/g -•= Supliment al a ce lui aş autor al istoriei Daciei ? i Acest supliment, care are paginaţie deosebiiă de restul Istorici lui Tunusli a circulat şi ca broşură separată, ceia ce a putut induce pe mulţi in eroare să creadă că are a-face cu o lucrare a vreunui autor cu lotul deosebii de căt cei adevărat. Se pare că acest Tunaşii este contimporan cu domnitorul Alexandru lpsilante. Faptul că au o găsim tradusă de G, S i o n Împreună cu partea primă a istoriei lui Tunusli ne face să credem că nici traducătorul acesta nu a găsit-o la finele Istoriei greceşti a lui Tunusli; cf. Grigorie lean L a h o v a r i; , Despre obiceiul pământului cuvânt rostit la 1 Septembrie 1892 cu ocaziunea deschiderei anului judecătoresc, Bucureşti, 1892, 7 pag. Bibi. Univ. laşi, cota 2277/1892 ; cf I, C. Pilit ti: ,Contribuţiuni la istoria justiţiei penale in Principatele românei Bucureşti, 1928, pag. 15 nota 5. V> D 401 Dăin mai jos toate titlurile din acest Supliment pentru a sc putea face de oricine comparaţia cu titlurile similare din textul oficial, imprimat în 1780. 1- Despre zestre = nspi npoixog cu 7 par. 2. Despre moştenire = 7iaol ylrioovo[.uaş cu 4 par. ; 3- Despre garantarea so- ţiei şi asigurării lucrurilor ei = napi 'ayyvrjg yvvcay.bg xcâ 3ava-Z?iodom)$ 7ioay{.uitări’ avrfjg Cu 1 par. ; 4. Despre împărţirea moştenirii în trei părţi = xpipoipucg cu 8 par. ; 5. Despre protimisis = napi yioax^urjoacog cu 6 par, ; 6. Despre ţigani = /ţepi xccxtiftaXiov cu 7 par. ; 7. Despre cheltuelele făcute pentru păstrarea zestrei = napii 'aţodtov aig jipoTxa cu 1 par. ; 8. Despre hotărnicie = napi yoxccpvixQiag cu 4 par. ; 9. Despre pro- cente = napi TOYuxyv cu 2 par. ; 10. Despre vechili — napi ftaxi-Xidtov cu 1 par. şi 11. Despre ghedic — napi yavxixlov cu 1 par. Dăm mai jos titlul al 7-lea l) cu traducerea făcută de noi pentru a se vedea cum sunt expuse aceste chestiunni de drept privat: Oi ŞccoiXiy.ol voiiot, o {iov y,al fj JiuXaiă xomxrj o v înfiata rftXai, ori icc dvccyy.aîa i%oda, otîov xduvai 6 dvijp dicc x^v ovvxfjpr{oiv xf.g Ttpoixbg, f\ tcc aiţodci otcov yduvai did vă czvŞrjOrj io fisvLxov irig nooi-ybg {ta dy apatia, y.ccl ăXXa Ttaoâpoia, vă {tij că xccuvij iS, iditov 6 dvfp. âXXă ccvxă tă ’iţoda vă avyaivwoiv ano xr]v TtpoTxcc. 3fOd,sv dnacpa-alod^i] âjtov y.ai aig xo iţig o vreo vd dxoXovd’f] xovxo. Legile împărăteşti caşi vechiul obiceiu al locului voeşte, ca cheltuelele necesare, pe cari le face soţul pentru păstrarea zestrei, sau cheltuelile pe care le face pentru ca să mărească venitul zestrii cu acareturi şi altele asemenea, bărbatul să nu le facă din ale sale, ci aceste cheltueli să le scoată din zestre. Ho-tărâtu-s'a, deci, caşi în viitor să se urmeze astfel aceasta. Dăm mai jos două fragmente din Tunusfi şi din Pravifni-ceaşca condică din care să se vadă asemănarea textului grecesc. Tă axivrjxa 7ipdy{tata tfjg Tipoixog, 6{tov xal xă abxoxlvrjxa vă /.*// diccTi{twvtai. Tă da xivrjxă vă diaxipwvxca HţaTiavxog {taxă laooa-paxovxa fi {i a pag xtbv yd/ttov. Kal {taxa xifV diaxiftrjoiv xavxijv, dtp3 of yevovv daxxă Jlaoă xov yaţtftpov, xoxa vă i)7toypa(pfj b yapdpog 1) Supliment pp. 27-8 A,^ {^j\ (•x-ACMVKfAi:-:i »} 26 - .v / 402 io nooi'/J)ovu(ffovov, dpoXoyobv ou TXafjFV ujmviu iu rv nb nooi-%ib(o younpUTi yiypupuh’u y.ivrpiă. aviovAVY'iu X yui iu Cam vu {nt Criiiubviai dXXă uovov tu yivrptă, (hoăr TCFliuyFpiyă. (iovyixă, dorpuyd, {i(iXuy{iuTiyă. yuXy.uupa-cixă, y.ul oua uXXu nuoouoia vă Citi noima i) Jiao irnou an o i ov yd{iov, v votfoov and rdv yăuov fig ihuairpio Tfdduouyoi'ju fjfiFoojv, i] to TtoXv FCrpioviu yul xă xipoiy.oovp(prova olhw Şerifirpitvcc vă xco TuyQuipowTca Fig xtbdixag, oiriveg vă GwOnvrai vig răg vnFOpyovoag ^yyXrpiiug Fig tmoiavdfprcorF ăjutoyiav ifteX? yCrrj 6 yujiog, (hă vă pip uyoXovOwdi noTi i'piâig. y.ul ooy.oi âiă tiv untoXiiav nov noory.o-(JV{i(p(bv(nv 2). Legislaţia sub Alexandru Ioan I Cuza. LVII. Codul civil, penal, comercial şi alte legi. Literatura. D, Alexandrcscu: Explica! lunea teoretica şi practică a dreptului civil român. Ed. I. voi. I. pag. XXIII. C. C. Angelescu: Câteva ştiri nouă relative la un proect de cod civil, întocmit in 1862-186), extras din rev. ,Dreptul1 2, No. 6. din 1927, Bucureşti. Desbalertle Adunării generale a României, Sesiunea din 1863-64 No. 1 şi 2, G. N a c u : ,Dreptul civil român\ voi, I. G. N e d e 1 c u : , Textul autentic al codului civil român', 1905, extras din rev. ,Dreptul1 No. 9 şi 10 din 1904. Bucureşti. Andrei Radu le seu: ,Şaizeci de ani de cod civil\ Comunicaţie la Academia Română. Bucureşti, 1926. Ediţiuni. Alecsandru Ioan I: .Codice civile\ Ediţiune oficiale. Impri- meria Statului, Bucuresci, 1865, pp. 325 cu 1914 art. A 1 c c s a n-dru Ioan I: ,Codice penale şi de procedură criminale‘. Ediţiune oficiale. Imprimeria Stalului, Bucuresci, 1865, pp. 220 cu 400 art. pentru procedură şi 603 ari. pentru codul propriu zis. Codul civil, penal, co- Epoca lui Alexandru Ioan I Cuza este cea mercial şi alte legi. w ~w , mai rodnica in alcătuiri şi promulgări de legi noi. Aceste legi îşi au izvorul în legislaţia franceză. După cunoştinţele pe care le-am avut până acum, traducerea Codului civil napoleonian sar fi făcut în curgerea a şase săptămâni. 1) Suplimentul grecesc din T unusli, pag. 2. 2) Şt. Gr, Berechet: ,Pravilniceasca condica, ed. 1930, Chişinău, pag. 46- 403 Ui mi trie Alcxandrcscu *} spune că la 10. X. 1864.se împărţise dileriteie capitole din Codul Napoleon pentru a fi prelucrat, de membrii Consiliului de Stat, ca la 4. XII. 1864, să iie şi publicat. Na cu 2) confirmă că această lucrare s'ar fi făcut în 4-0 de zile. Fără îndoială că o asemenea grăbită lucrare merita să fie trecută prin aspra critică a vremii. G. Ne-Jeleu j), încă din lv04, a arătat în revista Drcptuf, că ceia co a tăcut comisiunea din (v64 nu a fost altceva de cât o revizuire a traducerii din 1862. A. R ă d u 1 e s c u, deasemenea, a-junge la aceiaşi concluziunc pe care a dat-o G- Nedelcu A). C. C. A n g e 1 c s c u A dă însă lămuriri delinitive asupra Împrejurărilor şi comisiunii, care a lucrat ori mul proect. In 27- VII. ÎS >2 se luaseră măsuri întru alcătuirea unei comisiuni pentru elaborarea unificării legislative. Din aceste acte se vede dorinţa arzătoare ca să se voteze pe cât este cu putinţă mai multe legi. în Monitorul Oficial No. 167 din .862 se citeşte raportul primului ministru N. C r e ţ u 1 e s c u către domnitor în care i se spune, că comisiunea însărcinată cu unificarea legislativă prin decretul No, 551 din 27. Viî. 1862. după ce a elaborat Legea organică administrativă; Legea consiliului de Stat; Legea des-voltării instituţiilor municipale; Legea comunelor rurale; Legea consiliilor generale de districte ; Legea consiliilor de prefectură ; Legea constrângerii corporale: Codul penal şi de procedură, revizuite şi complectate, a terminat acum cea mai mare parte şi din Codul civil. Totdeodată, acest prim-ministru mai cere domnitorului ca să dispună ca Gheorghe Costa-Foni şi Vasile Bo crescu să fie însărcinaţi cu traducerea Procedurii civile pentru ca şi acesta să fie gata la deschiderea Adunării legiuitoare. In Noembrie 1863 Alexandru Ioan I Cuza anunţă în j) D. Alcxandrcscu: Jzxnlicaiiunea teoretică şi practica a dreptului civil roman\ ed, I. voi. î, pag, XXIII. 2) C. N a c li : ,Dreptul civil român\ I, pag. 32. 3) G. Nedelcu: ,Textul autentic al codului civil român', art. în ,Dreptul', No. 9 şi 10/1904, Bucureşti. A lost retipărit sub titlul ce mai sus in 1905, Bucureşti. 4) Andrei Radulescn: ,Şaizeci de ani de cod civil1. Bucureşti. 1926. Comunicaţie la Academia Română. 5) C. C. Angelescu: .Câteva ştiri nouă relative Ia un provei de cod emil Întocmit in IS62-1863\ extras din JJreptul1, No. 6 din 1927, Bucureşti. 404 Cameră că cele trei coduri: civil penal şi comercial eraugata ’). In sesiunea anului 1863-64 parlamentul, în adevăr, votă multe legi între cari: Lega contabilităţii genera fe a Statului f Legea comun a făt Legea consiliifor judeţene ,■ Codul penal şi procedura penală f Legea instrucţiunii publice ,■ Legea cumulului f Bugetulf Legea organizării judecătoreşti. Tot în acest timp guvernul se hotărâse să prezinte parlamentului primele două părţi şi patru titluri din cartea treia, câte erau tipărite până atunci1 2). In 15. I. 1864, ministrul de justiţie citeşte mesagiul domnesc, care aminteşte de trimiterea celor trei cărţi ale codului civil Adunării. Şedinţa trimete proectul spre examinarea comisiunii judecătoreşti 3). In 15. IV. 1864 adunarea fiind prorogată, avu loc lovitura de Stat din 2. V. 1864. Tocmai în 11. VII. 1864* Cuza ceru Consiliului de Stat să elaboreze o condică civilă cu procedura ei, fără să se pomenească despre vechiul proect. Explicaţia s’ar găsi numai în intenţiunea domnitorului de a se reface codul civil — cum ceruse în aceiaşi şedinţă pentru cel penal — după noua stare de lucruri creiată prin lovitura de Stat. Consiliul de Stat în cele şase săptămâni din 1864 nu a' făcut altceva de cât a revăzut proectul din 1862-63. Cu părere de rău, nici până astăzi nu sa găsit originalul primului proect, al cărui text prin comparaţie ne-ar dâ interesante rezultate. 1) ,Desbaterile Adunării generale a României. Sesiunea 1863-64, Nr, 1 şi 2. 2) Monitorul Oficial No, 40 din 19. II. 1864. 3) ,Desbaterile Adunării generale a României*, sesiunea 1863-64, No. 66, pag. 524. ANEXE. PREFEŢELE LEGILOR VECHI ROMÂNEŞTI I. POSLESLOVIA PRAVILEI ALESE, MANUSCRISE A -LUI EUSTRATIE DIN 1632 (Vezi : pp. 160—164) Ediţium. Ioan Bianu: „Manuscriptulu romancscu de la 1632 ala lai ilustraţie logofetulu" art. în ,,Columna lui Traiami'. Noua serie, Anul II, No. 4—5, Aprilie— Mai 1881, pp. 210 - 217, după manuscrisul lui T. C i p a r i u. v. Principia pp. 113 et seq ; cf. M. Gaster: „Crestomaţie românăvoi. I, 1891, Leipzig—Bucureşci, pp. 76—79. Şt. Gr. B erechet: „Schiţă de istorie a legilor vechi româneşti 1632— 186(2’t Chişinău, 1928, Anexe. pp. 3—7. Pravilă aleasă, scoasă şi tocmită şi dentru multe svinte scripturi cercată şi găsită, carea de toţi prea înţelepţii şi bunii credincioşi, iaste cinstită şi priimitâ, pentru că îndeamnă pre toţi pravoslavnicii spre cunoştinţa vieţii şi celor nedeprinşi cu tocmala creştinătăţii tuturor le arată în toate fealurile calea pocăinţii şi celora ce pre ceastâ lume poftesc să lăcuiascâ de toate pre voie, le spune cum la ceaia de apoi, vor să fie sufletele lor la mare nevoe şi pentru îndrăznire să vor aduce pre sine la mare perire, şi cu nesocotinţa vor să-şi piiarză toată nevoinţa. Pentru că ceia ce nu vor înbla pre urma acestora dumnezăeşti învăţători, aceia vor să fie ca o turmă de oi fără păstor, cum scrie şi svânta evanghelie, că oile ceale de turmă înţeleg şi cunosc glasul păs-toriului său. Păstorii şi învăţătorii sunt dăscălii şi părinţii noştrâ cei sufleteşti, arhiereii şi duhovnicii, cum grăeaşte svănta scriptură, unde .zice : întreabă pre părintele tău şi-ţi va răspunde ţie mai marii tăi şi-ţi vor spune ţie, ce va &ă fie la ceia de apoi» că va să vie zua perirei, şi iaste de stă gata înaintea voaitrâ, zua mănii şi a urgiei lui Dumnezău. Drept aceia tot omtţjfdnc are avea înţelepciune şi mente întreagă şi s-arc griji deJPl'itH veaci, cu cuviinţă are fi şi cumu să cade, cu adevăjjdfnirnf şi 27 406 fârâ de voia lui ca să socotească şi să cerceteaze foarte prea mănuntul această cale aleasă şi deşchisâ ce-au cercat, ş-au găsit şi noo ne-au arătat purtătorii cei de dumnezăire, părinţii şi împăraţii cei svinţi. Iară de va zice neştine ceva, pentru că doară căce au fost şi aceştea oameni cu trup, ca şi noi, sau doară vreunii şi păcătoşi, după neputinţa trupului acestuia slab şi gros de pământ. Iară pentru credinţă şi direptate şi nevoinţâ şi gănd bun ce-au avut cătrâ Dumnezău, Dumnezău le-au dăruit lor darul duhului svânt, carele iaste tot mente şi prea înţelepciune, cu carele au cunoscut toate tainele împărăţii ceriului şi binele de veaci, şi ce iaste direptatea şi giudeţul lui Dumnezău cel dirept. Drept aceia nime ca să nu să mire de acesta lucru cum şi în ce chip poate să fie, ce să asculte ce grăeaşte rostul dumnezăes-cului David prooroc şi împărat: eu zişi că veţi fi Dumnezăi şi fii celuia de sus. Pentru acesta lucru iaste datoriu tot omul, încă şi fără de voea lui, să urmeaze urma acestora dumnezăeşti învăţători, pre carii ni-iau dăruit noao Dumnezău să ne fie noao ca nişte păstori şi sufletelor noastre socotitorâ. Dece ori ce ne-au lăsat învăţătură să cade să facem întru tot deplin şi desăvrăşit, pentru căci iaste de bine şi de folos sufletelor noastre, de vreame ce ne va fi noo gândul şi voea, să ne spăsim1)', şi binele cel netrecut de în veaci, să-l dobândim, carele noi toţi de la Hs., Dumnezeu adevărat cela ce iaste tuturor facerilor domn şi împărat, acmu şi pururea şi întru veaci nesăvrăşiţi şi netrecuţi, amin. * * Pentru 2) numele acestor svinţi şi dumnezăieşti bărbaţi dăscăli şi a besearicii învăţători şi altor pravoslavnici împăraţi, cine va vrea ca să ştie. Aceaste capete de pravilă, ce sămt scrise întraceastâ carte, o samă sămt scoase dentru pravilele svinţilor şi dumnezăeştilor apostolâ, o samă sămt alease şi scoase de la svintele şi dum-nezăeştile a toată lumea luminătoare ceale 7 săboare, carele să află că le-au tlăcuit şi le-au scos de usebi, carea după treaba sa, fericitul şi prea înţeleptul, marele Io an pre poreclă Z u n a r a, ce-au fost monah, ce să zice călugăr, la mănăstirea ce să chema sfânta Aglicheria, iară fiind om înţelept şi cj^săvrăşit cârtulari 1) să ne mântuim (slavonism). 2) Epilogul de la' finele manuscrisului. 407 bun, fu ales de fu mai marc drucar, ce să zice fu dascal şi mai mare prespre tipariu, unde să tipăriia cărţile, întru care lucru era întru tot înpreunat, la toată răsâdirea cărţii cu iubitoriul de dumnezâire diaconul dela marea şi dumnezăiascâ besearicâ, svânta patriearşie, fiind nomofilax, ce să zice socotitoriu de leage, aşijdere şi hartofilax, ce să zice vistearnic pre cărţile besearicii şi mai mare socotitoriu mănăstirii ceii mari, ce să chema Vla-herna. Numele lui era Teodor Valsamon, carele prespre puţină vreame fu ales de om bun şi înţelept de fu pus patriarh la cetatea lui Dumnezău, ce să chiamâ acmu Antiohiia, carea oblâdueaşte toată partea răsărituiui. Dup'acea sâmt într’aceastâ carte şi alte nume a mulţi svinţi patriarşi şi altor dăscăli, aşijdere şi o samă de'npăraţi cărora le sămt scrise şi numele şi canoanele fieş căruia pren cărţile sale, arătând pre capete iot luciul, carele di ce treabă va să fie ; deci cui va trebui ca să cearce acealea cărţi pre capete, cum scriu aicea, aşea, va găsi şi acolo; aşijdere şi de Mateiu şi de Armenopul, cine va vrea să ştie ce feal de oameni au fost. Mateiu au fost ermonah, învăţat şi filosof întru tot; porecla i-au fost V 1 a s t a r i ; iară Armenopul, au fost giudeţ în cetatea Solunului, întru tot cinstit şi învăţat, având mesereare şi la clirosul besearicii: nomofilax. Nu-mele-i era Constantin. Iară după ceea Fotie patriarhul de Ţarigrad ; i-au pus nume acestuia Tarasie. Aceştia sâmt carii au fost dăscăli desăvrăşit, carii au scos ş-au arătat toate adâncurile cărţilor şi svaturile direpţilor, den limba cea mai supţire şi mai ascuţită de toate limbile, ce să zice elenească, cu carea au tocmit Dumnezău, de-au cunoscut aceştia întăi lumina dumne-zăirei, carea nu o pot să o înţeleagă fiecine de nu vor fi prea iscusiţi şi deprinşi cu dănsa, cum au fost şi aceşti fericiţi dăscăli ce scriem mai sus : Zunara, Valsamon, Mateiu, Armenopul, carii s’au nevoit de-au scos pre limbă mai purtâ-reaţă grecească, pentru ca să poată înţeleage şi cei mai neînvă-ţaţr, ce vor să fie şi ei altor învăţători, că nu poate nime să fie întru tot desăvrăşit fără numai unul săngur Dumnezău; ce unii au un dar, alţii alt; unora le-au dăruit Dumnezău darul înţelepciunii şi a înţeleagerii, altora a curăţii şi a preoţii. Dup’acea şi eu un păcătos şi mai neînţelegâtoriu de toţi, râvnind urma învăţăturii şi neagiungând cu firea, m'am apucat de-am scos această cinstită carte de pre limba grecească pre această limbă, ce să cheamă acmu rumăneascâ, luând izvod dela 408 multe fealuri de limbi, carii văzând şi ei scâdearea şi inpuţinarc întru toate lucrurile înţelepciunii, după tocmala lumii şi di după cumpăna vremii, cunoscând că vin toate spre svrăşit, au scos toate adâncurile şi meşterşugurile cărţilor, de le-au arâlat la ve-deare tuturor ca să cunoască şi cei mai proşti şi neînvăţaţi. Pentru acesta lucru socotind şi eu şi nevoind un micşor peaning ce am luat dela Dumnezău, pentru mai nemicâ ustenealâ, acesta ca să nu-1 ascunz în pământ, ce să-l dau şi eu altor cui va fi lipsit ; căndai doarâ, nu Tare mai înpuţina, ce l’are mai adaoge şi Tare mai creaşte ; una aceasta, alta auzănd şi cel cuvânt, ce scrise svănta scriptură, c'au zăs îngerul lui Dumnezău cătrâ prea înţeleptul Toviia, tainele înpăraţilor, să le ţie neştine, şi să le as-cunzâ, bine iaste, iară tainele lui Dumnezău, şi a înpărăţii ceriului, iaste bine să le arate neştine tuturor, şi iarâş acesta, un pomânt încuiat sau un izvor de apă reace, să fie astupat, de ce folos ar fi celor însătaţi ? aşea şi această svântâ carte de îndi-reptare, daca va fi închisă şi necunoscută, de ce treabă va fi celor rătăciţi, ce nu să vor putea îndirepta spre calea pocăinţei şi a direptăţii? Drept aceaia, rog pre toţi cine va ceti pre această, de mâna cea de lut schizmire, unde va fi vre un cuvânt greşit, cu Uneşte tocmiţi şi isprăviţi, iară nu blâstâmareţi; pentru câce n’au scris ceva vre o mănâ curată sau cu vre o mente ca aceaia aşezată, ce-au scris un om păcătos şi încâlcit în toate valurile şi undele ceştii lumi neaşezate şi cu de toate chipurile de neputinţe amestecate. Laudă Domnului nostru Is, Hs., celuia ce-au dat după început şi svrăşit. O ocaanie Evstratie bâv logofet nacirtav 1). 3 3) Pocăitul Eustratie, fost logofăt, a scris. 2, PREFAŢA PRAVILEI DE LA GOVORA, DIN 16401 2 3) (Vezi-, pp. 152 —158J. Ediţiuni. Ioan Bianu şi Nerva Hodoş : „Bibliografia româneasca veche 1508—1830" tom. I, Bucureşti, 1903, pp. 109—113; cf. Ioan M. Bu-joreanu: „ Collecţiime de legiuirile României vechi şi noui“ în „Bibliolheca de le~ gislafiunevoi. III, 1885, Bucureşti, pp. 87—88; cf. M. Gaster „Crestomaţie română“ voi I, 1891, Leipzig-Bucuresci, pp. 87—89. Şt. Gr. Berechet: Schijă etc. Anexe, pp. 8—12. Predislovie cătră toţi nastavnicii sfintei bisearici. Prea luminaţilor arhiepiscopi, mitropoliilor şi iubitorilor de Dumnezeu, episcopilor şi preoţilor şi tuturor duhovnicilor, cari cu puteare preoţească de la Dumnezeu sănt sfinţiţi. TeofiP), cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitropolit a toată ţara românească, pace şi spăsenie, primiţi duh sfânt; cărora .veţi lăsa păcatele, lăsa-se-vor lor; şi cui le veţi ţinea, ţinea-se-vor lor B). Socotit-am că mai toate limbile au carte pre limba lor; cu aceai cugetai şi eu robul Domnului mieu lui Is. Hs. să scoţ ceastâ carte, anume pravilă pre limba românească, sfinţiilor voastre, fraţi duhovnici româneşti, cari sănteţi păstori oilor celor cuvântătoare a turmei lui Hs., carea are întru sine multe fealiuri de vindecări sufletelor creştineşti, celor ce sănt rănite cu păcate, însă mai vrătos şi cale la înpărăţiia ceriului. Insâ mâ rog sfinţiilor voastre cu mare milâ, la care mănâ va cădea această sfântă carte, acela să aibă a o ţinea în mare cinste, şi să se înveţe dentru ea în tainâ, cum va vindeca sufletele oamenilor de păcate. Iarâ întru mănâ de mirean să nu se dea ; nice la măscărici, să nu fie tocmealele sfinţilor apostoli şi 1) Această prefaţă este tradusă în parte după prefaţa Nomocanonului lui Petru Movilă din 1629. 2) Mitropolit al Munteniei 1637—1648. 3) Notă marginală : Ioan gl. 20 zac. 65. 410 a sfinţilor părinţi batjocurite ; că apoi milostva ta veri da sama frate duhovnice ; eu nu voi avea treabă. Cela ce priimeaşte gândurile omeneşti datoriu iaste întru scriptură învăţat a fi; să se oprească de pohte, smerit şi cu lu-crure bune, pre tot ceasul să se roage lui Dumnezeu, ca să-i dea cuvânt de înţelepciune, ca să îndirepteze pre ceia ce scapă cătră dânsul. Iară într'alt chip însuşi datoriu iaste a posti miercurea şi vinerea prespre tot anul, cum poruncesc sfintele şi dumnezeeştile pravile1). Cum de carele va avea, însuşi să o dea şi altorâ a face. Iară de va fi însuşi neştiutoriu şi ne postnic, cum va învăţa pre alţii a face lucrure bune, şi cine e neînţelept, va asculta pre el, de carele va grăi văzând pre el fără tocmalâ, şi beţiv, şi învăţând pre alţii să nu se îmbeate, sau alt vre un lucru bun a petreace, carele singur nu au făcut. Ochii de urechi grăiaşte scriptura2), cu aceia socoteaşte-te, o duhovnice, pentru ce că3 *) de va peri numai o oae pentru negrija ta, dentru mănile tale se va căuta. Deprinde ce zice sfânt Ioan Zlataust la dianie *) în a treia nravoucenie 5 6) (aciasta grăiaşte: De se a delunga G) numai unul de taine necuminecat, au nu au oborăt toată spăsenia7) sa, episcopul sau popa, că sufletul iaste de o perire, atăta deşertăciune are, căt nici un cuvânt nu poate pune înnainte, ce cu socotinţă şi cu iubire de trudă, slujirea şi lucrul lui Dumnezeu, iaste a face, că grăiaşte scriptura: procleat8) cela ce face lucrul Domnului cu negrijâ ; iară marele Vasile grăiaşte: socoteaşte să nu te temi de om întru cădearea lui, ca să nu dai pre fiul lui Dumnezău, întru măinele celor nedostoinici, ca să nu te ruşinezi de cineva de marii pământului, nice de însuşi cela ce poartă stemă să nu cumineci, că pravilele dumnezeeşti nu lasă pre cei nedostoinici să se cuminece, carii se socotesc ca păgânii, iară să nu se vor întoarce amar acelora, şi celora ce cumineca pre ei. Socoteaşte, zice ; eu treabă n'am, tu veri vedea aceaste, de veri păzi însă cu socotinţă, şi cu tocmală ; ce mai înainte învă- 1) Pravila ap-l-sca 68 şi mai nainte 255. 2) Ezech, 34 stih 10. 3) Erem. 48 sh. 10. 4 Faptele Apostolilor. 5) învăţătură morală. In original acest cuvânt este tipărit în slavone- şte. 6) Dean. besead. 44 sh. 31. 7) mântuirea. 8) blestemat. 411 ţăturile biseareacii neclătite să le păzeşti; mântui-veri şi pre tine pre ceia ce te vor asculta. Ştiut să fie ; Cine va îndrăzni a priimi cugetele şi ispovedaniile, fără învăţătura episcopului acelui loc, acela pedeapsa pravililor va priimi ca un călcătoriu a dumnezeeştilor pravile, că nu numai pre sine se-au pierdut, ce şi câţi se-au ispovedit la el, ne is-povediţi sânt; şi cât au legat şi dezlegat, neîndereptaţi sănt, după a 6 pravilă a săborului de Cartaghin, şi după 43 aceluiaşi săbor. Poveleniem je presvietlago g[o]sp[o]d[a]rea Io Matthea Ba-saraba Voevoda i blagosloveniem preosveaşcennago arhiepiscopa Theofila, m[i]l[o]stieiu b[o]jieiu, mitropolit văseea zemlea Ungrov-lahiiskiea napeceatovati siiu knigu gl[agola]emuiu Pravila mnie hujdăşemu v sveaşcennoinoţeh, Meletiiu Makedonskomu, igumenu obşcejitelnago monastira Govora, hrama Uspeniea pre[cis]tâea b[o-gorodi]ţa. Tiemje moliiu B[og]a, cituşce siiu knigu, aşce cito budet pogrieşeno, duhom krotosti ispravleaite i nas o sem trudivşimsea bl[a]g[oslovi]te,a ne kliniete,noneje ne pis[al] anghe], no ruka greşna i brenna 1). =Cu porunca prea luminatului domn Io Matei Basarab voevod şi cu binecuvântarea prea sfinţitului arhiepiscop Teofil, prin mila lui Dumnezeu, mitropolit a toată Ţara Ungrovlahiei, tipăritu-s’a această carte numită Pravilă, de mine cel mai smerit între preoţi, Meletie Macedoneanul, egumenul obştiei din mănăstirea Govora, cu hramul Adormirea prea curatei Născătoarei de Dumnezeu. Pentru aceia rogu-vă, cititori ai acestei cărţi, de va fi ceva greşit, să îndreptaţi cu duhul blândeţei, şi să ne binecuvântaţi pe toţi ostenitorii aceştia, iar nu să-i blestemaţi; căci nu înger a scris, ci mână de lut, supusă greşelei. * * * Izvoleniem o[t]ţa i pospeşeniem s[â]na i săvrăşeniem s[vea]-t[a]go d[u]ha. Siiu knigu prepisâ ot slovenski na vlaşkâ eazâk MihailMo-xalie, i potom poveleniem i ijdiveniem presvietlago knieza Io Mathei Basaraba Voevodâ, i bl[ago]sl[o]veniem preosveaşcennago arhiepiscopa kir Theofila, mitropolita văsei zemli ungrovlahiiskâea, trudihsea o sem az iermonah Ştefan Ohridskii, i napedatahom siiu knigu. Pociasea pxsati v lieto 7149, a ot Rojdestva Hristova 1) Această însemnare se găseşte la sfârşitul acestei prefeţe, scrisă în sla-voneşte. Noi am transcris-o cu caractere româneşti din lipsa celor slavone la a-ceastă tipografie, în care imprimăm aceste anexe : tipografia Tataraşi 412 1640 v ponedielok 1 nedieli sveatago posta, a săvrăşisea v po-nedielok 7 nedieli posta tokojde lieta. Tiemje moljmsea cituşcei aşce pogreşeni obreşcete cito ispravleaite, a pisavşago sâ izvod proşceniiu spodobleite, i napeciativşih sie ne proklinaile 1).— Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu desăvârşirea Sfântului Duh, această carte Tălmăcitu-s’a din limba slavonă în cea românească de Mihail Moxalie, şi după aceia, cu porunca şi cu cheltuiala prea luminatului domn Io Matei Basarab voevod, şi cu binecuvântarea prea sfinţitului arhiepiscop kir Teofil, mitropolit a toată Ţara Ungrovlahiei, ostenindu-mă întru aceasta eu ieromonahul Ştefan din Ohrida şi tipărit-am această carte. Inceputu-s'a a se scrie când a fost anul 7149, iar de la naşterea lui Hristos 1640, Luni, în întâia Duminecă a sfântului post ; şi terminatu-s’a apoi Luni, în a şaptea săptămână a postului din acelaş an. Drept a-ceia, rog pe cititori, dacă veţi găsi ceva greşit, să îndreptaţi, iar pe cel ce a scris acest izvod să-l învredniciţi cu iertare şi pe noi cei ce am tipărit aceasta, să nu ne blestemaţi. 1J Epilogul de la finele cărţei, sciis tot în slavoneşte. 3, PREFAŢA DE LA „ŞAPTE TAINE ALE BESEARICEP* DIN 1644. (Vezi: pp. 145—148). „De iaste lumina care iase şi purceade de la soare, de luminează şi arată lucrurile pre lume, mai vrătos preţul mărgări-tariului, şi a pietrilor celor scumpe, prea luminate şi cinstite şi milostive Doamne, cu mult mai vrătos lumină şi soarele cel dirept domnul nostru Is. Hs. au luminat beseareca sa, înaintea ochilor a tot rodul omenesc, cum ca să poată vedia şi să cunoască fie cine preţul odoarălor ei, nu de mărgăritariu şi de pietri scumpe, ce-s lucrure moarte, ce de lucrure vii, ce-s mai scumpe decât mărgăritariul şi pietrile ceale scumpe, carile nu numai ochii trupeşti ce şi ochii sufleteşti veselesc cu veselie veaşnică şi netrecută, şi deştiaptâ pre om întru viaţă fără de moarte *). Pre şeapte stâlpi iaste întărită casa întilepciunii, că şeapte ceate sămt a besearecii, cum le numără Pavel Apostol2): întăi apostolii, ai doi prorocii, a treia învăţătorii, a patra făcătorii de ciudese (minuni), a cincea vendecătorii de boale, a şeaşia îndirep-tătorii, a şiaptia tălmacii limbilor. Dup’acea de şiapte ori într’o zi se laudă Dumnezău, cum spune David proroc, cu şiapte bucine în şiapte zile căzură zidurile Erihonului3), şepte cuconi, născu Anna cea stearpă, maica lui Samoil proroc 4). Aşia într’acela chip şeapte ceate făcu beseareca, şiapte roade rodeaşte duhul svănt, cum zice Pavel Apostol 5) : liubovul (’), bucuriia, pacia, îndelung râbdaria, credinţa, blăndeatele, opriria voei. Şeapte daruri sămt 1 2 3 4 5 6 1) Notă marginală : Pritciă gl. .9 2) I. Cornth. zac. 153. 3) Isus Nav. glav. 6. 4) I. Ţrs. gl. 2. 5) Galat. zac. 201. 6) iubirea. 414 a duhului svănt, cum spune Isaiia proroc1); dar de înţelepciune, de înţeleagere, de ştiinţă, de credinţă, de tărie, de svat, de frica lui Dumnezău. Şi sveaştnicul besereacii legii vechi şiapte fufeaze şi şiapte făclii avea de ardia. Intr’acela chip şi beseareca lui Hs. şiapte taine are, cu carile ca cu nişte lumini luminează şi arată toate lucrurile şi toate treabele besearicei noastre, fără de carele tot omul iaste întunecat şi nu şti pre ce cale înblâ. Că aceaste şiapte taine sămt şeapte daruri şi şeapte făclii, de ard şi luminează în beseareca lui Hs. pre tot creştinul cătră cunoştinţa credinţei cei direapte, carile nu sămt de la alt cineva, ce-s de la domnul nostru Is. Hs. arătate şi de la svinţii Apostoli date în svănta beseareca. Cu adevărat lucru iaste că răsare soarele zaria şi lumina lui, nainte loveşte în munţii cei mari; turnurile şi copacii cei înalţi luminează, de-acii şesurile şi văile. Aşia în-tr’acela chip, domniia mării tale cu aceaste şeapte taine, carile le-ai scos şi le-ai dat în tipariul Mării tale, întăi agiunge întru ciata cia înaltă sufletească, întru archierei şi în preoţi, de luminează, şi în diregătoria cea lumască în domni şi în boiari ; de-acii şi întru cei mai mici agiunge lumina şi căldura, de luminează şi încălzeaşte pre toţi cătră voia lui ce svăntâ, pentru carile cinstia şi nărocul cel de sus şi netrecut agiung împreună cu gloatele tuturor svinţilor întru slava ceriului înpărăţiia cea vestită şi bogată, ce nice dănăoarâ nu-i schimbată, acolo unde împărăţesc toţi împreună, cu domnul nostru Is. Hs., a căruia-i slava, cinstia şi mă-riria, întru veci de veci, amin. î) Isaia. g!av. 35. 4. UNA DIN PREFEŢELE ARHIMANDRITULUI IACOB DIN IANINA LA „CÂRJA ARHIEREILOR" ALCĂTUITĂ IN 1645 3) Tuturor arhiereilor aleşi, smeritul Iacob ieromonahul din hotarele Ioaninei, doreşte mântuire, putere, sănătate, fericire şi biruinţă împotriva duşmanilor. Prezenta carte, care se numeşte Cârja Arhiereilor este alcătuită acum din nou în aceste din urmă vremuri, precum tuturor este văzut. S’a iăcut aşa : Ni s’a poruncit (de către preasfinţitul nostru stăpân şi patriarh ecumenic chir P a r t e n i e, care este din localitatea episcopiei celei mai renumite, a cărui născători erau foarte iubitori de străini, sau mai potrivit spus, iubitori de Dumnezeu şi înfrumuseţaţi cu toată fapta bună), ca s’o compunem şi s’o punem în ordinea şi regula cerută de scop şi să introducem toate chestiunele ce trebue şi după care se cuvine ca să judece ori-care dintre arhierei ; în potrivire cu sfinţitele canoane şi divinele legi, după care judecă. Noi cunoscându-ne neîndestu-larea noastră şi ignoranţa şi temându-ne de primejdia unui lucru prea mare, care-i peste puterea noastră, am voit să amânăm a-ceastă lucrare. Dar iarăşi ingrijându-ne de a nu cădea în pericolul neascultărei, care aduce moarte sufletului neascultător, adică pedeapsa veşnică a iadului, şi punându-ne aceste două pricini înainte, adică frica îndrăznelii întreprinderii şi teama insuficienţii. Acestea cugetându-le, am socotit ca să pun în practică fapta ascultării. Ast-fel, aruncând dela noi teama, am început a duce acest lucru dumnezeesc cu compunerea spre sfârşit, jntărindu-ne cu sfintele lui rugăciuni casă sfârşesc această carte. Şi, deci, punând în faţa noastră aceste sfinţite cărţi, adică cartea sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, scrisă de Clemente 1 1] Tradusă de Const. Erbiceanu în ,,Biserica ortodoxă română“ XVI (1892—93j, pp. 35—40 ; dar îndreptată ca limbă de noi, pentru a i se reda arhaici-tatea cerută de vremea în care s'a compus. 416 - conţinând dumnezeeştele lor canoane ; cărţile tuturor Sfintelor Sinoade ecumenice şi locale, cuprinzând sfintele lor canoane şi cărţile lui Dionisie şi Petru al Alexandriei, ale lui Grigorie Taumaturgul, ale lui Atanasie cel mare, Grigore Nisul, Timotei şi Teofil şi Chirii al Alexandriei, ale lui Grigorie Teologul, ale lui Amfilohie al Iconiei, ale lui G h e n a d i e şi G h e r i-man al Constantinopolului, Epifanie al Ciprului, ale lu-Tarasie şi Fotie şi Nichifor al Constantinopolului, Gheorghie, Xifilin, Anastasie al Antiohiei, Teodor Balsamon, Grigorie Papa Romei şi Teodori t al Ciprului, Matei Vlastarie şi Constantin Armenopol. Apoi ale lui Iustin împăratul, ale lui V a s i 1 i e şi L e o n şi Constantin împăraţi; ale lui Alexie Comnen. Novelele dumnezeeştilor împăraţi, şi acele ce cuprind legile politice şi alte oare care cărţi bisericeşti, care mai toate sunt compuse pentru înfrumuseţarea bisericei. Toate aceste cărţi, unele au în ele dumnezeeştele canoane, iar altele novele şi legi politiceşti, pe care adunându-le le-am studiat cu multă punere şi cercare nu superficială, noapte şi zi, până când această lucrare a noastră aducând-o la sfârşit să terminăm pe deplin cartea, şi nu ne-am lenevit a o sfârşi, având in vedere răsplata dumnezeească. Şi astfel am compus această carte, după cum se vede de toţi, pentru ca să se afle obiectul fiecărei chestiuni mai uşor, după cum am zis mai sus. O am compus deci minunată după metodă. începând numirea fiecărei chestiuni, după literile cele două-zeci şi patru ale vorbirii, am imitat cartea lui Matei Vlastarie pentru uşurinţă. Dar nu este această carte asemenea cu aceia, deşi este compusă după cele două-zeci şi patru de litere. Fiind că aceia cuprinde chestiunele ei după litere, pentru uşurinţă, dar nu ştiu cum acela (Vlastarie) în cartea lui a amestecat şi confundat literile în chestiuni, şi sunt amestecate şi interpuse rău unele chestiuni de altele. Aşa sunt scrise la litera A literile vita, delta, epsilon, iota, sigma şi taf şi alte multe, ce nu-şi au locul. De asemenea şi la alte litere, la vita, gama, şi delta şi la alte multe litere, sunt amestecate la un loc cu alte litere. Astfel că dacă cineva ar voi să caute o chestiune la litera proprie n’ar putea-o afla uşor, până n’ar studia toată cartea, pentru că se află literile amestecate şi de aceea pre" zintă multă neregularitate. Noi acum am alcătuit aceaslăcarte a- — 417 semenea cu aceia, în ceia ce priveşte cele două-zeci şi palru de litere ale alfabetului, dar nu sunt aşa amestecate şi aşezate rău literile de mine, cum şi acele ce au raporturi între ele, e1 separat fiecare din litere s'au scris, având fie-care chestiune începutul scris prin însăşi litera sa. De aceea, nici o confusie nu produce celor ce voesc să caute vre-o chestiune de care au trebuinţă, Şi aşa este toată lucrarea acestei cărţi, pentru fiecare dintre arhierei şi pentru judecata şi hotărârea ce dă fie-care dintre judecători foarte bine asupra celor ce se judecă de cătră el. De aceia, cel ce voeşte să afle vre-o chestiune, o găseşte uşor şi în-dămânatec în şirul celor două-zeci şi patru de litere. Deci, scriind această carte şi terminând-o, după deosebirea între cele două-zeci şi patru de litere, imitând pe Matei (Vlastarie), nimeni să nu socotească că şi aceasta este asemenea cu acea carte. Şi de şi scopul îl are şi ştiinţa după acel şir al celor două-zeci şi patru de litere ale alfabetului; dar există între aceste două cărţi mare deosebire, şi să dovedeşte superioritatea unuia faţă de ceea-l-altă, şi în rezumat oricine va cunoaşte din mulţimea capitolelor scăreh Căci cartea lui Matei (Vlastarie) are capitole, după scara sa, până la trei sute cinci-zeci, iar aceasta de faţă conţine şi cuprinde în ea atâta mulţime de capitole în scara sa, până la una mie şase sute două-zeci şi patru, şi aşa s’a înmulţit minunat. Tot cel ce voeşte şi ar dori să cunoască cu desăvârşire adevărul celor zise, să străbată întinderea şi mărimea acestei cărţi şi enumerarea scării. Acestea cu cugetare şi acurateţă care şi câte sunt (cercetându-le), atunci va cunoaşte ori-cine întrecerea şi superioritatea acestei cărţi faţă de cea compusă de Matei (Vlastarie). De aceea ca să nu gândească cineva că şi cartea de faţă este asemenea cu cartea lui Matei şi să zică acela că, pentru că şi această carte cuprinde acelaşi material în ea, căci s'a aşezat după cele două-zeci şi patru de litere ale alfabetului, este tot una cu aceia, şi că aşa având-o pe aceia n’ar voi ca această carte prea bogată şi prea vrednică s'o cumpere, s’o posedă, deşi cuprinde încă şi o bogăţie prea de folos ; şi aşa se va lipsi de o ast-fel de avută carte. Dar să ştie şi să cunoască acela supe- rioritatea aceştia şi deosebirea între cele două cărţi, după cum am zis, din prea marele cuprins a multor capitole ale scărei a-ceştia şi deosebirea între cele două cărţi, după cum am zis, din prea marele cuprins a multor capitole ale scării aceştia şi pentru aceasta i-am dat acestei cărţi numirea sa proprie, supra- — 418 numincTo Cârjă, pentru ca să cunoască toţi cei ce voesc, ce fel este aceasta şi o va şti din numirea ei, că alta este aceasta, pentru cuvintele ce am zis mai sus; şi aşa dacă va voi să o cumpere şi s’o stăpânească ca pe un tesaur prea iubit şi prea folositor, pe care cetind-o cu toată îngrijirea şi cu multă atenţiune va constata superioritatea şi întrecerea aceştia cărţii acelia, pe care am numit-o mai sus, adică a lui Matei Vlastarie, prin multa acurateţă şi prea marea lucrare şi a evidentei deosebiri şi ma-relui folos. De aceea s’a scris şi s'a făcut cartea prezentă şi sa numit cu acest nume simbolic, adecă Cârja arhierească. Şi în adevăr aşa este, dupre cum Cârja se posedă şi se poartă de arhiereu şi se razimă de ea acesta, şi prin ea păstoreşte un astfel de păstor oile sale cuvântătoare, ceea ce prezicând profetul a zis : „îi vei păstori pe ei cu toiagul-(cârja) mântuirii4*, va să zică cu cel puternic şi viguros, tot asemenea şi prezenta carte numită Cârja pastorală aduce mult folos, şi dă dar arhiereilor şi le procură lor multă veselie şi mângâere ; ceia ce prevăzând proorocul a zis: „Toiagul tău şi varga ta, acestea m au mângâiat pre mine". Ast-fel din cele zise şi scrise în ea, cuvinte dumne-zeeşti, şi ale prea învăţaţilor înţelepţi şi ale dreptelor judecăţi ce cuprinde în ea şi le conţine frumoase, plăcute şi iubite de Dumnezeu, pe acestea, aceşti arhierei sprijinindu-se, pot să di* rigă drept cuvântul adevărului şi să săvârşească drepte judecăţi asupra tuturor celor ce se judecă înaintea lor, potrivit sfintelor canoane şi legilor politice. Şi aşa aceştia sprijinindu-se pe ea pot nedumeririle să le sprijine pe legi, a lăsa cele in desuetudine şi să corecteze pe toţi cei decăzuţi. Pentru aceea şi nouă ni s'a poruncit de patriarhul ecumenic, precum am zis. Cât a stat în puterea noastră, cu ajutorul lui Dumnezeu, am îndurat osteneala şi datoria supunerii, de şi suntem nevrednici şi l-am îndeplinit. Şi aşa prezenta carte de la început cu multă acura-teţă şi cu cea mai mare îngrijire am compus-o din amintitele cărţi în ordine, şi o am scris cum se vede de toţi. N’am adaus de la noi nici un cuvânt, sau din cugetarea noastră, ci câte am aflat în cărţile zise, pe care unele le-a tălmăcit Ioan Zonara, iar pe altele alţi mulţi învăţători. Deci noi am extras cele de trebuinţă arhiereilor la judecata şi îndreptarea tuturor celor vinovaţi. Acestea le-am scris în această carte şi numai Dumnezeu ştie câte necazuri am îndurat până am complectat prezenta carte şi o am scris după şirul celor două-zeci şi patru de litere, pen- 419 tru ca ori-cine ar voi uşor să găsească şi să afle chestiunea ce-1 interesază în orice prigonire, dupre cum am zis mai sus, dacă va străbate cu luare aminte scara amintită. împreună cu canoanele şi legile politice cuprinse în această carte, s’au scris de către noi şi alte cuvinte divine istorice şi edificătoare spre virtute, ca aceştia să vază disciplina, înfrumuseţarea bisericii şi stabilitatea, pe care le-am scris din multe cărţi bisericeşti. S'au pus în această carte şi gradele de rudenie cu o însemnare ştiinţifică şi după un minunat metod. Se cuvine deci ca cel ce voeşte să cunoască însemnătatea cărţii şi folosul ei- să scruteze şi să străbată cu amănuntul, cu multă îngrijire şi cu atenţiune scara ei. Şi dacă nu va face aşa, nu ştiu dacă va fi în stare să-i înţeleagă importanţa ei, sau să afle chestiunea ce-I interesează în orice prigonire. Iar de ar afla cine-va ceva greşit în scrierile noastre în această carte, să îndrepteze şi să nu ne bănuească, pentru că nu ne-am ocupat atâta de corectarea antistihilor pe cât de corectarea capitolelor, după cele două-zeci şi patru de litere, compunând şi scriind această carte, pe care alcătuind-o şi scriind-o, cu ajutorul lui Dumnezeu, am făcut şi am terminat ceia ce ni s’au poruncit şi în fine am dat la lumină această carte din poruncă dumnezeească, cum am zis. Acum, dar, să a-ducem slavă lui, laudă, mulţămiri şi închinăciune celui în Treime, Dumnezeu Părinte, Fiu şi Sf Spirit. Şi noi, deci, prezentăm a-ceastă carte preasfinţiţilor arhierei ca să o posedă ca de la lumea întreagă, ca lucru preţios, prea iubit şi prea folositor. De aceea mă închin şi plec genunchii la toţi arhiereii preasfin-ţiţi, rugându-vă, cerându-vă şi implorându-vă îndurarea ca, să vă amintiţi de munca mea şi să rugaţi pe Dumnezeu în folosul meu în sfintele şi sfinţitele voastre slujbe ca să-mi fie mie îndurător în ziua judecăţii, şi să-mi dea plată Stăpânul, pentru care am lucrat. Fie ca domnul să păzască arhieria voastră, amin. Iacob Ieromonahul, arhimandrit şi epitropul Ioaninei, rob al lui Christos şi al vostru prea sfinţiţilor arhierei a tuturor oraşelor ! 1] Vezi şi cele 2 pagini din prefaţă fără sfârşit, a lui Cosma, traducătorul din 1754, (pp. 130-131), care se află în faximilele de la finele cărţii. 5. PREFAŢA DE LA „CARTEA ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ DE LA PRAVILELE ÎMPĂRĂTEŞTI" A LUI VASILE LUPU, DIN 1646. (Vezi: pp. 164—173) Ediţiuni. Ioan Bianu şi Nerv a Hodoş: „Bibliografia românească veche 1508—1830". Tom. I 1508—1716, Bucureşti 1903, pp. 156— 158 ; cf. Ioan M. Bujoreanu: „Collecţiane de legiuirile României vechi şi cele nouii( în „Biblioteca de legislafiunevoi. III, Bucureşti, 1885, pag. 5, Şt. Gr. Berechet: Schijă, Anexe, pp. 13—14. „Toţi ceia ce sămt creştini pravoslavnici. Cine va citi ca să Înţeleagă. Cum izvorăsc şi es toate apele den mare şi împărţindu-să să râşchiră pren toate vinele pământului, de adapă tot pământul, aşia într'acesta chip şi svintele scripturi izvorăsc şi es dentru înţelepciunea dumnezăirei şi alte toate învăţăturile ceale bune. Drept aceia iarăşi, cum vedem pre toţi înţelepţii şi putearnicii lumii, cu mare osrădie şi nevoinţă şi cu multă cheltuială ciarcâ şi sapâ pământul şi meşteşugesc de găsăsc de aceale vine de apă, şi dacă le găsăsc, bucurându-sâ, foarte iscusit cu mare meşteşug silesc de scot acel izvor pănâ în faţa pământului pentru binele şi răpaosul a mulţi, ce lăcuesc pre acel loc. Aşia iaste şi izvorul svintelor scripturi. Mulţi înţelepţi şi putearnici împăraţi, cu multă rugă şi nevoinţă şi cu mare osrădie s-au cumpătat de-au cercat pănâ s-au spodobit *) de-au găsit izvorul vieţii cel nescăzut, ce să zice svânta scriptură, şi cu multă dragoste şi bucurie lumii l-au arătat; pentru binele şi folosul a mulţi. Dup’acia pre urma lor, cu bună învăţătură, ca o moşie a tuturor împreună l-au lăsat şi mai vrătos celor lipsiţi şi însătaţi de învăţătură. Pentru că, cum nu poate nime a lăcui în ciastă lume fără de apă, aşia nu poate fi nice fără învăţătură, cum zice Isaiia prorocul: zavistiia cuprinde pre oaminii cei neînvăţaţi. Drept aceia şi al 1) învrednicit. 421 nostru prea luminat întru creştinătate şi dirept întru credinţă, I o a n V a s i 1 i e voevoda, domnul şi biruitoriul ţărăi Moldovei, urmând urma celor buni şi înţelepţi domni, socotind neputinţa şi slăbiciunia acestui loc şi împuţinaria izvoarâlor svintelor scripturi şi altor învăţături, şi cunoscând nevoia ce va veni şi scâderia asupra oamenilor ce vor fi lăcuitori în ţara -Moldovei, fiind fără învăţătură vor fi. de pururia însătaţi şi lipsiţi, ca şi cum are fi într'un loc secetos fărâ de apă; şi mai vrătos văzând nedreptăţile şi asuprealele mişeilor, care le fac cei neînvăţaţi şi neînţelegători, diregătorii şi giudeaţele de pre la toate scaunele Moldovei ; drept aceia cu multă osrădie s-au nevoit Măria sa de-au cercat pre multe ţări, pană l-au îndreptat Dumnezău de-au găsit oameni ca aceia, dăscăli şi filosofi, de-au scos den cărţi elineşti şi latineşti toate tocmealele ceale bune şi giudeaţele celor buni creştini şi svinţi împăraţi, carile ca o lumină luminează şi arată tot lucrul celor întunecaţi şi proşti şi neînvăţaţi ca să cunoscâ strâmbătatia tuturor şi să giudece pre direptate, carele să chiamă acmu Pravilele împărăteşti. Aceaslea înţelepciuni şi aceastea învăţături ne-au dat şi ne*au lăsat noo tuturor rodului românesc, ca să ne fie noo depururia izvor de viaţă în viaci nescăzut şi nesvrăşit. După tocmala şi nevoinţa Mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unul mai mic şi nice de o treabă a Măriei sale rob, Evstratie biv logofet de am scos aciaste Pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare greciascâ pre limba românească ca să poată înţeleage toţi. 6. PREFAŢA LUI DANUL PANONEANUL CĂTRE MITROPOLITUL MUNTENIEI, ŞTEFAN. (Vezi: pp. 174—181). Ediţiuni. Ioan Bianu şi Nerva Hodoş : „Bibliografia românească veche“ tom. I. 1903, Bucureşti, pag. 192—193; cL Ediţia lui N. B 1 a r a robe r g şi G. Misail din 1871, Bucureşti, j,pp. 3—4; cf. Ioan M. Bujoreanu: ,,op. cir. voi. III. 136. Prefaţa editorilor din 1871 (N. Blaramberg şi G. Misail) pp. 1—2, nu conţine nimic important pentru scopul urmărit de noi, deaceia nu o mai imprimăm aici. St. Gr. Berechet: Schiţă etc. Apendice pp. 29-31. Prea sfinţitului şi prea înţeleptului meu şi cu toate felurile de flori ale darului duhului sfânt împodobit tocma apostolilor s. s. Ştefan, mitropolit al Târgoviştei, exarhul plaiului şi a toată Ungrovlahia, cel ce e mai jos scris ca un fiu sufletesc şi de nimica rob cu tot sufletul cere, roagă şi prieaşte toată sănătatea şi buna petrecanie, de la unul în troiţă Dumnezeu : Mulţi oameni socotesc pentru omul cela ce când se naşte într’o cetate cu mulţi oameni şi vestit de în părinţi de bună rudă şi vestiţi, ei zic că este vrednic şi destoinic unul ca acela să fie lăudat şi să se ciudească 1) şi să se mire pentru moşia lui şi pentru înălţarea rudeniei lui. Ce unii ca aceia greşesc fără seamă şi fără de socoteală chibzuesc. Pentru că bunătatea nu vine nici se trage dupre moşneani şi dupre strămoşi, aşijderea şi răutatea şi viaţa cea rea, nu mearge să vie să se pogoare pe strănepoţi ; ce fie şi cine de în lucrurile sale (după cuvântul stăpânului nostru) sau se ruşinează, sau se slăveşte. Pentru că omul când ar fi să se tragă de părinţi şi de rudă, de oameni mari, vestiţi şi îmbunătăţiţi; iar lucrurile lui să fie proaste şi fără de ispravă dă nimica şi grozave, aceluia atât de mult i se cuvine batjocurire şi urgisire, şi earăşi cănd răsare o odraslă de bună rudă şi creaşte întrânsa proastă şi dă nimica, de întru nişte 1) să sc minuneze, 423 oameni oarecum, şi să se facă cu nevoinţa lui şi cu multă socotinţă şi luare aminte, minunată întru lucruri, şi întru îndreptări, şi să procopsească întru bunătăţi, atunci mai vârtos se cade unul ca acela să fie lăudat dăstoiniceaşte cum se cade de toţi, şi luminat să fie lăudat, cum se arată şi se veade la blagorodia 1) ta, alesul meu de Dumnezeu, cinstite părinte prea înţelepte, kirie, kirie Ştefane, mitropolitul al scaunului cetăţei Târgoviştei, exar-hul plaiului şi a toată Ungrovlahia, mirându-se de tine toţi, vă-zându-te de într’un loc ca acelaş sat de jios al Ungrovlahiei, care au crescut odraslă şi stălpare ca aceasta, împodobită cu a-tâtea bunătăţi şi daruri. Aceasta auzind şi eu, mai micul, prostul şi plecatul praf de supt picioarele cinstite ale sfinţiei tale, pre-pune această îndreptare de leage depre limba elinească pre limba proastă rumânească, nu doar dă în nevrednicia prostimei mele sau dă într'o învăţătură învăţat, fără numai cât m-am ispitit a linge pre din afară puţinelă gramatică şi sintaxisul ; ce cu toată mintea, înţelepţia, arătarea, spunerea şi îndreptarea a cuviosului întru ieromonaşi kir Ignatie P e t r i ţ i şi a lui Panteleimon Li-g ari di, dăscăli desăvârşiţi, amândoi dela Hio, vestiţi şi foarte iscusiţi întru toată dumnezeeasca scriptură. Drept aceaia (o sfinte vărhule 2 3) pentru multul har de cucerie a nedăstoiniciei meale, carele am cătră sfinţia ta (măcar de nu sunt copţi strugurii viţii meale) primeaşte truda şi osteneala ca unui nedostoinic, pri-meaşte acest dar mic, cu multa proastă a mea minte necuprins, priimeaşte grădina cu florile raiului împodobită şi sădită cu buna mireasmă a darului duhului sfânt, primeaşte ca cel pumn de apă ce dusă cel sărac la cel împărat, primeaşte şi pre mine blago-.sloveaşte ca eu ticălosul peste blagoslovenia şi ertarea sfinţiei tale să dobândesc ertare multelor meale sumedenii de păcate, eâr pre sfinţia ta aicea Domnul Dumnezeu să te păzească în mulţi ani în seamă, iară noă de bucurie şi de veselie toturor carii îţi voim binele cu tot sufletul, iară acolo să te destoini-cească să dobândeşti, ceata arhierească, hora drepţilor, hrana raiului, bucuria ne spusă, carea ochiul n-au văzut, la inimă n-au intrat, după cum zice fericitul Pavel; să fie preaosvenşcenstva v. nepotrebnâi rab *). ... ^ Danul M. ranonean. 1) nobleţea (slavonism). 2) înalte, (slavonism) 3) al preasiinţei voastre netrebnic rob. 7. PREFAŢA LA „ÎNDREPTAREA LEGIT'LUI MATEI BAS ARAB, DIN 1652 ‘) (Vezi : pp. 174 -181) Ediţiuni. Ioan Bianu şi Nerva Hodoş: „Bibliografia româneasca vecheu tom. Ir 1903, Bucureşti, pp 193—203; ediţia lui Blaramberg şi G. M i s a i 1 din 1871, Bucureşti pp. 5— 14 ; Ioan M. B u j o r e a n u ; „ Col-lecţiune de legiuirile României vechi şi noui*‘ voi. III, 1885, pp. 137—142. I. P e-retz: „Predoslovia mitropolitului Ştefan la Pravila lui Matei Basarctb", Bucureşti, 1905, pp. 53. Şt. Gr. Berechet: Schiţă etc. Anexe, pp. 29—31. Ştefan 1 2), cu mila lui Dumnezeu, mitropolit al Târgoviştei, exarhul plaiului şi a toată Ungrovlahia. Prea sfinţilor arhiepiscopi, mitropoliţi, iubitorilor de Dumnezeu episcopi, egumenilor şi tuturor părinţilor duhovnici şi protopopi hirotoniţi de Dumnezeu pespe mâna arhierească ; aşijde-rea şi a toate rânduealile ceale de afară. Sănătate şi spăsenie roagă şi priaşte. Toată scriptura 3) care este însufleţită de Dumnezeu (O pravoslavnicilor cititori!) foarte easte de folos,de învăţătură, de înfruntare, de pedepsire pe dreptate, cum grăeaşte dumnezeescul apostol, ca să poată fi omul Dumnezeu desăvârşit şi bine gătit spre tot lucrul bun, pentru că mai vârtos îndreptează năravurile noastre ceale sufleteşti, şi de în leane le rădică către bunătăţi, şi ne pornesc către învăţăturile cealea ce plac lui Dumnezeu, şi ne învaţă să aleagem binele de în rău şi răul de în bine. Din care şi această dumnezeiască îndreptare de leage, (canoanele, zic, a sfintei şi dumnezeeştii pravili, carele au încolţit şi au răsărit 1) Pasagiile caprinse în [ ] sunt traduse după prefaţa Sintagmei lui Matei Vlastarie din 1335, restul este partea originală a mitr. Ştefan. 2) Mitropolit al Munteniei din 1648—Noembre 1653 ; a doua oară 1659— t 25. IV. 1668. 3) Tim. 3, Zac. 297, (în realitate 597). 425 şi s’au ijderăt (cum am zice) de la întruparea şi înomenirea cuvântului pre lume, de cănd au strigat trimbiţa cea cu mult glas apostolească cu bunătatea darului şi se-au auzit în toată lumeai cinstitu-se-au, adausu-se-au crescut-au şi s’au lăţit, întărind tocmealile bisearicii, care se făcea pe vremi, pănâ la sfântul şi a toată lumea al şaptelea sobor. Care în tot chipul şi în tot feliu au adunat pietre scumpe, de au tocmit şi au făcut zidul besearicei, căruia au zis Mântui" torul nostru, că uşile ei iadul nu le va birui niciodată1). Pentru că după luminarea poruncii Mântuitorului, iar înşe-lătoriul, carele scornise închinarea idolilor drăceşti, el se veşte-jia şi cumu-i era firea întru nefiinţă el se strica şi fugea ca şi întunearicul de lumină, iară el hicleanul nu se suferi să fie biruit, nici vru să şază în .pace, ci aducându-şi aminte de veşmântul său, înbracă-se în păgâni şi în perzetori de oameni, şi iarăşi se nevoia să învingă şi să biruiască adeverinţa într’alt chip cu învăţături streine şi înşelătoare, a doua oară să facă ca şi mai ’nainte, ce nu putu lupul, că rămase ca un spurcat ruşinat rânjind pre Cuvântul în zadar. Pentru că cum mai de grabă se adunară soboară a toată lumea, de împreună şi nameasnice 2) de dumnezeeşti şi sfinţi părinţi de lepădară şi stricară răutatea nebuniei lui. (Carele sunt săboarele a toată lumea) 3). Unile aşa se făcură : că cu porunca celora ce împărăţea pe acea vreame (iar mai ales cum am zice, cu a sfântului Duh) se aduna de se făcea săboare într'o cetate, turma arhierească carea era subt toată oblastia 4) grecească ; iară cine nu putea să meargă, ei îşi trimetea soli, exarhi ai lor şi ispravnici în locul lor, şi aşa cu tot soborul tocmia îndreptarea a blagocestivei şi pravoslavnicei credinţe şi aşa îngrădindu-să cu armele adeverinţei răutatea lor gonea. (Care sunt nameastnice). Iară altele se chemară nameast-nice, căce că se aduna episcopii numai dintr’o eparhie la marele lor, iară nu era chemaţi toii din toată lumea, şi nu se făcea căutare de toate tocmealile ; ci, sau întăria tocmealele săboarelor ceale ce se făcuse mai nainte, sau surpa pe eretici, carii încolţea să sămene zizanii, sau căuta canoanele ceale ce era de bună tocmeală şi de folosul tuturor bescaricilor pravoslaviei. De aceia aceştea toţi nu se nevoiră să desrădăcineaze şi 1) /Vlateiu gl. 67. 2) Iacale. 3) Tot ce-i în paranteze, în original e scris la margine. 4) ţinut, stat. 426 să rumpă numai seminţele ale învăţăturei celor striinc ; ci încă şi pravile, canoane şi legi au făcut, ca să fie de folosul traiului oamenilor, îndreptând sfânta a noastră viaţă, şi învăţăndu-ne cu tare pază să păzim petrecania noastră cum place lui Dumnezeu şi canoanile, ca noi carii suntem sfânta turmă a lui Hristos ca o cetate tare să rănim pre muncitorii îndoit şi ca o pasăre proastă cu meşterşugurile lui să fie prins şi legat şi să se cunoască ruşinat. De întracesta chip apucă înainte de se tocmi foarte ales dumnezeeasca propoveduire şi cu multe tării să întări şi să întemeea besearicii. De acia păstorii sfintei turme, oblicind meşterşugurile hicleniei lui cu învăţătura cea adevărată şi cu bunătăţile vitejii lor, îndărătnicia şi nevoinţa luptei lui nu o băgară in seamă ca şi săgeatele copilăreşci. Aşa userdie arătară pentru cununi ce luară, atăta petrecanie bună şi minunată arătară, căt le era toată nevoinţa pentru buna şi adeverită cinste, căci că iubea să se lupte şi să se bată pentru adeverinţă pănă la sănge. Pănă la atăta userdie şi vitejie veniră căt mulţi îşi urâră trupurile şi răbdară întunearice de munci şi morţi pentru adeverinţă. Şi încă aceştia sfinţi iubitori de cinstea lui Dumnezeu ză-breala blagocestiei, atâta biruiră înşelăciunile căt nu băga în seamă nici în dos nici în faţă frica lor. Drept aceaia adunându-se toţi împreună cu aceaste vitejii sfintele şi dumnezeeştile pravile cum le-au fost suflănd şi ameninţând de sus porunca lui Dumnezeu, pănă în ziua de astăzi aşa le ţine şi le cuprinde şi le cinsteaşte dumnezeiasca besearică a pravoslaviei, multe de în dumnezeiasca evanghelie, pentru că şi acealea sunt adevărat rădăcini de în izvorul ei, şi nu numai aceastea, ci încă şi căte poslanii1) osăbi de săboară, întrebări şi răspunsuri s'au făcut de bogaţi bărbaţi sfinţi, care se afla pre acea vreame, cărora nu li se putuse ascunde bunătăţile. Drept aceaia şi acealea le mărtusiră şi le întăriră şi besearicii le deaderă casă lumineaze întru tăria pravoslaviei, ca stealile pe tăria ceriului. (Aicea grăeşte pentru legea împărăteasca). Aicea s’au pus şi nişte învăţături şi leage den afară, dă de mult făcută şi tocmită cu îndreptarea dumnezeiască cum ar fi o aflare şi un dar al lui Dumnezeu, şi o alcătuire de obşte a besearicei tocmită cu porunca năstavnicilor 2) şi îndreptători a 1) epistole, (slavonismj. 2) şefi, conducători, (slavonism). 427 viteajilor şi purtătorii de Dumnezeu bărbaţi, pentru îndreptarea a greşalelor celor de voie şi celor de nevoie, şi de traiul blago-cestiv, carele duce pe pravoslavnici şi îi îndreptează către viaţa cea nesfârşită. Drept aceaia smerenia noastră adunat-am şi am strâns (cum am zis) toate canoanele împodobite cu toată frumu-seaţea şi învăţătura şi hotarăle ceale tari carele sănt de spăsenia şi de treaba tuturor oamenilor, carele s’au făcut şi s’au tălcuit cu bun nărav cum place lui Dumnezeu şi de cum ne-au fostpu-tearea, toate la un loc le-a cusut nevoindu-ne nimica a lăsa să fie lipsă de ceva şi nu numai aceastea, ci încă şi căt au rămas de acei dascăli nespusă şi noi aducăndu-ne aminte le-am împlut şi le-am adunat. Pare-ne că vor fi de treabă şi de dragoste sufletelor celor iubitoare de Dumnezeu şi carii vor ceti nu li se va ură, că am pus toate leacurile de fie-ce vină împărţite toate pre glave *) prea lesne a le afla. De aciea am gândit şi am socotit şi pentru Pravila împărătească că va fi şi aceaia de treabă aceştii oblastii şi micşoare ţări de toate vinele, cu catastihul ei de osebi, ca sâ poată fi şi să dea căte ceva ajutor şi ea canoanelor sfinţilor bărbaţi, mărturisind şi dănd răspuns mai tare şi mai vârtos. Părinţii au pus numele răspunsurilor şi învăţăturilor lor canon sau pravilă adică numele de la lemnul cela ce lucrează meşterii, carele se chiamă îndreptariu. Când lucrează lemne sau pietre fiind nodoroase, strâmbe şi colţoroase şi neneatide, puind acel dreptariu le tocmesc şi le netezesc, şi aşa le alcătuesc una cu alta. Pravilă se chiamă şi alte meşterşuguri multe ale meşterilor dascăli, adecă carii au meşteşugit gramatichia, filosofia şi vrăciuirea ~) şi carii au meşteşugit cântarea, şi nu numai acelea, ci încă şi ceia ce au tocmit Legea împărătească pusu-le-au numele pravile. Mai sănt şi alte împărţiri, tocmeale şi hotare, de carele bine au socotit Ipocrat să le fie numele aşa, adecă despărţind şi alegând şi îndreptând ce e stricat de alţii şi adunăndu-le iară la a lor bună împreunare. Ce însă scripturile altora cărora li s’au pus numele pravile acealea tot trebue altora să se dea să le caute. Iară răspunsurile ceale blagocestive părinteşti, pusuli-s’au nume mai adevărat, mai tocmit, mai alcătuit de căt toate, atăt căt şi pre ceia ce se pleacă lor, ei îndreaptă cătră dreapta credinţă şi-i trage cătră viaţa ceaia ce place lui Dumnezeu în toate zilele Iară rătăcire. De acuma trebue iară a arăta şi a spune pre rând 1) capitole, (slavonism). 2) medicina, (slavonism). 428 de căt ne va fi putearea: cănd, de cine şi cum s'au izvodit şi au eşit la lumină fieşi ce pravilă, lumina picioarelor noastre şi lumina carea easte căilor noastre în traiul lumei aceştia. Ce însă ale sfintelor săboară şapte a toată lumea şi ale celor nameastnici şi a bogaţi părinţi sfinţi ce au scris, lesne le vei afla pre la începutul săboarelor : papii, patriarşii, mitropoliţii, împăraţii, ispravnicii şi asupra cui, iară aicea numai ce ni se cade a spune pentru ale sfinţilor Apostoli pe scurt; aşijderea şi pentru pravila împărătească : de unde au eşit şi cine şi pentru ce. întâi s'au izvodit spre buna parte pravilele adecă canoane pe numele sfinţilor Apostoli*) scrisă fiind (cum ziseră unii) de marele mucenic Climent, căci că era următoriu marelui Petru aşijderea şi dumnezeescului Pavel cum singur poveasteşte oare unde de dânsul carele au fost episcop la Roma. Al treilea după învăţătorul Petru, căci că nu au luat scaunul şi se încunună cu cununa mucenicilor în vreamea împărăţiei a lui Traian împărat. Şi aşa socotiră unii că le-au scris Climent, căci şi pomeneaşte numele pre urma pravelelor cum arată şi dumnezeescul L u c a la Deanie * 2) Că nu scrie nicăirea să se fi adunat toţi sfinţii apostoli la un loc să le fie scrise obşte. Ci să ştiţi că multă vreame locuind şi îndulcindu-să împreună zisui-s’au de blagosloviţii Apostoli să le izvodească şi să le scrie, ca şi poslania carea easte cătră Ovreai, iară lui au zis de o au prepus pe limba elinească. Pare-mi că unii mai denâinte vreame au fost socotind şi s'au fost sfiind de pravelele lor, pănă ce s’au adunat sfântul şi a toată lumea săbor a şasea de au luat seama tuturor pravilelor, carele făcuse săboarăle a toată lumea şi nameastnicile, aşijderea şi ale unor părinţi carii au procopsit întru bunătăţi şi au făcut şi ei bogate pravile. Ci mai întăi şi mai înaintea tuturor au luat seama ale acestora, adecă ale Apostolilor ; că zice acel sf. săbor : canoanele pre care sunt făcute pre numele sf, şi slăviţilor Apostoli, carele sunt priimite şi întărite şi adevărate şi date nouă de sf. Părinţi, poruncim şi noi să se ţie întărite şi adevărate, (însă fără de poslaniile şi răspunsurile lui Climent), că într’acealea multe taine, zizanii şi gunoaie de sminteală au băgat zlocestivii3). lj 85, Numărul canoanelor lipseşte numai în ediţia lui Bujoreanu, 2) Faptele Apostolilor. 3) răii, (slavonism). 429 - (Pentru pravilele împărăteşti, de unde s'au început şi unde s'au tocmit). Cade-să a şti şi de Pravilele înpărăteşti de unde s’au ijde-răt şi eale, pentru că şi eale le-am socotit a fi ca un agiutoriu celoalalte, pentru aceaia le-am lipit lăngă dânsele. Intru olimbiada de întăi cănd era cursul anilor lumei 4808, atunce împăsăţea la Roma Romii, Iară după dânsul alţii vre-o şase, unul după altul, lua scaunul, pănă ce trecură ani 224 de cănd se făcuse împărăţia cetăţei. Iară righii carii tocmia cetăţeanii avănd puteare a doua după împărat, ei cum socotea aşa tocmea şi îndrepta pre cetăţeni că încă nu era leage scrisă. Iară cănd fu într'a 68 de olimbiadă, atunci căzură asupra împărăţiei putearea oamenilor celor de afară şi aşa goniră pre righii de în mijloc şi puseră oblăduirea a ipatilor 1j, şi atunci norodul Rimului se îndrepta cu o leage sau mai vârtos cum am zice cu un obiceaiu rău fără de tocmeală. Iar aşa pănă nu se umpluse 20 de ani, iar norodul alcase 10 bărbaţi şi predănşii oblăduia Appie C 1 a v d i e; şi aşa porunciră lor să facă legi. Iar ei adunară obiceaiurile ceale ce era preleage ale Rimleanilor, carele era răsipite, şi mai alcătuira multe şi de în leage Elinilor de la Atina câţi se lăuda că ţin şi au pre S o 1 o n şi pre marele şarpe şi pre lăngă acestea şi căţi zicea că au şi ţin tată pre Lic u r g şi Mini; şi alţi înpotriva acestora şi aşa alcătuiră XII cărţi de la acestea. Pentru că Solon şi Licurg, povestesc că ei au scris legile mai alease Ellinilor,’ însă unul Atineanilor, iar Licurg Lachedemo-neanilor ; ce însă Licurg fusesă de demult, tocmai într’al 65 de ani de la spargerea Troadei, iar Solon au făcut legi Ateneanilor într'al 46 de olembiade scoţăndu-le de la şarpe fără de ucideri, şi aşa se îndrepta norodul cu aceale cărţi pănă ce se ţinea cu putearea ipatelor şi a norodului, pentru că în toţi anii alegea norodul doi bărbaţi de bună rudă să fie dea tocmirea lucrurile cetăţeneşti şi voiniceşti şi le punea numele ipaţi. Şi aşa acesta chip al cetăţei s’au ţinut 364 de ani. Iară G a i e iarăşi schimbă ipatia şi putearea norodului de o făcu înpărăţie şi crescândă vreamea petrecaniei tămplase de creştea lj consuli, fgrecismj. 430 şi vinile şi judecăţile căt trebuea şi să cădea să fie şi să se facă legi cetăţeanilor în tot feliul pre vinile lor. Drept aceaia după Gaie luă împărăţia Sevast Avgust1 acela ce era şi cesar ; nu lăsă să nu puie şi să facă leage, ca şi ceaia ce era cu înţelepţia mai bun din mulţi ce încă de la toţi întreba şi iscodia şi de norod şi de voinici, şi ori cine ce zicea de la toţi lămuria, şi ce-i părea şi socotea că e de treabă îndată scria în ceale cărţi ce scrie mai sus, De acia după multă vreanie pre urma lui Avgust, apucă în-părăţiea Adrian, şi acealea toate iară le adună la un loc şi ale altora a tuturor le scrisă deosebi şi le făcu în 50 de cărţi adecă Grane, Dighestasim ce să zice le pusă numele săbornic cum ar fi adunate de în multe. Iară câte făcusă înpăraţii el le scrisă deosebi şî le făcu 12 Grane şi le pusă numele codicure, ce se zice tocmire înpărătească. Deacia nici aşa nu era lesne să ajiungă leagea, neputându-le cuprinde cu mintea de multe şi lungi ce era, şi mai vârtos înpăraţii carii să puseasă după vreami lor ce li se părusă ei adaosăsă în codicurile lor de nişte lucruri de cealea ce încă mai înnainte nu avuseasă leage. Nu numai acealea ce încă şi pre limba latinească scrisă ascunzând legile pănă acuma întărite vârtos lipsindu-se de folosul lor ce nu putea să le înţăleagă. Iară Iustinian înţăleptul împărat mulţime de glavizne alea-se, carele era numai mai de treabă de lucrurile vremii şi nu aleasă numai, ce şi încă lăţimea cât putu o scurtă, şi de doă ori scoase dintr'aceale doua cărţi adecă de în codică şi de în dighest, de prepusâ pre limba elinească şi aşa tocmi leagea, cu nişte toc-rneale de întăi şi pusă numele cărţei Instintun da. Iară tocmirea dighestului, căci să alcătuisă pe scurt cum am zis, părusă unora a zice, ca pentru grăbirea scurtărei, au lăsat multe nescrise de în ceale ce's mai de treabă. Drept aceia iarăş poronci de scriseră şi pusărâ acelea sub ceia ce se chiamă grane la sfârşitul tuturor granelor, lipind lucrurile ceale de treabă ce rămăsease. Mulţi dascăli cinstitul împărat la aceastea cănd le-au prepus au strâns. Intâiuun Ş t e fa n au tălcuit Dighesta ; iar Chirii pe scurt. Doroteiu o au făcut pre tocmeala mijlocie. T aii lei censor prepuse codică prelungă; iar Feodor Ermopolit mai pe scurticel; Ana-t o 1 i e şi mai scurt. Iar I s i d o r mai pe scurt de cât T a 1 i I e i numai cei doi ce au izvodit mai prelung. 431 Mai vru Supăratul încă de mai făcu nişte tocmiri cu multă trudă de în tocmealiîe ccale vechi, 170 dă nearale 2) şi le puse deosebi, că schimbă pentru nunte şi leagea pentru diatacse 2J şi pentru nişte taine şi altele aseamene acestora, care le poroncise mai nainte marele C o n s t an d i n, litere dişnuită spaţionată iară el pentru acealea mai cu milă le tocmai. Aceale nearale e-au prepus 3) un dască T r i v u n i a n foarte dascăl mare ; iar nu ştiu cum îl supăra duhul necurat, ce-i era mintea îndoită. Drept aceaia, când le scrisease el întorsease unele spre folos iară altele le scrisease neadeverite şi îndoite cu gândul şi cu socotinţa. Drept aceaia oamenii care avea pără şi mergea să se judece cu acea prinzare şi îndoire pre mulţi pierdea. Iară mai pre urmă de toţi de pururea pomenitul întru împăraţi Leu prea înţeleptul el făcu toate alcătuirile una, şi câte era puse ră-săpite toate le împreună într’una de în dighestă şi de în codicure, multe şi de la Instintunda şi de într’ale lui Justinian aleasă de le făcu 60 de cărţi împreună cu un S a v a ţ i e marele spatariu şi le alcătui in şease tocmiri şi scoasă de lepădă toate vrăşmăşiile ceale fără de treabă ceale ce nu erau nici de un folos ; pentru că oamenii cei mai de pre urmă să îndreptară mai spre bine de cat cei de mai înainte vreame cari făcuse multe legi. De aciea alcătuirea cuvintelor de în ceale ce le aleseasă foarte bine de aşeză, şi cuvintele ceale ce da răspuns de fie ce cuvânt lucru, şi vină, el le adună dă le tocmi şi le puse toate la o grană. Şi au făcut şi el 120 dă nearale ce pănă acum aceale nu se ţin toate). Drept aceaia, şi smerenia noastră văzând o comoară ca a-ceasta ascunsă, şi ca o grădină încuiată, plină fiind de toate florile darului duhului sfânt ale purtătorilor şi însufleţiţilor deDum-nezeu părinţi sfinţi şi ai lumii dăscăli şi luminători, cari au umplut toată lumea de dulcea blagoslovenie a duhului, gândi zicând : ce folos iaste de amândouă să stea încuete cum zice scriptura, mai vârtos aducăndu-mi aminte de cuvântul Stăpânului mieu Hristos pentru sluga cea vicleană ce ascunse talantul în pământu, (Mateiu. glava, 25) zişi să dau şi eu ceva Domnului mieu de în căte mi-au dat ca să nu mă arăt să zic că voesc numai folosul binelui mieu ce voi cu toată inima ca cerbul la izvoarele apelor (Psalmul 115) să’mipuiu toată nădeajdea pre maica Cuvântu- 1} novele. 2) poruncă, [grecism], 3] tradus. 432 lui Fiiului lui Dumnezeu pre slăvită Doamna a noastră, sfântă Născătoare de Dumnezeu şi pentru ruga sfântului slăvitului apostol şi întâiul mucenic arhidiacon Ştefan, marele Antonie, şi sfântul Grigorie Decapolit şi Nicodim mirotoceţul *) ca să nu las comoara ascunsă nici grădina încuiată, ce să zice capetele dum-nezeeştilor pravile, să le adun şi să le prefac dă pe elineaşte pre cuvinte proaste rumăneaşte, şi am făcut aleagerea din multe şi bogate pravile trimeţind păn şi la împărăteasca cetate la prea sfântul nostru şi a toată lumea patriarh (că n’am vrut să scriu dă pre ceale tiparnice, fiindu-mi teamă că de cănd au încăput cărţile pravoslaviei la măna ereticilor, ei- n'au lipsita nu băga câte ceva zizanii), păn ce am aflat la cinstitul nostru fiu sufletesc chir. Gheorghie C a r i d i de la Trikis, carile au fost II vis. scrisă cu mână, judecata toată arhierească şi lăngă dănsa şi împărătească cu toate canoanele ale sfintelor săboare şi apostoli şi a marelui Vasile şi altor dumnezeeşti şi sfinţi părinţi împreună cu teologul dumnezeeştilor bogoslovi, scoasă şi tocmită cu porunca şi învăţătura blagocestivului împărat chir Ioan C o m n inul cu mare şi multă socotinţă, de pravoslavnicul întru dăscăli diacon şi păzitorul de toată pravila şi canoanile marei besearici chir Alexie Rodniul şi aşa cu multă userdie şi îndemnare o am scos den întunearec la lumină şi cu buna voie a luminatului şi blagocestivului meu domn Io Matei voevod Basarab şi cu tot sfatul măriei sale, cu blagoslovenia părintelui meu P a i s i e patriarhul Ierusalimului şi cu îndemnarea a doi fraţi iubitori de Dumnezeu şi tocmai slujitori ai oblastiei smereniei noastre. Tipăritu-s’au ca să fie de folosul tuturor de obşte ca o grădină plină de flori mirositoare ale raiului sau ca un vistiiariu de obşte besearicii. [Drept aceaia să cade să le caute şi să le ţie vârtos totdeauna ceia ce sănt îndreptătorii pravoslaviei ca să poarte grijă pentru sufletele turmelor să nu cum va să se alunece spre învăţăturile striinilor ; Aşa de vârtos se cade să se ţie de ceia ce au rănduiealile lumei aceştia de îndreptare ; că cu aceastea învăţături vei putea aleage adeverinţa de înrătâcirea striină şi dreptatea de în strâmbătate, mai adevărată şi mai aleasă decât piatra Lidiei. Aceasta pun leage şi legătură şi hotară, împăraţilor şi domnilor, patriarhilor şi mitropoliţilor, egumenilor şi călugărilor, popilor şi diaconilor, boerilor şi bogaţilor, stăpânilor şi slugilor ce- 1) zvorâtorul de mir, (slavonism). 433 lor ce oblăduesc şi colora cc se oblăduesc, părinţilor şi feciorilor, bărbaţilor şi mueriior, însuraţilor şi celor neînsuraţi, celor post-nici şi celor ce nu se postesc, înţelepţilor şi celor nedomeriţi]. Aceastea învaţă şi pre împăratul şi pre domnul să le ţie şi să le cinstească cu toată putearea. Aceastea nu-i lasă să se pleace învăţăturilor dobitoceşti. Mai vărtos se cade să le aibă aceastea iparşii sau voevozii, mitropoliţii şi episcopii, pentru că lor mai multă socotinţă li se cade să aibă şi grijă să poarte de împărăteştile şi sfintele besearici, ca să nu cumva să se arate nedăstoinici la Dumnezeu, căci u’au lăcuit pre voia lui; ce să vie la aceastea bunătăţi să-şi, înpodobească bunătatea sufletului, ca şi puterile îngereşti împregiurul lui Dumnezeu. Aceştii îndreptări de leage cine-i va zice vrăciuitoare de obşte nu va greşi, pentru că ameastecă erbile şi leacurile dă le dă bolnavilor, de tămăduiaşte pe fiecarele de fiece boală; şi nu numai pre aceia, ce încă şi pre ceia ce se lenevesc de nu poartă grijă de tămăduială; însă pre unii dăndu-le şi tinzăndu-le erbi tari ei rădică, iară altora aducăndu-le aminte de făgăduinţa ce va să fie, aduce-i şi-i rădică cu mai blânde leacure. Iară unii sănt carii nu iau nice erbi, nici leacure, nice învăţăturile acestora, ce-şi îngrădesc priştaniştea *) pocaianiei cu neplecarea, şi aşa făcăn-du-se mai tari de căt împăratul, ei-şi închid moşia de veacij. Pentru aceaia (o! iubiţii smerenii noastre fii!) la cine se va tâmpla, au de rănduiala noastră, au de cea de afară, priimiţi-o ca o hazna împărătească, plină de toate lucrurile scumpe, că veţi afla în-tr’ănsa de toate bunătăţile carele îndreptează sufletul, că întă-reaşte pre cei ce stau şi pre cei căzuţi nu-i lasă în ociaanie 2). Dulce iaste blagocestivilor, iară zlocestivilor înfruntătoare, groaznică păcătoşilor, certătoare de toată vârsta, şi de toată deregă-toria şi rănduiala împăraţilor, domnilor, boiarilor şi celor ce sănt pre măna mai marilor, voinicilor, proştilor, bogaţilor, săracil®r, călugărilor, mireanilor, bărbaţilor, muerilor, tinerilor şi bătrânilor. Că înţelepţia a lui D-zeu iaste multă în tot feliul, că măcar şi cine nu iaste îndreptat ; de aicea cetind cu socotinţă şi cu luare aminte, lesne se va îndrepta şi se va întări. Curvarii se învaţă aşi ţinea curăţia, cel rău se învaţă binelui, cel fără de minte se în-ţelepţează, cel semeţ smerit. Aceasta învaţă pre cel nemilosârd milostiv şi pre cei ce jehuesc ale altora să le dea ale cui sănt, şi, cum am zice mai pe scurt, tot feliul de bunătăţi. Cine va vrea, 1) limanul, [slavonism] 2) desnădejde, [desperare] slavonism. 434 acela, de aicea va putea se zleiască ca de într’un izvor. Drept aceaia rog smerenia noastră pre voi pre toţi fii iubiţi întru Duhul, căutaţi şi ispitiţi scriptura, că aşa socotesc că pare că în-trănsa veţi afla viaţa, după cuvântul Domnului; şi priimiţi cu dragoste şi cu userdie, şi citind, îndreptaţi viaţa voastră, iară pre smerenia noastră întru rugile voastre fără de leane nu uitarăţi. Şi Domnul păcii fie cu voi, amin. Ca un tată tuturor întru pravoslavie de obşte şi voiţoriul de tot binele. Acelaş carele iaste mai sus scris. 8. HRISOVUL DE PROMULGARE AL LUI ŞTEFAN MIHAI RAC0V1ŢĂ, DOMNUL MUNTENIEI, PENTRU „MANUALUL DE LEGI, DIN 1765, AL LUI MIHAIL FOTINO (Vezi: pp. 201—208) Ediţiuni, Acest hrisov de promulgare se află scris în greceşte pe fol. 3—5 din ms. Nr. 273 (20) grecesc, fost la Academia Română, astăzi la Moscova, precum şi în fol. 2 din ms. grecesc Nr. 275 (122), care se găseşte la Academia Română: vezi Const. Litzica: „Catalogul manuscriptelor greceşti“ ed. Academiei Române, 1909, Bucureşti, pp. 135—136 şi 139; iar traducerea românească a autorului catalogului pe pp. 137—138. Şt. Gr. Berechet: Schiţă etc. Anexe pp. 32—34. Ioan Ştefan Mi hai Racoviţă voevod 1), cu mila lui Dumnezeu, stăpân şi domn a toată Ungrovlahia. Gândindu-ne la datoria apăsătoare pe care o avem ca să îngrijim cu priviri neadormite şi cu mintea trează, de toate câte contribuesc şi privesc buna îndrumare şi orânduială a domniei, de care ne-am învrednicit de la Dumnezeu, şi având grijă de toate acestea, pe cât stă în putinţă, am voit după puterea noastră să reînviem buna ordine a acelora, cari din întâmplare sunt oblăduiţi neregulat şi sunt conduşi fără orânduială. De aceia am luat hotărârea să statornicim mai întâi legile civile. Pentru acest sfârşit, lucrând potrivit atât cu gândul cât şi cu dorinţa particularilor, să nu-i trecem cu vederea, când sunt trataţi şi nepotrivit şi nechibzuit, cum erau trataţi de obicei până acum. Acest lucru era un motiv de mare stricăciune pentru fiecare din înpricinaţi şi o cauză să supărăm si noi pre sfântul Dumnezeu, care ne-a dăruit cu această domnie şi să fim învinuiţi de neîngrijire şi de nerecunoştinţă. De neîngrijire, ca unii ce n-am purtat grijă de buna cârmuire a corăbiei politice, bătute de talazurile mărei şi n-am ancorat-o în limanuri sigure prin dreptatea cuvenită fiecăruia. Căci noi avem datoria să facem dreptate în orice prigonire şi cu aceasta să a- 1) Domneşte în Muntenia de la Februarie 1764 —Septembrie 1765. 436 ducem fiecăruia linişte ca să nu murmure şi să nu se nemulţumească, că e bătut de nedreptate ca de furtună; iar de nere-cunoştinţă cătră Dumnezeu, atât prin alte fapte virtuoase ce suntem datori să înplinim, cât şi mai ales prin dreptatea, întru care domnul se odihneşte, Apucându-ne, deci, de lucrarea de faţă, cu amândouă mâinile, am hotărât să punem în lucrare înfiinţarea acestor legi civile ; ele fiind nu numai încurcate, dar şi împrăştiate, aveau nevoie, şi de traducere după înţelesul lor adevărat, şi de adunare, ba chiar şi de alegere. Din această cauză şi pentru împlinirea acestui scop am numit un bărbat încercat şi potrivit, care cunoaşte şi ştiinţa profană şi pe cea religioasă, şi este bun cunoscător într’ale legilor, pe prea cinstitul şi învăţatul boer, mai marele filozofilor ai marei biserici a lui Hristos, Mihail F o t i n o din Hios, care a fost şi mare paharnic, iar acum pe lăngă noi mare grămătic. Acesta cercetând amănunţit şi controlând cu toată sârguinţa toate poruncile legale, precum şi obiceiurile pământului, cari până acum sunt în întrebuinţare, adunând tot ce a fost folositor şi potrivit cu aceste chestiuni, luând materialul şi din Legile împărăteşti şi din Canoanele bisericeşti şi din diferite alte cărţi de legi, şi după puterea lui, adunându-le pe toate la un loc a ieşit lucrarea de faţă, înpărţită în 3 părţi foarte complect şi exact, la care s'au mai adăogat şi câteva porunci foarte trebuincioase şi folositoare la buna cârmuire şi rânduială a acestei ţări păzite de Dumnezeu. Această carte fiind cercetată cu deamă-nuntul de oameni înţelepţi şi găsindu-se la fel cu legile, căci păzeşte neschimbat înţelesul propriu şi scopul acestora, precum şi bine tradusă după înţelesul legilor, a fost aprobată şi de noi şi dată în vileag, pentru ca să fie pusă în aplicare la toate judecătoriile acestei ţări, fiind ca o temelie pentru orânduirea dreptăţei şi toiag pentru aplicarea legilor şi judecăţilor drepte. Poruncim deci la toţi judecătorii, la boerii domnescului nostru divan şi la cei din judecătoriile ţărei, să păzească în orice proces nestrămutat dreptatea legilor, aplicând cum se cuvine poruncile legale la fiecare prigonire, fără patimă şi părtinire, şi fără să facă cumva, pentru nicio cauză vreo răsturnare a dreptăţii; căci cine va fi prins călcând dreptatea şi pângărind legile, va încerca pedepsele acestora. Astfel hotărând, am dat şi acest hrisov domnesc al nostru. In anul mântuirei 1765. 9, PREFAŢĂ LA „ÎNVĂŢĂTURA" ECATERINEI li-A DIN 1773 (Vezi : pp. 280—288) Ediţiuni. Prefaţa originalului semnată de mitr, Gavriil, [Callimachi], care urmează îndată după titlu pe 5 pagini. M. Gas te r: Crestomaţie română", 11, 1891 Leipzig-Bucureşci, pag. 86. I. B i a n u şi N. Ho do ş Bibliografia românească roche" II, Bucureşti, 1910, pp, 201—202. Şt. Gr. Berechet Schijă, etc. Anexe 35—37. Predislovia la învăţătura a însăşi stăpânitoarei măriri Eca-terinii Il-a. Cătră orânduita epitropie preste alcătuirea arătării a unii noao legiuitoare condică. Tălmăcită pre limba moldovenească şi tipărită prin îndemnarea luminatului general feldmarşal şi a feal de feal de ordine cavalier şi poruncitoriul armiei cei dintâi graf Petru Alexandrovici Rumoanţov. Cu toată osârdia şi cu cheltuieala preaosfinţitului mitropolit a toată Moldoviea, kiriu Gavriil. Carea s'a tălmăcit de Toma II 1 o g o f e t. La anii de la Hristos 1773 Avgust 16. Slăvitului general feldmarşal, poruncitoriul armiei cei dintâi, a Malorosiei general guvernator, prezident malorosieneştii colegii, ordinilor ruseşti împărăteşti a sfinţilor apostolului Andrei, oştenescului mare mucenic şi purtătoriu de biruinţă, Gheor-ghie, de crucea cea mare a lui Alexandru Nevschii şi holşte-nescului a sfintei Annii cavaler, graf Petru Alexandrovici Ruin eanţov. Intru tot făcătoriului meu de bine, smerită închinăciune. Eu nu mă înfăţişez cătră înnalta înpărăteasca mărire a prea puternicii şi prea milostivei doamnei şi imperatriţii noastre, (lumina-tule, prea inţeleptule şi viteazule arhistratig), ca sa încununez cu sunet biruinţele sale ceale prea slăvite, ce au sădit pretutin-denea ca alţi finici înpotriva obştescului vrăjmaş, făcând ca numai arătarea armelor ei celor purtătoare de cruce să cutremure inimile vrăjmaşilor întorcând taberile lor spre fugă; sau s&laud cu 29 438 mirare apărarea neamului creştinesc de cătră vrăjmăşeasca călcare şi cumplire ; sau să măresc liniştea, odihna şi pacinica petreacere a tuturor de obştie în vreame de războiu şi cealealte nenumărate faceri de bine, cu care s’au îndestulat de prisosit mai vârtos patria noastră, după înalta a ei măriri buna voinţă, însăşi aceaste faceri de bine cu netăcute glasuri şi cu ritoricească limbuţie, prefăcându-să într’alte limbi, vestesc darurile, ce încun-jură scaonul măririi sale, încununează cu cununi de laude aftocratoricescul a ei mărimi creaştet. Eu la cea de pe urmă nu îndrăznesc a pune suişuri în inima mea spre lauda legiuitoarelor învăţături, ce se cuprind la această împărătească carte, ne având putinţa împreună alergătoare cu voinţa pentru a lor înaltă covârşire, în vreamea când minţile ceale mai iuţi a filosofilor celor din academiile Evropii ce cearcă în adânc tainile firii şi să poartă cu pohfală preste aflarea fiinţii celor de subt soare, călătorind cu privirea până la ceale înnalte şi covârşitoare zidiri şi mai vârtos covârşirea minţii a unui înpăraţ intre filosofi, sau a unui filosof între împăraţi ; şi după dânsul a unui elin şi după neam şi după glas, au rămas la uimire pentru privirea aceşti prea slăvite vederi, la cari nici odinioară lumea ne s-au învrednicit a privi, nici însuşi dum-nezeescul Platon ce au legiuit cum că atuncea vor fi cetăţile norocite, când sau filosofii vor înpărăţi, sau înpăraţii vor avea înţelepciunea nedespărţită de schiptru şi împreună şezătoare la caţon, îndrăznesc a arăta înplinirea datoriei meale cei ne apărate, şi a îndemnării cei cu multâ râvnă a slăvirii tale pentru tipăritul cărţii în limba moldovenească, care prin multa silinţă de iznoavă tălmăcindu-să de pre limba grecească, pre cât au fost cu putinţă mai cu curată înţeleagere, iată că s’au săvârşit. Patrioţii miei vor număra aceasta între alte bune lucrări a slăvirii tale cea mai întâi şi mai covârşitoare, fiind bine încredinţaţi că de vor vieţui supt aceaste folositoare pravile întru starea cea neclătită a pronomiilor *) vechi, să vor face foarte norociţi la politiceasca împărtăşire, ca oamenii veacului celui înaurit. Slăvirea ta ai înplinit şi cu aceistă bună voinţă întru tot avgustii doamnii şi stăpânii noastre, după cum cu cealealalte săvârşiri a slăvitelor biruinţe şi a apărării patriei noastre, unind înţelepciunea cu vitejia, smerenia cu răbdarea, iuţimea isprăvilor cu întregi nea minţii, silinţa cu privighearea, arătându-te viteaz ar- ii privilegiul, (grecism). 439 histratig, înţelept poruncitor, nebiruit oştean, şi la toate covârşitor celor vechi prea vestiţi arhistratigi, purtând pre cât să poate chipul şi asămănarea înpărăteştii măriri. Eu încă cu smerenie am săvârşit lucrul ce mi s’au încredinţat de cătră slăvirea ta cu tălmăcitul şi tipăritul cărţii. După care îndrăznesc a zice : fericite noroadele acealea preste care vor să înpărăţească aceste pravile, ce suflă cu totul dreptatea politiceştii înpărtăşiri, buna cuviinţă, cinstea cătră Dumnezeu şi dragostea cătră cel de aproape, Al slăvirii tale cătră Dumnezeu fierbinte rugător. Gavriil mitropolit Moldaviei*) 1 1) Se poate găsi în volumul tipărit de la Academia Română, care este socotit între manuscrise ; cu cota No, 380. cf. Ioan B i a n u şi Nerva H o-doş: „Bibliografia româneasca veche“ tom. II, Bucureşti, 1910, pp. 201—202. 10. ACTE PRIVITOARE LA „PRAVILNICEASCA CONDICĂu A LUI ALEXANDRU IPSILANTE, DIN 1780. a) Hrisovul din Noembric 1875 cu ponturile cum au să urmeze boerii judecători. Ediţiuni V. A. Ureche: ,,Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor de la J774~17S6‘i extras din Analele. Academiei Române Seria II, tom. XII. Memoriile secţiei istorice, pp. 64—71 (181 —181). Bucureşti, 1893. Şt. Gr. Berechet Schijă, p. II, pp. 38—48. Alexandru Ioan Ipsilanie v.v. cu mila lui Dumnezeu etc. Vrând domnia nisa că să ia sfârşit toate pricinile de judecăţi ale locuitorilor, nu numai după pravilă, cu toată dreptatea, ci fără zăbavă, ca să nu se stingă oamenii şi să nu cheltuiască îmblând în judecăţi multă vreme, pentru aceasta am orânduit 4 întocmite departamenturi. Cel dintâi, aşezat cu boerii mari mazâli de-n treapta întâia, cel al II-lea cu din ceilalţi; cel al IlI-lea asemenea şi cel de al I.V-lea, asemenea. Dintr’acestea dar, unul să caute numai judecăţile de crimi-nalion, iar celelalte trei, pricini ce sunt pentru lucruri şi datorii. Departamentul de criminalion, aşezat cu deosebiţi boeri, are a urma pe toate zilele necurmat căutările şi hotărârile, după pravilă, în localul orânduit la domnească noastră curte, cu toată orânduiala sa, adecă : al 2-lea şi al 3-lea armaş, armăşei, zapcii puşcăriei, logofeţei şi alţi trebuincioşi, afară numai de Sâmbătă şi Duminică. Cât pentru vinovaţi, ori de afară de la ispravnic se trimit, sau aici se prind, să se închiză la puşcărie şi numai de cât să se arate domniei mele. Intr'acestaş chip să aibă condică deosebită armaşul, în care să treacă numai decât numele vinovaţilor, arătând de s'au trimis dela isprăvnicie sau de s’au prins aice şi aducând condica, să se arăte şi' să se pecetluiască de noi, cu hotărârea de a se judeca şi să nu se căsnească de vel armaş, mai înainte până a nu se cerceta de judecată, care să dea înscris ce îel de pedeapsă se 441 cuvine a se face acelora, după orânduiala pravilei, arătând şi capetele şi să arăte domniei mele, cu anaforâ scrisă în condică. Şi cercetarea să se facă fără de zăbavă, ca ori când să se o-sândească, sau în grabă să se îndrepteze şi să se sloboadă de la închisoare. Celălalt departament are a căuta, a judeca şi a aface alegere pricinilor de judecată, ce sunt pentru lucrări şi îndaiorii, şi să urmeze căutările şi hotărârile sale după pravilă, urmând şi obiceiul pământului, care acum am hotărât să ne energhisească1) în pravilă, Şi are şi acesta a se aduna la curte cu 2 logofeţei de divan şi câte 2 de 5 bresle : 11 zapcii să fie nelipsiţi. Şi să ţie condică deosebită, întru care să se treacă toate cele ce se caută într’acest departament. Şi celalt departament, asemena de o potrivă la putere, ca celalt departament, să păzească tot aceiaşi orânduială, după cum s’au zis mai sus. 2) Celalt departament mai mare de cât acestea, aşezat cu boeri mari mazâli de întâia treaptă, are şi acesta să se adune în domnească noastră curte, afară de Joia şi Duminica, şi după prânz, fiind trebuinţă, şi la vreuna din casele dumnealor şi să judece şi să facă alegere pricinilor celor orânduite la acest departament şi din porunca noastră de iznoavă să caute şi pricini ce s’au căutat în celălalt departament, ce-i este mai mic de cât acesta ; şi de se va întâmpla vreunul din cei ce se pricinuesc, să nu se mulţumească la hotărârea acelui departament cu căutările şi hotărârile sale, după pravilă şi obiceiurile pământului, ce s’au hotărât acum, purtându-se judecătorii cu mare cercetare, fără de pismuire şi cu luare aminte şi de este să strice vreodată vreo hotărâre a departamentului celui de jos, să o strice cu pravilă, cu cuvânt vrednic şi drept şi cu anaforâ, iar nu cu vorbe subţiri şi să nu cuteze cineva din judecătorii aceştia, ori a sparge, sau să ţie scrisele a celuilalt departament ce s’au dat la cel ce se prici-nueşte, fiindcă aceasta numai domnia mea avem a o face de iznoavă cercetând aci pricina, în divanul domniei mele. Asemenea, departamentul acesta are să urmeze lucrarea dreptăţii sale cu toată orânduiala, însă trei logofeţei de divan şi câte doi asemene de la fieştecarele zapciu şi alţi trebuincioşi slujbei. Să se ţie dar şi la acest departament condică deosebită, întru care să se scrie toate cele căutate. La aceste 3 departamen- 1) să se lucreze, să intre în vigoare, (grecism). 2) Aici este vorba de departamentul de 7 şi de 8 boeri. 442 turi să fie şi câte 2 vornicei rânduiţi, ca să se trimită, fiind trebuinţă, de la judecată, ori pentru vreo cercetare, ori pentru ca să caute semne şi hotare, cum şi alte asemenea. Asemene şi din cei rânduiţi să păzească la uşile departa-meniurilor, ca să nu lase pe nimene, orice fel de om ar fi, să între in lăuntru, fără de numai pre cei cari pricinuesc şi după orânduială pre cei ce face trebuinţă a-i chema judecata, Divanul domniei mele este să se facă de trei ori pe săptămână : Duminica, Miercurea şi Sâmbătă. Insă Lunea şi Mercurea să se caute prigoniri ce sunt pentru lucruri şi îndatoriri a căror pricini hotărârea s'au făcut de celelalte departamenturi şi neo-dihnindu-se cei ce se judecă s'au cerut la divan, ori după voinţa noastră, sau după cererea lor, cu judecata, am hotărâta ieşi dân-tâiaşi dată la divanul domniei mele, iar Sâmbăta să căutăm vinovăţiile. Iar când vreo parte din cei ce se judecă, nu se va odihni la hotărârea celui mai de jos departament, şi va face apelaţie la cel mai de sus ^departament, după ce se va cerceta a celui mai de jos departament hotărârea cu toată pravilniceasca luare aminte şi se va întări ca o dreaptă şi după pravilă, iarăşi nu se va odihni, ci va cere apelaţie la divanul domniei mele, se va înfăţişa cu cel ce se judecă şi se va mai cerceta pricina şi când se va găsi hotărârile ce s’au făcut dela acele departamenturi drepte şi cu cale şi se va cunoaşte cum că de-n desfrânare şi pismă nu se odihneşte, unul ca acela este să se pedepsească de cătră domnia mea spre pildă şi altora. Vel logofeţii datori sunt să gătească divanul domniei mele, să puie la orânduială zapcii, ca să aibă gata pe cei ce se pricinuesc, cu toate cele trebuincioase, adecă: cărţi de judecată ale celorlalte departamenturi, sineturi1!, mărturii, cum şi alte asemenea, pentru ca să nu se îndrăznească cinevaş, din cei ce se judecă, să zică că-i lipseşte cutare scrisoare, sau cutare mărturie, fiindcă unul ca acela, este să se depărteze, şi vel logofeţii vor avea a răspunde pentru lenevire şi nepurtareade grijă. Iar divanul domniei mele să se facă cu toată obişnuita podoabă. Amândoi dumnealor vel logofeţi, de 3 ori pe săptămână, Marţia, Joia şi Vinerea, adunându-se, să caute condica de răvaşe şi aducând pe zapcii să cerceteze de s’au căutat, de s'au săvârşit pricinile jăluitorilor, de au venit răspunsurile de pe afară şi mum-başirii cei trimişi şi celelalte. Către aceste să aibă purtare de î) sened - act, document, (turcism). 443 grijă spre a săvârşi întâi pricinile celor de afară şi cei mai vechi ce au dat jalbă mai dinainte, aceia întâi să se judece şi să nu dea rând celor de curând pentru hatâr. Când de iznoavă se caută vre-o hotărâre a vreunui mai de jos departament, să nu cheme judecătorii aceia şi să nu se întreLe în ce chip şi pentru ce au hotărât acel fel acea pricină, fiindcă aceasta este atacsie1); de vreme ce aceşti judecători câte au a zice le-au scris în cartea lor de judecată. Să se ţie condici deosebite întru care să se treacă în perelips2) toate răvaşele ce se dau şi în ce chip să orânduesc şi hotărârea domniei meleşizap-ciul, cu leatul, luna şi ziua. Aceste condici să fie la toţi logofeţii, care după datorie, ce se orânduesc răvaşele, să le scrie în codi-că, precum s’au zis mai sus şl apoi să le iscălească şi aşa să se dea jăluitorilor ; cum şi cele ce să orânduesc pentru pricini a se căuta afară la judeţe ; cu acelaş chip ; după ce se iscălesc, să se pecetluească ; că de se va găsi vreun răvaş dat în mână de zapciu sau jeluitorilor, netrecut la condică, să se pedepsească, cercetându-să cel vinovat. De se va întâmpla în vreo săptămână să se strângă judecăţi multe, să ne înştiinţeze dumnealor vel logofeţii, ca să facem şi într altă zi divan, să nu aştepte cei cu pricinile. Pentru judecători. Pentru ca să urmeze ale judecăţilor, nu numai cu bună orânduială, ci şi după pravilă şi dreptate ; pentru aceasta am ales boeri ce ştiu atât pravila, cât şi obiceiurile pământului şi i-am orânduit judecători la numitele 4 departamen-turi. Deci judecătorii toţi, după netăgăduita datorie, să se strângă la departament de dimineaţă, să judece şi să facă algere a pricinilor ce vor veni, cu tot felul de nevoinfă, cercetare şi luare aminte, urmând orânduielelor pravilei şi arătându-se spre cei ce se judecă, cu dulceaţă, fără de niciun fel de pismuire, ci cu desăvârşită nepărtinire la nicio parte. Să asculte cu bună luare aminte, fără de mâhnire, toate cuvintele celor ce se judecă şi să nu cuteze vreunul a înjura pe cinevaş, sau să-l oprească de aş arăta toată curgerea pricinii iui, ori ce fel ar fi, fiindcă de va face vreunul vreuna dintr’acestea, se va pedepsi. Canonul judecătorilor de orice treaptă ar fi, să nu primească în casa sa vreunul din cei ce se judecă, ca să asculte, ori jalba lui, sau 1) deranjare, desordine, (grecism). 2) sumar, extras, prescurtare, listă, (grecism). 444 răspunsul, fiindcă aceasta este mare stricăciune, de vreme ce într’acestaş chip negreşit să smerdueşte auzul său şi apoi se discolifseşte 2) a nimici dreptul şi aşa stingherează şi pre ceilalţi judecători la hotărâre, şi dintr'aceasta face trebuinţă să se zăbovească hotărârile. Deci, cei ce se judecă, câte îndreptări şi răspunsuri au a zice, să le spuie toate înaintea judecăţei, ca fiind curat gândul judecătorilor de alte şoapte, să nemerească cu lesnire şi făr1 2 de pismuire dreptul jălbilor pârâşilor şi răspunsurile pârâţilor, să se scrie însăşi cuvintele cari le zic. Judecătorii, cu socoteală de obşte, în cercetare de obşte, şi cu gând de obşte, toţi să hotărască fără de a nu se socoti unul sau doi dintr'ânşii că el este stăpân al hotărârei, sau mai mare de cât ceilalţi la lucrarea aceasta a judecăţei; judecătorii să aibă mâinile sale spălate întru Dumnezeu şi întru pravilă, adecă, să fie temători de Dumnezeu şi drepţi şi să nu-şi întine mâinile sale de daruri şi mituri, căci, când vreunul din judecători se va arăta că a luat mită* unul ca acela greu se pedepseşte. De se va întâmpla pricini multe, să fie datori toţi judecători dea se strânge la departament, la ceasul orânduit şi să caute deobşte pricinile, iar nu unul sau doi, fiindcă căutările şi hotărârile să se facă de faţă, iar nu pe sub ascuns. Judecătorii foarte bine să ia aminte, să nu hotărască altele de faţă şi apoi să iscălească pe sub ascuns alte hotărâri, împotriva hotărârei acei de faţă, fiindcă greu se pedepseşte. Judecătorii să nu intre niciodată în vreo nedreptate, sau pentru prieteşug sau pentru rudenie, sau pentru frica vreunui obraz mai mare; iar carele dintre judecători se va afla judecând cu hatâr de prieteşug sau de rudenie, şi va căuta spre obraz, iar nu spre dreptate, greu se pedepseşte. Asemenea «şi cel ce se sileşte de vr’un obraz mai mare şi se va afla că face nedreptate şi nu se va înştiinţa, este să se pedepsească foarte greu, spre cercetarea bicisnicului ce s’a temut mai mult de sila acelui un boier ca şi dânsul, măcar şi mai mare în zilele acelea, de cât de Dumnezeu, de pravilă şi de noi. Judecătorii ai vinovăţiilor, să urmeze la cercetări şi hotărâri, asupra făcătorilor de rele, cu un gând, după pravilă, şi noi cercetând, ale lor, faţă fiind în divan, Sâmbătă, şi găsind orânduirea dreaptă după pravilă, ori vom cumpăta-o, o vom întări-o. 1) a se strica, islavonism. 2) a face greutăţi, (grecism). 445 Cei ce se cercetează de către judecători pentru vre-o faptă rea, de vor mărturisi îndată cele ce se întreabă, să nu se crează numai de cât de judecători, fiindcă poate, sau de frica pedepselor, sau din urâciunea vieţei lor, să mărturisească cele ce n’au făcut. Pentru aceasta, judecătorii să cerceteze şi să caute şi alte semne pe din afară. Nici din judecători, nici alt cinevaş din afară, să nu dea cap şi pravilă la mână unuia sau altuea, cu care turbură socoteala şi gândurile judecătorilor, ce fac la pricina ce se caută, şi prelungeşte hotărârile, din care prelungire se pricinueşte stricăciune la amândouă părţile ce se judecă. Iar care din cei după afară se vor întreba, să aibă slobozenie desăvârşită să meargă la judecată cu pravila aceea ce va avea şi să arate acel cap ce se cuvine la pricina ce se caută, pe carele judecătorii crezându-1 cuviincios şi alcătuit la pricină, să-l primească fără de pismuire. Din judecătorii dea doua treaptă, a acelor 3 departamente, cercetând pricina, învăţaţi şi ispitiţi la ale judecăţilor, dintr’aceştia de se va întâmpla trebuinţa, vom orândui la locul unuia din doi ispravnici judeţelor şi în locul său vom orândui altul la departament. Iar judecătorilor acestora tuturor de la câte feluri de departamentul, pentru ca să aibă şi îndestularea lor, ca mai mult să se silească şi să se păzească curaţi, le dăm leafă, pe lună, după orânduiala şi starea fiecăruia. De vreme ce vedem cum că la pricinile ce se caută, uneori se arată obiceiurile pământului, alte ori se aniriseşte *) şi hotărârile se fac după gândul fiecăruia, fără de a şi le întemeia în pravilă, şi aceasta, pentru că nu au vreo orânduită pravilă a obiceiurilor, cercetând obiceiurile şi întărind cele cu cale, cu căzutele îndreptări, adunând şi alte prăvăli, am făcut o pravilă, care după ce vom arăta-o !a toţi, tălmăcind-o şi pe limba românească, vom şi tipări-o ca socotind şi cinstind ale pravilei, să judece şi să hotărească de pe pravilă şi să urmeze de pe aceea. Iar până a se tipări aceia şi a se arăta de faţă, judecătorii să urmeze cercetând ale pravilei. Pentru cei ce se judecă. Cei ce se judecă de orice fel de rânduialăsau treaptă vor fi, ori ţăran ori boier, ori de bun neam sau prost, să iasă la judecată cu tot felul de evlavie şi cucernicie. Când cinevaş din cei ce se judecă, obrăzniceşte sau aruncă y a anula, a desfinţa, (grecism). 446 judecătorilor, în lăuntru la departament, cuvinte de ocară şi de neciste, ori stăpânidu-se de fumuri, sau rezemându-se la vreun obraz mai mare, pe unul ca acela, orice fel ar fi să-l arate judecătorii îndată prin anaforâ, scriind şi in ce chip a obrăznicit, pentru ca să se hotărască de către domnia mea, căzuta lui pedeapsă, spre înţelepciune. Când Qinvaş, din cei ce se pricinuese va alerga la vreun obraz'mai măre, şi acel obraz va înştiinţa judecătorilor, ca să se difendifsească 1) unul ca acesta, adecă ce a alergat, să se pedepsească după orânduelile pravilei. Cei ce se judecă, să cunoască pre toţi judecătorii de o potrivă la putere şi să nu socotească pe vreun judecător mai mare sau mai mic, sau stăpân al hotărârei. Pentru zapcii. Zapcii să aibă tot felul de ascultare şi supunere la judecători. însuşi zapcii să aducă pre cei ce se judecă, la judecată, şi să stee şi ei da faţă, până când vor lua sfârşit pricinile acelora şi să nu-i trimită cu logofeţi şi cu zapcii de ai lor, fără numai când va fi trebuinţă, cu ceauşii 2) lor. Fără de hotărârea judecătorilor să nu îndrăznească zapcii, a face vreun hereket 3) asupra vreunora din cei ce se judecă până când se va dâ hotărâre şi să ia hotărârea de la noi pentru săvârşire. Zapcii să nu îndrăznească a aduce la departamenturi fără de ştire şi fără de veste vreunul din cei ce se judecă, ci întâi să-i arate răvaş de jalbă ce este împotriva lui, şi să-i dea soroc de una sau două zile, adecă cum va fi şi pricina, ca să se gătească, iar 'de va fi om ca după ce va afla-o, poate să fugă, sau să se ascunză, pre unul ca acela să-l pue la pază, sau să-l lase luând un bun chezeş, pe om, cu ştirea judecătorilor. Zapcii fără de ştirea judecătorilor să nu dea soroc la cinevaş, sau să-l lase cu nici un fel de pricină. ^ Pre cel hotărât, de-i va fi greşala lui de vinovăţie, să-1 ţie zapcii până când vor lua hotărârea domniei mele pentru pedeapsa lui; iar de va fi pentru bani sau lucruri, să-l silească spre desăvârşita hotărâre, fără de a nu mijloci alt nimic. Iar de va cere soroc, iarăşi prin însuşi judecătorii, să se cerceteze de 1 2 1) apere (grecism}. 2) curier (turcism!. 3j treapăd, luat pe nedrept, (turcism). 447 i se cade a i se da soroc şi cât, şi de este omul vrednic de, credinţă, şi după hotărârea ce vor găsi cu . cale şi cu dreptate să se facă, iar de va fi boer, cele hotărâte să se aducă întâi la domnia mea hotărârea judecătorilor, pentru ca să se urmezi dintr’a noastră poruncă. Orice fel de obraz ar fi cel hotărât să nu vânză lucrurile sale fără de ştirea şi voia noastră, ci să se facă anaforâ după orânduiala pravilelor, şi mai întăi să se întărească de către domnia mea. Deci, aceste orândueli ce am hotărât domnia mea a se urma si a se lucra şi în faptă aşezându-se şi în scris printr'acest domnesc al domniei mele hrisov, după ce s’a citit întru auzul tuturor în divan, a fi cu toţii în deobşte înştiinţaţi şi a şti fiecarele datoria sa ; pentru ca să se păzească în toată vremea asemenea şi să se găsească de faţă întocmirea acestei orândueli, poruncim dumitale vel logofăt, să se treacă în condica divanului, după a-cesta să se dea la s-ta mitropolie ca să se păzească întru păstrare, întărind domnia mea hrisovul acesta cu însăşi credinţa domniei mele Io Alexandru Ion Ipsilante voevod, martori fiind şi prea iubiţii fii ai domniei mele : Const. voevod, Dumitraşco voevod şi dumnealor cinstiţi boeri cei mari ai divanului domniei mele: pan Dumitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Budescul vel vornic de ţara de sus, pan Radu Văcărescu vel vornic de ţară de jos, pan Pană Filipescu vel logofăt de ţara de sus, pan Ştefan Pârşcoveanu vel logofăt de ţara de jos, pan Ştefan Mişoglu vel spătar, pan Ienache Văcărescu vel vistier, pan Scarlat Caragea vel postelnic, pan Dumitraşco Racoviţă vel clucer, pan Ienache vel paharnic, pan Constantin Văcărescu vel stolnic, pan Ma-nolache Creţulescu vel comis, pan Hagi Dumitrache vel sluger. pan Nicolae vel pitar şi ispravnic, pan Pană Filipescu vel logofăt. Şi s’au scris hrisovul acesta în al doilea an al întâiei domnii a domniei mele, aice în Ţara românească, în oraşul scaunului Bucureşti, la anul dela zidirea lumei 7284, iar dela spăsenia 1) lumei 1775, de Constantin dascălul slovenesc de la şcoala domnească ot Sf. Gheorghe. 1 1. mântuirea, (slavonism). (b) Hrisovul lui Al. Ipsilante privitor la Protimisisf din Noembrie 1775. Ediţiuni. V. A. Ureche: ,,Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor , de la 3774—1786“ Bucureşti 3893, pp, 393,79—397/81. Acest hri- sov este scris şi în greceşte. Arhivele statului : Condica domnească Nr. 2. fila 55. Şt. Gr. Berechet: Hrisoave legislative, din sec. XVlII-lea, Iaşi, 1930, pp. 31—35. De vreme ce ni s'au adus aminte pentru unele pricini, ce sunt cu îndoială, în ce chip se cade a se căuta după pravilă, am socotit să scriem şi pentru aceasta şi să desluşim cele de pravilă rânduite. Şi întâi, ni s’a arătat pentru dreptul de protimis, ce au rudele, partaşi, vecini şi datornici la lucrurile nemişcătoare ce se vând, în câtă vreme adică au dreptul de protimis ? şi când acest, fel de protimis se atinge ? Pentru care, după pravilă, zicem cu cea cuviincioasă desluşire, cum că, (atunci) când cinevaş va vrea să vânză nemişcătorul său lucru, are netăgătuită datorie să dea veste întâi la ruda lui ce are de avalma stăpânire, iar de nu va fi acel fel de rudă, să dea veste la cele de aproape ale lui rude, de sus şi de jos, şi nepoţi, fraţi, copii de fraţi şi de unchi, iar nu şi mai mult. După aceasta şi la părtaşi, măcar şi străni, cu care poate să fie amestecată moşia aceia, în urmă la înprejuraşi i înpreună birnicii. Insă împreună birnicii, zicem, ceia ce plătesc dajdia întră lor mahala, sau într’un sat. După aceasta la cei ce în ori ce chip se înpreună cu vreo parte a acelei moşii. Iar de se vor lepăda aceştia toţi, câţi adică au protimisis, atunci fără de temere să vânză acel nemişcător lucru, la ori care s'ar întâmpla. Sorocul dar de protimisis se dă, la cei ce sunt de faţă, de 30 zile, iar la cei ce lipsesc, luni 4; în cât cel ce are protimisis şi este de faţă când se face sinalagma, *) adică schimbarea vânzărei şi a . cumpărătoarei acelui nemişcător şi acela nu iscăleşte shimbarea ■ să fie de tot lipsit de jalba lui, după trecerea de 30 zile să nu fie nici de cum primit; iar de nu'va fi acela de faţă, să aibă a ) porni jalbă de protimisis în vremea sorocului de 4 luni şi să pri- 1 1) schimbul, contractul, (grec). 449 mească acel lucru de la cumpărători, plătind preţul ce a dat acela şi nu mai mult, nici pentru dobânzi, nici pentru trebuincioasele cheltueli, care poate va fi făcut cumpărătorul nu i se va cere rodurile ce au luat dintr’acea vreme, nici să facă andelogos 1) ar dobânzei şi a roadelor, ci una pentru alta : dobânda pentru ro-duri; iar cheltuelile ce va fi făcut cumpărătorul să le piarză, de au ştiut că au avut altul protimisis, să fie spre pedeapsă şi gloabă la unul ca acela pentru nebăgare de seamă, ce arată la pravilă ; şi în sorocul de 30 zile, la cei ce sunt de faţă şi de 4 luni la cei ce nu sunt de faţă, are ce a înnumăra, din ziua aceia, când au aflat vânzarea cel ce are „tin protimisin" (care şi cu jurământ este dator să încredinţeze judecata, că atunci au aflat vânzarea) şi nu din ziua când s’a făcut vânzarea. Şi într’aceste soroace de 30 zile la cei ce sunt de faţă, şi de patru luni la cei ce lipsesc, se stinge protimisisul. Se mai găseşte în rândul pravililor şi de 4 ani soroc, dar acesta s’au găsit cu cale pentru cei ce lipsesc departe, ori pentru trebuinţă de obşte, sau pentru a le lor însuşi, sau fiind sur-guniţi, sau robiţi, sau propriţi cu vreo princină deosebită, cum de răzmiriţă sau alte asemenea. Aşijderea, afară de mai sus numitele obraze, ce au „tin protimisin" şi după ce se.vor lepăda toţi, de se va întâmpla niscaiva datornici ai acelui vânzător şi vor fi gata să cumpere acel lucru, cu acelaş preţ ce au dat străinii, să se protimisească aceştia de cât străinii, şi de cât aceştia să se protimisească acei ce au să ia1 mai mult, după cum şi aceasta în rândul pravililor se vede. Al doilea, ni s’au arătat pentru protimisis de cele nemişcătoare, ce se înpart în trimirie, care trimirie se face într’acestaş chip, împărţindu-se adică periusia 2) mortului în trei şi dându-se o parte pentru pomenirile mortului, alta la obrazul ce va trăi dintre soţi şi cealaltă la părinţii obrazului celui mort dintre soţi. De se îndreptează părinţii obrazului celui mort să ia acele nemişcătoare care la împărţeală se dau obrazului ce trăieşte dintre soţi, deci pentru ca şi acest fel de jalbe să ia săvârşire după pravilă şi drept, hotărâm, că în vremea ce se face înpărţiala pe-riusiei acelui obraz mort, să se preţuiască cu oameni de credinţă aleşi într’adins spre aceasta, înpreună cu boerul domnesc, orânduit spre acest fel de preţuri, curată şi adevărată preţuire, după 1 1) opun, contrazic, (grecism). 2} averea,, (grecism). 450 care să se numere toată periusia în bani, din care să deosebească întâi a treia parte pentru pomeniri, vrând domnia mea ca acea parte negreşit în bani să se dea, iar nu în lucruri nemişcătoare, după cum prin deosebit hrisovul domniei mele pe larg arătăm : pentru danii şi pravoslavnice lucruri, răscumpărându-se cele pentru pomeniri nemişcătoare de către amândouă părţile, ce împreună clironomisesc *) pe mort : şi cu al doilea cuvânt, să se deosebească acea a treia parte, ce are să ia obrazul, care trăeşte dintre soţi, şi aceia în bani sau în lucruri nemişcătoare, preţuindu-se numai cele nemişcătoare la a carora nemişcătoare lucruri cumpărare să se protimisească părinţii sau fraţii mortului a le rescumpăra, ca nişte feuda neamului acelui de la care şi cuvântul cel firesc şi drept nu sloboade a se lipsi, şi această pro-timisis să se păzească în vreme orânduită, asemenea cu mai sus numite soroace de protimisis, adecă de zile 30 şi de luni 4, negreşit ne mai prelungindu-se nimic vreme, şi cu acest mijloc să se taie desăvârşit şi celelalte cuvinte în zadar şi pricinuirile. Drept aceia, după această desluşire şi luminare a pravilei au a urma deacum înainte, fără zăticinire judecăţile Principatului nostru acestuia, la căutările şi hotărârile a acelui fel de princini până când se va obşti şi cea de noi făcută Antologie a pravilei care pentru toate jalbele s’au scris, 1775 Noemvrie. 1 1) moştenesc, (grec). c) Predoslovia „Pravilniceştei condici" a lui Alexandru Ipsilante, din 1780. Ediţiuni. Alex. lpsilannte : „Spyntagmatian nomicon,“ 1780, Buc. ff. 1—2 1] V. A. Ureche: op cit. Seria If, tom. XII. p.p. 72—73 fl88— 189j ; cf. I. B i a n u şi N. H o d o ş : MBibliografia veche româneasca ‘ tom. II, pp . 247—249. Bucureşti. 1910. St. Gr. Berechet: Schiţa, partea II, Chişinău. 1938. pp. 49—51. Idem: Pravilniceasca condică, ed. din 1930, Chişinău. pp. 10. Alexandru loan îspilant v. v.f cu mila lui Dumnezeu, domn şi oblăduitoriu a toată Ungrovlahia Cu cât iaste trebuincios povăţuitoriul la un călătoriu ce va să treacă prin locuri pustii ca să nu rătăcească din drum in locuri neumblate, şi cu cât are trebuinţă de lumină unul ce umblă întru întunerec, ca să nu dea preste prăpăstii şi adâncă-turi, atât sunt de trebuincioase şi pravilele la o politie *) ca prin trânsele să se povăţuească spre chipzuire şi dreptăţii şi adt\ă-rului, şi să nu greşască întru cea mai trebuinceoasă şi a toate-bunei orândueli păzitoare, adecă judecata lui Dumnezeu (căci noi după chipul cel dumnezeesc, nu numai avem a stăpâni pe pământ, ci şi a judeca după asemănare judecătoriului tuturor ni s’au dăruit) şi măcar că întru ştiinţă şi chipzuire omului sânt oareşcare scântee ale dreptăţii semănate, după care fişcare, de ar voi, poate să să povăţuiască spre dreptate, după cum easte zis: ceia ce ţie nu-ţi place, altuia nu face; căci întru această coprinzătoare poruncă toată pravila şi toată dreptatea să înţelege ; dară fiindcă curgerea anilor nu înconteneşte de a schimba şi de a preface pururea pricinele vieţei cele întâmplătoare, pentru a-ceia face trebuinţă a avea o podoabă m&i larg. Drept aceia, miluindu-ne Dumnezeu cu domnia acestui Prinţipat, pe lângă celelalte faceri de bine, ce ne-am străduit să arătăm la toţi deobşte şi deosebit la fişte care, am socotit domnia mea, că aciasta iaste cea mai de folos, nu numai pentru buna petrecere a lăcuitorilor, ci şi pentru cinstea lor, pentru că altă mai multă defăimare nu poate a fi la un norod, şi mai vârtos la cel de bună credinţă, de cât a vieţui fără de pravili, adecă, sau să nu aibă pravili. sau să nu urmeze după pravili. Intr’acestaş chip, am aflat dom- 1). stat, ţară, (grecism). 452 nida mea pre lăcuitorii Valahii, cari măcar că uniori ur/na împărăteştilor pravili celor de obşte şi alte ori obiceiurilor celor pământeşti, care obiceiuri cu cuvânt că sânt din vechime, să sârguia spre a avea întărire. Dară, cu toate acestea, nici pravi- „ lele pururea întrun chip păzea, nici vechimea obiceiurilor ne zmintit ţinea, ci când cu pravilile strica obiceiurile, când iarăşi cu obiceiurile să înpotriviea pravililor. Drept aceia, din începutul domnii mele, din multele griji, care pururea ne cuprind, pârlejind vreme cu neîncetate osteneli am strâns domnia mea, însă din pravili cele ce sunt mai trebuincioase spre povaţa judecăţilor, iară din obiceiuri am ales cele mai adese urmate în ţară, ase-mănându-se oareşcum şi cu pravilile. Pe lângă acestea şi altele oareşcare poveţi de înşine alcătuind domnia mea din jălbile şi pricini ce pe toate zilele să aduc la auzul nostru, acum la al şaselea an al domniei mele (ce cu mila lui Dumnezeu curge) am aşezat noao alcătuită pravilă, ca un izvod şi îndreptare tuturor celora ce să vor afla judecând cu sfat de obşte şi cu adeverirea prea sfinţii sale mitropolitului, şi a iubitorilor de Dumnezeu epis-copi şi a veliţilor boerilor domnii mele, că printr'ânsa păvăţuindu-să drepte să facă şi ei hotărârile judecăţilor şi toţi cei năpăstuiţi să-şi afle dreptatea lor la limanul bunelor pravili, şi la toţi supuşii noştri să se arate biruitoare dreptatea. Căci judecata, după cum am zis, iaste a lui Dumnezeu. Drept aceia cât s’au învrednicit aceştii dregătorii de judecător, să cuvine a şti, că pentru orice pricină vor judeca, cel ce să va osândi de către dânşii fără de dreptate, sau cu dreptate pentru orice feliu de vină va fi de o va odihni cu mulţămită şi făr de cârteală hotărârea judecăţii, nu mai rămâne a să osândi la judecata cea viitoare, pentru căacestă pământească judecată iaste a însuşi lui Dumnezeu judecată ; dară vai de judecătorul ^cela ce se va mitui la hotărârile judecăţilor pentru voie vegheată, sau va strica dreptatea pentru luare de mita sau va trece cu vederea dreptatea pentru pizmă, căci înfricoşat cuvânt va auzi ca un strâmb judecătoriu de către dreptul judecătoriu in ziua cea înfricoşată a nefăţarnicii judecăţi cea viitoare, şi nu numai acolo, ci şi aici unul ca acela aflându-se de domnia mea cu orice mijloc viclenind la hotărârile judecăţilor să ştie că nici întrun chip nu va putea scăpa de greua pedeapsă a domnii mele. Decimai întâi aşezăm orânduiala departamenturi-lor, după care să cuvine a sâ îndrepta toate departamenturile cele mari şi cele mici şi spre orânduiala lor hotărâm întracestaş chip. 11. ACTE PRIVITOARE LA LEGIUIREA LUI IOAN GHEORGHE CARAGEA, DIN 1818. a) Pitacul din 2 Oct. 1816 prin care domnitorul Ioan Gheorghe Caragea constitue comisiunea din Atanasie Hristopol, vel logofăt al departamentului pricinilor streine şi Nistor, vel clucer, pentru întocmirea noului cod de legi. Cinstiţilor şi credincioşilor boerilor ai domniei mele, dumneata vel logofete ale străinilor princini, Atanasie Hristopolus dumneata biv vel ducere N i s t o re, ştiută vă este dumneavoastră râvna ce avem domnia mea şi trebuinţa ce este de a se întocmi aici în pământul domneştii noastre ţări o pravilă, coprinzătoare desăvârşit de toate pricinile câte privesc la chinonia *) norodului ca nici judecătorii să nu cerce discolie 1 2) la hotărârile ce au a face, nici ipotesiarii3) să nu cerce năpăstuiri la dreptul lor din vreo întunecare sau nedesluşire a pravililor, după care această trebuinţă, măcar că dumneata vel logofete al străinilor pricini, precum şi dumneata biv vel ducere Nistore, aţi făcut în scris câte o întocmire de pravilă, care s’au văzut şi de noi, dar pentru ca să se facă cu desăvârşită întregime şi cu bună întărire şi hotărâre, poruncim dumnevoastră, ca orânduind într’adins un loc de adunare şi luând împreună cu dumnevoastră şi pe dumnealui stolnicul Co n s t an t i n şi pe dumnealui stolnicul Ioniţă B ă-1 ă ce a n u, să începeţi a vă aduna cu toţii la locul cel orânduit şi puind înainte-vă aceste nouă de mai sus arătate ale dumnevoastră întocmiri de pravilă să urmaţi fără de contenire şi pregetare a găsi prin adunare şi din alte pravili şi a chibzui oricâte veţi socoti că sunt trebuincioase şi destoinice spre a aduce această nouă întocmire întru întregime şi bună fiinţă, adăogând adecă câte vor fi lipsind şi scoţând câte vor fi de prisos ; după care 1) societate, obşte (grecism). 2) greutate (grecism). 3) părţile în proces, (grecism). 454 această a dumnevoastră chibzuire şi întocmire în scădere sau adăugire, să arătaţi domniei mele rânduri, rânduri, praticalele *) ce veţi face în scris ca să le teorisim 1 2) şi să le chibzuim şi înşine toate până la sfârşit. Cerem însă dela dumnevoastră cu deadin-sul ca să arătaţi toată râvna şi silinţa spre a săvârşi fără câtuşi de puţină zăbavă acest lucru obştiei folositor, care priveşte şi spre a dumneavoastră laudă. Tolco pisah gpd. 1816 Octombrie 2. Pecetea, gospod. Vel logofăt. 1) lucrări, acte, (grecism). 2) cercetăm, (grecism). b) PitacV din 15 Februarie 1817 pentru ca mitropolitul, episcopii şi toţi boerii halea şi mazili să se adune pentru întocmirea noului cod. Ediţîuni. V. A. Ureche: „Justiţia sub Ioan Carameaextras din Analele Academiei Române, Seria II, tom. XX, [Memoriile secţiunei istorice) pp* 130—404—131—405, Bucureşti 1898, Şt. Gr. Berechet: Schiţă, Anexe, pp‘ 51—66. Prea sfinţia ta părinte mitropolite, iubitorilor de Dumnezeu episcopi şi dumnevoastră cinstiţi şi credincioşi bcerilor veliţi ai divanului domniei mele halea şi mazili. Din râvnă ce avem de a se păzi întru toate o bună cumpănire şi dreptate şi mai vârtos asupra pricinilor de judecăţi (din a cărora hotărâri este atârnată fericirea sau ticăloşia fieşcăruia), îndemnciţi fiind domnia mea ca să întregim cât va fi prin putinţă aici în pământul domneştei noastre ţări mijlocul cel povăţuitor la calea dreptăţei, adică pravila coprinzătoare desăvârşită şi cu întreaga desluşire de toate pricinele câte privesc la chinonia norodului, ca nici judecătorii să nu cerce discolii la hotărârile ce au a face, nici ipotesiarii la* drepturile lor să nu sufere năpăstuiri din vreo întunecare sau nedesluşire a pravilelor, de aceia încă din anul trecut, prin pi-tacul domniei mele, am orânduit într’adins pe dumnealui vel logofătul al străinilor pricini, Atanasie Hristopolu, şi pe dumnealui biv vel clucerul N i s t o r, boeri cu ştiinţă şi praxis la ale pravilelor, de au întocmit această pravilă, ce vi se arată de către dumnealui vel logofătul de ţara de sus, care şi de domnia mea s’au teorisit 1 2), s’au chibzuit după cuviinţă cu deamănuntul şi s'au întocmit toată coprinderea ei cu cea mai cuviincioasă orânduială şi întreaga fiinţă a dreptăţii, dar peniiu ca nu cumvaş să fi rămas cevaş nepomenit într’această pravil-nicească întocmire, dându-se uitării ori de către noi, sau de către întocmitorii săi, iată prin acest domnesc al ncs1rupHc( crân- 1) Act, rescript, (grecism). 2) A cerceta (grecism). 456 duim pe prea sfinţia voastră şi pe dumneavoastră şi cu dea-dinsul poruncim, ca pe toată săptămâna adunându-vă cu toţii la un loc, Marţea şi Sâmbăta, fără cătuş de puţină precugetare sau prelungire, să urmaţi a o teorisi cu bună luare aminte şi adăo-gând verice veţi găsi lipsă şi de trebuinţă a se mai întocmi, prin bună şi cuviincioasă chibzuire, să arătaţi domniei mele prin obştească anaforâ, ca chibzuindu-se şi de către noi acele adăogiri, să dăm apoi cuviincioasa întărire şi hotărâre, spre cea desăvârşită legiuire a aceştii pravilniceşti întocmiri, fără de întârzâere, ca să o trimitem de a se tipări. Tolco pisah gpd. 1817 Februarie 15. Pecetea gospod. Vel logofăt1). 1) V. A. Ureche: ,,op. cit“ pp. 131—405 — 132—406. — 457 — c) Car agea zoreşte pe arhierei şi boeri să se adune că să cerce- teze codul. Acest pitac este din 16 Aprilie 1817. Fiindcă de la dumnealui vel logofătul de tara de sus am luat domnia mea pliroforie *) că teoria pravilelor s'au să^ ârşit, rămâind a se mai face chibzuire la vreo câteva însemnări de adaosuri, ce osebit aţi mai făcut prea sfinţia voastră şi dumneavoastră, şi fiindcă în porunca domniei mele, ce este dată prin pitac de mai înainte, se coprinde, ca cât mai degrabă să se dea sfârşit teoriei pravilelor, ca unui lucru folositor obştei, şi împotrivă vedem că s’au făcut prea multă întârzâere până acum, de aceea poruncim ca negreşit să începeţi a vă aduna cu toţii Marţea şi Sâmbăta, la două ceasuri din zi la domneasca noastră curte, şi puind toată silinţa, fără mai multă zăbavă, să daţi sfârşit şi chibzuirii ce este să mai faceţi asupra acelor însemnări de adaosuri, căci îndestulă vreme este de când se prelungeşte. Tolco pisah gpd. 1817 Aprilie 16. Pecetea gospod. Vel logofăt 1 2). d) Pitac din 22 Iunie 1818 prin care se porunceşte să se ţipă- riască condica. Cinstite şi credincios boerule al domniei mele, dumneata vel logofete de ţara de sus, fiindcă pentru pravilile, ce prin sfat de obşte al părinţilor arhierei şi al dumnealor boerilor s’au întocmit de domnia mea, ni s'a făcut rugăciune prin obştească anaforâ a preaosfinţiţilor şi a dumnealor, de la 9 ale acestei luni ca să se tipărească, de aceia poruncim dumneatale, ca tipărin-du-se trupurile pravilelor ce sunt scrise în limba românească, să se treacă la sfârşitul fiecăruia trup în parte şi mai sus arătata obşteasca anaforâ din cuvânt în cuvânt, împreună cu toate iscăliturile ce se văd într'ânsa, apoi să se dea mai sus numita anaforâ la sfânta mitropolie, ca să stea acolo în păstrare dimpreună şi cu acest domnesc al nostru pitac. Tolco pisah gpd. 1818, Iunie 22. Pecetea gospod. Vel logofăt3). 1) informaţie (grecism). 2) V. A’ Ureche: uop cit.11 pp. 134—408—135—409. 3) V. A. Ureche : „op. eit.“ pp. 134-408 — 135 -409. e) Pitac din 9 Aug. 1818 prin care C a r a g e a stabileşte intrarea codului său în vigoare pe ziua de 1 Sept. 1818. Prea sfinţia ta părinte mitropolite, iubitorilor de Dumnezeu episcopi şi dumneavoastră cinstiţilor şi credincioşi boerilor veliţi ai divanului domniei mele halea şi mazâli. Precum din începutul domneştii noastre oblăduiri, ce din dumnezeiasca pronie ni s’au încredinţat asupra acestei de Dumnezeu păzită ţară, n-am contenit de a pururea, nu numai de a cugeta, ci şi în faptă de a pune orice am chibzuit că priveşte şi în parte şi de obşte spre bună petrecere şi fericire tuturor celor ce sunt sub a noastră oblăduire, aşijderea ne-am silit după cuviinţă din toată virtutea (precum este ştiut tuturor de obşte), caşi la pricinele de judecăţi să se păzească dreptatea întru a sa întregime, văzându-se şides-luşindu-se fără de părtinire cea adevărată fiinţă a fieştecărei pricini din învăluirea a orice fel de întâmplare ce ar putea ca să acopere adevărul şi dreptatea ca una ce numai printr’a sa neschimbată şi neschimonosită fiinţă se poate păzi datoria bunei cuviinţe a fieşcăruia către altul din care se alcătueşte întru norod o fericită chinonie şi petrecere, Această dar a obştei dorită şi folositoare alcătuire mai cu adaos dorind domnia mea, după a oblăduirii datorie, am întocmit prin sfat de obşte (precum este ştiut), cu destulă osteneală, pravila ce este adunată din Impară-feştile pravili i din Pravilniceasca condică şi din Obiceiurile pământului ce s'au urmat până acum, alcătuind-o şi desluşind-o după povăţuirea dreptului cuvânt şi cu bună orânduială, în cât a fost prin putinţă, care pravilă s’au şi dat în tipar, atât în limba românească, cât şi în limba grecească, şi fiindcă această bună întocmire urmează după cuviinţă a se pune şi în lucrare, de aceea hotărâm ca de la zi întâi a viitorului Septembrie să se puie în lucrare şi să înceapă toate judecătoriile ţărei a judeca pricinile după această pravilă, de ale căriea trupuri tipărite poruncim dumneatale vel logofete de ţara de sus să se şi înparţă după însemnarea de mai jos arătată, însă astă una dată din cele 459 greceşti, până vor sosi de la tipografia Râmnicului din sud Vâlcea şi cele româneşti, şi atunci se vor înpărţi şi dintr’acelea tot după această însemnare. Iar pe de altă parte să se facă acum şi domneştile noastre publicaţii, atât aici în politie J) cât şi prin toată domneasca noastră ţară, după coprinderea de mai sus arătată, iar prototipa ale acestei pravili, adică cele două trupuri scrise de mână in limba grecească şi altul în limba românească, care sânt adeverite cu însăşi iscălitura şi pecetea domniei mele, să se dea a sta în păstrare la sfânta mitropolie. Tolco pisah gpd. 1818 August 9. Pecetea gospod. Vel logofăt 1 2). 1) oraş. 2) V. A. Ureche: „op, citpp. 135 — 409, 136 — 410, f) Carte legată cu care sa trimis la 12 August 1818 ispravnicilor de pe la judeţe câte un exemplar din legiuirea lui C a r a ge a, tipărită în greceşte. Dumneavoastră ispravnicilor ot sud... *) sănătate. Fiindcă din începutul domneştei noastre oblăduiri, ce din dumnezeasca pronie ni s’au încredinţat asupra acestei de Dumnezeu păzită ţară, n'am contenit de apururea, nu numai de a cugeta, ci şi în faptă de a pune orice am chibzuit, că priveşte în parte şi de obşte spre bună petrecerea şi fericirea tuturor celor ce sunt sub a noastră oblăduire, aşijderea ne-am silit după cuviinţă din toată vârtutea (precum este ştiut tuturor de obşte) ca şi la pricinile de judecăţi să se păzească dreptatea întru a sa întregime, vânân-du-se şi desluşindu-se fără de părtinire cea adevărată fiinţă a fiecăreia pricini din învăluirea a orice fel de întâmplare ce ar putea ca să acopere dreptatea şi adevărul, ca una ce numai printr’a sa neschimbată şi neschimonosită fiinţă se poate păzi datoria bunei cunoştinţe a fieştecăruia către altul, din care se al-cătueşte între norod o fericită chinonie şi petrecere, această dar obştiei de folos şi dorită folositoare alcătuire mai cu adaos dorind-o domnia mea,, după a oblăduirei datorie, am întocmit prin sfat de obşte (precum este ştiut), cu destulă osteneală, pravila ce este adunată din Impărăteştele pravili idin Pravilniceasca condică şi Obiceiurile pământului ce s’au urmat până acum, alcă-tuind-o după povăţuirea dreptului cuvânt cu bună orânduială, în cât au fost prin putinţă, care pravilă s’au şi dat în tipar, atât în limba românească, cât şi în limba grecească, şi fiindcă această bună întocmire urmează după cuviinţă a se pune şi în lucrare, de aceia hotărâm ca de la zi întâi a viitorului Septembre să se pue în lucrare şi să înceapă judecătoriile ţârei a judeca pricinile după această pravilă a pământului, din ale căria trupuri tipărite să se înparţă, însă astă ună dată din cele greceşti, până 1) judeţ, (slavonism). 461 vor sosi de la tipografia Râmnicului şi cele româneşti; iată se trimite şi dumneavoastră una, după care întocmai să aveţi a fi următori la pricinile de judecăţi ce veţi căuia de la zi întâi a viitorului Septembre, precum- poruncim mai sus, care pravilă dându-se sub îngrijirea şi păstrarea condicarului judeţului, să nu fie volnici nici ispravnicii, nici judecătorii, nici alţii nimeni a i-o lua de la mâini, ci unde va fi trebuinţă să se aducă de con-dicar şi iarăşi de către el să se ia, şi condicarul dând adeverinţă de primire, să trimiteţi acea adeverinţă la logofeţia divanului, a sta în păstrare ; cum şi când se va întâmpla a se schimba condicarul, să se facă teslim *) la cel nou condicar, asemenea cu adeverinţă; de care să avem domnia mea înştiinţare şi fiţi sănătoşi. 1818 August 12 1 2). 1) predare (turcism). 2) V. A. Ureche: op. cit. pag. 137—411. g) Predislovia legiuirei lui Ioan Gheorghe Caragea din 1817. Ioan Gheorghe Ca ragea voevoda i gospodar zemlevlahiiscoe Domneasca şi părinteasca noastră dragoste şi voire de bine judecând ca o leage sfântă obştescul folos al supuşilor noştri, şi pururea îngrijind mainainte de bună petreacerea lor a fi "stator-nică şi neclintită, am bine voit în ceale după urmă a potoli de asupra dreptăţii războiul cel mult turburătoriu, Ţara Rumânească având din vechime canoane pentru ceale înparte dreptăţi ale lăcuitorilor săi, ale sale nescrise şi ne desluşite obiciaiuri, şi ale condicii sale puţine, şi nu de săvârşit pravilele înscris, care şi ne fiind dăstoinice nu putea cumpăni ; nici drept a îndrepta dreptatea fieştecăruia. De aceia şi era silită a năzui la pravile înpărăteşti ale Romanilor şi a să sluji cu toate aceste pravili, fără de osebire, aşa dar uluindu-se în trei întocmiri de pravili, adecă a obiceiurilor, a condicii şi a Romanilor» urma a nu avea nici o pravilă, căci obiceiurile prefăcându-se în multe chipuri, adease se înpotrivea pravililor romaiceşti, şi acestea iarăşi unele fiind pricinuitoare de doao tâlcuri, şi altele cu totul înpotrivitoare între ele, surpa una pre alta, în cât dreptăţile tuturor mădulărilor politiceştii oblăduiri căzând neîncetat în amestecături şi învălueli de multe cuvântări înpotrivitoare, a pururea era în primejdie ca cum ar înota în noianuri de ape turbure ce să tălăzuesc de multe vânturi înpotrivitoare, şi în ceale după urmă nici să îndrepta, ci să abătea după voinţa celor mai tari sau celor mai meşteşugareţi în vicleşuguri, cari lot la o pricină punea .înainte când obiceaiul, când condica ţării când pra-vilile înpărăteşti după plăcerea lor, aceste dar. fără orânduială strămutări ale dreptăţii voind domnia mea a le osteia, mai întâi cu adâncă chibzuire am socotit, ce feliu de întocmire de pravili să cuvine, şi câte sânt pre deplin îndestule la cea de acum po-liticească oblăduire a Ţării Rumâneşti, şi aşa priimind apoi unele din ceale vechi, iară altele îndreptând, şi ceale mai multe adăo-gând, am întocmit aceste pravili ale domnii meale cât s’au putut 463 — cu bună orânduială şi foarte desluşite, în cât şi cei ne învăţaţi foarte lesne să lc înţeleagă. Deci legiuind domnia mea aceste pravili cu sfat de obşte al prea sfinţii sale părintelui mitropolitul, şi al iubitorilor de Dumnezeu părinţii episcopii şi tuturor dumnealor cinstiţilor şi credincioşilor boeri veliţi ai divanului domnii meale, şi cu dreapta domnii meale făcându-Ie cunoscute cătră obştea prea iubiţilor noştrii supuşi, am şi dat această domnească a noastră întocmire de pravili întărită cu domneasca noastră iscălitură şi pecete în leat 1817 de la naşterea Domnului, şi al şaselea an al domnii noastre. I- I. G. Ca rage a v. v. Vel logofăt1). 1) Din ediţia primă românească din 1818. Bucureşti. h) Anaforaua obştească a părinţilor arhierei şi a dumnealor boerilor. Prea înălţate doamne ! După luminată poruncă măriei tale adunându-ne în multe rânduri cu toţii la un loc, am cetit cu luare aminte pravila ce s’au alcătuit de cătră măriea ta,* şi ne pliroforisirăm, că alcătuirea aceştii pravili este o desluşire a pravililor înpărăteşti, ce se obişnuesc aici în pământul nostru, şi a vechilor şi a canoni-sitelor obiceaiuri ale pământului, ne fiind înpotrivitoare celor vechi urmate pănă acum. De aceia ne rugăm, să bine voeşti măriea ta a porunci să să şi tipărească. 1818. Iunie 9, Ungrovlahia N ic tar ie, Iosif Argeş iu, Constandie Buzău, Radu Gole seu, vel ban. Grigorie Brâncoveanul, biv vel ban. Constantin Creţulescu, biv vel ban. Grigorie Ghica, biv vel'ban. Barbul Văcărescu, biv vel dvornic. Dumitraşco Racoviţă, biv vel dvornic, Istrate Creţulescu, biv vel dvornic. Constantin Bălăceanu, vel logofăt. Mihalache Mânu, biv vel logofăt. Grigorie Filipescu, biv vel dvornic. Grigorie Bălăceanu, biv vel dvornic. Iordache Slă-tineanu, vel dvornic. Constantin Cal iar h, biv vel dvornic. Constantin Dude seu, vel dvornic. Dumitrache Racoviţă, biv vel dvornic. Gheorghie Filipescu, biv vel logofăt. Mihalache Racoviţă, biv vel logofăt. Ioan Ştirbei, vel dvornic. Petrache Ritorides, biv veljogofăt. Constantin Filipescu, biv vel logofăt. Iordache Gole seu, biv vel logofăt. Alexandru Filipescu, biv vel logofăt. Atanasie Hristopulu, biv vel logofăt. Grigorie Ral ea, vel logofăt. Constantin Gol eseu, vel hatman. Grigorie Românit, biv vel vistieariu, Pană Coste seu, biv vel dvornic. Mihalache Cornescu, vel dvornic. Costache Răsti, biv vel agă. Din luminată poruncă a măriei sale prea înălţatului nostru domn Io Ioan Gheorghie Caragea, v. v, fiind orânduit, de 465 am pro ocolit toate acestea pravili după izvoadele ce prin sfat de obşte s’au alcătuit şi găsindu-le întocmai aşezate din cuvânt în cuvânt şi fără câtuş de putină schimbare le-am adeverit şi însumi cu iscălitura în toate foile precum să văd în dos puin-du-să şi luminată peceatea măriei sale Ia fieşte care foae. 1818. Iunie 28. Constantin Băl ăc e an u 1), vel logofăt, 1) De la finele aceleiaşi ediţiuni. i) Raportul lui Hugot către Ch a t e aub r ia n d, privitor la traducerea, Legiuirei lui Caragea în franţuzeşte, din 24 1. 1824. Au dernier article de l’etat des depenses de service du Consulat, pour le 4-e trimestre de l'annee derniere, se trouve portee une somme de 300 francs, pour une traduclion en fran-qais du code civil et criminel de la Valachie, sur laquelle je dcis avoir Thonneur de donner â Votre Exeellence, Ies eclairciesse-ments suivants. Le Prince Caradja fut celui, de tout Ies Grecs places â la tete de la Principaute de Valachie, qui montra le plus d’aptitude et de talents pour le Gouvernement. Les erreurs, et on pourrait peut-etre dire les crimes de son administration, appartenaient plutot â la situation dans laquelle il se trouvait place, qu’â lui meme, car il avait l’ambition de faire regner la justice et les lois, neconnues dans ce pays de temps immemorial, et de vou-loir se faire considerer par la posterite, comme le restaurafeur et le bienfaiteur de la Valachie, en ameliorant le peu de bien qu'avaient fait quelques-uns de ses predecesseurs, et en faisant aussi lui-meme des creations de colleges, d'ecoles, d’hopitaux, d'hospices d’imprimerie, â la conservation desquelles il avait abondamment, pourvu par des dotations. Tous ces etablissements ont mainten-ant dispăru, et les gouvernants actuels s’en sont approprie les moindres depouilles. Mais le meilleur acte de son regne, et celui qui restera pour longtemps ineffacable, fut Tintroducticn d'une loi generale civile et criminelle, applicable d’une maniere uniforme dans toute la principaute, A cet effet, il avait des la premiere annee de son regne, fait recueillir toutes les anciennes cou-tumes pretendues existantes, et apres les avoir fait coordonner entre elles et leur avoir fait subir les modifications et changements reclames par l’etat actuel du pays, il en fit faire, en Grec moderne, la redaction, qu’il arreta lui-meme et â laquelle il apposa sa signature et son sceau. Des copies manuscrites en furent de- livrees aux principaux tribunaux et autorites, et la minute en fut deposee au Divan de Valachie, ou elle est conservee. On l'appelle toujours le code ou la legislation Caradja, et bientot apres que cette legislation eut păru, la principaute de Moldavie se trouva en quelque sorte forcee de l'adopter pour elle-meme. Au commencement de 1818 lc Prince Caradja le fit imprimer â Vienne â quelques centaines d’exemplaires, mais comme cette annee fut celle de sa fuite, l'edition fut dilapidee comme le reste de son mobilier, et aujourd’hui il est assez difficile de se pro-curer le texte de la loi des deux principautes. C’est de ce Code, Monseigneur, que j’ai fait faire sous mes yeux, une traduction francaise que j’ai trouvee indispensable pour le service du Consulat, J’ai la certitude que cette traduction est unique, et c'est â son etude particuliere et â l’usage que j’en ai constamment fait, que je dois de n’avoir, jusqu’â ce jour perdu aucune des causes que j’ai autorise Ies francais â plaider, avec l’assistance du Drogman, devant Ies autorites du pays, tan-dis qu’il est de notoriete, que Ies trois quart des causes des sujets etrangers, existants sous la protection des autres Consu-lats, sont perdues, ou ne peuvent obtenir de decision. Quand un avocat instruit plaide sa cause devant des juges, entierement ignorants de la loi qu'ils sont tenus d’appliquer, il doit presque necessairement la gagner ; c'est le cas dans- lequel je me trouve ici. Je reste d'ailleurs persuade, que Votre Excellence, en par-courant la copie que j’aurai l'honneur de lui transmettre, y trou-vera, sur la situation et l’etat moral des Valaques et des Mol-daves, des notions plus instructives que dans Ies brochures, qui se sont succedees depuis quelque temps, sans que Ies compila-teurs aient seulement songe â puiser â la source primitive de toutes recherches : la Legislation. V 1 1) Hurmuzaki: Documente, XVI, pp. 1133—34. j) înştiinţare 1) Toţi rumânii tineri, şi din cei mai în vârstă, câţi să îndeletnicesc la învăţături şi mai cu osebire la ştiinţa pravililor, a-lerg la pravilile ţărilor streine, şi nimeni nu se gândeşte să caute a cunoaşte pravilile şi obiceiurile vechi ale pământului. Nimfe în* ă nu poate ajutora la cunoştinţa celor in fiinţă legiuiri ale unii ţării ca învăţătura pravililor şi aşezământurilor vechi ce au stăpânit mai din nainte şi care la multe orândueli au slujit de temei celor de acum. Şi chiar de ar fi cele noi aşezământuri cu totul neasemănate în prinţipurile şi dispoziţiile regulamentare cu cele vechi; iarăşi aceste din urmă nu pot perde din folosul lor ca o învăţătură măcar. Căci o pravilă veche este şi un document de istorie a ţării, şi un monument de literatură despre alcătuirea ei, şi o carte de legislaţie pentru pravalişti şi judecători, spre a le mări ştiinţele mărind ocolul întru care s’ar mărgini cu învăţătura numai a pravililor noi. Pravilniceasca condică a domnului I p s i 1 a n t a stăpânit mai mulţi ani în ţara rumânească până ce s’a obştit condica domnului Caragea. La multe orândueli se aseamănă în cât putem zice că să tălmăcesc şi să desluşesc una cu alta. Cât pentru orânduelile întru care se deosebesc, pravilniceasca condică a domnului Ipsilant are putere încă pentru multe prigoniri ce s1a ivit subt a ei domnire, şi este neapărata sta în vederea judecătorilor ce au a judeca asemenea prigoniri. Intr’ânsa să co-prind şi multe obiceiuri ale pământului şi formalităţi de acturi ce sânt trebuincioase a fi cunoscute şi pentru judecători când vor fi chemaţi a preţui acturi de legiuiri noi. In sfârşit precum un tânăr are trebuinţă de experienţa po-văţuitoare a unui bătrân, aşa socotesc că şi un neam întreg ia 1 1) Prefa(a din ediţia lui C. N. B r ă i 1 o i u, procurorul curţii apelative de comerţ. Bucureşti. 1841. cf. Şt, Gr. Berechet, Schija, Anexe, pp. 63-4. 469 o epocă hotărâtă, mai vârtos cum este a noastră unde ne între-cern unii eu alţii în propuneri de legiuiri noi, are trebuinţă să afle cele urmate mai din nainte, să-şi cunoască starea lui socială veche, aşezământurile, obiceiurile, orânduelile, ce s’au ocrotit, să măsoare distanţa ce-1 osebeşte de acele vremi, să vază prefacerea ce s’a făcut în viaţa lui socială, şi să poată cumpăni cu înţelepciune îndreptările ce voieşte să introducă prin mijlocul unei noi legislaţii. Acestea sânt cuvintele ce m’au îndemnat să întreprinz a tipări din nou această condică ce a început a să perde în cât un prea puţin număr de ecsemplare să mai păstrează pe la unii alţii. 1) Prefaţa editorului. Nihil est in civiiate diligentei' re li-nendum, quam jus civile. Etenim, hoc subJato, nihil est, quare exploratum cuiquam possit esse, quid suum, aut quid alienum sit ; nihil est, quod ae-quabile inter omnes, atque unum om-nibus esse possit. Cicero F^ro C a e c i îi na. Ştiut este că legiuirea domnului Caragea a luat mai multe prefaceri de la înfiinţarea regulamentului organic şi până astăzi, in multe din dispoziţiile ei capitale. Aceste prefaceri s’au introdus prin rândueli ale regulamentului organic şi prin legiuiri speţiale noui. Pe lângă aceste acte legislative avem mai multe ofisuri domneşti şi ţirculare ale departamentului dreptăţii, care au complectat, au regulat şi au interpretat multe din materiile dreptului nostru civil, şi sunt foarte de trebuinţă a se cunoaşte, ca unele ce formez jurisprudenţa ţării. Toate aceste elemente a legislaţii noastre sânt răspândite în osebite colecţii tipărite, şi unele rătăcita în dosierele grefelor judecătoreşti, fără nici o legătură între dânsele şi fără vreo clasificare după firea materiilor la care să raportez. Siliţi a ne sluji cu dânsele în tot minutul la transacţiile noastre civile, am socotit că poate fi de folos să le avem adunate şi la îndemână într o. singură carte. Cu acest rând am întreprins lucrarea ce public astăzi prin tipar. Această lucrare consistă în clasificaţia legiuirilor noi, a ofisuri] or domneşti şi a ţircularelor departamentelor dreptăţii, după rânduiala materiilor ce au regulat, şi in coordonarea lor cu legiuirea domnului Caragea, care mi-a slujit de matcă. Multe din dispoziţiile legiuirii domnului Caragea s’au desfiinţat şi altele s’au prefăcut de legiuirile cele noui precum le şi însemnez lă locul lor, şi ar urma să se şteargă cu totul într’o lucrare de codificaţie. Eu însă am fost dator a le păstra în tecstul lor după firea aceştii cărţi, fiindcă lucrarea mea nu 471 este un act legislativ, nici scriere doctrinală, ci precum am zis o lucrare de clasificaţie şi de culegere. Dorinţa mea era să întrupez toate dispoziţiile de legiuiri nuoi în legiuirea lui Ca rage a, dar nu mi-a stat cu putinţă să o fac pentru toate, din pricină că sistema de clasificaţie adoptată de aceasta din urmă, nu corespunde ecsact la rubrica legiuirilor nuoi şi cu rânduiala ideilor ce au avut de ţintă aceste nuoi legiuiri sau instrucţiile autorităţii de a desvolta. De aceia am socotit să adaog o parte suplementară la sfârşitul cărţii, în care am aşezat înpărţite după rânduiala materiilor, legiuirile nuoi, ofisurile domneşti şi instrucţiile departamentului dreptăţii, în cât poate oricine să găsească cu înlesnire regulile statornicite întru aceasta şi care completez legislaţia noastră civilă, mai cu seamă în materia importantă a hotărniciilor. Dacă îmi va fi scăpat ceva din vedere, voi priimi cu mulţumire şi cu recunoştinţă orice observaţie mi sar adresa, ca la urmă într-o nuoă ediţie să complectez ce va fi de lipsă, Observez însă că în această carte n’am avut scop de a a-duna toată materia legislaţii noastre, adică şi regulile procedu-rei civile şi legislaţia comerţială şi legislaţia penală, fiind că a-cestea sunt adunate şi unele codificate în osebite trupuri tipărite, care sânt în mâna fiecăruia. Crez cu toate acestea că aşa mărginită, precum este, în dreptul civil, cartea va avea o utilitate practică netăgăduită pentru toate clasele de oameni, şi mai cu seamă pentru foncţionari. Această idee m-a şi îndemnat a o publica1). 1) La ediţia IV-a de sub titlul : ,,Legiuirile civile ale Ţării Româneşticuprinzând legiuirea domnului I. G. C a r a g e a coordonată cu dispoziţiile civile ale regulamentului organic, cu legiuirile cele noui, cu ofisurile domneşti şi cu circularele departamentului dreptăţii prin care s'a complectat, s'a îndreptat şi s'a desluşit. Adunate pentru întâia oară şi clasificate de Cluceru C. N. B r ă i 1 o i u, judecător la curtea apelativă criminală din Bucureşti.—Bucureşti. —La librăria lui Adolf Ulrich, calea Mogoşoaei peste drum de biserica Cretzulescu, 1S54. 12. PREFEŢELE LA „ADUNARE CUPRINZETOARE IN SCURT DIN CĂRŢILE INPĂRĂTEŞTILOR PRAVILE" A LUI ANDRONACHI DO NICI, DIN 1814. Ediţiuni. Ediţia din 1814 are 20 pagini. Şt. Gr. B erechet: Schiţei, Anexe pp. 67-79. a) Prea o sfinţitului duhovnicescului păstoriu, mitropolii al Moldave7, kirio kirio V e ni a m in, fiască închinăciune. Cătră cine altul s’ar cădea mai cu cuviinţă a să înfăţoşa cartea aceasta şi a s| aduce prinos ostenealelor meale ; de cât cătră prea o stiinţia voastră, pre carele am aflat unul sângur sârguitoriu a o aduce la lumină, spre a fi multora de folos ? Mulţemirea să va propovedui pentru deapururea, darul să va mărturisi întru obştie, binele să va povesti întru adunarea multora, pildă va fi a urmaşilor şi îndemnare întru ceale mai desăvârşit! Eu nu aş fi sporit talantul, dacă nu aş fi aflat pre prea o sfinţiia voastră doritoriu binelui, Norocire au fost mie buna voinţă a prea o sfinţiilor voastre, însă îndoită mie norocire din adastă au fost, a privi cu a-dease apropiiare slăvitele daruri ale prea o sfinţiilor voastre, a-dâncirnea smereniei, înnălţimea întru desfătarea slăvitelor cugetări a dumnezeeştii măriri, râul cel nesfârşit al blândeţii, a bunei voinţi, şi a sfaturilor celor cu priinţă cătră toţi de obşte, căldura dragostii cătră Dumnezeu, şi durerea cătră cel de a-proape ! Şi, o! fericită turmă, carea necontenit auzi glasul păs-toriuluitău, celuia ce te povăţuiaşte, celuia ce îţi dă bună pildă; şi îţi deşchide din sânurile părinţeşti, trimiţându-i adeasea ori în scris sfaturile mântuirii tale. Şi, o! norocite norod, având făc-liia de apururea aprinsă întru sfeaşnicul ei. Stea de lumină întru amiiază zi. Nor luminos spre povăţuire. Soare, care nu întunecă ochii celor ce privesc cătră dânsul. Izvor de adăpare prin sfaturi de mântuire. Podoabă besearicii, Slavă bisericescului cliros. Laudă patriei. Şi povestirea de laudă celor după noi ! Plecatul fiiu sufletesc _________________ Andronachi D o ni c i 1) 1) Ioan B i a n u şi Nerva H o d o ş : ,,Bibliografia românească vechelt tom III, fasc. II, 1912, Bucureşti, pp. 98—99. b) Predoslovie sau povăţuire spre înţâlegerea cârtii. Un înţelept din cei vechi iscusit întru ştiinţa dreptăţilor şi întru altă isteţimea minţii şi a limbuţiei cei desăvârşit C h i c h e-ron zice: că adevărata pravilă iaste dreapta cunoştinţă, carea iaste înfiinţată la toţi oamenii: adecă mustrarea cugetului. Aceaia porunceaşte a face binele, aceaia popreaşte a face răul, aceaia îndeamnă spre a nu vătăma pre nimenea, aceaia sfătuiaşte spre a da lucrul strein celuia ce i să cuvine, aceaia povăţueaşte spre a face aleagere dreptăţii din strâmbătate. Nu poate cineva a rădica această dreaptă cunoştinţă ce iaste omului dăruită de la Dumnezeu, nici poate alcătui cineva pravilă împotriva dreaptei cunoştinţă, căci singură pravila opreaşte (Vezi titlul 1, cap. 7) şi aceasta nu iaste înfiinţată spre a tâlcui, căci iaste înfiinţată la om şi înţelegătoare : adecă planul tuturor pravililor iaste dat din fire întru cunoştinţa şi înţeleagerea fieştecăruia om. Drept aceaia, înţeleagerea cea cuvântătoare a omului are putearea de pravilă nu din zioa carea s’au scris, precum s’au scris pravilile, ci dintru început şi deapururea. Aceştii înţeleageri cuvântătoare, aceştii înfiinţate cunoştinţă a omului urmând judecătorii cei dintru în vechime a Râmlea-niler, au dat înscris hotărârile judecăţilor ce au urmat asupra a fealiuri de pricini ca să se păzească ca nişte pilde urmaşilor lor, ear pravile asupra pricinilor de judecăţi în scris nu au fost, ci ceia ce da cunoştinţa judecătorilor şi hotărârile stăpânirii să făcea pravilă. Mai în urmă au adaus Râmleanii de la Atinei şi dela alte locuri pravile, care şi acealea nu era îndestule spre întregimea a obşteştii dreptăţi, şi au mai alcătuit şi alte pravile adăogând şi obiceaiurile vechi, ca să se întrebuinţeaze la deosebite pricini, adunându-se în 12 table la anii 305 a împărăţiei râmleneşti, şi dintru această mulţime de pravile de tot fealiul nu se putea alcătui alt cevaşi, de cât numai o îndoială asupra dreptăţilor. împăratul Iulie chesariul carele au împărăţit la anii de 474 la zidirea lumei 5464, adecă cu 45 de ani înaintea naşterii Mân* tuitorului, s'au ispitit a pune în orânduială aceste pravile, însă nu au putut a aduce lucrul întru săvârşire, Aseamenea şi împăratul Avgust, carele au împărăţit la anii 5509, adecă: la 41 ani după naşterea Mântuitorului, au vrut casă dea o regulă spre a se păzi dreptatea cu chipul carele trebuea să urmeze fieşte-carea judecată. Cu toate aceastea senatul râmlenesc urma pre toată zioa a da noă pravile. In urmă Ermogen şi G r i g o r i e înţelepţii s’au sârguit a le aduna toate aceastea şi a le pune în orândueală pentru ca să se păzească ca nişte pravile statornice, adăogând şi aşezămân-turile şi hotărârile împăraţilor celor de mai înainte, însă sfătuitorii dreptăţilor nu contenea a da sfaturi asupra dreptăţilor. In urmă împăratul Adrian carele au împărăţit la anii 5648 de la zidire, iar de la Hs. 139, iarăşi au vrut să adune toate aceale de mai înainte hotărâri asupra dreptăţilor şi să facă o aleagere pentru ca să se păzească ca nişte hotărâri vecinice, însă iarăşi senatul sfătuitoriu şi răspunsurile praviliştilor n'au contenit. După aceasta înpăratul T e o d o s i e cel tânăr carele au înpărăţit la anii 5952, aseamenea s’au ispitit a pune pravilile în orăndueală, făcând şi condică de o adunare a aşăzemânturilor înpărăteşti şi fealuri de hotărâri, însă iarăşi nu au adus lucrul întru săvârşire. Apoi în urmă înpăratul Iustin ian, carele au înpărăţit la anii de la Hs. 528, cu multă sârguinţă şi cheltueală au adunat toate aceale de mai înainte pravile în 50 de cărţi, pe care le-au numit di gest a. Aceasta au adunat întru o carte şi toate aşă-zemânturile înpăraţilor care era cuprinsă întru aceale condice a lui Ermogen, Grigorie şi Teodosie, (care aceste pravile sânt întrebuinţate întru toate stăpânirile oblăduitoare a lumii, adăogite cu puţine deosebite politiceşti aşezământuri, după a ţărilor trebuin(ă şi folos, care să numesc e dicta). Acesta au făcut şi cartea aşăzemânturilor ce se numesc novele (neare). Acesta au făcut şi Instituţiile pravililor, care deapururea pot să slujască ca nişte povăţuiri celor ce doresc a învăţa pravilile, şi întru adevăr vrednic iaste de toată lauda şi pomenirea ! Cu toate aceastea deacă ar fi urmat acea-iaşi rânduială, carea au aşăzat-o la Instituţiile sale, şi deacă ar fi pus asupra fieştecăriea pricini hotărârile ceale nestrămutate, 475 şi djacă ar li aşăzat intru o sistimă toate pricinile de judecăţi urmând aşăzemânturi a dreptăţii, intru adevăr putca’să fie o pravilă obştească şi nestrămutată. Mai pre urmă înpăratul Leon înţeleptul şi filosoful, carele au înpărăţit la anii de la Hs. 887, toate aceastea le-au adunat întru una şi au alcătuit pravilile înpărăteşti în 60 de cărţi. Cum şi mai în urmă în zilile înpăratului răsăritului Mihail Duca, carele au înpărăţit la anii de la Hs. 1025 din poruncă au alcătuit înţeleptul Mihail Pselos adunarea pravililor. Aseamenea şi pravilistul Mihail Ataliatis au alcătuit iarăşi din poronca înpărătească adunarea sau alegerea pravililor înpărăteşti foarte în scurt şi prin bună rândueală. Iaste şi cartea de adunarea pravililor a judecătoriului Te-saliei şi prea înţeleptului Constantin Armenopul, pre carea o au alcătuit la anii de la Hs. 1145 în zilele înpăratului Emma-nuil C omni no din ceale de mai înainte alease aşăzemânturi din pravile de cătră înpăraţii Leon şi Constantin carii au înpărăţit la anii de la Hs. 785, şi dintru ale înpăratului Vasilie Machedonul, carele au înpărăţit la anii de la Hs. 865, şi din însuşi cărţile împărăteştilor pravile cu aleagerea celor trebuincioase canoane. Cât pentru cartea aceasta nu iaste îndoială că aceaia ce iaste scrisă în limba elenească şi latinească, iaste intru adevăr vreadnică de toată lauda ! însă cu tălmăcirea acei cărţi ce s'au urmat în limba proastă grecească, cu totul s'au întunecat slava cărţii neglăsuind tâlcuirea cu textul, şi abătându-să din noima cea adevărată, în cât poate a să da pricină la ceale mai mari îndoeli a dreaptei cunoştinţă. Apoi atât mai înainte cât şi în urmă după vreame au urmat a se face multe hrisoave cu aşezământuri şi hotărâri - asupra multor pricini şi nov-eale, care toate aceale următoare sânt ceale mai cu dreptate, dintru care s’au făcut această carte de Adunarea şi aleagerea pravililor înpărăteşti ; cuprinzetoare de ceale trebuincioase pravile pentru toţi de obşte, alcătuită cu toată înlesnirea ca să fie spre înţeleagerea şi ştiinţa tuturor, fiind că iaste a să îndoi cineva cum că pravilile să cuvine a fi cu cea mai lămurită glăsuire, leasne spre înţeleagere, şi fără a lăsacea mai mică îndoială nimăruia. Şi pentru aceasta socotesc că ispi-tindu-să cineva a tâlcui din cuvânt în cuvânt şi întru aceiaşi înaltă şi înpodobită rostire precum sânt capetele pravililor, în loc de folos poate să aducă prihană pravililor, şi îndoială asu- 476 pra dreptăţii, şi zăticnire la hotărârea dreptei judecăţi. Şi iarăşi ispitindu-să cineva a găsi unile din capetele pravililor şi a le tâlcui după părerea sa, nu va pricinui altă ceva, decât o alunecare din dreapta cunoştinţă şi din dreapta judecată a cuvântului celui înţelegătoriu : am zis după părerea sa : căci părerea nu să naşte din altceva, de cât din necercetarea cea cu străbatere spre aflarea adevărului şi a lămuritei cunoştinţă a fiinţei lucrului, fiindcă pravilile dintru început nu s’au alcătuit într'alt chip, de cât după fireaştile şi după obşteaştile dreptăţi a neamurilor, şi după sfătuirea cuvântului înţelegătoriu ce iaste înfiinţat omului, prin care povăţuindu-să înţelepţii, au alcătuit pravilile politiceşti, şi au făcut aşezământuri şi hotărâri asupra pricinilor, ascultând statul şi povăţuirea ce le-au dat mustrarea cugetului; căci nu poate fi mai iscusit judecătoriu de cât mustrarea cugetului omenesc, nici mai bun pravilist de cât lumina cea înfiinţată a cugetului ; prin carea însuşi omul iaste martur luişi de binele sau răul şi de dreptatea sau strâmbătatea ce voeaşte a face. Deci firească dreptate iaste, care nu numai omului ci şi păsărilor ceriului şi dobitoacelor iaste înfiinţată din fire, precum am zice : părinţii a iubi pre fii, şi fii pre părinţi, părinţii a să sârgui pentru buna creştere şi buna starea fiilor, fii a să supune cătră părinţi, şi iarăşi fii a purta de grijă la slăbăciunea părinţilor lor şi la întâmplările lor a să sârgui spre izbăvire, în-datorindu-să cu aceiaşi îndatorire a să ajuta şi a să apăra unii pre alţii şi iarăşi firească dreptate iaste precum am zice : căsă-toriea cea legiuită între bărbat şi femeae spre câştigare de soţie şi de fii moştenitori sprijinitori la slăbăciunea. bătrâneaţelor lor. Aseamenea firească dreptate iaste, fii a moşteni întru toate pre părinţii lor, săvârşindu-să fără dieată ; ca unii ce sânt născuţi dintru aceiaşi familie, şi părinţii pre fii lor asemenea ; şi iarăşi prin pravilile politiceşti a sa îndatori pre părinţi spre a lăsa prin dieată legiuita parte din moştenire fiilor, cum şi fii părinţilor; şi iarăşi ne urmând fireaştelor dreptăţi şi călcând preste fireasca povăţuire, a-i depărta din moştenire. Fii a câştiga dreptăţile familiei ca unii ce printrânşii viează familiea şi nu să stinge, părinţii a avea pre fii lor supuşi ca unii ce sânt născuţi în casa aceaia, a căriea stăpân iaste tatăl şi muma, şi sânt eşiţi din trupurile părinţilor lor. Şi iarăşi părinţii spre a purta de grijă pentru hrana şi creaşterea fiilor lor, fiind că nu să pot singuri a să hrăni pre sineşi, şi aş purta de grija celor 477 trebuincioasă şi de folos; iar viind în stare: a-i slobozi pre fii de subt stăpânirea lor, ca unii ce au câştigat puteare spre aşi purta singuri de grija celor trebuincioasă. Femeaia a fi cu supunere cătră bărbat fiind partea cea slabă, şi bărbatul a purta de grijă pentru femeaia sa şi pentru zeastrurile ei, fiind că iaste firea cea gingaşă, toate acestea fiind prin fireasca povătuire. Şi iarăşi firească dreptate iaste ca omul să fie slobod a face ca lucrul ce iaste drept al său ceaia ce va voi după a sa plăceare, însă fără a să abate din ceale ce sunt oprite prin poruncă în epicratiea J) patriei sale, fiind că a-tuncea greşaşte în potriva pravilii politiceşti. Şi iarăşi firească dreptate iaste, ca fieştecarele om să fie stăpân casii sale, avearii sale, ai acelor deplin câştigate prin dreptate, şi fieştecarele om născându-să în lume a fi una din părţile familiei întru carea s'au născut, a câştiga dreptăţile stării sale şi a patriei sale, şi a avea dreptăţile sale în lucrurile ce i se cuvin a le stăpâni şi suni dreapte ale sale, şi pentru aceasta iaste ajutat de pravile asupra celor ce s’ar ispiti a le aduce supărare la dreptăţile lor (Vezi titlul 6 § 4) urmând inpotriva fireştii dreptăţi ce iaste îndatorit fieştecarele a păzi. Iar obştească dreptate a neamurilor iaste, precum am zice: întru a oamenilor înpreună petreacere ob- ştească pravilă carea oamenii de la sineşi au aflat, pre cum a dărui unul altuiea, a să împrumuta unul de la altul, a schimba unul cu altul, a vinde lucrul său şi a-1 cumpăra altul (Vezi titlul 9. § 9) a supune lucrul său supt stăpânirea cea politicească cătră altul prin năîmeală sau orândăluire de veaci sau vremealnic, a supune lucrul său supt păstrarea altuea lăsându-1 depozit a face învoeale, compromesuri unul cu altul, a da cuvântul său unul cătră altul; dintru care se nasc îndatoririle unuea cătră altul prin alcătuirile şi tocmealele ceale cu bună primire şi cu bună credinţă despre amândouă părţile, spre a da şi a lua sau a face ceva ; deci abătându-să cineva din ceaea ce este îndatorit, să nasc jalobele asupra celor ce greşesc cătră alţii ne păzind îndatorirea lor sau greşind cătră alţii prin faptele lor aducătoare şi pricinuitoare de pagubă (Vezi titlul 6, § 3) precum : asuprind cineva lucrul altuea, sau într'alt chip aducându-1 spre păgubire şi vătămare, pentru a cărora înfrânare s'au făcut pravilile, caro dau fieştecăruiea ceaea ce i se cuvine după dreptate, şi pedepsesc pre acei ce fac vicleşuguri, silnicii, nedreptăţii (Vezi titlul 1} stăpânire guvern, (grecism). 478 1. § 6) sau greşesc prin alte fapte de vinovăţii, rănduindu-Ie pedeapsele greşalelor spre contenirea faptelor înpotriva răutăţii şi a neomenirii, adecă : înpotriva celor ce opreaşte cuvântul cel înţelegătoriu ce iaste înfiinţat omului, dintre care înţelepţii po-văţuindu-se au alcătuit politiceasca dreptate, prin care omul câştigă lucrul ce i se cuvine a-1 avea sau a-1 lua, urmând după dreptăţile care hotărăsc aşăzemânturile pravililor fVezi titlul 9 cap. 10 şi 14 şi cele următoare capete). Pentru aceasta eu socotesc, că un cuvânt de prisos sau nepotrivit la tâlcuire, sau un cuvânt de îndoeală, sau noimă neînţeleasă precum să cade, şi acoperită cu podoaba cuvintelor, poate să aducă prihană pravilor. Eu pentru datorirea cea cătră patrie, şi dragostea cea cătră ai mei patrioţi am jărtvit ostenealele meale, căci a sluji cineva patriei sale şi a păzi dreptăţile ei şi a iubi pre patrioţii săi, iaste una din datoriile ceale neapărate, pentru aceasta n'am cruţat osteneale întru îndelungă cetire, şi întru adunare la un loc şi alăturarea canoanelor ce privesc tot cătră aceiaşi pricină, care am socotit că să cuvine a fi la un loc spre tâlcuirea pricinilor întru o curgere, nădăjduind că va avea multă bucurie cetitoriul carele va ceti cu luare aminte şi va vedea chipul cu carele iaste tâlcuită noima 1) a fealuri de fealiuri de capete din pravilă care privesc tot cătră aceeaşi pricină, însă prin deosebită rostire şi ritoricească înpodobirea cuvintelor, nu să va îndoi de ostenealele meale, şi de aleagerea şi deosebirea ce am făcut acelor ce sânt întru neaşăzată rându-eaiâ şi a celor ce sânt întru o deosebită inţeleagere, povăţuin-du-mă din învăţătura Instituţiilor, care am câştigat în vârsta ti-nereaţelor meale în limba latinească, căci ştiinţa pravililor fiind una din epistimile 2) care sânt supusă a să învăţa prin profesor, preste putinţă iaste a să ispiti cineva numai din canoanele pan-dectilor şi a condicilor şi a celor adunate dintru aceaste înpără-teşti pravile, a să întrebuinţa după plăcerea de unele şi a lepăda pre altele, neavând povăţuirea instituţiilor, adecă a elemen-turilor dintru care să alcătueaşte atâta mulţime a capetelor pravilii. Această carte poate a fi deobşte spre folos fiindcă pri-veaşte spre câştigarea ştiinţii dreptăţilor şi a lăudatei petreaceri între oameni, poate a fi de mare folos şi pentru inerii carii o 1) chirie, embatic, {slavism). 2) ştiinţă, cu loştinţă, (grecism). 479 vor ceti eu luare aminte, şi prin aceasta povăţuindu-să şi întru cetirea şi tâlcuirea împărăteştilor pravile in limba latinească sau în limba ellinească, vor câştiga mare folos : căci oricare ar avea dorinţă ca să câştige ştiinţa pravililor, fără apărare trebuinţa ceare ca să se îndeletnicească cu o nespusă osteneală întru o îndelungată cetire a şasăzeci de cărţi şi înzecite pe atâtea titluri ale cărţilor şi nenumărate capete, ca să poată culeage şi să deosebească unele din ponturi care privesc cătră-pricinile, jalobele şi cmrerile ce sânt pentru lucruri, şi altele care sânt personali-ceşti (Vezi titlul 9 cap. 2) şi să le poată alcătui ca să păzească tâlcuirea lor cu bună rândueală, fiindcă sânt înprăştieate şi fără nici-o rândueală, dintru care poate a să da sminteală la urmarea dreptăţii. Şi osebit sânt multe capete care nu glăsuesc tot întru un fealiu între dânsele, mai ales unele cătră altele împo-trivindu-să la hotărâre, a cărora prefacere şi îndreptare s'au făcut cu cele următoare mai nemerite hotărâri. Osebit această carte va fi de mare întrebuinţare pentru un judecătoriu fără de preaget, pentru că nu numai va avea toată înlesnirea la pricinele de judecăţi, fiind cea de faţă povăţuire cu trimiterea cătră cartea, titlul, capul şi paragraful împărăteaş-tilor pravile ; dar mai vârtos că de multe ori se întâmplă cel mai iscusit judecătoriu întru ştiinţa pravililor, să nu poată a-şi aduce aminte desăvârşit asupra vreunii pricini de judecată, cum hotărăşte pravila ; fiind dar această condică a pravililor de faţă, eată inlesnirea, după carea nici celor ce să judecă nu le rămâne îndoealâ şi cuvânt de nemulţemire asupra judecătoriului. Apoi şi spre a să apăra omul în viaţa sa de strâmbătăţile întâmplătoare şi spre a întâmpina vicleşugurile prin ştiinţa ce va câştiga de hotărârile canoanelor pravilii va avea multă folosinţă, căci pravilile având multă privigheare şi îngrijire cătră a-ceastea, au legiuit puind aşezământuri obşteşti şi temeinice în-potriva celor ce s‘ar urma cu chipuri amăgitoare şi vicleane, precum am zice : la facerea dieţilor, cum adeasea vedem că să întâmplă, la care leasne se înţeleage câtă rugăminte şi câte mijlociri şi făţarnică dureare cătră cel ce zace de boala morţii pot să arate acei interesaţi pentru câştigarea moştenirii lui, spre a-1 abate pre bolnav din slobodă voinţa sa, precum bărbatul lă-comindu-se ca să câştige avearea femeaii sale şi femeaia ale bărbatului ei, sau precum am zice : pentru zestrea inpotriva bărbatului desfrânat care ar voi să o înstreineaze, cum şi pentru 480 cei nevrâstnici şi pentru lucrurile lor, câtă privigheare şi îngrijire au avut pravila puind aşăzemânturi în ce chip să se facă dieţile, şi când să se ţie în seamă, cum şi pentru amăgirile ce să pot întâmpla nevrâstnicilor, cum şi pentru cele ce se urmează din tocmeale, şi jalobele ce să nasc dintru acestea, cum şi pentru înfrânarea cu legiuita pedeapsă a vinovăţiilor aseaminea, şi pentru aceasta putem să zicem: că din pricina neştiinţii pravili-lor pot să urmeze multe strâmbătăţi şi mulţime de judecăţi şi ne-currnarea şi necontenirea lor. Pentru aceasta eu m-am sârguit cu multă strădanie a alcătui această carte pre cât au fost $prin putinţă spre a se înţelege şi cu lesnire tâlcuirea pravililor, şi spre a afla puse în rânduială toate pravilile, adăogând şi obiceiurile celea aprobăluite a pământului Moldavii. Cu toate acestea neapărată datorie urmează de cătră cetitori a o ceti foarte cu mare luare aminte şi fără grăbire, fiindcă este în puţine cuvinte mult cuprinzătoare, şi a o petrece de multe ori, întrebuinţându-se atât la judecăţi, cum şi la scoaterea a însuşi capetelor din înpărăteştile pravili, şi fără îndoeală va câştiga toată înlesnirea la hotărârea dreptăţilor împodobindu-să înpreună şi cu ştiinţa pravililor; căci omul dipă ce < u apucat eca!â a c aşt igj începuturile ceale obşteşti, atuncea singur se îndeletniceşte întru ceale mai desăvârşite, şi nu iaste îndoeală că va putea să ajungă la săvârşirea ştiinţii asupra a feliuri de pricini de judecăţi şi va putea cu lesnire a potrivi pricinile către obşteştile canoane ; căci pentru aceasta şi însuşi pravila scrie, că nu iaste trebuinţă a privi la singure cuvintele ce sânt în scris, ci la tâlcuirea şi puterea lor, şi precum dreapta înţelegere a omului fireşte povă-ţueşte (Vezi titlul 1, § 7 şi 10), la care cerând şi ajutoriu de la înţelepciunea lui Dumnezeu, carele au înpărţit darul dreptei cunoştinţă tuturor oamenilor, iarăşi nu iaste îndoială că vor câştiga şi vor adăogi cătră sineşi darul lesnii deosebiri, pătrunzând cu înţelepciunea cele mai cu îndoeală şi grele întâmplătoare pricini, şi înpreună câştigând numele slăvit, şi tot binele ! Sârguitorul pentru patrie Andronachi Donici 481 c) Io Scarlat Calimah vvod. cu mila lui Dumnezeu domn larii Moldovei Pre osfinţie ta părinte mitr. şi al nostru rugătoriu kir Vc-niamin. Fiind că la carte Adunării ce s’au făcut de către dum. biv vel aga Andronachi Doniciu din împărăteştile pravili, s’au pus o epigrafi *) nepotrivită cu cuprindere acei cărţi, poruncim dar ca toate filele ce s’au tipărit până acum cuprinzătoare ţidulii domnii mele şi întăriturii i iscăliturilor dumniilor sale boerilor, să se deie dumisali biv vel agăi Mihalachi Sturzăi, şi în locu acestora să să pui această de mai gios epigrafi: „Adunare cuprinzătoare în scurt de pravilele cărţilor împărăteşti, spre înlesnire celor ce să îndeletnicesc întru învăţătura lor, cu trimitere cătră carte, titlu şi capul împărăteştilor pravile Intr'acest chip dar să dă voie a să tipări aceia carte. 1814 Mai 25 Procit: Calimah aga “) d) Prefaţa la ediţia a doua a lui C. Negruţi din 1854 Ediţiuni. C, N e g r u ţ i: ,,Colecţie prescurtătoare din Legile inpărăteşti ca trimelere cătră cartea, titlul, capul şi paragraful acestor legi. Ecstrasă şi regulate de logcf. Andronachi Daniei. Ediţia a doua. Codul criminal. Ediţia a patra, laşii, Î85S, pp. III - VI. Şt. Gr. Berechet: Schiţă, Anexe, pp. 80—83. Nu ştim care au fost legislaţia Daciei; nu ne îndoim însă că după cucerirea ei, Romanii au introdus în ea odată cu învingătorii lor vulturi şi legile lor. Iar după emigraţia coloniilor romane în Mesia subt Aurelian, locuitorii ce mai rămăseseră, e pre sigur, că s’au servit tot de legile romane, înpestriţate neapărat cu oarecare uzuri a barbarilor, de care necontenit se băn-tuiau. Şi în adevăr, un popor simplu, patriarcal ce se ocupa mai mult cu lucrarea pământului, nu avea nevoe de acest belşug de legi, apanagiu a naţiilor civilizate, de acest nămol de forme care adese înghite fondul. Neînvoirile şi pricirile între Romani, precum la toate naţiile primitive se precurmau prin hotărârea capilor şi a bătrânilor. După reînturnarea însă a prinţilor români din Maramurăş, 1) titlu, (grecism). 2) loan B i a n u şi Nerva Ho do ş; „Bibliografia românească veche“ tom. Tll, fn.se. li, Bucuroşii, 1(M2, pag ()S. 482 Alexandru I, primind insigniile înpăraţilor Paleologi, adoptă şi Legile înpărăteşti (Vasilicale), din care luând cele ce au socotit potrivite cu a vremilor înpregiurări, statornici un cod în limba terii, precum de aceasta ne spune istoricul Cantemir. Apoi după trecere de două veacuri, Vasile vodă, culegând iarăşi din Vasilicale şi din ale lui Alexandru, alcătui un nou cod prin stăruinţa lui Eustratie logofătul, şi îl tipări în tipografia înfiinţată de el, însă el cuprindea mai mult legi penale şi plugărie unite cu obiceiul pământului, iar legi civile era foarte puţine. In urmarea legile lui Alexandru se părăsiră şi se uitară, ca unele ce nici fuseseră tipărite, rămâind numai codul vasilian, care scr-via judecătorilor păn’la începutul veacului trecut, precum iarăşi Cantemir spune. Când insă cârmuirea ferii căzu în mâna domnilor greci, legile, după legile, după zicerea lui An ah ars, ajunseră a fi ca mreaja paingului în care muştele mici se prindeau, iar cele mari o spărgeau. Atunci logofătul cel mare hotăria cum voia şi cum era disposat, şi dacă jăluitorul apela la divan, divanul supt pre-şedenţia domnului, ce nu înţelegea nici limba, nici obiceiul ţerei, hotăria caşi logofătul, şi jăluitorul nu câştiga altă decât un adaos de cheltuele şi de perdere de vreme. Ei se înturnau acasă cu lacrimile în ochi şî cu tărfăloagile în sin, rămâindu-i speranţa (acest dar din cutia Pandorei), că la domnul viitor îşi va căpăta dreptate ; căci e de luat seama că pricinile semănau cu pănza Penelopei, ele nu se mai curmau, ci se încurcau, mergeau şi se înoiau din domn în domn, şi pre domni îi schimba des mazilia sau ştreangul. Câte odată însă cănd domnul sau divanul voiau a judeca mai cu cunoştiinlă, mai vârtos că şi relaţiile cu naţiile vecine se mai lăţiseră, se serviau de Legile înpărăteşti, de Novelile lui Iustinian, Leon şi celor din urma lor înpăraţi, de Prescurtarea Vasilicalelor de Introductia legilor de Teofil Antichinsor, şi de Cartea lui Armenopol, iar Codul vasilian uitat şi părăsit, ajunse a fi foarte rar. Ce folosia însă şi recursul la legile aceste, de vreme ce ele erau scrise în nişte limbi vechi, (greceşte şi latineşte), pre care foarte puţini le înţelegeau. Asta îndemnă pre d. Alexandru M o r u z i de a rădui pre pah. Toma Carr, a ca să traducă pre Armenopol în limba, grecească ? ! (ordinară), care se şi făcu la anul 1804. Dar luând 483 seama apoi că nu dupre Armenopol, ci după Vasilicale urma a se căta judecăţile, însărcină tot pre Carra ca adunând din Vasilicale şi din celelalte coduri de legi primite in România, să alcătuească un cod civil şi penal după modul Instituţiilor, precum este introducerea legilor de Teofil Antichinsor. Carra abia se apucase de lucru, când se şi săvârşi din viaţă ; iar lipsa de legiuiri se simţia din ce în ce mai mult. Aceasta văzindu-o logofătul Andronaehi Donici, unul din rarii bărbaţi, care se ocupau atunci cu studierea legilor, făcu această colecţie din Legile înpărăteşti, pre care o tipări la 1814 şi care înlesni mult pre judecători până la publicarea Codului lui Cal im ah avea greşala a fi în limba grecească), şi multe lipsuri din condul acesta se putea îndeplini prin colecţia lui Donici. Căte puţin şi pe încetul, judecătorii începură a se deprinde cu cartea legilor şi a nu-şi mai da hotărârile după capriţii. Jă-luitorii iarăşi se minunau văzând citate paragrafuri, când mai nainte se cita numai voinţa şi socotinţa neîntemiată pe niciun cap de pravilă. Logofătul Donici mai ales era strict observator a legei; de aceea şi ziceau prin divanuri: Dacă ai v'o judecată Mergi la Donici de te-arată, Căci el pănă şi-n pilaf, Va găsi vr’un paragraf, şi celelalte. Donici care era nu numai om învăţat, dar şi om de duh, râse cel întâi de astă glumă rimată. El lăsă pre oameni să vorbească, urmă a cita paragraful şi a judeca după lege; de aceea şi astăzi hotărâturile făcute şi hotărârile date de el, sânt din cele mai puţin nelegale şi mai puţin nedrepte. Colecţia lui Donici e şi acum busola judecătorilor în Basarabia; nu mai puţin e trebuitoare şi la noi, şi ar ocupa un foarte onorabil loc pe masa oricărui tribunal, dacă nu ar fi a-juns a fi foarte rară. Aceasta ne îndeamnă a o tipări fără comentarie, fără schimbare, păstrând pănă şi limba vremei aceia. C. Negruji 484 - 13. ACTE PRIVITOARE LA „CONDICA CIVILA" A LUI SCARLAT CALIMAH, 1817. Ediţiuni. Prefaţa aceasta o găsim în ediţia din 1816—1817, din Iaşi, tipărită în limba neogreacă. In ediţia românească din 1833, tot din Iaşi, găsim cu totul altă prefaţă a editorilor de atunci fără să aibă vreo legătură cu cea grecească. Prima traducere românească a acestei prefeţe o avem de la aga Alex. Popadopo 1-C a 1 i m a h, publicată de T. C o d r e s c u, în „ Uricariuî“ voi. IV, pp. 300—110, am preferat curgătoare traducere din „Bibliografia româneasca veche" a lui Ioun B ia nu şi Nerva H o d o ş, tom. III, fasc. II, 1912, pp. 167—173, unde o găsim precedată de originalul neogrec. Vezi deaseamenea şi Andrei R ă d u 1 e s c u : „Izvoarele codului Calimah“ 1927, Bucureşti, în Comunicaţiile Academiei Române, memoriile secţiei istorice, s. III, tom. VIII, mem. 2. pp. 24—28. Şt. Gr. Berechet: Schiţă, Anexe. pp. 84—93. a) Prefaţa la «Condica civilă» a lui Scarlat Calimah, ediţia grecească din Î8Î6—1817. Prea înălţate stăpâne, prea cinstite şi iubitorule părinte ! Iată coroana creşterii şi învăţăturii mele datorite îngrijirii părinteşti, iată rodul dorinţelor tale auguste, iată îndeplinirea planurilor tale măreţe. Căci ai întru aceasta Codul de legi cări, în-durându-te de soarta de plâns a supuşilor căzuţi pradă lăcomiei, doreai să să fie întocmit odinioară când cu mărire stăpâneai a-ceastă ţară de Dumnezeu păzită, *) acum poţi vedea început şi dus la capăt de mine, şi închinat măriei tale. Primeşte cu bunăvoinţă această închinare, căci e făcută cu drept cuvânt, dacă e drept şi legiuit ca lucrările fiilor să fie închinate părinţilor, şi mai vârtos dacă aceştia le-au dorit mai întâi şi s'au legat împreună cu ei pentru înfăptuirea lor. Iar dacă vei primi-o, prea cinstite părinte, nu conteni a înmulţi asupră-i urările măriei tale, pentru ca legiuirile ce coprinde să fie de folos şi mântuitoare Moldovei, şi ca de acum înainte să nu mai cuteze nimeni să facă nelegiuiri sau chiar să aibă purtări rele şi mişeleşti. 1) Alexandru Calimah, domnul Moldovei: 6 V. 1795—Martie 1799. 485 Căci tocmai aceasta a fost cea mai de căpetenie ţintă urmărită de noi prin această lucrare, întrucât eu şi măria ta, deopotrivă de mult, purtăm grija Moldovei. Doară nu numai ca un adevărat părinte te-ai arătat domnind peste această ţară, ci şi eşti fără îndoială cetăţeanul ei, şi ai ajuns unul din fruntaşii cei mai aleşi. Astfel, negreşit, ridicând neamul Calimahilor, le-ai predat odraslelor tale, purces fiind de bună seamă din vechi străbuni, cari au strălucit în această ţară, prin daruri şi fapte plăcute lui Dumnezeu şi au fost cetăţeni buni şi domni binefăcători. Iar noi, întreg acest cucernic norod, a cărui cârmuire ni este încredinţată, precum şi odraslele tale pentru multele şi marile binefaceri, de cari am avut parte de la măria ta, mulţumitori din inimă, îţi poftim. Să trăeşti ani îndelungaţi, prea bunule domn şi neasemănate părinte, şi să ai parte de toată fericirea omenească ! Dea Dumnezeu să vezi înplinite toate dorinţele tale pentru noi! Fiul tău recunoscător, Scarlat Calimoh. *) 1. Această dedicaţie este tipărită în greceşie in primul voîum al Codului civil al principatului Moldovei, în 1816, Iaşi, înaintea hrisovului de promulgare, care urmează mai departe. Ambele nu se mai găsesc în ediţia românească din 1833, ele fiind înlocuite prin prefaţa logofătului C o s t a ch e S t u r z a; cf. vezi pag. 498. 32 b) Ioan Scarlat, fiul Iui Alexandru Calimah voevod, cu mila lui Dumnezeu, stăpân şi domn a toată Moldova Vezi pp. 225—244 Ediţiuni. T. Cod re seu: UricariuL IV. pp. 300-310, trad. de Alex. Pa- padopol-Calimah. V. A. Ureche: Istoria Românilor. X, p B. Bucureşti, 1902, pp. 326-329. I. Bianu şi N. Hodoş: Biblio. grafia românească veche, III, fasc. III, 1912, pp. 167-175. Andrei Rădulescu: Isvoarele codului Calimah, 1927, Bucureşti, Analele Acad. Române, s, III. t. VIII. mem. 2. pp. 24-28. Şt. Gr, Berechet: Schiţă, Anexe, pp. 84-93. Stăpânirea e un aşezământ măreţ, prea mâestrit şi cu adevărat dumnezeesc, şi nimic din cele omeneşti nu este deopotrivă de mare cu dânsa, fiind dintru începutul naşterii tuturor întemeiată din porunca firii şi cu vremea păstrată până astăzi. Căci stăpânitorul dacă-i stăpânitor şi nu înşală numele lui, nu urmăreşte de cât fericirea şi binele supuşilor săi; tocmai de aceia şi oamenii, încă din vremuri străvechi, au înfiinţat domniile, şi şi-au închipuit pe oricine stăpâneşte, ca pe un părinte bun şi blând, şi al obştei purtător de grijă şi ocrotitor. Credinţa celor vechi voia ca Dumnezeu şi omul şi binele şi adevărul să fie partea tuturor, dar cel ce cugetă mai adânc şi cumpăneşte lucrul mai bine, află mai curând, că stăpânirea face pe om asemenea lui Dumnezeu şi că ea este aşezată spre pilduirea omului, Căci măreaţa alcătuire a hunei acesteia plină de mân-dreţe nu şi-ar fi păstrat nepremenită şi neprefăcută frumuseţea şi fala căpătată de dânsa dintru început, dacă pronia dumnezeiască n’ar fi străbătut până şi în cele mai mici lucruri şi dacă toată făptura n’ar fi păzit nesmintite rosturile sfinte şi legile dumnezeeşti primite de la începutul zidirei a toate menite a dăinui până când va găsi cu cale cel de sus. Tot aşa şi stăpânitorul, îngrijind nu numai de păstrarea şi adăpostirea tuiilror celor stăpâniţi, ci şi de fericirea şi bună 487 starea lor, se coboară de la păturile cele de mai sus până la cele mai de jos, şi mereu cercetează şi socoteşte cu deamă-runtul tot ce poate ferici norodul cârmuit de dânsul. Şi întru cât legile sunt neapărate pentru urzirea şi fericirea societăţei omeneşti, stăpânitorul, iscodind tot ce-i spre binele supuşilor săi, şi ca legiuitor socotind că nimic nu-i mai de folos de cât legile, unele dintr’înselc le desfiinţează, altele le preface, altele le drege, şi la nevoie, adaogă el însuşi altele care mai presus de toate aduc mântuire şi foloase vieţei şi obştei omeneşti ; drept care cei mai de frunte legiuitori şi-au înfăşurat veacul cu strălucire nemuritoare şi s’au ridicat pe sine, lăsându-şi numele nepieritor în templul nemurirei. Pentru aceia dar şi în veci pomeniţii domni, cari înaintea noastră au domnit cu multă vază şi mărire în trecut, nu numai s’au trudit din răsputeri spre întemeerea fericirei şi bunei stări a supuşilor, ci au şi crezut că cea mai mare datorie a lor este să aşeze legi, după care să fie judecaţi cei de sub mâna lor. Şi înainte de toţi, răposatul domn, Alexandru întâiul, zis şi cel bun pentru mulţimea darurilor şi neîntrecutele sale binefaceri, îndată ce a pus mâna pe frânele cârmuirei (in anul 1401 d Hr,), simţind nevoia lucrului, s’a rugat şi a dobândit Vasilicalele de la înpăraţii Paleologi, cari tot odată au binevoit a-1 învrednici cu stema împărătească şi cu numele de domn. Iar el, culegând din acele legi tot ce s’au părut că e de folos şi potrivit trebuinţelor vremei de atunci, şi tălmăcindu-le în graiui ţârei, a întocmit o carte de legi, precum povesteşte Diinitrie Cantemir. Mai în urmă după două veacuri, neuitatul domn Vasilie cel zis şi Arn ău t u 1, luând ca din nişte izvoare tot ce-i trebuia din cartea aceloraş Vasilicale, cum vădeşte titlul, şi adăogând părţi din codul lui Alexandru, a tipărit (in anul 1646 d. Hr.), prin unul Eustrati e, fost mare logofăt, J) codul său, în care au fost coprinse mai multe legi penale şi rurale, înpreunate cu datini de ale ţârei, dar foarte puţine din legile civile, adică numai atâta cât cereau nevoile de atunci. Dar codul lui Alexandru cel bun, neapucând să fie tipărit, a pierit după aceia, iar codul lui Vasile a rămas ca un îndreptar, după care judecătorii hotărau judecăţile lor până la în- 1) Nu-i adevărat. A fost logofăt al IlI-lea. 488 ceputul veacului trecut, cum spune acelaş Cantemir, care trăi în acea vreme. Apoi, sporind apropierea şi legăturile pământenilor cu neamurile vecine, şi cu vremea înmulţindu-se peste măsură locuitorii ţărei, şi domnia păşind fireşte tot mai mult spre bine, răposaţii domni de pe vremuri au început de nevoie a se sluji de însuşi izvorul celor două coduri amintite, anume de Vasilicalele şi Nearalele mai de frunte ale lui J u s t i n i a n şi L e o n şi ale înpăraţilor de după dânşii, apoi de Sinopsa Vasilicalelor, de „Introducerea de legi“ a lui T e o f i 1 Antic hinsorul, de Dreptul greco-roman şi în sfârşit de Prohironul lui Armeno-pol. Codul lui Vasile, nefiind deplin, de mult înc ă s'a făcut de prisos şi rar se găsia la îndemână. Pe lângă aceasta s'au dat după aceia despre unele pricini şi câteva hrisoave .înprumutate şi acestea din aceleaşi Vasilicale şi din Nearale de către răposaţii domni de pe vremuri. Aşa fiind, nu e de mirare, că din când în când s'au strecurat şi unele răstălmăciri ale legilor, ceia ce de altfel s'ar putea vedea mai mult sau mai puţin petrecându-se şi la cele mai bine cârmuite popoare. Căci în adevăr, „cei ce flămânzesc şi însetoşează după dreptate sunt pretutindeni rari ; iar noi oamenii murim ca oameni"... Multe au fost pricinele acestor nedreptăţi, dar una şi cea mai însemnată din ele este că Vasilicalele, Nearalele şi celelalte cărţi de legi pomenite mai sus, a-fară de o singură tălmăcire în limba cea vorbită grecească, măcar că şi aceasta a fost în multe părţi greşită—adică tălmăcirea celor şase cărţi ale lui Armenopol,—sunt scrise în limbi foarte puţin cunoscute, şi anume în cea elenă şi latină. Iar întrebuinţarea unei limbi streine şi neobişnuite precum zice undeva un învăţat mai nou, mărgineşte la puţini cunoştinţa legilor şi sileşte poporul să fie la cheremul lor. Aceasta ştiind şi răposatul nostru înaintaş Alexandru Constantin Mor uzi s'a apucat cel dintâi să aducă îndreptarea după putinţă a lucrului, şi astfel a însărcinat pe unul, T o m a Carra, paharnic de atunci, spre a tălmăci în limba ţărei „Pro-hironul legilor", adică cele şase cărţi ale lui Armenopol, iar lucrarea s’a isprăvit în anul 1804 d. Hr. Dar, fie că însuşi s'a gândit, fie că alţii i-au adus aminte, că legile ţării sunt Vasilicalele, şi nu cele şase cărţi ale lui Armenopol, care nu de mult s’au făcut cunoscute, a poruncit aceluiaş Carra să adune 489 material din Vasilicale şi din celelalte cărţi din legi primite de noi, şi să întocmească astfel din nou un cod civil şi penal, după orânduiala Institutelor, ca bunăoară Introducerea Ia legi a lui Teofil Antichinsorul, aşa cum însuşi Carra ne-o spune în precuvântare. Acesta a întocmit în limba greacă, în luna Aprilie 1806, numai partea întâi din cele trei părţi, anume aceia care tratează despre dreptul personal, dar înprejurările l-au înpiedicat a isprăvi şi celelalte părţi, şi peste puţin a şi murit. Deci şi noi din ziua când cu voia lui Dumnezeu am pri" mit cârma acestei domnii de Dumnezeu păzite, şi sarcina de a îngriji şi oblădui pe supuşii noştri cei credincioşi, nu am încetat niciodată a ne gândi la rostul şi la înalta menire a stăpânirei. ca una care priveşte fericirea şi bunăstarea celor cârmuiţi. Fiind dar mereu cu gândul frământat de toate acestea şi de tot ce se cuvine stăpânitorului să facă pentru poporul său, şi căutând mijloacele menite să aducă fericirea şi bunăstarea lui, nu am pregetat nicidecum a săvârşi pentru el tot binele ce ne-a fost prin putinţă cu cijutorul lui Dumnezeu, nesocotind ostenelele şi greutăţile de tot felul. Ştiind însă că legile, mai pre sus de toate, statornicesc şi desăvârşesc fericirea omenească, căci înfrânează silnicia şi cu izbândă împart tuturor dreptatea, am căutat cu drag să dăm lu-crărei noastre o deosebită luare aminte. Deci, mai întâi, acest gând al nostru, privind folosul obştesc, l-am împărtăşit înalt prea-sfinţitului mitropolit, episcopilor cei prea iubiţi de Dumnezeu şi măriţilor noştri boeri, şi văzând că nu sunt numai de aceiaş părere, ci şi că au cerut printr’o rugare îndeplinirea planului nostru, ne-am hotărât mai întâi să alcătuim un Cod civil, ca partea cea mai trebuitoare a legiuirei noastre. Am pus la cale această lucrare şi am sfârşit cu ajutorul lui Dumnezeu, făptuitorul a toate bunurile, având ca temei la aceasta Vasilicalele, care, cum am spus, au fost aduse aici pe la începutul veacului al XV-lea de către răposatul Alexandru întâiul, zis şi cel bun. Dar, fiindcă din aceste Vasilicale lipsesc nu numai capitole şi titluri, ci şi cărţi întregi, fiind vai! mistuite de vremea cea a tot pustiitoare, înpreună cu alte frumoase şi bune monumente din vechime, cum e cunoscut cărturarilor, am îndeplinit după putinţă lipsurile din ele, înprumutându-ne după nevoie de la Nearale şi de la celelalte mai sus amintite coduri de legi, care, — 490 cum am zis, au fost negreşit întrebuinţate şi de prea străluciţii înaintaşi ai domniei noastre. In capitolul despre epitropie şi tutelă, al patrulea din partea întâi, păstrând scopul Vasilicalelor şi tuturor legilor drepte, care scop nu e de cât creşterea orfanilor şi asigurarea averei lor, am crezut că e bine să schimbăm rânduiala, luându-ne pentru aceasta după unele coduri europeneşti cu totul noi, de al căror sistem ne-am folosit, căci nis’a părut foarte nemerit, socotind că aceasta ar aduce mai multă chezăşie şi folos orfanilor, precum pe larg s'a arătat în hrisovul nostru dat anume despre a-ceasta. Apoi, silit de nevoie, am adăogat unele legi privitoare la împrejurări, cari nu se găsiau şi deci nu se ştiau la cei vechi precum şi altele ce privesc înprejurări cu totul deosebite din vremile noastre, aşa sunt: legea învoelilor între autori şi tipografi, legea asignaţiunilor, a ajutorului creditorilor adăugată la sfârşit ca făcând parte din codul civil, lege prea puţin desluşită în Vasi-licale şi în celelalte ale noastre coduri; şi apoi altele de felul acesta. S’au adăogat aşijderea, rânduite ficare la locul său cuvenit, şi unele obiceiuri ale ţârei, care din porunca noastră, fiind cercetate şi propuse în adunările ţinute dinadins pentru aceasta, ni s'au părut întemeiate; de aceia au şi fost cinstite şi ele cu dreptul de lege, şi unde nu erau de cât nişte simple obiceiuri, au fost ridicate la cinstea de-a avea tărie de lege. Asemenea s’au adăogat şi hotărârile date în pomenitele hrisoave ale înaintaşilor noştri. Astfel, dar, a fost dus la capăt acest cod civil al nostru, alcătuit de nevoie în limba mai nouă grecească, din care apoi s’a tălmăcit şi în limba ţârei. Codul este înpărţit în trei părţi, din care una tratează despre dreptul personal; a doua, despre dreptul bunurilor, şi a treia despre determinările, cari privec amândouă aceste drepturi. Cât despre celelalte părţi ale legiuirei, cari au înrudire şi legătură cu legile civile, precum e procedura juridică, codul comercial, codul penal şi cel poliţienesc, dacă ne va ajuta Dumnezeu, dătătorul tuturor bunurilor, să ne bucurăm de linişte neturburată şi ne vor prii şi înlesni vremurile, le vom alcătui de asemenea după putinţă, ca să avem întreg şi deplin sistemul legiuirei. In acest chip vom dă prea străluciţilor domni, cari vor fi însărcinaţi după noi cu această de Dumnezeu păzită domnie, prilejul să ducă la 491 desăvârşire lucrarea noastră, dându-le mijlocul cel mai bun spre a face bine supuşilor lor. Drept aceia, dând acum la iveală acest cod civil, astfel întocmit şi întărit de noi, poruncim prin acest hrisov al nostru ca după trecere de trei luni din ziua de astăzi să se înceapă a fi pus în aplicare, şi ca de atunci înainte pe temeiul lui să se judece şi să se hotărască pricinile civile, care vor să se întâmple. Dacă însă cumva se va fi găsind în acest codjniscaiva goluri în vreo privinţă, să se judece după dispoziţiunile asemănătoare ce se află într’ânsul, aşa cum este rânduit în § 9 şi 10. Cât despre restul pricinilor ce se ţin de celalte părţi ale legiuirilor, se vor judeca întocmai caşi până acum, după Vasi-licale şi celelelalte coduri de legi, până când se vor alcătui şi pentru acestea, cum am spus, coduri deosebite, ceia ce şi dorim din inimă. Şi fiindcă nu numai a făuri legi cuvenite este foarte mare bine, ci şi a le păzi cu cuget curat şi a le aplica nesmintit şi a pedepsi după cuviinţă, rugăm şi pe prea înălţaţii domni, cari vor urma după noi în acaastă domnie, să ţie seama de cuvintele întemeiate şi datoriile ce ne-au îndemnat la întocmirea acestui cod de legi, şi dacă, precum şi trebuie, caută deopotrivă fericirea supuşilor, să-l păzească pe deplin şi să aibă grija de a nu îngădui nimănui în nici un chip călcarea lui, ci, din potrivă, să pedepsească orice abatere de la el cu toată asprimea. Dat în reşedinţa noastră domnească din Iaşi, 1 Iulie 1817 după Hristos, în al cincilea an al domniei noastre în Moldova. Scarlat Calimah. J1 1. Traducerea aceasta este luată din I. B ia n u şi N. H o d oş : Biblio-grafia veche româneasca, voi. III, 1905, p. p... 14. HRISOVUL PRIVITOR LA EPITROPIE, DIN I IULIE 1817 J) Vezi p p. 231. Ioan Scarlat Alexandru Calimah v. v.t cu mila lui Dumnezeu, domn şi stăpânilori a toată ţara Moldovei. înţelepţii legislatori ce prin mai multe chipuri s’au arătat binevoitori ai omenirei, mai găsiră de cuviinţă a orăndui copiilor sărmani epitropi şi curatori, cari ca nişte ai doilea părinţi să se îndeletnicească cu sărguinţă de frăgezimea vrăstei orfanilor, şi dându-le lor cuvenita creştere şi îndreptarea moravurilor, să-i povăţuiască întru frica lui Dumnezeu şi evlavie (§273 cod. civ); iar averile acestora, prin a lor îngrijire, nu numai să le păstreze în întregime, ci să le îmbunătăţească şi căt s’ar putea să le sporească. Aici, însă, noi n’am găsit bine practicăndu-se această folositoare legiuire, căci nu numai am auzit dela mulţi, ci chiar noi înşine de când am luat frânele stăpănirei, am văzut în giudicăţi mai multe averi orfaniceşti răsipite, din lipsă de îngrijitori şi inspectori. Pentru că epitropii şi curatorii ne-alegăndu-se şi nestatornicindu-se cu cuvenita băgare de samă ; iar apoi îndeplinind epitropia şi curatoria lor rău, sau cu le-nivie, ori necunoştinţă, dând sămile târziu şi ne fiind supuşi răspunderei cuvenite după glăsuirea Vasilicalelor, sau nici unii, din aceasta să întâmplă adese ori ca mulţi din epitropi şi curatori sau chironomii lor să ţie averi de ale epitropisiţilor şi supt curatorie, când aceşti erau ajunşi la vrăsta legiuită, în cât unii din sărmani plângeau în zădar după întreaga sau în parte răşluire a averei rămase lor de la părinte, mumă sau altă rudenie, neputându-o scoate de la cei ce nu vroeau ori nu puteau să o dee. Prin urmare, noi alcătuind Codul civil al acestui stat, am găsit de cuviinţă, după deliberaţii ce am avut, să aducem cuvenita vindecare şi la această importantă carte a legislaţiei 1) T. Codrescu: „Uricatiul", V. p p. 25-29. - 493 — spre siguranţie şi folos, în viitor, a acelor epitropisiţi şi subt curatorie. Aşa dar, privind in capitolul despre epitropie şi cu-ratorie, că scopul legilor noastre şi a tuturor dreptelor legi, care în această parte, este, fără îndoială, cuvenita educare şi folosul sărmanilor, şi luănd de pravăţ un cod european ce ni s’au părut mai bun şi mai metodic, am regularisit şi am asigurat funcţia de epitropie şi curatorie, orânduind reguli după care înfiinţăm astăzi şi comisii epitropiceşti. Una aici la scaunul domniei noastre, în Iaşi, înjghebată de pr. sf. mitropolit, de marele logofăt al tarei de sus, de doi boeri din întăea cincime, de doi negustori aleşi din clasa negustorilor şi celoralti cetăţeni, de un director vrednic de credinţă, ales din boeri de a doua clasă, care va avea în a sa păstrare arhivele acestei comisii, de doi scriitori, din cari unul va ţine registrele ; iar celălalt va scrie hârtiile curente, şi în sfârşit de boeriul obştescul vornic, ca executor. Dintr’aceştia. cei doi boeri şi directorul şi acei doi negutitori şi scriitori vor fi nestrămutaţi pe viaţă, îndeplinind datoriile lor. Căte o asemenea comisie înfiinţăm la scaunele episcopiilor Roman şi Huşi, cari să vor înjgheba : de episcopii respectivi, de doi boeri localnici, cât mai notabili, de doi neguţitori cei mai însemnaţi şi de un scriitor. După acest mod, înfiinţăm căte o asemenea comisie în capitalele celorlalte ţinuturi, puindu-se aicea cu ceilalţi în loc de arhiereu pe un arhipresviter (protopop) cari vor fi toţi nestrămutaţi pe viaţă, îndeplinind, precum s’a zis, datoriile lor. Iar în cazul când unul din ei s’ar săvârşi din viaţă sau s’ar depărta de la această funcţie, se va alege altul, cel mai bun, în locu-i. Orânduim ca aceste ţinutale comisii epitropiceşti să fie atârnate de la cea de aici din capitală ca de la o mai mare, păzind cu strămutare şi scumpătate cele orânduite în capitolul despre epitropie şi curatorie şi în celelalte capitole ce ar avea legătură cu acesta. Ele îi vor raportui la fie care trilunie despre persoanele ce în acest răstimp sar rândui epitropi şi curatori, despre sărmanii încredinţaţi lor, despre averea acestora mişcătoare şi nemişcătoare, în prescurt, şi despre rândueala ce s’ar fi făcut pentru educarea orfanilor. Ele vor ' încunoştiinţa tot o dată acestei mai înalte comisii toate pricinile mari atingătoare de averea orfanicească şi despre cazurile supuse la § § 289, 494 290, 307, 331, 333, 361, 363, 365, 367 şi 377, şi vor lua de !a această comisie înstrucţiile normale. Iar toţi epitropii şi curatorii vor fi datori a aduce nişte asemenea la cunoştinţa comisiei epitropiceşti respective căriea ar fi supuşi epitropisiţii sau cei sub curatorie. Fiecare epitropicească comisie va ţine o condică după rostirea § 275 şi tabloul alăturat către acel paragraf. Iar comisia epitropicească de aici va lua drept leafă pentru scriitorii de pe la toate comisiile epitropiceşti şi pentru alte cheltueli, precum hârtie şi negreală, zecimea din anualele orfa-niceşti venituri, care de s'ar găsi trecând peste suma neapăratelor cheltueli, orânduim a se scădea în analogie cu trebuinţa, ne îngăduind nici odinioară a se spori. Drept care domnia noastră oprim cu desăvârşire zeciueala orfaniceştilor bani sau averi în proţesurile atingătoare de sărmani. Aceste dispoziţii obşteşte cercetate şi priimite întărindu-le domnia noastră prin hrisovul nostru de faţă, invităm şi pre luminaţii domni ce vor stăpâni după noi în această ţară a le păzi nestrămutate, ca unele ce ţintesc fără îndoială la folosul orfanilor cărora domnitorul e dator a le fi părinte şi curator. Datu-s’au la scaunul domniei noastre Iaşii, anul mântuirei una mie opt sute şeptesprezece, iar al domniei noastre în Moldova al cincelea, luna Iunie. Scarlat Calimah v. i\ J) 1) Acest hrisov s'a tradus din limba greacă de Alexandru Papadopol— Caiimah, agă. El s'a tradus de pe un pergament pe care l-a depus, în Arhiva statului, Teodor C o d r e s c u, pe când era arhivar la această instituţie. 15. AXA FORAU A, ARĂTĂTOARE DE PRAVILELE, CARE OCÂRMUIAU PĂMÂNTUL MOLDOVEI DIN VECHIME, NOEMBRIE 1819. Ediţiuni. T. C o d r e s c u : Uricariu, IV, pp. 207—213 Şt, Gr, Berechet Schitu. Anexe, pp, 97—99. Prea înălţate Doamne, De pe a înălţimei tale poruncitoare ţădulă din 29 Octombrie sub Nr. 41, adunându-ne la sfânta mitropolie am ascultat cu luare aminte cele ce povăţuit de părinteasca îngrijire cătră acest norod ne poronceşti, ca să înştiinţăm cu lămurire asupra pravelilor, de pe care să ocărmueşte ţara aceasta, a obiceiurilor ce sunt afară de pravilile împărăteşti şi dacă aceasta ar ave mai puternică lucrare de cât pravilele, şi asupra urmărilor judecătoreşti. Adâncimea ştiinţelor omeneşti nu au putut pătrunde întunericul veacurilor celor mai depărtate vremi ca să afle începerea legiuirei u-nora din cele mai vestite noroade. Este deci de prisos pentru noi a cerca în neştiinţa a multor învăluiri ce după vreme au împilat ţara aceasta, ştiinţa începerei pravililor şi obiceiurilor noastre, ce urmând povăţuirei istoriei pământeşti, ne lămurim, că Alexandru voevod, ce au câştigat numele de bun, prin a sale îmbunătăţite fapte şi multe faceri de bine obşteşti domnind la anii 1401 şi înţălegând nevoia întrebuinţării pravililor, au cerut pravilele împărăteşti dela aftocratorii Paleologi, care i-au trimis Vasilicalele şi dintre aceste alegând câte au socotit trebuincioase şi potrivite vremurilor de atunci, şi în limba pământească tălmă-cindu-le au alcătuit o carte pravilnicească, precum istoriseşte Di-mitrie Cantemir voevod, iar în urmă după trecerea de două veacuri fericitul întru pomenire Vasile voevod ce s’au numit Albanezul, dintre Vasilicale alegând, precum se vede prin titlul cărţii şi adăogând acele la ale lui Alexandru voevod le-au tipărit la anul 1646, întru care se cuprind mai multe pravili criminali-ceşti şi plugăreşti, adăogându-se şi cele potrivite obiceuri pământeşti, iar praveli politiceşti cuprind pre puţine, câte adecă trebuinţa vremilor de atunce cerea. 496 — Pravila lui Alexandru voevod nu se află, nefiind tipărită, iar a lui Vasile voevod era urmată de cătră judecători la întâmplătoarele pricini până la începutul veacului trecut, precum iarăşi Cant emir zice, după vreme însă sporind numărul oamenilor, şi adâogându-se pricinile oblăduitoarei, au întrebuinţat pravilele împărăteşti, împreună cu legiuitele nearale ale lui Iustini an şi L e o n, şi acelor ce în urmă au împărăţit, Sinopsis a Vasilica-lelor, Introducerea pravilelor lui T e o f i 1 A n t i c h i n s o r şi pe A rmenopulos, s’au alcătuit şi hrisoave cuprinzătoare în deosebite pricini pentru obiceiuri pământeşti, dintre care unele să văd prin ispisoacele vechilor domni, ce au mai rămas pe la unii din stăpânitorii moşiilor, de pe aceste de mai sus toate urma hotărârile judecătoreşti; fiind însă că din întunecarea pravelilor acelora cu nemăsurată de sine amestecate, fiind, şi cu acele neobicinuite din pricina prefacerii vremilor, sau din îngăimală încurcată, şi pre puţin lămurită tălcuirea lor, ori din lenevirea chipurilor prin care se pot lumină pravelile, sau în sfârşit fiind alcătuite în limbi neobicinuite, se pricinue necurmate judecăţi, îngreueri întru hotărârile lor, şi greşâli în potrivirea pravililor cu pricina ce se cerceta, cu sfat de obştie socotindu-să, s’au cerut dela măria sa Scarlat voevod, procatohul*) înălţime! tale, ca să se alcătuiască adunându-se din cărţile împărăteşti cele mai trebuincioase pravili şi adăogându-se obiceiurile atărnătoare, cari din vechi s’au păzit în pământul acesta, spre sistematicească întrupare a ramului pravelilor politiceşti, aceste fiind cele mai trebuincioase şi mai de nevoe, spre hotărârea a multor pricini ce urmează deapurure. Iar înălţimea sa orânduind, s'au alcătuit condică politicească, cuprinzătoare tuturor pravililor politiceşti, care publicarisindu-să la anul 1817, Iulie întâi, s’au statornicit de neclintit temeiu al dreptăţilor obşteşti şi praviliceşti, care curg din acel liniştit izvor al slăvitei ocârmuiri, ce din o potrivă dreptate cătră toţi supuşii încredinţează şi întăreşte nevătămarea şi nestruncinarea dreptăţilor fieştecărue, Această condică s’au tipărit în limba grecească, precum este ştiut şi înălţimei tale, dară fiind neapărată trebuinţă de a se tipări şi a se publicarisî şi în limba moldovenească, rugăm pe înălţimea ta ca să fie poroncă de a se tipări cătă până acum s'au tălmăcit, fiind ca la jumătate, şi de a se urma tălmăcirea, care cu neindoire va lua săvârşirea sa, pănă se va tipări acea tălmăcită. 1) predecesorul, înaintaşul, (grecism), — 497 Pentru obiceiurile pământeşti, de au putere de pravilă, şi de covârşesc legiuirea pravelilor, se lămureşte prin aceste mai jos, de pe tălcuirea lui Enecone în pandecte partea I, parag, 101 : obiceiul este o dreptate, care fără publicarisire, din obicinuinţă s’au statornicit şi prin tăcuta priimire a pre înaltei ocârmuiri, au dobândit pravilicească putere în curgere de mulţi ani, păzân-du-se cu tăcuta priimire a orăşănilor. Iar pravelile înpărăteşti pentru deosăbite obiceiuri a oricărue neam legiuesc aceste: tom. I, partea 2, cap. 44, lista 32: cele prin învechita obicinuinţă cercate şi în curgere de mulţi ani urmate, n’au mai puţină putere îndatoritoare decât acele înscris cap. 46 ; în tălcuirea pravelilor trebue a se lua aminte la obiceiurile pământului, şi la hotărârele ce de apurure s’au dat întru asămine pricini cap. 50, ocârmui-toriul va păzi ceiace va găsi de multe ori urmându-se într'un loc pentru vre-o pricină, căci acea de mai înainte obicinuinţă şi cugetare ce au aşăzat aceasta trebue a se păzi şi nu va urma de a se face cele peste învechita obicinuinţă cap. 41, lista 31, parag. 1 : învechita obicinuinţă se ţine şi se păzăşte ca o pravilă, cap. 52, lista 32, învechita obicinuinţă are tărie de pravile, şi pandecte, cartea I, titlul 3, cap. 32, parag. 1 : învechita obici-nuinţă nu fără dreptate se păzeşte ca o pravilă, şi aceasta este pravila ce se zice aşezată din obiceiuri, căci fiind că însuşi pravelile că dintru altă pricină au pentru noi putere îndatoritoare fără de căt pentru că sănt priimite de pe judecata unui neam cu dreptate, aşa dar şi acele de cătră un neam cu tăcere fără vre o scrisoare priimite vor fi îndatoritoare pentru toţi, căci nu este nici o deosebire dacă un neam va fi arătat voinţa sa prin obştească hotărâre sau prin însuşi lucruri şi fapte, pentru aceia foarte cu drept este priimită şi aceia, adecă cum că pravelile cad din lucrătoare puterea lor, nu numai prin hotărârea legiui-toriului, dar şi prin obicinuinţă cu tăcuta primiire a tuturor. Dintru aceste vederat se înţălege că obiceiurile pământeşti se legiuesc de însuşi dătătorii pravelilor a fi mai puternice de cât însuşi pravilile, şi că prin acele, ori se întăresc, sau se oboară pravilele, ce nu vor fi potrivite cu stările de înprejur a vreunui neam, deci nu rămâne îndoiala că în oricare pricină întăm-plăndu-se a fi pravila cu deosăbire de pământescul obiceiu, a-cesta negreşit se cuvine a urma acum, însă fiind că toate obiceiurile ce se cuvin ramului pravelilor politiceşti, s'au aşăzat în rânduiala pravelilor pomenitei codice politiceşti, numai rămâne 498 afară de cuprinderea aceşti codici, vre un obiceiu sau pravilă ce se cuvine a se aşăzâ întru acest ram pravilieesc. La întrebarea ce ni se face asupra rânduelelor judecătoreşti, facem datornica noastră arătare, că aceste orânduele precum şi alte ramuri a întregii sistemii pravelilor nu s’au aşezat, nici se cuvine a se aşăzâ în condica politiceaseă, fiind legiuirea lor cu privire cătră deosăbite pricini, precum şi noroadele cele mai politice au alcătuit fieştecare ram pravilnicesc în deosăbire, rămâne deci, ca binevoind înălţimea ta, după cum şi în hrisovul, înlăritoriu codicei politiceşti, ce cuprinde pentru orânduiala judecătorească, codicu neguţitorească, codica criminalicească, co-dica poliţiei şi agronomicească, se poronceşte ca să se alcătuiască, cu alegere iarăşi din pravelile înpărăteşti, adăogându-se obiceiurile pământeşti ce se vor afla şi vor ave potrivire la a-ceste codici, asemine de se va socoti de cătră înălţimea ta să se legiuiască şi aste orânduele şi obiceiuri, precum şi la 1815 Mart 28, s’au tipărit nişte ponturi, cuprinzătoare, pentru avae-turile1) dreptăţilor şi îndatoririle a unora boeri. Pre înălţate doamne, aceste fiind cele mai adevărate arătări la întrebările ce cătră înălţimea ta ni s'au făcut, nu lipsim după poruncă a face datornica noastră înştiinţare. 1819, Noe.mbrie. 16. PREFAŢA LA „CODUL CIVIL" AL LUI SCARLAT CA-LIMAH, TRADUS IN ROMÂNEŞTE, 1833 Ediţiuni. Codică ţivilă scau politiceaseă a Prinţi patului Moldavii, Iaşi, 1833 St. Gr. Berechet: Schiţă, Anexe, pp. 100—103. Sufletul unei naţii să cuprinde în lege, care prin înţelepciune şi dreptate, ocârmuesc toată îndeletnicirea publică şi particulară. Efectul acestui adevăr să vede la toate popoarăle, care au astăzi a sale aşăzământuri tipărite, şi prin care, pământeanul, de orice treaptă, cunoscând a lui drituri şi îndatoriri, află în a lor păzire siguranţia vieţii, a cinstei şi a averii sale. Domnul Alexandru cel bun au fost întâiul legiuitor a Moldovei, acesta au adunat din Vasilicale legiuirile, ţivile, care 1) avaet, avaeturi = tax a percepută pentru un serviciu, vine din cuvântul turcesc „avaid" venit, produs. 499 apoi în cursul timpurilor s’au adăogit cu multe alte, pe care Moldovenii, parte în deosăbite împregiurări au urzit, iar parte de la învecinătele naţii au împrumutat şi care apoi împămănte-nindu-să, supt numire deobiceiu a pământului, au luat putere legislativă, şi lucrătoare. Pregătit domnul Vasile v. v. din aceste mijloace, au urzit o codică de legi, care la anul 1640V» sau publicat în limba naţională. Insă nouă împregiuiri, în care păşâ popoarăle şi cărora în parte au urmat şi Moldova, au arătat neîndestulătoare întinderea vechilor legiuiri în cât mai târziu, în epoha noastră, au .îndemnat pe domnul Scarlat Calimaha orândui alcătuirea unei sistematice codici ţivile, ce sau publicat în anul 1817 şi a căria putere s’au legiuit de Organicescul Reglement, până la îndeplinirea, ce s'au socotit de cuviinţă a să aduce la această codică, de cătră o înadinsă comisie întrupată spre asemine scopos după alegerea Generalnicei Obişnuite Adunări din trecuta convocaţie. O regulată şi canonisită lucrare a acestei codici, fiind împiedecată, parte din neprielnice împregiurări şi parte pentru că ne fiind publicată în limba patriei, precum să cuvine unei legiuiri, nu era în deobşte cunoscută şi înţeleasă, şi prin aceasta neindemănătoare, atăt tribunalurilor giudecătoreşti, căt şi parti-cularnicilor, apoi cinstitul mieu procatoh 1 2) d. logofătid Costachi Conachi, au supus înaintea ocărmuirei trebuinţa de a să tălmăci româneşte această codică, şi a să dâ la lumină, pentru ca prin a ei zilnică aplicaţie, dizvălindu-să lipsurile ce ar pute ave, să poată povăţui lucrările comisiei sus arătate* Ecselenţia sa deplin împuternicitul prezident a divanurilcr Moldovei şi a Ţărei Româneşti, domnul general adiutant, general leitenant şi a marilor ordine cavaler Pavel Dimitrievici de Chiselef, carele cu adâncă înţelepciune şi deosăbită îngrijire, plinind lucrul cel măreţ regener»ţiei Moldo-Romanilor, şi prin care au statornicit între noi memoria sa nemuritoare, au binevoit a înbunătăţi această propunere, pentru care au şi orânduit o somă spre tipărirea codicii. Incredinţându-mi-să postul logofeţiei dreptăţii, eu am luat în videre, că spre a putea câştiga ramul giudecătoresc un curs regulat şi temeinic, publicarîsirea codicii ţivile era una din cele mai grabnice măsuri. 1) In loc de 1646. 2) procâtoho s-—înaintaş (grecism). 500 Drept aceea, eu am întrupat o comisie de dumnealui ca-minariul Petrachi Asachi prezidentul giudecătorescului tribunal din Botoşeni şi de d, d. jurisconsulţii statului, H rişti an Flehtenmacherşi Dara aschin Bojinca, cari supt a me de aproape privighiere, şi cu deplină a me mulţumire, au săvârşit această cinstită însărcinare, aducând de pe originalul grecesc, în limba naţională, textul codicii ţivile, potrivit cu înţelesul adevărat a legiuirilor, şi cu orânduirile introduse prin Organicescul Reglement, tot odată diriguind şi tipărirea acestei codice. Luând însă aminte, că ediţia acestei codice, închipuită prin litografie, în asămănarea haractirului curent, seau de mână, ar fi putut înlesni de rău cugetătorilor, un mijloc cătră plastografi-sirea unor cuvinte, ce ar fi schimbat înţelesul, şi la delicate ponturi, ar fi prefăcut o legiuire mai lucrătoare, tocmai împotriva prinţipiilor de la care nu trebue căt de puţin a să abate, şi prin asemenia făptuire, ar fi dat pricină cătră un şir de lă-lăturalnice şi grele proţesuri; eu am socotit de cuviinţă a să face publicarisirea codicii prin haractiruri de tipografie ; pentru care, dumnealui aga Gheorghie Asachi proprietarul tipo-litografiei, de şi o însămnătoare parte a codicii apucasă a să li-tografisi şi cu toate că cheltuiala tipariului este mai însemn ă-toare de cât acea a litografiei, însă povăţuit de sămţiri patrio-ticeşti n’au pregetat fără adăugirea preţului hotărât a primi prefacerea lucrării în feliul după cum este a să vede. Ce se atinge de stilul limbei, eu am privighiet, după putinţă a fi lămurit şi preţizu, precum să cere despre o asemine materie ; însă pentru că, fireşte care ştiinţă are a sale ziceri însuşite, şi precum limba noastră neprelucrată, au cerut a să împrumuta la oare care întâmplări de la alta când cetitoriul, cel nedeprins, nici cu ştiinţa, nici cu zicerea tehnică, va întâmpina nedumeriri, apoi unul ca acela, va afla în sfârşitul acestei codice, după rândul alfavital, o adunare de toate împrumutatile cuvinte cu a lor tălcuire îndestulătoare. In aseminea stare, această codică împuternicită de ocâr-muire, şi dedicată Generalinicei Obicinuite Adunări, să publică, spre a fi de povăţuire tribunalurilor giudecătoreşti, în a lor hotărâri, celor particulari de apărarea driturilor şi supunerea cătră îndatoriri,iar comisiei însărcinate de pomenita mai sus Adunare să aducă înlesnire din practice pilde cătră, adăogiri în unile, şi 501 prefaceri în altele, pre cari apoi să se poată aduce legiuirile la a lor cuvenită desăvârşire. Povăţuit de datoriile foncţionei încredinţate mie, şi îndemnat prin însuşi a mele plecări, eu am adus în grabnică ispravă această lucrare dorită de obştie şi menită a lămuri driturile compatrioţilor, după care mă voi socoti pre norocit, când înbrăţo-şindu-să cu râvnă şi păzându-să cu curăţie, va ridica în mijlocul soţietăţei Moldovenilor un trainic monument a dreptăţii, ce este acea întăi siguranţie a fericirii patriei. C. Sturza logofăt Eşii în 26 Noembrie 1833. 17. PORUNCA DOMNULUI MOLDOVEI, MIHA1L GRIGORIE STURZA VOEVOD, DIN 22 MARTIE 1835. Ediţiuni. Din : ,, A organicescului reglement capul al VII, despre rânduiala giudecătorească legiuită în printipatul Moldovei. Intuia oară tipărit din porunca prea-înălţatului domn Mihail Grigorie Sturza vv. Eşii în tipografia Albinei 1835. pp. 31. Şt. Gr. Berechet. Anexe Ia op. cit. pp. 104-106. Cu mila lui Dumnezeu, noi Mihail Grigorie Sturza v. v. domn ţării Moldo vii. Din învăluirile ce vechimea şi schimbarea interesulilor au adus în lucrări precum şi din prefacerile ce întâmplările au pri-lejit în cârmuire, ramul giudecătoresc în prinţipatul acesta au ajuns a fi cel mai greu în lămurire şi cel mai neapărat pentru obştie de a fi bine chibzuit. Pravilile de şi sânt închizăşluitoare dreptului, nu sânt de agiuns pentru a îngrădi şi neabatere în lucrări. O legiuire prescriitoare a datoriilor şi a giudecătorilor şi acelor înpricinaţi, era de neapărat a răspica cuviinciosul mers în cursul giudecăţilor. Această dar rânduială, ce are să se ur-meză de la instanţiile de mai gios, pănă la acea mai de sus, precum s’au legiuit prin al 8-lea cap al Organicescului Reglement, am binevoit a poronci cinstit şi credinciosului nostru boer d. Lupu Balş, marele logofăt a dreptăţii să rânduiască a să tipări. Deci legiuim ca dispoziţiile cuprinse întrâsul singure să fie de acum înainte de povăţuire pentru forme întru toate lucrările giudecătoreşti, în al nostru prinţipat al Moldovei, după care asemenea şi acii cu proţesori au a să supune în cele ce privesc lucrările din partea lor. Drept aceia, toate instrucţiile, date până acum în ramul giudecătoresc din partea ocârmuirii sau dela de- ^thJTDT -V. 33 — 502 — parlamentul dreptăţii, să oboară pentru viitorime, şi să disfiin-ţează oprindu-se oricăruiea a le mai întrebuinţa. Tot din pricinile mai sus zise mulţimea prigonirilor între particularnici, au a-giuns la număr care cheamă osăbită a noastră părintească şi domnească luare aminte, căci deşi prin aşăzământ la ai ticul 369 să îngrădeşte vremea întru care tot proţesul trebue a fi sfârşit de către oricare instanţie giudecătorească, dar deobştie tribuna-lurile până acum s’au abătut din ace legiuire, rămăind. fără îngrijire şi fără vegheare, iar dorinţa noastră fiind de a feri îm viitorime pe obştie de întămplătoarile îngăimări şi prelungiri, întărim următoare măsură: să pune întru însărcinarea fieştecărue director de tribunal, ca în toată luna să fie datori prin doclad *) numerarist în condica de intrare, să aducă la cunoştinţa prisud-stviei1 2 3J pricinile care să află în canţelerie îndeplinite cu trebuincioasele alăturări şi gata spre a fi hotărâte, întru carile va fi da tori a arăta în ce vremi proţesul şi prin ce mijlociri au intrat într'acel tribunal, precum şi de la care vreme s’au îndeplinit şi aşteaptă hotărâre. Acel doclad giudecătorii sânt daiori al rezo-larisi că l-au văzut, şi trecându-1 in condica sesiei de lucrare zălnică, să poroncească un eczemplar a-1 triimete la logofeţiea ce mare a dreptăţii şi altul a să alătura la della a) ce să va alcătui înadins pentru asemire la fieştecare giudecătorie. Care, dar, din tribunaluri să va aluneca a părăsi întru zăcare vreun proţes dintr’acele îndeplinite piste vadeaua4 5) de doâ luni prescrise prin aşezământuri, pentru ce întâea dată cilenurile fj) presudstfuitoare vor fi ştrăfuite 6) cu oprirea lefii pe o triminie 7) în folosul celor plăcute lui Dumnezeu, iar pentru al doile cu ştrăfuire a doâ tri-minii, şi dacă şi al treile oară să vor lăsa a pica în aceiaşi ră întrebuinţare, atunce vor fi scoşi din slujbă şi publicarisiţi de nevrednici. Noi, Mihail Sturza voevod. Lupu Balş, vel logofăt, procitoh, Director Vasile Pogor, comis. Secţia I. Nr. 37 în oraşul Eşii. Anul 1835. Mart 22 zile. 1) raport (rusism). 2) şedinţă, (rusism). 3) dosar, (rusism). 41 termen, soroc, (turcism). 5) membru (rusism). 6) a pedepsi, pedeapsă, (rusism). 7) trimestru, (grecism). 503 - 18. PREFEŢELE CODURILOR AUSTRIECE, TRADUSE IN ROMÂNEŞTE, PENTRU TREBUINŢA INSTANŢELOR DIN TERITORIILE ROMÂNEŞTI, SUPUSE AUSTRIEI a) Prefaţa de la „Rânduială judecătorească de cbşie" din 1787 Vezi pp. 300—307 Edîţiuni. Această prefaţă-hrisov de promu’gare se găseşte în ediţia din 1787, imprimată în Vîena. Aici traducerea românească se află totdeauna, pe pagina din dreapta cititorului. Bibi. Univ. Iaşi cota 77,111. juris. Noi, Iosif al doilea1), din mila lui Dumnezeu, alesu împăratul Romanilor, pururea august, craiul Germaniei, Bohemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, Şlovaţiei, Galiţiei şi Lodomeriei, arhiduxul Austriei, duxul Burgundiei, Lotaringiei, Stiriei, Carintiei şi Car-niolei, duxul Toscaniei, mare prinţ Transilvaniei, mari graf Mo-raviei, duxul Braganţiei, Limburgiei, Luxemburgiei şi Geldriei, Virtembergiei în Silesie de sus şi de jos, la Mailand, Mantua, Par-ma Plaţinţa, Cvastalla, Ausviţ şi Ţator, la Calabrie, Bar, Mon-ferat, şi în Tesen. Prinţul Svabiei, Varleviliei, grof cu rang de prinţ Habsburgiei, Flandriei, Tiroliei Heniegauviei, Birubgiei, Go-riţiei şi Gradisţiei, mare grof a sfintei împărăţiei râmleneşti; Ia Burgau în Lausinţ de sus şi de jos, laPontamuson şi Nomeniei, grof la Namur, provinţ, Vodemont, în Blannenberg, Ţitfin. Sar-verden, Salm, şi de Falkentain. Domn la Vindesmari şi la Me-helm ş. c. ş. c. Trimitem a noastră milă împărătească şi facem de ştire la toate a noastre scaune de judecătorie, carele să află acum, şi de aci înainte, în Bohemie, Moravie, Silesie, Austrie de sus şi de jos de Enţ dinpreună cu hotarele ei înpreunate : în Stirie, Ca-rintie, Carniolie, Goriţie, Triest şi Tirol ; pă lângă aceste şi ai noştri toţ sunteţ care sânt în vreo pricină de judecată amestecaţ sau cu numele său, sau cu numele străin, aşijdere advocaţilor şi agenţilor înştiinţăm. Socotind că facere dreptăţii curate nu stă numai în bunătate pravilii, şi încă şi din alegere înţeleaptă acelor drumuri, în care judecătoriul fără de ar greşi în scopusul său trebue să dee mijlocire descoperirei adevărului; pentru ca să vie la acesta scopus, şi pentru ca în toate ţerile noastre moştenitoare nemţeşti una şi aceeş răgulă să fie, am poruncit ca să săvârşească lucrul acela, * II. 1) Iosif al II-lea, fiul Măriei Terezei, stăpâneşte în Austria dela 28.XI, 1780—20 II. 1790. 504 carele mărire sa mult iubită doamna maica V noastră înpără-teasa şi crăiasa a cărie pomenire nici odineoară nu o vom uita, în anii cei mai de pre urmă a înpărăţii sale au vrut să să înceapă, ci fiindcă l-am aflat de cuviinţă minţii noastre. Voaă vă dăm de ştire rânduiala aceasta judecătorească cu poruncă înpărătească, ca începând din tâe zi a Iui Ienuarie, 17821 fieştecare, care în ţerile noastre mai sus arătate aieacere dreptăţi, sau a judeca, sau a purta vreo sentenţie la execuţie, este datoriu să urmează întru această rânduială judecătorească, şi ju-decătoriul nu trebue să de locu prescripţii, nici obiceaiului, care este înpotrivă, nici altei explicaţii macar de ce feliu ar fi, ci întâmplările îndoite trebue să cerce a noastră hotărâre, fiind că arătămu ca rădicate toate pravilele cele mai de înainte, macar supt orice numire, au fost date, în cât ating o pricină, care să cuprinde întru această rânduială judecătorească ce să dă acum. Numai pă această vreme slobozim de la ţinere, rândueli judecătoreşti ce să dau acum, judeţurile munteneşti său băeşti (adecă judeţuri de ogne de metallumuri), care încă sânt dinpre-ună cu judecătoriile neguţătoreşti şi oşteneşti pentru care în vremea sa vi s’a da voaă de ştire alta a noastră mai mare hotărâre. Aceasta este şi porunca noastră ce înpărătească. S'au dat întru al nostru şi al scaunului .nostru de frunte oraş Vienna întâe zi a lui Maiu în anul o mie şepte sute optzeci şi unul, iar a împărăţiei noastră râmleneşti întru al şapte-sprezecile anu şi a înpărăţiei noastre peste ţerile moştenitoare întru al întâiule anu. losif (1, s.) Grof Henrik de Blimegen, a craiului Bohemiei cel mai mare şi arhiduxului Austriei cel din tâi canţelar. Grof Henrik de Auersperg. Maria losif grof de Auersperg, Din porunca măririi înpărăteşti. Ioan Bernard de Ţenker. 1 1) Maria Tereza cârmueşte Austria de la 20. X. 1730—28. XT. 1780. 505 b) PREFAŢA DE LA „CARTE DE PRAVILĂ, CE CUPRINDE LEGELE ASUPRA FAPTELOR RĂLE ŞI A CĂLCĂRILOR GRELE DE POLIŢIE" Vezi pp. 307-312. Ediţiune. Această prefaţă se găseşte la începutul părţei I-a a traducere! româneşti, făcută în 1807, la Cernăuţi, a codului penal austriac, întitulat : Gesetzbueh ucber Verbrechen und schwerc Polizcy-Ucbcrtrctun-gen. Wien, 1803. Bibi. Univ. Iaşi. cota 11 | III. juris. Noi, Franţiscu al doile, *) din mila lui Dumnezeu, ales în-părat Romanilor în toată vreme înmultitori înpărăţii, crai în Germania, Ungaria, Bohemia, Galiţia, Lodomeria şi ci. arhiducu de Austria, prinţip de Burgundia şi Lotariginia, marile prinţip de Toscana i proci. încredinţaţi fiind, că toată legislaţia sau puterea dătătoare de legi, iară mai vârtos cea care pune legi pedepsitoare, iară are a se face mai desăvârşită prin ispitirile făcute asupra legilor de acu, prin creşterea cunoştinţilor omeneşti şi politicierea oamenilor, precum şi prin schimbarea înprejurărilor. Ne-am îndemnat şi noi, ca mulţi alţii ce au ţinut înainte noastră înpără-ţia, a da ştiinţa de obşte, noao leagi pedepsitoare asupra faptelor reale de creminal şi a călcărilor grele politiceşti. Pravilele ce s’au dat la anul 1787 de obşte asupra faptei răle şi a pedepsii, cât şi pravilile de criminal, ce s’au dat la anul 1788 de obşte sânt mai mult vrednici de laudă la mai multe trebi, de cât pravilile ce s’au dat în vremile de de mult. Totuş au fost de trebuinţă totdeauna a face mai multe tălmăciri şi adaogeri pe largu, care ne stringându-să după rânduială, lesne sau putut da uitării, şi au făcut a să dori o îndreptare la părţile cele mai trebuitoare. Poruncit-am noi dară ca să să facă o probă de pravili de criminal şi să se trimeată spre cercetare comesiilor ce sânt la aceasta în toate ţările aşăzate. Numai în Galiţia apusului va avea această probă niscăreva schimbări cu cuprinzătoare putere unde era într’o ducere pravilii noaoă de criminal foarte trebuitoare. Prin acăastă purtare de grijă s’au primit însâmnările asupra probii spre urmare şi poftorindu-să cercetarea peste tot, s’au \) Franţ al Il-lea numit ca împărat german (Francisc) conduce de la 14. VII. 1792 până la 11, VIU, 1804. Dela această dată devine împărat al Austriei până la Martie 1835 cu numele de Franţ I. — 506 — făcut întrebuinţare cu aceste însămnări, ce s'au trimes de oameni la aceasta cunoscători. Mai înainte de toate am fost noi cu purtare de grijă ca să fie între faptele răle şi între călcările grele de poliţie o de adinsă osăbire şi să nu să poată afla la aceasta de adinsă hotărâre hatâr. Soiurile de multe feliuri de fapte ră.le să însămnează prin vederate semne a deosăbirii şi să arată scările pedepsirii atăta prin deobşte, căt şi prin osăbite temeiuri, a iuţimii sau a milii, spre care au a privighie curţile judecătoreşti la pedepsiri, intiu cât li s’or încredinţa spre dreapta sfătuire. Trebuinţa ne-au silit prin cumpănite temeiuri a hotărâ soiurile pedepsilor şi iarăşi a aşăza pedeapsa morţii pentru o samă de fapte răle şi fără şandreht, care numai acele fapte răle cuprinde, care să pot face deplină socoteală şi curgerea lor, ce foarte primejdioasă săleşte pe stăpânirea de obşte a urma cu această iuţime pentru siguranţia de obşte şi privatnică. In fapte răle mai puţin primejdioasă avem noi după tragerea inimii noastre a mai mue iuţimea pravililor, ce au fost până acum şi prin luarea de samă a scurta vreme pedepsii şi a îndrepta hotărârea judecătoriului după scara stricăciunii faptelor răle. Vinovatul să nu pătimască mai mare rău, ce numai arun-cându-să faptele răle înainte, trebue să fie mustrat şi pedepsit pentru dânsele şi urmările pedepsii, cât a fi cu putinţă, să nu să lăţască asupra celor vinovaţi. Spre acesta sfârşit, iarăşi s'au primit cercetarea faptelor răle a pedepsilor subt tocmelile care ar putea odihni paza de obşte, confişcaţia moşiilor au lipsit de tot, şi s’au dat voea curţilor judecătoreşti a schimba noima pedepsii, având milă asupra nevinovatei familii a vinovatului. La rânduiala urmării de criminal era scoposu nostru ca să să găsască vinovatul în grabă şi să fie pedepsit, iară vinovatul să fie slobod din prepusu lui, care-i cade greu ; însă cel cu prepus şi primejdios să să ţie sub pază. Deci, dară, noi am mijlocit calea cercetării şi am înpreunat urmările judecătoreşti, care nu să pot despărţi fără zăbavă cu puterea judecătorii de criminal. Soiurile dovezilor, care ar putea fi cu îndoială le-am supus cercetării cu amăruntul judecătoriilor celor mari, şi am poroncit judecătorilor de criminal, cât şi di-regătoriilor politiceşti ca să aibă o privighere de obşte spre 507 purtarea de grijă a celor cercetaţi, care rămân în prepus. Pravila de criminal asupra călcărilor grele ce poliţie prin care să înpiedecă faptele răle, a cărora facere să facă nemora-litate sau spre vinovăţirea a celor fel de fapte, a cărora urmă poate aduce atâta stricăciune, cât şi a faptelor răle ce să făcu întradins, primeşte spre mai mare apărare binelui de obşte în pravila de criminal ce noaoă o mai deplină cuprindere de cum au avut pravila ce veche asupra faptelor răle, ce să cheamă fapte răle politiceşti. Deci, dară, ca să să urmeză cu amăruntul o dreaptă proti" vire între îndreptarea ce este să să prifacă şi între pedepsile de criminal şi ca să fie îngrozire de fapte răle prin mestecarea cu cel mai puţin primejdioasă fapte răle şi acelora care sânt o-bicinuiţi a socoti fapta ce ră după măsura pedepsii, ce s’au datu prin pravilă, am luat noi de temeiu, ca ţinerea pedepsii cei mai mari politiceşti, să nu covârşască pedeapsa ce mai mică de criminal. Insă cu toate aceste vrem noi ca să nu să dea nici o pedeapsă politicească fără urmare cu rânduială. Aşa dară vor fi diregătoriile politiceşti legate la urmarea călcărilor grele de poliţie cu tot adincu, caşi judecătoriile la fapte răle la o pravilă, ce este deplin şi cu amăruntu lucrată, prin care va fi scutit cer-cetatu de toată urmarea fără cale, văzând după înprejurări grăbirea ce mai putenceaosă. Aceste sânt ponturile cele mai cu fiinţă, care sânt să să păzască la tălcuirea şi la urmarea pravilii de criminal. Noi poroncim dară ca să să înceapă această pravilă noao de criminal de la 1 Ghenarie J804 cu lucrarea în toate tarile noastre moştenitoare nemfăşti, şi să să primască de toate judecătoriile, cărora s’au încredinţat judecata asupra faptelor răle şi asupra călcărilor grele de poliţie ca pe o singură îndreptătoare poroncă la urmare şi la pedepsire. Aşijderea, vrem noi totdeauna a lăţi lucrarea aceştii pra-vili la întâmplări de pâri sau la cercetări ce sânt încă să să facă, cât şi la fapte răle şi călcări grele de poliţie, care sau făcut mai înainte de mai sus hotărâta vede, iară după trecerea ei să va lua la cercetare, când s’a hotărâ spre o urmare mai moale după aceasta, de cât după cele dintâi pravili. Aşă dară şi cu pre întârzierea ce este între aşăzările în pravila noao cuprinzătoare să să urmeză ca şi cu acele fapte răle, care după pravila de cri- 508 minai de obşte, ce să află acum nu s’ar fi putut prentărzie. Sau dat în cetatea râzădenţii noastre Viena la trii Septemvrie, în anul o miea opt sute trii, în al doisprezăcilea an a în-părăţii noastre râmleneştişi a ţărilor moştenitoare. Frânt (1. s.) Aloiz graf f. Ugarte, crăescu bohemescu şi austrie-cescu canţler întâi, losef baron ion der Mark. Franţ graf f. Vonna. După însusi pre înaltă poruncă K. K, mărirei Leopold baron f. Haan. c). PREFAŢA LA „CARTEA LEGILOR PRAVILILOR DE OBŞTE PĂRGĂREŞTr, TRADUSĂ ROMÂNEŞTE ŞI PUBLICATĂ IN CERNĂUŢI, LA 1812. Vezi pp. 312-319. Ediţîune Această prefaţă se află în traducerea românească a codului austriac întitulat: Allgcmoine burgcrliches Gesetzbuch fur dic gesammten deuischen Erbldnder der osterreichischen Monnachie", Textul german este publicat la Viena in 1911 ; iar traducerea românească este tipărită la Cernăuţi, 1812. Bibi. Univ. Iaşi, cota 10 , III. juris. Noi Franţ, întâile, *) din mila lui Dumnezeu, împăratul A-ustrii, craiul Ungarii şi a Bohemii, marile prinţip în Austria ş. c. 1. Socotind ca să să poată aduce părgarilor deplină hodină asupra întrebuinţării sigurite a privatei dreptăţii lor, nu numai după temeiurile dreptăţii deobşte, ce încă şi hotărât după osi-bite împrejurările lăcuitorilor să se vestească legile părgăreşti într’o limbă lor pricepătoare, şi să le ţie pururea aminte prin o strânsurâ, cu rânduială, am purtat noi neîncetat grijă încă de la intrarea înpărăţii noastre, ca să să săvârşască Cartea legilor dinlăuntru părăgăreşti, care s’au hotărît şi s'au cercat încă despre cei mai înainte a noştri. Urmarea care s’au făcut în vreme înpărăţii noastre despre comisia noastră de curte în trebile legilor (pravililor) cât şi mai înainte facerea Cărţii legilor asupra faptelor răle, şi a călcărilor grele de poliţie s’au dat comisiilor, cari sânt prin fel de fel de provinţii anume, spre aceasta aşăzate spre judecare, iar în Ga-liţia întru această vreme s’au fost pusă întru aşăzare. După ce s’au strînsu în acesta chip gândurile celor cu pricepere la aceasta şi experienţile, ce s’au văzut din urmare, s’au întrebuinţat spre săvârşirea aceştii trebi mari a legislaţii (dătă- 1) Franţ I stăpâneşte de la 11. V///. 1804—Martie 1835, - 509 toriului de legi) am hotărât noi acum a vesti aceasta Carte de obşte a legilor părgăreşti, şi a rândui ca să intre în lucrare de la 1 Ghenarie 1812. Prin aceasta să scoate din lucrare pravila ce era până a* cum de obşte primită, adecă partea dintâi a Cărţii legilor părgăreşti, care s’au vestit la 1 Noemvrie 1786, Cartea legilor părgăreşti, care s’au dat pentru Galiţia, denpreună cu toate legile şi obiceiurile, care au cuprindere la obiecturile acestui drept de obşte părgărescu. Insă precum am aşăzat noi în Cartea legilor însuş spre regulă de obşte, ca legile (praviiile,/ să nu lucrează înapoi, aşa să nu să atingă nici această Carte de pravilă de urmări, care s’au întâmplat mai înainte, di ce au căpătat această pravilă putere îndatorită, şi să n-aibă la dreptul, care s’au căşligat după legile (praviiile) de mai înainte, ori că s’ar cuprinde urmări cu doaoă feţă în trebile judecătoreşti, îndătorite ori în deasăminea testamenturi, care s'ar pute schimba încă de dătătorii de testament în puterea sa, şi îndrepta după răgulile întru această Carte de pravilă cuprinzătoare, Deci, dară, să să socotească prescripţia (întârzierea,/ ce s’au început încă înaintea lucrării aceştii cărţi de pravilă, după praviiile cele mai vechi. De ar vre cineva să să răspundă cu o prescripţie, care este în praviiile cele noaă pe o vreme mai scurtă hoărîtă, de căt în praviiile cele mai dinainte ; atuncea poate el începe a socoti şi acestu mai scurt termin de la aceia vreme, de la care capătă această Carte de pravilă îndatorită putere. Răgulile aceştii Cărţi de pravilă sănt drept de obşte cu In dătorire, cu toate acestea să află pentru starea miliiărească şi pentru persoane la corpusuri milităreşti cuprinzătoare osibite reguli atingătoare de dreptatea privată, care trebue să fie păzite la trebile judecătoreşti, ce sânt să să urmeză dela, sau cu dăn-sile, măcar de nu s’au arătat lămurit la aceasta într’această Carte de pravilă. Trebile de neguţătorie şi de vexel *) să vor hotărâ după praviiile osibite de neguţătorie şi de vexel depărtăndu-să de răgulile aceştii Cărţi de pravilă. Şi rămănu poruncile, care s'au vestit asupra materiilor po-liticeşti, cameralnice, sau de finanţii, care să atingu, sau hotă. 1) poliţă (germanism). — 510 - răscu mai pre largii dreptăţile private, în puterea lor, macar de nu sar răspunde anume aceasta într’această Carte de pravilă. Mai ales să sâ hotărască plăţile de bani atingătoare de dreptăţi şi legături după patentul ce s’au dat la 20 Fevruarie 1811 spre curgerea şi preţul de obşte de Viena a banilor hotă-rit, sau după poruncile osibite ce ar eşi de acum înainte şi numai la lipsirea lor să să hotărască după răgulile de obşte a Cărţii de pravilă. Noi vestim denpreună acestu text nemţescu a Cărţii de pravilă de uric (original) după care sănt să să judece prefacerile (tălmăcirile) rânduite în fel de fel de limbi a provinţiilor noastre. S'au dat în cetatea răzidenţii noastre Viena la 1 Iunie o mie opt sute unsprezece a înpărăţii noastre în al noasprezecelea an. Front (1. s.) Alois graf fon Ugarte, întaele crăescu de Bohemie şi de Prinţipatul Austria canţler. Franţ graf fon Vonna. După pre înaltă poruncă măririi sale Ioan Nepomuk baron f. Haizlern. 19. MATERIALE LA LEGIUIREA LUI CARAGEA, DIN 1838. Ediţiunea. Legiuire a marii sale fostului domnu Ioan GeorgeCara-g e a. Tipărită acum a două oara în zilele prea înălţatului Domnu a toată Ţara Rominească Alexandru D. Ghica. Prin înaltă slobozenie şi adâogată ; I-iu cu p i" tacul răposatului întru fericire Domnu Grigorie Dimitrie Ghica asupra căderii de protimisis la vânzarea celor nemişcătoare ; şi 2-lea cu jurnalul c. Sfat Administrativ Extraordinar şi cu domnească întărire a prea înălţatului nostru domn tot asupra acestii pricini- Cu stăruirea şi cheltueala d. Sărd. S. M a r c o v i c i. Bucureşti. In tipografia lui I. Eliad. 1338. Pe contra pagină a titlului acestuia citim * a) Fiindcă în toate cărţile de judecată se vorbeşte de faţă (list) şi paragraful ce să atinge de pricina ce se tractează, s’a pus toată silinţa a se tipări această pravilă faţă în faţă întocmai cu cea tipărită la anul 1818. Cu aceasta se fac doă fo-losuri Însemnate. Cartea este mai purtăreaţă şi tipicurile se găsesc fără să aducă învălmăşală, b) . La pp. 107-111 citim: ,Jo Grigorie Dimitrie Ghica vvod. Domn a toată Ţara Ru-mânească.' „Cinstiţilor şi credincioşilor dumneavoastră veliţilor boerl ai divanului domniei mele, mulţi din cei ce vând nemişcătoarele lucruri, când se duc ori la logofeţie, sau la ispravnicat ca să adevereze zapisul vânzării după orânduiala pravilii, unindusă cu cumpărătorii, meşteşugind viclenii, ne arătând pe toţi aceia câţi au pravilnică căderea de protimisis la cumpărătoarea acelui lucru, din care această urmare se întâmplă judecăţi şi zmăci-mări între cumpărători şi între cei ce au cădere de protimisis, cerând adică aceia ca să răscumpere lucrul cel vândut în puterea celui de al 8-lea paragraf de la capul pentru vânzări, list 14, din pravila pământului, cu cuvânt că vânzătorii lucrului nu i-au arătat şi pă ei la logofeţie sau la ispravnicat ca să-i fi minisit spre a hotărâ în sorocul cel numit în pravilă de cumpără sau de se leapădă, şi apoi când până la acel soroc nici ar fi cumpărat nici s’ar fi lepădat, atunci adeverindu-să zapisul de numitele dregătorii, să nu mai fie ascultaţi, iar cumpărătorii vrând a depărta pe cei cu cădere de protimisis, cari i-au tăinuit vânzătorii ca să nu poată răscumpără lucrul cel vândut cu cuvânt că la al 11-a paragraf tot de la mai sus numitul cap pentru vânzări se cuprinde, că de va tăinui adică vânzătorul pe vre unul din cei cu cădere de protimisis, şi în urmă se va arăta, să-i plătească aceluia drept osândă a zecea parte din preţul lucrului ce s'au vândut, iar nu zice de a i să da şi protimisis la răscumpâră-toarea lucrului, Pentru ca să lipsească dar de acum înainte felul aceştii prigoniri din nedeşluşita înţelegere a acelui de al 11 paragraf de la mai sus numitul cap, cu divan am slobozit domniea mea precum că este ştiut, fiinţa dreptăţii asupra aceştii pricini şi după tot cuvântul drept desluşind a acestui de al 11 paragraf înţelegerea în ce chip se cuvine de a fi după duhul celui de al 8-lea paragraf, zicem că de ar fi fost precum zic acei cumpărători, urma să zică curat într’acel de al 11-lea paragraf: (pe lângă periodul al osândii vânzătorului) ca protimisis să nu i să dea; şi iarăşi de se va socoti acest de al 11-lea paragraf, că are acest fel de înţelegere, ca şi de nu se vor minisi adică cei cu cădere de protimisis, tot să nu mai fie ascultaţi, atunci a-cest paragraf urmează a anerisi pe cel de al 8-lea, care are co-prindere că cei cu protimisis să nu mai fie ascultaţi, când la orânduitele soroace minisindu-să, nici vor cumpăra, nici se vor lepăda, şi aşa să rămâe pravila anerisindu-se singur pe sireşi. De aceia poruncim dumnevoastră ca la asemenea pricini - 512 — ce se vor întâmpla a se cerceta, să faceţi hotărârea după mijlocul de mai Sus arătat, adică; ,.celui cu cădere de protimisis când nu va fi minisit de logofeţie sau de isprăvnicat după crân-duiala pravilii pe lângă osânda ce are a-i plăti vânzătorul, să i să dea şi dreptatea a răscumpăra lucrul vândut'*. Şi acest pi-tac să se păstreze, trecându-se şi în condică. (Tolko pisah gdmi) 1825, Mart : 31 Urmează pecetea domnească. Vel Logofăt c) Astăzi Joi la 19 August 1837, adunându-se mădulările Sfatului Administrativ extraordinar, din preună cu domnii prezidenţii divanurilor, au citit luminat ofiţ de la 19 Iulie 1837, Nr. 288, precum şi raportul departamentului dreptăţii de la 28, Ghenarie Nr. 693, şi au chibzuit cele următoare : l-iu. Că pitacul răposatului întru fericire Grigorie Vodă Ghica de la 31 Martie 1825, este desluşitor articoli-lor 7, 8 şi 11, al capului pentru vânzări din pravila pământului. 2-lea. Că răposatul domn potrivit cu art. 3-lea de la capul pentru judicători, judecată şi hotărâre asupra înţelegerii artico-lilor de mai sus arătate ale pravilii spre depărtarea a veri caria nedomiriri întru aceasta, şi care urmează a se păzi întru întregimea sa, până când se va desfiinţa, de se va găsi cu cale, prin altă legiuire săvârşită cu toate formele cerute de Regulamentul Organic. Iscăliţi, Banul Grigorie Băleanu, banul Mihail Ghica, banul Gheor-ghie Filipescu, dvornicul Alexandru Scarlat Ghica, logofătul Barbu Ştirbei, logofătul loan Văcărescu, logofătul Constandin Cantacozino, spătarul Constandin Ghica, hatmanul Constantin Bălăceanu, postelnicul Alexandiu Ghica. d) Noi, Alexandru Dimitrie Ghica Vvd. Cu mila lui Dumnezeu, domn a toată ţara Rumânească. Către departamentul dreptăţii. Văzând jurnalul închiat de către Sfatul Administrativ Extraordinar, în adunare şi cu dumnealor prezidenţii divanurilor de aici din Bucureşti şi care ni s’a înfăţişat pe lângă raportul acelui depertament cu Nr. 9955 din 25 August al anului trecut 1837, atingător de desluşirea ce a făcut răposatul întru fericire 513 domn Grigorie Chica, prin pitacul de la 31 Martie, 1825, arlicolilor 7, 8, şi 11 de la capul pentru vânzări din pravila pământului. Luând în băgare de seamă chibzuirea arătată prin acel jurnal, l-iu că pitacul răposatului domn Grigorie Ghica de Ia 31 Martie 1825 este desluşitor articolilor 7, 8 şi 11 al capului pentru vânzări din pravila pământului. 2-lea că răposatul domn potrivit cu articolul al 3-lea de la cap pentru judicători, judicată şi hotărâre, a fost în drept a da acea hotărâre asupra înţelegerii articolilor de mai sus arătate ale pravilii, spre depărtarea veri căria nedomiriri întru aceasta, şi care urmează a se păzi întru întregimea sa, până când se va desfiinţa de se va găsi cu cale prin alte legiuiri săvârşite cu toate formile cerute de Regulamentul Organic. Primim de bună acea chibzuire şi poruncim de a se păzi cu nestrămutare de către toate treptele judecătoreşti coprinde-rea pomenitului mai sus pentru protimisis. Dumnealui şeful departamentului dreptăţii va aduce la îndeplinire această a noastră poruncă, dându-o în cunoştinţa treptelor judicătoreşti. Urmează iscălitura M. S. Nr. 319, anul 1838, Maiu 11, Bucureşti. Marele logofăt al dreptăţii B. Ştirbei. 20. PREFAŢA LA LEGIUIREA LUI CARAGEA, EDITATĂ DE C. N. BRA1LOIU IN 1854 * 1) Nihil est civitate tam diligen-ter retinendum, quam jus civile. Etenim, hoc sublato, nihil est, quare exploratum cuiquam possit esse, quid suum, aut quid alie-num sit ; nihil est, quod aequa-bile inter omnes, atque unum omnibus esse possit. Cicero : Pro Caecinna. Ştiut este că Legiuirea domnului Caragea a luat mai multe prefaceri de la înfiinţarea Regulamentului Organic şi până astăzi în multe din multe din dispoziţiile ei capitale. Aceste prefaceri 1 . Legiuirile civile ale Ţării Româneşti, comprizând : Legiuirea domnului I. G. Caragea coordonată cu dispoziţiunile civile ale Regulamentului Organic cu Le- — 514 — s’au introdus prin rândueli ale Regulamentului Organic şi prin Legiuiri speciale noi. Pe lângă aceste acte legislative avem mai multe Ofisuri domneşti şi Ţirculare ale Departamentului dreptăţii care au complectat, au regulat şi au interpretat multe din materiile dreptului nostru civil, şi sânt foarte de trebuinţă a se cunoaşte, ca unele ce formez jurisprudenţa. ţării. Toate aceste elemente a legislaţii noastre sânt răspândite în osebite colecţii tipărite, şi unele rătăcite în dosierele grefelor judecătoreşti, fără nici o legătură între dânsele şi fără vreo cla-sificaţie după firea materiilor la care să reportez. Siliţi a ne sluji cu dânsele în tot minutul la transacţiile noastre civile, am socotit că poate fi de folos să le avem adunate şi la îndemână într'o singură carte. Cu acest rând am întreprins lucrarea ce public astăzi prin tipar. Această lucrare consistă în clasificaţia legiuirilor nuoi, a Ofisurilor domneşti şi a Ţircularelor Deparatamenturilor dreptăţii, după rânduiala materiilor ce au regulat, şi în coordonarea lor Legiurea domnului Caragea, care, mi-a slujit de matcă. Multe din dispoziţiile legiuirei domnului Caragea s’au desfiinţat şi altele s'au prefăcut de Legiuirele cele nuoi, precum le şi însemnez la locul lor şi ar urma să se şteargă cu totul într’o lucrare de codificaţie. Eu însă am fost dator a le păstra în textul lor după firea aceştii cărţi, fiindcă lucrarea mea nu este un act legislativ, nici scriere doctrinală, ci precum am zis o lucrare de clasificaţie şi de culegere. Dorinţa mea era să întrupez toate dispoziţiile de legiuiri nuoi în Legiuirea lui Caragea, dar nu mi-a stat cu putinţă să o fac pentru toate din pricină că sistema de clasificaţie adoptată de această din urmă nu corespunde exact cu rubrica Legiuirilor noi şi cu rânduiala ideilor ce au avut de ţintă aceste nuoi legiuiri sau instrucţiile autorităţii de a desvolta. De aceia am socotit să adaog o parte suplementară la sfâr- giuirile mai noi, cu Ofisurile domneşti şi cu Ţircularele Departamentului dreptăţii prin care s'a complectat, s'a îndreptat şi s'a desluşit. Adunate pentru întâia oară şi clasificate de clucerul C. N. Brăiloiu, judecător la Curtea apelativă criminală din Bucureşti. La libreria lui Adolf Ulrich. Calea Mogoşoai peste drum de biserica Creţulescu. 1854. Are pp. 210 partea suplementară cu sebite legiuiri, porunci dcmneşti şi ţirculare ale Departamentului dreptăţii, pp. 211-241. După această prefaţă, această ediţie publică şi Hrisovul de promulgare al lui loan Gheorghe Caragea din 1817, pe care-1 găsim în editio princeps. 515 şitul cărţii, în care am aşezat, înpărţite după rânduiala materiilor, Legiuirile nuoi, Ofisurile domneşti şi Instrucţiile Departamentului dreptăţii, în cât oricine să găsească cu înlesnire regulile statornicite întru aceasta şi care complectez legislaţia noastră mai cu seamă în materia importantă a hotărniciilor. Dacă îmi va fi scăpat ceva din vedere, voi primi cu mulţumire şi cu recunoştinţă orice observaţie mi s’ar adresa, ca la urmă într’o nuoă ediţie să complectez ce va fi de lipsă. Observez însă că în această carte n’am avut scop de a aduna toată materia legislaţii noastre, adecă şi regulile proce-durei civile şi legislaţia comerţială şi legislaţia penală, fiindcă acestea sânt adunate şi unele codificate în osebite trupuri tipărite, care sânt în mâna fiecăruia. Crez cu toate acestea că aşa mărginită, precum este, in dreptul civil, cartea va avea o utilitate practică pentru toate clasele de oameni, şi mai cu seamă pentru foncţionari. Această idee m-a şi îndemnat a o publica. 21. PREFAŢA LEGIUIREI LUI CARAGEA, EDITATĂ DE BRĂILOIU IN 1865 Ţ Dăm astăzi o a doua ediţie a Codului Caragea, editat de noi pentru întâia oară la anul 1854. Singurul merit acestii nuoii 1. Legiuirea Caragea a doua ediţiune, complectată cu Legile ce au modificat-o şi alte Dispoziţiuni legislative speciale, Decrete domneşti şi tCîrcu^are ministeriale. însoţite şi cu Codul politic al Principatelor unite române de C. N. Brăiloiu, avocat, fost judecător, ministru, deputat şi membru la desfiinţat a Co-mmissie cenţi ală. Lex vinculum civitatis. Bucureşti. La toate librăriile. Typogra-phia naţională a lui Stephan Rassidescu. 1865. Materiile cuprinse în acest cod sunt următoarele : Convenţia din Paris din 1858. Actul adiţional la convenţia din Paris, din 1864. Principii menite a servi de bază pentru o nouă lege electorală. Statutul din 1864. Decret electoral. Legea organică a Consiliului de stat. Legea comunală, Legea pentru consiliile judeţene. Legea pentru contabilitatea generală a Statului. Legea organică a Curţii de corupturi. Legiuirea lui Caragea. Ofisul domnesc privitor la advocaţi din 3. II. 1847. Procedura hotărniciilor. Pentru vânzări, Pitacul lui Grigore D. Ghica asupra pro-timisului din 1825. Jurnalul Sfatului administrativ din 1837, relativ la acest pi-tac. Dispoziţiuni privitoare la actelele de vânzare, foile de zestre, închiriere şi arendare, stricăciuni de holde şi vii. Legea Curţii de casaţie, modificările ei din 6 şi 17 VIII. 1864. Regulament de administraţiune judiciară. Lege şi ordonanţe asupra presei. Decret pentru constrângerea corporală. Pravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilante. pp. 900. — 516 — ediţii este că corespunde la o necesitate simţită de toţi, fiindcă cea dintâi s’a sleit. Cu toate că avem un nou Cod civil care are să intre în lucrare peste puţin, totuşi Codul lui Caragea are să fie întrebuinţat mult timp încă pentru toate actele săvârşite şi pentru toate drepturile dobândite sub imperiul său. In această nouă ediţie am îndreptat câteva greşeli de tipar care să alunecase în cea dintâi şi am crezut de cuviinţă încă de a însemna în note diferenţele între textul rumânesc şi textul grecesc. Aceste note le credem importante pentru că pe când s’a promulgat Codul Caragea, limba oficială sau cel puţin limba curţii domneşti era cea greacă şi în această limbă s’a şi redactat originalul legiuirii de pe care apoi s'a tradus în rumâneşte, precum se învederează aceasta din legalizarea ministerului justiţii de atunci, pusă asupra exemplarului rumânesc dat la divanul veliţilor boeri, exemplar ce s’a conservat şi se află astăzi la Curtea de casaţiune. Acea legalizare o reproducem şi noi tex-tualmente în capul acestei noi ediţii. Notele de pe textul grecesc îşi au importanţa lor, pentru că textul grecesc prezintă la unele cazuri o mare deosebire şi pot ajuta pe judecători şi pe jurisconsulţii noştri a cunoaşte a-devăratul înţeles al principiilor dreptului nostru civil şi al dispoziţiilor rău traduse. Osebit de aceste întreptări şi comparaţii, această nouă ediţie s'a îmbogăţit şi cu mai multe dispoziţii legislative, decrete domneşti şi circulare ministeriale, care complectează legiuirea, o comentează şi o modifică, şi care n'au putut figura în cea dintâi, sau care ne-au scăpat din vedere atunci. In fine, am crezut de cuviinţă să o însoţim şi cu codul politic al Principatelor unite, precum acesta să urmează şi în toate ţările streine de toţi cei ce să ocupă a pune în mâna publicului, spre a le vulgariza legile ţării lor. Cu acest chip, dăm judecătorilor, avocaţilor şi publicului un manual de legi care îi pot ajuta în contestaţiile ce sunt chemaţi a judeca sau a apăra. Sarcina noastră în această lucrare este foarte modestă, dar o credem folositoare şi proprie a contribui întru a înlesni şi a fortifica în oarecare măsură studiile juridice. -517 - 22. PORUNCI DOMNEŞTI, PRIVITOARE LA ALCĂTUIREA „CRIMINALICEŞTII CONDICI" MOLDOVENE DIN 1820-1826. Vezi p. p. 319 -328 Ediţiuni. Ediţia din 1820, 1826, 1838, 1849 şi 1858. Şt. Gr. B e r e c h e t ; Condica criminaliceascâ şi procedura ei din Moldova (1820 şi 1826) t Chişinău, 1928, pp. 59-63. a) Partea aceasta iritai a condicii criminaliceşti, ce s'au alcătuit, să pune acum în tipariu şi să dă în obşte pentru o înştiinţare ; iar după ce să va isprăvi şi partea a doa, atuncea de iz-noavă să va pune în tipariu întreg tot trupul criminaliceştii condici şi să va da în publică, puiridu-să în lucrare, după luminatul domnesc hrisov, ce să va alătura la începutJ). b) Noi, 1 2) 1 o a n Sandul Sturza voevod, cu mila lui Dumnezeu, domn ţării Moldaviei. Cetindu-să anaforaoa aceasta înaintea domniei mele şi vâ-zându-să atât încredinţarea ce fac dumnealor boearii iscăliţii, i adecă teorisind 3) arătata condecă din anul 1820 a hotărârei pe-depsilor pentru faptele criminaliceşti, au aflat-o următoare bunei rândueale şi potrivită cu pravelile şi obiceaiurile ţării, precum şi socotinţa de a să da în tipariu spre ştiinţa de obşte şi pre la alte judecătorii. Şi de cuviinţă găsind şi domnia mea această a dumilorsale socotinţă, poruncim ca întocmai să se urmeze, scri-indu-să ţidula domniei meale cătră duhovnicescul nostru părinte, prea'osfinţiea sa părintele mitropolit a ţării ca să orânduiască a să da in tipariu un îndestulat număr de arătatul feliu de con-deci, spre a să în părţi dupre cum s’au mai zis şi pre la celelalte judecătorii şi ţinuturi. La 31 August 1825 Procit Cuza vornic (L. P ) c) Prea înălţate Doamne După a inălţimei tale domnească ţidulă poruncitoare, că bine voind înălţimea ta, spre a să alege şi a să canonişi4) în judecătoriea departamentului criminal o condecă pravilicească, după carea să se urmeze hotărârile în faptele de vinovăţie. O- 1) Aceasta se află în fruntea ediţii din 1820 a procedurii penale. 2) Aceasta se citeşte la începutul ediţii din 1826. 3) teorisind — cercetând, (grecism). 4) canonişi - orândui, (grecism). 34 — 518 — rândueşti înălţimea ta ca să cercetezi alcătuirea de pravele criminaliceşti, ce s'au făcut de la anul 1820 din poruncă domnească de cătră boearii cu ştiinţă de pravelile criminaliceşti şi de rânduelile şi obiceiu pământului. Carea acea alcătuire fiind despărţită în două părţi: partea întăi ce este cuprinzătoare de orânduelile praviliceşti întru cercetarea faptelor de vinovăţie, de atuncea s’au şi dat în tipariu, Iară partea al doilea fiind cuprinzătoare de legiuitele pedepsi a faptelor criminaliceşti ; iarăşi de atuncea s'au fost dat în cercetare prin ţidulă domnească, rânduindu-să pe dumnealui biv vel logofăt lordacbi Cantacozino, pe dumnealui biv vel logofăt G r i g o r a ş i S t u r z a şi pe dumnealui biv vel vist. Iordachi Roset. Care aceşti boeari după poruncă teorisindu-o şi văzându-o următoare cu bună rânduială după pravile şi obiceiurile tarii, au adeverit-o cu a dumilorsale iscălituri. Acum dară şi noi din porunca inălţimei tale de iznoavă teo-risind această al doilea parte, cuprinzătoare de faptele criminaliceşti şi de pedepsile lor şi luând seama tuturor capetilor de pravelă le găsim alcătuite cu bună cuviinţă şi dreptate şi potrivite cu obiceiurile şi rânduelile pământului şi precum şi cei-lanţi fraţi mai sus numiţi boeari lerau adeverit cu a dumilorsale iscălituri, aseaminea şi noi adeverim, că sânt cu bună rânduială alcătuite şi încuviinţate de a să pune în lucrare în departamentul criminalului. Dându-să în tipariu şi înpărţindu-să pe la toate judecătoriile ca să fie cunoscute tuturor şi înştiinţăm. A înălţimei tale, prea plecate slugi, 1825 August 3. Teodor Balş, logofăt ; Andronachi Donici vel logofăt ; Constantin Aslan vel vornic ; Ioan Grecean, vel vornic ; Ioan Tăut vornic. d) Noi, 1) Ioan Sandul Sturza voevod, cu mila lui Dumnezeu, domn ţării Moldaviei. Totul ce după adevăr poate mai cm deplinătate a fer ci pre un domnitoriu, nefiind de cât înaintarea şi sporirea obştescului folos şi a ticnitei petreciri a supuşilor săi. De aceea dară cătră aceasta deapururea avându-ne şi domniea mea pironită socotinţa. 1) Se găseşte la sfârşitul ediţii din 1826. - 519 — Luat-am sama între altele şi la judecâtoriea departamentului criminal, carea pentru că atârnă de cercetările şi hotărârile ei: cinsti, averi şi însuşi vieaţa, să socoteaşte precum şi întralte tari cea mai întâi între celelalte. Şi văzând că nici un feliu de înscris legiuiri şi hotărâri praviliceşti altele după carea să să poată păzi o bună cumpănire şi potrivire întru urmarea cercetărilor i hotărâre pedepsii celor învinovăţiţi şi despăgubiri jă-fuititelor de cătră dânşii, nu are decât pravelile înpărăteşti, care pentru vechime în cele mai multe, neavând potrivire cu obiceiurile şi rânduelile tării, de multe ori şi rămânea în ne întrebuinţare. De aceea, dar pe de o parte, de cătră dorire pre cum s’au mai arătat a obştescului folos şi ticnire; iar pe de altă şi de ighemoniceasca datorie îndemnaţi fiind, socotind a hotărâ şi a legiui şi în acea judecătorie o condică pravilicească după care să se ştie rânduiala ce trebue a să păzi, atât întru urmarea cercetării şi hotărâre precum s’au mai zis, a feliuri de pedepsi în-vinovătUilor, precum şi întru îndestulare şi despăgubirea jăfuiti-lor de dânşii, am şi pus în lucrare înplinirea şi aflând acest început făcut încă de la anul 1820, pentru că earăşi din domneasca poruncă orânduindu-să pe câţiva din boeri patrioţi acei mai întâi şi cu ştiinţă de praveli, au fost adunat din pravelile înpărăteşti un îndestulat nomer de capete de hotărâri, din cari pe unele pentru nepotrivire prefăcându-le cu cumpănirea socoiintii dumi-lorsale, le-au adus, pe cât s’au putut, întru asămănarea obiceiului şi a rânduelilor tărei şi aşa alcătuind o condecă în două părţi cuprinzătoare : partea întâi de rânduelile praviliceşti întru cercetarea faptelor de vinovăţii, şi partea al doilea de legiuitele pedepsi a faptelor criminaliceşti, s’au şi apucat a să da din trân-sele atuncea partea întâi în tiparu la sfânta mitropolie, Iară partea al doilea rămânând şi până acum netipărită, s’au orânduit de iznoavă şi acum cu tidula domniei meale întru al doilea cercetare şi teorisire a dumilorsale veliţilor boeri şi teorisându-o, au aflat-o bună, potrivită cu obiceiurile i rânduelele ţârii si următoare cuviintii. Pentru cari prin anafora, după rânduială, supt alăturarea şi amânduror acelor condeci, făcându-ne cunoscut, s'au teorisit şi de cătră noi. Şi de aseminea întru toate cunoscându-let am orânduit prin tidula domniei meale cătră duhovnicescul nostru părinte, preosfinţitul mitropolit al ţârii, de sau dat de iznoavă în tiparîu întru unirea amândoaâ. Şi făcându-să un nomer îndestulat, s’au inpărtit spre ştiinţa urmării, ci ari a să păzi şi pe la — 520 — celelalte judecătorii. Şi dară poruncim ca de acum înainte în cuprinderea acei condeci întocmai şi pre deplin să să păzeaseă urmare. Spre cari s’au întărit hrisovul acesla şi cu a noastră domnească iscălitură şi pecete. 1826 Dechembri 15 Procit Reşcan[u] vornic. OFISUL LUI MIHAIL GRIGORIE STURZA LA EDIŢIA Il-a A CONDICII CRIMINALE, DIN 1838. Vezi pp. 319-328. Ediţiune. Codică criminală a doua oară tipărită în zilile preînălţatului domn Mihail Grigoriu Sturza v. v. domn Ţării Moldovii. Eşii. In tipografia Albinei. 1838. pp. 68. d) Cu mila lui Dumnezeu noi Mihail Grigoriu Sturza v[oe]v[od) domn ţării Moldovii. Aşa Ţ precum codicile criminaliceşti publicarisite la anul 1826 priimite şi de Reglement, după articul 318, din capul al 8-lea a părţii giudecătureşti, urmează a fi de temeiu în hotărârile pricinilor criminaliceşti, şi după ştiinţa luată prin anaforaoa logofeţiei de supt no. 1151, că să găsesc foarte puţine la număr, în cât că insţanţiile competente, ne având de asămine condici,, întimpină greutăţi în cercetările şi închierile sentiţiilor de o aşa fire. Domnia noastră am încuviinţat a doilea ediţie acei condice, spre a se inpărţi pe la insţanţiile giudecătoreşti. Iar domnescul nostru ofis acesta să va pune la prospectul acestor codici spre autoritatea aceştii al doilea ediţie a ei. a. P.) fg. d.) Vel logofăt procit. No. 220 D. Veisa spatar. 23. OFISURILE LUI BARBU DIM1TRIE ŞTIRBEI, PRIVITOARE LA „CONDICA CRIMINALA CU PROCEDURA EL\ EDITATĂ IN 1851 şi 1852, IN MUNTENIA, Vezi pp. 341-343. Ediţia. Condica criminală cu procedura ei. întocmită în zilele şi prin părinteasca îngrijire a prea înălţatului domn stăpânitor a toată Ţara Românească, Barbu Dimitrie Ştirbei. Întărită prin luminatul ofis cu No. 1644 din 5 Decemvrie 1) Publicată în ediţia Il-a din 1838, repetată în ediţia 111-a din 1849 şi adăugată la ediţia IV-a a lui C. Negruţi din 1858. 521 1850. Tipărită după înalta slobozenie prin îngrijirea şi cu cheltueula Pali. Ştefan Burche. Bucureşti. Tipografia lui Iosif Kopainig. 1851 pp. 237. Foia de titlu are jos un principiu juridic: ..Nedrept este d'a judeca sau de a da părere mai ’na-inte de a medita totalitatea legii, şi având sub vedere osebitele ei părţi să le combine cu înţelepciune“. Legiuirea XXIV din cele împărăteşti. Iar pe verso: In civile est nisi tota lege persecta una aliqua particula ejus proposita judicare vel reipondere" Lex XXIV. De Legibus. a) Noi Barbu Dimitrie Ştirbei, cu mila lui Dumezeu, domn şi stăpânitor a toată Ţara Românească. Cătră cinstitul obştescul divan. Văzând raportul c. obşt. divan cu no. 316, prin care ni se supune rezultatul deliberaţiilor sale asupra proectului de Condică penală cu procedura ei, ce prin ofisul nostru de supt no. 1294 a fost trimis în a sa cercetare şi chibzuire, noi întărim acest proect cu îndreptările făcute de către acel cinstit divan ; iar punerea în lucrare a acestei pravili ce va începe de la 1 Ia~ nuarie una mie opt sute cincizeci şi doi. D-lui şeful depart. dreptăţii va da citire acestui ofis a nostru. (ss) Semnătura domnitorului. No. 1644 1850 Dechemvrie 5. b) . Noi Barbu Dimitrie Ştirbei, cu mila lui Dumnezeu, domn şi stăpânitor a toată Ţara Românească. Către departamentul dreptăţii. Trimitem acelui departament alăturatul aici ofis al nostru eu No. 1644 către obştescul divan, întăritor proectului de Condică penală cu procedura ei, precum sa deliberat de către acel divan, cu începerea însă a punerii sale în lucrare de la 1 Ianuarie una mie opt sute cincizeci şi doi. Departamentul va da această pravilă îndată în tipar spre a se publica din vreme, şi a se pătrunde oricine de dispoziţiile acestei legiuiri. Totdeodată aprobând propunerea obştescului divan în privinţa articolilor 117 şi i41 din Condica penală, punem asupra acelui departament îngrijirea de a se alcătui şi acele legiuiri de care, în această privinţă, vorbeşte obştescul divan în raportul său. Iscălitura domnitorului şi iscălitura secretariului de stat: loan Mânu. No. 1645 1850 Dechemvrie 5. 522 24. DECRETELE LUI ALEXANDRU IOAN I CUZA LA ..CODUL PENAL Şl PROCEDURA LUI" DIN 1865. Vezi pp. 402-404 Ediţiile. Alexandru Ioan I. Codice penale şi de procedură criminale. Eaiti-une oficiale. Imprimeria Statului. Bucureşti. 1865. pp. 220. Vasile B o e r e x-c u : Codicele romane Alexandru Ion sau Colecţiune de Legile Principatele- Unile romane cuprinzând Codicele civile, codicele comerciale, codicele penale, procedura penală împreună cu Codiţiunea română în vigoare şi cu un suplimentu în care intră toate legile decretele şi regulamentele celle mai nuoi şi mai usuali, culese din ediţiunile officiale de la 1859 până acum ; cu annotaţiuni, trimiteri la articolele corespunzătoare din legile române, cu aretarea lesturilor abrogate, cu explicaţ -uni de termeni nuoi, cu coordonarea texturilor, cu reproduceri de testuri vechi» cu trimitere la articolile corespunzătoare din legile streine de Vasile Boerescu. Bucuresci. Tipografia Cesar Bolliac. Strada polonă No. 40. 1865. a) Alecsandru Ioan I, cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională, domn Principatelor Unite române, la toţi de faţa viitori sănătate. Văzând raportul ministrului nostru secretar de stat la departamentul justiţiei, cultelor şi instrucţiunei publice cu No. 50.640 prin care ne supune la confirmare proectul de lege peni le. Văzând încheerea consililului miniştrilor. Ascultând opinia consiliului nostru de stat. In puterea Statutului de la 2/14 Iuliu- Am sancţionat şi sancţionăm, promulgat şi promulgăm ce urmează. La pag. 96. la dispoziţiuni tranzitorii se zice: art. 400. Acest codice va fi obligatoriu şi se va aplica după şase luni de la data promulgării lui. Facem cunoscut şi ordonăm ca cele de faţă, învestite cu sigiliul statului şi trecute în Buletinul Legilor (Monitorul Oficiale) să fie adresate curţilor, tribunalelor şi autorităţilor administrative, ca să le înscrie în registrele lor, să le observe şi să facă a se observa şi ministrul nostru secretar de stat la departamentul justiţiei, cultelor şi instrucţiunei publice este însărcinat a preve-ghea publicarea lor. Dat în Bucuresci la douăzeci şi două Octomvrie 1864. Alecsandru Ioan Ministru secretar de stat la departamentul justiţiei, cultelor şi instrucţiuei publice : N. Creţulescu. b) Decretul privitor la Procedura penală este asemenea cu cel privitor la Condica penală, purtând însă data de 11 Noein-brie 1864, fixat la art. 603. 523 - Decret privitor la Codul civil poartă data de 26 Noemvrio 1864, intrând în vigoare la aceiaşi dată cu Codul de procedură civilă. 25. DECRETUL LUI ALEXANDRU IOAN I CUZA PENTRU PROMULGAREA, „CODULUI CIVIL", DIN 26. XI. 1864. Ediţiune. Alecsandru loan 1. Codice civile. Ediţiune oficiale. Imprimeria statului. Bucuresci. 1865. XIV-p325 cu 1914 art. La începutul Codul civil citim: Alecsandru loan I, cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională, domn Principatelor Unite române, la toţi de faţă şi viitori sănătate. Văzând raportul ministrului nostru secretar de stat Ia departamentul justiţiei, cultelor şi instrucţiune! publice cu Nr. 56.394 prin care ne supune la confirmare proectul de lege civilă ; Văzând încherea consiliului miniştrilor ; Ascultând opiniunea consiliului nostru de stat; In puterea Statutului de la 2/14 Iuliu ; Am sancţionat şi sancţionăm, promulgat şi promulgăm. La pp. 324-325 citim următoarele: Art. 1913. Acest codice civile se va pune în lucrare la întâi Iuliu anul una mie opt sute şasezeci şi cinci. Ari. 1914. Fia dotată înaintea promulgării acestei legei, de voeşte a veni la o ereditate deschisă în urma promulgărei acestei legi va fi obligată a reporta dotea. Facem cunoscut şi ordonăm ca cele de faţă, învestite cu sigiliul statului şi trecute în Buletinul legilor (Monitorul Oficial), să fie adresate curţilor, tribunalelor şi autorităţilor administra tive, ca să le înscrie în registrele lor, să le observe şi să facă a se observa, şi ministrul nostru secretar de stat la departamentul justiţiei, cultelor şi instrucţiunei publice, este însărcinat a preveghea publicarea lor. Dat în Bucureşti la 26 Noembrie anul 1864. Alecsandru loan (1. s.) Ministru secretar de stat la depart. jus- tiţiei, cultelor şi instrucţiunii publice N. Creţulescu. Nr. 1655 — 524 — 26. PREFAŢA LA „CODUL COMERCIAL", EDITAT DE BRĂILOIU, IN 1858 Vezi pp. 335-340 Ediţia. Condica tle comerciu a Ţării Rumâncşti, coprinzând : I. Textul legiuirii după ediţia din anul 1840. II. însemnare sub fiecare articol a articolului corespunzător din cond. de com. a Francii după care s'a lucrat condica rumâ-nească. III. Legiuirea din anul 1850 Noemvrie 2 asupra încetării operaţiilor falimentului din neajungerea activului. IV. Osebitele articole din Regulamentul Organic şi legiuirile din anii 1840 şi 1847, ating|toare de organizaţia tribunalelor de comerciu, de competinţa lor şi de procedura în pricini comerciale, adunate şi clasificate într'o carte suplementară la sfârşitul condicii. Ediţie a dcuă dată în tipar de Aga C. N. B r ă i 1 o i u, avocat şi fost judecător la înaltă Curte Bucu reşti. La toate librăriile. 1858, pp. 208. înştiinţare O nouă ediţie a condicii noastre de comerciu era foarte trebuinceoasă şi lipsa ei simţită de toţi, pentru că, ediţia din anul 1840, dată la lumină de o dată cu promulgarea condicii s’a consumat şi a ajuns a fi#foarte rară. Osebit de aceasta, ediţia din anul 1840 era necomplectă în urma modificărilor introduse în legislaţia comercială prin legiuiri mai noui/ Dând astăzi la lumină o nouă ediţie o însoţim cu mai multe amelioraţii. 1. Execuţie tipografică mai curată. 2. însemnare sub fiecare articol a articolului corespunză-' tor din condica de comerciu a Francii după care s’a lucrat a noastră, ca un ajutor de studiu spre consultarea comentatorilor şi spre a compara'diferenţele între amândouă condicile, greşelele de traducţie şi chiar neînţelegerile şi întuncimile de redacţie a textului rumânesc. 3. Clasificaţia şi coordonarea într’o carte suplementară a osebitelor articole din Regulamentul Organic şi a Legiuirilor mai nuoi din anii 1840 şi 1847, atingătoare de organizaţia tribunalelor de comrciu, de competenţa şi procedura lor. Precum se poate înţelege din această enumeraţie, sarcina ce am luat este modestă, dar o credem folositoare şi sub acest punct de vedere ne-am silit a o îndeplini pre cât puterile ne-au ertat. - 525 - 27. DECRETUL LUI ALEXANDRU IOAN I CUZA PRIVITOR LA PROMULGAREA „CODULUI COMERCIAL", DIN 1864. Vezi pp. 335-340. Ediţiune. Condica de commerciu a Principatelor unite Române. Cuprinzând : I. Textul legiuîrei după ediţia din 1840. II. Legiuirile complimentare din 2 No-embrie 1850. Procedura condicei de commerciu. IV. Anexul Procedurei comerciale. Bucureşci. Imprimeria statului. 1864. pp. 154 cu 595 art. -]- 14 pagini cu 46 art. -f- 5 pagini cu 11 art. Alecsandru Ioan I, cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională, domn Principatelor Unite române. La toţi de faţă şi viitor sănătate. Văzând raportul ministerului nostru secretar de stat la departamentul justiţiei Nr. 24.840. Am sancţionat, promulgat şi promulgăm ce urmează : Lege Lege pentru punerea în lucrare în toată România a condicei de comerciu a Ţârei Româneşti, desfiinţarea curţei apelative de comerciu din Bucureşti, şi trecerea competinţei acei curţi la curţile de apel civile respective in cercul căria se va a/la fiecare tribunal. Art. 1. Condica de comerciu a Ţărei Româneşti, cu procedura ei şi legiuirea complimentară din anul 1850 Noemvrie 2, atingătoare de încetarea operaţiilor falimentului pentru neagiun-gere de activ, se va pune în lucrare în toată România. Art. îl. Art. 243, 303, 304, 306, 307,308,309, 310,311,312 şi 313 din Regulamentul Organic al Ţărei Româneşti, atingătoare de natura actelor de coijierciu şi de competinţa tribunalelor în pricini de comerciu se vor aplica asemene în toată România şi se vor publica de odată cu condica de comerciu ca anex la procedură. Art, 314 din Regulamentul Ţărei Româneşti rămâne suspendat până la promulgarea legei pentru constrângerea corporală. Art. III. In ţânuturile unde nu se află tribunal de comerciu, pricinile de natură comercială se vor judeca de tribunalele civile de întâia instanţă cu adjucţie de doi neguţători, luaţi după o listă de neguţători ce vor plăti cea mai mare patentă şi care se va tocmi în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 305 din Regulamentul Ţărei Româneşti. Art. IV. Tribunalele de întâi instanţă, în pricini comerciale — 526 au cădere a judeca cu desăvârşire şi fără apel până la suma de lei 1500. Asemenea hotărâri vor fi supuse' numai la casaţiune, în cazurile specificate de legea organică a curţei de casaţiune. Art. V. Hotărârile tribunalelor de comerciu câte vor trece peste suma de lei 1500 sunt supuse la apele către curtea apelativă civilă în cercul căria se va afla fiecare tribunal. Art. VI. Curtea de apel de comerciu din Bucureşti se desfiinţează şi compentinfa ei trrce de curţile de apel respective, conform cu dispoziţiile articolului precedent. Art. VII. Guvernul va îngriji a da o ediţiune oficială a a-cestor legi pe cari le va publica prin aceiaşi ordonanţă domnească cu care se va promulga şi legea de fată. Art. VIII. Această lege se va aplica trii luni dupş promulgarea ei. Această lege s'a votat de Adunarea generală a României în şedinţa de la 18 Noembrie anul 1863 şi s’a adoptat cu majoritate de optzeci şi unu voturi contra a două. Preşedinte (ss) L. Catargiu (1. s.) Secretar : Ant. I. Arion Facem cunoscut şi ordonăm ca cele de faţă învestite cu sigiliul statului şi trecute în Monitorul Oficial să fie adresate curţilor, tribunalelor şi autorităţilor administrative ca să le înscrie în registrele lor, să le observe şi să facă a le observa, şi ministrul nostru secretar de stat la departamentul justiiţiei este îisărcinat a priveghia publicarea*lor. Dat în Bucureşti la 7 Decemvrte 1863. Alecsandru Ioan I. Ministru secretar de stat la departamentul justiţiei : AL Papiu Ilarian Nr. 1200. II Cele mai multe exemplare coprind următoarele legi: Condica de commerciu a Principatelor unite române, coprezând : I. Testul legiuirei după ediţia din 1840. II. Legiuirile complimentare din 2 Noemvrie 1850. III. Procedura Condicei de commerciu. IV. Anexul Procedurei commerciale. Bucureşci Imprimeria statului. 1864. (Codul comercial are 595 art,; Legiuirea complimentară din anul 1850 Noemvrie 2 are 2 art. ; Procedura condicei de commerciu are 46 art; Anexu la Procedura condicei de commerciu are 11 art.) in acelaş volum mai găsim următoarele legi : 1. Lege asupra comptabilităfei gene-nerale a statului Principatelor unite române, Bucureşti, Imprimeria statului, 1864, cu 117 art, 2. Legea pentru consiliurile judeţene a Principatelor unite, române. Bucureşti, 1864, cu 113 art. 3. Lege pentru curtea de compturi a Principatelor unite h-mâne, Bucureşti. Imprimeria statului. 1864 cu 67 art şi 4 Lege pentru comunele urbane şi rurale a Principatelor unite române. Bucureşci. Impremeria statului. 1864 cu 132 art. Toate aceste legiuiri sunt promulgate sub Alexandru Ioan I Cuza. 527 — 28. PREFEŢELE LA „CARTE FOLOSITOARE DE SUFLET1', EDITATĂ PRIMA OARĂ IN 1799. Vezi pp. î 96-198. Ediţiuni. Editio princeps : Carte folositoare de suflet. Despărţită în trei părţi, dintru care cea dintâiu cuprinde învăţătura cătră duhovnic ; a doao Canoanele sfântului Ioann Postnicului ; iar a treia Sfătuire cătră cel ce să ispoveduiaşte. Tălmăcită din limba cea grecească. Acum întru a doao domnie a prea luminatului domnului nostru Io Alexandru Constantin Muruz voevod. Din porunca prea sfinţiei sale kiriu Dositei arhiepiscopul şi mitropolitul a toată Ungrovlahia. Cu a căruia blagoslovenie şi cheltuială s'au şi tipărit spre folosul cel de obşte. La anul 1799. De Stanciu pop. tip. De Dimitrie Petrovici tip. are 12 foi nenumerotate şi 156 numerotate-f3 pagini cu „A celui întru sfinţi părintelui nostru Vasile cel mare : epistolie cătră Grigorie preotul întru carea i să porunceşte ca să se despăr-ţească el de muearea cea ce lăcuia înpreună cu dânsul". Prefaţa care urmează este tipărită şi în I. Bianu şi N. Hodoş : Bibliografia româneasca veche", II, 1910* pp. 412-413, Ediţia Il-a a apărut în 1800. Ediţia Ill-a a ieşit la 1827. a) Prea sfinţitului, prea cinstitului şi de Dumnezeu alesului mitropolit a toată Ungrovlahia, Kirio Dositeiu, al nostru prea milostiv stăpân, pre cea de slugă, după datorie, până la pământ plecată închinăciune aducem. Vrând mântuitoriul nostru după învierea sa, să încredinţeze dumnezeescului Petru, prea purtarea de grijă a oilor celor cuvântătoare, i-au zis lui, Simone al lui Iona, iubeşte-mă ; paşte oile meale. Şi dragostea cea fierbinte, carea ziceai că ai cătră mine, cât să şi mori pentru mine, acum o arată, prin a purta grijă de oile meale, pentru care sângele mieu pre cruce am vărsat. Cu florile dragostii aceştiea, carea iaste vârful faptelor celor bune aflând Dumnezeu după inima sa înpodobit pre prea sfin-ţiea ta, te-au înălţat pre acest sfinţit scaun al Ungrovlahiei, ca să păstoreşti şi să ocârmueşti, nu norod nesupus şi înprotivito-riu, şi credincios şi dumnezeescului jug plecat, nu prost şi fără de iscusinţă, ci cu înţelepciune şi cu ştiinţă, precum oare unde şi prin proorocul Ieremia zice : ,,Şi voiu da voao pre voi, păs-cându-vă cu ştiinţă. (3.15). Că bineştiind prea sfinţiea ta, că la această păstorie duhovnicească, nu iaste din destul numai arşiţa zilii, şi gerul nopţii, ci trebueşte şi ştiinţă păstorească. Ai urmat şi la aceasta patriarhului Iacov, păstoriului celui înţelept. Şi precum acela prin cea de la Dumnezeu meşteşugire a înpes-triciunii toiagelor au înmulţit dobitoacele sale, aşa şi prea sfinţiea ta, prin dumnezeeasca înpestriciune a faptelor celor bune 528 ale prea sfinţii tale, aduci arhipăstoriului Hs. pre oile lui ceale cuvântătoare, chip însufleţit şi cu faptele ceale bune înpetriţit făcându-te după cum zice apostolul, „(1 Tim. 4, 12)“ tuturor celor de supt prea sfinţiea ta, cu cuvântul, cu petreacerea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţeniea, luând aminte totdeauna la cetirea dumneeştilor scripturi, la mângâerea celor necăjiţi, la învăţătura celor ce au trebuinţă de sfătuire, la apărarea celor ce să nedreptăţesc, la ajutoriul văduvelor şi al si-rimanilor, la ocrotirea săracilor, la întemeiarea şcoalelor. Şi în scurt să zicem, la folosul a toată turma. Dară fiind că aceastea folosesc numai pre cei ce sânt de faţă şi aproape, nu s'au îndestulat înţelepciunea cea păstorească a pre sfinţiei tale, ca folosul ce să face dela prea sfinţiea ta numai întru aceştiea să se cuprinză, ci au aliat oare carele chip nou, caşi cătră cei ce nu sânt de faţă, ci sânt departe să se dea. Iară acesta iaste râvna prea sfmţiei tale cătră tălmăcirea cărţilor celor sfinte şi de suflet folositoare şi tipărirea acestora. La aceasta fiind pornit, nu atâta din grija dării de seamă, sau din dădeajdea luării de plată, cât din dragostea cea cătră Dumnezeu şi cătră aproapele, întru care toate să cpânzură. Drept aceaia şi acum, aflând prea sfinţiea ta această prăvilioară, plină fiind de mult folos, ca ceia ce poate folosi şi pre cei ce sânt afară din oltariu, pre aceia adecă, ca ceia ce îi învaţă pre dânşii în ce chip să cuvine să dea fieşte căruia la vreme, măsura de grâu a cuvântului, iar pre aceştia ca ceaia ce îi sfătuiaşte pre dânşii, cu ce feliu de mai nainte gătire să cuvine să o primească pre aceasta ca să nu cază în deşărt graiurile ceale grăite spre folos, ne-ai poruncit noao slugilor prea sfinţiei tale, tălmăcirea aceştia, din limba cea grecească, întru a noastră cea românească, întru care şi lumină a dobândi prin tipărire ai ho: tărât. Şi acum iată s'au înplinit porunca prea sfinţiei tale cea d^ Dumnezeu iubitoare şi s'au săvârşit hotărâreacea de suflet mântuitoare. Primeşte-o dar pre aceasta, prea sfinţite al nostru stăpâne, cu cea obicinuită a prea sfinţiei tale bunătate, întrarmân-du-ne pre noi, cu ceale sfinte şi prea putearnice rugăciunile prea sfinţiei tale, caşi de acum înainte, prin aceastea înputernicindu-ne, să ne învrednicim să slujim şi la altele ca aceastea stăpâneşti porunci ale prea sfinţie tale, precum şi la cuvintele prea cuviosului părintelui nostru Simeon noul Bogoslov şi la Chiria-codromion a prea sfinţitului arhiepiscop al Astrahanului kir Ni- 529 chifor Theotochi, care iarăşi din porunca prea sfinţiei taie le-anu tălmăcit, şi luminând şi pre aceastea prin tipărire a le vedea nădăjduim, după râvna cea fierbinte şi scoposul prea sfinţiei tale, şi după dorinţa cea de obşte a tuturor. Iară Dumnezeu dătătorul bunătăţilor să dăruiască prea sfinţiei tale toate ceale bune şi de mântuire, întărind pe prea sfinţia ta întru toată cinstea cea arhierească şi slava cea fără de moarte, pre scaunul cel păstoresc al prea sfinţiei tale, până la adânci bătrâneţe, spre folosul cel de obşte al turmei cei încredinţate prea sfinţiei tale de la dânsul. Ai prea sfinţiei tale prea plecate slugi: Gherontie şi Gri- gorie. b). Celor întru Hs. prea cinstiţilor părinţi duhovnici fiească închinăciune. Pre cât easte de mare dragătoria duhovnicilor, pre atât mai vârtos are trebuinţă şi de mare osteneală, ca să se poată lucra de dânşii cu folos şi cu roadă. Aceştia, cu adevărat, au luat pe rând unul după altul, de'la sfinţiţii şi purtătorii de duh A-postoli, stăpânirea de a lega şi a deslega păcatele oamenilor, după hotărârea Domnului: „Cărora veţi erta păcatele, erta-se-vor lor. Cărora le veţi ţinea, ţinute vor fi. (Ioan 20,23). Care lucru easte numai al lui Dumnezeu. Dar trebuinţă easte ca să se ostenească şi aceştia, pentru ca să cunoască care păcate să cuvine şi care să leage şi să desleage precum au zis cătră Climent, Petru verhovnicul Apostolilor : „Vei lega ceaia ce să cuvine să se leage. Şi vei deslega ceaia ce să cuvine să se desleage". A-ceştia făcându-se mijlocitori între Dumnezeu şi între oameni, împacă pre oameni cu Dumnezeu. Dară însă trebuinţă easte, ca să-şi cunoască ei foarte bine socoteala şi ştiinţa acestei împăcări. Cum au zis fericitul Pavel: „Dumnezeu era întru Hr... şi puind întru noi Cuvântul împăcărei" (II Corint. 5, 19). Aceştea sânt doftorii aceea şi primitorii de oaspeţi, pe carii i-au pus Domnul, după pilda Evangheliei, la sălaşul cel de oaspeţi ai bisericii, pentru ca să poarte grijă de cei bolnavi, adecă de păcătoşii a-ceia, care să rănesc de gânditorii tâlhari, adecă de draci. Dară însă easte trebuinţă şi să ştie ei, care rane să cuvine sa le uive, care să le tae, şi la care să puie emblastron, şi la ce felin de oameni să vearse vin şi iuţime, şi la carii să metahirisească untdelemn şi blândează. 530 - Duhovnicilor, cu adevărat, s'au dat să fie judecători, judecând pre norodul Domnului cel numit cu numele lui Hr. Dară insă li s’au dat lor şi să cerceteaze cu multă cercare, pentru ca să afle adevărul şi dreptatea, care sânt ascunse la acest feliu de judecăţi, pentru ca să nu se întâmple şi să facă nedreaptă judecata pentru hatâr, sau pentru neştiinţă, sau pentru altă oa-recarea patimă. Şi pentru ca să se înplinească la dânşii aceaia ce au zis dumnezeescul Pavel : „Iară cel duhovnicesc judecă toate, iar el de nimenea nu să judecă". (I. Corint. 2. 15). La aceştiea s'au dat ca să fie asemenea cu vânătorii, precum potrivit îi numeşte proorocul Ieremia: „Şi după aceaia voiu trimite vânătorii, şi îi vor vâna pre ei.., din găurile pietri-lor" (15, 16) ; şi cu preoţii legii cei vechi, carii curăţa pre cei leproşi: „Mergând arătaţi-vă pre voi preoţilor" (Luca 17, 14). Dară însă la aceştia s’au dat, ca să ştie şi mii de meşteşuguri şi să facă mari osteneale, pentru ca să poată vâna de prin păduri şi de prin codrii păcatului, pre ticăloşii păcătoşi. Şi să aibă şi luare aminte multă, ca să poată^cunoaşte, carea lepră, adecă care păcat easte de moarte, şi care easte vreadnic de ertat, care easte din parte, şi care cuprinzător, care este pe dasupra, şi care easte întru adânc înrădăcinat. Şi pentru ca să zic în scurt duhovnicii s’au rânduit să fie păstori şi ciobani la oile ceale cuvântătoare ale lui Hr. Dară însă easte neavoie ca să şi verse multe sudori, suindu-se pe deasupra munţilor, pogorându-se prin văi, alergând şi căutând aici şi acolo, pentru ca să afle oaia cea rătăcită, pre păcătos, zic, carele este vânat de fiara diavolul, şi aflându-o să o rădice pre umerile lor, şi să o aducă mântuită la începătoriul păstorilor Hr. ca pre un dar de mult preţ, după ceuia ce zice ; „Toţi cei din prejurul lui vor aduce daruri" (Psalm 75). Pentru aceasta, ca să se facă oareşcum mai lesnicioasă greutatea ce pătimesc duhovnicii la slujba dregătoriei lor, s’au adunat cu multă silinţă această învăţătură, de la mulţi sfinţi dascăli, adăogându-se şi canoanele sfântului Ioann Postnicului, încă şi altele oarecare de nevoie pricini pentru ca să canonească după acestea pre cei ce să pocăesc. Primiţi, dară, o cinstiţi duhovnici, cu părintească dragoste această mică cărticică, şi citind-o pre ea, şi ajutorându*vă, să nu încetaţi de a vă aduceţi aminte la rugăciunile ceale cătră Dumnezeu, de cei ce s'au ostenit de o au tălmăcit. Iară mai vârtos 531 de a da mulţămire după Dumezeu, prea sfinţitului nostru stăpân carele neîcetat pune toată silinţa, spre binele şi folosul cel de obşte, Dintru a căruia poruncă s’au şi tălmăcit aceasta şi cu a căruia cheltuială s’au dat şi în tipariu 1). Supliment la*pp. 415-419. 29. FRAGMENT DIN PREFAŢA CÂRJEI ARHIEREILOR, TRADUSĂ DE MONAHUL COSMA IN 1754.2) Vezi pp. 130-131. Preaosfinfitului, prea cinstitului de Dumnezeu trimisului arhiepiscop şi mitropolit, a toată Moldaviea : de obşte al nostru sufletesc părinte şi al mieu milostiv stăpân kirio kir Iacov : mântuire sufletească sănătate şi cătră vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi de la Dumnezeu biruinţă îţi poftesc cu plecată închinăciune. Pământescul, neputinciosul, şi nepreceputul cuget al inimii meale cei slabe şi proaste, îmi leagă limba mea (Preaosfinţite şi mult milostive stăpâne) şi gura mea ca un frău şi zăbală o opreşte, şi amorţită cu căzută sfială a să porni sprea ceale despre prea osfinţiia ta poroncite mie. Iară nădăjduindu-mă prea puternicului Dumnezeu carele dă dar celor smeriţi şi ascultători şi luminează mintea lor, şi gura lor o dăşchide spre binecuvântarea sa şi darului prea sfântului şi de viiaţă făcătorului d[u]h, care întru patriiarşi mai nainte s’au închipuit, întru pr[oo]roci s'au vestit, şi întru mucenici s’au săvârşit, şi întru sfinţiţii săi ierarşi prin dumnezăiasca poroncă s’au înpodobit. Acestuiaş Dumnezeu carele prin sineţi grăiaşte, şi eu cu plecată smerenie supuindu-mă, cu pohtă şi multă dorire a sărăcii meale, şi plecaţii inimi. Iată aşternut mă fac sfinte poroncile tale. Vâzăn-du-mă ca un ochiu ce se află întru sfântă şi prea înaltă starea bisericii luminând şi zărind tot trupul ei, şi ca pre un soare care cu razile sale după porunca lui Dumnezeu neîncetat tot pământul luminează şi încălzeaşte şi ceale de pe dânsul creaşte. Cătră toată turma cea cuvântătoare văzându-ţi râvna cea dumnezăiască, necurmata şi neadormita grijă ce ai pentru dănsa, să îndestulezi supt părinteasca învăţătura arăhipăstorii tale ca supt a soarelui oblăduire şi încălzire, şi mai ales ca să nu mă 1- La celelalte editiuni forma este oare cum modernizată şi în deosebi sfârşitul, unde se aminteşte, că celelalte ediţii au fost tipărite cu cheltuiala altor buni creştini. 2. Acest fragment de 2 pagini îl găsim în ms. 1468 ca prefaţă a traducătorului Co'sma către mitr. I a c o b . 532 arăt nemulţămitoriii ţie făcătoriului mieu de bine, nădăjduind la curate rugăciunile tale. Din care Dumnezeu înb!ănzăndu-să îşi dăşchide nevreadnic rostul mieu şi graiu hărăzindu-mi îmi învaţă mânile meale şi ticăitile deagite şi mi le întăreaşte a coprinde condeiul şi a scrie însumi această sfântă carte ce se numeşte V a c t i r i i a, ce se numeşte adecă sau să zice razimul sau îndreptarea arhiereilor: şi a o tălmăci din linba elinească pe linba romanească. Acum întăi ivită şi din multe sfinte pravile adunată : de prea înţeleptul şi mult învăţatul Iacov arăhimandritul şi dascăl de la Ioanina, fiindu-i şi lui poroncită de prea osfin-ţitul şi a toată lumea patriiarh al Ţărigradului kir P a r t e n i e : întru care nimica ceva dintra-1 mieu m-am apucat a tălmăci sau a scrie : ce numai căte am aflat de la acestaşi : Iacov dascălul adunate şi într'această carte Vactiriea de dânsul bine aşăzate şi tocmite, pe cum şî prea osfinţiia ta ca milostivul mieu arhipăstoriu te-ai milostivit după cearirea mea de mi-ei dat dior-tositorfu *) bărbat înţelept, şi întru aceste 3 limbi : elineaşte, latineaşte şi moldoveneşte, bine învăţat, dumnealui dascălul de patrie fiind grec de la Tasos : cu carele dinpreună de zi şi de noapte ostenind am procitit luând sama lexurilor din cuvânt în cuvânt păn în sfârşitul cărţii, şi pre rare locuri unde s’ar fi întâmplat a să nemeri căte un lex rămienesc sau elinesc, pentru scurtă limba moldovenească l-am inpregiurat mai cu multe cuvinte, şi aceasta nu pentru alta socotind să lie şi celor mai proşti vădite şi arătate după cum şi dumisale cu dreptul i s'au socotit aceasta, şi din multe lexicoane dinpreună le-am îndreptat. Care această carte Vactiriea adunată din multe sfinte pravile de acestaş Iacov arhimandritul ; iară mai pe urmă şi arhiepiscopul Ioaninii : coprinde întrănsa mai mult de 1600 de capete adunate zăc din dumnezăeştile cărţi ale sfinţilor şi de Dumnezeu propoveduitorilor apostoli şi de la prea înţelepţii şi de Dumnezeu săninaţii părinţi ai sfintelor şi de Dumnezeu rânduitelor so-boară : de la purtătorii de Dumnezeu şi marii învăţători şi luminători ai lumii şi de la prea înţelepţii şi îndumnezăiţii înpă-raţi, şi altile ce să află în pravdile ceale politiceşti, ce săntu de bună trebuinţă prea sfinţii arăhipăstorii tale, carele eşti de la Dumnezeu dăruit arăhipăstoriu, chivernisitoriu . . , 1 2) 1) corector. 2) Lipseşte mai departe, fiind înlocuită restul prefeţei cu )oi albe. 533 Jţgv*r-i_ ^ ii ■» lij/, Sf. ‘•.-rzt»j ă-ut-XÂ, r, •■ =• 'mpii // Nj' -j Ci-rrţ .yfij*?-rn-**7i sh^ftrrTTTQrni. : Sil -\thZRÂ\ U ? Si r 1 O SK 'f^~rrCi\ . OTf7rYi ^ rt: ii, .jvruyrCf* : r - , -, * «v ^ rt V*> T*rJ>at< A V .v ]r - / - •* - « ,->■ »• - . ,->■ »• r<,'t S ^ 7Jf?^ , ___^iiUftJL -n.yy* a rr< ^ *,, ^ TTZ^ j\-t //;\* ^ ^ , r7»^ • •Vv/yi/-<*«. /• ^ ^^o^jrjî__iz yţtt np'yfi i '• r. Q> •'- £< 'AU-C/l C /^ * <' T, ţ .> <''** 7 ’^'V ttfiiS/t,;* Try'v ‘l Tr t t-i Ap? A * '' Ti i'M* As tf f ? f Vttv. TTTfsiA .^'f‘T.M C^rs* rarj>.„ ii, • iV* “ * /C> * ^■•‘•A/ y>,rTt„^,t. Tnft ^Ay* »*/»*»** iu N Nu ^ ^ * * rv * /, >, v?N N i/ &\A* a*! C /■ 777 i jitţA /< > sy ^rr*T*~r rtryf > n k* . ^ 1 ^ /» t7 y zf -3 ^ /7U__A ţy^Ti/> crz.yrut'i , fa‘< t JL/> ^ Jt \f~Lt+ f 'prep* rrr*, ^ ^ ■*-' I//V 177 .>,<.7,^» fiyA** Ui >,fi* sf /*l -o / / ' //fc/ ,-p JK.-5 7 ^ rf-> n» C 4 3 ^ '. ii—r S > ‘ f u -Vî'-^iii & /c* ti'*'' £■* •** * A A A 7/ A*-»/ ^ă» f» ^J/7' P' ;-fj - _ A . _ w7 ^ A/ i,A/" ^ ^>"ir'>/ "y> “«/n “ . I S - /-', ' *r' ,,-; i’ r ,i tr, -. ^V'-^ ‘r SpfX'nY 535, ^ Ai ft’aJnf Og 71 f H rcr^V Ăt>£r t 'Tff'hlZt-,U’ / SJ * Să Ttz L , /'* TXjm6*»pt tu A^rţ* <, y>j&* ItZtjt-î t hi* ^ jy / y^i uî^ t\ /nţrv'*' ~6~*- ’%■ H Jf1 {.* a-t-TTV‘ ‘toT ^ *- • j, y 1? *" f*" M**p<9Anfi 0 / , f l ^ > lat7*ct *** . ^ ? ^ r*, Nt / ,. ' , . r . . (T * C. n r* "M A-* Tabaci, L-t y^^-A1 2^1 1^/ CtMfh fl2 C'-t V- ??^7. W y LLyr* (hl ţjl C^r?- "y'-pt. — f2 u Ci ** f'.^ţp*- ă v* Ti -k A* ■toşo^K’' ^ ţ%aJ¥ aLifr-i*'^ a -' V" ^ a ffS ^ ~ ^ r% S ’ • • / > /' J'*- fajjiyr+J C+ fa CtplTci'fk. ct-7 .VTr <.rzy*//5yi rrc« Tr < . '. /«** •S ' , ’ r ^ ’ T— (7- O 'V>’ 2?r *» &- /a u4.f1 / v <«> m- ^ C’i.freii 4 < /2 ^ A. > ^ m.< ^ ^ /V. A. * ^ ^ ’ ( iS ’ A, ft A/ls .-■ -f rn < /'«i ^ /,7 Y * C « ^/» A' f ,;f r7* t / c ’ ^ / pi 1 V x'i/ — A* Jjrt.t-t /**('«*< ĂpuY/ ‘ ’"■ ■ c" .;. ' ' .) ^ /v . , A' , * ' • ^ y/, -r A ie < ( /o ■£&*** > <* A 0t ic Y f A, ft A/A '- ^ Tri < •/"* ^ /,-» Y ** * C « •^r'/’ A' 1 A^tt ^ U ^ L' ^ ^ / / c ’ , fa y ' *, /.7 2c. ■'tj.x' x'i/ A« Yr.-'t **>' A o. • ^ ^ K A '* V A ^ . L /s # r<*4jhc b , -^/7 yt*nrv} ^ tu a rt * TT y«r -^A’-< A»1# -Er< -» */f. ^dx^TZTf^A Z?/^vV ^ A1 ^JL , ’ ' ir ^ ^ 1 O ■$ t .7 _ /A?y>TrLf/< ţy cer* 7 <.W 7* * tlj 'FLcpu *yt u i C cit t ttl,s ir ■,.• p 7c#-«. ' O ■'Tr,r a/«.* jot / ^/%/? Vmî /^//1^t * f C * 1 '* ^ *)/'< /‘-’: ,t Ht y. U S {'%Tz:i. Af>Z.c?/# £ cer:U /f?.s> tLk' t- t* e * Zt -y t 1 r n li ' f "■ Vt '7 ' ^ ţyu^) *'* fi1 * «**- ✓/.i 7 % zzyp* Za- & t * ZOL\ Faximilul No, 2, Pagina 118 din „Basilicale", traduse în româneşte: „Pentru logodnă", vezi pag, 90. 537 Faximilul No. 3. Titlul „Cârjei arhiereilor" din Ms. No. 1468, vezi pp. 130—131. 539 ii JYn ^menM^ÂtYt -ĂeivtiJ»*«? %^-iâ C , yr*.i 1 . . ,. : ■^'^■/> , z '?> y T£ &! T&fk*®? ^»“V %^r 4^4S?§1 **i.u.L&A*crn*i»»m fa*» K" ftf,r£ *. -1^ ImifttA* .jjifî i1t..i t-’ i •«; î m îcu% ,- £i mn?{ < ■ a ^‘V.i.t-.rTvSx £4 v r*rm JUJ > * i rryt yi / ^ ?*> ^ '"* - • r *q * . k • o'C # f^U /*■ ■' .■/>;■>.•.'■ '•♦■■■■ ’viip *\npitniţiy^h/77v ,-ţ: ^ ria^Wt;** X^^-'.‘A UiHuifmntit* , JU«»*n£t&«*4C^.0;| I • ^y^>l 'iun3Ifict.iA eli no tiptţp. . run-U6,.., —- -' sil •vV;.- :. ••> .(.Jiu, ♦♦*»*; li r'/TIICp« \*>; aCirt&NH+tyhhtt., ţf •'V w<- '- - - ’ ‘ :%" Jâf,*W*4y'V^ 3rf'B1ftw* *»"*«*> Jb*4?>«âki^N# ....... »^' v» ... N , f %. i Ţ **»**.., KiSf l fTiii^iidt - îw., * * ns$ fm tvor^W)^ .< t 2 ^ . a ^ ’ ” > - '•, >/ ’ r^*' ^ f (v mtynar?iex£ »: C” i^k * * ' z"1 i .* -^J*» #■''« ,j '»,% ’t . V Aî/- ■« f. V, t€>Uf.*tx^; .• iunAi.#t?f^i»‘ UJn^^^^îAicv/ytţi‘^v* i/nţ mipămţ:rt*, ‘O /*'^ţ' - % s. f ^ ■ :m«. ,■;-/£/>!« *i/£t In (>Vnr'HA'»mmi*: ‘ .1 / -* ,f ‘ * - /* 1 ' *< . * * r* ;■ •' .',_:*‘>l';. ’•■' ^ iii,Am•>{-£;ţ yn*sţr? fej; ■ i#>sa*'«w aÂ<. h xk %fn 'f|* ic a^ift t.x&ytAtâ'whiiqfnft usnşjn'f’ifi* iU *>\iv*xtuf'x un ţifiimhn*. 'Ui C*. | A>: «•■ " "" ''" ?! SI Faximilul No. 4. Prima pagină din prefaţa lui Cosraa către mitropolitul Iacob Putneanu, de Ia „Cârja arhiereilor”; vezi pp. 130—131. 541 *u't ft ifzrfţKAi fjî%tm,t C^imi Ut*n*M*%r:t ţşmimrţt^ (_xjf?^„&ţitnrn*ţi it*U**': .., jv> :. >•' V* VX# Aiufît^hUi»jftiţjfa.. MWittn ♦ A V * ii# . Ji nJlnfi*. 6^%^ , niÂnfiîtftţ-' I » ' ** \|;:/4 .. », Jb* w* ^ l/(r>M ?rnt \W*rt r»^* £k4< m*? ^sneVifyAxm? v AmHjjiit* -| ■> » * P % ^ i 1 iţ *< 1 t 4 , ry *i ?4" /. .» ţ. ':;| vanAtfnmy**ynrn*îti&iţrzit&mi, | J&mI J^S: rittflitm - | '4* f ^ /. * A /P .r ’< - - 1? .1 ♦ *. - * ' „ Cr t ^ ^<*i ^yOjfmMa a**M* *#iftiAmi «tmtMii* : liHitM*nUimi * | # j t £ o ^ 1 , . ,»' o e' 4/ 5-^t \if * -&«/* ^<***«« otnttcn a naaTnmHÂ^f^A^ J2U«v*»mV|«^*nir *n J>^I«»Jtmv #1 i; Ijf«'- aci/ftxt*? Qfiaatpl : ^2^ ^ *'.*.J >..;4i'^.'l ■'■■•,.4’*'’ ..5 J'. , • -a. * J„. - fj-ym i (Tl tip t k -J& <■-£. t'Wt>r mn^ĂAttj! < ti iţ t rrt npH Ul ti/i JMHKTTU.4JPt ff HAKiÂtn **‘ * . ^ '^ >• ,' ■ ' . : > ^v’<} -x w 4 * ‘ «< * • * 1 bjnj^tA/*p^iţ%y i:_y h\ '.ixm ^/,r(ft 'tny n , wn rtf j,#* i/*/*«/u /T4/«.wî^r»£^ "'' - K:îvrruLi#:m'i'i fc^^‘^JfxŢ«U ws3f l}i"\Mp<>. _, f«... X--------^.«u.. •>. di „ ' ♦-vv'r-, •„,• iikm- « '>! -t^i.- «., aximilul No. 5. A doua pagină din prefaţa lui Cosma către mitropolitul Iacob Putneanu, de la „Cârja arhiereilor'"; vezi pp, 130—131. V 543 .. ■ * ■->■ , X \'e jLtffif* Ct’frrrx- *''y**’**}*^;Zk- ’ '■!** r**ry*\ \i.AKtsi **M* «>*.*.< &* iv-. ,v>'./V/i - ,r?y<* m / m t * c z rrt t , ţ; , r,, \y;i* **rW»** -tiMt*»' AM*** rut *î,,yAi- ; 'J,.-t .. .Y*..V* Ai. .;; .*»- xiifti ** fyfyf******'! /Sacrei ;/•■**£* * a* m** <;/**<. ti ei "rtij^ty/tftt * ("MV, At'fttfi*tn• ci tfajfri tzsm*>*\.V SjJ* *ji *<•< I r?M> »r/> rt *f4ftţt /* t Jiu*fi* fii ;■•* •V* •*.> '- •,.* -v ; ’ x ţî!H i'YfM*'4 * JWt ,m*r**‘< * &&** ^4*794* TXfim<}tls£l*£*£* , mu ^ ■' • , , ; Jţ * *■ , ^ '•' V; .; V' ' hm u *y f tu»' &fo*. -v ?.: ;;:y‘.' yAr,.s,fi ****** M'rttt a**.# ,ţt !<>’<* fftjk Attoh >' rtjAh* ^ jf ^ ** ^ '■:'■■ f * f ** sijţjtsiam, ^ v***^*i/sra sus j*fi$ ; v flA * Albi* $i*M*n ir^HTS*J.•*'**,i :■ x. HJ . ^ M * 9 ' y . »*■-«.* Ami Atfutfamf.tfr'* *M ,xm* #£&*****+4tfu* j\ ^ # yv , fjji $i:y '*• ♦ fr*****y1' /f77fi*Ji2 At*** ***** * *. A&t *4*t * mt h* Ţ*nij9 m* ta^j * ^J2a** fti't# < ixu **£*:** >a *tfc *** ,tti.x'J faţMH ' H>.^. */ ti*AA*t *£U>uam*.txamyi &.* ţ **y%*** m&t# JţA-'Xt .tSîi-S'IAU,* 2MH Aftimirji r U&t + ttWfi ittkft Cfîjti £***(*■*jfc f <&&*** W- ^ Ţi lkms t A îr r jyv /?y/, 7 (. 42.?ir J 4. , Wt*, /g'itAta 4%’***s**t’i ^ f. 7 r* ta A*t fi f ryi>/v* *• W:- vt*21* 5> *► * ^ fi&it s,,H Jlfy» i v , «»,*. f /x; j. #v viish* fit * > *4 *• ** * . v ^ '*styAaniy.t 1^4Sr?: ,< t * A v .» ^ ****** ,u ti*'* t y> ^ «>/ 4s.*«*a /%>/<►/« < " A i t’f'A/n * ţ fctfAt tRâ-fyţ. ,yi *?fHA.}U Zt<3#* t%AÎş*1 ,*H 3»if* &t*A ^>v > 1 ♦,* *%+• 4 1 ♦ i JÎACîi'u tiitftaii* A* **t tt II _ \ .JS*«V 'îf. ;V>/WMWt< Hjt+ > .vrifct.* ♦ u*» • • zicA^^j V f' Ti ă ti Faximilui No. O P^na din traducerea romaneas- vezi pp. 130-1 ol. ca a „Cârjei arhiereilor" : 545 ‘ 4^ * JTv- ''J :'#f T*”**&$***,« 4 >€&* A'- &> 4 JţţAy^y :r!/K 5 /j4 ' ?*‘&p4:A ţdsnr *$*$*f*j v* tyfi 'py 4j? h *'Jty * /IV ff M fa • *p fatyf /W '? Ar/fafab-fa4xyyy yufagm^ A*A' » <*»“*'/** JAfJrfr* V-ryv/fit * 'fafc'jfp 4m*». fy* 4brffi £fn fap‘%*- irţî far wtfibj nfah' A KjyrK fa£*4t,k>*' , ft- •,■: 1 îus;^^^i«S^SÎSWaM^ -W V >‘ rfr /■ '~:V* ; ;•'**• , ^r 4 vr-r -■■><■■ \ yj% h**' ? 4 *"^r /'*iV ;* ^V!»*-^. - ^//*W .'Apf* /vU’-.Vs^' >v y^/r.’ *y** £ ^ <’*j}b"tf** vY" ;-~ ^jy/ /***?£ iffîv&y** J'*fţ> \* A '”, 1 .4 *: -'. ’ /» > 'V**,'*$ 4tK'*’ t A^*i 4 *•#,’•• j • 'rpHyfat fafjfai-'b '***. 3? */ ytjfaf4'f*p,f faŞtiH /Ş**ftî i t A ţ * ■/!%* i * 4 v % fi :|V **** '% -r ft yrp% ijfjfafa 4 fafât/•>*??** /*’,<•*/'' i pi , «p fa* , ft f*W Ar'-i **/jPfî’ ' f J tS* ., .. i, «r vîî *T f>'*$ ( Ăt */$* '*{*■*4y ppW 'f§!ff,"?*£' 4fjfa; &frfr r*yt*r* 4f ^ * xţrfa *fŞf' TŢţrr. ■ - r^,Yffa''ifar4if'faw^^: :;n fa<ţ*jp 4^*-.::0i^b4&§A^ *jb3$W^b *f/d* , 4 Affarfa) 4 ’ ■ ■ t ..Mo Faximilul No. 7. O pagină din originalul grec al „Cârjei arhiereilor" ; vezi pp. 130—131. 547 \%. Y^T\ ĂH^ r* IUJ/^2'^>-^4)'!! ‘ a-i ’W' !jr w £m «!! STNTATMATION NOMIKON. n«p? &rra£ia$, j£ ts xa^r^orro^ **ciV« ^J* xpimplow , j£ *£JJdtpţHKiw T00 7TpwT(^t7TaîO’J Tn; (lAOL^laţ ^ MnKCVTW £1$ TO TTOAiTDtoV . 0*^7 ** Tr^aVro t£r<; a7ro M^po^oAiTOD . Kupi* K^rPHrOPPOT «. NF* TvToiţ 7Tpu>Tcy cxbodky nţ P&^cuxiw, zrarpiov FA(Jt(£v. j5î* EV ŢvToypcipta TVţ A'yMTaTv: MflTpoToA«*>C Odyypo/3Aa^iagm V v^-i *7* •7* A <£- * & E» £TaXwr»ip tfi'Sofjidla , a$Vrtpciv ii ii A » t : Irpaiin/ , trâ£i$aTW . Ai o’,' TiK. J| , Ai TiTp^lw »a Şsoifâ'vra1. oui» j *'«£:cu exeiv&r otz sx£i$fiy_xv rd &>tsc i 1 jî •*1 j ;■ a i± ivra yi 6K ra's B^Jt/Yok , ^ u; :tjuu aTo^rii/ *xcj»vfcv îr^riryîc'cw' [Jii(xxiKo.T^mî va &jyw ei\r ;i_i; xv i . Y\ culta.(popcu - oV* ri i * A a /x j |rprd£fl va 9iflpy)d&fcriv' fcVî A*/3av;s xar| f Act'V.i; va TrpocrctOffcS'dircnv £<;a/Ao x.pirr,£zoy * ;;o r>' ^ «AraSixct£ > ^ a i r ap-a cei., t&tw .. 1 B. j/V KÎXTCU TjLO CX7TQp(X(nv 67rS KCLTcl vâjJL' rxx 0xv=p&/vfc:v Tuvre cVayovTi , ^ cVa^oxi O OlOpyTJbLÎvaţ ^aTTT^Q UCL iTTljJOeA^ ]r:a va ?■& fj.fi otiv X97o7roJ' o XV1 ■vo Vap^.St Ka/j-v&y a S O 4.T F '« A U) & h ^ ^ H pfr-1 . \ «• st „t, , t KAjfMfdfc ^£fPQgA^; . t u 1 .. J , 1 | ^V/I^ViA'innrt ^OT7i^pîH (p'lK^^h Anj-ţ Miţif np4 jbe.mui, (’isa a’f^H^ti «s /^.| § aÎuh EoAfiu c.TAMn*A Rptu) Cîfî’»'7,MA«'S ti, Cr4CTp*Kr'S JK^fK'Âl^H /wi?-tTfi fi. Âm»! Faximilul No. 9. Pagina 3 din ediţia de la 1780, a „Micului manual’* ; vezi pp. 211 — 225. 7^/1'tiJsShfi ^/ = cîl'd* i\> 'hA GrbelV'gp* JJ,* /fiw*> 1 ^ ^ yV i 1* X»t y^'Vl , t'jrm' .'Kslr^'î'l Z'T*,* * cia sia* ?» 4A " ’ * < /*/ cAA^I/ c^aJ/a mjt> a Ya. fin & 5 ‘rf/l i * ■> •> // . '^', caa>Jfi* ct c% A.xa _AjO im A 7 J$ std^/, f/t* C*A ot (jfiiZ S/ L 4 ^ - 7 f\ (7C l VLa % tf l A t H-4^ tA*. 771 f v<->/,'*'■' rw \ rt 1 V'i - « î i (? •Zt^/£*v Sf^A '^'î-n ^ b c>-«y^->*y4£^ ^tA^f * * /*'* î{- au * 2? î £pţyv * ** t#^(l»' ^ 'KA, */'it^c%tJej*i <\> u^ Z^,. VA^'*- cnejt^ eÂU £*01 ^TtC hr O X^? &,, AvVdA tnJlfs ^fi*-^fi* yaS\a ^\> *2/\, ^,AJa c^*r $^-'•t ^oesf#fi7%- ;^v yf J* 4 ^ _ v v4 L/*rft ZY 7* 0° y fr/e Y i PUY AU4. d> ţ£C , // (A l et* t7tA> 0° V? *t-^ ? (jş C Cai /t ^/^y v hZftrtl&lfX?> AU»7ki^A***)A*0>î/J/ Q^pClu MtSs fifiY* 7Jl ZH l A dl & fi tAA lAjY A L fi Y AU*°i/}> TI 3 «/£ *° (ty 0 / *C//^' ° f?» /2 v ^' *” -■' M O.AU A. .T.> „,.U>.^Y V ^ J ^ - - ~ y j ~ -Rk- ~-v - . * ^ ^ 4T» eAAATi &<*'•> psi ,*$y+* Sjl 4-C- aAW & (flAYi ay // âtlAA aA\ *\Za/S ~y ' \ / / j. i " / ţ. „ ^ " f; . > /) ^ 4v r Ş'wrzjS* J^d) A-a o-L&Ar^' fiitl A* AL fifi AAJl 3 i Tli Y b laA T'I/Iji C'^°. 7 ^ . . .X. .A „Vx ^ O,^ / y ^ ^/L ^ ^T7S>% Vyfi^A ^AUTiyfL --^ ( -^0 ^ ^ ^ r&wpy ră\ Faximilul No. 1Q. Cap. „Despre dijma porumbului“ manuscris de la linele ediţii din 1780 a „Micului manual“ ; vezi pag. 223. ' ’l 553 O IZIIPAB OJK&N. Of 'lanodCvr/.oi >* xaăihx'Kov vd ţ.ivj xc/moiv "u-hliog ojMj[h[H'iov-*iov vi oiat(?fua>viai fiagitog <)7« tijv dnu^iav- B. cf}rav f:mg Uocxgă.h'txog ncgu-g/viai a o ţovd&iQov aman, vi ov vr'g-jg uloya dno aovg (wvjiovvovg, aXJLu fd %ă nh- xd 'ccv ăloya vă Trtgdgx ^vlănt^vou,, o# (*6vo* oi ncugafiainig -ir:v Faximilul No. 11, pag. 70 din ediţia Il-a, a „Micului manual“ din 1841 a lui C. Brăiloiu ; vezi pag. 216. 555 ÎÎF.NTP»:' rx^, A Or'ŢIfţ FenpaRnisi na unii no [)7>mi'J v.b j'M*bi-ropî Bpeme uaf»nd caiit ionpaBninî, kt.mî noî mo «op in>JKa npanija amarra ci» Bop nedenoi oapTo rpeu nenTpu necaiibnepe. n f*,T*nd un impamiin sm!î.rh npin jKbdouuj on>>; ca» nu ia do ja ji.KbiTopî naî, ni k« nai jbÎ ci» bmnje mi eri» inf,pn» din oaT .M> o.tj\ mi kk KCJTbiaja jbi a»7»pri> de a cuin>pa nim* de K$m ne j'LKUÎTopI. Acement mi ncîjajnj cau nenTpu rpe-ntdnna .iop mepr^nd .ia «pe un jok, cau Tpimiii^nduc'i» do Kijrpe domnie, i;oepî mi ojm« do opî no T])î;rm» «op :, ct> ce noapre tot k« aneer «roj de miwjoK, ki» jvnrp' ;mt uin c.t* kU nseeii mija necianoa necbiibnepi, mi ja njara uaruni. III. Acomoni; mi nei ne bmr.yn» dum» ienpaBnÎM:, cau cjuJKÎTOpî, caă joro^enoi, ca» /.amiii, mi *ie» mo ci» rpiinir do ainî a» nopBnMî, ini im columne, mi maî ^vn ciîbpr rom LLLi ^vncumf TaKcidapî mi mnihanT mi Meuiajui tohi ci» KejTbiacr/h de ja drfnimiî, mi ca» bincjc Kb nai Jop, o/i,p'i, do a cbivi»pa no jr»Kbiropi Kr¥»Tbin dc kat, nenTpu napo umoct-i; de nu ci* «op in.zi .ŢvnTp'aMOCTarn KÎn, nb numai moî mo «op m.JKa uo-punun. Morpeniir < i» «op nedenci «i-oaprc rpeu, ini nop n.n»rr Faximilul No. 12, pag. 71 corespunzătoare paginii 70, din ediţia Iî-a a „Micului manual" din 1841 a lui C. Brâiloiu ; vezi pag. 216. 557 riilPT^iT/ftK) TI {> A 5 H A KT E tj) H A E U)}AKA^,11N ^ p ^ TEf'IETAp'fc 4> A n T- E A U> p K p H M H H A A H S 1i l|l H. K A' n 4 T fii H JleMTptf K)f>HClArHKlţÎA *) Kp&MM|kMM'1A<«. Şu 1. Ctx.ii am tist Mers AATCAof, AnXpTA ^erptij^* ilEHTpX CrirXpAMlVi'A cXnKtUMAlup €'!M, ^KAT ATAOHX KXTpX »ifţCoat1MA£, KX’TJX NMUfTi, AP*HTX4MAf,, {Î3M assp'fe H esc? uînp'kcxx, ujmczcs nfAenrtCKZ 4>ahtha£ •/ / p'c’i/ite ^ 3. .XATOţfA CTXJlAMKpTfl, &£ AfîX’pTA Af rpKJKX flEH-T;ib CSirtfpAlţTA CS’nb’UJHAUjpei'H $TpX TOATE H'aAE SC î’pnEECK K£Tp* IlepCOAMA UJHASEp'k AUJp, W6lţJrt, IU H Mc'ÎM MaH ^VEtAATE, __________________________________________ KAp'fc ^ IO pHC^KIUţiâ frUTl n^T'kpi .ţKff ^HHLţâTZ KSr'iRA, K« k*Tr n f [■;>'■? MM M AS Vi C^»Wp «'1 ](QTS f*Q* r;?: ? HT-.yv s * Uiţi 9Z w j ui h ÂA^Kp^pf. Faximilul No. 13, prima pagină din „Procedura criminaliceştvi condici", publicată în 1820, vezi pp. 319—328 559 U&9 top IMPT1; 4-TJVK) iiift A ^O'GO/1 iÎHOHAH^IH KPIÎMHH^5I'?»î'SH Tf cS'i AAK*tWt ^.CK^fT n£MTf‘< MOAT4 (J)lAWpM#Mf d (J>dnTîAWjp KfH MHMdAl'si^l frî . 4,A*T* .f'l’HIIAţK) >^3HA6A6 ÎGD/HH CÂftX&A CT&P3/1 £0660% IU A aript IU Ctţ.HHUjH'îVA ofî /^X'i'gnkKon mn Lh',T\-.or: C: M: ^raiim. /îu'ih &iHA Kc: 1826. ... r_- ţ-; *,W;- w Faximilul No. 14, titlul ediţii din 1826 a „Criminaliceştei condici" ; vezi pp. 319—328. £ Vi 561 I * I * CMf; LWVn NlQH&A&itn 4U ^AfSffSCK. » Faximilul No. 15: Verso al foaei de titlu din ediţia de la 1826, a „Criminaliceştci condici“ ; vezi pp. 319 — 328. \ \ 563 ‘înri^ ^>ASi VtAWţ ■», K AU ^T/Sl'K). 'îleHTftf ÎOfHCAhKiJlVA * ) KpHMHHAAfTC£tf?: OTZn^HHpt ticre a^toa^e. AiitfpTA &£ rpKrnr, nss-Tjtf air^atuţ/u* cb’n^mHAtup cm, ataşmz ras-px nejSOAHSliU, K£Tf£ SMHCT^, ^.psnT^HAf, UiK AEiVk i'XVŞ* §. 2.f JL^SK CTZnANMplîl CX K^fiHNE, AcţJsE K^KVHHMOA'ţ-AE KACZCS Fltf* ,{\AtfKJA{!S AjenTAT'fc, UJNCX ce iumr&vr»s, ixiH cxce nf^e^tcKA 4;aV.tea£ s^ae prk(u . §. 3. CTXn^HM firi, ^6AIlS;pTA \t rfiHPKX fliîlT CMrb’pAHLijA C^nk'ţllHAUJp CIH .ţVrptf TOATE SÎiAE SE flpîi-kkrsKXTp'X fiej'OAMA LLM1 ASE^'k Amp , W:Te TGAl'fcKÎA K'Vk AHKU^EH SEMI G)fUJiEl|M, OJH SEMI A\AM ,ţ\tiAATE , KA'/î* ____________ /i .______________________________________cx_ f 5 K3 kc^k-kl^Va tai ti k^h^a, Ka >- TOJIT1 npl-l;JlUHA£ Si CXKUUjj AUMIiA^ (ÎS C'T'££ I AjlJ::TiiTi , fc^ii £$l» fKt* UIM • Faximilul No. 16. Prima pagină din ediţia de la 1826, a „Criminaliceştei condici" ; vezi pp. 319—328. 565 HAPTE # o nPABHJHîEIBHJE O P fli K &V EH * H T ? y *1 E P U E Î.A Pt ttAIlTE.10? KPHMHKA.îmiEmfi. K A O 41HIBB. O G H T J> # E5fH( AMKlj'4 ($) KpHMHHAAHH'tcK». §• 1- C'TSritf'-Cyfc CiTfi ^ATCAfC) A P'efşTA r.ai/rE nîîJWîtf CitrJ^ÎKffii ctfntfuîK»^ CH, .*>:.:*■*■ iYrt'ijUI'A KiT fi’X r/jcr DiUCAC* KArp UJ.Î S£2CVfc . V. . . §. 2. li" ■• n C r? ■u-iv.nifit* ce r*'n*tMG, a $asc k’Jbîhhvo^'.cac •;**!> ci c* c: c apcntATi, tuM ce cc onpt-aîs, ium ca ce :•£•::.* /jar:YC- i.-'ac § 3. ^a-.-Cj.u C'r*rin:r.;:i*X j\c a ntfjira AC rpuRS rr:;r ^ ■; toav: moag «e nw-e«K r.-s'?■"?. rCf.'CANa nr: *Ya Or;^!c,M!Ki;:ct# veri osiţiet-j'i'*, u.:m hca u.&i ‘.v.;.c ca vJv.y.z £’vzr.ji- hhtc;.: ii. (<*) ;fT0 n^‘î« *M«f*A,,HU*r1L *£«*, «a *»♦ C..C?; nMim:-;. ,■: --o Cb *?) M. Cb i.H Afon Af.nr.vr», u:« Cb o nfe e:* >« o.\ Faximilul No. 17. O pagină din ediţia de la 1838, a „CriminalicQştei condici“ ; vezi pp. 319—328. ÎZCrirE HED^nGUi: 7'AIHE.IOP KPIMINAjIE DE OlilUE. Hecupe iicdeifc-ciic aauTejop K pi m in «mo de ogu{& §• 178. Ilcdciîci.ic oairn\:ep KpiîTiina/e c’ax opintirii de Kî»Tpî> npa-BLfiT». rienipx na ci» ce mvzuck'l Ainimira ncipciepe, mi ncMi-îmeacKa cirspanuie a ormjel lîenipx aaecîi dap cinrxpi» npa-sua xorxpeme nedencue 4*ame.îop «pimimue. §• 174. XoT’Bp’bpea din npania nedcnciî spe «niî «frarrre. KLnd ce Ba uixdeii oapre ncnpi dxin> uijin»iuia nepcoanH uino-BaTXJXi, aixnwea cc iniKinxjiicazi., nenipx ki> ipexxe ci, ce co-HOTCacKi dxxxj npam’.iil mi cM.pmir»i ei., KMpi. Kapea npiBC-uţe, mi nx TOT-dcyxna ci» ce ele dxin. r\ri>cxipea Kxiiinre.iop. ,§. 175. ^ K~ UixdeKXTOpil npi’iiniiop Kpimimue, nx rpeaxe jecne a xo-ri,pi cupe a ce nxne m,piT#i cxht nedeaim» iienTpx nn>pix-picipra câinii, cax apiiapea 4(\iop ^vmiipexin. «inoitauT, cax decKcnepipea mi a axiop np'Bin, nentps Ka ci> ce nt-zacKX Jiinimtita nelpe'iepe, iui niM theacKa cirs-pai^ie a ociutiei. 11 entp« a^eea dap cinrspK npa- Bma x.ot^p^mte nedence/ie 4*afitcyiop Kpimina'ae. §. 174- XoUpipca din npatmL a nedencei Bpe «nei «Pante. Kxnd ce na yisdena a «Pi Coapte acnpL dam» yinrbiniea nepcoanei BinoBata;iKU alsn4ea ce miioii&peaz'b, nentps kh tpebse cb ce coKOteacKX dzxbA npaBi^Ci mi cP^pinilsă ei, Kb-Ipb nape npiBemte, mi ns tot-deasna cib ce iee dmn, m^caipea KBBinîeaop. §• 175. y isdeK'btopil nphinuop Kpimina.ie, n& Ipeiise ^ecne a xotxpi cnpe a ce nene i^pbta.i cxul nedeanci nentpa mxptBpieipea fantei, cas ap'btapea se^op jjimnpean'L uinoBani, caS decno-nepipea mi a.Uop Urnite j[inK*b ncKKnocKBtc; ht>4Î niin o dpenlate nx no a te ctaioprmi /leijitfipea b-neî nedcnce, KKnd jpnrs pxnrLne r]\ndoe#.i'b, do cete n'bpxt^y! uinoBat, cas neidru mat; kb km mai a/?ec\ k'l dm acnpimea nedencei, noate /p.ntj)^ a-lif'A ininsi c'b ziio.* ncm neînnouat mk ecle «inovat, Ka cr Kr>ntenencKL nedeanca, mi j^isdeK; îopii ck kadt> .j\n mai mape ne.^nKpediri5xapo, de as 4111a-inc< a /ion sn uinonai cas neainoBat, Uik flcdcauca ape ^nei «Pante «pimio^/ie* Faxirailul 20. O pagină din ediţia de la 1862, a „Criminaliceştei condici" : vezi pp. 319—328. TABLA DE MATERIE Pag. Izvoarele dreptului bizantin în legătură cu cele ale dreptului vechi românesc. I. Legislaţia lui Justinian (529-534). . . . 1—7 II- Studiul bibliografic al istorii dreptului bizantin profan şi canonic . . 8—28 III. Studiul istorii dreptului canonic . • 28—29 IV. Ediţiuni şi studii amănunţite asupra dreptului bizantin profan şi canonic în celelalte ţări europene . 30—43 Legile din epoca izauriană: V. Ecloga ('KyM>ytt nov vtnuov Vr gvvt6tuy>), 726. 44—57 VI. Ecloga privata, Ecloga privata aucta şi Ecloga ad Prochiron mutata . . . 57—59 VII. Legea agrară (6 vouog yswoytxog) 685-695. 59..-66 VIII. Legea maritimă (oi vairuxol voţtoi r) 6 vcivrixag voţiog rtiv 'Poâlcov) 717-741 . 67—71 IX. Legea militară (6 voţiog ororautyrixdg) 71—72 Perioada Il-a legislativă: X. Epoca macedoneană 867-911 . , 73—75 XI. Manual de lege (o rcQoyeumg vouog) 870-878 75 -80 XII. Epanagoga CEnavayo)yr: nov voţuov) 884-886 80—83 XIII. Basilicalele (Tu Baodixă) 886— 892. , 84—91 XIV. Sinopsisul Basilicalelor (Sovoijng nov Baodi- xfovs&U Nouiftov xaiu (noiyjlov) sec. XII-XIII. 91—92 XV. Practica judecătorească la şfârşitul se- colului al X[-lea . . . . 92—94 XVI- Sumarul Basilicalelor (Tv/iofasirog), începutul veac. al XIMea ... . 94—95 XVII. Legiuirea lui Mihail Ataliatul (îloir^a vo^uxov sau ngayuaTtia), pe la anul 1073. 95—98 574 Pag. XVIII. Prochiron auctum c- 1300 98—100 Manual juridic civilo-penal bizantin: XIX. Exabilul lui Const. Armenopol (Eţdflifilog) 1345. 100—110 XX. Novelele (ISfsaoal) 527-1453 . 110—111 XXL Dreptul canonic CExx?.rjoiaoxixdv âUcaov) 1- [ 859. 112— 118 XXII. Nomocanoanele: 1- Nomocanonul în 50 de capitole al lui Ioan Scolasticul, c. sec. al Vl-lea. . 118—119 2. Nomocanonul în 14 titluri sec. VlI-IX-lea. 119—120 1. Comentariile lui Alexe Aristen. 1130 . 120 2. Comentariul lui Ioan. Zonara, începutul sec. al XLlea. . . 121 3. Comentarul lui Teodor VaLsamon, 1169- 1177 . . . 121—122 Sinopsisuri canonice: 4. Sinopsis-ul lui Arsenie din Atos. 123 5. Sinopsis-ul canonic al lui Armenopol . 123 6. Nomocanonul din 228 capitole, finele sec. al XlV-XV-lea . 123—124 XXIII. Sintagma lui MateiJVlastarie (^vviay^a y.ară oToixeiov), 1335 . . 124—128 XXIV. Nomocanonul lui Manuil Malaxos Oc vofio- xdvwv), 1561-1562 .... 128- 130 XXV. Cârja arhiereilor 0] fidxir.ouc nur do%LFokov)\ în greceşte la 1645; iar în româneşte la 1754. 130—131 XXVI. Pidalionul (Tlrjana 1349 şi 1354. . 134—136 3. Legea pentru judecarea mirenilor faa- KOHfc CS^MKIH AtOACMX). 136—139 XXIX. Legislaţia bizantină în slavoneşte* care a slujit ca model pentru pravilele româneşti, 1335-1644, 139—140 575 Patf. 141 — 142 142—145 145—148 a) . Copiile Sintagmei lui Vlastarie în sla-voneşte, din România, 1474 şi 1636. . XXX. Nomocanonul lui Ioan Postnicul în româ- neşte, 1572. XXXI. Cele şeapte taine a besearecii, 1644, b) . Pravilele slave, cari au servit ca original pentru Pravila de la Govora, 1640. 149—152 XXXII. Pravila de la Govora, (Muntenia). 1640. 149—153 c) . Legislaţie bizantină în slavoneşte pentru instruire în general. XXXIII Kormcaia kniga şi Pandectele lui Nicon. d) . Legislaţia bizantină în elenă, neogreacă şi latină ca model pentru pravilele româneşti. XXXIV. Pravila aleasă a lui Eustratie logofătul (manuscris^, 1632? XXXV. Carte românească de învăţătură de la pra- vilele împărăteşti, (Moldova), 1646. XXXVI. îndreptarea legei sau Pravila cea mare, (Muntenia), 1652. XXXVII. Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile, alcătuită de An-dronachc Donici, (Moldova şi Basarabia), 1814. . XXXVIII. Carte folositoare de suflet, (Muntenia) 1799. Legile neo-greceşti alcătuite după izvoarele bizantine. XXXIX. Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt, 1730. . XL. Manualul juridic (Nofux6v no6%?iţ)ov) al lui Mihail Fotinopolos, (Muntenia), 1765. XLI. Pandectele (IIav<)r/.nt) lui Toma Carra : (Moldova), 1806. Legile greco-române, alcătuite după cele bizantine. XL1L Micul manual de legi (^wiayfiunov vof.uy.6v) al lui Alexandru Ipsilante, (Muntenia 1780). 211—225 XLIII. Codul civil (Kwăţ jioIitiy.oq) al lui Scarlat Alexandru Calimah, ‘ Moldova), 1817. 225—258 158—159 159-160 160—164 164—173 174—181 181—196 196—198 199— 200 200— 201 401—208 208—211 576 Pag- XLIV. Legiuirea (Noţiosoia) lui Ioan Gheorghe Ca- ragea, (Muntenia)' 1818 . , . 258—279 Legi traduse din ruseşte sau influenţate de a- ceastă legislaţie - ... 279—280 XLV. învăţătura Ecaterinii a Il-a (lldKaax (^KATt- pmihi KTopofi), 1773. .... 280—288 XLVI. Aşezământul organizării Basarabiei, (mctakk oKpdaoKani^ fifccdpAKCKoH okaacth ), din 29. IV.1818 . . . 288—292 XLVII- Aşezământul ocărmuirii Basarabiei, din 22. 11.1828 . .... 292 -293 XLVIII. Aşăzământ ostăşesc pentru straja pămân- tenească a Valahii şi Moldovii din 1832 . 293—297 Legislaţia austro-ungară şi influenţa ei asupra Românilor din Ardeal şi Bucovina . 297—298 XLIX. Decretum tripartitum din 1517. . . 298—300 L. Allgemeine Gerichtsordnung=Rânduiala judecătorească de obşte, 1782-1787 . , 300—307 LI. Codul penal austriac din 1803 cu traducerea lui românească din 1807 . . 307—312 LII. Codul civil austriac din —1812 . 312-319 LIII. Criminaliceasca condică din Moldova, 1820- 1826 . . ... 319—328 Legi româneşti, alcătuite sub influenţa legislaţii franceze. LIV. Proectul de cod civil pentru Basarabia din 1820-1827. ... . * 328—335 LV. Codul comercial al Munteniei din 1840 . 335—340 LVI. Codul penal al Munteniei din 1841. . 341—343 LVII. Condica penală ostăşească cu procedura ei din 185?, (Muntenia) ^ . 343—349 Materiale de legislaţie curat românească. LVIIL Hrisoave, Aşezăminte, Ponturi, Acte de drept privat, Cărţi de judecată şi Anaforale- • 349—394 Regulamentul Organic. . . 394—3v5 Legile date sub Regulamentul Organic- . 395 Manualul administrativ al Principatului Moldovei 1855-1856 . 396-397 * 577 Procedură civilă pentru Valahia şi Moldova din 1859 şi 1861 ... . 397 -399 Un proect ai Pravilniceştei condici din 1780. 400—402* Legislaţia sub Alexandru Ioan I. Cuza. LIX. Codul civil, penal, comercial şi alte legi, . 402 404 ANEXE ’ ------- Prefeţele legilor vechi româneşti. 1. Posleslovia pravilei alese manuscrise a lui Fus- tratie din 1632 . . . 105—408 2. Prefaţa pravilei de la Govora, din 1640, 409 —412 3. Prefaţa dela „Şapte taine ale biscaricei" din 1044. 413.414 4- Una din prefeţele arhimandritului lacob din la- nina la „Cârja arhiereilor", alcătuită în 1645 415 419 5. Prefaţa dela „Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti", a lui Vasile Lupu, din 1646 . . . 420 421 6. Prefaţa lui Daniil Panoneanul către mitropolitul Munteniei, Ştefan . 122 -i24 7. Prefaţa la îndreptarea legei lui Matei Basarab, din 1652 . . 424-434 -8. Hrisovul de promulgare al lui Ştefan Mihai Ra-coviţă, domnul Munteniei pentru Manualul de legi din 1765 al lui Mihail Fotino . 4J5 430 9. Prefaţa la „învăţătura Fcaterinei II-a", din 1773 . 437 439 10- Acte privitoare la „ Pravilniccasca condică" a lui Alexandru Jpsilante, din 1780 . 440 452 11. Acte privitoare la „Legiuirea" lui Ion Gheorghe Caragea, din 1818 . 453— 471 12- Prefeţele la „Adunarea cuprinzătoare în scurt din Cărţile împărăteştilor pravile* a lui Andro-nache Donici, din 1814 . . 472-483 13. Acte privitoare la „Condica civilă" a lui Scarlat Calimah, 1817 . IS4 491 14. Hrisovul privitor la epitropie, din 1 Iulie 1817 492—494 15. Anaforaoa arătătoare de pravilele, care ocârmuiau pământul Moldovei din vechime, Noembrie 1819 . 495 -498 16. 17. 18, 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. Prefaţa la „Codul civil" al lui Scarlat Calimah tradus în româneşte, 1833 Porunca domnului Moldovei Mihail Grigorie Sturza voevod, din 22 Martie 1835 . Prefeţele Codurilor austriece, traduse în româneşte, pentru trebuinţa instanţelor din teritoriile româneşti, supuse Austriei . Materialele la „Legiurea" lui Caragea, din 1838, Prefaţa la „Legiuirea" lui Caragea, editată de C. N. Brâiloiu în 1854 Prefaţa „Legiuirei" lui Caragea, editată de Brăi-loiu în 1865 Porunci domneşti, privitoare la alcătuirea „Crimi-naliceşti" condici moldovene, din 1820—1826-Ofisurile lui Barbu Dimitrie Ştirbei, privitoare la „Condica criminală cu procedura ei “.editată în 1851 şi 1852, in Muntenia . Decretul lui Alexandru Ioan I. Cuza la „Codul penal şi procedura lui", din 1866 Decretul lui Alexandru Ioan I. Cuza pentru promulgerea „Codului civil “ din 26 Xf 1861 Prefaţa la „Codul comerciab1, editat de Brăiloiu în 1858 . ......................... Decretul lui Alexandru Ioan I. Cuza, privitor la promulgarea „Codului comercial" din 1864. Prefeţele la „Carte folositoare de suflet", editată prima oară în 1799 Fragment din prefaţa de la „Cârja Arhiereilor", tradusă de monahul Cosma în 1754. Douăzeci de faximile. Tabla de materie. Lista numelor şi lucrurilor. 498- 501- 503- 510- 513- 515- 517- 520- 522 -501 -502 -510 -513 515 -517 -520 -.22 523 524— 525 525— 526 527—531 531- 533 532 572 573-578 579 - 600